Sunteți pe pagina 1din 4

Vineri sau miercuri?

Ce s-a întâmplat cu adevărat în Săptămâna Patimilor?


Tradiţia spune că Domnul Isus Hristos a fost crucificat în vinerea Săptămânii
Patimilor. În realitate această tradiţie nu este susţinută de Biblie. Domnul Isus a spus
în Matei 12:39-40: „...Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt
semn, decît semnul proorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în
pîntecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pămîntului.”
Cu toţii trebuie să fie de acord cu importanţa celor trei zile şi trei nopţi fiindcă
acesta a fost singurul semn dat de Domnul Isus iudeilor.
Poate că dumneavoastră, ca mulţi alţii, v-aţi întrebat cum e posibil să fie trei zile
şi trei nopţi de vineri după-amiază până duminică dimineaţa. Răspuns: nu este posibil.
Nu este posibil să socoteşti în mod cinstit că intervalul de vineri până duminică este unul
de trei zile şi trei nopţi. Ca să susţii crucificarea în ziua de vineri, trebuie să faci
„gimnastică prin Biblie,” cu alte cuvinte, trebuie să ignori afirmaţia clară a Domnului
nostru în ceea ce priveşte timpul.
Există un număr tot mai mare de învăţaţi care recunosc greşeala punctului de
vedere care sprijină crucificarea în ziua de vineri şi care adoptă un punct de vedere
complementar. De fapt, acest punct de vedere complementar este singurul punct de
vedere adevărat conform Scripturii, care se pune total de acord cu faptele cunoscute din
istorie şi cu afirmaţia clară a lui Isus privitoare la durata şederii Sale în mormânt.
Luaţi în considerare următoarele:
Noi ştim că ziua evreiască începea la ora 18:00. De exemplu, Sabatul evreiesc
(sâmbăta) începea de fapt vineri seara la ora 18:00. Unii folosesc aceasta pentru a
susţine crucificarea în ziua de vineri, susţinând că evreii voiau să dea corpul Domnului
Isus jos de pe cruce înainte de lăsarea serii, deoarece a doua zi era o zi de Sabat şi deci,
crucificarea trebuie să fi fost într-o vineri. Totuşi, citiţi cu grijă ceea ce spune Biblia în
Ioan 19:31: „De frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, - căci era ziua
Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare - Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească
fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.” Ziua următoare
crucificării era O ZI DE Sabat, dar NU Sabatul OBIŞNUIT. Era O ZI MARE sau O ZI
SPECIALĂ fiindcă Biblia spune în Leviticul 23:4,5: „Iată sărbătorile Domnului, cu
adunări sfinte, pe cari le veţi vesti la vremile lor hotărîte. În luna întîia, în a
patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.” Şi când „...aveţi o
adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă...” (Lev. 23:21). Noi ştim că
aceasta era săptămâna Paştelui. În fiecare an, ziua în care ar cădea Paştele ar fi numită
Sabat, sau ZI MARE. De aceea, NU NUMAI sâmbăta era privită ca un Sabat. Noi ştim
sigur, din punct de vedere istoric, că în anul crucificării Domnului nostru, Paştele a fost
într-o JOI. Prin urmare acea joi s-ar fi numit o zi de Sabat, O ZI MARE.
Acest lucru fiind adevărat, este clar că afirmaţia Domnului privitoare la trei zile
şi trei nopţi este absolut corectă. El a fost crucificat miercuri, în ziua dinaintea
Sabatului, O ZI MARE, Paştele. Înainte de ora 18:00, El a fost coborât de pe cruce şi
pus în mormânt. El a înviat cândva după ora 18:00 sâmbătă seara, moment care era
începutul primei zile evreieşti a săptămânii. Prin urmare El a stat în mormânt:

În noaptea de miercuri În ziua de joi


În noaptea de joi În ziua de vineri
În noaptea de vineri În ziua de sâmbătă
trei nopţi trei zile

Învierea a avut loc după ora 18:00, sâmbătă seara.


Examinaţi următoarea cronologie a Săptămânii Patimilor:

Cele ce urmează reprezintă o schiţă a Săptămânii Patimilor, pregătită de dl.


Herman Hoyt şi care se bazează pe punctul de vedere care susţine că MIERCURI a fost
ziua crucificării.

I. Vineri – 9 Nisan
A. Călătoria de la Ierihon la Betania şi sosirea în Betania (Ioan 12:1; Luca 10:1-
20).
B. Cina comună în Betania, în casa lui Simion leprosul, aceasta a avut loc după
ora 6 după-amiaza şi deci în 10 Nisan, ora evreiască, dar vineri seara
conform orei romane (Ioan 12:2-8; Matei 26:6-13; Marcu 14:3-9).

II. Sâmbătă – 10 Nisan


A. Pregătirea intrării triumfale (Luca 19:29-35).
B. Intrarea triumfală în Ierusalim (Luca 19:36-44; Ioan 12:12-19; Marcu 11:1-
11).

III. Duminică – 11 Nisan


A. Blestemarea smochinului în drum spre Ierusalim (Marcu 11:12-14).
B. Curăţirea Templului după intrarea în cetate (Marcu 11:15-19).

IV. Luni – 12 Nisan


A. Discursurile profetice în drum spre Ierusalim (Marcu 11:20-26).
B. Propovăduirea în Templu şi respingerea de către oameni (Marcu 11:27-
12:44).
C. Retragerea la Grădina cu Măslini şi încheierea lucrării profetice (Marcu
13:1-27; Matei cap. 24-25).
D. Mai rămân două zile până la începerea sărbătorii Paştelui (Matei 26:1-2;
Marcu 14:1).

V. Marţi – 13 Nisan
A. După-amiaza, înainte de apusul soarelui, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor
să se pregătească de Paşte (Matei 26:17).
B. După apusul soarelui din seara zilei de 14, a început Cina Domnului (Luca
22:16; 1 Cor. 11:23-26).
C. Urmează apoi cuvântările din încăperea de sus (Ioan cap. 13-14).
D. Acestea sunt urmate de cuvântările în drum spre Ghetsimani (Ioan cap. 15-
17).

VI. Miercuri – 14 Nisan


A. Întâmplările din Grădină şi trădarea Domnului Hristos (Matei 26:56; Ioan
18:1 şi urm).
B. Judecata care a avut loc în ziua de 14, încheindu-se pe la 8 dimineaţa.
a. Înaintea lui Ana (Ioan 18:13);
b. Înaintea lui Caiafa (Ioan 18:24);
c. Înaintea Sinedriului (Luca 22:66);
d. Înaintea lui Pilat (Ioan 18:28);
e. Înaintea lui Irod (Luca 23:7-8);
f. Înaintea lui Pilat (Luca 23:11; Ioan 19:14).

C. Crucificat la ora 9 dimineaţa şi viu până la ora 3 după-amiaza.


a. Primele trei ore de lumină (Marcu 15:24-32; Matei 27:34-44; Ioan
19:18-27; Luca 23:33-43).
i. Rugăciunea pentru duşmanii Săi (Luca 23:34);
ii. Promisiunea dată tâlharului pocăit (Luca 23:43);
iii. Grija pentru mama Lui (Ioan 19:25-27).
b. Ultimele trei ore de întuneric (Marcu 15:33-37; Matei 27:45-50; Luca
23:44-46; Ioan 19:25-27);
i. Strigătul de disperare (Marcu 15:34; Matei 27:46);
ii. Strigătul de tortură fizică (Ioan 19:28);
iii. Strigătul de victorie (Ioan 19:30);
iv. Strigătul de resemnare (Luca 23:46).
D. Înmormântarea Domnului Hristos pe la orele 6 după-amiaza. La scurt timp
înainte corpul Său a fost coborât şi pregătit pentru înmormântare (Marcu
15:42.46; Matei 27:57-60; Luca 23:50-54; Ioan 19:31-42).

VII. Joi – 15 Nisan


A. Aceasta este sărbătoarea Sabatului şi „ZIUA CEA MARE” despre care
vorbeşte Ioan (Marcu 16:1; Luca 23:54; Ioan 19:31).
B. Aceasta este ziua când mormântul a fost pecetluit, ca El să nu învie (Matei
27:62-66).

VIII. Vineri – 16 Nisan


A. Este ziua când femeile au cumpărat şi au pregătit mirodeniile (Marcu 16:1).
Aceasta s-ar fi putut să nu se întâmple duminică, deoarece duminica a
început la ora 18:00 după-amiaza şi ele au venit la mormânt atât de devreme
încât nu era încă lumină. Şi, în afară de aceasta, pregătirea mirodeniilor
durează apoximativ o zi.
B. Mai mult, Luca adaugă la relatarea din Marcu afirmând că aceste mirodenii
au fost pregătite ÎNAINTE de Sabat şi apoi ele s-au odihnit de Sabat (Luca
23:54-56).

IX. Sâmbătă – 17 Nisan


A. În această zi, femeile s-au odihnit, aşteptând prima zi din săptămână când
puteau să vină şi să ungă corpul Domnului Isus (Luca 23:56, cf. 24:1).
B. În afară de această afirmaţie din Luca, se păstrează tăcere în legătură cu
evenimentele din această zi.

X. Duminică – 18 Nisan (Aceasta este prima zi a săptămânii. Ea a inceput sâmbătă


la ora 18:00 după-amiaza.)
A. Învierea s-a petrecut sâmbătă seara la puţin timp după apusul soarelui, adică
începutul primei zile din săptămână conform timpului evreiesc, Domnul
Hristos a stat în mormânt timp de trei zile şi trei nopţi, de miercuri, de la ora
18:00 după-amiaza, până sâmbătă la ora 18:00, după-amiaza.
B. Femeile au venit la mormânt devreme, Maria Magdalena ajungând acolo pe
când era încă întuneric (Matei 28:1; Marcu 16:2; Luca 24:1; Ioan 20:1).
C. Domnul Hristos Se arată în ziua învierii:
a. Mariei Magdalena (Ioan 20:11-18);
b. Celorlalte femei (Matei 28:9-10);
c. Ucenicilor în drum spre Emaus (Luca 24:13-32; Marcu 16:12-13);
d. Lui Petru (Luca 24:33-35; 1 Cor. 15:5);
e. Celor zece ucenici din camera de sus (Marcu 16:14; Luca 24:36-43;
Ioan 20:19-25).

Aţi putea spune că, într-adevăr nu este important, că singurul lucru important
este faptul că El a fost crucificat şi că a înviat. Cu toate acestea, dacă credeţi în
inspiraţia Cuvântului Domnului, ESTE foarte important. Domnul nostru a spus trei
zile şi trei nopţi. Nu se poate evita această afirmaţie clară. Punctul de vedere al
crucificării în ziua de miercuri clarifică o întrebare pe care şi-au pus-o mulţi dintre cei
ce studiază Biblia în mod sincer, privitoare la problemele legate de punctul de vedere
tradiţional al zilei de vineri.

„Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în
duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (Ioan 4:23).