INTRODUCERE III

MERSUL ISTORIEI UNIVERSALE 55

spiritul trebuie să-ş� fie. dat si;�i în chip de. ?biect,. . iar o�iect. sură, jocul multiform al creaţiilor ei e oarecum plictisitor. Numc:i
.
vitatea conţine nemIJlocIt apanţla �e. deosebm c, e . fllnţeaz� P�I� în preschimbările din domeniul slJiritului se naşte noul. ConstI­
66 excelenţă ca totalitate a sferelor dlstmcte ale s.pmtulUl oblectn, tuţia nu este numai o realitate existentă intim împreună cu cele­
aşa cum sufletul fiinţează numa! într�cît este sIst�m �l elemen­ lalte forţe spirituale amintite şi depinzînd de ele, ci însăşi de­
telor sale; care, reunindu-se. m, 1;'mtaţea lor slm�la, pr�d,:c terminarea întregii individualităţi spirituale, cuprinzînd implicit
sufletul. Spiritul este as�f el o md�vI�ua�I.t�te, care, l!l esenţlah· toate puterile ei, este numai un moment in istoria întregului,
tatea ei, este reprezenta!a, v v�ne�ata ş! tralta . c� ?ucu. hotărît de evoluţia acesteia; acest fapt constituie în fond su­
nezeu unul în religie; mf ţl
,?- � ata ca ma
/ fS me �I mtUIţl� v rec,:­ prema sancţiune a constituţiei, ca şi a necesităţii ei supreme.
noscută şi concepută ca gmdlfe - m. fllozo �le .. Dato�lta ld:nh.­
•

Acest principiu, care dă caracter de lege însăşi schimbării, a

tăţii primordiale a substanţei.. a conţmutulUlv ŞI. a obI�c�ulUl el, fost luat în nume de rău de unele religii, ca, de pildă, cea cato­
aceste creaţii se află Într-o umtate de . n�desţ>a:ţlt cu splr]tul sta­ lică, ca şi de unele state, ambele revendicînd pentru ele caracte­
tului; Într-adevăr, numai cu o anumIta relIgIe poa�e sa dur�z� rul de a fi statice ori cel puţin stabile, ca un adevărat drept
cutare formă de stat şi, la fel, în cutare stat numaI o anumIta al lor. Dacă, în genere, caracterul schimbător al lucrurilor
.
filozofie sau artă . lumeşti, de pildă cel al statelor, este admis totuşi, pe de o parte
Pe de altă parte, determinat, spiritul popor.ulUI �u r:pre­ este exceptată religia - ca religie a adevărului -, iar pe de
,
zintă el însuşi decît o in� ivid�alita.te în :nersul }st?f.lei umver­ altă parte rămîne posibil ca schimbările, răsturnările şi nimici­
sale. Şi aceasta, deoarece IstO I
:� un !ver � ala este mfaţlşarea pro�
riIe unor stări de lucruri îndreptăţite să fie atribuite hazardului,
cesului divin şi absolut al spmtulUI pnn formele sale c�le n:�1 nedibăciei, dar mai ales uşurinţei şi patimilor rele ale oamenilor.
Înalte, înfăţişarea acestei parcurgeri a tr�ptelor s.'�le, prm mIJ- De fapt, perfectibilitatea este ceva aproape tot atît de lipsit de
10cirea cărora el Îşi dobîndeşte adevărul .sa�, co�ş!llnţa sa despre determinare ca şi schimbarea în genere; ea este fără scop şi
sine. întruchipările acestor trepte constItUle SPI;ltUţ popoare.lor fără ţintă şi nu dispune de unitatea de măsură pentru schim­
ce aparţin istoriei univ:rsa� e.' modul d � det�r?I.ma.ţle .c:e r.evme bare: mai binele, mai desăvîrşitul către care trebuie să tindă
vieţii lor morale. constituţIeI �or.' �rteI, rehglvelv ŞI ştImţel 10;. este cu totul nedeterminat.
, ,
Realizarea acestor trepte constItUle unpulsul fara sfuşltv al SP!­ Principiul dezvoltării implică în plus că îi stă la bază o
ritului lumii, năzuinţa sa irezistibilă, căci to�r:;ai v ace �sta � esfa­ determinare internă, o presupoziţie fiinţînd în sine, care şi-ar
şurare a momente � or sa� � distinct � , pre �um ŞI v mfap �Ulrea e.1 este da existenţă . Această determinare formală este, în esenţă, spiri-
conceptul spiritulUI lumll, - Isto� tul care dispune de istoria universală, ca scenă a sa, ca domeniu
, 68
spiritul ajunge treptat la conştllnţa ŞI la vrerea adev.arul�l. şi cîmp de realizare. Spiritul nu este ceva care să zburde în
conştiinţa mijeşt� în el, i '!-; el găs <:şt: puncte nodale, aJungmd jocul superficial al Întîmplării, el este, dimpotrvă, mai curînd
în cele din urma la conştllnţa deplma. .. factor determinant absolut, opus direct şi cu dîrzenie Întîmplă­
- Cunoscînd acum determinaţiile abstracte ale naturn spI.
"

torului pe care îl foloseşte şi-l stăpîneşte pentru nevoile sale.

tului, mijloacele d� care spirit"?l v �� fol�seşte p�r:tru .a reah:-:a Dar şi lucrurilor organice din natură le este dată dezvoltarea;
,
ideea sa, precum ŞI forma re}h;aru deplme } spmtulUl m fap�, existenţa lor nu se înfăţişează numai ca existenţă mijlocită, ce
.
anume statul nu r..e mai ramme, m ceasta mtroducere, deCIt ,
poate fi schimbată din afară, ci ca existenţă ce izvorăşte din
să luăm în c�nsiderare III,: mersul istoriei universale. sine, dintr-un principiu lăuntric nemodificabil, dintr-o esenţiali­
a) In genere, simpla pres�himbare abs�ra;tă .c��e are loc tate pură, a cărei existenţă, ca germene, este simplă la Început,
�7 în istorie a fost încă de mult tImp conceputa, 10 Imn generale, dar care apoi dă naştere din sine, în existenţă, la diferenţieri,
ca şi cînd ar Însemna, concomitent, un mers spre mai b,ine, spre care se însoţesc cu alte lucruri şi trăiesc astfel un proces continuu
mai desăvîrşit. Preschimbările . din natură, oricît �r fI ele de de schimbări, proces care de asemenea este preschimbat În con­
,
variate' înfăţişează doar un CIrcUIt care se !, epeta mereu; !n trariul său şi este transformat, în fond, În menţinere a princi­
natură nu se întîmplă nimic nou sub soare ŞI, cu această ma- piului organic şi a formei sale. Astfel Îşi dă naştere individul
 56 INTRODUCERE lIL
organic sie însuşi: el se face pe sine ceea �e est� în sine. (La
fel, spiritul nu este decît ceea ce se face pe sme, ŞI el se face pe
sine ca ceea ce este în sine. ) Această dezvoltare are loc Într-un
mod nemijlocit, lipsit de contraste� ne�tîpjer:it; Între concep� ş�
realizarea lui, între natura determmata m sme a germenulUl ŞI
între conformitatea existenţei cu această natura nu poate inter­
veni nimic. Cu spiritul Însă se �ntîmplă alt�el.v Tr�cerea d : l�
destinaţia sa la realizarea acesteia este mediata pnn conştllnţa .
şi voinţă: acestea se află ele însele la Început cufundate în
viaţa lor naturală nemijlocită, obiect şi scop fiindu-le, deocam­
dată, însăşi determinarea naturală ca atare, iar aceasta de­
oarece spiritul este cel care o însufleţeşte dispune ea însăşi de
o exigenţă, de o putere şi de o bogaţie fără limită. Astfel,
spiritul se opune, în el însuşi, sieşi; el trebuie �ă s� î� frîngă pe
sine însuşi, ca pe un adevarat obstacol propnu sIeşI; dezvol­
tarea în natură izvorîre liniştită - în spirit este o luptă
grea şi fără sfîrşit împotriva lui însuşi. Ceea ce vrea spiritul
69 este să-şi înfăptuiască propriul său concept, dar el însuşi şi-l
ascunde, mîndrindu-se şi complăcîndu-se din plin în această
înstrăinare de sine Însuşi.
în acest chip, dezvoltarea nu mai este doar izvorÎre paşnică
şi fără luptă, ca aceea a vieţii organice, ci luptă grea, silnică
împotriva sa însăşi ; mai mult, ea nu este numai forma lui dez­
voltării de sine În genere, ci rezolvarea unui scop cu un conţinut
determinat Acest scop l-am precizat de la început: el este
spiritul, şi anume spiritul conform esenţei sale, conform concep­
tului de libertate. Acesta este obiectul fundamental, şi de aceea
şi principiul conducător al dezvoltării prin care ea îşi capătă
rostul şi semnificaţia (aşa cum În istoria romană, Roma este
atit obiect cît şi, implicit, călăuză în considerarea desfăşurării
istorice) ; după cum invers, desfăşurarea istorică a izvorît numai
din acest obiect, neavînd sens decît în raport cu el şi conţinut
numai În el. Există în istoria universală mai multe perioade
mari care au trecut fără ca dezvoltarea să pară a se fi conti­
nuat; ba, mai mult, perioade în care uriaşa acumulare a cul­
turii a fost pe de-a-ntregul nimicită şi după care din neno­
rocire - a trebuit să se reia totul de la început, ca astfel, cu
oarecare sprijin, primit şi din partea rămăşiţelor salvate ale
vechilor comori, şi printr-o cheltuire reînnoită şi nemăsurată
de forţe şi de timp, prin crime şi suferinţe, să se ajungă din
nou la unul din nivelele de mult realizate ale culturii nimicite.
MERSuL IS10RlEI UNIVERSALE 57
Există de asemenea şi dezvo1tări continuie, bogate, edificii ŞI
sisteme ale unor culturi desăvi'rşite complet, pe toate laturile,
sub forma unor elemente caracteristice. Viziunea pur formală
a dezvoltării în genere nu poate nici să acorde preferinţă unuia
din cele două moduri de dezvoltare faţă de celălalt, nici să facă
înţeles rostul unor perioade mai vechi de dezvoltare, ci trebuie
să considere asemenea fenomene sau, mai ales, regresele pe care
le implică drept accidente exterioare, iar în ceea ce priveşte ce 70
e pozitiv, ea nu poate judeca decît după criterii nesigure, care,
tocmai prin faptul că dezvoltarea ca atare este singura ce inte­
resează intr-o atare viziune, constituie scopuri relative, şi nu
absolute.
Istoria universală înfăţişează treptele evoluţiei principiului
ce are drept conţinut conştiinţa libertăţii. Mai Îndeaproape, de­
terminaţia acestor trepte este, potrivit naturii lor universale,
logică, Însă, potrivit naturii ei concrete, ea trehuie dată în cadrul
filozofiei spiritului. Aici este de menţionat numai că prima
treaptă este acea stare amintită mai înainte, în care spiritul se
află cufundat în natural, a doua fiind păşirea în afară a spi­
ritului în conştiinţa libertăţii sale. Prima desprindere este Însă
nedesăvÎrşită şi parţială, deoarece purcede de la o stare natu­
rală imediată şi, fiind de aceea raportată la ea, este încă legată
de această stare ce constituie Un moment al ei. Cea de-a treia
treaptă o formează înălţarea din această libertate cu caracter
încă particular la pura universalitate, în oonştiinţa de sine
şi în sentimentul de sine al esenţei spiritualităţii. Cele trei
trepte constituie principiile fundamentale ale procesului gene­
rai ; Însă, deoarece fiecare dintre ele însele, Înăuntrul lor, este
procesul de făurire şi dialectica propriei lor tranziţii, ele vor fi
tratate amănunţit în cursul expunerii viitoare.
. Aici trebuie amintit doar că spiritul porneşte de la posi­
�.Ihtatea vsa infinită, da: nu mai posibilitatea, care cuprinde con­
tmutul sau absolut, ca m sme . scopul şi ţelul, pe care le atinge
doar În împlinirea sa, care abia atunci îi constituie realitatea.
Astfel, mersul înainte îşi face apariţia în existenţă, ca o pro­
gresie de la nedesăvÎrşit la mai desăvîrşit, primul trebuind a fi
înţeles nu în abstract, numai ca nedesăvîrşitul pur şi simplu, ci
ca un astfel de nedesăvîrşit care cuprinde în sine, în acelaşi
timp, Însuşi contrariul său, aşa-numitul desăvîrşit, ca germene
şi impuls. Virtualitatea duce şi ea, prin reflexie, la un asemenea
desăvîrşit, la un asemenea desăvîrşit ce trebuie să devină real,
 lNTRODlJCERE III
58
şi, pnvlt mai de aproape, dynamis-ul aristotelic este de aseme-
71 nea potenţia, forţă şi putere. Nedesăvîrşitul, în această formă de
contrariu al său, cuprins în sine însuşi, reprezintă contradicţia,
care Într-adevăr există, dar care în aceeaşi măsură este şi depă­
şită, şi rezolvată; el este instinctul, impulsul vieţii spirituale în
ea Însuşi, care tinde la a sparge învelişul natural ului, al sim­
ţurilor şi al instrăinării de sine şi a străbate la lumina conştiin­
ţei, adică la sine însuşi.
b) în mod general, observaţia asupra felului În care tre­
buie Înţeles începutul istoriei spiritului, conform conceptului, a
fost făcută încă în lejŢătură cu respectarea unei stări naturale,
în care libertatea şi dreptul ar exista sau ar fi existat Într-un
chip desăvîrşit. Totuşi, a fost vorba acolo numai de o presu­
punere a existenţei istorice făcută în lumina crepusculară a
reflecţiei, generînd ipoteze. O pretenţie de natură cu lotul dife­
rită ridică o altă concepţie larg răspîndită în zilele noastre
dintr-o anumită sursă: este vorba anume de pretenţia unei
presupoziţii izvorîte nu din gîndire, ci dintr-un fapt istoric, şi
totodată de o confirmare de către o autoritate superioară a
acestui fapt. Se revine, conform acestei pretentii, la starea para­
disiacă primordială a omului, stare formulată încă mai de mult
de teologi în felul lor, propriu de pildă că Dumnezeu s-a
înţeles cu Adam în ebraică dar modificată potrivit altor
cerinţe. Autoritatea superioară, invocată în primul rînd cu acest
prilej, este naraţiunea biblică. Biblia Însă Înfătişează starea pri­
mitivă În parte numai în puţinele ei trăsături cunoscute, dar,
în parte, ea înfăţişează această stare fie în om în genere - ar
fi vorba deci de natura general omenească -, fie dacă Adam
trebuie considerat individual, deci ca persoană, stare primitivă
existentă şi desăvîrşită în acest singur om sau Într-o pereche
de oameni. Nu se află însă aici justificarea nici pentru repre­
zentarea unui popor şi a unui stadiu istoric al acestuia, stadiu
care ar fi existat în acea formă primitivă, ba încă mai puţin,
72 nici pentru formarea unei cunoaşteri pure a lui Dumnezeu şi
a naturii. Se fabulează anume că natura ar fi stat dintru început
în faţa ochiului clar al omului, deschisă şi transparentă ca o
oglindă limpede a creaţiei lui Dumnezeu *, iar adevărul divin
i-ar fi fost tot pe atît de accesibil; se face Într-adevăr aluzie
fapt lăsat însă în acelaşi timp Într-o anumită obscuritate că
* Fr. von. Schlegel, Filozofia istoriei, I. p. 44, ediţia L
MERStJL ISTORIEI tJNIVERSALE 5\l
această stare iniţială s-ar fi aflat în posesiunea unei cunoaşteri
nedeterminate, dar, În sine, întinsă, a unor adevăruri religioase
nemijlocit revelate, şi anume de Dumnezeu. Pornind de la acea­
stă stare, s-ar fi dezvoltat deci şÎ în înţeles istoric toate religiile,
dar În aşa chip încît totodată ele au pîngărit şi au Învăluit
acel prim adevăr cu emanaţii ale erorii şi ale absurdului. În
toate aceste mitologii eronate ar exista însă, şi ar putea fi uşor
recunoscute, urme ale acelei origini şi ale acelor prime învătii­
turi religioase despre adevăr. Se atribuie de aceea cercetări ior
istoriei vechi a popoarelor mai ales interesul de a pătrunde
pînă la punctul în care asemenea fragmente ale cunoaşterii reve-
late, iniţiale, ar fi încă de găsit Într-o mai deplină puritate * . 73
Datorăm interesului acestei cercetări foarte multe lucruri pre­
ţioase, dar ea stă nemijlocit ca mărturie împotriva ei însăşi:
într-adevăr, asemenea cercetare ţinteşte să adeverească abia isto­
riceşte ceea ce este presupus din partea ei ca dată istorică.
Atît acel stadiu al cunoaşterii lui Dumnezeau şi al altor
cunoştinţe, de pildă al cunoştinţelor astronomice (cum sînt cele
* Acestui interes ii datorăm multe din preţioasele descoperiri asupra
.
hteraturii orientale, precum şi studiul reinnoit al unor tezaure încă mai de
mult consemnabe privind stările, mitologia, religia şi istoria Asiei străvechi.
I� a �';l
gl�dlr l1, . CI a simţit nevoia
de a conlucra cu eruditia şi Cu filozofia .
Prmtre criteriile adevăratei religii, abatele Lamennais a indicat cu multă
c!ocint� şi î�tr-un chip i:upunător faptul că o asemenea religi.: trebuie să
flc ull1y er� ala deCI .
:
catolIca ŞI, de a�em:ne:;-, cea mai vcche; congTegaţia
s-a st�adU1t .m Franţa. cu mult zel ŞI nvna, ca asemenea aserţiuni să nu
. : .
mal ţl�. pnvlte doar ca tIraj e de la amvon ori ca asigurări din partea
, ,
a �toT1tatt! � r. c cum :e Illhmpla .
de obee!. îndeosebi teligia cu o răspîndire
� .tlt de unaşa a lUI Budda, omul-dumnezcu. a atras atenţia asupra ei. Zeul
l�dlan Timurtis, ca şi abstracţia chineză a treimii erau, În ce pr iveşte con­
ţmutul lor, mai clare în sine. Savanţi ca domnul Abel Remusat şi domnul
�aint Martin au întreprins, la rîndul lor, cele mai merituoasc cercetări în
hteratura chineză, apoi, pornind de la aceasta, În cea mongolă şi ' dar']
ar fi fost posibil, şi în cea tibetană.
De asemen ea, baronul von Eckstein, în felul său, anume folosinJ
idei şi maniere înrudite filozofiei naturii, care îşi aveau orig-inca În Ger­
mania, prin imitaţia .-. mai spirituală însă a geniului lui "F. von Schle ­
gel, a venit În ajutorul acelui catolicism primitiv în paginile jurnalului său
Le Call1Olique şi, Îndeosebi a dirijat sprijinul cîrmuirii şi către fracţiunea
savantă a congregaţiei, în aşa fel încît cîrmuirea a or.ranizat " chiar călă­
torii În Orient pentru a descoperi la faţa locului tezaure ascunse de la ca�e
se aşteptau informaţii suplimentare asupra învăţăturilor străvechi. îndeosebi
asupra pe;ioadei de înflorire a antichi!tăţii
tru ca, prm acest larg, dar pentru savanţi interesant ocol.. să sprijine cauza
catolicismului (Prim a ediţie uşor modeificată).

60 INTRODUCERE III
atribuite în mod fantezist indienilor), cît şi faptul că un aseme­
nea stadiu s-ar fi aflat la originile istoriei universale ori că
religiile popoarelor şi-ar fi găsit un punct tradiţional de plecare
într-un asemenea stadiu şi că s-ar fi dezvoltat în continuare, de­
generînd şi deteriorîndu-se (astfel cum sînt înfăţişate lucrurile
în aşa-numitul sistem grosolan conceput al emanaţiei) , toate
acestea sînt presupoziţii, care nici nu au o întemeiere istorică,
nici nu pot ajunge vreodată la ea, chiar dacă am opune concep­
tului originea lor interpretată cu totul arbitrar, potrivit simplei
păreri subiective.
Se cuvine şi este /Jotrivit pentru considerarea filozofică de
a înee/le tratarea istoriei din momentul în care raţionalitatea
Înce/le să păşească în existenţa lumească, şi nu din momentul
în care ea este doar o posibilitate în sine. Interpretarea istoriei
trebuie începută de atunci de cînd există o stare în care raţio-
74 nalitatea se manifestă în conştiinţă, voinţă şi faptă. Existenţa
neorganică a spiritului, a libertăţii este impermeabilitaiea lipsită
de conştiinţă faţă de bine şi de rău, implicit faţă de legi, sau,
dacă vreţi, este o perfecţiune, dar ea nu constituie în sine obiect
al istoriei. Moralitatea naturală şi în acelaşi timp religioasă este
pietatea familială. Moralitatea constă, în această societate, toc­
mai în faptul că membrii ei nu se comportă unii faţă de altii
ca indivizi dispunînci de o voinţă liberă, ca persoane; tocmai
de aceea familia în sine este sustrasă acelei evoluţii din care abia
se naşte istoria. Cînd însă unitatea spirituală depăşeşte acest cerc
de afectivitate şi de iubire naturală şi ajunge la conştiinţa per­
sonalităţii, atunci se iveşte acel loc de răspîntie Întunecos şi rece
în care nici natura, nici spiritul nu sînt deschise şi clare şi în
care natura şi spiritul nu vor putea deveni deschise şi clare de­
cît printr-un efort ulterior de desăvîrşire, 'incă foarte îndepărtat
în timp al acelei voinţe devenită conştientă de sine. Conştiinţa
singură are capacitatea de a fi deschisă, numai ei i se poate
revela atît Dumnezeu, cît şi orice altceva; în adevărul, în uni­
versalitatea ei fiinţînd în sine şi pentru sine, conştiinţa nu se
poate dezvălui decît acelei conştiinţe care a luat act de sine.
Libertatea constă în a şti şi a voi exclusiv asemenea generalităţi
substanţiale ca dreptul şi legea şi în a da naştere realităţii cores­
punzătoare lor - statul.
MERSUL ISTORIEI UKIVERSALE 61
Unele popoare au putut vieţui timp îndelun�at fără exis�
tenţa unui stat, deci înainte de a ajunge la realizarea acestei
meniri a lor şi înainte ca, înăuntrul ei, să atingă o dezvoltar:
importantă în anumite direcţii. După .cel� spu�e mai sus, ac:asta
.
/lreistorie se află oricum în afara obiectIvulUi nostru, fie ca ea
.
a fost urmată de o istori e reală, fie că popoarele respective
n-au ajuns să constituie un stat. Este o mare descoperire în
istorie - ca şi a unei lumi noi - aceea făcută acum douăzeci
şi mai bine de ani cu privire la sanscrită şi la legătura dintre
limbile europene şi această limbă. Descoperirea de mai sus a dus 75
îndeosebi la o concepţie asupra legăturilor dintre populaţiile ger­
manice şi indice, concepţie care prezintă gradul de certitudine
cel mai ridicat ce se poate cere în asemenea materie. Şi în pre·
zent ne mai sînt cunoscute populaţii care abia formează o socie­
tate necum un stat, dar despre care se ştie încă de mult timp
că �xistă ; la fel, ne sînt cunoscute alte populaţii, a căror stare
evoluată trebuie să ne intereseze îndeosebi, tradiţia acestora în­
tinzîndu-se dincolo de întemeierea statului lor, şi multe schim­
bări în ce le priveşte petrecîndu-se înaintea acestei epoci. Legă­
tura mai sus indicată dintre limbile unor popoare atît de înde­
părtate unele de altele ne arată că răspîndirea acestor naţiuni.
pornind din Asia, precum şi ramificarea atît de disparată a unei
înrud iri străvechi constituie un fapt de necontestat, care rezult�.
din mult preţuita combinaţie intelectuală de circumstanţe mai
importante sau mai puţin importante, care a îmbogăţit şi va con­
tinua să îmbogăţească istoria cu numeroase ficţiuni, prezentate,
drept fapte. Acea desfăşurare de evenimente care pare a se în­
tinde atît de departe rămîne însă în afara istoriei: ea i- a pre··
mers acesteia.
Cuvîntul istorie îmbină în limbajul nostru atît latura obiec­
tivă, cît şi pe cea subiectivă şi desemnează tot pe atît historial/l
rerum gestarul/l cît şi însăşi res gestas " ea înseamnă în aceeasi
măsură fapte întîmplate ca şi relatarea lor istorică. Această îm­
binare a celor două semnificaţii trebuie privită de noi ca avînd
o natură mai înaltă decît aceea a unei simple coincidenţe exte­
rioare: trebuie să considerăm că relatarea istorică apare o dată
cu faptele şi evenimentele istorice; este o temelie lăuntrică co­
mună, care le face să iasă împreună la iveală. Amintirile privinci
familia, tradiţiile patriarhale prezintă interes în cadrul familiei
şi al seminţiei; mersuf uniform al stării pe care ele îl reprezintă.
nu constituie un obiect pentru amintire, pe cînd faptele ce se

62 INTRODUCERE III
76 deosebes� Între ele sau cotiturile destinului pot incita pe zeita
Mnemosma la făurirea de imagini, precum iubirea şi simţămin­
tele religioase provoacă fantezia să dea formă unor asemenea
porniri lipsite de formă la început. însă abia statul este cel care
nu nUI.;1ai că oferă un conţinut potrivit naraţiunei istorice, dar o
creeaza ca atare o dată cu sine. în locul unor porniri subiective
ale ocîrmuirii, suficiente doar necesităţilor de moment, o comuni­
tate pe cale de a se consolida şi a se ridica la rangul de stat
necesită ordine, legi, dispoziţii generale şi general-valabile, care
dau naştere astfel atît la prezentarea, cît şi la interesul pentru
fapte şi întîmplări raţionale, determinate în sine şi cu rezultate
durabile, cărora zeiţa Mnemosina, cu scopul de a da caracter
v:�ni� struct�rii �. ÎI?l!insă să le adauge
. pentru a fi la înălţimea istoriei, ar fi trebuit să aibă un scop
damUl�ea ,a::llntln�. Slmţammtele mal admcI m genere, de pildă
A
cel al IUbIm, ca ŞI contemplaţia religioasă şi formele ei, aparţin
cu }otul prezentului mulţumindu-l pe deplin: existenta statului
Însa, care prin legile ei raţionale şi obiceiurile ei este totodată
şiu o . existenţă exterioară, constituie o prezenţă nedesăvÎrşită, a
careI înţelegere, pentru a fi asimilată, necesită conştiinţa tre­
cutului.
. .�)erioadele de timp ni le putem închipui de veacuri sau
�11I1e 11
� . - care s-au scurs peste popoare înainte de a se scrie
Iston� � I �are au putut fi bogate în revoluţii, migraţiuni şi trans­
forman VIOlente nu constituie o istorie obiectivă, deoarece nu au
dat naştere �ici unei istorii subiective, nici unei naraţiuni istorice.
Nu pentru ca o asemenea relatare istorică ar fi pierit întîmplător
de�a lungul un�r asemenea perioade, ci pentru că ea n-a putut
eXIsta pe atuncI, de aceea nici nu există. Abia în stat o dată
cu conş�iinţa ţ�gilor, există fapte clare şi, o dată cu ele: clarita­
tea uneI C?nş�l1nţe asupra lor, care le dă posibilitatea şi necesita­
tea �� a. fI pastrate. Este surprinzător pentru oricine Începe să se
famlltan�e�e cu comoril� literaturii indice că această ţară aşa
77 de �ogat.a m produse splntuale , de cea mai mare profunzime nu
are Istone, contrastînd în această privinţă în chipul cel mai izbi­
tor cu China, Împărăţie ce posedă o atît de admirabilă istorie
care :nerge pîpă �n , timpu:ile cel: m�i vechi. India nu d; spun�
v
n,umal de �arţl rellplOase ŞI de straluclte opere de artă poetice, ci
ŞI d<: pravtle vechi, ce�a ce, a �o�t consi:Ierat mai înainte drept
. acesteia. In absenţa limbii, activitatea memoriei şi a imaginaţiei
condIţIe pentru constitUIrea Istonel; totUŞI ea nu are istorie. Dar
ît.; ,:ceast� tară, ,al�ătui:ea dintru început spre diferenţierea socie�
taţll .
, s-a lmpletnt Imediat la determinări naturale, sub forma cas-
MERSUL ISTORIEI UNIVERSALE 63
telelor, astfel încît legile se referă, ce-i drept, la drepturile civile,
făcîndu-le însă pe acestea înseşi depedente de deosebirile natu­
rale şi stabilind în special o subordonare ierarhică (nu atît în
drepturi, cît în lipsa de drepturi) a acestor stări sociale între
ele, adică a celor de sus faţă de cele de jos. Astfel, elementul
moralităţii a fost eliminat din splendoarea vieţii indiene şi din
împărăţiile sale, De altfel dincolo de acea lipsă de libertate ca·
racteristică unei stabilităţi naturale a orînduirii, întreaga struc­
tură a societăţii nu poate fi decît bun plac violent, pornire efe­
meră sau, mai bine zis, un fel de furie, fără finalitate, spre pro­
gres sau evoluţie; de aceea gîndirii nu-i rămîne nici o amintire,
nici un obiect potrivit pentru zeiţa Mnemosina, ci cel mult o
nălucire haotică ce se agită încoace şi încolo pe un tărîm care, i r;�tu:ii
corespunzător realităţii şi totodată libertăţii substanţiale.
Datorită unei astfel de condiţionări a istoriei s-a şi intim..
plat că acel proces atît de bogat şi de uriaş al dezvoltării fami­
lIilor în triburi, a triburilor în popoare, precum şi răspîndirea
acestora datorită creşterii lor, care la rîndu-i lasă să se presu­
pună atîtea complicaţii, războaie, răsturnări şi prăbuşiri, s-a des­
făşurat în afara istoriei; ba mai mult, pînă şi extinderea şi con­
stituirea limbilor legate de procesul de mai sus s-au petrecut
ascuns şi fără zgomot, desfăşurîndu-se pe nesimţite. Monumentele
atestă că, încă în stadiul primitiv al popoarelor, limbile pe care 73
acestea le-au vorbit erau în cel mai înalt grad dezvoltate, că inte­
lectul, evoluînd după rosturile sale. s-a consacrat cu temeinicie
acestui domeniu teoretic. Gramatica consecvent dezvoltată este
operă a gîndirii, care-şi pune în evidenţă pe această cale cate­
goriile sale. Este de asemenea un fapt că, pe măsură ce în socie­
tate şi în stat civilizaţia progresează, această funcţie a intelec­
tului exercitată sistematic se toceşte şi, în consecinţă, limba de­
vine mai săracă şi mai puţin plastică; o interesantă particulari­
tate este că progresul care se apropie în sine tot mai mult de
natura spiritului şi scoate tot mai mult la iveală raţionalitatea,
dîndu-i formă, neglijează totuşi nuanţarea proprie intelectului şi
inteligibil�tatea, considerîndu-le ca obstacol şi dispensîndu-se
de ele. Lzmba este act al inteligenţei teoretice în cel mai propriu
înţeles al cuvîntului, căci ea este latura externă a manifestării
este expresie nemijlocită. Dar acest act prin excelenţă teoretic,
dezvoltarea sa ulterioară, precum şi faptul corelat mal con-
 64 r:-'TRoDUCERE III
cret - al răspîndirii popoarelor, al separării lor unul de altul,
al amestecului şi al migraţiunii lor rămîn Învăluite în. negura
unui trecut negrăitor . ele nu sînt acte ale voinţei ce devme con­
ştientă de sine ale li bertăţii ce-şi conferă altă exterioritate, adică
ce este adevă;ată în înţelesul propriu al cuvîntului. Lipsite de
participaţie la acest element adevărat; popo.arvele despre care �
vorba indiferent de dezvoltarea lor ImgvlstIca, nu au ajuns . sa
aibă �ici un fel de istorie. Existenţa premergătoare a limbii, ca
şi pornirea spre afirmare şi diferentiere a naţiunilor, a cîştigat
semnificaţie şi interes pentru raţiunea concretă în parte, abia,
prin contactul cu statele constituite şi, în parte, prin iniţiativa
proprie de a constitui un sta�.. ..
. •
c) După aceste observaţn pnvmd forma mceputulm IstOrIei
A , •
universale şi epoca preistorică, care trebuie exclusă din ea, este
necesar să indicăm mai în amănunt felul desfăşurării istoriei
universale, dar, pentru moment, numai cu referire la latura for­
mală. Determinarea în continuare a conţinutului ei concret va
79 fi lăsată pe seama capitolelor viitoare ale prezentei lucrări.
Istoria universală reprezintă, aşa cum s-a precizat anterior,
dezvoltarea conştiinţei spiritului în lumina libertăţii, şi a înfăp­
tuirilor generate de conştiinţa ei.Evolutia poartă in sine carac­
terul de a fi o desfăşurare în trepte, o serie de determinări suc­
cesive ale libertăţii, care ies în evidenţă prin conceptul obiectului.
Natura logică şi mai mult încă natura dialectică a conceptului
ca atare, faptul că el se determină pe sine, instituindu-şi deter­
minări pe care din nou le depăşeşte şi dobîndind prin însăşi
această depăşire o determinare afirmativă, şi anume una mai
concretă şi mai bogată, această necesitate, precum şi seria nece­
sară a determinărilor pure şi abstracte ale conceptului se cunoa­
şte în logică. Aici trebuie să menţionăm numai că fiecare treaptă,
ca treaptă deosebită de celelalte, îşi are un principiu determi·
nant, specific ei . Atare principiu în istorie este determinaţie a
spiritului, anume spiritul deosebit al unui pOpOL Această deter­
minaţie exprimă în chip concret toate laturile conştiinţei şi voin­
tei spiritului unui popor, ale întregii sale realităţi; ea este pece­
tea pe care o poartă atît religia, cît şi constituţia sa politică,
sistemul juridic, moravurile, precum şi ştiinţa, arta şi dibăcia sa
tehnică. Aceste însuşiri caracteristice deosebite trebuie înţelese
plecînd de la acel aspect specific al universalului, de la principiul
specific al unui popor. după cum - invers din detaliul fap­
tic existent în istorie trebuie aflat universalul în specificitate. Că
l\IERSUL ISTORIEI UNIVERSALE 65
o anumită specificitate constituie de fapt principiul caracteristic
al unui popor, acesta este faptul care trebuie înregistrat empiric
şi dovedit pe cale istorică.Ducerea la bun sfîrşit a unei aseme­
nea operatii presupune nu numai o putere de abstractizare exer­
sată, dar şi o îndeaproape familiarizare cu ideea; trebuie să fii
apriori familiarizat cu orbita - dacă putem s-a numim astfel - 80
În care gravitează principiile, tot aşa precum K(pler - pentru a
aminti numele cel mai ilustru în această modalitate de cunoaş­
tere a trebuie să cunoască apriori elipsele, cuburile şi pă­
tratele, ca şi raţionamentele privind raporturile dintre acestea,
mai înainte de a putea descoperj din datele empirice legile sale
nemuritoare, care constă în determ�nări ale sferelor respective
ale reprezentării. Neştiutorul întru această cunoaştere a deter ..
minărilor elementare generale poate tot atît de puţin să priceapă
acele legi, oricît ar observa cerul şi mersul astrelor, pe cît ar
fi putut să le descopere el însuşi . Din această nefamiliarizare
cu gÎndirea desfăşurării procesului constituirii de sine a libertăţii
provin şi o parte din criticile care se aduc considerării filozofic�
a unei ştiinţe, ce se comportă în rest empiric, drept urmare a
aşa-numitei apriorităţi şi a introducerii de idei în materialul
respectiv. Asemenea determinări ale gîndirii apar astfel ca ceva
străin, care nu aparţine obiectului. Intr-adevăr, pentru modul
de a privi subiectiv, care nu cunoaşte şi nu este familiarizat cu
lumea gîndurilor, ele constituie ceva străin, negăsindu-şi locul în
reprezentarea şi înţelegerea pe care un asemenea mod deficient
de a privi şi-l formează despre obiect. De aici izvoreşte opinia
că filozofia n-ar înţelege asemenea ştiinţe. Ea trebuie să admită
de fapt, că intelectul ce domină în acele ştiinţe nu se află în
sfera sa, că ea nu procedează conform categoriilor unui atare
intelect, ci conform categoriilor raţiunii, cunoscînd Însă cu acest
prilej atît acea modalitate a intelectului, cît şi valoarea şi pozi-
ţia lui. Se admite de asemenea ca valabil, pentru un asemene,l
mod de procedare ştiinţifică a intelectului, că esentialul trebuie
despărţit şi reliefat în raport cu aşa-numitul neesential. Dar,
pentru a putea face acest lucru, trebuie să cunoşti esenţialul; 01',
aşa cum s-a arătat mai înainte, - cînd e vorba să se considere
istoria universală în ansamblul său, esenţialul este conştiinţa 81
libertăţii şi determinările acestei conştiinţe în dezvoltările sale.
Orientarea către această categorie constitule orientarea spre ceea
ce este Într-adevăr esenţial .
.5 - c. 12
 MERSUL ISTORIEI UNIVERSALE 67
INTRODUCERE III
416

pe} indi:ne pot fi . comparate cu cele homerice şi, eventual, pre­

Obiecţiile şi opoziţi. ţ �l1te �aI mult deCIt acest �a, Întrucît puterea fanteziei ar fi crite­
obIceI, !n. p�rte .
fi, conceput În universaht!ltea . sa, p�ovm, .de. nul pnn care s-ar dovedI geniul poetic; la fel datorită asemă­
din incapacitatea d� a sesI�a Ş! a pnce J;'e IdeI .
, nţeI specul?r ŞI nării un.
naturală se prezinta, ca obIecţIe Impotnva eXlste şIt, on un s-a conSIderat mdreptaţlta recunoaşterea unor figuri ale mitolo­
mons truos, nereu
claselor bine definite, un exemplar se spune giei greceşti în mitologia indiană .
bună drept ate - lucru care
hibrid, se poate replica pe ce re­ Întrucît postulează unitatea, a fost prezentată ca fiind acelaşi
dite - că excep ţia întăre şte regula , ceea
adesea pe negîn lucru c? ceea ce ar fi apărut mai tîrziu sub forma filozofiei
să demon streze condi­
vine la a afirma că excepţiei îi incumbă el�at � Şl sub forma sist�mului lui Spinoza : şi deoarece ea se ex­
ibrid car.
ţiile în care se produce sau deficienţa şi caracter�l � pnm . a de asem�nea p.rm numere abstracte şi linii, i s-au atrέ
se ascund în abater ea de la norma l .
speciilor bUlt ele�ent : e1taş-orelc.e şi creştine, P!lde de vitejie, curaj, per­
că nu reuşeşte să menţină universalitatea claselor şi însă, s�verenţa, trasaţu�I ?oţHle, �e abneg?ţl� personală şi jertfire de
eleme ntare. S-ar putea întîm pla
sale împotriva altor forţe ra SlOe, care pot fI mt !lmte aţlt la naţll�n � le cele mai dirze, cît şi
luînd În consid erare alcătu irea omu lui în structu
bunăoară, ca,
•.

inima şi alte organ e ţin l� c:le �aI moln, smt c?ns�der�te SufI,clente pentru a se susţine
sa concretă şi menţionînd că creierul, ca, m slOul acestor naţlUnI, SImţul ŞI comportarea morală ar
un avorton
în mod esenţial de viaţa omului, să se înfăţişeze exista În aceeaşi măsură, dacă nu chiar în măsură mai mare
să prezin te în linii mari o formă omene ască, ori
nenorocit, care ut decît în sţatele �reştine cele mai dezvoltate. în legătură cu acea-
să fi fost con<;ep
numai aspecte ale unei asemenea forme, care
83

sta s-a .IVIt dublUl: oare, în mersul înainte al istoriei şi al cul­

Într-un trup omenesc, să fi trăit acolo şi să fi căpăta t suflare , ..
nu aibă nici cre­ tum- sub toate aspectele lui - oamenii au devenit mai buni.
născÎndu-se dintr-u n asemen ea trup, dar care să
a se oal�e moraliţatea l.
ier, nici inimă. Dacă se ia un asemenea exemplar pentru
obiecta împotriva alcătuirii fireşti a omului , rămînî ndu-se doar �lela excl�sIv pe mţenţw �i înţelegerea subiectivă anume pe
superfi cială a acestui a, se vede Ideea cel�l care ?cţlOneaza asupra a ceea ce constituie dreptul
la denumirea şi determ inarea .
mai sau .neleg�Ulrea, blO:le sau răul -, ori s-ar întemeia pe ceea ce
în acest caz că omul real, concret arată, bineinţeles, ceva ,
altfel: un asemenea om trebuie să aibă creier în cap şi inimă a.r El conslderaţ m sme drept bine sau rău, ori pe ceea ce e con­
s!derat drept blOe sau rău de către o anume religie avînd garan-
în piept . ţla valorn sale.
Se procedeaza. în acelaşi fel atunci cînd se afirmă, pe drept, . P�tem fi scutiţi �e a pune în lumină aici caracterul for­
că geniul, talentul, virtuţile şi sentimentele morale, evlavia, se mahst Şl eronat a} unUl �semenea ?l0? .
pot ivi în toate zonele, constituţiile şi situaţiile politice, lucru cu� ŞI. de a stabIh. ,:?evaratele p �mCIpll ale moralităţii ori mai
despre care exemplele abundă . Dacă printr-o asemenea afirmaţi,::
82

curmd ale comportam v morale faţa de falsa moralitate Aceasta

se urmăreşte Însă respingerea deosebirii dintre ele, ca neimpor. deo�r:ce istoria u�iversa�ă. se m�şcă înt�-un domeni� superio;
tantă şi neesenţială, înseamnă că reflecţia se opreşte la categorii celUI , m care moralItatea
abstracte, renunţînd la conţinutul determinat, pentru care - ce-i .
. de car�c er l mdlvIdual,
în asemene a categorii . Per­ cOr;shtUlt � � de conştiinţa indivizilor, de
drept - nu există vreun principiu .
vomţ� lor specIţlCa ŞI de modul lor de a acţiona. Acestea se
spectiva care se deschide asupra culturii din asemenea puncte de bucura de preţuIre sau dezapŢoba:e, îş� prir:,lesc în sine răsplata
vedere formale, oferă un cîmp nelimitat pentru Întrebări sub­ v
s�u p �deaps�. C<:,ea �e revendIca ŞI realIzeaza scopul final al spi­
tile, opinii savante şi comparaţii surprinzătoare, pentru reflecţii ntulUl, eXlstn; d l. sme, ceea ce îndeplineşte providenta se află
şi fraze pompoase, în aparenţă profunde, care pot deveni cu atît deasupra obhgaţulor, deasupra posibilităţii de dezaprobare şi.
mai strălucitoare cu cît se referă la stări mai nedeterminate ; ele apr
pot fi cu atît mai uşor reînnoite şi modificate cu cît mai puţin .
md
sînt de aşteptat din strădaniile lor rezultate importante, care să �vldua1ztaţu. Ind�vIzll care, po�nind de la o motivare morala,
deCI de la o mentalItate generoasa, s-a opus la ceea ce constituie
ducă la ceva temeinic şi raţional. în acest sens, cunoscutele epo-

68 INTRODUCERI:. 11I
progresul ideii spiritului se află, din punct de vedere moral, mai
presus de indivizii ale căror nelegiuiri, în cadrul unei ordini
superioare, s-au transformat în mijloace prin care voinţa aces­
tei ordine este pusă În mişcare. Dar, în cazul unor asemenea
răsturnări, ambele tabere de mai sus se afiă fără îndoială În
aceeaşi sferă coruptă, astfel încît cei ce se consideră îndreptă­
ţiţi în acţiunea lor apără doar o justiţie formală, abandonată
de spiritul viu şi de Dumnezeu. Faptele oamenilor mari carI!
sînt indivizi la dimensiunea istoriei universale apar justificate
nu numai în ce priveşte Însemnătatea lor lăuntrică, lipsită de
conştiinţă, ci şi din punct de vedere al faptelor istorice. De
84, aceea, nu trebuie să se ridice pretenţii de moralitate faţă de
faptele de ordin istoric universal şi faţă de înfăptuirea acestora,
căci aceste pretenţii nu sînt pe măsura faptelor istorice. Istoria
universală ar putea face cu totul abstracţie de acele cercuri în
care se discută atît de des despre moralitate şi despre deosebirea
dintre politică şi morală; şi aceasta nu numai În sensul că s-ar
abţine în ce priveşte aprecierea (în fond, principiile ei şi rapor­
tarea necesară a acţiunilor la principii sînt deja o judecată),
ci prin aceea că ea ar lăsa cu totul în afara jocului şi ne' pomeniţi
indiyizii, căci � a n-are s � d�a �o�oteală decît de faptele spiri­
tulUl POPOruIUl: structunle mdlviduale pe care spiritul po­
porului, păşind în realitate, le-ar îmbrăca, pot fi lăsate în seama
scribilor Întru istorie .
Acelaşi formalism se învîrte în jurul unor lucrări atît de
nedeterminate ca : geniu, poezie şi filozofie, găsindu-le oriunde.
Toate acestea sînt produse ale reflexiei care gîndeşte iar ce
trebuie izolat şi distins În cadrul unor atari generalităţi, lucru
executat fără şovăială şi fără nici o adîncire în conţinut, trece
drept act de cultură; dar o atare cultură este cu totul formală
În măsura în care ea Îşi Îndreaptă interesul numai spre a des­
pica conţinutul, oricare ar fi acesta, şi spre a percepe laturile
conţinutului potrivit modului de a concepe: nu e aici vorba de
generalitatea liberă, care singură are dreptul să pretindă a fi
obiect pentru conştiinţă. O atare conştiinţă despre gîndirea În­
săşi şi despre formele ei izolate de materia amorfă este filozo­
fia. Ea îşi are, evident, condiţia existenţei în cultură' dar filo­
zofia reuneşte conţinutul dat cu forma generalităţii ; �8tfel încît
86 ea le posedă pe ambele Într-o unitate indestructibilă, considerînd
conţinutul fărîmitat, prin analiză, Într-o mulţime şi o bogăţie
MERSUL ISTORIEI UNIVERSALE 69
nesfîrşită de reprezentări drept conţinut pur empiric din care
gîndirea nu are a se împărtăşi.
Este de asemenea act al gîndirii, şi anume al intelectului,
faptul de a face dintr-un obiect, care constituie în sine un con­
tinut concret şi bogat, o reprezentare simplă (de pildă "pămînt",
"om", "Alexandru" sau "Cezar") şi de a o desemna printr-un
cuvînt, pe cît este tot un act al intelectului de a o descompune,
de a izola, tot în reprezentare, determinările conţinute în ea şi
de a le da şi acestora cîte un nume. Dar în legătură cu opinia
c�re a prilejuit cele spuse imediat mai sus �e limpezeşte faptul
ca, v aşa .. cu� reflecţia dă naştere universalităţilor geniu, talent,
arta; Jt�l11ţa, t?t. astfel cultura ţor�ală proprie fiecărei trepte il
reahzanlo: spmtuale nu numaI ca poate, dar şi trebuie să se
dezvolte ŞI să ajungă la o mare înflorire, pînă cînd o asemenea
treaptă se structurează ca stat, iar în cadrul acestei temelii a
c!vilizatiei, ea păşeşte la nivelul reflecţiei proprii intelectului
ŞI, .precu:n ajunge la legi, ajunge în totul la forme de univer­
salItate. In existenţa statului ca atare este sădită necesitatea cul­
t�rii formale �i deci a apariţiei ştiinţ�lor, precum şi a unei poezii
ŞI arte culte m genere. Artele cupnnse sub denumirea de arte
plastice cer oricum, prin latura lor tehnică ' convietuirea civi­
l �zată în ţI:e oameni, Poezia care depinde mai puţin d'e condiţiile
. afara,:.,
�I de mIJloacele dll1 avînd ca substrat material vocea
elsment vnel�1ii locit al existenţei sale, apare cu mai multă în�
drazneala ŞI mtr-o expresie cultă, încă în situaţii în care un
popor nu a ajuns încă pînă la a realiza o via�ă juridică; aceasta,
deoarece aşa cum s-a menţionat mai înainte - limba reali­
z�a.z� p�ntru sine o dezvoltare intelectuală evoluată, dincolo de
Clvlhzaţle.
, Şi filozofia trebuie să-şi facă apariţi::t în viaţa statului,
mtruclt ceea ce face ca un conţinut să devină obiect al culturii
est�. cum s-a arătat mai sus - însăşi forma gîndirii, iar filo- 86
zofIeI, care nu e �ecît gîndirea gîndirii, îi este pregătit, o dată
cu aceasta, �atenalul specific construcţiei filozofice, încă în
cadI:ul cult.
A
tU� Ul msuş� trebllle sa se ivească perioade în care spiritul pro­
pnu n�tunlor alese este silit să se refugieze din realitate în
zonele ld�ale, pentru a-şi găsi acolo împăcarea cu sine, de care
nu se mal p,?att,; b�cura în realitatea dezbinată, unde intelectul
ce reflecteaza pmgareşte tot ce este sfînt şi adînc ceea ce este
sădit natural în religia, legile şi obiceiurile pop�arelor, tran-

70 INTRODUCERE III
sformÎndu-le în plate generalităţi abstracte, lipsite de Dumnezeu
şi aruncînd anatema asupra lor -, în asemenea Împrejurări
gîndirea este constrînsă să devină raţiune gînditoare, pentru ca,
prin elementul său propriu, să încerce a se restabili din dezas­
trul la care a fost adusă.
Intîlnim - bineînţeles la toate popoarele ce aparţin
Istoriei universale, poezie, arte plastice, ştiinţă şi filozofie, dar nu
numai stilul şi orientarea în genere sî1',t diferite, ci în primul
rînd conţinutul, care conţinut priveşte deosebirea supremă, aceea
a raţionalităţii. Nu ajută la nimic faptul că o anumită critică
estetică, care are o opinie foarte Înaltă despre sine, pretinde că
nu ceea ce ţine de subiect, adică ceea ce constituie substantialul
<:onţinutului, trebuie să determine plăcerea, că, dimpotrivă, for­
ma frumoasă ca atare, bogăţia fanteziei şi altele asemenea con­
stituie scopul artelor şi că acestea ar trebui luate în considerare
şi gustate de o sensibilitate descătuşată şi de un spirit cultivat. O
minte sănătoasă nu admite asemenea abstracţii şi nu aderă la
opere de genul amintit. Oricît s-ar încerca să se asimileze epo­
peile indice celor homerice, în ceea ce priveşte numeroase însu­
şiri formale, grandoarea fabulaţiei şi puterea de imaginaţie,
vioiciunea imaginilor şi sentimentelor, frumuseţea exprimării,
rămîne totuşi deosebirea incomensurabilă de conţinut, de sub-
i37 stanţial şi de raţionalitate - deci exclusiv în ce priveşte con­
ştiinţa conceptului de libertate şi Întipărirea acestuia asupra
indivizilor. Există nu numai o formă clasică, ci şi un conţinut
clasic, după cum, de asemenea, forma şi conţinutul sînt atît de
strîns îmbinate în opera de artă, încît prima nu poate fi decît
clasică, în măsura în care conţinutul are acest caracter. Cu
un conţinut fantastic, care nu se limitează pe sine - raţio­
nalul fiind tocmai ceea ce are în sine măsură şi scop -, forma
devine totodată lipsită de măsură şi amorfă ori penibilă şi mes­
<:hină. La fel, în compararea diferitelor sisteme filozofice des­
pre care am vorbit mai înainte, se trece cu vederea tocmai ceea
ce este exclusiv important, anume felul de determinaţie al uni­
tăţii - comune atît filozofiei chineze şi eleate, cît şi filozofiei
lui Spinoza -, cît şi deosebirea dintre ele, care constă în faptul
că acea unitate este sesizată abstract sau concret, şi anume atît
de concret pînă la unitatea în sine, care este spirit. Aşezarea lor
pe aceeaşi treaptă dovedeşte tocmai că acest punct de vedere nu
cunoaşte decît unitatea abstractă, sub acest aspect, şi că, întrucît
MERSUL ISTORIEI UNIVERSALE
emite judecăţi asupra filozofiei, este în necunoştinţă de ceea ce
constituie năzuinţa ei. . '
Există Însă şi domenii care, cu toată diferenţIerea conţi-
nutului substanţial al unei culturi, răm! n acelea�i. Di�erentierea
amintită se referă la raţiunea care glOdeşte ŞI la lIbertate �
cărei conştiinţă de sine este această raţiune şi care �re una ŞI
aceeaşi rădăcină cu gîndirea. Deoarece � umaI, omul glll:deşte -
, rtate, ŞI aceast
nu şi animalul -, omul singur se bucura de lIb � �
numai ÎntruCÎt este fiinţă gîndito�re. In conştll�ţa vsa se . afla
ideea că individul se concepe pe slo� ca p�rsoa?a, ca, 10 c!U��
A
,
singularităţii sale, se concepe ca o umversalItate 10 sme, �apabila
de abstracţie şi de renunţare la orice, se concepe deCI ca u �
infinit în sine. Astfel, domeniile care se află în afara acestei
conceperi constituie un element care este co:n� n ac:lor v de�.
sebiri de substanţă. Insăşi morala, care se afla I� legatura at�t
de strînsă cu conştiinţa libertăţii, poate fi totUŞI foarte pura, :13
chiar atît timp cît conştiinţa libertăţii lipseşte încă în n:ăsura
în care ea nu face decît să enunţe obligaţiile şi . dr�ptunl� �u
caracter general, sub formă de comandamente oblecttve, on In
,
măsura în care se mărgineşte la elevaţia. de ?rd.m formal; Ia
.
renunţarea la tot ceea ce este legat �e slmţu�I ŞI de por�mle
lor considerate ca element pur negatIv. De clOd europenn au
.
lu �t cunoştinţă de morala chineză şi de �cri�rile lui Con�ucl��,
aceasta se bucură de cea mai mare lauda ŞI de cele mal s �ra­
lucite aprecieri în ce priveşte calitatea ei din p�rtea cunoscaţo.
,
rilor moralei creştine. De asemenea, se apreciaza modul su�lm!
în care religia şi poezia indiană (trebuie să se adauge totUŞI ca
.
este vorba de poezia cultă) şi îndeosebi filozofia lor e�pnmă
şi încurajează detaşarea, cît şi jertfirea a tot ceea ce ţlOe de
simţuri. Ambele naţiuni sînt lipsite Însă - se poate spune întru­
totul - de conştiinţa esenţială a conceptului de libertate.Pentru
chinezi, legile lor morale sînt, ase�enea legi.lor natural. e, cO?1all:�
damente pozitive venite din afara, dreptun Impuse, ŞI oblIgaţII
impuse sau reguli de politeţe reciprocă. Libertatea, prin care
determinările raţionale substanţiale capătă abia caracterul de
convingere morală, lipse �t�; morala . este o . problemă �e . stat
şi ca atare ea este mmUtta de funcţlOnan, al guvernulUi ŞI de
tribunale. Lucrările chinezilor asupra moralei, dacă nu sînt coduri
de legi, ci totuşi lucrări care se adres�ază voi?ţei şi convinge­
. ,
rilor subiective, se CItesc aşa cum se CItesc sCrIenle I?orale ale
stoicilor, ca o Înşirare de comandamente care ar fI necesare
 72 INTRODUCERE III
pentru a atinge ţelul fericirii, astfel încît s-ar părea că ar rămîne
la latitudinea bunului plac să urmeze sau nu aceste comanda­
mente ; la fel după cum reprezentarea unei fiinţe acţionînd
abstract - a înţeleptului constituie atît pentru moraliştii chi­
nezi' cît şi pentru cei stoici încununarea unor asemenea învăţă­
turi. Şi în doctrina indiană a renunţării la tot ce ţine de sim­
ţuri, la dorinţele şi la chemările lumeşti, nu libertatea morală
pozitivă constituie obiectivul final, ci neantul conştiinţei, ani­
hilarea vieţii spirituale şi chiar a celei fizice.
Ceea ce noi trebuie să cunoaştem în mod determinat
89 este spiritul concret al unui popor, şi, deoarece este spirit, acesta
nu se lasă cunoscut decît pe cale spirituală, anume prin o'înd.
S. piri�ul - �l singur - es�e ceea ce se n:anifestă p: in fa�tele
ŞI prIn tendmţele poporulUI, este ceea ce Izbuteşte sa se reali­
zeze pe sine, să se bucure de sine, să se cunoască pe sint'. căci
menirea sa este să se zămislească pe sine . Cel mai de preţ lucru
pentru spirit este Însă să se ştie pe sine, să ajungă nu numai
la contemplarea de sine, ci la gîndirea de sine. Acest lucru el
trebuie să-I împlinească şi Într-adevăr îl va împlini ; împlinirei!
însean:nă Însă totodată să�îrşi�e� sa şi ivirea unu� alt spiriJ ,
.
a unUl �lţ p0p-0r la scara �stonel uOlversale, a uneI alte epoci
a acesteI Ist01'11. .
Trecerea ŞI coneXIUnea aceasta ne duc la uni­
tatea întregului, la conceptul istoriei universale ca atare, P<:
care avem misiunea s-o privim mai îndeaproape şi asupra căreia
yom înfăţişa viziunea noastră.
1staTia universală nu este - n o i ş t i m decît înfâlişa-
rea sJ)iritului în timp, în acelaşi fel în care ideea esle înfătişarea
sub formă de natură, în spaţiu.
Dacă aruncăm o privire asupra istoriei universale in g'e­
nere, ne aflăm în faţa unui imens tablou de schimbări şi ' de
fapte, Înfăţişînd întruchipări nesfîrşit de felurite de popoare
de state, de indivizi care se succedă fără odihnă . Tot ceea c�
se �oate cuprinde În firea omului, tot ceea ce-l priveşte, toate
.
sentimentele de bme, de frumos, de grandios sînt solicitate din
toate părţile, se propun şi se urmăresc teluri pe care le preţuim,
pe care le-am dori realizate ; tra.>rem nădejde şi ne temem pentru
el� . I n toate aceste evenimente şi întîmplări, ceea ce vedem În
p.nn:ul rînd este acţiunea şi de asemenea pătimi rea omenească ;
v
SImţIm ca peste tot este vorba de lucruri care sînt ale noastre
şi de aici înclinarea noastră de a lua atitudine pro sau contn/
Atrage cînd frumuseţea, libertatea şi bogăţia, cînd energia, care
MERSUL ISTORIEI UNIVERSALE 73
face ca pînă şi viciul să se poat� impune. Ne aflăm cînd î� f �ţ� 90
aglomerării masive a unei năzumţe cu caracter general, mlşcm­
du-se greoi, lăsată pradă şi nimicită de. un complex n �sfîrş �t de
împrejurări mărunte, cînd în faţa unUl lucru de n. .
dintr-o uriaşă cheltuială de forţe, cînd în faţa unUl lucru apa­
rent neînsemnat, dar care are urmări incomensurabile peste
tot o învălmăşeală cum nu se poate mai felurită, care ne prinde
în năzuinţa sa şi în care, dacă ceva dispare, altceva îi ia locul.
Ideea generală, categoria ce se �nfăţi�ează �n pr! �ul. rînd
în legătură cu această perindare neîncetata de mdlvl�l �l p? ­
poare, care fii!lţează o �ucată de timp, J:entr� ca v �Po} sa dIS­
pară, este schzmbarea. Intelegerea acesteI schimban, m latura
sa negativă, ° dobîndim privind mai îndeaproape rămăşiţele
a ceea ce a fost cîndva măreţie. Care călător rătăcind printre
ruinele Cartaginei, Palmirei, Persepolisului sau Ron:ei nu se
Iasă dus de gîndul vremelnici ei imperiilor şi oamenI�or şi . n�
,
este cuprins de tristeţe pentru ceea ce a fost cmdva v phn
vlaţ<l: �
de sevă şi de bogăţie '? - Tristeţe care nu deplînge pIerderi
personale ori spulberarea ţ �lu:i1or propril, c� tristeţe renţru
prăbuşirea unor forme de vIaţa omeneasca plme de stralUCIre
şi cu o bogată cultură. - Trăsătura următoare care se leagă �e
aceea a schimbării arată Însă că schimbarea care ia forma pra,·
buşirii este, în acelaşi timp, ivire a unei vieţi noi, că din viaţa
se naşte moarte, după cum din moarte se naşte viaţă. Este vorba
aici de o idee grandioasă, pe care orientalii au intuit-o, este
vorba anume de ideea cea mai înaltă a metafizicii lor . In repre­
zentarea migraţiunii sufletelor, această ideea este cuprinsă în
raportarea ei la individual ; mai larg cunoscută este însă ima­
ginea păsării Phonix - împrumutată vieţii naturii -, pasăre
care-şi pregăteşte în permanenţă singură rugul şi se mistuie pe
acest rug, astfel încît din propria-i cenuşă să se ivească mereu
viaţa nouă, proaspătă şi Întinerită. Imaginea aparţine numai
Asiei, Răsăritului, nu însă şi Apusului. Spiritul, mistuindu-şi
91
învelişul existenţei sale, nu numai că migrează în alt înveliş, nu
numai că apare reîntinerit din cenuşa făpturii sale, dar se iveşte
înălţat, transfigurat, ca spirit pur. El se ridică împotriva sa
Însuşi, îşi consumă existenţa, dar prin această consumare o pre­
lucrează ; Cf'ea ce constituie alcătuirea sa se transformă în ma­
terie, pe care acţiunea sa o ridică la o nouă alcătuire.
Dacă privim spiritul sub acest aspect, în sensul că modi­
ficările sale nu sînt doar transformări care să ducă la întineriri,
 74 INTRODUCERE JIJ
adică la reveniri la aceeaşi formă, ci mai curînd prelucrări ale
propriei făpturi, prin care el muHiplic� �ateria încercăril.or s�le:
atunci îl vom surprinde cum tatoneaza m numeroase C?I�U�I ŞI
direcţii, cum se complace şi gustă cu volupt�te o multIplI� Itate
de nesecătuit fiecare din creaţiile sale, care l-au adus satIsfac­
ţie, apădndu�i din nou ca materie . şi . ca invitaţi� . r:îI?-noită spre
prelucrare. Gîndul �b�trast �l un�I . sIm� l� mod.lfIca51 se tran� ­
formă în gînd potnvlt carUI a spmtul IŞI m�m �esta forţele . m
toate direcţiile plenitudinii sale, se dezvolta . Ş'. se pe:fecţI?­
nează. Care sînt forţele interioare de care el dIspune, aflam dIn
varietatea produselor şi plăsmuiril.or sal.e. în d�gusta�ea acti,vi­
tăţii sale, spiritul a:e aface , numaI cu s� ne . De�Igu�, mter.fenn.d
" CIt ŞI cea mten­
cu condiţia naturala - atIt cea extenoara,
oară -, spiritul Întlmpină din partea ei nu numai rezistenţă
şi obstacole, ci datorită ei îşi vede uneori încercările zădărni­
cite ori În urma complicaţiilor În care îl atrage, este adesea
Înfrînt. 'El este Însă Înfrînt În chemarea şi În acţiunea ce-i sînt
proprii, oferind chiar în aceste Împrejurări un spectacol prin
care se adevereşte ca activitate spirituală.
A cţionarea sPiritului este de natură esenţială, prin urmare
el se realizează pe sine ca ceea ce este În sine, ca act al său,
ca creaţie a sa ; astfel el îşi devine obiect, se Înfăţişează sieşi
ca existenţă nemijlocită . La fel, spiritul unui popor : el este un
92 spirit determinat, care � e vcl�deşte pe si?e pent�l! a. se Î?făpt�i
ca univers real, care eXIsta m prezent ŞI care damUIe pnn relI­
gia, prin cultul, prin obiceiurile sale, prin constituţia şi legiurile
sale politice, prin întregul cuprins al orînduielilor, al întîmplă­
rilor şi al acţiunilor sale. Aceasta este opera sa, - acesta este
poporul. Popoarele sînt ceea ce sînt înfăptuirile lor. Fiecare en­
glez va spune : noi sîntem aceia care străbatem oceanul şi stă­
pînim negoţul lumii, nouă ne aparţin Indiile răsăritene, noi
sîntem cei ce avem un parlament şi curţi cu juraţi etc. Relaţia
individului cu asemenea Înfăptuiri constă în aceea că el îşi Însu­
şeşte existenţa substanţială de care este vorba, că ea devine moda­
litatea sa de înţelegere şi de comportare, datorită căreia el în­
seamnă ceva. Aceasta, deoarece i ndividul găseşte existenţa po··
porului său ca univers deja desăvîrşit, închegat, căruia el trebuie
să i se încorporeze. în creaţia aceasta a sa, în universul său, spi­
ritul poporului se bucură de sine şi îşi află mulţumIre.
Poporul este moral, virtuos, puternic În măsura în care
realizează ceea ce voieşte şi Îşi apără creaţia sa împotriva forţe-
MERSUL ISTORIEI UN IVERSALE 75
lor din afară prin străd�inţa sa d� a . se obi,ectiva. De�acordul
Între ceea ce el este în sme - subIectIv - m �copul ŞI esenţa
sa lăuntrică şi între ceea ce el este în mod real dIspare ; poPvorul
este la sine, se are pe sine În faţă,. ca obie.ct: D�ar, o da.ta cu
aceasta, activitatea despre care vorbIm, a splntulUI" n� m �I ,est:;
necesară · el are ceea ce voieşte. Poporul poate mfaptUI mca
multe, în' război şi în pace, înăunţru ori În . afară, d�r tot.ul e�te
indiferent, sufletul viu şi substanţIal nu mal e�te el msuşI actI�'.
Năzuinţa fundamentală, năzuinţa supremă dlspar� }stfel Am
viaţă căci năzuinţa există numai acolo unde eXIsta OpozI tIe.
Popo�ul trăieşte asemenea individului ce tre�e de la yîrsta b� r­
băţiei la vîrsta bătrîneţii, bucurî?-du.-se de .s m: Î?-SUŞI, �u �un�­
du-se că este tocmai ceea ce a VOIt ŞI a reuşIt sa fIe. Daca mchI­
puirile sale i-au depăşit realizările, el a �en.unţat la :-cevstea� ca
scop, atunci cînd realitatea n? i-.a ? at pnle) vp�ntru mf�ptull:e�
.
lor, mărginindu-şi obiectivele m lImItele realItaţll Aceasta rutmrt 93
(ceasul Întors continuă să meargă de la si?-e) este cee � . ce avdu �e
moartea. Obişnuinţa este un act din care lI ps<;şte OPOZIţIa, c.arUIa
nu-i mai poate rămîne decît durata formala, m care nu mal .este
necesar să se exprime Întreaga bogăţie şi adîncime a SCOpUlUI. -
este o existe�ţă ex!erioară indif ere�tă, vmişcîndu-s<; î� planul SI?::
ţurilor, o eXIstenţa care nu-şI mal patrunde admCImea memrll
sale. Aşa mor indivizii şi la fel mor şi popoarele, de moarte natu­
rală ; chiar dacă acestea din urmă continuă să dăinuiască, este
vorba de o existenţă lipsită de interes, lipsită de viaţă, în care
popoarele nu maiv simt n.;voia ?rînduiri!or I?e . sare şi l�-a� � at
şi tocmai pentru ca aceasta neVOIe a fost ImplImta, nu mal ra�m�
decît vidul politic şi plictiseala. Pentru a se n�şte o . adeyarata
năzuinţă generală, spiritul unui popor ar trebUI să aj unga la :t
voi ceva nou, - dar de unde să apară acest nou ? Ar Însemna
că s-a ivit o reprezentare mai universală, mai Înaltă a spiritului
poporului despre sine însuşi, - dar chiar prin aceasta un nou
principiu determinat, un nou spirit a ? evenit pre � enţ .
• •
Un asemenea element nou se Iveşte tOtUŞI ŞI m splntul
A
unui popor care a ajuns la desă�Îrşirea şi realizarea sa. El n�
moare numai de moarte naturala, deoarece el nu este numaI
individ singular, ci viaţa spirituală, viaţa universală ; pentru
el, moartea naturală apare mai curînd ca anihilare prop�ie.
Motivul acestei deosebiri faţă de individul singular, ce aparţme
naturii este faptul că spiritul poporului există ca gen. De aceea
negaţia de sine ajunge la existenţă prin universalitatea spiritu-
 76 INTR()))UCERE Il1
lui în el Însuşi. De moarte violentă poate moară un popor
numai atunci cînd este Într-adevăr mort în tot ce-i e propriu ;
este cazul, de pildă, al oraşelor independente ale Germaniei ori
al constituţiei Imperiului german .
Spiritul universal nu moare în nici un caz llU111 aÎ de
moarte naturală, el nu se istoveşte în rutina vieţii sale, ci, În
'4 măsura în care este spirit al unui popor ce aparţine istoriei
universale, el ajunge să ştie în ce constă creaţia sa şi să se gîn­
dească pe sine . El aparţine prin excelenţă istoriei universale în
măsura în care la temelia sa, în scopul său fundamental. s-a
aflat un principiu universal ; numai în această măsură opera pe
care un asemenea spirit o creează constituie o alcătuire morală
şi politică. Dacă doar poftele Împing popoarele la acţiuni, fap­
tele lor dispar fără urmă ori lasă ca urme numai prăpăd şi
pustiire. In acest chip a stăpînit la început Cronos timpul în
epoca de aur, lipsită de înfăptuiri morale, iar ceea ce s-a năs­
cut, copiii acelei epoci, au fost înghiţiţi de către el însuşi. Jupi­
tcr abia, din capul căruia s-a născut Minerva şi in preajma căruia
se aflau Apolo şi muzele, a Înfrînt timpul, dînd trecerii lui un
tel . El este zeul politic, care a dat existenţă unei alcătuiri morale,
anume statului .
în elementul constitutiv al unei creaţii este conţinută Însăşi
determinaţia universalităţii, a gîndirii ; fără gînd o creaţie nu
are vreo obiectivitate, el fiindu-i temelie. Pundul culminant al
culturii unui popor este cel în care se cuprinde şi gîndul asupra
vieţii şi stării sale, ştiinţa asupra legilor sale, asupra dreptului
şi moralităţii sale ; căci în această unitate stă unitatea cea mai
intimă în care spiritul poate să se afle la sine. Ceea ce lll'mă­
reşte, În creaţia sa, este de a se avea ca obiect ; dar, pe sine ca
ubiect, în esenţial itatea sa, se are spiritul numai în măsura În
care el se gîndeşte pe sine.
Ajuns la acest punct, spiritul îşi ştie deci principiile uni ·
versale ale acţiunilor sale. Această operă a gîndirii, ca ceea ce
este universal, este însă totodată diferită, după formă, atît de
opera reală, cît şi de viaţa activă care i-a dat naştere. Există
în acest moment o existenţă reală şi una ideală. Dacă vrem să
ajungem la reprezentarea universală, la gîndul a ceea ce au fost
grecii, le găsim în Sofocle şi în Aristofan, în Tucidide şi în
95 Platon. fn aceşti indivizi s-a concentrat spiritul grec, repl'ezen­
tÎndu-se şi gîndindu-se pe sine însuşi. Aceasta este împlinirea
MERSUL lSTORIEI UNIVERSALE
sa cea mai adîncă, dar ea este totodată ideală şi deosebită de
activitatea reală.
Vedem de aceea, în mod necesar, că, Într-o asemenea epocă,
un popor îşi găseşte satisfacerea în reprezentarea virtuţii şi că
vorbăria despre virtute se aşază, în parte, alături de virtutea
adevărată dar, în parte, ia locul realităţii acesteia . Gîndul sim­
plu, gÎnd�1 u�iversal, ştie Însă, deo�rece <; universalul, �ă aduci
particuIarul ŞI nereflectatul - credmţa, mcrederea, obIceIUl .
la reflecţie asupra sa şi asupra nemijlocirii sale. El îl arată pe
acest particular ca mărginit în conţinutul său, mărginire care Se
manifestă prin aceea că particularul, pe de o parte, g'ăseşte pre­
texte pentru a se dezice de obligaţii, iar pe de altă parte, îl face
să se Întrebe asupra temeiurilor şi raporturilor sale cu univers a­
lui pe care Însă nu le găseşte, fapt care îi permite să lipsească
datoria de orice temei şi stabilitate.
a dată cu aceasta apare şi izolarea indivizilor unul faţă de
altul, cît şi faţă de întreg, îşi croiesc drumul egoismul şi vani­
tatea indivizilor, urmărirea interesului personal şi satisfacerea
acestuia în dauna întregului : acel lăuntric care se izolează există
anume şi sub forma subiectivităţii, este egoismul şi dezagrega­
rea, legate de pasiunile dezlăunţuite şi de interesele personale ale
oamenilor.
Astfel, pînă şi Zeus, care a dat un ţel mistuirii timpului,
care a statornicit trecerea, Întrucît a pus temelia a ceea ce este
stabil în sine, Zeus şi seminţia sa au fost ei Înşişi mistuiţi, şi
anume tot de către creator, de către principiul gîndului, al
cunoaşterii şi al raţionamentului, al înţelegerii pe bază de moti­
vaţii şi al necesităţii motivaţiilor.
Timpul este negativul în sfera sensibilului; gîndul este
aceeaşi negativitate, dar el este forma cea mai lăuntrică, form;l
infinită însăşi, în care, de aceea, se d izolvă în genere tot ceea
ce se află fiinţînd - mai Întîi fiintarea finită, structura deter­
minată ; dar ceea ce se află fiinţînd este prin excelenţă determÎ · Q'J
nat, ca avînd caracter de obiect şi apare astfel ca dat, ca nemij­
l ocit, ca autoritate, este finit şi limitat în sine fie potrivit conti­
nutului' fie ca limită pentru subiectul ce gîndeşte şi pentru renee­
tia infinită a acestuia.
Trebuie Însă se facă înţeles mai întîi felul în care viata
ce izvorăşte din moarte este ea însăşi numai o viaţă singulară,
iar dacă această schimbare este privită ca fiind substanţialul,
atunci pieirea singularului este o cădere din nou a genului. la sin-
 78 INTRODUCERE III
MERSUL ISTORIEI VNIVERSALE 79

gularitate. Conservarea genului apare astfel numai ca repetare

h�utură n � P?ate, vcăci est.e . însetat la nesfîrşit �e ea, iar a gusta
uniformă a aceluiaşi mod de existentă. Trebuie să se remarce
dI� a�e.asta bautura este pIeIrea sa, dar, totodata şi zorii unui nou
�poi cl!m cu;?oaşterea,. cUţ»rinderea prin gindire a fiinţării, este prinCIpIU.
Izvor ŞI leagan al unei nOI forme, ŞI anume al unei forme supe­
rioare, printr-un principiu ce în parte conservă, în parte transfi­ . Asupr � s�op'ului l!lţim al acestei desfăşurări ne-am pronunţat
ma� sus, PnnCl�llle spmtelor popoarelor, Într-o succesiune nece­
gurează. Căci gîndul este universalul, genul care nu moare, care
sara de etape, smt ele însele numai momente ale unui spirit uni­
rămîne identic sieşi. Forma determinată a spiritului nu se săvîr­
vers<l;l, care, prin ele, se înalţă şi se împlineşte în istorie' ca
şeşte firesc prin trecerea timpului, ea fiind depăşită, prin activi­
lotabtate ce se cuprinde pe sine.
tatea conştientă de sine, acţionînd de la sine, a conştiinţei de sine.
Deoarece această depăşire este activitate a gîndului, ea este în !nt:-ucJt a:rem �e-a f?,-ce de �i n�mai cu ideea spiritului şi
mtruCIt, m IstOrIa unIversala, conSIderam totul numai ca manifes-
A

acelaşi timp conservare şi transfigurare. întrucît astfel spiritul 98

tare a sa, atunci cînd pa,rcurgern trecutul, oricît de măreţ ar fi
înlătură, pe de o parte, realitatea, existenţa a ceea ce el este, el
el, . avem de-a face numaI cu un prezent; aceasta deoarece filo­
dobîndeşte totodată esenţa, gîndul, universalul numai a ceea ce
zofIa, ca ocupmdu-se cu adevărul, are de-a face cu eternul pre­
A

el � fost. Principiul său nu mai este conţinutul şi scopul nemij -

10C
t sub forma m care el se prezenta, ci esenţa acestora. �ent. �i. totul îi este n.epierdut în trecut, căci ideea este prezent,
lar spzntul este nemuntor, ceea ce înseamnă că el nici n-a trecut
. �ezul tatl!l ac�stui pro��s este deci că spiritul, Întrucît se
o?lecttveazav ŞI-Ş.� gmdeş.ţe tIl.I?tarea . sa proprie, pe de o parte,
nu. este nici în s.tad�ul de a nu fi încă, ci este esenţialmente acum:
. Pr;n ac;asta afumam de fapt că actuala formă a spiritului cu­
mmlceşte determmarea fnntam sale, Iar pe de altav parte sesizează ,
prmde . In sme toate etapele anterioare, Desigur, acestea s-au dez­
univel:alul ,:cestei fiinţări, con�erind prin aceasta principiului său
voltat mdep endent, una după alta ; dar ceea ce spiritul este el
97 _0 noua memre. Astfel, determmarea substanţială a unui anumit
a fost,. în sme, Întotdeauna ; deosebirea stă numai în dezvolt;rea
spirit al poporului s-a modificat, ceea ce înseamnă că principiul
a�estl!I în sine. Viaţa spiritului prezent este constituită dintr-un
său a trecut în alt principiu, şi anume în unul superior.
�IrcUlt de etai> e, care, pe de o parte, coexistă încă una lîngă alta,
. . �lementul c�l mai importa?t în conceperea şi înţelegerea Iar pe de al.tav �arte apar ca trecute. Momentele pe care spiritul
IStor�el �s!e de a ajunge la �cest gmd al trecerii şi de a-l cunoaşte.
v

p are sa le alba m urma sa, el le posedă şi în prezent, în adîncu­

�Tn } n,dlvld par�u:ge: �a smgular, diferite trepte de dezvoltare, , sale.
rIle
rammmd acelaşI mdlvld ; la fel un popor pînă la treapta care
e.ste trc':pta l! n!versaIă. a spiritului său :. în acest :punct stă nece ­
,
sitatea launtnca, necesitatea conceptuala, a schimbarii . Acest mod
de a � ri.vi constituie sufletul, specificul în conceperea filozofică
.
a Istonel.
, , Spiritul este esenţialmente rezultat al activităţii sale proprii :
a.cttv !tatea sa es!e tr� cere_ dincolo de nemijlocire, negarea acesteia
ŞI remtoarcere m sme, Il putem compara cu sămînţa ' căci cu
� ămîn�� î�c�pe plant <l;, dar sămînţa este totodată şi r�zultat al
mtregn VieţI a acesteia. Neputinţa vieţii se înfăţişează Însă în
fa�tu! că �e�a ce .începe �i . c�ea c� este rezultat se separă. La fel
se mtImpla ŞI m VIaţa md!Vlzilor ŞI a popoarelor. Viaţa unui p0J>0r
A

adu �e un f�uc� !a maturItate, deoarece activitatea sa tinde sa-şi

reah:.ez� ţ»n�clpIUl. Dar !runctul �cest.a nu r�v!ne poporului care
v
l-a zamislit ŞI l-a facut sa se coaca ; dImpotrIVa, el se transformă
pentru acest popor într-o băutură amară. Să renunţe la această