Cinematografia religioasă.

„Patimile lui Hristos” de Mel Gibson

„Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre s-a împovărat.

Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu.
Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre.
El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.”
Isaia 53; 4-5

Aspecte ale cinematografiei religioase

În ultimele decenii ale secolului XX, dar mai ales primul deceniu al secolului XXI,
industria de enterteinment pare să se fi dezvoltat foarte bine în Statele Unite ale Americii şi nu
numai. Aceasta este cel mai bun prieten al omului contemporan în petrecerea timpului liber.
Oriunde am merge, mai puţin în ţările subdezvoltate, unde chiar şi electricitatea este un lux, şi
ce să mai vorbim despre posesia unui televizor, observăm că cei mai mulţi oameni, dacă i-am
întreba ce preferă să facă în timpul liber, ar răspunde favorabil pentru vizionarea unui film.
Industria cinematografică pare că deţine monopolul asupra timpului liber al omului.
Varietatea de genuri şi stiluri face ca cinematografia să se refere la o gama largă de preferinţe
ale iubitorilor de film. Dacă „unora le place jazzul”, cei mai mulţi dintre noi adoră filmele.
Pe lângă faptul că o ecranizare poate reda o operă literară de succes, sau o poate face
să aibă succes, filmul pare să aibă întâietate în preferinţele oamenilor atunci când este vorba
de a alege între a citi un roman sau a vizualiza ecranizarea acestuia. De departe filmul este o
alternativă prioritară în faţa cărţii, mai ales în rândul tinerilor şi cu precădere în rândul
elevilor, care preferă filmul ca o ecranizare a cărţii ca temă, decât să o citească sau să o înveţe.
Oamenii, în ciuda plăcerii de a citi o carte, de a intra într-o bibliotecă, sau a “pierde” ceva
timp printre rafturile ei şi a răsfoi câteva pagini dintr-o carte, aleg să urmărească un film. Unii
chiar exagerează şi urmăresc obsesiv unul şi acelaşi film de căteva ori.
În toate aceste exemple, atitudini, acţiuni se observă, chiar şi după aproape două
milenii de creştinism, că omenirea tinde a fi stăpânită de sindromul unui apropiat scenariu
apocaliptic, care să aducă, dacă nu o nouă ordine socială la scara întregii umanităţi, cu
siguranţă o distrugere universală a acesteia; într-o altă direcţie pot fi cuprinşi de boala
aşteptării unui Mesia, care să fie unic conducător al lumii, căruia să i se închine toate
popoarele şi care să schimbe orice lege, astfel încât să nu existe nici un fel de interpretare.
Cele două direcţii împart filmele evidenţiate mai sus în tot atâtea categorii. Prima
dintre ele ne frapează facultatea de înţelegere şi capacitatea de interpretare cu o serie de
caractere mesianice, iar ce-a de-a doua ne transpare în minte o gamă destul de complexă de
scenarii „pre” ori „post” apocaliptice, pentru că o reprezentare în imagini gândită de om, a
sfârşitului lumii, pare a fi imposibil de realizat la un nivel artistic, astfel încât să nu se cadă în
păcatul (cinematografic) al unui horror.
Temele acestor filme surprind în cuprinsul lor o luptă între Bine si Rău care se termină
inevitabil cu înfrângerea răului de către un erou „posedat” de bine. Putem spune că
personajele care reprezintă binele sunt caractere mesianice, dar pentru copii şi pentru cei care
sunt pătrunşi de astfel de filme, personajele acestea sunt doar nişte eroi care salvează lumea.
Diferenţa nu este prea mare, însă în profunzimea rolului, putem crede că este un
caracter care transmite mesaje ale unui supraOM antrenat în salvarea de la pieire a omenirii,
din diferite situaţii.1
1
 Putem percepe toate aceste date ale problemei drept umare a păcatului strămoşesc,
nevoile încă existente ale omului de a găsi o alinare pentru toate problemele sale lăuntrice,
dorul după comuniunea şi viaţa în Hristos, lipsa vieţuirii sale întregi în conformitate cu
învăţăturile dreptei credinţe. Toate personajele deţin în structura lor caractere creştine, sunt
sculptate după modelul hristologic sau al omului în care sălăşluieşte Hristos şi este plin de
darurile Duhului Sfânt.
Mă refer la modul în care se poate descompune imaginea biblică a lui Iisus
Hristos şi la modul în care această imagine afectează şi construieşte modalităţi noi de expresie
artistică. Nu este vorba de o tentativă de a profana imaginea personajului creştin, ci mai
degrabă de o încercare de a surprinde anumite modele care circulă la nivelul societăţii,
impregnându-şi autoritatea pe parcursul mileniilor.
Arta cinematografică nu a stat indiferentă chiar în faţa Sfintei Scripturi, ba chiar
bazându-se pe multe dintre învăţăturile cuprinse în ea, au realizat potrivit imaginaţiei lor,
pelicule, care au avut scopul fie de a întării necesitatea respectării şi însuşirii virtuţilor
creştine sau a valorilor morale, mergând până acolo încât au produs filme despre viaţa,
patimile şi învierea lui Hristos, fie de a reda sau siblinia părerile controversate ale atâtor
confesiuni si secte religioase, despre momentele nu tocmai clare din Sfânta Scripturî, sau mai
ales datele privind viaţa multora dintre persoanele biblice, îndeosebi, Mântuitorul nostru Iisus
Hristos şi Sfânta Fecioară Maria , Maica Domnului nostru.

Viaţa Mântuitorului Iisus Hristos în lumina marilor ecrane.

Încercări de ecranizare concretizate

Din cele mai vechi timpuri, Mântuitorul Iisus Hristos a fost privit ca un personaj
interesant ce merită descris prin imagini în mişcare. Fiecărei perioade mai intense din punct
de vedere istoric şi cultural îi corespunde un număr mare de producţii pe acest subiect, lucru
deloc întâmplător.Nu există însă un film perfect care să povestească fidel viaţa lui Iisus.
Aşa cum fiecare dintre cele patru Evanghelii ne oferă câte o mărturie diferită şi
trunchiată despre cine a fost Hristos, fiecare operă cinematografică va pune accentul pe altă
dimensiune a personalităţii Sale complexe. „Viaţa şi pasiunea lui Iisus Hristos“ preferă o
abordare neutră a vieţii Mântuitorului, bazându-se pe Evanghelii. Alte filme reinterpretează
radical şi adaptează la ce se întâmplă astăzi în societate mesajul transmis de Hristos. Zeffirelli
a pus accentul în „Iisus din Nazareth“ pe partea Sa umană, Pasolini pe misiunea Lui de a lupta
cu răul din noi. Mel Gibson a scos în evidenţă în „Patimile lui Hristos“ atât partea umană, cât
şi cea divină a Mântuitorului.
În cele din urmă, este o chestiune de alegere, fiecare are propria versiune a imaginii lui
Dumnezeu. Oricum ar alege însă, filmele care urmează a fi prezentate merită vizionate dacă
nu pentru abordare, atunci pentru calitatea lor artistică şi mesajul transmis.
În sprijinul înţelegerii acestui fapt, preotul Lucian Grigore, ne oferă un punct de
vedere în înţelegerea filmelor religioase, sau mai ales despre moralitatea producerii unui astfel
de film, cu precădere despre moralitatea interpretării persoanei Domnului şi Mântuitorului
nostru Iisus Hristos:
“E firesc să ne întrebăm dacă e potrivit sau nu să-L punem în scenă pe Dumnezeu.
Cred că dificultatea unei astfel de lucrări decurge în primul rand din aceea că Dumnezeu nu
poate fi amestecat în viaţa noastră în chipul în care dorim noi, ci într-un chip în care alege El
Însuşi, dupa a Sa sfântă voie şi ştire.
Să alegi în locul lui Dumnezeu scena în care El să se descopere lumii - e o cutezanţă!
Aş spune însa că e o cutezanţă frumoasă, atâta vreme cât nu-L trădezi pe Dumnezeu.

2
De fiecare dată când eu însumi sunt chemat, potrivit naturii slujirii preoţeşti, să-L arăt pe
Dumnezeu în cuvant, îmi stăruie în minte făgăduinţa rostită la pregătirea pentru primirea
Cuminecăturii, şi anume: "nu voi spune vrajmaşilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îţi voi da ca
Iuda...". E mare cumpăna să ştii cui vorbeşti despre Dumnezeu şi cum mijloceşti ca
Dumnezeu să ajungă la inima celui căruia îi vorbeşti…
Ce poate fi un film despre Dumnezeu? O nouă mărturie despre puterea şi slava Lui, o
nouă piatră pe calea acestei inţelegeri, numai dacă nu este făcut în batjocură, nu huleşte şi nu
sluteşte lumina şi adevărul Scripturilor.
Cât de moral este să faci un film despre Dumnezeu?!
Eu cred că este tot atât de moral, aşa cum ar fi să faci o predica despre Dumnezeu sau o
icoană cu Hristos…Pentru mine, filmul religios (bine făcut) este o icoană dinamică - o icoană
in mişcare - şi-mi este indiferent din ce culori şi vopseluri este făcut, pentru că nu caut acolo
decât pe Cel zugrăvit şi nu mâna iconarului.
De ce sa ma vătăm din pricina "celui ce joacă" în "rolul" Fiului lui Dumnezeu? Oare
nu suntem fiecare dintre noi zidiţi după chipul lui Dumnezeu, nu suntem îndemnaţi oare
fiecare de chemarea noastră creştinească să vedem în chipul aproapelui chipul lui Hristos?!
Multe din icoanele Domnului Hristos trimit la chipul vreunuia dintre cei ce ar fi putut să-l
inspire pe iconar într-o vreme sau alta. Impedimentul - în privinţa filmului - nu ar fi chipul, ci
puterea sfinţeniei, adică împărtăşirea harului şi a sfinţeniei.
Distanţa fundamentală dintre filmul religios şi icoană este tocmai această calitate a
sfinţeniei - numai ea detaşează icoana de film. Totusi, mesajul filmului religios rămâne un
mesaj viu, dinamic, eficient şi nu în afară, ci înlăuntrul lucrării mântuitoare. “2
Continuând, amintim că unul dintre cele mai vechi filme despre Mântuitorul este
producţia franceză „Viaţa şi pasiunea lui Iisus Hristos“, lansată în 1903, la care s-a lucrat
timp de trei ani. Deşi durează doar 40 de minute, este cel mai lung film făcut până la acea
dată, fiind regizat de Lucien Nonguet şi Ferdinand Zecca.
Acest film mut în 13 scene prezintă fără comentarii momentele esenţiale din
Evanghelie. Deşi alb-negru, o tehnică folosită în acea vreme, numită colorare cu matriţă, le-a
permis producătorilor să pună accente de culoare pe hainele anumitor personaje. Impresia
lăsată este mai mult cea a vizionării unei succesiuni de tablouri decât a unui film, doar că, în
aceste „tablouri“ parţial color, anumite personaje apar şi dispar din cadre fără explicaţie, ca de
exemplu Pruncul Iisus, ce apare de nicăieri în iesle în scena adoraţiei magilor.
Partea finală a filmului, cea a ridicării lui Iisus Hristos la cer, este cea mai expresivă şi
împrumută elemente de surréalisme. Mântuitorul Se află pe munte împreună cu martorii
Înălţării Sale, martori de la care îşi ia rămas bun. Aceştia îngenunchează, iar Iisus întinde
mâinile către cer, evocându-L parcă pe Tatăl, moment în care Se transformă din personaj într-
o icoană statică, având în jurul Său o aură galbenă şi fiind încadrat de un nor. Icoana se ridică
încet spre cer, unde apare un al doilea „tablou“, în centrul căruia sunt aşezaţi Tatăl şi Fiul, iar
deasupra Lor este reprezentat un porumbel, simbolul Duhului Sfânt.

„Evanghelia după Matei“, o mărturie realistă

Acest film alb-negru lansat în 1964 este considerat unul dintre cele
mai bune filme despre Iisus, relatându-I momentele importante din viaţă
foarte fidel Evangheliei al cărei titlu îl poartă această producţie.
Pier Paolo Pasolini, personaj controversat, va fi primul dintre marii regizori ai
istoriei cinematografiei ce vor alege să transpună în opera lor mesajul lui
Hristos, alături de Zeffirelli, Bertolucci, Scorsese şi alţii.
Enrique Irazuqui Îl va interpreta pe Mântuitorul într-unul dintre cele
mai agresive şi realiste filme cu acest subiect, jucându-şi rolul într-un stil foarte dramatic,
sobru şi autoritar. Înfăţişarea sa şi stilul îmbrăcămintei sunt foarte apropiate celor pe care le-ar
fi avut Iisus în acea perioadă.

3
 Versetul care caracterizează cel mai bine abordarea acestui film este cel din Sfânta
Evanghelie după Matei: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc
pace, ci sabie“ (capitolul 10, versetul 34). La fel, şi Iisus, cel portretizat în acest film, va cere
mult celor din jur, va ţine predici persuasive şi autoritare, chiar şi în timp ce îndeamnă la
iubirea de aproape. Muzica va completa atmosfera dramatică, marcată de Bach, Mozart şi
Luis Bacalov.

Rossellini, regizor revoluţionar

Artistul Roberto Rossellini este cunoscut pentru stilul său revoluţionar

de a regiza şi pentru inventarea neorealismului italian în cinematografie,
caracterizat prin renunţarea la convenţii, folosirea actorilor neprofesionişti,
punerea accentului pe ce se exprimă într-un film şi nu pe cum se exprimă.
Înaintea regizării producţiei „Mesia“ (1976), Rossellini a mai abordat teme
religioase în filme precum „Faptele apostolilor“ (mini-serie, 1969). În
„Mesia“, regizorul se va folosi de scene simple şi lipsite de dramatism sau violenţă, punând
accentul pe replici şi pe mesajul transmis de Mântuitor.
În mod surprinzător, filmul nu începe cu Naşterea lui Iisus, ci cu 20 de minute de
relatare a istoriei evreilor, din momentul în care ajung în Pământul Făgăduinţei şi îşi numesc
primul rege, pe Saul. Astfel, se face legătura cu mediul în care Iisus a crescut, oferind o
descriere a fondului său cultural şi religios.
Filmul va culmina cu procesul lui Hristos, într-un mod la fel de curios scena răstignirii
şi a Învierii fiind absente. Pe de altă parte, povestea în care Iosif şi Maria Îl pierd pe Iisus în
timp ce era copil şi Îl găsesc ulterior în templu este relatată aici, spre deosebire de alte filme.
Semnificaţia acestui fapt stă, poate, în importanţa recunoaşterii Harului lui Iisus, pe care îl
avea încă de la o vârstă fragedă, nefiind precum alţi copii de aceeaşi vârstă.
La fel ca în creaţia lui Pasolini, acţiunea şi replicile sunt fidele Sfintelor
Evanghelii, iar rezultatul este o capodoperă de buget redus, demnă de
marca Rossellini.

Şase ore din Evanghelie

„Iisus din Nazareth“ (1977) este unul dintre cele mai cunoscute filme despre viaţa
Mântuitorului, în care interpretarea şi expresia feţei lui Robert Powell rămân fixate în
memoria spectatorului.
Hristos cu ochii larg deschişi ai lui Powell (regizorul Zeffirelli i-a cerut în mod special
să nu clipească, pentru a ieşi ochii în evidenţă ) e o prezenţă eterică, spiritualizată, uşor ruptă
de realitate.3
Sunt multe discuţii în jurul ideii că Iisus nu putea să aibă ochi albaştri şi că profeţiile îl
anunţau ca pe un om mai puţin plăcut la înfăţişare, spre deosebire de actorul principal al
acestei opere a lui Zeffirelli. Cu toate acestea, umanitatea exprimată de Powell a fost apreciată
de mulţi şi preferată durităţii altor interpretări, precum cea din „Evanghelia după Matei“ a lui
Pasolini.
Deşi este un film lung, de mai mult de şase ore, ce îşi exploatează la maximum sursele
evanghelice, „Iisus din Nazareth“ atrage atenţia prin carisma actorului principal şi urmărirea
efectului acestei carisme în desfăşurarea acţiunii; ideea că Iisus este apropiat oamenilor, bun
şi blând este, de altfel, motivul central al filmului.

4
 Muzica lui Maurice Jarre adaugă o nouă dimensiune, cea emoţională, momentelor
descrise în producţia lui Zeffirelli. Cu siguranţă, acesta este un film pentru cei care doresc să
se apropie de un Dumnezeu iertător, care nu acuză şi nu este autoritar.
A urmat apoi controversatul film în regia lui Mel Gibson, The Passions of the Christ /
Patimile lui Hristos, un film care a apărut în perioada potrivită, în ceea ce priveşte
cinematografia românească, adică în perioada de dinaintea Sfintelor Paşti, un film de care ne
vom ocupa în continuare.

„The Passions of the Christ”- „ Patimile lui Hristos”

un film de Mel Gibson

Pe data de 24 februarie 2004 a apărut pe marile ecrane, filmul intitulat

The Passions of the Christ, un lungmetraj american, regizat şi finanţat de
Mel Gibson, care respectă întocmai adevărul biblic, ultimele 12 ore din
viaţa lui Iisus Hristos Mântuitorul lumii, cuprinzând scene impresionante
precum flagelarea, drumul Crucii si Răstignirea .
Rezumat al filmului: Filmul începe în Grădina Ghetsimani, unde, retras pentru a se
ruga, după Cina cea de Taină, Iisus rezistă ispitelor Satanei.
Trădat de Iuda Iscarioteanul, Hristos este arestat şi dus în cetatea Ierusalimului, unde
preoţii farisei Îl învinuiesc de blasfemie, acuzaţii care Îi vor aduce condamnarea la moarte.
Iisus este dus în faţa lui Pilat din Pont, guvernatorul roman al Palestinei, care ascultă
acuzaţiile ce Îi sunt aduse la cunoştinţă de către farisei. Conştient că se află în faţa unui
conflict politic, Pilat lasă soluţionarea problemei în seama împăratului Irod. Acesta Îl aduce
din nou pe Iisus în faţa lui Pilat, care determină mulţimea să hotărască între Iisus şi criminalul
Barabas.
Masele vor alege să îl elibereze pe Barabas şi să îl condamne pe Iisus.
Hristos este predat soldaţilor romani şi flagelat. De nerecunoscut, El este readus în faţa lui
Pilat, care Îl arată mulţimii, spunând parcă: “Nu este destul?” Nu este destul...
Pilat se spală pe mâini şi ordonă soldaţilor să facă ceea ce cere mulţimea.
Lui Iisus I se aduce crucea şi I se ordonă să o poarte prin Ierusalim până pe Golgota, unde este
răstignit. Aici are de înfruntat ultima ispită - teama că a fost părăsit de Tatal Său. O depăşeşte
însă în momentul în care o priveşte pe Maria, Sfânta Fecioara, şi spune ceva ce doar Ea poate
să înţeleagă pe deplin: "Săvârşitu-s-a…" În momentul morţii Sale, natura însăşi se revoltă.

Scenariul filmului a fost realizat de Mel Gibson în colaborare cu Benedict

Fitzgerald, scenarist de profesie, filmul fiind adaptat după cele patru Sfine Evanghelii: a lui
Marcu, a lui Matei , a lui Luca şi a lui Ioan. Filmul a fost produs pe piaţă de Icons
Production, distribuit de Newmarket Films, avându-l director de imagine pe Caleb
Deschanel.

În distribuţia acestui film în rolurile principale au participat actorii: James Caviezel,

în rolul lui Iisus, actriţa româncă Maia Morgenstein, în rolul Mariei, mama lui Iisus, Hristo
Naumov Shopov, în rolul lui Pilat din Pont, Monica Belluci în rolul Mariei Magdalena şi

5
alţii ( Mattia Sbragia, Rosalinda Celentano, Francesco Gabriele, Angelo di Loreta, Abel
Jafri, Romuald Andrzej Klos, etc.).

Limbile vorbite în acest lungmetraj au fost cele pe care le-au vorbit în acele vremuri
Mântuitorul şi toate celelalte persoane biblice şi anume : aramaica pentru evrei, latina veche
în discuţiile cu romanii şi limba ebraică.

Locaţiile filmării:
Patimile lui Hristos a fost filmat în întregime în Italia, în principal în două locaţii:
MATERA - Secvenţele răstignirii au fost filmate în frumosul oraş Matera, în regiunea
Basilicata din sudul Italiei, în apropiere de locul unde Pier Paolo Pasolini a filmat un alt film
şi anume “Evangelia după Matei” în anul 1965.

Decoruri:
De asemenea Ierusalimul a fost singurul decor gigantic construit în renumitele
Studiouri Cinecitta, în împrejurimile Romei, de către celebrul scenograf Francesco Frigeri şi
decoratorul Carlo Gervasi. Acest complex unic includea templul, unde a avut loc procesul
religios al lui Hristos, curtea unde au avut loc audierile în faţa palatului lui Pilat, şi curtea
interioară, unde Iisus a fost bătut şi schingiuit.

Creatorii:
Mel Gibson i-a cerut cameramanului Caleb Deschanel, ca filmul să arate ca picturile
lui Caravaggio, un artist al Barocului Italian, ale cărui imagini sunt cunoscute ca având o
strălucire vie din contrastul puternic între lumină şi întuneric. "Cred că picturile lui sunt
minunate," a spus Gibson despre Caravaggio."Sunt violente, întunecate, spirituale şi au un
filon de vis neobişnuit."
Patruzeci la sută din filmări s-au petrecut noaptea sau în interioare protejate de lumină,
pentru a crea efectul luminii care se luptă pentru a străpunge întunericul. Costumele au
necesitat multă documentare şi au fost realizate manual de către creatorul Maurizio Millenotti,
câstigător al mai multor premii Oscar, pentru a întări perspectiva vizuală pe care Gibson a
vrut-o pentru film, în tonuri de maro, negru şi bej, care amintesc de Caravaggio.
Deşi majoritatea echipei de producţie a fost recrutată din Italia (şi majoritatea
distribuţiei este fie din Italia, fie din Europa de Est), echipele de machiaj şi coafură, conduse
de Keith VanderLaan şi Greg Cannom, au fost în întregime aduse de la Hollywood. Gibson
stia că avea nevoie de cei mai buni machiori din lume pentru a crea realismul de necompromis
şi uneori chiar tulburător pe care îl căuta în secvenţele de schingiuire şi răstignire. Actorul
James Caviezel a îndurat sesiuni de machiaj zilnice de câte şapte ore, în timpul filmărilor
pentru ultimele secvenţe.4
După toate aceste date despre film în esenţa lui, vom trece mai departe să vorbim
despre efectele pe care le-a produs, impactul pe care l-a avut de la primele secvenţe în
premieră, dar mai ales poziţia unor critici de film şi a unor teologi români, mai exact pozitţia
Bisericii sau atitudinea ei despre acest lungmetraj, nelăsând la o parte părerea actriţei
românce, Maia Morgenstein, expusă într-un interviu acordat în ziarul România Liberă, în
martie 2004, la puţin timp după premiera în America a lungmetrajului.

Premiera filmului The Passion of the Christ (Patimile lui Hristos) a avut loc
concomitent în peste 4.500 de săli de cinema, depăşind cu mult cifra - vehiculată iniţial - de
2.800. Cea mai mare parte a biletelor a fost vândută cu trei-patru zile înainte. S-au înregistrat
scene de neimaginat pentru un film cu subiect religios, comparabile doar cu acelea care se
petrec când sunt lansate superproducţii de tipul Titanic, Stăpânul inelelor, Spider-Man sau
Harry Potter. La Dallas (Texas), doritorii s-au trezit foarte de dimineaţă, pentru a intra la
primul spectacol, programat la 6:30 dimineaţa.

6
 Aclamat de unii, blamat de alţii, filmul a iscat nenumărate controverse. Calvarul
Mântuitorului este descris cu un realism extrem de puternic, în scene remarcabile şi unice.
Cuvântul cel mai des auzit în legatură cu acest film a fost, de departe: „violenţa”. Este ciudat
că într-o cinematografie sufocată de violenţă, cum este cea americană, unii critici reproşează
lui Gibson tocmai caracterul violent al peliculei sale. Criticul de film Roger Ebert de la
Chicago Sun-Times a spus despre el: "Acesta este cel mai violent film pe care l-am văzut
vreodată". 5
Durerea capătă dimensiuni suprarealiste în acest film: carne sfâşiată de pe corp cu bice
de metal, după diverse studii efectuate asupra instrumentelor acelor vremuri, sânge curgând în
şuvoaie, durere infernală, plăcere patologică a soldaţilor romani. Crucificarea este arătată în
detaliu (deşi fără a fi conformă adevărului - cuiele se băteau la încheietura braţului şi nu în
palmă), potrivit spuselor unui teolog.
Mel Gibson a vrut însă să şocheze cu tot dinadinsul, agresând conştientul şi
subconştientul unei lumi săturate de violenţa cinematografică şi care, desigur, nu mai poate fi
impresionată cu adevărat decât prin asemenea provocări maximale, prin astfel de scene.
Pe de altă parte regizorului Mel Gibson i s-au adus câteva acuzaţii serioase asupra
lucrării sale, printre care amintim aceea că ar fi un protest împotiva poporului evreu, că ar fi
un film antisemit. Asteptat de mult timp de creştini, filmul este criticat aspru şi violent de
diverse organizatii evreieşti, care privesc filmul în această direcţie.
Au existat glasuri din rândul lumii iudaice care au protestat împotriva filmului, ADL
-Anti Defaimation League (Organizaţia Anti-Defăimare), de teamă că ar renaşte sentimente
de ură faţă de evrei în inimile unor creştini. S-a ajuns până acolo ca un lider evreu să ceară
Vaticanului să impună catolicilor să boicoteze filmul.
Dar la fel de numeroase sunt şi glasurile din sânul
evreilor care afirmă clar şi răspicat faptul că "Patimile lui
Hristos" nu este un film anti-semit, nu are elemente anti-semite
şi nu incită la anti-semitism. Iar cea mai grăitoare dovadă este
imaginea din film a Fecioarei Maria cu Fiul ei mort în braţe - o
excepţională Pieta cinematografică -, când parcă fixează
publicul spectator iar privirea ei spune: "Uite ce aţi făcut!" Noi,
toţi. Nu doar evreii. Şi continuăm să îl crucificăm pe Isus şi
astăzi, prin fiecare păcat al nostru.

Controversele filmului şi explicarea lor.

Păreri despre film pro şi contra

1. Mel Gibson, regizorul filmului

Pentru ecranizarea acestui film, Mel Gibson a cercetat Sfânta Scriptură, care până la urmă
a fost o expunere a unei soluţii aparent găsită la problemele sale.

"Mă gândesc la ideea aceasta de mai mulţi ani", declara Mel

Gibson într-un interviu din 2003. "Am crezut mereu în Dumnezeu,
în existenţa lui. În familia mea m-au învăţat să cred într-un anumit
fel. Însă în floarea vârstei am lăsat deoparte credinţa, şi am pus alte
lucruri pe primul loc. Apoi am înţeles că aveam nevoie de mai mult
dacă vroiam să supravieţuiesc. Mă simţeam îndemnat să fac o
lectură mai aprofundată a Evangheliilor, a istoriei lui Iisus. Atunci s-a strecurat această idee în
mintea mea. Am început să o văd în mod realist, recreând-o în mintea mea pentru a avea un

7
sens pentru mine, pentru ca ea să fie relevantă pentru mine. Acest lucru vreau să îl aduc pe
ecran.” Iar spre înţelegerea filmului său a mai spus:
"Acest film arată patima lui Iisus Cristos aşa cum a avut loc. E ca şi cum ne-am
întoarce în timp şi am contempla acele întâmplări, prezentate exact aşa cum au avut loc. [...]
Nu există nici o poveste care să aibă un erou mai mare ca acesta. Este povestea celei mai mari
iubiri care poate exista: aceea de a-ţi da viaţa pentru cineva. Patima este aventura cea mai
mare din istorie. Cred că este cea mai mare poveste de iubire din toate timpurile."6
În altă parte a declarat:
“Este destul de crud, şi cred că este grafic, da. Dar eu cred că asta e realitatea din el.
Din mai multe păreri pe care le-am citit, cred că a fost, de fapt, mult mai violent decât ceea ce
aveaţi de gând să le vedeţi în acest film. According to the psalmists, you couldn't even
recognize him as being a human. Potrivit psalmistului, nu-L puteai recunoaşte ca fiind un om.
Asta-i cât de rău a fost pătimit.
Am vrut să impresionez telespectatorii de acest sacrificiu, dorinţa - şi groaza din el.
Am vrut să-i copleşesc pe oameni cu ea…Există locuri cu un pic de răgaz, în film, în care
puteţi scăpa de violenţă şi să găsiţi lirismul şi frumuseţea.”7

2. James Caviezel , actorul ce îl interpretează pe Mântuitorul Iisus

Actorul despre care unii spun: “Calm, paşnic, aducător de iubire şi

milostenie? Hm, nu neapărat. Catolicul Caviezel - care odată refuzase să
filmeze scene erotice pentru că intrau în conflict cu credinţa - apare ca o
victimă torturată şi plină de sânge în drum spre cruce. Mai multă tortură decât
joc actoricesc.”8 a fost de asemenea intervievat să îşi spună părerea cu privire
la rolul său, criticat de mulţi.
Întrebat de ce a ales rolul, sau ce l-a determinat să accepte acest rol şi dacă ştia de
urmările acestui rol, actorul a afirmat: “Odata cu alegerea acestui rol am luat şi o decizie
referitoare la felul în care mă va afecta pe mine. Această problemă a fost menţionată încă de
la început. Mel (Gibson) chiar mi-a spus dupa ce am acceptat rolul: "Ştii ceva, s-ar putea ca
rolul acesta să iţi distrugă cariera." Însă sunt dispus să plătesc preţul. Dacă acest rol va pune
capăt carierei mele, atunci aşa să fie. Mi-ar placea să mai am şi alte roluri, dar nu am fost
niciodată genul de om care să îşi vândă sufletul pentru bani şi faimă. Scopul meu este acela de
a-L sluji pe Dumnezeul în care mă încred.” 9
Evident insuccesul s-a produs, deoarece actorul nu a mai jucat decât 6 filme după
interpretarea din filmul regizat de Mel Gibson: “Cariera lui Caviezel a ajuns într-un con de
umbră, cu numai 6 filme în CV de la Passion of Christ. El va juca, totuşi, rolul altui nevinovat
chinuit - în remake-ul clasicului The Prisoner.”10

3.Maia Morgenstein, actriţa din rolul Mariei mama lui Iisus

Actriţa româncă, Maia Morgenstein, o cunoascută actriţă de teatru

în principal, dar şi de cinematografie, a fost aleasă de regizorul american să
joace rolul Mariei, mama lui Iisus, din lungmetrajul aflat în discuţie, în
urma notorietăţii ei internaţionale. Aceasta i-a fost adusă prin debutul în
filmul Balanţa, realizat de Lucian Pintilie, în anul 1991, în urma căruia a
fost declarată Steaua de mîine şi a obţinut prestigioasa distincţie a
Academiei Europene de Film - Premiul Felix. A mai jucat în producţiile
internaţionale Trahir (regia Radu Mihăileanu, 1992), Nostradamus (regia
Roger Christian, 1993), Privirea lui Ulise (regia Theo Angelopoulos, 1994), A şaptea
cameră (regia Martha Meszáros, 1995).

8
 Cu privire la subiectul pe care l-am pus în discuţie, actriţa ne aduce o serie de afirmaţii
preţioase depsre recepţia filmului, dar mai ales cu privire acuzaţia adusă lui Mel Gibson, că
filmul este unul antisemit. Voi reda mai departe fragmente importante din interviul pe care
Maia Morgenstein l-a acordat pentru cotidianul România Liberă.
Întrebată dacă acest film poate fi considerat şi religios şi istoric, biografic sau politic şi
ce a marcat în destinul unei actriţe rolul Maia Morgenstein a răspuns:
“Cred că filmul lui Mel Gibson reprezintă o puternică operă de artă, de un profund
umanism. Vorbeşte şi despre un lucru care este foarte grav şi actual şi care reprezintă
capacitatea puterii de a manipula masele. Filmul are şi o forţă care atrage atenţia asupra unui
mesaj social. Or, acest joc al puterii cu poporul rămîne un exerciţiu care traversează veacurile.
În orice caz rămîne (în ciuda violenţei unor secvenţe) un puternic film de artă care nu oferă
spectatorilor verdicte. În nici un caz nu este un film antisemit. Repet, una din ideile-pivot se
referă la responsabilitatea conducătorilor politici sau religioşi în faţa poporului. Asta rămîne o
constantă extrem de importantă în viaţa noastră de astăzi. De altfel, nici violenţa nu este mai
mare decît cea conţinută într-un buletin televizat de ştiri.”11

Cu privire la dificultatea vorbirii limbilor folosite de regizorul Mel Gibson, Maia a răspuns:
“Este dificil să vorbeşti într-o limbă care nu mai este, dar, ca şi experienţa cu Medeea
a lui Andrei Şerban, cred că se poate vorbi cu respect pentru istorie şi oamenii ei în orice
limbă. Mai ales că acele momente ale trecutului ne pot învăţa multe pe noi, cei de astăzi.”12
Iar mai departe a afirmat: “Cred că una dintre componentele mesajului lui Mel Gibson
este dincolo de apelul la propria conştiinţă, refuzul intoleranţei cu orice chip. Apoi cred că
acest film îi poate face pe oameni mai buni. Am siguranţa că văzînd acest film spectatorii vor
reflecta mai mult asupra lor înşişi.
Filmul acoperă o nevoie de spiritualitate ce trebuie să existe în fiecare dintre noi.
Filmul lui Mel Gibson nu condamnă, nu dă reţete sau formule. Filmul arată tragedia unei
mame care-şi priveşte fiul murind pentru semenii săi. Intensitatea durerii poate traversa
ecranul, poate invita oricînd la reflecţie. Filmul are un potenţial de reflexivitate greu de întîlnit
astăzi în cinematograf.”13
De asemenea într-un alt articol, referitor la brutalitatea pe care, după unii , filmul o
inspiră şi mai ales dacă este indicat copiilor sa meargă la fiml sau chiar şi acasă să îl
vizioneze, actriţa româncă s-a pronunţat:
"Copiii vor fi aduşi sau nu la film, aceasta este o decizie a părinţilor. Aşa-numitele
producţii pentru copii sunt de multe ori mai violente şi mai insidioase. Deschizând în orice
clipă orice post de televiziune vom fi asaltaţi de atrocităţi." 14
În acelaşi spirit pro, privind filmul discutat şi marea controversă a lui pentru poporul
evreu, vom reda şi părerea unui autor ortodox. Renumitul scriitor Danion Vasile oferă în
cartea sa, legat de această problemă, un raspuns pe care de fapt îl cere părintelui Andrei
Kuraev. Să urmărim:
“Gibson nu a adăugat nimic de la sine. El realizează filmul după Evanghelie, iar în
Evanghelie se spune clar că arhiereii iudei (nu Pilat din Pont) au insistat ca Hristos să fie
pedepsit, la fel ca şi multimea locuitorilor cetăţii Ierusalim (nu este vorba de legionari din
armata romană) care strigau: «Rastigneşte-L!». Dacă Gibson ar fi realizat un film pedagogic
după materialele conferinţei «Teologia după Holocaust», atunci accentele şi subiectele ar fi
fost cu totul altele. Ar fi ieşit un remake în stilul «Jesus Christ Superstar»: apostolii în blugi,
legionarii în tancuri… Dar Gibson respectă întocmai textul Sfintei Scripturi.
[…] Gibson nu a avut nici un fel de motiv pentru a corecta scenariul Evanghelic,
neavând nici temeiuri literare şi nici istorice pentru a face acest lucru. Şi criticile facute la
adresa lui sunt încă o grimasă obişnuită a «doamnei cenzuri». Sunt convins că această
încercare de a iniţia o dezbatere judiciară legată de filmul lui Mel Gibson este o încercare
indirectă de a judeca adevărul vestit în Evanghelie”[…]

9
 Da, au fost voci care au considerat că filmul lui Mel Gibson este antisemit. O astfel de
judecată este, şi repet cuvintele parintelui Kuraev, pentru că sunt un verdict scurt şi la obiect,
„o încercare indirectă de a judeca adevărul vestit în Evanghelie”. Dar, pentru cei care cred în
Evanghelie, pentru cei care nu îi pun la îndoială adevărul, astfel de opere artistice ne
îndeamnă să înţelegem că, de fapt, oricât de mari au fost, suferinţele la care a fost supus
Mântuitorul, iubirea Lui a biruit. Şi Învierea Sa a fost adeverirea faptului că iubirea
adevarată biruie ura, biruie răutatea, biruie moartea…”15
Există pe de altă parte o puternică respingere a acestei acuzaţii cu o expunere de 10
motive, cum că acest mult discutat film nu este unul antisemit:
„1. Autorităţile evreieşti care nu fac parte din Anti Defaimation League (Organizaţia
Anti-Defăimare) au demascat ipocrizia poziţiei adoptate de ADL vis-a-vis de această acuzaţie
că filmul ar putea instiga la antisemitism.
2. Lideri creştini recunoscuţi şi respectaţi precum Billy Graham, James Dobson,
Charles Colson, Cardinal Francis George şi mulţi alţii care sprijină poporul evreu au aclamat
în unanimitate acest film.
3. Implicarea fariseilor evrei în complotul care a dus la uciderea lui Iisus este o
realitate biblică.
4. Această realitate biblică este susţinută şi de scrierile talmudice evreieşti, după cum
afirmă autorul şi istoricul David Klinghofer.
5. Implicarea evreiilor din primul secol în acest eveniment nu ar trebui sa fie pusă pe
umerii evreilor din secolul XXI.
6. Oamenii care au vazut filmul nu vor fi motivaţi să îi urască pe evrei din moment ce
Iisus, când era pe cruce, a spus: "Iartă-i, Doamne, căci nu ştiu ce fac."
7. În una dintre secvenţele din film, Mel Gibson îl arată pe Iisus învăţându-şi ucenicii
să îşi iubească duşmanii.
8. Vina pentru moartea lui Iisus nu este plasată doar asupra evreilor; De fapt, Gibson
reuşeşte să evidenţieze foarte bine implicarea Satanei, a lui Iuda, a lui Petru, a romanilor, a lui
Dumnezeu Tatăl, a mea şi a ta şi a pacatelor intregii lumi.
9. Filmul dovedeşte ca nimeni nu I-a luat viaţa lui Iisus, ci că El şi-a dat-o de bună
voie pentru mine şi pentru tine şi pentru întreaga lume, inclusiv pentru aleşii Lui – evreii.
10. Acest film nu instigă la ură ci la dragoste, apreciere şi mulţumire.”16
Iată acum şi părerea unor critici de film români renumiţicare îşi expun părerea fie pro sau
contra. Unul dintre aceştia este Andrei Pleşu care afirmă:
“Mel Gibson a reuşit să facă un film despre Iisus Christos în care Dumnezeu lipseşte.
Transcendenţa nu se manifestă decît vag meteorologic (nori, ploaie, cutremur) sau în variantă
demonică. Din cînd în cînd, un vampir palid se strecoară printre protagonişti, pentru a
semnala nelămuriţilor de unde vine răul. În rest, e vorba strict despre ce se poate face cu un
corp omenesc, dacă vrei să provoci oroare.”17
O altă părere în acelaşi spirit de admiraţie: “Eu cred că filmul lui Gibson e o
capodoperă. Şi cred, de asemenea, că dezgustul şi stinghereala noastră în faţa acestui film sînt,
la rîndul lor, o capodoperă. Ele se înfăşoară, cu şiretenia unui alibi, în cîteva argumente care
invocă onoarea lui Gibson pierdută a Spiritului, dar tot ele sînt şi calea noastră de fugă. De o
discuţie insuportabilă şi de la locul favorit al faptelor cu care istoria ne demonstrează mereu
că nu vrea să fie nici cuminte, nici binecrescută.” 18
O altă părere critică este aceea a lui Andrei Oişteanu, care susţine: “Filmul ‘Patimile
lui Hristos’, regizat de Mel Gibson, este foarte slab. Prost gîndit, prost regizat, prost realizat.
Cu puţine excepţii, prestaţiile actoriceşti sînt mediocre. Cea mai slabă este chiar cea a
actorului Jim Caviezel, interpretul lui Iisus. Faptul nu i se datorează numai lui, ci şi
regizorului. Actorul a trebuit să interpreteze un humanoid din carne însîngerată şi sfîrtecată,
care, gîtuit de durere, abia poate să îngâne cuvintele.”19

10
 Concluzia
Printre numeroasele consecinţe ale interesului cu care a fost primit în lumea
occidentală recentul film al lui Mel Gibson, The Passion of the Christ/ Patimile lui Hristos, se
înscrie şi aceea că producţia cinematografică a început deja să se rasfrângă şi în producţii
artistice de alt gen, ca de pildă în artele plastice.
Astfel, chiar regizorul secund al filmului, Jean Michelini (despre care aflăm cu acest
prilej că a fost primul copil botezat de actualul Papă, după înscăunarea sa din 1978), a expus
recent, la Galeria Colibri din Los Angeles, lucrari de artă inspirate de film.
Dincolo de exploatarea tipic americană a unei conjuncturi, fenomenul echivalează,
într-un fel, şi cu întoarcerea unei datorii pe care filmul o are faţă de o lungă tradiţie a picturii
occidentale: aceea a reprezentărilor predilecte ale suferinţei fizice a omului Iisus (prelungită şi
în aşa-numita „mistică a stigmatelor“). Intre faimosul Christ contorsionat al lui Grunewald şi
Christul hăcuit al lui Gibson este o certă linie de continuitate, exprimând un spirit specific de
raportare la „drama“ jertfei mântuitoare.
Evlavia catolică - pornind de la contextul exclamaţiei lui Pilat (Ioan 19, 5): Ecce
homo («Iata omul!») şi radicalizând o veche reprezentare iconografică bizantină a lui Iisus in
mormânt, arătându-Şi rănile - Il venerează mai ales ca «Om al durerilor» (homo sau vir
dolorum). Accentul se mută astfel, chiar fără voie, de pe dumnezeirea pe umanitatea lui Iisus
Hristos şi de pe sensul mistic pe scenariul istoric al mântuirii. Credinciosul compătimeşte
astfel cu Iisus Hristos mai degrabă din oroarea de suferinţă decât din oroarea de păcat.
Aceasta pierdere a dimensiunii dumnezeieşti a lui Hristos este, de altfel, principalul
repros formulat în lumea ortodoxă faţă de filmul lui Mel Gibson, în vreme ce în lumea
occidentală (fie catolică, fie protestantă), cu o sensibilitate mai apropiată de cea a
australianului, faptul a deranjat mai puţin sau aproape deloc. Percepţia este atât de diferită,
după apartenenţa confesională, încât chiar în privinţa mult mai „obiectivă“ a conformităţii cu
Evangheliile, Papei Ioan Paul II i se pare că filmul e întru totul fidel acestora, în timp ce
Arhiepiscopului Hristodoulos al Athenei i se pare că se abate în multe puncte de la ele!20
Cu toate acestea Patimile lui Hristos rămâne doar un film artistic, ce poate fi privit,
însă de preferat doar ca un film artistic, datorită eronatei înţelegeri a patimilor Domnului
nostru Iisus Hristos, care a pătimit pentru păcatele noastre. Au fost cazuri extreme când
diverse persoane nu au putut rezista cruzimii, drept motiv pentru care Mel Gibson a fost
nevoit sa aducă o serie de modificări importante pentru persoanele cardiace, producând o
variantă cenzurată, dacă îi putem spune astfel, a filmului.
Difuzarea lui la nivel mondial a încasat sume de bani exorbitante, fapt ce arată
numărul mare de oameni care l-au privit, dar mai ales ni se arată dorinţa omenirii de a
cunoaşte sau de a găsi diferite răspunsuri referitoare la frământările ei, dorinţa de se uni cu
Hristos încercând prin diverse forme să Îl caute, sau mai degrabă să- L cunoască.
"Patimile lui Hristos" este în acest moment pe locul 28 în clasamentul filmelor din
toate timpurile, 604 milioane de dolari încasari. "Simt că întreaga mea carieră m-a condus
spre realizarea acestui film. Sfântul Duh a lucrat prin mine la acest film, iar eu doar am
condus filmările. Sper ca filmul să aibă puterea de a evangheliza", a declarat Mel Gibson.”21
Dincolo de toate aceste, în întreg acest studiu nu am putut decât să ajung în
unanimitate cu părerea unora dintre cei ce i-am citat, dat fiind faptul că, prsonal, am vizionat
acest film de câteva ori. Este impropriu spus că nu are nici un efect asupra ta, că nu îţi trezeşte
în inimă sentimente de vinovăţie, de conştientizare a sensului vieţii, sau cel puţin în minte un
semnal de reflecţie asupra întregii învăţături,pe care unii dintre noi nici nu au studiat-o
îndeajuns, nici nu dau semne că ar dori să o studieze, dar n grăbim să afirmăm şi să judecăm
faptele altora.

11
 Filmul, dincolo de orice critică rămâne o încercare de a găsi înţelegerea scrierilor
evanghelice, un mod de a transmite mesaje întregii omeniri, un stil prorpiu de cunoaştere la
care suntem chemaţi să reflectăm. Că este prea crud, că Gibson nu a adunat decât o sumedenie
de metode de a arăta schingiurea trupului fizic al Mântuitorului, văzut un humanoid care
îndură şi care suportă câte I se fac, potrivit spuselor unor teologi ortodocşi de aici, rămân
păreri.
În finalul acestei lucrări am să dau din nou un fragment foarte important al părintelui
Lucian Grigore, care întrebat sau pus să-şi exprime consideraţiile despre cruzimea filmului
asemănată cu alte filme sau cum susţin alţii cu ştirile de la ora 5 în televiziunea din ţara
noastră, afirmă profund :
“Nu pot sa am decât răspunsul lui Isaia profetul! Aţi citat mai devreme cuvântul
tulburător al acestui profet. Să mergem mai departe şi să vedem ce zice despre Hristos: Om al
durerilor era şi răbdător al suferinţelor, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa! (Isaia 53, 3).
De ce credeţi că spune proorocul Isaia despre Hristos că era pătruns de mare suferinţă încât se
cuvenea să-ţi acoperi faţa că să nu priveşti?! Pentru că nu puteai să-I vezi chipul şi să rămâi
nevătămat de durere şi de suferinţă. E nerealist să spui că jertfa lui Hristos ar fi trebuit să
fieîintr-aşa fel cosmetizată încât să o poată privi şi copiii. Iată că Isaia este cel dintâi care
atrage atenţia asupra restricţionării accesului la această privelişte a groazei.
Eu cred că, vorbind despre acest film, aceia care au facut aluzie la Rocky IV sau la ştirile de la
ora 5 nu sunt oameni religioşi şi nu au simţit nimic în faţa acestei privelişti. De aceea Însuşi
Dumnezeu S-a ascuns de la ei - adică, în cazul lor, chiar Dumnezeu şi-a acoperit faţa ca ei să
nu-l cunoască. Unii l-au văzut în acest film doar pe James Caviezel, e lucru sigur. Cei mai
mulţi dintre români au văzut-o doar pe Maia Morgenstern…”22
Pentru toţi cei ce au vizionat acest film, studiul de faţă poate veni ca o completare a
cunoştinţelor despre el, sau ca o dezvăluire a unor aspecte pe care nu le-au putut înţelege, sau
nu au avut de unde să le afle.
Pentru cei care au auzit doar şi din aşa-numita “evlavie” nu doresc să-l vizioneze, le
propun să-l privească şi să reflecteze cu adevărat asupra tuturor ideilor prezentate şi cadrelor
create, pentru că numai vizionând acel ceva, ne putem da cu părerea despre el şi ne putem
posta într-o tabără sau alta.

12
 NOTE

1. Chialda Radu Vasile, Cinematografia, o soluţie de ieşire din criza culturală, articol
publicat pe site-ul www.revistanoinu.com/Cinematografia-o-solutie-de-iesire-din-
criza-culturala.html la data de 29 Octombrie 2009 23:47, vizitat pe data de 10 mai
2010 ora 22:00

2. Laurenţiu Dumitru, Tinerii pe calea întrebărilor, Mel Gibson şi Patimile lui Hristos,
dialog cu părintele Lucian Grigore"Un asemenea film nu trebuie vazut in salile de
cinema, el trebuie vazut cu inima ingenuncheata in camara ascunsa a rugaciunii!" ,
publicat pe site-ul www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=57, vizitat 11 mai
2010, ora 19:2

3. Gloria Sauciuc, Înainte şi după Iisus, articol publicat la data de 17 aprilie 2009, pe
site-ul www.cinemagia.ro/stiri/inainte-si-dupa-iisus-12040/ , vizitat la data de 11 mai
2010, ora 20:15

4. The Passions of the Christ (2004)- patimile lui Hristos, Detalii, informaţie preluată de
pe site-ul www.cinemagia.ro/filme/the-passion-of-the-christ-patimile-lui-hristos-8401/
, vizitat pe data de 10 mai 2010, ora 22:30

5. Patimile lui Hristos (Film), pe site-ul www.wikipedia.ro vizitat la data de 11 mai

2010, ora 13:30

6. Radu Capan, Puzzle: Mel Gibson- Patima lui Iisus, articol publicat pe site-ul
www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_02_12 , vizitat 10 mai 2010 ora 23:10

7. Peggy Noonan, Mel Gibson Interview: Keeping the Faith/ Interviul cu Mel Gibson:
Păstrând credinţa, articol publicat în martie 2004, pe site-ul www.rd.com/your-america-
inspiring-people-and-stories/mel-gibson/article26802.html( rd=Reader’s Digest) vizitat la data
de 11 mai 2010, ora 21:00

8. Gloria Sauciuc, art. cit., publicat la data de 17 aprilie 2009, pe site-ul

www.cinemagia.ro/stiri/inainte-si-dupa-iisus-12040/ , vizitat la data de 11 mai 2010,
ora 20:15

9. Dana Husarciuc, Interviu cu James Caviezel ,"S-ar putea ca rolul acesta sa iti
distruga cariera." publicat pe site-ul www.patimileluihristos.ro/james.html , vizitat pe
data de 10 mai 2010 ora 22:27

10. Idem

11. Cătălin Stănculescu, Patimile lui Christos, interviu cu Maia Morgenstein, articol
publicat pe www.agenda.liternet.ro/articol/828/Calin-Stanculescu/Patimile-lui-
Christosinterviu-cu-Maia-Morgenstein.html , vizitat la data de 10 mai 2010, ora 22:48

13
12. Idem

13. Idem

14. Sebastian S. Edurad, Cartea şi filmul- De la Patimile lui Iisus la Codul lui Da Vinci,
articol publicat pe www.jurnalul.ro/stire-special/cartea-si-filmul-de-la-patimile-lui-
iisus-la-codul-lui-da-vinci-22888.html, vizitat pe data de 11 mai 2010 ora 19:06

15. Danion Vasile, Evanghelia versus iuda , Editura Cartea Ortodoxă Bucuresti 2006, p.
101-102

16. Dana Husarciuc, “Este "The Passion of the Christ" antisemit?”, articol publicat pe
site-ul www.patimileluihristos.ro/intrebari.html vizitat la data de 11 mai ora 21:19

17. Alin Cristea, Patimile lui Hristos ( regia Mel Gibson), articol publicat pe
www.rotundu.wordpress.com/2010/03/28/patimile-lui-hristos-regia-mel-gibson-2/ ,
vizitat pe data de 10 mai 2010, ora 23:55 apud Andrei Pleşu, în “Dilema veche”, Nr.
12, 2 – 8 aprilie 2004

18. Alin Cristea, Patimile lui Hristos ( regia Mel Gibson), articol publicat pe
www.rotundu.wordpress.com/2010/03/28/patimile-lui-hristos-regia-mel-gibson-2/ ,
vizitat pe data de 10 mai 2010, ora 23:55 apud Traian Ungureanu, în revista “22”, Nr.
738, 27 aprilie – 3 mai 2004

19. Alin Cristea, Patimile lui Hristos ( regia Mel Gibson), articol publicat pe
www.rotundu.wordpress.com/2010/03/28/patimile-lui-hristos-regia-mel-gibson-2/ ,
vizitat pe data de 10 mai 2010, ora 23:55 apud Andrei Oişteanu, în „Evenimentul
Zilei”, pe data de 19 aprilie 2004

20. Răzvan Codrescu, “Patimi şi patimi…”, articol publicat în Lumea credintei, anul II, nr.
6 ( pag 11) postat pe data de 22 Februarie 2006 pe site-ul www.crestinortodox.ro,
vizitat la data de 10 mai ora 22:53

21. Sebastian S. Eduard, art. cit. pe site-ul www.jurnalul.ro/stire-special/cartea-si-filmul-

de-la-patimile-lui-iisus-la-codul-lui-da-vinci-22888.html , vizitata la data de 19:06

22. Laurenţiu Dumitru, art.cit.

14
 BIBLIOGRAFIE

1. Sfânta Scriptură sau Biblia, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii

Ortodoxe Române, Bucureşti 2005

2. Capan, Radu, Puzzle: Mel Gibson- Patima lui Iisus, articol publicat pe site-ul
www.profamilia.ro/revista.asp?id=2004_02_12 , vizitat 10 mai 2010 ora 23:10

3. Chialda Radu Vasile, Cinematografia, o soluţie de ieşire din criza culturală, articol
publicat pe site-ul www.revistanoinu.com/Cinematografia-o-solutie-de-iesire-din-
criza-culturala.html la data de 29 Octombrie 2009 23:47, vizitat pe data de 10 mai
2010 ora 22:00

4. CODRESCU, Răzvan, Patimi şi patimi… Lumea credintei, anul II, nr. 6 ( pag 11)
postat 22 Februarie 2006 pe site-ul www.crestinortodox.ro vizitat la data de 10 mai
ora 22:53

5. Cristea, Alin, Patimile lui Hristos ( regia Mel Gibson), articol publicat pe site-ul
www.rotunduwordpress.ro vizitat pe data de 10 mai ora 23: 55

6. Dumitru, Laurenţiu, Tinerii pe calea întrebărilor, Mel Gibson şi Patimile lui Hristos,
dialog cu părintele Lucian Grigore,Un asemenea film nu trebuie vazut in salile de
cinema, el trebuie vazut cu inima ingenuncheata in camara ascunsa a rugaciunii! ,
publicat pe site-ul www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=57, vizitat 11 mai 2010, ora
19:20

7. Husarciuc, Dana, Mel Gibson L-a ucis pe Hristos?!, publicat pe site-ul

www.patimileluihristos.ro vizitat pe data de 11 mai 2010, ora 14:00

8. Idem, Interviu cu James Caviezel ,S-ar putea ca rolul acesta sa iti distruga cariera.
publicat pe site-ul www.patimileluihristos.ro/james.html , vizitat pe data de 10 mai
2010 ora 22:27

9. Idem, Este "The Passion of the Christ" antisemit?, articol publicat pe site-ul
www.patimileluihristos.ro/intrebari.html vizitat la data de 11 mai ora 21:19

10. Noonan, Peggy, Mel Gibson Interview: Keeping the Faith/ Interviul cu Mel Gibson:
Păstrând credinţa, articol publicat în martie 2004, pe site-ul www.rd.com/your-
america-inspiring-people-and-stories/mel-gibson/article26802.html( rd=Reader’s
Digest) vizitat la data de 11 mai 2010, ora 21:00

11. Patimile lui Hristos (Film), pe site-ul www.wikipedia.ro vizitat la data de 11 mai
2010, ora 13:30

12. Patimile lui Iisus şi... calvarul lui Mel Gibson publicat pe site-ul
www.revistamagazin.ro miercuri, 14 aprilie 2004, vizitat pe 10 mai 2010, ora 22.50

15
13. Stănculescu, Cătălin ,Patimile lui Christos, interviu cu Maia Morgenstein realizat
pentru ziarul România Liberă, , publicat pe site-ul www.agenda.liternet.ro în luna
martie, anul 2004, vizitat la data de 10 mai 2010 ora 22:48

14. The Passions pf the Christ ( Patimile lui Hristos)- detalii filme pe site-ul
www.cinemagia.ro vizitat la data de 10 mai 2010 ,ora 22:30

15. Vasile, Danion , Evanghelia versus iuda, Editura Cartea Ortodoxă Bucuresti 2006

16. Vieru, Andreea, Documentar, Începutul cinematografiei marcat de subiectul vieţii lui
Iisus, publicat pe site-ul www.ziarullumina.ro pe data de 14 Aprilie 2009, vizitat pe
data de 10 mai ora 23:05

16