II,lo

CIORAN

Pe culmile disperdrii

8CU Cluj-liapoca

il//il#iltit//l/ffifl/il
FILoS 2003 oo18l

HUMANITAS
BUCURESTI
 Coperta seriei
DONE STAN

Foto
SORIN ILIESIU Fi COSMIN BUMBUT

/6\Vq
I J-
r';' -
rt'Ctil r'
'":'i
lj ii.iori:ri;': .' ,

*':,
\

Descrierea CIp a Bibliotecii Nationale

CIORAN, EMIL
Pe culmile disperlrii / Cioran. _ EC. a 4-a.
Bucuregti: Humanitas, 2000
132 p.; 18 cm. - (Seria Cioran)
ISBN 973-s0_0036_9
821.135j4

p:'":"q'_
Il',!: 1::jjt :5i! " aptrrut la Fundaria penrru
rrreratur: si artl REGELE CAROL AL t[-LEA in t934. Editiile
ulterioarc au apirut ta HUMANITAS in."pf^a
- an"flldi.
o HUMANITA9 1990

ISBN 973-50{036_9
 Numai intr-o demonie a timPului este Posibil sentimen-
tul iremediabilului, care ni se impune ca o necesitate ineluc-
tabila impotriva tendinlelor noastre cele mai intime. A fi
absolut convins cA nu Poli scdPa de o soarti amari Pe care
ai dori-o altcumva, cd egti supus unei fatalitlF imPlacabile
9i cd tirnpul nu va face altceva decit sd actualizeze procesul
dramatic al distrugerii, iati exPresii ale iremediabilului 9i
ale agoniei. Nu este atunci neantul o salvarc? Dar cum Poate
sd existe o salvarc in nimic? Dacd este aproape imposibild
salvarea in existenle, cum o se fie Posib e in absenta com-
pletd de orice fel de existenll?
Cum nici in neant gi nici in eistenli nu e salvare, pra-
ful sd se aleagl de aceaste lume cu toate legile ei eterne!

MELANCOLIA

Fiecare stare sufleteascd tinde sd se adapteze unui exte-

rior corcspondmt felului ei specific sau se transfome acest
exterior intr-o viziune Potrivittr naturii ei. Ctrci existtr o co-
respondenftr intirntr, in toate ster e mari 9i adinci, intre pla-
nul subiectiv 9i planul obiectiv. Ar fi absurd si concepi un
entuziasm debordant inE-un mediu plat 9i inchis; daci
totugi s-ar indnpla, aceasta s-ar datora unei excesive Pleni-
tudini ce ar subiectiviza intreg mediul. Ochii ornului vld
irexterior ceea ce il frdmftct in interior. Cadrul este de cele
mai multe ori rezultatul unei Pmiectii subiective fdrl de care
stdrile sufletetti 9i experienfele intense nu-9i Pot gesi o
realizare deplinl. Extazul niciodatd nu rePrezintl o consu-
mare pur inteme, ci transPune intr-un exterior o belie lu-
minoasd lEuntrici. Este destul a privi faia unui extatic,
pentru a rcmarca tot ceea ce vizeaze tensiunea lui spiritua-
ld. Inienlionalitatea stdrilor interioare este un fenomen care
explictr armonia dintre planuri, Precum 9i necesitatea Prin
care ele se cer rcciproc, deoalece intmlionalitatea indictr o
imposibilitate a stdrilor de a r6mine absolut Pure.
Penhu ce nelancolia cere un infinit exterior? FiindcE este
in structura ei o dilatare 9i un gol cirora nu li se Pot stabili

29
 Sran ite..Trecerile de limite se pot realiza (ie in mod pozitiv,
fre negativ. Eruberanta, entuziasmul,
furia etc. sint siari de_
Dordantea ciror inlensitate sparge orice
bariere Iimitative
sr creste dincoio de echilibrul noimal. Este un avint pozi_
tiv al vjetii, rezultat dintr_un plus de viafI,
dintr_un lxces
oe vltalltate si intr-o expansiune organica. in
d
hve, vrata trece dincolo de determinarile
s rile pozi-
ei normale nu pen_
tru a se nega, ci pentru a elibera rezervele
care mocneic si
care, acumulate, risctr o izbucnire violenH.
Toate st:rile ex_
tr€me sint deri,vate ale viefii, prin care
ea se aptrr: de ea in_
sa'l. l!anscenderea limitelor din stirile negative
are cu Lotul
alt sens, deoarece ea nu pleaci din plenitridine,
ci dintr_un
gol.ale cirui margini nu sint demarcabile.
Aceasta cu atit
mai.mult cu dt golul pare a rtrsid dh rAdacinile
fiintei.intin_
zindu-se progresiv ca o cargrcna. rst" urr
p.ocu" d"JiJ
nuare, iar nu de cegtere; din ac€st motiv
el este o intoarcere
inspre neant, iar nu o inflorire in existentr.
Senzalia de gol si de dilatare inspre nimic,
care nu lip_
segte in rnelancolie, igi afli o rddicinf
mai adincS intr-o o#
sealtr, prezent, in toate stArile neEative.

. Oboseala separtr pe om de lume gi de lucnrri. Rihnul in_

tens-al vielii slAbegte, iar pulsatiile organice
Si activitatea in_
tem5 isi pierd din acea incordare caie diferenliazd
lume, care o stabileste ca un moment imanent
;fa;
al existentei .
Oboseala este primul determinan t o.guni.
ut .rl;o-u'gteli,
deoarece ea dezvoltA condifile indispeisaUit"
la acea"t".rr,"iaii"_
rentieri a omului in lume; prin ea, ajungi persoectivd
care situeaztr lumea in fata omului. Ob"oseulo
t"'f".. i:-
iesti, sub nivelul normal al vietii, "a
iar despre marile tensirui
!'rtale nu-F ingrduie si ai decit un presentiment.
Sursa me_
Iancoliei pleacd deci dintr-o regiune unde
viata este nesi_
Sura 9r problematici. Astfel se explic; fecunditatea ei pentru
cunoastere si sterilital.ea ei pentru viate.
in htririle comune giobignuite conteazl
.Dacd intimitatea
nalva cu aspectele individuale ale existentei,
h melanco-
lie separarea de ele duce la ur sentiment
vag al lumii gi la o
senzale a vagului acestei lumi. O experienf
intima 9i o vl_
ziune ciudati anuleazi formele consiltente
ale acestei lurni,

30
I
cndrele individualizate 9i diferenliate, Pentru a o imbrdca
intr-o haina de o transParent6 imateriali 9i universaltr. De-
t,lgarea progresivi de ceea ce este individual 9i concret te
ridici lJo viziune total! care, cigtigind in intindere, pierde
in concret. Nu existd stare melancolicd fdrd inellarea de care
vorbim, fera o expansiune spre culmi, fdrd o ridicare dea-
supra lumii. Dar nu acea inellare restrrite din orgoliu sau
din dispret, din disperare sau dintr-o Pornire spre negati
vitate infinitl, ci dintr-o reflexie prelungiti 9i o reverie di-
fuze, n&cute in oboseal!. in melancolie ii cresc omului aripi
nu pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur, Ce
sens are singuretatea in melancolie? Nu este ea leSate de
sentimenhrl irdinihtlui intem ti extem? Privirea melancolicd
este inexpresiv!, concePutd fdri o perspectivtr a nemdr-
ginitului. Nemdrginirea interioartr ti vagul lduntric, ce nu
trebuie asimilate acelei infinitdti fecunde din iubire, cer cu
necesitate o intindere ale clrei margini sint insesizabile. Me-
lancolia prezint! o starc vagtr care nu intentioneaze ceva
determinat ti pr€cizat. Tidirile comune cer obiecte palpabi
le ti forme cristalizate. Contactul cu viala se face, in acest
caz, prin indiuidual; este un contact strins 9i sigur.
Desprinder€a de existenla ca dat conqet Fi calitativ 9i
abandonarea in nemtrrginirc ridici Pe om din incadrarea lui
fireascd. Perspectiva infinitului il aratii singur 9i pdrlsit fur
lume. Sentimentul proPriei finiteti este cu aft mai intens
cu dt conttiinta infinitdtii lumii este rnai mare. Daci in unele
sttrri aceasu conttiinttr este dePrirnante 9i chinuitoar€, in me
lancolie ea este mai pulin dureroase, din cauza unei sublimiri
care face singurdtatea gi Peresirca mult mai pulin aptrsitoare,
imprumuiindu-le uneori un caracter voluPtuos.
Dsproporfa dintre infinitatea lumii 9i finitatea ornului
cste un motiv serios de disperare; atunci insd cind o privegti
intr-o perspectivi de vis, aga cum e in ster e melancolice,
aceasta i:nceteazA de a mai fi torturant5, iumea aPdfnd htr-o
frumusete stranie ti maladivS. Sensul adinc al singuratdtii
vizeazd o suspendare dureroasd a omului in viafA 9i o fri-
mintare in izolare cu gindul morfii. A trdi singur inseam-
na a nu mai cere nirrytqg$mTf$iPta nimic dela viali.

lU,lAl
t]
E.aloroF,'
l\\rr(l*To cruJ 'l
\
 Singura surprizi a singurdtAlii este moartea. Marii singura-
tici nu s-au retras niciodat, spre a se pregiti pentru viati,
ci pentru a suporta, interiorizali gi resemnali, lichidarea
vielii din ei. Din pustiu si din grote nu se pot aduce mesaie
pentru viafd. Nu condarnnE viala toate religiile plecate din
pustiuri? 9i nu este in ilumindrile gi transfigurErile marilor
singuratici o viziune apocaliptici de sfirgit gi prdbugire, iar
nu o aureold de sclipiri si triumfuri?
Singurdtatea melancolicilor are o semnificafe rnult mai
pulin adince; ea are uneori chiar un caracter estetic. Nu se
vorbette de o melancolie dulce, de o melancolie voluptuoa-
sd? Dar insdFi atitudinea melancolica, prin pasivitatea si
considerarea in perspectiva, nu este ea colorate estetic?
Atitudinea esteticA in fata vielii se caracterizeaze printr-o
pasivitate contempladva care savurcaze din rcaI tot ceea ce
ii convine subiectivitiFi, fdrd nici o normi si firA nici un crite-
riu. Lumea este considerate ca un spectacol, iar ornul ca un
spectator care asiste pasiv la desfdgurarea unor aspecte. Con-
ceplia spectaculare a vielii elimind tragicul gi antinomiile
imanente eistenlei, care odatA recunoscute si simfite te
prind ca intr-un virtej dureros in drama lumii. Experienga
tragicului presupune o tensiune adt de mare, indt viefuirea
estetic5 nici n-o poate bdnui. in tragic, participarea inten-
sA cu intreg con,rnutul fiintei noastre este atit de hogritoare,
incit fiecare rnoment este o chestiune de destin, pe cind in
atitudinea esteticd este o chestiune de i mpresie. Tr aglcti nu
include ca un elernent central reveria, nelipsitl in toate sti-
rile estetice. Ceea ce este estetic fur melancolie se manifeste
in tendinla sprc pasivitate, rcverie ti incintale voluptuoasA.
Cd ea nu poate fi asimilatd integral unei steri estetice, aceas-
ta derivd din aspectele ei multiforme. Nu este deshrl de frec-
ventd melancolia neagra? Dar ce este, mai intii, o rnelancolie
dulce? Cine nu cunoagte senzafia de pldcerc ciudati in du-
pi-amiezele de var5, cind te abandonezi simlurilor fird nici
o problematici speciald 9i cind sentimentul unei eternititi
senine dezvoltd in suflet o imptrcare dintre cele mai neobig-
nuite? Este ca gi cum griiile acestei lumi ti toate incertitudinile
spirituale ar amuti in fafa unui spectacol de o frumusele

I
 acest caz, starca melancolce, il
caracterul ei difuz reveric si
vag, ar lua forme specifice in fiecare persoani. Nefiind o stare
de o marc intensitate dramaticd, ea oscileazi gi fluctueazd
mult mai mult decit celelalte. Avind mai mult virtuli poeti-
ce decit active, ea arc ceva dintr-o gralie refinuttr (de aceea
o intilnim mai mult la femei), gra[e pe care n-o indlnim niciq
dati in triste,tea profundd 9i intensd.
Nu lipse;te aceast, grafie nici peisajelor de coloratur!
melancolici. Perspectiva intinsA din peisajul olandez sau
din peisaiul Renagterii, cu etemitd$ de lurnini 9i umbre,
cu vei a ceror gerpuire sirnbolizeazd infinitul 9i cu raze ce
imprumutA un caracter de imaterialitate lumii, cu aspiraFile
gi regretele oamenilor ce schileazd un zimbet de infelegere
gi bundvoinfd intreagd aceastd perspectivtr reveleazi o
gralie melancolicd-
9i u9oartr. intr-un astfel de cadru, omul
pare a zice cu regret gi cu resemnare:
"Ce vreti, daci nu e
mai mult?" Ia capdhrl oricdrei melancolii edstA posibilita-
tea unei mingiieri sau a unei rcsemnari. Elementele estetice
din ea indud virtualitif, de arrnonie viitoarc, care niciodatd
nu existd intr-o tristele profunda 9i organicA. Din acest mo-
tiv, o fenomenologie a tristefii aiunge la ireparabil, pe cind
una a melancoliei la vis gi gratie.

TOruL N-ARE NICI O IMPORTANTA

9i ce importanttr poate sd aibi faptul cd eu mi frdrnint,

ctr sufir sau gindesc? Prezenla mea in lume va zgudui
spre marele meu regret -
citeva existen,te linittite gi va tul-
bura naivitatea -
incongtiente gi pldcutd a altora, spre gi mai
marele meu regret. Deti simt cA hagedia mea esbe pentru
mine cea mai marc tragedie din istorie mai marc pre-
bugirlle de impArali sau decit cine gtie - ce irosire indecit
fundul
unei mine totusi am implicit sentimentul totalei mele
-,
nulititi 9i insignifianle. Sint conains cd nu sint absolut nimic
in unitsers, dar simt cd singula existefltd reald este a mea. Si, d,acFt
ag fi pus si aleg intre existenta lumii 9i eistenta mea, a9 inla-
tura pe cealaltd, impreund cu toate hrminile 9i legile ei, in-

I
incintl ingrozitor elanul barbar 9i spontan al inspiraJiei,
curgerea bogate a s6rilor sufletegti, sclipirea 9i palpitala
intimd, lirismul esenlial gi paroxismul vietii spirituale, care
fac din inspiralie singura realitate valabili in ordinea con-
difiilor de creafie.

ASUPRATRI TETII

Dactr melancolia este o starc de reverie, difuze ti vagd,

ce nu atinge niciodatd o adincime gi o concentrar€ inten-
se, tristetea, dimpotrive, prezinte o seriozitate inchisi 9i o
interiorizare dureroastr. Poti fi trist in orice loc; dar intr-un
plan inchis, tristetea cigtigd in interuitate, pr€cum intr-unul
deschis rnelancolia qegte. Caracteru.l de concentrar€ al tris-
teFi rczulte din faptr ce ea se natte aproape totdeauna din-
tr-un motiv determinat pe dnd in melancolie nimeni nu
arc precizat in congtiinfl un determinant exterior. $tiu de
ce sint trist, dar nu ttiu de ce sint melancolic. Stirile melan-
colice du€aztr mult, fdrd sI atingd o intensitate particulare.
Or, durata lor fiind mar€, gterge din corytiinti orice motiv
i.Jtth.al, ryezent in dstere, care nu durEaz! rnult, dar atinge
o tensiune intim,l gi inddsl, ce niciodadl nu va exploda, ci
se va stinge in propria fiin1i. Nici melancotia 9i nici tristefea
nu oglodeaze, nu iriQt pe om @rA acolo indt s{ zguduie ele-
mentele fiinpi. Nu esb caraccristic c{ se votegE de lm oftat,
de un suspin, de histele, dar niciodatd de un strigrt de kis-
tete? Ea nu e o stare debordante, ci una car€ se stinge ti
moare. Pentru nota diferenfiald a tristetii, este extrem de
sennificative aparitia ei aft de frecvmti dup,i marile satis-
faceri 9i impliniri vitale. De c€ actului sexual ff urmeazi tris-
tete4 de ce duptr o begie formidabil{ sau duptr un paroxism
dionisiac egti trist? De ce marile bucurii aduc tristefea? Fiind-
cd o daet cu elanul consumat in aceste excese mai rimine
numai senza;ia ireparabilului gi sentimenhrl pdrisirii 9i al
pierderii, care ating o intensitate, in ordinea negative, din-
tre cele mai putemice- Egti tist dupE satisfacerile sexuale
gi dionisiace, deoarece in loc si ai sentimenhrl unui dgtig,
il ai pe acela al unei pierderi. Tristefea apare duPa toate fe-
rromenele prin care viala pierde din ea insigi. Intensitatea
oi este echivalentl pierderilor. Astfel, fenomenul morlii
provoacd cea mai mare tristete. 9i nu este revelator Pentru
diferenla dintre melancolie gi tristete faPtul ce niciodatd o
inmormintare nu poate fi numitd melancolicS? Tristefea nu
are nici un caracter estetic, caracter ce nu lipsegte decit rar
melancoliei. Este interesant de urmtrrit cum domeniul es.
teticului se ingusteaztr din ce te aProPii de exPeriente 9i de
realitdf serioase, care au un caracter de rdscruce sau de defi-
nitivat. Moartea este negalia totali a esteticului, ca 9i sufe-
rinla sau tristetea. Moartea gi frumusetea! Doud noFuni care
se resping in mod absolut. Ctrci nu cunosc nimic rnai scir-
bos decit moartea, nimic mai grav 9i mai sinistru! Cum au
putut fi poeti care se gdseasca moartea mai frurnoasd, aceas-
ttr suprem' negativitate care nu Poate imbrica nici haina
grotescului. Moartea este suprema realitate in ordinea neSa-
tiv5. Ironia este ce te temi de ea cu atit mai mult cu dt o
admiri. $i hebuie sd spun ci negativitatea mo$ii imi ircpird
admiralie. Dar este singurul lucru pe care-l pot admira, f{rd
str-l iubesc. Grandoarea gi infinitatea mortii mi se imPun.
Dar disperarea mea e atit de mare, indt n-am nici sPeranta
morfii. Cum a9 putea-o deci iubi? Despre moarte nu se
poate scrie decit in contradiclii absolute. Cine va sPune cd
are o idee precisi desprc moarte dovedegte cA nici nu o Pre-
simte, degi o poarta in el. $i fecnre om poartd nu numai aiala,
dar pi mmrtet sc. Viala nu este decit o indelungd agonie
Tiistetea imi pare a reflecta ceva din aceastii agonie.9i nu
sint crispdrile tristelii reflexe agonice? Orice om cu adevtr-
rat trist in momente de marc intensitate a tdstefi pAstreazd
in fizionomia lui crispdri ce se adincesc pintr in esenla fiinlei
Aceste crisp{ri, nega}ii evidente ale frurnuseiii, dovedesc
atita ptrrdsire 9i singudtate, incit te futrebi dacl fizionomia
tristelii nu este o forme de obiectivare a mor,tii in viatd. Pro-
funzimea impresionanta gi gravitatea solemri ce se dega-
jeazi din aceastl fizionomie a tristetii rezultii din faptul cd
acele riduri se adincesc a6t de tarc, indt segterea lor in adin-
cime devine un sirnbol pentru hrlburarea 9i infinita noas-

47
trtr dram.l liuntrice. Fa,t' o^,rtt a *te,te dovedette a6ta
interioritate, indt extreriorul face direct accesibil interiorul.
(Fenomene cale se petsec ai in marile bucurii.) Tristetea face
misterul accesibil. Dar misterul bistefii este a6t de inepui
zabil Fi de bogat, indt tristetea nu lnceteazl niciodate de
a fi enigmatici. Dactr exisH o scari a mister€lor. atunci tris-
tetea int{ in categoria nisterelor infinite, carc nu inc€teaze
niciodatit de a se ardta, fiindcd sint inepuizabile. gi orice
mister adeverat este inepuizabil.

Este o constatare pe care, sprc regreh.rl meu, o verific in

fiecare dip6: nu pot fi fericifi dedt oamenii care nu gidesc
nimic, adictr aceia care gindesc numai dt tebuie viefii. Cdci
a gindi numai dt trebuie vielii nu inseamnn a gindi. Ade-
v{rata gindire seaminl unui demon care tulburi sursele
vielii, sau unei rnaledii ce afecteaztr red{cinile acestei vie}i.
A gindi in fiecarc cliptr 9i a-fi pune probleme capitale la tot
pasul, a avea permanent in conttiinri indoiala asupra pro-
priului tlu destin, a simti oboseala de a trai, a fi obosit de
ginduri 9i de eistenta ta plntr dincolo de orice r€zistentd,
a ltrsa o dirl de singe 9i de furn dupi tine, ca simboluri ale
drarnei 9i ale morlii fiintei tale, inseamne a fi nefericit in
aga mtrsurtr, incit fi-e sdrb6 de tot fenomenul acesta al gin-
dirii 9i te inhebi dactr r€flexivitatea nu e o pacoste pe capul
omului. Multe slnt de r€gretat in lumea in cane n-ar trebui
se rqir€t nimic. 9i m, intreb: rneritll lurnea ac€asta regre
h. meu?

INSATISFACTIATOTALI.

Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se simli bine nic!-

ieri? Nici cu soarc, nici flrd soare, nici cu oameni 9i nici ftrri
oameni. Anu cunoagte ceea c€ inseamni buna dispozife, iaei
un lucru impresionant. Cei mai nefuricifi oameni sint aceia
carc n-au dr€phrl la incongtienF. A ayea rm grad dezvoltat
de congtiinfi, a fi in fiecare mommt corytient, a-!i da seama

42
totul personal gi televant pentru alfi este tot a6t de absurd
ca 9i atunci cird ! s-ar spune ce, murind, se petr€ce in tine
un fenonen pur individual 9i care, ca atare, nu angaieazA
pe nimeni. Oamenii pretuiesc atit de puln singuritatea!
Cum se petrece ceva in singuretate, se grtrbesc si-i de-
creteze sterilitatea. Ei atribuie o valoare exclusivd produ-
selor sociale, fiindct au iluzia cd au colaborat cu totii. Tofi
vor str fach, si realizeze ceva efectiv, si supravietuiascd P n
realizlrile lor. Ca 9i curn de acestea nu s-ar alege praful! 9i
ce s-ar putea alege altceva? Ce se pute alege altceu decit nimi-
crl? Sint nemulfumit de orice. Chiar daci a9 fi ales Dumne-
zeul acestei lumi, rni-ag da inediat demisia, iar daci lumea
intrcage s-ar rezuma la rnine, dactr lumea intreagd a9 fi eu,
m-ag risipi in buctrli pind la disparilie... Cum de pot avea
momente cird arn impresia cd inteleg tohrl?!

ENTUZASMUL CA FORMA A ruBIRII

Sint oameni in care viala se realizeaze in forme de o puri-

tate gi de o limpezire greu de imaginat pentru acela ce tre-
iegte prins in contradicfii dureroase 9i in avintud haotice.
A fi prhs in lupte interioarc. a te consuma intr-un drama-
tism intim 9i a trdi destinul tdu sub semnul iremediabilu-
lui este a vietui in regiuni in care orice limpezirc sau puritate
devin iluzorii. Aceia in care viala se desfdtoare intr-o cret-
tere fdre obstacol, care triiesc intr-un ritm lipsit de drama-
tism, ating o stare de rnullumire 9i incintare, unde aspectele
lumii sint pline de farmec ai de lumini. $i nu este entuzias-
mul o asfel de stare ce imbracd aspectele lumii intr-o stralu-
circ plina de seducfii 9i de bucurii? A descrie entuziasmul
inseamnd a rcmarca o forme cu totul particular{ de iubire,
inseamnd a individualiza un mod de abandonare a omu.lui
in lume.Iubirea are a6tea fele, adtea devieri gi adtea forme,
incit este destul de greu se gesegti un simbure central sau
o formd tipicd a iubirii. Este o problemtr esentiald a oricarei
erotici de a areta care este manifestarea originari a iubirii,
curn se realizeazd ea primordial. Vorbind de iubirea din-
tre sexe. de iubirca pentru Dvinitate, de iubirea pentru na-
turi sau artl, vorbim de entuziasm ca o forrn{ de iubire etc.
Care este, dintre aceste marrifestdri, cea mai organicd, pri-
mordiale ti structurali? Trebuie sd existe una, fali de care
celelalte sd se menline intr-o dependente, dacd nu chiar de-
rivare. Nu pot concepe multiplicitatea formelor erotice firi
iradier€a, fdre fosforcscenta 9i cildura crntraltr a uneia singu-
re, care, irtocmai ca un soare, imprd9tie razele sale indife-
rent de natura obiectelor sau de aspechrl formelor. Teologii
sus.Ln cd forma primordiald de iubire este iubirea lui Dum,
nezeu. Toate celelalte manifest2lri n-ar fi dedt reflexe palide
ale acestei iubiri fundamentale- Unii panteigti cu tendinte
estetizante suslin ctr natura, iar unii esteti puri, arta. Pentru
alfii, bazali pe biologe, sexualitatea puri, f5re afectivitate,
sau pentru unii metafizicieni, sentimenhrl identitdlii uni-
versale. Decit, nici unii dintre acegtia nu vor putea dovedi
ctr aceasti formi este absolut constifutiva omului, deoarece
in decursul viefii istorice a oscilat ti variat h aga mtrsure,
incit nimeni astazi nu poate determina caracterul ei pre-
cis. Cred ctr forma cea mai esentiald a iubirii este iubirea din-
tre bdrbat 9i femeiQ carc este nu numai sexualitaie, ci imp[cA
un complex intreg de stlri afective, a clror fecunditate este
destul de sesizabili. Md intreb: s-a sinucis cineva pentru
Dumnezeu, pentru naturd, pentru afte? Toate acestea sint
rcafiHli prea abstracte pentru a putea fi iubite cu intensi-
tate. Iubirea estje cu aft mai intense cu dt este legael cu ceva
individual, conqet gi unic. Iubegti o femeie penhu ceea ce
o difercnfiazi in lurne, pentru unicitatea ei. Nimic in lume
nu o poate inlocui ln momentele dnd iubirea este putiemicd.
Toate celelalte forme de iubire participi la aceastd iubire
centrah, degi tendinta lor este si devind autonome. Astfel,
entuziasmul e privit ca perfect autonom de sfera Erosului,
cind in rcalitate reddcinile lui se adincesc in substanla cea
mai intimtr a iubirii, dind nagtere insl la o formtr cu tendin-
!e de enancipare din sfera eroticului. Este. in natura inteme
a oricdrui om entuziast, o receptivitate cosmic6, universaH,
o capacitate de a primi totul, de a se orienta, in orice direcfie,
dintr-un irnpuls gi un exces interior, de a nu pierde nirnic
9i de a participa la orice acfiune cu o vitalitatre debordante,
 risipette peltru voluptatea rcalizirii 9i pasiunea faptu_
:e.se
lui, pentru gustul dezinteresat al framintd;i pentru cul-
9i
tul dinamic al eficientei. Pentru omul entuziast nu exist{
criterii, perspective 9i calcul, ci numai abandonare, ftdmin-
tare 9i ddruire. Bucuria indeplinirii;i extazul efectivului sint
notele acestui om, pentru carc viata este un elan din carc con,
teazl numai fluiditatea vitalului, nunai avinhrl imaterial,
careridici viala la o indl,Lme de unde fortele distructive bi
pierd intensitatea 9i negativitatea. Fiecare avem stdri de en-
tuziasm, dar acestea sfutt prea rare pentru a ne defini. Aici
vorbim de acei oameni la care entuziasmul predomind, a
cbrui fEcvenld este adt de mare, incit alctrhriegte nota speci-
fici a unei individualitigi. Entuziashrl nu cunoagte infrin-
geri, fiindcA pe el nu-l intereseazl obiectele, ci initiativa
9i
voluptatea activdrii ca atare. El nu incepe o acfune fiind-
cA a reflectat asupra utilittrfi si sensului ei, ci fiindci nu poate
altcum. Succesul sau insuccesul, dac6 nu ii sint indiferente,
in nici un caz nu-l stimuleazi sau il rateazl. Ultimul din_
tre oammi carc rateaze in aceastil lume este entuziastul. Via_
ta este mult mai mediocrd 9i mai fragmentartr, in esenta sa,
decit binuiesc oamenii. Nu este aici explica$a faptului pen-
tru ce decAdem cu toJii, pentru ce ne pierdem vioiciunea
pulsatii.lor interioare 9i ne inchistilrn luind forme, cristalizin-
du-ne in dauna productivitifii 9i dinarnismului interior?
Pierderea fluidittrfii vitale pi debordante ili distruge rccep
tiviiatea ti posibilitatea de a imbr5Jiga viala cu geierozita_
te 9i elan. Entuziashrl este singurul carc se men;i;re viu pinA
la bAtrine,te. Toli ceilalti, cind nu sint niscu! morfi, ca maio-
ritatea oamenilor, mor iEinte de vrerne, Sint atit de rari
oamenii cu adevlrat entuziagti! Ar fi grcu se ne inchipuim
o lume in carc toli ar iubi tohrl. O lume de oameni entuziagti
oferi o imagine mai oceritoare decit imaginea paradisului,
fiindce tensiunea sublme gi generozitatea radicald intec
orice viziune paradiziace. Posibilitllile de rcnagtere conti-
nu!, de transfigurare 9i intensificare a vielii fac din entuziast
un om care este permanent dincolo de tenta;iile demonice,
de frica de neant gi de chinurile momentelor agonice. Viata
entuziastului nu cunoatte tragicul, fiindcl entuziasmul esL
singura expresie de viaF complet opactr pentru fenornenul
morFi. Chiar 9i in gnlie, o formi a6t de apropiatS de entu-
ziasm, aceaste necunoatterc, ac€asdi neglijare organice Si
ignorare iralonald a morlii este mai pufin vdditi. Cdci on-
dulalile graliei sint unmri o aluzie indepdrtattl la caracterul
de iluzie al viefii. Eiste h gralie mult farmec melancolic;
in entuziasm, nu existE deloc, Admfuatia mea teribild pen-
tru oamenii enhziatti derivi din faptul ci eu nu pot Pric€Pe
cum de exist?t asffel de oameni intr-o lurne ir:l carc moartea,
neantul, tristetea gi disperarea alcdtuiesc un cor a6t de sinis-
tru, indt fac imposibile eforturile noastre de a mai auzi me-
lodii sublime gi transcendente. Ctr sint oameni carc nu
dispereazi niciodatd, iati un fapt impresionant gi care dd
de gindit. Cum se poate ca in mtuziasm specficarea obiec-
ielor str fie inexistentA? Cum se poate sA realizezi numai din-
tr-o plenihrdine gi un exc€s in mod perrnan€nt? Ia ce realizare
ciudatd gi paradoxali a ajuns iubirea in entuziasm? Iubi-
rea, cu dt e mai intense, e mai individuald gi mai legat2i de
o specificare a obiectului. Birbalii care iubesc cu adevdrat,
cu o pasiune putemictr, nu pot iubi in acelagi timp mai mul-
te femei, ci numai una. Cu dt pasiunea este mai intenstr, cu
atit obiectul pasiunii capiti o proeminenlA mai mare. Sl
ne indripuim o astfel de pasiune eroticS, la un moment dat,
lipsitd de obiect, st ne inchipuim iubirea unui berbat fird
femeia inspre care s-ar orienta iubir€a lui. Ce am avea altce-
va dedt o plenitudine de iubire? Nu sint oameni cu mari vir-
tualiEfi de iubire, dar care n-au iubit niciodatA in sensul
acelei iubiri tipice, originare? Entuziasmul este o iubire in care
obiectul nu s-a specificat. Toate dispozifiile de iubire, in loc
si se orienteze dircct spre femeie saq la femeie, sPr€ btrrbat,
se revarsd in rnanifesfiid, in acfiuni generoase 9i in recep-
tivitatea urriversaH pe care nu o inflnim in iubirea rcalizatA
in mod natual. Ctrci entuziastul este un deviat superior al
Erosului. Paradoxul lui este de a nu iubi o femeie, de a nusi
epuiza iubirea in culhrl reciprcc dintre sexe, ci de a o revdr-
sa in acea abandonare dezintercsati, care face din orice
entuziast o fiinld purd 9i inaccesibild. Poate fiindcd iubirea
lui are un acces aft de marc. Dintrc toate formele iubirii,
entuziasmul este cel mai purificat de sexualitate, mult mai
purificat dedt iubirea misticd, absolut incapabili sA se eli-

74
 bereze de simbolica sexuald sau de cultul naturist, in care
intrd, de asemenea, aftea elemente ale acestei sinbolici. Din
ac€st motiv,lipseste in entuziasm nelinigtea
9i vagul, cate fac
din sexualitate un determinant gi un element in tragicul u-
man. Entuziastul este o fiinttr eminamente neproblernatici.
El poate totugi sd inteleaga mult si multe, fdrl sd cunoasca
hsd incertitudinile dureroase, sensibilitatea haotictr a spi-
ritului problematic. A-fi pune probleme irseamnl a fi pier-
dut, deoarece spiritele problematice nu pot rezolva ninnic,
fiindcd nu le place nimic. $i apoi, trnde este la ele capacitatea
de a se abandona la orice, unde este acel paradox indntdtor
al iubirii ca stare purA, unde este acea actualitate perrnanente
gi total5, care te face ca in fiecare moment si te deschizi pen-
tru tot, ti, in fine, unde este iralionalitatea naivd din entuzi-
asm?-Mihrl biblic ai cunoatterii ca pacat este cel mai profimd
mit din cite au infipuit oamenji. Or, fericirea debbrdantA
a entuziagtilor este de a nu cunoatte tragedia cunoagterii.
De ce nu arn spune- o? Cunn.Fterea adeudratd este cel mai nure
intuneric. Ag renunta oricind la toate problemele din lumea
aceasta, care nu duc la nimic, pentru o naivitate dulce in-
9i
congtientd. Spiitul sf9ie, nu ttalld.in entuziasm, ca si in gra-
[e sau in magie spirih:l nu s-a s?arat de viagd, nu rcprezi]rtf
un elernent de antinomie in lume. Aici exisH seqetul ferici-
rL in indiviziunea initiald, care rnenline o unitate insepara_
bili, o convergenfd organicd. A fi entuziast insearnni a fi
incapabil de orice dualisrn. $i orice dualism este o otrave.
De obicei, viala nu se mentine fecundd
9i productivd decit
tensiuni gi antinomii, care reprczint{un principiu de
lrin
lupte-si de incordarc agonicd. Entuziasmul depdgegti acest
p-nngpiu, realizind viaJa ferA dramatism, eiprirnind un
elan firl tragisrn 9i iubind fere sexualitate.

LUMINAgI INTUNERIC
Cit de nule sint toate interpretirile filozofice gi istorice ale
religiilor, nimic n-o poate ilustra rnai bine decit absoluta ne.
inplegere a semnificatiei dualismului luminii si a irrtunericului
in religiile orientale 9i in orice misdce. Aceste interprettrri