edward gibbon istorla declinulul si a prabusiril imperiulul roman wkedward gibbon istoria declinului si a prabusirii imperiului roman Kk TRADUCERE DE DAN HURMUZESCO BIBLIOTECA TENTRU TOTi @ 1976 EDITURA MINERVA @ BUCURESTICapitolul NLIT SITUATIA LUMIE .BARBARES. STABL- LIREA LONGOBARZILOR PE DUNARE, YRIBURILE S$) INVAZJILE SLAVI- LOR. ORIGINEA, IMPERTOUL ST AMBA- SADHELE TURCILOR. FUGA AVARILOR. CNOSROES, DOMNIA SA $1 RAZBOA- ELE CU ROMANLI. RAZBOTUL COL- CIILAN SAU LAZIC, ETIOPIENIL Apreciem merilul personal comparindu-} cu facultatile obignuite ale omenirii. Geniul, virtutea si aspiratiile in viata activa sau in cca speculativd sint evaluate nu atit prin eveea ce reprezinti in sine ingisi, ci dupa cit se ridic& deasupra vremii gi a condiliilor existente pe atunci in {ara lor; 9 sta- tur care ar trece neobservata la un neam de uriagi trebuie si apard remoreabili la o rasa de pigmei. Leonida si cei trei sule de tovarigi ai sii si-au jertfit viata Ja Thermophyle,? dar educatia copilului, a lindrului si a bairbatului spartan pregatise gi aproape cd asigurase acest sacrificiu’ memorabil ; fiecare spartan ar fi aprobat, mai curind decit ar fi admirat, acest gest in care nu yedea nimic alteeva decit indeplinirea datoriei, fapta de care el insugi gi alli opt. mi? dintre conce- ‘Jn anul 480 i.c.n., cind Xeres, regele Persivi i-a atacat pe greci cu o armata imensa. Po useal, la T hermophyle i i-a intimpinat }.eonid, singur cu cei 300 de solda{i ai sai, care au preferat. s ‘ unul decit. si se predea. (n.c.) 2 Numirul celi{enilor spartani en deptine drepturi din acea vreme (n.t.). -talenii sii erau la fel de capabili.1 Marele Pompei? putea inscrie pe trofecle sale ci invinsese in lupt& doud milioane de dugmani gi cucerise 0 mie cinci sute de orase, de la lacul Maeotis pind la Marea Rosie®, dar gloria Romei piigea in fata acvilelor sale, popoarele erau coplesite de propria lor teamii, si legiunile invineibile pecare le comanda fusescra crescute in spiritul victoriilor si al disciplinei acelor vremuri. In accasta lumina, figura lui Velisarie poate pe bun’ dreptate fi aseza- 1 mai sus de eroii vechilor republici. Defectele sale isi aveau obirgia in coruptia acelor vremuri, dar virtutile lui fi fuseser’i daruite de natura gsi rajiune. El $-a ridicat stdpin pe soarta sa gi fara rival; armatele care i-au fost incredintate fi erau de putin sprijin, astfel incit singurul sdu avantaj rezulta din vanitatea si infumurarea adversarilor. Sub conducerea lui, supugii lui Iustinian meritau adesca si fie numili romani; gotii trufasi fi obligau si poarte denumirea nerazboinic’ de greci, pe care o socoteau ruginoasa; ci se preficeau astfel ca Je vine s& rogeascé de faptul ci trebuie sd dispute regatul Italiei unui popor de tragedicni, actori de pantomimi si pirati*. Clima Asiei fusese intr-adevir mai putin favorabila dezvol- tarii spiritului militar decit cea a Europei. Tinuturile asia- tice, foarte ‘populate, erau vlaiguile de lux, despotism gi 1 Lectura lui Herodot-este o pliccre, nu o corvoada’ (VII, c. 104, p. 550, 615). Convorbirea dintre Xerxes si Demaratos la Thermophylae constituie una dintre cele mai interesante scene morale din isteric. A fost tortura spartanului regal sii priveascd cu team si remuscare virlutea tari sale, (Lipsit de domnie la Sparta, Demaratos se exilase la Susa. a insofit pe Xerxes in expeditia impotriva Mlladci n.c ) 2 Vestit general si om de stat roman din secolul | ie.n., mai intii prietenul si ginerele lui Caesar, apoi adversarul situ cel mai de temut. Pentru multele si importantelesale victovii a fost numit ,,cel Mare* (n.c.). 2 Vezi_ aceasta inscriptie trufasd in Plinius (Hist. Natur., VE 27). Pufini oameni au gustat atit de desivirsit din gloric si dizgratie? luvenal (Satir., X) nici n-ar fi putut oferi un exempla mai izbitor care si arate vicisiiudinile soartei si vanitatea dorintelor omenesti. 4 Pe greci... din rindul cérora nu vdzuseré venind mai inainte din Ltulia decit tragedient piraji (Goth. 148, tom. Il p. 93, ed. Bonn). Acest ultim epitet al Ini Procopius (eort080) s) este tradus prea blind prin pirafi; de fapt, tilharé de mare. 6superstilii, iar calugirii erau mai costisitori si mai numerogi decit soldatii aflali in acele regiuni din rasarit. Fortele armate ale Impcriului scdzuser’ de la sase sute patruzeci si cinci de mii, la o sutad cincizeci de mii de oameni, impristiali la granitele {arii. Disciplina disparuse din rindul acestor solda{i, plaliti prost si la voia intimplarii, care se dedau Ja jafuri. Armatele crau completate cu corpuri de auxiliari barbari servind ca mercenari, pe care generalii nu puteau nici- odala si se bizuie. Pind si victoriile lui Velisarie asupra gotilor au fost déu- nitoare Imperiului, deoarece au desfiinjat acea importanta barieri a Dundrii de Sus, care fusese pazitd cu atita credinta de Theodoric! gi fiiea sa. Pentru apararea Italiei, gotii eva- cuar{ Pannonia gi Noricum, provineii in care la acea data demnea pacea gi prosperitatea gi asupra cdrora ridica pre- tentii imparatul roman, stdpinirea lor fiind lasat&i la voia primului invadator. Pe malul celalalt, al Dunarii, cimpiile Ungariei de Sus erau stapinite, de la moartea lui Attila, de triburile gepizilor; acestia priveau cu respect armatele goti- Jor; cit despre romani, gepizii nu dispretuiau aurul lor, ci motivul nemirturisit care-i facea si le plateascd subsidiile anuale. Fortificatiile parisile ale fluviului au fost imediat ocupate de acesti ,,barbari“, stindardurile lor au fost inal- tate pe zidurile oraselor Sirmium? si Singidunum, iar tonul ironic al scuzelor lor agrava accasta insulla adusi maiestatii Imperiului: ,,Atit de intinse, o Caesare, sint stapinirile tale, atit de numeroase sint oragele tale, incit, pe timp de pace, sau rizboi, cauti necontenit popoare in grija cirora si poti lisa aceste posesiuni inutile. Gepizii sint aliatii tdi viteji si credin- ' Rege al ostrogotilor (454—526) multa vreme agezat fa Pannonia, a aliat al Imperiului de Risdrit, i-a respins, intre altii, pe ica sa, Amalasuntha, contribuise la aceasté politica (n.t.). * Anul 536. Sirmium (azi Sremska Mitrovica, Iugoslavia), oras siluat pe malol drept al riului Sava, in Pannonia Inferioara (n.c.). 7Giogi gi daca se agleapta la darurile tale, inscamni cii arali o incredere bine intemeiata in mirinimia ta.“ Felul in care s-a rdzbunat Lustinian scuzi aroganla gepizilor. In loc si afirme drepturile unui suveran intru apdrarea supusilor sii, impi- ratul a invitat un popor strain si invadeze gi sit stipineascd provinciile romane dintre Dunire gi Alpi; ambitia ge- pizilor a fost linutad in friu de puterea gi faima crescindd a longobarzilor.t Acest popor germanic, putin numcros, al cirui nume ade- vaeat era acela de langobarzi (Larbi lungi)*, a coborit din nordul Europei, nimicind in drumul siiu pe herulii agezati in sudul Poloniei. Iustinian i-a chemat si si-i alunge pe gepizi, si ocupe orascle si cetatile Noricului si ale Pannonici. Curind insa, dorinta lor de prad&i-a ademenit dincolo de ae ceste intinse granite. Ei au inaintat de-a lungul coastei Adria- tice pina la Dyrrachium’, unde, cu obignuita lor bidaranie, intrau in oragele gi casele aliatilor-romani, inh&tind prizo- nierii care scipasera din miinile lor indraznete. Dar longo- barzii, ca popor, se lepidau de aceste acte ostile, de aseme- nea expeditii, pretinzind ci ele nu sint decit faptele unor aventurieri razleti, iar imparatul le seuza; 0 campanie mai serioasé a fost dus& insi de ostile longobarzilor, angajale intr-un conflict de treizeci de ani cu gepizii, timp in care ci si-au pleat adesea cauza in fala tronului de la Constanti- ‘Vert Strabo (VIL, p. 446). Cei_ mai buni geografi fi situcazit dincolo de Elba. in episcopatul Magdeburg si in mijlocul tcritoriului Krandeburg: agezarea lor confirma remarca patriotici a contelui dc Hertzberg, e& cei mai mulfi dintre cuceritorii barbari au_pornit dun aceleagi finuturi care mai dau si astizi armatele Prusici. * Eitimologia aceasta este indoielnicii. Se pare ci numele’de lon- gobarzi de din cel al regiunii pe care aceste triburi o ocupau pe Traturile Etbei, unde Borde (sau Bord) inseamna gi astazi_,,cimpie fertilA asezalé pe malul unui riu“; acest tinut de lingdé Magdeburg se mumeste ined ange Borde“. Langobarzii ar insemna deci ,,locuitorii unei intinse cimpii asezate pe malul unui riu.“ (n.c.) * DPreees de astizi, in Albania (a.t.).nopol; dar vicleanul lustinian, cu toate ca-i ura deopotrivit pe cei doi rivali, pronun{a o sentin{ad partinitoare si ambigna si in mod abil prelungea razboiul, prin ajutoare ce soseau ineet si se dovedeau zadarnice. Puterea longobarzilor era forrnidabila: ei aruncau in lupt& mai raulte mii de soldati, dar continuau sa ceara, ca parte mai slaba din acest conflict, protectia romanilor. Cei doi adversari se arétau_neinfricati, totusi curajul este un sim{imint atit de schimbiator, incit ambele armate au fost bruse cuprinse de panica. Ele au fu- git una de alta gi cei doi regi dugmani au ramas cu garda lor personala, in mijlocul unei cimpii desarte. Dup& un seurt armistitiu, patimile se aprinserat din nou de-o parte gi de alta, iar amintirea rugsinii suferite in trecut, duse la o inclestare mai inversunali, mai singeroasi. Patruzeci de mii de bue- bari au pierit in batalia hotadriloare care a zdrobit puterea gepizilor, a imprastiat temerile romanilor, a schimbat do- rintele lui Lustinian gi a dezvaluil. pentru prima oara carac- terul Ini Alboin, tindral print al longobarzilor gi viitorul cuceritor al Ttaliei. Popoarele silbatice care locuiau gi riliceau pe sesurile Lituaniei si Poloniei, ar putea fi reduse, in vremea lui Justinian, la dou& mari familii: bulgarii? si slavii. Dupa ‘ Am folosil fara a incerca si impac, faptele din Procopius (Gotk., Tf, ck; Hil, c. 88, 84; IV, ¢. 18, 25), Paul Diacon. (de Gestis Langobard. (|, ¢. 1—28, in Muralori, Script. Rerwn Italicarum, tora. 9) si fornandes (de Success. Regnorum, p. 242). Citi- torul rabdator se poate lumina de la Mascou (Istoria Germanilor si nota XXII si De Buat (Hist. des Peuples, etc., vol. IX: X; XI). * Adopt denmnirea de Dla de la Ennodius (in Panegyr. Theo- rmond., tom. 1, p. 1598, 1599); Theophanes, p. 185 si iodorus si Meet Numele de huni ¢ prea vag; tribarile culrigurilor si utigurilor sint prea marunte si prea primitive. (Nu este vorha de bulgari ci de cutriguri si utiguri, triburi hunice de raurile Marii de Azov. Slavii erau_ triburi asezate Ja_nordul i loc gi de jos. De aceea cutrigur’ uligurii si bulgarii crau toti inruditi de aproape cu hunii Ini Altila si vorbean o limba apropiata. Dae bulgarit moderni prezinti mult mai multe afinitagi cu slavii dectt ca tunii — (0.5.)scriitorii greei, bulgarii, care atingeau Euxinul si lacul Maeo- coborau, aga cum araté numele lor, din huni gi este inutil s& repelam bine-cunoscutul tablou al moravurilor t&ta- rigti. Tatarii erau arcagi indrazneti si dibaci; ei beau lapte de iap& si se hraneau cu catnea cailor lor iuti gi neobositi; turmele gi cirezile lor urmau tabercle lor migratoare, sau mai bine zis taberele se lasau calauzite in drumul lor de miscarea acestor turme; nici o $ari nu era prea jndepirtalad sau ferita de invaziile taitaritor antrenati la fugi, dar necunoscind teama. Neamul lor era impar{it in doua triburi puternice si dngmane, care sé urmireau intre ele cu ura frateasc’. Ei isi disputan epringi prietenia, sau mai degrab& darvrile impadra- tului; fabula ce arul&é deosebirea statornicita de natura intre ciinele credincios si lupul hraparet a fost folositaé de un ambasador al lor care primise doar instrucliuni verbale din gura printului siiu negliutor de carte.2 Toate spitele de bulgari erau devpvotriva atrase de bogatia romani. Ei se numeau in mod vag slavi, iar margurile lor rapide au putut fi oprile numai de Marea Balticd, sau de gerurile si cumplita siracie a {inuturilor din nord. Dar aceeagi rasi de slavi pare si fi pdstrat in toate timpurile stapinirea asupra acelorasi téri. [Numeroasele lor triburi, oricit de indepartate si dusniane, foloseau o limb’ comuna (aspri si neregulata) si se asema- nau la infStigare ; ele se deosebeau de ta&tarul negricios, gi se apropiau de germani, farai a avea insd statura inalta gi tenul deschis al acestora’ Patru mii gase sule de sate® ale slavinilor erau impristiate prin provinciile Rusiei si Poloniei, Y Marea Neagra Marea de Azov (n.t.). 2 Procopius (Goth., IV, c. 19). Mesajul siu verbal (se considera el] insusi un barbar fari stiinti de carte) ce predat ca o epistola. Stilul e silhatic, figurativ gi original. 3 Suma aceasta rezulta dintr-o listi cuprins’ intr-un fragment curios din anul 550, g&sit fn biblioteca din Milano. Geografia obscura a timpului pune la grea incercare ribdarea contelui de Buat. (Lista de care vorbesle Gibbon este un fragment dintr-un geograf bavarez din secolul al JX-lea nic.) 10cu colibele lor clidite in grabi din lemn necioplit, intr-o tard unde lipsea atit piatra cit si fierul: Ridicate, sau mai bine zis ascunse, in adincul padurilor, pe malul riurilor, sau la margi- nea mlastinilor, aceste sdlasuri avean o dubla iesire, c&itre pamint si cilre apd, menit& a-] salva in caz de primejdie pe Jocuitor. Fertilitatea solului, mai curind decit munca basti- nasilor, le asigura slavilor un. belgug rustic. Oile gi cornu- tele lor crau mari si numeroase, iar cimpiile pe care le sema- nau cu mei gi hrigead! dadea, in loc de piine, un aliment infe- rior gi mai putin hranitor. Prddaciunile neincetate ale veci- nilor fi obligau sa tngroape aceste comori in pamint; dar atunci cind un strain aparea in mijlocul lor, ele erau darnic impartite de un popor caracterizat indeohste cu epitetele de cast, ribdator gi ospitalier. Drept zeitale supremaé se inchinau unui stépin nevazut al trasnetului. Riurile si nimfele se bu- curau de onoruri mai mici, iar cultul popular lua forma ju- ramintelor gi sacrificiilor. Slavii refuzau sé asculte de un despot, un principe, sau chiar de un magistrat, dar experien{a lor era prea limitatai, pasiunile lor prea inddritnice spre a concepe un sistem de legi egale pentru toti sau ca arma de aparare comuni. Ei aratau un anumit respect virstei gi vi- tejiei, dar fiecare trib sau sat trdia ca o republicd separati, iar in actiunile de interes comun, toti trebuiau convingi, deoarece nimeni nu putea fi fortat. Luptau pe jos,. aproape goi, si in afarad de un scut greoi, [dra nici o armura defensiva. Armele lor de atac erau un are, o tolb& cu sdgeti mici otra- vile si o funie lunga, pe care o aruncau cu dibacie de la dis- tant, prinzind inamicul intr-un lat. Pe cimpul de lupta infanteria slava era periculoasd prin repeziciunea, agilita- tea si dirzenia ci. Ei inotau, se scufundau, rémineau sub apa, 1 Panicum, milium. Vezi_ Columella, II, c. 9, p. 430, edit. Gesner; Plin.; Hist. Natur., XVIII, 2% 25. Sarmatii ficeau_o fiertura de mei amestecat cu laptele de iap& sau si ge. In bogitia de produse a cultarii moderne, met! hraneste gadini si nu eroi. Vezi dicfionarcle lui Valmont de Bomare (1768) si Miller. , 1tragindu-si risuilarea primtr-o trestie si un riv sau ni Jac erau adesea scena ambusvadei lor ned erau realizdrile unor iscoade sau Iuptitlori razleli; arta ara Je era straind slavilor; numele lor era neeunosent si cuceririle lor erau lipsite de glorie.t Am insemnat conturul general gi vag al teriloriilor ovu- pate de slavi gi de bulgari (culriguri) fari a incerea sa Je definese granitele despartitoare, care nu erau cunoscute pre- «is sau respectate de barbarii insisi. Importanta lor era determinataé de vecinitatea imperiului, iar sesurile Moldo- vei gi Valahiei erau ocupate de an{i2?, un trib slav, care a adaugat la titlurile lui Iustinian un epitet glorios.? impotriva antilor el a ridicat fortificatiile Dundrii de jos gi s-a striduit sd asigure alianta cu un -popor asezat chiar direct in calea pohoiurilor nordice, pe o distant de doud sute de mile intre muntii Transilvaniei si Marea Neagrii. Dar acestor anti le Jipsea puterea si dorinta de a opri furia torentului; inarmati ugor si adunati dintr-o suta de triburi, slavinii veneau aproape eu acceagi repeziciune, pe urmele calaretilor bulgari. Plata unui galben. pentru fiecare soldat a oferit poporului 1Relativ la numele, originea, situatia si obiceiurile slavilor vezi mirturiilo originale din veacul al gaselea, in Procopius (Gotk., II, c. 26 JIS, c. 14) si tmpdratul Mauritius sau Mauricius (Stratagemat., XT, ©. 5, apud Mascou Annotat. XXXI). Arta, militaré a lui Mauricins a fost tiparita, dupa cit tnteleg eu, numai Ja finele editici lui Scheffer din Tactica lui Arian, la Upsala, 1664 (Fabric., Bibtiotee. Gra, IV, s. 8, fom. III, p. 278) o carte rari si pind acum inaccesi mie. (Tratatal ‘Despre arta militard nu apartine impdratului Mauricius, ei ynui autor omonim eare a trait in timpul domnici acestuia (sec. VS). (n.c.) * Antii, cei mai viteji dintre ei... (locuiau pe riul) Taysis [Tausis] repede si ndvalnic, care se varsd in apele Istrului. Tornandes, ¢. 5, p. 18%, edit. Muratori, Procopius, Coth., III, c. 44 gsi de Aedif., iV, ¢. 7. Totusi acelasi Procopius 4 ii men{ioneaza pe gofi si pe huni sa vecini la Dundre (de Aedif. 1V, ¢.1). (Asupra, originii antilor se discuta ined. Lornandes si Procopius ii numese slavi si ii consider’ etnic si Hingvistic apropiati de selavini n.c.) ® Titlul de Anticus, in legile si inscrip{iile lui Tustinian a fost adoptat de suc i este justificat de cucernicul Ludewig (in Vit. Justin., p. 543). A stirnit mult curiozitatea Jaicilor din evul mediy. 32ant o cale de retragere sigurai si ugoari prin tara gepizilor, care stapineau twecerea Dundrii de sus.' Spersnteie gi lerae- rile barbarilor, wnirea sau vrajba lor interna, intimplares, care facea ca un riu sd inghele sau si fie mai ugor de trecut., atractia exercilala asupra lor de holdele sau slruguri: copti, prosperilalea sau anizcria romenilor erau scuze ce duceau la repelarea cu regtlarilate a unor vizite anuale*, plicticoase de povestil, dar care in realilale se dovedeau dis- trugitoare. Acelagi un gi, poale, aceeagi lund, in care s-a su- pus Ravenna, au fost ‘insemnate printr-o invazie a hunilor sau bulgarilor, atit de groaznici incit aproape ca a gters amin- tirea navalirilor lor trecule. Ki s-au rispindit din mahalalele Constantinopolului pint la Golful Tonic, au distrus treizeci si doud de orage sau castcle, au ras Potidea, pe care Atena 6 consiruise gi Filip o asediase, iar la inloarcere au Lrecut din zou Dunirea, tirind in urina cailor lor o suté doudzeci de mii dintre supugii lui Tustinian. Mai tirziu, nivalind iaragi, ei au strapuns zidul care apira Chersonesul tracic (Peninsula Galiopoli), au nimicit locuintele gi locuitorii, au trecut cu indrazneala {ellespontul (Dardanelele) gi s-au intors la tovarisii lor inedrcali cu prada Asici. Trei mii de slavini, eare s-au despar( it eu insolenta in douad cele, au descoperit ‘slibiciunea gi tarele unci domnii glorioase. Ei au trecul Dunirea si Hebrul, i-au invins pe generalii romani, care an indraznil si le opund rezistenta si au pradat nestingherili orasele Illiricului si Traciei, ce aveau fiecare destule arme gi destui oameni spre a-i strivi- pe atacatori... «la mijloenl acestor obscure calamitati. Europa a sim- {it socu! unei revolutii care a dezvaluit prima oard lumii numele si>poporul ture. Ca si Romulus, stribunul acestui popor cazboinic a fost aliptat de o lupoaica, care mai tir- ‘ Brocopius, Goth., VI, ¢. 25, *Procopius leagit o invazie a hunilor de apari{ia unei comete; poate cea din 531 (Persic., II, ¢. 4); Agathias (V, p. 154, 155), im- prumuta unele fapte mai vechi de la predecesorul sin,ziu 1a faeut pirintele unui neam inlins; teprezentarea acelui animal pe stindardul turcilor padstra amintirea, sau mai curind sugera ideia unei legende inventata de cdtre pastorii din Latium gi cei din Scitia, fari ca intre cele doud grupuri 84 existe vreo legitura. La o distantai egali de doua mii de mile de Marea Caspic&’, de Marea Inghetat& side Marea Chi- nei sia Bengalului, apare un gir de munti ce reprezint& centrul gi poate crestetul Asiei gsi care in limba diferitelor popoare a fost numit Imaus, Caf}, Altai, Muntii de Aur, si Cing’- toarea Lumii. Coastele muntilor erau bogate in minereuri, iar preJucrarea fierului® in scopuri razboinice era executata de turéi, cea mai dispretuité parte a robilor marelui han Geougen. Dar robia lor putea dura numai pind ce un condu- eator indraznet, inzestrat cu darul vorbirii, avea si se ridice, spre a-i convinge pe fra{ii sai ci aceleasi arme pe care le faiu- reau pentru stipinii lor ar putea deveni in propriile lor miini, uneltele liberta{ii si victoriei. Ei au iegit brusc din munti? 1 De la Caf la Caf“, ceea ce o geografie mai rationala ar interpreta poate ,,de la Imaus la Muntii Atlas“.' Dupa filozofia religioasi a maho- medanilor, baza muntelui Caf este un smarald, a c&rui reflectie pro- duce azurul cerului. Muntele este fnzestrat cu actiuni senzoriale fn radacinile sau nervii sai, iar vibratia lor produce cutremurele (D’Her- belot, p. 230, 234). 2 Fierul siberian este cel mai bun si mai abundent din lume; tn partea de sud a Siberici, peste gaizeci de mine sint exploatate de in- dustria ruscasci (Strahlenberg, Hist. of Siberia, p. 343, 387; Voyage en Sibérie, de abatele Chappe d’Auteroche, p. 603—608, edit. Amster- dam, 1770). Turcii ofereau spre vinzare fier, totusi ambasadorii romani, cu o stranie incipdtinare, continuau si creadd cd totul era numai un giretlic, si cd tara lor nu producea ficr. (Menandru, in Excerpt. Leg., B 152). : 1 Din Irgana-kon (Abulghazi-Khan, Généalogique "des Tartars, P, HI, ¢. 5, p. 71—77, c. 15, p. 155). Tradifia mogulilor cu privire la cei 450 de ani, pe care i-au petrecut in muni, corespunde cu perioadele istoriei hunilor gi turcilor stabilite de chinezi, (De Guignes, vol. 1 part. Il p. 356) si cu cele doudzeci de generafii ce s-au perindat de la restaurarea lor pind la Ginghis. 4si un sceptru a fost risplata; ceremonia anuala in cadrul ci- reia o bucata de fier era incdlzita in foc, gi un civcan de faur era minuit pe rind de_principe gi de nobilii sii, a facut ca generatiile viiloare sd-gi aminteasci umila indeletnicire gi justificata mindrie a neamului turcese. Dup& ce scutur& jugul litdrese turcii incheie alian{a cu chinezii; ci fi inving pe hunii albi si se stabilesc in Turchestanul de astizi, de unde incep si-si trimiti ciliretii pind in India si Ucraina. Acolo se ciocnese de oguri si, in lupta, hanul acestora i,,trei sute de mii dintre supusii sdu au fost uc iar trupurile lor impriistiate pe o intindere ce se stribate in patru zile de calitoric*. O parte s-au supus, dar {douazeci de mii de razboi presupusi a fi avari, s-au asezat la nord de Caucaz. Spre a scipa de armatele turcilor, avarii Au trecut Donul si Niprul; ei au inaintat cu indrazneali pind in inima Polo- niei si Germaniei, violind legile popoarelor si abuzind de drepturile victoriei. Nu trecusera inc& zece ani, cind taberele lor se gi aflau asezate pe Dundre si Elba; mulle nume bul- gare gi slavine fuseserd sterse de pe suprafata pimintului gsi rimagitele triburilor lor puteau fi gisite ¢a tributare gi vasale, sub stindardul avarilor. Saganul (titlu specific al regelui lor) inc& mai pretindea s& cultive prietenia cu impa- ratul, si Iustinian se gindea: sd-i aseze in Pannonia, ca si tind in cumpinad puterea dominantd a longobarzilor. Turcii.fnsi considerau ci acesti avari crau supusii si fugarii lor; in orice ajutor dat de imparat, ei vedeau un act ostil, in- dreptat fmpotriva hanului. Urmar& o scrie de negocieri com- plicate, in cadrul cirora imp&ratul bizantin pe de o parte solicita G aliaitta turceasc& contra persilor pe de alta mentinea legiturile cu o serie de neamuri dusmane lor. intre timp tronul Persici era ocupat de Cabades, sau Kobad, al carui fiu avea si devina 15celebru sub numele de Chosroes; in timpul unei indelungate domnii de palruzeci si opt de ani el a adus {ara la un inalt, grad de putere gi inflorire. Acuzindu-i pe romani de duplicitate gi rea-credin{i, Chosroes intra in Siria, trecind-o prin foo $i sabie: fn fata contraatacului lui Velisarie, rechemat din Italia, el e obligal sa se retragii. s Urmatoarea ciocnire intre cele doud imperii avn oe pe malul Marii Negre, in Mingrelia; aci, dupa un sir de lupte, cind victoria trecea cind de-o parte, cind de alta, romanii ramasera etdpini; ullima infruntare a avut loc in sudul Arabiei, de unde abisinienii, alisti ai Imperiului au fost izgoniti de ogtile persane,Capitolul XLII REVOLTA AFRICI. RESTAURAREA RE- GATULUL GOT DE CATRE TOTILA. PJERDEREA $I RECUCERIREA ROMEI. NARSES RECUCERESTE ITALIA. DIS- PARITIA OSTROGOTILOR. FRANCII SI ALEMANII SINT BIRUITI. ULTIMA VIC- TORIE, DIZGRATIA SI MOARTEA LUI VELISARIE. MOARTEA $I CARACTERUL LUI IUSTINIAN. COMETA, CUTREMU- RELE SI CIUMA Ministrii Tui Tustinian tncearcd s& acopere nevoile finan- ciare ale Imperiului Risiriteay printr-6 politica fiscali atit de aspri, incit trezese nomulfumirea cetifenilor din provinciile africane gi ilaliene recucerite. La aceasta se adauga disputele religioase dintre aricni gi catolici, astfel fnctt un vint de rebe- liune bate asupra intregii Africi romane, devastatd gi sleit’ de lupte, de intrigi gi asasinate. : In Italia, rechemarca lui Velisarie insufli curaj gofilor care dupa o seric de lupte intestine fl aleg conducitor pe Totila. Acesta restabileste regatul got, ocupd aproape intreaga peninsula gi asediazi Roma, unde foametca gi lipsurile incep si secero populafia. fn urma unei incerciiri neizbutite a lui Velisarie de a despresura orasul, acesta este predat gofilor, care tl pradi si fl parasesc, aproape pustiu. Generalul roman ocupé Roma si se pregiteste s-o apere. Totila intors tn prip& este respins, dar intrigile curtii bizantine gi tradarile ofiterilor sai il silesc pe Velisarie si piriseasc& Italia, lasind-o din nou in stdpinirea golilor. 17