Sunteți pe pagina 1din 5

Oare eşuează Dumnezeu?

de Curtis A. Pugh

• Majoritatea aşa-zişilor creştini subscriu inconştient unui sistem de învăţături


care susţine un eşec din partea lui Dumnezeu.

• Învaţă ce spune Biblia despre Dumnezeu şi evită acele doctrine omeneşti care
atribuie eşecul lui Dumnezeu.

“Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este
darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8,9)

Biblia descoperă că Dumnezeu nu eşuează


În primul rând, consideraţi că Dumnezeu s-a descoperit ca “Dumnezeul cel
Atotputernic” de 57 de ori atât în Vechiul cât şi în Noul Testament. Ori “Dumnezeul
cel Atotputernic” este într-adevăr “Atotputernic“ -Omnipotent- ori nu este. Luaţi în
considerare următoarele pasaje.
Daniel a scris ”El schimbă vremurile şi împrejurările, El răstoarnă şi pune pe
împăraţi; El dă înţelepciune înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi” (Dan. 2:21).
Împăratul Nebucadneţar a învăţat că Dumnezeu”. . . trăieşte veşnic, a cărui
stăpânire este veşnică şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. Toţi
locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor
şi cu locuitorii pământului şi nimeni nu poate să stea înaintea mâniei Lui, nici să-I
zică, ‘Ce faci?’” (Dan. 4:34, 35).
Iov a spus ”Dacă apucă, dacă închide şi cheamă El la judecată,cine-L poate
opri?” (Iov 11:10). El a mai spus ”Ce dărâmă El nu va fi zidit din nou; pe cine-L
închide El, nimeni nu-L va scăpa” (Iov 12:14). De-a lungul aceleiaşi linii, în Noul
Testament, Pavel a scris „căci cine poate sta împotriva voiei Lui?” (Rom.9:19).
Prin profetul Isaia Dumnezeu a spus ”Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul, Eu sunt
Dumnezeu şi nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se
întâmple şi cu mult înainte ce nu este împlinit. Eu zic ‘Hotărârile Mele vor rămânea
în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea’” (Isa.46:9,10).
Isus a învăţat că Dumnezeu controlează toate lucrurile când a spus cu privire la
vrăbii ”nici una din ele nu cade la pământ fără voia Tatălui vostru” (Mat.10:29).
Observaţi că Isus nu a spus ’fără ca Tatăl vostru să ştie’ ci doar “fără voia Tatălui
vostru”. Aceasta înseamnă clar că Dumnezeu controlează chiar şi detaliile vieţii
fireşti.
Predicatorul Noului Testament, Petru, vorbind despre Hristos, a spus ”pe Omul
acesta dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte [notă:
rânduiala mai dinainte] a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin
mâna celor fărădelege” (Fapte 2:23).Apostolii au mărturisit că Dumnezeu a fost în
control chiar şi atunci când cei fărădelege L-au răstignit pe Isus. Ei erau adunaţi

1
împreună ”ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău” (Fapte
4:28).
Iacov a spus ”zice Domnul care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din
veşnicie” (Fapte 15:18).
Pavel a scris cu referire la Dumnezeu, că El ”face toate lucrurile după sfatul voiei
Sale” (Ef.1:11).
Ioan a auzit oameni în ceruri spunând ”Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel
Atotputernic a început să împărăţească” (Apoc. 19:6).
La aceste versete se pot adăuga multe altele care demonstrează că Dumnezeu face
tot ce voieşte şi nimeni nu este capabil să reziste puterii Sale sau să împiedice
progresul planului Său.
Orice persoană sinceră trebuie să admită că Biblia învaţă că Dumnezeu
controlează toate lucrurile la fel cum versetele citate mai sus indică clar aceasta.
Dacă Dumnezeu nu controlează toate lucrurile, El, de fapt nu poate controla nimic.
Toate minunile ne pun în faţă faptul că Dumnezeu este capabil să facă ce voieşte şi
nu este supus la ceea ce noi numim legi naturale. Însăşi conceptul de profeţie trebuie
să însemne că Dumnezeu controlează toate lucrurile, altfel El nu ar fi capabil să
spună dinainte cu acurateţe evenimentele viitoare. Dacă Biblia învaţă ceva, ea învaţă
că Dumnezeu are un plan şi capacitatea de a duce la îndeplinire acel plan!
Cineva ar putea crede că toţi creştinii declaraţi ar străluci în aceste importante
adevăruri privitoare la Dumnezeu. Bineînţeles, orice creştin declarat ar trebui să se
bucure că Dumnezeu controlează, mai degrabă decât Satan sau doar omul într-un
anume subiect. Totuşi nu este aşa.

Predica populară atribuie eşecul lui Dumnezeu


Fără a lua în considerare consecinţele unui astfel de sistem de credinţă,
majoritatea aşa-zişilor creştini au adoptat astăzi o teologie care susţine eşecul lui
Dumnezeu. Din punct de vedere istoric , acest sistem a fost învăţat pentru prima dată
de Thomas Aquinas şi este cunoscut ca tomism. Mai târziu, printre unii protestanţi,
aceste idei au fost popularizate de James Arminius şi alţii. Astăzi ei sunt cunoscuţi
prin termenul de arminianism (a nu se confunda cu Armenia). Acest sistem de
doctrină al voinţei libere este funia care leagă împreună catolicismul cu
protestantismul – iar în zilele noastre o parte din baptiştii nominali au căzut de
asemenea pradă ei.
Prin neglijenţă în studiul Bibliei, de partea celor mai mulţi–şi evident, unii
luptându-se cu Scriptura- aşa-zişii creştini pretind a se închina unui dumnezeu care
eşuează. Deseori aceşti oameni calomniază Biblia spunând că ea conţine două linii de
învăţătură contradictorii care nu pot fi împăcate. Ei pot pretinde că se închină unui
Dumnezeu suveran , dar în acelaşi timp cred că omenirea are o “voinţă liberă“ prin
care poate rezista lui Dumnezeu şi poate împiedica lucrarea Sa. Deci, ei adoptă
părerea tomist/ arminianistă şi promovează voinţa liberă. (Niciunde nu învaţă Biblia
că voinţa omului este liberă de natura sa depravată!)
Sistemul doctrinar al voinţei libere arată un dumnezeu “papă-lapte”. El iubeşte
pe toţi (în ciuda învăţăturii clare a Bibliei că Dumnezeu şi-a direcţionat dragostea
doar către poporul ales). Dumnezeul acestui sistem teologic încearcă să îi mântuiască
pe toţi, dar nu poate deoarece ei nu Îi permit. De aceea, acest dumnezeu eşuează.

2
De cele mai multe ori, aderenţii acestui sistem teologic catolic neagă vehement că
ei învaţă eşecul din partea dumnezeului lor. Cu toate acestea, ocazional, unul din
predicatorii lor va spune în cuvinte sau esenţă “Dumnezeu a făcut tot ce a putut să te
mântuiască. Restul depinde de tine.” Sau probabil predicile lor au concepţia eronată
că tu trebuie să “Îl laşi pe Dumnezeu” să facă anumite lucruri în viaţa ta. Dacă tu nu
“Îl laşi”, El nu poate să-Şi îndeplinească scopul Său în viaţa ta, conform cu teoria
“Dumnezeu eşuează”.
Ca o altă dovadă, noi cităm un proeminent predicator „baptist” (BBF) din urmă
cu câţiva ani, ca reprezentant al concepţiei tomist/arminianiste. El a scris, ”iadul este
un monument înspăimântător al eşecului Dumnezeului Triunic în mântuirea
mulţimilor care sunt acolo . . . păcătoşii merg în iad deoarece Dumnezeul
Atotputernic nu a putut să îi mântuiască. El a făcut tot ce a putut. El a eşuat.” [ Noel
Smith, “Universal Atonement”, Defender Magazine, Springfield, MO, U.S.A.,
Decembrie 1956].

Rezultatele concepţiei că Dumnezeu este un ratat


Are vreo importanţă ce cred oamenii legat de această problemă? Noi susţinem că
ceea ce crezi contează şi că înţelegerea ta cu privire la Dumnezeu este importantă!
Luaţi în considerare aceste zone vitale ale doctrinei şi practicii care sunt rezultatele
concepţiei greşite că Dumnezeu eşuează.

1) Dumnezeu este dezonorat.

“Domnul Dumnezeul Atotputernic “ este redus la o zeitate care încearcă, dar


eşuează. Dumnezeu a spus Israelului antic: “. . .ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine . . .
“ (Ps.50:21). Acest sistem de doctrină atribuie eşecul lui Dumnezeu, Îl face asemănător
omului. Omul care poate împiedica planul lui Dumnezeu prin exercitarea “voinţei sale
libere“ este ridicat aproape de dumnezeire. Dumnezeu, pe de altă parte, este înjosit în
opinia oamenilor prin acest complot doctrinar.

2) Cuvântul lui Dumnezeu este contrazis

Versetele care învaţă Atotputernicia lui Dumnezeu sunt contrazise de aceia care
promovează ideea că Dumnezeu este un ratat. Conceptul suveranităţii lui Dumnezeu pus
înainte în versetele citate mai devreme în acest tractat alături de multe altele este lipsit
de sens dacă Dumnezeu încearcă să îi mântuiască pe toţi. Dacă Dumnezeu vrea să îi
mântuiască pe toţi, doreşte şi încearcă, El nu poate fi Dumnezeu Suveran şi să eşueze în
acelaşi timp.

3) Creştinii sunt nesiguri

Dacă oamenii pot, prin decizia lor să reziste lui Dumnezeu şi să zădărnicească
planul Său de a-i mântui, de ce nu pot ei după ce au fost mântuiţi să renunţe la statutul
de creştin? Dacă un act al voinţei umane este ceea ce cauzează cuiva naşterea din nou

3
atunci, cu siguranţă, un act al voinţei umane poate determina o asemenea persoană să
fie în final nemântuită. În plus, dacă Dumnezeu nu îi poate mântui pe aceia pe care vrea
să îi mântuiască atunci ce ne face să credem că El îi poate păstra pe aceia care vin la El?
Dacă Dumnezeu nu poate să îndeplinească tot ceea ce doreşte să facă acum, ce asigurare
avem noi că El îşi poate păstra poporul Său în siguranţă după ce ei sunt în ceruri? Dacă
eşuează într-un singur lucru, cine poate spune că nu eşuează şi în altul- sau chiar în
toate încercările Sale?

4) Oamenii nemântuiţi sunt determinaţi să aibe o părere proastă


despre Dumnezeu

În loc de a-L privi pe Dumnezeu ca Măreţ, Atotputernic, Creator şi Susţinător al


tuturor lucrurilor, care necesită reverenţă şi închinare, Dumnezeu este redus la un
simplu cerşetor. Mai degrabă decât a predica Cuvântul lui Dumnezeu cu autoritate şi a
aştepta ca Duhul Sfânt să regenereze păcătoşii când Cuvântul este pus înaintea lor,
predicatorii cerşesc, linguşesc şi trag pe sfoară oamenii pentru a încerca să îi aducă “a se
mântui“ ( o frază nescripturală). Ce persoană raţională, mântuită sau nu, va respecta un
“dumnezeu“ care nu poate face tot ceea ce intenţionează? Cine s-ar putea închina unui
“dumnezeu“ care trebuie să cerşească şi să scâncească în efortul de a câştiga supunerea
creaturilor Sale?

5) Evanghelia şi naşterea din nou sunt pervertite

Aceia care nu pot crede că Dumnezeu a ales pe unii pentru mântuire înainte de
întemeierea lumii, nu pot crede că El, de asemenea a scris numele lor în Cartea Vieţii de
la facerea lumii (Ef.1:4, Apoc. 17:18). Sau ei pretind că Dumnezeu “a privit înainte în
timp” şi a văzut că un anume individ ar crede şi astfel, pe baza “credinţei prevăzute“ l-a
ales pe acel individ. Aceasta este total contrar cu principiul alegerii. Alegerea nu are de-a
face nimic cu faptele, actuale sau viitoare (Rom.9:11-16). În Romani 11:5-6 citim că
“alegerea prin har“ nu poate fi cu nici un chip amestecată cu faptele. “Faptele“ (luarea
unei decizii, exercitarea voinţei umane, etc.) şi “harul“ (naşterea din nou ca act suveran
al lui Dumnezeu) sunt opuse ca natură şi nu pot fi amestecate fără a le schimba natura
de bază. Cei care insistă că Dumnezeu încearcă să mântuiască pe toţi oamenii, dar
eşuează în a mântui mai mult decât o face, au schimbat Evanghelia lui Isus Hristos. În
loc de a crede că un creştin este cineva căruia şi pentru care Dumnezeu a făcut ceva, ei
învaţă că creştinul este cineva care a făcut ceva. El sau ea s-a “decis“ pentru Hristos.
În loc de a fi o declaraţie măreaţă a ceea ce a făcut Isus pentru poporul Său
(Mat.1:21), Evanghelia a fost schimbată într-un mesaj al faptelor. Unii spun celor
nemântuiţi că trebuie să fie botezaţi pentru a fi născuţi din nou. Acestea sunt fapte
pentru mântuire. Alţii spun celor nemântuiţi că trebuie să “ ia o decizie pentru Hristos“
sau că trebuie să “se roage rugăciunea păcătosului“ sau că trebuie să-L “invite pe Isus în
inimile lor“ sau să “iasă în faţă“ sau orice altceva ce este în vogă la momentul respectiv.
Şi aceasta este mântuire prin fapte. (Toate citatele de mai sus sunt idei şi fraze
nescripturale. Verifică-le cu Biblia ta! Nici un apostol sau predicator al Noului
Testament nu a “invitat“ oamenii să “vină în faţă pentru a fi mântuiţi“). A face ceva
pentru a fi născut din nou este mântuire prin fapte, indiferent ce presupune aceasta:
“botează-te“,“roagă-te“,“vino în faţă“,“ia o decizie“ sau “crede“!
Biblia învaţă că naşterea din nou este o problemă care ţine de voinţa lui
Dumnezeu, nu de cea a omului! Ioan ne-a spus motivul pentru care unii L-au primit pe

4
Domnul când a fost pe pământ: ei au fost “născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor,
nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu“ (Ioan 1:13). Dumnezeu a spus: “Voi avea
milă de oricine-Mi va plăcea să am milă şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă
îndur. Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are
milă“ (Rom. 9:15, 16).
Oamenilor care afirmă că Dumnezeu eşuează, le-a scăpat ilustraţia pe care a
folosit-o Isus. Nicodim avea nevoie să fie “născut din nou“ (Ioan 3:7). În procesul
naşterii, mama este aceea care depune efortul, nu copilul! Nici un doctor nu s-a aşteptat
vreodată ca noul născut să “facă ceva“ pentru a se naşte! Copilul este pasiv în naştere.
Predicile populare au schimbat aceasta.. Ascultătorilor de astăzi li se spune să “facă
ceva“ dacă doresc să se nască din nou. Deci, Evanghelia harului gratuit al lui Dumnezeu
este pervertită într-o religie a faptelor.
Cercetaţi Scripturile! Credeţi Biblia! Dumnezeu este Suveran în toate lucrurile-
chiar şi în naşterea din nou! “. . . cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui
Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut “Pentru ce m-ai făcut aşa? “
Nu este olarul stăpîn pe lutul lui ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas
pentru o întrebuinţare de cinste şi un alt vas pentru întrebuinţare de ocară? Şi ce putem
spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a
suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire; şi să-Şi arate bogăţia
slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă
(despre noi vorbesc)? Astfel, El ne-a chemat…“ (Rom.9:20-24).

În limba română de Iosif Raul Enyedi