At·ADEMIA ROMANA,

VJ:ETA ~I SCR1ER.ILE

LuI

'OJ

GRIGORIE TAMBLACU

,

DE

EPISCOPULU MELCHISEDEC

Membru alil. Academiel Romans

EXTRAStJ DIN ANALELEACADEMIEI ROMANE, SERIA II, TOM. VI, SEer II.

MEMoml ~I NOTITE.

BUCURESCI

TIPOGHAFIA ACADEMIEI ROMANE (LABORATORlI ROMANI)

No. 26. - Strada Acaderniet. - No. 26.

1884.

GRIGOEIE T AMBLACU

,

Grigorie Tarnblacu este una din putinele persone bisericescl 1'0- mane, a carora memoria. s'a pastratu pe teremulu literaru din veculu lo-lea, candu limba literaturei la not, ca 91 la poporele slave, era acea slavona-sudica, sell cum se numia ea la nOI, - cea serbesca, Memoria 9i faptele lUI s'au pastratu :

1) In scrierile .lul, a carora colectiuni se pastreza prin hibliotecele Rusiel, Serbiel 9i MoldoveL

2) In seriitorit rust despre Biserica si Iiteratura rusesca din veculu alu io-Iea.

3) In letopisitele Moldovei, ;;1 in lnsemnarl istorice de prin cartile vechi pastrato in Moldova.

Din aceste notiunt resulta, ca Tamblacu a Iostu romanu de peste Dumire, nascutu in Bulgaria. S'a educatu in Constantinopole, si apot a venitu in Moldova, unde a fostu atasatu la mitropolia Sucevei, ca presviteru la mitropolia din Suceva, dascalu 9i .predicatoru alu mareI Bisericr a Moldo- Vlachiel. Din Moldova a trecutu in Rusia 9i a fostu celu mteiu mitropolitu alu Litvet, care domina peste Rusia vestica. De aeolo a trecutu in Serbia, unde a Iostu egumenll la monastirea Deciana. ApoI, pe la finele domnieI lul Alexandru eelO Bunu 9i sub urmasit acestuta , tlu gasimu iarasl in Moldova, participandu in afaeerile SinoduluI de Florenta ; apot in ealitate de mitro-

1

2

2

politu alii Moldo-Vlachiel si egumenu alii monastiret Pantocratorulut, adica alii monastiret Nemtulul,

,

Pe ternelulu acestoru notiunt ne vomu sili a lnjgheba descrierea vie tel si activitatet literaria si archipastorale ale acestul distinsu bar-

,. , ,

batu alii bisericst Bornane si alu celei Slave din veculn 15-lea .

.

Vornu grupa decl tote notiunile descoperite pana acumu : 1) des-

pre familia din care se trage Tamblacu f?i despre loculu nascent si alii educatiunet sale; 2) despre timpulu Intief lUI venirl in Moldova; 3)despre mitropolitulu Kiprian, unchiulu lUI Tamblacu ; 4) despre mitropolia lUI Tamblacu in Rusia apusena ; 5) despre petrecerea lUI in Serbia; 6) des pre a doua venire a lUI in Moldova; 7) despre scrierile ce a lasatu elu posteritatet, ca monumente ale cunoscinteloru, talenteloru ~i zelului seii pastoralu; 8) des pre traditiunea Moldovenesca pentru Grigorie Tamblacu.

1. }'amilia l'OmalleSca ~i lucnln naseerel lUI l'amblacu.

Cronicaril nostri moldovenl numescu pe Grigorie «Tamblicii»; era de scriitorii rust elu mal multu se numesce «Tamblacu » si «Sam-

, ,.

vlachu- , de 9i la unit se intempina ore-care schimosirt in numirea

familiar lUI, precumu : «Timvlacu», (YCTPHJIOB. PYCCK. ncropia, 1849, t. I. p. 168); «Semivlachu» (rrCTOp. PYCCR. O:epKBIi. «PIIJIapeTa, t. II. p. 4. 1862) ToW scriitorii rust deriva numirea acesta din dice rile slavone eAA1;',

, ,

9i vlachu, care areta originea romanesca a familiel lUI Grigorie Tamblacu : insu~'i vlachu, sell mal pe romanesce : roma,nu neao~u. Deosebirea pronuntiei ce se tntempina in numirea familiet lUI Tamblacu, Samvlachu, Semivlachu, areta totu de o-data ca elu a fostu 0 persona, care a traitu si a lucratu si cu Grecil si cu Slavil si cu Ro-

, , , ~

manit, eu aIte cuvinte, nol Ilu puternu numi comunu si Grecilorii ~i Bulgariloru si Romaniloru si Rusiloru si Serbilorii.

Familia Tamblacu 5e gasesce in veculu 14-lea amintita 9i in chronicele bizantine. A9a, pe la ann 1330-1350 se afla purtandu acestu epitetu de familia unn ore-care Arsenie, diregatoru la curtea lmperatesca din Constantinopole, f?i care poseda 0 insemnata avere in

3

Tesalonicu (Cantacuzenu histor. l. II cap. 22. p. 267 et 24 p. 273 lib. III. c. 42. p. 488-489. lib. IV. c. 32. p. 8R8).

Grigorie spune singur, in panigiriculu sM mitropolitului Moscvel Kiprian, ca s'a nascutu in capital a Bulgariet, Tarnovulu ; ca tatalu seu era frate cu Kiprianu mitropolitulu Moscvet, care prin urmare lUI '1 venia unchiu. Ne spune mal departe, ca in anulu 1379, unchiulu sM Kiprianu, intorcendu-se de la Constantinopole, unde se confirmase la mitropolia Moscvet, a venitu pe la Tarnovu, unde a fostu cu mare pompa primitu de Euthimie patriarchulu Bulgariet ; ca Kiprian a visitatu si pe fratele seu, tatalu lUI Grigorie; ca Grigorie, de si era atunci inca copilu, 'lu tine minte hine, 9i ea a fostu bine-cuventatu de unchiulu sM care s'a pusii manele pe capulu lut. Dar de atunci nu l'a mal vedutu , nici la betranete, Mal multu nu scimu despre copilaria lUI Tamblacu. Insemnamu insa, ca la anulu 1379, candu familia Tamblacu de la Tarnovu a Iostu visitata de mitropolitulu Kiprianu, Grigorie, care dice despre sine ca atunct era inca in vtrsta copilarier, trebuia sa fia a vutu versta de 10-12 ant.

Cumu ca parintit lUI Grigorie ocupau 0 positiune sociala Insemnata in capitala Bulgarier, se pote deduce de pe cultura eea lntinsa ce au datu fiulut loru, care prin sciinta :;;i prin talentele sale a ajunsu aft unulu dintre eel mal lnsernnatl pastor! :;;i parinti at bisericei ortodoxe din veculu 15-lea. Eu credu ca Tamblacn s'a desa-

, , ,

versitn cultura sa in capital a imperiulul Bizantinu, de unde elu a venitu in Moldova trimisu de patriarchuln, precumu singuru marturisesce in tnteiulu cuventu alu seu rostitu la 20 Decembre, la pomenirea santulul Filogonie. Laudandu pietatea poporului adunatu in biserica, spre a 'lu asculta, elu dice intre altele: «asa ne veselesce

, ,

sporirea vostra, in c[Hii not vomu fi vestitort, rrnbucuraton al sporirei

vostre, catre patriarchulu ce ne-a trimisu». Elu a petrecutu unu timpu si in rnuntele Athonulut. unde a invetatu viata monachicesca, precumu ensulu da a intelege in alu patrulea cuventu alu sM, cand dice : aEu cunoscu Muntele Atonului !» Grigorie Tamblacu a venitu in Moldova in trepta de ieromonachu, pentru care cele d'inteiu cuvinte ale IUl suntu intitulate: «ale lUI Grigorie smeritului monachu ~i presbit eru ».

4

4

2. 'l'impuln intee'i venirl a lUI 'l'amblacti in lUoldova.

Alexandru cclu Bunu, candu s'a suitu pe tronulu Moldovet, a gasitu 0 certa mare tntre biserica Moldovet si intre patriarchia de Constantinopole. Tera If?l pusese mitropolitu , pe Iosifu, persona alesa din clerulu localu, si ruda a dornniloru teret Elu fusese chirotonitu

, ,

de Mitropolitulu Galitiet ca pentru episcopia din Cetatea-alba (&mtpo

X(tatpOY), care era sub jurisdictiunea bisericesca a mitropoliet Galitier, Patriarchia de Constantinopol, voindu a intinde jurisdictiunea sa si asupra Bisericet Moldover, trimise \erel deadrcptuln unu mitropolitu green anurne Jeremia, decretatu de la Constantinopole cu titlulu de « Mitropolitu alu Moldo-Vlachiel». +era nu l'a primitu: Patriarchulu s'a maniatu, si a escomunicatu si pe mitropolitulu Iosif si tntr ega tera.

, , "

Acesta s'a mtemplatu sub predecesorulu lUI Alexandru, sub fuga voda.

Sub Alexandru celu Bunu, prin intervenirea curtet Bizantine, ~i a domnitorului Munteniet Mircea- Voda, s'a trimisu la Patriarchia de Constantinopole 0 deputatiune ~i a cerutu iertare mitropolitulul Iositu, si radicarea escomunicarei deasupra tere), ceea-ce s'a si dobanditu. Cu respunsulu patriarchulut, in anulu 1401 au sositu Ja Suceva dol tramisi at patriarchieI,. «onorabilulu inlre ieromonacht si parinte duhovnicescu si calugaru alu patnarchiet Dornnulu Grigorie si pre 0- norahilulu Dascalu alu S·ter evanghelii diaconulu, Domnulu Emanoilu Archontele, intra Duhul u Silntll iuhiu fil at moderatiunei nos-

, ,

tre, dice Patriarchulu Matel In respunsulu sell, ca sa crecetcze acestea

acolo la fata loculut, pentru mal multa mcredintare ~i descoperire a adeverulul- , eLc. (vedt acesta corespondenta in ;< Chronica Romanulut» part. I. p. 76-80). De aci se vede, ca celu inteiu cuventu, de care s'a amintitu mal SllS a tostu rostitu de Tamblacu In bise-

,

rica Mitropoliet din Suceva, in calitatea sa de comisaru alii Patriarchief in afacerea mitropolier Moldovet. Cele d'inteiu optn cuvinte ale lUI Tamhlacn In care elu porta titlulu de -rnonachu si presbiteru s . din care patru au semne de continuitate lntre densele, dau a tritelege, ca +amblacu a petrecutu in Moldova mal multu timpu, \li ca elu a pronuntatu aceste cuvinte totu tn Suceva,

5

5

Sii reproducemu aiel cate-va frase din celu tnteiu cuventu alu lUI Tamblacu, pe care elu l'a rostitu in Suceva, in calitate de comisaru

,

alu patriarchulul Mateiu, cuventu de care amu amintitu 9i mal susu.

Aceste cuvinte suntu preciose, fiind-ca ne dau 0 idee despre pietatra Moldoveniloru la tnceputulu vecului Ib-lea. Tamblacu, adresandu cuventulu catre poporulu adunatu In biserica, dice : «Eiindu-ca vedu dragosiea vostra ca primesce cu dulceta cuventulu invetaturej, precumu unu pamentu hunu :;;i grasu semintele .... MaI lnteiu laudandu osardia vostra cea calda, atata sirguinta catra biserica , pre cata au copiil catra mama 101'u, pre cata bolnavulu catre doctoru, pre cata celu tnsetatu catra isvoru, pre cata corabia catra limanu: pre ataia 9i pre not ne veselesce sporirea vostra, in catu vomn fi 9i vestitorl de bucuria despre fapta buna a vostra patriarchulur, care ne-a trirnesu». In altu locu : «Dar 91 despre Invierea obstesca cea asteptata de toil voiu vorbi pe randu dragostei vostre, cacr sciu nesatiosa vos-

, ,

tra dorinta despre acestea, de unde si eu mal multu m'amu aprinsu spre iuhirea vostra; cact de cate ori amu sernenatu in audulu v09- tru ceva din Dumnedeesca scriptura, vOi,ca unu pamentu bunu 9i grasu, in putinu timpu atl aretatu resarirea aceloru serninte, era pre nol veselindu-ne de cele preceden te, si facendu-ne osardnicu a neatinge si de altele. De aceea fericescu osardia vostra spre lnvetatura», (Sevvrev, opera citata p. 386,)

Pentru mine nu este nicl 0 indoela, ca Grigorie Ierornonachulu, solulu patriarchiei este Grigorie Tamblacu. de care nol ne ocupamu. Elu a Iostu alesu de Patriarchulu intre altele 91 ca romanu de na9- cere, si cunoscetoru de limba si datele Romaniloru, cu carl patriarchia ave sa trateze si sa stahilesca legaturele spirituale intre ea si Moldova.

Amu vedutu in urrna, ca la anulu 1379, candu Mitropolitulu Kiprian, unchiulu seu, a vizitatu Tamovulu, Tarnblacu era inca copilu in casa parintesca, 9i ca ar fi avutu versta de 10-12 ant. Puternu dar socoti, ca elu la anuln 1401, cand a fostu trimisu de patriarchulu in Moldova, trecuse preste versta de 30 de ani, putea se fia cam de 35 de anI.

6

6

NoI credernu, ca Grigorie Tamblacu, finindu-si misiunea de impaciuirea bisericesca a Moldovet cu Patriarchia de Constantino pule, elu, dupa dorinta lUI Alexandru celu Bunu si a MitropolituluI Iosif, a rernasu in Moldova in calitate de Dascalu si s Presbitem alii Bisericer eel marl a Moldoviei- adica a Mitropoliet SuceveL Titlu de «presbiteru alii MaieI Biserict a Moldo-Vlachiel» il gasimu suprapusu la mal multe din cuvintele lut Tamblacu , inainte de a fi fostu elu Mitropolitu alii Kievului. 'I'itlulu seu de Dascalu, adica profesoru, cum se dice asta-di, s'a conservatu 'in unile insemuart istorice prin cartile vecht din Moldova, insemnan, in care, de9i nu eu deplina esactitate istorica, totust s'au pastratu trasurile prineipale ale vietet lut Tamblacn. A~a lntru 0 carte serbesca, ee coprinde mal multe ierurgit archiorcsct, scr ise de insust Tamblacu, pc: cand era Mitropolitu la Litva, se gasesce 0 insemnare, in care intre alte trasun ale vietet lUI Tamblacu se tnsemna si acea de invetatoru sau Dascalu in tera

, . , ,

Moldovei : 6bIBIIIaro npexxe Y'IllTeJIJI 3eAUfll lHOJIl(OBJIaxiiicKiJl fostulu lnainte (de a fi Mitropolitu) Dascalu in tera Moldo-Vlachier (1). Episcopuln Romanulut Pachomie, pe la inceputuln viaculut 1S-lea ne-a lasatu Intr'o carte serbesca din Monastirea Nerntului acesta insemnare despre Tamblacu : «Aiel este si mucenia lUI Sviati Ion Novi, scrisa de Sviatil Grigorie Tamblac, ce au fostu da.scMu inteiii d'inceputu in .17J,;!oldova.» (VeqI catalogulu cartilor Serhescl din biblioteea Monastirel Nerntulut, in SborniculU de la No. 106).

Calitatea de dascalu in Moldova a IUl Grigorie Tamblacu, pe tim pulu lUI Alexandru celu Bunu, ne pune in positiune sa stabilimu unu adeveru istoricu, ca Alexandru celu Bunu in eel d'inteiu anl at dornniet sale a infiintatu in Suceva Scola. Alexandru celu Bunu care a

, ,

organisatu tera dupre modelulu teriloru eivilisate de atunct , care a organisatu Biserica prin lnfiintarea a tret Mitropolit (2); care a 01'-

(1) Despre acesta insemnare, precumu si despre notita istorica din ea, vomu vorbi mal pe largii in altn locii mal departe,

(2) De si Lctopisetcle Moldovel 4icu ca Alexandru celu Bunu a lnfiintatii 0 Mitropolia ~i doue Episcopii, dar Chronicarii aii numitu pre doue Episcopit, precuuiii era pe tirnpurile lor. Insa documentelo istorice numescii Mitropolil si pe Episcopiele de Roman fii RadautI, in decurgerea viacului alii Ib-lca, Ba cea de Romanii porta acestu titlu ~i in viaculn alii 16-lea.

7

7

ganisatu diregetoriele terel, nu putea sa nu tnflinteze 9i 9c61a, spre formarea orneniloru carturan, pentru trebuintele Bisericei si ale Statulut, care nu se potu satisface tara carte.

Celu Inteiu dintre modernl, carit au vorbitu despre 9c61a luI Alexandru celu Bunu din Suceva , este domnul A. Hasdeu eforulu scolet de la Hotin. Eta ce a disu elu in discursulu sM catre elevil scolet mentionate, din anulu 1837, la examenulu de Ia 25 Iuliu, vorbindu despre vechia nasuinta a Moldovel catre civilisatia : «Printulu Alexandru celu Bunu, primindu trnperatesca diadema de la imperatulu grecescu Andronic Paleologulu, au intemeiatu in Suceva 9c6Ia iuridicesca dupa modelulu celei din Tarigradu, Intru carea inveta,l adusl din Byzantia talcuira pravilele numite Vasilicale, precum 9i 9c61a greco-latina-slavona pentru clerulu bisericescu, in care Mitropolitulu Theocrit singuru talcuia invetatura bisericet pravoslavnice » (Curierulu romanu. 1839. No. 10 si 11. De asemenea : Isachar al D. Eliadi. p. 71). D. HasdM nu ne areta isvorulu de unde a luatu spunerea sa desprc scola lUI Alexandru celu Bunu de la Suceva; dar notiunile adunate de not despre Tamblacu, confirma lntru cat-va spunerea acesta, representandune pe Tamblacu, ca tnteiulu dascalu alu terel Moldovei, si anume in Suceva. Ne credernu toto. a data datort a rectifica 0 gresela in .spunerea d-lul A. Hasdeu, anume : In Moldova n'a Iostu nicl unu Mitropolitu ea numele Theocrit, ei au fostu dol cu numele Theoctistu; dar nicl unulu n'a fostu contirnporanu cu Alexandru celu Bunu. Theoetist I a fostu pe la jumetatea viaculut 15 ·lea.

Din acestea conchidem, ca Grigorie Tamblacu, in inteia sa petrecere in Moldova a lucrat ill calitatea de dascalu la 9c61a din Suceva, si de predicatoru si presbiteru alu BiserieeI eel marl a Moldovet, adica a Mitropoliei Sucevel.

La acesta epoca a activitatn lut predicatorale s(~ reports cuvintel« carl suntu in Iruntea lister scrieriloru lui, 9i care areta pe autorulu lorn prin cuvintele : ale lUI Grigorie smeritulu rnonachu si presbiteru. Aeeste cuvinte suntu in nurneru de 8. anume : 1) Despre durnnedeescile tame. Despre aeeea, cum trebue sa se ispitesca pre sine celu ce votesce a se impartasi si despre netinere aminte a reulut, despre da-

8

8

torinta ce are omulu a se procurati cu pocainta in ele cinct dile dinaintea Craciunulut; si asupra Iudeiloru, carl intreba : sa fiii luatu ore Dumnedeu femee, si sa fia nascutu fiu ? $i despre fericitulu Filogoni archiepiscopulu Antiochiet. (Cuventulu aeesta a fostu rostitu Ia 20 Decembrie, cand 5e serbeza pomenirea santului Filogonie).

2) Despre CRI reposan, si de s pre traiulu pe parnentu ca nisce caletorr, si despre Antechrist, si despre invierea mortiloru, si ca vieta omenesca este desertaciune si plina de ostenela, ca mortea este somnu fili repaosu de ostenele; 9i despre milostenia. (Se pare, ca acest cuvent s'a rostitu in una din Samhetele, cand se face pomenire pentru eel reposan.

B) Despre vieta monachicesca, ca este aseminea angeriloru, 9i asupra celoru ce se imbogatescu din nedreptate si rapire. (Din Inceputulu acestui cuventu se vede larnuritu, ca are raportu cu celu precedentu, si ea s'a rostitu dupa densulu),

4) Cuventu de lauda cuviosiloru parintl, in sarnbata lasatului de branza. (Din inceputuln acestui cuventn deaseminea se vede, ca eln s'a rostitu dupa celu de aln-treilea).

5) CuvenW la Nsscerea insinte-mergetorinln! ?i botezetotulut Iosnti.

Suprascrisu : Grigorie monachu si presbiteru,

6) Cuventu de laud a santiloru corifet Apostoli PetL'U si Pavelu, Suprascrisn, ca si celu de sub No.5.

07) Cuventu la pre-cinstita nascere a pre-sante; stapanel n6stre Nascetorot de Dumnedeu : Suprascrisii ca si mal susu.

8) Cuventu de lauda santiloru tret Cucont si luI Daniilu prooroculu, si ca ispite 9i mlpa9tI vinu asupra santiloru , spre aretarea virtutil 101'11, si despre santa curninecatura.

Aceste cuvinte, pastrate pana la not in limba sla vona-serba, Tarnblacu in Mitropolia Moldovei, fara tndoela le-a rostitu in limba romana ; cad altminterea ele n'aru fi fostn tntelese de poporulu romanu, care nu intelegea limba serbesca. Cumu ca poporulu romanu de la Suceva lntelegea predica lut Tarnblacu, rnarturisesce insusl predicatorulu, In cuvintele ee le-arn citata mal susu despre iubirea eu care era ascultata predica lUI: D. E. pasagiulu, in care ehi lauda pre Moldovent

\)

pentru iubirea loru cu carea el nil asculta: «de cate onamu sernenatn in audulu vostru ceva din dumnedeesca scriptura, VOl, ca unu pamentu bunu :;;igrasu, in putinu timpu a~l aretatu resarirea aceloru seminte, etc.

Eu credu, ca Tarnblacu a rostitu 'in Moldova multe predict 'in lirnba rornana ; daru din nenorocire Iimba nostra pe atunci neavendu carte, nicl scris6-e, ele s'au perdutu, afara numat de unu micu numeru, pre care Tamblacu le-a tradusu 'in Iimha serbesca, spre a le transmite posteritatit, fiindu-ca acesta limba ave a literatura, si era cornuna :;;i carturariloru rornant, atatu bisericast, ditti 9i civilt.

Urrnarindu mal departe vieta luf Tamblacu, gasimu ca elu, in rendulu acesta a remasu in Moldova numat pan a la anulu 1407, candu fu chtamatu in Rusia, de unchiulu seD, Mitropolilulu Kiprian alu Moscvel, precurnu spune Insusl Tamblacu in panigiriculu facutu de elu lUI Kiprian.

3. Kiprian ]lHtl'opolitulu Rusiel.

Aicl nof trebue sa intrerumpemu biografia lUI Grigorie Tamblacu, spre a face cunoscinta cu unu altu barbatu insemnatu din viaculu alu 14-lea, care a traitu pana pe la mceputulu viacului l b-lea. Acesta este Kiprian Mitropolitulu Busier, toto. rornanu de origine, 9i totu din familia Tamblacu. NOl imprumutamu notiunile nostre bio-

, ,

graflce despre Kiprian din opera lUI Mura viev, intitulata : « J-ItIITiJI CBJI-

'l'11X'b POCiIICKOII UepKBII, T3K1Ke asepcanxs II CJIaBJiHCKIIX'b», unde in 16 8epternbre se descrie vieta acestut santii ierarchu. p. 235-276.

Kiprian sa nascutu in orasulu Tarnovuluf, capitala Bulgariet. S'a nevoitu si calugaritu in Muntele Athonu. In anulu 1377 fu chirotonitu de patriarchulu Constantinopolet Filotheiu, si trimisu de eli] in Rusia, spre a ocupa acolo Scaunulu Mitropoliel. Patriarchia voia sa':;;1 pastreze vechiulu obiceiu de a numi ea deadreptulu pe Mitropolitil RusieI, unde Marit Knejl tncepuse a manifesta pretentiunea, ca el sa recomande patriarchiet pre candidatn de Mitropolitu, Mari) Knejt at Moscvet mal pretmdau, ca in Rusia sa nil numal un Mitropolitn in

2

10

10

Moscva pentru tota Rusia, fiindu-ca politica loru tindea a uni tote deosebitele Kniajil san provintii sub sceptrulu Marelul Knezu alu Moscvel, Kievulu, Novgorodulu pretindau ca sa'91 alba al loru Mitropo litl deosebitl. In Moscva pe acele timpurt traia inca Mitropoiitulu Alexie, care se lntitula Mitropolitu a t6ta Rusia. Politica Patriarchiet, de a avea mal multi mitropolitr in Rusia era dar contrara politicel moscovite, de a avea numal unu mitropolitu pentru tota Rusia. Se tntelege ca Kiprianu a fostu nefavorabilu primitu in Rusia. Cu tote acestea elu a remasu in Kiev, catl-va ant, pana ce a muritu Alexie Mitropolitulu Moscvel. Marele Knezu Dimitrie Donscot, n'a voitu sa primesca pre Kiprianu la Mitropolia Moscvel, ca unulu ce se facuse Mitropolitu 9i venise in Rusia tara voia lUI, ci a alesu de candidatu la Mitropolia pre Duhovniculu sM Michailu Mitiat. Acesta fu trimisu cu 0 mare suita de clerict si de laid la Constantino pole, spre a fi chirotonitu Mitropolitu, Dar ajunst in portulu Constantinopolel, Mitial, candidatulu de Mitropolia, de naprasna muri. Insa suita lUI, ca sa nu le remana zadarnica caletoria, au alesu dintre mernbrit sel candidatu pe unu Pimen Pereiaslavski, 9i l'au presentatu Patriarchulul.

Kiprianu, dupa 0 asteptare de dol ant in Kievu, veqendu ca elu si la vacanta Mitropoliet Moscvet n'a fostu bagatt; in sema de marele Knezu, grabise a se duce la Constantinope1e inainte de a veni acolo trimisil Knezulut pentru chirotonia noulul Mitropolftu, - spre a'91 sustine dreptulu seu de Mitropolitu alu RusieL

Intre acestea, in patriarchia din Constantinopole urmase prefacer) marl. Patriarchulu Filoteiu, protectorulu lUI Kiprianu, fusese destituitu ~i lnchisu intr'o monastire, era in loculu lUI, de catre noulu tmperatu fu numitu fara alegere Sinodala unu Macariu. Imperatulu care l'a numitu patriarchu, pesle asteptare perdendu tronulu irnperialu, Sinodulu atuncl a declaratu 9i pe Macarie de rapitoru alu tronulut patriarchalu, l'a destituitu si l'a trimisu in exil. Decisiunea Sinodala a fostu subscrisa si de Kiprian. Sinodulu apot in 1380 a alesu patriarchu pre Nilu.

Kiprianu sustinutu de Patriarchia, s'a reinturnatu 1a Kievu, cu care ocasiune a visitatu Tarnovulu, loculu nasceril sale. Sa ne oprimu pu-

11

11

tinu aiel 9i sa ascultamu pre Grigorie Tamblacu, care descrie pri mirea ce au facutu Tarnovenit unchiulut sM Kiprian; NOI imprumutamu acesta descriere de la $evyrevu, care a cetitu panegiriculu lUI Tamblacu :

,

«Cumplita ispita $1 muIte necazurl, au intimpinatu pre Kiprianu in calea sa (spreConstantinopole) pe termir Bugulut (1) : el fusese jefuitu. Dar patria lUI a acoperitu acestu necazu cu bucuria si eu cea mal calda primire. Veselitu-s'a Kiprian, vedendu ca Biserica in tera lUI se dirige de unu capu demnu, de Eutimie. Locuitorli cetati), ca valurile unut rill rapede, s'au rapeditu spre intampinarea Ierarchulul. Nimenea n'a remasu a casa, chiar $i pazitorit caseloru ; negutitorii nu 9!-a(] inchisu dughenele si 9'au lasatu marfurile loru in piata : robit au lasati; pe stapanl, industriasit - lucrulu loru ; 9i 10- cuitorit Tarnovulut, si streinit totl au esltu afara de cetate. Chiar :;:;1 fata care nu parasia casa, uttandu rusinea, s'a dusu cu poporulu. Betranulu si neputinciosulu se tarau in urma tuturoru. Mare dulceta

, ,

era pentru poporu a vedea santa fata a lUI Kipriann ; elu nu numal prin invetatura si prin cuventu, ei cu singura privirea sa mtroducea in sufletu tote cele bune. U nil se apropiau de elu, se atingeau de pictorele lUI, n sarutau manelc ; altil privindu'lu de departe se multamiau numai cu hine-cuventarea luf. Femeile cu deosebire se prosternan ell umilinta inaintea Ierarchulut, puneau copiit si pre bolnavi sub piciorele lUI; charulu credintet se reversa pe urmele lUI, ca in timpurile de de multu puterea apostolica. Bine-cuventarea lUI santia pre poporulu celu credinciosu si da mangaere in suferintl. (Sevyrev opera citita p. 170).

Marele Knezu, inforrnandu-se de cele petrecute la Constantinopole, de mortea favoritulul sM candidatu, ~i de uneltirile noulut candidatu

(1) Sevvrevn langa numele riulul Bugu pune in parenteza Istru, ceea ce aI'eta ca 'n unele manuscripte ale panigiriculut lut '['amblacn. in locu de Bugu este scrisu «Istru», adica Dunare. In casuln acesta trebue sa presupunsmn, ca Kiprian s'a dus la Constantinopole prin Moldova adica a trecutu Dunarca, pre la Kilia, pe unde era din vechime trecetorea Dunaret, si pre undo si aJtl caletorr streint au fostu jafuitl, precurn ne areta documentele istorice. Traditiunea despre hotiele antice de la Dunarea s'a pastratu pana asta-ql: in gura poporulut rornanu din Moldova, In espresiunea: «haraminii de Dunare».

12

12

Pimen, de a deveni Mitropolitu fara voia lUI (Knezulut), a recunoscutu pe Kiprian de Mitropolitu, l'a cbiamat la Moscva, si la 23 Maiu 1381, fu primit aeolo eu mare solemnitate de marele Knezu 9i de poporulu moscovitu. Pimen, al doilea candidatu la Mitropolia Moscvet ramasese in Constantinopole, unde prin mijloeirea baniloru capeta si elu demnitatea de Mitropolitu alu Moscvel, si a plecatu la postulu sM. Marele Knezu a datu ordinu, ea sa nu'lu primesca in Moscva, ei Sa-1 iea tote insigniele mitropolitane, si sa'lu esileze ea pre unu calcatoriu de lege.

Cu oeasiunea unei rescole ee s'a intamplatn in Moseva in anulu 1382, Kiprian, neputand domoli multimea infuriata, fu si elu pradatu, ~i s'a retrasu in Tver. Knezulu Tverulut era in dusmania eu knezulu Moscvet. Din acesta causa Marele Knezu Dimitrie Donscot s'a rnamatu pe Mitropolitulu Kiprian , si l'a destituitu din scaunulu mitropolitanu alu Moscver, si a graciatu pe urgisitulu Pimen si l'a pusu rnitropolitu Moscvet. Kiprian s'a retrasu iara91 la Kievu. Marele knezu desi in momentele de mania a adusu pe Pirnen la Mitropolia Mosc,leI lnsa neavendu increderea in elu, a mijlocitu la Patriarchia a se consaera pentrn mitropolia Moscve) Dionisie Episcopulu Suzdalet, care s'a ~i dusu la Constantinopole. Patriarchulu chirotonindu inca si pre acestualu treilea Mitropolitu, a chiamatu pre Pimen la judecata in Constantinopole ea denuntatu, ca nelegalu a ocupatu Mitropolia. Dionisie, intorcendu-se in Rusia, a socotitu sa astepte in Kievu, pami ce se va regula scaunulu Mitropoliet din Moscva. Dar Vladimir, knezulu Kievulul, l'a pus l'a oprela, 91 l'a ocantn, pentru ca fara voia knejiloru rusesct s'ar fi Iacut Mitropolitu, Dionisie a muritu in Kievu dupa unu anu de oprire.

Pimen Mitropolitulu Moscvel , ducendu-se la judecata patriarchiel In Constantinopole, fu tinutu aeolo in eurgere de tret an], unde s'a incarcatu de datorii si a isbutitu a fi recunoscutu din nou ea Mitropolitu alu Moscvet. Patriarchia totu atune} a tntaritu din nou 9i pre Kiprian ea Mitropolitu alu Kievului.

Pimen, ducendu-se la Moscva, curendu s'au tnceputu certa 'i,i desbinare mare intre elu si marele Knezu, in catu Pimen dupe noue

13

13

Iunl de dile a trebuitu sa se duca iarast la Constantinopole sa cera ajutorulu Patriarchulut ; dar abia ajunsu in Constantinopole, Pimcn a muritu, Marele Knezu a trimis si elu 0 deputatiune la Patriarchia, de a cerutu stramutarea lul Kiprian de la Kiev la Moscva 9i recunoscerea lUI ca singuru Mitropolitu a tota Rusia. Acesta stramutare, dobandindu confirmarea Patriarchulut Antonie, Kiprian, insotitu de 5 episcopi, clintre carl dol grecl 9i 3 rusl, a parasitu ievulu si s'a stramutatu la Moscva, unde in anulu 1390 a fostu prirnitu cu solemnitate de marele Knezu Vasilie Dirnitrievict, si de Euclokia, mama lui. Kiprian a administratu biserica Rusiei cu mare demnitate, pana la rnortea sa, care s'a tntemplat in anul 1407, la 16 Septembre. In totalu eln a pastoritu biserica Rusiet aprope de 30 ant. Lasandu altora a descrie pe largu vieta Mitropilitulul Kiprianu, not ne vomu margini numal a dice, ca elu a Iostu unulu dintre eel mal marl archipastori nu numal al Rusiet, ci alu tntreget biserict ortodoxe, eminentu ?i ca calugaru si ca Ierarchu si ca omn de litere. Activitatea, mal alesu cea literara, 0 descrie bine profesoruln Stefanu $evyrev in lectia 13-a a operel sale ncropia PYCCIWH CJIOBeCHOCTH. Moseva. 1858 parte a 3-a pag. 169-187. Cu patru dile nainte de mortea sa, Kiprian a scrisu 0 gramata de iertaciune catre turma sa, care dupa vointa lut s'a cetitu in catedrala Adormirei din Kremlin, la ocasiunea tnmorrnentaret lut, Cetirea gramatei bunulul pastoru a fostu acornpaniaUi de plfmgerea 9i tanguirea poporulul ce era in Biserica. EILl fu tnmormentatn in Biserica Catedrala a Adormiret, la loculn Insemnatu de densulu, langa parete, in laturea drepta, alaturea cu Mitropoliti! predecesori Petru 9i Teognost. Findu-ca la mormentulu lul se faceau minuni, apot in anulu 1472 mostele luI au fostu descoperite, si elu numeratu lntre sanVI bisericei rusesci, si pomenirea lUI se serMza la 16 Septembrie.

Profesorulu ~evyrev ne spune, ca Mitropolitul Kiprian era ingrijitu de propaganda latina, care incepuse deja a lntinde mrejile sale in Rusia sudvestica. Priveghiarca si combaterea acester propagande dU9- mane ortodoxiel se putea cu anevoia mare face de la Moscva, pentru departare 91 pentru greutatile comunicatiunei. Kiprian tn tota decur-

14

14

gerea Archipastoriei sale ln Moscva, abia de done ort putuse visita eparchiele sudvestice. Acesta lngrijire a insuflatu lUI Kiprian planulu de a race unu Mitropolitu pentru Kiev, care se poUt din apropiere a lupta contra papismulut navalitoru. De aceea elu a chiamatu la sine pre nepotuln seu Grigorie Tamblacn. Se revenimu acum la biogratia lui Tarnblacu.

4. Grig'orie '_famblac se duoe in Rnsia, ~i devine acolo lUitropolitu a]u Kievului eu iurisdietiune asupra ortodoxilori1 (lin ]Uarele ducatti alii Litvel.

Desi n'am gasitu nici 0 alusiune la loculu de unde Tambfac a plecatu ca sa se duca in Rusia, dar dupre cele ce s'au stabilitu in urrna, nOI afirrnamu, ca Tamhlacu a plecatu de la Suceva, ca se se duca la Moscva ~i a apucatu calea prin Litva; darn ajungendn la reulu Neman, primi trista veste despre mortea unchiulut seu Kiprian. Tamblacu vorbindu despre acesta intemplare, in panegiriculn unchiulut sM, se esprima dicendu : ca lUI, in locu de Gheena 'i a fostu rlulu Neman, care curge prin Litva, la elu mtampinandu-ne vestea, in cat nu putearnu nict a plange.» (Sevvrev, opera citata, pag. 382-83).

Deca ne aruncamu privirea pe 0 charta a Rusiel din veculu aln 15-lea, vedemu ca marea Kneajia a Litvei se otaria la Sud cu Moldova, de care se despartia prin riulu Nistru (1). Esindu din Moldova, 'I'amblacu s'a dusu dreptu la Vilna, capitala Litvet , pe langa care curge rtulu Neman. Va sa qica, eu alte cuvinte, Tamblacu era in Vilna, cand a primitu vestea despre m6rtea unchiulul sen, de ~i eli] nu spune acesta lamuritu in panegiriculu rostitu de elu In Moscva la mormentulu unchiulut sell, negresitu din motive politice.

Tamblacn, fiind chiamatu in Rusia de Kiprian pentru Mitropolia Kievulut, care era sub dominatiunea marelui Knez alii Litvel, nu putea spera a ajunge la acesta demnitate, tara consirntimentulu mare lUI Knez alu acestet ~eri. De aceea elu a trebuitn sa se opresca la Vilna

(1) Din aeele timpurt de vecinatato en Litva, credu ca a remas espresiunea romanesea de ocara : .Litva spurcata.s Litva s'a chrestinatu abia Ia finele veculul 14-lea; Locuitorn e1 se vede ca aveau moravurt crude si murdare,

15

un de resedea marele Knezt; alu LitveI, care atnncr era Vitold. Trebue sa presupunernu, ca Tamblacu s'a dusu la Vilna eu recomandatiune de la Alexandru celu Bunu, Domnitorulu MoldoveI, care era in bune relatiunt eu Vitold, Marele Knezu alu Litvet, f?i Iratele regelui polonu Vladislau Iagelo.

Pe candu Mitropolitulu Kiprianu dorise lnfiintarea Mitropoliet de Kiev, pentru aperarea ortodoxiet de papismu, totu acesta 0 doria si MareleKnezu alu Litvel Vitold, insa din motive politice. Prin urmare candidatulu de Mitropolitu Tamblacu a Iostu bine-venitu pentru densulu, cu atata mal vertosu, ca acesta, ca streinu si neangajatu in politica moscovita, i s'a perutn mal favorabilu pentru planurile sale poli. tice de despartire a Rusiel sudvestice de cea moscovita,

Sa ascultarnu pe Archiepiscopulu Filaret, istoriculu bisericel rusestt carele descrie imprejurarile politice 9i bisericescr din Rusia Sudvestica, vorhindu despre politica lUI Vitold, pre care elu tlu numcsce Vitovt dupa chronicele rusescl,

«Preste Rusia sud-vestica domniau Knejil Litvet. Eparchiele sudvestice erau forte departe de Moscva, care era resedinta MitropolitulUI Rusiet ; eta doue Imprejurart principale, carl au despartitu sudvestulu Rusiel de la autoritatea Mitropolitulut MoscveL Vitovt, Marel« Knezu alii Litvet, eu nelinisee privia atarnarea provincieloru supuse lut, in cestiunile credintei, de unu Mitropolitu ce traia in tera streina, Adunarea venituriloru din eparehiele sud-vestice in profitulu Mitropolitulut din Moscva, asa dar nu in profltulu terel litvane, cu deosebire s'a parutu lul Vitovt insuportabila, Clerulu din Rusia sud-vestica consimtia Impreuna eu Vitovt si din aceea, ca Mitropolitulu de Moscva, din causa departaret, arare-ori visita eparchiele sud- vestice.

Cu tote aeestea, despartirea Mitropoliel s'a pututu saversi nu fara greutan, nu tara certe. Bise ica usesca atatea vecun se aflase sub autoritatea unut Mitropolitu ; atatu de Indelungatn se deprinsese a primi de la Patriarchulu (de Constantinopole) numat unu Ierarchu Mitropolitu, Totu-o-data nu se putea a nu se teme, ca Knezulu Litvel, fiindu papistu, vadispune de Mitropolitulu aflatoru sub stapanirea sea nu in profitulu ortodoxieI. Acesta imp.vjurare nu putea a

16

16

nu pune pe ganduri pre Patriarchulu de Constantinopole. Moscva de as-menea nu putea a se lepada usoru de vechia onore de a fi capitala spirituala a tota Rusia.

Vitovt era asa de iubitoru de autoritatea sa, in catu s'a decisu a se lupta cu piedicele ce i se opuneau, Cand a muritu Kiprianu, in anulu 1406 (1), elu a trimisii la Constantinopole pe Teodosie, episcopulu de Polotk, spre a fi confirrnatu ca Mitropolitu, cu conditiune ca catedra lUI sa fia in Kiev. Patriarchulu Constantinopolitanu Antonie inca in anulu 1393, pe cand traia Kiprian, pusese Mitropolitu a tota Rusia pe unu grecu eruditu si strictu, anume Fotie. De aceea patriarchulu Mateiu n'a voitu a consacra pe Teodosie la Mitropolia de Kiev, ci a trimisu in Rusia pe Fotie, care a si sositu in Kiev in anulu 1409, Iar in anulu 1410 la Moscua (2). Vitovt s'a scarbitu de refusulu patriarculut, si a cerutu ca celu putinu Fotie sa remana pentru totu-d'a-una in Kiev.

Fotie in annlu 1411 9i 1412 a visitatu eparchiele sud ice, a chirotonitu in Kiev unu episcopu pentru Smolensk, in Lutca unulu pentru Turov, a fostu si in Galitia, dar s'a tnturnatu in Moscva. Noulu Mitropolitu Fotie, precum se vede nu era nict catu de opiniunea predecesorului sell Kiprian, de a se inflinta 0 a doua Mitropolia rusesca in Kiev; negresitu ca ~i marele Knezu alu Moscvei Vasilie Dimitrievicl, era totu de aceeasl opiniune. Vitold lnsa, Marele i(nezu alu Litvel, a rernasu neclintitu in otartrea sa de a inflinta 0 mitropolia separata in Kiev pentru Kniajia sa.

Intre acestea, Grigorie Tamblacu astepta In Vilna viitorea sa sorta, pre catu imbucuratorc, pe atata grea si trista. In intervalulu acesta de asteptare, Tarnblacu a fostu de doue orf la Moscva, negresitu pen-

(1) No! amii pusi1 mal susti, dupa :;>evyrev, anulu mortil lUI Kiprian : 1407.

(2) $evyrev, in opera citata, in biografia Mitropolitulut Fotie, spune ca Marele Knez Vasilie Dimitrievict, dupa mortea Mitropolitulut Kiprian, a cerutu de la Patriarculu Mateiu sa trimita unn Mitropolitu pentru biserica Rusiet. Patriarculu a alesu pre Fotie, care era green originarti din Morea si venise Cll ore-carl insa rcinart in Constantin opole din partea staretuluj sell Akakie, Mitropolitulu Moreei ; ca Fot e atunct fu consacratti in trepta de Mitropclitu 9i trimisu in Rusia; ca elu, necunoscendii limba rusa, a luatii cu sine pe unii hulgaru, anume ieromonachulu Pachoruio si pe unii monaca green Patrikie. HCTOpiJI PYCIWll CJWBeCHOCTII, 1f. 3-a, lectia lil p. 314~315).

't

17

tru a se face si acolo cunoscutu, si a-sl dobandi fav6rea sfereloru inalte guvernamentale. Din Inteia sa visita la Moscva, in anulu 1410, ne-a remasu panegiriculu ce a facutu elu la mormentulu unchiului sell Kiprian. Sa reproducemu aci cate-va pasage din acestu panegiricu, dupa cum le gasimu reproduse in opera lUI ~evyrev : «Pe elu (Kiprian) 1'a produsu patria nostra.» - «S'a dUSLl de aiel bunatatea aceea, care coversia lucirile sorelut, lara pentru vot a fostu cea mal dulce, cacl ve sunternu dintre eel mal hunt fratt, pentru ca si parintele vostru, care ne este pricina plangerei n6stre, a fostu frate cu tatalu nostru » - «NoI, santa lUI fata pulinu ne-amu invrednicitu a o vedea, purtandu inca versta copilaresca. ~i indata s'a dusu de la not, in catu ajungendu acum spre betranete, nu l'amu mal vedutu nici de cum, cacr suntu de atuncl ca la trel-decl de ant, cand elu plecandu de la nol a venitu la acesta mare si irnperatesa a cetatiloru.» - «Atunct, fratiloru, amu vedutu not pre acestu mare lumi-

, "

natoru si sfintitele lUI mant atingendu-se de capulu nostru, totu-o-

data bine-cuventandu-ne ~i prespuindu cele ce aveau sa se intampie noua.» Vorbindu despre iubirea poporulul catre Kiprian si dupa m6rtea lUI, orato rulu dice : «Dragostea vostra catre parintele se intin de nu numai pana la dol sau tret ant, carl au trecutu, ci in tota intinderea aniloru. »-«1ara mie, riuln Neman, care curge prin Litva, mt-a fostu in locu de Gheena ; cacr acolo nea Intempinatu vestea, de nu puteamu nict sa plangemn.» (IIcTopi PYCCIWll CJlOB€CHOCTH, IJ. 3-a pag. 382-383). Panegiriculu acesta porta in titlulu Sell numele : «Grigorie monachulu si presviterulu, egumenulu monastirei Plinairulut, » Titlulu de egumenu alu monastiret Plinairulut represinta 0 greutate, prin aceea, ca totl biografit lUI Tamblacu afirrna, cit le este necunoscuta localitatea, unde sa fia fostu 0 asemenea monastire. ~evyrev se multamesce, cu derivarea acestet numirt din grecesce : nA-fjY 9i a:~p, care vrea sa dica : afara de aere ; cu alte cuvinte, ceva ce nu esista sub atmosfera pamentului nostru. ~i in adeveru, Tamblacu nu avea pe atunct nicl unu postu determinatu in Biserica Rusiel sau aiurea, ci era unu simplu candidatu de Mitropolitu, destinatu la acesta de Kiprian 9i adoptatu de Vitold, marele Knezu alu Litvei.

3

18

18

A doua ora Tamblacu a mal caletoritu la Moscva in anulu 1414, care este anulu alegerei de Mitropolitu alu Litvet. Dar :;;i acesta visita n'a avutu altu resultatu de catu, ca a fostu martoru minuneloru seversite de 0 leona facetore de minunt, ad usa in Moscva de la Coloci, mosia Knezulut Andret Dimitrievici (Istor. Biser. rus. Filaretu. 1862, t. II, p. 155) (1).

Hemaindu tara succesu tote incercarile facute cu Moscua pe cale de buna intelegere pentru dobandirea unel a doua Mitropolit, Marele Knezu Vitold, in anulu 1414, a lntrunitu tntr'unu Sinodu din Novgorodek pre totI Knejil provincieloru supuse Litvet, si pre to\I episcopit eparchiott, precum se vede din gramata confirmatore Mitropolitulut Tamblacu, data lut de Vitold. Episcopit au fostu optu la numeru, anume : alu Polotkului, alii Smolensculut, alii Cernigovului. alu Turovului (Pinsculut), alii Lutkal, alu Vladimirului, alu HolmulUI 9i alu Peremyslel. Vitold a espusu Sincdulur, ca Fotie, Mitropolitulu Moscvet, nu numat neglige provinciele sudice, dar le ;;;i distruge prin impunere de dabile. In urmare cere, ca episcopii sa renunte pre Fotie, sa alega unu nou Mitropolitu si sa-Iii trimita spre consacrare la Constantinopole. Episcopil, respectandu dispositiunile patriarcale, indelungu nu s'au pututu tnvoi, dar in fine au concesu vointit lUI Vitovt, 9i au alesu pre eruditulu si bunulu Grigorie Semivlachu, Fotie a voitu sa inlature nefavorea prin personala intalnire cu Vitovt, dar nefiindu prirnitu de acesta, s'a retnturnatn la Moscva.

Vitovt trimise apot pre Tamblac, insotitu de 0 ambasada a sa la patriarchia de Constantinopoli, spre a fi acolo, consacratu si confirmatu in calitate de mitropolitu alu Kievulut. Acesta se vede din o circulara a mitropolitulut Fotie, contra alegeret lul Grigorie. Patriarculu Constantinopolitanu Eutimie (1410-1416), absolutu a refusatu lUI Grigorie demnitatea de mitropolitu, negresitu prevenitu de Fotie, care vedea in noua mitropolia 0 primejdia pentru ortodoxia bisericet rusesci. In Iavorea lUI Fotie, ;;;i contra lUI Grigorie, cu deo-

(1) Acesta a dona ciiletorie a lui Tamhlacti la Moscua a urrnatu dupa alegerea lUI de catre Sinoduhl LitveL

19

19

sebire a lucratu si irnperatulu bizantinu Manuilu Paieologulu, care era mruditu cu casa marelut Kniazu alu Moscvet, anume Ionu, Jeciorulu rmperatulut Manuilu, luase in casatoria, in anulu 1414, pre Ana fiIca rnarelut Kniazu Dimitrie Vasilievict.

Vitovt, iritatu prin noulu refusu alu Patriarchiet, in luna lUI Martie a trimesu 0 alta ambasada la trnperatulu si la patriarculu din Constantinopole, eu declarare, ca decaet nu voru consimti a se da Rusiei sudice unu deosebitu milropolitu, ilu voru pune iususl episcopit tereL Aceeasl s'a declaratu si ambasadoriloru imperatulul :;;i al patriarculut, carl se intorceu din Moscva. Dupa rugamintea acestora Vitovt a amanatu termenuln consacrarei mitropolitulut celut nou pana la 14 Noembre, desi mal lnainte se decisese a astepta otarirea patriarcala numat pana la 15 Augusta. Terminulu se apropia dar respunsu nu era. Din nou s'a adunatu Sinodulu la Novgorodek. Ore-carl dintre episcopl 91 atunci nu voiau fara permisiunea patriarculut, sa consacre pre Grigorie. Dar Vitovt a staruitu in dec isiunea sa, :;;i Grigorie 'I'amblacu fu consacratu mitropolitu la 15 Noembre.

Spre justificarea sa Sinodulu asa a judecatu : in Bulgaria 91 in Serbia de dernultu episcopit locali punu pe Archiepiscopt ; In Rusia inca era asa sub Iziaslavu ; insusr patriarculu trimitea 'in Rusia cate dour si trel mitropolitt in acelast timpu ; ce este mal de msemnatu, ca charulu Duhulut Santu nu se marginesce la persone, 91 canonulu vechiu lnvotesce episcopiloru a pune pre archiepisopl. «Nof pastramn, scriea Sinodulu, canonele parintiloru, blastemamu eresurile, cinstimu pre patriarculu de Constantinopole si pre cel-l-alit si avemu aceeast credinta cu densit, dar respingernu autoritatea cea nelegiuita, ce \31 lnsusescu imperatit grecescl in afacerile bisericescl». Gramata consacrarel lUI Grigorie s'a intaritu prin 0 anumita dec isiune a lui Vitovt. In acea gramata se areta totu cursulu afacerei. Intre altele, Vitovt pomenesce si acea acuzare ce i se aducea de unit, ca elu nu este de credinta ortodoxa 9i de aceea Biserica sufere, si totu d'o-data se justifica, ca elu n'a facutu acesta prin propria sa autotitate ci a chiamatu in Sinodu pe to~l knejit ~erel rusescr

20

pe episcopi ~i pe archimandritr.» Pana aiel Filaretu istoriculu bisericer rusesct.

Asa dar, in anulu 1415, la ~.5 Noembre, se in cepe archipastoria lUI Tamblacu In Rusia apusena, ~i anume in Kievu, cu titlulu de archiepiscopu alu Kievulul, alu Galitiet 9i a toter Rusit, contra vointel mitropolitului de Moseva ~i a patriarchulut de Constantinopole, ei numal eu alegerea Sinodului provincieloru sud-vestice ale Litver, si eu conflrrnarea marelut Knezu Alexandru Vitovtu.

Istoria Rusiel De spune, ca Mitropolitii Litvei petreceu mal multu in Vilna, eapitala marelui Ducatu, une-ort in Novgorodek, arare 01'1 in Kievu 9i a v ell sub jurisdictiunea lorn, pe episcopit ortodocsi al Polonculut, Smolensculul, Cernigovulut, Briansculut, Turovulul, LU~lcal, Wladimirulut , Helmului, Galitiet, (YCTPJIJ[OB pyccs, n:CTOp. 'IaCT. I. pagina 189).

Archipastoria lUI '['amblacu a fostu lnsa forte multu cornbatuta si de la Constantinopole 9i de la Moscva.

Fotie a scrisu 0 enciclica pe largu catre episcopt, in care dovedia, ca Grigorie este pusu nelegiuitu, ne-fiindu pusu de patriarculu, san dupa voia patriarcului ; cerea a nu avea ortodoxit comunicatiune eu Grigorie, ca cu uuu pastoru nelegiuitu. (J,[CTOp. pyc. U. 4>H.1lapeTa, t. II, p. 1-7). Intru 0 epistola catra episcopit Litvo .. rust Fotie invinovatesce forte pe Gregorie si pe episcopit, eari l'au pusu mitropolitu si indemna pre totit credinciosii a precurma cornunicatia eu strica-

, " ,

tori! vechtel ordine bisericesct, ce s'au calcatu juramentulu, eu care

se legase a fi credinciosi ierarculur Moscvei. Mal departe dice rie Grigorie, ca, mergendu in Constantinopole la Patriarculu, a cercatu prin multe darurl sa eapete in voir ea aceluia la radicarea sa in trcpta de mitropolitu, dar nu fu ascultatu, ci respinsu.

Cu tote acestea sprijinulu Knezulul Vitovtu, alegerea Sinodala vsi zelulu pentru ortodoxia faceu pre Tamblacu a nu se feme de amenintarile si lnvinovatiri!e ierarculut Moscvel , care, tntre altele, presupunea in Grigorie dedarea catre biserica papala, lara predicele cele elocuente ale lUI Tamblacu se respandiau chiaru in Rusia mescovita, unde numele lUI se prihania.

21

Cronicele rusesct spunu ca o-data mitropolitulu Tamblacu a Intrebatu pre protectorulu sM Vitovtu : pentru ce se tine de credinta latina, era nu de cea ortodoxa, caret a urrneza Rusit, ce compunu partea cea mal mare a supusilorn lul ?» Marcie Knezu 't-arn fi respunsu : Deca voesci, ca eu ~i top litveniI sa fimu de legea ta cea ortodoxa, apot dute la Roma si dovedesce papel ~i lnteleptiloru luI neortodoxia 101'u; altu-mintrelea eu pre vot pe tot) amu sa ve convertescu la credinta romana».

,

9i in adeveru Vitovtu a trimisu pre Tamblacu eu arnbasadoril

sel, nu lnsa la Roma, precurnu spunu cronicele rusescl, ci la Sinodulu de Constanta. Acestu Sinodu, care la Apusu se socotia 16-lea ccumenicu s'a deschisu, in anulu 1414 si a duratu pana la 1418. La acestu Sinodu a trirnisu si imperatulu bizantinu Manuela Paleologulu doue deputatiunt, cea d'lnteiu se cornpunea din 21 de pesorie; era peste dour ant a urrnatu alta. Aceste deputatiunt aveu scopulu de a declara, ca ortodocsirprimescu unirea cu biserica Romer nu nurnai in credinta ci 9i in ritu, cu conditiunc, de a li Sf: da ajutoru contra Turciloru (Pichler, Geschicht. der Kirchl, Trennung. I Band. S. 383), Sinodulu acesta s'a adunatu pentru precurrnarea desordineloru ce se iscase in biserica Horner in timpulu schismeI eel marl, C2 urrnase acolo dupa stramutarea scaunulut papalu in Avignonu, Regele Poloniei 'iii Knezulu Litvet voiau sa arete zelulu 101'11 in folosulu bisericet Romane, spre a se apara de prihanirile ce respandise cont ra lorn ordinulu Gennanu. Deputatiunea Litvena, cornpusa din Grigorie Tamblacu si patru episcopt, a ajunsu in Constanta pe la capatulu sedinteloru Sinodale. Ea s'a aretatu la Sinodu in 1R Februar, anulu 1418, lmpreuna cu trimisil imperatulut Manuelu, carl erau imputernicitr a trata cestiunea uniret bisericesct. Sinodulu acesta, fiindu ocupatu cu cestiunt gravea le bisericet apusene, precumu : detronarea unui papa, alegerea altula, judecata 9icondemnarea lUI Husu si a luI Jeronim, la ardere, etc., n'a pututu sa se ocupe cu cestiunea uniret bisericescr, ~i s'a amanatu pe altii timpu, care a 80siU1 peste 20 de ant, la Sinodulu de Florenta. Deputatiunile ortodoxe, greca si litvana, fura primite pornposu si in totu timpulu petreceret loru acolo .nu numai

22

22

n'au suferit vr'o strimtorare, ci li s'a permisu a sevaqi cele religiose dupe ritulu loru.f l )

Nol presupunernu, ca Grigorie Tamblacu a pututu fi imputernicitu a representa la acelu Sinodu 9i biserica Moldover. Acesta a pututu urrna dupre intervenirea diplomatica a curtiloru din Polonia ~i Litva, cu care Alexandru era in relatiunt arnicale, precumu si din parte a Imperatulul bizantinu , carp- umbla mortisu dupa unirea bisericesca, credendu ca prin acesta va misca totu apusulu papistasescu contra Turciloru, Cu modulu acesta usoru s'aru lamuri si traditiu-

, "

nea pastrata in Moldova despre partasia lUI Tamblacu la unu S1-

nodu apusenu, sub Alexandra celu Bunu ; traditiune, care cu timpulu a degeneratu , schimbandu Constanta cu Florenta si representandu ca cumu Sinodulu de la Florenta s'aru fi tinutu sub Alexandru celu

, ,

bunu, care aru fi trimisu la elu ca re presentantu alu Moldovei pre Tamblacu.

, In anulu urmatoru 1819 Tamblacu relnturnandu-se la scaunulu

,

8M in Litva, noroculu I'd parasitn ~i cariera lUI de mitropolitu s'a sfersitu. Numele lUI de acum tnainte pere din cronicele rusescl, Unit credu, ca elu aru fi muritu in acestu ann, precumu Filaretu istoriculu bisericet rusescl; altil areta chiaru loculu Inmorrnentaret lUI in Bi-

,

serica catedrala din Vilna, dedicata Adormiret Mateer Domnulut, care fusese a uniatiloru si apot in timpurile din urrna iarast data ortodoxiloru si rei no ita in anulu t865 (veql COBpe1iI. ~nICTOK'1J. No. 7() p. 5 an 1865). Este tnsa 0 notita istorica des pre Tamblacn, forte pretiosa, in catalogulu mitropolitiloru Kievulut, cornpusu de Michailu Cazacinski, archimandritulu de Slutca, unde viata lUI Grigorie Tamblacu, ca mitropolitu, se pune nu 4 an], precumu mal susu (1415- 1419), ci 22 de ant si tow d'odata se adaoge, ca Grigorie, inca traindu, din pisma ce a iritatu asupra lul mitropojitul u de la Moscva Fotie, a fugitu din scaunuln archierescu (1). Din acesta spun-re ur-

(1) Despre ambasada greca. vedi la Siropulo: Vera historia unionis non verae. L. II. c 5.-6 Despre cea litvana ve41 Wessemberg. D. Grossen Kirchen Versammungen der 15 und 16 Jahrhunderts. 2 Band, O. 255.

(1) 3arrlICKlI OAeCCKal'O 06m:eCTBa, a. 1844, p. 292. Articolulti : C.'IaBJIHCKaJ! H3JI,mH'p

B'1J Kll'JIiiICKOII lI,epItBli CBJITarO HHKOJIaJI.

23

23

meza, ca Tamblacu s'a retrasu din mitropolia din Litva dupa catl-va ant, s'a facutu nevedutu de acolo si a mat traitu Inca multu, Dar

, , ,

unde s'a retras ? Cronicele ruse scI nu sciu ; dar chronicele Moldovet si alte documente istorice ne areta ca elu era in Moldova dupa

, ,

mortea lut Alexandru celu Bunu, in timpulu SinoduluI de Florenta, care s'a tinutu la anil 143R--39, precumu vomu vedea mal jos (t ). Causele care au pututu sa lndemne pre Tamblacu a parasi scaunulu sell au pututu sa fia : 1) Marea ura starnita in clerulu rusescu asupra lUI de catre Mitropolitulu Fotie alu Moscvet, care nu putea suferi langa sine unu rivalu periculosu. 2) 'I'endintele lUI Vitold de a 'Ill ademeni la papismu impreuna cu tot'f credinciosir ortodoxt, la care Tamblacu s'a opusu. lstoriculU bisericel rusesci Filaretu, eta curnu descrie zelulu lUI Tamblacu pentru ortodoxia : « Grigorie, luanda trepta de Mitropolitu alu Husiel apusene, s'a supusu unel aspre acuzan pentru despartirca Mitropoliei, Dar 9i insusl Fotie nict o-data nu l'a acnzatu in vre-o concesie papismulul. Din contra, Grigorie directu a Infruntatu arbitraritatile latiniloru in santa Eucharistia. La

,

acesta ocasiune istoriculu citeza anume loculu urmatorn din cuventulu lUI Tamblaou peutru comunicare : « Aseminea Iudeiloru patimescu ~i acer ce aducu la jertfa azime..... neascultandu pre invetatoruln nemuriloru, Pavelu, care striga si dice : «In noptea in care s'a predatu, luandu pane ..... , nu dice asima .... , panea nu se numesce nicl o-data azima, care este nesaversita. Cumu deci se pote numi pane hrana cea cu apa :;;i tara aluatu, care porta chipulu rnortaciunel ? Cact in a patru-spre-decea a luneI se junghia rnielulu sera, candu si stapanulu nostru, lasandu jertfa cea legala, s'a jertfitu pe cruce». Acelast zelu pentru Ot todoxia, continua istoriculn rusu, a aretatu Tarnhlacu si la Sinodulu de Constanta, unde elu a aretatu, ca este gata a trata despre credinta, dar nu a se supune Papei (Hc~op. PYCCK 0:. <PHJIapeTa T. II. p. 55, 56). A 3-a causa a departarei lUI Tamblacu de la mitropolia Litvet a pututu sa fill schimbarea politicei lut Vitold, ca-

(2) Multe din notiunile n6stre despre Tamhlacu le-amii imprumutatii dintr'o revista theelogica, intitulata : TBOpeiJI CBJiTlIX'1> ornen's, puhlicata In Moscva, 1'0)1,'1> X. KH. 2. CTp. 23.5, 237-240, 244, 247-249.

re era tntre doue curente politico dusmane, unulu moscovitu, altulu polonu, contra carora elu trebuia sa 5e lupte, luandu de ajutoru, candu pe unulu, candu pe altulu, Candu Vitold spre a micsora influ-nta moscovita a despartitu biserica LitveI de a Moscver, si a Infiiintatu 0 deosebita mitropolia, puindu In fruntea el pre Tamblacu, persona streina de politica Moscvci, acesta a placutu Poloniei. Dar nu tarc}ju Vitold a trebuitu sa se lupte si apere contra politicet cotropitore a Poloniei. lata cumu unu istoricu rusu, Ustrialov, descrie lupta politica a lUI Vitold cu vecinil sel muscali 9i poloni : «Vitold neincetatu s'a tngrijitu a intan neatarnarea principatulul Litvet. Pentru acestu scopu elu a stabilitu in statulu seu 0 mitropolia deosebita de cea din Moscva, Elu nu putea privi cu indiferenta atarnarea clerulut ortodoxu apusenu de ierarchulu Moscvet si de aceea, sub pret-xtulu neingrijirel lUI Fotie despre turrna, a cerutu de la Patriarchulu de Constantinopole unu deosebitu Mitropolitu pentru statulu seu; dar primindu refusu, porunci episcopiloru cu propria sa autoritate sa alega pe Grigorie Timblacu la mitropolia KievuluL Episcopil lndelungu nu s'au Invoitu la acesta, si au concesu numat silel, fiind amenintau chiaru cu rnortea. Rumpendu legatura spirituala cu Moscva. Vitold s'a decisu a nimici f,;l cea politics cu Polonia, si spre a pune principatulu seu pe 0 trepta egala cu densa, voia sa iea titlulu de rege. Regele Poloniei Jagelo, din partea sa, condusu de. sfaturile clerului rornanu, s'a silitu din resputert a'lu abate de la acestu scopu atatu de vatarnatoru Poloniet, a rugatu pe Papa sa nu-t dea binecuventare, a deturnatu pre imperatulu, n'au crutatu darurile, in sfarsitu, candu nimica nu mal ajuta, cu viclesugu a concesu lUI Vitold corona polona; marele Knezu a renuntatu si a chiarnatu pre multe capete incoronate in Litva, spre a fi marten incorouaret lut. Dar 0 morte naprasnica a surpatu tote planurile lut.» (YC'TpJlJIona PYCE neropia 'I. 1. CTP 168).

Cumu ca desfiintarea Mitropoliei Litvane, si departarea Mitropolitului Grigorie de la ea a Iostu 0 necesitate a politiceI timporale a lui Vi told se pote deduce :;;i de acolo, ca acesta Mitropolia sub urmasii lui iarast s'a tnfiintatu, 9i a continuatu a fi in Rusia doue

Mitropolif ortodoxeindependente una de alta, pana Ia caderea Rusiel apusene sub stapanirea Moscvet. Acesta 0 cerea atatu politica polona, catu 9i cea papala, dupre maxima veche : «divide et imperadevenita cornuna Machiaveliloru atatu politict catu si bisericesci.

A9a dar lupta lUI Vitolt cu Polonia, l'a silitu sa-91 caute alianta Moscvet, careta a trebuitu sa jertfesca pre Tamblacu si sa se tmpace cu biserica Moscvet, supuindu iarasl biserica ortodoxa a Litvet jurisdictiunet Mitropolitulut de Moscva. Si in adeveru, istoria bisericer rusescl ne spune, ca rndata dupa retragerea lUI Tamhlacu, Vitold s'a Impacatu cu Fotie, carele singuru in persona s'a dusu la Vitold, lmpreuna eu unu amhasadoru grecescu. Impacarea s'a facuttl in anulu 1420) luna lUI Iunie, si Fotie a remasu Mitropolitu 9i peste Rusia sudvestica, ca si mal nainte de Tamblacu. Dupa impacare, Fotie a adresatu 0 enciclica pastorala catre preotii 9i mirenii ortodoxi din Litva, unde tntre altele dice : «iara91 a introdusu Christosu pe smerenia mea in biserica sa, prin statuirile marelut Knezu Alexandru (Vi told) » , (({lIfJrapeTa ncropia pye. U;. t. II. p. 7).

Din loculu citatu mal SUStl din istoria lUI Ustrialov, se vede in ce positie falsa a fostu pusu Grigorie Tamblacu in Mitropolia Litvana: alesu fara buna-vointa episcopiloru locall, persona straina de tera, cu calcarea dreptului pamenteniloru, comhatutu de Mitropolitulu Moscvet, si de patriarchulu de Constantinopole, carit aveu dout sprijiniton puternict, tarulu Moscvei 91 lmperatulu bizantinu Manuilu Paleologu:

Tamblacu, peste 4 anl de 0 archipastorie in Litva forte bantuita, fu pusu intr'o alternativa grea : or! sa se retraga singuru de la Mitropolia Litvei orr 0 sa fie destituitu cu necinste, Se pare ca elu a alesu pe cea d'antaiu. Ornulu de sciinta, ornulu moralu, omulu cu simn; si devotamentu crestinescu, n'are ce cauta in sterele cele pedosnice ale diplomatiel lumesct.

5. 1'amblacu para.sindn Mitropolia Litvel s'a retras In Serbia.

Din causa Mitropoliet de la Litva, Tamblacu s'a facutu uritu si la Moscva 9j la Patriarchia de Constantinopole. Polonia si Litva, cato- 4

26

26

lice, inca 'In urau ca inamicu aln papismulut. Alexandru celu Bunn Dornnulu Moldovel, era amicu 9i in bune relatiunl 9i cu Polonia si cu Litva 9i cu Moscua, 9i cu curtea bizantina 9i cu patriarchia ecumenica de la Constantinopoie. Se intelege dar cil tote aceste locurt nu presentau asilu siguru de retragere pentru fugariulu Mitropolitu alu LitveL Nu putea elu ore sa se retraga in patria sa la Tarnovu de unde era originaru ? Negresitu ca nu. Bulgaria perduse independenta sa si politica si bisericesca, cadendt; sub dominatiunea Turciloru inca de la finele vecului 14-1ea, cand capitala Tarnovu a fostu arsa 9i daramata: celu din urrna patriarchu bulgarescu Euthimie, carele cunostea pe Tamblacn, fusese destltuitu si trimisu in exilii, unde a si muritu; era Patriarchia bulzarasca se desfiintase si biserica aceea se

~ , ,

administra de Mitropolitit greet trimist de Patriarchia de la Constantinopole. Se intelege dect, ca Tamblacu nn putea gasi nict acolo asilulu doritu. LUI nu'i remasese altu loch de scapare, de caW in Serbia, care pe atunci pastra inca 0 parte din independenta sa politica 9i bisericesea; ea avea inca domnitoril sel numitt despotl, de 9i sub suzeranitatea turcesca; avea 9i mitropolia sa autocefala, neatarnata de patriarchie. Acolo dar s'a tndreptatu '['amblacu, spre a gasi asilulu seu doritu.

Dovada la acesta 0 gasimu chiar in scrierile lUI Tamblacu. Din panegirculu Iacutu de Tamblacu Santei Paraskevei se vede, ca acestu cuventu l'a rostitu elu in Belgradulu Serbiei, unde se aflau mostele Santet. La finele cuventulut, Tamblacu adresandu-se catre

, ,

Despotulu Serbiet George, carele era present, lauda cucernicia lUI 9i cere rugaciunile el asupra lUI ~;;i a tere1, numindu-lu Dornnulu nostru George» (1). Din istorie se scie cit acestu Despot serbesce Georgie sau Iurie Brancovici a domnitu intre anit 1427 -1457 rO.lIY- 6HHKCc HCTOp. llpaBOC.lIaBII. U;epKB. BOJIrap. Ceprics. MO.lI.n;OBJIaXCK p. 441.). A9a dar, celu putinu pe la lnceputulu Domniel lul Grigorie 9i aprope de mortea lUI Alexandru celu Bunu, Grigorie ramblacu petrecea in Serbia.

o alta dovada despre petrecerea lUI Tamblacu in Serbia este «Isto-

(J) No) vomit reproduce mal jostt Intregii fragmentull1 acesta alii lUI Grigorie 'I'amblacu din Panegiriculu San tel Paraskevet,

27

27

ria despre tarulu serbescu Stefanu Deceanulu» scrisa de Grigorie Tamblacu, unde elu se numesce pe sine igumenu alu Monastirei serbeset « Deciana» . Manastirea acesta esista ~i astaql, 9i du pa s pus a prea sfintitului Michailu Mitropolitulu Serbiel, ea se afla in Serbia vechte, apropre de Prizren ~i apartine la Mitropolia IpeeuluL Despre Monastirea acesta se faee mentiune si in viata santului Nicodimu alu

, , ,

TismeneL Ea se numesce in acesta carte : «Visoka Deciana- , ca in ea se afla mostele Sfantulul Stefanu, craiulu Serbie19i ctitorulu Monastiret, ca ace a Monastire nu este departe de Novi-bazar, at carul locuitort mergu in totl anil aeolo la inchinarea Santeloru moste. (Viata prea cuvios. Nicodimu p. 78, Bucurescl 1883).

A9a dar Grigorie Tamblacu in Serbia a fostu simpaticu priimitu pentru invetatura si cuviosia lUI 9i pusu egumenu la una din cele mal tnsernnate Monastiri ale Serbiel. In aeea Monastire, in prejma patriel sale -Tarnovului, eredem nol ca a scrisu Tamblacn panegiriculu sM lUI Eutimie, ultimul Patriarchu alu Tarnovulut.

Este de lnsemnatn, ca pe cand tote 'cuvintele lUI Tamblacu, rostite de elu ca Mitropolitu alu Litvet, porta titlu de Grigorie Episcopulu, 01'1 Archiepiscopulu Rusiet, tote produsele lUI literare din periodulu vietit lUI dupa Mitropolie, porta in titlu nu 111 al epitetele de monachu, presbiteru, 01'1 egumenu. Acesta ne da a lntelege, ca trepta de Archiepiscopu 9i Mitropolitu pe elu llu desgustase forte, lncatu nict 'VOla sa amintesca de densa, multumindu-se cu treptele si demnitatile bisericescl subordinate.

Pe Ia anil 1419 - 20, pe candu credemu ca Tamblaou s'a retrasu in Serbia, acolo domnea Despotulu Stefanu pronumitu Decianulu (1389-1427). Tamblacu a Iostu bineprimitu de acestu Despotu alu Serbiet si pusu de elu egumenu la Monastirea cea zidita de den, sulu, pronumita Deciana in Serbia vechre. Din biografia acestul Despotu scrisa de 'I'amblacu in calitatea sa de egumenu alii monastiril Deciana se vede ca Tahlacu a fostu presentu la immormentarea lUI in

Belgradu in anulu 1427. Cu ocasiunea acesta Patriarchulu serbescu Nicodimu, carele venise de Ia resedinta sa in Belgradu, precum 91 Voevodulu ostiriloru (George succesorulu lUI Stefanu) au tnsarcinatu

2.8

28

pe Tamblacu sa scrie biografia reposatului Despotu, Tamblacu dupa trecere de 4 ani a tmplinitu acesta tnsarcinare, facendu 0 biografie destulu de intinsa a reposatulut Dornnitoru serbescu.

Marea afectiune ce arata '['amblacu catre persona reposatului Despotu- subjectulu scriern sale-, laudele ce face elu virtutiloru acestui Dornnitoru, ca crestinu eminentu, ca vitezu mare, ca ornu politico si ca diplomatu abilu stimatu la tote curtile Domnitoriloru megiest, arata ca Tamblacu 191 implinesce <9i 0 datorie de consciinta catre reposatulu, ea la unii protectoru si bine-facetoru alu seu,

Sa ne oprimn pucinu la acesta biografie san paneglricu alii lul Stefanu Despotulu, facutu de Tamblacu, Not ne servimu eu biog1'a-, fia lUI Stefanu, dupa cumu 0 gasimu in vietele Santiloru, serise de Muravievu pe luna lUI Octombre, unde suntu puse vie~ele mal multoru santr serbesct, intre carl 9i «Viata santului dreptulut Stefanu, noulu despotu alii Serbiloru». Muravievu s'a servitu eu unu manuscripta serbescu, numitu «Serbliac», sau «vietile Santiloru serbesci» scrisu in veculu XVI (Veql acesta biografie la Muraviev: Vietele santiloru rU91, iben 9i serbi. Luna Octombre p. 222-274).

Muraviev incepe asa viata santului Stefanii Despotulu : «Scriilorulu contiporanu alu vietet Despotulut Stefann, tow este inca petrunsu de scarba pentru perderea acestul mare barbatu ale Bisericet si alu terel

, ,

serbesct». Elu ilu asemana eu Moise, earele a condusu pe Israilu 40

de anl prin pustie. (:;;i Stefanu a domnitu apr6pe 40 de anl]. Ilu pune apol in paralelu si cu alti barbati marl si santt din istoria bi-

~ , , I ,

blica a vechtulut Testarnentu, precumu ; Iisusu Navi, profetulu Sa-

muilu, Imperatulu Davidu, inteleptulu Solomonu, profetulu Daniilu,

, .

carele a proslavitu pe imperatuln Kyr alu Vavilonului, De la lauda lUI

Stefanu, Tamblacu trece la lauda ~erel ~i a poporulul SerbieL Inalta acesta ~era mal presusu decatu tote altele pentru temperatura cea buna a aerulut ~i pentru imhelsugarea rodurilcru pamentulut e1; 0 asemana cu ratuln pamentescu, lara pe riulu Istru san Dunarea, ce curge pe langa Serbia, 'Iu asemana cu riulu Fisonu, pc care Biblia iltJ arata ell curgea din ram, lauda si rlulu Sava, ca pre celu mal insemnatu riil din cate curg in Dunare. Despre poporulu serbescu

29

elu se esprima asa : «Sa nu gandesca cine-va ca eu, laudandu cele neinsufletite, vofu tacea despre ultima 9i cea mal buna creatura a lUI Dumnedeu - despre omu. Buna este tera, carea eresce spiculu graulul si produee tret-dect, sese-deer si 0 suta, dar mal buna este ea prin fiil Sel. Barbatost suntu el mal multu de caW ton, ceea ce de catu tote este mal de cinste in omu, dupa disa inteleptulut Solomanu, dar si pentru totu serviciulu : singuri orr unde aru fi cheman, suntu grabnict la aseultare fili retinutr Ia graire, unde este eeva contrariu, dar suntn grabnict la respunsu orl cut H lntreba si inarmatI ~d in drepta si in stanga, dupa graiulu apostolescu (2. Cor. VI. 7.) Cu curatia trupesca sl cu sangele celu luminatu coversescu pe tote sernintiile ; pe langa aceea suntu milostivi si Iubitorl de prietenr. Daca vre-unulu ajunge in saracie, alti) indeplinescu cele trebuinclose lUI din averea loru ; on-cut cere el suntu gata a servi, nu numai cu dare, ci cu 0 lndoita misericordie,' cum dice Solomonu : <celii ce cinstesce pe saracu face mila cu elu» (pilde XIV. 31). Chipulu tratului loru ln tota tera este astu-felu, cum tnveta Biserica lUI Dumnezeu, era nu ca alte popore, care calca asedemintele el, ci din tenara versta de Ia mare pana la mien, toV suntu invetat'f de doue or! pe qi a cerceta templurile lUI Dumnedeu. Stima lorn catre parint'f este abita de mare, ca nict unu flu, chlaru in casa lUI, nu mdrasnesce a gust a hrana lmpreuna cu tatalu, ci ca unu servitorn presta la masa lUI; si acesta se pote vedea nu numai lntre cer bogan, ci si tntre omenit eel mal grosolant, fili in ultima saracie. Nicl o data nu se aude ca cine-va sa fie scarbitu pe tata sail pe mama, ci intru Christosu Implinescu el tote comandamentele, unulu pe altulu facti mal mare cu cinstea, f?i ureza pe fie-carele, numindu-lu Domnu, eu capulu descoperitu... Era mal vertosu fili mal pe susu de tote virtu tile, pe care le proslavesce Apostolulu, coversesce dragostea in poporulu serbescu.» Dupa acesta Tamblacu descrie fill lauda viata ascetica din Monastirele si sichastriele Serbiel : aceste descried arata

,

in autor pe omulu, carele a vequW si cunoscutu multe terl si popore cu moravurl si deprindert mal putin laudabile de catu ale Serbiloru, contimporani lur.

30

30

Dupa acesta caracteristica generala a Serbier ei a Serbiloru, seriitorulu arata originea lUI Stefanu, numindu pe tOt,1 predecesorit lUI, incependu de la Vulcanu, Inteiulu Kralu sau rege alU Serhiel, pana la Knezulu Lazaru, carele impreuna cu sofia sa Milita au nascutu

, , ,

pe Despolutu Stefanu. Lazaru in batalia de la Cosova, cadendu in

mantle 'Iurciloru, fu luatn robu de Batazetu impreuna cu tote capeteniele serbesci, 9i decapitatn in anulu 1389 Iunie in 15, di in care se serheza pana asta-dl in Serbia martiriulu acestui domnitoru-erou. Moscele lUI s'au adusu in Serbia :;;i pusu In Monastirea Ravenita, pe care 0 zidise Lazaru in domnia sa, unde se pastreza ele si as-

,

ta-q1. Serbia dupe batalia de la Cosova a devenitu tributara Turci-

lorn, era Stcfanu, fiulii lUl Lazaru, a Iostu pusu de Balazetu pe tronulu umilitu alu Serbiet.

In anulu 1395 miscatu-s'a puterniculu Batazetu cu tote puterilc lul asupra Ungro-Vlachiloru, f?i a trecutu Dunarea, ca sa se bata cu slavitulu voevodu Ionu Mircea, Multt; sange s'a versatu atunci din arnendoue partile, Cu Sultanulu era dintre domnitorii crestini Crain Marco alu Bosniei si puierniculu Constantina (?), carii au peritu acolo; Impreuna cu densii era 9i Knezulu Stefano alu Serbiei, care se lupta in polcurile autocratulut Orientulul. Vorbesee apoi despre batalia de la Nicopole intre Batazetu 9i monarchii Europet, carit facuse 0 noua cruciata contra Turciloru. Stetanu s'a luptatu impreuna cu Batazetu contra lUI Timur. La intorcerea sa de la acestu resboiu trecendu prin Constantinopole, fu bine primitu de lmperatulu Ioanu, carele carmuia imperiulu in loculu lUI Manuilu, carele se dusese la Roma sa cera ajutorn contra Turcilorn. Imperatulu bizantinu a 0- noratu pe Stefanu cu titlulu de «Despotii » 9i l'a tncoronatu cu diadema, Profltandu de timpulu de pace Stefanu zidesce in Belgrade Mitropolia SerbieI cu templulu -Adormirei Maice) Dornnulut si 0 in-

,

zestreza cu pamenturt si cu sate; era in apropierea el, in grad ina

zidesce 0 biserica in onorea San~iloru?TreI-lerarch'i, pentru a servi de cimitiriu Archtereiloru serbesci ; mal zidesce 0 bolnita pentru strain) cu biserica in onorea Santulul Nicolaiu. In anulu 1407 a inceputu a zidi elti in locu retrasu si pustiu alesu anume de elu intre

31

31

munu, 0 Monastire mare in numele Saniel Treiml. La zidireaei s'a Iacutu marl cheltuelt, aducendu-se mestert streinl din Orieritu ; acolo a adunatu elu pe eel mar bunl monachi, aHitu din Serbia, catu si de la Muntele Athosn, si le-a facutu viata chinovicesca, 9i curendu acesta lavra, prin darniciile lUI Stefanu, a ajunsu sa coversesca in buna euviin~a pe vechele lavre serbescf :;;i grecescl de la Muntele Athosu.

Ea era tmpodobita eu aur, eu marmora ~i cu mosaic. In ea Despotulu Stefanu s'a pL'egiHitll ~i cimitiriulu pentru astrucarea resturiloru sale pamentesct. Monastirea acesta s'a sfintitu in Dumineca Cinctdecimel, candu se serbeza sfanta Treime, ~i la acesta solemnitate au participatu Patriarchulu serhescu Kirilu, eu tofu sinodulu archiereiloru serbesct, cu egumenit si presviterit, in asistenta Despotului si a intregulut singlitu alu nobilimer.

Acesta este monastirea Deciana in care, precumu amu vedutu mal susu, pana asta-dr se pastreza mostele Santuiut Stefanu Decianulu, ctitorulu el.: NOi amu datu detaliurile acestea despre monastirea sarbesca Deciana, pentru ca sa se vada de ce mare consideratie 5' a bucuratu Tamblacu in Serbia la Despotulu Stefanu, in eatu a fostu PUSLl egurnenu la cea mal mare, mal frurnosa 5,i mal tnsemnata lavra a Serbiel. Pote cit elu a fostu acolo celu Inteiu egumenu dupe sfin~irea lavrei acesteta.

Continuandu mal departe biografia lUI Stefann, Tamblacu spune, ca in luptele urmate intre tret frat1 Sultant pentru succesiune la trona . dupa mortea lUI Baiazetn, Stefann a luatu partitulu lUI Musa ; ca acesta alungatu de Soleimanu, s'a refugiatu In Valachia 5,1 dupa indemnulu lUI Mircea a radicatu arrnele contra fratelut sM. Solei man s'a aliatu eu grecii contra IUl Musa, era acesta cu Serbil. Batalia acesta sub zidurile Constantinopolei, pe carele Musa vola a 'lu vcuceri, a fostu defavorabila lUI Musa, carele a scapatu cu fuga; de a~ semenea ~i aliatulu seu Stefanu a scapatu numat printr'o particulara Iavore a imperatulut grecescu Manuilu, carele l'a condusu eu corabiele sale pan a la Gurele Dunarei, in tara Valachiet, unde a fostu primitu eu cinste de slavitul voevod Mircea, carele de multu dorea ase indulci de vederea fete! lut. Voevodulii 'I-a datu cal 91 so\l de

drumu ca tara primejdie sa se pota Intorce in hotarele sale, si insu~l Mircea l'a petrecutu prin t6ta provincia sa pana la orasulu Holubett (ro.JIy6eu;~). Musa, persecutatu de Soleimanu a fugitu in Serbia la Despotulu Stefanu. Continua apoi descrierea rasboteloru intre pre-

tendentii tronului . turcescu Soleimanu, Musa si Mahornetu pana la

, .

mortea luI Musa, Despotulu Stefan sustinea candu pe unulu candu

pe altulu, Stefanu a fostu casatoritu cu Angelina, nepota tmperatului Manuilu. Elu suferea de podagra. Temendu-se de morte, elu inca traindu 'st-a numitu de succesoru pe ginerile seu George, earele ca capetenie alii armatel serhe luase parte. in diferite hatalil, ca ajutoriu ostiriloru turcesct. In anil din urrna Despotnlu Stefanu a mal avutu doue reshote, unulu In contra Sultanului Amuratu, carele, banuindu pe Despotulu ca este aliatu cu Ungurit, a venitu asupra lul cu oste si altulu contra Besnier, 9i in amendoue aceste resboie a fostu invingetoru. In fine elu a muritn la 19 Iulie, anulu 1427. «Ce (ipete plangetore nu s'au auditu atune! 1 esclama Tamblacu ; lacriml de sange curgeu din ochit tuturoru, ~;;i disperatt de mahnirea cea mare se prosternau la pamentn ; totl ilu plangeu nu numal ca pe unu parinte, dar ca pe unu parinte iuhitu». Elu fu tnmormentatu in rnanastirea Viu-facetoret Treimt (Deciana) unde elu i91 destinase loculu. «lara not, lncheie Tamblacu, 9i nevrendu, si macar ell era peste puterile n6stre, amu primitu de la prea santulu Patriarchu alii te-

o.' ,

riloru serbesct si alu litoralulul maret, Domnulu Niconu, carele ve-

nise atunct in Belgradu, si de la Voivodulu ostiriloru, si de la cer-lalti alest, insarcinarea de a scrie viata acestui santu Despotu ; dar atunel

din causa timpului nefavorabilu amu amanatu acesta, Dupa trecere de 43.nl de la reposarea lul,insu91 elu, fericitulu, mi s'a aretatu in vedenia somnulul 9i m'a amenintatu cu pedepsa pentru neascultare, poruncindu-rnt a 'mt lndeplini fagaduinta; de aceea de si credemu imposibilu, tnsa rn'amu sarguitu a 0 desemna.; Daca altir, mal cunosceton de faptele lul, 9i carl au convletuit impreuna cu densulu, fiindu mar limbuti 9i mal aged la minte, voru face de asemine acesta lucrare, lntru adeveru bine va fi. :Era daca pana asta-dt nimenea nu s'a tngrijitn de acesta, apot fie primita acesta defectuosa

33

si pro stu scrisa, pentru lmplinirea poruncet. Decl nol, ajungendu la limanu si recreandu-ne de mahnictune sa esclamamn catre dansulu : e bucura-te, bunule implinitoru alu porunciloru celoru dumnezeestt ! bucura-te, celu ce al fostu luminatu tmpodobitu cu stapanirea cea pamentesca l bucura-te Davidulu nostru in sfaturile cele lntelepte ; bucura-te, noule Solomon, lntru intelepciune : bucura-te, tainiculu celu negrait alu milosteniei ; bucura-te, drepta cea pururea deschisa a daruriloru celoru marl; bucura-te infrumusetetorulu palateloru celom dumnezeestl , bucura-te, celu ce-n al impropriatu totu ce este alesu in omenire; bucura-te celu ce totu-d'auna de departe al. prevedutu cele dumnedeesct ; bucura-te, Despotule Stefane, podoha domnitoriloru ! Slava celut ce te a datu pe tine spre lauda crestiniloru in generatiunile cele viitore.»

Observamu ca adenca smerenie a monachului Grigorie, carele nu se pute decide a descrie viata marelut barbatu alu Serhiet, nu 'l-a permis a aminti nimica despre relatiunile sale personale si protectiunea de care elu s'a bucuratu sub domnia lUI Stefan, Despotulu Serbiel.

Din acesta opera a lUI Tamblacu, se vede ca elu a remasu inca in Serbia 4 anI dupa mortea lut Stefan, si anume sub dornnia lul George Brancovicr, succesorulu lui Stefan. Din acesta perioda mal avemu Inca 0 opera a lut Tamblacu, anume panegiriculu lul la Serb area Santet Paraskevet, ale careta moste se aflau atuncl in catedrala de la Belgradu. Sa reproducemu aiel 0 parte din acestu panegericu, pentru interesuln istoricu ce elu represinta. Dar mal lnteiu trebue sa. damu ore-cart notiunt despre viata Santel Paraskevel, ale carei a moste S8 afla in Romania, anume in last, aduse acolo de Vasile-Voda din Constantinopole in anulu 1641, :;;i depuse in manastirea cea noua a vsflntiloru Trel-Ierachl. Viata santet Paraskevet

, ,

s'a scrisu de Euthimie, celu din urma Patriarchu alu Tarnovului hulgarescu (1).

(1) Euthemio a traitii pe la finele vecului XIV-lea. A fosti1 ceh1 din urrna patrinrchu allt Bulgariet. Dupa ce Turcit au ocupatu Bulgaria ~i Tarnovul, capitala ef, au prefecutu biserica patriarchala In geamie; pe Euthernie fau esilatu, schirnbandu-I loculu esilulut prin diferito

5

In Minologiele rusescl numite «lJeTllH ¥BHeB? care In romane~ce sunt traduse sub numirea de «Vietele Santiloru», se pune la In·~~putulu vie tel santet Paraskevel acesta notita pe margine: (·9,cpsa de Euthimie, episcopulu Tarnovulur- (Luna Octomb. 14. f. 71). 1J.~.;r Muraviev, in vie~ele sangiloru rus~~cz, iber~ ~i slav~, adunate ~i 11llb.hcate de densulu cu vre-o 20 ant in urma, descriindu viata Sant~l Paraskevei, spune ca Euthimie a scris numat partea din viata el, care se sfatsesce cu stramutarea mosceloru santel de la Epivatu la

,- .. t

TArnovu; era restulu este scrisu de Grigorie 'J'amplacu, Iostulii mi-

tropolitii alu Husiet.

Dupa opinia scriitoriloru bisericesct, santa Paraskeva at' fi traitu pe la mceputulu veculut alu Ll-lea. S'a nascutu dintr'o familie nohila si cucernica, in satulu Epivatu din Tracia, aprope de orasulu Silivria. S'a educat in casa parintesca. Era forte cucernica ~i sentimentala Inca din copilarie, tncatu da saraciloru chtar hamele si podobele ce i le faceu parintit ef, pentru care ea de multe ort a fostu dojenita ~i certata. Dupa m6rtea parintiloru [altil qicu ca inca, traindu e1) Paraskeva se ascunse tntr'o pustietate, unde con sacra tota viata sa contemplatiunet religiose. Ea ave !7i unu frate, carele de asemene s'a calugaritu, 9i apol pentru virtutile lui fu redicatu la trepta de episcopn, Paraskeva a calatoritu ~i pe la locurile sante, ~i pe la Constantinopole, capitala imperiulut, unde a vizitatu tote bisericele. S'a Inturnatu in loculu seu natalu Epivatulu, unde '~l-a asedatu locuinta lab.ga biserica santiloru Apostoh, si a petrecutu pana la morte intr'unu locu necunoscutu. Dupa ce mostele el s'au proslavitu, ele ail fostu sc6se din mormentulu primitivu si stramutate in biseriea santiloru Apostoll. Cand cruciatir s'au facutu stapam imperiului bizantinu, era Ion Asan era regele Romaniloru si alu Bulgariloru, Epivatulu, unde se afla mostele Santel Paraskevet, se afla sub dominatiunea Franciloru (Latiniloru). Hegele Asan a cerutu mostele sante! de la Franc! si, dobandindu cererea sa, le-a adus ~i le-a asadatu in Tarnovu, capitala

localitatl ale Macedoniet, unde a ~i muritu, Viata Iut Euthimie 0 a seris Grigorie Tamblacu. NOl, eu alta ocasiune, vomu da notiunl mal amanunto asupra acestut insemnatu harhatu ~i asupra scrieriloru luI.

regatulut sen. Aiel se sfarsesce scrierea lUI Eutimie despre santa Paraskeva.

Continuandu istoriculu mosteloru santet Paraskevel, Tamblacu in panegiriculu sM de la Belgradu, ne da inca urmatorele notiunt istoriee despre ele: «Ai1 trecutu inca multt am de prosperitate a statulut bulgaru, cand deodata s'a radicatu 0 furtuna tnfricosata de la unu tmperatu barbara asupra slavitet eetatJ Tarnovulu. Sultanuli1 Balazetu a incursu in ten1 bulgaresca, a aeoperit'o ea pe unu cufbu de pasere, eu mana sa eea puternica, dar apropiindu-se de eetatea capitala, s'a opritu pe unu timpu, confusiatu de taria el; cac) din tote par tile era tngradita eu prapastit de munti si inconjurata eu zidurt tnalte, era Inlauntru Intarita eu cinstitele moste ale placutiloru lUI Dumnedeu. Se clatea barbarulu necutezandu a se apropia de acesta tarie, inaintea careia s'ar fi sfaramatu puterea lUI, dar preeumi1 ore cand s'a poruncitn lUI Moise de Dornnulu intru mania sa asupra lUI Israil : «nu te ruga pentru omenil acestia» 9i proroculut Ieremia «e9i din eetatea acesta, cact rugactunea ta, ea unu parete de arama 0 mgradesce despre mania mea,» asa 9i aiel, daca n'ar fi fosti1 pecatele orneniloru, nici 0 data nu s'aru fi sever9itu aeeea, despre care amaru tmt este mie a povesti. Sciu, dice Tamblaeu, ca daca a9i1 deserie dragostet v6stre eu de amenuntulu ceea ee s'a tntamplatu atuncl, v'ast tntorce la tristeta 9i lacrimt, dar pentru solemnitatea dilel voiu tacea, de 9i aru fi pututu fi de folosu povestirea, 9i me voiu atinge in cuventulu meu numat de cuviosa,

«Candi1 tote eele ee erau slavite in eetatea eea supusa de pretutindenea se aduceu inaintea fetel cuceritorulur, aduse au fostu !iJi cinstitele moste, desbracate de podobele cele pretiose $i lnvalite in nisee trente saracesci. Le-a cerutu 9i dobanditu de la Sultanulu,stapanitorulu Moldo-Vlachiet (1), carele domnea peste orasele de la

(1) La Muravievii, Mireea se numesce «Domn alii Moldo-Vlachiet.» Not ne Indoimii ea sa fi fostu asa In originaluln lul Tarnblacu ; did elii In alte ocasiuut, tot-d'auna deosebesee amendoue terile romans numindu-le : «Moldo-Vlachias pe Moldova, Iili «Ilngro-Vlachias pe Muntenia. Aiel arii avea aerulu, ell. curnd amendoue terile aru fi fosta subu domnia lul Mireea ffi lntrunite in numirea de Moldo-Vlachia, adica Moldova ~i Valaehia.

36

36

Dunare, si a dus la sine acesta comora, dar nu pe timpn lndelungatu. In curendu regele Ungariet, Sigismundn, trecendu Dunarea, a cuprinsn tera Valachiei, 9i s'a asedatu In Nicopole cu ostile Francilorn. Stapanitoruiu otomanii Balazetu lasandu asediulu Bizantulut s'a intorsu asupra acestoru nol dusmant, 9i 0 strasnica lupta a apusulut cu Resaritulu a clocotitu pe campiele Nicopolei. Multe mil de Franct au peritu in valurile Dunarit. Victoria -a incununatu pe Ismaelitem, si ingamfatulu Duce alu lorn a intratu in hotarele Valachiei. Fara Irica t-a e9Hu intru intempinare Domnitorulu aceloru hotare tncuragiatu prin parola data pentru pace; dar Mircea tntr'unu modu tradatoru fu legatu si esilatu la Brusa ; cacl nenumeratele lUI cornort amagise pe vrajmas, 9i tota averea lUI au luat'o acela in manile sale.

«S'a intemplatu r.a cucernica Kneghina a Serbiet Angelina, vaduva santului si pururea pomenitului Knez Lazaru, a visitatu pe puterniculu stapanitoru alu Otornaniloru, si nu singura, ci lmpreuna cu dol fil a'1 sel, cu Despotulu Stefanu 9i cu Vulcanu fratele lui si cu Kneghina Eutimia, sotie vitezului Despotu Ugles. Kneghina serbesca era lmpodobita cu tote virtutile postnicescl, si pre multi coversia cu lntelepciunea. Cu indrasnela s'a apropiatu ea de Sultanulu, carele fu plinu de stima catre densa si a cerutu de la densulu sie, nu orecare ceta\l., sell pamenturi imprejmuit6re-avere de scurta durata, a careta dulceta curendu trece -, ci, tnsufletita de 0 in alta dragoste catre cuviosa, a cerutu sie santele el moste. Rise necredinciosulu de cererea cea cucernica, 9i a Intrebat'o : -Pentru ce nu cert ceva mal pretiosu, in loculu unoru 6se uscate, nemiscatore P» Dar cucernica femee tntarindu cuventulu seu a propusu tota ave rea sa pentru acesta cornora. Atunci, laudandu osardia el, cacl si barbarit stimeza virtutea, I-a tnvoitu ceea ce ea dorea; era ea eu dragoste cuprinqendu santele moste s'a lipitu de ele cu buzele ~i cu inima si a versatu lacriml de bucurie. Neavendu la sine 0 racl a sfintita, le-a infasuratu eu aromate si vestminte aurite, si eu mare einte le-a stramutatu in tera. Acolo le-a pusu in biserica sa casnica, si precumn ea a pastratu trupulu cuviosei de manele barbariloru, nadajduindu a

37

37

se ferici cu densa In lmperatia ceriulul, asa si Domnulu a aperatu 9i maritu tmperatia el cea pamentesca,

«Candu V~rile de prin prejuru pana in sfaryitu s'au danmatu de barbart, incatn pe aeolo abta se putea gasi hiserica si preotl, acesta tera pazita de Dumnedeu, de 9i multt ant a fostu luptata de vrajmast, lnfloresce ea 0 vie Ingradita, pentru rugaciunile cuvioset ; 10- cuitorit el, subu adumbrirea cucerniciloru loru crat (regt) se impodobescu cu cucernicie. Unde inca, in care terl san cetatl, suntu atatea lacasuri monachicesct, unde in tacere petrecu viata ingeresca a loru imitatorit Serafimiloru, carl au tnaripatu privirea lorn de la pamentu laceru ? Unde sunt ataVa episcopi si presviten, si unde atata cueernicie in stapanitort 9i sHipaniV? Au nu acolo, unde a bine-voitu a repausa cuviosa, cand Domnuln a luatu de la densa slava bulgaresca si r-a daruitu slava cea serbesca ; cad asa a placutu proniet lUI!

«lnsa ce daru vrednicu m voiu aduee en tie, cuviosa? esclama in

, ,

fine biografulu ; cacr atunct la timpu nu m'amu pregatitu spre intempinarea ta. de 9i acum spunu ceea ce voiam a spune atunct ; era tu, ea 0 muma -iubitore, primesce darulu meu celu de pe urma ca cumu aru fi celu d'tnteiu, de 9i' nimica nu pote sa fie vrednicu de tine. In cesu bunu al venitu tu la not, frumosa miresa a IUl Christosu, porumbita curata, aurita de Duhulu santu, laud a fecioreloru yi locuitore a pustiet, convorbitore a tngeriloru, care al plantatn pe pamentu ralulu celn intelectualuprin virtutile tale. Fericeseu-te pe tine, Irumuseta poporului serbescu, aparatorea si pazitorea lUI, eu care se lauda tari) nostril De cate or! stapanil eel barban au voitu sa faca reu tere1 tale, si sa faca defatmatu loculu unde zacu mostele tale, dar tu, ca 0 archistratiga viteza, eu puterea cea data tie de mirele celu dumnedeescu, cu rusine at intorsu Ietele 10fU indaraptu. Ceta tmperateseloru tariteloru (1) mcungiura cinstita racla ta, cu cucernieie aducendu tie darun ; cael 9i tu est; lmperasesa (tarita), macaru ca n'ai tmperatittr pe pamentu ; era acumu binefacerile tale necontenitu curgu de la racla ta, prin abundanta minuniloru ~l a vinde-

(1) Alusiune la D6mnele ~i Domnitele familiet Tari10rii SerbieI.

cariloru. Ocuviosa Ma'lea Paraskeva, earea vedi acumu tala catre

, ,

fata ceea ce ore candu ti se infa.ti~a tie ea prin oglinda si gacitura, roga-te pentru lmpaciuirea a tota lumea ~i pentru cncerniculu Despotuln nostru Domnulu Georgie, carele la tine a pusu nadejdea sa ; apera-lu de rebelt, si pe tot~ eel ee acumu s'au adunatu in ternplulu teu adumbresee-l cu ocrotirea ta; era pe tncepatorit turmel cet cuventatore tntaresce-t, ca sa pasca turma eea lncredintata loru la pasunele cele duhovnicesct si sa 0 lntroduca lntru tmperatia cea ceresca{1).

Saestragemu acumu cate-va notiunt istorice privitore la istoria teril nostre din istoria Sante] Paraskevei si a mosteloru el, dupa

, . ,

eele spuse de Tamblacu in Panegiriculu sM.

t. Mal lntaiu notamu, ca panegiriculu reprodus, Tamblacu l'a tinutu in Belgradulu Serbiet, la aniversarea santet Paraskevet (negresitu 14 Octombre) in presenta Despotulut Serbiel Georgie sau Iurie Brancovicl, a Iamiliel dornnitore si a poporului serbil alu capitalet, Despotulu Georgie Brancovict a dornnitu in Serbia de la 1427 pana la 1457. Totu aiel Tamblacu ne spune despre sine, ca pe cand Angelina a adusn mostele Santet in Serbia, harazite el de Sultanulti, Tamblacu era aeolo. Acesta se vede din cuvintele lUI adresate san-

l

tel: iiciie) atunci la timpu nu m'amu pregatitu spre intlrnpinarea ta, desi

acum spunu ceea ce votamu a spune atuncl.»

2. Tamblacu, ca contimporanu alu evenimenteloru, vorbindu despre Domnulu Munteniei Mircea celu Mare, carele a domnitu de la 1383 pana la 1419, ne da despre densulu urrnatorele notiunl istorice: a) ca elu era stapanu deplinii (BJIaCT.HTeJI'I> .n;p'I>maBcTOBaBlIIi.H) preste cetatile de la Dunare ; b) ca elu a cerutu 9i dobanditu de la Sultanulu Batazetu mostele santei Paraskevel si le-a transportatu de la Tarnovu in Tera-rnuntenesca, de unde se lntelege ca Mircea devenise . aliatn alu Sultanulut; c) Ca regele Ungariet Sigismund, cu altl aliatl apusent, pornindu resbotu asupra lut Batazetu, au ocupatu Tera-mun-

(1) Acestu fragmentu din cuventulti lui 'famblacu la Belgradu, l'amn reprodusu dupre cumi1 I'amu gasitu tradusii rusesce din limba vechie serbesdi. de Muravievu m viata sante'! Parasehevet, luna Octombrie p. 307=312.

39

39

tenesca, . si -Mireea a fostu h~J;luitq ca a,~ociatu CI:1 den~il; d) Ga; dupa. batalia, de la Nicopole (1396), Turcit tnvingetor) au gonitu pe dusmanil lorn pana peste Dimare, candn multi dintre Iugarl s'au lnecatu in acestu riu; e) Ca Barazetu maniosn, trecendu in Muntenia 0 a pradatu 9i devastatu ; f) Ga Mircea credendu in propunerile de pace ale h)-I Baiazetn, a avutu curagtulu a esi intru tnttmpinarea lui ; dar la intalnire, acela tntr'unu modu tradatoru l'a legatu si l'a esilatu la Brusa; g) Ca totu ca resbunare la acea ocasie a luatu din Muntenia rnostele santei Paraskevei, pe care apot le-a daruitu mal tarqiu Kneghinet serbesci Angelinet, carea le-a transportatu la Belgradu ; h) In fine, ca Mircea era unu Domnitoriu forte bogatu, si tote «nenumeratele lUI comorl- au cadutu in manele vrajmasulut Bafazet,

Asupra acestoru notiuni istoriee, eta ce avemu de observatu.:

A) ca pana la alianta cu Turcil, Mircea em stapanu deplinu 9i neatarnatu de niment peste tota Muntenia de dincoce de Dumire (Ungro-Vlaehia), peste tote cetatile de peste Dunare, cu teritoriele loru ; osebitu ave 0 suprernatie 9i peste Oltenia, si se pare ca si peste Moldova, adica elu dornnta peste tota Romania actuala si ~ermllia drept ala Dunaret eu cetatile sale pana la Marea Negra, cuprindendu-se aiel ~i Bugeculu tataresca. Acesta se vede [din titlurile ee-91 da Mireea in chrisovele sale pe la finele veculut a1U 14-lea si tnceputulu cehu alu, 1n-lea; «Domnitoriu ala totet V~r'l a Ungro-Vlachiet si a laturiloru muntene (3alIJlaHl:lHCItHnl crpaaau) :;;i a amendororu laturiloru pe tota Dunarea si pana la Marea cea mare (Mare a Negra) si alu cetate) Drastra (Silistra)». Intr'unu chrisovu din anulu 1406, adaoge inca la titlurile sale pe acelu de: Domnitoru alu. partiloru tatarese), Dace alu Amlasulut 9i Fagarasulut, 91 Domnu alii Banatulul Severinulut.» (Veql aceste chrisove la Venelinu «B,lI;axo-6oJII'apCItHJI rpaaara», pag. 18-22). Insa acelastu Mircea in gramatele sale din anulu 1382 91 1387 se numesce: eDomnu de sine stapanitoru (caMO,ll;eplI,aBllhlji) a tota Tera Ungro-Vlachiet.» (Acolosr p. 9 si 26). De asemenea si alt'l Domni mat dinainte, precumu Vladislav, in anulu 1342, de asemenea se numesce numat -Domnu a tota Ungro-Vlachia.» (Acolo~lp. 5). Desi, preG\,ln:ll) aII)u. Ob;;J~rVi:l.tU. rna.1SA.s!l.intr'onoti~a,ca nu

40

40

credemu ca Mircea sa se fi lntitulatu Domnu alti «Moldo-Vlachiei», precumu amu reprodusu dupa Muraviev, totusl nu putemu a nu recunosce ca Mircea, pe la finele veculut ahi 14-lea, ave pretentiune

,

de a domni peste tota Romania actual a, adica si peste Moldova. Acesta-se pote deduce din amesteculu lUI in trebile Moldovei. Despre acesta ne spune pe scurtu chlar Letopisetulu moldovenescu, candu arata, ca Domnia lUI ruga Voda s'a sfar~itu eu aceea, ca « a . Iostu luatu la sine de Mircea Domnulu muntenescu». Se intelege ca si Alexandru celu Bunu, succesorulu lUI ruga, a fostu pusu la Domnie totu de Mircea. (Letop. Mold. t. I, p. 102 Ia91 1852) (1). Ore intre multele provincii, peste care Mircea se intituleza stapanitoru, sa nu fie vre-una, carea sa arate suprematia, sau celu putinu pretentia lUI de suprematie asupra Moldover ? Eu afirmu ca da. Eu stravedu suprematia ee '~l lnsusesce Mircea asupra Moldovet in espresiunile din titlulu seu: « rOCIIO,n;IIH'b,.. 3alIJIaHIIHCR1UI'b eIIJ;eJRe II rarapcnax cTpaHaM'IJ, adica : Domnu.; alu ~eriloru de dincoce de munte si alu celoru tataresct. Care sunt V~rile de dincoce de munte si acele tatarescl ? NOl tntelegemu ca acestea suntu : afara de Banatulu Severinulnl (2) pe carele Mircea 'lu numesce -osebitn, - partea de la Oltu pana la Milcovu ~i apol Moldova, care tote suntu situate pe marginea sud-ostica a Carpatiloru, tote suntu zapZanine san peste mtmte, Zanga munte.

Prin terile sau laturile cele tatarescl not tntelegemu Bugeculu si laturea apusana a Mare; Negre, unde locutau Tatarit. Asupra acestoru din urma, adica, asupra partiloru tataresci ale Moldovet, scimu ca pretentiele Domniloru muntenesci asupra stapanirel moldovenesct, s'au curmatu numat dupa ce cetatile Kilia 9i Akermanulu (Cetatea alba) au cadutu sub dominatiunea turcesca,

, ,

Cum ca espresiunea ,,3aIIJIaHIIHCRhlH CTpaHhl:' :terile san laturile din partea isud-ostica a Carpatiloru, ee erau locuite de Romani, se intelege laturea despre Carpatl a Homaniei actuale, ne putemu eonvinge si de acolo ca Mircea, afara de Amlas si Fagaras, pe care le numesee deosebitu, nu poseda nimica peste munn, adica in Transilva-

(1) Veql despre acestii casu cele ce ami! qisu in -Cronica Romanulul-, partea 1. p. 69.

(2) Prin Banatulu Severinulul intelegemt; Oltenia actuala, adica partea dintre Carpatr ~i OWl.

41

nia sau Ungaria. Urrneza dar ea prin 3aIIJIaHlIHCltiJI crpaua elu lntelege provineiele romanesci in genere, cele situate dinc6ee de Carpal! in Romania actuala, intre carl negresitu se pote intelege si Moldova. i3aIIJIaHliHa literaru insemna laturea de peste munte ; dar, dupa cum Homanit au schiloditu limba slavona, dicerea acesta p6te avea si intelesulu de: langeI, munie, de munie. Dicerea 3aIIJIaHl1Ha, in tntelesulu prrnitivu, este 0 tradueere a diceril latine Transalpina eu earea scriitorit Ungurt numescu tera Homaniloru de dincoce de Carpatt. Dicerile 3arr.1aHllHa in Tera-romanesca si «Muntenia» -tera Munte-

, , , , ,

nesca- in Moldova sunt aduse in Romania -de dine6ee, prin colonistii rornam stramutati aiel din Transilvania in vecurile 13-1ea si

" ,

J 4-1ea, si au continuatu a se lntrebuinta 9i aiel toto. in sensulu ee

Ii se daduse in Transilvania, adica spre a insemna terile sau laturile situate 10. sud-ostulu Carpatiloru. In Tera-romanesca dicerea 3anzaaaua 01'1 Muntenia cu timpulu s'a perdutu, tnlocuindu-se eu acea a Ungro-Vlachi-t, Dar in Moldova ea s'a pastratu numat pentru tera nuinita Unqro- Vlachia sau simplu Valachia, - Asa dar, cand Mircea se numesee Dornnu 0.10 teriloru sau laturiloru de langa rnuntit Carpatiloru, 3amIaIIHbICEIHI crpanas-s, puternu intrevedea:;;i pretentiunea ee avea elu de a domina ~i peste Moldova. Acesta pretentiune, desi nu se mal vede la domnit muntem in titlurile 101'0, el totust a tsmpore au manifestatu pretentiunt de stapanire asupra parti) de lang,l Carpan, unde esle aeum judetulu Putnet si cu muntii Vrancet. Certa 0.cesta s'a ispravitu prin paeea tnchciata 10. tnceputulu veculut alu 16-lea tntre Bogdanu-Voda alu Moldovet cu Hadulu-celu-Mare alu Munteniet.

B.) Tamblacu ne mal spune, ca dupa batalia de la Nicopole, Turcir, trecendu in Tera romanesca sau Muntenia, au devastatu tera, si dupa ee Baiazet a chernatu pe Mircea spre a lncheia eu elu pace, intr'unu modu sperju: u 1'0. prinsu :;;i trimisu in esilu la Brusa, si ca acesta a facut'o aderncnitu de pofta de a se face stapano. pe tesaurele eele marl ale lUI Mircea. Se vede insa, ca Mircea, promitendu lul Baiazet alianta sa , fu eliberatu din esilu si iarast reinturnatu 10. tronulu seu, unde a dornnitu pana 10. anulu 1419, in care timpu a facutu alianta cu Turcil, asigurandu tera ~i independinta el interna,

6

42

42

eeea ee mal in urma, apr6pe cu 0 suta de ant mal tardiu, a facutu si Bogdanu Voda pentru asigurarea Moldovet.

In fine incheiamu aceste observan istorice ale n6stre cu aceea ca top domnii eel marl al Hornaniloru, fie Muntent, fie Moldovent, inca din timpurile cele vecht au cercatu, in deosebite chipun si la deosebite ocasiunl, a uni ~erile romane lntru una spre a face unu poporu si 0 tera, 0 Romanie mare si nedespartita, carea prin fortele

1 , " ,

sale proprie, fisice si morale, sa pota resista cuceritoriloru din afara.

Din cele precedents nol arnu vedutu, ca Tamblacu a rernasu inca in Serbia 4 anl dupa m6rtea lUI ~tefanu Decianulu, sub domnia lut Georgie Brancovicr, adica pana la anulu 1431. Se vede lnsa ca in anit acesti din urrna pre dinsulu sorta nu l'a favoratu in Serbia. EIU lnsusl da a intelege acesta, cand spre a areta causa ce I'a facutu a lntardia cu scrierea viet-r Despotulul Stefanu, dice ca a fostu trnpedecatu de timpi"i nefavorabilii,. Se vede, ca acelu timpu nefavorabilu l'a silitu in fine a parasi Serbia ~i a cauta aiurea asilulu betraneteloru sale. Se vede ca calilatea lUI de strainu si positiunea buna ce

, ,

ocupa elu in Serbia, ca egurnenu alb. acelet lntal lane din Serbia, au nutritu in inimele multora invidia si rivalitatea. mcatu Tamblacu

, . ,

a trebuitu sa parasesca, impreuna eu postulu seu si tera serbesca. Facendu socotela aniloru vietit lUI, dupa date insemnate in urrna, gasimu ca elu la anulu 1431 trebuia sa aiba varsta celu multu de 65 de ant, pe calcululu ca elu, la tntaia lUI venire in Moldova in 1401, putea sa aiba varsta numai de 32-35 ant.

Chronicele n6stre ~i multe notite istorice ne asigura, ea Tamblacu pe la tirnpurile sinodulut de Florenta se afla in Moldova. Ba chiar scrierile lUI Tamblacu posteriore ne asigura, ca elu petrecea in Moldova, precum vom vede indata. De aceea nOI afirmamu, fara cea mal mica Indotala, ca Tamblacu, Indata dupa ce 91-a platitu datoria de recunoscinta catre protectorulu seu, Despotulu f?tefanu, a parasitu Serbia si ~. venitu iarasl in Moldova pe la anil 1431--1432 ..

6. A dona venire a lUI '!'amlllacu in lUoltlova.

Vomu incepe acesta perioda a vie til lur Tamblaco., cu documen-

43

43

tele istorice care arata petrecerea lUI in Moldova in ani} din urrna al vieli) sale, ~i in prima linie chronicarit tereI.

Vorniculu Urechia, descriindu Domnia lul Alexandru celu bunu, incepe capitolulu V-lea asa : «In anulu 6940 (1432) in dilele acestut Alexandru-voda, s'a facutu saboru mare in Florentina, ca sa pota impreuna biserica resaritena eu a apusului pentru multa neingaduin~a si price pentru capetele legit, in care saboru insust patriarchulu de Tarigrad 9i imperatulu 16n Paleologulu eu multi episcopl 9i Mitropolitt au fostu. Si den tara nostra tnca au Iostu trimesu pe Gri-

, "

gorie Tamblic» s. c. I.

, ,

Mironu Costinu, rectiflcandu si cornpletandu intru cat-va spunerea

lUI Urechia despre misiunea lur Tamblacu, arata, ca elu a fostu trimesu nu la Florenta ci la Constantinopole: «Trimis'a 9i Alexandru Voda cu voia terH, soil cu Grizorie Tamblac. N'au aflatu solil IUl Ale-

, ~,

xandru Voda nict pe patriarchulu, nicl pe imperatulu la Tarigradn ;

ce iar se intorcea neispravindu nlmica : nu le-a parutu a fi cu cale, ce s'au dusu la Ochrida ; unde gasindu pe Episcopulu de Ochrida si dlndu-sl solia la dinsulu,cacI em trimisr pentru Invetatura legit, luat'au de acolo si preott ~i cartI sarbesct de tota oranduiala bisericer». (Let. t. 1. p. 106).

Sa stabilimu mal tntaiu adeverulu istoricu despre sinodulu de Florenta, ca sa dispara contradicerea ce se pare ca ar esista tntre spunerile cronicariloru Moldovern, caril se pare ca n'ar fi sciutu , ca sinodulu de Florenta nu s'a tinutu sub Alexandru celu Burin, 'in a-

, ,

nulu 1432, ei in anulu 1438-1439.

Tratarile pentru unirea bisericeloru, carl au provocatu sinodulu de la Florenta, s'au inceputu cu multi anl mal inaintc, prin trimetere de deputatiunl 9i dintr'o parte 9i dintr'alta, ell sa se p6ta intelege asupra conditiuniloru, cu carl sa se pota realisa unirea eea atatu de dorita mal eu sema de lmperatulu Constantinopolet Ioanu Paleologulu , carele vedea surparea imperium! seu de catre Turd, ~i spera prin unirea bisericesca U aduce tote puterile crestine prin Papa in fav6- rea sa si in contra navaliri! Turciloru. Tratarile acestea eu deosehire s'au activatu de la anulu 143 L, cand s'a suitu pe tronulu papaln

44

44

Eugenin IV-lea, carele era mare favoritoru alu unirit, si la care le in acelasi am) a sositu 0 deputatiune grecesca de la Constantinopolspre a trata despre unire. Tratarile acestea au duratu pana pe la 1437, fiindu ca nu 5e puteau, intre allele, lntelege asupra locului unde sa se tina sinodulu : unil propuneau Bazelulu, altil Constantinopolulu, altit Ferara si in fine Florenta. Arnanarea a mal provenitu si din

~" '

discordiile ce erau chiar la apusu intre cleru si papa. (1)

Trebue sa presupunernu, ca invitarea de a participa la Sinodulu celu pentru unirea Bisericeloru s'a comunicatu de timpuri u si Moldovel, negresitu de la Constantinopole mal intaiu, pe cand Alexandru celu Bunu era in vieta, pe la 1431 san 1412, anulu mortii lUI Alexandru. Alexandru celu Bunu a consimtitu a S8 trimite 0 deputa-

,

tiune moldovenesca la Constantinopole spre a se informa aeolo cu de-amanuntulu despre tinta viitorulul sinodu, In fruntea acelei deputatiunt a fostu Tamblacu.

01''1 catu de laconice sunt spusele cronicariloru Moldovel, pentru not ele sunt pretiose, fiindu ca ne arata, ca pe la finele vietir lui Alexandru celu Bunu, '['amblacu era in Moldova, :;;i cli elu a fostu desemnatu ca deleg,atu din parte a ~eril dupre Urechia pentru sinoduiu ce avea sa fie la Florenta, iara dupa Mironu Costinu pentru a se duce la Constantinopole, spre a trata aeolo despre afaceri ale legit, adica ale Bisericei.

Not trebue sa presupunemu, ca in curendu a urmatu mortea lUI Alexandru celu Bunu, ~i cu ea s'a schimbatu ~i politica Moldoveni- 101'u catre imperiulu bizantinu ~i catre patriarchia de Constantinopole.

Cu acesta ocasiune trebue sa observarnu, ca framantaturile bizantine puntru unirea bisericei ortodoxe CLl cea papists erau reu privite ~i ell neincredere si de Romam ~i de Sla vil de sudu, prntru care nu vedemu figurandu la acelu sinodu delegati nict din Muntenia nici de la 0- chrida, nicl de la orr-care alta mitropolie sarbesca. Chiar biserica Busier era contra acestoru incercart de uniune. si Tarulu Moscvel

, . ,

a r: ncesu a se trimite unu delegatu In persona Mitropolituhn green

(1) Ved) des pre tratarile ce m':i prccedatit Sinodul i1 de Florenta : Pichler, Geschichte del' kirchlichen Trennung, I Band, Seite ;184-288

45

45

Isidoru, numal din causa staruinteloru imperatuluj bizantinu si sub conditie ca delegatulu Rusiet sa nu primesca nicl 0 schimbare in credinta si obiceiurile ortodoxe. (Vedf <PluapeT'J, Hemp. PYCCE. Il. 1f. II. periodu 4. § 16. pag. 67-70).

Ca sa Intelegemu mal bine resultatulu misiunil lUI Tamblacu la Constantinopole, trebue mal intaiu sa ne Iacernu 0 idee mal lamurita despre cele ce se petreceau in Moldova $i in biserica et.

Din istorie se scie, C3. pe la inceputulu domnieI lUI Alexandru celu Bunu era Mitropolitu Iosifu, carele se ;;i pune celu tntaiu in lista Mitropolitiloru Moldovel, Patriarchia de Constantinopole nu voia sa-In recunosca $i a trimisu in Moldova unu Mitropolitu green de la Constantinopole, pre carele insa tera nu l'a primitn, si a persistatu in refusulu sen, pana ce patriarchia, prin intervenirt diplomatice a recunoscutu pe Mitropolitulu alesu $i pusu de tent. Dupa m6rtea lUI Iosifu, cam pe la anulu 1416, ~era iaras) a alesu unu altu Mitropolitu, pre Macarie; dar Patriarchulu de Constantinopole Eutimie n'a voitu sa-In recunosca, negresitu avendu vre unu candidatu alu sM dintre Grect ; lnsa Macarie fu recunoscutu de patriarchulu succesor u Iosifu. Macarie trebue sa fi archipastoritu pana pe la anulu 1430-31, cact In anulu 1429 elu se amintesce -ca Mitropolitu alu Moldovet In inscriptiunea grecesca a unul epitafu facutu de elu in Constantinopolu in anulu 1429 si datu de elu in Mitropolia Sucevel (1). Acolo se spune ca epitafulu s'a facutu sub domnia lUI Alexandru si ca Macarie purta titlulu de: «Mitropolitu Moldo- Vlachiei si alu partiloru de langa mare.» (2)

(1) Aeesta notita istoriea despre epitafn am gasit'o ln tr'unn Letopisetu hizant inu, tradusu rornanosce (f. 32il) ~i scrisu de Gavriilu dascalult! in anulu 172!l. Aeestu Letopisetu eu I'arn depus III biblioteea Seminarului de Hu~I, cand eramu rectort; la acelu serninarii Intre ani] 1816-1861. VeqI si notiunile istorice despre Biserica Moldovei in opera lUI Golubinsehi:

KpaTEiit O'lepR'b rrpaBOCJIaBHbIX'b Ilepsnea p. 376:-77, Moscua 1871.

(2) Se vede ca patriarchia de Constant inopole nurnise de urrnasu alU lut Iosifu la Mitropolia Moldovei pe unu Antiruti; dar acosta, nefiindu priimitc in Moldova, s'a dLISi! la mjinastire si s'a tunsu in monachismu : pe urrna illSa, rugatu de sinodu, a revenitil la serviciulu archiereseu, de si acesta cste contra canoneloru. Despre acestu Antimii arnintesee ierornonachulu Grigorie Mama, carele de la 1446 a fosto patriarcho al ConstantinopoleL (Ved! Colubinski JifCTOp. npanocr. U. BO,[I'apCK, Cepocs, H MOJI,n;OBaJIarncEoit p. 377).

In Letopisetulu hizantinu de care le amn pomenitu, sub anuln 6937 (1429), vorhindii des-

46

46

Se vede dar, ea pe la finele Dornniet lui Alexandru celu Bunu a muritu Mitropolitulu Macarie. Pote ca acesta vacanta la Mitropolia Moldovet in aceste timpurt grele sa fi motivatu chernarea lUI Tamblacu din Serbia in Moldova, sau, daca elu venise din motive personale, venirea lut in Moldova a fostu forte apropo 9i la timpulu oportunu, Tiindu-ne strictu de spusele cronicarulut Mironu Costinu, carele dice ca Tamblacu, cu deputatiunea moldoveneasca, a Iostu trimisu la Constantinopole de Alexandru celu Bunu, putemu afirrna ca Tamblacu a venitu in Moldova inca traindu Alexandru, 9i pote chiar chemat de dtnsulu. Alexandru celu Bunu cunoscea de multu vredniciile lul ramblacu. Vitold, rnarele Duce alu Litvei, murise de multu, ",i in loculu lUI domnia frate-seu Svitrigailo, prin urmare Alexandru nu (lvea nicl 0 susceptibilitate politica de inlaturatu in privinta lui 'f<llUblacu catre unu puternicu vecinu si arnicu.

Alexandru cu sfatulu teril a alesu de Mitropolitu, succesoru ;{lu lUI Macarie, pe Grigorie Tamblacu, si ell ocasiunea consultariloru preparative pentu viitorulu sinodu ce se planuia pentru unirea Bisericiloru, }'a trimisu la Constantinopole, Intre altele si spre recunoscerea patriarchiet. Cronica moldovenesca despre resultatulu aces tel deputatiunt spune numai, ca ea, negasindu acolo nict pe Patriarchulu , nict pe tmperatulu, s'a dusu la Ochrida 9i s'a consultatu cu archiepiscopulu e1 des pre atacerile bisericesct, despre care n'a pututu trata la Constantino pole. Laconismulu cronicet moldovene lasa mal multe tntrebart nedeslegate, Daca nu era in Constantinopole nicl Patriarchulu, nicf trnperatulu, nu puteau el ore fi asteptatt pana voru veni? In lipsa lorn nu era ore nime lasatu ca sa gereze afacerile imperiUILlI si ale bisericel ? Nu emu aeolo nicl ministrii Imperatesct, nict sinodulu, si alp demnitarI al patriarchiel, carora sa-91 pota da solia ?

pre Mitrnpolitulu Macarie, si despre epitafulri f'acutl'i de sln, se spuue, cil acelu epitafu ave a urmatorea inscriptiune grecllsca: «Acestll santl1 ~i durnnedeescu "IL'IO, (miel) s'a facutlt In dumnia lu! Ion Alexandru Voevodu si a Marine!, prea evsevioe!, ~i a fiulul loru lIie, prin confaptuirea Presflntitulut Mitropolitu alii Moldo-Vlachiet si alti partilori1 de langa mare, in anulu 6936 (1428). Tot-o-datil. spune, ca epitafulti s'a filcutl1 in Constantinopole, ~i s'a datu in Mitropolia Sucevel.

47

47

Ce motive au facutu pe deputatiunea moldovena a tntreprinde 0 lunga calatorie la Ochrida, spre a dobandi de acolo resultatulu, carele nu l'a pututu dobandi la Constantinopole?

U90ru se deslega tote aceste nedumerirl, cand ne vornu aminti politica bizantina de la Constantinopole, atatu imperiala catu 9i patriarchala, aUitO din trecutu catu si de pe timpurile cu cart n- ocuparnu. Acesta politica tiudea a ave pretutindenea agentil sel in personele Mitropolitiloru, atatu in irnperiulu bizantinu cattI !?i in tote Virile ortodoxe. In presentu, adica in timpurile cu carl ne ocupamu, politica bizantina tindea a aduce pe tote terile ortodox:e la confaptuire in cestiunea uniril religiose cu apusulu ; cact numai cu acesta isprava credeau (hizantinil) cs voru scapa din rnanele Turciloru Conslantinopolulu si imperiulu ce le mal rernasese. Mitropolitil greet respanditt prin tote \t'"irile ortodoxe se cred-an Iactorit eel mal favorabilt pentru salvarea imperiulut. Ca sa iuvederamu mal multu acesta politica bizantina, vornu cita unu casu analogi], contimporanu, tntamplatu In acela-~l tirnpu in oalt:1 tera 91 biserica ododoxa,in Rusia moscovita, In vara anului 14Hl, murindu Fotie Mitropolitulu Moscvet, inirniculu lUI Tamblacu. Tarulu si clerulu en senatulu

, I, !

rusescu at} alesu de succesoru la Mitropolie pe Iona, barbatu re-

numitu pentru cu viosie, carele in urma fu numeratu lntre san~il hisericet rusescl, Dar totu atune! In Constantinopole s'a numitu Mitropolitu alu Moscvei unu green anurne Isidoru, originaru din TesaIonic, cunosculu acolo mal dinainte ca devotatu politicei unioniste a tmperatulur Paleologulu, 9i carele fusese delegatu de itnperatulu In acesta cestiune 9i la sinodulu de Basel, carele a precedatu celUI de la Florenta, 9i unde elCt dobandise amicia paper Eugeniu alu IV-lea. Marele Knezu alu Moscvel Vasile, din causa Inrudirit sale eu curtea bizantina, ~i tinendn serna de grelele tmprejurart ale er~ nu s'a opusu. Isidoru fu primitn la Mitropolia Moscvei, apol, ducenduse la sinodulu din Florenta, contra vointel Marelut Knezu, fu aeolo

, ,

celu mal tnfocatu aperatoru alu unirit si 0 a subscrisu. Prin acesta

elO 91-a atrasu atata iubire din partea Papel, Ineatu acesta, dupa mortea patria: chulut de Constantino pole Iosifu, tntamplata In Florenta, a

48

propusu Greciloru sa-lu alega patriarchu, ceea ce i s'a refusatu. Dupa sinodu, intorcendu-se la Moscva, Isidoru, contra asteptarii tuturoru, a pornenitu publica in hiserica numele Paper, pentru care fu aspru intruntatu de Marele Knezu si inchisu in temnita, Dar, scapandu de acolo pe furisu, fugi la Roma unde fu cinstitu de Papa, pana la morte. Acesta este ultimulu Mitropolitu trimisu in Husia de la Constantinopole. Rusit inca n'au voitu a se mal conduce de politica bizantina Constantinopolitana, care curendu s'a si ispravitu cu cad erea imperiulut grecescu sub dorninatiunea turcesca. Dupa fuga lUI Isidoru, Mitropolia Moscvet fu ocupata de Iona, carele fusese acolo alesu de mal inainte. (I1CTOp. PYCCIC. UepEB. qJH.7IapeTa, t. Il, p. 67-72. YCTPH.JIOB'b PYCCK. HCTOp. t. I, p. 188, 189).

Tendinta politicei bizantine de a se arnesteca prin patriarchie in afacerile politice ale teriloru ortodoxe, a silitu mal intaiu terile sla-

, ,

vice de la sudu a se debarasa politicesce de patriarchia de la Constantinopole, :;;i a-sl forma biserict autocefale, pastrandu numat unitatea dogmatics si canonica disciplinara cu aeeea a patriarchiet. Acesta 0 a Iacutu mal inlaill statulu rumano-bulgaru de peste Dunare, apot statulu sarbescu, si impreuna cu el-, statele rornane de dincoce de Dunare, si in fine Husia,

Ceea ee se intampla~e In Rusia la vacanta de Mitropolitu, s'a intamplatu :;;i in Moldova in unu casu analogu, si care casu se repetise 9i mal Inainte, preeum amu vequtu. Adica dupa m6rtea Mitropolitului Macarie tera a alesu de succesoru alii Mitropolitulut reposatu pre Grigorie Tamblacu ;iara patriarchia cu curtea bizantina a numitu la Mitropolia Sucevet pe unu grecu de al loru. Se intelege dar ca delegatiunea moldovenesca, in fruntea careia era Tamblacu, :;;i carele inca mal dinainte, de cand eu Mitropolia Litvet, era reu vedutu si cornbatutu la Constantinopole, Intampinandu resistenta in recunoscerea alesulut V~riI, au ruptu relatiile cu patriarchia constantinopolitana :;;i a retnoitu relatiunile bisericesct cu vechia archiepiscopie autocefala a Ochridei, carea representa d repturile primer Justiniano, fundata de tmperatulu . Justinianu, in anulu 54,1 dupa Christosu, :;;i careia II subordonasc hisericesce bisericile din tote provinciile Daciet,

49

in care intrau pro vinciile actuelle din sudulu Ungariel, Bosnia, Serbia, Transilvania, Moldova si Muntenia (1). Ochrida, sau dupe pronuntia greca, Achrida, pe la jumetatea vecului alii 15-1ea era sub stapanirea Serbiet ; Archiepiscopulu era negresitu Nicoriu, pe carele Tarnblacu Ilii cunoscea, si de carele amintesce Tamblacu in viata Despotului ~tefanu, numindu'lu patriarchu alu SerbieL Mitropolia acesta s'a pastratu autocefalia el inca multu timpu, si dupa ce Serbia a cadutu sub Turd si 'fill a perdutu de istovu independenta sa politics (2). In Ochrida locuiau Romam ~i Slavi, Locuitorit Romanl s'au pastratu acolo pana asta-dl, de si negresitu in unu numeru mal mid} decatu in vechime ; CaCI multi din el s'au slavisatu si grecisatu. Eta descrierea ce face acestet politit unii caletoru rusu, carele pe la anulu 1840 a visitatu acele locun : « Achrida se afla pe termulu norduosticu alu lacului Achrida, a9"qata pe doue inalte delurt termurale si pe clinele lor; ea are 0 positiune frurnoasa si pitoresca, dar launtrulu eI, nict de cum nu corespunde esteriorulut el. Inauntru ea este unu oraselu seracu si noroiosu, de si nu cu putinf locuitort. Populatia Achridei in timpulu de fata consta din Bulgan, Val achi, Turd, Greet si Albanezt. Majoritatea 0 cornpunu Bulgarii, din care a treia parte a trecutu la mahometismu. Locuitorit in totalu suntu ca la 9,000. Vechea catedrala archiepiscopala - santa Sofia este prefacuta de Turct in geamie». (Golubinski, opera citata p. 144, 145).

Judecandu dupa spusele chroniceloru Moldovene si dupa faptele posteriore pe taramulu bisericescu, putemu decide ca resultatulu consfatuiriloru de la Ochrida au fostu : 1) Neparticiparea Moldoveniloru la sinodulu ce se pregatia pentru unirea bisericeloru ; 2) Recunoscerea suprernatiei Archiepiscopiet de Ochrida de catre Biserica Moldover ; 3) Recunoscerea Mitrcpolitulut Grigorie Tarnblacu de catre Archiepiscopulu de Ochrida ; 4) Cere rea si dobandirea de acolo de preon si cartl pentru tote oranduelile hisericescl in limba sarbesca

(1) Prima Justiniana era situata in Albania si se numise pana atuner Praevalis. (Gesehiehte der christlichen Kirche. 1. Rieks. Seite 121 Iahr. 1882).

(2) Ve41 la Goluhinski, opera citatata pag. 106-145, unde se face istorculu acestet Archiepiscopit ~; ai erarchilorn e1 cunoscutf in istorie.

7

50

50

care era com una si bisericel MoldoveL Observamu aici ca preotit adust de Tamblacu de la Ochrida au trebuitu sa fie Romant invetati

, , .

la cartea sarbesca, precum era si Tamblacu ; CaC! daca el n'aru fi

sciutu romanesce cum aru fi pututu sa se in\elega cu poporulu, pe carele avea sa-lu pastoresca duhovnicesce?

De atunct dateza ruplura bisericet Moldovet cu patriarchia de Constantinopole, pe care evenimentele urrnatore cu sinodulu de Florenta ~i cu caderea imperiulul bizantinu, all cimentat-o tow mal multu, si cu mcetulu au pregatitu si formatu autocefalia bisericet MoldoveI si a intrege; Hornanit. Acesta ruptura in relatiunile esteriore a duratu doue vecurt, pana la timpurile lUI Vasile Lupulu. Principele Dimitrie Canterniru, luandu de causa a rumperil relaliuniloru spirituale ale Moldovei cu patriarchia de Constantinopole uniunea cu Biserica Romella sinodulu de Florenta, primita de patriarchnlu de Constantinopole, aduce ca dovada epistola patriarchulut Partenie alu Constantinopolel catre Vasile Voda, In carea, amintindu acesta causa de desbinare, roga pe Voda a curma relatiunile bisericesci cu Ochrida si a restabili vechile foste relatiuni cu Biserica cea

. ,

mare. Reproducemu aci insii,?l scrisorea patriarchulul Partenie, ca unu documentu carele afirma disele n6stre: (1)

-Facernu cunoscutu ~i damu in scire Marie; Tale, ca Biserica Moldava odiniora a fOStLI supusa Bisericel resaritulut ca marnei sincere si bine-voitore a tuturoru crestiniloru, 9i ca mitropolitulu el, ca si totI ceilaltt, priimea binecuventarea de la Ecumeniculu scaunu constantinopolitanu. A93 a remasu acesta ca\l-va seculi (?), pana in urrna sub imperatia lut Ioanu Paleologulu, pseudopatriarchulo Mitrofanu a subscrisu decisiunile conciliuluj de Ja Florenta, ~i prin acesta a adusu in suspiciune rneritata pe intaiulu si ecumeniculu scaunu alu Constantinopolet inaintea tuturoru iubitoriloru de biserica ortodoxa. Dar dupa turburarile acestea, s'au stinsu lndata 9i autorit si instrumentele

(1) Pe timpurile luf Vasile Voda au fostil dol patriarch! cu numele de Partcnie, unulu numitn «cclu betranil» altulu «celu tineru». Aid S8 intelege Partenie celn betranu, care archipastoria pc la 1640. Sub elu s'a tiuutu sinodulu din las! la care face alusie si Cantemini la finele scrisorii. (vec}I Ist. bisel'.' Meletio part. II torn. III. p. 167--68). ' ,

51

51

morbului pestiteru, si santa Biserica a lUI Dumnedeu, ca miresa immaculata a mielulut 8antU, a fostu restituita iarast in pacea de mal inainte si in splendorea sa rea vechie; si deodata cu acesta (it Incetatu 9i caderea sa si t6te suspiciunile adverse. A9a dar ne pare lueru greu 9i necuviinciosu ca Biserica Moldovenesca, care a fostu totude-anna unulu din membrit eel mal alesi si mal de frunte al bise-

, ,

ricet catolice, acum sa nu-si mal eaute santirea Mitropolitilorn sel la scaunulu celu mal mare, ci la celu mat mien. Dreptu aceea atatu moderatiunea nostra caW si Intregu Santulu Sino-In, rugamu eu tota urnilinta pe Maria Ta, ca sa bine-voesct a restitui rnembrulu celu mal nobilu alu Bisericei iarast scaunulut celul mai nohilu, si sa ordint

, "

ca Mitr opolitulu Moldo-Valachiet (a93 numescu Grecii Moldova) sa-st

cera bine-cuventarea, ca si mal inainte, de la scaunulu nostru ecumenicu ~i Patriarchalu. De siguru acesta va fi Intru lauda lUI Durnnedeu, si on6rea rnamei n6stre a bisericet catolice». Canterniru adaoge, ca cu ocasia sinodulut din Ia~I. din ordinuln lUI Vasilie Voda, s'a facutu 9i actulu pentru legatura spirituala a Bisericel Moldovel cu Patriarchia Constantinopolitana, actu, carele apot s'a confirmatu si de totl patriarchir, si de patriarchulu Ochridet. (Descrierea Moldovei edit. Academ. 1875, Bucuresci pag. 159-160).

Sa revenimu la deputatiunea rnoldovenesca de la Ochrida. Tarnblacu, care mal fusese odata Mitropolitu 'in Rusia apusana, n'a avutu trebuinla de chirotonie, ci numat de 0 recunoscere a unet biserici superiore 9i independents. De aceea elu, Irnplinindu-st misiunea pusa de 1,er<1 lUI si delegatiunii ce-lu lnsotia, s'a rein tors in tera, si 3 admiriistratu Mitropolia Moldovet,

Este adeveratu ca documentele nostre istorice nu numescu pe Grigorie Tamblacu Mitropolitu alu Moldovei; dar nu ne arata nici pe aliI Mitropolitt din timpulu acesta; tncatn tirnpulu dupa mortea Mitropolitulul Macarie si pana la Mitropolitulu Teoctistu, adica In cursu de mal bine de 20 de ant, chronologia Mitropolitiloru nostri represinta

o lacuna mare.

Spre deslegarea si a acestei nedumirirl ne vinu In ajutoru scriitoril straint.

52

52

Le-Quien, in opera sa Oriens eristianus (t. I, p. 1252) spune, ca inca pe candu se urrna certa lntre Papa Eugenia cu sinodulu de Basel despre loculu unde sa se ~ie sinodulu pentru unirea bisericeloru , Papa a corespunsn despre acesta si cu diferite persone din terile ortodoxe, Indemnandu-i la unire cu biserica Hornet. Din aceste corespondente ale paper, Le-Quien arnintesce cea eu imperatulu de la Trapezonta, cu Boleslav, Marele Knezu alu Litver, si eea eu Mitropolitulu Grigorie all~ ll[oldo- Vlachiei. Observamu mal Intaiu, ca sinodulu din Basel s'a inceputu la anum 1431 9i a duratu multt ant, si sinodulu din Florenta a lntreruptu numai pe unu timpu lucrarile lut.

~incai in Croniea sa (tom. I, p. 393) ne spune chiar anulu in care papa Eugeniii a corespunsu cu Mitropolituln Grigorie, anume 1435, 9i ne da in scurtu chiar cuprinderea epistolei papale, pe care nolo reproducernu : -Eugeniu VI-lea papa de la Roma inca a scrisu in anulu 143fJ in luna lut Martie din Florenta lUI Grigorie, Mitropolitulul Moldovet, 0 epistola, al caret estractu asa suna la Aloisie Guera : «Grigorie, Archiepiscopulu Moldovel priimindu-se eu tota einstea de Patriarchulu Eugeniu, i-au fagaduitu de fata ca va tinea de-

, ,

plinu tote obiceiurile bisericel Romel. Atune) Eugeniu a dobanditu mare nadejde, ca se voru pule aduee totl eel de sub legea grecesca, caril erau sub stapanirea Archiepiscopuluf, ea sa maturisesca aeeeasl credinta. Dreptu aceea, aceeast marturisiro sa 0 poftesca Grigorie de la al sel, tncatu este si pentru pureederea Duhulut sfautu, 9i pentru valfa Bisericet Hornet.» 9. e. 1.

Din acosta scrisore a papel Eugeniu se constata, ca pe la anulu 1435 in Moldova era u nti Mitropolitu Grigorie, ca papa llu cunoscea personalu, ca aru fi prornisu papet a primi tote obiceiurile Bisericel Romane si a face si pe a1 sel a le primi.

Aceste notite se petri vescu in multe eu Tarnblacu alu nostru; unele tusa sunt smintite si abatute de la adeveratulu istoricu alu fapteloru. Anume : Grigorie Tamblacu pe la acestu anu era cu adeveratu Mitropolitu alu Moldovet, precum amu vedutu in urrna. Nu admitemu insa, ca elu s'aru fi dusu la Roma spre a se intalni eu papa Eugeniu ; ei papa tlu eunoseea personalu de la sinodulu de

53

53

Constanta, unde a fostii activu lucratoru ::;;i Eugeniu, inainte de a fi papa. Pichler in opera sa Geschichte del' kirchlichen Tren nung, 1 Band, S. 385, ne spune, ca «inca inainte de intronarea sa (1431) Eugenia a Iostu trimesii ca legatu in Orientu, inca si la Constanta fusese activu pentruunire». Negresitu atuncl elu conversase cu Tamblacu despre unirea bisericiloru in conversatiunt particulare, cact precurn arnu vedutu, sinodulu acela n'a tratatu nimica publico ~i 0- ficialu despre unire, amanandu acesta afacere pentru alte timpurt, Hespunsurile nedeeise ale lUI '['amblacu au pututu nutri sperantele lUI Eugeniu de a ave unu agentu bunu in elu, si acum se raporta la acele suvenirt ca la 0 quasi-decisiuue a lUI Grigorie de a adopta tote doctrinele si usurile Bisericei Romane si a lndupleca la acesta si pe pastoritit se). Pote ca chiar Aloisius Guerra, de la carele Sincai imprumuta cuprinderea epistolet lUI Eugeuiu, sa fi esageratu lucrurile, dupa obiceiulu scriitoriloru latint, in profitulu Bisericet loru. NOl amu vedutu in urrna ca Tamblacn n'a fostu dcvotatu Biser icet

, ,

romane ci celet ortodoxe, si ne convingemii despre acesta si din atitudinea Ill! catre sinodulu de Florenta.

,

EO. credu ca scriitorii latini, vorbindu de epistola paper Eugeniu catre Grigorie Mitropolitulu Moldo-Vlachiel, amesteca cu Tamblacu pe unu altu Grigorie, bulgaru de nemu, ucenicu alu lUI Isidoru, Mitropolitulu Moscvet, prin carele Isidoru s'a corespunsu cu papa la pregatirile sale pentru sinodu, trirnitendu-lu la Roma ca pe unu confidentu alii Sell, si caruia Papa, la lntorcerea sa i-a datu si 0 carte de siguranta pentru drurnu «salvus conductus- , de care mentioneza Theiner in Monumenta Slavorum Meridionalium t. T. p. 374. Acestu Grigorie a Iostu cu Isidor ::;;1 la Florenta, apot dupa sincdu s'a lntorsu cu dlnsulu la Moscva, 9i de acolo a fugitu cu stapanulu sell iarast la Roma, continuandu de acolo intrigile papiste, pentru unirea Bisericel rUS€53C1. Sub protectia papel si a lUI Isidor, acestu Grigorie pe la jumatatea vecului aln I b-lea a devenitu Mitropolitu alii Rusier apusene (Vedl despre acestu Grigorie la Filaretu HCTOp. pyc, [] .. t. 2, nepiox. 4. p. 71. De asemenea la YC'l'PJ:!JIOB PYCCI&. acrop. t. I, p. 189).

Dupa aceste observatiuni not remanemu convinsl ell, scrisorea pa-

54

pel Eugenio a Iostu adresata in anulu 1435 Mitropolitulut Grigorie Tamblacn, carele dupa mortea Mitropolitulut Macarie adrninistra Mitropolia Sucevel din Moldova.

Vine acum tntrebarea : Cine a Iostu Mitropolitulu green, rivalulu lUI I'arnblacu, numitu Milropolitu alu Moldo-Vlachiel de patriarchia de Constantinopole ? Hespunsulu ni-Iu da istoria sinodulut de Florenta. Intre subscriitorii sedinteloru aceslul sinodu, sedinte, carl au fostu 25 la numeru, gasimu subscrisn ~i unu Mitropolitu eu titlulu «Moldo-Vlachias> - alu Moldo-Vlachiel. Anume Ia finele ultirnet ~edinte este subscrisu mal tntaiu papa ~i cardinalii, apot trnperatulu 9i clerulu greccscu ortodoxu. Intre acestia, in loculu alu treilea de la urma in sus gasimu acesta suhscriere : Q m1l:t'lOC; fL"fJtP01to),tr~c; MoMopAiXX[iX( Mt tOY t01tI')V 8iCSXrJY t05 ~ei3a.'H[iX<; ~iXfLVX\lO:; IXpX2t6<; E1tqpiX'~a, adica : «Sme ritulu Mitropolitu alu Moldo- Vlachiet 9i loctiitoru alu lUI Sevastie Damianu cu multumire am subscrisu.» lata dar unu alu doilea Mitropolitu alu Moldo-Vlachiej, contimporanu cu Grigorie Tamblacll. Impreuna cu Damianu este subscrisu, dupa episcopu 9i abatii latin) inca 0 persona bisericesca, care se declara de membru alu bisericel moldovene: - Archvpreshvter Coristantinus et vicarius muldoblachensis subscripsit». Adica : «Archipresbiterulu Constantinu ~i Vicariu Muldo-blach a suhscrisu.» No! credemu ca acesta persona, isolata de clerulu grecescu, si pusa intre abati) latint, nu pote fi mernbru alu clerulut r0n111n(1 moldovenu, ci trebue sa fi Iostu superiorulu misiunil catolice din Moldova precum arata chiar numirea lUI de Vicariu alu Papel in Moldova (vicarius apostolicus). Chiar pronunlia schilodita a numelul te1'e1 -rnuldoblacbensis- arata in elu unu strainu de natia si de limba

, , ,

romana. Chiar diregatoria de archipresbiter este latinesca. La Roman] se Intrebuinta titlulu de «protopop », protopopas : grecesee 9i latinesce (1 ).-Despre acestii Mitropolitu grecescu Damianu, istoriculu

(L) Inca 0 dovada ~a in veoulu alil i5-lea papistasit nu aveati Episcopl in Moldova, ci numal Misionarj eu sefil loru numitl oicart «postolict. Veq! sedintele sinodulul de Floronta in marea opera greco-latina a lUI Harduin. Un(1 esemplaru se afla in Biblioteca serninariulut in Bucuresci, de unde not amu trasii aceste notiunt,

55

55

sinodulul de Florenta, Siropulo, carele ~i PIu lnsusl a Iuatu parte la acelu sinodn, ne spune urmatorele : «Cu dol ant tnainte de sinodulu Florentinu (adica pe la anulu 1436) irnperatulu Ioanu Paleologulu a poruncitu lUI Damiano, carele venise in Constantinopole, ca cand se va intorce la Biserica sa sa puna tota sarguinta a lucra in causa sinodulut ce avea a se tine in Italia, ba inca I-a trirnesu si epistole spre acesta, lUI si principelul Moldovei. In anulu urrnatoru Damianu iarasl a venitu in Constantinopole, insotitu de unu Neagulu protopopulu : «Damianus rediit Constantinopolim, habens in cornmitatu Neagogum protopapam» (Syeop. Hist. concil. florent. Sect. 3 cap. 18). Din acesta spun ere a lUI Syropulo se vede, ca Damianu a veuitu in Moldova in calitate de Mitropolitu, ca de cate-va orr s'a re'nturnatu la Constantinopole; ba inca in anulu 1437, insotitu de unu protopopu Moldovenu, Negu, r;;i ca rolulu lUI principalu in Moldova era de a indemna si a prepara participarea Moldovei la sinodulu de Florenta.

In altu locu, totu Syropulo ne arata ca Darnianu era radicatu la trepta sa de patriarchulu Iosifu, Anurne. pe la sfarsitulu sinodului florentinu, patriarchulu Iosifu se represinta dojenindn pe ierarchit ce purtau numele Moldovlachier, Arnasiel si Tarnovulut, pentru ca el dintru'nteiu aretau ore-care ingreuiare la suhscrierea uniet bisericescr : - pentru ce nu me ascultan ? le dicea patriarchulu ; au nu din chilia mea aV esitu vot ? Nu eu v'amu radicatu la trepta episcopala ? 9i pentru ce me datI de rusine ? pentru ce nu a\I urrnatu socotintei mele ?»

Totu-o-data vedernn din acesta esitare a lul Damianu de a subscrie unia florentina, ca elu i~l temea positiunea sa de Mitropolitu alu Moldovel, carea inca nu i se asigurase, ~i pe carea elu tutu 0 spera curandu sau mal tardin, mal vartosu sciindu ca Moldovenit eJaC1 forte rea dispusi catre sinodulu acela fiil catre unia cu Biserica papala, In fine, fiind-ca tota speranta luI era in patriarchulu si tmperatulu, cadi 11u sprijiniau, a subscrisn si elu decisiunile sinodale.

Uniunea florentina nu nurnai n'a adusu unirea 9i pacea intre 1'esaritulu ortodoxu 9i apusulu papistu, ba din contra a ati\atu Inca mal multo vrajba ortodoxiloru asupra papistiloru, pentru nedreptatile

56

5B

si impilarile aceslora asupra consciintei celor d'intaiu. Resultatulu a fostU ca In tote terile ortodoxe, Incependu cu imperiulu bizantinu, in Husia, In Gruzia, in Moldova si In alte ~erl ortodoxe (vezt Chronica Homanului part. 1. p. 84, 85), s'au adunatu sinode locale, carl au blamatu si anatematisatu tote decisiunile florentine, ~i pe cet ce le-an subscrisu. Damianu inca a fostu unulu dintre eel anatematisati pentru uniunea cu Latinit. Elu s'a re'nturnatu de la Florenta in Constantinopole, unde se face amintire de elu cu ocasia unul sinodu ce s'a tinutu acolo in anulu 14fiO. contra uniunit florentine. Anume:

; - I

Macarie alu Nicomidiei, subscriindu decisiunea sinodala, dice ca este autorisatu verbalu a subscrie si pentru Damiano alu Moldo-Vlachiei : «EXOY 'I.al 'tOY ),i;,I)Y too ~O:~,lO:Y['O MQAOo~),ax(o:c» (Allaiius, De perpetua consensione p. 1387 fin.) Asa dar Damianu a purtatu titlu de «Moldovlachias- inca mal multi ani dupa sinodulu florentinu si s'a lepadatu de uniune fatisu la sinodulu din 1450.

~ , .

Aceste notiunt despre Darnianu, dobandite de la autori strain], sa le punemu acum in legatnra cu notiunile istorice ce avernu despre Moldova din acele timpurt, ca sa putemu trage 0 conclusiune.

Dupa mortea 11.11 Alexandru celu Bunu, in anulu 1432, in Moldova a urmatu anarchie si lupte crancene pentru succesiunea la tronu intre fiiI reposatulut Domnu : Irati! Iliasu si $tefanu. Iliasu Iusese lasatu succesoru legiuitu de tatalu seu, dar Stefanu nazui la ajutorulu lui Vladu alu treilea, dornnulu muntenescii, si cu ostea adusa de acolo detrona pe fratele seD Iliasu, 9i se lntrona elu. Iliasu nazui la ajutorulu Poloniloru, cu carit era lnruditu prin casatorie, si cerca in multe rtndun prin lupte crancene a-9i recapeta tronulu. Luptele acestea intre frat) 9i razboiele au continuatu pana la anulu 1437, cand, spre impacarea fratiloru, dupa mijlocirea Poloniet, tera se impart! in doue paru, cu doue dornnit : lUI Iliasu II veni tera de susu eli cetatile Suceva si Hotinulu ; iara lul $tefanu ~era de josu cu cetatile de la Dunare Cetatea-alba si Kilia. Pacea acesta insa a fostu ipocrita si silita, Peste 7 ant Stefanii prinse cu viclesugu pe fratele ~i coregentulu seu Iliasu 9i-I scose ochir, prin care fapta crirninala deveni elu singurn domnu peste tota tara. Dar dupa 4 ant unuIecroru alu lut

57

57

Iliasu resbuna pC tatalu seu, taindti capulii unchiulut seu Stefanu , si se facu elu dornnu in Moldova. Insa fili acesta, dupa unu anu de domnie fu alungatu de varulu seu Petru, care s'a facutu dornnu cu ajutorulu Unguriloru, car ora spre resplatire le-a cedatu Chilia, cetate de la Dunare, ;;i acesta a domnitu numal unu anu (Letop. t. I. p. 108-111 editia veche)

In acesta stare politica pre turburata a Moldovet, se lntelege ca Damianu cu umblarile sale prin Moldova n'a pututu nimica dobandi atatli pentru sine personalu ca sa devina Mitropolitu, catU fili pentru politica de uniune a tmperatulut bizautinu si a patriarchulut. Se vede ca tote lncercarile lUI au Iostn zadamice, ElU n'a reusitu de catU a duce cu sine pana la Constantinopole pe unu popa rnoldovenu , pe carele elu l'a intitulatu: protopopulu Negu ; dar se vede ca nicl acesta nu 1'a insotitu pan a 1a Florenta, cact acolo nu figureza numele lui.

La anulu 1437 la 24 Novembre, Damianu trnpreuna cu patriarchulu, cu clerulu green 9i cu imperatulu Ioanu Paleologulu, all plecatu din Constantinopole la sinodulu din Italia, ~i au statu acolo aprope 2 ant, pana in vara anulut 1439 (Pichler, Geschichte del' kirchlich. Trennung B. I Seite 390-397). Patriarchulu Iosifu, protectorulu lUI Damianu, a muritu in Florenta. Intorcendu-se la Constantinopole, Damiano s'a tinutu de partidulu unionistiloru In fruntea caruia era Imperatulu Ioanu Paleologulu. Dar antiunistii in anulu 1443, avendu in frunte pe patriarchii Alexandriei, Antiochiet si alu Ierusalimulut, au publicatu 0 carte sinodala, prin care el au condernnatu sinodulu de la Floren]a numindu-lu «sinodu talharescu,» iara pe Mitrofanu, pe carele imperatulu ilu facuse patriarchu in loculu lUI Iosifu, l'au declaratu de -ucigatoru de mama» 9i ereticu (ibidem, Seite 397). Damianu, tocmai dupa mortea tmperatulut Ioanu Paleologulu, care a s'a intamplatu in 1449, a renuntatu la unie, la sinodulu ce s'a tinutu In Constantinopole contra uniunii, In anulu 1450, unde, precum am vedutu, Mitropolituln Nicomediel a declaratu, ca are autorisare si dela Damianu ~XOy tOY AO"(OY a subscrie decisiunile sinodulul contra uniel.

Isv6rele istorice slave ne spunu ca in Moldova s'a tinutu pe timpurile acelea unu sinodu contra celut florentinu fili acelora ce participase 8

58

58

la elu, Prin urmare Damianu, ca unionistu ~i partisanu alu papismului, n'a avutu ce cauta in Moldova, si credernu ca a remasu la Constantinopole tota vieta sa, iara mitropolia moldovet s'a administratu de Grigorie Tamblacn. Este Insa de Insemnatu, ca Grigorie in scrierile sale care se raporta la acesta epocha a vietet sale, nu se numesce Mitropolitu, ci 011 «rnonachu 9i presbiteru alu marel Biserici a Moldo-Vlachief», precum in via ta Santulul Ioanu celii nou, carea s'a scrisu de dlnsulti dupa mortea lUI Alexandru celu Bunu, pe candu elu administra deja mitropolia, precum amu vedutu ; on - monachu 9i egumenu alu manastiret Pantocratoru» (Nerntu), precum in cuvintele ce le-a rostitu elu in timpulu acesta. Acesta lnsa trebue a se esplica din motive de 0 adanca smerenie si abnegatiune ascetic a, directie care se vede in t6ta vieta si in scrierile luL Totu din aceste motive amu ve-

, ,

dutu ca elu a renuntatu 9i la titlulu de «Mitropolitu alu Kievulul si alu Rusiel» pe carele nu l'a mal intrebuintatu in nicl una din scrierile sale posteriore, Pote ca la acesta l'a condusu si certele cele marl politice si discordiile ce provocau in lume aceste demnitatl 9i titlun marete si carora elu cad use 0 data J' ertfa,

, , )

Ne ramane acum a espliea titlulu de egumenu all! manastirit

Pantocratoru, carele se da lUI Grigorie in timpulu petrecerit a doua in Moldova.

Amu spusu mal susu, ea unele din cuvintele lUI porta titlulu de « egumenu alii manastirit Pantocratorulur», carea este manastirea Nerntulut. In pornelniculu manastirii Nemtulut Grigorie Tamblacu se pune alu treilea intre egumenit eel de la inceputu al acestei manastirt, anume dupa Pimenu si Siluanu, Din istoria manastirii, scrisa de Ierornonachulu Andronicii de pe docurnentele manastirescr, se vede ca Tamblacu a egumenitu acolo lntre anit 1440 si 1450. Suntemu dar silitl a deduce ca Grigorie Tamblacu pe la anuln 1440 a luatu a-

) )

supra-si si administrarea manastirer Pantocratoru, continuandu a fi

9i Mitropolitu all! Sucevet. Pote ca elu prin acesta voia a-91 prepara unu locu de retragere pentru sfarsitulu vietit sale.

Acesta manastire se fondase pe la finele veculut alu 14-lea, de catre tret parint! ascetl, venitt aiel cu ucenicii loru din partile de

59

59

peste Dunare, care caduse sub stapanirea Turciloru, si pusera Inceputu unel sichastrit in Moldova la polele muntiloru Carpatt. EI fura acolo bine primitt si stimau. Se numiau : Sofronie, Pimenu si Siluanu. $tefanu-Voda, pronumitu celu betranu (CTaphIit), carele a domnitn lntre anit 1390-1398 le-a ziditu acolo 0 bisericuta de petra dedicate tnaltari) Domnulut, le-a datu si unu clopotu, care porta data 6901 sep. 12 (1392), si le-a ha.razitu pentru hrana trel mosil din loculu dornnescu : Dvorenescit, Buzatii si Fantanelele. Alexandru celu Bunu le-a datu Inca 0 mosie, anume Oncea, in anulu 1422.

Cumca acesta manastire din vechime purta nurnirea de manastirea Pantocratoru (Atotu-tiitorulu), trnt este destulu a reproduce aiel o inscriptiune slavona dintr'o carte serbesca, daruita manastirir in anulu 1567 de Mitropolitulu Grigorie. Iaca ce se dice in ea:

«Cu vointa Tatalut si cu conlucrarea Fiulul si cu sa varsirea san-

" "

tulul Duhu, din dragoste dumnedeesca aprinsu cu duhulu, smeritulu

Grigorie Mitropolitulu Sucevei, dorindu a se adapa din acesta du-nnedeesca carte, numita pravila si a rodi insutitu cele dise a se da-

, , ,

rui de prea milostivulu Dornnu Isusu Christosu. De aceea cu sarguinta a aflat'o, a scris'o si a infrumusetat'o ~i apol a dat'o dupa m6rtea sa intru ruga 9ie-;;;i pomenire parintiloru sel in Biserica unde este ternplulu Inaltarel Domnulul nostru Isusu Christosu, in Manastirea Paniocroioru» 9' c. 1.

Nu puternu dar a nu admite ca pe la anulu 1440 Grigorie Tamblacu a primitu asupra sa egumenatulu manastirit Pantocratorulu : tnsa adrnitemu acesta nu ca unu paretisu (dimisie) alu IUl de la Mitropolia Sucevel, ci mal multo. ca unu locu de retragere si linistire a betranetelori:i lUI; cacI pe atunct avea varsta de 73 ant Ceea ce ne tntaresce in credinta ca Tamblacu si fiindu egumenu la Nerntu

'" ,

a continuatu a carrnui Mitropolia Sucevel, este ca pana dupa mor-

tea lUI nu se vede altu Mitropolitu alu SuceveL A vernu positiva sciinta ca 9i alp Mitropolin in vechime purtau totu-odata si egumenatulu manastirn Nemtulu). Vornu cita de esemplu pe Mitropolitul u Theoctistu ll-lea tntre anil 1476-1517. Intr'o inscriptie a lUI dintr'unu tetravangelu din Manastirea Nemtului, spune ca pe la anulu

60

60

1496 elu ~era si egumenu alu manastirit Nemtulut, anume cand s'a sfintitu hiserica cea mare actuala din Manastire cu cheltuiala ma-

,

relul 9tefanu, 9i la care zidire s'a ostenitu 9i elu cu fratit, fiindu e· gumenu alu rnanastirit. (Vedl catalogulu cartiloru sarbesct de la Nemtu No. 91). De asemenea istoria manastirit Nemtului tocma la anulu 1503 pune altu egumenu, successoru luI Theoctistu, pe Macarie. Dupre documentele istorice se pare ca Mitropolitii Sucevel in veculu alu 15-lea traiau prin manastirt ~i sichastrit, unde duceau 0 viata strictu ascetics. A9a, lntr'unu uricu din anulu 1446 de la StefanuVoda se vorhesce de 0 rnanastire la Boiste (langa targulu Nerntulul) usuie a fostu kdia vl(tcliCCl~ Iosifu, adica a Mitropolitulut Iosifu (documenta lVI. Nerntu).

Vieta lUI Tamblacu credemu ca a duratu pan a pe la an ulu 1450; cad in istoria manastirit Nemtului vedemu, ca la 1452 era acolo altu egurnenu, anume Icromonachulu Simeonu. A::;;a dar Tamblacu la m6rte aru fi avutu varsta de 83 san 84 de ant. Mortea lUI Tam-

,

hlacu coincide cu domnia lUI Alexandru, Iiulu lUI Ilia~u (1451-56). In letopisetulu Moldovet cetimu, ca ace stu Dornnu s'a adresatu la Archiepiscopulu serbescu Nicodimti, carele archipastoria la Ochrida, ln q.ilele bine-credinciosulut Knezu alu Serbiel Gheorghie Despota (Letop. t. I, pag. 113, in nota). $i in adeveru, daca ne uitamu in istoria Serbiel, gasimu ca Nicodirnu era patriarchu alu Serbiel si alu Ochridel (1446-1451), iara despotu, Iurie Brancovici, Knezu ala Serbiet (1427-1457). (Veq.r la Golubinski, opera citata p. 477. 441. 133).

Trebue sa dicernu aiel cateva cuvinte ::;;i despre Mitropolitulu Teoctistu, successorulu lUI Tamblacn la Mitropolia Suceveis; a Moldovet. Documentele istorice ne arata ca in Moldova all fostu dol Mitropoliti cu numele Teoctistu, unulu dupa altulu. Pe celu de intaiu ilu nurnescu Teoctistu celu betranu (cnphIn); not vornu numi pe celu d'rntaiu, Teoctistu I, pe celu de alu cloilea, Teoctistu II-lea.

Despre 'I'eoctistu I letopisetulu Moldovei amintesce inca de trel orr, si anume : la ungerea lUI 9tefanu celu mare la dornnie (p. 11R) la ocasia sflntirit morel Putnei (p. 1~3), si tn fine cand spune de mortea lUI in anulu 1476 (p. 132). Principele Dimitrie Cantemiru ne da inca

61

61

cate-va notite despre Mitropolitulu Teoctistu, din carl, parte potu fi basate pe documente istorice de carl elu s'a Jolositu, dar parte sunt pure inventiunt ale lUI Cantemiru. Asa in descrierea Moldovet (edit. Bucuresci 1875) la p. 158 dice : «Marcu Archiepiscopulu de la Efes, a trimisu Mitropolitu in Moldova pe Archidiaconulu sM, bulgaru de origine, dar forte laudatu pentru pietatea si ortodoxia sa»; iara la pag. 168, vorbindu despre literile Moldoven iloru, dice : « Mal inainte de conciliulu florentinu, Moldovenit au scrisu cu literele latine, ca tote poporele a caroru limba se deriva din lirnba veche romana. Dupa ce lnsa Mitropolitulu MoldoveL .. a mersu la acelu conciliu, si acolo s'a datu in partea Latiniloru, succesorulu seu Teoctistu, diaconulu lur Marco Efesenulu, bulgaru de origine, ca sa starpesca totu aluatulu Latiniloru din biserica moldovena, si sa ridice toW ocasiunea del a pule omenit tinert ceti sofismele Latiniloru, a Indemnatu pe Dornnulu Alexandru celu Bunu, ca sa exileze din ten1 nu numal pe 0- menit eterodoxi, ci sa scota si literele latine din Uit::; scrierile si cartile,

, , , ,

si sa introduca in loculu loru pe cele slavone» etc.

Mal tote aceste asertiuni sunt pure inventiunt, [("ira nict 0 basa istorica, si contra adeveruriloru istorice, cercetate si descoperite in urma, Cantemiru, lipsitu de documente istorice, Je lndeplinesce prin fantasia sa, basatu pote pe nisce traditiunt vage si degenerate ale contimporaniloru, si fi'tra nict 0 legatura logica cu eveni mentele adeveratu istorice, antecedents si consecuente Iapteloru ce Ie descrie. A:;la Cantemiru nu scia ca Teoctistu n'a fostu contimporanu cu Alexandru celu Bunu ; ca limba slava era tntrodusa in biserica ::;;i in cancelariele romane cu multu mal inainte de Alexandru celu Bunu, ca Marcu alii Efesulut nu putea sa trimita Mitropolitu in Moldova; ca Teoctistu n'a Iostu succesorulu Mitropolitulut, carele purta titlulu de Moldovlachias la sinodulu de Florenta si s'a unitu cu Latinit etc.

, ,

Cate-va tnsa din asertiunils lUI Canterniru potu fi luate ca adeverurt istorice, cu ore-carl lamurirt. Ast-Ielu sunt: spunerea ca Teoctistu ar fi fostu din Bulgaria, ca a Iostu diaconu alii lui Marcu alu Efesulut

,

ca a Iostu laudatu pentru pietatea si ortodoxia sa. .

Despre Marcu Mitropolitulu Efesulul, pronumitu Eugenicus, scimu ca

62 62 elu a'fostu unulu din eel mal puternicI aperatori atortodoxiet la sinodulu de la Florenta, prin sciin]a sa teologica, prin elocuenta sa si prin credinta sa cea tare si nestramutata a convingerlloru sale despre dreptatea causer Bisericet careia elu apartinea. Elu n'a voitu sa subscrie decisiunile acelul sinodu, dupre tote staruintele imperatulut, ale Patriarchulut :;;i ale colegiloru Sel, incatu Papa Eugenic, cand s'a informatu de neclintirea lui Marcu, a esclamatu :«atuncl nimicu n'amu facutn !-

Dupa intorcerea la Constantinopole, Marcu a fostu celu mal aprigu luptatoru contra unistiloru ; a luatu parte activa contra loru 9i la si· nodulu tinutu in Constantinopole in anulu 1450. (Veql Istor. Bisericer Meletie t. III. part. II. p, 40).

Teoctistu a pututu sa fi Iostu diaconu la Marcu Mitropolitulu Efesulut, a pututu sa fie si invetatu si evlaviosu ; a pututu sa fi Iostu originaru din Bulgaria, dar nol illl credernu ca de nationalitate era rornanu si sa fi sciutu rornanesce, cact altmintrelea n'aru fi pututu fi Mitropolitu in Moldova. Nu credernu insa ca a fostu trimesn in Moldova de catre Marcu alu Elesulul, carele nu avea nict 0 relatiune cu Biserica Moldovet. Mal degraba arnu crede, ca elu a Iostu chiematu aiel de Grigorie Tamblacn, carele pote-lu cunoscea, sau poto chiar Ii era ruda, cad pre cum scimu, si Tamblacu era originaru din Bulgaria. Sau pote ca Teoctistu a tostn manatu in Moldova de curentulu emigratiunit romano-slave din terile de peste Dunare in Romania, adica Muntenia ;;;i Moldova, curentu despre carele vom vorbi mal josu. In totu casulu Teoctistu a fostu bine apreciatu in Moldova, si meritele lUI resplatite prin radicarea lUI la trepta de Mitropolitn, dupa mortea lul Tamblacu.

,

Mitropolitulu Grigorie Tamblacu, dupa cum spune istoria manastiril Nemtului, este acolo tnrnorrnantatu, 9i anume tn Biserica Mare. Parintele Andronicu inchee asa izurnenia IUl Tamblacu : «lara merman-

, ~ ,

tulu lUI este alaturea cu alii parintelui Siluanu, in pridvorulu (sec-

tiunea) din mijlocu, unde sunt doue petre alaturea, in partea drepta inaintea iconet sfinte'l inal\arl» (1). TOUl odata parintele Andre-

(1) Dupa reparatia fiicuta In ani! din urrna Biserioat marl din manastirea Nerntulut, acum

63

63

nidi spune, ca de la Mitropolitulu Grigorie a rernasu It1 manastirea Nemtului 0 liturghie slavona scrisa de dinsulii si subscrisa tnca de cand era Mitropolitu alu Kievului, si ca acea liturghie so pastreza in Biblioteca slavona a manastirit. In vara acesta eu, visitandu rnanastirea Nemtului, am revisuitu tota biblioteca slavona, dar negasindu acea liturghie, m'a m adresatu la autorulu istoriei manastirit, carele acum traesce in Basarabia la manastirea moldovenesca de acolo, numita, -Noulu-Nemtu,» 9i i-am cerutu sciinta despre acea liturghie ~i despre inscriptia din ea.

Aproposito despre parintele Andronicu. EILl este originaru din Moldova; a intratu in manastirea Nemtului in anulu 1831, un de s'a calugaritu si a devenitu unulu din cer mal cuviost calugart al manastirit Nemtulut. Elu cu unu zelu extra-ordinaru, impinsu de unu nobilu instinctu de a cunosce trecutulu manastirii, s'a ocupatu cu studiarea documenteloru manastirit, care erau forte numerose, si pentru cele slavone s'a servitu cu unu altu parinte, Duhovniculu Chiriac, carele cunoscea limba slavona, ~i carele a tradusu multe cartl din slavonesce, parte tiparite, parte remase inca in manuscripte (1). Resultatulu osteneleloru lUI Andronicu a fostu istoria manastirit Nemtu-

,

lUI si a Seculut, scrisa de elu si mal pe scurtu si mal pe largu, Cea pe scurtu porta titlu: «Istoria Sfinteloru Manastir) Nemtulu si Seculu, adunata in scurtu». Acesta luerare consta din 0 brosura in folio, carea coprinde 9 file, si s'a tiparitu in Manastirea Nerntulut, in anulu 1857. Apol s'a adaosu la editiunile de Ciaslovu ee s'au facutu in urma in acea tipografie, Ino alta lucrare a sa, Andronicu a ex-

nu mar esista aceste petre. Ele s'au radicati:i or) s'ai:i adnncitn, pardosindu-se t6ta biserica cu lespedt de marmora.

(1) Chiriaci:i era romanii original'li din Sistovulr; Bulgarier. Elu venisc in Moldova cu tata-seli inca in copilarie, cu ocasia unut reshelu lntre Rusia si Turcia. 'I'atalu sei:i fu primitu in Moldova si stabilitu ca prootu in orasulii Barladllli:i. Chiriacu de timpuriu fu datu Ia manastire, unde se calugari, si se distinse prin zclulu Sell catre Iitoratura. Elu traduse mal multe carll In limba rornana, precum : Prastia, Chronografulu Sl!l.ntllluI Dirnitrie Rastovski, care s'a ~i tiparitu in manastirea Nomtulut. A mar tradusii chronica lut Baroniu, 0 carte volurninosa in mar multe tomurI in folio, pe care eli le-arn vequti:i In manastire, ~i erau scrise cu mana lul Chiriacri, Eli:i traia In manastir ea Seculul, unde eli l'am ve4uti:i in anulu 1872 pentru ultima data, obosita de betraneie. Elu a muritu de vr'o 5-6 ani.

64

64

pusu mal pe largu istoria acestoru manastirt, precum ~i istoria despre staritulu Paisie, carele a intrunitu arnandoue aceste manastirt sub o administratie atatu duchovnlcesca, cat si econornica. Acesta se pastreza in manuscrisu in niblioteca manastirii Nerntulut, si mi-am

, ,

trasu si eu 0 copie. Spre deosebire, nOI pe acesta 0 vornu nurni

« mijlocie» . In anulu 1858 parintele Andronicu a facutu 0 calatorie la locurile Sfinte ale Atonulul si Ierusalimului. Cand s'a intumatu elu in manastire, in anulu urmatoru, acolo a gasitU 0 mare prefacere : averile mauastirit se secularizase ; pentm administratia economica a manastirit se infiintase unu cornitetu, carele a refusatu de a lnscrie pe Andronicu tntre monachit manastiril, dicendu-t ca elu trebue sa cera mal lntaiu autorisatiunea Ministeriulul. Acesta l'a mahnitu pe Andronicu, 9i elu, lmpreuna cu altl parintf nemultumiu de reformele facute in manastire, au trecutu in Basarabia, unde guvernulu rusu le-a datu locu de petrecere pe 0 mosie a manastirit Nemtulul, nurnita Chitca-

, " ,

nil, si unde el in curendu au formatu manastirea actuala numita

- Noulu Nemtu-. Acolo Andronicu a continuatu ocupatiunile sale cu istoria manastiriloru Nerntulii si Seculu, cornpunendu 0 lucrare volurninosa, cornpusa din mal multe tornurt in folio, 9i in care sunt reproduse intregt urice si chrisove de ale manastirit, pre carl elu le copiase inca pe cand se afla in manastirea Nemtulut.

La explicarile ce arnu cerutu parintelui Andronicu asupra unoru noUte despre Tamblacu, lntre altele despre Liturgia remasa de la elu, si de care elu vorbesce in istoria sa mijlocie, elu cu 0 rara abnegatiune si cu unu viu interesu pentru sciinta rni-a comunicatu totu ce a pututu e10. aduna despre Tamblacu, aUHu de prin cartile din hiblioteca manastiri) Nemtului cat si de pe la autoril rust, tote cuprinse in 6 cole de hartie, scrise cu mana lur, Despre liturgia lUI Tamblacu, carea acum nu se gasesce in biblioteca manastiru Nemtulut, iatrl ce relatiun« mi-a datu: -Cu lnceputulu anulul 1857, cand am (;0- piatu inscriptiunea din Liturgia lui Tamblacn. cartea acosta era in biblioteca rnanastirit, cea de sub clopotnita (adica cea slavonesca), ell alte multo dirt1 scrise de mana.» Apot. trirnitendu-rnt copie de pe ace a inscriptiune, arata si cuprinderea Titurgiet lul '['amblacn : «elu

65

(Tamblacu) 0 a fostu sensu eli mana, forte Irumosu, in limba slovenesca ; cuprindea : randuiala sfinlirif bisericef ; rauduiala faceril sfantulut si marelul mil'; randuiala chirotoniei Archiereiloru, a preotiloru, a ierodiaconiloru ~i a chirotisicloru ; desfiintarea ehirotoniel de la nevredniculu preotu; blestemurile ee s'aii obicinuitu a se savarsi de sfanta sobornicesca pravoslavnica nostra biserica asupra tuturor ereticiloru, III fie-care anu, In Dumineca pravoslaviei, si altele. Pe dosulu filel 340 (TM) a acestet dLr\I lnsernna insust eIU Cfamblaeu) asa : d~iE WCELJ.!EH'iE l\fiKim IlHC<\X dJ;Z, pSKOIO MWEIO CMEpEtHlbll1 rpl1rop'ili .l.!"\:VI~MK(\ MII'I'pOnOj\H'r~ RiEEcK'iU fl ri\M14l-fil1 11 ECE~ PWc'ifl».- «Acesta sfintire de bisenca am SCl'lSO eli eu mana mea, smerituln Grigorie Tamblacu, Mitropolitulu Kievulul, al Galitiel si a tota Husia» . - La inscriptia acesta a lUI Tamblacu mal sunt Inca adaose cate-va randurt, dar fiindu videratu, ca ele sunt 0 adaosatura posteriora ~i inea prosta, eontradicetore si gramaticet 9i istoriet, de aceia not IlU le pun emu aiel, ei vornu vorbi despre ele In altu locu (1). De la Tarnblacu trebue sa

(1) Despre posihilitatea perderiI acestei cartl pretioso din biblioteca miinastirir, iata ce ne comunica parintele Andronicu : «In anuln 186i'> pe unu lipovauu, anurne Corneiu de la Vilcov, carele de multe 01'1 aducoa posce la manaslirile n6stre, cand eram si eu acolo, l'amu a· flatu vinclendu 0 carte mare de cele vecht slavonescl scrise de mana, cu lnvetaturl pustnicescI catre monachI ale marelut Vasilie, pe care 0 am ~i cunoscutu eil. este din biblioteca manastiril, si am facuhl tote chipurile ca sa 0 cum peru. Elu spunea cum ca. 0 a cumperatu de la unu mezatu din targulu Nernjulut, aratandu si 0 adeverinta Cll No. 884 din 10 Aprilie anulii 1865, de la comisia din t1i.l'gulii Nerntulut, en pecete, intru carea eomisia adeveria ca a priimitu 15 galbem penlru 120 de carll, si era isciUitu «Lazaru 'I'eodoru» ~i unti altulu al caru) nume nu l'am pututti deslusi, si n'amn pututu sa dobandescu acea carte, fiind-ca ceron 30 ruble pe dtnsa, bam, pe care ei1 nu-I aveamu pe at uncI. Dar elu apol nu s'a mal aretatii pe aiel. Am gasitU in urma vlndute de acclnst lipovana alte 18 cartl, lntre carl ~i una de psaltichie, scrisa de mana mea, ~i darllitii de mine hisericel eel marl a manastil'i1 Nemtulu! inca din anulu 181,4. Inca ~i 0 Evanghelie tiparita Ia anu lii 1693 in Mitropolia Ungro-VlachieI in limbile grecesdi. ~i rom1i.nesca, dal'uitil manastiri) Bogdana de Constantina Duca Voevodu,precum se scrie In ea, si am facutu t6te chipurilc de rcscumperarc, si am inzestrati1 eu ele bihlioteca acestet santo manastirj Noula-Neurtus.i--Obscrvarnu aiel cit LipoveniI forte fanatict pcntru cartile bisesicesci vechI slavone, au acaparatii cele mal pretiose carll slavorie de prin mauastirile nostre ; cae'! e1 nurnat pe acele vechI, anteriore veculul alu 17-lea le credu adoverate cartI hisericescr ortodoxe, creqenclu pc ccle mal noue creticesct ~i compte. Monachif nostri necarturarf si necunoscandtt vnlrn-ca cartiloru antice, fie in or! ce lirnha, si adcrncnitt de bani! lipovencsct, au rnstrainatu de la manastirl acele cartl, ca netrehuitore 101'u. Multe le-an Iuatrt fii difel'itI caletor) strainr. mal cu serna ru~1. In anulu 1858 unii Iibraru rusu de Ia Kiev,-Litov, a cutrieratu tote manastirile Moldovet, adunandu manuscrise vecht slavone

9

66

66

fi rarnasu inca multe cart] slavone in manastirea Nemtului; pote ca cart! de ale lUI sa se fi aflandu intre manuscrisele sarbesci, ce se pastreza pana astad: in biblioteca manastiril Nemtulut. No! nu puternu afirma acesta positivu, din causa ca manuscriptele acele mal tote n'au nict tnceputulu nict sfarsitulu, Ceea ee puternu afirma este, ca unele din ele arata numele scriitorulu) : Gavriilu, contimporanu eu Tamblacu, Vomu aminti aiel d. e. shorniculu sarbescu, in carele se afla si vieta Sf. .Ioanu celu nou, cornpusa de Tamblacu,

, , ,

Sborniculu acesta este scrisu de Gavriilu in anulii 1438 Sept. (6917),

adica tocmat pe timpulu cand Tamblacu era Mitropolitu in Moldova. In cataloguln nostru, acestu sbornicu este insiratueuh No. 106.

Resumandu decl totu ce amu gasitu despre vieta lut Tamblacu, in isvore rornane, slavone, rusesct, etc. lncheemu :

Elu a fostu romano de nemu, nascutu in Tarnovulu BulgarieL $ia Iacutu educatiunea in Constantinopolu, unde s'a si calugaritu. In calitate de ieromonachu a Iostu trimisu de Patriarchulu Constantinopolet Maleiu la inceputulu veculul alu 15-lea in Moldova ca imputernicitu din partea Patriarchiet spre (I stabili pacea hisericesca intre biseriea Moldovet si Patriarchie. Dupa lmplinirea acestel misiuni, tamhlacu a remasu in Moldova ca prosbiteru alii maret biserict a Moldovel 9i ca profesoru la scola domnesca de la Suceva.

La anulu 1407 s'a dusu in Litva si a devenitu Mitropolitu alu Kievulut, cu jurisdictiune asupra Rusiel apusene 9i a Galitier.

Pe la anulu 1420, retragcndu-se de la ace a Mitropolie, s'a dusu in Serbia, unde a devenitu egumenu alu Lavret Deciana.

Pe la anil 1431-1432 a revcnitu in Moldova, unde a fostu atasatu la biserica cea mare a mitropoliet din Suceva, si curand apoi alesu Mitropolitu alii MoldoveL

Cea d'intaiu afacere bisericesca a lUI a fostu rumperea relatiuni-

scrise pe pergamenn. Mi s'a spusu ca de la 0 manastire a doM,nditli unii Tetrovanghelii saxhe sC(1. , scrisu forte frumosu, numal prin prornisiunea data igumenulul de a-I mijloci 0 decoratie 1'1lSeSCa, en tote aceste depradar), In rnanastirea Nem\uhll Lotusf s'a pastratu inca 0 Insemnalii colectiune de manuscripte vechl slavone, pe care not le-arn descristi tntr'unu anurnc catalogu, in tornna anulut 1883.

67

67

loru de jurisdictiune ale bisericel Moldovet cu cea Constantinopolitana, 91 reinnoirea legaturiloru antice cu Archiepiscopia autocefala a Ochridel. Pe la anulu 1440, elu a prirnitu egurnenatulu rnanastiri) Nemtului si de acolo a continuatu a dirige si Mitropolia Sucevet pan a la mortea sa, intamplata pf~ la anulu 1450.

Ne ramane acum a trata despre mal multe scrierl, ce Tamblacu

,

a lasatu posteritatii, prin activitatea sa literara, Dar mal Intaiu trebue sa damu ore-carl idet generale despre stare a culturala 9i literara de atunct in Moldova si in tota Romania ~i despre agentil lord.

Este sciutu, ca Romanit, avendu limba loru proprie, n'au avutu carte, 9i inca din vechime au adoptatu cartea Slaviloru de la sudu, cu caril au avutu relatiunt si politice 9i bisericescr, si cu carit se vede ca au traitu rnultu timpn lmpreuna, incat se priviau ~i el ca Iacendu parte din familia poporeloru slave de sudu, Acesta deprindere cu cartea slava a facutu ca si dupa infiintarea Dornniateloru romane in veculu alu 13-lea si 14-lea, cartea slavona a continuatu la Roman] si in Muntenia si in Moldova, precum arata uricele domnesci :;;i inscriptiunile din acele vecurl, ajunse pan a la nol. Se nasce acum intrebarea : pentru ce Homanit, dupa ce 91-au formatu statun a parte romanescr. totust au purtatu atatu de tndelungu jugulu moralu alu unel Iimbl straine si neintelese de poporu ci numat de cet ce 0 invetau tnadinsu pentru a pute fi carturart, scriitorr, dascali si preott ?

, , ,

Pentru ce au trebuitu sa treca inca vecuri pana la ala 17 -lea, 18-lea, ca Romanil sa se pota eonvinge ca trebue sa-91 faca carte rornanesca si pentru biserica loru 9i pentru trebuintele sociale, si pentru cultura 101'u intelectuala ? Acea deprindere a Hornaniloru cu limba slava s'a basatu ea ore numat pe 0 traditiune tenace si fara nict 0 relatiune, contra necesitatit urgente de carte rornana pentru Romant? Pentru ce nisee barbati luminati ca Tamblacu si ca Teoctistu, carl

, " J

sciau ca tote cele-I-alte popore ortodoxe printre carl el all traitu, si

unde au lnvetatn : Grecil, Bulgarit, Husil, Sarbil\ au carte in limba lord, au esitatu totusi de a pune 9i printre Romani fundarnentulu car~i'i rornane si a lasa ceva posteritatii din acele prime incercart

68

68

ale 10rt1 pentru forrnarea carti) romanesct, mal alesu ca et au vorbitu si au predicatu in limba romana ?

Ca sa respundemu la aceste intrebart, trebue sa ne aducemu aminte : 1) Ca pe acele timpurt egoismulu nationalu nu se desteptase inca la Romani. EI se conduceau de fraternitatea evangelica, carea face pe omn a iubi pe tote natiunile, mal alesu pe cele de 0 credinla. Carte a era unu lucru santu ; ea era asa de strinsri legata cu hiserica 9i cu religia, incatcl cartea apartinea bisericeI de carea se tinea unu poporu, Fiindu dect ca Rornanil se tineau de 0 biserica comuna 9i Slaviloru, ell earn traise impreuna multe vecurt, de aceea credeau 81 ca 9i limba bisericet loru trebue sa fie tote'! cea sla va, de si putint 0 intelegeau. Dascalit 101'u, Slavl de origina, negresitu n intare au in acea idee.

2) Pe la finele veculut 14-lea, Turcil ocupandu pe randu provinciile crestine din orientulu Europei, Tracia, Macedonia, Tessalia, Bulgaria, Serbia; au inceputu dorninatiunea loru, prin aete barbare, ardendu, ucigandu, pradandu, daramandu bisericele 91 manastirile. Groza acesta a facutu pe multt orneni carturart, preott si calugar), de nationalitate atatu romana cat 9i slava, a cauta scapare in terile rornane de dincoce de Dunare, si a se lipi pe la diferite pers6ne 9i pe la bisericl ca dascall de copit si ca servitor! bisericescl. MultI dintre acestia, calugari), 9!-aC1 gasitu asilurt prin muntt, unde au torrnatu sichastrit si apol manastirl, atatu in Muntenia catu 91 in Moldova. (1). Vomu aminti cate-va esemple:

(1) D-lU Const. los. Jirecek in Istoria Bulgarief (cditia rusesca 1878; Odesa), descriindu ultima catastrofa a regatului Bulgarie! :;;i a capitaler 'I'arnov, spune, ca in anuln 1893 Baiazicl, luandii capitala Bulgariel Cll asaltii, a prefacutu bisericele parte in giarnit, parte in bal ~i grajdurl, mostele sfintilorn au Iostn aruncate ;;;i arse, preotil isgonitj, palatulu regalu fu arsu, patriarchulil. Eutimie alungatu din cas a sa, amenintatn cu m6rtea ~i apot exilatu ; hoeril in numeru de 110 au fosW ucis) intr 0 hiserica, unde au fostti chiernatt spre a se consulta cu noulu cornandantu turcii. Totl locuitorii eel mat insomnatt at Tarnovulnf au fostu stramutatI in provinciile Orientului ~i in lo cu III 10rCt aCt adusu colonistt turcL Cu acesta ocasie ucenicit patriarchuluj Eutimie, adica totr mernbri lurninatr ar clerulur, s'au respandi tu prin Rusi a ~i prin Serbia (nor adaogimu ca ~i ill Romania), si au adusu cu sine acolo cartile bulgaresct, pre cum lnvetati! grecl au Imboga\iW apusulu ClL clasicit anticf dupa caderea ConstantinopoleI (pag.'±oO -454).

Descriindu hatalir, de la Vi din ~i cucerirea acestet cetiitI de Baiazid, in anulu 1398,

69

69

Pe la finele veculut 14-lea santulu Nicodim, originaru din Serbia, veni de la Santulu-Munte si se stabili in pustietatile Olteniei, si funda acolo doue manastirt : Vodita si Tismana (vedr vieta sf. Ni-

l , , "

codim, Bucuresci 1883). Manastirrea Nemtulut am vedutu in urrna,

ca a fostu fundata totu pe la finele vecului 14-lea de trel calugart venit! din Orienta. Manastirea Bistrita din Moldova a fostu lnfiintata

, , ,

pe la tnceputulu veculut 15-lea de Alexandru eel Bunu, totu din indemnulu calugariloru emigratt de peste Dunare, precum puternu deduce din pornelniculu slavonu ce s'a facutu la fundarea rnanastirit, si care a fostu purtatu de acel calugar! prin tote (erile slave de la sudu si de la nordu, pentru a aduna eleimosina, dupa pilda calugariloru din Orientu. Totu pe atune; altl calugari venit! din Orienta au fundatu sichastrii prin rnuntt la Biser icanl, apot In urrna 0 manastire, carea pentru aceea s'a nurnitu Bisericanj, caci rnea a fostu stahilita oranduiala esceptionala, ca in unele manastirt din Orientu numite «ale neadorrnitiloru- , pentru ca acolo serviciulu bisericescu nu contenia nict-odiniora, - diu a si noptea. De asemenea s'a mal infiintatu

, , ,

sichastria 9i apot manastirea Pangaratiloru, numita asa de la sichastrulu Pangratie, carele -91 alese loculu de sichastrie muntele numitu pana astazt Pangratie. Pobrata, cea mal veche manastire in Moldova, numita la inceputu «Manastirea de la Poiana», a fostu zidita totu pe la flnele veculut 14-lea. Pe la inceputulu veculul 15-lea Alexandru celu Bunu a mal ziditu manastirea Moldovita in Bucovina.

,

Muntit in carl s'au pustnicitu prirnit sichastri, si in apropierea carora in urma s'au ridicatu manastirl, porta pana astad! numele primiloru sichastri venitl din Orienta, precum : Simonu, Gherrnanu, Pan-

,

gratie, Pachomie, Chiriacu, etc. lVHi.nastirea Agapia porta numele de

la primulu sichastru Agapie, carole s'a pustnicitu pe loculu unde este schitulu Agapia din delu. Tote manastirile n6stre cele vecht au ~i ele legendele loru rniraculose, ca 91 manastirele antice din Orientu.

d. Jireeec dice ca Turcit ail prefacutu in pustietii\I provincit lntregt, ~i pretutindenea au datu flacarir manastirile ~i hisericile, Lo cuitoril de la sesurt au Iugitu la muntt ~i acolo au infiintatti erase noue. Multime de poporu, irnprcunii Cll boert ~i cu clern, au ernigratu in Valachia, in Ungaria ~i in Serbia. Forte multt Bulgari, mal alesi1 bogomilt, au primiti1. islamuln (p.461).

70

70

Unuia i-a descoperitu Durnnedeu in vedenie loculu unde sa zidesca manastirea, precum S-tulu1 Nicodim, a se zidi manastirea Tismana, la loculu aratatu in vedenie si' numitu -Pisetorr», adica unde curge unu isvoru dintr'o pestera 9i cade josu de pe stanct. - Altora s'a aratatu Maica Domnulut 9i le-a indicatu loculu unde ea voesce sa se zidesca manastirea si biserica sa, precum sichastriloru de la Bisericanl, Altora tngerulu, prin cantare noptea in vre-unu arbore, a aratatu loculu 9i numele patronului viitorei manastirt. - Legendele altoru manastiri se raporta Ja iconele (acetore de minuni, ee se afla in ele, dupre pilda iconeloru miraculose de Ia Athon. Tote aceste manastirt si altele, carl au urrnatu a se funda de Dornnt si boert,

, ,

dupa acesta, au servitu de asilu mal tntaiu calugariloru ernigrati din Orientu, carii au transplantatu in Romania ascetismulu monaehismuluI orientalu, si an fostu focularele de cultura religiosa 9i de carte slavona. - Calugarn ernigratt din \erile orientale, atatu Homan) catn si Slavl, educati 9i fnvetatl din copilarie in limba slavo-sudica, 0 au transportatu eu dlnsit 9i Intaritu prin manastiri. - Manastirile pe atunct erau scolele unde SP. forman bisericasit rornanl ; de acolo se luau Episcopii, Mitropolitil, top bine intari~l si lipitt de cartea slavona, pe carea ella randulu 10rO 0 propagau in tera prin scole inflinlate pe la Episcopit 9i Mitropolii si pe la orase, ba chiar si pe la sate, prin 9c61e tnfiintate de boert pe Ia rnosiile loru.

Din aceste din urrna 9c61e esiau micit carturart trebuitorl pe atuner pentru a scrie, pentru a fi: ediacr- de cancelarie, «tarcovnict» si «popt». Cultura ce se capata prin 9c6lele slavone de prin manastiri consta: a) din cetirea cartiloru slavone pe carl se Iacea serviciulu divinu in biserica, adica ciaslo vulu, psaltirea 9i cele-alte cartl hisericesct; b) invetarea cantariloru bisericescl, pentru carl erau anume carticele ce coprindeau colectiuni de imnurile necesarie cantaretiloru 9i carl purtau nuinirea de «Osmoglasnice- sau «Cata vasiere»; c) celoru ce trebuiau a cunosce adancu limba slavona li se predau notiunt de gramatica, Ii se propunea u citirt din Biblie si din cartile S·tiloru Parintt, pami ce elevit ajungeau a intelege perfectu acea lirnba f?l a 0 scrie, precum vedem pe multi Mitropolitl :;;i

71

71

Episcopt romant, ca intelegeau bine ace a limba, de 9i unit 0 scrieau destulu de stricatu. - 'I'otu acesta metoda de inve\atu limba 81avona s'a lntrebuintatu in Moldova pan a la tirnpurile principelut Dimitrie Cantemiru, carele iata cum descrie predarea acestet limbt, pc timpulu seu : «De aceea nici flit boeriloru nu tnvetau alta lirnba de cat cea slavona, in carea dupa ce se deprindeau a citi, fiindu-ca in ea nu aveau de unde inveta alte sciinte, trebuiau sa invete de rostu Orologiuln Bisericet orientale, Octoihulu si Psaltirea. Dupa aceea Ii se esplica Evangelia, faptele Apostoliloru, Pentateuchulu 8,1(1 cele cinct car~l ale lUI Moisi, 9i cele-Ialte cart; din Testamentulu vechiu, dar acestea forte ran); totulu era nurnat ca sa pricepa ceva din Biblie ... 9i raru era ca sa lnvete eineva gramatica limbe! slavone.» (Descrierea Moldover, Bucuresct 1875, pagina 170).

Calugarii carturan pe la rnanastirl, mitropoliI si episcopil, precum si dascalii mirenI prin politit si sate, se ocupau cu prescrierea car~llol'u slavone trebuitore pentru serviciulu divinu prin bisericI, si a sborniceloru (colectiuuilorn) de predice ale sfintiloru parintt. - Acesta era si 0 ocupatiune forte profitabila, cacI cartile pe atunct eran ran si scumpe. 0 multime de scriitort de acestia traiau cu acesta meserie. Biblioteca hisericesca, carea avea trebuinta de scriitort, era numerosa. - Vomu lnsira aci nurnele cartiloru sarbesci scrise pe a-

, ,

tuner, 9i a carora resturI se pastreza pana astad) in Bibliotecele unora din manastirile romanescr. Astu-Ielu sunt: Ciaslovulu, Psaltirea, Tetrovanghelulu, Praxa (Apostolulu), Angher estulu (Octoihulu), Triodulu, 'I'rifologiulu sau 'I'rifoloiulu, numitu in urma Anthologiu, carele coprinde serviciile serbatoriloru anuale, Penticostariulu saO 'Iriodulu floriloru, 12 minee lunare, Osmoglasniculu sau prescurtare din Octoichu pentru cantarett, Pravila cea mare sau nomocanonulu, adica : legile imperatesct bizantine ~i en n6nele siuodeloru sau, precum nelogicu au tradusu vechit traducetori rornant, dndreptarea legel», Tipiculu, Sbornice de virtele 9i tnvetaturile 8-\iloru Pannn etc., care mal tote sunt cartl volumin6se. - Pe unil din scriitori il gasimu ocupandu-se eu scrisulu cartiloru Iota vieta lora. Asa de e-

, , ,

xemplu pe rnonachulu Gavriilu, de carele am pomenitu mal sus,

72

72

contimporanu eu Tarnblacu, 1111 gasimu scriindn la cartl de pe la anulu 1429, cand a scrisii unu 'I'etravanghelu pentru Domna lUI Alexandru celu Bunu, carte care astadt se afla in Biblioteca de la

,

Oxford (Purnnu. Privin repede asupra proprietatit monast, din Bucovina p. 26) si pana pe la 1450. Numele acestut scriitoru porta mal multe cart'! sarbesct, ce se pastreza inca prin Bibliotecele manastiresct.

3. 0 alta Imprejurare, carea a imputcrnicitu curentulu slavicu in Moldova a Iostu 6 alta cestiune bisericesca : frica de papismu. Principele Dimitrie Canterniru, cand zice ca dupa sinodulu de Florenta Mitropolitulu Teoctistu si en Alexandru celu Bunu s'au sarguitu sa starpesca totu aluatulu Latiniloru din Biserica Hornana, :',11 d'a radica t6ta oeasiunea orneniloru tinert de a putc ceti sofismele Latiniloru, de si gresesce in detail uri, are insa dreptate in tesa generala. In tera, mal alesu dupa sinodulu de Florenta, s'a tntaritu frica de propaganda latina, :',1i nu numat la not. ci in t6te terile ortodoxe. Papit de la Roma, de si n'au isbutitu a uni Bisericile, de si decisiunile de la Florenta, au fostu combatute si anatematizate de ortodoxI in tote ~erile, de si desbinarea intre ortodoxie :',1i papismu a devenitu mal mare si mal apriga 9i decisiva, papit totusl au luatu de bune si valabile decisiunile de la Florenta, le-an publicatu In tota lumea prin misionaril lorn, 9i faccndu-se ca nu \il111 sema de decisiunile ulleriore ale Bisericeloru ortodoxe, au lnceputu eu tote mijlocele morale, materiale si politice a propaga uniunea florentina si a forma bisericl uniate printre Greet, printre poporele slave, carl erau dominate de natiunile catolice, de Italient, de Nemtt, de Polont. Unde nu puteau cu ademenirt, intrebuintau forta, inchideau bisericile ortodoxe, persecutau clerulu ortodoxu. _. Acesta a lngrijatu 91 mal multu pe ortodoxt, !?i i-a stranSLl ~i mal tare de datinele 10rl1 religiose. - Cea mal mica abatere de la vechile I1smI bisericesci se privea ca 0 inclinare spre papismu, -- Cine dar putea in asernene lmprejurari sa cugete la schimbarea limbe! Bis-ricet romano, limba cal ea facea parte integranta a ortodoxiel rornane, carea era comuna cu a tuturoru poporeloru slave din prejurulu Romaniej P-> In adeveru limba slavona era

73

73

lucrata si prelucrata in curgere de 600 ant, ea avea 0 literatura celu putinu bisericesca, destulu de bogata, modelata 9i acomodata, chiar prin sfortarf, dupa modelulu limber eline bisericesct; termenit bisericesct si dogmaticl erau forman cu 0 mare precisiune filologica si dogmatica dupre eel grecesci. -In ea erau traduse, de 9i eu muIte obscuritan, tote cartile serviciulut divinu anualu, carl cornpunu 0 biblioteca insemnata; deaserninea operele celoru mal marl dascali al Bisericel grece ~i slavone, precum: Vasilie eel mare, Grigorie Teologulu 9i Nisis, Chrisostom, Damaschin, aschetit Efrem 9i Isaac Sirieni, Ionu Scarariulu si 0 multime altit ; numerosele sbornice sail cuvinte de ale Dascaliloru bisericesct spre a se ceti in biserica ; Nomocanone sau pravile bisericesct ; letopisetele bizantine, care coprindeau istoria bisericet 9i Imperatiet crestine a resaritulut. A cugeta, ea tote aceste bogatii literare sa se traduca in 0 limba vulgara, neculta si saraca, ca aceea a poporului rornann, Dascaliloru slavorn Ii se parea ca e imposibilu si primejdiosu pentru ortodoxie. Acesta tngrijire de 01'todoxie 9i conservare a lim bel slavone, ca unu elernentu ortodoxu, a duratu in Moldova si Muntenia cate-va secole. Cartea romans s'a ivitu mal tntaiu in scrien particulare de interesu socialu, pe la finele veculut 16-lea, iara in biserica pe la mijloculu vecului 17 -lea, si acesta numal in carp: de predica; cad cu tnvetatura predicatorala romanesca era lumea deprinsa de demultu. ~i in Moldova si In Muntenia cele tntain cartl bisericesct sunt doue cart! de predice, san cazanil, tiparite una in Iast sub Vasile Voda, alta rna] mare in Muntenia, sub Mateiu Basarabu. Tote cele-alalte c3xt1 ale serviciulut divinii au continuatu inca a remane ce1e slavone. Cand Mitropolitulu Dosoteiu a publicatu pe la finele veculut 17 -lea, tntaia ora liturgia, iara ~erbanu Cantacuzinu in Muntenia totu pe atuncl a publicatu lntaia biblie romana, :;;'a11 cerutu arnandoi mal intaiu bine-cuventarea patriarchala : celu tntain de la patriarchulu de Alexandria Partenie, carele se afla in Iast ; iar celu alu doi1ea de la patriarchulu Ierusalimulut Dosoteiu, pentru ca sa se poUI. justifica contra hulitoriloru novismulut de a traduce sfintele 9i Dumnedeescile rugaciunl si cuventulu lUI Durnnedeu in limb a cea ordi-

, ' ,

10

74

74

nara a poporulut, 9i sa convinga pre tot! ca prin acesta nu se strica legea crestina, cacr la din contra n'aru fi Incuviintatu acesta patriarchil Bisericel ortodoxe a resaritului.

4. Cu trecerea timpulut crestinil din imperiulu Turcescu s'au deprinsu cu noil 10rl1 stapanl, Turcii, ~;;i au vedutu ca potu trai 9i cu dinsit. S'au restabilitu bisericile si manastirile loru, si a lncetatu

, , , ,

emigrarea slavica de la sudu in Romania. Cultura limber slave in Romania a slabitu, limba slava a totu degeneratu, luandu forme si dicerl romane. Se zaresce inca unu curentu micu filo-rornann, cu tendinte de a forma carte rornana, 9i inca. de timpuriu, pe la finele veculut Ifi-Iea sau pc la inceputulu vecului 1S-lea, 9i precum se vede, printre Homann ernigratt in Moldova din terile sudo-slavice, Acesta 0 deducernu n01 din resturile unel cartl rornanesct descoperite acum de curandu. Acesta este cunoscuta carte publicata de Academie si numita de ea «Codicele vcronetanu». Ea este 0 «praxa,» cum se numia in vechime cartea bisericesca ce numimu not acum -Apostolu-, si care se incepea cu faptele Apostoliloru (npa~E~~ toW AnOatOAOlv). Rotacismele cele multe, cuvintele si formele slavice, articolulu lu, in locu de lai, ortografia forte primitiva, de asemenea forma literel .f. 9i intrebuintarea el, precum si litera p nevocalistu, si de 0 forma deosebita, pre care a scriitorii de la finele vecului 16-lea 0 puneau de asupra randului : tote acestea arata vechimea cartil, 9i in autorulu e1 -- pote unu Homann din t,erile balcanice, celu putinu -- rnoldovenu nu este, nicl muntenu. Multe din aceste rotacisme nol le credemu 0 sfortare ortografica de a pute scrie sunetulu rnacedo-romanu ni (qni franc.), d. e. in dicerile THJf.PE (tigne) Mhj~P~H\IE (magnanCe)i'HPMIIITf (gnainte), Cn8NjH1 (spugni) etc. Acesta incercare de inceputulu carti] rornanescl n'a reesitn . ci a remas u numal ca 0

, , ~

proba isolata; netinuta in sema ,;,i uitata, pastrata numai ca prin minune, spre a ajunge la not.

5. Curentulu slavicu in Romania, pe la finele vecului 16-1ea si parte din 17-lea, a primitu 0 n6ue putere, prin noue emigratiunt in Moldova a carturariloru si a caluzariloru slavl 'insa nu de la sudu,

,<:l ,

ci de la nordu. Uniunea papista in Gali~ia 9i in Husia apusena, Im-

75

75

pinsa cu putere de catre Iesuitt, ::;;1 sustinuta, din motive politice, de guvernulu polonu, a facutu acolo progrese mart. Ortodoxiloru Ii s'au inchisu bisericile, s'au luatu averile bisericesci 9i s'au datu in dispositia Iesuitiloru : bisericile ortodoxe se arendau pe unele locurt la Jidovt ; orthodoxii s'au lipsitu de drepturile politice ; s'a semenatu si nutritu vrajba lntre rnitropolitit si episcopii ortodoxt, pan a ce in fine unia papista a coplesitu acolo ortodoxia 9i s'a substituitu el Bisericile ortodoxe tote au trecutu la uniatl, manastirile ortodoxe s'au prefacutu in manastirt uniate, numite de papistl : - basiliane. Domnii si boerit, precum si Mitropolitit Moldovei, au datu totu ajutorulu posibilu ortodoxiloru din Galitia, spre a se pute sustine el in lupta loru cu papismulu : i-au ajutatu si politicesce si materialicesc-. Societatea ortodoxa, tnfiintata in Liov sub numire de «bratstvo ~ (fratie}, ca sa apere ortodoxia, a fostu forte ajutata de Moldovern. Domnil si boeril erau societart, le trimeteau bani, Il ajutau la tiparirea cartilcru bisericesci ortodoxe, le- au ziditu in Liov manastirea Adormirea Maicil Dornnulut, numita -Volosskaias , adica : moldovenesca. Mitropolitit Moldovet, impreuna cu titlulu datu lorn de patriarchia de la Constantinopole : e exarcht ai plagineloru», adica al teriloru lirnitrofe, au dobanditu si autoritatea spirituals de a priveghia si a sprijini ortodoxia in Rusia apusana, mal alesii In Galitia, unde Mitropolitil nostri nu odata au chirotonitu 9i trimesu ipreotl, caci ortodoxit acolo nu mal aveau episcopl, cac'i fostil episcopt trecuse la unie. Insa tote aceste opintirl au remasu fara roda. Ortodoxia in Galitia s'a stinsu, Inlocuindu-se peste totu ell unia papista. Chiar societatea din Liov s'a desfiintatu prin intrigele Iesuitiloru, carl au varHu dichonie ~i desbinare tntre societart 9i tntre episcopulu loru Balaban, ::;;i In fine au trecutu si ella unie, iara biserica moldovenesca din Liov s'a prefacutu in uniata si apol in rnanastire papista, carea esista pana a· stad). Totl ortodoxil carl n'au consimtitu la unie, au emigratu in Romania ortodoxa, mal alesu omenit carturari si calugarii, si au lmputernicitu iara curentulu literaru slavonu, devenindu dascali pe la ~colele manastiresci si episcopale si scriitort de cartile slavone ce se intrebuintau in bisericile din Romania, de asemenea scriitorl pe la

76

76

cancelariele statulul. Limba slavona a docurnenteloru moldovene din acesta epoca porta urrnele limbe! rutene din Galitia cu polonismil el.

Dupa ce Galitienit s'au obicmuitu cu unia, a tncetatu si emigrarea dascaliloru si calugariloru rutent in Romania, si aiel limba slava a mersu totu mal multu spre decadere, tmputinandu-se si dascalii si scolele pentru invetarea el temeinica, in catu pe la jumatatea veculut 17 -lea Mitropolitulu Varlaam, ca sa dovedesca necesitatea de a se forma carte romanesca, dicea : «Cu nevoe este a intelege cartea alter limbi, si si pentru lipsa dascaliloru si a tnvetaturei. CUu au fostu tnvetandu mal de rnulta vrerne, acumu nici atata nu invata nime» (Prefat. la cartea predic. lUI Varlaam).

Sa ascultamu 9i pe Mitropolitulu Ungrovlachiei Teodosie, cum deplang-a lipsa cartel romane, la anulu 1680: -Noue jalnicu 9i plansurosn lucru taste, intr'atata micsurare si calcare a rodulul nostru cestut romanescu, carele odata si elu numeratu (era) intre puternicele nemurr, si intre tarn omenl se numera; era acuma atata de supusu si de ocaritu taste, catu nict invatatura, nice sciinta, nice arrna, nice legl, nicl nice un u obiceiu, in totu rodulu catu se pomenesce astadl rumanu, nu iaste. (lntre rumani ce dicemu, cuprindemu si pre Moldovenr, ca totu dintr'o Iantana cura), Ci ca nisce nernernicl si orbl lntr'unu oboru invartindu-se si lnfasurandu-se : de

, , ,

la strain) si de la varvan, dora si de la vrajmasii rodulul nostru, ceru f?i se lrnprurnuteza si de carte si de limba 9i de invetatura. o 1 grea si durerosa intamplarcs 1 (Ved) prefata la liturgia publicata in Bucuresci in anulu 7188=1680).

In acesta decadents a lnvetamentuhn limber slavone, 9i in lipsa de carte romanesca, ce facea are poporulu romanu si bisericasit

, , ,

mal alesu cer de prin sate, de pre la tera, cum se dice ? La acesta no respundu anecdotele pastrate pana astadi in poporu des pre blasqoniele, becisiniciile, bazftconiele si nitstanimbele bisericasiloru teranr.

, "

In ele gasimu parodii ale cantariloru 9i rugaciuniloru bisericescl

slave, substituirt de cuvinte ciudate, inventate si purtandu ore-care analogie cu cele slave, celu putinu la audulu omului simplu. D. e. «Oce na)ica tasca, da buna't budasca» seu : «0 ce nafj'e ije ese fj'i

77

77

ne b... Da prinde tarca, da'i buliarca si chl iban» (parodie rugaciunit, Tatalu nostru slavonesce: - Otce nasu», etc.) Seu ca acesta : -Ije, ije (sell mije, mije) panimatca. Kotobeica, cutitele domnulut, sabia curcanulut, limbirict, custuricl, ciocu, boc, trect la locu.» Tote cuvinte tara nici unu intelesu, precum era limba slava pentru roman! si pe carl le repetescu pana astadt cepit la joculu loru numitu «mi[orca». (Eu credu ca aceste cuvinte represinta 0 parodie a imnulut cheruvicu, pe care dascalii slavonl ilu incepeau cu dicerile : Ije, ije). Popii de la tera nascociau cuvinte de cantare 9i de rugaciune, amestecate cu slavone 9i romane, combinate cu interesele loru, une- 01'1 chiar immorale. A~;ia traditia ne represinta pe unu popa, carele urnblandu cu icona in diua de ajunu, impreuna cu dascalulu Filipa, canta : «Christos rajdaetse slavite. f?terge dalta Filipe». Dascalulu respundea tow prin cantare : «0 sterseiu, si in traista 0 puseiu, dara me si fripseiu». Apot popa incheea: «iaco proslavise».

Prosomia slavona a sfantului George, carea se incepe cu cuvintele I1\KO A0!i,\11\ R~ M8'lEIUl4'kX~ G'l'Pi\C'l'O 'l'Epn'lE rewpr'iE 9' c., dascalit roman! nepricependu cuvintele slavone, au parodiat'o astu-felu, cantandu pe glasulu bisericescu : «iaca Dobra cu papucl galbenl, strange-o in brate, Gheorghe, s'o saruta 9i-1 da drumulu sa se duca.»

Unu popa canta, adresandu-se catra dascalulu Pascalu : «Dascale pascale l adusu-ai pe behehe?». Dascalulu respundea : « ba nalba sa te iea, ca mt-a luatu si pe mihoho, si mt-a datu pe bububo. I> Traditia ne mal spune, ca era pOPI, carit luau in mana cartea slavona, 9i adresandu-se catre oment, iI intreba : « omen! bun)! f?citJ vol ce-t in cartea asta?» Deca el respundeau : «nu scimu,» le respundea, ca nicl elu nu scie. Deca el respundeau, ca sciu, popa Ie dicea : «apol n'amu la ce sa ve mal spunu 9i eus ; apol con versa cu el despre alte lucrurl 9i-1 blagoslovia.

Altu popa, nesciindu ceti prohodulu, se lnchidea elu singuru in biserica eu mortulu, lasandu pe poporanl afara la usa bisericil, Dupa catu-va timpu de asteptare, deschidea usa 9i invita pe poporani sa duca mortulu Ia gropa.

Popii mal cucernici i~l compuneau el unii felu de rugaciuni, in

78

78

care erau adunate felurite frase si cuvinte slavone trunchiate, precatu e1 le tineau minte din audu, dar carl nu aveau nic) intelesu, nict legatura ~i semenau mal multu eu descantecele babeloru vrajitore. Esernplu de astu-Ieliu de rugaciunt ne da rugaciunea slavona din cartea lui popa Toderu dela Bodesct, sub titlu: Molitva, cand nasce femeea prunculu.» (Ved) chronica Husiloru. Apendice, p. 96. 97).

Teranulu rornanu, carele nu ingelegea nirnica din aceste blasgonit popesct, avea ale sale rugaciunt rornanesct traditionale'9i carl amintescu antica lui crestinare si esistenta in Dacia. IT nele din ele Sf'

, , ,

pastreza pana asta-qI in gura poporului. d. c :

-Cruce'n casa, cruce'n masa, cruce'n tus patru unghiurl de casa.

Si nu-l casa, ci-I cetate eu usele ferecate, CLl feresfile 'nzauate. Sede

, , , ,

in mijloculu easel san ttl Nechita (1), care tine dracil de paru ; cu straele scurte, cu sabia surneta, si ne veghe, ne priveghe de en-sara pana la ciniora, dela ciniora pan a la cantatort, dela cantatori pana la revarsatu de z01'L» etc.

SeQ: «Cruce buna, adorrne-me. Ingeru sfantn pazesce-me, din greu somnu trezesce-rne, de duchu I'M feresce-me.» SaC! alta catra ingerulu pazitoriu : «Ingeru, ingerasulu meu, crucita lui Dumnedeu, apera sufletulu meu, di si nopte pana la ciasu de rnorte. Ingeru pazitoru de casa, Dumnedeu eu no! la masa.» 9' c. 1.

Pe de-o parte grosa ignoranta a clerului, carele remasese cu totulu ne-carturaru in timpil dio urma a'i slavismului, din causa ca nict carte slavona nu mal inveta, nict pe cea romanesca nu 0 ave; iara pre de alta parte frica de calvinismu, carele se lncuibase in Transilvania 9i de acolo lncepuse a publica cartl ereticesct pentru poporulu rornanu : au silitu pre Homann din Moldova si Muntenia a-sl face carte rornanesca ortodoxa. Lupta tnsa CLl slavismulu, inradacinatu adancu in Biserica, a duratu inca unu vecu, pana ce cartea rornana s'a tormatu ~i s'a introdusu deplinu in Biserica Hornana, spre rnultumirea cornuna, in veculu 18-lea.

(1) Sanbllu Martirtt Nichita, episcopuln Daciet, carele s'a martirizatu sub dorninatiunea Gotilorn pagan! asupra Daciet. - A1ti! in locu de Niehita porneuescu pre sautulu Joann Borezetorula: "Santulli Ioanii nasuhi Domnulut Durnnedeu.»

79

79

Deca de la tirnpulu lUI Tamblacu a trebuitu sa treca 400 de anl .pana ce Biserica roman a s'a puiutu desbara de slavonismulu anticu, apol se intelege, eli not n'avemu niel unu cuventu de a c.ere 'de la Tamhlacu, ea elu in veculu 15-lea sa fi scrisu rornanosco.

Sa trecemu aeum la serierile ee Grigorie Tamblacu a lasatu posteritatil in limba slavona.

,

7. Scrierile lui Grigorie '!'amblacu.

Dela Grigorie Tarnblacu au remasu posteri tati] mal multe predice :;;i panigirice unoru pers6ne cu deosebire iubite si stimate de dinsulu ; tote in limba sarbesca.

Pe langa cuvintele, de carl am amintitu in urrna, ea Je-a rostitu elu in Mitropolia Sucevet in lntaia lUI venire in Moldova, in shornicele sarbesci din rnanastirea Nemtului se gasescu inca:

a) In sborniculu de sub No. 20. 1) Unu cuventu ~ forte lungu -de lauda Santului Marelui Mucenicu Gheorghie, tntitulatu : «alu lUI Grigorie Monachulut si presviteru si egumenu alu santulut lacasu alu Pantocratorului». Dupa titlu se intelege, ca elu este pronuntatu in Moldova, si negresitu la diua hramului Mitropoliel din Suceva, earea este dedicata acestut santu martini, earele din veehime este protectorulu ostiril rornane. 2) Cuventu la luminata serbatore a purtarit floriloru (stalpariloru), 9i despre aeeea ca intre Evanghelisti nu este nicl 0 neconglasuire, si asupra jidoviloru. 9i acestu cuventu este supra-sensu : «alo. lui Grigorie Monachulu si presviterulut si egumenu lacasului Pantocratorulut ». Dupre titlu conchidemu ca si aeesta a fostu rostituort la Suceva, 01'1 In manastirea Nemtului.

. ,

b) In sborniculu sarbescu de sub No. 106, gasimu 0 alta seriere

a lui Tamblacu ; 3) Martiriulu seu muneirea santului yi slavitulut Martiru Ioanu celu non, care le s'a martirizatu In Cetatea alba (Belgradu). 9i acesta se tnsusesce lUI Tamblacu prin euvintele suprascrise : «Scrisu-s'a de Grigorie Monachulu si presviterulu in marea Biserica a Moldovlachief». In lista lUI gevyrev se supra-sene, pe langa aceste epitete, :;;i acelu de egurnenu alu Manastiret Pan tocratoru.

80

80

Insa 0 colectie lntrega de scrierile lUI Tamblacu s'au pastratu in sbornicele sarbesct ~i rusescl, ce se afla pe la deosebite bibliotece din Rusia. Sa ascultarnu descrierea ce ne da profesorulu de literatura rusesca, Sevyrev, carele a studiatu in detaliri operile lUI Tamblacu dupa sbornicele rusesci :

«Cornpunerile lUI Grigorie Tarnblacu en le-arn studiatu dupre doue manuscripte din Biblioteca sinodala sub N. N. 384 (52) ~i 386 (308), amendoue in 4°, de asemenea in parte dupre marele Ceti-minel ale Mitropolitului Macarie, unde, afara de 0 deosebita carte, carea cuprinde tote cuvintele lUI Grigorie in tomulu Iulie, cu tntregu titlulu lorn, sunt tmprastiate, ~i in deosebt pe la serbatorile la carl se raporta ; - de asemenea ~i dupre manucriptele biblioteceI lUI I. N. '[arski, cand ea inca apartinea reposatulut el colectoru si se afla in Moscva». lata titlurile cuvinteloru estrase din intregile manuscrise, in sirulu precum ele sunt puse acolo :

« Ale lu: Grigorie smeritulu~ monachu §i presviteru. Aceste cuvinte nOI le amu reprodusu in urma si le-amu raportatu la timpulu Intael lUI venin in Moldova. Acele cuvinte sunt in numeru de optu, nol nu le vornu mal aminti aiel. Observamu, ca not in insirarea scrieriloru lUI Tambiacn, nu vomu urma strictu pe Sevyrev, la carele ele sunt amestecate, iara nu puse strictu In sirulu istoricu. De aceea Insirandu-le aiel pe tote cate gasimu la Sevyrev, le vornu reduce la epocele loru respective din vieta lUI l'amblacu. Asa, dupa cuvintele presviterului Grigorie din Moldova, urmeza cuvintele lUI din Rusia, ca Archiepiscopu alu Litvel. $i mal tntain :

1. Cuventulu lUI Tamblacu tinutu la Moscva la morrnentulu un-

, ,

chiulul sell Kiprian, la carele se suprascrie elu egumenu ala Plinai-

rulut.

2. Cuventu la slavita inaltare a Domnului nostru Iisus Christos.

,

Subscrisu : Grigorie episcopulu Busier.

3. Cuventu in Durninica stalpariloru. Aicl Grigorie se suprascrie:

Archiepiscopu alii RusieL

4. Cuventu la dumnedeesca schimbare la fata a Dornnulul si Dum-

, , ,

81

nedeu si mantuitorulur nostru Iisus Christosu. Suprascrisn : Archiepiscopu alu RusieL

5. Cuventu la prea cinstita adormire a prea slavitei stapanei n6stre Nascetorei de Dumnedeu si pururea feciorei Marie).

, ,

6. Cuventu la taierea capulin cinstitulul ~i slavitulut prorocu si tnainte-mergetoru si botezatoriulut Ioanu. - Amandoue aceste cuvinte se suprascriu : ale lUI Grigorie Archiepiscopul u RusieL

7. Cuventu la inaltarea cinstitei crud a Dornnulul. Suprascrisu 9i acesta asemenea.

8. Panigiriculu santulul, slav itului, marelut mucenicu si isvoritoriulul de miru Dimitrie. Cu aceeasi suprascriere.

9. Cuventu de lauda santulut si marelui 1ntre mucenict si purtat oriulut de biruinta Gheorghie. gevyrev dice, ca acestu cuventu nu este suprascrisu cunumele lUI Grigorie; dar de siguru este acela pre ca rele nOI l'amu amintitu la inceputu dupre sborniculu din Nemtu, carele dupa suprascriere 5e reporta la epoca egumenatuluI lut Grigorie 1a Nemtu,

10. La scrierile lut Tamblacu din Rusia se raporta si unu stichn la Adormirea pre a sflntet Nascetorei de Dumnedeu. Acesta s'a des-

,

coperitu de V. 1\1. Undo1ski sub titlu : «la Adorrnirea prea sfintel Nas-

cetoret de Dumnedeu cantamu ace stu stichu, la sarutare, facerea lUI kir Grigorie alu Rusiel Tamblacn». S'a tlparitu pe langa articolulu : «3aMt'faHiJI: )I,.'IJI: acropin II,epKOBHal'O rrhaia B'L poccia, in revista istorica : lITeR. MOCR. lICTOp. o6m;. 1841>. No.3.

Urmeza acum scrierile lUI T amblacn din epoca aflaril lUI in Serbia.

1. Panigiriculu celul dintru san~I par intelut nostru Eutimiu, patriarchulu Tamovulut.

2. Povestire desprc santa Parascheva, cum s'a adusn in slavita tera sarbesca, scrisa de Grigorie Tamblacu.

3. Povestire despre tarulu sarbescu Stefanu Decianulu, scrisa de Grigorie egumenulu Decianet.

Incheemu cu cuvintele, care dupre titlurile lorn se raporta la - egumenatulu lut Tamblacu la Nemtu.

11

82

82

Afara de scrierile, carl: le-amu amintitu la inceputulu paragrafului acestuia dupre sbornicele de la Nemtu, gevyrev ne tnsira inca urrnatorele cuvinte, care porta epitetulu lUI Tarnblacu de egumenu alu Pantocratorului :

1. Panigiriculu santiloru celom patru -decl de mucenict. _,

2. In santa si mare JOlla ciasun, despre tradarea Domnulut si Dumnedeulut si Mantuitorulul nostru Iisus Chistos, si des pre Iuda, si despre eel ce aducu azime la taine, ::;;i des pre iubirea de argintu.

3. In santa 9i mare Vinert la ciasun des pre aceea: «vide-vett vieta -vostra spanzurata lnaintea ochiloru vcstri» , ::;;i asupra ereticiloru, si asupra cuvinteloru dise la restignire de Dornnulu Dumnedeulu si mantuitorulu nostru Isus Chistos: «femee! iata fiulu teu» : iara uceniculut : « iata muma ta.»

4. Panigiriculu santulut prorocn si vedetoriului de Dumnedeu Ilie.

Suprascrisu : «egumenulu manastiril Pantocratorii». ($evyr. IIcTopiJI PYCCK. CJIOBec. TJ. 3-a. p. 383-88. Moscva, 1858).

Domnulu Sevvrev ne da ::;;i 0 analisa a cuprinderit opereloru lUI Tamblacu, 9i face asupra loru si 0 apreciatie critica (p. 341)-375).

Intinderea prea mare a lucrarii nostre ne lmpedica de a reproduce aiel acea analisa ; ne marginimn dar a trimite pre iubitorit de literatura antica la opera eruditulul profesoru rusu. Dar nu puternu a nu reproduce si not apreciatia critica a lUI:

«La analisarea cuvinteloru lUI Grigorie, dice gevyrev (p. 375), ademenindu-ne de adancimea ideiloru, not mal ca nu amu tntorsu luarea aminte la ritorismulu bizantinu si la florile ritoricer scolas-

,

tice, cu care ea este presarata, lnsa, in ore-care locurt citate de nol, s'au pututu vede modele de acestea. Acesta negresitu este cea mal slaba lature a cuventulut lul : Predicatorulu a platitu eli ea tributulu vecului si scoleloru grecesct, in care a tnvetatu. Dar inal-

, , ,

timea adeverului marturisitu de dinsulu, Ilu ridica mal presusu de defeetele tirnpulul si ale scolel, Ele se desprindu 9i cadu ea 0 coja de pamentu, iar adeverulu pastratu in adancimea cuventulut 1'emane acelasl, de sine fiintetoru 9i neschimbatu, ca petra ce-:;;l are in sine colorea. Acestu adeveru strabate prin tote vccurile vietet

83

83

nostre vechi ~l noue, \\i lega totu cuvintulu predicatoriloru nostri cu

o legatura neveduta intru unu intregi; arrnoniosu si logicu.

«Prin acesta numal se p6te esplica, cum prcdicatorit ulterior! al Busier 8e intalnescu in idet cu cet anticl, cu Grigorie, cu Fotie, etc. Pentru adeverulu celt'} vecmicu nu este deosebire Intre veculu IX-lea si alu XV-lea. Se schimba formele esprlmarii adeverului, iara eln remane acelast.

-Pe aceeast trepta a consciintei se arata la nol adeverulu divinu in mintile representautilortt Bisericet, orI unde s'aru f nascutu el, in Gracia, in Bulgaria, in Rusia, si in formele 01'1 carut vecu s'aru fi esprimatu, Ca sorele, e1u (adeverulu) lumineza deopotriva totu cnvintulu nostru predicatoralu din tote vecurile si tlu strabate cu 0 egala profunditate. La lnceputulu veculut Lb-Iea, in alte ~erI ale Europe) yeti afla deja felurite rodun ale mintir ornenesct, dar cu greu yetI gasi aiurea, afara dora de Bizantia, care a tragca de morte, adeverurile mvetaturet crestinescl asa de adancu consciute, ca in cuvintele acestoru dol predicator! af Husiet : Fotie greculu, Mitropolitulu Moscvel, ~i Grigorie Tamblacu».

Din tote scrierile lUI Tamblacu not arnu alesu panegiriculu lUI despre martiriulu santulul Ioanu celu nou de la Suceva, pentru orecare notiun) istorice ce se gasescu In elu despre Moldova, si l'amu tradusu dupre sborniculu slavonu amintitu mal susu, carele se pastreza in Manastirea Nemtulul. NOl rlu publrcama mal la vale in tsxtulu sarbescu ~i eu traducerea romana taeuta de not. In sborniculu sarbescu acesta lucrare literara a lUI I'amblacu porta titlu :

M 'i-EHIE c'l~ro 11 Ci\A[Uh\fO M 'i HflK~ IW&lIIIA UOBi'lrO I1ffiE E1. EE,'h I'fJAA 'Ii M.l\ 'l!fliWi\f'OCh\. c:z.nHcMlo rp·irwp"iEM:z. J\\llI1XOM'l. 11 npe;BII'rEpO,\\h Eh BEAftKOII l!,fiKBfl MiHAOBAAXIUCKOH.

Adica : -Martiriulu santului, slavitulul Martiru Ioanu celu nou carele s'a martirisatu in Cetatea alba. Scrisus'a de Grigorie Monachulu ~i presbiterulu la marea Biserica a Mo ldovlachiel».

Pe margine, in sborniculu sarbcscu, in dreptulu numelut autorulUI, este scrisu cu scrisore antica connumele 'I'arnblacu (J!i\HhMK) (1).

(1) Aflarea acestut sbornicii sarbescu in biblioteca :Milnastirel Nemtulul, ~i cetirea in elti a panigiriculut Santulut Ioanii, mi-a servitn de indernnu a scrie acesta biografie spre a lrnprcspata printre Romant memoria lUI Tamblacu.

84

84

Cetindu viata santulul Ioanu scrisa de Tamblacu, precum ea se afla in sborniculu nerntanu, amu vedutu, ca ea de multu este tradusa in rornanesce, mal Intaiu in Cazaniile Mitropolitulut Varlaamu, publicate tn Ia91 in anulu 1643, (part. 2°a, f. 79); dar in ea nu se numesce numele autorulul, Se mal gasesce ea in vietile santiloru,

, ,

traduse din rusesce si tiparite in manastirea Nemtului la anulu 1813.

, ,

Acolo viata santului Ioanu se pune in 2 Iunie (f. 17-25). In acesta din urma editie se spune la lnceputu, ca viata s-tulut Ioanu este -scrisa de Grigorie Ierornonachulu, igumenulu Manastiret Pantocratorulut 9i preotu alu Bisericei eel marl a Moldovel». Atatu acesta catu 9i eea din Cazania lUI Varlaamu se potrivescu in totulu, afara de limha. Dar editia de Nemtu se deosebesce de a lUI Varlaamu, ea si de a lUI Tamblacu, ea adauga ca eomplinire istoriculu mosteloru dela stramutarea Capitalei in Ia91, anurne ducerea loru in Polonia sub Sohietki de Mitropolitulu Dosoteiu si readucerea Ioru la Suceva sub imperatulu Iosifu alu Austriet, dupa ce s'a instrainatu Bucovina de la Moldova.

Comparandu de aprope traducerea din Cazaniile lUI Varlaamu cu originalulu din sbornicu, amu vedutu mal lntaiu, ca traducer-ea este prea libera, ~i;i lmpedica a-st face cine-va 0 idee esacta de stilulu lUI Tamblacu ; alu doilea, la Varlaamu este unu mare anachronismu :

,

elu represinta Cetatea-Alha din timpulu cand s'a martirisatu sf. Ioanu,

dupre stare a e1 de pe timpulu lUI Varlaamu in anuln 1643, cand ea era dominata de Turd, si acolo era religiune dornnitore mahometismulu ; pe cand la Tambl acu se spune, ca pe cand s'a muncitu Santu1U Ioanu, pe la tnceputulu veculut aln 14-lea, Cetatea-Alba era sub dominatiunea unut poporu de religiunea persana, carele adora Ioculu, sorele 9i stelele.

Afara de aceea, vieta Sa ntulut Ioanu, dupa cum 0 a scrisu Tam-

, ,

blacu, ne da 9i Ore-carl notiunt istorice pretiose despre Moldova. De aceea nol ne-amu decisn a 0 transcrie si alatura aict in textulu 0- riginalu alu lUI Tamblacu, insotita de traducerea nostra.

Sa ascultamu acum pre Tamhlacu, istorisindu martiriulu Santulul Ioanu celu noll :

85

, ,I J}

H\\'llfl 0 "II'I'EAC'I'EA 111I\E AO-

&P'R, H mKOitE "Bfl,\I¢I\E;tl"

/ "'"

np:.UI>IIJ Ih\C'I'M\LjJlfl, l\yJE H

EptMEHHI>IMI> MHoronptwE-

C1'E'iEMI> nocAtAH'il1 nOK~;ACJA HE &\\ npiEArO EP'~MEHE T~_ 'li,Y> C'I'PAAAA4iA EtltL~hl nO'l~'rE E~AKA Hi H HHWk HAnocA1£AOKI> AEEP~ \\'rEpi-

'w!! "I~

;AE'I'I> npou;EoJ\'t,EA<l\LjJHM, fl 'I"liMflit\AE

'I'1£XI> E~;AiEi\.\\ '1~C'r'il1itE II, AAP\\,E~fI'jll, CAeEA oyl>o U'I' ;A E flA'IH,Y> noE'l,CTI> iu'.iHHOY AOl>AEC'l'bEflOMOY EOlltlOY, Xiioy Ii HcnAJ\t1EHOMOY I>Ar A 'I'Efl AX Ii. K'I'OitE Et II W'I' KiAOY Ii KO'l'0PI>,""I> \\"pA;OMn C'rpAAAE%C'I'EA hl11<0Y itE II EtH40Y cnoAO"11 CJ.\. TpAnE;;tl'I'A csrc Il;IIECE Mrf,it.\. rpAAn C,\~EEtH' H EE,\Hl<h. Eic'I'O'lHt·

, • ." V.. '

0)"0 tlME;J),Y\ljJ" H K~ ACV plWMn 1>,\11-

ithWH. EEI\l1KhlJ.\ itE ~PMEIIi.\ K ~CM)ljJCiA nptA'k.\\Vi\~. tlE 'I':6KMOitE, Hi HE~CtXn MOPCKb.lflXb. n.\.\BA'I'EAHI>IIIXI> C3.CiA'li. npu('I'.\'I'EAEtln. PAAH MHoro CAoEflMAro Ii ro(\;OB~'I'EI\tl(,ro ElS ECEMb. EJ\MA npH AlOPH ciYJE 1\\'l£c'l'o Ii itH'I'EA'iE rpAAA Koyn,\~('I'EOMb nJ\AEMli'i\ itH'I'EAC'I'EWEAAX'Y> KOY-

Fest-au multe persone , cart au vietuitu dupre invetatura bine

, ,

si preeum place lUI Dumnedeu. Unulu dintre dinsele 9i primulu este 9i acestu presentu, macaru ca s'a aretatu in urrna , dupa multa trecere de tirnpu. Cact stapanulu nu numal pe patimitorit eel din timpulu d'mtaiu t-a einstitu eu cununt , dara 9i aeurn pe urrna deschide usa celoru ce voescu, si le da aceeasi cinste si daruin. Cuvtntulu deci de aiel in cepe povestea lUI Ionu vitezulut ostasu alu lUI Christosu, 9i plinulul de eharurile Duchulul. Dar cine a fost elu, si de unde? Si in ce chipu s'a invrednicitu elu de ceta patimitoriloru si de cununa ?

Trapezonta a produsu pre acestu barbatu : eetate slavita 91 mare, situata la resaritt; si mal aprope de Asirienl, si se atinge de hotarele Anneniei eel man. Nu numal atata, ei ea este si lirnanu tuturoru vaseloru ee plutescu pe mare, pentru ca este multu graita (renumita) ~i imbelsugata intru tote, fiindu unu locu chiar la mare, 91 locuitorit ceta ~il traiau eu negotulu navigatier. Dect Ioanu ,

86

n,\n. AOIl6f1H/~ 1l~;EMb 'li&HIl:6. n(i'lIlH~

, " .IZ.L I

nMIli\AWE. NIf, AO"'pOA"n 'j'"nJ\b M~it\i\

H~R~;MomHO ",1i 8Ao",,, np'RHkrH Ilpiroy.

3p~ '1'01'0 '1,~C'T'O MOAMLpi\C/A nOC'T'n.LJM.

K~ Il7>C-BKOMCY ~fIt\r"HpiRHi\ H ~j\rOflpllC'T'limM. MH"OY~tJI,\ mE H NmE B'h KCp&"'''H i\HWElfii\ P.\AH c'T'pimAil'\LJJHXb. G)'liIO

\ / " \,

"'\\ C,\~;b ~lcnA~Hllllh H p/~K,y npCC'T'llpA/A

C'T'P"lf\A~LjJllXb CY'T'-RW.\AWE, (Ia I{~ CEr-t

....... ', I ,

ll'nLj.Ii\:;\. ",1{0 nOM I I\OYElml, nOMHI\"lh\llb

, ", J! ' ~

"'IV AEWfJ. H f!\KO 0YT'nIUHlUH, 0YT'nIUENh

d AEWH. 'f1~Mi1\E EZ;,1,IlHmE IlLt H 1M \IAi\HHKi\ KWi1&",J\IO, M'T'I1HCI{hl,\\ EPECH CliYJi\

, I , , - ,

H MNorocoypOIlA mE 11 "'E;b'li\'1tM. ap e-

mAH mE IlHH~ HA, MHUS-R ll~cnOJ\'IfIlWHChI, tiKO E7i. ",tAWI rp"A7. CI14E Hi\PH4i\EMbill npcr AWM, ~'i1\E KZ, R\\ cnopoy, l\:b Hl1\E 'T'orA~ v" nL\PXOY rpAAII, WEA" OKAEIlE1'0-

v , , ,

yE'T'b MtlHKA nepcoy OY"'O 'rOMOY C;f\L)JOy,

~l 0'1''1 Enp-RAMH10H np-R,\hCTIl 'T'~)Il'\OY XPi\HH'I'Ei\IO. H u''''Az.raN"iE CH4EIlO. BC'T'z. PE'IE Ii HT'EMWHE MtY,l1\b limE C~ MHO,l)

" .. ' - '.

;A E n PIIIAE, W'T''ibCl\i\I'O 0Y"'O XOT,\\ W'T'-

cT,iml'T'fl nptAAN"iA, Ii Xp"iCTdllCl\b.L;\ UT'T'oymAH'T'I1C,\\ EtPb.l, 'T'ROEH mE E-Rpt npucT.inWT'11 xon H np-Ri~AI1"jEMb ,dWHMb

86

cnmparatura multa luandu, naviga noianulu. Dar vrajmasulu n'a pututu lesne suporta fapta cea huna a barbatulut.

Ilu vedea adesea rugandu-se , postindu; catre tott cu buna purtare si bine apropiabilu, 9i miluindu pre cer ce suferiau in corahie din causa lipset ; cu cchit plint de lucri mt si cu mana lntinsa, mangaia pre cel suferindt qicendu lntru sine acestea : precum vel milut , asa vel fi miluitu, si precurn vel mangaia, asa vel fi mangaiatu. Prin acesta redica asupra lUI pre capitanulu corabiet, carele era de eresulu latinescu ~i forte furiosu si n-omenosu. Pricina vrajmasiet multu invapaindu-se, daca s'a 0- pritu in asa numita Cetatea-alba carea este la Vospor, ducenduse clevetesce pre muccniculu la celu de atune! iparchu alu cetati: carele era Persu 9i caldu pazitoru alu amagiril predate de la parinti) lut, si a mintitu astfelu : «Este, 0 igernone, dise elu, unu barbatu, care1e vent aict cu mine 9i voindu a se departa de la traditiune, si a se instraina de eredinta crestinesca, voesce a trece la credin ta ta si a fi partasu tradltiuniloru vostre , carl sunt

C~OliElJ-INflKb libl'1'f1 H?;sotc'fI'l'ifHWlt. MH~rhlE.MH Ii" MHt eIE K";;{'1'SAMH 6~ MOPCKOM~ nr\AR~NYlt ~1~[l<ifC'l'U. 'l'tr'lI\mE Emf o HEMb HACKOPot 'l'EOPff npoMbIlUIIEtfit;.

I "...) r ,

HEMAIICll\ sw CI'Mh CERE RM1tiH XEi.\Mffi,

V \ ,I' v

EC'1'? RW MNOrOCI\OBl1ilr\ mE ff MHIHOH-

, " , ,

MOEwrENb, H HfI'n MmE B'1'OPbIH, E.g npz-

, , ,

EhllfXh BEi\M.Y>mfll '1'pAm,;W N''1'Ei\ rp'\AA.

C'iX Cllbiwc\Bh HE'IhC'rHRAA OH<I AOYW,\, II

AOROi\HO r AEiV\hIHi\t\b. so. ~nL\tHl, W'~ P~AO'" E~HH'h H<ifK,\I{O B1iCT'ISh H HA W'''hi'lNOMb

J\\'lkrt CiNllJ1A flri'St\cill,h, nOBE~t (7. 'I!~C'l'·i,y. K~ HEMOY npm;B~nl M'lNKA H 15KO IIptAhC'I'A, r AA Kg HEMOY V' flAPX:;;'. mmf 0\1>0 O'rEE'R AOEOi\NO Ci\hiW,\X" \\'

I 'I "

E.g M~mfXb H;P,\\ANhIH. H K4KO "Mro-

'li>Cn;BO~ HAWEII\ Ii 1l.7.cl:MCr,'hlJ-lE.l\ Il.'SPO(1) 0Yi\OE.i\ENb "I>.IC'1'7.. H HEMAIIOCElf.IIIO s OS·;1I\ oym;EI1C~. ·rAKOE.& RW' ECTZ N~Wi\ R'lip". '{fle'T'bIMb MbiCl','j,y, KAC,IE'T'C'\\, HO'Xh qiA4A Koz.. eBO Eft Cy,cn ~i\tE'rb IIK,EbH. liAM'O'T'E-

'1EUle if\E f1'OAAE'rb mwr'ilo. II AllbrO'T'.Y, i\<if'T'\\!i\\b. HE KZeH;, npO'lEE tl,Poyrw' Bb H;.;\IJ1NbIH. H.i XPC'T'i~NCKM CM'liXO,{ 1\'0- C'T'6~tNHC\A AMf'lE W'I'IIOffiH&b, np-RA&H'IA mE H ;~K\\,Hbl T'lixh CB~Ti\OMh rMeOMb- 1l0X0Y'flH. nptAb BbcE H~PWANhlll"'" CliMb.

rna) renumite. lVII-a declaratu acesta prin multe juraminte, plutindu pe mare. De aeeea curend sa fact eu elu cele de cuviinta ; did elu nu cu putina lauda s'a tncarcatu pre sine: ca este renumitu si eu multa avere, si intru nimica alu doilea intre eel d'intaiu nobill a! eetil\e] Trapezuntet.

Aeestea audindu necucerniculu

,

acela sufletn, si multumitn intru

, ,

sine de cele graite, ore-cum cu bucurie sculandu-se si presedendu obiclnuitulu locu de judecata, a poruncitu sa chieme la sine cu cinste pre muceniculu. E;li cand f-a statu inainte a qiSLl iparchulu catre drnsulu : Cele despre tine eu multumire le-arn auditu , '0 alesule barbatu, ~i ell. te-al venatu de cueerniea si tow puternica nostril credinta, ~i nu cu putina dragoste te-al ranitt; de dinsa ; eael asa este credinta

, ,

nostra , se atinge de eel eu gandire curata, si invapaeza inimele lorn eu dragostea sa, 9i da buna curgere vie\el si ant lndelungatt. Decl nu rntardia, alesule alu prieteniloru, ci lepadandu departe (credinta) crestinesca eea vrednica de rI80, traditiile si legile a-

, .

celora eu glasu luminatu hule-

, ,

C:AEH\\' pHIJ.lOM". c sro E\\, P'\AH KoynNo

K:ACH il\EH~MU il\E H A-R'rMfl C2iHHAWWt\\CA\, Ct\"jWilKWE TEEE nponol.l'kAATEt\-R HHH'k XOTA\11M ""jTU, CR'k'f'""jtf. NilWEtf. Ii E"'lrOHilpO\fHT"I,Y. WkPb.L rp.i\MI npO\fEE

" ,I ,.. ,

w 'fIOAECNE, CTilNH C2i H,\MH H \f,\K"I, U

.I.. .I! I, .1..'

CR· ... Tt\·IiHWUM" r,\ACOM", CR'Ii'ro;"pHOE

npOCt\ARH ct\H4E. 11 %CT" R2i;A AU f~ HiI\E TOMOY np "AE2iC'i ~EA,f,IJ.lOH 3Et;A~, H TiKMO CR~TOM" Tokt\,,, R2ic'iARAif.IJ.lIIM"

f , N "h I

il\p2iTRb.1 npHHECH. U TAKO \\,T lIP'1i %-

, I I I

CTEM" H CM10M" cnOAOEflWHC.i\ C:A HiI-

, f . I I ..

MHiI\E rMO EpiI'r2i nrHICHW II C,\i\A\fM1WIH

.t!" I

R2iC· ... M" \ft\KU'M" HilC'\'\AUWHC.i\ il\I1BOT.

lh HEMIKOil\E c'iA nicTp"ll1 OH2i ;i\O"O,f, Ii KWBAPHb.IU r~AilwE, I'\\,' AHlI7i M"IC,\2iH"IA\ W\fU E2i;BEAE HilnoM0IJ.l" npf1;"IEiI,\l1JE pEKwAilro BKKtf.. « B'r A A BEAEHf1 c:",iAETE npf,A" 4PI1 II KNhl311 flMENH «MO ero PAAH, HE nptil\AE noo, \fAHTEC.i\ «\fTO B2i;r'\ETE 11\11 \fTO \\!ntlJ.l~ETE c B:\ OH2i \f,\C. AACT"EOC.i\ RAM" r ,\2i E~M-

, I "

«yil\E HER2i;M W r,f,T2i npo'I'UB,f,CT ATI1

, , I " t..J-..

RECT2lRH"IMA \\1 \fUMA GZ;{l'IiB" HA M\ITt\·t"

88

sce-Ie inaintea acestet adunart a toto. poporulut; cact de aceea tott impreuna cu muierl 9i cu copit s'au adunatu, ca sa te asculte pre tine celu ee voesel sa fit propoveduitoru alu luminatet si renumitel n6stre credinte.

, ,

Deer vino, 0 minunatule, still cu not si cu omenii, si cu prea luminatu glasu proslavesce sorele celu stralucitoru si da einste si stelet, earea stralucesce inaintea Iut, si numal acestoru luminl stralucitore ada jertfa. $i asa te vel invrednici de cinste 9i diregatorie de la imperatulu, 9i eu not ea unu frate de apr6pe te vel tndulci de traiulu celu prea dulce tuturoru omenlloru.»

Pe cand acelu pestritu de reutate 9i viclenu graia aeestea, Ioanu, redicandu ochit eel intelectuali, chiem a In ajutoru pre stapan ulu celu ee a qisl1 : «cand vetl fi dU91 Ina in tea imperatiloru si a dornniloru pentru numele meu sa nu ve tnvetat) mal lnainte

, ,

ee sa graitt si ee sa respundetl

, , ,

rntr'acelu ciasu ; cact se va da voue cuv intu, caruia nu-l voru pute sta impotriva protivnicii vostri. Apo) si en ochii eel simtualt cautandu la muncito-

,

rulu, 191 redica mana 9i cu

- \ I _ , , __

AETb. HoY. Hl1ffiE AA AACTb I'b MOI1 I V XC

HA 0, Mb c'iE sor AA np'iHTfI MH. OYMbIW"EH"'A ffiE CfY.'1- c'ii{ Ilpir'l HC'I'I1WR CA'rMli\,

, , -\ , .... '"

OL(A TIlO ere, B'bWEAb IH\! B~ '1'1;\ tHO cso-

EI'O l'E;\I~CT'ia AOCTCl1ttb C'bCt'l.A7>. II TOliOit\ MH'!>. "EC'~i\oyJ.\, fI~ n"roy,,'k npHEi\1iYJl1 IjAA~ETCJ.\. N "~H'Y'AIlT" WTCTil'.nl1TI1 HCTHflHA. C'b ?IHbIMI1 R'hC#MH IH1-

'I , ,

AI1MblMII ffiE H HERI1AI1.\\bIMIi TEApMH II

CAMOMOY TOMOY C~HqOy C'b;I\,{TEh-R.

, j! " I

eroffiE Thl np'll ,\hC'fI1 T'bMON. \\APgffiIiMb.

'lbTEIIJH 1l,\KO ,,~. "mif¥. 'Ihcn l'E;OYMH-R

, I , , ,

npIlHOC,1\ 'rEApll. nit'!l' ffiE (AMb WT MENE

?: CTliNW 'rM1NC'r1l0 OYG'~ 1,,"'Gb, WTt\Omfl ,\\OM'r.l\ NME1\il41fY>II'\ 'r[}OEli AWft i\\'hr~N. ttE"bCT'j(\, ,.\ cdh" CI!'h "biTII CI101\01\1IC/I\.

I - .." ..

n,\'IE C,\H'-lA CIM Rlf.ECT'hRNM'O flfl4JEHliI

;~p'kMI1. K HE R~ (if BEllylOYU CB'huM Cil'.LJIE, H \J ~fI\I'Mb Bl\ c/\oyml\fl'. OyCT l\ RAEflO W'I' C'b;i\,IGW,\rO, \VrHhHArOi!if CfY.Y'''CTEA d.ijIE. H E~ 'IETRpi'l'h.IH t~Nh. C'h;A,;'llHO KJliO 0YRO Bi ('h;AAH'iE. ll' K8nHo Cftt\1H (,\WREe"', G~;A'~"Bb PN.4'J N A Nil S. Ii W'lli C:finpOTMr7>, R'b;iliit r~KO \\''1' E'6ciXb

buna lndrasnela respunse : Mi se pare, dise , ca veditu mintesct, igem6ne 1 Cacl nu sunt ale mele graiuriJe cele despre lepadarea de Christosulu meu. Sa nu fie! Dar nict sa dea Domnulu meu Isusu Christosu, ca sa-rnl vie vre-odata acesta in minte. Nascocin sunt acestea ale vrajmasulut adeverului, ale Satanel tatalut teu. Caci intrandu elu tntru tine, ca lntr'unu vasu vrednicn de necinste, si prin tine vorbindu mie, nadajduesce a me trage la peire, ~i a me sili sa me departezu de adeveratulu Dumnedeu, creatorulu, tmpreuna cu tote fapturile cele vedute si

, ,

nevedute, ~i alu lnsusl acelut sore pre care tu, fiindu cuprinsn de negura inselaciunij, ilu cinstesci ca pre Dumnedeu, aducendu ca unu fara de minte cinstea cea dumnedeeasca fapturet, Mal vertosu tu tnsutt cunoscendu de la

,

mine taina adeverului, lepada, rogute, negura necucerniciel, carea a Infasuratu sufletulu tell, si tnvrednicesce-te a fi fiiu alu luminer, stralucindu mal rnultu de caW sorele prin aurorele Dumnedeesculul botezu; iara sa nu

,

socotesct ca este Dumnedeu acestu luminatoru , carele este

1.2

90

CI\biWA'l'HCh\. AA liE EN.AE'l' Mil \\I'J'Bp'klJ.IllCA 'rEEf XE. C:Ii EEt;HA'li.""'ihlM'l'U W- 4EA,'h H nfJ'kCTblllMb AXOMl>. HEIlOK,\ON,;\Ch\ ChN40Y. HEnOC,\Sm{'j) WrNIO. flEnOm(!N. Sllt;At 'rit;OHMEHII'l'OIl Ei\{iAA CTP~-

c-ru.

- '" , .. I

Mb rMlJ.I8 " I\1I4A \II EpAAOBi\.tlIEMb, 1\f1l(E

'l,{c'ro Ilt;i\i\'~utL\[UE M'inb, ~II\E 1l7i U~'l'p7. rWkSA pacn ,'I\tE,\i\l, \VnIEMb. II NE-

Morbi tli\MII\\st M,Y,iM TpAnt'l'lI cxnnc'l'1f1ll\ElfiE. E.\ eromE OH1. X8,\,r-AWE nocp kA'1> nMO'lHcr.ZNAro U;pWAA. E,i ric'rHiUlA 1'\\1' i\UHOMb npolloB'k,\O\,EMA, 'l'Or6iKE Il'iip,y, n A'IE {I;E np'~I\"CTb. hC'l'11UWRIiWE

.' ..I~

PE lJ.I 11. AO KOH4" ullt;""rAEMJl, nOI)Ei\·~

EOHUWMh \11'1' \IIAEif\AIA CZ[WRqJII WINKi' f\ CEMOY HEifiE Cr.OBA CKoptE Eb.iIlUJOY, !l ,\r~ nocptA.fr C'I'O AWE, flifiE B:Ii Xii 0-

.J! " ,

Ei\"b 'lEtJHhlll, 'l'i\lfiE II 11\ Et;1\b.1 MHWII\I,C'l'1l0

np-tc'l' ~BWrt1 !lOBEi\.fr. II E3;ptEI, M'lUKOY

90

pusii spre servirea omeniloru de catre Creatorulu, fiindu 0 fiinta

,

de focu, 9i creata in diua a pa-

tra. Cum dect este Dumnedeu o creatura? $i impreuna cu a- . ceste cuvinte, redicandu manile la ceru, a strigatu, ca sa fie auditu de tott : «Sa nu fie mie

, ,

sa me lepadu de tine Christose, de parintelo teu celu fara de inceputu si de prea santulu Duchu. Nu me voiu lnchina sorelur, nu voiu sluji foculut, nu voiu jertfi stelei eel numite cu numele patimet curviel.»

Acestea graindu-le muceniculu cu cuventu indraznetu si cu fata

" ,

lmbucuratore, muncitorulu adesea 191 schimba fata, aprinsu de foculu celu din launtru alu maniet, 9i neputendu mal multu suferi lmpotrivirea harbatului, pre al caruia Dumnedeu elu ilu hulise in mijloculu unut poporu f6rte numerosu, (veq.endu) pe adeveratulu Dumnedeu propoveduitu de Ioanu, iara pre credinta lUI numita prea dreptu amagire, 9i resturnata pana la sflrsitu, porunci ostasiloru a desbraca de haine pre muceniculu, si acesta facendu-se mal degraba de catu cuvintulu , golu statu in rnijlocu celu imbra, catu intru Christosu, apol a po-

91

d\lp ,(cn., Ii", IlEnOi\E~lIb I"" CIlO E,Y- R-kPI'1 W'rME'rNHKb, K:Z; Ih\IJJEH mE Cll-k'IWGI1 oy. CpiANO nphi'T'li Il'kp'k, 111l.IWHMII 0YKP.{CII'T'HCn. ;'\K~\'Il"1 On-kljJM/;\. np6'IEE l\drA" c'iK i\l1xori\~\J'ii\ OCT "Il,\b, 'I rAl1)E Old~IJl"Ch\

, ~ ..I... I -

HCIii\ZNI1. CIl'K'T'O;APIlOMS Ci\N48 nOK,\O-

Nltlleh\, KlJ.IEMI Nfl, '!'AKO Mil Iw\rotHp6-

/ ~ / I

'HI'T'bl"" tLHUffY- Ih,Pb.I) 11E'I'Z,KMO CHMI1

II\E;i\:Z;Mf' TIlO,y' C:Z;i\POI>,\n. lli\b'l'H, N,Y,

)} .L I , "

H Nb.IMfI 3·(.;i\tl'RIfWflMI1 H fC'T':z;c'rBO,( HE-

c:Z;Tp:z;nHMbIMfi Mti"MMI 11CKOYWOY. H KONEI~o, rOp'l~HWOII C:Z;j\\PTI1 np'GAlMb,

HM'IHKb, UH'MIIOCi\orWHKb K;:z; '~KOmf 'T'h' rAEWII W B~\C'~KO{Y- CKllpiNh' 'Icn,vi H fNE. f1i~ HC'T'IINNMO ,,~ P,\H:Z; ,I i fiN'!> nponowkfVtl'Kb. ~;mE B:Z; 'rpOI14:1 C,\,\BIIMArO mE

, I J_, , • -l., I

If nOK,\Ml'hEM"ro. sro mE WT np'lijJwA"-

'T'Ei\'iU mE II PO,\f;'T'Ei\hl NASb.iKOX" s-kpoIL~'T'11 'I TOMOY e ;\11NO MOY nOKMwk'rflCh\

.. I , .. '

fI 'ro.~\o'( mpZTIl"" XB,\i\ENIA npIJNOCH'ffl

'1'T'6ro R~CtMb (Z;I\ ~'T'f,\t M"",l,PZCTGOBA'T'II mE 'I HcnoR-kAoBATH. II 'T'or6 'lA(1) C""Alr1) a\'lllhIMb H Mpi'T'Il"IMb, Hl1)E npiHAfTh BZ,3AAh\ KOMOYa\AO 110 A tI\W,\\h

91

runcitu a se aduce toege multe. Si cautaudu la muceniculu dice:

, ,

«nu te-al fagaduitu noue a fi spuitoru de fabule, ci te-al fagaduitu a te lepada de credinta ta cea

,

nefolositore, si cu osardie a veni la credinta nostra cea luminata si

, ,

a te infrumuseta cu legile nostre ;

deer lasa acesta graire zadarnica :;;i implinesce ceea ce al fagaduitu, Inchinandu-te sorelut celut stralucitoru. lara dad. nu, te incredintezu, pe credinta nostril cea renumita, ca voiu sdrobi carnurile tale nu numal cu aceste toege, ei te voiti ispiti si cu alte munct mal cumplite si firer nesuportabile, si la urma te voiu preda celei mal amare moru».

$i Muceniculu (respunse) : «nu sunt eu spuitoru de fabule, precum tu dicl, 0 plinule de tota pangariciunea, ci robu alu ad everatulul Dumnedeu, si aeum propoveduitoru alu celui in Treime slavitu 9i lnchinatu, intru carele a erede de la stramost si de la pariun m'am deprinsu, :;;i lUI unuia a me inchina si lUI a-t a-

,

duce jertfa de lauda, 9i pre dinsulu a-lii socoti si a-In marturisi

,

creatoru, :;;i pre dlnsulu tlu asteptu judecatoru viiloru :;;i mortlloru, carele va veni resplatindu fie-CUI

92

0YCTL\Si\EHHOI: CAtHIE, Tore nORE,\'kH'iEMb. nOMpZKHETb., 'I'oUMlliE npO'lEE 'ITO TilKOBO

, '" / ......

C,\'" W;\'rli \\IT M~IlE HJ\H EFA'u'rl1 HEHil-

A'; HC,\\. §mE sw H npiR'Re p'Gxb.. c'ii: 'I Hflwk pEKN., rt\t{c tHiKcrAAi1\E 'I'B~rb. np'lw).nO'lbTt1\ WT 3I1mA~n,\t. NHi1\E

I I ,

niiKI\OH,H,\\ 'l'R'\PIl f!,\'1E C~31\ilBWilI'0, AOH-

AElliE Mo Ero r N" ECM~ C?Mb.1CJ\'\, np6\IEE

. 1,' I ~

NEK'l,CNfI A'li"",'rEMO NEllpi\B;\b.1. Nh; K(Jb.I-

,Yoifl'il1C,\\ B:b 'rElit nEc'ill H(JelEn. If I\E;b.'1~\IHb.IH mBJ\EHn. C'l>'l'IlOpH. H' CEliE OYRO wr nOnE'IEN'iH Mk."" CIlOIiOAfl, MEHEmE,

KilKOS<kMb. OYRO X61.J.lEWIl C?.MP'r1i WR(JiI;O,\\b. i1\Er..IEMOMO\,MfI Er.~t H I\c\, nji-RA noc~H, Ail HE Ill\ MH\liSt. 'rEOHMII HE-

. I _ 11 I,

'1HC'f-RHWI1MH !'My MO,\\ wrr.i\WilJ\'l'C'\\

}' , , ,... , "

OyWH W NIlXmE PE\IE nppOK:b mA'l- ilCllfl-

AEH" nOA 0Y"C1'Ni\MfI NXb., II R'llcE CKBPZU-

I ." I ..... 1-...

'l'C'\\ W'IfiMiI. CE 'ffl n,\b.'r11 np'IiAr.Em,\\'rb.

, , I • t ..

rO'l'\\'Eb.1 fI WG N ,\mENb.!. IlIH mE~.\I EM".

" I , •

wrHEM" cZml1ZMI. BO~'OiY\ ,\i\BH. ME'IfM"

C~AP~1\1\1m. 'I HilMI :\lPE KilA flMAWI1 CliXb. MOT-EllWiI, HilHOCII'rH Mil HE ORI\-RHfic",. (i,~ so Il~Cf rOTOR" ECM?. cAhWE nCA~nl ';" "'OROR" X~ Mcero.

92 dupre faptele sale, cand si acestn sore asedatu spre slujba ornenilorn, prin porunca lul se va intuneca. De aceea sa nu nadajduescl a audi de la mine sau a vede alta-ceva, Cele ce am disu mat

,

Intaili, aceleasi le qicu si acum,

cil. nicl odata nu voiu prefera Creatorulut faptura, nicl me voin inchina fapturer mal multu de catu Creatorulul, pana rand sunt stapanu pe cugetarea mea. Decl nu lntardia, lucratorule alu nedreptatii, ci fa veditu naravulu tM celu canescu si neomenosu, ee se ascunde lntru tine, si sloboqesee-te de grija muncilorn, iara pre mine, cu ort ce felu de morte voescr, trimite-me inaintea doritulut meti stapanu si Dumnedeu, pentru ca nu lndelungu urechile mele sa auq:l prea necucernicele graiurile tale, despre care dice proroculu : «itrava de aspida sub buzele lorn- ; si ca fata ta cea pangarita sa nu se vaqa lndelungu de ochil met. lata i~l prestau carnurile gata si desgolite: bate cu toegele, arde cu focu, tnneca in apa, sdrobesee eu sabia, si orr-ce mar cum-

plite de caW acestea nu te lenevi a aduce asupra mea; Cael tote acestea en sunt gata a le suferi eu

93

rH'kIlOM" , 1l0IlE,\'kll,H'J'Il E" CKop'k 'roro n O;EMi\H npcr ~rBin'l'H, H I1\E;i\'iENI" C,y,

/ I , /

K,\'1'IlIM" HEMH,\OC'rHIlNO I>.l1'rl1. EO. 'I'Oi\fj-

KOI1\E COYPOIlC'I'EO npOH;"II\WIUh\ KA;Nn.LjlEH. n\KO ct~EBB"lIjM oyl\o wwl£M" IId'I'EM" cs APWEI1'1'I1Cn., H lfi E;I\ "I cs 1l'l,;NOCH'I'11 cn. N,\ d;AOYXh. Kp'l,lli,Y,lfiE OEArpH'I'I1Cn. IlliCEMOY M140Y nOAi\Elfiif.LjlArO M-kC'I'A. AA m KOlfiE E'l,CHX" CEEE E HA 'k C'l'PAAAi\E4", Nl\ N~O 1l'l,;BEA oYMN'liH W'lI1. I\I\AroAApn. 'I'n. PE\II' E,I\KO H ~E' nONElfiE Mn. MO Eli CIIOAOEH,\" ECH I<p'l,Ei,y, KjiL)J"LUACn. rp'lix w' EN"In. CI<EpiN"1 'lHC'I'O

W'I'MW'I'HCn..

TIor"iEtI\N'il1 iH C~OEE \\''1' ~XlfiE PE~E i\~'lIlK" mpW'C'I'11 NANI1 ~'cnAiNwEcn. CH4E C'l,AP"'I\HWi~ PANAMI1, n\KO H ri\('coy Ero nptdiLjll1cn. npo-rrs. 'I' ,'I1\E nONEI1\E IlE'lEPH N(\C'I'OAWe, AIl\VI1MI1 CIl,;{;AIlWE EEpI1rAMH,

/ '.J.! ' I

Eli 'I'EMNH4if. mKo N'liKllHl MPiST"E" TPDY-

n'l, Il'l,META,Y,T", Il'l, 0Y'I'ptLU:fiN 'I'oro EE,\I1'l,'I1LUEMOY XpANn. 'I'OM",EN'i8. fh 'y'rptlUll'iH lfiE 1M OE"I'IHOM" MtC'I't npt-

93

dulceta pentru dragostea Christosulut meu.»

~i multe graiurt ca acestea ascultandu muncitorulu cu crudime, aprindeudu-se de manie, poruncesce de strgu sa-lit intinda pe pamintti si fara mila sa-lU bata cu toege nodur6se. La atata crudime au venitu casnitorit, in catu santele acele carnurt s'au sdrobitu si cu toegele se ridica in aeru, iara fata locului unde

,

zacea elu s'a rositu de sange,

Veqendu-se patimitoruln intru acestea, redicandu ochit eel mintall la ceru dise: «Multumescu

, ,

tie, stapane alu cerului, pentru ca m'ai invrednioitu sa me botezu cu sange si sa me spalu curatu de pangariciunea pacateloru, »

lara fiil periciunii implandu-se de furie pentru cele ce a qisu muceniculu, asa l'an sdrobitu cu ranele, in catu mal departe i s'a curmatu ~;;i glasulu, Ap01 fiind-ca sosise sera, legandu-lu cu doue lanturt tlu arunca in te-

,

mnita ca pe unu cadavru mortu, pastrandu-lu pe dimineta pentru ' cea mal mare schingiuire. lara dirnineta, presedendu la loculu

94

ACohAll llR'lipOBHAHblH OH~~ 'T'OMOY np'k ACT ,\BfI'l'U ,"'1l1K" IlOIlE,"&' Ail t<\KOffiE np·k· AC'T'~ CE'k'T'AOMb AI14EMb ~I PAAOC'T'NOtY, AWE,)), E~;p·lfllh 11,{HhC,1\Ail1 [;7. OYAIIRIIEU'iE no,\~r,\J\w€, CEi,1'AOE mE i\r1I~E II W'Gpill\OE ,\HtlOE. H tL\KO R~ TOA flKo ca-

APOIiHtlWRMb II pA;C'lii\utl'kMI:. 'rtIlWt, AW~ H EIJIE OWkNE'T'C,\\_ H' r,iJ\ lOS.

I' , "

HEMOr. ;fJl WUMI t W MINE R~ IwropOE

IiE;\H~C'!'TE 1'BOllMI> UEIlOI<OPC1'ROMI> npnss-

, , , , b I'

AEH s "I c'rz , 1l\f{0 CII4AKi\rO II /\lOEEJ;;H'",H-

WAro B'lld,Mb 'lftKWMh EEJ;;M4i\<\ ,\HllHf'T'IIC,\\ mHC01'i\; "",\'IE Al)JE MO E MOY P .1- ;OYMOY 1I0EI1NEWHc,\\, rO'T'OBO ,I.wlfu B:A M~A"IXb A~EXb CZ,AP\\EIIElI"WM nl n"i'rEMb J;;AP((E'iE. G,y''T' "W oy NilC EP,\'lEBE MNoro x;y'Aw'mult, WT 11HAim11\E II I'IEP-

.. / " I!' I

1'1;\Hlltlb Eel! fl'lifl'l\" IP KO MH Mm ,1I1lU,\i\

1'EE:E W'mIJ(\i\,¥.'rb l;:,,\KA. fl' M'INflKb. C

I I' I?' ..

C~AfJ\\"IIEfIHb.IIIXMII 1l1l'6.'f'EX" \I C"'-AII1, Hit

"1',,\,\0 nOnE'IEH'i4 :\;:!> 'T'GOp,;'I. Q 110EMIKOY Ii\~ SiWRWH'ill tl~W" 'IKK'6. pi\C'rj\~Ri\E1'C'\\, QIlO1'Oi\HKOY B~1I<i\'I'P~H'if1 OEH~E,d~E1'C'\\,

,BEi\HKb.IH PE'lE ,\11,\'6..» MOE mE 1l0IlE'lfNTe HE HlIO, p.i;Bt elfiE npt.1'p1.wlhfl AO f{ON4d flMl\\CHMM Mli \\'1' 1'EE:E, 0 OYKP~-

94

obictnuilu acela cu cnipulu de fera, porunci sa i se infatiseze muceniculu,

Vedendu-lu [udecatorulu ca sta ell fata luminosa si cu sufletu

, .

bucurosu, l'a pusu in mirare fata cea luminosa si hucurosa, 9i cum intr'unu trupu atatu de sdrohitu :;;i risipitu se afla 111Ca sufletu, 9i a graitu catre dinsulu : «Vegr, Ioane, la ce necinste a~ Iostu adusu prin nesupunerea ta, in catu putinu a fostu sa te lipsesct de vieta cea dulce si prea iuhita tuturoru omeniloru : 111sa de te vel supune socotintet mele a'l gata in putine dile sanatatea sdrobitcloru tale carnuri, cact la no} sunt muln doftori mesteri din India 9i din Persida venilt ; iara daca inca esci crestinu, sa scil, ca inca mal multe rele te asteapta. »

Si muceniculu (a gisu): «0 judecatorule ! eli nicl cat de putinii nu portu grije de carnurile mele cele sdrobite : did ell caW omulu nostru celu din alara putredesce, pe atata se inuoesce celu din launtru, dice Marele Apostolu, Ingrijirea mea nu este alta, de cat, ca, prin Christosu celu ce me tntaresce, sa rabdu pana in srar- 9ith (relele) aduse mie de tine;

95

[I,\'El1)ljJflMMA\ Xi. G,\M IiW- PE\IE. npt'T'p~n1fEbill il\E 1\0 I{01l4~ 'T'f cncETC"\. Kl}JE OV&O 'l'T'C BOBiHwEE 0YMI.ICi\lji\h fCII'

I , - I

'T'1l0pH. IlP~1l1.11A sw 'I'll pallbl IlH E~

'ITOil\e ,'",it BhM1~tHII"I.\CI.\. GIIMH np kMi\z,,\Ph.lMIl rK1.1 i\I\\INHI{.\, &E;OYMHhlll ,v\,l\-

.-i-! " ,

rU-bIlO,\~h H IDKO ~mtp' flb.1 KH'I\Gh, [lM(hl

Ilpoc'rpi'l'(\ nO;EMMI J\ihN~;K'\) AIOT'kHWE 1l0EEi\'g 1i11'T'H. II ,,\Jim eYlio RI;ax,y. nptMtwtSi\'hljlE i~peyr~ ;\poyra, r~Ko {1,,\'T'PWM!> C~ HllblMl1 E:t-Hi~'T'p'l,Il"jHMH AOB6AHO I{6m,y.'T'Hc/'\, 0' Hlt\E Mi\'rE,y, un.n-

'T',\H'iEMI. OyCTEi11. Na;Ui\MEII~E(\C\WE. A'\ t~I{O H BW!IUH H;HEMOrOIlH\ RHl1)ljlE iIAA-

.. " - ~" " I ....

M(\U'T'CKhlN>. OUl,1 AWN, 0YAhl, 11 BZ>C'bKb

Eh;paC'r7- 1l0;WPCTIl8ii\4IH\Xb B7,n'j ,\WE Ni\ CI{BpitlUaro CI1)Ai(h) Tor (, HEMHt\oC'ri1- SblH OYUII'1I1il\,\rY'[.jJE H HP~E:t- II COyp6EC'rIN,1l0BEt\'~ flpllSEc-rH Ku'wk NEOYM.Y.\IEIM

, , "..h f , '

~ CEEp1il1a. 11 11\\10'''; iIi\\Hm.\ 0 ror o

WflaWb KpillKO npIlEi;iITI1. B:t-ciiC'rH il\E

I " ",

HMI' E/\HNOi'II\OY wr BWIHtb, II nocrz.r-

HllMb rp~AL\ "AI11{" nj"ll 'rE4111 KUIlIO. Ii CEMOY RIJRlllOY, BA(\'lHM Rot- cTbHI 110 IlhCEMOY rp ~AOY. IlfWkfl'iE O~MI;,\ENO Ii""-

95 caci insulu a disu : celu ce va rabda pana in sfar9itu, acela se va mantui. De a'f nascocitu ceva mal non, Hi; cacl ranele tale cele d'tntaiu eu nu le socotu lntru nimica. »

De aceste prea intelepte graiuri ale mucenicului muncitoruln fiindu rusinatu, 9i tremurandu de manic, si rugindu ca 0 feea, iaras) lntindendu pe pamentu pre muceniculn, a poruncitu sa-lu bata mal cumplitu. Dec'[ unil l'au batutu schimbandu-se unit cu altii , in caW interiorulu Iul de ajunsu s'au atinsu de cele lalte maruntaie. lara elu prin soptirea buzelorn insemna rugaciunea. Cand :;>1 osiasil au ostenitu batendu madularile acelui sufletu de diamanta, si privitorit de t6ta varsta strigau asupra pangaritulut judecatoru, defaimandu naravulu lUI celu nemilostivu 9i salhaticia, porunci (acela) sa se aduca unu calu netnvetatu si sirepu, si sa lege tare piciorele muceniculut de coda aceluia, 9i unulu din ostasf sa incalece pe dlnsulu, 9i in tota. puterea calalui sa alerge pe ulitele cetatit. Facendu-se a-

, ,

cesta, fu taritu santulu prin tota

cetatea. Vedere trista pentru 0- chil celoru cucernict l lara cand

96

xomAclAWE ~;mE c.fro Rl\a\f'\\H CI<RO;t i~yAEHCKM i1\fl1\HIJJ.\, R1>flL\XN> 1\114" p<\~RpAyJdil'.lj1E I'SAEE, II C~ l!mE Kg pN.K 8 \\Rp~'I'wi\iMCh\, ME'I'MXN> H,\ c'pro, CM'~-

~, , / ~

nIJ, IJ AHN II\E WT HHXb. I.W, XPt.,\H1I1J\

R7.TEK", i't '~"~'I' J;B,\'RKb 1l0CTH/I\E ('rro II [\I.-if \1 '11;1\.\\ Ef'O 1',\,\8"" WTC-k\IE. H

'I'>\KO II npO'lEE 'f1i1\O \\''1' p1iWhLUE, ~I,\

I( I. ; I ,

M'.,.CT'" W C1',IBHW,\\ C7. rA,\RO,Y, 1\E1I\"'4J,\

HmfJrkroM'\. IHIKOMOY mE \\''1' RMrO\IECT(,B!\IHXb CEMOY npHKOCHiy,rHC,\\ Ci\\~'\B-

uiov.

Gz NOIJ1II (fiE 'fOil ,\;.\MRdAb.IMII \\lrb.1 t<\RllWi\\C'\\ r\Vp~ljJe, 11,\ \ J\\\fI1'IEE 'l'1£r.o, H '1'pt; Wlflj'il1 C,,,kTOlHiAH'iH MiY,lIiie. NE";p{\IENWI N'~KL\,\ CljiEHNOCI\\\" BC'I'E\'y,Y,lJJE 11 Ki\lf\I\Elfi,\ 'I'B\\;'Ph\ljJE. c'I'Aim~ \VrIlEHb C7. Il~CE HdA 'l"beCEM" C1;ro 0YTEpzm-

,

,'\,I.\IIlEC,\\,

GHE OYRO MIlW'I>H GHAt",,,,, EAllNlt\E \II I'SAEft EMOyi1\E II XPAMHIIi\ GMlgh

t!' ", ,

C'hIllE, I AEIt\E II,\\IIOrO C'I'PAA,\,IIIOE i\E-

11\dWE 'I"~'IO, MHb'6 tiKo clpeflHHK'" Xp'i-

., , ." .. , , .,

C'l'Ic\IIC'l'1H npfIAWIU., 'l'O" 87\;.\\'1'11 H 0-

''':I'IWR np'kA'\'I'H norpEIWfiS,R'h;EM' ~,Y.Kb esc c'rp.frr.Oirdl Mu6ro IIPHRHIl1\HEC,~, X6-

96 celii ce lira pe santulu a ajunsti tntre locuintele Jidoviloru, chiuiau Jidovit, tntorcendu-si fetele si cu cele ce se aflau in mainile lorn aruncau asupra santulut, producendu chicote fiira de randuiala 91 absurde. lara unulu dintre el, alergandu in casa si scotendu 0 sable a ajunsu pre santulu si mdata l-a taiatn cinstitulu luY capu, 91 asa deslegandu si reetulu trupulut, rat! lasatu la unu locu cu capulu, zacendu dispretuitu, si nicl unulu dintre cucernici nerndrasnindu a se a· tinge de dinsulu.

lara 'in noptea aceea s au aratatu lampe de focu ardendu d'asupra trupulut muceniculut, ~i ore-care tret barball cu chipu de lumina rostindu nisce cuvinte sante, si facendu cadire, si unu stiilpu de Iocii s'au tntaritr; din cera d'asupra trupulm santulul.

Decl acestea multi le-an ve-

,

dutu. lara unulu dintre Iudel a

,

caruia casa era mal apr6pe (de loculu) unde zacea multu patimitoriulu trupu, socotindu ca preotit crestini all venitu sa-lu

, ,

iea ~i dupre obiceiu sa-lu predea ingroparil, luanda unu arcu eu sageta si multu apropiindu-se, voia

97

,~ , -

1';\\ 0YC'T'fl'lS. \HTH EAIHlOrO \\I NlHflMb.lllX"

w'wtfXI. CyjENHllKb.. All tAKO oYl\W npc-

T 1;\ mE EM1KA EMCY CHfli\ "iwe, npt 1"~IC'rz. C'T'ptAA oyl>o C~ 'I'tTHIlO~ n pllflz.nwll Kg

, , , , ~

AECNW,¥, er o P?iiKh.1 np~C'1'OMb, ,\iY.KffiE

sz. 1'1 '~SOJf. HltffiE I>W- HA IUMtpEtfie noy C'1'11TIl M6I1\L\WE CTfltM~, HI1I1\E niH'b.1

".t... ' J! r

CBOI;'\ piY.4-r; \\1'1' CtlXb. 11M-nTH CIlO[iWANIlI.

H CH4E AIOTOE ONO TOMflEH'iE npt;.I. BZ.u! N6LjJh f1p1i'rp'Mlt. limE EXI1NIAM '1y:;\dAIE ESp EHtlll, Ai~EBlj ifiE CIlIITA.Y.lPOY 11 '110AIIII ~NH Mlf.ifi"iE IIEBI1AIIMII I>b.{UJ;\\ 11 CE-t£'rWBE \\Hll nOAol>l1o, Ii np6CTO BZ.ctKb. E'b;'p.\C'T''h CZ.TtK"~I)JECR. ;pt F' w Id" HNllro ONOro C'1'ptfl4A. ONffiE n6TEIlKOY B'bCE CK~-

, ' " , I

;OEMWE. 'T'ClifiEOGIl oyI>W CBO"O/~~ "(\';1111

, .I-. 'f

npI1EMAETIl, M~'1I1TEA ifiE g-IiA\\! OyI\OiIIW~

'llptC,\'\I>H'RMb. hb.(IlW"iIlXIl,xp'iC'I'LINWMb. nOEEdEEAETb. 1l0rpEb:C'f11 'ft.\O Ei1\E ss;EMWE Ii AOC'fOflHO AtrW;) nO'lI~TWE, £lZ. ~'I'H'kM' 110,\\\1' ilU1W,\\ M'kC'rt. ANE,\J\lI\~ HE MII\' rb.IM MHMOIUE,\UJIlMb (}>pif,rz. Oil'!. lil1\E cfro 11£\ j\\ 'lifiE nptA ,\C'T'?, ll'!.cXO'ft Ero OYKP,\C'T'11 11 EZ. CEOl\ \\''T'11EC'T'II. II' En EAIIIII\ \\IT H\\'LjJEIi ",\L\I'ono,\o~ 'mo Er)'~Ml~ or>I~'k'fb, H Cn CIlOil,\t\l1 IlfJlIlUEi\b. B7iCKOn~RMUJE X6'T''\\ 11;,;\'1'11 MW'LjJIf. EZ. '1'imE

a sageta pre unulu dintre aceI preott parut). Dar cand a trasu pe catu t-a fostu puterea, a remasu sageta cu corda lipite de degetele manet drepte a lUI, iara arculu, de mana stanga, in CaUl nu putea nicl sageta sa 0 sloboda duple scopu, nicl manele a si le slobodi dintr'insele. Si

, , '

asa acca cumplita chinuire 0 a suferitu tota noptr-a acelu evreu puiu alu vipereloru. lara dupa ce s'a luminatu de diua si s'au facutu nevedutt acei barbatt mi-

, , ,

nunatt 9i asemenea luminel, fani oscbirc (orne.nil de) tota varsta adunandu-se priviau pre acelu ticalosu sagetatoru ; iara elu cu amaruntulu a spusu tote. Apot dobandesce si elu slobodire de

, ,

pedepsa. lara muncitoriulu forte tomendu-se de pre a Rlavitele (fapte) cele intamplate, porunct erestiniloru sa ingrope trupulu, carit luandu-16 f;li dupre cuviinta cinstindu-lii l'au pusu tntrunu 10cLl cinstitu.

Trecendu nu multe dile, Fran-

,

gulu acela, carele predase pre santulu la muncire, a voitu Sa-ILl fure si sa-In duca la al Sel. ~i intru 0 nopte, aflandu timpu bine potrivitu si venindu CLl aT se'i, a sapatu voindu sa iea. mos-

1i1

98

'lAC tt\1""kE'I'C~ XB~ BOHH" npE;B~'I'EPOY 4PIIBE OHOir, cn,il}Joy, B~C'I'<{Il" rA~ B~ CliO;>'R 'I'E~ ~ II~ 4P IIIlH C EIiW oy lip ~C'I'H M~ XII!' 'I""'I'b. 0' HiI\E EAHIIO 'I'OMOY CIIOpocn &~cr'\BHll HA MtC'I'R I\h{&h ol\p1£'I'E rpoli" p£\CIIOn£\H" 11 'I'ifflo RE;M.\i\£\

, " ,

HEW'I'tlECEHO. C~;Ili\B" OyRO I\MrO%C'I'H

Bhlli\ t\IOi\H Ii RhlllWEE CII£\;A&h, npocflAIlHLJlIi\ II" C'fhlli\ CIlO; npocfI~Il,\'kN.LJMro.

v , 'f , " -

'1'1'HhL\\iI\E \\ Hhl M IHJlH ~I;EMWE~ B~ C'I'OM"

il\P~'I'iIlHI14'k no,\w'iI\UWIi\ liMf;" CThlN. 'I'P~nE;hl H 'I'AKO np-lm",' cn \) Il MHWil\A'I Htri\E l\if'l'h

G:'h 'I'O.\1l HE np-Rc'I'awli\ il\E liith~IlHM wkllAA tt\1l1\EH'iA 'I,iC'I'O Il\ Bflt'l'HCIi\ &7.

,,.. "" ,

pA;MI'IHhlflXb HWLJlEXb ollorA'" 0YRO C'I'l\~-

nz w'rHEHb ChXOi\Ii\LJlb H C'rON.LJlb HAA rpOIiOMh M~HK". 0 Bori\AiI\E CHflhl Hil{hl~ liithz,llwIiHIlJ\\ C~XW' A~lp.\\. O'BOri\~ CIl1~Thl Hifl{hl~, II IiArO~XAtfiA Wkll,IA wr T.i~,OY II CXOA~l}J.\. t&iI\E Ii Il~ CAOYXA np'ilfi\\\,W/,\ 11i1\E 'fOri\A RArO%CTl1&ArO rOCIIOi\CTRoYN.YJOMOY R~C E,Y. MOflAORfI.\X'i,n Ii lloMop'i8, xu, l\I¢IiE;H'RHWOMOY Ii EEMIKOMOY EWEIlOi\t 1'\\'- Kj\E~'\Hi\POY. Mtl\iI\Jy UII~"IMH 0\,1\0 0YIIPAW"""LJlOYC;,\ 1i,\ArhIMli

telc. Intru acelast ciasu se arata ostasulu lut Christosu presbiterulut Bisericei aceleia in somn u dicendu-i: «Sculandu-te alerga de graba la Biserica, ca voescu sa me fure.» lara elu cu mare graba sculandu-se si venindu la locu, afla mormlntulu sapatu, si putinu lipsise de a nu fi fostu trupulu luatu. Decl chiamandu ornem cucernict si spuindu-le cele inttmplate, au proslavitu pre Dumnedeu, carele prosla vescepre santulu. Si luanda acele cinstite moste, le-an pusn in santulu altaru aprope de santa trapeza, si a~i;a au rernasu septe-deci de ant 9i ceva mal multu.

De atuncl n'au incet'ltu a se arata adese ore-care aratart dumnedeesci in deosebite noptt : u-

, '

neort unu stalpu de focu pogo-

randu-se si standu d'asupra mormlntulul muceniculur, alte orl ore-care puterl prea dumnedeescl pogorandu-se 9i ore-carea buna miresrna esindu de acoio. Acestea au venitu la audulu celut ce atuncea cu cucernicie domnia preste tota MoIdo- Vlachia si pe terrnulu marir , iubitoriulu de Christosu si mare le V ocvodu loan u

,

Alexandru, carele era barhatu tnfrumusetatu si cu alte bunatatr,

, , ,

99

Hi ~t ,\\'1HKMlolmoy cSlJloy. fiAM4 im3 0 M~N%CI{",AX" OYB-SA 1. N\WlJ-1EH, H C!-lXb il\EJ\AH"iEMb. Olib,\\Tb lihlli", ,.rez eiE1.'1'OMb.

~ - I I ....

HiliI' TOfA" 4PKW BH4l\ npiUln.1Jl4fO Clj.IEN-

HtllWMO lpxierl,m4 iw' (114)'', nOCHAl\fT

r , ,

KElI.M.Y,mA C7. .,OEW AHb.II1Mh EWIINCTEOMh,

C3 SEMfKOfl) '1~CT'ifl) np1WECTH KZ HEMOY

~ It' d I

Aoc'rOHN~C:\AEHOE M:-JHK4 ·r-RM. 13mE npu-

EMb BZ (KOpt, (7. AO('1'OI1Ho/1\ '1hCTi'tYI f' nOAO&A/y,lj.IiIlM" o,cP;SAiEMIi SWRTAE'I'b

..J.! I " ,

CZ EZC-",MH CI\LlIHlb.IMII (EOH Mit, II MN\\!iI\A

IIIWIMh H~PWAOMh i\lQAiu &lliif1Xb ElJ-If mE H ~J>xiipEWMh U' B:t.dL"'b 4PKW'BNhHI

npH''Ih'l'OMh, cz cld~lj.I.{MH H' KdAi"hl, 11' Mv'Phl li"roEw'HI~h'MH. npHn<\A4ETb K'6 p44tc'iro. cSbiMJ\~Tb MHoroeTp£AMIlOE 'HOT-k,\O. npHMr;ETb CBOIi W'lH 11 OyCTH'R Kt, Tor' ptYIKi\MIl. CflZ.;b.1 H';lI.H Ei\E'I'l, w P~AOCTH AORW ANbi. 'I'oro np-RA i\<~rM'I'h xrl\H~'I'E'\'k CEO Eli AP3.iIURbl {j 'rl\KO Ii:!. CTtHWOH MH'rpwnOAiu nOi\;r4ETh 'I'I'HO, Et'i CB'kTi\'HMIi CEO!:Mb rp~At CW'I4Et, CKO EMb C'I'U"t. cL.b." Bw·ilfXifiE 'I'OrA~HC-

r

4t,\EN"iI1, C1ii\PZlfif1i\\bHv'bUMb W pl\;r.H'I-

Hb.lHXb HI'i\,irb; OCT ~E'\.'A 'I"kMh c'~M1vAb

,

npollostAOS<\TH oli~r i\E'rEi\C'rEWBil HHb.Hl-

MI.. 0&1\'1£ Cfl4EEb. 11' M'~ "l'llfiA KOHE4~

\J9

dar 81 iubitoria de mucenicr.

,

Cand elu s'a insciintatu de

,

mostele muccniculur, 9i cuprinsu

fiindu de dorin ta loru si eu sfa-

, , .

tulu celut ce atunci carmuia cele

blsericesci, a prca sfintitulu! archiepiscopu Iosifu, trimite unu boiaru eu destula oste, sa aduca la dinsulu eu marc cinste vredniculu de slava trupu alo mucenicului, pe carele in gr aba primindu-lu eu einstea cca vrednica si eu osardia cea cuvenita, Ilu intrrnpina eu iot] eel slaviU al sel

, ,

9i eu forte multu poporu din 0- meniI lui Dumnedeu, inea si cu archie rel ~i eu totu clerulu hisericescu, eu faclit si eu tamte si eu mirurt bine mirositore, Sc prosterne la racla, euprinde multo patimitoriulu acela trupu, atinge ochil t;'i buzele sale de manele aceluia, varsa lacraml de hucuric destule, llu propune pazitoru alti statu lut seu , si asa ilu pune eu einste in prea santa mitropolie in luminata sa cetate Suceva, (unde era) scaunulu seu.

Despre vindecarile fosle atuncl celoru coprinsi de felurite neputrnte, lasu sa propoveduesca in,?i1 eel ce au primitu bine-facerile.

Dec! astfeliu de sfar3itu alii

.