Cartea I: Binele si raul ca indicii cu privire la semnificatia
universului In cartea I, C.S. Lewis vrea sa demonstreze existenta unui Dumnezeu, folosindu-se de notiunea de bine si de rau, pe care noi oamenii o avem. Lewis incepe prin a face cateva distinctii. Acesta demonstreaza de exemplu diferenta dintre legea morala (legea naturii umane) si legea naturii, prin puterea oamenilor de-a alege sa respecte sau nu legea morala. De asemenea el distinge legea morala de instinct si de conventia sociala. Astfel, ajungem sa avem o lege morala care este o dovada a existentei lui Dumnezeu, deoarece este oarecum modul prin care acesta actioneaza asupra noastra.
Cartea II: Ce cred crestinii?
In cartea II, Lewis incepe prin a prezenta cateva concepte ale religiilor despre Dumnezeu (Dumnezeu pe deplin bun, Dumnezeu in afara binelui si raului). Lewis sustine versiunea crestina, si anume ca Dumnezeu este pe deplin bun si drept deoarece atat timp cât avem o notiune de „drept” și „nedrept”, trebuie sa existe un standard de „drept” pentru a le compara, standard fara de care cuvintele precum „corect” și „gresit” nu ar avea sens. Lewis mai vorbeste despre dualism (notiunea conform careia binele si raul sunt doua forte independente in univers, aflate in conflict), spunand ca nu poate fi corect deoarece si raul este in esenta cautarea unui lucru in esenta bun, intr-un mod gresit. In final, Lewis trece prin cateva teorii privind mantuirea adusa de catre moartea lui Isus.
Cartea III: Conduita crestina
In cartea III, ne sunt prezentate cele trei parti ale moralitatii: dreptatea fata de tine insuti, dreptatea fata de altii si urmarea unui scop. Lewis ne mai prezinta cele sapte virtuti ale crestinismului: patru virtuti cardinale si trei teologice. Virtutile cardinale sunt prudența, cumpătarea, dreptatea și tăria, iar cele cardinale sunt speranta, castitatea si credinta. Virtuțile nu sunt calificative pentru a intra în rai, dar practicate, modelează indivizii în genul de oameni pe care Dumnezeu îi dorește, genul de oameni care vor fi fericiți cu raiul creat de Dumnezeu. De asemenea, Lewis discută suprapunerea dintre creștinism și psihanaliză. Puterea de a alege implică ceea ce el numește materia noastra prima. Fiecare alegere schimbă o parte centrală a noastră și ne modelează în persoana care suntem. Fiecare alegere ne aduce mai aproape sau mai departe de persoana dorita de catre Dumnezeu. Lewis rezuma opiniile crestine despre sexualitate, castitate si casatorie, iar apoi discuta ceea ce in conceptia sa este cel mai grav pacat, si anume mandria.
Cartea IV: Dincolo de personalitate: sau primii pasi in
doctrina trinitatii In cartea IV, Lewis incepe prin a spune ca teologia nu este dumnezeu, ci este o harta spre Dumnezeu, iar apoi face diferenta dintre viata biologica si cea spirituala. In continuare el aprofundeaza notiunea unui Dumnezeu in trei persoane. Lewis mai sustine ideea ca Dumnezeu este in afara timpului si exemplifica acest lucru prin prisma unui scriitor, care scrie un roman, si cu toate ca personajele romanului sunt legate de timp, el nu este.