196 I ANDREI PAUNESCU

informativ: reportajul, interviul, stirea, gi daca rrrrLe

interpretativ: editorialul, eseul, pamfletul etc.), subict:l,trl
constituind adesea un pretext pentru patrundererrr irl
substraturi, in conotalii, aqa cum un anumit parfunr
4ri
un anumit cAntec creeazd. conexiuni mentale, linkrrrl
emolionale sau inteleOtuale ale receptorului in legirturA
cu oameni, sentimente si evenimente aflate in memoriH
addncA.
3.7.
,,A:m dreptul Ia NU, daca vretisa
fiu
DA, /
Vitala e lupta, normal dezacordul, / Opinia mea."
Jurnalismul, ca opera sociala generata de nevoia drr
informare si de formare, joacA,
simultan sau alternativ,
cartea informaliei si cartea opiniei (a interpreterii),
Jurnalismul poate fi performant si daci inforrnalia esl,u
s'copul central (cAnd autorul trece in plan secund, nevoirr
publicului de obiectivitate fiind elementul cel mai
important), si daca scoate in evidenta crealia (vocatia pi
stilul autorului sunt in prim plan), si daca opinia esto
punctul forte (interpretarea fiind factorul cheie). Semni.
ficativ este ceea ce spunea Adrian Paunescu in plinrl
epocd de dogmatism politic si informational romAnesc in
poemul Opinia mea, d:;rr 1986, care poate fi un adevarat
manifest al ziaristului:
,,Eu
sunt lucratorul cinstit si
tenace,/ Mareati mi-e fapta si truda mi-e grea,/ De-aceea,
eu am despre tot ce se face/ Opinia mea.llin coarne de-aql
lua pentru ea lumea toat6,,l Cedarea ca lupta mi-ar fi
mult mai grea,l Pe viat[ o data, pe moarte o datd,l Opinia
mea.ll
$i
singur de-as fi pe a mea baricada/ Si-n rest
milioane cu tifla mi-ar da,l Pd,strez. chiar cAnd capul vor
altii sa-mi cadd,l Opinia mea.llRespect institutii, opinii
celebre,/ Cultiv disciplina qi-s gata de ea,l Sunt om social,
dar conserv in vertebre/ Opinia mea.ll Eu pot sh si rAd
daca hotii-mi sparg casa,/ Flegmatic ma las depasit pe
sosea,/ lVIai am, cind pe front imi luati si mireasa,/ Opinia
mea.llAcolo e sudul. acolo e nordul./ Am dreptul la nu.
cAtETE DE SARCtNt ilr lunruaLrsw... I 1s7
rl;rr:a vreti sA fiu da.,/ Vitala e lunta. normal dezacordul./
I )pinia mea.// Furnica pot fi si accept sa fiu greier,/ Chiar
lrrrrba din gur6 de mi s-ar teia,/ intreagd.-mi rAm6.ne,
:'rrlitii in creier,/ Opinia mea.llNu cant comori, nu rAvnesc
l;r avere,/ Din cerul intreg mi-am ales doar o stea,/ Eu
,ri rle la cer o favoare aq cere,/ Opinia mea.llCAt om mA
r;ossfi, fl11s pe frunte toli spinii/ Si crucea mi-o port, ca si
, rirrd aq zltura,l CAci omul e om cAt mai are opinii./
Arleasta-i opinia mea."a
O buna d.ocumentat"
";
face, inevitabil, sa scada
lronderea,,textului din burta" (TDB, bazatpe no{iuni ca:
rrcadevAr, fic{iune, minciuna, tendentios) si a
,,textului
rlin auzite" (TDA, bazatpe termeni si notiuni ca: irnproba-
lrrlitate, zvon, telefon fara frr) si sa sporeasclr presa bazatFt
pe
,,textul adevdrului minimal acceptabil" (TAMA,
bazat pe un grad mare de probabilitate
si de adevAr) si,
rnai ales, a,,textului din realitate" (TDR, in care ccrtitu-
dinea, fari a atinge rigorile reci, inhibanbe, ale textului
stiintific, se afl6 in prim-plan)" intnrcAt prcsa adevArului
absolut si cornplet este o utopic, putem mAcar spera,
pornind de la calcularea raului celui rnai mic posibil gi
a binelui celui mai mare posibil, cii publicatiile vor tinde
si se bazeze prioritar pe adevArul obiecbiv qi vor beneficia
de necesara buna.credinta a
jumalistului,
promovAnd
,,textul din realitate".
Bibliografie
Aderca, Felix, Mdrturia unei genera{ii, interviuri, Eclitura
Hasefer, Bucuresti, 2003.
Biberi, Ion, Lumea de md.ine, inter.viuri. Editura Forum,
Bucure;ti, 1946.
aAdrian
Piunescu, Opittia ntea,
Eclitura Aibatros, Bucuresti, 1 986.
in voltrilul Locuri cotnurle,
198 I ANDREI PAUNESCU
Cristoir,r, Ion, Singur tmpotriua tuturor, parnllete politice, Edit'rrlrr
Evenimentul RomAnesc, Bucuresti, 1999.
Eliade, Mircea, Profetism rorn(Lttesc. Ronrdnia trt, eternitatc, vrtl
2, Editura Roza VAnturilor', Bucuregii, 1990.
Goga, Octavian, Mustul care
fierbe,
1927.
Paler, Octav\an, Vremea tntrebiLriktr, Editura Albatros, Edittrlrr
Universal Dalsi, Br.rcuresti, 1995.
PAunescu, Adrian, Sttb semnuLts"ttrebarii (intei-viuri, editia a dorrrr),
Editura Cartea Romineascd, Bucuregti, 1979.
Plesu, Arrdrei, Ob s ce n itateo p ub lic a, Editura Hr.rrnanitas, Bucurca l, i,
2004.
Popescu, Cristian Tudor, Li,bertsLea zzi"ll, Editura Polirom, Iir9i,
2004.
$eicaru,
Pamfil, Balcanizare ususina. De la nationalism la extrr
nrlsnr. Editura Eiion, Bucuresti, 2004.
Cum poti scrie cronici literarare
fdri sd cite;ti cirlile despre care scrii
Prof. univ. dr. Marta Petreu
Universitatea,,Babes-Bolyai", Ciuj -Napoca
Facultatea de Istorie-Filosofie
Doamnelor gi domnilor,
Dl Ilie Rad m-a invitat astdzi in fata dumneavoastri,
Iu acest select simpozion, pentm momentul comic al zilei.
lJi anume, mi-a cerut si va vorbesc despre o palanie
lrroprie:
despre cum a fost reccptati cartea mea, Dia,uo-
IrLl qi ucenicul sau: Noe lonescu
-
Mihail Sebastiq.n,
irpArutd. la Folirom (in 2009, si reeditate, intr-o editie
revdzutS, qi adaugita, anul acesta). far eu, din motive pe
care le voi expune pe parcurs, arn d.at acestei palanii un
lrtlu parafrazat dupii cartea lui Pierre Bayard, Cum
uorbim despre car{ile pa core nu le-am citit.
Va rog sa imi scuzati cutezanta de-a vA vorbi despre
o p6tanie de-a mea si sa ma credeti cA nu-mi place sa
lhc comunicari stiintifice autoreferenliale. Simpozionul
rnerita insa gi un moment vesel, iar faptul cA dl Rad m-a
rlistribuit pe mine in roltrl comicr"rlui de serviciu mi
onoreazl.
-
si ma amuza
-
considerabil.
Deci: cartea mea, Diauolul qi ucenicul sdu: Nae
{onescu
-
Mihail Sebastian, apiirutd la Polirom, in 2009,
este despre Nae Ionescu si despre Mihail Sebastian. Mai
rries despre Sebastian.
Dupi curn qtiti, Mihail Sebastian este un scriitor
interbelic, coleg de generatie cu Eliade, Comarnescu,
Vuicanescu, Cioran, Haig Acterian, Eugen lonescu,
Constantin Noica qi altii. Sebastian este unul dintre
rrrembrii asa-numitei,,generatii'27". IJnprnzator plircut
2OO I MARTA PETREU
qi un dramaturg stirnabil, cu succes in perioacltt
interbelic[, cu succes in anii socialismului rea] romAnt:st:
(cAnd a fost unul dintre putinii scriitori romAni exporta{,i,
de statui nostru socialist, gi in Occidentul burghez, si itt
Rasaritul socialist) gi cu mare succes dupa aparilia, itt
anul 1997, aJurnalulul... s[u. De pe urmaJurnalului.',,
Sebastian a fost considerat, aproape in unanimitate,
tAnarui scriitor modei-din-punct-de-vedere-politic nl
interbelicului romAnesc; caci s-a crezut ca, spre deosebircr
de Eliade, Cioran, Noica s.a., Sebastian ar fi avut tol,
timpul o minte lucid[ qi nu s-ar fi lnsat niciodat[ adtr'
menit de sirenele extremismului politic interbelic. Mni
mult, Sebastian, care, in calitate de evreu, a suferit
-
dilr
pacate pentru el qi pentru noi
*
perseculiile rasiale alo
sfArgitului perioadei interbelice qi ale perioadel riz'
boiului, a fost considerat si victima inocentd" a unei epoci
istorice criminale.
in calitate de istoric al ideilor si de cercetator al istorioi
filosofiei si culturii romAneqti, mai ales din perspectir',r
ideologica, m-am ocupat, din 1990 incoace, de
,,genera'
tia'27", scriind douA carti despre Cioran, una despro
Eugen Ionescu, mai multe studii despre Nae Ionescu'
Eliade, Noica, despre dinamica generaliei etc. Iar desprc
Sebastian aln crezut si eu, ca toata lumea, cd' a fost tttt
democrat, o victima inocenta a odiosilor s[i colegi de genc'
ralie, care, in anii cAnd au devenit de extremd' dreaptii,
l-au tratat r5.u pe colegul lor evreu.
in anul 2007, aL"t r"rrlt,rlui scriitorului, am fosl
insa invitatA sa particip 1a un colocviu despre Mihail
Sebastian. Preg[tindu-rni comunicarea, am descoperit,,
cu mirare, c[ Sebastian a fost altfel decit ni s-a tot sptts,
Aga ci m-am dus la biblioteca, la presd, si am inceput,
sa citesc ce a scris Mihail Sebastian, luAnd-o cu inceprt"
tul, adici cu anui 1927.
CUM POTI SCRIE CRONICI LITERARE.., I 2O'I
Rezultatul: am descoperit ca Sebastian a avut aceleasi
irlei politice
-
antidemocratice, prodictatoriale, revo-
lrrtionare
-
ca maestrul s5.u, Nae lonescu, gi asta mult
rrrai devreme decAt colegii sai de genera{ie, decAt Cioran,
l,lliade, Noica
9i
alfii. Sebastian a inceput sa pledeze
,'rruza revoluliei si a dictatorilor in 1929, in weme ce Emil
(
lioran, abia in decembrie 1933, Eliade, in toamna anului
I935, Noica, in 1938 etc. Practic, citind publicistica lui
Sebastian, eu am facut doua descoperiri de istorie a
itleilor: 1. Ca Sebastian nu a fost un etern democrat, ci
;r fbst: de extremA dreapt5., intre 1929-7934; abstinent
lrolitic,
intre 1935 gi anii rAzboiului mondial; de extrema
r;tAngA (comunista), cu siguranla in 1944.2. Ca ideile de
cxtremd. dreapta ale lui Sebastian au fost copiate de
;rcesta de la Nae lonescu.
Iat5. care sAnt descoperirile importante pe care le-am
liicut.
$i
acesta este conlinutul carlii mele in disculie.
ln rest, cartea mea descrie aceste descoperiri, le argu-
nenteazb, cu probe, adica cu citate, valorifica consecinlele
tlescoperirilor meLe in interpretarea intregii crealii inter-
lielice a scriitorului Sebastian, inclusiv in interpretarea
romanului De doua mii de ani gi a Jurnalului.
O reevaluare, global vorbind, importanta. Destul de
scandaloasd ca, in primele clipe, sa ma faca s5" tremur:
va marturisesc ce, atunci cAnd am descoperit publicistica
cle extrema dreapta a lui Sebastian, am tremurat cAteva
zile, mi-am verificat-o prin toate metodele, inclusiv prin
consultari cu prieteni cunoscS.tori in privinta interbeli-
cului romdnesc si a lui Sebastian.
Iar apoi m-am intrebat ce fac cu ea. M-aq fi putut opri,
bineinteles, qi, dacA mi-as fi si pecetluit gura ori dacd,
mai bine, mi-as fi qters-o din minte, totul ar fi fost, pentru
mine, minunat. Aq fi qi astazi o persoand stimabila qi ag
nrai avea destul de mulli prieteni.
Mi-am dat insa seama cd, dacd o sd tac gi-o sa ascund
tlescoperirea, n-o si mi mai pot suporta: am crezut cd
ar fi necinstit fa{A de Eliade, Cioran, Noica si altii, desprc
2O2 I MARTA PETREU
ale caror idei de extremd. dreapt6 arn scris, sa tac cltrllrl,e
predecesorul lor, adicd despre Sebastian. Mi-am mli ulrul
ca exista un Dumnezeu al cercetarii stiintifice
li Al
adevArului gi ca acesta o sA ma pedepseasca dacit o
g$
mint prin omisiune ori prin tacere. Si, cum tot cc rrnl
lucrat eu in ultimii 20 de ani este in vederea unei sint,rrli
despre generatia '27, m-am gindit si ca, daca o stl lrtE
despre Sebastian, n-o sa mai pot scrie niciodati sini,r'aH
la care visez.
Aga cA, am descris ceea ce am descoperit in zinr,rtI
Cuud.ntul"
Doamnelor si domnilor, eu recunosc cd m-ag fi bucrrrrt[
nespus ca aceste descoperiri despre trecutul politic al lr,rl
Sebastian sa Ie fi facut altcineva. insa le-am fEcut eu
qi acum suport consecintele.
Mi-am fdcut docum"nru.l", atent, mi-am scris cartcn,
atent, cAntarindu-mi fiecare cuv6.nt. In aprilie 2008 anr
lansat, ca Noe din arca, un porumbel: o bucata de text,
in Rom6,nia literartt,. Si aur aflat ce potop de injurii vr:i
stArni. Concret, au sarit la mine mai mulli publicisti, mai
mult sau mai putin cunoscuti, si mi-au contestat compe-
tenta si onestitatea. Unul dintre ei a fost distinsul pro-
zator Radu Cosaqu, care mi-a tras un perdaf la persoani,
in doua numere din Dilema (nr. 218-219 din 2008),
acuzAndu-ma ca il diabolizez pe Sebastian. Dl Cosaqu,
in fierbinteala polemicii, a scapat insa o pasarica pe gurr4:
qi anume, dl Cosasu a recunoscut ca el a stiut de multa
vreme despre trecutul de extremist de dreapta al lui
Mihail Sebastian:
,,$tiam
de mult
-
fara sa am acces la
documente
-
ca <nu-i deloc in ordine cu Sebastian>;
antifascisti mai bAtrAni decAt mine, bine blocali in stali-
nism, imi spuseser[ cu disprelul cuvenit cA <Hechter a]
tau a fost nAist in toatd. puter ea CuudntulLti>>", a scris di
Cosagu. Deci, dl Cosaqu a stiut.
$i
a tacut. MitificAndu-l
harnic pe Sebastian, asa cum I'ace orice adorator. I-am
cuMPoTl scRlECRONlcl l_llllinlil I .'llr
rrr:l)uns cllui Cosasu,in Dilema, el fiind de altl'ol sirrgrrrrrl
,rrrlor din prima serie de acuzatori ai mei cS.ruia i-anr
I rrril)uns
-
ei au fost rnulli, dar eu n-am relinut numele
Irrlrrror.
l'orurnbelul pe care il scosesem din arca mea de cerce-
trrlrrr m-a lAmurit cum imi va fi primitd cartea. Aqa cd,
l.nt,ru
c5. Dumnezeul cercetArii si al adevirului nu m-a
l;rlrl. sA ascund descoperirea sub pres, cum voia d1 Cosasu
r;rr Iac, mi-am terminat cartea, arn finisat-o, am corec-
I ;rl
,o,
am verificat prin metode incrucigate toate trirnite-
rrlc etc., apoi, intr-un sfdrqit, am dat-o Editurii Polirom.
( lrrre mi-a publicat-o pentru TArgul de Carte din iunie
1l(X)9. Si-atunci, o zi, in ziua lansArii, m-am brucurat cAnd
lorr Bogdan Lefter a vorbit frumos despre munca mea.
Pe urrn[ a inceput
oo,oorr]
cel mare. Sau circul. Cartea
rr lbst comentat[ qi insultata copios, in toata presa, iar
rnie, ca auto
,
mi-au fost facute procese de intentie
-
ceea
cc este in esenla nelegitim
-
qi mi-au fost aduse acuzalii
rle falsificare, de frauda premeditata si de ignoranfa.
Au existat qi comentatori care, citind-o, s-au dus la
biblioteca, au verifiat ce am scris qi m-au confirmat
pentru descoperirea mea
-
dna Roxana Sorescu, de piida.
Au existat gi istorici literari care m-au crezut pur si
simplu qi au comentat cartea mea ca atare, iar unii mi-au
trimis, prin posta, documente suplimentare, care imi
intlreau analtza.
Arn avut insa mai ales o tona de contestatari, care au
atacat cartea si au scuipat autorul.
Eu, cu premeditare (deoarece in paraleiism de ano-
timp cu Sebastian, care, atacat pentru De doua mii de
aniinvara gi toamna anului 7934, a rdspuns atacatorilor
sai abia la sfdrqitul anului 1934 si inceputul anului 1935),
am citit cronicile despre cartea mea abia in decembrie
2009. Iar cAnd le-arn citit, rn-am bucurat: nimic din ceea
ce sustineau contestatarii mei nu statea si nu sta in
I
I
; itltiigtgfiitggtrt"g{.tgE,gE;figfitii
ggi
=
in Es:;!Er;{EiiEgEE,j
$iiEEE
gE
Ei{E
EEr
=a*lffitFl
f;iu#E
fiE*EiHi'EE *E
ns;i*
*i;
E [;rii;
fitiiiEti;
rEtEIifgI.iEiEi E
E#i
3
; lfr;:.:
x;
=,;:
:i:
f*tEi-{ [{EiilE'i{if{iiii
EtE
ixi
!;! ilE!iE lEi;!iiEi;tE
lEi
if:
=AiEE
ggiEE3=i gtEEgfiq:
E EIEEEE
E*E[t liegfii'uE*,i EiEiHiE !t
iEEEe;i
;tiig i,:'*Eer:iE;iari:li
Eg-ii:ifi
E'E!iE
iEHE-i1i!IE{;iIiE.Ei [fi;iiE'iiE
H
rgEii
EiEEsEiE;sa:;iEiE=r:$grtigii
; !EEE*s t;:iiE
:
giiiE
l
=i
eEg;iEEiE.igEEgiiEIIigEiiEii
l
206 I MARTA PETREU
mai fericili decAt erau
-
cAci simplul lapt ca eu sAttl,
insultata in presa trezegte in rAndul confralilor o rrlill'tl
fericirel Aga ca m5" intreb: cine se mai poate leuda cu q
asemenea performanla? Din anul 1990, de cAnd am Ibst,
atacahhpentru prima oara (in Contrapuncf, pentru cAtcvtt
rAnduri de-ale mele despre Petru Dumitriu), si pinA
acum, cine se mai poate lauda ca le-a facut colegiior
tri
concetatenilor atAtea bucurii cAte le-am f[cut eu? Arn lirst
atacalil pentru ce-am scris despre Nae Ionescu, pentru
ce-am scris despre Cioran, pentru ce-arn scris desprtl
Eugen lonescu, pentru cA am fost plagiata de Aiexandru
Laignel-Lavastine, pentru volumul Filosofii paralelc,
pentru studii qi eseuri publicate in reviste etc.
-
si, duptl
cum am constatat, faptul acesta a fost un imbelqugut,
izvor de fericire pentru colegii mei.
Cine a mai avut oare o lansare de pomina ca mintt,
la Cluj? DI rector Andrei Marga a deschis, in 200.c),
anul universitar in prezenla dlui presedinte Emil
Constantinescu, lansAnd, printre aite carli, si volumul
meu. Iar prezentatorul cartii mele, un coleg de catedrA,
mi-a insultat cartea in fata publicuiui care umplea curten
Casei Universitarilor. Si el era supdrat foc ca il numesc
pe Nae Ionescu diauol. L-am invitat sd sA duca ltt
Bucurepti, la Catedrala Patriarhiei, sa il vadl pe Nao
pictat pe peretele de afarA, in tindd, in chip de diavol:
sta acoio din 1934, din ordinul lui Miron Cristea.,
Patriarhul RomAniei, care l-a pus pe Belizarie sA-1 arate
pe Nae tnfaptuind, adica ispitind, ca diavol, tineretul sprct
iad. Sau, de ce nu, 1-am invitat sa-i citeasc[ volumu] lui
Mircea Vulca"nescu, Nae lonescu, aga ctt'm l-am ctlnoscut,
unde se afld, pe larg, informalia..., sau memoriile MarucAi
Cantacuzino, care, ca fostA iubitn a lui Nae lonescu,
mS.rturiseste despre metamorfoza lui Nae Ioneswcu in
diavol... DupA ceva vreme, dl coleg, cu prerogativeltr
qefului, m-a intrebat suav:
,,Nu-i
aqa cA nu te-ai supS.rat
pentru ce am spus la lansare? Ca aqa e intre colegi, na
criticd"m!".
CUM POTI SCRIE CRONICI LITERARE... I 2O7
Dl presedinte Emil Constantinescu, care a asistat cu
lracientA
la fabuloasa mea lansare, a ris cAnd m-a re-
rntAlnit in acest an, qi m-a prezentat Doamnei sale, pentru
r:i o asemenea lansare de pomind nu mai pomenise.
Si, ca sa raspund suavei intrebarii pe care mi-a
rrdresat-o suavul meu coleg, dac5. m-am suparat: Nu,
Iireste cA nu m-am supd.rat, culn era sA mi supar? Doar
ii facusem, din nou, pe multi oameni, foarte fericiti.
Dupd o experienla, a" ala decenii, ca
linta
pentru
gloantele criticii romAnesti, care nu citegte, dar sanclio-
neazh, am tras si eu niste concluzii.
In primui r6.nd, sAnt convinsd ca, in RomAnia, a scrie
carli documentate despre cultura romAneasc6 este nu
numai o operaliune anevoioasi, ci qi una inutila. Mai
nimeni nu cerceteazS. cultura romAneascd, dar toli
cronicarii literari cred cd se pricep de minune sd critice
cartile care se ocup5. totugi de ea. Noi, in privinta propriei
noastre culturi, triim din mituri gi din prejudecdli. Din
faisuri ad usum Delphini.Iar cAnd un cercetitor se apucd.
qi face, pe bazi de documentare reala, o carte, desco-
perind ceva nou, este considerat un trouble
fAfu
qi sanc-
tionat in consecinta. Fireste, cronicarii literari ii spun
cA este un faisificator, un ignorant si un tendenlios.
Stiu din experienla proprie ce, cu c6.t o carte este mai
documentatd, cu mai multe note, cu atAta e mai rd.u vitzutd.
Documentarea indicata in note de subsol functioneazA
pentru cronicarii literari precum roqul pentru taurii de
corrida!
Sancfiunea, cum spuneam, este aplicata de cronicarii
literari.
La noi se produce interferenla a doud feluri de insti-
tutii gi de activitAli
-
iar situatia pe care v-o descriu este
rnoqtenita de pe vremea lui Maiorescu, care a dat struc-
tura literaturocentricA a culturii noastre. La noi se
produce interferenla dintre cercetAtor si cronicar, intre
L
2OB I MARTA PETREU
cercetare si receptare. Simplu spus, cercetarea liir:rrlri rhr
cercetatori este omologata de cronicari literari.
in mod normal, un cronicar literar este destirrrrl sn
descrie cartile de creatie literari si sa ernita asupr.rr lur
o
judecatA
de gust.
La noi, insd., cronicarul literar este investit, pt'ltr
structura literaturocentrica a culturii noastre, cu prrl ll,i
supranaturale de omniscien-t[. in ioc si functionozr! tt]
cadrul
judecatilor
de gust, cronicarul literar de la noi r,rrlu
legitimat, in rnod frauduios, sa emitA
judecati
de er.rrrli
tie, ajungAnd sa sanclioneze cu adevS.rat sau fals lut:r'rli'i
care, in 90% dintre cazuri, ii depasesc competen{a. lrrr
el dA, atotputernic, omniscient si satisfd.cut, verdir:1,r.
categorice pe cArli de cercetare, pe domenii pe cEro ll
insugi'nu le-a cercetat, cArora nu le cunoaste nici alljr
betul, daramite subtilibdtile. Iar pentru ca situalia sir l'rn
qi mai grotescd, cronicarul literar de 1a noi, care de ollit:r'r
scrie douA-trei cronici pe saptAmAnd si are, pe deasuprrr,
o emisiune TV qi una radio pe sAptamAna, dA verdic:l,rr
de competenlA pe carli pe care nu le-a citit
-
nu ar av(ll
cdnd
-,
ci numai le-a rasfoit. E un abuz, fireqte, pe crlrr,
structura culturii noastre il permite, il promoveaza, il
adora qi il premiaza.
Asa ca am tras, in cei douazeci cle ani de cAnd sArrl,
judecata
de cronicari literari penLlu texteie mele do
cercetare, tot felul de invatarninte, cum ar fi:
ca mi-ar fi mult mai bine sa rna ocup de culturir
universala, decAt de cea romeneasca;
cA, dacA tot mi ocup de cultura rornaneascA, mi-ar li
mult mai bine sa nu mA ating de extrema dreapta, carr:
este foarte dragA romAnilor, ci sA ma ocup de extremir
stinga, ce le este antipatica;
ca ar fi mult mai bine sd nu md ating de miturile lumii
culte si alfabetizate
*
Sebastian a fost i.in asemenea mit.
Ultima mea concluzie, imprumutata de ia poetul Ion
Mureqan, care mi-a fd.cut onoarea colegiala sA-mi dedice
.,n
editorial in Verso, suna asa: ar fi rnult mai bine sli
CUM POTI SCRIE CRONICI LITERARE, I 209
rrii mai scriu c5.rti clt: cr:i"cctirre
-
ci tot nu mi le citeqte
rrirneni, dar mulli mi le critit:li , ci sri sr:riu direct propria
rrrea cronicA la cartea clc ccrrt:ct,itt'c pe care as fi vrut s-o
sr:riu, qi nu am scris-o!
ir
rl
I
Despne documentare in presa scrisa
Prof. univ. dr. Ilie Rad
Universitatea .,Babes-Bolyai", Ciuj-ldapoca
lVlolto: ,,Comment is free, but facts are sacred."
(Charles Prestwich Scott)
1. Frelirninarii. intr-un interviu, cunoscutul scriitor
si publicist, Stelian'f irnirse, afirma ca, beneficiind de un
slagiu de plegatire jrrrnalislica
in SUA, prof'esorii de acolo
au insistat cel mai rr-nilt pr: problema documentarii. De
ce este importanba dot:rrmcntarea pentru un
jurnalist?
Oum se petrec lucrurilc in lt.irlitate? Spre care model se
indreapta jurnalistul
rrlrnin, spre mod.eiul Giordano
Bruno sau spre modeltrl
(irrlilco
Galilei? (I)r,rpA cum se
qtie, amAndoi savantii au srrsl,irrrrt teoria hcliocentrista,
conform careia pamAntul sc irrvill,c in
jtrrrrl
soarelui,
numai ca, in timp ce Giortlrtrro llrurro rr plitit cu viala
aceasta teorie, fiind ars pc nrg,
(
l:rlilco
(i:rlilei
a facut
concesii in fata Inchiziliei, rcvcniurl lsullr.a teoriei sale
*
care era in contradictie r:rr Sr:ripl,ur.a
-,
chiar daca, in
finalul procesului, a rostiL r:clcbrt:lo cuvinte:
,,E
pur si
mlrove"
= ,,$i
totugi se misca").
(
lu i r I l.e cuvinte, este vorba
de opliunea jurnalistului
dc rr sustiue adevarul pAna in
pAnzele albe sau de a se,,prosti[ua", cum se spune cu un
termen lansat de iI.-R. Patalrievici. Data fiind prestatia
mediocrd a celor mai multc institutii mass-media din
RomAnia, interesate in primul rAnd de rating sar.r tiraje,
cei mai multi jurnaligti
intrzi in categoria nurnitA simbolic
Gaiileo Galilei. Pe de altn palte, in finalizarea unui pro-
dus meriratic intrA o sumedenie de interese si subiectivitdii,
212 I ILIE RAD
pe care cititorul nu are de unde sd le qti.e, fiind in lirlrd
acesta mai mult sau mai pulin manipulat.
Cu ocazia procesului intentat Trustului,,Gazeta",
lrrig
care
jurnaiistii
de ai"ci au fost acuzali ca au reculH lg
santaj pentrr"r a obline contracte de publicitate, a itrpl
la iveala modul in care lucra jurnalista
M.S.O., anga.jrttfl
a acestui trust, cea care, cu un nume predestinate sar ll)rrr
adevarul, a recurs la alte procedee:
,,In
general, art,ilo.
lele porneau de la fapte sau imprejurari reale, dat: cnt,s
au fost distorsionate in mod voit si prezentate tenden(,iua,
de cele mai multe ori, prin interventia directi a invinuit,gl
O.M.S. Au existat qi situatii in care articoleie nu au avut
nicio bazl reali, fiind pure invenfii".
',,In, caz ca n-a!i inteles
-
comenta Lucian MindrrrlrA
acest caz
Qlflemoranda
Supplexa Onac,in Dilema uechel
nr. 155, 26 ianuarie 2007)
-
M. e acuzata in dosnrul
grupului de ziaristi de la Cluj, arestali pentru c-ar fi gun'
tajat lumea cu articole murdare, ca sd. incheie contruc[c
de publicitate. Dupa cum arati rechizitoriul, M.S. ce
ocupa cu intS.rirea conlinutului de acid al acestor produrJ.
!ii:
mai cu irivenlii, mai cu informatii culese prin metode
specifice de jurnaliqti/spioni puqi pe fapte mici, dar bine
remunerate" Ea era, daca e adevdrat ce zice ancheta, ull
fel de gefa a gelelii cu hturi care se arunc5. in capul
oamenilor, pAna cAnd AEtia se predau qi scoteau port;o.
felul. <Invinuita, Ia rdndul ei, era cea care exercita efecbiv
presiunile mediatice, conducdnd campaniile denigratoartr
la adresa acestora, sau oprindu-le atunci cAnd inculpa[il
M.L. qi A. sau M.A. ii confirmau ca parlile vdtdmate nu
cedat gantajului>."
2. Obiectivitatea qi rigoarea. Documentarea esl,u
la fel de importanta, indiferent de speciile jurnalistico
pe care le abordim. Dacd. facem o anchetA, dacA scrierrt
un reportaj de invesjigatie, daca realizAm un interviu
sau o simpla stire. In luna decembrie a anului 19911,
George Pruteanu, pe atunci angajat al ziarului Euenimen,.
tul zilei,,I-aizitat la Metz (in Franta), pe scriitorul Petru
DESPRE DOCUMFNTARE iN PRESA SCRISA I 213
Itrrruibriu, cel care, in ianuarie 1960, decide sa rdmAnS.
rrr occident, in ciuda succesului si a funcliilor importante
lr(,(:rlre
le avea in RomAnia. Pentru a realiza acest inter-
lru, care s-a materializat intr-o carte, George Pruteanu
ir r:it,it tot ce a scris Petru Dumitriu in RomAnia si dupA
,,,r;-a eXila.t, precum si tot ce s-a scris despre el. Cunogtea
,rr lcgendele
lesute
in
jurul
interesantului si controver-
,rrrlului scriitor, rezultAnd astfel un dialog impecabil, cu
, nrilts valoare pentru istoria literaturii romAne, respec-
trv pentru cunoaqterea vietii si operei lui Petru Dumibriu.
l,l:.;Le un exernplu de interviu cale ar putea fi studiat in
lr;rt,c facultatile de jurnalisrn din RomAnia!
3. Exactitatea informa{iilor. Foarte multe articole
rlin presA suferS" de o documentare incompleta, trun-
,lri;r.tA, cauzata de incultura, grabA sau rea-credintA. In
rrlrtilie 2005, IJniurrea Ziariqtilor Prof'esionisti din
liom6.nia (UZP) a organizat, la Bucureqti, simpozionul
('(r'LEtr.ra
qi autacenzu,ra tn presa rom.d,neasca, dupa 1989.
(
)n aceasti ocazie, o ziarista din BAnie, Magda Bratu, a
prublicat, in Cuud,ntul libertatii din Craiova, o relatale
rlc'spre acel eveniment, scriind, Ia utt moment dat:
,,Conf.
,rrriv" dr. IIie Rad, prorector al Facultatii de Jurnalism
rlc la lJniversitatea <Babes-Bolyai> din Cluj-Napoca...".
()r,
ziarista ar fi trebuit sa stie czi o catedr[ nu se conduce
rlr: catre un prorector, c5. funcliile de rector sau prorector
,'ol'espund niveluiui UniversitA{ii, nu catedrei. De aceea
lurnatristii
trebuie si qtie cu exactitate ierahiile in uni-
versitate: preparator, asistent, lector, conferentiar si pro-
lirsor. Mai trebuie spr.ls ca nu poti fi conferenliar sau
lrlofesor
fard a avea tith.rl de doctor, deci exprimarea
.,prof. univ." este inexactd (poate cu exceptia domeniilor
;rrtistic gi sportiv, unde gradele didactice pot fi echivalate
r:u performanlele din dorneniile artistic sau sportiv). La
lbl de importantS, este ctinogterea ierarhiei bisericeqti:
l'rea{'ericitul Perinte (pentru patriarh), Inalb Preasf; ntiul
I'arinte (pentru arhiepiscop)" Preasfinlitui Parinie (pentru
t,piscop), Prea Cucernicul Pirrinte
(penirr-i calugar),
ill'l
i,
214 I il_tE RAD
Cucernicul Parinte (pentru preot) etc. Papa este,,Sanrrl;f'
tatea Sa, Benedict al XVI-lea". Se poate spune, prrnl,rrt
Papa,,
,,SfAntul
parinte", dar nu,,Prea Fericitul Pd.r:inl,o",
dupA cum nici Patriarhul RomAniei nu poate fi numit,,,,
,,Sanctitatea Sa", cum a apdrut intr-un ziar, cu octriB
vizitei Papei Ioan Paul al ll-lea in RomAnia. De asurrn.
nea, trebuie cunoscute gradele militare din armatrl
6i
poiifie., mai ales dupA ce, in RomAnia, s-a renuntat, le
sistemul sovietic qi s-a revenit la cel traditional, funr!.
lional
pAna in 1947. in cazul in care ne adresS,m r:u
memorii sau scrisori ierarhilor bisericesti, formulele lle
adresare sunt urmatoarele:
Formulele de adresare fatA de ierarhi difera dulrrl
functia administrativ[ pe care o delin:
DESpRE DocuMENTAnr iru
pnEsR
scRtsA I 21s
-
fala de un Patriarh: Prea Fericite
parinte patriarh
/
l'r'ea Fericirea Voastra;
-falA
de^un l\4itropolit: inalt
prea
S{intite
parinte
L\4 itropolit / Inalt Prea Sfintia Voastra;
-
fapa de un Arhiepiscop: Inalt Prea Sfintite
parinte
r\r'hiepiscop / Inalt Prea Sfintia VoastrA;
-
falA de un Episcop: Prea Sfintite
pArinte
l'r'ea Sfintia Voastra.
Episcop /
-fa\d
de Episcopii si Arhiereii-Vicari:
prea
Sfintia
Voastri.
IJenumirea oficiala a institutiilor publice (ministere,
localitAli, directii judelene,
scoli, licee, asociatii, organi-
zatii, ONG-uri etc.) trebuie respectatA cu... sfinteniel
l)enumirea acestor institutii se rnoclifica, cle mulle ori,
lrt schimbarea regimului politic sar-l a guvernarii. in
lrer'ioada ceauqista, de exemplu, clatorita cultului perso-
nalitatii, nurnele proprii dispAruserA aproape complet
ilin nornenclatura institutiilor, fiindcA aceste nume ar fi
1,,utut
eclipsa numele cupiului dictatorial. Universitatile
,"Alexandru loan. Cuza" din lasi si,,Ba)res-Bolyai,, din iluj
;lu devenit, peste noapte,
'Universitatea
ciin lasi,
""sp""-
tiv din Oluj. Uneori, numele unor institutii, locahlati,
strazi etc. erau eliminatc fiindca ele nu mai er:au ug""ui"
de noua conducere politica. Universitatea,,C. I.
parhon,,
din Bucuregti a devenit Universitatea din Bucuresti, iar
trnstitutul Agronomic,,Dr. Petru Groza" din Cluj-Napoca
a devenit Institutul Agronomic din Cluj. Localitatile
Stalin, Dr. Petru Groza sau Gh. Gheolghiu-Dej au revenit
la denumirile initiale: Braqov, Stei, Onesti. Fostul mi_
nister al InvatamAntului a cunoscut, dupa Revolulie, mai
multe denumiri: Ministerul Invatamantului si Tehnolo-
giei, Ministerul Educatiei si invalamAnt"t.ri, Ml"l.ll".,t
Educafiei Nationale, Adinisterul Educatiei si CercetArii,
Nlinisterul Edu-cafiei si Tineretului etc. Uneori. denumi-
rea corectd" a unei institutii poate deveni prilej de disputa
politica. De pildA,Ion Ianosi, cunoscut filosof romin, fost
rnstructor al CC al PCR, si-a publicnt la un rnoment dat
CV-r-rl, unde ;r scris cd a facut str.rdii cle filosofie ia Univer-
:
/3
216 I ILIE RAD
sitatea din Sank-Petersburg. Or, in \ryemea studiilor salrr,
,,Parisul
de pe Neva" se numea Leningrad, revenind ltt
Sank-Petersburg abia in 1992, in urma unui referendttttt,
Dar Leningrad avea conota{ii politice comuniste, pe ctrrtl
autorul voia sd le fac[ uitate. La CIuj-Napoca, Liceul rltr
Arte Plastice a primit la un moment dat numele mareltti
sculptor Ladea. Cum prenumele sculptorului era Romr't1,,
iar in perioada respectiva cuvAntul rom avea conotn(ii
negative, peiorative, autoritatile au convenit ca pe firtntt
liceului si se scrie
,,R.
l,adea", lasAnd nerezolvatS' probltl"
ma prenumelui!
Numele institutiilor sunt importante, fiindca trlo
redau, in subtext, climatul politic, social si cultural rtl
unei epoci, mai ales in spa{iul romAnesc, unde viata esl'o
atAt de mult politizatA. Aceste schimbari se reflecta
4i
in nomeclatorul strdzilor. De pilda, strada Dostoievski,
pe care este aqezat[ Facultatea de Jurnalism, s-a nutnil',
dupa Revolulie, Vasile Milea, apoi General Traintt
Moqoiu (un str.rdent de la Jurnalism a publicat in Moni'
torul cle Cluj un artjcoL in care numele strazii era Man'eyil
Traian Mogoiu, autorul nestiind ca in RomAnia au existuf
doar trei maregali: Alexandru Averescu, Constant'in
Prezan si Ion Antonescu). Multe dispute politice a prodttrl'
de pilda, denumirea municipiului Cluj-Napoca, toponimul
Napocafiind adaugat printr-un decret semnat de Nicoluo
Ceauqescu. PAnd ce acest decret nu va fi anulat,
jurntt'
liqtii trebuie sa respecte legea, adica sa scrie numeltr
oficial al municipiului Clr-rj-Napoca, indiferent de oriett'
tarea lor politica. Desigur, dacA e vorba de transcriertrtt
unor inscrisuri (piiante, reclame, pagina de garda a unor
cd"r!i, unde editurile au optat pentru toponimul C/ai,
declaralii politice etc.), trebuie respectata voinla autorihrr
acestor inscrisuri.
Sper ca exemplele de mai sus s5' fie eLocvente pentrlt
a demonstra cAt de importantf, este documentarea itt
jurnalism, rneserie aflatd pe locul trII in privinta riscultti
si a solicitarii, dupa aviatori qi controlorii de trafic aeriittt,
DESPRE DOCUMENTARE iN PRESA SCRISA I 217
3. O stire bazata pe o documentare falsa. De multe
ori, de dragul audienlei, respectiv al tirajului, jurnaiistii
rrrr se documenteazS. sr.rficient, publicAnd
stiri false.
Este de notorietate qtirea publicata in 1993 de
lluenimentul zilei, privind gaina care a nAscut pui vii.
Astfel, in numArul 390 din Euenimentul zilei (2 octombrie
1993), ziarul isi informa cititorii:
,,Eueniment
senza{ional la Pascani
O gnina a nascut doi pui vii
Progr amat a p entru tiiiere,
ea a
fost
astfel crutatd,
Marti, 28 septembrie a.c.
[1993,
n. I.R.], in curtea
llospodinei Sevastita M., aflata in strada Vatra din
l'ascani, judelul
Iagi, s-a intAmplat un miracol: o gaina
rr ndscut doi pui vii, unul fara un picior qi altul farA o
;rripd. Deoarece gaina Sevastitei nu s-a mai ouat deloc
in ultimetre trei luni, gospodina s-a hotdrAt s-o taie qi s-o
pr-rnd Ia fiert. In dimineata cu pricina, intrAnd in cote!,
S.M. a rd.mas uluita de ceea ce a vd.zut. Gaina nd.scuse
rloi pui, handicapali. ConsiderAndu-l un semn de la
l)umnezeu, Sevastila a crulat gdina, dar a omorAt puii,
rleoarece, fiind handicapali, tot s-ar fi chinuit si trdiasc5".
Articolul era semnat de CntAtn
$tefenescu.
Dupa apa-
rjtia articolului, mai multe ziare concurente, Romdnia
libera, Ora si Romd,nia Mare au acuzat Euenimentul zilei
tle publicarea unor stiri false. Romd.nia libera (nr. 1073,
I'i octombrie 1993) scria:
,,Sevastila
nu existd, galinaceele,
nici atAt". In plus, ziarul il cita pe veterinarul-sef din
l'aqcani, Ion BArsan, care spunea cd nagterea de pui este
specific[ doar mamiferelor si ca locuitorii de pe strada
cu gaina nascS.toare de pui vii nu cunosc nicio Sevastita
in viala. Ulterior, Euenimentu,l zilei (nr. 396, 9 octombrie
I 993, p. 3) a revenit cu poze aie gdinii qi ale proprietarei
rrcesteia, acuzdndu-i de invidie pe cei care au ironizat
stirea cu pricina:
,,Motivele
atacului le cunoastem. Unul
tlintre e1e este invidia unor ziaristi lipsiti de talent, care
218 I ILIE RAD
privesc chiorAs succesul ziarului nostru. Din fericirt,
pentru cititorii nostri si pentru noi, nu mor caii cAnd vor
cAinii". Faptul ca povestea este cusutA cu atA albA o
demonstreaza si revenirea redacliei ziarului, dupA miri
bine de o lund, asupra evenimentului de la Pascani:
,,St,I-
pAna gainii care a nAscut pui vii a ars de vie in proprirr
casd", facAnd gi menliunea cE-, aproximativ
,,cu
o lunrl
inainte de a muri, batrAna a fost terorizatA psihic clc
reporterii Romd,niei libere si ai unui post de televiziunt'
necunoscut, care vroiau cu orice pret sA o determine srt
declare cA ziarui nostru a min-tit" (Euenimentul zilei, m',
491, 8 noiembrie 1993, p. 1). Cetelin Mihuleac, unul
dintre ziaristii care a colaborat la Euenimentul zilei iu
seria cu g5"ina care a n6.scut pui vii, a declarat (cf . Acadc"
mia Ca,tauenctt,
,,Oda
de slavA
-
Gaina naqte pui vii",
nr. 8,2 martie 2005, p. 23) ca articolul a apArut din cauzir
presiunilor redactorului-sef de atunci, Ion Cristoiu, carrr
Ie cerea redactorilor in fiecare zi ca, pAnA la ora 14, si1
aiba 3 articole publicate, in caz contrar primind amenz,i
usturS"toare
Qrttp//ro.wikipedia.org/wikilEvenimentul-zilei:
data accesS.rii: 5 martie 2010).
Bibliografie
Bertrand, Claude-Jean (coordonaLor:), O introducere in presu
scrisd qiuorbitd. Prefatd de Claude-Jean Bertrand. Tradu
cere coordonata de Mirela Lazar, Polirom, Iasi, 2001.
Coman, Mihai (coordonator), Manual de
jurnalism.
Edilia rr
III-a revdzutd
9i
addugitd, Polirom, Iasi, 2009.
Lapuqan, Aurelia; Raluca Pe|te, Jurnalism. Tehnici de redar-
tare tn. presa scrisd,, University Press,,Ovidius", Constanfl,
2005.
Popa, f)orin, Textu.l jttrnalistic. Gen.tu'i si specii, Editurrr
Universitd{ii,,Alexandru Ioan Cuza", Iasi, 2002.
Popescu, Cristian Florin, Modalitd{i de redactare a textulu,i,
publicistic, Editura I.N.I, Bucuregti, 1997.
Idem, Manual de jurnalism.
Redactarea textului
jurnalistit:.
Genurile redactionale, Editura Tritonic, Bucureqti, 200i|.
Freda, Sonn, Tehnici de redactare in presa scrisd, Polirom, Iasi,
2006.
DESPRE DOCUMENTARE iN PRESA SCRISA I 219
Itad, Ilie, Stilistica gi mass-media. Aspecte ale experientei
jurnalistice.
Prefa!5 de Prof. univ. dr. G. Gruila, Editura
Excelsior, Cluj-Napoca, 1998.
liandali, David, Juntalistul u,niuersal. Ghid practic pentru,
presa scrisd Prefatd de Mihai Coman. Traducere de
Alexandru Bradu! Ulmanu, Polirom, Iasi, 1g98.
Itoqca, Lnminita, Pr o du c{ia te xtu.lt-ti j u- n ali stic, Polirom, Iasi,
2004.
Rusti, Doina, Presa culturald. Specii, tehnici compozi{ionale
si de redactare, Universitatea Media, Bucuresti, 2002.
Stan, Constantin, Libertate supraueglteata: teltnici de redactare"
Editura Fundatiei Meridian, Craiova, 2000.
Szabo, Lucian Vasile, Libertate gi comu,nicare in lumea presei,
Editura Amarcord, Timisoara, 1999.
1i]il|ll'
lll
I
Documentarea jurnalistica,
odinioara si in zilele noastre
Prof. univ. dr. Paul Schveiger
'
Israei
(Din experienla personala a unui om care a inceput
prrin a practica gazetana intr-un mod mai mult sau mai
putin amatoricesc, la o vdrsta destul de frageda, pentru
;r o reincepe apoi la o maturitate destul de avansata,..)
*
Chiar qi pentru un amator in aceastd profesie, despre
care se spurle, tot mai mult in zilele noastre, cA ar
riparline unei institutii socio-politice, denumitd, cu o
oarecare incontestabila exagerare, cea de,,a patra putere"
in statul democrat contemporan, problema documentarii
gazetaresti ar trebui sd fie una primordiala, atdt din
punct de vedere strict profesional, cAt qi din unul pur etic.
Atunci insA cAnd eu arn intrat pentru prima oard in
redaclia ziarului comunist clujean din acele vremuri,
Lupta Ardeq,lului, nu am avut niciun fel de cunoqtinle
preliminare, teoretice sau practice, privitoare la natura
rnuncii pe care urma sa o depunem noi, cei patru elevi
de liceu clujeni, in intretinerea a ceea ce urma sa fie
viitoarea seclie de tineret a cotidianului pomenit.
Ni s-au inmAnat niste hArtii care purtau titiul de
,,delegafie",
av6.nd un aspect oficial, stampile si semn5.-
iuri, care ne imputerniceau sa contactam organele cte
partid gi de tineret din fabrici si institutii, in vederea
adunarii de material pentru scrierea unor articole, insa
nimeni nu ne-a indrumat cu privire la natura pornenitelor
organe, la care dirr ele gi cum al fi urmat sd ne adresli rrr.
1a rnetodologia scrierii gnzeta"resti... De rcfirrlir, n ici
T
222 I PAUL SCHVEIGER
tematica articolelor sau domeniul strict cd.ruia ele ar Jli
urmat sA Ie apar{ina nu ne-au fost explicate
-
cu alt,u
cuvinte, am fost aruncati in bazinul cu apd, urmAnd ctt
noi sa reuqim s5. nu ne inecd.m in apa rece di.n e1. Cectt
ce noi am qi fAcut, mai mult sau mai putin satisfAcitor,
profesional sau etic, pe baza unei foarte reduse experienttr
de via![ si culturale, desi niciunul dintre noi nu impli"
nise la aceea dat[ inca vArsta de 16 ani. Si pe atunci,
spre deosebire de zilele noastre, niste elevi de aceastrl
vArsta erau cu adevirat niste naivi
Ei
inocenli copii.
Dar marile noastre probleme au inceput sa iasa l8
iveal5. abia dupA ce ne-am aqternut pe hArtie primelo
noastre articolase
-
nu aveam cunoqtinle cu privire [l
multele restrictii, deosebit de riguroase, ale cenzurii,
adicA cu privire la existenta unor interdictii absolute do
a utiliza, chiar in modul cel mai nevinovat, banal, antt.
mite cuvinte, cum ar fi fost, de exemplu, atunci cAntl
scriam despre
,,intrecerile
socialiste ale brigAzilor do
tineret" pentru economisirea unor materii prime esenlialcl
pentru nevoile industriei romAneqti ale acelor vremur:i,
Ne era interzis s5. pomenim numele unor anumite metalo,
importante
-
cica
-
pentru industria de apdrare a
larii..,
$i
foarte multe altele asemdnatoare!
Dar acest exemplu a fost numai unul din foarttr
multeie posibile.
Singurele lucruri pe care Ie cunoqteam mai bine decal
colegii noqtri recent,,scoEi din produc{ie" erau ortografit
limbii romAne pi o mult mai buna stApAnire rr
vocabularului acestei iimbi.
Noi
-
dar nici colegii noqtri mai in varst5.,
,,tovardqli
buni", proaspat scoqi din productie, oameni cu foarta
pulinn instruclle qcolara
-
habar nu aveam de CE AIt
FI TREBUIT SA FIE o adevd.rati documentare gazet\.-
reasc6, serioasS. qi responsabila. Cu totii am invltat po
pieile noastre, atunci cAnd textele ne erau returnate, cu
qi fara observaliile mai marilor redacliei, cA ele ar li
treijuit sa fie rescrise... Cu unele rarisime excep{ii,
DOCUMENTAREAJURNALISTICA,ODINIOARA,..
I 223
,,tovaraqilor" venili din produclie, corecturile, si de
ortografie, stil si conlinut, le erau fAcute de catre altii.
Prima din lecliile noastre concrete s-a referit la nece-
sitatea citirii regulate a Scdnteii, respectiv, a Scdnteii
tineretn,lui, penbru a cunoagte o notiune care pAnA atunci
ne fusese necunoscuta, aclica LINIA partiduiui, care
-
intre noi fie vorba
-
fusese, incd de pe atunci, suficient
de zigzagata qi de
Eerpuitoare...
Aqu a aparut pentru noi,
chiar daca inca doar in subconstientui nostru, acel
['enomen, astazi prea bine cunoscut, al dedublarii inte-
Iectuale qi morale dintre cele doud.
,,realite!i", cea exis-
tentA cotidian si real, pentru fiecare dintre noi, gazetari
si subiecte aie muncii lor, si cealalt[,,realifate", din ziare,
din multele cuvAntari oficiale, sedinte, adunari si confe-
rinte. Nu o data am intdlnit situatii, care pentru noi, copii
lineri de gcoald, erau incd. prea putin
.si -
eventual
-
numai vag si incomplet cunoscute, ale unor par:teneri de
dialog ceva mai sinceri, ceva mai deschisi spre un dialog
cinstit, care ne atrd.geau atentia asupra faptului ca o
anumitA tema pe care incercam noi sa o abordam ar fi
fbst cumva TABU
-
chiar daca acel colocutor concret si
ocazional al nostru nu cunostea termenul acesta cultural.
IatA care au fost gi prirnele noastre contacte nemijlo-
cite cu unele din fenomenele profund pernicioase
ale
Iimbii de lemn, care se instaura pe atunci nu numai in
presa cotidiand gi in alte pubticalii din RomAnia, ci qi in
constiinlele noastre, inca destul de fragede, la fel cum
se petreceau lucrurile qi cu constiinlele multora dintre
contemporanii nostri adulli, dar la fel de lipsiti de o veri-
tabila capacitate de aparare, capacitate care depindea,
in cele rnai multe cazuri, de anumite circumstanle perso-
nale, de anumite relalii speciale, de o anumitd cultura.,
pe care unii o aveau, iar altii nu. Fenomen paralel cu
indemnurile timide qi temAtoare ale parin{ilor nostri
-
de a nu scoate din cas5- vorbele rostite inauntrr,rl acesteia,
cie a pd.stra o linie despartitoare stricta intre ACASA si
224 I PAUL SCHVEIGER
AFARA" Asta a fost baza celebrei si simptomaticei sitt.
tagme, ceva mai tdrziu exprimate cu foarte multa amitrfl.
ciune, a lui UNA SPUI, ALTA FUMEZI.
Adevarata documentare, cdutare a unor surse de in.fur'
malii autentice, ceva mai competente, mai cunoscatr:ur
a problemelor, nu am practicat-o, pentru ca, pul
Ei
simpiu, nimeni dintre mai marii noqtri nu ne-o cerea, tlttr
ne indema sA o practicam; ea nu era Ia moda, dacd ntl
cumva era din principiu contraindicatA, din cauza falsoi
idei ca partidul ar fi avut totdeauna dreptate, chiar pi
atunci cAnd el se contrazicea de Ia o zi ia cealalta...
De cele mai multe ori, aceasti pseudodocumentarc tt
noastri se reducea, practic, la aga numita
,,verificaro
tl
numelor" persoanelor cu care stAtuserdm de vorbA, lu
secretarul,de partid, cu privire la rnd,sura in care numol0
respective puteau sn fie publicate, daci nu cumva oamo.
nii respectivi, despre care noi ne pregateam sd scrient
elogios, ar fi avut anumite
,,bube
in cap", dacA ele nu
cumva se aflau tocmai in vizorul sinistrei vigilenle do
partid. Si nu o singura data ni s-a intAmplat ca secretantl
de partid local sa ne trimita la un superior de-al sdrt,
pentru o supraverificare a unor aminunte banale, pentru
ca sa fim cAt mai siguri cd nu intentionam sa vorbim de
numele unor viitoare victime ale unor demascdri in curtl
de pregatire...
Eventualele, dar probabilele neadev[ruri conlinute in
articolele noastre ale acelor timpuri pot sA fie mS.surato
doar pe calea aldturarii conlinutului lor cu aqa-zisa,,linio
a partidului" in ziua agternerii pe hartie a materialulr"ti
nostru. Sunt convins ci o eventuala confruntare a acelot:
texte
-
vorbesc de cele scrise in anii 1948-1951
-
ct"t
punctele de vedere ale zilelor noastre ar vorbi, clar pi
rAspicat, despre minciunile, chiar dacd. neintenlionato,
ale unor puqti care abia dacA se apropiau de vArsta majo.
ratului. Tin minte ci pe vremea uneia din multele cam-
panii ample, pe plan nalional, de
,,demascave"
a unoru
din aqa-numitele devia-tii de la linie, pe atunci tocmai hl
DOCUMENTAREAJURNALISTICA,ODINIOARA... I 225
rnoda, am fost trimis intr-un sat de munte izolat, unde
rrr fi urmat sA gdsesc mAcar un singur om care l-ar fi
rrjutat gi sprijinit pe respectivul
,,deviator"...
Evident,
rrimeni de acolo nu avea habar de pornenita deviere sau
rle vreun sprijinitor al ei. Deci, cu ajutorul conducerii
locale, am incropit nigte serii de banalitn{i penibile, cdt
rurai nevinovate in fond, care s-ar fi putut, eventual,
potrivi cerintelor organelor noastre superioare. CAnd
rn-am intors insa la Cluj, dupa numai cAteva zile de stat
in comuna, al cArei nume nu mi-l amintesc acum, mi s-a
atras atenlia, de cAtre gefii din redactie, cA s-au schim-
bat punctele de vedere ale conducerii (nu aceasta a fost,
ovident, formularea oficiala), ci va trebui sa ma reintorc
pe teren, pentru a aduce alte materiale, care sd vorbeascd
clespre noile vinovatii, aflate 1a contrarul polar al celor
pe care
-
cicd
-
le descoperisem acolo numai cu cAteva
zile mai inainte!
Daca memoria mi-ar permite, aq putea enumera o
serie mult prea lungd de alte asemenea rusinoase poveqti.
Care nu ne-au caracterizat doar pe noi, cei patru tineri
colaboratori ai secliei de tineret a ziarului, care
-
de altfel
-
intre timp se mai completase vremelnic, cu alli doi
tineri, la fel de naivi (unul dintre aceqtia a reuqit sa faca
ulterior carierd), dimpotrivd!
Intr-o duminica dupA-amiazA sedeam in redaclie cu
unul din colegii qi prietenii mei si discutam despre pro-
bleme de-ale noastre, personale, scolare si de redaclie,
cAnd
-
pe neaqteptate
-
a dat buzna peste noi cores-
pondentul local al Scd.nteii, un om devenit, in mod auto-
mat, un fel de qef al nostru, aflat intr-o relativ moderata
stare de ebrietate, care ni s-a pldns amarnic, noud, pusti-
lor, de necazurile pe care i le produceau lui toate aceste
modificnri destul de sistematice ale celebrei LINII, care,
in mitrrlogia vremii, se pretindea a fi dreptA si de neaba-
tutl Cind am plecat de la redactie, nici eu, nici priete-
nul gi colegul melr, nu am indraznit sa comentirrr in
vreun fel spusele gazetarului mai in vArsta ca noi,
226 I PAUL SCHVEIGER
superior noua in grad ziaristic, qi arn mers pe strada pritte
Ia prietenul meu, acasd, fara sa scoatetn vreo vorba. Airtl,
qi pnrinlii sii, care ne qtiau a fi destul de vorbAre{i cri rrd
eram impreund, s-au mirat de tacerile noastre prelungit,t=r,
dar niciunul dintre noi nu a fost capabil sa le ofere vrtrttn
fel de explicalii cAt de cAt de coerente. Niciodata subiecl,ttl
nu a revenit in multele noastre dialoguri care au urntHil
in timpul celor cAtorva decenii cAt ei a trAit si noi rttn
intrelinut neincetate relatii colegiale si prietenesti.
Dar documentarea in presa comunisti mai suferetr r1i
de pe urma unui fenomen, aparent inocent, existent rtrl
in presa lumii libere qi democratice, de dinaintea prtlsrtl
comuniste, dar si in cea de dupA ea, aceea a existenft,l
unor nurnere, in continua sporire, a foarte multor dilo.
tanli, dispuqi la orice fel de compromisuri, numai ca srl-4i
vada numele publicate in paginile unei gazete oarecarn,
In vremurile de odinioari ale presei comuniste, ei str
numeau
,,corespondenli
voluntari" qi se bucurau, ill
ghilimele, de un prestigiu sporit in lumea aceea inchis/t
in sine. Pe unii dintre ei i-am recunoscut aici, in Isracl,
cu acelaqi analfabetism al lor dintotdeauna. AtAta tot r:11
ei se prevalau, atunci, in aceasta activitate a 1or, de niqrt,tr
drepturi implicite in morala publicA a acelor vremuri tlt,
restriEte, pentru a-qi demonstra
,,vigilenla"
politici qri
faceau mult rAu, atAt ziaristilor, cAt si tovarasilor qri
colegilor lor de munc5", prin denunlurile 1or odioaso,
ordinare. Lucru pe care il faceau, de altfel, si destul mulfi
condeieri, zisi profesionisti, evident, din carierism. Necit.
zul veleitarilor pomeni{i aici era cd, in mAsura in cartt
pretindeai. a avea o anumitA decenla profesionaia r,ri
moral5,, incercai sd te documentezi cu privire La acuzit"
liile
sau insinuArile respectil'ului corespondent voluntat',
Daca simleai nevoia sA o faci!
Nu toli ziaristii din presa comunista si nu totdeaunn
au simtit aceasta nevoie morala. Cu consecinfe1e, cc,[
putin nefaste, dar de foarte multe ori, de-a dreptul
DOCUil/ENTAREAJURNALISTICA,ODINIOARA,.. I 227
lrlrgice, pentru cei astfel
,,criticafi"
sau chiar, asa-zis,
,,rlemasca!i".
In situatia presei libere, lucrurile stau ceva mai bine,
lrr toate cA si aici se gasesc destul de multi chitibusari
r,ri calomniatori, care, bazAndu-se pe nevoia redactorilor
rlc a acoperi un anumit numd.r de pagini cu texte, ii
lrrrrnbardeazd pe acestia cu infinit de lungi si inutile
;rseudoprecizdrila niqte texte anterior publicate, cu infi-
nite articole in care ei pretind a face dezvaluiri deose-
lrite, a aduce noi contributii la cultura si stiinta lumii
r:ontemporane, farA sa fi facut altceva decAt sa fi scos din
rlif'eritele releie de internet anumite informatii, mai mult
sau mai pulin temeinice, sau sd. copieze texte intregi din
cirrti qi reviste. Am avut foarte des de-a face cu aseme-
rrea fenomene in cursul anilor cAt am lucrat in presa
israelianS. de limba romAnd, asediatA agresiv qi neincetat
rle tot felul de diletanli agresivi, cdrora, daca iqi faci
limpul necesar pentru a le descoperi sursele, constali ca
ci nu au facut altceva decAt sA se inspire din repectivul
Lext, pe care ei
-
cica
-
l-ar fi pelucrat apoi intr-un mod
rureator!
Dar problema documentarii de presd, in lumea libera
rr zilelor noastre mai are si alte aspecte decit cele legate
rle vesnicii cautitori de noduri in papurA, care au ceva
cle obiectat, pe drept sau nu,Ia oricare din opiniiie gaze-
larului profesionist
-
Ia cele ale SURSE1OR autentice
rle informalii, ale LEGITIMITATII lor si asa mai departe,
inclusiv
-
pe de alta parte
-
a dreptului la o anumitA
irnunitate penala a gazetarului cu privire Ia sursele Lrnora
clin dezvaluirile sale, cu consecinle sociale posibil destul
cle grave.
$i
aici nu vreau sa. vorbesc de cazul destul de
recent al dezvaluirilor celebrului Julian Assange, de pe
Wikileaks, in pofida faptului ci multe dintre ele ar putea
irtluce dupa sine anumite consecinle nedorite pentru unii
sau altii...
As incerca s5: prezint, in continuare, c6.t mai pe scurt,
ttor-rd. cazuri relativ recente, care au fhcut destul de rnulta
ilil1
I
I
t,
/
22A I PAUL sCHVEIGER
vAlva in presa israeliana. Unul este al unei femei-solcla,t,,
care isi indeplinea serviciul militar obligatoriu in birt.rul
unui ofiter superior si care a scos din memoria untti
calculator din biroul respectivului ofiter un numAr
(l('
documente clasificate, considerate SECRETtr si STRICI'I'
SECRETE, pe care apoi Ie-a transmis unui ziarist sprtt
publicare. Al doilea caz LLye in vedere un docutnent,,
pretins olograf, descoperiL ulterior a fi fost un fals patent,,
prezentat ca autentic pe un canal de televiziune israeliatt,
de un gazetar de foarte bun renume (de bunA credintd),
document cica provenit dintr-un birou de consultanla gi
relalii publice, sub antetul cziruia se vorbea despre mAsu'
rile de denigrare ce ar fi urtnat sa fie intreprinse
-
cta
autori incA neidentificati
-
impotriva unor anumi[i
generali, care ar fi putut sil fie candidali potentiali ln
postul de
$ef
al Marelui Stat Major al Armatei drr
Ap[rare a Israe]ului, in vederea convingerii ministruhri
ap[rdrii, sa-l aleaga pentru funclia ce urma sa devinrl
vacant5., pe un anumit alt general qi nu pe unul din
ceilalti potentiali candidati la respectiva functie.
Cine si ce fel de imunitabe legalA ar fi putut pretindo
autorii respectivelor dezvAluiri de presA fala de anchetclo
lansate ulterior de autoritAlile competente?
Dar circumstanlele celor doua calJze au fost gi atr
rAmas mult diferite. in primul caz, er:avorba de o aga-zisrl
demascare a unor actiuni pretins nelegitime ale armatei
israeliene, care ar mai fi putut sa fie coroboratA antc"
rior cu organele militare competente in chestiune si cartr
ar fi putut sa ofere anumite explicatii politice si militartr
justificative,
dar gazetarul, om cu convingeri politice mull,
prea ferme, dar gi conducerea ziaruiui in cauzA, ctt
conduceri foarte ferme politic, au crezut c[ ar avea drep"
tul sd' dea apa ]a rnorile unor denigratori sistematici iti
lArii
qi ai armatei ei...
In cel de-al doilea caz a fost vo{ba despre faptul cii i
se atribuiau generalului X niste intentii denigratoare llt
adresa catnarazilor sai de arme, general.ilor Y, Z si W,
DOCUMEN'I,AREAJURNALISTICA,
ODINIOARA... I 22g
in vederea cAstigarii favorurilor ministrului titular ai
departamentului,
chemat sd faca propunerea
numirii.
Pentru ca sd. reiasa clar si inconteslabil ca X nu a
intreprins sau stimulat respectiva acliune, dimpotrivA,
c_a actiunea denigratoare, impotriva generalilo;
y,
Z si
W, ar fi urmarit tocmai scoaterea din cursA a lui X, ca
urrnare a ceea ce el, chipurile, ar fi fdcut, pentru ca astfel
sn se justifice
menlinerea in functie a aciualuiui titular
al sefiei M.SI.M. sau orice altceva decAt numirea nevi-
novatului autentic.
Ambele cazuri ar fi putut fi prevenite,
dacd gazetarli
implicali in
,,demasciri" nu s-ar fi grnbit sa-sl publice
gaselnilele de rAsunet, ci s-ar fi oprit o clip[ sa le verifice,
cAt de cAt temeinic. Si nu ma refer mai ales la primui
caz, irt care era implicat un gazetar destul de tAnar si
cu pozitii politice prea bine cunoscute, ci la cel de_al
doilea, in care s-a cam sifonat prestigiul unui gazetar mai
vArstnic, cunoscut pentru profesionalismul
si obiectivi-
tatea sa obiqnuite, dar care
-probabii -
s-a lasat antrenat
,ofr
; K,
f-( l
l' t
,.; '('i,.
fv1(
^
w
.ta--.*.--
230 I PAUL SCHVEIGER
de lupta pentm audienla a posturilor israeliene tltt
televiziune"
in general, cred ca relativ {ecentele
ciezvAluiri de presil
referitoare la scoaterea la iveal[ a unor inform:rfii
nedestinate publicitatii qi care se refereau la obiectivc
aflate in legftura cu siguranla statului respectiv ar trebr,ti
sa fie tratate cu ceva mai multA sensibiltate gi responsa"
bilitate de gazetarii dotati clr un oarecal'e sim! al ras-
punderii cetalenegti, oarecum si in spiritul recentelor
decla.ratii ale lui Sir John Sawen, seful britanicului MI(i,
cu privire la faptul cA cele mai multe dezbateri de presd
pe temeie unor secrete rnilitare nu ar fi suficient cle bino
informate. trxista situatii in care
*
cred
-
gazetarul tre'
buie s5. acorde un anurnit credit, fie qi minimal, celor
imputerniciti cu tratar"err respectivelor problematici, fitr
qi nurnai in nurnele irnperativului unei mai corecto
documentdli gazeta"r-esti" O fi presa,,cAinele de apAraro
a democra!,iei" gi,,a pitl,ra putere in stat", dar ar fi mulL
mai bine bine si recunorrstcm, tndcar din cAnd in cAnd,
ca pot exista qi oameni mai bine infbrrnali decAt gazetarii,
cAt vor fi fiirid ei de iuminati si de bine intenlionali.
Pe de alta parte, ar fi h,ine sri nu uitim ca, in cele mai
multe din cazuri, gazetarii lucrcaza. pretutindeni in lumc
pentru niste patroni care isi au propriile 1or interese, care
nu totdeauna sunt pur econornice, ci si politice nemijlo-
cit. Ceea ce inseamna ca o presa absolut obiectivS. nu
existA si nici nu poate exista, oricAt ne-am str[dui noi
sd. credern ci un gazetar onest
Ei
sincer ar putea exprima
parerile sale cinstite, care ar contrazice esenlial vreunele
din interesele pabronului sau"
$tiu,
exista
-
in literatur[
-
si nigte patroni, calificati de scriitorul american Upton
Sinclair, in cursul anilor treizeci ai secolului trecut, ca
fiind ROZ, adic[ un fel de capitalisti filantropi, care se
ocupa cle inberesele angajalilor lor ca de ale 1or proprii;
pe care patroni
-
sincer sa fiu
-'nu-i
prea vad pe nicAieri
in lumea largAI In terrnenii nostri, niste patroni de ziare
DOCUMENTAREA JURNALISTICA, ODINIOARA-. I 231
(iare
ar promova interese contrare celor ale lor. Cine i-rr
vazut pe undeva, sa mi-i arate si mie!
In ce ma privegte, cunosc in presa scris6 gi vorbitA
israeliana pe un singur gazetar capabil sA fie cAt mai
obiectiv fata de subiectele tratate de el, Jakov Ahimeir,
Lrn intelectual de statura cu totul exceptionald, care se
clcclar[ a fi DE DRtrAPTA (retinAnd acum faptul esentia]
cA aici, in Israel, notiunile politice polare de DREAPTA
si de STANGA au denotatii si conotatii specifice, foarte
mult diferite de cele general acceptate pe vechiul conti-
nent), dar care gazetar este capabil, fara nicio dificultate
vizibila, sd discute absolut obiectiv si responsabil si
clespre punctele de vedere ale celor care suslin opinii
contrare ceior impArtasite de domnia sa. Un caz absolut
excep!ional!
In incheiere, vreau sa mai mentionez un aga-zis
amd.nunt
-
c6, sub pretextul documentarii jurnalistice,
profesionistul poate sa fie supus, nu rareori, urror per-
verse manipul[ri, in functie de interesele patronatului
sau ale unora din sursele sale de infbrmalii, mai mult
sau mai pu{in interesate de anumite consecinle directe
sau mijlocite a1e pukrlicitdtii rezultabe din darea in vileag
a unor anumite informatii sau asa-numite informatii.
Americanii spun cA nu exista clcjunuri gratuite ("there
are no free lunches"), iar asert,iunea aceasta este abso-
lut adevarata; cu alte cuvinte, nirneni nu-ti ofera o infor-
matie din filantropism si/sau umanitarism nobil.
Indatorirea obligatorie a gazetarului, care incearcd si-si
pAstreze onestitatea qi verticalitatea, fie si numai pentru
el insusi,'este sd verifice cu rnulta atentie gi responsa-
bilitate toate motivele uiterioare posibile ale
,,filantropu-
lui", care ii ofera dejunul pretins gratuit si sunt deplin
convins cd. e} va reusi sa. gaseascd cu destul de muita
usurinta interesele, nu tocn-rai virginale, care se ascund
in spatele,,gestului nobil". La urrla urmelor, in aceasta
constA esenta rnuncii gazetAresti.
232 I PAUL SCHVEIGER
Poate concluzia. mea nu este deloc una optimisbli rirttt
luminoasa, cum s-ar cuveni, dar
-
pe de o parte
-
rel'ltrt'l'ri
o anutnita experienla indelungata de viala, petrecttt'lt ttt
RomAnia, in fosta, dar nedolita Uniune SovieLicA, in Al't'it:lt
de Sud, din prejma decesului regirnuiui de apparbhoirl,
1a fei de ned.orit, dar qi din Israelr'rl ultirneior doui deccrrit'
Pe de alta parte, nu pot uita aproape proverbul rAptlsrr
tului acaclemician Grigore C. Moisil, care nu o singtrt'rl
datd m-a asigurat, cu o maximd seriozitate, cd deosebitr';t
dintre individul optimist si cel pesirnist constd in faptrrl
ca cel din urmd este totdeauna cel rnult mai bine informirl'l
$i
trebrrie si adaug, acutn
9i
aici, 1a toate cele de ulti
sus, qi faptul absolut incontestabil ca mult laudatrr
globaiizare a econorniei, cleocamrlatfl nu a adus nici col
Lai modest spor de d.emocratie sj- adevdrata deschider:c
nicaieri in lume, chial daca astdzi exist6 in
larile
fost'c
ale,,lumii a treia" mult mai rnulti muitimilionari 9i
mili"
arrlari rlecAt au exisbat pe vrernuri acolo, unde foametcil
si mizeria, degi au scAzut relativ, sunt incA endemicc'
ire de aItA parte, tretruie sa l:ecunoaqtem si faptul complo-
rnentar cn, oclati cu masiva exlrortare a unor activitlli
productive din iumea indusbrializat* avansata sprtr
rt*t"l",,lumii a treia", unde fcrrla de munci este incom-
parabil mai ieftinA, s-a produs in prima o masiva sporire
a qomajului.
.Iar
cAt despre masiva prostituare a unei pAr{i in-
sernnate a presei, odinioarA de calitate
(prin tabloide,
gazete *utJ t* distribuie gratuil., dar incearc[ sa'si
puutt*r" aparenle de decenta), chiar din lumea' demo-
cratica avansate, ce s5" mai vorbiru..
lV. Documentarea in audiovizual
ll
n
Documentarea in tirnpul filmirilor
Conf. univ. dr. Lucian Ionicd
Universitatea de Vest din Tirniqoara
Facultatea de Stiinte Politice,
Filosofie si Stiinte ale ComunicArii
1. Preliminarii
Toate manualele de specialitate recomandA, qi pe buna
clreptate, ca realizarea materialelor
jurnalistice srl se
bazeze pe o documentare prealabila cit mai temeinica.
Stefan Fischer, un regizor originar tlin RomAnia, stabilit
de multA vreme in Germania, spune ca,
,,indiferent
de
temA, trebuie sA pornesti de lzr ideca ca in public exista
intre 10 qi 2.000 de persoane caro stiu mai bine decAt
tine subiectul respectiv. Eu ii nutnesc: cei zece, gi ii simt
in ceafa mea. Trebuie sa fii pregirtii, sd rispunzi la orice
pArere contrara qi trebuie si
-st,ii
cam de douazeci de ori
mai mult decAt pui in fihn, ca sri l ii sigur ca nu te blamezi
pe tine si nu-!i blamezi nici postul de televiziune."l
Exist5., totuqi, situatii r:irrd, desi documentarea ini-
tiala este incompleta qi, prin lrrlnare, insuficient5., repor-
tajul, ancheta sau documctrt,irlul etc. trebuie sa intre in
produclie, adicA s[ se inccapil fi]rnArile. Este vorba de
subiecte ce presupun evcnitncnte complexe, aflate in
derulare, cu aspecte irnprcvizibile sau subiecte aflate la
mare depS.rtare, in zone dr:s1rrc care sunt puline date
sigure. Marian Voicu, autor: de filme qi realizator de pro-
grarxe tv, a parcurs asemenLra e.xperienle:
,,De
multe ori
documentarea era imposibikl. In Ucraina, de exemplu,
in ceea ce priveste comunitrilile romAnesti de dincolo de
1
Stefan Fischer, inten'itr. in tnanuscris, in colectia atttorului.
tT
236 I LUCIAN IONICA
Bug, nici rnAcar romAnii din Oernauli, Odesa sau Kiov
nu qtiau prea multe. Nu qtiau foarte bine unde suttt,
anumite sate. Nici micar reprezentantul romAnilor irr
Rada Suprema, Ion Popescu, nu a
Etiut
sA-mi arate
trtc
hartA decAt o zoni aproximativti, foarte vasta, unde ttr
fi satele romAneqti infiintate de boierii moldoveni in urmtl
cu 200 de ani. Aga cd. arn mers pur si simplu prin steptt
ucraineand, incercAnd, intrebAnd si am ajuns in satelo
romAnegti."2
Alte cauze posibile care pol irnpiedica o documentartl
prealabilA satisfacAtoare o constituie resursele tehnicc
gi financiare limitate sau pr:esiunea termenelor do
finalizare, in cazul producliilor curente ale televiziunilor,
De fapt, chiar
9i
in cazul unei temeinice pregitiri
prealabile, cAutarea de noi fapte sau dovezi trebuie sd
continue qi in timpul filmnrii, exceplie facAnd doar cAteva
genuri, unde existenla unui scenariu elaborat anterior
qi respectarea lui devine necesard:
,,Daci
este un docu-
rnentar istoric sau unul biografic, ori o reconstituire a
unui eveniment, atunci munca scenaristului va fi foarte
asemfln[toare cu cea depusi pentru un frlm de ficfiune."lJ
Documentarea desfaquratA pe teren, in timpul fil-
md.rii, face parte din specificul realizarii reportajelor,
ancheteloi: sau documentarelor de televiziune. Pentru a
obline infarmalii si date irnportante, uneori neaqteptate,
iar apoi pentm a le putea inregisbra, este nevoie de n
atitudine deschisa si de o reaclie rapid5, atAt din partea
realizatorului, a cameramanului, cit si a intregii echipe.
,,Exist5,
r.:qte cadouri, dupa curn le numesc eu
-
spune
Stefan Fischer
-,
niqte lucruri pe care Ie gasesti pe teren
qi pe care nici nu ie-ai bAnuit, san situalii care se produc
in mod spontan in fata camerei tale, completAnd ceea ce
ai vrut. Citeodata ele merg piezis ci.r ce
!i-ai
inchipuit.
2
Marian Vcricu,
B
Barrv llampe,
Videos, I{enry }Iolt
inlen'iu in manuscris, in arhiva autorului.
Making Docu.mentary Films and Reality
and Companv, New York, 1997, p. 1i9.
DOCUMENTAREA iN TIMPUL FILMARILOR I 237
In asemenea momente trebuie sa ai o mare flexibilitate
r:a sa accepti ceea ce nu a existat in conceplia iniliaiaqi
sa vezi cum pot fi integrate in ceea ce ti-ai propus. In
lilmul final, intentiile de Ia inceput reprezintd: doar
2ro - 30o/o, re stul slunt c a do u r i I e inti.Jnite p e t eren . La f a\a
locuiui poli sA afli lucruri pe care nici nu le bAnuiai."a
2. Etapele documentirii
ln audiovizual putem vorbi de trei etape ale d.ocu-
mentdrii, corespunzS.toare celor trei momente ale
realizarii unui material filmat:
a) documentarea initialo (in perioada de preproduclie):
pe ea se bazeazd" decizia de a face filmul, precum qi
oblinerea finantarii necesare. Se cerceteazS, nu doar
subiectul sau tema propriu-zisa, ci qi imprejurarile in care
se vor desfasura filmarile. Se vor stabili contacte cu
persoane din zona sau rnediuL respectiv; acestea vor urma
sa sprijine echipa pe parcursul filmarilor. Atunci cAnd
bugetul producliei o permite, se vor efectua prospeclii
si chiar interviuri documentare, care au drept scop
strAngerea a cAt mai multe informatii relevante.
b) dacumentarea din timpul
filmarilor:
este un ele-
ment specific producliilor audiovizuale. Uneori este vorba
doar de completarea docurncntririi initiale, iar alteori, in
situatii speciale, ii poate chiirr lua locul. Realizarea
filmului Nu te supd.ra, dar...t', de Adriana Pintilie, a por-
nit de la un articol de ziar, in care se vorbea despre un
spital de psihiatrie. La fala locului s-a dovedit ca infor-
maliile publicate erau neaclevdrate. Filmul a fost totuqi
realizat, dar pe o cu totul altri idee: ea a apdrut in timpul
filmarilor, care au durat opt zile. A rezultat un film tulbu-
rAtor. Iat5. m6rturia regizoarei:
,,La
inceput eram pier-
du!i, n-aveam nicio poveste, absolut nimic. Cred cdr au
a
lbidem, p. !9
5
2oo7, bo min.
238 I LUCIAN IONiCA
fost cele mai groaznice patru zile din viala rnea, lo.rrttl
triit intr-o tensiune curnpliti. I)upA care l-am descopo14f.
pe omul acela cu pietrele, care le mutA mereu din stingn
in dreapta. Atunci mi s-a pArut foarte personala imagi.
nea aceea, ea vorbea despre mine, despre viata noastrtl
absurda de fiecare zi. PAna la urmd, noi ce facem, mutilm
pietrele dintr-o parte in alta, intr-un fel sau altul? Ne-nm
gAndit sa realizam un documentar de 20 de minute, r:rt
un singur cadru, in care omul acela muta pietre, si lrr
sfArsit sA spi"rnem cA asta face de 20 de ani. Apoi arn
descoperit lucruri noi, care au imbogatit foarte mult
povestea. Am aflat ca marele lui dusman este ploaia. in
momentul in care plou[, nu mai poate muta pietrele gi
atunci pl6nge, url5, e compleb nefericit. Mi-arn dat seamn
de cantitatea enormA de afectiune pe care o pune in acerl
acliune. Pietrele respective sunt sensul vietii 1ui. I-am
intrebat pe cAtiva pacienti de ce cred cd mutA pietrele.
Unul dintre ei rni-a dat un rAspuns extraordinar l-au,
intrat tn sdnge. Dumitale, cu
filmatul, nu e tot asa? Dacd
filmezi,
mai poli sd. te lasi? Nu o,sta e ce-ti place, ce iubesti'/
Asa qi el, toata uiala rnuta pietre, pentru ca i-au intrat
tn sdnge. A devenit o metaforA a filmului: investim in
ceva, care devine scopul nostru in via!a""6
c) postdocumentarea (e1'ectuat[ dupa terrninarea fil.
marilor): in functie de subiectul abordat si de genul
materialului, se verifica gi se completeazd unele infor.
malii, se cauta noi dovezi, iar in ultimfl instanla, dacA
este necesar, se poate decide continuarea filmarilor,
urmAnd o nou5" pista, relevatA tocmai de datele obtinute
pe teren.
3. Pe teren
Documentarea efectuati fie in preproduclie, fie pe
teren, in trmpul filmarilor, se desfiqoard pe douA planuri,
DOCUMENTAREA iN TIMPUL FILMARILOR I 239
;rllate in strAnsa legdtura. Primul dintre ele se refera la
continut, la informatiile legate de subiectul analizat, a1
tloilea vizeaza identificarea aspectelor vizuale ce pot fi
lihnate, cautAndu-se rd.spunsul la intrebarea: ce se vede
pc ecran? Este vorba de irnagini relevante si sugestive
pcrntru tema aleasA sau doar de imagini ce insolesc in
rnod neutru un comenbariu? Prin urmare, se vor cauta
:ribualii qi evenimente care sri fie fihnate pe viu, docu-
ruente foto sau inregistrAri video, obiecte si locuri
scmnificative etc.
Atunci cAnd pleci la fiimare doar cu o intentie c1ar6,
rlt'il nu gi cu un plan foarte bine definit, el urmAnd sd. se
rnodeleze in functie de ceea ce se intAlneste pe teren,
l,rebuie sA adop{i un mod de lucru, o strategie de filmare
in consecinla. Desigur, nu se merge la intAmplare, o
;rnumita planificare exista, dar ea trebuie sA rAmAnd:
cleschisA, pentru a se adapta la ceea ce se va gasi ia fala
locului. Neatentia in stabilirea prioritAtilor in fiimarea
subiectelor si a numarului de ore alocat pentru fiecare
caz in parte poate duce la situatia ca anumite aspecte
importante sa nu mai poata fi filmate, din lipsa de timp.
i
i
6Adr:iana
Fintil.ie, intelviu in manuscris, in arhiva ai.rtoruh"ri.
24O I LUCIAN IONiCA
De aceea gestionarea atentA a acestei resurse poatr"l
preveni asemenea rrromente neplacute.
Avdnd in vedere ca timpul este limitat, ca de obicei
nu te mai poli intoarce intr-un loc ca sA filmezi ceea ce'
dintr-un motiv sau altul, nu ai fAcut de prima datA, ideea
de bazA este sa filmezi cAt mai mult, tot ceea ce
!i
se pare
cA ar putea sa-{i foloseasca, tocmai pentru ca n-ai incd
imaginea de ansamblu si nu poti sa-!i dai seama cu
adevlrat de valoarea unui debaliu sau altul. Doar spre
sfArqit lucrurile vor incepe sh se sedimenleze
qi sa-qi
dezvaluie importanla. Aceastil este solulia optima, chiar
daca astfel se aduna foarte mult material, iar evaluarea
gi selectare lui ulterioar[ va lua mult timp'
Un loc irnportant iI ocupi contiLct'area persoanelor care
sunt implicate intr-un fel sau altui in tema discutata'
Se vor face cAt mai multe interviuri, incerc6.nd sa se
soncleze in necunoscut, cu speranta de a descoperi lucruri
importante, ce nu puteau fi anticipate. Realizatorul tre-
buie sA verifice adevS.rul celor aflate, dacd nu cumva ele
reflecti un anumit interes, daca exprima pozilia unei
tabere sau a alteia, ori reprezintd o simplA viziune perso-
nald, neimpdrtnqiti si de altii. Situatia ideala ar fi sA
se poatA face interviuri de docurnentare anterior filma-
rilor, dar in produclia curentd de televiziune acest lucru
nu este decAt rareori pr.rsibil.
,,Obiectivul
tau in inter-
viurile de documentare este sa vorbesti cu cAt mai multi
participanti qi experli posibil.
[...]
Deoarece timpul este
limitat, trebuie si evaluezi care dintre ei sunt cei mai
buni, cei mai irnportarrli pentru tine, cei mai in cunostinla
de cauzA, cei mai cooperanli si sa le acorzi un timp
c0respunzator."T
De mare ajutor este stabilirea din timp a unui contact
local cu o persoand care sii
joace rolul de ghid pentru
?Alan
Rosenlhal, Writittg, Di,recting, and Producin,g
l)ocumattury Fi.lms uncl Video, Sr:uthern lllir.rois University Pless,
Oarbonclale and Edwardsvilie, 2002, p. 53.
DocUMENTAREA iN TtMpuL FILMARTLOR I 241
echipa de filmare si sa faciliteze legdtura cu membrii
comunitatii locale. La realizarea documentarului
Mascatiis, in care este prezentat un obicei carnavalesc
numit Farqang. ce se desfasoard in sudul Banatului, la
intrarea in Postui Pastelui, sprijinul dat echipei de
filmare de cAtre o familie din locaiitate, din Moldova
Noui, a fost valoros. Evenimentul se clesfAsoara pe par-
cursul a doua sau trei ziie si include mai multe centre
de interes, datorate initiativei mai multor persoane, care
nu se coordoneaz6. in totalitate.
,,Programul" unei astfel
de sarbatori nu poate fi cunoscut din tirnp si in detaliu,
el poate fi aflat, cu destuld dificultate, doar la fa{a }ocului,
intrebAnd localnicii; in plus, el se poate schimba foarte
usor, neexistAnd rigori prea mari in acest sens. Prima
conclilie pentru reu.qita unui astfel de film este sd, afli ce,
unde si cdnd urmeaza sA se petreaci, pentru a pianifica
traseul pe care urmeazA sa-} parcurga echipa, de la un
Loc la altul, eventual pentru a obline si mici schimbiri
ale programului, pentru a putea filma inceputul unui
mornent sau a1tul. In asemenea situatii, sprijinul unui
iocalnic se poate dovedi esenliatr.
In cu totul alt context, al unor evenimente dramatice
de anvergura internationala, rapiditatea in oblinerea
unor informa{ii poate asigura reusita realizarii unor
materiale
-
fie ca esle vorba de date prirnite din redacfie,
unde se urmdresc depesele agentiilor internaLionale de
pres5., ceea ce ofer5. o imagine de ansamblu, fie ca este
vorba de conbacte personale stabilite la fa{a locului cu
alti
jurnalisti:
,,Intr-o astfel de zond" este bine sa ai
cunostinte care lucreaz5 pentru agenliile internalionale.
De ce? Foarte simpiu: pentru c[ au informatii bune in
tirnp foarte scurt."9
I
1999/2002, autor Lucian [onicjr, 24 min.
u
Adelin Petrisor, Rozboctiele nu:le,T)olircun, ll,.;i, llo lo, p. l1){i
242 I LUCTAN tONtCA
4. Avantaje
;i
dezavantaje ale documentirii din mers
Auctntaje
-
ajuta la depi;irea unei inlelegeri, poate, superficialo,
simplificatoare sau preconcepLrte a temeilsubiectului;
-
duce Ia irnbogAlirea cu date si fapte a materialului;
-
va aduce mai multa spontaneitate filmului, va fi mai
plin de viafA, cAqtigAnd in credibiiitate si atractivitato,
Toate aceste plusuri nu apar: automat, de fiecare datA.
Ele depind si de capacitatea echipei de a valorifica
oportunitatile care apar.
Dezauantaje
-
tensiunea mare in care se lucreazA: in contratimp,
cu obligalia de a face mereu alegeri, de a face fala evo-
luliei unor evenimente care nu pot fi prevdzute in
totalitate etc.
-
riscul de a nu intelege exact ceea ce vezi, de a
interpreta gresit anumite detalii, neobservAnd lucruri
importante;
-
riscul de a fi dus in eroare sau chiar tnanipulat de
cei implicati, care au interesul sA prezinte lucrurile intr-o
manierd favorabild lor;
-
cantitatea rnare de material obtinuta implicS. o
activitate laborioasi de evaluare, selectare qi ordonare;
-
uneori apare necesitatea unei documentari supli-
mentare in perioada postproducliei, pentru a clarifica
unele din datele nni, okrtinute pe parcursul fiim[rilor.
5. Coneluzii
Degi documentarea efectuata din rrrers, pe parcursul
filmArilor, nu poate iniocui o temeinici documentare
prealabili, ea are un rol foarte important, care nu trebgie
suhestirnat. De fapt, cele doud. tipuri de documentare sunt
complementare.
DOCUMENTAREA iN TIMPUL FILMARILOR I 249
Carealizator de televiziune, trebuie sa te adaptezi la
condiliile specifice acestui mod de lucru, pentru a minimiza
riscurile si a beneficia de avantajele aratate mai sus.
Bibliografie
Hampe, Barry, Malzing Documentary Films and Recrtity Videos,
Henry Holt and Company, New York, 1g97.
Glynne, Andy, Documentaries... and hou to nzake them,Kannera
Books, Harpenden, 200g.
Petrisor, Adelin, Razboaiele mele, Polirorl, Iasi, 2010.
Rabiger, Michaei, Directittg the Dacumentary, Focal
press,
Oxford, 2004.
Rosenthal, IJ.an, Writing, Directing, and
producing
Docu-
mentary Films qnd,
Video, Southern illinois University
Press, Carbondale and Edwardsville, 2002.
trl!
Verificarea informatiilor',
inirna vie a
jurnalismului
Dr. l,Iicolae lVlelinescu
Televiziunea RornAna, Bucuregti
Din motive pur didactice sau din raliuni teoretice,
documentarea este adesea prezentatd ca o procedurA
fragmentar[ in trei faze'. pre-docunt'entcirea, docurnen-
tareape subiect, evenirnent sau ternA, qi post-dactr'mentct"
reo. Este, probabil, un ralionament de clasificare inspirat
de insaqi practica editarii video din productia de teie-
viziune, unde coexistS., se succed si se condilioneazA
pre-productia (care porneqte cle la idee qi include pros-
pecliunea, aranjamentele logistice si redaclionale), produc-
fia
efectiva (filmari in teren, intervi.uri, cercetarea
Ei
selectarea materialelor de arhivA, premontajul qi
montajul audio-video) si post-productia (definitivarea
coloanei sonore, insertiile dc' r.tlt:tnetttc audio pe coloana
sonorA, prelucrarea superioarir a imaginii gi etalo-
narea video qi audio).
in cazul documentarii, t:tr
l)ro(:es
de acumulare, verifi-
care qi referire (argumenl. rlo rtrtsatnblu al veridicitalii),
cred cd aceasta reprezinta t clorta conditie vitah a
existenlei
jurnalistului, dtr1xi itceea de a se hrani gi de
a respira, ca si rdmAna in vilLta sub nobila povara a
cautArii acelor informatii vcriclice, de interes general qi
de noutate absoluta, carc pot constitui un produs nedia
sau audio-vizual semnificzrtiv si relcvant pcntru public,
la un rnoment dat.
Funclia morala a docurnenbarii este protejarea
acestui public, eterogen, de mrilte ori nectluoscut qi cei
mai adesea imprevizibil, de pseudo-infortnatti sau de
i
T
246 I NICOLAE MELINESCU
informalii trunchiate, de adeviruri parlia1e si de min"
ciuni nevinovate.
.,CAird ne referim la noile media, cuvinte curn ar J'i
razboiul audientelor, teleuiziune de scandal sau
ju.rnalisnt
tabloid au devenit parte a can:act,ertzdrilor curente qi alu
unor perceptii din ce ln ce mai larg r[spAndite" In luptu
penl,rlr cucerirea pielei, dezvaluirile senzafionale, gocantc
sau scandaloase au inlocuit treptat informaliiie serioasc,
semnificative, din preocupArile curente ale
jurnalistului",
Documentarea, ca stare permanenti, alimentata dc
curiozitatea profesional[, ordonata de disciplina cunoag-
terii qi de dQcernimAnt in invocarea precedentelor, nu
este qi nu rAm6.ne un exerciliu in sine. Acurnularile
constante aduc in timp sigurantA in afirmalii, acuitate
in perceperea faptelor si o capacitate generoasS. de eva-
iuare qi redare a subiectelor, care constituie esenla
demersului
jurnalistic.
Documentarea este productivA
pentru relatari despre evenirnenie previzitrile. Acestea
sunt cazurile in care timpul permite cercetarea riguroasA
a temei, conbactarea unor persoane apropiate eveni-
mentului qi intocmirea unor fise documentare sau chiar
a unui dosar de date gi referinte, util in tratarea
subiectului anun{at.
Cultura profesionala qi documentarea arnpl5. isi
dovedesc utilitatea enormS. la evenirnentele imprevizibile.
Britanicii numesc sec{ia reporlerilor ,,statia
de taxi" (vezi
Ivor Yorke, Teleuision Production), pentru cri fiecare
reporter pleaca pe teren la evenimente care apar qi se
anun{a interesante. Nu mai e timp de pre-documentare
qi nici de cercetare prealabila. O parte din infcrrmaliile
esenliale sunt furnizate de evenimentul insusi, de mar-
torii oculari. Ulterior, se adauga rapoarte oficiale gi
evaluArile analiqtilor. Dar pdnA la ele faptele curg gi
trebuie explicate. Aici este locul de inserlie al documen-
tarii personale, al acumularilor d.e informalii conexe sau
paralele.
Din sintetizarea qi verificarea informaliilor pe dome-
nii, evenimente, personalitati, zone gi situatii rezultd nu
numai valoarea publicistica, ci si valoare moralA data de:
VERIFICAREA INFORMATIILOR
-
credibilitate;
-- integritatea generata de discernamAnt;
I 247
-
decenla bazatd. pe onestitate si respect pentru a1tii.
Asa cum arAta Louis Alvin Day, cAnd reporterii sunt
acuzati de lipsA de consideratie fata de subiectul abor-
dat, li se imputa, de fapt, lipsa de cultura profesionalal,
iar aceasta lipsa nu poate fi eliminata decAt de o docu-
rnentare suslinutA, permanentA si din surse credibile.
Este un fapt larg acceptat ca jurnalistul
de azi trebu.ie,
prin natura lucrurilor, sa fie agresiv uneori in confrun-
tarea cu oamenii evenirnentului. De multe ori acegtia au
re{ineri, mai ales in fala microfonului sau a video-came-
rei, informatiile pe care le detin ii defavorizeaza, au avut
experienle negative dupa intAlniri cu ziaristii sau ignor6,
pur si sirnplu, mass-media, ca pe un rdu social. Atitu-
dinea aceasta are, la rAndul ei, origini motivate in unele
cazuri
Ei
de faptul cd reporterul a depAgit limita dintre
comportamentul profesional si agresivitatea gratuitA,
care devine contraproductiva.
In urma unor asemenea incd.lcdri de statut, unii dintre
practicienii productiilor media au ajuns sa fie priviti ca
nigte indivizi egoigti, care au grabit o criza de incredere.
Aga cum observau James A. Jaksa si Michael S.
Pritchard, atitudinile fala de
jurnaliEti
devin negative
din cauza parerii tot mai larg r[spAndite ca acegtia nu-si
vor gasi linistea pdna cAnd nu ajung, nu la adevir, cum
ar fi de asteptat, ci la senzational, la relatarea abuziv-emo-
tionalA, mult mai interesantA pentru masuratorii de
audienta si cota de piata sau pentru platitorii de
publicitate2.
l
Lorris Alvin Day, Ethics in Media Communicatlons, Thonrsorr
Wadsworth Belnront CA, 2006, p. 13.
2
James A. Jaksa ancl Michael S. Pritcharcl, Cotttnuttrit'tttiort
Etics: Methods and A.nalysis,2"d ed., Belmont CA, Wrrrlr;worl lr,
1994, p. 12-18.
248 I NICOLAE MELINESCU
Un exemplu recent de comportament scandalos, irt
care publicul a fost luat ostatic in numele
,,adevArului
despre rdzboi", este cel al dezvaluirilor unor rapoartt:
secrete privind interventia americand in Afganistan.
Informatiile despre colaboratorii civili locali sau victimele
nevinovaLe ale unor raiduri ale coaliliei rnultinalionalc
indreptate impotriva extremismului taiiban au fost
qocante, au fost preJ.uate de mass-media internationald
qi difuzate ca marea descoperire
jurnalistica, alimentat{
de un mecanism de marketing bine pus la punct. Ceeir
ce a scapat din vedere pentru mul1i dintre cei care au
preluat informa{iile a fost firptul ca toatA aceasta scenetit
mediatica a fost o perdea de fum, o cascadorie derizoric.
Autorul scandalului declanpat de publicarea raporatelor
secrete, pe iAnga faptul ca a pus in pericol vietile a mii
de afgani si a1e militarilor din teatrul de operaliuni, s-il
impus Ia scend deschisl pentm ca lurnea sa uite sau sii
nu observe ci este, de fapt, un infractor din cyberspace,
un condamnat de drept comun. Fondatorr.ll site-ului a
primit o pedeaps[ cu inchisoare de opt ani in
lara
dc
origine, Australia, pentru c5 a accesat ilegal site-uri ale
guvernului si ale unor institutii ale statului, cu care
individul nu avea nicio legatura. La o analiza lucid5., este
evident ca Julian Assange nu a avut decAt un singur scop
si o singura speran{a mediatica: a confirmat distribuirea
in rolul principal dintr-o telenovela planetara a unui
adolescent intArziat, nemul{umit ca nu-l ia nimeni
in seamA.
Efectul dezastruos al unui gest exhibitiv este ca., din
graba sau din neglijen!a, pe mdsurfl ce timpul va amor-
tiza scandalul, Wikileaks gi p[rintele ]ui denaturat pot
sa devina sursf, de date si sA fie cita{i ca referin{ir
competenti si independentS., iar
,,documentarea"
s5. fie
astfel incheiatA pentru un jurnalist aflat la inceput
de drurn.
Iata de ce revin 1a relalia dintre documentare qi
responsabilitatile productiiltrr meciia (tiparite, difuzatc
VERIFICAREAINFORMATIILOR.-. I 249
sau filmate). Louis Alvin Day observa in lucrarea citata
anterior3 ca minciuna, inselatoria si necinstea sunt atAt
de prezente in Lumea de azi, incit cei cale invocA prin-
cipiile eticii profesionale se simt, probabil, ca niqte
dinozauri, ca niqte cavaleri ratAcitori in apArarea ade-
vArului apreciat drept valoare fundamentala. tri argu-
menteazS., totugi, ca adevArul aduce cu sine increderea
publicului, un bun esenlial intr-o societate democraticA.
Ted J. Smith ar ptea fi considerat un dinozaur doar"
de rauvoitori, pentru ca analizeie lui conservA speranla
celor,patru responsabilitati ale mass-mediei in societatea
contemporanA:
-
sd. prezinte fidel, ampiu si inteligent evenimentele
curente, intr-un context care le confera un inleles. Presa
nu numai ca trebuie sa fie exacta, ci sa qi faca deosebirea
clar5. dintre fapte si opinii. Faptele singure sunt insufi-
ciente. Productiile informative au menirea sa relateze
adevarul despre fapte, plasAncl evenimentele in perspec-
tivfl qi evaludnd credibilitatea surse]ora.
-
sd serveascA drept forurn de manifestare a criticilor
si a controverselor argumentate. Mass-media poate oferi
o platformA a schimburilor de opinii, chiar qi a celor contra-
rii propriilor vederi sau opinii ale produc[torilor de
emisiuni, reportaje sau documentare. Astfel, mass-media
isi dovedeste fidelitatea fa{ri rlc adevd.rul pe care, teoretic,
il slujeste dincolo de pozitiile partizane;
-
sa protejeze imaginea rcprezentativa a segmentelor
constituente ale societnlii" Grupurile rasiale, sociale qi
culturale trebuie prezentilte fara recurgerea la stereo-
tipuri. Responsabiiitatea socialA reclam5" din partea
mass-mediei un rol afirmativ in construirea descrierilor
pozitive, atAt prin conlinutul informativ, cAt si prin cel
de divertisment;
3
Louis Alvin Day, op. cit., p. 39-40.
a
Clifford Christians, Enforcing Mediu Codes, in Jou::nl of
Mass hfed,ia Ethics,2001, no. XXIII, p. 14.
25O I NICOLAE MELINESCU
-
s5. prezinte responsabil qi clar obiectivele si valoriln
societa-lii, sA transmitA patrirnoniul cultural, consolidAncl
astfel traditiile si virtutilc istorice5.
Acestea sunt mai mr.rt decAt linii directoar:e, sunl,
idealuri qi, prin comparalie cu practica presei de zi ctt
zi, par tot mai des visuri frumoase ale unor nostaigici
obiqnuiti cu regularizarile oficiale qi cu frazele inflltatoaro
ale perioadelor romantice. Oeea ce vedem pe ecranelo
televizoarelor si, mai nou, pe displav-urile calculatoarelor,
ale telefoanelor mobile sau ale iPod-urilor nu se potri-
vegte cu aceste precepte desprinse, parci, din filele de
inceput ale istotiei presei.
Galopui dupA nouLatea absoluti, cutsa spre o linie de
sosire imaginarA, 1a capatul clreia se afld cititorul, ascul'
tdtorul sau tetrespectatorul, nu mai lasd loc acelei secunde
minime, in care autorul mesajului se detaqeazA, ca s[
vada cu ochii adversarului sAu produsul propriu gi even'
tualele lui defecte sau neajunsuri.
,,Fera
sI urmeze un cod standardizat, fiecare
jurnalist
aclioneazA in virtutea unor rnetode frecvent personale
de verificare a informaliilor, verificare conforrnd. cu o
disciplinn proprie, mai mult sau mai pulin riguroasi"6.
Nu numai practicienii, ci si teoreticienii producliilor
media, indiferent de calea de comunicare aleasA
-
tipar,
radio sau tv
-,
au fost de acord ci esenta
jurnalismului
este uerificarea. Disciplina acestei operalii esenliale des'
parte profesionalisrnul de amatorism si pubiicistica de
divertisment, propaganda sau literaturd de fic{iune,
divertismentul fiind inleles ca un exerciliu recreativ, iar
propaganda ca o seleclie a faptelor qi evenimentelor in
interesul unui scop anume, gi literatura de fic-tiune ca o
creatie personali, dupA scenarii inventateT.
5
Ted J. Srnith, The Socrates Syndrom.e, Qu.ail,
April' 1988, p. 20.
6
Ted J. Smith & Tom Rosenstiel, Th.e Elements of Journ'alism,
The Three Rivers Press, New York, 2007, p. 79.
'
7
Walter Lippmann, Liberty and' tl'te News, Nelv Brunswick NJ
and London, Transaction Publishers, 1998.
VERIFICAREAINFORMATIILOR... I 251
Nu ar fi corect sa plasam cursa contra cronometru
pentru exclusivitate numai in perimetrul ignorArii unor
principii profesionale fundamentale. Pentru ca
jurnalistii
de azt nu au de luptat doar cu confratii de breasla.
NumArul comunicatorilor a crescut ame[itor gi orice orga-
nizatie, structurA, asociere se manifestA in infosferd.s,
aparAndu-qi propriile interese cu propriile argumente.
In acest spatiu tot mai aglomerat, apare un nou feno-
men: tirania autoritS"tii. Jurnalistul trebuie si acorde
incredere unei comunic[ri oficiale, pentru cd. ea este
emisa de o autoritate recunoscuta in plan politic, social,
stiingific, cultural. Chiar si in teritoriul atAt de riguros
al diclionarelor qi lucrArilor de referinld, garante ale
acuratefii, pot sa apard, inexactitati.in Dic[ionarul expli-
catiu englez-englez pentru auansa{i, al lui A.S. Hornby,
unul din cele rnai serioase instrumente lexicografice,
numele RomAniei este scris corect, Romania, dar pro-
nunlia data este incorectA /ru: 'menia/. Numele
ld.rii
vine
de Ia Roma, in engJ.ezh. Rome, pronunlat /reum/ gi deci
si derivatul corect este pronr.rnlat /rau'meinija/e.
Doua exemple mi se par revelatoare pentru asemenea
capcane ale autoritnlii.
In timpul celei de-a doua invazii americane in Irak,
Jessica Lynch s-a aflat intr'-un transportor care fAcea
parte din colona principala ctrre a intrat in Irak dinspre
Kuweit. Din cauza prafului si a necunoasterii terenului,
camionul in care se afla a ratacit drumul, s-a izolat de
coloana principala gi a fost, atacat de irakieni. Toli
camarazii tinerei de 19 ani au fost anihilati. Jesica, unica
supraviefuitoare, a fost ranitA, salvatd. de atacatorii
I
Terrnen creat de autor pentru clesemnarea spa{iului virtual
in care circuld toate informzrtiile, mai putin cele secrete qi
confidenliale. (r-r.u.)
e
A. S. Hornb y, O xfor d Adu ance d Learner's Dictionary, Ilo rr rbh
edition, Tenth Impression 1993, Oxford l-Iniversity lrress,
Appendix 6, p. 1533.
T
252 I NICOLAE MELINESCU
irakieni si dusa la spitalul din Nassirya, unde a prinril,
ingrijirile necesare" Dupd opt zile, trupele speciale
americane au recuperat-o intr-o operalie spectaculoasil,
inregistratA de catre un miiiar al Pentagonului. Imaginilt,
difuzate de toate marile televiziuni, inclusiv de Telc"
viziunea RominA, au facut senzatie. Dramatismul gi
contextul actiunii au facut din tAnara blondA un adevdral,
Rambo, a fost intimpinatA acasA ln Virginia ca o eroinA
a rdzboiului modern si a prirnit trei decoralii, irttre caro
si,,Punple heartlO". CAnd ernoti.ile s-au mai stabiiizat, unii
reporteri au intrebat Pentagonul dacA imaginilo
distribuite au fost editate video si dacd, eventual, pot li
difuzate imaginile intregii inregistrari sau dacdL erointt
acestor intAmplf,ri poate fi intervievati. RAspunsul a fost
categoric NU in arnbele cazuri- Restul imaginilor ar fi
dezvaluit modul de operare al trupelor speciale ameri-
cane, iar Jessica qi-a pierdul memoria si nu si-o va mai
recApata niciodata. Final de crtrritoMmposibilil de verifi-
cat din surse independente, povestea ei a rdrnas povesten
Pentagonului. In 2A07,Ia audierile din Congresul ame-
rican consacrate refonnarii armatei, Jessica Lynch a
negat toatd povestea, tot dramatismul si a recunoscut
cA a fost ranit6 cAnd s-a rdsturnat camionul in care sc
afl.a, cA nu a tras niciun foc, pentrr.r cir arma de asalt Mlzl
s-a blocat si cd a fost tratata foare bine qi competent lu
spital de catre medicii irakieni, fara a cd.ror intervenlio
si-ar fi pierdut laba piciorului. Dar pentru aceste dezv[-
luiri a fost nevoie de un ecart de patru anili. Rareori
mass-media qi-a recunoscut inducerea ln eroare!
Ai doilea exemplu rni-a fost sugerat tot de o povestc
de rizboi, genocidul din Ruanda. Geralul Rorne6 Dalairc,
lol)ecoratie
miiitara a Statelor Unite, creatd in aprilie 19i7
si acordatA, in nrunele Presedinteir-ri, combatanlilor rAnigi in
misiune de lupta.
11
Vezr si John Kamp{her,'1?arnb<t inmge was based ott lie", sayt
US rv:rr hero. Jessica Lynch", April 25, 2007.
VERIFICAREAINFORMATIILOR... I 253
comandantul trupelor ONU desfagurate in 1gg3 pentru
dezangajarea trupelor insurgente ale colonelului Paul
Kagame si a trupele guvernamentale, inbaza hotardrii
Consiliului de Securitate, a trimis un raport, inca de la
inceputui sinistrului an 1994, Departamentului pentru
operaliuni de menlinere a pAcii qi subsecretarului general
ONU, Kofi Annan (care a ajuns ulterior secretar general
al Organizaliei), in care avertiza asupra pericolului unui
masacru al populatiei minoritare tustsi de cAtre majo-
ritatea hutu. El a cerut autorizarea de a interveni pentru
suprimarea depozitelor clandestine de arme gi pentru
prevenirea unui dezastru umanitar. Kofi Annan personal
i-a cerut sd respecte strict mandatdl incredinlat, deqi
RS
S= <: trrrr
h-==
=R
:sa?
W#:
w
254 I NICOLAE IVlELINESCU
intervetia castilor albastre ar fi prevenit genociclul clirr
lunile care au urmat. Nlass-media a fost informatA, pri n
comunicateie de presa, cA trupele ONtJ isi respectA stu"
tutul de forta neheligeranta si aceasta a fost notrr
dominanta a relatarilor din zond.. Nimeni nu a gtiut, lrr
acea Lreme, de avertismentele generalului canadian, car(,
a asistat neputincios la indeplinerea previziunilor salc
sumbre. Stirea tle presf a rArnas cantonati in informatirr
oficialA" Dupa sapte ani si clupA o agonie psihicn vecinll
cu sinuciderea, generalul si-a scris memorii]e din Ruandir
gi faptele au fbst rcpuse in clreptul lor. Kofi Annan s-ir
incapatdnaL sa. nu rccrrnoitscii gi:eseala care a costat;
vielile a peste 800 de rnii rlc olmeni si putini au fost coi
care s-au aplecat asnpl"i{ r:lu"tii lui Dalaire, in care a fost,
docur:nentatA, cu oncstitatc, inlreaga confuzie care a
dus la cel rnai singeros r:pisod clin a doua
jumatate
a
secolului XX12.
Rig,:ri]e relatS.rjj veridicc pl"cslrnun brir.rnghiularea
infbrmatiilor, ver:ificarea dir: broi s;nrse credibile, obiective
qi competenterll.
Anumite slrrsri
_-
guverne, p:rrlamente, institutii ale
statului
-
distrrbuie date desple propria activitate.
Cornunicatele de presA presuprrn cil aceste structuri cu
autoritate recurg la surse inaccesibile jurnalistilor
sau
publicului larg. Seieclia, redactarea si difuzarea datelor
sunt exclusiv de competenla ernitentuiui. Jurnalistul
preia aceste clate, de multe ori greu de confruntat cu
surse independente. E adevarat ca autoritatea emitentd
iqi asuma rAspunderea pentr:u inlbrmatiiie difuzate si de
aceea ea trebuie ciLata explicib. in cazul in care infor-
matijle respective se doveclesc inexacte, din reavointd. sau
12
Vezi llome6 Dalaire, Shshe Hcnds With the Dcuil. TILe
Failure af Flumanit-t'in Rutanda,l)a Capo Press. 2008 p. 32g-S?0.
1:rJonathan
Cirix. Detnistifying Postgrad,uate Resectrch,
Urriversitv of'l3irrningharn l,rr,ss, {Jirrninsharn, 2001. p.
gB.
VERIFICAREAINFORMATIILOR... I 255
tlin intimplare, cel mai adesea este retezat capul mesa-
gt:rului, jurnalistul.
Definit a fi cAinele de paz[ al democratiei,
jurnalistul
trsLe frecvent privit in cercurile oficiale ca un rd'u necesar'
r:hiar si in societdLtile apropiate de idealurile democraliei.
,,inainte de aparilia Internetului, reporterii de teren,
llorniti
in cAutarea informaliilor, erau in marea majori-
Late
jurnaliqti. Cu timpul, guvernele din toatd lumea au
dezvoltat strategii sofisticate, e adevarat imperfecte, de
a controla activitatea acestor indivizi, incep6.nd cu respin-
serea sau anularea acreditarilor in cercurile puterii si
terminAnd cu arestarea sau chiar asasinatul. Web-ul a
schimbat ecualia si oricine are acum posibilitatea de
culegere si difuzare a unor informatii interesante din
propriul punct de vedere. Numlru] practic nelimitat al
culegdtorilor de informatii aduce noi provocS'ri in calea
autoritatilor, care incearcd sa le suprime chiar la sursi"l4.
Infosfera abunda de surse, emitenli qi transportatori'
Cu patru decenii in urm6, ca reporter stagiar, am desco-
perit instrumentele documentdrii intr-o lncdpere de
dimensiuni medii, inclrcat[ cu rafturi pe care erau
plasate dosare, marcate riguros dupi tara, tema sau
personalitAli qi alimentate constant cu tfieturi din ziare
sau telegrame de presi venite pe teleimprimatoarele
agentiilor internalionale de stiri. Pregatirea unei rela-
tlri insernna cdutare, vAndLtoare dupa referinle, date
precedente, bilanturi qi sinteze cave sa alcatuiascA teme-
liu p" care construiam o noua relatare. Adlugati acestei
operaliuni cenzura de la cehlalt caplt al producliei
editoriale si veti avea imaginea, fie gi sumara, a demer-
sului publicistic. Am aflat din povestirile unor colegi
cnlatori{i qi experimentali ca, in alte
!ari,
marile redaclii
ale vremii, cu mijloace gi fondr-rri generoase, dublau
dosarele de docurnentare cu microfilme, pe care erau
1a
Joe Simon , Good Digitql, i\
March/April 2010, vol. XLVII{, no
Coltt.mbia Journalis m Reuiew,
. 6, New York, p. i.2.
r
255 I NICOLAE MELINESCU
stocate informatiile, modalitate mult mai rapida rkr
depistare a surselor de interes tematic decAt frunzaril,rrl
prin hArtii.
Acum, mai tinerii colegi de breasla sunt inundali tlu
infinite surse aflate
,,doar
la un click" distantA pe tasbrl"
tura computeruiui. Ceea ce cred cA ii poate salva din acest,
deluviu de date este scara valorilor si criteriile dtr
selectare a surselor. Primordiali rimdne ueridicitateu,,
si aici, insA, cu scepticismul constructiv al
jurnalistul.ui
care nu crede absolut totul numai pentru cd. asa i sc
spune. Verificarea rS.mane ancora unui proces editorial
onest qi rrtil. Pentru c5,
,,din
clipzr in care stiriie au devenit
o marfa accesibila imediat si continuu in locuri de desfa"
cere neiimitate, verificarea
-
insagi inima vie a
jurna"
lismului credibitr, pus in siujba publicului
-
este supusA
unei presiuni crescAnde. AceastA presiune provine dirr
doua surse:
-tentatia
de a publical difuza imediat, de
exclusivila{ii, cu constiinta cA o eroare poate fi
corecba t,A printr-o lt,ven i re;
-
impulsul de a publica o stire pentru simplui motiv
c5. evenimentul care a genr:rat-o s-a produs gi se poate
dezvolta intr-o bomba de presi
15.
Disciplina verificArii este un demers personal, este o
instructie a rigorii, cu dividende profesionale in timp. Ea
nu a fost generatd de actuala invazie informationala, ci
este o cerinta evidentd. inca din perioada realismului
secolului al XIX-iea sau aI obiectivismului secolului XX.
,,Nu
conteaz[ ca qtiri]e nu sunt mAsurabile dupa rigori
matematice. De fapt. locmai faptul ca stir.ile sunt produse
atAt de complexe qi imprevizibile face ca relatarile bune
s[ se bazeze pe exercitarea celor mai ridicate virtuti
gtiinlifice"i6.
/ERIFICAREAINFORMATIILOR... I 257
Pe masura ce
jurnalistui
aloca tot rnai mult timp
efortului de sintetizare a datelor care vin ca un torent
din sursele de informare generale, specifice si proprii,
creqte riscul unei atitudini pasive, care-l transformd din
culegltor de infolmatii in receptor al acestora.
,,Ca
sA
combatem asemenea pericol, o evaluare mai atentd a
intelesuiui primar al obiectivitatii ne-ar ajuta sa punem
media la locul lor cuvenit. Jurnalismul qi qtiinla au
aceleaEi origini intelectuale. Aceeagi gAndire care a elabo-
rat primul amendament
fal
Constituliei americane]
-
ideea
ca din diversitatea de pareri vom afla adevarul
-
a dus
ia o metoda stiintificA de cercetare. Cred cA legdtura
dintre
jurnalism
si stiinla ar trebui refacuta, pentru ca
aceasta legatura evidenliazA obiectivitatea metodei"17.
In asemenea asertiuni ample, teoretizante, persisti
pericolul pierderii directiei fundamentale a documentd-
rii
-
cuno aq t er e a. Disciplina verificArii se pla seaz5., totuqi,
pe fundamentul solid ai conceptelor de baz6.:
-
rigoarea qi relinerea in fata unor manevre distorsio-
nante. Mijloacele tehnologice permit in ziua de azitruca-
rea credibila a realitatii. DacA intr-un reportaj tv, in
timpul inregistrarii imaginilor pentru rola B, se aude o
sirenA de polilie sau arnbulanfn si aceastd
,,fotogramd.
sonorA" este speculatA pentru efectul dramatic prin
ignorarea desfasurd.rii firesti a r:venirnentului, produsul
editoriai trece din domeniul rolatirrii in cel al impresiei,
ai speculaliei si chiar al ficfiunii;
-
fidelitatea falA de realilate. lnbroducerea unor ele-
mente strline inseamni, in ultirnI instanlA, minciunA,
distorsionarea ideii potrivit ciircia
jurnalismul
este
dedicat adevarului;
-
transparentA. Daca jurnaiistul
caut5. faptele care
constituie structura de forta a produsului editoriai, el isi
consolideaza credibilitatea. D emersul sau cieyine evident
17
Phit Meyer at
Florida, 26 February
Columbia College Forun, St. Petersbnrg,
1998.
dragul
oricAncl
15
Darr Gillmor, The End of Objectiui.tv,
Francisco, January 2005.
16
Walter Lippmann. The Press und the
Political fi,:inece
Qu.at'terly,,{6, June 19-11" p
in Bayosphere, San
PLthlic Opinion, in
.155-156.
T
258 I i\ICOLAE MELINESCU
qi scapa de capcanele mistificarii. Practic, comunicartrtt
a ceea ce qtie jurnalistul prin vaiorificarea surseltrr
cveeazl, qi mecanismul intern al disciplinei de verificaru
a acestora si permite dezviluirea intreguh.ri proces in falrrr
publicului, care devine partener din spectatorls'
Disciplina verific[rii si mai ales noliunea de transpcr,'
ren{areprezinta etape puternice in abordarea sau elimi"
narea unui mare pericol: partizana.tul. In numeroaso
discutii cu coiegi de pro{"esiune sau cu distinqi membri
ai corpului academic am sustinut, nu fa.rA a fi combetut,
cA, in cazul
jurnalismului, obiectivitatea absoluta repre'
zinti un deziderat spre care profesioniqtii dedicali tind
s[ ajunga, fara s[-l atinga weodata.. Motivul evident esto
cd. fiecare om isi aduce in exerciliul pubiicistic proprin
personalitabe, propria cultura, propriile simpatii si anti'
patii, firegti pentru oricare individ.
Partizanatul, nu neapflrat politic sau ideologic, influ'
en\eazl. ra{ionametrtul gi ernotiile
jurnalistului gi in eltr
intervin prejudec[lile, e,rperienlele trecute. Pericolul cel
mai rnare il reprezinta inserarea pdrerilor personale cu
statut de fapte sau aclev.iruri verificate. Exceptie fac
analiqtii, comentatorii sau editorialistii invitali sa-gi
prezinte tocmai punctul de vedere personal. Dar gi in
cazul lor aprecierile subiecbive se referA la explicarea
evenimentului, explicare care nu distorsioLe^zafaptele,
ci le oydoneaza conform viziunii autorului.
Suprimarea intr-o masurA cAt mai mare a parti'
zanatului presupune:
-
sistematizarea faptelor in conformitatea cu eveni'
mentele reale;
-- transparenta si tratarea publicului ca partener cu
drepturi egalels.
ts
ArnI Nlitchell and'[om Rosenstiel, I)on,'t I'ottch That
QtLote,
irt Colu.mhia Jout"nali.sm Re.r:iew, New Yolk. January 2000, vol'
XWl, no. 1, p. 34-36.
ie
Jack Fnller, Neu-;s Va.ltLes: IcJetts
fctr
and lrt'formatiort Agtt,
University of Chrago Press, Chicago ancl l,ondcn, 19Llti' p. r03.
VERIFICAREAINFORMATIILOR... I 259
Aparent, un labirint fare sfarsit se deschide in fala
rlelor care sunt dedicati adevarului. Dar experienta qi
t'ultura profesionala colectivA pot qi aici sa furnizeze
t,ehnici de verificare. Reid NIacCluggage recomanda:
-
editarea cu scepticism. Ceea ce presupune o analizA
i,r produsului editorial finit cu ochii,,dugmanului", verifi-
carea amS.nunfita a fiecarui elernent, citat, cifrA bilanfi-
r,rd sau nume propr"iu;
-
evitarea oricarei speculalii. Receptorul, care pri-
megte informatii corecte despre fapte reale si nu impre-
sii, va ajunge singur la concluziile ce decurg firesc din
relatarea fidela evenimentului;
-
evitarea surselor anonime. Ele dau tensiune intr-o
relatare, plaseaza o miz5. excedentara pe fapte gi eva-
luari, dar abundenta lor provoaca senzalia de manipu-
lare, de mistificare2o.
Sursele anonime rd.mAn un pericol, dar qi o tentalie.
De obicei, informatiile lor au un caracter exclusivist,
senzalional qi corrtribuie 1a amplificarea stlrii de agtep-
tare gi a curiozitelii publicului. Ele au avantajul sau
meritul unor viziuni neconforme, detaqate sau indepen-
dente de sursele principale identificabile. Dar ele iI
priveaza pe autorul mesajului publicistic qi pe receptorul
acestuia de un element esenlial al procesului comunica-
lional:
cine, ce spune/ face? Al Kamen nu exclude re-
curgerea la asernenea surse, dar recomandA prudenla gi
propune un set de puncte de incercare a acestora:
-
in ce mdsurd. sursa a-re acces direct la fapte, persoane
si situalii despre care sustine cd are informalii proprii?
-
ce motive are sd ascund5., sa mistifice sau s5. detur-
neze fapte importante, care ar putea rnodifica relevanla
infonnatiilor?
-
cdt de utile sunt datele sursei anonime pentru
elementele de baza ale reiatArii?
20
Reid NlacCluggage, Tlle Day, in
Roserestiei, Tl'te EIenents of JrLurnalism,
Bil] Kovach ltrtl
'litttr
p. 10,1.
260 I I\ICOLAE MELINESCU
-
datele t;ransmise reprezintna fapte sau improsii ?
-
care sunt temeiurile credibilitatii?
-
cum poate fi prezentatS. sursa anonimd pentru c
ea s[ fie totusi credibila pentru ptrblic?2i
Productiile editoriaie sebazeaz6. pe s,tire atAt pent;r'u
fluxul informativ curent, cAt si pentrr.r dezvolthrile
pnblicistice ulterioare. Fiecar:e stire debute azl, pepilonII
informalionali construiti clin fapte (si imagini, in caztrl
produc.tiei de televiziune) si cupri.nde ingredientek: de
bazd., pe care Joel Best le privegte ca pe nigte
,,cdr5"rnizi"
constitutive22.
$tiriie,
in sensul cel rnai larg acceptat, sunt asirnilltn
ca un mecanism care aduce in atenlia publicuiui lumoa
exterioarS,, clAndu-le membrilor sai informaliile pe carc
aceqtia nu le pot culege nemijlocit, Din acest punct de
vedere, stirea este o informatie din surse secundare (in
cazul relatArii directe de catre
jurnalist)
sau terle (tn
cazul in care
jnrnalistul,
la rAndul lui, citeazA martorl
oculari sau alte surse djrecte). Oamenii urmaresc stirilo
ca sd afle ce se intAmplil in lumea din
jurul
lor, mnl
apropiata sau mai indepartata, si ca sa-qi formeze o
opinie asupra evenimentclor curente. Deni Elliot ro.
marca, nu ferd oarecare mali-tiozitate, c5',,gi ce] mai cinic
membru a1 publicului iqi culege informatiile carc.l
intereseazd tot din media"23.
tn aceste conditii, jurnalismul
informativ poate fi
caracterizat prin doua ftrnctii:
21
Al Karnen, h'r, the Loop: Ambiguously Anor"imous, in ?'ltrt
Washington. Po.sl, October i9, 2005, p. 19.
22
Joel Best, Threatened Cl'r,ildren, University of Chicago Prcsn,
Clricago, 2008, p. 22.
23
I)eni E liot, Tales
fram
tlrc Darhside: Eth.it:al Implicationn
in Disaste:' Cauerage, in Lvnne Walters (ed.), Bod Tidingx;
Communicctti,on and Catastrophe, Hillside NJ Erlbraum, 19U9,
p. 162.
VERIFICAREAINFORMATIJLOR... I 261
-
sA aducd. in atentia colectiva evenirnente, teme,
1,r't,ocupali
si indivizi care prezinta in[eres si care ar
lrrrtea
fi ignorati in alte conditii. Din acest punct de vedere,
rrrilss-media genereaza
,,o
ordine de zi" (agenda
setting
Ittnction).
Calitatea si natura relatarii unui anumit
rrrrbiect determina modul in care acesta este perceput de
prublic, dacA el are consecin{e asupra grupuiui sau a
.ornunitatii. Evident, persista pericolul ca, prin alocarea
rrpatiului de difuzare a unor evenimente in detrimentul
;rltora, mass-media sI redimensioneze valoarea reald a
r r cestora24;
-
sh influen\eze publicul in evaluarea informaliilor
rrrntinute de qtiri. Aceasta este, adesea, definita ca funclie
rlo incadrare (framing
function) 9i
contine rnijloacele de
comunicare verbala si vizuaLr. fblosite pentru conferirea
inlelesului unor acliuni, evenimente gi teme care ghi-
tlcaza interpretS.rile vietii sociale. Aceasta funclie
rletermina modul in care publicul judeca qi comenteazA
cvenimentele aduse in atentia generale25.
Aceste funclii au rAmas, s-au amplificat si se mani-
lcsta deferit in cele trei medii fundamentale
-
tipar, unde
h.ertziene si transrnisia audio-video
-,
in virtutea modi-
I'icarilor structurale din industria gtirilor.
Cea mai semnificativA si profundA mutalie in inte-
riorul acestei industrii a fost tranzitarea cdtre modelul
,,profit" al productiei de stiri, lansat cu succes de creatorul
ONN-ului, Ted Turner, la inceputui anilor'80. El a perce-
put stirea ca o marfA cu un potenlial cornercial uriag, iar
publicul a fost privit ca un consumator docil, dispus sa
plateascA.
2a
William K. Bunis, Angela Yancik and David A. Snow, The
Culnuul Pattern of Sympathy Towards tlte Homeless and Other
Victims of Misfortune, Social Problems,43, no. 4, 1987, p. 402.
25
Marcns Brewer and Maxwell NlcCombs, Setting th.e
Community Agenda, in Jotu'nalism and Mass Communication
Qaurte,rly,
73, no. 4, 2004, p. 1135-1155.
ril
262 I NICOLAE MELINESCU
PAna la expiozia canalelor de stiri 2417, productiir rlo
stiri a fcrst tratata din interior in mod prioritar, ca ltrt
serviciu public, ilustrat prin excelenla de BBC. Potrivit
acestui tip de
jurnalism,
fluxul informalional se pltrtn
in afara calculelor contabile, pentru cA, odata cu stabill.
rea credibilititii departamentului de stiri, cregtea incro'
derea publicului in furnizorul de qtiri si, irnplicit, in
publicalia, sudioul de radio sau de televiziune caruin li
aparlinea redactia/direc{ia/departamentul STIRI.,,lte
piala media acutal5., mai ales in mariie corporalii medirt,
rnodelui <stirile: serviciu-public> a disp[rrt practic qi n
fost iniocuit cu calculul economic al profitabilitnfii,
Profitui a devenit reperul fundarnental in stabiliron
valorii qtirilor qi al promovarii lor in atenlia publicului"2lll,
O alta schimbare importanta, care a modificat fun.
damental structura industriei stirilor, a fost provocabll
de progresele tehnologice gi de crearea unui numtlr
impresionant de ernitatori ai gtirilor. Intre realizarile celu
mai spectaculoase ale erei digitale se afla creqterea explo-
ziva a Internetului gi consacrarea canalelor de gtiri
non-stop, cu acoperire globala2?"
Condilionnrile pielei media au f5"cut din stirea-reginrl
o CenuqS,reasa qi in literatura tematica americand. esttr
menlionat frecvent termenul de news h,oles (intr-o tradu-
cere liberd.,
,,giuri
negre ale stirilor'), care defineste oricu
produs editorial care nu este anturat, nu atrage si nu
conline publicitate, deci nu aduce banizF.
26
Bri.an A. Monahan, The Shocle of the News: Media Couerage
and the Making of 9/ 11, New York University Press, New York
and London, 2010, p.23-24.
27
Gary Alan Fine and Ryan D. White, Creating Collectiue
Attentior"t in tlrc Public Domain: Hunnnt In.terest, Narratiues and,
the Resr:ue of Floyd Col,lins, in Social Forces, 1981, no. 1, p. 85.
?8
Vezi Leo Bogart, Press and Public: lho Rearls Wmt, lVhen
an,d Why in Americar," Neuspal:ers, ed. IV, Hillsicle NJ Erlbraum,
1997.
VERIFICAREAINFORMATIILOR... I 263
Tranzitiile tehnologice si economice inter-relalionate
se leaga de o modificare de suprafala: modul in care
publicul isi cauta, selecteazA si stocheaza
Stirile.
Pentru
ca dincolo de migcari perceptive tectonice, qtirea ramAne
rrn reper important in construclia sociaia. in prezent,
consumatorul de stiri are o oferta vastA, din care poate
sa aleag[. O treime dintre americanii maturi, de exem-
plu, au ca referinla cel pulin patru surse media, cerora
le sunt fideii2e.
Optiunile practic nelimitate, care stau in fata recep-
torului de mesaje media, au modificat paradigma con-
ceptuah a procesului de culegere, prelucrare si difuzare
a informatiilor. Infosfera s-a aglomerat si efectele acestei
supra-incarcAri s-au resimtit la ambele capete ale cana-
lului comunicational.
Chiar dacA ascendenla criteriilor economice gi finan-
ciare a provocat o schimbare paradigmaticS., sau poate
tocmai din cauza acesteia, documentarea si verificarea
surselor au devenit comandamente esenliale ale
jurna-
lismului, cel pulin credibii, dac5" nu obiectiv. Prin demer-
sul permanent al cdutdrii punctelor ferme de rezisten{a
ale afirmaliei sprijinite pe argumentatie,
jurnalistul
ajunge la valoarea faptelor.
Componentele imediate, fizice sunt atAt de profund
legate de perceptiil.e noastre elernentare, incAt nu Le rnai
verificam qi nici nu Ie-am putea verifica, Cu fapteie mai
putin tangibile, mai complexe, verificarea nu inseamnA
decAt sa-i convingem pe altii si pe noi ingine c5. existenta
acestora este reala3o. ASu ne spun, la un nivel" primar,
simlurile si, la un nivel superior, raliunea alimentatA
de experien{a, cultura si curiozitate.
2s *nnProject
for
Excellence in Jou.n'rnlism, Pew Research
Center, Washington DC, 2005, p. 17.
30
Sheridan Baker, 'Ihe Compete Stylist, Second edition, T?romas
Y. Crowell Company, New York, 1984, p. 210.
264 I NICOLAE MELINESCU
Documentarea si verificarea au cel pulin doul
caracteristici comune:
-
continuitatea, inleieasS: ca o manifestare obiectiv5,,
iogica qi de durata;
-
cornplexitatea, manif'estare subiectivA, creativa
9i
inbrospectiva.
Procedurile de documentare, de identificare qi valo-
rificare a surselor, cadenla citarii acestora sunt condi'
{ionate
de contribulia ior Ia indeiegerea unui eveniment
in ansamhlu si prin componente, in primul rAnd de catre
jurnalist. Gradu} de valorificare a tezaurului pe care
documentarea il acumuleazS. in timp este redat de
performanlele in ascensiune ale comunicatorului, de cre'
ditul pe care acesta il dobindeste in rAndul publicuiui'
Jurnalism gi documentare la Europa Liberd
Prof. univ. dr. Michael Shafir
Universitatea,,Babeg-Bolyai" Cluj -Napoca
Facultatea de Studii Europene
Voi vorbi despre
jurnalism qi documentare, reflectAnd
insa experienla personala a unuia care a fdcut din
documentare cAteodata
jurnalism,
niciodata jurnalism
fere documentare, si a ajuns la ambele contra voinlei
sale.
in anul de gralie 1965, ma aflam in Israel, emigrat
fiind din RomAnia cu patru ani inainte. Primii ani dupA
plecare se constituie mai peste tot intr-o perioada foarte
lungA, in care orice emigrant, in orice
!ari,
se adapteazA
foarte greu locului, obiceiurilor foarte diferite q.a.m.d.
Foarte pe scurt, la un moment dat sunt contactat gi
intrebat daci aq fi interesat de un post Ia Radio Europa
Libera. Raspunsul a fost imedrat da. Am fost intervievat
de un domn venit atunci in Israel, de care habar nu
aveam cine era. Se numea Preda Bunescu si era direc-
torul emisiunilor in limba romina. A fost director pentru
o foarte scurtA perioadS. de timp. A murit, probabil din
cavze naturale ( spre deosebire de allii care i-au urmat,
la conducerea postului), dar a murit fiind singur acasA
(nu era casatorit), in urma unui atac de cord. Se intAm-
pla. In orice caz, Preda Bunescu mi-a comunicat ca voia
sA fiu angajat. Am ajuns la Mr.inchen. Eu, care mA qi
vedeam dAnd lectii tuturor romAnilor de la microfon,
m-am gasit facdnd un iucru pe care nu-l intelegeam.
LucrAnd nu pentru Departamentul RomAnesc, ci pentru
un clepartament care se numea Audience and Public
Opinion Research, adica Cercetarea Audienlei qi a Opi-
niei Publice.
$i
ce post aveam? Pe hArtie mA numeam
266 I frIICHAEL SHAFIR
ntail analisl, adic6. analist de corespondenln. O sir vll
intrebafi acurn ce avea ascultatorul romAn de-a facr: t:rr
corespondenta pentru Radio Europa Libera. Ei bine, urnr
de doua ori pe iuna, ne ajungea cAte o scrisoare. Din 2()
de scrisori, cam lB-19 erau in neregulA. (Astazi pot s/l
v-o spun cu o ouLrecare experientA a vietii si, daca vrefi,
cu diferenta care exista intre un om deqtept si urnl
inteligent, adica cel destept stie sa ias[ din situa{irr
dificile in care cel inteligent gtie sa nu intre!). Agadar,
intelegeam, inca de pe atunci, ca ceva nu e in reguli cu
aceste scrisori. Ca exista cenzur[, bineinteles, asta qtiam,
Dar ce uqor ar fi fost pentru regim sa lase aceste scrisori
s5. treac[ ! Pentru c5.
-
vd garantez
-
marea majoritato
a autorilor acestor scrisori erau niste tineri de 15, 16,
17 ani, care voiau neaparat sd asculte Elvis sau gtiu eu
ce alt cAntaret la moda, prin emisiunile lui Cornel
Chiriac. Atenfie, nu md refer aici la scisorile cu conlinub
politic publicate ulterior in RomAnia postcomunistti.
Acelea au inceput sA soseascd. mr"rlt mai tArziu. Ei, si din
asta, eu trebuia sd trag niste concluzii. Le-am spus cd
nu-i ceva serios gi ca nu se pot trage niciun fel de
concluzii. Si m-au intrehat de ce. Si atunci, pentru prima
oard, am fflcut teoria jurnalismului
farn sa stiu ca o fac,
exact ca monsieur Jourdain. Le-am spus:
,,Domnule,
un
om normal nu scrie rrici la ziar, nici la un post de radio.
Are alte treburi de fflcut. Astia sunt niste tineri, nu pot
fi lua{i in considerare. E cenzurd., e o sete de rnuzica bun5.,
sete pe care culturnicii de la Bucureqti, daca ar fi mai
degtepli, nu ar produce-o, ci ar da ei ingigi aceasta muzicd!
Aqadar, nu ne putem bazape nimic, nu putem sA tragem
nicio concluzie din aceste scrisori."
insd,, incetul cu incetul, am inva{at acolo ceva. Si asta
n-are nimic de-a face cu scrisorile. Asta are de-a face cu
primul fel de docurnental'e pe car:e l-am invatat la Europa
LiberA, adica cercetarea opiniei publice in conditii in care
nu ai acces ia audienta, Bineinteies cA tot romAnui care
ajungea in Occident era fricos. Si acum du-te la gara din
JURNALISM SI DOCUMENTARE LA EUROPA LIBERA I 267
Viena si spune:
,,Eu
sunt de la Europa Libera qi vreau
sa-!i iau un interviu." Deci cum se lucra? Se lucra prin
adevarate institute de cercetare ale opiniei publice, care
prindeau cAte unul mai naiv, sau nu atAt de naiv, cd, eu
nu stiu cAli securisti ne-au dat interviuri. Spuneam:
,,Suntem
de ia un institut de cercetare a opiniei publice
qi vrem sa aflam pirerea dumneavoastrd despre..."
$i
erau in chestionar si tot felul de intrebdri care n-aveau
de-a face cu ceea ce ne interesa. Ce ne interesa pe noi,
in fond?
1. Primul lucru, sa afldm ce programe de ia Europa
Libera se ascult5. si ce programe nu se ascultd. gi de ce.
2. Sigur cd ne mai interesau qi opinii politice, dar
opinii politice generale, nicidecum cine-qtie-ce informalii
secrete.
lntrebarea clasica era:
,,Credeti
ca ideea comunista
este: o idee buna, care e bine aplicata; o idee bund. care
nu e bine aplicati; o idee proastd., care..." s.a.m.d. Si
incetul cu incetul am invAlat (eu, care nu avusesem de-a
face cu aceastd tehnica) nu numai tehnica acestor inter-
viuri, dar, mult mai important, prelucrarea rezultateior.
Pentru cd. nu trebuie sa va explic cd, dacd. dumneavoastrd
ajungeali in Occident si presupunAnd cn ali fi fost de
acord sd fiti intervievali, dumneavoastrS. erali reprezen-
tativi doar pentru un strat al popula{iei, care constituie
foarte pulin in ponderea ei generale. CeU
ldrani
ajun-
geau in Occident?
$i
totusi,
larAnimea
reprezenta aproape
50% atunci. Cali muncitori ajungeau? S-a dezvoitat o
tehnicA, una care se numea,,comparative and continuous
sampling", adici chestionarea comparativa si de-a lun-
gul timpului. Acest lucru se facea astfei:
1. Se lua egantionul
Ei
se
,,cAntArea". Respectiv, daca
in anuarul de statisticd, ponderea
ldrnnimii
era de
50% si eu aveam, din 700 de interviuri, numai 80
de
larani,
le cregteam ponderea, scddeam pondcrct
celorlalii si incercam sr4 ajungem la un oarcr:ir.r'o
echilibru.
26A I MICHAFL SHAFIR
2. Nu luam in considerare decdt acele rezultate c?rrt!,
de-a lungul citorva ani, aritau o constan!5.. Errttt
perfecte? Foarte departe de-a fi perfecte! Dar erau
cel mai bun lucru pe care il puteai face in asemenoll
conditii.
De ce se asculta Europa Libern? Aici permiteti-mi
teoria
-"u'
ir, niciun alt stat comunist nu s-a atins prtt-
portia uluitoare de peste 60% ascultAtori constanli. Con-
stanli inseamna trei sau mai mai mult de trei ori pc
sAptamAna" Si eu vA spun cA Europa Lihrera a avut cel
mai bun redactor-gef. Oel rnai bun din lume. El nu s-n
numit No61 Bernard, nu s-a numit Vlad Georgescu, s-it
numit... Nicolae Ceauqescu! I)e aia se asculta! Pentru
cA televizor nu era, pentru cA la coad5. trimiteai noapten
cumnata sau bunicul, pentru cA, pentru ca... Nu era meri-
tul nostru" Sigur, incercam sd facem cum era mai binel.
Am terminat cu o documentare. Asta era prima sursA
de documentare la care mA voi referi. Am plecat de la
Europa Liber[ in 1967. Nu vir spun de ce gi n-are nicio
importanlE. In tot timpul acesta, am fost bombardat de
Ia Europa Libera cu noi si noi of'erte, fiecare mai sus
ierarhic, pAna in anul 1985, cAnd mi s-a oferit postul de
adjunct al aceluiasi departarnent unde lucrasem inilial
Ei
care f5.cea cercetarea pe toata Er,rropa. Dar eu aveam
atunci prohleme personale, eram in divor! si ia univer-
sitate se pArea ca nu primesc titularizarea (universitarii
dintre noi stiu cum se lucreaza cAnd cineva nu e in gra!ii).
Am primit din nou o asemenea oferta, am spus de data
aceasta,,da", qi m-am intors.
Era foarte bine platit postul, dar ma plictiseam
lngrozitor. De ce? Va rog sA ma credeti, nici atunci, nici
astazi, nu m-ar interesa dacA
laranii
polonezi asculta sau
nu programul agricr-rl de la 5 la 6 dimineata!
La un rnoment dat, Alelli Ute Gakranyi, care conducea
departamentul de documentare poJitica din ca.drul insti-
tutului, a avut niqte conflicte acolo si si-a dat demisia.
Eu, fiinci totusi autc,r' al c6torva crirti si artjcole, rni-am
JURNALISM SI DOCUMENTARE LA EUROPA LIBERA I 269
spus:
,,E
un prilej de a scipa de
lAranii
polonezi."
$i am
luat acest post, prin concurs bineinteles, desi el insemna
si o piata substanlial mai mica. VA urez insa qi dum-
neavoastrd qi tuturor si v5. puteti permite sd coborAti
de la salariul pe care il aveam, la unul substanlial mai
mic, dar pe care ni-I urez nou5. tuturor qi acum! N-am
fAcut un mare sacrificiu. Schimbam maqina nu odata la
doi ani, ci numai odata la trei ani. Si aici am invalat o
cu totul altfel de documentare. Nu cA aceasta mi-ar fi
fost strainA! Lucrasem in arhiva de documentare a
postului de radio, scriindu-mi doctoratul. in primul rAnd
am cunoscut ce nu se face. Arhiva era plinA de documente
din anii'50, care atunci constituiserd rnarea senzalie. Dar
stiti, atunci chiar nu ajungea mai nimeni in Occident.
$i
cAnd ajungea, fiecare povestea ce auzise de la cutare,
care auzise de la cutaricS. si care auzise... in fine, 99%o
erau baliverne! CAnd expertul CIA a vAzut aceste,,docu-
mente" prin anii'60, a zis:
,,A.stea
inchideti-le bine. Pentru
c5", dac5. se atinge cineva de ele, mai poate crede cA sunt
qi adevArate." Era vorba de
,,documente"
care transcri-
seserd poveqti despre cine s-a culcat cu cine din Comi-
tetul Central qi aite chestii de asernenea credibilitate.
Noi fdceam documentarea numai pe surse deschise,
pe ziare gi periodice publicate in RomAnia. Ce se suslinea
aici, nu numai inainte de 1989, dar si dupa aceasta dat5,
erau gi sunt toate baliverne: cu spionajul, cu informalii
transmise codificat, cu spioni care primeau instrucliuni
codificate la rAndul lor prin ernisiunile noastre.
A, da, mai primeam din cAnd in cAnd informalii prin
ambasada. Aia-i aitceva! Prin ambasada americand.
Informalii pe care orice ambasadA, orice putere, le culege.
Dar asta nu era spionaj. Noi lucram, deci, numai pe surse
deschise qi sursele deschise insemnau de fapt sa qtii sa
citesti Scd.nteia, sA citegti printre rAnduri, s6: compari
Scdnteia cu ce a scris Munccl
Ei
sa vezi
,,oare
asta de ce
lipseste", d.e ce nu apare citatul cutare
s.a.m.d.
irrr"*rr."
27O I MICHAEL SHAFIR
sa citesti, bineinteles, toate revistele lunare care {.rl)i1rFHil
in RomAnia si nu numai.
Cine erau clientii nostri? Bineinteles si postul clc rnrlitr
Dar postr.rl de radio avea redactorii lui, care facezrrr
6i
ai
acelaqi lucru, chiar daca erau sau nu de acord cu nni,
documentaristii, in concluziiie trase. Se mai foloseirru de
noi pentru cA noi ne uitam gi la ce se petrece in Polorria,
Ungaria etc. Si, din pacate, p6.na astAzi in RomAnirr rttr
e important ce se petrece in Polonia, important e o(' Hrj
petrece la Londra, Paris, Berlin si Washington. lJrn,,
rezultatul il stim. Sursa, ciientela noastra principalA trrs
formatA din (as spune asa, in ordinea importanfei):
1. CIA. Pentru ca CIA mi-a comunicat intr-o qedin{,6
particulara ca ei nu erau in stare sa ajungft ltr
acuratelea analizelor 1a care ajungem noi. Du6l
aveau si ei analisti.
2. Casa AIba.
3. Specialisti in clorneniu.
4. Prclfesori universitari.
Noi aveam gi un serviciu de monitorirug. Era un sor.-
viciu simplu, care consta in faptul ca se asculta in caqrt;i
Radio Bucuregti, nimic altceva. Si transcria ce putea, cf1
receptia cam lasa de dorit.
Trebuie sa menlionez gi regula de bazi a rlocumen.
tArii, atAt la postul de racto Europa Liberl, cAf si la secfirr
de documentare: Niciodati nu dai drumul la o gtire, sau
nu te bazezi pe ea in analiza, daca nu are confirmare din
ce1putin douA surse independente. Niciodatd!
Existau si mari exceptii, desigur. Sa spunem ca ntr
parvenea o scrisoare, cu cAteva luni inainte de cadererr
regimului, semnat5",,Frontul Salvarii Nationale". Ce far:
cu ea? Ca nu pot sa o cnnfirm din doua surse indepen-
dente. Si atunci se adund. capetele luminate si discutd:
,,M5.i,
sd. o db.m, sd nu o dAm...". in acest caz, respectiv
in cazul acelei scrisori, iui Vlad Socor si mie ni s-a parut
cd era scrisA intr-un limbaj prea arhaic ca sa fi fost
autentica. Si am spus:
,,Sd
n-o claml" impotriva voinlei
JURNALISM 5I
DOCUMENTARE LA EUROPA LIBERA I 271
rroastre a fost Nestor Rateq. El a zis:
,,E
prea importanti,
r) 0am:
Adevarul e cA scrisoarea era veridica, numai c5. nu
.ra semnata de cei care se vor nurni Frontul Salvdrii
Na{ionale, ci de un profesor de la Universitatea din
llucureqti, care a decis ca el se numegte
,,Frontril
Salvarii
Nalionale" qi care a reuqit sA trimitA aceastd scrisoare.
(jare-i
rezultatul? In 22 decembrie, seara
-
avem
I'ilmul
-,
se discutd cum se se numeascS. noua putere
creati dupa fuga lui CeauEescu. Generalul Vasile Militaru
spune:
,,Nu
se poate numi Frontul Salvd.rii Nalionale,
liindca Frontul Salvarii Nalionale exista deja de cAtva
timp!" Neinformat,
jurnalistul romdn poate spune:
,,A, asta-i dovadA! Aqtia au complotat cu luni inainte."
Nu, nu complotaserA decAt cel mult cu gura. Dar gi ce
spunea Militaru era veridic. Ion Iliescu a decis atunci
ca denumirea s5. fie Frontul Salvarii Nalionale. Ca a decis
prost, asta-i altceva. Dar n-avea nimic de-a face cu un
complot. Marele complot era al acestui profesor. N-a
existat nimic altceva. Deci, iatA, gi noi puteam sA gregim.
Adevarui e ca multe lucruri nu le'am dat pe post,
pentru cd. ne era frica qi de o capcani a Securitafii' Mai
ales ci exista aceast5" posibilitate, ca dupi aceea s[
demonstreze: ,,{Jite
ce prostii vorbesc Agtia! Uite ce mint!"
Adevdrul sau incercarea de a rd,mAne cAt mai autentici
intotdeauna prevala asupra grabei de a transmite
anumite informalii.
Sigur cd a intervenit gi experien!^a trecutuiui.
$i
aici
anul de gralie 1956 a dictat tot. In 1956 a avut loc
revolulia maghiard. Cum e normal, redactorii de la seclia
maghiara s-au entuziasmat.
$i
cAnd au intrat rugii, au
spus la microfon:
,,Rezistafi!
Rezistali, cd. America vine
in apArarea voastrS.!". Or, de atunci a iegit o dispozilie
clara: N-ai voie, de la microfonul Europei Libere, in niciun
fel, sA incili la acliuni! Pentru cA America qtia foarie bine
cd. nu va interveni gi pentru c[ nu-gi aveau rostul. Noi
trebuia doar sa rellectam, nu sA provocdm evenimentele.
I
272 I MICHAEL SHAFIR
Documentarea la Europa Libera se n:ai facea qi pc
baza de inciinatii si inlbrmatii personale. Eu, de exenl.
plu, conduceam o secfie.
$i
cAnd am venit ca director, rr
luat foarte mult timp sA diminuez in aceasta seclio
viziunea pe care o aveau unii, anume cd orice era nalionnl
era gi bun. Aceasta viziune ii determinase sA faca intrii
din Eugen Barbu un mare disident si dupa aia din Ion
LAncr[njan alt mare disident! Nu tot ceea ce era anti-
rusesc era qi bun! Era cu voie de la politie si trebuiau
foarte hine arralizate aceste presupuse, dar nicicum
veridice,,devieri". Sigur, pozilia mea a creat fara indo.
iala si tensiuni in sectie sau cu anumifi redactori ai
radioului. Dar pAna
Ei
la Europa Liberd merge trozincu
americana: ,,The boss is not, always right, but he is aiways
a boss!" Si daca n-am avut incotro, am spus:
,,Asta
ntr
intra la analize."
tncetui cu incetul, ins5., lucrurile s-au mai atenuat d.in
acest puncf de vedere, desi am avut qi experienle foartc
comice. Noi scriam in limba engleza. Nu toti analiqtii
posedau aceasta lirnba cu subtilit[ti, unii chiar farA
subtilitefi. N-am sd pomenesc nume aici, dar un fost
subaltern al meu, vrAnd szi-mi scrie o lucrare desprc
ajutorul oferit RomAniei dupir inundalii, mi-o da sulr
titlul: Aids
for
Romania.
Sunt de multe ori intrebat daca m-am asteptat, ca
analist, ca qef de seclie, la evenimentele din 1989. Dupd
razboi, mulli viteji se-arat[! E plina lumea de oameni
care qtiau exact ce se va int6.mpla, cum se va intAmpla..
Eu va spun cd habar n-am avut, cA am fost surprins. Si
astf,zi, douAzeci de ani dup5. aceea, eu unul tot mai cred
-
si cred cd am dreptate
-
cA ceva era planuit, pe undeva,
dar nu pentru luna si anul cdnd cAnd s-a intAmplat. In
decemkrrie 1989 a fost o revoltd popr.ilari. Deci nu dimi-
nuati acest lucru. Mnmaliga a explodat. in ce circum-
stan{a, e o alta problemA, dar a expltdat. Dar pentru cii
s-a proclus un vid de putere, irnpotenlii de pAnA atunci,
dar singurii organiza{i, au putrit pune rnAna pe putere.
JURNALISM SI DOCUMENTARE LA EUROPA LIBERA I 273
Desigur, la Europa Libera se fAcea gi propaganda. Dar
ce te faci cu acel propagandist care e convins de pro-
paganda lui? Aia-i propagand5 sau nu? Eu am avut
norocul ca in viat5., in afara de perioada in care a trebuit
sd lucrez, student fiind, ca qi chelner, sau in afari celor
zece zile cAnd am lucrat muncitor necalificat in port si
m-a chemat boss-ul spunAndu-mi:
,,Poate
profesor uni-
versitar o sa ajungi, dar muncitor niciodatd" (si avea
dreptate), ei bine, in afara de asta eu intotdeauna am
fAcut ce arn vrut. Si mi-a placut ce am fdcut. Am fost
dedicat muncii mele si asta include si cei peste 22 de ani
lucrali la Europa Libera.
O colectie a materialelor Europei Libere, despre
RomAnia, completa, exista in arhiva 1989 a Universitalii
,,Babeq-Bolyai", adica in camera profesorului Shafir.
W
e
l=
/:
E
\
>.
g
=
s
*
=
\
\.
Arhivele
- vasti sursa de doeumentare*
Asist. univ. drd. Constantin Trofin
Universitatea Babes-Bolyai, Cluj -Napoca,
Facultatea de Stiinte Politice,
Administrative si ale Comunicarii,
0. Prelirninarii. LegAtura mea cu arhivele a inceput
cu o poveste. O poveste demn5. de un scenariu cinema-
tografic. In cele din urmA, povestea s-a concretizat, din
punctul de vedere al jurnalistului,
intr-un reportaj de
televiziune prerniat, purtAnd titlul Poueste de Craciutt..
A fost difuzat chiar in ziua de Craciun a anului 2009.
1. Povestea lui Craciun. intr-o zi, in urma cu doi
ani, o persoanA intra in biroul directoruiui Arhivelor
Nalionale din Cluj, dr. Ioan DrAgan, si spune:
,,Am
suflet
romAnescl" . Erau singurele cuvinte in limba rominA pe
care le cunoqtea. Acest orn, pe nurnele sau Serghei (el
isi spune insa Sergiu) Craciun, vine din Rusia, din
regiunea Krasnodar, qi isi cautd de o viata radd"cinile
romAnesti. In cele din urrna a ajuns la Arhivele Natio-
nale din Cluj si astfel a inceput povestea cautarii, cu
emotii qi dezamAgiri, urmAritA indeaproape de o echipa
de televiziune dornicd sa realizeze un reportaj de
televiziune frumos qi impresionant.
1 .1 . lstoria
Sergiu Craciun doreste sa ajunga in locul naqterii
bunicului s5.u, Ion CrAciun, si si-si gaseasca. eventualele
*
Acest ariicol este redactat pe baza interviului cu dr. Ioan
Drigan, directorul Arhivelor Nationale ale Rorniniei, Directia
Jndeteand Ciuj, carr.ria ii mr.rlturne-qc pe ar:caslA cale, si a plopriei
experiente.
rf
276 I CONISTANTIN TROFIN
rude. Nu prea are insA date concrete. Stie doar numel<r
judefului,
care se numea Ttirda'Aries, fostul
judet
Turdir,
pAna in 1949, plus cAteva date din memoria familiei. Stic
c5. satul naqterii bunicului s[u ar fi in apropiere de Clr-r.j,
dat fiind cA
laranii
puteau s[ meargi pe jos pina la CIuj,
cd. una dintre surorile bunicului siu ar fi fbst casAtorit:i
$ipoq,
ca surorile si o nepoatA corespondau cu rudele din
Romdnia inaintea ceh-ri De':rl Doilea Razboi Mondial.
Povestea iui lon CrAciun se muitiplicA la nivelul
sutelor, poate miiior de persoane. Este vorba desprc
istoria foqtilor prizonieri de raztroi romdni din armata
austro-r.rngard., care au ajuns pe intinderea Rusiei dupri
Primul Rflzboi Mondial. Acestia erau dati de cfltre
autoritati unor mari proprietari pentru diverse munci.
Nu erau tinuti in lag[re asemeni prizonierilor din Al
Doilea trtAzboi Monclial. Unii dintre oameni s-au ataqab
de cornunitalile respectivc si au rAmas acolo. S-au
cAsatorit, au crescut copii qi n-au mai revenit niciodata
pe meleagurile nataie.
In zona de Nord a RomAniei se dad.usera lupte gre1e,
in Galilia, Ucraina Transcarpul,ica., in Maramureq. In
Galili.a mai cu seam[ au luptab foarte niulli soldali
ardeleni. Mulli romAni ardeleni care au luptat sub drapel
austro-ungar au murit sau au fost raniti acolo, dar foarte
mulli au fost iuali prizonieri. lJsLe stiut faptul cd
atagarnentul nalionalitnlilor carc alcAtuiau Imperiul
Austro-Ungar falri de cauza imperiala nu era unul foarte
pronunlat. De exemplu cehii, care aveau unitali speciale,
compacte. alcatuite integral din cehi, abunci cind aveau
ocazia treceau la inamic cu compania sau cu regimentul.
1.2. Cautarea. Sergiu Criciun, nepotul lui Ion Craciun,
s-a apropiat de Rorndnia la inceput prin povestile familiei,
apoi informAndu-se din toate snrsele pe care ie-a putut
identifica.
A vazut RomAnia pentru prima dala de clincolo de
grani{n. A venit in excursie in Ucraina sovieticii, pentru
ARHIVELE
-
V,ASTA 5URSA DE DOCUMENTARE I 277
a vedea cu ochii lui Roniinia, chiar daca doar o parte a
Maramuresului, peste granila.
Dupn 1990 a ajuns in sfArqit in RomAnia, ia Cluj, unde
si-a f[cut o fotografie la statuia iui Matei Corvin, pe care
o stia din poveqtile bunicului si din cArti, pentru a dovedi
familiei cd a f,ost aici cu adevarat.
,,CAnd
am vdzut
Biserica Sf. Mihail si statuia regelui Matyas, a fost cea
mai frumoasA zi din viata mea. Avearn lacrimi in ochi,
priveam aceste locuri cu adevarat, nu numai in vederi.
Poate ca patetismul meu vi se pare amuzant, dar mie
nu. Visul meu devenise realitate. Eram in sfArsit acas5..
Familia mea a trait departe de tarA 93 de ani"
-
scrie
Sergiu Craciun intr-o scrisoare.
1.2.1. Docurnentare;r cazului in arhive. in cele din
urma cercetArile l-au adus ia Arhivele Statuiui din Cluj,
in tncercarea de a-qi gasi radacinile. Lucrul acesta nu
este deloc simplu, deoarece un
judet
are c6.teva zeci de
comune qi sute de sate" Fostul judet Turda-Arieq avea
aproape 200 de sate. Daca e sd darn crezare inf,orrnaliei
cd era in apropierea ClLljului, atunci cercul se restrAnge"
Granila dintre fostele
judete^Cluj gi Turda tr:ecea printre
comunele Feleac si VAIcele. In aceasta zond sunt o serie
de locaiitili care eran cuprinse in fostul iude! Turda"
Care dintre ele, insA? Prirna etapd a fost aceea de a
identifica localitatile in care tririesc inca farnilii care se
numesc Criciun si Sipos. Oeleinite cornune nu puteau
fi lasate deoparte, deoarece e foarte posibil ca familiile
respective si se fi mutat in Cluj, ltriurda, in alte locuri
sau pur gi simplu sn fi disparut clin sate, din lipsA de
urmaqi.
Primele la care s-a facut apel au fbst institubiile de
evidenla a persoanelor de ia niveiul
jude{ului
CIuj, care
au deja obazd de date computerizatA privind poputralia
actuala a localitnliior. Asri'el am intrat in posesia listei
cu localitAtile in care numeie Sipos si Craciun exista,
precum si frecvenla 1or.
278 I CONSTANTIN TROFIN
PlecAnd de la aceste indicii, am cd.utat la Arhivo
registrele parohiale de stare civila, in special cele tll
naqtere, fiindca Sergiu Crdciun cunostea anul nastorii
bunicului sau, 1891. Am gasit multe persoane cu numclr
Crd.ciun, chiar un Ion Craciun nd.scut in acel an, ceea c{r
l-a insufletit in rnod deosebit pe Sergiu Craciun. Cu rr
emo{ie deosebita privea registrul in care vedea nume.lu
bunicului, ale carui origini le cauta de zeci de ani. Din
pAcate, acel lon Crdciun decedase la vArsta de 4 ani,
rnortalitatea infantila fiind frecventA in acele vremuri,
Chiar daci aceasta investigatie n-a dat roadele agtep-
tate, am inleles potentialul uriag pe care il au Arhivelo
Nalionale. Iar emofia lucrului cu documente reale alc
unei lumi trecute este coplesiboare.
Cu siguranta rezultatele ar fi fost altele daca Sergiu
Cr[ciun ar fi avut mdcar un document. Fiindca in arhivc,
un document il atrage pe urmatorul. Singurul lucru
rd.mas de la bunicul sfu este o fotografie, care-l inf[ti-
qeaz6, impreuni cu so{ia, mama si unchiul siu. Toate
actele pe care Ion CrAciun le-a avut, toatd. corespondenla
cu familia lui din RomAnia au fost confiscate de catre
polilia politicA sovieticd, in 1938. Atunci, in vremea terorii
staliniste, care a ucis milioane de rusi, Ion CrAciun a fost
invinuit de spionaj qi terorism. A fost arestat pentru ci
ceruse sa plece cu familia in RomAnia burgheza. Pentru
acest motiv a fost intemnilat si apoi impuqcat de comu-
nisti in inchisoarea orasului Krasnodar. In lg8g Ion
Crdciun a fost reabilitat si declarat nevinovat.
1.2.2 Docurnentarea in teren, cu martori. Docu-
mentarea in teren nn a adus rezultate concrete, ne-a
relevat in schirnb arnploarea fenomenuiui dezradacinarii
cauzate de razboi qi ne-a pus in fala unor cutilernurd.toare
mArturii peste timp, transmise peste generatii, uneori
chiar prin vers qi cdntec. Povesti cutremuratoare trans-
mise pri.n viu grai, depflnate de fii si fiice azi la vArsta
senectutii despre suferinla unor parinti pe care razboiul
i-a purtat prin nem[rginirea stepelor rusesti, unde unii
ARHIVELE
-
VASTA SURSA DE DOCUMENTARE I 279
au qi ramas pentru vecie. Allii s-au intors acasd dupA
mulli ani, cu trupuriie qi sufletele mutilate. Dar qi sufe-
rinla celor ramaqi acasA, lipsiti de sprijin qi mAng6.iere.
Documente vii care te marcheazA si te indeamna la
adAnca reflexie. Iata o cutremuratoare rugaciune, caLe
vine din negura unor vremuri de mult apuse. Ne-a spus-o
in fala camerei Miheile Nlorea,
lAran
de lAnga Cluj, fost
prizonier in Rusia in Al Doilea RAzboi Mondial, ca o crudd
repetare a destinului tatAlui sdu, prizonier, tot in Rusia,
in Primul Razboi Mondial:
,,Slavit
sa fie Domnul Nostru Iisus Hristos!
(urmeazA acelagi vers in limba rusA)
Ili mulfumesc, Doamne, c5. m-ai salvat din ploaia de
gioanle!
Ili multumesc, Doamne, c5. m-ai salvat din ploaia de
obuze!
ili mullumesc, Doamne, c5. m-ai
Katiuseil
Ili mul{umesc, Doamne, cd m-ai
Donului!
Siavit sn-ti fie numele din neam in neam qi din veac
in veac!..."
Cea mai impresionantA declaralie de martor in po-
vestea iui Criciun vine din Krasnodar, filmata de insugi
Sergiu. Mama sa igi aduce aminte cuvinte romAneEti pe
care le rosteqte cu un accent ardelenesc arhaic qi zAm-
beqte amintindu-si de bucatele ardelenegti pe care le
g[tea tatal sau.
2. Arhivele ca surse de documentare.
Arhivele conlin toate categoriile de documente. De ia
cele pe suport de pergament, de piele prelucratd, pe
hArtie
,
pAna la documentele recente pe suport magnetic
sau virtual. Con[in fotografii sar-r co]ectii de fotografii,
coleclii de harti, planuri, proiecte, rezultatul activitAtii
administrative dintr-o societate si urmele tuturor
salvat din raza
scos din fundui
rI
280 I CONSTANTIN TROFIN
activitntilor omenegti, inclusiv cele privitoare la staren
civilA a persoanelor.
2.1. Documente. Documentele de arhivA sunt dtt
douA categorii: Fonduri arhivistice qi Colec{ii arhivistice.
2"1.L. Fondurile. Fondurile arhivistice sunt ale unor
organizatii (institulii, intreprinderi, asociatii, biserici
etc.), fonduri ale unor familii, (documente private adu-
nate de-alungui mai multor generalii) si fonduri per'-
sonale. Caracteristica fondului arhivistic este aceea cl
ilustreazA organic, in mAsrua in care este complet, via[a
acelei organizafii, familii sau persoane, culn ar fi in cazul
discutat biografia individuala. Aceste fonduri cuprincl
acte de infiinfare, de organizare, principalele activiti[i
(compartimenbe, servicii, organizdri, reorganizAri, pAn.i
la eventuala lichidare sau inchidere a activitafii),
Fontlurile clin aceastA categorie pot fi inchise sau
deschise. De pildn, o firma care s-a desfiintat este un fond
inchis. Prim[ria rnunicipir.rlui Cluj-Napoca este un f,ond
deschis. O parte se gdseqte in arhive, o parte se gdsegte
in Primarie qi se completeazh in permanenld.
2.1"2. Colecliile. A doua categorie este cea a colec-
tiilor. Coieclii1e pot fi arganizate de catre o persoani
(colecliile personale) sau o organizatie (de exemplu colec-
{iile
Bibliotecii Centrale {Jniversitare,,l,ucian Blaga" din
Cluj-Napoca sau coleclia de documente a unui liceu).
Pot sa existe qi coleclii istorice generale si exista destui
pasiona{i de istorie, care aduna volurue irnpresionante
de documente, care rimAn dupA ei .
Spre deosebire cle fonduri care ilustreazavtata cuiva,
colectiile ilustreazS preocuparea lrnei persoane, un anu-
mit tip de interes pentru docurnentril istoric dintr-o
perioaciA mai veche sau mai noud.. I)e exernplu, cineva
se poate ocupa de per"gamente din secolul XV si sA devina
coieclionar de pergamente"
2.1.3. CAteva clocumente cu valoare excep{io-
nala. Voi prezenta in continuare cAteva d.intre docu-
ARHIVELE
_
VASTA SURSA DE DOCUMENTARE I 2A1
mentele care m-au impresionat in mod deosebit si care,
din punct de vedere vizual, au un impact excepfional.
Cel mai vechi document din posesia Arhivelor Nalio-
nale CIuj dateaz| din 1203. Este o copie de epoci. Cel
mai vechi document original dateazd din anul 1265,
urmatorul din 1291, dupa care frecventa documentelor
incepe sA creasci.
Documentele in limba romAnS. incep sA aparA din
secolul al XVI-lea. Este vorba despre scrisori private, care
vorbesc despre relalii lntre Moidova si sagii din Bistrila.
In Transilvania nu a existat adrninistralie romAneascA
pAna Ia Nlihai Viteazui. Se stie cA eI avea cancelarie in
limbile romAn5., maghiara, latina qi slavona. Din p5.cate,
de Ia Mihai Viteazui nu avem documente in lirnba
romAnd.. Avem doar un document in limba maghiard., care
vorbeqte despre trei scrisori in limba romAn5., trimise
cuiva din Ardeal.
Avem acest document semnat de Mihai Viteazul pi
datat Hotin, 20 mai 1600. Este practic documentul unirii
larilor
RomAne. Este redactat in limba rnaghiara de
cdtre
,,diacul
de ungurie". Este aclresat sagilor bistrifeni,
informAndu-i despre victoria asupra lui Ieremia Moviia,
domn al Moldovei, pe care l-a alungat impreuni cu toatd.
oastea lui ln Poionia. NIai mentioneazd ca, atunci cAnd
va veni sd-i viziteze, vor sarbatori victoria a$a cum se
cuvine.
Documentele in limba romdna se inmultesc in secoiul
ai XVilI-iea, cAnd administratia trustriacA va cobori pAna
Ia nivelul de bazA al societatii, tiranul, omuL de rAnd sau
preotul din sat. Aceste scrieri in limba romAnd" sunt
redactate in alfabetul chirilic. I)au exemplul unui set de
circulare emi.se dupa rascoala lui Horea, cAnd, pentru
prima dati in epoca moderni, romAnii au ard.tat ceea ce
sunt, dupA cum se cunoaqte, intr-o formA violenta. Este
vorba despre un set de circul.are trimise pentru linistirea
locuitoiilor din Munlii Apuseni, care s-au citit in limba
romAnd, in fala oamenilor, la biserica.
2A2 I CONSTANTIN TROFIN
Setul cuprinde documente identice, in care difera doar
numele satuiui gi semnS,turile celor care au luat la
cunogtintd despre obligatia popularizarii lui: primarul,
judele, popa.
Un alt document impresionant dateazA de la 1592.
Lucrarea reprezinta primul inventar scris al documen-
telor Clujului si este realizaLd de un arhivar care a ajuns
in cele din urma la cancelaria principelui Transilvaniei.
Observam pe pagina de gardA un citat din Platon, in
limbile greacd, iatinA qi maghiara:
,,Patria
trebuie iubita
mai mult decAt iqi iubesc copiii mama".
2,2. Jurnalistul in arhive. Jurnalistul care vine la
Arhive trebuie sa se fi documentat in prealabil in biblio-
teca. Arhivele conlin informatie originala, genuina,
inedita. Jurnalistul care vine in arhive nu vine dupa
lucruri bine gtiute, vechi, ci vine dupa noutali. Paradoxal,
arhiva este o sursd. de nou. Astfel, ca sd descoperi nouta-
tea, trebuie sA fii informat asupra a ceea ce se stie deja,
ceea ce s-a publicat, pentru a nu redescoperi ceea ce au
descoperit deja altii inaintea ta. S-ar putea s[ fii acuzat
de ignorantd., ceea ce poate fi chiar mai usturdtor decAt
acuzatia de plagiat.
Cu alte cuvinte, cercetAtorul arhivelor trebuie sa faci
o documentare preliminard asupra subiectului pe care-l
cautii in arhive. BazAndu-se pe acezrstA informalie, poate
apoi sa inceapA, cu tinta precisa, studiul in arhive. Pe
baza trimiterilor din texteie stiintifice sau chiar din
articolele de presd poti aprofunda cercetarea in arhive,
pentru a gasi zonele care nu au fost inci. explorate.
Sursele documentS.rii prealabile pot fi atAt scrise, cAt qi
disculii cu persoane inforrnate, specialisti in domeniul
de interes al jurnalistuJ.ui,
martori oculari, istorici,
batrAni ai satelor sau ai comunitatii.
Odati intrat in Arhive, devii cercetator gtiintific, care
face o investigatie pe o temd., intr-un material cvasi4ecu-
noscut, in cautarea adevarului qi a noutalii. Uneori, acest
adevS.r poate fi senzalional, spre deliciul jurnalistului.
ARHIVELE
_
VASTA SURSA DE DOCUMENTARE I 283
Jurnaiistul este ajutat de cAtre custodele snlii de
studiu, care ofera spre studiu fondul care te intereseazd.
(Ex.: Fondul MunlilorApuseni, al PrimAriei din Cluj etc.)
Pe lAnga custodele salii de studiu este bine sa
consultati si alti arhivisti care au trecut peste docu-
mentele respective, fiindca nicio persoanA nu poate sd.
stdpAneasca tot fondul imens de documente al Arhivelor.
In feiul acesta poti primi un sprijin valoros s,i indicalii
pertinente din partea celor care cunosc mai bine zona
asupra cAreia ai decis sn-!i indrepti atentia.
Jurnaligtii frecventeazA Arhivele Nalionale in num5.r
restrAns qi se intereseaz6, mai curAnd despre activitatea
arhivelor decAt despre docurnentele pe care acestea le
gAzduiesc. Destul de putina lume vine pentru o docu-
mentare continua gi persistentA in arhive. Cine face insa
acest efort are enorm de cAstigat. Acest lucru se vede gi
din modul in care trateaza orice chestiune, fiindca exista
in toate un trecut, un fundament
j.storic,
nigte cauze, nigte
explicafii, care merg in trecut si pe care ie poli descoperi
foarte bine in Arhive.
Articolele profunde, documentate si de impact in
lumea serioasd. sunt cele cu un background in documente
de arhiva.
inchei citdndu-l pe dr. Ioan DrAgan, directorul Arhi-
velor Nationale, Directia Judeleana Cluj:
,,Din
arhive
nimeni nu pleac5 cu mAna goala". Mai ales un
jurnalist.
E
I
,
Documentarea
jurnalistului
in zone de conflict gi rizboi
Conf. univ. dr. Dona Tudor
Universitatea Hyperion Bucuregti
Facultatea de Jurnalisrn
1. Preliminarii
in acest studiu imi propun s6. abordez tematica docu'
mentArii
jurnalistului in zone de conflict qi razboi din
perspectiva practicd.rii unui
jurnalism generalist gi nu
din aceea a unui reporter specializat pe un anume
domeniu, s5. zicem, apdrare.
Existd, fd.ra indoiala, multe avantaje datorate unei
specializAri
jurnalistice. Dar, in acelagi timp, existdL riscul
de a deveni, de a gAndi ca un membru al sistemului sau
aI domeniului in care exist5. specializare.
Existd riscul ca
jurnalistui specializat sd abordeze
genurile publicistice nu at6t din punctul de vedere al
telespectatorilor, ci din punctul de vedere al intereselor
celor din domeniului in care s-a specializat, s6' utilizeze
jargonul din domeniul respectiv. De cele mai multe ori,
cAnd acest fapt a devenit evident, s-a optat pentru trans-
ferul
jurnaliEtilor, din presa, in sistemul respectiv'
Pentru c[ se qtie cA valoarea de informare a unui
subiect descoperit de
jurnaiist in zone de con{lict gi r6zboi,
in timpul documentdrii, este datd de criteriile generale
ale construcliei interesului de difuzare: proximitate
spaliala, temporal5., sociald, psihoafectiva, ideologica,
mediatica, impact, consecinle
Ei
nu de interesul restrAns
al unei strategii militare, care, astdzi, in timptrrile
noastre, este inevitabil insofita de o strategie mediatici'
In acest studiu pornesc de la afinnalia argumentatd
a lui David Randall, dtn Jurnalistul universol, cd: nu
a'rl
286 I DONA TUDOR
existA jurnalism
occidental sau birmanez, jurnalism
do
scandal sau jurnalism
liberal. Exista jurnalism
de bunrl
calitate si jurnalism
de proastA calitate.
,,Jurnaliqtii buni
din lumea intreaga sunt cu tolii de acord asupra rolului
pe care il au. Acesta este, mai presus d.e orice, de a pune
intrebdri, qi, ulterior, pe aceastA cale, de:
-
a descoperi qi publica informa{ii care sA inlocuiascil
zvonurile si speculatiile.
-
a rezista sau a evada de sub controlul guverna-
mental
-
a informa electoratul.
-
a monitoriza acliunea si inactiunea guvernelor,
a
reprezentanlilor
aleqi gi a serviciilor publice.
-
a monitoriza activitatea intreprinderilor, rnodul in
care acestea isi trateazd. muncitorii, ciienlii si calitatea
produselor.
-
a liniqti tulburarile si a tulbura liniqtea, oferind o
voce celor care, in mod normal, nu se pot face auziti in
public,
-
a oferi constant societatii o oglinda, reflectAnd
virtulile
9i
viciile saie gi demistificAnd tabuuriie.
-
a se asigura cd s-a fdcut sau se va face dreptate si
ce vor fi intreprinse investiga{ii acolo unde nu exisla nicio
asemenea intentie.
-
a promova circulafia libera a ideilor, in principal
oferind o platformd pentru cei ce au opinii diferile de cele
ce prevaleazi
in societate."l
Pornind de la aceste considerente, si de la caracte-
risticile lumii in care jurnalistul
iqi practica profesia,
llme
in care qi proprietatea, qi tehnologia, si iniormatia
devin din ce in ce mai universale, aborJez problematica
documentArii jurnalistului
amt din perspectiva aspectelor
teoretice privind
relagia mass medi a
-
crize, conflicte,
1
David Randall, Junralistu.I uniuersal. Ghid practic pentru
presa scrisrl. Prefa[[ cle Mihai coman. Traclucere de A]exand^r
Brddu{, Ulmeanu, Editura
polirom,
Iagi, 1ggg, p. 16.
DOCUMENTAREA iN ZONE DE CONFLICT 5l
RAZBOI I 2A7
vdzboaie, cAt qi a propriei experienle
jurnalistice, desfa-
gurate pe parcursul a 10 ani in urmd,toarele zone de
conflict gi razboi, incepAnd din 1994 pAni in 2004:
Taberele de refugiali din lugoslavia, Bosnia'Pale,
Somalia-UNOSOM II
,
Bosnia IFOR, Bosnia SFOR I,
Bosnia SFOR II, Sarajevo, Zenica, Mostar, Vietnam la
20 de ani de la cdderea Saigonului
-
Ho Shi Min City
-
Delta Mekong, Angola-UNAVEM III, Albania
-
Misiunea
ALBA, Irak, Afganistan. Au fost ani cu acumuidri profe-
sionale deosebite, diverse, diferite de la zona Ia zon6', in
care am inleles cn e mai ugor sd duci un tdzboi decAt sd
organizezi o pace.
Consider, totodatd, ca mai trebuie facutA
9i
diferen-
{ierea
d.ocumentArii
jurnalistuiui prezent in zone de
conflict gi rdzboi in funclie de canalul mediatic pentru
care lucreaz5.. Exclud din analiza acestui studiu gazetati
care scriu d.upd. surse diverse, din redaclie, fara sa fi
cdlcat terenul confruntArii cu realitatea.
Dupd. pS.rerea mea,
jurnalistul care ipi da cu pdrerea
despre o realitate, dar n-a cAlcat cu piciorul in ea, nu este
jurnalist, ci un simplu funclionar de presi, impodobit cu
niEte zorzoane.
Revin Ia
jurnaligtii de teren in zone de conflict
9i
razboi. Un
jurnalist care transmite pentru o agenlie de
Etiri
lucreaza sub presiunea urgenfei, iEi prelucreaza
informaliile oblinute conform unor tehnici de scriitur[
specifica: vitezd, concizie, exactitate, rapiditate si echili-
brul surselor. Am remarcat concurenla qi rivalitatea
dintre corespondenlii Reuters
9i
AFP in prima fazd a
razboiului bosniac. Jurnalistul de radio e condi$ionat de
ora intrS.rii in direct sau de ora Ia care are spaliu de
inregistrare, legltura cu releul, spaliu la cabina. Astdzi
tehnica digitaln a rezolvat multe din aceste probleme'
Jurnalistul de televiziune e condilionat de ora la care
are spaliu de emisie la satelit. El are spaliu rezervat
pentru intrare in direct sau spaliu in care transmite
pentru lnregistrare. Uneori, dificultatea zonei il obligA
q
288 I DONA TUDOR
pe zrarist de a gAsi solulii de salvare, apeldnd la celt:
mai Ia indemd.na mijloace de transmisie. in 2008, din
Afganistan, am transrnis de la un telefon special Turaya.
Trebuie si remarc cd., in aceste zone, existd. o solidari.
tatate de breasle a ziariqtilor, in orice situatie s_ar afla.
Insemnul de presd., ca gi cel de Cruce Rogie, ar trebui sA
oblige participantii
la conflict s[-i proteje ze, d.ayrealita-
tea e durd, uneori nemiloasa.
Intervenlia trupelor militare ONU in zonele de conflict
si razboi a dus la organizarea serviciilor de acreditare
pe l6ngi misiune, la existenta unor legaturi permanente
cu ofilerii de pres6 ai forfei militare, dar si la dificultdfi
deosebite in libertatea de miqcare a gazetarilor,
unele
platite cu viala.
Flrarn ia Sarajevo, misiunea IFOR era la inceputuri,
cAnd am aflat ca echipa RAI, alcatuita din
g
pe".oane,
reporter, cameraman qi translator, a fost ucisa la Mostar,
dupA terminarea
unei filmAri, desi purtau toate insem-
nele de presd tv, care diferenliazl jurnalistii
de forla
combatantd: gi se presupune
c[ ar trebui sa fie ocrotiti
prin lege.
Primele reglementari
internationale au aparut in
1899, frind ulterior adaptate in functie de evolutia dreptu_
lui militar in domeniu gi a convenliilor privind protecgia
peroanelor
civile. De fapt, in aceastA perioada
se piaseaze
gi aparilia primilor
corespondenli de razboi.
Primul corespondent de razboi a fost britanicul Wil[am
Russell, trimis de ziar,ul Tim;es, pentru a scrie despre
luptele contingentului britanic din Razboiul Crimeii, din
1853-1856. Pe cAnd filmam la Istanbul, ghidul insotitor
de la Topkapi mi-a povestit o istorie interesantd., d.espre
pictorul
romAn Theodor Aman, care vine de la Marsiiia,
pe Marea Mediterana, cu un tabiou pe care doreste sd
il arate sultanului. Dupa ce aqteapta doud luni, sultanui
il primegte qi ramAne surprins de forla de expresie a
tabloului, il achizilioneazd gi, remarc6.nd taientul picto-
DOCUMENTAREA iN ZONE DE CONFLTCT
5r
RAZBOT I 289
rului, ii cere sd meargi in Crimeea, sd picteze scene de
rdzboi cu armata otomand..
$i
pe pictori i-am putea considera corespondenli de
razboi in ipostaze artistice, cu valoare de document. Aduc
in discu{ie prezenla iui Nicolae Grigorescu in timpu}
Razboiului de Independenla gi opera sa artistica..
Imi amintesc c6, in deplasarea din Afganistan, din
2003, alaturi de corespondenlii acreditali la Bucuregti
ai Agen{iei France Press, Deuche Wele, BBC, a fost un
pictor de la Sudioul de Arte Plastice al Armatei RomAne,
Virgil Tanase.
Mare mi-a fost mirarea cAnd, peste un an de zile, pe
culoarul ce ducea spre birourile misiunii rom6ne de la
NATO, cu sediul de la Mons (pentru cunoscd.tori
-
fai-
mosul SHAPE), am vAzut scene familiare din timpui
filmArilor din Afganistan.
Md.iestria surprinderii picturale a clipei mi-a permis
in masa de montaj sdrealizez o supraimpresiune cu cele
doui imagini, una pictatd, cealalta de pe banda Beta,
incAt s-a vizut c5' privirea a doi artigti lasd in istorie un
fragment de vialn.
Inainte de 1989, am cunoscut un ziarist cu puternice
amintiri din rizboiul din Vietnam, IIie Purcaru. Am fost
in Vietnam la 20 de ani de la cdderea Saigonuiui. Majo-
ritatea tinerilor vietnamezi vorbeau engleza, beau Coca
CoIa gi ascultau muzica americand.. Pentru ei, rdzboiul
era in povegtile parinlilor. Pilotul care doborAse primul
B-52, faimoasa fortdreald zburdtoare, intrase in lumea
afacerilor gi administra un hotel.
In perioada cruntuiui razboi civil, 1991-1996, ce a dus
Ia sAngeroasa destrdmare a Iugoslaviei, TVR a avut un
corespondent in zona luptelor dintre sArbi qi croali, pe
Calin Mitici, care a transmis in direct.
Eu personal, impreund cu cameramanul Viorel
Constantin, am filmat la sfArpitul lunii ianuarie, incepu-
tul lunii februarie 1994, pentru mai multe reportaje
documentare la Belgrad, la sediul Inaltului Comisariat
29O I DONA TUDOR
pentru Refugiati, in spitalul militar, in taberele clo
refugiati de lAngA Belgrad, de-a lungul fluviului Drint,
in teritoriile sArbegti din Bosnia-Herlegovina, denurnil,rr
atunci Republica Sirbska, la Radio-televiziunea din Palc,
in spitalul militar improvizat, in cimitirul din Ilias, am
realizat un interviu cu Radovan Karajic si am filmat prr
linia frontului dintre sArbi qi musulmani, in Sarajevo.
C[lin Hentea (pe care l-am cunoscut in calitate dcr
ofiler de pres5. al batalionului romAnesc ce era amplasat
la Girokastra, in cadrul misiunii ALBA din Albania, in
1998), in articoiul despre corespondentii de razboi din
revista Flacdraz, aminteste despre corespondentul brita-
nic William Russell, ale cirui relatAri foarte critice
(despre conditiile de igien[, hrand si san[tate ale solda-
lilor
si despre modui gresit cum erau conduqi in lupt[)
au dus la cdderea guvernului britanic de atunci.
Efecte benefice au avut gi coresponden{ele
jurnaiistilor
romAni despre incal{amintea personalului medical, la ai
cdror teniqi de Drigdqani li se dezlipea talpa de caldurA!
In primul reportaj realizal in Sornalia am comentat acest
aspect. Din Angoia am vorbit despre cele 30 de zile de
mAncare oferiti numai din conserve, Cicalex, devenind
parola de recunoaqtere. Efectul a fost cd aceste aspecte
s-au remediat.
A fost gi perioada aceasta un fel de perioada roman-
tica a reporterilor care mergeau in astfel de misiuni,
deoarece nu erau prea mari restrictii pentru jurnaliqti,
dificil, ba chiar imposibil fiind contactul cu populatia
local5..
ln istoria corespond.enfilor de razboi se consemneazd,
qi in timpul Primului,
9i
celui De-al Doilea Razboi Mon-
diai, diferite forme de cenzurS. gi modalit6li de inregi-
mentare a
jurnalistilor.
2
www. revistafiacara.ro/corespondentiderazboi, accesat in 1 7
septernbrie 2010.
DOCUMENTAREA iN ZONE DE CONFLICT 5l
RAZBOI I 291
Propaganda era cea care domina mesajui
jurnalistic.
Aceasta a fost prezentd si in timpul desfasurarii raz-
boiului rece.
Presei americane i s-a reproqat, la un moment dat,
egecul razboiuiui din Vietnam, din prea multa lihertate
de expresie.
2. Trimisul special la fala locului:
gocul sau povestea realitdlii
Daca admitem cd Herodot, acest grec (intemeietorul
istoriei; dar sijurnalistul este unistoric al clipei), de acum
2500 de ani, cum afirma Michael Palmers, a fost un
narator-analist, care ancheteazA la fala locului, inclusiv
ln regiunea pe care astazi o numim
,,sud-est
europeanA",
a invatat atAt de mult, gralie traducatorilor, navigatorilor
qi comercianlilor. Personal, ca
jurnalist, oriunde am
Iucrat, in zone de conflict gi rdzboi, in spaliul diplomatic
internalional,
pentru documentare, reportaje, interviuri
sau pentru o simplA qtire dintr-o relatare, am considerat
firesc gi normal sd. port diverse conversalii, de la recep-
lioner,
femeie de serviciu, cameristA, ospd'tar, r'Anzdtori
ambulanli, oameni tineri sau maturi, ambasadovi sau
minigtri, oameni de afaceri sau
Eoferi
despre sukriecte
comune statutului lor social gi, ln felul acesta avearn cea
mai buna radiografie sociala a locului unde md aflam'
Sigur, in locurile in care lucrul acesta imi era permis'
Acolo unde regulile acreditArii presupuneau respectarea
unor reguli impuse, capacitatea de intelegere este dati
de maturitatea profesional5 a gazetaruiui de a privi qi
interpreta clipa, al cdrui istoric este. F5.rA o predocu-
mentare aprofundatd asupra zonei in care se face depla-
sarea, fara lecturi solide despre istoricul devenirii acelui
3
Michael Palmer, Batalia pentru stiri. Coresporrdenli de t'&zbai,
ziariqti si istorici con
fruntati
cu conflictele iu.go slau e.'f raducerr:
cle Carmen lonescu, Editura Tritonic, Bucuresti, 200i3, p 11"
i
va
292 I DONA TUDOR
loc, confruntarile, ideoloice, etnice sau de alta naturil
desfaqurate in timp, far6 minime persoane de contact qi
refugiu, deplasarea jurnalistului
are caracteristici de
aventurS., iar produsul reportericesc nu are ganse prea
mari de reugita.
Jurnalistul britanic Godfrey Hodgson, directorul unuj
program Reuters la Oxford, iqi exprima regretul cA, dupA
caderea URSS qi finalul Razboiului Rece, nu mai existi
pentru presd
,,marea
poveste".
$i
atunci, orice loc din
lume, in care se produce un cataclism, o revoltd", o con-
fruntare, unde se aude zornd.it de arme sau se vd.d
desfdqurari de trupe, devine automat povestea zilei. ln
agteptarea acestor evenimente, grilele de prograrne sunt
inundate cu poveqtile unor personaje, faceturi de
marketing, prin care lacrima devine motorul ratingului.
Rdsul, buna dispozilie provocate de emisiunile de diver-
tisment, au equat in persiflari qmecheresti, in ipostaze
ce frizeaz1 ridicolul, uneori sub pragul de
jos
aI vulgari-
tntii. Audienla nu mai are morala, eticd., norme d.e con-
duita sociali, mam5., tata, patrie adoratd, aburii banilor
ii aduce zilnic intr-o ametealA etno-botanicd.
Tronsoanele orare informative din grilele de programe
generaliste sau specializate nu mai conlin gtiri, ci sunt
aicAtuite din spectacoiul qtirii. Informalia pleac[ la
difuzare numai daca produce emofie.
tn teoriile comunicerii, confliciul este considerat o
forrna de comunicare, la fei cum este asocierea sau coope-
rarea, sintetizeaza Simona
$tefdnescu,
inlucrarea Media
si conflictelea. Conflictul armat presupune irnpiicarea
unui sistem militar, iar atunci cAnd aceste conflicte
depasesc acliunile sporadice qi o anumitA intindere in
timp, se foloseste termenul de rdzboi.
Mediatizarea este definitia procesului prin care
informatiile sunt difuzate, sunt transmise si dobAndeste,
a
Simona Stefd"nescu, Media gi conflictele.
Abra.ham, Editura Tritonic, Bucuresii, 2004, p.
Ptefa{a de Dorel
15.
DOCUMENTAREA IN ZONE DE CONFLICT SI RAZBOI I 293
prin acest proces, un caracter public. devenind stiri de
interes si relevanla imediatA"
Exista abordari teoretice care delimiteazd
jurnalismul
de razboi de
jurnalismul
de pace.
Adriana Tarr.rq, in lucrarea Pectce PR. Relaliile publice
tn procesele de mentiruere si ob[inere a pacii";, scrta
,,Jurnalismul
de razboi expune de regula neadevarurile
parlii adverse si incearca s5. muqamalizeze variantele
pArlii suslinute.
Jurnalismul pentru pace, incr.rrajat de relaliile
publice pentru pace, este orientat catre adevAr si incearcS.
sa demaqte toate minciunile si s5. expuni neadevdrurile
partilor implicate."
3. Util sau inutil
Adelin Petrigor, in lucrarea Corespctndent de razboig,
noteazd, cA a.ccesul, Ia b aza navala americand Guantanamo,
i-a fost permis dupa aproape un an de zile de la solicitare.
Deci, dacA ar fi sa enumerAm etapele de realizare a
documentarii si filmnrii in zone de conflict qi razboi, dupa
predocumentarea inaintea intrarii in zon6., prin toate
mijloacele, clasice si electronice, prima dintre ele ar fi
solicitarea, exprimarea intentiei de a realiza un rnaterial
de pres[ din zona respectivA, in conditii de relatare
directa sau filmari inregistrate, in funclie de posibilitatile
tehnice, de disponibilitatea persoanelor de contact, a
autoritllilor de decizie qi de costurile circuitelor de satelit.
In tot acest tirnp de aproape un an de zile, Adelin
Petrisor marturiseqte c5, a purtat zeci, sute de corespon-
denle prin e-mailuri cu diferiti ofiteri americani, de unde
5
Adriana
fnrug,
Peace PR. Relatiile publice in procesele de
mentinere gi ctbtinere a pir.cii. Prefafd de Dorina Gu!u, Editura
Tritonic, Bncnresti, 2007, p. 44-45.
6
Adelin Petrisor, Coresportdettt dc razboi. Prefati de Cristian
'
Tudor Popcscu, Eclitura t{umanit:rs, Bucuresbi, 2007, p. 116.
294 I DONA TUDOR
concluzia ce etapa ulterioarA, care ar trebui de fapt sd-l
car acterizeze p e
j
urnalist, p erm anent, este pe r s e u er ent a.
Intrarea in obiectivul reportericesc a presupus respec-
tarea cu rigurozitate a regulilor impuse:
-
interzicerea conversatiilor cu delinutii;
-
interzicerea filmarii felelor delinutilor;
-
acceptarea ca, la sfArsitul filniarilor, toate mate-
rialele de presd., inregistrari, fotografii, casete video si
fie verificate de angajatii Comisiei de CenzurA.
Ca reguld, democratico, la acreditare, se semneaza de
citre jurnalist
un document prin care acesta declara ca
este de acord cu astfel de operatiuni.
Orice cadru filmat, descoperit ca neconform cu cerin-
lele
Comisiei de Cenzurd, este qters sau se semneazi. o
altd declaratie, prin care jurnalistui
se obiign sd nu le
utilizeze in niciun context.
Cu toate aceste mdsuri de cenzurare a materialelor
inregistrate gi filmate, se pune, firesc, intrebarea: mai
este util sau este inutil ca jurnalistul
sd se deplaseze in
astfel de zone cu regim restrictiv? IatA marturisirea lui
Adelin Petrigor:
,,Cu toate acestea, reportajul Guantanamo,
periferia lumii libere si-a atins obiectivul: strigatele
delinulilor au putut fi auzite, avocalii detinulilor si-au
expus punctele de vedere, gardienii au facut mflrturisiri
ingrozitoare despre tratamentele la care sunt supugi
detinulii, sdrma ghimpatd qi celulele au vorbit mai
puternic prin imagini"T.
Sigur c[ niciun ziarist nu acceptd. de bunavoie si nici
nu agreeazd. cenzura. Dar trebuie si admitem cd nu toate
formele de cenzura sunt rd.u intentionate.
fmportante sunt informatiile pentru telespectatori qi
increderea acestora, altfel spus, oblinerea prioritdtii
informaliei qi fidelizarea privitorilor.
DOCUMENTAREA iN ZONE DE CONFLICT
5t
RAZBOT I 29s
Se mai practicA si se utilizeaza metoda avertizarii
publicului, anume cd i se prezinta un material al carui
continut a suferit interdictii guvernamentale.
John Wilsons preciza:
,,Onestitatea
in prezentarea
acliunilor militare depinde frecvent de mAsura in care
lara
de origine a respectivei organizalii de stiri este
implicat5.".
Se recunoaqte astfel ca faptele dintr-un teatru de
operalii sau dintr-o alt[ actiune coordonatd de structuri
militare sunt parlial selectate inainte de a fi oferite
jurnaligtilor
spre difuzare, iar accesul in zonele de con-
flict, de lupta, este strict controlat, sub pretextul ca
accesul este prea riscant, periculos sau cd prezenla
jurnaliqtilor
ar impiedica desfaqurarea operaliunilor
militare. John Wilson recunoaste un fapt vehiculat cu
mult aplomb in spaliul audiovizual: ambele parli
manipuleazi in cursul gtirilor.,,Restrictiile mascheazi
atAt nereuqitele, cAt qi excesele"e.
In timpul Razboiului din Golf, din 1991, dupd ocupa-
rea Kuweitului de citre Irak, in spatiul audiovizual
englez, reportajele au fost adesea prezentate ca fiind
cenzurate, restrictionate sau supuse reviziuiriilo.
Desi relelele de televiziune si unele mari ziare ameri-
cane au facut multa vAlvd impotriva restrictiilor impuse,
de
,,supraveghetori",
cum erau numite persoanele care
se ocupau cu cenzura, gi la baza militara de Ia Guantanamo,
qi in celelelte operaliuni militare din Kuweit, Irak,
Afganistan, in final, ele au sfArqit prin a le accepta.
Pentru cA intre a pastra tacerea qi a comunica, s-a ales
comunicarea.
8
John Wilson, Sa intelegem
jurnalismu,l.
Traducere de Areta
Voroniuc. Cuvi.nt inainte de Marian Petcu, Institutul Eurpean,
Iagi,2003, p. 157.
s
lbidem, p. 157.
10
Ibidem, p. 234.
't
lbidem, p. 116.
296 I DONA TUDOR
Ia:r un ziarist profesionist este totdeauna un comu-
nicator mai bun in compara{ie cu un cenzor.
4. R;izboiu! la televizor
in urma cu 15 ani, irnaginile transmise clin Somalia
-
secetA, sd"racie qi conflicte etnice
*
stdrneau reactii
stranii. Oamenii care priveau aceste imagini la televizor,
confortabil, situi, nu intelegeau prea bine de ce copiii
aceia. numai piele si os, aveau abdomenele umflate qi
de ce se lasau bAzAiti de muste, care li se vArau intre
buze si ochi.
Er-r insAmi am fost socatA cind m-am intAlnit cu
aceasta realitate. CAnd am filmat, in 19g4, la intrarea
in Spitalul Militar RomAnesc Nr. b0, din Mogadiscio,
trrancardierii cu rinitii adusi de Ia un schimb de focuri
intre clanuri, nu m-am gAndit nicio ciipa ca voi difuza
O fetila sudanezd incearca s6 se tdrasci spre o tabara ONU, aflati in
apropiere. in spatele ei se afla un vultur, care asteapta ri-"oartea fetitei,
pentru a o devora. Fotografie realizata de Kevin carier, pentru care autorul
a luat Premiul Pulitzer, in i994.
DOCUMENTAREA iN ZONE DE CONFLICT SI RAZBOI I 297
violenla. Era o realitate. Ulterior, in cabina de montaj,
urmarind reactia monteuzei cu care lucram, am eliminat
scenele cele mai dure gi imagini sAngeroase, dintr-o
motivatie a protejArii privitorilor. Misiunea
,,Redarea
speranlei" a determinat, dincolo de implicarea ONU, qi
angrenarea in diferite acliuni umanitare a unor mari
organizatii nonguvernamentale, personalitdli ale vielii
internalionale din diferite domenii.
OricAte acuzalii s-ar aduce imaginiior violente qi a
violenlei din viala reala, televiziunea a aclionat qi ac{io-
neazd ca un liant social gi ea declanqeazl' mecanismul
ajutoarelor umanitoare.
Necazui este altul. Accelerarea afectului nociv aI
expunerii frecvente la imaginile teribile ale violenlei nu
numai ca degradeaza telespectatorul, dar iI qi abtutizeazit
pe acesta.
$i
totugi! Intr-un studiu personal, aplicat pe o sutd,
de persoane din medii diferite, referitor la gtirile prezen-
tate in prime timela TVR1, despre rizboiul din Irak,
desfasurat
pebaza unui chestionar in perioada 1 mar-
lie 2007
-
1 iunie 2007, dupa un interval de timp ce nu
depaqeqte 90 de zile, cu cAt se prezintd. mai multd
violenlA, cu atAt teiespectatorii se obignuiesc cu aceastS'
violenla. Ca sa gocheze, imaginile trebuie sa fie cdt mai
qocante.
Orice studiu sociologic, raportat la efectele imaginilor
de diferite tipuri de violenle, inclusiv din zone de conflict
si rizboi, va reliefa urm5.toarea constatare:
in actuala epocf televizuala, marile suferinle au ca
efect mari indiferenle.
Dupa anii'90 se propune de fapt o noud inlelegere a
relaliei dintre democra{ie qi informa[ie. Se merge p6'n[
acolo, incAt se admite ca eiiteie corpora{iilor, intr-o con-
simlire tacita cu statul qi cu instituliile media, folosesc
mijloacele de comunicare in masd" pentru a-gi promova
propriile interese si pentru a manipula opinia pubiicA.
29A I DONA TUDOR
IJrmaresc puterea in loc sA confere aceastd putere
publicului, informAndu-1.
Exemplificarea este facuta prin analiza mediatizarii
razboiulur din Golf, mass-media americana promovAnd
agenda administraliei Bush qi consimtind practic la
politica de rdzboi
si acceptand, mai de voie, mai de nevoie,
regulile impuse jurnalistilor
in teatrele de operalii. in
fond, de cAnd e lumea, informatia a fost utilizata ca forma
de putere politicS". Tot aga de bine se sustine si ideea ca
informalia nu exista. Informatia se creeazd. in zonele de
conflict qi rAzboi, prezenta mass-mediei dobAndeste o
naturA ambigui, pentru ca jurnalistii
nu sunt doar
observatori ai fenomenelor in desfdgurare, ci, cAteodati,
devin chiar participanti ai acestuia.
Daca mai tineti minte, in urmd. cu 10-1b ani, se spunea
d.espre CNN ce este un nou membru al Consiliului de
Securitate!
Aceastd problematicd. a produs o multitudine de
discufii, opinii, paradigme si teorii referitoare la medierea
sau intermedierea umri eveniment de cdtre un
jurnalist,
in funclie de sursele documentd.rii (intr-o zona de conflict
armat sau r5.zboi, unicd., in funclie de accesul permis si
regulile comunicS.rii) sau in functie de politica editorialA
a canalului mediatic pe care transrnite. A construi reali-
tatea din punct de vedere jurnalistic
nu inseamnd a
falsifica acea realitate. Construirea unei realitati repre-
zinta capacitatea profesionala a unui jurnalist
de a utiliza
imaginile, sunetele, secvenlele sonore, uneori chiar zgo-
motele, care sunt si ele purtatoare de informatii (depinde
doar contextul in care sunt folosite), pentru a transmite
teiespectatorului fragmentul de viafA, la care reporterul
de teren a fost martor.
Documentarea jurnalistului,
chiar dacd. este facuti la
modul cel mai minulios, depinde in final de filtrul su-
biectiv al selecliei pe care o face atunci cAnd trebuie sa
producA materialul publicistic pentru difuzare: qtire,
relatare, corespondentA, reportaj, comentariu, docu-
DOCUMENTAREA iN ZONE DE CONFLICT SI RAZBOI I 2gg
mentar, eseu, editorial. Iar in momentul in care se pune
problema difuzarii, irnperativul maximizarii profitului,
care in televiziune inseamnA in primul rdnd auclienfi,
atunci obiectivitatea qi imparlialitatea trebuie sa explo-
deze prin spectacol, ca sA ia ochii.
Exist5. insa gi momente, in care cruzimea imaginilor
transmise din teatrele de operalii este atAt de gocantd.,
incAt se fac admiteri publice cA s-a utilizat autocenzura.
Recunoaqterea publica s-a produs, de exemplu, in 18
februarie 1991, la postul de televiziune BBC, dupa bom-
bardarea de catre fortele aliate a unui addpost de civili
din Al-Amariya, un cartier central din Bagdad. Decizia
de a nu transmite toate imaginile furnizate nu apar$ine
corespondentului de la fala locului, ci echipei de editor{
de Ia Londra. Publicului i s-a explicat ca imaginile erau
infricogdtoare.
In 1999 aveam sa vad interiorul addpostului unde
atArnau pe pereti portretele celor cAteva sute d.e copii si
femei pulverizali de o racheti ce a intrat pe o fereastra.
AsistAm in prezent, nu numai in
jurnalismul
de
rdzboi, in care ziarigtii sunt
,,dependenti de sursele de
informalii miiitare, dar se observd. lucrul acesta qi in
jurnalismul
civil, unde practicarea
a ceea ce teoreticienii
numesc,jurnalism de ataqarnent"ll.
Existfl riscul ca prezentarea propagandei
sA fie luatd
drept informagie gi informatia sA fie considerata
obiectiva.
in urma cu aproape 40 de ani, intr-o polemicd acidd
cu televiziunea italianA, scriitorul Umberto Eco identifica
cele 10 reguli ale manipularii, utilizate frecvent de
canalele de televiziune. Si totusi, oamenii sunt obisnuiti
sd creada in imparfialitatea ziarigtilor. De aceea, decia-
ralia directorului companiei,,Ruder&Finn Globai
Poiitical Affairs", companie bine ancoratd. in evenimentele
ce se intdmplau in timpul razboiului din Bosnia, gi care
Ii
Simona Stefanescu, op. cit., p. 82.
--Er
3OO I DONA TUDOR
se ocupa, dupa propriile
afirmatii, cu manipularea unor
imagini publice, a consternat pe multi, dar i_a adus cu
picioarele pe pamdnt si pe naivii frunzei de mdsjin din
ciocul porumbelului
alb:
,,Sarcina noastrd este si acce-
lerarn informatiile.
Suntem profesionisti.
Nu suntem
platiti sA fim morali."l2
Aparitia si multiplicarea agen{iilor de
pR
au facut din
rdzboi un produs
de marketing.
I2
lbidem, p. 3g.
..,,t!;
::,:-ii
r:.i iii