UNIVERSITATEA „DIVITIA GRATIAE”

FACULTATEA DE TEOLOGIE ȘI MISIUNE

SECȚIA “TEOLOGIE PASTORALĂ”

GRATII SERGHEI

IADUL ÎN RAPORT CU DUMNEZEUL DRAGOSTEI

ESCATOLOGIE

Eseu

CHIŞINĂU-2020
Introducere
În ultima vreme discuțiile cu privire la învățătura despre iad au devenit din ce în ce mai Intense,
însă nu putem să negăm că aceste lucruri au fost ridicate și în trecut și în privința lor sau făcut o
sumedenie de teorii și păreri fiecare fiind mai diferită de cealaltă. Subiectul iadului a devenit unul
controversat în timpurile pe care le trăim, și cu părere de rău aceste lucruri se discută și între creștini
chiar punând dusei la îndoială existența unui astfel de loc. Cu toate acestea prin faptul că unii oameni
uită sau dau la o parte învățătura despre iad, nu anulează existența acestuia. Acest veac în care trăim
a influențat atât de mult chiar și gândirea multor creștini, încât pe munți dintre ei nu îi mai interesează
ce va fi cu ei în veșnicie fiind preocupați cu lucrurile temporale și pământești, astfel îndepărtându-se
foarte considerabil de la învățătura biblică despre iad și despre Chinul veșnic. 1

Dar cred că ar fi bine ca fiecare să ia o poziție fermă conform acestei învățături, să decidă
pentru sine însuși dacă crede în existența unei pedepsi veșnice întru-un loc de chin. Nu putem să
vorbim despre el fără să menționăm faptul că Iadul este, dacă am putea spune o componentă a unei
răsplăți veșnice pregătite de Dumnezeu, anume pentru cei care au ales să nu se supună lui Dumnezeu
și să nu ia aminte la chemarea pe care le-o face El. În Sfânta Scriptură găsim de foarte multe ori locuri
în care este menționat var existența acestui loc, a iadului, iar pentru aceasta sunt folosite multe
ilustrații, îndeosebi în învățătura Domnului Iisus, pentru a aduce la cunoștința oamenilor că Iadul nu
este o poveste, nu este un basm inventat de oameni ci este o realitate față de care oamenii trebuie să
se atârne serios.
De foarte multe ori chiar și creștinilor învățătura despre iad mi se pare că am demodată. De
multe ori În discuțiile cu oamenii îi auzi spunând că pot să facă tot ce își doresc, și să trăiască așa cum
vor, și se atârnă față de iad ca de ceva ușurel, ca de ceva care ar gâdila trupul. Îi vezi pe creștini având
o atitudine indiferentă și nepăsătoare față de veșnicia pe care trebuie să o petreacă fie cu Dumnezeu
și fără El. Și mă întreb dacă creștinii de multe ori gândesc și se comportă așa, atunci să mai spunem
despre oamenii care Habar nu au de Dumnezeu. O altă parte însă care provoacă astfel de indiferență
și de schimbare a poziției multora este din cauza că mulți oameni nu pot înțelege cum un Dumnezeu
plin de dragoste poate să trimită pe oameni întru un loc atât de groaznic, deoarece pentru mulți aceste
două lucruri sunt atât de contradictorii, uitând însă să ia în considerație una dintre calitățile lui
Dumnezeu în baza căreia eu ajunge să procedeze anume așa. Cu toate acestea, trebuie ca fiecare să
țină cont și de partea pe care o are, în ce privește locul în care îți va petrece veșnicia. 2

1
Pawson D., Drumul spre Iad. Pag.20
2
Erickson M., Teologie Creștină. Pag.1062
2
Ce este Iadul?
De la bun început trebuie să menționam ca Iadul nu este un loc unde își vor petrece veșnicia
cei care au fost credincioși lui Dumnezeu și au trăit o viața așa cum dorește El. Iadul de la bun început
a fost pregătit pentru Diavolul și îngerii lui după cum ne spune Sfânta Scriptură la Matei 25:41, unde
Domnul Isus menționează acest lucru.
Vorbind deci despre ceea ce este Iadul, nu putem să scoatem din ecuație mențiunile pe care le
a făcut Domnul Iisus de nenumărate ori în Pildele sale și nu numai. Cu toate că mulți vor spune că
Iisus a vorbit în mod simbolic, totuși toată învățătura lui avea în spate o realitate înfricoșătoare, iar cu
cât mai înfricoșător este simbolul prezentat cu atât mai gravă este realitatea care stă în spatele acestuia.
În Sfânta Scriptură deseori iadul este prezentat prin cuvântul Gheenă, în realitate acesta fiind un loc
grafic aflat la sud-vestul Ierusalimului. Acesta este un loc în care gunoiul se aducea și se ardea acolo,
de aceea Domnul Iisus folosește deseori acest cuvânt făcând aluzie la focul cel veșnic. Putem să mai
găsim în Scriptură mențiuni cu referire la iad despre care se spune că este Iazul de foc și pucioasă, sau
locul de afară unde este plânsul și scrâșnirea dinților, cam acestea fiind aluziile la care face referire
3
Domnul Isus.
Domnul Isus vorbește despre acest loc ca de unul unde viermele nu moare și unde focul nu se
stinge, iar făcând referire la aceste lucruri, domnul Iisus vrea să accentueze continuitatea formarea
continua a lucrurilor în acest loc, iar dacă să fim mai direcții atunci această consumare trebuie să o
punem în dreptul oamenilor care vor fi în acest loc de chin. Desigur că e domnul Iisus a vorbit simbolic
despre aceste lucruri, iar dacă chiar ar fi să ne gândim simbolic la fel o cât de groaznice sunt aceste
lucruri, atunci trebuie să ne îngrozi și mai mult de realitatea care se ascunde în spatele lor. Max lucado
în cartea "Numărul Speranței", menționează iadul este un loc un de pier multe lucruri. Acolo în iad
piere Speranța tot acolo în iad ieri și fericirea, însă ceea ce nu piere acolo este trupul și sufletul celor
care au decis să respingă pe Dumnezeu și să întoarcă spatele. Acolo nu piere deznădejdea, durerea,
chinul și intuiesc că nu piere niciodată dorința de a scăpa din acel loc groaznic și de a fin mereu în
prezența lui Dumnezeu. 4
Niciodată nu vom putea spune că iadul este un centru de detenție sau o școală în care se
urmărește corectarea comportamentului. Iadul este locul unde nu se mai aude vocea lui Dumnezeu.
Mai degrabă putem să vedem ia tu ca o locuință pe care au ales so insurgenții, este asemenea unui
Alcatraz pe care la au ales cei răzvrătiți și împotrivitori, si îndărătnici și neascultători de Dumnezeu.

3
Pawson D., Drumul spre Iad. Pag.20
4
Lucado M., Numerele Speranței. Pag.89
3
Dumnezeul Dragostei și Iadul
După cum am spus, una dintre marile dileme care apare în ziua de astăzi este cu referire la
faptul că mulți nu pot înțelege cum un Dumnezeu bun și iubitor poate să trimită pe oameni în iad și să
îi supună unor astfel de chinuri. Ceea ce ar fi bine să menționăm la început, este faptul cu care am
încuiat introducerea și anume că aici oamenii îi scapă din vedere unde element foarte important, și
anume implicația lor în veșnicie pe care o vor trăi. Dumnezeu nu trimite pe nimeni în acel loc, dar
respingând pe Cristos oamenii își pun singuri sentința, și aleg să petreacă o veșnicie întreagă departe
de Dumnezeu, aceasta este ceea ce face iadul anume separă pe oameni de Dumnezeu pentru o veșnicie
întreagă, dar totodată prin iad Dumnezeu izolează răul pentru totdeauna. Dacă am fi să mergem pe
Varianta că Dumnezeu Trimite pe oameni în iad împotriva voinței lor atunci trebuie să afirmăm că
această părere este total greșită, iar privitor la această părere Norman Geissler prezintă o idee foarte
frumoasă spunând că pentru mulți ar fi la fel ca și un iad dacă ar fi supuși la o oră de Laudă și închinare.
Alegerea omului și Libertatea voinței lui sunt foarte esențiale când vorbim despre locul unde își va
petrece veșnicia, deoarece orice lucru pe care îl va face omul în această lume și pe acest pământ îi
influențează între o măsură mai mare sau mai mică veșnicia. Mulți se împotrivesc aceste idei că
Dumnezeu ar trimite în iad pe oameni împotriva voinței lor, însă lucrurile care părerea mea diferită,
sunt că oamenii nu o să primească mântuirea fără acordul lor. 5
Vedem Deci că când este vorba despre lucruri frumoase cum ar fi mântuirea, sau cerul în care
va fi Dumnezeu în prezența căruia oamenii se vor bucura neîncetat, aceste lucruri oamenii le primiți
cu bucurie. Când dorim să spunem unor oameni despre mântuire despre faptul că dumnezeu a dat pe
singurul său Fiu pentru ca eu să moară pentru păcatele noastre, și le propunem o alegere ca sa schimbe
viața, nimeni dintre ei nu se lasă mântuit fără acordul propriu, mă întreb atunci de ce oare Când este
vorba despre Iad și despre răsplata veșnică oamenii așteaptă ca cineva să le ia în considerație părerea
proprie? Dacă oamenii îl numesc pe Dumnezeu prin de dragoste și de bunătate, în Dumnezeu Milos
și îndurător, de ce atunci resping milă îndurarea lui care a fost arătată prin jertfa Domnului Isus Hristos
pe cruce?
Mulți vor vedea iadul ca pe ceva incompatibil cu dragostea lui Dumnezeu, aceasta însă din
cauză că oamenii niciodată nu vor putea să te înțeleagă pe deplin Ce înseamnă dragoste, dragostea
omenească fiind mai mult sentimentală decât una scripturală. De asemenea unii pot să spună că Iadul
este incompatibil cu dreptatea lui Dumnezeu, dar noi ca oameni niciodată nu vom fi în stare să
înțelegem pe deplin gravitatea păcatului în comparație cu sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu.

5
Geissler Norman., Nu am destulă credință ca să fiu ateu. Pag. 383
4
Oamenii uită însă că pământul din care au fost făcuți nu poate să spună nimic la adresa creatorului, nu
poate să se revolte și să își arate nemulțumirea înaintea lui, deoarece EL face ce vrea, și în dreptatea
sa și în sfințenia sa e la deces să pună capăt păcatului și nelegiuirii, pregătind iadul pentru diavolul,
pentru îngeri acestuia, dar nu și pentru oameni, din păcate oamenii aleg să fie mai degrabă alături de
Satan decât de Dumnezeu.
În cultura în care trăim noi, și în vremea noastră, această doctrină privitoare la judecată care îi
așteaptă pe oamenii pare să provoace cea mai mare revoltă. Oamenii total sunt împotriva faptului ca
la sfârșitul vieții acest Dumnezeu care îi spune că îi iubește, să îi arunce în acest iaz de foc și pucioasă,
dar uite că pe întreg parcursul vieții Dumnezeu le acorda timp, șanse să se pocăiască, ocazii
nenumărate să primească pe fiul său, și binecuvântare peste binecuvântare cu toate că nimeni nu merită
acest lucru. Fiecare are șansa să fie în cercul Dumnezeu, însă cei ce vor fi în iad vor constata Din
păcate că au pierdut această șansă.6
Nu putem să venim pe Dumnezeu pentru alegerile pe care le facem pe parcursul vieții, astfel
că toți care vor fi în iad vor fi acolo din cauză că ei au ales asta. Dumnezeu dorește ca toți să fie
mântuiți, și ca nimeni să nu piară, acest lucru putem să o găsim în Ioan 3 cu 16, unde e frumos vedem
Că Dumnezeu a jertfit pe fiul său pentru oricine va crede, căci oricine va crede va fi mântuit, dar
oricine nu va crede va fi osândit, și această osândă, nu este altceva decât Iazul de foc și pucioasă. Este
necesar să menționăm faptul că Dumnezeu în dreptatea lui a decis să procedeze astea pentru ca să
nimicească râul odată și pentru totdeauna. Nu negăm faptul că Dumnezeu este dragoste, însă El nu
impune nimănui această dragoste.7
Dacă Dumnezeu ar impune dragostea lui oamenilor, atunci el ar merge în contradicție
cu sine însuși, deoarece dragostea nu se impune, și ar merge și în contradicție cu Voința liberă a
oamenilor, care pot să aleagă fie că primesc dragostea lui Dumnezeu fie că o resping. Nimeni nu poate
să spună că Dumnezeu l-a trimis un iad, deoarece iad este o identitate liberă aleasă de fiecare om în
parte, iar din moment ce omul a devenit un îndărătnic și a închis urechile la mesajul lui Dumnezeu, el
a ales drumul care duce spre pierzare. Nimeni nu va putea să spună că am mers să îmi ia di fără ca să
știe ceva despre Dumnezeu, din cauza că toți au descoperire despre existența lui Dumnezeu și în
Epistola lui Pavel către Romani, în capitolul 1, Pavel afirmă că fiecare este martor la tot ceea ce a
făcut Dumnezeu, fiecare are deasupra capului său un cer plin de stele, și o lume întreagă în jurul său
a cărei existență o poate explica doar crearea de către un Dumnezeu măreț. 8

6
Keller T., Argument pentru Dumnezeu. Pag. 98
7
Zacharias R., Cine l-a creat pe Dumnezeu?. Pag. 30
8
Geissler Norman., Nu am destulă credință ca să fiu ateu. Pag. 384
5
Concluzie
Trăind pe acest pământ oamenilor li se oferă șansa să își aleagă unde își vor petrece veșnicia.
Cristos a venit în această lume ca oamenii să aibă o veșnicie frumoasă și binecuvântată alături de el,
însă cu părere de rău mulți aleg cealaltă parte a monedei. Totodată respingând propunerea Domnului
Isus Hristos îi scriu singur sentința și aleg să își petreacă veșnicia în acel loc unde a nimerit bogatul
din pilda pe care o prezintă Domnul Iisus. Mulți aleg să trăiască pe acest pământ O Viață plină de
plăceri pământești, să trăiască în pofti și în desfătări, la fel cum a trăit și bogatul în timpul vieții sale,
la urmă însă când a ajuns în acel loc groaznic, unde focul nu se strângea a dorit măcar buzele să și le
înmoaie în apă. La fel ca și acest om mulți astăzi nu realizează ce îi așteaptă și se atârnă foarte ușor și
lejer față de realitatea înfricoșătoare a iadului.
Chiar dacă ar fi să excludem din conceptul iadului suferința fizică, nu putem să excludem
singurătatea înfiorătoare, care vine în urma separării definitive și pentru totdeauna de Dumnezeu.
Oamenii trebuie să înțeleagă că iadul este o consecință naturală a vieții ori păcătoase trăită pe acest
pământ în respingere față de Cristos, dar nu este o pedeapsă care se abate asupra necredincioșilor din
partea unui Dumnezeu care are dorința să se răzbune. Dumnezeu îi iubește pe toți, și pe toți îi dorește
cu gelozie pentru Sine. Mesajul pe care trebuie oameni să înțeleagă, este că alegerile lor contează, noi
ca creștini Trebuie să ducem aceste lucruri la urechile lor. Datorită Domnului Iisus Hristos fiecare
poate Să accepte darul vieții veșnice și în așa fel nimeni nu este sortit să meargă în iad. Însă oamenii
trebuie să fie conștienți de fapt că respingându-l pe Cristos automat aleg iadul și nu poate să existe
nici un fel de anihilare sau iertare finală a tuturor oamenilor , îngerilor sau chiar a diavolului.
Dacă nu ar exista iadul atunci nedreptatea și răul aceste omeniri în care avansează tot mai mult
nu ar fi îndepărtat niciodată. Nu ne place să auzim despre iad, despre o judecată finală care îi așteaptă
pe cei ce trăiesc o viață în neascultare de Dumnezeu, cu toate acestea Iadul este real, și mult mai mult
El este necesar. Într-adevăr dacă nu ar fi un cer sau în rai pe care să îl căutăm și un iad groaznic de
care să fugim atunci tot ce vedem în lumea aceasta, nu ar însemna nimic și se îndrepta spre nicăieri.
Oamenii doar s-ar zbate prin această viață fără să aibă un scop final și o țintă pe care să meargă, mult
mai mult Domnul Iisus Hristos ar fi murit în zadar. Niciodată însă noi ca creștini nu vom accepta că
jertfă a Domnului Iisus Hristos a fost în zadar, din cauza multor vieți care au fost chemate și care
continuă să trăiască o transformare permanentă. Jertfă Domnului Iisus este dovada dragostei lui
Dumnezeu arătată omenirii, cu toate acestea judecata finală și iadul va fi o dovadă clară a Dreptății
Lui.

6
 Bibliografie

1. Erickson M., Teologie Creștină.: Cartea Creștină: Oradea. 1998. Pag.1071

2. Geissler Norman., Nu am destulă credință ca să fiu ateu. Cartea Creștină: Oradea. 2007 Pag. 430
3. Lucado M., Numerele Speranței. Scriptum: Oradea, 2008. Pag.205
4. Keller T., Argument pentru Dumnezeu. Oradea: Kerigma, 2013 Pag. 297
5. Pawson D., Drumul spre Iad. Metanoia: Oradea, 2010. Pag.255
6. Zacharias R., Cine l-a creat pe Dumnezeu? Carmel Print: Arad, 2010. Pag. 240