Anul al VI-lea, N-10,1- . Iulle-Septembre 1926.

REVISTA ISTORICA
= Ddri de seamd, --
documente i notite.

PUBLICATÄ

BE

If

N IORGA
CU CONCURSUL MAI MULTOR SPECIALIST'

8UCURESTI

TIPOGRAFIA ,CULTURA NEAMULUI ROMMIESC"

1920

www.dacoromanica.ro
111,111112=MM.2=mee=-...4zrosa=snacaMalias..., ameamworminamsOMINNIM.marea

SUMARIUL :

N. lorga : Llicien Rcpcy si cele d'intAiu Istorii universale"in

romAneste (comunicatie facutA- la Academia RominA).
I. Andriqescu : Clteva coasideratiuni si indetunuti de incepat
cu privire la istoria veclie tiintele ei ajutIltoare
i

(urrnare si sfirsit).
N. Iorga : Un [romantic poet al itnitatii nationale : Romulus
Scriban (comunicatie la Academia RominA).
N. lorga : Vechimea culturil. porumbalta la noi (comunicatie
la Academia Romlnd).
N. Iorga i aiii: Cnoruck.

Manuscriptele se trimet d-lui N. Iorga, BucuretIsti,

Soseaua Bonaparte, 8

"Iermsa-=omosnie.lorzux-1-1.11Amearsakisvalizawirdoraedwilod

Administratia : Bucure0i, Tipografia Cultura

Neamului Romänesc", Strada Lipscanii
Noi, 12 (colt cu Domnita Anastasia).

47., IOW

Perxtru cärtile despre care se fac recensii care le.

recomandà, se poate retinea, dupli dorinta,
anunciul rpe copertit.

- aena.1.7.6

www.dacoromanica.ro
 Anui al VI-lea, n-le 7-9. Iulie-Septembre 1920

REVISTA ISTORICA
DAM DE ,SAMA, DOCUMENTE I NOTITE -
PUBLICATÀ do N. IORGA, CU CONCURSUL MAI MULTOR SPECIALIST'
....6

LUCIEN REPEY
cele d'intaiu Istorii universale" In rornane§te
comunicatie facutä la Academia Romina -
de N. IORGA

intro dascalii francesi carom li datorina asa de mult In ce

priveste desvoltarea Invatamintului nostru superior, incepind cu
ace, moment greu clnd Regulamentul Organic era o seoala
superioara fara sa fie profesori, asa Inch, imediat, trebui sa
se faca ape!, pe de o parto, la tirierii Ardeleni, iar, pe de alta,
la acesti simpatici Latini ai Apusuiui, unii slut In amintirea
tuturora, ea Vaillant, de pilda. Mtn, ca Antonin Roques, de
sare neap (=pat in alta comunicaie la Academia, au pastrat
eredinciosi anaintitori intr'un cerc mai restrins. Sint Insa cttiva -

cati au fost, pe nedrept, uita1i cu total pana in ziva de astazi,

chid alta datorie de recunostinta si alte interese ne indeamna
a-i rechema in memoria noastra.
intre acestia se afla si de aceia cari n'au dat tern numai
munca lor de invaAa'tori, ci i cunostintile i talentul scriitoru-
lai. Se Intimpla chiar ea -dined() de margenile literaturii sec-
lam pe care au imbogait-o cu lucran, pe nedrept trecute cu
vederea, ei sa fi dat poesiei eIntece care merita sa opreasca
atenVa. - .

E casal lui Lucian Repay, pe care hasardul cumpararii bro-

sarii lui de poesH lirice l-a scos Trmaintea mea si a &Anil fi-
gar& modesta merita sa fie Improspatata.

Intro brosurile pe care le poseda biblioteca noastra este si

diseunal rostit in 1836, la examenul general, de catre noul

www.dacoromanica.ro
 126 Revista Istorici

profesor de literatura francesa la Academia Mihaileang. (Aca-

climie Michaléenne) din lasi Acest exemplar poarta chiar in-
semnarea de mina autorului: offert par l'auteur : L. Repey".
Ce se spane innuntru nu cuprinde fara indoiala idei peda-
gogice sau culturale prea noi pentru aceia po cari-i doria
sa poata fi asa Melt tara lor sa se aseze pe acelasi nivel cu
neamurile cele raai civilisate din Europa". E un sfat cuminte
Irma acela pe care-I da el de a nu face numai institutii pen-
tru oameni", ci si oameni pentru institut,ii", daca voiesc Ro-
minii sa-si consolideze existenta nationalà.
Cu schimbarea unui vechiu regim pe care profesorul strain
Il condamna in total fara a-1 cunoaste in de ajuns s'au ,inlatu-
rat- piedeci care i se 'Areal]. a sta in calea progresului moldo-
venesc. E vremea ca Romtnii 'din acest principat «sa aduca In
acea mare familie europeana ai carii membri devin, partea lor
de lumind ca sà aibei o parte in consideratie,'.Gäci istoria nu
iartà neamului care n'aiticut sforpri ca eel meargii in rind cu
popoarele de o vreme cu ,
Profesorul strain scusa pe Moldoveni ca au ramas 'in urnia
prin lipsa in tara de studii .serioase (fortes) §i clasice". Che-
mat ca sa ajute la introducerea noii culturi, el intelege
trebuie, mai mutt decit sa inculco cunostinti, sa trezeasca
gustul studiului literelor", sà pregateasca primirea in suflete
a cuvintului de bino si de adevar", sa trezeasca,pentru ino-
bilarea vietii", sentimentul frumosului". Cu aceasta s'ar erode
multamit : Mi-ar fi asa de dulce", spune el, sa ma &dose
ca amintirea mea ar trebui cindva sà trezeasea in sufletul ele-
vilor miei un sentiment de gratitudine si de afectie.
Limba francesa pe care o preda o vede in cea mai strinsa
legatura cu insasi istoria civilisatiei europene, Bind a bunei
societati", a stiintei internationale, a cliplomatiei.
Apoi el so intinde asupra avantagiilor studiului, care e de
atitea ori suprema mingliere a spiritelor superioare, aratind ca'
prin ele canal defineste mai bine, in margenile asa de inguste
ale proportillor exacta, rolul sau in umanitate i valoarea sa
In complexul urias a naturii.
1 Diseours prononed la séance solennelle de ¿'examen de l'Aeadinsie Micha-
léenne a Yassy, ran 1836, par L .Repey, professeur de littérature française,
Bucureeti, In tipografia lui I. Mad, 1836. ,

www.dacoromanica.ro
 Revista Istorica 127

TreeInd la valoarea lui morall, el serie aceste rinduri, vred-

nice,- fara indoiala, de a fi reproduse : Studiul sa nu fie pen-
tru noi ce este pentru cei multi: un simplu mijloc sau o situ-
atie ; ci studiati pentru a nu rO.minea mai prejos de rostn-
vostru ca oameni; studiati pentru ca patria cere de la voi fid
nnagistrati chibzuitd, apàratori priceputi; studiati, pen-
tru cA, in calitatea de membri ai marii familii europene, nu
puteti raminea zabavnici in naersul cel raped° al civilisatieii.'
Si, pentru a dovedi valoarea, culturii, Repey intreprinde o
scurta polemica Impotriva ideilor lui Jean Jacques Rousseau.
Laudind in civilisatie influenta religiei, rostul stiintei isto-
rice, iinportanta Pentru suflete a dramei, misiunea sublima a
filosofiei, cuvintatorul scoate In relief tot ce a putut da, Inca
dintru Inceput, poesia, intreaga poesie, a earn inriurire asupra'
'progresului uman e incalculabila".
Caci noul dascal de francesa din Moldova lui Mihai Sturdza
era si un poet.
Volumul sail, o elegant& placheta, intitulata Riquerettes, r(
nzances et chants élégiaques, era sa, apara la Bucuresti, In 184(
El cuprinde lart ati Mee. Cea d'intaiu, o romanta, e dedicata
,dupa cit se pare, sotiei lui, Virginia :
Je sens en moi les élans du 011ie
Quand ton regard me révèle les cieux
0 alta poesie aminteste suferinti usoare dilate() tinereta care
nu se pare a fi fost tocmai aproape. Altele povestesc durerea
tinerelor romantice, nenorocita stare a grenadirului glorios In-
tors ca un cersitor, dupa dou'azeci de ani ai ratacirii sale, in
napoi In patrie, setea de iubire a haiclucului le bandit, fara
coloare localá In nume patima gondolierului frumos pentru
la jeune vierge attentive", cu sfirsitul tragic pe care-1 cerca
mediul venetian.
De toate, cin,sprezece pagini, de e valoare foarte slaba.

Que l'étude ne soit pas pour vous ce qu'elle es t pour la plupart: un

simple moyen ou un état; mais étudiez parce que la patrie réclame de
vous des fils éclairés, des magistrats judicieux, des défenseurs habiles; étu..
diez, parce que, comme membres de la grande famille européenne, vous
,ne pouvez rester restardataires dans la marche rapide de la civilisation; T. p.

www.dacoromanica.ro
4

Revista Istorick
I.

Dar In anrd urmator el dadea, la acelasi Fr. Walbaumin um-

francesalsi'romina, Les rudionens ,de rhistoire rusgge *de la'r:
¡lomee moldo-ealaque ,sau Istorie elementard pentru trebuinra
rima nugdo-rominesti, cu un subtitIn promitind: .Istoria Impe- '

riulni de Rasa'rit,, Imperiulni de Apus, Imperiului germanio si a

lionarhii frantozesti,',. Lucrare-a, de peste 300 de, pagini, era de--
,clicata hii Alekandrn-lioda IGhica 1 se', insemna In. dedicaMe,
redactata nnmai frantnieste, ca e cea d'intaiu carte ciernen-.
tara de aCest fe! °are sa fi aparnt In limba romaneascV. "Cu.-
vinte frumoase din prefa0 relevau pretul , moral per carel are
expunerea evenimentelor ,istoriCe;' intr'o fapta mare:' inteo
pt frumoisil se gaseso inai multe Innalte adevardri decit in
,ftar04 Cartea e lamina ''ce lumineaza,- fapta e flacara ce Incal. .

zeste i purAe§te 1« lb

Pana atunci, In, adevar, aVuseram numaPaCeste cálido de is-

tone universal& In limba noastrA :
A abatelui Mulot, prefacata In romaneste de vestit'ul doctor
)iolnar, oculistul din Cluj i harnicui tiaducator, dupa, o ver- .
siune' germana, din 1793. Lucrarea s'a publicat in Buda, la
1800. Originalul 2, aparut in noua volume marunte, i4 Paris, In !
1772-93, s'a bucurat de o foarte larga raspindire.
A dona, Istorie universala e, _la 1824, a lui Pavel Chenghelát,
xneriiOsul scriitor sub.
E tradusa supt titlul de Istoria universall sau a iciata
humea, dupa intocmirea d. Pavel. Chenghela4, 'arhimandritul.:
°.manastirei Sfintului Gheorghie in Banata. Acel care, preface*
,
aseaza pfe timba remaneascad e preotul ,de la Buda, loan Teo-
dorovici,:colabaratorul Lexiconuluia. In '.prefata el lamureste
6, n'a avut deolt volumul I-iu, de curind aparut, al originalului,
pe care. s'a grabit a-1 traduce, sti.ind cu cite seto asteapta
Rominii sa: poata ceti vre-o istorin0". Se cuprinde numai is-
toria sacra. In treacat Insemnam ca lista ,cumparatorului cu-
prinde si 'pe viitorul harnid editor din Buda, ,dumh. Zaharie, -
Forma romaneasca a atitorului e adesea' incorecta.
.glintent. ,d'histoire générale, aneienne et modem. Ron:11{11We; isiorie
unit;ersald adecel de ollte, care cuprinde in sine intiniplarile veacurilor vechi,
,intoernit4 prin signior Afilot, commentbrum zicadentsi frinteeti din Lion, iarel
Usum inttict data talmeteitli in /j'Isba, romineasca (paro% la Filip al Macedo-
rodal no s'a dat).

s.

www.dacoromanica.ro
 Revista Istoriel 129

Garealec, cetAtean negotitoriu", abonat pentru chid exem-

plare '
Avem deci o istorie universal In sens filosofie si o alta scrisg
en intentii de morala biserieeasca.
A treia se va deosebi de ele. E si cea d'intaiu aparuta, la
noi aici : , Prescurtarea istorii ttniversaleal tradusa din greceste, ca o
carte de small si de cetire tot °data, spre trebuinta E,3 e o a -
lelor noa.stre si obstescul falos al nean3ului romanesc" , de
egumenul do la Sf. loan din Bucuresti, Grigorie. A fost tiparita
la Bucuresti, in stabilimentul lui Clinceanu si Topliceanu, cu
cheltuiala cui indemnase la traducere, Mihai Ghica, viitorul Ban,
care era atunci Mare-Vornic, i Vistier. Se cunosc preocupatiile lui
arheologice colectia pe care a la' sat-o ; e si ctitorul mamas-
tirii Cheia, la izvoarele Teleajenului.
In prefat,a, talmacitorul" arata foloasele studiilor istorice,
care ne fac sa nu raminem In toata viata prunci MIA price-
pere, nici sa judecam veacul cel trecut Cu eel de acum", pre-
cum nici csa, ne minungm ca niste desartd pentru fiece Intim-
plare sau vedere., caci toate trebuie sa le vedem cdnpg, firea
si felul lar'. tAceasta este ca un sicriu intru care sa pazese
pentru cei din urrna toate sfaturile i parerile barbatilor calor
:mari, bunele fapte i rgutatile, cinstea i ocara multor neamuri
si a unor barbati i mueri : a.sezarile, descoperirile si iscodi-
rile mestesugurilor Inteinsa se pazesc..
E, de fapt, cartea lui Atanasie Stagiritul, aparuta la Viena,
n'am gresi spuind ca acesta mnsui iea elementele i adesea
forma tot de la abatele Milot. Traducerea romaneasca e lim-
pede : (cea, d'intliu grip, a mea., declarg Grigorie, cam fost ca
sa scriu deslusit, sa ma inteleaga fieeare..
Este insa, cum se spune in aceiasi Prefata, si o parte origi-
ginala: aceia care priveste pe Da,ci, Avari, Bulgari i Sirbi (p. 9).
Egumenul nu s'a sfiit a o face, el, care, constatind lipsa car-
Lilor neeesare In romaneste, infruntg critica prin aceste cuvinte
cu sens: «Nici sa cuvine, In starea ce sa afla, sg, se popreasca
condeiul oarecui de frica, temindu-sa nu cindva sa cazg in
osinda altora, caci nimenea nu este rob parerilor altuia. Nni
Namai doi abonati de la noi: cunoseutul Gheorghe Opriant i un be-
, ler din Cornett

www.dacoromanica.ro
 Revista istoriei

;Indreptatorii ,limbii nu ne putem face: sa ,lgsam aceasta pen-

tzu cei dupg noi... Eu m'am aflat gata SA ma mat cu o mica.
° ,catre neamul mieu: de va fi priimit lucrul mien, s'au.
plinit pofta mea, iar, de nu va fi priimit, iargsi nu ma scirbesc,
_ incredintat fiind cg cel ce este ea adevirat Invatat si iubitor de-
iertindu-mi slabiciunea, va Wilda. Tivna, mea..
Volumul Intaiu merge pana la istoriä: Romanilor, al doilea cu-
prinde pe aceasta, cu confinuarea Bizantului si note despre re-
gatul Ierusalim.ului; evul mediu Si epoca moderna la Germain
,i Francesi se afla in volumul III; al patrulea, aparut -tot in.
. 1827 ca i precedentul, dä istoria celorlalte teri.
Original mai e numai ce se da cu prilejul razboaieloe dintre -
Rusi i Tarci, cu datele exacte ale luptelor i cuceririlor (pp; -
L31-2); dar nu se continua' dincolo ,'de 1811, ultimul an din
original. . a
Grigorie, care 'a trecut pe la scoala lui Lazar, e Incredintat
"à once Romin adevgrat e ,istrgnepot áI Romanilor".
Vorbind, la capgt, de Dacia si de (coloniile romanesti.l. din-,
tr'insa, el da o expunere sigura i limpede. Se contesta putinta
,stramutarii prin Aurelian: Au ramas Inca in Dachia veche
multi din Romani, 'pentru ca este foarte cu greu i Cu tOtul '

preste putint4 ca sa se strgmute totd lacuitorii de la un loc,

chid sà vor asaza, ()data i yor dobindi oarecare agoniseala;
mai virtos taranii anevoie Sa stramuta din pamintul din care s'au
fiascut i s'au crescut. Stranepoti dar acestor, Romani snit Ro-.-
ruanii coi ce sa afla acum In Transilvania i In Moldovlahia..
tar din coi cò au trecut, preste Dunare, unii au ramas cu 11--
cuinfa acolò, i s'au amestecat cu Bulgarii, i áltii au trecut-
n Ella da si au Moult In Machedonia, In Tesalia i a Ipir, uncle,
poate ca au, gasit pro altii multi din neamul lot, carii set' aqd-
zase cu lacuinfa intre Ellini Inca din vrensea dimocra(ii f i a tur-
burarilor ce era ,in Roma, and multe salcquri de Romani au lasa t
Maths i au venit in Ellada. Au gasit lima ping In ziva de as-
tazi obiceaiurile si dieta stramosilor lor, la ,Imbracaminte, la
nalncare si la sadere i limba lor, cu toate s'au schimonosit
pentru amestecarpa cea cu Grecii i cu Bolgarii ; care este cu-
rata aratare a tragerii acestora din neamul ce!, vechiu al Rd--
manilor."
Supt numele- Avarilor;,' Bulgarilor si Sirbilor se cOntinutt, de ,

www.dacoromanica.ro
 Revista Istoriel 131

fapt, expunerea vieii acestor Tinuturi. Rolul Rorninilor

t in mis-
carea Asanestilor e definit dupg. cuviinta.
Cu totul altfel decit aceasta lin ititä traducere din greceste
se presinta alta opera de istorie universala pentru scoli, ceva
mai nona. E lucrata pentru scolile din Iasi de Gheorghe Saulescu,
profesor la Trei Ierarhi, care invatase la insula. Chalke, linga
Constantinopol, si preface dupg, originate grecesti expunerea sa,
aparuta in doua Volume la 1837, cu o dedicatie cg.tre Mitropo-
Mal Veniamin, editorul, in tipografia chiar a Mitropoliei.
fironologhia i istoria uni versald , iprelucrata pe scurt de acest
«profesor public de istorie si filologhie., e o carte bizarg, si ca
plan si rnai ales ca lirnba, de o sintaxa cu totul sneciala. Ast-
fel istoria universala e la dinsul co stiintelnica spunere de lu-
'

crarile onanesti., etc.

Se incepe cu «hronomitria., cu < timpomasurile., Saulescu
era un creator de limbg. Se trece la ehronologhie., cu impar-
tirile cele mari ale istoriei. In expunere se cauta din capul lo-
culni a se lamuri cultura deosebitelor epoce. Un paragraf spe-
cial trateaza despre «descalicarea noastrg, a Romanilor, din
Italia in Dacia..
Profesoral moldovean da insg o rela0e mult moi naiva decit
egunnenul din Bacuresti, Colonistii romani vin in Dacia «cu mu-
ieri, cu copii, famelii de toata starea, precum nobili, maestri, pin-
gari, negutatori.. Asa se face tara «numita apoi Daco-Roma-
nia.. Originea latina a limbii, cea romana a neamului se afirma
lu frase care n'au niciun relief. Nu se uitg Iasii de la Mu-
nicipium Iassiorum... si scoala de la Troj Ierarhi. Se trece la
dominaA,ia barbarg, i istoria nationall, se imparte in aceste pe-
rioade deosebite prin datele 105, 274, 376, 500, 963 (venirea
Rusilor), 1237, 1503, 1710. Un intreg paragraf, consacrat no-
menclaturii, vorbeste despre Basarabia-Bassaripa, Bucovina, ca-
deca Fggina., Ardealul, arä silvoasa.. Toata arheologia e apoi
rascolita pentru lannurirea (!) stemei bourului.
Istoria noastra e atinsa si mai departe 'n desfgsurarea su- -
biectului, dar in asa fel !nett innainte de crucia ta intaiu e ,

Torba de Mitropolitul Veniamin... Dupre navglirea Ungurilor se

(IA, la sfirsitul volumului I-iu, o adevarata disertatie, din care
aflam ca Panonia vine de la zeul Pan. La ceasornice se arata
GA tefan-cel-Mare avea, unul de-ale lui Petra Haller, care a

www.dacoromanica.ro
 132 neviSta Isteriei

trecut la episcopul de Roman Gherasim Basbovschi, ápoi la:

liftropolitul Veniamin si In sfirsit la feldmaresalul Wittgenstein.
Al doilea. volt= da, dupg, ispravirea istoriei civilisatiei Ì, ctra-
ditia, praginaticg incepind Cu istoria Grecilor.

Cartea lui Repey incepe cu Constantin-eel-Mare, continug, cu

istoria roman& si bizantina, pentru a se Intoarce la faptele Im-
periului de Apus, urmat prin desvoltarea Imperiului roman de
natie germanica. Istoria Franciei (3110 aceiasi program ea
la autorul grec tradus de egurnenul Grigorievine in al treilea, ,

rind. Se urmeaza Cu dinsa pang, la Restauratie.

Abia se publicase aceasta carte, si In tipografía lni
apar, tot in limbile francesa, ronaina, tElemente de iStorie uni-
versalg, spre intrebuintarea i ajutorul junimii que urmeazg.
- clasele quell° de jos de urnaniore, culeas i tradus in roMa:
nene, partea anteea».
Prefata autorului anonirn spune ea s'a avut in vedere, n
cuprinsul istoric, oi altceva : presintarea unui text trances, on
traducerea romaneascg in fatg,. (S'a bagat de sauna», spline el, -
<ea scolarii ce invata limba frantozeasca, trecind din clas
clas i avind cea mai mare parte invatatori straini, ce nu slut
deprinsi cu limba romaneasca, se Incurca la traductii: unul ie
traduce o vorbg, Inteun chip si altul intealtul, /non ei, iesin.d
din clase, pentru multe vorbe n'au o ideie curatg, nici un ter-
min fix ronagnesc case sa corespunza cu cel frantozesc. Aceasta
carte, Rind de povata i invatatorului strain i colarilor, va
putea Impitni trebuinta i unuia si altora.. De aceia se ur-
meaza sintaxa francesa. Elevii vor invata si a vorbi frantu-
zeste. Traductia sloboda, in care se pazeste un stil national si
iditiotismii limbii in care traduce, este o treaba, sau a scola-
rilor innaintati, san a traducatorilor ce vor sg, dea natiei cu.
tare sa,u cutare scriere." Traducerea e mai putin exacta pentru.
partea intaiu, profesorul clasului intgiu al limbii frantozesti,
fiind Ronan.; a doua tine mina de profeForii straini i dà tra-
ducerea romaneasca In litere latine.
Aceasta parte cuprin.de istoria Orientului si a Greciei. A doaa
!'Cu paragrafe despre legatul artilor, izugravia cu pastele,
»trumpet° auaitoare, etc.

www.dacoromanica.ro
 Revista istoria 133

trebuia sa deje istoria -Romei, i 6ea moderna: ea n'a mai apa-

rut Insá.
Compilatia da la inceput o sorna cronofogie istorica, re-
clusa, adesea la simple titluri. lstoria sfinta porneste pe ruma,
iar dupa drusa cea profana, marile imparatii" (sistemul lui
loan Sleidanus). De la istoria Grecilor Incepe textul in litere
latine, cu alta etimologie clecit a lui Biiad : prin ea Insgsi e
foarte. interesanta, Cu accentele ascutite In forme ca deveni",
umili", cu In loc de d (placer, etc.), cu cireonflexul pe o dif-
tongat (t6rce), ca ciudatenii ea lang4, cu scrierea l'ara osebire a
curintului cu particulele adause (rapinduo), cu dovezi ca tra.-
ducatorul e strain, ea ségefele, cu duplicari fara sens, ea dette,
readducce, pe !Tina ellu, cu nehotarlrea. In Intrebuintarea apos-
trotului, cu d pentru z (demideilor). Cuvinte ea vasellu .peptru co-
rabie, tTjun't (Intineri) arata caracterul strain al scriitorului. A-
ceasta ne-ar face a crecle ca Repey se In torse'sé cu alt plan
'didactic pentru a folosi studiului limbei francese pe care o
preda.

Supt regimul Regulamentului Organic era la Sfintul Sara din

Bucuresti o catedra de istorie univenala. Ea era ocupara de
profesorul lui N. Balcescu, Florian Aaron, caro publica la 1847
leetiile sale supt titlul Elemente de istoria lumi pentru trelruinta
tinerimei incepatoare din aeztimintele de invalclturd i cre?tere pu-
blice .;ri private.
In prefata se arata, ca luerarea, cunica pana acum In felul
.sau» autorul trece astfel asupra precedesorilor ài ; e me-
nita incepa,torilor, dar si celor eari mai ta.rziu vor face studii
mai adinei cspre a o pregati (tinerimea Incepatoare) prin-
:

trInsa pfflatru un studiu istoric mai intinsl. Se v or da astfel

,

numai faptele principale, insistindu-se mai mult. asupra epocei

mai noua, antichitatea fiind foarte departata de noi. Datele
sint, intentionat, platine.
O introdacere cuprinde, la inceput, aceasta definitie a isto-
.±iei universale: cIstoria Lumii este o povestire vrednica de
crezut de evenimentele sau intîmplàrile i faptele cele mai
naari si mai insero.nate, cari au faent schimbari asupra orne-
nirii si asupra pamintului,. Dupa o rapede ochire asupra stiin-
ielor ajutatoare si a metodei de urmat In stadird istoriei, se
trece .la impartirea obiectului, In ear6 istoria antilla e oprita la

www.dacoromanica.ro
 134 Revista IstoricA

anul caderii Imperiului roman de Apus, 476; pase perioade

stilt deosebite in fiecare din aceste 'maxi Impartiri. Urmeaza
consideratii asupra folosului istoriei.
In. istoria veche cel mai mare loc se face, cu pietate,stra-
mosilor romani. Cucerirea Daciei ocupa Insa un singur rind.
In cea mai noug, ceva mai mult de o pagina inseamna
latemeierea Doroniei Terii-Romanesti, si aici se adauga note
despre trecut. Se afirma ca .si dupa desoficialisarea Daciei de Au-
,
relian, locuiterii ramasera element roman cu nurcele, ca limba,
cu obiceiurile i traditiiie romane". Aiurea, mai pe larg, se vor-
beste de Statul Asanestilor, din care s'ar fi desfacut cele (doutt
principate, pe ambele laturi ala Oltului. Dogma veche a des-
calecarii lui Radu Negru o pastrata. Extre,m de curios este ca,
aici si mai departe, Moldova e complect iguorata: nu se vor-
beste macar de Stefan-cel-Mare. Se insista asupra drepturilor
ce ni revin din presupusele ,ca,pitu1atii3: .semetia) Turcilor e
extrem de aspru tratata (p. 150). GIndul lui Mihai Viteazul 'de
a forma un Stat romanesc mare si puternic ;, e pus In lumina_
Fanarioii7sIgt Incondeiati aspru, si se recunoaste meritul Ru-
siei supt marinima ImparateasA» Ecaterina a ,II-a. Cu cea mai
mare discretie se trece asupra, evenimentelor din secolul al
XIX-lea.
Cartea se deosebeste printr'o nepartenire cuminte t ce pri-
veste rolul jucat In deosebitele timpuri de principalele teri. E.
evident o prelucrare proprie a materiei.

Pana atunci Inca o istorie universal, nu pentru coli, ci

pentru marele public laic, lipsia.
Acel care a Incercat s'o deje, zece ani mai tarziu, a fost
Grigore G-Anescu, autorul de brosuri politice francese, stabilit
apoi la Paris ca oposant statornic al regimului Imperiului al
doilea, interesanta personalitate nestimpgrata pe care o de-
slusiain inteun memoria catre Academie, a ca'rui publicare a,
intirziat pana azi.
Am innaintea mea coala Intaiu, de format mare, din istoriea
generalà a lumei de la cei d'intfiu timpi kind in zilele noastre, de
Barbu D. Ganesku, Grigorie D. Ganesku i Vasilie Petroni, apti,
rata la Bucuresti, din tipografia Mitropoliei, la 1852.
Se Incepe printr'o prefata romantica, in stil cam bombastic,

www.dacoromanica.ro
 Revista 135

arattn,d, ea oricare ' altul; foloaSele istoriet. Apoi,. In, ce prives*.

Pregatirea Jor, cei trei tineri se rbstescastfel ; Dupa, un -stu.-
din de mai multi .ani asupra istoriei iuii serse ,in limbile mo-
derne, precum,, i dupa cunostintile mate Intfaceasta de la res-
pectabilur nostru profesor Florian Aaron, ne ,propuSeram de a.,
'da la lumina fructele. nstenelilor noastre pe cit puterile inte-
lectuale i starea actualä" ni permit». NeavInd o reputatie de
aparat, li-a fost ma lesne sa, se a puce d iuer.. Ei se min-
dresc ca au facut un loc modest, In eipunerea lor, si iSto-
riei nationale,, stabilind i-«relat,iunile ce au existat In dec.(
sebiti,timpi Intro ,Ronatni i alte popoare). Ca stil, se vor evita
çavintele «barbare, ca i noul «radicalism».
Urmeaza definitiaa verboasa, a istoriei generale. Ea nu e is-
, g torie Universala, ci «nu culege din Istoria Universala decit
niMentele lumii, adeel acelea care au Msemnat neincetat' asu-
pra stäniipämîntlui si a neamului omenesc.. Se vor cuprinde
si «modificatiunile care se opereaza tacit si ale caror urmari
skit mai intinse si influenteaza mai mult cleat *ale color mg
r, grozave tempeste».. Se trece la jzvoare ; se dan explicatii des
pie «filosofia" istorica,, despre' geografie i statistica, despre.-
alte stiinti auxiliare, despre ere. Al doilea capitol se ocupa In
special de «Folosul istoriei gen-erale., Intarind simtul 'de pa-.
triotism i acela de libertate. Al treilea capitol se 6cupa de
metoda speciala a studiului i da sistemul, impartirea: In isto-
ie veche, meTiana si moderna.' Cea d'intäiu se subdivide dupa
Cir, August, Teodosiu; a doua dupa Carol-ca-Mare, cruciate,
Columb; a treia dupa pacea din Veitfalia i Reiólutia francesa,
Ca metoda proprin--zisa, se va Intrebuinta mai mult cea etn,o-
grafica.
Si cu., wceasta se trece la disentiile asupra Facerii Lumii, poi.
Tenind pe Bayle si pe Clarke, Intrebuintati ori ba direct. Cu
naive consideratii asupra nasterii Evei din coasta lui Adam si asu-,
pra ccadera omului», etc. se Inch eie cele doua brosuri care-au aparut,
,

Cu Eleinentele de istorie generale din 1856 traduse, in trei vo-

lume, dupa Duruy, de Al I. Cretescu, «pröfessoria de istoria
la colleginh i 1a.sc6la militara din Bucuresci., ne intoarcem
,pe drama!, singur batut apoi decenii intregi, al manualului sco-
.

lastic . ,

www.dacoromanica.ro
 131 Revista IstoricA

Cu totul uitata e Preseurtarea din istoria generale copriimfni

tele mai remareabi,li evenimente ale timpurilor ~ti«, mediane
moderne, tradusa liber" dupa Bredoow de itlihail Musescu sau.
Intrebuinteaza Tususi ambele forme Muzescu, aparuta la
Bucuresti In 1860. E verba de un clasic manual pentru sco-
lile inferioare ajuns la a douazeci i asea editie. TraduCa-
torul !si Ynchipuie ca, un uvragiu folositor de felul acestuia
sau echivalent lui nu se afla pana astazi in limba, romina".
El are In vedare si sexal frumos care din diteiite cause n'a
putut si nu poate trece cursul claselor gimnasiale superioare
spre a avea o cunostinta oarecare de istoria generala, ci a'ie-
it sau iese din scoalele primare fara a poseda cea mai mica
notitiune despre aceasta importanta stiinta".
In aceiasi epoca, Petru Cernatescu traduce manualul frances
al lui Duruy pentru studentii noii .Universitati din Bucuresti.
Profesorul moldovean Vasile Mandinescu, pare a fi dat, mal
tarziu, numai forma romaneasca unei remarcabile lucrari sco-
lare rusesti.

Citeva considerafiuni indemnori de inceput cu

privire la istoria veche i§tiintele e ajutlitenre
( ,rmare.)

Cu mult mai itnportant pentru noi deat pragtnatismul, ca tasa

de trecere (cu clemente de permanenta) a evolutiei studiilor
istorice in genere -- pentru Bernheirn, istoria pragmatica repre- ,

sinta terminul mediu intre vechea istorie povestitoare i actuala

istorie evolutiva (genetica este, precum spuneam, raportul
dintre istoria veche i tiintile ajutatoare, privite in cadrul stu-
diilor de antichitate in genere, cu speciall aplicare lusa la Sud-
kstul european si Dacia veche. Daca, precum am aratat, scopul
recunoscut al istoriei, ca obiect de invatamint, este de a ne face
sa patrundem in evolutia lumii cene inconjoara, fireste, ca produs
al vietii spirituale umane, nu se poate castinta istorica sà albà
un alt indreptariu in ce priveste cuprinsul ei : ea va incepe, s4u,
Lehrbuch der historischen Methode, a 3-a si a 4-a editie 1903 si resurnatul
Acesteia, foarte util, indeosebi pentru incepAtorii in studiile istorice :
Pinleitung in die Geschichtswissenchaft, colectia GOschen, Leipzig, 1907.

www.dacoromanica.ro
 Revista IstoricA 137

da.ca nu, va reveni totdeauna, dupa oricite abaten, care insa

numai atunci sint profitabile; eind nu se pierde din vedere
punctul de plecare initial, la propriul cimp de_cercetare, cel
niai aproape 4i cel mai firesc. De altfel asa a decurs oriunde
desvoltarea acestor studii, la noi ca si aiurea. Preocupari sta-
tornice intr'o directie cu totul straina de obiectivele succesive
ce si le pune in fiecare vreme o disciplina asa de strins legata
innainte de once cu o anume tara i natie, precum este istoria,
sint peste tot aparitii exceptionale, care insa, de obiceiu, nici un
se produc intr'o anume fasa de inceput a evolutiei sufletesti in
care se gaseste in acel moment tara si natia aceia. '

inteo asemenea fas a ne aflarn noi astazi, in ce priveste

stucliile de antichitate. Este de aceia una dintre cele d'intiiu da-
torii ale noastre ca, dupa ce am rememorat pe scurt ceia cc
s'a produs pe acest tarim de catre innaintasi, sa luam in dis-
cutie' fasa actuall in care ne aflm, obiectivele ce ni stau inna-
inte, fata de progrresele realisate jur-imprejurul nostru, p-entru'
a ajunge astfel la chipul ;-n care si tinerimea noastra academica,
de la Iasi si de aiurea ce se consacra literelor i invgamin,
tnlui ar fi sa se pregateasca mai efeCtiv, pentru a da viitoare
elemente de lueru stiintific in acest vast si frumos cimp de ac-
tivitate care o asteapta. Zic : si frumos, nu numai in intelesul
trumusetii vesnice a preocuparilor care ridica. de-asupra mate-
rialltatii comune oamenilor i animalelor, ci in intelesul unei
frumuseti speciale, pe care incà imi voiu face placerea a v'o
presinta. A vi le spune toate acestea in cea d'intiiu intilnire a
noastra, am crezut, domnilor studenti, ca este de a mea datorie
si in calitate de membru al Museului de Antichitatii din Bucu-
resti. Atrag-indu-va atentia asupra unor lucruri care pana acurn
nu v'au cprit si convingindu-va, macar in parte, ceia ce in vittor
e sa se prefaca in fapta, voiu indeplini ceva mai durabil decit
vremea ce vom lucra impreuna.
Precum pragmatismul se leaga de scopul istoriei ca stiinta
obiect de invatamint, tot asa istoria, in casul nostru istoria
veche, in legaturile ei cu tiinti1e ajutatoare, priveste cuprinsul
In peregrinarea permánentA intre cele patru UniversitAti, peregrinare pe
care o impune imperios putina'tatea si rdsfirarea inegalA a fortelor didac-
tice i4iiintifice existente.

www.dacoromanica.ro
 138 Revista Isteried

,i metoda ei de tratare. Ni aducern aminte ca. definitia istoriei

ce am luat ea tenpin ultim de conducere in discutia capito,
lului precedent, zipea : istoria este expunerea sistematica a fap-
-telor de once natura; prin care s'a rnanifestat, indifereit.de loc »

timp, activitatea omeneasca, tapte dobindite metodic, etc.

Este intrebarea : ce semnificare are pentru istoria veche acest »,

intreit caracter al istoriei in genere, care trebuie sa cuprind'a" :

-fapte de ()rice, natura, -indiferent de loe si timp, fapte dobindite
metodic ?
Vorbind despre Tucidide ca iricepator al istoriografia stiin-
tifice, Eduard Meyer, in "una din lucrarile mai sustitate, ziee :
tin contrast cu creatiile libere ale fantasiei poetice, datoria ex-
punerii §tiint,dfice este. aceia de a povesti intimplari care au fest
In realitate. Indata insä ce istorical incearca sa constate ce a
foSt in realitate, atunci, incep greutatile. Mai intliu,,ca la o cer-
cetare judecatereasca, contrazicerile martorilor. Tucidide zicea :
eintimplarile ce au fost, éu nu m'am simtrt indreptatit sa, le
scriu numai dupa ce am intrebat pe eel, d'intiiu ce le stia mai'
r

bine,' sau asá cum am socotit eu ca vor fi decurs, si chiár la

.acelear la care si eu insumi fost de fata, numai dupa ce am
'cercetat pana in amanunte, cu cità rijA am putut, ceia ce Mi-au
spus si altii ; a tost insa anevoie sa gasesc adevarul, fiindca in
'fiecare data. cei ,ce fusesera de fata la intimplari; nu povestiau.:
acelasi lucru, despre ele, 6. in 'Chip deosebit, dupa partea cuj
tineau si dupa aducere aminted; -Si continua Ed. Meyer : caa
dar, apel la hotarirea istoricului care expune ; de judecata lui
»atirna daca primeste o stire sau o raspinge. Rationalismul a
procedat aici in mod subiectiv, luCru, arbitrar, ce a trebuit sa
duca la urma urmei da scepticism, la tesa »,ca o cunoastere si-
p gura. e ,in genere imposibila ; aceiasi tesa despre suhiectivismul,
OricArii judecati fata de intrebarile cunoasterii lumii, ce o re-_
gl§iin in Invierea sofista. Cpa mai pare dintre faptele vesnice
ale culturii antice este aceia de a fi trecut peste aceasta negare
"a»Scepticismului, 'intemeind aceasta atitùdine in chip stiintitie
r Nu In zadar Tucidide este contemporan cu Socrate ; ca si in'
filosofia acestuia, asa 'se tine la Tucidide cercetarea istorica
»,

- 'Thukydides und die Entstehíing der wisse.nschuftl. Geschic.htsschrei-

Piing, pp. 13-14.
'

www.dacoromanica.ro
 Revista IstoricA 139

strins de reaiitatea faptelor. CA intimplarile istorice au avut loc

In realitate, resulta din efectele lor istorice, de care ni putem
da sama nemijlocit in present. Cu aceasta s'a dovedit i aici
posibilitatea unei cunoasteri a adevarului. Mijlocul de a ajunge
la el e, ca si in filosofie, desavirsirea metodelor entice, cerce-
tarea sistematica a fiecarii- probleme in parte panA In ultimele
ei radacini, In contrast cu arbitrariul rationalismului si scepti-
cisniului. Asa na. pasit, in locul parerii, a socotintei stiinta.b
Cu mult ihnainte de aceste aprecien i asupra insemnatului mo-
ment care este Inceputul istoriei stiintifice, aprecien i care mi se
par judicioase si, cu deosebire folositoare, mai ales acelora car
skit la inceputul cunostintilor lor in acest domeniu, pentru care
le-am si reda.t in intregime, d. Iorga, comentind lute() lectie a
sa de deschidere <Cum se scrie istoria. 1, comparatia unui istoric
german, Schlözer din Göttingen, dupa care (fa.ptele istorice se
intimpla si se pierd iarasi), zicea acesta, (ca brazdele pe care
o corabie le taie in Mare), rAspunde : (Nu cu totul. Nici eve-
nimentele naturale obisnuite nu dispar in adevar fara urrna :
efectul lor se sirute in viata ulterioara a lumii. Faptele istorice
lasa, insa, in parte, o urma sau urme, care se pot observa si
direct. Omenirea care a trait a lasat monumente de tot felul
cladiri, statui, tablouri, monede, vase, ustensile, morminte, in
sfirsit, urme serise..
Aceasta este, onorat auditoriu, ratiunea de a fi a stiintelor
ajutAtoare. ()data ce insa, departe de once neIncredere i in-
doiala rationalista. L'au scePtica, reconstituirea trecutului este
posibilA, taptele istorice s'au petrecut, trebuie sa se fi petrecut ;
doar atitea lucruri vorbesc despre ele pana in viata presenta :
institutii si asezaminte, credinti i legi, texte si inscriptii de tot
felul, personale, religioase i politice, in sfirsit fel de fel de ra-
masiti monumentale i plastice, obisnuite, private sau publice,
pana la urrnele cele mai vechi ale vietii protoistorice i preis-
torice, de dud organisatii omenesti mai mici sau mai mari,
grupe, popoare si natii, vietuind pe anume locuri, au -trait, au
crezut In ceva si au murit, lasind dovezi autentice clespre
toate acestea, fiecare categorie de aceste urme ale trecutului
studiate de sine, dar si laolalta, in legatura cu lumea si timpul

1-1898, retipAritä In Generalitàfi, pp. 75-76.

www.dacoromanica.ro
 ,140 Revif.,.ta Istoried

caror apartin, au a adAuga o trasatura sau alta in complexul

tablou, complex ea si viata, care represinta trecutul.
Bine 'nteles acum ca, si in aceasta privinta, programul a pasit.
!fleet, cu anevoie, treptat, bind i astazi in plin curs. Pe de alta.
parte 'MA oricine trebuie sa recunoasca' chiar dela inceput ca
nutuai stiintelor ajutatoare se datoreste in cea mai larga masura
daca si in cunoasterea vietii antice s'a ajuns la o conceptie din.
ce in ce mai desavirsita a cuprinsului i metodei ei : liana la
Vico, Voltaire si Buckle, cari aduc o intelegere din ce in ce
mai complecta a vietii popoarelor i rnenirii istoriei lor, pina
la Niebuhr, Mommsen. Ranke, Ed. Meyer si a., cari au pus
in aplicare aceasta concept:e in opere istorice la innaltimea ei.
vedern dar, ceva mai de aproape, cum a crescut si s'a
extins tot mai mult interesul pentru diferitele manifestari ale
vietii antice, ping a ajuuge la chiptil cum e inteleasa astazi. E,
cred, cea mai buna lamurire introductiva la chestiunea de cu-
prins i mctoda cu care se infAtiseaza istoria veche in cadrul
istoriei universale, miezul temei de fata.
Anticii, precum vAzurArn, scriau istorie, fie cu' scopul de a
piacea, fie pentru a invata. Ei n'au trecut, pe de alta parte, decit
exceptional limitele istoriei politice, ca izvoare servindu-se ex-
clusiv de traditia orala i scrisa. Numai Herodot la inceputul
Pausanias la stirsitul istoriei grecesti daca arata interes pentru
viata intelectuala i artistica, credinti si moravuri, de si de sigur
nu vom trece cu vederea nici pe Tucidide, alai' ales, care, att-
end sa capete o icoand adevarata a timpurilor mai vechi, se
ocupa de port si inarmare, de moravuri, de rela0i i navi- L

gatie, de desvoltarea economica, de resultatele descoperirilor-

din vechi morminte, etc., dind astfel un_cuprinzator tablou de
istorie cuturala grecesca 1. Tot asa, in genere, pentru istoricul .

antic, cimpul vietii istorice era relativ destul de restrins ; tot ce

nu era grec, respectiv roman, era barbar, despre care se putea
crede once, exceptie, intru citva, Herodot, care, insa, fireste, nu
se intemeiaza pentru aceasta pe o anume conceptie definitiva.
istorica. Pe de alta parte, critica si metoda se margeniau in mai
toata aceasta vreme cel mult la discutia veracitatii izvoarelor.
Interesant pentru a vedea ce material intrebuintau istoricii an-
' Ed. Meyer, o. c., p. 14.

www.dacoromanica.ro
 Revista Istorica 141

tici, este paragrafull 47 din opusculul lui Lucian (veacul al II-lea

d. Hr.) 1C6)C i5Toplav atrapc'efetv qcum trebuie set' se scrie istorial
in care se vorbeste numai de intrebarea martorilor si de ob-
servatia personalA Ar fi fost poate firesc ca de la o vreme
viata artisticà a trecutului sa-si alle un loe oarecare tnai in-
semnat in opera istoricA : doar incA critici de artà ai epocei e-
leniste polemisau cui se cuvine prioritate, lui Fidias sau lui Lisip,
clasicilor sau naturalistilor, ceia ce presupune o preocupare
destul de activA cu trécutui artei, atunci ca si mai tirziu, in
timpul lui Pompeiu, al lui Cesar sau a lui Neron, plin de cepii
ale operelor plastice mai vechi, sau de originate, pretuite pang
a fi dislocate si strAmutate fA.rd niciun scrupul. Alai departe
insA decTt in opera de critia. artisticA (Pasiteles), de eruditie
enciclopedicA (Varro Pliniu), sau de cataloage,n'a dus aceastA
preocupare. Abia Pausania.s, prin cAlAtoriile i studiile sale de
arheologie, geografie, mitologie i istorie laolaltA, deschide un
orizont mai vast studiilor de ,Antichitate, pentru ca insA, din
nenorocire, pe urmele operei sale Ilspr4771T.;-, sA se meargA abia
in vremea nouA
In evul mediu, istoria antichitAtii se reduce la o sumA de no-
tile amestecate cu povesti i le,g-ende. NouA viat Ii dA abia in
veacul al XIV-lea creatorul humanismului, Petrarca. De i, cum
vAzurAm, pe el nu-1 atrAgeau Statul sau societatea, ci oamenii,
personalitAtile, anticipind, am zice, cu veaduri innainte, in felul
lui Plutarh, pe Carlyle, acum insà incepe a mica si critica. in
Historia lulii Cacsarisl, pentru intiia oarà traditia este supusd
-unei de aproape cercetAri. Boccaccio, continuatorul sAu, pe 'high
opera citatA despre femeile celebre ale trecutului, in (De genea-
logia deorum», dA cea d'intiiu incercare de tratare unitarA a mi-
tologiei. De fapt, humanistii se ocupau mai mult cu studiul lite-
raturilor i limbilor vechi, mai ales poesia si elocventa latinA.
De o mai de aproape intelegere a org-anisArii moravurilor, a in-
tregii vieti reale a celor vechi nu se ocupA incA nimeni. De
altfel acelasi lucru se petrecea in tot cuprinsul istoriei univer-
sale 2. De si cercetAri, ma] ales in Roma, nu au lipsit sà se facA
incA din al VI-lea si VII-lea veac, abia Cola di Rienzo (Nicolaus

Ed. Didot-Dindorf, p. 270. Ap. lorga, GeneraliCifi, p. 29.

Wach3rnuth, o, e., p. 4; larga, Gerteralitäti, p. 30.
2

www.dacoromanica.ro
 142 Revista istoricd.

Laurentiits), vestitul tribun, da o 4rDescriptio urbis Romae eiusgue '

excellentiae» 1. Merite cu múlt mai mari ii cI4tiga insà la ince-

putul veacului urmator; Ciriaco de' Pizzicolli din Ancona, negustor
inbitor de antichitati; un fel ,de Schliemann al veacului al
; XV-lea. CalAtor in Italia,. Sicilia,, Dalmatia, Orientul grecesc,
Egipt, ,el adunä monumente si inscriptil, originale sail in desem4
nuri transcrieri,, fiind prin aceasta precursorul arheologia,
moderne, care, sa nu uitam ace.st lucru, de la calatorli a 'inceput
f)

ca s ajungA la opera de descoperiri i reconstitiri a timpu,

rilor noastre.; De cita insemnatate sint de' pilda desethnurile 'lui
Ciriaco de' Pizzicoli din Ancona 'ni putem face o ideie din faptul
ca, in ce priveste sculpturile Partenonului, desemnUri mai bune
posedam abia din veacul al XVII-lea, innainte de cunoscuta
catastrofa, ale unui desemnator din suita ambasadortilui frances
Nointel. in Flavio Biondo veacul al XV-lea &Idea inca -pe in-
temeiptorul topografiei stiintifice a Romei, 'cu <Roma instaura
,únclé ruinele sint explicate Cu autorii In mina, asa precurn in
J r
«Italia illustrata» tot el . &idea un tablou geografico-anticvaric
al intregii peninsule, astg.zi 'Inca de felosit peritru cercetari mai
departe ; de ase meni a sa .1,!oma.triumphans.: este o expnnere
Unitara a' Vieth vechilor Romani iv toate manitestarile ei. Cu
, Lorenzo' della Valle (Laurentius Valla) progresa, re de alta parte,
tsi critica istorica. in De falso credita et men. dita Constautini
donatione dtcla matio,,' 1446, Laurentius Vallä SoVedia ca fals
asa-z.sa donatiune a lui Constantin-celaMa're care Papa SH-
P vestru, pirghia de sustinerer a pretentitinilor papale fata de re-
Apud Wachsmtith, o. c., la- care sd se caute' amdnunte Cu privire la
cele mai, multe din datele de inai jos.-De si veche (1895), opera, lui Wachs-,
muth n'a fast Inlocuitd Inch de una noud, mai complectd. Cela ce dà in
diferitele ei capitole opera lui Alfred Gercke si E. Norden, Einleitung
die Altertumswissenschaft, Leipzig, 1910 si urm., 3 Vol., ca notite isto-
rice, poate servi cu foloS numai dupd ce acel,ce se Initiazd In aceste studil
a complectat capitolul introducti din Wachsmuth cu cela Ce spun asupra
aceluiasi lucru Sdlomon Reinach, In Manuel de kiilologie classique, 2
vol., 1884 si 1907, si Alfred Gudeman, Grundriss der Getchichte der klas-
sichen: Philologie, Leipzig-Berlin, 1907. Apoi 'se va ceti, in ce priveste
Renaiterea, Voigt, ,Wiederbelebuizg d. klassischen Altertums,1859, ed. II,
1893, de Max Lehnert, si diferitele biografii sau monografii asupi;a unora
dintre cele mai Insemnate personalitdti conduatoare In stadiile de anti-
chitate. Despre laturea arheologid a acestora,- care lipseste la Wachs- .-
muth, va fi, vortia r. d la vale.

www.dacoromanica.ro
 Re vista 'storied 143

galitatea franca a veacului al VIII-lea. Tot el dovedia, cel d'intiiu,

eg Tarquiniu Superbul nu e fitil, ci nepotul lui Tarquiniu cel
BAtrin, etc.
Veacul al XVI-lea, epoca humanismului ajuns la maximum
de putere, influentd si rAspindire, deschidea si o intensg
care anticvaricA,, cu Rosfeld (Antiguitatunv Romanarum corpus
absolutissimum) si Carlo Sigonio (De antiquo jure populis romani,
Italiae, provincictrum ; De Atheniensium republica ; De rebus Athe-
niensium et Lacedemonum ; Commentarii in fastos et tr. jump. hos Ro-
manorum, 1555). Fulvius i Marliani pun basele cercetArilor to-
pografice asupra Romei. Anticvarii cei mai de samg sint acum
francesi, influentind considerabil in directia cercetgrii vietii reale
a celor, vechi. Guillaume Budé (Budaeus), secretarul intim si
bibliotecarul lui Ludovic al este autorul unui cotnentariu
asupra Pandectelor, al unei monografii asupra mc.ledelor romane.
(De asse et partibus eius, 1.514), ca si al celei d'intiiu opere lexicale
mai mari asupra limbii grecesti (Commentarii linguae graecae,
1529)1. Gel mai mareodin toatg aceastg vreme este insä de sigur
Francesul ref rmat Joseph Scaliger, profesor la Leyda, principele
filologilor francesi, cum Il numeste Reinach, intemeietorul pe
base temeir e al eronologiei sistematice care-1 duce la istoria
cronografieg (De emend ttione.temporum, 1583, i complectar ea
acesteia, Thesaurus temporum, 'eomplectens Eusebii Pamphili Chr o-
n:con, 1606), numismat (De re nummaria, 1616) ca si epigrafist.
De pe urma cAlgtoriei acestuia in anul 1565 si urtngtorii la
Roma, Neapole i in Italia de Nord, strinse el simburele bo-
gatei colectii de inscriptii, date mai apoi spre publicare biblioz
tecarului lands Gruter din Heidelberg (7'hesaurus inscriptionum
antiquarum totius orbis romani, 1602), ca d'intiiu mare colectie
de inscriptii. Ina, de acum geniul, au mare (aquila in nubibus 1.1
numian ,in Franta si Germania acei ce urmgriau activitatea-i
prodigioasg) vedea ciar leggtura intre epigrafie i totalitatea
studiilor despre antichitate, indemnind pe Gruter sg o facg, ceia

Cel mai mare lexicon al aceleiasiOimbi este ¡net Thesaurus graecae

linguae, al lui Henric II Étienne (Stephanus), apdrut tot in acest veac
(1572) $1' relnnoit pand In vremea noastrd. Pandantul latin, de egalà Insem-
nAtate aproape, apartine unul Stephanus-Robertus Étienne si aceluiasi
veac Thesaurus linguae iatinae (1531-36), cel mai complect lexicon al
limbii latine pAra la Forcellini (1771). Cf. Gudeman. o. c., pp. 164-5.

www.dacoromanica.ro
 144 Revista Istoricd

ce insg acesta nu fAcu si nu se fAcu de nimeni incg doug vea-

curi. In once cas, directiunea italiang a studiilor clasice, care
ameninta sA degenereze intr'o simpig imitatio veterum, si aceasta
numai a Latinilor, cu neglijarea literaturii i istoriei grecesti,
inceteazg cu Scaliger. In locul estetismului el introduce critica,
In locul preocupgrilor partiale la care conducea acest estetism,
el se apropie, mai mult decit oricare innaintea lui, de idealul
unei conceptii universale a vietii antice. Aceasta duce la Fr. Aug,..
Wolf I.
Deocamdatg, Olanda acestei vremi dgcluse incA pe Iustus
Lipsius, innaintasul lui Scaliger la Leyda, cel mai ma.re filolog
al Terilor-de-jos. aplicat la antichitatea romang (De militia ro-
mana), ca si pe Jean de Meurs (Meursius),, aplicat la cea greacg
(memoriile lui in ?thesaurus antiquitatum graecarum al luí Gronovius,
1697-102). Unul dintre elevii lui Scaliger e si Philippus Clu-
verius (Kliiwer), din Danzig, calgtor Cu autorii clasici in mina,
creatorul geografiei istorice (De tribus Rheni alveis atque ostiis et.
de 'quingue populis quondam aecolis, 1611; Sicilia, Sardinia et Cor-
sica antigua, 1619 ; Italia antigua, 1629). Dupg metoda de criticg
severg introdusá de acelasi Scaliger, timpurile urrnAtoare ieau in
discutie o chestiune asa de insemnatg ca aceia despre istorici-
tatea traditiilor politice s,i religioase, care insa va fi pusá pe
de-a'ntregul abia in veacul al XIX-lea, de Niebuhr.
Acum, mai insemnat decit Cellarius, cu ale sale Historia antigua,
Geographia antiqua, Leipzig, 1691, si Not itia orbis antiqui, 17o -17o6,
(Cellarius mai este insemnat si prin aceia cA el cel d'intiiu sfirseste
istoria veche cu Constantin, timpurile noi incepindu-le cu cg-
derea Constantínopolului), sau cleat Johann Freinsheim, cu a sa .

Supplementa Livii, cea d'intitu expunere a istoriei romane pang. la

August, este Francesul Lenain de Tilletnont, en Histoire des em-
pereurs et des autres princes qzii out regué durant les premiers\siMes
de l'Église, 5 vol., 1690, astgzi Inca de valoare. Pe de alta parte,
lucrarea tipicA ce caracteriseazg nivelul pg.ng. la care izbutise
sa se ridice critica istoricà este dictionarul lui Pierre Bayle,,
Dictionnaire historique et critique, Rotterdam, ,1697. Incà odatA
cminciunile i fabulele traditiei erau explicate dupa sorgintea

fruinoasa biografie a lui Scaliger de Jacob Berney's (Joseph Justas

&anger, Berlin 1855), cu anexele, veche dar tot asa de valoroase.

www.dacoromanica.ro
 Revistalstàrjc 145

Aor: judecata preconceputa, nazuinta catre impodobire retorica

-infatisare fantastica, in stirsit neintelegerea l Veacul al XVIIIlea
inceputul celui al XIX-lea'.vor desilvirsi aceasta opera, fara
de care nu se poate concepe o icoanà adevarata a inceputului,
a originilor. Numai asa, precum vorn vedea, se va pregati te-
renul pentru a folosi o intreaga categorie de fapte noua, ad,use
de cercetarile !árhéológice, care, de la calatorii pregatitoare,
Incepind inca cu acelea ale lui -Ciriaco de' Pizzicolli din Ancona
continuind cu Pietro della Valle, cel 'd'intliu referent asupra
ruin elor dela Persepolis, cu marchisul de Nointel (1674), cu
Spon i Wheler (V oyage d'Italie, de Dalmatie, de Grèce et de Le-
mat, 1677) cu Paul Lucas (Voyages, 1704 1712 si 1719), cu
contele de Caylus (Recueil antiquités (;gyptiennes, étrusques, grecques,
romaines et gauloises, 7 vol., 1752-1767), cu Wood (Ruines de
- Palmyre, 1753; Ruines de Baalber, 1757) i Lerdy (Ruines des plus
beaux monuments de la Grce, 1758 si 1770), cu Stuart si Revett
(Antiquities of Athens, 1762 - 1816), Revett si Chandler (Anti-
quities of Ionia, 1769-1797), activitate organisata si' sustinuta
consecvent de la 1733 de acea Society of dilletanti, londonesa;
ai aril membri sint unii dintre cei citati mai sus, in sfirsit cu
acelea itáliene ale lui Winckelmann si Georg Zoega, vor ajunge
in a doua jumatate a veacului al XIX-lea la cea mai rodnica
epoca de descoperiri, schim-bind radical atitea dintre capitolele
,istoriei antice si, intre toate, capitolele ei de inceput.
In veacul al XVIII-lea, mai presus de critica, aplicata la istoria
romanä, a abatelui de Pouilly (Sur l'incertitude de l'histoire de
,quatre premièrs siècles ; nouveaux essais de critique sur la jidelité
de l'his.toire, 1727) si Louis de Beaufort (Discours sur l'incertitude
des cinq premiers siècles de l'histoire rounzaine, 1738), Giambattista
Vico, in ale sale Principi di una scienza nuova intorno alla com-
mune natura delle nazioni, 1725, aducea, impreuna cu o conceptie
mai vastà a istoriei, chematà sA imbratiseze intreaga viatà a
popoarelor, priviri foarte interesante asupra inceputurilor anti-
chitatii. in mitologie, Vico recunostea un izvor principal pentru
intelegerea istoriei primitive a popoarelor, ceia ce duce la Carl
Ottfried Muflier; in privinta Iliadei i Odiseii el are idei (d. p,
Homer ca personificare simbolica) care duc direct la Fr. Aug.

1 Wachsrnutli, o.,c., passim.

www.dacoromanica.ro
 146 Revista Istoria

Wolf; in vechea istorie romana, miturile, influenta greceasca

asupra lor, etc., Vico are conceptii care prevestesc... pe Niebuhr
Dar, pentru intelegerea pe base din ce in ce mai largi a an-
tichitatii, veacul al XVIII-lea e ifisernnat nu numai prin Vico
Voltaire, sau Montesquieu, care, dupa Bossuet,/aducea atitea
veden i originale, pline de intelegere, fata de Statul roman in
cresterea i decaderea sa, bine inteles, tot atitea sageti directe
indreptate impotriva regimului vremii sale, si nu numai prin
Gibbon. Alaturi de istoriile romanc ale lui CatroU i Rouillé,
de aceia universala, veche, orientalàveaca si romana a lui
Charles Rollin, citate, la Londra se incepea, de la 1'736, publi-
carea unei cuprinzatoare astorii Universale,, in care si istoria
veche isi are partea, i cea mai reusita 2 $coala istorica germana,
cu Schlözer, Gatterer si Splitter, se indrepta prin Schiller si Herder
catre o frumuseta de presentare si o comprehensiune de con-
ceptie care-i lipsiserä pana atunci. Studiile de antichitate fusesera
conduse pana In aceasta vreme numai de invatati italieni, francesi,
olandesi si englesi. Lipsa contributiei germane o explica Wachs-
muth prin situatia neprielnica politicä, fatà de care el aplica
spirituala vorba a hfi Lessing : .unsere schöne Geister sind selten
Gelehrte, und unsere Gelehrte selten schöne Geisterz. Acum
insa filologia îi intinde cimpul de preocupare, stabilind lega-
turi strinse cu arheologia, cu istoria, cu estetica literara : Er-
nesti 3, Heyne 4, Voss '; arheologia cistiga o insemnatate consi-
derabila cu Winckelmann metoda si critica se desavirsesc cu
Fr. Aug. Volf. E vremea and Englesii Stuart si Revett luau
cele d'intiiu desemnuri bazate pe masuratori ale monumentelOr ar-
hitectorice grecesti ; Winckelmann, cu a sa Sendschreibren von den
Herculanischen Entdeckungen, 1762, Cuprindea in largul sau cimp

1 Wachsmuth, o. c., pp. 14-17.

Wachsmuth, ibid.
Editii din Cicerone, Tacit, Homer.
Ed. din Vergiliu si Homer., dar siAkademische Vorlesungeuiiber die
Archdologie und Kunst des Alterturns, Braunschweig, 1821.
Vestitul traducator al lui Homer si Virgil. In ce priveste traducerea
lui Homer, sa se compare traducerea romäneascà a lliadei in romaneste
de d. G. Murnu, mai putin, fireste, momentul aparitiei ei la noi, care, din.
nefericire, nu 1nsdamnd aproape 'Ultra nimic si o atmosfera corespunza- -
toarc fata de clasicitatea elenica.

www.dacoromanica.ro
 Revista Istóricd 147

de privire cercetRri care, incepute in 1738, culminau cu desco-

perirea 1in 1753 a vilei <da papiri., fiind menite sa fie incu-
nunate in veacul urmator de cel mai desavirsit succes ; pe de
alta parte, a sa Geschichte der ,Kunst des Altertums, 1764, lega
istoria de arheologia artei, asa precum Fr. Aug. Wolf, prin
«Prolegomena ad Homerum sise de operum homericoram prisca et
ginuina forma variisque mutationibus et probabili ratione.emendandi.,
1795, facea acelasi lucru cu critica literara (Reinach). In aceiasi
vreme la Viena aparea «Doctrina nummorum veterum., 1792 98,
8 vol., de Eckhel.
Una dintre cele mai vestite descriptii de caldtorie. pe basa
anticvarica a acestei vremi, care, dupa veacuri, vazuse intre
altele reaparind la lumina. Herculaneum (171i) si Pompeii (1755)
si care avea sa deje chiar un poet de insemnatatea lui André
Chénier, apartinând ca inspiratie de predilectie acestei lumi
greco-romane a calatorilor i anficvarilor, cu toate obiec-
tiunile mai noua, spirituale, firesti, dar nu si tot asa de drepte :
«Voyage du jeune Anacharsis en Grèce., 1788, 4 vol., a abatelui
intre toate aceste fapte, un loe de frunte se
Barthélemy 1.
va insemna de sigur totdeaun3 i expeditiei lui 'Napoleon in
Egipt; de la sfirsitul acestui veac, expeditie care, prin descope-
rirea pietrei trilingve de la Roseta, a indrumat pe Champol-
lion la descifrarea ieroglifelor. Aceasta, ca i descifrarea cu-
neiformelor, legata de numele lui Grotefend (18o2), dar si
de acela al calatorului in slujba danesa Karsten Niebuhr, tata
rnarelui istoric german de mai tirziu, tare, dupa atitia altii, ca
Pietro della Valle (1621), Chardin (1674) Kamffer (1692), Cor-
nelis de Bruin (1714), aducea in Europa cele d'intiiu transcriptii
cOrecte (1774-78), avea sä schimbe in intregime, in cursul
veacului urmator, fatá istoriei orientale, egiptene, mesopotamice
si a Asiei anterioare. La Cairo se va, intemeia in curind chiar
un institut de egiptologie. Pe de alta parte, in Apus, in locul
Schlegel use anume intr'un loc despre cAlAtoriile lui Anacharsis cd
acesta vede lttcrurile, nu ca un Midi* Scit, ci ca un bdtrin Parisian", ceia
ce Bulwer complecteazd. : da, ca un Parisian, dar care, ni face impresia
cd n'a cdlAtorit niciodatd dealt in jiltul ski". V. prefata la cunoscutul roman
al acestui din urmA, The last days of Pompeii, 1834. ()rica de adevdrat
opera abatelui Barthélemy, pentru vremea sa, a fdcut multd vilvd si a
provocat un sincer entusiasm pentru antichitate.

www.dacoromanica.ro
 148 Rev,sta Ltorica

Herculanului, pArdsit de.; la 1766 atentia toatd se indreaptd

cdtre Pompeii, cu foarte frumome resultate, sub regimul Repu-
blicei Partenopeice, conduse de generalul frances.Championnet,
supt acela al lui Joseph Bonaparte, dar mai ales sub cirrnuirea
cumnatului ,si sorei Impdratului Napoleon, Ioachim Murat si re-,
gina Carolina: (Tentru intdia oard apd.rea, la lumina" un oras
provincial roman, cu bogdtia iui plind de gust si inzestrare ar
tisticl,. Napoleon insusi, care ca.racteriseaza. si in aceasta pri-
vintd a epocd. crea la Paris Museul Napoleon, apoi Museul
Regal, dupa museele italiene, romane si florentine, cultirnul
exemplu minunat al unui museu de stil romarp, cu o vddit&
pretuire pdrtenitoare a Romei si a lurnii vechi rOmane. O con-
ceptie mai largà cdtre care se indreptau de altfel toate studiile
de antichitate : pretuirea din ce in ce .mai complecta a intregii
' lumi antice, avea sd-si afle intruchiparea musecgraficd, conaple-
mentard activitdtii de recunoasteri si cercetdri, in Museul Bri-
tanic de la Londra.
In timp ce astfel Francesii si Italienii se tinea.0 tot alai mult
de antichitatea romand, Germanii i Englesii (acestia din urrnd da-
torità i relatiilor politice care-i indepArtau de Italia francesd) se
indreptard 'dare Grecia : in Germania Fr. Aug. Wolf si August
Boeckh, Gottfried Hermann si Immanuel Becker ; in Anglia,
Richard Porson si Petra Paul Dobree. Lord Elgin aducea. la
Londra, in primii ani ai veacului al XIX-lea, atitea dintre sculp-
pturile Partenonului si 'cu ele un numár considerabil de vase.
bron;uri, carnee, monede, etc. din toatà luinea greacd. Capitanui
engles William Martin Leake deveni intemeietorul ;,,,eografiei
stiintifice a Greciei. Edward Daniel Clarke, Edward Dodwell,
William Gell cutreierard Grecia cu Pausanias in mind, ca aka.
datd Spon si Chandler.- Tirins i Mice,ne, ccetdti sfintite de,
poesia homericà si de striVechile leg-ende, apar la lumina din
intunerecul preistoriei). .SoCietatea diletantilor,; pomenità, in-
treprinse in :1812 18 13 o noutd expeditie in Asia ',died i Atica.
Dupd Tirins i Micene, veni rindul frumoaselor ruine de temple
din Corint, Egina si Bassai 11110 Figalia. De pe rirma investi-
gatiunilor norocoase ale unei intregi pleiade de tineri arhitecti
iubitori de arta i antichitate, englesi, danesi i germani, prin
cipele de coroand Ludovic de Bavaria punea basele Gliptotecei
din' Manchen prin cumpArarea grupelor templului Aphaiei din

www.dacoromanica.ro
Egina, ande, zeci de ani dup. aceia, Furtwangler avea'sA con-
tinue sgpäturi cu resultate foarte fericite. De asemenca British
_Museum achisitiona frisa templului lui Apolion din Bassa (I814):
aceasta impreunA cu marmurele lar Elgin asigurarA de acum
Museului Britanic, intemeiat ca museu natknal la 1753, IQul .de
frunte pentru istoria artei grecesti, loe ce si-1 pAstreaza pilnä
in ziva de astAzi.
CercetAtilor atic li urmara altele in Grecia Mare si 'Sicilia.
Girgenti si Selinunt, in Meta.pont,la golful de. Tarelit. in 1820,
In insula Melos, intimplarea i'Acea sA se koala la lumina bucAti din
statuia Venerii, ce a lamas celebrA, legatA dea pururi de n.nmele
locului unde s'a- gAsit,'ajunsA prin vigilenta represintantilor fran-
cesi din Orient in Museul Luvrului. Tot aici ajunsera peste citiva
ani citeva din .rnetopele templului lui Zeus de la Olimpia, des-
coperite de arhitectal Abel .Blouet i arheologul J. J. Ditbois
(1829) de altfel Oliina, care avea sí-si cistige atita glorie
cAtre sfirsitul veacului, fuese recunoscutA incA din 1787 de con-
sulul frances Fauvel i'in i8o1 de geografal engles Leake.--in
stirsit, cu .alungarea Turcilor i intronarea in Grecia liberA a
principelui Otto de Bavaria (1833), o nouA erA se deschidea
cercetArilor arheologice : Acropolea Atenei fu curAtitA si res-
tauratl, se reconstitui templul Atenei Nike de la intrare. In-
scriptii si fragmente .nouA turA seoase la luminA. Ceia ce e mai
insemnat, ocietatea arheologicA. -('ApzatoXo-toeil 'Etn.tpsEy.), inte-
meiatA in 1837, avea sA porneascl mai tirziu lucrAri de cea mai
mare insemnAtate. Specialisti englesi i francesi luarA mäsurile
si fAcura .incA de pe acum planutile reconstituirii Partenonului ;
altii, ca Germanii 'Ross si H. N. Ulrich; cutreierarA tinuturile .si
insulele grecesti pAnA la Cipru. in 1846 .se intemeia *coala
FrancesA din .Atena cu cele d'intiiu mari num.e legate de activi-
tatea ei pentru cercetarea 'antiehitatii : Ernest Beulé (L'Aeropole
d'Athènes, 1853), Leon Heuzey (Macédoine et l'Aea.rnanie, 186o) si
Georges Perrot.

Nu am de sigur intentia, si nu e local, de a face aici o

nere mai intinsA, in legAturA cu toate numele i lucrärile care
au contribuit a fixa in veacul al XIX-lea, din ce in ce mai com-
plect, raza de preocupare si cuprinsul studiilor de antichitate,
intretinute continuu- prin descoperiri nouà dintre cele mai va-

www.dacoromanica.ro
 150 Revista Istoria

riate, pe tot Intinsul vechii culturi grecesti i romane, ca si al

cultarilor ce le-a precedat si le-a urmat. Ar fi sa depdsim eu
mult cadrul unei lectiuni de inceput si de orientare generala 1..
4hia In acest veac insd, istoria veche, datoritd cercetdrilor
speciale ale stiintelor ei ajutAtoare, in progres neincetat, a de-
sdvirsirii treptate a criticei si a metodei istorice in genere, supt
In( ce priveste arheologia, aceásta s'a fdcut pe lar k de catre Adolph
Michaelis, Die archdologischen EntdecklIngen des XIX. jahrfiunderts,
Leipzig 1906, de urde am luat multe din datele de mai sus si altele ce
vor turna, cartea .sa cuprinzind pdnd la data aparitici o insirare jndi-
cioas i suggestivd a tntitror fastelor acestei specialitdti. Si la noi, dupd.
magIstrala Istorie a Arlzeologiei a lui Alexandru Odobescu, operd al
cgrii caracter de torso splendid nu se poate regreta in de ajuns reapà-
rut in editie noria, care era foarte necesarä, la Minerva, 1919, supt ingri-
jirea profesorului C. Da mianovici), Teohari Antonescu a pUblicat supt
un titlu asilindnittor cu al lucrdrii lui Michtn.lis : Un veac de cercetiírt
arheologice" in Lumi !titirite, p. 196 si urrn., o sumd de observatii inte-
resante si inste, mai mult triad de caracter general. La acestea se poate
acIdoa astdzi ceia ce s'a spus tot la noi in ultimul thnp asupra aceleiasi
teme : iO ce priveste arheologia preistoricd de d. Tzigara-Samurcas in
Viaia ronalneasca, 1910, Nr. 10, p, 67 si un. bine informat ; lar, in ,ce
priveste arheologia clasicd (dupd Arheologia dasicti si rostul ei la noi"
a d-lui G. Murnu, lectia ,sa de deschidere a cursului de arheoiogie de la
Facultatea de Litere din Bucuresti, Convorbiri Literare, 1008, p. 525 si
tirm., ,succedatd de o Intreagd polemicS cu cl. Samurcas, polernicä care
insd 's'a invirtit mai mult in jurul cuprinsului national al arheologiei
, conceptia ei actual), dé cdtre d. O. Tafrali, in lectiunea sa de deschidere a
cursului de arheologie de la Facultatea de litere din. lasi, Evolutia ar-
heologiei i resultatele exploratinnilor arheologice, din Viata romd-
neasca, 1913, n-le 11 si 12, p.265 si urm. tocmai din potrivä. Ar fi o adevä-
ratd enigma aceastd aproapc totald lipsd de informatic in presintarea
evolu(iei arheologiei a profeSorului de la lasi, care, am ze in doi timpi
si trei miscdri, pornind de la Bulle si Sauer, cu greseli de Intelegere (ori-
ginile Statelor pentru ,,Staatgrandungen" s. a.), dar si o manierd ciudatA de
a cita, apeleazä la Perrot si se refugiazd la populará carte a luí de Morgan,
Les premières civilisations", a cärii conceptie de basd se pare cd nici
nn bdnuieste din ce vasta cliscutie controversatd face parte, dacd n'am
sti cl, numai printr'o croare, tragicd Insä prin urmArile ei, autorul acestei
lectiuni, de si cu o Indelungd pregdtire speciald pe tdrimul bizantinologiei,
a fost numit, fdrd nicio probd regulamentard, profesor de arheologie_
Astfel ca un epilog la cele spuse despre Teohari Antonescu la inceputul
lectiunii noastre, catedra sa este departe de a fi fost ocupatd, spre o In-
doitd pagubd a Facultätii de Litere din lasi, pe de o parte, a catedrei de
arhcologie si, pe de alta, a bizantinologiei : cea d'intiiu neocupatd, cea de a_
dona inexistentd, ciad ar putea fi represintatd.

www.dacoromanica.ro
 Revista lstoric5. 151

influenta romantismului §i a scolii medievale, ca si, nu in ul-

timul rind, datorita comprehensivitatii crescinde a spiritului mo-
dern, trecut prin baia de singe si profundele prefaCeri ale Mari
Revolutii si epocei napoleoniene, 'a ajuns sa capete, dupa evo-
lutia anterioara ce am schitat-o, bogatia si varietatea de surse,
intelegerea reala §i adinca in toate laturile manifestarilor ei,
pe care o are astazi. Niebuhr, Schwegler si Mommsen ; Boeckh,
Karl Ottfried Mtiller si Droysen; Grote, Max Dunker si Ernest Kur-
tius, pana la Busolt, Wilamowitz-Moellendorf, Belbch, P(.5hImann,
Ed. Meyer 'sint cele mai insemnate nume care infatiseazà ul-
tima evolutie a istoriei vechi, In cadrul istoriei universale, ca
pe de alta parte, in raporturile ei cu stiintele ajutatoare, in tot
ce ea a ajuns sà insemne pnn ele si represinta prin largile lor
perspective pentru viitor.
De fapt, dupd cum observa, minunat, acelasi Wachsmuth, noua,
indrumare isi croieste cale inca dela inceputul veacului al XIX-lea,
de cind inca. B. G. Niebuhr, trecind, cel dintilu in chip creator
de la scepticism la critica, punea capat idealisarii exagerate a
lumii vechi (1?6mische Geschielde, I, (1811; II, 1812), intelegind ca.
aceleasi puteri reale, materiale si sufletesti, au miscat totdeauna,
societatile. Oricit se vor fi mirat vor fi compa-
tmit pe idealii Elini, citiva ani mai tirziu; contimporanii lui Au-
gust Boeckh, elev al lui Wolf, care, coborind stiinta antichi-
tatii pe pamint, s'a pus sa. arate in amanunte administrarea
finantelor Statului atic, dind stiri asupra platilor, etc. (Staats-
haushaltuung der AthEner, 1816) i, noua directie era menita sA alba
In cursul veacului cea mai larga si rodnica aplicare, verificind
cunoasterea antichitatii supt o suma de raporturi noua, de la
inceput si pana la sfirsit.
Aceasta s'a implina pe urmatoarele 6.1 mai principale r) prin
:

reluarea asidua a calatoriilor de recunoastere, legate cu cerce-

tari, deocamdata isolate, dar pe base din ce in ce mai temei-
nice, strabatindu-se in lung §i in larg tenle de veche cultura
orientala i greco-romana, 2) prin opera de publicare metodica
a materialelor existente si a acelora noua descoperite, ceia ce,
tot in legatura cu calatoriile de recunoastere, dadu indemnui
Apud Wachsmutb, o. c.

www.dacoromanica.ro
 152 Revista Istorica

organisarii cercetarilor arheologice In stil din ce in ce mai .mare,

de catre toate Statele de cultura ale Europei, precum si de Arne-
rica, creindu-se institute speciale, largindu-se museele, sau inte-
rneind altele tioua : s'a ajuns astfel la. descoperirea, eclectic-
narea si orinduirea unui imens material istoric in toata plina-
tatea conceptiei moderne a vietii antice, material complect ne-
cunoscut veacurilor trecute : rnonumente de tot felul, opere de
arta, inscriptii, papirusuri, de cel mai variat interes cultural,
economic, administrativ, filologic, teologic, juridic, etc. ; in sfirs,it
3) printr'o atentiune continuu crescinda acordata regiunilor extra-
clasice ; alaturi de arheologia clasica, care, influentata si ea la
rindu-i de notia scoala istorica, se preocupd astazi de o potriva
de monumentele de arta ca si de once alta urmà de viata clá-
sica, preistoria, supt aceiasi influenta i liberata de multe pre-
judecati anterioare, deveni prefata istoriei in genere, se intelege
de o insemnatate inca i mai mare pentru istoria veche.
Paralel deci cu aparitia a o suma de cercetari de izvoare, de
editii de texte, de tot ce s'a lucrat in ultima epoca a filologiei
clasice, care, dupa asa zisul nou-humanism, admirator pana la
divinizare al elenismului i in specral al aticismului, ajung-e, dupa.
Fr. Aug. Wolf, la o conceptie mai potolita, dar cu atit mai
egala si mai justa, veacul al XIX-lea inseamna pentru istoria
veche, fireste din punctul de vedere din care ne-arn pus, acela al
cuprinsului si al metodei, al relatfilor i cu stiintele ajutatoare :
1. Nenumaratele recunoasteri cercetari in Italia si Grecia,
in Egipt, Mesopotamia si Asia Mica, Siria si Fenicia, Arabia si
Africa romana cu Mauretania. In ce priveste Italia, dela Hum-
bold, Niebuhr si Bunsen, de la Gerhard, Bendorf i Schòne,
Schreiber, Matz si von Ditlin, Amelung i Petersen, Helbig si
Heydemann, von Diitschk,e si Heinrich Brunn (inlocuit la Roma
de Helbig), ',Ana la Kekulé, von Rodden si Franz Winter,
Robert si Conze. Dela Kekulé i Heydemann, Colignon, Marta,
de Ridder s. a. pana la o epocà pe care voiu avea a o carac-
terisa mai departe -- in ce priveste Grecia. De la Champollion
si Rosellini, Richard Lepsius, Heinrich Brugsch si J. Diimichen,
pana la August Mariette, G. Maspero, Flinders Patrie, Ludwig
Borchardt si J. de Morgan in ce priveste Egiptul. De la!
Claudius James Rich, Layard i Hormuzd Rassam, pana la Raw-
linson ; de la Botta si Victor Place, Fresnel, Julius Oppert si

www.dacoromanica.ro
 Revista IstoricA 153

Thomas, pana la Ernest de Sarzec, Georges Perrot si acelasi J.

de Morgan in ce priveste Asiria si Babilonia '. De la Hamilton
Charles Fellows si Texiec, Ritter, Barth si van Lenep pana la
acelasi Georges Perrot, Burton si Drake, Humann si Puchstein,
Hugo Winkler ; sau Ernest Renan si Melchior de Vogilé, von
-

Luschan si E. Sachau, in ce priveste Asia Mica si Siria. De la

Karsten Niebuhr, Ker Porter, acelasi Charles Texier, Coste si-
Flandin pana la Marcel Dieulafoy, in ce priveste Persia. De la
Ludwig Borchard, Leon de Laborde, David Robert, ducele de
,Luynes, pana la Ernest Renan si, Charles Simon Clermont-
Ganneau, Ernst Briinnow' si Alfred Domaszewski, in ce pri-
veste Fenicia si Arabia romana. De la Thomas Shaw 'Dana la
René Cagnat, Paul Gauckler, Stephan Gsell, Delattre s. a., in
ce priveste Numidia si Mauretania. in sfirsif, in ce priveste
Sud-Estul european, de la Paul Dubrux la Heuzey, Perrot si
Daumet i altii mi noi, O superba desfasurare de sfortari pand
la jertfire de sine, de perseverenta i entusiasm tot asa de im-
' presionante, care-i insufleteste si-i poarta peste tot, ani de-a rindul,
une ori o viata 'ntreaga, prin regiuni putin cunoscute si greu
accesibile, nesanatoase sau neospitaliere, in vremuri end cele
mai multe dintre mijloacele de astazi nu existau si incet au in-
ceput sa-i ajute pe unii dintre dînii ! Pretutindeni interesul
pentru cercetarile lor merge crescind : initiativa privata i ofi-
cialitatea se intrec a-i ajuta, de la colecta marunta si pana la
ajutoarele i initiativele regale si imperiale. Preocuparea cu
opera lor devine una din necesitatile generale de cultura, ale
lumii apusene, pandantul necesar, de ordin suiletesc, al preocu-
parilor Cu lumea reala si viata practica, in care acelasi veac
avea sa inregistreze achisitiuni asa de hotaratoare.
2. 3. Se publica cataloage de musee ceia ce se Meuse si
mai innainte, d. p. catalogul Museului pio-clementin de la Vatican,
datorit celui mai mare arheolog al Italiei de la sfirsitul veacului
al XVIII-lea si inceputul celui urmator, Ennio Ouirino Visconti,
dar sporadic. La 1828, prin staruinta lui Gerhard, mai tirziu
autorul acelui vestit Rapport° volcente" §i caruia i se datoreste
asa de mult in ce priveste cunoasterea ceramicei antice, a mi-
tologiei artistice, ca si a antichitatilor in de obste, se pun la

SA nu se uite aid/ Ainericanii Hilpert i Peter, Heyne .$iyisher.

www.dacoromanica.ro
 154 Revista Istoric5.

Roma basele Institutului de corespondenp arheologied", functio-

nind mult timp ea asociatiune particular, ca sa ajunga de la
1873 o institutiune a fostului Imperiu german, cu o contrail la
Berlin si o institutie similara la Atena. Aici, la Roma, e leaganul
studiilor epigrafice romane", cum zice Michaelis, aceasta stiinta
incetatenita fiind de Bartolomeo Borghesi pentru a duce la co-
lectia capitala de izvoare epigrafice latine care e Corpus Inseripti-
onum Latinarum, supt conducerea lui Mommsen, dupa ce o mai
veche initiativa francesa in acelasi sens nu reusise a se intaptui.
Opera similara pentru istoria greaca, Corpus Inscriptionum Grae-
carum, incepea inca din 1828, tot la Berlin, supt conducerea lui
A. Boeckh. Am vazut ca. in 1846 se intemeiè Scoala francesa. de
At'ena. Din 1850, cu Auguste Mariette, urmat in 188o de Mas-
pero, Franta îi avea In perma.nenta misiunea sa arheologica
In Egipt. Anglia, Austria ii avura mai tirziu la Atena
lor de arheologie. In strinsa legatura cu calatoriile si descope-
ririle fura museele, consic:lerate ea arhive vii ale antichitatii, in
continua cre§tere, in frunte cu L,uvrul, Museul Britanic si cele
din urrna ridicate la innaltimea lor, Museele din Berlin.
Si in aceasta privinta, punctul de vedere anterior, ,estetic-
humanistic, trebui sa qedeze locul acelui $tiintific-istoric: Musee
noua se creara,din Italia pana in Egipt si Liana in Siria. Dupa
exemplul Italiei, Grecii incepura in curind sa-si e.claposteascà in
propria lor tara comorile trecutului, cercetindu-le prin fepre-
sintanti ai ei, strinsi In jurul Societqii arheologice gremti".
Resultatele catre care conduc toate aceSte sfortari, care au im-
pinzit intreaga lume veche, la inceput mai impetuos, dar cu infla-
carare, ca sa continue apoi mai incet, dar cu atat mai metodic
cu toate mijloacele pe care incepea de la. o vreme sa le puie la dis.
positie timpurile noastre ? Dar nu e un sing,ur capitol al istoriei
sale, care nu va primi, In una din multiplele ei laturi, modificari
esentiale. Si nu era decit firesc : lumea veche incepea sa se
cunoasca din ce in ce mai bine, nu numai dupa relativ
asa de putine, ale istoricilor si carturarilor" ei, oricit de comrn
plectate cu tot ce reusia sa descopere, pana i in cele mai Avg.-
site tablite cuneiforme si foi 'de papiruS; filologia orientala
cea clasica ; acum, lumea veche insài incepea sa apara de
supt stratul gros de *in/ i moluz, supt care zacuse atitea
veacuri, innaintea ochilor inminunati ai tumii noastre.

www.dacoromanica.ro
 Revista Istoria. 155

aceasta cu atit mai mult, cu cit a doua jUrnatate a veacului

al XIX-lea, in care trebuie,, de sigur, sa intelegent iv.remea de
la 1900 Incoa ce, nu inseamna numai epoca activa a calatoriilor
si cercetarilor, isolate intaiu, organisate pe urmà cu elan si me-
toda, in Italia si Grecia, in Egipt, la Tigru i Eufrat, din Asia
Mica si 'And in Ma.uretania. Cercetari destul de numeroase in-
cepura a se intreprinde tot mai des pana dincolo cu Inuit de
granitile maxime ale Imperiului roman mari Ocean° aut amnibus
longinquis": din depresiunile mlastinoase ale Germaniei-de-Nord,
pand in Scandinavia, de la Marea Bahia, si pawl in Caucas.
E o legatura de tapte in evolutia studiilor de antichitate care
nu trebuie trecuta cu vederea. Asa a decurs progresul.
Dupa ce astfel istoria veche, ajutata atita vreme aproape
exclusiv de filologie -
aceasta, de la Scaliger, considerata in
de obste als das Organon universaler Geschichtsforschung" l a
ajuns sà alba texte din ce in ce mai bune si mai multe, talmg.-
andu-le, analisindu-le si criticandu-le, obtipind astfel cele mai
veridice stiri ce puteau da, i aceasta a tinut intreaga epoca a
hutnanismului, care de multi se incheie abia cu Mommsen,
prin cglatorii amatori de antichitate i arheologii cercetatori
sistematici ai ei, porniti din lumea apuseana pe drumurile de
recunoastere ale Europei sudice rasaritene, precum si ale Orien-
tului, asa precum am vazuttnai sus , istoria veche a .ajuns sa
se gaseasca, relativ in scurt timp, in fata unui infinit mai mare
si mai variat material, pe care tolosindu-1, potrivit. i cu indru-
marea ce o capatase in genere stiinta istorica 'n vea.cul trecut,
trebuia sa se resiinta in intregul ei cuprins.
La aceasta crestere considerabild de material s'a ajuns in 9.
doua jurnatate a veacului trecut, pe de o parte printr'o organi-
sare mai deplina a cercetarilor arheologice, intreprinse de asta
data dupd un plan, in stil mare, cu o tehnica din ce in ce mai de-
savirsita i colaborarea arhitecturala si fotografica necesara, in
aceiasi variata conlucrare a epocei anterioare, pe de alta, prin
extinderea tot mai departe a cimpului de preocupare, dincolo
Cu /mutt de hotarele geografice i limitele in timp ale antichi-
tatii orientale i. greco-romane. Acelasi Adolph Michaelis zi.c.:e
de unde la inceputul veacului arheologia lucra numai cu ma-
. ,

Bernays, o. c., p. 62..

www.dacoromanica.ro
 156 Revista istoricA

terial roman, acum (1860-1870) privirea se 'ntinde din Sicilia

/Ana in Asia Mica, de la' Pompeii si din.Etruria pana in Egipt
vi Asiria",' si el se raporta in primul rind la arheologia artei. c-
Cit s'a intins pe urma acest cimp de lucru ?
In primul plan al erei nona ce se deschidea, in ultimul efort
al veacului trecut, al arheologiei in specie si cunoasterii antichitatii
in genere, stau de sigar : Charles Thomas la Knidos'si Halicarnas ;
Ernst Curtius, urmasul de la Berlin al lui Gerhard, initiatorul
si organisatorul sapaturilor, la Olimpia ; Alexander Conze, la
Samothrake si Pergam, Scoala francesa din Atena la Delos si
Delfi ; in sfirsit Heinrich .Schfiemann la Troia, mai ales de la
7882, cind are colaborator pe Dörffeld. Represintata in acelasi
timp de intregi .pleiade de cercetatoli din toate Statele de Cul-
tura ale Europei,.. arheologia,. inteleasa i aplicata cum a inceput
mai ales de acuma, a reusit sA schimbe, in relativ scurta vreme,
nu riumai tata istoriei orientale (Cea d'mtaiu), prin aceasta i prin
cercetarile din Asia Mica, Grecia si Italia ale istoriei grecesti
romane, prin descoperirea unui insemnat material monumental,
de inscriptii i papirusuri, a istoriei elenismului si Imperiului -

toman ; ci printr' o continua .adfneire i extindere a cimpului ei

de activitate, arheologia, continuu intretinuta prin recunoasteri
intetita, totdeauna., prin norocoase deseoperiri intimplatoare,
a ajuns sa arunce o lumina nona asupra intregii Europe insesi,.
gresit conceputa. mai innainte ca avand, nuntai acea cultura pe
,

care a primito de la lumea clasica, greco-romana, un mileniu

innainte i altui dupa, era c'restina.
E numai intimplare. ea, pornind de la antichitatea clasicà ca
domeniu de basa, unii dintre cei mai insemtati represintanti ai
arheologiei clasice, un Alexander Conze 2, un D6rffeld, Adolph
Furtwangler si Paolo Orsi, insean-ina tot °data o raspintie hota-
ritoare si in privinta extinderii preocuparilor ei. in timp ca in
Ispatiu, sau ca, in aceiasi vre'me, in Italia, supt influenta stapini-
.

Di-e arcildologische E.ntdeektingea.

' V. in ce priveste pe Alexander Conze, arheolog clasic i intemeittorul
sec.Ounii romano-germanice a lnstitutului arheologic german. mai innainte
numai cu doa5 s3tliuni. una romana i cealait6 ateniana, si care, peste
preoctiOrile-sPecialitfitii sale, asa cuni era InteleasA pAnil la dinsul, a
recunoscut insematatea aaleologiei ,nationale, necrologul lui Caro, in
Alitteilungen d. k. ateheiologischen Instituts, Athenisehe Abteilung,
XXIX, 1914, p. v.

www.dacoromanica.ro
 nevii4a Isteric5 157

toare a lui Luigi Pigorini, s'a trecut asa de r5pede de la clasi-

,

citatea romaa la preistoria italiotà ? De sigur cA nu.

La Olimpia, in Beotia, in vechea Atea, in Thera (Hiller von
Gärtringen), in Egina (Adolph Furtwänglér), la Orchomenos
tot asa in Asia MicA : In PeTam, la Priene i in Miletul ante-
persa.n, helenistié si roman, cu deosebire Germanii. La Delos
(Théophile Hornolle cu o sumä altii) si Delfi (Faucart, Hausoul-
lier i Homolle), la Mirina (Ed. Pottier, S. Reinach, etc.), la
Abae (Pierre Paris), la Ptoion (Maurice Holleaux), in Mantinea
(Gustave Fougères) i Tegea (Bérard), Francesii. in Megalo-
- polis, in insula Melos, la Sparta, dar cu deosebire in Creta,
Englesii (intre ei, Arthur Evans). In Assos i Siciona, la Herae-
onul din Argos si la Corint, Americanii, cari-si au de la
1882 Scoala lor de arheologie la Atena. De la o vreme, dupä
pilda celorlalti, Grecii însii, ocupati mai innainte numai cu
studii de epigrafie i numismaticA, acum organisati in jurul So-
cietätii" lor de arheologie" citate : la Dodona (Karapanos)
pe Acropole, in Epidaur, Eleusis (Eustratiadis) i Oropos, Mi-
cena si Tirins, Licosura (Kavvadias) si Thermos (Sotiriadis), in
ultimul titnp in Tesalia (Tsuntas). Austriecii in Samothrake
(Conze, Niemann, Benndorf), In Licia, la Heraeonul de pe piscul
Ghiolbasi (Benndorf, Niemann, Petersen, Studniczka) si la Efes
(Benndorf, Hamann, Heberdey) Olandesii in Argos, Danesii
In Rodos. Italienii aproape exclusiv in Italia, fireste intiiu la Pont.
peii (Fiorelli) si Roma, dar si aiurea ; in schimb, sträinii sint
foarte putini : un Petersen, un Puchstein, un Koldeway. Iatä
cele mai insemnate locuri i nume din intreaga activitate, asa
de variatä si de rodnia, pusä in serviciul cunoasterii din ce in
ce mai depline a antichitätii, represintind vremea de fericita
colaborare stiintificA internationalà, cAreia numai räzboiul i-a
pus capät, pentru a fi reluata insä, de sigur; dupä acesta, pe base
§i mai temeinice. in deosebi, ingustarea si ingrädirea stäpinirii
turcesti in Europa si Asia, totdeauna o neincetatä piedecl ori-

Dirt acest cadru de preocupAri fac parte si cercetarile de mai tirziu

ale profesorului romin e la Universitatea din CernAuti, Teofil Sauciuc,
in insula Andros, de pe ur,..a cilrora d-sa a publicat o intreagd monografie,
Andros, Untersuchungen zur Geschichte und Topographie der Inset, 'hi
Sonderschriften d. K. K. archtiologischen Instituts in Wien, VIII, 1914.
3

www.dacoromanica.ro
 158 kevista ¡storied

cArui progres, va avea de sigur urmArile cele mal bune si pentru

studiile de antichitate.
In aceiasi vreme insl, paralel cu cercetArile din lumea elasicA
urmate de acelea de la limes, §i vremurile mai vechi incepur21,
incA de timpuriu, sA atragA tot mai mutt atentia, ant in tenle
elasice, elt i jur imprejurul lor. Procesul nu era cleat eel mai
firese. OdatA ce lumea veche fusesd coboritA in chip definitiv,
incA de la inceputul veacului din innAltim ea legendelor, a figu-
rilor eroice si a virtutilor pure, pe pAmintul vietii istorice reale,
si am vAzut atitia faetori contribuind la aurirea acestei con-
ceptii, cu mult mai juste, de pe urma cAreia, de fapt, nu cAdea
nicio mArire, ci numai adevAratele mAriri aveau sA se ridice
de acum din lumea lor adevAratA cit mai adevAratA, a sApa,
nu numai prin preajma zidurilor, a unei eetAti, a unui sanctuar,
sau a unui teatru, pe unja strAzilor unei eetAti, sau a rAminea
In extas in fata unei statui, sau a unui monument oarecare, ci
a te cobori cu mult mai adAnc, nu numai in cAutarea celor mai
representative produse ale geniului uman, ei tot asa dupA urmele,
mai modeste, dar de multe ori tot asa de elocvente, ale lucrului
vietii timpurilor antemergAtoare era doar ultima consecintA
al celei mai simple logici, pe care vremea noastrA a fost che-
matl sA o ducA mai departe. Asa s'a format alAturi de arheo-
logia elasicA, ca discipling ajutAtoare a istoriei -vechi, arheo-
logia preistoria, o urmare, pe de altA parte, si a progresului stu-
diilor de geologie si paleontologie din veacul trecut, fatA decare
ea-si consolidA, ca discipling de sine, ineeputurile ; dar aceasta
nu ne intereseazA aici.
CereetArile de limes, cel renan, ca si eel dunArean, marcheazA
toemai, in chip plastic, punetul de intilnire 1a care au ajuns, au
trebuit sA ajungA la un moment, cele douà discipline avind
ea obiect cercetarea unui material de fapte asAmAnAtor si de-o
potrivA de insemnat pentru eunoasterea trecutului umanitAtii.
Asa s'a aiuns la o conceptie mai dreaptA despre barbari i «po-
poare de culturA» in eadrul lazuli vechi, recunoseut astAzi, prea
heleno- si romano-centric, ca sA intrebuintez o nemeritA expresie
a d-lui V. Pârvan, ajungindu-se astfel la o conceptie, radical schim-
batA, despre inceputurile acestora de pe urmA, pAnA a intra in
eursul deplin al istoriei universale.
Astfel se intelege astAzi istoria veche : ca o istorie a popoa-
relor orientale, a Greeilor si a Romanilor, de end si cum poves-

www.dacoromanica.ro
 kevista fstoried 159

tesc despre dinsii izioarele lor scrise, dar nu numai atit, ci, Inca
ca o istorie a lumii vechi, care cuprinde pe toate aceste po-
poare, numite, altele nenumite, lume din mijlocul careia toate au
purees, In intelesul ce se da astazi notiunii de rasa si de neam,
de unde s'au desfacut, in diferitele epoci, cele mai insemnate
dintre dinsele, pentru a juca un rol de frunte ; in cuprinsul
careia s'au pastrat legaturibin tot cursul vietuirii lor i unde, in
sfirsit, s'au zatnislit natii noua, ce au dus mai departe, peste toate
vicisitudinile secolelor, bunurile superioare ale umanitatii.
Cum astazi nu exista numai ce se serie sau numai cine
serie, asa a fost totdeauna. Vechile calificari i categorisiri nu
inseamna mai mult decit adincimea i orizontul de cunoastere,
posibile celor ce le-au emis, astazi incomparabil superioare. in
tot largul lumei vechi, din Spania i 'Ana in Egipt, din Britania
si pana in Scitia si Mesopotamia, una stiau cei vechi despre
-

toate aceste regiuni si viata lor trecuta, una a povestit despre

ele evul mediu si pana in veacul al XIX-lea, si alta stim sau
tindem a sti noi astazi : de la Boucher de Perthes pana la
Mortillet, la Emil Cartaillac si Siret, Salomon Reinach, A. Ber-
trand, Camille Jullian, J. de Morgan, Rutot i Déchelette; de la
Thomsen si Worsaae, pand la Montelius si Sophus Miiller ; de
la Schliemann si D6rpfeld la Schuchardt, Kossinna si Hubert
Schmidt ; de la John Lubbock si John Evans la Flinders Petrie,
Arthur Evans, Munro ; in siirsit de la Franz von Pulszky
Hampel la Moritz Hoernes, Volchov i Vasitz, von Stern si
Christ Tsuntas, Angelo Mosso si o suma altii. Dupa o inde-
lungata trecere de vreme, Manetho i Beros, Herodot, Varro
si Cesar, Tacit si Strabo se apropie, si ne aflarn in plin curs
al acestei desvoltari innainte de razboiu, de o noua i esential
deosebita interpretare 1,
* *

lata, onorat auditoriu, intregul Pimp de preocupare al istoriei

vecbi, asa cum trebuie sa-1 cuprindem astazi cu privirea, de la

' De la 1913, aceastä nottä orientare, general admisä, lsi are in, ca
priveste arheologia si un manual, conceput ca o vastä scriere colectivä,
Handbuch der Archdologie, Nliinchen, 1913, Erste Lieferung, v. Ankuadi-
gling si pp. 4 si 138-9, a lui Heinrich Bulle, profesor din Würzburg.

www.dacoromanica.ro
 16o IteviP,tn Ttore.

cele iívoare serse ale lumii vechi, cu toata viata de

cultura anterioara ce b conditioneaza si o explica, pìlnà chid pe
ruinele Imperiuluf Romei incepe eivilisatia noui.
Superba evolutie si ce vast si splendid °imp de studii pentru
d-voastra, dornnilor studenti, de pe urnia carora, generatii dupa
generatii, s asculte de la d-voastra, viitori profesori, fapte
pilde, concepte i idei, despre tot ce lumea a avut trai bun,
frumos si mare, sau rat], urlt i rnic, adevarat o
trecator si
etern ! Este firesc ca p9trivit lungului rastimp pe care-I ocupa
antichitatea in istoria universala, aproape 6.000 de ani, ea sa
cuprinda, fie si in simbure, aproaPe tot ceia ce constituie in-
susi sensul acesteia : eternitatea sufletului uman din ce in ce
mi perfect. Vast si splendid cimp de studii insa pentru d-voas-
tra i dintr'un alt motiv, tot asa de insemnat, motiv care e
una din ratiunile studiilor d-voastra academice : contributia per-
sonala pe care d-voastra, in viitorul a.propiat, raspinditi In tot cu-
prinsul terii, yeti fi chemati a i-o aduce. Nobíla i frumoasa
misiune !
Tara intregita astgzi, dupg, un vis de veacuri, prin tot ce a rA-
mas sangibs si tare in natia noastra, care indelung a rnuncit,
a suferit i a rabdat, ca .sA o merite, stntem, in cuprinsul
hotarelor de astazi, nu o alcatuire politicà artificiala, trasà acum
cu cond.eiul, sau indreptatita pe aici de _eel mult citeva sute de
ani, ci trasa de milenii, de catre mosii i striThlosii nostri, cariz in
aceste hotare i chiar dincolo de dinsele, au trait' din timpuri
itnemoriale i pana astazi. Prin Tra.:ci, i la vreme vom avea
acasia sA vedern dovezile 1, rad:'.,"cinile, noa.F.tre se rasfira a dine
In cea mai autenticä pura antichitate, part: in timpurile rre-
istorice, care, mai bine studiate .in intreaga Europa Sud-Esticg,
sint menite sa dea o alta fata istoriei antice a acestor regiuni.
Prin Daci, despre cari Tacit zice inteun loe nobilitatus cladibus
mutuis Dacus" de asemeni. Care din complexul de neamuri al
lumii antice numara nume mai representative decat Alexandru-
cel-Mare, Burebista,Decebal ? Intre elenism i romanism, «de la.

In Seminary.' aceluiasi an, am tratat, dupà sfatyl d-lui Parvan, despre

raspindirea nord-vestica proto-istorica si istorica a Tracilor, tema cu care
ma ocup de mai multi ani, precedind-o la exerc-itiilo practice, mai ales in
vederea studentilor basarabent,' bucovineni si ardeleni, de o introdugere cu
privim ¡deja originilor in istoriografia romaneasca.

www.dacoromanica.ro
 aevista Istorica 161

Rim*, dar pe un puternic substrat traco-iliric, atcstat §i ilustrat

din stravechi, prin numeroase ramasiti, in tOt cuprinsul Europei
Sud-Estice §1 al Daciei, ne tragem.
Mai mult astfel poate decit pentru toate natiile noastre su-
ron, istoria veche cu §tiintele ei ajutatoare : arheologia i pi-
grafia, numismatica si geografia aritica, iniseamna pentru nol, nu
numai preocuparea cu vechi stiri din autori cari, de altfel,
nici acestea nu slut adunate-i rinduite 1, ci, mai inuit decit
aceasta, preocuparea cu stiri si fuel-11H pe care le ascunde solul
nostru si pe care la fiecare pas le putem intilni, din Maramuras
pina In Valea Dunarii, de la Nistrul-de-sus si. pana la Mare,
de la Tisa si pana in Dobrogea : pretutindeni, a§ezari si mor-
minte preistorice si protoistorice, deposite si lucruri razlete, va-
luri, castele, cetati, drumuri, lucruri i tesaure barbare. Daca in-
teriorul Munteniei, Moldova, Bucovina si cea mai mare parte
din Basarabia sint aproape exclusiv preistorice, nu exista o mai
strinsa legatura de continuitate intre preistorie §i istorie ca in
Dobrogea, Oltenia si Ardeal. intreaga aceasta fume asteapta
cunoscatori ai tuturor celorlalte manifestari ale vietii vechi ce a
fost ()data la noi. Si ce prilej mai fericit de a cunoaste bine
tara însài, cu toate bunurile si neasamanatele ei frumuseti ?
Tara cum n'a fost innainte, cu alte indatoriri fata de bunu-
rile superioare ale culturii ¿are trebuie sa o represinte. Acestia
trebuie sa se recruteze dintre d- voastra. (,:u tot ce s'a facut pana
acum in vechiul Regat, In conditiuni de intelegere si solicitu-
dine absolut inegala si care numai inteo mica parte i§i aflà
explicarea prin cadrul restrins in care au trebuit sa se desvolte
' MA gindesc, in felul Recueil-ului lui Bouquet, pe care; de *i din 1733, Lid.
Jubainville II nume*te breviariul oicrui Cellist serios" ; in felul lui Zeuss,
Die Deutschen und die Nachbarstiimnie, mai not' numai cu o sutrt de ani
*i Incà atil, cu toatA reluarea operei lui cJe Mtilienhoff si R. iViuch. Ideal
ar fi in felul operei lui Vasile Latischev : Scythica et Cauca,sica e ve-
teribus scriptoribus graecis et latinis etc. 2 vol., Petersburg 1897-1906,
cAreia i-ar corespunde deci o Seythica, Thracica et Dacica. Pentru aceasta,
de orientare *i indemn, n'ar lipsi sA fie niel inceputul mai vechiu fActit
noi de A. Papadopol-Calimach in Columna Jul Traian, 1872, no. 28; 1873,
n-le 1, 2, 6, 7, 8, 10, 12, 13; 1874, n-le 4, 5, 7, 9; 187f, n-le 1, 2; 1876, pp.
125-126, 165-171, 213-221, 257-269, supt nurnele Despre scrierile vechi
pierdute atinOtoare de Dacia". Acela*i In Columna lui Tratan, 1877,
pp. 134-147 trateazA despre Hora(iu si Dacii".

www.dacoromanica.ro
 162 Revista Istoria

toate ; Cu tot ce s'a facut in provinciile alipite, de catre altii,

sintem totusi, inca pentru multh vreme, in fasa pe care alte .

natii au trecut-o de mult. In multe parti trebuie sa incepem,

intaiu, pe drumuri de recunoastere in propria noastra tara, asa
precum am vazut ca au pornit pretutindeni precursorii studiilor
moderne de antichitate.
Dar cu cIt mai mare trebuie sa fie rivna noastrd, a tuturora,
stiind ca 'n lung si 'n larg ne asteapta pamin.t intelenit de vea-
curl si milenii ? Recunoscind, prevenind risipirea sau pierderea,
1ndemnind i organisind colectionarea i pastrarea, studiind
dind la lumina, vom contribui astfel, incetul cu incetul, fiecare
In cercul i &pa puterile sale, la risipirea intunerecului ce aco-
pere astazi o parte asa de insemnata a trecutului nostru si al
umanitatii.
Cu aceste credinti i sperante ma' presint astazi innaintea
d-voasträ pentru a lucra impreuna.
loan Andrie*escu.

Un romantic poet al unitatii nationale:

ROMULUS SCRIBAN
comunicatie la Academia RominA

Intimplarea a Meat sa gasesc la un anticvar din Bucuresti un

numar dintr'o foaie literara pe care pand atunci n'o cunosteam,
Dacia literarei din 1868 a lui Romulus Scriban.
De la cele d'intiiu pagini, atit declaratiile lui Scriban, eft si
versurile remarcabile, pe care le publica in cele trei numere din
I-iu i in cele trei din al II- lea n-1 4 lipseste atrag luarea
aminte.
Scriban, tatd.1 arhimandritului si al protesorului de la Iasi,
Meuse studii la Turin, i, intors de acolo la 1868, pentru a se
aseza ca profesor la Galati, unde a lucrat multi ani pe terenul
didactic, incheindu-si zilele la Iasi, claunazi, era adinc patruns de
ideile care odinioara fusesera ale lui Asachi si pe care de ce

www.dacoromanica.ro
 Re vista 'storied 163

putin doudzeci de ani nu le mai represinta in literatura noastrd

nimeni 1.

Inteo $edintä tinutd prig lulie la Academie, d. lorga a scos la luminä

nomele loi Romulus Scriban, poetul iredentismului romln".
Activitatea acestui poet a fost remarcatà mai de mutt de cdtre Al. D.
Xenopol, care, In Istoria lui Cuza-Vodd, ocupindu-se despre literatura
din vremea marelui Domnitor, reproduce poesia lui Scriban : O noapte pe
ruinele Sucevei.
In 1866 Romulus Scriban a pub/icat o brosurd intitulatd Poeme, printrc
care se gäseste o frumoasä inchinare bisericii lui Neagoe Basarab de la
Curtea-de-Arge$.
In anul 1868, Scriban conduce revista Dacia literarl.", din care d. Iorga
a citat versul De la Nistru On' la Tisa", cunoscut probabil de cdtre
Eminescu.
De la Romulus Scriban au rämas o samd. de manuscrise ce dovedesc
o deosebitä activitate literarä. Intre aceste manuscrise se gäseste o into-
resantä poemä Stefanida, destinata pentru al patrulea centenariu de la
moartea lui Stefan-cel-Mare (1904). Lucrarea se allá in pästrarea fiului.
sail, d. Traian Scriban, magistrat.
Litre anii 1885-1900 'Romulus Scriban a publicat : Istoria econonziet
politice i Istoria comerfului. Fiind nepotul arhiercului Neofit Scriban,
episcopul de Arges, care pe vremea lui Cuza-Vodä dun aprige lupte
bisericesti, Romulus Scriban a fost un auxiliar pretios al episcopului. Pe
vremea aceia a tipärit Reflexiuni politice asupra episcopilor necanonici
romänesti din 1865". Bro$ura poartä numärul IV, ceia ce inseamnä cd in-
naintea ei trebule sä fi apärut alte trei.
Romulus Scriban a participat $i la. acte politice insemnate. In studiul
säu despre arhiereul Filaret Scriban, Constantin Erbiceanu spune cA, la
1857, Neofit Scriban, pe atilt-id arhimandrit si presidentul comitetului unio-
nist din Iasi, venid pe furls la Bucuroti, pentru a se pune in leaturd
cu membrii comitetului Unirii de aici, a trecut noaptea granita de la Maw,
fiind Insotit de poetul Romulus Scriban, care porta in sin documentele
Unirii.
Romulus Scriban .a fost pärintele arhimandritului, luliu Scribal), cunos-
cota figurä bisericeascd din zilele noastre.
Romulus Scriban a fost advocat si profesor secundar la Galati, unde a
colaborat adese ori la presa localä. Rbinulus Scriban s'a retras apoi la Iasi,
fiindcd niciodatd nu s'a simtit bine in orasul Galati, pe care-1 declara
oras de negustori".
Romulus Scribal) era un' b'ärbat de innaltd culturd, si toatd viata a ränias
un visätor intorigibil. El a murit la Iasi in anul 1912.
Aducid acestc citeva contributii la activitatea i persoana poetului
Romulus Scriban, rdmine ca cercetätori mai meticulosi sa stabileascA
valoarea operei."
n (Din ziarul Avintul".) Aurel Savela.

www.dacoromanica.ro
 161 Revista Istorica

Din acest punct de vedere el merita o cercetare, caci prin el

se vadeste o stare de spirit interesanta, care era de sigtir si a
altora dintre studentii trimesi in Italia, a unui Malinescu, de
pildg, si a atorva dintre intemeietorii otirii rioastre supt
Cuza-Vodg.
De la Italieni Scriban a luat forma poetica. ti umbla prin
minte ideia, ispititoare, a unui epos national ca acelea prin care
se onoreaza literatura Italiei timp de patru secole.
In Fulgerele lui Joe, presintate dupa tipic, cu argumentul.
cavenit, se infatiseazg Discordia, care
cu o suta de guri sufla minia cea paging.
Musa, tugind tin munte i in pgduri departe., sta pe virful
Pionului teribil.. Poetul trece tportile-i eterne.
Prin straluciri de fulgen, prin vifore i tunet.
Hidra cu tlimbile perfide i se infatis,eaza, pe and pe apele
Marii zareste
... de vifor groaznic invgluita foarte
A Roingniei barca ce se clatia pe valuri.
Descrierea furtunii e luatà dupg modelele sale iubite :
Ah, cine poate spune privelistea cumplita
Ce se desfasurase in fata mea uimith !
Din ceruri nicio razg nu stralucia s'o scape,
pi tulgerele numai sclipiau ades pe ape,
Incit era teribil abisul formidabil
and clocotia noianul cel incomensurabil
Si de la rgsarituri si pan apus avintul
Furtuni!or naturii cutremura pgmintul.
Ca sa fie sapata de inghitire Romgnia, trebuie sà intervie
Iupiter însui, nalt-tunindu-1 Joe., considerat ca tzin al Roma-
niei». El trasneste Idra, dar ea se preface inteo miri ad » de
alte dihanii. Iupiter trebuie sa loveasca din nou, apoi o stea,
Dacia Traiang, rgsare incalzind si refAcind cele inghetate in
ruina lor. Zina cere sg se indrepte barca, mintuitg, catre alt
term decit al trecutului de moarte»,
Caci unde va fi stirvul, i vulturii veni-vor.
O rugaciune se innaltg deci, recunoscatoare, catre ., cPenatul
dacic. :

www.dacoromanica.ro
 ilevista 'Ltorica 1:6

Acestui popor mare trimite.i iar ' unire

In freamatul de codri, in clocotele mgril :
Tu in etern protege-1 de spiritul trgdarii.
Poetului nu-i ramine decit a multami Concordiei.
Un episod de epopeie tratat italieneste e si in Fecioarele eroine,
cu subiectul luat din razboiul de libertate al Crete" and
Ca turma gratioasa de albe cgprioare
Pe 'naltul term al Marii frumoasele fecioare,
Vesmintele stringindu-si cu delicata mama,
Fugirti tremurinde de furia pagina.
Ca sa scape de Mameluci, ele se aruncg' in valuri, i hainele
lot calbira., ca lebedele de sgritura in noian :
Ah, caci n'am fost atunce, pe-acele 'nnalte ripe,
SA vA adun la mine, ca closca supt aripe,
Si astfel sA vA apAr de crudele pantere
sA vA scap la sinu-mi cu-a lui Ahil putere !
Ori cAci n'am fast sirena din valurile line,
SA va deschid palatu-Mi, sa locuiti ca mine...
Departe de acele salbatece hiene
SA locuim ferice Mewl de shene,
Simtind in blindul suflet eterna bucurie,
Gustind, etern ferice, nectar si ambrosie.
Si 1 vrea sa le intovargseasca acolo cu gindul :
Ca astfel, .cind tot Peru' se va umplea de stele,
Varsind radii pe ape, sg nu fiti singurèle.
si Horatiu, el ii cauta odihna, in retragerea sa de la
«Cosmoaia... El promite iubitei bucgtile acestea sint cele mat
slabe o cintare de sa rasune veaurile.
Oda italiana II atrage pe acest vechiu student in drept, cu
studiile mai mult sau mai putin depline. :Astfel in Icoana tau-
maturga in care G vorba de cutare chip al Maicei Domnului
facatoarea de minuni de la mangstirea Adatn
Atunce, o minune, in sferele sublime
Se 'ntinse non i spre ploaie si a sclipit multime
De fulgere, tune.t a clocotit natura.
A' cerurilor jghiaburi deschisera sus gura,
Si ploaie abundentg au raspindit pe lanuri.
OH in Meteorul, care incepe astfel, in versuri care nu sint
de rind :

www.dacoromanica.ro
 166, Revista Istoricff

[i De unde vii in neapte, o falnic meteor,

Si rinde duci pe aripi nebiruitul zbor.
Trecind prin ceruri singurt pe ca nemasurate,
De la eternitate pan' la eternitate,
Din margenile lumii tu vii neostenit " .

De negure, , de globuri etern nebiruit. -

' Jr, mai departe

Din infinitul lumii, de unde viiicum,
Trecind cu rapegiune in vesnicul tau drum '?
Datina italiana se simte si in versurile 'inchinate unui vas
,cazut in lupta de la, Costangalia.
Din Italia el a adus insa, nu: numai atila, nu numai cunes-'
tintile de limba care-1 faceau sa presinte tara sfiala etimologii
ca : bucur din buon cuore, Golia din guglia (tun), alaturi de haiduc
din cai duc si de bernevicihibernu,s nevicus, ci. un puternic
siint de latinitate, pe care, din fericire, nu-1 duce, pe urmele lui
'Eliad, "In limba scriselor sale. ACest simt Il face_ sa acorde o co-
virsitoare insemnatate Daciei.
Astazi, cind ea exista prin minunea reunita,. a unui 'nou snflet
In 'ilmanitate Cu constiinta luptatoare a neamului ne4tru, nu e,
zadarnic, sa se releveze, chiar i Peste multiplele defecte ale
unei forme adesea neegale, iubirea, dusa pana la tanatism
mapie, a lui Romulus Scriban pentru Dacia in toate, timpurile.
' O :cauta in titlurile lui Traian,, pe zidurile znuseelor italiene,
o urmareste in izvoarele antice, o descrie cu nesfirsita dragoste
§i mindrie, o cinta in natura, ca Si in trecutul ei.
lata lama In Dacia :' , -
,
'
Clatit-au mult-batrinul Pion carunta frunte.
Si vifore si viscoli a aruncat din munte: ,

A Daciei pleiada trebuie sa-si reclame ' drePiul. Cintind pe

noul estas yomin, el striga :
Sunati, 6 zari rogiane, a terii inviere
Si din a diminetii mult gingasa acere
Apropiati momentul, derit cu infocare
and patria sa-si ieie anticele hotare !
Din Nistru pan' la Tisa Moldova sa. se Aitinda
Si Dacia 1ntreaga in fine s'o cuprinda !

Doina, slavita, de dtnsul, n e pusa _in legatura cu Dacii, cári

www.dacoromanica.ro
 °riRevista Istoricà

slut, firesie, i Danai, ì numele Danubiului se adauge pentru

p mai deplina lamurire. Ea; ° doina; .ar ,fi fost cintata itaiu la
naruirea Statului dacic :
Atunci pastorul .dacic, sezind pe pise de munte
-i aruncind spre° sesuri privirile lui crunte,
Vazind puStie toate ruinele fuminde,
Penatii In cenusa, mormintele geminde,
La zinul lor Zamolxis cintara in padure
O doina mult duioasa, de dinsii sa se "ndurel
_
Iar. amintirea Romei se, adauge pentru dinsul, ca si ,pentru con-
, tempor,anii sài, end vorbeste de Qtiluseti, cmindru suvenir de -
glorii ai originilor Romeip 1.

' Din aceasta conceptie daco-romanä se desiace pentru el un

'erg patriotism romanesc, capabil de a gasi pe alocurea forme supe-
rioare, de o neAsteptata. Putere de expresie, a stilului poetic.
De atitea ori el cinta biruintile lui Stefan, caruia merge asa de
departe ca'-i atribuie i lupta de la Finta si alte patru, numite
aupa satele ecine. Ond se nimicesc ultimele ramasite ale auto.
noiniei ardelene, el cinta vesperele de acolo (pp. 61, 86). Se
face lauda Craioveie In versuri meaiocre, a Tirgovistii unde
amintirile "se insira prosaic, dar versul stie sa spifie cuviincios
despre acele ccete care dorm, in. urnele de piatra,,, si um, sen'ti
ment profetic insufleteste aceste nversuri
,
Iara tu$ cetate brava, o Tirgoviste 'batrina;
P ,

Martura nemuritoare de o glorie rominA,

Tu vei fi regina inca ; pe a tale 'nnalte turnuri
Vor mai anunta victorii,
Vor mai° filfii .stindarde demne de mAriri entice.
"

Dar ceia ce trece de valoarea obisnuitg, a Acestei Toesii Cu

versul tare,' ràsuntor, e descrierea Bratesului Salt :
Frumos e. 'n murgul serii, pe-a' Bratesului maluri,
Sa stai tacut cu ochii, pe 'ntinsele lui valuri,
Si sa glndesti la timpul ,cind Petru Rares fuse
Pescariu acestor ape...
Acest loe se'nveleste cu-a' noptii umbre sure
Si preste dinsul ,zboara furttmile obscure,
Si, cind ma uit pe dinsul, nu Ii gasesc hotare :
. ... ..
Priyirea mea se pierde ca pe intinsa Mare.
. . . . . . . .

',Este si,un cintec pentru Marslyes:

www.dacoromanica.ro
 168 Revista Istoria

Eu v;k1.batrinul Emus, privirea mea sé pierde

De-aici pe-a celui munte nAltime vesnic verde,
Pe cind pc fluviul clack un codru 'ntins de nave
Mi-aduce drag aminte de timpurile brave.
lar din lacasul umed al apelor azure
Eu vad sirena noptii prin trestiile sure,
Pe cind pe termul verde zaresc lucind mii focuri
A' laielor nomade...
Si cele mai frumoase versuri sint acelea care trezesc vechiul
Hotin
Zefirii adiaza in coamele carunte
A' codrului Moldovei ce murmura pe munte,
Dar in Hotin vitejii, de arme coperiti,
Nu mai pIndesc la straja pe murii nAruiti.
In vale curge Nistrul, inveluit de noapte..
Azi acvilonul singur mugeste prin fereste,
lar cornul nu mai suna pe 'nnaltele ei creste.
$i tu, Hotin eroic, cazut-ai in ruine,
and isi schimbara cursul latinele destine.
Dragonul tau cel groazn'c azi suiera 'n pustie
$i bourul razboinic s'ascunde 'n vizunie,
lar acvila romina suspinA In catune.
$i iata ce vede poetul in trecutul de nIvaliri al bintuitelor
locuri :

Tu le-ai vazut atunce, Hotin, a noastra fama

Fugind ca niste turme de portile-ti de-arama,
Cind au strigat vitejii pe culmea ta alarma,,
Cind s'au suit in pirguri cu arcele ce sfarrna.
Dorinta lui de-atuncea s'a implinit astazi.
SA mai rasune Inca al vesperelor clopot,
Sa Mai aud pe cimpuri al ostilor greu tropot, °

SA mai privesc pe-aceasta 'unAltime colosala

UrcatA pan' la nouri flamura triumfal4.
5i-atunce sa ma mingiiu de lacrimi si suspin,
Vazind al nostru bour pe dacicul Ho
inteleasa astfel, literatura e pentru el, dupA ô nobila concept;e,
sufletul si pa'adiul unei nati uni. Piere un popor politiceste,
corpul sau i vesmintele sale le impart strainii ; insa, dacà acel

www.dacoromanica.ro
 Revi,ta 16)

popor pastreazit literatura stramosilor si, limba, moravurile si

religiunea sa, atuncea sufletul sdu se intrupeaza iara, renaste
creste In timp nou, spre gloria si s-pre mirarea veacurilor.
Natiunea romina, impartita in trei Imperii, a trait cu toate
acestea in literatura sa §1 In Biserica sa, unde a auzit in tim-
puri barbare limba stramoseasca in credintile ab Antiguo, repe-
tate si intarite din veac in veac, prin legi nationale §1 prin stra-
'

lucirea armelor sale. Literatura dard mintuie un popor ca si

puterea armelor. si va fi pentru toate veacirrile pururea adevArat
preceptul stramo§ilor nostri romani ca nu numai prin arme se
mintuieste republica.

Literatura mareste popoarele, invie pe cele moarte §i sprijina

pe cele cAzute. Ea este mama copilariei lor, Musa barbatiei lor
si toiagul batrinetelor lor.
Fericit poporul care cunoaste acest adevar ; el resista cu.-
ceririi si, ca lumindtorul noptii, lumineaza In noaptea timptirilor
prin operele geniului su, intretine flacara spiritului national
perpetua Patria..
Frumoase cuvinte, in cel mai bun sens altelei mai sanatòase
directii ! Ele aCLIFA atitea insuficiente si o inegalitate adesea
desperanta. Dar mai ales aceste idei, ea si sonoritatea i stra-
lucirea unor versuri, ca si fiorul de trecut, ca s,i iubirea pentru
cuvintele i intorsaturile populare, ea si onestitatea laborioasd
a rimei bogate, arata cà innaintea luminii lui Eminescu erau
.

licariri care o prevestiau. Cum, in literatura universala, In El-

vetia germana un Leuthold are adesea in acelasi timp unele din
notele lui Eminescu, 'in ,Pea; romaneasca, pe care o uitam de la o
clica la alta si mai ales de la o generatie la alta, un Vasile
Bumbac, un Rornulus Scriban arata ca individualitatea geniala
se desface pe un fond de sentiment& si idei comune.
Valoarea noastra culturalà nu poate decit sa creasea prin
aceasta.
N. iorga.

www.dacoromanica.ro
 1Ô Revista istorid

Vechimea culturii porumbului la noi

Comunicatie la Academia-Ro-aliad

La ce data s'a introdus porumbul la noi, care acopere cu bo-

gatele lui recolte o mare parte din tarinile romanesti ?
In Apus se §tie ca el apare numai spre sfirsitul veacului
al XVI-lea ca yriu tureese (blé de Turquie, gran turco), ori ca
grin de America., de Guineia), cgriu de Spania.).
In ce priveste patrunderea lui la noi, iata ce ni spun izvoarele.
Pan in epoca lui Mihai Viteazul el e inlocuit cu meiul, ma-
laiul, care se cultiva farte larg si din care, pe atunci, se facea
matunga. Graziani, ca i vechiul medic al lui Stefan cel-Mare
§tie nutnai de gnu: catita griu se samaria., spune el, (cit
trebuie pentru traiul anual; nu samaria innainte de I-iu
Numai Joppecourt, la inceputul veacului al XVII-lea, vorbeste
de rodirea pamantului moldovenesc in «gnu, orz, ovas si meiu. 3.
Matnaliga de meiu e pomenita de Bandini, la 1646, in acesti
termini : .[Calugarii de la Bistrita Neamtului] socot ca o des-
fatare daca maninca la hramuri mari o placinta coapta in spuza
din Ming de meiu fara adaus de sare. 4. Mai mult de jurnatate
de veac mai tarziu, Dimitrie Cantemir serie ca meiul ce] mai
frumos se face in Moldova-de-sus, pentru care s'a si ivit intre
ai nostri proverbul : meiul n'are coajd in Moldova-de-jos, in cea
de sus marul .. Se a dauge, vorbind, tara indoiala, de mamaliga :
Macinind meiul, II amesteca cu alga §i-1 coc in forma de pine ;
cind e calda [placinta], adesea o maninca cu unt.5. in 1668 o
vinzare se face pe merte de meiu si de sacara , O insemnare
din acelasi timp §tie numai de grill, sacara, malaiu, orz, ovas 7.
Hurmuzaki, VIII, la a. 1504.
Legrand, Deux vies de Despote, p. 169.
Papiu, 7'esaur,
Pro deliciis habent si ex mili( contusi furfuracea farina tortam sub-
cinericiam sine salis condimento in magnis festivitatibus comedant (An.
Ac. Rom., XVI, p. 235).
Milium in superiore Moldavia quam elegantissime nascitur, unde inter
nostrates ortum proverbium: milium in inferiore, malum in superiore
parte Moldaviae corticem non habere. Hoc contusum pinsunt et ad panis
formam coquunt ; idem, dum adinic calidum est, frequentes cum butyro
comedunt"; Descriptio Moldaviae, pp. 27-8.
GhibAnescu, Surete i izvoade, IV, p.117 (126).
Uricariul, XXIII, pp. 288-91.

www.dacoromanica.ro
 fe vista Istoriea ill

In Tara-Romgneas era asa de intinsg aceastä culturg, incit

pe vremea lui Radu-Voda $erban, indatg. dupg Mihai, se po-
.

meneste <birul mglaiului. NIA la 1771 ea e mentionatg in

Moldova 2,
Nimic nu dovedeste c porumbul s'ar fi introdus printeo
surg domneasca, In yremea lui $erban Cantacuzino, la Munteni,
decit aceasta mentiune in raportul, de pe la 1770, cgtre Ru§i,
al generalului si Ban Mihai Cantacuzino Mggureanul : <Acest
Domn a adus intgiu porumbul, cgci mai innainte nu era" 3, ---
cum a fAcut si fabrica de postav de la Afumati.
Del Chiaro, vorbind despre Tara-Roingneascg supt Brinco-
yeanu, II cunoaste insg. El spune asa : <In Muntenia se ail de
douà ori pgrnintul toamna si apoi se samgna griul, care, inna-
inte de a ninge, creste Ong h innaltimea de o jumgtate de
palma ; adgugindu-se apoi zgpada, cade acela, si primgvara
creste iargsi pgrdi la maturitate. Meiul se samgra primgyara
se culege in Iulie. Porumbul il formentone o sia gran turco ---
se samgng tot asa primgvara si se culege in August 4.,
Numele de porumb, dupg analogia porumbului, a porumbelului 5
cu acesta sAmgnind stiuletele , de pgpusoiu, dupg, asgrna-
- narea cu pgpusa, de cucuruz, care nu poate veni dintfun izvor
comun latin, din causa tirziei introducen a plantei in Europa 6,
ci pare a yeni din comparatia bobului cu insecta buburuz, aratg
noutatea pe parnintul romgnesc a plantei acesteia. Popusoiu e
la 1743 si numele unui Tigan 7.

Uricariul, 1, p. 138.
Studii doc., VII, pp. 23, 94-5,
Aircbg Icpeps xcd Tò ItOpol3p.ra, g.nscail .r.6 icp6Tspov 8v TOV ; laTopfx vi);
xEc4, editata de frafii Tunusli, Viena, 1806, p. 285.
In Valachia arano due volte la terra nell'autunno, e poi si semina
grano, il quale, prima che nevichi, cresce all'altezza di mezzo palmo ; so-
vraggiungendo poi la neve, cade quello e a primavera torna a crescere
sino alla maturita. 11 miglio si semina la primavera e si raccoglie nel
Niglio. 11 formentone o sia gran turco si semina parimente la primavera
si raccoglie l'agosto.
Delle rlvoluzioni delta Valachia, ed. N. lorga, p. 31.
Se zice si porumbi la plural (v. Studii si doc., VIII, p. 149, no. 21).
6 Si Austriecii zic Kukurutz ; ibid., p. 152, no. 167- Italicnii au hisS, dia-
lectal, 1mi spune d. Sextil Puscarin, cocoriza.
Uricariul, XXI, p. 414.

www.dacoromanica.ro
 172 Re vista Istorieg.

Intäia oarg am g,Asit In Moldova, uncle porumbul 1-ar fi impus

Constantin Mavrocordat 1, mentiunea «pgpusoiului. in 1741,
°Ind se vorbeste de oprelistea cererii de a se da gräunte de
cal" 2, aP°i in 17443.
La 1752 era tobiceiul. la Munteni cà «porumbul sä dijmu-
ieste cu pogonul, de pogon cite 4 baniti de pornmbu, i banita
de ocil. 22) 4 Aici in 1VIoldova, la 1776, se socotia ca un abus
chid «dejma din päpusoiu nu se lua dupä obiceiu : din ro prgjini
una, la vremea culesului, se lgsa pgnà îi stringeau pg.pusoiu de
pe taring., s,i apoi mergea de le lua cite doug päträri de grgunte
de pgpusoiu de tot pogonul. 5.
Am spus cà räspindirea iute a porumbului s'a datorit fa ptului
cg. Turcii nu-1 cereau de la) noi, dorind numai de pine. Totusi
iatA cA la 1735 Ina ggsim märturia fetelor unui Ionià Clijan,
din Moldova, care aratä a au fost suite a-si zalogi mosia pentru
.:cA' «tatäl lor rämäsese dator cu 50 stamboale päpusoiu unui Turc
Mimici. 8. Mentiunea insgsi a «stamboalelor., a m'a'surilor de
Stambul pentru mäsurarea porurnbului, nu e fArl importantä.
Chid !msg., pe la inceputul veacului ale XVII-lea, se aratä
obictele de export la Constantinopol, e vorba numai de «gnu,
uñere, unt, catramä sau cascaval, brinzA. 7, de si tot acolo, in-
,

sirindu-se «roada pämintului din sgrngngturi», gäsim: «grit; orz,

ovgs, meiu, porumb, pgnichiu i riscg» 8. La sfirsitu.1 aceluiasi
veac, Poarta nu rechisitiona i acest «gnu turcesc. 9.
In Ardeal, unde Guvernul opria, la 1686, ca el sA inlocuiasa
griul, cucuruzul a.pare mult mai tärziu i numai ea'zlet ". Aici
s'a pästrat, mult timp, echivalenta cucuruz sau ruälaiu?. Dar
Phi lipPide, reurfpacpcxbv Tiu 'Poup.ovvEx4, pp. 93-4.
Studii si documente, VI, p. 311, no. 9. Dar si grAunte treierate" la
Nine"; ibid., p. 220, no. 72.
8 Ibid., XVII, P. 216.
4 Ibid., V, P. 197, no. -68.
Uricariul, XXI, p. 215.
Ibid., p. 206.
Ibid., XIII, p. 53.
8 Ibid., p. 57. ,
Doc. Callimachi, I, p. 52, 'no. x. Cf. 5i foarte buna notitg a d-rului
Felix, In Enciclopedia romand, la art. zea mays.
" Studii si doc., XIII, p. 154, no. 528,

www.dacoromanica.ro
 Revista istoriei 173

la 1815 se aduceau acolo, din Moldova, 20.000 de chile de cu-

curuz, de si exportul acestui articol trecea ca oprit, ha inca (in
chipul cel rnai strict :
Acestea sint faptele. Venim la interpretarea lui Cantacuzino,
care, scriind pe la 1780, avea tot interesul sa atribuie unuia din nea-
mul su inovatia introducerii porumbului. Dar, pe de-o parte,
stapinirea lui Serban Cantacuzino a fost foarte scurta si impo-
varata de multe griji. Un contemporan, Del Chiaro, nu-i atri-
bule o asemenea invoire. lar pentru epoca lui Brincoveanu el
vorbeste de ace asta cultura ca fiind orinduita, cu soroacele ei,
asa de bine cunoscuta, incit nu simte nevoia sa spuie un singur
cuvint despre inceputurile ei. Dar totusi ea nu era asa de im-
portanta incit sa lucreze pentru export : in condica de soco-
teli a Domniei, ca in cronica oficial a lui Radu Greceanu
e vorba numai de fainà si de grill, trimes cu obroace ori chile
de Stambul sati de orz.
Slujitorilor li se impart speaie de gnu de li s'au facut pine" 2,
manastirilor obroace de griu"
Intrebarea se pune atunci : nu s'a facut oare o confusie intre
acest Serban-Voda si Radu *erban de la inceputul veacului al
XVII-lea? Introducerea porumbului atunci ar fi in legaturA Cu

cu mamaliga lui cu tot ,

ceia ce se petrece in tenle apusene. Malaiul de care se vorbeste
malaiul cu nurnele caruia e po-
reclit si Mihai Viteazul la Sasi, instamna si azi, pe alocurea,
,

porumb.
Daca totusi s'ar Ostra data introducerii care se primeste de
obiceiu, mai potrivit pentru o astfel de «ideie economica ar fi
altcineva decit Serban Cantacuzino, i anume fratele &III Con-.
stantin, care statuse ca scolar in Turcia si care revenise in tara'
din Italia, unde acum cultura porumbului era foarte raspindita.
D. Sextil Puscariu imi ob3erva ca in Sardinia si in alte parti
italiene se intimpina chiar nume asamanatoare cu acela de cucuruz.
Cit priveste Moldova, daca al treilea Mavrocordat ar fi in-
trodus porumbul, cum se face oare ca in Condica de porunci a
Documentele Callimachi, 1, p. 221, no. cf.xx; p. 222; p. 224, no. 172;
p. 225.
Aricescu, Revista istoricd a Arhivelor (Condica brIncoveneascl).
3 Doc. Callimachi,I, p. 148. '

4 In Italia tnAmAliga se chiama $i milliossa. .

www.dacoromanica.ro
 key jata istorica

lui Constantin-Voda, care cuprinde peste o mie de acte, nu se

aflà un singur cuvint, un rind macar de recomandatie in acest
sens, de si se cuprinde innuntru i toata gospodaria terii ? De
ce se vorbeste, e adevarat, de «graunte ), care pot fi ins6 si de
orz si de ovas, dar numai in general de. pine, de «pinea» de un
singur fel ' ?
De ce, apoi, in ordinul catre Manolachi Costachi, specificindu-se
de ce grine e vorba, se arata numai pretul la chila de griu si la
chila de orz 2 ? De ce, end Poarta cere sa se «cerce pretul)
produselor Moldovei, al zaherelei, se insira, nu popusoiul, ci
laiul, dug, orz, unt, miere, ceara, sau, pastrama, «cercheziaga.,
fasole i numai innaintea brinzii 3 ? -

De ce, in laudele ce si le comanda Domnul in Apus, nu se

aminteste acest act civilisator ?

Si intr'o tara si in alta trebuie admisà o mai veche cultura

r
restrinsa, pe care numai de la un timp mult mai curind in
Tara-RomaneascA a facut-o mai deasà nevoia de a pastra
,

pentru noi un produs de care Turcii, lacomi pentru toate ce-

lelalte, n'aveau nevoie decit ca negustori.
Turcii insa, in timpul razboaielor cu -Ungaria ale lui Soli-
man- cel-Maret, pana dincolo de jumAtatea veacului al XVI-lea,
ni cereau, cum dovedesc documentele pastrate 4, numai griu
orz. A urmat o epoca de lupte cu Persia, cind furniturile mi-
litare se luau de aiurea, lar, end Sinan-Pasa a reinceput raz-
boiul cu Imperiul Casei de Habsburg, terne noastre fura mult
timp in stare de rascoala.
Dupa aceia, daca in campaniile polone noi trebuiram sa dam
hrana ostilor otomane, Domnia lui Murad al IV-lea inseamna o
lunga serie de razboaie asiatice, care permise lui Vasile Lupu
si lui Matei Basarab o politica libera, mergind pana si la raz-
boiul purtat pe sama proprie. Brincoveanu a dat, lute° noua
V. d. ex. Studii si doc., VI, p. 313, no. 711. Un singur fe! de Mind,
p. 327, no. 823; un singur fel de pine la conace, p. 347, no. 1007.
2 Ibid., p. 332, no. 863. E vorba, in adevAr, de exportul silit la Turci.
z Ibid., p. 371, no. 1209.
N. lorga, Docunzente si cercetliri asupra istoriei financiare si eco-
nomice a Principatelor Ronane (extras din Economia NationalA"), Bu-
curesti 1900, P. 177 si urm:

www.dacoromanica.ro
 fievista fstoricA

serie de lupte turco-austriece, numai griu stdpinilor sdi. Cind

dupd 1730 campaniile pentru posesiunea Principatelor se por-
nesc, cererile devin tot mai dese si nevoia culturii ale Aril
produse nu erau cerute de Turci se impune tot mai mutt.
E explicatia simpld a unei mari prefaceri economice.
N. lorga.

C R Olt Ire
Sgpliturile de la Curtea de Argetc.
Supt harnica ingrijire a d-lui V. DrAghiceanu, sapdturile din
vechea bisericd domneasca a Argesului continua. Descoperirile
fäcute pand acum vor da de sigur prilej unor indelungate si
anidnuntite cercetdri. Se poate totusi incerca, late° ochire de
sigur superficiald, o revisuire sumard a celor gäsite, o resumare
a träsaturilor caracteristice ale comorii scoase la iveald de no- -
rocul si priceperea secretarului Cornisiunii Monumentelor Istorice.
In mormintul gdsit in partea dreaptä a bisericii, se pot vedea
acum, asezate Cu grijä, rdindsitele unui Voevod ctitorul pe
semne Julius in locul de cinste. Zdrentele de stofd rosie ce
s'au prefacut in praf aratd o imbrAcdminte ce sarnanA mult
111.1

cu cea a Domnului pictat de-asupra usii de intrare ; cu chipul

acestuia s'ar potrivi, de altfel, firele de barbd si par castaniu,
aflate in mormint, precum si trupul de om slab si mic la stat
al celui ingropat. Tunica lungO, centura, minecile strâmte, com-
plectate cu pantalonii starts lipiti de trup si de incältdmiutea
cu varf ascutit din pictu it', ni dau o haind vädit occidentald.
trite° imbrAcdminte de aceiasi tdieturd sint infdtisati Carol Ro-
bert si Ludovic-cel-Mare in cronicile unguresti. Minecile, cu
sirul tor de märgäritare, le gäsim la statuiie FOntinii Profetilor,
cioplite la Dijon de dalta iscusitd a lui Claus Sluter (la lace-
putul veacului al XV-lea (v. Vitry et Brière, Doc, de sculpture
française du Moyen-Age, pl. cvm). Interesantd e cununa ase-
zatd acum pe craniul inegrit, alAturi de care cäzuse. O imbro-
bo dire usoarä de fire de am' acopere capul.
Din patru inele de aur cu pietre scumpe, gäsite pe oasele
degetelor, dottä poartä, in Mere gotice, formule latine de ru-
gäciune.

www.dacoromanica.ro
 kevista istorici

Cela ce irisà da o deosebita valoare descoperirii acestui mor-

mint e podoaba de aur care strAluceste de-asupra briului. Parta
sau cutie de moaste, rostul ei nu se poate inca deslusi. Cu tur-
nurile masive din colturi, cu turnulete suplid si horbota de aur
a cadrului gotic de la mijloc, cu zidurile crenelate ce urcà spre
cetatuia din vie, ni infätiseaza un castel feudal in miniatura.
De fiecare parte a cadrului central vegheaza", pitici, un barbat
si o femeie in portul Veacului de mijloc apusean. Nu se deo-
sebeste mult de ornamentia de aceiasi natura a blasonului lui
Ludovic-cel-Mare de Anjou, p.a. strat in Tesaurul capelei ungu-
re0i de la Aachen (reprodus in Sayous, Hist. genérale des
Hongrois, Budapesta 1900, p. 182), In partea de jos douà flori de
crin intregesc aceasta apropiere. Enigma insA se aflA la rnijloc,
In chipul de bronz al une lebede cu cap de femeie, asezat pe
un parete cu urme de smalt albAstriu. Sä fie un bronz roman ?
De observat nasturii de metal ce incheie haina, si pe cari se
gdseste scutul, imparta in cu path.' grinzi transversale,
al Ungariei, simbol de suzeranitate ce se aflA si pe monedele
lui Vlaicu-Voda (v. Has*, Etym. Magnum Romaniae, P. in,
s. verbo Ban, tab. A).
Dupa fragment* de stofa gasite, mortul era infasurat ca in-
tr'un fel de giulgiu, cusut cu ornamente in forma de cruce cu
brat* intoarse.
O lespede de mormint, aflata in apropiere, arad in capAtul
de sus un scut triunghiular cu sterna stearsä, jar In margene o
inscriptie slavonä, din care se poate ceti cuvintul .Voevoda
printre alte litere razletite.
In partea stanga un sir intreg de morminte a dat la iveala
oase necunoscute, arátind oameni de vriste deosebite. In jurul
stilpului din fata catapitesmei, pe care e zugravit osteanul in
zale, fart cap, s'au gasit ramasitile unnr tineri de vre-o cinspre-
zece, douäzeci de ani. Tot aid s'au aflat ornamente de aur, avind
forma mor flori de crin, prinse odinioard pe haine acum putrezite.
In mormintul de supt stilp un obiect lucrat in aur area un chip de
om timar, cu trupul aplecat si minile intinse ; atit natura lu-
crului cit si imbracamintea au o infätisare hotArit occidentala,
cm pantofii lungi cu virful aScutit, cu pantalonul strimt si mi-
iecile lipite de brat, cu manda larga cazind de pe umeri, fära
sa mai vorbim de parul rotunzit in plete 'wind pe grumazi. Pri-

www.dacoromanica.ro
 Revista Istoria 177

vind de mai aproape si ostasul zugrdvit pe stilp, deslusim din

picturd tot portul cavalerilor Apusului zalele asezate asupra
.

tunicei lungi, scutul a cdrui stemd a fost stearsä, spada si su-

lita, coiful cu lungd coarnd rosie. Pe biserica Sf. loan de la
Troyes, dirt sec. al XIV-lea, un cavaler in luptd cu un leu ni.
aratä aproape aceiazi haind (Vitry et Brière, ibid., pl. xxxtx, 9)
Coiful ar fi interesant de comparat cu cel inchipuit pe monedele
din aceastä vreme a Terii-Romdnesti. Amdnunt important : pe
mineca dreaptd se gdsesc florile de crin zugrävite foarte Idmurft.
Pe zale un semn in forma de E intors ar aduce aminte de or-
namente de aceiasi infdtisare, aflate in mormintul dedesupt, de-
avalma cu crinii aurii.
Printre inelele gAsite in aceasta parte, mai spre stinga, toate
lucrate cu multd iscusintä. si ingrijire, unul are doi lei si ins-
criptia germand Ghot». Tot doi lei si o litera latina stili-
satd un S culcat ni aratä si o brdtard de aur minunat
lucratd. Alt inel, mai masiv, poartä o piatrd sdpatd anticd, iar
imprejur, in slove chirilice, o inscriptie slavond, ce-ar fi insem-
nind : iRdsplateascd Dumnezeu}. Aduce aminte de moda occi-
dentald a inelelor sigilare, cu pietre sdpate sau camee antice.
S'au incercat si propus identificAri ale scheletelor gasite. in
once cas, natura obiectelor aflate pand acum, felul lucrului,
portal color ingropati sau zugräviti au o infdtisare hotdrit apu-
seand, si anume din veacul al XIV-lea. Florile de crin si sutul
unguresc aratA legdturi cu dinastia de Anjou, care a cirmuit
Ungaria, supt Carol Robert si Ludovic-cel-Mare, intre 1308 si
1382. impreunarea, intr'un singur loe, a juvaierelor lucrate poate
de mesteri italieni sau francesi, a picturii bizantine, a slovelor
slavone e o sintesd a trecutului nostru : doar , am crescut si
ne-am desvoltat, in drumul mare al nävälirilor, la rdspintia a
doud legi papistasi si pravos/avnicA si a trei tutti! -*latina
bizantind 1 slavd.
Oh. I. BrAtianu.
* *
Dupd amdnuntita descriere a d-lui Oh. I. Brätianu si cele
cloud scrisori pe care d. Draghiceanu insusi mi le-a adresat si
care au apdrut imediat in foaia 4Neamul Romdnesc., addugint
complectdrile cuprinse inteo a treia scrisoare a d-lui DrAglii-
_ceanu, in acest cuprins :

www.dacoromanica.ro
 178 Revista Istorica

eVinerea trecutd am incheiat cu lucrdrile de sapa in bisericä.

Am OM 15 schelete in 14 morminte :
La mormintul lui (Negru-VodA2, cel din tre stilpii din dreapta
naosulul, am scos paftaua care represintd un castel feudal in
al cdrui portal stä o lebadd cu capul de femeie (Leda), far, ni
Maica Domnului, cum am crezut la inceput,.cind nu puteam face
o cercetare mai de aproape.
La dreapta acestui mormint am dat de mormintul Doamnei
luic Negru-Vodd., Ana, dupd traditie, complect profanat.
Intre aceste morminte, *i la picioarele lui «Negru-Vodd», am
dat de cosciugul fiului lui (Negru-Voda., care avea un *nur de
fire de aur pe cap *i nasturii tunicii, in numdr de patru, avind
gravate pe fiecare din ele una din literele gotice R, 0, I 0
un vultur.
La stinga lui (Negru-Vodä. este mormintul unui Domn al cdrui
cap poarta inceputul 'tin& diademe cu indrgdritare. De pro-
fanat, am gdsit aici un minunat inel cu ametistd.
La stinga acestui mormint este mormintul lui Vladislav-Vodd
si al sotiei sale, care mi-a dat zalele Voevodului (de aramä),
brdtara, cercelul cu perld si o agrafa representind o persoand me-
dievala in costum feudal, ale Doamnei. De asemenea frinturi din
piatra funerarä resturi de inscriptie, din care una cu lais
[V]la[d]is[lav].
La stinga acestui mormint, intre stilpii naosului din stinga bi-
sericii, am Oft mormintul unei rude domne*ti, care avea ine-
lele cu vulturii afrontati *i inscriptia tHilf Ghot), cum si inelul
bizantin cu inscriptia slavond nandu dobtproste.
La intrarea in bisericä, la stinga, linga zidul de Nord, se afla
mormintul profanat, fie al unui Domn, fie al unei rude dom-
nesti, mai sigur.
Tot la intrare, find stilpul din stinga, e mormintul unui copil
domnesc, nevristnic.
In fata altarului, la picioarele timplei, sunt sese morminte de
cavaleri, fii de Doinni sau de rude domne*ti, dintre cari cel, cu-
noscut, al cavalerului zugrdvit mi-a dat insigna cu cavalerul;
altul mi-a dat ornamentatia cu fleurs de lis de aur conturatd,
cu mdrgdritare ; altul mi-a dat piatra mormintald decoratd cu
un scut ea inscriptia mutilatà : [Prestavise V]oislav [sin poco-
inago] lo Alecrsandlra Voivodd poci mta Ghenar. De asemenea

www.dacoromanica.ro
 Revista Istorica 179

diadema de lame de aur, butonii, egretà de fire de argint (sur-

guciul), un inel. Acest mormint e lingä pAretele sudic.
D. Mateescu, profesor in Ritnnicul-Vilcii, mi-a trimes fotografia
unei teracote ce represintd un cavaler feudal cdlare, in costum
cu platoä si pinteni, care teracotä a fost luatA acum doudzeci
si cinci de ani din ruinele palatului domnesc.
Dupd ce am legalisat la Judecdtorie spusele legendei in pri-
vinta pomenirii lui eNegru Vodä» la fiecare hram al bisericii, am
gäsit la preotul bisericii, Dumitrescu, pomelnicul bisericii din 1863,
copiat de pe altul din 1812. Pomelnicul, rctitoria acestei bise-
rici., incepe cu Radul Voevod, Ana Doamna, Neagoe Voevod,
Despina Doamna. Er continua Cu Vadislav Voevod, Cherara
Doamna, Mircea Voevod, Dan Voevod, Stefan Voevod, Dan
Voevod, Vlad Voevod, Basarab Voevod, Nicolae Voevod, Ale-
xandru Voevod (sic), Mihail Voevod, Nicolae Voevod, Ale-
xandru Voevod (sic), Marghita Doamna, Gavril Voevod, Vasile
Voevod, Dan Voevod, Neagoe Voevod, Teodosie Voevod, Si-
triton Voevod, Vlad Voevod, Moisi Voevod, Vladislav Voevod,
Petit Voevod, Radu Voevod, Ilias Voevod, Duchina Doamna,
Radul Voevod, Petru Voevod, Alexandru Voevod, Dimitrie
Voevod, Marco Voevod, Alexandru Voevod, Mihail Voevod,
Nicolae Voevod, Leon Voevod, Masgasanta (sic) Doarnna, Radul
Voevod, Alexandru Voevod, Elena Doamna, Radul Voevod,
Gavril Voevod, Moisi Voevod, Alexandru Voevod.
lmediat ce am terminat lucrdrile .am trecut la Sin-Nicoard. In
acest timp d. Norocea, ca o incununare a lucrdrilor, a descoperit
un grafic pe zidul Nord al bisericii domnesti, in naos, Meta
innainte de zugrdvirea bisericii : cPreastavisia velichi Basarab
Voivoda1. inceputul, pe care el nu l-a cetit, l-am descifrat eu :
cvä Dlgopolea.. Astdzi d. Norocea a gdsit i leatul pe un rind mai
sus : cvleat 6860. (1352)."
Pentru mine Domnul ingropat in biserica isprdvita pentru Mi-
tropolie de Alexandru-Vodd, care se stie cd e ingropat in bi-
serica din Cimpulung, nu poate fi decit total sä.0 Basarab, care
deci va fi fost incepdtorul zidirii. El a murit innainte de a se
fi fAcut pictura, cum dovedeste grafitul aflat de d. Norocea.
Poate cA si Vladislav sd-si fi aflat odihna aici (cele cloud ins-
criptii pe piatrA). Dupd el, fratele sdu Radu, a cdrui pomenire
s'a pästrat moi bine, s'ar fi astrucat si el aici, -

www.dacoromanica.ro
 180 Ruvista I6toricl

Caracterul latin al hainclor, ornamentelor, sculelor, e perfect

corespunzator Cu cea d'intaiu situatie internationald a Doinniet
din Arges-Cimpulung cu legaturi la Fagaras-Amlas, Haeg i
Severin. Acest caracter I-am semnalat si aiurea.
Toata lumea stiintificA cunoaste casátoria lui Alexandru-Vocla
cu Clata de Doboca, din neamul Dobicescul, o catolica. Putini
au observat Ind articolul din Szdzadok, pe 1910, al canoni-
cului Karacsóny, din care resulta ca Radu, ca irate al lui Vla-
dislav, e pomenit inteun document al familiei Szirmay (pAstrat
in Museul National din Pesta) la 1377.
D. Karacsony cetia (p. 181) : (Godon»; de fapt nu poate fi
decit Radou. O fatà a lui Alexandru, alta 'cleat cele maritate in
Balcani, a luat pe la 1356 , pe ducele de Oppeln Ladislau;
moarta innainte de 1367, lAsind o filed Elisabeta, ea e tumor-
mintatd linga altarul bisericii Sf. Elisabeta din Oradea-Mare.
Daca In Museul citat cercetArile pe care le initiam hied de
atunci, fArá resultat, stilt azi imposibile, nimic nu impiedeca
pe acelea de la Oradea-Mare, pe care Academia le poate cere
fara zabavd. N. Iorga
* *
Un umanist ungur despre noi.
E vorba de Maus Pannonius, Johannes Ungheretus" (1434-72),
poetarum sui saeculi facile princeps", cum il presinta editia
opereIor sale din Utrecht 1784, kde unde si caracteristica lui
Voigt, Wiederbelebung des /class. Allertunzs, 11,318: in seinem
Jahrhundert der geistreichste Dichter Ungarns in lateinischer
Sprache").
invatatul episcop de Pea (Ftinfkirchen) a cintat victoriile"
lui Mateias asupra lui Stefan-cel-Mare si Vlad Tepes, in ver-
suri care, pe cit stirn, n'au fost sernnalate.
Le reproducem, du pg.' editia citata (I, p. 453 si um.)
IV. De captivitate Dragulae Wajvodae Transalpinil.
Dicite, lo Paean ! captus fert vincla tYrannus,
Si modo non falsum publica fama sonat.
Dicite versus, lo Paean !, et carmina festis,
Pierides Nymphae, iungite festa choris.
At tu, cui nullo decus hoc cum sanguine venit,
Ut quid iam medio frigore victor abes ?
V. I. Bogdan, Vlad Tepe, p. 29 urrrn .

www.dacoromanica.ro
 Revista IstoricA 18/

Hoc tinuin cuncti te suppliCe voce rogamus,

Redde tuis vultus, rex venA-ande, tuis.
Sin populi nil vota movent, hoc sponsa precatur,
Hoc genitrix ; an et his, dure, negare potes ?
V. Con queritur de mora regis Matthiae in' Moldavial.
Sarrnatici montes et vos septemplicis Istri
Caerulea Euxino cornua mixta Mari,
Ac tu Romanis ohm possessa eolonis,
Sed iam corrupto, barbara tera, sono,
Quid dominum lentis longe retinetis in armis ?
Reddite. si Pudor est, absentuut reddite tandein
Nubere parva, iam Catherina potest.
Gratulatur de duplici victoria Matthiae 2.

Matthiae gemini simul accessere triumphi

Una sitnul fixit; bina tropaea, manus.
Nain transilvanae subit en ! Moldavia palinae,
Non tam astu, ferro quam superata gravi,
Succubuere duae, diversis artibus, orae.
Hanc virtus, illarn contudit ingenium.
Plignavit nullo solers ibi sanguine Pallas,
Hic Bellona suos perculit ipsa Getas.

IX. De signo loannis Vitezii archiepiscopi'.

Dum fera Matthiae premitur Moldavia regi,
loannis signum draesulis isiud erat. '
Retulit hoc domino, fusis, sua turma, Valachis,
Devota ternplis obtulit ille manu.
De signis quae, Moldavis erepta, in templo Bkatae] Virginis
Budae suspendebantur.
Rex, tibi, Matthias, haec signa, puerpera Virgo,
Moldavis forti nu per ademta manu,
La Baia, in. 1467. Cf. Oh. 1. Brkianu. Lupia de la Baia (dupd izvoare
unJ,uresti), in aceast6 revistA, an. V, p. 216 si urtn.
Alusie la noiasi nvictorie de la Baia $i la pacificarea rebeliunii din
Transilvania (Bonfinius, ed. Colonia, p. 393 $i urtn.l.
3 Johannes Vitezd Zredna, episcop de Oradea-Mare (1445), cancelariu,
al lui MRteias Corvinul $i adevaratul intemeietor al umanismului In Ungaria,
era unchiul lui 1anus Pannonius (cf. Voigt, o. c., 11, p. 316).

www.dacoromanica.ro
 182 Revista latera

Quae modò barbaricas duxere in bella catervas,

Nunc sacro pudent conspicienda thoto.
O mactum virtuti ducem! cui contiget uni
propria duros sternere sede Getas.
At tu, diva, suis iterum sic auntie votis,
Victor ut e Turcis mox tibi plura ferat.
V. BOGREA.
* *
loan Asen In Alexandria" ronigneascg.
Värul lui Alexandru", orinduit de acesta ca imparat al Ta-
tarilor", in locul indraznetului Altand,s, se chiarnd, in unele editii
ale Alexandriei" noastre (cea de la Brasov, 1915, d. ex.) :
Francisc viteaz (p. 20) sail simplu Francisc (p. 22). Edith mai
vechi it numesc : Fran,. i e ciar ea prin acest Frant"
Francisc" represinta pe personagiul corespunzAtor din redac-
tiunea sirbeasca : Lantaturasau Vantatura (cf. Cartojan, Alexan-
dria literatura romeineasca, p. 44).
intrebarea e: ce poate fi si, mai ales, care poate fi acest
enigmatic Lantatura insusi ?
Raspunsul ni-1 da Cronica lui Ramón Muntaner, Catalanul
din sec. al XIII-lea (cf. N. Iorga, Istoria literaturilor romanice,
1, p. 136), in care loan Asen al 111-lea (1277-80) apare supt
numele de Femperador Lantzaura" sau Canizaura" (v. Buchon,
Chroniques etrangères relatives aux expéditions françaises pen-
dant le XIII-e siècle, Orleans 1875, p. 415 sqq. ; cf. fragmentul,
cu greseli in text si 'n traducere, din Archiva istorica", 12, p.
171 sqq.).
Rectificarea editorului frances ea Azan était, non empereur,
niais roi des Bulgares" (p. 416, nota), se inlatura prin faptul,
cunoscut, cd Assenizii purtau acest titlu: Assenus Burul [Borilä];
imperator Bulgarorum", spune, d. ex., un document de la Bela
al IV-lea (cf. Jire6ek, Gesch. d. Serben, I, 293, nota 2), iar la
Bongars (Gesta Dei per Francos, II, p.72), acelasi invatat relevd
(Gesch. d. Bulgaren, p. 375) epitetul de imperator Exagorarum")
'curent in actele italienesti ale timpului : imperator de Zagora"
(apxoy) tiç ZaTopas, in cele grece4ti). Dreaptd e in schimb ob-
servatia (p. 428, nota) ca supt Lantzaura" Muntaner 1nt3lege,
&Id pe Asen insusi, chid tara lui (exernplal l'anperi de Lantzaura"
e insA fan ales, Hind echivoc; se putea cita : emperador

www.dacoromanica.ro
 Revista Istorica 183

de Lantzaura", din cap. x sa ccxn). Ca o urmare a acestei

oscilatii trebuie privitä si confusiunea Irate Andronic II Paleo-
logul, Emperador" %at' si cestälalt emperador", Lantza-
ura, din cap. cxcix, unde Maria, filla del emperador de
Lantzaura", e araltatä la inceput ea tieboda del emperador de
Lantzaura", de fapt : nepoata imparatului Andronic, cumnat
Cu Ases, pdrintele ei. Acelasi capitol infätiseazd, de altfel, pe
Mihail Paleologul, tatal lui Andronic, drept fiu al acestuia.
Dar toate aceste pecadile genealogice ale cavalerului catalan
nu ne importa aid : de retinut e identitatea lui Lantzaura,
(Asen) cu Lantatura (Francisc"), care devine astfel un pretios
element cronologic pentru datarea originalului sirb si versiuni
romänesti a Alexandriei".
Cit pentru Altauzi salt A1tal,nii, numele impdratului Tata-
rilor" (sau Cumanilor"), care aminteste pe Attanzo$, cäpetenia
tätäreascA din 1345, el pare a se fi pästrat si ca flume de
munte : Altänzu$, in jud. Dimbovita, nu departe de Picineagu
(v. Alessandrescu, Diet. geogr. al jud. Mused, pp. 7, 271).
V. BOGREA,
* *1

Doainnele lui Constantin-Von Serban.

lzvorul istoric ni-a pästrat numele sotiei lui Constantin-Vodd :
Balav. in valdtoriile Patriarhului MacarieD, tradus de d-ra E.
Cioran dupd versiunea englesd a lui F. C. Belfour, el apare supt
forma Belezza (p. 171), care nu e decit transcriptia in fonetism
engles a lui slay. Bilica, (Blanche, Bianca» (cf. si As-
prita ugr. acmpETCa), deci:
Dar relatia de cälätorie a diaconului de la Alep vorbeste de
o a doua sotie a Domnului muntean (p. 214 si urm.):
tin 8 No vembre, Domnul nostru Patriarh a cununat pe Cons-
tantin-Vocla cu o sclavä circasianä, pe care a numit-o la botezul
ei Natalia (Nadala), adeed Kupcom) (?)..
Dupa pärerea noasträ, acest Kuptovitil nu trebuie suspectat : el
duce, tocmai, la adevärata interpretare a lui tNadala) din Bel- -

four, ortografie englesä a numelui Nedelea slav. Nedelea,

t Dominica, Domnica». In acelasi chip, =tarts (p. 48) si fen-
kena (P. 197) sint aspecte engiese ale turc. nzeterez i Cinglzenea
(Tigan); Riztnanji (p. 46) e : rizuzanji, aVistier», de la slay.

www.dacoromanica.ro
 f 34 Revista Istoria

riza, 'vestis' ('cdinasa', la Bulgari si la Rominii din Serbia: Giu-

glea-Vilsan, p. 318 ; cf. Cosula), sirb riznrca = byz. PeaTtiptov
(cf. cotnoara = si. komora = lat. camera, sc. regis); Canzsora,
gindnastire» sau ash de sAraci. (p. 205), lingd Arges, ar putea
fi Cäscioare (v. N. lorga, Mscriptii din bisericile Romániei, II,
p. 51); Tia/no, pasul cdtre Ungaria de atunci (p. 257), e, cu
toate indoielile d-lui Popeseu-Ciocanel (Buletinul Soc. Geogr.
Romine, XXXII, p. 33), sigur : Teleajenul (pasul Tranga din N.
Iorga, Istoria arnzatei rondinesti, II, p. 88, sd nu fie Strunga?
Dictionarul Geografic dd o trecdtoare cu acest mime in jud.
Dirnbo vita)...
Numele Nedelea insusi e deslul de rdspindit in onomastica
romAneascd. Ca nume topic, v. la Frunzescu, uncle i Nedeia
(despre fabuloasa .Nedeia-Cetate. din Ispirescu cf. Filipus-
Cetate, Ceta tea Filipusa din' Philippopolis, Philippograd, v.
Etynz. Magn., Iv, p. cxxa sqq.). Nedeia, czi de, tirg, bilciu,
iarmaroc., propriu-zis: .tirg de Duminecti. (cf. turc. Pazar-
Pazar, Dimanche., ,(jour de marché', ung. vasártzap,
idem), se zice si azi ; ia un vr. Nedele, in intelesul slavon
originar de DuminecA (zi nelucrdtoare"), e atestat, pentru
istro-rominä, in specimenele de limbd din Lucius, De regno
Dalnzatiae et Croatiae (= Scriptores rerum Hungaricarum,
IlL p. 447): Nedeglia". Sa amintim, in sfirsit, pe Nedelcu,
nume de botez si de familie, corespunzind lui Dominicus (din
care, cu pronuntare ungureased : Donzencus, Dämäcus), ca si
pe Nedelea,, nume de bou (Gaster, Chrestonzathic, II, p, 259),
probabil : Nedelean; cf, Dunzan, tboeuf lie le dimanche. (Damé,
Terminologia poporand romfaci, p. 29). V. BOGREA

*
- Bojen i ferani.
C. Giureseu, Despre boieri, Bucuresti, Cartea Romdneascd,
[1920].
Se cunosc vederile regretatului C. Giurescu asupra desvol-
tdrii claselor sociale la noi. O terdniine de serbi care incetul pe)
incetul se ridied putin din scldvia inceputurilor sale ; in fatd
fireste, trebuie sft fie o clasd de proprietari cari nu pot fi terani'
ci tot!, pAnd la cei mai sdraci dintre megiesi, balen. A do-
veril aceasta e scopul lucrdrii de fatd, care intregeste pe cele
doud apArute in Analele Academiei..

www.dacoromanica.ro
 Revista istorica 185

Metoda e iardsi cunoscutd. A märgeni chestia la singur prin-

cipatul muntean, Idsind la o parte Moldova si viata romdneascd
din Ardeal; a nu recurge la fenomenele corespunzdtoare din
Balcani, din lumea ungarä si polond; a nu pune chestia in cu-
rentul marilor miscdri sociale europene. Si, tot asa, a culege,
färd deo3ebire netedd de timp, mdrturia docurnentard prielnicd
teoriei si a nu pune la indoiald niciodatd autenticitatea, nici sin-
ceritatea ei.
Nu e de mirare cd se poate ajunge astfel la resultatul dorit,
chiar contra logicei istorice. Cantitatea importantd de informa tie
noud pentru care se cuvine toatd recunostinta impune ace-
lora pe cari nu i-ar cuceri singura putere a unei argumentatii
deosebit de dibace, de constructie matematicd.
' Necredinciosii vor putea obiecta cd primii boieri nu pot fi
neapcirat mosieri, fiincicd intre ei se alld nume de strdini, ca Sa-
randino, cä numele boierici balcanico-rus ii aratd originea,
ca boierii färd slujbe pot fi cum recunoaste si autorul
intimi ai Domnului, rude ale lui ori ale Doamnei, cd pot fi cobo-
ritori si mostenitori ai unui boier, ca valoarea proprietAtii era
slabd, ea consistind inteo epocd fard agriculturä mare in bucu-
rarea de drepturile domnesti, si deci serbul n'avea valoare eco-
nomica. Megiasii din secolul al XVII-lea pot fi neamuri de boit ri
- cari aveau odatd functii. A face din judeci boieri ca i acesti
megiasi e a generalisa pripit simple confusii de cancelarie (do:-
cumentul de la pagina 81 aratá cd una e boierul, alta cneztil"-
judec).
Pe alta cale, a cercetdrii integrate a subiectului si a strictei
osebiri cronologice, am ajuns la alte resultate (Studii i docu-
mente, XVIII) ; trebuie sd spun cd le mentin.
Studiile lui Giurescu formeazd insä un nepretuit repertoriu
de informatie noud, si pdrerile lui pot fi puuct de plecare pentru
interesante discutii de viitor, care cred cii-mi vor da dreptate.
N. IoRGA
* *
Iar55i ta prinde
1. Expresia a prinde limbá, s'informer», despre care vorbiam
In aceastd revistd (11, 187; V, 134), se intilneste si la scriitorii
bizantini. -

Nu avem la indemind pe Kekaumenos, spre a cita pasagiul

www.dacoromanica.ro
 &vista istoiica

din el (§ 24, cred). lata Insà unul din Ana Comnena (ed. Bonn,
II, p. 207) : ti.sTr.tryco5c-, cxoro5,7, ItEpto*sIv
v atacp6potr, aaé7CEVCS Tenroc
TÓC nept ,c6v By:ev.ormov d TUrsocv 7.;t(f) ixeii5ev 7,0/1.I07.: (XIII, 6).
- Presupunerea lui Possinus, ad hoc, ca 7X6Yera in acest inteles

ar fi .origine. gallica», e infirrnata prin insusi faptul existentei

lui in persana!: turc.-pers. zebangirlyk, .faire un prisonnier pour
prendre langue sur la position de l'ennemi), zebangir salmaq,
.envoyer prendre langue» (Kieffer-Bianchi,\ I, p. 616). Ramdne al-
ternativa, cd fr. prendre langue a fost important din Orient prin
cruciati (in pärtile noastre, prin Turci). Ca FX6)csaa din XII, 8
(saT' air* tìv XCoacmv axozga va.TiXtrov) inseamna (promonto-
rium», iar nu (fretus aut fraiectus», cum banuieste glosatorul,
se vede lamurit din III, 12 (p. 183), unde serie ritbs : TÒ

Cospozilptoy l'Xiixscsav xaXofv.svov. '

2. M6Xacvoc astvii 7Xibacsa BpstrEot (Steph. Byz., s. v. Bpsvcbc, in
Thesaurus I. gr., ed. a 3-a, ad voc.) e o interesanta parabola
pentru limber neagra (Tigan) al nostru.
3. Alte parabole desavirsite ale locutiunilor romdnesti respec-
tive sint urmdtoarele : rom. a spune ce-ti vine la gurä, lat. quod
in buccam verzerit scribito (Cicero, Ad Atticum, I, 12, 4), dr.
TC [J,EY irì 7XC-6610CV WI] stneiv (Lucianus, (born. hist. conscr. sit,
32); rom. a face spume la guar', lat. spunzas agere in ore
(Cicero, In Verrem, II, 66) ; rom. a spune (pe) de rost, lit.:
(din gurd», fr. dire de bouche, obisnuit : par coeur (f. engl. by
heart), gr. árb at6p.ccroc siltetv (Xenophon, Symposion,I11, 5), doró
7X(;)rrfle;Asetv Curb lJ.v1J.1 z 3,1 TeTpativ,iva. (Pollux, Onomas-

ticon, ed. Bothe ; p. 118), cpcovil (v. Thesaurus: alte exemple).

Pentru limba peisäreascd, de notat : cisti qui linguanz
atrium intellegunt. (Pacuvius, la E. Diehl, Poetarum Rom vot.
religione, p. 51, no. 35).
Relativ la expresia a prinde (lua) (Tiler obstinément,
refuser», de care pomenim In acelasi loc, e de adaugit la cele
spuse In Dictionarul Academiei, s. v. : biha, .näravul boului,
chid nu vrea sa tragá, oricite lovituri i s'ar da» (Dame, Terrni-
nologia popor. romand, p. 29). V. BOGREA.
* *
Tugomir.
in cronica saxona a lui Widukind se pomeneste _supt Otto -

I-iu un Slav Tugumir stapin peste Hevezi (c. 940).

* ,f

www.dacoromanica.ro
 Revista Istorica 117

Politica lui Mihai Viteazul.

«In adevdr articolul de lege 23, votat in dieta aceasta arde-
leand a incnviintat pentru satele romanesti locuri de pdsunat.
Cele trei natiuni privilegiate ale vechii constitutiuni transilvane
nobilii, Secuii si Sasii se sil-ira Insà datori a spune chiar in textul
laconic al mentionatului articol ca au votat legea aceasta (nu-
mai din 'consideratie fold de Mdria Sa Voevodul Mihai $i
din bundvoin(a lor fatei de Meiria Sa. (Monumenta comitialia
Transilv., IV p. 527)1..
* *
Modelul lui Istrati 7
In «Encyclopedia Britannica., art. Greece, cetim : «Una din
cele mai amusante comedii grecesti moderne, 'H fiafioXwy[a
xonec T6TCOUC accupop& Tfr akfivtxc yX(i)aoir, de D. K. Byzantios,
se intemeiazd pe diferite dialecte, vorbite de Grecul din Asia-
Mica, de Peloponesian, de Chiot, de Cretan, de Cipriot, de ce!
din Albania 'si cel din Heptanes.»
Din nefericire, anul aparitiei nu se dd, si cartea ni-a ramas
inaccesibild.
Ar, fi, totusi, interesant de stint, daca' existä vre-o legdturd
genealogicd infra piesa scriitorului grec si «farsa filologicA in-
tr'un act, a lui N. 'strati, Babilonia romd neased (editia intAia,
Iasi 1869; a 2-a, cu prefatA si adnotatii de d. N. Iorga,
lenii-de-munte 1908).
V. BOGREA.
*
Varia.
«La prima ochire pe harta Niaramurdsului vedem cA nomen-
clatura topov,raficd este cea romAneasca, muntii stilt proprietatea
Rominilor, pdscuti de dinsii ; sapte luni anual acolo se muta
viata romdneascd. Spre Galitia cad tirmAtorii atunti in minile Po-
lonilor. De la granita Bucovinei incepind, Capul (1663), Ihndteasa
(1762), Comanul (1734), Cinciile (1769), Luston (1646), Ciursa,
Losdun (1656), Budescul (1684), Ladescul (1590), Radescul (1505),
Prelucile, Pdpdrlia (1526) si Copilasul (1599).»
(PATIIIA".)
* *
Din discursul parintelui dr. loan Lupas, rostit la mAnAstirea Dealului, in
ziva de 13/26 August 1920, cind s'a asezat in morniint capul lui Mihai
Viteazul,

www.dacoromanica.ro
 ttevista fstoricA

In Souvenirs de ma vie a baronului de Nervo (Paris 187g),

p. 210, aceastd mentiune despre Voda-tirbei la Nisa : (Printui
Stirbei, fostul Domn al Terii-Romdnesti, a clddit la Nisa un
adevdrat palat, in mijlocul palmierilor si florilor unui minunat
parter, cu vedere asupra Márii. Acest palat e sumptuos,
,

printul primia foarte deitin. Pfincesa Stirbei e, prig blindeta ei

si dulcea ei bundtate, marea atractie a acestei primitoare case.
Ajungind vaduvd, cu putin in urmd, ea a väzut asezindu-se linga
ea printul Alexandru, fiul ei, care i-a adus cea mai pldcutd voie.
Princesa Alexandra e de un spirit fin, ea aduce In lume fat-
musetd si blmndá simpatie.»
Tot acolo (p. 219) o ,tprincesi. Cantacazino», cu sora ei, d-ria
Chescu.
* *

Pentru Cdprianca, pe care documentele stefaniene o pome-

nesc 'impede, cmandstirea ce este la obirsia Visnivetului», pe
care laolaltd cu altele a stipinit-o 'popa Chiprian» (I. Bogdan,
tefan-cel-Mare, I. 146), ea a fost cindva a acestui pot* de
la el poate a trecut In stápinirea Chiajnei, o fatd a lui Ale-
xandru-cel-Bun, si de la aceasta a trecut supt ascultarea manas-
tirii Neamtului de la poalele Carpatilor.»
(T. PAMFILF,
in .Sfatul Terir, 1920, 14 Iulie.)
* *

qLazdt. Popoviciu, din Caransebes, Inteun Mineitt slavon

pe Septembre, tipdrit la 1724, seria urmatoarele cu lit ere latine :
.Septembre ruta. si am sc...is intru aceste table eu, dasedlul...
am venit In tara Bauatului... dascal de am Invdtat gramatica in
scoala Caransebesului, care acum stilt preot desevIrsit, iar in
Caransebes. Preotul... August 14, 1747-8.»
Pe tabla unui sinaxariu slavon tot Lazar Popoviti serie, tot
Cu ¡itere latine, o a doua notitd, de cuprinsul urmdtor:
tScris-am Lazar Popovici diaconal din satul laz, Caransebes
Martie 4, 1748.,
(FOAIA DISCESANi",
16 (29) August 1920.)

www.dacoromanica.ro
 Revista Istoricl 189

In (1)cXolibnou Ilciperra, TiTOL auXXoyil IzotwaTM, Taw !LEV irparcovinort,

TCM) lis.tnippaop.vcov &.zb acctr6pot4 7X6acsmc th sttlivoy Coztxpb,
Paris, Didot 1848, se dau, de anonim, si cloud epitafe, din 1828,
pentru Mitropolitul muntean Ignatie (pp. 317-8).
S'ar parea, dupd note, ea e o lucrare a vestitului filolog Cdrai.
* *
Jean Bart, Cum se desteagd chestiunea Duneirii, conferintä,
Chisinau 1919.
Autorul ataca energic privilegiile si pretentiile absorbantei
Comisiuni Europene de la gurile Dunarii, care nu ni da
drepturile Egiptului la canalul de Suez. El cere un singur regim
pentru toate apele mari internationale.
*

Din probletnele A.4Jociatiunii, Sibiiu, f. a.

Cuprinde si note asupra Museului, cu planse folositoare.
* *
Primim
einteo petitie a staretului protosinghel Sofronie Neaga, care
intereseazd manastirea Cipova din jud. Orheiu, gasesc aceastä
afirmatie a sa : .gasindu-se inscriptii prin care se adevereste
ea aici a fost cununat (sic!) Stefan-cel-Mare, Domnul Moldoveip...
ST. D. SPiTAR."
** *
In expunerea sa despre Fasele istorice a' poporului i Sta-
tidal romtn, d. D. Onciul mentioneaza o innaintare a ostilor ro-
mane supt Angust «pand la Murds'; contra Dacilor (p. 3). D-sa
crede ca, de oare ce numai trei cuvinte slave au pe an pre-
facut in fa, limba romäneasca, care zice Romin la Romanus, era
gata innaintea primului contact cu Slavii, ipotesä mai ingenioasa
decit admisibild. Nu vedem raportul intre duumvirii jtideca-
toresti romani si judecii" sau juzii nostri vechi. De sigur, cum
spune d-sa, forma judec a fost precedata de una judece (cf.
purec si purec'e). Acuma d. Onciul pare ea admite o descalecare
Nina. din Ardeal si pentru Munteni, in legatura cu ocuparea
Ardealului de Unguri. Dominatia bulgara la Nordul Dunaril e
piräsita.
*

www.dacoromanica.ro
 190 :Revista IstoricA

Cu privire la faima. lui 'Mihái Viteazul in ¡recta notei cd in

Calendar' id ,istoric $i popular 'cu prevestirile adeydratului
nom Cazania pe anal 1858 ni se dd o descriere a mortii lui Mihdi
astronom

(de Gorjan probabif) si- o poesie la moartea lui Mlhai Bravul"

(de Aricescu). ,
'Calendarul are si un tablo.u" ,;Moartea lui Mihai Viteazul".
-
* * -

Din eicpunerea .de\motive a unui proiect de lege :,,Un doctr-

'ment vechiu de la 1839, pdstrat in biblioteca armeand, din insiila
San-Lazzaro din Venetia, e cartea prin'care Patriarhul Armenilor,r,
rinduind pe episcopul loan ,,la,!Scauhul din Lemberg, supune
cdtre el, pe lingh." Armenii din tutea (Luck) si Camenita, Si pe
cei din Sirete, Suceava si Tara. Vlahilor."
*
Primim :
gAm observat CA in operele d-voastrd nu faceti amintire despre
aceiá cà armata mojcloveanä in 1393 a ocirpat Oradea-Mare.
De si istoriCii ungtui stiu despre aceasta, de exeniplu : Bunyitay
Vincz, fost canonic roman, catehet in Oradea-M'aré, istoric
ungur, serie in Akadémiai ertesit6. XII No. 6 foaia 4 «In 1393
Valahii, in invasiunea br. din Ungaria, au nimicit orasul Oradea-
Mare, si cu"- ocaSiunea aceasta i aídidstirea (Palos.-ilor a fost
ddrimatd». , '
A
.
Y

Dupd pdrerea mea, luind in considerare cO ratunci Oradea-

Mare a foSt b cetate I fiind o depOrtire mare- de la'Moldova,
eu ása cred ca a trebuit s'd vind o arinatd mare iniduntra,
ale cdrela succese meritau arfi. urrndrite de istoric.
Pentru aceia ani luat indrOzneala sa atrag atentia d-voastrO:
Cu deosebitd stimd :
Dr. EFAN ROZVAN."

E vorba; probabil de :o migare terdneascd aRomtniÌor un-

gureni.
.,-, * *

Intre prinsii de la Cetatea-Albä in 1434 a fost si aldtortil Mi-

hail de Wielun, }cate mergea la Locurile Sfinte ; Moravski, Uni-
versite de Cracovie, III, ,Pp. 27-8.
*

www.dacoromanica.ro
 191 Revista Istoricti

inteo scrisoare catre Angelo de Gubernatis, filologul ungur

Geza Kuun observa ca intaiul episcop de Ceanad, pe vremea
lui Stefan-eel-Stint, Gerard, a carol .Viatä» e asa de pretioasa
pentru inceputurile romane$ti, era un Venetian din familia Sa-
gredo (Società elleno-latina, Roma 1902, p. 5).
E deci cel d'intdiu Italian care a indeplinit o misione Infra
,

Romini.
* *

In $coala Basarabiei, II, 8, se dau inscriptiile de la Viled-

ne$ti (Cahul), care pomenesc victoria, de la 1770, a lui RIM&
entov contra Turcilor.
Biserica are o inscriptie greceasca.
Locuitorii sint in majoritate Gagauti, colonisati.
Interesante :obiceiurf populare (Caloianul, Sorcova, Lazar).
** *

La caldtoriile facute intre Romini in secolul trecut trebuie

se adauge aceia a unui anonirn in Le Voyageur din Paris pe
1835, p. 256 $i urm. (luntra$ii romini pe Donare ; cintecul lor ;
femei care tree torcind, cu copiii in glugä ; descrierea Portilor-
de-fier). 5

*
*
In Analele Dobrogii, I, 2, d. V. Helgiu da bune $tiri despre
«Scoala primara din Dobrogea,, de la anexare incoace. De mare
folos $tirile despre zadarnicia $colilor bulgare$ti improvisate
supt ocupatie i despre zelul cu care a reinceput activitatea
$colard romaneasch. Patruzeci de invatatori au cazut in räzboiu,
Cu neuitatul P. Stefänescu-Dobrogeanu in frunte.
* *

Werner Sombart, Krieg und Kapitalismus, Milnchen-Leipzig

1913.
Lucrarea, menitd sd arate raporturile reciproce dintre capita-
lism si militarism, cuprinde, cu o bogatd bibliografie, o enorma
soma de $tiri privitoare la formarea, armarea, hranirea tuturcr
armatelor i marinelor in evul mediu pa si in timpurile moderne.
Se vede formarea «Imbogatitilor de rdzboiu, in bate terile
si in toate timpuriie, Fuggerif din secolul al XVI-lea, Rothschilzii
razboaielor napoleoniene, ca $i profitorii tmarelui rdzboio».
Informatia orientalä lipse$te cu totul.
* *

www.dacoromanica.ro
 192 - Revista Istori0

Tu conferinta sa Les Origines des Monnaies, tinutä la Paris

in Itinie 1917, d. M. Sutu aratä ca moneda pleacä de la toporul
de bronz, apoi de la uneltele primitive *i, in sfirgt, de la ve
chile ponderi metalice din Asia.
Tot d-sa, in Comptes-rendus' des séances de l'Académie des
Inscriptions et Belle.s-Lettres, pe 1919, da note despre «originea
raporturile citorva ponderi asiro-haldeene».
* *

P. Cazacu *i I. Constantinescu-Frunzd, Material docunzentar

p entra resolvirea chestiunii farmaciilor In Ronzeinia, Bucu-
regi 1916.
Se reproduce intdiu studiul mieu cale a servit ca prefatd la
luerarea, mai veche, a d-lui N. I. Anghelescu (Acte i docu-
mente din trecutul farnzacillor In (crac roincinWi, 1904). Se
analiseazd, se reprodue une ori documentele din aceiag colectie.
Stiri noud, dupd acte acum intdiu aduse innainte, urmeazd.
*
Jean de Pierrefeu, C. Q. G., secteur A, trois ans au grand
quartier general, par le redacteur du communique, 2 vol.,
Paris 1920.
Intre indiscretii picante, cii caraeterisari personale de mare
fotos, se aratd in ce conditii s'a fä.cut interventia noasträ. Gu-
vernul frances o sconta politicege ; Joffre se indoia de folosul
ei in acel moment ; cutare, 18cotenentul Bernot, obiecta lipsa
noastrd de artilerie grea si munitii. Li se &idea asigurarea ca
Sarrail se va pune in ini*care si Rugi vor merge (Castelnau
spunea: «L'armée roumaine sera l'aile marchante de la masse
russe)) (vol. I, p. 193 si urm.).
* *
Cu privire la cei d'intdiu pictori de la noi nu stricä sä. se
,tie sarna' si de faptul ca, 'si dupd adeverirea lui Dlugosz (IV,
p. 536), Vladislav Jagello avea pictori rug, de datind «greacä»,
pentru bisericile lui ; v. MorawSki, Histoire de l'Universite de
Cracovie, I, p. 58 si nota 1. Ar fi de vdzut si Piekosinski,
Socotelile Curtii regelui Vladislav Jagello g ale reginei Hed-
viga.; Cracovia 1896, p. 216.

www.dacoromanica.ro
tf

PILETUL : 5 LEI
1-

www.dacoromanica.ro