r

GLASUL
I
BISERICII REVISTA OFICIALA
iNSrí A 5flNTg|^M«^«Op.OLII A UNGROVLAHIEI
íf^ • UNiVriiiifÂRl

S ' ~~

ANUL XXVIII Nr. 7 - 8 IULIE - AUGUST 1969

/
 CONTRIBUŢII L A DOUĂ OPERE BISERICEŞTI
h L PALIA DE LA ORÂŞTIE
(1582) 1

Palia are 165 foi, în 20 caiete 2 . Ea e cunoscută de Bibliograiia ve-

che românească3 numai în trei exemplare: 1) al Academiei Române;
2) al Bibliotecii Batthyâniane din Alba-Iulia (la Episcopie) 4 ,• 3) al Bi-
bliotecii Capitului Metropolitan (Bibi. lui T. Cipariu, Blaj) 5.
Iosif Popovici mai adaugă al patrulea exemplar din Biblioteca Mu-
zeului Naţional din Budapesta 6, care fusese al medicului transilvănean
Ion Molnar şi «pare a fi cel mai vechi exemplar cunoscut din Palia» 7
şi-i şi cel mai complet 8. Exemplarul din Budapesta a fost descoperit de
N. Densuşianu e.
Din Prologul Paliei : «Eu Tordaşi Mihaiu ales (e)piscopulu Româ-
niloru în Ardeal, şi eu Herce Ştefanu, propoveduitoriul ievangheliei lu
Hs în oraşul Căvăran Sebeşului, Zaconu Efrem, dascălulu de dăscălie a
1. F r a g m e n t e din Palie au dat : M. Gaster, Crestomaţie romănă. I. Leipzig, 1891. p. 13—^38
si L. Săfncanu, Autorii români moderni, ed. 1, Bucureşti, 1891, p. I V — V I (Ci. ibidem, ed. II. Bucu-
reşti, 1892, p. IV—V).
2. Iosif Popovici, Palia delà Orăştle. Anal. Acad. Rom., seria II, t. X X X I I I , mem. sect. Ut.,
Bucureşti, 1911, p. 3 (519). Descrierea făcută de Bianu-Hodoş, Bibtiografia veche românească, t. I.
fasc. I, Bucureşti, 1898, p. 93, nr. 30, e greşită. 3. Cit.. p. 98.
4. Cit. şi de Timotei Cipariu, Crestomaţie sau Analecte literare. Blaj, 1858, p. XX.
5. Ibidem.
S Ediţii (după ex. din B u d a p e s t a ) au publicat : K é r o l y Szabô, în op. : Régi Magyar Könyvtär.
vol. II. Budapest, 1885, no. 170 (Cf. I. Popovici, op. cit.. p. 4-, (520) (Cf. şi Dr. Andrei Veress,
Bibliografia rom-ungară. Bucureşti, 1931, I, p. 46 (no. 107) şi M a r i o Roques. Palia d'Orăştie, Paris,
1925, p. 3—213. 7. I. Popovici, op. cit.. p. 3—4 (519—520).
8. Ibidem, p. 4 (520) ; vezi Iosif Popovici, Notă, «Magyar Könyvszemle» 1913, p. 109—112 (Cf.
Veress, op. cit., p. 45 (nr. 107). O comparaţie între exemplarele Paliei a făcut M . Roques, op. cit.,
(«Avertissement» ) .
9. Ibidem, p. 5 (521) ; Palia de la Buda-Pesta a fost semnalată prima dată de N . Densuşianu
într-o notiţă din rev. «Magyar Könyvszemle» 1879, p. 157—158 [Cf. Popovici. p. 4 (520)], apoi de
M. Gaster, Geschichte der rumänischen Littaratur, «Grundriss der romanischen Philologie», ^tras-
sburg, II. Bd., 3 Abt.. 1898. p. 272.
 Ol AJMff MftKtttCII

fratoatulu, ti ru P«IUI«I Molal, propovăduitorul •viiitjlwUft

Ltitfojului, ii di Af< hirio, protopopul varmagtel Htntdorlii, • » ! vîî* Din I
tu»iu cum toata limbii* au »1 flur**cu Intru luventel* slăvite H«tO\ Oft*'
Dumni>/#u, numai noi Romanii pr# limbă nu i v » m u , pentru acela î Ii ( » M « p
mar« muncă tcoil«m din limM )ldov»aMl «I q r « « , « » f l »1 * l r b N i 5 tnlr
pr* limbi rom4nt«irl 5 cârti Iul Moi*»* proorocul f l patru «4lr|| 11 Hoquvt,
•a cheamă. trtva f l «Iţi prooroci citi va, »1 1* dârulm voo, fr«tliov m ţne «put
mâni »* limbi* 1
Dăruim d**ti i r t u i * «-îrţi %criM* a noastre, ceasta doo (Itnlliu • N o
loara;
li Uhodulu.
<#a tött
«cum acest* doo târli sâ fi<> pirrjâ pini la Dumne/eu va ft alatfe Cm
tipări fi aroat*. c « r t dl
Dan mila lui Dumne/au au Şarban, dilacu mefteru mara a tipar*,
lor. f l ru Marenu dl iacu dlndu In mina noastră coaste cărtl câtimi £
n a p l ă c u r ă f i l a - a m f c r l a v o o , fraţilor Români.
Scrlsu-seau
II
ceaste cârti sfinte? anii 1582 lule 14 In totale in Hr*.
fila
Iar pa ultima foaia a «Paliei», «/Veasta c partea paliei dentâL Amu
cinci cârti ala Iui M o i » * proorocul, carele sini Întoarse şl scoase din
te
limba jidovească pre greceşte dela greci sirbeste si intr-alte limbi, dan
acala scoase pre limba românească»
In ftfirfit, in titlul Paliei «Şi se-au sfirsitu in luna iunie 14 d/U«,
vjeato 1382» u .
In conclu/ie Palia e tradusă de câtre românii calvlniştl, \n frunte
f u episcopul Mihai Tordafi u , pentru câ românii transilvăneni simţeau
lipsa ei, 7 radur erea s a fâcut In cinci cărţi, dar dăruite poporului ou
fost numai primele două din ele : Bitiia (f acerea) sl Ishodul (Exodul).
Totodată sa anunţa şi celelalte trei cârti (despre existenta lor nu *Uu
nimic plnâ astăzi), Palia e tlpârltă de diacul Şerban, mare meşter In ale
tiparului, $i de diacul Marien. Palia a Început să se tipărească la 14 no-
lembrie (desigur 1581) şi s-a terminat la 14 unle (sau lulle, contra/l-
cere) J58& /'IU
Palia f - a tipărit la Orăştie.
Palia are o mare valoare, din următoarele motive*, i ) E prima bl-
bjie românească cunoscută ; 2) H tradusă d e romanii calvini în frunte
f u Mihai Tordaşi/ 3) E tradusă din latineşte şl ungureşte ( v e z i mal Jos).

'S U 0#«ler. CftttomaM, I, p J7 t . tratva

II, CI T Op«rlu. Crfftomalit, p îl (not«. Hianu llodof, op. cil., p. ft",, Gatter. Cretipmalft.
I* P 37.
13 CJ fu ibidem, p » . ¡lud, p 97: ibidem, p. .17-18 Şerban pare » I (le (lut diatunttM
r o**s'i; ( H î frrfcan a mal lipirii I« 1588 un Lilurghlot *lav ta Braţov (Clparlu, Creitomaţit. S
XVIII 9« BianaHodoţ. f*fi cit,s p W—100, nr .13).
II CI. l l M « ' I M d f , op. ctt, p 97
M Ct, lbtd*mt p, Sâ
li Aaupra aeettor fjaduiitorl ve/l M Roquci. op. cil,, p. XV—XVII.
 A R T I C O L E ŞI S T U D I I
805

Din textul Paliei de mai sus reese clar, că ea a fost tradusă «din
iidoveşte pre greceşte, de la greci, sîrbeaşte şi într-alte limbi den aceia
scoase pre limba românească».
Intr-advăr 10 : Palia e tradusă după Pentateacul lui Heltai17. Mărio
Roques, care dovedeşte acest lucru, arată că ceea ce 1-a făcut dintr-un
început să se îndoiască de afirmaţia din text, sînt cuvintele «şi într-alte

Noi înlăturăm «bănuiala» lui Roques, adăugind şi cuvintele urmă-

toare : «den aceia», adică dintr-o limbă din cele «într-alte limbi», care e
cea maghiară a lui Heltai.
Ceea ce l-au determinat pe Roques să presupună că Palia e o tradu-
cere din ungureşte şi latineşte (vezi mai la vale), sînt constatările :
1. Numele proprii de popoare cu terminaţiile în -us, -uş, -os, oş,
care-s caracteristice traducerii cuvintelor latineşti (-us, -os) în ungu-
reşte (-uş, ,
2. «Capitolul X al Genezei» cuprinde un număr destul de mare de
nume proprii de oraşe şi de oameni cu terminaţiile : -t, -th, sau -ot, care
sînt terminaţiile acuzativului unguresc» 20.
3. Localitatea Dan e scrisă în Palie, Danie, care nu-i altceva decît
-ie <ungurescu -ig 2 1 .
Cine e acest Heltai ? «Un sas maghiarizat, Gaspard Heltai, elevul
lui Melanchton (1543), pastor la Cluj încă din 1545, care întemeiază la
1550 o tipografie în acest oraş şi, între 1551—1565, tipăreşte o tradu-
cere ungurească aproape completă a cărţilor sfinte. El începe în 1551
printr-un Pentateuc, precedat de o lungă prefaţă, în care ne spune că
a făcut traducerea împreună cu trei colaboratori de pe Biblia ebraică,
dar avînd sub ochi Vulgata, alte Biblii latine şi Biblii în alte limbi (desi-
gur Biblii protestante şi Biblia germană a lui Luther») 22 .
Că acest Pentateuc al lui Heltai e modelul Paliei o dovedesc :
1. Pentateucul are aceeaşi diviziune capitulară ca şi Palia2S.
2. «Prefaţa Paliei cuprinde un sumar al Pentateucului». La rîndul
ei «Prefaţa Pentateucului lui Heltai cuprinde un sumar foarte asemănă-
tor al cărţilor Vechiului Testament şi în special al Pentateucului, care
este inspirat din (cartea) Expositio de omnibus sanctae scripture libris
a lui Heinrich Bullinger ; clar Heltai a făcut la modelul său adausuri
care tocmai se găsesc în Palie» 24.
16. I. Popovici, op. cit., p. 8 (524), anulînd afirmaţiile din textul Paliei zice c ă e t r a d u s ă
după Heltai, dar nu arată c e 1-a d e t e r m i n a t s ă s e î n d o i a s c ă de a f i r m a ţ i a din t e x t .
17. Faptul a fost c o n s t a t a t , o d a t ă cu I . Popovici, de Alexics G y o r g y î n t r - u n studiu din 1911,
fără să arate de a s e m e n e a c u m a a j u n s la a c e s t r e z u l t a t (cf. N. D r ă g a n u , Recenzie, «Dacoroma-
nica», IV, 2, p. 1108).
18. Mario Roques, L'Original de la Palia d'Orăştie, în M é l a n g e s offerts à M. E m i l e Picot, II,
Paris, 1913, p. 5 1 5 ; Cf. M. Roques, Palia d'Orăştie, Paris, 1925, p. XXXII.
19. Roques, op. cit., p. 516—517 ; Cf. op. cit., p. X X X V I — X X X V I I .
20. Ibidem, p. 518—519, Cf. ibidem, p. X X X V I I I .
21. Ibidem, p. 519—520 ; Cf. ibidem, p. X X X V — X X X V I I I .
22. Ibidem, p. 5 2 0 ; Cf. ibidem, p. XXXIX. 2 3 . Ibidem, p. XXXIX.
24. Ibidem, p. 5 2 1 ; cf. ibidem, p. XL.

Glasul Bisericii 5
 ttOt) CLASUL BISERICII

X «Pai/a cuprinde adausuri marginale de trei feluri: s ^ ^ ^ H

taie in general in susui marginei exterioare, indicaţiuni de c ^
dantă, citeva glose (vreo 30 pentru ambele cărţi). Toate trei j||gH
adausuri se găsesc si la Heltai». ^
Ce-i drept, «sumarele lui Heltai, notate şi ele in susul n
exterioare, nu sint identice cu cele ale Paliei, in schimb, a$eg||lH Istoric.
sint foarte mari, mai ales pentru partea a doua a Exodului» vers. 3—4it
«muicatiuniie de concordanţa sint ceva mai numeroase in m Aparţin
teucui iui i ieiiai decit in taiie, penau ca caracterele llaşdeu, tn ;
Palie nu permiteau să se scrie pe margini atitea cite erau in Helt^ i Origina
Parimiar
Dimpotrivă, aproape toate concoraanţeie Paiiei se află identic Bitay A
Pentateuc. J|j|H porunca lui
Glosele marginale ale Paliei sint diferite; insă zece din ele, Roques3* c<
mai dezvoltate, se găsesc şi in «pentateuc» z6. (1582). De c
4. Textui românesc şi textul lui Heltai prezintă lacune identic dsernănâri <
5. «'iextul romanesc prezintă greşeli care corespund erorilor |f|9 Mărio
riale ale Pentateucului unguresc sau unor întorsături echivoce» 8 din cele cii
Orăştie «
6. *Pulia cuprinde uneori sensuri greşite datorite traducerii servju I. Şiadl
din Heltai» mult: se pa
7. «Imitaţia servilă a textului ungar explică bine expresiile strâine parte dintr
ale Paliei» » celorlalţi. E
8. Palia păstrează uneori pină şi parantezele şi punctuaţiile H gureşe al li
tateucului — conduc!]
Traducerea — completare din latineşte. Sînt şi mari deosebiri te tăreşte Şia<
Fragmc
tre Pentateuc şi Palie; împărţirea capitolelor, indicatiunile de concor- şi după pa?
dantă, conţinutul gloselor etc. 3i. Dar Palia îşi umple golurile existente In deo
in Pentateuc cu material tradus din cartea latinească (vezi mai sus iz- cerea In fi
voarele Paliei), Vulgata, pe care traducătorii Paliei trebuie s-o fi cu-
33. S a
noscut într-o ediţie corectată şi completă din sec. X V I 32. 34. D.
Concluzie. — Palia de la Orăştie 35. lblt
1891* p. 3—5
este una dintre tipăriturile cele mai 36. Gi
importante ale secolului al XVI-lea, pentru motivele văzute mai sus. nischen Phf
Adică : 1) E prima Biblie românească cunoscută I 2) 1 tradusă de românii 37. 1/
calvini din latineşte şi ungureşte. «Dacoroma
38. I
Biblia de mai tîrziu, 1688, a lui Neculai Milescu, diferă în importanţa 39.
ei de Palie, fiind mai tîrziu, tradusă de ortodoxul Milescu, şi din gre- Palia d'C
40.
ceşte, ceea ce nu prezintă aşa mare importanţă, deoarece din greceşte 41.
s-a tradus mult 42
4?
25. Ibidem, p. 522; Cf. Ibidem, p. XL, X L I . 4
26. Ibidem, p. 523; Cf. Ibidem, p. XLI. 27. Ibidem, p. 525; Cf. Ibidem, p. XLIII. 4
28. Ibidem, p. 527 ; Cf. Ibidem, p. X L I V . 29. Ibidemt p. 527 ; Cf. Ibidem, XLV.
30. Ibidem, p. XLV. 31. Ibidem, p. 528 ; Cf. Ibidem, p. X L V I I .
32- Ibidem, p. 529—530 ; Cf. Ibidem, p. XLIX. Asupra Paliei vezi şi Andre Veress, Ges2ïhy Palia
Ferencz vdrkapitàny. Deva, 1898, p. 17.

Blstr
 ARTICOLE Şl STUDII

IL LEVITICUL DE LA BELGRAD
(cam 1650)**

[ istoric. B un manuscris. Din el s-a păstrat numai capitolul XXVII,

vers. 3—41, care este scris pe două loi de pergament,
f Aparţine Bibliotecii Naţionale din Belgrad 34 şl a fost publicat de
llaşdou, în paralelă cu Biblia de la Bucuroşii din 1668M.
Originalul. Gaster credea greşit, că Leviticul ar fl aparţinut unui

Bitay Arpad crede că Leviticul e un fragment din Biblia tradusă din

porunca lui G. Bethlen, în sec. XVII 3 7 . In urmă, losif Popovicl 88 şi Mario
Roques39 constată mari asemănări între Levitic şi Palia de la Orăştie
(1582). De asemnea, Leviticul — ca şi Palia de la Orăştie — are mari
asemănări cu Pentateucul unguresc al lui Heltai 40 .
Mario Roques41 şi Sbiera 48 conchid atunci că Leviticul ar fi una
din cele cinci cărţi ale Pentateucului despre care vorbeşte Palia de la
* ., ' :. V | i ; 11 • | H y ( I g É ă 1
I. Şiadbei caută să arate că Leviticul e străin de Pentateuc44. Mai
mult : se pare — urmează Şiadbei — că fragmentul Leviticului n-a făcut
parte dintr-un text complet45. Noi admitem părerea lui Roques şi a
celorlalţi. Deşi Leviticul nu e o parte din traducerea Pentateucului un-
guresc al lui Heltai, totuşi traducerea Levitcului s-a făcut din ungureşte
— conducîndu-ne după cuvîntul hâsnă (unguresc) şi în Ardeal40, — în-
tăreşte Şiadbei convingerea contrară celei a d-sale 47.
Fragmentul Leviticului este o copie, după greşelile de transcriere
şi după particularităţile aparte care aparţin copistului48.
în deosebire de traducător, copistul e muntean şi a copiat tradu-
cerea în Muntenia 49.
33. S-a publicat pentru prima oară de B. P. Haşdeu în Cuvente den bătrlnl.
34. B. P . Haşdeu, Cuvente den bătrtni, I, Bucureşti, 1878, p. 5.
35. ibidem, p. 6—14 ; fragmente a dat M . Gaster, Crestomaţie română, I, Leipzig —Bucureşti,
1891, p. 3—5.
36. Gaster, Crestomaţie..., I, p. X X V I şl Gaster, Rumänische Litteratur, «Grundriss der roma-
nischen Philiologie», Strassburg, II, B. 3, Abt. p. 272.
37. In rev. : «Erdélyi Irodalmi S z e m l e » , I I I , 1926, nr. 2, p. 195 ( A p u d N. Dräganu, Recenzie,
«Dacoromania», IV, p. 1112 ( n o t a ) .
38. In art. : Leviticul, «Cosînzeana», II, 1912, nr. 3. p. 51—53.
39. In vol. Mélanges publiés en honneur de M. Paul Boyer, Paris, 1925, p. 86—88 şi în vol.
Palia d'Orăştie, Paris, 1925, p. L V I I I .
40. Vezi şi Lucian Piedescu. Palia de la Orăştie, « A r h i v a » , XXXVIJI, 1931, nr. I, p. 23—24.
41. In Mélanges à Boyer, p. 88.
42. I n : Mişcări culturale. Cernăuţi, 1897, p. 51—52.
43. Vezi L. Predescu, op. cit., p. 21.
44. I. Şiadbei, Leviticul românesc de la Belgrad, «Revista filologică», I, 1927, nr. 3, p. 280—281.
45. Ibidem, p. 282.
46. Ibidem, p. 276—277.
47. De altminteri, Şiadbei se şl contrazice în alt loc. afirmînd că traducerea s-a făcut după
Palia de la Orăştie (Şiadbei, op. cit., p. 278—279).
48. Şiadbei, op. cit., p. 277.
49. Ibidem, p. 278—279; Haşdeu, op. cit., I, p. 5, crede că Leviticul s-a copiat în Oltenia, la
Bistriţa.
 f i l

CLASUL BISERICII

Datarea. — riaşdeu îl datează «cam pe la anul 1650, ceva ¡ ¡ 1

sau ceva mai puţin. In orice caz, el este mai vechi decît » H
diaconului Coresi» 51 . ^ , „ t4 , __ I I
Fragmentul Leviticului de la Belgrad — găsit de Haşdeu | 0
ducere în româneşte a uneia din cele cinci cărţi ale Pentateucuiui 11
gureşe al lui Heltai, Pentateuc după care s-a tradus şi f j | g ^
Orăştie. . . /q
Traducerea s-a făcut în Ardeal. Fragmentul Leviticului e 0 con*
făcută de un muntean şi în Muntenia. Copierea s-a făcut pe 3
BIBLIOGRAFIE

1. D R A G A N U N.f Recenzie, «Dacoromania», IV, p. 1112 (Nota).

2. G ASTER M., Crestomaţie tomână, I, Leipzig-Bucureşti, 1891, p. X X V I , 3^5.
3. GASTER M., Rumänische Litteratur, «Grundriss der romanischen Philo
Strassburg, II, B. 3, Abt. 1901, p. 272.
4. HAŞDEU B. P., Cuvente den bătrîni, I, Bucureşti, 1878, p. 5—17.
5. P A S C U G., Istoria literaturii române, sec. X V I , Bucureşti, 1921, p. 132. Tabloi
6. POPOVICI IOSIF, Leviticul, «Cosînzeana», II, 1912, nr. 3, p. 51—53. lor» redat
7. PREDESCU LUCIAN, Palia de la Orăştie, « A r h i v a » , X X X V I I I , 1931, nr. l, p 2 vina» 193(
23—24. ' ' zînd Dîml
8. R O Q U E S M A R I O , Mélanges publiés en honneur de M. Paul Boy er, Paris, 1925 Nici r
p. 86—88. v ^ ^ ^ ^ H Tribunalul
9. ROQUES MARIO, Palia d'Orăştie, Paris, 1925, p. LVIII. J E I Clădii
10. SBIERA I., Mişcări culturale, Cernăuţi, 1897, p. 51—52. choltzer, î
11. ŞIADBEI I., Leviticul românesc de la Belgrad, «Revista filologică», I, 1927, m- g facem des
276—282.
Aug. 1871
choltzer.
L U C I A N PREDESCU Pensiona
lot ii, în :
Palatului
«To
unor rai
c r o c ^ *JUUUi
VJLl^Q
«Dî
jos de
«C
nu exi
exista.
A
— pe
dină ?
catolî
«chfc

tată!
50. E vorba de Psaltirea slavo-română din 1577. din
«ÎI. Haşdeu. op. cit., p. 5 ; Şiadbei, op. cit., p. 278-279, datează Leviticul în sec. XVII, Un
studiu lingvistic asupra Leviticului a făcut Haşdeu, op. cit., p. 15—17. ase