Constentin Noica (Vitinelti-Teleorman, 12125 iulie 1909 - Sibiu,4 de-

FNOICA
cembrie 1987). A debutat in reista VldsaruL in 1927, ca elev al liceului
bucurettean Haret". A urmat Facultatea de Litere 9i Filozofie
"Spinr
din Bucuretti (1928- 1931 ), absolviti cu teza de li centi Probletna lumt'
hi in sine h Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei
9i membru al Asocia$ei -Crit€rion" ( 1932- 1914). Dupi efectuarea unor
studiide specializare in Fran!: (1938-1939), li-a suslinut la Bucuregti
doctoratul in filozofie cu teza Schild pentru istoriz lui C*m e ct putins'i
cma nou, p,;bliceti in 1940. A fost referent pentru filozofie in cadrul
Institutului Romino-German din Berlin (1941 -1944). Concomitent
M Vulcinescu, Patru dinne cursu-
Pagini
a editat, impreuni cu C. Floru
9i anuarul Inoare de filozo'
rile univeriitare ale lui Nae lonescu
fie (l%2.1941). A au.rt
'i
domiciliu forqat la Cimpulung-Muscel despre
1949- fost dqinut poliric ( 1958 - 196{). A lucrat ca cdcetitor
sufletul
( 1958 ) $i a
le Centrul de logici al Academiei Romine ( 1965- 1975 ). Ultirnii 12 ani
i-r oerrecut la Paltinis, fiind irmorminur lr schirul din apropiere
Voiume (in ordinee ap enliei): Mathesx lar brdaiile simPle lleJ4),
Conceote des<bise in itoria filozofiti la Descanes, l*ibniz ti Kin! (1936),
romanesc
De calelo. lncercare k junl ctioayeni i
ndivid,ln' lts37)' Vi*ta ,i
filozofia l*i Ren( Descarles (1s37r. Schii penns *toria ln Cum e cu
Dutinki ce1)a nok (ls4)). Doui introducei f o tecete 4re idealisn. Ct
'naducnea
pimei lntroducei kantiene a "Ctiicei J'adeQiri" \lea3)'
(1e44)' .Feno-
I rmal lilozofic (19441. Pagini despre s$etxl torruinesc
maologia s?tituLai" de G.W F Hegel isroruii de Constantin Notca
(1962), Doatizeci ri tdpte tr.Pte ale rcalului (1969\, Phton: Lysi Cu
an eset dcAre ingelesxl grec al dragostei de oameni Si ltoun (1969\'
Rostiea filozofici romAneatai (1970\, Credlie i fflmos itt Tostirea ro,na-
neascd ('1973\, Emiaess sau Gindui despre omal deplin al c*buri
rcrnaneft; (1975 t, DesPi4iea de Goetbe (1976), Sentimmtll romanesc
dt fiinlei (1978), S?iitul rominesc in atmpdal oremii $ase mahdi ale
ttdtului contemroran (1978), Potesun det?re om duP,i o.artc a Lui
il ese! t tst$. nneni,ea intrr fiinf i. Y ol l: Incetcare asupta fnozofiei
traii$onale; Yol. ll
Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri lz
derenirea intr" fiinld (19a4), S(7isoi despte logira lui Hermes (1986)'
Cuoint imprend despre rostire4 romAne^scd (1987\, De Aigniute
Ehro?ae (lU'.
leffi, 1988), Rta4ali-vd fratele Alexandra (199Q\'
Penttu
lumil de;d"ioleo,pe alcitulrrentolog) Cane de
baza ciruia a fost
Inpetepctune, 1993), SimPle intrcd'cer; h
btndtatea timpdui nostru
(1992), Introdtcere la miaalul eminescian (1992), Esexi de D*miniai
isozj, semnele ni""met (Publicistici l) (1994),lntre suflet $ girit
(Publicistici Il) ( 1996), Manasctisele de h Cimpxlung(1997)' Ecbili'
&z,lgrnirl (Studii;i eseui) O998\,21 da confetinse radbknice (2..fo)'
Moartea omrlu; de m,aine (Publicistica III) (2004), Despte httdrim
HUMAN ITAS
Q0a7). BUCURE$TI

Redactor: Oane Birna
Copena: loana Nedelcu
Corector: Marieva Citilina Ionescu
Tipirit la An Group Publishing
@ Alexandra Noica-I0ilson
O HUMANITAS, 1992, 2OI9
Descrierea CIP a Bibliotecii Nalioflale a Romaniei
Noica, Constantin
Pagini despre sufletul romanesc
Bucureqti : Humanitas, 2019
ISBN 978-973-50-6636-9
821.135.1
EDITURA HUMANITAS
Piata Presei Libere 1,013701 Bucure$ti, Romania
tel. 021/408 83 50, fax 021/40883 51
www.humanites.ro
Comenzi online: ww'w.libhumanitas.ro
Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.ro
Comenzi tele{onice: 021 /311.23,30
PREFATA
Studiile Si articolele strinse in acest mic zto-
lurn fac parte dintr-o luoare conceputd mai hrg
Si intituhti: Contribugii la o istorie a viqii spiri-
ruale rominegti. Luc'rarea era cerutd, pin Insti-
tutul Romin d.in Berlin, de o editurd genrrand.
La tnceput, trebaia sd fie o
"istoie filozofiei
a
romAnegi" pentru cititoii germani. Am socotit
insd cd o istorie a aiepii spiituale romanetti e
mai interesantd in ea insdsi, calificinda-ne in
orice caz mai bine tn ocbii strdindtdgii de cum
ar face-o, deocamdatd cel palin, o inoie d filo-
zofiei rotnineyi. In ayepurea tipdiii intregii
/ Constantin Noica. -
i
luodri, in lirnba germand intr-o oersiane
adaptatd interesului apusean, 4m socotit poti-
vit sd dau cititorului romkn aceste pagini.
Datorez dlui prof. Sextil Puscaria indem-
nul de a incerca sd soia dceastd cdrte, ti-i ex-
prim abi un gind dc respectuoasd recunoginld
Pentrt4 tot ce dm ca;dgat adhncindu-md tn
lutnea dubului romanesc.
Februarie 1944, Bucurepti
Autor*l
72 coNsrANTlN NorcA
Nu existi in gindirea romineasci a timpu-
lui problematici de cunoagtere;
Nu existi problematici morali;
Nu se pune problema spiritului ce
^t^re.
$i totugi, constiinta ffeito ere, anallzatit aic\
e activi 9i sfirEegte prin a-gi gisi un echilibru-
Cum ? E poate prima dintre problemele
-
unei istorii a gindirii romineqti.
Dar intrebarea prealabili este: sunt rezul-
tatele de mai sus rominegti pentru ci privesc
pe Neagoe ? Sau apa4in lui Neagoepentru ci
sunt rominegti ? Iati cercul. $i, daci nu vom
gisi mijlocul de a cerceta o istorie in cerc, isto-
ria gindirii romineEti va fi, ca gi pini acur;
aproape o glumi.
Saeculum, 1941
CUM GANDE$TE POPORUL ROMAN
Avem noi, rominii, un proverb curios:
,Unde e multi minte, e gi prostie multi." Si
fie rominul atit de inqelept,^incit si teme de
;i prea multd inqelepciune ? In orice caz' cee
ce izbegte la el o vedem bine e misura.
- -
Nu numai in viaga sa interioari, dar peste tot:
in ce face gi ce se face in jurul siu. Culorile artei
noastre poPulare sunt ,,stinse', sPunea suges-
tiv un critic; spaliul nostru interior e plin de
echilibru; elanul nostru nu e niciodati exce-
siv; iar pini 9i despre peisajul nostru, despre
peisajul acesta exterior, cu munlii nogtri, un
Alecu Russo putea scrie rindurile acestea tul-
buritoare, deosebindu-i cu gindul de mireqia
Alpilor: ,in faqa munlilor nogtri, suflerul se
lasi dus de visare ca intr-o elegie feri sfirgit,
parc-ai vedea miriri clzute ori suflete rinite
de atingerea lumii...' (Opere cornplete, Ctt-
getarea, p. 185).
Avem o misuri dar umbriti parci de
-
atingerea cu lumea. Poate ci misura e tocmai
rana aceasta, tristegea aceasta de care vorbe;te
74 CONSTANTIN NOICA
Russo. $i citi deosebire intre misura noastri,
niqel tinguitoare 9i biblici, misuri care-;i cu-
noaqte limitele, gi cealalti, mediteraneeani, ra-
gionali, lucidi suficienti. E aproape o glumi
-
si invoci, aici, latinitatea noastri. Misuri" drep-
tate, lege nu sunt nici gindite, nici resimqite
ra.tional gi juridic, cum inqelegem ci au fost -
daci aga au fost la Roma. Misura noastri
- intii femeia e ,,ralionali" ?). Coqvinge pe
e mai pugin pusi decit impusi. E mai anga-
jati in absolut decit cea din Apus 9i nu cade
niciodati in suficiengi. Cici, in timp ce mi-
sura de dp raqional poate deveni lipsi de mi-
suri, prin abuz de ralionalitate, in timp ce
bunul-simq apusean poate duce, 9i a gi dus, la
exces misura noastri gi bunul nostru siml
-
par nestricate,
Daci ar fi un simbure ragional in ,misura'
noastri, am inlelege, cit de cit, ralionalitatea.
O inqelege sufletul iominesc ? Credingele nois-
tre populare au inchipuit o legendi plini de
tilc in aceasti privinqi. E legenda celui de-al
doilea pdcat al lui Adam (Tudor Pamfilie, Po-
vestea lumii de demuh dupd oedinpelc poporu-
lai romkn,Buatre$ti, 1913, p. 95). Dupi ce i-a
gonit din rai, spune legenda, lui Dumnezeu i
s-a ficut mili de Adam gi Eva, vizindu-i cit
se chinuie. Le-a dat megtegugul de a face pi-
mintul roditor, dar le-a porunci ., tt.Sl-d
PAGINI DESPRE SUFLETUL RoMANESC 75
mult decit o brazdi. Roadele culese de pe acea
brazdi le ajungeau. Dar, intr-o zi, pe cind Eva
era insircinatd cu Cain, vine diavolul la ei 9i-i
intreabi: .-Voi mai aveli grau ? Doar pen-
-
tru citeva siptimini. De ce nu arali mai
-
mult, cici o si aveli copii ? ..." Iar Eva giseqte
sfatul chibzuit, rational (nu e semnificativ ci
Adam si faci cum e mai bine, iar, in clipa cind
lanul e mare 9i figiduitor, se arati Dumnezeu,
pustiegte lanul gi spune lui Adam: ,,Tu, omule
nesilios .. . De azi inainte poqi ara cit i1i place,
gi eu igi voi da iarigi cit imi va plicea mie."
Este greu sI vezi numai condamnarea li-
comiei in legenda aceasta. E vorba gi de con-
damnarea calculului, a chibzuielii, a dreptei
randuieli omene$ti. Existi o etici a muncii ;i
a productivitiqii, care lipseqte aici. Munca e,
pentm apusean de pilde, sfinqiti de rezultate.
Iar americanul apuseanul la limiti a dus
- -
etica aceasta pani la absurd. Am putea deci si
ne intrebim in lumina acestei concepgii,
-
unde arbitrarul divi4 iar nu ralionaliatea umani,
e hotlrito[r] daci modernismul gi industria-
-
lizarea (sau pur si simplu ,,agricultura intensi-
vi") vor fi vreodati acasi la noi. Dar acestea nu
sunt deci.t consecinqe, pentru uzul legiuitorilor
romini, ale unei tris;.turi care ne intereseazi in
76 CONSTANTIN NOICA
ea insigi: intemeierea valorii rominegti de mi-
suri (poate si de dreptare, lege) pe altd dimen-
siune decit a ralionalirilii.
Cici rationalitatea nu ne-a tulburat nici-
odati in chip deosebit. Nu intilneEti nici o
tendinqi, pe linia aceasra, a fondului nostru
popular, de a inilqa omul, in sensul bun gi
prost; de a-l face cygg! inlelegitor in faqa firii
qi, pani la urmd, minte ingimfatd. Noi nici nu
stipanim lumea gi nici n-o schimbim. Dum-
nezeu o face, sau se face ea insisi. Stipinirea
gtiinffici a naturii, in sensul apusean, e o
ciudiqenie qi un act de trufie. De unde simli-
mintul acesta de proprietate ? ,,Lumea asta nu-i
a mea, cealalti nici aga." Cine poate mai mult
si incerce. Rominul nici nu-si mai pierde vre-
mea si incerce.
in faqa marilor intrebiri am spus 9i spunem
inci adesea: ,,o fi*. S-ar putea face o intreagi
filozofie a lui ,o fi", ca o concepgie romineasci
despre lume.l ,O fi' acesta nu are sens dis-
iunctiv sau nu duce la o judecatl disjunctivi:
am si vid eu dacd este ori nu ... El nu obligi
la cercetare gi nu face grupiri in materialul
r
intr-o confering din 1942, dl Mircea Vulcinescu
a descris pe acest ,,o fi' vorbind despre .Dimensiunea
romineasci a exisrengei". Conferinla a fost publicatl
in lzvoare de filozofie, 1,943.
PAGINI DESPRE SUFLETUL ROMANESC 77
intrebirii: e sau aga, sau aga. Nedumerirea e
a cugetului, dar nu a sa e intrebarea gi, in orice
caz, nu el di rdspunsul. Nedumerire este, dar
lucrul se arati singur, daci e si se arate. ,,Asa
o fi ? Te pomenegti ci este.' Te pomenegti, aga,
de la lucru inspre tine. De aci toate acele ,inqe-
lesuri' care sunt mai mult ale lucrului decit
ale mingii. De aici, de pildia noima'. ,,Au gi astea
o noimi." in elini, rrcqpcr aviat'etrs de cu.roq-
tinqi, de cunogtinti in definitiv siguri; in limba
noastri, insi, noimi a devenit calificativul
lucrului pe jumitate ingeles. E o degradare, dar
gi o deplasare de la cuget spre lucruri. Iar la
fel cu noimi exprimi jumntili de inqelesuri:
rost ;t tilc.,,Rosrul" este inci mai apropiat de
ii inqeles deplin, pentru ci pare legat de rin-
duieli omeneqti; dar .tilcul" e dih plin expre-
sie a jumitigii de inqeles. $i tocmai aceasta ni
se pareci este categoria ,,agnosticismului inqe-
legitor", de care vorbea, ca de o categorie a
gindirii giranului romin, Vasile Bincih, in-
tr-unul din srudiile sale atit de pitrunzitoare.
Cugetul e negtiutor; dar parci inqelege. in fala
marilor intrebiri, inlelege si nu inlelege.
Deplasarea aceasta inlelezului citre lucru
a
ca fiind inleles nu despre, nici al lucrului, ci
-
iz lucru, dincolo de cugetul inqelegitor, parci
-
line de ceva mai adinc: de pierderea gindirii
78 CONSTANTIN NOICA
in fire. inqelesurile cresc din fire pentru ci gin-
direa este i;e. E funqie la felFfiieasci" inti-un
sens, la fel de tainici, intr-altul, ca tot ce e
funcgie in naturi. Omul nu poate si nu gin-
deasci, dar nici nu poate si-gi pripideasci
firea gindind. Cnci gindul nu e ficut si se in-
cumete 9i semeqeasci. De aceea, prea multi
minte aduce ;i multi prostie, sminteali. Esen-
lialul e si nu pierzi misura. Nu tu egti misura
lumii, cum voia grecul acela, ci lumea igi e
misuri qie.
*tr
Ce se poate face cu acest ,a gindi' romi-
nesc plin de misuri ? Experienqi de inlelep-
ciune poate; dar experienli de filozofie ?
-
A gindi e, in general, tocmai dimpotrivi:
a te dezinteres4 a te irstriina, Sau poate fi gi asta;
a fost ;i asta iar atanci s-aintdmplat filozotia-
-
Cind se vorbe;te de ,filozofia poporului
romin" prin raport la inqelepciunea lirineasci,
se face o amabili deviere de sens. Dar firi
indoiali ci e vorba qi aici de o anumiti sensi-
bilitate filozofici. inrebarea e: firi a fi sen-
sibilitatea aceasta o filozo$e, p oate fi obyinuti
o filozofie tn prelungirea el ? $i are so4i si fie
o filozofie mare ?
pAGrNr DESPRE SUFLETUL RoMANESC 79
Filozofia obi;nuita s-a niscut, ca apariqie
istorici, in prelungirea unei sensibilitiqi de alt
tip. Nagterea ei se datoreazi unui ,a gindi"
ca act nefiresc. Nu faptul de a fi, ci con$tiinfa
de a fr se aqazl, in fapa lumii. Omul apare drept
singura fiinqi ce poate fi striini de lumel care
o priveqte, pe aceasta, de la distanqa pe care o
di spiritul. Congtient de acest lucru, el nu e
numai striin de lume, dar poate fi 9i, in chip
absurd, impotriva ei. in orice caz, e limpede:
acum mintea si lucrul sunt doui, Iar mintea
nu caute in lucruri un tAlc; ci un sezs. Tilcul
este mai ales al lucrului qi este in lucru'; pe cind
sensul e despre el. Nu e cu necesitate al spiri-
tului, in ingelesul ci ar rimine construcde $i
simpli punere; dar e despre cerra. i.rt.-un
crint: sensibilitatea din care s-i ndscut filo-
zofia e a unei ruptui, nu a unei continuitdpi.
Spiritul nu se pierde in lume si n-o prelungeqte
pur gi simplu. Di socoteali de ea. Di socoteali
de sine prin raport la ea.
Aga se face ci, pe plan reoretic gi practic,
{ilozolia are trisituri precise. De ptldi, teo-
retic., oflce filozofie de tip clasic pornegte de
la un .principiu" : material (api, elemente etc.)
sau logic metafizic: coglto, substanli, predi-
carul e inchis_in subiect (Leibniz), .eu egal cu"
(Fichte) etc. Intr-un sens, orice filozofie pleacd
80 CONSTANTIN NOICA
de la simplu care nu e neapirat ,parte'
- -
in sus. Orice filozofie e qi o refacere, nu numai
o luare de act asupra lumii. De aceea, filozofia
lui ,,a fi', sau a lui ,au gi lucrurile o noimi",
nu e in ultimd instanqi o filozofie. Trebuie o
consecvenli, o ducere pini la limiti, un act de
rebeliune spre a obqine filozofia. ,,O fi' nu se
rdzvrdtegte,
De aceea,praaic, orice filozofie e un exces.
Grecii nu s-au s{iit si meargi pini la capig
pini la exces. Idealismul german a fecut la {el.
Iar acestea sunt cele doui mari filozofii ale is-
toriei. Cind vrea si fie filozofie a bunului-
simq, tomismul, de pilda, dovedegte de ce nu
poate da o adevirati filozo{ie. Grecii n-au avut
chiar atit de mult ,,bun-simq" cum se spune
uneori, n-au avut chiar atata misuri cind au
suslinut, printr-o splendide consecventa, ci
,totul curge' sau ,,totul e nemigcat'; ci lumea
e IJnu qi ceea ce se vede nu este. Cine gindeqte
lumea o gindeqte chiar impotriva ei; chiar daci
ea nu-i di dreptate.
Dar, in viziunea romineasci descrisi mai
sus, omul nu gindeqte lumea, ci lulnga gindeste
in om. Omul nu e subiect, ci parte. Spiritul nu
se a4azdinfapalumii; cici lumea nu se wea vizu-
ti, nici inleleasi" ci doar implinite Exisd in viziu-
nea aceasta romineasci o dulce continuitate
PAGINI DESPRE SUFLETUL RoMANESC 81
intre fire Si spirit. Existi la noi o curioasi si
uneoii nefiloiofici sete de armonie. Doar sut
inspiraqie creqtini armonia se nrpe. $i e para-
doxal: doar sub inspiraqie cregrini se intim-
ple, in trecutul nostru, cite o rupturi intre om
qi lume putind duce la filozofic. Aga e in
Dfuanullui Canremir sau Giudepal sufletalui
cu trapul, undeinleleprul, reprezentind cuge-
tul, intri in ,,gilceavi" cu lumea, spre a se
impica in cele din urmi, cum face in definitiv
;i filozofia dupi rizvritirea ei ini{ali. Dar gi
aci, poate, impicarea e mai mult de tip romi-
nesc, adici prin armonie, decnt de tip obignuit
filozofic; cici, dupi Cantemir, omul trebuie
si se impace cu lumea ca si nu fie ,,dihonie".
Atit de mult ne temem de dihonia filozofici,
incit, chiar cind o intilnim sub aripa cregtinis-
mului, tot fu$m de ea. Dar nu fugim 9i de filo-
zofie?
)t*
Aceasta e intrebarea: e posibili filozofia in
aceasti viziune romineasci ? Di spiritul o filo-
zoIie,, d,e vreme ce nu e decit in prelungirea
firii ? Ci in viziunea aceasta qi.rineasci nu se
ajunge decit la inqelepciune, nu gi la filozofie,
e limpede. Dar poate ci aceasta tine mai mult
82 CONSTANTIN NOICA
de faptul ci e vorba de o viziune gdrdneascd
decii de calitatea sensibilitegii filozofice in
chestiune. Problema este: pe registrul cult se
poate obfne o filozofie ?
Rispunsul e surprinzitor fap de tot ce Pre-
ceda: ia, se obqine totugi o filozofie. in speqL
s-a gi ob$nut: e filozofia aceasta culti romi-
neasci, clti este gi aga cum este' inaintim aici
o afirmagie care are preten{ia de a uni{ica, in-
terpredndu-le, principalele,,filozo{ii" romi-
ne9ti. Toate cu excepqia gindirii lui Nae
Ionescu, poate
- fac corp cu aga-zisa filozofie
-
populare. intreaga noastrd filozofie cuhd este
7n consonanld cu ldrdnescul. Nu in prelungire
directi, firegte, dar in consonanqn. ($i desigur
ci ne gindim la cele citeva filozofii inchegate,
nu la incercirile ficute cu doui-trei idei luate
din striinitate, incerciri care de la inceput nu
pot fi ,,romanegti".) Oricit de disparate ar fi
aceste filozofii valabile, fie ci e vorba de doc-
trina lui Conta, de pildi, sau de cea a lui Blaga'
pretindem si ar;tim ci ele sunt in consonanqi
iu orientarea addnci a culturii noastre populare-
Ce ni se pdrea caracteristic in aceasti orien-
tare? Continuitatea dulce dintre fire 9i spirit;
prelungirea firii in spirit; angajarea spiritului in
ionele intunecoase, negtiute, hrinitoare, nici-
odati r izv r i*tre, ale firii. Sensibilitate a flozoflcA
PAGINI DESPRE SUFLETUL ROMANESC 83
pe care se sus.tine aceasti viziune e una de armo-
nie, de acord fundamental. Undeva in adincuri
lumina gi intunericul se intilnesc. Iar lumina
cregte din adincuri, constiinqa gi cugetul se
desprind din intunecimi
- firi rupturi. De la
strifulgeririle filozofice ale lui Hasdeu, aga
gindeste filozofia noastri culti; de la Hasdeu,
peste Conta, Xenopol, Pirvan gi Motru, pini
la Blaga.
Ia*, de pildi, cazul introductiv numai
-
al lui Hasdeu. Un ginditor romantic ca el nu
-
putea si nu iubeasci ,,inceputurile", forlele
obscure Ei originare. Filozofia hasdeiani a isto-
riei, singura mai inchegati, tocmai pe aceasti
idee a ctesteii, aproape evolugionisti la el, se
intemeiazi. ,,Romantic in filozofia istoriei, pe
care o inqelege ca o eterni cresteie, o nesfirsiti
desfisurare
- Hasdeu imprumuti totu;i ... o
anumiti conceptie pozitivisti, socorind aceasti
continui desfdgurare ca o evolulie', scrie
Mircea Eliade, in remarcabila sa introducere la
edigia din Hasdzu (Fund. Reg., 1937, p. L)<XVrI).
In perspectiva aceasta de cregtere spre forme
umane, pozitivismul gi chiar un anumit mate-
rialism nu vor speria pe Hasdeu, cum nu vor
ingrijora nici pe ceilalti ginditori romini.
Istoria este, ?n definitiv, termenul superior in
ciasificarea gtiinlelor, va spune Hasdeu, deci
84 CoNSTANTTN NotcA
PAGINI DESPRE SUFI,ETUL ROMANESC
85
nu se poate porni decit de jos, de la gtiinla lu-
ed. Minar, p.246) e striini, cu materialismul
crurilor firii. Iar in momenrul cind con-
Ei a ei, doar la prima vedere de modurile romd_
cepe nevoia unei filozofii care sd prezideze
nestr. lnrr-un sens. secolul al X lX_lea
conceplia sa asupra istoriei, ginditorul admite era mai
acasd.k noi dec6t tn alte pd4i. problema
o fo4i tainici qi aderi la filozofia lui Spencer, romil
nrtirn.s-a pus chiar Ei in legiruri cu Conta.
care are meritul ci impaci ,,cunnoscutulu cu Ci
nu e hlozofie rom6.neasci materialismu.l
necunnoscutulu recunnoscibilu" (I storia criti- siu ?
Dar,- sp-u_nea un interpret romin (Dan
cd a Rominiloru, Bucuregti, 1875, vol. II, prefa- Bidi_
reu,_in Un systime m*tdridliste mdtaphysique
1i, p. II). Aproape ca agnosticismul inlelegitor a u,X I X -.i m e s ibcle, paris, I
924, p. 2gb),'romi_
al liranului romin ! nul ereligios cu calmul si lipsa je fanatism
Dar abia cu Conta incepe filozofia sistema- cu
care Conta e ateu. fiind in acela5i timp
tici, ;i cu el se precizeazl. gi natura orientlrii sceotic
si prea puqin optimist. Dar, djruri d'.
descrise mai sus. Se va spune: Conta e mate- -
rntegrare, maj mult stilisticd,in rominism, ";J;
rialist, gi inci un marerialist de tip comun; cum cre_
oem ca pltem aduce pe cea de fond.
poate fi orientarea sa concludenti pentru cea $i nu vom
merge pini. la a spune ci ondulaqia iui
a gindirii culte rominesti ? Dar tocmai aceas- Conta
e semnhcativi in Iumina mioriticului
ta ne pare semnificativ, ci, pe o anumiti linie, lui Blaga;
cici gi mioriticul e doar stilistic (d.gi stilui
materialismul nu repugni gindirii romineqti.
un sens adinc. la Blaga). Dar vom spune,
lr"
Oricit am protesta, in numele unei orientiri in ter_
meni generali, ci secolul al XIX_La era
spiritualiste de care ne socotim caracterizaqi, e acasi
in Rominia pe o linie adinci de filozof"r.
un fapt: materialismul lui Conta nu distoneazi
cd,, daci, am fi avur mai multi gandit;
,l
cu gindirea romineasci. $i motivul apare abia de
mina intii gi o culturi i-pfirritA, ,ru .."
acum limurit: pentru ci materialismul aduce
exclus si dim un sens mai
-"i
gi el, intr-un fel ori alrul, prelungirea naturii in ai"
cimea experienqei noastre de"ad"", "ai"_
armonie, atitor
spirit iar tocmai aceasd trisdturi convenea sen- tormuliri rimase superficiale
sibilitijii noastre filozofice. Afirmaqia lui Conta gi suficiente, in
acest ,,stupid' veac al XIX_lea.
ci de pilda" ,,vieaqa este evoluqiunea ondolifor- Cu Xenopol nu se intimpli astfel. Desi
mi a materiei" (Teoria ond.ulapiei anioersale, pare unora si se preocupe de o problemi
el
86 CoNSTANTTN NorcA
restransi a filozofiei, una de logici sau meto-
dologie a istoriei, Xenopol schiqeazi in reali-
tate un adevirat sistem filozofic. Pentru el,
istoria nu e o disciplini paniculari, ci ,un mod
de concepqiune a lumii" (v. ,,Expunere pe scun
a principiilor fundamentale ale ist o1'ei. ,in Ana-
lele Academiei,1899, p.7). Ea se indeletnicegte
cu dezvoltarea atit a lumii materiale, cit gi a
celei intelectuale. Iar ceea ce e semnificativ din
punctul nostru de vedere e ci Xenopol vede
istoria omenirii ca o ,,urmare a istoriei materiei
ce a precedat-o". Istorismul lui devine cosme-
tic. Omul se ingelege pe sine doar prin intreg,
in prelungirea intregului, inseriat in aceasti uni-
versali gi grandioasi succesiune a stirilor firii.
E insi gi mai izbitor cazul lui Pirvan, unde
setea de armonie si integrarea spiritului in
ordinea cosmici dau cheia intregii conceplii
despre lume. ,,Fenomenele vieqii omenesti sunt
o parte integranti din ritmica universali', scria
Pirvan in ldei gi Forrne lstorlce (Bucuregti,
1,920, p.49). Pentru el
- o gi spune - omul
e inseparabil legat de pimint. Trebuie stabilit
un acord perfect ,intre notele pimintului gi
notele omului". Fireste ci omul igi are liber-
tngile gi datoriile lui de lupti, dar firi acest
acord adinc umanitatea nu se poate ridica la
forme cu adevirat creatoare. intre viaqi care
-
PAGINI DESPRE SUFLETUL RoMANEsc 87
inseamni la Pirvan vibralie, ritm, spirit _ si
moarte, care inseamni inertie, somn, materie,
lupta e.permanent deschisj. Numai ci ,,viaqa
e o realitate universali: e vibrarea
Ei ritmul lu-
milor nesfirgite', iar astfel spiritul regisegte
intregul pe care pirea ci-l pGrduse ofunin_
du-se materiei. De altfel, Pirvan o spune lim-
pede, arirind ci ,,energia uniuersall e unici:
lumina, sunerul, cildura, electricitarea, mag-
netismul ori spiritul nu sunt decit vibratii Je
aceleiagi forje, variate numai ca iuqeali abso-
luti, intensitate_ gi ondulaqie; aceeasi energie
poate deveni, dupi modalitiqile vibririi -ei,
sunet, cilduri, lumini ori spirit... Niciieri pre-
lungirea naturii in spirir nu a atins in galdi-
rea romineasci o afirmaqie atit de plinn gi
incdrcati, poate, de forqi pigini.
Firi puterea de expresie qi setea de armonie
clasici a lui Pirvan, dar cu adancimea gi pro-
babilitatea cercetitorului de specialitate, pro-
fesorul C. Ridulescu-Mot.u a putrrt afi.ma o
concepqie care line de aceeaEi inspiraqie;i se
spriiini in ultimi instanti p. ,ensitili-
"..."ii C.
tate filozofici romineasca. penrru Ridu-
lescu-Motru, personalitatea e ,o realitate.. din
marea realitate a universului. Ginditorul ro-
min adaugi personalitigii atriburul de energe-
tici, pentru ci o pune in legituri cu celela'ite
88 CONSTANTIN NOICA
energii din naturi, Cu un asemenea ,,determi-
nism al naturii", el ingelege si-gi explice cele
mai inalte reuEite ale personalitigii omenegti;
si nu se va sfii si vorbeasci despre Hristos,
Platon, Hegel ca triumfuri pe aceasd linie, tri-
dind un spirit laic care qine mai puqin de in-
fluenqele secolului al XIX-lea si mai mult de
trisitura pigini relevati la Pirvan gi prezen-
ti in multe alte afirmalii ztalabile din punct de
vedere romines c.incl din Elemrot, d" *"to-
fizic,i pe baza filozofiei hantiene, C. Rndu-
lescu-Motru ilustrase concep!ia aceasta, care
de asti dati reprezrnt1, un adeodrat fel tipic
rornanesc de a inpelege pe Kant.IJnitatea de
congtiinti, la a cirei puritate Kant qinea atit
de mult, numind-o ,,unitate sintetici originari
de apercepgie", devine la ginditorul romin o
unitate identici cu a universului, deci incircati
de toati materia acestuia. C. Ridulescu-Motru
nu poate opera cu o con$tiinli in genere I el ffe-
buie si ajungi, cu perspecriva lui tipologisti,
la o congtiinqi individuali. Pe de alti parte, igi
di seama ci aceasti consriingi individuali nu
face cu putinti comunicarea intre spirit gi
qtiinqi. Atunci, spune el, nu ne rimine decit
ca, inliturind congtiinqa in genere a lui Kant,
si acordim celei individuale obiectivitatea. $i
de ce qine aceasti obiecrivitate ? De faptul ci
PAGINI DESPRE SUFLETUL RoMANESC 89
,,sufletul gi materia nu sunt deosebite ca naturi,
ci ca aspecte", de faptul ci ,,viaqa sufleteasci
nu e decit un plus de adaptare" gi ci, in defini-
tiv, ,,congtiinta e un proces final de evolugie
a naturii".
Nu e prea multi naturi la Conta, Pirvan
si Motru, a$a cum e prea multi in viziunea
lirineasci a rominului ? Nu e .prea multi
naturi, spre a mai fi loc 9i pentru filozofie ?
$i torusi - o vedem limpede - filozofia se
obline si aici. E o intrebare daci va putea fi
vreodati o filozofie mare, lipsiti de constiinta
rupturii, cum este. Dar este o filozofie si are
din plin pecere romineasci.
E pecetea romineasci pe care nu vom in-
tirzia s-o gisim la Lucian Blaga. Niciodati,
mai mult decit acum, cind incercim inter-
pretarea aceasta a filozofiei culte romineqti, nu
ni s-a pirut mai potriviti striduinqa critici a
lui Vasile Bnnciln din Lucian Blaga, energie
rotnineascd de a prelungi modurile viziunii
noastre populare in filozofia, aparent occiden-
talizati, a lui Blaga. Chiar titlul de Lucian
Blaga, energie rotnineascd mi izbeste acum
altfel decit la inceput, rermenul acela de ener-
gie exprimnnd parci ceva din intelesurile lui
Pirvan sau ale lui Motru in leglturi cu anga-
jarea omului in energia cosmici. Firegte ci
90 CONSTANIIN NOICA
Blaga a putut vorbi despre o ,singularitate a
omului", care ar plrea si desprindi pe acesta
din procesul ascendent al narurii. Pe de alti
pane, prima rrilogie, cea a cunoasterii, are ac-
cente de filozofie occidentali, pirind si fie ana-
liza critici a instrumentelor de cunoastere, care
rimin instrum ente deosebite de (nu in ar-
monie cu) obiectul cunoscut, mai ales ci de
asti dati va fi vorba de obiectul: mister. Dar
trilogia culturii a restituit misterului un sens
de subiectivitate, iar filozofia incongtientului
la care s-a ajuns aici agazi pe Blaga cu deose-
biri, firegte
-
pe limba cea mare a gindirii
- Cosmicismul acesta duce la un anumit
rominegti. Un gnnditor care incearci si intre-
geasci garnitura de categorii a lui Kant, cate-
gorii apa4inind tuturor zonelor luminoase ale
conttiin[ei, cu o serie de categorii prezente in
zonele intunecate ;i crescind de acolo, ,,per-
sonant", spre lumini, poate fi revendicat drepr
una din cele mai izbitoare pilde pentru orien-
tarea descrisi. Cu Lucian Blaga triumfi romi-
nescul in filozofie.
Ce este acest rominesc ? Sau ce devine el
in perspectiva filozofiei noastre culte ?
In primul rind, este cosmicism ? Termenul
e al lui Vasile Bincili, din lucrarea cirati, si ne
place siJ regisim. Bincili il descrie ca o ,,inrui-
1ie a armoniei cosmice" Ei ,,un sentiment al
PAGINI DESPRE SUFLETUL ROMANESC 91
panicipirii la co smos" . ASa l-am regdsi in filo-
zofia noastrd cultd. Armonie gi panicipa.e s.r.rt
in materialismul lui Conta, ca in orice mare-
rialism; dar izbitor e faptul ci tot armonie si
participare se intilnesc 9i in filozofiile ozgr-
nale, neinflrtenlate, neimpmmutate ale lui
Pirvan si C. Ridulescu-Motru. Iar daci Blaga
incape gi nu incape in aceasd interpretare (deqi
cosmologismul pare a juca gi la el un mare rol)
e numai pentru ci intervine in gindirea lui un
factor cel teologic a cirui insemnitate o
-
vom sublinia indati.
-
determinism, de un fel ori altui. La Conta, era
un determinism (,,fatalism" !) materialist; la
Pirvan, e un determinism de energie si ritm;
la Motru, totul sfirsegte, mirturisit, intr-un
determinism psihologic. Ce se intimpli la
Blaga ? Matca stilistici di gi ea un anumit
determinism (de stil), pecetluind toate creaqi-
ile unui grup cultural omenesc, pini qi cre-
dinqa gtiinqifici.
Trisirurile acestea fac ca viziune afilozoficl
a ginditorilor romini si fie, ca gi cea a culrurii
noastre populare, mai degrabi a lumii decit a
spiritului. Nu se poate vorbi, in filozofia ro-
mi.neasci., de o problemadci a spirirului ca
atare, a spiritului ca expresie autonom;.. Am
92 coNsrANTrN NOrcA
subliniat alti datl, (revista Saeculum, nr. ll)
trisltura aceasta ca un rezultat al cercetdrii
inodgdturilor lui Neagoe BasaraD din perspec-
tiva istoriei filozofiei. Absenqa unei problema-
tici a spiritului este limpede, acum, gi in
filozofiile descrise mai sus, unde spiritul este
angajat in ceva; zonele sale luminoase se pierd
in penumbre gi apoi in inrunericul intregului,
pe care-l prelungesc, il implinesc, faqi de care
sunt in desivar;iti expresie de armonie. Iar,
ca Ei Ia Neagoe Basarab, absenta unei pro-
blematici a spirirului. ca expresie auronomi,
trece in umbri cele doui mari discipline ale
Apusului, teoria cunoasterii gi etica. Fireste ci
atat Conta, cat $i Pirvan, Motru sau Blaga au,
pini la un punct, o problematici de cunoas-
tere. Dar, ma.i ales la primul gi la ultimul, teo-
na cunoagterii este un aspect gi un moment de
expunere mai degrabi decit un sector de
insemnitate proprie.
Nu putea Blaga incepe, intr-un sens, cu tri-
logia culturii ? in orice caz, la Pirvan nu simti
necesitatea unei problematici de cunoagte.e, ia,
la Motru totul se pierde in psihologismul ener-
getic. Cat despre erici, nu poare fi subliniat
indeaiuns ci ea Iipseste din perspectiva filo-
zofici romineasci, populard sau culti. Trebuie
si nu pierdem nici un moment din vedere
PAGINI DESPRE SUFLETUL ROMANESC 93
lucrul acesta, chiar, sau mai ales, cind ne gin-
dim la reforme educative, politice pen-
- -
tru poporul romin. Eticismul Apusului nu e pe
misura noastri. Acel mult liudat ,,se cade-nu
se cade" al rominului nu qine in nici un caz
de o conceplie etici. E mai adinc, mai angajat
in firea lucrurilor de cum e conceptia morali a
unui apusean. Iar in filozofia culti, absenla
unei problematici etice ne pare atit de
inevitabili, incit, pe linia de orientare desprin-
si in analiza de mai sus, suntem siguri ci nici-
odati nu se va scrie un mare tratat de etici in
qara romineasci. Cit despre un sistem educa-
tiv sau politic care si fie numai eticist, el n-a
apirut, iar cei care au vizut morali acolo unde
era spiritualitate n-au inqeles nici ce este, nici
ce poate fi inliuntrul lumii roniinegti; cel pu-
qin pe linia, prelungiti in culturi, a orientirii
noastre qirine$d gi populare. Cind solutia e
de armonie, nu poate exista etici, adici o stare
de rupturi, de impotrivire, imperariv si refuz.
Dar duhul acesra lumesc 9i insetat de ar-
monie nu poate si nu aduci un suflu de p/-
ghnism in atmosfera romineasci. Trebuie si
o spunem deschis: existl o dimensiune pigini
a sufletului romi.nesc. Cind subliniem cu
atata aplsare ci rominii au fost, intr-un fel,
totdeauna cre$tini, cre$tinismul venind peste
 94 coNsrANTrN NorcA
ei ca o.implinire, si nu ca purrerorul de mesaj
al unei crize de tip nou, recunoagtem fari si
vrem ci.,
lup.d ce ne-am cre$tinar, am pisrrat
moduri ale lumii pigine. O vedem bine in
mitologia noastri populari, iar credinlele
noastre sunt pline de eresuri, care ne incinti
pe plan de culturi qi care, in definitiv, nu ne
suplri nici in perspecriva Bisericii. Dimensiu-
nea noastri pigini a fost tolerati de Biserici
si chiar asimilati intr-un sens. Crestinismul
nostru avut, prin aceasta, un
.a
viu, o istoricitate mai adevirati."oniirrut
mai
Dar acum,
cind ies la luminl lucrurile in filozofia culti,
capiri accenre de impotrivire .".. poi
^ele
rngnjora uneorl.
a-u qi ingrijorat. Polemica iscati in jurul
-.. $i
filozofiei lui Blaga intre apiritorii ortodoxi-
ei gi nesocotitorii ei (cici dusmani direcqi nu
are ortodoxia noastri) nu e o polemici legati
de persoane pi de timp. Ea angajeazi maniTes-
tiri gi comportiri mai adinci, permanenre ale
fiintei noastre spiriruale. Blaga nu e intiiul ein-
ditor romin indiferent fati de ortodoxii c"
izvor de inspiralie. Un suflu d" paganir- ti-
-
re;te, in stilul secolului al XIX-lei- stribate,
dupi cum e limpede, opera lui Conta. Iar, daci
Motru rimine striin de ortodoxie, [dr6 sifacd.
din ,,piginitatea" lui un act de afirmaqie, acest
splendid tip de pigin care este pirvan sti ca
PAGINI DESPRE SUFLETUL ROMANESC 95
o evidenqi impotriva oricui ar voi si faci din
fiinla spirituali a neamului nostru o fiinqi ex-
clusiv creEtini. Nu, toqi acestia n-au filozofat
pe dimensiuni cre$tine. Dar sunt romini; sunt
profund si hotaritor romini. Cind Blaga
spune ci nu are nevoie si faci filozofie orto-
doxi spre a face filozofie romineasci, are per-
fecti dreptate. Din punctul siu de vedere sidin
perspec;va intregii filozo{ii cultd, aproape,
ivite la noi.
. Dar epuizeazi ei rominescul? Epuizeazit
ei virn:alitnlile filozofice ale fiinqei noistre spi-
rituale ? Reaclia impotriva lui Blaga, care-ar
trebu_i extinsd impotriva intregului ;ir de gin-
dirori care il precedi, a venit din tabera te6lo-
gici. Ea putea veni insi si din tabirafilozoficd.
In momentul de fa1a, filozofia este disciplina
cea mai reprezentarivi pentru spiritualiiatea
romineasci, pentru ci in ea iese prima dati la
iveala tensiunea, latenti pini acum, a sufletu-
Iui rominesc, conflictul dintre cele douri di-
mensiuni, si le numim: pigini gi crestini, ale
sufletului rominesc. Existi o filozofie de tip
crestin: e cea care incepe si iasi acum la iveali,
odati cu proiecrarea in acrualitate a filozofiei
lui Nae lonescu. Ea line in cumpini cealalti
orientare filozofici" orientarea,,clasici,. romi-
neasci. $i ea, dezviluie abe virtuaht gi {ilo-
zofice ale sufletului rominesc.
96 coNsrANTrN NorcA
Ceea ce ne-a interesat tot timpul, in srudiul
de faqi, a fost exclusivfilozofia. Daci am ajuns
la opozigra, provizoriu si poate impropriu cali-
ficati" dintre piginitate qi crestinltate, e numai
pentru cd vroim si inqelegem ce se petrece in
sinul filozofiei rominegti qi ce se poate perrece
aici.
Cu Nae Ionescu ni se pare ci intilnim un
ginditor care nu numai ci iese de pe figaqul
celor de pinl acum, dar restituie gindirea ro-
mineascd filozofiei clasice de aiurea. Cursurile
lui Nae Ionescu nu sunt inci publicate in in-
tregime, iar judecata critici asupra lor nu e
incheiati nici micar de cei care le cunosc, de
elevii lui. Afirmim insi iar afirmagia noas-
tri intimpini rezervq o -stim, chiar din panea
unora dintre elevii lui Nae Ionescu
ci re-
gisim prin el ciile filozofiei cu care ne-a- deprins
Apusul. Chiar daci filozofia lui Nae Ionescu
e de inspiragie ortodoxi, ea e
filozofie in sen-
sul apusean. Nae Ionescu, oricit de realist ar
pirea, regisegte, firi s-o spuni, spiritul. Re-
giseqte tensiunea dintre om gi lume; regisette
rwptura aceea [ecundi, care singu rd, a dat pdnd
acum o filozofie mare in Apus. Regisegte tragi-
cul, ciderea (Cdderea in cosmoi se intitula,
pare-se, una din lucririle la care s-ar fi gdndit
Nae Ionescu inainte de moarte).
PAGINI DESPRE SUFLETUL ROMANESC 97
.. Ce a scos pe Nae Ionescu din figagul gin-
dirii rominegti de pini acum ? U" sl"gu."fac-
tor: reologicul. Cugerul rominesc nu ar fi
regisit modurile filozofiei clasice (ale celei care
nu se dizolvi in ,,inqelepciune') daci n-ar fi
intilnit gindirea teologici. Iar daci avem
incredere in filozofia lui Lucian Blaga acum
o putem spune limpede -
nu e penrru ci. se
-
incadreazi in comunul gindirii tulte romi-
negti, ci pentru ci qi la el ioaci un rol factorul
teologic. Blaga e personalitatea noastri filo-
zoficd.cea mai bogati, in sensul cd angajeazd
amindoui modurile filozofirii roriinesti
posibile. $i, daci ne pare fecund, e numai prin
cel de al doilea mod, pe care l-am ffecut in
umbri in cele de mai sus. CAci, oricit de cu-
ceritoare ar pirea, conceplia ft.ri Conta, a lui
Pdrvan qi a lui Motru reprezinti, filozoficegte,
o infundiruri. Pe linia sensibilitdgii noaitri
filozofice obi5nuite, ajungem la o ifunddturd
filozoficd: inpelepciuneal Cu Nae ionescu si
Blaga daci aceita din urmi se implinegte a;a
-
cum o nidijduim gindirea romineasci
-,
giseEte singura cale care si o duci la filozofie.
*
incheierea e simpli: cugetul rominesc nu
are, pe linia lui fireasci, vocaqia filozofiei.
 CONSTANTIN NOICA
Poporul grec a avur-o Ei a dat unul din ma-
rile tipuri de filozofie: cea a fiinqei. Poporul
german a avut-o si a dat celilalt mare tip al
filozofiei: filozofia spiritului. Noi insi nu
avem, de la noi, vocaqia filozofiei. Poate pen-
tru ci nu avem o problemari.cd a devenirii (nu
existi nici micar un termen rominesc pentru
,,devenire" ). Opunindu-se devenirii, grecii au
descoperit fiinta. Integrind devenirea, cuge-
tul german a descoperit spiritul. Dar ;i unul,
gi altul dintre aceste doui mari tipuri de
gindire au {rilozofat pe temeiul rupturii din-
tre om si lume; pe temeiul dezintegririi omu-
lui de lume.
Noi nu avem vocaqia filozofiei. Dar teologi-
cul ne-o poate da. Nu crestinismul ortodox
neapirat, dar teologicul. S-ar putea sa nu ne-o
dea, iar atunci nu vom face filozofie mare. Nu
e nimic: nici englezii nu au; poate nici fran-
cezii, confundind prea mult ratiunea cu in-
rclectul, cum fac. Dar teologicul ne-o poate da.
Cici ne di sentimentul rupturii, al dezastru-
lui. Iar de-aici poate incepe filozofia.
Conzt orbiri literare, 1944
SUFLETUL ROMANESC $I MUZICA
Nici unul dinrre berbaqii mari de la 1848
observa intr-un rind un inviqat rom6.n
-
n-avea
-
o inqelegere deosebiti pentru muzici. Fiii de
boieri de acum un veac au asimilat totul, in ce
priveqte artele pe care le intilneau in striini-
tate, nu insi si muzica. Nici astizi, poate, nu
avem destuh pricepere in aceasti privinli.
Fiindci muzica cere nu numai inteligenli...
Opresc aici girul ideilor pe care le dezvol-
ta adt de sugestiv, intr-o mai yeche I storie a
literaturii romin e, profesorul Sextil Pugcariu.
Nu e ceva de invilat de la ele ? Sufletul czlr
romi.nesc (cu cel popular e ahi poveste) nu
are toate dimensiunile. Nici nu le putea avea
dintr-odati pe toate. A avut loc, in sinul lui,
o dezvoltare vrednici de tot interesul, in zo-
nele luminoase ale vielii spirituale, dar, in zo-
nele unde raza inteligentei nu pitrunde,
cresterea a intdrziat. Va mai intirzia ?
Dar timpul nostru tocmai aceasta aduce: o
ingelegere muzicali a lucrurilor; un tulburi-
tor triumf al muzicii. Existn, de pildi, suflete