Revista Istorica Romana Vol 13 Facs 1 1943 Vezi Primul Articol PDF

R E VI STA
I STORICA
ROMANA
MCMXLIII
VOL. XIII FASC. I
www.dacoromanica.ro
REVISTA ISTORICA ROMANA
DIN -BUCURE$TI
ORGAN AL INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA
DIRECTOR: CONSTANTIN C. GIURESCU

: PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURE$T1
SECRETAR DE REDACTIE: D. BODIN
. CONFEXENTIAR LA UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI
CUPRINSUL
Pagina
I. Articole 1-96
Constantin C. Giurescu, Harta stolnicului Constantin
Cantacuzino. 0 descriere a Munteniei la 1700 . 1-28
D. Bodin, Carlo Alberto preamdrir de contemporanii
din Galati qi Breiila 29-54
I. Ionacu, Un plan inedit al Curtii Vechi din 1799 55-77
Alexandru A. Vasilescu, Privilegiul comercial latinesc
al ha Mircea I cel Bdtrdn din 25 August 1413,
acordat Brapvenilor, este 1.24 78-96
II. Miscellanea 97-108
Constantin C. Giurescu, Tdrgul Soci 97-98
Nestor Cam ariano, Cdteva completdri la volumul II din
Bibliogratia greacd a lui D. Ghinis 99-101
Z. Pdclianu, Diploma din 14 Mai 1494 a Regelui
ungar Vladislau II 101-105
Octavian M5rcu1escu, Un pension 'in Vaslui n avid
1859-1860 105-108
III. Recenzii 109-114
Bràtulescu V., Frescele din Biserica lui Neagoe dela
Argq (I. D. $tefanescu) 109-111
www.dacoromanica.ro
Pagina
Siruni H. Dj., Ani, 1941 (I. D. Stefanescu) 111-113

Radulescu-Pogoneanu Elena, Viafa lui Alecsandri
(Nestor Camariano) , 113-114
IV. Notice bibliografice 115-140
V. Cronicl 141-145
Revista Istoria Ronand apare in 4 fascicole pe an la sfarsitul

lunilo. Martie, Iunie, Septemvrie si Decemvrie alcatuind un volum
de circa 500 pagini.
Manuscrisele, citet scrise 0 in forma definitivd, vor fi trimise pentra
fascicolele respective pana la I ale lunilor Decemvrie, Martie, Iunie si
Septemvrie, pe adresa: Const. C. Giurescu, Str. Berzei, 47, Bucureti II.
Pe aceiasi adresä vor fi trimise de asemenea cartile si periodicele
pentru recenzii.
ABONAMENTUL
In tara: In strainatate:
Pe an 500 lei Pe an moo lei
Pentru institutii . . . 2000 lei
Pentru studenti . . . 400 lei
0 fascicola 150 lei
Vascicolele si volurnele
vechi pret dublu
Cererile de abonament se vor trimite pe adresa : Radu Perianu,

B-dul Kalinderu, 18, Bucuresti ; iar plata abonamentului se va face
la C. E. C., cont nr. 12.5(3.
www.dacoromanica.ro
HARTA STOLNICULUI CONSTANTIN
CANTACUZINO1
0 DESCRIERE A MUNTENIEI LA 1700
Se stia de multà vreme ea Stolnicul Constantin Cantacuzino a

aka-tuft o harta detaliata a Munteniei. In 1718, publicandu-si la VeneVia
lucr area « Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia », floren-
tinul Anton Maria del Chiaro, fost secretar al lui Constantin Branco-
veanu, spane in Prefatä urmatoarele: « Mai inainte de orice, am vrut
sa asez, la inceputul acestei istorii, :tabula geografica a acelei provincii
(adica. a Munteniei) micsorata, pentru mai comoda utilizare a chrlii,
dupa una mare, tiparita in 1700 la Seminarul din Padova, dar cu litere
grecesti. Autorul acestei tabule fu contele Constantin Cantacuzino,
strangulat in mod mizerabil in 1716, la Constantinopol. Am f alcut ca
aceasta tabula sa. fie revazutd in mod riguros 0 examinata de multe
persoane care au o cunostinta deosebitä si o practica a locurilor chiar
mai indepartate ... ; si, fiind asigurat de aceste persoane cä nu poate
sà existe o hartä nici mai exacta', nici mai credincioasa, aceasta mi-a
dat curajul s'o fac sa fie gravata in ararna, fära sã ma uit la chel-
tuiala ...» 2.
intr'adevar, « Istoria » lui Del Chiaro cuprinde o harta a Mun-
teniei avand legenda, diferitele explicatii precum si numirile geogra-
fice in italieneste. In legenda stä scris: « Indice topografico del Prin-
cipato di Valachia, diviso in XVII parti, secondo l'esattissima descri-
zione che ne diede il fu Conte Costantino Cantacuzeno al celeberrimo
1 Comunicare fácuta', intr'o forma* rezumatà, la Institutul de Istorie Natio-

nal'a din Bucuresti, in ziva de 17 Decemvrie 1942.
2 Del Chiaro, Istoria..., p. rori.
www.dacoromanica.ro
2 CONSTANTIN C. GIURESCU
medico e filosofo Giovanni Comneno ora Arcivescovo di Dristra e dedi-

cato al Celsissimo Costantino Brancovani Principe di Valachia o 1.
Harta Stolnicului, tiparità la Padova in 1700, a fost utilizatä
de altii, in cursul veacului al XVIII-lea (vezi mai jos, p. 24). Istoricii
geografii romani din vremea noastiä n'au cunoscut-o insa direct,
dupà cum n'au cunoscut nici harta Moldovei alcatuità de Di-
mitrie Cantemir. Abia dupà razboiul pentru intregirea neamului
s'a dat de urma lor: harta lui Cantemir a fost gasitä de profesorul
Gheorghe Valsan la Biblioteca Nationalà din Paris 2 iar harta Stol-
nicului de consulul Dimancescu la British Museum din Londra. In
scdinca dela 23 Dccemvrie 1927, se aducea la cunostinta Academie
Rornâne descoperirea facuta la British Museum 3; in 1929, Academia
achizitiona, prin d. Marcu Beza, o reproducere fotografica in marime
naturala a acestei harti i o inregistra in colectiile sale sub cota
S 5o 4.
Deserierea Iiàrii. Legendele. Harta are 132 cm in lungime i 64
cm in latime; ea se compune din 4 foi mari lipite pe panzà una lângä
alta. In coltul din stanga, sus, e chipul lui Constantin Branco-
veanu, intr'tm medalion, avand de jur imprejur urmatoarea legendä:
MANNHE KUNETANTINOZ BAEZAPABAZ BOEBON-
AAE EAES2 OEOY AYOENTHE 1-1rEMS2N HAEHE OYIT.
adica: « Joan Constantin Basarab Voevod, cu mila liii Dunmezeu Domn
stapanitor a toatà Ungrovlahia ». Voevodul e infatisat in felul in care-I
cunoastem din celelalte portrete ale lui contemporane: cu barb5. ni
mustati, purtand pe cap caciula rotunda de samur impodobita cu un
surguciu batut in pietre scumpe. Mantia e tivitä cu hermina si se prinde
la gât printr'o agrafa, bdtuta si ea in pietre scumpe. Haina, de bro-
card, e inchisd in fata cu multi nasturi.
In dreapta medalionului, cum privesti, e legenda hartii in gre-
ceste, cu urmatorul cuprins: flvcx yeoypocynxOc Tij6 64TIAoTecrIc
'Hyep.oveiac '0 uyypo6Xoczicc6 aexccerc-ca 06p..ccca a( to)Er)p.frr);
eig
TV g/xpL60(.,tinv xcd 8LCCTI'I7MCSIV
xcc-cccypeccp-ip V rcercarptev ci
EirrEvkaTccrog, ivaoUTccTog xcd, csocp6Tccroc "Away ETO?on,xoc KUptoc
1 Idem, harta dintre paginile 224 O. 225.

/ G. 'Walsall, Ilarta Moldovei de Dimitrie Cantemir, in Memoriile Secjiunii
Istorice ale Academiei Romdne, s. III, t. VI (1927), p. 193-212.
2 Analele Academiei Romdne, t. XLIX, p. 6o.
4 Pe l'ingä aceasta reproducere, se mai gase*te i o a doua, fãcând parte dirt
frumosul album de hairtti vechi privind tarile noastre, alcatuit de d-1 Consul Dem.
DimAncescu i d'Aruit Acaderniei Romfine. Aceastà a doua reproducere e ins&
mai putIn clara.
www.dacoromanica.ro
HAR TA STOLNICULUI CONSTANTIN CANTACUZINO
3
KLpLoc KoivcrTavTivog KcarccocouClivOg, arcoun To5 gozoTkrou

iccTpocpaocrOcpou K. K. 'Ioidtvvou Kop.vvo5. Ni5v TO Tcp&yrov TintoLg
Dalvtxoiq kx8o0eic xcd. sap:66g CeptepcoCleic tS ycOolvoTcfcTcp xcd.
ose6EaTc'ery AoOkwrn xca 'HyelAvt 7au:Y.14 Oirrypoaccxiocc Kupicp
Kupiy 'Ioi&vvr) KcovaTocv-cf.wp Bacraocp&64 Boe66v8ce nap& Xpuo-cfcv0ou
flpecAuTkpou xcd, TO5 'AnocrTaixo5 xca'AyLoyrkrou Tc7iv hpocroActlion,
HaTptccpxtxo5 ,0-p6vou 'Apx.r.pavapiTou. (Tabula geografic6 a prea
in5.10tei Domnii a Ungrovlahiei imparlit5 in saptesprezece judete,
dupd descrierea si forma foarte exacta pe care a fa:cut-0 prea no-
bilul, prea invatatul i prea inteleptul boier Stolnicul Constantin
Cantacuzino pentru documentarea (sau: spre folosul) prea eminen-
tului medic filosof Ioan Comnen. Acum pentru intaia oard tiparitä
cu litere grecesti i inchinata in chip respectuos prea inaltatului si
prea piosului Domn i Stäpanitor a toata Ungrovlahia domnului
loan Constantin Basaraba Voevod de Care Hrisant presviterul si
arhimandritul apostolicului i prea sfantului scaun patriarhicesc al
Ierusalimului).
In coltul din stanga, jos, e indicatia, in greceste i latineste, a lo-
cului i datei cand s'a fäcut imprimarea hartii: 'Ev Houroc6icp Pa-
tavij, 1700 (Padova, 1700).
Deasupra acestei indicatii, intr'un patrat, sunt aratate, iarasi in
greceste i latineste, numele dealurilor unde se fac vinurile bune din
Muntenia: AciAot.Tot. T67cot. Opivor. gvOoc yivovorat. ecyaki. ()Not, (Dealurile
adic6 locurile ridicate (muntoase) uncle se fac vinurile bune). Dali sett
loca montana ubi optima vina gignuntur.
I To5 Ttp.vbcou Rhimnicij

Tot; Hr.-m:37E0u Pitestij
Tot Tepyo66a-cou Tergouisti
TO 5 Exocytocviou Scagianij
'TO5 l'epveaTiou Tzernestj
To5 Ex6r. Sceij
To5 Nccyacvt. Naginaij
To5 M7caTb.n. Batenij
Tijg Ectpkrac Saratae
-* Hp&oxc Praouae
T05 MrcoUou Bozei
T05 ryippro6L Guerbowi
-rijc Ppicxocc Graeae
-rijg DaTt.voc4 Slatinae
To5 Kapocxcaou Caracali.
www.dacoromanica.ro
Adica: Ramnic, Pitesti, Targoviste, Scaieni (in Prahova!), Cernesti

(recte: Cernatesti; vezi mai jos, la satele jud. Buzau), Schei, Naieni,
Bateni, Sdrata, Prahova, Buzau, GArbovi, Greaca, Slatina, Caracal 1
La dreapta, cum privesti, de locul si data tiparirii, e, in greceste si
latineste, o nota, indicand latitudinea Bucurestilor: Emletcoacu. ,K 6-r,
iv BooxoupeaTio.) TO 54o; Tot,' Haou &rd. p..or.pilw 45 xcd. 40 AETCTriN
(Se inseamna cal la Bucuresti inaltimea polului este de 45 de grade si
40 de minute). Nota autem in Bucurestio altitudinem Poli esse Gra-
duum 45 et Minutorum 40. Harta are, de altfel, in interiorul cadrului,
insemnate gradele de longitudine si latitudine.
In coltul din dreapta, sus, e legenda in latineste, corespunzatoare
celei grecesti: Index geographicus celsissimi Principatus Wallachiae,
in decem et septem themata divisa juxta accuratissimam descriptio-
nem quam edidit sapientissimus vir Stolnicus DD. Constantinus Can-
tacuzenus studio Medici ac Philosophi DD. Ioanis Comneni. Nunc
primus Graecis typis expositus et obsequiose dicatus serenissimo ac
piissimo Principi ac Domino totius Wallachiae DD. Ioani Con-
stantino Bassaraba Woevondae (sic!) a Chrysantho Presb-o et
Apostolici ac Sanctissirni Hierosolymarum Patriarc-tis Throni Archi-
mandrita,
In coltul din dreapta, jos, in greceste si latineste, legenda semnelor
grafice intrebuintate. Nota initiald e numai in greceste.
E-rit.tei.o.xrou. O'TL sE xott Ho ITOXel.c gzoucn, TO Mov Tir)c 'Apxternaxorr7);
critLeZov, &AV '61164 etc cilyev.6.r, xcd etc 'ApxtercEaxonoc Unetpzet, iv
TcoiTy) Til `1-1yellovia. (Se inseamna ca desi doua orase au semnul propriu
arhiepiscopiei, totusi un (singur) domn 0 un (singur) arhiepiscop car-
muiesc in aceastä tail).
1 Pentru \dile dela SArata, vezi doc. din 8 Sept. 1525 prin care Radu dela
Afumati ddruieste Episcopiei de Buzau mai multe mili intre care si 4 vin de vi-
ndrici dela SArata vedre 300 » (I. Ionascu, Material documentar privitor ki istoria
Seminarului din Buzdu 1836-1936, Bucuresti, 1937, p. VI, nota 1. Ville dela
Pitesti sunt làudate de Del C.hiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia,
Venetia, 1718 retipàrita in Bucuresti 1914, de N. Iorga, p. 29: 4 Pitesti, famoso
per gli ottimi vini bianchi e dolci ». Englezul Edmond Chisthull, strAbkand in
1702 Muntenia, lauda vinurile Orli, in special cele din regiunea TArgovistei:
4 The wines of this province, especially about Tergovist, are exquisite fine e.
(I. Bianu, Un epigraphiste anglais en Valachie, in Revue Historigue du Sud-Est
European, I (1924), p. 412. Pentru diferite podgorii muntene vezi si Anatelterul
sau condica de porunci si socoteli din vremea lui Brâncoveanu, in N. Iorga Studii
fi Documente, V, Bucuresti, 1903, p. 342 (Riimnicul-Sgrat si Buzau), 347 (nr-
goviste si Pitesti) 350 (4 dealul Bucurestilor », si viile din Ilfov si Vlasca) 368
(BuzAu).
www.dacoromanica.ro
HARTA STOLNICULUI CONSTANTIN CANTACUZINO
5
ThiZoc (Semnele)
'Apxtemaxon4) xcd. .9-pOvoc 'HyellovLx6g (Arhiepiscopie
tron domnesc). Archiepiscopatus et sedes Prin.
'ETCLCOCO7-)1 (Episcopie). Episcopatus.
AWL Holyym frtor. HgcZpLoc (Orae adicd targuri). Oppida.

n )(copicc (Sate). Villae.
_15t_ KaU8pcc TC.la 'Apx6v-rwv ([Sat cu] Curte boiereascd).
Villae habitatae a Nobilibus.
thn_
thftMovoccrr/pLoc ticy&Aoc (Manastiri mari). Monasteria magna.
Movrza-rlpuz Iltxpcfc (Mandstiri mici). Monasteria minora.
MovoccrrlpLoc MovocoucTiLv (Manastiri de maici). Mona-
steria Virginum.
Mkoc)aoc Xcaxoi5 (Minereu de arama). Minerale Aereum.
1\46Tc Oacc EL8lpou (Minereu de fier). Minerale Ferreum.
M6TcOacc OcLoccpiou (Su lf). Minerale Suplinoeum.
O.) H uAc'Avoc6pcgcov (« Paclele » sau « Focurile nestinse »).

Terra bullita.
Tentor. Toupxmoi (Localitati turceti). Loca Turcica.
L Vaanti) (Ocna). Salina.
I I
ncpopoc (Poduri). Pontes.
Cupriusul härtii. Harta stolnicului Constantin Cantacuzino infati-
§eaza Muntenia din punct de vedere fizic, economic, politic 0 arheologic.
Sub raportul fizic, sunt infat4ati: 1) Munfii, in form6 de mu0iroaie
sau movile, unele dealuri i unele indllimi la yes, tot in forma de mu0i-
roaie, dar mai mici. 2) Rdurile, cele mai importante fiind redate prin cloud
paralqe, celelalte printr'o linie, apoi unele lacuri unele
fdntdni 3) Pddurile, sub forma de grupuri de copaci, atat la munte cat
0 la deal 0 la ses.
Sub raportul economic, sunt infat4ate: r. Bogdfiile minerale (ocnele,
minereurile de fier 1 i amnia, sulful i « 'Adele » sau « focurile nestinse »
(vulcanii noroio0). 2. Regiunile cu vii vestite. 3. Podurile de peste rauri,
deci unul din elementele insenmate pentru comunicatii.
Sub raportul politic, harta ne da cele mai multe indicatiuni. Sunt
al-Rate: 1. Hotarele fdrii, la Dunare punandu-se i acelea ale raielelor.
2. Hota ele judefelor. 3. Orayele sau tdrgurile, specificandu-se rqedintele
domne*ti i arhiepiscopale sau metropolitane, precum i cele episco-
www.dacoromanica.ro
pale 4. Sate le, specificandu-se acelea care au asezari boieresti mai

insemnate. 5. Mdndstirile, impartite in douà categorii: maH sit mici,
dupa importanta lor din vremea alcatuirii hartii ; se aratä, printr'un
semn deosebit, manastirile de maici.
Sub raportul arheologic, se indica o serie de monumente istorice
din epoca romana si se inseamna locul luptei dela Calugäreni.
Se poate afirma, prin urmare, &á harta alcatuita de Stolnicul Con-
stantin Cantacuzino cuprinde o mare bogatie de date ; ea este cea mai
bogata din cite se facusera pana atunci asupra Munteniei, intrecand,
prin varietatea elementelor ei, chiar si pe multe din cele urmatoare.
ELEMENTELE FIZICE
Muntii si dealurile. Incepand dela apus si mergand spre rasarit,

sunt insemnate pe harta, in greceste si in latineste, urmatoarele siruri
de munti: r. "OF/ Tryr[Lavixci, Montes Tysmanici (Muntii Tismenii).
2. "0 pl Mrcicy-rpiTCmc't, Montes Bistritzyci (Muntii Bistritei). 3. ''0 Erl
'0Accv6a-rt, Montes Olanestij (Muntii Oldnesti). 4. "Op) Kgeice Montes
Cozij (Muntii Coziei). 5. 'Op) KouptouXouyxiou Montes Cumpulungij
(Murrtii Campulungului). 6. ''Op-t) Musa. Montes Laotae (Muntii
Leaotei). 7. "0 poc Mrrou-rcov Mons Butzetzorum (Muntele Buce
gilor) 1. 8. Kopucoil Toil Kpciaq 2 (Varful lui Craiu). 9. "Opl Toii
MrroUou Montes Bozei (Muntii Buzdului). ro. "Om BpOcvria MoXacc6tag
Montes Wrantzij Moldaviae (Muntii Vrancei Moldovei). In muntii
din nordul judetului Ramnic, intre cursurile de apa Rthnnicul Sal-at
si Ramnicul Dulce, sta. scris Nixoaar (Niculele).
Dupa cum se observa, nuntirile sunt date mai toate in legaturd cu
asezari sau varfuri de pe versantul muntean al Carpatilor: asa se ex-
plied de ce in loc de Munlii Cernei i Muntii Vdlcan gasim Muntii
Tismenei si in loc de Munlii Fdgdraplui, pe aceia ai Campulungului.
In ce priveste dealurile, ele sunt trecute pe harta, dar Para nume,
in judetul Mufcelului, intre raurile Arges si Dambovita, apoi in judetele
Ddmbovita, Pm/lova, Sdcuieni, Buzdu i Rdmnicul Sdrat. Nu le gaSsim,
in schimb, in Oltenia centrala si de nord.
1 < Pentru cei ce tin stani in muntele Buceaciului si in muntele lui Leaota, in
hotarul D'ambovitii + in Anatefterul lui Bnincoveanu (N. Iorga, Studii fi Docu-

mente, V, p. 352).
2 Lipseste echivalentul in latineste. E vorba de muntele din judetul Prahova,
la asárit de riiul Prahova; nu trebuie deci confundat cu Piatra Craiu/ui care
e la nord-vest de Bucegi.
www.dacoromanica.ro
HARTA STOLNICULUI CONSTANTIN CANTACUZINO 7
In regiunea seasa apar un sir de coline in sudul judetului Ilfov,

deasupra satului Prundu, a balth Greaca si a With dela apus de Prundu.
Stolnicul a vrut, de sigur, sa: reprezinte marginea spre lunca Dunärii a
campiei muntene care aci se infatiseaza, asa cum m'ain putut convinge
de visu, sub forma unei adevarate rape, de circa 8o de metri inaltitne.
rata de balta, satul Prundu apare intr'adevar ca fhnd pe un deal.
Aceea.si diferenta considerabila de nivel se constata si la malul de rnia-
zanoapte a baltii Greaca ; acesta domind cu adevarat seninul de ape
din fata lui.
Cateva coline sunt trecute pe harta si in Oltenia seasa, la miaza-
noapte de satul Orevita si la rasarit de raul Bistrita. In dreptul lor
sta. scris Mcpoc MrcLa-rpigac (harta e intrerupta in acest loc !) deci
colina Bistritei ; editie italiand a lui Del Chiaro are « Colline di Bi-
strizza ».
Apele. Dunarea. Cursul Dunarii este infatisat cu oarecare aproxi-
matie, coturile oltene fiind redate sumar iar balta Ialomiei si a Brailei
nefigurand deloc. Totusi, fata de hartile anterioare, progresul nu poate
fi negat. El apare mai ales in notarea insulelor sau ostroavelor din cu-
prinsul fluviului.
Incepand dela hotarul de apus al Orli i panä in dreptul minelor
numite « Portalurile lui Sever », sunt notate « Cataractele » (Koc-rocp-
pc'ovroc Catarracta) sau Portile de Fier. In dreptul varsarii garlei
Bistrita (Bistretul) in Dunare e ostrovul Cormarul (K6pp.ocpouX). Mai
spre rasarit, in dreptul Palancai de pe tärmul drept, e ostrovul Vu-
stila (Bouo-TiAcc). Urmeaza apoi, intre confluenta « Raului Verde » si
a « Garlei », Ostrovul Mare (N. Me-picks)); putin la rasa:fit de Bailesti e
insula Covdcila (Ko6e-rig). 0 alta insulk la räsdrit de Orehova
(Rahova), se numeste Masta (MIcrroc). In dreptul satului Prundu din
judetul Ilfov, sunt reprezentate trei insule, avand, pe malul drept,
legenda Ostrov Frumos ("Ocrrpo6 popp.6c). In dreptul värsarii Mo-
stistei e insula Nazir (Ng-hp) iar spre rasarit de aceasta se afld o alta
mai mare, numita tot Nazir (Ng-hp). In sfarsit, la hotarul dintre
Ilfov i Ialomita, gäsim notat ostrovul Labuc (Accp.rcoUx) 1.
Ramile. In Dunare se varsk incepand dela apus spre rdsärit, urma-
toareIe rauri:
r. Cerna (la vest de hotarul tarii)
2. Vodita, cu un afluent nenumit.
1 In publicatia oficialS: Dundrea dela Porlile de Fier la Marea Neagrd. Harta
rutierd pentru a servi navigcqiunii. Scara 1175.000. Model Lt. Colonel Mihail Drd-
ghicescu, Bucuresti, 1907, nu se af16. numirile Cormarul, Vustila, CovAcita, Ostrov
Frumos, Nazir.
www.dacoromanica.ro
3. Topolnila.
4. Bistrila. (Mnics-rpt-rce H(otat.L6c)).
5. Rdul Verde (II pOccrtvov H.)
6. Gdrla.
7. Gdrla Cu§mir.
8. Ddsnciluiul.
9. flu!, avand urmatorii afluenti, incepAnd dela izvor spre var-
sare: Pe dreapta a) Curbeni unit cu Sasula (sic!) ; b) Tismana in care-
d5. Jalgul 0 Bistrila pe stânga si Tismcini1a pe dreapta; c) Motrul in
care dau, pe dreapta, « Rdul Metalelor >> ("Y8cop Tc7.)v E.A.ercaAwv) adica
Raul Bali de Arama, Comtea unità cu lzverna 0 un alt afluent, ne-
mimit, la est de Strehaia (azi Husnita).
Pe stânga, Jiul primeste pe: d) Amdrdzuia; e) Gilortul, in care se
varsä pe dreapta Ciocada (azi Ciocadia) unitä cu Crasna, iar pe stânga_
Fernedia unitä cu Rdul Metalelor ("Y8cop -ri-ov ile-p5006.)v) adica." al
B5ii de Fier; f) Amaradia.
io. Oltul are urmatorii afluenti pe dreapta: a) Lotrul; b) Rdmnicut
cu un subafluent nenumit; c) Rdul Ocnei ("Y8cop 1-7,jg &)tx-7]c); d) Bar-
seqti (Mirptaka-n), cu un subafluent nenumit; e) Bistrila (nenumità!)
cu subafluentul Hurez pe dreapta, cu un alt subafluent, nenumit, tot
pe dreapta si cu un subafluent, nenumit, pe stânga; f) Luncavdful
(Aouxdc6ETW cu subafluentul Vaidei; g) PeVeana (Hecrrciva); h)
Beica; i) Oltetul avand ea subafluenti pe stânga Tdrdia (Tep(a) si
Cerna; j) Tezluiul (TeAoin,c)).
Pe stânga, Oltul primeste pe: k) Topologul;1) Cungra (Koi5yype)
m) Tezluiul (TeD,o6K: al doilea deci cu acest nume!); n) Ddrjovul:
o) Himinovul (Xi+uv66) azi Iminogul.
ii. Cdlmdluiul, avand ca afluent Urluiul.
12. Vedea, avand ca afluenti pe dreapta: a) Vedita; b) Plapcea
(Marc-r) azi Plopcea; c) Strdmbul; d) Bratcovul (M7cpck-xo6); e)
Nanova; f) Smdrdioasa. Pe stânga: g) Cotmana, cu subafluentul Gro-
senul (I' pockvouX); h) .Bruleasca (MnpouALCx.axa); i) Un afluent ne-
numit; j) Teleormanul, având ea subafluenti, pe stanga: Cleniia (azi
Clanita!) si Viziltea (B4crse).
13. ArgequI, având afluenti pe dreapta: a) Bascovul (1VITEci-rIxo6);
b) Cdlni§tea, formatd din Neajlovul cu subafluentul acestuia Ddmbov-
nicul (ApeprO6vLxo4) s'i din Glavaciocul cu subafluentii lui Milcovul 0
Chilia (K(?ole).
Pe stânga, Argesul primeste pe: c) Turburea (sau Parthil Turbure);
d.)Vdlsanul; e) Rdul Doamnei, având ca subafluenti Breaza, Bughea
0 Arge§elul; f) Un afluent nenumit; g) Rdncdciovul; h) Cdrcinovul;
www.dacoromanica.ro
HARTA STOLNICULUI CONSTANTIN CIINTACUZINO 9
) Rdstoaca, cu subafluentul Potocul; j) Sabarul avand ca subafluent

Ciorogdrla; k) Ddmbovita, avand ca subafluenti: until pe dreapta,
altul pe stanga, in regiunea muntoasà, nenumiti (probabil Ddmbovi-
cioara i pâraul Rdupr), apoi Rdul Alb, Ilfovul care formeazà un lac
si apoi Ii schimbd numele in Colintina. Intre Colintina i Dambovita
e o gâr1, nenumità, care le uneste, in dreptul satelor Brezoaia i Con-
testi. Un ultim subafluent, nenumit, se varsa in dreptul manastirii
Plataresti ; cred c e Pasdrea.
14. Vdndta unità cu Most4tea: confluenta e la Obi1eti, unde ele
formeaza o insula. Dela confluenta liana la värsarea n Dunare, rani
se numeste tot Vanata iar nu Mostistea.
15. Ialomita, având ca afluenti pe dreapta: a) Ialomicioara; b)
Racovita (Pc,xo Ko). c) Un afluent nenumit, in regiunea manästirii
Caldärasani (Pociovalistea!).
Pe stanga, Ialomita primeste pe: d) Prahova, avand ca subafluenti:
doi nenumiti, in regiunea muntoasä, unul pe dreapta, altul pe stanga),
Prahovita unita cu Cricovul ; Doftana unita cu Secarea ; Teleajenul ;
Cricovul (altul!) unit cu Blatna pe dreapta i cu Sdrata pe stanga.
16. Cdlmdtuiul.
17. Buzdul avand ca afluenti, pe dreapta: a) Unul nenumit, in
munti (Siriul !) ; b) Niqcovul. Pe stanga ;c) Recele sau Paraul Rece
(TETW, H.); d) Sldnicul ; e) Un afluent nenumit care formeaza, in
cursul sau, Balta Alba.
18. Siretul avand ca afluent Siretelul (Eupe-reX H.). In Siretel se
varsa, la randul Mr: a) Rdmnicul, format, in munti, din Riimnicul
Sdrat i Rdmnicul Dulce i avand ca subafluent Slimnicul ; b) Rdmna,
cu un subafluent nenumit. c) Milcovul care se varsa in Siretel prin
doua brate: Milcovul Mare, avand confluenta la satul Lamotesti, si
Milcovul Mic care trece prin Focsani, formeaza hotarul Orli spre
Moldova si are confluenta la satul Mandresti. Este evident ca. prin
Siretel se intelegea Putna de astazi ; de altfel Dimitrie Cantemir ne
spune lamurit in « Descriptio Moldaviae » cä Putna i cu Milcovul
o unindu-se, se numesc Siretel » Varsarea Putnei in Siret era mult
mai spre rasarit, decat cea actuala, tocmai in dreptul satului Piscu,
la nord de satul Corbu 2 asa se explica de ce Ramnicul e aratat ca
varsandu-se in « Siretel », iar nu direct in Siret ca in zilele noastre.
In total, 132 de cursuri de apa. (afara de Dunäre), dintre care 114
cu nume proprii i 18 nenumite.
Traducerea Ch. Adamescu, Bucuresti, f. a., p. 8.
2 N. Antonovici, Probleme hidrografice fn bazinul inferior al Sirelului, Bucu-
resti, 1929, P. 4-5.
www.dacoromanica.ro
IO CONSTANTIN C. GIURESCU
Iti, laeuri 5i fantani. Dintre baltile dela Duna:re, harta Stolni-

cului nu inseamna cleat trei i, i la acelea, nu da. numele. Douà din
ele sunt in sudul judetului Ilfov, de o parte si de alta a satului Prundu.
Cea dela rasarit de sat e deci balta Greaca ; cea dela apus e probabil,
Balla Laid. A treia balta dela Dundre se afla la rasa:fit de hotarul jude-
tului Ialomita si la sud de satul Lichiresti: este prin urmare balta sau
iezerul Cdldrasilor.
Celelalte balti lacuri sunt in interiorul ãrii. Incepand dela
i
rasdrit spre apus, gasim mai intai Lacul Negru (A.Cocog Maccc),
format de raul Slimnic, in judetul Ramnicul Sarat, langa satul Balesti.
Urmeaza apoi Balta Albd (Mara; Aeux.0 formata de ultimul
afluent, nenumit, de pe stanga, al Buzaului. E, ca reprezentare grafich,
cea mai mare dintre baltile cuprinse in harta Stolnicului desi, in reali-
tate, Greaca o intrece. Se poate insa i ca, 'a 1700, ea sä fi ocupat o
suprafata mai mare decal cea actualä. Aproape de värsarea Ialomitei
legata de acest rau printr'o &là, se afla, intre satele Fratilesti
Cornesti, balta Sdrata (MccpciTc().
0 baltà mica e trecuta in judetul Sacuieni, la est de raul Cricov
la nord-vest de satul Cricovul; ea poartal numele de Fdntdna Doamnei
(Bpcnc A6p.va.). Acest nume arata ca balta era formata de un izvor
bogat, cu debit mare ; in asemenea cazuri se intrebuintau atari nume ;
compara cu Fdntdna Craiului, in jud. Mehedinti, tot in harta Stolni-
cului si cu Fdntdnele Domnilor de langa Zarnesti 1. Un lac mic, fara
nume, e format de raul Ilfov, afluentul Dambovitei; dupg ce iese din
lac, raul Ii schimba numele in Colintina ; aceeasi situatie e i astazi 2
0 balta, fàrà nume, se Oa lângä mänastirea Comana, aproape de
conflueata Neajlovului cu Glavaciocul. In sfarsit, in judetul Mehe-
dinti, in mijlocul unei paduri, la noid-est de Orevita, e reprezentatá
sub forma unui havuz sau a unui izvor artezian, Fdntdna Craiului
(BpUmg ro KOX71).
Fatä de bogatia In rauri, se poate spune cà sub raportul lacurilor,
baltilor i fantanilor, harta Stolnicului Cantacuzino e mult mai saraca ;
ea intrece totusi pe oricare din hartile precedente i multe din cele
posterioare.
Padurile. Padurile ocupa o bunä parte din suprafata tarii. Ele
cuprind intreaga regiune muntoasd, dela Rusava (Orsova) pang la ho-
tarul Moldovei ; formeaza apoi masive considerabile in multe judge si
pdduri mai mici in toate judetele. In cele urmatoare voi nota numai
1 Pentru acestea din urink vezi S. Mehedinti, Romdnia, editia a patra, p. ror.
2 Vezi Ghidul Drumurilor editat de Autornobil-Club, hArtile 3 13 si 37
www.dacoromanica.ro
HARTA STOLNICULUI CONSTANTIN CANTACUZINO IL
masivele importante. In Mehedinfi ele apar: a) la rasarit de Cerneti ;

b) la nord-est de Orevita ; c) intre Strehaia i satul Bdrboi; d) in jurul
satului Vardinita ; e) la est de Barboi; 1) la nord de satul Glogova ;
g) la nord de Strehaia ; h) la vest de satul Tantareni. In Gorj este repre-
zentata o padure mare in partea de miaza noapte, intre Jiu i Raul
Bah de Fier, din munti pand in dreptul satelor Bengesti i Tamasesti.
In partea de miazázi, un masiv e notat la sud de raul Tismana. In
Dolj, la nord de satul Belcin. Dealungul Oltului, din munti i pana la
la varsare, i pe un mal i pe altul, e padure neintrerupta. In judetul
Vdlcea, ea apare mai ales in partea de miazdnoapte, apoi intre raurile
Cerna i met. In judetul Argeq, un masiv considerabil se afla. intre
Olt si Topolog. Un altul e la nord-vest de Pitesti, un al treilea la sud-
vest de Pitesti; acesta din urmd poarta numele de Groqi (Pp6at,o). In
judetul Olt, in partea de räsarit, la vest de satul Paros (Ilep6c), e o
pàdure numitä Lumini (Aoup.1p). In Teleorman, se remarca trei ma-
sive la est de raul Cotmana. In Vlaqca, un masiv inconjurd manästirea
Glavaciocului ; nu sunt, in schimb, trecute intinsele paduri din regiunea
Comana-Calugareni. In judetul Ilfov, paduri mari la nord-est, la est
si la sud-est de Bucuresti. Mänästirile Snagov si Caldärusani sunt in
mijlocul acestor päduri. In I alomif a, numai o mica padure de balta
intre iezerul Caldrasilor i Dunare. In Rdmnicul Sdrat,-la rasarit de raul
cu acelasi nume, e im masiv important in dreptul satului Mucesti. In
Buzdu, Seicuieni i Prahova, in afara de regiunea din nord, nu e notat
niciunul, ci numai grupuri mai mici, desi dealurile Buzdului, la apus
de ran, sunt i panä astazi acoperite cu paduri seculare (Padurea Ciutei,
de exemplu, de o intindere consideiabild). In judetul Ddmbovila, sunt
doua masive in partea de miazazi, la satele Parliti i Crivina. Un al
treilea, dealungul raului Dambovita. Un al patrulea, spre sud-est de
satul Romanesti, poarta numele de Plopii Runidne§tilor (I1X67rt 'Pout.cou
vko-riXo p ).
ELEMENTELE ECONOMICE
Mineralele. In afarà de numele podgoriilor vestite (vezi mai sus,
p. 3), Stolnicul indica, in harta sa, si numele locurilor unde se gasesc
bogatiile minerale. Sarea vine in randul intai, fiMd notata in cinci
puncte: r. la Ghitioara (` AXt.x11 PyrnOpa), in judetul Sacuieni ; 2.
la Teiulani, tot in judetul Sacuieni; 3. la Telega (scris astfel: TeAccyoc
deci Teleaga, in forma veche !) in judetul Prahova ; 4. la rasarit de
satul Glodeni (nouaevr.), spre apus de raul Cricov, tot in Prahova ;
5. la Ocnele Mari, in Valcea.
www.dacoromanica.ro
Arama e inteo singura regiune, aceea a Baii de Arama ; nu e trecut

numele localitatii, ci numai simplu 1.1krocUot xocAxo5; rani care izvo-
reste la nord de aceasta insemnare se numeste "Y3op -r6v ile'rciAAam
(textual: « apa metalelor *).
Fierul e notat iarasi intr'o singura regiune, In rnuntii Gorjului, la
nord de satul Cernadia ; aci gasim insenmat: 4-raXAcc ato34ou.
Raul care izvoreste la nord-vest de aceasta insenmare poarta numele
de "Yaop ,r6v ii.e-rdOacov, asa dar la fel cu cel de langa Baia de Arama.
Sulful sau pucioasa e trecuta in judetul Buzau, intre raurile Slànjc
Recele, la nord-est de manastirea Tarcov. In locul acela, sta. scris:
116-m0am ,azLfzcpiou 1.
Metanul apare tot in judetul Buzau, i anume intre raurile Buzau
si Recele, la rasarit de Patarlage. Gasim acolo urmatoarea notatie:
nixXot 11.rot rclIAOc riva6pgcov ceea ce se traduce prin « pacle adia
noroi care clocoteste ».
Nu se aminteste pdcura, care nu se exploata cleat pentru unsul
osiilor i pentru unele Jeacuri, nici chihlimbarul.
Pmlurile. Dacd harta Stolnicului nu ne da traseul drumurilor de
fapt simple sleauri, fara piatra ne arata in schimb indicatie pre-
tioasa unde se aflau podurile de peste ape. In numar de douazeci si
patru, ele sunt repartizate in felul urmator: Until peste Motru, la Strehaia ;
douà peste Jii i anume la TdnIcireni 0 la manastirea Crelesti, spre sud
de Tantaireni; until peste atet, la manastirea Crivina ; until peste
Olt, la Cdineni, langa hotar ; unul peste Arges, la Copdceni ; unul
peste Rästoaca, un afluent al Argesului, in dreptul satului FloreVi;
douà peste Dambovita, i anume in dreptul mandstirii Nucetul 0 in
dreptul manästirii Pldtdre§ti; trei peste Colintina, adica in dreptul
satului Bane§ti, la Herdstrdu (Xepea-cpiov) si in dreptul Bucure-
§tilor 2; unul peste o garld care leaga Dambovita de Colintina, in dreptul
satului Brezoaia ; doua. peste Neajlov, la satele Clejani (1{Ae-rUcvt) si
Cdlugdreni ; cinci peste Ialomita adica la V dleni, lângä Parliti, in
dreptul Gherghilei, in dreptul Dridovului (Apiao6o), la Slobozia, in
Ialomita, si la Ora§ul de Floci, lAng51 varsarea in Dunare ; unul peste
1 Pentru prezenta sulfului intre bogaltiile minerale ale Munteniei, iatá i afir-
matia c5atorului Iacob Bongars care stràbate tara la 1585: e La Valachie est un
pays abondant en grains, vin, bestail, chevaux, ayans mines d'or et d'argent,
de soulphre, de sel, de cire et d'ambre. Mesmes l'or se recueille en quantite des
rivières u. (Hurmuzaki, Documente, vol. XI, p. 192).
2 Podul din dreptul Bucurestilor era vechiu; Petru cel Tânar (1558-1568)
zideste in apropierea lui manAstirea care mai tarziu s'a numit Plumbuita.
La inceput, i se spunea lnsá manalstirea u dela podul Colentinei a (Const. C.
Giurescu, Istoria Romdnilor, II, editia a treia, p. 220).
www.dacoromanica.ro
Prahova, in dreptul Gherghilei ; unul peste Vdnata, lânga värsarea

in Dunare, la sud de satul Corndte§ii ; unul peste Mostistea, in dreptul
satului Vireqti. In sarsit, peste Dundre, in dreptul Celeiului, este fdcut
un pod, cu urmatoarea insemnare: 'EwrociAcc ?iv 7rOTE pupa adied
-o Ad a fost odinioard pod *, aluzie la podul facut acolo de Con-
stantin cel Mare.
ELEMENTELE POLITICE
Hotarele trail. Din felul in care e tras hotarul tärii in munti, nu ne
putem da seama dacà el ingloba i asia care ne-a fost räpitä de Au-
striaci in timpul rdzboiului din 1768-1774 1; faptul e insd foarte pro-
babil. In ce priveste hotarul la Dundre, harta arata cele trei raiele,
Braila, Giurgiu i Turnu, prima fiMd cea mai intinsd i ultima cea
mai mica. In raiaua Bräilei, sunt indicate trei sate: Tuleqti, Vezirul
Baldovinqti; in celelalte douà raiele, niciun sat.
Judetele. Tara e impàrit In aptesprezece judete: Mehedinti,
Jiul de sus, Jiul de jos, Romanali, Vdlcea, Olt, Teleorman, Vlaqca, Ihov,
laketifa, Rdmnic, Buzdu, Sdcuieni, Prahova, Ddmbovila, Mupel §i
Argeq. Judetul Braiila nu mai exista, cea mai mare parte a lui fiind
cuprinsä in raiaua cu acelasi nume, iar restul inglobat in judetul
Râmnic, mai mult, si in judetul Buzau, mai putin. In schimb, e in
plus, fata de cele de azi, judetul Sacuieni ; el se va desfiinta abia la
Ianuarie 1845 2.
Hotarele judetelor prezinta deosebiri insemnate in raport cu cele
actuale. Astfel, de pild5., Mehedintii au in harta Stolnicului, o suprafata
Inuit mai mare, ei intinzdndu-se pAnal aproape de Craiova (satul Colofeni
era in Mehedinti!) iar la Dundre pAnal la. vest de satul Rotunda. Cala-
fatul un facea parte asa dar din Dolj, ci din Mehedinti. Judetul Olt
mergea 'Ana in raiaua Turnului, cuprinzAnd i partea vesticd a Teleor-
manului de astdzi. Argesul trecea i peste Olt, in bazinul Lotrului ;
satele Cä1ineti, Voinesti, Màlàia, Särkinesti i Brezoiu tineau de el.
Vlasca, ciuntita spre miazdzi de raiaua Giurgiului, se intindea, in
schimb, mai mult spre nord: ioca1itäi1e Pdtroaia, Mdtdsaru ca si ma-
nastirea Cobia, actualmente in Dambovita, faceau pe atunci parte din
Vlasca ; tot asa Rdtegtii, azi in Arges. Judetul Dambovita cuprindea
o portiune din Ilfovul actual, intinzdndu-se de pildd, Eland dincolo
de satul Bolintin. Ramnicul mergea pada. in Dunare, inglobAnd o
1 Constantin C. Giurescu, Istoria Romdnilor, III, 2, (in manuscris).
Constantin C. Giurescu, Judge dispdrute din Tans Romdneascd, Bucuresti,
1937, P. 7-8.
www.dacoromanica.ro
parte din fostul judet al Brailei ; localitatea Rusetu Ikea parte insä
din Buzau.
Nu e in intentia mea sà arat aci toate deosebirile, in ce priveste
hotarul, intre judetele dela 1700, asa cum apar ele in harta Stolni-
cului, i cele de azi. Am relevat pe cele mai insemnate. Precizez insa
ca acest document cartografic e de mare insemnatate pentru studiul
vechilor noastre judete, sub raportul hotarelor bor. Tot asa de
insemnata e pentru Muntenia harta lui Rhigas Velestinliul iar
pentru Moldova aceea a lui Dimitrie Cantemir i iarasi aceea a lui
Rhigas 1
Ora§ele i targurile. Harta Stolnicului cuprinde douazeci i trei de
orase i targuri i anume: BucureVi, Craiova, Cerne(i, Baia de Aramd 2,
Tdrgul-Jiu, Rdmnicul, Ocnele Mari, Caracal, Brdncoveni, Slatina,
Argeq, Piteti, Cdmpulung, Tdrgovilte, Gheorghila (PecopyKoc), Cdm-
pina, Ploeqti, Buzdu, Rdmnicul-Sdrat, Focpni, Brdila, Orapl de Floc
Hodivoaia. Dintre acestea, nu mai exista astdzi Ora§ul de Floci, dela
gura Ialomitei, fiind complet distrus de razboaiele purtate in parte
locului in cursul veacului al XVIII-lea si la inceputul celui de al
XIX-lea 3. Cernefii (jud. Mehedinti, la 1700 capitald a acestui judet !),
Brdncovenii (jud. Romanati, 1ocul de bastina al lui Constantin Bran-
coveanu) Glieorgltifa (pe vremea Stolnicului in judetul Ilfov, acum
insa in Prahova!) i Hodivoaia (judetul Vlasca) au decazut, devenind
azi comune rurale 4.
Pe malul drept al Dunärii, in Dobrogea, Stolnicul inseamna urma-
toarele orase i targuri: Ddieni (N-rOcyacv), Hdrqova, Cernavodd,
Rasova, Dristra (azi Silistra) i Turtucaia. Semnul prin care sunt
reprezentate grafic aceste asezari este semnul oraselor sau targu-
rilor adica o aglomerare de case, avand deasupra insa, in loc de cruce,.
semiluna. Ddenii i Rasova sunt astazi comune rurale ; chiar in veacu-
rile XVII si XVIII, Daenii, avand o populatie de mai multe mfi de
suflete, erau considerati de unii calatori drept un sat mare, in timp
I Am in pregatire cate un studiu despre fiecare din aceste trei harti.

2 In dreptul Bail ce Aramil nu e scris numele tfirgului, ci numai Mi-raAAz
Xcaxoil.
3 Vezi Dan M. Iliescu, Un vechiu orcq dispdrut : Cetatea de Floci, Bucuresti,
1930, 43 p. in 8°.
4 Nu sunt trecuti ca targ, in harta Stolnicului, Vdlenii de Munte din judetul
Prahova care, chiar pe atunci, apar In Anatefterul lui Brancoveanu cu aceasta.
calitate: acel cascaval, de-I vo- vinde in targuri la Campina au la Vdleni,.
au macar in ce targ, sa-si dea varna *. (N. Iorga, Studii >ci Documente, V
p. 351).
www.dacoromanica.ro
HARTA ST0LNICtLI CONSTAZTIN CANTACUZ1NO 15
ce 1ii Ii dddeau calificativul de targ Aceiasi a fost situatia Cerna-

vod ei 2.
Mai departe, pe tarmul drept al Dunärii, harta Stolnicului noteaza,
ca orase i targuri, Rusciuk, Nicopoli, Oreova (Rahova), Vidin i, spre
marea noastra surprindere, Calafat. Asezarea gresita a acestei ultime
localitati, infatisate ca un targ mic, mai mult sat cleat targ, nu poate
fi atribuità in niciun caz Stolnicului: acesta stia doar bine unde vine
Calafatul, ca unul care cunostea intreaga tara. Ea nu se poate explica
cleat printr'o gresala la gravarea in aram5., cu prilejul tipkirii, la
Padova, in 1700. Gravorul va fi vazut numele Calafatului scris fiindca
era poate Mc mai mult pe fdrmul drept, desi asezarea era pe cel
stang (un caz similar intalnini la insulele Dunarii din fata satului,
Prundu, al cdror nume: Ostrovul frumos, e scris, din cauza lipsei de
Mc, pe malul drept !). A crezut deci ca i localitatea e tot pe tarmul
drept si a notat-o acolo: e singura inadvertentä importanta pe care
am constatat-o in harta tiparitä a Stolnicului.
SatPle. Unul din elementele cele mai pretioase ale acestei harti e
marele numar de sate 526 in totul pe care le cuprinde. Este evi-
dent cd acest numar nu reprezMtd cleat o fracliune din numkul total
al satelor existente la 1700 in Muntenia ; o cercetare sumara o dove-
deste ; totusi, chiar asa, el constituie o foarte importanta contributie
la cunoasterea evolutiei vechilor noastre asezari rurale.
Numkul cel mai mare de sate il au judetele Ddmbovifa (51 de sate),
Ilfov (50), Teleorman (48) 0 Arge§ (40); numkul cel mai mic Sdcuienii
(II). Cu privire la acesta din urmä se poate insä usor dovedi ca Stol-
nicul nu a insenmat in harta sa cleat o mica parte din satele existente,
unele din cele lipsä fiMd totusi foarte vechi si cu multi locuitori. Astfel,
numai in regiunea deluroasa dela nord-est de Valenii de Mimte, lipsesc,
in hartd, satele Ogretin, Rdncezi, Bdtrdni, Pose§ti, Tdrle§ti, Star Chiojd,
Chiojdul Mic, etc.
0 deosebitä insemnatate prezinta faptul ca Stolnicul a notat, prin-
tr'un semn deosebit, satele in care erau asezari boieresti. i aci, bine
inteles, n'a dat toate asezkile boieresti, ci numai pe cele de frunte,
1 Vezi relatiile solilor poloni Rafael Leszczynski (1700) « sat )); Toma Ale-
xandrovici (1766): « un or-A*1 in mine I) la P. P. Panaitescu, Cdlcitori poloni in Wile
romdne, Bucuresti, 1930, p. 119 si 221. In Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir,
DAenii sunt trecuti ca sat .
In hrisovul lui Al. Ipsilanti, din 21 Martie 1777, prin care intdreste milele
pe care le primeau bisericile din Babadag i CernavocIA, aceasta din urmA e arA-
tatii ca ilind in satul Cernavoda, la Bogazchioi (V. A. Urechia, Memoriu asupra.
perioadei din Istoria Romdnilor dela 1774-1786, Bucuresti, 1893, pp. 61-624
www.dacoromanica.ro
apartinancl marilor dregatori sau familiilor cu un trecut deosebit. Ele

stint in numar de 76, cele mai multe gasindu-se in II lov (II), in Pra-
hova (9), in Argeq (7) si in V1c4ca (7) iar cele mai putine in Teleorman
(niciuna I). In lista alfabetica a satelor, pe judete, care urmeaza, le-am
redat in litere cursive.
Judetul Ia lontifa. Adancata, Alexeni, Andreqe§ti, BbAeni, Barca-
nesti, Berilesti, Bertesti, Caiesti (Ka-yea-cc), Cocora, Comani, Cornesti,
Cunesti, Doicesti, Fratilesti, Ivanesti, Lichiresti, Nanisori, Obidifi,
Olacari, Perieti, Piscul, Poiana, Socol, S(pe)teni, St(e)nica 1, Ulesti,
Urziceni, In total, 28 de sate, dintre care 3 cu asezari boieresti.
E de observat ca nu sunt pomenite o serie de sate foarte vechi de
pe malul Dunarii precum Bordusani, Cegani, Fetesti, Facdieni, etc.
Urzicenii sunt aratati ca simplu sat, Calarasii nu exista Inca.
Judetul Nov. Afumati, Buciumeni, Budesti, Cioceine§ti, Ciorogarla
ClTesti, Clejani, Cliciul, Co1ibaj, Corusa (Unita? (Kopokoc) 2, Cor-
netul, Cosoba (rocrOpcoc) Cratunesti, Cretule§ti, Dobreni, Dragomiresti,
Dude§ri, Flocoasa, Flore§ti, Frunzanesti (0:1)pouocvka-cc), Fundeani,
((bouvadcvc), Greaca, Greci, Gruiul, Gruiul (tin al doilea cu acest nume !),
Heresti, Jugureni, Lipovät, Mdgurele, Mogo§odia, Obile§ti, Olmeni
(sic! probabil gresala de transcriere, la gravat, pentru Ulmeni 064.6vc),
Oltenita, Piscul, PiIeti, Popesti, Prundul, Radovanul, Roeti, Scurteni
(Zxoopaevc), Sinesti, Sintesti, Spantov, Stanesti, Stramba, Täteni,
Valcareqti, Várasti (Bepkatc), Vat-esti (Bopka-c-c), Veresti (Bepicrrc).
In total 50 de sate, dintre care II cu asezari boieresti.
Judetul Vla§ca. Albele, Banesti, Batcoveni (Mr oc-c<xo6b), Brani-
steri (Mrcavccs-c6p),Calcesti (KckrUa-rc), Caminesti, CiocdneVi, Cle-
jani, Coiani, Corbi, Copdceani, Cretoi, Culubesti (KouXoutadcr-rc),
Daia, Gemeni, Grddilte, Greci, Jugureni, Ionesti, Izvoarele, Matasaru
(Mo-maap), Mogosesti, Nanesti, Nicolesti, Ograzeni, Petresti, Petrocria
(Patroaia), Popesti, Ratesti, Roata, Stramba, Vanatori. In total, 32
de sate, dintre care 7 cu asezari boieresti.
Judetul Teleorman. Barbatesti, Calomfiresti, Cerveni, Comisani, Con-
testi, Fantanele, Frumoasa, Gabrova, Gauriti, Gravanesti (Pypoc6oc-
vea-c-c), Gureni, Gurgueti, Iapa, Intesti, Izvor, Judetu, Lateni, Lipia.
Lisa, Ludanesti, Mihelesti (Mtxak.o-c-c) Nenciulesti (Ne-c-otakcrrt),
Novaci, Olipe ('OXcrc6), Piscul, Plosca, Ploturi, Podisor, Poenari,
1 Harta e putin ruptA dupA literile St ale numelui Stenica. Am reconstituit

acest nume, tinand seamA de editia italianA din 1718 unde citim Stenica.
2 Azi nu mai existA un sat cu asemenea nume in Ilfov, fie cä a disparut fie cA
0-a schimbat numele. Vezi Indicatorul Statistic al satelor i unildlilor administra-
tive din Romdnia, Bucuresti, 1932, p. 2o5-210.
www.dacoromanica.ro
Pogone§ti, Popqti, Prasva, Putineiu, Putintei, Sapata, Sarbi, ScaiWi

(ExccyeaTt.), *ovare§ti, StoborWi, Tarnava, Tudoria, Tufeni, Tur-
cWi, TiganWi, Ungureni, Vàleni, Voivode§ti, Zimnicea. In total 48
de sate, färä nicio a§ezare boiereasca.
Judetul Olt. Belitori, Bratcov, Buicesti, CaravanWi, CäzanWi,
Carligati, Ciorica, Comanca, Comani, Curtisoara, Daleni, Fata, Galmei,
Greci, Ipotqti, Izvor, Paros, Plaviceni, Poiana, Segarcea, .erbdneVi,
.erbdnesti ((al doilea!), Viisoara. In total 23 de sate, dintre care 5 cu
a§ezari boierWi.
Judetul Romana)1i. Betejani, Brdtdsani (Mnpo)acnivL). Celei, Ceptu-
roaia, Cilieni, Cocore§ti, Dobriceni, DobroOoveni, Farcds, Fàlcoi, Iz laz,
Junghiati, Pdrscoveni, -Piatra, Preasna, ScAr4oara, Stajarei, Tatdrani,
Viisoara, Vladoleni. In total 20 de sate, antre care 6 cu wzari boierWi.
Judeful Do (Jiul de jos). Bile.t1 .Belcin, Bistretu, Bratoväne§ti
(M7cpacTo6&veav.), Carna, Ceretnl, Co,iw1ciii, Floresti, Ghileti, Lacu-
steni, Nedeia, NegoWi, Obedin, Po iguft, Potbanita, Potroceani, Rotunda,
Segarcea, Tälpa§u, Turbure9ti, Tigurqti, ZAN/a la (Ze6OcAcc). In total
22 de sate, dintre rare 5 eu wzari boiereti.
Judeful Mehedinti. Batoti, BArboi, Bâcle, Bistrita, Burila, Cioca-
ne§ti, Ciovdrndpni, Cireu1, Corcova, Cofoteni, Devesel, Drdncea,
Glogova, Gruia, HalmAjel, Izverna, Madovan, Negoe§ti, Orevita,
Prestwv $tubeile, Topolnita, Tantareni, Vardinita. In total 25 de sate,
dintre care 4 eu asezari boierWi.
Judelul Gorj (Jiul de Sus). Anin4, Aninoasa, Balce§ti, Bengesti,
Birci, Boreqti, Bosimeti (1\47cocry.K) Capreni, CalcWi, Cep lea, Cer-
nedia, Cloani (scris greOt laoaciv)), Drdgoeni, Izvarna, LungrWi
(Aourypecm.), Novaci, Pade, Roi, Runcul, Somane§ti, Tam4Wi,
TJrsaci, Vadeni. In total, 23 de sate, dintre care 3 cu a§ezari boierWi,
Judetul Vdlcea. Barbate§ti, Bodeti, Bojorani, Cacova, CAlima-
nesti, Corbe§ti, Costesti, Cuce§ti (KouTUaTr.), Cuce§ti (Cute§ti Kou-
-TUcr6 al doilea cu acest nume, pe Luncavat Dobriceni, Gheneti,
Hurez, MatWi, MaldAre§ti, Miloste, Ote§ani, Oteteli§, Pdusesti, Perieni,
Pietrari, Ra.meti (Pep1crrt), Runcul, Sirineasa, Slãveti, Slavite§ti,
Stäne§ti, StrezWi, Titireciu, Vaidei, Vlade§ti, Voiteti, Zatreni. In
total 32 de sate, dintre care 2 cu a§ezdri boierWi.
Judelul Arges. Albesti, Almdnesti (' AAI.LotvkarL), Barse0, Be rinde§tii,
Boisoara, Bradet, Bratieni, Brezoiu (scris greit MnpgCtvt.), Bune§ti,
Caline§ti, CapatinWi, Cazane§ti, Caineni, Cepari, Cocul, Corbeni, Corbi,
Cremenari, Dobroieti, Fedelescioi, FlamanzWi, Greblesti, Jiblea,
Mdgureni, Malaia, Pinul, Racovita, Rudeni, Samara, SaTatruc, Sara-
cine§ti, Stanisláveti, StroiWi, Suici, Tigveni, Titesti, Uieti, VAlsà-
2
www.dacoromanica.ro
8 CONSTANTIN C. GIURESCII
nesti, Voineasa, Zernesti. In total 40 de sate, dintre care 7 cu asezari

boieresti.
Judelul Muscel. Badeni, Bàileti, Berivoesti, Boteni, Calinesti,
Ciumesti, Corbi, Dragoslavele, Golesti, Jupanesti, Leordeni, Micesti,
Namaesti (Nev.o6a-rt.), Piscani, Pitrosani, Ratovoesti, Rucar, St5.-
nesti, Tamasesti, Valeni, Vladeni. In total 21 de sate, dintre care 2
cu asezari boieresti.
Judeful Ddmbovita, Aninoasa, Bdleni, Bänesti, Barbatesti, Bar-
bulesti, Bezdead, Bogati, Bolentin, Branesti, Brezoaia, Buciumeni,
Bucsani, Carpenisul, Contesti, Cornesti, Cotieni, Crivina, Cucuteni,
Davidesti, Dambovicioara, Dragomiresti, Dracesti, Drancesti, Fieni,
Floresti, Glodeni (nouaivt.), Gusati, Mogosani, Mogosesti, Odobesti,
Par liti, Parvulesti, Pietrari, Pietrosita, Poinari, Potlogi, Pucheni,
Razvad, Romanesti, Runca, Sacuiani, Sluteni, Spateni, Strambesti,
erbanesti, otanga, Tatarani, Tata, Ungureni, Vdcdresti, Voinesti. In
'total 51 de sate, sintre care 6 cu asezari boieresti.
Judetul Prahova. Albesti, Bdnesti, Bratieni, Breaza, Brebul, Cdli-
nesti, Ciorani, Cocoresti, Cocoresti (al doilea cu acest nume !), Comar-
nicul, Cornesti, Cornul, Coslegi, Drdgdnesti, Filipestii de Pddure, Fill-
pegtii Prahovitei, Fluiresti ( (Row p6cr-rt, ; Floresti ?), Jilava, Mdgureni
Mdrgineni, Prahovita, Rusi, Secarea, Stänesti, Tatarani, Tesila, Un-
gureni, Zdnoaga. In total, 28 de sate dintre care 9 cu asezari boieresti.
Judetul Sdcuieni. Apostolachi, Berceni, Bucov, Ceras, Cricovul,
Drajna, Gheorgachi, Mäneciu, Podeni, Porani (1IopIvt), Zeletin. In
total ir sate, dintre care i cu asezare boiereasca.
Judetul Buzdu. Albesti, Arsele, Belisoara, Branesti, Caldaresti,
Capatanesti, Cdndesti, Carlomanesti, Cernatesti, Cislau, Dudesti, Faureni,
Grabanesti, Largul, Lipia, Lopatna, Lopatari, Malul Sarii, Matesti,
Mihalcea, Mlajet, Pältineni, Patarlage, Parscov, Pieptari, Potoceani,
Ruset, Salce, Scurtesti, Stancesti, Std/pui, Tabaresti, Udati, Vernesti.
In total 34 de sate, dintre care 3 cu asezari boieresti.
Judetul Rdmnicul. Albotesti, Balesti, Baltati, Belciugata, Blehani,
Boldu, Chiojdeni, Ciorani, Ciorasti, Codresti, Costieni, Dedulesti, Dra-
ghiesti, Falfalesti, Galmele, Gradiste, Gurgueti, Hanculesti, Lamotesti,
Mandresti, Mucesti, Negoslav, Obidii, Olteni, Pacleni, Pantecesti, Pe-
tresti, Popesti, Ramniceni, Retezati, Slimnicul, Stanomiresti, To-
pliceni, Urechesti, Ziliste. In total 35 de sate, dintre care 2 cu asezari
boieresti.
In Dobrogea, pe tarmul Dundrii, intre Dristra (Silistra) i Turtu-
caia, sunt trecute satele Garvan (ry&p6ocv), Popina i Cusund (Kou-
aotin a, azi Cusui).
www.dacoromanica.ro
nand o comparatie intre numele satelor din harta Stolnicului

ai cele actuale, doua constatári se impun: 1. 0 serie de nume
de aezalri dela 1700, nu mai existei astdzi, fie cà a§ezarile respec-
tive s'au risipit, au devenit adica si14ti, fie ca 0-au schimbat numele.
Astfel sunt satele Cliciul, Flocoasa, Lipovdful, Streimba, Tdtenii din
judetul Ilfov, CulubeVii din Vlaca, Ncin4orii din Ialomita care astazi
se numesc Arma.§Wi, Gabrova i Tudoria din Teleorman, Stiijdrei
Brdtdpni din Romanati, Rotunda din Do lj, Madovan din Mehedinti,
Samara din Arge, Lopatna din Buzau, Negoslav din Rdmnic, etc.,
etc. I. 24 0 alta serie de nume a suferit tioare modificari. Astfel Cdmi-
neVii din Vlaca se numesc azi Camineasca ; Gdurifii din Teleorman
au devenit Gaureni; Brdtienii din Prahova se numesc Brate0i, Mi-
halcea din Buzau, MihalcWi, Lungre0ii din Gorj Logre0i 2, etc.
Mfinastirile. Harta Stolnicului cuprinde un numdr de 73 de ma-
nastiri, impartite in cloud categorii: man i mici. Se adaoga. apoi « schi-
turile monahilor » (Exii.rat. Movocgov) din muntii Buzdului infati§ate
prin cinci casute).
Dam mai jos, grupate pe judete, numelor celor 73 de manastiri ;
pentru cele mari arn intrebuintat litere cursive.
Jude;u1 Mehedinf : Crivelnic 3, Strehaia, Vodita.
Judeful Dolj : Bucovat, Creteti, Jitia, Sadova.
Judeful Gori : Polovragi, Tismana.
Judeful Romanafi : Brdncoveni, Càlui, Crivina 4, Hotarani.
Judeful Vdtcea : Arnota, Bistrila, Cetatuia, Cornet, Cozia, Dintr'un
lemn, Govora, Hurez, Iezeru, Mamul, Metohul Bistritei, Saracine0i.
Judeful Argq : Argeq, Bascov, Cotrnana, Flamfinda, Ostrov, Tutana.
Judeful Olt : Clocociov.
Judeful MuFel : Cthnpulung, Negru Voda, Rancaciovul, Viero§.
Judeful Ddmbovifa : Dealul, Gaiseni, Golgota, Nucet.
jUdeful Prahova : Chisar, Mdrgineni, Sinaia, Taror.
Judeful Sdcuieni : Valeni, Varbildul.
Vezi pentru toate aceste numiri Indicatorul Statistic al satelor ,si uniteifilor
administrative din Ronitinia, Bucuresti, 1932, la judetele respective.
Idem.
3 Pentru isan5.stirea Crivelnic vezi Al. Bilreacild, Mdndstirea Co;upea-Cri-
velnicu, Mehedinfi. Descoperire arheologicd, Válenii de Munte, 1938, 22 p. in 40 §i
I. Donat, Fundatiunile religioase ale Olteniei I. Mdndstiri i schituri, Craiova,
1937, p. 39-40. Asezata: in harta Stolnicului, pe Izverna, mai sus de confluenta
acesteia cu Cosustea, nu pare probabil ca mAnastirea Crivelnic sa' fi fost tot una
CU matastirea Cosustea.
4 Vezi, pentru aceastä mana'stire, I. Donat, o. c., p. 40-42.
www.dacoromanica.ro 2
20 CONSTANTIN C. GIURESCIJ
Judeful Buzdu : Barbul, Blestematele 1, Bradul, Manasia, Pinul 2

larcov 8, Ungureii, Vintilà Voevod.
Judeful Rdmnic : Focqani, M'axineni, Rdmnicul-Sdrat.
Judeful Ialomifa : Ghidi1ii 4, Slobozia.
Judeful Ilfov : Bucureqti, Cdlddrupni, Codreni 5, Cotroceni, Ma-
lamoc 13, NegoWi, P1at5sWi, Plumbuita, S agov, Ciocánqti 7 (TCo-
-xocv4a-rt), Vorniceasa 8.
Judeful Vlaqca : Cobia 9, Comana, Glavacioc.
Mandstiri de maici sunt ardtate numai patru: Bascov, Dintr'un
lemn, Mamul i Ostrov.
Cele mai multe Mandstiri se aflä, potrivit h5.rtii, in Valcea (12),
in Ilfov (II) i in Buzäu (8). Teleormanul n'are niciuna, dupà cum nu
are nici vreo aezare boiereascA insemnatà (vezi mai sus, p. 16).
ELEMENTELE ARHEOLOGICE
Era de asteptat ca Stolnicul, iubitor al trecutului i i autor al unei

lucrAri in care se desValtea originea Românilor, sä puie in harta sa §i
urmele istorice in legaturã cu aceastä origine. Intr'adevk el n'a omis
Manastire azi dispdruta. Era situata pe faul Buzau, intre satele Cislau si
Valea Sarii.
Pomenit pe la 1580 ; vezi I. Iona§eu, Material documentar privitor la istoria
Seminarului din Pu-du, Bucure§ti, 1937, p. IX, nota 5.
3 La satul Tfircov era Mangstirea lui oCornilie », . amintita inteuu aet din
1519 (I. Iona§cu, o. c. ,p. IX, nota 5).
4 Manastirea Ghidiliti, azi disparuta, se afla la miazánoapte de ora§ul de Floci.
Pe vremea când i§i scria de B(auer) memoriile sale (Mémoires historiques sur la
Valachie... par Monsieur de B..., Frankfurt §i Leipzig, 1778), la.a§ul se ruinase
ne-o spun chiar aceste Memorii.
5 Mdnastirea nu mai exista; biserica ei serve§te ca biseried a satului Gurba-
ne*ti-Codreni, (V. Bratulescu, Remus The, Mdndstiri si biserici din judlul
Bucure§ti, 1935, p. 48).
6 Azi Schitul Balamuci. Pisania cea nouk dela refacerea din 1752, la V. BrAtu-
lescu, Remus Ilie, o. c., p. 5).
7 Mangstirea nu mai exista. In comuna Ciocane§ti din Ilfov sunt trei biserici,
n catunele Ciocane§ti, Urziceanca i Cocani. Ultima, cu lramul Sf. Voevozi,
dateaza din 1757 (V. Bratuleseu, Remus Ilie, op. cit., Indicele). Ar trebui cercetat
daca nu e cumva o refacere a Ikaplui mai vecbi de pe vremea lui Brâncoveanu.
Manastirea nu mai existk Era situatk potrivit hàrii, pe Colintina, putin
inainte de vArsarea acesteia in Danibovita i spre nord-est de Manastirea
trire§ti.
Intemeiata in 1571 de jupan Badea, marele stolnic al lui Alexandru al II-lea.
Vezi, pentru aceasa manastire, G. Potra, Mdncistirea Cobia (Ddmbovifa), Studiu
§i docuniente, Bueure§ti, <rg37, 64 p. in 8°.
www.dacoromanica.ro
HARTA STOLNICULIII CONSTANTIN CANTACt2INO 21
-s'o faca i astfel, pe langa valoarea ei fizica geografica, politica si eco-

nomica, harta Munteniei are si o valoare arheologica.
Ceea ce atrage atentia dela inceput este reprezentarea drumului
pietruit roman dealungul Oltului. El incepe la Dunare, prin dou a. brate,
unul dela Celei, altul dela Izlaz, care se reunesc putin mai la sud de
Caracal 0 continua apoi dealungul raului pana la Ramnicul Valcei.
Ca explicatie citim in greceste i latineste: ricpupcc MOria-rpco.roc TO15
poccraLo4 Tpcuavoi5, Pons lapideus Imperatoris Trajani. (Podul (drumul !)
de piatra al lui Traian). De o parte- 0 de alta a liniilor care inchipuiesc
drumul, se afla, din loc in loc, mici dreptunghiuri negre; cred ca. ele
reprezintä tastrele care pazeau acest drum 0 ale carer ruine, de formä
regulata, dreptunghiulara, erau pe atunci mai vizibile decal astdzi.
Ruinele podului roman dela Turnu-Severin sunt redate prin doua
pa-trate negre, reprezentand cele doual picioare de pod, pe malul nostru
si pe cel sarbesc, cu urmatoarea legenda: l'6soupa Tor) Tpouavoi.,
eons Trajani 1
La apus de actualul Turnu Severin e infatisat pe hartä un portal
din piatrà cioplita sau din cal-arnica, cu legenda: Ham Ethi Ipoc.
(Portalurile lui Sever) 2.
Chiar pe locul Severinului e desenat un turn, cu acoperisul ascutit
si cu legenda: H pyoç (Turnul). E vorba de resturile cetatii medievale
care se mai vad i astazi in parcul orasului.
Un alt turn cu bazä mai lata i cu varful tot ascutit e desenat pe
locul unde se afla astazi Turnul Magurele. Legenda e ca la celalalt:
116pyoc (Turnul). Pe vremea Stolnicului, acest turn servea Inca drept
cetate Turcilor i avea in jurul lui un hinterland, alcatuind « raiaua
Turnului ».
Al treilea turn e infatisat pe malul drept al Oltului, la hotarul spre
Transilvania. Poarta legenda: 116pyoc K6xxLvog (Turnul Rosu).
In sfarsit, la Calugareni, la vest de pod, e desenata o mica movila:
avand deasupra o cruce: reprezentare simbolica a luptei i biruintei
lui Mihai Viteazul asupra Turcilor.
Din insirarea in cele de mai sus a elementelor pe care le cuprinde
harta, rezultà ca Stolnicul era foarte bine informat. Munti, ape curga-
toare, dela cele mai insemnate pana la paraie, lacuri i HIV, fantani,.
1 Despre ruinele podului lui Traian vorbe§te Stolnicul 0 in Istoria Tdrii Ro-
nanesti ; vezi Operele lui Constantin Cantacuzino publicate de N. Iorga, Bucure§ti,
1901, p. 79-80.
2 s. . . .Lang 5. care pod este 0 eetatea Severinului, dincoace mai sus oare0ce,
care era fAcutá de Sever imparat... insä acum sparta i mult vechie se vede s.
Stolnicul Const. Cantacuzino, Istoria Tdrii Ronidnesti, p. 79).
www.dacoromanica.ro
hotare de judete si de raiele, orase, sate, asezdri boieresti, mänãstiri

man i mici, bogãii miniere, poduri, urme arheologice, totul este trecut,
f5sà ca, pentru cele mai multe din aceste elemente, Stolnicul sd se fi putut
ajuta de hdrfi mai vechi. Aceasta inseamn6 cà el cunostea, direct sau
prin persoane demne de incredere, intreg cuprinsul fdrii. Ca mare pro-
prietar, cu mosii in diferite judete, avusese prilejul sa-si dea seamà
personal de multe lucruri. Ca inalt dregdtor domnesc i ca sfetnic de
incredere, insotise pe domn in càldtoriile acestuia dealungul ti dea-
latul tarii, dela Brdila pand la Cerneti si din munti paná la Dunblre.
Despre locurile unde nu putuse ajunge avea stiri dela subalterni, dela
clerici, dela negustori. Ii insusise bogate cunostinte geografice, numára
printre prietenii sai pe geografii cei mai de seama ai lumii grecesti.
Nimeni altul n'ar fi putut sa" dea, in acea vreme, o harta mai bun5 a
Munteniei i, intr'adevdr, nimeni n'a dat-o.
Data alchtuinii hllrtii. Tipkirea ei. La 4 Martie 1694, comunichnd

generalului conte Marsigli unele date geografice i istorice asupra
trtrilor noastre, date pe care acesta i le ceruse, Stolnicul face, la sfirsit,
unnätoarea constatare: #Uneori privind härtile acestor provincii,
nu-mi place cand vád ce mare ostenealà i cheltuial5. s'a fäcut cu ele
si totusi cuprind greseli nu märunte, si in asezarea locurilor, si cu pri-
vire la rauri i orase si, ceea ce e si mai rAu, cu privire la numiri »
Asa dar, la aceastà data, Stolnicul nu alc5.tuise Inca harta sa, cdci
'
altfel s'ar fi referit la ea si n'ar mai fi pomenit hartile strdine, gresite.
Poate chiar intrebärile lui Marsigli sà fi fost primul imbold pentru
intocmirea hàrii Munteniei. Dar indemnul hotaritor i-a venit din
partea prietenilor sài, protomedicul loan Comnen, ajuns mai pe urmä
Mitropolit al.Dristrei (Silistrei) si arhimandritul Hrisant Notara, ambii
cArturari de seamà ai vrernii 2.
I Operele lui Constantin Cantacuzino publicate de N. Iorga, Bucure§ti, 1901,

p. 30.
2 Pentru loan Comnen vezi C. Erbiceanu, Cronicarii greci, Bucure§ti, z888,
p. XXVI; P. P. Panaitescu, Contribulii la opera geogralicd a lui Dimitrie Can-
temir, in Memonile Segiunii Istorice ale Acadeniiei Romeine, Seria III, t. VIII,
p, 177, notele 1-3.
Pentru Hrisant Notara, vezi P. P. Panaitescu, op. cit., p. 179-180. In cpera
sa Eicrocycoyil, la inceput, se afla un portret al sau infati§andu-1 ca geo,raf,
LU o mana pe globul terestru, in mana cealalta tinand un compas. Legenda por-
tretului, in grece§te, are urmatorul cuprins: Hrisant Notara Peloponesianul,
arhimandritul tronului patrairhicesc al Ierusalirnului v In 1691, Hrisant scrie
pentru Stolnicul Constantin Cantacuzino, Incrarea Ilepi, TiLv dycptxlcov, tratand
despre dregatoriile curtii bizantine.
www.dacoromanica.ro
Acestia i-au cerut pentru lucrdrile lor sa alcatuiasca o harta

amanuntita a Munteniei si Stolnicul, care-si cunostea bine tara, le-a
satisfdcut cererea. Asa se explica si de ce numele acestor doi carturari
figureaza in legenda hartii. Hrisant Notara este de altfel cel care a
dus opera cartografica a Stolnicului la Padova si a organizat tiparirea ei.
Intr'adevar, dintr'o scrisoare trimisd chiar din acest oras si datata 8
Aprilie 1700, aflam cd Hrisant a plecat de curand din Padova, im-
preund cu un fin al Stolnicului, anume Rdducanu, spre Franta '. Cu
acest prilej, insotind pe fiul prietenului sau din tara in Italia si de
aci mai departe, a adus Hrisant harta. Socotind greutatile drumului si
incetineala can' toriilor de atunci, se poate admite ca plecarea din tara
avusese loc, in cazul cel mai bun, la sfdiTitul anului 1699. Asa dar harta
a fost alcatuità in intervalut Martie 1.694 Decemvrie 1699 ; mai pro-
babil, credem noi, spre sfarsitul acestui interval, prin 1698 1699.
La Padova mai erau, poate, din cei cari cunoscusera pe Constantin
Cantacuzino in 1667-1668 ca tank student, N enit sa invete carte.
Era, in orice caz, un prieten si admirator al Stolnicului, preotul Ni-
colae Comnen Papadcpoulos, un mare erudit si autorul scrisorii din
8 Aprilie 1700 2. E posibil ca acesta sa fi contribuit la tiparirea hdrtii,
&à fi facut legatura cu gravorul si cu tipografia.
In cazul cand harta a aphrut dupd plecarea lui Hrisant spre Franta,
ad'cà in lunile Aprilie-Decemvrie 1700, atunci, de sigur, tot preotul
Nicolae este cel care a supravegheat lucrul, a dat indicatiile necesare
si a facut eventuate corecturi.
Stolnicul este insd eel care a scris nurnirile hartii in greceqte §i unele
din ele si in latineste. Un strain de tail n'ar fi putut reda atat de exact
in caractere grecesti numele uneori greu de pronuntat ale satelor,
oraselor, raurilor si muntitor nostri. Cand gasim scris KouplooAoiwyouX.
11A6nr. 'Poup..ouv6crracop, 0 ineyou p6t, BocpaivKoc, etc., redand cu fide-
litate atat cat permite, bine inteles, alfabetul grecpronuntarea roma-
neascd si cu accentul pus exact unde trebuie, ne dam indatä seama ca aceste
numiri se datorese nu unui strain, ci unui Roman, adica Stolnicului.
La gravat s'au fa:cut cateva erori inevitabile de altfel 3 la
1 Hurinuzaki, Documente, XIV, p. 327-9,

2 Vezi pentru Nicolae Comnen Papadopoulos, N. Iorga, Isioria literalurii
romeinepi, vol. II, Bucure§ti, 1926, p. 293. i el dedicii o lucrare lui Constantin
Cantacuzino Stolnicul.
a Asemenea erori s'au facut, de pild'al, la gravarea, in Olanda, a hartii lui Di
mitrie Cantemir ; la gravarea copiei lui d'Anville de pe aceea§i hartii; la gravarea
copiei lui Del Chiaro, la Venetia, in 2718, de pe harta Stolnicului, etc. Vezi §i ma
departe, p. 26.
www.dacoromanica.ro
transcrierea numelor. Gdsim, de pildä, prin confuzie de litere, p &Mc

in loc de Apgvtz (Drajna), Ape; in loc de 13Lipoc (Viero§) Kpoxgr6 6
in loc de IcAoxo.r6 6 (Clocociov), Teva&vt, in loc de Tetacivt (Te4ani),
PoUvccAov in loc de PoUxcAov sau PoUxccpov (Ruck) etc. Mai gravä
este eroarea a4ezkii Calafatului pe tarmul drept al Dunkii in loc
de cel stang, eroare care se poate insä, tehnic, explica (vezi mai sus
p. 15). In ofiginalul Stolnicului aceste erori n'au putut exista ; ori-
ginalul insa nu ni se mai pastreaza sau n'a fost Inca descoperit.
Waspandirea hartii. Indata ce s'a tip6rit, harta s'a rdspandit in
cercurile §tiintif ice. In Aprilie 1702, epigrafistul englez Edmond Chist-
hull sträbate Muntenia, dela Oltenita la Ruck, trecand prin Bucure§ti
unde vede atat pe Domn cat i pe Stolnicul Constantin Cantacuzino
care ii daruiqte « mai multe carp » 1. Ajungand aproape de hotarul
Transilvaniei, la Ruck, Chisthull dà urmatoarea explicatie cu privire
1 a numele satului: « Rukor, in the greek map PoLvocAoc* (« Ruck, in
harta greceasca PoUvcacc* 2. Ceea ce inseanma &à el avea asupra lui,
fie data de Stolnic odata cu cirtile, cum pare probabil, fie procurata
altfel, harta Munteniei tiparità la Padova cu putin inainte. Identifi-
carea nu sufera indoiala: grqala de transcriere a numelui satului
PoUvocAoc in kc de PoincocXx (PolincocAov) aratä cä e vorba de harta
Stolnicului. 0 altä harta greaca, adica avfind numirile de localitati
scrise in grecWe, care sä redea §i satele din Muntenia, n'a existat inainte
de 1702. N'ar fi exclus ca exemplarul epigrafistului Chisthull sa fie
cel care se gasqte astazi la British Museum.
Unul dintre cei dintfii geografi can s'au folosit de harta Stolniculu
a fost Meletie, profesor al lui Dimitrie Cantemir, mai tfirziu mitropolit
de Arta, apoi de Atena 3. Alcatuind, prin 1701-1702, o geografie gene-
rare: care s'a tipkit insä abia in 1728, dupd moartea autorului, la Ve-
netia, el citeaza in doua locuri opera cartografica a Stolnicului. Prima
data se refera la « drumulqiietruit de pe malul drept al Oltului i podul
Impkatului Traian... precum se vad in tabela geografica a Valahiei
publicata de Constantin Stolnicului Cantacuzino »4. A doua oara o
aminte§te cu prilejul impartirii administrative a Munteniei: Valahia
se imparte, dupd tabela ei geografica, acum de curand publicata, in
17 judete in care, ca 0 in Moldova, sunt putine orae, dar multe sate,
1 I. Bianu, Un epigraphiste anglais en Valachie, in Rev. Hist. du Sud-Est

Europeen, I, p. 407.
2 I, Bianu, op. cit., p. 411.
a Vezi pentru Meletie de Arta, P. P. Panaitescu, op. cit., p. 177-178.
4 MEAETEOU FECOypOLp:CC nom& >tat %/Lc, Venetia, 3728, p. 229.
www.dacoromanica.ro
curti boierWi i mandstiri ' a, ceea ce corespunde intocmai realitMii.

In descrierea pe care o face Meletie Munteniei se vede limpede utili -
zarea hartii lui Constantin Cantacuzino 2.
Hrisant Notara, geograf de seama al vremii, a alcatuit, pe cand
nu fusese ales Inca patriarh de Ierusalim, deci inainte de 1707, o « Intro-
ducere in Geogralie », in care aminteste i utilizeaza, in mai multe locuri,
harta Stolnicului. Intr'un loc, el spune chiar ca a tiparit aceastd hartä
la Padova in anul 1700 3.
Cand e vorba sà arate, pe temeiul unei harp gradate tocmai cazul
hartii Stolnicului distanta intre diferite ora4e, el alege oraele Tar-
gov4te, Varna, Dristra adica Silistra i Bizantul 4. Printre ora§ele ale
cdror paralele sunt indicate se afla BucurWii i Targov4tea 5, In sfar0t,
cand e vorba sä descrie o tail, el ia drept exemplu Muntenia 0 Mol-
dova, ardtand toate elementele pe care trebuie sá le cuprinda o atare
descriere : partea fizica, oraele, bogatiile minerale, plantele 1 i ani-
malele 6.
Este exclus ca Dimitrie Cantemir sä nu fi cunoscut harta Stol-
nicului Inca dela inceput 7, de0 nu o mentioneaza niciodata. Ea a cir-
culat doar in mediul constantinopolitan in vremea in care Cantemir
frecventa acest mediu i i0 completa cultura sa tiinificà i literara,
a fost intrebuintata de geografii greci pe care Cantemir ii frecventa.
Nu se poate deci sä nu-i fi cazut in mana vreun exemplar. De altfel,
chipul in care, in harta Moldovei, terminata in 1716, el real raurile
mai insemnate, muntii, padurile, ora§ele §i manastirile principale do-
vedWe influenta hartii lui Constantin Cantacuzino. Ca nu o aminteste,
aceasta se poate explica fie prin dupränia cu Brancoveanu, deci si
cu primul sfetnic al acestuia, Stolnicul, fie prin orgoliul lui Dimitrie
Cantemir care nu voia sä recunoasca in adversarul sau un inspirator.
Del Chiaro, secretarul lui Constantin Brancoveanu i autorul lu-
crarii « Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia » Venetia 1718,
a reprodus harta Stolnicului la inceputul acestei lucrari (vezi mai
1 Ibidem, p. 230.
2 Ibidem, p. 230-231, capitolul Hepl .rijg BX(zyjag.
3 Xpuaciv.aou NoTccpi... EICTCLyoneil elg -rat yetaypqnx& lad acpaiptxcl, Paris,
1716, p. 117.
4 Hrisant Notara, op. cit., p. 118.
5 Ibidem, p. 165 0 174.

o Ent4em, 140-143.
7 A cunctscut-o i in editie italianà a lui Del Chiaro, aparuta in 1718.
vezi G. Valsan, Cpera geogralicd a Frincipelui Limitrie Cantemir, in Lucrartle
Institututui dd Geogralie al Universiteqi din Cluj II (1924-1925), p. so.
www.dacoromanica.ro
sus, p. 1). El a redus-o ca dimensiuni 1 si a transcris numirile in

italieneste, cu unele inevitabile erori (vezi mai jos). A suprimat chipul
lui Brancoveanu, (land in schimb un tablou de numele oraselor Sibiu
si Brasov in limbile romana, Jatinà, italiana, greaca 2 j germana. In
extretnitatea de apus a käqii sta scris: c Ponente. Parte della Turchia
dal fiume Olto sin qui 6 restato agli Austriaci nella pace di Passarovitza »,
ceea ce inseamnd cd harta s'a gravat in 1718. De altfel, in coltul din
stanga, jos, citim: « Venezia MDCCXVIII (1718). Con privilegio dell'
Ecc-o Senato ».
In ce priveste cuprinsul, deosebirile intre editia greaca (Padova
1700) si editia italiand. (Venetia 1718) a hartii Stolnicului sunt mici.
In lista de podgorii vestite, Del Chiaro pune Negovan vechiul nume
pentru Valea Calugareascd in loc de Gdrbovi i scrie corect Cernd-
te§ti in loc de CerneVi, cum era probabil dintr'o gresala de a gravo-
rului in harta Stolnicului. In dreptul turnului dela Severin, are
Torre di Severino, in loc de lEpyoc; in dreptul ruinelor in forma de
portal, dela apus de Severin, scrie: Porta di Ferro in loc de Haat
EL64«. Lipsesc insulele din Dundre, dela rasarit de varsarea Oltului,
lipseste numele pddurii dela apus de Pitesti (Grosii !), lipseste i Turnul
Rosu, la hotarul spre Transilvania. « Fantana Craiului » (Bpl'iatc Too"
KOMI) a devenit o Fontana del Re », iar indicatia locului unde era
odinioard pod peste Durfare, la Celei, ('Ev-roctiOcc .1)v 7r6Te yicpupoc)
s'a transformat in « Sito ou' era il ponte gia fatto da Traiano ». 0 serie
de numiri de localitati sunt transcrise gresit. Astfel Narcitvr. e redat
prin Nasiani ; ZXITI.vag prin Sglatina ; Vap.rro..rka-rt (jud. R.-Sdrat)
prin Alboresti ; fleTpiZp (jud. Valcea) prin Potraz ; MCOouA Eipet.
(jud. Buzau) prin Nudul Sary, etc. In genere, editia italianà facuta
de Del Chiaro in 1718 e inferioard editiei grecesti din 1700.
Dupa aceasta editie italiana s'a fdcut in 1869, la Bucuresti, in
litografia Sander si Co., o reproducere mdrita (67 x34 cm.). Ea se
&este la Academia Romand 3, inregistratä sub nr. Inv. 6o3DXIV44,
si are in coltul din stanga jos, sub cadru, urmátoarea indicatiune, gra-
vata odata cu harta: « Dna un original din biblioteca Domnului A.
Papiu Ilarian, Prim Procuror la Curtea de Casatiune ». Reproduce
fidel editia din 1718, cu modificdrile i greselile de transcriere ale ei.
1 Del Chiaro, Istoria... Harta anexatà, finele legendei: $ Radotto dal grande
al picciolo per opera di Marco Antonio Gigli Veneto Ingigner Attuale della Sere-
nissima Republica di Venezia a.
2 Dipseste ins6 numele Sibiului in limba greacà.
3 Multumesc calduros d-lui I. Baena, conducatorul sectiei de harti i stampe
dela Academia Romank pentru faptul ca mi-a pus-o la dispozitie.
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
Celebrul geograf francez D'Anville a cunoscut si el harta Stolni-

u1ui. Iat5. ce citim in lucrarea sa Mémoire sur les Peuples qui habitent
anjourd'hui la Dace de Trajan, in Re Ji eil de l'Acadérnie des Inscrip-
tions et Belles Lettres, XXX, 1771, p. 268-9: o Ii existe tme carte par-
ticulière de la Valakie, dont l'auteur porte le nom de Cantacuzène et
qui est dédiee a un Comnène, archeveque de Dristra ». Pupa harta
Stolnicului, D'Anville fäcut i o copie in vederea alchtuirii unei
härti a Ungariei si a tarilor noastre ; din aceasta din urma harta a si
fost gravata jumatatea de rasdrit ; nu s'a ajuns insä pana la tiparire '
0 simpla comparatie e suficienta pentru a arata in chip neindoios c5.
harta Stolnicului a fost intrebuintata din plin. Sistemul de notare al
manastirilor, man i mici, impartirea pe judete i intinderea acestoia,
numele raurilor i lacurilor sunt aceleasi. D'Anville s'a folosit insã
de edifia din 1718 a lui del Chiaro dela care ia transcrierea in italieneste
a numelor: Cornazzel, Affumazzi, Oddaia, Codivoia, Wulcia (Valcea),
etc. A avut in fatal i o harta slava, probabil rusä, deoarece introduce
ai unele numiri de acest fel, cum este Alba voda pentru Balta Alba
(judetul Ranmicul Sal-at).
Nu pot afirma Inca daca. Rhigas Velestinliul s'a folosit, pentru
alcatuirea hartii sale din 1797, de harta Stolnicului ; o voi face cu
prilejul publicarii studiului asupra operei cartografice a Jui Rhigas.
In orice caz, se constata c5 harta Munteniei, alcatuitä de Stolnicul
Constantin Cantacuzino i tiparità la Padova in 1700 s'a raspandit in
cercurile stiintifice din rdsdritul i apusul Europei, a fost cunoscuta de
specialisti i intrebuintata de acestia. Ea constituie nu numai cea
dintdi realizare cartograficd a unui Romdn privind lam noastrd, dar e,
in acelasi timp, i inand seamà de epoca in care a fost alcatuitä, un
adevdrat monument al genului. Ea adaoga Inca un titlu la multele pe
care le are Stolnicul Constantin Cantacuzino in domeniul culturii
romanesti.
Bucuresti CONSTANTIN C. GIURESCU
1 Reprodus5. de G. Valsan, Ilarta Moldovei de Dimitrie Cantemir, in Memoriile

Segiunii Istorice ale Academiei Romcine, seria III, vol. VI, dupà pagina 212,
plansa II.
www.dacoromanica.ro
RÉSUMÉ
Le British Museum de Londres renferme dans ses collections un
exemplaire de la carte de Valachie dressée par Constantin Cantacuzene, le
célebre boyard du voévode Constantin Brancovan, a l'intention du savant
grec Jean Cornnene, et imprimee a Padoue, en 1700, en caracteres
grecques, par l'archimandrite Chrysanthe Notaras. La carte repré-
sente la Valachie physique, economique, politique et archeologique.
Au point de vue physique, elle comprend les Carpathes, la region
des collines, 132 rivières, plusieurs lacs et fontaines ainsique les forêts
principales du pays.
An point de vue economique, la carte nons donne des indications
sur les richesses minieres, sur les vignobles célèbres et sur les ponts
de la Valachie.
C'est sous le rapport politique que la carte contient le plus de ren-
seignements. Elle nous fait voir les limites des « rayas » turques du
Danube et les limites des 17 districts de la Valachie ; elle donne Vern-
placement de 23 villes et de 526 villages, dont 76 sont des residences
de boyards. Le nombre des monasteres, grands et petits, atteint 73.
Au point de vue archéologique, la carte nous fait voir le trace de
la « route de Trajan », qui longeait la riviere de l'Olt, l'emplacement
des ruines du pont de Trajan, sur le Danube, les ruines d'une ville
romaine attribuée a Septime Severe, les ruines du bourg medieval de
Severin, celles du bourg de « Turnu-Rosu » (La Tour Rouge), aux
confins de la Transylvanie et l'endroit oh eut lieu, a Calugdreni, la
famense bataille entre Michel le Brave et les Turcs, en 1595.
Cette carte a trouve une diffusion immediate dans les milieux scien-
tifiques. L'epigraphiste anglais Ed. Chisthull s'en est servi lors de sou
vOyage en Valachie, en 1702. Elle a été utilisée egalement par le prince
bemetre Cantemir et par les grands geographes grecs Meletios, metro-
polite d'Arta et d'Athenes, et Chrysanthe Notaras. L'italien Del,
Chiaro l'a fait réimprimer en italien, a Venise, en 1718 ; le célebre
géographe francais d'Anville s'en est servi pour dresser ses cartes.
La carte de Constantin Cantacuzene représente non seulement la.
premiere ceuvre cartographique d'un Roumain concernant la Valachie
mais, en tenant compte de l'epoque la fin du dix-septieme siecle
elle est un monument du genre, un vrai chef-d'ceuvre..
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT
DE CONTEMPORANII
DIN GALATI $1 BRAILA'
Until dintre cei mai discutati suverani ai Regatului Sartiniei a fost
p este Carlo Alberto de Savoia-Carignano, mostenitor piezumtiv a I
tronului potrivit hotaririlor congresului din Viena ramura direct a
a Casei de Savoia neavând mostenitori, regent pentru cateva zile in
Martie 1821 I rege in 1831-1849.
Asupra lui i asupra faptelor lui nici oamenii timpului, nici istoricii
veacului ulterior nu 0-au spus ultimul cuvânt 2.
Si aceasta din pricina cä epoca al carei prim actor a fost Carlo
Alberto s'a tesut din cele mai vii contraziceri, contraziceri ce-si faceau
loc 0 in constiinta suveranului, care avea raspunderea morala a viitorului
Italiei.
Intr'adevar, Carlo Alberto a actionat in timpul a trei revolutii
1821 , 1831-33, 1848 care cereau constiiutie i rdzboi Austriei, adica
inlaturarea absolutismului i independenta in vederea unitätii Italiei.
Aceste indreptatite idealuri insa stkneau opozitii puternice: in
interior din partea dinastiei restaurate, absolutiste, 0 in exterior din
partea Austriei legiimiste, prezentä peste tot in Peninsula si a lui
Metternich, care dorea ca Italia sa. ramana « o simpla expresie geografica ».
Ce atitudine a luat Carlo Alberto fata de revolutiile italiene, in
aceastei situage?
1 Comunicare facutà in sedinta de Joi 28 Ianuarie 1943 a Institutului de Istorie

Nationalá din Bucuresti.
2 Vezi, intre altele: Aldo Ferrari, Lit restaurazione in Italia (1-815-1849), Roma,
Paolo Cremonese, 1931; Pietro Orsi, Storia Mondiale dal 1814 al Io78, Bologna,
Nicola Zanichelli, vol. I, 1938; Ch. Seignobos, Histoire politique de l'Europe content-
poraine, Paris, Armand Colin, vol. I, 1924.
www.dacoromanica.ro
30 D. BODIN
In 1821, el a lasat a intelege revolutionarilor ea este capetenia lor

ca va interveni re langa Regele Vittorio Emanuele 1 ca sa ia in consi-
derare cauza corspiratorilor. La 6 Martie Carlo Alberto accepta planul
revolutionar ; la 7 Martie revenia insa asupra hotaririi ; la 8 Martie se
arata din nou gata sä mearga in fruntea revolutiei ; pentru ca la 9 Martie
sa pardseasca miscarea de innoire a Statului. De aci : ordine 0 contraordine
trimise grupurilor revolutionare. Ultimele ordine insa n'au mai ajuns
la timp 0 revolutia a izbucnit pe baza celor anterioare. Regele a abdicat,
lasand tronul fratelui sail Carlo Felice, aflator la Modena si regenta
lui Carlo Alberto pana la venirea noului suveran in Capitala. In timpul
regentii Carlo Alberto a si dat tarii constitutia carbonara, care insa a
fost imediat inlaturata de care Carlo Felice, absolutist convins si tenace ;
lar fosthl Regent silit sa paraseasca tam. La interventia Rusiei si a
Frantei, la care a aderat chiar Cancelarul Austriei, din pricina greutatilor
ce ar fi survenit la mostenirea tronului sard, Regele iarta pe Carlo
Alberto, dupa ce acesta a luptat cu vitejie, ca o expiere, in randurile
armatei franceze potolitoare a revolutiei spaniole din 1823 si a dat,
in acelasi an, un greu jurdmant scris Suveranului cum ea nu va modifica
niciodatã forma de guvernamant a Statului.
Contra conspiratorilor din 1833, instigati de Mazzini, Carlo Alberto
a luat masuri drastice.
Totusi, impins de vantul vremii si de inclinarile lui din tinerete, a dat
oarecare satisfactli si spiritului revolutionar care agita Italia.
Asa, prin liga varnala din 3 Noemvrie 1847 prin care o mare
apropiere se infaptuia intre Regatul Sardiniei, Marele Ducat al Toscanei
si Statul Papal Carlo Alberto, cu Papa Pius IX si Marele Duce Leopold
II, raspundeau practic liberalismului economic ce stapanea cugetele
luminate ale timpului 0 prefatau unirea politica italiana. ,
Iar, dupa deslegarea de catre un inalt reprezentant al bisericii de
juramantul din 1823, prin Statutul fagaduit la 8 Fevruarie si datat 8
Martie 1848, Carlo Alberto dupa exemplul din Napoli da o consti-
tutie statului, constitutie care va deveni a Italiei, satisfacand prin
aceasta o cerere permanenta a liberalilor.
Erau insä masuri partiale acestea. Liberalismul progresase si, fata
de noul program liberal, aceste infaptuiri reprezentau numai un inceput,
care multurnia abia spiritele moderate.
In 1848 in schimb, prin razboiul contra Austriei sub deviza regard :
« Italia fara da se » (un fel de « prin noi insi-ne ») Carlo Alberto a
devenit simbolul simtirii intregei Italii. Dad: exista un mai mare dusman
al Austriei in Peninsula, acesta era Carlo Alberto ; si daca era cineva
care sa poata sa-si manifeste aceasta dusmanie, acela era tot regele sard,
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PRRAMARIT IN GALATI 5I BRAILA 31
singurul suveran italian care dispunea de o armata pregatità i insufletita,

capabild sä infrunte otile Vienei. Victorios in parte, (land probe de
bravura personala dar i de ezitare, Carlo Alberto n'a izbandit ; concluzia
a tras-o singur, abdicand, pentru ca dupa putin timp sd-si dea sfarsitul
in Oporto din Portugalia la 28 Iulie 1849.
Dacà pe tema politicei externe, Carlo Alberto a adunat in juru-i
adeziunea generalä a sufletelor italiene ; pe tema politicei interne n'a
izbutit sä intruneasca decal sufragii partiale.
Un mare poet contemporan, Berchet, prin versurile sale, atat de
difuzate, 11 blestema ca pe un tiliddlor, dupd disparitia din Martie 1821.
« Un Italian », care ascundea pe Mazzini, se adresa lui Carlo Alberto in
1831, scriindu-i Ca depinde de el, de suveran, ca posteritatea sä-1 pro-
dame <i1 primo tra gli uomini o l'ultimo tra i tiranni italiani ». Si alt
poet, Carbone, luand in considerare masurile administrative partial-
liberale, II satirizeaza spre sfarsitul lui 1847, dandu-i numele de « Il Re
Tentenna » (Regele Nehotaritul).
Atare aprecieri, in forma adecvata studiilor, si-au facut loc si in
istoriografia italiana i sträind cu privire la Carlo Alberto, cdruia i se
zice totuO, in genere, « Carlo il Magnanimo » (Marinimosul).
De aceia socot potrivit, pentru caracterizarea mai justä a Suvera-
nului sard, sä prezint cateva documente ce arata ecourile contemporane
starnite la Galati si Braila de faptele lui Carlo Alberto.
Primul document este un raport din 7 Noemvrie 1844 trimis de
Adolfo Castellinard, consulul piemontez din Galati, Ministrului de
Externe din Torino, Clemente Solaro della Margarita, care descrie
lestivitdjile gdldlene de Zuni 4 Noemvrie 1844 organizate de Consulat cu
prilejul onomasticei Regelui Carlo Alberto si a sfintirii noii biserici
catolice locale ridicate pe ruinele celei distruse de Rusi, odatá cu orasul
la 1798 1
1 Vezi anexa I; cf. Const. C. Giurescu, Istoria Románilor, 1111, 1942, P. 314-
La 7 Iunie 1839 s'a luat in primire terenul ddruit de Domnitorul Moldovei pentru
biserica' ; in zilele urmaloare (7 0 9) s'a incheiat contractul de clddire a locuintei
preotului cu inginerul arhitect al ora4u1ui, pentru 23.070 pia0ri (= 6.5oo lire)
(Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, vol. I, Geymet c. Della Margarita,
Galati to Iunie 1839) ; la i Iulie Episcopul Arduini, vizitator apostolic in
Moldova, a trimis pe preotul Magni la Galati ca sa pund piatra fundamental& a
bisericii (ibidem, i Iulie 1839) ; la 7 Iulie avea loc aceastà a§ezare a pietrei fun-
damentale (ibidem, 8 Iulie 1839). Planul bisericii 0 al casei parohiale e redat in
anexa raportului din 14 Octomvrie 1839 al lui Geymet c. della Margarita (ibidem).
In 1841-42 Donmitorul Sturza a dat 231 stânjeni 0 7 palme de teren i pentru
cimitirul catolic cu hrisovul din 24 Dec. 1841/5 Ian. 1842 (ibidem, Castellinard
c. acela0 7 Fevr. 1842). La 27 August 1844, pe la orele 5 dupa amiazà, un
www.dacoromanica.ro
32 I). BODIN
« Ziva de Luni 4 curent » scrie taportul « a fost pentru Galati

zi de inexprimabila multumire si de adevarata glorie pentru Consulat.
Zorile unei atat de memorabile zile au inceput sa fie salutate prin nume-
roase lovituri de tun plecate atat de pe vasele nationale cat si de pe cele
sträine care s'au impodobit cu toate steagurile pentru a cinsti sacrul
nume al Majestätii Sale ; dupa cum o frumoasa demonstratie s'a fdcut
prin ridicarea tuturor drapelelor consulare pe InàFimile Galatilor pentru
a saluta bandiera regard'.
Prea bunul monsenior Sardi 1 care Inca dela 24 Octomvrie trecut
asa se exprima in anuntarea venirii sale in Galati: « Voi face tot posibilul
ca sà ma gasesc aci in ziva destinata nu numai pentru sfintirea bisericii,
ci pentru a solenmiza dupg merit ziva onomastica a Magnanimului meu
Suveran ca proba de permanenta aducere aminte i nestearsa recu-
nostinta » chiar a sosit la intai curent in acest scop si a stabilit ca
sfintirea bisericii A. se Led la 4 curent la orele 10 dimineata ; totul a
fost gata pentru ca sarbatorirea sà fie atat de majestoasa incat sä
corespunda intentiilor -noastre comune si de aceia toate autoritatile
locale, tap agentii consulari, toate casele nationale i straine de oarecare
importanta au fost invitate de mine sa asiste ; tunurile turnate la Torino
au tras pentru prima oara in curtea bisericii in onoarea Majestatii Sale
ofiterul inferior Vian a fost acela care a condus focul cu cea mai mare
multumire a sa 2. Biserica a fost impodobità pe cat posibil prin grija
zelul avocatului Salino si al suditilor nationali Tesio Agostino fost atasat
serviciilor regale si d. Mario Cugino ; muzica m.ilitarä valaha, alcatuità
din 35 de persoane, invitata de mine, sta gata sã facà prin concertele
sale armonioase si mai augusta pioasa solemnitate ; in fata bisericii la
marginea terenului propriu se afla un arc triumfal pe care am dispus
sa se punä urmatoarea simpld inscriptie
uragan a daramat casa parohiala (ibidem, 28 Aug. 2844). Yana la 16 Sept. 1844
Sturza daduse pentru biserica §*1 8.850 piWri ; Sardinia, 10.250 piastri ; Pranta,
8.850 ; Austria, 1.640,25 ; Moldovenii, 3.080 §. a. m. d. (ibidem, 16 Sept. 1844,
anexa). Administrarea bisericii o conducea pe rand consulul Sardiniei §i al Austrie
pe termen de 3 ani: intre 17 Iun. 1845 §i 17 Iun. 1848 prezida consulul sard (ibi-
dem, Mathieu C. acela§i, 4 Ian. 2847). Pentru daniile facute bisericii, Castellinard
propune ca domnitorul Sturza sa fie decorat cu Marea Cruce a ordinului Maurizio
si Lazzaro (vezi anexa III).
1 Sardi era episcopul catolic din Iasi (Archivio-Torino, doc. cit. din 4 Ian .
1847 ci D. Bodin, DocumentJ privitoare la legaturile economice dintre Principatele
Romdne i Regatul Sardiniei, Bucureti, 1942, p. 278).
o In Iulie i Septemvrie 1841 se cauta a se procura din Piemont o canonier a
utilata cu 3 tunuri pentru poliia portului Galati (D. Bodin, op. cit., nr. 33 p.
78-79 ci nr. 35 p. 82). In Iulie 2844 se lichida plata a 5 tunuri sarde (ibidem,
nr. 45 p. 1711
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT IN GALATI I BRAILA 33
D. O. M.
Caroli Alberti
Sardinioe Regis
proesertim
munificentia.
Acest arc a iesit de toatà frumusetea si a fost facut in ultimele cloud

zile de avocatul Salino si de d. Cugino care au lucrat la el, chiar in
timpul noptii ...
...Slujba a inceput la ora fixata, 1 o ; venerabilul nostru prelat,
imbracat in minunate vesminte bisericesti si asistat de catre cei doi
preoti piemontezi Bajda si Toppia, ca 0 de vicarul general pärintele
Antonio De Stefano, a inceput prin sfintirea bisericii », dupg care a
urmat liturghia acompaniata de « cantecele muzicii valahe », « ruga-
ciunea pentru augustul nostru monarh », binecuvantarea « multimii de
toate religiunile care umplea biserica », « Salvum fac Regem », urdrile
pentru « prosperitatea adoratului nostru Suveran » si imnul ambrozian,
« in intonarea caruia bunul nostru pastor era asa de miscat de multu-
mirea fericitei reusite incat varsa dulci lacrimi.
Toti consulii si autoritatile locale imbracaserd uniformele de mare
ceremonie, ca si consulul regal cu tori functionarii lui inclusiv d. Bet-
zolese . ..».
A urmat o gustare la locuinta lui Castellinard, la care au participat
4 tap agentii consulari si autoritatile locale pentru a prezenta felicitdri
consulului Majestatii Sale » si un pranz cu 24 de invitati, « care a reusit
dupa toate asteptdrile si va ramane pentru multà vreme in amintirea
locuitorilor din Galati; arcul triumfal dela biserica si cel dela Consulat
erau luminate a giorno, muzica militard valaha inveselia casa consulara
cu melodiile ei sarbatoresti si vivaturile pentru Augustul Nostru Su-
veran ... au rdsunat timp indelungat la umbra steagului Majestatii
Sale si in special sub un pavilion provizoriu in intregime impodobit cu
culorile nationale.
Monseniorul Sardi s'a ardtat atat de multumit de priniirea ce i-am
facut 0 atat de cuprins de simtimintele de gratitudine f ata de Majestatea
Sa incat a consimtit cu placere, dupa dorinta ce i-am manifestat, sa
dedice altarul din dreapta bisericii cultului Pericitilor Umberto si Boni-
facio de Savoia, ca sa fie eternal amintirea beneficiilor acordate de catre
Majestatea Sa acestei noi biserici ».
La terminarea pranzului Mario Pietro Cugino a citit versuri insufletite
in care e vorba de ctitoria bisericeasca a lui Carlo Alberto « il Rege
www.dacoromanica.ro
3
34 D. BODIN
il piU Magnanimo » pe meleagurile românesti ale Galatilor « che eran

romane un di o '.
Trebuie sà notez a manifestatia aceasta a produs si supärdri, anume
consulului austriac din Galati, mai cu seama din pricina inscriptiei de pe
arcul de triumf din fata bisericii 2.
A doua serie de documente se refera la serbarea onomasticei Regelui
din 1847 si mai cu seama la « demonstratiile pentru noile relorme » anun-
tand o era nouti » in istoria Piemontului.
Rapoartele consulului sard Francesco Mathieu din 2 0 9 Decemvrie
1847 redau desfasurarea manifestarilor. La 2 Decemvrie Ministrul de
Externe din Torino, Ermolao di San Marzano, era instiintat a festivi-
tatea ce-a avut loc de ziva Suveranului s'a oficiat ca de obicei, urmata de
vizita la Consulat a Guvernatorului Galatilor si a consulilor straini,
dintre care, se remara, « numai consulul austriac a lipsit, fail sa trimita
macar scuze ». Se adauga totodata de care consul a, la fel cu toti
Italienii din patrie, «colonia sarda din Galati vrea si ea sa-si exteriorizeze
exultanta si recunostinta pentru noile si imensele beneficii pe care
prea iubitul nostru monarh le-a oferit poporului sau si prepara pentru
Dumineca apropiata o festivitate religioasä si nationala care, sunt de pe
acum sigur, nu va da loc la niciun act contrar bunei ordini 0 va fi in
totul demna de nobilul sau scop » 3.
La 2 Decemvrie Mathieu scrie Ministrului sau:
« Potrivit stirii pe care am avut cinstea s'o dau Excelentii Voastre
cu raportul meu din 2 ale lunii in curs s'a serbat aici, Dumineca trecuta,
fericitul inceput al erei noi pe care adoratul nostru Suveran vrea s'o
deschida supusilor sal Primul gand al acestei colonii sarde a fost acela
de a multumi celui Prea Innalt pentru generoasele si binefacatoarele
simtiminte pe care eterna Sa intelepciune le-a insuflat in inima augustului
ales. Biserica era bogat impodobitä de care suditii nationali ; deasupra
portii, ornata cu un baldachin 0 flancata de 2 mari drapele, unul sard
0 altul pontifical, se citea urmatoarea inscript'ie : « A Carlo Alberto Re
di Sardegna bella speranza all'Itala TJnione per le elargite
Patrie leggi i nazionali in Galatz riconoscenti questo di patria
amore devoto segno tributano » ( =Lui Carlo Alberto, Regele Sardi-
niei, frumoasä speranta spre unirea Italiei, pentru generoasele legi date
Patriei, Nationalii recunoscatori din Galati ii inchina acest devotat semn
1 Vezi anexa II; versurile *i in D. Bodin, Din viafa i faptele cdminarului

Mario Pietro Cugino, Bucure§ti, 1937, p. 32-34.
3 Archivio-Torino, cit., Mathieu c. Della Margarita, Galati 2 Oa. 1845.
3 Vezi anexa IV.
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT IN GALATI §I BRAILA 35
al iubirii de tard). In mijlocul templului, intre cloud coloane decorate cu

chipul Majestatii Sale si al lui Pius IX j cu embleme nationale, se ridica
un trofeu elegant de arme i steaguri, in jurul caruia strdjuia im grup
de --;o10 ati moldoveni.
Toti suditii nationali i Romanii de sub protectia Consulatului se
gaseau adunati in bisericä atunci cand am sosit in uniforma cu d. avocat
Corradi si d. Auro, dragomanul oficiului. La aparitia noastra, vivaturile
si sunetele goarnelor orchestrei au invitat pe preot la altar si notele
muzicei grave si religioase s'au impreunat cu glasurile participantilor
intonand inmurile sfantului sacrificiu. S'au cantat apoi Te Deum-ul
0 Domine salvum lac Regem nostrum, pentru ca abia terminata' aceastä
invocatie catre Dumnezeu, boltile bisericii sä rdsune de strigate repetate
de : « Traiasca Regele ! Traiasca Carlo Alberto ! Traiasca Pius IX 1 »
si a fost atat de inflacarat entuziasmul national incat mu1i, desi nu
Italieni, din imensa multime venitä la slujba religioasa, strigau cu noi :
« Trdiasca Regele » !
Incetand pentru o clipa acele miscatoare aclarnatii (care s'au reinnoit
insä la suirea mea In trasura.), m'am retras pentru a merge sà primesc
la Casa consulara pe suditii Majestatii Sale i, putin dupä aceia, i-am
valzut, precedati de d. Corradi si de drapelul sard purtat de capitanul
Pagliano, aparand i ajungand in curtea Consulatului unde s'au oprit :
au dat frau liber radioasei lor multumiri prin decente i demne dar
puternice demonstratii care au devenit si mai asurzitoare cand luand
in mama drapelul 1-am facut s fluture strigand : « Traiasca Regele !
Trhiasca Regele ! 4 Au cantat dupd aceia cu acompaniament de orchestra
Irmo a Carlo Alberto de Bertoldi, ale carui strofe alternau cu vivaturi ;
intrand apoi in sala mea, m'au rugat, prin reprezentantii lor, sa aduc
la cunostinta Guvernului regal imensa lor recunostinta pentru reformele
generoase izvorite din inima parinteasca a Majestatii Sale. Am raspuns
cä anticipat am satisfacut acea dorinta a lor informand pe Excelenta
Voasträ despre serbarea ce se pregatea aici ; dar cä va fi grija mea
deosebità sä và dau amdnunte, care vor fi desigur placute prea bunului
si indulgentului nostru Suveran dad. Excelenta Voastra le-ar aduce la
cunostinta Majestatii Sale.
Au fost preparate gustari si au fost facute urari Regelui, lui Pius IX,
lui Leopold II, Ligii vamale, pasnicei desvoltdri a noilor noastre insti-
tutii etc.
La 6 seara au venit acasä la mine notabilitätile coloniei sarde, in
numar de 14, la un banchet, nu splendid e adevärat dar cordial, in
timpul caruia inimile celor prezenti au exprimat prin toast-uri variate
motive de gratitudine si mare bucurie. Doamnele lor concurau sà infru-
www.dacoromanica.ro
3*
36 D. BODIN
museteze serbarea. La orele 81/2 a inceput cel mai vesel bal pe care l-am
vazut, a durat pânà dincolo de miezul noptii i asa se termina acea
scumpa zi fara ca cea mai mica dezordine i manifestatie neconvenabila
sa turbure bucuria generala sau sà desmintà ceiace este nobil in orgoliul
pe care il simteam in piepturile noastre ca fii ai Italiei i supusi ai Ma-
jestatii Sale Carlo Alberto »1.
E de notat faptul ck si in Moldova s'a luat imediat act, cu interes,
de uniunea vamala romano-toscano-piemontezk « Albina Romaneasca »
din 20 Noemvrie 1847, publicând textul intelegerii insotit de comen-
tarii 2.
Consulul rus din Galati, Co 11a, la 24 Noemvrie st. v., raporta lui
Kotzebue, consul general tarist din Iasi, asupra manifestatiei, la care
n'ar fi participat niciun reprezentant consular strain, socotind-o o
« demonstratie exagerata *3. La randu-i, Kotzebue arata textul lui
Schweiger, trimisul Austriei la Bucuresti, care anexeaza o copie raportului
sau din 9 Decemvrie 1847 care Metternich. Primul ministru vienez
primea si dela Eisenbach, reprezentantul guvernului sail la Iasi, un alt
raport din 20 Decemvrie acelasi an, cu consideratii prilejuite de festivi-
tatea patriotica piemonteza, staruind mai ales asupra partii luate de
pregii catolici la aceasta manifestatie in biserica i propunand ingradiri
fata de preati i biserica pentru viitor 4.
Alte rapoarte consulare sarde redau festivitatile din Braila mai ales,
caci la Galati nu s'au produs nemultumiri 5, ce-au avut loc cu prilejul
Tidicàrii noului stindard piemontez, tricolor.
La 8 Iunie Prancesco Parodi, delegatul consular sard din Braila,
Taporta lui Pareto, Ministrul de Externe din Torino: « La 28 Mai,
Dumineca, a avut loc o foarte frumoasa i majestoasá ceremonie, la care
a asistat multä lume. Nationalii i Italienii stabiliti aici au venit i Inca
buna parte din acei stabiliti in Galati, purtând cu tovi pe piept cocarda
1 Vezi anexa V.
2 Nr. 92, p. 330-331. De altfel i intre Moldova si Valahia se incheiase o uniune
vamalà similar., semnatá la 30 Ianuarie st. V. 1846 si votatä de Valahia si Moldova
la 24 Ianuarie i 37 Martie 1847 st. v. (Buletinut Olicial al Tarii Romanesti, nr. 49
din 7 Iulie 1847 st. v., p. 19o-191 i suplirnentul, cf. p. 192-197 cu 4 act de con-
ventie intre invecinatele Printipate a Tarii Moldaviei si a Valahiei pe aI doilea
period »; Bibesco G., Mgme de Bibesco; II. Lois et clarets, 1843.1848, insurections
de 1848, histoire et legende, paris, 1894. P. 241-242, conventia la p. 242-251;
I. C. Pilitti, Primele colivenfiuni intre Principatele Romdne, in Viafa Ronzdneascd,
III, 19o8, vol. XI, p. 189). Prima conventie, semnatá la 5 Iulie st. v. 1835 (Pilitti,
.op. cit., p. 183).
3 Vezi anexa VI.
4 Vezi anexa VII.
5 Archivio-Torino, cit., Mathieu c. Pareto, Galati 5 Iunie 1848.
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT TN GALATI $1 BRAILA 37
tricolora. La II a fost inaltat noul steag national tricolor la aceastä

Delegatiune Consulara si la bordul celor sase bastimente nationale
ancorate in port, salutat de 21 lovituri de tun trase de pe unul
din vasele amintite si de sunetul melodic al nmzicii Regimen-
tului 2 din Garnizoana 1... 0 scurta alocutiune potrivita festivitatii
a fost rostità de mine, in timp ce se ridica drapelul regal i toti
cu cea mai mare bucurie au exclamat cu mine : « Trdiasca Carlo
Alberto, Traiasca Pius IX, Trdiasca Leopold II, Traiasca Unirea ».
La amiazi a avut loc obisnuitul banchet, Parodi a rostit un toast « pentru
conservarea zilelor pretioase ale Majestatii Sale si ale intregei familii
regale ». « Seara apoi s'a dat o reprezentatie specialà in acest scop la
Teatrul local, ai carui actori fiind in majoritate Italieni purtau toti
cocarda tricolora ; teatrul era cu stralucire iluminat 1i eu cu familia
am fost invitat, insotit de suditii regali, de doamnele lor i de toti
Italienii. Nu s'a inceput reprezentatia 011ä la sosirea acestei grupe,
care a fost anuntata de muzica, angajata de nationali pentru toata
ziva ». Vasele grecesti au participat i ele la aceast5. festivitate ; de aceia
Parodi a multumit a doua zi viceconsulului elen din Braila pentru
atentie 2. Lucrurile nu s'au oprit aici. Frictiunile de altadata dintre Aus-
triaci i Piemontezi devin mai grave ca de obicei, din pricina autoritä-
tilor consulare austriace, pe care le suparau acum extrem de mult atare
manifestatii sarde data fiMd i starea de razboi dintre Austria si Piemont.
Consulul austriac Huber protesta, in consecintà la 6 Iunie, in scris,
fata de Mathieu, trimitandu-i o vershme, se pare diformata, a alocutiunii
lui Parodi, jignitoare, dup5 el, pentru Austria.
In realitate textul delegatului consular sard suna asa:
« Nationa"i,
Ziva gloriei italiene se apropie. Majestatea Sa, viteazul i magni-
animul nostru Suveran i Altetele Lor Ducii, fiii Sài, fac sà straluceasc5
spadele lor contra opresorului austriac inamic i fiaii nostri uniti cu ei
varsä sangele lor pentru sfanta cauza comunL Deja drapelul italian
tricolor, care se va inalta azi aici in aclamatii i lovituri razboinice de
tun, va flutura victorios in Verona si poate mai departe. Ori, sta in
datoria noastra si a voastra a tuturora, o Italici, sa faceti sä rasune in
aceasta zi feiicità ecoul armonios al repetatelor noastre glasuri i cu
mine in unanimitate sa exclamati : Traiasca Carlo Alberto, Traiasc5.
Pius IX, Traiasca Leopold II, Traiasca Unirea » 3.
1 D. Pappasogla, Cronica Regimentului de Infanterie No. II ala oastei

romdne, Buc., 1874.
2 Vezi anexa VIII. 8 Vezi anexa IX.
www.dacoromanica.ro
38 D. BODIN
Cum si cu ce contribue aceste documente la caracterizarea mai justa

a lui Carlo Alberto ?
Actiunile interne ale Regelui Sardiniei, caci doar despre acestea mai
poate fi vorba, erau intampinate in Italia cu simpatie sau antipatie
dupa culoarea politica a acelora care le judecau.
Revolutionarii extremisti, unii republicani in frunte cu Giuseppe
Mazzini, socoteau regalitatea, chiar constitutionala, a lui Carlo Alberto,
ca un anacronism si in consecintà priviau prin prisma unor interese
opuse faptele indeplinite de Suveranul Piemontului.
Revolutionarii moderati, din grupa lui Vincenzo Gioberti, priveau
reformele sarde, mai mult cucerite de ideologia timpului dela Carlo
Alberto, ca realizarea propriilor visuri.
Aceste curente opuse au castigat ulterior de partea lor fiecare o
grupa de istorici, dupa inclinärile sufletesti i credintele politice proprii
ale acestora.
Path' de aceste doua opinii, se poate aseza cred i aceia a contempo-
ranilor italieni din Galati si Braila, la care se adaugau cu prietenie
Romanii. Pe meleagurile indepartate latine dela Dundrea de Jos,
actiunile Regelui sard ajungeau desbracate de toate pasiunile divergente,
adesea interesate, prezentandu-se in fata sufletului omenesc simple ca
cifrele matematice. Cei care le primeau puteau sä Led o comparatie
intre noile stan i altele din trecutul propriu sau din prezentul altor
neamuri dandu-si seama de progresul realizat. De aceia, in festivitatile
de preamarire a Suveranului ctitor al uniunii vaniale, al ref ormelor in
frunte cu Statutul si al rdzboiului de desrobire contra Austriei, organizate
in toata libertatea cu participarea autoritatilor i inimilor romanesti,
la Galati si Braila, titlul de Magnianim a intregit intr'una ca o nece-
sitate numele lui Carlo Alberto.
In ultimul raport, din II Septemvrie 1849, pe care-1 citez, adresat Mi-
nisterului de Externe torinez, Mathieu scrie, dupa moartea prea timpurie a
ilustrului rege, ca cea mai potrivita concluzie : e i aici se roaga pentru
nietea si beatitudinea vesnicà a sufletului acelui gigant care a initiat cauza
independentei nationale i popoarelor sale le-a lhsat institutii, care . . . fac
dinPiemont,bantuit de atatea nenorociri,un consolant i azi unic exemplu
in Europa de demnitate i adevarata libertate constitutionald » I.
Bucuresti D. BODIN
Vezi anexa X. Pentruidentificarea unor nume citate in text sau in anexe cf. D.
Bodin: I consolati del Regno di Sardegna nei Principati Romeni all'epoca del Risorgi-
mento, Roma, 1936 ; Politica economicd a Regatului Sardiniei in Marea Neagrd i pe
Dundre in legdturd cu Principatele Romdne, Bucure§ti, 1949 i Contribuliuni la isto-
ricul consulatelor Regatului celor cloud Sicilii in Principatele Romdne, Bucure*ti, 1939.
www.dacoromanica.ro
<ARLO ALBgRTO PRRAMARIT IN GALATI $1 BRAILA 39
ANEXE
I
1838 Noemvrie 26, GlIati. Bartolomeo Geymet c. Clemente Solaro

della Margarita, cu o scrisoare din 24 Noemvrie 1838 c. Regele Carlo
Alberto, iscdlitd de parohul Stefano Rossi, Geymet, agentul francez Viollier,
Kraus, P. Lamberti # Francesco Pedemonte, ardtdnd starea Galafilor §i
a catolicilor de aci, fdrd bisericd din 1798, multumind pentru donalia de
300 fraud §i rugdnd pe Suveran a continua sd ajutecomunitatea catolicd
pentru ali putea ridica onoud bisericd.
La vine de Galaz possedait avant l'année 1798 une eglise et un

-convent de religieux catholiques, mais la guerre qui eclata alors entre
la Russie et la Porte, ayant entraine avec elle la peste et l'incendie,
reglise et le couvent disparurent, avec Galaz qui, 6. l'exception d'une
seule maison, fut totalement consumée par le feu. Les malheureux
habitan<t>s moururent de la peste ou furent disperses et, malgré les re-
cherches les plus minutieuses, l'on n'a pu decouvrir jusqu'ici l'empla-
cement que possedait cette communaute catholique.
Cependant la ville de Galaz, favorisée d'une position fort avantageuse,
se releva deux fois de ses cendres et, si non belle, elle est aujourd'hui
riche de population et florissante de commerce; mais la portion catho-
lique de cette population est depuis 40 ans privee d'un local oh exercer
son culte et ce n'a éte qu'à de longs intervales qu'un pretre de passage
ou venu expressement a Galaz, a pu satisfaire aux besoins spirituels de
cette communaute.
Le nombre des individus composant cette communauté s'etant accru
en raison de l'accroissement tres consequent des relations com.merciales
de ce port avec l'etranger et surtout avec les etats de Votre Majesté,
l'on sentit plus que jamais le besoin d'y retablir le culte catholique.
La mission catholique de Iassy appauvrie, a ce qu'il parait, par des
pertes que lui causa l'incendie qui ravagea cette vile en 1827, se borna
.a. envoyer A. Galaz un religieux dont l'entretien pour une année fut
assure par le produit d'une souscription faite par cette communaute
et par la pieuse donation de f <rs>. 300, faite par Votre Majesté.
Cet heureux commencement et les perspectives de recevoir sous peu
des secours de Sa Majesté l'Empereur d'Autriche et du Gouvernement de
Trieste, qui ont dejà manifeste leurs bonnes dispositions, porteren
cette communauté a elire au scrutin des sindics pour l'adrninistrat io
kle cette eglise naissante.
www.dacoromanica.ro
D. BODIN
4°
Ces sindics, de concours avec leur cure, apres avoir formé et signé un
réglement qui tend a assurer l'emploi des pieuses donations a la plus-
grande prosperité de ce t) établissement, sont tombe d'accord d'adresser
come premier acte de leur administration, en leur nom et comme
representants de cette communauté, de tres vifs et tres respectueux
remercimen<t)s a Votre Majeste pour la genéreuse donation des 300
fcs. susindiques et de Vous supplier, Sire, de vouloir bien continuer Votre
puissant appui, soit pour assurer l'entretien avenir de l'ecclesiastique,
soit pour hater l'erection d'une chapelle, projet qui jusqu'ici ne repose
que sur un fond de 600 florins fournis en partie par la ville de Trieste
et en partie par un eveque de l'Hongrie.
Archivio-Torino, Consolati Nazionali-
Galatz, vol. I
II
1844 Noemvrie 7, Galati. Adolfo Castellinard c. acelaq, descriind
festivitatea ce s'a desleigurat in Galati cu prilejul onomasticei Regelui Carlo
Alberto qi a sfin,tirii noii biserici catolice.
II giorno onomastico di S. M. ed inaugurazione della Nuova Chiesa.

Ii giorno di Lunedi 4 corr-te fu per Galatz giorno d'inesprimibile con-
tento e di vera gloria pel R-o Consolato. L'alba di si memorando giorno
cominció ad esser salutata da varii colpi di cannone partiti dai basti-
menti si nazionali che esteri i quali ornaronsi di tutte le bandiere onde
onorar ii sacro nome di S. M., come pure bella mostra di se sulle vette
di Galatz facevano tutte le bandiere con-ri che salutavano ii R-o Ves-
sillo.
L'ottimo mons-r Sardi ii quale sin dal 24 8-bre or scorso cosi espri-
mevasi nell'annunziarmi la sua venuta in Galatz: « Farb ogni mio pos-
sibile di trovarmi costi nel giorno destinato per la benedizione della
Chiesa non solo, ma per solennizzare meritamente il giorno onomastico
del magnanimo mio Sovrano in attestazione di perenne memoria ed
indelebile riconoscenza » giunse diffatti ii primo corr-te a tale effetto
ed avendo stabilito che la benedizione della chiesa dovesse aver luogo ii
4 corr-te alle ro del mattino, ogni cosa fit in pronto perche questa sacra
funzione riuscisse tanto maestosa da corrispondere al comune nostra
intento, epperciô tutte le autorità locali, tutti gli agenti cons-ri, tutte
le case nazionali ed estere di qualche importanza furono da me invitate
ad assistervi ; i cannoni fusi a Torino spararono per la prima volta nel
cortile della chiesa in onore di S. M. ed il bass'ufficiale Vian fu quegli
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT TN GALATI *I BRAILA 41
che ne diresse il fuoco con sommo suo contento. La chiesa fir altrettanto
adorna quanto possibile stante l'attivith e zelo dell'avv. Salino, e de'
R-i sudditi Tesio Agostino già addetto alla maestranza R-a ed il sig-r
Mario Cugino ; la banda militare vala tc >a composta di 35 individui
da me invitata stava qui pronta per rendere co' suoi armoniosi concerti
piir augusta la pla funzione ; rimpetto alla chiesa 6 sul limitare del
terreno stava un arco trionfale cui feci porre la semplice iscrizione
seguente :
D. O. M.
Caroli Alberti
Sardinioe Regis
praesertim
munificentia.
Esso arco trasparente riusci di tutta bellezza e fu eseguito negli

ultimi due giorni dall'avv-to Salino e dal sig-r Cugino che vi lavorarono
durante la stessa notte : il R-o Dragoman<n>o fu da me impiegato nel
fare le innumerevoli commissioni di cui dovetti incaricarlo.
Com'ebbi l'onore di segnarlo a V. E. la funzione comincie all'ora
prefissa delle ro ; il venerando nostro prelato, adorno di stupendi arredi
sacri ed assistito dai rev-di due parroci piemontesi p-e Bajda e p-e Toppia,
non ch6 dal Vicario gen-le p-e Ant -o De Stefano, vi die principio
colla benedizione della chiesa, dopo la quale celebre con pompa solenne
il Santo Sacrificio della messa the venne accompagnato dal suono e dai
canti della musica valac<c>a ; durante il divin sacrificio Monsig-r am-
ministre il Sacramento Eucaristico a varii ragazii che per la prima
volta vi si accostavano ; terminata quindi la messa colla preghiera per
l'Augusto nostro monarca amministre il sacramento della Cresima a
molti the ne erano ancor privi ; intone quindi il Tantum Ergo e compartl
l'Eucaristica benedizione all'affolato popolo che di tutte le religioni
fiempiva la chiesa, ed in tal circostanza non solo venne pronunziato il
Salvum fac Regem, ma prima di compartire la benedizione il parroco
raccomande le solite preci per la prosperita dell'adorato nostro Sovrano,
finalmente la bella funzione termini) coll'Inno Ambrosiano nell' in-
tuonar il quale il nostro buon pastore era si commosso dalla contentezza
della felice riuscita che ne sparse dolci lagrime.
Tutti i consoli e le autorita locali stavano in grandi uniforme come
necessariamente lo era il R-o Console con tutti i suoi impiegati compresso
il sig-r Berzolese ; nell'uscire dalla Chiesa Monsignore degne venirmi
all'incontro ed abbracciarmi in segno d.ell'alta sua soddisfazione al
www.dacoromanica.ro
42 D. BODIN
cospetto di tutti gli astanti ; ritornatomene a casa ove stava in pronto

una cosi detta zacousca ossia déjeuner, giunservi immantinenti tutti
gli agenti consolari e le autorita locali che vennermi a complire come
console si S. M. ; la sacra funzione essendosi protratta per alcune ore
arrivô pertanto ben presto l'ora del pranzo cui 24 persone avevo pregato
di assistervi ; esso riuscl a secondo di tutta la mia aspettazione e rimarra
per lungo tempo nella memoria degli abitanti di Galatz ; l'arco trionfale
della chiesa ed il R-o Cons-to stavano illuminati a giorno ; la banda
militare valac< c >a rallegrava le Casa Consolare de' suoi festivi suoni, e
gli evviva all'Aug-o Nostro Sovrano, alla S. Sede, al Governo I. R., alla
Francia, Russia etc. eccheggiaron per hingo pezzo all'ombre del Vessilo
di S. M. e principalmente sotto un padiglione provvisorio tutto ornato
de' nazionali colofi.
Monsig-r Sardi addimostrossi talmente contento dell'accoglienza da
me fattagli e si fattamente compreso da sensi di gratitudine verso S. M.
che acconsenti ben volontieri al desiderio da me manifestatogliene di
cledicare l'altare a diritta della Chiesa al culto de'Beati Umberto e Boni-
facio di Savoja acciè rimanga ad eterna ricordanza de' beneficii accordati
dalla M. S. a questa nuova chiesa.
Avendo in questa circostanza interpellato 1 intenzioni di Monsignore
relativamente al banco del R-o Cons-to da mettersi nella chiesa, egli
risposemi aver ricevuto in riscontro dalla S. Congreg-e di Prop-a in
proposito esser questa una dimanda da doversi trattare dal R-o Ministro
presso la S. Sede ed esser già tutti gli animi favorevolmente disposti per
render la dovuta giustizia al R-o Governo, ond'e che egli crede piii utile
e prudente, lo aspettare le determinazioni che in seguito a tal pratica
veranno prese da si venerando consenso. Monsignore partira domani
alla volta di Jassy, e sebbene abbia in quest' occasione incontrato
delle spese del tutto straordinarie non tralascierô tuttavia di far fronte
a quelle del suo viaggio di ritorno, non sembrandomi decente che in
circostanza abbia egli a sopportarne del proprio tutto il carico. L'annua
pensione per questo rev-do parrco dell'anno 1844, non essendo stata
ancor pagata ho profittato della circostanza della festa per versarla
nella cassa di quest'Amminst-e alla quale ho annunziato che verra in
ogni anno pagata nel giorno onomastico di S. M.
P. S. Il sig. Cugino avendo al fine del pranzo letto la piccola sua
composizione poetica mi reco a dovere di qui acchiuderla in copia
a V. E.
Inaugurandosi ta nuova chiea cattolica nel di onomastico di Sua
Maesta Carlo Alberto Re di Sardegna, al Suo Conso e Adolfo Castellinard
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT IN GALATI 51 BRAILA 43
in segno a'ossequi oso rispetto , ii regio sudidto Mario Cugino dedica,

e dice :
Quando l'Auriga fulgido,
Ristoro de' mortali,
Ad allestir volgeansi
Sulle intangibili ali
Cone lor vesti aeree,
Le dodici sorelle,
Sempre veglianti ancelle
Del Luminar del di,
Vidi coll'Istro scendere

Fra l'onde maestosa
Amabile la Najade
Nel guardo suo vezzoso,
Ed indicar coll'indice
Sulla sinistra sponda,
Come volesse all'onda
Dire: t'arresta qui.
Motto no<n> fe: ma intrepida

Scorse nell'acqua un piede,
E si form() nel vortice
Una piacevol' sede.
Ii fiume allora estatico
II corso suo fermando,
Ed essa contemplando
Ragion non ebbe in se.
E qual nauta a Moldavia

Evento cosi strano,
O Ninfa li fa stringere
Serto di lauro in mano?
A che t'arresti e giubili
In nobile contegno?
Quale giocondo segno
Di gran contento 6 in te?
Disse. Ed Ella a lui: partecipe

Fia tu pur, che ii voglio;
D'un ineffabil gaudio
www.dacoromanica.ro
44 D. BODIN
Che si rivolge al soglio

Del Rege il piii Magnanimo.
Questo che vedi 6 ii serto
Degno di Carlo Alberto
Che sulla Dora sta.
Egli richiesto a erigere

Quivi in Galazo un Tempio,
Alla cristiana gloria
Fu liberale esempio
Nella Romana Istoria.
Castellinard, suo console,
Ne soddisfb ii Monarca
Edificando l'arca
Per la futura eta.
Mira il vessillo ; Ei sventola

Sulle Sardinee sarte:
E pure il di onomastico
Che a festeggiare han parte
Del Rege Sardo i sudditi,
E le nazioni amiche,
E queste terre antiche
Che eran Romane un di .
Doppio ne fia tuo gaudio,

Che il vescovile seggio
Ii Tempio oggi santifica,
E Carlo oggi festeggia.
Era serbato a gloria
Di Sardi Monsignore
Un si pregiato onore
E qui di dir fini.
Mario P. Cugino
Ibidem
III
1845 Mai 2, Torino. Aceiasi. Se remarcd sprijinul dat de Domnitorul
Mihail Sturza comunitdfii catolice din Galali, cerdndu-se decorarea lui.
La tel pentru Kotzebue.
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT YN GALATI *I BRAILA 45
S. A. S. il Prici-e Michele Sturdza ed il Cav-e Carlo Kotzebue. Nella

circostanza di dover con sommo rincrescimento abbandonare i Prin-
cipati Danubiani per trasferirmi alla nuova distinazione della Palestina
che Vostra Eccellenza degnb farmi assegnare da S. M., spinto da senti-
mento di gratitudine per la pia che onorevole accoglienza ricevuta in
quelle contrade, e pe' beneficii ottenuti tanto a pro della S-a nostra
Religione, che degli interessi de' nazionali, mi faccio un dovere di
notare a V. E. che il principale fra i benefattorii moldavi (che molti ne
potrei contare) dello stabilimento cattolico, fu S. A. S. il Principe
Regnante Michele Sturdza, il quale sin dal 1838 non cessO di proteggere
l'amministrazione e le done in varie riprese, e specialmente negli ultimi
tempi, a richiesta del R-o Consolato, gli ampii terreni per la chiesa e pel
Cimitero, terreni il cui valore corrente e di 10 in II raila franchi, cui
aggiunse del proprio due sovvenzioni in denaro ascendenti in totale a
franchi 4800. Egli 6 poi fuor di dubbio che il Principe prelod-o dimostrossi
in tutte le occorrenze vero protettore del comrnercio nazionale non che
degli interessi de' R-i sudditi i cui riclami appoggiati dal R-e Consolato
ebber sempre il pia felice successo.
L'altro individuo del tutto potente in Jassy, che contribui princi-
palmente all'epoca del R-e Stabilimento Consolare ne' Principati a
renderlo importante e tale da esser infatti attualmente pia considerato
di non pochi altri, essendo il Cavaliere Carlo Kotzebue, consigliere
attuale e console di Russia in Jassy, sui cui particolari già ebbi l'onore
di rassegnare un'umile rapporto a V. E., mi faccio altresi un dovere di
nuovamente indicarglielo.
Mentre credo di compiere al mio debito rassegnando i titoli di bene-
merenza dei prefati distinti personaggi a V. E., che coglie ognora con
benignita e premura tutte le circostanze di rimunerare i servigii prestati
al R-o Governo, lascio alla Somma Sua Saviezza di vedere se non sia
il caso renderne consapevole S. M. e di ottenere loro dalla Sovrana
nnmificenza il pia prezioso griderdone, cioe la G. Croce de' SS. Maur-o
e Lazz-o per S. A. S. prelod-a e la piccola decorazione dell' ordine stesso
pel Cav-e Kotzebue, che ambedue, son certo, accoglieranno colla
massima gratitudine si segnalata prova di Sovrano gradimento, nel
mentre che il R-o Governo aquistera per tal fatto ancor maggior prepon-
deranza negli interessanti Principati. Ibidem
IV
1847 Deeemvrie 2, Galati. Francesco Mathieu c. Ermolao di San
Marzano: cum a decurs sdrbdtorirea zilei onomastice a Regelui Sardiniei
41 proiectul demonstrafiilor fientru noile reforme datorite aceluia§ Suveran.
www.dacoromanica.ro
46 D. BODIN
Festa del Re. A' 4 del mese pp-o festeggiammo qui il giorno ono-
mastico di Sua Maesta il Re nostro augusto ed ottimo Sovrano. Purono
cantati una messa solenne ed il Te Deum nella chiesa Parrochiale ove
mi accornpagnarono tutti i sudditi di S. M. qui residenti ; e dopo la
sacra funzione, ricevei in Consolato la visita del Governatore di Galatz
e de' consoli esteri. Solo il console austriaco si dispense), senza mandare
neppure scuse.
Dimostrazioni per le nuove riforme. La colonia sarda in Galatz vuole
anche essa esternare la sua esultanza e la sua riconoscenza per i nuovi
ed immensi benefizi che l'amatissirno nostro Monarca comparti al sua
popolo ; e si sta preparando per Domenica prossima una festa religiosa
e nazionale la quale, ne sono gia certo, non darà luogo a verun atta
contrario al buon' ordine, e sara in tutto del suo nobile scopo degna.
Ibidem
1847 Decemvrie 9, Galati. Aceiasi. Descrierea manifestaliilor sank

din Galcyi pentru inceputul <i erei noi> deschise de Carlo Alberto viefii
politice din Piemont.
Giusto l'annunzio che ebbi l'onore di dare a V. E. col mio foglio dei
2 and-e si festeggió qui, nel giorno di Domenica scorsa, il fausto principio
della era novella che il nostro adorato Sovrano voile aprire a' suoi sudditi.
Primo pensiero di questa colonia sarda fu quello di rendere grazie
all'Altissimo per i generosi e benefichi sensi che la Sua eterna sapienza
infuse nel cuore dell'augusto eletto. Era stata da sudditi nazionali
sfarzosamente addobbata la chiesa ; al di sopra del portone ornato con
baldachino, e fiancheggiato con due grandi bandiere, l'una sarda,
l'altra pontificia, legevasi l'iscrizione seguente: « A Carlo Alberto Re
di Sardegna bella speranza all'Itala Unione per le elargite
Patrie leggi i nazionali in Galatz riconoscenti questo di
patria amore devoto segno tributano ». In mezzo al tempio, fra
due colonne fregiate co' ritratti di S. M. e di Pio IX, e con nazionali
emblemi, sorgeva un' elegante trofeo d'armi e di bandiere, intorno al
quale schieravasi un distaccamento di soldati moldavi.
Tutti i R-i sudditi ed i Romani protetti dal Consolato trovavansi
radunati in chiesa, quando intervenni quivi, vestito in divisa, col sig.
avv-o Corradi ed il sig. Auro, dagomano dell'uffizio. Al nostro ingresso,
gli evviva ed il suono delle trombe dell'orchestra chiamarono il prete
all'altare ; e le note di grave e religiosa musica si unirono alle voci che
giubilanti, cantavano gli inni del Santo sagrifizio. Si intuonarono Mdi
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT 4N GALATI $1 BRAILA
47
ii Te Deum ed ii Domine salvum fac Regem nostrum ; se non che, finiva

appena quella esultante invocazione a Dio, e le volte della chiesa ecche-
giarano con ripetute grida di viva il Re ! Viva Carlo Alberto ! Viva
Pio IX ! e fit tale e tanto el[l]etrico ii nazionale entusiasmo che nella
immensa folla accorsa alla sacra funzione, molti, sabbene non Italiani
gridarono pure con noi: Evviva D Re !
Cessando per un momento quelle commoventi acclamazioni (che si
rinnovarono perô al mio salire in carozza) mi ritirai per andare a ricevere
nella Casa Consolare i sudditi di S. M. e poco dopo, ii vidi, preceduti dal
sig. Corradi e dalla bandiera sarda portata dal cap-no Pagliano, compa-
rire giuntivi nel Cortile del Consolato, ove fermatisi diedero sfogo al
'oro senso di radiante contentezza con decenti si e dignitose, ma rim-
bombanti dimostrazioni che vieppiit strepitose divennero, quando presa
in mano la R-a bandiera, la feci sventolare gridando : Evviva ii Re !
Evviva ii Re ! Cantarono indi con accompagnamento di orchestra
l'inno a Carlo Alberto, di Bertoldi, le di cui strofe alternavano pure con
evviva; ed entrati poi nella mia sala, mi pregarono, per mezzo di deputati,
di fare nota al R-o Governo la loro immensa riconoscenza per la riforme
largite dal paterno cuore di S. M. Risposi che avevo già anticipatamente
soddisfatto a tale loro brama informando V. E. della festa che prepa-
ravasi ; ma che sarebbe mia lieta cura di rassegnarle compiuti ragguagl i
i quali riescirebbero di certo gradevoli all'indulgente ed ottimo nostro
Signore, se V. E. si degnasse di umiliarli a S. M.
Erano stati preparati rinfreschi ; e furono portati fervidi Lrindisi ai
Re, a Pio IX, a Leopoldo II, alla Lega Doganale, al pacifico sviluppo
delle nostre nuove istituzioni ec<c).
Alle 6 di sera convennero in Casa mia i notabili della colonia sarda-
in numero di 14, ad uno non splendido, veramente, ma cordiale ban,
chetto, in cui gli animi degl'astanti colsero, nell'uso de' toast, variati
mezzi di unanime effusioni alla loro piena di gioja e di gratitudine. Le
loro signore concorrevano poi ad abbellire la festa. Alle ore 81/z co
minciô il pill allegro ballo che io abbia mai visto ; dur6 sino oltre la
mezzanotte, e cosi finiva quella cara giornata senza che il benche me-
nomo disordine, o sconvenevoli manifestazioni abbiano sconcertata la
comune allegrezza, o smentito quanto puô per6 esservi di nobile nell'or-
goglio che provihmo in petto, perche figli d'Italia e sudditi di S. M.
Carlo Alberto 1. Ibidem
1 In fruntea scrisorii: s Accusare semplicemento ricevuta senza entrare in
materia *.
S'au cheltuit cu prilejul serbarii 309,30 piastri; in adnotatie: piastre 309 = a.
1. 90 circa a (Archivio-Torino, ciL, aceia0, 3 Ian. 1848).
www.dacoromanica.ro
48 D BODIN
VI
1847 Decemvrie 12, Bueuref,4ti. Schweiger c. Metternich, cu copia

unei scrisori a lui Co lla c. Kotzebue din 24 Noemvrie st. v., cu pdreri despre
serbarea piemontezd din Galati dela 2 Decemvrie.
Herr v. Kotzebue hat mir eine Note des kaiser. russ. Konsuls in
Gallatz mitgetheilt, worin derselbe hber eine, auf Veranlassung des
daselbst residirenden konig. sardinischen Konsuls in den beiden Für-
stenthumern stattgefundene bemerkenswerthe Feierlichkeit Bericht
erstattet
« Gallatz, le 24 novembre 1847.

Monsieur,
Je me fais un devoir de porter a votre connaissance, que le consul

de Sardaigne et ses nationnaux ont celebre hier a l'eglise catholique
un Tedeum pour les concessions accordees par le Roi Charles Albert.
Le portrait du Roi et celui du Pape Pie IX étaient exposes a l'église,
ornés d'armes et fesceaux ; le consul, precede des sujets sardes, entrerent
dans l'église avec les étendards des deux nations en chantant l'hymne
au Roi Charles Albert, et des qu'ils furent poses, entrelacés sur un
trophe d'armes prepare d'avance, on posta Imes des portraits et des
etendards des soldats de la milice en garde d'honneur, le sabre a la
main, et l'on cria: Vive le Roi. Apres la ceremonie on se rendit au
Consulat de Sardaigne, oà il y eut un banquet et le soir illumination.
J'ajouterai qu'aucun des Consuls residant ici n'a pris part a. cette
demonstration exageree. Mr. Mathieu se plait a dire, qu'il a dü ceder
au désir que lui avaient témoigné les nationaux de faire cette solennite
pour les libertes accordées en Italie.
J'ai l'honneur etc.
Colla
Rapoarte Consulare Austriace din Bucureqti,
copli la Academia Romdnd, vol. XX
VII
1847 Decemvrie 20, Ia,i. Eisenbach c. Metternich, cu privire la aceia§i

serbare sardd din Galati dela 2 Decemvrie ; rostul preolilor catolici in atare
imprejurare §i mdsuri contra kr pentru viitor.
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT IN GALATI I BRAILA 49
Vber das Verhalten des katholischen Pfarrers zu Gallatz belangs

der in meinem reservirten Berichte Nr. 456 B. behandelten Kirchen-
feierlichkeit u. ob die kirchlichen Function mit Vorwissen u. Gut-
heissen des hiesigen Bischofs Monsignore P. Sardi stattgefunden ? Habe
ich auf geeignetem Wege Aufschliisse eingeholt, welche ich hiermit
zur hohen Kenntniss E. Durchlaucht zu bringen mir die Ehre gebe.
Laut Versicherung des h. . Consuls Huber wusste Padre Filippo,
katholischer Pfarrer zu Gallatz, von der dortigen sardinischen Mani-
festation nichts ; er wurde nur ersucht eM Dan kamt zu Ehren des
Königs Carlo Alberto zu halten, sonst hätte er wohl nicht Gotteshaus zu
den vorgefallenen profanen Gaukeleien hergegeben.
Der Herr Bischof Sardi aber erwähnte gegen den Agentiekanzler
Dworzak, ohne dass letzterer vorlaufig diesen Gegenstand beriihrt hätte,
dass er mit vielem Leidwesen vernommen habe, dass der Gallatzer Pfarrer
ohne sein Vorwissen in der katholischen Kirche Festlichkeiten far
Sardinien u. Italien stattfinden liess, welche sich weder mit der Stellung
der katholischen Missionen im Auslande, u. namentlich in den Donau-
Farstenthümern, noch mit der Bestimmung der Kirche als Ort rein reli-
giöser Andachten vereinigen lassen ; er deutete hier auf sein eig'nes
(des Bischofs) Beispiel, « aber sprach er malheureusement ce sont
des tetes brulees » ; er habe jedoch sogleich, nachdem er von diesen
Vorgängen Nachricht erhalten, dem Pfarrer einen Brief geschrieben u.
ihm bedeutet er möge sich nicht unterstehen künftighin andere Feier-
lichkeiten, Ceremonien u. dgl. in der Kirche abzuhalten, ausser welche
nach der bestehenden Ordnung u. Vorschrift friiher geilbt wurden
Der sardinische Consul Mathieu soll seinerseits fiber die mehrerwähnte
Feierlichkeit Staffette nach Turin berichtet haben.
Rapoarte Consulare Austriace din Icqi,
copli la Academia Romdnd, a o1. V
VIII
1848 Iunie 8, BrAila. Francesco Parodi c. Pareto. Serbarea arboreirii

tricolorului, noul drapel sard, la Delegatia Consulard a Piemontului Ii
Brdila.
...Innalberarnento della nuova bandiera. Li 28 dello scorso Maggio,

giorno di Domenica ebbe qui luogo una bellissima e maestosa cerimonia,
alla quale grande e numeroso fu ii concorso. I nazionali e gli Italiani
qui residenti v' intervennero ed anche buona parte di quelli stabiliti
in Galatz e tutti aventi la cocarda tricolore in petto. Alle undici venne
4
www.dacoromanica.ro
50 D. BODIN
innalberato all'asta di questa Regia Delegazione, non che a bordo dei

sei legni nazionali ancorati in questo porto il nuovo vessillo tricolore
nazionale col saluto di ventun colpi di cannone, fatto da uno dei detti
legni, ed al suono melodioso della banda di questo 2-0 Reggimento di
guarnigione. Questi ultimi oltre alla nuova bandiera tennero durante
la giornata all'albero di maestra l'azzurra, ed i bastimenti greci innal-
berarono pure con ripetuti colpi allo stesso albero la tricolore, che
conservarono fino alla sera. Una breve allocuzione atta aria festa fu
da me fatta, mentre stavasi issando il R-o vessillo, e tutti colla massima
esultanza esclamarono meco replicatamente : Evviva Carlo Alberto,
Viva Pio Nono, Viva Leopoldo II, Viva l'Unione. A mezzo-giorno i
nazionali ed i protetti si riunirono ad un banchetto, ed in questo fu
da me portato con un discorso analogo alla riunione il primo tlzoast alla
conservazione de' giorni preziosi di S. M. e di tutta la Real famiglia.
La sera poi a questo Teatro venue data espressamente una rappresen-
tazione, la maggior parte degli attori, essendo Italiani, portavano tutti
la cocarda tricolore, il Teatro fu brillantemente illuminato, ed io colla
mia famiglia vi fui invitato, ed accompagnato dai Regi sudditi, dalle
loro signore, e da tutti gli Italiani. Non si die principio che all'arrivo
di tal comitiva, che venne annunziato dalla banda stessa, che dal mattino
venne fissata dai nazionali per tutta la giornata. Indi mi son fatto
premura di recarmi lindomani da questo sig-r Vice-Console greco per
pregarlo ad estimare sia in nome mio, che a quello della nazione, ai
capitani greci i nostri sentimenti di riconoscenza per le dateci prove di
simpatica fraternith in tal ricorrenza ...
Archivio-Torino, cit.
IX
1848 Iunie 15, Galati. Aceiaqi. Incidemele consulare stdrnite de mani-
lestatiile ce-au avut loc cu prilejul ridicdrii noului drapel sard la Brdila,
cu 4 anexe (AD).
Diventano ogni di pia gravi i sintomi del malumore del Consolato-

d'Austria verso la colonia sarda ed il Consolato di S. M. Malgrado il
sistema di moderazione a cui si attengono e questo e quella ; ed a fare
palese all'E.V. lo stato al quale si ridussero le necessarie relazioni fra i
due uffizi basterebbe l'oggetto di una mia, non riscontrata nota della
quale ho l'onore di trasmetterle copia qui annessa (A).
Ma devo ragguagliare a V. E. un fatto il quale mostra, sotto vieppia
chiara luce, la posizione in cui, spinto da irreflesso astio, scese il Consolato.
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT IN GALATI *I BRAILA 51
d'Austria, dirimpetto al Consolato sardo. Nel giorno dell' inaugurazione

della bandiera tricolore in Ibraila, il sig. Parodi credette bene di pro-
nunciare un discorso (ed è quello che, da lui tr, scritto, va qui annesso
sotto lettera B). Ma nel suo cortile ove stavano ascoltandolo 4 o 5
sudditi sardi, erasi adunata molta gente, e trovavansi pure cola alcuni
austriaci, i quali, indi, si presero a trastullo ii travestire le parole del
s-r Parodi, pubblicarono, come suo, un' altro sozzo di discorso da loro
destinato a muovere la bile del console austriaco e diffatti, s'ebbe
appena il sig. Huber, che, senza nulla esaminare, senza fare caso neppure
delle voci che lo avvertivano della mistificazione, egli, evitando di fame
parole con questo Consolato e di chiedere da esso spiegazioni, diram6
in Galatz, ed in Ibraila, in Iassy ed in Bukarest, in Constantinopoli e
Vienna, una protesta, della quale ho l'onore di comunicare copia a
V. E. (C). L'opinione pubblica lo aveva gia schernito a cagione di tale
procedere ; perô, essendomi stato officiosamente comunicato de' miei
colleghi l'anzid-o documento, stimai di dovere dirigere a' med-mi ed al
Governatore d'Ibraila la circolare qui annessa in copia (D)
A. 1848 Iunie 3, Galaji. Mathieu c. Huber.
Essendosi presentato nell'Uffizio dell'onorevole I. R. Consolato
d'Austria il sig-r Lorenzo Ferrari per alcuni conti che ha da sistemare
con un suddito austriaco, il sig-r Cancelliere Reggente, supponendo
essere egli protetto sardo, gli avrebbe detto di non potere ormai accogli-
ere istanze di sudditi sardi, consigliandolo intanto di convenire all'ami-
chevole col suo debitore, poiche dalle attuali politiche circostanze erano
interrotte le relazioni dein. R. Consolato col Consolato di Sardegna.
Sebbene abbia riferito tali parole il sig-r Ferrari stesso, ii quale e
incapace di dire cose non vere ; sebbene queste concordino altresi col
silenzio che ii sullod-o Uffizio serba sull'oggetto d'un riclamo che gli
comunicO questo R. Uffizio, colla sua nota de' 19 Maggio scorso no.
656, pure e tanto nuovo ii caso, ed e alle piü sacre massirne del diritto
comun talmente contrario ii fatto sovra enunciato, che il R. Consolato
di Sardegna ripugna di prestar fede al rapporto avutone, prima che gli
venga questo confermato da precisa dichiarazione dal onorev. I. R.
Consolato, o da altretanto significante silenzio da parte sua. Ma anche
.n tal caso, ii Consolato di S. M. si contentera di prendere atto della
responsabilita che si assumerebbe cosi l'I. R. Consolato, ed astenendosi
accuratamente dall'usare rappresaglie e dal ledere innocui pri ati
interessi sotto pretesto di nazionalità e di dissenzioni politiche, questo
R. Uffizio continuera a fare diritto alle ragioni che i sudditi austriaci
potrebbero avere N erso sudditi sardi.
www.dacoromanica.ro
4*
52 D. BODIN
B. Nazionali,
Il giorno dell'Italiana gloria s'avvicina. S. M. il valoroso e magnanimo

nostro Sovrano e LL. AA. i Duci suoi figli stan vibrando le regali loro
spade contro l'oppressor austro-nemico, e i fratelli nostri ad essi uniti
spargono il sangue lor per la commie causa santa. Già l'Italo tricolor
vessillo, che or qui s'innalzera al rimbombo e suon de' guerrieri bronzi,
sventolera vittoriosamente in Verona, e forse ancor piii oltre. Or stà
a noi, ed a voi tutti, o Italici, a far risuonar in questo lieto giorno l'eco
armonioso delle ripetute nostre voci, e meco unanimi esclamar:
Viva Carlo Alberto, Viva Pio Nono, Viva Leopoldo II, Viva l'Unione.
C. 1848 6 innie, Galali. C. G. Huber c. Mathieu.

Ai 28 Maggio pp. all'occasione dell' inalberazione dell'Italiana
tricolore bandiera al V. Consolato sardo in Ibraila, quel R. V. Console,
sig-r Parodi ha tenuto un'aringa ai diversi spettatori di varie nazioni
radunati nel suo cortile, la quale, dietro deposizione di varii ascoltatori,
esprimeva il senso delle seguente parole :
« Signori, vedete questo stendardo che fin ora servi di sostegno alla
barbara bandiera di cui da lungi anni fummo copperti (col capello in
mano); essa cadde, e cadde con essa il barbaro governo oppressore.
Signori ! lo stesso stendardo (smedando la spada) va ricevere il Vessillo
Italiano conquistato e deliberato (sic 1) collo spargimento di sangue, e
colla spada impugnata dalla stessa graziosa e generosa Maesta Sua Carlo
Alberto, contro il barbaro tiranno austriaco, oppressore della religione
e liberth. Signori ! non rimettiamo nel fodero la nostra spada fino a che
il barbaro oppressore e tiranno austriaco verra estinto ed esternato
(sic1) ... Viva Carlo Alberto ! Viva Pio IX ! Viva Leopoldo II G. Duca
di Toscana ! o.
A questo discorso vennero mischiate le grida « Morte ai Tedeschi ! I
Morte a tutta la lega austriaca ! # In un paese neutrale, ove tutti li
foresti vivono sotto la garanzia dei vigenti tratatti, la suddetta aringa
oltre modo offensiva e provocante, a cui non occorre aggiungere altro
commentario, deve considerarsi qual grave lesione del diritto pubblico
delle genii, che forma la base di ogni rappresentanza nazionale.
Il sottoscritto I. R. Console d'Austria, e gerente del R. Consolato di
Prussia, si trova perciè costretto di protestare solennemente ed in piena
forma contro il sig-r Parodi V. Console Sardo in Ibraila, tanto per
l'insulto da lui fatto alla Sovrana Corte ed all'I. R. Governo d'Austria,
1 Cu alta: cerneala.
www.dacoromanica.ro
CARLO ALBERTO PREAMARIT IN GALATI aI BRAILA 53
nonche alla nazione germanica, che per tutte lo conseguenze di siffatta

provocazione inconsiderata.
Si prega l'onorevole Consolato di --- ' a voler prendere nota del
presente protesto.
D.1848 Iunie 8, Galati. Mathieu c. Consulii: rus, englez, grec, francez

etc. din Galati.
Mr. le Consul d'Autriche en vous communiquant un discours qu'on lui

a dit avait ete prononce par mr. Parodi, V. Consul de Sardaigne a Ibraila,
a cru devoir vous declarer par une note officielle, qu'il protestait sole-
nellement A cause de tout ce qu'il y a de provoquant pour la nation
autrichienne dans la pretendue harangue de mr. Parodi. Je ne sais
quel pent etre en celA le but de mr. le consul d'Autriche ; mais s'il attri-
buait au V. Consulat de Sardaigne l'outrageante allocution dont il
produit copie, ii aurait bien fait, ce me semble, de s'en plaindre d'abord
au Consulat dont depend la Delegation d'Ibrala, sauf A protester
ensuite, s'il lui en etait reste le droit ou le desir ; et ce soin lui aurait
sans doute ete epargné ; car je lui aurais propose des moyens aussi
faciles que surs de se convaincre que la degoutante rapsodie, dont il
reproche A mr. Parodi d'etre l'auteur, est le fruit de l'immagination de
deux personnes bien connues qui ayant trouve trop pale, trop peu
favorable A leurs intentions le petit discours que cet officier consulaire
a jugé A propos d'adresser chez-lui a ses nationaux, le jour de l'augu-
ration du nouveau drapeau de Sardaigne, ont voulu en produire, sous
son nom, un autre farce de burlesques in:ures et de vociférations afin
d'aiguillonner ainsi, pour leur plaisir, l'honorable Consulat d'Autriche.
Mes sentiments particuliers a votre egard, monsieur et cher collegue,
m'imposaient l'obbligation de vous donner ces eclaircissements .
Ibidem
1849 Seplenivrie 11, Galati. Aceiasi. Stirea mortii hti Carlo Alberto a
produs o profundd impresie in rdndurile coloniei sarde din Galati. Carac-
terizarea marelui Suveran.
Ricevitta della circolare no. rro. Mentre mi reco a tristo dovere di

accusare ricevuta a V. S. Eccel-ma della circolare de' 12 agosto scorso
no. rio, non voglio lasciare di attestarle ii sommo dolore che all'annuncio
1 Loe alb in text.
www.dacoromanica.ro
54 D. BODIN
dell'infausto evento, oggetto degli ivi espressi cenni, rissentirono gli

uffiziali consolari di S. M. ne' Principati, ed anche tutta questa colonia
sarda.
Morte di S. M. Carlo Alberto. Qui pure fervidamente si prega riposo
e beatitudine eterna all'anima di quel Grande che iniziô la causa della
indipendenza nazionale, ed a' suoi popoli lasciô istituzioni, le quali
con amorosa e miserabile cura serbate dal suo augusto figlio mostrano
nel Piemonte, in mezzo alle sue indicibili sciagure, un consolante, ed
ora in Europa unico esempio di dignitosa e vera liberta costituzionale ...
Ibidem
RIASSUNTO
Riguardo a Carlo Alberto ed alla sua opera, specialmente di politica
interns., la storiografia non 6 ancora giunta ad una conclusione concorde.
Dagli scritti contemporanei dei rivoluzionari repubblicani, il Sovrano
sardo appare come un anacronismo ; invece, da quelli dei moderati,
come un riformatore ideale. In ambedue i casi la dottrina politica
dei rispettivi cronisti difforma la realta. Ma, un osservatore lontano dal
teatro degli evenimenti e delle persone che studia si trova relativamente
in una posizione pi 1 favorevole ; e il caso dei consoli sardi di Galgi
e di Braila. Questi, senza pensare alle condizioni locali, qualche
volta ostii, hanno festeggiP to pubblicamente e con grande entusiasmo
ogni atto, ogni riforma, ogni battaglia dell'insigne re uomo di Stato
e soldato nello stesso tempo. I loro rapporti, qui riportati, presentano
dunque, nel descrivere queste feste piemontesi svolte nei porti romeni,
un'immagine forse pin veridica di Carlo Alberto, « il Rege il pin Magna;
nimo », « quel Grande che iniziô la causa della indipendenza nazionale
ed a' suoi popoli lasciô istituzioni, le quali ... mostrano nel Piemonte
in mezzo alle sue indicibile sciagure, un consolante ed ora in Europa
unico esempio di dignitosa e vera liberta costituzionale », come lo cara-
tterizzano due di questi documenti.
www.dacoromanica.ro
UN PLAN INEDIT AL CURTII VECHI
DIN 1799
Sectorul mai vechi si mai interesant prin trecut din Bu-
curesti este cel cuprins intre Dambovita la Sud, Bulevardul Maria la
Est, strazile Baratiei i Lipscani la Nord si Selari la Vest, in care s'a
zidit cea dintai Curte domneascá i cea mai veche biserica din
Capitalä.
Fundatorul Curtii donmesti, careia documente incepând din sec.
XVIII cand se afla in parasire 1 ii spun Curtea Veche, si al bise-
ricii 2 din cuprinsul acestei Curti, se admite 3 a fi Mircea Voda. Ciobanul,
sotul aprigei fiice a lui Rams, faimoasa Doamnä Chiajna. Se mai admite
Voievodul care se vdzu nevoit sá renunte la aceastà Curte, ce inca din anul
1718 cunoscuse pustiirile unui foc urias (v. Magazin istoric, IV, Buc. 1847, p. 99)
a fost Alexandru Ipsilanti. El puse sà se inalte, incepdnd din Martie 1775, ceva
mai sus de biserica Mihai Voda, Curtea noud (Dionisie Potinô, Istoria generald a
Daciei, vol. II, trad. G. Sion, Bucuresti 1859, p. 172).
Inscriptia actuald, care conserva numele lui Mircea Vodd, este din 20 Aug.
1715, când biserica din Curtea Veche a fost refacuta de Stefan Voc15. Cantacuzino.
S'a publicat de: preotul Gr. Musceleanu (Calendar pentru anul dela Chrislos 1862,
Bucuresti, 1862, p. 33), preotul M. Dumitrescu (Istoricul a 40 de biserici din Ro-
mania, I, Bucuresti, 1899, p. I15I6), N. Iorga (Inscripfii din bisericele Romdniei,
11,Buc., 1905, p. 260-6/).
3 D. Potino, op. cit., II, p. 56; I. Brezoianu, Vechile institufiuni ale Romdniei
(1327-1866), Bucuresti, x882, p. 71; C. S. Bilciurescu, Monastirile fi bisericile
din Romdnia, Bucuresti, 1890, p. 139; Lt.-Colonel D. Pappasoglu, Istoria fonddrei
ora,sului Bucure,sti capitala regatului roman, dela anul 1330 panel la 185o, Bucuresti,
189x, p. 12; pr. M. Dumitrescu, op. cit., p. 115; G. Ionnescu-Gion, Istoria Bucu-
re§lilor, Bucuresti, 1899, p. 38, 132, care bdnueste cà biserica e mai veche i Ciobanul
a restaurat-o; St. Nicolaescu, Documente slavo-romdne, Bucuresti, 1905, P. 244;
N. Iorga, Istoria Romanilor in chipuri ci icoane, Craiova, 1921, p. to; Const. C.
Giurescu, Istoria Romanilor, II', Bucuresti, 1937, p. 205, 207.
www.dacoromanica.ro
56 I. IONA*CU
cá in acest pretios lams din sec. al XVI-lea se afld i mormantul sange-

rosului voevod-ctitor 1
Care va fi fostin sec. al XVIXVII-lea---intinderea Curtii domnesti
topografia sträzilor ce o inchideau nu se poate preciza, fiindca lipsesc
documentele cartografice necesare, dar gratie planului ce prezentam
putem afla in mod exact suprafata terenului si dispozitia arterelor de
comunicatie. Din plan constatam, cum vom vedea, ca. prima Curte
domneasca avea o arie mai mica cleat aceea propusa de G. Ionnescu-
Gion 2, seriosul i talentatul istoriograf al Bucurestilor.
Primul plan cunoscut al Bucurestilor dateaza numai din a doua
jumdtate a sec. al XVIII-lea si se datoreste fostului ofiter imperial,
de origine elvetianä, Fr. Joseph von Sulzer, care 1-a anexat la volumul
intai din valoroasa-i opera Geschichte des transalpinischen Daciens,
publicata la Viena in anii 1781-82.
Daca acest plan prezinta o irnportanta deosebità prin noutatea lui
ai topografia de ansamblu a Bucurestilor secolului al XVIII-lea 3, el
ramane prea putM util cercetatorului care ar don sä aiba in fata aspectul
topografic al unui cartier bucurestean din acea epoch', in cazul de fata
al terenului Curtea Veche.
In timpul razboiului austro-ruso-turc din anii 1788-1791 92, doi
locotenenti din armata imperiala austriaca, Fr. Ernst si F. B. Purcel,
au intocmit cate un document cartografic mai desvoltat, privind inf a-
tisarea topografica a Capita lei in anul 1791 6.
Planurile acestor priceputi cartografi austriaci sunt cu mult supe-
rioare schitei Sulzer, dar fiindu-mi accesibile numai in reproduceri
zincografice neclare
6 i neputand folosi nici originalele i nici copiile
in marimea originalelor 6, n'am putut deslusi detaliile in legatura cu
1 I. Chr. von Engel, Geschichte der Moldau und Walachey, partea I, Halle, 1804,
p. 222 ; Magazin istoric, IV, p. 274 ; Pseudo-Constantin chpitanul Filipescu, Istoriile
Dotnnilor Tdrii-Romdne0i, ed. Iorga, Bucuresti. 1902, p. 65.
2 In Istoria Bucureytilor, p. 95.
' A fost reprodus, eu modifichri phgubitoare, de D. Berindei in studiul: Bucu-
re,stii, din Revista romdnd pentru ftiinte, litere 3ci arte, I, Bucuresti, 1861, p. 336.
G. Ionnescu-Gion (op. cit., p. 37) a urmat intoonai reproducerea Berindei. Pentru
a dovedi abaterile lui Berindei dela planul Sulzer, G. D. Florescu, in interesanta
contributie Din vechiul Bucurqti, ed. 1935, reproduce fotografie pe aceeasi plansh
intre p. XIIXIII planul original Sulzer si schita Berindei. 0 reproducere a
originalului lui Sulzer prezinth si N. Iorga in Istoria Bucure,stilor, Buc., 1939, p. 211.
4 Aceste douh planuri mai largi si mai bogate au fost prezentate cu un impor-
tant sir de amhnunte istorice i genealogice de C. Florescu, in menlionata lucrare.
5 Cf. G. D. Florescu, op. cit., plansele dela sfirsitul lucrgrii.
6 Acestea se ghsesc la Muzeul Municipiului Bucuresti, dar din motive excep-
tionale nu se pot cerceta.
www.dacoromanica.ro
UN PLAN INEDIT AL CURTII VECHI DIN 1799 57
topografia Curtii Vechi. Pentru a descifra totu0 aceste planuri, in

latura ce ma interesa, am recurs la un fragment de plan 1, care reprezinta
grafic drumul parcurs de procesiunea moa0elor Sfantului Grigore, la
1765, in sectorul Curtea Veche, Lipscani, biserica Sf. loan cel Mare.
Din aceasta schita de plan, intocmita pe baza planurilor Ernst 0 Purcel,
se observa cà in 1791 terenul Curtii domne0i cei vechi era mar-
ginit de o singurd strada cu denumire, elari, iar celelalte sunt trasate
fara mentinnea numelor.
Ca atare, nici dupa aceste planuri din ultima decada a sec. al XVIII-lea
nu se poate desprinde inf5t4area precisa i detaliata a Curtii Vechi in
epoca respectiva.
In ultimul timp am descoperit in arhiva veche a Eforiei Spitalelor
Civile, un pretios document cartografic, ce face obiectul articolului de
fata. Este vorba de un plan, intitulat: « Carta Curlii domneVi cei Vechi,
care s'au vdndut cu sultan-mezat f4i, precum sd vede aice », a carui
reproducere zincografica se poate vedea la capatul acestei prezentdri.
Planul este o copie, transcrisa « intocmai dupa original » de un oare-
care « Ioann Ilaacu » (?), avand in dorso insemnarea contemporana, cu
caractere cirilice, « Harta bdi[i] din Curtea Veche ». Nu contine indicatia
anului, dar alte marturii documentare m'au ajutat sa stabilesc ca
planul s'a ridicat in anul 1799.
Primul act este anaforaua din 14 Iunie 1798 3, facuta de Panaiot
Tzigara, starostele de negutatori din Bucuresti, catre Domn, cu privire
la vanzarea prin mezat a unui loc de 20 stanjeni din terenul Curtii
Vechi i anume a locului baii domne0i, care s'a adjudecat asupra
marelui clucer Grigora§cu Ghica, viitorul Domn dela 1822-28, cu
suma de 4940 taleri, plus telalacul vanzarii de 6 bani la leu, adica 26o
taleri sail 5 %, in total 5200 taleri, pretuindu-se stanjenul cu 260 taleri.
In anafora se lamure0e cà tot locul Curtii Vechi fusese scos la mezat
de Constantin Voda. Hangerli 4, la 25 Aprilie 1798, motivand ea' banii
1 A se vedea G. D. Florescu, Drumul urmat de procesiunea religioasd a moa§telor

lui Sf. Grigore in Bucuregi la 1765, extras, Bucuresti, 1935, p. 21.
2 Eforia Spitalelor Civile, carton negru .rgg : Adele locului din Curtea Dom-
neascci Veche fi ale cafenelil, cu un kc sterp de ldngd Curtea Veche ».
3 Anexa I.
A domnit din Decemvrie 5797 p5n5. in Februarie 1799. (V. Const. C. Giurescu,
Istoria Romdnilor, HP, Bucuresti, 5942, p. 319-320). Sofia lui, Doamna Ruxandra,
era flica lui Alexandru Scarlat Gbica, ctitorul bisericii Sf. Spiridon Nou din Capitalà.
In scurta-i domnie, Hangerll s'a arkat un mare acaparator de bunuri, nesfiindu-se
sá aplice o excesivä fiscalitate, fapt ce a dus la asasinarea lui de care trimisii
Porfii In palatul domnesc. Acest inspaimânt6tor asasinat a impresionat puternic
www.dacoromanica.ro
58 I. IONA$CU
vo.nzkii se vor intrebuinta « la facerea Curtii domnesti cei Arse, de langa

Mihai-Voda »1.
Porunca lui Hanger li, din 25 Aprilie, s'a fa:cut in urma anaforalei
intocmite de marele vornic Costache Ghica, marele vornic al obstirilor
Radu Golescu i medelnicerul Arbut, la 4 Pebruarie 1798, dupä ce au
mbisurat « tot locul Curtii cei Vechi » 2, probabil chiar pe aceastd anafor6.,
care va fi pledat pentru lichidarea definitiva a fostei Curti, ajunsa
spehmca « crailor » bucuresteni 3
A inceput dupà 40 zile dela publicarea mezatului vânzarea
numeroaselor parcele. Actele cAtorva cumparatOri s'au pastrat, de pilda
a lui Hagi Ioan sin Gheorghe, din 16 Iunie 1798 4, pentru 6 stânjeni
fatada spre ; a lui Hagi Sterie sin Sider, din 23 Iunie 5, pentru 7
stj. « fata de la pod[ul] care vine catre Mihel » si a clucerului Grigorascu
Ghica, din 14 Iunie, pentru locul baii din Curtea domneasca, pe care
pe contemporani si in jurul lui s'au pldsmuit de anonimi cateva povestiri in versuf

(cf. Gr. G. Tocilescu, Stihuri... asupra peirii Voevodului Hangerli de un anonim,
in Revista pentru istorie, arheologie i Iilologie, III, Bucuresti, 1884, p. 327-330 ;
C. D. Aricescu, Moartea Hangerliului (fragment), in Rev. cit., p. 332 ; Const. C.
Giurescu, Uciderea Voevodului Constantin Hangerli. 0 povestire in versuri necu-
noscutd, in Revista istoricd, XII (1926), P. 320-327. 0 varianth mai intinsa, desco-
perita de C. N. Plopsor, a apare in publicatia de fata). Evenimentul este relatat
pe larg de Dionisie Eclisiarhul (v. Tesaur de nzonumente istorice, II, Buc., 1863, p.
196-197; Albina Pindului, II, Buc., 1869, p. 27-29. Ambele periodice infatiseaza
Chronograful Eclisiarhului dupa mamiscrise diferite, Papiu Ilarian dupa cel din
1814, pastrat de I. Pietraru-R. Valcea, iar Ioanid dupd un fragment din i800
gasit la Tg. Jiu). 0 versiune a mortii lui Hangerli, luata in parte dupa Dionisie
Potino (Istoria generald a Daciei, II, p. 189-191) si la N. D. Popescu, Constantin
Hangerliu, in Calendarul Progresului pe 1877, Bucuresti, P. 17-18.
1 Anex.i I.
Aceasta anafora este rezumata de velitii vornici Stefan Vdcarescu, Grigore
Brancoveanu, Barbu §tirbei i Barbu Vdcarescu in anaforaua pe care o fac cdtre
Const. Voda Ipsilanti, la 5 Noemvrie 1804, la plangerea adresata de Radu Golescu
biv v. vor., Istrate Cretulescu biv v. log., Nicolae sluger i alti mahalagii, ce-si
aveau proprietatile pe tarmul drept al Dambovitei, in fata locului Curtii vechi §i
ii aratau nemultumirea fath de proprietarii de pe stanga Dambovitei, care aruncau
gunoae I resturi pe marginea apei, gonind-o spre terenurile bor. (Inedit. Arh. St.,
Mitropolia Bucure0i, pac. 277/3, netrebnice). Printre alte hartii se pastreazh in
acest pachet, sub nr. 7, un pretios plan topografic, infatisand cursul DambOvitei
dela podul Mihai Voda la actuala stradá Bazaca, precum i numele unora clintre
proprietarii terenurilor adiacente. Cred ca acesta este planul asupra canna G. D.
Plorescu anunta in 1935 articolul in preparare: 0 schifd de plan al centrului
oraptlui Bucure0i pe la 1804. Nu stiu sa fi aparut.
G. Ionnescu-Gion, op. cit., p. 128.
4 Acad. Rom., pac. CXXX/13r.
6 Ibidem, CXXX/ 114.
www.dacoromanica.ro
nu 1-a cumparat pentru el, ci pentru Panaiot 1 polcovnicul de targ,

dupä cum marturiseste insusi in zapisul grecesc din 20 Iunie 1798 2.
Dintr'un alt zapis grecesc, scris la 26 Iulie 1798 3 de Andrei Nicola
Papazoglu, tatal cunoscutului lt. colonel D. Papazoglu, rezultà ca
vinde, din parcela ce cumparase 4, o fasie de loc rupta prin taerea unui
« drum nou intre bae si locul meu » 5. Nu se specifica numele cumpara-
torului, fiind lasat spatiu alb in act, de sigur e vorba de Panaiot polcov-
nicul, omul lui Grigorascu Ghica. Extrem de importanta in act este
aparitia printre martori a lui « Johan Wnentowski, Holf-Ingenir ». Pre-
zenta acestui inginer care poate fi aceeasi persoana cu Ionitä « engi-
nerul domnesc » 6 din Febr. 1799 dovedeste in mod indiscutabil ca
el a trasat parcelarea terenului Curtii cei Vechi.
S'au ridicat probabil obiectiuni asupra exactitätii masuratorii, caci
o anafora din 12 Septemvrie 1799 7 informeaza cum, din porunca
Domnului, cei trei vornici 8 mari au mers la Curtea Veche « dinpreuna
cu ingineru, sä facem tragere, ca sa s[e] vaza de sant stanjeni intocmai
dupa cumparaturile ce au unii-altii » si masurand in lung si in lat au
iesit stanjenii dupa cumparatoare, numai « in coltul despre zidul puscarii,
intre Spirea Cazoti si intre Hagi Mustacov, s'au gasit prisos stj. 3, care
s'au lasat de s'au facut nlifd noaoci» (este vorba de actuala strada
$epcari, rasarita in urma parcelarii), iar la coltul bah cumparate de
Grigorascu Ghica, acum mare vornic, intre locul lui si al lui loan Odo-
bescu, cumparatorul parcelei vecine, s'a aflat un plus de un stanjen si
sapte palme in lat, iar « in lung din zidul despre dosul Varilor si pan' in
ulifa cea noaod, ce s'au deschis » (actuala strada. Oituz, fosta Covaci).
Alexandru Voda. Moruzi, la io August i800, darueste acest mic prisos
lui Grigore Ghica, iar acesta se si grabeste, in aceeasi zi, sa-1 treacà in
stapanirea polcovnicului Panaiot.
Ceea ce intereseaza in actele ce public este faptul cä o noual masura-
toare s'a fdcut in 1799, ca s'au adus unele mici corectari masuratoarei
1 Acest Panaiot figureaza in catagrafia boerilor din 1810 (cf. T. G. Bulat,

Scutelnicii dirt Tdrile Romdnesti la .r8ro, in Arhivele Basarabiei, VI, Chisinau,
1934, p. 222).
2 V. anexa II.
3 Anexa III.
6 Aceasta se afla in coltul dintre elari si Covaci (Oituz), pe latura dreapta a
Covacilor pornind din elari.
5 gste vorba de strada Covaci, care s'a deschis cu ocazia parcelarii Curtii Vechi.
6 I. Ionascu, Documente bucureftene privitoare la proprietellile milnastirii Collea,
Bucuresti, 1941, p. 271 nr. 172.
7 Anexa IV.
8 Acestia sunt: C. Filipescu, Isaac Ralet si I. Plorescu.
www.dacoromanica.ro
6o i. IONA$CU
din anul precedent, care apar pe planul ce prezint, dovada cä el s'a

intocmit acum, i ca prin parcelarea Curtii Vecbi s'au taiat pe acest
teren trei « poduri » noi, corespunzatoare actualelor strade: Sepcari
(dintre biserica domnestii Curti si piata de flori), Covaci (in prezent
Oituz) i Soarelui. Aceasta din urma, figureaza in plan sub numele
« uliya la binale », pleaca din « podul nou » (Cova i) spre Sud si se opreste
in zidurile ce legau palatul de paraclisul domnesc. Acest paraclis mai
dainuia in 1799 si era situat la o distanta de 20 metri din actuala strada_
Carol, mergand pe strada Soarelui spre Nord, in stanga ei 1. Portiunea
acestei strade din paraclis pana in « podul prin Curtea Veche (azi str.
Carol) s'a tdiat tarziu dupa anul 1799, deoarece in planul maiorului
Rudolf Artur Borroczyn dela 1852 2, din strada Selari, mergând pe
o ulita Curtea V eche » spre biserica domneasca, intalnesti, in colt o Hanul
Roqu », apoi terenuri cu cladiri, pe stanga, fara sa existe vreo « uliVa*
intre Hanul Row si Sepcari (mentionata pe plan). Actuala strada a
Soarelui se intinde in planul Borroczyn din Covaci (afdtata cu acest
mime) pana in coltul nord-vestic al imobilului Hanul Row, la fel ca
in planul din 1799, 0 nu i se arata nicio denumire.
Atat din planul dela 1799 cat si din documente se poate constata ca
actualei strade Selari, pe portiunea cuprinsa intre strada Carol si Covaci,
i se spunea atunci « podul spre Mihel Beceriu » 3. In 180.i, se semnaleazI
aceasta strada elari cu mentiunea « pod ce merge spre dlari » 4. Strada
care continua ;,elarii trecand peste Dambovita este citata r podul spre
1 Rezulta clar din plan a ruinele fostului palat domnesc se intindeau i dincolo
de actuala strada Soarelui, pana aproape de Selari, ca atare gresit s'a sustinut cä
palatul ocupa terenul cuprins intre str. Soarelui i curtea bisericii sau ea' Hanul
rosu se afla in afara gradinei domnesti (v. Gen. P. V. Nasturel, Biserica Stavropoleos
din Bucurefli, Buc., 1906, p. 84). Tin sà constat 0i eroarea profesorului Iorga
(Inscriptii din bisericile Romdniei, , p. 261), care socotea cum 4 Curtile Mircestilor
trebuie sa fi fost pe locul uncle e piata de astazi a Sf. Anton », cand aceste Curti
se inaltau spre Vest de biserica domneasca, intre aceasta i elari.
2 Acad. Rom., sectia stampe: 4 Planut Bucurepilor, ridicat, tras si publicat din
porunca lui . . . Stirbei de major baron R. A . Borroczyn, 1852 u copie fotografica
in 'Arita.
3 Acad. Rom., pac. CXXX 114, 131. In aceste documente din 1798 se citeaza
numai podul care vine cdtre Mihel », pe cand in plan se precizeaza 4 Mihel Beceriu e
'(probabil un negutkor ce vindea marfuri de Bed (Viena). Prin urmare, strada
Saari se numea atunci s podul care Mihel a, iar nu strada Carol, cum s'a afirmat
de G. D. Plorescu (Din vechiul Bucuregi, p. 51, 11. 243).
Arh. St., Mitr. Bucuregi, pac. 277 7, netrebnice. Aceasta denumire 4 spre
Saari * face sa se admità ca strada Selari purta acest nume nu incepand din str.
Carol, ci mai de sus, in lungul ei, probabil de unde actuala strada Gabroveni da.
in Selari.
www.dacoromanica.ro
UN PLAN INEDIT AL CURTI! VECHI DIN 1799 61
Doamna &nap». In scbita de plan din i8oi, nu este ardtata denumirea

acestui pod, care se prelungeste, pe actuala Ca lea Rahovei, sub numele
« podul Calicilor spre Golescu », pe stanga carei strade se afla « poarta
Doamnii .13211aii »I.
Fragmentul din strada Carol de azi, dintre intretaierea cu Selari si
actuala Bazaca, este amintit in planul nostru sub numele « podul prin
Curtea Veche » 2, in 1804 « podul dela Curtea Veche », iar in planul
Borroczyn, din 1852, « ulita Curtea Veche ». Din Selari, spre palatul
postelor de azi pana aproape de biserica Sf. Dumitru, strada Carol
purta in 1804, pe aceasta portiune, numele de ulita « Boiangii i Ilicari »,
iar continuarea pana in Calea Mogosoaei (azi Victoriei) era cunoscuta
sub denumirea « pod[ul] de la Domnita Vacareasca spre Curtea Veche » 3.
In 1852, strada ce pleca din Calea Mogosoaiei i ducea la Hanul
Row se chema « Uli.a Frantuzeasca ».
Podul" care lega ulita Curtii Vechi cu Dambovita se numea, atat in
planul din 1799 cat si in acel din 1804, « drumul » sau « vadul Sacagiilor » 4,
actuala stradela Caldarari, figurand fàrã nume in planul din 1852.
Din capdtul de jos al Selarilor, putin mai la Nord de intalnirea acestei
strade cu ulita Curtii Vechi, se desfacea o arterd de circulatie, indicata
in planul din 1799 fara denumire. In planul din 1804, strada aceasta e
cunoscuta drept « pod[ul] ce merge de la Curtea Veche sPre hanul lui
4erban Vodd » (actuala cladire a Bancii Nationale), in anul 1852 i se
zice « ulifa Nemfeascd», iar in 1876 « strada Germand».
Actuala strada Gabroveni existä in planul din 1799, dar fara un
apelativ propriu, caci i se spune « ulila in dosul Sdlarilor ». Dionisie
Fotin citeaza: printre hanurile fàrà biserici hanul « Gabrovenii », dovada
ca in x818 el exista, dar de strada cu acest nume nu vorbesc nici actele
din anii 1832-1838, nici planul Borroczyn din 1852.
1 Arh. St., Mitr. Bucure5ti, pac. 277/7.

2 A se vedea reproducerea planului la sfarsitul studiului.
3 Arh. St., ibidem.
a Daca aceasta ulitb, ce pornea spre Dambovita din dreptul curtii bisericii
clonmesti, figureaza in planurile din 1799 0 1804, de bunà seama ea trebuie sa fi
existat ca iesire spre rim i in 1791, de aceea ma surprinde cà aceasta stradela
nu apare in planul Plorescu (v. Drumul urmat de procesiunea religioasci a moa,s(elor
lui Sf. Grigore la 1765, p. 21) si cà se considera actuala Bazaca, vadul Saca-
giilor de atunci. Eu inclin a crede ca poarta din nzijloc a Gutlii domnefti se afla
la inceputul acestui drum al Sacagiilor, in fata bisericii Curtea Veche, iar poarta
din jos fiinta acolo unde strada Bazaca cid in actuala strada Carol. Intre aceste
limite se intindea spre Sud Curtea Veche i n'avem ce cauta in Bulevardul Maria.
Admitandu-se aceasta sit mare a celor trei porti domnesti, se desAfreaza mai usor
drumul procesiunii din 1765.
www.dacoromanica.ro
62 I. IONA$C13
Pe la 1825, portiunea actualei strade $elari, dintre Carol 0 Gabroveni,

era cunoscuth de contemporani ca o ulija lui Costandinache » 1, aproape-
de terenul baii domne§ti 2, fiindca pe aceasta strada se gasea casa
vestitului doctor Constantin Caraca 3.
Dupa ce am stabilit limitele Curtii Vechi i stradele ce s'au taiat
dupa parcelare, sä vedem care sunt persoanele ce 0-au apropiat ate
tmul sau mai multe locuri din aceastä veche proprietate domneasca,
desfiintata prin mezat.
Pornind dela « poarta din sus » a Curtii, in lungul stradei Carol de
azi, urmand cursul Dambovitei, constatam intre Dambovita i strada
citata, pe dreapta ei, urmatoarele parcele :
1 Eforia Spitalelor Civile, cart. negru 15319. Este o simpla ciornk nedatatà,
in care un anonim schiteaza « ulita lui Costandinache », in care da # ulita noaoci
(Covaci de azi), ce are pe stanga proprietatea lui Andrei Papazoglu, iar pe dreapta
# baea s. La N. terenului bail, o alta strada da in ulita lui Costandinache, careea
anonimul ii simne # ulifa 5elarilor ». E vorba de Gabrovenii de azi, cdreia scribul
i-a dat prescurtarea ce poate duce pe neinitiati la confuzie.
I Ionnescu-Gion, de§i mai apropiat de vremea and baia domneascci » traia inck
marturise§te (Istoria Bucuregilor, p. 508), ca. nu §tie unde a fiintat §i se intreaba
daca locul pe care se afla in 1899, hotelul Victoria-Caraca§, nu-i locul disparutei
bai. Din planul nostru, §tim precis locul acestei bai, dar nu putem subscrie cá aici
s'a ridicat, apoi, hotelul Caraca§. Lt-colonelul D. Papassoglu ne spune (Istoria
fonddrei orcqului Bucurepi, p. 12) cá # in coltul din deal... s'au format baia pala-
tului. . peste drum de hotelul astdzi numit Caraccq ». In anul 1876, acest hotel este
citat « Caraca§ » (v. N. D. Florian, Cartea de adrese a autoritcifilor din Romdnia,
in Calendarul Progresului pe anul 1877, p. 125) Mtn' sa se specifice numand stradei,
in 1885 apare sub numele t Victoria », strada elari a (v. G. A. Tacid, Anuarul
comercial pe anul 1886, Bucure§ti, 1886, p. 91), iar in 1897 acela§i hotel e mentionat
ca avand numerele 2-4.
3 Fiu al d-rului D. Caraca§, s'a ndscut in 1773 §i a murit in Oct. 1828, lasand
Bucure§tenilor amintirea unui medic distins. Dintre copii, o fatk Caterina, a avut
de sot pe faimosul general Ioan Odobescu, iar de urma§ pe alesul arheolog §i literat,
Alexandru Odobescu (Dr. Pompei G. Samarian, Medicina si farmacia in trecutur
romdnesc, t. II, 1775-1834, Bucure§ti, 1938, p. 99ioo ; Dr. V. Gomoiu, G. §i.
Maria V. Gomoiu, Repertor de medici, farmac4ti, veterinari din finuturile romdne0i,
Braila, 1938, p. 63-64). 0 altá fiicà a lui C. Caraca§ cu Irina Filitti, Anastasia,
a tinut pe doctorul Teodosie Glieorghiadi, fratele episcopului arge§ean Ilarion (v.
Amintirile Colonelului Grigore Lcicusteanu ( ,8137-1883), publicate de R. Cnitzescu
in Revista Fundafiilor Regale, I, nr. r, Bucure§ti, 1934, p. 57). Potrivit informatiei
lui G. Ionnescu-Gion (v. Memorialipii noftri e in Romdnia ilustratci, I, 6, Bucure§ti,
Igor, p. 74), polcovnicul I. Odobescu i§i avea casa la Hanul Verde. Acest han,
dupa informatia lui Ionnescu-Gion (op. cit., p. 493), se gasea pe temeliile
cladirilor Curtii Vechi, iar Calendarul Progresului pe 1877, (p. 125, 156), aratá
ca acest han era pe strada Carol §i avea nuindrul 2 (am stabilit prin deductie
acest fapt).
www.dacoromanica.ro
1. Cafineon, teren ddruit de Grigore II Ghica Voda rn-rii Pantelimon,

Inca din 1750 1.
2. lanachi Scufa, 2 cu foi§oru Este vorba de terenul pe care se gasea
poarta din sus, ce avea un foiqor.
3. Ianachi grdmdticu.
4. Ion Odobescu 3.
5. Tudorii Cincul.
6. Ion Cdlifaru 4.
Drumul Sacagiilor.
7. Saigi Nicola 5. Teren pe care s'a ridicat Hanul Manuc.
Apucand din str. Carol la stanga, pe actuala strada Sepcari, se ob-
servä cà o buna pogiune din terenul din stanga Sepcarilor a ramas
asupra bisericii domneti, iar pe dreapta au cumparat:
8. Spirea Cazoti 6.
1 Cf. Anexa V.
2 Bancher i om de afaceri (V. A. Urechia, Docuniente din domnia lui Alex.
C. Moruzi 1793.1-796, in An. Ac. Rom., s. II, t. XV, Bucureti, 1895, p. 730),
a avut pe la inceputul sec. XIX i o gradina mare pe Calea Plevnei, cumparatà in
urma de Campineanu. 0 filch' a lui a tinut in casatorie pe un alt negustor i bancher,
Scarlat Petrovici, innobilat cu titlul t von Armis * (1796-1875), iar altà flied pe
Theodosie Vranh. Sulfa eteristul traia inca in 1828 (v. I. Iona§cu, Documente bucu-
restene, p. 330 ; G. Potra, Din Bucurestii de altddatd, Bucure§ti, 1942, p. 5). In
18o4 era aici hanul lui Tdnase (Arh. St., Mar. Bucuresti, pac. 277/7, netrebnice).
3 Nu cred ca acest Odobescu sa' fie aceea0 persoana cu I. Odobescu, tatá I
prozatorului Al. Odobescu, tinand seama de faptul ca in 1799 I. Odobescu trebuia
sa aibà cel putin 2o-25 ani, ca sa poata face transactiuni, ori se admite ca generalul
Odobescu s'a nascut in 1793 (v. D. M. Rosetti, Dicfionarul contimporanilor, Bucu-
re*ti, 1897, p. 142).
4 Poat un ascendent al lui Nicolae Califaru, unul dintre donatorii Soc. pt. inv.
pop. roman (v. P. Garboviceanu, Societatea pentru invdfdtura poporului romdn
din Bucuresti, Bucure§ti, 1906, p. CXXIX).
5 Cred ca este vorba de Nicolae Lia§cu Saegiu, fiul lui Costea Saegiu cu Stancuta
Carlova i fratele lui Ionita Carlova, tatal poetului V. Carlova. In 1818, Nicolae
Saegiu era medelnicer, moare In 1830 gra. urmaqi (v. I. Iona§cu, SchitulGreljdana,
p. LIV, arborele Carlova). In planul din 1804, este mentionat locuind aici, negustorul
Mhrgarit (Arh. St., Mitropolia Bucuresti, pac. 277/7, netrebnice). Un G. 246:T.0:tit
vindea ginerelui San A. Ghetea, in Sept. 1784, cu 2500 taleri ni§te case pe podul
erban-Vocia spre Curtea Domneasca (G. D. Florescu, Din vechiul Bucuresti,
p. 125, nota 6m). Un Margarit apare cumparator in 1798. Lt. Col. Papas oglu
n'are dreptate spunand (v . Istoria fonddrei Bucurestilor, p. 130) ca hanul 3 antic
exista in anul 1804, deoarece planul din 1804 nu-1 mentioneaza.
Mare negustor, areuda i bancher, traind la sfar0tu1 sec. XVIII §i in primele
decenii ale sec. XIX. In 1796 e numit de Moruzi Vocla ca epitrop de al doilea grad
peste manastirile Tismana, Cozia i Campulung alaturi de Hagi Chiriac Arbut,
I. Scufit i Christea (V. A. Urechia, Domnia lui Al. C. Moruzi, p. 730). Aceea*
www.dacoromanica.ro
I. IONA$CU
64
9. V ornicu Golescu 1.
10. Hagi V elcea Mustacov.
ri. Polcul de vdndtori 2,
12. Spirea Cazoti.
Ajuni in cap5.tu1 de sus al §epcarilor s'o ludm pe Gabroveni, spre
§elari. In partea stangã intalnim pe:
13. Hagi V elcea Mustacoglu 3, cu cea mai mare parcelà din cele
50 ate s'au ales in Curtea Veche.
14. Nicola Becianu.
15. Cazoti.
16. Mdrgdrit 4.
situatie are 0 in anii 18o6-18o8, cand este parit la divan de vornicul R. Golescu
pentru incalcarea unui vad de moara la Pite§ti de catre Cazoti, in timp ce cinstitul
divan aude, vede i tace (Inedit. Arh. St., Radu Vodd, XXXIII 7). Alaturi de
banul D. Ghica i alti membri ai familiei Ghica, de a carei atentie s'a bucurat,
Cazoti darue*te 500 tal. pentru refacerea bisericii Sarindar, in 18o6 (cf. I. Iona§cu,
Documente bucure§tene, p. 82). La 8 Febr. 1824, a fost avansat vel serdar (I. C. Filitti,
Arhondologia in Revista Arhivelor, II, Buc., 1927-1929, p. 25). Traia 0 in Dec. 1826
(Inedit. Arh. Stat., M-rea Cotmeana, V/29 netrebnice). In planul Borroczyn se menti-
oneaz5.0 gradina lui Spirea Gazoti in apropierea bisericii Delea Noua din Capitala.
Din neamul lui cred ea face parte A nanaste Cazoti, casatorit in 1839 cu
Joita de care se desparte in 185o. Au doi copii: A lezandru n. 1840, maior
in 1861, t la Viena 1893 ; Procopie n. 5842, t 1910 in I3ucure§ti, lasandu-si o
mare parte din avere Eforiei Spitalelor Civile.
1 Acest influent boer, care a intocmit anaforaua din 1798, de lichidarea Curtii
Vechi, a luat parte efectiv la aceasta afacere. Rezulta din plan ea Golescu a cum-
parat docia parcele, din care una este aceea pe care s'a zidit bine cunoscutul Hann
Row. Intr'o anafora din 12 Aug. 1800 se afirma ca Golescu a mai cumparat §i
alte locuri dela sultan-mezat, pe care apoi le-a vandut altora (Arh. St., Mitr.
Bucurefli, pac. 277/3 netrebnice). Vornicul Radu avea i un var, Sandu Golescu,
cu care face ni§te mori pe Arge§, la Pite§ti (Inedit, Arh. St Radu Vodd, pac.
XXXIII 7). Acest Sandu, ajuns stolnic, nu mai traia in 1816 (St. D. Grecianu,
Genealogiile docunientate ale familiilor boeregi, I, Bucuresti, 5953, p. 240. Medd.
Arh. St., Cozia, V/29 netrebnice). Nu figureaza in arborele Golescu, alcatuit de
I. C. Filitti (Arhiva G. Gr. Cantacuzino). Ar putea fi descendentul lui Const. Golescu,
fratele Anitei, mama lui Radu Golescu. Stolnicul Sandu era unchiul biv vel stolni-
cului Grigore Topliceanu (St. D. Grecianu, op. cit., p. 408).
2 Acest pole constituia probabil garda dela Pu§carie, care se gasea in apropiere
anume in coltul unde se intalnea noua strada Gabroveni cu Sepcari. Locul
destinat acestui pole se gasea in fata strazii Covaci.
3 tin Nichifor Hagi loan Mustacov obtinea privilegiul domnesc, la 5 Ian.
1816, ca sa deschicla o fabricà de paste fainoase in Bucure§ti (v. D. Z. urn c E Din
istoria comerfului la Romdni, Bucure§ti, 5908, p. 287-291, nr. CLXXXVIII).
4 In a doua jumatate a sec. XIX intalnim fie starostele. Margarit, care nu mai
traia in 1792. La aceasta data fac o vanzare vaduva lui i copiii, printre care apare
§i Gheorghe Margarit (I. Iona§cu, Docurnente bucure;stene, p. 258-59).
www.dacoromanica.ro
19. Ion Odobescu.

18. Parceld neatribuita.
17. Ion Cdlifaru.
zo. Baea din Curtea Veche, la coltul dintre Gabroveni si
intinzandu-se pe §elari in jos pand in Covaci, prin cumpararea fasiei de
teren dela Andrei Nicoli. Mergand pe §elari in jos si luand-o la stanga,
in lungul Covacilor pand in §epcari, dam peste parcelele:
21. Hagi Steri[e]1.
22. Loc neatribuit.
23. Ion Cdlifarul.
24. Mdrgdrit.
25. Cazoti.
26. Loc mic neatribuit.
27. Hagi Velcea Mustacoglu, la capatul din §elari, cu un loc ce se
intinde pana in parcela din Gabroveni alcatuind o proprietate irnpozanta,
ce leaga Covacii cu Gabrovenii.
Intorcandu-ne din §epcari spre §e.lari pe Covaci, in cealalta margine
a sträzii intalnim parcelele:
28. Manole calfa, ce se intinde pana in coltul nonl-estic al curtii
bisericii Curtea Veche.
29. Costea si Manole calk.
30. Ilie vdt[aful de] puscdrie.
31. Radu ldcdtiq.
32. Nicola Mustacoglu
33. Dinu bdrbieru.
34. Nicola Mustacoglu.
35. [Mdndstirea] Mihai VoId.
36. Vasile Ene.
37. Ispir telalu.
lita la binale.
38. Dinul bdrbieru.
39. Andrei Nicola [Papazoglu] 3 (parcela cu fatadd de 5 stj.).
1 S'ar putea ca acesta sa fie aceea0 persoana cu Hagi Sterie, starostea de
negulatori din anul 1788 (I. Iona§cu, op. cit., p. 241-3, Ilr. 157).
2 In 1833, un Necula Mustacov 1.inea cu cilIrie o pravalie a Pantelimonului,
situata pe podul Targului de afara (Ca lea Mo01or) aproape de pu§carie, platind
anual Soo _lei. La 17 Mai 1833, intamplandu-se un foc puternic in acel cartier, a ars
si pravalia aceasta, pentru care chiria011 cere restituirea banilor dati, fiind §i
om sarac, ceea ce s'a i aprobat. In Mai 1834, epitropia incepu lucrarile de recladire
(Eforia Spit. Civile, Gontencios, dos. 52/1834, f. i-6).
a Acesta este tatal Lt.-colonelului D. Papassoglu, mmoscutul cercetator al
trecutuluiBucure0ilor, despre care fiul scrie, Vara dovezi, ca era originar din Slatina,
www.dacoromanica.ro
66 I. IONA5CU
40. Andrei Nicola (parcela" cu fatada la Covaci de 18 stj. si la Selari

cu 15 stj.).
Incheind cu strada Covaci, ne indreptam pe Selari in jos, pana in
strada Carol. Avem in stanga urmatoarele loturi:
41. Gheorghie cuiumgibaa 1
42. Nicola vutcar[u] 1
aceste dona parcele au si cladiri pe ele.
43. Hagi loan vutcar[u]
44. Hagi Sterie.
45. Gheorghie Cernovici 2.
46. Andrei Nicola.
47. D[umnea]lui vornic Golescul, in coltul dintre Saari si Carol, cu
fatada de 16 stj. la fiecai e stradä. Pe acest teren s'a construit in urmä
Hanul &pt. Se vad pe plan resturi din palatul domnesc.
Pe partea stanga a « podului prin Curtea Veche » (str. Carol), mergand
spie piata de flori, se intampina:
48. Vornicu Golescu. Se observ5. ca pe aceasta parcela mai dainuiau
urmele vechiului palat, cu o usa de intrare.
49. Starostea de ovrei. In inima asezdmantului de mandrie roma-
neasca, unde in cursul veacurilor si-au depanat viata de vitejie 9i cre-
dinta Voevozii, se instala indecent, in 1798, intre paraclis i biserica
domneascd, fermentul iudaic.
50. Starostea de negustori.
Terenul fostei Curti domnesti, in intindere de 25.200 m2, s'a impartit,
deci, in anii 1798-99 in cincizeci de loturi de suprafete variabile.
Printre cumparatori se constatà doi boieri de rangul intai, o mandstire,
doi starosti de negutatori, un gramätic, un vhtaf de pusckie, cativa
negustori i bancheri mari, starostele breslei argintarilor, mai multi
negustori marunti i cativa meseriasi.
Bisericii din Curtea Veche i se rezerva terenul din jur cum si o mare
parte din locul pe care se gasea construit palatul si paraclisul domnesc.
Acesta din urmä se afla pe stanga actual ei strade a Soarelui, cum. mergi
in lungul ei spre Covaci. Din aceasta suprafata importantd, biserica
nu mai are astazi decat curtea din jurul ei, restul s'a instrdinat.
Planul nostru da i o schita a ldcasului, asa cum se infatisa zidirea
la 1799. La Vestul bisericii se situeaz'a cladirea palatului, lard a se da
a ocupat functia de director de vistierie sub Mavrogheni Voda, apoi s'a dedicat
negotului, avand sub administratie i Hanul Zlatari din insarcinarea patriarhiei
din Alexandria (cf. Istoria fonddrei orapaui Bucure0i, ed. II, p. 10, 13, 64, 66, 69 ,
1 Starostele breslei argintarilor.
2 Mare negutator i arendas de mosii 1 inceputul sec. XIX.
www.dacoromanica.ro
UN PLAN INEDIT AL CURTH VECHI DIN 1799 67
vreo indicatie asupra distributiei incaperilor. Dupä cum se poate uor

observa, dela palat pana la « baea donmeasca » e o distanta bunä,
ceea ce ma face A. cred cà aceasta bae nu era baia domnului, care se
pare cà a fost in interiorul palatului 1, ci baia cea mare a Curtii domne0i,
destinata numerosului personal civil 0 militar dela Curte.
In vecinatatea bail cei mari se gäsea la 1832 hanisl lui Naum i casa
raposatului doctor Caraca. 2 Aceasta bae era acum proprietatea rn-rii
si spitalului Pantelimon. Se pare ca. Pantelimonul a construit o bae
nou'à pe terenul cumparat in 1799 de Panaiot polcovnicul, obligandu-se
sà plateasca proprietarului un embatic anual, deoarece in Februarie
1839 epitropia achita polcovnicului Chiriac, nepotul raposatului Panaiot
polcovnicul, suma de 400 lei, pe doi ani 3.
Dupa 1839, nu se mai pomene0e nimic in acte de baia din Curtea
Veche. A fost probabil distrusa de incendiul din Aprilie 1847, raid'
putinta de refacere, dandu-se terenului alth destinatie.
Bucure0i I. IONA:xu
ANEXE
1798, %tile 14. Analoraua lui Panaiot Tigara, starostele de neguldtori,

prin care Propune !la Const. Vodd Hangerli ca sd intdreasca vdnzarea
locului i bdii din Curtea Veche cdtre clucerid Grigore Ghica.
Prea Indllate Doamne,

Dupd lurninata porunca Inaltimii Tale dela 25 ale trecutii hmii lui
April, ce mi s'au dat la cinst]ita] anaforaoa dumn[ea]lui vel vor[ni]c
Costache Ghica i dumn[ea]lui vel vor[ni]c al ob0irilor i dumn[ea]lui
med[elni]kr] Arbut, prin care mi sa poiunce§te ca sà dau de 0ire tuturor
de ob§te cu publicatie pentru vanzarea locului Curtii gos]pod cei vechi
de aici din Bucure0i, aratandu-le cà s'au dat de catre Inaltimea Ta voe
fiqcaruea ori cu totu sä cumpere acest loc sau dintransul parti sau si
s[tan]j[aini] mai putin, precum va vrea fiecare ; urmdtor fiMd lurninatii
porunci am oranduit telal de au strigat la mezat acest loc al Curtii
gos]pod cei Vechi intru auzul tuturor de ob0e, in sorocu cel oränduit
al mezatului de zile patruzeci, i artardasind din mtWirii dupal obiceiu,
1 Informatie data de d. arhitect Horia Teodoru, dela Comisia Monumentelor
Istorice, care a condus lucrarile de restaurarea bisericii Curtea Veche.
2 Eforia Spitalelor Civile, Contencios, dos. 41/1834, f. 3-18.
3 Idern, ibidem, f. 44.
www.dacoromanica.ro
5*
68 I. IONASCU
fiecare pe ea-0 sj. au vrut i in ce parte, la pretul s[tän]j[anului] din

urmä, au ramas s[tan]j[ani] 20, adica donazeci cu binaoa bai[i] asupra
dumn[ea]lui vel clucer Grigorafco Ghica, s[tanIanul] po (= cate) tl. 26o,
peste care pret ne mai evind alt muvtiriu, ca &à mai inalte pe acevti
mimiti s[tan]j[ani] s'au vi haraciladisit mezatu pe seama mai sus numi-
tului boer cumparator, drept aCastä suma U. dooa sute vaizeci s[tan]j[a-
nul], din care scotandu-sã telalacu dupg obiceiu, la leu po bani vase,
au ramas tl. 4940, adica patru mii nooa sute patruzeci, care bani dupà
luminata porunca Inaltimii Tale s'au dat la facerea Curlii domneqti cei
Arse, de langa Mihaiu Vod[a], prin dumn[ea]lui vel vornic al obvtirilor.
Ci fiindc a. dumn[ea]lui numitu boer au cumparat dela mezat, sa roagd
Inaltimii Tale a i sa, da vi luminata intarire pentru mai buna. stapanire.
1798, Iunie 14
Al Marii Tale prea plecat sluga,
Panaiot Tzigara staroste (grecevte)
Trecuta in condica.
[Rezolutia domneasca.:]
Fiindca locul Curlii cei Vechi, cu socoteala de obvte dupà anaforaoa
dumn[ea]lor velitilor boeti, s'au fäcut hotararea Domnii Me le ca sä sä
stanza vi banii ce va evi sa sa dea la facerea Curfil cei nood, din care loc
vanzandu-sa acevti stanjani dooazeci cu binaoa baii precum sant numiti
mai jos in anaforaoa starostii, care i-au cumparat dumn[ea]lui clucer
Grigoravco Ghica dela mezatu fa:cut din porunca donmeasca cu bunä
oranduealä, intarim vi domniea mea, ca sa stapaneasca dum[nealui] cu
buna pace ca un cumparator de la mezat, platind vi ajutorul cutii dupà
oranduealà.
[Lo P.] 1798, Iunie 14
II
1798, Iunie 20. Grigore Ghica adevere§te cd a cumpdrat baia din Curtea
Veche cu banii lui Panaiot polcovnicul de tdrg pentru acesta.
Se face cunoscut prin aceasta C. pentru cei douazeci stanjeni ai baii
Cur 1ii Vechi, impreuna cu binaua ce am cumparat economicos din partea
lui Panaiot polcovnicul de targ, care a plait vi banii cumparatoarei, vi
spre a nu-1 mai putea supara nimeni vi. sà pretinda baia ca proprietate
a mea, ci sa o stapaneasc a. el ca insuvi proprietar deplin, i-am dat aceasta
dovada subscrisa de mine spre credinta 0 asigurare.
1798, Iunie 20
Grigorie Ghica
Original grecesc.
www.dacoromanica.ro
III
1798, Iu lie 26. Andrei Nicola Papazoglu vitae cumpdrdtorului &Ili
din Curtea Veche 2 gi lum. stdnjeni din locul sdu drept 410 lei.
Prin acest inscris al meu, cel mai jos insemnatul declar cä din locul
de cincisprezece stanjeni, ce am cumparat la Curtea Veche dela mezatul
domnesc dupa cartea domteasca ce am la mama', in locul din dosul ball,
fiindca s' a deschis drum nou intre bae 0 locul meu, a cazut din locul meu
in partea Vali o limbh de loc care peste tot se insumeazd la doi 0 jumatate
stanjeni fatal 0 §asesprezece stanjeni lungu, dupd stanjenii ce am cum-
pdrat in fata vechiului pod, 0 fiindca suszisa limba de loc nu-mi este
mie de trebuinta, ca despartita de drumul cel nou, iar domnului . .. (alb)
. . este trebuincios, fiindca cade pe locul Vali ce a cumparat d-sa, din
buna mea vointa 1-am vandut dumisale pentru suma de lei 410, adica
patrusute zece, care bani i-am 0 primit intocmai.
pentruca sà aibà deplina putere pe el 0 sä-1 stapaneasca precum
stapanWe 0 locul baii, cladind orice va voi pe dansul, i-am dat acest
inscris spre credinta adevarului, fata 0 cu subiscalitii martori, spre
dovadd 0 asigurare.
1798, Julie 26. Bucurqti
Andrei Nicola Papazoglu
Spiru Cazoti, martor (grecete)
( ?)
x Eu, Dinul bdrbierul, vecin laugh Andrei, martur.
Johan Wnentowski Hoff-Ingenir
Martor eu, Spiru telalu (iscaliturd armeneasca.).
IV
1799, Septemvrie 12. Analoraua velifilor boeri cdtre Domn cu privire

la mdsurdloarea fdcutd locului Curlii Vechi, liind de pdrere ca prisosul
de un stj. qi jumdtate sd se vdnzd vornicului Grigore Ghica.
Prea Indllate Doamne,

Din luminata porunca Math Tale, fiind noi oranduiti ca sa mergem la
locul Curtii donme§ti cei Vechi 0 de iznoava, dinpleuna cu ingineru O.
facem tragere ca sa s[e] vaza de sant stanjani intocmai dupal cumpard-
turile ce au unii-altii, 0 dupa cum ne vom adeveri, sal arätam Marii
Tale ; urmatori fiind am mers cu too, dimpreung cu ingineru 0 facand
tragere la toate cumpäraturile, atat in lat cat 0 in lung, au e§at intocmai
www.dacoromanica.ro
70 I. ION,54CU
dupä cum au cumparat 0 s'au dat stanjani[i] fiescaruia, fara numai in

coltul despre zidul pu§cdrii, intre Spirea Cazoti si intre Hagi Mustacov,
s'au gasit prisos stanjäni trei, cari s'au lasat de s'au fdcut ulild noaod ;
cum si la coltul despre bae, ce o are cumparata dum[nea]lui vel vor[nilc
Grigorie Ghica, s'au gasit s[tän]i[dn] unul si palme sapte, intre dum[nea]lui
si intre Ion Odobescu i Spirea Cazoti, in lat, iar in lung merge din zidul
despre dosul 'alarilor si pan[d] in ulita cea noaod ce s'au &Fins. Pentru
care acest prisos de un s[tan]j. si sapte palme, ce iaste langa dum[nea]lui
vor[ni]c Ghica, sd maga' dumn[equi ca sa i sh dea durnn[ea]lui cumpa-
rändu-1 cu pret[ul] ce s'au urmat si la ceilalti s[tan]j[dni].
Ci pentru aCasta, cum va fi luminatä hotardrea Märii Tale. Iar noi,
dupa luminatd porunca, nu lipsim a instiinta.
1799, Sept[emvrie] 12
Cos[tan]din Filipescu vel vor[ni]c.
Isaac Ralet vel vor[ni]c
loan Florescu vel vor[ni]c
[Hotarirea domneasca] :
Io Alexandru Costandin Muruz V[oe]v[o]d i G[o]spod[a]r.
Harazim doinniea mea, dumn[ea]lui cinstitului si credinciosului
boerului domnii mele, Grigorie Ghica vel vornic, acest un stanjan si
sapte palme, ce s'au gasit a fi slobod, pentru care ii dam aceasta dom-
neasca noastra intdrire.
1800, Avg[ust] io
Vel log[o]fat
(Pe v-so se gaseste zapisul grecesc scris de Grigore Ghica, avand

urmatorul cuprins in traducere): .
Prin aceastä a mea scrisoare se face cunoscut ca, dela mezat domnesc,
am fost cumparat in regula cei douazeci de stanjeni de 1oc, impreuna
cu binaua bdii domneVi a Cur,tii cei vechi, indemnat fiMd de polcovnicul
Panaioti ; 0 dupa, facerea anaforalii pe numele meu, i-am dat numitului
si el a numarat toti banii pe cei dougzeci de stanjeni si binaua de bae.
Deci ramane drept stapan nesuparat si fara sä alba vreo pretentie
nirneni din fratii mei sau din clironomii mei, desi eu insumi am fost
drept cumparator, dar banii i-a dat acesta.
Dupa aceasta insa, masurandu-se tot locul Curlii vechi, s'a gäsit Inca
loc de un stanjen si sapte palme aldturi de acest loc, si numitul indemnan-
du-ma, 1-am cerut dela Donm si mi s'a dat, care trecandu-se si in anafora
domneasca, i-am dat si acest loc nunaului Panaioti polcovnicul, dandu-i
si toate anaforalele domnesti intdrite cu pecetile domnesti. Pentru care,
www.dacoromanica.ro
Incredintez aceasta scrisoare cu insumi subscrierea mea, ca numitul

Panaioti sä stapaneasca binaua de bae si tot locul care se cuprinde in
domnestile anaforale, ca pe o dreapta avere a sa cumparata cu banii
sai. Si spre credinta adeverez.
"Boo, August 10
Grigore Ghica
[1801, August]. Nestor cdminarul, epiOopul mdndstirii Pantelimon, se

ldnge Domnului pentru stdpeinirea locului din Curtea Veche, ddruit in
1750 de Grigore Vodd Ghica mdndstirii gi grqit dat de Alex. Vodd Ipsilanti
tn-rii Mdrcuta.
Prea Ind gate Doamne,

Ca o slugà ardt de Dumnezeu pazit Inaltimii Tale ca spitalul obstesc
al Sfantului Pantelimon are un loc de danie dela pururea pomenitul
ctitor, in sus de poarta Curtii Vechi in partea despre rau, unde se afla
astazi cafeneaua numità a lui Altantop. i sluga ta facand cercetare
despre acest loc, cum si cu ce cuvant s'a instrainat dela mangstire, am
fost aflat cà Donmul Ipsilant, in intaia lui domnie I-a afierosit la mana-
stirea Mdrcula, farà sa dea nimic altceva in loc spitalului, i nici macar
sà arate, despre acest loc, ca este al spitalului, de unde se vede CA din
aceasta nestiinta a domnului Ipsilant si lipsa de grij a a epitropilor de
atunci, s'a instrainat acest loc dela. spital.
Deci, fiindca iiici legea, nici obiceiul locului i nici prescriptia nu
jartà instrainarea acestui loc, ca o sluga ma rog pazitei de Dunmezeu
Inaltimii Tale &á fie redat din nou spitalului, prin prealuminata ta po-
rune& caci fara drept si din nestiinta, cum se vede, a fost afierosit.
cum te va lumina preabunul Dumnezeu.
Al pazitei de Dumnezeu Inaltimii Tale, prea plecata sluga,
Nestor cdminar i epitrop al Sfantului Pantelimon
[Rezolutia domneasca.:]
Dum[nea]v[oastra] velitilor boeri ai divanului domnii mele, theorisind
jalba aasta a caminarului, epitropului manastirii Sfantului Pantelimon,
sà cercetaVi pricina acestui loc i sà ne faceti anafora in scris cu vataful
de pah[arni]ci.
i8oi, Avgt 25
Biv vel clucer
www.dacoromanica.ro
72 I. IONACIZI
[Anafoxaua velitilor boeri:]
Prea Ina lfate Doanine,
Dupà aZastä lumina-a porunca Innaltimii Tale, aducandu vdtaful de

pah[arniN inaintea noastra pe sotiea lui Altantop ceausul, ce au murit,
fata cu dumn[ea]lui caminar Nestor, epitropul spitalului ot Sfete
Panteleimon, am cerut sa ni sa arate dela amandooa partile, seneturile
ce au pentru locul de supt a'easta cafenea, 0 ne ardta mai intai dumnealui
caminaru un catastili scris cu lt. 1750, de sant ani 51, fiind adeverit cu
pecetea a celui de atunci prea sfintit tnitropolit si cu iscalitura raposa-
tului vel logt Stefan Vacarescul, intru care scriie cele cate au harazit la
manastirea Sfantului Panteleimon Mariea Sa raposatu Grigore Voda.
Gbica, ctitorul acestii manastiri, intre care scriie si aCasta:
« Si iar a mai dat Mariea Sa locul dela poarta din sus, insa locul despre
Dambovita din zidul portii in sus, pana in podul care trece peste Dam-
bovita si spre namiezi pana in bolovanii ce sant batuti pe langa Dam-
bovita, si sa aiba a da chiriea locului pe an -H. to, dupa cum au priimit
ei de a lor buna voie ».(ce sà intelege ca indatoreaza a da acesti bani la
Sfete Panteleimon pe cei ce avea[u] atunci binale pe locul acesta).
Dupa aCasta ne arata 0 numita Altantopoae patru carti domnesti:
cea dintai carte a Marii Sale Alexandru Vodd Ipsilant, din domniea
dintai, fund scrisa cu lt. 1781 Avgt 7, de sant ani 20, cu coprindere ea_
un petic de loc, ce era domnescu, la poarta din sus a Curtii Vechi daspre
Dambovita, pe care arata ea 1-au afierosit Mariea Sa manastirii Marcutii
0 este intre dooa poduri, until ce infra in curtea donmeasca si altul ce
trece peste Dambovita, fiindca cu stirea Marii Sale au facut pe acest loc
o prävaliie de cafenea Stefan Altantop bas-alaiu ceaus, pentru hrana si
chiverniseala copiilor lui, ii &à la mana sa ae'asta domneasca Mani Sale
carte, ca sá aiba a tinea si a stapani numita pravaliie cu locul de subt
ddnsa in buna pace (land la manastire pe an cate tl. zece, ramaind insa
sloboda ulicioara de alaturea, dupa langa zidul curtii, pentru trecerea
norodului la apa. Cea de al doilea vazum ea este luminata cartea Marii
Tale dintru cea dintai fericità domnie, fiind scrisa cu It. 93, Mai 5,
data la mana copiilor lui Altantop, coprinzatoare de toate cele ce aratam
mai sus cà sant scrise in cartea Marii Sale Alexandru Voda Ipsilant,
si intareste 0 Innaltimea Ta orandueala de mai sus aratatal ca sä sa
pazeasca intocmai. Cea de al treilea iards carte a Mdrii Sale Alexandru
Voda Ipsilant din a dooa domnie, fiind scrisa cu lt. 1797 Iunie 19, cu
asemenea coprindere, si cea de a patra iarasi luminata cartea Inaltimii
Tale dela trecutul Apr[ilie] cu asemenea coprindere si intarire.
www.dacoromanica.ro
Deci fiindca din catastihul ce-1 arata dumn[ea]lui caminaru epitropu,

care este vrednic senet, sal face bung dovada cã locul acesta este afierosit
de Mairiea Sa rgposatu Grigore Vodg Ghica la Sfete Panteleimon Inca
dela lt. 1750, de saint ani 51, este dar vazut de fata ca Mariea Sa Alexan-
dru Voda Ipsilant nestiind cà locul acesta s'au fost afierosit de mai
nainte la Sfete Panteleimon precum am zis, de aceea 1-au afierosit si
Mariea Sa la Maircuta, si dreptatea urmeaza ca afieroma cea mai din-
nainte facuta la Sfete Panteleimon sail aibà tariea ei si tinerea in seamg
pa deplin, si clironomi[i] acelui Altantop ce-au cladit binaoa cafenelei,
pe cat va sta binaoa a'easta sal aiba a da acei ate tl. zece pe an la Sfete
Panteleimon, afara insa din celglalt loc de alaturea tot din coprinsul
acestui afierosit, pe care s'au facut acum nonal bing si are a face stapainu
acei binale pentru acel loc deosebit asazaimant cu epitropul Sfäntului
Panteleimon pentru plata chirii.
Ci, noi aratam Mdrii Tale dreptatea in ce chip urmeaza, dar fiindca
este acea al doilea afieromg tot pe acest loc, care si de sa vede prin
nestiinta precum am zis, dar este si aceea cu pecete g[o]spod, faimane la
luminata hotargrea si porunca Mairii Tale.
18or Septv. 2
Vel ban Vel vor[ni]c
Vel dvor[ni]c Vel dvor[ni]c
Vel vor[ni]c
Biv vel med[e]l[ni]e'r
(Fara intairirea domneasca).
VI
1S03, August 1. Zapisul lui Spirea Cazoti cdtre Panaiot polcovnicul

cu privire la un teren din Curtea Valle.
Aceasta dovada cuprinde cai, din locul ce a cumparat d-1 Ioan Odo-
bescu prin mine, in cat4ime de treisprezece stanjeni, in dosul 5elarilor,
fagaduesc sä iau eu cat voi putea din susnumitul loc, din Ltd, spre a-1
da dumnealui polcovnic Panaiot, cu orice chip voi putea. Faigaidueste
de asemenea si dumnealui polcovnicul sa faca zidul lipit de casa dumnealui
starostea Sterie cu cheltuiala sa, de indatai ce dumnealui starostea nu
va putea lua voe de a face bing langa perete.
spre incredintare am dat aceasta sub a mea iscaliturd.
1803 August i
spirea Cazoti
Orig. grecesc.
www.dacoromanica.ro
74 I. I0NA$C13
VII
.
[Nedatat. Circa 1825-2(i] Clucerul Nic. Trasnea, epitropul Pante-
limonului, se plange Donmului ca spitalul « are un loc la poarta din sus,
la Curtea Veche, unde este si cafeneaoa, care loc este harazit de ...
Grigorie Ghica Vvd insa locul daspre Dambovita, din zidul portii
in sus, pana In podul care trece peste Dambovita i spre namiaza-zi
panä in tarasi[i] ce sant batuti pe langa Dambovita, unde in fata acestii
cafenele, fiind putintel locul slobod da vindea zarzavagii verdeturi cu
copaile, dumnealui chir Hristea Papazoulo are alaturea cumparat locu,
si ca sa-si indrepteze liniea locului säu voeste ca sä ia prin schimb acest
loc al spitalului, cu adaogire i folos spitalului », dar se ridica ingrijitorii
sfintei mandstiri ai Curtii Gospod sà apuce acest loc pe seama tn-rii,
ba a inteles ca.' au intrat i in tocmeala cu negutatorul de mai sus, ceran-
du-i peste 3000 taleri. Fostul epitrop Nestor s'a mai judecat si a cfistigat.
Roaga A. se confirme stapanirea spitalului.
(Fara rezolutia domneasca).
Eforie, carton negru 15518.
VIII
1S32, August 20. Dimitrie Petrovici se leagd fald de epitropia Spita-
lului Pantelimon sd facd toate lucrdrile de reparatia bdii si prdvdliilor din
Curtea Veche.
Printr'acest contract ce ii dau la cinstità mana d-lui biv vel clucer
Nicolae Trdsnea, epitropul spitalului Sf. Panteleimon, incredintez cä
m'am asazat cu d-lui, ca sà fac acestea de mai jos la baea ce este in
dreptul caselor räposatului dohtoru Costandinache Caraca§, adica :
1. Trei oddi ce sant in fata baii unde ies mosafirii din bae, sa se
darame din temelie, asazandu-se altä ternelie in dooä caramizi, iar in sus
intr'una i jurnatate cu inaltimea Inca de trei palme decat cele vechi,
1 Nicolae Trasnea vine epitrop la Pantelimon dup'á moartea biv vel stolnicului
Constantin Predescu, intfimplatà in Septemvrie 1815. Predescu urmase cAminarului
Nestor, prea cunoscutul legist, care a avut conducerea arzAltnintelor dela Panteli-
mon in anii 1801-1807, dupà moartea vornicului Ioan Florescu. In acte din anii
1815-18, TrAsnea este argtat ca biv vel serdar ; in 1820 ca biv vel paharnic, iar
in 1822 ca biv vel aminar (v. I. Ionaqcu, Schitul Grdjdana (Buzdu), Buláu, 1936,
p. 144 tabla). La 26 Iulie 1823, Grigore Ghica 11 avanseazb: ca mare clucer (v. I. C.
BMUS, Arhondologia Munteniei dela 1822-1828, in Revista Arhivelor, II, Bucure§ti,
1927-1929, p. 23). In 1825, Trasnea iscAle§te ca biv vel clucer (I. Iona§cu,
op. cit., p. ioo). Putem admite, deci, ca petitia lui Tra'snea s'a produs prin anii
1825-1826.
www.dacoromanica.ro
UN PLAN INEDIT AI, CURTII VECHI DIN 1799 75
favanite cu var sau cu scanduri de brad cu ciubuce, i umplandu-se cu

pamant batut bine odaile ce era pe supt aceste odai, intre care aceste 3
odai ce sa zidesc din nou, fiindca vine si o Sä1ià cu doua ui, sai am a
face atat aceste dooà usi, cat si alte 3 usi insä: 2 usi pe dinauntru baii,
iar alta la odaea din colVul baii despre Naum. Care usi sa fie de scanduri
de brad uscate i groase, lucrate in tablii de mesteri neinVi tamplari,
asezandu-le pe toate pe la locurile lor cu broaste nemVesti de her si cu
toate celelalte hearä trebuincioase, precum asemenea sà am a pune la
aceste odai si 7 ferestri de lemn de stejar lucrate in toc cu toate cerceve-
lele i geamurile i hearale trebuincioase nernVesti de her, iar nu Viganesti.
2. In odaea cea mare a Vali, unde este intre zid o soba, sä sa darame
si in locul sobei pe cat Vine lumina spargerii zidului sa se Lcá un dulap
bun lucrat de neamt tamplar cu broasca si cu celelalte trebuincioase
heard..
3. Odaea cea mare, ce este despre hanul lui Naum, desparVità pe la
mijloc cu scanduri de brad, acea despärVitura sa se desparta cu zid in
paeanta inalVandu-se i arcaoa zidului de 3 palme, ca sa se potriveasca
cu ináIimea odailor cele noi din faVa baii, tragandu-se ciubuc frumos
nemVesc de jur imprejur, iar tavanul acestor 2 odai inaltandu-se pre cat
va goni, sà sà scoaVa grinzile cele vechi j sä sa asaze altele noi, bune si
groase, tencuindu-se cu var sau cu scanduri de brad lucrate frumos in
ciubuce, unde fiindca printr'una dintr'aceste dood odai ies mosafirii
pentru a lor fireasca trebuinta, ma indatorez a mai departa aceasta
plimbare facand in pamant gaura i zidind cu zid din temelie i pana sus
la strasina impreunandu-se cu zidul arcalii, unde sà am a face si usa cu
hearale ei trebuincioase. La care aceste oclai sal se pue i painant in pod,
sä se meremetiseasca i pardoseala pe jos potrivindu-sa locul.
4. Sà am a face imprejmuire atat despre ulita .5'cilarilor din coltul
hanului lui Naum, cat i despre casele dohtorului Costandinache pana la
desparVirea carpi pravaliilor celor noi, daramandu-se toatal zidirea cea
veche ce sa aflä acum, cu scanduri de brad, dupa forma ce mi s'au aratat
la casele lui Hartin arhitectonul, facandu-le i o poarta cu dooä canaturi
cu hearale ei cele trebuincioase.
5. Sa am a face o odae de zid in local unde au fost pana acum
boea[n]geria, cu ferestri, usi i toate cele trebuincioase spre lacuinVa,
umplandu-se cu pamant panà in fa:Va. podului.
6. Catra acestea ma indatorez a face si invdlisu acestii bai cu odaile
ce sa arata, din nou, puind cherestea bunä, groasa, dreapta, de lemn de
stejariu sau de tufani buni, drepti i grosi, cu astareala pa laturi da uluca
theata in trei i pa d'asupra cu olane, meremetisindu-sa i cubelele ba
cu corasan i puind i sticlele trebuincioase, daramand i ulucile haznali[i]
www.dacoromanica.ro
76 1. IONA*CII
pe care sa o tencuesc bine pe dinafara. Iar la chiolhan, pe unde se dã

foc la baie, sa sà prefaca zidtil cel stricat si sa sà pue usà cu hearale ei.
Pentru care toate acestea ce mai sus sa arata, cu tot feliul de materia
dela mine adeca cu caramida, var, nisip, cue, piroane, usi, ferestri si
toate eelelalte, m'am asaz at cu dumnealui a-mi da lei 15.000, din care
am si primit acum lei 5000, iar ceilalti sa am a-i priimi randuri-randuri
pand la ispravitul lucnilui, indatorandu-ma ea pana la Sf. Dimitrie sa
le dau toate gata, iar negatindu-se pana la acest soroc si ramaind ne-
ispravite din nesilinta mea, ofice pagubd se va intampla spitalului din
neinchirierea acestii IDE, sà fie pe seama mea.
Drept aceea spre incredintare am iscdlit, rugand si pe cinstita Eforie
a spitalurilor pamantenesti de a o adeveri.
1832, Avgt 20
Eu, Dumitru PetruviZu, adeverezu.
(In josul actului, se \rad datele la care Petrovici a ineasat restul de
bani, incepand cu 15 Sept. si terminand cu 6 Noemvrie 1832).
Eforia Spitalelor Civile, dos. 4T1834, f. 4-5.
IX
1832, August 20. Gheorghe Constantin, flind fata la tocmeala facutä

de epitropia spitalului Pantelimon cu Dumitru Petrovici pentru ref a-
cerea baii « din dreptul caselor raposatului dohtorului Costandinache
Caracas..., aflandu-se in proastä stare 0 mai vartos din intamplare 0
arsa », se obliga ea din suma contractului de 15.000 lei sà plateasca ei
7500 lei, cu conditia ca sà i se dea cu chirie pe sapte ani, dela 23 Apr.
1832, pang la 1839, baia si pravaliile cele noud, ramanand sa mai achite
la inceputul fiecarui an cate 2900 lei.
Eforii Mihail si Alexandru Ghica intdresc asezamantul la 21 Aug. 1832.
La 15 Ian. 1838, Constantin Gheorghiade se plange ea baia si prava-
liile au suferit din cutremur marl stricaciuni si roaga sa se ia grabnice
masuri de reparare. Trdia Nicolae Trdsnea. La 15 Apr. 1838, epitrop la
Pantelimon e biv vel stolnicul Stanciu (f. 6).
www.dacoromanica.ro
U.
MIIIIMINPROMEN111111111111111 0111101111MR
IN!
).4
"IRO \
A
II Ai511111111111111
fill "
111111 1
Olt 111111 \\1\0\
I. www.dacoromanica.ro
1C\\
RÉSUMÉ
Les plus vieux plans connus de le vine de Bucarest, datent du
XVIII-e siècle ; ils sont dus aux officiers autrichiens Sulzer (1781),
Ernst (1791) et Purcel (179r).
Dans les archives de l'Ephorie des hôpitaux civiles de Bucarest
j'ai decouvert un plan inedit concernant le Terrain du Palais princier
(l'Ancien Palais princier), a côte de l'actuelle Halle aux fleurs (Sf.
Antoine). Ce plan a été dresse selon l'ordre de Constantin Voda Hangerli
pour la vente du terrain de la # Curtea Veche » af in que la nouvelle
residence flit achevee. Cet ordre a eté donne en 1798, lorsque le terrain
princier avait ete mis aux encheres. Le plan de ce terrain a ete dresse
par un ingénieur Wnentowsky en 1799. On a fait 50 parcelles de diffe-
rentes dimensions. La superficie totale du terrain # Curtea Donineascá »
etait de 25.000 m2. Parmi les acheteurs figure aussi Gregoire Ghika,
le parent du Voévode et le futur Prince de 1822.
Ce plan, reproduit dans la presente etude, nous donne des renseigne-
ments topographyques certains a l'egard du quartier bucarestois le
plus peuple a la fin du XVIII-e siecle.
www.dacoromanica.ro
PRIVILEGIUL COMERCIAL LATINESC
AL LUI MIRCEA I CEL BATRAN
DIN 25 AUGUST 1413, ACORDAT
BRA$OVENILOR, ESTE FAL$
I. Bogdan a publicat, ca anexa, la privilegiul comercial slay al lui
Dan II din 30 Ianuarie 1431, acordat Bra§ovenilor, un privilegiu co-
mercial latinesc al lui Mircea I cel Batran din 25 August 1413 1. Mai
tarziu acest privilegiu comercial latinesc a fost publicat de N. Iorga
in colectia de documente Hurmuzaki 2 De atunci a fost socotit ca au-
tentic i utilizat in studiile istorice 3.
Privilegiul acesta comercial nu s'a pästrat in original, ci numai
copia intaritä de Dan II in 28 Ianuarie 1431 4. Insa Mircea I cel Batran
mai ddduse Brawvenilor un alt privilegiu comercial slay in 6 August
1413 i este imposibil ca. dupa 19 zile sd mai fi dat un al doilea pri-
vilegiu comercial latinesc in 25 August 1413.
S'a crezut, ea' aceste doua privilegii comerciale « au acela con-
tinut cu foarte mici deosebiri, care studiate impreuna se intregesc si
ne dau lamuriri, admirabile » 6. Aparentele au itielat. In realitate pri-
I. Bogdan, Relaliile Tdrii Romdnefli cu Brasovul )51 cu Tara Ungureascd,
Bucuresti 1915, I, p. 36-38.
2 E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente privitoare hi Istoria Ronuinilor, Bucu-
resti, 1911, XV, r, p. 8ro.
o Stefan Metes, Relafiile comerciale ale Tdrii Rorndne#i cu Ardealul pdnd in
veacul al XVIII-lea, Sighisoara 1921, p. 49-55; N. Iorga, Istoria comerfului
romdnesc, epoca z.eche, Bucuresti, 1925, p. 58-61; C. C. Giurescu, Istoria Romd-
nilor, Bucuresti, 1935, I, p. 468-469.
I. Bogdan, Relapile, I, p. 35-39.
5 Ibidem, p. 3-6.
6 t. Metes, Relafille comerciale, p. 50.
www.dacoromanica.ro
PRIVILEGIUL COMERCIAL LATINESC AL Lin MIRCEA I CEL BATRAN 79
vilegiile comerciale din 6 0 25 August 1413 ale lui Mircea I cel Batran
nu numai cà n'au acelasi continut, dar contin deosebiri fundamentale,
si nu numai, ca nu se intregesc, ci, se anuleazd. Ceva mai mult,
privilegiul comercial latinesc din 25 August 1413 contine afirmari
gresite i inexactitati, care duc la concluzia, ca acest privilegiu
este fals.
Deosebirile fundam mtale dintre privilegiile din 6 §i 25 August
1413. 1. In privilegiul comercial slay din 6 August 1413 Mircea I cel
Batran se intituleaza: « Io Mircea mare voevod qi domn, stdpdnind fi
domnind peste intreaga /am Ungro-vlalliei qi peste pdrfile de dincolo de
munli §i spre cele tdtdreqti gi peste amdndoud laturile Dundrii intregi,
pdnd la marea cea mare i din mila lui Dumnezeu qi stdpdnitor al cetdfii
Ddrstorului 1», iar in cel latinesc din 25 August 1413 numai: « Noi,
Mircea voevodul transalpin»'.
2. In privilegiul comercial slay din 6 August 1413, Mircea I cel
Batran scrie: « binevoit-a domnia mea de bund voea mea, cu inima curatd
gi lunzinatd §i ddruit-am acest hrisov al domniei mele i inzplinit-am
rugdmintea pargorilor din Brapv »3, pe cand in cel latinesc din 25
August 1413 se afla scris: « Noi insd §i boierii noVrii adicd Radul Ca-
laca, mai inainte banul nostru, acum 'insd judecdtor i palatinul curfii
noastre, asemenea 5erban, asemenea Andrei, asemenea Radul fratele lui
Cazan, asenzenea Baldovin logofdtul i alfi boieri ai noqtrii §i mulfi osta0
ai fdrii noastre, cari erau prezenli, cdnd au Mott aceasta, am aprobat
cererea kr, insd cu astd condifie, adicd sd confirmdm i sd intdrim dre-
pldlile qi pldfile taxelor vamale n felul sdu veclziu » 4.
3. In privilegiul comercial slay din 6 August 1413 Mircea I cel
Batr an amid ca 11 da pargarilor din Brasov, « fiindcd s'au rugat de
domniea mea sd le inoe qi sd le intdresc a§ezdmintele ce le-au avut dela
strdmoqii domniei mele pentru vamd, prin tdrgurile din fara domniei
mele qi pe drumul Brapvului pdnd la Brdila 5», iar in privilegiul corner-
cial latinesc din 25 August 1413 spune, ca 1-a rugat Valentin, judele
Brasovului, Crus si Martin din Rajnov, « ca sd le readucd la starea cea
veche, sd le confirme i sd le intdreascd dreptdlile qi obiceiurile vecizi
(justicias et consuetudines antiquas) §i mai ales taxele vamale dintre
Tara Ronzdneascd i Tara Bdrsei » 6.
1 I.-Bogdan, Relaciile, I, p. 3-4.

2 Ibidem, p. 36; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, r, p. 8
3 I. Bogdan, Relaliile, I, p. 3-4.
Ibidem, p. 36-37; E. HurmuzakiN. Iorga, Documente, XV, r, p. 8-9.
5 I. Bogdan, Relaiiile, I, p. 3-4.
6 Ibidem, p. 36; Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, i, p. 8.
www.dacoromanica.ro
8o ALEXANDRU A. VASILESCU
4. Dupa privilegiul comercial slay din 6 August 1413 numai Bra-

§ovenii se puteau folosi de un asemenea privilegiu 1, iar dupd cel latinesc
din 25 August 1413 <4 tofi cetdfenii, oaspefi §i locuitori ai cetdfii Brap-
vului i ai intregului district al Bdrsei 2 ».
5. Dupa privilegiul comercial slay din 6 August 1413 se platea
vama in farguri pentru postavurile din Ypres, Louvain, Co Ionia 0
Cehia, mied, vin, ceara, piper, §ofran, bumbac, camelot, piei §i alte
marfuri de peste mare, piele de cerb, iute j branza. §i pe drumul Bra§ov-
Braila, la Bran pentru calareti, pedestrii i carele cu pe0e, la Dambo-
v4a pentru carele cu pe0e, calul incarcat, calul slobod §i pedestru,
la TargoviOe pentru carele cu pe§te i calul inckcat, la Taror pentru
carele cu pgte 0 la Braila pentru maja de pqte 3. In privilegiul comer-
cial latinesc din 25 August 1413 numai exista vama la Bran, ci la
Rucar (Ruffam arborem), care ajunge vama principalä. Acolo se
plateau taxele vamale pentru postavurile din Ypres sau Galia, Lou-
vain, Co Ionia i Cehia 4, mied, vin, ceara, vite, piele de cerb, piei de
animale sälbatice, cal incarcat, calaret, pedestru i cara cu pe0e. Pentru
postavurile din Ypres sau Galia, Louvain, Colonia i Cehia 0 mai
plateau taxele vamale intregi in targul unde se vindeau i jumkate
din taxele vamale in Dambovita. La Targovi0e nu se mai platea varna
pentru calul inckcat. La Braila se platea varnà pentru carul cu pWe
sau alte lucruri. Pentru mkfurile in transit se platea vama la vadul
Dunkii la dus, iar la intors la Ruck 5.
6. Dupa privilegiul comercial slay din 6 August 1413 taxele vamale
se plateau in fertuni, perpere, ducati i bath 6, iar dupä cel latinesc
din 25 August 1413 numai in ducati i dinari 7. De fapt dinarii sunt
bani 4.
Taxele vamale sunt micorate aproape pentru toate mkfurile in
privilegiul comercial latinesc din 25 August 1413. Numai pentru po-
stavurile de Co Ionia 0 Cebia i pentru pieile de cerb se menlin taxele
vamale din privilegiul slay din 6 August 1413. Pentru celelalte marfuri
1 I. Bogdan, Relafiile, I. P. 3-4-
2 Ibidem, p. 37; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, r, p. 9.
3 I. Bogdan, Relafiile, I, p. 3-6.

In privilegiu este gre§it scris: a Poloniculi », Ibidem, p. 37; E. Hurmuzaki-
N. Iorga, Documente, XX, I, p. 9.
5 Ibidem, p. 37-38; Ibidem, p. 9.
o I. Bogdan, Relafiile, I, p. 3-6.
7 Ibidem, P. 37-38; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, I, p. 9.
g Aceasta se constatá din privilegiu1 comercial slay din 30 Ianuarie 1431,
dat de Dan II Bra§ovenilor pe baza privilegiului din 25 August 1413 (I. Bogdan,
Relafiile, I, p. 32-38).
www.dacoromanica.ro
PRIVILEGIuL COMERCIAL LATINESC AL LUI MIRCEA I cm, BATRAN 81
se platea vama: postavul de Ypres 24 ducati in loc de 1 fertun, si cel

de Louvain DS ducati in Mc de 1 perpera, un vas cu mied 12 dinari in
loc de 12 ducati, un vas cu yin 6 dinari, in loc de 6 ducati, un cal cum-
parat 6 dinari in Mc de 6 ducati, o maja de ceara 12 dinari in Mc de
12 ducati, marfurile de peste mare 3 la roo bani, in loc de 3 la o suta
perpere, porc 2 dinari in loc de 2 ducati, bou sau vaca 3 dinari in loc
de ducati, berbec 1 dinar in loc de 1 ducat, de fiecare cal inhamat 1
dinar in Mc de 1 ducat 0 cal slobod 1 dinar in Mc de I ducat. La Dam-
bovita se platea vama un cal incarcat 2 dinari, in loc de 3 bani, iar la
RuCdr calaretul 2 dinari in Mc de 3 bani cat era la Bran. Pentru pedestru
se mentine vama de 1 dinar sau I ban, atat la Dambovita, cat si la
Ruck-. Cathie-tut platea vama nu numai la Rucar ci 0 la Dambovita I
dinar. La Rucar se mai platea vama: juganit 1 dinar 0 un cal incarcat
2 dinari. In ceea ce priveste vama carului cu peste se platea: la Braila
18 dinari in Mc de 1 perpera maja 0 la Rucdr 7 pesti si 36 dinari. La
Targsor, Targoviste si Dambovita se mentine vama de I peste de car. 1
7. Dupa privilegiul comercial slay din 6 August 1413 erau scutite
de vama numai postavul taiat si sdpcele france§ti 2, iar dupd cel latinesc
din 25 August 1413 : postavul taiat, incaltarnintea, paldriile, fierul,
postavul cenusiu, panza, Mul, sabiile, pumnalele, cutitele, arcurile,
funiile, blanile, cojoacele si toate celelalte lucruri de orice fel care erau
aduse in Tara Romaneasca 3.
8. In privilegiul comercial slay din 6 August 1413 boierii sunt men-
-tionati la sfarsit, ca martori, pe cand 4 in privilegiul comercial lati-
nese din 25 August 1413 se afla la inceput si ca parta§i ai hotäririi
domnului de a da acest privilegiu comercial 5.
Toate aceste deosebiri fundamentale dovedesc, cà privilegiile comer-
ciale din 6 0 25 August 1413 n'au acelas continut si chiar nicio legatura
unul cu altul. Dispozitiunile privilegiului comercial latinesc din 25
August 1413 sunt cu totul contrare si anuleaza avantagiile obtinute
de Tara Romaneasca prin privilegiul comercial slay din 6 August 1413.
Ele n'au fost fdcute in acelas an si nici de acelas dornn.
Privilegiul comereial latinese din 25 August 141) este fals. Privi-
legiul comercial latinesc din 25 August 1413, nefiind original, ci copie
nu poate fi studiat dupà toate regulile diplomaticei latine. De aceea
me vom margini in a cerceta numai cuprinsul privilegiului.
1 Ibidem, p. 37-38; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 9.
3 Ibidem, p. 37; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, r, p. 9.

' I. Bogdan, Relafiile, I, p. 4-6.
5 Ibidem, p. 36-37; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, r, p. 8.
www.dacoromanica.ro 6
82 ALEXANDRU A. VASILESCU
Din formulele diplomatice lipsesc: invocatio, inscriptio, salutatio,

arenga, sanctio, corroboratio, apprecatio si semnele de validare :
subscriptiones, martorii i pecetea.
I Titulatura (intitulatio): o Noi, Mircea voievodul transalpin I », cu
care incepe privilegiul comercial latinesc este prea simplist5 i incom-
pietà si n'a purtat-o niciodatà acest mare domn mai ales in acte de
asemenea importanta. In tratatele politice cu Vladislav Iagelo, regele
Poloniei i Sigismund I, regele Ungariei, scrise in limba latinà, Mircea
I cel BdtrAn poartà titulatura : « Mircea, din mila lui Duntnezeu, voe-
vodul transalpin, duce al Fdgeiraqului i Amlaplui, conk al Severinului,
despotul fdrilor lui Dobrotici §i stdpdnitor al Silistrii » in 20 Ianuarie
1390 , si 6 Iulie 1391 3; « Noi Mircea, voevodul transalpin, duce de Fii-
gdra gi ban de Severin » in 7 Martie 1395 4 si « In numele lui Dumnezeu
amin. Noi, Mircea, voevodul transalpin etc. » in 17 Mai 1411 5. In privi-
legiul comercial slay din 6 August 1413 are titulatura: « Eu cel intru
Hristos Dumnezeu credinciosul §i de Hristos iubitorul i de sine stdpd-
nitorul Io Mircea, mare voevod ci domn, stdpdnind §i domnind peste
intreaga tara Ungro-Vlahiei ji peste pdrtile de dincolo de munli §i spre
cele tdtdreVi i peste amdndoud laturile Dundrii intregi, pdnd la marea
cea mare » 8.
2. Promulgatio : « dorint ca sd ajungd la cuno§iiinta a tuturor, atdt a
celor prezenti, cdt §i a celor viitori » este gresità, fiindcd intrebuinteazd
verbele ecupimus pervenire » in loc de « significamus » si incompletà,
fiindcà nu arata in mod general obiectul promulgkii. Sub aceastà
forma' n'o gdsim intrebuintatà in documentele latinesti ale lui Mircea
I cel Bdtran. In tratatele de alianta en Vladislav Iagelo, regele Polo-
niei, se aflà: « Facem cunoscut tuturor, atdt celor prezenli, cdt i celor
1 Ncs Mirche waiwoda transalpinus » (I. Bogdan, Relafiile, I, p. 36; E. Hur-

muzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 8).
2 « Mircius Dei gratia Woyuoda Transalpinus, Pogoras et Omlas dux, Seu e-
rini comes, terrarum Dobrodicij despotus et Tristri dominus o (E. Hurmuzaki-

N. Densu§eanu, Documente, I, 2, p. 322).
3 Ibidem, p. 334.
4 4 Nos Merchya voyuoda Transalpinus, dux de Pogaras et banns de Sewrin *,

(Ibidem, p. 359).
5 t In nomine Domice amen. Nos Merche voiuuda Transalpinus etc. s (Ibidem,
P. 472)-
6 41314 HMI Irk XPICT4 sora nitdrOinkpHHH H XpHCTW8106116H H C4MOAP1O44liHH Ito Map.
KIAHKUH n0180A4 H rocnomirk, tunnap,axitiS MH H rocnoAci-g8Ips MH ICCIN BIMH grpognapi.
H 34n84HHHCIMIM eipe 5111 H Tatapciodm CTP4H4M H WS& 1108 no BUMS 11OASH46HS Adint H
AO 6e8111c4r0 Mop* H MHAOCTUX 60alrfA H ArkeTpii rp4AS 644A44at (I. Bogdan, Rela-
fiile, I, p. 3-4).
www.dacoromanica.ro
PRIVILEGIUL COMERCIAL LATINESC AL LUI MIRCEA I CEL BATRAN 83
viitori, cdrora le este de lobos, ca sd ia cunoViinta de acestea » in 20 Ia-

nuarie 1390 1; « Facem cwzoscut tuturor, cdrora lc este de lobos » in 6 Iulie
1391 2 j « Prin cuprinsul celor prezente facem cunoscut tuturor, atdt celor
prezenli, cdt si celor viitori, cdrora le este de folos » in 17 Mai 1411 3, iar
in tratatul de alianta cu Sigismund I din 7 Martie 1395: « Facem cuno-
scut tuturor, earl vor vedea prezentele cuvinte san vor avea cunostiintd
dela alfii despre ele 4 ». Se deosebeste chiar si de promulgatia din privi-
legiul comercial latinesc dat de Dan II in ro Noemvrie 1424: « Prin
confinutul celor prezente facem cunoscut tuturor, cdrora le este de folos 5 ».
3. In « interventio » se arata, ca au intervenit, ca s5. dea privilegiul
comercial, Valentin, judetul Brasovului, Crus si Martin din orasul
Rdjnov 6. Insa in privilegiul comercial slay din 6 August 1413 se arata,
Ca au intervenit pargarii din Brasov 7. La fel se arata si in privilegiile
comerciale slave acordate de Radul II PlEsuvul in 21 Noemvrie 1421 8,
Dan II in 23 Octomvrie 1422 i Vlad I Dracul in 8 Aprilie 1437 10
Delegatii sunt mentionati catie sfarsitul privilegiului comercial inaintea
boierilor martori : Felentin 11, Martin si Crus 12 in privilegiul comercial
dat de Mircea I cel Batran in 6 August 1413 13, Ravel Hands si Carstea
din Rajnov In privilegiul comercial dat de Radul II Plesuvul in 21
Noemvrie 1421 14, decanasul i burgarul Mehel i Andrias, judetul din
Rajnov, in privilegiul comercial dat de Vlad I Dracul in 8 Aprilie 1437 15
In privilegiul comercial latinesc dat de Dan II in ro Noernvrie 1424
delegatii Valentin fost judet, Ioan Crispo din Brasov si Martin, judetul
1 o Hamm noticiarn habitoris tam presentibus quani futuris significamus

quibus expedit universis (E. Hurmuzaki-N. Densu§eanu, Documente, I, 2, p.
322).
2 Significamus quibus expedit universis (Ibidem, p. 334).
3 o Tenore presencium significamus tam presentibus quam fut ris quibt s
expedit universis > (Ibidem, p. 472).
4 o Significamus universis praesentes litteras inspertoris el aliis earuni noti-
tiam habituris ( Ibidem, p. 359).
5 Tenore presencium significamus quibus expedit universis * (I. Bogdan,
Relatiile, I, p. 24 ; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 12).
6 Ibideni, p. 36 ; Ibidern, p. 8.
8 Ibidem, p. 11-13.
9 Ibidern, p. 15-17.
10 Ibidem, p. 71-73.
11 Nu se aratã cd este judetul Brapvului.
18 Nu se arata cd Martin *i Crus sunt din Rájnov.
14 Ibidem, p. 55 13.
13 Ibidem, p. 71-73.
www.dacoromanica.ro 6*
din Rajnov, sunt mentionati la sfarsitul privilegiului dupa « datum » 1.

De aceea mentiunea in o interventio », la inceputul privilegiului coiner-
cial din 25 August 1413, a delegatilor si nu a pargarilor din Brasov
este o gresald, care n'a putut fi comisa in cancelaria domneasca din
Tara Romaneasca.
4. In « naratio » se aratä, cà delegatii Brasovenitor au aratat pri-
vilegiile date de Stibor, voevodul Ardealului si Mihail Solomon de
Nadas, comitele Skuilor, i s'au rugat, ca sà le readuca la starea cea
veche, sä le confirme i sä le intareasca dreptatile i obiceiurile vechi ni
in special vamile dintre Tara Romaneasca i T'ara Barsei 2 Dar este
imposibil ca Mircea I cel Baran sa fi admis un asemenea fapt, care
ar fi micsorat autoritatea lui ca domn i ar fi stirbit autonomia 'nark
De altfel privilegiile date de Stibor, voevodul Ardealului si Mihail
Solomon de Nadas, comitele Sacuilor, sunt din 7 Septemvrie 1412 3 si
ele nu sunt citate in privilegiul comercial slay dat de Mircea I cel
Baran in 6 August 1413, fapt care dovedeste, ca nu le-au adus, desi
sunt aceiasi delegati. Dar chiar dacà le-ar fi adus, el nu le-ar fi luat in
consideratiune, fiindca Stibor, voevodul Ardealului si Mihail Solomon
de Nadas, comitele Sacuilor, nu aveau dreptul sa se amestece in admi-
nistratia Tarii Romanesti. Intotdeauna Mircea I cel Batran s'a socotit
domn numai din gratia lui Dumnezeu (Dei gratia) 4, nu si a regelui
Ungariei. Pe Sigismund I nu 1-a socotit <>dominus meus naturales et
graciosissimus », cum1-a socotit Dan 115, ci ca un egal, dupa cum, dove-
deste tratatul de aliantä din 7 Martie 1395 6 In lunga sa domnie s'a
intitulat cu mandrie « autocrat » (crimorymimamini) 7, adica de sine
stapanitor, « domn autocrat » (camoAp101{/USHIJ POCI10A1111%) 8, « marele 1i
1 Ibidem, p. 27; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 13.

2 Ibidem, p. 36; Ibidem, p. 8.
F. Zimmermann, K. Verner §*1 G. Muller, Urkundenbuch zur Geschichte der
Deulschen in Sicbenburger, Sibiu, 1902, III, p. 545 547.
' E. Hurmuzaki-N. Densuseanu, Documente, I, p. 322-334.
5 I. Bogdan, Relaliile, I, p. 24; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1,
p. 12.
6 E. Hurmuzaki-N. Densu§eanu, Documente, I, 2, p. 359-361.
7 Acad. Rom. Buc., Mss, C, 132, Orig. slav.; I. Bogdan, Un chrisou al lui
Mircea cel Bdtrdn, in Anal. Acad. Rom. Mem. Sect. Isl., Seria II, Bucure§ti, 1913,
Tom. XXVI, p. 112-115; D. C. Anion, Din hrisoavele lui Mircea cel Bdtrdn, Bu-
cure§ti 1930, p. 127-128 ; St. Nicolaescu, Documente inedite dela Mircea cel Bdtrdn,
Bucuresti, 1930, p. 25; P. P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romdnepi, Bucure§ti,
1938, I, p. 110-112,
o Arhiv. Stat. Buc., Sect. ist., Orig. slay.; St. Nicolaescu, Docuinente inedi(e,
p. 21-23 ; P. P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romdnefli, p. 107 1o9.
www.dacoromanica.ro
autocratul domn H CAMO,WhNtakSHKIH rocnommk) 1 sau « mare

voevod i domn autocrat » (gEAHIC11111 IMEKOAA H Cdt110A(MNLigHlt1H
rocrioAHHK) 2. Chiar §i in privilegiul comercial slay din 6 August 1413
se nume§te: « autocrat * (camoAplOKAKH11) 3. In 7 Martie 1395, cand a
incheiat tratatul de alianta cu Sigismund I « in conditii de perfectä
egalitate » 4, Mircea I cel Baran se afla intr'o situatie foarte critica,
caci era in lupta. cu Turcii i cu pretendentul Vlad 5. Atunci Bra§ovenii
au cautat sà profite. De aceia, in aceea0 zi, ei obtin dela Sigismund I
o diploma, prin care li se confirma privilegiul comercial ce-1 aveau
dela Ludovic I din 1358 6. Desigur cä s'au facut interventii pe langa
Mircea I cel Batran, ca sa le recunoasca 0 el acel privilegiu, dar a re-
fuzat. Din aceasta cauza se na§te un al doilea razboi vamal intre
Tara Romaneasca i Bra§ov, care tine pang'. in 1413.
Primul razboi vamal dintre Tara Romaneasca i Bra§ov s'a nascut
in 28 Iunie 1358, and Ludovic I, regele Ungariei, a acordat Bravo-
venilor un privilegiu comercial de a face comert in Tara Romaneasca
intre raurile Prahova i Buzau §i dela värsarea raului Ialomita 'Ana
la värsarea raului Siret in Dundre, faira sa plateasca taxe vamale 2.
Dar donmul de atunci Alexandru I a refuzat sa recunoasca un ase-
menea privilegiu comercial, care mic§ora autoritatea sa de domn,
§tirbea autonomia tarii §i ar fi produs ruinarea i decaderea ora§elor
dela apus de 11111 Prahova. Din aceasta cauzä s'a nascut un razboi
vamal, care a durat aproape zece ani §i a produs pagube nu Tarii Ro-
rnane§ti, ci Bra§ovului. De aceea Bra§ovenii au fost siliti sa renunte
la privilegiul comercial din 28 Iunie 1358 0 sä roage pe regele Ungariei
Ludovic I sà intervind pe lângà Vladislav I, domnul Tarii Romane§ti,
sa le acorde un privilegiu comercial. In 20 Ianuarie 1368 Vladislav I,
in nrma interventii lui Dumitru Lepe§, osta§ al curtii regale, acorda
I Acad. Rom. Buc., Mss, XX, 155 i XLV, 144, Orig. sliv.; D. C. Arlon,
Documente, p. 131 ; St. Nicolaescu, Documente inedile, p. 39-43; P. P. Panaitescu.
Documentele Tdrii Romdne,sli, I, p. 64-65 si 78--80.
2 Arhiv. Stat. Buc. Sect. ist., Orig. slay.; J. Venelin, Bnaxo-Bolirapcidsi
H.rm gaitO-CnassuicIdg rpantom, St. Peterburg, 1_40, p. 26 27; D. C. Arlon,
.14
Documente, I, p. 129; P. P. Panaitescu, Documentele Tdrii Roindnqti, I, p. 72-74-

* C. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, p. 457.
5 N. Iorga, Geschichte des rumdnischen Volkes, Gotha, 1905, I, p. 290 291;
Geschichte des osmanischen Reiches, Gotha, 1908, I, p. 276-278 0 Istoria Romd-
nilor, Bucuresti, 1937, III, p. 297-307; I. Minea, Principatele romdne i politica
brien'ald a lui Sigismund I, Bucuresti, 1919, p. 51-78 ; C. C. Giuresou, Istoria Ro-
mcinilor, I, p. 457-460.
6 E. Hurmuzaki-N. Densuseanu, Documente, I, 2, p. 373.
7 Ibidem, I, 2, p. 58 si XV, t, p. t.
www.dacoromanica.ro
86 ALE XANDRU A. VASILESCU
Brasovenilor un privilegiu comercial, prin care le confirma « liber-

tape pe care le-au avut din timpurile vechi (ab antiquas) in Tara
Romaneasca », de a face comert in tard i pe drumul Brasov-Campulung-
Bräila, platind taxele vamale : « vechea i dreapta vama », vama notia.
ei « tricessima », adica. 3000 1. Aceasta este prima victorie a Tarii Ro-
manesti pe teren economic. Insa. in 1373 2 0 1377 3 relatiunile comer-
ciale cu Brasovul stint intrerupte, din cauza cà se stricasera relatiunile
politice dintre Tara Romaneasca i Ungaria. In 24 Martie 1382 Lu-
dovic I interzice negutatorilor strdini, cari se duceau cu marfuri la
Sibiu, sã nu treacd cu märfurile in TaraRomaneasca4, ordin ce Ii mentine
regina vdduv Elisabeta in 3 Martie 1383 i Sigimsund I in 17 Ianuarie
1390 6. In 18 Fevruarie 1395 Sigismund I interzice negustorilor straini
de a transporta marfurile lor in Tara Romaneasca, ci numai pana la
Brasov 7. Afirmarea ca Sigismund I ar fi confirmat « prin invoirea lui
Mircea » Brasovenilor, in 7 Martie 1395, privilegiul comercial ce-1
aveau dela Ludovic I 8, este o gresald. Faptul ca privilegiul comercial
obtinut dela Ludovic I n'a fost aplicat, dovedeste cä Mircea cel Bdtran
nu 1-a admis, pentru acelea0 motive pentru care nu 1-a admis nici
Ale xandru I 9. De aceea s'a ndscut un al doilea razboi vamar intre
Tara Romaneasch si Brasov, care a durat 18 ani. Pentru a infrange
rezistenta Brasovenilor Mircea cel Baran acordd in anul 1411 10 negus-
1 Zimmermann-Werner-MUller, Urkundenbuch, Sibiu, 1897, II, p. 306-307;

E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 1-2.
2 Ludovic I, Regele Ungariei, opreste importul s5rii din Tara Romaneasca
(E. Hurmuzaki-N. Densuseanu, Documente, I, 2 p. 213).

3 Ludovic I, regele Ungariei, promite Brasovenilor, ca daca. Tara Româneasca
va ajunge din nou in stapanirea sa, le va mi sora vama (Ibidem, p. 241-242).

4 Ibidem, p. 274-275-
5 Ibidem, p. 284.
o E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documents, XV, I, p. 3-4.
7 E. Hurmuzaki-N. DensuOanu, Documents I, 2, p. 364-366.
o *t. Metes, Relafiile comerciale, p. 48.
9 Vezi mai sus, p. 85o .

1° Privilegiul comercial n'are data. (13. P. Hasdeu, Arhiva istoricd a Romeinie ,
Bucuresti, 1865, I, i, p. 3-4). Dar in el sunt numiti: Vladislav Iagelo, regele
Poloniei, 0 parinte i frate (gto,taTtivk II sitaTa) s i Vitold, ducele Lituaniei, s frati
(spera) (Ibidem). In 13 Mai 1403 Vladislav Iagelo este numit numai amicul
nostru foarte scump (tummy MHAOMIr 11PHHATIA10) 0 (E. Hurmuzaki-N. Densuseanu,
Documents, I, 2, p. 824). In 17 Mai 1411 Mircea I cel Battln face mentiune de
o dragostea inrudirii de sange (consanguinitatis amor} (Ibidem, p. 472). In o scri-
soare din /o August 1411 (I. Minea, Principatele ronidne i politica orientald a
impdratului Sigismund, Bucuresti, 1919, p. 123) Vladislav Iagelo este numit
parintele meu (ntoestv ()mil-nitro) * (Ibidem, p. 825). Privilegiul comercial nu poate
fi decal din anul 1411.
www.dacoromanica.ro
PRIVILEGIUL COMERCIAL LATINESC AL LUI MIRCEA I CEL BATAAN 87
torilor din Po Ionia i Lituania un privilegiu comercial 1 Brasovenii

speriati ca vor pierde definitiv debuseul din Tara Romaneasca au fost
siliti pentru a doua oarä sä renunte la privilegiul comercial dat de
Ludovic I i Sigismund I si sa ceara. domnului Tarii Romanesti un
privilegiu comercial. In 6 August 1413 Mircea I cel Batran le d5. un
privilegiu comercial slay -', care are un caracter protectionist pentru
negotul qi meVegurile nationale. Aceasta este a doua victorie mare
castigatä de Tara Romaneasca pe teren economic.
Este imposibil ca dupà o asemenea victorie, Mircea cel Batran, care
nu tinuse in seamd privilegiul comercial dat de Sigismund I Brasovenilor
in 7 Martie 1395 si care in 1413 avea o situatie politica mult superioarà
celei din 1395 3, sà ia in consideratie privilegiile comerciale date de Stibor,
voevodul Ardealului si Mihail Solomon de Nadas, comitele Sacuilor, in 7
Septemvrie 1412 §i sä le acorde un alt privilegiu comercial, care sd anuleze
dispozitiunile protectionate ale privilegiului comercial slay din 6 August
1413. De aceea cele scrise in privilegiul comerical latinesc din 25 August
1413, cà Mircea I cel Bdtran a dat acel privilegiu pe baza privilegilor co-
merciale date de Stibor, voevodul Ardealului si Mihail Solomon de Nadas,
comitele Sacuilor, nu pot fi adevärate, ci sunt o mistificare a Brasove-
nilor, pentru a insela, dupà cum vom vedea, buna credinta a lui Dan II.
4. In « dispositio » nu este emitent numai Mircea eel Baran, asa
cum s'a vazut in intitulatio, ci apar ca emiten,i « i marii nostril dre-
gatori (et nostri barones) », din cari citeazd cinci r i alti mari dregatori
ai nostrii si multi ostasi ai tarii noastre, cafi erau prezenti, cand s'au
facut acestea (et alii nostri, barones et milites terrae nostrae multi,
cum haec agerentur erant praesentes) » 4. Dar nici in privilegiul co-
mercial slay al lui Mircea I cel Baran din 6 August 1413 5 §i nici in
privilegiile comerciale slave date de Radul II Plesuvul in 21 Noemvrie
1421 6, Dan II in 23 Octomvrie 1422 7, 10 Noemvrie 1424 0. 30 Ia-
nuarie 1431 9 i Vlad I Dracul in 8 Aprilie 1437 10 nu apar boierii si
1 B. P. Ha§deu, Arhiva istoricd, I, I, p. 3-4.

3 I. Minea, Prvncipatele roma= §i politica orientald a impdratului Sigismund,
p. 88-140.
4 I. Bogdan, Relaliile, I, p. 3 6; E. Hurniuzaki-N. Iorga, Documente, XV,
1, p. 8-9.
5 I. Bogdan, Relafiile, I, p. 3 6.
6 Ibidem, p. I1-13.
7 Ibidem, p. 15-17.
8 Ibidem, p. 21-24.
° Ibidem, p. 32-36.
10 Ibidem, p. 71-73.
www.dacoromanica.ro
ostasii ca emitenti, ci intotdeauna nu mai donmul : « binevoit-a domnia

mea de buna voia mea » Numai tratatele politice cu Vladislav Iagelo,
regele Poloniei, din zo Ianuarie 1390 6 Iulie 1391 3 i 17 Mai 1411 4
le-a f 'dent Mircea I cel 135.tran « cu sfatul unanim al marilor noVrii dye-
gdtori (baronum nostrorum unanimi consilio) », iar cel cu Sigismund I,
regele Ungariei, 1-a incheiat « pe credinla i jurdnzdntul nostru qi al niarilor
no§trii dregatori (sub fide et j ramento nostris et baronum nostrorum) » 5.
In Mciun privilegiu comercial i nici in vreun alt document ostasii nu sunt
mentionati in sfatul domnesc. De altfel, in secolul al XV-lea, prestau ser-
viciul militar i mergeau la fazboi, cand erau chemati, numai proprietarii
de p5.mant, adic6 boierii 6. Nu exista armata permanent5.. De aceea cele
scrise in privilegiul comercial latin din 25 August 1413, cà acest privilegiu
comercial a fost dat si de boieri i multi ostasi sunt inexactiati.
5. Intre boierii citati cd au emis privilegiul comercial latin din
25 August 1413, este mentionat ca prim dreg6tor « Radul Calaca, mai
inainte banul nostru, acum insci judecdtorul i palatinul curfii noastre
(Radol Kaluca prideni banus, nunc autem 'kale e et palatinus curiae
nostrae) »7. Ins6 acest boier in privilegiul comercial slay al lui Mircea
I cel Bätran din 6 August 1413 este numit : Radul ban (PAO Mu) 8, o
ca in hrisoavele din II Mai 1409 9 si 28 Martie 1415 ". In hrisovul din

10 Iunie 1415 este numit: « Radul ban-dvornic (NASA% gati-AKOVIHK)*,
iar in hrisovul lui Mihail I din 22 Iunie 1418 numai : « Radul ban (PA
Aram Eau)* ll El nu poartã pronumele de « Calaca » si nici n'a ocupat
1 Ibidem, p. 3-6, 11-13, 15-17, 21-24, 32-36 si 71-73.
3 Ibidem, p. 334.
4 Ibidem, p. 472.
5 lbidem, p. 359.
6 C. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, Bucuresti, i937, II, p. 507.
7 I. Bogdan, Relatiile, I, p. 36 37; E. Hurmuzaki- N. Iorga, Documente,

XV, i, p. 8.
o Arhiv. Stat. Buc., Sect. Ist., Orig. slay.; J. Venelin, Einaxo-BOnrapCidsi

Kim galco-CnaasuicIdsi rpamoTm, St. Petersburg, 1840, p. 18-19 ; B. P. Hasdeu,
Arhiva istoricd, I, I, p. 97; M. Militici si I. Agura, galco-powbmiTt U TtxuaTa.
CJIaliSHICKH micemHoun, Sofia, 1893, p. 119-121 ; D. C. Anion, Documente,
p. 119I2o ; St. Nicolaescu, Documente, inedite dela Mircea cel &Urdu, p. I9-21 ;
P. P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romdne0i, p. 107-109.
10 Acad. Rom. Buc., Mss C, 132, Orig. slay.; I. Bogdan, Un chrisov al lui
Mircea cel Bdtrdn, in Anal. Acad. Rom. Sect. Ist., Seria II, Tom. XXVI, p. 112
115 ; St. Nicolaescu, Documente inedite dela Mircea cel Blitrdn, p. 25 ; P. P. Pa-
naitescu, Documentele Tdrii Romdnepi, I, p. 110-112.
17 Arhiv. Stat. Buc., Sect. ist., Orig. sLiv. ; Miletici i Agura, p. 121-122 ; P.
P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romdnqti, I, p. ioi16.
www.dacoromanica.ro
PRIVILEGIIII, COMERCIAL LATINESC AI, Lill MIRCEA I CUL BATRAN 89
functiile de judeator i palatin al curtii. Aceste functii nici nu existau

in Tara Romaneasca.", ci in Ungaria. Astfel in 17 Octomvrie 1412 aflam
pe Nicolae de Gara « palatin al regatului nostru (regni nostri palatino) o
si pe Simon de Rozgan « judecator al curtii noastre (judice curie
nostre) »1. In 20 Noemvrie 1422 Nicolae de Gara ocupa Inca functia
de 0 palatin al zisului regat al nostru al Ungariei (regni nostri Hun-
gariae praedicti palatino) », iar « judecator al curtii noastre ( judice
coriae nostrae) » era comitele Petru de Peren 2 De aceea pronumele
« Calaca» i functiile: « mai inainte banul nostru, acum insä jude-
cdtorul i palatinul curtii noastre » sunt inexactitati i n'au putut fi
scrise in 1413, and Radul traia i ocupa functia de ban si nici in can-
celaria donmeasca a lui Mircea I cel Baran, ci mult mai tarziu, cand nu
se stia precis ce functie ocupase acel boier si in Ungaria, unde in adevar
existau functiile de judecator al curtii regale si palatin al regatului
unguresc.
6. In privilegiul comercial latin din 25 August 1413 nu mai existä
vama la Bran, ci la Rucdr 3. Aceasta este o altä inexactitate, care n'a
putut fi comisa la acea data i nici in cancelaria domneasca a lui Mircea
I cel Batran. Vama dela Bran, mentionata de Mircea I cel Batran in
privilegiul comercial slay din 6 August 1413 4, o gäsim citata si in pri-
vilegiile comerciale slave date de Radul II Plesuvul in 21 Noemvrie
1421 5 i Dan II in 23 Octomvrie 1422 6 Vama dela Rucar apare pentru
prima oarà, alaturi de cea dela Bran, intr'o porunca a lui Mihail core-
gent, 7 intr'o porunca a lui Radul II Plesuvul 8 §I in privilegiul corner-
cial al tii Dan II din ro Noemvrie 1-424 9. Abia dupd ce Braiml a fost
ocupat de Unguri in 1427 1°, este citatä numai vama dela Rucar in
privilegiul comercial dat de Dan II in 30 Ianuarie 1431 '1.
7. In privilegiul comercial latinesc din 25 August 1413 se stabileste
ca plata varnilor sà se faca numai in ducati i dinari 12 Aceasta este

= Ibidem, p. 525.
3 I. Bogdan, Relatiile, I, p. 37 ; E. Hurrnuzaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 9.
4 I. Bogdan, Relapile, I. p. 3 6.
5 Ibidem, p. 11-13.
6 Ibidem, p. 15-17.
7 Ibidem, p. 6-7.
8 bidem, p. 14-15.
9 Ibidem, p. 21-27.
10 Al. A. \ a i:escu, Urnuqii lui Mircea cel Beitrdn pdnd la Vlad Tepg, Bucuresti,
1915, I, p.
11 I. Bogdan, Relaliile, I. p. 32-34.
11 Ibidem, p. 36-38 ; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documente, XV, r, p. 9.
www.dacoromanica.ro
o altd inexactitate, care n'a putut fi facutä la acea data in cancelaria

domneascd. din Tara Romaneascd. Prin privilegiul comercial slay din
6 August 1413 Mircea I cel Baran a stabilit, ca taxele vamale sd se
plAteascã in: fertuni, perpere, ducati i bani 1 Monetele acestea se
mentin in tot timpul dornniei acestui domn i chiar in timpul urmasilor
Astfel in privilegiile comerciale al lui Radul II Plesavul din 21
Noemvrie 1421 2 §i al lui Dan II din 23 Octomvrie 1422 se aratd, cá
plata taxelor vamale sä se Leà in: fertuni, perpere, ducati i bani 3.
Abia in privilegiul comercial din rip Noemvrie 1424 Dan II face cunoscut,
« ea' s'a indurat domnul meu craiul asupra domniei mele i m'a primit
drept slugd credincioasd a sa si mi-a ddruit haraghie de bani, ca sä fie
in tara domniei mele, precum este in tara lui, tot asa sà se batd si in
tam doinniei mele » 4. In exemplarul latinesc al acestui privilegiu co-
mercial se precizeazd eã domnul sdu craiul este Sigismund, regele
Ungariei i cà i-a acordat marea favoare de a bate in monetdria sa
fileri si dinari niici (quod nos in kamera nostra fillerenes et parvos
denarios faceremus) 5. Stabileste chiar, ca plata taxelor vamale sà se
f acd numai in noua monetà: bani, dupd exemplarul slay 6, sau dinari
dupà exemplarul latinesc 7.
Data eiind s'a mills iauL Dacd privilegiul comercial latinesc din
25 August 1413 ar fi fost fäcut de Mircea I cel Bdtrân i ar fi deci au-
tentic, Brasovenii trebuiau sd-1 prezinte donmilor urmdtori, spre a fi
confirmat, deoarece era cu mult mai avantajos pentru ei de cat pri-
vilegiul comercial slay din 6 August 1413. Dar nu 1-au prezentat, fapt
care dovedeste cd. nu exista. In 21 Noemvrie 1421 Radul II Plesuvul,
in urma cererii Brasovenilor, le intdreste privilegiul « ce 1-au avut
dela strdmosii domniei mele pentru vdmi, prin toate fargurile din
tara domniei mele si pe drumul Brasovului pand la Brdila » 8 Conti-
nutul acestui privilegiu comercial este la fel ca acela al privilegiului
comercial dat de Mircea I cel Bdtrfin in 6 August 1413, avand aceleasi
vdmi, aceleasi taxe vamale, in fertuni, perpere, ducati i bani, si ace-
1ea0 scutiri de vamd 9. Dar li se lua vamd si in Câmpulung. De aceea,
in urma interventiei Brasovenilor, Radul II Plesuvul stabileste, ca sä
2 Ibidem, p. 11-13.
3 Ibidem, p. 15-17.
4 Ibidem, p. 21-24.
Ibidem, p. 24-25; E. Hurinuzaki-N. Iorga, Documente, XV, I, p. 12-13.
6 I. Bogdan, Relatitle, p. 21-24.
7 Ibidem, p. 24-25; E. Hurmuiaki-N. Iorga, Documente, XV, 1, p. 12-13.

8 I. Bogdan, Relaiiile, I, p. 11-13.
o Ibidem, p. 3-6.
www.dacoromanica.ro
-nu mai fie vama acolo i adaoga: « Am ldcut domnia mea, ca sd lie dupd
asezdmdntul ce a lost in zilele lui Mircea voevod »1. In adevär in privi-
legiul comercial al lui Mircea I cel Batran din 6 August 1413 nu este
trecuta vama dela Campulung, ci numai in privilegiul comercial dat
de Vladislav I in 21 Ianuarie 1368 2.
'Aland domnia, Dan II dã si el Brasovenilor, in 23 Octomvrie 1422
un privilegiu comercial 3 tot pe baza privilegiului comercial slay din
6 August 1413 al lui Mircea I cel Baran, avand aceleasi vami, aceleasi
taxe vamale, in fertuni, perpere, ducati i bani, i aceleasi scutiri de
vamd. Dar nu mult dupà acea data Brasovenii cauta sà profite de
situatia critica in care se afla Dan II, care era in lupta cu Radul II
Plesuvul i cu Turcii. Ei au indus in eroare pe Dan II, cà ar mai fi
avand un privilegiu comercial dela Mircea cel Baran. Dan II i-a crezut
si fard sä vadd privilegiul invocat dá o porunca, fail data, Brasove-
nilor, « cari umbld cu negoale in tara domniei mele, ca sd aibd ei asezd-
mdntul ce l-au avut si in zilele lui Mircea voevod, asa sd le lie si acum »,
in care le stabileste taxele vamale, ce aveau sa plateasca la Dambovita
si Rucar, precum i scutirile de vamd. La Dambovita, in afara de
taxele vamale prevazute in privilegiul comercial slay al lui Mircea I
cel Bdtran din 6 August 1413, se mai putea lua vatna. « dela porci,
si dela oi si dela caii ce-i duc spre vanzare ». Nu se lua vamä dela postav,
fier, funii, in, canepa, 'Ana sabii i I nici dela alte mkfuri ». La
Ruck, unde 'Yana atunci nu fusese vama principala 4, se stabileste a
se lua: dela maja de peste de crap, fie mare fie mic, 7 pesti i douà per-
pere, dela maja de morun 9 perpere i cloud curele, dela vilarul de
Ypres i fertun, de Louvain i perperd, de Colonia 12 ducati, de Cehia
6 ducati, dela o majd de ceara 12 ducati, dela un butoi cu yin 6 ducati,
dela un cal sau iapa 12 ducati, dela o vita 3 ducati, dela un berbec I
ducat, dela un pore 2 ducati, dela un burduf de branza i ducat, dela
o cerga i ducat, dela o piele de flail i ducat, dela o povara 3 ducati,
un cal slobod 3 bani, pedistrul I ban, dela jivine: veverità, jder, vulpe,
pisica salbatica i iepure dela 30 ducati i ducat, dela marfa de peste
mare: piper, saran i bumbac dela 30 ducati i ducat ; iar dela babon,
fier, arcuri, sabii, funii, pallid, in si canepa nu se lua varna 5. In acelas
timp, « dupd asezdmdntul ce a lost pus de Mircea voevod », se stabileste
o vama in Prahova cu aceleasi articole, taxe vamale i scutiri de vama
1 Ibidem, p. 13-14.
2 E. Hurmuzaki-N. Iorga, Documenle, XV, I, p. 1-2.
4 Vezi mai sus, p. 80.
5 I. Bogdan, Relafitile, I, p. 17-19.
www.dacoromanica.ro
« ca si la Ruck » '. Dar nu exista niciun privilegiu comercial dat de

Mircea I cel Batrfin care sa contina asemenea dispozitiuni. Vamile
dela Rucar si din Prahova nu sunt trecute in privilegiul comercial
slay din 6 August 1413, iar vama din Prahova Mei in privilegiul coiner-
cial latinesc fals din 25 August acelas an. Desigur ca aceste porunci
au produs o impresie foarte rea printre negutatorii si rnestesugarii din
Tara Romaneascd, mai ales ea Brasovenii n'au putut face dovada
cà au un alt privilegiu comercial dela Mircea I eel Bätran in afard de
cel obtinut in 6 August 1413. Din aceste cauze cele dou5. porunci, pri-
vitoare la vamile dela Rucdr si din Prahova, nu mai sunt aplicate si
nici mentionate in vreun privilegiu comercial dat de Dan II.
Insa. Brasovenii nu renunta la planul Mr. Ei staruiesc si obtin dela
Sigismund I, regele Ungariei, o diploma sau scrisoare, in care se arata
ca Dan II a fost primit « drept sluga credincioasa. » si i-a ddruit hara-
ghie de bani si drept rasplata ii cer un nou privilegiu comercial, care
le este acordat in 10 Noernvrie 1424 2 In exemplarul slay Dan II scrie
ca 1-a dat « cdci s'a indurat domnul meu craiul asupra domniei mele §1
m'a primit drept slugd credincioasd a sa qi mi-a ddruit haraghie de bani »,
iar la sfarsit: « .i acestea le-am inoit qi intdrit pe vremea cdnd mi-a dat
domnul meu craiul haraghia de bani » 3. In exemplarul latin specifica,
ca i-a acordat favoarea, ca sa Led in tnonetaria sa fileri si dinari
mici 4. Mentionarea acestor fapte intr'un privilegiu comeicial, cu care
n'au nicio legaturd, nu poate fi explicata de cat ea ele se datoresc inter-
ventiei Brasovenilor.
Noul privilegiu comercial se deosebeste de acel din 23 Octornvrie
1422. Dar nu gasim trecute in el dispozitiunile varnale din cele cloud
porunci catre oamenii din Rucar si din Prahova, mentionate mai sus.
Vama din Prahova nu este trecutd, iar cea din Rucar este mentionata
aläturi de cea dela Bran. Insa la Ruck se plätea vatnä numai pentru
mdrfurile in tranzit cdtre Dunare. Se introduce ca articol nou: zeghea,
pe langa cerga si pieile de vulpi, iepuri, jderi si rasi ce fuseserà trecute
si in cele doual porunci. Taxele vamale se platesc numai in noua moneta.:
bani dupa exemplarul slay sau dinari dupà exemplarul latin, iar nu
in fertuni, perpere si ducati si sunt mult micsorate fatà de cele din
trecut. Astfel se platea vama: postavul de Ypres 36 de bani in loc de
1 fertun, cel de Louvain 24 bani in loc de i perpera, cel de Calonia 8
bani in loc de 6 ducati, maja de ceara 16 bani in Mc de 12 ducati, bu-
1 Ibidem, p. 19-21.
2 Ibidem, p. 21-27.
3 Ibidem, p. 21-24.
' Ibidern, p. 24-27; E. Hurrnuzaki-N. Iorga, Documente, XV, I, p. 12-13-
www.dacoromanica.ro
BRIVILEGIUL comERCIAL LATINESC AL LIM MIRCEA i cEL BATRAN 93
toiul cu vin 10 bani in loc de 6 ducati, opfran, bumbac, camelot, piele

de miel, piei i marfuri ce veneau de peste mare dela Ioo bani 3 bani
in loc dela Ioo perpere 3 perpere, porc 3 bani in loc de 2 ducati, bou
6 bani in loc de 3 ducati, vaca 4 bath in loc 3 ducati, berbec I ban
in loc i ducat, o piele de cerb I ban in loc de i ducat, un burduf de
branza 2 bani in loc de i ducat, la cetatea Branului 61M-qui 2 bani
in loc de 3 bani, la Braila maja de pWe 36-de bani in loc de r perpera,
la Targov4te un cal incarcat 4 bani in loc de 3 ducati, la Dambovita
cati cai inhamati atatia bani in loc de atatia ducati i un cal slobod
I ban in loc de i ducat. La scutirile de vama, in afarà de postavul
taiat i Opcile de postav din privilegiul din 22 Octomvrie 1422, mai
sunt trecute: caltunii croiti, babon, fier, aicuri, sabii, funii, hamuri,
panza, in 0 canepa 1 Exemplarul latin se deosebWe de cel slay prin
redactare i unele adaosuri. Astfel Sigismund I, regele Ungariei, este
trecut cu toate titlurile 0 este numit: « domnul meu natural 0 foarte
gratios » 1. Se specifica monetele ce va bate: feleri i dinari mici. La
butoiul cu yin se arata ca are 8o masuri (vedre). Intre marfurile scu-
tite mai sunt trecute i cojoacele. Lipsesc martori. Data este completa.
Se arata delegatii Bracovenilor: Valentin fost judet, Ioan Crispo inten-
dent din Bra§ov 0 Martin judetul din Ra§nov2.
Se vede, ca Braovenii au o fault acest privilegiu comercial tot
pe baza basmului existentei unui al doilea privilegiu comercial dat
de Mircea I cel Batran. De aceea Dan al II-lea a cerut sa-1 aduca pentru
a potoli nemultumirile mari produse de privilegiul comercial din 10
Noemvrie 1424 printre negutatorii §i me§te§ugarii romani. Dar Bra-
5ovenii, neavand un asemenea privilegiu comercial, au facut unul
fa4 intre anii 1427, cand Branul este ocupat de Unguri §i nu mai este
vamä acolo, ci la Rucar 3, 0 30 Ianuarie 1431 cand Dan II dà un nou
privilegiul comercial pe baza privilegiului comercial fals din 25 August
1413 4. La confectionarea falsului s'a tinut seama de nemultumirile
produse de privilegiul comercial din 10 Noemvrie 1424. De aceea taxele
vamale sunt trecute in ducati la articolele la care mai inainte de 1424
se plateau in fertuni, perpere i ducati.
Privilegiul fa4 a fost adus in copie de delegatii Joan Hoppendey
0 Leonard, notarul Brwvului i recunoscut de Dan II 0 de sfatul
marilor sai dregatori (de baronum suorum consilio) in 28 Ianuarie
1 I. Bogdan, Relapile, I, p. 15-17 0 21-24.
2 Ibidem, p. 26-27.
3 Al. A. Vasilescu, Urmcqii lui Mircea cel Bdtrdn, I, p. ii.
www.dacoromanica.ro
1431 1, fárä ca sä cerceteze daca este autentic sau fals. Pe baza privi
legiului fals din 25 August 1413 al lui Mircea I cel Batran, Dan II da.
Brasovenilor un nou privilegiu comercial in 30 Ianuarie 1431, in care
scrie: « am intdrit si am inoit acest hrisov al mosului domniei mele si
skint rdposatului loan Mircea voevod », iar la sfarsit: « Am scris, cdnd
a venit Hand Hopandel cu hrisovul lui Mircea voevod, Nutt cu voea
stdpdnului meu craiului si cu Stibor voevodul si cu Mihail Solomon Sd-
cuiul si cu mare kigdduinki » 2. Usurinta cu care a fost indus in eroare
de Brasoveni, dovedeste, ea Dan II a fost un Domn foarte slab si nu
merità titlu de « Dan Voda. cel Viteaz », ce i s'a dat in ultimul timp 3.
Fti ho:er rcnian a ojutat r Brasoven:. Intre boierii cari sunt men-
Vonati ca martori atat in privilegiul comercial din ro Noemvrie 1424 4,
Cat §i in cel din 30 Ianuarie 1431 este si Coico logofdtul 5, seful cance-
larii domnesti 6. Acesta a trddat interesele romanesti si a ajutat pe
Brasoveni sa inducd in eroare pe Dan II si s5.-1 faca sã le dea cele cloud
porunci i privilegiile din ro Noernvrie 1424 si 30 Ianuarie 1431. Intr'o
scrisoare fara data, el scrie: «Frafilor mei mai mari, judetului din
Brasov Sidi Gherghe si tuturor pdrgarilor dragd hereterisire dela fratele
nostru mai mic, logo f dtul Coico. Si asa sd viii, cd in mare grip m'ati
adus, dar cu ajutorul lui Dumnezeu v'am isprdvit ireaba, cum v'a pldcut.
Dar imi pare rdu de voi, cdci si mai inainte am crezut pe Hand si pe
cantilarisul nostru Linard si le-am dat cartea si mi-au spus, cd-mi vor
aduce tot ce este al meu si cd-mi vor aduce si un dar ; ei au venit si 1214
mi-au adus nimic. i iardsi au venit si le-am 1 dcut o altd carte, cum a
fost voea voastrd. Si am ldsat la omenia voastrd si pe sama lui Hana si
a cantilarisului ; ei vd vor spune, iar voi sd faceti cum trebuie. Si Du-
mnezeu sd vd bucure » 7. Aceasta scrisoare dovedeste trädarea acestui
boier, care, pentru un dar, ce i s'a fagaduit, a indus in eroare pe donm
si sfatul domnesc i i-a facut, ca pe baza unei mistificari si a unui fals
sa dea Brasovenilor acele privilegii comerciale asa de favorabile pentru
ei i asa de daunatoare Tarii Romanesti.
Falpil a lost deseoperit. Intr'o porunca circulard, Mid data, ter
minata cu fraza: i zisa logofatul pow noro*rr)» 8, Dan II face
1 Ibidem, p. 38 ; E. Hurmuzaki-N. Iorga, Doeumente, XV, t, p. to.

I. Bogdan, Relaliile, I, p. 32-36.
3 N. Iorga, Istoria Romdnilor, Bucure§ti, 1937, IV, p. 15-26.
I. Bogdan, Relafiile, I, p. 23-24.
5 Ibidem, p. 32-36.
6 C. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, Bucure§ti, 1937, II, p. 370.
7 I. Bogdan, Relafiile, I, p. 247.
Tradatorul Coico logofatul.
www.dacoromanica.ro
PRIVILEGIUL COMERCIAL LATINESC AL LUI MIRCEA I CEL BATAAN 95
cunoscut « intregei taxi a dornniei mele, celor mici si celor man i tu-
turor targurilor si vamilor domniei mele: Rucarenilor si C5mpu1unge-
nilor i Argesenilor si Targovistenilor i Targsorenilor i Sdcuenilor
si Gherghicenilor i Brailenilor i Buzdenilor si Flocenilor si cetatii dela
Campulung si tuturor celorlalte targuri si vami si celorlalti mici i mari
c5. s'a invoit cu Brasovenii, ca negutatorii din Tara Romaneasca pot
sa se (Inca la Brasov cu: Ceara, argint, aur, margaritare sau orice vrea,
ca sä le vanza si sa aduca de acolo postav, argint, florini i orice ar
vrea, o cum a fost in zilele mosului domniei mele Ioan Mircea voevod ».
Iar vamesilor le ordona.: o voi sä luati Varna, cum s'a luat si in zilele
mosului dornniei mele Mircea voevod, asa sa luati si acum »1.
A crezut Dan II, ca de astadatal va potoli nemultumirile, dar s'a
inselat. Mai trdiau Inca boieri i ordsani cari cunosteau bine rosturile
domniei lui Mircea I cel Baran. Acestia nu s'au lasat amagiti de pri-
vilegiul fals al Brasovenilor, ci printr'o revoltd generala au alungat
din domnie pe Dan II. Tradatorul boier Coico logolat a fost silit sa.
fuga la marii sai prieteni i tovarasi de treburi. In 14 Iunie 1431 este
domn in Tara Romaneasca Alexandru II Aldea, fiul lui Mircea I cel
Batran 2 In sfatul lui donmesc gasim pe: Albul, Radul al lui Sahac,
Nan Pascal, Iarciul, Tocsaba, Dragomir, Stan, Tatul Sarbul i Stoica,
fosti sfetnici ai lui Dan II 3.
Noul domn n'a tinut in seamh privilegiul comercial al lui Dan II
din 30 Ianuarie 1431 si nici n'a dat Brasovenilor un alt privilegiu co-
mercial. De aceea un nou razboi vamal se naste intre Tara Roma-
neasca si Brasov. Spre a se razbuna, Brasovenii dau azil in orasul
lor la toti fugarii din Tara Romaneasca 4. Intr'o scrisoare Alexandru
II Aldea se plange: « Dar voi nu ascultati de vorba mea, ci, dacd e
ate un hot sau talhar, la voi pribegeste i hraniti pe vrajmasii mei,
cari imi mananca averea parinteasca o visteria Tarii Romanesti »5.
Pretendentul Vlad, care se afla pribeag in Transilvania, cauta si el
sa inrautateasca relatiile. Intr'o scrisoare care Brasoveni le porunceste:
« sa nu lasati pe niciun om sa mearga peste plain in Tara Romaneascd,
nici cu negot, thci cu solie, nici cu aka treabà » 6
Noul razboi vamal tine panä in anul 1437, cand ajunge domn
Vlad I Dracul, un alt fiu al lui Mircea I cel Baran. Atunci Braso-
1 I. Bogdan, Relajiile, I, p. 38-39.
2 Al. A. Vasilescu, Urnta§ii lui Mircea cel Bdtrdn, I, p. 43-44.
8 Ibidem, p. 44.
4 I. Bogdan, Relafiile, 1, p. 44-45.

5 Ibidem, p. 47-48.
6 Ibidem, p. 61-62.
www.dacoromanica.ro
venii, prin decanasul i burgarul Mihail si Andrias, judetul din Rajnov,

cer i obtin un nou privilegiu comercial. In 2 Aprilie acel an « Io Vlad
mare roman i domn, stapanind si donmind asupra intregei tari a Ungro-
vlahiei i asupra partilor de peste munti, herteg de Ani1a i Fagaras,
binevoit-a donmia mea, cu a mea bunä vointä, cu inima curata i lumi-
nata si am daruit acest prea cinstit hrisov al domniei mele si am im-
plinit cererea pargarilor din Brasov, fiindca m'au rugat sà le inoesc
si &à le intdresc asezamantul ce 1-au avut dela stramosii donmiei mele
pentru vama, prin toate targurile si vamile din tara domniei mele,
precum i pe drumul Brasovului panä la Braila »1 Acest privilegiu
comercial a fost redactat pe baza privilegiului comercial slay al lui
Mircea I cel Bdtran din 6 August 1413. Sunt trecute aceleasi mdrfuri,
aceleasi statiuni vamale, aceleasi taxe vamale platite in: fertuni, per-
pere, ducati i bani i aceleasi scutiri de vama. : vilarul taiat i apcile
francesti. Numai vama dela Bran nu este mentionata, desi taxele va-
male sunt trecute, dar nici cea dela Rua". Are un caracter protectio-
nist ca i privilegiul comercial slay al lui Mircea I cel Bdtran din 6
August 1413.
Prin privilegiul comercial dat de Vlad I Dracul in 8 Aprilie 1436
Tara Romaneasca castiga a treia mare victorie in lupta cu Brasovul
pe teren economic in timp de aproape o suta de ani (1358-1437).
Faptul ca Vlad I Dracul, care in legenda depe pecetea privilegiului
comercial se numeste «fiul lui Mircea (filius Mirce) *1, nu a tinut seama
si n'a luat in consideratie privilegiul comercial latin din 25 August
1413, dovedeste, cà falsul a fost descoperit i cà Brasovenii au fost
siliti sa renunte la un asemenea privilegiu fals.
Targoviste ALEXANDRU A. VASILESCU
RESUME
Par une analyse serree du traite de commerce conclu, le 25 Aoilt
1413, entre Mircea le Vieux et les habitants- de Brasov l'auteur prouve
que ce traite est un faux commis par les habitants de BrasoV pendant
le regne de Dan II en vue d'augmenter leurs avantages.
1 Ibidern, p. 71-73.
www.dacoromanica.ro
MISCELLANEA
TAR GUL SOCI
Toate izvoarele noastre istorice arata ca lupta din 7 Martie 1471

intre tefan cel Mare si Radu cel Frumos s'a dat la « Soci ». Dar in
timp ce letopisetele zise dela Bistrita i Putna precum i letopisetul
lui Grigore Ureche i Simion Dascdlul dau numai acest nume, simplu,
faral vreo precizare 1, cronica moldo-polond adaoga amdnuntul cà
batalia a avut loc « la apa dela Soci, in tara munteneasca » (« na rzecze
v Ssocze w ziemy multansky » 2, iar cronica lui tefan cel Mare, scrisä
in limba germana i descoperita la Manchen, ne lamureste cà Socii
erau un tcirg : «bey eynem Margt genand dy Schotz » 3.
Din cauza acestor indicatiuni diferite ale izvoarelor, identificarea de
catre istorici a locului numit Soci a variat si ea. In timp ce unii s'au pro-
nuntat pentru satul Soci din judetul Baia (odinioara judetul Suceava !) 4,
altii au inclinat pentru satul Soci din Bacau 5. Sate cu numele Soci
mai sunt si in judetele Neamt i Balti 6 In Muntenia, in schimb, nu
exista azi niciun sat cu acest mime.
1 Vezi respectiv Ion Bogdan, Cronice inedite atingdtoare de istoria Romtinitor,
Thicure§ti, 1895, p. 53; Acela§, Vechile cronice moldovenesci pdnd la Urechia, Bu-
cure§ti, 1891, p. 193; Const. C. Giurescu, Grigore Ureche vornicul ci Simon Das-
cdlul, Letopiselul Tdrii Moldovei, ed. II-a, Craiova, 1939, p. 35.
2 I. Bogdan, Vechile cronice moldovenesci, p. 225.
3 Olgierd G6rka, Cronica epocei lui 'tefan cel Mare (1457-1499), Bucure§ti,
1937, p. 115-116 §i 146 (Biblioteca Revistei Istorice Romdne, I); cf. Ion Const.
Chitimia, Cronica lui tefan cel Mare. Versiunea germand a lui Schedel, Bucure§ti,
1942, p. 40 i 62.
4 Vezi Emile Picot, Chronique de Moldavie... par Gregoire Urechi, Paris,
1878, p. 112, nota prima; cf. Olgisrd GOrka, op. cit., p. 116, nota I.
5 Vezi Ursu, telan cel Mare, Bucure*ti, 1925, p. 69 (nu se poate spune insh
ca Socii din Bacau sunt t aproape de granita Munteniei )9; N. lorga, Istoria Ro-
mdnilor, vol. IV, Bucure§ti, 1937, p. 168: Satul Soci... ar phrea sa fie in tinutul
C
Bacdului Const. C. Giurescu, Istoria Romdnqor, vol. II, ed. 3-a, Bucure*ti,
1940, p. 58: la Soci, in judetul Bacau ».
° Indicatorul statistic al satelor ci unildlilor administrative din Romdnia, Bucu-
re*ti, 1932, p. 765.
7
www.dacoromanica.ro
98 MISCELLANEA
Precizarea pe care o aduce cronica in limba germana a lui Stefan

cel Mare ne ingaduie, credem, sa lamurim definitiv problema. Ea arata
Socii ca fiMd un airg. In harta Moldovei alcatuita de Dimitrie Cantemir
Osesc insa chiar in judetul Back' un târg cu numele « Ocze ». El este
situat la rasarit de Siret, in fata confluentei Bistritei i e reprezentat
printr'un semn grafic (un turn mai inalt i unul mai mic) la fel cu cel
intrebuintat pentru Focsani, Vaslui i Targul-Frumos 1. Mi se pare
evident cd e vorba de targul Soci: numele, care in originalul hartii lui
Dimitrie Cantemir va fi lost « Socze » a fost transcris trunchiat « Ocze » de
catre gravorul strain in Olanda, la 1737 ; gresala a fost reprodusa apoi in
copia lui D'Anville 2 precum si in harta celor trei tari romanesti a
acestuia din urm5.3. Asemenea erori de transcriere sunt frecvente ; le-am
intalnit atat in copiile facute dupa harta lui Dimitrie Cantemir cat si
in acelea dupa harta Munteniei a Stolnicului Constantin Cantacuzino 4.
In ce priveste indicatia gresita a Cronicei tnoldo-polone ca
Socii s'ar gasi in Muntenia, ea se explica prin faptul cà batalia s'a dat
impotriva domnului rnumean Radu cel Frumos i ca letopisetele noastre
vechi arata ca. Stefan a pornit impotriva acestuia sau « in Muntenia » 5.
Cronicarul care stia ea" Stefan mai facuse o expeditie impotriva vecinului
sdu di cd-i pustiise partea de rasdrit a tarii 6, 0-a inchipuit cä i de data
aceasta batalia se va fi dat tot dincolo de hotar si de aceea a addogat expli-
catia cà Socii se afla « in tara munteneasca » 7. In realitate, lupta s'a dat
pe pamantul Moldovei unde Radu cel Frumos, intrat ca sa-si ralzbune pen-
tru prada Orli sale de catre Stefan, ajunsese pana in preajma Bacaului.
Socii, ca atatea dintre targurile noastre vechi, a avut o evolutie
regresivä : a decazut si a ajuns un simplu sat. Acelas lucru s'a intamplat
cu Gherghita, Tar gsorul, Hodivoaia, Piscul, Adjudul vechi, etc. 2.
Constantin C. Giurescu
I G. Valsan, Harta Moldova de Dinutrie Cantemir, in Memoriile Sectiunii
I storice ale Academiei Romdne, seria III, t. VI, harta I.
2 P. P. Panaitescu, Contributii la opera geograficd a lui Dimitrie Cantemir, in Me-
moriile Secfiunii Istorice ale Academiei Ronzdne, seria III, t. VIII, harta dela urmá.
3 G. Vfilsan, op. cit., harta II.
4 Vezi studiul men despre harta Stolnicului Constantin Cantacuzino, in Rev.
1st. Rom., XIII, r.
5 Astfel, Letopisetul zis dela Putna la I. Bogdan, Vechile cronice moldovenesci,
13. 225; letopisetul zis del Bistria la aceln Cronice inedite, p. 53; Cronica in
limba germana la Olgierd G'rka, op. cit., p. 146.
Vezi nota precedent&
7 i in cronica in limba german& ed. Olgierd Górka, p. 146, se spune: « In
luna Martie, in ziva de 7, intr'o joi, Stefan Vodà plea. in Muntenia...*.
° Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, III, 2, in ins i studiuI despre harts
Stolnicului Constantin Cantacuzino.
www.dacoromanica.ro
CAThvA COMPLETARI LA VOL. II DIN BIBLIOGIZAPIA GREACA A LUI GHINIS 99
CATEVA COMPLETARI LA VOLUMUL II DIN BIBLIOGRAFIA

GREACA A LUI D. GHINIS
Harnicul bibliograf Dimitrie Ghinis, publicand in anul 1939 primul

volum din cele trei ale Bibliografiei grecesti (vezi despre acest volurn
recenzia noastra in Revista istoricd romdnd, X, 1940, p.400), a izbutit in
aceste timpuri grele sà dea la lumina" si al doilea volum, care poara
titlul: `EhATIviatj ptatoypoccpEoc 1800-1863. 'Avocypoccpij -c-c7)v XOCTO: Th
ZpOVI.X.%)V TCCUrily irepto8ov tou a-hrco-re Waivtatt ix8o0iv-rcov 6 Lai.,
xoc i.iv-riaccov iv -rivet tivra rtivaxog TWV iciorglepiaaw XCA nEpLoamrov.
-r7ic rcepaou TO( .1frrng l.Y7C0 Aripyrpiou E. Fxivl xod. BcOepiou r. Mgoc
(t1937). Bpa6cuOetacc UrcO -61; 'Axock.tiac 'AO1v6v. TOL.Log k&repoc
1840 1855 (Bibliografia greacd 1800-1863. Descrierea cdrlifor si im-
primatelor in genere, care au lost publicate in timba greacd in acest interval
de limp, cu un tablou al ziarelor i revistelor din aceastd perioadd, alcdtuitd
de Dimitrie S. Ghinis qi Valerie G. Mexas (-} 1937). Premiatti de Aca-
demia din Atena. Volurnul H 1840-1855), Atena, Biroul publicatiilcr
Academiei din Atena, 1941. (Formeazd volumul XI al Analelor Aca-
demiei din Atena. Pretul 700 diahme). Acest volum cuprinde o epoca
in care incepe o bogata activitate la tipografiile grecesti din Grecia
iar numárul tipaiiturilor grecesti de peste hotare scade in mod
simtitor. Noul volum, tiparit in aceleasi conditiuni tipografice irepro-
sabile ca i primul, cuprinde 3375 de tiparituri, plus un adaos de 235
de tiparituri la primul volum, din care unele au fost gdsite de autor
dupa aparitia primului volum, iar altele i-au fost semnalate de Fanis.
Mihalopulos, Nestor Camariano si Andrei Horvath. D. Ghinis a izbutit
sa. mai viziteze cateva biblioteci publice i particulare, dar se gasesc
Inca destule biblioteci particulare bogate in tiparituri vechi, ai caror
proprietari, cu tot apelul lui Ghinis, continua sa-i refuze cu o indarat-
nicie nejustificata cercetarea lor, i nici macar nu se ostenesc sà Lea
completarile cuvenite. De aceea d. Ghinis nu are posibilitatea de a
ne da o bibliografie cat se poate mai completà, cu toata constiinciozi-
tatea i dorinta lui arzatoare. 8à spefam cà in cele din urma posesorii
unor tiparituri grecesti vechi vor intelege valoarea i utilitatea acestei
opere i vor veni in ajutorul d-Jui Ghinis, aa ineat complethrile lor
sa fie trecute in ultimul volum. Am fi vrut si la acest al doilea volum .
sa ajutam pe d. Ghinis in opera sa grea, dar in imprejurarile de astazi
ne este imposibil, fiindcá nu avem i nici nu putem aduce un exemplar
din volumul II. Dupä cum ni se pare, singurul exemplar ce se alit
astdzi in tara este cel al d-lui Horia Rädulescu, care cu multà ama-
bilitate ni 1-a pus la dispozitie pentru cateva zile spre a-I recenza. Cu
7*
www.dacoromanica.ro
I 00 MISCELLANEA
aceast5 ocazie am cercetat, cat am putut in grabA, biblioteca noastrk

rAmasà dela defunctul nostru unchiu D. Russo, si am gäsit sapte tipäri-
turi, care nu sunt trecute in Bibliografie. Titlurile acestor tiparituri sunt :
1. 'DA-Tine/1 rpccp.p..cc-roc.il E-rey,Ivou Kotz,p.vrci Toii ix 00iac6,
'Ex XcopocpzEccc ply Koxooiou, Kcf)p.1; è Ko.)pc7)v nepLexotmc TO6;
Tinrouq, Tok avoryxcciouq xotv6vccg -c TexvoXoyiccc, T75; 'Etup.aoyi.ccc,
Tije EuvraEccog xet. al* EtwOiascog xca E pi 'Avcop.eacov `131pATcov.
"Exaocn; actrripcc. 'Ev Hicrrn 1842.
In 80, de 2 pagini nenumerate + aT' + 285 p. + I ilustratie in afard
de text.
2. I'vcop.tx& v notXcct.Cov cpaocr6cpcov. 'Ex -ril; 'EXAvoL4; yAdxrcrrIc
[LeTccppcorOiwroc. Bt.6XL4Lov xpipLIJA-rcc-rov H p6; SLccx6crmatv -Otto,
xca ivcitpvrov TCOALTELCM 'Ev BeveTia. 'Ex -* 'EXX-Ivtxg Turroypcccpiccc
ibnu 4:1:0oivtxoq. 1842.
In 120, de 132 p.
3. Iaczpoiccc 6 ix Nocu6cfcppocc i) 6 '11X6-currog ycv. Kcoi/o2i.ce
ijpoAx.11, dç ir&vr rcpgetg aqpv.tkv-r3, crovreOeicicc roc?aurri nap& 'poi)"
K. MoAtepou; MperO& I itg rv .iraoearivlAv 8Lci.AixTov nap&
N. A. r. 'Ev 'Iotcriy. 'Ex T-71g Tuiroypoccpiac 'AVOEv'sg. 1845.
In 8', de 2 nenum. + 204 p. La p. 107-198 se afl5.: EzoXeZov -riLv
cruuyp.ivcov Ccvap(ov. Kov.coaioc nc -rpni:c rcpgac st.wxplv-r) cruv-re0daa
I'cOatcycl. nap& Tot)" K. MoVipu. Me-roccppccadacc Si itc -L*1 circAonA-
AvoLx-ijv I'Adxraocv =pa. N. A. P. xca 118-1 rcpcl-rov TUrcor.g ix8o0e1:acc
cruvapo4 -riLv cpa0l.i.o6awv.
4. A6-yot. Tpik 'Ex TEA) 'll0t1{6.)11 To5 Mccp[kovraou, xoci Cori) roi5
PcOamoili [ft-ETC( cppoccrOev-re;, Trei cuvinte din cele moralicesti ale lui
Marmontel talm5.cite adecd depre limba frantozeascä de dumnealui
marele paharnic Ianake Papazoglu. Addoganduse insA pe alocurea dupa
tribuinta i oarescare supt-insemnAri sau Note, spre l6murire atat a in-
telegerii cat si a unor ziceri. Apoi tot de dumnealui i prin insäsi osardia
91 cheltuiala ale sale si in lumina' dânduse, in fericitele zile ale Prea-
Inaltatului si Bine-Credincios si Prea-Luminat Domn al nostru si
Stàpânitor al toatei Pith Rumânesti, Gheorghie Dirnitrie Bibescu VV.
s'au inkinat la Dumnealui Prea-cinstitul Mare logofat al dreptätii
si cavvaler Alecsandru Vellara. TipArit la Pitarul Zah. Karkaleki
Tipograful Kurti Domnesti. In anul Mântuiri 1846.
In 8°, 0+ 398 + 2 p. nenum.
5. KocvovLap.Oc Tot-) iv Kwvcrrocv-avourc6Ant aktror.xoi; azaciou TeOv
xopcccri.covEucsnrop.ivou nap& "rg 4:1:00avOpcorcLx'ic cianAcp6T1roc -riOv
iv-c.cci50oc Ei'yrc6p0ov 'EXA-ilvt8cov. 'Ev Kcovcs-rocwavourcaeL, Turcoypacpei.ov
A. Kopoppa xca 11. HczerrcaWl. 1847.
www.dacoromanica.ro
DIPLOMA DIN 14 MAI i494 A REGELUI UNGAR VLADISLAU II 101
In 8°, de 8 p.
6. 1-46-r1 Tpogoil To5 Uyto5; CoOpcordvou vok, Euyypoccpciacc rep-
p.ocvurri. flocp& Kocp6Aou Tpoctiy6-r-rou 041, Kcd ile-rocqopoccrOCT.soc
-nap& F. revvAiou, npO; xpijolv -riLv ecrcacv-razo5 cr)(0Xth(P). KaT' gy-
xpLatv -ro5 irrt Tray 'ExxX7pLoccrr. xcd -rij; Am.t. 'ExTrocLaeixreco; `Yrcoup-
yriou LL& scou'om; 'Av 8peou Kopoppa. "Exaocn; -riTdp-r1 o--repviTurroc.
'Erc pyacrOciacc 670) To 5 [1E= cp pCXGTO 'Ev 'ANvocK, h T; Turco-
ypoccpioc; 'Avapeou Kopoirspa. KOCTCk Tip) Onv To5 'Epp.o5, dcp. 215.
1848.
In 8°, de 2 p. nenum. + 94 p.
7. BLaiov xocAo6p.evov KupLcotoap6p.t.ov flyouv ALaoacci. xcd laiXiat
Et; -rck; Kuptaxa; OXou To5 'Evt.ocu-ro5. ZuUizOiiaoct, nape( 'Ayard.ou
Movoczo5 TOU KRIT0c Ex aLoccpópwv 8L8oco-xdAwv. LI pocrreOeicrl; iv -r(T)
-reAer. -775; 'EbrAo-mc -ro5 `Ayiou lipuopiou Tocupop.eveioc; el; 14
Me= icoOtverc el'AcyyiALoc. Newa-ri 1.1.ETOCTUTCCOO6 et; xoLAv T(.7.)v 'OpOo-
Ko>v 0)cpaeLocv, xod iwaCo; aLopOo306v. 'Ev Beve-ricf, ix -rij; LAA.rIvt,x--rj;
-rurroypoccpioc; To5 (DoEvExoc. 1852.
In 8° mare, de 295 p.
§i acum avem de observat cu privire la nr. 4075 intai ca tragedia
Semiramis a liii Voltaire s'a publicat intr'un volum cu tragedia Brutus,
trecuta la nr. 3953, sub titlul general: Bpo5-ro; xod Zetzipocp.L; Tparaica
To5 BoX-rodpou. 'Ev Bouxoupecrricp. 1844; al doilea Ca numärul paginelor
dela nr. 4075 nu este 2 + 126 p., ci 2 + 133 p. 0 al treilea, traducd-
torul grec, care apare numai cu initialele Z. M. este Z <aharias> M< a-
vrudis>, care a publicat i alte opere cu aceste inifiale.
Nestor Cantarien)
DIPLOMA DIN 14 MAI 1494 A REGELUI UNGAR VLADISLAU II
Diploma, al carei text il publicam mai jos, a fost, inainte cu patru

decenii, obiect de lungi i aprinse discutii. In cuprinsul ei, Regele
Vladislau al II-lea porunce0e egumenului manastirii Perilor din Ma-
rarnure, Ilarie, i urma0lor lui sà se poarte Ltd de episcopul de Mun-
caci cu cinstea reclamata de tagma lui, iar fatä de arhiepiscopul de
Transilvania sà se poarte cu supunerea datorità unui superior.
Pentru vechea §coald istorica. Ardeleand intelesul diplomei era
clar: regele a supus manastirea din Perii Maramure§ului arhiepisco-
pului roman din Alba-Iulia. Cel dintai care a tras la indoiala aceastä
interpretare a fost I. M. Moldovanu in critica pe care a facut-o cartii
lui N. Popea, Vechia Mitropolie ortodoxd romdnd a Transilvaniei (Sibiu,
www.dacoromanica.ro
102 MISCELLANEA
1870) i pe care a publicat-o in Archiv pentru filologie i istorie din acelas

an. Originalul documentului era necunoscut, iar Petru Maior care-I tiparise
in I storia Bisericii Romdnilor (144-6), cunostea numai o copie a lui,
obtinuta de iesuitul G. Regai in 1721 dela capitlul din Alba-Iulia.
Textul tiparit de Petru Maior, dela care l'au luat toti istoricii romani,
avea : /rater Hilarius prior et sui successores episcopo de Munkats sui
ordinis reverentia, archiepiscopo vero de Trans ylvania modernis et futuris,
veluti superioribus suis debitam subiectionern et obedientiam praestare
debeant et teneantur.
Diploma fusese insà publicata in 1785 si de episcopul catolic din
Alba Iulia, Battyan, in Leges ecclesiasticae Regni Hungariae (I, 217).
Aci egumenului Ilarie i succesorilor lui li se porunceste s5. fie cu supu-
nere nu fata de arhiepiscopul de Transilvania i arhiepiscopo de Tran-
salpina, ceea ce, evident, cid documentului cu totul alt inteles. I. M.
Moldovanu a atras atentiunea asupra versiunii lui Battyan lard a
starui asupra ei (loc. cit., p. 702).
Augustin Bunea, care nu admitea existenta unei arhiepiscopii
romanesti in Transilvania la acea data, iar infiintarea episcopiei de
Alba-Iulia o atribuia lui Mihai Viteazal, a acceptat versiunea lui Battyan
gi astfel credea ca Vladislau al II-lea a supus manastirea Perilor i cu
ea Maramuresul intreg jurisdictiei mitropolitului Tani Romanesti
(Vechile episcopii romdne0i, Blaj 1902 p. 3-4). Bunea explica aceasta
supunere cu re1aiile stranse ale lui Radu cel Mare (1494-1508), voie-
vodul Munteniei, cu Vladislau II.
Atacat violent de aderentii vechii scoale istorice, Bunea a revenit
asupra chestiunii in Ierarchia Ronuinilor din Ardeal i Ungaria (p.
163 i urm.). Toate incercarile de a descoperi originalul diplomei Ii
ramasesera infructuoase, izbutind sä gaseasca numai o nouà copie a ei
in Archivele Statului din Budapesta, copie lecta cum suis veris origi-
nalibus collata et correcta.
Noua copie din care publica in facsimil textul discutat, are si ea
arclziepiscopo vero de Trans ylvania. Dansul nici acum nu socotea ches-
tiunea limpezith o deoarece nu avem decretul original ca sa putem
vedea Ca oare acolo nu este scris archiepiscopo de Transalpina, cum a
citit i tiparit Battyan. Pentru cazul cá originalul ar avea Archiepiscopo
de Trans ylvania, Bunea accepta pdrerea lui N. Iorga din Sate fi preoli
romdne§ti din Ardeal (p. 14-15) cà aci e vorba de episcopul latin al
Ardealului, fiindca de o « arhiepiscopie » romdneascd se poate vorbi aci
mai pufin decdt despre orice alta (op. cit., p. 175-6).
Originalul diplomei lui Vladislau al II-lea se aflä in archiva capi-
aului catolic din Bratislava (Capsa ii, fasc. II, nr. 24).
www.dacoromanica.ro
DIPLOMA DIN 14 MAI 1494 A REGELUI UNGAR VLADISLAU II 103
Acest lucru il stiam din 1913 insa, din cauza imprejurarilor, abia
acum am reusit, multumita Domnului Mihai Pop, membru al servi-
ciului nostru de presa din capitala Slovaciei, sa obtin o fotocopie a lui.
Publicam mai jos textul diplomei dupã aceastä fotografie. Lectura
exacta a frazei, care a provocat atatea discutii e acea data de Petru
Maior dupà copia lui Regai, Arhiepiscopo de Transylvania. Asupra
exactitatii textului insus orice discutie e facuta deci imposibila. Asupra
sensului lui vom reveni in numarul viitor al revistei noastre.
Z. Pdcl ifanu
Anexi
Nos Wladislaus Dei gracia Hungarie et Bohemie etc. Memo rie

commendamus tenore presencium significantes quibus expedit uni-
versis, quod venerabilis et religiosus frater Hilarius prior claustri sive
monasterii ecclesie beati Michaelis Archangeli in Maromarusio fundati,
Grece fidei professor, nostre Maiestatis accendens in presenciam, exhi-
buit et presentavit nobis quasdam litteras privilegiales Reverendissimi
Patris quondam Anthonii Civitatis Constantinopolitane Nove Rome
ac tocius orbis Patriarche, in pergameno grecis litteris exaratas sigil-
loque suo plombeo impendenti consignatas. Et cum hoc, eciam ea-
rundem litterarum exemplum verbotenus in latinum traducturn, de
et super nonnullis indultis iuribusque et libertatibus eidem ecclesie
Sancti Michaelis per eundem concessis, inferius in tenore eiusdem
exempli denotatis et specificatis, supplicans Maiestati ut litteras huius-
modi patriarchnes ac omnia in eisdem contenta, rata et accepta habere,
ac pro eodem fratre Hilario suisque successoribus universis ecclesieque
prenotate innovantes perpetuo valituras gratiose dignaremur confir-
mare. Quarumquidem litterarum et earundem exempli tenor sequitur
in hec verba: Antonius Dei gracia civitatis Constantinopolitane Nove
Rome ac tocius orbis Patriarcha, bene beateque progeniti et in
Deo honorati bonique christiani homilitati nostre secundum confirma-
tionem Sancti Spiritus, dilecti filii et generosi Wayvoda Balicza et
Drag Mester, qui habent ecclesiam sive monasterium perpetuum in
Maromarws in nomine Sancti Michaelis Archangeli fundatum, qui
vene_rmt ad nos et humilitati nostre infelici et urgente imperii Constan-
tinopolitani statu supplicarunt ac in beatitudine, obedientia quam
Jaabuerunt pro consuetudine christiane religionis prestiterunt, humili-
tatique omne ac ecclesie ... hereditatem de propriis bonis et bene
acquisitis ecclesiam videlicet in nomine Sancti Michaelis Arch angeli
fundatum dcnarunt ac obtulerunt, ita quod ad ecclesiam humilitatis
www.dacoromanica.ro
MISCELLANEA
104
nostre respectu habeat eidemque obediat. Nos autem videntes iustum

eorum desiderium ac integram fidem considerantes, donationem eius-
modi gratam accepimus voluntatique eorum condescendimus, ac Drag
Mester, velut humilitatis nostre filium nostra auctoritate qua fungimur
benediximus patriarchali, itaque quem Deus eliget in dicto mona-
sterio priorem, quod talis etiam habeat nostram benedictionem, qua
valeat omnes ecclesias que sunt in pertinentiis predicti monasterii
con secrare. Ad hec si quis nostrorum subditorum Archiepiscopus aut
Episcopus in dicto monasterio aut pertinentiis eius inveniretur, quod
eiusmodi dicto priori esset in adiutorium velut hec humilitatis nostre
littere ostendunt, sigillo nostre ecclesie munite. Quia nos ecclesiam
istam ex sincere corde et cum magno honore in nostram protectionem
suscepimus ac pro salute christianitatis, et concedimus eiusmodi priori
ac donamus auctoritatem super omnes proventus dicti monasterii ac
pertinentiarum que hic infra inseruntur velut Zylagsagh, Megyesalya,
Ugocha, Berzawa, Chicho, Bolwanus, Almazig et in omnibus hiis nomi-
natis Pahomius prior et abbas plenariam auctoritatem habeat ac
respectum ad omnes sacerdotes et ad alios omnes homines in dicto mo-
nasterio ac eiusdem pertinentiis existentibus, ita ut eos ad bona opera
indicet et erudiat anime et corporis et habeat iudicare omnes causas
ad Sedem ecclesiasticam spectantes, in dicto monasterio et pertinentiis
eiusdem. Et quod omnes ecclesias in pertinentiis dicti monasterii ac
omnes earundem et dicti monasterii proventus ac sacerdotes sub pote-
state sua habeat et manibus. Et quod in omnibus divinis officiis pro
suo Patriarcha faciet commemorationem. Quamobrem vobis has litteras
nostras dedi. Quod si priori mori (ut omnes moitali sumus) contigerit,
omnes fratres spirituales tunc et Balicza ac Drag mester cum omnibus
hominibus parvis et magnis in dictis pertinentiis residentibus ac con-
gregatis aperte, ut ita congregati priorem eligant nostra auctoritate
et benedictione. Qui ita electus omnimodam potestatem super omnes
proventus abbatie predicte eodem pacto sicut et predecessor suus a
nobis ad honorem sancti Michaelis Archangeli habeat concessimus. Et
pro maiori fide et veritate ac confirmatione loci sancti has litteras
nostras dedimus. Et hec scripta sunt XIII die mensis Augusti anno
in quo scribebantur millenarii VI et CCCCCCCC ac LXXXX nono.
Nos igitur huiusmodi supplicatione memorati fratris Hilarii exaudita
et clementer admissa, prescriptas litteras dicti patriarchi non abrasas,
non cancellatas, nec in aliqua sui parte viciatas conspeximus, presenti-
busque litteris nostris similiter piivilegialibus earundem exemplum
de verbo ad verbum inseri et inscribi facientes, eas et omnia in eis
contenta, eatenus quatenus cedem rite et legitime existunt emanate,.
www.dacoromanica.ro
uN PINSION iN VASLUI TN ANUL 1859-1860 105
viribusque earum veritas suffragatur, acceptamus, approbamus et

ratificamus ac pro eodem claustro Sancti Michaelis Archangeli et con-
sequenter pro frate Hilario suisque successoribus universis innovantes
perpetuo valituras confirmamus, ita tamen quod ipse frater Hilarius
prior et sui successores episcopo de Munkach sui ordinis reverentiam,
archiepiscopo vero de Transsilvania modernis et futuris veluti superio-
ribus suis debitam subiectionem et obedientiam prestare debeant et
teneantur. Harum nostrarum, quibus secretum sigillum nostrum, quo
ut Rex Hungarie utimur, est appensum, vigore et testimonio litte-
rarum mediante. Datum Cassovie per manus reverendi in Christo
patris domini Thome episcopi ecclesie lauriensis et postulati Agriensis,
.Aule nostre summi et secretarii cancellarii ac fidelis nostri dilecti,
quarta decima die mensis Maii anno Domini millesimo quadringen-
tesimo nonagesimo quarto, regnoium nostrorum Hungarie etc. anno
quarto, Bohemie vero vigesimo quarto.
U.A. PENSION IN VASLUI IN ANUL 1859-18 )o

Cercetarea Arhivei *coalei Primare nr. r de Bhieti din Vaslui, care in
anul 1941 a implinit un veac de existenta, a fost un prilej fericit de a des-
coperi documente, ce arunca lumini noi asupra invatamantului nostru.
Astfel 'Ana in prezent s'a stint ca inceputurile de invatamant
national din prima jumdtate a sec. al XIX-lea s'au lovit de rezistenta unei
parti din clasa boiereasca, fermecata de civilizatia franceza. Acesti
boieri, dispretuind asezamintele romanesti ale statului, preferau pentru
odraslele lor mice pensionat strain. De pildal, incepand din anul 1831
pensioanele se inmultesc in Moldova dat fiMd afluenta tinerilor la
aceste co1i. Astfel in 1831 se intemeiaza pensionul lui Lincourt impreund
cu Chefneau i Bagarre, la Iasi ; ca o continuare a acestui pension
apare in 1831 institutul lui Cuénim, care avu ca elevi pe Mihail Kogal-
niceanu i pe Vasile Alecsandri, iar un « pension » pentru « nobilele
demoazele » condus de Teodor Burada i sotia lui se afla la Iasi, in
Ltd cu biserica Vulpe ; chiar Contesa E. de Grandpre avea un pension,
la care preda Constantin Evnomie. Dar intre 1836 si pand pe la 186o
Moldova e intesata de pensioane franceze aldturi de cele greco-romane
sau greco-germane. Mentionam cateva pensioane din acest rastimp :
la Roman era pensionul lui Jean « Frantuz .*; la Focsani pensionul lui
Bernardaki ; la Barlad pensionul lui Subiski i coala de fete franco-
romana a « d-nei Anne Bourguillon »; la Botosani erau pensioanele
Profirii Olivari, a lui Jacques Vitrou, a lui Neuhaus, a lui Blanchin si
unul al d-nei Olimpia Gros ; la Iai erau pensioanele d-nei Garé, al
www.dacoromanica.ro
105 MISCELLANEA
Baronesei Subin, a lui Bandinini si al lui Cuculi de greaca, franceza

germana 0 a lui Mayer, care preda ace1ea0 limbi. De asemenea la
dascalul Grigore din Harlau era o scoala de franceza i germana ;
la Baca-a era scoala francezd a lui Constantin Dupond i loan Hristea ;
la Nicoresti era scoala francezd de fete a lui Gheorghe Stupin ; la Fat-
ticeni se gäsea scoala franceza a lui Daschevici ; Fälciul are pensionul
g Madami Iuli » si a Spiterului Andrei Dialtu ; la Piatra se afla scoala
franceza a frantuzului Sanpan, director si cu sotia sa, Madame Fantin;

la Iasi mai existau pensioanele d-nei Sacchetti, al d-nei Raimond, al
Madamei Pare, frantuzca, « al lui a Froil », cat i pensioanele Fotino,
Jordan, Morange, Eiwas, Frey, Eleonora Asan, Smolenschi, Amelia
Webel, Brisedoux, Janabonnaud, Smaranda Bacinschi si Isacescu » '
Renuntam a mai cita i alte pensioane, ca s ne ocupam de pensionul
din Vaslui. Asupra existentei unui pension francez la Vaslui, in anul
1859-1860, istoricii V. A. Urechea si N. lorga, care s'au ocupat de
invatamantul nostru, nu pomenesc nimic. Poate ea nici noi n'am fi
descoperit acest fapt, dacã nu cercetam arhiva scoalei primare cen-
tenare. Sunt patru docuniente care vorbesc despre pensionul din
Vaslui i anume: cloud sunt datate 29 Aprilie 186o, al treilea 30 Aprilie
186o si al patrulea 4 Mai 186o. Cel din 29 Aprilie 186o spune refe-
ritor la anul infiintarii pensionului, urmatoarele: « Din reviziunea facuta
actelor aflatoare in cancelarie acest onorabil Comitet, se cunoaste, Ca
in contenitul an 1859 Comitetul, in imputernicirea instructiunilor din
asezamantul scolar cap. al V-lea secliunea l-a, motivat si de oficia
Ministerului de Culte Nr. 604 tot din acelas an, au incunostiintatii prin
ordinele sale pe tot corpulil profesoral din acest district, ca sa-si depuie
examenele semestriale cerute de citata legiuire i cà tot la act se pre-
vede, ca i Profesorul A. Lioblan Ca cel ce avea infiintat un mic Pen-
sionat in limba franceza au fost obligat a depune examenul cu toti
acei elevi ce frecventa la acel pension, precum onorabilul Comitet
prin adresa Nr. 14 si pun raportul Nr. 23 comunica Ministerului rezul-
tatul examenului dela acea scoala ...» 2.
Deci e clar ea in anul 1859 prin Septemvrie sau Octomvrie s'a «infiin -
tat un mic Pensionat in limba franceza », condus de profesorul A. Lio-
blan », « obligat a depune examenul (la stat) cu toti acei elevi ce free-
yenta la acel pension » 3. Mai mult. Tot din mentionatul document
N. Iorga, Istoria Invdfdmcintului Romdnesc, Edit. Casei §coalelor, Bucuresti
1928, pag. 351.
2 Referat nr. 186o din Aprilie 29.
3 Ihidem, Actele in original se alai in arhiva coalei Primare 1 r. z de b. Vaslui,
scrise cu litere chirilice.
www.dacoromanica.ro
UN PENSION IN VASLUI TN ANUL 1859 -1860 107
rezultà, ca examenul s'a tinut, iar onorabilul Comitet « prin adresa

Nr. 14... si prin raportul Nr. 23 comunica Ministerului rezultatul
examenului dela acea scoala »1 0 alta constatare facem: Directorul
Pensionului din Vaslui era francez, numele sail era Alexandre Leblanc,
insä in acte il gasim romanizat Alexandru Leblan si Lioblan.
Poate, ca despre Pension si directorul sail nu s'ar fi stiut nimic de
urmasi, dacd intamplarea nu facea sa aiba interni doi copii, fiii cami-
naresei Elencu Albinet, ce « au absentat dela indatorirea de disciplina
din scoala primara si au continuat acele studii in limba franceza « zece
luni » intre elevii clasei III-a ..., dar neindemanarile ce au contratat-o
(sic) pe d-nei, au silit-o de a-i retrage si din aceasta scoald * 2, neachi-
tand profesorului Alexandre Leblanc « 3o de galbeni... pentru pre-
darea lectiei de limba franceza la doi copii ai d-sale » 3. Gestul acesta
determina pe directorul micului pension sa ceara. Comitetului Scoalei
Publice din Vaslui o « mdrturie », ea fiii d-nei Albinet si elevii sdi
au dat examenul in fata Comisiei. Fiind un document rar ne permitem
s5.-1 citam: « Onoratului Comitet al Scoalelor Publice din Districtul
Vaslui. Dela Profesorul francez Alexandra Leblan.
Copie
Spre a se putea proceda lucrarile de indestularea banilor ce mi se

cuvin dela d-na K. K. Elencu Albinet pentru invatatura data de mine,
la doi fii a dumniei sale, asupra careia am si reclamat, la Prefectura.
Neaparata nevoie ceri a avea o marturie, din partea boierilor membri,
care au asistat la examenele ce au depus fiii d-sale, unul semestria 1
si altul anual, in casele d-sale boierului Iancu Latis, pentru care
rog pe onoratul Comitet ca sà binevoiasca a-mi slobozi o asa mdrturie
spre a-mi sluji de dovada la tanguirile ce fac catre prefectura, bine
voind tot odata a-mi si sprijini catre prefectura aceste drepturi ca
cel ce socot si aceasta a fi tot de competenta onoratului Cornitet ».
A. Leblan 4, 186o. April 29 ».
Prin urmare din documental citat rezulta cd pensionul, exista in

186o, ea elevii au dat examenul in prezenta membrilor Comitetului,
insä nu sã adevereste pentru copiii adversarei sale, deoarece cataloagele
elevilor nu sant in arhiva Comitetului 5, ci au fost trimise «Ministerului
1 Ibidem.
2 Referatul din 186o Mai 4-
3 Ibidem.
4 Vezi documentul Copie din 29 Aprilie 186o.
5 Vezi referat nedatat si semnat de D. Miulescu.
www.dacoromanica.ro
1o8 Al SCELLANEA
de Culte »1. In legatura cu meirturia cerutà merita sà relevam urm5.--

toarea divergenta e'c opinii : pe cand directorul scoalei publice din
Vaslui, N. Casian, recunostea in referatul salt, ca d-na Elencu Albinet
datora 30 galbeni profesorului Al. Leblanc pentru timpul cat invatase
pe fiii sai, Miulescu sustinea ca. « marturia ceruta nu-i poate slobozi...
cataloagele elevilor nefiind in arhiva Comitetului »2.
Nu putem preciza dad. Al. Leblanc a incasat cei 30 de galbeni,
sau a ramas pagubas. E foarte probabil cã micul pensionat francez
din Vaslui si-a inchis portile la finele anului scolar 186o. Fiindca in
Septemvrie 1861 la Scoala Publica. din Vaslui e transferat ca Director
George Chrisoscoleu despre care, dintr'o anchetä personala, am aflat
cä preda lectii de limba franceza la fatniliile fruntase vasluiene pro-
babil chiar ca pensionul lui Leblanc nu mai exista.
Deci la Vaslui de prin Octomvrie 1859 si pana in Iunie 186o a fun-
ctionat un mic pensionat francez condus de Francezul Alexandre
Leblanc, care avea ca elevi, pe copiii de familie nobilä, din localitate_
Octavian Mdrculescu
' Vezi referatul din 4 Mai 186o.

2 Vezi referatul nedatat si citat mai sus.
www.dacoromanica.ro
RECENZII
Brituleseu V., Frescele din biserica lui Neagoe dela Argq, Bucure§ti, 1942,
P. in 4°.
Lucrarea domnului V. Brdtulescu prezentata intr'o forma luxoasa' i ingrijità
cuprinde treizeci de plan§e in cllori i treizeci de figuri in text. Cele dintai re-
produc panourile de pictura murala din biserica lui Neagoe dela Arge§, extrase
inainte de restaurarea lui Lecomte du Noily ; figurile in text dau pietre rnorman-
tale din biserica dela Arge§ 0 de aiurea, precum i picturi murale din celebrul
monument al Tarii Romane§ti. Ilustratiile foarte ingrijite, pot fi folositoare cer-
cetatorilor i, cu anume rezerve, i pictorilor no§tri decoratori de monumente
religioase. Textul, redactat in romane§te, este insotit de traducerea lui germana,
italiana i franceza. Asupra lui cerem voie sä facem un numar de observdri. be
intai, o marturisire sincera. In fiece publicatie nouà urrnarim din tot sufletul
contributia i folosul, care singure ne intereseaza. Scdderile nu ne opresc mai
niciodata i numai cu infinita i indurerata discretk ne-am obi§nuit sa le relevam.
Cartea domnului Bratulescu ne darue§te o serie de reproduceri bune. Acestea
ne ajuta sa punem mai limpede anume probleme §i. sa intrevedem solutiile. Da-
torim recuno§tinta autorului i o exprimam cu bucurie. Urmeazâ acum o parte
mult mai delicata.
Nu intelegem, in primul rand, nevoia de a da un text, asupra caruia vom
insista, in trei traduceri. Evident, era deajuns traducerea textului original intr'una
din limbile de cultura apuseana. Textul francez, pentru a nu vorbi decat de acesta,
.este, in al doilea rand, o traducere care urmeazd prea de aproape originalul ro-
manesc, ceea ce-1 face greoi i pe alocuri incorect. Sa trecem insa la altele. Fiind
vorba de prezentarea §tiintifica a picturilor murale din celebra bisericd a lui
Neagoe, se impunea o datorie i anume datarea sau discutia datelor la care au fost
-executate picturile de care se ocupa publicatia. Aceasta cu atat mai mult, cu
cat autorul admite origini i epoce diferite de executie ale acestor picturi. Lucrul
este de altfel evident 0 diferenta intre picturi, izbitoare ca spirit, stil i procedee.
Datarea insa§i cere analize amanuntite de ordin tehnic 0 nu e la inddmana nici
a amatorilor, nici a cercetatorilor grabiti. Era insa de competenta i aveam dreptul
sà o cerem dela autorul unei publicatii care avea de obiect exclusiv un numar
redus de panouri picturale. Cea de a a doua observatie prive§te descrierea pic-
turilor. In p1an§a numarul 1, Neagoe Basarab, Despina Doamna §i copiii lor sunt
infati§aci in a§a zisul a tablou votiv * i inchina biserica Maicii Domnului
www.dacoromanica.ro
110 RECENZII
lui Iisus. Caracterizarea aceasta obisimit a. de altfel in studirle de arta bisericeasca

bizantinà i oriental& nu este chiar indiscutabila. Vom ardta aiurea cum e vorba
mai ales de o ilustratie a ritului tarnosirii bisericilor. Biserica purtatA pe maini
de ctitor, este, la randul ei, mai putin in legatura cu modelul monumentului
mai mult cu chivotul in care se prezinta, la sfintire, moastele ce sunt zidite cu
acest prilej in sfanta masa. D. Bratu leszu soc teste ca. Doamna Despina i tinerele
princese poarta costume nationale, ii i fote. Este desigur o gresala. Este vorba
de tunici sarbo-bizantine de traditie elenistica i de mantii blanite, de moda ori-
ental& Parul lui Neagoe este comparat de autor cu niste drugi rasuciti ». Chi-
purile insasi stint trecute cu vederea si nu In se spune nimic despre ele. Multi
terrneni sunt improprii i chain pe acela de e anteriu t invecinat cu « mansetele
ornate cu perle ». In descrierea portretului lui Radu dela Afumati gdsim pro-
pozitia urmiitoare : « Banda care formeazal peretii coroanei este batuta cu perle
pe margine ». Perlele nu se bat, ci se insirá sau se fixeaza cu ajutorul unui fir me-
talic, care le strabate i e inodat la capfit.
Deosebirea de « fond ), neprecizata de altfel, descopera d-lui Bratulescu doi
artisti executanti : Vitus (Veit) i Dubromir. Vitus face parte dintr'o scoalA ger-
mana de decoratori ; Dubromir, dintr'una sfirbo-bizanting. Problema e de mare
importanta si nu poate fi rezolvatii sumar si accidental. Trecem asupra descrieri
celorlalte planse, care mi au mai multe calitati si pacatuiesc mai ales prin im-
proprietatea termenilor. Astfel nici Maica Doinnului, nici loan Botezatorul nu
poarta filactere t cu inscriptii. tim ca termenul e des intrebuintat de cerce-
tatori i apare chiar in operele marilor invätati apuseni. Pilacterul este insà un
obiect ritual si se intilneste in Vechiul Testament. Obiectul are diferite forme
indeplineste rolul unei vraje, unei rugaciuni izbavitoare, putand fi apropiat
de amulete i chiar de icoane. Maica Doinnului, Ion Botezatorul, episcopii zu-
graviti pe peretele hemiciclului absidei principale i sfintii poarta rotuli », foi
tIe pergament, adica, foi de carti. i deosebirea este mare intre ele i filactere.
Maica Domnului este invesmantatä cu e maphorion », haina de original i mod5.
siriana. Termenul trebuie cunoscut si nu poate fi ocolit. Vesmantul de desubt
se numeste tunic& Pecioara Maria, in sfarsit, nu poartal pantofi colorati », ci
sandale imparatesti bizantine. In descrierea Sfantului Ioan Botezatorul (pl. 8,
p. 32), M se vorbeste de « cele doual mari aripi simbiloce, care atarna » de umerii
Inainte Mergatorului. Aripile sunt ale sfantului, considerat drept trimis al Dozn-
nului, dupa proorocia lui Maleahi : a IatA Eu trimit pe ingerul Men i va gati
cale inaintea fetii Mele... n (3, r). Ingerul acesta este Inainte-Mergatorul Ioan
ci ingerii au aripi. In descrierea arhanghelului Mihail (pl. ro, p. 33), gasim o ob-
servatie care ne uimeste : e Dupa o traditie orientala, Sfantul Arhanghel Mihail
n'a murit niciodata i traieste dela inceputul lumii, precum arata simbolic un fel
de fir subtire care ii iese din urechi t. Ingerii i arhanghelii sunt creati de Atot-
puternicul : e Atunci Dumnezeu i-a raspuns lui boy. 1t i-a i-a zis : Uncle erai
4.
tu and am intemeiat pamantul?... Atunci cand stelele diminetii cantau laolalta

si toti ingerii lui Dumnezeu ma sarbatoreau » (boy, 38, 4, 7). Cat este vorba despre
a firul subtire care li iese din urechile arhanghelului », el a fost confundat cu un
capat al panglicei care leaga parul arhanghelului, potrivit unei vechi mode bi-
zantine ; celalat capat se vede limpede la stanga figurii. Nu insistam.
In primele pagine d. Bratulescu atrage atentia asupra unor litere cirdice,
M, L, R, B, etc., infatisate in relief sau sapate pe un nuniar de pietre morman-
tale din biserica lui Neagoe, in secolul al XVI-lea si pe alte pietre rnormantale
www.dacoromanica.ro
BRATmuscu V., FRESCELE DIN BISERICA LUI NEAGOE DELA AR GE$ II I
din veacul al XVII-lea. Domnia-Sa vede In ele o monogram& iscalitura celebrului

mester Manole al legendei. Lucrul tin poate fi admis. Literele in chestiune sunt
desigur inceputul unor cuvinte obisnuite pe pietrele mormantale i folosite pan&
in veacul al XVIII-lea §i mai tarziu, cum observa insusi d. Bratulescu. Ne ocupain
in altä parte de explicarea lor.
In incheere, la pagina 41, ni se spune ca zugravii mandstirii dela Arges « sunt
aratati ea apartinatori ai vestitei .5coa1e- eretane o. Nu ni se spune de cine sunt
v
aratati a. Era datoria autorului sa analizeze picturile, din punct de vedere ico-
nografic i tehnic §i sa dovedeased prin comparatie filiatia §i originea lor. Cat e
vorba despre §coala creanta », lucrul se prezintd §i mai complex. Picturile dela
Arges se inrudesc mai mult cu scoala macedonict. Trebuie determinata apoi
partea lui Vitus, care este reprezentantul unei scoale apusene. « Vestita Foal&
eretana * nu e atat de vestitt ca pe vremuri. Astazi, dupa patruzeci de ani de
cercetari §i descoperiri in domeniul artei bizantine, problemele iconografice si
de stil se pun cu totul altfel. Ultima fraza din incheere este cea mai discutabila :
Elernente de arta localà improspatata cu noutatile Occidentului i Bizantului
si interpretate de geniul nostril, iata ce formeaza originalitatea noastra pe un
vechi pamant romanesc *. Ar fi foarte greu de clescoperit si de indicat e elementele
de arta locala « in arta religioasa a Munteniei din veacul al XVI-lea. Nu intelegem
apoi ce inseamnä noutatile Occidentului si Bizantului *.
Lucrarea d-lui Bratulescu aduce o serie de reproduceri picturale frumos exe-
cutate. Ea aminteste deadreptul san in treacat probleme importante in legatur&
cu arbeologia bizantina si arta veche roinfineasca. i aceasta este un lucru fo-
lositor. I. D. 'teldnescu
Siruni 11. Dj., ANI, anuar de culturd armeand, Bucuresti, 1941, 543 p. in 8°.
Lucrarea este inchinata neamului armenesc i, printr'o gingasa atentiune si
Romaniei, in care neamul acesta nobil i atat de prigonit a gasit cea mai buna
primire. Amintiri indniosatoare de recunostinta se indreapta i catre acela care
a f3st profesorul Neculai Iorga pe temeiul luminii pe care a adus-o istoricul
roman in multe probleme de istorie §i civilizatie armeana. Doinnul Siruni a orga-
nizat intr'un tot destul de unitar studii ale savantilor straini, cu deosebire
francezi si ale cercetatorilor armeni, pentru a lainuri, in liniile sale mari, istoria.
civilize-Del armene.
Conferinte ale lui N. Iorga deosebesc Armenia Mica de Armenia Mare si arata
influenta apuseana, mai ales de origind franceza in zbuciumata istorie a acestei
dintai provincii. Precizari interesante de orclin istoric arata rolul Bizantului in
lumea armeneasca. Altele privesc legatura dinteaceasta Armenie Mica si Mol-
dova. Doctorul H. Asturian discuta problema stdpanirii macedonene in Armenia
dovedeste ca victoria lui Alexandru eel Mare dela Arbela a ajutat Armenia
sá se libereze de jugul persan si sa-si dobandeasca independenta. Aceasta prive§te
Armenia Mare, fiindca exista in tinutul Sophanene un regat mic guvernat de
satrapi macedoneni. D. Siruni cla date interesante asupra orasului Erzanga,
orasul zeilor, distrus de un cutremur in 1939. Articole seumate de E. Pittard,
A. Mei Ilet si Siruni limpezesc notiunile de rasa i limba armeang. De un deosebit
interes articolul lui N. Adontz asupra Bibliei Armene i insemnatatii ei istorice.
Dupa o cronica a culturii armene senmata de d. Siruni, F. Mader studiazd locul
bisericii armene, iar Charles Diehl i G. Millet, arhitectura i spiritul artei armene.
Ornamentele i miniaturile manuscriselor armene formeaza obiectul unui studiu
www.dacoromanica.ro
112 RECENZI1
publicat in limba rusa de Svirin in 1939, al carui rezumat clar ne este dat de d.
D. P. Bogdan. Articolele care urmeaza, privesc literatura §.1 arta armeang i sunt
insotite de numeroase ilustratii. D. Siruni public& introducerea la traducerile
sale din Erninescu, iar dari de seama termina volumul i constituiesc o foarte
folositoare completare a anuarului, care devine, sub aceastà forma, de un neta-
gaduit folos pentru toti oamenii de cultura. In adevar, el ne ofera pe langa date
si cuno§tinte indispensabile, cu privire la istoria neamului armenesc i o serie
de puncte de vedere, uneori cu totul noi i destinate sd lumineze in chip nea§teptat
probleme ale istoriei i artei apusene i romane§ti. Acestea din urma merita luare
aminte.
Problema originelor artei bizantine a fost complicata in anii din urma prin
interventia renumitului profesor Strzygowski, care atribuie artei armene§ti un
rol covar§itor in forrnarea acesteia. Valoarea exceptionala a monumentelor arhi-
tectonice armene§ti i originalitatea lor sunt evidente. Cele mai vechi, sub forma
sub care se prezinta, nu sunt totu*i anterioare veacului al VII-lea. Pe de aka
parte, inrudirea lor cu monumente mezopotamiene §.1 siriace nu poate fi negata.
Lucrurile acestea sunt limpede ardtate de Charles Diehl. Conceptul de arta bi-
zantina, la randul lui, a fost luminat de putina vreme in chip nea*teptat prin
descoperirea unei arte cre§tine orientale. Acesteia din urmd Ii apartin domeniile
Capadociei, Mezopotamiei i Armeniei. Armenii negustori i me*teri pietrari, au
putut purta la Bizant i in Apusul Europei multe influente, care au dobandit
importanta, in vremea &and imparati, generali i oameni de cultura au stapanit
cu autoritatea i prestigiul lor regiunile pomenite. Punta artei bizantine ramane
insa strans legata de izvoarele ei elenistice, romane i iraniene. Puternicul sau
caracter de originalitate este apoi un fapt care nu se poate ignora 0 el este datorit
unei plamadiri viguroase i unei lungi evolufii mediteraniene in lumea europeana
a Bizantului.
Influenta artei armene§ti a fost proclamata de covar§itoare §i in legatura
cu arta romana medievala. Chestiunea aceasta este §i mai delicata. Arta cre§tina
a Apusului prezinta caractere complexe i monumentele ei sunt evident legate
de pricini i elemente autohtone. In acest sens nu trebuie trecuta cu vederea
mo§tenirea paleocr§tinà i lunga gestatie spirituala a Apusului. Iar, cand este
vorba de caractere artistice i de inrauriri, trebuie stabilita o ierarhie i deosebite
insu§irile fundamentale i caracterele principale de acelea de al doilea i de al
treilea rang. In adevar, formele arhitectonice i principiile de constructie romano-
medievale, se regasesc u§or in domeniul paleocre*tin §i sunt, in cele mai multe
cazuri, comune domeniului cre§tin. Elementele orientale i cele armene*ti se
regasesc apoi printre cele secundare, privesc mai ales decorul §i pot avea i altà
explicatie. Se intampla, in adevar, de multe ori, ca spiritul omenesc pus in conditii
asemenea i obligat sà lucreze cu acela§i material, gase§te acelea0 solutii, in re-
giuni diferite ale lumii, fall a fi nevoie de filiatie ori relatii directe.
Me*teri armeni au lucrat desigur deadreptul sau prin ucenicii lor, uneori de
alt neam, la inaltarea §i mai ales la impodobirea cu sculpturi a monumentelor
religioase romane§ti. Lucrul este vadit pentru multe biserici, intre care citam
biserica episcopala a lui Neagoe dela Arge§, aceea a Sffintului Neculai din Deal
dela Targovi*te, biserica manastirii Dragomirna i Trei Ierarhii Ia0lor. Nu trebuie
uitat insd ca, la epoca zidirii acestor monumente, spiritul i practica decorului
armenesc devenisera de demult o avere orientala §i bizantina. Intru cat prive§te
sistemul cupolelor moldovene§ti i rezimarea lor pe peretii naosului, cu ajutorul
www.dacoromanica.ro
SIRANI H. DJ., ANL ANUAR DE CULTURA ARMEANA 113
a doua randuri de arcuri suprapuse, ipoteza originelor armenesti nu ni se pare

suficient de intemeiata. In adevar, intalnim chiar in domeniul bizantin i anume
anterior fundatiilor moldovenesti, exemple de cupole anuntand foarte de aproape
sistetnul moldovenesc. Citam, pentru aceasta, monumentul cel mai caracteristic
si anume biserica Parigoritissa din Arta. Tendinta de inaltare a cupolei, utilizand
un cilindru malt, sprijinit pe una sau doua baze suprapuse, se observa apoi in
Serbia. Nu trebuie, in sfarsit, uitat faptul usor de admis al unei cuceriri a spiri-
tului moldovenesc, adicá a unui caracter de originalitate arhitectonica, nascut
in epoca de puternica manifestare artistica a lui tefan cel Mare.
Ne ingaduim aceste precizari pentru a sublinia importanta lucrarii ingrijite
de domnul Siruni, care ramane o carte folositoare si de mare interes.
I. D. Stefdnescu
Raduleseu-Pogoneann Elena, Vi afalui Alecsandri, Craiova, < 194 o , VII+ 346

p., cu mai multe planse nenumerotate.
Distinsa profesoara, d-na Elena Radulescu-Pogoneanu, (land o noua editie
a poeziilor lui Vasile Alecsandri in colectia Clasicii romdni comentati, de sub ingri-
jirea d-lui r rof. N. Cartojan, nu s'a multiunit sa insoteasca Poeziile cu o simpla
introducere, ci cu un lung studiu asupra bardului dela Mircesti, tiparit i aparte.
D-na Pogoneanu a reusit sà ne dea, dupa o muncà de ani de zile, cel mai complet
documentat din toate studiile ce au fost scrise pana acum despre vieata i acti-
vitatea poetului, o adevarata monografie. Autoarea a cercetat no numai o bogata
bibliografie, ci a acordat o deosebita atentie i materialului ramas Inca. inidit,
scrisori i diferite alte documente, care n'au fost utilizate asa cum trebuia de pre-
decesorii sai. Dupd cum spune in prefata sa, d-na Pogoneanu a cautat u sà aduc(a)
mai multa ordine i preciziune in punctele controversate sau nesigure, in special
in ce priveste originea familiei poetului i data nasterii lui ».
Cu privire la stramosii poetului din partea tatdlui, autoarea, din lipsa de do-
cumente, nu admite originea italianã a lui V. Alecsandri, pe care si-a imaginat-o
poetul si a cautat s'o sustina Al. T. Dumitrescu, bazat pe argumente gresite,
combate afirmatia unor cercetatori c bunicul lui V. Alecsandri ar fi fost evreu
ajunge la concluzia cd s ceea ce se poate afirma, e ca numele putin obisnuit
la noi Alecsandri arata o origine strdina si mai degraba greaca deal ita-
liana » (p. II). Este adevarat ca nurnele Alecsandri este obisnuit la Greci, care
este forma populara a lui 'A?4v8pog sau 'A)4,xv-rpoc, vezi Atanasie Buturas,
rf& vroeXAmixi x4tot OvOliaroc ( umele proprit w,o;rtcesti), Atena, 1912, p. 35.
De notat cà aceasta carte este dedicata chiar unui A. Alecsandri, pe atunci ministru
al instructiunii publice. Cativa Greci cu acest nume au trait si in Principatele
Romane si au ocupat posturi inalte. D-na Pogoneanu citeaza, dupa. Al. T. Dumi-
trescu, un Alecsandri, mare postelnic al lui Leon Tornsa la 1630, care venit
probabil cu acest Domnitor in ceata Grecilor (adusi de el din Constantinopol)
ar fi dupa convingerea lui Al. T. Dumitrescu, acel stramos venetian despre care
poetul avea numai o traditie orala!! Pe langa. acest Alecsandri trebuie sa pomenim
pe Alecsandri, treti postelnic, care traia in Moldova si la 1729 poarta niste tra-
tative cu Tatarii (vezi D. Russo, Studii istorice greco-romdne, Bucuresti 1939,
vol. I, p. 202). Se pune deci intrebarea, care din acesti doi postelnici ar putea fi
stramosul poetului, postelnicul Alecsandri dela 1630, sau cel dela 1729, care este
trecut uneori si sub numele de Alexandru, asa cum semna cateodata i Mihalaki,
hunicul poetului ?
www.dacoromanica.ro
I 14 RIiCIZNZII
Despre mama poetului, d-na Pogoneanu spune : « Elena Cozoni, nAscutd pe la

1800, era din Targul-Ocna. TatAl ei, pitarul Dumitrachi Cozoni, era Grec de neam,
dar romanizat s (p. 2o). Dar cand s'a stabilit familia Cozoni in tara.? Autoarea
nu vorbeste deck de pitarul Dumitrachi Cozoni i de copiii sal, de aceea vreau
sA adaug cá pe la 1700 intAlnim in Moldova un a MihAili, fi6oro1u Cozonie », vezi
Revista istoncd, 2 (1916), p. 14r, iar in Catagrafia Tárii RomAnesti este trecut
ca stabilit in Bucuresti paharnicul Constandin Cozone, nAscut la Tarigrad in
1764, care a fost ca'skorit cu Elena RAtescu, vezi Calagralia nliciald de tali boierii
Tdrri Rorndne0i la 1829, publickg de Ioan C. Pilitti, Bucuresti 1929, p. 10 si
I. C. Pilitti, Recenzii 0 note entice la lucrdrile altora, Bucuresti 1937, p. 92. Este
oare vreo legAturA de rudenie intre Elena Cozoni, mama poetului V. Alecsandri
cei pomeniti mai sus? De observat eh' doi din cei trei frki ai Elenei Cozoni,
sunt omonimi cu Cozonii atnintiti. SA fie o simplä coincidenta ? Noi cercetilri ar
putea sa' arunce mai multA lumina asupra originei intunecate a stramosiIor lui
V. Alecsandri.
Autoarea ne spune cA Alecsandri a invatat la pensionatul francezului Victor
Cuénim trei limbi i anume frantozeste, nemteste i moldovineste s (p. 3o-31),
pe and poetul ne informeazA crt a fost trimis la pensiorml lui Victor Cuénim ca
sa invete : oun pic de frantuzeascA, un pic de nemteasza, un pic de greceasca... »,
vezi V. Alecsandri, Proza, in Clasicii romdni comentaji, Craiova 1930, p. ro6.
La bogatele i pline de informatii note din subsol, am observat unele lipsuri
ei inconsecvente la citarea operelor utilizate. PiindcA suntem siguri cá studiul
d-nei Pogoneanu va fi nmlt citit i cà in curand prima editie va fi epuizatà i o
noud editie va trebui sà apard, de acea credem cà ar fi bine ca notele sA fie revi-
zuite cu atentie inainte de a se da din nou la tipar.
Terminand aceste cAteva observatii, care nu scad cu nimic valoarea studiului
d-nei Pogoneanu, putem afirma inca odatà CA a izbutit, dupA o lungA munca
obositoare i ingratA, sâ punA la dispozitia cercetkorilor i marelui public in genere
eel mai complet studiu asupra vietii i activitkii lui V. Alecsandri, pentru care
ii suntem recunoscAtori. Nestor Canzariano
www.dacoromanica.ro
NOTITE BIBLIOGRAFICE
I. BIBLIOGRAFIE
i. Bodin D., Titluri i lucrari, Bucuresti. 1942, 32 p. in 8°. Cuprinsul:
A. Titluri si Funclii (I. Titluri, p. 5 ; II Punctii, p. 6); B. Lucrdri cu caracter
istoric (I. Lucrhri §tiintifice, p. 9-20; II. Comunichri §tiintifice, p. 21-24;
III. Conferinte, p. 24-25; IV. Articole eu caracter general si infonnativ, p.
25 27; V. In slujba istoriografiei, p. 27-28) si C. Diverse (p. 31). I. Velicu
II. OPERE CU CARACTER GENERAL

2. Ferrario Carlo Antonio, Vicende e problemi della Penisola Balcanica, Milano,
I. S. P. I., 1941.
3. Zingarelli Italo, I Paesi danubiani e balcanici, Milano, I. S. P. I., 1941.
III. PREISTORIE
4. &rein D., Repertoriu arheologic de staliuni ci descoperiri preistorice in
Romania, in Revista Arhivelor, IV, 2 (1941), p. 280-295.
Statiuni din cuprinsul RomAniei cu civilizatie paleoliticA si niezoliticA.
Indicatiuni bibliografice pentru fiecare statiune. C. Grecescu
IV. ISTORIE ANTICA

f. Andrigescu Ion, Wilhelm Weber, in Curentul, XV, nr. 5053 din II Martie
1942, p. I. Cu prilejul vizitei sale in tara noastrA. Se dau note biografice si
bibliografice. Ioan M. Neda
6. Tudor D., Dacia dupd pdrdsire in lumina recentelor descoperiri arheologice,
in Rev. Fundafiilor Regale, IX (1942), nr. 6, p. 674-679. Descoperiri arheolo-.
gice recente nihrturisesc o viatà romanA in stAnga Dunbrii, dupA Aurelian, panA
la inceputul sec. V. Epoca lui Constantin cel Mare e exceptional de importantá
prin actiunea energich intreprinsA in nordul DimArii i prin urmele ce se gasesc.
C. Grecescu
V. ISTORIA ROMANILOR PANA LA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
7. Motogna Victor, Istoria veche a Romdnilor dela origine pdnd in veacul al
XIII-lea, Edit. I. Carábas, Bucuresti, 99 p. Studiul incepe cu Dada inainte
de Romani, unde se aratA cum originile poporului nostru se infig in 0 negura
8*
www.dacoromanica.ro
ri6 NOTITE BIBLIOGRAFICF,
preistoriei * si merge pfina la capitolul : Romanii sub stapanirea Ungurilor, Peci-

negilor i Cumanilor. Este, de altfel, epoca asupra careia s'a risipit multa cer-
neala i multá neliniste de care cercetatorii romani i unguri. Autorul face sinteza
destul de sumara, a faptelor ce s'au petrecut pe pamantul Daciei, utilizAnd ulti-
mele date oferite de cercetatori, carora le adaogä C i parerile sale.
M. Sdnzianu
8. Nistor Ion I., Emanciparea politica a Dacoromdnilor din Transiannia, in
Acad. Rom., Mem. Sec. Ist., ser. 3, t. 24 (1942), p. 517-552. Momente istorice
de dominatie barbara si de emancipare politica a Românilor din stanga Dunarii
pang la Intemeerea Principatelor. C. Grecescu
VT. ISTORTA RONTANILOR DUPA iNTEMEIERF A

PRINCIPAl ELOK
I. IZVOARH
(Texte i Studii)
9. Malan Teodor, cont. univ., Documente bucovinene (1760-1833), VI, Buc.,
1942, 504 p. in 8 , 250 lei. In prefata arata cã s'a ajuns la ultimul volum de
Documente bucovinene, incheindu-se cu bine cei 10 ani de munch'. Volumul incepe
cu doc. dela Ion Teodor Calimah Voevod, prin care ordona sa se cerceteze cearta
ivita intre Sandul i Toader Paunel pentru moyiile parinte0i, din 176o, lulie 20
§i se termina cu izvodul de zestre dat de GIL Tabard fiicei sale Paraschiva din Le-
hacenii-Tautului, din 1833, uli- 20, insotit de indice de nume (persoane, geo-
grafice), indice de lucruri, slujbasi oi dregatori , volumul ia sfarsit cu tabla de ma-
terii. Seria aceasta de 6 volume, aduce foarte mult material istoric, pe cat de
mult, pe atat de interesant. loan M. Neda
to. Crigom N., Cum prezinta Miron Costin pe Mihai Viteazul, in Comunicari,
Bul. i r. 3, Iasi, 1942, p. 15-26. Prin cultura i sentimente politice si de rudenie,
Miron Costin era polonofil i deci nu putea sa vada cu ochi buni faptele lui Mihai
Viteazul, menite sa 7druncine situatia celor ce priveau mai mult spre iniaza-noapte
Astfel, cronicarul a facut apel la informatii poloneze, atunci cand s'a hotarit sa
scrie Letopisetul situ. Pe langa cc a cules dela Piasecki, Otwinowski i Heidenstein,
a adaogat stirile pastrate oral in Moldova pentru vreinea » tragica i glorioasä
a lui Mihai Viteazul si a Movilestilor ». Cronicarul se aratà patriot moldovean
si nu nationalist roman. De aceasta nu trebuie invinuit batranul cronicar pentru
eh pentru acel timp nu exista nationalism romanesc, ci doar o mare dragoste
de mosie, fie ca se chema Moldova, fie ch se chema Muntenia. De-ar fi existat
ideia de romanism, cate n'ar fi facut de exemplu tefan cel Mare ?
M. Sdnzianu
13 Mikees Liszló, Rom inia utijegyzetele (Romania Note de drum), ed. II,
Budapest, 1940, 16°, 161 p. a Aceste note de drum pleacd din condeiul unui
scriitor nou, care acum vorbeste pentru intaia oara, dar reprezinta atitudinea
unei generatii intregi in marele nostru proces istoric pentru Ardeal i (recoman-
darea editurii Academia Bolyai » pe coperta cartii).
Autorul a petrecut o lung la Váleni, ca ascultator la Universitatea populara
N. Iorga si a colindat tara in lung si 'n lat. Notarea calatoriei i itinerarul este
insa un simplu pretext pentru scrie parerea despre poporul roman si despre
cultura, obiceiurile, clasele sociale, idealurile politice etc. romanesti, comparan-
du-le cu cele unguresti i sacuesti, pentru a incheia un bilant politic.
www.dacoromanica.ro
ISTORIA ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA PRINCI PATELOR I 17
Meritul cartii : Chiar cand conceptia sau impresia autorului difera sau este
diametral opusa celei pe care o stim sau am dori-o, nu supara, cad autorul pare
onest in convingeri i expunerea este ingrijitd. In orice caz, difera de multi com-
patrioti ai d-sale i prin silinta ce si-o da sd cunoasca realitatea, ceea ce nu-i reu-
saste totdeauna. A. P. Todor
12. Minea I., Opinia publicd din Ici§i §i Principele Carol in 1857. In legdturd
cu impresiile unui agent panslav, in Comunicdri, Bul. nr. 3, Iasi, 1942, p. 54-66.
Este vorba despre parerile exprimate de agentul panslav Vasilie Kelsiev, care a
vizitat Moldova in anul 1867, publicandu-si impresiile in gazeta Golosti, in forma
de scrisori. Aceste scrisori fiind atacate, el le-a publicat In volum la 1868, sub
titlul : Galicina i Moldaviea. Putevdia pisma. Autorul analizeaza toate partile
in care este vorba de aspecte ale vietii noastre, pornind dela insasi afirmatia lui
Kelsiev, care spune cg se va ocupa numai de partile intunecoase ale vietii Mol-
dovenilor. Agentul se folosea de orice ocazie ca sa scoata marturii defavorabile
Unirii Principatelor. Vorbind despre Fanarioti, spune ca.' nu sunt patrioti, ceea
ce este adevarat. Cu prilejul venirii Principelui Carol in Iasi, constata cá poporul
este supus, ceea ce-1 face sã spung ca. Fanariotii au distrus orice urma de patrio-
tism in poporul moldovenesc. Ca sa explice cum de programul politic al Unirii
se poate execute fara violente, afirma ca acesta se datoreste lipsei de energie a
opozantilor. Rusul mai constatd, cu parere de rau, ca Unirea este indestructibila.
Sunt aratate impresiile Rusului, insemnate cu ocazia primirilor ce s'a f dent Prin-
tului si care il suparau foarte mult prin acea cg aratau tot atasamentul populatiei
pentru Domnul sau. Urmeazd analiza capitolelor relative la : Iasi si locuitorii lui,
Chestia ucraineana, Scopurile Rusiei panslaviste i noi in 1867, Ocupatiile straine
din trecut i Romanii, Marea multime i Cuza-Vodd, Ideile apusene si Moldova
pang la 1867. Este bine ca aceste lucruri se arnintesc. M. Sdnzianu
13. Pall Promise, Cu prilejul unei comemordri : Moltlee §i Ramdnii, in Cony.
Lit., Lxxv (1942), nr. 7-9, p. 588-598. Se publica impresiile de caldtorie
ale Feldmaresalului Helmuth v. Moltke prin Tara Romfineasca, pe care a stra-
lAtut-o cand era cgpitan, in 1835. A. P. Todor
14. Semaca A., Poruncd domneascd dela Constantin Movild, in Cony. Lit.,
',XXV (1942), nr. I1-12, p. 765. Reproduce si comenteaza porunca din
8 Ianuarie 16o8 a lui Constantin Voda Movila, pentru a fi recunoscut i determinat
prin stalpi un teren al mangstirii Neamtului in satul Buhainti. A. P. Todor
15. Tulbure Gh., Din corespondenfa lui Ion Bogdan, in Tribuna Literard, I
(1941), nr. 2, p. 4-5. 5 scrisori datate 1894-1908, adresate lui Ion Bogdan
de catre : C. Popovici, C. Kogalniceanu, I. Antonovici, A. Barseanu, A Veress
si I. Tuducescu. Aduc multe arnanunte de ordin istoric. D. B.
16. Turcu Constantin, Un cdldtor german, acum un veac, prin judeful Neamf :
Wilhelm von Kotzebue. Schild bibliograficd §i note de cdlcitorie, P. Neamt. 1942,
27 p. in 80 (extras din Anuarul liceului de bdiefi 5 Petru Rare§ » din P.-Neamf,
pe anii 1936-1940). Se dá un fragment dintr'o calatorie in Carpatii Moldovei,
scris la 1840, cu ocazia vizitei sale in Neanit, unde erau moii1e cumnatilor sgi,
cnezii Leon si Gheorghe Cantacuzino. loan M. Neda
2. DISCIPLINE AUXILIARE
17. Botezat Eugen, Bourul, simbol de pe sterna Moldovei, in Cony. Lit., LXXV
(1942), nr. 7-9, p. 610-612. Consideratii zoologice i istorice asupra zimbrului.
A. P. Todor
www.dacoromanica.ro
118 NOTITE BIBLIOGRAFICE
18. Briitianu Gh. I., Sensul istoriei nafionale, in Rev. Fundafiilor Regale, IX
(1942), nr. 5, p. 301-306. Sensul istoriei nationale romane nu e nici pofta
de cuceriri, nici setea de ca§tig sau de reclama, ci con*tiinta originii romane, a
misiunii istorice bimilenare 0 a unitatii poporului roman, con§tiinta Unita cu un
sentiment statornic de demnitate i cu credinta in biruinta dreptatii.
C. Grecescu
19. Cones Ion, Spafiul geografic ronuinesc, in Rev. Fundafiilor Regale, IX (1942),
nr. 7, p. 38-47. 0 unitate geografica naturala mArginita de hotare precise,
un spatiu de interes 0 de necesitate europeana. C. Grecescu
20. Iorgulescu Mihai, Ha,deu 12 filosofia istoriei, In Preocupciri I iterare, VII
(1942), P. 9 15-
21. Preda Victor, dr., Peisajul antropologic al Tdrii Ronuinefti, in Rev. Fund.
Regale, IX (1942), nr. 8, p..322-332. S'au facut cercetari asupra aspectului
morfologic, asupra grupelor sanguine 0 asupra raselor. Concluziile acestor
cercetdri au fost constatarea unor grupari romAne§ti foarte omogene din punct
de vedere morfologic (statura, forma capului, fata, fruntea etc.) 0 sanguin.
Etnia romaneascá se prezinta, in ceea ce prive*te caracterele ei antropolo-
gice, ca o raspantie intre fornlatiile antropologice ale Europei nord-estice, ale
Europei centrale 0 ale peninsulei Balcanice C. Grecescu
22. Riidulescu-Motru C., Etnicul romdnese. Comunitate de origine, limbd ,si
destin, Bucure§ti, Casa ,,coalelor, 1942, 134 p. Comunitate de origine, limbà
§i destin, sunt trei forte nationale care reprezinta trei stadii ale devenirii poporului
roman. » Etnicul unei natiuni este a..5a dar sufletul natiunii, intru cat acest suflet
se manifestal sub influenta con§tiintei de comunitate intre membrii natiunii.
Aceasta con§tiinta de comunitate e cheia de bolta care sustine edificul Statului
national modern. Pe persistenta acestei con§tiinte dureaza i cu incetarea ei
va inceta i Statul national modern # (p. 116). C. Grecescu
23. Mimi Andras, La posizione geopolitica dell'Ungheria nel Bacino Danu,
biano, in rev. Comando, nr. 3-4, a. 1941. Teza autorului : Unitatea teritoriului
cuprins intre Carpati, Alpi i Balcani, din punct de vedere geografic, istoric, eco-
nomic 0 politic, iar aceasta unitate este menita sa apartina unui singur stat
Ungariei.
Basinul Carpatilor este un bastion formidabil, cu o suprafata de 300-350.000
km', despartit categoric de restul Europei prin frontiere naturale. Complexul
armonios al regiunilor creeaza o unitate geografica i economica, creatoare de destin
comun, inteun singur Stat cum a afirmat i geograful francez Reclus in se-
colul trecut.
Structura statului carpatic trebuie sã aibá vitalitate i desvoltare libera,
pentru a-§i putea indeplini misiunea, nu numai in favoarea sa, ci 0 a vecinilot.
Aceasta misiune a revenit Ungurilor, stabiliti in basinul Carpatilor din a doua
jumatate a secolului al IX-lea #.
Autorul trece in revista evenimentele cubninante din istoria Ungariei Ii arata
ca, dupa pr5bu0rea Monarhiei, teritoriul Ungariei a fost impartit in §apte parti.
Astfel din Ungaria istorica, cu o suprafata de 325.000 km', s'a lasat poporului
ungar numai 93.000 km', cu frontierele vulnerabile, iar 33% din poporul maghiar
mai precis 3.319.579 suflete, au trecut sub jug strain ».
Statele nou create s'au dovedit incapabile in organizarea lor politica 0 eco-
nomicA i incapabile sá asigure ordinea i desvoltarea tarii nici in teritoriul propriu,
tql atat mai putin au putut deveni stalpi ai pacii i ordinei internationale.
www.dacoromanica.ro
BI GRAPH 119
Germania si Italia nu pot fi favorabile unei impartiri a Basinului Carpatilor,

caci : Natura a creat Basinul Carpatilor pentru a-I oferi ca patrie ideal5 unei
singure natiuni. , capabild de-a contopi intr'o unitate nationala popoarele sta-
bilite aci ».
Acest teritoriu constituie pentru Unguri pamantul unde trebuie sa tralasca
sa moara ; fiii acestei natiuni n'au avut niciodata fricä de moarte, cand a fost
vorba de continuitatea i desvoltarea patriei lor dovedindu-se un popor care
poate face fatal misiunii sale istorice. A. P. Todor
3. BIOGRAPII
24. Ceawanu G., pr., Teodor Brild,sel, cdrturarul si preotul, in Viala, VII (1942).
nr. 2-3, p. 3 si 5.
25. Cuciureanu *Man, Giulio Bertoni. Un prieten al romdnismului. Extras
din Convorbiri Literare, Iul.Aug. 1942, 18 p. 0 calda evocare a maestrului
dela care autorul a invatat multe in desavarsirea pregatirii sale. Dup.& ce arata
in linii mad viata i activitatea stiintifica a lui Giulio Bertoni, autorul se ocupa
si de opera de romenista §i de filoromeno a ilustrului disparut. Nu ne putem stapani
sa nu citam, dupa' autor, cuvintele lui Bertoni relative la limba roman& : t Romania
constituie in Balcani o vasta insula linguistica romanica, in care pastrarea limbii
latine apare aproape miraculoasa, dacà te gandesti la rasturnarile politice si so-
ciale si la imigratiunile i transmigratiunile de felurite popoare care au venit unul
dupa altul, intr'un lung sir de secole, in teritoriul cucerit de Traian in anii ror
si 105 dupa Christos.
Razboaie, ocupatii, miscari necunoscute de popoare, schimbari de stapaniri,
dominatiuni partiale sau totale, separari indelungi, seculare, de lumea occidentala,
conditiuni grele de viata dealungul evului mediu i alte aselnenea intamplar
nenorociri, daca au putut sa pagubeascl, nu au atins i nici nu au §ters deloc
acea fisionomie 1atin linguistica fundamentala, care se vede luminoasa in struc-
tura gramaticala (afara de cea din lexic) i care este cea mai predoasa mostenire
spirituala lasata de Roma natiunii prietene ». .Din articolul ; La latinita della
lingua romena, publicat in Cultura Neolatina, an. II, fasc. r. i mai departe :
limba romana declina latineste substantivul i conjuga verbele latineste. Romanul,
asa dar, gandeste latineste ». San 4 Adevarul este cá aceea ce a ramas latin in
limba romana, constituie tocmai fondul i sufletul limbii ». Bertoni mai face un
paralelism intre limba italian i cea romana in ceea ce priveste dificultatile celor
douã limbi surori spunand : a ...pe atat va fi mai cunoscutd istoria limbii romane,
pe cat va fi studiata acea a limbii italiene i, dimpotriva, cu atat mai bine ne vom
da seama de mai multe fenomene ale limbii italiene, cu cat mai mult va fi studiata
limba Romaniei ». Dar activitatea lui Bertoni nu s'a marginit numai la interesul
pur filologic ce-1 avea pentru limba romana, ci, a fost un mare iubitor al literaturii
-noastre din care a initiat o suma de traduceri in a sa Antologia Romena. Aceste
traduceri se datoresc elevilor sal dela Institutul de filologie romanica. Piecare
carte tradusa este insotita de o prefata semnata de marele disparut. A iubit, cá
-nimeni altul dintre straini, pe Eminescu, din cuvintele caruia sorbea emotii de
adevarata arta. Ca ascultator ocazional al lui Bertoni, sunt alaturi de elevul sau
in elogiul ce se cuvine unui mare invatat si, a unui mare iubitor al neamului
nostru. M. Sdnzianu
www.dacoromanica.ro
7 20 NOTITE BIBLI GRAFICE
26. Netea Vasile, Biografia lui Ilarie Chendi Anii dela Bucuresti (Fragment
dintr'o monografie), in .Dacia rediviva, III (1943), nr. r, p. 8-9. 0 expunere
succinta a anilor petrecuti de Ilarie Chendi la Bucuresti (1898-1912) cu aratarea
colaborarii lui la revistele 8i presa din Ardeal i participarea la viata literard din
Bucuresti.
Asteptam aparitia monografiei, pentru a reveni. A. P. Todor
27. Raeovitii Cehan M., general, Familia Racovifd-Cehan (Genealogie si
istoric), Academia Romank Bucuresti, 1942, 0 Intregiri la lucrarea publicatd de
Academia Romind relativ la familia Racovild-Cehan (fise nominale i fotografii),
Bucuresti, 1942, Imprimeria Nationalk Dare de seamd cetita in sedinta Aca-
demiei Romane din 17 Aprilie 1942 de General Radu Rosetti, publicati in Convor-
biri Literare, LXXV (5940), nr. 7-8, p. 503-309, cu urmatoarea concluzie :
Autorul nu a ajuns sa injghebeze i sa stabileasck nici definitiv i nici precs,
nici genealogia i nici filiatiunea familiei Racovita, cum nu a dovedit Ca aceasta
descinde din Cehan ». A . P. Todor
28. Siivuleseu Marin, Biograliile de rdzboi, in Preocupdri Literare, VII (1942),
P. 79-83.
29. Ursu G., Calistrat Ilogas i Tecuciul sdu natal, in Cony. Lit., LXXV (1942),
yr. 7-9, p. 613 623. Amanunte despre familia scriitorului tatal sdu, pro-
topopul Gheorghe Dimitriu-Hogas, a fost luptator pentru Unirea Principatelor,
copilaria i studiile sale si identificarea unor persona'e din nuvela I Cuconu Ionita
Hrisanti », in societatea patriarhal5 a Tecuciului. A. P. Todor
3o. Ursu G., Pdrinfii lui Nicu Gane, in Preocupdri Literare, VII (1942), P.
3-8.
31. Zathureezky Gyula, Wesseldnyi, in Ellenzd'r, nr. 201 din 5 Sept. 1942.
Articol comemorativ, scris in vederea redesvelirii statuei lui Wessel n i in
=au.
Se face un portret al lui Nicolae Wesselinyi, admirandu-se insusirile lui fizice
gicurajul i cavalerismul lui sufletesc.
Personalitatea i activitatea de scriitor si de om politic a lui Wesselényi, au
ramas mai in umbra decat a contemporanilor sal Szechenyi si Kossuth, desi con-
ceptiile sale in problema nationalitatilor din Ungaria erau mai limpezi si mai
cuprinzatoare decat ale lui Kossuth si-ale lui Szech'nyi A.
Sz 'chenyi voia sä asigure viitorul Ungariei in cadrul Monarhiei ustro-Ungare,
Kossuth visa post festum o confederatie dunareank numai Wesselenyi a,
imaginat solutionarea problemei prin acceptarea in drepturile constitutionale a
nationalitatilor, iar pentru inlaturarea pericolului panslav, dorea unirea politic&
a Germanilor, care Inca ar avea interesul sã existe o Ungarie, reduta aparatoare
a Germaniei. A stabilit chiar necesitatea Axei din zilele noastre.
Pentru organizarea Europei Centrale a propus : » Austria si Prusia ar trebui
sá arboreze impreuna drapelul constitutional... Ceiria si Moravia sä formeze a
tara separatd, constitutionala, Galitia sa-si alba: de asemeni constitutie proprie
si sa existe numai ca o provincie poloneza ». Profeteste statul sud-slavic i, inainte
cu o generatie, de realizare, scria : Tara Romaneasca, Moldova impreunk nici
ca intindere, nici ca populatie, nu sunt peste indsura de mici pentru a fi regat ».
Cunoscand situatia tragica a Maghiarilor (cetate in fundul unei vai), a luptat
pentru rezolvarea problemei nationalitatilor, presimtind catastrofa dela Trianon.
(Scrierile sale : Balitiletei judecati gresite 1831 1 Szdzat a magyar és
szl,'v nemzetiség iigyeben Cuvant in cauza natiunii maghiare si slave 1843)-
www.dacoromanica.ro
BIOGRAFII 121
In 1847 (17 Aprilie), incearcg sg fixeze un concurs pentru scrierea unei istorii
a táranimii maghiare i pentru ggsirea posibilitatilor de solutionare favorabilg a
situatiei acesteia.
In 6 Iunie 1848, in dieta ardeleana, starue pentru suprimarea sistemului
urbar ial, adica a robotului si a dijmei.
In 25 August 1848, in sedinta Casei Magnafilor, propune urmatorul proiect
de lege pentru rezolvarea problemei nationalitatilor ardelene :
a Proiect de lege. Avandu-se in vedere temeiurile i dorintele exprimate de ce-
tatenii patriei cu buze romane, se ordong : - I. Cetatenii de fit grecesc uniti
neuniti, avand aceleasi drepturi in intreaga patrie, cu celelalte religii i credinciosi
crestini, atat cei uniti cat i cei neuniti, in privinta chestiunilor lor religioase
pot dispune liber, sub supravegherea constitutionala a ministerului respon-
sabil.
« - 2. Protocolul despre continuarea acestor chestiuni bisericesti, sa se redac-
teze in limba maghiara i romang.
« - 3. Limba de predare si in scolile sale prirnare p oate fi cea romana, invg-
tandu-se pe langa aceea cea maghiara.
(1- 4- In comunele romanesti, protocoalele notariale .se vor redacta in limbile
romang i maghiarg.
« - 5. Petitiile, obligatiile, alte acte particulare scrise in limba romand se
vor primi pretutindeni, daca sunt scrise cu litere latine, ortografic ceea ce se
intelege i pentru protocoalele amintite in § 2 l 4 C.
(ss) Baron Wesselenyi Mikkis
Din cauza acestei propuneri, tineretul maghiar a protestat vehement impo-
triva lui.
Kossuth il bruscheazg. Dupa infrangerea revolutiei, Wesselényi se refugiazg
in straingtate i publica in Freywaldau a Die Ul.rsache und der Zweck des Kampfes
in Ungarn » impotriva propagandei austriace.
Ultima oara scrie in ziarul german a Deutsche Reform » din 12 Aprilie 1849,
urmatoarele, care pot fi considerate testamentul sau politic :
Vreau republicg federativl dunareang, cu toatg elasticitatea de care este
capabila o republica formata din diferite tari, care lasg loc fiecarei nationalitati.
La Rásarit ne-am federaliza in stat cu Daco-romanii, la Sud cu slavii sudici, la
Apus cu provinciile unite ale Germaniei. Ungaria formeaza statul central si Bu-
dapesta ar putea fi capitala Europei Centrale ».
A murit in 21 Aprilie 1850. A. P. Todor
4. ISTORIA POLITICA SI DIPLOMATICA

32. Cfirribis Tasile, Ideea unitdii romdnesti, in Vremea, XIV, nr. 635 din 25
lanuarie 1942, P. 7-
33 . Golimas Aurel 11., Sensul inchindrii dela Vaslui a lui Petru-Vodd Aron
Din legeiturile de drept ale Moldovei cu Poarta Otornand, Iasi, 1941, 18 p. Este
vorba despre actul solemn dela 1456, semnat de Petru Aron, Mitropolitul Teoctist
boierii acestui sfat extraordinar ». Autorul cauta sg arate cä daca, in parte
i se cuvin lui Petru Aron unele epitete date de istorici, « el si-a dat perfect de bine
seama cà mai bung cale decat cea a armelor, pe care dacg ar fi preferat-o, ar fi
fost o aventura scump platitg, era cumpararea path *. Mai departe justificg ati-
tudinea Moldovei atat fata de Turci cat si fata de Poloni in acel timp. Apoi, ceea
www.dacoromanica.ro
1 22 NOTITE BIBLIOGRAFICE
ce platea Moldova acurn ca 0 mai tarziu, sub Stefan cel Mare, nu este un tribut *
sau haraciu *, ci, un dar sau perhe5* care, de altfel, nu s'a platit cu regula-
ritate.
M. Sdnzianu
34. Grigorovici Alois, In jurul mazilirii lui Mihai Racovila, in Fat-Frumos,
XVII (1942), p. 156-158. Se arata, pe temeiul unei corespondente inedite
din Arhivele Ministerului Afacerilor Straine francez, rolul jucat de Pr. Rakoczy,
principele Transilvaniei in incursiunea ruseasca din 1709 in Moldova, contra
unui corp de Suedezi, incursiune care a dus la mazilirea lui Mihai Racovita.
C. C. G.
35. Kovrig Bela, A magyar birodalmi gondolatrol (ConceptM imperiului maghiar),
in Ellenzéli, 6 Mai 1942. Conferinta tinuta de Dr. K. B., decanul Pacultatii
Economice din Cluj, in 6 Mai 1942, reprodusa in rezumat in ziarul amintit, din
care reprodueem :
Indemnul pentru aceasta expunere i 1-a dat « Széchenyi *-ul secolului nostru
praeceptor patriae *, fostul Pre5edinte de consiliu, Contele Teleki PM.
Dupa ce a schitat evolutia i realizarea conceptier imperiale la diferite popoare,
ajunge la definitia : * Conceplia imperiului nu este altceva decdt unitatea spirituala
si politica pe deasupra popoarelor, care le inglobeaza, deci o ordine i legatura de
stat cuprinzatoare, care nu are in vedere popoarele 0 rasa, ci maseaza i garan-
teazd ordinea clurabila inteun anumit spatiu geografic.
Dupd ce barbarii au distrus Imperiul roman din Apus, forma clasica a acestuia
a fost salvata de Biserica, pe temeiul asociatiei popoarelor libere, sub conducerea
bisericii 0 a imparatului.
Pentru regele Stefan, aceastá formula era noua numai in privinta fonnei,
nu 0 a continutului. Ungurii au avut aceea0 organizatie de stat in basinul
CarpMilor, pe care o avusesera in stepa : i aid au dominat popoare diferite ca
limba i moravuri. De acea a afirmat Teleki Pal ca. gandirea politica maghiara
este simbiotica. Misiunea caracteristica a poporului maghiar a fost sa cuprinda
inteo singura stapanire popoare de alta limba, aceasta fiind o mo5tenire a stepei.
Realizarea acestei misiuni a fost imperiul maghiar ; aceasta conceptie imperiala
maghiara fiind in interesul superior ungar.
Conceptia i spiritul imperiului Sfantului Stefan este in concordantd cu con-
ceptia sacrului imperiu, fiind o contopire unica a formei conceptiei apusene cu
mo5tenirea orientala.
Precum Roma era puntea intre Hellada i barbari, la fel a creat Sfantul Stefan
in conceptia imperiala maghiara, punte intre Apus i Rasarit. Aceasta conceptie
mperiala cuprinde in sine 0 ceea ce, printr'un termen modern, numiln etni-
citate.
Popoarele din ba inul Carpatic n'ar fi libere 0 nu 0-ar fi putut pastra nici
limba, daca cuceritorul i organizatorul basinului ar fi fost latin, german sau slav.
Aceasta conceptie sta. 0 la baza ideii imperiale moderne maghiare : a fi populus
hungaricus nu este o necesitate de rasa, ci o nobleta 0, mai presus de toate, o
misiune i o obligatie, care face posibila, pentru toti cei ce nuli pot pastra numai
prin fortele proprii, etnicitatea i libertatea, o convietuire demna de oameni.
In cazul conceptiei imperiale maghiare, aceasta idee este confirmata prin expe-
rienta i traditia popoarelor conlocuitoare aici : « Prin urmare, nu atunci vom
realiza imperiul maghiar, cand vom cuprinde 30 milioane de Maghiari, ci cand
vom reprezenta cu demnitate aceasta ordine politica *.
www.dacoromanica.ro
ISTORIA POLITICA SI DIPLOMATICA 123
Concluzia autorului : Dupe', prdbusirea dela Trianon, numai un stat ungar tare
mlAdios 0 modern organizat, poate realiza conceptia imperialA maghiará deci
toti Ungurii O. fie ziditori de imperiu, In suflet i fapte. A. P. Todor
36. .*., Lebensraum und Pffichterffillung (Spatiul vital i implinirea datoriei), in
Pester Lloyd, nr. 31, Mai 1942. Autorul afirmA Ca toti imigrantii au fost primii
de poporul magbiar si asimilati de pAmântul maghiar. Ungaria a fost o gazdA
primitoare si a stint sA-si facd datoria pe care i-o impunea situatia sa
centralà.
DupA ce a adoptat civilizatia apuseanA i crestinismul, a luptat pentru a-si
indeplini misiunea care decurgea din aceastA adoptare, atat pentru libertatea
nationa15, cAt i pentru cauza comund europeand.
Elementul maghiar a pierdut in luptele cu Turcii mai bine de jumdtate din
sAngele sAu, locul celor cazuti 1-au luat imigrantii din popoarele strAine existente
in Ungaria, dupA sec. al XVII-lea: 63% din Germani, 15% din Slovaci, 500 din
Romani, 32% din Ruteni, 44% din Croati, 86% din SArbi, 52°. din Polonezi,
55% din Tigani (ceea ce reprezintA 49,75% din totalul populatiei eteroglote din
Ungaria).
Tocmai in acest timp de primire a elementelor strAine pe pAmAntul primitor
al Ungariei, istoria maghiard a produs cele mai mari figuri ale sale.
Paptul ca o parte importantA a celor mai de searnA Unguri au iesit din descen-
dentii imigrantilor, poate confirma teza cA solnl maghiar poate sA-si aibA partea
sa de contributie in desvoltarea unei rase a Ungariei, crescutA in mod perfect
la inaltimea misiunii sale istorice.
Ungaria a apArat cu bratul sAu aceasta parte a Europei contra influentelor
barbare, fArA a conta, pentru aceasta, pe recunostinta i ajutorul celor pe care
Ii proteja. Ea si-a considerat situatia sa centrala ca o obligatie i pe plan cultural
la sfortAri prin care sa facA fatA acestor indatoriri, in mod tot atAt de onest, ca
si misiunei de a apAra Bazinul DunArean contra atacurilor din Orient si Occident
si ale elementelor strAine de acest spatiu 6.
Acest t spatiu vital * maghiar implicA indatoriri, pe care natiunea le-a avut
si in trecut. A. P. Todor
37. Lombard AIL, Ciiteva cuvinte despre chestiunea Transilvaniei, in Rev. Fun-
dafiilor Regale, IX (1942), nr. jo, p. 107-109. Profesorul suedez Alf. Lombard
se ocuph, intr'o revistd istoricA, de sensul arbitrajului dela Viena, din August 1940,
care n'a rezolvat chestiunea Transilvaniei, cAci atAt din punct de vedere etnic,
cfit si din punct de vedere istoric, aceastA regiune apartine Romanilor.
C. Grecescu
38. Lucretia Victor, Unioni§ti fi AntiunioniVi. 0 pagind de zbuciumatof istorie
in Vremea, XIV, nr. 635 din 25 Ianuarie 1942, p. 6-7.
39. Malan Mihaly, A szliiv veszedelem (Pericolul slay), in rev. Hitel, nr. Aug
1942. Pe baze de statistici bogate si variate, ajunge la concluzia cA elementul
slay constituie un pericol pentru popoarele europene din cauza sporului de popu-
latie. RecomandA o politicA de stat pentru protectia familiei in vederea asigurArii
riclicArii indicelui de natalitate i scAderii mortalitAtii. A. P. Todor
40. Marius, Széchenyi nemzetiségi politikaja (Politica lui Szécheni fata de na-
tionalitati), in Magyar lailpolitika, nr. ro, a. XXII (1942), p. 6-7. Comentând
studiul cu acelasi titlu, scris de Polzovics IvAn (Budapest, 1942, editura Insti-
tutului pentru MinoritAti al Univ. PAzinany), autorul ajunge la urmAtoarele
concluzii :
www.dacoromanica.ro
I 24 NO TITE BIBLIO GRAPICE
Prima indicatie data Ungurilor in privinta politicei fata de nationalitatile

conlocuitoare, este a Sfantului Stefan : Tara cu o singura litnba este slaba si
supusa stricaciunii
Plzovics studiazA activitatea i ideile politice ale lui Széchenyi alt mare
indrumator in aceasta problema care este primul maghiar chinuit de soarta
natiunii sale, considerata de el minoritara in propria Ora, obligata sa se lupte
pentru a nu fi distrusa. Celelalte popoare din Ungaria au sprijin in statele cona-
tionalilor lor extraungarice, Ungurii nu au alta patrie decat cea in care sunt wzati.
Pentru a asigura existenta natiunii maghiare si a Ungariei, Széchenyi recomanda
crearea pe cai parice a unei superioritati maghiare, care al atraga nationali-
tatile, asigurandu-le beneficiul constitutiei maghiare.
Conceptia Sz6chenyiana este premergdtoare conceptiei etnico-rasiale actuale,
care respinge asimilarea, bazandu-se pe originea rasiala i neadmitand ca semn
caracteristic al nationalitatii nici limba.
Cu toate acestea asimilarea este un factor activ in formarea natiunilor. (Asi-
milarea de &Atte Unguri a Cumanilor §i a Pecenegilor, formarea natiunii Statelor-
Unite etc.).
Tragicul lui Széchenyi stà in faptul ca §i-a dat seama de situatia Ungurilor
in inelul natiunilor vecine in plina rena§tere nationala i sa banuiasca. viitorul.
A luptat pentru un mai bun sistem juridic, care &à asigure un tratament egal
pentru toate popoarele tárii.
Bi, prin afirmarea imposibilitatii asimilarii nationalitatilor, confirma ca nici
Ungurii nu pot fi asimilati de popoarele conlocuitoare, cat timp nu consimt ei
A. P. Todor
41. Netea Vasile, Ilarie Chendi. Ziaristul 4i omul politic, in Rev. Fundatiilor
Regale, IX (1942), nr. 12, p. 672-680. Autorul prezinta pe Chendi ca un a gin-
ditor cu o larga viziune national-sociala i un luptitor intransigent ». C. Grecescu
42. Itigoli Emilio, <Raporturile intre Ungaria ci Europa>, in Libro e Moschetto,
nr. Aprilie 1942. Dare de seama in Nemzeti Ujsdg, in% 23, Aprilie 1942.
Se afirma ca : a) Daca, in cursul istoriei, Ungaria nu s'ar fi impotrivit inva-
ziilor repetate din Rasarit, Europa azi n'ar mai fi Europa.
b) Pentru alte popoare, europeismul inseamna negarea propriei .lor istorii §i
a traditiilor bor. Acesta nu este cazul Ungariei, care este o impletire desavar*ita
a europeismului cu maglnarismul nimeni nu poate nega realitatea ci cultura
maghiara este europeana §i mai rnult, latina.
c) Studiul mai subliniaza simtul juridic maghiar, gre§ala pacii dela Trianon
care a vrut sa solutioneze problemele dunarene dupa criterii gre§ite, caci in valea.
Dunirii problemele nu pot fi rezolvate dupa principii etnice ci istorice.
A. P. Todor
43. Szell Stindor, Az drpddoi hétsdvos lobogoja birodalmi eszméni jelvénye (Dra-
pelul cu §apte colori al arpadienilor este insigna ideii noastre imperiale), in Ellenzék,
nr. 5 Sept. 1942. Drapelul stramo§esc In *apte colori a fost desra5urat ultima
data in timpul rascoalei lui Fr. Rikoczi II (1707-1711). Dupa infrangerea ei,
imperialii au ars toate aceste drapele, un singux exemplar s'a pastrat in Muzeul
Militar din Viena, care a fost adus de curand in Muzeul National din Budapesta.
Primele urme ale acestui fel de drapele, sunt din 1202. Casa de Anjou a adiogat
coloarea alba §i albastra, pe care era crinul angevin.
In vremea regelui Matei Corvinul, drapelul Orli ungure§ti avea iara* numai
7 colori i emblema de pe monetele batute de el au §apte dungi. A. P. Todor
www.dacoromanica.ro
ISTORIA SOCIALA 125
44. Zathureczky Gyula, A magyar szellem dtalakuldsa (Transformarea

mag)siar), in rev. Hitel, nr. Aug. I940. Analizeazh transformarea social&
spiritualá maghiarh din ultimul secol, in epoca dualismului, a liberalismului
si a asa numitului neobaroc pana in prezent.
Concluzia : in cei douhzeci de ani de suferinte, Ungurii impartiti de pacea
dela Trianon in 4 state diferite, au ajuns la o norh sintezá spirituald din punct
de vedere crestin, national si social, vhdindu-se a fi in acelasi timp i maghiarh
zi europeanal. Leghturile cu Italia si Germania se bazeaza nu numai pe interese
politice, ci i pe acest nou spirit. Infrangerea nouei sinteze spirituale maghiare
ar fi sinonimal cu infrangerea intregei Europe. A. P. Todor
5. ISTORIA SOCIALA
45. Eneseu I. D., arhiteet, Problemele actuale ale burgheziei romdne, in Vremea,
XIV, nr. 638, din 22 Fevruarie 1942, p. 5. Nu poate fi vorba de incheerea mi-
siunii burgheziei. Ioan M. Neda
46. Jinga Victor, prof., Problemele actuate ale burgheziei romdne, in Vremea.
XIV, nr. 637 din 8 Fe ruarie 1942, p. 5. Misiunea burgheziei este de a se preface
spiritual si functional, potrivit cu interesele si exigenfele maselor mari ale popu-
latiunii dela sate si dela orase, cu care trebuie sd stabileascd legiituri de sincerd alec-
liune si colaborare. Ioan M. Neda
47. Pienescu Mircea V., Problemele actual ale burgheziei romdne, in Vremea,
XIV, nr. 642 din 22 Martie 1942, p. 5. Pasii burgheziei sunt condusi de martirii
nationalismului romiinesc, in fruntea cdrora strdluceste ca o stea cdlduzitoare gigan-
ticul ctitor de culturd nationalei care este Mihail Eminescu. Ioan M. Neda
48. Rosu Nicolae, Problemele actuate ale burgheziei romdne, in Vremea, XIV,
nr. 635 din 25 Ianuarie 1942, p. 5.
49. Shivescu Victor, 0 problemd originald in jurul chestiunii rurale (1859-1860),
in Cony. Lit., LXXV (1942), nr. 7-9, p. 566-572. Personalitatile participante
la polemical : Consulul Victor Place, acuzat de Dumitru Cornea ch a propus o
solutie subversival a chestiunii rurale in mernoriul Iddes gdndrales pour servir a
la reorganisation des Principautes Unies de Moldavie el de Valachie, in 1859. Ion
Ionescu dela Brad intervine aphrand pe Place. In anexe d. prof. Slalvescu publich
textele lui D. Cornea si Ionescu dela Brad. A. P. Todor
6. ISTORIA ECONOMICA
50. Angheleseu N. C., Creditul in economia romdneascd, iii Vremea, XIV, nr.
637 din 8 Pevruarie 5942, p. I 9.
.1 loan M. Nedea
5r. Fischer, Allan G. B., The German Trade Drive in South-East Europe, in
International Affairs, vol. 18 (1939), MartieAprilie, p. 157 i urm. Spriji-
nindu-se pe informatiuni nu tocmai verosimile, autorul aduce acuzhri livrhrilor
germane de produse industriale fdcute in sud-estul european panh la aceastal
data. In ceea ce ne priveste, repetatele incerchri fa'cute pe teren i noul ritm al
industriei noastre, au dovedit cu prisosinta lipsa de temei a acestor afirmatiuni.
Caius Jiga
5s. Luca Pascal Stephan, Dr., Le Danube et les Roumsins depuis l'epoque
romaine jusqu'd la fondation des Principautes, Tip. e Bucovina s, Bucuresti, 1940,
584 p. A trata obiectul In plinhtatea lui, nu-si face iluzii nici autorul, scopul
San fiind e d'attirer l'attention sur les grandes lignes du sujet et de mettre en
www.dacoromanica.ro
126 NOME BIBLIci GRAMM
lumière certains de ses aspects les plus importants ». Lucrarea intreagg este pling
de citate si de comentarii la acestea, fgrá sg fie stiintifica. M. Sdnzianu
53. Slivescu Victor, Un document financiar dela inceputul veacului al XIX-lea,
in Analele economice i statistice, XXV (1942), g. 507-520. Autorul publicg
A rdtarea pentru toatd suma lefilor pe o lund ce se pldtesc dela Casa Rdsurilor ,si
cine se afld la fieftecare cin, semnat de marele vistier al Moldovei, Iordache Roset.
Documentul nedatat, se pune de autor intre anii 1805-1807, pe timpul ocupatiei
rusesti si in care timp a functionat Iordache Roset. Actul este interesant prin
aceea ca mentioneazg pe fiecare primitor de salariu i anume cat primea pe lung.
Aceasta ne cla posibilitatea sà cunoastem care era bugetul Moldovei la cheltuieli
de personal pe tot anul. Astfel, dacd pe o lung se plateau 54.033,19 lei vechi,
pe un an se vor fi plãtit 648.408,28 lei veclii. Veniturile Casei Rasurilor erau for-
mate de « unele zecimi aditionale numite S rgsuri *. Ele erau socotite aparte
de celelalte dari care intrau direct in casa Domnului si din care acesta platea
tributul anual catre Poartg, farg sg dea cuiva socoteala de ceea ce ramanea. Mat
documentul, cat i comentarul ce-I insoteste, sunt bine venite. M. Sdnzianu
54. Todirapu teffin, Ion lonescu dela Brad, in Vremea, XIV, nr. 636 ditt
I Fevruarie 1942, p. 5 §i 9. ...Ion Ionescu dela Brad intregefte, aldturi de un
Dionisie Marfian, Ion Ghica, N. Sulu, P. S. Aurelian, etc., zaleria primilor nostri
economifti. I an M. Neda.
7. ISTORIA DREPTULUI SI ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA

55. Itiiiicanu Gh., Dreptul de ctitorie in Moldova, in Comunicdri, Bill. nr. 3,
Iasi, 2942, p. 35-42. Autorul discuta din punct de vedere juridic dreptul
de ctitorie in Moldova, aplicand concluziile sale la ctitorii mai noi, cum ar fi Epi-
tropia personald a lui St. Basie dela 1743, reglementatg. de Racovitg. Voevod
la 1757 etc. Spune anume cà o ctitorie la inceputul functionarii ei este conduset
de ctitorii fondatori, i cg zona neutrg, e in care timp statul nu se amesteca, putea
sg dureze 5r0--15 ani », dupd care trecere de timp intervenea statul pentru
reglementarea fundatiunii, asumand-o cu totul in domeniul de organizare publicg
a statului ». Mai citeazg Decizia 710/4 Dec. 1897 a Casatiei, care, printre altele,
spune : cg in Moldova s crearea persoanelor morale nu era supusg unor cerinte
precise de Stat i in care, numai mai tarziu s'a introdus necesitatea autorizArii I.
Am citat cele doug pareri pentru a al-Ala contradictia in care cad fatg de vechiul
drept moldovenesc. La 13 Aprilie 1415, Alexandru cel Bun intgreste sate mand-
stirei Humor care era ziditg la 1414 de vornicul Gang. Aceleiasi mangstiri ii in-
tilreste sate la 1428. De astgdatg este vorba de fiii lui Oang, ale cgror sate sunt
incorporate mgnastirii cu tot venitul. In realitate feciorii ca i tatgl lor, se bucurau
de venitul mangstirii, dupg cum tot ei ingrijeau de cele necesare sfantului locas.
Dar nu numai atat, Domnul ddruia o mangstire (Capriana) fostei sale sotii, Doamna
karena, & uric cu tot venitul » la a o Fevruarie 1429. Aceasta inseamna cg fun-
datiile particulare nu numai cg rgmaneau in .seama celor ce le facuscrg, dar pi
in a fiilor bor. Domnul nu facea altceva decgt sg intgreasca, dupa formulele Um-
pului, dandle. Marigstirile si-au administrat singure veniturile, ba atunci cand
au voit-o, s'au inchinat Lavrelor din Rasirit tocmai ca Statul sg nu se amestece
in treburile lor. Aceasta numai dupg multä scurgere de timp, cand asezgmantul
primind i alte dotatii, putea sg trgiascg independent. Chiar ingngstirile ingltate
de donmi ii administrau bunurile lor, ajungand chiar in litigiu cu domnia. DomnuL
www.dacoromanica.ro
ISTORIA MILITARA I 27
spre a le usura si mai mult situatria, le acorda fel de fel de scutiri atat lor cat si
satelor bor. Autorul porneste dela pravila lui Vasile Lupu i 1-a interesat mai mult
Epitropia Sf. Spiridon, asezhmant cu mult mai nou. Problema meritá sa fie dis-
cutata in tot complexul ei. M. Sdnzianu
56. Minca I., Instanfe muntene de judecatd in vremea lui Mihai Vileazul, in
Comunicdri, Bul. nr. 3, Iasi, 1942, p. 5 7. Este vorba despre un paragraf
al tratatului incheiat de delagatia invrajbiti a lui Mihai cu Sigismund Batory
la 20 Mai 1595, in care se prevedea infiintarea unui consiliu de stat in Muntenia,
compus din 12 boieri de origine etnica romana, care sa ajute pe Domn in admi-
nistrarea tarii si care nu puteau fi inlaturati sau numiti fàrà tirea Principelui
ardelean sau a succesorilor sal Sfatul de boieri prevazut in tratat nu era o noutate,
el existand in vechiul drept romanesc. Noutatea era doar in aceea cà, limitat la
12 membri, trebuia sa fie intarit de Principele ardelean. Noutate mai era si faptul
ca in ultima instanta tot Principele Ardealului trebuia sa hotarasca. De altfel,
tratatul a fost modificat in luna Octomvrie a aceluiasi an, asa cal nu s'a ajuns
la niciun fel de arbitraj strain, care ar fi jignit suveranitatea Munteniei.
M. Sdnzianu
57. Sliivescu Victor, Din vremea lui Cuza-Vodd. Un raport al lui Dimitrie
Scarlat-Miclescu (1865), in Rev. Fundafiilor Regale, IX (1942), nr. 8, p. 396-401.
Schità a vietii originale si a activitatii lui Dim. Sc. Miclescu i apoi raportul sari_
informativ entre Domn asupra starii proaste a administratiei, a abuzurilor contra
taranilor, etc. C. Grecescu
58. Stoicescu Const. C., Transformarea nofiunii de « putere pdrinteascd «, in
Acad. Rom., Mem. Sec. Ist., ser. 3, t. 24 (1942), p. 663-674. Notiunea de
« putere parinteasca * in codul nostru civil si tendintele manifestate in Germania
si Rusia Sovietica. C. Grecescu
8. ISTORIA MILITARA
59. Briitianu Gh. I., Plevna, in Rev. Fundafiilor Regale, IX (1942), nr. 3, p.
490-495. Semnificatia bataliei dela Plevna, din 1877, pentru Romani.
C. Grecescu
63. Constantinescu N. A., Formarea I Vitejilor * la Romdni In evul mediu,
« Bucovina *, Bucuresti, 1942 , 32 p.
1 Folosind terminologia militara latina sr
eposul popular al Romanilor, autorul trage concluzia, foarte fireascá de altfel,
cã strabunii nostri au avut ca ocupatie, pe langã plugarit i pastorit i pe acea
de luptatori in tot lungul evului mediu. E drept ca izvoarele nu spun nimic, satt
aproape nirnic, despre noi, dar oare insusi faptul ca.' am pastrat in limba aproape
toata terminologia latina relativa la cariera armelor, nu este ea insasi o marturie
ca vitejia Daco-Romanilor deveniti Romani n'a incetat niciodata in viata acestui
neam? Ce vor fi fiind imparatii de toate colorile i Fetii-Prumosi din incompara-
bilele noastre basme decat reminiscentele orale despre fapte ce se vor fi petrecut
pe teritoriul bátranei Dacii? Din secolul al IX-lea stirile incep sd se mentioneze
mai ales in i2voarele bizantine. Vlahii sunt recrutati in mare numar in ostile Im-
periului, asa cum prin stramosii lor Tracii umpleau randurile armatelor mace-
donene i asa cum vor fi colaborat cu barbarii germanici i turanici dupa acec a.
La sfarsitul conferintei se da o noua cronologie asupra istoriei Romanilor : I.
Epoca geto-dacd, dinainte de 2500 a. Chr. p. la ro6 d. Chr.; II. Epoca romand, dela
106 pana la 275 d. Chr.; III. Epoca juzilor fi voevozilor (275-1270) 2isg : Mileniul
www.dacoromanica.ro
nayalirilor sau al Vlahiilor IV. Epoca Principatelor din Dacia-Traiana 1270-1859 ;

V. Epoca Romdniei unite §i intregite dela 1859 inainte. Urmeaza cronologia mi-
leniului navalirilor barbare. M. Sdnzianu
61. Draft Gh., Cetatea Chilia, in Tit:ere/ea, VIII (1942), seria II, nr. 3, P.
1-2 ; nr. 4-5, p. 2. Desbate parerile asupra luptei dintre Stefan cel Mare
si Vlad Tepes. loan M. Neda
62. 111inea I., Urmdrile militare ale celei de a doua lupte dela ;:oplea, in Comu-
nicdri, Bul. nr. 3, Iasi, 1942, p. 67-70. Constantin-Voda Serban n'a folosit
experienta pe care o Meuse batranul Matei Voevod, prin reglementarea situatiei
elementului militar. La inceput el a condus ca si Matei Basarab, cu vechile cadre
sociale ceea ce n'a putut duce la asezarea pasnica a situatiei interne. Asa s'a ajuns
la revolutia militara din Feyruarie 1655, a carei ultima faza s'a incheiat la 26
Iunie 1655 prin lupta dela Soplea. Evenimentele din acel an au naruit puter ea
militara a Munteniei. Matei Basarab i§i crease o armata permanenta care il Meuse
superior lui Vasile Lupu, iar Turcii se temeau de el. Destramarea armatei mun-
tenesti la 26 Iunie 1655 a dus la infeodarea Munteniei fatal de Principii ardeleni.
M. Sdnzianu
63. Panaitescu P. P., Armata lui Mircea cel Bdtrdn, in Cony. Lit., LXXV
(1942), nr. 7-9. P. 573-582. Oastea de Ora din timpul lui Mircea se baza
pe organizatia sociala solida, intemeiata pe proprietatea colectiva a pamantului
§.1 pe venitul si puterea Domnului.
Nu era o oaste feudala. ca la vecini, ea era a Donmului, in ea serveau toti lo-
cuitorii in stare sa poarte armele (oastea cea mare).
Aldturi de aceasta oaste mare, autorul banue§te si existenta unei osti de curteni,
ca a lui Stefan cel Mare, de origine bizantina si o a treia oaste mai mica de lefegii.
Cu siguranta au existat si cavaleri.
Armamentul arcul si sageata otrayita, arcul cu vartej, pavaza de origine
1
tataxasca, sabii si lanci, bombarde.

Odilma se Ricca in corturi, alarrna se dadea prin tobe §i trambiti.
Apararea se facea prin cetati, care erau separate, intretinute si, posibil, stra-
juite de satele din apropiere.
Dupd Mircea, cetatile au cazut rand pe rand, lasand Ora deschisd, ceea ce a
atras dupa sine i decaderea politica a Orli. A. P. Todor
9. ISTORIA BISERICII
64. Constantinescu D., Ctirorii nandstirii Rdducanu, in Contunicdri, Bul. nr.
3, Ia§i, 1942, p. 27-34. A existat obiceiul ca unil ctitori ce au facut reparatii
sfintelor lacasuri, sa-si pima pe placile votive numele cu mentiunea ca ei au zidit
din temelii lacasurile. Este cazul dela biserica « Buna Vestire », fosta manastirea
Raducanu din Tg.-Ocna. Pe inscriptia dela intrare se afla scris numele lui Radu
Racovità vel log. si a sotiei sale Maria, ctitori la anul 1762, Mai 20. Existd insa
in tinda bisericii o placa de inarmora cu o inscriptie in care ctitorul este un Pay ( ?)
si este pomenit si Bu.hu§ vel logofdt. Acesta la anul 1711. Dar, nici acesta nu este
anul adevarat al edificarii sfantului laca§, care este 1664. Din analiza documentelor
reiese cà adevaratii ctitori sunt acel Pavel §i logofatul Buhus la 1664.
M. Sdnzianu
65. Ionwn I., Catagrafia eparhiei Argq la 1824, cu prefata, indice i o harta,
Bucuresti, 1942, XVI + 120 p. in 8°, f. pret Pretioasa lucrare ca toate de
www.dacoromanica.ro
ISTORIA BISERICII 129
altfet ale d-lui Ionascu and indicatiuni asupra bisericilor din judetele Arges
si Olt. In prefata se precizeazd hotarele acestor douá judge in epoca 1824-1845
si se arath i pe temei de documente ineclite, intinderea Lovistei in ba inul Lo-
trului. Judetul Arges cuprindea acest basin ; faptul e confirmat si de harta stol-
nicului Constantin Cantacuzino (vezi in acest numar, articolul respectiv). Mul-
tumita catagrafiei publicate de d. Ionascu, aflam stiri despre unele ctitorii : astfel,
de pilda, schitul Piluo din Arges, azi disparut, se dovedeste a fi o fundatie a primei
sotii a lui Constantin $erban Basarab, doamna Bdlaca. Asteptam cu viu interes
lucrarea anuntata la finele prefetei despre lacasurile bisericesti din judetele Arges
si Olt, lucrare alcatuita pe temeiul cercetarilor personale, timp de ani de zile,
in satele acestor dour!. judete. C. C. G.
66. * Ivánka Endre, Kirchlich-nationale Probleme in Ostungarn, in rev. Donau-
.europa, nr. Iunie -1942. Recenzie intitulata A gorog 1 atolikus magyaro
havdriaja (Calvarul Maghiarilor greco-catolici) de Körösi Skndor, in Enema),
nr. 18, Iulie 5942.
Ianinte de a se ocupa de studiul prof. lvánka, recenzentul vorbeste despre
suferintele » acestor maghiari de fit greco-catolic si a celor greco-ortodocsi
sub stapanirea romaneasca, striviti intre doua pietre de moara ittendintele
stiipanirii romanesti de-a-i romaniza i parerea Maghiarilor ca ar fi renegati,
caci nu pot fi Unguri cei ce sunt greco-catolici sau ortodocsi u.
41Trebuie sä recunoastem ca aceasta neincredere era partial motivata, cáci
in cele doug decenii de stapanire romaneasca, mai ales in primii ani, au fost ne-
numarate cazuri, cand Romani de nt grecesc maghiar.zati in deceniile anterioare,
in speranta unei fericiri mai usoare, s'au reintors la romanime. Au fost multe
cazuri, cand astfel de Unguri de data recenta 0-au desbracat grabit,i numele ma-
ghiare luate i 1-au reluat pe acela pe care ei înii sau poate parintele lor a crezut
de cuviintd sa,-1 paraseasca in Ungaria din preajma inceputului sec. al XIX-lea.
Totusi ar fi gresit sa se generalizeze faptul, pentru ca si mai mare a fost numarul
acelor Unguri greco-catolici i inca adeseori cu nume romanesti, care, impotriva
presiunii, silniciei i icanelor puterii de stat i opiniei publice romane, n'au fost
dispusi sa-si lepede maghiarismul, in care, cei mai multi s'au nascut. Situatia
acestora a fost mai rea decat a celei din urma minoritati ».
Studiul d-lui Ivanka afirma ca nu toti Ungurii greco-catolici sunt Romani
maghiarizati, sau Ruteni, o bung parte a lor flind Unguri Inca din sec. al XVII
si XVIII, cand Ungurii nu numai cá nu aveau forts de asimilare, ci din contra,
pierdeau terenul. Astfel se evidentiaza continuitatea intre Ungurii greco-catolici
din sec. al XII, XIII si XIV si cei de azi.
Biserica ortodoxa greceasca a avut In Eval Mediu, o actiune puternica de con-
vertire religioasa in Ungaria de Rasfirit, a intemeiat manastiri i episcopii mana-
stiresti. Dovada scrisoarea papei din 54 Noemvrie 1234, in care se aminteste de
Ungurii care primesc Sf. Taine dela pseudo-episcopi greco-romani.
Greco-orientalii, in timpul Reformatiunii, erau mai curand tolerati de prin-
cipii ardeleni decat catolicii. Voind sa-i converteasca la protestantism, au ordonat
sa li se faca serviciul religios in limba poporului, au creat adica limba bisericeasca
romana, prin tiparirea Bibliei in limba romana. Astfel i Ungurii greco-ortodocsi
au primit aceasta limbá si-au pastrat-o.
Rolul Ungurilor in biserica ortodoxa ardeleana, este dovedit §i prin prezenta
xugaciunii Tata Nostru in Codex Sturdzanus, cáci popa din Mahaciu a intre-
buintat pentru credinciosii sai, intre care erau i Unguri, in bisericil i limba ma-
www.dacoromanica.ro
130 NOTITE BIBLIO GRANICE
ghiarA (!). Ma se explica faptul cá in tinuturile maghiare, ca de ex. in SA-

cuime, exista multi Unguri greco-catolici (in unele comune 6o% 0 8o%), in
schimb, in comunele curat romAne0i, sunt multe nume de familii maghiare, care
au fost asimilate de RomAni.
Toti SAcuii greco-catolici, la recensAmAntul românesc din 1930, s'au declarat
Maghiari, cu toate cá atunci ar fi fost momentul cel mai favorabil sA se declare
Romani, cu care aveau religia comuna.
Ei sunt expu0 §i azi sal fie romanizati, cAci conationalii lor unguri Ii considera
RomAni. Pentru a-i salva pentru maghiarime S propune extinderea compe-
tentei episcopiei de Hajdudorog (dela care au fost smul01 in 1919) i asupra lor
sA se introduca limba liturgicd maghiark A . P. Todor
67. Niton (Criveanu), Mitropolit, Viala bisericeased in Oltenia. Anuarul Min,
genet Olteniei, Craiova, 1941, 906 p., 5 Jiárti, f. pret. 0 lucrare voluminoask
tinzand a fi o calAuzA in cunoa§terea stárilor de lucruri din Eparhie », dupa cum
afirmA in prefatá I. P. S. Mitropolit Nifon (3), care nu uita sà mentioneze pe toti
acei ce au contribuit la aparitia acestui anuar. Lucrarea cuprinde :
Partea oficiald (5-13o) cu activitatea spiritualk centrele parohiale, invata-
mAntul religios, §coalele clericale din eparhie, tipografia eparhiala, institutiile
filantropice, economice, clericale, istoricul eparhiei i infiintarea Mitropoliei. Docu-
mentata expunere cu privire la trecutul religios al Olteniei se datore§te preotului
I. Popescu-Cilieni, bine cunoscut cercetAtor oltean.
Urmeaza1 Parka statisticd, insumand rânduri substantiale relative la biserica
Sf. Di mitru, catedrala metropolitang (133-147), dupà care se prezintä bisericile
slujitorii ei pe judete i parohii. Un loc de seamA ocupa descrierea sumark in-
sotita de fotografii, a laca*urilor religioase din Craiova (148-169). Mai putina
informatie pentru bisericile din celelalte capitale de judet Tg.-Jiu (321-23),
T.-Severin (433-36), Caracal (571-75) 0 R. Valcea (671-680).
Un capitol special este destinat pentru istoricul manAstirilor i schiturilor
din eparhie (819-887), unde informatia e mai bogatá §i mai totdeauna insotite
de iconografie. Nu este locul sa analizez valoarea deosebità a anuarului intr'o
scurtà nota bibliografica ; imi rezerv o revenire mai amplk dar nu pot sublinia
indeajuns activitatea ce se desfa§oarà in Oltenia dela intemeierea mitropoliei
actuale. I. Io,zaru
68. Pal bell Petru, Pr. Dr., Originea Catolicilor din Moldova fi Franciscanii
pdstorii kr de veacuri, Tip. Serafica », SalbAoani-Roman, 1942, 264 p. 23
pl. afara din text. Farintele Pal, Superiorul Pranciscanilor Min. Convventuali
RomAni, 9-a propus sA demonstreze originea romaneascd a catolicilor din Moldova
Pentru aceasta, porne§te dela teoriile bizare s de pArtà acum emise atAt de isto-
ricii unguri care cautA sal demonstreze ca ace§ti credincio0 n'ar putea fi decat
de origine ungureasck cat 0 de istoricii romani, care in parte admit aceasta.
Autorul aratà pe bazd de documente ca in cea mai mare parte, catolicii moldoveni
sunt de origine romaneasca (70%), ceea ce poate fi adevArat, dacd tinem seamA
ca mai toate rapoartele misionarilor arata cA multi Moldoveni tree la catolicism.
Un indiciu in acest sens ar fi i intemeerea Episcopiei catolice dela Siret in 1370,
pentru cà dacA in tinuturile Romanului i BacAului sunt eateva sate ungure§ti
care pot fi cumane, apoi in Bucovina Ungurii nu s'au a§ezat i, deci catolicii de
acolo nu puteau fi decal de origine germanA ori moldoveneascd. cat prive§te
limba catolicilor din valea Siretului inferior, ea poate fi 0 de origine cumank
inrudindu-se cu cea ungureasca a nfivalitorilor. DacA poate fi ceva unguresc-
www.dacoromanica.ro
ISTORIA ARTELOR I31
in acesti locuitori, trebuie sà ne gandim la imigrarile tArzii, ceea ce vom demonstra

Cu alt prilej, folosind materialul documentar inedit ce posedám. Pretioase con-
tributii relative la toponimia cumanä din partile locului. Mai meritä mentiune
cà foarte mare parte a numelor de familie a asa zii1or unguri sunt romanesti
curate. M. Sdnzianu
10. ISTORIA ARTELOR
69. Fortuneseu C. D., Un italian despre arta noastrd populard, in Vatra, VII
(1942), nr. 2-3, p. 7. In legdturà cu articolul d-lui prof. Mario Rugni din
La Rassegna Italo-Romena. loan M. Neda
70. Ruff ini Mario, Arte popolare e tradizioni del popolo romeno, in La Rassegna
Italo-Romena, XXI (194i), nr. 6, p. 2-6.
71. Simoneseu Dan, Originea unor teme ticonografice romdnefli, in Comumcdri,
Bul. nr. 3, la*, 1942, P. 43-53. In majoritatea cazurilor, temele iconografice
din vechile noastre biserici sunt inspirate de textele biblice. Unele insà, au teme
profane, inraurite de religie. Autorul ne indica aceste texte. Ele sunt : Alexandria,
Fiziologul, Evangheliile apocrife, Literatura apocalipticd, Legendele apocrife, Er-
miniile i Legendele hagiografice. Cu fiecare din aceste texte sunt indicate si laca-
prile unde se observa fiecare influentd. M. Sdnzianu
ix. ISTORIA LITERATURII

(Texte fi Studii)
72. Andreeseu Ladmiss, Un manuscris al lui Gib. I. Mihdescu, in Vrenzea,
XIV, nr. 639 din i Martie 1942, p. 8. Referitor la aflarea manuscrisului nuvelei
MARA. Ion M. Neda
73. Doito 0., Memoriile lui Gheorghe Barifiu, Sibiu, 1942, 20 p. in 12°, 30
lei (extras din Studii Literare, I, (1941-1942). In anexã se tipareste : Insemndri
din viafa ',tea cdsdtoritd, scris5 de Bariti loan M. Neda
74. Caraca Remus M., 0 prefioasd coleclie de scrisori, autografe ,si manuscrise,
in Preocupdri Literare, VII (1942), p. 69-78. Din corespondenta literarA a
lui Corneliu Botez (t 1928). Descrierea colectiei. loan M. Neda
75. Cioculeseu $erban I., Codru Drcigu,sanu dupd documente inedite, in Preo-
cupdri Literare, VII (1942), p. 196-197. Scrisori adresate lui Ion Campineann,
fiul, la Bucure§ti In 1870 din Fägdra*, dela acest scriitor transilvan, amintit de
N. Iorga in Pereginul transilvan, referitoare la cererea de subventii pentru scoala
nou infiintata la ragaras. loan M. Neda
76. Cioculescu $erban, 0 simpld in! eb ic. Criza teatrului nostru, in Preocupdri
Literare, VII (1942), p. 129-132.
77. Constantineseu Pompiliu, Despre nzzalifia criticd, in Preocupdri Literare,
VII (1942), p. 193-195.
78. Cretu N. N., t Mihail Dragomirescu, in Cony. Lit., a LXXV (1942), nr.
11-12, p. 667-670. Cuvântare tinutg la inmormântarea prof. M. Dragomirescu.
Caracterizarea sistemului original de estetica a criticului *i a activitatii profeso-
rale entusiaste a defunctului. A. P. Todor
79. Dinu C., Literatura rdzboiului de reintregire, in Preocupdri Literare, VII
(1942), P. 49-60.
80. Donadino Lorenzo, Titu Maiorescu e la t Junimea s, in Cony. Lit., LXXV
(1942), nr. 9ro, p. 536-540.
9*
www.dacoromanica.ro
132 NOTITE. BIBLIOGRA110E
81. Emilian Dimitrie st., Amintiri din Ia0 Poetul Neculai Beldiceanu, in
Cony. Lit., nr. 7--8, LXXV (1942), P. 443-453- Incearcd reactualizarea poe-
tului Beldiceanu (1844-1896), pe care-1 socoteste pe nedrept uitat, dupi apre-
cierea de care s'a bucurat in viati.
Ii aminteste de participarea poetului la viata sociald i literard a Iasilor,
citand fragmente din versurile lui publicate in reviste si in volume (Iasi 1893,
Bucuresti 1914) si publici poezia inediti Zlnei idealiste. A. P. Todor
82. Emineseu M., Poezii si variante, editie omagiala alcituiti de D. R. Mazilu,
Buc. 1940, 844 p. (Acad. Rom., Studii ai cercetari, XLIV). Editia nu e ceea
ce astepta oricine dela Academie. C. Grecescu
83. Giväneseul Maria, Amintirile din copildrie despre Eminescu ale. . ., in
Cony. Lit., ',XXV (1942), /11'. 7-9, p. 553-559. D. prof. I. GavAnescu publicA,
amintirile sotiei sale despre Eminescu, care frecventa casa parintilor sAi. Amin-
tirile se referi la ultimii ani ai poetului si la societatea cu care poetul era in legituri.
A. P. Todor
84. Mine§ Petre V., Legdturi literare intre V. Alecsandri fi Bucovina in 1865
2875, in Preocupdri Literare, VII (1942), p. 179-189 Prin familia Hurmuzachi.
Ioan M. Neda
85. Hanq Petre V., Relafii literare intre V. Alecsandri 0 Bucovina in anii
I848-185o, in Preocupdri Literare, VII (1942), p. 159-524. In legituri cu
relatiile de prietenie dintre el si familia Hurmuzachi. Colaborarea sa la ziarul
Bucovina, unde a publicat cele dintai poezii populare, iar volumul cu articole
scrise in Bucovina, il dedici lui Al. Hurmuzachi. loan M. Neda
86. Lovineseu E., Critica prin contradiclie principald, in Preocupdri Literare,
VII (5942), p. 155-159. Reflexii la Istoria literaturii rorndne de Gh. CAlinescu.
Ioan M. Neda.
87. Mehedinti S., Revistele de odinioarci: Convorbiri iterare, in Cony. Lit.,
LXXV (1942), nr. 9Io, p. 523-528. Evocarea imprejurdrilor politice Ii
culturale, in care s'a ihtemeiat revista Convorbiri Literare i importanta ei in
talmicirea sufletului romanesc ». A . P. Todor
88. Neagu Gh. I., Poezii populare de rdzboi. Bibliogralie, in Preocupdri Literare,
VII (5942), p. 84-88.
89. Netea Vasile, Cdteva cuvinte despre Ilarie Chendi, in Rev. Fundaliilor Regale,
IX (1942), nr. 8, p. 402-413. 0 noti introductivi i un numir de 15 scrisori
adresate de Chendi poetei Maria Cuntan la Sibiu, din 1899 pang la 1910.
C. Grecescu
90. Netea Vasile, Miron Costin. Semnilicafia istoricd, in Vremea, XIV, nr.
633 din II Ia uarie 1942, p. 5. Miran Costin e un cdrturar reprezentativ al
vremii sale 0 in acela0 limp o podoabd a vechiului scris romdnesc. loan M. Neda
91. Otetea Andrei, Geneza Istoriei o lui Kogdlniceanu, in Comunicdri, Bul.
nr. 3, Iasi, 1942, p. 8-54. Autorul analizeazi pirerile exprimate de cercetatori
asupra genezei volumului : Historie de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques
transdanubiens, in comparatie cu pArerile insu§i ale autorului, exprimate in prefata
scrierii si in diferite scrisori din bogata sa corespondenta. In concluzie, autorul
spune : a Kogilniceanu a scris deci Istoria Romanilor nu atat pentru a informa
pe striini, cat pentru a se instrui pe sine, pentru a se pregiti pentru marele rol
politic la care visa Inca din liceu i pentru a se impune compatriotilor sal *. Credem
insi ci nu numai dorul de a se instrui pe sine 1-a ficut pe Kogilniceanu SA aerie
Istoria Romanilor. Pentru aceasta ar fi cetit cirtile pc care le cerea tatAlui siu
www.dacoromanica.ro
ISTORIA LITERATURI 133
cu insistent& i pe cele pe care le gasise in biblioteca regal& din Berlin. Iar pentru
a se face cunoscut in Tara sa, n'ar fi scris in limba francezá. Era, deci, i dorinta
de a-i informa pe altii de peste hotare, mai ales cal problemele românesti nu erau
cunoscute decat putin i tendentios. M. Sdnzianu
92. Paseu Dirnitrie P., Un poet transnistrian: Alexandru Caftanachi, in Cony.
Lit., LXXV (1942), nr. 3-4, p. 213 i urni.
93. Perpessicius, Erninescu in parlament, in Preocupdri Literare, VII (1942),
P. 114-117-
94. Philipide Al., Disparifia ,scolilor literare, in Preocupdri Literare, VII (1942),
p. 190-192.
95. Pintilie Victor, Octavian Rdileanu, in Preocupdri Literare, VII (1942),
p. 1-2.
96. Pop Augustin Z. N., 0 notd la « Psaltirea in versuri n din 1-673, in Cony.
Lit. nr. 1-2, LXXV (1942), p. 41-44- Autorul, comparand deosebirile can-
titatii metrice intre psalmii in versuri ai lui Dosoftei i psalmii lui Jan Kochanowski,
constath eh Psaltirea in versuri din 1673 a Mitropolitului Dosoftei nu a avut ca
model numai scrierea lui Kochanowski. Izvoarele inspiratiei lui Dosoftei s'ar
putea stabili numai dup.& o comparatie prozodich cu celelalte psaltiri poloneze
in versuri.
Nu se poate sustine nici dependenta redactionala, ca prim concept, fata de
OPsaltirea de intales din 1680 *. A. P. Todor
97. Popeseu-Telega AL, Incercdri de traduceri ale lui Don Quijote in romdnefle,
in Rev. Fund. Regale, IX (1942), nr. 7, p. 132-158. Observatii asupra incer-
chrilor lui Ion Heliade Radulescu, Vargolici, I. L. Caragiale, D. Caracostea 3i
N. Ciotori de a traduce fragmente sau lucrarea intreaga Don Quijote.
C. Grecescu
98. Rebreanu Liviu, Geneza romanului meu « Adam 0 Eva n, in Preocupdri
Literare, VII (2942). p. 145-148.
99. Sulici N., Relaliile noastre culturale cu primii c rifei ai protestantismului
german : Luther, Melanchthon, Bugenhagen, Bullinger, Honterus 0 Valentin Wagner,
in Tribuna Literard, I (1941), nr. 2, p, 14-18. Se infatiseaz& conditiile care
au dus la aparitia primelor mss romanesti in Ardeal si la tiparirea primelor carti
in limba national& tot acolo. Leghturile cercurilor conducatoare transilvane cu
Reforma german& i Umanismul, sunt cercetate de asemeni. Adesea autorul caul&
explicatii noi care sh lumineze cel dintai capitol al scrisului i tiparului romanesc.
D. B.
Ioo. Tomeseu lllireea, A lecsandri-Enzinescu. Note eminesciene in drama «Ovidiu
in Tinerefea, VIII (1942), seria II, nr. 3, p. 2-3, nr. 4-5, P. 3-
sox. Vianu Tudor, Epocele criticii literare, in Preocupdri Literare, VII (2942),
p. 107-112.
102. Voila I., Miron Costin, in Vremea, XIV, nr. 633 din II Ianuarie 1942,
P- 5. Ioan M. Neda
12. CULTURALE VARIA
(coald, Presd, Relafti Culturale)
203. * Balli 31., Il Vesuvio e Pompei nei diari di tre viaggiatori romeni net
secolo scorso, in Rivista di Studi Pompeiani, VII (2940), fasc.
104. Camariano Nestor, Influenfa francezd in Principatele Romdne prin fihera
neogreacd, in Rev. Fund. Regale, IX (1942), nr. 2, p. 397-408. Aceasta influent&
www.dacoromanica.ro
se face prin secretarii francezi ai domnilor fanarioti, prin preceptorii francezi

adu§i de aceert§i domni, apoi prin introducerea linabii franceze In scolile din Mun-
tenia si Moldova, intocmirea de gramatici i dictionare franceze in limba greacA,
manuale de Foal& §i cArti de lecturà traduse din francezA in limba greach.
C. Grecescu
205, Coma Nieolae, Dasccilii Blajului. Seria lor cronologicd, cu date biblio-
grafice, Blaj, 1940, Tip. SeminarialA, 151 p., retipArire din Anuarul liceului
SI. Vasile-Blaj.
106. Coppola Nunzio, Legdturile lui Vittorio Imbriani cu Romdnii, in Rev.
Fund. Regale, IX (1942), p. 159-176. E vorba de epoca de dupà 1858, cand
Imbriani, la Berlin, se imprieteneste cu multi romani veniti la studii. Aceasta,
prietenie a durat §i dupä despartirea dela Berlin, pareri §i sentimente schimban-
du-se intre Imbriani §i Romani prin corespondenta. LegAturi mai stranse a avut
cu un Matei Sturza I cu Gheorghe Petreanu. C. Grecescu
207. Isopescu Claudio, Lo studente romeno Artemie Homorodeanu a Roma nel
2876, in La Rassegna Italo-Romena, XXI (i941), nr. 4, P. 4-14.
ro8. Lupi Gino, Il popolo romeno e l'Italia, in La Rassegna palo-romena, XXI
(2942), nr. 5, p. 12-15.
ro9. Manciulea st., Timoteiu Cipariu si Academia Romdnd, Blaj, 194r, 48
p., retipArire din ( Cultura Cre§tinb >.
io. Martian Pop A., Constantin Nottara, in Vremea, XIV, nr. 637 din 8 Pe r-
1942, p. ii. Nottara a cdlduzit destinul teatrului rominesc, abdtdndu-1 dela mebo-
di ame 1i /arse spre capo-d'operele dasice. loan M. Neda
ms. Panaiteseu Dumitru, Artemia Homorodeanu in Italia, in Vremea, XVI,
nr. 637 din 8 Pevruarie 1942, p. 6. Recenzie favorabild asupra calla d lui
Claudiu Isopescu despre Studentul ronuin Artemie Homorodeanu la Roma in 1876
(extras din La Rassegna Italo-1 ontena). Dupa* cum ni se spune, acest capitol face
parte dintr'o lucrare mai intinsd asupra studentilor rornani la Universitatile din
Torino si Roma intre anii 2860-1877. loan M. Neda
112. Papadima Ovhuiu, Neam, sat, orcq in poezia lui Octavian Goga, in Rev.
Fundafiilor Regale, IV (1942), nr. 9 P. 533-570, nr. ro p. 25-46, nr. ii p.
247 279-
113. Popesen-Voite5ti I., dr., Invtildmcintul ci ralionalizarea, in Rev. Funda-
Iiilor Regale, IX (1942), nr. II, p. 373-391. Principii pentru organizarea
rationala a invatAinantului primar, secundar si profesional, progra i ele.
C. Grecescu
114. Teodoreseu Barba, Fragmente din istoria unui concurs universitar, in Rev.
Fund. Regale, VIII, nr. 1o, p. 142-148. Este vorba de concursul pentru ocu-
parea catedrei de Istorie Universalb, -print la Iasi la 21 Inlie 1893. Candidau:
N. Iorga, I. C. Georgian, Bonifaciu Plorescu, G. I. Capitanovici si M. Calloianu.
Concursul a fost foarte interesant i aici i e redau fazele principale. Se public&
§i teza lui Iorga despre Exarhatul de Ravena, p. 149-155. M. Sdnzianu
115. Itiduleseu-Motru C., 75 ani dela infiinfarea Academiei Romdne, in Cony.
Lit., LXXV (2942), nr. I1I2, p. 671-682. Imprejurarile in care s'a infiintat
Societatea Academica RomanA in 1866, inaugurarea activitatii ei, lucrarile orto-
grafice ale Dictionarului si Gramaticei. In 1879 s'a fAcut reorganizarea Soc.
Acad. Romane, devenind. Institut National, sub denutnirea actual& de Academia
Ronuind. Este schitata noua organizare in cele trei sectii, principalele ramuri
oi mijloace de activitate. A. P. Todor
www.dacoromanica.ro
ISTORIA LIMBII 135
13. ISTORIA LIMBII
116. Cueiureanu tetan, Giovanni Pasco li i limbo romdml. Extr. din Cony.
Lit., Ian.Fevr. 1942, 15 p. Autorul cerceteaza subiectele unora din poeziile
lui Pascoli, luate din partile dela Dunare i, pe langa aceasta, mai descopera preo-
cupari de a invata i cerceta limba romana. Aceasta dorinta i s'a accentuat in
urma cetirii unor traduceri din romaneste, facute de Pier Emilio Bosi, cdruia
ii scrie, intre altele : it De Cad vreme urmdresc cu placere opera d-v., atat ca poet
cat i ca traducator din limba romand. Imi veni i mie dorinta de limba romaneasca
si am cumparat gramatici i alte carticele s. I-a placut mult traducerea Mioritei.
M. Sdnzianu
24. DEMOGRAFIE, ETNOGRAFIE I FOLKLOR
117. Baumgartner Sandor, Moldva, a magyarsdg nagy temetoje (Moldova,

marele cimitir al ungurimii), Budapest, 32 p. Din punct de vedere stiintific
(istoric, geografic, etnografic, folkloric), brosura nu aduce nimic nou, afara de
cazul cà se va considera drept contributie stiintifica permanenta staruintà de a
exagera vechimea, proportia numerica i importanta militara i culturala a Clan-
gailor din Moldova, pe care statul roman ar cauta sa-i distruga din punct de vedere
etnic
Totul este astfel dozat, ca autorul sa poata exclama : ii Nici constiinta Europei
nu poate permite ca guvernul roman sei refuze Ungurilor autohtoni din Moldova
cele mai elementare drepturi umane i nationale, la care au dreptul i salba-
tecii 5. A. P. Todor.
Hs. Beatuleseu I., Obiceuiri la inmormointdri. e Apa mortului », in Vatra, VII
(1942), nr. 2-3, p. 8. Un capitol de monografia satului Zaicoiu-Dolj.
loafs M. Neda
119. Golopentia A. si Ion Apostol, Folilor romdnesc din regiunea Vosnesensc,
in Rev. Fundafiilor Regale, IX (1942), nr. 9, p. 665-676. Insula romaneasca
de pe malul Bugului, in jurul Vosnesenscului, e alcatuita din 15 sate romanesti.
Aceste asezari romanesti sunt inainte de Ecaterina II. Folklorul cules priveste
obiceiuri la nunta, bocete i descantece. C. Grecescu
220. Lorenz IL, Maria Therezia und die deutsche SiedosAolonisation, in Volk-
stum On Siidosten, an. 18, Mai 2942, p. 77-81. Autorul aminteste toate faptele
si intreaga perspectiva istorica in care s'a produs colonizarea german& a sud-
estului european in secolul al XVIItlea. Marile intinderi pustiite sau parasite,
apoi lipsa unei burghezii active si destoinice in orase, pretindea o completare a
bratelor de muuca. Ea s'a indeplinit prin marea emigrare germana. Dupà con-
statarile autorului, 22.000 de familii, adica 42.000 de suflete, via rand pe rand
si se aseaza in Banat i in Batsca. Au avut drept centru de intalnire orasul Ulm,
capitala « Tarii Svabilor », cum era numità pe atunci. Autorul observa ca au fost
numiti pe nedrept Donauschwaben s-4§vabi s, fiind originari din diferite parti
ale Germaniei. Totusi numirea s'a transmis si a ramas pana astazi. Munca lor pe
pamantul manos al Banatului a dat roadele 0i inflorirea unuia din cele mai fru-
moase colturi de tard. Caius Jiga
121. Sandu-Timoe C., Cdntece populare timocene, in Vatra, VII (2942), nr.
2-3, p. 5. Sapte la numar, culese din satele : Alexantlrovcil i Isnovelful Mic
(Vales Timocului Jugoslav). Than M. Neda
www.dacoromanica.ro
136 NO TITF. BIBLIOGRA110E
122. &MIN, A moldvai inagyarok ostelepillése, törldnete és mai helyzete (Aye-

zarea straveche, istoria i situatia actuala a Ungurilor din Moldova), Pecs, 1942,
Edit. Inst. pentru Minoritati al Universitatii din Pecs, nr. 14, 184 p. Ca 0 alte
studii maghiare referitoare la Giangaii din Moldova (Domokos Pal Peter : A
moldvai magyarsag ; Mikecs Laszlo : Changok i altele), lucrarea aceasta cant&
sa scoata in relief vechimea Ciangailor in Moldova si superioritatea lor din toate
punctele de vedere fata de elementul romanesc, pentru a ajunge la revendicari
de ordin politic.
Ideile principale :
Regiunea la Rasdrit de Carpati, dealungul Siretului i Prutului, pana la Nistru,
a fost ocupata de Unguri Inca in timpul descalecarii lor in sesul panonic, inainte
cu veacuri de intemeierea Moldovei de care voevozi supusi regilor maghiari,
sprijiniti pe norodul de pastori romani, care s'au coborit acolo din munti. Mult&
vreme, Ungurii au format majoritatea locuitorilor Moldovei si, ocrotiti de organi-
zatia razasasca s si de puterea regilor maghiari, au dus o viata independent&
din punct de vedere etnic i bisericesc. Ei au fost scut de aparare spre Riisarit
pentru Regatul Ungariei i catolicism.
Prioritatea lor acolo a recunoscut-o i Radu Rosetti I, partial, chiar i so-
vinistul profesor de istorie roman Iorga a.
Autorul insirá argumente toponittice, pentru a arata cá numarul comunelor
unguresti din Moldova este peste zoo.
Din diferite motive (domnii strdine, ortodoxism, slabirea ungureasca, pustiirile
razboaielor i asimilarea lor de catre Romani), Moldova a devenit marele cimitir
al Maghiarimei ; s'au desnationalizat aproximativ 1.000.000 de Unguri, daca s'ar
adauga i cei asimilai in Tara-Romaneasca, numarul lor ar fi de apropae 2 milioane.
Recensamantul romanesc din 1930 da numarul lor de 20.964 (dupa nationalitate)
si 23.894 (dupa limbl) omitand cel putin 30 de sate unguresti. Nr. din 4 Septemvrie
1940 al ziarului Kölnische Zeitung, arata insa ea numarul Ungurilor din Romania-
Veche este de 250.000. Autorul afirma ca numárul Ungurilor Moldoveni ar fi de
I 20.000.
Crede cá a sosit timpul sa li se acorde cele mai elementare drepturi indivi-
duale i nationaleo i aceasta in urma marei importante europene a Ungariei
si cu ajutorul prietenilor ei si a faptului ca I statul maghiar, practicant al princi-
piilor de guvernamant umanitare ale Sfantului §tefan, dá Romanilor de pe teri-
toriul sau toate drepturile, pentru a le asigura fericirea i pastrarea nationali-
tatii lor
Recenzii in :
a) Pesti Hirlap, 30 Mai 1942, semnata de A jtay Jdzsel.
b) Magyar Kiiipolitika, nr. 6, anul XXIII, semnata de Marius.
c) Magyarsdg, nr. 2, Iunie 1942, sub titlul : Unitatea etnicd maghiarci pdnd
la Siret. (Subliniaza superioritatea indiscutabila > a colectivitatii etnice maghiare,
intinsa pana la Siret in timpul dinastiei arpadiene si a Angevinilor).
d) Ellenzék, nr. 2, Iunie 2942 si 19 Iunie 1942. (Scoate in relief pierderile su-
ferite de Ciangai in luptele de aparare a Apusului i participarea lor la luptele
lui §tefan cel Mare al Moldovei).
e) Vasdrnap, nr. 31, Mai 1942, intitulata : Ungurii din Moldova. (Ungurii
din Moldova sunt neincrezatori fata de strainii care ii viziteaza din cauza per-
secutlilor din partea autoritatilor romanesti).
f) Uj Magyarsdg, nr. 31, Mai 1942.
www.dacoromanica.ro
ISTORIE LOCALA 137
6 Pester Lloyd, nr. 7, Iunie 2942, semnata de Dobokay Gergo. (Se fac refe-
rinse si la cartes lui Domokos Pal Peter, Ungurii din Moldova). A. P. Todor
123. Szabb T. Attila, A romdnok ujabbkori erddlyi betelepuldse (Asezarile mai
noi ale Romanilor in Ardeal), in Hitel, nr. Iunie 1942. Reediteaza teoria cuno-
scuta a istoricilor maghiari despre imigrarea tarzie a Românilor in teritoriile
Coroanei ungare. A. P. Todor
124. Török Miklós K., Evezredes magyar nyomok Moldvdban (Urrne milenare
maghiare in Moldova), in Nemzeti Ujsdg, nr. 24, Iunie 1942. Opinia public&
maghiara n'a prea stint mult despre CiangAi, in afara de actiunea de colonizare
a lor in Ungaria dela sfarsitul sec. al XIX-lea, care s'a terminat cu scandaluri.
Statul maghiar nu s'a. prea interesat de soarta lor, autoritatile romanesti zice
autorul s'au opus oricaror mdsuri de imbunatatire a soartea acestora. De soarta
lor s'a preocupat Soc. Szent-Laszlo. Autorul a facut o calatorie de studii la Sacnii
din Bucovinasi la Ciangaii din Moldova, din insärcinarea Societatii Scriitorilor
Catolici si a Soc. Pazmány a Ziaristilor Catolici, si a publicat rezultatele calatoriei
in rev. « Alkotmány * din 1913.
Ziaritii unguri care in 2942, cu ocazia colonizarii Sacuilor din Bucovina in
Ungaria, au vorbit de opresiunea biseculara a acestora din partea autoritatilor
romfinesti, au gresit, de oarece Bucovina a fost austriaca. Nurnai in ultimii 22
de ani a apartinut Romaniei, dar i in acesti ani au avut multe de indurat.
Restul articolului este o parafrazare i rezumat din studiul Siculus, A moldvai
magyarok ostelepalése, teirtinete és mai kelyzete (vezi nr. '22). A. P. Todor
125. Turcu Constantin, Un blestem original pe o carte pufin cunoscutd «si
cdteva note genealogice despre neamul Gafenco », Iai, 1942, 8 p. in 8° (extras din
Analele Moldovei, I, 1942). Autorul prezinta o Alfavitd sufleteascd i precizeaza
data tiparirii ei, anii 1753-60, cu chelluiala preaosfinfitului proin mitropolit
Iacovu in Iasi. Se transcrie blestemul si se dau date genealogice pentru neamul
Gafencu. loan M. Neda
15. ISTORIE LOCALA
126. Bery Lfiszló, Riastis azsef, Erdayfink és honvidsigunk. Törtenelmi ese-

menysorozat képekkel (Ardealul nostru i honvezimea noastra. Serie de eveni-
mente istorice, cu ilustratii), Budapest, 1941, 4°, 224 P. LVIII planse, Cartea
este o revenire de bucati scrise de diferiti autori. Dupa cateva capitole cu caracter
general (Cholnoky Jeno : Pamantul i locuitorii Ardealului ; Kozocsa Sandor :
Cultura ardeleana, figurile reprezentative ale vietii sale spirituale ; Nagybaconi
Nagy Vilmos : Ardealul in razboiul mondial si in tinuturile revolutiilor i Vargha
Gyula : Ardealul poezie), urmeaza urmatoarele parti :
Doua:eci i doi ani (Stapanirea romaneasca).
Intoarcerea acasa (Momente din zilele ocuparii Ardealului de Nord de catre
trupele maghiare in r94o).
Desfasurarea fortelor ocupante i efectuarea ocupatiei.
Dealungul noilor hotare in Ardeal.
Scopul earth ( Intarirea sentimentului patriotic maghiar, in mars it care
hotarele milenare *. A. P. Todor
127. Laszló Jeno, Erddly sorsa tinidtd1 Trianonig (Soarta Ardealului dela
unire pana la Trianon). Recenzie in Magyar .Katonaujsdg, nr. 20, din 25 Mai 1942.
Cartea cuprinde epoca dela 2848 pane: la tratatul dela Trianon, subliniindu-se
www.dacoromanica.ro
138 NOTITE EIBLIOGRAFICE
luptele i solidaritatea Ungurilor ardeleni, care au avut ca rezultat pactul dualist

dela 1867.
Problema nationaliatilor este analizatä i prezentatà ca o actiune de nere-
cuno§tinta a acestora fata de conducerea maghiard, pretul cAreia 1-au platit tot
Ungurii ardeleni.
Un lung capitol este consacrat activitátii « diviziei sa'cue0:i din 1918-19,
care a luptat contra bolrvismului inscaxmat in Ungaria 0 a format s'amburele
honvezimei n maghiare de azi. A. P. Todor
128. Lupi Gino, II Banato e i Romeni, in La Rassegna Italo-Romena, XXI
(1941), nr. 7, p. 10-12.
129. Makkai Liszló, Erdélyi vdrosok (Orar ardelene), Budapest, 16°, 28 p.
+ 33 stampe. 0 foarte sumard schità despre evolutia orarlor ardelene din
punct de vedere al sti urilor arhitectonice, urmatá de planr, reprezentând vederi
din trecut i actuale din orarle : Brarv (Bis. Sf. Nicolae, colorafa.), Bistrita,
Dej, Deva, Pagara0 Alba-Iulia, Cluj, Tg.-Mure§, Media§, Aiud, Sibiu, Sighirara,
Sf. Gheorghe, Turda i Odorheiu.
Executia ingrijita. A. P. Todor
130. Makkai Sandor, Rénni Andras, Asztalos Miklos, Gergely Pal, A mi Er-
délyunk. Szerkeztette : Kovrig Bela. (Ardealul nostru. Redactat de : Kovrig
Bela), Budapest, 1940, 111 p. Brorrá de propagandil internd ungureasca,
dinainte de 30 August 1940.
Makkai serie meditativ despre Ardealul etern, despre Aiudul copill.riei sale
si despre orarl cu comori Clujul, evocând figuri istorice i culturale maghiare.
Asztalos condenseazá istoria Ardealului in vreo 20 de pagine, pentru a reaminti
a infiltrarea e Romfinilor in sec. al XIII-lea, supunerea voevozilor rom'ani fata
de regii unguri, cd Ardealul este bastionul rn'sáritean al Ungariei, ramanand vgnic
maghiar, pe care ins5. Românii ametiti de povestea daco-românismului », 1-au
ocupat itt 1918. 4 StApAnirea româneasce: reaminte0e epoca tristá a generalilor
Basta 0 Castaldo » dar dreptated maghiará milenarà se va realiza...
Rdnai scrie despre pelinantul 1i locuitorii Ardealului, strecurand aluzii ten-
dentioase referitoare la istoria, cultura i stApanirea româneasca.
Dupd capitolul Umorul sdcuesc scris de Gergely Pal, bro§nra se incheie prin
th'teva date statistice referitoare la elementele geografice, nuindrul locuitorilor
(pe natiuni), coli, economie etc. A. P. Todor
131. Mete st., Contribulii noi la istoria Romdnilor din Tara Fcigdra§ului in
veacul al XVII-lea. A. Situafia Romdnilor din donieniul Porurnbacului de Jos
(168o), in Acad. Rom., Meni. Sec. 1st., ser. 3, t. 24 (1942), P. 575-626. Du-
catul Pkgararlui din punct de vedere administrativ, era impàrtit in trei párti
cu centrele : Faggra§, Comana-de-Jos i Porumbacul-de-Jos. Date statistice, dela
1680, din domeniul Porumbacul-de-Jos, cu numele locuitorilor, averea mobila :
vite, stupi, obligatii fiscale Ltd' de stapAnul domeniului i fatá de Principe etc.
C. Grecescu
132. Niistase Gli., Tinutul Sorocii. Un finut rorndnesc dela hotarul rdsdritean
al neamului nostru, in Viala Basarabiei, XI (1942), p. 194-203. - Prezentare
shatetick pe temei de observatie directá a tinutului caracteristic romanesc dela
Nistru. (Nu zicem dela hotarul raskitean al neamului, de oarece acesta e mai
departe, la Bug). Sunt in totul de acord cu d. Nastase cá deschleatorii maramurerni
n'au putut da deedt cadrul politic 0 militar al regiunii Nistrulni ; plugarii i pg'.-
storii moldoveni de aci erau mult mai vechi. Am aratat-o limpede in Istoria Ro-
www.dacoromanica.ro
1STORIE LOCALA 13 9
Indnilor, 18, p. 387-388 l 391-393. MA bucur cd. d. Nastase ajunge la aceasi

.concluzie. Asemenea prezentari sintetice e de dorit sd se fac5 pentru toate judetele
Ord. C. C. G.
133. Potra G., Bucurestii la tnijlocul secolului al XIX-lea. Impresiile germanului
W. Derblich, Bucuresti, 1941, 16 p., f. pret (extras din Gaze/a Municipald). Au-
torul face un rezumat mai larg al celor trei capitole din lucrarea cAlAtorului Derblich
Land und Leute der Moldau und Walachei, Praga 1859. Se risipesc impresii i bune
s't rele. Nu lipseste uneori ironia tdioasd, cu privire la curdtenia Bucurestilor, la
faima Dambovitei si a claritAtii apei de bdut. Cimigiul e opera neamtului Mayer
din Ostdorf (p. io). Hotele fàrà confort, societatea inaltd roasd de patima jocului
de carti i dornicA de petreceri zgomotoase, Inca orasul e un Hilariopolis. Casa
Cortescu » este a lui Cornescu-Greceanu. La capalt, cloud vederi din secolul trecut.
I. Ionascu
134. Potra G., Din Bucurestii de altddatd, Bucuresti, 1941, 44 P., 50 lei (extras
din Gazeta Municipald) Autorul incepe cu descrierea Tdrgului Mosilor in sec.
al XIX-lea, incercand sal dea i un scurt istoric (p. 8-10). DouA vederi din Mosii
sec. al XIX-lea 8 i doual din secolul actual. Se reproduce o poezie glumeata :
Joia Mosilor (13-14). Note asupra bisericii SI. Spiridon-Nou, lucruri cunoscute.
Douai vederi din 1858-1860 (16-17). CAteva pagini pentru Hanul Collea (15-23).
Fu am admis numai ceea ce infatiseaza documentele, lalsAnd la o parte probabi-
litatile. Trei reusite vederi ale turnului Coltei din 1845, 1856 si 1888. tiri inedite
cu privire la Hanul Manuc (Dacia) intre 1825-1863. A fost ridicat pe locurile
Curtii Vechi (p. 26), care nu s'a u expropiat » in 1807, ci au fost vAndute la mezat
in 1798. Informatiuni noi cu privire la luminarea i paza de noapte in 7830, cu spe-
cificarea locului unde erau asezate felinarele i paznicii bor. Randuri relative la
ridicarea Teatrului National, ale cArui planuri se datoresc inginerului austriac
Hefft. I. Ionascu.
135. Potnt G., Din Bucurestii de altddatd, Bucuresti, 1942, 56 p., ioo lei (extras
din Gazeta Municipald). InsemnAri despre Grddinile Capitalei (3 7), fArd date
noi. Calteva pagin (8-14) destinate Ci.migiu1ui, minunata grildind datorità lui
Vodà Bibescu. Se prezintã cum s'au realizat .5'oseaua Xiselef (15 22), Parcul
Carol I (23 23) 0 Arcul de Triumj (28-30 . CAteva note asupra bisericii Domnila
Bdlasa (31-34), din care se observd cã autorul nu cunoaste lucrarea fratilor
VArtosu, As ezdmintele Brdncovene)cti (1838 1938), in care ar fi putut gdsi stiri
in plus. Din descuerea bisericii lenei (15-39), observ ca. d. P. este strain si de
studiul meu : Mcindstirea Tdrgsor, Bucuresti 1938, in care am pus documentat
problema ctitorilor acestui lAcas bucurestean. Dacd ar fi cercetat aceastA lucrare,
s'ar fi ferit s5. spund cA Mihai Grecul din Targsor e aceasi persoand cu Mihai vel
cdmA ras, bo'erul omorit de Radu-Vodd Mihnea etc. (35-36). tiri mai sustinute
despre Biserica Olteni (40-48), cu analiza picturii, cercetarea insemnArilor de pe
cdrtile de slujbA i prezentarea unei catagrafii din 1842. UrmeazA articolul Lagarde
despre Bucurestii din vremea lui Caragea (49-52), un rezumat al insemndrilor
acestui cAlltor, apoi Cdteva aspecte din Bucurestii de ieri si de azi (53-56), iinpresii
personale ale autorului, care n'au nimic comun cu trecutul. I. Ionascu
136. Sabdu Joan, Relatio historica de Daco-Romanis in Transilvania et Hun-
garia cum ecclesia ronzana unitis vel uniendis, de Iosif Fessler, ...publicatA cu
un st udiu introductiv de..., in Acad. Rom., Mem. Sec. Isl., ser. 3, t. 24 (1942),
p. 627-659. Fessler e profesor de istoria bisericeascA la Universitatea din
Viena i episcop de Skt. Pölten. A scris multe lucralri cu caracter teologic. FAcAnd
www.dacoromanica.ro
parte dintr'o delegatie apostolic& (1858) care avea sa furnizeze Sf. Scaun infor-
matii utile pentru o cat mai stransa apropiere a Romanilor Uniti de biserica ca-
tolicA, a redactat i relatia istoricA asupra Romanilor, sustinand originea latina
a poporului roman i continuitatea lui in stanga Dun Arii. Aceastä relatie a famas
necuuoscuta 'Anal acum cand vede lumina tiparului la aproape o suta de ani dela
reda ct are. C. Grecescu
16. ROMANII DE PESTE HOTARE

137. Capidan Emil, Un sat romdnesc la poalele Caucazului : Moldovianskaja,
in Rev. Fundafiilor Regale, IX (1942), nr. II, p. 451-453. Sat colonizat de
un colonel rus cu Romani basarabeni acum vreo suta de ani. C. Grecescu
138. Jinga Victor, Printre Romdnii de dincolo de Nistru, in Rev. Fund. Regale,
IX (1942), lir. 3, p. 585-608, nr. 4, p. 103-124. Dupa cateva insemnari de
razboi care due pe autor dincolo de Nistru, se trece la date statistice asupra Ro-
manilor dintre Bug §i Nistru, la figuri culturale de romani in slujba Rusiei etc.,
Republica Moldoveneasca, poezia popular i cea vorbita la Romanii de aici.
C. Grecescu
139. Lapi Gino, I Romeni transnistriani, in La Rassegna Dalo-Romena, XXI
(1941). nr. 8, p. 14,
140. Papastate C. D., Aromdni, in Vatra, VII (1942), nr. 2-3, p. 6.
141. Vaidomir N. P., Drepturi romdne0i in Transnistria, Media§, 1942, 84 P-
cu 2 harti. Se arata drepturile noastre asupra provinciei de peste Nistru, in-
cepand cu cele mai vechi timpuri. Se arata care au fost influentele romanismului
pane: dincolo de Nipru, cum §i rolul pe care 1-au jucat frunta§ii romani din acele
locuri in viata Cazacimei i cea ruseasca. Numai familia Apostol a dat doi hatmani
ai Ucrainei. Arata cum cea mai veche populatie a Transnistriei a fost cea ro-
maneasca. M. Sdnzianu.
www.dacoromanica.ro
CR NI C A
legea de intemeiere a Institutului de Istorie Nationalli din Bueure,ti.
MINISTERUL CULTURII NATIONALE I AL CULTELOR
Legea Nr. 192
ANTONESCU
Marepl al Romdniei
fi
Conducdtorul Statului
In baza dispozitiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie i Nr. 3.072

din 7 Septembrie 1940 ;
Asupra raportului d-lui ministru secretar de Stat la Departamentul Culturii
Nationale si al Cultelor i acela al Pinantelor cu Nr. 20.849 din 1942,
Am decretat i decretam :
DECRET-LEGE
pentru infiinfarea Institutului de Istorie Nafionald din Bucurefti
Art. 1. Se infiinteazA pe data publicArii prezentului decret-lege, un Institut
de Istorie Nationalk cu sediul in Bucuresti.
Art. 2. - Scopul Institutului este :
a) S5. contribuie la desvoltarea i progresul cercetArilor 7i studiilor referitoare
la Istoria Nationala ;
b) SA contribuie la rAspAndirea cunostintelor de Istorie Nationala in marele
public ;
c) SA combatä stiintffic afirmatiile eronate ale istoricilor straini asupra istoriei
noastre ;
d) SA asigure participarea istoricior romAni la manifestArile stiintifice inter-
nationale.
Art. 3. Institutul de Istorie NationalA din Bucuresti este persoanA juridicA
de drept public, functionand sub autoritatea tutelar5. a Ministerului Culturii
Nationale si al Cultelor.
Art. 4. Titularul catedrei de Istoria Romanilor dela Universitatea din Bucu-
resti este directorul Institutului de Istoiie National& din Bucuresti.
www.dacoromanica.ro
CRONICA
142
Directorul reprezinta Institutul in justitie i fata de autoritdti i particulari.

Art. 3. Institutul va avea patru sectiuni, dupd ramurile de cercetare ale
trecutului românesc. Numdrul sectiunilor poate fi sporit prin deciziunea Ministe-
rului Culturii Nationale si al Cultelor, dupá propunerea directorului Institutului.
Personalul Institutului va fi acel prevazut in tabloul ce face parte integrant&
din lege.
Art. 6. Cheltuielile de personal si material necesare functionarii 'nstitutului
vor fi inscrise in bugetul Ministerului Culturii Nationale si al Cultelor.
Art. 7. Un regulament va determina modul de organizare i functionare
al Institutului de Istorie Nationalà din Bucuresti.
Dat in Bucuresti, la ii Martie 1942.
ANTONESCU,
Maresal al Romeiniei
5i
Ministrul culturii nationale si al cultelor,
I. Petrovici
Ministrul finantelor,
Nr. 762. General de Brigada N. Stoenescu
Tabel de personalul Institutului de Istorie National& din Bucuresti :

A) Directorul 'nstitutului, cu tipul de salarizare A 18, tabela zo.
B) Personalul stiintific al fiecarei sectii :
a director de sectie, cu tipul de salarizare A 20, tabela 20.
x sef de lucrári, cu tipul de salarizare A 24, tabela 20.
O asistent, cu tipul de salarizare A 28, tabela 20.

C) i bibliotecar (unul pentru toate sectiile), cu tipul de salarizare A 29, ta-
bela 34.
D) Personalul administrativ al nstitutului :
O administrator, tabela de salarizare A 33.
x dactilograf, tabela de salarizare A 40.
O mecanic, tabela de salarizare C 8.
x portar cl. III, tabela de salarizare D r.
2 oameni de serviciu cl. III, tabela de salarizare D 1.
Raportul d-lui ministru al C ulturii Nationale si al Cultelor cdtre d. MaresaI
Ion Antonescu, ConducAtortil Statului :
Domnule Marepl,
Statul Roman a socotit necesar un Institut de Istorie Universala, I-a creat
prin lege, i-a cladit un local impunalor, cheltuind o sumá insemnatá, i-a acordat
personalul stiintific i administrativ necesar, intr'un cuvant, a facut reale sacrificii
pentru infiintarea i functionarea lui.
A socotit de asemenea necesar un Institut de Bizantinologie ; 1-a creat tot prin
lege, i-a votat un credit, a fa:cut deci iarási sacrificiile necesare.
Suntem lipsiti inset de un Institut de Istorie Nationala.
Inteo vreme când schimbarile teritoriale se fac pornindu-se si dela temeiuri
istorice, cand vecinii nostri, in special Ungurii, acordà 0 deosebità atentie studiului
www.dacoromanica.ro
CRONICA 143
trecutului national, procedand la o adevAratA mobilizare a speciali§tilor 0 la o

ofensivA extraordinarA prin publicatiuni de tot felul, Statul Roman nu se poate
multumi numai cu un Institut de Istorie UniversalA §i cu unul de Bizantinologie ;
el are neaparatà nevoie de un Institut de Istorie National&
Pentru aceste motive am intocmit alaturatul proiect de decret-lege, pe care
in baza dispozitiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie i Nr. 3.072
din 7 Septemvrie 1940, avem onoare a-I supune pentru aprobarea i semnAtura
Domniei Voastre.
Primiti, VA rugdm, Domnule Mare§aL asigurarea inaltei noastre consideratiuni.
Ministrul culturii nationale 0 al cultelor, I. Petrovici.
Nr. 20.849 din 1942.
Regulamentul Institutului de Istorie National-I din Bucuregti.
MINISTERUL CULTURII NATIONALE 5I AL CULTELOR

Regulament Nr. 41.
ANTONESCU
Marepl al Roindniei
Asupra raportului d-lui ministru secretar de Stat la Departamentul Culturii

Nationale 0 la Cultelor cu Nr. 34.189 din 1942,
In baza dispozitiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septeinvrie i Nr. 3.072
din 7 Septemvrie 1940,
Am decretat i decretam :
REGULAMENT
a/ Institutului de Istorie Nafionald din Bucuregi
Art. 1. Institutul de Istorie Nationala din Bucure§ti are drept scop :
a) SA contribuie la desvoltarea i progresul cercetArilor i studiilor referitoare
la istoria nationalà ;
b) SA contribuie la raspandirea cuno§tintelor de istorie nationala in marele
public ;
c) SA combatA§tiintific afirmatiile eronate ale istoricilor straini, asupra istoriei
nationale ;
d) SA asigure participarea istoricilor romani la manifestarile §tiintif ice inter-
nationale.
Art. 2. Pentru atingerea scopului ce-§i propune, Institutul de Istorie Natio-
nala din Bucure§ti :
a) Publica un organ periodic, intitulat Revista IstoricA Romana. ;
b) Publica opere de sintez& monografii, editii critice de texte, culegeri de
documente sau alte izvoare istorice, bibliografii, atlase istorice, opere de popu-
arizare ;
c) OrganizeazA un serviciu de informatii §tiintifice pentru cercetAtorii romani
si straini ai istoriei nationale, alcAtuind in acest scop o bibliotecá de specialitate
o bibliografie criticA ;
www.dacoromanica.ro
144 CRONICA
d) Organizeazà cursuri pentru studiul limbilor i istoriei popoarelor vecine ;

e) Organizeaz5. periodic §edinte publice in care se fac comunicki cu caracter
*tiintific 0 didactic ;
t) OrganireazA congrese §tiintifice anuale pentru istoricii din Ora' ;
g) OrganizeazA conferinte publice i excursii de studii ;
h) Ia parte, prin delegatii sal, la congresele internationale de specialitate.
Art. 3. Institutul de Istorie National'a din Bucure§ti este persoanA juridica.
Institutul este reprezentat in justitie i fatá de autoritki i particulari prin
directorul sari.
Art. 4. Institutul de Istorie Nationala din Bucure§ti are 4 sectiuni :
a) Istorie anticA ;
b) Istorie medievalA ;
c) Istorie modernA ;
d) Istorie contemporanA.
Numkul sectiunilor poate fi sporit, luendu-se in considerare i disciplinele
ajutAtoare sau inrudite cu istoria nationalA.
Sporirea se face prin deciziunea Ministerului Culturii Nationale 0 al Cultelor,
dupà propunerea directorului Institutului.
In vederea strAngerii materialului documentar 0 a cercetkilor rnonografice,
I nstitutul va putea organize 0 sectii locale in capitale de judet. Conduckorii
sectiilor locale vor fi numiti de directorul I nstitutului.
Art. 5. Institutul de Istorie Nationala din Bucure§ti este condus de pro-
fesorul titular al catedrei de istorie nationala dela Universitatea din Bucure§ti ;
acesta va purta titlul de director al I nstitutului.
Art. 6. Fiecare din sectiunile lnstitutului va avea un director de sectie,
un §ef de lucrki i un asistent.
La biblioteca Institutului va functiona un bibliotecar.
Personalul administrativ al Institutului este format din un administrator 0
un dactilograf, iar personalul de serviciu dintr'un mecanic, un porter i doi oameni
de serviciu.
Art. 7. Directorii se recruteazA dintre profesorii i conferentiarii universitari
definitivi.
Sefii de lucrAri se recruteazA dintre asistentii universitari definitivi sau dintre
profesorii secundari definitivi, care au titlul de doctor in litere.
Asistentii se recruteazá dintre asistentii universitari sau dintre doctorii in
filosofie i litere, cu pregkire specia1á in domeniul istoriei.
Inaintarea in grad a personalului §tiintific se face in conditiunile legii invd-
tknantului universitar.
Art. 8. Personalul §tiintific i administrativ este numit de Ministerul Cul-
turii Nationale 0 al Cultelor, pe temeiul recomandkii directorului Insti-
tutului.
Art. 9. Cuantumul drepturilor de autor pentru lucrArile editate de Insti-
tutul de Istorie Nationale' din Bucure§ti, se fixeaz5 de cAtre directorul Institutului
la inceputul fiecArui an bugetar.
Se vor ordonanta pe numele directorului ,nstitutului, pentru materiale, sume
in marginile prevederilor bugetare, care vor fi justificate data fhnd natura,
lucrkilor Institutului panä la finele exercitiului in curs.
Art. ro. Cheltuielile de personal, acele de materiale necesare lucrkilor Insti-
tutului, cheltuielile de intretinerea imobilului, sumele necesare organizkii con-
www.dacoromanica.ro
CRONICI
145
greselor sau desfAsurArii activitatii Institutului, se vor acoperi din sumele inscrise
in bugetul Ministerului Culturii Nationale si al Cultelor.
Art. ii. La punerea in aplicare a acestui regulament i timp de un an dela
intrarea lui in vigoare, completarea locurilor de director de sectie, de sefi de lucrAri
ti asistenti, se va putea face si dintre doctorii in filosofie i litere, cu o remarcabill
activitate stfintificA In. domeniul specialitAtii respective, precum i dintre membri
corespondent" ai Academiei Romane, sectia istorick pe temeiul recomandArii
directorului Institutului.
Dat in Bucuresti la 9 Decemvrie 1942.
ANTONESCU,
Mareva al Romeiniei
fi
Nr. 3.596. Ministrul culturii nationale si al cultelor,

I. Petrovici
Raportul d-lui ministru al culturii nationale si al cultelor cAtre d. Maresal
Ion Antonescu, ConducAtorul Statului :
Domnule Mare§.al,
In urma infiintarii Institutului de Istorie Nationall din Bucuresti, prin legea
apArutA in 4 Monitorul Oficial » din 12 Martie 1942, am intocmit alAturatul regu-
lament, pe care in baza dispozitiunilor decretelor-legi Nr. 3.052 din 5 Septemvrie
Nr. 3.072 din 7 Septemvrie 1940, avem onoarea a-1 supune aprobarii i semnA-
turii Domniei Voastre.
Primiti, VA rugam, Domnule Maresal, asigurarea inaltei noastre consideratiuni.
Ministrul Culturii Nationale si al Cultelor, Prof. I. Petrovici
Nr. 34.189 din 1942.
www.dacoromanica.ro
MONITORUL OFICIAL W IMPRIMERIII,ES STATULIII
IMPRIMERIA NATIONALA
BUCIIRE$TI
1943
C. 15.477.
www.dacoromanica.ro

Revista Istorica Romana Vol 13 Facs 1 1943 Vezi Primul Articol PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revista Istorica Romana Vol 13 Facs 1 1943 Vezi Primul Articol PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

R E VI STA

DIRECTOR: CONSTANTIN C. GIURESCU

Siruni H. Dj., Ani, 1941 (I. D. Stefanescu) 111-113

Revista Istoria Ronand apare in 4 fascicole pe an la sfarsitul

Cererile de abonament se vor trimite pe adresa : Radu Perianu,

Se stia de multà vreme ea Stolnicul Constantin Cantacuzino a

1 Comunicare fácuta', intr'o forma* rezumatà, la Institutul de Istorie Natio-

medico e filosofo Giovanni Comneno ora Arcivescovo di Dristra e dedi-

1 Idem, harta dintre paginile 224 O. 225.

KLpLoc KoivcrTavTivog KcarccocouClivOg, arcoun To5 gozoTkrou

I To5 Ttp.vbcou Rhimnicij

Adica: Ramnic, Pitesti, Targoviste, Scaieni (in Prahova!), Cernesti

AWL Holyym frtor. HgcZpLoc (Orae adicd targuri). Oppida.

1\46Tc Oacc EL8lpou (Minereu de fier). Minerale Ferreum.

M6TcOacc OcLoccpiou (Su lf). Minerale Suplinoeum.

O.) H uAc'Avoc6pcgcov (« Paclele » sau « Focurile nestinse »).

pale 4. Sate le, specificandu-se acelea care au asezari boieresti mai

Muntii si dealurile. Incepand dela apus si mergand spre rasarit,

hotarul D'ambovitii + in Anatefterul lui Bnincoveanu (N. Iorga, Studii fi Docu-

In regiunea seasa apar un sir de coline in sudul judetului Ilfov,

) Rdstoaca, cu subafluentul Potocul; j) Sabarul avand ca subafluent

Iti, laeuri 5i fantani. Dintre baltile dela Duna:re, harta Stolni-

masivele importante. In Mehedinfi ele apar: a) la rasarit de Cerneti ;

Arama e inteo singura regiune, aceea a Baii de Arama ; nu e trecut

Prahova, in dreptul Gherghilei ; unul peste Vdnata, lânga värsarea

I Am in pregatire cate un studiu despre fiecare din aceste trei harti.

ce 1ii Ii dddeau calificativul de targ Aceiasi a fost situatia Cerna-

apartinancl marilor dregatori sau familiilor cu un trecut deosebit. Ele

1 Harta e putin ruptA dupA literile St ale numelui Stenica. Am reconstituit

Pogone§ti, Popqti, Prasva, Putineiu, Putintei, Sapata, Sarbi, ScaiWi

nesti, Voineasa, Zernesti. In total 40 de sate, dintre care 7 cu asezari

nand o comparatie intre numele satelor din harta Stolnicului

Judeful Buzdu : Barbul, Blestematele 1, Bradul, Manasia, Pinul 2

Era de asteptat ca Stolnicul, iubitor al trecutului i i autor al unei

-s'o faca i astfel, pe langa valoarea ei fizica geografica, politica si eco-

hotare de judete si de raiele, orase, sate, asezdri boieresti, mänãstiri

Data alchtuinii hllrtii. Tipkirea ei. La 4 Martie 1694, comunichnd

I Operele lui Constantin Cantacuzino publicate de N. Iorga, Bucure§ti, 1901,

Acestia i-au cerut pentru lucrdrile lor sa alcatuiasca o harta

1 Hurinuzaki, Documente, XIV, p. 327-9,

transcrierea numelor. Gdsim, de pildä, prin confuzie de litere, p &Mc

1 I. Bianu, Un epigraphiste anglais en Valachie, in Rev. Hist. du Sud-Est

curti boierWi i mandstiri ' a, ceea ce corespunde intocmai realitMii.

5 Ibidem, p. 165 0 174.

sus, p. 1). El a redus-o ca dimensiuni 1 si a transcris numirile in

Celebrul geograf francez D'Anville a cunoscut si el harta Stolni-

1 Reprodus5. de G. Valsan, Ilarta Moldovei de Dimitrie Cantemir, in Memoriile

1 Comunicare facutà in sedinta de Joi 28 Ianuarie 1943 a Institutului de Istorie

In 1821, el a lasat a intelege revolutionarilor ea este capetenia lor

singurul suveran italian care dispunea de o armata pregatità i insufletita,

« Ziva de Luni 4 curent » scrie taportul « a fost pentru Galati

Acest arc a iesit de toatà frumusetea si a fost facut in ultimele cloud

il piU Magnanimo » pe meleagurile românesti ale Galatilor « che eran

1 Vezi anexa II; versurile *i in D. Bodin, Din viafa i faptele cdminarului

al iubirii de tard). In mijlocul templului, intre cloud coloane decorate cu

tricolora. La II a fost inaltat noul steag national tricolor la aceastä

1 D. Pappasogla, Cronica Regimentului de Infanterie No. II ala oastei

Cum si cu ce contribue aceste documente la caracterizarea mai justa

1838 Noemvrie 26, GlIati. Bartolomeo Geymet c. Clemente Solaro

La vine de Galaz possedait avant l'année 1798 une eglise et un

II giorno onomastico di S. M. ed inaugurazione della Nuova Chiesa.

Esso arco trasparente riusci di tutta bellezza e fu eseguito negli

cospetto di tutti gli astanti ; ritornatomene a casa ove stava in pronto