Inscriptiile Daciei Romane III Dacia Superior 1 1977

https://biblioteca-digitala.
ro
https://biblioteca-digitala.ro
I�SCRIPTIO�ES DACIAE ET SCVTHIAE
:MINORIS ANTIQVAE
ACADEMIA SCIENTIARVM SOCIALIVM ET POLITICA RV:\I
DACOROMANA
INSCRIPTIONES DACIAE ET SCYTI llAE

MINORIS ANTIQV AE
edendas c ura \' c runt
D. �i. PIPPIDI et I. I. RUSSU
S ER I E S PR IOR
INSCRIPTIONES
DACIAE ROMANAE
Volumen III: Dacia Superior

1
P ARS OCCIDEKT ALI S
(ager inter Danuvium, Pathisum et l\farisiam)
Collegit, commentariis indicibusque instruxit, Dacoromanicc ,·crtit

I O A N N ES I . R U S S U
adsumptis in operis societatem

MILENA DU SANI C NICOLAO GUDEA VOLKERO WOI,LMANK
I N AEDIBVS ACADEMIAE REIPVBLICAE SOCIALISTAE RO�IANIAE

BVCVRESTII e MC�:ILXXVII
ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE
INSCRIPŢIILE ANTICE DIN DACIA

$1 SCYTHIA MINOR
Colecţie îngrijită de
D. }1. PIPPIDI şi I . I. RUSSU
SERIA PRI :\ I Ă
INSCRIPTIILE ,
DACIEI ROMANE
Volumul III: Dacia Superior

1
ZONA DE SUD-VEST
(teritoriul dintre Dunăre, Tisa şi Mureş)
Adunate, însoţite de comentarii şi i ndic e , traduse de

I O A N I. R U S S U
l
în colaborare cu
:MILENA DU SA�I C :NICOLAE GUDEA VOLKER WOLL:MANN
EDITURA ACADEJIIEI REPUBLICII SOCIALISTE RO:\L.\NIA

BUCUREŞTI e 1 977
C ONS P E C T V S V O L V M I NIS III/1
CUPRIN S UL VOLUMULUI III/I
PROLEGOMENA EPI GRAPHICA ET H I STORICA

I 7
INTRODUCERE EPI GRAFIC A ŞI ISTORIC A
THESAVRVS INSCRIPTION\'l\I . . . . . .
II 30
REPERTORICL MATERIALl:Ll:I EPIGRAFIC
I. Pancevo 30 . li. Kovin 30 . III. Kajtasovo 33. I\T. Banatska Palar.

ka 3-l . \". Bela Crkva 39. \·1. Pojejena 39. VII. Moldova :Nouă 52. VIII.
Gornea 55. \"lilo. Dalboşeţ 60 . \"IIJb. Bozovici 6 1 . IX. Sviniţa 6 1 .
X. Dubova 63. XI. DIERNA (Orşova) 63. XII. Băile Herculane 76.
XIII. Mehadia 100 . Xff. Petnic 1 2 1 . XV. Prigor 1 23. X\"J. Pătaş 1 24.
XHI. Vrsac 1 24. X\"111. Vatin 128. XIX. Denta 1 30 . XX. \'ărădia 1 32.
XXI. Surducu Mare 1 33. XXII. Bocşa Română 1 33. XXIII. llerzovia 1 34 .
XXI\". Domaşnea 136. XX\'. Teregova 1 3 7 . XXVI. Satu Bătrîn 1 38.
XX\"11. Slatina Timiş 1 39. XXVIII. Bolvaşniţa 1 4 1 . XXIX. Turnu Ruieni
14 1 . XXX. Caransebeş 1 4 1 . XXXI. TIBISCVM (Jupa) 145. XXXlo.
Localitate nesigură 232. XXXII. Zăvoi 234. XXXIII. \'oislova 235.
XXXI\·. l\farga 237. XXX\". Foeni 239. XXXVI. Carani 24 1 . XXXVII.
lluziaş 2-l l . XXX\"111. Criciova 24 1 . XXXIX. Bulci 242. XL. Arad 242.
XLI. Periam 243. XLII. Sînnicolau Mare 243. XLIII. Cena<l 246.
XLI\". Srpski Krstur 249. Material tegular de provenienţă necunoscută
250 . XL\". PARTISCVM (Szeged) 255.
OPERA QVAE PRIORVM LOCO AFFERVNTVR

260
Concordanţa cu publicaţii epigrafice anterioare . . .
ABREVIATIONES ET LITTERATVRA EPI GRAPHICA

263
Abrevieri şi bibliografie
I ND I C E S . . . . . 271
Res, vocabula, nomina propria aevi antiqui

I Materii, cuvinte, nume proprii antice
271
Nomina propria medii aevi et recentioris aetatis

II Nume proprii medievale şi moderne
282
Crbes, pagi, regiones, flumina

A Localităţi, ţări, ape .
282
B
Auctores, viri docti, antiquitatis culturores
284
Autori, cercetători, anticari . .
I
PROLEGOMENA EPIGRAPHICA
ET HISTORICA
INTRODUCERE EPIGRAFICĂ ŞI ISTORICĂ
După adunarea şi publicarea într-un prim volum a documentelor

cpigrafice de bază şi de interes major pentru cunoaşterea organizării mili
tare şi politice, administrative şi j uridic-economice a provinciei Dacia
( diplomele militare şi tăbliţele cerate, I.D.R., I, 1975) , privind adică teri
toriul în ansamblu şi pe toată durata celor 1 7 decenii de ocupaţie -
stăpînire - cultivare efectivă şi activă romană, - se trece acum la grupa
rea şi editarea din nou a materialului scris 1 i t i c (lapidar) şi t e g u 1 a r,
ca şi de altă natură (metalic etc.), legat în primul rînd de localităţi şi
teritorii mai restrînse, de instituţii, personalităţi ori persoane mai modeste,
ca atare avînd în majoritate caracter limitat (ori strict local-teritorial) ;
dar un:ele piese conţin referinţe mai largi la provincia romană în ansamblu:
instituţii şi funcţii, unităţi militare, guvernatori şi magistraţi-funcţionari
de toate rangurile, antroponimie şi grupe etnicej- scriere şi „ortografie"
c u abateri, limbaj popular, cultură, tehnică meşteşugărească şi artă gliptică
ori alte aspecte ale vieţii şi structurilor militare, j uridice, administrative,
economice etc. Este acesta materialul litic scris păstrat în felul cum avea
şansa direct din antichitate, considerat şi numit de obiceiu „epigrafie
propriu-zis", care în publicaţiile de pînă acum (începînd cu marele Corpus
lnscriptionum Latinarum şi continuînd cu colecţiile epigrafice regionale
mai importante din secolul al XX-iea) e aşezat la început, în fruntea
întregului lot de înscrisuri antice. Î n mod tradiţional, epigrafele litice
erau plasate la început separat de restul materialului din cauza caracteru
lui lor monumental şi mai arătos, impunător şi atrăgător, mai mult decît
prin însăşi \·aloarea documentară intrinsecă a textelor sau prin semni
ficaţia lor gliptică-figurativă ori tehnică.
Urmează cîteva observaţii şi precizări de natură generală şi principială
metodologică privind epigrafele litice şi tegulare din zona de sud-vest
(teritoriul dintre Dunăre, Tisa şi )iureş) , ce vor fi utile şi valabile pentru
întreaga provincie carpato-dunăreană.
I. - Uepartizarea tt>ritorială a matnialului epigrafie
Precum s-a enunţat dintru-nceput (în 1975), materialul litic şi tegular

(ori metalic etc., înafară de diplome militare şi tăbliţe cerate) din Dacia
urmează a fi grupat după d i s t r i c t e 1 e provinciale, cuprinzînd în
volumul al III-iea partea cea mai mare şi importantă a Daciei : teritoriul
8 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/1
care a format iniţial (în timpul domniei lui Ulpius Traianus, pînă în
primii ani ai domniei succesorului său Aelius Hadrianus) p r o v i n c i a
Dacia ca entitate militară (trupe, comandament) , politică-administrativă
(guvernatorat : legatus augusti propractore consularis) şi juridic-economică
deosebită, cuprinzînd însă nu tot teritoriul geto-dacic din stinga Dunării
de Jos (fostul regat al lui Decebalus) cuprins de armatele Romei după
cele două grele campanii victorioase din anii 1 0 1 /2 şi 1 05/6, ci numai cel
corespunzînd zonei intracarpatice. Partea extracarpatică a fostei Dacii
libere (Oltenia, Muntenia) aparţinea militar şi administrativ-economic
provinciei Moesia Inferior (I.D.R., I, p. 17) ; acest din urmă teritoriu -
dintre Carpaţi şi Dunăre - abia prin a. 1 19/ 120 a fost constituit ca pro
vincie „daco-romană" sub denumirea Dacia Inferior (Jl alvcnsis de mai
tîrziu) .
Materialul epigrafie al Daciei Superior (I . D . R„ Yol. III) este" repar
tizat, expus, analizat şi ilustrat după două criterii principale : teritorial
(apartenenţa la un teritoriu şi la o localitate) şi tematic (conţinutul docu
mentar-istoric) , care necesită cîteva precizări ceva mai difuenţiatc.
Criteriul t e r i t o r i a 1 se orientează şi încadrează în primul rînd
după districtele provinciale, marile zone administrativ-militare ale Daciei ;
în al doilea rînd după marile centre urbane, economice sau militare ale
districtului provincial respectiv.
a) Ordinea t o p o g r a f i c ă este cea determinată în linii mari de
considerentul istoric-politic-militar, care în chip fin.se indică pătrunderea
romană din miazăzi, adică din sudul Banatului şi al Olteniei, mcrgînd
spre nord şi est, ca şi pe întreaga linie a Dunării în sensul a'\ a11sării
forţelor armate imperiale cu organizarea tuitoriului pe baze militare �i
provinciale romane. Este adică ordinea geografică-topografică naturală,
practică (indiferent de natura şi data eventual divergentă a materialului
epigrafie, de nchimea şi importanţa lui documentar-istorică în difuit<:
zone sau localităţi ale Daciei romane) . Se urmează deci succesiunea topo
grafică adoptată în linii mari de Ackner şi Muller în anul 1865 (Inschrl>ac ;
cf. I.D.R., I, p. 5 1 -52), plecînd dinspre sud (de pe linia Dunării) către
nord şi nu în sensul opus urmat după cîţiva ani de Th. �1ommsen (CIL,
III, partea I - II, 1873) , care începea gruparea şi expunerea materialului
tocmai invers, într-o succesiune nefirească : din marginea de nord a pro
vinciei carpato-danubiene, la Someşul Mare (castrele de lîngă Ilişua, Căşeiu)
şi din înălţimile Meseşului (Porolissum etc.) , posibil din considerente formali
ste şi . . . „birocratice" , adică în ordinea topografică a itinerarului său
epigrafie din anul 1857, cînd marele savant german a străbătut o parte
a nordului Transilvaniei şi a părţii ci central-sudice, spre a culege şi
verifica materialul epigrafie existent la faţa locului, în oraşe, sate, colecţii
din această zonă1• Atare ordine topografică a fost menţinută (în chip
firesc, necesar, consecvent) în deceniile următoare de către Alfred \'.
Domaszewski la „supplementa" CIL, III (partea III -IV, pînă în anul
1902).
b) Î n cadrul teritorial (zonal), tot materialul avînd pronnienţa bine
cunoscută, certă ori probabilă este grupat la 1 o c a 1 i t a t c a respectivă,
1 SCIV, 23, 1 972, p. 1 2 5 - 132; Theodor Nlommset1, corespondenţa î n legătură cu inscripţiile

romane din Transilvania; p. 647-6 50; Perirgheza epigrafică a lui Theodor Mommsen în
Transilvania ; I . D.R., I, p. 57.
INTRODUCERE EPIGUAFICA ŞI ISTORICA 9
fie ca entitate administrativ-urbanistică, militară sau rurală, fie ca punct

arheologic distinct (cîmpuri de ruine, loc izolat cu vreo descoperire arheo
logică-epigrafică) , avînd un nume topic antic (foarte rar) sau numai medie
val-modern, în locurile unde cel antic daco-getic ori roman „a dispărut"
probabil nefiind „înregistrat" oficial în vechime sau necunoscut din capul
locului în epoca „postromană", nescris şi încă „nedescoperit" în documenta
rea ieşită la iveală pînă acum. Atare fapt interesează impunîndu-se ca
esenţial aici, pentru stabilirea punctelor exacte de obîrşie şi apartenenţă
(locul descoperirii) ale materialelor epigrafice, adică a localităţii unde ele
au fost dăltuite, confecţionate ori aparţineau ca realizare sau proprietate
în cadrul societăţii provinciale daco-romane, unde-şi avuseseră funcţia
lor social-istorică, anume în oraş, castru-c a stl'llu m , vicus, pagus (sate) ,
tîrg, fermă agricolă (villa rustica), sau simple necropole şi morminte
izolate lîngă drumuri antice la margine de localităţi, în părţi de hotar
ale unui sat ori cătun din epoca medievală-modernă ; la fel puncte izolate
lipsite (cît se ştie) de urme arheologice romane verificate. Asemenea „amă
nunte" topografice şi toponimice nu sînt deloc neglij abile, prezentînd o
importanţă esenţială pentru stabilirea cît mai corectă a t o p o g r a f i e i
a r h e o 1 o g i c e a Daciei romane, a densităţii aşezărilor şi locuirii ce
se reflectă în primul rînd şi cu deosebire semnificativ şi „elocvent" în
materialul epigrafie de orice natură ar fi. Spre a simplifica uşurînd locali
zarea şi identificarea punctelor topografice şi a localităţilor, fiecare piesă
epigrafică este grupată şi legată de o unitate a d m i n i s t r a t i v ă antică
sau (mai frecvent) medio-modernă, actuală, nu numai de marile centre
antice, cum ar fi în Banat Tibiscum (Jupa) , ])ierna (Orşova) , Mehadia
etc . , căci deocamdată nu mai poate fi considerat valabil şi util, eficient
principiul adoptat mai demult al unui larg territorium aparţinînd vreunui
mare oraş (colonia, municipium) sau castru de legiune ori auxilia, teri
toriu căruia să-i fi aparţinut fiindu-i subordonate satele ori punctele topo
grafice (ca villae rusticae etc.) ; iar în Dacia romană nu se ştie în ce
măsură asemenea puncte „arheologice" ori sate (vicus, pagus) pot să
fie socotite ca subordonate administrativ şi economic unui centru mai
mare. Chiar dacă atare „ dependenţă" ar putea fi admisă azi ca certă şi
evidentă în unele cazuri, din punct de vedere al topografiei arheologice
epigrafice (adică al descoperirilor şi aşezărilor, al locuirii antice daco
romane) inscripţiile trebuie atribuite şi lăsate locului şi localităţilor la
care aparţinuseră în antichitate, de unde au ieşit la iveală din pămînt
ori în ruine ; drept aceea, materialul epigrafie este grupat, clasificat şi
numerotat la aceste mai mari sau mici unităţi demografice-economice
indicate prin toponimia medio-modernă, fără a fi înglobate mai mult sau
mai puţin forţat sub „eticheta" largă a unei mari localităţi antice (ca
Tibiscum, metropola Ulpia Traiana Dacica ş.a. ) , cum este prezentat mate
rialul la multe localităţi în CIL, III şi în publicaţii ulterioare. La orice
localitate oricît de importantă sau mai mică - indiferent de vastitaţea
cîmpului de ruine ori lipsa lor, de vecinătatea cu o mare localitate antică -
trebuie să fie grupate numai inscripţiile descoperite cu certitudine în atare
localităţi sau în imediata lor apropiere (în „suburbii") , ca şi cele care -
chiar descoperite la distanţe (uneori cam mari) - aparţin după conţinut,
material şi alte indicii cu siguranţă ori cu maximă probabilitate localităţii
principale a zonei Este ştiut şi s-a relevat mereu faptul că unele piese
10 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE· lll/I
sculptural-epigrafice au „migrat" în diverse localităţi, transportate fie

ca simple materiale pentru construcţii, fie ca piese de decor în biserici,
castele feudale şi conacuri, parcuri, colecţii etc. , aj ungînd la turnă unele
mai „norocoase" în muzee.
Î n vol. III/l din I . D . R . , localitatea în care este descoperit şi grupat
materialul ei epigrafie e indicată cu un n u m ă r de ordine roman (un
fel de prefix, I-XLV) , n u m e 1 e antic (dacă se cunoaşte ; c u litere
capitale) şi cel modern {românesc, unguresc, german, sîrbesc) şi u n i t a t .e a
administrativ-teritorială actuală (comună, judeţ, regiune) şi colocaţia în
harta arheologică a Daciei de sud-vest, un uriaş patrulater cuprins între
Dunăre, Tisa şi cursul de jos al )iureşului, vechile judeţe „istorice" din
vest şi est : Torontal, Timiş, Caraş, Severin. A fost necesară adoptarea
unei succesiuni „geometrice" în repartizarea şi expunerea materialului
epigrafie după localităţi cu asemenea descoperiri, şi în principal - cum
s-a relevat - după linia Dunării, ca marea axă de circulaţie şi adevărata
„bază" de plecare a pătrunderii romane în Dacia. Pentru o simetrie mai
precisă a expunerii, se începe deci din vest şi din sud spre est şi nord
în funcţie de raportul şi distanţele dintre localităţi, în cadrul caroiajului
după mapa mondială a imperiului roman (T. I . R . ) din harta cuprinzînd
teritoriul dintre Dunăre, Tisa şi �iureş, cu indicatorii numerotaţi de noi
vertical I - VI, orizontal C - D- E - F, preluaţi (identici) din harta întregii
provincii romane a Daciei. Asemenea înşirare mecanică şi „aliniată" (indi
cată la fiecare localitate-titlu) poate să lase impresia că fracţionează legă
tura organică de vecinătate şi interdependenţă a unor puncte topografic
arheologice contigui şi „înrudite" , cauzînd o discontinuitate firească a
localităţilor înşirate uneori într-un fel de „zigzag" geometric, la urmă
chiar într-un sistem „bustrofedon" spre a sfîrşi la vest de Tisa în Seghedin;
era totuşi necesar a merge pe atare linie ondulată spre a fi respectat
principiul grafic al dispunerii din vest _,. est şi sud -+ nord, care prezintă
evident avantaj ul de a facilita identificarea punctelor pe hartă. Oricum
s-ar înşira localităţile şi punctele, „ordinea" adoptată ,.a rămîne sau ,.a
părea în bună parte artificială şi arbitrară.
2. - Xatura �i confinutul tematic al epiurafelor
Cum era şi e firesc (relevat mereu), o culegere epigrafică („sylloge")

zonală sau provincială trebuie să cuprindă, în succesiunea unui sistem
unitar şi omogen, atît documentele scrise de importanţă considerată majoră", „
fundamentală social-istorică şi pe cele lapidare-litice {piatră, marmură).

cît şi orice piesă cu înscrisuri aparţinînd teritoriului şi localităţilor respec
tive, adică absolut t o t materialul ce a fost scris (dăltuit, incizat-zgîriat,
imprimat-ştampilat) , sau numai „afişat" circulînd şi fiind citit ori măcar
văzut şi eventual admirat de localnici, ca atare făcînd parte din tez_ a urul
cultural şi „patrimoniul" zonei sau al localităţii antice, indiferent de
forma, dimensiunile şi valoarea conţinutului documentar, sau de carac
teristicile şi elementele tehnice-artistice ale pieselor respective în cadrul
provinciei sau chiar în ansamblul împărăţiei romane. Asemenea realitate
fundamentală a fost foarte bine intuită, respectată şi aplicată de marii
erudiţi ai ,·eacului al XIX-lea în frunte cu Theodor .Mommsen, care în
diferitele ,·olume din Corpus Inscriptionum Latinarum, ale provinciilor
INTRODUCERE EPIGR.4FICA ŞI ISTORICA 11
sau marilor zone din bazinul :Mediteranei ocupat şi organizat de Roma,

au cuprins tot materialul epigrafie, grupîndu-1 însă în două mari loturi :
I. cel litic (piatră, marmură) la fiecare localitate ori în al ei territorium
rural; II. cel scris ori imprimat (zgîriat, turnat etc. ) pP alte materiale
mai mult plastice şi „în serie" : cărămizi, ţigle, plăci sau blocuri de metal,
table cerate etc. (la fiecare provincie) , formînd împreună ceea ce s-a
numit convenţional cu termenul latinesc epigrafie-juridic „instrumentum" ,
î n partea finală a fiecărui „capitol" provincial din volumele CIL. Asemenea
repartizare lasă impresia că s-ar fi considerat înscrisurile din a doua grupă
ca „minore" şi avînd deci vreo importanţă documentară mai redusă ori
„subordonată" celor monumentale, litice. Dar între „instrumentum" erau
clasificate în CIL documente scrise de importanţă fundamentală politică,
militară, administrativ-juridică, economică, etnologică ·etc. , ca diplomele
militare, tablele cerate (cf. I.D. R . , I, 1975) , unele texte ori formule pe
cărămizi ce depăşesc valoarea istoriografică a multor texte întregi sau
fragmente incizate adînc şi elegant pe lespezi de piatră ori de marmură
dmă şi strălucitoare. Î mpărţirea aplicată în CIL, ca şi în alte publicaţii,
nu e j ustificată (cum s-a spus) decît în aparenţă, aproximativ şi provi
zoriu de natura m a ter i a 1u1u i pe care au fost scrise textele antice
păstrate direct (nu copiate în evul mediu, ca literatura istorică, juridică,
„ beletristică" etc.) ; căci evident, în documentele epigrafice, esenţialul nu
este materia (roca, pasta, metalul), ci conţinutul, dimensiunile şi destinaţia
textului, datele ce oferă piesa (produs meşteşugăresc etc.), indiferent de
forme, ornamente, elemente decorative ori alte aspecte externe, acestea
din urmă fiind importante mai mult din punct de vedere în general arheo
logic-artistic ori eventual tehnic-economic (preţul de cost al confecţionării,
raritatea rocilor folosite etc . ) .
Î n cercetarea epigrafică (la fel c a î n orice domeniu a l istoriografiei)
există o firească gradaţie şi ierarhie a valorilor documentare ce va fi
·
avută în vedere şi o va avea chiar mai mult istoriografia provincială romană

care va trebui să valorifice exhaustiv pînă la limitele extreme conţinutul
informativ al întregului fond documentar scris, păstrat direct şi accesibil
(indiferent de materia pe care a fost scris, de forma şi cantitatea în care
s-a transmis din antichitate pînă în zilele noastre) . Unele culegeri („sylloge")
recente din .\ustria, R.P. LT ngară ş.a. au cuprins între „inscripţii" numai
pe cele litice-lapidare (cf. I.D . R . , I, p. 61 - 62) ; dar cum s-a spus (SCIVA,
25, 1974, p. 246-247) şi este e\'ident, însă necesar a fi repetat, trebuie
avut în vedere t o t a 1i t a t e a înscrisurilor antice, atît pentru conţinutul
lor documentar social-istoric, cît şi din punct de vedere strict statistic,
ştiut fiind de multă vreme că scrierea antică şi cea romană - ca şi epi
grafia ,în general - nu s-a limitat la opere şi texte de caracter solemn,
festi.v; · de conţinut politic, militar, juridic, sacral-religios, funerar sau
prosopografic. Materialul epigrafie priveşte şi menţionează (chiar scurt,
laconic şi lapidar) deopotrivă şi direct alte numeroase manifestări şi
activităţi diverse sociale, economice, schimburi, uneori abia în cîteva
cuvinte sau litere izolate, „semnături" sau fragmente, adesea de semni
ficaţie neînţeleasă la prima vedere, ori nume proprii, formule, „marca
labricii" (officina), nume de unităţi militare, graffiti ş.a. pe produse
meşteşugăreşti ceramice-tegulare sau obiecte de metal, fie aparţinînd unei
l ocalităţi sau punct arheologic, fie avînd neo referinţă mai largă asupra
12 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE lll/1
unei provincii şi teritoriu. Oricum , fiecare piesă întreagă sau fragmentară,

mai mare sau mică aduce date informative despre răspîndirea scrierii şi
cititului, despre oameni şi activităţi, desfăşurarea muncii şi schimburilor,
a culturii romane generalizate în provincii, a proceselor de producţie
meşteşugărească şi a circulaţiei bunurilor materiale, a persoanelor şi ideilor,
a modului de viaţă roman. Gruparea separată a materialelor epigrafice
numite „minore" (instrumcntum) ori ignorarea lor în bloc fără a le men
ţiona măcar cu numele la localitatea unde au fost descoperite şi apar
ţineau originar înseamnă pe de o parte diminuarea şi amputarea nejusti
ficată a fondului documentar din fiecare localitate sau zonă provincială,
de alta o eventuală dublare a muncii cu inutila complicare a lucrurilor.
Dar numai înglobînd şi ilustrînd tot materialul epigrafie încadrat organic
în ansamblul resturilor arheologice romane şi autohtone - unrnri foarte
sărăcăcioase ambele categorii - pot fi determinate (dar şi atunci· ca
întotdeauna, numai parţial, cu fireşti lacune, uneori foarte mari, conform
cantităţii şi valorii calitative a inscripţiilor locale) structura şi dezvoltarea
societăţii şi culturii provinciale în fiecare compartiment şi pe toată întinde
rea pro,·inciei în cadrul larg al împărăţiei romane.
Î n acelaşi scop, spre a facilita utilizarea istorică şi arheologică a
materialului epigrafie litic şi tegular, el trebuie să fie încadrat în realităţile
sociale şi economice ale localităţii respectiYe în măsura cît permite docu
mentarea arheologică generală şi specifică a teritoriului. La fiecare punct
„epigrafie" - arheologic se \'a prezenta o scurtă d e s c r i e r e istorică
introductiYă arheologic-epigrafică : datele sau indicaţiile esenţiale privind
aşezarea şi topografia localităţii romane în cadrul zonei arheologice ; o
informare scurtă, rezumativă, dar ceva mai dezvoltată - uneori însă mult
mai amplă - decît în Tabula Imperii Romani, L 34 (în care a intrat
tot Banatul roman ; 1968), adăugind uneori citate ample, textuale sau
rezumative necesare pentru scoaterea în evidenţă a unor fapte şi observaţii
făcute în trecut sau mai recent despre unele aşezări civile sau militare,
cîmpuri de ruine sau forme de teren neobservate de cercetători, ignorate
din neglij enţă ori diminuate deliberat în unele critici din ultimele decenii.
B i b 1i o g r a f i a arheologic-istorică (unde se află date mai amănunţite
sau mai precise) la fiecare localitate este cit mai amplă, dacă nu a reuşit
să fie completă, exhaustivă ; în orice caz, esenţialul nu a fost omis ori
redus.
3. - Prezt•ntart>a şi crescriert>a piest>lor e ))iuraîice
S-au adoptat criterii mai simple şi uşoare, cele aplicate de noi m

catalogul epigrafie al )fozeului din Timişoara (LapidM Ban, 1 974) şi în
unele publicaţii anterioare de inscripţii (ca Banatica, II 1973, p. 103 -
1 1 5) ş.a. Ordinea de grupare după c o n ţ i n u t (tematic) şi destinaţie
în cadrul aceleiaşi localităţi este în linii generale cea tradiţională, adică :
inscripţii de caracter public, obştesc, acte, liste de persoane,
- inscripţii pe clădiri sau lucrări publice,
- onorare pentru împăraţi şi casa imperială, magistraţi, patroni,
rude mai prestigioase, prieteni şi alte persoane sau personalităţi,
- votive-religioase,
INTRODUCERE EPIGRAF/CA ŞI ISTORICA 13
- funerare (epitafuri),
- de caracter nedeterminat, fragmente nesigure, piese descoperit�
în vreo localitate dar aduse din altă parte, dintr-un centru roman ma1
important etc.,
- caramm, material tegular ştampilat, vase, graffiti on alt „instru
mentum" şi (cel puţin menţionate) obiecte de uz cotidian de fabricaţie
locală eventual cele „din import", vase de lux (terra sigillata) şi alte
obiecte mărunte.
Ca şi în CIL, III, vor fi cuprinse şi cîteva materiale epigrafice datînd
din perioada de după Domitius Aurelianus şi evacuarea oficială a pro
Yinciei Dacia (Vatina, Gornea etc. ) .
Descrierea şi tratarea fiecărei epigrafe se fac d e asemenea în succe
siunea obişnuită :
- numărul curent şi definiţia piesei (categoria de monument potri
Yit destinaţiei sale practice, constructive etc. ) , materialul (roca, lut ş.a.) ,
dimensiuni, condiţiile descoperirii, starea şi locul de păstrare, alte indicaţii
utile sau necesare (existente) ,
bibliografia î n ordine strict cronologică,
- aparat critic, variac lectiones etc. ,
- textul latin cu întregiri şi lectura „desfăşurată", ilustraţia monu-
mentului în fotografie şi desen ; unde piesa lipseşte (dispărută) este repro
dus textul în fascimilul existent ( CIL, III etc.) ,
- traducerea în limba română,
- comentar epigrafie, istoric, filologic-lingvistic, cît mai precis şi
circumstanţiat, spre a înţelege corect variatele elemente sau indicaţii
documentare ce apar numeroase şi disparate în aceste texte laconice şi
lapidare, adesea aride, mereu aproape telegrafice în contextul istoric al
provinciei Dacia sau al unor zone mai îndepărtate ale imperiului ; se
au în vedere deopotrivă persoane şi antroponimie, cariere şi funcţii, unităţi
militare şi instituţii, zeităţi, limbaj popular şi scriere locală etc. ; în această
expunere comparativă pe baza unei bibliografii selective (ce nu omite
esenţialul) se va căuta o elucidare obiectivă a textului scurt şi laconic
(adesea fragmentar şi foarte lacunos) al epigrafelor lapidare ale Daciei
romane. Comentariile şi analogiile lor anexate vor fi în prezenta parte
(I D R. III/ 1) ceva mai ample, uneori chiar detaliate cu strictul necesar
. . ,
(dar nu diluate) , conţinînd datele şi indicaţiile utile pentru interpretarea

istorică ce vor servi ca bază de studiu multilateral şi diferenţiat al mate
rialului epigrafie al provinciei Dacia în ansamblu.
Cum e firesc şi de aşteptat, gruparea sau chiar numai menţionarea
materialului epigrafie t e g u l a r (confecţionat de obicei „în serie", cu
exemplare identice numeroase sau cu mici variante, uneori cunoscute
cu zecile în puncte topografice răzleţe) împreună cu cel litic comportă
unele dificultăţi în organizarea, expunerea şi numerotarea singuratecelor
piese (deci utilizarea lor documentară) , prin faptul repetării lor în mai
multe locuri şi localităţi unde s-au răspîndit în antichitate, transportate
de „beneficiarii" produselor marcate cu ştampila proprietarului, unităţii
militare, a fabricii producătoare. Spre a simplifica expunerea, unele
„ştampile" ce apar în diferite locuri repetîndu-se fără să aibă elemente
•
14 INSCRIPŢIILE DACJEI ROMANE III/I
proprii originale (nume de persoane ori de localităţi, cu litere deosebite

ori unele trăsături aberante) vor fi menţionate pur şi simplu „ c u titlu
de inventar" , dîndu-se un număr curent .seriei de piese numai în punctul
centru topografic unde staţiona unitatea militară respectivă, de ex . LEG
IIII F(lavia) la Berzovia (locul de garnizoană al legiunii în Dacia de sud
vest) , ori LEG XIII GE�I ş.a. , sau localitatea unde se afla „officina"
de confecţionare a unor materiale tegulare cu ştampilă ca de ex. M I D
descoperite în mari cantităţi la Tibiscum, dar izolat la Zăvoi, Bolvaşniţa
şi în alte puncte arheologice ale Banatului estic, - este deci util şi
necesar să fie „catalogate" în principal şi numerotate la Tibiscum unde
este de presupus şi de postulat că se afla însuşi meşteşugarul-proprietar
al „fabricii" . Atît materialul tegular militar, cît şi cel civil putea să fie
transportat în diferite puncte din locul confecţionării lui în antichitate
sau al descoperirii în epoca modernă. Dar cărămizile ştampilate care con
stituie pînă acum „unicate", cum este de ex. COH VIII RAET la Teregova
(j ud. Caraş-Severin), document exclusiv pînă azi privind staţionarea uni
tăţii auxiliare respective în teritoriul Banatului, se pot considera ca piesă
„originală" şi deci ca un document epigrafie „numerotat" .
Cum e firesc ş i de aşteptat, c a orice culegere d e surse istorice antice,
prezentul prim „fascicul" -parte cu epigrafele litice şi tegulare ale Daciei
Superior (zona de sud-vest) din I.D . R „ vol. III, a căutat să aibă o cît
mai mare amploare cuprinzînd tot ce se cunoaşte ori a fost semnalat
în bibliografie şi în informaţiile avute (accesibile) , ori în colecţii şi depozite
muzeale, fără a omite nici chiar fragmentele cele mai mărunte, despre
care se constată în mod evident că formaseră piese epigrafice distincte,
putînd deci să conteze ca atare cel puţin din punct de vedere numeric,
statistic, chiar dacă nu li se poate determina caracterul original (votiv,
funerar etc.), ci numai pur şi simplu caracterul roman. Dar cu toate
căutările şi eforturile conj ugate şi strădaniile depuse de colectivul nostru
de elaborare a prezentului I.D . R . , III/ 1 , este probabil că informarea noastră
nu a reuşit să fie completă, căci ea depinde în primul rînd de prezenţa,
hărnicia şi atenţia localnicilor şi a informatorilor din partea locului, de
competenţa cu grija lor în munca delicată şi importantă prin care pot
să fie salvate şi recuperate piesele şi fragmentele epigrafice apărute la
simplă întîmplare din ruine şi din pămînt. Este ştiut că în condiţiile
diverse şi adverse de păstrare şi de informare în munca de culegere şi
documentare nu a fost posibilă realizarea unei recolte absolut complete,
adică exhaustive ; prin urmare e de aşteptat şi de presupus că persistă
goluri în serialul nostru nu numai din cauza pierderilor „ obiective" şi
a distrugerilor certe de piese epigrafice în diferite perioade şi locuri, dar
şi fiindcă (înafară de cele încă astupate în pămînt şi ascunse prin ziduri
medievale-modeme, nesemnalate pînă acum) unele inscripţii se află „la
suprafaţă" în locuri încă necunoscute ori „îndosite" (cf. I.D . R . , I, p. 8) .
Pe de altă parte însă nu pot şi nu vor fi ignorate informaţiile concrete
despre piese sculpturale-epigrafice descoperite şi semnalate de arheologi,
epigrafişti ori de cetăţeni şi gospodari „ nespecialişti", dar oameni cu
bună credinţă şi intenţie curată (nicidecum impostori şi „falsarii" ca
unii dintre latiniştii-anticari din veacurile XVI - XIX ; I.D.R., I, p. 55 -
56), care indicînd precis formele, elementele şi trăsăturile unor inscripţii
antice văzute de ei („dispărute" între timp) oferă informaţii concrete şi
INTRODUCERE EPIGR,1FICA ŞI ISTORIC A l5
deloc neglijabile asupra unor asemenea documente epigrafice ale epocii

daco-romane. Atare materiale nu pot fi omise din repertoriu, potrivit
putinţei, necesităţii şi obligaţiei de a prezenta o informare corectă, obiec
tivă şi cit mai amplă, cel puţin sub aspect statistic-numeric, în serialul
epigrafie din teritoriul roman al Banatului (de ex. la Mehadia, Caransebeş
etc. ) . Atare piese sculptural-epigrafice (prezentate aici prin simpla men
ţiune şi „numerotare" curentă) , provenite din ruine de aşezări sau de
castre romane, cu toate că nu li se cunoaşte textul (pe care nu l-a copiat
ori nu 1-a transmis nimeni) , nu sînt deloc ficţiuni, inscripţii-„fantomă"
ca de ex. cele elaborate şi „publicate" de eminentul umanist şi istoriograf
Stephanus Zamosius în Padova Italiei la a. 1 593 (I.D.R., I, p. 42) şi de
alţi „falsarii" transilvăneni mai mult sau puţin celebri. Erau aceste piese,
„dispărute" ce nu mai pot să conteze decît „numeric" în repertoriu, texte
de interes şi poate de valoare în sine, care însă n-au avut şansa de a fi
văzute şi studiate de specialişti ori de cărturari, de a fi publicate cu
interpretările cuvenite, fiind aşezate în locul meritat din vitrina unui
muzeu ori într-un lapidar modern.
4. - Limiteh• romane ale zonei sm:-n-stiel' a pro,·ineiei Dacia

(Superior)
Anumite incertitudini, discordanţe şi echivoc persistă în ce priveşte

h o t a r e 1 e romane ale zonei sud-vestice a provinciei Dacia (Superior) ,
adică ale teritoriului dintre Dunăre, Tisa şi Mureş (al cărui material epi
grafie este conţinut în acest vol. III/I din I.D . R . ) , şi anume atît la est,
cit şi la vest. În partea de e s t, pe linia Carpaţilor, în legătură cu „gra
niţa" dintre Dacia şi l\foesia Inferior în prima etapă (adică între anii 106
şi 120), respectiv între Dacia Superior (intracarpatică) şi Dacia Inferior
după a. 120 : nu se poate susţine că limita dintre cele două Dacia (Inferior
şi Superior) organizate în acest an (prin 1 19/120) ar fi corespuns exact
cu hotarele medievale marcate de Munţii Carpaţi între regiunile istorice
Banat şi Oltenia, şi că de ex. Drobeta (Turnu Severin) aparţinea cu
certitudine Daciei Inferior (Malvensis de mai tîrziu) începînd din primii
ani ai existenţei provinciei Dacia, iar Dierna (Orşova) din vechiul Banat
istoric să fi aparţinut Daciei (Superior) . Un echivoc persistă în documenta
rea epigrafică de pînă acum, prin faptul că două unităţi ale armatei
auxiliare a provinciei Dacia nou constituite („qui sunt in Dacia sub D.
Terentio Scauriano", în diplomele militare ale provinciei din a. 1 10) erau
staţionate în teritoriul extracarpatic (adevărat, într-o perioadă nedeter
minată), adică în vestul şi nordul Olteniei romane: Cohors IV Cypria
civium Romanorum făcînd parte din auxilia Daciae în 17 februarie 1 10
(DiplD II, în I . D . R., I, p. 73) avea garnizoana în castrul de lîngă Bum
beşti pe Jiul superior (jud. Gorj) , unde s-a găsit material tegular ştampilat
cu C IV CY (AEM, XIX 1896, p. 85, nr. 18 =CIL, III 1 42 16, 27 ;
Dacia, XIV 1 970, p. 446; MatArh, X 1973, p. 108) ; Cohors I Cretum
Sagittariorum din aceeaşi armată auxiliară în vara aceluiaşi an, la 2 iulie
1 10 (DiplD III, în I.D.R., I, p. 76), pare a fi fost staţionată în zona
Drobeta sau chiar în acest oraş-castru (cărămizi ştampilate descoperite
la Vodiţa, j ud. Mehedinţi, BCMI, XXIV 1935, p. 43) . Ar rezulta deci
(cel puţin deocamdată) că o largă fîşie din nord-vestul teritoriului Olteniei
romane aparţinea în j urui anului 1 10 provinciei Dacia2. Dat fiind că

„graniţa" celor două provincii romane nu poate fi determinată azi cu
suficientă precizie, iar discuţia şi cercetarea cu mijloace arheologice are
destul de puţine şanse să ducă la rezultate mai concrete şi valabile, consi
derăm că deocamdată se poate accepta (numai din simple motive practice)
limitarea prezentului „fascicul" -parte de material epigraMc din sud-vestul
Daciei romane la provincia istorică Banat (teritoriul dintre Dunăre, Tisa
În privinţa limitei d.: ,. e s t a ocupaţiei romane în teritoriul Banatului

si
' Mures) .
antic, extensiunea acesteia este controversată şi neclară: unii au consi
derat că zona occidentală (în principal vechiul j udeţ Torontal, mai ales
partea lui de sud) era prevalent romană fiind acaparată de armatele
Romei de la iazygii sarmatici, şi nu de la daco-geţi, dar că în timpul
provinciei Dacia (sec. II - III) aşezările şi descoperirile romane erau foarte
puţine, rare, aproape disparente, cum dealtfel arată sinoptic şi destul
de concludent o simplă privire rapidă asupra hărţii arheologic-epigrafice
a întregului teritoriu ; vestigiile romane apar evident mult mai rare şi
discontinui decît în zona estică şi centrală, cu deosebire în teritoriul vechiu
lui j udeţ Severin, iar aşezările importante devin mereu mai rare pe măsura
înaintării către vest; pe malul de est în apropierea fluviului Tisa (în
Torontal) nefiind încă identificate puncte romane mai de seamă. Situa
ţia zonei de ,·est în perioada provinciei romane Dacia a fost analizată
critic de unii cercetători arheologi şi istorici cu patru-cinci decenii în
urmă (C. Patsch, A. Alfoldi) , iar în 1942 de un cunoscut arheolog şi
prestigios istoriograf, în lumina materialului arheologic, epigrafie şi numis
matic cunoscut atunci, comparînd elementele romane cu cele iazyge3 ;
rezultatul era că în actualul judeţ Timiş stăpînirea romană nu a lăsat
vestigii de importanţa celor din zona estică (în special fostul j udeţ Severin,
dar şi în Caraş) ; totuşi cursul de j os al Mureşului era ferm ţinut în
stăpînire sau sub control de armata romană prin mici detaşamente din
legiunea XIII Gemina cu cartierul general în Apulum (Alba Iulia) ; cf.
descoperirile de materiale tegulare şi inscripţii litice la Bulci, Cenad,
Sînnicolau )fare, ca şi cele din vest de Tisa la Seghedin (infra, nr. XLV) .
S-au formulat şi alte ipoteze, ca : sărăcia urmelor - fie romane, fie sar
matice - în vestul Banatului a găsit „o motivare la unii cercetători prin
faptul că zona respectivă era lipsită de cariere de piatră pentru con
strucţii şi monumente. Apoi pînă tîrziu în evul mediu, se constată că
ea era acoperită de multe mlaştini4 şi regiuni nisipoase, deci inospitalieră
2 B. Gerov, l\lio, XXXVII 1959, p. 210: . . . die kleine Walachei (Oltenia), vielleicht
„
ohne ihren westlichen Teii, wo die Verbindungslinie von Drobeta durch den Surdukpass nach
Siebenbiirgen verlief, zwischen dem zweiten dacischen Krieg Traians und c'ler sogenannten
ersten Teilung Daciens, also in der Zeit von 106-119, Bestandteil von Moesia Inferior blieb,
indem untermoesische Truppen jenseits der Donau den Alt (Olt) entlang vorgeschoben wurden.
Der Raum, der ostlich vom Alt zwischen der Donau und den Transylvanischen Alpen liegt
- die Grosse Walachei - , wurde in dieser Zeit (106-119) unter die Kontrolle des unter
moesischen Heeres, spăter (nach 119) vielleicht sowohl unter die der untermoesischen wie
auch des unterdacischen Heeres gestellt . . . " ; D. Protase, în Acta1lfN, IV 1967, p. 69;
l.D.R„ I, p. 17.
3 C. Daicoviciu, Banatul si I azygii, în Apulum, I 1939-1942, p. 98-109 (Dacica,
·
' Cf. de ex. harta „ B anatul în timpul stăpînîrii romane" din monografia BanR (cu
p. ni -��-
„mlaştini şi terene inundabile").
şi nepotrivită pentru o locuire intensă. Ar fi fost o ţară a nimănui con

trolată de romani prin unele posturi militare de supraveghere, situate
pe coline apărate de inundaţii şi cu un larg cîmp de vizibilitate (Patsch,
Banatcr S;irmaten, p. 198) ", Or TrgSate, p. 52 (Tudor ; urmează discuţia
asupra celor trei valuri de pămînt între zona de cîmpie şi cea a dealurilor,
localităţile rom::ine din vestul Banatului) şi concluzia „ Banatul dinafara
liniei de control roman a fost slab locuit, adesea inaccesibil prin vastele
mlaştini şi regiuni nisipoase. Dacă el se găsea sub supraveghere romană
directă sau fusese lăsat în s�ama iazygilor, nu putem şti" (p. 55) . Un
alt arheolog român consideră însă că, la începutul domniei lui Aelius
Hadrianus, prin anii 1 18 - 1 19, odată cu mutarea legiunii IV Flavia Felix
din Berzovia la Singidunum (Belgrad) , au avut loc unele modificări ale
frontierei romane în teritoriul Banatului, în sensul că lagărele militare
din Berzovia, Surduc şi Vărădia au fost abandonate, iar apărarea romană
s-ar fi repliat probabil pe linia Dierna - Tibiscum - Valea ::\Iureşului
[? ], a dnd puncte înaintate spre „ barbaricum" . Totuşi întreg teritoriul
de sud-vest a rămas şi mai departe sub o atentă şi permanentă supra
veghere romană, exercitată de pe linia Dunării şi a )foreşului5. Situaţia
Banatului roman, începînd cu Aelius Hadrianus (cum apreciază mai recent
şi informează oral eruditul citat, în 1975) ar fi fost similară şi comparabilă
cu cea a :Munteniei şi a ::\foldovei sudice, teritorii din care acelaşi împărat
roman Hadrianus a retras administraţia şi trnpele aflate acolo din vremea
lui Ulpius Traianus şi a cuceririi Daciei carpatice, fixînd noua graniţă
romană de-a lungul Oltului (Limes Alutanus) . Părerea cercetătorilor iugoslavi
este rezumată de ::\1. Du5anic în luna mai 1975 astfel : „ după N. Simo
,·ljevic prezenţa romană în ,·estul Banatului nu e documentată prin
descoperiri arheologice, în timp ce descoperirile sarmatice (cu deosebire
mormintele) apar foarte numeroase"6• Observînd deci că extensiunea şi
importanţa populaţiei s a r m a t i c e (iazyge) în teritoriul de vest al
Banatului era ceva mai mare decît admiteau cu trei-patru decenii în
urmă unii cercetători români, nu putem face aici mai mult decît să
menţio:iăm bibliografia sumară (cunoscută şi în a. 1 973)7• Este o pro-
' D. Protase, L0giunea ll II Flavia la nordul Dunării şi apartenenţa Banatului şi Olteniei

de vest la provincia în ActaMN, IV 1967, p. 47-70; CongrEpigrV, p. 337-342.
Dacia,
1 „Comme N. Simovljevic est en train de finir sa these sur le Banat antique, j'ai appris
par elle qu'il n'y a pas de traces certaines de la presence romaine a l'ouest du B anat (murs,
edifices, etc.) . Les trouvailles Sarmates sont, par contre, tres nombreuses (surtout Ies tom
beaux)", M. Dusanic, scrisoare din Belgrad, 23 mai 1975.
1 Despre iazygi: RE. IX (1914), 1189-1191 (Vulic) ; l\I. Ebert, în Reallexikon der
Vorgeschichte, Berlin, XIII ( 1929), p. 52 -114 ; aşezările sarmato-iazygilor în bazinul Tisei :
Parducz l\:lihâly, A s=armatakor emlekei 1lfagyarorszâgon (Denkmăler der Sarmatenzeit Ungarns) ,
Budapest, I 1941, II 1944, III 1950 (Archaeologia Hungarica, XXV, XXVIII, XXX). mo
numental inventar-repertoriu şi studiu critic comparativ al materialului arheologic, cu exce
lente hărţi de răspîndire în peste 450 de puncte cu descoperiri ale diferitelor „grupe-tipuri".
Bibliografia principală mai recentă (în ordine cronologică) despre vestigiile şi prezenţa
iazygilor în vestul B anatului şi în Crişana: Istoria României, I, B ucureşti, 1960, p. 723;
Egon Durner, Urme ale culturii materiale dacice pe teritoriul arădean, Muzeul judeţean
Arad, 1 968, p. 19, 20, 22, 23; Dacii şi sarmaţii din secolele II-III e.n. în vestul Romd.niei,
în Apulum, IX 1971, p. 681-691, cu bibliografia română şi maghiară ,,la zi", cu observaţia
rezumativă „das Erscheinen der jazygischen Sarmaten in der grossen ungarischen Tiefebene
in der ersten Hălfte des I . Jahrhunderts u. Ztr. fiihrte zur Verdrăngung der Daken von
der Donau zur Theiss" şi stabilirea unui număr de 43 de puncte sigure cu descoperiri sar
matice în vestul României (notele 46-47). din care numai 13 erau din sec. II-III, anume
opt în Crişana (Carei, Săcuieni, \"ărşand, Şimand, Nădlac, Semlac, Pecica, Arad), cinci în
18 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE Ill/ l
blemă istorică şi de topografie arheologică ce nu poate fi tranşată definitiv

şi deplin în aceste rînduri preliminare fără o cercetare minuţioasă şi mai
competentă de teren care ar putea să arate că - precum s-a preconizat
de unii - materialele arheologice (din aşezări, necropole) avînd şi piese
cu produse de factură romană, izolate ori în grupuri provenind din pro
vincia Dacia (sau din Moesia Superior), atribuite sarmato-iazygilor, apar
ţineau de fapt unei populaţii devenită sedentară şi „dependentă" de
imperiu, adică de comandamentul provincial al Daciei romane.
Nici „graniţa" Daciei de sud-est spre m i a z ă z i, pe linia Dunării,
nu este elucidată integral şi pe toată durata provinciei carpato-danubiene
şi se pare că nu poate fi deocamdată din cauza caracterului lacunos �i
echivoc al documentării epigrafice disponibile ; căci unele puncte de pe
malul „geto-dacic" de nord (stîng) al zonei au fost considerate de unii
arheologi ca aparţinînd la provincia 1foesia Superior8, ca de exemplu
castrul auxiliar şi aşezarea de Iîngă Pojejena. Date noi în viitor vor putea
decide şi acest aspect al problemei limitelor romane ale zonei sud-vestice
a provinciei Dacia. Important este deocamdată că zona de pe malul nordic
al Dunării începînd cu confluenţa Tisei pînă la Dierna (Orşova)-Drobeta
era romană, ferm ţinută în stăpînire şi control de armatele provinciilor
riverane. Încît apartenenţa unor puncte de pe malul nordic (în unele
perioade) la provincia Moesia Superior - dacă poate fi considerată ca
reală şi efectivă - nu va avea importanţă istorică prea mare.
*
Materialul epigrafie al zonei de s u d - \'e s t a Banatului roman apar

ţinînd R.F.S. Iugoslavia (Vojvodina) a fost adunat şi redactat de dr.
M. D u s a n i c (Universitatea din Belgrad) , iar textul comentariilor tradus
din limba sîrbă în româneşte cu bunăvoinţă şi deosebită competenţă de
către dr. Ioan Cicală (Institutul de istorie şi arheologie, Cluj-Napoca) ;
puţine modificări şi amplificări în comentariile pieselor epigrafice s-au
făcut de colectivul redacţional din Cluj-Napoca, pe baza bibliografiei mai
recente, totul fiind „omologat" şi integrat în ansamblul materialului epi
grafie al zonei de sud-vest a Daciei romane. N. Gudea a contribuit în
principal cu materialul tegular şi propriile descoperiri epigrafice, iar V.
Wollmann Ia elaborarea istoricului privind epigrafia din Banat, propriile
descoperiri şi publicaţii, ca şi la organizarea materialului ilustrativ al
prezentei părţi din I.D.R. (III/I ) . Desenele de bună calitate au fost execu
tate de S. Balask6 şi C. Smarandache.
Banat (Beba Veche, Cherestur, Sînnicolau Mare, Vizejdea, Timişoara-l�reidorf) ; MatArh,

IX 1970, p. 449, 451, 458-459, 463; F. Medeleţ, A sup1'a unor p1'0bleme ale prezenţei sarma
tice în Banat, în Tibiscus, I 1970 (1971), p. 59-63 (puncte mai numeroase, de dup[t sec.
III) ; G. Bichir, Les Sarmates SU1' le ter1'itoire de la Roumanie, în A ctes du VIII' Congres
Inte1'national des Sciences prtfhisto1'iques el p1'0tohistoriques Beograd 1971 , Belgrad, 1971. p.
275-285; M. Părducz, ibidem, p. 267-274 etc. (cf. DacPanninf, p. 48 ) ; G. B ichir, Rela
ţiile dintre sarmaţi şi geto-daci pînă la sfîrşitul veacului I e.11., în SCIVA, 27, 1976, p. 203-214.
a Părerile citate şi analizate de D. Protase, ActaJ\'1 N, IV 1967, p. 65- 70 ; supra nota 5.
5. - Istoricul cercetărilor epigrafice î n zona de sud-rnst

a provinciei Dacia (Su perior)
Începuturile şi etapele dezvoltării cercetărilor epigrafice în provincia
Dacia, pînă la constituirea epigrafiei ca o ştiinţă autonomă şi ca principal
auxiliar al istoriografiei generale a acestei zone (la fel şi în cazul antichi
tăţii greco-romane din epoca imperiului), au fost arătate în I.D.R., vol.
I ( 1975), p. 33-63, relevîndu-se totodată şi importanţa fundamentală a
materialelor epigrafice pentru reconstituirea istorică a vieţii romane în
provincie. Expunerea de acolo a căutat să ilustreze în linii mari, fără a
putea şi a trebui să intre decît rareori în detalii şi în aspecte strict locale
pri,·ind cercetările şi rezultatele parţiale ori regionale; rămîneau deci
necesare şi utile prezentări ceva mai amănunţite pentru diferitele zone
şi localităţi (unele cu „territorium" mai vast din cuprinsul provinciei
carpato-dunărene) . Atare lucru va trebui făcut în fiecare „fascicul"-parte
a colecţiei, arătînd specificul fiecărei zone şi punct arheologic, natura
materialelor şi aşezărilor antice, ca şi pe erudiţii cu truditorii care au
adunat punînd în lumină şi la adăpost, valorificînd documentar-istorio
grafic materialul propriu, specific regiunii sau cu semnificaţie mai largă
pentru provincia Dacia în ansamblu ; căci este natural ca fiecare zonă
să prezinte în primul rînd materiale tipic-locale, cu nuanţele caracteristice
dezvoltării societăţii pe un spaţiu mai restrîns şi în perioade variate, în
condiţii politice şi sub stăpîniri diferite, sub regimuri cu orientări variate.
În zona de sud-vest a provinciei Dacia, existînd ceva mai puţine
aşezări de mari proporţii şi cu ruine bogate în straturi arheologice pro
funde cu m::ni cantităţi de materiale arheologice, acestea se grupează mai
ales în partea de sud-est a teritoriului ; de aceea descoperirile arheologic
epigrafice s-au făcut în număr ceva mai redus (pînă în faza explorărilor
şi săpăturilor sistematice din ultimele patru sau cinci decenii) şi au
început mai tîrziu decît în alte părţi ale provinciei, de ex. în centrele
Daciei Superior (Ulpia Traiana, Apulum), ori în nord (la Potaissa, Napoca,
Porolissum etc.), în sud şi est (la Drobeta, Romula-Malva ş.a. ) . Ca atare,
şi bibliografia arheologică-epigrafică apare mai redusă şi mai mult inci
dentală înainte de veacul al XVIII-lea, referindu-se la ruine romane de
cetăţi şi oraşe, cu descoperiri epigrafice.
Cea mai veche informaţie despre texte epigrafice din teritoriul Bana
tului roman pare să fie oferită în manuscrisul lui Iohannes Mczerzius,
arhidiacon la Cojocna (jud. Cluj , prin a. 1 504 - 1 5 1 6 ; I . D . R . , I, p. 37) ,
care a păstrat copia a două epigrafe posibil din acest teritoriu, eventual
din Tibiscum ( ? ) , nr. 269 şi 270 (cu loc de provenienţă nesigur ; din
Sebeş sau Sighişoara ? ) . O explorare sistematică a terenului şi cîmpurilor
de ruine de aici a făcut la sfîrşitul veacului al XVII-lea italianul Aloysius
Ferdinandus M a r s i 1i din Bologna9, care prin a. 1 690 a notat şi desenat
monumente, ruine, castre şi inscripţii din zona Dunării, ca şi din inte
riorul provinciei Dacia, publicate mai tîrziu în grandioasa 'monografie
• Dinu Adameşteanu, Il primo archeologo delia Romania Luigi Ferdinando Marsigli (1658-
1730) , în Roma ( Rivista di studi e di vila romana), 1942, extras 9 pagini ; OltR3, p. 14;
I .D.R., I, p. 43.
20 INSCHIPŢIILE DACIEI ROMANE III/1
savantă Dunărea Pannono-Jfysiană ilustrată cu observaţii geografice, astro no

mice, fizice în şase volume (DanubPJ1ys) , vol. I ( 1726) , II ( 1 726), p.
1 18 - 138, unde reproduce şi desenează epigrafe, patru din teritoriul Bana
tului roman, din Kovin (nr. 1 ) , :\1ehadia {nr. 9 1 ) , Tibiscum {nr. 132)
şi Marga {nr. 272) . Eminentul auxiliar al epigrafiei provinciei Dacia,
Iosephus ( Giuseppe) A r i o s t i (nobil din Siena), căpitan în armata austriacă
{I.D. R „ I, p. 44) , a trecut şi lucrat în teritoriul bănăţean, iar la Caransebeş
a văzut şi copiat importanta inscripţie funerară provenind foarte pro
babil din Tibiscum (nr. 1 57, păstrată fragmentar) .
Î n ca drul programului de reorganizare a vieţii social-economice din
teritoriul Banatului la începutul veacului al XVIII-lea de către auto
rităţile austriece, s-a început şi acţiunea de explorare şi degaj are a ruine
lor celebrei staţiuni balneare cu ape termale Băile Herculane {Ad Mediam ) ,
unde din ordinul şi sub supravegherea generalului Andrei H a m i 1 t o n
(guvernator al Banatului în 1 734 - 1735) au fost făcute săpături în care
s-a descoperit o importantă serie de monumente epigrafice şi sculpturale ;
piesele au fost publicate de italianul Pascalis C a r y o p h i 1 u s {Garofalo) ,
î n ale sale !Jc Thermis Herculanis nuper i n Dacia detectis. Dissertatio
epistolaris, Viena, 1737, şi De antiquis marmoribus opusculum, cui acced unt
disscrtationis I V numini maicstatique Caroli VI magni augusti dicatum,
Viena (Vindobona) , 1 738, - care reprezintă scrierile de bază utilizate
în viitoarele lucrări despre Băile Herculane. �!icul corpus epigrafie bănăţean
al lui Garofalo a fost amplificat cu vreo şase piese de un alt vrednic
erudit italian Francisc G r i s e 1 i n i ( 1 7 17 - 1783; „mehrerer Akademien
Ehrenmitglied" etc.), în Versuch einer politischen und natiirlichen Gcschiclztc
des lemcswarer Banats in Briefen an Standespersonen und Gclehrte, partea
I, Viena, 1 780 (versiunea italiană sub titlul Lettcre odeporichc, Milano,
1 780) ; în a noua „scrisoare" adresată lui Karl v. Firmian, reproduce o
serie de inscripţii romane ce se află în Banatul timişan şi în parte au
fost transportate înafară {„ welche im Temeswarer Bannat theils noch
vorhanden, theils von daher nach andern Gegenden gebracht worden
sind, nicht minder von denjenigen, welche sich am rechten Ufer dcr
Donau gegen das benachbarte Servien finden", V crsuch, I, p. 263) ; între
piesele semnalate şi copiate pentru prima dată de Griselini se află altarul
funerar din Moldova (Besedin-Bosniak) şi cinci monumente votive din
Băile Herculane.
Din zona de sud-est a Banatului sînt semnalate descoperiri arheolo
gice-epigrafice izolate în Cronica Banatului de Nicolae S t o i c a de Haţeg
{studiu şi ediţie Dam. Mioc), Bucureşti, 1 969, p. 77 inscripţia descoperită
la Petnic {j ud. Caraş-Severin), provenind foarte probabil din ruinele romane
la Mehadia {nr. 79) ; p. 79 : în Băile Herculane „să zice la «Comorîşte»,
de unde mai multe pietri inscripţii s-au desgropat şi [în anul ] 1767 la
Baia Mare [din Băile Herculane ] s-a adus . . . " (v. I.D.R., I, p. 47) .
Valoroasele materiale epigrafice din zona de sud-vest a provinciei Dacia
şi mai ales cele descoperite la Băile Herculane {Băile Mehadia) cu con
ţinut şi destinaţie medicală-terapeutică {Aesculapius, Hygeia, Hercules
Salutifer, Zeii şi puterile curative ale apelor calde-minerale, deci de interes
în primul rînd „medico-istoric") , publicate în cursul veacului al XVI II
lea de Caryophilus şi Griselini {reproduse şi în culegerile epigrafice din
Occident : Muratori, Maffei etc.), au stîrnit în chip firesc interesul şi
curiozitatea multor oameni de ştiinţă şi cultură în prima j umătate a

secolului al XIX-lea, care au reprodus şi comentat aceste texte şi monu
mente în studii şi lucrări monografice cu caracter balneologic sau în general
istoric-arheologic şi etnologic. Astfel, în ordinea cronologică a publicării
lor, sînt de menţionat : Jacobus Ferdinandus de � i 11e r, Hercules Mcha
diensis animadvcrsionibus criticis illustratus, Pestini (Budapest), 1806,
reproduce în desene statuile lui Hercules şi inscripţiile votive. Eminentul
poet şi scriitor croat Petru K a t a n c h i c h (scris după ortografia ungu
rească şi Katancsich ; 1 750 - 1825, originar din Valpovo în Slavonia ;
a trăit mai mult la Budapesta desfăşurîndu-şi aici majoritatea activităţii
cultural-ştiinţifice) era cleric franciscan şi bibliotecar în capitala Ungariei ;
a studiat cu multă sîrguinţă şi eficienţă istoria generală, arheologia şi
geografia antică, cu deosebire cea provincială romană şi sud-est europcan[1 ;
principala operă de erudiţie privind antichitatea este celebrul tratat (apă
rut postum) Istri adcolarum Geographia Vetus e monumentis cpigraph icis,
marmoribus (etc.) illustrata ( 1826- 1827) , în care cuprinde o mare m nlţime
de materiale epigrafice romane din bazinul Dunării, pentru topografia
istorică şi arheologia zonei ; din Banat reproduce şi utilizează cu comen
tarii erudite şi întregiri de lectură aproape toate materialele cpigrafice
cunoscute din publicaţii (Marsili, Caryophilus, Muratori, Gruterus, Maffei
etc.), ca şi din manuscrisele lui Seivert şi Iakossich ; acesta din urmă
îi comunică textul piesei descoperite la Denta (nr. XXX), la care P.
Katancsich încropeşte un comentar original şi ingenios : literele di n r.
5 D C M:. IIVIR interpretate ca „decurio municipi Tibissi". Textele epi
grafice din Istri - Geogr. Veftts (larg utilizate de Mommseu în bibliogra
fia inscripţiilor bănăţene, CIL, III, partea I) vor fi citate la locul lor
în prezenta culegere epigrafică. După cîţiva ani, eruditul medic J. G.
Sch w a r z o tt („cler freien Ki.inste Meister, Doctor cler Weltweisheit nnd
Heilkunde, k.k. Regimentsfeldarzt, Bibliothekar"), Die Herkules-Băder
bei Mehadia, Ein monographischcr Versuch, Wien, 183 1 , în anexa „Anhang
einer gedrăngten Hindeutung auf die, bei den Hercules-Quellen aufgefunde
nen romischeu Alterthi.imer" reproduce o serie de materiale arheologice şi
monumente sculptural-epigrafice pe care le consideră ca mărturii neaoşe
ale trecutului ( . . welche als unbestechliche wahrhafte Zeugen der
„ .
Vergangenheit zu uns reden" ) , majoritatea după cartea lui Caryophilus,

Griselini, Gruterus, Maffei ş.a„ ca şi o serie de inscripţii pe care le-a
văzut el personal în dej a celebra staţiune balneară din colţul sud-estic
al Banatului roman ; doctorul Schwarzott face chiar şi unele rectificări
de lectură în textele epigrafice. Farmacistul austriac Joseph von D o r n e r,
în Das Banat in topographisch-naturhistorischer Beziehung, mit besonderer
Berucksichtigung der Herculesbiider nachts Mehadia und ihrer Umgebung,
Pressburg (Bratislava), 1839, după cîteva texte epigrafice din zona Porţilor
de Fier ale Dunării (Moesia Superior - Serbia), înşiră inscripţiile desco
perite la Herculane, pe baza repertoriului alcătuit de Schwarzott, la
fel c a şi medicul din Deva hunedoreană Lugosi F o d o r Andrâs {Andrei
Fodor Lugoj eanul), în monografia despre Băile Herculane şi călătoria
prin judeţul Hunedoara, după Schwarzott, în rezumat (Mehadia vagy a
Hercules Furdăk es utazds Hunyadvdrmegyen keresztill a Mehadiai Furdăkre
. . . Cluj, 1844, p. 36-45 inscripţiile), de valoare ştiinţifică foarte scăzută
(I.D.R., I, p. 47 -48) .
22 INSCRIPŢIILE DACIEI IWMANE Ill/1
Eminentul numismat şi muzeograf austriac, membru al Academiei

vieneze şi personalitate culturală de mare prestigiu, Joseph A r n e th
( 1 79 1 - 1862) , după ce a publicat un mic „corpus" de Zwălf rămische
1\Jilitiirdiplome (Wien, 1843) , între care una din teritoriul Banatului (Dip!D
XVII, în I . D. R„ I, p. 1 2 1 - 124 ) , la 1853 publică diploma fragmentară
din Tibiscum, DiplD XV (I.D. R., I, p. 1 14 - 1 18, din a. 1 57 ? ) , iar în
185 1 şi 1862 seriile de A rchaeologische A nalekten, în SBAkWien, VI 185 1 ,
p. 280 -293, XL 1862, p. 309 -362, cîteva inscripţii din sud-estul Bana
tului : Mehadia, Slatina-Timiş şi Tibiscum, cu comentarii şi ilustrare core
spunzătoare (I.D.R., I, p. 48) .
Filologul latinist şi istoriograf, om politic şi activist pe tărîm cultural
naţional August Treboniu L a u r i a n ( 1 8 10 - 188 1 ; profesor la universitate
şi membru al Academiei la Bucureşti), în cursul călătoriei arheologice
istorice pe linia Dunării la 1845 în stînga şi în dreapta fluviului (I.D. R.,
I, p. 48 - 49) , trecînd prin Oltenia şi Banat a vizitat Orşova şi Băile
Herculane, unde a copiat textele epigrafice direct de pe monumente,
texte pe care Mommsen le-a preluat şi utilizat în CIL, III 1 561 - 1 562,
1 566, 1 57 1 , 1573, 1 574, apreciind deci după cuviinţă munca şi aportul
entuziastului cărturar şi filolog transilvănean la Bucureşti (MaglstDac, II) .
Consulul şi consilierul j uridic al Prusiei la Bucureşti, Johannes Ferd.
� e i g e b a u r ( 1783 - 1866) , în repertoriul său epigrafie şi arheologic al
Daciei romane, Dacien aus den Ueberresten des klassischen Alterthums,
mit besonderer Riicksicht auf Siebenbiirgen. Topographisch zusammengestellt,
[Braşov ] , 185 1 , p. 9 - 1 6, reproduce în ordine topografică un număr de
29 inscripţii din Moldova (la Bosniak), Bela Crkva (Biserica Albă)
(piesă care de fapt este din Weisskirchen în Stiria Austriei, CIL, III
5476) , Mehadia sau Băile Herculane, Turnu Ruieni ( „Ovids Thurm" ? ) ,
Caransebeş, Căvăran, Tibiscum, Lugoj , şi o sculptură fără loc de prove
nienţă, luate după Griselini, Schwarzott, Laurian ş.a., ca -şi materiale
arheologice romane mai ales din Băile Herculane.
Î n Istoria Banatului timişan, de Leonhard B b h m, Geschichtc des
Temeser Banats, Leipzig, 1861, II, cap. 1 0, p. 277 -308, intitulat „ Von
den Ueberbleibseln romischer und barbarischer Alterthiimer, wekhe im
Banat theils noch vorhanden, theils von daher nach andern Gegenden
gebracht worden sind, nicht minder von denjenigen, wekhe sich am rechten
Donauufer in Serbien vorfinden", reproduce în facsimil textul latinesc
al 33 de inscripţii, după Marsili (Mehadia şi Tibiscum) , Griselini (Moldova,
Băile Herculane) , Katanchiah (Denta) , Bar:iny (Foeni), însoţindu-le de
unele observaţii şi informaţii cu privire la locul şi condiţiile de conservare
a epigrafelor.
În „corpus" -ul epigrafie al întregii provincii Dacia : Die rămischen
Inschriften in Dacien, gesammelt und bearbeitet von Michael J. A c k n e r
und Friedrich M ii 1 1 e r (Wien, 1865 ; cf. I.D.R., I, p. 51 -52) sînt repro
duse din teritoriul Banatului în ordine topografică dinspre sud spre nord
(supra, p. 8) inscripţiile cunoscute din localităţile: Orşova (o piesă) , Mehadia
( = Băile He.r culane, „Bad Mehadia" , 23 de piese litice, 3 cărămizi) ,
Caransebeş ( 6 litice), Muntele Mic („ Kleines Schloss" 1 ) , Jupa (Tibiscum,
o diplomă şi o inscripţie litică) , Căvăran (o inscripţie) , Denta ( 1 ) , Timişoara
(2), Foeni ( 1 ) , Moldova ( 1 ) , loc necunoscut în Banat ( 1 ) . Una dintre
LVTRODUCERR EPIG R.4FICA ŞI ISTORICA 23
aceste inscripţii a fost văzută şi publicată pentru prima dată de Ackner,

preluată în CIL, III I578 de Mommsen (infra, I.D.R., III/I , 85) .
Florian F. R 6 m e r ( 18 1 5 - I889 ; cleric, profesor în învăţămîntul
mediu la Bratislava, Gyor şi Budapesta) a desfăşurat o bogată activitate
istoriografică şi arheologic-muzeistică, autor al unui repertoriu-ghid al
monumentelor artistice-arheologice (Muregeszeti kalauz . . în 2 volume,
.
Budapest I866 ; Gyori tortenelmi es regeszeti fuzetek, 4 vol. , Budapest,

1865 etc.) şi naturalistice ; pentru epigrafia Banatului a adus contribuţii de
,·aloare publicînd inscripţii din Pojejena, Orşova şi Cenad (ArchKozl, VI ş.a.).
Î n dezvoltarea epigrafiei din Dacia romană, un punct de cotitură îl
constituie apariţia marelui Corpus Inscriptionum Latinarum ; volumul
III, partea I -II, a fost elaborat în 1873 integral de Theodor M o m m
s e n (I.D. R . , I, p. 54 -58) , care însă în călătoria sa de studii şi docu
mentare în Dacia antică n-a cercetat teritoriul Banatului roman (supra,
p. 8, nota I ) , ci a cules materialul epigrafie din manuscrise şi din bib
liografie, cu excepţia piesei CIL, III 1560 (I.D.R., I II/I , 54) , pe care
a văzut-o în „ Biblioteca imperială" din Viena ; în CIL, III, partea I - II
inscripţiile sînt cuprinse sub nr. I547 - 1580 (Marga, Tibiscum, Ager inter
fluvios Danuvium, Temes, Csernam : Denta, Foeni, Besedin, Slatina, Meha
dia - Băile Herculane) , partea II, p. 1 0 1 7 (Marga, Tibiscum, Cenad,
Vîrşeţ, Pojejena, Orşova, Mehadia ; fiecare piesă epigrafică cu textul şi
toate indicaţiile respective din CIL, III, se află în tabelul de concordanţe
CIL, III =I . D . R . , III/ l , infra, p. 260-261 ) . Descoperirile epigrafice din
Banat în partea a doua a veacului XIX-lea se află (cu mici scăpări)
în CIL, III, partea III şi I V, redactate de A. Domaszewski (infra, p. 25) .
CIL III conţinea, în chip firesc, la capitolul „instrumentum" atît diplo
mele militare (I.D. R. , I, p. 64 - 164) , cit şi materialul tegufar, inscripţii
pe metal etc.
Merite deosebite pentru epigrafia Daciei intracarpatice în ansamblu
şi-a cîştigat cercetătorul Carol T o r m a ( 1829 - 1897 ; I.D.R., I, p. 53) ,
care a controlat şi reluat inscripţii din teritoriul Banatului roman şi a
publicat noi piese, mai ales din Mehadia, Slatina-Timiş, Pojejena, Tibiscum
(ARM, VI I882, p. l I 6 - 126) .
Istoricul-arheolog din Vîrşeţ Felix (B6dog) M i 1 1 e k e r ( 1858 - 1942 ;
învăţător şi organizator al bibliotecii şi muzeului din oraşul său natal)
a scris o monografie istorică Geschichte der k on (iglichen) Freistadt Werschetz
(apărută şi în limbile maghiară şi sîrbă) ; volumul I, Budapest, I886,
p. 16- 17 prezintă materialul epigrafie descoperit în teritoriul oraşului,
cu indicaţii bibliografice şi topografice privind condiţiile exacte ale desco
peririi celor două epigrafe importante pentru armata auxiliară a provinciei
Dacia (I.D.R., III/I , 106 şi 107) . Î nafară de cîteva monografii istorice
şi arheologice privind Vîrşeţul şi zona centrală a Banatului istoric, F.M.
a întocmit un amplu repertoriu arheologic al acestui teritoriu, DelmR,
în trei volume ( 1897, 1899, 1906) , din care în vol. II, p. 7 � 100 şi vol.
III, p. 207 -294, în ordinea alfabetică a localităţilor din cele trei judeţe
istorice (Caraş-Severin, Timiş, Torontal) citează, uneori reproduce textual
şi în ilustraţie, cu interpretări şi discuţii, materialul epigrafie litic şi tegular,
ca şi din metal, cunoscut şi publicat la datele respective.
Printre intelectualii şi oamenii de cultură cu preocupări arheologice
epigrafice în a doua j umătate a veacului al XIX-lea se numără Timotei
24 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE Ill/ 1
C i p a r i u ( 1805 - 1887 ; eminent erudit şi cărturar blăjean, profesor i:;i

colecţionar, I.D. R., I, p. 53 -54) ; a cutreierat în a. 1854 zona de sud
est a Banatului, notîndu-şi în manuscrisul păstrat în Arhivele Statului
Cluj-Napoca (fond Cipariu ; cunoscut la Blaj şi utilizat de Th. Mommsen,
în CIL, III, partea I ; redescoperit şi publicat integral în M anuscriptum,
Bucureşti, 1976, 3, p. 74 -78, de I. Chindriş) la Băile Herculane monumente
dintre care „trei piese murale in murul ce apăra calea de preumblare
dinspre miazănoapte ; pre una se vedu două busturi de oameni însă
mai de totu şterse, pre alta numai un bustu ştersu şi pre alta o in
scripţiune . . . pre care numai ,vreo cîteva litere potui observa . . . " ; din
tre aceste trei piese prima este foarte probabil stela funerară provenind
din Petnic (I.D. R., III/I , 79), iar a doua piesa din Herculane (I.D.R., III / l ,
67) . În lotul de epigrafe publicate din nou de Cipariu este din teritoriul
Banatului numai diploma din Tibiscum, DiplD XV (l.D. R . , I, p. 1 1 4-
1 18) . Marele om politic bănăţean şi activist pe tărîm social-cultural
Vincenţiu B a b e ş ( 1821 - 1907) a avut şi preocupări istorice şi arheologice,
cum rezultă din corespondenţa lui cu unii contemporani, ca de ex. G.
Bariţiu, căruia-i scria din Budapesta la 3/ 1 5 februarie 1884, între altele,
„nu pot încheia fără a-ţi spune că în luna lui iunie am petrecut mai
multe zile în Caraş, examinînd vestigiile romane, făcînd săpături şi cule
gînd date interesante pentru Academie" (Arhivele Statului Cluj-Napoca ;
despre V.B. : Corespondenţa lui Vincenţiu Babeş, ediţie îngrijită de M.P.
Dan şi G. Cipăianu, prefaţă de Şt. Pascu, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1976) ; în 29 martie 189 1 , V. Babeş ţine o comunicare „după însărcinarea pe
care aţi primit din partea Academiei în anii 1883 - 1884 şi 1884 - 1885"
(scrisoarea lui D.A. Sturdza către V.B. 8 nov. 1891, Bucu reşti ; A rhivele
Statului Cluj -Napoca, fond Babeş, nr. 5 1 ) . Marele om politic şi cărturar
publicist transilvănean George B a r i ţ i u (1812 - 1893) într-un raport
către Academia din Bucureşti despre călătoriile lui „în unele localităţi
mai însemnate în partea de susu a Banatului Temeşianu, adecă în comi
tatele Caraş şi Timiş6ra" prezintă valoroase informaţii de t opo grafie arheo
logică romană pe liniile drumurilor romane cunoscute în acea vreme ,
descoperiri monetare şi dă textul inscripţiei votive din Caransebeş, desco
perită în 1872 (l.D.R., III/I, 139) , A nalele A cademici Române, sccţ. I ,
seria II, tom. VIII ( 1885 - 1886) , p. 238.
O importanţă deosebită în dezvoltarea epigrafiei în teritoriul dintre
Dunăre, Tisa şi Mureş, ca şi pentru întocmirea unui lapidar-colecţie ştiin
ţifică a acestei regiuni, a avut „Asociaţia muzeală pentru Banat" din
Timişoara, al cărei iniţiator a fost Sigismund O r m 6 s ( 1812 - 1894),
istoric de artă şi om politic, luptător paşoptist, deputat şi prefect al
judeţului Timiş, care la 1872 a grupat o pleiadă de entuziaşti oameni
de cultură din regiune, animaţi de dorinţa de a face cunoscut m ai bine
trecutul istoric al acestei regiuni; colecţia muzeală înjghebată î n 1872
stă la baza marelui muzeu al Banatului din Timişoara. Atare iniţiativă
nu era fortuită, ci se încadra în mişcarea muzeală şi culturală a vremii.
între anii 1885 - 1 917, asociaţia tim_işoreană a publicat 33 de volume din
Buletinul istoric şi arheologic (T RErt) . Din cercul de erudiţi, arheologi,
numismaţi şi activişti din j urul lui Orm6s şi colaboratori ai „Buletinului"
timişorean, cei mai de seamă sînt Anton Boleszny, St. Berkeszi (numismat),
Gabriel Teglas ( 1848 - 1916 ; I . D . R . , I, p. 59) , care a publicat pentru
INTRODUCERE EPIGRAF/CA ŞI ISTORICA
prima dată materiale epigrafice din unele localităţi ale j udeţului Caraş
Severin (Pojejena ş.a.), Teodor Ortvay (1843- 1916 ; profesor de liceu,
conferenţiar la universitate în Budapesta, custode şi muzeograf, membru
al Academiei) , autorul Istoriei judeţului Timiş şi a oraşului Timişoara
( Temesv Tărt, I 1896, II 1914), care între alte materiale şi informaţii
valoroase arheologice şi numismatice publică pentru prima dată epitaful
roman din Sînnicolau Mare (I. D . R . , III/ l , 274) . Tot prin anii 80 ai veacului
al XIX-lea se pun bazele unei ,·aloroase colecţii arheologice-epigrafice
bănăţene la Lugoj , cu materiale adunate în parte „de pre teritoriulu
diocesei Lugosiului dela anulu 1872 incoce, aşezate in scrinia anumite,
unele decoreză chiliile residentiei episcopesci, altele ca mai voluminose
se păstreză în porticulu şi lenga treptele residentiei . . . " , cum informa
Ccrculariu catra ven. cleru diccesan u, nr. 1396- 1888, de Victor Mihalyi
de Apsia, p. 123 - 124 inscripţii romane, care erau toate din Ulpia Traiana
( Sarmizegetusa - Grădiştea Haţegului) , primite prin grij a preotului
protopop al Ulpiei Traiana Ioan Ianza (corespondent arheologic astduu
al lui Timotei Cipariu) . Această colecţie arheologic-epigrafică lugojană
(al cărui repertoriu fu amplificat în Diocesa LuF;ojului. Scmatism istoric
publicat sub auspiciile p.ss. dd. Dr. Dem. Radu, Lugos, 1903, p. 173-
184 „museul diecesan") a format baza şi nucleul colecţiei epigrafice a
muzeului istoric-arheologic din Lugoj, care după primul război mondial
a fost îmbogăţit cu materiale epigrafice din teritoriul Banatului, în special
din ruinele castrului şi oraşului Tibiscum, dar şi de pe linia Dunării (Poje
jena etc.), iar după al doilea război a fost reorganizat pe baze ştiinţifice
de entuziastul muzeograf Ioan Stratan.
Materialul epigrafie abundent şi variat apărut în ultimele trei decenii
ale veacului al XIX-iea şi piesele revizuite în acest timp de către F. Romrr,
C. Torma, L. Bohm, O. Hirschfeld, G. Teglas, F. Cumont (AEM, XIV
189 1 ) ş.a. au fost regrupate în partea a III-a şi a IV-a din monumentalul
Corpus inscriptionum L atinarum berlinez ( 1889, 1902) de eminentul epigra
fist şi istoriograf al imperiului roman Alfred v. D o m a s z e w s k i ( 1856 -
1927 ; de origine polonez, născut la Timişoara ; profesor de istoria antică
la universitatea Heidelberg) , CIL, III, p. 1417- 1420, nr. 7996 -80 1 3 şi
nr. 12594 - 12599.
Eminentul fiu al Mehadiei ajuns la rangul de general de divizie în armata
austro-ungară, Nicolae C e n a ( 1844- 1922) , patriot înflăcărat şi ales om de
cultură istorică, a fost un pasionat iubitor al antichităţilor romane, colec
ţionar meritoriu în zona de sud-est a j udeţului Caraş-Severin ; a întreprins
cercetări arheologice la castrul Mehadia-Plugova („im Verfolg meiner Ar
beiten zur Geschichte der Grol3gemeinde Mehadia habe ich rnich auch
mit der Erforschung der nărdlich von :1\Iehadia an der Einmiindung des
Bolvasniza-Baches in den Belarekaflul3 gelegenen Ruinen des rărnischen
Kastells «Ad Mediam i> befal3t") ; în aceste săpături a scos la iveală impor
tanta inscripţie onorară-imperială pentru împărăteasa Iulia Marnaea, A n
zeiger der philosoph.-histor. Klasse der k. A kademie der Wissenschaften,
Wien, 1 9 1 1 , nr. 12 (I.D.R. , III/l, 76) ; Coriolan I. Buracu, Muzeul General
Nicolae Cena în Băile Herculane şi Cronica Mehadiei, Turnu Severin, 1924,
73 p.
După 1918 explorările de teren şi săpăturile arheologice sistemati�e
la ruine de castre şi aşezări romane din teritoriul Banatului au fost inaugu-
26 INSC!UPŢ/ILE DACIEI IWJ\LlNE III/I
rate de profesorul George G. }i a t e e s c u ( 1892 - 1929 ; conferenţiar la

universitatea din Cluj , eminent epigrafist şi tracolog)10 , care în anii 1 9'23 -
1924 în colaborare cu dr. S . Boros (Lugoj) a făcut săpături l a Tibiscum,
rezultate ce nu au fost ,·alorificate şi publicate din cauza dispariţiei pre
mature a autorului ; materialele epigrafice rezultate din aceste săpături au
fost depuse la muzeul din Lugoj (A nB, 1930, p. 15 ; BanR, p. 67) .
Î n al treilea şi al patrulea deceniu al secolului al XX-lea, marele Muzeu
al Banatului din Timişoara a publicat un periodic de profil istoric-arheologic
în sens mai larg : A nalelc Banatului ( Studii şi cercetări din istoria şi arta
Banatului) , Timişoara, I 1928 - IV 193 1 , în care la 1930 directorul muzeu
lui Ioachim }i i 1 o i a publică împreună cu cunoscutul istoric, arheolog
şi epigrafist bănăţean Constantin D. D a i c o v i c i u ( 1898 - 1973) 1 1 ,
Cercetări arheologice în Banatul de sud, A nB, III, nr. 4, fasc. 7, p. 1 0 -22,
cu valoroase observaţii de teren, descoperiri de materiale arheologice şi o
importantă inscripţie votiYă din Pojejena (I.D. R . , III / 1 , 1 1 ), articol reprodus
în Dacica, p. 1 53 - 1 59. În Cronica arheologică şi epigrafică a Transilvaniei,
ACl\:IIT, 1929 ( 1930), p. 299 -320 ( = Dacica, p. 1 4 1 - 148) , C. Daicoviciu
publică inscripţii din Banat, două piese din Tibiscum ; în AISC, (I), 1928 -
1932, 2, p. 62 -63 ( = ])acica, p. 2 18) o inscripţie din Tibiscum (acum
în muzeul Lugoj ) ; în Dacia, VII -VIII 1941 , p. 312 inscripţie fragmentară
descoperită în satul natal, Căvăran etc.
Harnicul arheolog, pasionat de antichităţile romane din zona Porţilor
de Fier, Alexandru B ă r c ă c i 1 ă1 2 care pentru arheologia şi epigrafia
,
Olteniei (mai ales a Drobetei-Turnu Severin) a adus un aport de valoare,

publică în a. 1932 o lucrare cu caracter epigrafie şi medico-istoric despre
celebra staţiune balneară : Băile Herculane în epoca romană şi credinţele
populare de a?i, în Revista ştiinţelor medicale (Bucureşti, 10), p. 1 142 - 1 1 67,
trecînd în revistă materialul epigrafie şi sculptural descoperit aici şi legat
de problemele balneologice şi sociale din staţiune în epoca romană.
1 0 Despre G. G . �Iateescu, elev al lui Vasile P ârvan şi succesor al acestuia la direcţiu
Bezdechi, Cuvîntări la îmnormîntarea lui G. G. Mateescu, în Societatea de m îi n e , Cluj, VI

nea Şcolii Române din Roma (Accademia di Romania) , v. D. M. Teodorescu, I. Lupaş, S.
1929, p. 187 - 189 ; R. Vulpe, În amintirea l u i C. G. Jt,fateescu, în A nalele Dobrogei, XI 1930,

p. 123- 126 ; I. Crăciun, AIIK, \"I 1931- 1935, p. 795-801 (cu bibliografia lucrărilor lui
G. G. M.) ; despre realizările remarcabile ale lui G. G. Mateescu în tracologie (cu deosebire
antroponimia şi prosopografia traco-dacilor) , v. observaţiile şi precizările din Limba TrD,
p. 60-62 ( = SprThrD, p. 73 - 74) .
1 1 Proeminentul profesor la universitatea din Cluj, specialist în epigrafia şi antichităţile
Daciei, C. Daicoviciu era originar de lîngă Caransebeş ; a fost membru al Academiei din
Bucureşti, director de muzeu şi de institut în Cluj-Napoca, ministru-adjunct, consilier de stat,
deputat etc. Date ample asupra covîrşitoarei sale personalităţi şi activităţi publice, organiza
torice şi ştiinţifice în curs de peste o jumătate de veac se află în volumul festiv ce i s-a
dedicat în 1960 (OmD) , p. IX - XIX, biografie p. XI - XIV, bibliografie p. X V - XIX ;
A nuarul Institutului de istorie, Cluj, XI 1968, p. 7-23 ; Dacica (1970) , p. 593-602 ; nec
roloage şi evocări : Banatica, II 1 973, p. 457-461 ; AIIA, XVII 1973, p. 493- 495 ; A lma
nach der ăsterreichischcn A kademie der Wissenschaften, 123, 1973, p. 416-422 (A. Betz) ;
In memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj-Napoca, 1974, p. 5-8 (E. Condurachi) ; Apulum,
XII 1974, p. 652-659 (I. Berciu) ; Dacia, XVII 1974, p. 304-306 (N. Lascu) ; SCIVA,
25, 1974, p. 693 - 695 ; AIIA, XVIII 1975, p. 51 etc.
11 Eminentul dascăl severinean Alexandru Bărcăcilă (1876 - 1970 ) era o personalitate
populară mult stimată şi iubită în Drobeta-Turnu Severin şi în ţară ; date bio- şi bibliografice :
In memoriani A lexandri Bărcăcilă, în Apulum, X 1972, p. 884 - 888 (I. Berciu) ; Profesorul
şi a rheologul Alexandru Bărcăcilă (31.03. 1876- 6. 02. 1970), în Drobeta (Turnu Severin), I 1974,
p. 272-276 (I. Berci u - M. Davidescu),
J NTHODUCEHE EPIGRAF/CA ŞI ISTORICA. 27
Arheologul-epigrafist :;;i remarcabil profesor de limba latină Grigore

F 1 o r e s c u ( Bucureşti ; 1892 - 1 960 ; SCIV, XI 196 1 , p. 419 -422, R.
Vulpe) a executat în a. 1932 săpături sistematice la castrul auxiliar de lingă
Vărădia (Arcida,·a ? ) , stabilind planul şi elemente constructive şi de forti
ficaţie ; între descoperiri arheologice şi numismatice, cea mai remarcabilă
este placa de bronz atestînd aici prezenţa trupei auxiliare Cohors I
Vindelicorum (I.D.R., III/ l , 1 10), Le camp romain de A rcidava ( Vărădia) .
Fouilles de 7932, în !stras, I 1934, p. 60 -72.
Eminentul naturalist (botanist) şi arheolog amator-colecţionar, care .
a explorat zone întinse din teritoriul Banatului, profesor de botanică la
universitatea din Cluj , Alexandru B o r z a13, a prezentat rezultatele obser
,·atiilor sale în două comunicări la Timisoara : Cetătile romane dintre Tibiscum
şi 'sarmizegetusa, în Revista Institutului social :. Banat-Crişana", val. XI
1943, p. 209-220 ; Noui date relativ la cetăţile romane dintre Tibiscum şi
Sarmizegrtusa, ibid„ nr. martie-aprilie 1944, 8 pagini, ca şi în Banatul
în timpul romanilor, Timişoara, 1943, scurtă monografie arheologic-istorică
în care este adunată bibliografia şi observaţiile personale de teren şi din
muzee, între ele unele valabile sau foarte verosimile (de ex. „castrele"
auxiliare de lîngă Zăvoi şi Voislova) , şi informaţii epigrafice noi la Cenad şi
Foeni. Caracterul amatorist al monografiei a fost relevat j ust la timpul
său14•
Campaniile de explorare arheologică pe teren şi săpături sistematice
începute prin anii '40, în primul rînd la castrul şi aşezarea civilă de lîngă
Mehadia, în 1942 - 1943 (M. Macrea şi I . I . Russu) cu rezultate arheologice
şi epigrafice valoroase (cf. Banatica, 1 973) , au fost reluate cu mai multă
i ntensitate după 23 August 1944, sporind patrimoniul arheologic şi epi
grafie, adică materialul documentar de primă importanţă (de ex. fragmentul
din DiplD XVII, în I . D . R. , I, p. 125) . Săpăturile la Mehadia au fost con
tinuate în a. 1946- 1948 cu un colectiv lărgit (adăugindu-se N. Gostar şi
Y. Ghenovici-Marinescu) ; în acelaşi timp, M. Macrea şi M. Moga au făcut
o vastă periegheză în zona de sud-est a Banatului, cu observaţii utile de
teren şi o recoltă epigrafică de valoare pentru unele sate din j ud. Caraş
Severin. Dintre descoperirile epigrafice fortuite, de valoare deosebită, tre
buie menţionată ara votivă din Pojejena ( 1 959) şi diploma militară din
Tibiscum datînd din a. 126, descoperită de entuziastul cultivator al anti
chităţilor bănăţene L. Groza (Caransebeş) , publicată într-un studiu magis
tral în A ctaMN, II 1965 (C. Daicoviciu-L. Groza ; DiplD VIII) ; un „ dublet"
fragmentar al acestui document excepţional a fost descoperit de entuzias
tul cercetător de teren elevul I. Luciei, împreună cu prof. R. Petrovszky
(Caransebeş ; Banatica, III 1975) .
Săpături arheologice sistematice de mare amploare au fost executate
la cea mai importantă aşezare şi castru auxiliar din teritoriul Banatului,
Tibiscum ( Jupa) , de un colectiv de specialişti ai Muzeului Banatului, condus
de prof. Marius M o g a, timp de peste un deceniu (începînd din a. 1 964) ,
1 3 Le professeur A lexandre Bor�a ( 1 8 8 7 - 7 9 7 1 ) , în Apulum, X 1972, p. 871 - 879 (Em.

Pop) ; I. Resmeriţă - I. T. Tarnavschi, A lexandru Borza. Biolog român ctitor al Grădinii
botanice din Cluj-Napoca (Prefaţă de Eugen Ghişa) . Ilucureşti, Editura !,itera, 1976, 1 60
pagini.
14 C. Daico\•iciu, A supra unor lucrări în legătură cu Dacia romană, în AISC I V, 194 1 -
1 943 ( 1944) , p. 302 - 3 1 2 ( = Dacica, p. 294 - 30 1 ) .
28 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III(l
cu rezultate arheologice şi epigrafice bogate şi spectaculare ; din care materia

lul epigrafie litic şi tegular descoperit pînă în 1973 a fost publicat în ghidul
catalog al lapidarului (LapidM Ban, 1974) . Î n aceiaşi ani, s-au desfăşurat
săpături arheologice în cîteva puncte importante din zona de sud şi est
a Banatului : Berzovia ( 1965 - 1967, 1969 şi 1972), cu rezultate epigrafice
modeste ; Orşova ( 1967 - 1970) şi Gornea ( 1 968 - 1969) în cadrul „Cerce
tărilor complexe Porţile de Fier'', cu unele achiziţii epigrafice ; castrul auxi
liar de pămînt la Surduc, villa rustica la Dalboşeţ, castrele auxiliare din
Pojejena şi Teregova (toate în teritoriul j ud. Caraş-Severin) . O acţiune de
teren mai amplă, cuprinzînd cea mai mare şi importantă parte a teritoriu
lui bănăţean, a fost întreprinsă de un colecti,· arheologic clujean, condus
de C. D a i c o ,. i c i u (A. Bodor, N. Gudea, G. Lazarovici, I. I . Russu,
I . Uzum şi V. \Vollmann) , în septembrie 1969 : „ verificarea de visu a unor
date şi informaţii mai vechi, deseori contradictorii sau neconforme cu reali
tatea istorico-arheologică, a îndemnat conducerea Institutului de istorie
şi a Muzeului de istorie din Cluj să întreprindă o periegheză de recunoaş
tere arheologică în unele zone ale Daciei intracarpatice . . . a cărei ţintă
a fost Banatul, teritoriul slab şi mai ales eronat cunoscut în multe pri
vinţe, permiţînd multora elaborarea (în realitate, reluarea) unor teorii mai
vechi şi neverosimile. Cu sprijinul inimos al :Muzeului din Reşiţa şi al ace
luia din Timişoara, colectivul nostru a putut preciza şi verifica unele situaţii
reale. Nemaipomenind de puternica cetate şi importanta aşezare civil�t de
la Tibiscum în curs de descoperire, înregistrăm deocamdată următoarele :
seria castrelor sau punctelor întărite de pe valea Bistrei, a Timişului şi
Cernei. Rezultatele însemnate obţinute de colectivul arheologic de la
«Porţile de Fier » (Orşova) în privinţa continuării stăpînirii romane şi î n
acest loc în cursul secolului IV şi urm. Un alt punct cîştigat pentru istoria
sudului Banatului este fortificaţia romano-byzantină de la Gornca, lîngă
Dunăre, alături de o aşezare civilă romană din veacurile anterioare" ( Tri
buna, Cluj , XIII 1969, nr. 40, 2 oct„ p. 6, semnat C.D. ) . Î n scopul valorifi
cării rezultatelor arheologice şi epigrafice, cu acest prilej este luată iniţia
tiva rodnică de a se înfiinţa o publicaţie periodică, de caracter istoriografic,
cu profilul şi titlul sugerate de C. Daicoviciu : Banatica ( 197 1 , 1973, 1975) .
Din punct de vedere al valorificării ştiinţifice a materialului epigrafie roman,
atenţia colectivului în periegheza arheologică din 1969 s-a îndreptat
asupra materialului litic din Tibiscum şi din colecţiile muzeelor Timişoara,
Caransebeş, Reşiţa.
Controlul integral şi revizuirea sistematică a materialului epigrafie al
muzeelor bănăţene (Timişoara, Lugoj , Caransebeş, Băile Herculane, Reşiţa,
Lipova, ca şi din Arad) , în vederea publicării prezentei părţi a I D R (III/ l ) ,
. . .
a u fost făcute în octombrie 1973 de colectivul clujean (I.I. Russu, N . Gudea,

V. Wollmann) , controlînd şi alte numeroase puncte cu descoperiri epigra
fice izolate din j udeţele Arad, Timiş şi Caraş-Severin şi făcînd anumite
observaţii de natură topografică şi arheologică. Alte cercetări şi controale
de amănunt în diferite puncte şi la muzee au fost făcute de membrii ace
luiaşi colectiv în cursul anilor 1974 - 1976.
Dintre publicaţiile ştiinţifice mai recente cu contribuţii şi materiale
epigrafice din teritoriul bănăţean, este necesar a menţiona înafară de
Banatica (a Muzeului Reşiţa), Tibiscus editat de Muzeul Banatului din
Timişoara ( 1 970- 1975), în care la materiale epigrafice prevalează rezul-
tatele campaniilor de săpături arheologice din Tibiscum (conduse de prof.

M. Moga, Timişoara) . Alte cercetări parţiale în teren, la mazee şi colecţii
au fost făcute în mare număr, publicîndu-se documente epigrafice de valoa
re privind teritoriul Banatului ; ele nu pot fi menţionate ori rezumate aici,
urmînd să fie citate cu precizia posibilă la fiecare localitate şi piesă epigra
fică în repertoriul lor bibliografic din catalog.
Majoritatea co\'Îrşitoare a materialelor epigrafice din teritoriul roman
al Banatului se află bine adăpostite şi perfect accesibile cercetătorilor în
expoziţiile şi depozitele m u z e e 1 o r de istorie ale zonei de sud-vest a
României şi de nord-est a Iugoslaviei :
T i m i ş o a r a, vechiul muzeu al Banatului, reorganizat în anii 1960 -
1970, de un colectiv ştiinţific condus de :M. Moga ; o foarte bogată colecţie
epigrafică, prevalînd materialul rezultat din săpăturile castrului Tibiscum
(LapidMBan, 1974)15 ;
L u g o j cu o colecţie epigrafică importantă în cadrul secţiei de istorie
a Muzeului municipal, avînd la bază vechea colecţie eparhială (supra, p.
25) , reorganizat prin anii 1950 - 1960 de Ion Stratan ;
R e ş i ţ a, secţia de arheologie a Muzeului j udeţean de istorie, director
prof. Ilie Uzum ;
C a r a n s e b e ş, secţia de istorie a Muzeului municipal cu profil pre
\"alent etnografic ; materialul arheologic-epigrafie roman organizat de
muzeografii Maria D. Petrovszky şi Richard Petrovszky ;
B ă i 1 e H e r c u 1 a n e, �fozeu arheologic-epigrafie al staţiunii bal
m�are, cu toate piesele inscrise romane ce au putut fi recuperate, reorgani
zat prin anii 1970 de I . :vlărăscu ;
O r ş o v a, :Vluzeu şcolar la liceul „Şt. Pla,·ăţ", reorganizat prin a. 1970
de prof. A. Şchiopu.
Din Vojvodina ( R . S.F� Iugoslavia) sînt de menţionat muzeele oraşelor :
V r s a c (Vîrşeţ) , Narodni Muzej ;
P a n c e v o, Narodni Muzej ;
Zrenj anin;
K i k i n d a, Narodni :Muzej .
Cîteva piese epigrafice romane din teritoriul Banatului au ajuns în
muzee din alte teritorii : Cluj-Napoca, Bucureşti, Budapesta, Viena şi în
Boemia (indicaţiile se ,-or da la fiecare piesă epigrafică din repertoriu) .
· 10
Cf. Tibiscus, III 1 974, :\[uzeul Banatului 1 872 - 1972, volum dedicat aniversării unui
secol de activitate muzeală la Timişoara, cu discursuri festive de C. Daicoviciu, l\1. Moga
(p. 3 1 - 35 etapele dezvoltării organizatorice a Muzeului Banatului) ş.a.
II
THESA VRVS INSCRIP TION VM

REPERTORIUL MATERIA LULUI EPIGRAFIC
I. Pancern
(Panciova, opştina Pancevo, R. S.F. Iugoslavia) II F

Aşezare cu resturi de construcţii monumentale, descoperiri mărunt<:,
lucerne etc.
AEM, IV 1880, p. 175 ; DelmR, I I p. 57, I I I p. 2-15 ; AKJ, nr. 1065, 1 069. 1 07 1 ,
1 073, 1076. 1078, 1 083, 1085 ; Had l 'ojviHu=. I p. 80 ; A rh.Yala:Srb, p . 22-1 ; T.I .K„
J, 34, p. 87.
- cărămizi cu ştampila legiunii IV Flavia ; loc de păstrare necu

noscut ;
DelmR, II p. 57, I I I p. 245 ; A p ulum. I 1 939 -- 1 942, p. 1 09 ; A ctaJ!.V, I l l 1 966,
p. 431, nr . 7; IV 1967, p. 57. nr. I :i . Dt>spre l e g iu nea I \' Flavia, d. llerzovia
X XIII.
II. Kovin
(Cubin, opştina Kovin, R. S.F. Iugoslavia) II F
Vestigii ale unei fortificaţii romane ; cărămizi cu ştampila legiunii

VII Claudia, un epitaf. Se presupune a fi fost aici anticul Constantiana.
DelmR. II p. 40. I I I p. 231 ; AKJ. nr. 76-1. 76<i, 769 ; Rad Vojv.1Iu=, I p. 75, 80 ;
A rhNala=Srb. p. 221 ; T.I.R., L 34. p. 71.
1 . - S t c l â. funcrarâ din marmură de bună calitate, cu ornamentaţie

bogată : lateral doi pilaştri terminaţi în capitele corintice pe care se sprijină
un fronton semicircular avînd reprezentat un coif. De o parte şi de alta se
află cite un pilastru terminat în cap de leu. Descoperită la sfîrşitul veacului
XVII-iea pe malul stîng al Dunării, la Kovin, de unde a fost transportată
la Smederevo şi pusă ca piatră la mormîntul unui fruntaş turc, fiind văzută
aici de -:\farsigli ; fig. 1 .
DanubPMys, I I . pi . 5 1 ; CIL, I I I, 1653 = 8 1 43 . , a Giovina (Giovinam sive Csovi
-
narn tabula Marsiliana collocat a sinistra Danuvii e regione viei Kulitsch ; est igitur
Kubin) Sernendriam translata ubi nune Turcae cuiusdarn sepulcrum tegit" MARS.
RadVojvN!uz, I p. 75 ; M. �irkovic, Rimski gradovi na Dunavu u Gornjoj Mezi_ii,
Beograd, 1 968, p. 28, 118.
REPERTOIU U L MATEWA LVLUI EPIGRAFIC 31
Fig. 1 -- Stclr1 funerară <lin Koyin (cluprt /Janub P1itys, II, pi. 5 1 ) .
L (ucio) Valerio Sex (ti) j(ilio) Vol (tinia trib u) Serano

Luco, (centurioni) leg (ionis) 1111 F (laviae) f(elicis)
L ( ucius) Valcrius Privatus ct
L ( ucius) V alerius .1Iartialis
5. liberii ct hcredcs
a se f ( acicndum) c ( urm•crunt)
32 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/I
NO� F\"I - - RIVS EI RFLQVI LIBEROS SERVI

dominis .\IACEIV vale
Valerius Secundus Valerius Gcmel [l(in) us] liib (ertus)
10 . Valerius Cerdo liib (ertus ) , Valerius Labrio liib (ertus)
Valcrius Cresce (n) s liib (crtus) , Valeria Ap (h)rodisia liib (crta)
Valcrius Verccund (Us) liib (ertus) , Valerius A mpeiatus h (eres ? )
lib (ertus) .
T r a d u c e r e : „ lui Lucius Valerius, fiul lui Sextus, din tribus Voltinia,
Seranus, din Lucus, centurion în legiunea a IV-a Flavia felix, Lucius Vale
rius Privatus şi Lucius Valerius .\fartialis, liberţi şi moştenitori, s-au îngrijit să
fie făcut (acest monument) din mijloacele lor . . . " ; lectura rîndurilor 7 -8
este neclară, nesigură : ultimul cuvînt vale „rămîi cu bine !" ; r. 9 - 12
=
conţin numele liberţilor şi libertelor centurionului Valerius Seranus,

decedat.
Despre legiunea IV Flavia felix (cu cartierul la Singidunum, resp·
Berzovia, în Dacia), v. această din urmă localitate ; întrucît epitaful cen
turionului Valerius Seranus a fost descoperit cu siguranţă la Kovin, el este
unul din documentele epigrafice ale prezenţei legiunii IV în zona de sud
,·est a provinciei Dacia. „Titularul" epitafului era originar din localitatea
Lucus, ce nu poate fi determinată : fie Lucus Feroniac în Italia, fie Lucus
A ugusti în Gallia Narbonensis, care ambele aparţineau la tribus Voltinia
(cf. Ritterling, RE, XII 1924, col. 1 543) .
Î n r. 7 -8 se afla o formulă funerară-poetică, ce nu a putut fi restabilită
din cauza copiei lacunare a lui Marsigli. De remarcat numărul mare de
liberţi (toţi "Valerii") ai centurionului, care era un bogătaş proprietar de
sclavi.
:Vl a t e r i a l t e g u l a r
Mai multe cărămizi romane cu stampila legiunii VII Claudia; dintre ele,
una se află în :\Iuz. popular din Vrsac, alta în Muz. Timişoara.
- cărămidă cu ştampilă în tabula ansa ta cu dimensiunile 16 X 3 cm :
LEG(io) VII CL(audia)
Dilm R. II p. 4 0 ; I I I p. 231 ;
- cărămidă, fragment cu dimensiunile 2 1 X 1 4 x 4,5 cm. Ştampil ă
în cartuş simplu dreptunghiular adîncit ; litere în relief înalte de 2,3 cm :
LEG(io) VII CL(audia)
Muz. Timişoara. inv. 484, fig. 2.
Fig. 2 - Cărămidă cu stampilă LEG VII CL din

Kovin (Muz. Timişoara) .
cărămidă cu ştampila legiunii VII, existentă în 1896 la KO\·in :

[Legio J VII CL(audia) P(ia) F(idelis)
Dt!lm R, II p. 62. Despre legiunea V I I Claudia, cu garnizoana în castrul Viminacium
şi în partea de sud a Daciei, cf. Ritterling, RE, XII, col. 1 6 1 9 sqq. ; Olt RO, p. 342.
(Kostolac, �loesia Superior, pe malul drept al Dunării) . şi care a lăsat urme scrise
49 1 , 49, 495, 82.
REPERTORIUL MATERIALULUI EPIGRAFIC 33
III. Kaj tasovo

(opştina Bela Crkva, R. S.F. Iugoslavia) III F
Probabilă aşezare din epoca romană, în care însă singura descoperire
arheologică este un altar votiv.
RadVojvJfu ;, I \' 1 955, p. I G5 ; T.I.R., L 34, p. 68.
:!. A l t a r votiv, din piatră calcaroasă ; capitelul cu suprafaţa
-
plată este proeminent, mai larg decît trunchiul altarului, avînd în faţă la
colţuri două acrotere ; descoperit prin a. 1948 în partea de hotar „Djavoleg
mosta" (la podul dracului) ; în 1970 a fost transportat în oraşul Bela
Crkva şi aşezat în parcul combinatului „ Juzni Banat" (Banatul de miază
zi) , unde însă M. Dusanic nu l-a mai găsit în toamna anului 1974. Este o
lucrare sculptural-epigrafică stîngace, cu scriere rudimentară, litere foarte
adînc săpate, dar diforme, unele chiar nesigure ca lectură şi semnificaţie,
din care cauză interpretarea prezintă dificultăţi. La marginea de sus şi de
j os a rîndurilor se vede „liniatura" făcută de meşterul pietrar în prealabil
(spre a se asigura „alinierea" scrierii) . Fotografia piesei ne-a fost pusă la
îndemînă de X. Simovljevic (Belgrad) ; fig. 3.
Rad VojvMuz, I V 1955, p. 1 65 (desen ; N. Simovljevic) ; Inscriptiones Latinae quae
in Iugoslavia inter annos 111:CMXL el MCMLX repertae et editae sunt (A. et J. Sa§el).
Ljubljana, 1963 (Situla, Dissertationes Musei Nationalis Labacensis, 5), p. 1 0 1 , nr.
282.
Fig. 3 - Altar votiv din Kajtasovo.
3 - Inscripţiile Daciei romane - voi. III/I

Vietu (riae) (sau) Viet (oriae) V (ictrici)

V a t e r n (ius)
C a s (s) i a n (us)
eq (ues) t (urmae) e (quitum) ?
5. N (umeri S (urorum ?)
T r a d u c e r e : „Victoriei (sau Victoriei Biruitoare), Vaternius Cassia
nus călăreţ din turma călăreţilor( ?) din Numerus Surorum ? " .
-
Lecturile cu întregiri ale tuturor rîndurilor textt;lui sînt controversate ;
în r. 1 V1CTV (Simovl . ) era întregit Victu (riae, Sasei) , sau Vict (oriae)
V (ictrici) (Dus. ) ; mai probabilă este ultima soluţie ; r. 2 litera a treia cu
forma unui L răsturnat (cu „talpa" în sus) a putut fi interpretată ca
„VALER(i)AN(us) ?" (Simovl. ) , dar asemenea dezlegare nu este verosimilă
nu numai din cauză că litera apare mai curînd ca un T incomplet, ci şi
fiindcă în acest loc e de aşteptat nu un cognomen („Valerianus"), ci un no
men gentilicium, deci �ai verosimilă apare lectura VATERN(ius), scris
aberant (după opinia lui Sas. şi Dus.) ; care este atestat în Dacia la Apulum
(CIL, III 1223 Marcus Vaternius Primigenius) ; r . 3 cognomen CASIAN(us)
e scris cu un singur S în)oc de CASSIANVS ; r. 4 dezlegarea echivocă :
eq (ues) t (urmae) E . . . (Sas.), sau cq (ucs) t (ubicen) e. (DusJ ; r. 5 N - S
( Simovl . ) ; v (otum) s (olvit) ( S as. ) . ; N (umero) S (urorum) (Sas. ) ; ultima
soluţie pare mai verosimilă, cu toate că nu e sigură.
Zeitatea adorată pare să fie Victoria Victrix, pentru care în Dacia lip
sesc analogii în documentarea cunoscută actualmente ; din alte provin
cii se pot cita : Britannia, CIL, VII 1 1 1 1 = ILS, 4831 = I . R . B . , I, p.
671 , nr. 2170 ; CIL, VIII 9017. Despre Victoria ca divinitate în lumea ro
mană : RE, VIII A ( 1958), 2501 -2542 (S. Weinstock) .
Unitatea militară (dacă lectura acceptată mai sus rămîne valabilă)
pare să fie Numerus Surorum staţionat în Dacia Inferior (Malvensis, Ol
tenia ; SCIV, 23, 1972, p. 76), la Arutela (Bivolari, j ud. Vîkea) , CIL, III
12601 ( = 1 3793) Suri Sagittari ; la Rădăcineşti, CIL, III 12605, 12604 ;
l a Slăveni cărămizi cu literele N S, CIL, III 8074,28, 1 4216, 30-31 ; la
Romula (Malva) N (umerus) Sur. Sag., CIL, III 1 593 ( , 8032 = Mon
Daclnf; p. 32, nr. 27) ; A rchA nz, 1913, 381 , nr. 24 = A nn Ep , 1914, 12 =
OltR3, p. 496, nr. 89 ; N (umerus) Syrorum M alvensium în CIL, VIII

9381 ( ILS, 2763 = Dacia, N.S., XVII 1973, p. 1 69 - 177, cu lectura
=
rectificată de M. P. Speidel) . Î ntrucît această unitate (sau vreuna „omo

nimă" ? ) de syrieni este menţionată la Kajtasovo în prinosul lui Vaternius
Cassianus, rămîne greu a preciza ori a presupune o soluţie pentru explicarea
prezenţei unităţii auxiliare din Dacia Malvensis în colţul de sud-vest al
Daciei Superior ; nu poate fi stabilită nici epoca de cînd datează altarul
votiv al lui Vaternius şi rostul lui aici.
IV. Banatska Palanka

(opştina Bela Crkva, R. S.F. Iugoslavia) III F
Î n hotarul localităţii se afla probabil un castru roman ; necercetat ;
alături de alte descoperiri romane, au fost găsite cărămizi purtînd ştampila
legiunilor IV Flavia, VII Claudia, a cohortelor I Cretum şi II Hispanorum.
REPERTORIUL MATERJil.LULUJ EPIGRAFIC 35
î n cadrul acestei localităţi am grupat descoperirile de materiale tegulare

ştampilate din Stara Palanka şi insula dunăreană Sapaja.
CIL, III 6285 ( = 8074,20 ; 8075, 44) ; AEM, IV 1 880, p. 1 76, 223 ; VI 1 882, p. 1 39 ;
DelmR, II p. 55 ; III p. 245 ; J OAI, IV 190 1 , Bbl. 78 ; Rad VojvMuz, I, p. 75, 80 ;
TglB, p. 5 1 , 62 ; T.I.R., L 34, p. 34.
3. - C ă r ă m i d ă cu scriere cursivă (din Stara Palanka)
T (itus) M arianus
A rchKăzl, VI 1 866, p. 177 ; CIL, II � 6285
8075. 44 (unde se precizează „Arch Kăzl
=
male Iegit SEVERINVS" ; se afla în proprietatea lui F. R6mer) .
4. - A m f o r ă, fragment din partea superioară, din lut ars de culoare

roşiatică, diametrul gurii 12 cm ; înălţimea părţii păstrate 13 cm. Pe partea
exterioară a buzei vasului se află inscripţia încadrată de un chenar dublu
(din Stara Palanka ; scoasă din apele Dunării) . Muz. Vr5ac ; fig. 4.
F. llilleker, Rănzischcs Handwerk und Kunstgewerbe im Banat, Yrsac, 1 94 1 , p. 5.
OFF(icina) OCLO
Fig. 4 - Amforă cu ştampilă din B anatska Palanka

(Muz. Vrsac) .
ar avea însemnarea „atelierul lui Odo" ( ? ) , după Milleker.

5. - C ă r ă m i d ă ştampilată de foarte bună calitate (din insula
Sapaj a ; dispărută).
AEM, IV 1 880, p. 176 ; DelmR, II P · 54 ; CIL, III 8074,5b ; TglB, p. 89.
A l (a) II P (annoniorum)
Unitatea auxiliară de cavalerie A la 11 Pannoniorum veterana, staţio
nată în Syria pe la a. 88 (CIL, XVI 35), în Moesia Superior pe la a. 93,
36 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/l
100, 103 - 107 (CIL, XVI 39, 46, 54) , posibil la Sirmium( ?) ; particip{1 la
campaniile de subjugare a dacilor (inscripţie onorară greacă a unui decorat
„in bello Dacico", Rangordnung des rom. Heeres, Domaszewski, ed. a II-a,
1967, p. 285) , iar un cadru de elită, duplicarius, apoi explorator Tiberius
Claudius Maximus, la sfîrşitul campaniilor a capturat şi decapitat pe regele
Decebalus. Unitatea face parte din garnizoana provinciei Dacia ( DiplD
III, din 2 iulie 1 1 0). Este dusă în campania din Orient la a. 1 1 4 contra
parţilor şi readusă în Dacia sub Aelius Hadrianus, atestată în a. 1 1 9 ! 123
(DiplD VII, VIIA), cu garnizoană la Gherla.
6. - C ă r ă m i d ă fragmentară, cu ştampilă în tabula ansata cu dub
lu chenar de 10 x 3 cm ; colţul stîng de sus este uşor deteriorat (din Stara
Palanka) . Muz. Vrsac ; fig. 5.
DilmR, II, p. 54 ; J<lio, XI 191 1, p. 507 ; Spomenik A l<ad„ Belgrad, 71, 193 1 , p. 40,
nr. 91 ; TglB, p. H.
Coh (ors) I Cre (tum)
Fig. 5 -Cărămidă cu ştampila COH I

CRE din Banatska Palanka (l\Iuz. Vrsac) .
Unitatea auxiliară Cohors I Cretum Sagittariorum făcea parte din armata

Moesiei Superior (a. 93 şi 100, CIL, XVI 39, 46) , de unde participă la răz
boaiele din Dacia rămînînd în armata noii provincii (DiplD III din 2 iulie
l lO) ; pe la mijlocul sec. II revine în armata Moesiei Superior, atestată în a .
1 60 (CIL, XVI l l 1 ) ş i 1 6 1 (Chiron, II 1972, p. 450 A nnEp, 1972, 657,
=
diplomă din 8 febr. 161) , staţionînd probabil la Egeta (Brza Palanka) , unde
s-au descoperit numeroase materiale tegulare ştampilate (cf. Starinar,
1 5 - 1 6, 1964 - 1965, p. 1 76) .
7. - C ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 28 x 29 x 5,5 cm ; ştam
pilă în cartuş simplu dreptunghiular adîncit 20 X 5 cm ; litere adîncite înalte
de 30 -32 mm ; sub ştampilă (alături, la stînga ei) este sculptat, prin sgîriere
cu stilus în pasta crudă, un ostaş roman purtînd pe umărul stîng o suliţă ;
mîna dreaptă este ridicată pentru salut. Lucrare „sculpturală" rudimentară.
Muz. Timişoara ; fig. 6.
AEM, IV 1 880, p. 176 ; CIL, III 8074,20 ; TemesvTărt, I, p. 30, 32 ; l\ăd, I I I 1943,
p. 89 ; TglB, p. 62 ; LapidMBan, 53.
Coh (ors) II Hisp (anorum)

Unitatea auxiliară Cohors II Hispanorum scutata Cyrenafra cquitata
se afla în Pannonia la a. 54 şi 60 (CIL, XVI 2, 4), ca şi la 80, 84, 85 (CIL,
XVI 26, 30, 3 1 ) ; sub Domitianus fu mutată în Moesia Superior în vederea
campaniei din Dacia ; la a. 99 (DiplD XXIV) şi 100 (CIL, XVI 46) ; participă
la campaniile contra geto-dacilor ; în a. 108 se afla la Vîrşeţ (I. D. R„ III/ 1 ,
106), între auxiliile Daciei l a 2 iulie 1 10 (DiplD III) ; a staţionat î n Dacia
Porolissensis, la Bologa (A ctaMN, IX 1972, p. 4 1 3 - 42 1 ) .
REPERTORIU L MATERIA L ULUI EPIGRAFIC 37
'
� '
_/ ' -� ·'---.---.. -·-
Fig. 6 - Cărămidă cu ştampila COH I I HISP cu un portret

incizat, clin Ranatska Palanka (Muz. Timişoara).
38 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/l
- c ă r ă m i d ă fragmentară, cu ştampila în cartuş simplu dreptun

ghiular 1 1 X 3 cm. Muz. Vîrşeţ.
TRErt, V 1 889, p. 1 77 ; DelmR, II, p. 54 ; ActaMN, IV 1967, p. 48.
Leg (io) IIII F (lavia) F (elix)
Despre Lcgio IV Flavia în�Banat (Dacia), cf. Berzovia (XXIII) .
- c ă r ă m i d â cu ştampilă (din insula Sapaja) ; dispărută.
AEM, IV 1 880, p. 176, 223 ; CIL, III 807 1 , c - d ; DelmR, II, p. 54.
Leg(io) VII C(laudia) p(ia) f(idelis)
- c ă r ă m i d â fragment cu dimensiunile 12 X 2,5 cm (din insula
Sapaj a) . Muz. Vîrşeţ.
Lcg(io) VII Cl(audia) , p (ars) s ( uperior) ?
1..ectura de mai sus propusă de M. Du5anic nu e confirmată de analogii ;
mai probabilă este : p(ia) S (everiana) , titluri pe care legiunea VII le avea
(de ex. CIL, III 1676 „ Severiana", 81 12 şi 8244 „ Severiana Alexandriana"
etc . ) .
H.- c ă r ii m i d ă c u ştampilă î n cartuş dreptunghiular simplu adîncit

17 X 6,5 cm ; litere în relief înalte de 3 cm (din Stara Palanka) . Muz. Vîr
şeţ ; fig. 7.
JOAI, I V 1901 , Bbl. 1 48, 59 ; Spomenik A kad. Belgrad, 7 1 , 193 1 , p. 40, nr. 95.
Leg(io) VII Cl(audia) s (ub) c(ura)

A d v e n t i n i p (rae)f(ecti)
Fig. 7 - Cărămidă cu stampila

LEG VII CL din B anatska Palanka
(Muz. Vîrşeţ) .
Datează din epoca tîrzie (sec. III/IV) ; exemplare identice s-au găsit la
Viminacium (Kostolac, în Moesia Superior ; CIL, III 8275,3 a - b) .
9. -c ă r ă m i d ă cu ştampilă în cartuş dreptunghiular adîncit, frag

mentar, 1 9,5 X 2,6 cm (din insula Sapaja) . Muz. Vîrşeţ ; fig 8. .
Fig. 8 - Cărămidă cu stampila legiunii VII CL din B anatska Palanka

(Muz. Vîrşeţ).
REPERTORI U L MATERIALULUI EPIGRAFIC 39
[Lcg (io) ] VII Cl (audia) s (ub) c (ura) Euf(emi) p (raefect1) f(ecit) Bessio
.
JOAI, VI 1 903, Bbl. 53, 7 1 ; Spomenik A kad. Belgrad, 7 1 , 1 93 1 , p. 40, nr. 39 ; cf.
CIL. I II, 8275, 5.
Datează din epoca tîrzie (sec. III/IV) ; antroponimul tracic Bessio

(purtat de cărămidarjigulus) este citat şi de D. Detschew, Die thrakischen
Sprachreste, Wien, 1957, p. 57, după această piesă considerată ca aparţi
nînd la Moesia Superior.
V. Bela Crkva
(Biserica Albă, opştina Bela Crkva, R. S.F. Iugoslavia) III F
Inscripţia funerară, descoperită „la Biserica Albă" în locul numit
„Fiinfguldenfeld", CIL, III 5476, este greşit atribuită acestei localităţi,
fiind în realitate descoperită la Weisskirchen în Stiria (Steiermark, Austria) :
E. Weber, Die romcrzeitlichen Inschriften der Steiermark, Graz, 1969, nr.
1 1 4 (cu foto) ; piesa era pusă la „ Weisskirchen im Banat" şi de Ackner
- .Miiller, InschrDac, 58 etc.
VI. Pojejena
(j ud. Caraş-Severin) IV F
Castru de trupă auxiliară pe un platou situat la nord de sat, spre vest

de cimitirul sîrbesc, pe locul numit „Şitarniţa" (loc de pîndă) ; cu două
faze de construcţie : I. cu val de pămînt, II. cu zid de piatră ; dimensiunile
în această a doua fază : 185 X 148 m, laturile lungi fiind paralel cu Dunărea ;
porţile au b�stioane patrulatere. Unitatea de garnizoană Cohors V Gallorum
ct Pannoniorum. Pe panta situată spre sud de castru se întinde o aşezare
civilă cu construcţii monumentale de piatră. Din castru şi din aşezare au
apărut materiale arheologice : ceramică, monede, obiecte din bronz şi fier,
monumente de piatră, inscripţii şi cărămizi ştampilate (legio IV Flavia,
legio VII Claudia, cohors V Gallorum) .
Dilm R, I I , p. 59 - 60 ; A nB, I I I 1 930, p. 20 - 2 1 ; ])isl, p. 140 ; Tgl11, p. 62 ; SCIV,
XVI 1965, p. 400 ; 2 1 , 1970, p. 155 - 1 64 ; T.I.R., L 34, p. 9 1 ; OrTrgSate, p. 64 - 67 ;
Ranatica, I I 1 973, p. 85 - 96 („castrul roman de la Pojejena. Săpăturile arheologice
din anul 1 970", N. Gutlea· - I . Uzum), III 1 975, p. 333 -343 („date noi despre
castrul roman de la Pojejena", �- Gudea) . Săpăturile au continuat în 1977.
V o t i ,. e
10. - A l t a r votiz• de piatră calcaroasă, 685 x 460 x 435 mm, lite
re înalte de SO mm ; capitelul este parţial mutilat, dar profilatura simetrică
(simplă) e păstrată bine sus şi jos ; lucrare medio2ră ; descoperită la a. 1959
în ruinele castrului Pojejena . .Muz. Reşiţa ; fig. 9.
SCIV, X I I I 19G2, p. 1 1 6 ( = A nn[:p. 1 963, 1 65) ; rîndul 5 D D L pe hază.
Dian( ae) A ug (ustae)
Q(uintus) V i b i tt s
Do natus
pracf( ectus) coh( ortis)
d(ono) d (edit) l(ibens)
T r a d u c e r e : „Dianei Augusta, Quintus Vibius Donatus praefectus

al cohortei, în dar a dat cu plăcere (acest altar, ofranda) " .
Cultul Dianei era foarte răspîndit î n Dacia romană ; cf. studiul cu
repertoriu al monumentelor epigrafice şi sculpturale din provincie : �I .
Bărbulescu, Dacia, XVI 1972, p. 203 -233, din care p. 205, nr. 54 se eli
mină fiind nu „Diana Victrix", ci leg. V I Victrix (StCl, XVI 1974, p. �40 -
241 , fig. 4 ; A ctaMN, XII 1975, p. 175 - 1 76) ; Banatica, II 1973, p. 1 04.
Fig. 9 - Altar yotiv din Pojejena (:\Iuz. Reşiţa).
Cunoscut numai din această epigrafă votivă, Quintus Vibius Donatus

(foarte probabil un italic ori descendent din italici) era praefectus al cohor
tei ce nu poate să fi fost decît V Gallorum staţionată în castrul Pojejena,
probabil înainte de a. 160 (cf. infra, nr. 1 1 ) .
11. - A l t a r votiv din conglomerat calcaros, fragmentar (lipsă

marginea de sus, din dreapta şi de j os) , mult corodat, scrierea ştearsă 9i
greu de citit ; 50 X 46 X 35 cm, litere înalte de 5 cm ; descoperit în ruinele
castrului, înainte de a. 1930, păstrat pînă în a. 1 950 în colecţia arheolo
gică a căpitanului fluvial G. Georgescu în l\Ioldova Veche (jud. Caraş
Severin) , apoi la Orşova în aceeaşi colecţie ; donat de soţia căpitanului Geor
gescu Muzeului Timişoara (unde se păstrează) ; fig. IO.
A nB, 1 930, p. 21 (lectura eronată a numelui ca Q. PETIL (ius) :t\OVATV8 [milcs l] ) ;
A nnEp, 1 93 1 , 1 25 (idem) ; Dacica, p. 1 58 ; SCIV, XXI 1 970, p. 1 55 - 1 63 (rectificai:ea
lecturii în r. 3 - 4) ; A lba Regia ( Szt'kesfeherdr), X I 1 970 ( 1 9 7 1 ) , p. 1 5 1 ; A nnEp,
1 972, 4 90 ; LapidMBan, 1 5 .
REPEHTORI U L MATERIALULUI EPIGRAFIC 41
I (ovi) [O (ptimo) J,f (aximo) J

D o l [i c h c n o ]
Q (uintus) P c t r o [m.us ]
N o v a t u s [pracj (ectus) J
5. coh (ortis) V Gal [l (orum) v (olum) p (o suit) ? j
Fig. 10 - Altar votiv din Pojejena ()Iuz. Timi�o«ra ) .
T r a dl'u c e r e : „lui Iupiter cel prea bun şi mare Dolichenus, Quintus

Petronius Novatus praefectus al cohortei V de Galli a împlinit juruinţa".
Zeul suprem syrian din oraşul Doliche, identificat cu Jupiter roman
„cel prea bun şi mare", a avut o foarte largă răspîndire în Dacia ; biblio
grafia principală : RE, V ( 1903) , 1267 - 1281 (Cumont) ; Dizionario epi
grafico di antichita romane (Ettore De Ruggiero) , Spoleto, II 1926, p. 1930 -
1936 ; H . Demircioglu, Der Gott auf dem Sticr, Berlin , 1939 ; A. H . Kan,
I upiter Dolichenits (S ammlung der I nschriften und Bildwerkc, mit einer
Einleitung) , Leyden, 1943 (recenzat cu adaose pentru Dacia : G. Ştefan,
Dacia, I X - X 1941 - 1 944, p. 560 - 561) ; P. ::\:Ierlat, Repcrtoire des inscrip
tions et monuments figures de Jupiter Dolichenus, Rennes, 1951 şi Jupiter .
Dolichenus. Essai d ' interprltation ct de synthcse, Paris, 1 960, p. 13 etc. ;
alte lucrări citate în SCIV, XXI, p. 159 şi A ctaMN, VI 1969, p. 181 - 183,
cu documentare şi bibliografie pentru Dacia; T6th I . , juppiter Dolichenus
tanulmdnyok, Budapest, 1976, 172 pag.
Numele corect şi gradul dedicantului au putut fi restabilite analogic
după textul onorar mult mai amplu din Colonia Tubusuctitana (Alger),
BullAlg, I 1962 - 1 965 ( 1967), p. 1 67 - 170 „Q. Petronius C.f. Cor(nelia
tribu) Novatus praef. coh. [V ] Gallor, trib. leg. XIIII Geminae, praef. eq. I
Hisp. praef. eq. I Campagon., proc. aug. XX her(�dit. ) per Asiam Phry
giam Lyciam Galatiam, patronus coloniae" ( = A nnEp, 1 967, 644) ; cariera
militară (trcs militiac) a lui Petronius Novatus în Dacia a fost : a) coman
dant (praefectus) al cohortei V Gallorum la Pojejena în Dacia Superior,
b) tribunus în legiunea XIII (pe piatră a fost incizat greşit cifra „ XIIII") Ge-
42 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 111/1
mina la Apulum (Alba Iulia) , c) praefectus alae I Hispanorum Campagonum

la Micia (vest de Deva, pe malul de sud al �iureşului ; în inscripţia algeria
nă este gravat greşit de două ori P RAEF EQ I, cum a arătat J. Fitz, în
1 97 1 ) , după care a fost procurator a ugusti XX hereditatiuin în Asia Mică ;
despre funcţia de procurator viccsimae hereditatium, cf. mai în urmă : Chi
ron, 5, 1975, p. 365 -392 (W. Eck, după H . - G. Pilaum şi RE, VIII A
1958, 247 1 -2477 ; XX hcrcdit. era impozitul de 5 % asupra bunurilor moş
tenite). Cariera militară a ca\·alerului Q. Petronius Xovatus s-a desfăşurat
în jurul anului 160 (cf. despre el EpigrSt, 9, 1972, p. 202, nr. 107 ; Epigra
p!zica, )/J:ilano, XXXVI 1975, p. 106- 108) .
Alte elemente din cohors \T Gallorum în Dacia : CIL, III 1 42 1 6,4 ( 1vfo11-
=
Daclnf, p. 15, nr. 2, la Drobeta) . Din Pojejena, unitatea a fost mutată în

.:\:Ioesia Şuperior înainte de a. 160 (CIL, XVI, 1 1 1 ; Cltiron, 2, 1972, p. 450
= A nnEp, 19n, 657, diplomă militară din 8 febr. 161), dacă nu cumva ar
fi fost posibil ca pe la mijlocul sec. II castrul de lîngă Pojejena să fie ata
şat provinciei ::\Ioesia Superior (ipoteză deocamdată puţin probabilă ;
SCIV, XXI, p . 1 56 ; tot acolo, p . 1 59 observaţii despre cognomen roman
Novatus purtat de Petronius pracfcctus) .
1 2. - L c s p c d c votivă de marmură alb-gălbuie (finzaharoidălito

grafică) , fragment de 58 x 7 1 x 1 5 mm, înălţimea literelor între 8 şi 5
mm, reprezentînd numai o parte din colţul stîng al unui relief m i t r i a c
cu inscripţie ; descoperit în a. 1922, cu prilejul unor lucrări agricole în teri
toriul comunei Pojejena, la sud de localitate (între şosea şi albia Dunării,
proprietatea familiei Bogdanovici) ; în acelaşi loc s-au descoperit şi monede
imperiale romane din sec. I I - IV, ultima fiind a împăratului Fla\·ius
Iulianus A postatul [ ? ] ; din colecţia Bogdanovici, fragmentul sculptural
epigrafic a fost scos la iveală şi comunicat la Congresul al II-iea de tracologie
(Bucureşti, sept. 1976) de dr. O. Dogariu (inginer, Timişoara) . Relieful
era dintre cele mai ample, cu conţinut variat, faze şi personaj e diverse,
simboluri şi desfăşurări complexe, mai mult sau mai puţin obscure. Î n cen
trul tabloului : scena principală a sacrificiului şi iniţierii mistice, din care
însă a rămas numai piciorul drept al zeului-sacrificator aşezat pe laba pos
terioară a taurului sacrificat ; înapoia lor la acelaşi nivel labele încrucişate
ale unui personaj stînd în picioare : dadoforul Cautopates din ciclul mitriac.
Sub acest scenariu central se afla un registru din care avem două tablouri (ce
presupun existenţa unui registru la marginea de sus, posibil două suite în
·
sens vertical înaintea şi înapoia scenei centrale a sacrificiului) . Din acest
registru inferior rămîn întregi în fragment două tablouri : a) �Iithras Tau
rophorus la margine, b) Mithras călare pe taur la pas spre dreapta, - am
bele încadrate sus de o arcadă şi lateral de un perete simbolizînd spelunca
mitriacă ; la dreapta continuau alte scene din ciclu (se vede începutul unei
a treia „arcade") . Execuţia gliptică a figurilor e schematică, sumară, cam
impresionistă, dar realistă, expresivă. Cele două scene „anexe" păstrate
în fragmentul nostru apar în acelaşi loc al compoziţiei sculpturale de ex.
la relieful din Siscia (Pannonia) , în repertoriul CIMRM, II, p. 1 73 - 1 74,
nr. 1475, fig. 377 ; un fragment asemănător cu al nostru la Singidunum
(Belgrad) , în lnscrJ1oesSup, I, nr. 18 ; în puncte diferite ale mar�lui tablou,
de ex. la Apulum (Alba Iulia), CIL, III 1 109 CIMRM II, p. 278, nr.
=
1 135, fig. 505 : înapoia scenei centrale sus „Mithras Taurophoros", sub el
REPERTORI U L M.4TENLl L U L UI f,'PJGHAFIC 43
„�iithras călare pe taur" ; numai primul tablou (al doilea dispărut în frac
tură-lacună) pe alt relief din Apulum, ibid., II, p. 282, nr. 1958, fig. 5 12,
ca �i la Ulpia Traiana (Sarmizegetusa) , ibid., II, p. 304, nr. 2046, fig.
539 ; la Apulum, ibid., II, p. 285, nr. 1972, fig. 513 etc. Pe soclul reliefului
inscripţia dedicatorie, fragmentară, partea de început, cu două antroponi
me, fig. 1 1 :
D I Z O - P O S I D O N [i - ? J
F'g. 1 7 ·- Relief yoti\· cn sce n a mitriacă fragment, clin Pojejena
Primul nume este traco-getic, al doilea exemplu cunoscut în provincia

Dacia, după cel din tabelul de „nomina Asianorum" la Napoca (Cluj) Dizo,
CIL, III 870 ( D acia, VII 1963, p. 229, fig. 1 1 ; Muz. Cluj-Napoca) ; în
=
.l\Ioesia A ur (cliits) Dizo, CIL, III 7456 ; T. Ael (ius) Dizo Trim (ontio ) ,
14507 b 1 1 (originar din Philippopolis) ; î n Italia A ur.Vizo milex leg. XI
Claud. la Aquileia, CIL, V 893 ; 1 646 filius Dizones (trac ? ) ; la Roma CIL,
VI 225 c 22, 32937 ; un Valerius Dizo la Venafrum, CIL, X 4874 ; grafia
Dizzo în JO AI XII 1909, Bbl. 157, nr. 2 1 şi alte exemple cu varianta Diso
citate de D. Detschew, Die thrakischen Sprachreste, Wien, 1957, p. 135.
Dacă înainte de Dizo nu mai existau litere (una sau două ? ) care să fi indicat
un nume gentilicium (de familie), înseamnă că tracul Dizo din Pojejena
avea un singur nume, iar Posidon [i- ? J era patronimicul său, nume grecesc
categoria celor foarte frecvente la traci. Vrednic de menţionat în acest
context este un mic, dar interesant si frumos relief al „cavalerului trac"
din zona castrului Pojejena (SCIV, XXII 197 1 , p. 345 -349 = Banatica,
I 1 97 1 , p. 107, 108) , indiciu că în garnizoana unităţii auxiliare „de Galii"
se aflau şi traci, posibil chiar din provincia Moesia Superior, cum pare a fi
şi Dizo din relieful mitriac. Repertoriul antroponimelor traco-moeso-dace
în provincia Dacia : A ctail.1N, IV 1967, p. 89-93.
13. - L c s p e d c votivă de marmură gălbuie, fragment din colţul
drept de jos al unui relief m i t r i a c, de 90 X 95 X 10 - 1 5 mm ; obişnuita
44 INSCRIPŢIILE DACIEI HOM;lNE IIl!l
scenă a sacrificiului, din care se văd picioarele dadoforului din dreapta

(Cautes), cîinele ridicat în două picioare spre grumazul taurului şi un
genunchi al animalului sacrificat ; pe bordura lată a bazei reliefului se află
incizată inscripţia votivă cu litere inegale înalte de 10 - 15 mm, rudimen
tare. Fragmentul a fost achiziţionat în Pojejena de colecţionarul căpitan
fluvial G. Georgescu (�foldova Veche, Orşova) . Muz. Lugoj ; fig. 12.
Fi[[. 1 2 - - Relief yoti v cu scena

mitriacii , fra gment, <lin Pojeje n a
(:\Iuz. Lugoj)
SCI\", 1 6 1965, p. 177- 1 78, nr. I , fig. 1 / 1 (desenul literelor, D. Tudor) ; lianatica,
II 1 973. p. 1 20, nr. 3, fig. 3 (foto şi <lesen, D. lsac I. Stratan) .
-
Din textul votiv s-a păstrat numai terminaţia cu literele

- - - JI E S O
care ar putea să reprezinte un nume propriu la cazul dativ (decl. a II-a
latină) , ori un nominativ la deci. a III-a al unui nume propriu ca [ ?He ]
meso ( ?)
H. - L c s p e d e votivă de marmură, fragment 207 X 1 75 m m , litere

8 - 9 mm, cu relief m i t r i a c, din care au rămas părţi din două registre :
cel de j os reprezintă acţiunea centrală a sacrificiului ritual : din figura zeu
lui sacrificator a rămas capul (cu boneta frigiană) , mina stingă, hlamida
în vînt, în faţă dadoforul ; deasupra arcadei în colţul stîng un personaj
încălecat pe un animal spre dreapta, în colţul drept un altul cu mîna dreaptă
ridicată ; între ei cinci ornamente de formă pătrată ; în registrul de sus
(fracturat la colţul stîng) o suită de ornamente dreptunghiulare şi cîte,·a
figuri umane din ciclul mitriac ; descoperit în săpătura arheologică la un
turn de poartă al castrului (aprilie 1 976) , împreună cu alte trei monumente
sculpturi mitriace (fragmente mult mai mici, greu de reconstituit) , din care
unul cu rest de inscripţie (nr. 15) . Muz. Reşiţa ; fig. 13.
SCI\"A, 28, 1 977, sub tipar (N. Gudea).
Pe rama de sus inscripţia :
[- - - D] e o I n v i c t o
Rt:PERTOHIU L MATERIA L U L U I EPIGRAFIC 45
pe rama din dreapta literele în sens vertical A A T + I A , urmate de E X

V [oto ] ; p e rama d e jos s e afla poate numele şi rangul dedicantului. Piesa
necesită un studiu comparati\' mai amănunţit.
Fig. 1 3 - Relief votiv cu scena

mitriacă, fragment, din Pojejena
(:\Iuz. Reşiţa) .
15. - L c s p e d e votivă de marmură, mic fragment cu relief m 1 -
t r i a c (descoperit împreună cu nr. 1 4) , 84 X 45 mm, litere 7 mm, baza

reliefului cu plinta pe care au rămas cîteva litere din text. Muz. Reşiţa ;
fig. 14.
SCIVA, 28, 1 977, sub tipar.
Fig. 1 4 - Relief Yotiv cu scena

mitriacă, fragment, din Pojejena
(l\fuz. Reşiţa) .
'
'
- - lN V S
- - JE > ST( ? )
Este cu totul dubios dacă „vîrful de săgeată" din r. 2 poate s ă fie semnul
epigrafie pentru centuria.
Iranianul :H ithras (Sol Invictus, Helios Anikdos) era cea mai larg
difuzată şi popul_ară dintre divinităţile exotice în imperiul roman şi în
provincia Dacia. In vechea persană, numele lui avea însemnarea probabilă
„legătură (de) prietenie", fiind un zeu al luminii, eventual cerul înstelat ;
creaţie a lui Ahura-::\fazda, egal cu acesta, avînd însă funcţii mai nume
roase şi importante : dotat cu 1 OOO de urechi, 10 OOO de ochi, veşnic treaz,
sălăşluit pe culmile muntelui Elbrus, străbate văzduhul pe carul tras de
patru cai năzdrăvani ; dă roade în casă, curte, pe ogoare ; apără pacea,
luptă contra răului (Ahriman, Daeva) , conduce pe cei buni în paradis etc.
În imperiul roman curentul misterelor mitriace pătrunde prin negustorii
levantini, ostaşi din armata romană, sclavi orientali ş.a. Răspîndit între
provinciali, mai ales la cei din zonele răsăritene, mitraismul fu adus în Dacia
şi întreţinut de elemente populare din cele mai variate, între care mulţi
romani, de spiţă veche ; era mai ales divinitate mîntuitoare şi protectoare
a militarilor : o mare mulţime de reliefe şi dedicaţii epigrafice, majoritatea
cu scena tipică „sacrificiul taurului" de către junele zeu biruitor, cu iniţie
rea la mistere ; numeroase de asemenea sanctuarele ce-i erau dedicate.
Repertoriile nchi de monumente mitriace din Dacia întocmite de F. Cu
mont ( 1896) şi Vermaseren ( 1 960) au fost amplificate cu noi descoperiri :
Sargctia, V 1968, p. 88 -92 (bibliografia asupra lui Mithras este bogată,
monografiile principale : F. Cumont, Tcxtes et monumcnts Jigures rclatijs
aux m vsteres de Jlithras, Bruxelles, I 1900, II 1896 ; art. „:Mithras" în RE,
XV ( l932) , col. 2131 -2155 (E. Wiist) , care consideră Dacia între „sciner
\\" Îchtigsten Dom ănen", 2 1 48 ; M. J. Vermaseren, Corpus inscriptionitm
et monumentorum rcligionis Mithriacae, La Haye (Haga) , I 1956, 360 p., I I
1 960, 448 p. ; Mithras, the secret good, London, 1963, 200 p . ; Geo Widcngren,
Die Religionen Irans, Stuttgart, 1 965, p. 1 1 1 - 1 12, 1 18 - 123, 2 1 5 -217,
222 -232 ş.a. ) .
Funerare
16.- S t e l ă funerară de piatră (conglomerat „ Glimmerschiefer"),
1 50 X 4 5 cm ; cîmpul inscripţiei mult corodat, textul în majoritate indesci
frabil ; se afla în Pojejena, la casa nr. 39 (propr. I. Iovanovici) , unde a fost
copiată parţial la 1880 de C. Torma ; loc de păstrare necunoscut.
AEM, VI 1 882, p. 1 26, nr. 82 (C. Torma) ; CIL, III 8008.
AVR ACILI - A ur (elio) A cili [a- ]

No - - - - no [ - - - - - -
ET - - - ct [ - - - - - -
H - E Iz (ic) [s (itus) J e (st) .
FIL - - - Jil (i - ) - - --
NIN - -
VIX AN vix (it) an (nis)
XVI III X VIIII ( ?)
Din cauza stării cu totul lacunare în care s-a păstrat epitaful şi eventual
a deficienţei celui care a copiat piesa, textul ei nu poate fi restabilit decît
în mică măsură : numele iniţial roman de persoană şi formula şablon la sfîr
şit, tipică în epitafuri.
1 7. - L e s p e d e funerară de piatră (conglomerat numit „Chlorit

schiefer"), 90 x 95 x 3 cm ; litere înalte de 5 - 7 cm, sgîriate cu stîng[tcie ;
textul copiat sigur cu unele erori de G. Tegtis, care prin a. 1 9 1 0 a vţ1zut
piesa epigrafică în Pojejena ; nu i se cunoaşte locul ele păstrare.
J\lio, XI 1 9 1 1 , p. 506 - 507 ( G. Tegl ăs).
D M D (is) M (am.bus)
GLAVICIDA G l a v i c i d a( ? )
AN XXX VA an (norum) XXX Va (lcria ? )
VELL A Vell-( ? ) a( ?)
VIA CON v ia ( ? ) con-
N BE MER iugi( ?) be (nc) mcr (cnti)

Copia greşită a lui Teglas nu permite întregirea şi lectura antroponimelor
din epitaf, care poate fi refăcut numai în schemă. Numele Glavicida"
(citit de G.T.) este cu totul dubios (Glaucida ? ? ) ; literele GL la început ar
„
putea fi din numele roman Cl (audi-) .

1 8. - S t e l ă funerară de gresie chloritică, 1 74 X 85 cm ; descoperită
în cimitirul satului Pojejena, adusă la casa nr. 77 ( J. Seresko) , unde era
aşezată ca treaptă la scară, fiind astfel mult expusă la coroziune ; textul
era foarte greu lisibil ; azi dispărută( ?).
A rchJ\ăzl, VI 1 8G6, p . 1 79 (P. R6mer putea s ă citească numai literele D M din rîn
dul I) ; AEl\1, IV 1880, p. 177 (L. Bohm) ; VI 1 882, p. 1 26, nr. 81 (C. 'l'orma) ; CI L,
I I I 8007 ( tex tul după Turma, cu remarca „litteris fugientibus").
D -M
MAR ET HERES
MEARITIS (sic)
SVISMARTI
I BIAIV VIXIT
AXXXII M II
RISSIMO (sic)
BMP
Din cauza stării lacunoase a textului corodat şi a greşelilor inevitabile
în copia lui C. Torma, nu se poate reface conţinutul inscripţiei, înafară de
formulele : D M, VIXIT A XXXII şi B (ene)M(erenti) P (osuit) .
19.
- S t e l ă funerară de gresie chloritică, foarte mult corodată pe
îr.. l:reaga suprafaţă ; dimensiuni 2 1 5 X 60 X 20 cm ; în registrul superior
a,e un relief deasupra un motiv vegetal (floare) şi o ghirlandă, sub care
un bust de bărbat şters, într-un medalion ; cîmpul inscripţiei, încadrat de
un chenar (posibil colonete) , este aproape total corodat, abia cîteva litere
pot fi întrezărite ; descoperită pe la a. 1860 în cimitirul localităţii Pojejena,
de unde a fost dusă la casa nr. 70 (P. StojkoviC) ; achiziţionată de G.
Georgescu (Moldova Nouă) şi donată în 1 930 Muzeului Timişoara (AnB,
III 4, 1 930, p. 131 „o piatră cu inscripţie romană găsită la Pojejena sîrb. ,
donaţia G . Georgescu") ; fig. 1 5 .
ArchKăzl, V I 1866, p . 1 7 9 (F. R6mer) ; CIL, I I I 6275 ; AEM, I V 1880, p . 1 7 7 (L.
BOhm) ; V I 1 882, p. 1 25, nr . 80 (C. Torma) ; CIL, III 8006 ; A rchErt, XXIV 1904,
p. 4 1 3 (G. Teglăs, ignorînd toate publicaţiile anterioare\ : LafridMBan, 42.
48 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE JJIII
Fig. 1 5 -Stelă funerară din

Pojejena (Muz. Timişoara).
Azi se mai pot deosebi cu greutate în r. 1 literele D :M:, r. 2 S, r. 3

ET - - - , r. 4 M:V, r. 6 D- - - - , r. 7 CONIVG - , r. 8 B M
textul ar fi fost după vechile lecturi în trei versiuni :
I II III
A rchKăzl, VI, p. 1 79 AEM, VI, p. 125 A rr.hErt, XXIV, p. 413
(CIL, III 6275) (CIL, III 8006)
D M D M D .:\1
S A B AP A SEVERVS c
E N I- - - - - ET P S V R V S EC
MIMI - - - - M :M: I L E S M
- -- - - - EX :M A R C I I V
D ONAT A R A DONATA H D GC
CONI V GI CONIVGI co
B MPP B l\1: p p BMP
Din cele trei variante, mai realistă şi verosimilă pare a fi a doua (adop
tată de C. Torma) , din care ar rezulta că epitaful a fost pus unui „ Severus"
şi ( ?) - - , de o :\farcia Donata ( ?) vrednicului ei soţ.
20. - F r a g m e n t epigrafie cu cîteva litere, văzut în a. 1903 de G.
Teglas în comuna Pojejena de Sus.
A rchErt, XXIV 1 904, p. 4 1 3, nr. 2 (G. Teglas) .
L I
c
21 - Două piese epigrafice (sau două fragmente ale aceleiaşi inscrip

..
ţii) au fost scoase din bastioanele porţii de pe latura de sud a castrului ; duse
la Moldova Nouă, unde membrii colectivului arheologic al şantierului
Pojejena (N. Gudea, I. Uzum, S. Cadariu) prin a. 1 970 nu le-au mai
găsit ; după informaţiile locuitorilor proprietari ai terenului „pietrile aveau
scriere, litere".
}! ateria1 tegu1ar
Legiq I V Flavia, piese ştampilate din descoperiri mai vechi menţionate
în : T RErt, V 1889, p. 46 ; AEl\1, VI 1882, p. 1 38, nr. 2 ; CIL, III 8070,
d ; Delm R, II, p. 59 ; A rhOlt, IV 1925, p. 104 ; TglB, p. 27 ; A ctaMN,
III 1966, p. 43 1 , nr. 8 ; IV 1967, p. 57, nr. 15.
- c ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 20 x 18 x 4 cm ; ştampilă
în cartuş simplu dreptunghiular adîncit : 120 X 36 mm ; litere în relief înal
te 25 -30 mm. :Muz. Reşiţa ; fig. 16 a - b.
Banatica. I I 1 973. p. 9-!, fig. 7/5, în două ,·ariante :
L e g (io) IIII F (lavia)
Fig. 16
F, din Pojejena
- Cărămizi cu stampilă
LEG IIII
(Muz. Reşiţa)
Legio VII Claudia, piese ştampilate din descoperiri mai vechi menţio
nate in : AEM, VI 1882, p. 139 ; CIL, III 807 1 , f, g ; TglB, p. 52 ; varianta
LE G VII CLC în AE�1. IV 1880, p. 1 78, nr. 6 ; CIL, III 1 4496, 2 ; ErdAf,
1902, p. 405 ; TglB, p. 62 ; SCIV, IX 1958, p. 37 1 -373 ; LapidM Ban, 49.
- c ă r ii m i d ă, fragment cu dimensiunile 1 5 X 13 X 4 cm, ştampilă în
cartuş simplu dreptunghiular 1 1 x 3 cm, litere în relief înalte de 2 cm. Muz.
Reşiţa ; fig. 17 a - c :
Fig. 17 - Cărămizi cu stampila

LEG \"II CL, din Pojejena
(Muz. Reşiţa)
- c ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 18 X 13 X 3 cm, cartuş

fragmentar lat de 45 mm ; litere în relief înalte de 30 -35 mm :
[L ]e g (io) VII C l (audia)
4 - In�cripţiile Daciei romane - voi. 111/1

22. C ă r ă m i d ă fragmentară, 410 X 280 X 45 mm, ştampilă în

-
cartuş dreptunghiu,l ar simplu adîncit, 175 X 32 mm, litere în relief înalte

25 mm ; sub ştampilă, jos în stînga este incizat cu un obiect ascuţit (stil' ·S ? )
profilul unei păsări întoarse spre stînga (desen executat rudimentar.) , posi
bil în legătură cu signum legionis( ? ) . Muz. Lugoj , provenind foart., probabil
din Pojejena ; fig. 18 a.
Insc'YG'YLat, 429.
L e g (io) V II C l (audia) C ( - - - )
Fig. 18 a , Cărămidă cu ştampi

-
la LEG VII CL C, cu o pasăre sti

lizată, din Pojejena (.Muz. Lugoj) .
litera V din cifra VII" are o bară orizontală (în chip de A răsturnat) ;
�itera
„
C - - ar putea fi întregită C (onstans ?) sau C ( uppis ) , localitate

-
ldentică i:: u Golubac (Serbia).

22 a. C ă r ă m i d ă, fragment de 300 x 210 X 35 mm, ştampilă în
-
cartuş dreptunghiular simplu adîncit 1 75 X 35 mm, litere în relief înalte

25 mm. Muzeul Institutului de arheologie Bucureşti ; fig. 18 b.
AEM, I V 1 880, p. 1 78 ; SCIV, I X 1 958, p. 373 - 375 ( D . Tudor) ; l n scrG'YLat, 427.
[L ]e g i (o) VII C l (audia) C ( - - -)
În ce priveşte lectura, · v. nr. 22.
REPERTORI U L MATERI A L U L UI EPIGRAFIC 51
Fig. 7 8 b cărămidă cu ştampila

-
LEG VII CL C, din Pojejena (du

pă SCIV, IX 1 958, p. 375, fig. 1 ) .
Cohors V Gallorum cu garnizoana în castrul Pojejena (supra, nr. 1 1 )

a lăsat în castru material tegular, din care cunoaştem trei piese ; în biblio
grafia mai veche se citează şi alte variante :
23. - c ă r ă m i d ă cu ştampila
C O H V G A ---
C I L , I I I 1 2632 ; AEM, X I V 1 89 1 , p. 1 1 1 ; TglB, p. 62 ;
- c .ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 13 X 1 6 x 3 cm, ştampilă

în cartuş simplu dreptunghiular adîncit 12 x 3 cm, litere în relief înalte de
26 -28 mm ; Muz. Timişoara, inv. 218 ; fig. 19 a :
,
Coli (ors) V Gal (lornm ) text din dreapta spre stînga ;
Fig. 1 9 a,b,c - Cărămizi cu ştampila COH V GAL, din Pojejena.
ţ i g l ă fragmentară cu ştampilă în cartuş dreptunghiular simplu

adîncit păstrat parţial ; Muz. Lugoj ; fig. 19 b :
C o h (ors) [ V ] G [al (lorum) ]
- ţ i g l ă, fragment cu dimensiunile 1 60 X 135 X 27 mm, ştampilă în
cartuş dreptunghiular simplu adîncit, păstrat fragmentar ; Muz. Timişoara ;
fig. 19 c ; LapidMBan, 52 :
C o h (ors) V [Gal (lorum) ] text din dreapta spre stînga.
24. ţ i g l ă fragment cu dimensiunile 2 1 X 3 cm ; text incizat cu un
-
obiect ascuţit în pasta moale, cu litere înalte de 2 1 mm ;. Muz. Reşiţa ;

fig. 20.
Banatica, II 1973, p. 94, fig. 7/9 (desen) .
Textul grecesc poate fi citit numai în partea finală, fiind foarte probabil
participiul aorist masculin al verbului q1wvew. Despre inscripţiile greceşti
din p rovincia Dacia : Studii şi comunicări (Muzeul Brukenthal) , Sibiu, 12,
1965, p. 47 -60 ; I . D R., I, p. 206 -209.
.
Fig. 20 - 'figlă cu scriere grecească, din Pojejena (�Iuz. Reşiţa) .
25. - ţ i g l ă cu ştampilă din trei litere . .Muz. Timişoara ; fig. 2 1 .

TREYI, V 1 889, p . 4 6 (Orm6s S.) ; CIL. I I I 8075, 43 :
PCH
Fig. 2 1 - Cărămizi cu ştampila PCH, clin Pojejena (:\luz. Timişoara)
Alte exemplare în mare număr s-au descoperit la Tibiscum ( Jupa) , m

fra, p. 230.
VII . Moldova Nouă

(j ud. Caraş- Severin) IV F
Descoperiri mai vechi par să indice pe teritoriul localităţii vestigiile
unei aşezări romane cu substrucţii de piatră, exploatări miniere, ceramică,
inscripţii litice ş.a. În ultimii ani s-au mai descoperit cîteva tezaure mone-
tare cu piese numeroase, din secolul al IV-lea. Din teritoriul aşezării romane
provin cărămizi cu ştampila cohortei III Delmatarum (cu garnizoana în
castrul Mehadia) şi N C R.
AE�I. I 1877, p. 35 ; IV 1 880, p. 1 78 ; BKL. XXX 1 897, p. 60 - 62 ; XLII 1909,
p. 73 ; Delm R, II, p. 48 -50 ; A nB, III 1 930, p. 45 ; TglB, p. 52, 62 ; T.I.R., L 34,
p. 8 1 , )foldoYa Nouă, datele arheologice şi epigrafice din această localitate se află
catalogate la :\-Ioldova Yeche ; Or TrgSate, p. 65 - 67 .
26. - S t e l ă funerară de marmură, 50 X 36 X 4 cm, litere înalte de

3 - 5 cm, descoperită în 1953 la marginea localităţii Moldova Nouă spre
Moldova Veche, vreo 500 m de şoseaua Moldova - Baziaş, la 3 m adîncime,
în ruine de clădiri. Dosul feţei scrise este lucrat sumar, dovadă că piesa
era fixată (adosată) la vreo construcţie de caracter funerar. Colţul stîng de
sus lipsă din antichitate. Textul e întreg, lectura clară. În r. 4 în interiorul cif
rei romane XXX (după X) se află intercalate literele de tip grecesc „lambda"
şi un I, înalte de 15 mm. ::\Iuzeul Naţional de Antichităţi, Bucureşti; fig. 22.
·-------- ------·--
-0 tJl �· ' '
PAEl�A_ELIAN
V I X·J\N J\J· I. J .I T.'. '
l . D TMX P l P ER
1·r 1 M b STR ATJ.DISP
fV I }(·EîAEtEPICTE ;,
PARENTE S·F I LIO
B E N E,M E REN TI
·' · . F(E C E R\J·I>J T�� , ' /_ I .
Fig. 22 - Stelă funerară din Moldova Xouft (:\fuzeul Naţional de Antichităţi, B ucureşti) .
Analele Universităţii C. I. Parhon, Bucureşti, Seria ştiinţe sociale, nr. 9, 1 957, p.

9 - 1 3 (D. Tudor) , Scla_vDacR, p. 275- 276, nr. 1 5 1 , fig. 26 (foto) ; Latomus, XVII
1 958, p. 355 - 359 ; A nnEp, 1959, 1 07 şi 307.
D (is) 11-I (anibus)
P (ublius) A el (ius) A elian (us)
vix (it) ann (is) III
d (iebus) XXX, Piper (as)
5. Timostrati disp (ensatoris)
vik (arius) et A el (ia) Epicte (sis)
p a r e n t e s fil i o
bene merenti
fe c e r u n t
54 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE l l l/I
T r a d u c e r e : „Zeilor .Niani, Publius Aelius Aelianus a trăit ani t rei,

zile 30, Piperas /5/ vicarius (sclav în subordine, înlocuitor) al lui Timos
tratus dispensator (casier) şi Aelia Epictesis părinţii fiului care a binemeri
tat au făcut (monumentul)".
Copilul mort la vîrsta de trei ani poartă numele corect de cetăţean ro
man Publius A elius A elianus, gentiliciul A elius evident după mama sa
A elia Epictesis, cognomen A elianus derivat din el ; Piperas tatăl lui are
un singur nume în calitate de sclav, „casier-adjunct" cu situaţie materială
foarte bună, căsătorit cu o femee de condiţie liberă avînd numele roman
corect (purtat de femei-cetăţene) , gentiliciu A elia şi cognomen grecesc (do
vadă că era de prin Orient, probabil fostă sclavă) Epictesis. Nu se poate
preciza în ce ramură de activitate economică a Daciei era casier (dispensa
tor) Timostratus, care era tot de origine greco-orientală. Din Dacia se citea
ză dispensatoris vicarius : CIL, III 7802 (Apulum) „Primus aug. disp. vik. " ;
7938 (Ulpia Traiana) „Protas vikar. eius (Ampliati disp. aug.n.)" ; Dacia,
I 1924, p. 249, fig. 13 „Diogenes Eutychetis augg[ [g. ]] nn[ [n. J] disp. vik. " ;
un „Eufemus vik(arius) Peregrini" la Porolissum, Dacia, VII - VIII 194 1 ,
p. 325 -326 (RE, V , col. 1 192 ş i alte publicaţii, citate î n A nalele Univ.
Bucureşti, nr. 9, p. 12) .
27. -L c s p e d e ( ?) funerară, descoperită „ad montem Besedin prope
oppidum Szaszka in distr. :\Ioldovensi" (Bosniak) ; textul cunoscut din trei
variante manuscrise cu lacune şi erori ale lui Griselini, reproduse şi de alţi
autori.
Griselini. I. p. 284 ; II, p. 87 ; Lettere odeporiche. I, p. 255 ; Dacien ( 185 1 ) . p. 9 ;
InschrDru. 57 ; CIL. III 1 557 ; cele trei variante ale lui Griselini. reproduse şi ÎD
CIL. III (ter diverse, male ubique) :
Gris. 1 : Gris. 2 : Gris. 3 :

. . . vx
. FLA o . . . . . . D · �I
VIA · INGENVA . . . . KIA · INGENVA . . . FLAVIA · INGENV A
XIT · ANNOS · XX . . . . XIT · ANNIS . . XX . . VIXIT · ANN · XX
IVLIVS · FLAVIANVS IVLIVS FLAVIANVS IVLIVS . FLAVIA�CS
CONIVGI · MOES . . COIVGI MOESTI . . . H CON · MOESTIS
H·M·P M P H·M·P
Versiunea a III-a griseliniană pare să ofere un text corect, omogen care
ar putea fi transcris astfel :
D (is) M (anibus ) , Flavia Ingenua vixit ann (is) XX, Iulius Flavianus
con (iugi) moestis (simae) b (ene) m (erenti) p (osuit) ?
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Flavia Ingenua a trăit ani 20, Iulius
Flavianus soţiei nenorocite (sau soţul nenorocit ?) care a binemeritat a pus
(epitaful)" .
După observaţia lui Milleker B„ T RErt, VIII 1892, p . 120, inscripţia
este din Moldova Nouă, ipoteză admisă ca verosimilă de F. Cumont, AE�I.
XIV, p. 1 1 1 , care la 1890 nu a găsit piatra în .Nloldova.
28. -G r e u t a t e din plumb, cub cu laturile de 16 cm, cîntări nd 325 gr.
pe două laturi are textul, două cuvinte, cu litere în relief. "Muz. Budapest
(„din Uj-Moldova") .
J. Erdy. Magyar orvosok es termeszetvizsgdlok munkdlatai, Budapest, IX 1 863, p. 1 9 1 ;

BKL. XLII 1909, p. 73 ( G . Tegl as) , XLI I I 19 10, p. 5�9 (S. Rak6czy) .
(pe o latură) � E K A A I (pe altă latură) � I K A I

TPON O N
Dekalitron dikaion, cu litere greceşti, măsură de greutate verificată ; la
care Rak6czy obser\'ă că „ 10 libre după cea mai precisă măsurătoare erau
327 gr".
Material tegular
- c ă r ă m i d ă cu ştampila cohortei III Delmatarum
AEM, IV 1880, p. 178, CIL, III 807.J, 1 5b ; TglB, p. 52, pi. XV 209.
COH III D sau COH III DEJ„.
Unitatea auxiliară a staţionat la Mehadia, dar poate să fi participat la
unele construcţii în aşezarea romană din Moldova Nouă. ·
- c ă r ă m i z i cu ştampila în litere răsturnate din dreapta în stînga,

semnalate în bibliografie
AVSL, XII, p. 1 70 ; AEM, I 1877, p. 35 ; IV 1 880, p. 178 ; Cii,, III 8074, 29 a
(„litteris inversis")
N C R (din dreapta spre stînga) .
Lectura celor trei litere nu este sigură ; dacă N este N(umerus) , ar putea
fi eventual N (umerus) G (ermanorum) R - - -, staţionat la Orăştioara
de Sus (jud. Hunedoara) ; cf. Sargetia, V 1968, p. 97 -98 ; A ctaMN, VI
1969, p. 499 ( = Germania, 50, 1972, p. 243) .
\'III. Gornc>a
(com . Sicheviţa, j ud. Caraş-Severin) IV F
Î n partea de hotar numită „Căuniţa de Sus", pe o terasă înaltă şi încli
nată din nord spre sud a Dunării, au fost identificate vestigiile unei aşezări
romane, din care au fost cercetate prin săpături sistematice o construcţie
mai întinsă de tip „villa rnstica" şi două bordeie ; aici au ieşit la iveală un
material arheologic bogat şi piese epigrafice constînd din cărămizi cu ştam
pila legiunii VII Claudia, un donarium, o toartă de amforă ştampilată. - La
6 km vest de sat (cam 4 km vest de aşezarea romană din sec. II -III din
„Căuniţa de Sus"), pe malul Dunării, pe un promontoriu a fost identificată
şi explorată prin săpături sistematice o fortificaţie romană tîrzie (epoca lui
Diodetianus) ; alături de materialul arheologic tipic acestei vremi au apă
rut cărămizi cu ştampila unui detaşament din legiunea VII Claudia (de
epo:ă tîrzie) şi a unui corp de cquitcs sagittarii.
ActaMN, X 1 973, p. 569 - 592 („O locuinţă rustică din epoca romană la Gornea",
N. Gudea) . - DilmR, II, p. 43 ; A nB, 1930, p. 45 ; T.l.R., L 34, 62 ; Or TrgSate,
p. 66 ; A ctes du I xe Congres I nternational d'Etudes sur Ies Frontieres Romaines, Mamaia,
6 - 13 sept. 1972, Bucureşti- Koln -Wien, 1974, p. 1 74 - 176 („Befestigungen am
Banater D.inau-Limes aus der Zeit der Tetrarchie") ; Banatica, III 1 975, p. 99 - 1 1 9 ;
AIIA, XIX 1976, p. 275 -282; Banatica, 1 977, Cornea (N. Gudea) .
29. - D o n a r i u m, fragmentar, din bronz, placă de 50 X 47 X 1 mm ;

litere înalte de 8 mm, gravate în tehnica „au pointille" ; descoperit în
punctul arheologic „Căuniţa" . Muz. Reşiţa ; fig. 23.
SCIV, 23, 1 972, p. 67 1 - 675, fig. 1 a - b (foto, desen, N. Gudea) .
A g n a [m ]
d (ono) d (edit) opp [ius ]
]ul (ianus) m [iles ? ]
,,--
': ';;� �• .:.·.:.: .

: •:. „. ·... : •e. ·.
o Io o
„
/ : f:-0OQO �0:
• • /
;' •.
••
I . ··. • r'
/1/1'.·1 :
•
.-„ ·,..- •
\•. /'
.
: : •. r _.,,,,--
; •• • . •
. ..
• •
.
: : . ' ':. . : : ••• : · ··
• • •
:·
li
.•
.· .
• • • •••• o o ••
c 0 o
�o •. o o
.
• , • • • o • o
J· . . - C
•
. ..
. . .
. ·. .··
.
Fig. 23 - Donarium din Gornea (Muz. Reşiţa) .
T r a d u c e r e : „ (o) mială a dat în dar Oppius Iulianus� ostaşul" .

Jertfa menţionată î n acest text epigrafie a fost adusă probabil cunoscu
tei zeiţe campestre Dea Dia ; dar nu se exclud nici alte posibilităţi. După
contextul descoperirii în „villa rustica", donariul poate fi datat pe la mij
locul veacului al III-iea.
Material tegular
30. - C ă r ă m i d ă cu scriere cursivă, 41 X 36 X 4 cm, descoperită
în zidul de la intrarea în turnul din colţul de sud-vest al fortificaţiei romane
tîrzii la circa 85 cm înălţime deasupra nivelului pragului ; era ruptă în
două bucăţi (una aflătoare în zid, alta căzută în dărîmătură) . Textul e
dispus pe 1 1 rînduri, lungimea medie a rîndurilor de 1 2 - 1 5 cm, distanţa
între ele fiind în medie de 10 mm ; cîmpul scris ocupă 185 mm din înăl
ţimea totală a cărămizii. Muz. Gornea ; fig. 24.
Banatica, III 1 975, p. 99 - 1 1 9 („Cărămidă romană cu text cursiv din secolul al IV-iea
descoperită la Gornea", N. Gudea - I. Dragomir) ; InscrGrLat, 425 ; după care este
rezumat prezentul articol, ce nu poate fi considerat ca o lectură şi interpretare defini
tive.
Rogo et peto primicere
tune puellam Bariam
teretrum perdis ego Steriu (s)
modo rud (i? -is ?) cunscio me
5. reddere Bes (sam) ex. sium visu
peto et rogo primicere
reddas miki teretrum
": s' cfr�„ f,''JYn , <"�'0f.
)I,,, „ '"J'w'i l�b�> """" .
,
1 t(l� '"" """ f l"' �} 1 r

. {,':,ifn'ri ,,. u
Jî"'i o -â 1 ll' v c) <'\1 'l\ _J: .{ > 1 m 6 ;·
7 L""t/A) �) C:f" O V) q( ) L V� )
/ ,/
/'-
L:J r / /
J) '� 'i_j ' S' f

v ) '-'
1 rt. i '0ic..
< rn l <
'(Zq,) j V'/'VY1 > h "t t Yl�'u "'""" 1
J V °' tZ-& L1/

""\ t tJ.-r1 ?t t"- l1 I (
l (,J/V{f lÎ ) �1 l.l()l,� <"-i

/
u J
......., /.
t 'lL..
{-z--1 � Lc\-YYl J ), l'f('

C
t
ctj/
.
{
'
r/
� -:A.. (
Fig. 24 - Cărămidă cu inscripţie cursiv ă din Gornca (sec.

I I I / I V ; Muz. Gornea, jud. Caraş-Severin) . ""'
-...J
58 INSCRIPŢllLE DACIEI ROMANE Ill/1
[tu ] m venet Bessa volando

[Fla ]ccus aliam ulam emet
10. ct tollet mihi cor
p (a)t (er) [Fla ]ccus
Luat în ansamblu, textul epigrafic-tegular pare să aibă un înţeles
unitar ; dar ideile nu se sudează deplin. Cîteva rînduri n-au un sens coherent
din cauza felului lapidar de exprimare. Traducerea suferă mai ales din cauza
faptului că în rîndurile 4 şi 5 există cuvinte ininteligibile.
T r a d u c e r e : „ (te) rog şi (te) implor primicerule
pentru că pe fata (sclava) Baria
comoara (mea) o prăpădeşti cu totul, eu Sterius
în chip oarecare sînt martor (de faţă) a-ţi
5. reda pe Bessa - - ___:__ - -
(te) rog şi implor primicerule
redă-mi comoara mea
atunci va veni Bessa zburînd
Flaccus va cumpăra pe altă sclavă
10. şi-mi va face inima uşoară (îmi va uşura sufletul)
tată Flaccus".
Inscripţia tegulară reprezintă singurul text de proporţii mari sens m
limba latină cu litere cursive ce apare pe teritoriul Rom âniei în perioada
după retragerea aureliană. Valoarea documentului creşte îndeosebi datorită
datării relativ strînse a lui.
Din punct de vedere paleografic, textul reprezintă tranziţia între scrie
rea de pe tăbliţele cerate ale secolelor I -II (cf. I.D.R., I, p. 1 92-256)
şi cea de pe papyri din veacurile V - VI. E un scris c u r s i v în sensul pro
priu al termenului. Literele se leagă frumos una de alta. Apar litere incizate
în formă nouă, atestate pentru prima dată : a, b, e, g, h, m, n, r. Forma
lor este cea „modernă" care se utilizează şi astăzi. Celelalte litere utilizate
în text sînt deja litere formate din perioada anterioară. Ligaturile şi abrevie
rile folosite sînt relativ simple, caracteristice grafiei tîrzii. Textul luat în
ansamblu este ortografiat corect ; sînt însă cîteva erori („ulam" în loc de
ullam) . Din punct de vedere gramatical se constată cîteva trăsături carac
teristice evoluţiei limbii („primicere" în loc de primiceri, „Sterin" în loc de
Sterius, „cunscio" în loc de conscio) . Unele cuvinte (ca teretrum) şi expresii
(modo rud (i) ; conscio mc ; ex. sium visu) necunoscute nu au putut fi inter
pretate decît parţial şi cu totul ipotetic. Dintre antroponime, Sterius este
necunoscut ; celelalte nume sînt fie romane (Flaccus, sau chiar Maccus ? ) ,
„balcanice" ca Bessa (tracic ? ) , fie de obîrşie ebraică, eventual Varia trecut
prin procesul de „ betacizare". Faptele de limbă, paleografia şi mai ales
contextul descoperirii permit datarea textului nostru tegular între a. 294
şi 300, cînd a fost construită fortificaţia.
În ce priveşte persoana „scriitorului-redactor" al textului tegular,
se poate presupune că era un ostaş din formaţia equites sagittarii care a
construit probabil castellum-ul la Gornea. Remarcabil este apelativul latin
primicerius, care poate să designeze o funcţie civilă sau militară ; dubios
este şi caracterul creştin al piesei şi textului tegular, care ar putea să repre
zinte o transacţie ce include un schimb de sclavi ; atare schimb s-ar datora
probabil sentimentelor pe care le nutrea Sterius pentru Baria( ? ) . Oricare
REPERTORIUL MATERIA LULUI EPIGRAFIC 59
ar fi caracterul şi destinaţia avută de acest text scris pe o cărămidă înainte

de ardere, el este un document social-istoric de mare valoare, în special
pentru răspîndirea scrierii, cititului şi vorbirii romane-latine în zona dunărea
nă şi deopotrivă pe .malul stîng al fluviului în teritoriul bănăţean al fostei
provincii Dacia Traiana.
Legio V II Claudia (cf. supra, p. 49), trei piese tegulare descoperite
la „Căuniţa de Sus", cu ductul literelor şi imprimarea divergente :
- ţ i g l ă fragmentară, 1 5 x 13 x 3 cm ; ştampila în tabula ansa ta
120 X 41 mm, cartuşul interior 100 X 32 mm ; litere în relief înalte 22 mm,
litera L întoarsă şi răsturnată ; mai multe exemplare la Muz. Reşiţa ; fig.
25 a.
A ctaMN, X 1 973, p. 59 1 , fig. 1 3/ 1 2 = 1 6,2,3.
L e g (io ) VII C l (audia)
lJif;,li V / f ( /
" -- ·
Fig. 25a li 6
�
- ţ i g l ă fragmentară, 20 X 1 1 X 3 cm ; ştampilă în tabula ansata 120

x 39 mm, cartuş interior 104 X 32 mm, litere în relief înalte de 20 mm ;
litera L apare în forma unui I. Muz. Reşiţa ; fig. 25b.
Acta]\1N, X 1 973, p . 59 1 , fig. 1 3/3.
L e g (io ) VII CJ (audia)
- o l a n fragmentar, 13 X 8 X 3 cm, ştampilă fragmentară în cartuş

(posibil chiar tabula ansata) , lat 2 cm ; litere în relief 16 mm. Muz. Reşiţa ;
fig. 25c .
A ctaMN. X 1 973, p. 59 1 , fig. 1 3/4 = 1 6/2.
L c g (io) VII C [l (audia) ]
Fig . 25c
Fig. 25 - ""'"""' t<gul� '" •l=pil o
LEG VII CL. din Gornea (Muz. Reşiţa) .
«<Jţ'
'
re !? � ;,>
� �'01 U U
n n@
O
- c ă r â m i d ă fragmentară 1 6 X 13 X 4 cm, ştampilă în tabula a n

sata (fragmentară) lată 35 mm, litere înalte 2 1 mm. Y1uz. Reşiţa .
lnscrGrl.at, 426.
L e g (io) V [II] Cl (audia) sau L e g (io) V [Mac (ed) ] ?

:n . - c ă r ă m i d ă fragmentară cu ştampilă în cartuş simplu, des
coperită la Gornea în 1 975 ; dimensiuni 236 X 230 X 45 mm, cartuşul
2 1 5 X 25 mm, litere înalte de 16-20 mm. Muz. Gornea ; fig. 26 (un exem
plar întreg, două fragmente) .
A I IA, XIX. 1 976, p. 275, fig. 1 / 1 .
Fig. 2 6 - Cărămidă cu ştampila LEG YII C L din Gornea

(:\-luz. Gornca) .
S (ub) c (ura) Bubali p (rac)p (ositi) Leg(io) VII Cl (audia) .,IVI T

Equitcs Sagittarii
32. - c ă r ă m i d ă fragment, cartuş simplu 200 X 35 mm, litere
înalte 1 6 mm, scrise din dreapta spre stînga ; trei exemplare in grafie diver
gentă, din care două în fig. 27 a - b .
A ctes JXe Congres des Frontieres Romaines 1 972 ( 1 974), p . 1 7 6 ; InscrGrLa t , 424 ; AIIA
X I X 1 976, p. 279, nr. 8, fig. 1 /8.
�\11 1 "}) U] #\ U Dj}/e ll )�{ZJ�, \

-1
�Gid � � 01 ;,� l)cJ :J>d' --
Fig. 27 - Cărămizi cu ştampila EQ SAGI clin Gornea

(!\!uz. Reşiţa) .
Eq (uites) Sagi (ttarii) s (ub) c (ura) Italici [p (rae)p (ositi) R - - -J

Din Gornea (Căuniţa) se citează în bibliografie AE:M, IV 1880, p. 179
(L. Bi::ih m) , după care CIL, III 8075,48 b cărămidă (ţiglă) ? cu literele
imprimate D A R P, care apar şi la Sucidava (Celei, jud. Olt), unde a fost
văzută şi copiată de Treboniu Laurian, MagIstDac, II, p. 90, şi Neigebaur,
Dacien ( 185 1 ) , p. 1 17, nr. 10, CIL, III 8075,48 a (de unde putea să fie
adusă la Gornea) ; din zona Dierna - Orşova se poate menţiona grupa tegu
lară D R P D I E R N A, sau DARDIANA.
VIIIa. Dalboset . .
(jud. Caraş-Severin) IV F
Ruine de aşezare romană în punctul „Dragomireana", despre ca1 e
s-a presupus că ar fi fost un castru auxiliar (DilmR, II, p. 42 ; III, p. 210 ;
ACMIT, 1929, p. 314-31 5 ; A nB, 1 930, p. 2 1 -22, 1 3 1 - 133 ; 193 1 , p.
R E PERTORIUL MATERIAL U L U I EPIGRAFIC 61
131 ; T.I.R., L 34, p. 52) ; săpăturile din 1969- 1972 au arătat că este o
·
aşezare civilă, foarte probabil villa rustica, cu dimensiunile 80 x 85 m,

construită din piatră de rîu cu mortar (SCIV, XXI 1970, p. 506- 507 ;
Banatica, III 1975, p. 349-353 „Villa rustica la Dalboşeţ" de D.
l)rotase) .
Inscripţia funerară din Tibiscum (infra, nr. 161) s-a presupus că ar
proveni din Dalboşeţ, - foarte puţin probabil.
VIIIb. Bozovici
(jud. Caraş- Severin) IV F
Unele materiale arheologic-epigrafice romane existente şi văzute în ora

şul Bozovici cu neo trei-patru decenii în urmă erau identice foarte probabil
cu cele semnalate în Prigor (XV) .
IX. Sviniţa
{j ud. Mehedinţi) V F
La est de sat, în punctul numit „Tricule", se află ruinele unor construcţii

cu turnuri ; materiale romane descoperite aici : ceramică, monede, statuetă
a lui Hercules etc. La „Rejiste" (7 km vest de sat) identificat şi explorat
prin sondaje un turn de observaţie roman tîrziu (sec. IV) : cărămizi cu ştam
pila legiunii VII Claudia.
AE:l\f, IV 1880, p. 1 79 - 1 80 ; DelmR, II, p. 66 ; A nB, 1 930, p. 45 ; T.I.R„ L 34,
p. 1 08 ; Or TrgSate, p. 66 ; A ctaMN, VII 1 970, p. 555 - 559 ; Tibiscus, III 1 974, p.
1 4 1 - 146 („O contribuţie la toponimia limesului bănăţean al Dunării", K. Gudea) .
Legio VII Claudia : două cărămizi cu ştampilă, din epoca tîrzie (după
abandonarea provinciei Dacia) :
33. C ă r ă m i d ă fragment de 20 X 1 1 X 5 cm, descoperit în ruine
-
le unui turn de apărare din epoca romană tîrzie ; ştampilă în cartuş drept
unghiular simplu adîncit, litere înalte de 12 mm, pe două rinduri ; două
exemplare, unul păstrat numai în proporţie de 50 % . Muz. Reşiţa ; fig. 28
a - b.
Tibiscus, I II 1974, p. 1 42, fig. l , 2 (X. Gudea) ; IV 1975, p. 125 - 128 ( D . Benea) ;
InsuGrLat, 423.
S (ub) c (ura) Hermogeni p (rae)p (ositi) Ri (pae)
L e g (ia) VII C l (audia) part (is) cit (erioris)
T r a d u c e r e : „ Sub îngrijirea lui Hermogenes praepositul legiunii
VII Claudia partea cealaltă (a doua)" .
Controversată î n trecut, lectura literelor PART CIT î n part (is) cit (e
rioris) a fost dată după un exemplar mai explicit PAR CETERIOR desco
perit în a. 1968 la Saldum în Moesia Prima (pe malul sîrbesc al Dunării) ,
62 INSCRIPŢIILE DACIEI IWMANE III/I
cu text retrograd : [ ] HERMOGEN P P RIPI [ ]/ [ ] CL PAR CETERIOR,

în legătură cu construirea de fortificaţii ale legiunii VII Claudia pe malul
de nord al Dunării, în Banat (M. Dusanic, Praepositus Ripae Legionis u
natpisima opeka Prve Afezije, în A rheoloski Vcstnik, I,jubljana, XXV 1976,
Fig. 28 - Cftriimizi cu ştam

pila LE < ; \ ° l i CL <lin
�\·iniţa (:\!uz. Reşiţa) .
)5 [3 1 � � /AA $ � I� ��@ � ll l� fl l� fp> k::

li: g ��o Q(C ll � � �\V O � [ �[p>� � lf� O 1(0
p. 275 -283) . S-a presupus că acelaşi „Hermogenes" ar fi menţionat în in

scripţia unei lămpi de bronz din Vlaski Dol lîngă Belgrad (Singidunum)
Dci in donu Termogcncs (Hcrmogenes ?) votum fecit (InscrJ1ocsSup, I, 83) .
:M. - C ă r ă m i d ă fragment de 10 x 1 1 x 4 cm, descoperit la 1969
în ruinele unui turn din epoca romană tîrzie ; ştampilă în cartuş simplu
dreptunghiular adîncit, fragmentar 150 x 35 mm ; literele erau în două
rînduri, înalte 13 mm ; text din dreapta spre stînga. :Muz. Reşiţa ; fig. 29.
A ctaMN, Y l l 1 970, p. 556, fig. I a b (X. c:udea) ; A m11;·p, 1972, 495 ; InscrGrl.at,
423.
S (ub) c (ura) Hcrmogeni p (rac)p (ositi)

[Lcg (io ) VII Cl (audia) -J
Fig. 29 - Cărămidă cu ştampila LEG VII CL din Sviniţa

(Muz. Reşiţa) .
:\oiai multe c [1 r ă m i z i cu stampilă de tipul „Dierna", Dacia, XV

197 1 , p. 383 ; I nscrGr Lat, 423 A.
IJ (aciae) R (ipensis) [) i c r n a
X. Dubo\·a
(corn . Plavişeviţa, j ud. Mehedinţi) V F
Aşezare romană cu substrucţii de ziduri, ceramică, monede şi alte des
coperiri (vîrfuri de pilum, statuete romane) ; în peştera „Veterani" găsi
tă o cărămidă cu ştampila DRPDIERNA (de tipul celor descoperite la Dier
na-Orşova) ; la peştera „Cuina Turcului" ceramică şi monede romane.
DilmR, III, p. 2 1 2 ; V. Stanciu, A urul Daciei, Timişoara, 1 943, p. 38 ; SCI\', X\'I
1 965, p. 407 - 408, -1 1 0 (D. Tudor) ; T.I . R„ L 34, p. 56 ; Or TrgSate, p. 66.
- c ă r ă m i d ă fragmentară, 310 X 220 X 88 mm ; ştampilă în cartuş
dreptunghiular simplu, adîncit, fragmentar ; lungimea păstrată 9 cm ;
lăţimea 34 mm. :Muz. Orşova ; fig. 30.
lnscrGrLat, 422.
/) (aciae) R (i) JP (ensis) Dierna
Fig. 30 - Cărămi<lă cu ştampila [DR] P

D I ERN din Dubova (Muz. Orşova) .
lectura mai veche D ( e) R (e jp (ublica) Dierna nu ne apare probabilă, căci

cele mai multe şrnmpile de acest tip au apărut în fortificaţii construite sau
utilizate în veacul al IV-iea ; cf. Dierna.
XI. H IERNA
(Orşova, j ud. Mehedinţi) V F
Oraş daco-roman aşezat nemijlocit pc malul Dunării, într-un punct unde
se lărgeşte „Clisura" fluviului. Avea statut de municipium, probabil numai
începînd din vremea lui Septimius Severus ( 193-21 1 ) , CIL, III 1 4468
(din Apulum ; în textul juristului Ulpianus, L 1 5, 1 , 8, 9, pare eronat „ Zer
nensium colonia a divo Traiano deducta iuris Italici est") ; punct vamal
( statio portorii) ; important centru de producţie meşteşugărească şi de tra
fic comercial, port fluvial. Vestigiile oraşului roman au fost identificate în
cea mai mare parte cu prilej ul săpăturilor arheologice intense din anii 1968-
1970 (\·. planul, fig. 31 ) . S-ar părea că au fost identificate şi resturile
unui castru roman. :Mai amplu a fost explorată fortificaţia construită în
perioada domniei lui Diocletianus, fortificaţie ce se suprapune peste nişte
construcţii din perioada anterioară (a provinciei Dacia) . S-a mai cercetat
o baie romană şi o villa suburbana. ::\1atuialul arheologic, numismatic şi
chiar epigrafie rezultat este foarte bogat şi variat. Materialul tegular ştampi
lat indică o puternică prezenţă militară, atît în sec. II - III (legio XIII
Gemina, cohors I Brittonum) , cît şi în perioada mai tîrzie, după evacuarea
Daciei de către Aurelianus ; viaţa localităţii se prelungeşte probabil, într-o
deplină continuitate romană, pînă în timpul împăratului Iustinianus şi la
sfîrşitul veacului al VI-lea . - Despre numele topic geto-dac Dierna (probabil
din indo-european *dher- „aşezare, localitate, sat", nu „prăpastie, defileu"
cum se admitea anterior) cf. Limba TrD, p. 102 ; SprThrD, p. 1 19.
urnele antic daco-roman Dierna este menţionat de sursele literare

greco-romane : Ptolem. Geogr. III 8, 10 ; TabPeut ( Tierna) ; Ulpian, L 1 5,
8, 9 (Zerna) ; otitia Dignit., Orient. 42, 37 (Zerna) ; Procopius, De aedi-
··· .. .
O R S O VA
I
( NOUA )
V
Fig. 3 1 - Harta zonei vechiului oraş Orşova (Ban.atica, III, p. 94) .
ficiis, I V 6 (Zerne) ; forma TSIERNEN( ?) î n inscr. nr. 60 ; n-are a face

cu slavo-românul Cerna ( „negru ; apă neagră, obscură") .
.
RE, V 1 476 (C. Patsch) ; DelmR, I I , p. 5 1 - 53 ; I I I, p. 235 -244 ; MKErt, II 1908,
p. 1 4 - 20 ; Klio, XI 1 9 1 1 , p. 508 - 5 10 ; Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice,
XXXVI 1 9 1 3, p. 42, 50 (V. P ârvan) ; JOAI, XXVI 1 930, p. 59 ; A nuarul Gimnasiului
Orşova, 1 927, p. 6 - 7 ; 1 938 - 1939, p. 2 1 ; 26 ; 1 942 - 1943, p. 6 - 1 0 ; AISC, I I I
1 936 - 1 940, p. 303 ; OmD, p. 234 -236 ; CIMRM, 2 1 54 ; IstRom, I, p. 365, 406 ; SCIV,
REPERTORIUL MATERIAL U L U I EPIGRAFIC 65
IV 1953, p . 784 - 788 ; XVI 1965, p. 178 - 179 ; T.I.R„ L 34, p. 53 (cu bibliografia
principală) ; Or TrgSate, p. 1 7 - 23 ; ActaMN, V I I I 197 1 , p. 542 - 548 ; Ban.atica, I I I
1975, p. 9 1 - 97 („Observaţii cu privire la topografia Diernei în epoca romană" D.
' Benea).
După explorarea ştiinţifică intensă şi aproape exhaustivă în cadrul
„ Cercetărilor complexe Porţile de Fier" începute după un plan de mari
proporţii în a. 1 967, a vestigiilor arheologice romane, oraşul medieval
modern a fost mutat integral spre nord, la înălţime : Orşova Nouă (oraş
modern cu totul nou), iar cel vechi Dierna-Orşova daco-romană a intrat
sub apele marelui lac de acumulare al barajului din sistemul hidro-energetic
şi de navigaţie „Porţile de Fier" dintre Dierna-Orşova şi Drobeta-Turnu
Severin.
35. -L e s p e d e votivă de piatră calcaroasă, fragmentară (ruptă
din marginea de sus şi fracturată în două, vertical) , 4 1 X 3 1 X 12 cm ; litere
înalte de 45 şi 50 mm ; descoperită prin a. 1896, cu ocazia săpăturii funda
mentului unei case din strada Caransebeşului (mai tîrziu Decebal), nr. 28
(36) , unde a fost zidită în peretele casei construite aici ; provenea deci din
ruinele unei clădiri romane, în interiorul orasului ' antic. Din zid a fost trans-
portată în Muz. Orşova ; fig. 32.
M f{Ert, I I 1903, p. 1 7 (Mihalik S.) cu lectura eronată în r. l ca „D(is) M(anibus)" ;
A rchA nz, 1909, col. 295 ; A nuarul XXI V al Gimnasiului mixt din Orsova, 1 942 - 1 943,
'
p. 8 (D. Laitin) ; SCIV, I V 1953, p. 784 -78B cu lectura corectă, co mentar �i biblio
grafie asupra serviciului vamal (portorium) în Dacia ( I . I . Russu} ; A nnEp, 1 960.
343 ; SclavDacR, p. 263-264, nr. 1 08 ; ActaMN, V I I I 197 1 , p. 544. nr. 2. fig. 4
(foto şi desen, V. vVollmann) .
Fig. 32 - Lespede votivă din Dierna (Muz. Orşova) .

I (ovi) [O (ptimo) ] M (axirno)
B e l·l i n u s
T (iti) I (uli) S (atumini) c (onductoris) P ( ublici) P (ortorii)
s e r (vus) c (ontra) s c r (iptor)
5. v (otum) s (olvit) · l (ibens) · m (erito)
T r a d u c e r e : „lui Jupiter cel prea bun şi mare, Bellinus al lui Titus
Iulius Saturninus conductorul (arendaş) al serviciului vamal sclav contra
scriptor (controlor) /5/ j uruinţa făcută (zeului) a împlinit-o cu bucurie după
merit" .
5 - lnscrip\iile Daciei romane - vol. III/I
Sclavul-controlor al lui Titus Iulius Saturninus, arendas-conductor

al vămilor „Illyricului" în vremea lui T. Aelius Antoninus Pius (prin a .
146 - 161 ; P.I.R., IV, fasc. 3, 1 966, p. 270, nr. 548) , cu numele roman
sau celtic Bellinus (ThLL, I 1815 Bellinus, Belcnus ; CeltSpr, I, 390 -39 1 ,
III 839) pune dedicaţie lui Iupiter î n schimbul împlinirii vreunei cereri-ru
găciuni a sa. Despre portorium publicum Illyrici, bibliografia principală
este indicată în SCIV, IV 1 1953, p. 784 -788 ; cf. Seghedin (XLV) .
36. - R e l i cf votiv de marmură aiba, fragment de 1 50 x 1 70 x 45 mnr,
litere înalte între 12 şi 10 mm ; descoperit în cursul săpăturilor arheologi ce
din a. 1969, la Orşova, în stratul roman de sub turnul de sud-est al cetăţi i
de epocă tîrzie, la adîncime de 240 cm ; este păstrat numai colţul din dreapta
de jos, avînd în registrul superior o parte din scena sacrificiului mitriac :
pieptul animalului sacrificat, în genunchi, resturi din cap şi picioarele ante
rioare, cîinele cu capul ridicat spre taur, un personaj stă în picioare, din el
păstrîndu-se corpul pînă la brîu ; pe rama de jos inscripţia, sfîrşitul textului
pe cele două rînduri. Colecţia arheologică a Complexului Porţilor de Fier ;
fig. 33.
A ctaMN, VIII 1 97 1 , p . 542 - 544, nr. I , fig. 2 - 3 (foto şi desen, V. Wollmann) ; A nnl·p,
1 972, 491.
Literele păstrate nu permit o reconstituire verosimilă a textului acestui
relief mitriac (despre religia mitriacă în imperiu şi în Dacia romană, supra,
nr. 1 5) . Legătura cu legio XXII Primigenia (dacă poate fi postulată sau
presupusă în rîndul I al fragmentului epigrafie, ca scriere eronată „ XII
PRIM" în loc de XXII PRIM) nu este sigură, totuşi destul de verosimilă ;
despre această mare unitate militară romană şi vestigiile ei epigrafice în
provincia Dacia, cf. A ctaMN, III 1966, p. 453 - 456.
37. - I n s c r i p ţ i e fragmentară de caracter nedeterminat, des
coperită prin a. 1907 /8 în grădina unei case la colţul străzii Caransebeşu
lui cu str. Spitalului, în Orşova, după informaţia dată lui S. Mihalik de
„o doamnă L. Selinka" din oraş ; se puteau citi numai şase litere.
MKErt, I I 1 908, p. 17 (Mihalik S.) .
V S B A R I, posibil v (otum) s (olvit) - - - (?)
38. - I n s c r i p ţ i e votivă ( ?) , fragment din care R6mer F. a copiat
numai cîteva litere.
A rchKozl, VI 1 866, p. 1 84 (R6mer F.) ; CIL, III 6276.
VI
NO
PRO SALV
Ultimele cuvinte pro salu [te ] arată (dacă erau sigure) că inscripţia a
fost ridicată unei zeităţi pentru sănătatea cuiva sau a sa de către dedicant.
39. - I n s c r i p ţ i e (fragmentară ?) copiată la Orşova de acelaşi
R6mer.
A rchKozl, VI 1866, p. 1 77 (R6mer F.) ; CIL, III 6277 ; DelmR, III, p. 235.
REPERTORIU L MATERIALULUI EPIGRAFIC 67
- - - - -I Leg(ionis) XII Prim (igeniae ?)

- - - - - - -MO f i l i o
Fig. 33 - Relief votiv din Dierna (Muz. Porţile de Fier, Drobe
ta- Turnu Severin} .
68 INSCRIPŢIILE DACIEI ROM ANE Ill/l
ALEXANDER ET FILIVS, t r a d u c e r e : „ Alexandru şi fiul (său ) " .

Pare s ă fie u n text epigrafie (sau fragment, finalul ? ) c u caracter
votiv.
Funerare
40. - L e s p e d e funerară de conglomerat calcaros, fragment de 36
x 44 x 1 4 cm, litere înalte de 6 cm ; descoperită în a. 1906 cu ocazia săpării
unei fîntîni în strada Baziaşului (mai tîrziu numită str. Traian) în vechea
vatră a oraşului Orşova. Muz. Orşova ; fig. 34.
-
DelmR, III, p. 239 -241 (foto) ; MKErt, II 1 908, p. 1 7 ; Hlio, XI 1 9 1 1 , p. SOS
(Tegl:is G.) ; A nuaru.I XXI V al Gimnasiului mixt din Orşova , 1 942 - 1 943, p. 8 (D.
Laitin) ; SCIV, XVI 1 965, p. 1 79 (D. Tudo1;) ; A ctaMN, VIII 1 97 1 , p. 545 - 547, nr.
3, fig. 5 (foto şi desen, V . Wollmann) ; AnnEp, 1 972, 492.
Ligaturi : r. 3 A + E, r. 4 A + N şi cifra X XV.
Fig. 34 - Lespede funerară din Dierna (Muz. Orşova)
- - - vixit
a ] nn (os) X V et Iu
l ]iae P r o v i-
nc (ialis) vix (it) an (nos) XX V
- - P ]rovi [nc- - - -
T r a d u c e r e : - - - - - a trăit ani 1 5 şi I uliei Provincialis
„
(care) a trăit ani 25, (a pus ? ) - - - Provincialis - - - " .

Numele Iulia şi Provincialis erau foarte răspîndite, banale, în provincii .
4 1 . - P l a c ă funerară, de marmură, fragment de 50 X 40 X 7 cm,
litere frumoase, elegante, în r. 2 înalte de 70, în r. 3 de 125 mm ; este
marginea de jos cu chenar bine modelat, fracturată pe toate laturile ; des
coperită în a. 1967 într-un zid al unei construcţii demolate în vechiul oraş
Orşova. Muz. Orşova ; fig. 35.
REPERTORIUL MATERIA L U L U I EPIGRAFIC '69
Din literele rămase nu poate fi restituit decît cuvîntul [coni]ugi, şi

eventual formula de încheiere :
- - - III -
[coni ] ugi · FA [ciendum curav- ? ]
A M - - - ( ?)
Fig. 35 Placă funerară, fragment, din Dierna (Muz. Orşov a) .
Plăci de metal
�2. - P l ă c u ţ ă de aur cu dimensiunile 4 1 X 33 X 0,5 mm, greutate
1 ,86 gr, litere înalte 3 - 4 mm, cu un text incizat pe patru rînduri din dreap
ta spre stînga, reprezentînd o combinaţie între cîteva semne (litere) ale
unui sistem de expresie semitic şi al unei scrieri greceşti ; descoperită prin
anii 1 960- 1 965, cu prilejul săpării pămîntului pentru amenajarea unor
lucrări de canalizare în curtea spitalului din Orşova veche : se afla într-un
sarcofag de cărămidă ce învăluia un sicriu de plumb cu scheletul unui copil
şi un inventar funerar relativ bogat. Pe baza inventarului şi a monedelor,
mormîntul a fost datat în a doua j umătate a veacului al III-lea (eventual
în sec. IV) ; un inel cu gemă gnostică ar indica un atare caracter al ritului
de înmormîntare sau de cult al familiei respective. Muz . Orşova ; fig. 36.
A ctaMN, XI 1 974, p. 1 1 5 - 1 25 („ Un mormînt gnostic la Dierna", D. Benea - A.
Şchiopu) , p. ! 2 5 - l4 ! („Interpretarea plăcuţei de aur din Dierna", N. -V lassa).
Primele două rînduri reprezintă o succesiune de semne, eventual lite

rele unui alfabet care se repetă mai frecvent pe geme şi alte înscrisuri gnos
tice ; unele litere au la capete terminaţii în formă de bule (perle) , care se
repetă în r. 3 - 4, făcute cu caractere greceşti ; la · o examinare atentă a
textului se poate constata că semnele din r. 1 se repetă în r. 3, iar în r. 2
şi 4 corespondenţa pare mai puţin pregnantă ; în transliterare latină, textul
din r. 1 poate fi redat
IAW A TH W N I I (pentru IAE ATHWNAI)
10 INSCRIPŢIILE DACIEI ROM.4NE III/I
ce reprezintă o invocare pentru divinitatea supremă ebraică. Rîndul 2

ar putea să fie identic cu r. 4, unde repetarea formulei IVv e foarte pro
babilă.
După toate aparenţele, inscripţia este bilingvă - fapt indicînd obîr
şia social-etnică orientală a comunităţii din care provine defunctul - şi
avea rostul de invocare a zeului Jao-Iahwe, pentru a ocroti rămăşiţele pă
mînteşti ale celui răposat. Asemenea piese metalice, scrise pe foiţe de cupru,
plumb, argint şi aur, provin cu precădere (dar nu exclusiv) din morminte
6 X3 >(o J %i î
\ :lîJ
A-U--J '/>
I e-vJJ1 l>i
J C-8 / LO
Fig. 36 - Plăcuţă de aur din Dierna (A cta11IN, XI. 1 974) .
şi apar mai ales î n punctele unde se găsesc comunităţi gnostice. Obiecte

asemănătoare din Dacia pot fi considerate numai amuletele-geme gnostice
descoperite la Sucidava, Orlea şi Romula (jud. Olt) , Porolissum (:Moigrad) .
1:J. - P l ă c u ţ ă de aur, dimensiuni 80 X 30 X 0, 2 mm, descoperită
în săpătura arheologică din curtea liceului Şt. Plavăţ din Orşova veche,
în a. 1968, la adîncime de 60 -80 cm ; este un punct arheologic ce poate
fi considerat (pe baza descoperirilor : zgură, creuzete pentru topire etc.)
ca atelier pentru prelucrarea metalelor ; are semne şi litere incizate pe o
foiţă rulată iniţial sub forma unui mic sul. Spre deosebire de piesa prece
dentă, aceasta (avînd o destinaţie asemănătoare) nu a fost descoperită în
context arheologic funerar, cu toate că din text rezultă faptul că ea era un
exemplar din aşa-numitele „defixionum tabellae" . Institutul de arheologie,
Bucureşti ; fig. 37.
Comunicare la Sesiunea din Caransebeş 1 5 III 1 976 şi A cta1l1N, XIV 1977, sub tipar
( X. \'lnssa) .
Cîmpul scris al plăcuţei este împărţit în trei registre : primele reprezintă

semne identice cu litere greceşti majuscule, dar cu conţinut lingvistic semit,
respectiv simboluri legate de divinităţile ebraice iudeo-gnostice ; al trei
lea registru conţine o scriere latină-romană de formă cursivă, text ce arată
caracterul şi destinaţia înscrisului. Interpretarea pnmelor patru rînduri din
cîmpul stîng al plăcuţei conţine un grupaj de vocale magice cu rol de magie
greco-gnostică exprimînd semne de exclamare şi suferinţă, adulmecare
(plîns, hohot, lamentare) legate de numele şi simbolul „domnului" (Adonai) ,
sau chiar simboluri criptografice ca un fel de criptoprescurtare l a adresa

aceluiaşi I awo, marcat printr-un chenar dreptunghiular şi cu un punct în
centru ; la fel ca şi în registrul II unde atributele magice ale divinităţii
supreme se exprimă printr-un simbol grafic în forma candelabrului cu 7
braţe, la baza căruia se află incizate „ghilimele" pentru a sugera un citat
Fig. 37 - Plăcuţă de aur din Dierna (A ctaMN, XIV, 1 976) .
sau comentar din scrier�a sfîntă. Litera S din uumele Surilla se află în li
gatură cu un simbol Î n formă de cruce sugerînd o izbăvire sau ideea crucifi
cării :
Demon im (m) uni dei te agitct A eli (ae) Firmae
sie (t ?) supra caput Iuliae Surillae
T r a d u c e r e : „diavole (necurate) te tulbure, Aeliae Finnae( ? ) să
stea deasupra capului Iuliei Surilla( ? ) .
Material tegular
«. - C ă r ă m i z i cu stampila D RPDIERNA descoperite în număr
mare, în diferite epoci, semnalate în bibliografia mai vec!Je : CIL, III 8277,2
a, b (între tegulae privatae, la Moesia Superior) ; MKErt, II 1908, p. 18,
fig. 40 ; Klio, XI 191 1 , p. 508 ; A ctaMN, VIII 197 1 , p. 547 ; InscrGrLat,
4 1 3. Aici vor fi prezentate două variante ale ştampilei :
a) c ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 32 x 34 x 7 cm ; ştampilă în
cartuş simplu dreptunghiular adîncit 185 X 35 mm ; litere în relief înalte
de 22 -25 mm ; litera N este inversată ; descoperită în ruinele fortificaţiei
romane tîrzii (sec. IV) . ).:luz. Orşova ; fig. 38.
D ( acia ) R (i) p ( ensis) lJierna
Fig. 38.
b) c ă r â m i d ă, fragment cu dimensiunile 23 X 21 X 4 cm ; ştampilă

în cartuş dreptunghiular simplu adîncit, cu colţurile uşor rotunjite ; partea
72 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE l/1/l
stingă a ştampilei lipseşte, dimensiuni 17 X 4 cm ; litere în relief înalte de

31 mm ; litera N inversată ; descoperită în ruinele fortificaţiei romane tîrzii.
Muz. Orşova ; fig. 38 a.
[D (acia) ] R (i)p (cnsis) Dicrna
Fig. 38 a - Cărămizi cu ştampila ! J R l'

DIER XA, din Diema (:\luz. Orşoy;1 ) .
Î n bibliografia citată mai sus, lectura ştampilei este lJ ( c) R (c) p (u

blica) Dierna ; dar descoperirea acestor materiale ştampilate în fortificaţia
romană tîrzie (sec. IV) din Orşova - ca şi în alte fortificaţii contemporane
(cf. A ctes IXe Congr. Front. Rom . 1972, 1974, p. 177) - impune mai
curînd întregirea adoptată mai sus. Sub această formulă s-ar putea ascunde
unităţi tactice ale armatei din Dacia Ripensis.
45. - C ă r ă m i z i, vreo 36 şi fragmente cu dimensiunile 26 X 23 x 5
cm ; ştampilă în cartuş dreptunghiular adîncit, 1 1 1 X 26 mm ; litere în relief
înalte de 2 cm ; text din dreapta spre stînga ; descoperite în cetatea romană
tîrzie. Muz. Orşova ; fig. 39.
lnscrGrLat, 4 1 7 .
DIERTRA, lectura probabilă Tra (ns) Dicr (na) ( ? ) .
Fig. 39 - Cărămidă cu stampila

DIERTRA, din Dierna (Muz.
Orşova).
·W . - C ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 290 x 135 x 70 mm ;

ştampilă în cartuş simplu dreptunghiular adîncit : 103 X 21 mm ; litere
în relief înalte de 20 mm ; descoperită în fortificaţia romană tîrzie. :\Iuz.
Orşova ; fig. 40.
.llKErl. I I 1 908, p. 508 ; A cta}rf1\i, \" I I I 197 1 . p. 547 - 548
= A n nfp. 1 972. 493.
lnscrG1Lat. 4 H1.
Da (cia ) R (ipcnsis) Diana
Fig. 40 --
�A\JRD /IM/A)
Cărămidă c u ştampila
D A R D I A J\"" A , <lin Dierna (Muz.
Orşova ) .
Î n bibliografia citată, s-a propus întregirea /) (e) .r.l (quensi) R (c/mb

lica) Diana (cf. CIL, III 14215, 1 2) ; mai probabilă însă este lectura adop
tată de noi mai sus, datorită condiţiilor descoperirii, identice cu ale pieselor
tegulare de mai sus, nr. 44 - 45.
47. - C ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 250 X 210 x -15 mm,
ştampilă în cartuş simplu dreptunghiular adîncit 130 X 48 mm ; litere în
relief înalte de 2 cm ; textul din dreapta spre stînga ; descoperită în cetatea
romană tîrzie. 1fuz. Orşova ; fig. 4 1 .
A claMN, \" I I I 1 97 1 , p. 547, fig. 6 ; .4 11nlip, 1 972, 493 a ; lnscrGrLal, 4 1 5.
Lcg (io) XIII R (atiaria)
Fig. 41 -- Cărămidă cu ştampilă LE<�

XIII R. <lin Dierna (:1-Iuz. Orşova).
Piesa datează din epoca de după evacuarea pro\'inciei Dacia (cf. un

exemplar apropiat, din Arear, CIL, III 1 4597,4) .
48. - C ă r â m i d ă, fragment cu dimensiunile 330 X 200 X 55 mm ;
text incizat foarte probabil cu degetul în pasta moale, înainte de ardere ;
litere înalte de 40 mm ; din cetatea tîrzie. Muz. Orşova ; fig. 42.
J n scrGrLat, 4 1 8.
A u r/e l i u s (pe două rînduri)
Fig. 42 -
Cărămidă (fragment) cu
scriere cursivă, <lin Dierna (Muz. Orşova).
După contextul arheologic al descoperirii, numele datează din sec. IV,

atestînd prezenţa în garnizoană a unor militari latinofoni.
49. - C ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 19 X 9 X 5 cm ; text
incizat rn nn obied ascuţit ; se păstrează numai capetele dinspre dreapta
din două rînduri, deooa mdată indescifrabile '· descoperit în cetatea romană
tîrzie. :\iuz. Orşov::i. ; fig. 43.
InscrGrLrit. 4 19 (desen) .
Fig. 43 - Cărămidă (fragment) cu scriere

cursivă, din Dierna (�1uz. Orşova).
50. - C ă r ii m i d ă cu ştampilă fragmentară, 9 litere, din care A +

V + R în ligatură ; ştampila adîncită, cartuş lat de 26 mm ; în interior tabula
ansata cu lăţimea de 2 c m ; litere înalte de 15 mm ; descoperită în 1876 la
Orşorn. Muz. Timişoara (donaţia lui S. Orm6s) ; fig. 44.
AEM, \"I 1882, p. 1 43, nr. 27 ; CIL, III 8075,42.
[Lu ]cius P( . . ) A ur (el - - - )

.
Fig. 44 - Cărămidă cu ştampilă CIVSP

A VR, clin Dierna (�!uz. Timişo�.ra) .
51. - C ă r ă m i d ă fragment cu dimensiunile 230 X 225 X 43 mm ;

ştampilă liberă cu litere în relief înalte de 65 mm ; lungimea textului 1 35 mm ;
descoperită în cetatea romană tîrzie. Muz. Orşova ; fig. 45.
SCIV, XI 1 960, p. 347, nr. 54 ; InscrGrLat, 4 1 4.
( Lcgio ?) X 1 1 1 (Gemina) ?
Fig. 45 Cărămidă cu ştampilă

-
XIII, din Dierna (Muz. Orşova) .
- căr ă m i d ă cu ştampila legiunii XIII Gemina ; dispărută.

AEM, IV 1880, p. 180, nr. I; CIL, III 8065, 1 ,o.
LEG(io) XIII GE�i(ina)

c ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 435 X 300 X 70 mm ; ştam
pilă în cartuş dreptunghiular dublu 98 x 28 mm în partea exterioară, 88
X 22 mm în partea interioară ; litere în relief înalte de 2 cm. :\fuz. Orşova ;
fig. 46.
L (egio) V M (acedonica)
Cărămidă cu ştampila
LVM din Dierna (Muz. Orşov a) .
Fig. 46 -
llr:PERTORIUL MATERIAL U L U I EPIGRAFIC 75
Descoperirea acestei cărămizi ştampilate la Dierna poate fi pusă în

legătură cu prezenţa masivă a produselor tegulare ale aceleiaşi mari unităţi
militare romane la Drobeta în sec. II -III, timp în care garnizoana legiunii
V Macedonica era la Potaissa în Dacia Porolissensis.
- c ă r ă m i d ă cu ştampila legiunii IV Flavia ; dispărută.
R E, X I I 1546 ; TglB, p. '27 ; cf. CIL, I I I 8276,'2.
LEG (io) IIII FL(avia) IER - - -
Despre această mare unitate în Dacia, cf. BerzO\·ia (XXIII) . Piesa
dt: mai sus din Dierna poate să dateze din sec. IV, literele de la sfîrşit indi
cînd fie numele oraşului (Dierna), fie un antroponim.
52. - C ă r ă m i d ă cu ştampila cohortei I Brittonum miliaria ; dis
părută.
AEM. I \" 1 880, p. 1 80, nr. 2 ; CIL. I I I 8074 , I O ; Tg/B, p. 26.
COH(ors) I BR(ittonum) oo (miliaria)
Unitatea auxiliară cohors I Brittonum miliaria (dacă nu era cumva
Britannica miliaria ? ) se afla în Pannonia la a. 85 (CIL, XVI 3 1 ) , apoi în
.Moesia Superior (CIL, XVI 54) ; a luat parte la campaniile din Dacia, unde e
staţionată în anii următori (DiplD I, din a. 1 06 ; III din 1 10 ş. a. ; garni
zoană în Porolissum ; cf. A ctaMN, V 1968, p. 453 - 4 ; IX 1972, p. 42 1 , 435 ;
SCIVA, 28, 1 977, p. 1 29- 134.
5:J. - I n c l de aur, descoperit prin a. 1857 (împreună cu un tubuleţ
din aur, un denar din timpul lui Ulpius Traianus încadrat în ramă de aur
şi un pandantiv în formă conică, gol, lucrat în filigran) , cu ocazia unor
lucrări de canalizare în curtea berăriei Ioanovici din Orşova veche ; inelul
cu o inscripţie incizată provine din inventarul unui sicriu de plumb aşezat
într-un sarcofag de piatră. Wien, Antikenkabinet.
Archiv fiir Kunde ăsterreich. Geschichtsquellen, XXIV 1860, p. 405 ; InschrDac, 1 1 ;
Sacken - Kenner, Die Sammlungen des k.k. M#n•· u11d il nlikenkabinettes, Wi�n, 1866,
p. 346, nr. 5 1 ; CIL. III 17031S .
\'î F CESERI ut (ere) f(elix) C l'scri

"r ra d t1 c c r e : „să o foloseşti norocos Ceserius".
Despre antroponim Ccscrius (C acserius) , cf. W. Schulze, Zur Gcschich
te lateinischerEigcnnamcn ( 1 904, 1933) , p. 136 ; CeltSpr, I 997 Ceseri,
CIL, III l 703a.
53a . - P l a c ă votivă de marmură, 325 X 200 X 20 mm, cu relieful
sacrificiului mitriac, „provine din Banat ; starea de conservare proastă,
cu detalii aproape şterse, deteriorat la partea inferioară şi în dreapta j os.
A făcut parte din fosta colecţie Georgescu. Reprezintă scena sacrificiului
taurului de acelaşi tip cu relieful din Ulpia Traiana (CIL, III 7924 ; pl.
I/1 ) . La baza lui se află o inscripţie ilizibilă datorită deteriorării. Se pot
distinge doar primele două litere, un I şi un M, constituind dedicaţia
I (nvicto) .111 (ithrae ) " , Banatica, II 1 973, p. 1 20, nr. 2, pl. l /2 ; :Muz.
Lugoj, inv. 517. Asemănarea cu piesa din Ulpia Traiana citată ar putea
76 INSQRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/I
permite ipoteza că şi piesa „din Banat" pro\'ine din caJJitala-metropolă

a Daciei ; dar faptul că a făcut parte din colecţia arheologică a căpitanului
fluvial G. Georgescu (care a locuit şi colecţionat mai ales pe linia Dunării
bănăţene) poate constitui un indiciu că relieful „fără locul descoperirii"
provine tot de pe linia Dunării (Moldova, Pojejena sau chiar Orşova) .
XII. Băile Herculane

(AD MEDIAM ? , j ud . Caraş- Severin) V F
Staţiune balneară cu izvoare termale amenaj ate, conducte de apă cald:t,
bazine, clădiri publice şi private, sanctuare şi altare cu inscripţii închinate
z eităţilor sănătăţii, statui de divinităţi şi reliefuri rnti,·e, inscripţii funerare,
reliefuri şi monumente funerare, sarcofag cu reliefuri, material tegular �tam
pilat al unor legiuni şi unităţi auxiliare (leg. VII Claudia, X I I I Gemina,
IV Flavia, Vexillat - ) , monede etc. Localitatea romană (probabil identică
cu AD ::\1EDIA.M, din TabPeut. şi GeogrRav. IV 1 4 „::\1edilas") era complet
deosebită de aşezarea romană cu castrul cohortei III Delmatarum, aflătoa
re la trei km nord de actuala :Mehadia, deci la distanţă (pe drum, prin actua
la gară C.F. R . ) de vreo 13 km din Băile Herculane. Din cauză că în secolul
al XVIII-lea (cînd s-au descoperit primele monumente romane la izvoarele
termale), ca şi mai tîrziu, Băile Herculane nu existau ca unitate adminis
trativă, ci aveau numele de „Băile Mehadia" ; Băile Herculane ca localitate
separată numai în sec. al XIX-iea, cu numele propriu oficial din anul 1 8 1 7
(Herkulesfordo, Herkulesbad) , inscripţiile aflate l a a. 1736 (cu ocazia lu
crărilor de restaurare a băilor întreprinse de autorităţile austriece, sub
conducerea generalului Andrei Hamilton) şi mai tîrziu au fost publicate de
epigrafişti cu menţiunea eronată ca aparţinînd aşezării romane (care topogra
fic nu era bine determinată în sec. al XIX-lea) din :\1ehadia („ Bad :\Iehadia"
]. F. Neigebaur ; „:Mehadia oder Herkulesbăder", :\I. ]. Ackner ; „Meha
dia ad flumen Csernam", Th. ::\fommsen în 1873 etc . ) . Numele „Băile Meha
dia" a fost simplificat de unii erudiţi în „::\1ehadia (Ad :\Iediam ) " , iar
materialul epigrafie descoperit la staţiunea balneară a fost considerat inte
gral ca aparţinînd la :Mehadia, împreună cu inscripţiile ieşite la i\'eală în teri
toriul castrului cohortei III Delmatarum şi al canabac-lor (resp. necropola)
romane dintre ::\Iehadia şi Plugova.
Î n ruinele clădirilor romane (care trebuie să fi cunoscut o deosebită
strălucire în cele două veacuri ale ocupaţiei pro\'inciale) s-a descoperit un
bogat şi variat material epigrafie, majoritatea de bună sau optimă calitate
gliptică şi grafică, dar mai ales semnificativ din punct de vedere social
istoric : ca documente de prim rang în care se oglindeşte importanţa „Băi
lor Herculane" ca centru de tratament balnear, climatic şi de recreaţie
vilegiatură al provincialilor Daciei romane, mai ales al aristocraţiei mili
tare şi civile-financiare din aparatul de ocupaţie şi exploatare imperială
a provinciei carpato-danubiene.
P. Caryophilus. D1• thermis Herculaneis . . . ( 1 737) ; J. }I. Sta<ller, l "trsuch iiber die ural-
11·11 romischen Hakulesbăder ( 1 776) ; J. G. &hwarzott, Die Herkulesbăder bei Mehadia
( 1 83 1 ) şi alte vechi lucrări monografice menţionate mai sus (Miller, Dorner, Podor etc.,
p. 20 - 2 1 , dintre care cel mai important după Caryophilus este Griselini) ; MKJ<'rt,
I\" 1 9 10, p. 1 54 - 1 59, cu antichităţi din Băile Herculane l. . R egisegek Herkulesfiirdon " ,
de J. Mihalik) ; C. I. Buracu, Muzeul general N. Gena tn Băile Herrnlane, 1 924 ; Al.

Rărcăcilă, op. cit. (supra. p. 26) ; RE. XV ( 1 931), 67 - 68 (Fluss) ; A ctaMN, II 1 965,
p. 1 44 - 1 45 ; T . T . R. , L 34, p. 24 ; Or TrgSate, p. 24-29.
Votive
54. -A l t a r votiv de marmură, descoperit „la Mehadia (Mehadiae,
adică la Băile Herculane) " , textul văzut şi copiat de Caryophilus ; din Her
culane a fost transportat în sec. al XVIII-lea la Viena, şi se păstrează
în Biblioteca imperială (Hofbibliothek, azi Nationalbibliothek), unde a fost
revăzut şi transcris de Mommsen ( 1857) ; fig. 47.
Caryophilus, p. 38 ; Griselini, I, p. 270 ; Frolichii scheclae inter Eckheliana 5,23 ; Jstr
Geogr, II, p. 240, CLXI ; Dacien ( 185 1), p. 1 1 , nr. 1 3 ; Insch-rDac, 20 (văzută de Ack
ner) ; CIL. I I I 1 560 şi p. 1 0 1 7 (copia lui Chishull) ; ILS, 3845 ; InschrHofbibl. p. 36,
nr. XXXI I I ; Szdzadok, XLVIII 1 9 14, p. 521 - 522 (G. Finâly) ; LittLat, X, foi.
VII I, nr. 4 ; CttltEsc, p. 8 1 , nr. 19.
Ligaturi r. 2 E + T, r. 3 E + T, H + Y, A + E, r. 4 A + R, r. 5 P +
R, A + E ; r. 6 „ G . ANTONINIAN Car. ex interpolatione" (CIL, III) .
Fig. 47 - Altar Yotiv din Băile Herculane (Wien, Nationalbibliothek) .

Diis M agnis
et B o n i s A escu
lapio et H y g i a e
M arc (us) A ur (elius) Vete-
18 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE IIIII
5. ranus praef(ectus) leg(ionis)

XIII G (eminae) Gall (i) enian (ae)
v (olum) l (1"bcns) m ( erdo) p (os uit )
T r a d u c e r e : „ Zeilor Mari şi Buni Aesculapius şi Hygieia, Marcus

Aurelius Vetc /5/ ranus, praefect al legiunii XIII Gemina Gallieniana j uru
inţa făcută a pus-o cn bucurie după merit".
„ Zeii .Mari şi Buni" Aesculapius şi Hygieia erau marii medici ai anti
chităţii greco-romane, cu o echipă de auxiliari ai tratamentelor medicale ;
ca atare (în chip firesc şi necesar) foarte populari, cultivaţi intens de toţi
suferinzii şi muribunzii ; N. Igna, CultEsc, şi alte numeroase dedicaţii în
provincia Dacia ; Istoria mcdicinii, Studii şi cercetări, Bucureşti, 1 957, p.
9-24 (despre obîrşia şi semnificaţia primară a zeului Aesculapius-Ascle
pios, posibil de origine traco-frigiană) ; Apulum, IX 1 97 1 , p. 341 -346
(„Asklepieionul roman din Apulum", I. H. Crişan) .
Dedicantul :Ylarcus Aurelius Veteranus era praefectus al legiunii XIII
cu garnizoana la Apulum, venit la tratament balnear şi vilegiatură în B ăile
Herculane ; el aparţinea ordinului ecvestru din care se ridicau comandanţii
de legiuni prin măsura gravă luată de împăratul Gallienus (260 -268) de a
înlătura pe senatori din aceste comenzi (care purtau titlul de legali lcgionis,
înlocuit prin acela de praefectus) ; epitetul imperial luat de legiune indică
datarea inscripţiei din anii de domnie ai lui Gallienus, fiind una din ultimele
piese epigrafice ale provinciei carpatice.
55. - A l t a r votiv de marmură, 73 X 37 X 30 cm, litere înalte în r .
1 de 35, r. 2 de 30, r. 3 - 7 de 20, r. 8 - 9 de 19 mm ; capitelul şi baza au o
profilatură elegantă, simetrică ; frontonul arc ornamentaţie simplă, în cen
tru un con de pin, la margini o palmetă şi un acroter. Piesa a stat multă
vreme zidită în peretele podului de peste Cerna în interiorul staţiunii balne
are. :Muz. Băile Herculane ; fig. 48.
Griselini, I, p. 275 ; Lettere odeporiche, I, p. 306 (după care Scbwarzott) ; M. P.
Szathrnary, Numophylacium Tsepregianum, I73 (copie bună) ; Tudomdnyos gyi.ijtenu'ny,
I 8 I 9, fasc. IO, p. I 23 ; Wiener ]ahrbucher A . B. 55, I 83 I , p. 33 ; MaglstDac, II, p. 1 26 ;
Dacien ( I 85 1 ) , p. I O, nr. 4 ; SBAkWien, XL 1862, p. 349 - 350 (desen, J. Arneth) ;
InschrDac, 2 I ; CIL. III 1 56 1 ; CultEsc, p. 59, fig. 2 1 ; RevŞtMed, 1 932, p 1 1 50 ;
Iconografia Medicală, Bucureşti, 1 957, p. 1 1 .
Variae lectiones : 2 HIGIAE Gris. lett. 3 IVNAE Am. ; nexum serva nt
-
Koppen et Ackner. 4 CIRILLAE Gris. lett. - 8 REVOCAVERI NT

9 F · B · A Ackner. - 9 litterae singulares significati onis
-
Tud. gyujt. -
obscurae (CIL) .
A e s c u l a p(io)
e t Hy g i a e
pro salute Iuniae
Cyrillae quod a
5. longa infirmita-
te virtute aqua
rum numinis sui
revocaverunt
T (itus) B(- - -) A (- - -) eius v (otum) s (olvit) l (ibens) m (erito)
REPE J!.TORIUL MATERIALU L U I EPIGRAFIC 79
. .
;ţ< E S C·YsJ, EA'P;

� tT� :�; tt;Y _G· PA E�
,PROSAL�,TE·IVNA
: 'CYR.1Ll). E:o.yoo·A1 •· ,/
" l.ON GA·INF IR"M lTA

I
{,
„TF:VI RTV·:T' E"· AOYA

�RVMNVM I NI Ş:SVI
t R EV O CAV ER� N,T :
.
�
IY.B�·EIV 5„ V· s . L� � �-�
, , .... . ' .
-'' _,. I 11 / „ „ , � �·
Fig. 48 - Altar- votiv din Băile Herculane (Muz. B ăile Herculane) .
T r a d u c e r e : „ (zeu)lui Aesculapius Şi Hygiei întru sănătatea Iuniei

Cyrilla pentru(că) de /5/ o. lungă suferinţă prin virtutea apelor (termale)
ale puterii lor divine a fost vindecată, Titus B ( - - - ) A ( - - - ) (soţul)
ei făgăduinţa făcută (zeilor) a împlinit cu bucurie după merit" .
Este unul din cele mai semnificative şi interesante texte epigrafice cu
informaţia directă asupra eficienţei tratamentului balnear-termal la Băile
Herculane : vindecarea unui caz de boală îndelungată (infirmitate) ; ofranda
era făcută de soţul celei tămăduite „prin puterea divină a apelor calde ' ' ,
c u m bine a întrezărit la 1846 Treboniu Laurian „ . . . profundul simţămînt
al lui Titu Balbu la însănătoşirea scumpei sale amice' ' , j ustă remarcă neob
servată de Mommsen la 1873 cînd scria că „litterae singulares singnifica
tionis obscurae" .
56. - · A l t a r votiv d e marmură, 92 X 49 X 4 4 cm, litere în alte în
r. 1 de 40, r. 2 de 38, r. 3 - 4 de 30, r. 5 - 10 de 25 mm ; capitelul şi baza
frumos profilate, pe timpan un motiv triangular cu frunze de acant: la

colţuri acrotere {parţial avariate) ; scriere corectă, elegantă ; descoperit în
1736 „Mehadiae a m Schindelbad" Griselini, sau „am Ludwigsbad" după alţi
autori ; era zidit în peretele podului de peste Cerna, în interiorul staţiunii
balneare. Muz. Băile Herculane ; fig. 49.
Griselini, I, p. 276 ; Lettere odepor. I, p. 306 (după el Schwarzott) ; Tu.dom.dnyos gyiij
temtfny. 1 8 1 9, fasc. 10, p. 1 23 ; lstrGeogr, II, p. 233, CXXV ; sched. mus. Wien, Wie
ner jahrbucher A . B . 55, 1 83 1 , p. 34 ; MaglstDac, II, p. 1 27 ; Dacien ( 185 1 }, p. 1 0, nr.
5 ; SBAkWien, XL 1 862, p. 350 (desen, J. Arneth) ; Jnschr Dac, 34 ; CIL, I I I 1 562 ;
RevŞIMed, 1 932, p . 1 1-17, fig. 4 (foto) ; Ban R, pi, V I I I , fig. 21 (foto) .
Fig. 49 - Altar votiv din Băile Herculane (Muz. Băile Herculane) .
Variae lectiones : Vv. non separat Tud. gyiijt. 1 DIIS Gris„ sched.
-
mus. - NVMINIBVS Gris„ Tud. gyiijt. - 2 AQVQRVM/// Koppen. 3

VL Gris. lett. SECVNDINV Arn„ SECVNDIN// Koppen.
-
4 MAR Gris. -
- HAEMV Gris. (Banat) sched. mus„ HAEMIVS Laur. , EMINVS V ·
Gris. lett. - 6 IVL . CARVS Laur. , Arn„ VL. CARVS Kopp., VICARVS
Tud. gyiijt., VVLCARV S sched. mus„ HVLCARVS Gris. - VAL (ligat. )
Koppen, Arn„ A Gris. sched. mus„ om. Tud. gyiijt. - a d v . 8 cf. n. 1 575
et ibi quae notantur (CIL, III) .
Ligaturi : r. 1 E + T, r. 3 N + D, r. 6 V + A.
Dis ct N uminib ( us)
A quarum
Ulp (ius) Secundinus
Jfarius Valens
5. Pomponius H aemus
Iul(ius) Carus Val (crius) Valens
legali Ramam ad
consulatum Sevc-
riani c (larissimi) v (iri) missi incolu-
10. mes rcvcrsi ex vato
EA
T r a d u c e r e : „Zeilor şi Puterilor (sfinte) ale Apelor, Ulpius
Secundinus, Marius Valens /5/ Pomponius Haemus, Iulius Carus, Valerius
Valens delegaţi (deputaţi) trimişi în Roma la consulatul lui Severianus da
rissimus vir, întorşi (acasă, în Dacia) teferi / 10/, din făgăduinţă (au pus alta
rul, prinosul) " . La sfîrşit sînt adăugate izolat (zgîriate superficial) literele
E şi A, cu semnificaţie necunoscută .
.'.\fembrii delegaţiei (ambasada provincială a Daciei) au pus la staţiunea
balneară din Herculane prinosul lor de recunoştinţă „zeilor şi puterilor
divine ale apelor termale", în urma vreunui tratament balneologic sau a
unei simple vilegiaturi plăcute în staţiune, ca recunoştinţă, la încheierea
călătoriei lungi şi grele din Ulpia Traiana Haţegului pînă în capitala împă
răţiei şi înapoi ; la Roma, cei cinci deputaţi au participat la ceremoniile de
instalare în magistratura de consul a lui Marcus Sedatius Severianus (în a.
1 53) , care fusese guvernator al Daciei Superior şi de care erau legaţi desigur
şi prin relaţii amicale; o dedicaţie pentru el la Băile Herculane (din timpul cînd
era guvernator al Daciei), mai jos, nr. 70 ; numele lui „complet" era Marcus
Sedatius Cai filius Quirina (tribu) Severianus Iulius Acer Metilius Nepos
Rufinus Tiberius Rutilianus Censor (A rcltErt, XXXI 1 9 1 1 , p. 433
= A rchAnz, 1912, 529 - 530 ILS, 9497) ; cariera lui în Dacia şi în Orient,
=
sfîrşitul lui tragic în campania contra parţilor : RcischsbD, p. 24 -36 ; toată

documentaţia şi bibliografia sistematizate de Benedictus Thomae ( = Bengt
E. Thomasson) , Senatores procuratoresque Romani nonnulli quorum cursus
honorum m uneraque post volumina Prosopographiae Imperii Romani edita
aut innotuerunt aut mclius noti sunt quomodo Rci Publicae operam dederint
brcvitcr illustravit - - - , Gothoburgi ( Goteborg) , 1 975, p. 72 -73; Laterc
Praes , 2 l a , Dacia Superior, p. 4 . 1
57. - A l t a r votiv, descoperit „la Mehadia (.Mehadiae) ", adică l a
Băile Herculane, copiat şi reprodus î n desen d e Caryophilus, după care
textul a fost redat şi de alţi autori. Fig. 50.
Caryophilus, p. 76 (desen) ; Griselini, I, p. 267 ; IstrGeogr, II, p. 2 1 6, XXIX ; Dacien
( 1 85 1 ) , p. 10, nr. 7 ; lnschrDac, 25 ; CIL, III 1564.
6 - lnscriptiile D(lciei romane - voi. 111/l
82 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE llf/l
H E R CV L I
PRO S_AJ.VT E IMPE

Hcrculi
RATO RVJ\\ SEVE R I pro salute impc
ratorum Severi
F..T ANTONlNI F. CONSER ct A ntonini f. conscr-
VATORI AVC-VS TORYM. 5. vatori . augustorum
dominorum nos-
D Ofl\IN O RVM. N OS trorum C (aius) I (ulius) Gallu-
s c (larissimus) v (ir) lcgat u s corum
TROR.VM. C . I . GALLV pr (o)pr (actorc) cum suis
S. C .V LE GA'.I'VS EORVM. 10. v (otttm) s (olvit) l (ibeizs ) m (crito )
PR P R . C VM SV J S
V S . L . ft\ .
Fig. 50 - Altar votiv din Băile Herculane (după
desenul lui Caryophilus. p. 76)
T r a d u c e r e : „Lui Hercules pentru sănătatea împăraţilor Severus

şi Antoninus (fiul ? ) , (zeului) conservator (păstrător) /5/ auguştilor stăpînii
noştri, C(aius) I(ulius ?) Gallus, clarissimus vir, legatus (guvernator) al
lor propraetor, împreună cu ai săi / 10/ a împlinit făgăduinţa (făcută zeului)
bucuros după merit".
Hercules (grecul Herakles) era zeul forţei fizice, trupeşti, al sănătăţii
oamenilor, adorat mai ales la staţiuni balneare (Băile Herculane, Gcrmisara
Geoagiu ş.a.), cu epitetul „augustus", „sanctus", „salutifer", „conservator",
„invictus", ca atare foarte popular, iubit şi invocat mai ales de oamenii
suferinzi şi de vilegiaturişti . Din Dacia, la inscripţiile cuprinse în CIL, III
şi în prezentul fascicul al I . D . R . se adaugă : Klio, X 1910, p. 498, 4
= ACMIT, 1930 - 193 1 , p. 4 1 , nr. 17 ; AISC, III 1936 - 1940, p. 327 (Herculi
Invicto, Potaissa) ; Apulum, IV 1961, p. 97, nr. 1 -2 ; ProblMuz [1�)64 J ,
p. 3 1 , nr. 3 (Herc. Au(g) . Dubi(tatus) v.s. 1 . , l a Potaissa) ; A ctaMN, II
1965, p. 654 = Latomus, XXV 1966, p. 847 -854 ; numeroase statui, re
liefe etc. ; SCIV, XXIII 1972, p. 121 - 123 ( = CIL, III 14496, 1, Dacia
Inferior - Oltenia ? )
Î mpăraţii î n a căror sănătate este ridicat ş i dedicat altarul erau Lucius
Septimius Severus şi fiul său :Marcus Aurelius Antoninus (zis Caracalla) ,
putînd deci să dateze dintre anii 198 şi 21 1 ; dedicantul era guvernatorul
provinciei Dacia (al celor trei Dacia) din vremea lui Septimius Severus,
cu cognomen Gallus, dar cu praenomen şi nomen controversate de epigra
fişti ; la 1873 )fommsen făcea observaţia „ 7 Borghesius A nnali, 1855, p.
33 mavult emendare CL. quam explicare C. Iulius, quamquam reperitur C.
Iulius Gallus cos. a. 124 cum C. Valerio Severo" (CIL, III ad 1564) ; alţii
însă au preferat Cl (audius) ? Gallus (Stein, Rcichsb/), p. 60 ; P. I. R „ IV,
fasc. 1, 1945, p. 13, nr. 67) , dat fiind că există un „omonim" Cla udius Gal
lus legatus al aceloraşi împăraţi, în Numidia, CIL, VIII 2741 , A nnEp, 1957,
123 din a. 203 : Cl(audius) Gallus [leg. ] augustor ( um) pr (o )pr (aetore)
cos. desig [n(atus) ], în Lambaesis (B. Thornae, Laterculi Praesidum, 1 972,
40 Numidia, p. 1 6 ; 1 975, 21 Dacia, p. 1 4) . Acelaşi lcgatus al Daciei pune o
inscripţie în termeni similari lui Mars la Voislova (nr. 271 ) , după al cărui
editor este de preferat lectura C(aius) I ( ulius) Gallus, guvernator al Daciei
(Daciilor) prin anii 1 98 - 1 99.
58. - A l t a r votiv, · rupt în două bucăţi (lacună de două rînduri,
4 - 5, întregite de .Mommsen), cunoscut numai din copia lui Caryophilus,
care l-a văzut „Mehadiae" (adică în staţiunea balneară Herculane) .
Caryophilus, p. 69 (după el : Muratori, Donatus etc.) ; (�riselini, I, p. 269; lnschrDac, 24 ;
Cii,, III 1 565 („priorem partem proponit Caryophilus p. 69, a quo pendent rdiqui
:.Iur. 245, 2 ; Donat. 36, 7 ; Griselini I, 269 ; Neigebaur, Dac. p. l I . Alteram habet
Î(]em Caryophilus I . c., a quo item pendent reliqui Mur. 24 1 , 5 ; Donat. 37, 5 ; Griselini;
Orelli 86 cum adnot. Henzeni ; Neigebaur, item in add. ex Fodorianis. Redeuncium
itaque est ad Caryophilum") ; SclavDacR, p. 269, nr. 122.
După aspectul facsimilului dat de autori şi în CIL, III 1565, literele

par să fi fost mult mai mari în r. 1 decît în restul textului.
HERCVLI .PRO
SALVTE IMP (eratoris)
M(arci) · AVREL(i) · ANTO
·
[nini Pii aug (usti)

5. ct Iuliac Dom- ]
XAE AVG(ustae) · :\IATRI
·
AVG(usti) · ET CASTRORV:\1
·
SVB CVRA I VL(i) PA

TERNI · PROC(uratoris)
· · ·
10. S Y N T R O P H V S
VIL(icus)
T r a d u c e r e : „Lui Hercules întru sănătatea împăratului .Marcus
Aurelius Anto[ninus Pius augustul /5/ şi a Iuliei Dom]na augusta mama
împăratului şi a castrelor, sub îngrijirea lui Iulius Paternus procuratorul
/ 10/ Syntrophus vilicus (a pus dedicaţia) ? " .
Altarul a fost închinat întru sănătatea împăratului Marcus Aurelius
Antoninus (Caracalla) şi a mamei sale Iulia Domna (între a. 212 - � 17) ,
de către sclavul-administrator (vilicus) Syntrophus al lui Caius Iulius
Paternus, procurator centenarius al vămilor Illyricului (portorium vccti
galis Illyrici per J;[ oesiam I nferiorem ct Dacias tres) , ajuns apoi praC'fcctus
vigilum, la Roma, în a. 223, CIL, VI 30960 = ILS, 3621 (RcichsbD, p. 80 -
8 1 ; ' P.I.R., IV, fasc. 3 , 1 966, p. 243, nr. 450; H . - G. Pflaum, Les carrieres
procurat. iq. , Paris, II 1960, p. 786- 787.
59. - A l t a r votiv, descoperit „la Mehadia (.Mehadiae) ' ' , adică la

Băile Herculane, după informaţia dată de generalul A. Hamilton eruditu
lui italian S. Maffei, de la care preia textul Griselini cu aserţiunea greşită
că piesa ar fi fost păstrată la Viena „în bibliotecă" („ Vindobonae in biblio
theca extare ait Griselini verbis :\faffei male intellectis", .Mommsen, 1873) .
84 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE Ill/1
S. :Maffei, Muscum Veronense ( 1 749), 248, 9 („ex Hamiltonianis per Garellium mL-;sis") ;
�� după Maffei : Griselini, I, p. 272 ; Dacien ( 1 85 1), p. 1 2, nr. 15 ; InschrDac, 30 ; CIL,
I I I 1 563.
HERCVLE Hercule
TIBI ţie
V(otum) S(olvi) făgăduinţa (promisiunea) ţi-am împlinit
Este o dedicaţie a unui „anonim" (credincios-închinător ce nu-şi scrie
numele) făcută lui Hercules ca recunoştinţă zeului sănătăţii şi tămăduirii ;
ca atare provine evident din staţiunea balneară.
60. - A l t a r votiv, descoperit „}1ehadiae ad flumen Csernam" , adică
evident la staţiunea balneară Herculane ; textul (cu lacune şi erori) cunos
cut numai din copia deficientă a lui Caryophilus, reprodus şi de alţii ; piesa
este dispărută, probabil încă din sec. al XVIII-lea (din eroare este pus de
Ackner „jetzt in der Vorhalle der k.k. Hofbibliothek in Wien") .
Caryophilus, p. 22 (cf. 66), după el Muratori şi Griselini, I , p . 265 ; IstrGwgr, II, p . 233,
CXXV I ; MaglstDac, II, p. 1 20; Dacien ( 1 85 1 ) , p. 10, nr. 6; InschrDac, 23 ; CIL III 1 568;
.
SCIV, IV 1953, p. 788- 789 ; SclavDacR, p. 269 - 270, nr. 1 23 ; Annl�·p, 1 960, 343.
Mommsen făcea observaţiile : „non satis intellegitur insuntque sine <lubio etiam mendae. -
I VALER . M obscurum ; fortasse fuit valenti vei valetudine recuperata. - 2 pro R11/i
malim Tuli [etc. ; cf. supra, nr. 35] . T. Julius Saturninus. - - - De Tsiernn sive Tierna
v. p. 248. - 4 IIII · ID . ANNO . XI non est nisi dies corruptus errore coque 11011 simplil"i,
sed fucato ; potest fuisse IIII I D . IANY AR ,·el potius !III · KAL · NO\". - 5 pro
Rarbalo ser. Rarbaro . "
HERCVLI · AVG(usto) · VALER · M
FELIX · RVFI · SATVRNINI · C(onductoris) P(ublici) P(ortorii)
T · P · EXP R · IV · STATIONIS
TSIERNEN(sis) · IIII · ID. ANNO · XI
5. BARBATO · ET · REGVLO · CO(n)S (ulibus)
EX · VOTO · POSVIT
T r a d u c e r e : „lui Hercules Augustul - - - , Felix, al lui Iulius
Saturninus conductor al vămii Illyricului (sclav-slujbaş) - - - la statio
(vama) Tsierna, cu patru zile înainte de idele - - - ( ? ) /5/ (în anul
cînd) Barbarus şi Regulus erau consuli, din făgăduinţă (j uruinţă) a pus
(altarul, prinosul) " .
Î nchinarea lui Hercules Augustus (Valetud - - ? ) este pusă de
-
Felix (nume tipic de sclav) al lui Iulius Saturninus, conductor portorii,

avînd o funcţie ce nu poate fi determinată (în litere copiate greşit de
Caryophilus T P EXPR IV) , în staţiunea Dierna ; consulii „BARBATO
et REGVLO" erau M. (Ceionius) Civica Barbarus şi M. Metilius Aquillitts
Regulus Nepos Volusius Torquatus Fronto, din a. 157 (A. Degrassi, I
fasti consolari dell ' Impero Romano, Roma, 1952, p. 44) .
61. - A .l t a r ( ?) votiv, descoperit „Mehadiae", adică la staţiunea bal
neară Herculane, în 24 aprilie 1 736, împreună cu şase statui ale lui Herculcs
şi cu alte două inscripţii (infra, nr. 67, 68) ; textul copiat numai de
Caryophilus (după care l-au reprodus şi alţi autori, probabil toţi ceilalţi
din secolele XVIII - XIX) .
Caryophilus, p. 37 (din care : Muratori, Donatus) ; Griseliui, I, p. 266 ; din fişele lu i
Jakossich 1-n reprodus Katanchich, IstrGeogr, II, p. 240, CLXI I - CLXIII ; JJacien
( 1 851), p. 1 1 , nr. 9 ; InschrDac, 29 ; CIL. III 1569 („in vv. div. sequor Kat. '.! AV
-
REPERTORI UL MATERIAL ULUI EPIGRAFIC 85
Car. - Gl\INNVS Kat. propter litteras contignatas. - 2.3 LEGIO!';ES Car., LG Kat.
- 3 GM NTONINIAN Kat."), p. 1 0 1 7 („ - - - Iakossich ms. Yol. VIII. Lectio
est Katancsichinna, nisi quod est 2.3 VET L C XIII G, 4 P DIXIT (pro POSVIT) " ) .
HERCVLI · INVICTO
T(itus) AVR(elius) GEMINIANVS VET(eranus) LE
G(ionis) XIII GEM(inae) ANTONINIAN-
AE · EX VOTO · POSVIT
·
T r a d u c e r e : „lui Hercules Nebiruitul, Titus Aurelius Geminianus

wteran din legiunea XIII Gemina Antoniniana, din făgăduinţă (juruinţă)
a pus (altarul, ofranda)".
Prinosul epigrafie al unui veteran (fost ostaş de rînd, „fără grad" ,
din legiunea XIII Gemina „Antoniniana", deci dintre anii 2 1 1 -222, sub
Antoninus-Caracalla sau Elagabalus) era pus la staţiunea Herculane evi
dent în semn de gratitudine pentru tămăduire sau vilegiatură plăcută
ca simplu „turist" ; nu constituie nici cel mai mic indiciu documentar
despre existenţa aici a vreunor elemente (vexillatio etc.) din legiunea XIII
Gemina staţionată la Apulum ; ar putea fi pusă inscripţia de către T.
Aurelius Geminianus în cursul vreunei deplasări cu formaţia sa prin zona
Băilor Herculane, în eventualitatea că nu era ieşit complet din serviciul
militar activ ; mai probabil este însă că ostaşul veteran se afla singur,
pe cont propriu „la băi şi odihnă" (Yeteranii dispuneau de mijloace pecuni
are ce uşor le permiteau vilegiatură la băi) .
62. - A l t a r votiv, descoperit „:\iehadiae", adică la Herculane ;

textul cunoscut din copia (cu erori în r. 5 - 6) a lui Caryophilus, după
care e reprodus şi de alţii.
Caryophilus, p. 85 (din el Muratori) ; t;riselini, I, p. 269 ; IstrGeogr, II, p. 233, xcxn· ;
Dacitn ( 1 85 1 ) , p. l i , nr. 8 ; lnschrDac, 3 1 ; CIL, III 1 570.
HERCVLI
INVICTO
P (ublius) CLAVDI
VS · I VLIV S
;,. C o L E ::=:> O
·
B · R · V · B · V · S
T r a d u c e r e : „Lui Hercules Nebiruitul, Publius Claudius Iulius( ? ) ,
în colonia - - - ( ? ) , j uruinţa a împlinit-o".
Finalul textului epigrafie este lacunos ori copiat greşit de Caryophilns ;
întregirea propusă de Mommsen dec ( urio) col (oniae) Drub (etae) rămîne
dubioasă, cu toate că este destul de ingenioasă.
63. - A l t a r votiv de piatră calcaroasă, 1 50 X 50 X 43 cm, litere înalte

de 6 cm ; capitelul şi baza prezintă ornamentare într-o tehnică rudi
mentară cu linii orizontale şi brîie în formă de şnur ; descoperit în a.
1736 „ la Mehadia (Mehadiae) ", adică la B ăile Herculane („Mehadiae"
Caryophilus, „am Schindelbad" Griselini, „am Ludwigsbad bei der
Eingangsthi.ir", după alţi autori mai tîrzii) ; s-a aflat multă vreme zidit
în peretele vestic al bazinului de înot al stabilimentului de hidroterapie.
Muz. Băile Herculane ; fig. 5 1 .
Caryophilus, p. 93 ; Griselini, I, p. 274, Lettere odepor. I, p. 305 (după el Schwarzott) ;

:M:. Pap-Szathmary, Nuinophylacium Tsepregianum, 173 (copie greşită) ; manuscris al
lui Koppen ; Tudomdnyos gyiijtemtfny, 1 8 1 9, 1 0 , p. 123 ; Jst1•Geogr, II, p. 240, CLX ;
Wiene" jalwbucher A . B. 55, 1 83 1 , p. 3 1 ; MaglstDac, I I , p. 125 ; Dacien ( 1 85 1 ) , p. J O ,
nr . 2 ; SBAkWien, XL 1862, p. 362 - 364 (desen, J. Arneth) ; Jnsclll'D ac, 28 ; CIL,
III 1 5 7 1 (variae lectiones, iuntil a fi repetate aici) ; RevŞti\tJed, 1 932, p. 1 1 49, fig. 5.
Fig. 51 - Altar votiv din Băile Herculane (Muz. Băile Herculane) .

H e r c u l i I n-
victo L (ucius) Pomp
eius Celer
praef (ectus) cok (ortis)
5. I Ubior (um) v (oturn) s (olvit)
T r a d u c e r e : „lui Hercule Nebiruitul, Lucius Pompeius Celer

comandant (prefect) al cohortei /5/ I de Ubii făgăduinţa (j uruinţa) a
împlinit" .
Comandantul (praefectus) Lucius Pompeius Celer pune altarul votiv
'(de execuţie destul de rudimentară ca gliptică, ceva mai reuşit ca grafie)
drept recunoştinţă zeului sănătăţii pentru reuşita tratamentului său balnear ;
unitatea auxiliară pe care o comanda cohors I Ubiorum era staţionată

în Dacia Superior, atestată în DiplD XIV (a. 1 44) şi XV (a. 1 57) şi o
inscripţie funerară din Apulum, CIL, III 1 187 „D M, Ant. [ ?Pri ] m [i ]
genianus m [il(es) ? coh. ? ] I Ubiorum, vixit annos XXX, mil. an. XVIII",
ostaş cu nume de cetăţean .i;oman, mort la Apulum posibil în vreo misiune
ostăşească ; locul de staţionare a cohortei pare să fi fost în castrul ( ? )
Odorheiu Secuiesc (jud. Harghita ; I . PaE-lovics, Dacia keleti hatarvonala,
Cluj, 1944, p. 48- 53 ; SCIV, II 1 95 1 , p. 306 ; Dacia, VI 1 962, p. 507 -
508 ; T.I . R . , L 35, p. 55) , unde s-au găsit cărămizi cu ştampila C I VB
{CIL, III 8074, 25a ; Muz. Sighişoara ; A rchKozl, XIX 1895, p. 40) ;
înainte de a fi adusă în Dacia, unitatea auxiliară ubiană (trib germanic
la Rin : CeltSpr, III, 7 - 1 1 ; RE, VIII A, 532 -545 etc.� a staţionat în
Moesia Inferior (CIL, XVI 44, a. �99 ; CIL, X 601 5 ; Florescu, Capidava,
Bucureşti, 1 958, I, p. 74 etc . ) . In Dacia, XVII 1973, p. 325 se face
observaţia eronată „CIL, III 157 1 trouvee a Mehadia" .
6�. - A l t a r votiv de marmură albă, fragrrientar (lipseşte capitelul
rupt aproape integral) ; baza are o profilatură pregnantă şi masivă, cu
unele mici avarii probabil toate din vechime ; dimensiuni actuale înălţime
42, lăţime la bază 27, grosime 24 cm, litere înalfe de 20 mm în r. 1 - 5,
Fig. 52 - Altar votiv din Băile Herculane (Muz. Brukenthal, Sibiu).
de 13 mm în r. 6 ; scriere corectă, chiar elegantă, dar cîmpul inscripţiei

este mutilat pe alocuri. la margini, textul păstrat aproape integral ; desco
perit în a. 1736 „la Mehadia" (adică la Băile Herculane), copiat de
Caryophilus, textul reprodus de mai mulţi ; din Herculane piesa „a dis
părut" pe la sfîrşitul veacului al XVIII-lea ( ?) reapărînd în a. 1912 la
Sibiu, strada Heltauer (acum N. Bălcescu) nr. 1 4, în pămînt la 2 m
adîncime (cu prilejul unei săpături pentru canalizare) : era o casă veche
88 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE lll/l
ce aparţinuse guvernatorului Transilvaniei Sam. Brukenthal, care adusese

altăraşul din Herculane. Muz. Sibiu (inv. 3487) ; fig. 52.
Caryophilus, p. 84 (după el Muratori, Orelli ş.a.) ; Fridvaldszky, nr. 55 ; Seivert, nr. 1 58 ;
IstrGeogr, II, p. 231 , CXIII ; Dacien ( 1 85 1 ) . p. 12, nr. 22 ; InschrDac, 32 ; CIL, III
1 572 („in vv. div. sequor Car. - 3 VIB Fridv. Jakossich, VIBIVS Car. - AMILIVS
Fridv. - 6 FILI Fridv„ FILII Car. Aetatis Traianae secundum supra dicta p. 228")
şi p. 1 0 1 7 („Rep. cum nr. 1 569, ubi vide. In fine IVLIANI - FILillSVI Iakoss. ") ; ILS,
3848.
H e r c u l [i ]
[S ]a l u t i f e r o
Q (uintus) Vib (ius) A millu [s J
aug (ustalis) col (oniae) Dac (icae)
5. p r o s a l u t e
I uliani fili sui
T r a d u c e r e : „lui Hercule Vindecătorul, Quintus Vibius Amillus
augustalis al coloniei Dacica /5/ pentru sănătatea lui Iulianus fiul său".
Prinosul de recunoştinţă (pentru tratamentul şi tămăduirea fiului
său Iulianus) a fost pus la staţiunea balneo-termală de către Quintus
Vibius Amillus augustal în colonia Dacica (Ulpia Traiana Sarmizegetusa),
localitate care nepurtînd încă numele dacic Sarmizegetusa (adăugat celui
roman, pe la a. 1 18, de împăratul Aelius Hadrianus) ar putea fi un
indiciu că inscripţia ar fi fost pusă în vremea lui Ulpius Traianus sau
a urmaşului Hadrianus („aetatis Traianae" cum preconiza la 1873 Theodor
Mommsen) ; dar „capitala Daciei" romane se numea uneori în incripţii
fără epitetul „ Sarmizegetusa", încît epigrafa votivă din Herculane (unde
Vibius Amillus trebuie să fi venit la tratament balnear împreună cu fiul
său Iulianus) poate fi şi ulterioară anilor de domnie ai lui Hadrianus.
Despre Ordo A ugustalium în Dacia romană, v. D. Tudor, în Studii ş i
articole de istoric, Bucureşti, III 196 1 , p. 7 - 24 ( = Dacia VI 1962, p .
199-2 1 4) .
65. - A l t a r ( ?) votiv, descoperit la Caransebeş, de unde a fost dus
la Viena Austriei aj ungînd într-o colecţie muzeală privată (a unui „baron
Roth") ; textul copiat de Brichieri Colombi şi trimis în 1741 umanistului
epigrafist italian :Muratori care l-a publicat ; după „fişele" lui Iakossich,
textul a fost reprodus şi de Katancsich, IstrGeogr, II, p. 260, CCCII.
După Muratori şi Katancsich : Dacien ( 1 85 1 ) , p. 14 ; InschrDac, 45 ; CIL. I I I 1 573a
(„Karansebes rep., deinde Vindobonam in museo baronis Roth. Huc rettuli propter simi
Jitudinem titulorum qui praecedunt") şi p . 1 0 1 7 (copia lui Iakossich, cu erori) ; Sclav
D ac R , p. 270, nr. 1 24.
„In vv. div. secutus sum Brichierium. 2 aut P. aut C. Brich. ,
-
R. Kat . " (CIL, III 1 573a) .
HERCVLI · SANCTO · EVTYCHES ACT(or) ·
P (ubli) AELI · ANTIPATRI · EX · VOTO · POSVIT

·
T r a d u c e r e : „lui Hercules cel sfînt, Eutyches actor (ge stionar

administrator de avere) al lui Publius Aelius Antipater din făgăduinţă
(juruinţă) a pus (altarul, prinosul)" .
Eutyches („Fortunatus") era unul din cele mai frecvente nume individua
le şi cognomen de sclavi şi liberţi (în Dacia alţi vreo şapte-opt) , care erau
REPERTORI U L MATERIALULUI EPIGRAFIC 89
evident oameni foarte bine înstăriţi, aveau bani, umblau la staţiuni bal
neare, făceau construcţii pe cheltuiala lor etc. ; patronul celui venit la
Herculane, Publius Aelius Antipater, este menţionat la ..\pulum (CIL,
III 1 18 1 ; ACMIT, 1929, p. 305) , de unde venea şi Eutyches. Altarul
prinos pus de acesta a fost grupat cu multă probabilitate de �ommsen
î n CIL, III, la „Ad Mediam"-Mehadia (adică : Băile Herculane), după
formula dedicaţiei („lui Hercule" ) ; dar dacă de fapt a fost descoperită
la Caransebeş, piesa epigrafică putea să fie adusă în oraş dintr-un punct
arheologic mult mai apropiat, cum ar fi ruinele municipiului Tibiscum( ? ) .
66. - A l t a r votiv de circa 45 X 30 cm , descoperit la a . 1736 „în
Mehadia (Mehadiae, Car., am Schindelbad Gris. , am Ludwigsbad zwischcn
den Fenstern beim allgemeinen Bad sched. mus.)", CIL, III ; textul cuno
scut din copia lui Caryophilus, Griselini ş.a. ; fig. 53.
Caryophilus, p. 68, 95 ; Griselini, I, p. 275 ; Lei/ere odepor„ I, p. 305 (după original) ;
l\1. P. Szathmary, Numophylacium Tsepregianum, 173 ; Tudomânyos gyiijteminy, 1 8 1 9,
fasc. 1 0, p. 1 23 ; IstrGeogr, li, p. 237, CXL ; H"iener jahrbiicl1er, 55, 183 1 , p. 33 ;
MaglstDac, II, p. 1 25 ; Dacien ( 1 85 1 ) , p. 1 0, nr. 3 ; SBAkWien, XL 1 862, p. 350 (desen,
J. Arneth) ; lnschrDac, 26 ; CIL, I I I 1 573 („3 l\'LIANVS om. Car. 95, Gris. - TIARVM
Tud.") ; MKErt, IV 1 9 1 0, p. 1 55 (Mihalik J. „ 1 573. szam, amely allitolag Becsben, baro
Roth muzeumaban van" este o confuzie a autorului cu piesa 1 573a supra, nr. 65) .
=
- 1 � 1. - - - -
H e r c u l i S a n c
· -- - •
! H ERCVlI SANC !
: ro ·S IMO N IVS :
to Simo nius
i1 IVLIA N V S V C �
I ulianus v (ir) c (larissiin us)
: P RA E S E S D A
p r a c s e s D a-
I CI A R.V M I
5. c i a r u m ·
Fig. 53 - Altar votiv din Băile Hercu t--- - - · 1911 • - . ____,

l ane (după SRAkWien, XL 1862, p. 350).
T r a d u c e r e : „lui Hercule cel sfînt, Simonius Iulianus vir claris

simus, guvernator al (celor trei) Dacii (a pus altarul) " .
Dedicantul este guvernatorul (praeses) a l celor trei Dacia, D. Simonius
Proculus Iulianus, din prima j umătate a sec. al III-lea, posibil între
anii 240 şi 244, menţionat ca legatus augusti Daciarum I II în cursus
lzonorum din CIL, VI 1520 ( = ILS, 1 189) ; fost anterior guvernator al
provinciei Thracia, apoi al Arabiei (AnnEp, 1904, 67) , pracfcctus urbi
(ILS, 8627) , RcichsbD, p. 72 - 73 ; LatercPracs, 2 1 , Dacia, p. 16.
67. - A l t a r votiv de piatră calcaroasă, fragmentar (ruptă şi lipsă
marginea stingă), 70 x 31 X 17 cm ; litere înalte de 5 cm ; descoperit
în a. 1736 „Mehadiae" (adică în staţiunea balneară Herculane) , unde
textul păstrat atunci aproape întreg a fost copiat de Caryophilus ; multă
vreme piesa a stat zidită în podul peste Valea Cernei („an der linken
Ecke des Verwaltungsgebaudes eingemauert", Schwarzott) , văzută şi
copiată de trecători şi anticari-epigrafişti, dar şi expusă mai mult deterio
rării. Muz. Băile Herculane ; fig. 54 .
...__
Caryophilus, p. 80, 52 (după care Muratori, Orelli) ; Griseliui, I , p. 267 ; Magls!Dac,
II, p. 1 23 ; Dacien ( 1 85 1 ) , p. 1 2 ; Cipariu în manuscris ; InschrDac, 27 şi 36 ; CIL,
III 1 566 (cu variante de lectură, în r. 7 - 8 citea, după un decalc făcut de F. Muller,
90 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/ 1
lprov. MEOS [i [AE/ [ - - -- - eriori] S, lectură admisă de toată lumea, pînă în 1 974) ;
8BA.kWien, 77, 1 874, p. 36i (O. Hirschfeld, care în r. 8 vedea I I/////S) ; CIL, I I I
p . 1 4 19 ; ILS, 389 1 ; DelmR, I I , p . 33 ; Rămisches Osterreich, 3, 1 975, p. 175- 182
(..Zur Laufbahn des Calpurnius Iulianus", I. Piso, cu rectificarea lecturii în r. 7 [Da]
CIAE. r. 8 [Superiori] S ; desen-reconstituire şi fotografia piesei fragmentare, pi. 15, l
indicarea eronată „ Grabsteiu des Calpurnius lulianus aus Herkulesbad" ) .
„Quae in ectypo non deprehendi oculis meis, dedi inclinatis. - 1

HERCVLI GENIO Car., . . I · GENIO Ackn. 27, . . S · GENIO Ackn.
·
36, . GENIO Laur. Cip. ego. - 2 LOCI FONTIBVS Car., . . ONTBVS

. ·
ego vidi ; (N + T ligatură) ; . . ONTIBVS (N + T + I ligat. ) Ackn. 27 ,

. . CNTLIVS Ackn. 36, . NELIVS Cip. , //NTI/VS Laur.
. 3 CALIDIS ·
-
CALPVR Car., . . ) CALPV ego, . . . S CALPVR (V + R ligat. ) Ackn.

·
27, . . CALPV Laur. Ackn. 36, . . CAPRV Cip. - 4 NIVS IVLIANVS ·
Car. , . . IANVS ego Laur. Ackn. 36, . . VLIANVS Ackn. 27, . . ANVS
Cip. - 5 V · C · LEG · MAC (A + C ligat.) Car. Ackn. 27, . . G · LE G ·
· V MAC (A + C ligat. ) ego Ackn. 36, . . G · LEG · V MC Laur.,

· ·
. . GERVIC Cip.
Extrema sic traduntur :
Car. : A ckn. 27 egv : A ckn. 36 : I.aur. : Cip. :
LEG . AV G . PR . PR /A V G . P R . l'R ///\" C . PR . PR lf\"G . PR . P R . . GIPR \"C PR PR
MOES M OES / / / AE //// AE E II
V.L.S \" . L . 8 S // IS/ / /8 s
\' . L . S Y/L/
Litterae extremae quae solae supersunt ex v. 7 AE ita collocatae sunt
sub elementis P R V. praecedentis, ut aequabilitati scripturae 11011 suf
ficiat simplex MOESIAE, sed requiratur aut P ROV MOESIAE aut ·
vocabulum plurium litterarum, e.c. PANNONIAE. Unde magis etiam

apparet Caryophilum ea omisisse în parte extrema, quae non satis intel
lexisset, hiatibus non indicatis" Mommsen, la CIL, III 1566, - dificultăţi
care se înlătură prin lectura r. 7 -8 [pro ]V . [Da ]CIAE/ [SVP ]ER [iori ] S .
Ligaturi : r . 2 � + T, 3 D + I , V + R , 5 M + A.
Hcrculi Gcnio
Loci Fontibus
C a l i d i s C a l p u r
nius Iulianus
5. v (ir) c (larissimus) lcg (atus) leg (ionis) J ' 1Hac (cdon icae)
leg (atus) aug (usti) pr (o) pr (aetore)
[pro ]v (inciac) [Da ]ci ac
[S u p c r i o r i]S sau [pro se et sui]s
v (olum) l (ibens) s (olvit)
T r a d u c e r e : „lui Hercules, Geniului locului, Iz\·oarelor Calde,
Calpurnius Iulianus /5/ vir clarissimus, comandant al legiunii V Macedonica,
guvernator imperial propraetor al provinciei Dacia Superior, j uruinţa cu
bucurie a împlinit".
Hercules, zeitatea principală la staţiunea Herculane, este asociat în
această dedicaţie cu Genius Loci, un fel de „duh ocrotitor al locului" ,
atestat în diferite puncte _ din Dacia (de ex. Genius Miciac, în ACMIT,
1930 - 193 1 , p. 39 = A nnEp, 193 1 , 120 = 1933, 10 ; Genio Miciae, StCl,
IX 1967, p. 2 15 = Apulum, VII 1968, p. 424 etc.), protector al unităţilor
REPERTORIUL MATERIA L U L U I EPIGRAFIC 91
militare, al colegiilor (Dacia , VII - VIII, p. 302, nr. 3 = N.S. II 1958,

p. 261 ) , un „ Genius nautarum" pe un relief, Apulum, III 1947 - 1948,
p. 1 73 etc. ; a treia zeitate erau chiar „Izvoarele Calde" ale Băilor Hercu
lane, aceleaşi cu Numina A quarum din prinosul de mai sus nr. 56. Celor
trei puteri divine asociate se închină cu gratitudine (după vreun tratament
reuşit şi vilegiatură agreabilă) generalul Calpurnius Iulianus comandant
Fig. 54 - Altar votiv din Băile Herculane (Muz. Băile Herculane).
al legiunii V Macedonica staţionată la Troesmis I gliţa-Turcoaia pe malul

Dunării de Jos (provincia Moesia Inferior) , la - data avansării sale în
magistratura superioară de legatus provinciae Daciae Superioris. Pe baza
lecturii vechi acceptate de Mommsen şi de alţii, se admitea că I ulianus
era comandant al legiunii V Macedonica staţionată în Dacia, la Potaissa
(după a. 1 67 ; ReichsbD, p. 92) , de unde ar fi fost avansat guvernator
al provinciei M oesia, fie „Inferior" (J. Fitz, Die L aufbahn der Statthalter
in der rămischen Provinz Moesia Inferior, Weimar, 1966, p. 23 -25 ; dacă
ar fi fost în Moesia Inferior, atunci „eher auf die Jahre 1 69 - 1 76 und
180 - 195, als auf 229-238 datieren" ) , fie „Superior" , anume într-o vreme
cînd această din urmă provincie „balcanică" ar fi avut în garnizoană
numai o legiune (ipoteza lui A. Birley, Marcus A urelius, p. 220) ; ambele
variante cu destul de mari dificultăţi de natură cronologică şi prosopo
grafică. Dar rectificarea lecturii (care se impune) în r. 7 [prov(inciae)
Da ]CIAE, r. 8 [Sup ]er [iori ]s (sau [pro ] se e [t s ] u [i ]s ?) schimbă succe
siunea provinciilor în care a comandat Calpurnius I ulianus, în sensul că
el a fost mai întîi legatus legionis V Macedonicae în Moesia Inferior înainte
de mutarea unităţii în Dacia Porolissensis, la Potaissa (Turda, j ud. Cluj) ;

de aici fu avansat ca legatus augusti propraetore provinciae Daciae Supe
rioris, înainte de a. 1 6 1 . Cu ocazia venirii lui din Moesia dobrogeană în
noua funcţie înaltă în Dacia (guvernator de provincie cu o singură legiune),
Calpurnius Iulianus a făcut o haltă la „Ad Mediam" (Băile Herculane) ,
de unde după vilegiatura c u tratament balnear n-a plecat fără să-şi exprime
gratitudinea faţă de puterea vindecătoare şi generozitatea celor trei zeităţi
ale sănătăţii şi tămăduirii. Legatus Daciae Superioris pare a fi fost Cal
purnius Iulianus în anii 1 53 - 1 56, ca urmaş al lui Sedatius Severianus
(supra, nr. 56) .
68.- A l t a r votiv de piatră calcaroasă, fragmentar, rupt la marginea
de sus, cîmpul inscripţiei avariat în parte (r. 1 , 3, 5) , dimensiuni 87 x
54 X 28 cm, _litere înalte în r. 1 de 85 mm, r. 2 de 45, r. 3 de 55,
r. 4 - 6 de 60 mm ; descoperit „Mehadiae bei dem Franciscibad Griselini,
bei Extrabad n. 2 in den Ludwigsbader după alţi autori mai tîrzii. Se
afla zidită în podul Cernei din interiorul staţiunii Herculane. Muz. Băile
Herculane ; fig. 55.
Fig. 55 - Altar votiv din Băile Herculane (Muz. B ăile Herculane) .
Griselini, I, p. 264 Lettere odepor. I, p. 305, după o fişă a unui vizitator german, găsită
=
la preotul E. Neumanu din Timi5oara ; Koppen, Wiener ]ahrbucher A . B. 55, 183 1 ,

p. 3 1 ; MaglstDac, II, p . 124 ; Dacien ( 1 85 1 ) , p. 1 0, nr . I ; InsclirDac, 33 ; CIL, III
1 567 ; DelmR, II, p. 33.
Variae lectiones : 1 . RCVLI Schwarzott. - 2 ET llVENERI Koppen ;

.
ET////Schw. - 4 sic Schw. Laur„ P R////// (superscr. SALVTE ?) Koppen,
REPERTORIUL MATERIAL U LUI EPIGRAFIC 93
PRO SALVT� sched. mus„ PRAEFECTVS Gris. - 5 SIS Schw. (CIL,

III ad 1 567) . In r. 4 ligatură M + E. Din cauza martelării, unele litere
·
nu se pot citi.
Herculi
e t
Veneri
Mercurius
5. pr. E L N ( ?)
cum s uis
T r a d u c e r e : „lui Hercules şi Venerei, Mercurius pr(ocurator, -aefec
tus ? ) - - - (împreună) cu ai săi (a pus prinosul ) " .
Lectura rîndului 5 este dificilă, deocamdată pare insolubilă din cauza
martelării drastice a textului epigrafie după literele PR ; CIL scrie PR
////// ; dar Griselini propusese PRAEFECTVS, Laurian la 1846 PRO
SALVTE, la' fel Neigebaur la 185 1 ; după literele PR este un punct la
mijloc de rînd, deci pr (ocitrator) sau pr ( aefectus) , eventual EQ( ? ) AL
PAN ( ? ) . Hercules este asociat cu Venus, cunoscută din Dacia în Apulum
Venus A ugusta, CIL, III 1 1 57 ; Venus Victrix, 1 1 1 5 ( ILS, 31 74) ; la
=
Napoca, CIL, III 864 = 7663.

69. - S t a t u e t ă votivă de bronz, înfăţişînd o figură feminină, nudă ;
pe cap are nişte frunze în formă de semilună, în j urui braţelor şi p1c10are-
Fig. 56 - Statuetă Yotivă din

Bi'dle Herculane (după Griselini) .
lor se văd şerpi încolăciţi ; pe soclu inscripţia ; statueta a fost cumpărată

de Griselini la Timişoara, de la un cetăţean sîrb ; considerată ca o desco-
perire din Banat, sau chiar din Băile Herculane, dar poate fi şi din afara
Daciei romane( ? ) ; fig. 56.
Griselini, I, p. 285. pi. 3/5 ; Dacien ( 1 85 1 ) . p. 1 5 , nr. 8 ; lnschrDac, 59 ; CIL, I I I 1 558
(o pune între inscripţiile din „ager inter fluvios Danuvium Temes Csernam", după Denta,
Poeni şi Sasca Montană) ; DacProv, I I , p. 3 1 0 (desen) ; MKErt, IV 1 9 1 0, p. 1 54 (Mihalik
]. o pune la Băile Herculane : „ugyanitt talâltâk meg egy Isis szobrocskât is, talapzatan
ISIS PATRONA fălirattal") ; L. Vidman. Sylloge inscriptionurn religionis Isiacae t'I
Serapiacae, Berlin, W. De Gruyter, 1 969 (Religionsgeschichtliche Versuche und Vorarhei
ten, herausgeg. v. W. Burkert und C. Colpe, XXVIII), nr. 699 ; d. AIIA, XVI I I
1 975, p. 4 1 9.
Isis Patrona
Este o piesă cu caracter de cult pentru zeiţa egipteană Isis, răspîndită
în provincia Dacia ; dar apartenenţa statuetei la provincia carpatică este
îndoielnică, fiind un obiect cumpărat din !comerţ, putînd să fie adusă
din sudul Dunării sau chiar din Italia ; este cuprinsă aci din cauză că
toţi autorii citaţi o consideră ca piesă din Banat ori din Băile Herculam·.
Despre Isis în Dacia, v. AIIA, XVIII p. 4 1 5 - 420.
70. - A l t a r ( ?) votiv descoperit „la .:\Iehadia", adică la Băile Hercu-
lane, textul copiat de Caryophilus şi după el de alţii.
Caryophilus, p. 64 -- 65 (după el de Muratori) ; Griselini, I, p. 270 ; I slr(;togr, I I , p. 24 1 ,
CLXXIII ; Dacien ( 1 85 1) p. l i , nr. 1 2 ; JnschrDac, 4 0 ;. CIL, 1 1 1 1575 ; Rev.�"tMcd,
1 932, p. 1 1 5 1 (A. H ărcăcilă) .
s . v . c
P RO - SALVTE
.:\I(arci) S E D A T (i)
SEVE RI A � I
5. LEG(ati) A V G(usti)
T r a d u c e r e : „ S ( - - -- ) V( - - - ) C( - - - ) ? întru sănătatea
lui :\farcus Sedatius Severianus /5/ legatus al împăratului (adică guvernator
al Daciei Superior)".
Rostul literelor S - - - V - - - C - - - nu poate fi stabilit,
chiar dacă se admite că au fost corect copiate de Caryophilus ; este fie
numele dedicantului ( ? ) , fie al zeităţii, dar nu e probabilă întregirea
S (ol) V(ictor) C(onservator) propusă de Bărcăcilă, ori S (ilvano) V - - -
C - - - ( ? ) sugerată de Stein, Reichsb/J, p. 24. Marcus Sedatius Severianus
era guvernatorul Daciei Superior prin anii 150 (mai exact poate 151 - 153) ;
supra, nr. 56.
Funerare
71 . - A l t a r funerar de marmură surie, descoperit în a. 1736 la

Băile Herculane (nu „la Mehadia", cum se admitea de obicei, căci pre
cizarea lui Caryophilus este clară „marmor prope Thermas nuper effos
sum de Iulio Sergia Basso decemviro Drobetae quaestore a latronibus
interfecto") ; a stat cîtăva vreme la Orşova „at the commandant's of
Orsava, brought from a village between :\Iehadia and Orsava" după infor
maţia lui Chishull antiq. Asiaticae ms. (cod. mus. B ritann. add. 5106)
f 4 (citat în CIL, III, p. 1017) ; transportat la Viena Austriei, unde

se păstrează în Hofbibliothek (azi Nationalbibliothek) , văzut de Ackner,
de Mommsen şi de alţii ; fig. 57.
Caryophilus, p. 32 ( după el Muratori) ; Griselini, I, p. 27 1 = Lettere odepor. l, p. 295 ;
Proelichii schedae inter Eckheliana, 5, 22 ; lstrGeogr, II, p. 234, CXXVI ; Dacien
( 1 85 1 ) , p. 1 1 , nr. 1 4 ; lnscllrDac, 38 ; CIL, I I I 1 579 ; lnschrHofbibl, p. 34 - 35, nr.
XXXII ( „ Grabaltar aus der Gegend von Herkulesbad").
-- - ·-�.- �
j� . .:
c : . -1/
! I ,'J ,
f "1'î -
,
.·
,-. I
�
· �1- "
·- . . . · . ·: ..l. . ' .. .
_-
-
Fig. 57 -(Altar funerar din B ăile Herculane (Wie n , Nationalbibliothek).
Variae lectiones : 3 DECEMVI R pro DEC MVN (M + V ligat. ) Car.

ex interpolatione. Ligaturi numeroase : r. 2 V + L, r. 3 M + V, r. 4 V +
·
A + E, r. 5 R + I , N + T + E , r. 6 T + R, N + I + B , r. 7 V
+ L, r. 9 P + I , r. 10 E + T, V + L, V + A, A + , r. 1 1 F este
gravat greşit ca E, T + E. Î n cîteva locuri frunze de iederă (hederae
distinguentes) .
96 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 111/l
]) (is) JJ ( anibus)
L (ucio) Iul ( io) L (ucii) fil (io) Sergia (tribu)
Basso dec ( urioni) mun (icipii)
]) r o b e t ac q u a c s-
�- t o r i. i n t e rf e c t o a
latronib ( us) vix ( it) an ( nis)
XXXX, J u l i (i) l u l i a n u s
ct Bassus patri
piissimo
10. et Iul (ius) Valcrianus
fr a t c r m o r t e m
cius cxsecutus
f ( acicndum) c ( uravcrunt)
T r a d u c e r e : „ Zeilor Mani, lui Lucius Iulius, fiu al lui Lucius,
din tribul Sergia, Bassus, decurion al municipiului Drobeta, /5/ quaestor,
ucis de latroni (haiduci, briganzi) , a trăit ani 40, Iulius Iulianus şi Iulius
Bassus tatălui (lor) foarte cuvios / 10/ şi Iulius Valerianus frate (care)
i-a răzbunat moartea, s-au îngrijit să se facă (acest epitaf, mormîntul) " .
Epitaful este unul din cele mai valoroase documente cu conţinut
social din Dacia romană ; Lucius Iulius Bassus era decurion (consilier)
municipal în Drobeta şi quaestor (cu probleme financiare) în acest impor
tant centru daco-roman, principala poartă de intrare şi ieşire din pro
vincia carpatică (despre Drobeta, cf. D. Tudor, Drobeta, Bucureşti, 1965 ;
Oltenia romană, ed. a III-a, Bucureşti, 1 968 passim ; T.I.R., L 34, p. 56
cu bibliografia sumară şi selectivă ; revista Drobeta, Turnu Severin, I
1 974, II 1976) ; L. Iulius Bassus se afla în deplasare prin zona Mehadia -
Băile Herculane, posibil chiar pentru tratament şi vilegiatură-odihnă la
excelenta staţiune balneară, unde a fost surprins şi suprimat de asasini
din motive mai curînd de j af decît din răzbunare ; moartea lui însă a
fost răzbunată de fratele său Iulius Valerianus, care împreună cu cei
doi fii Iulianus şi Bassus i-au ridicat altarul funerar la Herculane sau
în apropiere. Despre latrones (haiduci, briganzi) în imperiu şi în Dacia,
bibliografia este citată în lllirii ( 1 969) , p. 136.
72. - S t c l ă funerarâ de piatră calcaroasă, fragmentară, înaltă 95,
lată 78 cm, litere înalte între 55 mm în r. 1 -2 şi 45 mm în r. 5 -7 ;
lipsă cam j umătate din partea de sus a registrului cu relieful executat
foarte: rudimentar şi schematic, înfăţişînd două busturi de oameni : (bărbat,
femec) şi între ei probabil un copil ( ? ) , din care a rămas numai pieptul ;
cîmpul inscripţiei este încadrat de un chenar simplu, simetric, bine exe
cutat ; scrierea însă e rudimentară şi contorsionată, litere diforme în rînduri
strîmbe, neîngrijite, încît lectura prezintă unele dificultăţi de întregire ;
piesa a fost descoperită în a. 1889 la săparea pămîntului pentru fundaţia
unei case (a dr. Popoviciu) în centrul staţiunii balneare ; în aceeaşi casă
a fost zidită la intrare lîngă scările de urcare la etaj , unde a fost văzută
la 1890 de F. Cumont ; se află zidită şi acoperită cu un strat de var,
în acelaşi loc (azi hotel „Decebal") ; fig. 58.
AEM, XIV 189 1 , p. 1 1 2 - 1 1 3, nr. 2, F. Cumont, cu lectura : Dis M (anibus)/ Sept

(imius) lbin [u] s( ?) et Septimi/a [F] e [s]tina vixerunt / annis LIIII pos(u)er/unt Sep
(timius) B(assus), A ur(elius) / Vale (n)s patris bene/merentis ; CIL, III 1 2598 (aceeaşi
lectură) .
Controlul nostru direct (8 X 1973) permite lectura :
D (is) I (nferis) M (anibus) S (acrum)

Septi (mius) B i t u s et S e p t i m (ia)
Valentina vixerunt
a n n i s LIIII p o s (u) e r-
5. u n t S e p t i m (i·us) B a s (sus) et A ur (elius)
V a l e (n) s p a t r i s b e n e-
merentis
.: · .. „
- "
�ARlp f, ! ·BII IV S ET/\!\s EPTIMJ1 J .

fNTI NA · V I X E R..V /\/T
vtf% 1 S· U f f l . POS ER ;
A
VALEtlJ IV\ BAS"E·AVR. '

Iv\ { tTER 1 s BE NE :
I
:
/V I s :
Fig. 58 - Stelă funerară din Băile Herculane (pavilionul Decebal, B ăile Herculane) .
T r a d u c e r e : „Zeilor Inferi (de jos) Mani închinare, Septimius

Bitus şi Septimia Valentina au trăit ani .54, puseră /5/ Septimius Bassus
(şi ? ) Aurelius Valens părintelui (părinţilor ? ) vrednici".
Cu tot scrisul primitiv şi dezordonat, epitaful prezintă elemente or>
ginale de interes antroponimic şi filologic-lingvistic : în primul rînd formula
complexă D I M S ce pare a fi o raritate (chiar unicum) în Dacia ; per
sonajul nr. 1 este Septimius Bitus cu nomen gentilicium după împăratul
Septimius Severus ( 1 93-2 1 1 ) şi cognomen tracic Bitus, scris şi Bithus
(mai ales în greceşte este permanent scris cu ocluzivă surdă aspira tă) ,
cel mai frecvent antroponim în bogata şi variata onomastică a traco
geţilor, cunosdndu-se vreo 350 de exemple în texte literare, epigrafe
greceşti şi latine, papyri şi chiar cărămizi ştampilate (alte exemple din
provincia Dacia : A ctaMN, IV 1 967, p. 89 -90 ; VII 1970, p . 1 66 - 1 68
98 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/ l
un Sabin (ius) Bithus militar în Apulum ; soţia sa are bun nume complet
roman : Septimia Valentina ; ambii răposaţi la aceeaşi vîrstă de 54 ani
(morţi poate deodată) . Cei care pun epitaful par a fi doi fraţi : Septimius
Bassus( ? ) şi Aurelius . Valens (în scrierea „ vulgară" Vales ce nu este o
raritate în inscripţii) , cu toate că au nume gentilicii („de familie") diverse.
Remarcabilă e forma populară a verbului panere la perfect „poserunt"
(în loc de posucrnnt) „puseră" ; dativul „patris benemerentis" pare mai
curînd formă coruptă de dativ plural la declinarea a II-a în -i:s, în loc
de -ibus, poate vreun „compromis" pentru formula corectă pentru două
persoane „patri ct matri benemerentibus".
Material tegular
Cărămizi cu ştampilă a patru 1 e g i u n i s-au descoperit la Briile
Herculane, semnalate în bibliografia mai veche :
Lcgio I V Flavia
- c ă r ă m i d ă cu ştampilă : Dacien (185 1 ) , p. 12, nr. 23 ; lnschrDac,
4 1 , 1 ; CIL, III 1 631 = 8070a ; A ctaMN, III 1966, p. 431 , nr. 2 ; IV 1967,
p. 48, nr: 1 4.
.
LEG(io) IIII F(lavia) F(elix) .
Lcgio V 1'Vl accdonica
- c ă r ă m i d ă: Caryophilus, p. 57 ; CIL, III 1 630 k ; TglB, p. 60.
LEG(io) V :NI(acedonica) .
Lcgio V II Claudia
- c ă r ă m i d ă CIL, III 807 1 b.
LEG(io) VII CL(audia) .
- c ă r ă m i d ă, fragment 42 X 26 X 5 cm, ştampilă în cartuş simplu
cu litere în relief. Muz. Băile Herculane.
LE G(io) VII [Cl(audia) ] .
Lcgio XIII Gemina ( ? )
- c ă r ă m i d ă de 22 X 22 X 4 cm, ştampilă liberă cu litere în relief
înalte de 6 cm. Muz. Băile Herculane ; fig. 59.
InscrGrLat, 420.
Fig.59 - Cărămidă cu ştampilă

XIII din B ăile Herculane (Muz.
Băile Herculane) .
(Legio ?) X I I I (Gcmina) ?
Cf. Dierna-Orşova, nr. 5 1 .
73. - C ă r ă m i d ă (sau inscripţie fragmentară ?) dubioasă, copiată
la „Băile Mehadia ( = Herculane) " de Caryophilus şi reprodusă în CIL.
Caryophilus, p. 58 „auxiliares etiam copias in Dacia stativa habuisse compertum est
ex inscriptione in alia laterculo, qui Thermarum pavimentum exornat, in quo sic ha-
betur VEXILLATIO DACIARVM", p. 96 „sic etiam in uno ex laterculis, quibus struc

tum Thermarum pavimentum, inscriptum legitur DACIARVM VEXILLATIO" (după
el Muratori) ; lstrGeogr, II, p. 238, CXLIV ; CIL, III 1 633, 19=8074,30 („Meha
<liae in pavimento thermarum").
VEXILLATIO · DACIARVM
Mommsen observa „tu cave". Să fie un fragment dintr-un text epi
grafie mai amplu, cum ar fi de ex. epitaful din Apulum CIL, III 1 193
„C. Iul. C. fil. Thevest. Corinthiano praef. coh. VII Gali. tribun. coh.
I Britt. item vexil(lat.) Dacor. Parthic. (etc.) " ( ? ) , din care Caryophilus
ar fi copiat numai cele două cuvinte „VEXIL DACOR", cum observa·
Katancsich „est in epigrapha, quam postea dabimus, VEXIL DACOR. ·
unde Caryophili, Vexillatio Daciarum, promanarit" .

73a. - Piesă epigrafică c u textul GENIO DACIARV:\I l a „Băile Meha
dia" este citată de unii autori din sec. al XIX-lea : Katancsich, IstrGeogr,
II, p. 237, CXLII, care l-a copiat textual din colecţia lui :\Iuratori, nr.
LXXVI, 1 1 GENIO DACIARVM, Vindobonae", plasînd-o „:Mehadiae" ;
„
după el reproduce Neigebaur, Dacien ( 185 1 ) , p. 12, nr. 20 „ GENIO

DACIARVM, Ebendaselbst CXLIII, nach Muratori" şi în InschrDac, 37
„Bad Mehadia. Neig. 12,20 nach Katancsich CXLII nach Muratori" ;
lipseşte în CIL, III. Nu este probabil să fi existat un asemenea text
epigrafie la „ Băile Mehadia (Herculane) " , totul fiind produsul unei con
fuzii : cuvintele GENIO DACIARVM au fost copiate de Muratori la
Viena prin anii 1730 din epigrafa dacică existentă acolo din a. 1 723, CIL,
III 993 „Caelesti Augustae et Aesculapio Augusto et Genio Carthaginis
et Genio Daciarum (etc.)'', pe care Katancsich le-a pus „la :Mehadia" .
74. - C ă r ă m i d ă cu ştampilă ( ? ) sau grafit, cu dimensiuni mari,
descoperită împreună cu alte cărămizi romane pe malul rîului Cerna în
staţiunea Herculane.
Griselini, II, p. 1 08 „so fin<let man in einer Gegend nah am Ufer des Czernaflusses
gebrauchte Ziegelsteine von ausserordentlicher GrOsse umher zerstreut, unter denen
ich einige bernerkte, die mit dem alten romischen Geschlechtsnamen FIGVLINVS
bezeichnet waren" .
*
O informaţie epigrafică din zona Băilor Herculane este cea dată cu

opt decenii în urmă de F. Cumont, TextMonMithr, II, p. 42 1 , nr. 203 :
„ a quelques heures d'Herkulesbad, dans Ies hautes montagnes qui separent
la vallee de la Csema de Roumanie, se trouve une grotte · nommee par le
peuple antre de Trajan, et qui est un but d'excursion pour Ies touristes.
Suivant ce que m'a racconte un des guides a trente pas environ de
1' entree de cette grotte, le rocher porte dans un encadrement rectangulaire
une i n s c r i p t i o n et des sculptures. Ces restes antiques echapperaient
generalement a l'attention des visiteurs parce qu'ils sont caches au milieu
des broussailles. Je raporte ici ce recit, esperant qu'il tombera sous Ies
yeux de quelque voyageur desireux d'en controler l'exactitude. Si cette
inscription existe vraiment, elle indiquera peut-etre que la grotte a ete
consacre au culte mithriaque". Informaţia savantului belgian a fost repro
dusă (fără vreo precizare) în A rchErt, XV 1895, p. 375 şi apoi de Milleker,
DelmR, II, p. 35. Nu ştim să fi fost verificată de vreun epigrafist-arheolog.
1 00 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE IlI/1
XIII. �lelmdia
(PRAETORIVM ? , j ud. Caraş- Severin) V F
Castru roman de trupă auxiliară şi aşezare civilă, cu baie şi cimitir
identificate la distanţă de 3 km spre nord de localitate, pe un teren plan
între drumul naţional şi rîul Belareca, pe ambele maluri ale văii Bolvaş
niţa. Cele dintîi descoperiri de materiale romane la Mehadia, constînd mai
ales din inscripţii, se menţionează ca fiind făcute în ruinele cetăţii medie
val e ce se ridică pe o stîncă la marginea satului, în ruinele din capătul
de n<)rd (numite „ Biserica ungurească" ori „ Biserica spartă" ) , sau chiar
în sat ; inscripţiile respective au fost duse acolo mai tîrziu şi folosite
ca material de construcţie, fie din castrul roman, fie din Băile Herculane.
Alte ruine sau materiale arheologice romane au fost semnalate în diferite
puncte din vatra sau hotarul localităţii. Cea mai veche menţionare a
vestigiilor romane de lingă Mehadia pare să fie la A.F. Marsigli la înce
putul veacului al XVIII-lea. La începutul sec. al XIX-lea, protopopul
:\1ehadiei Nicolae Stoica de Haţeg a consemnat descoperirea mai multor
materiale arheologice romane, între care două inscripţii, în ruinele castru
lui şi ale „ Bisericii sparte" la capătul de nord al localităţii. Î n a. 1909 -
1910, generalul N. Cena din Mehadia a făcut cercetări la castru desco
perind antichităţi romane, între care cea mai de seamă este inscripţia
imperială, devenită celebră, dedicată împărătesei Iulia :Mamaea (supra,
p. 25) . Săpături sistematice de amploare mai mare au fost făcute în
anii 1942 - 1943 şi 1946- 1948 (supra, p. 27) .
Castrul auxiliar la nord de sat, locul numit „ Zidină" (evident după
ruinele şi zidăria de piatră) , în dreptul indicatorului km 29,2 de pe şoseaua
naţională Orşova - Caransebeş ; conturul lui se distinge pe teren prin
valul de pămînt înalt pînă la 3 m. Locul porţilor pe toate patru laturile
se recunoaşte printr-o întrerupere a valului. Interiorul lui (astăzi cultivat)
e mai ridicat decît nivelul terenului din j ur. Dimensiunile, de la zid la
zid : 1 42,60 X 1 16 m. Zidul de incintă era gros de 1 ,30 m avînd în faţă
un singur şanţ ; spre interior se sprijinea pe un val de pămînt ; spre nord
era porta praetoria ; porţile eral} apărate de bastioane trapezoidale, refăcute
probabil într-o epocă tîrzie. In interior au fost degajate construcţii de
piatră, între ele praetorium. Unitatea auxiliară de garnizoană a fost cohors
III Delmatarum miliaria equitata civium Romanorum pia fidelis, atestată
în inscripţii şi material tegular, dar nu în vreo diplomă militară a Daciei
cunoscută pînă azi. Din săpături pare să rezulte că şi în epoca con
stantiniană, cînd s-ar putea să fi fost aduse unele modificări constructive
în praetorium, castrul era ocupat şi utilizat de forţe romane.
Aşezarea civilă (canabae) se întindea în j urul castrului; spre sud ruinele
ei apar vizibile la 1 km între şoseaua naţională şi Belareca, unde la
100 m depărtare de poarta sudică a castrului se află ruinele unei băi
militare, clădită din piatră, apoi refăcută din temelii pe alt plan. Spre
vest de castru, s-au făcut frecvent descoperiri de materiale romane, mai
ales monede. Ruinele castrului, ale băii militare ( Tibiscus, IV, 1 975,
p. 107 - 124) şi ale aşezării civile au avut mult de suferit din cauza inun
daţiilor repetate în evul mediu ca şi în epoca modernă, mai ales de apa
Belareca.
REPERTORIU L MATERIAL U L U I EPIGRAFIC 101
Inscripţiile şi fragmente apar în număr destul d e mare, arătînd şi

ele importanţa castrului, a focalităţii civile ; puţine din piesele lapidare
(litice) grupate de bibliografie ar putea să provină din staţiunea balneară
Herculane ; s-au mai găsit în ruine şi în teritoriu cărămizi ştampilate ale
unor legiuni : IV Flavia, VII Claudia, XIII Gemina şi cohortei VIII
Raetorum. (Materialul epigrafie din Mehadia se păstrează în muzeele din
Băile Herculane, Timişoara şi Cluj-Napoca.) Un fragment din DiplD XVI
s-a descoperit în săpăturile castrului la 1 942.
TabPeut. Praetorio, Geogr. Rav. IV 14 (Pretorich) .
DelmR, II, p. 45 - 47 ; A nzeiger A kad. Wie n, 1 9 1 1 , nr. XIII ; C . I . Buracu, Muzeul
.
general N. Gena ( 1 924 ) , p. 7 - 1 6 ; A n B , I I I 1 930, p. 1 8 - 1 9 ; Studii II/ I , 1 949, p. 1 3 9 -
1 4 1 ( M . Macrea) ; RE, XXII, 1 635 ( B . Saria) ; T.I.R„ L 3 4 , p. 93 ; Or TrgSate, p . 30 -
33 ; Banatica, I I 1 973, p. 1 03 - 1 1 5 (I. I . Russu) ; SCIVA, 26, 1975, p. 1 47 - 1 5 1
(monede din castru, descrise de N . Gudea) .
Onorare
75. - A l t a r onorific imperial, de piatră calcaroasă, fragment (lipsă
marginea dreaptă şi de jos ; fracturat orizontal sub rîndul 1 de text),
înalt 80, lat 57 cm, litere înalte de 60 · mm în r. 1 , de 55 în r. 2 - 6 ;
capitelul ornamentat cu un timpan avînd o frunză mare de fe rigă, la
Fig. 60 - Altar onorific clin Mehaclia (Muz. Timişoara) .
colţuri spirală ; scriere ordonată, corectă ; ligaturi numeroase : r. 1 M

+ P, r. 2 T + R, r. 3 N + E, A + E, r. 4 N + E, r. 6 A + V ; descope
rit în ruinele castrului Mehadia, la a. 1837, cînd a fost transportat la
Caransebeş, iar de aici (prin a. 1880) la Muz. Timişoara, unde se păstrează ;
fig. 60.
SBAkWien, XL 1862, p. 353 şi 345 (desen, J. Arneth) ; InschrDac, 885 ; CIL, I I I
1 576 ş i p . 1 4 1 9 ; AEM, VI 1 882, p. 1 23, nr. 7 5 ( C . Torma) ; LapidMBan, 1 .
1 02 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 111/1
Marginea dreaptă era fracturată la data descoperirii, dar s-a pierdut

poate în cursul transportului ; textul complet al primelor şapte rînduri
a fost însă descoperit de Th. Mommsen într-un mulaj în muzeu la Viena,
fiind cunoscut şi lui Arneth (p. 345) ; după CIL :
I m p (eratori) caes (ari) d i v i
H a d r (iani) f i l (io) d i v (i) T r a
i a (ni) n e p (oti) d i v i N e r v a e
p r o n e p ( oti) T ( ito) A e l i o
5. H a d r (iano) A n t o n i n (o)
a u g ( usto) P i o p o n t (ifici)
m a x (imo) t r i b (uniciae) p o t (estatis) .
XXIII c o (n) s (uli) IIII . . .
T r a d u c e r e : „împăratul caesar fiul răposatului (celui trecut între

zei) Hadrianus, nepot al răposatului Traianus, pronepot al răposatului
Nerva, lui Titus Aelius /5/ Hadrianus Antoninus augustul, Pius, preot
suprem, cu puterea tribuniciană a 23-a oară, consul a 4-a oară . . . . "
Este o dedicaţie din a. 160, făcută împăratului Titus Aelius Antoninus

( 138 - 1 6 1 ) , foarte probabil (fiind descoperită chiar în ruinele castrului)
de către unitatea militară staţionată aici (cohors III Delmatarum) , sau
de comandantul ei, al cărui nume se afla în r. 9 al textului mutilat şi
lipsă.
76. - A l t a r onorific de piatră, descoperit în ruinele castrului Meha
dia, cu ocazia săpăturilor executate la 1910 de generalul N. Cena (Meha
dia), în posesia căruia piesa epigrafică s-a aflat mai multă vreme (supra,
p. 25) . După desenul făcut şi publicat de acesta, altarul avea o scriere corec
tă, ordonată, profilatură simplă obişnuită, iar în timpan un ornament
vegetal avînd în centru o rozetă ; fig. 6 1 . ; urme de „damnatio memoriae" .
A nzeiger d. A kad. Wiss., philos.-histor. Klasse, Wien, 1 9 1 1 , nr. XIII (cu desen, N.
Cena) ; A nnEp, 1 912,5 ; MKErt, I V 1910, p. 1 57 (Mihalik J. menţionează două inscripţii,
una funerară, alta comemorativă, între obiectele din colecţia N. Cena : ,,Cena Mikl6s
nyug. aitabornagy, mehadiai lakos, a tulajdonaban levo szep rcimai sirkovet, egy folira
tos emlektablâj ât s egy rcimai szobrocskâjăt m âris odaajândekozta a letesiiles allatt
alici muzeumnak", la B ăile Herculane) ; C. I. Buracu, Muzeul gen. Crna ( 1 924), p. 1 5.
Ligaturi : r. 4, 7, 8, 1 0, 1 2 .
Iuliae M amaeae A ug (ustae)
m a t r i sanctissimi
imp (eratoris) caes (aris) Severi Ale
xandri aug (usti) ct cas-
5. t r o r u m senatusque
coh (ars) III Delmatarum
A lexandriana (miliaria) eq (uitata)
c (ivium) R (omanorum) p (ia) j(idelis)
num (ini) maiesta-
tique eius ex quaes-
10. tura sua dedicante
Iasdio Domitiano
leg (ato) aug (usti) pr (o) pr (actorc) co ( n) s (ulari)
Daciar(um) trium
T r a d u c e r e : „Iuliei Mamea augusta mamă a preaslăvitului împărat
l:aesar Severus Alexander augustul şi a cas /5/ trelor şi a senatului, cohorta
REPERTORIUL ·MATER'IAL U L U J EPIGRAFIC 1 03
III a Delmatilor Alexandriana de 1000 ostaşi, equitata (cu 256 călă

raşi), de cetăţeni romani, pioasă şi devotată puterii şi maiestăţii sale,
din quaestura (casa· de economii) / 10/ proprie (a făcut acest monument)
dedicaţia fiind îndeplinită de către Iasdius Domitianus legatus (guverna
tor) al împăratului, propraetor, consular al celor trei Dacia" .
Fig. 6 1 - Altar onorific din M:ehadia

(după A nzeiger d.A l1ad. , Wien, 1 91 1 ,
p. 1 57) .
Este un monument onorific (posibil bază a unei statui) pus împără

tesei Iulia Mamea augusta (P. I . R „ IV 1966, p. 306, nr. 649) , mama
împăratului Marcus Aurelius Severus Alexander (222-235) , în semn de
loialitate şi devotament faţă de dinastia imperială, de către unitatea auxi
liară staţionată în castrul Mehadia, din mijloacele financiare ale „băncii"
(quaestura) unităţii ; inaugurarea şi „tîrnosirea" monumentului epigrafie
(şi eventual gliptic) imperial au fost făcute sub înaltul patronaj al celui
mai important magistrat al provinciei, guvernatorul celor trei Dacia,
Iasdius Domitianus ( ReichsbD, p. 69-70 ; P . I . R „ IV, p. 107, nr. 12 ;
LatercPraes, 2 1 Dacia, p. 1 6) , care a fost prezent (dedicante) la ceremonie
în comandamentul din castru al cohortei III Delmatarum. Inscripţii ase
mănătoare s-au pus desigur în mai multe garnizoane ale Daciei, din care
se cunosc numai două, în termeni i dentici, avînd la fel martelate elemente
din · nomenclatura imperială : la Ilişua (j ud. Bistriţa-Năsăud), CIL, III
798 ( = ILS, 2494 ; Muz. Bistriţa) , pusă de ala Tungrorum Frontoniana ;
la Cumidava ( Rîşnov, j ud. Braşov) , AISC, IV, p. 236 ( = AIIA, XVII
1 974, p. 46- 58 ; Muz. Braşov) pusă de cohors Vind(elicorum) . . . Cumi
davensis ; după asasinarea împăratului Severus Alexander de către oamenii
lui Maximinus Thrax, numele imperiale amintind de dinastia romano
syriană a precedesorului au fost şterse de pe monumente (damnatio memo
riae ; cf. A IIA, XVII, p. 48) .
77. L e s p e d e onorifică de calcar cochilie, fragmentară (în situa

-
ţia actuală) , cu dimensiunile 1 35 X 59 X 22 cm, litere înalte de 5 cm ;

partea păstrată este frîntă în trei bucăţi (cu goluri între ele, reconstituită
în muzeu) ; după transcrierea (facsimil) din CIL (copia lui Torma) , textul
epigrafie avea numeroase ligaturi : r. 2 A + L, r. 3 N + T, r. 5 A + T
+ A, R + V, r. 6 A + L (bis) , r. 9 V + E ; greşeli de limbă şi de scriere,
ca Galienae" (sau LL, A + L) , „eqq" pentru equitata etc. ; descoperită
„
la a. 1837 în ruinele castrului Mehadia, de unde a fost dusă la Caransebeş

(în casa comandantului de regiment) , iar pe la a. 1890 în Muz . Timişoara
unde se păstrează reconstituită ; fig. 62.
SBAkWien, XL 1 862, p. 352 (]. Arneth) ; InschrDac, 47 ; CIL. III 1 577 (descripsi ad
ectypon musei Vindobonensis) şi p . 1 0 1 7 ; AEM. VI 1 882, p. 1 24, nr. 76 (C. Torma) ;
CIL, I I I 801 0 (nune Temesvari in museo ; contuli) ; LapidMBan, 3.
Variae lectiones : 1 MP ego. - T . pro P. ego errore. - 4 III ego et

Ackner, II Arneth. 6 VALERIAN (A + L ligat.) ego, VALerianE
-
(A + L ligat. ) Arn. 7 NA llEQQ · C · R · P · F ego, NA llO/C · R · P · F, supp

-
lens NA - PRAETOR · C · R · P · F (A+ E + T ligat. ) , Arneth (CIL, III 1 577) .
Fig. 62 - Lespede onorară din Meltadia (Muz. Timişoara) .
Imp (eratori) caes (ari) P ( ublio) Liei ( nio) ·
pont ( ifici) max (imo) tr (ibuniciae) po [t (estatis) J

Gallieno P (io) F (elici) A ug ( usto)
c o n s (uli) III p r o c o n s (uli)
REPERTORIUL MATERIALULUI EPIGRAFIC 1 05
5. c o h (ors) III D e l m a t a r u m
V a l e r i a n (a) G a l l i e -
nae (miliaria) eqq (uitata) c (ivium) R (omanorum) p (ia) f (idclis )
devota numini
m a i e s t a t i q u e e o r(um)
T r a d u c e r e : „ Î mpăratului caesar Publius Licinius Gallienus cuvio
sul fericitul (-norocos) august, preot suprem, cu puterea tribuniciană, con
sul a treia oară, proconsul, /5/ cohorta III de Delmatae Valeriana, Gallie
niana miliaria (cu 1 OOO ostaşi) , equitata (avînd şi efective de călăraşi,
256 din 1 OOO) , de cetăţeni romani, pioasă şi credincioasă, devotată puterii
divine şi maiestăţii lor (a celor doi împăraţi) ".
Dedicaţia este în cinstea împăratului Publius Licinius Gallienus, înăl
ţată de către cohorta III Delmatarum (din castrul Mehadia) , unitate ce
poartă între „epitetele" oficiale numele celor doi împăraţi Valerianus şi
Gallienus, iar formula de încheiere la plural se referă evident la cei doi
suverani deopotrivă ; datează dintre anii 257 şi 260. Remarcabilă este for
ma de „scriere corectă" a cuvîntului consul care în mod obişnuit apare
COS, dar aici de două ori cu n în r. 4 CONS şi PROCON"S, care e o
raritate ; din Dacia se poate aminti exemplul mai vechi cu vreun veac
cons (ulibus) în TabCerD XIII (I. D . R., I, p. 238) .
78. - A l t a r votiv de piatră, găsit în săpătura din toamna a. 1 943

la castru, înapoia turnului de sud-est, căzut din zidul turnului ; a dispărut
fără a fi apucat a fi studiat, iar din text a fost reţinut numai primul
cuvînt, numele divinităţii romane.
Banatica, II 1973, p. 1 04 (I. I. Russu, după jurnalul de săpătură al colectivului la cas
trul l\Iehadia) ; A nnl'::p , 1 973, 460.
DEANAE ...
Numele zeiţei romane scris cu e în loc de i pare a nu fi simplă

grafie aberantă, ci poate foarte uşor să reprezinte o variantă populară
(vulgară) de pronunţare în Dacia, prin ap ropiere de apelativul lat. dea
(fem. al lui deus) ; cazurile de atare fonetism provincial apar destul de
numeroase în zonele danubiene (CIL, III, I.? · 257 1 şi 2676) ca şi în Dacia
carpatică (Apulum, V 1965, p. 592 = A nnEp, 1 965, 42 la Alburnus }!aior
- Roşia Montana ; Banatica, II 1973, p. 104 la Micia - Veţel Hunedoara) ;
despre cultul Dianei în Dacia romană, cf. nr. 10 (din Pojejena) .
79. - A l t a r votiv de piatră calcaroasă, avînd capitelul parţial mutilat,
87 X 36 X 26 cm, litere înalte între 6 cm în r. 1 şi 4 cm în r. 7 ; des
coperit (adică semnalat mai întîi) în satul Petnic la nord-vest de Mehadia :
„aicea din sus de l\iehadia noastră, cale de doo ceasuri, la satul Petnic,
acuma, an. 1808, doo pietri mari cioplite, icoane, statue lucrate, la cîmp
în peasăc bine conservate aflîndu-să, acolo parohul mie spunîndu-mi şi
văzîndu-le eu, comandierender-gheneralului Petru baron Duca am înştiinţat
şi amîndoi la Petnic ne-am dus, unde văzîndu-le j os, leterile cetirăm aşa :
om, ante seius Caius, pro salute sua et suorum, VI. leg. p. ' ' , Nicolae Stoica
1.06 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE IIT/1
de Haţeg, Cronica Banatului, ed. Dam. Mioc, Bucureşti, 1969, p . 77,

cu lectura defectuoasă a textului latin în r. 1 , 2, 7, dar cu informaţia
importantă că piesa epigrafică a fost descoperită în a. 1808 la Petnic,
unde nu pare să fie de origine locală, ci adusă în epoca feudală mai
curînd din Mehadia decît din Băile Herculane, unde a fost transportată
peste cîţiva ani, văzută şi copiată de trecători, arheologi-anticari în p rima
şi în a doua j umătate a veacului al XIX-lea : „Mehadia ( = Herculane)
an der Escarpewand au/ dem Weg zum Herculesbad", considerată deci ca ·
aparţinînd la aceste localităţi. Muz. Băile Herculane ; fig. 63.

Cronica Bana/1,/ui, loc. cit. ; fişele muzeului Viena („schedae musei Vindob."), după care
este publicat în Wiener ] ahrbucher A . B. 55, 1 83 1 , p. 34, şi de Schwarzott la 1831 ;
Ma.glstDac, II, p. 1 23 (text copiat de Laurian după piatră în Herculane) ; Dacien
( 1 85 1 ) , p. 1 2 ; copiată şi de T. �ipariu (manuscris) ; SBAkWien, XL 1 862, p. 346- 347
(desen, J. Arneth, care o pune la Caransebeş) ; InschrDac, 19 (văzută de Ackner) ;
ArchKozl, VI 1 866, p. •1 73 ( F. R6mer citea în r. -2 ANTESI, 4 SALVTE T + E ligatură,
6 V · S · L · M) ; CIL, I I I 1 574 (cu lectura corectă în r. 1 - 3 şi 5, dar greşită în r. 4
ultima literă sim pl u T în loc de T + E ligat„ r. 6 O R VM V în loc de simplul ORVM,
r. 7 S · L · M în loc de V · L P cum e în realitate ; variae lectiones, inutil a fi reproduse
aici, existînd piesa în original) ; p. I O 1 7 (lectura lui R6mer) ; Delm R, II, p. 33.
·
F"ig. 63 - Altar votiv din Mehadia (Muz. Băile Herculane) .
I (ovi) O (ptimo) M (aximo)

A ntesti-
us Gaius
pro salute
5. swa et su-
orum
v (otitm) l (ibens) p (osuit)
REPERTORI U L M A TERIAL U L U I EPIGRAF IC 101
T r a d u .c e r e : „lui Iupiter cel prea bun şi mare, Antestius Gaius

pentru sănătatea /5/ sa şi alor săi j uruinţa (făcută zeului) cu bucurie
,
a împlinit-o". -
· Nefiind sigur locul iniţial unde a fost ridicat altarul votiv în antichita
te, apartenenţa teritorială sau calitatea civilă a dedicanfului nu pot fi
stabilite ; numele lui roman prezintă însă o anomalie (ce nu este din
cele · mai rare în inscripţii) prin utilizarea unui praenomen Gaius în·
funcţia de cognomen, rezultînd poate din faptul că acest cetăţean roman

cu gentilici ul A ntestius se numise anterior simpltţ „ Gaius", element pe care
l-a păstrat drept cognomen în sistemul roman de „tria nomina":
80. - A l t a r votiv de piatră, fragment de 70 X 27 X 16 cm ; se
afla în a. 1866 la lVIehadia, în faţa casei nr. 70, la burlan ; din text a
putut să citească F. R6mer numai trei litere în r. 1 , restul fiind total
corodat.
A rchKozl, VI 1 866, p. 1 73 (R6mer F. „a 70-dik szamu haz elott egy r6mai ara fekszik
zark6iil a csatornaban. Magas. 251/2, szel. 1 01/2, vastagsaga 7". A I<;ezd6 I. O. M.-on
. .
lcivi.il a tobb : iras ismerhetlensegig le van csiszolva").
81 . - A l t a r votiv ( ?) sau onorar, de piatră calcaroasă, fragmentar,

foarte mutilat şi corodat (roca fiind foarte friabilă) , văzut şi de noi cu
ocazia unei mici periegheze arheologice-epigrafice în zona lVIehadia (a. 1942) ,
la gospodarul I . Molan în satul Valea Bolvaşniţa (la nord-est de lVIehadia) ;
descoperitorul-proprietar al piesei epigrafice a dat informaţia că fragmentul
a fost scos din ruinele , ,cetăţii romane" cu precizarea „în partea unde
se afla baia militară" ; fig. 64. -
Fig. 64 - Altar votiv( ?) din Mehadia (Banatica, II. p. 1 06, nr. 2).
Banatica, II 1 973, p". 1 06, nr. 2 {I.I. Russu, cu desen clupă o fotografie) ; A nnEp
1 973, 461 .
Din ul timele trei rînduri ale epigrafei fragmentare se pot distinge cîteva
litere, sigure fiind însă numai în rîn'dul penultim SEG, eventual din an
troponi m SEC [und- ] , iar în rîndul ultim [Co ]H III DEL [m- ] , adică
108 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE IIT/ l
numele unităţii militare probabil în cazul genetiv coh (ortis) III Del [m (ata
rum ) J, fiind o dedicaţie fie a unităţii (comandamentul, praefectus în numele
regimentului-batalion) , fie a vreunui militar din cadrele ei ; dacă s-a aflat
în ruinele băilor romane, piesa era desigur utilizată ca material de construc
ţie, în loc secundar.
Din lotul inscripţiilor onorare sau votive, provenind din simple desco
periri fortuite ori din săpăturile generalului Cena la ruinele castrului
Mehadia, fac parte nişte fragmente citate astfel :
82. - „No. XI. „Antoninia" pare a fi inscripţia de pe piedestalul
unei statui", C. I. Buracu, Muzeul gen. N. Cena ( 1 924) , p. 1 6 ; în orice
context epigrafie, „Antoninia" (dacă este bine copiat), reprezintă epitetul
imperial Antoninian a purtat de unităţile militare prin anii 212-222, după
împăratul Marcus Aurelius Antoninus-Caracalla sau după Elagabalus ;
poate să fie epitetul cohortei III Delmatarum pe un monument închinat
unuia din aceşti împăraţi sau vreunui membru al dinastiei lor.
83. „ No. XII. o piatră cu inscripţia ciuntită. Se pot observa, în
colţul stîng de sus lit. V iar în colţul drept IU, din jos „El" . . . „ Silvan"
-
. . . ", Buracu, ibid. ; ar putea fi o dedicaţie zeului Silvanus ; nimic sigur

(faţă de totala incompetenţă şi superficialitate a informatorului) , înafară
de faptul că erau două inscripţii romane antice.
Funerare
31. - A l t a r funerar de piatră calcaroasă, 150 X 62 X 42 cm, litere
înalte de 7 cm ; capitelul ornamentat are pe fronton în centru o rozetă,
la colţuri acroteră şi palmetă ce se repetă pe feţele laterale ; profilatură
simplă, sobră, corectă înspre cîmpul inscripţiei şi la bază ; literele simetrice,
corecte, chiar elegante, dar unele semne de dimensiuni mai mici (O în două
şi I în patru rînduri), ligatură M + I în r. 5 ; „punctuaţia" în formă de
mic triunghi dintre cuvinte nu lipseşte decît în două locuri, după CORNE
LIVS şi după cifra LXXX ; descoperit în a. 1942 la săpăturile din castrul
Mehadia. �Iuz. Timişoara ; fig. 65.
Banatica, II 1 973, p. 1 06 - 1 08, fig. 3 (foto, desen, I. I. Russu) ; LapidMBan. 25 ;
AnnEp, 1 973, 462 ; Noi tracii. Buletin circular tracologic (Veneţia-�lilano), II 1 975,
nr. 1 6, p. I .
D (is) 1Vl (anibus)
A e l (ius) C o r n e l i
u s v e t (eranus) v i x (it)
a n n (os) L X X X
5. A elia P rimiti-
v a c o n i ug i
b (ene) m (erenti) p (osuit)
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Aelius Cornelius veteran a trăit ani
80 /5/ Aelia Primitiva soţului (său) vrednic a pus (epitaful) " .
Î n acest text funerar, „titularul" s e numeşte după sistemul clasic
roman cu cele „tria nomina" ale cetăţeanului (civis Romanus ; fără să
i se menţioneze însă praenomen, ca Publius, Titus etc. ; pe care sigur îl
avea ori îl avusese) A elius Cornelius, format din elemente discordante ca
REPERTORIUL MATERIA L U L U I EPIGRAFIC 1 09
origine (etimologie) şi funcţie onomastică : două gentilicia din care al

doilea Cornelius era adoptat în loc de cognomen. Era un bătrîn veteran
din cohorta III Delmatarum staţionată în castrul Mehadia. Soţia octo
genarului ostaş-veteran A elia (cu numele şi cetăţenia primite după soţ)
îi face înmormîntarea în cimitirul localităţii civile (canabae) dependente
de castru ; ea poartă un cognomen bizar Primitiva ce pare să fi avut
mai curînd valoarea cam ca Primigenia sau alt epitet-adjectiv onorabil
şi acceptabil în societatea romană provincială. Altarul funerar-epitaf al
Fig. 65 Altar funerar din Mehadia (Muz. Timişoara)
lui Aelius Cornelius a ajuns în interiorul castrului şi apoi în ruinele lui

prin faptul că (la fel ca multe alte inscripţii litice, mai ales funerare)
a fost cărat şi utilizat ca simplu material de umplutură la construcţia
sau repararea zidurilor sparte de atacurile barbare sau dărîmate de vechi
me şi uzură, mai cu seamă în sec. al III-lea, la cîteva decenii după moartea
lui Aelius Cornelius.
85. - A l t a r funerar de piatră calcaroasă, fragmentar şi fracturat
în două bucăţi în sens orizontal (lipsă colţul drept superior din capitel
şi bază pe toată lăţimea) ; dimensiuni actuale 103 X 50 X 32 cm, litere
înalte în r. 1 de 45 mm, r. 2 - 10 de 40 mm ; faţa principală a capitelu
lui cu bună profilatură este ornamentată cu motive vegetale ; în sec.
al XIX-lea se afla zidit în peretele şcolii rom âneşti la Mehadia. Partea
stîngă a cîmpului inscripţiei este corodată pe toată înălţimea, lipsind
cîte 2-3 litere ; scrierea este corectă, ligaturi r. 2 A + V, r. 3 N + D, r.
4 T + R, r. 7 R + E, N + T, r. 9 A + V, r. 10 E + T, A + V. Starea
actuală de conservare a feţei scrise fiind submediocră, dăm textul în gene-
110 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE I l l/1
ral după lectura lui Cumont de acum 86 de ani (cînd piesa era mai puţin
degradată). Muz. Băile Herculane ; fig. 66.
InschrDac, 42 ; A rchKozl, VI 1 866, p. 1 73 ; CIL, I I I 1 578 (după Ackner) , p. 1 0 1 7
(după R6mer manuscris şi A rchKozl, 1 866) ; AEM, VI 1 882, p . 1 25, nr. 7 9 ( C . Torma) ;
X I V 1 89 1 , p. 1 1 2 (F. Cumont) ; CIL,' I I I 801 3
= 1 2596 ; C . I . Buracu, Muzeul gen. N.
Cena ( 1 924), p. 1 5 .
Fig. 66 - Altar funerar din Mehadia (Muz. Băile Herculane) .
D ( is) M ( anibus)
A ur (elius) Peditian us
n o n d u rn p l e n o s
[ann ]os tres _vix (it) an (m's)
:::> . d u o b u s m e (n) s i b u s VI
d i e b u s XI I I I qui et a
inocentia parent-
[u] m s u o r u m s u a
[ma ] n u cecidit A ur (elius)
10. [P]e d i t u s et A u r e l 1' a
[D ] o n a t a f i l i o
inocenti
REPERTORIUL MATERIALULUI EPIGR.t-1FIC 111
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Aurelius Peditianus, înainte de a fi

împlinit trei ani ( ?) a trăit ani /5/ doi, luni şase, zile 1 4 care . . . ( ? )
din neştiinţa ( ?) părinţilor a căzut (pierit) prin propria sa mînă( ? ) , Aure
lius / 1 0/ Peditus şi Aurelia Donata fiului nevinovat . . . . "
Starea fragmentară şi echivocul unor termeni, ca r. 6 „quieta" ori

„qui et a - " în text nu permit o lectură şi interpretare integrală a epita
fului ; pare a fi vorba de moartea prin neun accident sau imprudenţă
(cauzată eventual de neglijenţa părinţilor) a unui copil Aurelius Peditianus
(cognomen derivat popular după cognomenul tatălui Pedîtus) . Numele
gentiliciu A urelius indică datarea mai curînd în sec. al III-iea decît
sec. al II-lea.
86. - E p î t a f de piatră calcaroasă, fragment lung 80, lat 18, gros
20 cm, litere înalte de 7 cm, existent la sfîrşitul sec. al XIX-lea în Meha
dia la casa nr. 1 1 4, ca treaptă la intrare, unde a fost \' ăzut de F. Cumont.
AEM, XIX 1895, p. 1 1 2 (F. Cumont „dient als Treppe im Ilause ::-<r. 1 1 4 ; schi\ne
Bucbstaben ungefălrr 7 cm hoch") ; CIL, llI 1 2599.
D �I D (is) .'\tf (anibus (

A EI P/IIIIPI
· A el (i-) P [h]ilipi [ . . ]
Numele gentiliciu A clius (sau A elia) poate fi considerat ca aproape
sigur ; al doilea nume ar putea fi grecescul Philippid- ( ? ) .
87. - L c s p e d c funerară de conglomerat calcaros, fragmentară (ruptă
şi lipsă marginea de sus şi de dreapta jos), dimensiunile actuale 90 X 65
X 18 cm, litere înalte 40 şi 35 mm ; cîmpul inscripţiei, avînd o uşoară
liniatură (pentru incizarea aliniată a textului funerar), este încadrat de
un chenar bine profilat ; textul poate fi întregit înafară de sfîrşitul r. 2 :
cognomen şi gradul militarului decedat, Aurelius Surus ( ? ) ; ligaturi în
r. 4 A + V, N + T ; defect de scriere în r. 6 F în loc de E (FT în loc
de ET), iar heres scris ERES ; descoperiţă în săpătura arheologică la castru
(a. 1 947), înapoia bastionului sud-vestic, 3 m depărtare de zid, la adîn
cime de 30 cm în pămînt, fiind aşezată cu cîmpul incripţiei în j os, utilizată
ca pavaj ori căzută din zid ( ? ) . Muz. Cluj -Napoca ; fig. 67.
Ran atica, II 1 973, p. 1 08 - 1 1 0, fig. 4 (foto, desen, I. I. Russu) ; A nn f:p, 1 973, 463.
D (is) [M (anibus) ]
A ur (clius) Sur [us ? mil (es) ? ]
coh (ortis) III Del (matarum) v i [xii �
an (nos) X X X X , A ur (clius)
;,. P r o c u l i n u s
sig (nifer) et (h) eres ct Qui -
n t i n a c o (n) i u x ct
Surillco et Quin
tinus ct Sura pii
10. patri
b (cne) m ( erenti) p (osucrunt)
'
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Aurelius Surus [ostaş ] în cohorta III
de delmaţi a trăit ani 40, .Aurelius /5/ Proculinus stegar şi erede, (precum)
şi Quintina soţie şi Surilleo şi Quintinus şi Sura cu pietate (filială) / 10/
tatălui (lor) vrednic pus-au (epitaful) " .
1 12 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/ l
„Titularul" Aurelius Surus era un militar din cohorta III Delmatarum

staţionată în castrul de lîngă Mehadia ; camaradul său activ Aurelius Pro
culinus, stegar (signifer) în aceeaşi unitate şi erede, pune epitaful împreună
cu văduva l ui Aurelius Surus Quintina şi orfanii minori care au nume deri-
Fig. 67 - Lespede funerară din Mehadia (Muz. Cluj-Napoca) .
vate după -:ognomen-ul tatălui lor (Surilleo, Sura) , ori după mama lor (Quin
tinus) ; elementul antroponimic Surus (Sura, Surill- etc . ) poate fi syrian
(A ctaMN, VI 1969, p. 1 79) , dar era frecvent şi la italici, traci, celţi,
illyri etc.
88.- S t e l ă funerară( ?) de piatră calcaroasă, fragment din marginea
stîngă, înălţime 45, lăţime 38, grosime 25, litere înalte 6 cm ; chenarul
Fig. 68 - Stelă funerară din Mehadia (fragment, Muz. Cluj-Napoca) .
ce încadra cîmpnl inscripţiei are profilatură simplă, lipsit de ornamentaţie ;

descoperit în săpătura la castru, în a. 1943( ? ) . Mnz. Cluj-Napoca ; fig. 68.
Litere păstrate sînt începutul a două rînduri de text :
·
A u r (elius) [ ? Valeria ] -
n u [s . . . . . .
Este probabil numele celui care pune epitaful.
89. L e s p e d e funerară de marmură albă lungă de vreo 2 m şi
-
grosime de 30 cm, cu litere foarte elegante ; a fost descoperită la 1822,

în vechea „Biserică ungurească" (numită de localnici şi „ Biserica spartă")
la vreun km de Mehadia lingă drumul spre Caransebeş, în ruine, lingă
altar ; descoperitorii ţărani au spart-o în bucăţi, pe care N. Stoica de
Haţeg le-a regrupat stabilind lectura, adoptată apoi de L. Bohm şi C. Torma ;
în acelaşi loc lingă biserică, Stoica de Haţeg făcuse nişte săpături
fără să descopere ceva. Textul prezintă în facsimil numeroase ligaturi :
r. 1 A + E, Z + I, R + I, r. 2 A + V, E (spre stînga) + R, r. 3 E + T,
A + E, r. 4 I + P, r. 5 E (spre stînga) + R, A + E, 1' + I, r 6 E (spre
stînga) + N, E (spre stînga) + T, r. 7 E (spre stînga) + T, E (spre stînga)
+ R, D + I . Fig. 69.
AEM. IV 1880, p. 181 - 182 ; T RErt, VI 1880, p. 1 64 - 1 66 (L. Bohm) ; AEM, VI 1 882,
p. 1 24, nr. 77 (C. Torma, după L. Bohm) ; CIL, III 80 1 1 ; C. I. Buracu, Muzeul
gen. N. Cena ( 1 924), p. 24 ; SclavDacR, p. 27 1 , nr. 1 30.
D (ecimus ?) Baebatius (C) hrysan o · B A BAt v s · H R S A N

TYS · N R M l
tus aug (ustalis) col (oniae) Zermi
G · CO L · Z
cegetusae, vix (it) ann (os)
L X VI (hic ?) s (itus) e (st) proscrip- C E GcV S k · V IX · AN N
5. tus per ( ?) Baebatiam LXVI · OSE · P RO S C R P
Gam [i] cen co (n) i (ugi ?) et co . ( ?) . . TVS · PR · B k. B AtAM
l'I cam ( ? ) credibus II II
GAM · C J'1 COJ • T · CO
Fig. 69 - Lespede funerară din Mehadia (după AEM, 3' · C O H � · E b B VS I III
VI. p. 124, nr. 77) .
T r a d u c e r e : „ Decimus( ? ) Baebatius Chrysantus augustalis al colo

niei Zermicegetusa (Sarmizegetusa) a trăit ani 66, aici( ? ) este aşezat :
(acest epitaf) a fost scris (făcut ? ) de către Baebatia Gamice soţia şi
coli berta ( ? ) ş1 (cei) patru coherezi ( ? ) " .
Transcrierea textului făcută de Stoica nu e sigură, posibil şi din cauza
stării rele de conservare a inscripţiei şi a zdrobirii ei de către „descoperi
tori" ; sigur este numai că are erori ce nu permit refacerea formei grafice
corecte şi identificarea eventualelor forme de limbă sau grafie aberante.
Decedatul D. Baebatius Chrysantus, augusta! în colonia Ulpia Traiana
Sarmizegetusa (aici scris ZERMICEGETVS-, dacă e sigură transcrierea
numelui propriu daco-roman), pare să fi fost un proprietar rural în zona
castrului Mehadia, iar cea care-i pune epitaful este soţia şi probabil coliber
tă(? ) , în măsura cit transcrierea numelor este veridică. Ambele cognomina
Chrysantus şi -Gamice arată elemente etnice greco-orientale, purtătorii fiind
8 - Inscripţiile Daciei romane - voi. 111/1

114 INSCRIPŢIILE DACIEI HOMANE ITI/l
p robabil foşti sclavi-liberţi, din tagma cărora se ridicau cei mai mulţi
dintre augustalcs ai capitalei-metropolis Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
90. - S a r c of a g de piatră, descoperit în a. 1815, la adîncime
de vreo doi metri în pămînt, lingă castrul dintre Plugova şi Mehadia ;
descoperitorii l-au spart pe loc în bucăţi din care N. Stoica a refăcut
partea scrisă şi a citit textul funerar, păstrat într-un manuscris al lui
(desigur cu unele erori de transcriere-lectură), după care a fost publicat
de L. Bohm, apoi de C. Torma ; dimensiunile aproximative ale sarcofa
gului : lung mai mult de 2 m, lăţime 1 m, înălţime împreună cu acoperi
şul 1 ,3 m. Textul funerar pare a fi fost într-un chenar ; fig. 70.
AEM. IV 1880, p. 183, nr. I ; TRErt, VI 1880, p. 1 67 (L. Bohm) ; AEl\I, VI 1882. p.
1 2 4 - 1 25 (C. Torma) ; CIL. III 80 12 ; C.I. Buracu, Muzeul gen. Ccna ( 1 924), p. 23
(cu indicaţia eronată „la 1 8 1 6 s-a găsit un sarcofag de peatră 2 rn. lungime . . . ) .
"
Variae lectiones : copia lăsată d e N. Stoica conţinînd erori în r. I

şi 6, pentru prima s-a propus o emendare (nebăgată în seamă de C. Torma
şi de A. Domaszewski) : „in Z. 1 A eliae( ?) Lfpidae oder sonst ein Frauen
name", W. K(ubitschek) în AEM, IV, p. 183, nota 19, necesară din cau
za contextului funerar care cere la început un nume feminin.
JANI L E PI D V S
V I X IT · A n N I S
L X X · // LA B A S ( Fig. 70 - Inscripţie pe sarcofag din Meh adia
a N TV S C O N lV G I
(după AE:\[, VI, p. 1 24 - 1 25) .
·
PI E T I S S I MA E
P O SVIT · P Y M JA
Copia lui Stoica(AEM, CIL) Lectura probabilă

I A N I ·L E P I D V S A el (iae) Lepidac ( ? )
VIXIT · AnNIS v i x i t a [n ]nis
LXX · ae L A B A S LXX, [A c ]l (ius) A bas[c] -
a N T V S CONIVGI· [a ]n t u s c o n i u g i
5. P I E N T I S SIMAE pientissimac
P O S V I T PVMIA · p o s u i t P V J;J I A ( ?)
'f r a d u c e r e : „Aeliei( ? ) Lepida( ? ) , (care) a trăit ani 70, Ae
lius Abascantus soţiei foarte cuvioase a pus, celei care a binemeritat" ( ? ) .
Din punct de Yedere arheologic este remarcabil faptul c ă epitaful des
coperit în preaj ma castrului Mehadia era un impozant sarcofag cu inscrip
ţie, ca atare era expus la vedere, probabil, nu îngropat ; asem enea piese
funerare nu erau prea numeroase în Dacia, cel mai arătos este exemplarul
din Romula-Malva (Reşca, j ud. Olt) , devenit celebru nu numai prin textul
său poetic, ci şi prin elementele gliptice (OltR2, p. 324-327 ; 3 p. 4 1 0 - 413) ;
se mai citează exemplare din Micia-Veţel (jud. Hunedoara) şi Apulum-Alba
Iulia, cu inscripţii publicate în CIL, III. Cognomen A bascantus indică un
greco-oriental, cu nomen gentilicium A elius (după Aelius Hadrianus sau
Aelius .\ntoninus Pius) în sec. II.
91 . E p i t a f din piatră, descoperit la sfîrşitul veacului al X VII-iea

-
între ruinele cetăţii )!ehadia, unde fragmentul a fost văzut şi co piat pe

la a. 1690 de �Iarsigli.
DanubPMys, II, p. 1 3 1 , pi. 55 (după care :\luratori) ; Katancsich, IstrGeogr, li, p. 224,
J,XIX ; Griselini, I, p. 280 ; Dacien ( 1 85 1 ) . p. 1 2, nr. 10 (după Katancsich) ; InschrDac,
39 („Bad }fehadia") ; CIL, III 1 580 ; C. I. Buracu, Muzeul gen. N. Cen a ( 1 924),
p. 23.
P A V L V S · ,D E C(urio)
C O L(oniae) CONIVGI
·
C A R I S S I M (a) E
POSVIT
Traducere: „ .. . Paulus decurion al coloniei, soţiei prea iubite
a pus (monumentul) " .
Este epitaful fragmentar (lipsă l a început vreo 2 -3 rînduri de text,
cu formula D :\'[ şi numele decedatei, precum şi nomen gentilicium al lu i
Paulus) pus de acest dccurio al coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa .
92. - L c s p c d c funerară de conglomerat calcaros, 145 x 72 x 20 cm,
litere înalte de 48 mm ; mutilată la colţul stîng de sus, are în registrul
superior o coroană de frunze legată cu panglică, în centru o rozetă mare
cu patru petale (frunze) în prim plan şi alte patru în al doilea plan, supra
puse parţial de cele dintîi (cf. un motiv gliptic apropiat pe stela funerară
din Petnic, nr. 103) . Cîmpul inscripţiei, încadrat cu un chenar simetric
(parţial mutilat, corodat) arcuit la marginea de sus după forma coroanei
rotunde, prezintă o scriere rudimentară cu dificultăţi de lectură şi net
discordantă ca „stil" faţă de execuţia îngrijită a chenarului şi a registru
lui superior al piesei (scrierea fiind realizată foarte probabil de alt pietrar
scriitor mai neîndemînatic) . Ligaturi : r. 2 L + P, r. 3 A + N, r. 6 T + I,
r. 7 T + I ( ? ) ; litera F (FAB) este făcută în chip de K (avînd braţele
laterale ceva mai scurte) ; în r. 7 pare a fi răsturnat F spre stînga ; A mai
mic în numele HATIVS ( ? ) . Descoperită în partea de vest a castrului,
lingă bastionul nord, la săpăturile arheologice din sept. 1 942, fiind căzută
din zid pe blocurile din prag, cu faţa scrisă în sus. "Muz. Timişoara ;
fig. 7 1 .
/Janalica, I I 1 973, p. 1 1 0 - 1 12, fig. 5 (foto, desen, I . I . Russu) ; l.apidMBan, 39 ;
A 11 11 f:;p, 1973, 464 .
D (is) J..f (anibus)
Ulp (i us) Vitalio
vix (it) an (nis) X VI [! ?) ]
F a b (ius) H a t i u s
5. a n (norum) L . . X.
Valentina
tit (u)l (um) ? fecct . . ? .
T r a d u c e r e : „ Zeilor 1Iani , Ulpius Vitalio a trăit ani 1 6( ? ) , Fa

bius Hatius( ? ) /5/ de ani 50 (sau 70 -80 ? ) , Valentina a făcut inscripţia
(monumentul) " .
Remarcabil este cognomen Vitalio, frecvent în provincii şi în Dalmatia
(CIL, III 2607, 2702, 9841 ) , probabil adus de aici în Dacia ; gentiliciul
Fig. 71 - Lespede funerară din Mehadia (Muz. Timişoara)

talie F abius se mai întîlneşte în trei inscripţii la Apulum; cognomen HATIVS
(sau H ATTVS ?) pare o variantă grafică ori· fonetică a lui Cateius (CIL,
III "4582) , Catta, Cattanus etc. (CIL, III, p. 2385, index) ; : apelativul
titulum (foarte probabil în acest epitaf ; n-ar fi cu totul exclus apelativu l
FILIA ? ) apare în forma TITVLVN la Potaissa (C.Pop - M. Jude,
Monum ente sculpturale romane în Muzeul de istorie Turda, Cluj, 1973,
p. 7 -8, nr. 2, pl. II, p. 44) ; forma populară fecet pe un vas din Cumi
dava-Rîşnov, N. Gudea - I . I . Pop, Castrul . roman de la Rîşnov, Braşov,
197 1 , pl . LX.
93 .- E p i ţ af de marmură, fragmentar, două bucăţi care ar putea
să aparţină împreună ; erau zidite în poarta grădinii casei nr. 99 la Meha
dia, unde în a. 1890 au fost văzute şi desenate de F. Cumont, care afirma
că în acelaşi zid s-ar mai afla şi alte fragmente ; litere frumoase, înalte
de 8 cm ; fig. 72.
AEM. XIV 1 89 1 , p. 1 12, nr. 14 (F. Cumont) ; CIL, III 1 2597.
O întregire şi lectură posibile după W. Kubitschek :
[ Ulpiae T]r [aianae ] A ug [ustae]
Daci]ca [e Sarmiz]ege [tusae
AN · L
Fig. 72 - Epitaf fragmentar (după AEM, XIV
1 89 1 p. 1 12, nr. 14).
9�. E p i t af de piatră, două fragmente c e pot .să fi aparţinut

-
împreună„ avînd litere înalte de 45 mm ; provenind din săpătura la castru

prin a. 1942 - 1943.
Banatica, II 1 973, p. 1 1 3, nr. 8.
I · AL PA
I V AS CI
VIX · A MPP
ET( ? )
Din aceste litere se pot identifica unele formule care· pot să indice
caracterul funerar al inscripţiei : vix (it) etc.
95. -L e s p e d e funerară de piatră '-calcaroasă, fragment din colţul

drept inferior, cu chenarul bine profilat păstrat pe o mică porţiune la
marginea dreaptă şi cu litere din ultimele patru rînduri ale epitafului ;
din text se poate identifica sfîrşitul cuvîntului co ] niugi cu N + I în liga
tură ; ultimul P poate '!:;ă fie din formula curentă pe epitafuri [b (e ne ) m (e
renti) ] P (osuit) , sau ceva asemănător. Descoperit în săpătura la castrul
Mehadia (oct. 1942) . Muz. Timişoara ; fig. 73.
Banat-ica, II 1973, p. 1 1 2 - 1 14, fig. 7 (foto, desen, I. I. Russu) ; LapidMBan, 4 1 .
.A M
co ] niugi
co
BM
b (ene) m (erenti) ] p (osuit)
'•
Fig. 73 - Lespede funerară, fragment

(Muz. Timişoara)
Epitaf familial pus unui soţ (ori soţie) de cei din familie ; după
resturile chenarului, pare a fi fost o lucrare destul de îngrijită, dar forma
literelor este parţial deficientă.
96. - L e s p e d e funerară de c alcar dur, fragment colţul drept de j os,

1 06 X 50 X 1 1 cm, litere înalte de 8 cm, simetrice, chiar elegant e, fiind
sfîrşitul textului ; chenarul cu profilatură corectă, bine reliefată, s-a p ăstrat
pe marginea dreaptă. Î nălţimea de peste un metru a fragmentulu i arată
că întreaga stelă funerară trebuie să fi avut iniţial în j ur de 2 metri.
Muz . Cluj-Napoca ; fig. 74.
Banatica, II 1 973, p. 1 1 2 - 1 13, fig. 6 (foto şi desen, I. I. Russu) ; AnnEp, 1973, 465.
118 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE I I I / I
[D (is) J!/ (anibus)
A ure ] l i [us
5. Dona] t u s
vix (it) ann (os) III
? pater J p (ientiss-) p (os-)
Fig. 74 •- Lespede funerară, frag-

ment (Muz. Cluj-Napoca) .
Era epitaful, de formă şi dimensiuni impozante, al unui prunc de

trei ani ; dar înaintea numelui său puteau să mai figureze şi alte persoane,
fiind adică o piatră de mormînt colectivă, a cărei stare mutilată se explică
prin spargerea ei pentru a fi uzilizată ca material de construcţie în castrul
auxiliar de lîngă Mehadia.
Î ntre inscripţiile descoperite după al doilea război mondial la Mehadia
pot fi numărate cele semnalate de informatorii-descoperitori astfel :
97. - L e s p e d e funerară cu portretele defuncţilor : „locuitorul Cos
tea Boscari din Mehadia, nr. casei 429, ne-a informat că înainte cu vreo
20 -30 ani ar fi aflat nu departe de grupul celor trei clădiri (în malul
tăiat de rîul Belareca, înalt de 5 - 6 m, în dreptul distanţelor 29,7 - 29,8
km pe şoseaua Orşova -Lugoj) o p i a t r ă f u n e r a r ă cu chipurile celor
morţi, bărbat şi femeie, iar mai j os s c r i s o a r e a . Piatra ar fi dispărut
curînd după pretinsa ei descoperire. Sondajele făcute în acel loc nu au
dat nici un rezultat. Î n orice caz, . ele ne-au convins că aci nu poate fi
cimitirul. Dacă totuşi descoperirea este autentică, atunci pretinsa piatră
funerară a fost ulterior utilizată în alte scopuri şi aşa a putut aj unge aici" ,
Studii, Revistă de istorie, I, 2 , Bucureşti, 1 949, p. 1 4 1 (M. Macrea) . Ar
fi mai greu a se afirma că informaţia „o tablă votivă de 80 cm2 cu efigia
Iulia A ugusta, ţinînd doi · prunci în · poală", C. I . Buracu, Muzeul gen.
Cena ( 1924) , p. 24, poate să constituie un indiciu despre o piesă epigrafică ;
dar numele „Iulia Augusta" este fie al împărătesei Iulia Domna, fk Iulia Ma
mea ( de ex. supra, nr. 76) .
98. - „Proprietarul Z . Z . din Mehadia, săpînd la castrul roman (de la
Plugova), a descoperit o t a b 1 ă cu i n s c r i p ţ i e, pe care a zidit-o
cu textul în zid. Trebuiesc făcute cercetări pentru aflarea inscripţiei",
A rhO lt, IV 1925, p. 101 (T. Simu) .
D i p l o m a m i l i t a r ă pentru armata auxiliară a Daciei Porolissen
sis, dată de Antoninus Pius, probabil în a. 1 59, un fragment din tabella
I (j umătatea de jos) a fost găsit între Domaşnea şi Teregova, iar un frag

ment din tabella II, colţul drept de j os (88 X 55 X 1 mm), a fost descope
rit în săpătura arheologică la castrul Mehadia (sept. 1943) ; publicat mai
întîi în DacPannlnf, p. 95 -99, apoi în I.D.R., I, p. 122 - 126, cu amplu
comentar. M:uz. Cluj-Napoca.
Material tegular
Cohors I I I Delmatarum, unitatea de garnizoană a castrului auxiliar
de lîngă Mehadia, a lăsat un bogat material tegular ştampilat descoperit
în săpăturile sistematice şi întîmplător (materialul ei epigrafie litic este
descoperit aproape integral la Mehadia) .
99. - C ă r ă m i d ă fragmentară 56 X 3 1 X 6 cm ; ştampilă liberă cu
litere adîncite înalte de 3 cm ; literele O + H în ligatură ; una din hastele
cifrei (cea din mijloc) este mai scurtă. Muz. Timişoara şi Cluj -Napoca ;
fig. 75.
LapidMRan, 5 1 ; Tibiscus, IV 1 975, p. 1 22, fig. 32/2 (N. Gudea) .
Fig. 75 - Cărămidă cu stampila COH

I I I DEL (Muz. Timişoara şi Cluj-Napoca)
C oh ( ors) III Del (matarum)

1 00. - Ţ i g l ă fragmentară 18 X 14 X 3,5 cm ; ştampilă liberă cu
litere adîncite, înalte de 25 mm ; literele O + H în ligatură. Muz. Cluj-Napo
ca şi Braşoy ; fig. 76.
(Tibiscus, IV 1 975, p. 1 22, fig. 32/l (N. Gudea).
Fig. 76 - Tiglă cu stampila

COH III D (Muz. Cluj-Napoca) .
Coh (ors) II I D (elmatarum)

�fateriale tegulare ştampilate cu „COH III DEL" descoperite mai
demult se citează în : lnschrDac, 925 ; CIL, III 1633, 24 = 8074, 1 5 ;
C.I. B uracu, .\1uzcul gen. Cena ( 1924) , p. 15, nr. 1 5 - 18 ; TglB, p. 27
-28.
Legiuni din Dacia :
�- - c ă r ii ni
i z i cu ştampilă, CIL, III 1630, k, TglB, p. 27 :
LEG(io) V M (acedonica)
- c ă r â m i z i cu ştampilă, CIL, III 8074, 1 , TglB, p. 28 :
LEG(io) XIII GEM(ina)
101. - Ţ i g l ă, fragment cu dimensiunile 19 X 16 X 3 cm ; ştampilă
în cartuş dreptunghiular simplu adîncit, dimensiuni 1 48 X 37 mm ; litere
în relief înalte de 27 mm ; text de la dreapta spre stînga ; descoperită,
1 20 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE IIl/1
împreună cu alte exemplare, în cursul săpăturilor la castru din a. 1942 -

1943. Muz. Cluj-Napoca ; fig. 77.
Tibiscus, IV 1975. p. 123, fig. 32/4 (N. Gudea) ; InscrGrLat, 421,
Fig. 77 -Ţiglă cu stampi

la LEG XIII G din Meha
dia (Muz. Cluj-Napoca) .
LEG XIII G (emina)

Este un tip de ştampilă deosebit de cele cunoscute la Apulum şi în
Dacia Superior, fapt care j ustifică datarea lui dintr-o epocă mai tîrzie
(după mijlocul sec. III) .
102. C ă r ă m i d ă descoperită în cursul săpăturilor la castru în
-
a. 1946- 1 947, cu numele a două legiuni ; Muz. Cluj-Napoca ; ft"g. 78.
Fig. 78 -Cărămidă stampilată

LEG V )'I ET XIII GM, din
�lehadia (Mnz. Cluj-Napoca).
Leg (iones) V ;11 (acedonica)

ct XIII G (e ) m (ina)
Menţionarea celor două legiuni ale Daciei (a. 1 66-272) este cu totul
izolată aici � data şi condiţiile apariţiei necunoscute.
Legiuni din Moesia se menţionează în materialul tegular „descoperit
la Mehadia" : IV Flavia Felix şi VII Claudia, care însă ar putea fi cele
menţionate la Băile Herculane („Bad Mehadia" etc., supra, p. 98) .
Cohors VIII Raetorum, cu garnizoana pe vremea împăratului Aelius
Hadrianus în castrul Inlăceni, jud. Harghita, apoi la Teregova (,-. nr.
XXV), a lăsat materiale tegulare ştampilate şi la Mehadia, unde s-a găsit
un exemplar. Muz. Cluj-Napoca ; fig. 79.
- c ă r ă m i d ă, fragment cu dimensiunile 1 5 X 9 X 4 cm ; ştampilă
în cartuş dreptunghiular simplu, fragmentar : lungimea păstrată 70 mm,
lăţimea 29 mm ; litere în relief înalte de 16 mm.
AISC, IV 1944, p . 3 1 7 (C. Daicoviciu) ; Tibiscus, IV 1975, p. 122 - 1 23, fig. 32/3 (K.
Gudea) .
Fig. 79 -Cărămidă cu ştampila [Co] H

VIII R - , din Mehadia (Muz.
Cluj-Napoca) .
[Co ] h(ors) VIII R [aet(orum) ]

Prezenţa la Mehadia (în garnizoana cohortei III Delmatarum) a unor
materiale aparţinînd altei unităţi auxiliare se poate explica prin activi
tatea de colaborare la construcţii în garnizoane diverse.
XIV. Petnic
(corn . Iablaniţa, j ud . Caraş- S everin) V F
Î n interiorul satului vestigiile unei aşezări din epoca romană şi pro
babil un cimitir roman. Pe dealul „Var" (lîngă cimitirul de azi al satului)
a fost descoperită piatra funerară cu inscripţie (nr. 103) ; dar un sondaj
arheologic efectuat în acelaşi punct nu a · identificat urme de aşezare
antică. La Petnic a fost semnalată mai întîi (în a. 1808) inscripţia votivă
pe care o considerăm ca aparţinînd la Mehadia (nr. 79) . ·
DelmR, II, p. 36 ; MKErt, IV 1 9 1 0, p.' 1 54 - 1 55 ; Temesv Tărt, I/2, p. 76 ; T.I.R.,

L 34, p. 89 ; OrTrgSate, p . 35 („aşezare romană importantă prin carierele de piatră.
S-au descoperit trei pietre de mormînt cu sculpturi şi inscripţii, care au fost apoi trans
portate la Băile Herculane, DelmR, II 59 ; A rhOlt, VI 1 927, p. 1 98") ; A ctaMN,
VIII 1 97 1 , p. 548- 549 (V. Wollmann) .
103. - S t e l ă funerară de gresie, fragment, partea superioară, cu
dimensiuni 100 X 87 X 1 0 cm, litere înalte de 5 şi 4 cm ; descoperită
în cimitirul satului, provenind probabil dintr-un punct apropiat, unde
s-ar fi aflat materiale rom�ne ( ? ) ; era utilizată ca uşă-capac la una din
criptele cimitirului sătesc. In registrul superior păstrat întreg (cu anumite
coroziuni) este figurată în centru o rozetă în formă de floare cu cinci
petale, în j urul ei o coroană mare de frunze avind diametrul de 62 cfu ;
chenarul pare a fi fost destul de bine stilizat ; registrul de j os cu inscripţia
are păstrate trei rînduri de text încadrate într-un chenar bine stilizat.
Muz. Reşiţa ; fig. 80.
Fig. 80 - Stelă funerară din Petnic (Muz. Reşiţa) .
A ctaMN, VIII 1 97 1 , p. . 548 - 549, fig. 9 (foto şi desen, V. Wollmann) ; A nnEp, 1 972,
494.
D (is) M (anibus)
A ntestius Vale-
ntinus m (iles ?) c (ohortis) III D (elm. ?)
[vix (it) ann.
1 22 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/l
T r a d u c e r e : „ Zeilor Mani, ' Antestius Valentinus soldat( ?) în

cohorta III de Delmatae ( ? ) , [<} trăit ,ani . . . . ? ]" .
Lectura-întregire a sfîrşitului în r . 3 rămîne dubioasă, dar destul
de, probabilă, dată fiind apropierea de castrul de lîngă Mehadia. Dacă
se admite lectura C(oh. ) III D( ? ) , este probabil sau chiar sigur că numitul
Antestius Valentinus . aparţinea la unitate'a auxiliară staţionată între
Mehadia şi Plugova, eventual chiar că piatra era transportată la Petnic
în evul mediu din ruinele ori din, preajma castrului cohortei III Delmata
rum.
1 04 ...:...: R e l i e f funerar de gresie calcaroasă, fragmentar şi mult
.
corodat, dimensiuni 108 X 67 X 41 cm, litere înalte de 5 cm ; în registrul
Fig. 81 - Relief funerar din Petnic (Muz. Băile Herculane) .
central, o nişă dreptunghiulară în care se află bustul unui bărbat şi al

unei femei în planul II, trei copii în planul I, toate figurile mult corodate,
REPERTORIUL MATERIA LULUI EPIGRAFIC 1 23
capetele sparte ; la marginea de sus are un fronton triunghiular, ornat la

mijloc c u o rozetă ; sub busturi un listel şi o arhitravă pe care se vede
litera B (urmată poate de P ?) ; partea de j os a inscripţiei-epitaf lipseşte,
pierdută cu cîmpul inscripţiei a cărei margine de sus este vizibilă, un
chenar ce pare să fi fost bine profilat. Provenită din Petnic, piesa scul
pturală e ra zidită într-un parapet de susţinere pe partea dinspre deal a
aleii ce d uce în centrul staţiunii Băile Herculane înspre aşa-numitele „Băi
romane" de unde a fost dusă· în anul 197 1 la Muz. Băile Herculane ;
fig . 8 1 .
J. G. Schwarzott, Die Herkules-Bader bei Mehad'ia, \.Vien, 1 83 1 , p. 42 „zu beiden Seiten
dieser Steintafel sind noch zwei . andere, deren eine 5 undeutliche Brustbilder in 2
Reihen, die zweite eines, und alle in bas-relief darstellt. - Sie sind aus Petnik gebracht
und aus dort hiiufigsten Gestein gearbeitet" ; DelmR, I I, p. 95 ; MKErt, IV 1 9 1 0,
p. 1 54 - 1 55 (Mihalik J.) ; RevŞtMed, 1 932, p. 1 1 54 şi 1 1 56, fig. 1 2 ; A ctaMN, VIII
1 97 1 , p. 549 - 550, . nr. 8, fig. 1 0 a - b (desen şi foto, V. Wollmann).
Semnificaţia literei B nu este clară, dar caracterul roman al monumen
tului apare incontestabil ; locul descoperirii pare a fi de fapt satul Petnic,
unde putea să fi fost transportat din Mehadia ( ? ) .
XV. P.rigor
(corn. Ia:blaniţa, j ud . Caraş- Severin) V F
Probabil aşezare rurală din epoca romană.

T. I. R., L 34, p. 94 ; Tibiscus, IV 1 975, p. 1 38 - 1 39 (N. Gudea).
1 05. S t e l ă funerară de piatră calcaroasă, fragment din marginea
dreaptă de j os, 50 X 35 X 12 cm, litere înalte de 45 mm ; descoperită
-
în locul „ Odăi " ( ?) din teritoriul satului ; se afla în Muz. Bozovici (j ud.
Caraş-Severin) , oraş în care la primărie (după altă informaţie, neverificată)
Fig. 82 - Stelă funerară,

fragment, din Prigor.
s-ar fi aflat o „inscripţie fragmentară din piatră nisipoasă, de 95 x 46 c m ,

cu litere înalte de 4 cm.", cum au relatat în 1948 M. Macrea şi M. Moga
(Timişoara) ; fig . 82.
1 24 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/1
. IT
. A ]ur (el ? ?
. ? F ]ro-
n t i ] nus
5. pie ] n t i -
ssim. p ]os (uit)
Î ntregirile de mai sus rămîn total ipotetice, numai pentru a satisface
într-un fel schema epigrafică a epitafului.
XVI. Pătaş
(j ud. Caraş- Severin) V F
- c ă r ă m i d ă cu ştampila legiunii IV Flavia ; loc de păstrare ne
cunoscut ; DelmR, II, p. 58 ; A ctaMN, IV 1 967, p. 57 ; descoperire din
a. 1889 (nesigură) .
XVII. Vrsae
(Vîrşeţ, opştina Vrsac, R. S.F. Iugoslavia) III E
Aşezare rurală romană şi probabil castru de trupă auxiliară, cu desco-
periri arheologice-litice, epigrafice şi tegulare.
F. Milleker, Geschichte der kon. Freistadt Werschetz, Budapest, I 1886, p. 1 6 - 17 ; DelmR,
II, p. 72 - 84 ; Rad VojvMuz, I, p. 75 ; A rhNalazSrb, p. 2 1 7 ; T.I.R., L 34, p. 1 2 1 ;
Or TrgSate, p. 53.
1 06. A l t a r ( ?) votiv, descoperit în centrul oraşului Vîrşeţ cu ocazia

-
amenaj ării unei grădini publice ; loc de păstrare necunoscut.

MCC, X 1865, p. XXXIV (L. I. Orioveanin, „class wirklich in Vrsec die Romer gehaust
haben mussten, beweisen die vielen hier gefundenen Miinzen, dann die vorgefundenen
Wasserleitungen und zwei Votivtafeln, die nach der Aussage des Domherrn Daniel vor
mehreren Jahren bei Anlegung oder Erweiterung des stadtischen Gartens gefunden sind.
Die eine lautet : - - - ") ; CIL, III 6273 ; F. Milleker, Gesch. Wersclzetz, I, p. 1 6 ;
_
TRErt, XIII 1897, p. 1 0.
MARTI · V . . . . . .
P R O S A L V(te) IMP(eratoris)
· ·
CAES(aris) . D (ivi) F(ilii) ? NER(vae)

TRAIAN(i) . · [ Germ(anici) ] DAC(ici)
5. PO(ntificis) MAX(imi) TR(ibuniciae ) P (otestatis) XII
CO(n) S(uli) V COH(ors) II HIS (panorum)
· ·
T r a d u c e r e : „ (Zeu)lui Marte Biruitorul (sau Răzbunătorul ? Au

gustul ? ) , întru sănătatea împăratului caesar fiu al răposatului (împărat)
Nerva, Traianus învingătorul germanilor, învingătorul dacilor /5/, preot
suprem, cu puterea tribuniciană a 12-a oară, consul a 5-a oară, cohorta
II de hispani (a pus acest monument) " ; a. 108.
Inscripţia are conţinut şi implicaţii istorice foarte importante.
Mars (grecul A res) , zeul războiului şi vitejiei militare, este atestat în
Dacia cu diferite epitete şi uneori asociat cu alte divinităţi ale pantheo-
nului roman: CIL, III 89i, 1080 (I O M et Marti), 1443, 6279 „Mar [ti ]
Gra [ d ]ivo sacrum coh. I . Sagitt. (mil. ) Gordiana" la Drobeta, i854 ;
ACMIT, 1929, p. 309 ; AISC, I/2, 1928 - 1932, p. 54 „I O M Marti Augusto
pro saluţe Iul. Flaccini leg. aug. pr. pr. translat(i) in leg. XIII G. pos."
( = A nnEp, 1 934, 1 1 = ACl\UT, IV 1938, p. 395, foto) ; A ctaMN, I 1964,
p. 184 ; la Tibiscum, infra, nr. 1 44 ; dedicantul este unitatea auxiliară
de garnizoană la localitatea militară-civilă din Vîrşeţ care staţionase ante
rior probabil la Banatska Palanka (supra, nr. 7), apoi la Bologa în Dacia
Porolissensis. Rostul militar-politic al dedicaţiei făcute zeului războiului
de către unitatea militară din Vîrşeţ trebuie să fi stat în legătură cu vreo
acţiune armată în anii imediat următori după constituirea provinciei Dacia,
şi anume în direcţia vest, între această provincie şi Pannonia, împotriva
sarmaţilor iazygi dintre cele două provincii danubiene ; „barbarii" iranieni
stabiliţi între Dunăre şi Tisa, ca şi la est de acest fluviu, păstrau mereu
,·ie ura contra Romei din cauză că după ocuparea Daciei la a. 106,
l.7lpius Tiaianus nu le-a restituit teritoriile din vestul ţării ocupate anterior
de regele geto-dac Decebalus (Cass. Dio, LXVIII 10, 3) ; consecinţa a
fost un mic război romano-sarmatic, atacul roman plecînd simultan din
Pannonia Inferior, guvernată de împăratul de mai tîrziu Aelius Hadrianus,
şi din Dacia, cum s-a afirmat de un cercetător din Debreţin, invocîndu-se
ca probă epigrafică pentru un „război iazyg la fruntariile Daciei în 107/ 108"
şi dedicaţia „l\farti V [ltori] ", ca şi alte indicii (L. Balla, Guerre Iazyge
aux frontieres de la Dacic en 1 07/108, în A cta Classica Universitatis Scientia
rum Debrecinensis, V 1 969, p. 1 1 1 - 1 13; cf. observaţiile noastre în DacPann-
1 nf, p. 48 -49) ; trebuie să fi fost acea „expeditio Suebica et Sarmatica"
a cuceritorului Daciei menţionată în cursus honorum al generalului L. Cae
sennius Sospes, consul în a. 1 14, fost comandant al legiunii XIII Gemina
şi decorat în această calitate „leg(at . ) leg. XIII Gem. donat. don. militarib.
expedit. Suebic. et Sarm. cor(ona) mur(ali), cor(ona) vall(ari) etc. " CIL,
III 6818 ( = ILS, 1017), interpretat mai recent astfel de un erudit suedez
„legatus legionis XIII Geminae (exercitus Dacici) , donatus donis militari
bus expeditione Suebica et Sarmatica (imperatoris Traiani, antea ignota,
sed cf. H . - G. Pflaum, Historia, 2, 1 953 -54, 43 1 sqq.) corona murali
corona vallari" (etc., B. Thomae, op. cit., [supra, p. 81 ] , p. 24 -25) . S-a
admis că în Vîrşeţ a staţionat imediat după cucerirea Daciei Cohors II
Hispanorum, iar mai tîrziu Ala I Tungrorum Frontoniana (C. Patsch,
Der Kampj um den Donauraum unter Domitian und Trajan, în Sitzungs
bcr. A kad. Wien, philos.-histor. Klasse, 2 17, 1 , 1937, p. 137 „in Wer
schetz stand gleich nach der Annexion, bezeugtermassen schon im J. 108,
die Cohors II Hispanorum, und der Ort hatte auch spăter an der Ala I
Tungrorum Frontoniana eine Garnison" ) . După L. I . Orioveanin (loc.cit. ) ,
A rcidava daco-romană ar fi fost la Vîrşeţ ; după alţii la Vărădia (jud.
Caraş-SeYerin) .
1 07. - E p i t a f (stelă sau altar funerar), fragment, descoperit împreună

cu piesa precedentă (nr. 106) ; dispărută ca aceea şi cunoscută numai din
copia clericului Daniel. După indicaţia lui Orioveanin, pai;e să fi fost o
placă.
) ; CIL, III 6274 ; F. Milleker, Die Werschetzer Gegend

MCC, X 1865, p. XXXIV (L. I. Orioveanin „die Inschrift der zweiten mehr verstiim
melten Tafel lautet : - -- "
126 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 111/ !
im Altert!'m, Vîrşeţ, 1 885, p. 2 1 ; Gesch. Werschet.:: , I, p. 1 7 ; Dilm R, II, p. 180 --

1 8 1 ; TRfat, XIII 1897, p. 1 1 .
T I V S · S I G :N(ifer)
A LA I · FRON(toniana) TVN G(rorum)
· ·
C O N I V G I . P I I S S I .'.\-I A E
E · V · P
Două sau trei (eventual chiar patru) rînduri lipsesc la începutul epita
fului, cu formula D (is) M (anibus) , numele şi vîrsta decedatei, numele
(din care a rămas numai -TIVS) al militarului-soţ ; ultimul rînd este
sigur greşit copiat şi acceptat de editori, trebuind să fie (după analogia
formulelor din epitafe) mai curînd B (transcris incomplet în formă de E) ,
M (din care s-a copiat numai partea centrală ca V) şi P, deci b ( cnc) m (ercn
ti) p (osuit) .
T r a d u c e r e : „ [Zeilor Mani, . . . a trăit ani . .
. . . ]tius stegar în divizionul-regiment I Frontonian de Tungri, soţiei
prea cuvioase care a binemeritat i-a pus (monumentul) " .
Este epitaful pus soţiei sale d e un militar activ, stegar a l unităţii
auxiliare de cavalerie ala I Tungrorum Frontoniana, despre care se poak
admite (cum s-a afirmat de C. Patsch ş.a.) că a staţionat în castrul din
Vîrşeţ, după plecarea unităţii anterioare Cohors II Hispanorum (supra,
nr. 106) spre nord în Dacia Porolissensis, în timpul lui Aelius Hadrianus.
Unitatea Ala I Tungrorum Frontoniana a fost organizată sub Octavianus
Augustus din tribul germanic Tungri din zona Mass (în Gallia Belgica ;
CeltSpr, II, 1 986 - 1991 ; RE, VII A 1 948, col. 1 354 - 1 359 etc . ) , numită
Frontoniana după un comandant al ei praejectus cu cognomen Fronto (din
sec. I e.n.) ; în Germania a staţionat la Asciburgium (Asberg) şi Bonn,
cu efective germanice şi celtice ( Banner Jalzrbucher, 135, 1930, p. 62-73 ;
1 6 1 , 1 96 1 , p. 97 ; G. Alfoldy, Die Hilfstruppen in der romischen Provin:::
Germania Inferior, Diisseldorf, 1 968, p. 38- 40 ; Dacia, XIV, 1 970, p.
485) ; mutată în Dalmatia la a. 70 ori 7 1 , între a. 80 şi 85 în Pannonia
(CIL, XVI 26, 30, 3 1 ) , ca şi la a. 1 10 (CIL, ţ:VI 1 64) ; în 1 1 4 era la Car
mmtum (CIL, XVI 61 etc . ) , Intercisa (A rchErt, 1 930 - 1932, p. 10) ; sub
Aelius Hadrianus (poate prin anii 1 18 - 1 1 9) este adusă în Dacia, staţio
nînd probabil în prima etapă la Vîrşeţ, de unde va fi fost mutată direct
în nordul Daciei, fiind atestată documentar în Dacia Porolissensis mai
întîi în a. 133 (DiplD XI, I . D . R . I, p. 1 03 - 1 05) , cu castrul de garni
zoană la nord de Someşul Mare, lîngă Ilişua (jud. Bistriţa-Năsăud) , unde
a lăsat un material arheologic şi epigrafie foarte bogat (T.I . R „ L 35, p.
46) .
Material tegular
Legio VII Claudia, mai multe exemplare de cărămizi descoperite pro
babil în teritoriul localităţii, în punctul numit „Veliki Rît" (inform.
F. Medeleţ, Timişoara) ; se află în Muz. Vîrşeţ. Textul ştampilelor este :
LEG(io) VII CL(audia) .
REPERTORIUL MATERIA LULUI EPIG R.4FIC 127
- c ă r ă m i d ă fragmentară, ştampilă în cartuş simplu dreptunghiu

lar, capetele fracturate ; lăţimea cartuşului 29 mm, litere în relief înalte
de 1 5 mm. Muz. Vîrşeţ ; lipsesc informaţii despre locul şi condiţiile desco
peririi ; fig. 83.
Fig. 83 Cărămidă cu stampila [Lj EG

-
VII CL F, din Vîrşeţ (:\Iuz. Vîrşeţ) .
[L ]eg (io) VII Cl (audia) F (elix ?)

Legio XIII Gemina
- c ă r ă m i d ă fragmentară, ştampilă în cartuş dreptunghiular foarte
corodat ; litere înalte de 13 mm, scrise pe trei rînduri. Muz. Vîrşeţ ; lip
sesc indicaţii despre locul şi condiţiile descoperirii ; fig. 84.
Fig. 84 - Cărămidă cu
stampila LEG XIII G, din
Vîrşeţ (Muz. Vîrşeţ).
Leg (io) XIII G (emina)

A nnei Sat
urnini
Materiale tegulare cu această ştampilă sînt numeroase în teritoriul
Daciei Superior ; cf. exemple în CIL, III 8065, IO ; TglB, p. 5 1 .
Legio VII Claudia, din epocă tîrzie (după evacuarea Daciei)
- c ă r ă m i d ă, ştampilă în cartuş dreptunghiular adî:ncit, cu lungi
mea de 1 5 cm. Muz. Vîrşeţ (înainte de al doilea război mondial) ;
Spomenik A kad. Belgrad . 7 1 , 193 1 , p. 40, nr. 94 (X. Vuli c) .
LEG(io) VII CLAVDI (a)E
S (ub) C(ura) MVCATR(a)E PR(ae)P (ositi) ?
Acest tip de ştampilă pare să dateze din epoca reformelor militare
efectuate de Diocletianus, cînd legiunile erau împărţite în mai multe deta
şamente independente cu loc de staţionare propriu ; în fruntea lor erau
numiţi de obicei praepositi ; cel din ştampila aceasta poartă un nume tipic
trac Mucatra ; cf. RE, Suppl . VIII ( 1 956) , 553 sqq. praepositus (W. Enss
lin) .
- c ă r ă m i d ă, ştampilă în cartuş dreptunghiular cu dimensiunile
13 x 2 cm ; litere înalte de 1 3 - 1 5 mm. Muz. Vîrşeţ ; locul şi condiţiile
descoperirii necunoscute ; fig. 85.
I I I VIMINACE
Fig. 85 - Cărămidă cu
stampila I I I VDUNACE.
din Vîrşeţ (:\luz. Vîrşeţ) .
1 28 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III 11
Lectura nesigură, înafară de toponimul Viminacium ; exemplare ase

mănătoare mai numeroase s-au descoperit la Cladovo şi se aflau în vechiul
Muzeu Naţional de Antichităţi (Bucureşti) ; un exemplar în Muz . Timi
şoara şi al te două în Muz. Vîrşeţ (p. 254) .
XVIII. Vatin
(Vatina, opştina Vrsac, R. S . F. Iugoslavia) III E
Localitate din care nu s-au semnalat materiale arheologice romane,
înafară de piesa din aur, cu inscripţie datînd din sec. IV.
108. - B r ă ţ a r ă (inel) de aur, rotundă cu terminaţii îngroşate în
şase unghiuri ; recent a fost fracturată astfel încît cel de-al doilea capăt
lipseşte ; lungimea părţii păstrate este de 14 cm, diametrul de 4 mm, dia
metrul terminaţiei de 8 mm ; greutatea 45,32 gr. Pe partea exterioară
(în cîmpul dreptunghiular) este imprimată inscripţia cu litere drepte lati
neşti (a) , pe partea interioară inscripţia punctată cu litere greceşti (b) ;
descoperită la a. 1897, în Vatin, de nişte copii care se jucau într-o grădină
(proprietatea Isa Comloşan) . Muz. Vîrşeţ ; fig. 86.
A rchlirt. XVIII 1 898, p. 80 - 8 1 (semnat „ x " = Hampei J.) ; DilmR, II, p. 1 80 - 1 8 1 ;
CIL, I I I 1 4496,4 ; Rad VojvMuz, 20, 197 1 , p. 281 -305 (S. Baracki).
a D (o mino) N (astro) Constanti

b Matgog (os ) , după lectura lui Hampd şi :Milleker, dar în CIL,
III 1 4496, 4 este preferat M Q Y L O L.
-
Rîndul 1 trebuie considerat la cazul dativ, fiind Yorba de Constans,

cum o d�monstrează inscripţiile asemănătoa:e de pe inele aflate în imperiul
roman ; în primul rînd se menţionează cele închinate lui Constantinus şi
lui Constantius, dar şi analogia directă pe inelul de aur din Kostolac :
D (o mino) N (astro) C onstanti A ug ( usto) n (ovo) a (nno) /idem (CIL, III
1 2677a anulus aureus rep. Viminacii ; nune Vindobonae in museo) . Asemenea
inele erau dăruite de împăraţii romani comandanţilor de armate, în semn
de preţuire şi amintire pentru fidelitatea lor ( RE, I A, 1914, col . 830) .
Originea cuvîntului Matgog (os), ori „Maygog" ( ? ) nu poate fi stabilită ;
la început era considerat ca numele fie al meşterului care a lucrat piesa,
fie al celui care a oferit-o, fiind eventual de obîrşie tracică, as�rţiuni care
erau prezentate ca simple posibilităţi, căci există şi altele (ArchErt, XVIII,
p. 81 „ez lehet a keszito neve, vagy lehet a folaj anl6 neve es ha az
utols6 elOtti koridomot is betllnek nevezziik M atgogos thrak nev rejtoznek
benne. E megfejtest azonban csak mint lehetoseget allitjuk es fonmarad
minden hozzaertonek a szabadsaga, hogy az itt adott magyarazatnal
talal6bh megfejtessel j arulhasson a rejtelyes foliratok ertelmezesehez") .
După M. Dusanic însă, originea cuvîntului M atgog (os) poate fi sarmatică
indicînd pe proprietarul piesei, prin faptul că sufixele numelor sarmatice
erau tipice ca -gos, -kos (cf. M. Vasmer, Untersuchungen uber die ăltesten
Wohnsitze der Slaven, I . Die Iranier in Sudrussland, 1923, 29sqq.) . Comple
tarea cu litere greceşti a unui text existent, se întîlneşte şi pe coifurile
de aur la începutul veacului al IV-iea din Berkasovo (cf. M . Manojlovic
-Marijanski, Kasnorimski Slemovi iz Berkasova, Novi Sad, 1964) . Brăţara
Fig. 86 - Brăţară (inel) de aur, din Vatin, D N CONSTANT! (Muz. Vîrşeţ) .
din Vatina poate să dateze din anii de după victoria lui Constans asupra
sarmaţilor, adică din toamna 338 sau primăvara 339, cînd împăratul roman
şi-a luat titlul de „ Sarmaticus" (CIL, I I I 12483 ; d. O. Seeck, RE , IV
1901 , col . 949 ; Regesten der Kaiser und Papste, Stuttgart, 1919, p. 187) .
XIX. Denta
(jud. Timiş) III E
Posibil aşezare romană, cu descoperiri arheologice izolate, dar după
informaţii nu deplin sigure ; o inscripţie votivă mult discutată şi contro
versată (nr. 109) poate fi adusă din altă localitate ; cărămizi cu stampilă.
Delm R, I I , p. 19 -20 ; A nB, 1930, p. 3; Apulum, I 1 939 - 1 942, p. 106 ; T . I . R. L
34, p. 52 ; Or TrgSate, p. 54.
1 09. -A l t a r votiv de calcar dur, fragmentar, retezat la marginea
de sus, la dreapta (lipsă cîte o literă în r. 2 - 3) şi la marginea inferioară ;
dimensiunile actuale 40 X 45 X 26 cm, litere înalte de 7 cm în r. 1 , de
5 cm în r. 2 - 5 ; scriere ordonată, în r. 1 între litere ornamente în formă
de frunze, în rest „puncte" -triunghiuri numai în r. 2 ; în r. 3 litera C
este redată prin K avînd braţele laterale ceva mai scurte ; descoperit la a .
1 783 (CIL, I I I , p. 1 0 1 7 şi 1 4 18, după informaţia m s . lăsată d e Iakossich) ,
altarul a stat multă vreme zidit într-o clădire publică („im Hofe des
Verwalters eingemauert" AEM:, XIV, p. 1 1 1 ) din Denta, de unde a fost
dus în M:uz. Timişoara ; fig. 87 .
Fig. 87 - Altar votiv din Denta (Muz. Timişoara) .
Hirmond6, 1 783, p. 780 ; după fişele lui Iakossich, textul a fost dat de K f 1 a r E i c h
IstrGeogr, I I , p. 232, nr. XCXI astfel „ I . 0.M./I.R. M.T.M./ C . !ANIN IVS/SABI
NIANVS / DCM. II. VIR. Sched. Iak. nr. 30. versu altero : Iunoni Regina e, Minervae,
Ter-rae Matri, fine Decurio Municipii, Tibissi ; de quo sup. XL" ; InschrDa c, 53 ; CIL,
III 1 555 (după Katancsich) ; Tărteneti A dattdr, IV 1 874, p . 1 62 ; A rchE rt, IX 1 875,
p. 2 1 1 ; TRErt, I 1 875, p. 99 ; VIII 1 892, p. 1 07 ; AEM, XIV 189 1 , p. 1 1 1 , nr. 1 0 (F.
Cumont) ; CIL, III 1 2594 (după AEM ; „est ut supra datur") ; DelmR, II, p. 1 9 ; Maga
zin Istoric ( Bucureşti), III 1 969, nr. 9, p. 2 1 , fig. foto (D. Tudor) ; A ctaMN, V I 1 969,
p. 1 26, foto (C. Daicoviciu) ; LapidMBan, 1 2 (foto şi desen) .
REPERTORIUL MATERIALULUI EPIGRA.FIC 131

I (unoni) R (eginae) M (inervae) T (errae) 1W ( atri)
C ( aius) K a n i n i u [s]
S a b i n i a n u[s]
5. d (ecurio) c (ol. ?) M. Ilvir
T r a d u c e r e : „Lui Iupiter cel prea bun şi mare, Iunonei Regina,

Minervei, Terrei Mater, Caius Kaninius Sabinianus /5/ decurion al coloniei
( ? ) M . . . , duumvir . . . "
.
Î nchinările lui Iupiter Optimus Maximus, Iunonei şi Minervei erau

destul de frecvente în imperiu şi în provincia Dacia ; Terra Mater „ Pămîn
tul-Mamă" era din cercul de activitate economică si socială al zeitătilor
'
producţiei agricole (cerealiere) , în frunte cu Ceres (greceasca Dem:ter) ,
numită şi „augusta" (cf. A ctaMN, I , p. 477 -478) şi „fiica" ei Proserpina
(gr. Persephone) ; în Dacia cîteva dedicaţii „Terrae Matri" : CIL, III 1284,
1285 ; Apulum, IV 196 1 , p. 106 ; A rhMold, IV 1966, p. 1 76. T. Geszthelyi,
The Cult of Terra Mater in the Danubian Basin L ands, în A cta Classfra
Univ. Scient. Debrecen, VII 197 1 , p. 85-90.
Semnificaţia literelor din ultimul rînd păstrat D C M (înţelese de Katan
csich ca . . . „decurio municipii, Tibissi") este necunoscută ; interpretarea
lor ca „ D(ecurio) C(oloniae) M (alvensis) " , propusă la bună întîmplare în a.
1925 de vienezul C. Patsch (Beitriige, II, p. 202 - 205, plasînd în consecin
ţă această „Malva" în locul descoperirii inscripţiei, la Denta în Ba
nat ; teză acceptată fără rezervă de C. Daicoviciu, apărînd-o consecvent
pînă la urmă, ultima dată în A ctaMN, VII 1970, p . 1 25 - 129) , este
neverosimilă, lipsită de temei (eroarea e repetată recent în A ctaMN, XII
1975, p. 149 de H . Wolff din Colonia-Koln „ . . . stimmt mit der Beobach
tung von C. Daicoviciu uberein, dass in CIL, III 1 555 + 1 2594 wahr
scheinlich ein d (ecurio) c (oloniae) M (alvensis) erwăhnt sei. Da dieser
Stein aus der Umgebung von Denta stammt, A ctaMN, VII, p. 127, wird
man Mal va am ehesten im Banat suchen dti.rfen . . . " , ignorînd perfect
situaţia arheologică în Dacia sud-vestică şi răstălmăcind datele epigra
fice precise despre Romula-Malva şi Dacia Malvensis, expuse în AIIA,
XVII 1974, p. 42 - 45) ; deci localizarea Malvei daco-romane ( Romula
Malva) la Denta în Banat (unde lipsesc urme arheologice sigure şi de oare
care importanţă din perioada romană) nu are un temei documentar ; in
scripţia votivă a lui Kaninius Sabinianus, magistrat „D C �1 IIvir", cu
toate că pare a fi fost săpat� din pămînt între Denta şi Dc::t a, deci să fi
fost găsită „in situ" ( TRErt, VIII, p. 107, F. Millc:: ker precizează „a
tiszttartoi lak deli sarkan egy romai terminius van befalazva, mely�t a Detta
es Denta kozotti orszaguthoz kozel astak volna ki a foldbOl, TRErt, I, 99;
a tiszttartoi lak epti.lt a mult szazad kozepe tajan . . . " ) , putea să fie adusă
din altă parte a Daciei (sau chiar din sudul Dunării) la Denta, ori „între
Denta şi Deta". Despre Dacia Malvensis şi Malva-Romula (azi Reşca,
jud. Olt) , v . documentarea completă şi bibliografia exhaustivă în AIIA,
XVII 1974, p. 44 - 45.
Material tegular
Legio I V Flavia, cărămidă cu ştampila unităţii a fost semnalată în
bibliografia mai veche.
1 32 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/I
AVSL. XII 1 874. p. 1 63 (C. Gooss). după care DelmR. II. p. 20 ( a IV Flaviana legi6
•.
belyeges teglaja". Gooss) ; Apulum. I 1939 - 1 942. p. 1 05 - 1 06 ; ActaMN. I I I 1966.

p. 431 . nr. 5 ; IV 1967. p. 53. nr. 8.
LEG(io) 1111 F(lavia) F(elix)
XX. \'ărădia
(ARCIDAVA ? , j ud. Caraş- Severin) IV E

Castru auxiliar aşezat lîngă apa Caraşului, pe drumul militar Lederata
Tibiscum ; a fost construit în două etape : I . cu val de pămînt, II. cu zid
de piatră ; dimensiunile castrului de piatră erau de 1 54 X 1 72 m ; laturile
lungi o rientate N - S ; poarta praetoria se află pe latura de nord ; în interior
au fost dezvelite o serie de construcţii printre care şi comandamentul.
Materialul arheologic provenit din săpătura făcută de G. Florescu (Bucureşti)
în 1932 este bogat şi variat, majoritatea inedit ; singura piesă epigrafică
descoperită cu acel prilej este tăbliţa de bronz cu numele unităţii auxiliare
de garnizoană (nr. 1 10) .
Ptolem . . III, 8.4 (A rgidava ; V. P ârvan. Getica. 1926. p. 262) ; Tab.Peut. ; GeogrRav
I V 14 (Arcidaba), dacă e la Vărădia, nu la Vîrşeţ. RE. I I ( 1 894). 602 (Tomaschek) ;
DetmR, III, p. 257 - 262 ; A nB, II 1 929, p. 62 - 63 ; Istros. I 1934. p. 60 -72 (G. Flo
rescu) ; V. Christescu, Istoria militară a Dacici romane, Bucureşti. 1 937. p. 1 06 - 1 07.
1 36 - 1 40 ; T . I . R L 34. p. 30 ; OrTrgSatc. p. 48.
.•
1 10. - P l a c ă de bronz, de formă ovală, lungă (înălţime) 5 1 , lată

32 mm, avînd extremităţile îndoite spre interior în chip de cîrlige spre
a se putea fixa pe un obiect (placă) mai mare ; textul inscripţiei punctate
pe rîndurile nealiniate, de mărimi diferite, incizate neglijent pe 5 rînduri,
litere înalte de 4 mm în r. 1 -2, restul �nalte de 6 mm; găsită în interiorul
castrului ; fig. 88.
Istros. I . p . 69. fig. desen ( G . Florescu) .
C o h (ors) I
V i n d e l i c o (rum ) ,
Juli Mar
tialis
(centuria) Clemen (tis)
Fig. 88 -- Placă de bronz cn

inscripţie punctată. din Vără
dia (Istras. I. p. 69) .
T r a d u c e r e : „ (din) cohorta I de Vindelici, (a lui) Iulius Martialis,

(din ) centuria lui Clemens" .
Este indicatorul (sau legitimaţie, buletin „carte de vizită") ostaşului
Iulius Martialis, din cohorta I Vindelicorum, centuria comandată de cen
turion ul Clemens ; „etichete" obişnuite în armata romană. Această piesă
dove deşte staţionarea în castrul de lingă Vărădia a unităţii auxiliare cu
UEPEHJ'O RIUL MATERIALULUI EPIGRAFIC 133
numele complet cohors I Vindelicorum miliaria civium Romanorum , recru

tată din tribul celtic Vindelici locuind pe podişul suabic bavarez dintre
Dunăre, Inn şi Alpi ( Reallexikon des klassischen Altertums, F. Li.ibker,
ed. a VIII-a, 1914, p. 1 1 1 2 ; CeltSpr, III, 331 -338 ; RE, IX A, 1 96 1 ,
col. 1 - 1 7, R . Heuberger) , a staţionat î n sec. I e.n. l a Rinul Inferior
(CIL, XIII 8320 = ILS, 9162 ; Alfoldy, Die Hilfstruppen Germ. Infer. ,
1968, p. 75) ; din epoca Flavilor î n Pannonia la S�ekszard, cu efective celto
vindelice (Germania, XIX 1935, p. 227 = A nnEp, 1935, 103) ; spre sfîr
şitul veacului I, unitatea este adusă în Moesia Superior (CIL, XVI 46,
a. 100) , de unde participă la campaniile de subjugare a Daciei rămînînd
în această provincie, atestată în diploma din 2 iulie 1 1 0 (DiplD III „I
VINDELICOR oo C R P F - et sunt in Dacia" ) ; primul loc de garni
zoană 1-a avut la Vărădia ; în a. 144 se găsea mereu în Dacia Superior
(DiplD XIV „I VIND oo - et sunt in Dacia Super. sub Mustio Pris
e [o ]" ) , staţionînd fie la Vărădia, fie la Tibiscum, unde a fost mutată prin
anii 140 - 1 50 ; aici s-a găsit diploma unuia din ostaşii ei veterani (DiplD
XV „I VINDELICOR [mil . . . . et sunt in Dacia Supe Jr. sub Statio
Prisc0 - coh(ortis) I Vindelicor. oo cui praeest L. Versinius Aper His
pell(o) , ex pedite Barsimso Callistenis f(il.) Caes(area) " ostaşul-veteran
cu nume semitic şi patronimic grec îşi va fi făcut o parte din stagiu în
garnizoana Vărădia, dar pare să fi fost lăsat la vatră după mutarea la
Tibiscum, unde unitatea sa a lăsat numeroase dovezi epigrafice (v. Tibis
cum şi analiza izvoarelor epigrafice de aici şi din Dacia privind unitatea
vindelică în AIIA, XVII 1974, p. 55 - 58) .
XXI. Surducu Mare

(CENTUM PUTEA ? j ud. Caraş-Severin) IV E
Castru roman de pămînt, pe o terasă la nord-vest de sat ( Rovină,
sat' Progadie) , cu laturile lungi de 132 x 128 m ( = 1 ,7 ha) , ocupat de o
vexillatio din legiunea IV Flavia ; după ipoteza lui D . Frotase, ar fi fost
evacuat de forţele romane în vremea împăratului Hadrianus (supra, p . 17) ,
concluzie deocamdată discutabilă.
DelmR, II, p. 66 ; III, p. 253 - 254 ; Tg/B, p. 7 ; BanR, p. 6 1 - 63 ; A ctaMN. IV.
1 967, p. 67 ; T.l.R., L 34, p . 45 ; OrT1'gSate, p. 48 ; Banalica, I I I 1 975, p. 345 -- 348
(D. Protase, Castrul roman de la Surducu Mare, jud. Caraş-Severin) .
Legio I V Flavia, cărămizi ştampilate ale acestei unităţi a u fost semna

late în bibliografia din sec. al XIX-lea DelmR, II, p. 77 ; Kozl, III
1 943, p. 90 ; TglB, p. 7 ; A ctaMN, IV 1967, p. 60, nr. 18 :
LEG(io) IIII F(lavia) F(elix)
XXII. Bocşa Română

(j ud. Caraş- Severin) IV E
Aşezarea romană în partea de nord a localităţii actuale, cu substrucţii
de ziduri, instalaţie de hypocaust ; vestigiile unui drum ; tezaur monetar
denari imperiali începînd cu Flavius Vespasianus şi terminînd cu Traianus
1 34 INSCRIP'{IILE DACIEI UOM;lNE III/ I
Dedus. Î n teritoriul localităţii la „Cracul de aur", vestigii ale unor exploa

t ări miniere antice, în ale căror puţuri şi firide au fost găsite opaiţe, unelte
de minerit şi o placă de lut cu relief.
TRErt. X I I I 1 89 1 , p. 8 1 ; DelmR. I I . p. 1 5 ; I I I . p. 208 ; l\lio, XI 1 9 1 1 . p. 5 1 0 ;
RISBC. 194 1 , p. 3 1 6 ; A ctaMN. I V 1967. p. 5 1 - 53 (D. Protase) ; T.l.R . . L 34.
p. 37 ; OrTrgSate, p. 62.
Legio I V Flavia, o cărălJlidă ştampilată este menţionată în bibliografie

din sec. al XIX-iea : A rchErt, XI 1 89 1 , p. 6 1 , citată şi în ActaMN, IV
1 967, p. 53 ; azi piesa este în loc necunoscut :
LEG(io) IIII F(lavia) F(elix)
XXIII. Berzo\"ia
(BERZOBIS, Jidovin, j ud. Caraş- Severin) IV E
Castru roman de legiune şi întinsă aşezare civilă pe malul stîng al rîu
lui Bîrzava, parţial în vatra localităţii actuale şi parţial în hotarul ci ;
semnalat în bibliografie la sfîrşitul veacului al XVIII-lea, iar în lucrări
topografico-cadastrale la mijlocul sec . al XIX-lea, cînd au fost descoperite
substrucţii de ziduri şi materiale arheologice numeroase şi masive, numis
matice etc. Primele săpături arheologice la castru au fost întreprinse în
1883 de Vincenţiu Babeş (care face un raport la Academie în Bucureşti
la 29 martie 189 1 ) şi continuate abia în anii 1 962 - 1 963, 1 969 - 1 970,
1 973, de Muzeele din Timişoara şi Reşiţa colaborînd cu Institutul de istoric
şi arheologie Cluj-Napoca : s-au putut stabili dimensiunile castrului, 490 x
410 m, cu laturile lungi orientate în direcţia est-vest, porta praetoria fiind
pe latura de vest ; săpăturile, prin abundenţa materialului, dimensiunile cas
trului şi numărul mare al materialelor tegulare ştampilate LEG IIII F,
au dovedit importanţa strategică a castrului şi staţionarea aici a legiunii
IV Flavia. Descoperirile monetare în castru şi în aşezarea civilă merg din
vremea împăratului Nero pînă la Philippus Arabs. După retragerea le
giunii IV în vechiul ei loc de staţionare din Moesia Superior (la Singidunum.
Belgrad), s-a dezvoltat şi pe locul castrului o aşezare civilă.
Priscianus. VI 13 („inele Berzobim. deinde Aizi pro�essimus" ; cf. StCl. XIV 1 972.
p. 1 13 ) ; TabPeut. ; GeogrRav. IV 14 (Bersovia) . A rchErt, XVII 1897. p. 32 ; DelmR,
II, p. 87 - 93 ; A rchKozl, XXII 1 899. p. 1 05 ; RE. III. col. 3 1 (Tornaschek) ; Dacia,
VII 1 963, p. 578 ; A ctaMN. IV 1 967, p. 49 - 5 1 (D. Protase) ; SCIV, 2 1 , 1 970, p.
507 ; T.I.R . . L 34, p. 36 ; OrTrgSate, p. 49 ; Banatica. I I I 1 975, p. 85 - 89 („Coiful
roman din Berzovia", D. Protase - L. Petculescu). Tibiscus. I I I 1 974. p. 1 33 - 1 36.
Materialul epigrafie este foarte puţin, litic nu s-a semnalat pînă acum
nici o piesă (cf. caz identic la castrul auxiliar de lingă Breţcu, jud. Covasna) ;
cel tegular abundent în legătură cu legiunea IV Flavia.
1 1 1 . - S t a t u e t ă de bronz (aramă) înfăţişînd un vultur, pc a cărei
bază se află inscripţia ; piesă fragmentară cunoscută numai după infor
maţia dată de descoperitor, St. Ioanescu, prin a. 1850 - 1860.
A rchKozl, VIII 187 1 . p. 1 50 (Orm6s S.) ; TRErt. VIII 1 892, p. 1 37 DelmR. II.�"
p. 88 ; ArchKozl. XXII 1 899. p. 1 05 (Teglâs G. „ezen nagyon is prohlernatikus lclcteo

kivtil mozaikokr61, ermekrol ernlekezik meg (Joaneszku I . ) " ) .
C AE S A N T O N I N O P P I III ( ? )
între litere se aflau puncte ; A + E ligatură ; autenticitatea piesei poate fi

pusă la îndoială, în lipsa originalului.
1 12. - I n s c r i p ţ i e parietală, grafit fragmentar pe o bucată de
mortar-tencuială, descoperită în dărîmăturile castrului, în a. 1968, de
prof. G. Borcan (Berzovia) ; desen de G. Lazarovici ; piesa a dispărut
în localitate ; fig. 89.
Th c o d [ . ?]
v e x[. ? l.
Fig. 89 Inscripţie parie

-
tală din Berzovia (desen

de G. Lazarovici).
}i a t e r i a l tegular
Legio I V Flavia Felix avea cartierul general în castrul din Berzovia
în decursul celor două decenii cît a staţionat în Dacia la începutul sec.
al II-lea, după ocuparea Daciei şi organizarea provinciei, participînd
în prealabil la campaniile de cucerire a ţării ; materialul ei epigrafie litic
şi tegular a fost descoperit în zona de sud-vest a Daciei romane ; materialul
tegular ştampilat s-a găsit în cantităţi mai mari în ruinele castrului Berzovia.
Despre vestigiile epigrafice şi activitatea constructivă a legiunii IV Flavia
în sud-vestul Daciei : RE, XII ( 1 924) , 1 540 - 1 544 (E. Ritterling) ; A ctaMN,
III 1966, p. 429-435 (I. Glodariu) ; IV 1967, p. 47 -72 (D. Protase) ; I . Di
nic, Du nom LEG. III! FLA VIA , în iiva A ntika (Skoplie) , VIII 1 958,
p. 1 17 - 1 19. Istoria unităţii la Singidunum : InscrMoesSup, I, p. 28 -30
şi numeroasele inscripţii de acolo care o menţionează.
Materialul tegular ştampilat al legiunii IV Flavia descoperit întîmplător
în ruinele castrului şi aşezării la Berzovia este menţionat încă la sfîrşitul
veacului al XVIII-lea : Neues Ungrisches 11-fagazin (Pressburg, Pozsony,
BratislaYa) , II 1 792, p. 97 � 107 ; A rchKozl, VIII 187 1 , p. 1 45 - 1 53 ;
CIL, III 162 1 = 8070 ; A rchErt, XVII 1897, p. 28-32 ; A rchKozl, XXIJ
1899, p. 104 - 106 ; DilmR, II, p. 87 -93 ; TglB, p. 7, 40, 63 ; A ctaMN.
IV 1 967, p. 48 -64. Piesele verificate de noi în muzee şi pronnind din
Berzovia se grupează într-un serial de vreo şapte tipuri : fig . 90 a -g.
1 1 3.
- a, C ă r ă m i d ă fragmentară, ştampila în cartuş simplu,
dreptu nghiular adîncit, 90 X 26 mm, litere în relief înalte de 18 mm ;
\1:uz. Timişoa ra :
Leg (io) !III F (lavia) F (elix)

Fig. 90a
- b, c ă r ă m i d ă fragmentară, parte din cartuşul simplu dreptun

ghiular adîncit al unei ştampile ; colţurile rotunjite ; lăţimea 38 mm litere
înalte de 25 mm, în relief : }foz. Timişoara :
[L J eg(io) !III F(lavia) F(clix)
Fig. 90b
l 36 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/I
- c, c ă r ă m i d ă fragment, ştampila în cartuş simplu dreptun

ghiular adîncit, 96 X 30 mm, litere în relief înalte de 26 mm, scrise din
dreapta spre stînga ; TglB, p. 40, pi . I/5 ; Muz. Timişoara :
LEG (io) I I I I F(lavia) F(elix)

Fig. 90c
- d, ţ i g l ă fragmentară cu ştampila în cartuş adîncit dreptunghiu

lar dublu, cadrul exterior de 1 10 X 30 mm, cadrul interior 100 X 22, li
tere în relief înalte de 18 mm ; Muz . Reşiţa :
LEG (io) I I I I F(lavia) F(elix)

Fig. 90d
- e , ţ i g l ă fragmentară, ştampila în cartuş dreptunghiular simplu
adîncit : 1 1 O X 20 mm, litere în relief înalte de 17 mm ; M uz. Reşiţa :
LEG(io) I I I I F(lavia) F( e lix)

Fig. 90e
între cei doi F semne de despărţire triunghiulare ;

- f, ţ i g l ă fragmentară, ştampila în tabula ansata fragmentară
lată de 26 mm, litere înalte de 16 mm în relief ; Muz. Reşiţa :
LEG(io) I I I I F(lavia) F(elix)

Fig. 90j
partea de jos a celor două litere F este îndoită înainte ;

- g, ţ i g l ă fragmentară, cu ştampila în tabula ansata frag mentară,
9'2 X 26 mm, litere în relief înalte de 17 mm ; Muz. Reşiţa :
LEG(io) I I I I F(lavia) F(elix)
,.[ ( w � � i ��)
I l
Fig. 90 - a - c, cărămizi cu stampi111.
LEG 1111 FF (Muz. Timişoara) ; d-g.
ţigle cu stampila LEG 1111 FF, din
Berzovia (Muz. Reşiţa) .
partea de jos a celor două litere F este îndoită înainte.
XXIV. Uomasnea '
(j ud. Caraş-Severin) V E
La sud de sat şi vest de şoseaua Mehadia-Caransebeş, locul „Coveiul

lui Iocşa", se află vestigiile unei aşezări romane ; pietre cu urme de mortar,
cărămizi, ceramică provincială.
Dilm R. II, p. 1 3 ; A nH, 1 930, p. 1 6 - 18 ; T.l . R „ L 34, p. 54 ; Or TrgSate, p. 34 - 35.
REPERTORIUL MATERJ.ALULUI EPIGRAFIC 137
L a nord de sat, pe „dealul Domaşnei" spre Teregova s-a descoperit

în a. 1828 - unde se aflau substrucţiile de zid ale unei mici incinte ro
mane - fragmentul de d i p 1 o m ă m i 1 i t a r ă din a. 159, dată de
împăratul Antoninus Pius armatei auxiliare din Dacia Porolissensis, CIL,
XVI 1 10, tabella I („wurden in der Militargrenze, bey den Arbeiten an
der Strasse, welche Y e n Dc rr.m:chnia nach Perc gova [Te: rcgov a ] fii hrt
auf dem Domaschnier Berge die Grundmauren einer kleinen romischen Ver
schanzung (20 Klafter Lange, 17 Kl. Breite) aufgegraben und bey dieser
Gelegenheit ein, auf beyden Seiten beschriebene:s Metallpliittchen gefunden
worden . . . das Bruchstiick einer sogenannten tabula honestae missionis" ,
Steinbiichel, jahrbiicher der Literatur, Wien , 45, 1829, Anzeiger-Blatt,
p. 66 - 67) , reluată în I . D _ R . , I; p. 1 2 1 - 126, DilpD XVII, completată cu
fragmentul din tabela II descoperit în ruinele castrului Mehadia (supra,
p. 1 18 - 1 19) .
XXV. Teregova
(AD PANNONIOS ? j ud. Caraş- Severin) V E
Castru auxiliar roman de piatră şi aşezare civilă aparţinătoare, si
tuate la nord de comună lingă confluenţa pîrîului „Hideg" (Rece) cu rîul
Timiş. Cercetări sistematice parţiale în a. 1969 au stabilit că fortificaţia
are două faze de construcţie. Î n săpături au fost descoperite materiale
arheologice abundente şi importante, ceramică, monede etc. ; o cărămidă
ştampilată a cohortei VIII Raetorum indică foarte probabil locul de garni
zoană al acestei unităţi auxiliare.
TabPeut. ; GeogrRav. IV 1 4 (Pannonin) .
Romiinische Revue, 1889, p. 231 ; Delm R, I I . p. 1 67 ; A nB. 1 930, p. 1 5 - 1 6 ; OmD.
p. 342 - 345 (M. Macrea) ; T.l.R . L 34, p. 25 ; Or TrgSate, p. 35 ; Banatica, II 1 973,
.
p. 97 - 100 („Sondajul arheolcgic la Te1egcva", N' . Gudea) .
1 14. - Ţ i g l ă fragmentară 20 X 1 8 X 4 cm, ştampilă în cartuş sim

plu dreptunghiular, adîncit ; lăţimea 42 mm, lungimea păstrată 85 mm,
litere în relief înalte de 31 mm . "Muz . Timişoara ; fig. 9 1 .
Kozl. I I I 1 943, p. 89, fig. 2 / 1 (J. 8zilagyi) ; TglB, p. 34, pi. XVI. 2:-!6 ; OmD, p. 344.
foto şi desen (M. Macrea) ; LapidMBan, 54 (desen) .
[Co ]H(ors) VIII R(at:torum)
Fig. 91 - Ţiglă cu ştampila
[Co] H VIII R. din Teregova
(l\Iuz. Timişoara)
Un exemplar asemănător s-a găsit şi la garnizoana cohortei III Delmata

rum, în castrul Mehadia (supra, p. 1 20) ; fragmrnt . . . H VIII R din
Balta Verde (jud. Mehedinţi) , OltR3, p. 358, nr. 259.
1 1 5. - C ă r ă m i d ă romană cu chenar ; Muz. Caransebeş.
:M A G sau MAC
D i p 1 o m a m i 1 i t a r ă pentru Dacia Porolissensis, din a. 1 59,
tabella I fragment s-a găsit la 1828 între Tere:gova şi Domaşma (v. această
localitate, XXIV) .
XXVI. Satu Bătrîn

(corn. Armeniş, j ud. Caraş- Severin) V E
Pe locul numit „Dealu Bisericii" la est de sat, vestigiile unei construcţii
cu zid de piatră ; probabil un punct de observaţie ; din acest loc au fost
scoase cu ocazia demolării zidurilor prin a. 1946 două fragmente de inscrip
ţii funerare care au fost zidite în pereţii casei locuitorului proprietar al
locului (L. Gădulea) ; textul fragmentelor a fost desenat cu destulă acribie
epigrafică de un comandor român care se afla întîmplător în partea locului ;
desenele au fost achiziţionate de arheologii M. Macrea şi M. Moga în
periegheza arheologic-epigrafică din a. 1946 şi publicate de N. Gudea,
Tibiscus, IV 1975, p. 132 - 135.
1 1 6.
- L c s p c d c funerară( ? ) , fragment colţul drept de J OS, cu
rest din scriere în care nu se poate restabili nici un cuvînt ; fig. 92.
Fig. 92 - Lespede funerari\ ( ?)

fragment, din Satu Răhin
(�I. :\-!acrea) .
1 17.
--L c s p c d e ( ? ) funerarii, fragment din marginea dreaptă ;
textul nu poate fi întregit înafară de eventual numele roman [ - - L ]u -
cili - - - - în rîndul ultim ; fig. 93.
\ I X X/\ Fig. 93 -Lespede( ?) funerară,

fragment, · din Satu Bătrîn
(}I. Macre a) .
'\ Flv PC
C ILI
La Armeniş, pe drumul principal spre Tibiscum, era localizată staţiunea
mansio romană cu numele Gaganis (TabPeut., GeogrRav. ) , RE, VII col.
466 (C. Patsch) , T.I .R., L 34, p. 59 („Mansio an der Strasse Dierna-Tibi
scum, Spuren der mit Steinplatten gepflasterten Romerstrasse" ) .
UEPERTORIUL MATEHIALULUI EPIGR,1FIC 1 39
XXVII. Slatina Timiş

(MASCLIANIS, GA GANAE ? , j ud. Caraş- Severin) V E
Presupusă mansio pe drumul roman Dierna - Tibiscum. Singura des
coperire arheologică cunoscută este stela funerară a lui Aelius Ariortus.
TabPeut. ; GeogrRav. IV 14 (Masclianis) .
Dt!lmR. I I , p. fi3 ; RE, X I \·, col. 2064 (Fluss) ; T. I . R . . L 34, p. 78 ; Or TrKSafr, p.
35 - 3fi.
1 1 8. -S t e l ă funerară de piatră calcaroasă, fragmentară, cu goluri
în ambele registre, dimensiuni 1 90 X 70 X 15 cm, litere înalte 45� mm; în
registrul superior avea un relief (azi total corodat), deasupra un fronton şi
acrotere ; cîmpul inscripţiei are lacune, dar textul este cunoscut întreg
copiat de J. Arneth (după care l-au luat şi alţi autori) ; descoperită la Slatina,
unde era clădită în zidul unei case vechi de pe malul stîng al rîului Sadova ;
fracturată în două bucăţi cu lipsuri la mijloc şi la bază, piesa a fost res
taurată în Muz. Timişoara ; fig. 94.
SBAk\Vien, XL 1862, p. 356 - 357 (desen cu textul întreg văzut la Slatina de J.
Arneth) ; Inscht-Dac, 887 (după Arneth) ; CIL, I I I 1 559 (după Arneth) ; Archl�rt,
I X 1875, p. 2 1 0 - 2 1 1 ; AEM. VI 1882, p. 123, nr. 74 (C. Torma, după originalul
fragmentar refăcut în Muz. Timişoara) ; CIL, I I I 8009 (după C. Torma) ; MonEpSc,
p. 293, facsimil ; Ai·hOlt, IX 1930, nr. 47 - 48, p. 70; BCMI, XXXII 1939, p. 1 64 -
1 65 (A. Rărcăcilă, citeşte în r . 5 D(iernae), n u D(robetae) cum citeau alţii) ; LapidM
Ban, 24.
Î ntre cuvinte se află pe alocuri „punctuaţia" în chip de mici frunze ;
r . 4 e lipsă în starea actuală, r. 2 , 3, 1 1 , 1 2 au lacune ; textul este reprodus
aici întreg cum l-a văzut Arneth, a cărui lectură prezintă suficiente garanţii
de autenticitate.
D (is) !V/ ( anibus)
P(ublio) A e l i o
A riorto
III Iviro an (nuali) m (unicipi)
5. D (robetae ?) i n t e r f e c t (o)
a latronihus
vix (it) an (nis) L . Ulp (ia)
D i g n a c o n (iugi)
pientissimo
10. et P (ublius) A el (ius) fil (ius) et P (ubli)
A e l (i i) V a l (ens) el A u-
daru s n (epotes) b (ene) [ m (erenti) ] p (osuerunt)
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, lui Publius Aelius Ariortus quattuorvir
annualis ( ?) al municipiului /5/ D (robeta ? , -ierna ?) ucis de latroni (bri
ganzi), a trăit ani 50, Ulpia Digna soţului său foarte pios / 10/ şi Publius
Aelius fiul, ca şi Publius Aelius Valens şi Publius Aelius Audarus nepoţii,
celui care a binemeritat au pus (acest monument funerar) " .
Este o familie de romani provinciali a unui magistrat municipal din
Dacia (la Drobeta sau Dierna) , \·ictimă a latronilor (alt caz din aceeaşi
zonă a Banatului de sud-est era la Băile Herculane, nr. 7 1 , a cărui moarte
a fost răzbunată de fratele celui asasinat) ; cu nume şi prenume după îm-
140 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/ l
păratul Publius Aelius Hadrianus, quattuorvir Publius Aelius Ariortus are

cognomen de factură grecească (cu toate că nu-l găsim în marele repertoriu
antroponomastic Die Personennamen des Griechischen bis zur Kaiserzeit, von
Fr. Bechtel, Halle/S., 1 91 7 ) , fiind alcătuit din elementul A ri·-, A re- şi -ort-
D
0
: . ·\ [ I ' : ;
: .. : _ _ : · . .·
0 I N T E K H:C
A LATR ON I B':S
Vl X A N L VlP
D l G N f\ CON
fl �NTl SSJ MO
ff P /\EL FI L E T P
/\ E L VA t_c· f,T /\V
:·:::;_ ;ws N ii. ,.,, r
Fig. 94 - Stelă funerară, din Slatina Timiş (Muz. Timişoara ) .
(-orth- ? ) 1 ca în Lykortas, Kynortas ; întreaga familie sau „gens" are praeno

men şi gentilicium ca şi „titularul" epitafului, soţ, tată şi unchiu, Pub
lius A elius (soţia avînd gentiliciul Ulpia „de acasă", din familia sa de obîrşie,
provenit de la împăratul Ulpius Traianus) ; dar cognomen purtat de unul
dintre cei doi nepoţi ai defunctului, A udarus illyric indică această obîrşie
a sa şi poate a întregului grup familial, care erau probabil toţi imigraţi
din Dalmatia ori sudul Pannoniei Inferior (locuit în majoritate de populaţii
illyrice) .
REPEHTORIUL MATERIALULUI EPIGRAFU.: �14 1
XXVIII. Boh'aşniţa
- Ţ i g l ă fragmentară, 13 X 1 6 X 3 cm ; ştampilă liberă cu litere
adîncite înalte de 2 cm ; descoperită în cursul unui sondaj făcut în a. 1 968
(F. Medeleţ) , care ar indica existenţa unei aşezări rurale.
A ctaMN. VII 1 970, p. 143 ('.\I. Moga).
MID
Descoperită şi în alte puncte ale Daciei (Apulum, Zăvoi, infra) , dar în
cantităţi mai mari la Tibiscurn {de unde a fost difuzată în alte puncte şi
unde era „fabricată" , aflîndu-se meşterul şi officina „civilă") este discutată
acolo (A ctaMN, VII, p. 1 43 - 145 ; LapidM Ban, 63) .
XXIX. Turnu Ruieni

(jud. Caraş- Severin) V E
Probabilă aşezare din epoca romană ( ? ) , unde s-a găsit numai un frag
ment de inscripţie îndoielnică, neverificată, între blocurile donjonului din
fortificaţia numită „Turnu-Ruieni" , pe dealul Stîrminiţa la 1 km spre
nord-est de comuna omonimă:
„pe unul din aceste blocuri se mai pot distinge cîteva litere din inscrip
ţie : - - - OVI - - - . Probabil această coincidenţă i-a făcut pe unii is
torici mai vechi să creadă că turnul aparţine epocii romane, denumiedu-1
«Turnul lui Ovidiu » (aşa îl mai numesc şi localnicii) , ţesînd şi răspîndind
legenda că aici a poposit ilustrul poet roman, în drumul său spre locul exi
lului. Î ncă acum un secol, această ipoteză a fost criticată de Pesty Fr. , A
szorcnyi bdnsdg is Szoriny vdrmegye tortinete, Budapest, II 1878, p. 556. - La
construirea pereţilor exteriori, la al doilea etaj , s-au incastrat blocuri ceva
mai mari de marmură făţuită, provenite dintr-o inscripţie romană spartă,
adusă probabil de la vreo staţiune romană din apropiere" ( Banatica, III
1975, p . 306 - 307, N . Săcară, „Donjonul din Turnu Ruieni") . Dacă literele
au factură romană, piesa epigrafică fragmentară ar putea să fi fost adusă
din ruinele Tibiscului ( ?) .
XXX. Caransebeş
Importantă aşezare rurală din epoca romană, în teritoriul oraşului,
unde s-au descoperit substrucţii de clădiri şi vestigii romane, în mai multe
puncte, ca şi cîteva piese epigrafice. Cel mai important punct explorat
prin săpături sistematice este o villa rustica, pe malul stîng al rîului Sebeş, la
neo 200 ro sud de albia acestuia şi la 400 m nord-est de grajdurile Comple
xului pentru creşterea animalelor Caransebeş, locul numit „Măhala", rela
tiv drept, potrivit pentru agricultură, pe una din cele două terase întinse ;
principala piesă este o clădire cu hypocaust ; stratul roman deranjat de o
necropolă medievală (sec. XII - XIII) . Î n punctul „Cîmpul lui Corneanu",

o construcţie romană, din piatră de rîu, a fost explorată parţial prin săpătură
sistematică de cercetătorii-arheologi ai muzeului Caransebeş M.D. Petrov
szky şi R. Petrovszky ( 1975) .
Banatica, I I I 1 975, p. 355 - 363 (E. Iaroslavschi, „O villa rustica la Caransebeş").
Inscripţiile romane menţionate în bibliografia veche „la Caransebeş"

e:rau majoritatea desigur din teritoriul acestui oraş.
1 1 9. - S t e l ă funerară de marmură albă, fragment de 67 X 7 1 cm,
păstrată partea de sus avînd un relief cu un medalion adîncit (care este
gol) ; descoperit la a. 1872 în cartierul Potoc din Caransebeş, unde se afla
păstrat la un comerciant cu numele Ign. Fi.iszfas ; litere mari şi frumos
incizate, conservat numai r. 1 cu formula epitafelor.
AEM. VI 1 882, p. 1 22. nr. 73 (C. Torma, „jetzt im Besitze des Handelsmannes
Jgnaz Fi.iszfăs in Karansebes, Ecke der Lehrer- und Teusgasse Nr. 1 02, vor dem
Hausbrunnen" ) .
M (anibus)
Alte trei-patru fragmente de inscripţie (posibil din aceeaşi stelă funera

ră? ; dar nu este exclus ca şi ele să fi format epitafuri diferite) au fost
întrebuinţate de acelaşi comerciant la construcţia casei sale ; ele fuseseră
descoperite în grădina casei cu nr. 250 (proprietari Petru Cobeţ şi Scriban) ,
AEM, VI, p. 122.
120. - E p i t a f de marmură albă-albăstrie, care avusese cu siguranţă
inscripţie ce era total corodată şi ilizibilă, se afla înaintea fîntînii la casa
cu nr. 4 1 0 în Caransebeş, văzut de C. Torma la 1880.
AE:\!, VI 1 882. p. 1 22 (C. Torma) .
121 - 1 24. - La aceeaşi casă nr. 410 în Caransebeş, proprietarul de a

tunci (a. 1880, Laur. Meiszl) i-a dat lui C. Torma informaţia că pe la a.
1870 el a clădit în zidul casei p a t r u pietre cu inscripţie c.. � se aflau în faţa
casei la stradă ; tot el ar fi cedat mai multe pietre cu inscripţii generalului
austriac Stanojlovic (care în a. 1880 se afla în Josefstadt din Boemia) ,
şi care ar mai fi primit asemenea monumente de la alte persoane (AEM,
VI, 1882, p. 122, C. Torma) .
125. - Î n grădina casei nr. 250 din Caransebeş a fost găsită altă piatră
cu inscripţie pe la a. 1870, dusă (pe la a. 1870, cum se spunea) la Viena
(AEM, VI, p. 1 22) .
1 26. - P i e t r e cu i n s c r i p ţ i i romane s-ar afla zidite în pereţii bi
sericii romano-catolice din n ntrul orasulni, construită în sec. al XIX-k a
pe locul unei bise:rici mai vechi, după informaţia dată de istoricul Pcsty
'
Fr„ A szorinyi bdnsdg cs Szoriny vdrmegye tortcnete, II 1878, p. 222 ( „ e
te:mplom (rom .-cat.) most a Varos kozepeb(n all, de a tempJom maga IH: m
regi, hanem egy masiknak helyen all , mely ugy latszik valami catastropha
alkalmaval bsszedblt, mcrt sok emberi vazon kivi.il ekszert es holmit talaltak,
de semmit, mi temetOre mutatna. A mostani templom falaiba sok r6mai
feliratos ko van beepitve, es az ugynevezett Stabsgasseban fekszik" ; in
formatic repttată în T RE rt. VIII 1892, p. 1 1 1 ) .
Aceste epigrafe litice (toate dispărute) au fost considerate (se pare,

cu _deplină îndreptăţire) de către C. Torma ca descoperiri „in situ" la C a -
r a n s e b e ş, provenind deci după informaţiile şi descoperirile arheologice
din ultimii ani de pe teritoriul oraşului Caransebeş, din localitatea romană
rustică existentă aici ; totuşi asupra unora dintre ele poate să planeze bă
nuiala că erau aduse din ruinele castrului şi aşezării civile la Tibiscum (prin
sec . XVII - XIX) , foarte bogate în descoperiri epigrafice, ca cel mai impor
tant centru militar din zona de sud-vest a Daciei romane şi care ocupă
locul prim în ce priveşte cantitatea şi valoare calitativă a foscripţiilor.
127. - P l a c ă votivă de marmură albă-gălbuie, fragment (colţul

stîng de sus) 38 X 32 cm, litere frumos incizate înalte de 43 mm în r. 1 ,
de 40 m m î n r . 2 - 4 ; profilatura chenarului este din cele mai corecte, de
tipul „clasic" la monumentele bune din Dacia; este zidit la intrare (sub poartă)
în peretele casei din Caransebeş, str. Retezat nr. 9 (proprietar Ioan Nanu) ,
unde a fost identificat la 1 6 martie 1 976 şi degajat de stratul gros al ten
cuielii cu care fusese acoperit la sfîrşitul veacului al XIX-lea cînd a fost
încastrat aici de către fostul proprietar al imobilului (prof. Ilie Orzescu) .
S-ar putea ca fragmentul epigrafie să fi fost adus din ruinele oraşului
(castrului) Tibiscum, dar funcţia dedicantului ar indica mai curînd capitala
Daciei, Ulpia Traiana (situată la 78 km spre est de oraşul Caransebeş) .
Din cîmpul .inscripţiei s-a păstrat cam j umătatea părţii stîngi a colţului
superior ; întregirea rîndului 1 este cu totul ipotetică, posibil este şi
Apollini [aug (usto) sacr (um) ] sau altă formulă ; r. 2 poate fi au [g. lib
(ertus) ] . Fig. 95.
A ctaMN, XIII 1 976, p. 1 63- 1 65 (L. Groza - V. Wollmann, foto, desen) .
A p o l l i n i [et Dianae ? J
O p t a t u s au [g (usti) n (ostri) vern (a) ]
[a ] d i u t (or) t [abul (arii) prov . Dac . ? ? ]
[ ?pro ] s e [et suis - - - - - ? J
Fig.95 - Placă votivă (Caransebeş, str. Retezat 9) .
1 44 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 111/ l
T r a d u c e r e : „ (Zeului) Apollo [şi Dianei ? închinare ? ] , Optatus

sclav (ori libert ?) al împăratului, ajutor al tabulariu-lui (Daciei ? ?) , pentru
sine ( ?) şi ai săi ( ? ) - - - (a pus prinosul) " , sau a făcut clădirea (pe al
cărei frontispiciu era incastrată placa înscrisă.
Apollo era \"echiul zeu grec (devenit şi roman) al sănătăţii şi forţei, apoi
al Soarelui etc . , difuzat în toată lumea greco-romană ; în Dacia are cîteva
dedicaţii şi reliefuri ; inscripţiile cunoscute pînă pe la a. 1900 se află în CIL,
III ; cele descoperite ulterior : MatArh, VI 1959, p. 884 -885, nr. 22 „Apol
lini aug. sac." la Alburnus Maior ( Roşia Montana , jud. Alba) ; ProblMuz,
[1964 ] , p. 31 = CongrEpigrV, p. 350 - 35 1 = A nnEp, 1972, 454 „Deo Forti
Apollini Parthico" la Potaissa (Turda) ; Apulum, X 1972, p. 165 - 1 7 1 =
A nnEp, 1972, 456 la Alba Iulia etc. Dedicantul Optatus ca slav (sau libert ? )
al casei imperiale din Roma poartă u n singur nume (ce avea funcţia de
cognomen în sistemul roman de tria nomina), pentru care cunoaştem din
Dacia un exemplu citat : „Optatus praef(ectus) leg(ionis) V M(acedonicae)
c(onstantis) " în inscripţia votivă din Potaissa CIL, III 892 ( = lnschrHofbibl,
p. 3 1 , nr. XXVI ; at:est general roman avea desigur praenomen şi nomen
gentilicium, pe care nu le mai scrie ; la fel şi Optatus al nostru, dacă era
libertus, avea sau va fi avut cele două elemente antroponimice luate după
împăratul-„patronus" al său care l-a făcut cetăţean : Marcus Ulpius - ,
Publius A elius - , Marcus A urelius - etc . ) . Optatus era cunoscut şi ca
fabricant de opaiţe (lucernae) ; exemple din Dacia CIL, III 8076,26 etc.
Funcţia de adiutor tabularii şi-a exercitat-o mai curînd chiar la Ulpia Tra
iana ( Sarmizegetusa) , placa de marmură fiind pusă la Tibiscum, unde Opta
tus putea să se afle fie „în deplasare" oficială, fie în interes personal-gospo
dăresc. Despre serviciul fiscal şi de impuneri tabularium (un departament
în ministerul de finanţe şi economie al provinciei) şi tabularius (un fel de
şef-contabil subordonat procuratorului financiar al districtului provincial) :
RE, IV A ( 1932) , 1962 - 1984. Alt adiutor tabularii la Ulpia Traiana esk
„ [Philo ] musus augus [ti n (ostri) ad ]iut. tabul. " , CIL, III 7919 (Muz . Sighi
şoara) ; „ Herculanus [aug. n. a ] diut(or) [tab. ] " , MatArh, I 1 953, p. 767
(epitaf fragmentar; Muz. Sarmizegetusa) ; la Ampelum (Zlatna) „ [Eutyche ]s
aug(usti) lib(ertus) [adiutor ] tabul. ' " CultEsc. , p . 92, nr. 104 ; tot acolo un
ver (na) ab inst (rumentis) tab (ularii ) , CIL, III 1315 (Muz. Cluj-Napoca) .
�'[ a t e r i a I tegu1ar
Legio XIII Gemina a lăsat materiale tegulare în teritoriul oraşului

Caransebeş : în strada Episcopiei (Bischofsgasse) nr. 1 75/6, cu ocazia săpării
şanţurilor pentru aşezarea temeliilor unei case, s-a găsit (după informaţia
profesorilor I . Nemaianu şi P. Dragalina de la preparandia Caransebeş)
o cărămidă întreagă, cu scrierea clară ; piesa a ajuns în proprietatea unui
I . Moaca, la care a dispărut.
AEM, YI 1 882, p. 1 39 - 1 40, nr. 10 (C. Torma) ; CIL. III 8064, l i , m ; TglB, p. 60.
LEG(io) XIII GEM(ina)
- Ţ i g l e fragmentare (şase bucăţi) , ştampila cu litere adîncite,
descoperite în săpăturile din ruinele villei rustica la Caransebeş ; Muz.
Caransebeş ; fig. 96.
Banatica, III 1975, p. 359 - 360.
Fig. 96 - Ţiglă fragmentară cu

stampila A E P, din Caransebeş
(Muz. Caransebeş).
AEP
Ştampila este de tipul celei descoperite l a Tibiscum şi semnalată cu
cîţiva ani în urmă (nr. 257) .
XXXI. T IB ISCUM
( Jupa, j ud. Caraş-Severin) V E
Castru roman auxiliar (cel mai mare şi important dill s ud-vestul Dacieiu
comparabil numai cu cele din Micia-Veţel, j ud. Hunedoara, şi Porolisşum,
Moigrad, j ud. Sălaj) pe malul stîng al rîului Timiş (Tibiscus) , la capătul
de est al localităţii medievale-moderne Jupa ; şi întinsă aşezare civilă (cana
bae, devenit municipium) Tibiscum. Primele cercetări arheologice sistematice
au fost făcute în 1923 - 1924 de G . G. Mateescu (supra, p . 26) pe latura
sudică şi extremitatea sudică a laturii de est şi o clădire din interiorul
castrului ; cercetarea intensă şi pe scară mai largă a fost făcută în zect�
campanii estive, începînd din a. 1 964, de colectivul Muzeului Banatului .
Timişoara, condus de M. Moga (supra, p . 27-28) , fără să fi epuizat în
treaga suprafaţă a ruinelor castrului, d3.r făcînd descoperiri de valoare
esenţială pentru construcţii şi materialul documentar scris.
Castr ul avea laturile de 320 X 1 70 m ; trei faze de construcţie din
perio 1de dife�ite şi distanţate. Numeroase clădiri' din interior poartă urme
de refaceri . Cercetările făcute pe latura de nord arată că mărirea castrului
s -a făcut 'prin extensiune asupra spaţiului ocupat de aşezarea civilă pe
care o s :.1prap une în p arte. Cercetate prin săpătură au fost laturile de nord
şi est, pJrţile de pe aceste laturi şi cîteva clădiri din interior între care
şi p retoriul (comandamentul) . Unităţile auxiliare ce au avut garnizoana
în castru (fără a S� putea stabili d3.tele cu precizie, nici succesiunea ori
simultaneitaLa a. două S3.U a trei din cele atestate epigrafie) : cohors I
Vind�liwrum, n um�r?'s Maurorum Tibiscensium, num�rus Palmyrenorum
Tibiscensium (in prima j umătate a sec. II se numeq.u „Palmyreni Sagittarii
qui s unt in D 1cia Superiore" , DiplD VIII, IX din a. 1 26) şi ultima
atestată doc u :n entar şi pentru timp mai scurt cohors I Sagittarioruin ; alte
unităţi auxiliare cu numele şi existenţa deduse din lecturi cu totul . ipotetice
de ştampile tegulare descoperite la Tibiscqm apar deocamdată neprobabile.
Alături de cast r u s-a dezvoltat curînd a ş e z a r e a c i v i 1 ă (canabae) ,
care s-ar p:itea s ă fi aparţinut o vren:i.e teritoriul Lti coloniei Ulpia Traiana ;
din „vicus" (ori , ; pagus " ) , Tibiscum s-a dezv.oltat destul de timpuriu ca
municipium, d3.r c ct acest titlu este atestat mai tîrziu, numai sub împăratul
Gallienus ( n r . 1 32) în inscripţie ; se pare că ridicarea în rang se făcuse sub
Septimius S�verus. O mare parte din zona arheologică a aşezării civile
a fost distrnsă de apele rîului Timiş. Săpături arheologice din ultimii ani
au dezvelit la nord de castru mai multe construcţii printre care şi un templu ;
în timpul lucrărilor de explorare s-au identificat în aceste construcţii patru
IO · - Inscripţiile Daciei romaue - voi. III/I
146 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE IJI/l
nivele dovedite de suprapunerile existente. Materialul arheologic şi epi

grafie ieşit la iveală în săpăturile sistematice (ca şi anterior în descoperiri
întîmplătoare sau în săparea terenului pentru scopuri gospodăreşti) este
de o bogăţie şi valoare . documentară impresionante, atît în castru, cît şi
în aşezarea civilă ; o parte din material indică o continuitate de viaţă romană
şi după evacuarea provinciei de către Domitius 'Aurelianus, şi anume din
veacul al IV-lea.
Ptolemeu, III 8 ( Til>isko.n ) ; TabPeut. ( Tivisco) ; GeogrRav, IV 1 4 ( Tibis şi Tiviscum) ;
V. · Pârvan, Getica, 1926, p. 262. Despre numele rîului recunoscut demult ca traco
getic Tibiscus, după care numele castrului şi oraşului Tibiscum : Limba TrD, p. 1 2 5
(SprTht-D, 1 43), etimologie indo-�uropeană.
DanubPMys, II, p. 67, 1 33 ; Pacien ( 1 85 1 ) , p. 1 5 - 1� ; A rchKozl, X /3 , 1876, p. 47 ;
DelmR, II, p„ 93 - 97 ; A nB, 1 929, p. 1 03 - 1 04 ; 1 930, p. 12 ; RE, VI A, col. 8 1 3 -
8 1 '5 ; BCMI, XXXII 1 939, p. 70- 73 ; T . Simu, Indicatorul obiectelor muz. Lugoj, 1 943,
p. 1 4 - 22 ; TglB, p. 28 - 29 ; OmD, p . 240 (G. Porni) ; Dacia„ IV 1 959, p. 336 - 338 ;
V 1 960, p. 335 - 337 ; IstRom, I, p. 365, 406 ; A rhMold, I I - II I 1 964, p. 299 - 305 ;
RevMuz, I I 1 965, p. 433 ; T. I.R „ L 34, p. 1 1 1 ; OrTrgSate, p. 37·- 42 ; A ctaMN, VII
1 970, p . 1 3 5 - 1 49 (M. Moga) ; Buletinul monu.mentelor istorice (Bucureşti), 2, 1 97 1 ,
p . 5 5 - 56 ; Tibiscus, I 1 970 ( 1 97 1 ) , p. 4 1 -50 („Pagus Tibiscensis î n legătură cu
teritoriul rural al Ulpiei Traiana", M. Moga) ; I I 1 972, p. 39 - 5 1 („Noi tăbliţe închinate
cavalerilor danubieni la Tibiscum", M. Moga) .
Inscripţii pe clădiri
1 28. - P l a c ă de construcţie (sau votivă-onorară ?) din marmură găl
buie, fragmenţ din partea finală a ·piesei, cu dimensiunile 37 x 42 X 3 cm,
litere înalte 45 mm ; fragmentul nu are conturul dreptunghiular original
al epigrafei, ci e rotund tăiat în chip de capac . sau de masă, fiind utilizat
în scoţmri gospodăreşti (probabil încă î:n antichitate) ; conţine litere numai
din ultimele cinci rînduri ale părţii centrale a cîmpului inscripţiei ; a fost
descoperit la 22 febr.' 1 975 de învăţătorul P. Patrichie Puraci în hotarul
satului Iaz ( 1 500 m spre est d� ruinele castrului şi oraşului Tibiscum) , l,p.
locul „ , Satul Bătrîn piare", în arătură (împreună cu o cărămidă ştampilată
C I S şi un vîrf de suliţă) ; se poate presupune aici existenţa unor vestigii
de aşezare romană. Muz . Reşiţa ; fig. 97.
ActaMN; XIII 1976, p. 1 66 - 1 67 (L. Groza - V. Wollmann), foto, desen.
Fig. 97 - Placă de construcţie, din Tibiscum (Muz. Reşiţa) .
REPBRTORIUL MATERIALULUI EPIGRAFIC 147
(lipsă cel puţin 3-4 rînduri)

- - - A R I - - - -
- - -
- - - ?C O T - - -
-: -
[p e ] r P (ublium) A e [lium J
G e m e l [l (in)um]
tribunum
Numai ultimele trei rînduri pot f i întregite : dacă întregirea [pe Jr este
valabilă, urmează după el a�troponimul la cazul acuzativ, indicînd pe un
tribunus (posibil din cohorta de garnizoană la Tibiscum) cu numele Publius
A elius Gemellus (sau Gemellinus ?) , care a făcut (s-� îngrijit să fie executată)
vreo construcţie sau monument (în cinstea unui împărat ? etc . ) . Din rîndurile
1 -2 ale fragmentului nu ·putem „descifra" deocamdată ni�ic. În martie
1977 s-au descoperit fragmente din sfîrşitul epigrafei , care justifică în-
·
tregirea adoptată.
1 29. - L .e s p e d e cuprinzînd un tabel cu nume de militari şi grade,
fragment de marmură, rupt la· toate laturile, 18 X 26 X 2 cm, litere înalte
de 25 mm ; scriere clară, dar litere în general nesimetrice, unele contorsi
onate ; ligaturi : r. 2 D + E, r. 3 N + V, D + E, r. 4 D + E, A + R ,
r. 6 D + E ; în unele locuri „punctuaţia" în formă de frunze puternic
marcate. Descoperit prin a. 1 970 în săpăturile castrului ; prov.enind pro
babil de la vreo clădire. Muz . Timişoara ; fig. 98. Numele de persoane sînt
dispuse în două coloane : în stînga antroponime (păstrate numai terminaţiile)
urmate de gradul (funcţia) , iar cea 9.in dr�apta numele după care (în frac
tură, lipsă) erau gradele ; cîteva puncte şi frunze.
LapidMBan, 7.
Fig. 98 - Lespede cu tabel d e nume, d i n Tibiscum (Muz. Timişoara) .
- - - - - - - - - - dec (urio) ? L u c i u [s - -
- - ? Proc J u l u s dec ( urio) V e r u s [- - -
- - - - - - ]a n u s dec (urio) L i t u a [- -
5. -
- - - - - ] d e c. (urio) M a r c i a[ nus - - - -:
- - - - - - ] us (centuria) S e v e r [us - - - - -
- - -- - - - - ] d e c (urio) - - -
B o [nus ? - -
Milita�ii înşiruiţi în acest tabel fragmentar (de relevat în coloana din

stînga numai grade mai înalte, decurioni şi un centurion) făceau parte
din garnizoana Tibiscum ; prin faptul că prevalează numele r o m a n e,
este mai probabil că erau mai mult, dacă nu exclusiv,. din cohors I Vindeli
corum (sau din I Sagittariorum?) , nu din N umerus Palmyrenorum, în care
erau numeroase antroponimele syro-palmyrene (cel puţin în sec. II) .
Onorare
1 30. - A l t a r onorific de gresie calcaroasă (după descoperire s-a
despicat în sens vertical în două bucăţi) , înalt de circa 130, lat la bază
de 100, gros 60 cm ; litere înalte 4 cm ; descoperit (martie 1 972) zidit într-un
perete al praetoriului din castrul Tibiscum ; o lespede· din cîmpul inscripţiei
(de 55 X 55 X 5 cm) , fragmentară, s-a detaşat din bloc şi a fost dusă la
muzeu, restul monumentului votiv a rămas fixat . „in situ" din zidul prae
toriului. Ligaturi numeroase : r. 3 T + R, N + I + P, · r . 4 N + E, r.
6 M + E, r . 7 N + I, I + B . Azi placa scrisă prezintă lacune, dar în locul
original din „piaţa" castrului Tibiscum, textul epigrafie (păstrat) de fapt
integral fusese citit şi tr�nscris corect de M. Moga imediat după descoperire.
Muz . Timişoara ; fig. 99.
LapidMBa n . 2 ; Tibiscus, I I I 1 974, p. 1 29- 1 3 1 , pi. XIX 1 �oto (M. Moga) ; SC I VA,
26, ! 975, p . 425 ( C . Petolescu) .
Fig. 99 - Altar onorific, din Tibiscum (Muz. Timişoara).
Imp (eratori) caes (ari) divi A nto

nini fil (io) divi Hadr (iani)
nep (oti) divi Traiani Part (hici)
pronepoti d i v i N e r-
5. vae abnep (oti) M (arco) A ur,el (io)
A ntonino a u g (usto) A r m e-
niaco part (hico) max (imo) imp. --- trib (uniciae)
potes (tatis) X VIIII, co (n) s (uli) III
c o h (ors) I Sag (ittariorum)
1' r a d u c e r e : „împăratului caesar al răposatului Antoninus fiu, al

răposatului Hadrianus nepot, al lui Traianus Particul strănepot, al răposatu
lui Nerva /5/ străstrănepot, (lui) Marcus Aurelius Antoninus Particul maxi
mus, imperator a ---- oară, cu puterea tribuniciană a 19-a oară, consul
a treia oară, cohorta I de săgetători (arcaşi, a pus monumentul) " .
Data inscripţiei este indicată de a 19-a „putere tribuniciană" a împăratu
lui Marcus Aurelius Antoninus ( 161 - 180) , adică anul 1 65. Unitatea dedi
cantă, cohors I Sagittariorum, apare atestată aici pentru prima dată în
Dacia Superior ; ea pare să fie cea cunoscută în Dacia ca staţionînd la Drobeta
(Turnu Severin), unde este atestată în inscripţii din sec. III : A rhOlt, 1934,
p. 99 (OltR3, p. 482-3, nr. 7), CIL, III 6279 (ILS, �154) , 8018 ( ILS, =
7847 = MonDacinf, p. 38) , A rhOlt, 1938, p. 49 (AnnEp, 1 939, 19 Olt R3, =
p. 492,58) ş.a. inedite, ca şi în cărămizi ştampilate COR I SAG (CIL, III

8074,23 ; SCIVA, 27, 1976, p. 77-83, D. Benea ; Muz. Turnu Severin) ;
din inscripţia de mai sus rezultă că unitatea a staţionat cîtăva vreme sub
M. Aurelius Antoninus la Tibiscum, unde s-au găsit şi cărămizi ştampilate cu
numele ei prescurtat COR I S (nr. 25 1 - 2) , ori a participat la vreo expediţie
în sud-vestul provinciei Dacia (contra sarmaţilor iazygi ? ) , dar şi la lucrări
de construcţie pe durată ceva mai lungă în castrul de pe malul Timişului -
unde staţionau în această vreme cohors I Vindelicorum şi Numerus Palmyre
norum Tibiscensium. Î n SCIVA, 26, p . 425 se formulează aserţiunea „nouta
tea constă în atestarea acestei unităţi militare în Dacia încă la mijlocul
secolului al III-lea e.n.", în loc de sec. al II-lea, adăugînd „este posibil
să se fi aflat la Drobeta încă în timpul reformelor administrative ale lui
Hadrianus, cînd va fi luat locul cohortei III Campestris . . . . Se pare că
prin anul 1 65 o fracţiune a cohortei I Sagittariorum a fost dislocată la
Tibiscum - probabil pentru lucrări militare, căci lasă aici cărămizi ştampi
late:" . Dar dacă se caută numai „probabilităţi" , apare mai probabil deocam
dată că unitatea auxiliară cohors I Sagittarioruni a staţionat mai întîi la
Tibiscum (puţină vreme la mijlocul veacului II) , de unde va fi fost mutată
la Drobeta. Nimic absolut sigur din aceste presupuneri pînă la noi desco
periri epigrafice.
131. - L e s p e d e onorifică de marmură alburie-cenuşie, fracturată

la colţul drept de sus (lipsă trei litere din text) , 102 X 100 X 20 cm, litere
înalte în r. 1 de 55, în r. 2- 7 de 50 mm ; scriere simetrică, elegantă ;
chenarul este martelat sau complet ras în unele porţiuni ; s e afla în sec.
al XIX-lea la Caransebeş în peretele unui edificiu, unde a fost văzută de
]. Arneth ; de aici a fost dusă pe la a. 1880 în :Muz. Timişoara, unde se
păstrează ; fif'.. 100.
< ;riselini, I, :\furatori, Seivert ş . a . ) ; Isll'Gtogr, I I , p. 2 1 2, V I I ;
p . 282, (<lup:'i ci :
Dacicn ( 1 85 1 ) , p. :JO. SHAk\Vien, XL 1 862, p. 359 (desen, J. Arneth , care
nr. 61 ;
însă o plasează la . . . Sighişoarn) ; J n sclzrDac, 4 8 ; C I L, III 1 5 5 1 ; A rchKozl, X, 3,
1 876, p . .t6 ; AE�I. \"I 1 882, p. 1 1 8, nr. 65 ( C . Torma) ; DacPann !nf. p. 53 şi 55.
fig. 1 O (foto şi desen) ; LapidM Ban, .t .
Două mici erori de incizare la cuvîntul Ulp (ia) gravat ca simplu VII
(L neavînd bara orizontală, iar P fără „buclă") .
150 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE II T/ 1
Fig. 1 00 - Lespede onorifică, din Tibiscu;n (Muz. Timişoara) .

. Q (uinto) M a r. c i o T u r b o n i
Frontoni Publicio
Severo praef(ecto) praet (orio)
·Imp (�ratoris) caes (aris) A elii Traiani
5. Hadriani augusti p (atris) p (atriae)
colon (ia) Ulp (ia) Traian (a) aug ( usta)
D a c i c a S a r m i z e g e t u s (a) ·
T r a d u c e r e : „lui Quintus Marcius Turbo Fronto Publicius Severus
praefectus praetorio al împăratului caesar Aelius Traianus /5/ Hadrianus
Augustul părintele patriei Colonia Ulpia Traiana augusta Dacica Sarmizege
tusa (a pus acest monument) " .
Este · dubletul unei inscripţii aproape identice găsite l a Ulpia Traiana
Sarmizegetusa (dusă de G. Ariosti în a. 1 722 la Viena ; DacPannlnf,
p. 54, fig. 9) , de unde pare că a fost cărată la Caransebeş şi „copia" -dublet
ce s-a găsit aici în sec. al XVIII-lea, dacă nu cumva ea va fi fost adusă
chiar în antichitate în partea de vest a „teritoriului" Ulpiei Traiana şi
anume la Tibiscum, precum admitea Mommsen (CIL, III 1 55 1 „tituli n .
1 462, aetate Hadriana Marcio Turboni a Sarmizegetusensibus dedicati
duo exempla reperta . sunt, alterum Sarmizegetusae, alterum in oppido
Caransebeş ; quorum utrum hoc quoque olim Sarmizegetusae prostiterit
an coloni illi alteram statuam Turboni dedicarint ad Tibiscum fortasse
extremum territorii sui limitem ea scilicet aetate, non liquet. Repetere
autem hoc loco tţoluimus") . Mai probabilă este oricum prima: eventualitate
(transportarea în epoca modernă sau în evul mediu, din Ulpia Traiana la
Caransebeş) ; cuprindem totuşi „ dubletul" epigrafie din Caransebeş între
materiale din Tibiscum din cauză că Mommsen a menţionat şi l-a catalogat
aici (micile deosebiri de text între cele două versiuni se pot vedea ilustrate în
broşura DacPannlnf, p. 53 - 55 şi nota 50) . Exemplu de inscripţie ono
rifică în două piese (variante de text) la Ulpia Traian.a Sarmizegetusa este
cea dedicată guvernatorului Daciei Superior Publius Furius Saturninus :
1 ) CIL, III 1412 7902 ILS, 7 155, A ctaMN, I X 1 972, p. 463 text, p . 470
foto şi desenul piesei existente în Muz . . Cluj-Napoca ; 2) A ctaMN, IX,
= =
REPERTORIUL MATERIAL ULUI EPIGRAFIC 151
p. 464 text, p. 469 foto, p. 47 1 desen c u întregirea iµscripţiei fragmentare

(Muz. Sarmizegetusa) .
132. - A l t a r onorific (marmură ? ) , _descoperit la sfîrşitul veacului
al XVII-lea „lîngă confluenţa rîului Timiş cu Bistra" (ad confluentes
Temes et Bistram in Banatu Temesvariensi, Marsili, care a lăsat o copie
a textului şi desen, reprodus de Muratori şi Maffei) , dispărut, căutat fără
succes de Griselini la sfîrşitul sec. al XVIII-lea; fig. 1 0 1 .
DanubPMys, II, p . · 56 ; Griseliui, I, p. 280 ; IstrGeogr, I I , P .· 2 18, XL ; . B ârâuy A.,
Torontdl vdrmegye hajdana ( 1 845), p. 6 1 ; Dacien ( 1 85 1 ) , p. 1 5 , ur. 6 ; InschrDac, 5 1 ;
CIL, III 1550 ; A rchKăzl, X, 3, 1 876, p. 5 .
Fig. 1 0 1 - Altar onorific din Tibiscum (după DanubPMys, II) .
Variae lectiones : 3 AVC Mars. , AVG Maff. ; 6 TI . . . DEV Maff. ;

7 TAF EIVS Mars. , TATIQ EIVS Maff. În r . 4, litera N este în interiorul
·
lui G.
CORNELIAE
SALONINAE
AV [g(ustae)] CONIVGI
GALLIENI : AVG(usti) N(ostri)
5. O R D O M V N(icipii) ·
TIB (iscensium) DEV(otus) NVM(ini)

· ·
MAIEST A [t(ique) ] EIVS ·
T r a d u c e .r e : „Corneliei Salonina augusta soţie a lui Gallienus

împăratul nost!u, consiliul municipiului Tibiscum devotat puterii divine
·
şi majestăţii sale" .
Această dedicaţie făcută de ordo municipii împărătesei Cornelia Salonina,
cu toate că este aproape de a. 260, constituie cea mai veche atestare a
rangului de municipium pentru Tibiscum, rang care datează de mai înainte,
probabil din vremea lui Septimius Seve.rus ( 1 93-2 1 1 ) .
Votive
1 33. - A l t a r votiv de piatră calcaroasă dură, fragmentar (are rupta
la colţul stîng oaza, cîmpul inscripţiei e mult corodat, cu lacune în r. 1 -2) ,
1 19 X 50 X 43 cm ; descoperit în a . 1 875 la biserica din Jupa, unde s-a
păstrat apoi�la proprietarul Al . Capra, ·pînă în 1 895. Muz .Budapest (MNM,
1 2/ 18�5, 1 ) ; fig. 102 .
Fig. 1 02 - · Altar votiv, din TiDiscum (Muz. Budapest) .
A rchl{ăzl, X, 3, 1 876, p. 38 ; EphEpigr, IV 1 88 1 , p. 75, nr. 197 ; AEM, VI 18Ş2,

p. 1 17, nr. 6 (C. Torma) ; CIL, III 7996 (revăzut de Domaszewski în Jupa) ; A rchErt,
XVI 1 896, p. 1 1 („Zsuppăn pedig az uradalmi parkban egy oltărko es sirko felirăsos
toredeke volt, mely ma măr a MNM-ban van") .
Ligaturi numeroase : r . 4 E + T, r. 5 L + I, M + A + R, r . 7 L + I,
E + T, r . 8 M + I ; scriere ordonată ; în reconstituirea făcută la Muz .
Budapest, este omis locul unui rînd (cu numele dedicantului , după numele
·
divinităţii) . Lectura este dată după CIL, III 7996.
[Deo ] A e t e r n o
[A ur (elius) ] Sec [undinus ]
[ - - - ] coloniaru[ m Sar- ]
[mize Jgetus (a) e et Napu-
5. [cen ]sium filius Marc [i]
[A u ]r (eli) Secundi q (uondam) e (quiiis) [ R (omani) ]
[equ Jo publico et dec (urioni)
[col ( oniae) J Sarmizegetu-
s (a) e v (otum) l (ibens) s (olvit)
T r a d u c e r e : „lui (Dens ? ) Aeternus, Aurelius( ? ) Secundinus - - -
în coloniile Sarmizegetusa şi Napoca, /5/ fiu al lui Marcus Aurelius Secundus
fost cavaler roman, cu cal de la stat şi decurion al coloniei Sarmizegetusa,
juruinţa (făcută zeului) cu bucurie a împlinit-o" .
Cîmpul inscripţiei altarului a fost mutilat, refăcut în Muz. Budapest.
Cu toate că întregirea în r. 1 -2 este dificil de controlat în starea actuală
(reconstituire) , lectura textului dată în CIL, III poate fi luată ca certă
sau foarte probabilă. Deus A eternus, atestat numai epigrafie în sec. II -III
prin zonele occidentale : Roma, Italia, Numidia, Mauretania, Pannonia,
Moesia şi mai ales în Dacia (RE, I, 696-697, Cumont), are în această
din urmă provincie foarte numeroase . dedicaţii, majoritatea din partea
t:nor adoratori cu etnicitate ce nu poate fi stabilită ; uneori apare asociat
cu alte zeităţi orientale, ori dedicanţii poartă nume syriene ; este întîlnit
la Ampdum (Zlatn a), CIL, III 7832, 7834 ; 130 1 ; la Ulpia Traiana, Apulum,
Germisara, Micia t. te. ; atestările epigrafice au fost adunate şi citate în
A ctaMN, VI 1969, p. 183- 184 ; Apulum, IX 1 97 1 , p. 537 -546. Prezenta
de dicaţie' din Tibiscum este făcută de un magistrat în două colonii ale
Dacici (Ulpia Trai<! na Sarmizegetusa şi Napoca, „Napucensium" ; forma
cu - u- se mai at t st ă f pigrafic în Moesia la Novae : altarul votiv al unui
daco-roman „:'.VI. U Jp(ius) Napuca Peregrinus, trib(unus) leg(ionis) I Ital
(icae) " , In mcmorianz C. Daicoviciu, Cluj , 1 974, p. 68- 70) , Aurelius Secun
dinus, fiu al caYalei ului decurion Marcus Aurelius Secundus. Remarcabilă
e prezenţa cu activitate social-religioasă la Tibiscum a magistratului din
Ulpia şi Napoca, intensitatea relaţiilor dintre municipalităţi, circulaţia
frecventă a elementelor social-etnice şi funcţionarilor municipali în pro
Yincie. Nu e ste totuşi exclus ca pksa votivă a magistratului „Sarmizegetuscns
şi Napucc ns" Aurelit1s Secundinus, din pătura aristocraţiei 'municipale a
Daciei, să fi fost adusă din ruinele Ulpiei Traiana-Sarmizegetusa, prin
sec. al XVIII-lea sau chiar al XIX-lea, la biserica românească din Jupa ,
aproape de ruinele auticului Tibiscum.
134..- A l t a r votiv de marmură, despicat în sens vertical, două bucăţi

inegale, descoperite la date diverse şi c;xistente în două muzee :
a) partea stîngă cu capitelul păstrat, cîte 2-3 litere din primele cinci
rînduri, baza pierdută, lipsă ; are înălţimea 52, lăţimea la bază 55 cm,
adîncimea 37 c m . litere înalte de 25 m m : fragmentul a fost scos din pămînt
a b
Fig. 103 - Altar votiv, din Tibiscum

(llfuz. Caransebeş şi Timişoara) .
lîngă castrul Tibiscum, p e latura de sud, cu ocazia săpării unui şanţ pentru
o conductă de gaz (găsit �i achiziţionat pentru Muz. Caransebeş de directorul
şcolii din Jupa Gr. Urechiatu, în a. 1964) ; publicat în A ctaMN, VIII 197 1 ,
p . 552 -553 (V. Wollmann) c u lectura BLI [ - - - ? ] sau. BEL [ - - - ? ] /
AE [lius ? ] / AR [ - - - ? ] / E [ - - - ? ] / PAT [ron ? J ; reluat în Analele
ştiinţifice Univers. Iaşi, secţ. a III-a Istorie, XVIII 1972, p. 1 53 - 1 55
(N . Gostar) , lectura BEL [o Patrio J / AE llius - - - ] / AR [ - - -
mil · J / E [x N(umero) ] / PAL [m. \'.s. l . J ; fig. 103a.
b) partea dreaptă păstrată cu capitel şi bază, înălţime 80, lăţime 28,
adînci me 31 cm ; capitelul are în centru un timpan cu rozetă şi frunză
de aca nt, la marginea dreaptă o volută ce se repetă în stînga ; profilatura
este bine executată, literele cu puternice urme de vopsea roşie antică,
rîndurile 3 - 6 mult corodate de ploaie ; fragmentul a fost descoperit în
săpătura la castru în 1 969 (M:. Moga) . M:uz . Timişoara ; fig. 103b; apar
tenenţa împreună a celor dou� fragmente a fost recunoscută de V. \Vollmann
(oct. 1 973) , după care a fost reconstituit textul gtafic.
LapidM Han, 8 ; SCIVA, 27, 1 976, p. 399 - 4 0 1 ( S . Sanie, lectura r 3).
B e l [o J d e o P a l m y r (eno)
A e [ l (ius) Z J a b d i b o l
a r [m ]o r u m c u s (tos)
e [x N u ]m e r o
5. P a l [m y r e n o r u ]m
[v (otum) s (olvit) l (ibens) J m (erito)
T r a d u c e r e : „ lui Bel zeul Palmyrei, Aelius Zabdibol; armorum
lustos (armurier) din N umerus de palmyreni, juruinţa făcută a îniplinit-o
cu b ucurie după merit" .
Belus zeul Palmyrei apare sub această denumire complexă aici pentru
prima dată în Dacia ; Baal, zeu suprem, ca noţiune generică pentru „domnul,
stăpînul " , Belos, era adorat în toată Asia apuseană pînă în Persia şi Africa
de nord-est ; zeitate specifică în Palmyra (RE, II 2647 -2652, Cumont ;
J . G. Fevrier, L a religion des Palmyreniens, Paris, 1 93 1 , p. 47 - 64 : Bel
et son groupe ; Bel zeul palmyrean, I . G.U. R . , I, 1 17 ; zeii părinţeşti palmyreni
Bel, Iarhibol şi Aglibol, I . G.U.R., I, 120) ; din Palmyra el a fost adus în
Dacia de militarii palmyreni, ca „deus patrius Belus" adorat de Numerus
Palmyrenorum Porolissensium (A ctaMN, VI 1 969, p. 1 74) ; Baal Chamman
era „stăpînul coloanelor" , zeitatea întruchipată în piatra sacră, fuzionat
cu egipteanul A mun (A mman) , apare în grupa „ Dei patrii" ca „Bebel
lahamon" Bel Belhamon (A ctaMN, VI, p. 179, 181 ) .
Dedicantul A elius Zabdibol are cognomen tipic palmyrean şi destul
de frecvent ; în r. 3 al textului funcţia, gradul, calitatea lui Aelius Zabdibol ;
de remarcat numele gentiliciu Aelius frecvent la palmyrenii din Dacia,
primit cu cetăţenia romană din partea împăraţilor Aelius Hadrianus sau
Aelius Antoninus Pius.
Unitatea auxiliară „Numerus Palmyrenorum" este formaţia militară
ce a staţionat cel mai mult timp la Tibiscum, de unde şi-a primit epitetul
toponimic numindu-se complet N umerus Palmyrenorum Tibiscensium,
provenit ca o parte din formaţia de „Palmyreni Sagittarii (ex Syria) qui
sunt in Dacia Superiore" la a. 1 20 şi 126 (DiplD V - VI şi VIII -IX,
aceste din uimă două documente descoperite în ruinele aşezării Tibiscmn) ,

aici a: lăsat un bogat material arheologic şi epigrafie (ştirile epigrafice şi
bibliografia, cunoscute în a. 1969, au fost regrupate în A ctaMN, VI, 172-
175 : Palmyreni Sagittarii ex Syria, Jifumerus Palmyrenorum Porolissensium,
N . P. O (ptatianensium ? ), N.P. Tibiscensi·um) .
. .
1 35. - A l t a r votiv de piatră calcaroasă, fragmentar (restaurat în
muzeu) , cu dimensiunile 47 X 27 X 18 cm, litere înalte de 3 cm ; este
fracturat din marginea de jos a cîmpului inscripţiei, fiind atît de uzat (la
fel ca şi baza cu capitelul) , încît lectura nu se poate da cu oarecare certi
tudine decît în r. 1 şi parţial în r. 2. Descoperit în· săpătura la castrul Tibis
cum, într-o casă romană din aşezarea civilă, prin a. 1 970. Sigure apar
numai caracterul votiv al piesei epigrafice, numele divinităţilor şi parţial
antroponimele dedicantului. Muz . Timişoara ; fig. 104. Î n r . 2 ligatură
M + A + R, r. 4 A + L.
Fig. 1 04 - Altar votiv, din Tibiscum (Muz. Timişoara).

LapidMBan, 9 ; SCIVA, 27, 1 976, p. 400 - 40 1 (S. Sanie, lectura „D(eo) I (nvicto)
S(oli) P(ublius) Atr(ius) Marcell(inus) de [c ? (urio)] num(eri) Palm(yrenorum) TI [l3 (iscen-
· ·
sium) I(nvicto) S(oli) l(ibens) m (erito) ").
D i s P a t r (iis)
- - -' M a r c e l
L · Del - - - - - ·
Palm (yren- ?) Ti [b- ? ]
5 . I 5 (olv- ?) l (ib- ?) m (erito )
Î n r . 3 ar putea fi citit A + E (ligatură) L, deci A el (ius) ? Din textul

foarte corodat nu se poate desluşi deocamdată mai mult ; pare să fie pri
nosul pus „Zeilor părinţeşti" de un militar din Numerus Palmyrenorum
·
Tibiscensium .
1 36. - L e s p e d e votivă de marmură, fragmentară, despicată vertical
în două bucăţi lipsind între ele (corodate) una sau două litere, iar la marginea
stîngă · spaţiu pentru 2 - 3 litere ce pot fi restituite numai în r. 1 , 3 şi
(dubios) în r. 4 ; înălţime 1 5, lăţime 26 cm, grosimea 25 mm, litere înalte
între 20 - -1 5 mm ; scrierea este ordonată, corectă, chiar elegantă ; ligatură
în r. 3 A + V ; „punctuaţia" este marcată în cîteva locuri prin triunghiuri
săpate puternic în adîncime şi lărgime ; descoperit în săpăturile din castrul
Tibiscum (M. Moga) . Muz. Timişoara ; fig. 105.
Fig. .105 - Lespede votivă din Tibiscum (l\foz. Timişoara) .
LapidMBan, 10.
G ]enio N (umeri) Pa [l (myrenorum) J Tib (iscensium)

- - ]HO RE (t ?) Dis P [a ]t (riis) et pro
sal ] ute aug (gustoritm) [n ]n (ostrorum) , P (ublius) A el (ius
?Ser]vius vet (eranus) · [ex] opt (ione) ·
5. ?cum sui ] s ex voto posuit

T r a d u c e r e : „ Geniului (unităţii militare) Numerus Palmyrenorum
Tibiscensium [ - - ] HORE (şi) Z!!ilor părinţeşti şi întru sănătatea auguştilor
noştri (doi, împăraţi) , Publius Aelius [ ? Ser ]vius veteran fost optio /5/
158 INSCRIPŢIILE DACIEI HOMANE III/I
[cu ai săi ] din juruinţă (promisiune) a pus (închinarea, placa votivă,

ofranda) " .
Genius Numeri Palmyrenorum Tibiscensium era zeitatea protectoare
a unităţii auxiliare, ca de ex. la Ampelum (Zlatna) „Fortunae Reduci et
Genio N(umeri), Aur(elius) Redux praef(ectus) N(umeri) M(aurorum)
H- - - " A ctaMN, V 1 968, p. 473 ( = VI 1969, p. 533 = Apu!um, VII
1968 [1969 ] , p. 407 = L atomus, XXVI 1967, p. 1 10 1 = A nnEp, 1 97 1 ,
383) ; l a Micia (Veţel, jud. Hunedoara) „Minervae et Gen (io) coh. II
Fl(aviae) Com(ma)g(enorum) Ianuarius actar(ius) [v(otum) l (ibens)J m (erito)"
A ctaMN, V 1968, p. 1 1 2 ( = A n nEp, 197 1 , 399 ; ambele piese în Muz.
Deva) şi la alte unităţi, ca şi la localităţi' (Genius Loci la Băile Herculane,
supra, nr. 67) ori colectivităţi „civile" (colle{!,ia ş.a. ) . A doua ( ?) dt_.numire
(de zeitate ? ori toponimic) , fragme:ntară - - - HORE ( ?) rămîne deocam
dată neclară pentru noi ; puţin probabil să fie latinul [co ]HOR - , cohors,
ci pare mai curînd un nume palmyrean de zeitate ce va putea fi indicat
şi identificat în viitor după material epigrafie-onomatologic cunoscut din
Palmyra ori din imperiu. Cei doi „augusti" (împăraţii romani) erau Marcus
Aurelius Antoninus (Caracalla) şi fratele său Publius Septimius Geta ; deci
din a. 2 1 1 /2 12, dar al doilea G şi N (designînd pe al doilea augustus) nu
este „martelat" prin damnatio memoriae cum apare de obicei şi se vede
pe inscripţia tibiscensă nr. 137 ; sau inscripţia să fie din nemea altor doi
„augusti" , cum ar fi Marcus Aurelius Antoninus şi „fratele său" Lucius
Verus ( 1 6 1 - 1 69) ? Ca mulţi palmyreni din armata Daciei, dedicantul nostr u
are praenomen şi gentilicium după împăratul Publius Aelius Hadrianus,
nume primite de vreun bunic al lui la eliberarea din armată prin anii 120 -
130 ; cognomen-ul său pare a f i roman şi anume Servius (eventual acela�i
în inscripţia tibiscensă nr. 1 49) mai curînd decît Fulvius. Î nceputul r. 5
al epigrafei votive ar putea fi întregit cu [liben ]s, ori IN (umeri) s ( uprrr ) ]
s (cripti) ?
1 37. - A l t a r votiv de marmură, cu capitelul mutilat parţial, avînd

şi o fractură piezişă ce taie j umătate din rîndul 1 al textului ; dimensiuni
140 X 70 X 50 cm, litere înalte în r. 1 -2 de 60, în r. 3 de 55, restul de
45 mm ; profilatura bogat şi elegant executată, dar scrierea ceva mai stîngace,
clară totuşi, deplin legibilă ; cîmpul inscripţiei adîncit în chenar frumos
modelat, legat organic în profilatura capitelului şi a bazei. Descoperit
în săpătura la castru, în a. 1 967. Muz. Timişoara ; fig. 106.
Tibiscus, I 1 9 7 1 , p. 44 - 45, foto (M. Moga) ; SCIV, 23, 1 972, p. 497 (C.C. Peto1esen) ;
textul semnalat parţial în legătui:ă cu elementele syriene în provin via Dacia, ActaM N,
VI 1 969, p. 185 (I.I. Russu) ; LapidMBan, l i ; SCIVA, 26, 1975, p. 425 - 426 (C.C.
Petolescu) .
Particularităţi paleografice : r . 2 ultima literă I este mai mică în inte

riorul lui L ; r. 3 ligatură V + T + E ; r. 4 grupele DD NN AVGG au
o linie deasupra, dar al doilea D, N şi G martelate superficial din vechime
(ductul lor clar vizibil) ; ligatură N + N + A, al doilea G (martelat) este
mai mic în interiorul primului ; r. 5 ligaturi A + E, N + I, V + S, r. 6
V + E ; r . 7 O şi I au o linie ondulată deasupra ; ligaturi V + I, N + D ;
r . 8 E + T, A + R, M + I , iar Z mai mic. „Punctuaţia" între cuvinte
(litere) este marcată uneori prin triunghiuri .
REPERTORIUL MATERIALULUI EPIGR.4.FIC 159
, Fig. 1 06 -[Altar rnbv din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
Deo Soli
Ierhaboli
pro salutem
D [ [D (ominorum) ] ] N [ [N (ostrorum) ] ] A ug [ [g ( ustorum ) ] ]
5. A u r e l (iu.s) L a e c a n i u s
P a u l i n u s v e t (eranus)
ex c (ustode) a (rmorum) coh (ortis) I Vind (elicorum )
et dec (urio) col (oniae) S arm iz ( egetusae)
v ( otum) l ( ibens) s (olvit)
T r a d u c e r e : „Zeului Soare • Ierh abol, întru sănătatea stăpînilor
noştri (doi) auguşti /5/ Aurelius Laecanius Paulinus veteran fost custos
armorum (armurier) în cohorta I de Vindelici şi decurion al coloniei Sarmi
zegetusa juruinţa (făcută) cu bucurie a împlinit" .
Eroarea de limbă latină („vulgarism") acuzativ î n loc de ablativ „pro
salutem" (corect pro salute) nu este o raritate în inscripţiile romane, mai
ales din mediul provincial, destul de frecvente exemplele de „ praepositiones
cum casu non suo", ca cele citate în CIL, III, p. 2578 : pro merita 1 537
(din Dacia) ,. pro salut em 875 (Dacia) ş.a. vreo duzină ; la Tibiscum nr.
.
139.
1 60 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE JII/1
Este un document epigrafie-istoric şi arheologic de valoare excepţională,

cu numeroase inform1ţii şi „noutăţi" importante. Zeitatea Deus Sol IerhalJol
combinaţie sincretistă -romano-palmyreană „ Deus-Sol" cu Ierhabol, era
atestată în Dacia la Apulum (Alba I ulia) „Deo Soli Hieroboli, Aur(elius)
Bassinus dec(urio) col(oniae) Aequens(is) sacerd(os) numinum v.s.l.m . " ,
CIL, III 1 108 ( = ILS, 4344 ; J . G. Fevrier, L a religion des Palmyrcniens,
Paris, 193 1 , p. 82 „Hierobolus, en qui est aise de reconnaître Yarhibol,
est qualifie ici de ((dieu Soiei! »") ; altă dedicaţie tot de acolo „Deo Ierhibol
Ael. Nisa sacerd. posuit" (Epigraphica, B ucureşti, 1977, p. 238, · Băluţă) .
Identificarea lui H ierobolos (Iaribol ; zeul lunei) cu Soarele ( Sol, Helios)
a fost explicată prin procesul de metamorfoză suferită de zeu în epoca
imp�rială romană (ActaMN, VI 1 969, p. 184, după J . G. Fevrier) ; d espre
zeii „părinţeşti" ai palmyrenilor Bel (supra, nr. 1 34) , Iarhibol şi Aglibol,
a se vedea m1i recent observaţiile şi textele epigrafice din I . G.U . R . , I ,
nr. 1 20. L a Tibiscum, zeul Iarhibol a fost preluat şi „asimilat" evident
de la palmyrenii din al lor „Numerus" staţionat în aceeaşi garnizoană, în
cazul epigrafie de mai sus de către un dedicant credincios care aparţinea
cohortei I de Vindelici şi nu este probabil să fi fost palmyrean (ceea ce
totuşi nu este total exclus) , ci mai curînd „occidental" , A urelius L aecanius
Paulinus (cu două nume g�ntilicii, sau mai curînd primul, A urelius era
adoptat drept „praenomen" ? ) , fost custos armorum, un grad şi funcţie
existente la toate corpurile de trupă din provincii, ca şi la Equites singulares
în Roma ; armorum custodes aparţinea la categoria de immunes. existînd
probabil unul la fiecare centuria sau turma, RE, II ( 1895), 1200 - 1 2 ) 1
(cf. supra, nr . 134) ; î n această calitate de „veteran - pensionar" bine înstărit
materialiceşte şi cu remarcabil prestigiu social la Tibiscum şi chiar în zona
de sud-vest a provinciei Dacia, Laecanius Paulinus obţine magistrat ura
(poate mai mult formală, „onorifică") decurio al coloniei Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, la care Tibiscum aparţinea probabil fiind în territorium.
Pentru eventualitatea ca Laecanius Paulinus să fie (din cauza divinităţii
palmyrene la care se închină) şi el de această obîrşie, s-ar putea cita cazul
unui palmyrean P. Aelius Theimes centurion în cohors I Vindelicorum
(CIL, III 12587 ; lectura rectificată în 1 975 de I . Piso, StCI , XVIII 1 976,
s ub tipar) , cu cognomen tipic palmyrean şi ca atare evident trecut din co
munitatea social-etnică orientală în cadrele unităţii „occidentale" de vindelici
cu care staţiona ; aici este clară „trecerea" unui palmyrean în cohorta de
vindelici cu rangul de centurion, în timp ce la „Deus Sol Iarhibol" al lui
Laecanius Paulinus este adoptarea zeităţii romano-p1lmyrene în mic a!
„p1ntheon" al ostaşilor cohortei venite din Apus.
Cei d o i „stăpîni ai noştri auguştii" erau fiii lui Septimius Severus,
adică Marcus Aurelius Antoninus (Caracalla) şi Publius Septimius Geta ;
inscripţia a fost pusă în timpul domniei comune a celor doi fraţi (a. 21 1 -
212), iar la începutul anului 2 1 2 după asasinarea celui de al doilea de către
fratele său mai mare, au fost martelate din ordin (damnatio memoriae)
literele care-l simbolizau în formula-şablon, ca pe „duşmanul cel de moarte"
eliminat astfel nu numai din conducerea împărăţiei, ci şi de pe inscripţii
unde persoana lui imperială era simbolizată prin trei litere D, N şi G, cum
este aici la Tibiscum.
Unitatea auxiliară cohors I Vini�licorum miliaria civium Rom�norum
a venit la Tibiscum din castrul auxiliar Vărădia, prin anii 1 40 - 1 50, staţi-
REPERTORIUL · MATERIALULUI EPIGRAFIC 161
onînd mai mult timp ; v. Vărădia, n r . 1 10 şi AIIA, XVII 1974,· p. 55 -58.

Dedica,.ntul. nostru mai apare în :
1 38. - A l t a r votiv de marmură, baza Şi o parte din cîmpul inscripţiei
lipsesc; fracturate şi dispărute (ori încă negăsite în ruinele răvăşite ale .
castrului ; piesa a fost reconstituită fidel şi corect în muzeu) ; dimensiuni
69 X 4 1 x � 1 cm, litere înalte de 6 şi 5 cm. Capitelul are profilatură simetrică
elegantă, corect executată ; pe faţa principală în centru o pasăre cu aripile
larg întinse lateral, executată sumar, schematic ; la colţuri cîte o acroteră.
Scrier�a este · corectă, simetrică, chiar elegantă ; în r. 3 ligatură L + I .
Descoperit î n a . 1 967, l a săpătura din faţa uneia dintre porţile castrului
Tibiscum. Muz. Timişoara ; fig. 107.
'
Magazin (Bucureşti), 3 iunie 1 967, p. 1 -2 (V. Hossu) ; Tibiscus, I , p. 49 ( M . Moga) ;
L_ap-jdMBan, 1 3 (foto şi desen) .
{�I ; : O : M
·. .'
· ":-
. ; ' !
:
;LECANI-)/s
PAVLN\7 $��
. VET: V<Sl
• � ;
• I ;."' j
Fig. 1 0 7 - Altar votiv din. Tibiscum (Muz. Timişoara) .
I (ovi) O (ptimo) M ( aximo)

Lecanius
Paulinus
vet (eranus) v (otum) s (olvit)
T r a d u c e r e : „Lui Iupiter cel prea bun şi mare, Lecanius Paulinus
veteran j uruinţa (făcută zeului) a împlinit-o".
11 - Inscripţiile Daciei romane - voi. 111/1
1 62 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 11111
Dedicantul acestui altar la Tibiscum, veteranul Lecanius Paulin us

este identic cu A urelius Laecanius Paulinus din inscripţia precedentă (nr.
137) , veteran care în a doua a sa dedicaţie îşi redă numele numai din două
elemente antroponimice, iar gentiliciul în forma simplificată LECANIVS
prin reducerea diftongului ae la valoarea pronunţării reale ca e.
138a. - Un a l t a r cu textul lacunos, mult corodat [I (ovi) ] O (pti111 0 )
M (aximo) / [Con ]serv (atori)/P (ublius) ? - - - is / Anto/n [inus ] ? qu [od '
?/eff[u ]gerit / periculum / v .s.l. [m. ] a fost descoperit în săpături la castrn
în 1 975 şi va fi publicat cu larg comentariu de prof. M. Moga.
139. -A l t a r votiv de marmură, 1 13 X 52 X 41 cm, litere înalte de
48 mm ; capitelul pe faţa principală are o frumoasă ornamentaţie vegetală,
în centrul căreia o mică rozetă solară (parţial corodată) ; cîmpul inscripţiei
mutilat în cîteva locuri, scriere în general corectă, simetrică ; ligaturi în
r. 8 C + O, V + B ; se afla în sec. al XIX-iea la Caransebeş (cartierul Potoc) ,
de unde a fost adus la Muz. Timişoara ; provenienţa din Tibiscum rezultă
din conţinutul textului epigrafie ; fig. 108.
Tortenelmi A dattar, II 1872, p. 370 (T. Ortvay) ; A rchErt, VII 1873, p. 104 ; SBAkWien
1874, p. 400 (O. Hirschfeld) ; EphEpigr, II, nr. 433 ; A rcl1Kozl, X 1876, 3, p. 3 1 - 33 ;
AEM, VI 1882, p. 120, nr. 7 1 (C. Torma) ; CIL, III 7997 (văzut de Domaszewski) ;
SclavDacR, p. 264, nr. 1 1 1 ; LapidM Ban, 1 4 (foto, desen) . Textul a fost copiat
şi de G. B ariţiu (supra, p. 24) .
I (ovi) O (ptimo) M (aximo) D (olicheno)

Iulius
V a l e n t i n [us ]
flamen m (unicipi)
5. p r o s a l u t e m
s u a m s u o r u m
que omnium
contubernium (-alium ?)
v ( otum) l (ibens) m( erito) p ( osuit)
T r a d u c e r e : „Lui Iupiter cel prea bun şi mare Dolichenul, Iulius
Valentinus preot al municipiului (Tibiscum) , /5/ pentru sănătatea sa şi a lor
săi a tuturora (şi a ?) colegilor, juruinţa cu bucurie a împlinit-o după
merit".
Despre cultul lui Iupiter Dolichenus în Dacia, v. piesa din Pojejena
(supra, nr. 1 1) şi documentarea cu bibliografie prezentată acolo ; adoratorul
său şi preot (flamen) al municipiului Tibiscum, Iulius Valentinus, ar putea
să fie considerat oriental-semit (syrian) . Termenul „contubernium" în
această formă ar însemna „locuinţă comună", deci un edificiu ; dar a fost
interpretat ca o grafie deficientă în loc de contubernalium( ? ) , genitiv plural
al lui contubernalis „tovarăş, ortac, conlocuitor" ; remarcabilă este deo
potrivă forma improprie („ vulgară") de pro + acuzativ (în loc de ablativ) ,
care nu este o raritate în inscripţii ; alte exemple supra, p. 1 59.
1�. - C o l o n e t ă votivă de marmură, fragment (lipsă partea de
sus cu începutul textului : zeitatea şi nomen gentilicium al dedicantului,
REPERTORIUL MATERIAL UL UI EPIGRAFIC 1 63
Fig. 1 08 - Altar votiv din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
ca şi baza, ambele fracturate şi „dispărute" încă din vechime) , înălţime

60, diametru 1 9 cm, litere de înălţimi variate, maximum de 7 cm ; scriere
clară, dar nesimetrică şi contorsionată, cu numeroase ligaturi şi litere inter
calate. Descoperit în a. 1 965 la săpătura arheologică din canabae-le castrului
Tibiscum. Muz. Timişoara ; fig. 109.
LapidMBan, 1 6.
Ligaturi : r. 2 R + I," N + V, r. 3 V în interiorul lui Q, A + E, r. 4

R + I, O în interiorul lui C, r. 6 A + L + V + T + E (SALVTE) , r. 7
E + T, r. 8 R + V + M, O în interiorul lui V, T + O ;•semne de „punctua
ţie" frecvente, dar · nu după fiecare cuvînt. La început pare să lipsească
un singur rînd complet (cu numele divinităţii), urmat de un rînd în care
se văd resturi de litere (posibil gentiliciul şi începutul din cognomen al
dedicantului) .
?A e ]l (ius) [ Vie- ]
torinus
dec (urio) quaes
toric (ius) col (oniae)
·1 64 . INSCRIPŢIILE ))4.CJEI ROMANE III/1
A p u l (ensis)
5.
...„... .
pro salute
s u a e t s u o-
rum ex voto
l (ibens) p (o suit) .m (erito)
·
T r a d u c e r e' :. „ - - - ? Aelius Victorinus decurio� (membru
-
al consiliului orăşenesc) quaestoricius în colonia /5/ Apulum/întru sănătatea

sa şi a lor săi, · dill j uruinţă (făcută zeului) cu bucurie a pus după merit" .
'
·
Fig. 1 09 - Colonetă votivă din Tibiscum (Muz. Timişoara) .

N umele zeităţii invocate şi ad'orate pare să fi fost ,Jupiter optimus
maximus" (zeul suprem al pantheonului lumii romane, „tată.1 zeilor şi al
oamenilor" , cu �ele. mai frecvente Şi impozante sau modeste, dar ne�umărate
dedicaţii îh tot imperiul) , mai curînd ·d ecît altul, ia:i; dedi:cantul avea drept
cognomen sigur ,Victorinus, gentiliciul eventual A elius . ori A urelius (cele
mai frecvente în Dacia şi în alte ·. provincii, fiind localnici încetăţeniţi şi
romanizaţi odată cu p�iniirea ace.stor. nume după împăraţii care le puitau
în veacuri1e' II şi III) . Victorinus era decurion quaestoricius în colonia Apu
lum (ca atare pe la sfîrşitul sec. II sau după aceea) , indicaţie foarte semnifi
cativă pentru complexitatea procesului demografic al circulaţiei diferitelor
elemente şi a relaţiilor intense dintre oraşele Daciei romane ; decurionul
consilier din Apulum avea desigur deopotrivă rosturi sociale-administra
tive şi interese economice-gospodăreşti ori personale-familiale la Tibiscum
în oraş (municipium) , ca şi în oraşul unde-şi exercita magistratura pe malul
Mureşului central, în „capitala" Daciei romane.
REPERTORIUL 'MATERIALULUI EPIGRAFIC 165
141.- A l t a r votiv de piatră calcaroasă albă dură, 44 X 33 X 15 cm,

·.
litere - înalte d� 2 cm ; capj.telul este jn cea. mai mare parte mutilat şi lipsă,
baza păstrată în majoritate, avînd profilatura corect executată ; se afla
în Caransebeş, str. Traian Doda (fost Herrengasse) , nr. 367, zidit în casa
unui medic (după Ackner, care a văzut epigrafa) . Muz., Caransebeş ; fig.
1 10 ; altarul este acoperit cu un strat fin de mortar puternic fixat pe supra
faţa lui (rest din fixarea lui în zid) , iar partea din dos este despicată.
°
SBAkWien, XL 1 862, p. 347 (desen, J. Arneth) ; InschrDac, 43 („Karan'sebes, Altar
von weissem Marmor, eingemauert am Wohnl;iause des verstorbenen Oberarztes Griln
huber") ; CIL, III 1 548 şi p. 1 4 1 7 ; AEM, VI 1882, p. 1 1 7, nr. 62 (C. Torma „Votiv
altar aus �alkstein, 0,37 h„ 0,25 br. In Karânsebes, Herrengasse Nr. 367, rechts vom
Thore eingemauert. In zwei gebrochen. Revidirt") ; A rchKozl, X , 3, 1 876, p. 45 ;
A rchErt, ],(VI 1896, p. 1 1 (Halav ats Gy.) .
_
Fig. 1 10 - Altar votiv din Tibiscum (Muz. Caransebeş) .
' Libero Patri

pro salute Mar (ci)
Turrani Dil (- - -) et
[F ]l (avia?) A eliae Nices
5. M ( arcus) Turran (ius)
P a t r o c l u s ex
V O t O
1 66 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 111/ 1
T r a d u c e r e : „ (Zeu)lui Liber Pater întru sănătatea lui Marcus

Turranius Dil(- - -) şi Flaviei( ? ) Aelia Nice(s) /5/ Marcus Turranius Patroclus
din juruinţă (a pus altarul) " .
Liber Pater (Bacchus , Dionysos) , zeul vegetaţiei şi viţei de vie, împreună
cu Libera, erau foarte populari în imperiu şi în Dacia, păstrînd aici eventual
şi unele trăsături de cult indigene ; St Un, Historia, 1 960, p. 25- 55 = Dacia,
VII 1963, p. 2 1 5 - 239 („ Der Liber- und Libera-Kult. Ein Beitrag zur
Fortdauer der bodenstandigen Bevălkerung im rămerzeitlichen Dazien",
A. Bodor) ; o monografie de mari proporţii asupra cultului : H. Jeanmaire,
Dionysos. Histoire du culte de Bacchus. L'orgiasme . . . , Leiden, 1 970, 510 p .
Din Dacia trebuie menţionate lucrări mai recente ş i materiale publicate
după apariţia CIL, III : A ctaMN, II 1965, p. 195-207, VII 1970, p. 1 5 1 -
1 6 1 ; Apulum, VI 1967, p. 1 69 - 180 ; Dacia, XII 1 969, p. 4 1 3 - 4 1 6 (C.
Pop) etc. ; Apulum X, 1 972, p. 1 73 - 18 1 („ Reprezentări din Dacia dedicate
lui Liber Pater şi acoliţilor săi", C. Pop) ; dintre piesele epigrafice ieşite
la iveală în Dacia Superior în ultima vreme, mai remarcabile sînt : „LIBIIS
votu Lib(e)ro Patri S.( ?) Paulinus" din Benic (jud. Alba) , Latomus, XXXII
1 973, p. 623 -625 ( = A ctes XIJe Congres Eirene, Cluj, 1972, Bucureşti,
1 974, p. 700) ; „Libero Patri aug(usto) sac(rum), L. Apul(eius) Maret�s dec.
col. , quaes(tor) porticus cum cubiculis a vi hostium exustos pecuma sua
ob scribatum restituit permittente ordine", A ctaMN, XII 1 975, p. 1 59 -
1 63, î n Ulpia Traiana Sarmizegetusa ; tot acolo XIII 1976, p. 89 -97 alte
9 piese.
Î nceputul rîndului 4 pare corodat, iar lectura primelor donă( ? ) litere
este nesigură ; în CIL, III e dat FL, adică Flavia( ? ) ; Torma citise numai
un L precedat de o frunză ; ar putea să fie P ori I, fără a i se cunoaşte
rostul în context. Mai probabilă rămîne totuşi litera singură L, din numele
L (ucia) în funcţie de praenomen, care de fapt la Roma şi în sistemul antro
ponimic roman nu ar fi la locul lui (femeile romane nu aveau praenomen) ,
dar unele cazuri izolate si cam tîrzii îl atestă, fiind prin analogie o ampli
ficare a sistemului antro'ponimic ce a putut fi numită chiar „inepţie" de
eminentul autor al culegerii de I . G.U. R . ( 1 972) , nr. 294 şi 3 1 5 („inepte
puellae praenomen inditum") ; şi alte patru în exemple din Roma 917,
934, 999, 1037 ; mai frecvent pare a fi fost în zonele orientale (de ex. în
grafie greacă Po (plia) Roubria Prokilla, Lo ( ukia) A bonia A rtemidor�,
în Thasos ; Tiberia Claudia Perikleia în Cilicia, relevate de G. Daux 10
comunicarea sa „L'onomastique romaine d'expression grecque", la „Col
loque International l'Onomastique latine" , Paris, oct. 1 975, cu remarca
„dans le domaine grec le prenom feminin semble etre moins excep�io�nel
que dans le domaine latin. Il serait interessant d'etablir une statlstlque
pour la c<;>mparer a celle qu'a etablie I . Kajanto, statistique par tran�hes
chronologiques autant que possible, et d'essayer de compr �ndre la raiso�
de ces . exceptions") . Î n Dacia al doilea şi al treilea caz, sigure, de femei
cu „tna nomina" este tot la Tibiscum (nr. 1 59) . Dedicantul cu �ogno�en
grecesc Patroclus, la fel ca Nice (alte exemple pentru acest nume dm Dac�a :
A ctaMN, V 1968, p. 456- 457 şi Dacia, VII -VIII 1 94 1 , p. 324 = A nnEp :
1 944,48 din Porolissum ; CIL, III 1 530 Castena Nice) ; antroponime grece�tt
sau de „tip ellenistic-oriental" în Dacia sînt în număr de cel puţm
420
REPERTORIU L MATERIA L UL UI EPIGRAFIC 167
1 42. -L e s p e d e votivă din marmură de Bucova, fragment de 28 x

18 X 6 cm (lipsă la marginea dreaptă, la stînga şi sus) , litere înalte în r.
1 -2 de 45, în r. 3 de 25 mm ; în r. 2, din cei trei ·GGG al doilea este
parţial corodat (probabil martelat prin „damnatio memoriae") ; între litere
şi cuvinte peste tot se află la mijloc de rîn<;l „punctuaţia" în formă triun
ghiulară. „Condiţiile de aflare nu se cunosc (inscripţia nu a fost găsită
î n săpăturile lui G.G. Mateescu, comunicarea . lui Oct. Floca, rămase dealtfel
Fig. 1 1 1 - Lespede votivă din Tibiscum (Muz. Lugoj) .
necunoscute, [cf. supra p . 26] ) , dar î n mod cert se poate spune c ă inscripţia
a putut ajunge în colecţia muzeului numai din Tibiscum, unde se mai găsesc
obiecte provenite din acest important centru roman" (ArhMold, I I -III,
p. 299) . Muz. Lugoj ; fig. 1 1 1 .
A rhMold. I I - II I 1 964, p . 299 -301. fig. 1 foto şi desen (N. Gostar) ; A nnEp, 1 967,
393.
[M]a l a g b [el (o) pro sal (ute) d (ominorum) n (ostrorum)

[au]ggg (ustorum) P (ublius) A [el (ius) - - - - -
vet (eranus) ex op [t (ione) N (umeri) Pal (myrenorum) - -
T r a d u c e r e : „ (Zeului) Malagbel pentru sănătatea stăpînilor noştri
auguştii (trei) , Publius Aelius - - - , veteran fost optio în Numerus de
Palmyreni - --" .
1 68 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE Ill/1
Cei trei „augusti" fiind evident L. Septimius Severus ( 1 93-2 1 1 ) împre

ună cu fiii săi Marcus Aurelius Antoninus (Caracalla) şi Publius Septimius
Geta, inscripţia este înălţată în intervalul de timp dintre anii 209-21 1
(sau chiar între 198-21 1 ?) ; al doilea dintre cei trei G este martelat parţial
(cam pe jumătate) nu din vreun accident, ci în urma acţiunii „damnatio
memoriae" de osîndire a prinţului-împărat P. Septimius Geta, ucis de
fratele său ; dar executarea ordinului de „damnatio" a fost făcută numai
pe jumătate, din grabă, neglijenţă sau incompetenţă de vreun ostaş sau gra
dat, care a spart litera G a lui Geta făcînd-o „neînţeleasă" pentru anal
fabeţi, dar uşor de recunoscut pentru cunoscători contemporani şi moderni .
Dedicantul era un militar-veteran gradat-subofiţer (fost optio) , palmyrean
din unitatea sa auxiliară „naţională", cu nume (praenomen şi nomen)
romane Publius A elius (după împăratul Publius Aelius Hadrianus) şi
cognomen (dispărut în lacună) foarte probabil palmyrean-semit. Malachbelos,
M alakbel, M alekbe era zeitatea solară palmyreană, imaginată cu coroană
de raze ; teonimul (malchus, baal, belus) avea însemnarea „rege - stăpîn",
sau „îngerul Astartei" („îngerul lui Baal") ; este răspîndit şi atestat nu
numai la Palmyra, ci şi la Roma, în Africa de nord şi în Dacia (RE, XIV
1928, col. 824 -828, Preisendanz ; Fevrier, La religion des Palmyr. , 1931 ,
p . 65 -81), în provincia carpato-dunăreană fiind adus de syrieni ce erau
majoritatea între adoratorii lui, cîţiva orientali cu nume greceşti ; a doua
dedicaţie din Tibiscum este piesa de mai jos, nr. 143 ; majoritatea piese
lor lui epigrafice sînt din Ulpia Traiana Sarmizegetusa : CIL, III 7954
( ILS, 4341 Om:p, p. 34 SCIV, XIX 1 968, p. 575 ; Muz. Deva) ,
7955, 12580 ( A nnEp, 1912,303) , ACMIT, 1 929, p 313 (A ctaMN VI 1969,
= = =
p. 185) .
1-43. - P l a c ă votivă de marmură, fragment din marginea stingă,
180 X 85 X 30 mm, litere înalte de 50 mm, cu resturi de text din două rîn
duri ; în centru un obiect în chip de inel-pandantiv ar putea să fie partea
de j os a unei urechi umane (cum se vede clar pe alt fragment cu destinaţie
şi conţinut apropiat sau identic, infra, nr. 1 48) , deci un simbol al atenţiei
şi solicitudinii zeităţii care „ascultă" şi primeşte rugăciunea sau votum" -
„
ul ; interpretarea în acest sens este indicată limpede prin numele zeităţii

palmyrene ; descoperit în interiorul castrului Tibiscum, la colţul de nord
vest (săpătura M. Moga) . Muz. Timişoara ; fig. 1 12.
LapidMBan, 20. La început, literele M + A î n ligatură.
Fig. 1 1 2 - Placă votivă din

Tibiscum (Muz. Timişoara) .
MA L A G [bel(o) ] sau [Deo - - - ] Malag [belo ]

A E L (ius) V [ - - - - - ]
Dedicantul este un A elius V - '- - foarte probabil dintre palmyrenii
numeroşi la Tibiscum ; congomen-ul său poate să fie roman (Valens, Victor,
Victorinus etc . ) .
REPERTORIUL MATERIALULUI EPIGRAFIC l69
1 44. - C o l o a n ă votivă de marmură, înaltă de 232, diametru maxim

(la mijloc) 35 cm, litere de 45 mm ; baza este păstrată parţial, dar capitelul
lipseşte ; din text s-au păstrat numai primele două rînduri, cu scriere fru
moasă, monumentală ; în r. 2, cea de a doua literă din grupele formulei
DD NN (avînd o linie orizontală deasupra) este martelată (prin acţiunea
de damnatio memoriae) , restul textului de vreo 5 - 6 rînduri este complet
ras-tocit pe întreaga suprafaţă adîncită prin martelare unifomă şi destul
de adîncă, încît nici vorbă nu poate să fie de recunoaşterea vreunei litere
în acest dreptunghi. Descoperită în anul 1 968, la săpătura din castrul Tibis
cum. Muz. Timişoara ; fig. 1 13.
LapidMBan, 1 7 ; SCIVA, 26, 1975, p. 4 2 6 (C.C. Petolescu) .
MA RT Ii\.VGP
.sAL V- T
..;;.....-
.. �
E·D N
��-
1/JI 11 /(J;ffl 1/ lt1u
t / // ////r1 1 1 ·n
'/f l / / / F l'f /r r ·
'!//fli //'!'I Ir/ 1 ' ;
/ l/ f/ l//jf 1/ f/ffr
L/ !I / I /'I I I �<
Fig. 1 13 - Coloană votivă din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
M a r t i A u g ( usto) p r o
salute d [ [d (ominorum) ] ] n [ [n (ostrorum) ] ]
[aug [ [g(ustorum) - - - - - - - -
1 70 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/!
T r a d u c e r e : „Lui Mars Augustul întru sănătatea stăpînilor noştri

(doi) [auguştii - - - - - - - ]" .
Î n r . 3 - 4 a l textului martelat s e aflau desigur numele celor doi împăraţi
care - dată fiind martelarea prin damnatio numai a unui D şi a unui N -
nu pot să fi fost decît fraţii Marcus Aurelius Antoninus (Caracalla) şi Publius

Septimius Geta, inscripţia - coloană votivă întru sănătatea lor fiind astfel
datată din a. 2 1 1 /2 1 2, iar martelarea celor două sau trei litere (D, N, G)
s-a făcut - cum se ştie şi s-a spus - ca damnatio memoriae la începutul
anului 2 1 2 imediat după asasinarea lui Geta de către fratele său dulce şi
mai mare Antoninus-Caracalla (v. nr. 137) . S-a obiectat însă că „interpre
tarea ni se pare dificilă, căci împăratul Caracalla nu a suferit damnatio
memoriae. Dimpotrivă, raderea celor două nume arată că amîndouă au fost
damnate de senat ; este foarte probabil vorba de Filip Arabul şi fiul său
(anii 247 -249, după ce şi acesta din urmă este proclamat A ugustus). Prin
păstrarea cîtc unui singur D şi N se putea înţelege că inscripţia este o închi
nare pentru. sănătatea oricărui împărat, deci şi C. Messius Quintus Traia
nus Decius (249 -25 1 ) , pe timpul căruia se va fi făcut martelarea" (SCIVA,
26, p. 426) ; cam complicat şi contorsionat, mai puţin concludent şi convingă
tor.
115. -A l t a r votiv de marmură, 93 X 40 X 30 cm, litere înalte de
5 cm ; capitelul are pe faţa principală în centru o rozetă între nişte motive
vegetale ; profilatura e simplă, baza mai scundă şi îngustă decît capitelul ;
cîmpul inscripţiei este corodat în cîteva puncte ; se afla în veacul al XIX-lea
la Caransebeş, în grădina unui negustor („Altar von weissem Marmor im
Hausgărtchen des Handelsmannes Arsenius Csacsa", Ackner) , de unde a
fost adus pe la a. 1880 în Muz. Timişoara ; fig. 1 14.
SBAkWien, XL 1962, p. 343 - 345 (desen, J. Arneth) ; InschrDac, 44 ; CIL, III 1 549
şi p. 1 4 17 ; AEM. VI 1882, p. 1 17, nr. 64 (C. Torma) ; ArchKozl, X , 3, 1876, p. 45 ;
TextMonMithr, II, p. 137, nr. 293 ; CIMR:II, II, p. 323 - 324, nr. 2 1 53 ; SclavDacR,
p. 264, nr. 1 1 0 ; Leroy A. Campbell, Mithraic iconography and ideology, Leiden, 1 968,
p. 229 ; LapidMBan, 18.
S (oli) I (nvicto) N (umini) M (ithrae)
p r o s al ut e
P (ubli) A e l (ii) M a r i
Hermadio
5. a c t (o r) T u r r a n (ii)
Dil(- - - ) v (otum) s (olvit) l (ibens) m (erito)
T r a d u c c r e : „ Soarelui Nebiruit Zeul (sau Nabarzes) �1ithras pentru
sănătatea lui .Publius Aelius l\far(i)us, Hermadio actor al lui Turranius
/5/ I �il(- - -) j u ruinţa făcută a împlinit-o cu bucurie după merit" .
In rîndul 1 semnificaţia literei N este nesigură ; Cumont propunea
N (abarze) , L. A. Campbell N (avarze) . Despre cultul mithriac în Dacia, v.
piesele din Pojejena (supra, nr. 1 2 - 1 5) . Personaj ul pentru care se face
dedicaţia altarului poate să fie arendaşul păşunilor şi salinelor Daciei ro
mane Publius A elius Mar (i) us (alte inscripţii -care-l menţionează au fost
citate şi comentate în Sargetia, V 1968, p. 92) ; dedicantul Hermadio cu
nume grecesc era de prin Orient, o capacitate organizatorică în calitate de
„administrator" actor sclav al bogătaşului M. Turranius Dil( - - - ) , cuno
scut la Tibiscum (supra, nr. 1 4 1 ) , al cărui cognomen era considerat de unii
REPERTORIUL MA.TERIALULUI EPIGRAFIC 171
S·I N·M ·
P �06AlVIE
PAAR M A R I
H ERM A. D I o
ca traco-frigian. Antroponimul grecesc Hermadio pare a fi a l treilea din

cele cunoscute pînă acum în Dacia : CIL,
. III 1 436 şi 7691 M atArh, VI
1 959, p. 881 -882.
=
1 46. - A l t a r votiv de gresie nisipoasă, fragmentar (lipseşte colţu

de sus al capitelului şi partea de j os a cîmpului inscripţiei împreună cu baza
altarului), înalt de 27 X lat 18, gros 10 cm, litere înalte în r. 1 de 3, r. 2 - 4
de 2 cm ; suprafaţa: scrisă este mult corodată. Capitelul are ornamentaţie
geometrică, probabil şi rozete( ? ) . Descoperit în săpăturile la ' ruinele castru-
l ui Tibiscum (M. Moga) . Muz. Timişoara ; fig. 1 15.
LapidMBan, 2 1 , cu lectura incompletă a literelor ce se văd : în r. 4 după litera M
la început, se distinge un PRO, iar la începutul r. S Jigatură de V + T + E. care
este terminaţia ablativului [sal] 'Ule.
Silvano
D o m e s t i-
c o s a c r [u ]
m p r o [sal] -
5. u t e M [arci -- - ?
1 72 INSCRIPŢIILE DACMI ROMANE · III/l
T r a d u c e r. e : „ (Zeu)lui Silvanus Domesticus închinare pentru sănă-

- - P".
· ·
tatea lui Marcus - - ·· -
Cultul zeului agrar roman Silvanus este foarte răspîndit în Dacia ca şi

în alte proVincii a1e imperiului, ' mai ales cu epitetul „Domesticus", protec
torul casei şi al gospodăriei ; ceva mai rare erau în chip firesc dedicaţiile lui
Fig. 1 1 5 - Altar votiv din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
Silvanus Silvester, protectorul pădurilor şi al fiarelor sălbatice, al vînatuluj ,

alături de Diana (Artemis greacă, Bendis traco-getică) . Din Dacia se cunosc
numeroase dedicaţii epigrafice şi reliefe, majoritatea citate de I . T6th,
Zur Frage des Ursprungs und des sozialen Hintergrunds des Silvanuskultes
in Dazien, în A cta Classica Universitatis scient. Debrecen, II 1 967,
p. 77 -84, cu unele lipsuri în documentare, de ex. ProblMuz ( 1 964) , p. 19
şi 3 1 ; A ctaMN, V 1 968, p. 1 14, 455, 483 ; Sargetia, X 1973, p. 404 ; A pu
lum, XIII 1 975, p. 697 -703 ş.a. materiale publicate după a. 1967. Silva
nus apare şi în asociere · cu alţi zei şi zeiţe, ca I O M etc. („I O M et Silvano
ceterisque deis (etc.)", la Cluj-Napoca, · A ctaMN, XIII 1976, p. 200) , ca
şi în alte piese epigrafice inedite în muzeele din Transilvania şi Oltenia .
147. - R e l i e f votiv de marmură, fragment de 120 X 70 X 1 5 mm,
litere înalte de 10 şi 15 mm adînc săpate ; este păstrată partea centrală a
reliefului şi inscripţiei de pe soclu ; din relief se vede în centru numai un
obiect rotund (glob în formă de grenadă) , în dreapta căruia o figură geo
metrică sau un animal( ?) ; din cele două rînduri de text rămîn cîteva litere
de semnificaţie incertă, obscură. Muz. Lugoj ; fig. 1 16.
T. Simu, Indicatorul obiectelor mai importante în Muzeul judeţului Severin, I,ugoj,
1 943, p. 22, fig. 27 ; Banatica, II 1 973, p. 1 2 1 , nr. 5, pi . III/5 (foto, desen, D. Isac -
I. Stratan).
REPER.TOR/U L ·. MATERIALULUI EP.IGRAFIC 1 73
Fig. 1 1 6 - Relief votiv din Tibiscum (Muz. Lugoj) .
[ - .:_ -Num (er - ) .P ]al (myren - ? ) et N (umer - ) M [aur ? - - - ]

·
[ - - - vot ]um l (ibent - ) p o [siter - - - ? - - - ]

Î ntregirea şi interpretarea fragmentului (de caracter evident v�tiv
religios) ca o dedicaţie comună a celor două unităţi auxiliare staţionate în
castrul Tibiscum : Numerus Palmyrenorum şi Numerus Maurorum .este
ingenioasă, dar rămîne supusă cauţiei ; tot atît de îndoielnică ar fi presupune
rea că în literele - - - AL din r. 1 s-ar ascunde vreun nume de -zeitate
.
·
syro-palmyreană cum ar fi Bal, Bene/al. etc.

1 48. - P l a c ă votivă de marmură, fragment cu lăţimea de 170, înăl
ţimea 1 35, grosimea 45 mm, litere înalte de 50 mm ; este colţul stîng de
sus al piesei care păstrează trei litere pe do,uă rînduri, în mijloc fiind j umă
tatea de sus a unei urechi umane, bine modelate, j ustificînd rostul inscrip
ţiei care era destinată vreunei zeităţi „ascultătoare" ce satisface rugăciunea
şi votum ; cf. nr. 143. Descoperită la săpăturile din castrul Tibiscum, lîngă
colţul nord.:vestic în interior (M. Moga) . Muz. Timişoara ; fig. 1 17.
LapidMBan, 1 9 (foto ş i desen) .
A V
(ureche)
D
Fig. 1 1 7 - Placă votivă din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
1 74 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/ 1
Semnificaţia literelor, întregirea lor nu pot fi indicate pentru moment ;

dacă în partea dreaptă în faţa urechii se aflau numai două litere (dintre
care sus s-a păstrat o parte din V) , ar putea fi admis că A şi V erau nomen
şi cognomen (de ex. A elius, A urelius etc. , Valens, Victor ş.a. ) , iar în r. 2 D
să fie pentru D (onum) urmat de vreun D (edit) , P (osuit) ? Nimic sigur, exis
tînd şi alte numeroase posibilităţi.
1�9. - P l a c ă votivă de marmură, fragment de 20 X 17 X 6 cm, litere
înalte de 3 cm în r. 1 , de 4 cm în r. 2 ; este finalul unui text de închinare
vreunei zeităţi în sănătatea a trei împăraţi romani ; scrierea este foarte
ordonată, litere corecte şi adînc incizate ; descoperit în săpăturile la castru
(M. Moga) . Muz. Timişoara ; fig. 1 18.
LapidMBan, 22 (foto, desen) .
Fig. 1 18 - Placă votivă din Tibiscum (Muz. Timişoara).
Se poate identifica numai formula-şablon de încheiere a textului epi

grafie şi intervalul de timp, în care s-a ridicat monumentul ; ligatură în
rîndul penultim A + L ; „punctuaţia" vizibilă în două sau trei locuri este
puternic marcată prin triunghiuri.
- - - - - pr ]o sal (ute) DDD (ominorum)

[n (ostrorum) aug (ustorum) - - - ]rvius
Textul este redactat după şablonul monumentelor votive ridicate în
sănătatea împăraţilor, deci în :i:. 1 -2 era numele divinităţii (romane sau
palmyrene) ; cei trei „stăpîni ai noştri" împăraţi erau evident Lucius Septi
mius Severus şi fiii săi prinţii M. Aurelius Antoninus (Caracalla) şi P.
Septimius Geta, dintre anii 1 98 şi 2 1 1 (data morţii tatălui Septimius Seve
rus). De relevat faptul că toţi cei trei D ai formulei epigrafice au rămas ne
vătămaţi, ultimul menit să indice pe prinţul Septimius Geta (asasinat în
februarie 212 de fratele său mai mare) nu a fost martelat din neglijenţa
vreunui responsabil din garnizoana Tibiscum care a primit dispoziţia pentru
„damnatio" din partea coma.ndamentului guvernatorat al Daciei. Literele
VIVS precedate de o bară înclinată p·ar să fie sfîrşitul numelui propriu ro
man Servius, adoptat de un palmyrean din Tibiscum ca al treilea nume
(cognomen) : P. A elius Servius( ?) , nr. 1 36.
150. - A l t a r onorific (sau lespede ? ) din piatră calcaroasă, frag
ment înalt 20, lat 15 cm ; descoperit la Jupa ; existent în a. 1882 la Zăgujeni
(jud. Caraş-Severin) , la proprietarul N. Jakabfi.
AEM, VI 1 882, p. 1 1 9, nr. 70 („neu. Kalkstein-Fragment, gefunden ·bei .Zsuppa ;
jetzt bei Herrn Nicolaus Jakabfi in Zsaguseny", C. Torma) .
DIVIN - -
I L I NAE - - - -
Literele sînt reproduse după „facsimilul" dat de Torma (alte surse nu
cunosc piesa) ; dacă transcrierea lui este veridică, în grupul de litere DIVIN
1>-ar putea recunoaşte un rest din formula „in honorem domus divinae"
(pe mai multe inscripţii din Dacia ; StCl, IX 1 967, p. 2 1 1 - 217) sau dintr-un
text cu caracter imperial - - - divi N [ervae fil. - - - ? ], adică
dintr-o dedicaţie pentru vreun împărat din sec. al II-lea cu „filiaţia" înce
pînd cu M. Cocceius Nerva ( ? ) .
1 5 1 . - A l t a r votiv de marmură, 32 X 14 X 1 3 cm, litere înalte între 3
şi 2 cm ; de formă nesimetrică, lucrare rudimentară ; descoperit în săpăturile
•'-}l'tfim'ttCl·��i'n't l-"ft't"Ni"T"t,.......
... ..<
.. - ..:,
"' '"'
,„ .·
�q
,, ,,,.y „ rr, r'r·,,...,.,--J
.) .
S IC I
;;
,;:' J ( F E(
1 76 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/l
la castru, în interior, ruinele unei clădiri din colţul de nord-est ; fracturat

în două în sens orizontal la mijlocul cîmpului inscripţiei, a fost restaurat în
muzeu ; scrierea neclară înafara ultimului cuvînt FEC(it) . Muz. Timişoara ;
fig. 1 19.
S I C I ( ? ) sau sigi (ll - ) ?
I C fec(it)
Î n r. ultim par a fi două litere I suprapuse ; rostul întregului text şi desti
naţia monumentului rămîn deocamdată obscure, dar caracterul religios
votiv al piesei poate fi considerat ca sigur.
Funerare
152. S t c l ă funerară de piatră calcaroasă, fragment (rupt şi lipsă
la marginea de sus şi de jos) înalt 58, lat 68, gros 12 cm, literele înalte de
-
5 cm ; în registrul de sus, deteriorat în mare parte, erau două busturi : de

femeie şi de bărbat, din care nu se poate distinge decît o parte din margi..;
nea inferioară. Pe la a. 1895, fragmentul se afla în parcul conacului feudal
din satul Jupa, de unde în acelaşi an a fost achiziţionat de �uzeul Naţional ·
Ungar, Budapest (MNM, inv. 12. 1895.2) ; fig. 120.

ArchErt, XVI 1896, p. 1 1 ( Halavăts Gy., cu lectura corectă dată de Kuzsinszky B.
pentru r. 1 - 2 : D M AEL B ORAFAS etc.) ; CIL, III 14216 (lectura greşită : lil:erele
D M din r. 1 omise ; antroponimul palmyrean Borafas era citit CIL, III p. 2331 şi
2383 index ca „Boraeas" ; preluat astfel în ThLL. II, 1 906, col. 2 135 „cogn. vir. :
CIL, I I I 14216 · Ael (ius) Boraeas Zabdiboli miles, at fieri potest ut subsit nomen
barbarum" ; AISC, IV 1944, p. 255 ; A rhMold, I I - II I 1 964, p. 304) ; SCIV, XVIII
1967, p. 168, nr. 1, fig. 1 (desen, I . I . Russu) .
Ligaturi : r. 2 E + L, r. 3 I +L, r . 4 V +r.

D (is) M (anibus)
A c l (ius) B o r a/ a s Z a
b d i b o l i m i l (es) e [ x]
N (umero) Pal (myrcnorum) vix (it) a [nn (os) - - - ]
5. [ - - - Val ] e r i a C [ - - - - -
T r a d u c e r e : „Zeilor }fani, Aelius Borafas (fiu al) lui Zabdibolus,

ostaş în Numerus de Palmyreni a trăit ani - - - /5/ - - - Valeria
[soţie ? a pus monumentul - - - ] " .
„Titularul" epitafului este romano-palmyreanul A elius Bora/as, cog
nomen cunoscut în formă foarte apropiată în inscripţiile greceşti din Syria,
SEG, VII 1934, nr. 161 şi 1 62 etc. Horo/a ; patronimicul său este pus la
decl. a II-a latină : Zabdiboli, deci nominativ Zabdibolus, faţă de forma
Zabdibol nominati\' (deci. a III-a latină, sau neacordat în flexiunea nominală
latină A elius Zabdibol, nr. 134) ; despre acest antroponim: Dacia, XIV 1970,
p. 238. Este greu a susţine că există vreo legătură de identitate între cei doi
„Zabdibol(us) " din Tibiscum, din aceeaşi unitate militară Numerus Palmy
renorum, avînd comun şi nomen gentilicium A clius, frecvent între compatrio
ţii lor veniţi din Palmyra. Î n epitaful lui Aelius Borafas nu se poate stabili
cu certitudine dacă soţia sa Valeria este cea care pune epitaful sau acesta
i se punea şi ei.
Fig. 1 20 - Stela funerară din Tibiscum (M;uz. B udapest) .
153. A l t a r funerar de calcar oolithk, cu dimensiunile 77 X 45 X

-
25 cm, literele înalte de 45 şi 40 mm ; capitelul şi baza au o profilatură

simplă, parţial corodată, la fel şi cîmpul inscripţiei mult tocit, uzat, avînd
şi goluri din scoieile rocii ; descoperit în săpătura din castru, pe latura de
est în exterior (M. Moga) . M�z. Timişoara ; fig. 1 2 1 .
LapidMBan, 29. Lectura n u poate f i restituită c u certitudine decît î n r. 1 -3, c a

ş i în r . 4 , iar î n rest abia cîteva litere.
12 - Inscripţiile Daciei romane - voi. lll/1

Fig. 121 - Altar funerar din Tibiscum (Muz . . Timişoara) .
D (is) M (anibus)
P (ublius) A e l (ius) C l a u d i a-
. nus mil (es) N (umeri) P (almyrenorum) T (ibiscensium)
- - - vix (it) a n (nos)
- - - S C - - - - -
- - A - - '- - - _: -
- - - M P - - - - - -
- - - -M - - -- -
T r a d u c e r e : „ Zeilor Mani, Publius Aelius Claudianus ostaş în Nu

merus Palmyrenorum Tibiscensium - - - - a trăit ani - - - - - " .
Numele purtat de „titularul" epitafului este roman corect chiar cu sono
ritate autentic itali�ă (nomen şi praenomen d,upă împăratul Publius Aelius
Hadr:ianus) , fiind militar (soldat de rînd ?) în unitatea auxiliară palmyrea
nă ; ca atare foarte probabil de obîrşie din Palmyra, semit, dar deplin roma
nizat (fără cognomen „naţional" , cum au foarte mulţi din compatrioţii
săi de aici şi din alte centre ale Daciei romane) . La sfîrşit (după numele
persoanei care a ridicat altarul funerar) se afla în ultimul şi eventual pen
ultimul rînd de text formula aproape ·generală „ B (ene)M(erenti) P (osuit) . "
154. - A l t a r funerar c u text î n două limbi (latină şi u n rînd î n pal
myreană) , de augit-andezit, fragmentar (lipsă o parte la marginea stîngă)
şi cîmpul inscripţiei corodat, lacunos ; dimensiuni : 1 10 X 52 X 30 cm, litere
înalte de 4 cm ; descoperit prin a. 1,880 la Caransebeş (probabil în cartierul
„Potoc"), unde a fost achiziţionat de S. Orm6s şi donat Muzeului Timişoa

ra ; fig. 122.
AEM, V I 1 882, p. 1 20 - 122, nr. 72 („neu. Grabstein aus rothbraunem Augit-Andesit,
gefunden in Karanseoes (Potok ?). Jetzt im Museum. Geschenk des H. Sigismund
v. Orm6s, Obergespan des Temeser Comitates. Die letzte Zeile ist palmyrenisch",
C . Torma) ; CIL, III 7999 ; textul palmyrean analizat şi tîlcuit în AEM, VI, p. 1 2 1 -
122 şi XIII 1890, p. 180 de Th. Noldeke ; LăpidMBan, 30.
Textul este redat după transcrierea lui Domaszewski (CIL, III 79�9) ,
preferînd în r. 2 la început AEL în loc de FL ; de remarcat în r. 1 repeta
rea literei M din formula funerară, în r. 3 cuvîntul OPTIO cu litera P în
interiorul lui O iniţial, T + I în ligatură, în r. 4 cifra „40" în combinaţie
originală şi mai „economică" patru haste piezişe din stînga spre dreapta ·
şi una singură din dreapta spre stînga.
Fig. 1 22 - Altar funerar din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
A e l (ius) G u r a s I 1· _d d e i
D (is) M (ani bus)
[ op.]t i o ex N (umero) P a l m v r (enorum)

[vi] x i t a n n (os) XXXXII, m i l (itavit)
5. [an ] n (os) XXI, A e l (ius) H a b i b i s
[pon]t if(ex) et h (eres) b (ene) m (erenti) p (osuit) . .
T r a d u c e r e : „ Zeilor Mani, Aelius Guras (fiul lui) Iiddeus, optio în

Numerus Palmyrenorum a trăit ani 42, a servit în armată /5/ ani 2 1 , Aelius
H abibis preot şi erede, celui vrednic a pus (acest epitaf)" .
Textul î n limba şi c u caractere palmyrene indică numai numele şi gradul
defunctului : „ Gura, fiul lui Iaddai optio" (după Năldeke) .
Se remarcă antroponimele palmyrene (adoptate în sistemul roman de
„tria nomina" drept cognomina) Guras, Habibis (A ctaMN, X 1 973, p. 1 58 -
1 60), c a ş i patronimicul Iiddeus (ibid., p. 161 - 1 62) ; nomen gentilicium a l
defunctului Guras este mai curînd A elius decît Flavius (cum s e citea anterior),
după împăratul Aelius Hadrianus (sau Aelius Antoninus Pius) , fiind mult
mai frecvent la palmyrenii şi syrienii din Dacia. Dintre cele cinci inscripţii
bilingve latino-palmyrene cunoscute în Dacia, este aceasta prima apărută
din ruinele castrului Tibiscum, puternicul centru romano-syro-palmyrean
(A ctaMN. VI, 1969, p. 175) . Faţă de scrierea latină din epitaf (cam stîngace
şi diformă), cea palmyreană este corectă, foarte bună, cum a relevat orien
talistul-semitolog german citat „man darf wohl annehmen, dass der Sol
datenpriester dem Steinmetz die palmyrenischen Worte' vorgezeichnet
hat ; danţJ. war er ein tiichtiger Kalligraph ; die Ziige stehen kaum denen
in den schănsten Staatsinschriften in Palmyra selbst nach" (Th. Nălde
ke, în AEM, XIII, p. 180) . E necesar a fi relevate şi coherenţa spiritului
de organizare pe baze „naţionale" -religioase şi social-etnice a acestor ele
mente (pontifcx ct heres etc.) orientale din enclava romano-palmyreană la
Tibiscum, la fel ca în alte puncte ale Daciei romane (de ex. Porolissum,
Ulpia Traiana ş.a. ) .
1 55. - L c s p c d e funerară de piatră calcaroasă, fragment (colţul
drept de sus al monumentului epigrafie) înalt 25, lat 27, gros 12 cm, litere
înalte de 35 mm ; descoperit în săpătura la castrul Tibiscum (M. Moga) .
Cîmpul inscripţiei este avariat la marginea stîngă în proporţie de j umătate ;
scrierea rudimentară cu literele înclinate spre dreapta ; în r. 2 litera A este
fără bara orizontală, dar în r. 4 ligatura A + N are bara ; în r. 3 ligatură
M + I + L, r. 4 V + I, A + N ; între cuvinte „punctuaţia" în formă de
mici triunghiuri pare să fi fost adoptată peste tot ; în cîmpul inscripţiei se
văd clar liniile trasate prin zgîriere orizontal în vederea scrierii aliniate a
textului funerar ; la marginea dreaptă a fragmentului se văd resturi din
chenarul „stelei" ce pare să fi fost simplu, cu un singur „prag" . Î ntregirea
dificilă este posibilă sau chiar certă numai în r. 1 , 2 şi 4 (din cele cinci
care au lăsat vestigii) . Muz. Timişoara ; fig. 123.
LapidM Ban, 26 (foto şi desen-reconstituire) .
[D (is) ] M (anibus)
[ ?A e ] l (ius) M a l e
- - - E m i l (es) e ( x)
[N (umero) Pa ]l (myrenorum) vix (it) an (nas)
5. - - - - - - - - ZI - - - - - -
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, ( ?) Aelius Male - - - E ostaş din
:'.\Iumerus Palmyrenorum, a trăit ani - - - " .
Este epitaful unui militar activ (soldat de rînd) di n Numerus Pal
myrenorum la Tibiscum, „titularul" lui cu nume neaoş palmyrean-semit
Male (adoptat drept cognomcn în sistemul antroponimic al cetăţeanului
roman) care este atestat în Dacia la castrul din Căşeiu (jud. Cluj) tot în
1 8 -1
0
REPERTORIUL MATERIALULUI EPIGRAFIC
formaţia de palmyreni : Barici Male f(�lio) Palm (yr-) , diploma din a.

120 (DiplD V, I.D. R., I , p. 81 -85 ; .caracterul semito-palmyrean al nume
lui individual Male din Dacia a fost relevat ·şi analizat în A ctaMN, VI
1 969, p. 1 73 ; X 1973, p . 1 60 ; Dacia, XIV 1970, p . 238) ; dar nomen gen
tilicium al ostaşului cetăţean la Tibiscum nu· este deplin asigurat, pe epita
ful mutilat văzîndu-se numai un -L în r. 2, înainte de care ar fi loc numai
pentru o literă, foarte ·greu pentru două eventual în ligatură cum s-a pre-
Fig. 123 - Lespede funerară din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
ferat pentru integrarea gentiliciului AEL(ius), mult mai frecvent la romano

palmyreni (după împăratul Aelius Hadrianus, cum s-a relevat mereu ante
rior) decît alte nomina ; de aceea este preferat şi în cazul lui „ Male" faţă
de FL(avius), ori AVREL(ius) ce n-ar avea loc nicidecum în r. 2 al epita
fului mutilat al lui Male, care nu avea praenomen (mai frecvent Publius
decît Titus la palmyrenii din Dacia, ca ·şi la cei din Palmyra Syriei) .
1 56.
- L e s p e d e funerară de piatră calcaroasă, fragmentară, despi
cată în sens vertical, cu dimensiunile actuale : lăţime 68, înălţime 80, gro
si111e 25 cm, litere înalte în r. 1 de 45, în . rest de 40 mm ; în registrul superior
(puţin adîncit faţă de cîmpul scris) se văd resturi din două busturi fără cap ;
scrierea este rudimentară, diformă, fapt care îngreunează lectura şi inte
grarea ; cîmpul inscripţiei e păstrat complet la marginea stingă, foarte coro
dat în centru, unde (pe fragmentul din dreapta, incomplet) are două dungi
verticale zgîriate adînc (cu menirea de a despărţi textul funerar în două
„cîmpuri" ; ori piesa era destinată iniţial să cuprindă două texte deosebite,
dispuse paralel, ca în stela funerară nr. 1 72, de stil „african") ; la marginea
dreaptă a blocului lipseşte o fîşie cu vreo 2 - 3 litere din fiecare rînd, frac
tură antică. Descoperită în săpătura la castrul Tibiscum, în 1 969. Muz.
Timişoara ; fig. 1 24.
LapidMBan, 27 (foto, desen) . Textul prezintă lacune şi dificultăţi de lectură şi între
gire, dar poate fi restabilit ca schemă şi elemente principale.
D (is) M (anibus)
A e l(ius) S e b l [- - ]er e x N (umero) Ma
ur(orum) Tib (iscensium) vix(it) anni(s) ? VL
e t A e l i a e S a [ - - - - - ]t u s [v-
S. ix(it) a (nnis) XXX et A e [l. ? Val]ens fil [ius
e o r u m [ - - - -] A T ( ?) I h (eres) p (onendum) [c (uravit)
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Aelius Sebl - - -er( ?) din , Numerus

Maurorum Tibiscensium a trăit ani 46(45) ? şi Aelia Sa -:- - - - tus ( ? )
/5/ a trăit ani 30, Aelius Valens( ? ) fiul ( ? ) lor - - - - (şi) moştenitor
s-a îngrijit să fie pus (monumentul) " .
C u toată starea deplorabilă de conservare a cîmpului inscripţiei, piesa
prezintă unele elemente şi „noµtăţi" epigrafice-istorice de valoare deosebită,
în primul rînd atestarea fermă a unităţii auxiliare Numerus Maurorum
Fig. 1 24 - Lespede funera.ră din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
Tibiscensium chiar în castrul lui de staţionare la Tibiscum în Dacia Superior,

de unde era cunoscut pînă acum numai indirect prin .inscripţia descoperită
în Africa : CIL, VIII 93� ( 20944 din Cherchel) „Marius Domesticus
=
praef. N MAVRET TIBISCENSIVM" şi eventual în epitaful descoperit

la Foeni (nr. 273), probabil transportat din ruinele castrului Tibiscum( ?) ;
posibil în aceeaşi măsură în epitaful de mai j os nr. 1 72. Fiind vorba de mauri,
este probabil că numele ostaşului AEL SEBL - -ER( ?) conţine vr�un
element inauric-african, congnomen-ul ce nu poate fi întregiţ din lipsă de
analogii în modesta bibliografie ce ne stă l.a îndemînă ; cognomen-ul soţiei
sale poate să fie roman (Sabina, Saturnina etc.), iar fiul lor pare să fi avut
nomenclatura integral romană, adică A e [lius - - - ]ens, ca un nominativ
participiu la decl. a tu-a Valens( ?) .
1 57. - L e s p e d e funerară de marmură albă, fragmentară (frac
turată în cinci bucăţi, azi reconstituite, cu · textul parţial păstrat), lipseşte
marginea stîngă a reliefului şi părţi din text la marginea de 'jos ; lungime
în sens orizontal 248, înălţime-lăţime 9 1 , grosime 28 cm ; cîmpul inscripţiei
este încadrat de un chenar puternic reliefat, păstrat la marginea superioară
pe fragmentul nr. 4 şi 5, dar tocit-ras intenţionat la fragmentele 1 -2 evident
cu ocazia utilizării blocurilor în zidul vreunei construcţii, pe la sfîrşitul
RRPERTORIUL M.4.TERIALULUI EPIGRAFIC 1 83
veacului al XVIII-lea ; scrierea este corectă, elegantă, litere înalte de 65

mm ; la marginea dreaptă are un relief (mutilat şi corodat în bună parte)
cu figura lui Attis care era aşezat simetric şi la capătul din stînga (lipsă azi)
cum arată şi desenul lui Hohenhausen ; textul - azi în stare lacunară - a
fost copiat integral, cum s-a păstrat în secolele XVIII - XIX şi reprodus
în CIL, III : de Ariosti · după care l-au dat şi alţi erudiţi. Monumentul se
afla (aproape întreg) la începutul sec. al XVIII-lea în Caransebeş ; un desen
al întregului monument a lăsat Hohenhausen (fig. 125 c) ; cele cinci bucăţi
au fost reconstituite în Muz. Timişoara ; fig. 125.
Ariosti, manuscris 3,53 („questa l'ho veduta" ; după care textul este reprodus de
Maffei, Muratori ş.a. occidentali) ; Caryophilus; p. 140- 1 4 1 ; Edschlager in schedis
Eckhelianis mus. Vindobonensis „ingens lapis in atrio militum equestrium vulgo Reiter
casermen" (citat în CIL) ; Hohenhausen Dac. ms, p. 247, ed. p. 94, 96, 98 („in der Mauer
des alten Verwaltungshauses") ; Griselini, I, p. 281 („in den ăussern Wănden der
Kameralkanzlei"), Lettere odepor. I, p. 320 ; Rochel in schedis Eckhel. 7, 1 1 1 1 1 5 ;
=
IstrGeogr, I I , p. 233, CXXIII ; o copie trimisă muzeului din Viena Austriei a fost
publicată în Wiener ]ahrbucher A.B. 55, 183 1 , p. 34 ; Dacien ( 1 85 1 ) , p. 14 ; SBAkWien.
XL 1862, p. 347 -'349 (desen, J. Arneth); InschrDac, 49 ; CIL, I I I 1552 şi p. 1 0 1 7 ;
ArchKozl, X, 3, 1876, p. 45 ; AEM, VI 1882, p. 1 18. nr. 66 (C. Torma) ; CIL, III
8001 ; F. Buecheler, Carmina Latina epigraphica, Lipsea, Teubner, 1895, nr. 460 ;
Lapid}lf Ban, 28 (reconstituire-desen, traducere românească) .
Variae lectiones : 1 PVBLI AELI VL/////VET EX DEC Edschl. ;

PVBLI AELI VLP . . ET . . EX DEC Rochel 1 15, et ita, sed VL . . . ET · E X
Keyssler et Hohenhauseni amici et Rachel 1 1 1 exemplumque a . 1830, item,
sed VLPIA · ET HOH. ; PVBLII AELII VLPITII E · T · EX · D E O · · ·
Ari ost. ; PVB AEL · VLPIVS · ET EX · DEC Gris. ; P AE VLPIVS rel. om.
· · ·
Mur. ; PVBLI · AELI VLpius uET Am. ; omisit versum Car. - 2 PER I OAC
·
VIT exemplum 1830. - 3 FESSVS Hoh. - TADEM Edschl., LAVDEM

Hoh. , T IEANDEM exemplum 1830. - QVE Hoh., QVAM Car. Gris. -
4 VVLPIVS Ariost., PIVS exempli. 1830. - LONGEVI Gris„ Roch. 1 15. -
ANN! Car. Gris. - 5 E pro IPSE exempt. 1830. - CVRAM SVO Keyssler.
- TITLO Keyssler, TITO Rachel 1 15, TI IQVO exempt. 1830. - SEP
·
VLCHRO Ariost., SEPVLCRO Car., SEPVLCRI Edschl. Gris. (lett.)

Rachel 1 1 1 Ackn. , SEPVCR Keyssler. - 6 ITER pro ARBITER exemplum
1830. - MEMbriS Edschl. , MEM////S Keyssler, MEMBRIS Mur., amici
Hoh „ Car„ MEMENTIS Hoh., MEM . . . Gris. Rachel, MEMINIT Ariost.,
MEM IAC exempt. 1830. - FATOQ · Ar. Mur., FACTOQVE Car. Gris.
Rochel 1 1 5, - după CIL, III, ad nr. 1 552 ; p. 1017 „Chishull antiq. Asiatic.
ms (cod. mus. Brit. add. n. 5 106) f. 4 dat ad exemplum exceptum a comite
Engelha:tdt p:raefecto castrorum Orsovae. Lapis dicitur esse Temesvari,
errore puto. - Varia lectio haec est: 1 VL ETO - 2 LABO RE - 3 QIA - 4
E"'.\IERITOS - TIT/LO - SEPVLCRO - 6 PARAVIT" .
Amploarea bibliografiei şi varietatea „lecţiunilor" prezentate de nume
roşii autori care au văzut şi admirat monumentalitatea . acestui „ingens
lapis" sînt cea mai bună dovadă a valorii şi importanţei impozantului epi
taf al militarului-pensionat Publius Aelius Ulpius la Tibiscum.
Ligaturi (în părţile păstrate ale textului: r. 3 N + D, V + A, N + D,
r . 6 V + M ; punctuaţia la mijloc de rînd între toate cuvintele, în r. 1 în
locul punctelor se află frunze mici. Pe rama de sus poate să fi fost formula
„D M", din care este foarte greu a- desluşi vreo urmă.
1 84 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE lll/1
�l!V AEJLlFIVJi.li11IA· ETEX .DEC·

HĂNCSEDEM LONf/IOPUCVITSACJUIDABoRI
HANC.REQIBM FES.MLAVDEM�VM>lID:W:oom�
VlIJWS .EME'RITY LON((;iVJ M\-'NERJS ANNW
:rn.m&VOO'RAM TI'JV'W DEDTI'JRYESErVlOIRll
ARBITER H"SPJTIVM MEMENTJSIATo�VJT
Fig. 1 25 - Lespede funerară din Tibiscum (Muz. Timişoara) ; c

a, fotografie ; b,desen-reconstituire ; c, desenul lui S. Hohenhausen.
[ D ( is) M ( anibus) ? ]
Publi A eli Ulpi vet (erani) ex dec ( urione)
hanc sedem longo placuit sacrare labori .
hanc requiem fessos tandem· qua conderet artus
Ulpius emeritis lo'lţgaevi muneris annis
5. ipse suo curam titulo dedit ipse sepulcri
arbiter hospitium menibris fatoque paravit
Traducere:
„ [Zeilor ::\fani ? ] lui Publius Aelius Ulpius veteran fost decurion,
Acest lăcaş hotărît-a să-l închine trudei sale-ndelungi
Î n loc de odihnă să-şi pună istovitele mădulare la urmă
Ulpius, după-ncheierea lungilor ani de slujbă sub arme,
5. Î ngrijitu-s-a însuşi de lespede şi de mormînt,
Făcînd ca stăpîn sălaş osemintelor sale".
Este epitaful monumental făcînd parte dintr-un mic mausoleu lîngă
Tibiscum, redactat în versuri (hexametri) al unui distins militar cu bogată
şi lungă activitate ostăşească {longo labori, emcritis longacvi muneris annis) ,
dar şi cu stare materială foarte bună cum erau în imperiu majoritatea foşti
lor militari, mai ales gradele superioare şi cei care se distinseseră în slujba
sub arme ; Publius Aelius Ulpius a fost decurio în garnizoana Tibiscum
(mai probabil în cohorta I Vindelicorum, care a staţionat mai mult aici,
decît eventual în cohorta I Sagittariorum ori într-unul din cele două Numeri
de palmyreni şi de mauri) . Numele lui personal prezintă însă o neregulă
cu inconsecvenţa confuzionistă în sistemul nomenclaturii romane : praeno
men şi nomen Publius A elius luate din partea sau după împăratul Publius
Aelius Hadrianus, prin liberarea din armată şi încetăţenire (honcsta missio
a lui sau a tatălui, bunicului său), iar în funcţia de cognomen poartă un nume
gentiliciu Ulpius (amintind evident pe împăratul Ulpius Traianus), fapt
explicabil eventual prin aceea că anterior încetăţenirii sale (ca Publius
A elius) avea un singur nume individual Ulpius, după împăratul respectiv.
Epitafurile cu text literar-poetic nu erau numeroase în provincia Dacia
(de ex. nr. 1 74 ; cel de pe sarcofagul monumental din Romula-Malva, citat
supra, nr. 90 ; CIL, III 1537 din Ulpia Traiana, 7868 Micia ; A rchErt, XXII
1902, p. 337 = J OAI, VI 1903, Bbl. 1 15 Gherla etc. ) ; dar semnificaţia lor
lingvistică şi cultural-istorică este deosebită pentru ilustrarea fenomenului
de propagare a limbii latine în forme superioare de expresie într-o societate
provincială, „periferică", în care cultura literară latină a înflorit fie chiar
şi în condiţii mai modeste decît în Pannonia, Dalmatia, Gallia ori Italia.
1 58. - L e s p c d e funerară de marmură, fragment cu dimensiunile
27 X 1 6 X 6 cm, colţul stîng de sus, cu o mică parte din cîmpul inscripţiei ;
la marginea stingă şi sus chenarul simetric, corect şi frumos executat ; în
colţul stîng de sus al cîmpului inscripţiei este sculptat un cap de om, în chip
schematic, faţa schiţată prin cîteva linii, părul foarte bogat ; din text se
păstrează începutul primelor două rînduri cu litere adînc incizate de formă
corectă, înalte de 35 mm ; descoperit în săpăturile din aşezarea civilă lingă
castrul Tibiscum (M. Moga) . Muz. Timişoara ; fig. 1 26.
LapidMBan, 46 (foto şi desen) .
D (is) [M(anibus) ]
P (ublius) A e[l (ius) - - - ]
Este un monument deosebit de interesant, aproape un fel de „unicum"
în epigrafia şi arheologia Daciei romane, prin originalitatea elementului
sculptural din cîmpul inscripţiei, cap uman care ar vrea foarte probabil
să reprezinte un „portret" al defunctului purtînd numele roman Publius
A elius - - - (mai puţin probabil o „Publia Aelia - - - ", cu toate că
avem în Dacia cazuri de nume feminine cu „praenomen", cum este sigur
nr .1 59, şi cu toate că prin bogăţia coafurii aici ar p�rea să fie un portret

de femeie) , luat evident din partea sau după împăratul Publius Aelius
Hadrianus ; s-a relevat mereu numărul mare de provinciali care .în Dacia
poartă aceste distinctive, mai ales între sytieni şi palmyreni ; cognomen-ul
defunctului din această inscripţie putea să fie roman (Claudianus, Maximus,
Rufus etc . ) , sau - cu deosebire la Tibiscum - chiar syro-palmyrean.
Fig. 1 26. Lespede funerară din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
159. - S t e l ă funerară de piatră calcaroasă dură, fragment (lipsă

partea superioară cu sculptura, restul din figuri sînt mutilate, abia se
cunosc resturi din portrete) , dimensiunile actuale 80 X 49 X 17 cm, litere
înalte de 65 mm. Registrul de sus avea trei sau patru figuri-busturi, din
care se mai văd în primul plan . două busturi de minori (capetele lipsă)
înfăţişînd desigur pe cele două fetiţe menţionate în textul funerar. Scrierea
este corectă şi clară, literele adînc marcate, cu cîteva particularităţi şi
deficienţe : r. 2 litera A nu are bara orizontală, dar al doilea A este „barat",
G are forma de C, r. 4 ligaturi N + T, I + N ; ;,punctuaţia" (triunghiuri)
între litere (cuvinte) este plasată la întîmplare ; cîmpul inscripţiei are linia
turi uşor marcate (pentru a se asigura alinierea cuvintelor în rînduri) ; la
sfîrşitul textului este sculptată o teslă (ascia ) . Piesa epigrafico-sculpturală
se afla prin anii 1930 în curtea conacului din Jupa. Muz. Lugoj ; fig. 127.
AISC, (I) , 1 928 - 1 932, partea II, p. 62 - 63 („în curtea conacului boieresc din comuna
Jupa se află, împreună cu alte obiecte romane (cărămizi, lei funerari), şi un mic
mpnument funerar, mutilat în partea superioară. Inscripţia e întreagă şi clară. Deasupra
inscripţiei se mai văd şi două busturi din care unul abia se mai recunoaşte", C. Daico
viciu) ; T. Simu, Indicatorul obiectelor mai importante păstrate în Muzeul judeţului
Sever·i n, Lugoj, 1 943, p. 1 8, fig. 20 (foto) ; Dacica, p. 2 1 8.
Fig. 127 - Stelă funerară din Tibiscum (Muz. Lugoj) .
D (is) M ( anibus)
P (ublia) A el (ia) Ingenua
vix (it) an (nis) II et
P (ubliaJ Ing (enuvia ?) Florentin-
·
5. a v (i) x (it) an (nis) II p (arentes) p (osuerunt)

(ascia)
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Publia Aelia Ingenua a trăit ani doi şi
Publia Ingenuvia( ? ) Florentina a trăit ani doi, părinţii au pus (acest monu
ment) " sau „în semn de pietate (au pus) ", literele P P din final putînd fi
întregite şi ca p (ro) p ( ietate) .
Este epitaful a două fetiţe decedate la vîrsta de doi ani ; ele au nomen
clatura cu totul originală şi izolată în Dacia, purtînd fiecare un praenomen :
Publia, caz similar pare să fie la Tibiscum (nr. 1 4 1 ) o Lucia (sau „Flavia" ? )
A elia Nice ; ele au gentilicii. diferite : A elia şi Ingenuvia( ? ) .
160 ......:. L e s p e d e funerară de andezit cenuşiu, dimensiuni 138 X
.
43 X 30 cm, litere înalte în r. 1 de 7, în rest de 5 cm. Registrul de sus, adîn

cit în chip de nişă, prezintă două busturi de bărbaţi relativ tineri, feţe
rotunde, privire ageră, părul creţ, la fel şi barba cu mustăţile ; cel d.i n dreapta
are capul spart de la gură în sus, dar pare să fi avut exact aceeaşi figură
ca cel din stînga. Cîmpul inscripţiei este încadrat de un chenar simplu, so
bru şi sărăcăcios ; acoperit pe numai 60 % din suprafaţă de o scriere rudi
mentară ; litera A fără bara orizontală. Descoperit în 1967 la săpătura din
castrul Tibiscum. Muz. Timişoara ; fig. 128.
1 88 . INSCRIPŢIILE· DACIEI ROMANE lII/ l
Tibiscus, I 1 97 1 , p. 4 6 - 47, foto ; LapidMBan, 3 1 (foto şi desen) ; SCIVA, 26, 1 975,

p. 426 (C.C. Petolescu) .
D ( is) M ( anibus)
A ntonio
„ . . .
Marco
et Val (erio) Iulian-
5. o mil (itibus) · ex Pa-
lmyr (a, -enis) vix ( erunt) a�
n (nis) XXX, po (suit) A e
l (ius) P r i s c u s
.b ( ene) m ( erentibus)
T r a d u c e r e : „ Zeilor Mani, (lui) Antonius Marcus şi Valerius Iulia

nus /5/ ostaşi din Palmyra (sau din(tre) palmyreni) au trăit ani 30, a pus
Aelius Priscus celor care au binemeritat (monumentul) " .
Toţi trei militarii menţionaţi î n textul epitafufoi erau originari din
Palmyra, palmyreni neaoşi, din formaţia auxiliară „Palmyreni Sagittarii"
numită apoi „Numerus Palmyrenorum Tibiscensium" ; dar au antropo-
nime integral romane, primul adoptînd eronat un praenomen .iV!arcus pe

locul (funcţia) de cognomen ; al treilea (care pune epitaful) , A elius Priscus,
avea numele gentiliciu şi cetăţenia (eventual după taţăl) din timpul împăra
tului Aelius Hadrianus sau Aelius Antoninus Pius. In SCIVA, 26, p. 426
s-a obiectat : „ex Palmyrcn (is) este mult mai probabil ; astfel (pentru
-
o singură literă) prescurtarea nu-şi avea rostul" ; dar pe piatra tibiscensă

este PALMYR, iar prescurtări „pentru o singură literă" nu erau o raritate
(cit[un exemple la întîmplare : supra, nr. 131 Sarmizcgctus (a) , la fel în „ du
bletul" CIL, III 1462 DacPannlnf, p. 54 -55 etc.) ; s-ar putea totuşi
=
întregi „ex (�umero) Palmyr(enorum) " . S-a mai obiectat în SCIVA că

„inscripţia datează din prima j umătate a veacului al II-iea, cum arată gen
tiliciul Aelius Priscus", dar nu mai puţin probabilă este a doua j umătate
a \Tacului, sau chiar mai tîrziu, cum indică antroponimia integral romană
a acestor palmyreni stabiliţi la Tibiscum.
161. - L e s p c d c funerarâ de conglomerat calcaros, fragment (lip

să marginea dreaptă de sus şi de jos) cu dimensiunile 93 X 65 X 15 cm, litere
înalte de 50 şi 45 mm ; cîmpul inscripţiei este încadrat cu un chenar simplu,
în multe locuri mutilat şi corodat, lateral are cîte un fir din viţă de vie ;
scrierea cam neîngrijită, litere rudimentare cu erori de grafie şi de limbă
populară ; deasupra inscripţiei pare să fi avut un relief, din care însă nu se
poate distinge nimic clar, posibil să fi fost un simplu ornament vegetal ( ? ) .
I"'ocul de provenienţă a monumentului n u este absolut sigur ; mai probabil
e (cum arată şi numele semitice) că lespedea a fost adusă din ruinele castru
lui şi oraşului Tibiscum ; există însă o informaţie (dubioasă, ce n-a putut
fi verificată ori infirmată) că „este de fapt descoperită la Dalboşeţ (supra,
VIIIa), adusă cu căruţa prin anii 1924 - 1928( ?) de preotul din acest sat
la Caransebeş şi donată colecţiei arheologice a liceului (unde el avea un co
pil elev) ; în scriptele liceului este menţionată donaţia şi originea monumen
tului", informaţie culeasă de M. Macrea, 1947) . Din colecţia liceului, piesa
a fost trecută la Muz. Caransebeş ; fig. 1 29.
ACMIT, 1 929, p. 315, nr. l, fig. 10 (foto, C. Daicoviciu) ; Dacica, p. 1 49.
Scrisul este dificil, confuz în cîteva puncte, lectura nesigură : r. 2
nomen AVR - - - S e dubios ; cert apare numele semit Barscm- ; în r. 8
poate să fie FILIBVS, adică un dativ plural la declinarea a III-a (impro
priu), asemenea lui „filibus" în unele epigrafe, CIL, III 7535 (filibus suis) ,
1 5 1 59, VI 3434, VIII 2 1553 (aceasta foarte tîrzie, a. 434) ; analogic „nati
bus" în Dacia la Apulum, Studii şi comunicări (Apulum ) , IV 196 1 , p .
1 12, la Potaissa-Turda CIL, III 9 1 4 (Muz. Turda) ; „Dibus deabusque" la
Ciumăfaia (jud. Cluj) , Dolgozatok - Travaux Kolozsvar-Cluj , II 191 1 , p.
261 etc. ; dacă însă în loc de atare dativ în - BVS al apelativelor decli
nării I şi a II-a se preferă PVS, acesta poate să fie o formă verbală cam
insolită a lui posuit, -crunt, abreviat de ex. în CIL, III 7453 „pus", 7457
„pusu", 10899 „pusuerum " ( !) = „puseră" (au pus) ; sfîrşitul textului e
complet mutilat, lipsă.
D (is) M (anibus)
A u r (cliu) s ? B a r s c
m i a v i x (it)
a n (n) o s X V
1 90 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE ll'l/1
5.
A e l (ia) A r t i m i
dora et
A u r (elius) B a r b a
rcas fili ( ae ?) pus ( uerunt)
e t f r a t r i M e-
10. n i o - - ...:... - - - -'- ( ?)
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, · Aurelius (sau Aurelia ?) Barsemia a trăit
ani 1 5 /5/ Aelia· Artimidora şi Aurelius Barbarcas fiicei ( ·? lor) au pus (epita
ful). şi fratelui Men - - - ".
Fig. 1 29 - Lespede funerară din Tibiscum (Muz. Caransebeş) .
Era o familie de syro-palmyreni din grupul etnic la Tibiscum, cu antro

ponimia amestecată : nume romane, semite şi greceşti i Aurelius (sau -a)
Barsemia are cognomen . syrian, cunoscut demult la Tibiscum din diploma
militară a anului 1 57 „ Barsimso Callistenis f(ilio) Caes(area)", ostaş-vete
ran (expedite) în cohors I Vindelicorum miliaria (I.D . R „ I, p. 1 1 5 - 1 18,
DiplD, XV, cu observaţia : Barsimsus sau Bar Sfms- ?, A ctaMN, VI 1969,
p. 178 ; Dacia, XIV 1 970, p . 287 ; ThLL, II 1 757 etc.)· ; Aelia A rtemidora
(în grafia ARTIMIDORA) are cognomen greco-oriental, iar ultimul nume
complet în gra#a antică AVR BARBARCAS este Aurelius Barbarcas sau
Bar Barcas, nume tipic semit-syrian şi punic. Ar putea fi acceptată lectura
„pus(uerunt) " ; relevată şi cunoscută din bibliografie: H. Mihăescu, Limba
latină în provinciile dunărene ale imperiului roman, Bucur.eşti, 1960, p. 69 -
70, în loc de FILIBVS (justificabil şi acesta ; echivocul vine nu numai din
sct isul deficient pe epitaf, ci şi din cauza lipsei din text la fine unde nu
putem stabili dacă mai era un verb) .
162. - L e s p e d e funerară de piatră calcaroasă gălbuie, fragment
cu dimensiunile 65 X 55 X 20 cm, înălţimea literelor 45 mm ; fractură la
marginea superioară, c u lipsă din text vreo 2 - 3 i:înduri ; l a marginea stînga

şi dreapta fragmentului se văd· resturile unui chenar ce închidea cîmpul
inscripţiei ; la bază are o parte nescrisă (mai proeminentă şi cioplită sumar) ,
destinată a fi înfiptă în pămînt ori într-un bazament. Textul antic (ulti
mele două rînduri ale epitafului) prezintă cîteva ligaturi : r. 1 A + N,
M + A, r. 2 E + T ; la marginea fracturată de sus ar părea să se distingă
resturi .de litere dintr-un rînd, dar e imposibil a identifica vreo literă (N ?
la centrul „rîndului" dispărut) . Muz. Lugoj ; fig. 130.
A t'hMold, I I - III 1 964, p. 301 -302, nr. 2, fig. 2 desen (N� Gostar) ; A nnEp, 1 967, 394.
BNA C "M · . IN
O PTo � r1î•FAB•M
Fig. 130 - Lespede funerară din

Tibiscum (Muz. Lugoj).
B a n a G Ma ( ?) E IN ( ?)
opt (i) o p (ater?) et f(il.) b (ene) m (erenti)
Starea de conservare şi trăsăturile rudimentare ale scrierii nu permit
restabilirea unui text epigrafie consistent, nici măcar în schema lui generală,
înafară de formula convenţională foarte frecventă la sfîrşit de epitaf B ( ene)
M (erenti) . E foarte probabil că literele BANA la începutul r. 1 reprezintă
antroponimul semit-palmyrean Bana, cunoscuţ la Porolissum (A ctaMN,
VI 1969, p. 1 77, X 1 973, p. 1 55), iar OPTO este pentru opt (i) o, fiind deci
un subofiţer din Numerus Palmyrenorum staţionat la Tibiscum.
1 63. - S t e l ă funerară de piatră calcaroasă, fragment (rupt şi lipsă
partea de sus cam j umătate din· registrul cu relieful şi de jos cu cîmpul
inscripţiei, lipsă vreo trei rînduri de text) , înalt 49, lat 75, gros 26 cm,
literele înalte în r. 1 de 60, în r. 2 - 3 de 55 mm ; marginile celor două
registre (cîmpul inscripţiei şi relieful) erau încadrate de semicolonete (muti
late) cu capitel şi caneluri în spirală ; întreagă suprafaţa sculptată şi scrisă
este mult corodată. Registrul superior prezintă într-o nişă două busturi
1 92 INSC, RIPŢIILE DACIEI ROMA N_-E III/1
(capetele lipsă), un bărbat şi foarte probabil o femeie ; se văd dungi-f;:ilduri

ale îmbrăcămintei ; limitate j os de un listel ce desparte cîmpul inscripţiei,
din care rămîn trei rînduri cu scriere corectă şi clară ; remarcabilă este în
r. 3 litera L de formă cursivă (lambda) ; litera o m ai · mică în interiorul lui
C a cuvîntului Co [h - - - ] . Descoperit la a. ! 964, in săpătura arheologică
la castru (zidul de incintă) . Muz. Timişoara ; fig. 1 3 1 .

D ( is) M ( anibus)
B r i s a n u s A u
lusani mil ( es) C o-
[h ( ortis) I Vind. ? vi-
5. [ xit ann. - - -].
-
T r a d u c e r e : „ Zeilor Mani, Brisanus (fiul) lui Aulusanus, ostaş

în cohorta [I de Vindelici ? a trăit ani - - - - ] " .
Numele ostaşului ca ş i patronimicul său sînt tipic trace : Brisanus
în formă cu fonetism „latin vulgar" în loc de forma „etimologică" arhaică
Brizenus (frecvent la tracii meridionali) ; în Dacia alte două exemple iden
tice : Aurelius Brisanus la Ilişua (jud. Bistriţa-Năsăud), MatArh, IV 1 957,
RICPERTORIUL M.A TERIALULUI EPIGRAFIC 1 93
p. 321 ; (fără nomen gentilicium) la Gherla, ProblMuz ( 1 964) , p . 1 79 =
A ctaMN, IV 1967, p. 90 SCIV, XlX 1968, p. 341 --:- 342

= Collection
=
Latomus, 104. [Honup.age M. R,enard, 1969 ] , p. 636 „ Brisenus imag(inifer)

heres" în Ala II Pannoniorum) ; A ulusanus cu acelaşi fonetism tipic în
perioada romană imperială pentr.u forma genuină A uluzenus, -os ; din Dacia
alt exemplu identic celui din Tibiscum la Micia, CIL, III 1 2568 (foarte
probabil tot element militar din garnizoana de trupe auxiliare) . Antropo
nimele traco-geto-dace cunoscute în proviucţa Dacia .la 19�7 au fost cuprinse
în tabelul întocmit în acel an : A ctaMN, IV, p. 89-93. Intregirea numelui
cohortei în care servise ca ostaş activ traco-romanul Brisanus este mai
probabil să fi fost cel propus în 1974 : I Vindelicorum, decît eventual cohors
I Sagittariorum, atestată epigrafie la Tibiscum în vremea împăratului
Marcus Aurelius Antoninus, la a. 1 65 (nr. 130) .
1 64. - L e s p e d e funerară 'de augit cenuşiu, fragmentară (lipsind
la marginea superioară o porţiune, probabil vreun rînd de text şi registrul
cu relief, diică exista ? ) , dimensiunile actuale : 86 X 58 X 30 cm, liter� înalte
45 mm ; cîmpul inscripţiei este încadrat de un chenar simplu care lipseşte
complet la marginea superioară, iar la · dreapta şi j os e martelat integral ;
faţa scrisă este atît de mult corodată - posibil chiar în urma vreunei mar
telări sau „ uzuri" în vreun loc unde era aşezată ca planşeu - încît desci
frarea textului rămîne deocamdată în majoritate imposibilă : numai cu
mare greutate se mai poate desluşi cîte o literă stabilind schema epitafului.
Descoperită în săpăforile la castrul Tibiscum, pe latura de est în exterior
(M. Moga) .,J Muz. Timişoara ; fig. 132.
L�pidMBan, 3 4 (desen. parţial).
13 - Inscripţiile Daciei romane - voi. III/I

1 94 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE lf.1/ 1
- - - - - - - S-M-D-
Cl( audius) M ? vet(eranus) ex
N (umero) Palm(yrenorum) Tib (iscensiumJ. vix(it)
an (nos) XXXV, mil(itavit) ?
5. a - - -c - - r - - - - - - a vix(it)
an (nos) . XXV, A u - - -
et Ma - - -D B V B'( ?)
-
f(1:lio) ? b (ene)m (erenti) p (os- )

Din cauza scrierii rudimentare şi a stării lamentabile de conservare a
feţei scrise, nu se poate scoate din acest text interesant şi important în sine
decît menţiunea despre un militar din :riumerus Palmyrenorum Tibiscensium ,
mort la 35 de ani, şi o altă persoană sfîrşită la 25 de ani ; în ultimul rînd.
formula B M P este sigură ca grafie şi semnificaţie.
1 65. - Al t a r funerar de piatră calcaroasă, fragment (mutilat la
colţul cle sus dreapta, lipsă din vechime); 1 16 X 55 X 32 cm, litere înalte de
7 cm ; la bază încă pare să lipsească vreo porţiune, marginea nefiind sime
trică ; la mijloc este fracturat în două în sens orizontal ; scrierea cam rudi-
Fig. 133 - Altar funerar din Tibiscum (Muz. Timişoara).
mentară şi nu peste tot destul de clară, prezintă o ligatură în r. 7 M + A +

P ( ? ) ; dificultăţi de lectură şi de interpretare în r. 3 - 4, 6- 7 . Chenarul
este sumar şi superficial. Descoperit în săpăturile la castrul Tibiscum (M.
Moga). Muz. Timişoara ; fig. 133.
LapidMBan, 36 (foto şi desen) .
D (is) M (anibus)
F l a (vius) Q u i
n t u s P R I ( ?)
e x M A R 0 { ?)
5. v i x (it) an (nos) XXX
I u l i a M a x- ( ?)
i m a c o n (iugi)
p (ient- ?) f (aciend-) c (uravit)
C( ? ) I
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Flavius Quintus P R I( ?) din( ?) MAR 0 ( ?)
/5/ a trăit ani 30, Iulia Maxima soţului (său) foarte pios s-a îngrijit să se
facă (monumentul)".
Este epitaful unui militar cu numele Flavius Quintus a cărui alcătuire
nu este în ordine : un praenomen Quintus îl are adoptat drept cognomen
(fapt explicabil prin aceea că înainte de „încetăţenire" şi primirea gentili
ciului Flavius, noul cetăţean avusese ca singur nume roman Quintus, la
fel ca de ex. un Gaius optio în cohorta I Hispanorum miliaria staţionată în
castrul Orheiul Bistriţei şi mulţi alţii), iar după încetăţenire l-a păstrat
drept cognomen, fiind la discreţia fiecăruia de a stabili care să-i fie al trei
lea element în sistemul antroponimic al unui „civis Romanus". Calitatea
(gradul, funcţia) lui ar putea să fie cuprinsă în literele „obscure" din r. 3-4
P RI EX MAR 0 ( ?) ce nu pot fi tîlcuite deocamdată ; să fie „ex M(unic-)
AR, Ap-" ? ; mai greu să fie o formă eliptică a etnonimului Ma(u)r-, sau
vreun antroponim de tip celtic terminat în tema -MARO- ; pentru noi
rămîne deocamdată neexplicat, dar nu inexplicabil, căci în viitor va fi de
sigur dezlegat în aceste sensuri preconizate sau în alt sens.
166. - S t e l ă funerară de piatră calcaroasă, fragment înalt de 7 1 ,
lăţime între 33 şi 20 cm, spart î n două bucăţi ; textul are mari goluri, cu
lectură foarte dificilă ; piesa a fost găsită lingă satul Jupa la 1875, în şanţul
castrului Tibiscum, cu ocazia construirii căii ferate Caransebeş-Lugoj,
de unde a fost transportată la Zăgujeni (jud. Caraş-Severin, la un conac) ;
azi în loc necunoscut ; fig. 134.
VI 1 882, p. 1 19, nr. 69 („Grabtafel aus marmorartigem Kalkstein, in zwei Stiicken.

A rchKozl, X, 3, 1 876, p. 38 (T. Ortvay) ; EphEpigr, IV 1 88 1 , p. 76, nr. 1 98 ; AEM,
Gefunden bei Zsuppa 1 875 beim Eisenbahnbau. Jetzt bei He1rn Nicolaus Jakabfi
in Zsaguseny. Revidirt", C. Torma) ; CIL, III 8000 ; textul a fost reluat cu unele
întregiri în AISC, V 1 949, p. 290 şi A ctaMN, VI 1 969, p. 1 78, după care este
reprodus :
- - vit - - - -
v i x ] a n XXX - -
- - - TICIA -
-he]res G a d -
5. des A ninas
vete (ran-) vix (it) an (nis)
L, I u l (ia) M [a ]r-
cia E r a p o l e s
I p (osuit) ? coniux
'1 96 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 111/l
VIT
N
Fig. 134 Stelă funerară din Tibiscum

·-
(după CIL, III 8000) .
L · IVL · IV// R
C I A E R .\ P O L E S
I . p . C O N rvx
'I' r a d u c e r e : „ - - - - a trăit ani 30, - - - tlcia

- - - erede Gaddes (fiul lui) Aninas veteran a trăit ani SO, Iulia Marcia
- -· -
(din ?) Erapolis - - a pus, soţia (lui) " .

Este epitaful unui militar-veteran c u nume şi patronimic semite-pal
myrene, ca atare (dacă lectura lui veteranus rămîne sigură ; precedat în
partea iniţială de un alt defunct, ale cărui nume şi date au dispărut în la
cună) aparţinător foarte probabil la unitatea auxiliară Numerus Palmy
renorum Tibiscensium : Gaddes (fiul lui) A ninas, nume ambele semite rele
vate ca atare, cu numeroase analogii ca Gaddaios, Gaddarsos, Gaddos etc. ,
citate de H. Wuthnow, Die semitischen Menschennamen i n griechischen
Inschriften und Papyri des Vorderen Orients, Leipzig, 1 930 (Studien z.
Epigr. u. Papyruskunde, I 4) , p. 38, SEG, VIII 1 2 1 1 etc. (Dacia, XIV 1 970,
.p . 239, S. Sanie ; ca antroponim şi nume de divinitate ; compus al lui ar fi
Bargad, Bargaddas etc.) ; A ninas (nedeclinat ? ca genetiv ?) e cunoscut
{Wuthnow, p. 23 A nina, A ninas, A ninos ; SE G, VIII 93, 40 1 ş a. ; A ctaMN,
X 1 973, p. 1 74) ; soţia care pune epitaful poartă un nume curat roman :
Iulia Jforcia (dacă acest din urmă antroponim este bine citit, întregit) ,
·originară din „Erapolis" ce este Hi:erapolis în Cyrrestice din Syria (RE,
Suppl. IV 733 - 742, E. Honigmann) .
167. - L c � p e d e funerară de piatră calcaroasă dură cu relief şi inscrip
ţie bilingvă (latină şi palmyreană) , fragmentară din cauza unor mutilări
mărunte în relief şi cîmpul inscripţiei şi prin despicarea în sens vertical la
marginea stîngă (lipsind cam 1/5 din totalul lăţimii) ; dimensiuni actuale
1 16 X 44 X 9 cm ; literele latine înalte de 55 mm ; scrierea e destul de corectă,
unele litere fiind înclinate spre dreapta ; în r. 2 ligatură H + E ; în r. 4
litera A nu are bara orizontală. La baza stelei funerare lipsesc unele părţi,
dar din text s-au păstrat toate rîndurile cu lipsa începutului la fiecare rînd ;
oricum, textul latin poate fi restituit integral cu destulă certitudine. În regis
trul superior, martelat şi mutilat la margini, într-o nişă încadrată de
un cordon proeminent (din care la stînga se vede numai un mic rest) este
reprezentat un bust de bărbat cu barbă în cîrlionţi tipic semitici, capul
mutilat ; faldurile tunicii şi ale mantalei se văd pe piept şi pe umeri ; numele
celor menţionaţi în text pot fi restituite cu certitudine. Descoperită la 1967
în săpătura arheologică la castrul Tibiscum. �foz. Timişoara ; fig. 135
·RiE PERT.ORlVL · MAT<ERIALULUI 'EPJGRAFIC 197
a b
' :> ? c 1 )'P

lr ) ) � � J '?
'.333-..JJJJ !1 ) t}
J'\ :J tl · ·1 n „„:i
c
Fig. 1 35 - Lespede funerară din Tibiscum (Muz. Timişoara),

cu te>.."t latin şi palmyrean ; a fotografie, b desexr-reconstituire,
c textul palmyrean.
Textul latinesc, cu lectura parţială, este reprodus m_ai întîi în A ctaMlf, V I 1969,
p. 175 (I.I. Russu) ; în Dacia, XIV 1 970, p. 405 - 409 ;,insdipl:io bilinguis 'f.ibiscensis,
A. Pars Palmyrena" '(S. Sanie), cu fotografie şi desen al textului palmyrean, ·comentar
filologic al textului ·şi antroponimelor ; La,pidl.'fB'rrn , 37. (foto, desen, sc.urt .comentar) ·.
[D (is) ] M (anibus)
N [e ] s e s I e r h e i
[e (x) ] N (umero) Pal (myrenornm) vixit
[a] n (nos) X X V M a-
5. [l] c h u. s et I e r-·
[heuJs J( ratriJ b (ene J m (erenti J p (osuerunt J
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Neses (fiul) lui Ierheus [din ? ] Numerus

Palmyrenorum a trăit ani 25, Ma /5/ khus şi Ierheus fratelui vrednic au pus
(monumentul)".
Textul în limba palmyreană (foarte mult corodat) nu este versiunea
exactă şi completă (ca o „traducere") a celui latinesc, fiind numai parţial
şi aproximativ echivalent ; în transcriere şi traducere :
b d m 1 k [w] „făcut de Makhus
Ins'. . w . wh
. . . . pentru Nese w wh
s ] n t CCCCLXX [în ] anul 470
byrh tbt în luna Teveth" (Dacia, XIV, p. 408)
Anul 470 luna Teveth este după calendarul Iulian între 17 decembrie
159 şi 16 ianuarie 160 (ibid.).
Epitaful latino-palmyrean este al unui june ostaş din Tibiscum Neses
(nominativ semit nedeclinat), nume palmyrean cunoscut cu fonetism
puţin divergent la Apulum: Aelius Nisa (supra, ad nr. 137) şi poate în alte
puncte ale Daciei romane ; de menţionat din Moesia învecinată un „Ammon
fiul lui Nesha" în inscripţia palmyreană cu relief din Singidunum, InscrMoes
Sup, I, 72. Patronimicul Ierheus este declinat după a II-a latină la genitiv
]erhei, nume semit binecunoscut (cf. un lereheus Zabde Palm-, la Thamuga
di-Timgad, A nnEp, 1936, 33) . Cei doi fraţi ai ostaşului defunct au nume la
fel tipice : M alchus cel mai răspîndit în nenumărate exemple literare şi
epigrafice (inutil a se da citate), iar Ierheus este luat după numele tatălui
celor trei vrednici militari palmyreni, desigur toţi trei din formaţia lor
„naţională" Numerus Palmyrenorum Tibiscensium, ori cel puţin aparţi
neau grupei numeroase syro-palmyrene stabilite în preajma cetăţii din
Tibiscum. De remarcat este totodată tenacitatea cu care ei îşi păstrează
nu numai antroponimia „naţională" intactă pînă la mijlocul veacului al
II-iea în mediul social-cazon daco-roman, ci şi limba proprie pe care desigur
că o vorbeau şi în care ţineau să adauge o formulă cît de scurtă lămuri
toare pentru cititorii lor compatrioţi din „grupa etnică", explicînd rezu
mativ textul amplu, oficial şi „principalul" în limba latină. Cauza morţii
premature (în plină vigoare ostăşească a tinereţii) a lui Neses ar putea să
fi stat în legătură cu „evenimentele din ultimii ani ai domniei lui Antoninus
Pius" (cum se face aluzie în Dacia, XIV, p. 409) , dar putea să fi fost provo
cată de orice accident sau boală, mai ales în perioada invernală, din decem
brie-ianuarie, cînd contagiunea şi frigul aspru al Daciei carpatice nu erau
prea uşor de suportat pentru imigraţii din zona căldurilor toride ale terito
riului din preajma oraşului syrian al deşertului Palmyrei (Tadmor) .
168. L e s p e d e funerară de piatră calcaroasă, fragment (colţul stîng
-
de sus), cu dimensiunile actuale 20 x 21 x 4 cm, literele înalte de 35 mm ;

scrierea apare destul de corectă, cîmpul inscripţiei fiind încadrat de un che
nar simplu, bine executat, mutilat pe cea mai mare parte a porţiunii păstra
te ; în r. 4 este necesar a vedea o ligatură între resturile de litere A+N.
Descoperit în săpătura la castrul Tibiscum (M. Moga) . Muz. Timişoara ;
fig. 136 .
LapidMBan, 38 (foto, desen) ; Germania, 53, 1 975, p. 1 7 1 - 172, fig. I (desen, " ·
Wollmann).
D (is) [M (anibus) ]
P r o c u [la - - - ?]
B a t a v a [ vix ( it) ? ]
an (nis) XXVI A [ - - ]
1' r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Procula (de neam ?) Batava a trăit ani

26 a- - - -".
D�că lectura Procula Batava este valabilă (în orice caz nu apare nevero
si!Jlilă), ar fi acesta epitaful unei persoane feminine cu numele roman Pro
cula şi „etnonim" sau cognomen Batava ce constituie o remarcabilă, chiar
surprinzătoare „noutate" onomatologică-prosopografică şi demografică în
Dacia Romană ; cel mai apropiat exemplu comparabil apare un A urelius
Batavus, militar (din legiune ? sau din garda guvernatorului provinciei
Dacia, consularis) la Apulum, alături de numele etnic a trei dintre formaţiile
auxiliare (una A la, două Cohortes) Batavorum staţionate în provincie
(A ctaMN, VII 1 970, p. 1 67 - 168 ; Germani�, 50, 1972, p. 247 -251 ) .
1 69.- E p i t a f de piatră (lespede sau altar) ce se afla prin anii 1920
în colecţia liceului din Caransebeş ; azi în loc necunoscut posibil în acelaşi
oraş.
AC?.UT, 1 929, p. 3 15, nr. 2 („Tibiscum, Jupa lingă Caransebeş ; în colecţia liceului
de stat din Caransebeş se păstrează unele obiecte romane aduse din Tibiscum ; între
acestea : fragment dintr-o peatră funerară cu următoarele litere . . . ", C. Daicoviciu) ;
Dacica, p. 149 ; după o informaţie şovăielnică dată verbal de L. Groza (5 X 1 973)
inscripţia s-ar afla „zidită într-o casă în Caransebeş" ; totul ipotetic, nimic nu s-a
putut verifica pentru recuperarea piesei ; se transcrie textul (complet ?) după repro
ducerea cu litere capitale pe care a dat-o în 1 929 C. Daicoviciu :
D (is) M ( anibus)
Temai
Dassi f( ilio)
an(norum) XX
200 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE Iil/ 1
'f r a d u c e r e : „Zeilor Mani, lui Temaius fiul lui_ Dassius, de ani

20 � - -".
. Antroponimul purtat (ca singur nume individual, de „peregrinus' ' ,
necetăţean) de către „titularul" epitafului Temaius este illyric, din Dalma
tia . (alte exemple : Illirii, 1969, p. 253), la fel ca patronimicul Dassi.u s,
scris şi Dasius, care este cel mai frecvent nume individual la populaţiile
illyrice, peste 160 de exemple în texte literare şi inscripţii (majoritatea citate
textual în Illirii, p. 196- 199) ; din Dacia ultimul exemplu publicat este
din Brîncoveneşti (jud. Mureş) : „Ulpius Dassius vet(eranus) ex dec(urio
ne) " din Ala Illyricorum (M arisia, Tg. Mureş, V 1975, p. 62, pi. XXVIII
3 - 4, cu lectura eronată, rectificată în SCIVA, 28, 1977, p. 102 - 103, cu
alte trei exemple din imperiu) . Un repertoriu al numelor personale illyre din
tabulae ceratae şi inscripţiile litice ale zonei miniere Alburnus (Roşia Mon
tana) a fost întocmit în revista Apulum, VII/I , 1968, p. 31 1 -312 (S.
Mrozek), apoi în Apulum, XII 1974, p. 242 -245 (A. Sîntimbreanu - V.
\Vollmann) ; cf. I.D.R., I, p. 176, 184-256 passim.
1 70. P l a c ă funerară de gresie calcaroasă, b i 1 i n g v ă latină
-
palmyreană, fragment de 30 X 40 X 9 cm, litere înalte de 35 mm, de formă

lunguiaţă şi zveltă (un tip de grafie mai puţin obişnuit în Dacia) ; textul
latin este sfîrşitul ultimelor patru rînduri ale epitafului, avînd în partea de
sus pierdută două sau trei rînduri în care se aflau formula consacrată D M,
numele defunctului, gradul sau numai menţiunea „ex Numero Palmyreno
rum" (păstrate ultimele trei litere) . La sfîrşit un rînd (sau două ?) în limba
palmyreană. Descoperit în săpăturile la castrul Tibiscum (M. Moga) . Muz.
Timişoara ; fig. 137.
LapidM Ban, 43 (foto, desen-reconstituire) ; SCIVA, 26, 1975, p. 427 (C.C. Petolescu) ;
27, 1 976, p. 400, nr. 3 şi 402, nr. 4 (S. Sanie) .
Lectura şi întregirea textului sînt posibile numai parţial (pe alocuri

foarte ipotetic}, pe lărgimea celor patru rînduri păstrate în oarecare măsură.
[ex N (umero) Palmyren ]orum v [ix (it) ann (is) - -
[ - - - - - - ? ] E X EIS mili (tavit) anni [s - -

[ - - - - - - - - - T]hemhes fratr [i pient. ?
- - - - - benemere ]nti pos (uit)
T r a d u c e r e : „ [Zeilor Mani, - - - - - - - - din N umerus
de J palmyreni a trăit ani - - - , din EIS( ?) , a servit în armată ani - -- -
Themhes fratelui [vrednic ] i-a pus (epitaful) " .
Textul p a 1 m y r e a n (înălţimea literelor 2 cm), probabil de u n singur
rînd (din care s-a păstrat începutul ; dar poate să mai fi existat un rînd,
mai scurt), transcris în caractere latine din dreapta spre stînga : BR TYB
„fiul (lui) TYB (WL) ", iar „TYBWL derivat din TYMBWL înseamnă
«slujitor al (zeului) BOI ». Poziţia verticală a literei iodh (a patra din dreapta)
indică sigur încadrarea inscripţiei în sec. II e.n." (SCIVA, 27, p. 402) .
î n r. 3 literele -HEMHES nu par să fie altceva decît antroponimul
syro-palmyrean Themes, scris aici cu dublă aspirată H, bine cunoscut şi
frecvent în Dacia sub formele : Thaemus, Theimes, Themacs, Thcmo şi
derivat " îţi forfi!.ă romanizată Thementianus (toate exemplele . cunoscute la

1 967; cităte cu întl\egul context epigrafie : A ctaMN, VI, p. 179) . îri SCIVA,
26, p. 427 se face remarca „literele EIS (FIS ?) sînt neclare pentru editori
(LapidM Ban, 43) . - Interpretarea inscripţiei pare a fi : anonimul ostaş a
,_
•.:'i
N E ME
Fig. 1 3 7 - Placă funerară din Tibiscum (Muz. Timişoara), cu text

latin şi palmyrean.
trăit un număr necunoscut de ani ; dintre aceştia (EX EIS) a servit în

armată (militavit) - - ani" ; ingenios, dar dubios, construcţie total
insolită şi fără analogii, ca atare prin nimic mai puţin „neclară".
1 7 1 . - A l t a r funerar de marmură, dimensiuni după restaurare 122
X 56 X 46 cm, litere înalte în r. 1 de 70, r. 2 de 60, restul de 55 şi 40 mm ;
fragmentar (baza fiind restaurată în muzeu, dar textul epitafului e păstrat
integral) ; pe capitel care are profilatură corectă, eleg" antă, se află în centru
o mică secure-teslă, ascia ; scrierea clară, corectă, bine păstrată ; ligaturi
202 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE IIl/1
în r. 2 A + E ; în grupul CRES din r. 2 litera E este mai mică ; r. 3 liga

tură A + E. Descoperit în săpătura la castru (a. 1967). Muz.
. Timişoara ;
fig. 1 38 .
Tibiscus, I 1 97 1 , p. 42 - 43, fig. foto (M. Moga) ; SCIV, 23, 1972, p. 495 (C.C. Peto
lescu) ; LapidMBan, 40 (foto, desen).
;,..... :. o
;
"' � --�. „M
_- J
• -
, I -
.:.\/Ă LE'r�M:c�
._
�_:-, C ENT I LLA.VIX

. i,'- . ANN · XXXV · ;
� CCAEC I L· F ELIX·
� / ' AVG · C O L· � ,
"<coN IVC I ·B·M:
'� ;-; · P O SV I T· -<
t ".. J
)·„ � -J !. ..,„�\ � .
'
' ·. - ,.. o
�( : � -�·:1:' -:. -:.:: ·� :

ol I _
... . �""'
.„ �.)
- 1. II 1I ,• -· Ir, 1•
I• I j . I ' I• 1. , � '
Fig. 138. - Altar funerar din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
D (is) M (anibus)
V a l e r i a e C r e s
centillae v i x (it)
a n n (os) XXXV
5. C (aius) Caecil (ius) Felix
aug (ustalis) col (oniae)
coniugi b (ene) m (erenti)
posuit
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Valeriei Crescentilla (ca,re) a trăit ani
35, /5/ Caius Caecilius Felix augusta! în colonia (Ulpia Traiana) . soţiei
(sale) vrednice a pus (acest monument) " .
Decedată şi înmormîntată la Tibiscum, Valeria Crescentilla era cetă

ţeană romană de viţă ceva mai veche precum o arată numele (gentiliciu
Valeri- este de tip vechi italic, dar frecvent în Dacia), în timp ce soţul ei,
augusta! în Colonia Ulpia Traiana (Sarmizegetusa) , Caius Caecilius Felix
era foarte probabil cetăţean de dată mai recentă, posibil de provenienţă
socială libertină, cum ar indica al treilea nume, cognomen Felix, frecvent
la sclavi, ca şi calitatea de augustalis al oraşului principal, capitala şi
„metropolă" a Daciei romane. Piesa epigrafică tibiscensă este o remarcabilă
mărturie cu privire la prezenţa unui magistrat orăşenesc şi provincial din
colonia Ulpia Traiana în Tibiscum (alte exemple s-au văzut mai sus) , unde
el avea nu numai motive oficiale de a zăbovi, ci şi nevoi familiale, materiale
_ gospodăreşti şi unde-şi înmonnîntează soţia decedată aici, punîndu-i
epitaful-altar de marmură în frumoasa execuţie a unui talentat meşter
local daco-roman.
1 72. - S t c l ă funerară de gresie calcaroasă fragmentară, fracturată
pe latura stingă şi la dreapta, în centrul cîmpului inscripţiei are o spărtură
cu o mare lacună în text care face imposibilă întregirea lui în partea centrală;
dimensiunile părţii existente în muzeu (reconstituite) : înălţime 86, lăţime
66 (originar avea cel puţin 80) , grosime 27 cm ; litere de mărimi inegale
între 35 şi 50 mm. Piesa constă din două registre cu inscripţie independente,
alăturate paralel, adîncite şi încadrate de un chenar simplu ; scriere destul
de corectă, dar din cauza stării foarte rele de conservare textul nu poate fi
restaurat înafară de formula-şablon la început şi la sfîrşitul frazei epigrafice.
Fragmentele au fost descoperite în săpăturile la castrul Tibiscum (M. Moga) .
LapidMBan, 35 (desen-reconstituire) .
D (is) M (ani bus) D (is) M (anibus)
- ? ]D I S L A R I I A ? T X E M A [- - -
- - - - - - JS libra (rius)
N (umeri) V L A S E[- - -
[ ? Maur (orum) T i b. ? - - V [- - - - - - - -
;:'>.
I D [- - -
vix (it) ann]os XXXV E I L I V S BE [ncm
- - - - - - - ]ENNI BE e r e n t [i - - -
vix (it) ann] os XX p (osuit ?)
10. - - - - - - - ] benem (erenti)
De un tip cu totul insolit în Dacia romană, o singură analogie cuno
scîndu-se numai din Tibiscum (supra, nr. 1 56), această stelă funerară
are o valoare documentară deosebită ; ea aparţinea unei familii de militari
în activitate, principalul fiind un librarius Numeri şi anume foarte probabil
.\;/aurorum, prin faptul că asemenea epitaf (stelă de mormînt) are textul
funerar dispus pe două coloane (cîmpuri) separate, fiind cu totul caracte
ristic pentru provincia Mauretania şi Africa de nord-vest : nenumărate
exemple se pot aminti din abundentul material epigrafie al zonei, prima
parte a CIL, VIII, nr. 9051 (pe trei coloane), 9079, 9082, 9086, 9090, 9100
şi următoarele, 9 1 17, 9124, 9134, 9139, 9149, 1953, 9156, 9213, 9224, 9438,
9452, 9476, 9806 etc., etc., acestea din teritoriul Mauretaniei ; dar destul
r-,;
...,�
o
""'
lu.., fi I f �' \i
�� "" ' f '-=- �
-
' {::---� \_·}

jj'
1' , _��(
„„
-„
tf!P'c ,I ···�\'
·"· ţ ,
f --::;' !t � 'l-;;;_. � '
""-"''' � I�� 1F ·11 = =!' ,...-
->G , ,
-
�,
•
� �l ;; / .= - .,,__ -
u� � -�
��
, ţ -�
-/ :r...- &
,�
"; .:1· �
•
, �- , t,&'C
._
\\,%'.
1
- � ·•qfl"'
k�� ..w! i"'.; \t �--
,__
(� l·
•l®'1 ,�� , -;I� � '
"·
·% I
�
.„/�;�\\\ll \, d1�/J;' " 1>·.'/� ; �?<'.<-?., / '
, :.. !.. '
b'.lM'i'OI!::..
-
<:
C,f)
(')
�
-
'tl
....,
. ' .
-
-
r
t"l
tl
;t.
(')
-
t"l
-
�
o
�
;t.
Fig. 139 -
'
Stelă funerară din Tibiscum (Muz. Timişoara). �
-
-
.:::
.... ::.
REPERTORIUL MATERIALULUI EPLGRAFIC ;30 5
de numeroase şi în Numidia, de ex. CIL, VIII 6345 (pe şapte coloane) ,

6364, ca şi între nr. 501 7 şi 5022, 562 1 -3, 5638, 5709, 5740, 6807, 7262,
7406, 7427 etc. , etc. ; este aici evidentă nu numai „influenţa" maură în Dacia,
dar şi „importul" de către mauri din patria lor nord-vest africană al acestui
gen de monumente, al stilului lor din Africa, fapt care (înainte de a. 1974)
pentru provincia carpato-danubiană nu a fost scos în relief.
1 73.
- L e s p e d e funerară de gresie conglomeratică ( Glimmesschie
fer) , fragmentară, constînd azi din două bucăţi retezate în sens orizontal,
însă ruptă la margi,nea de j os ; dimensiunile actuale : 107 X 80 X 1 7 cm,
literele înalte de 67 şi 65 mm ; registrul de sus are un ·ornament geometric :
într-o nişă tăiată cu stîngăcie, un motiv în formă de compas (sau mare cap
„ de pasăre" cu un ochi în profil) , sub el listelul cu trei arcade la bază,' relie
ful fiind retezat printr-o linie orizontală la marginea cîmpului inscripţiei.
Se afla pe la mijlocul veacului al XIX-iea în Caransebeş zidită într-o clădire
a comandamentului militar l'ocal („ unter dem gewolbten Thorgang des
Obristenquartiers eingemauert") , provenind deci foarte probabil din rui
nele castrului Tibiscum ; pe la a. 1880 a fost transportată la Muz. Timişoara ;
fig. 1 40.
Fig. 1 40 - L�spede funerară din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
SBAkWien, XL 1 862, p. 355 (desen, J. Arneth, cu informaţia eronată că s-ar fi aflat

„Mitrovitz in der Einfahrt des Regiments-Commandanten-Quartiers") ; InschrDac, 46
(„Tafel aus schwarzgrauem Schiefer, unter dem gewolbten Thorgang des Obristenquar
tiers eingemauert", în Caransebeş) ; CIL, III 3247 („Mitrovitz in der Einfahrt . . .
A.rneth ; Karansebes unter dem gewiilbten Thorgang . Ackner. Uter erraverit, nescio"),
. .
p. 1 0 1 7 („Tibiscum. Titulum qui incipit D M TERRA TENET editum n. 3247 vere

huc pertinere infra in addendis dictum est"), p. 1 040 („ad n. 3247. Titulum extare
Mitrovitzii negat Gruie, nec loci indicationem Arnethianam recte se habere. Itaque
restituendus est Sebesio") ; AEM, VI 1 882, p. 1 1 8, nr. 67 (C. Torma, revidirt) ; CIL,
III 8003 ; LapidMBan, 47 (foto, desen) .
206 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE Ifl/1
D (is) M (anibus)
T e r r a t e-
net corpus no
men lapis atque
5. animam aer qu
am melius fuer-
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, pămîntul ţine (cuprins) trupul, numele

(este pe) piatră, iar /5/ sufletul (se află în) aer ; cu cît mai bine ar fi fost
„
Este un text funerar filozofic „anonim" din cauza stării fragmentare

(în partea lipsă la sfîrşit poate să fi fost menţionat vreun nume propriu de
persoană), cu caracter dezolant, poetic, din care lipseşte finalul; izvorît din
înţelepciunea populară pes.imistă-sceptică a anticilor, el este un document
semnificativ şi important nu numai pentru concepţiile · unei pături de in
telectuali, ci şi din punct de vedere cultural oglindind pătrunderea limbii şi
a literaturii latine în zonele periferice ale provinciei Dacia şi mai ales în
marile centre cum era Tibiscum. Texte cu caracter poetic-elegiac şi filozo
fic din Dacia se citează mai sus, la nr. 157.
174. - L e s p e d e funerară de marmură albă, fragment înalt de 34
(45), lat de 60 (80) cm ; cu numeroase ligaturi : r. 1 A + E, V + E, r. 2
A + N, R + I, V + N, r. 4 V + M, r. 5 M + A, V + M ; descoperit pe la
PJ D R A ... C OIV G E .., IW X IT

T P E R T V L 1T T ANN O S
RW "' FA B VLA v R E RVvl
N G E SlA , FAM.Y LA B OR\'\1

Fig. 141 - Lespede funerară din Tibiscum (după AEM,
VI 1 882, p. 1 1 9) .
a. 1880 în apropiere de ruinele castrului Tibiscum, la moara din satul

Jupa ; păstrat un timp la primarul acestei comune (R. Trifu), apoi la Caran
sebeş ; azi în loc necunoscut ; fig. 1 4 1 .
AEM, V I 1 882, p . 1 19, nr. 68 („neu. Weissmarmorner Grabstein, gefunden bei der
Zsupaer Miihle, in deren Gegend das grosse Castrum Tibiscum's lag. Jetzt bei Trifu
Radu, Gemeindevorstand in Zsuppa, Nr. 3 vor der Stallthiire", C. Torma, cu facsimil
şi transcriere a părţii păstrate, fără întregiri, observînd „die Inschrift war in Hexa
metern abgefasst") ; CIL, III 8002 („nune Karansebes Prăparandiegeb ăude ; descripsi
et ectypum sumpsi"). După întregirea părţii din stînga propusă de Fr. Buecheler,
.textul epitafului poetic tibiscens ar fi :
quem Nilotic.a ripa suu] m patriaque notavit

ingenioque, et A le ] xandria coniuge iunxit
quacum nil questus trigint]a pertulit annos
iamque levis pereat van ]arum fabula rerum,
5. permaneat modo re c ]ongesta fama laborum
Dacă în restituirea propusă de Buecheler „Nilotica ripa" şi „Alexandria
coniuge" pot fi acceptate cel puţin ca probabile, persoanele din text erau
de obîrşie egipteană ori au locuit (călătorit) prin Egipt, pe malurile Nilului
sau chiar la Alexandria oraşul din deltă (la care ar putea să se facă aluzie
în numele din r. 2 al fragmentului) .
O t r a d u c e r e aproximativă ar fi :
pe care-nălţatu-1-au a Nilului mal şi a sa patrie
şi prin talentul lui ( ?), iar (oraşul) Alexandria i-a dat o soţie
cu care fără gîlcevi trăit-a ani treizeci ;
iar de acum să piară frivola poveste a deşartelor lucruri
şi să rămînă doar faima fundată pe munca şi fapte reale" ( ?) .
175. - S t e l ă funerară de piatră calcaroasă, fragment din colţul
stîng inferior, cu dimensiunile 95 X 40 X 34 cm, litere înalte de 5 cm ; desco-
Fig. 1 42 - Stelă funerară fragmentară din Tibiscum (Muz. Caransebeş) .
208 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE Illf l
perit în ruinele vechii biserici numite „Cetate", la săpăturile arheologice

făcute de I. Miloia, în satul ·Căvăran (jud. Caraş-Severin), în apropiere
de castrul Tibiscmh. Mut. Caransebeş ; fig. 1 42.
Dacia, VII -VIII 1 94 1 , p. „ 3.1 2 -3 1 3 („hi den Bauresten der alten Kirche aus Căvăran,
die heute «Cetate » -genatint Wird, wurde gelegentlich der Grabungen; · die der verstorbene
I . Miloia dort "durchfiihrte, .das Bruchsttick einer Grabinschrift gefunden. Es stammt
sichet aus dem nahem Tibiscum. Cippus. Kalkstein. Es liegt in der dortigen Volks
schule", C. Daicoviciu; · cu· observaţia la lectură „non liquet").
- N
COH - -
TRIB RO
[pare?]ntibus
Textul foarte corodat, cu mari lacune, nu poate fi restabilit nici măcar
pe partea păstrată a cîmpului inscripţiei, ca schemă ; COH este pentru
coh (ors) (sau con- ?), care la Tibiscum poate să fie I Vindelicorum ; ultimul
cuvînt, întregit de primul editor ca [pare ?]ntibus, este mai curînd [beneme
re ]ntibus din formulele funerare obişnuite.
1 76. - L e s p e d e funerară de piatră calcaroasă dură, fragment cu
resturi de litere din două rînduri ale textului-epitaf ; dimensiuni lăţime 24,
înălţime 1 1 , grosime 5 cm, litere înalte de 6 cm ; descoperit în săpătura la
castrul Tibiscum, pe latura de est (M. Moga) . Muz. Timişoara ; fig. 1 43.
Fig. 143 - Lespede funerară, fragment din Tibiscum (Muz.

Timişoara) .
Î n r. 1 al fragmentului resturi din literele EI şi E, iar în r. 2 ligatura

A + L şi lectura posibilă :
e ]x N (umero) Pal (myrenorum) v [ix(it) ann . - - -
Este evident epitaful unui militar activ. sau veteran din Numerus
Palmyrenorum Tibiscensium. ·
177. - S t e l ă funerară de gresie calcaroasă, friabilă, fragment cu di

mensiu'nile 86 X 73 X 30 cm, litere înalte de 6 cm ; se păstrează partea de j os
cu două rînduri finale din · textul epitafului ; cîmpul inscripţiei adîncit este
încadrat de un chenar simplu, se păstrează şi pivotul de fixare în pămînt
sau într-un bazament. Descoperit în a. 1964 la săpătura'. din castrul Tibiscum
(poarta de est). Muz. Caransebeş ; fig. 144. La început lipsesc cel puţin
M p
Fig. 144 - Stelă funerară, fragment din Tibiscum (Muz. Caransebeş) .
trei sau patru rînduri : cu formula „D M ", numele şi vîrsta defunctului

(eventual gradul-ocupaţia), numele celui care pune inscripţia :
socer
b (ene) m (erenti) p (osuit)
T r a d.u c e r e : - - - - __:
„ - socrul (său) celui
- - - - · ,
vrednic a pus (monumentul) " .

Este epitaful pus unui personaj (foarte probabil militar sau aparţinător
familiilor de militari, din garnizoana Tibiscum) de către socrul său.
1 78. - L e s p e d e funerară, fragment de gresie cu dimensiunile 14 x

8 X 2 cm, litera latină păstrată este înaltă de 54 mm, cele palmyrene au
înălţimea de 18 mm ; descoperit în săpăturile la castrul Tibiscum (M. Moga) ,
·
pe latura de est. Muz. Timişoara ; fig. 1 45.
LapidMBan, 45 (foto şi desen) ; SCIVA, 27, 1 976, p. 400 şi 402 (S. Sanie) .
Fig. 1 45 - Stelă funerară bilingvă, fragment

din Tibiscuri1 (Muz. Timişoara) .
Litera latină singura păstrată fiind din ultimul rînd al textului funerar,
M, poate să fie din cuvîntul final al formulei
[b ( ene) ] m ( erenti) [p ( osuit) ? ]
Prezenţa textului palmyrean (fragmentar) este un indiciu precis că
monumentul epigrafie bilingv atît de lacunos e de caracter funerar ; „pri
mele trei litere . LYS reprezintă foarte probabil ultima parte a nume
. .·
lui A urelius, în transcriere palmyreană WRLYS. Fragmentul unei haste

verticale din cuvîntul următor ar putea fi . eventual din litera N" ( Sanie) .
Dispariţia celorlalte semne grafice ale preţiosului fragment romano-palmy
rean este regretabilă din toate punctele de vedere.
I
Fragmente litice
a) De caracter votiv (onorar ?)
1 79. - A l t a r votiv de marmură, dimensiuni 25 X 9 X 8 cm, litere
înalte în r. 1 de 6. r. 2 de 5 cm. Muz. Timişoara (depozit) ; fig. 1 46.
I(ovi?) [O(ptimo) M (aximo?j ]
p r o [salute - - - - - -
REP.ERTORIUL MATERIALULUI EPIGRAFIC 21 1
Fig. 1 46- Altar votiv, fragment din
Tibiscum (Muz. Timişoara) .
I?'
]
R
,,
"
, ,
n·
:...
'•
1 80. - A l t a r votit· ( ?) de marmură, marginea stîngă, dimensiuni

12 X 14 X 8 cm, litere înalte de 5 cm, bine şi simetric incizate ; în r. 1 după C
este „punctul" în formă de triunghi bine gravat. Muz. Timişoara (depozit) ;
fig. 1 47.
C (aius) I [ulius - ? - - -
PR AV [ - - - - -?
Fig. 1 47 - Altar votiv, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara).
· în r. 1 poate să fie numele Gaius Iulius - - - ( ?) : în al doilea literele

PR pot să fie mai curînd pr (o) A u [relio - - - ? ] , sau pr ( ocurator) au [g
(usti) - - - ( ? ) . Non liquet.
181. P l a c ă (votivă ?) de marmură, fragment lat de 1 7, înalt 1 3 ,

gros 4 cm, litere înalte de 5 cm, păstrate pe două rînduri, din care numai în
r. 2 se poate identifica numele Palmyren- ; din săpături la castru (exteriorul
laturii de est ; M. Moga) . Muz. Timişoara (depozit) ; fig. 1 48.
PAL
Fig. 148 - Placă votivă. fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
- - - I L ( ?) - -
Pal]m y r e n [orum - -
E un rest din finalul unei inscripţii v9tive sau onorare, pusă de Numerus
Palmyrenorum sau de vreun „cadru", ostaş ori comandant al unităţii tibis
cense.
1 82.
.
A l t a r votiv (sau onorar ? ) din marmură, dimensiuni 170 x
-
60 X 1 05 mm, litere 45 mm, fragment descoperit pe latura de est în ex

teriorul castrului Tibiscum (săpături M. Moga) , avînd patru rînduri (în
ceputul) cu 1 -2 semne g�afice. Muz. Timişo.ara (depozit) ; fig. 1 49. Î ntre
„� · '
Fig. 1 49 Altar votiv, fragment
-
din Tibiscum (Muz. 'fimişoaraj .
I '
resturile de litere, se distinge dar în r. 2 partea, stîngă a semnului epigrafie

pentru tetmenul de „iniliaria", pe •care-l · purtau unităţile auxiliare ( alae
şi cohortes): 'Cc aveau efective de 1 OOO de ostaşi ; la Tibiscum singura utll,tate
'
de acest fel care poate fi luată în considerare este cohdrs. I . Vindelicorum
m"iliaria civium Romanorum : unitatea a staţionat la Vărădia (supra,

nr . 1 10), apoi la .Tibiscum, fiind menţionată în Dacia ca „miliaria" de
unele diplome ale provinciei : DiplD III din 2 iulie 1 10, ca şi în DiplD
XIV din a. 1 44, XV din 1 57 etc. Din celelalte litere în r. 1 S, r. 3 AV [rel- ? ],
r. 4 S - nu se poate reconstitui nimic sigur.
1 83. - P l a c ă votivă din calcar, fragment cu dimensiunile 19 X 17 x 7
cm, literele r. 1 de 60, r. 2 de 45 mm, descoperit pe latura de vest a castrului
Tibiscum. Muz. Timişoara (depozit) ; fig. 150. Se recunosc urme de linia-
Fig. 1 50 - Placă votivă, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
tură pentru asigurarea. alinierii scrisului între r. 1 şi 2. Se pot deosebi numai

literele D în r. 1, Î.n r. 2 în fractură la stînga ar fi urmele ductului din
semnul pentru centuria ( ?) , urmat de EX „din", deci eventual „centurio
ex - - " (numele unităţii militare), iar îti r. 3 o parte din litera S( ? ) .
1 84.- A l t a r( ?) votiv de marmură, fragment de 23 X 1 1 X 5 cm,
litere înalte de 5 cm ; în r. 2 prezintă urme de martelare antică ; descoperit
s Q L
.
Q
-
M
I ./_ .
0;
Fig. 1 5 1 - Altar ( ?), fragment din Tibiscum (Muz. Caransebeş) .
în a. 1 975 la săpătura din aşezarea civilă lîngă templu. Muz. Caransebeş ;

fig. 1 5 1 .
I ·V
V(otum) [s(olvit) l (ibens) (merito) J
b) De caracter fune;ar( ? )
185. - L e s p e d e funerară din calcar, fragment c u dimensiunile
23 X 20 X 1 4 cm, literele înalte de 5 cm. Muz. Timişoara (depozit) ; fig.
1 52. Resturi de litere din trei rînduri.
Fig. 152 -:- Lespede funerară, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
- - - - - MV - -
[vix(it) a ] nn (os) XX [ -
[piissim ]o fee( - - - - ),.-- -
Partea finală a frazei epigrafice funerare poate fi restabilită astfel ca

schemă.
1 8G. - L e s p e d e funerară din calcar, fragment cu dimensiunile ac
tuale 35 X 16 X 5 cm, literele înalte 5 cm ; descoperit . pe latura de est a
castrului Tibiscum. Muz. Timişoara (depozit) ; fig. 1 53. S-au păstrat litere
Fig. 1 53 - Lespede funerară, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
REPERTORIUL MATE.RIALULUI EPIGRAFIC 215
izolate din ultimele trei rînduri ale epitafului : r. 1 P B M ; r . 2 - AN

- - - , posibil din annis, r. 3 - - - - - ME - - - - eventual din for
- -
mula curentă în epitafuri benemerenti.

1 87. - L e s p e d e funerară din calcar, fragment cu dimensiunile
260 X 240 X 65 mm, litere înalte de 50 mm ; fracturat în două bucăţi aproape
egale ; descoperit pe latura de est în exteriorul castrului Tibiscum. Muz.
Timişoara (depozit) ; fig. 1 54 . Din textul � ăstrat cu mari lacune, se
Fig. 1 54 Lespede funerară, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
pot identif�ca în r. 2 cuvîntul CONIV-, iar în r. 3 posibil în literele

- EPID - antroponimul [L ]epidus( ? ) ; în r. 4 şi 5 numai cîte două litere
ER şi OE ( ?) .
25 X 23 X 8 cm, litere înalte în r. 1 de 80, în r. 2 de 65 (litera I mai mică :
28) mm ; descoperit pe latura de est in exteriorul castrului Tibiscum. Muz.
Timişoara (depozit) ; fig. 155. Litere corecte, elegante ; liniatura trasată
Fig. 1 55 - Lespede funerară, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara) . .
216 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE Ill/I
în prealabil pentru �linierea scnem este bine vizibilă. Se poate restabili

schema formulei finale din epitafuri :
- - - ] vix (it) a [nn (os) - - - ]
- - - - ]i b (ene) m (erenti) [f(ecit) ]
1 89. - L e s p e d e funerar.ă de marmură, fragment cu dimensiunile
rn X 20 X 4. cm, litere înalte de 7 cm; descoperit în săpătura pe latura de est
în exteriorul castrului Tibiscum. Muz. Timişoara (depozit) ; în r. 1 literele
- - - VL I - - - , în r. 2 - - - T CC - - - .
190. - L e s p e d e funerară din calcar, fragment cu dimensiunile
19 X 20 X 4 cm, litere înalte de 5 cm ; sînt literele de început a patru rînduri
de text ; descoperit în . colţul de nord-:_est din interiorul castrului Tibiscum.
Muz. Timişoara (depozit) ; fig. 1 56. In r. 1 , literele CHOR( ? ) " par să fie
Er�
'
\'. ·
-E l
Fig. 156 - Lespede funerară, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara).
din apelativul cohors, la genetiv cohortis, ca un [mil (es) ] cohortis etc. ; r.

2 ET urmat de „punct" şi litera A sau M ; în r. 3 EIV [s - - - ; în r. 4
partea de sus a unei litere ca D, P sau R. Caracterul fqnerar al piesei frag
mentare e probabil, dar nu deplin sigur ; menţiunea unei „cohors" se poate
referi la unitatea de garnizoană din Tibiscum, în primul rînd cohors I Vin
delicorum .
191. - L e s p e d e funerară din calcar, fragment cu dimensiunile
26 x 12 X 1 4 cm, litere înalte de 40 - 45 mm. Muz. Timişoara (depozit) ;
fig. 157 . Î n r. 1 (litere foarte corodate) se pot cu greutate distinge resturi
din literele - - - C V L - - - ; în r. 2 - - -ESFT - - - , în r.3 - - -
· ERO, sau FRO ( ?), în care litera R poate să aibă în partea de sus o bară
scurtă spre stînga, orizontal, fiind ligatură T + R (ori R + T) .
192. - S t e l ă funerară din calcar, fragment cu dimensiunile 6 1 x
18 x 1 1 cm, litere înalte de 7 cm ;· chenarul este simplu, sumar ; scrierea
rudimentară ; liniatura făcută pentru alinierea scrierii e parţial vizibilă ;
este colţul drept de sus al piesei epigrafice, din care au rămas resturi de
litere : E, T şi AS ; nµ se poate reconstitui nimic, nici un cuvînt ; fig. 1 58.
ES F_
- ·-
Ro
' -
Fig. 157 - Lespede funerară, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
Fig. 1 58 - Stelă funerară, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara).

12 X 15 X 8 cm, litere înalte de 48 mm. Muz. Timişoara (depozit) ; fig. 1 59.
S-au păstrat în r. 1 C fsau G) urmat de N, eventual I ; r. 2 A sau M urmat
de un P şi „punct", apoi alt P, iar în r. 3 probabil ET.
Fig. 159 - Lespede funerară, fragment din Tibiscum, (Muz. Timişoara) .
1 94. - S t e lă funerară de calcar, fragment (din două bucăţi) din

marginea stîngă a cîmpului inscripţiei avînd o ramă simplă executată ru
dimentar, dimensiunile 54 X 22 X 7 cm, litere înalte de 62 mm. Muz. Timi
şoara (depozit). ; fig. 160. Din literele păstrate se poate distinge în r. 1 gru
pul E X - - - , r. 2 PA - - - , r . 3 V - - - , r. 4 N - - - , r. 5 V - - - ,
înaintea căruia pare a se distinge un semn grafic în formă de trei X supra
puşi, putînd să exprime eventual cifra XXX „30", anii de viaţă ai unuia
dintre defuncţi, cifră omisă la scrierea textului şi adăugată ult�rior (tot în
' antichitate) ?
1 95.- L e s p e d e funerară de calcar, fragment cu dimensiunile
1 4 X 1 1 X 4 cm, litera înaltă de 5 cm ; descoperit pe latura de est în interio
rul castrului Tibiscum. Muz. Timişoara (depozit) . . Cele trei litere PII fac
parte din formula frecventă în textul epitafelor piissim - .
1 96. - L e s p e d e funerară de calcar, fragment c u dimensiunile 120 X
60 X 35 mm, literele-cifre înalte de 50 mm ; descoperit pe latura de est
în exterior la castrul Tibiscum. Muz. Timişoara (depozit) . S-au păstrat
numai doi X, posibil din cifra „20" (sau 30, 40 ? ) , fără ·îndoială numărul
anilor de viaţă ai vreunui defunct.
c) . De caracter nedeterminat
(fragmente litice din castrul Tibiscum, în depozitul Muz. Timişoara, grupate
aici după numărul literelor sau cuvintele-nume ce pot fi identificate)
1 97.- Piatră calcaroasă, cu dimensiunile 25 X 23 X 12 cm, litere
înalte de 6 cm ; r. l ME - - - ; T. 2 CF( ?) - -
Fig. 1 6 0 - Ste"!ă funerară, fragment din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
198. - Gresie, cu dimensiunile 1 7 X 1 1 X 3 cm, litere înalte de 56 mm ;

r. 1 - --ITI · L - - - (literele Ţ + I în ligatură) , r. 2 - - - G ET - -
(literele E + T ligatură) .
1 99. - Piatră calcaroasă, cu dimensiunile 1 7 X 23 X 7 cm, literele înalte
în r. 1 de 45 mm, restul mai mici · ; în r. 1 litera M precedată de un „punct"
triunghiular, în r. 2 PI mutilate la marginea de j os.
200. - Marmură, fragment din marginea dreaptă, probabil a unui altar
(votiv ? ) , cu dimensiunile 1 1 X 7 X 8, literele înalte de 6 CI?-, corect şi elegant
dăltuite, din care în r. 1 este remarcabilă ligatura lui E inversat spre
stînga + M, adică terminaţia -em (de ex. un acuzativ la decl. a III-a ca
fratrem, imperatorem etc . ) ori din interiorul unui cuvînt ; r. 2 un N fracturat
la bază.
201 .- Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 12 x 16 X 6 cm,
litere înalte în r. 1 de 5, în 2 de 4 cm ; sînt resturi din primele două
rînduri ale unei plăci probabil votive ( ? ) , în care r. 2 - REL e rest din
numele A urel- (dedicantul ? ) ; descoperit pe latura de est în exteriorul cas
trului Tibiscum ; fig. 1 6 1 .
202. - Marmură, fragment c u dimensiunile 2 4 X 1 7 X 5 cm, înălţimea
literelor 35 mm, fiind o parte din marginea unei lespezi (funerară ? ) , cu
220 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/ 1
Fig. 1 6 1 ---: Fragment epigrafie din Tibiscum (Muz. Timişoara).

profilatură simetrică, corectă şi începutul a două rînduri de text ; descoperit
pe latura de est a castrului, în exterior, la Tibiscum ; fig. 162 ; în primul
rînd se distinge. litera L în chip de „lambda" şi un I , în r. 2 probabil un M .
Fig. 162 Fragment epigrafie

-
din Tibiscum (Muz. Timişoara) ..
203. - Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 1 4 X 1 9 X 5 cm,

litere înalte de 7 cm ; descoperit pe latura de est, în exterior la castrul Tibis
cum ; trei litere ·din loc neprecizat (centrul textului epigrafie) , din care două
sînt în ligatură E, I + P .
204. - Piatră calcaroasă, fragment c u dimensiunile 19 X 17 X 8 cm,
litere înalte între 30 şi 45 m m ; descoperit pe latura de est, în interiorul
castrului Tibiscum ; din două rînduri ale epigrafei s-au păstrat literele
·
- - -M I I - - - şi - - - I I O - - - .
205.- Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 23 X 1 5 X 8 cm,

litere înalte de 5 cm ; sînt resturi din trei rînduri de scriere : r. 1 N, D L I
(L are forma de „lambda"), r. 2 C( ? ) şi I (în fractură) , r. 3 ES ; liniatura
pentru scrierea aliniată a textului este puternic marcată ; la marginea de
sus se vede clar liniatura rîndului din care nu a rămas nici o literă ; des
coperită pe latura de est în exteriorul castrului Tibiscum ; fig. 163.
'
---- - ·
-
�- 1-
\ I „. T !
· -1'...._ - l --� �I
Fig. 1 6 3 - Fragment epigrafie din Tibiseum (Muz. Timişoara) .
206.- Gresie calcaroasă, fragment cu dimensiunile 26 X 26 X 4 cm,

litere înalte de 55 mm ; se păstrează resturi din două rînduri de text, r. 1
SIL, care este probabil abrevierea epitetului purtat de zeul Silvanus, adică
Sil (vester ?) , un al doilea rînd pare a fi litera E sau F ; descoperit pe latura
de est, în exteriorul castrului Tibiscum ; fig. 1 64.
Fig. 164 - Fragment epigrafie din 'ribiseum (Muz. Timişoara) .
207.- Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 24 X 18 X 9 cm,

litere înalte de 6 cm ; pare a fi ultimul rînd al epigrafei, o placă, cu trei
litere R I A ; descoperită pe latura de ·est, în exterior, la castrul Tibiscum.
208. Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 15 X 12 X 4 cm,
liter� înalte de 55 mm ; două rînduri, în care în r. I litera G, r. 2 j umătatea
-
de sus a literelor C şi M ; descoperit pe latura de est, în exterior la castrul

Tibiscum.
209.- Piatră calcaroasă, fragment c u dimensiunile 12 x 6 x 4 cm,
litere înalte 45 mm, cu resturi din textul a două rînduri, în care se disting
literele r. 1 VIA, r. 2 un R; descoperit pe latura de est a castrului Tibiscum.
210.- Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 1 1 X 6 X 9 cm,

litere înalte 35 mm ; probabil din marginea dreaptă a piesei scrise, din care
în r. 1 literele I ( ?) şi A, în r. 2 V şi A ; descoperit pe latura de est în ex
teriorul castrului Tibiscum.
21 1 .
- Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 19 X 13 X 4 cm ,
litere înalte de 48 mm ; două rînduri (probabil ultimele) ale unei plăci 1 fune
rare( ? ) , în care se disting în r. 1 restul literei R şi I urmat de un „punct"
(triunghi) , fiind probabil -ri ca dativ al unui apelativ ca [pat]ri, [frat ]ri ;
litera următoare nu poate fi determinată, posibil P sau R ; în rîndul 2
litera M ce poate să fie din formula [B (ene) ] M (erenti) ; descoperit pe
latura de est în exterior la castrul Tibiscum ; fig. 1 65.
-�:�={
'
Fig. 1 65 - Fragment epigrafie din Tibiseum (Muz. Timişoara).
212.- Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 1 4 x 8 x 6 c m ,

litere înalte de 55 mm ; este ultimul rînd dintr-o placă funerară( ? ) , pe
care se pot identifica trei litere P A L (sau PAT- ?) ; descoperită pe latura
de est în exteriorul castrului Tibiscum ; fig. 1 66.
Fig. 166 -Fragment epigrafie

din Tibiseum (Muz. Timişoara).
213. - Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 95 X 45 X 30 mm,

litere înalte 45 mm ; e marginea din dreapta a unei epigrafe de caracter
echivoc ; în r. 1 rest din litera O, r. 2 D, r. 3 E (sau F) .
214. - Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 14 x 15 X 3 cm,
litere înalte 6 cm ; resturi din două rînduri de scriere, r. 1 I,I (sau EI) ,
r. 2 ID ; descoperit p e latura d e est a castrului Tibiscum.
215. - Piatră calcaroasă, fragment cu · dimensiunile 14 x8 x 5 c m ,
litere înalte de 5 cm ; resturi din două rînduri, cu liniatura pentru alinierea
textului ; se disting literele M, în r. 2 V (punct) şi I ; descoperit pe latura
de est în exteriorul castrului Tibiscum.
216. - Marmură, fragment cu dimensiunile 23 x 10 X 3 cm, litere înalte
de 6 cm ; resturi de scriere din două rînduri, în r. 1 literele CIC (mutilate,
posibil nu IC, ci R), în r. 2 B ISC este evident din toponimul Tibiscum,
ca epitet al unităţii militare Numerus Palmyrenorum (11.fauro rum ?) Tibis
censium ; descoperit pe latura de est în exteriorul castrului Tibiscum.
217. - Piatră calcaroasă, fragment cu dimensiunile 1 5 x 12 X 6 cm,
litere înalte de 55 mm ; ultimul rînd dintr-o placă (funerară ? ) , în care
literele păstrate M (punct) par să fie formula benemcrenti posuit ; descoperit
pe latura de est în exteriorul castrului Tibiscum.
d) Fragmente cu litere izolate
(cu două sau o singură literă, din care nu se poate recupera nici o formulă
sau cuvînt, dar care au constituit monumente epigrafice distincte ; din
castrul Tibiscum)
218. - Calcar, 1 6 X 10 X 5 cm, litera E ( ?) şi S de 5 cm.
219. - Calcar, 18 X 18 x 3 cm, literele I şi L de 45 mm.
220. - Calcar, 12 x 8 x 4 cm, literele de 55 mm, marginea dreaptă cu
chenar ; I şi C.
221 . - Calcar, 12 X 1 5 x 5 cm, literele 5 cm, I şi V.
222. - Calcar, 1 1 X 8 x 4 cm, literele de 4 cm, r. 1 I, r. 2 R.
223. - Calcar, 10 X 8 X 3 cm, literele 45 mm, I şi M.
224. - Calcar, 12 X 13 X 6 cm, literele 55 mm, r. 1 M, r. 2 A.
225. - Gresie, 10 X 16 X 3 cm, literele 65 mm, M şi S.
226. - Calcar, 9 x 7 x 3 cm, literele 55 mm, V (punct) şi M.
227. - Calcar, 7 X 6 X 4 cm, literele 6 cm, N şi O.
228. - Marmură, 20 X 4 X 2 cm, literele 6 cm, P şi O.
229. - Gresie, 17 X 1 1 X 2 cm, literele 5 cm, P şi R.
230. - Calcar, 9 X 9 X 12 cm, literele 6 cm : V + A ligatură.
231. - Calcar, 12 X 13 X 6 cm, literele 5 cm : r. 1 M, r. 2 A.
232. - Calcar, 16 x l0 x 3 cm, literele păstrate fragmentar : I ( ? ) , N.
233. - Calcar, 12 x 8 x 2 cm, literele 5 cm, r. I V, r. 2 D.
234. - Marmură, 12 X 6 X 7 cm, literele 5 cm, S şi A.

235. - Calcar, 1 5 x 8 x 4 cm, literele 55 mm ; M şi I ( ? ) .
236. - Calcar, 1 1 x 10 x 5 cm, litere fragmentare, r . 1 N , r. 2 I( ?).
237. - Fragment din coloană, calcar, 1 8 X 8 X 5 cm, litera 5 c m : P .
238. - Gresie, 12 X 1 1 X 1 cm, litera 4 cm : M .
239. - Calcar, 12 X 8 X 5 cm, litera 5 5 m m : M .
240. - Calcar, 12 X 4 X 7 cm, litera 5 c m : O sau Q .
241 . - Calcar, 14 x 8 x 3 cm, litera 55 mm : A.
242. - Calcar, 9 X 8 X 3 cm, litera 6 cm : M.
243. - Calcar, 1 1 x 7 x 5 cm, litera 8 cm : N.
244. - Calcar, 1 1 X 8 X 4 cm, literă fragmentară : O.
245. - �farmură, 13 X 4 X 3 cm, litera 45 mm : R.
246. - l\farmură, 9 x8 x 3 cm, litera 75 mm : R.
21,7. � Marmură, 9 x 7 x 3 cm, literă fragmentară : l\'C( ? ) .
21,8. - Marmură, 8 X 5 X 5 cm, litera 5 cm : I ( ? ) .
249. - Calcar, 1 0 X 1 2 X 3 cm, litera 5 cm : M .
250. - Calcar, 13 x 4 x 4 cm, litera fragmentară : Y („Palmyr." ? ) .
Alte fragmente î n depozitul şantierului arheologic Tibiscum, nedeter-
minate.
D i p 1 o m e 1 e m i 1 i t a r e descoperite la Tibiscum, în ordinea cro
nologică a emiterii lor, în număr de t r e i, date pentru unităţile auxiliare
de garnizoană aici :
- DiplD VIII (A ctalifN, II 1965, p. 135 - 139 ; A nnEp, 1967, 395 ;
Dacica, p. 363 -367 ; I . D . R . , I, p. 93 -97) din 12 februarie (sau 3 1 ianuarie ? )
126 (armata provinciei Dacia Superior) , descoperită î n 2 5 mai 1960 î n malul
rîului Timiş : ambele tăbliţe întregi ; locul descoperirii corespunde cu in
teriorul castrului ; decretul este dat „ Palmyrenis Sagittariis qui sunt in
Dacia Superiore sub Iulio Severo - Perhev Athenatan f(ilio)" ;
- DiplD I X (I.D.R., I, p. 97 -99 ; Banatica, III 1975, p. 61 - 73 =
Forschungen zur Volks- und Landeskunde, Sibiu, 19, 1976, p. 39 -49,
M.D. Petrovszky -I. I . Russu), fragmente din cele două tăbliţe, după
acelaşi decret din 12 febr. (3 1 ian. ?) 126, pentru aceeaşi unitate auxiliară
„ Palmyreni Sagittarii q ui sunt in Dacia Superiore sub Iulio Severo", din
numele ostaşului-veteran a rămas numai patronimicul - - - Per ]hev
f (ilio) pe tabella II intus ;
- DiplD XV (I.D.R., I, p. 1 14 - 1 18 ; CIL, XVI 107) din 13 decembrie
1 57 ( ? ; armata Daciei Superior), tabella I şi II fragmente de dimensiuni
egale „coh(ortis) I Vindelicor(urn miliariae) cui prae(e)st L (ucius) Versinius
Aper Hispell(o), expedite Barsimso Callistenis f(ilio) Caes(area)".
HEPERTORIUL MATERIALULUI EPIGRAFIC 225
Material tegular
a) ştampile de unităţi militare
Cohors I Sagittariorum, care a staţionat în timpul lui Marcus Aurelius
la Tibiscum (atestată epigrafie la a. 1 65, supra, nr. 1 30), a lăsat numeroase
-
materiale ştampilate cu numele ei abreviat.
251 . Ţ i g l ă fragmentară, 24 X 25 X 9 cm, ştampilă în tabula ansata
108 X 28 mm ; litere în relief înalte 25 mm ; ligatură O + H ; descoperită În
săpăturile la castru (a. 1969) . Muz. Timişoara ; fig. 1 67.
A ctaMN, VII 1 970. p. 1 46, fig. 1 0 (M. Moga) ; LapidMBan, 55a (desen) .
Coh (ors) I S (agittariorum)
Fig. 167 - Ţiglă cu ştampilă COH I S
din Tibiscum (Muz. Timişoara).
-
Ştampile identice la Zăvoi, infra, p. 234.
252. C ă r ă m i d ă fragmentară, 27 X 18 X 5 cm ; ştampilă liberă
cu litere adîncite, înalte de 6 cm, lungimea textului 6 cm ; descoperite mai
multe exemplare în săpătură la castru (M. Moga). Muz. Timişoara ; fig. 168.
-
LapidMBan, 55 b (desen) ; Tibiscus, III 1 974, p. 1 29, pi. XIX 2.
{?
� l ( Ifif
C (ohors) I S (agittariorum)
Fig. 1 68. -
Cărămizi cu ştampilă C I S
\SE U ( � !f
Cohors I Vindelicorum miliaria civium Romanorum, staţionată iniţial
în Dacia la Vărădia (supra, nr. 1 10) , apoi la Tibiscum, lăsînd aici un bogat
material tegular ştampilat, dovadă a activităţii ei constructive intense şi
îndelungate, mai mult decît unitatea auxiliară precedentă, Cohors I Sagit
-
tariorum (care a staţionat desigur mai puţină vreme la Tibiscum) .
253. C ă r ă m i d ă fragmentară, 37 X 34 X 7 cm ; ştampilă în cartuş
dreptunghiular simplu adîncit, cu partea dreaptă fracturată, 105 X 25 mm ;
litere în relief înalte 1 6 mm (mai multe exemplare) . Muz. Timişoara ;fig. 1 69.
CIL, III 8074, 25 d ; ActaMN, VII 1970, p. 1 4 0 - 1 43, fig. 5 (M. Moga) ; cf. şi Acta.MN,
V 1968, p. 472 (N. Gostar) ; LapidMBan, 56 a.
Coh (ors) I V (i) n (delicorum)
Fig. 169 - Cărămidă cu ştampilă COH
l
-
I VN din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
254. C ă r ă m i d ă fragmentară, 33 X 26 X 5 cm, ştampilă liberă
cu litere adîncite înalte de 27 mm, lungimea textului 55 mm ; mai multe
exemplare, cu aceleaşi litere ale căror dimensiuni variază între 25 şi 28 mm
înălţime, dovadă că au fost utilizate mai multe instrumente negative pentru
ştampilare (cu înălţimi diferite) . Muz. Timişoara, Caransebeş, Cluj-Napoca ;
fig. 1 70.
CIL, III 8074, 25; ActaMN, V 1968, p. 472, VII 1 970, p. 1 38 - 1 40 ; LapidMBan, 56 b-d.
C (ohors) I V (indelicorum)
Fig. 1 70 - Cărămizi cu ştampila CIV
din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
15 - lnscripPile Daciei romane - v.-.1 III/I
255. C ă r ă m i d ă fragmentară, 42 X 27 X 4 cm ; ştampilă liberă

-
fragmentară, cu litere în. relief înalte de 75 mm, un singur exemplar. Loc

de provenienţă necunoscut. Muz. Lugoj ; fig. 1 7 1 .
co C o [h (ors� I Vi ]-
n d [ elicorum -- ?]
-
Fig. 1 7 1 - Cărămidă cu
ştampila CO . . . ND din
Tibiscum (Muz. Lugoj) .
Numerus Palmyrenorum Tibiscensium, provenit din formaţia etnică

Palmyreni Sagittarii (ex Syria) atestată cu acest nume la anul 120 şi 1 26
în DiplD VIII şi IX (supra, p. 224), a staţionat cel mai mult timp
la '!ibiscum (după care a primit numele local-geografic) şi a lăsat cele mai
multe materiale . arheologice-epigrafice ; materialul tegular ştampilat cu
numele acestei unităţi cunoscut pînă acum este mai puţin.
256. -C ă r ă m i d ă fragmentară, 26 X 23 X 6 cm, ştampilă liberă
cu litere adîncite înalte de 48 mm, lungimea textului 9 cm ; toate trei
literele . iniţiale formează o ligatură. Muz. Timişoara ; fig. 1 72.
· A ctaMN, VII 1970, p. 1 3 6 - 138, fig. 1 (foto, desen, M. Moga) ; LapidMBan. 57
(desen) .
Fig: ·1 72 - Cărămidă cu ştampila NPT din Tibiscum (Muz. Timişoara) .
N (U1fterus P (almyrenorum) T (ibiscensium)

Legio IIII Flavia Felix, cu cartierul general în Dacia (pentru timpul
cît a staţionat în această provincie) la Berzovia (supra, XXIII) , a lăsat
materiale tegulare cu ştampila sa şi la Tibiscum, cum rezultă din informaţiile
bibliografice mai vechi (piesele respective nu se ştie unde se află) : Delm R,
II"· p . 95 ; A rchKozl, X 1876, p. 35 ; A ctaMN, IV 1967, p . 57, nr. 10.
L E G (io) IIII [ - --]
RE r 1·: uTORIUL MATERIALULUI EPIGRAFIC 2!7
b) ştampile cu lectura Jiledeterminată

257. - Ţ i g l ă fragmentară, 19 X 1 5 X 4 cm, ştampilă liberă cu litere
adîncite înalte de 23 mm, lungimea textului 45 mm. Muz. Timişoara ;
fig. 173 ; din Tibiscum se cunosc mai multe exemplare, unul din Caran
sebeş (supra, p. 1 45). Litera iniţială A nu are bara orizontală, apărînd
ca un „lambda" grecesc majuscul.
A ctaMN, VII 1 970, p. 1 46, fig. 7 (desen, M. l\foga) ; l.apidMBan, 6 1 .
A E P
- 'figlă cu ştampilă AEP
Fig. 1 73
din Tibiscnm (l\Iuz. Timişoara) .
258. - Ţ i g l ă fragmentară, 170 X 1 40 X 35 mm, ştampill'1 liberă cu

litere adîncite, înalte de 22 mm, lungimea textului 62 mm. Muz. Timişoara ;
fig. 174.
RevMuz, II 1965, p . 430 (l\L Moga) ; A ctaMN, V 1 968, p. 474 - 475 (N. Gostar) ;
VII 1970, p. 1 45 - 1 46, fig. 6 (foto, desen. M. Moga) ; LapidMBan, 58 (desen) .
A I M
Fig. 1 74 - Ţiglă cu ştampilă AIM
O lectură posibilă ar fi : A (la) I M (iscellanea ) , unitatea auxiliară

existentă în primii ani ai provinciei Dacia, atestată în diploma armatei
auxiliare de aici, DiplD III (I.D. R., I, p. 74 -77), din a. 1 10, după care a
fost retrasă în Moesia Superior (atestată în diplomele militare) ; s-ar putea
ca prezenţa unităţii la Tibiscum să stea în legătură cu venirea cohortei I
Sagittariorum, eventual pentru lucrări de construcţii. Nu este exclus însă
ca cele trei litere iniţiale A I M să fie din numele personal (tria nomina)
de tip roman al unui producător particular (officina) la Tibiscum.
259. - C ă r ă m i d ă fragmentară, 410 X 1 40 X 55 mm, ştampilă în
tabula ansata cu dimensiunile 83 X 30 mm, litere înalte de 21 mm reliefate.
Muz. Timişoara ; fig. 1 75.
A ctaMN, V I I 1970, p. 1 46, fig. 8 (foto, desen, M. Moga) ; LapidMBan, 5 9 a (desen) .
[A � J
ARF
Fig. 1 75 - Cărămizi cu ştampila ARF
1
�lf2"U
Mai multe materiale tegulare cu acelaşi text (trei litere) s-au descoperit
tot la Tibiscum, dar cu dimensiuni şi forme de litere diferite :
- Ţ i g l ă fragmentară, 23 X 18 X 3 cm, ştampilă în cartuş dreptunghiu
lar simplu adîncit ; dimensiuni 84 X 34 mm, litere în relief înalte de 18 mm.
- Ţ i g l ă fragmentară, 13 X 9 X 3 cm, ştampilă în cartuş dreptunghiular
simplu adîncit 80 X 43 mm, litere în relief înalte de 23 mm ; între literele R
şi F un semn de despărţire în formă de cerc.
260. - Ţ i g l ă fragmentară, 18 X 8 X 3 cm, ştampilă în tabula ansata
cu dimensiunile 60 X 26 mm, litere în relief înalte de 2 cm. Muz. Timişoara ;
fig. 176. Primul semn este indescifrabil ; A + M ligatură.
RevMuz, II 1 965, p. 433 (M. Moga) ; A ctaMN, V 1 968, p. 472 (N. Gostar) ; Lapid
M Ban, 60 (desen).
vAM
Fig. 176 -Ţiglă cu ştampila VAM
261 . - Ţ i g l ă fragmentară, 24 X 16 X 4 cm, ştampilă în tabula ansa ta,

fracturată în partea stingă, dimensiunile părţii păstrate 120 X 35 mm ;
litere în relief înalte de 3 cm. Muz. Timişoara ; fig. 177.
LapidMBan, 62 (desen) .
G T I (sau C T I)
Fig. 1 77 -Ţiglă cu ştampila GTI
262. - Ţ i g l ă fragmentară, 20 X 7 X 3 cm, ştampilă în cartuş drept

unghiular simplu adîncit 65 X 22 mm ; litere în relief înalte de 2 cm. Muz.
Timişoara ; fig. 178. Literele par lipite ca în ligatură.
ActaMN, VII 1970, p. 145, fig. 5 (foto, desen, M. Moga) ; LapidMBan, 64.
�11] M (arcus) A - - - Sy (rus) ?
/M\/;\�J tr Fig. 1 78- Ţigle cu ştampila MA SY

�§Jf)
Alte materiale tegulare cu aceleaşi litere au dimensiuni şi dispozitive
diferite.
P'1I: " 263. - C ă r ă m i d ă de 42 X 27 X 7 cm, ştampilă liberă cu litere adîn
dte înalte de 18 mm ; numeroase exemplare descoperite la Tibiscum, ca
REPERTORIUL MATERIALULUI 'EPIGRAFIC 229
şi în alte localităţi din · sud-vestul . Daciei romane : Bolvaşniţa (XXVIII),

Zăvoi ( XXXII), Ulpia Traiana-Sar-mizegetusa şi Apulum ; în cantităţi
mari apar numai la Tibiscum, unde era desigur officina de producţie şi de
unde piesele par a fi fost transportate în alte puncte. Seria descoperirilor cu
această ştampilă-inscripţie este relevată mai întîi de C. Torma, AEM,
VI 1882, p. 1 42, nr. 2 1 „Zsuppa. Incus M I D m (ilites) I d (ecuriae) ? In
drei Exemplaren : a) im Fussboden eines Vorzimmers im Schloss des H.
Alexander v . Kapra in Zsuppa, der sonst mit ungestempelten romischen
Ziegeln gepflastert ist ; b) in der Sammlung der gr. n. u. Prii.parandie in
Karansebes, wohin es durch H. Professor Johannes Nemoianu kam , der
1881 mit mir einen Ausflug nach Zsuppa machte, wo wir einige Exemplare
dieses Ziegels vorfanden ; c) in meinem Besitze, fiir das si�benbiirgische
Museum in Klausenb.urg bestimmt" ; de aici fu preluată în CIL, III 1 4496,3
(cu aceleaşi indicaţii) ; ACMIT, 1929, p. 315 (C. Daicoviciu) ; TglB, p. 59,
pl. XX, nr. 304, 305 ( Jupa, Alba Iulia, exemplare pe care menţionează
că le-a văzut în muzeul arheologic din Cluj , la Szeged şi muz. Alba Iulia,
fără bibliografie) ; RevMuz, II 1965, p. 493 (M. Moga) ; A ctaMN. V 1968, p.
476 (N. Gostar, cu indicaţia eronată „CIL, III 8074,25 d", preluată şi în
LapidMBan, 63) ; A ctaMN, VII 1970, p. 1 43 - 144 (foto şi desen, M. Moga) ;
LapidM Ban, 63 (foto şi desen) ; fig. 1 79.
MID
Fig. 1 79 - Cărămidă cu
ştampila l\UD din Tibiscum
(Muz. Timişoara) .
Î
. ntregirea şi interpretarea date pînă acum celor trei litere solitare apar
vanate, unele excentrice şi total neverosimile, de ex. „Milites I Decuriae
v_, y _473 -474� �itat în _YII, .P · 14? -:- ! �5) · etc. ; mai probabil este o ştam
(ori Dacicae ? ) " (BanR, p. 91) ; „Mauretani Iuniores Daciae ?" (A ctaMN.
pila dintr-o officina particulara („civila '· cn numele proprietarului roman

M(arcus) I - - - D - - - ( ?) , cu toate c � în atare eventualitate apare
mai greu explicabilă pre7.:enţa masivă a materialului tegular cu această
ştampilă „civilă" în interiorul castrul ui Tibiscum.
- C ă r ă m i d ă fragmentară 27 X 23 X 5 cm, ştampilă liberă cu litere
adîncite, înalte de 42 mm ; lungimea textului 69 mm. Muz. Timişoara.
230 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE IlI/l
TglB, p. 58, pi. XIX, nr. 289 ; Dacia, I 1 957, p. 361 (I.I. Russu) ; ActaMN, VII
1970, p. 1 47, fig. 9 (desen, M. Moga) ; LapidMBan, 65 (desen) .
P C .H
Alt exemplar cu aceleaşi litere ( 17 x 20 x 5 cm) , ştampilă liberă cu litere
adîncite înalte de 20 mm, lungimea textului 49 mm ; Muz. Timişoara. Cf.
un exemplar (nesigur) din Pojejena, supra, nr. 25. Întregirea lui Szilâgyi,
TglB, p. 58 : P (edites) C (ohortis ?) (I) H (ispanorum ?) sive P (rima)
C (ohors) H (ispanorum) ( ? ) , lectură neverosimilă, N. Gostar, A rhMold,
IV 1967, p. 182, fig. 6/3, cu afirmaţia „ştampila P C H din Berzovia
reprezintă o trupă de peditcs ce nu are nimic comun cu o cohors Hispano
rum". Cei doi autori nu cunosc piesa din Tibiscum (PCH), referindu-se
numai la exemplarul unicum din Berzovia, a cărui provenienţă de aici nu
e sigură ; mai probabil este o ştampilă particulară P(ublius) C- - -H- - - .
26·1.- Ţ i g l ă fragmentară, 19 X 1 7 x 3 cm, ştampilă liberă cu litere

adîncite, înalte de 24 mm, literele T + L în ligatură. Muz. Timişoara ; fig.
180.
A ctaMN, V 1968, p. 479, fig. 1 desen (N. Gostar) ; VII 1970, p. 1 47, fig. 1 1 (desen,
M. Moga) ; LapidMBan, 66 (desen) ; anterior era menţionat un exemplar „TLV (tegulae
legionis V ?), Jupa" BanR, p. 92 ; cf. AISC, IV 1944, p. 307 (C. Daicoviciu), pe care
n-am avut putinţa să-l verificăm.
T + LV
�
LlL_.S\\J7
\/ Fig. 1 80 Ţiglă cu ştampila T + LV
-
Cele trei litere ar fi iniţialele unui personaj cu „tria nomina" (N. Gostar) ,
ori „atribuite tot unei unităţi militare" (M. Moga) ; mai probabilă prima
eventualitate.
265. - C ă r ă m i d ă fragmentară, 160 X 1 00 X 35 mm ; text cu litere

cursive incizate cu un obiect ascuţit (stilus ? ) , din care se păstrează două
rînduri cu litere înalte de 4 cm. Muz. Timişoara ; fig. 181 .
Fig. 1 8 1 Cărămidă cu scriere

-
cursivă din Tibiscum (Muz. Timi

şoara) .
Pentru rîndul I se poate accepta lectura A urclius, rîndul 2 nu poah'

fi deocamdată întregit şi citit.
266. - C ă r ă m i d ă fragmentară, 33 X 36 X 4 cm ; text scris cu litere

incizate cu un instrument ascuţit (stilus ? ) , înalte de 43 mm ; textul păstrat
fragmentar scris contorsionat nu permite o lectură verosimilă deocamdată.
)!uz. Timişoara ; fig. 182.
Fig. 182 Cărămidă cu scriere

diu
-
cursivă Tibiscum (Muz.

Timişoara).
267. - M o r t a r i u m din pastă fină, de culoare caram1zie deschisă,

lungimea 43 cm, diametru 40 cm, ştampilă imprimată pe buza vasului în
cartuş dreptunghiular cu litere înalte de 13 mm ; cele două rînduri ale tex
tului sînt despărţite cu o linie decorată cu frunze. De·scoperit în aşezarea
civilă din Tibiscum (săpăturile lui M. Moga) . Muz. Timişoara ; fig. 183.
Fig. 1 83 Mortarium c u ştampila AVGVSTA

-
A ugusta
MC
Semnificaţia textului este neînţeleasă ; A ugusta poate fi antroponimul
în forma feminină, sau fragment din A ugusta [l - - - ] ; literele singulare
� şi C ar putea fi iniţiale de antroponime.
268. - M o r t a r i u m din pastă fină de culoare caram1z1e, fragment

reprezentînd o parte din buza vasului, pe care se află imprimat un cartuş
dreptunghiular de SO X 55 mm, text pe două rînduri cu litere în relief înalte
de 12 mm ; între rînduri o ramură cu frunze ; din aşezarea civilă din Tibis
cum · (săpături M. Moga) . Muz. Timişoara ; fig. 184.
232 . INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE I I I,' l
Fig. 1 8 4 - Mortarium c u ştampila PHILEM . . . MINNE

din Tibiscum {Muz. Timişoara) .
PH I L E M - - �
(ramură)
M I N NE - - - '
Piesele ceramice de mai sus nr. 267 şi 268 pot fi obiecte de import în
Dacia întrucît vor fi identificate în alte provincii (de unde să fi fost aduse
aici) ; totodată admitem putinţa ca ele să fi fost produse în vreun atelier
local din Tibiscum sau alt centru de olărie din Dacia.
XXXIa. Localitate nesigură

(Caransebeş, Tibiscum ? )
269. - E p i t a f cunoscut numai din manuscrisul lui Ioan Mezerzius
din veacul al XVI-lea (copiat şi de alţi autori), cu indicaţia locului descoperirii
„la mănăstirea din Sebeş (in limine claustri Sebesiensi) " ; sau „in Schăss
burgio in limine claustri Ssebessiensi" după Lazius ; dar pentru Mommsen
ar proveni din Caransebeş fiind deci clasificată la „MVN. TIBISCVM
(prope Karansebes) " ; nu este însă exclus să fi fost descoperită la Sebeş
(jud. Alba), provenind ca multe alte piese epigrafice din Apulum (cf. o
serie de exemple din această categorie în A ctaMN, VII 1970, p. 1 65 - 178) .
Mezerzius, ms., după care 1-a copiat Accursius nr. 85 (Vindob. n. 28) ; Lazius cod.
8664 f. 77 = 8 1 , Reip. Rom., p. 1096 (după ei : Gruterus şi Seivert, nr. 2 1 2) ; Istr
Geogr, II, p. 247, CCVII ; Dacien ( 1 85 1 ) , p. 255 ; InschrDac, 8 1 4 ; CIL, III 1 553 ;
· ,
A rchKozl, X, 3, 1876, p. 46. .
Variae lectiones : 1 omisit Lazius. - 3 IVCVNC S Ace. ; IVCVNC c u m

signo, ut videtur, lacunae Laz. f. 77 Vind. , cum praeterea lacunae nullo
loco indicentur ; IVCVND cum simili signo Laz. f. 81 : INCi Vind .. -
INC · I Ace. Laz. - 7 FRICIS · LV traditur. - 10 Colegio Vind. FAB

Ace. Laz. 12 ROS Vind., TROS Ace. Laz. (CIL, III 1 553) .
-
D (is) M(anibus)
FABRICIVS
I V C V N [dus ]
VIXIT · AN(nis) · L - -
5. FAB(ricius) I [u ]C [und- ]
VS · HER(es) · ET · F [a ]
[ b ] RICI · S [ i ]LV [an(us) J
ET · L I C I N I A [n(us) ]
F R A T R E S [cum ]
10. C O L L E G I O · F A [b-]
R O R V M · T I T(ulum)
[p ]OS(uerunt) · FRATRI
P I E N(tissimo)
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Fabricius Iucundus a trăit ani 50
(rnu 60 - , 70 -), /5/ Fabricius Iucundus erede şi Fabricius Silvanus şi
-
Fabricius Licinianus fraţii (săi), (împreună) cu /10/ collegiul meşteşugari

lor monumentul l-au pus fratelui foarte pios".
Abrevierile şi textul în reconstituirea lui Mommsen ; este epitaful unei
familii romane de provinciali (posibil de obîrşie chiar italici, judecînd după
vechiul nume gentiliciu Fabricius), cu nomenclatură integral romană.
Menţionarea unui collegium fabrum ar îndrepta privirea cercetătorului mai
curind spre un oraş mare al Daciei, cum era de ex. Ulpia Traiana (Sarmi
zegetusa) sau Apulum, decît ceva mai modestul municipium Tibiscum.
270. - E p i t a f cu textul cunoscut numai din manuscrisul lui I.

Mezerzius („in limine claustri Sebesiensis"), după care Lazius îl punea la
Sighişoara („in Schessburgio in limine claustri Sebessiensis" ) în manuscris
şi în Reip. Rom. p. 1097, apoi îl plasează la Passau ; textul copiat de Accur
sius, Gruterus, Reinesius, ca şi de Verantius (sec. XVI) ; transcris de Me
zerzius împreună cu nr. 269, acest epitaf trebuie să fi fost din aceeaşi locali
tate, fie Caransebeş, fie Sebeş (Alba) .
După Mezerzius, Lazius, Seivert etc., textul e reprodus în sec. al XIX-iea în IstrCeogr,
II, p. 261 , CCCXLI ; Dacien ( 1 85 1 ) , p. 256, 2 ; InschrDac, 8 1 5 ; CIL, I I I 1 554; A rchKozl,
X 3, 1 876, p. 46 ; cu descoperirea copiei lui Verantius (luată din manuscrisele „mezer
ziene"). textul este modificat în EphEpigr, IV, nr. 1 96 şi în CIL, I I I 7998 ; SclavDacN.,
p. 264, nr. 1 09. Cele două versiuni de lectură adoptate în CIL :
CIL, III 1 554 CIL, III 7998

·C E S·
I A R S E·V I X I A R S E · CES · VIX
A N N · L · P · IVL ANN(is) · P(os- ? ) · IVLIA
SVCCESSA · CON SVCCESS · CONIVGI
5. I V G I ·B ·M B (ene)M(erenti)
La versiunea I, în r. 3 liga tură N + N . La versiunea II, r. 1 este inter

pretat ca Iarse C (a) es ( aris servus ?) .
După a doua versiune a textului s-ar putea da următoarea
t r a d u c e r e : „Iarse (sclav ? ) al împăratului, de ani 50, i-a pus Iulia
Successa soţului său vrednic" .
Textul în r. 1 este cu totul dubios ; numele IARSE poate fi înţeles
nu numai ca farse (nord-vest african, deci semit-punic ? ) , ci şi ca Tarse,
fie tracic Tarsa, eventual chiar egiptean ; A ctaMN, IV 1967, p. 92.
XXXII. Zăvoi
(A GNAVIAE ? j ud. Caraş- Severin) ] V E
Fortificaţie romană de formă patrulateră de mari dimensiuni situată în
faţa, adică la intrarea în „Porţile de Fier" ale Transilvaniei. Cercetări parţiale
inedite ; probabil un castru de etapă din timpul campaniilor traianee pentru
cucerirea Daciei. Descoperiri de materiale arheologice (printre care cărămizi
cu ştampilă, de caracter civil) par să indice o localitate importantă.
Ptolemeu A kmonia ; TabPeut. Agnaviae ; GeogrRav. IV 7 A ugmonia, IV 14 Agmonia ;
V. Pârvan, Getica ( 1 926), p. 265 „A kmonia (Ptolem.), cunoscut din TP (lectură greşită :
Agnaviae) şi din GR (Agmonia ) . Pe Bistra în sus, la răsărit de Tibiscum, în drumul
spre Sarmizegetusa. Thraco-getic" .
DanubPMys, I I , p. 60 ; RE, I ( 1 893), 283 (Tomaschek) ; DelmR, II, p. 62 ; RISBC,
XI 1 943, p. 2 1 0 - 2 1 7 ; BanR, p. 70 - 7 1 ; AISC, IV 1 94 1 - 1943, p. 308 ; T.I.R. , L 34,
p. 26 ; OrTrgSate, p. 43 - 44.
Locul fortificaţiei-castru a fost descris astfel de exploratorul naturalist
şi arheolog autodidact transilvănean : „ drumul trecea pe conul de dejecţie
al Bistrei în sus pe valea ce se tot strîmtează şi la vreo 20 km ajunge la
comuna Zăvoi unde a fost castrul Agnavis, din care a descoperit la 1881
C. 'forma o lature, într-o grădină a comunei. Diaconovich a aflat aici la
1897 cărămizi cu ştampila M: I D, ca la Tibiscum. Castrul se află la capătul
comunei, spre Cireş. Şoseaua trece peste castru, iar linia ferată şi un tren
industrial trec pe lîngă valul sudic în teritoriul acestei «cetăţi ». Odinioară
mai trecea şi o linie ferată oblic peste imensa fortăreaţă, pe teritoriul căreia
sunt zidite 1 1 case şi se întind grădini şi holde. Laturile întăriturilor sunt
de cîte 330 m, măsuraţi aproximativ cu paşii. Colţul nord-est şi o parte a
valului nordic sunt rupte de apa Bistrei - - - ", BanR, p. 70 - 7 1 , - la care
un arheolog a ripostat prompt: „nu are noroc d.B(orza) nici cu descope
rirea «castrelor » la Zăvoi şi Voislova. - - - Eu nu m-aşi încumeta să
declar drept castru valurile de pămînt cu pietriş de rîu la Zăvoi, fără o
săpătură", AISC, IV, p. 308 (C. Daicoviciu; Dacica, p. 298 -299) . Singurele
piese epigrafice cunoscute pînă acum din zona fortificaţiei romane şi a
satului Zăvoi sînt cărămizi de tipul cunoscut la Tibiscum şi în alte puncte
din sud-vestul Daciei romane :
- C ă r ă m i d ă fragmentară, cu ştampilă, semnalată în Delm R,
I I I , p. 250 ; CIL , III 1 4496,3 ; BanR, p. 70 ; RISBC, 1943, p. 210-217,
1944, p. 686-688 ; după o informaţie epistolară „în cimitirul comunei
au fost găsite cărămizi romane ştampilate cu M I D (aceeaşi ştampilă ca şi
la Tibiscum)" (L. Groza, Caransebeş, 29 IX 1969) ; v. Tibiscum, nr. 263.
Cîteva piese tegulare de hipocaust dintr-o construcţie lingă fortificaţia ro
mană poartă stampila COH I S (descoperite în a. 1976, de O. Bozu; cf. nr. 25 1 ) .
REPERTORIUL MATERL-1LULUI EPIGRAFIC 235
XXXIII . Voislo,·a
(corn. Zăvoi, j ud. Caraş- Severin) V E
Burgus ori statio cu aşezare civilă din perioada romană : pe terasa din
faţa gării de cale ferată ruinele unui castru, semnalat în bibliografie încă
din sec. al XIX-lea, dar necercetat sistematic, nesigur pînă în ultimii
ani cînd a fost descoperită inscripţia pusă în cinstea unui guvernator al
Daciei.
DelmR, II, p. 69 ; RISBC, XI 1 943, p. 2 1 7 - 2 19 ; BanR, p. 7 1 - 72 ; T.I.R„ L 34,
p. 1 20 ; Or TrgSate, p. 44.
Locul şi ruinele castrului (auxiliar ? ) au fost descrise destul de corect,

în baza informaţiilor mai vechi şi a observaţiilor proprii de teren de către
eminentul naturalist şi arheolog-amator citat : „se găsesc urmele castrului
Pons A ugusti, pe o culme la sud de rîuleţul Bistra, spre apus de comună .
..\.u fost descoperite la 1881 de J. Nemaianu profesor la Şcoala normală
din Caransebeş, şi de prof. St. Pontelli din Caransebeş, amîndoi zeloşi
arheologi. Castrul n-a fost încă săpat ; s-au aflat însă în apropiere cărămizi
cu inscripţia AVIVI şi P ROCOS (aceasta predată de Diaconovici Şcoalei
normale din Caransebeş) . Castrul acesta a fost construit din piatră de rîu
legată cu var, cum se vede foarte bine în cele trei locuri săpate de proprie
tar. Dimensiunile sunt mici ; am măsurat 36 pe 47 metri. De acest castel
de piatră se ataşează unul de pămînt, cu puţin mai mare decît precedentul.
Sub cetatea romană s-au identificat ruinele băilor romane - - - " (etc.),
BanR, p. 7 1 -72, - aserţiune la care un arheolog de specialitate a obiectat
„la Voislova nu trebuie căutat «castrul » Pons Augusti, căci ce se vede pe
terasa gării este ruina unei construcţii mai mari, iar Pons Augusti trebuie
căutat mai spre est. Ştampilele A VIVI şi PROCOS sunt de caracter privat,
nu militar (v. CIL, III 8075) . Ce anume construcţie era la Voislova, fireşte
nu putem şti (poate un post de beneficiarii, o statio sau o clădire privată) .
Ruine de felul acesta sunt o mulţime pretutindeni în Dacia - - -" (etc.),
AISC, IV, p. 308 -309 (C. Daicoviciu, Dacica, p. 299) . Existenţa castrului
la Voislova, neexplorat şi necercetat sistematic pînă acum (observat numai
superficial de arheologi şi de amatori-turişti) , pare a fi confirmată şi prin
descoperirea inscripţiei votive (cunoscută fragmentar) .
271 . - A l t a r votiv de marmură, descoperit cu vreo două-trei decenii
în urmă (după sfîrşitul celui de-al doilea război mondial) de gospodarul
Ion P ârvu din Voislova ; după cîţiva ani (fără să fie băgat în seamă de vreun
arheolog-epigrafist) , blocul a fost utilizat în scopuri gospodăreşti ; dar
descoperitorul-proprietar a transcris o parte din textul epigrafie roman ;
din acest manuscris prezentat în a. 1975 de Traian Popescu unui cercetător
clujean, acesta a reconstituit aproape integral textul votiv în forma sa
genuină, după ce a recunoscut j ust analogia remarcabilă cu altarul votiv
dedicat lui Herculcs de către acelaşi general-guvernator al Daciei la staţiu
nea Băile Herculane (supra, nr. 57) .
AIIA, XIX 1 976, p. 259- 262 (I. Piso, cu lectura r. 8 C ( aius) I (ulius) Gallus şi
„încadrarea" ca guvernator al Daciei prin anii 198- 1 99) .
236 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 1 1 1,' I
MA RT!
[pr ]O S A L,V T [e ]
[impe ] RATOR(um) [Severi ]
[et Ant ]ONINI [f(ilii) conserv(atori) ]
5. [aug ]VSTO [rum ]
[do]M I N O [rum ]
[nos ]T R O [rum ]
[C(aius) I (ulius) ] GALLVS LE [g(atus) ]
eor]V M P R(o)P R(aetore)
10. cu ]M S V I [s ]
[v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito) ]
T r a d u c e r e : „ (Zeu)lui Marte, întru sănătatea împăraţilor Severus
şi Antoninus fiul( ?), /5/ păstrătorul auguştilor stăpîni ai noştri, C(aius)
I (ulius) Gallus legatus al lor propraetore, /IO/ împreună cu ai săi (din
familia sa ? ) juruinţa a împlinit-o cu plăcere după merit".
Închinarea făcută zeului militar prin excelenţă, Mars (o dedicaţie din
teritoriul bănăţean la Vîrşeţ, nr. 106 ; alta din Tibiscum, nr. 1 44) pare şi
trebuie să stea în legătură cu vreo inspecţie sau paradă la castrul auxiliar( ? )
de lingă actuala Voislova a generalului-guvernator al Daciei, cu numele
Caius Iulius( ?) Gallus sau vreo acţiune cu fapte de arme din partea uni
tăţii militare staţionate aici în punctul fortificat dintre Banat şi Transilva
nia şi care aparţinea armatei auxiliare a Daciei Apulensis (fosta Dacia Su
perior) . Despre acest guvernator al Daciei (tres Daciae), considerat de
unii a fi Claudius Gallus, v. cele observate la prinosul său pus lui Hercules
la Băile Herculane (nr. 57) .
Material tegular
Cele două piese ce au fost semnalate pînă acum la Voislova erau aduse
aici din punctul arheologic foarte apropiat Ulpia Traiana (Sarmizegetusa) ,
unde se regăsesc exemplare identice.
- C ă r ă m i d ă cu ştampila „AVIVI" menţionată mai sus ca desco
perită la Voislova a fost semnalată mai întîi de C. Torma, AEM, VI 1882.
p. 1 4 1 , nr. 16 „Vaiszlova. Incus. A V I V I a (lac) Vivi „ . , ader a (lae )
Um ( . . ) . Den interessanten Ziegel fand H. Felix Milleker, Lehrer an der
.
stădt. Volksschule in Weisskirchen (Biserica Albă), der 1882 den Ausflug

nach Vaiszlova im Bisztrathal, dem einstigen Pons A ugusti in meiner
Gesellschaft machte. Die ziemlich unregelm ăssig gearbeitete Stampiglie
nennt vermutlich die unbekannte ala Vivi (o rum ) " ; în CIL, III 8075, 1 h
grupează această ştampilă „A V I V I, Vaiszlova [Weisskirchen apud Felix
Milleker], Torma, AEM, VI, p. 141, nr. 16" împreună cu o serie de alte
şase piese cu literele C I VAL, C I V, IVL VA, I VA L (alta cu litere inversa
te), citind G (aius) Iul(ius) Val(cns ?) şi observînd „coniunxi hic tegulas,
quae omnes fere - praeter e h - in agro Sarmizegetusensi repertae eius
dem officinae signa prae se ferre videntur" (Domaszewski) : DelmR, II, p .
69 ; J. Jung, Fasten der Provinz Dacien, 1894, p. 1 1 2 ; deci ştampila este din
HEPERTORIUL MATERIA LULUI EPJGRAFIC 237
officina civilă din Clpia Traiana, nu poate avea vreo legătură cu unitatea
militară auxiliară ce va fi staţionat la Voislova ; Dacia, III -IV 1932, p.
543 d, 552, fig. 50,2; TglB, p. 52, pl. XIV 207 „AL I AL( ?), A l (a) I A L
(pinorum ? ) , csak jatek ? " , două exemplare descoperite la UJpia Traiana
(cei doi autori Daicoviciu şi Szilagyi nu citează nici o bibliografie, ignoră
CIT4, III 8075, l ) .
- C ă r ă m i d ă pătrată c u latura de 27 cm, achiziţionată în 6 sept.
1897 de A. Diaconovich de la un ţăran din Voislova, scoasă de acesta din
ruinele castcllum-ului de aici ; pe la a. 1900 se afla în colecţia arheologică
a Scolii
.
normale din Caransebes.
. , Cele cinci litere se află într-o ramă tabula
ansata.
J),'/mR, III. p. 257 ; BanR, p. 7 1 ; AISC, IV, p. 309 ; SCIVA, 25, 1 974, p. 591 -- 592
(rn bibliografia completă) .
PR COS
Lectura corectă a acestor cinci litere (mult controversate de epigra
fi�ti şi amatori) a fost dată de editorii CIL, III, index, p. 2366 (nomina)
Pr - - - Cos - - - 8075, 1 5, şi p. 2387 (cognomina) Cos - - - ;
totul foarte simplu, fiind adică unul dintre numeroşii meşteri-proprietari
de cărămidării la Ulpia Traiana cu numele gentiliciu Pr (ocilius) , sau
Pr ( oculeius) etc. şi cognomen COS, întregibil în Cos (mus ) , Cos (tio) , sau
Co (n) s (t-) ; Transilvania (Sibiu), IV (LXXXI), 1975, nr. 1 1 , p. 39, nr. 5
(N. Branga, ignorînd SCIV A, 25, p. 591 - 592) . La Voislova, ca şi în alte
puncte apropiate de Ulpia ' Traiana, piesele au fost aduse din această ultimă
localitate, în vechime.
XXXIV. Marga
(PONS AV GVSTI ? j ud. Caraş- Severin) VI E
Aşezarea din perioada romană, probabil o mansio la 15 mii de paşi
(mp XV) înainte de Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi statio portarii (punct
vamal) ; vestigii de exploatare minieră auriferă antică( ? ) şi o inscripţie
votivă.
TabPeut. ; GeogrRav. I\' 7 (Augusti) ; cf. CIL. III 1 35 1 = 7853 „statio Pont. Aug."
(dacă se referă la acest punct arheologic) .
Griselini, p. 72; AVSL, XIII 1876, p. 9 1 ; RISBC, XI 1 943, p. 2 1 9 - 220; RE, XXI,
col. 2462 (C. Daicoviciu) ; T.I.R., L 34, p. 91 ; Or TrgSate, p. 44.
272. - A l t a r ( ?) votiv, descoperit pe la sfîrşitul veacului al XVII

lea în teritoriul satului 1farga, unde a fost \"ăzut şi copiat textul de A.F.
Marsili („ad pagum Marga in districtu Sebesiensi prope confinia Transil
vaniae") . Unii au plasat piesa epigrafică la Sebeş (jud. Alba) ; fig. 185.
DanubP�lfys, II, pi. 56 (din care a fost preluată de Muratori) ; C.G. Schwarz, !Yliscel
lanea politioris humanitatis, Norimbergae-Niirnberg, 172 1 , p. 27 -28, după planşele
încă inedite ale lui Marsili, citat de Mommsen, CIL, I I I 1 547 ; Orelli, nr. 4 1 2 1 ; lstrGeo
gl', II, p. 248, CCXIII „ad vicum Marga regione Sebesiensi", din care unii au înţeles
că este oraşul Sebeş (Alba), în realitate fiind Caransebeş în Banat : lnschrDac, 54 (la
Timişoara, după Muratori, Orelli şi Katanchich) ; CIL, III 1 547 (după l\Iarsili şi Schwarz
relevînd în r. 3 SILLA. 10 VIRI. CLARI traduntur) .
238 INSCHIPŢllLE DACIEI HOMANE 1 1 1 1 1
Fig. 185 - A.ltnr votiv din }larga (după Danub PMys, voi. l i ) ,
DEAE NEMESI ·
AEL(ius) · DIOGENES
ET · SILIA · VALERIA
PRO · SALVTE · SVA · ET
5. FILIORVM - S V O R V ::\1
MATER · E T · PATER
EX · VOTO · A · SOLO
TEMPLVM · E X · SVO
FECERVNT · COLLE-
10. GIO V [t] RICLARI-
0 RVM
·
T r a d u c e r e : „Zeiţei Nemesis, Aelius Diogenes şi Silia Valeria

pentru sănătatea lor şi /5/ a fiilor lor, mama şi tatăl potrivit juruinţei, din
temelii (de la pămînt) templul cu mijloace proprii l-au construit pentru
colegiul /10/ utriclarilor".
Nemesis, zeiţa protectoare în lupte şi primejdii, după închipuirea celor
antici, era adorată cu deosebire de militarii romani şi de gladiatori, ca şi
de călători şi negustori, care se aflau mai frecvent expuşi primej diilor şi
chiar morţii ; atestările documentare arată o deosebită popularitate a zeiţei

în provinciile dunărene (D. Tudor, Ephemeris Dacoromana, Roma, VII
1937, p. 243-244, Dacia, I X - X 1944, p. 417, cu amplă bibliografie) ;
pentru Dacia în special : A ctivitatea Muzeelor, Cluj , 1956, p. 126- 128 ;
Sargetia, V 1968, p. 94 -95. Templul dedicat zeităţii Nemesis a fost con
struit de Aelius Diogenes, cetăţean roman (Aelius) cu cognomen grecesc
celebru care-l arată a fi un greco-oriental (posibil de obîrşie libertină) şi
Silia Valeria (avînd drept cognomen în sens impropriu un nume gentilicium) ,
pentru ei şi copiii lor; edificiul era concesionat colegiului de utriclarii ce
pare să-şi fi avut sediul la Marga( ? ) , sau într-un oraş mare al Daciei (dacă
inscripţia era adusă din altă parte la Marga) ; erau meseriaşii probabil
fabricanţi de burdufuri( ? ) . Nu este însă sigur că importanta inscripţie
copiată de Marsili Ia satul Marga se afla în antichitate exact aici, că aparţine
localităţii, putînd să fie adusă din vreun centru urban cum este Ulpia Traiana
Sarmizegetusa, ori chiar Tibiscum, chestiune ce va fi elucidată eventual
prin noi descoperiri epigrafice ori arhivistice.
XXXV. Foeni
(jud. Timiş) II D
Aşezare romană cu vestigii arheologice importante : substrucţii de
ziduri, cărămizi, ţigle, reliefuri de piatră, monede romane, ca şi o inscripţie
funerară (a cărei origine locală a fost contestată de unii cercetători şi
anticari) .
B ărăny A . , Torontdl vdrmegye hajdana, Budapest, 1845, p. 68 („Fuen, Feny. Hajdan
nevezetes romai hely lehetet ez. Az e'tăjan kiăsott edenyek, romai sirkovek, epiiletala
pok igazolj ăk ezt. Az oskor' temet0jibc51 nevezetes nagysăgu, szamos embercsont
vajatott ki nem igen reg itt . . . " ; cf. inscripţia, nr. 273) ; F. Cumont, AEM, XIV
1 89 1 , p. I I O („neben der Thiir des Schlosses der Frau Mocsony- wie mir von Augen
zeugen versichert wurde, ist dieser Stein vor ungefăhr dreissig Jahren mit den Bruch
stiicken eines anderen Grabreliefs, leider ohne Inschrift, welches sich ebendaselbst
befindet, im Parke des Schlosses ausgegraben worden. Ziegel mit Legionsstempeln
sollen ebenfalls în Feny zu Tage gekommen sein, und die B auern finden fortwii.hrend
altes Geschirr, Gebeine, Miinzen und dgl. Es scheint also unzweifelhaft, dass die RO
mer, wie în Nemetcsanăd, CIL. III, p. 1 0 1 7, Nr 6272, so auch in Feny zwischen Temes
und Theiss eine militii.rische Ansiedlung hatten") ; TRErt, VIII 1892, p. 1 09 (B. l\Iille
ker reproduce informaţia dată de B ărăny) ; DelmR, II, p. 30 (informaţiile lui B arany
şi Cumont) ; Patsch, Beitrâge, II, p. 202 ; V/2, p. 138 ; A pulum, I, p. 1 06 (C. DaiC'<'
viciu) ; OmD, p. 343 (M. Macrea) ; T.I.R., L 34, p. 59 ; Or TrgSate, p. 53.
273. - L e s p e d e funerară de marmură surie-albăstrie, fragmen

tară, cu două texte epigrafice : unul (cu primele două rînduri, începutul)
în chenar pe cîmpul inscripţiei, al doilea (din două rînduri) pe rama supe
rioară a plăcii ; deasupra inscripţiei se aflau două păsări ce ţineau o coroană
(cum informa Cumont „zwei Vogel einen Kranz haltend", relevat în CIL,
III 8004 şi 1 2595 „aves duo coronaro tenentes") ; descoperită la Foeni
în prima jumătate a veacului al XIX-lea, „săpată (scoasă) din pămînt"
într-un teren unde abundau materialele arheologice : substrucţii de ziduri,
vase de lut şi metal, monede etc. (după Bârâny) , în apropiere de castelul
familiei Mocioni (în parcul castelului), unde a fost văzută şi desenată de
Cumont Ia 1890; dar în 1943 botanistul transilvănean şi arheolog amator
A. Borza aducea precizarea : „cu ocazia vizitei mele la Foeni, în societatea
prof. Al. Buia şi asistent P. Pteancu, n-am găsit nimic roman în comună,
înafară de marmura cu un singur rînd de inscripţie funerară, îngropată
acum în pavajul străzii. Eu cred că a fost adusă aici din alte părţi în parcul
castelului" ( BanR, 81), iar după o altă informaţie orală ce ne-a dat prin a.
1950 „a văzut în 1943 la Foeni piesa epigrafică în pavaj la o casă (a 2-a
sau a 3-a) lingă castelul Mocioni ; era marmură albăstrie din Ruşchiţa ;
Mocioni fiind prieten cu familia A. Capra din zona Lugoj-Caransebeş, epi
grafa găsită la Foeni poate să fi fost adusă din părţile Caransebeşului" ;
în 4 oct. 1973, colectivul nostru nu a reuşit să afle nici o urmă de inscripţie
la Foeni, cu toate căutările şi întrebările insistente în partea de sat unde
se află castelul, unde însă prin anii 1960 piesa a fost văzută de unii muze
ografi din Timişoara.
B arany .A„ Torontdl vdrmegye hajdana, p. 68, după care textul e dat de L. Bohm,
Geschichte des Temeser Banats, II, 1 86 1 , p. 289, de Ackner, InschrDac, 56 ; CIL, III,
1556 la zona numită „ager inter fluvios Danuvium Temes Csernam" ; A. Mocioni,
TRErt, VI 188 1 , p. 34 redă textul şi descrierea reliefului, după care este dat în
CIL, III 8004, rîndurile 1 - 2 împreună cu relieful, considerînd că este o piesă epigra
fică diferită de rîndurile 3 - 4, CIL. III 8005 (după B arany şi CIL, III 1 556) ; dar reexa
mînarea atentă şi competentă a piesei de către · Cumont în 1890 a restabilit carac
terul unitar al epigrafei, reprodusă pentru a treia oară astfel în CIL, III 1 2595 ad
n. 8004 et 8005, cu lectura (fig. 186) :
A R C I A C ON I V X · F FJ
Fig. 186 - Lespede funerară din Foeni (după AEM, XIV, p. 1 1 0, nr. 263).
(aves duo coronam tenentes)

A urel (ius) Faustu [s d (ecurio) ? mu ]n (icipii) Tib (isci) vet (eranus) vix (it)
an (nis) XL VI
S e p t i m i a M a r c i a coniux f e c i [t ]
D (is) M (anibus)
Iul (ius) Martialis v (e)t (eranus) v [ix (it) an (nis)
T r a d u c e r e : „Aurelius Faustus veteran din Numerus Tibiscen
sium (sau decurion al muncipiului, veteran ? ) a trăit ani 46. Septimia Marcia
soţia (sa) a făcut (monumentul) ; Zeilor Mani, Iulius Martialis veteran a
trăit ani - - - ".
-
Este un epitaf (două texte, scrise eventual succesiv, dar inseparabil

legate între ele) al unui veteran Aurelius Faustus din „Numerus Tibiscen
sium"( ? ) şi al altuia cu numele Iulius Martialis ; ei erau legaţi de garnizoana
şi aşezarea civilă de lîngă Tibiscum, prin apartenenţa lor la Numerus Tibiscen
sium (fie Maurorum, fie Palmyrenorum) , ori la Municipium Tibiscum .
Mai important şi foarte greu de elucidat azi apare însă chestiunea de a se
HEPERTORI U L MATERIALULUI EPIGRAFIC 24 1
şti dacă monumentul epigrafie era transportat de proprietarii-moşieri români

în epoca modernă (sec. al XIX-lea, sau chiar în sec. al XVIII-lea ?), din
Tibiscum sau de la vreun alt conac din zona de est a Banatului (cum ar
fi fost al lui Al . Capra în Jupa) , ori se afla din antichitate (epoca provinciei
Dacia) în aşezarea rurală romană - care putea să aibă şi caracter militar,
ca de ex. Cenaclul şi Sînnicolau Mare - în zona din centrul-vest al Banatului,
cum a relevat Cumont la 1891 ; este posibil ca noi cercetări documentare,
descoperiri şi săpături arheologice să confirme afirmaţiile lui Bâra ny şi
Cumont (citate textual mai sus), elucidînd totodată problema locului unde
s-a aflat în antichitate piesa · epigrafică „din Foeni", a cărei semnificaţie
documentară pentru extensiunea ocupaţiei romane în partea de vest a
Banatului este de primă importanţă.
XXXVI. Carani
(j ud. Timiş) III D
{ i g l c cu ştampila J_,EG(io) 'V M(acedonica) s-au descoperit în teri
toriul localităţii, cu ocazia construirii căii ferate Arad - Timişoara, la
a . 1869 ; tot atunci s-au aflat morminte cu ceramică, mărgele şi alte
obiecte.
CIL, I I I , p. 1 0 1 9 ; DelmR, II, p. 47 ; Apulum, I 1939 - 1 942, p. 1 0 5 - 1 09 (C. Daico
viciu) ; T.I.R.; L 34, p. 44 ; Or TrgSate, p. 35 ; A ctaMN, VIII 197 1 , p. 503 - 506
(E. Dorner) . Punctul arheologic a fost considerat de unii ca aşezare rurală din epoca
romană.
XXXVII. Buziaş
(j ud. Timiş) IV D
În l ocalitatea balneară cu izvoare minerale s-au descoperit substrucţii
de clădiri, tuburi pentru conductă de apă, monumente de piatră, cărămizi
şi monede ; se menţionează şi inscripţii al căror text nu este cunoscut.
MCC, 1865. nbl. XXXV ; DtilmR. II, p. 1 6 (după A dattdr, II. p. 409 şi TRErt, II,
p. 136) ; Temesv Tiirt, I, p. 58 ; BanR, p. 85 ; T. I.R., L 34, p. 43 ; Or TrgSate, p. 55.
_
XXXVIII. Criciova
(jud. Timiş) V D
Vestigii de aşezare romană, substrucţii de ziduri din piatră ; cărămidă
cu ştampilă.
A nB, 1 930, p. 12 - 1 5 ; T.I . R . , L 3.t. p. 50 ; Or TrgSale, p. 6 1 .
Ţ i g l ă fragmentară, cu ştampilă liberă, dimensiunile fragmentului
9 X 8 X 3 cm, înălţimea literelor 2 cm ; Muz. Timişoara.
[M] I D
Piesa este din seria celor cunoscute la Tibiscum (nr. 263) şi în alte puncte
arheologice din Dacia de sud-vest.
16 -·· lnscriptiile Daciei romane - voi. III/I
242 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE IIIi'l
XXXIX. Bulei
(jud. Arad) v c
Pe malul stîng (de sud) al Mureşului, în locul numit „Mănăstire" sau

„La cetate", s-au aflat resturi din construcţii antice, probabil romane ;
se presupunea existenţa aici a unui punct cu caracter militar ( statio, mansio)
pe drumul din Dacia (Micia, jud. Hunedoara) de-a lungul Mureşului infe
rior spre Pannonia. Din acele ruine ar proveni eventual nişte inscripţii
(ce s-au pierdut, nevăzute de vreun epigrafist sau arheolog competent) ,
puţin probabil să fie antice ; cărămizi cu ştampila LEG XIII G. Dar săpă
tura parţială din nov./dec. 1976 (M. Barbu, Arad şi I. Ferenczi, Cluj
Napoca) a descoperit numai materiale şi vestigii medievale.
A rchKozl, VII 1 868, p. 1 9 1 ; Mârki S., A radt6l Pctro::senyig, Arad, 1 88 1 , p. 19 (dupi"i
descrierea unor ziduri medievale-modeme, menţionează un text epigrafie pe un bloc
de granit, la conacul Mocioni „a keleti oldalon e feliratos oszlopko : MA- ETIS UNI -
CAS - NA - C PA - LAKI K - AMPA- NTON [ce pare a fi unguresc ]. Az egesz 1 1<1 cm
hosszu s granitb61 van faragva. Meg nincs Osmertetve s megfejtve" ; repetat în mono
grafia sa istorică A radmegye es A rad szabadkirdlyi vdros tortenete, I, Arad, 1892, p.
451) ; DelmR, II, p. 1 6 ; Apulum, I 1939 - 1 942, p. 1 04 (C. Daicoviciu) ; BanR, p. 79 ;
T.I.R., L 34, p. 43 ; Or TrgSate, p. 59.
- C ă r ă m i d ă cu ştampila simplă, în mai multe exemplare, desco

perite în teritoriul satului Bulci, nu departe de malul Mureşului, cunoscute
încă din sec. al XIX-iea. Muz. Arad, Muz. Lipova şi Budapest.
CIL, III 8065, 21 şi p. 1 0 1 8 ; Kozl, III 1943, p. 9 1 - 92 (J. Szilâgyi) ; TglB. p. liO ;
BanR, p. 79 ; T.l.R„ L 34, p. 43.
L E G(io) XIII G(emina)
XL. Arad
(jud. Arad) III C
Î n cartierul Aradul Nou (la sud de Mureş, pe malul lui stîng), substrucţii
de ziduri romane, ceramică şi monede imperiale, ca şi cărămidă cu ştampila
legiunii V Macedonica ( ?) ; alte cărămizi cu ştampila legiunii IV Flavia.
Anzeiger fur Kunde der deutschen Vorzeit, XVI, 1869, p. 287 din lllustrierte ZritunK
nr. 1365, 1 366, citate textual în CIL, III, p. 1 0 1 9 ; cf. Cărani ; DelmR, II, p. 12 - 1 4 ;
T.I.R„ L 34 p. 30 ; OrTrgSate, p. 58 ; A ctaMN, VIII 1 97 1 , p. 555 - 556 (E. Dorner) .
- Ţ i g l ă fragmentară, cu ştampilă în cartuş simplu, dreptunghiular

adîncit, 96 X 24 mm ; litere în relief înalte de 12 mm. Muz. Arad ; fig.
187.
ActaMN, III 1966, p. 431, nr. 1 (I. Glodariu) ; IV 1967, p. 48, nr. 3, fig. 2 (desen,
D. Protase) ; E. D6mer, Urme ale culturii materiale dacice pe teritoriul arddean (Mm.eul
judeţean Arad, 1968), p. 1 6, fig. 1 1 , foto ; LapidM Ban, 48.
Leg (io) IIII F (lavia)

r U: [ t no n n /f
\'-.
__
___ U_U_U_____
_
- Fig. 187 Ţiglă cu ştampilă I,EG
--
IIII P, fragment (Muz. Arad).
REPERTORIUL MATERIALULUI EPIG'flAFIC 243
XLI. Periam
(jud. Timiş) II C
- C ă r ă m i d ă fragmentară, 18 X 1 5 X 4 cm, cartuş dreptunghiu
lar simplu adîncit, fragmentar ; litere în relief înalte de 25 mm. Muz. Timi
�oara ; fig. 188.
N ( umerus) Sing (ularium)
Fig. 188 - Cărămidă cu ştampila
'
N SING, din Periam (Muz.
Timişoara) .
Piesa tegulară ştampilată se află înregistrată între materiale arhl'u

logice aduse de M. Roska din săpăturile sale preistorice executate în a.
1913 la Periam, fapt care ne îndeamnă să credem că piesa provine din acest
loc ; nu este însă exclus să fie un obiect „de import" în Banat adus din
Apulum (Alba Iulia) .
XLII. Sinnieolau Mare

(jud. Arad) II \..:
În teritoriul localităţii, în mai multe puncte topografice, au fost identi
ficate vestigiile unei întinse aşezări romane : 1 ) la locul numit „Cărămidăria
veche'', fragmente de ceramică, rîşniţă, cărămizi care atestă o aşezare ;
2) spre nord-est de acest punct, la locul numit „ Selişte" fragmente ceramice,
ţigle, cărămizi, olane, pietre cu urme de mortar, care atestă o locuire ;
aici a fost cercetat parţial un cimitir din epoca romană ; 3) spre vest de
„Cărămidăria veche" se afla o fabrică de cărămizi proprietatea lui St.
Fulajtar, unde s-au găsit materiale arheologice indicînd un cimitir roman ;
4) mai spre vest, urmele unei aşezări cu cărămizi, una dintre ele ştampila
legiunii XIII Gemina. O parte din materialele arheologice romane se află
în colecţia liceului din Sînnicolau Mare ; materiale provenind din colecţii
particulare mai vechi au fost duse în Muz. Timişoara.
S-a presupus pe bună dreptate că aici era o aşezare de caracter militar
pe drumul dintre Dacia (pe linia Mureşului) şi Pannonia, prin Seghedin.
Dtflm R. I I , p. 47 - 48 ; Temesv Tărt, II, p. 1 1 3 ; DolgSz, VII 193 1 , p. 86 ; T.l.R., L 34,
p. 1 03 ; OrTrgSale, p. 58 ; Tibiscus, IV 1975, p. 140 - 142 (N. Gudea) .
27�. - L e s p e d e funerară de conglomerat calcaros, fragmentară

(fracturată şi lipsă partea de sus), cu dimensiunile 90 X 77 X 20 cm, litere
înalte de 6- 7 cm ; cîmpul inscripţiei, încadrat de un chenar simetric, corect
executat, este mult corodat, unele litere fiind complet sau parţial mutilate ;
literele au urme antice de vopsea roşie. Piesa a fost descoperită în a. 1 900
la Sînnicolau Mare, în zidul unei case demolate (proprietatea Gy. Blayer),
de unde a fost dusă la o fîntînă şi utilizată ca scaun, expusă degradării
timp de aproape două decenii. Muz. Timişoara ; fig. 189.
Semnalată mai întîi în bibliografie de Ortvay T. , Temesv Tărt, II, p. 1 1 3 (cu precizarea
.. itt kertilt el6 azon feliratos sirkotoredek, melyet Varus Firmianus, a XIII-legio Gemina
kiirtose, âllittatott M. Aurelius Tim6nak, a legio jelvenye birtokosanak") ; textul epi
grafie copiat în manuscris cu un comentar de învăţătorul L. Kuhn din Sînnicolau Man•
244 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/ I
(ms. la Mttz. Timişoara, comunicat de ,M. Moga), considerînd piesa epigrafică nu ca

provenind din Sînnicolau, ci din Cenad( ?) ; LapidMBan, 32 (foto şi desen) ; SCIVA,
26, 1975. p. 426 (C. C. Petolescu) .
Lectura în r. 3-4 nu este sigură ; în r. 4 posibil ligatură I + N.
Fig. 7 89 - Lespede funerară din Sînnicolau Mare (Muz. Timişoara)
D ( is) M (anibus)
M (arco) ? A u rr( elio) T i m o
n i V e t (erano) ?' L e g (ionis)
XIII [G (eminae)], V a r (ius) ?
5. F i r m i n u s
t u b (icen) · h (eres) p (o suit)
T r a d u c e r e : „Zeilor Mani, Marcus Aurelius Timo ( ? ) ,. veteran
din legiunea XIII Gemina, Varius (sau Aurelius ?)/5/ Firminus trompet
(gornist) , moştenitor a pus (monumentul) " .
Este epitaful unui militar-veterim (din sec. III : numele Marcus Aurelius,
posibil după împăratul Marcus Aurelius Antoninus - Caracalla) din legiunea
XIII Gemina, stabilit într-un punct ocupat de vreun detaşament al acestei
legiuni. Ca atare, inscripţia-epitaf prezintă o deosebită importanţă atît
pentru extensiunea ocupaţiei romane pînă la gura Mureşului lîngă Tisa
.(cf. K ăzl, UI 1 943, p. 89 ; AISC, IV, 1944, p. 3 18, C. Daicovţciu) şi chiar
mai la vest, cît şi pentru faptul că acest teritoriu de nord-vest al Banatului
aparţinea provinciei Dacia Superior (Apulensis) , lucru confirmat şi de pre
zenţa numeroaselor materiale tegulare cu ştampila LEG XIII G (la Sîn
nicolau Mare, Cenad, Bukiu etc.), la care s-a obiectat că „prezenţa unei
inscripţii funerare nu poate fi . dovada pentru staţionarea unui detaşament
din legiunea XIII Gemina în acest loc ; dealtfel, piatra putea fi adusă din
altă parte şi folosită ca material de construcţie. Cît priveşte cărămizile cu
ştampila legiunii XIII Gerriina, am arătat în cîteva: rînduri că ele au fost
aduse la Micia şi în celelalte puncte de pe Mureşul inferior din Apulum
(Sargetia, 9, : 197 1 , p. 47 ; Muzeul Naţional, l , 1974, p. 254 etc.). Analize
chimice făcute . de C.L. Băluţă (Alba Iulia) confirmă concluzia noastră
(comunicare la Constanţa, 27 -29 X 1974) ; nu avem pînă acum nici o

dovadă sigură că linia Mureşului inferior, la vest de Micia, a fost păzită
de detaşamente din legiunea XIII Gemina. Garnizoana acestor puncte
fortificate a fost formată probabil tot din detaşamente date de cele trei
unităţi staţionate la Micia (ala I Hispanorum Campagonum, cohors I I Fla
via Commagenorum, numerus Maurorum Miciensium) " (SCIVA, 26, p.
426), adică tocmai quod erat demonstrandum.
:M a t e r i a l t e g u l a r
275. - V a s de lut, fragmentar, cu o inscripţie sgîriată în pasta crudă
înainte de ardere ; văzut şi copiat în a. 1946, la Sînnicolau Mare, de M.
Macrea şi M. Moga ; locul de păstrare actual nu se cunoaşte ; Tibiscus, I V
1975, p. 1 4 1 ; se mai distingeau literele capitale :
N r
Par să fie literele N şi „gama" (ori „pi") grecesc, a căror semnificaţie
rămîne necunoscută ; ele pot să fie însă iniţiale sau elemente dintr-un
antroponim.
Legiunea X II I Gemina, ale cărei materiale epigrafice şi tegulare apar
pe aproape întreg cursul inferior al Mureşului (Bulci, Cenad şi poate altele),
a lăsat la Sînnicolau Mare multe materiale tegulare, dintre care se cunosc
cu ştampilă două piese :
- C ă r ă m i d ă fragmentară, cu ştampila fracturată în partea dreaptă;
loc de păstrare necunoscut.
Tibiscus, IV 1975, p. 1 4 1 .
LEG(io) XIII G [em. ]
AVR(elius)/ENT [him(us) ]
- C ă r ă m i d ă fragmentară, 1 65 X 125 X 65 mm, ştampilă în car
tuş dreptunghiular adîncit, litere pe două rînduri cu înălţimea de 15 mm .
Muz. Şcolii generale Sînnicolau Mare ; fig. 190.
Leg (io) [XIII G (em . ) ]
A ur (elius) Gode [s ]
Fig. 190 - Cărămid"ă cu ştampila
legiunii XIII Gemina, din Sînni
colau Mare (Muz. Şcolii Sînni-
colau Mare) .
În ce priveşte semnificaţia militară şi social-istorică a acestor materiale

tegulare ştampilate ale unităţii principale din Dacia, legiunea XIII Gemina.
la Sînnicolau şi pe cursul inferior al Mureşului, v. observaţiile făcute la
Cenad (infra, XLIII).
Din t e z a u r u 1 de vase din aur descoperit în a. 1799 la Sînnicolau
Mare (aşa-numitul „tezaur al lui Attila" ; publicat şi studiat între a. 1866
şi 1974 de vreo zece ori ; Kunsthistorisches Museum, Wien) , cele două
f a r f u r i i cu inscripţii greceşti creştine, avînd însemnarea „cu apă (sfinţită)
curăţă-mă, Doamne, spre viaţa veşnică", sînt reluate cu comentariu epi
grafie-filologic şi istoric mai în urmă în InscrGrLat, 428, adăugind între
altele remarca „literele D N, precedate de semnul crucii, sînt frecvente în
inscripţiile din veacurile IV -VI referitoare la împăraţi şi prescurtează

cuvintele D (ominus) N (aster) . Aceste litere apar şi pe monede, dar numai
pînă pe la mijlocul veacului al VIII-lea, precedînd numele împăraţilor.
Ele pot indica deci, pe de o parte, că vasele cu inscripţie au aparţinut ori
au fost făcute pentru un principe, pe de alta, că datarea lor trebuie făcută
pînă, cel mai tîrziu, spre mijlocul sec. al VIII-lea. Am avea deci aici un
element ce pledează pentru o datare mai veche de veacurile IX-X măcar
a unor obiecte din tezaur' ' . Dar cele două piese epigrafice paleocreştine
din celebrul tezaur „fără stă:iîn" nu par să fie de considerat ca bunuri ale
fondului epigrafie antic al B:matului.
XLIII. Cenad
(jud. Arad) II C
Pe teritoriul oraşului au fost identificate în mai multe rînduri (cu pri
lej ul unor lucrări de construcţie şi transformări de edificii) resturi de ziduri
şi material arheologic din perioada romană, pietre funerare (fragmente) ;
din Cenad ar putea să fi fost adusă la Sînnicolau Mare lespedea funerară
nr. 274. În spaţiul din j urul bisericii romano-catolice s-au găsit cărămizi
cu ştampila legiunii XIII Gemina, una cu ştampila oraşului din Pannonia
SISC(ia) , o toartă de vas cu inscripţie. Un sondaj arheologic efectuat în
anul 1946 a confirmat aceste descoperiri. Au fost semnalate şi alte monu
mente de piatră. Se presupune existenţa aici a unei fortificaţii şi aşezări
militare pentru controlul liniei Mureşului şi al comunicaţiei dintre Dacia
şi Pannonia, prin importantul punct roman de lingă Seghedin (Szeged) .
La Şcoala generală din Cenad se află o colecţie de materiale tegulare
ştampilate.
A rchKozl, VII 1868, p. 191 ; DelmR, II, p. 1 7 - 18 ; III, p. 209 ; AEM, XIII 1 890,
p. 98 ; Cronica numismatică şi arheologict!t, Bucureşti, IV 1923, p. 1 0 - 12 ; Apulum,
I 1939 - 1942, p. 1 04, 109 (C. Daicoviciu) ; BanR, p. 78 ; T . I . R„ L 34, p. 45 ; Or TrgSate,
p. 57 - 58.
276. - I n s c r i p ţ i e votivă cu cîteva litere în trei rînduri, observată
şi copiată în 1868 de F. Romer într-o grămadă de pietre (unele cu inscripţie,
pe care nu le-a putut citi) la poarta unei grădini lingă biserica veche din
Cenad.
A rchKozl, VII 1868, p. 1 9 1 (F. R6mer), după care este reprodus în CI L, III 6272.
//AB//
TARC//
V S V I/
Copia lacunoasă (eronată) a inscripţiei fragmentare nu permite vreo
întregire ; dacă literele V S V - - au fost corect copiate, ele ar putea
fi începutul formulei de încheiere a inscripţiilor votive v (otum) s (olvit)
- - . Remarcabil este însă comentariul lui Mommsen la această epigrafă :
„fragmentum etsi obscurum est, nihilo minus cum inde turn ex tegulis
compluribus legionis XIII geminae ibidem inventis (v. infra ad n. 1629
p q) iam intellegimus aut ipsam Daciam aut certe Dacici exercitus castella
pertingere certe ad confluentes fluviorum Marosch et Theiss, id est ad
Szegedin ; nam Csan:id inde non longe <listat" .
H 1'; PERTORIUL MATERI ALULUI EPIGRAFIC 24 7
Material tegular
277. - C ă r ă m i d ă fragmentară, 28 X 22 X 7 cm, cartuş dreptun
ghiular simplu adîncit de 68 X 25 mm, litere în relief înalte de 2 cm ; desco
perită la Cenad „în curtea şi grădina parohiei rom.-cat. la a. 1941 săpîndu-se
o cloacă, la circa 2 m adîncime, s-a dat peste ziduri romane ce se întretăiau
în rînd. Printre cărămizile scoase de aici a găsit prof. univ. A. Borza (în
1942) pe cele cu ştampila SISC şi LE XIII GEM" (M. Macrea, Notiţe
despre cercetările la Cenad, 1946) . Muz. Timişoara ; fig. 191 .
BanR, p. 92, pi. VI fig. 1 6 (foto) ; Dacia IX - X 1945, p. 553 (A. Borza) ; AISC, IV
1 944, p. 309, 3 1 8 (C. Daicoviciu) ; TglB, p. 62 ; InscrGrLat, 428 A.
S i s c (ia)
Fig. 1 9 1 - Cărămidă cu ştampila
SISC, din Cenad (Muz. Timi
şoara) .
Cărămizi cu ştampila oraşului Siscia din Pannonia Inferior se cunosc
ca descoperiri în această localitate şi în alte puncte arheologice din acea
provincie : CIL, III 467 1 , 1 1377, 15175, 1 ; J. Szilagyi, Inscriptioncs tcgula
rum Pannonicarum (Dissertationes Pannonicae, 2, 1 , Budapest, 1933),
p. 104- 105, pl. XXIX ; prezenţa lor la Cenad constituie o dovadă impor
tantă despre legăturile economice-comerciale dintre sudul Pannoniei şi
Dacia, probabil pe calea fluvială Tisa-Mureş pe unde comunicaţia se putea
face mai uşor ; dar aserţiunea că „la Cenad cărămida a fost adusă pe calea
apei de unitatea militară care a refăcut aşezarea la începutul veacului al
IV-lea. Documentul constituie o dovadă importantă în sprijinul ipotezei
că la începutul veacului al IV-lea Banatul se găsea în stăpînirea romană
pînă spre cursul Mureşului inferior" (InscrGrLat, p. 374) nu este verosimilă,
nefiind probabilă stăpînirea romană la Cenacţ_ în sec. IV. Despre Siscia :
RE, Suppl. XIV (1974) , col. 702 -741 (J. Sasel) .
Legiunea XIII Gemina a lăsat la Cenad numeroase materiale tegulare
cu ştampila numelui ei, fie simplu, fie urmat de un antroponim roman indi
cînd pe conducătorul-maestru de atelier. Stilul literelor şi modul de prescur
tare a numelui unităţii permit comparativ să le prezentăm într-o succesiune
cronologică, astfel :
a) C ă r ă m i d ă fragmentară, 30 X 8 X 2 cm, cartuş dreptunghiu
lar simplu adîncit, 82 X 40 mm ; litere în relief înalte de 25 mm. Cenad,
la parohia rom.-cat. ; fig. 192 ; cifra X este înclinată spre stînga, iar
litera G apare ca un C :
L e g (io) XIII G (emina)
b) C ă r ă m i d ă fragmentară, 31 X 26 X 5 cm, cartuş dreptunghiu
lar simplu adîncit, cu dimensiunile 165 X 40 mm, litere în relief înalte de
35 mm ; descoperită tot pe teritoriul grădinii parohiale rom.-cat. Colecţia
A. Fuchs (Cenad) ; fig. 192.
L c g (io) XIII G (emina)
Fig. 1 92 - Cărămizi cu ştampila

LEG XIII G, din Cenad.
248 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE lllf l
Material tegular ştampilat cu aceleaşi litere ca în a şi b este menţionat

în bibliografia epigrafică-arheologică mai veche : AEM, XIII 1889, p. 198
( G. Teglas) ; CIL, III 1 2608 f ; Dacia, IX-X 1945, p. 552 ; TglB, p. GO .
c) C ă r ă m i z i cu ştampila
L E G(io) XIII G E(mina)
A rchl\ozl, VII 1 868, p. 1 9 1 ; CIL, III 8064, 1 , b', c' ; Tg/B, p. 60.
d) C ă r ă m i d ă cu ştampila
L E G(io) XIII GEM(ina)
A rchKozl, VII 1868, p. 1 9 1 ; CIL, I I I 8064, I c ' .
e) C ă r ă m i d ă fragmentară cu ştampila
L E G (io) XIII G E N(ina)
Dacia, IX - X 1945, p. 552, fig. 1 /2 foto (A. Borza) ; litera N este inversată (spre
stînga), la fel ca în alte localităţi, de ex. Apulum, TglB, nr. 90, pi. VI ; la Inlăc-eni
(castru, săpătura 1 950) etc., Apulum, V 1 965, p. 2 1 9 - 220.
f) C ă r ă m i d ă fragmentară, ştampilă în cartuş dreptunghiular
drept adîncit, text pe trei rînduri, litere înalte de 2 cm ; literele SA în
ligatură ; fig. 193.
(L� �IF' �
\\? O O O �
L c g (io ) XIII G (emina)
nl_S r? A n n e i S a t-
f' O\] l1{J �o � U

u r n i n i.
Fig. 193
j' U O �U�
- Cărămidă cu ştampila
lJ\.)
{\JJ legiunii XIII Gemina, din Cenad
(l\luz. Timişoara).
g) C ă r ă m i d ă pătrată 20 X 20 X 6 cm, cartuş dreptunghiular sim

plu adîncit, 1 13 X 34 mm ; litere în relief înalte de 13 mm. Muz. Timişoara ;
colecţia Schiffmann (Periam) ; fig. 194.
RevMuz, V 1968, p. 446 (L. Mărghitan) ; LapidMBan, 50b.
L e g (io) XIII G e m (ina)
A u r (elius) Enthim (us)
Fig. 194 Cărămidă cu ştampila
-
legiunii XIII Gemina, din Cenad

(colecţie locală).
h) C ă r ă m i d ă cu ştampilă
L E G(io) XIII G(emina)
A V R(elius) G O D E S
menţionată în bibliografia mai veche : CIL, I I I 8065, 20 ; Klio, X 1 9 1 0, p. 502 ; X I
191 1 , p . 505 ; TglB, p. 50, pi. XIII 1 86 şi informaţie M . Macrea ( 1 946).
i) C ă r ă m i d ă fragmentară, 31 X 24 X 5 cm, cartuş dreptunghiular
simplu adîncit, fragmentar, lungimea 13 cm, lăţimea nedeterminabilă ;
Jitere în relief înalte de 13 mm ; colecţia A. Fuchs (Cenad) ; fig. 195.
[Leg(io) ] XIII G e m(ina)
F l a v i (us) M a r t i n u s
Fig. 195 Cărămidă cu ştampila legiunii
-
XIII Gemina, din Cenad (colecţie

particulară).
j) C ă r ă m i d ă fragmentară, ştampilă în tabula ansata cu dimen

iiunile 150 x 32 mm, litere in relief înalte de 20 mm. Colecţia Schiffmann
(Periam) ; fig. 196.
RevMuz, V 1968, p. 446 - 447, fig. 2 (L. Mărghitan).
l�Cîi!l Dij<CfE
L e g (io) XIII G e (mina)
U l p (ius) F r o n (to)
Fig. 196 - C ărămidă cu ştampila
legiunii XIII Gemina, din Cenad
(colecţie particulară) .
�1 \'ifU,lV� 1%tW!Y1L_}
Prezenţa materialului tegular ştampilat al legiunii XIII Gemina (relativ
numeros) este o dovadă că aici era un punct fortificat ocupat de unele
detaşamente militare care depindeau de comandamentul legiunii din Apulum ;
acest lucru a fost întrevăzut dar de Mommsen cu peste un veac în urmă
cînd au fost semnalate în bibliografie primele tegulae ştampilate ale marii
unităţi romane din Apulum (cf. nr. 274) . Faptul că tipologia cărămizilor
ştampilate prezintă exemple databile la începutul secolului II pînă la
începutul secolului III ne permite a presupune că punctul fortificat a
funcţionat de-a lungul acestei perioade.
Tot 1a Cenad au fost semnalate două piese epigrafice, incerte :
·
278. - F r a g m e n t de piatră calcaroasă, bloc aşezat ca treaptă

prag la una din intrările în grădina casei parohiale fom.-cat., avînd pe o
latură literele
- - - SARMI Z - - - -
DelmR, II, p. 18 („a kertbe vezetc5, mâsik ajtanal kiiszObiil a kert felol egy mcsz
kOves duczog szolgal, oldalan e felirattal : SARMIZ, Ortvay T., Magyarorszdg r.
vizrajza, II 40 I, 402") ; dacă atare informaţie este autentică, fragmentul poate să fie
dintr-o epigrafă în care era menţionat numele capitalei provinciale Ulpia Tralana
Sarmizegetusa.
I
279. - T o a r t ă de vas cu inscripţie latină, piesă descoperită în curtea

casei parohiale, existentă prin a. 1946 ( ?) la parohie, văzută acolo de
M. Moga ; de atunci ar fi dispărut ( ? ) .
XLIV. Srpski Krstur

(opştina Kikinda, R. S.F. Iugoslavia) I C
În punctul numit „ Siget" din teritoriul localităţii, a fost descoperit
la suprafaţa terenului un fragment de c ă r ă m i d ă romană cu literele,
text liber, fără chenar-cartuş. Muz. Kikinda ; fig. 197.
Informaţie şi fotografie din partea prof. M. Giric (Kikinda) .
[L ]e(gio) XII [I ]
c c
Lectura nu este dară, semnificaţia literelor din r. 2 rămîne echivocă.
Fig. 197 - Cărămidă cu ştampila legiunii XIII ( ?), din Srpski Krstur (Muz. Kikinda) .
Material tegular de provenienţă necunoscută
Muzeul Lugoj
- C ă r ă m i d ă fragmentară, 30 X 1 5 X 3 cm, ştampilă în cartuş
dreptunghiular simplu adîncit, dimensiuni 144 X 26 mm ; litere în relief
înalte de 2 cm ; fig. 1 98.
L e g (io) VII C (laudia)
Fig. 1 98 Cărămidă cu ştampila
-
LEG VII C (Muz. Lugoj) .
- C ă r ă m i d ă fragmentară, cu un desen incizat şi ştampila LEG

VII CL C, existentă în Muz. Lugoj , este probabil provenită din castrul
Pojejena (v. nr. 22) .
Muzeul Banatului Timişoara

280. -
C ă r ă m i z i ştampilate ale legiunii V II Claudia
a) fragment cu dimensiunile 410 X 345 X 69 mm, ştampilă în cartuş
dreptunghiular simplu adîncit, cu dimensiunile 86 X 20 mm ; colţurile
rotunjite ; litere în relief înalte de 13 mm ; fig. 199a.
LapidMBan, 49 b .
L e g (io) VII C (laudia) P (ia) F (idelis)
Fig. 799a
b) fragment cu dimensiunile 30 X 18 X 5 cm ; ştampilă în cartus

dreptunghiular simplu adîncit : 90 X 21 mm ; litere în relief înalte d�
12 mm ; fig. 199b.
J, c R (io) VII C (laudia) P (ia) F (idelis)
Fi�. 1 99b - Cărămizi cu ş�ampila LEG VII CPF
(!\!uz. Timişoara) .
Litera F este imprimată incomplet ca un simplu I.

c) fragment cu dimensiunile 180 X 180 X 35 mm, ştampilă în cartuş
dreptunghiular simplu adîncit 1 45 X 25 mm, litere frumoase în relief
înalte de 2 1 mm ; fig. 200.
TglB, p. 42, pl. III, nr. 48 ; LapidMBan, 49 c.
L e g (io) VII C l (audia)
d) fragment cu dimensiunile 30 X 24 x 5 cm, ştampilă în cartuş
dreptunghiular adîncit (la mijloc lăţimea este mai mare decît la capete) ,
177 X 33 mm, litere în relief înalte de 27 mm ; fig. 200b ; ştampila este
asemănătoare cu cea de pe nr. 22a.
L e g (io) VII C l (audia) C (onstans ?)
Fig.200 - Cărămizi cu ştampila LEG

VII CL şi LEG VII CL C (Muz. Timi
şoara).
Legio XIII Gemina :

- C ă r ă m i d ă fragmentară, 17 X 13 X 4 cm, ştampilă în cartuş
dreptunghiular simplu adîncit şi fragmentar, lăţimea 24 mm, litere în
relief înalte de 2 cm ; fig. 20l a ; litera N în GEN este inversată, ca la
cărămida din Cenad (p. 248, c) ; LapidM Ban, 50a.
[Leg (io) ] XIII G e n (ina)
- C ă r ă m i d ă fragmentară 45 X 30 X 5 cm, ştampilă în cartuş

dreptunghiular adîncit 140 x 52 mm, litere pe două rînduri în relief înalte
de 19-20 mm, foarte şterse ; fig. 20l b.
L e g (io) [X ] III G (emina)
C E [- - - - - - ? ].
Fig. 201 - Cărămizi cu ştampila

legiunii XIII Gemina (Muz.
11 l i l l C0f
Timişoara) .
)
252 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 111/l
Stampile din ateliere civile :

- C ă r ă m i d ă fragmentară 390 X 290 x 44 mm, ştampilă în cartuş
dreptunghiular dublu, în exterior 134 X 22 mm, în interior 120 X 16 mm,
litere în relief înalte de 12 mm ; fig. 202 ; cf. p. 254.
lnscrGrLat, 430.
[[O 00��0 OW&I\ <rrnJJ

I II V I :\1 I N A CE
Fi,;.202 Cărămidă cu ştampila
-
· III VIMINACE (Muz. Timişoara) .
Piesa este probabil din epoca tîrzie romană, provenind din oraşul
Viminacium (Kostolac), în Moesia Superior pe malul Dunării.
- C ă r ii m i d ă fragmentară 79 X 35 x 40 mm, ştampilă în cartuş
dreptunghiular simplu adîncit ; fragmentar, lăţimea 34 mm, litere în relief
înalte de 20 -38 mm ; fig. 203.
I ( ulius) V a l (ens ?)
Fig. 203 Cărămidă cu ştampila
-
I VAL (Muz. Timişoara) .
Poate să fie adusă din teritoriul coloniei Ulpia Traiana, unde s-au aflat
numeroase produse tegulare cu ştampila C I VAL, C I V, I VAL etc„ CIL,
III 8075, 1 (cf. Voislova, supra, p. 236) .
Muzeul Vdac
(Vîrşeţ, Narodni Muzej Vr5ac, R. S.F. Iugoslavia)
În colecţia arheologică (Arheolosko otdelenie) a muzeului se află material

tegular cu locul descoperirii neprecizat.
Legio IV Flavia
- C ă r ă m i d ă fragmentară, 1 4 X 12 X 3 cm, ştampilă în tabula
ansata 96 X 32 mm, litere înalte de 22 mm ; fig. 204.
L e g (io) I II I F l ( avia)
LEG 1111 FL (Muz. Vr§ac) .
Legio VI I Claudia
- C ă r ă m i d ă 56 X 29 X 5 cm, ştampilă în cartuş dreptunghiular
simplu adîncit, 1 39 X 26 mm, litere înalte 18 mm ; fig. 205a.
REPE{ffO RJ U L MATERIAL U L U I EPIGRAFIC 253
Fig. 205a
- C ă r ă m i d ă 42 X 31 X 7 cm, ştampilă în tabula ansata 1 63 X

38 mm, litere înalte de 2 cm ; fig. 205b.
Fig, 205b
- C ă r ă ?n i d ă fragmentară, 29 X 29 X 6 cm, cartuş dreptunghiular

simplu adîncit, 1 12 x 30 mm, în relief liţere înalte de 2 cm ; fig. 205c.
Fig, 205c
- C ă r ă m i d ă 42 X 28 X 4 cm, ştampilă în tabula ansata (de o

formă deosebită) 1 60 X 37 mm, litere înalte de 31 mm ; fig. 205d.
L e g (io) VII C l (audia)
Fig, 205d
Fig. 205 - Cărămizi \:U şt;impila LEG VII CL (Muz. Vrsac) .
254 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE lll/I
Cărămizile cu ştampila LEG VII CL existente în Muz. Vîrşeţ (din care

am prezentat numai patru variante) provin în mare parte din Banatska
Palanka sau din alte puncte de pe malul stîng al Dunării, sau eventual
de pe malul drept al fluviului.
Dintre materialele tegulare provenind .din ateliere particulare, se află
în Muz. Vîrşeţ două fragmente de cărămizi cu ştampila, fig. 206 :
III V I M I N A C E
Fig. 206 - Cărămizi cu ştampila
III VIMINACE (Muz. Vrsac) .
identice cu cea din Muz. Timişoara (supra, p. 252 şi 127).
Muzeul Arad
Legio X III Gemina :
- C ă r ă m i d ă de hypocaust, 195 X 205 X 50 mm, ştampilă în car
tuş dreptunghiular simplu 1 10 X 30 mm, litere în relief înalte de 18 m m ,
litera G este inversată (spre stînga) avînd forma unui simplu C ; fig. 207a..
L e g (i'O) X III G (cmina)
Fig. 207a
- C ă r ă m i d ă fragmentară 180 X 310 X. 55 mm, ştampilă în cartuş

dreptunghiular dublu, lăţimea chenarului exterior 4 cm, a chenarului
interior 3 cm, litere în relief înalte de 2 cm ; fig. 207b.
l [ LJ;Z IJ � \I C.
L e g (io) X III G [em ( ina) ]
"==
= === =====4j Fig. 207b
- Ţ i g l ă fragmentară, 35 X 30 cm, ştampilă în cartuş dreptun

ghiular simplu adîncit 100 X 35 mm, litere în relief înalte de I cm, pe
două rînduri ; fig. 207c.
L c g (io) XIII G c (mina)

A u r (elius) D e m e t r (ius)
[ � � U LI U ��
li:
Fig. 207c
�\fi� @ lli frq] 11 li �
- Ţ i g l ă fragmentară, 29 X 39 X 5 cm, ştampilă în cartuş dreptun
ghiular simplu adîncit fragmentar lăţimea 48 mm, litere în relief înalte
2 cm, pe două rînduri ; fig. 207d.
L e g (io) X III G [em ( ina) ]
DEL AMIVR - - -
Fig. 207d
Fig. 207 - Cărămizi cu ştampila legiunii
XIII Gemina (Muz. Arad) .
A + M ligatură ; lectura rîndului 2 este greu, chiar imposibil de identi

ficat, tipul acesta de ştampilă nefiind cunoscut pînă acum.
TE RITORI UL LA VEST DE TISA
XLV. PARTISCUM
(la Szeged-Seghedin, Ungaria) I C
Aşezare romană importantă situată în faţa confluenţei Mureşului cu

Tisa, pe o arteră de comunicaţie dintre Dacia şi Pannonia. Cercetări arheo
logice sistematice lipsesc ; de aceea caracterul ei nu se poate determina
deocamdată cu certitudine : militar, vamal (cum ar putea să indice concret
inscripţia votivă a unui „ll,1ercator vilicus din serviciul portorium) , sau
simplu civil. O schiţă a aşezării romane din Seghedin prezentată de Sebestyen
pare să indice o fortificaţie, lucru firesc, de aşteptat, chiar necesar în
asemenea punct extrem, expus, aşezat „extra provinciam" ( ?).
Pe teritoriul oraşului Szeged au fost scoase la iveală mai ales cu prilejul
marilor demolări ale fortificaţiilor feudale (pe la sfîrşitul veacului al XIX
lea, dar şi mai tîrziu) , substrucţii de ziduri romane, materiale de construcţie
(cărămizi), o inscripţie latină votivă fragmentară, sculpturi şi statui frag
mentare (zeiţa Diana ?), monede din timpul împăratului Marcus Aurelius
( 1 61 - 180), obiecte din bronz fragmentare. Toate indică precis prezenţa
unor construcţii impozante. În două puncte diferite din vatra oraşului
au fost identificate construcţii romane cu padiment de mozaic (într-un
punct : din piese în formă de pişcot ; în alt loc : din piese octogonale) . Una
din cărămizile scoase din zidul feudal al oraşului poartă inscripţie impri- .
mată : I M P.
Î n apropierea oraşului se află două puncte unde s-au făcut descoperiri

din epoca romană : a) la „Othalom" au fost distruse cu ocazia unor lucrări
edilitare cîteva morminte dintr-un cimitir roman ; b) la „ Doc" se află o
aşezare în care ies mereu la iveală ceramică împreună cu categoria fină
„terra sigillata", opaiţe de lut, monede, oglinzi ş.a. Acest din urmă punct
fortificat ar putea să fie ridicat în vremea lui Antoninus Pius ( 138- 161 ) .
Apartenenţa localităţii romane (militare sau civile) din teritoriul oraşu
lui Szeged la provincia Dacia nu este sigură : nu poate fi stabilită cu certi
tudine, dar mct contestată categoric ; cercetările viitoare şi noi descoperiri
arheologice sau epigrafice vor elucida această problemă.
DolgS::, Il 1926. p. 1 44 - 157 (Cs. K. Sebestyen) ; Budapest to rtenete , I, 1 940, p. 2 19
(A. Alfoldi) ; Magyarorszdg rigeszeti leletei, Budapest. 1 957, p. 276 (T. Szentleleky) ;
M6ra Ferenc Muzeum Evkonyve, 1964 - 1965, p. 65 - 8 1 (Funde der Romerzeit vom Gebiet
der Szegediner Festung, de Lakatos P.) ; A ntik Tanulmdnyok, II 1965, p. 9 1 - 92
(Lakatos P. ) ; T.I.R., L 34, p. 87 (cu bibliografie mai amplă) ; OrTrgSate, p. 57
(unde se afirmă „punctul cel mai vestic de pe Mureş care aparţinea Daciei se găsea
la Seghediu, identificat cu Partiscum (Ptolem. III 7, 2). După unii autori (Plinius,
NatHist, I V 1 2 ; Amm. Marcellinus, XVII 13, 4) această localitate ar fi dat numele
său Tisei ( Patsch ; Pârvan, Getica, p. 269). Cea mai importantă descoperire arheologică
- un fragment ele inscripţie cu numele Mercato [r] vil [licus] . din serviciul lui Julius Sa
turninus (etc.) ; rezultă că exista la Seghedin o statio pentru portorium, legată de schim
bul mărfurilor cu iazygii de peste Tisa şi că ea a dat naştere unei aşezări romane,
dovedită şi prin alte vestigii arheologice locale") ; Tibiscus, III 1 974, p. 1 19 - 1 23
(„Opinii vechi şi noi în legătură cu drumurile între Dacia, Pannonia şi Moesia Superior
prin Barbaricum", I. Perenczi ; p. 120 ..'... 1 2 1 „întregul material este de aşa natură,
incit despre descoperirea lui întîmplătoare nici nu se poate discuta. Tot materialul
aparţine deci, în mod categoric, unor construcţii romane locale, relativ impozante.
Nu rămîne aşadar altă soluţie decît să se accepte faptul că în apropierea gurii Mureşu
lui exista în vremea romană o mică localitate. După unii ( Sebestyen, A. Alfoldi,
S. B ălint, Z. Nagy etc.) ar fi fost un post de veghe sau un punct comercial, legat
cumva de transportul sării din Transilvania, asigurînd totodată putinţa unei legături
între Dacia şi Pannonia ; . . . măcar o mansio pentru cei care au călătorit între cele
două provincii ; . . . aici, probabil pe bază contractuală, exista un complex de clădiri
care totodată putea să fie o staţiune de oprire a curierilor imperiali ; inscripţia din
Szeged menţionează un praefectus vehiculationis . . . " ; p. 123 . . . postul întărit (cas
„
Daciei şi potolirea sarmato-iazygilor (în anii 1 17 - 1 18) s-a dezvoltat circulaţia relativ
tellum ? ) la Szeged, numit eventual Partiscum, a fost clădit cinel, după organizarea
Importantă prin teritoriul iazygilor . . . ) . "
281 . - A l t a r votiv (sau onorific ? ) de piatră, fragment de 28 X ;j8 X

47 cm, amputat de două ori la margini, pe toate laturile (spre a fi utilizat
în zidărie, la vreo construcţie, avînd urme de mortar lipit puternic pe supra�
faţa lui) ; a fost descoperit în zidul demolat al cetăţii medievale Szeged
(Seghedin) , împreună cu piese arhitectonice de factură romană şi cu material
tegular. Din textul inscripţiei s-au păstrat părţi din rînduri ale marginii
inferioare. Muz. Szeged ; fig. 208.
DolgS::, II 1926, p. 1 53, fig. 8 (foto, de Cs. Sebestyen K ăroly) cu transcrierea-facsimil
fără lecturii nici întregiri : HICVL . . . / . . . R VM / . . . IERCA 'ro . . . / VI ; Pannonia,
la Seghedin în epoca medievală-modernă din Transilvania, din Alba Iulia [ ?) ) ;

II 1936, p. 280 - 28 1 (G. Finăly, cu afirmaţia că fragmentul epigrafie ar fi fost adus
1940, p. 177 (
A. Alfoldi, în Gli studi Romani nel mondd, Roma, II 1 935, p. 1 28, citat în A rchErt,
Publicum Portorium Illyrici, extras, 1 940, p. 177, nr. 62), unde
A. Dob6 prezintă lectura „ . . . [ve] hicul [ari] . . . / . . . rum . . . / . . . Mercato [r . . . ] / . . .
=
vil(icus) s(tationis) " ; în SCIV, 11/2, 1951, p. 1 69, N. Gostar propune întregirea (accep
tată ; SclavDacR, p. 272, nr. 1 3 1 ) :
HEPERTORIUL MATERIA LULUI EPIGRAFIC 257
Fii;. 208 - Altar votiv (onorific ?), fragment. din

Szeged (Muz. Szeged) .
[ cond ( uctoris) p (ublici) p (ortorii)

e t p r ae f (e c t i)
v e ]h i c u l [o- ]
rum
M e r c a t o [r ]
v i l i [c (us) ]
[v (otum) s (olvit) l (ibens) m (erito) ?]
În r. penultim ar putea să fi fost vil (icus) s [tationis ? ] , după întregirea
lui Dobo (cu egale şanse de probabilitate) .
Inscripţia a fost comentată şi de C. Patsch, Beitriige, V/2, 1937, p. 1 3 1 ;
cf. SCIV, IV 1953, p. 793.
S-a remarcat de unul dintre comentatori că „titlul de praefectus vehi
cuZorum îl poartă atît Iulius Saturninus, cit şi Antonius Rufus, care erau
totodată şi conductores publici portarii Illyrici. Inscripţia este pusă de
Afercator vilicus, care se afla în serviciul portoriului, fiind cunoscut ca
vilicus al lui Iulius Saturninus (CIL, III 4720, în Loncium, Noricum „D M,
Amando T. Iul. Saturnini ser(vo) c (ontra)s(criptori) Maturus et Mercator
vilici b(ene)m(erenti) ", iar mai tîrziu ca libert al lui Marcus Antonius Fabi
anus (JOAI, VIII 1905, Bbl. 3, nr. 8 = P. Petrovic, Paleografija rimskih
natpisa u Gornjoj Meziji, Belgrad, 1975, p. 145 „M. Antoni . M.f. Fabia
(tribu) Fabiano proc(uratori) XL Galliarum et Portus item argentariar(um)
Pannonicar(um) , c(onductori) Portari Illyrici, patrona bono Mercator
lib(ertus) ", la Viminacium (în Moesia Superior) şi el conductor în aceeaşi
societas. Epigrafa din Seghedin a trebuit să conţină atunci numele unuia
din cei trei conductores (Iulius Saturninus, Antonius Rufus sau Antonius
Fabianus) în primele rînduri dispărute. - - - S-a putut stabili astfel,
pe timpul lui Antoninus Pius, existenţa unei staţiuni vamale la Seghedin
şi totodată o staţiune de poştă acolo unde se termina şoseaua Daciei ce
ducea de-a lungul Mureşului. Importanţa acestui punct vamal din Seghedin
consta în faptul că el forma o poartă de intrare şi ieşire a produselor barbare
sau pannonice - - - " (SCIV, II/2, 195 1 , p. 1 69 - 170) .
-=� Praefectus vehiculorum era o funcţie procuratoriană de mare impor
tanţă în domeniul comunicaţiilor din imperiu ; această praefectura corespun
dea (în termenii actuali) unui departament condus de un ministru sau comisar
al transporturilor ; atestată începînd din sec. I e.n„ din vremea împăratu
lui Flavius Vespasianus ori a lui Nero, după unii chiar din timpul lui o�ta-
I7 -· Inscripţiile Daciei romane - voi. III/I

z58 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/!
vianus Augustus. Sarcina principală a lui praefectus vehiculorum în epoca

principatului era comanda şi gestiunea uriaşului parc de vehicule (care,
căruţe) şi animale de tracţiune, organizarea transporturilor publice ; biblio
grafia principală asupra instituţiei sînt monografia lui H.-G. Pflaum, Essai
sur le cursus publicus sous le Haut-Empire romain, Paris, 1940 şi studiul
lui W. Eck, în Chiron, 5, 1975, p. 365 -392.
În ce priveşte punctul roman din Seghedin s-a adăugat apoi „în legă
tură cu relaţiile comerciale dintre provinciile dunărene şi teritoriul barbar
(locuit mai ales de sarmaţii iazygi) din zona Tisei inferioare, se pare că
exista o staţiune vamală la Seghedin. - - - Dobo punea la îndoială existenţa
unei staţiuni vamale aici, pe care însă mai în urmă J.S. Laet şi N. Gostar
o postulează, pare-se, pe bună dreptate. Rămîne să se lămurească semni
ficaţia materialelor de factură sigur romană la Seghedin, importanţa şi
apartenenţa localităţii de aici la Dacia( ?), ca şi epoca din care datează
materialele descoperite, care ar putea fi aduse, cum s-a preconizat, din altă
parte (din Transilvania, sau din Banat ?)" (SCIV, IV 1953, p. 793) . L.
Mărghitan, Consideraţii referitoare la sistemul vamal din cadrul Banatului:
în epoca romană, în Tibiscus, III 1974, p. 105 - 109.
282. - C ă r ă m i d ă cu ştampilă, păstrată aproape întreagă, cu

dimensiunile de 44 X 28 X 6 cm, cu litere imprimate în relief, de formă
corectă şi elegante, dintre numeroasele cărămizi romane scoase din zidul
(demolat) al cetăţii medievale a Seghedinului (supra, p. 255). Muz. Szc
ged ; fig. 209.
DolgSz, II, 1 926, p. 1 5 2 - 1 53, fig. 7, desen (Cs. Sebestyen Karoly, cu precizarea
„miutan a teglăkat tobb, mint m asfelezereves vakolatretegiikbol megtisztitottuk, ' az
egyik teglăn a kuzismert ujnyomăsos vonalak, egy măsik, 44 x 28 x 6 cm. meretiin
pedig szep tisztăn kiveheto mely belyegben az IMP. h aram betiije valt l ăth at6vă . . . ) .
' "
I M P (eratoris ? )

IMP, din Szeged (Muz. Szeged ;
după DolgSz, I I 1 926, p. 1 53,
fig. 7) .
Literele IMP sînt evident prescurtare a cuvîntului imperator, foarte

probabil la genetiv, semnificaţia lor fiind eventual că asemenea cărămizi
erau confecţionate în vreo officina imperială, cum a relevat şi autorul citat,
observînd că exemplare identice s-au găsit la Mursa (Eszek) şi la Sopianae
(Pecs) în Pannonia („ez esetleg anyit jelent, hogy a tegla a csaszar teglaveto
j ebOl keriilt. Ugyanilyen belyegii teglat Mursa-ban, a mai Eszek s6hivatal:inal
talaltak 1882-ben, ahonnan az a Nemzeti Muzeumban keriilt. A hires pecsi
6kereszteny cubiculurn is allit6lag ilyen belyegii teglakb61 van epitve - - " '
-
(DolgSz, II, p. 152) .
260
OPE RA Q VAE PRIO R VM LOCO AFFE R VN T VR

TABEL DE CONCORDANŢE
Dintre publicaţiile cu material epigrafie din teritoriul roman al Banatului

(apărute în sec. XIX - XX) , se dau echivalenţe numai pentru şapte
publicaţii (colecţii), indicînd nr. curent sau pagina din I.D.R. III / I :
AEM, I - XX (piesele omise din CIL, III)
AnnEp, între anii 1912- 1973
ArchKozl (inscripţii omise din CIL, III)
CIL, III ( 1873- 1902)
InschrDac (1865)
lnscrGrLat (1976)
LapidMBan ( 1974)
AEll 1.u.n .. I I I / I CIL, I I I I.D.H., I Il/ l
V I 1 882, p. 1 19,70 = 150 155 1 131

VI 1882, p . 1 22, 73 1 19 1 552 ( �0 8001) = 157
VJ, p. 122, f.nr. = 120 - 125 1 553 = 269
1554 ( = 7998) = 270
1555 = 1 09
AnnEp 1.n.u., III/ l 1556 ( = 8004 +
8005 = 12595) = 273
1912, 5 76 27
1557
1 93 1 ,
1 25 li 1 558 69
1 959, 107, 307 26 1559 ( 8009)
= 1 18
1960,343 35 1560 54
1 963, 1 65 10 1 561 55
1 967,393 1 42 56
1562
394 1 62 59
1 563
1972, 490 11 1 564 57
491 36 58
1 565
492 40 67
1 566
.(93 46
1 567 68
493a 1 03
1568 60
1973, 460 78 61
1 569
461 81
1 570 62
462 84 63
157 1
463 87
1 572 64
464 92 66
1573
465 96 65
1573a
1 574 79
ArehKiizl I.D.R., III/ 1 1 575 70
1 576 75
VI 1866, p. 173 80 1577 ( = 80 10) 77
VIII 187 1 , p. 150 111 1578 85
XXII 1899, p. 1 05 111 1 579 71
1580 91
CIL, I I I I.D.U., III/l 1 630k = p. 98
1 63 1 ( = 8070a) = p. 98
1 547 = 272 1 633, 1 9 ( =8074, 30) 73
1 548 ( +p. 1 4 17) 141 1 633, 24 1 00
1549 1 45 1 653 ( = 8 1 43) I
1550 132 1703a 53
TABEL DE CONCORDANŢE 26 1
CIL, l l l l.D.Il., I I I / I CIL, I I I J.D.R., III/ I

3247 ( = 8003) 1 73 12599 86
5476 p. 39 1 2608 f' ( 8064 , 1 ) - p. 248
6272 276 12632 23
6273 106 1 42 1 6 152
1 07 1 4496, 2 p. 49
6275 ( 8006)
6274
= 19 14496, 3 253
6276 38 14496, 4 108
6277 39
1.n.n., III/I
6285 ( = 8075, 4 4) 3
1 33 InsehrDn"
7996
1 39
7998 ( 1554)
7997 19 79
= 270 20 54
7999 154 21 55
8000 166 23 60
8001 157 24 58
8002 174 25 57
8003 1 73 26 66
8004 - 8005 27 67
( = 12595) 273 28 63
8006 ( = 6275) 19 29 61
8007 18 30 59
8008 16 31 62
8009 ( 1559)
= 1 18 32 64
8010 77 33 68
80 1 1 89 34 56
80 12 90 36 67
8013 ( 1 578) 85
8064, I d - c
= 37 73 a
� p. 248 38 71
8064, l i m • o p. 1 44 39 91
8065, I o 51 40 70
8065, 20 p. 248 41 1 04
8065, 2 1 ·� p. 242 42 85
8070 a p. 98 43 141
8070 b - c 1 06
8070 d
44 145
p. 49 45 65
8070 b 98
8071 c - d
p. 46 173
38
8071 f - g
p. 47 77
p. 49 48 131
8074, 5 b 5 49 1 57
8074, 1 0 52 50 DiplD xv (1 . D.R.,
8074, 1 5 a 1 00 I, p. 1 1 4 - 1 1 8)
8074, 15 b p. 55 51 132
8074, 20 7 53 1 09
8074, 25 d 253, 254 54 272
8074, 29 h p. 55 56 273
8074, 30 73 57 27
8075, I h p. 237 58 p. 39
8075, 42 50 59 69
8075, 43 25 814 269
8075, 44( 6285)
= 3 815 270
8075, 48 b p. 60 832 DiplD X (l.D.R.,
8143 ( = 1653) I, p. 99)
857
8277, 2 a- b 44 DiplD XVII (I.D.R„
12594 ( 1555)
I, p. 1 2 1 - 1 26)
= 109 863 DiplD XXV.(l.D.R.,
12595 ( 8004 + I, p. 153 - 154)
8005 = 1556) 273 864 o= DiplD XXIV (I.R.ll „
12596 ( = 8 0 1 3 I , p. 1 5 2 - 153)
= 1 578) 85 865 = DiplD I I ( I. D.R.,
12597 93 I, p. 72- 74)
1 2598 72 885 = I.D.R., I II/ I , 75
InsehrDae I.D.R„ III/ l LapldMBan I.D.R., III/ l
887 1 18 26 155
925 1 00 27 156
28 157
l nsf•rGrL11l I.D.Il., I II/ I 29 153
30 154
413 44 31 1 60
4 14 51 32 274
4 15 47 33 1 63
416 46 34 1 64
417 45 35 172
418 48 36 165
419 49 37 1 67
420 p. 98 38 1 68
421 101 39 92
422 p. 63 40 171
423 33 41 95
423 A p. 62 42 19
424 32 43 170
425 30 44 176
426 p. 59 45 1 78
427 22a 46 158
428 p. 245 -246 47 1 73
428 A 277 48 p. 242
429 22 49a p. 49
430 p. 252 49b 273 a
49 c p. 25 1
LapldMBun I.D.R., 111/ l 50a p. 25 1
1 68 50b p. 248
2 1 30 51 99
3 77 52 23
4 131 53 7
7 129 54 1 14
8 1 34
1 35 55a 251
9
JO 136 55b 252
li 132 56a 253
12 1 09 56b - el 254
13 1 38
1 39 57 256
14
15 11 58 258
16 140 59a 259
17 144 60 260
18 145
257
19 1 48 61
20 143 62 261
21 146 63 263
22 1 49 64 262
23 181
24 1 18 65 p. 230
25 84 66 264
263
Abre\'iationes et litteratura epigraphica
Abrevieri şi bibliografie
..\ckner, M.I. ,. . Inschr Dac

A<:MIT Anuarul Comisiunii monumentelor istorice. Secţia
pentru Transilvania. Cluj , (I) 1926- 1928 (1929) ,
(II) 1929 (1930) , (III) 1930- 1931 ( 1932) , IV
1932 - 1938 (1938)
APtaMN Acta Musei Napocensis (Anuarul Muzeului de
istorie al Transilvaniei) . Cluj , I 1964 (1965) , II
1965 (1966) , III 1966 (1967) , IV 1967, V 1968,
VI 1969, VII 1970, VIII 197 1 , IX 1972, X 1973,
XI 1974, XII 1975, XIII 1976
AEM Archatulogisch-epigraphische Mittheilungen aus
bsterreich-U ngarn. Wien, I 1877 XX 1896
A HA
-
Anuarul Institutului de istorie şi arheologie. Cluj ,

val. XIV 197 1 , XV 1972, XVI 1973, XVII 1974,
XVIII 1975, XIX 1976 (val. I - XIII 1958-
1970 cu titlul mai scurt „Anuarul Institutului de
istorie din Cluj ")
A HN Anuarul Institutului de istorie naţională. Cluj
(şi Sibiu) , I 192 1 XI 1947
A I SC
-
Anuarul Institutului de studii clasice. Cluj (şi

Sibiu) , (I) 1928- 1932 (1933) , II 1933- 1935
(1936) , III 1936- 1940 (194 1 , Sibiu), IV 194 1 -
1943 (1944, Sibiu) , V 1944- 1948 (1949, Cluj)
A KJ Archaeologische Karte J ugoslawiens. Beograd
AnB Analele Banatului. Timişoara
AnnEp Annee Epigraphique (în fasc. 4 din Revue Archeolo
gique ; din a. 1964 ca publicaţie separată, anuală) .
Paris
AntiqAfr Antiquites Africaines. Paris (V, 197 1 , p. 1 25 -
153 : „La vie religieuse a Lambese d'apres les
documents", M. Leglay)
Apulum Apulum. Buletinul Muzeului regional Alba Iulia,
I 1942, II 1946, III 1949, IV (Studii şi comunicări)
1961, V 1965, VI 1967, VII 1968, VIII 1970 ( 197 1 ) ,
IX 197 1 , X 1972, XI 1973, XII 1974, XIII
1975, XIV 1976
ArchAnz Archaeologischer Anzeiger (Jahrbuch des deut
schen archaeologischen Instituts) . Berlin, 1 889
sqq.
264 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/!
ArehErt Archaeologiai Ertesito. Budapest, I- XIV 1869 -

1880 ; seria nouă I 1881 sqq.
Arehlug Archaeologia Iugoslavica. Beograd, I 1954 sqc1 .
ArehKozl Archaeologiai Kozlemenyek. Budapest, I 1859 -
X XII 1899
ArhMold Arheologia Moldovei. Iaşi (Bucureşti) , I 196 1 ,
II - III 1964, I V 1966, V 1967, VI 1969, VII
1972, VIII 1975
ArhNalazSrb A rheoloska nalazista u Srbiji, de M. şi D. Garasa
nin. Beograd, 195 1
ArhOlt Arhivele Olteniei. Craiova, I 1922 - XXI 1 9-12
AVSJ, Archiv des Vereins fiir Siebenbiirgische Landes
kunde. Hermannstadt (Sibiu)
Banatiea Banatica. Muzeul de istorie al j udeţului Caraş
Severin. Reşiţa, I 197 1 , II 1973, III 1975, 1977
(Gornea)
BanR Banatul în timpul romanilor, de Al. Borza (Mono
grafii despre raporturile dintre italieni şi români,
colecţie îngrijită de Silvio Guarnieri, IV) . Editura
Fundaţiunii Oliviero Varzi, Timişoara, 1943, 1 17
pagini, în 8° mic (cf. supra, p. 27)
Beitriige Beitrăge zur Volkerkunde von Siidosteuropa, de
Carl Patsch, V 2 : Der Kampf um den Donauraum
unter Domitian und Trajan, în SBAkWien, 217, l
(1937)
BKL Banyaszati es kohâszati Lapok. Budapest
Borza, Al. v. BanR
BuIIAig Bulletin d' Archeologie Algerienne. Paris, E. De
Boccard, I 1962 - 1965 (1967) , II 1969 sqq.
BuLllonlst Buletinul monumentelor istorice. Bucureşti
Caryophilus Paschale Garofalo (Caryophili), Dissertatio Episto
laris, Wien, 1 737 (cf. supra, p. 20)
CeltSpr Alt-celtischer Sprachschatz, von Alfred Holder.
Leipzig, Teubner, I 1896 (A - H) , II 1904 (I - T) ,
III 1914 (U - Z, „Nachtrăge")
Chiron Chiron. Mitteilungen der Kommission fiir alte
Geschichte und Epigraphik des deutschen arhaeo
logischen Instituts. Miinchen, 1 197 1 - 6 1976
sqq.
CIL Corpus Inscriptionum Latinarum. Berlin, 1863
sqq. ; vol. III 1873 - 1902 (cf. supra, p. 23)
CIMRM Corpus Inscriptionurn et Monurnentorum Rcli
gionis Mithriacae, de M.J. Verrnaseren. Haga, vol .
II 1960
CongrEpigrV Acta of the fifth international Congress of Greek
and Latin Epigraphy, Cambridge, 1 967, Oxford,
197 1
CultEse Cultul lui Esculap şi al Higiei, cu specială pri
vire la Dacia Superioară, de dr. N. Igna. Cluj ,
1935
ABREVIERI ŞI LJIBLIOGRAFIE 265
Dacia Dacia. Recherches et decouvertes archeologiques

en Roumanie. Bucureşti, I 1924 XII 1948.
- -
Nouvelle serie : Revue d'archeologie et d'histoire

ancienne, I 1957 ( 1958) XX 1976 sqq.
-
Dacica Dacica. Studii şi articole privind istoria veche

a pămîntului românesc, de C. Daicoviciu (Biblio
theca Musei Napocensis, I) . Cluj , 1969 ( 1970)
Dacien ( 185 1 ) Dacien aus den Ueberresten des classischen Alter
thums, mit besonderer Riicksicht auf Sieben
J.F : _Neigebaur. Kronstadt (Braşov) , 185 1 , 31 1
biirgen. Topographisch zusammengestellt von Dr.
pagm1
DacPann lnf Dacia şi Pannonia Inferior în lumina diplomei
militare din anul 123, de I.I. Russu. Bucureşti,
Editura Academiei R.S.R., 1973, 123 pagini
DacProl' Dacia Provincia Augusti, de Kiraly Pal. Nagy
becskerek (Becicherecul Mare, azi Zrenjanin) , I
1893, II 1894
Daicoviciu, C. v. Dacica
DanubPMys Danubius Pannonico-Mysicus, observationibus geo
graphicis, astronomicis, physicis perlustratus ab
Aloysio Ferd. corn. Marsili. Hagae-Amstelodami,
I 1726, II 1726 (cf. supra p. 19-20)
DelmR Delmagyarorszag regisegleletei, de B. Felix Miile
ker. Timişoara, I 1897, II 1899, III 1906
dipl diplomă militară romană (CIL, XVI, 1936, 1955 ;
cf. DiplD)
DiplD diplomă militară a provinciei Dacia (I. D . R . ,
I, p. 64 - 164)
Disl Die Dislokation der romischen Auxiliarformationen
in den Provinzen Noricum, Pannonien, Moesien
und Dakien von Augustus bis Gallienus, von
Walter Wagner (Neue Deutsche Forschungen.
Abteilung Alte Geschichte, 5) . Berlin, 1938, 279
pagini
DolgSz Dolgozatok a M. Kir. Ferenc J 6zsef Tudomanyegye
tem Archaeologiai IntezetebOI . Szeged, I 1925 -
XIX 1943
Dusanic, s. v. InscrMoesSup
EphEpigr Ephemeris Epigraphica, corporis inscriptionum
Latinarum supplementum. Berlin, I 1872 -IX
1913
Epigraphica Epigraphica. Rivista Italiana di epigrafia, fondată
de Aristide Calderini. Milano, I 1939 -XXXVI
1975 sqq.
EpigrSt Epigraphische Studien. Bonn - Diisseldorf, 1
1967 - 9 1972
ErdM Erdelyi Muzeum. Kolozsvar (Cluj), I 1859 sqq.
Fri d \'al dszky Inscriptiones Romano-Transilvanicae honoribus
comitis Andreae ab Hadik oblatae ab Iosepho
Thoroczkay de Thoroczko, de Ioan Fridvaldszky.

Claudiopolis (Cluj ) , 1 767
Garasanin, M. v . ArhNalazSrb
GeogrRav Geograful (Anonymus) din Ravenna
Germania Germania (Romisch-Germanische Kommission) .
Frankfurt am Main
Griselini Franz Griselini, Vcrsuch einer politischen und
naturlichen Geschichte des Temeswarer Banats in
Briefen an Standespersonen und Gelehrte. Wien,
I 1780 (versiunea italiană sub titlul Lettere ode '
poriche. Milano, vol. I 1780)

Groag, E. v. InschrHofBibl
Hohenhausen Sylvius J. Hohenhausen, Die Alterthumer Daciens
in dem Heutigen Siebenburgen. Wien, 1773 (cf.
I.D.R., I, p. 45-46)
Holder, A. v. CeltSpr
I.D.R. Inscriptiones Daciae Romanae. Bucureşti, I 1975,
III/ I , 1977
Igna, N. v. CultEsc
I.G.U.R. Inscriptiones Graecae urbis Romae, curavit L.
Moretti, fasciculus primus ( 1 -263) . Roma, 1968,
239 pagini, in 8° ; fasc. secundus, pars prior (264-
728) , 1972, pars altera (729 - 1 1 4 1 ) , 1973, 512
pagini
Illirii Illirii. Istoria, limba şi onomastica, romanizarea,
de I. I. Russu. Bucuresti, , Editura Academiei
R.S.R., 1969
ILS Inscriptiones Latinae selectae, ed. Herm. Dessau.
Berlin, I 1892, II 1902, III 1916
InschrDae Die romischen Inschriften in Dacien, gesammelt
und bearbeitet von Michael J. Ackner und Friedrich
Muller. Wien, 1865 (cf. supra, p. 22)
InschrHofBibl Die romischen Inschriftsteine der Hofbibliothek,
de Edmund Groag, extras din Oster- und Pfingst
beilage 1913 der Wiener „Montagsrevue"
InscrGrLat Inscripţiile greceşti şi latine din secolele IV -
XIII descoperite în România (Inscriptiones intra
fines Dacoromaniae repertae Graecae et Latinae
anno CCLXXXIV recentiores) de Emil. Popescu
(în seria Inscripţiile antice din Dacia şi Scythia
Minor) . Bucureşti, 1976, 439 pagini
Inscr.\foesSup Inscriptions de la Mesie Superieure, vol. I, Singi
dunum et le nord-ouest de la Province, par
Miroslava Mirkovic et Slobodan Dusanic, sous
la direction de Fanula Papazoglu. Beograd, 1976
I.U.B. The roman Inscriptions of Britain, by R.G. Col
lingwood - R.P. Wright, I, Inscriptions on stone.
Oxford, 1965, 790 pagini, 23 14 piese epigrafice
IstrGeogr Istri adcolarum Geographia Vetus e monumentis
epigraphicis, marmoribus, numis, tabellis eruta
ABREVIERI ŞI UIBLJOGRAFIE 267
et commentariis illustrata a P. nfath. Petro Katan

csich. Budae, pars II, 1827
IstRom Istoria României. Bucureşti, Editura Academiei
R.P.R., I, 1960
JCC Jahrbuch der k.k. Central-Commission zur Erfor
schung und Erhaltung der Baudenkmale. Wien,
I 1856 sqq .
.JOAI J ahreshefte des osterreichischen archaelogischen
Institutes. Wien, I 1898 sqq. (între a. 1938 şi 1 944
avea titlul „Wiener Jahreshefte")
Katancsich, P . v. IstrGeogr
Kiraly, P . v. DacProv
Klio Klio. Beitrăge zur alten Geschichte. Leipzig, I
190 1 sqq. ; după al doilea război mondial : Berlin
Kozl Kozlemenyek az erdelyi nemzeti Muzeum erem
es regisegtarab61. Szerkeszti Roska Marton.
Kolozsvar (Cluj ) , I 1941 IV 1944
-
J,apid�lBan Lapidarul Muzeului Banatului. Monumente epi

grafice romane, întocmit de Marius Moga şi Ion
I. Russu. Muzeul Banatului Timişoara, 1974,
1 04 pagini, 66 piese epigrafice
LatercPraes Laterculi Praesidum, ed. Benedictus Thomae f.,
Goteborg, 1973 - 1975 ( 2 1 Dacia)
Latomus Latomus. Revue d'Etudes Latines. Bruxelles,
directeur ::viarcel Renard
LimbaTrD Limba traco-dacilor, de I.I. Russu. Bucureşti
1959 (Editura Academiei R.P.R.) ; ed. a II-a
1967 (Editura ştiinţifică) ; cf. versiunea germană
amplificată : SprThrD
LittLat Litterae Latinae (A . Betz) . Wien
MaglstDac Magazin istoric pentru Dacia (Aug. Treboniu
Laurianu ; cf. supra, p. 22)
Marsili, A.F. v. DanubPMys
MatArh Materiale şi cercetări arheologice. Bucureşti, I
1953, II 1956, III 1 957, IV 1957, V 1959, VI
1959, VII 1961, VIII 1962, IX 1970, X 1973
MCC Mittheilungen der k.k. Central-Commission zur
Erforschung und Erhaltung der Baudenkmale.
Wien, I 1856 sqq.
Milleker, B .F. v. DelmR
Mirkovic, M. v. InscrMoesSup
MKErt Muzeumi es konyvtari ertesitO. Budapest, I 1907 -
XII 1918
MNM Magyar Nemzeti Muzeum Budapest
Moga, M . v. LapidMBan
MonDacln f I monumenti funerari romani della Dacia Inferiore,
de Gr. Florescu. Bucureşti, 1942
MonEpSc Monumente epigrafice şi sculpturali; ale Muzeului
Naţional de Antichităţi, de Grigore G. Tocilescu.
Bucureşti, I 1902, II 1908
Moretti, L. V . I. G.U.R.
Muller, F. v. InschrDac
Neigebaur, J.F. v. Dacien ( 1851 )
OltR Oltenia romană, de D. Tudor. Bucureşti, 1 942
[ cf. adaose şi rectificări în cronica-recenzie din
AISC, IV, p. 292 - 30 1 = Dacica, p. 280 - 294,
C. Daicoviciu] ; ediţia a II-a (Editura ştiinţifică,
Bucureşti) , 1 958 ; ed. a III-a (Editura Academiei
R.S.R.), Bucureşti, 1968 [cf. ActaMN, VI 1969,
p. 545 - 548] .
OmD Omagiu lui Constantin Daicoviciu cu prilej ul
împlinirii a 60 de ani. Bucureşti, Editura Academiei
R.P.R., 1960
OrTrgSate Oraşe, tîrguri şi sate în Dacia romană, de D .
Tudor. Bucureşti, Editura ştiinţifică, 1 968 [d.
observaţiile critice şi mici rectificări în A ctaMN,
VI 1969, p. 537 - 544]
Ortvay, T. v. TemesvTi:irt
Patsch, C. v . Beitrăge
P.I.R. Prosopographia Imperii Romani saec. I, II, I I I

(E. Groag, A. Stein) . Berlin, Leipzig, I 1933,
II 1936, III 1 943, IV 1 952 - 1966 (L. Petersen) ,
V 1 970
Popescu, E. v. InscrGrLat
ProblMuz Probleme de muzeografie (Sfatul Popular al
Regiunii Cluj , Comitetul pentru cultură şi arti't) .
Cluj , 1960, 1964
RadVojdluz Rad Vojvodanskih Muzeja. Novi Sad, I 1939 sqq.
RE Realencyclopădie der classischen Altertumswis
senschaft (Pauly - \Vissowa - Kroll ş.a. ) . Stutt
gart, I 1893 sqq.
ReichsbD Die Reichsbeamten von Dazien, von Arthur
Stein. Budapest (Dissertationes Pannonicae, ser.
I, Nr. 12) , 1944
RevMuz Revista muzeelor. Bucureşti, I 1964 sqq.
RevŞtMed Revista ştiinţelor medicale. Bucureşti
RISBC Revista Institutului social Banat-Crişana. Tirni
şoara
Russu, I.I. v. DacPannlnf, I. D.R., Illirii, LapidMBan, Limba
TrD, SprThrD
Sargetia Sargetia. Buletinul Muzeului judeţului Hunedoara,
publicat de Octavian Floca. Deva, I 1937, II
194 1 , III ( = Contribuţii reg. Hunedoara) 1 956,
IV 1 966, V 1 968, VI 1 969, VII 1970, VIII H l7 1 .
IX 1 972, X 1 973, XI - XII 1975
SBAkWien Sitzungsberichte der Akademie der \Vissenschaften
Wien
SCIV Studii şi cercetări de istorie veche. Bucureşti
(Institutul de arheologie) , I 1 950 - XXIV 197�� ;
din anul 1974 cu titlul amplificat :
AHHEVIERI ŞI BIBLIOGU.1FIE 269
SUVA Studii !ji cercetări de istorie veche şi arheologie,

voi . 25, 1974, 26, 1 975, 27, 1976, 28, 1 977
Sela vDacR Istoria sclavajului în Dacia romană, de D. Tudor
(Biblioteca istorică, II) . Bucureşti, Editura Aca
demiei R.P.R., 1957, 3 1 0 pagini
SEG Supplementum Epigraphicum Graecum, ed.
].]. Hondius. Lugdunum Batavorum (Leiden) ,
I 1923 sqq.
Sei vert loannes Seivert, Inscriptiones monumentorum
Romanorum in Dacia Mediterranea. Wien, 1773
Spomenik Akad. Spomenik Akademia Belgrad
SprThrD Die Sprache der Thrako-Daker, de I.I. Russu.
Nach der zweiten Auflage, aus dem Rumănischen
iibersetzt von Prof. Dr. Hildegard Beer. Bucureşti,
Editura ştiinţifică, 1969, 296 pagini (cf. versiunea
românească : LimbaTrD)
St CI Studii clasice. Bucureşti, I 1959 - XVIII 1976
Stein, A. v. ReichsbD
St Un Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Cluj . Historia
Szazadok Szazadok. A magyar tortenelmi tarsulat evkonyve.
Budapest
TabPeut Tabula Peutingeriana
TemesvTort Temesmegye es Temesvar tortenete [Istoria j ude
ţului Timiş şi a oraşului Timişoara] , de Ortvay
[fost Ortmayer] Tivadar. Budapest, I 1896, II
1914
TextMonMithr Textes et monuments figures relatifs aux mysteres
de Mithra, de Franz Cumont. Bruxelles, I 1900,
II 1896
TglB A Daciai erodrendszer helyorsegei es a katonai
teglabelyegek (Die Besatzungen des Verteidigungs
systems von Dazien und ihre Ziegelstempel), de
Szilagyi Janos. Budapest (Dissertationes Pan
nonicae, III 2 1 ) , 1946, 91 pagini, 20 planşe
ThLL Thesaurus linguae Latinae. Lipsea, Teubner, 1900
sqq. ; onom. = onomasticon
Thomae, B . v. LatercPraes
Tibiscus Tibiscus (Buletinul Muzeului Banatului) . Timişoara
I 1 970 ( 1 97 1 ) , II 1972, III 1974, IV 1975
T. I.R. L 34 Tabula Imperii Romani. L 34 : Aquincum -
Sarmizegetusa - Sirmium. Auf dem Grunde der
Weltkarte 1 : 1 OOO OOO. Budapest, 1968, 123
pagini.
TRErt Tortenelmi es regeszeti ertesito (Regeszeti es
torteneti ertesito) . Timişoara, seria I 1875- 1884 ;
seria II 1885 - XXXIII 1917
Tudor, D. v. OltR, OrTrgSate, SclavDacR
Wagner, \V. v. Disl
Semne tliaeritiee în transcrierea textelor epigrafiee
între paranteze rotunde ( ) : litere (cuvinte, pasaje) întregite

(„dezlegate" în cuvinte sau nume abreviate) ;
- între paranteze ascuţite < > : litere inutile (scrise din eroare de
lapicizii antici) ;
- între paranteze unghiulare [ ] : litere corodate (lipsă, în fractură.
dispărute din forma genuină a textului epigrafie antic) ;
- între două paranteze unghiulare [[ ]] cuvinte sau nume proprii
martelate - rase din antichitate (damnatio memoriae) .
O cifră romană (I - VI) urmată de o literă verzală (C - D - E - F)
la fiecare localitate din repertoriul topografic (nr. I - XLV) indică locul
pe harta Daciei de sud-vest şi a provinciei Dacia (supra, p. 10) .
Localităţile subliniate din această hartă (Pancevo) au material epig
rafie.
INDICES
(numeri „Arabici" 7-259 ad paginas remittunt)
I. RES, VOCABULA, NOMINA PROPRIA AEVI ANTIQVI

MATERII, CUVINTE, NUME PROPRII ANTICE
a(nnus) aug(ustus,-a) augustal(is) celt(ic-) col(onfa) co(n)s(ul) dec(urio)
·
eq(ues) R(omanus) f(ilius,-a) fl(amen) get(icus) graec(us) iHyr(ic-)

leg(ion-) lega:t(us) mil(es) munic(ipiUJin) n(umerus) opt(io) pmef(ectus)
phryg(ius) praes(es) proc(urator) signif(er) thr(ac-) trib(unus) vet(eranus)
v(ide)
A - - - (cognomen), v. T B A A elius Philipp - ( ?) 1 1 1

A bascantus (graec.), v. Aelius - A elius Priscus 188
ab instrumentis tabulari 144 A elius Sebl- (ex N. Mauror.) 1 8 1 - 1 82
abnepos (imperator) 1 48 P. A elius Servius( ?) vet. ex opt. 1 57 - 1 58,
L. Abonia A rtemidora (inscr. graec.) 1 66 175
A cilianus, v. Aurelius - P. A elius Theimes vet. ex cent. 160
A cmonia (Agnavia ? Banat) 234 P. A elius Ulpius nt. ex dec. 184 -- 185
actarius cohortis II Commag. 1 58 A elius V - - - 1 68
actor (Eutyches) 88, (Hermadio) 1 70- 1 7 1 P. A elius Valens 139 - 140
adiutor tabulari 1 43 - 1 44 Aelius Valens( ?) 1 8 1 - 1 82
Ad Mediam (Băile Herculane ?) 20, 76 A elius( ?) Victorinus dec. col. Apui. 1 64
A donai (hebr.) 70 A elius Zabdibol ex N. Palm. 1 54 - 1 55
A d Pannonios (Teregova ?) 1 37 A elia A rtimidora 190
A dventinus praef. leg. VII Claud. 38 Aelia Epictesis 53- 54
A egyptus 207 Aelia Firma 7 1
A elianus, v. P. Aelius - P. A elia Ingenua 1 87
A el. 1 56 ; P.A elius - - - 1 39, 185 A elia( ?) Lepida 1 1 4
P. A el. - - - vet. ex opt. 1 67 - 168 L( ?, Fl. ?) Aelia Nice 1 87
P. Aelius (filius) 1 39 - 1 40 A elia Primitiva 1 08 - 1 09
A elitts( ?) A bascantus 1 1 4 A elia Sa - - - 1 8 1 - 1 82
P. A elius A elianus 53-54 A( ?) E P (Caransebeş, Tibiscum) 1 45, 227
P. A elius Antipata· 88-89 Aequensis, colonia (Dalmatiae) 1 60
1 38 - 1 6 1 ) 66, 1 0 1 - 1 02, 1 1 4 - 1 18, 137,
T. AELIVS ANTONINVS PIVS aug. (a. aer (animam tenet aer) 205 - 206
A esculapius (Asclepios deus) 20, 77 - 79
1 48, 180, 189, 198, 256, 257 A eternus, Deus - 1 5 2 - 153
P. A elius A riortus III! vir munic. 1 39 - 1 40 Africa de nord (cultul lui Malagbel) 1 68
P. Aelius A udarus 1 39 - 1 40 agitare (agitet) 7 1
A elius Bora/as Zabdiboli mii. ex N. Palm. Aglibol (deus Palmyr.) . 1 60
176- 1 77 agna (agnam dono dedit) 56
P. A elius Claudianus mii. N. Palm. 178 Agnavia (Acmonia, Agm-, Zăvoi ?) 234
A elius Cornelius vet. (coh. III Delm.) A hriman Daeva (deus Iran.) 46
1 08 - 1 09 A hura-Mazda (deus Iran.) 46
A elius Diogenes 238 - 239 A I M (Tibiscum) 227
T. Aelius Dizo Trimontio 53 A izizis (Dacia, Banat ?) 134
P. Aelius Gemellinus trib. 1 4 6 - 147 ala (divizion-regiment de călăraşi)
Aelius Guras Iiddei opt. N. Palm. 1 79 - A la I Batavorum miliaria (Dacia Su
A elius Habibis pontifex 179 per.) 199
1 38) 8, 17, 36, 88, 1 0 1 - 1 02, 1 1 4, 1 20,

P. AELIVS HADRIANVS aug. (a. 1 1 7 - - A. I Hispanorum Campagonum (Dac.
Sup.) 4 1 - 42, 245
1 25, 1 26, 1 33, 140, 1 48, 1 50 (Aelius A. I (Numeri} Illyricorum 200
Traianus Hadrianus), 1 55, 158, 1 68, 180,
1 8 1 , 185, 1 86, 189
A. I Miscellanea (? Dacia) 227
Aelius Male mii. N. Palm. 1 80 - 1 8 1 A. II Pannoniorum (Dacia) 35, 193
P. Aelius Mar(i} us conductor( ?) 1 7 0 - 1 7 1 A. I Tungrorum Frontoniana (Dacia)
Aelius Nisa sacerdos (palmyr.) 1 60, 198 1 03, 1 25, 1 26
A lburnus l\foior (Ro�ia Montana) 105, Arutela (Bivolari, Vîlcea) 34

1 44, 200 ascia (teslă) 1 86, 201 - 202
A lcxander 68 A sciburgium ( Germania Infer„ Asberg) 126
ALEXANDER, ,._ :.I. AVRELIVS SE- A sclepios (Aesculapius, deus) 78
VERVS - A sia (provincia) 41 ; A siani 43
A lexandria (Aegypt. ?) 206- 207 A thena/an (Palmyr.), \". Perhev -
Alexandriana, v. cohors III Delmatar. atque 205 - 206
alius (aliam ?) 57 - 58 A llis (phryg.) 183 - 1 84
A.Iuta (Dacia, Olt) 1 6 A udarus (illyr.) 1 39 - 1 40 ; v. I'. Aelius -
A mandus servus contrascriptor 257 A ugmonia, v. Acmonia
A millus, v. Q. Vibius - augusta (IVLIA DOMKA) 83 ; CORNELIA
A mman Nes/ta (palmyr.), Singidunum 1 98 SALONINA 1 5 1
A mpeiatus (Ampliatus) , v. Valerius - A ugusta, v . Venus - ; Colonia Ulpia
A mpelum (Ampeium ?, Dacia, Zlatna) 144, Traiana - ;
1 58 AVGVSTA M C 231
A mpliatus dispensator aug. 54 augustalis col. Dac. 87 - 88, 1 1 3 ; (Zermi-
A mun (Ammon, deus aegypt.) 1 55 ceg.) 1 1 3, 202
anima (animam tenet aer) 205 - 206 augustus noster 1 5 1 , 1 57, 236
A nina, A ninas (palmyr.), v. Gaddes augusti 82, 1 02 - 1 03, 1 67 - 1 68, 236
A ninos (Palmyr.) 1 96 augusti . libertus l 44
Anneius Saturninus leg. XIII G. 127, 248 AVGVSTVS, v. OCTAVIANVS -
annualis, v. quattuorvir - A ugustus, v. Apollo - , Hercules - , Mars -
anntis, v. novus - ; emeritis annis 1 84 ; A ulusanus (thr.) 192 - 193, v. Brisanus
pertulit annos 206 - 207 ; anni; (annos) A uluzenus (thr.), v. Aulusanus
vixit in titulis funer. A ur - l l 2 - l l3, 1 24, 2 19, 230
A ntestius Gaius 1 06 - 1 07 A VRELIANVS, v . L. DO:\UTIYS
A ntestius Valentinus mii. cohort. 1 2 1 - 1 22 A urelius( ?) 73, l l 3
A ntipater, v. P. Aelius - A urelius A cilianus 46
A ntoniniana, leg. XIII Gem. ; 1 08 M. AVRELIVS ANTONINVS aug.
ANTONINVS, v. M. AVRELIVS ( 1 6 1 - 180) 148 - 1 49, 1 58, 193, 225, 255
T. AELIVS M. AVRELIVS ANTONINVS aug. (Cara
ANTONINVS, CAES - ( ?) 1 34 calla, 2 l l - 2 1 7) 82, 83, 85, 1 08, 1 58,
- - - A ntoninus( ?) 1 62 1 60, 1 67, 1 68, 1 74, 236 ; v. ELAGABAL
l\I. A ntonius Fabianus conductor portorii (VS)
Illyr. 25 7 A urelius Barbarcas 1 90
A ntonius Marcus mii. ex Palmyr. 1 88 A urelius( ?) Barsemia 189 - 190
A ntonius Primigenianus( ?) mii. coh. 87 A urelius Bassinus dec. col. 1 60
A ntonius Rufus praef. vehiculorum 257 A urelius Batavus (miles) 199
Aper, v. L. Versinius - A urelius Brisanus (miles) 192
Ap (h} rodisia, v. Valeria - A urelius Demetrius leg. XIII Gem. 255
Apollo (augustus ?) 143- 144 ; Deus Fortis A urelius Dizo 43
Apollo Parthicus 144 A urelius Enthimus leg. XIII Gem. 244,
L. Apuleius Marcus dec. col. 1 66 248
Apulum (Dacia, Alba Iulia) , 1 6, 1 9, 42, A urelius Faustus (dec. mun. ?) 240
43, 63, 89, 93, 98, 1 1 4, 1 4 1 ; colonia Apui. T. A urelius Geminianus vet. leg. XIII 85
1 64, 189, 1 98, 199, 229, 232, 233, 243, 249 A urelius Godes leg. XIII Gem. 244, 248
aqua (virtute Aquarum) 78 ; Dii et Numina A urelius Laecanius Paulinus vet. cust. arm.
Aquarum 80 - 8 1 cohort. 159 - 1 60
A quileia (Italia) 43 A urelius Peditianus l 1 0
A R F (Tibiscum) 227 A urelius Peditus 1 10
A rabia (provincia) 89 A urelius Proculinus signif. (cohort.) l l l - 1 12
arbiter 184 A urelius Redux praef. N. Maur. Hisp.
A rcidava (Argidava, Vărădia ? Vîrşeţ ?) 1 58
27, 1 25, 1 32 A urelius Secundinus 1 5 2 - 153
argentariae Pannonicae (procurat.) 257 A urelius Secundus eq. R. 1 5 2 - 1 53
A riortus (graec.), v. P. Aelius - 1 40
A rmeniacus (M. AVR. ANTONINVS) 148
M. AVRELIVS SEVERVS ALEXANDER
aug. (222 - 235) 1 02 - 1 03
armorum custos (numeri) 1 5 4 - 1 55 ; cf. A urelius Surus coh. III Delmat. 1 1 1 - 1 1 2
custos a.
Artemidora, v . L. Abonia - ; cf. Artimidora M. A urelius Timo( ?) vet. leg. XIII 244
A rtemis (Diana, Ilendis) 172 A urelius Vale (n}s 97
Artimidora (graec.). v. Aelia - ; cf. Artem M. AVRELIVS VALERIVS DIOCLETI
artus (fessos artus) 184 ANVS aug. 63, 1 27
INDICES 213
L. AVRELIVS VERVS aug. ( 1 6 1 - 169) Campagones (Hispan.). v. ala I Hispanor. -

1 58 canabae (castelli Praetorium) 1 00, (Tibisci)
;W . A urelius Veteranus praef. leg. XIII 77 1 45
A urclia Donata 1 10 Caninius, v. Kaninius
A VIVI (=Iul. Val.) 235, 236 ca;ut (supra c.) 7 1
Caracalla, v . M. AVRELIVS ANTONINVS
ll - -- (nomen), v. T.B.A. 78 - 79 ; Carnuntum (Pannonia Super.) 1 26
122 - 123 carus (carissimae) 1 15
Baal Chamman (palmyr.) 1 55 Carus, v. Iulius -
D. Baebatius (C) hrysantus augusta!. col. Cas(s)ianus, v. Vaternius
1 13 Castena Nice 1 66
Baebatia Gamice 1 1 3 castra (mater castrorum) 83, 1 02 - 103
Bana (fem. semit-palmyr.) 191 Cateius 1 16
Barbarcas (semit-palmyr.), v. Aurelius Catta, Cattanus 1 16
BARBARVS, v. M. CEIONIVS Cautes (Mithras, iran.) 44
Bargad, Bargaddas (palmyr.) 1 96 Cautopates (iran.) 42
Baria ( ?Varia) 5 6 - 58 cavalerul trac (eques thr.) 43
Baric- (semit) Male f. Palmyr. 181 cavalerii danubieni (Tibiscum) 1 46
Barsemia (semit) , v. Aurelius - M. CEIONIVS CIVICA BARBARVS cos.
Barsimsus (semit, Bar Sim- ?) Callistcnis (a. 157) 6 1 , 84
f. (coh. I Vinde!.) 1 33, 190, 224 Celer, v. Pompeius -
Bassinus, v. Aurelius - Centum Putea (Surducu Mare ?) 1 33
Bassus, v. L. Iulius - ; Septimius centuria (cohortis miliariae) 132
Batava, v. Procula - centurio (cohort.) 1 47, 1 60 ; leg. 3 1 ; 45( ?)
Batauus, v. Aurelius - Cerdo, v. Valerius
Hebcllahamon (Bel Belhammon, palmyr.) Ceres (Demeter) 1 3 1
155 Ces(aris ? servus ?) 233
Bel (us) deus Palmyr. 1 5 4 - 1 55 Ceserius (utere felix C.) 75
Belenus (deus celt.) 66 ceterior, v. citerior
Bellinus (celt.) servus contrascriptor 65 - 66 (C) hrysantus, v. D. Baebatius
bellum Dacicum 36 Cilicia (Asia Minor) 1 66
Bendis (thr.-get., Diana-Artemis) 172 citerior, pars - 61 (ceterior)
bencmerent- in titulis funer. ; patris bene- clarissimus vir (SEVERIANVS, cos.) 80 - 8 1 ,
merentis 97 82
Brrzobis, Bersovia, Berz- (Dacia, jud. Caraş- Claudianus, v. P. Aelius -
Severin) 14, 17, 28, 1 34 - 136, 230 CLAVDIVS( ?) GALLVS legat. Dac. 82 - 83,
Bessa ( ? thr.) 56 - 58 236
Ressio (thr.), leg. VII Claud. 39 P. Claudius Iulius( ?) 85
Bithus (thr.). v. Sabinius - Ti. Claudius Maximus du)ilicarius 36
Bitus (thr.), v. Septimius - TI. CLA VDIVS NERO GERMANICVS
Boni, v. Dii Magni et Boni - aug. (41 - 54) 257
Bonna (Germania Infer.) 1 26 Claudius( ?) vet. N. Palmyr. Tibisc.
bonus, v. patronus 193 - 194
Bonus (miles) 147 T. Claudia Perikleia 1 66
„ Boraeas", v. Borafas Claudia, v. legio VII -
Hora/as (palmyr.), v. Aelius - Clemens (centurio cohort. I Vinde!.) 132
Borofa (pa1myr. , Bora/as) 1 76 M. COCCEIVS NERVA aug. (96- 98)
Hrisanus (thr.) A ulusani mii. cohort. 192 ; 1 0 1 - 1 02, 1 24, 1 48, 175 ( ?)
v. Aurelius - cohors (regiment-batalion de pedestraşi)
Hrisenus (thr.) 193 207 - 208( ?), 2 1 6( ?)
Brizcnus (thr.), v. Brisanus Cohors I Batavorum miliaria (Dacia
H11balus praepositus leg. VII Claud. 60 Super.) 1 99
C. IX Batavorum ( ?Dacia lnf.?) 199
l'adere (cecidit) 1 1 0 C. I Brittonum mil. (Dacia) 75
C. Caecilius Felix augusta!. col. 202 - 203 C. III Campestris (Dacia) 1 49
Caelcstis A ugusta 99 C. II Flavia Commagenorum (Dacia
Caesarea (Palestina) , v. Barsims- Sup.) 1 58, 245
L. CAESENNIVS SOSPES cos. (a. 1 1 4), C. I Cretum Sagittariorum (Dacia)
legat. leg. XIII Gem. 1 25 1 5 , 36
calidae, Fontes - 90 - 9 1 C. IV Cypria civium Romanorum
Callistenes, v . Barsims- (Dacia) 15
CALPVRNIV8 IVLIANVS legat. Dac. C. III Delmatarum (Dacia Sup.)
90 - 92 53, 55, 76, 100, 102 (Alexandriana
18 -· Inscripţiile Daciei romane - voi. III/I

miliaria equ.itata c.R.,p.f.), 104- 1 05 Cumidava (Dacia, Rîşnov) castru auxil. 103,
(Valeriana Galliena miliaria equitata 1 16
c.R., p.f.) ; 1 07 - 1 09, 1 1 1 - 1 1 2, 1 19, Cumidavensis (coh. I Vindelic.) 1 03
1 2 1 , 137 cunscio (cunscius ?) 56-57
C. V Gallorum (Dacia) 39 - 42, 5 1 Cuppae ( ? Moes. Sup.), v. leg. VII Claud.
C . I Hispanorum mii. (Dacia Porol.) 50
1 95 cura, v. sub cura ; curam dedit 184
C. II Hispanorum (Dacia). 36, 124- curare (faciendum curaverunt) 95 - 96
1 26 custos armorum, vet. ex - (cohort.) 159
C. VIII Raetorum (Dacia Sup.) 1 4 , Cypria, v. coh. IV -
1 20, 137 Cyril/a, v. Iunia -
C. I Sagittariorum (Dacia Sup.) 145,
148 - 149, 1 93 ( ?), 225, 227 Daci ( Getae) 1 7 ; Dacia passim
C. I Ubiorum (Dacia Sup.) 86- 87 Dacia Inferior (Malvensis) 8, 15, 34, 82
- C. I Vindelicorum miliaria c.R. (Dacia Dacia Malvensis (Inferior) 1 3 1
Sup.) 27, 103( ?), 132 - 1 33, 1 45, Dacia PoYolissensis 1 26, 137
208( ?), 212( ?), 225 - 226
1 48, 1 59, 185, 190, ' 192 - 193( ?) D R Dierna 62 ; D R Diana 73
Dacia Ripensis ( ?) 69, 73
cotlegium fabrorum 233 ; c. utriclariorum Dacia Superior 8, 14, 15, 8 1 , 87, 90 - 9 1 ,
238 133, 1 49, 224, 244
colliberta ( ?) 1 1 3 Daciae tYes (praeses - ) 89
colonia, v. patronus - , decurio - , augusta- Daciayum vexillatio( ?) 99 ; Daciamm Genius
lis - 99
colonia A equensis (Dalmatia) 1 60 Dacica, v. colonia Ulpia Traiana -
colonia Apulum (Dacia) 1 64 Dacicus (VLPIVS TRAIANVS) 124 ; l>aci
colonia Dacica (Ulpia Traiana) 87 - 88 cum, bellum 36
colonia 159 ; colonia Ulpia Traiana Augusta Dalmatia (provincia) 1 15, 1 26, 1 40, 200
Dacica Sarmizegetusa 150 ; colonia Zermi damnatio memoriae 103, 158, 1 60, 1 68,
zegetusa 203 1 74
coloniae (Sarmizegetusa et Napucensium) daYe, v. dono - ; curam dedit 184
1 52 - 1 53 DARP ( ?) 60
Commageni (Syria), v. coh. II Flavia - DARDIANA (Dac(ia) R(ipensis) Diana) 73
condere (qua conderet artus) 184 Dassius (illyr.), v. Tema.ius - ; Ulpius -- ;
conductor publici portarii 65, 84, 257 200
congerere (re congesta fama laborum) 206 - D C M ( ? Denta, jud. Timiş) 130 - 1 3 1
207 Dea Dia 5 6 ; dea I 05
1 17, 139 - 1 4_2, 1 5 1 , 194 - 196, 202, 206-
coniunx 47, 48, 69, 1 08 - 109, 1 1 1 - 1 1 5, Dea Nemesis 238
Deana, v. Diana
207, 215, 2�. 240 dekalitron dikaion (graec.) 55
cons. ( = cos.) 1 04 - 1 05 Decebalus, rex Dacorum 8, 36, 125
Conservator (Hercules) 82, (Iupiter) 162, decurio coloniae 1 15, 130 - 1 3 1 , 152 - 153,
(Mars) 236 1 59, 1 66
CONSTANS aug. (D.N. CONSTANT!) decurio municipii Drobetae 95 - 96
1 28 - 129 decurio quaestoricius col. Apul. 1 64
Constans( ?). v. legio VII Claudia - decuYio (milit.) 147 ; vet. ex dec. 184, 200
consul 1 0 1 , 1 48 (alae)
consularis, v. legatus aug. propraet. - dedicare (dedicante Iasdio Domitiano) 102 ·-
consulatus (ad consulatum Severiani) 80 - 8 1 1 03

contrascriptor, servus - (portorii) 65, 257 Delmatae (Dalmat-), v. coh. III -
contubernales( ?). v. contubernium Demetrius (graec.), v. Aurelius -
contubernium 1 62 - 1 63 · Demon 7 1
cor( ?) 57 - 58 Deus Aeternus 152- 1 53
Cornelius (cognomen) , v. Aelius - Deus, v. Bel- ; 7 1 ; dei in donu 62
CORNELIA SALONINA aug. 1 5 1 Deus Fortis Apollo Parthicus 1 44
Cornelia (tribus) 4 1 Deus IeYhibol (semit) 1 60
coypus (terra tenet corpus) 205 - 206 Deus Sol Ierhabol 159 ; - - Hierobol 1 59
co(n)s. 1 0 1 - 102 Deus Invictus 44 - 45
Cos---, v. Pr--- Deus Numen Liber Pater 165
Cresce(n)s, v. Valerius - devota numini maiestatique eorum 1 04 - 105
Crescentilla, v. Valeria - devotus (ordo) numini maiestatique eius 1 5 1
cubiculum (cum cubiculis) 1 66 Diana (Dacia Rip. D . ) 7 3
cum suis 82, 92 - 93, 236, cam ( = cum ?)
.
Diana A ugusta 39 - 40 ; Deana 1 05, Diant1
1 13 172
INDICES 215
dikaion (dekalitron) 55 „eques Thracius" (Pojejena) 43

Dierna (Dacia, Orşova) 9, 1 5, 17, 18, 63 - 76 ; Equites Sagittarii 58, 60
Tsierna( ?) 64, 84 ; cf. D( acia) R(i)p(en equo publico 1 52 - 1 53
sis) Dierna 62, 63 Erapoles (Hierapolis, Cyrrhest.) 195 - 196
dies (diebus) 1 10 eres, v. heres
DIETRA (Trans Dierna) 72 Eufemius praef. leg. VII CI. 39
Digna, v. Ulpia - Eufemus vikarius Peregrini 54
Dii Inferi Manes 97 ; Dii Manes (D M) Eutyches (graec.) auggg. nnn. dispensat. 54
in titulis funer. Eutyches actor 88 ; adiutor tabulari( ?) 144
Dii Magni el Eoni (Aesculap. et Hygia) 77 ex (miles ex Palmyr.) 188
Dii Manes (D M), v. Dii Inferi Manes ex voto 81 et passim in tit. votivis
Dii et Numina A quarum 80 - 8 1 expedite (cohort. Vindelic.) 224
Dii Patrii (semit) 1 56, 1 57 expeditio, v. Suebica - , Sarmatica 1 25
Diis Deabusque 189 exsequi (mortem eius exsecutus) 95 - 96
Dit--- (thr.-phryg. ?), v. M. Turranius - exuro (exustos) 1 66
DIOCLETIANVS, v. M. AVRELIVS VALE-
RIVS - Fabianus, v. M. Antonius
Diogenes (graec.) dispensatoris vikar. 54 Fabius Hatius( ?) 1 1 5 - 1 1 6
Diogenes, v. Aelius - fabri (collegium fabrorum) 233
diplomata militaria 1 1 8, 137, 224 Fabricius Iucundus 233
Diso (thr.) 43 Fabricius Licinianus 233
dispensatoris vikarius 53- 54 Fabricius Silvanus 233
divus (imperat.) 1 0 1 , 124, 148 fabula (vanarum fabula rerum) 206- 207
Dizo (thr.) Posidon - 43 facere (titulum fecet) 1 15 - 1 1 6, fecit 1 7 5 -
Dizones (thr.) 43 176, 214, 240 ; faciendum curav- (in titul.
Dizzo (thr.) 43 sepulcr.) ; fecerunt (parentes) 53 ; ex suo
D N (Constans) 128 ; 245 - 246 fecerunt 238
Doliche ( Syria) 4 1 fama (re congesta fama laborum) 206 - 207
Dolichenus, I O M - 4 1 , 1 62 - 1 63 fatum (fatoque paravit) 184
Domesticus, v. Marius - Faustus, v. Aurelius -
Domesticus, v. Silvanus (deus) - fecet (fecit). v. facere
domini nostri (SEVERVS, ATONINVS) felix (utere f. Ceseri) 75
82, 1 69, 236 ; d.n. tres 1 59, 174 Felix (servus portorii) 84
DOMITIANVS, v. IASDIVS - Felix, v. C. Caecilius -
L. DOMITIVS A VRELIANVS aug. (270 - fessus (fessos artus) 184
275) 13, 63, 1 4 6 fides (novo anno fidem) 1 28
DOMNA, v. IVLIA - Figulinus( ?) 99
Domus divina( ?) 175 Jitia( ?) 1 90
Donata, v. Aurelia - , Marcia filius (filia ?) 46, 53, 68, 82, 87 - 88,
Donatus, v. Q. Vibius - 1 0 1 - 102, 1 1 0 (filio innocenti), 139 - 1 40,
dono dare (dono dedit) 39- 40,1 56 ; in donu 1 48, 152- 153, 1 8 1 , 182, 190, 199, 203,
62 224, 238 (filii) ; filibus (dativ plur.) ? 189
Drobeta (Turnu Severin), munic. 1 5, 1 6, Firma, v. Aelia -
18, 19, 26, 65, 75, 95, 96, 125, 139 - 1 40, Firminus, v. Varius( ?) -
1 49 FLACCINVS, v. IVLIVS -
Dubitatus 82 Flaccus( ?) 57 - 58
duo (duobus mensibus) 1 1 0 flamen municipi Tibisci 1 62 - 1 63
duplicarius (alae) 36 Flavianus, v. Iulius -
duumvir 1 30 - 1 3 1 Flavius( ?) 1 80
Flavius Martinus leg. XIII Gem. 248
effugere (quod effugerit periculum) 1 62 Flavius Quintus 194 - 1 95
ego 56-57 ; me 5 6 - 57 ; mihi 56 - 58 T. FLAVIVS VESPASIANVS aug. (70 - 79)
eius (maritus, coniux) 78 - 79 1 33, 257
ELAGABALVS (M. AVRELIVS ANTO- Flavia Ingenua 54
NINVS) aug. (2 1 8 - 222) 85( ?) Flavia, v. leg. IV - ; coh. II - Commag.
emere (emet) ? 57 - 58 Florentina, v. P. Ingenuvia -
emeritus (emeritis annis) 184 Fontes calidae (Băile Herculane) 90
Enthimus (graec.), v . Aurelius Fortis, v. Deus -· Apollo Parthicus
eorum 1 8 1 - 182 Fortuna Redux 158
Epictesis (graec.), v. Aelia Fortunatus (Eutyches) 88
-
eques Romanus 152 - 153 fraier 95 - 96, 1 90, 197, 200 ; fratres 233
eques turmae( ?) 33 - 34 Fronto (praef. alae) 1 26
276 INSCRIPTllLE DACIEI ROMANE 111/ l
Frnnto, v. Q. Marcius Turbo - , Ulpius - Hispani, ,. . ala I - Campagonum ; coh.

Frontoniana, v. ala I Tungrorum II -
Fulvius( ?) 158 Hispellum (Italia) 1 33, 224
P. FVRIVS SATVRNINVS legat. Dac. 150 - HORE ( ?) (palmyr. ?) 1 57
hospitium 184
tiaddaios, Gaddarsos (palmyr.) 196 hostis (a vi hostium exustos) 1 66
Gaddes (palmyr.) Aninas 195 - 196 Hygia (dea) 20, 77, 78 ; v. Aesculapius
Gaddos (pa1myr.) 1 96
Gaganae (Dacia, Armeniş, index II) 1 38, Iaddai (palmyr.) 180, v. Iiddeus
1 39 Ianuarius actarius cohort. 1 58
Gaius (optio cohort.) 195 Iao A thOnii 69 - 70
Gaius (în funcţie de cognomen) 106 - 107 larhibol (deus Palmyr., Ierhabol) 1 55
Galatia (Asia Minor) 4 1 I arse ( ?semit, african ?) 233 - 234
Galii, v . cohors V Gallorum IASDIVS DOMITIANVS legat, Dac.
Gal/ia Narbonensis 32 1 02 - 1 03
Gallieniana, v. leg. XIII G. -- ; coh. III lawo (hebr.) 7 1
De1mat. - lazyges (Sarmatae) 1 6 - 18, 125, 1 49, 256
GALLIENVS, v. P. LICINIVS lereheus Zabde Palmyr. 1 98
GALLVS( ?), v. CLA VDIVS lerhabol (palmyr.), Deus Sol - 1 59 ; v.
Ganiicc (graec.), v. B aebatia - Hierob- 1 60 ; Ierhibol (palmyr.) Dens
Gemellinus, v. Valerius - lerheus (palmyr.), v. Neses - ; 197 - 198
Gemellus (-inus), v. P. Aelius -- liddeus (palmyr.), v. Aelius Guras -
Gemina, v. leg. XIII - ; GEN(ina) 248, 251 lllyricum, v. portorium publicum -
Geminianus, v. T. Aurelius --- Illyrii (in Dacia) : A udarus, Dassius, Temaius
Genina (leg. XIII), v. Gemina imaginifer alae 1 93
Genius Carthaginis 99 im(m)uni (relig.) 7 1
Genius cohortis 1 58 immunis (armorum custos) 1 5 4 - 1 55
Genius Daciarum 99 IMP(eratoris officina ?) 258 - 259 ; impe-
Genius Loci (Băile Herculane) 90 - 9 1 rator 83
Genius Miciae 90 imperatores SEVERVS et ANTONINVS
Genius nautarum 9 1 82, 236 ; sanctissimus imperator 1 02 - 1 03
Genius Numeri Maurorum Hisp.( ? ) 158 incolumis (incolumes reversi) 80 - 8 1
Genius Numeri Palm. Tibisc. 157 - 158 lnferi, Dii Inferi Manes 103
Germani(ciani?), v. Numerus - infirmitas (a louga infirmitate - ) 78
Germania (provincia) 126 Ingenua, v. P. Aelia - ; v. Flavia
Gcrmanicus (VLP.TRAIANVS) 1 24 P. Ingenuvia ( ?) Florentina 187
Germisara (Dacia, Geoagiu, Hunedoara) 82 innocens (iunocenti) I I O
Glavicida ( ?) 47 innocentia parentum I l O
Godes (semit-syr.), v. Aurelius -
instrumenta, v . verna ab - tabular.
Gordiana, coh. I Sagittariorum mii. lntercisa (Pannonia Infer.) 126
graecae inscriptiones ( Dacia) 52 interfectus a 'latronibus 95 - 96, 139 - 140
Gradivus, v. Mars - Invictus, v. Hercules - ; v. Deus - ; Sol -
G T I (Tibiscum) 228 I O M, v. Iupiter -
Guras (palmyr.), v. Aelius ipse 184
is (eorum filius) 181 - 182
llabibis (palrnyr„ pontifex), v. Aclius Isis Patrona 93 - 94
HADRIANVS, v. P. AELIVS Italica, v. leg. I -
Haemus, v. Pomponius - ltalicus pracpositus eq. sag. 60
Hatius( ? ) . v. Fabius - lucundus, v. Fabricius -
Hercula11us, aug. n. adiut. tab. 144 IVLIANVS, v. CALPVRNIVS --
Hercules (Herakles) 2 1 , 82 - 84, 90 - 93 ; lulianus 87 - 88 ; v. Iulius Oppius
Hercules Augustus 84 ; H. Invictus Valerius - , Vibius -
85 --86 ; H. Salutifer 20, 87 - 88 ; H. Iulius Bassus 95 - 96
Sanctus 88 -89 L. Iulius Serg. Bassus dec. munic. 95 -- 96
hereditas, hereditates, v. vicesima -
Iulius Carus lcgatus 80 - 8 1
heres (heredes) 3 1 , (h) eres l l I -- 1 12, Iulius( ?), v. P. Claudius -
(h)eredibus( ? ) 1 1 3, 179, 181 - 182, C. Iulius Corinthianus praef. 99
195 - 196, 233, 234 Iulius ( ? Iunius) , v. M I D (Tibiscum)
Hermadio (graec.) actor I 70 - I 7 I IVLIVS FLACCINVS legat. Dac. 125
Hermogenes (graec.) praepositus 6 1 , 62 Iulius Flavianus 54
hic (hanc sedem, hanc requiem) 184 C. I(VLIVS ?) GALLVS legat. Dac. 82, 236
Hierapolis (Erapoles, Cyrrhest.) 1 95 - 196 Iulius lulianus 95 - 96
Hierobol, v. Ierhabol (palmyr.) Iulius Martialis coh. I Vindelic. 132
JNDICES 277
Iulius 111 a1·tialis vcL 240 L. XIII Gcmina (Dacia) 1 4, 1 6, 4 1 ,

C Iulius Paternus proc. 83 (Ratiaria) 73, 74, 78 (praef. leg. XIII
M. IVLIVS PHILIPPVS (Arabs) aug. Gem. Gallien.), 85 (vet. L.XIII An
(244 - 249 ) 134, 170 tonin.), 98, 1 1 9 - 1 20 (LEGG V M ET
Julius Saturninus conductor portorii fi5 - 66, XIII GM), 1 25, 1 27, 144, 242, 244,
84 ; praef. vehiculor. 257 245 - 249 (şi GEN), 249, 250, 254 - 255
IVLIVS SEVERVS, v. S. :!IIINICIVS FA- L. XIIII Gemina (?) , v. XIII Ge
VSTIJS'VS - mina, 4 1
C. Julius Valens( ?) 236, 252 L . XXII Primigenia( ? ) (Germania,
Julius Valentinus flamen munic. 162 - 163 Dacia Inf.) 66
Julius Valerianus 95 - 96 Lepida( ?), v. Aelia -
IVLIA AV GVSTA ( ?) 1 18 Lepidus( ?) 2 1 5
IVLIA DOMNA aug. 83, 1 18( ?) libens (d.d. - ) 39 - 40 ; libes 166
Liber Pater (Diony,os) 1 65 - 16fi ; L. P. Au-
1 1 8 ( ?)
IVLIA MAMAEA aug. 25, 100, 102 - 10:3.
gustus 166
Julia .'Harcia( ?) 1 95 -- 196 Libera 166
Iulia ]lfaxima 194 - 195 libcrtus (Mercator) 257 ; libfl'ii :l i -- 32
Iulia Provincialis 68 libertus, augusti -- 144
fulia Successa 233- 234 librarius numeri (:VIauror. ?) 203- 204
Iulia Surii/a 7 1 Licinianus, v. Fabricius -
iungere (coniuge iunxit) 206 - 207 P. LICINIVS GALLIENVS aug. (253 -
Junia Cyrilla 78 268) 78, 1 04 - 1 05, 1 5 1
Iuno Regina 130 - 131 Limes A lutanus (Dac. Infer.-Malvensis) 17
Jupiter, I O M 65, 1 06, 1 07, 130 - 1 3 1 , 161, Litua (miles) 1 47
1 62 (Conservator) ; I O M Dolichenus Locus, v. Genius Loci
4 1 , 162 - 163 Loncium (Noricum) 257
(527 - 565) 63
IVSTINIANVS (FLAVIVS - - - ) I aug. longaevus (longaevi) 184
longus (longa infirmitate) 78 ; 1. labori 184
l. p. m. 164
Kaninius Sabinianus dec. ( ?) 1 30 - 1 3 1 lucerna (opaiţ), v. Optatus
Kynortas (graec.) 140 Lucia (praenomen femin.) 166
Lucilius( ?) 138
Iabor (fama laborum) 206- 207 ; longo Lucius 74 ( ?). 147 ; v. P.Aur. - 77
labori 184 Lucus Feroniae (Italia), L. Augusti ( Gallia) ?
Labrio, v. Valerius - 32
Laecanius, v. Aurelius - ; cf. Lecanius Lycia (Asia Min.) 4 1
lapis (nomen tenet lapis) 205 - 206 Lykortas (graec.) 140
latro (interfectus a latronibus) 95 - 96,
139 - 1 40 M A G (MAC ?, Teregova) 137
Lecanius Paulinus vet. 1 6 1 ; v. Laecanius M A Sy-( ? Tibiscum) 228
legatus (legati Ramam ad consulatum - ) M I D 14, 1 4 1 , 229, 234, 241
80 - 8 1 Macedonica, v. legic V -
legatus augusti Daciarum I II 8 9 ; legatus Magni, v. Dii -
augusti propraetore provinciae Daciae maiestas, v. numini maiestatique
Superioris 90 - 9 1 , 94 ; legatus augusti Malagbel (deus Palmyr.) 1 67 - 168
propraetore co(n)s(ularis) 1 02 - 1 03 Malchus (palmyr„ miles) 197 - 198
legatus augustorum propraetore 82, 236 Male (palmyr.) 180 - 1 8 1 ; v. Aelius
legatus legionis V J11acedonicae 90- 9 1 Malva, v. Remula ; 1 3 1
legio Nlalvensis, v. Dacia - ; (Numerus Syro-
- Legio I Italica 153 rum - ) 34
- L. IV Flavia Felix (Dacia) 14, 1 7, MAMAEA, v. IVLIA -
30 - 32, 38, 49, 98, 1 20, 124, 131 - 1 36, Manes, Dii Inferi - 97 ; D M, cf. Dii -
226, 242, 252 manus (sau manu cecidit) 1 1 0
L. V Macedonica (Dacia) 74, 90 - 9 1 , Marcell- 1 56
98, 1 19, 1 2 0 (LEG G V M E T XIII Marcianus (miles) 1 47
GM), 144 (praefectus), 24 1 Q. 111arcius Turbo Fronto Publicius Severus,
praef. praetorio 150
L. VI Victri:x (Britannia) 40
Marcia( ?), Iulia - ; v. Septimia
L. VII Claudia (Dacia 32, 38 - 39, 49, Marcia Donata( ?) 48
55, 59 - 6 1 , 98, 1 20, 1 2 6 - 1 27, Marcus (cognomen), v. L. Apuleius
250 - 25 1 Cl(audia) C(onstans) ? C(up Antonius -
pis) ? ; P (ia) F(idelis) 25 1 , 252 - 254 T. Marianus ( ?) 35
L. XI Claudia 43 Marius Domesticus praef. Numeri 1 82
INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE III/I
Marius Valens legatus 80 - 8 1 ; v. P. Aelius N r ( ?) 245

Maro( ?), -maro( ?) 194 - 195 Nabarze (iran., Navarze ? Numen ?) 1 70
Mars (deus) 236 ; Mars A ugustus 125, 169 ; Napoca (Dacia, Cluj) 19, 43, 93, 172 ; colo-
M. Conservator 235 ; M. Gradivus 125 ; nia Napucensium, Napuca 152 - 1 53
M. Victor (Ultor ?) 124 natus (dativ natibus) 189
Martialis, v. Iulius - ; L. Valerius - N C R (Moldova Nouă) 53, 55
Martinus, v. Flavius - Nemesis, Dea 238
Masclianis (Slatina Timiş ?) 139 nepos (imperat.) 1 0 1 - 102 ; nepotes 139- 140,
111atcr 238 ; m. augusti el castrontm 83, 148
102- 103 NERO, v. TI. CI,AVDIVS -
lllater, v . Terra NERVA, v. M. COCCEIVS -
Matgog(os, iran. ?) 128- 129 Neses (palmyr.) [erhei ex N. Palm.
Maturus vilicus 257 197 - 198
Mauretani, N. Mauretan. Tibiscensium 182 Nesha, v. Ammon -
Mauretania 203 Nice (graec.), v. Aelia - , Castena -
Mauri, v. Numerus Maurorum Nilus (Aegypt.) ? 207
Mauri Tibiscenses, v. Numerus Nisa (semit), v. Aelius -
Maxima, v. Iulia - nomen (nomen tenet lapis) 205 - 206
Maximus, v. Ti Claudius - nomina A sianorum (Napoca) 43
me (ego) 5 6 - 57 nondum 1 10
melius (quam melius fuer-) 205 - 206 noster, v. augustus -
membrum (membris fatique paravit) {84
Menius( ?) 190
notare (patriaque notavit) 206- 207
Novatus, v. Q. Petronius -
mensis (mensibus) 1 10 novus annus 128
Merca/or vilicus (stationis ?) 257 numen 78 (numinis sui), 160 ; numini
Mercurius (pracf. ?) 92 -93 maiestatique cius 102- 1 03, eor. 1 04 - 105,
-MESO( ?) 44 151
(249 - 251 ) 133, 1 70

MESSIVS TRAIANVS DECIVS aug. Sol lnvictus Numen( ?) Mithras 170 - 1 7 1
Numina A quarum 80 - 8 1
numerus (miliţii auxiliare etnice)
cos. (a. 1 57 ) 84
M. METILIVS AQVILINVS REGVLVS
Numerus Germanorum (Germanicia
Micia (Veţel, jud. Hunedoara) 42 ; Genius norum, Dacia) 55
j\1iciae 90 ; 105, 1 1 4, 1 15, 185, 1 93, N. Maurorum Hisp. (Dacia Super.)
244 158
mihi (ego) 56-57 N. lvlaurorum Miciensium (Dacia
miles 56 ( ?cohortis), 1 2 1 , 192 ; m. Numeri Super.) 245
176- 178, 180 ; milites ex Palmyr. 188 ;
Super.) 145, 173 ( ?),
N. Maurorum Tibiscensium (Dacia
milex( ?) leg. 43 1 8 1 - 182 ; N.
miliaria, coh. I Vindelicorum - Mauret(anorum) Tibiscensium 182,
militare (militavit ann.) 179, 200 - 20 1 203 ( ?)
"Minerva (dea) 130 - 1 3 1 , 1 58 N. Palmyrenorum Porolissensium
SEX. MINICIVS PAVSTINVS IVLIVS (Dacia Porolissensis) 155
N. Palmyrenorum Tibiscensium
(Dacia Super.) 145, 1 5 4 - 157, 1 73 ( ?),
SEVERVS legat. Dac. 224
Mithras (deus iran.) 42 - 46, 7 5 - 76,
1 70 - 1 7 1 176- 180, 197 - 198, 200 - 20 1 ,
mittere (missi a d consulatuni - ) 80 - 8 1 208- 209, 2 1 2, 223, 226
N. Singularium 243
modo 56 - 57 N. Surorum (Syr-) ? 33 - 34
Moesia Inferior 8, 15, 9 1 Nur.zidia (prO\·incia) 83, 205
Moesia Prima 6 1
Moesia Superior 1 8, 2 1 , 39, 42, 87, 9 1 , ob scribatmn 166
133, 257
Oclo( ?) 35 (officina O - ?)
OCTAVIANVS AVGVSTVS 1 26, 257
moestus (woestissima) 54 omnis (suorum omnium) 1 62 - 1 63
mors (mortem exsecutus) 95 - 96 Oppius lulianus (miles) 56
Mucatra (thr.) praepositus legionis 127 Optatus praef. leg. V Macedonicae 144
municipium 63 (Dierna) , 95 - 96, 139- 140 Optatus augusti (libertus ? verna ?) 143 - 144
(Drobeta) , 1 45 (Tibiscum, ordo) . 1 5 1 , optio 1 57 (vet. ex optione). 1 67 - 168,
1 62 - 163 (flamen) 179- 180, 1 9 1
munus (longaevi muneris) 184 ordo (col., permittente ordine) 1 66
Mursa (Pannonia Infer., Esz ek) 259 ordo A ugustalium (Dacia) 88
MVSTIVS PRISCVS legat. Dac. 1 33 ordo municipii Tib(isci) 1 5 1
INpICES
279
Palmyr., v. Bel, Deus Pomponius Haemus legatus 80 - 8 !

Palmyra (Thadmor, arab. Tadmur, Syria) ponere (posuit, posuer-) i n titulis votivis
1 54 - 1 55, 1 68, 1 8 1 , 188, 198 et funer. ; poserunt 97
Palmyrenae, inscriptiones nr. 154, 1 67, 1 70, Pons A ugusti (Dacia) 235 - 237
178 pontifex (palmyr.) 1 79
Palmyreni Sagittarii (Dacia) 1 55, 224 pontifex maximus 1 0 1 - 1 02, 1 04 1 24
Palmyreni, v. Numerus - Popli � (Publia, �raenomen femin'.) 1 66
Pannoni, v. ala II - Porolissum (Dacta, Moigrad) 8, 19 54 70 • • •
Pannonia (provincia) 1 25, 1 26, 140, 259 75, 1 45, 1 9 1
Pannonia Inferior 1 40, 247 porticus cum cubiculis 1 66
Pannonicae, argentariae 257 portorium publicum (Illyrici) 65, 83, 257
.4 d Pannonios (Pannonin, Teregova ?) 137 poserunt (panere) 97
parare (paravit) 184 Posidon- (v. Dizo) 43
parens, parentes 53, 187 ( ?) ; innocentia Potaissa (Turda) 1 9, 75, 9 1 - 92, 1 1 6' 1 44
parcntum 1 1 0 ; 1 87 ( ?) p (ro) p (ietate) ? 187
Partki (iran.) 85 Pr- - - Cos - - - (tegulae) 235' 237
Partkicus (VLP. TRAIANVS) 148, (M. praefectus( ?) 93
AVR. ANTONINVS) 1 48 Parthicus praefectus equitum (alae) 42
Maximus ; v. Apollo - praefectus cokortis 39, 4 1 , 86
PART CIT = part(is) cit(erioris) 6 1 ; praefectus legionis XIII G. 78 · V Mac. •
par. ceterior 62 1 44
Partiscum (Szeged, Ungaria) 255 - 259 praefectus N(umeri) M(auror.) H - - - 1 58
pater 57 - 58 ( ? ) , 95 - 96, 97 (patris bene- praefectus Mauret. Tibisc. 182
merentis) , 1 1 1 - 1 12, 238 praefectus praetorio 150
Pater1 v. Liber - praefectus vekiculorum 257 - 258
Paternus, v. C. Iulius praefectus vigilum (Roma) 83
patria (patriaque notavit) 206 - 207 praenomen (L., P.) femin. 1 65 - 1 66, 1 94
patrii, v. Dii - praepositus legionis 127
patroclus, v. M. Turranius praepositus Ripae 60, 6 1
pall'ona, v. Isis - praeses Daciarum 89
';:
tronus bonus 257 ; patronus col. 4 1 praetorium (castelli Mehadiae) 1 00
a
ulinus, v. Aurelius Laecanius - ; Leca- Praetorium (-io ? Mehadia) 1 00 - 1 0 1
primicerius 56 - 58
Primigenia, v. leg. XXII -
nius - ; 1 66
1 15
Paulus dec. col.
p c H (Pojejena) 52 . 230 Primigenius, v. M. Vaternius -
Primitiva, v. Aelia -
pecunia sua 1 66
Primus augusti dispensatoris vikar. 54
Peditianus , v. Aurelius Priscus, v. Aelius -
Peditus• v. Aurelius -
per 1 1 3 ( ? ) , 146- 147 ( ?) _
pro salute 66, 78, 87 - 88, 94, 1 06, 124, 1 57,
5 6 - 57 1 64, 165, 1 69 - 1 72, 1 74, 2 1 0 - 2 1 1 , 236
perdere (teretru� perdts) . •
Pereg rinus (Por? ltssum ) 54 ; v. M. Ulpms - 238

pro salutem 159, 1 62 - 1 63
perferre (pertultt annos) 206 - 207 Prokilla, v. Poplia Rubria -
Perkev A tkenatan f(il.) Palmyr. 224
Perkev ( ?palmyr.) 224 procons(ul) (grafie pentru procos.) 1 04 - 1 05
Perikleia, v . T. Claudia Procula Batava 199
pcriculum (quo� effugerit � -) 1 62 Procutinus, v. Aurelius
Proculus( ?) 1 47
permittere (permtttente ordme) 1 66
PROCVLVS, v. D. SIMONIVS
petere (rogo et peto, peto et rogo) 56 - 57
procurator( ?) 93
IVLIANVS
Q. Petro niits Nouatus praef. cohort. 4 1 - 42
Pkilem- (graec.) MIN NE( ?) 232
Pkilippid-( ?), v. Aelius - . procurator argentariarum Pannon. 257
Philomusus adiutor tabulari 1 44 procurator augusti XX kereditatium 4 1 - 42
phâneâ, phânesas (graec.) . 5 � . procurator XL Galliarum et Portus 257
pientissim- 1 1 4, 1 39 - 140 (m t� tuhs funer.) procurator portarii (Iul. Paternus) 83
piissimus (pater) 95 - 96, (contux) 1 26
pronepos (imperat.) 1 0 1 - 1 02, 1 48
proscriptus per - - - ( ?) 1 1 3
Piperas dispensatoris vikarius 5 3 - 54
pius (pii, nomin. plur.) 1 1 1 - 12 1
Proserpina (Persephone) 1 3 1
piusfelix aug. , v . LICINIVS GALLIENVS
PIVS, v. T. AELIVS ANTONINVS - Protas dispensatoris vikarius 5 4
placere (placuit) 184 provincia Dacia Superior 90- 9 1
plenus (plenos annos) 1 1 0 Provincialis, Y . Iulia -
L. Pompcius Celer praef. cohort. 86 Publia (praenomen femin.) 187
280 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE •il
Publicius, v. Q. Marcius Turbo - Saturninus, v. Anneius -

publicum portorium (serviciu vamal) 66 SATVRNINVS, v. P. FVRIVS
puella (puellam B ariam) 5 6 - 57 Saturninus, v . T. Iulius -
pus(uerunt?) în loc de pos(uerunt) 1 89 - 190 scribatum, v. ob scribatum
Sebl - - - ( ?) maur. ?, v . Aelius
quaestor municipii Drobetae 95 - 96 Sec - - - ( ?) 107
quaestoricius colon. Apulensis 164 Secundinus, v. Aurelius - , lJlpius -
quaestura (ex quaestura sua, cohort.) Secundus, v. Marcus Aurelius Valc-
1 02 - 103 rius
quam melius fuer- 205 - 206 M. SEDATIVS SEVERIANVS cos. legat:.
quattuorvir annualis municipii 1 39 - 1 40 Dac. 80 - 8 1 , 94
qui (qua - conderet artus) 184 sedes (hanc sedem) 1 84
Quintina, Quintinus 1 1 1 - 1 12 senatus, v. mater -
Quintus (cognomen), v. Flavius - Septimius Bassus 97
Septimius Bitus 97
P. SEPTIMIVS GOO'A aug. (a.2 1 1 - 2 1 2}
Quirina tribus 8 1
quod a longa infirmitate - revocaverunt 78
q(uondam) 152- 1 53 158, 1 60, 1 67 - 1 68, 174
2 1 1 ) 63, 82, 97, 1 67 - 168, 174, 23(;

L. SEPTIMIVS SEVERVS aug. (a. 19:l
Raeti, v. cohors VIII
Ratiaria (Moesia, Arfar) 73 Septimia Marcia 240
Redux, v. Fortuna - Septimia Valentina 97
reddere, reddas 56-57 sepulcrum 184
REGVLVS, v. M. - METILIVS AQVI- Seranus, v. L. Valerius
Sergia (tribus) 95 - 96
Servius, v. P. Aelius - ; 1 7 4 - 1 75
LINVS
requies (hanc requiem) 1 84
res (vanarum fabula rerum) 206- 207 servus contrascriptor (portorii) 65, 257 ;
restituere (porticus - restituit) 1 66 servi 32
Severiana, leg. VII CI. ? 38
SEVERIANVS, v. M. SEDATIVS -
revertere (incolumes reversi) 80- 8 1
revocare (quod revocaverunt) 78
Ripa (praepositus Ripae) 6 1 Severinus( ?) 35
Ripensis, v . Dacia - Severus 48, 147 ; v. Q. Marcius Turbo
rogare (rogo et peto, peto et rogo) 56- 57 SEVERVS, v. IVLIVS - ; L. SEPTIMIVf.
Roma (legati Romam ad consulatum - )
sigill - ( ?) 1 7 5 - 1 76 .
1 26
80 - 8 1 ; 1 68 (cultul lui Malagbel)
Romula (Malva, Dac. Infer.) 19, 34, 70, signifer (cohort.) 1 1 1 - 1 1 2, (alae)
Silia Valeria 238- 239
Silvanus (deus) 1 08 ( ?) ; S.
1 1 4, 1 3 1
Poplia Rubria Prokilla 1 66 Domesticus.
rudi-( ?) 5 6 - 57 1 7 1 - 1 72 ; S. Silvester 172, 221
Rufus, v. Antonius - Silvanus (homo), v. Fabricius
Silvester, v. Silvanus -
D. SIMONIVS PROCVLVS IVLIANVS
Sa- - - , v. Aelia - legat. Dac. 89
Sabinianus, v. C. Kaninius Singidunum (Moesia Super., Belgrad) 1 7 ,
Sabinius Bithus (miles) 98 4 2 , 135
sacerdos numinum 1 60 Singulares, v. Numerus
sacrare (longo sacrare labori) 184 Siscia (Pannonia) 42, 247
sacrum 97 (D(is) I(nferis) M(anibus) s(ac- sium( ?) 56 - 57
rum)) . 1 66 (Libero Patri aug. sacrum) socer 209
1 7 1 - 172 (Silvano Dom. s.) societas (portorii) 257
sagittarii, v. Cohors I - ; Pal myreni Sol, Deus - Ierhabol 1 59
SALONINA, v. CORNELIA - Sol Invictus Numen( ?) Mithras 46, 1 7 0 - 1 7 1
salus, v. pro - ; pro salute(m) solum ( a solo) 238
Salutiji•r, v. Hercules - Sopianae (Pannonia Infer., Pecs) 259
Sanctus, v. Hercules - SOSPES, v. L. CAESENNIVS -
sanctissirnus (imp. caes. SEVERVS ALE- statio portarii 63 ; statio Tsierna 84
XANDER) 102 - 1 03 STATIVS PRISCVS legat. Dac. Super. 133
sarcophagus (inscriptus) 1 1 4 Sterius ( ?) 5 6 - 58
Sarmatae (Iazyges) 1 25, 1 28, 130
Sarmatica, expeditio - 1 25
sub cura 60, 6 1 , 83, 127
Successa, v. Iulia -
Sarmaticus (CONSTANS aug.) 1 30 Sucidava (Celei, jud. Olt) 60, 70
Sarmizegetusa (colonia Ulpia Traiana aug. Suebica, expeditio - 1 25
Dacica) 88, 1 1 3, 249 ; colonia Sarmize supra (s. caput) 7 1
getusa 1 5 2 - 153 ; v. Zermizegetusa Sura (femin.) 1 1 1 - 1 12
INDICES 281
Suri, v. Numerus cf. Syr- tribunus legionis XIII Gem. 4 1 ; I Ital. 153
Suri/la, v. Iulia - Trimontio (Pltilippopolis) 43
Surilleo 1 1 1 - 1 12 Troesmis (Moes. lnfer., Igliţa, jud Tulcea)
Surus, v. Aurelius 91
suus (pro salute sua et suorum) 106, Tsierna( ?), v. Dierna - statio portorii
162 - 1 63 ; ex suo 238 ; cum suis 82, 93, tubicen legionis (XIII Gem.) 244
236 ; suo titulo 184 ; sua manu 1 1 O ; Tubusuctitana, colonia (Africa) 4 1
pecunia sua 1 66 ; parentum suorum 1 1 O ; tune 56 - 57
filiorum suorum 238 ; ex quaestura sua Tungri (german.) 126, v. ala I -
1 02 - 103 Turbo, v. Q. Marcius - Fronto Publicius
Syntrophus (graec.) vilicus 83 Marcus Turranius Dil- 1 67, 170- 1 7 1
Syri, v. Suri Af. Turranius Patroclus 165
Sy(rus?) , v. M A SY (Tibiscum, vas) 228 TYBWL (palmyr.). v. Taibol
labularius, v. adiutor - Ubii (german.), v. cohors I

Tadmur, v. Thadmor ullus (ullam) 57 - 58
Taibol (palmyr.) 200 - 20 1 Ulpianus (jurid.) 63
tandem 184 Ulpius Dassius vet. ex dec. (alae) 200
Tarse ( ? Tarsa, thr. ?) 233 - 234 Ulpius Fronto (leg. XIII Gem.) 249
Temaius (illyr.) Dassi f(ilius) 1 99 - 200 M. Ulpius Peregrinus trib. leg. 153
templum (a solo - ex suo fecerunt) 238 Ulpius Secundinus legatus 80 - 8 1
tenere (terra tenet corpus) 205 - 206 M. VLPIVS TRAIANVS aug. (98 - 1 1 7 ) ,
D. TERENTIVS SCAVRIANVS legat. 8, 1 6, 1 7, 63, 7 5 , 88, 1 0 1 - 102, 124, 1 25 ,
Dac. 1 5 1 50, 185
teretrum 5 6 - 57 Ulpius Vitalio 1 15 - 1 1 6
Termogenes (Herm-) 62 Utpius (cognomen ? ) , v. P. Aelius - , 185
terra 2U5 - 206 ; Terra Matcr (dea) 1 30 - 1 3 1 Ulpia Digna 139- 140
Teveth (mensis, palmyr.) 197 - 198 Ulpia Traiana Dacica-Sarmi::egetusa (jud.
Thadmăr (arab. Tadmur), v. Palmyra Hunedoara) 9, 19, 25, 43, 54, 75, 8 1 ,
Thaemes (palmyr.) 200 1 1 6( ? ) , 143- 144, 148, 1 66, 168, 185,
Thamugadi (Timgad, Africa) 198 229, 233, 236 - 237 ; cf. Sarmizegetusa,
.
u (tere) j(elii) Cescri 75
Thasos (insula) 1 66 Zerm1zegetusa
Theimes (palmyr.). v. P. Aelius - ; 200
Themaes (palmyr.) 200 utriclari, collegium utriclariorum 238- 239
Thementianus (palmyr.), Aurelius 201
Themhes (palmyr.) 200 - 20 1 vale 32
Thcmo (palmyr.) 200 Valens, v. Aelius - , P. Aelius - , Aurelius
Theod . . . ( ?), Berzovia 135 - (scris Vales), C. Iulius - , Marius
Thracia (provincia) 89 Valerius -
Thracica (nomina virorum) ; A ulusanus, Valentina 1 15 - 1 1 6 ; v. Septimia -
Bessa( ?), Bit(h) us, Brisanus, Btizanus, Valentinus, v. Antestius - ; Iulius
Mucatra, Tarsa( ?) Valerianus, v. Iulius -
Tiberia (praenomen femin.) 166 Valeriana, v. coh. III Delmat.
Tibiscensis, v. Numerus Maurorum - ; N. Valerius A mpeiatus libertus 32
Palmyrenorum - Valerius Cerdo libertus 32
Tibiscum (Jupa, jud. Caraş-Severin) 9, 14, Valerius Cresce(n)s libertus 32
17, 19, 20, 22 -27, 29, 133, 1 4 1 , 143, M. AVRELIVS VALERIVS DIOCLETI-
1 45 - 234, 240 - 24 1 ; ordo munic. Tibisc. ANVS aug. 63
1 5 1 , flamen munic. 1 62 - 1 63 ; 240 Valerius Di::o 43
Tibiscus (Dac. Super., Timi�) 146 Valerius Gemeltinus libertus 32
Tierna (Diema) 64 Valerius lulianus mii. ex Palmyr. 188
Timo ( ?), v. M. Aurelius - Valerius Labrio libertus 32
L. Valerius Martialis libertus 3 1
Tisia ( ? Pathisus), Tisa 16 (index II)
Timostratus (graec.) dispensator 53 - 54
L. Valerius Privatus libertus 3 1
titulus ( ?) 1 1 5 - 1 1 6 ; suo titulo 184, 233 Valerius Secundus libertus 32
toltere (tollet mihi cor) 57 - 58 L. Valerius Seranus centurio leg. IV 3 1
Traiana, v. Colonia Ulpia - Valerius Valens legatus 80 - 8 1
TRAIANVS, v. MARCVS VLPIVS Valerius Verecundus libertus 32
Transdierna( ?) 72 Valeria - 176- 177
translati in legionem XIII Gem. 125 Valeria Ap (h)rodisia liberta 32
tres (annos) 1 1 O Valeria Crescentilla 202 - 203
tribunicia potestas 1 0 1 - 1 02, 104, 124, 1 48 Valeria (cognomen), v. Silia -
tribunus (cohortis ?) 146- 147, 207 - 208( ?) Vales, v. Valens
U2 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE llI/1
vanus (vanarum fabula rerum) 206- 207 ·

vicesima hereditatium (impozit 5 %) 42
Varia( ?), Baria ? 58 Victorinus, v. Aelius
Varius ( ?) Firminus tubicen leg. XIII 244 Victrix, v. legio VI - ; Venus - ; Vic-
Vaternius Cas(s) ianus eques (numeri ?) turia - ( ?)
33 - 34 Victuria Victrix 33 - 34
:VI .Vaternius Primigcnius 34 vilicus 83 ; vilicus stationis ( ?) 257
vehicula (vehiculonun praefectus) 257 - 258 villa rustica 55, 6 1
Vena/rum (Italia) 43 Viminacium (Moes. Sup . , Kostolac) 38,
venei (venio) ? 57 - 58 127, 128, 252, 254, 257
Venus 92 - 93 ; V. Augusta 93 ; V. Vic Vinde/ici, v. cohors I -
trix 93 vir clarissimus 89, 90 - 9 1 ; cf. clarissimus vir
verna ab instrum. tabul. 144 virtus (virtute aquarum) 78
L . Versinius Aper Hispello, praef. cohort. vis (a vi hostium exustos) 1 66
1 :�3. 224 visu ( ?) 56 - 57
Verus (miles ?) 1 47 ; \"ERVS, v. L. AVRE Vitalio, v. Ulpius -
LIVS - vivere, vixit în titulis funer.
VESPASIANVS, v. FLAVIVS - v.l.m.p. 1 63, v.s.l. 1 59
veteranus leg. XIII Gem. 85, 244 ; vet. ex volando ( ?) 57 - 58
dec. (alae) 184, 200 ; vet. (cohort.) Voltinia (tribus) 3 1
1 08 - 1 09 ; vet. ex optione 1 57, 1 66 ; vet. ex voto 1 5 7 , in titul. votiv.
ex custode armorum 159 ; vet. ex N. v.s., v.s.l.m. (inscr. votiv.)
Palm. Tib. 1 93 - 1 94 ; vet. 1 6 1 , 195. - 1 96,
240 Zabda (palmyr.), v. Iereheus - Palmyr.
Veteranus (cognomen). v . M. Aurelius - Zabdibol (palmyr.), v. Aelius - ; Aelius
Vexillatio Daciari11n( ?) 99 ; vexil. Dacor. Borafas - ; 176
Parthic. 99 Zermizegetusa 1 1 3 ; v. Sarmizegetusa
vex [ill - ? ], Berzovia 1 35 Zerna (Tierna, Dierna) 64
Q. Vibius A millus augusta!. col. 87 - 88 Zernensium colonia 63
Q. Vibius Donatus praef. cohort. 39 - 40
vikarius, v. dispensatoris Yarhibol (palmyr.), v. Ierobol
II. NOMINA PROPRIA MEDII AEVI ET RECEN1'IORIS AETATIS

NU1'1E PROPRII MEDIEVALE ŞI MODERNE
A. URBES, PAGI, REGIONES, FLUMINA
L OCALITĂŢI, ŢĂRI, APE
Alba Iulia, v. Apulum index I Benic (jud. Alba) 1 66

Alger 4 1 Berkasgvo (R. S. F. Iugoslavia) 1 28
Arad (oraş, vestigii iazyge) 1 7 ; muzeu 28, Berzovia (jud. Caraş-Severin) 1 7, 28,
254 - 255 1 34 - 136, 226, 230
Arad (judeţ) 28 Besedin (Bosniak, Banat, Moldova) 20,
Aradul Nou (jud. Arad) 242 23, 54
Arfar, v. Ratiaria index I Bîrzava (rîu Banat) 1 34
Armeniş ( Gaganis ? Jud. Caraş-Severin) 138 Biserica Albă, v. Bela Crkva (Weisskirchen)
Asberg (Asciburgium, R. F. Germania) 126 Bistra (rîu-vale, Caraş-Severin) 28, 1 50,
Austria (inscripţii romane) l i , 22, 39 234
Bivolari, castru auxiliar, v. Arutela index I
Dad Mehadia 76 ; v. Băile Herculane Bocşa Română (jud. Caraş-Severin) 1 33 - 134
Băile Herculane (jud. Caraş-Severin) 20 - 24, Boemia (R. S. Cehoslovacă) 29
28, 29, 76- 99, 100 - 102, 1 06, 123 Bologa (jud. Cluj), castru auxiliar 36, 1 25
Băile Mehadia 76 ; v. Băile Herculane
Bologna (Italia) 19
B alta Verde (jud. Mehedinţi) 137
B anat 8, 1 5 - 1 9, 2 1 - 24 et passim Bolvaşniţa (vale, Caraş-Severin) 25, 1 00
Banatska Palanka (R. S. F. Iugoslavia) Bolvaşniţa (sat, jud. Caraş-Severin) 14,
34 - 39, 125 1 4 1 , 229
Beba Veche (jud. Timiş). vestigii iazyge 1 8
Bonn (Bonna, R. F. Germania) 126
Becicherecul l\lare, ,._ Zrenjanin
Bela Crkva (Biserica Albă, R. S. F. Iugos Bosniak (Besedin, la Moldova Nouă) 20,
lavia) 22, 33, 39 22, 54
Belareca (rîu, Caraş-Severin) 25, 1 00, 1 18 Bozovici (jud. Caraş-Severin) 6 1 , 1 23
INDICES 283
Brîncoveneşti (Marosvecs, jud. Mureş) cas- Jidovin, v. Berzovia

tru auxiliar 200 Josefstadt (Boemia, Cehoslovacia) 1 42
Brza Palanka (Serbia) 36 Jupa {cf. Tibiscum, index I) 22, 1 52, 1 75,
Bucureşti, muzeu 29 1 76, 186, 1 95, 206, 229
Budapest (R. P. l:ngară) 2 1 , 25 ; muzeu
29, 152, 1 76 Kajtasovo (R. S. F . Iugoslavia) 3 3 - 34
Bulci (jud. Arad) 1 6, 242 Kikinda (R. S. F. Iugoslavia) 29, 249
Buruheşti (jud. Gorj) castru auxiliar 1 5 Kostolac, v. Viminacium, index I
Buziaş (jud. Timi�) 24 1 Kovin (Cubin, R. S. F. Iugoslavia) 20,
30 - 32
l:arani (Mercydorf, jud. Timiş) 24 1 Krstur, _ v. Srpski Krstur
Caransebeş (jud. Caraş-Severin) 15, 20, 22, Kulic (R. S. F. Iugoslavia) 30
24, 28, 29, 88 - 89, 1 0 1 , 1 04, 1 06,
1 4 1 - 1 45, 1 49, 150, 1 62, 1 65, 170, 178, Lipova (jud. Arad) 28
183, 189, 199, 205, 206, 229, 232 Lugoj (jud. Timiş) 22, 25, 26, 28, 29, 250
Caraş (rîu) 132
Caraş (judeţ) 10, 1 6, 24, 25 Marga (jud. Caraş-Severin) 20, 23,
l'.araş-Severin (judeţ) 23, 25, 27, 28 237 - 239
Carei (jud. Sătmar) . vestigii iazyge 17 l\Iao;s ( Gallia Belgica) 126
Căşeiu (jud. Cluj) castru auxiliar 8, 180 l\1ehadia (Praetorium ? jud. Caraş-Severin) ,
C ăvăran (jud. Caraş-Severin) 22, 26, 208 castru auxiliar, 9, 15, 20 - 25, 27, 55, 76,
Celeiu, v. Sucidava index I l 00 - l 20
Cenad (jud. Arad) 1 6, 23, 27, 24 1 , 246 - 249 Meseş (munţi, Transilvania, limes) 8
Cerna (rîu-vale, Caraş-Severin) 28, 64, 99 Mitroviţa (Sirmium, R. S. F. Iugoslavia) 205
Chercstur (jud. Timiş) , vestigii iazyge 1 8 Moigrad (jud. Sălaj). Porolissum index I, 70
Ciumăfaia (jud. Cluj) 189 Moldova (zona sudică ocupată de romani) 1 7
Cladovo (R. S. F. Iugoslavia) 128 Moldova Nouă (jud. Caraş-Severin) 20, 22,
Cluj-Napoca (muzeu) 29, 1 0 1 , 172 52 - 55
Cojocna (jud. Cluj) 19 Moldova Veche (jud. Caraş-Severin) 40, 53
Criciova (jud. Timiş) 24 1 Muntele Mic (jud. Caraş-Severin) 22
Crişana, vestigii iazyge 17 Muntenia (ocupată de romani) 8, 1 6, 17
Cuvin, v. Kovin Mureş (fi., Dacia, Marisia) 242, 244 - 248
Nădlac (jud. Arad) vestigii iazyge 17

D alboşeţ (jud. Caraş-Severin) 28, 60, 189
Denta (jud. Timiş) 2 1 - 23, 130- 1 32
Odorheiu Secuiesc (jud. Harghita) castru
Deta (jud. Timiş) 1 3 1
auxiliar( ?) 87
Deva (jud. Hunedoara) 2 1
Oltenia (romană) 8, 1 5 , 16, 22, 26, 34
Domaşnea (jud. Caraş-Severin) 1 19, 1 36 - 1 37
Oltul (Aluta, Dacia) 1 6, 1 7
Dubova (jud. Mehedinţi) 63
Orăştioara d e Sus (jud. Hunedoara) castru
Dunărea (Danubius, Istros) 8, 1 0 et passim
auxiliar 55
Orheiul Bistriţei (jud. Bistriţa-Năsăud)
Eszek, v. Mursa index I
castru auxiliar 195
Orlea (jud. Olt) 70
Foeni (jud. Timiş) 22, 23, 27, 239 - 24 1
Orşova (Dierna index I, jud. Mehedinţi)
22, 23, 28, 29, 40, 94
Gherla (jud. Cluj), castru auxiliar 36, 185
Giovina ( Govine), v. Kovin
Padova (Italia) 1 5
Golubac (Serbia) 50
Pan�evo (Panciova, R. S. F. Iugoslavia)
Gornea (jud. Caraş-Severin) 13, 28, 55 - 60
29, 30
Grădiştea Haţegului (azi Sarmizegetusa,
Pătaş (juli. Caraş-Severin) 124
Ulpia Traiana) 25
Pecica (jud. Arad), vestigii iazyge 17
Pecs (Sopianae, R. P. Ungară) 259
Herculane, v. Băile Herculane Periam (jud. Timiş) 243
Herkulesbad, v. Băile Herculane Petnic (jud. Caraş-Severin) 20, 24, 1 05, 1 06,
Herkulesfiirdo, v. B ăile Herculane 1 2 1 - 1 23
Hideg („ Recele", pîrîu, Caraş-Severin) 1 37
Plugova (jud. Caraş-Severin ; cf. Mehadia)
castru auxiliar, 25
Iaz (jud. Caraş-Severin) 146
liar 18, 23, 25 - 28, 39 - 52, 250 ( ?)
Pojejena (jud. Caraş-Severin) castru auxi
Ilişua (jud. Bistriţa-Năsăud), castru auxi
liar 8, 1 03, 126, 192
Inlăceni (Enlaka, jud. Harghita) , castru Porţile de Fier (Cazane, Dunăre) 2 1
auxiliar 1 20, 248 Prigor (jud. Caraş-Severin) 6 1 , 1 23 - 1 24
284 INSCRIPŢIILE DACIEI ROMANE 111/ l
Ilădăcineşti (jud. Vîlcea), castru auxiliar Timiş (judeţ) I O, 1 6, 23, 24, 28

34 Timişoara (Freidorf) . vestigii iazyge 1 8 ; 22,
Reşca, v. Romula-Malva, index I, 1 3 1 24, 28, 92, 94 ; muzeu 1 2, 28, 29, 32, 10 I .
Reşiţa (jud. Caraş-Severin) 28, 29 250 - 252
Rîşnov, v. Cumidava, index I, castru auxi Tisa (Tisia, Pathisus) 10, 1 6, 1 8, 255
liar 1 1 6 Torontal (fost judeţ) I O, J G, 23
Roşia Montana, v. Allmrnus Maior, index I Transih-.Uia (Ardeal) 8
Turda (jud. Cluj), v. Potaissa index I
Sadova (rîu, Caraş-Severin) 1 39 Turnu Ruieni (jud. Cara�-Sewrin) 22, 14 I
Saldum (R. S. F. Iugoslavia) 61 Turnu „lui Ovidiu" 1 4 1
Sapaja (insulă, Dunăre), v. B anatska Pa Turnu Severin (Drobeta, index I) 26
Ungaria (inscripţii roma ne )

lanka
Săcuieni (jud. Bihor) . vestigii iazyge 17 II
Sasca (Szaszkabanya, jud. Caraş-Severin)
54 Valea Bolvaşniţa (jud. Caraş-Severin)
Satu Bătrîn (jud. Caraş-Severin) 138 1 07
Sebeş (Mtihlbach, jud. Alba) 19, 232, 237 Valpovo (Slavonia) 2 1
Seghedin (Szeged, R. P. Ungară) 1 0, 1 6, Vărădia (Arcidava ? jud. Caraş-Severin) ,
255 - 259 castru auxiliar 17, 27, 1 25, 132 - 1 33
Semlac (jud. Arad). vestigii iazyge 17 Vatin (Vatina, R. S. F. Iugoslavia) 1 3,
Severin (fost judeţ) 1 0, 1 6 1 28- 1 30
Sibiu (oraş) iuscr. latină 87 Vărşand (jud. Arad) , vestigii iazyge I7
Siena (Italia) 20 Veţel (jud. Hunedoara), v. Micia index I
Sighişoara (jud. Mureş) 1 9, 233, 234 Viena (Austria) . v. Wien
Simand (jud. Arad), vestigii iazyge 17 Vizejdea (jud. Timiş) , vestigii iazyge 18
Sînnicolau Mare (jud. Arad), vestigii iazyge Vîrşeţ (Vr§ac, R. S. F. Iugoslavia) 23, 29,
1 6, 1 8 ; aşezare romană 25, 241 - 246 32, 124 - 1 28, 252 - 254
Slatina-Timiş (jud. Caraş-Severin) 22, 23, Vla§ki Dol (Serbia) 62
139 - 140 Vodiţa (jud. Mehedinţi) 1 5
Slăveni (jud. Olt), castru auxiliar 34 Voislova (jud. Caraş-Severin) , castru auxi
Smederevo (R. S. F. Iugoslavia) 30 liar( ?) 27, 235 - 237
Someşul Mare (Samus, Dacia) 8, 1 26 Vojvodina (R. S. F. Iugoslavia) 1 8
Srpski Krstur (R. S. F. Iugoslavia) 249 - 250 Vr§ac, v. Vîrşeţ
Stara Palanka, v. Banatska Palanka
Surduc, Pas - 1 6 Weisskirchen (Stiria, Austria) 22, 39
Surducu Mare (jud. Caraş-Severin) castru Wien (Viena Austriei) 23, 29, 75, 88, 95,
auxiliar( ?) 17, 28, 133 1 42, 1 50
Sviniţa (jud. Mehedinţi) 6 1 - 62
Szeged (Seghedin, R. P . Ungară) 255 - 259 Zăgujeni (jud. Caraş-Severin) 1 75, 195
Szekszard (R. P. Ungară) 133 Zăvoi (jud. Caraş-Severin) , castru auxiliar( ? )
14, 27, 1 4 1 , 229, 234
Teregova (Ad Pannonios ?), castru auxi Zlatna (Ampelum, jud. Alba) 144
liar 14, 28, 1 18, 1 20, 137 Zrenjanin (fost Becicherec, R. S. F. Iugos
Timiş (Tibiscus, Dacia) 28, 137, 1 45, 1 5 1 lavia) 29
B. AVt:TOilES, VIRI DOCTI, ANTIQVITATIS CVLTORES

AUTORI, CERCETATORI, ANTICARI
(cf. Abreviationes eit litteratura epigraphica, p. 263-269)
Accursius, M. 232, 233 Babeş, V. 24, 134

Ackner, M. I. 8, 22, 23, 39, 76- 78, 84, 90, Balask6, S. 1 8
95, 1 06, 1 1 0, 1 65, 1 70, 183, 240 Balint, s. 256
Adameşteanu, D. 1 9 Balia, L. 1 25
Alfoldi, A. 1 6, 256 Băluţă, C. L. 1 60, 244
Bari.1'.:ki, S. 128
Alfoldy, G. 126, 133
Barâny, A. 22. 1 5 1 , 239 - 24 1
Ariosti, G. 20, 150, 183 B arbu, M. 242
Arneth, J. 22, 80, 86, 89, 1 0 1 - 1 02, 1 04, 1 06, B ărbulescu, M. 40
1 39, 1 49, 1 65, 1 70, 183, 205 Bărcăcilă, A. 26, 77, 94, 139
INDICES 285
B ariţiu, G. 24, 162 Dogariu, O. 42

Bechtel, F. 140 Domaszewski, A. v. 8, 23, 25, 36, 1 1 4, 152,
Benea, D. 6 1 , 65, 69, 149 162, 1 79, 236
Herciu, I. 26 Donatus, S. 83, 84
Berkeszi, S. 24 Domer, E. 17, 24 1 , 242
Hetz, A. 26 Dorner, J. v. 2 1 , 76
Bezdechi, S. 26 Dragalina, P. 1 44
Bichir, G. 1 8 Dragomir, I. 56
Birlcy, A . 9 1 Duca, P. baron 105
Rlayer, Gy. 243 Du§anic, M. 17, 18, 33, 34, 38, 62, 128
Bodor, A. 28, 1 66
Bogdanovici, I. 42 Ebert, M. 1 7
Boleszny, A. 24 Eck, W . 42, 258
Bohm, L. 22, 25, 47, 60, 1 13, 1 1 4, 240 Eckhel, J. 77, 95, 1 83
Borcan, G. 135 Edschlager, P. C. 183
Borghesi, B . 82 Engelhardt, J. 183
noros, S. 26 Ensslin, W. 1 27
Borza, A. 27, 234, 239, 247, 248 Erdy, J. 55
Boscari, C. 1 18
Bozu, O . 234 Ferenczi, I . 242, 256
Branga, N. 237 Fevrier, J. G. 1 55, 1 60, 168
Brichieri Colombi 88 Finâly, G. 77, 256
Brukenthal, S. 88 Firmian, K. v. 20
Huecheler, F. 183, 206 - 207 Fitz, J. 42, 9 1
Buia, A. 240 Floca, O . 1 66
Buracu, C. I. 25, 77, 1 0 1 , 1 02, 108, 1 10, Florescu, G. 27, 87, 1 32
1 1 3 - 1 1 5, 1 18, 1 19 Fluss, M. "17, 139
Fodor, L. - A. 2 1 , . 76, 83
t:adariu, S. 49 Porni, G. 1 46
C ampbell, L. A. 1 70 Fridvaldszky, J. 88
Capra, A. 1 5 1 , 229, 240, 24 1 Frohlich, E. 77, 95
Caryophilus ( Garofalo) , P. 20, 2 1 , 76, 77, Fuchs, A. 247, 248
8 1 , 83 - 90, 94, 95, 98, 183 Fulajtar, S. 243
Cena, N. 25, 1 00, 102, 1 08 Fiiszfâs, J. 1 52
Chindriş, I. 24
Chishull, E. 77, 94, 183 Gădulea, L. 1 38
Christescu, V. 1 32 Garofalo (Caryophilus) . P. 20
Cicală, I. 1 8 Georgescu, G. 40, 44, 47, 75, 76
Cipariu, T. 24, 25, 89, 90, 1 06 Gerov, B . 1 6
Cipăianu, G. 24 Geszthelyi, T . 1 3 1
Cobeţ, P. 1 42 Ghenovici, Y. M. 27
Comloşan, I. 1 28 Ghişa, E. 27
Condurachi, E. 26 Giric, M . 249
Crăciun, I. 26 Glodariu, I . 1 35, 242
Crişan, I. H. 78 Gooss, C. 1 32
Csacsa, A. 170 Gostar, N. 27, 1 55, 1 66, 1 9 1 , 225, 227 - 230,
Cnmont, F. 25, 4 1 , 46, 54, 96, 97, 99, 1 1 0, 256, 258
1 1 1 , 1 1 6, 130, 1 53, 170, 239 - 2 4 1 Griselini, F. 20 - 22, 54, 76- 78, 80, 8 1 ,
83 - 86, 89, 92 - 95, 99, l l5, 1 49, 1 5 1 ,
Daicoviciu, C. 16, 26 - 29, 1 20, 1 3 0 , 1 3 1 , 1 83, 237
1 86, 189, 1 99, 208, 229, 230, 234, 235, 237, Groza, L. 27, 1 43, 1 46, 1 99, 234
239, 24 1 , 242, 244, 246, 247 Gruie, J. 205
Dan, M.P. 24 Griinhuber, D. 1 65
Daniel, D. 1 24, 125 Gruterus, J. 2 1 , 232, 233
Daux, G. 1 66 Gudea, N. 18, 28, 39, 44, 49, 55, 56, 6 1 , 1 0 1 ,
Davidescu, M. 26 1 16, 1 18, 1 20, 1 23, 137, 138, 243
Degrassi, A. 84
Demircioglu, H. 4 1 Halavats, Gy. 1 65, 176
D e Ruggiero, E . 4 1 Hamilton, J. A. 20, 76, 83
Detschew, D. 39, 43
Hampei, J. 1 28
Diaconovich, A. 234, 235, 237
Dinic, J. 135 Henzen, W. 83
Dobo, A. 256 - 268 Heuberger, R. 133
Hischfeld, O. 25, 90, 1 62 Miller, ]. F. 2 1 , 76

Hohenhausen, S. 183 - 184 Miloia, I . 26, 208
Honigmann, E. 196 Mioc, D. 20, 1 06
.Hossu, V. 1 6 1 Mirkovic, M. 30
Moaca, I. I 44
lakossich, N. 2 1 , 84, 85, 88, 1 30 Mocioni (Mocsonyi), A. 239 - 240
lanza, I. 25 Moga, M. 27, 29, 1 23, 1 38, 1 4 1 , 1 45, 146,
Iaroslavschi, E. 1 42 148, 1 55, 1 58, 1 6 1 , 1 62, 1 68, 1 7 1 , 173,
Igna, N. 78 174, 1 77, 1 85, 193, 1 94, 198, 200, 202, 203,
Ioanescu, S. 134 208, 2 1 0, 2 12, 225, 23 1 , 244, 245, 249
Iovanovici, I. 46 Molan, I. 1 07
!sac, D. 44, 172 Mommsen, Th. 8, I O, 2 1 - 24, 76, 79, 82 - 85,
88, 89, 91, 95, 99, 102, 1 50, 233, 237,
Jakabfi, N. 1 75, 1 95 246, 249
Jakossich, v. Iakossich Mrozek, S. 200
Jeanmaire, H. 1 66 Muller, F. 8, 22, 39, 89
Jude, M. 1 66 Muratori, L. A. 20, 2 1 , 83 -85, 88, 89, 94,
Jung, J. 236 95, 99, 1 15, 1 49, 1 5 1 , 183, 237
Kajanto, J. 1 66 Nagy, Z. 256

Kan, A. H. 4 1 Nanu, I. 143
Kapra, v. Capra, A . Neigebaur, J.F. 22, 60, 76, 83, 93, 99
Katanchich, P . 2 1 , 22, 84, 88 , 99, I I 5, 130, Nemoianu, I. 1 44, 229, 235
237 Neumann, E. 92
Kenner, F. 75 Niildeke, Th. 1 79, 1 80
Keyssler, J. 183
Koppen, P. 78, 80, 86, 92 Orelli, I. I. 83, 88, 89, 237
Kubitschek, W. ]. 1 1 4, I I 6 Orioveanin, L. I. 1 24, 1 25
Kuhn, L. 243 Orm6s, S. 24, 52, 74, 1 34, 179
Kuzsinszky, B. 1 76 Ortvay (Ortmayer) , T. 25, 162, 195, 243,
249
Laet, S. ]. 258 Orzescu, I. 1 43
Laitin, D. 65, 68
Lakatos, P. 256 Pap, v. Szathmary
Lascu, N. 26 Parducz, M. 1 7 , 1 8
Laurian, A. T. 22, 60, 79, 90, 92, 93, 1 06 Pârvan, V. 26, 64, 1 32, 1 46, 234, 25G
Lazarovici, G. 28, 1 35 Pârvu, I. 235
Lazius, W. 232, 233 Pascu, S. 24
Liibker, F. 133 Patrichie, Puraci P. 146
Luciei, I. 27 Patsch, C. 1 6, 17, 64, 125, 1 26, 131, 1 :-18,
Lugosi Fodor, A. 2 1 239, 256, 257
Lupaş, I . 26 Paulovics, I. 87
Pesty, F. 1 4 1 , 1 42
:\lacrea, M. 27, 1 0 1 , I 18, 123, 137, Petculescu, L. 1 34
Petolescu, C. C. 1 48, 158, 1 69, 188, '.WO
·
138, 1 89, 239, 244, 248

Mafiei, S. 20, 2 1 , 83, 84, 1 5 1 , 1 83, 202, 244
Manojlovic-Marianski, M. 1 28 Petrovic, P. 257
Mărăscu, I. 29 Petrovszky, M. D. 29, 1 42, 224
Marghitan, L. 248, 249, 258 Petrovszky, R. 27, 29, 1 42
Marki, s. 242 Pflaum, H.-G. 42, 87, 258
Marsili (Marsigli), A. F. 19, 2 1 , 22, 30, 32, Piso, I. 90, 1 60, 235
1 00, I I 5, 1 5 1 , 237 - 238 Pontelli, S. 235
Mateescu, G. G. 26, 145, 1 66 Pop, C. I 1 6, 1 66 ; E . 27 ; I . I. I 1 6
Medeleţ, F. 18, 1 26, 1 4 1 Popescu, T. 235
Meiszl, L . 1 42 Popoviciu, A. dr. 96
Merlat, P. 4 1 Prcisendanz, C. 1 68
Mezerzius, I . 1 9, 232, 233 Protase, D. 1 6 - 18, 6 1 , 133 - 135, 242
Mihăescu, H. 190 Pteancu, P. 240
Mihalik, J. 77, 89, 94, 1 02, 123
Mihâlyi, V. de Apsia 25
Mihalik, S. 65, 66 Iladu, D. 25
Răk6czy, S. 55
Milleker, B . F. 23, 35, 54, 99, 124, 12�. Reinesius, T. 233
128, 1 3 1 , 236, 239 Kesmeriţă, I. 27
INDICES 287
rutterling, E. 32, 135 Sturdza, D. A. 2-1

Roche!, X. 183 Szathmary, M. P. 78, 86, 89
R6mer, F. F. 23, 25, 35, 47, 65, 106, 107, Szentleleky, T. 256
1 10, 246 Szilagyi, J. 137, 230, 237, 2-12, 247
Roska, M. 243
Roth, B. 88, 89 Tarnayschi, I. 27
Russu, I. I. 27 - 28, 65, 1 0 1 , 105, 107, Teglas, G. 24, 25, n, -18, 55, 68, 134, 248
1 08, 1 15, 1 1 7, 1 58, 176, 1 97, 224, 230 Teodorescu, D. l\l. 26
Thomae, B. (B. E. Thomasson) 8 1 , 86, 1 25
Săcară, N. 1 4 1 Tomaschek, W. 132, 134, 234
Sacken, E. 75 Torma, C. 23, 25, 46 - 48, 1 0 1 , 104, 1 1 0,
Sanie, S. 155, 1 56, . 196, 197, 200, 2 1 0 1 13, 1 1 4, 1 39, 1 -12, 1 4 3, 149, 152, 162,
Saria, B . 1 0 1 1 65, 1 66, 1 70, 175, 179, 183, 195, 205,
S a§el, J.-A. 33, 34, 247 206, 229, 234, 236
Schiffmann, J. 248, 249 T6th, I. 4 1 , 1 72
Schiopu, A. 29, 69 Treboniu, v. Laurian, A. T.
Schulze, W. 75 Trifu, R. 206
Schwarz, C. G. 237 Tudor, D. 17, 44, 50, 53, 63, 68, 88, 96,
Schwarzott, J. G. 2 1 , 22, 76, 78, 80, 86, 130, 239
89, 92, 106, 1 23
Scriban, I. 142 Urechiatu, G. 1 55
Sebestyen, Cs. K. 255 - 258 Uzum, I. 28, 29, 39, 49
Seeck, O. 130
Seivert, J. 2 1 , 88, 1 49, 232, 233 Vasmer, M. 1 28
Selinka, L. 66 Verantius (Verancsics), A. 233
Seresko, ]. 47 Vermaseren, M. ]. 46
Simovljevic, N. 1 7, 33, 34 Vidman, L. 94
Simu, T. 1 18, 1 46, 172, 186 Vlassa, N. 69 - 70
Sîntimbreanu, A. 200 Vulic, N. 17, 127
Smarandache, C. 1 8 Vulpe, R. 26, 27
Speidel, M. P. 34
Stadler, J. G. 76 Weber, E. 39
Stanciu, V. 63 Weinstock, S. 34
Stanojlovic, gen. 142 Widengren, G. 46
Stefan, G. 41 Wolff, H. 1 3 1
Stein, A. 82, 94 Wollmann, V. 18, 2 8 , G5, 66, 68 , 1 2 1 , 1 23,
Steinbiichel, A. 137 1 43, 1 46, 155, 198, 200
Wiist, E. 46
Stoica, N. (de Haţeg) 20, 100, 105, 1 13, 1 1 4
Wuthnow, H. 196
Stojkovic, P . 47
Stratan, I. 25, 29, 44, 1 27 Zamosius (Szamoskăzy) . S. 1 5
Redactor: NEONILA PIATNIŢCHI
Tehnoredactor: SILVI A DEOCLEŢIAN
Bun de tipar 1 V I I I 1977. Tiraj 1 650. Format

1 6/70 X 1 00. Coli de tipar 1 8. Planşe 2. C.Z. pen
tru biblioteci mari 47-71 (398.2) (083.8). C.Z. pen-
tru biblioteci mici 9 (398.2) (005).
In treprinderea Poligrafică Cluj, Municipiul Cluj

Napoca, comanda nr. 1 63/1977
REPUBLICA SOCIALIST A ROMÂN I A
30 · li 21 · III
O 5 10 15 10 25 JO 35 40 -'5 5/Jt<m
"[' A u Turnu Ru�a.
1
1S101;n-;;J- y
J
';l-A u. Bortovo
�Au. Bofvc�'!! t�
� Au Virc1orovo
®
Q Vof,n
A rmE"nt � e Sor l.I Bă trio 1,

ia'" -Q G AGA NAE
l
Q"'fol•
Vrfo c
Vt-ldco O
Sr�d •$IE"
o
.
e
AD PA NN0NJ0 5
ITeregovo )_ \
'i
( l/ir s � ţ 1 .
. '
�Fe
„ • ... Ciclovo R"om0o0
® 0 Go1
No uă
Vecflt
D.A.CHAf SUJP [
PAIRS OCCilID o
8ol1� '·r.
E. R
O R
E 5 A
A E L II HAD R I A NI T E M P O R E
• Boşfra
'?
- - - FINES lM P E RTT
- -,
F lNES P R O V INCIA R UM
\
• • . • • •
O 400 200 300 toOO 500 6� "DO 800 crx> 10 O O � m \
ERATA
Pag. rîndul : în loc d e: se v a citi :
1 18 24 de jos al doilea primul

1 20 15 de sus LEG LEGG
162 26 de sus rn(unicipi) m(unicipi) T(ibisci)
162 33 de sus (Tibiscum) T(ib iscurn)

Inscriptiile Daciei Romane III Dacia Superior 1 1977

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inscriptiile Daciei Romane III Dacia Superior 1 1977

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

INSCRIPTIONES DACIAE ET SCYTI llAE

Volumen III: Dacia Superior

Collegit, commentariis indicibusque instruxit, Dacoromanicc ,·crtit

adsumptis in operis societatem

I N AEDIBVS ACADEMIAE REIPVBLICAE SOCIALISTAE RO�IANIAE

INSCRIPŢIILE ANTICE DIN DACIA

Volumul III: Dacia Superior

Adunate, însoţite de comentarii şi i ndic e , traduse de

EDITURA ACADEJIIEI REPUBLICII SOCIALISTE RO:\L.\NIA

PROLEGOMENA EPI GRAPHICA ET H I STORICA

I. Pancevo 30 . li. Kovin 30 . III. Kajtasovo 33. I\T. Banatska Palar.­

OPERA QVAE PRIORVM LOCO AFFERVNTVR

ABREVIATIONES ET LITTERATVRA EPI GRAPHICA

Res, vocabula, nomina propria aevi antiqui

Nomina propria medii aevi et recentioris aetatis

Crbes, pagi, regiones, flumina

După adunarea şi publicarea într-un prim volum a documentelor

I. - Uepartizarea tt>ritorială a matnialului epigrafie

Precum s-a enunţat dintru-nceput (în 1975), materialul litic şi tegular

1 SCIV, 23, 1 972, p. 1 2 5 - 132; Theodor Nlommset1, corespondenţa î n legătură cu inscripţiile

fie ca entitate administrativ-urbanistică, militară sau rurală, fie ca punct

sculptural-epigrafice au „migrat" în diverse localităţi, transportate fie

2. - Xatura �i confinutul tematic al epiurafelor

Cum era şi e firesc (relevat mereu), o culegere epigrafică („sylloge")

fundamentală social-istorică şi pe cele lapidare-litice {piatră, marmură).

sau marilor zone din bazinul :Mediteranei ocupat şi organizat de Roma,

avută în vedere şi o va avea chiar mai mult istoriografia provincială romană

unei provincii şi teritoriu. Oricum , fiecare piesă întreagă sau fragmentară,

3. - Prezt•ntart>a şi crescriert>a piest>lor e ))iuraîice

S-au adoptat criterii mai simple şi uşoare, cele aplicate de noi m

(dar nu diluate) , conţinînd datele şi indicaţiile utile pentru interpretarea

proprii originale (nume de persoane ori de localităţi, cu litere deosebite

deloc neglijabile asupra unor asemenea documente epigrafice ale epocii

4. - Limiteh• romane ale zonei sm:-n-stiel' a pro,·ineiei Dacia

Anumite incertitudini, discordanţe şi echivoc persistă în ce priveşte

romane aparţinea în j urui anului 1 10 provinciei Dacia2. Dat fiind că

În privinţa limitei d.: ,. e s t a ocupaţiei romane în teritoriul Banatului

„mlaştini şi terene inundabile").

şi nepotrivită pentru o locuire intensă. Ar fi fost o ţară a nimănui con­

' D. Protase, L0giunea ll II Flavia la nordul Dunării şi apartenenţa Banatului şi Olteniei

blemă istorică şi de topografie arheologică ce nu poate fi tranşată definitiv

Materialul epigrafie al zonei de s u d - \'e s t a Banatului roman apar­

Banat (Beba Veche, Cherestur, Sînnicolau Mare, Vizejdea, Timişoara-l�reidorf) ; MatArh,

5. - Istoricul cercetărilor epigrafice î n zona de sud-rnst

savantă Dunărea Pannono-Jfysiană ilustrată cu observaţii geografice, astro no­

curiozitatea multor oameni de ştiinţă şi cultură în prima j umătate a

Vergangenheit zu uns reden" ) , majoritatea după cartea lui Caryophilus,

Eminentul numismat şi muzeograf austriac, membru al Academiei

aceste inscripţii a fost văzută şi publicată pentru prima dată de Ackner,

Budapest I866 ; Gyori tortenelmi es regeszeti fuzetek, 4 vol. , Budapest,

C i p a r i u ( 1805 - 1887 ; eminent erudit şi cărturar blăjean, profesor i:;i

rate de profesorul George G. }i a t e e s c u ( 1892 - 1929 ; conferenţiar la

Olteniei (mai ales a Drobetei-Turnu Severin) a adus un aport de valoare,

1 0 Despre G. G . �Iateescu, elev al lui Vasile P ârvan şi succesor al acestuia la direcţiu­

Bezdechi, Cuvîntări la îmnormîntarea lui G. G. Mateescu, în Societatea de m îi n e , Cluj, VI

1929, p. 187 - 189 ; R. Vulpe, În amintirea l u i C. G. Jt,fateescu, în A nalele Dobrogei, XI 1930,

Arheologul-epigrafist :;;i remarcabil profesor de limba latină Grigore

1 3 Le professeur A lexandre Bor�a ( 1 8 8 7 - 7 9 7 1 ) , în Apulum, X 1972, p. 871 - 879 (Em.

cu rezultate arheologice şi epigrafice bogate şi spectaculare ; din care materia­

a u fost făcute în octombrie 1973 de colectivul clujean (I.I. Russu, N . Gudea,

tatele campaniilor de săpături arheologice din Tibiscum (conduse de prof.

THESA VRVS INSCRIP TION VM

(Panciova, opştina Pancevo, R. S.F. Iugoslavia) II F

I. Pancevo 30 . li. Kovin 30 . III. Kajtasovo 33. I\T. Banatska Palar.

şi nepotrivită pentru o locuire intensă. Ar fi fost o ţară a nimănui con

Materialul epigrafie al zonei de s u d - \'e s t a Banatului roman apar

savantă Dunărea Pannono-Jfysiană ilustrată cu observaţii geografice, astro no

1 0 Despre G. G . �Iateescu, elev al lui Vasile P ârvan şi succesor al acestuia la direcţiu

cu rezultate arheologice şi epigrafice bogate şi spectaculare ; din care materia

- cărămizi cu ştampila legiunii IV Flavia ; loc de păstrare necu

rectificată de M. P. Speidel) . Î ntrucît această unitate (sau vreuna „omo

- c ă r ă m i d ă fragmentară, cu ştampila în cartuş simplu dreptun

9. -c ă r ă m i d ă cu ştampilă în cartuş dreptunghiular adîncit, frag

1 2. - L c s p c d c votivă de marmură alb-gălbuie (finzaharoidălito

1 7. - L e s p e d e funerară de piatră (conglomerat numit „Chlorit

21 - Două piese epigrafice (sau două fragmente ale aceleiaşi inscrip

Fig. 18 a , Cărămidă cu ştampi