G. MIH.A.I.

LA

STUDII
DE LINGVISTICA
I FILOLOGIE

#1WIErtikrEDITURA FACLA

www.dacoromanica.ro

Lucrarea Studil de lingvistica si filologie" imbina unele cercetari teoretice

cu altele aplicate, mai ales in domeniul etimologiei, al inscriptillor si al
texte!or vechi manuscrise. La acestea se

adauga contributii privitoare la lingvisti

straini care s-au ocupat de limbo romana, iar in incheiere se prezinta profilurile a patru lingvisti romani de prestigiu.

Se poate distinge o trsatudi de baza

a volumului, aceea a opozitiel dintre
sincronie si diacronie ; in aceasta privinta autorul adopta o pozitie dialectica, iar contributiile sale in domeniul
diacroniei, in special al slavisticii in
cadru romanesc, ocupa un loc de
frunte in lingvistica noastra.

Prof. dr. PAUL MICLAU

www.dacoromanica.ro

G. MIL-IA.1LX

STUDII DE LINGVISTICN
51 FILOLOGIE

www.dacoromanica.ro

G. MIHAILA

STUDII
DE LINGVISTICA
$1 FILOLOGIE

EDITURA FACLA
TI1V11.50ARA, 1981

www.dacoromanica.ro

CTIVINT INAINTE

Ling,vistica romneasca s-a dezvoltat Intotdeauna In

strins legatur cu lingvistica internationala, ale carei idei
generale le-a fructificat si dezvoltat, aplicindu-le la studiul

sincronic si diacronic al limbii nationale si al altor limbi, contribuind ea Insasi la progresul teoriei si al aplicarilor ei practice. Obiect de studiu nu numai al lingvistilor romni, ci si al
multor cercetatori straini, Inca din epoca Renasterii, romana

a devenit, in special in ultimele decenii, disciplin de invatamint si cercetare In numeroase universitati si institute
stiintifice din Europa, America, Asia, Africa si chiar din

Australia.
Cartea de fata, rod al unor cercetri Intreprinse in ultimii
ani, continua, In sensul celor spuse mai sus, citeva din preocu-

prile autorului, expuse In unele volume anterioare, adresindu-se atit specialistilor din tara si din strainatate, profesorilor de limba si literatura romfina, profesorilor de limbi
strine, studentilor si elevilor, cit si unui public mai larg,
interesat de probleme lingvistice si filologice, mereu actuale
In cultura noastr. Studiile reunite aici se refera la unele
aspecte mai putin cunoscute ale slavonei ca limba de cultura
medieval In prile Romfine, ale limbii romfine scrise In epoca
veche si ale istoriei lingvisticii romanice si romanesti.

G. MIRA ILA

www.dacoromanica.ro

ABREVIERI

AAR
BRV

= Analele Academiei RomAne.

= I. Bianu, N. Hodos, D. Simonescu, Bibliogr aria romdneased

CL
DA

=--- CercetAri de lingvisticA".

DIR

= Documente privind tstoria Romdnlei, Bucuresti, Editura Academiei, 1951-1960.

= Dacoromania".
= Documenta Romaniae historica, Bucuresti, Editura Academiei,
1965 si urm.
Juinoslovenski filolog"..

Peche, t. IIV, Bucuresti, 1903-1944.

= Academia RomAnA. Dicjionarul limbit romdne [sub red. lui

S. Puscariu], t. III, Bucuresti, 1913-1949.

DR
DRH

JF
LR
RRII
RSL

.--- Limba romitnA".

--= Revue roumaine de linguistique".

= Romanoslavica".
SCL
= Studii si cercetAri lingvistice".
StUBB --= Studiu Universitatis Babes-Bolyal".

www.dacoromanica.ro

INSCRIPTII
SI
MANUSCRISE

CELE MAI VECHI INSCRIPTII CUNOSCUTE

ALE ROMANILOR TRANSILVANENI
1408, STREISINGEORGIU (1313-1314
CRAWL CALAN, JUD. HUNEDOARA)
1

1. CEA MAI VECHE BISERICA ROMANEASCA

PASTRATA PINA ASTAZI

Cercetrile arheologice intreprinse, Incepind din vara anu-

lui 1975, de dr. Radu Popa i colectivul sau la Biserica Sf.

Gheorghe din Streis1ngeorgiu (oraul CAlan, jud. Hunedoara),
sub auspiciile Directiei Patrimoniului Cultural National i ale

Institutului de arheologie din Bucureti, au scos la iveala

o inscrip fie slavo-romdnd de o exceptionald tnsemndtate, datind
7

www.dacoromanica.ro

din anii 1313-1314

anierioard Cu aproape palta decenii

celei de la Biserica Domneasca de la Curlea de Arge,s (1352)

care se adaugd acum celei cunoscute mai demult, si ea destul

de veche, din anul 1408'.

Semnalat pentru prima dat In literatura stiintific la

Inceputul secolului nostru2, cu reproducerea in desen a tabloului votiv si a inscriptiei din 1408 (repictate in 1743)3. aceast
cea mai veche clilorie de nemesi romani din Ardeal" a atras

In 1926 atentia marelui istoric Nicolae Iorga

prin inter-

mediul unui articol publicat In acelasi an de profesorul clujean

de istoria artei Coriolan Petranu4 , care a si prezentat la
Academia Romfin, in sedinta publia din 14 mai, comunicarea
cu titlul de mai sus, subliniind de la inceput faptul cfi fresca

votiv din 1408 este de o extraordinar important pentru

1 Vezi : Radu Popa, Streisingeorgiu. Eirt Zeugnis rwrilinischer Geschichle
des 11.-14. Jahrhunderts im Siiden Transsilvaniens, Dacia", Nouvelle
srie, XX, 1976, p. 37-61 (Cu 16 fig.) ; Idem, Streisfngeorgiu. Mdrturii
de istorie romneascd din secolele XIXIV In sudul Transilvaniei, Re-

\ fsta muzeelor si monumentelor. Monumente istorice si de arta", an

XLVII, 1978, nr. 1, P. 9-32. Multumhn calduros autorului, care ne-a
pus la dispozitie textul dactilografiat (din care vorg cita mal jos), decalcul inscriptiei de la 1313-1314 si o fotografie a ei, pe care le reproducem
ca anexe la studiul de f ata.
2 Tglas Gabor, Hunyadmegyei kalauz [Ghidul comitatului Hunedoara]
Cluj, 1902, p. 153 (citat de prof. Virgil Vatasianu vezi mal jos).
3 Dr. Szendrei Janos, A magyar viselet tSrleneti fejllidse [Evolutia istorica
a portului maghiar], Budapesta, 1905, p. 39-40 (Reproducerea frescei

si a Inscriptiei dupa copia In culori pastrata la Comitetul national al

monumentelor artistice, Arhiva de desene, Budapesta, nr. 5/1886). Intru-

cft inscriptia are data exacta fn anul 6917, octombrie 2", trebnie a
scadem 5509 axil, nu 5508 (cf. . D. P. Bogdan, Diplomatica sicwo-rorndnei,

In DIR. Introducere, vol. II, Bucuresti, Ed. Academiei, 1956, p. 118

119 ; DRIL D, vol. I, fntocmit de acad. 5t. Pascu q.a., Bucuresti,

Ed. Academiei, 1977, p. 210-212).
'Die kunstgeschichtliche Stellung der runginischen Denkmdler Siebenbargens,

Klingsor, 3. Jahr, alai 1926, Heft 5, p. 173-180 (La p. 179 se reproduce desenul luf Szendrei).

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTEI ALE ROMANILOR TRANSELVANENI

viata romnilor din Ardeal"8. Efectuind o prim identificare

a ctitorilor, jupanul Chendre, sotia sa Nistora i

fiii lor,

N. Iorga adea in acelai timp transcrierea inscriptiei i traducerea romneasce.

Istoricii artei medievale romnWi, incepind cu prof.
Virgil Vtkianu, nu s-au multumit ins cu aceast datare
foarte pretioask prin ea ins4i, cAci se baza pe cea mai veche
inscriptie a romfinilor transilvneni, cunoscut pink atunci
ci, luind in consideratie stilul roman al micii biserici,

au plasat constructia ei in a doua jumatate a secolului al

XIII-lea, dat fiind c elementele gotice lipsesc cu desvir5ire"7.

Noile cercetri ale lui Radu Popa, comunicate in dou

sesiuni tiintifice din 19768 i publicate in ace14 an in bimba
germana, iar acum in romfin, au dus nu numai la descope5 Cea mai peche clitorie de neme# romdni din Ardeal (1408-1409), extras
din : Academia RomAnA. MemoriiIP Seciiunii Istorice, Seria 111, t.VI,

mem. 6, Bucuresti, 1926, p. 1-5 (171-175) + pl. I II (Biserica din

Streisfngeorz i Ctitorii de la Streisfngeorz, clisee ale Comisiei Monumentelor Istorice).
5 Din 'Acate, cu unele greseli, asupra citrora vom reveni mai jos.
7 Villa VAtsianu, Istoria artei feudale in radie Romne, vol. I, Bucuresti,

1959, p. 82 (cu figurile 73-74) : vezi si lucrarea sa anterloarA, Vechile

biserici de piatrd romnoti din judeful Hunedoara, Cluj, 1930, p. 27-32
(cu figurile 14-15, la p. 27-28; extras din Anuarul" Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Transilvania pe anul 1929), unde se dA o descrie-

re a bisericii
eu reproducerea traducerilor inscriptiei din 1408 (dupA
si o primA incercare de datare. anterioarA acesteia.
Szendrei si Iorga)
Cf. si : Gr. Ionescu, Istoria arhitecturii fn Rorrorda, vol. I, Bucuresti,
1963, p. 100-104; V. DrAgut, Vechi monumente hunedorene,"Bucure,ti,
1968, p. 43-44; ntz Geza, Die Baukunst Transsiloanfens im 11.-13.
Jahrhundert, Acta Historiae Artium", XIV, 1968,"p. 31 (citate de Radu
Popa, in cele douft studil ale sale).

5 La 23 lanuarie, in cadrul sesiunii organizate la Bucureti de Directia

patximoniului cultural national, si la 16 octornbrie, cu prilejul sesiunii
Vnute la Deva, sub auspiciile Comitetului pentru culturA si educatie
socialistA al judetului Hunedoara.

www.dacoromanica.ro

10

rirea inscriptiei din 1313-1314, care precede aproape cu un

secol pe cea din 1408, ci si la identificarea unui strat mai vechi

de tencuiald, pe care se vdd foarte ciar, pe piciorul de nord al

arcului de triumf, cueva hiere din alfabetul chirilic, zglriate
acolo lnainte de depunerea peliculei negricioase" (probabil funin-

gine), ce ar putea proveni de la un incendiu anterior anului

1313.

Mai importante lug, deocamdat, pentru datarea real a

construirii bisericii cneziale (in acelasi timp, si necropol) de

la Streisingeorgiu s-au dovedit a fi cele citeva morminte de

ling zidurile ei, care dateaza din secolele XIIXIII : in dou
dintre acestea au fost descoperite, alturi de alte piese de
inventar funerar, databile in aceste secole (sau chiar de Ia
sfirsitul secolului al XI-lea), cite o monedil de la regele Bela II

(1131-1141) : Biserica de zid a fost, prin urmare, construitti

conchide Radu Popa tnainte de mijlocul secolului al
XII-lea sau, dacd accepteim opiniile privind scurta circulatie In
timp a monedelor arpadiene, cel tirziu In deceniul patru al seco-

lului numit". Mai mult chiar, observatiile sale privind stratigrafia mormintelor din jurul bisericii 1-au condus la conclu-

zia potrivit cAreia, inaintea bisericii de zid, a existat o alt

biserica de lemn, cu acelasi plan si aceleasi dimensiuni, ce
poate fi datat (in acord cu inventarul funerar) in a doua
jumtate a secolului al XI-lea primele decenii ale secolului
al XII-lea. Oricum ar sta ins lucrurile cu aceast biseric
anterioarg, care ar atesta o viat culturalfi strveche, este
ciar ca
asa cum subliniaza Radu Popa
la StreisIngeorgiu
ne afreim In fafa celui mat vechi monument medieval [romnesc]
sigur datat si pristrat In picioare de pe Intreg teritoriul NM ..."

2. INSCRIPTIA DIN 1313-1314

Am struit mai mult asupra datrii bisericii de la Streistngeorgiu (nava : 4,67 x4,20 m, cu un turn interior, sprijinit pe doi stilpi, legati printr-un arc, si pe zidul de vest ;
www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

11

altarul : 3,20 x2,80 m; temelia din bolovani, iar zidurile

groase de 0,80-0,90 m, construite din blocuri de piatra cioplit, provenite de la un strvechi monument roman, si diu
crmidd), pentru a Incadra cum se cuvine inscriptia din
13/3-/314, care nu consemneaz, deci, constructia initial
de zid, ci desigur o refacere si o nou zugrvire, asemenea
celei de mai tirziu, din 1408.
Dup datele comunicate de Radu Popa, inscriptia din
1313-1314 a fost descoperit in altarul bisericii, In timpul
unor sondaje asupra peretilor E.. .1. Zugravit cu culoare neagr, intins cu penelul pictorului, pisania se all In centrul peretelui de est, chi ar sub golul ferestrei din axul altarului. Impreun

Cu chenarul ei, pisania are dimensiunile de 0,72 x0,73 in."

(Chenarul este lat de 7-9 cm). Intrucit fotografierea a
dat rezultate cu totul nesatisfcatoare, Radu Popa a execu-

Inscriptia din 1313-1314 de la Streigngeorgiu (Poto Radu Pope).

www.dacoromanica.ro

12

ti"A
.....c.

........t11111

i ll
s

fuLlt:110

tis111:; .---- 71,,r3:t eati4i'-,

s

ee

_,i1,1'
I fret).; Eta.....".7,:.'
,i4 Ai...11,4 rt , it
*..

,#

n di i t ,,

I-

(fickTZ:r16 ctstE.riziP mt._

Erflkw ,rtnomqH ...c LY.

is. E ret.rt

-,..-;.

ono a 4,

At.. i'-'17

N 110)5
ii,.s4'. :..4

, .*

orilv ''w*''
'

J,.

,
ii

p.., 4 itt

4\ 1744

Decaleul inscriptiei din 13/3-/314, realizat de Radu Popa.

tat un excelent decalc, in care unele litere (sau OW de Mere)

au fost coinpletate pe baza slabelor urme ce mai pot fi detectate, a transais textul i 1-a tradus, fiind ajutat de lon-Badu
Mircea i de Ioana Cristache Panait9.
Primul din cei doi colaboratori a adugat, dealtfel, In

acelai volum din revista Dacia" (XX, 1976), un temeinic

comentariu paleografic, insotit de unele consideratii lingvisTranscrierea i traduccrea tn germanA la p. 47 a studiului din 1976, iar
decalcul la p. 46 (fig. 10) ; vezi i studlul sail, linpreunA Cu reproducerea,

In limba romAni (1978).

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTLE ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

13

tice, ce pot fi acceptate in cea mai mare parte16. Astfel, IonRada Mircea a remarcat trasarea destul de neregulat a literelor, nu lipsit ins de uncle forme arhaice (de ex., f) i de
citeva ligaturi interesanteu, compozitia relativ simpl a textului (0 singur fraza), dispus in 10 rinduri, precum i unele
particularitti fonetice, morfologice i lexicale, printre care
a subliniat, mai ales, ca i Radu Popa, prezenta celor (iota
nume specific romnesti, Ilalea i Nane.y.
Foarte curind dupfi aceste prime cercetri asupra inscriptiei, ea a intrat in literatura de specialitate, fiind mentionati i comentat de Vasile Drgut12 si Ion Horatiu
Crirtan13.

Pentru a relua discutia lingvisticrt asupra acestei pretioase inscriptii slavo-romne, o vom reproduce mai jos,
impreun ca traducere,a, pfistrind exact punctuatia i mentioWind in note toaLe ligaturile, precum si cele citeva cazad in
care lectiunea noastr difera de a celor doi cercettori. Ca *i
Rada Popa, numerotm rindurile ; cuviutele i literele reconstituite le includem intre paranteze drepte, lar pe cele suprascrise le coborim intre paranteze rotunde.
Quelques considirations palographiques el linguistiques au sujet de

lion votive de 1313-1314 It Streistngeorgiu, p. 63-69 (cu reproducerea

decalcultd lui Radu Popa) ; comunicare prezentatzl la sesiunea din 23 ianuarie 1976.
11 Autorul porneste final de la.--un punct de vedere modernizant, atuncl
chid semnaleaz.,4 grafia ou pour remplacer u, jamais employe` (p. 65) ;
dimpotrivi, tocmai prima es te grafia mai veche (vezi, de ex., loan Bogdan,

Scrieri alese, Bucuresti, 1968, p. 117-118). Din motive tehnice, aici

In continuare, recurgem la transcrierea internationali pentru a reda
cuvintele:si textele:slave vechi, slavone i grecesti.
Dicfionar enciclopedic de arta medievala romdneascd, Bucuresti, 19762
p. 286.
13 Documente privind fnceputul feudalitaiii romdnegti in Transilvania,
Scinteia tineretului" din 2 noiembric 1976, retiplrit In vol. Origini,
Ed. Albatros, Bucuresti, 1977, p. 239 243 (cu reproducerea inscriptiilor

din 1313-1314 si 1408, Intre pp. 208-209).

www.dacoromanica.ro

14

a) TEXTUL INSCRIPTIEI

: Vz, i: 6: tangle : 1 : .10 sztno

i : 20 : i : 2 : poei[n] 701'6 [1

:p-

omoeticl

i vzseja2 i matere
rim : stmlra : [nu] pornoit[br
[i4 iis(t)aueniel grech(o)me kudzu
7: Batel!: i na pomoelb i8 spasenie

:.i eistaveniel grechum popu NaneCu in Theafilen zografe.

b) TRADUCEREA 13

In anal 6 mii i al 8-sutelea

0 20 0 2 [6822-5509/8=1313/14] am fcut (reparat) [?]
biserica

ca ajutorul sfintului Gheorghe

0 al Maicii Domnului i al tuturor
sfintilor, Eintrul ajutorul
[i iertarea] pilcatelor cneazului
Baleai [Nom. Balea] i intru ajutorul i mintuirea
i iertarea pcatelor
popii Nane

0 ale lui Theofil zugravul.

1

LigaturA : 1i. 2 LigaturA : gi. 3 Ligaturit : .i'/[b]. R. Popa: pomoili sou pomogtb i. 4 R. Popa : [e i]. 6 Ligaturi : au, nie. I. R. Alircea : ,,Dans le n3ot

chms, l'omega reprsente sans doutc la correction apporte A un lapsus

cal ami". 7 Ligaturi : /E ; I.R. Mircea oscileazA tntre Bait/ i BalCi. 8 Lisaturi : i n, a p, hib i.9 LigaturA: pa. 10 Ligaturi : ay, ni.11 Ligaturi na, u i
(nesemnalat5 de 11. Popa 0 I.E. Mircea). 22 Ligaturi : fi, le. 22 MarcAm

tare paranteze drepte interventiile noastre i traducerea cuvintelor

rcconstituite.

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

15

c) GLOSAR

Aviad in vedere vechimea i unicitatea inscriptiei, socotim util a adauga aici un indice-glosar complet (toate atestarile sint insotite de numarul de ordine al rindurilor ; la conjunctia 14 adugAm in paranteze numfirul de atestAri intr-un
rind), in cadrul caruia semnalgm, de asemenea, toate particularitatile grafice, fonetice i morfologice, in raport cu norma
ideal a limbii slave vechi, avind in vedere ea textul apartine

slavonei mediobulgare timpurii (sec. XIIXIV), cu putine

inovatii fat de epoca anterioar (sec. IXXI). Dupfi cum se
va vedea din referirile la dictionarele limbii slave vechi i slavonei, cele mai multe cuvinte snt atestate incA in textele
slave vechi pfistrate din secolele XXI i numai citeva sint
incluse in lucrArile lexicografice dup manuscrise ulterioare14.

Cuvintele-titlu se reproduc in forma corect, slavA veche,

cum se procedeaz, de obicei, in astfel de glosare. Evident,
cele dou nume specifice romfineti nu sint cunoscute surselor

lexicografice slave, astfel ea' in explicatiile ce le insotesc ne

vom referi la dunk' lucrAri fundamentale de antroponomastia
romneasc516. In sfir0t, particularitatile de grafie, foneticfi
morfo/ogie au fost controlate dui:4 dou lucrAri fundamentale
consacrate limbii slave vechi i mediobulgarei".
la IatA sIglele acestor dictionare : Hwb. --= L. Sadnik und R. Aitzetmiiller,
liandivt;rterbuch zu den allkirchenslavischen Texien, Heidelberg
Haga,
1955 (cuprinde numai cuvintele atestate in textele slave vechi propriuzise din secolele XXI) ; Lex. =-- Lexicon linguae palaeoslovenicae,

(fase. 25-31, Ora la cuvintul prarfpaks), red. resp. J. Kurz, Zoe

Hauptovd, Fr. V. Mard, Praga, 1958-1977 (publicarca continuA ; cuprinde toate cuvintele atestate In textele slave vechi, precum i in cele
redactate in epoca respectivA, dar pAstrate in cbpii ulterioare, din secolele XIIXVI). In citeva cazuri, In care cuvintele nu stilt cuprinse in
aceste dictionare, recurgem la : Mikl. = Fr. Miklosich, Lexicon palaeoslovcnico-graeco-lalinum, Viena, 1862-1865 (cuprinde i numeroase atestArl
slavone tlrzii) ; Srezn. = Malerialy dlja slouarja drevnerusskogo jazgka,

t. IIII

i Dopolnenija, St. Petersburg, 1893-1912 (repurodcere iotamecanicl, Moscova, 1958; cuprinde i numeroase cuvinte slavone).

16 Gonstantinescu = N. A. Constantinescu, Diclionar onomastic romanese,

Bucure7ti, 1963 ; Paca = Nume de persoane i nume de animale In Tara
011ului, Bucure5ti, 1936.
16 Vaillant

A. Vaillant, Manuel du vials slave, ed. 2, t.I, Paris, 1964

(c4v mai detaliatA descriere a limbli slave vechi, cu Miele referir la slavonA ; t. II, Paris, 1963, cuprinde texte si glosar) ; Alircev K. Alircev,
Isiorieeska gramalika na bdlgarskija ezik, ed. 2, Sofia, 1963 (o bunii prezentare a limbii mediobulgare si a evolutiei ei ulterioare).

www.dacoromanica.ro

16

Bal NP in. Balea: Bali7Dat. sg. rom. Baleai, identic cu Dat. sg.

slavon, creat ad-hoc cu

dup varianta moale a decli-

nrii I; nume romnesc de la NP Ball

(<adj.

bal blan, blond", cuvint de origine autohtona17), mai

putin probabil de la subst. bald
urs", in ambele
cazuri cu suf. -ea (explicatii acceptate si de Radu Popa ;
vezi Constantinescu, XXVIII, LVII, 187-188, 194
195 ; alte incercAri la Pava, 139, 169)18.
-ija, -ije adj. pos. al lui Dumnezeu, al Domnului (Hwb. 14;

Lex. 1133): brc4 [boiiel, fem. Gen. sg., forma scurtd (In loc de -je, resp. bobje, e curent Inca in textele slave
vechi chirilice ; Vaillant, 29-30, cf. 120, 131)18.
-v num. card. 2 (Hwb. 148; Lex. I 161) : :v:
vb prep. in (Hw. 154; Lex. I 232-237) :
vbsb, vbsja, vbse pron. indef. tot, toati (Hwb. 152; Lex. I
368-369) : ubschs4_5 Gen. pl. (s in loc de b, in vsschb,
apare des Ina in textele slave vechi ; Vaillant, 36).
Georgii, -ija NP masc. Gheorghe (Hwb. 32; Lex. I 394 : nume
de origine greack Ge6rgios, scris adesea cu 5, snb influenta

grafiei grecesti, in loc de o Ina in textele slave vechi din

sec. XI) : Gedrgija3_4 Gen. sg. al [sfintupui Gheorglie.
grchb, -a m. pcat (Hwb. 31; Lex. I 442-443) : grch(o)nr66,
grchomb8_9 Dat. pl. (cu valoare posesiv in constructia
eislavenie grchomb, In locul genitivului plural ; fenomenul se
intilneste adesea Inca in textele slave vechi
Vaillant,
189).
.E. (dz) num. card. 6 (Lex. I 621) : :2:
zografb, -a ni. zugrav, pictor (Mikl. 232, cu ex. din sec. XVI;
din gr. Agrphos) : zograftio Gen. sg. ((-i in loo de -a,

resp. -ja, dup varianta moale a declinrii a dona, nu

Vezi C. Poghirc, In Istoria ltrnbii romdne, vol. II, red. resp. I. Coteanu,
Bucuresti, Ed. Academiei, 1969, P. 328.
19 Semnahlm aid c4 Balea, cneaz din Ieud, flu' lui Teodor, atestat la !neeputul secolului al XV-lea, apare In documentele latine medievale (1419)
ca Valentin (vezi Radu Popa, Tara Maramureplui in veaeul al XVI-Lea,
Bucuresti, 1970, p. 87; Idem, Consideratii isforice pe marginea toponimiei
veehi maratnurefene, ,,Revista de istorie", t.30, 1977, nr. 8, p. 1458, nota
79). Sfi fie aceasta o atractie paronomicii, Balea Valentin ? In tot cazul,
acest nume apare des In toate cele trei TAri Romane (cl. I. R. Mircea,
op. cit., nota 13, p. 67).
29 Nu se intelege de ce I. R. Mircea (op. cit., p. 67) crede c kof)ic Inlocuieste v. si. botijo.

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTH ALE EOMANILOR TRANSILVANENI

17

fara influenta numelui pe eare-1 determina, Thefil,

cf. genitive ale mor imprumuturi din greaca in slava
veche de tipul : lzdrailja Vaillant, 115; cit privete
inlocuirea lui -ja en -g in manuscrisele chirilice, fenomenul
este semnalat Inca in Foile lui Undolski, text din sec. XI,

chiar in forme de genitiv dekgbrg, sepfebrg, Gligorijg,

m(c)62, devenind aproape curent in textele
mediobulgare21).

i conj. i (liwb. 34; Lex. I 693-700) : f1,2 (2x), 4 (2x), 7 (2x), 8, 10

P18.

i Sb(bab V. osmossibm.

ie. num. card. 20 (Hwb. 43; Lex. II 1) ::k:2.

lebnedza, -a ni. cneaz, cnez, jude (Hwb. 49; Lex. H 94-95) :
kndzu Dat. sg. (eu valoare posesiv, in constructia
gach(o)nn kndzu ; cf. mai sus s.v. grlehb ; fr titla sau
aceasta s-a ters ; scris cm 3 pentru sunetul dz, grafie

rara, intrucit apare, de regula, numai pentru redarea

cifrei 6 cf. mai sus -, utilizat ca cifra, in r. 122 ;

scrierea prescurtata nu ne permite sk' facem consideratii privind conservarea nazalei anterioare c).
lito, -a n. an (Hwb. 51; Lex. II 155-156) : rn,l [glo]1 Ac. sg.
in anul (abreviere rara, mnttlnit insa in documentele
s1avo-romane23).

mali, -ere f. mama, maica (Hwb. 54; Lex. II 196) : materes

Gen. sg.

na prep. in, intru (Hwb. 60; Lex. II 276-281) : na7, [na15.

111 Valliant, 116 ; E.F Karski, Listki Undorskogo (1904). in : Trudy po
belorusskomu i drugim slavjanshim jazykam, Moscova, 1962, p. 592, 601.
Mircev, 108, 118-119. Cf. consideratiile lui I. R. Mircea (op. cit., p. 68),

care conchide L'unique explication possible serait l'hypothse [9]

d'un gnitif masculin calqu sur la dclinaison palatalise, de type konb
(gn. konja), mais avec la graphic - E pour rendre la terminaison - ja".
Vezi Vaillant, 23.

Expriman grafic prin vi <v lEto>", de pe la sfirsitul sec. al XVI-lea

(D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-romiind, p. 124, nota 5). De aceea este

surprinziltoare afirmalia lui I. R. Mircea cA aceasta este o abreviation

jamais rencontre jusqu'a prsent dans les textes slavons connus (...).
Vu sa singularite, nous croyons ne point nous tromper en l'attribuant
soit au rdacteur du textc, soit au peintre. En tout cas, cite est complternent trangre aux scribes et aux clercs de l'poque, autant qu'aux
graveurs sur pierre ou aux peintres pigraphes" (op. cit., p. 66).

www.dacoromanica.ro

18

Nane:ss, -a NP m. Nanes : Nanegu9_10 Dat. sg. (Cu valoare pose-

- s \TA, In constructia grgchornz popu Nandu ; cf. mai sus,

s Ni

grcht,), mime romanesc, derivat de la NP Nan, cu

s i ixul -0 (Nan ar putea proveni din Anan<Anania,

vezi Constantinescu, LIX, 9, unde se dau i alte ipoteze ;

cf. i Paca, 142, 286)24.
osmosztbnz, -a, -o num. ord. al optsute/ea (Mikl. 520, cu ex.
din sec. XVI: osmosztbnyj): : i: nine)]. n. Ac. forma scurt

(disparitia lui b, ca *i a lui z, In pozitie neintens e un

fapt obinuit Inca In textele slave vechi din sec. XI;
Vaillant, 35-36).

ostavljenije, -ija n. Ifisare, eliberare, iertare (Hwb. 79; Lex. II

570 : i ostavbjenije, in Codex Suprasliensis, sec. XI;
disparitia lui 1 epentetic e consemnat destul de des in
textele slave vechi, generalizindu-se in cele mediobulgare, In interiorul cuvintelor25) ; iistavenie9, [5sWavenie16

Ac. sg. (absenta iotarii lui -e, resp. je, se observa Inca in
Evangheliarul lui Saya, manuscris chirilic din sec. XI;
Vaillant, 28; cf. Mircev, 121, I. R. Mircea, op. cit., 67).

pomogtb, -i f. ajutor (Hwb. 92; Lex. III 155) : pomogt-67,

pomogt[b]5 Ac. sg. ; pomdtiez_a Instr. sg. (amestecul"

nazalelor g c In anumite conditii fonetice, de ex. inlocuirea lui q sau A cu e dupa consoane moi, este un fenomen tipic pentru textele mediobulgare, incepind cu secoJul XII; Valliant, 44; Mircev, 101 ; cf. I.R. Mircea,
op. cit. p. 67).

pop', -a m. popa, preot (Hwb. 93; Lex. III 171-172) :

popu9 Dat. sg. (cu valoare posesiva, cf. mai sus s.v.
Nanegb).

poliniti, -njp pf. a face ; a repara (Srezn. 11 1326, cu ex. ince-

pind din anul 1396; Mikl. 651, cu ex. din sec. XVII) :
poa[n]zmz[9] (Daca lectiunea e corecta, aoristul de la
acest verb pare a fi format dupi tipul simplu, asigmatic,
de ex. padomz, lima cu .6 In loc de o; forma normal& ar
fi fost painichomz26).

21 Atli. Nan, eft 0 Mute; apar des in toate cele trei TAri RomAne (vezi 1. R.
Nlircea, op. cit., p. 68-69).

25 Valliant, 63-64 ; Mircev, 136-137.

26 I. R. Mircea (op. cit., p. 66-67) inclina spre aceasta interpretare, spre
deosebire de Radu Popa (Streisingeorgiu, Ein Zeugnis ..., p. 47, 49),
care socoteste ca ar fi o forma de la verbul poti (eventual, painati) a
incepe".

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANsiLvANENI

19

szpasenije, -ija n. mintuire (Hwb. 130) : spasenie6 Ac. sg. (Disparitia lui in pozitie neintensa este consemnata Inca in
textele slave vechi din sec. XI; I este o simpla variant&
grafica a lui
in textele slave vechi chirilice

Vaillant, 35-36, resp. 28; pentru -e in loe de -je

vezi mai sus, s.v. ostavljenie),

svelb, -a -o adj. dint (IIwb. 134) : sTago3 [svelago] Gen. sg.,
forma lunga contrasa ; stzch% [sveti,chl] Gen. pl., forma

lunga contrasa (scrierea prescurtat nu ne permite sa

facem consideratii privind pastrarea nazalei ; cele dota
forme contrase sint obisnuite Inca in slava veche

Vail-

lant, 120; scrierea cuz, in loe de y si:cha in lo c de

sTycha
se poate explica pe fondul mai general al trecerii lui y in i in mediobulgara i prin inconsecventa
redarii lui in manuscrise27; mai putin probabil, aceasta
scriere reflecta' un fenomen dialectal, trecerea lui y in z,").

lyscgti,1 num. card. (f.) mie (Hwb. 140; varianta occidentala,

veche macedoneana : tyso.Wi
Vaillant, 159) ; tzsetei
Ac. pl. (cu -c final denazalizat in -e, fenomen specific
mediobulgar, consemnat in texte incepind din sec. XII, dar

mai ales in sec. XIIIXIVMircev, 100-101 ; despre

vezi mai sus, S.V. suet?, ; de remarcat, de asemenea
utilizarea acuzativului pl. in locul genitivului pl. dup.&
numeralul ,;'es(b, o extindere a constructiilor tri, C'etyri

tyg.e ;

in fine, arhaismul inscriptiei rezulta din insasi

conservarea acesLui lexem, inlocuit ulterior prin chiliada,

imprumut de origine greaca").

crbky,-zve f. biserica (Hwb. 16) : cfve2[cralcave sau crakve] Ac. sg.

(forma de Gen.-Acuz. sg. crdave se intilneste Inca in

slava veche, alaturi de cralravb31).

e I. R. Alircea, (op. cit., p. 67) subliniaza unicitatea acestor exemple, la care
se a daugA laseqe.

28 Nlircev, 117 : in graiuri arhaice din jurul Salonicului.

29 0 anumita simplificare a formelor cazuale la numera1e se observii

in sec. XIII, de ex. In Euangheliarul de la Vrala

po dua in loc de po

dautma (Nlircev, 174).

38 Gel mai vechi exempla cunoscut este din traducerea Cronicii lui Manasses

(1344-1345) : chillada Oen. pl. (ed. I. Bogdan, Bucureti, 1922, p. 119,

201, 444 ; Mircev, 173).

81 Valliant, 112-114; I. R. Alircea (op. cit., p. 67) consider aceast formA

drept gcnitiv tntrebuintat greOt in locul acuzativului ... le comple-

ment d'objet direct faisant suite ce verbe [poeinamal, avec la forme gnitivale cr(aka)ve qui remplace Paccusatif normal dans son cas, carkaua ..."

www.dacoromanica.ro

20

Theofilb, -a NP m. Theofil (Hwb. 140) ; ThafilGo Gen. sg.

(declinat dupa varianta male, in care s-au Incadrat

partial, in slava veche, numele proprii greceti indeclinabile in -I, ca de ex. hdrairb, Gen. lzdrairjan, de care
a fost apropiat i numele Theofilb<gr. The6philos ;
despre -I in loc de -ja vezi mai sus, s.v. zografb).

dstavenie v. ostavljenije.

In concluzie, constatm ca inscriptia contine 26 de cuvinte

cu 40 de aparitii, cele mai multe o singura data (20 de cuvinte),

4 cuvinte de 2 ori (grIchb, na, 6stavenie, suck)), 1 cuvint de

3 ori (pomotb), lar conjunctia i de 9 ori (inclusiv de 3 ori pentru formarea unui numeral compus). Dintre cele 26 de cuvinte,

3 numerale cardinale sInt exprimate prin cifre (litere), iar

1 numeral ordinal prin cifra (litera) combinata cu redarea
lexicala (toate formeaza numeralul compus 6822) ; 4 cuvinte
reprezinta nume proprii de persoana : 2 specifice romneti

numele cneazului Balea i al preotului Nang, lar alte 2

sint nume calendaristice cel al sfintului osta Gheorghe,
patronul bisericii, nu intimplator ales pentru biserica unei
familii de cnezi, care aveau i atributii militare ilia' din vechime, i cel al zugravului Theofil (probabil, calugar). Majoritatea cuvintelor (21) sint atestate Inch' in textele slave vechi,
cu exceptia, evident, a celor 2 nume romaneti, a imprumutului grecesc zografb (atestat la Mikl. abia dupa manuscrise
din secolul XVI), a numeralului ordinal osmosbtbrib (la Mikl.
din acelai secol) i a verbului poanili (daca lectiunea e corect

atestat la Srezn. de la sfiritul secolului XIV).

In genere, cu exceptia acestui din urm cuvint deteriorat
(drept care lectiunea este nesigura) i a dativului Bala, creat
ad-hoc i identic cu forma romfineasca, limba inscriptiei este
corecta, intr-o slavona mediobulgar timpurie, apropiata de
slava veche, de care n-o despart decit doua secole. Intr-adevar,
cele mai multe inovatii fonetice i morfologice slat cunoscute
Inca' din textele slave vechi (secolul XI), altele sint specifice
slavonei mediobulgare, incepind din secolul XII : inlocuirea
lui jp cu c (pomoglic), denazalizarea lui -c In -e (lbsc.1e), utili32 Valliant, 115.

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTI/ ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

21

zarea acuzativului plural in locul genitivului in constructia

&sett% In fine, din punct de vedere al grafiei, subliniem utili-

zarea literei 2 pentru dz, in euvintul kndzli, abrevierea rara

I (lile), ntulriit In textele slavo-romfine ulterioare, 0 mai
ales scrierea lui In loc de y, in cuvintele lasete i sibcha, care
tradeaza un mediu cultural extra-slav, mai putin familiarizat
cu intreaga traditie a scrierii slavone, i anume mediul romanesc, indicat categoric de cele doui nume de persoane, Balea
0 Nano predecesori ai familiei de cnezi din StreisIngeorgiu
0 din localitatile invecinate, atestata In documentele medievale cu citeva decenii mai tirziu (prin 1340-1350) i in secoIn' urm
In cadrul acesteia un loc bine determinat i clar documentat 11 ocupa jupanul Chendrq, fiul lui Grigore, mentionat in
documente din 1392 (chid se afla in campania antiturceasca,
condusa de regele Sigismund de Luxemburg, pe Dunare)
140434, precum i In inscriptia din 2 octombrie 1408, la care
trecem indata 0 in care apare Impreuna cu sotia sa Nistora
i cu fiii Laten 0 Viajen.

3. INSCRIPTIA DIN 2 OCIOMBRIE 1408

Textul inscriptiei a fost repictat, impreuni cu tabloul

votiv de pe peretele de vest al navei, In 1743, dupa cum rezulta

dintr-o alta pisanie de pe stilpul de sud al turnului. Pentru

citirea ei am recurs la desenul destul de exact publicat de
Szendrei Janos, in 1905a5,_precum 0 la excelenta fotografie
reprodusi de Radu Popa'. (din pacate, msi, incompleta).
Daci reproducerea fotografica anexata comunicarii lui
Vezi arborele genealogic schitat de Radu Popa In studille citate.
" Itridem.

" Op. cit., p. 39, fig. 9 (cu traducerea in 1imb rnaghiari, efectuata de dr.
Btby Lasz16 ; reprodua de Virgil ViitAsianu, Vedas biserici
p

29-30).

" Streistngeorgiu. Ein Zeugnis ..., pl. 2, dui:4 p. 38.

www.dacoromanica.ro

inr2k.V's1 kfittiaxv,

?,1 rettl

AiPl't.A47p1,4

/1410

!,Itises+

MIS 4',14ik fi');

I, A L
.;

, ,

:S., 4

M 40. 03:

'

<

4
'^-;.
,

Tabloul votiv f i inscriptia din 2 ootom brie 1408 de la Streisinje r, u

(Desen reprodus dupd Szendrei Jdnos, 1905).

"

Ate

43;

VI%

Tab/oul votiv i inscriptia din 2 octombrie 1408 (Fotografie reprodusd dupd N. lorga, 1926).

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANSLLVANENI

,,4144,25r

23

foe'

1?

.1.A011'

"'",

pftlgy.

. vr,ri

J.

'

t
'k. -..
,i e-:;...."li ,4i,
" , "....
..

- 1.:

..

.,...

....,..

.c

1.1.47 ,

s.t.

....,

,.<

Illtr;'*

1.4)
-'44:11: 114t.g5L?,

'

..:..

Tir=ttr4 't
11.. rs:4 s
-1116104-;
4e.y.,. --..1!-,4Ifn PA
4..1..;_:. i : ' *f.i.lAlzillyit,trf:r4isiltr.',0tAt.,1
-

,,

..,

: -_,,

..-.

. ,..

z' , . ..

.. t,

;.::

' " fons) tforfc tiptf100,' 7,

-'' 1...:AtIkfq,k144111113,111
, , - ..,....

-;0.k

.:..:.

s,
-!`:4 .2';; ''P'

VAiglt::"It44-#1:1N

6,-..-.-

6::

.. ' ' ' '

'

. ''',"'1'-z 1,2%:.'' ..

l'i: 'di; r*Agivt .'t," -;,- r

,,

es.,:::.,-...,, linl ,.-., TiAlit-it)

....,.. . ,.
..

'

'0-

;Vt..

51, ,r,..,, ..!.,

,i:.

4.

'

4,"
:

Inscriptia din 2 octombrie 1408 (Fotografie reprodusd dupil Radu

Popa, 1976).

www.dacoromanica.ro

24

N. Iorga este ilizibil637, in schimb avem transcrierea si tradu-

cerea sa38, pe alocuri fantezist, intrucit la repictare, unele

cuvinte, fiind sensibil sterse, au fost deformat,e iremediabil.
Din fotografie (si din deseuul lui Szendrei) rezulth insi ciar
dispunerea figurilor si faptul cA prima parte a inscriptiei nu
este altceva decit explicarea acestora : in centru se anti jupanul Chendre si sotia sa, jupanita Nistora, tinind imaginea
bisericii In cite o mini ; in stinga ei se aflA ,,jupanul Lato"
(din fotografie pare destul de Mar, astfel cA trebuie socotii
drept unul din fii38), lar in dreapta lui Chendre se OA al
doilea fiu, mai tinAr, Vlaicu (ce nu poarti Ina titlul de jupan )4.
vi Cea mcd veche elitorie .. ., pl. II.
39 Ibident, p. 2.

" In acest fel, credem ca trebuie completat arborele genealogic intocmit

de Radu Popa, In cadrul cliruia un alt Lat.= apare ca radii a lui Chendres.

" Prin citirea la rind a numelor si a explicatiei tabloului votiv, N. Iorga

a deformat intructtva contrinutul acestei part.' a hiseriptlel.

* Coborim literele suprascrise In rind, In paranteze rotunde, si desfacem

ligaturile, pe care le mentionam in fiecare caz In parte. Asupra particularitatilor grafice, fonetiee (innoite pe aloctui, en prilejul repictarii),
gramaticale si lexicale ne propunem sii revenim cu alt prilej. 2 Ligatura :
ab. 3 Ligaturi : ni, to. 4 Ligaturi : 10. 5 Ligaturi fa. 6 Ligatura : ir. 7 Ligatura : ft. 8 Ligatura : gi. 9. Ligatura : ab. 10 Ligatura : Ilb. 11 Cu exceptia primei litere, care este sigur cifra. dz. (6, respectiv 6 mii), celelalte au
fost complet deformate : de aceea am notat intre paranteze drepte literele

ce credem a fi redat anul re.stauriirii, mentionat Inca o data la sf trsitul

celei de-a dona part' a inscriptiei. 12 La fel, presupunem luna octombrie".
13 De asemenea, presupunem ziva 2". Cele 3 rinduri deformate au fost
citite de N. Iorga : sedb 6okm3 (sic) WI deakb si traduse : mosul lor Litovoi diac" (Pe drept cuvint, Radu Popa corecteazii, in studille sale, o parte
a lectiunii renuntind la aceasta interpretare si spunind cii ultimul cuvint

apartine slavistilor). 14 Ligatura : an- 15 Ligatura : in. 16 Ligaturii :

an. 17 Ligaturi : ni, L. 18 Ligaturi : an, II. 19 Ligatura : 10. 20 Ligaturii :

gt. 21 Douii cuvinte deformate, pe care le citim : rpkami ego. 22. Ligaturii :
art. 23 Ligaturii : to.

www.dacoromanica.ro

a) TEXTUL INSCRIPTIEI 1

Ra(b) bil(i) iupa(n)

Lacko

Raba2 hile
iu(p)anica
Nist6ra3

Ktit(r)4 iupa(n) Ke(n)dregu : .predaetz6 ma-

Rab9 bii(i) Vlajko Sfibl

Ke(n)dreg

nastirb6
sftomu2
Gelirgies

dz. aedi [az. Ea-6917111

6vba6 : ltvi [6ktmvria]12
aelkb [S7.--2 drib]'3

t Vb ini 6ca.i szia, i s-tago

dcha: sbzida upan(u)14 Ke(n)dreg(u)
i negoval6 iupanical6 Nistran : i silove ego : se(i) manastirm si.ago velikomuEenika i strastter(p)ca11 Chr(i)stova Gerglew : i sovergi se
i napisa se kociami e(s) [?] [rOcami e(g)r na
zdrav(i)[e] telesnoe i devnorej
sp(s)nie : vb dtli 2ikmon(a)
kral. i zagorski[(ch)] vvod[s]
Manda i Ekova : .v 1(t) :
6917 kto(m)23 : 2 d(n)

4
q
g
o
PI

r.

t.:

cl
tg

o
o
Di
o
>

zm
1-1

e
z

g.

N
CJI

www.dacoromanica.ro

13) TRADUCEREA

Robul lu Dumnezeu Roaba lui Dumnezeu Ctitorul jupan

jupan Lateo
jupanta Nstora
Chendresu InehnA
manAstireau sfintulu Gheorghe

Robul lu Dumnezeu
Vlaieu, fiul lui
Chendres

[6917

oetombrie,

ziva 2.]

t In numele Tatfilui si al Fiului si al SfIntului

Duh a zidit jupanul Chendresu
si jupanita sa Nistora si fiii
sAi aceastil mAnAstre41 a sfintului mare

mueenie si ostas al lui Bristos Gheorghe ; si s-a siivirsit

si s-a zugrAvit feu rutinile lu] pentru

sAnAtatea trupeasa si mintuirea

sufleteaseA, In zilele lui Jiemon
era42 s ale voievozilor transilvAnen
Ioanes si Iacov43, In anul
6917 [1408], octombrle, ziva 2.

www.dacoromanica.ro

VECRI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

27

Noul ctitor, Chendres, nu era subliniazd N. Iorga

un biet cneaz sau jude taran. Sabia lui, palosui, care se da
numai prin diploma regala, i rareori, era, dup sistemul
militar al lui Ludovic ce! Mare, In apararea regelui si a tarii.
Rmasese legat de legea lui cea veche i Impartasea cu voievozii de peste munti cultura slavon contemporan"". Acelasi
lucru se poate spune i despre strmosul sau Balea, consemnat

in inscriptie cu un secol inainte, feudal si conducator local

militar si administrativ", cunoscator, impreuna cu preotul
Nanes, al slavonei, ca limb liturgic si de cultura, introdusa
in Transilvania Inainte de venirea aici a ungurilor, In secolul XI". Inscriptia din 1313-1314, impreund cu urmele de
itere chirilice, anterioare acestei date, ne apropie documentar de

epoca Indepartatd a Inceputurilor culturil romcinesti In timba

slavond, ale cdrei baze au fost puse In secolul X, curind dupti
misiunea fralilor Constantin-Chiril i Metodie In Marea Moravie (869-885), cind ucenicii lor s-au rdspIndit In sud-estul
Europei
Bulgaria, Serbia, Croa& si vechea Dacie.

41 Cum bine a observat prof. Virgil Viitrisianu (Vechile biserici ..., p. 31) ,
denumirea mItifistire" a putut fi introdusl de zugrav (probabil, el insus
cAlugAr), care a utilizat anumite formule cunoscute mai ales In astfel de
licasuri.
" Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (1387-1437), devenit ulterior
rege (1410) o apoi ImpArat german (1433-1437) i rege al Boemiei (1420
1437).

43 loan Tamsi i Iacob Lackfi, voievozi al Transilvaniei (16 oct. 1403

14 dec. 1409).
44 Op. cit.,

p. 4.

44 Vez/ consideratiile lui Radu Popa, la studiile citate.

" Vezi *t. Pascu, Voleoodatul Transilocuziel, I. Cluj, 1972, p. 95-103
C. C. Giurescu i Dinu C, Giurescu, Istoria romanilor, I, Bucuresti, 1974,

p. 196-198.

47 Vezi studiul no3tru introductiv la Dicrionar al limbii ronzdne vechi, Bucu-

resti, 1974, p. 12-17.

www.dacoromanica.ro

CIRCULATIA EUROPEANA
I PARTICULARITATILE LINGVISTICE

ALE UNUI MANUSCRIS CELEBRU :

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

Un articol publicat in 1970 de Matei Cazacul a readus

In discutia opiniei stiintifice din tara noastr o ipotezi formulat5 in 1848 de slavistul rus P. S. Biliarski2 si reluatfi in 1869
de B. P. Hasdeu3. Intrucit Hasdeu si-a reinnoit teza, expunind-o
ceva mai concis si renuntind la unele afirmatii prea indrznete,
In Cuvente den bdtrIni, vol. II, aparut cu zece ani mai tirziu4,
ne vom referi in cele ce urmeaz, cu precfidere, la aceastfi din
urm lucrare a marelui filolog.
In 1843 paleograful francez J. B. Silvestre publicase in
facsimile, cu sprijinul material al oficialit5tilor rusesti5, textul chirilic si glagolitic al unui manuscris pe pergament, ce atrsese de mult atentia specialistilor Evangheliarul slavon de
la Reims, in legatur cu care se crease legenda c fusese folosit
z 0 copie munteneascd dupd un manuscris moldovenesc? Evangheliarul de
la Reims, in Magazin istoric", an. IV, 1970, nr. 3 (36), martie, p. 70-71
99.

2 Sud'bg ce_rkovnogo fazyka. IstorikoploloWeskie issledovanija. IL 0 kirillovskoj &lei Rejmskogo evangelija, St. Pb., 1848, VII + 283 p.

3 Limba slavicd la ronidni pfnd la anul 1400. Cap. II. Literatura cult&
Secolul XII, 16-20, in Traion", an. I, 1869, nr. 64 (4 oct.), p. 259
260, nr. 66 (9 oct.), p. 268, nr. 69 (16 oct.), p. 280.

3 Bucuresti, 1879 (pe copertii : 1880), p. 267-272.

3 Nu din ordinul" Curtii imperiale ruse, cum acre M. Cazacu (p. 70),
dupii Hasdeu (op. cit., p. 257). Vezi VI. Frantev, K istorii izdanij Rejmskogo

evangelija, in aurnal Ministerstva Narodnogo Prosvekenija", Partea

CCCXXX, 1900, iulie, p. 138, nota 2.
28

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

29

cu prilejul incoronarii unor regi ai Frantei : Evangliare slave

de Reims, ou Texte du Sacre, fac-simile el publi par J. B. Silvestre. Ouvrage dedi ii S. M. l'Empereur de Russie. Evangelia
Slavice quibus ohm in Regum Francorum oleo sacro inungendorum solemnibus uti solebat Ecclesia Retnensis vulgo Texte da
Sacre ad exemplaris similitudinem descripsit et edidit J. B. Silvestre. Ord. S. Greg. m.u. etc. Evangelia Latine vertit eandemgue

interpretationem Latinam e regione adjecit B. Kopitar, Aug.

Austriae Imp. biblioth. Palat. custodia, etc. (Paris, 1843).
Aceasta editie s-a dovedit ulterior plinfi de grwli de transcriere9.

Prole gomena historica la aceast editie, serse de cunoscutul

filolog sloven B. Kopitar, n-au fost insa adaugate exemplarelor
difuzate atunci in Rusia, din cauza spiritului lor tendentios?,
fiind anexate doar la o parte a tirajuluis, apoi traduse in limba

rusa in 18489 i retiparite in latina in 1851, de elevul salt

Fr. Miklosich19. Un an mai tirziu, Louis Paris difuza un nou

tiraj. cu titlul intrucitva modificat i cu o introducere : vangliaire slave dit Texte du Sacre de la Ribliothque de Reims.
Fac-simile par J. 13. Silvestre, auteur de la Palographie universelle. Traduction 'aline par feu Kopitar, biblioth. de l'Empereur
d'Autriche. No/ice franaise el eclaircissements historigues par
Louis Paris, ancien bibliothraire de Reims. Publi aux frais et
par les soins de L. Paris el Silvestre, Paris, 1852 (16 p.+32 p.+32
plaw+62 p. + 62 planr)u. intre timp, filologul romantic
ceh V. Hanka publicase i el o editie a ace1uia.5i text, transcrisa

dupa prima editie a lui Silvestre, Wild minat de sentimente

patriotice" i crezind ca textul chirilic ar fi fost scris de Proo Vezi P.S. Biliarski, op. cit., 41 ; J. Los, Berichligungen zum Reimser
Evangelium, In Archiv fill. slavische Philologie", IX B., 1886, p. 478
486 ; V. Jagi, ibidem, XXI B., 2. Heft, 1899, p. 636.
7 Vezi VI. Frantev, op. cit., p. 138, nota 2; I.V. Jagid, Isiorija slaojanskoj
filologii. St. Pb., 1910 (Enciklopedijaslaajanskoj filologii. Vypusk 1), p. 211.
13 Vezi Biliarski, op. cif., p. 58.

9 In cadrul articolului lui Paplonski. 0 Rejmskom evangelii, In 2urnal

Min. Nar. Pr.", partea LVII i LVIII, Sect. II, nr. 2-4.
10 Bartolomaei Kopitarii Prolegomena hislorica in Evangelia Slavice qui bus
olim in Regum Frarzcorum oleo sacro inungendorum solemnibus uli solebat
Ecelesia Remensis, In Slavische Bibliothek, oder Beitriige zur slavischen
Philologie und Geschichle, hgg. von Fr. Miklosich, Erster Band, Viena,

1851, p. 57-84.

11 Un exemplar din aceastA editie se all la B.A.R. (cota 111511046). B. P.

Hasdeu nu spune ca ar fi viizut editia lui Silvestre.

www.dacoromanica.ro

Art rfl PA&

1.44.
t

hU

Af
A

CA ,A

11 AM

I"

'

rttsuaire

* If114

fin

Evangheliarul de la Reims (sec. al XII-lea), col. 8b (Reprodu ere

dupe"' E. F. Karski, 1928).

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARIJL DE LA REIMS

31

cop, primul egumen al mnstirii Emaus" din Sazava (ling5

Praga), inainte de anul 1030 : Sazavo-Emmauzslcoe sToe agove'sivovanie, nyn-ie Rembskoe, na neie pri e prisegaga pri
ane'albnomb miropomazanii di franbcusiii. Sb -pribavleniemb szi
boku togoie 6tenija latinbskymi bulcvami i sblie'eniemb Ostromirova

evangelija i Ostrozbskychb aenij. Trudomb i iidiveniemb Veslava Gankg (Praga, 1846), de asemenea deficitard din:punct
de vedere al exactittii reproducerii12.
Bazindu-se pe editia lui Silvestre, P. S. Biliarski a publi-

cat In 1848 monografia mentionat mai sus, ale crei concluzii modificau sensibil atit tezele panouice" ale lui B. Kopitar (care crezuse intr-un t,imp ca textuI provine chiar, de la
Metodie, din perioada pannnie a activittii lui), cit 4i pe cele
cehe" ale lui V. Hanka, concluzii care
dup curn vom

iedea

s-au dovedit, SUD un anumit aspect, insuficient

fundamentate tocmai din cauza c se bazau pe o-editie nesatisM'atoare, dei superb", sub aspect grafic, pentru vremea
aceeals, cum- o califica, printre aitii, i B. P. Hasdeum. Dup

ce. vom expune, pe scurt, istoria externa a manuscrisului,

attt cit se poate reconstitui, folosind concluziile autorizate ale
slavitilor i bibliografilor de la stiritul sec. al XIX-lea i din
primele decenii ale secolului nostru, vom reveni la opiniile lui
Biliarski i Hasdeu, potrivit cruia textul chirilic este indoit

romnesc, adic o copie Malta de catre un muntean pe la

12 YeZi Biliarski, op. cit., p.92 ; Frantev, op. cit., p. 141-155; Jagie, Islo-

rija . .., p. 248-258.

23 In gravura textului, Silvestre a fost ajutat de un artist din Reims, Jules

Lundy (care va fi contribuit si el la mArirea numArului greselilor editiei).

Vezi H. Jadart, Le dossier de l'Evangelicare slaue a la Bibliollieque de Reurts,

Le Bibliographe moderne. Courrier international des Archives et des

Bibliothques", VI, 1902, janvier-avril, p. 113.
14 Hasdeu, care-si filcuse studiile la Harkov (intre 1855 si 1856), a avut
in biblioteca sa studiul lui sBiliarski : astiizi exernplarul sAu din aceastil
raritate bibliograficii", chiar pentru Rusia (Jagii:. op. cit., p. 547), seinnat
ruseste cu numele silu vechi Tadeu Hildeu", se afl in biblioteca ArhivcIor Statului din Bucuresti (cota H 2106), evident, cu sublinierea pasajelor care 1-au interesat.

www.dacoromanica.ro

32

inceputul secolului XIV dup un exemplar scris de cAtre un

moldovean"15.

Mentionm ins, de la inceput, cfi precizarea vechimii

textului chirilic in discutie, a grafiei si a trfisturilor lui lingvistice a devenit posibild incepind cu anul 1899, and cunoscutul slavist francez Louis Leger a publicat, in conditii excelente, textul facsimilat in heliogravur al Evangheliarului ce
fcuse s curg atita cernealfi in secolul al XIX-leal L'vangliaire slavon de Reims, dit : Texte du sacre. Edition fac-simile
en hliogravure, publie sous les auspices de l'Acadmie Nationale

de Reims, precdie d'une Introduction historiques par Louis

Leger ([61 +48 p. 4- 94 planse, in-40, ReimsPrague 1899)u.
Toate incercarile anterioare de editare a pretiosului Codice
15 Cuy., II, p. 269. In revista Traian", I, 1869, nr. 64, p. 260, Hasdeu actin-

gase : familiarizat cu lhnba ruteana, pe la finitul secolului XII", cad

sustinea o teza, ulterior serios zdruncinata, potrivit careia s-ar fi pastrat

pina la noi urmatoarele manuscrise slavo-romane din sec. XII: Diploma

birladeand din 1134 (ce s-a dovedit a fi falsA), Tetraevanghelul din 1143
de fapt, un text slavon
(sau 1144), numit galifian sau de la Kilos
i cel de care ne ocupam. lata cum ti
de redactie ruso-ucraineana
rezuma Hasdeu concluzia In Traian", I. 1869, nr. 69, p. 280, concluzie
pe care Ina n-o mai reproduse In Cuy., II, p. 272, dar pe care o regasim
la Matei Cazacu (p. 70-71) : Originalul era moldovenesc cu o nuanta
ruteana, de pe la anii 1180-1200, din acelasi secol de and dateaza actul

i evangheliarul krilosian, ambele necunoscute domnului

Billarski, dar servind indirectamente, prin localitate i prin epoca, a
confirma deductiunile sale. Copia, adica exemplarul, asa cum a ajuns
pina la noi, este munteneasca, dintre anii 1300-1310, cu mult mai posterioara originalului, dar totusi constituind cea mai veche dintre toate
productiunile slavo-ecleziastice din partile Tarii Romanesti ..."

birlAdean

"La 1849, E. Kunik inregistra peste

o sutil de lucrari consacrate

acestui manuscris. dintre care uncle cuprinzind ipoteze cu atit mai fantastice, cu cit "autorii lor 11 cunosteau mai putin (Aufkldrungen Ober

einige Punkle der itusscren Geschichte des slawischen Evangeliums zu Reims.

Ein Bettrag zur Geschichte der Slawistik. Mlanges runes. t. I, livre I, St.

Pb. 1849. 114 p. Vezi : Bibliografi6eskij ukazater literatury Po rzuskomu

jazyku s 1825 Po 1880 god. Vypusk Ill, Moscova, 1955, parten a II-a,

nr. 1108. p. 244). Bineinteles a tu anii urmatori acest numar a crescut

si mai mult.
17 Cartea. difuzata prin subscriptie, a aparut in doua editii una aquarelle" (300 fr.), alta en deux couleurs" (100 fr.). Vezi recenzia semnata de

A.V., in Revue critique d'histoire et de littrature", XXXIII-me

anne, t. XLXIII, Paris, 1899, nr. 48 din 27 nov., p. 431-433, si notita
publicata in aceeasi revista, t. XLVII, 1899, nr. 14 din 13 aprilie, p. 276

L. Leger, Nouveaux documents concernant l'Evangeliaire slavon de Reims,

in ,,Comptes rendus des sances des l'Academie des Inscriptions et Belles

Lettres", 1901, t. I, p. 175-176.

www.dacoromanica.ro

EVANGHEL1ARUL DE LA REELVLS

33

de /a Reims au devenit, dup noua editie a prof. Leger, de domescria Indata dupA aceea Vi. Frantev18.
niul istoriei"

Pe scurt, istoria manuscrisului este urnatoarea

Dup moartea lui Metodie, in anul 885, citiva ucenici
ai celor doi fondatori ai culturii serse slave s-au refugiat,
probabil, in Boemia. Aici traditia slav, dei firav, s-a pAstrat

in continuare, intretinind mai tirziu, in secolul al XI-lea si

urmatoarele, legfituri nu numai cu trile slave sudice, in
special cu Croatia, ci i cu Rusia kieveana. De aici a ajuns,
Cu un prilej oarecare, in miinile regelui Carol IV (1346
1378), un manuscris chirilic, cuprinzind un Evangheliar, scris

pe pergament, in regiunile rusesti sud-vestice (Ucraina de

astAzi), in a doua jumtate a secolului al XII-lea (sau poate
a inceputul secolului al XIII-lea), din care s-au pstrat 16 file.
care
Regele a druit acest manuscris slavon ruso-ucrainean
era o copie de pe unul mediobulgar cu sirbisme manastirii

Emaus" din Sazava. Aiei regele invitase alugri croati

benedictini, pentru a face s renased cultura slavon (1347) ;

acestia, 1mpreun cu unii alugari cehi, au copiat in a doua

jurnatate a secolului al XIV-lea cele 31 file ale textului
golitic, care cuprind lectiuni evanghelice si din epistolele
16 Op. cit., p. 126. Din pcate, n-am gsit aceast excelenti editie a lui
Lege.r in bibliotecile din Bucureti i din Cluj. Am putut, totui, s-o con-

sultm la Biblioteca Lenin" din Moscova (cota H 293/96), in august

1970. Aprecien i asupra ei vezi In: recenzia citat in nota precedent

recenzia publicatii de V. Jagi, in Archly fiir slavische Philologie". XXI

B., 2. Heft, 1899, p. 635-636; Idem, GlagoliZeskoe pis'mo, In Enciklopedija slavjanskoj filologii. Vypusk 3, St. Pb., 1911, III, p. 156 (vezi i:
Idem, Entstehungsgeschichte der kirchenslavischen Sprache. Neue berichtigte und erweiterte Ausgabe, Berlin, 1913, p. 100-109) ; NV. Vondrk,
Kirchenslavische Chresiontalie, Gttingen, 1910, p. 117-123 (extras din
textul glagolitic), 153-154 (extrase din textul chirilic) ; P. Lavrov, ,
Pamjaii L. Leger, in Izvestija ORJAS Rossijskoj Akademii uauk 1923 g."

t. XXVIII, Leningrad, 1924, p. 431 ; E.F. Karski, Siavjanskaja kirii-

Louskaja poleografija, Leningrad, 1928, p. 82, 132-133, 147, 250, 371 (se
reproduce fotografic coloana 8b ; vezi mai jos).
Redactia ,,Magazinului istoric" a solicitat (art. cit., nota de la p. 99)

profe,sorului Ren Brmont de la Colegiul din Reims (...) imagini ale

Evangheliarului". Savantul trances a trimis fotogratilde a patru imagini
(una chirilici trei glagolitice), care au fost publicate in revist, an. IV,
1970, nr. 4 (37), aprilie, p. 76 (vezi mai jos).

www.dacoromanica.ro

34

apostolilor19. La sfir0tul textului glagolitic se afl o insemnare in liraba call din anul 1395 (nu 1390, cum scrie Hasdeu,
Cuy., II, p. 268, 0 repeta M. Cazacu, op. cit., p. 71), pe care
o reproducem aici in transcriere cu litere latine

Ltb Gfichb 1395. Tato eglie a epiie, esto [je(e)to] su

pisani slovEnskimb &LI-ierab, ti gmagi [jimajij

spievani nr,

mal godi kdiib opib pod korunu mg sluii.

A druga strana tiegto kniiekb, Aenib [jeni] podlE russkego Ana, psalb ii, Prokopb op-tb svu ruku, a to pismo
rzimski k oslaveni
russke dal". naditikb Karel", ltvrti
tomuto kistru [klagteru] a ke cti svatemu Eronimu i svatemu
Prokopu. Gospodine, raEi mu dati pokoi vieEni. Amilb"".
Sau in traducere :

in anul Domnului 1395. Aceste evanghelii i epistole

[adica textul giagolitic], care slut scrise in limba slava, se
cint la sarbtorile mari ale anului, dud abatele slujete
liturghia cu mitra.
lar cealalta parte a acestei cfirti, care este dupa legea
ruseascfi [adica e ortodoxa i chirilical, a scris-o cu mina sa
sfintul Procop abatele, i aceasta scriere ruseasca a dat-o
raposatul Carol IV, imparatul roman, intru slava acestei
rnanastiri i in cinstea sfintului leronim 0 a sfintului ,Procop.
Doamne, binevoie0e a-i da odihna vepica. Amin".

Afirmatia ca partea cbirilica a fost scrim' de sfintul

Procop", primul egumen al mnsstirii de la Sazava, interne-

iata in 1032 (cultul slay s-a pastrat acolo pina in 1097), se

Vezi : Jagi6, Glagolaeskoe pis'mo, P. 156 ; Idem, rec. Wald la editia lui
L. Leger, p. 635-636 (F. F. Karski, op. cit., p. 82, atribuie textul chirilic
secolu/ui XI, dar credem c f Ara suficient temei) ; Idem, Entstehungsgeschichte . . p. 100-109; VondrAk, op. cit., p. 117-118; 153; V. F1a3bans, Pisemnictvi tesk . . Praga, 1901, P. 113; A. Teodorov-Balan,
Kiril i Metodi, I, Sofia, 1920, p. 10-11 ; Dejiny &sk literatury, 1. Redaktor svazku J. HrabAk, Praga, 1959, p. 57 ; A. Dostil, La tradition cyrillomthodienne en Moravie, In Kyrill6 kai Methodi .
1, Salonic, 1966,
p. 179-180. Despre continuarea culturii slave In Moravia si Cebia pinfi
in sec. X vezi : Tr. Ionescu-Niscov, Tradifia chirilo-metodiand in istoria
slavilor apuseni, Bucuresti, 1941 ; Idem, Sur la tradition cyrillo-mthodienne

dans 1' histoire des Slaves occidentaux, In Kyrill kai Methodi

Salonic, 1968, p. 177-192 (Cu bibliografie) ; cf. si Milian Dan, Cyrille et
Mthode dans Phistoriographie tcheoslovague des derniires armies (1963

1966), ibidem, p. 349-365.

20 Am reprodus dup Vondrdk, Ksl. Chrest., p. 119-120.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

35

baza pe traditia hagiografic (Vita minor a sfintului Procop

a fost scris curind &pa' anul 1200, Vita maior in secolul
al XIV-Iea, iar pe baza ei, in timpul lui Carol IV, a fost creat
legenda ceh in versuri despre acest sfint)21 i n-a rezistat
mult timp criticii tiintifice ; in schimb, ea spunea foarte ciar
el aceast parte este de origine ruseasca", fiind druit
mnstirii de Carol IV, lar particularittile lingvistice o confirm, dup cum vom vedea mai jos.
Mai tirziu, in timpul micArii husite, and unii din ucenicii lui Jan Hus au incercat o apropiere de patriarhia din Con-

stantinopol, trimitind o delegatie in 1451-1452, pentru a

trata o intelegere Cu biserica ortodoxa (ceca ce nu s-a mai
putut realiza, intrucit in 1453 capitala Imperiului Bizantin

ca'dea sub turci)22, manuscrisul, ce fusese luat de husiti din

mnstire, a fost dus, se pare, acolo ca mfirturie a continufirii
legaturilor cu biserica rsariteau622. De aici, din tezaurul patriarhiei, manuscrisul a ajuns, inainte de 1574, in miinile cardinalului Charles de Lorraine, arhiepiscop de Reims, probabil
prin intermediul copistului cretan Constantin Paleokappas,
atapt pe linga el24. Arhiepiscopul a donat manuscrisul catedralei sale in ziva de 10 aprilie 1574, cu citeva luni inaintea mortii (Avignon, 26 dec. 1574)25. Informatia ea acest evangheliar,

ferecat in argint aurit i impodobit cu pietre scumpe, cristale

relieve" (evident, false, de ex., un fragment din crucea
lui Iisus Hristos"), provine din biblioteca mnstirii .,Sf.

Ieronim" (aa se mai numea manstirea din Sazava) s-a

in traditia prelatilor de la Reims in tirea
confuzii efi provine chiar din biblioteca Sfintului Ieronim
transformat

(considerat cindva creatorul alfabetului g/ago/itic), ceca ce

conferea un plus de venerabilitate. Astfel, intr-un inventar din
Dejiny &ace Itteratury, I, p. 54-55.
32 Vezi A. Salad, Constantinople et Prague en 1452, In Rozpravy Z:eskoslovnsk Akademie vd", LXVIII, 1958, lada SV, se.S. 11; P. P. Panaitescu, Husitismul fi cultura slavond In Moldova, Rsl, X, 1964, p. 281;

A. DostAl, La tradition ..., p. 180-181.

24 Aceastit parte a istoriei externe a manuscrisului a fost schitatil de V. Hanka

In introducerea la ediia sa, pe care Ins6 n-am putut-o g6si la Bucuresti.

Acceptat6 de I. I. Sreznevski, Intx-o recenzie publicata In 1846, de Biliarsld

(op. cit., p. 97-103) si de alti cercetatori, aceast expunere constituie o

explicatie plauzibil, dei nu este confIrmath de documente. Vezi
Introducerea lui L. Leger la ed. cit., p. 6-14.

24 Vezi H. Jadart, Le dossier ..., p. 102-108.

22 'Mein.

www.dacoromanica.ro

36

1669, bazat pe inventare mai vechi si cunoscut, dealtfel,r de

putini, ca si manuscrisul insusi, care se pastra In tezaurul

manastirii, se spunea c cuprinde les Evangiles en langue
grecque et siriacque, selon d'autres en sclavoniq, du don de
mondict seigneur [Charles], cardinal de Lorraine, faict la
veille de Pasques 1574 (...) ledict livre provicnt aussy du
Tresor de Constantinople et on tient venir de sainct Hirosme"28.

Astfel s-au perpetuat lucrurile, pin cind, la 22 iunie 1717,

Petru ce! Mare si suita sa, aflati in vizit la catedrala din
Reims, se pare ca au recunoscut partea chirilic27. Dei s-a
acreditat de atunci ideea ea mai multi regi ai Frantei depusesera juramintul tinind mina pe acest evangheliar, nici un
document de epoca nu confirma ciar acest lucru, dupa cum
a artat H. Jadart, bibliotecarul orasului Reims, citat de
citeva ori in notele precedente.
De atunci i, mai ales, dup 1836, and in urma Revolutiei franceze si a epocii napoleoniene manuscrisul, ce panne
a fi dispArut in flacri, a fost regasit, despuiat de podoabe,
In biblioteca din Reims, a atras, ca putine altele, atentia filologilor, istoricilor si chiar a publicului mai larg din Franta,
Cehia, Austria, Rusia si din alte tOri, prin presupusa vechime
a textului chirilic. Cit priveste textul glagolitic, intuit ca
atare in 1726 de ambasadorul rus Kurakin si de insotitorii
acesta a fost descifrat dupfi 1837 de polonezul J. L. Corvinus JastrzOski3 : data cu citirea insemnrii de la sfirsit,
datata 1395, teza privind presupusa vechime a partii glagolitice fusese definitiv abandonatfi. Dimpotriva, despre textul
chirilic s-a crezut ea a fost dus in Franta de Ana de Kiev,
fiica cneazului rus Iaroslav cel Intelept, castorita ca regele
Henric I, in anul 105121. Toat aceasta Alva a incetat, in
23 H. Jadart, Le dossier . . ., P. 105-106; vezi i L. Paris, ed. cit., p. 11.
27 Nu hisA cintind pe glasul al optulea evanghelia de la loan, de au risunat
boltile bAtrtnei catedrale ca dup un cor Intreg", cum serie M. Casaca
(p. 70). Documentele vremii confirmA numai vizita tarului pentru scurt
timp la Reims si la catedral. In schimb, la 27 iunie 1717, vice-cancelarn 1

lui Petru I, Insotit de alte cloud persoane, an citit partea chirilic, nu

mnsii*i pe cea glagolitic5. Vezi H. Jadart, op. cit., p. 101-105.

Vezi, in special op. cit., P. 103-104, 114.
22 I bidem, p. 109-110.
9 V zi L. Leger, op. cit., P. 12 ; VI. Frantev, op. cit., P. 127 i urm. ; L. Leger,

Nouveaux documents . . ., P. 176-177.

Vezi, de ex., bled i astdzi intr-o lucrare de popularizare : VI. Topencearov, ,

Konstantin-Kiril Filosof. ABV na Renescuisa, Sofia, 1970, p. 155-164 .

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

37

parte, odatil Cu aparitia studiulu lui P. Biliarski 5i ma ales

dupa publicarea editiei lu L. Leger i a precizarilor paleografico-lingvistice ale Iui A. L Soboleski i V. Jagie, care au
fost acceptate de toata lumea savant5. Ce manuscrit cyrillique
n'aurait qu'une valeur secondaire sans les grands souvenirs
ausquels il se rattache"
scria L. Leger In Introducerea sa
(p. 16)32. Interesul fat de acest evangheliar a sczut brusc,
fragmente din el fiind reproduse din ce In ce mai rar In mannalele sau crestomatiile de texte slave vechi *i slavone aparute
In ultimele decenii33, poate i pentru faptul ca textul chirilic
nu este nici prea arhaic i nici datat, in timp ce din Rusia
veche s-au pstrat mai multe texte slavone dalate din secolul
al XI-lea i al XII-lea (Evanghelia lui Ostromir, din 1056
1057 ; Sbornicul lui Svialoslav, primul din 1073, al doilea
din 1076; Mineele, din 1095-1097; apoi Evanghelia galiliana, din 1143, citat'A adesea sub anul 1144, .a.).

La noi, teza lui Hasdeu, care dezvolta pe aceea a lui

Biliarski, n-a avut un ecou imediat, cel putin dupa cit am

putut constata ; ea era reluata In Tribuna" din Sibiu, an XVI,

1899, nr. 198, din 8/20 septembrie (p. 3), cu prilejul semnalrii editiei lui L. Leger, se pare, dup ziarul francez Journal
des Dbats"34, i, de aici, in Universul", an XVII, 1899,
nr. 250, din 12 septembrie (p. 1). Curios lucru, o preia, de asemenea, fr vreo alt referire la sursele critice din stavistica
europeana, i filologul rus A. L Iatimirski, pe jumtate romAn

de origine, un foarte harnic cercettor de manuscrise, dar

uneori necritic. In atit de controversata, dei bogata sa monografie Grigore Tamblac (St. Pb., 1904)35, el enumera mai
multe rnanuscrise slavone din secolele al XII-lea-- al XIV-lea,
care s-ar fi scris pe teritoriul RomAniei (lucru posibil, cel
putin pentru unele) ; printre acestea, la nr. 8 e citat manuscrisul
de la Reims ; Partea chirilicA a Evangheliei de la Reims a fost
scris, dup prerea unor filologi
spune el , de un roman
82 Vezirsi V. Jagikrree. eit.,5. 635.
" Am g5sit, de exemplu, reproducen dupli editia lui L. Leger in Kirehenslavische Chrestomatie (1910) a lui W. Vondrk si in Slavjansicaja kirillooskaja paleogra fija (1928) a lui E. F. Karski (vezi mal sus).

" .Tribuna" serle: Les Dbats". N-am putut gild in ziarul mentionat un
articol despre editia lui Leger, in anul 1899, inainte de 20 septernbrie.
35Vezi critica el la E. Turdeanu, Grigoire Camblak : faux arguments d'une
biographie, In Flevne des Uncles slaves", XXII, 1946, p. 46-81.

www.dacoromanica.ro

38

(altii adaug e o:iginalul a fost un manuscris moldovenesc)"

*i trimite la Hasdeu, la Tribuua" i la Universul"98.
Mult mai tirziu", in anul 1956, prin intermediul lui Iatimirski, prof, D. P. Bogdan citeaza, printre presupusele manucrise slavo-romne, i Evangheliarul de la Reims, a carui parte
chirilic, dupd pArerea unor filologi, este scris de un valah"38.

Ulterior, C. Brbulescu, sub semnatura Lector, reamintea In

notita Hasdeu 0 studiile de culturd veche romiineasc1139, publicat

cu prilejul implinirii a 125 de ani de la naterea marelui savant,

teza acestuia privitoare la romnismele" Evangheliei de la

Reims, fra insA a insista asupra ei, cum a facut in 1970 Matei
Cazacu. Ni se pare, in schimb, semnificativ faptul &A regre-

tatul prof. P. P. Panaitescu, In comunicarea sa Rolul lui

Bogdan Petriceicu Hasdeu in slavistica romeineasca, mentiona
cu rezerve teza din Limba slavicd la romeini : . . . Studiul
cuprinde analiza amAnuntit a unor texte vechi slave, pe care
autorul le socoate alciituite pe teritoriul NM noastre (subl. n.

G. M.) si cuprinzind influente ale limbii romfine (textul de

la Reims i altele)"".
intrucit insil Hasdeu, bazIndu-se pe studiul lui Biliarski,
a adus o serie de argumente rezumate de M. Cazacu potrivit carora partea chirilic4 a acestui manuscris trAdeaza o
serie de romnisme", le vom lua pe toate In discutie, demonstrtnd ca ele sint fapte astzi indeobte recunoscute drept
" Grigorij Camblak, St. Pb., 1904, p. 337-338 (Trimiterea la Tribuna" e
vagl : august 1899; de f apt, dupi cum am vAzut, este nr. 198 din 8/20
sept. 1899).
87 La Ilie BArbulescu, ce relua adesea unele teoril ale lui Hasdeu, n-am gisit
mentionatA aceastA tezik. Cf. Curentele literare la romdni in perioada slavonismului cultural, Bucure0i, 1928, p. 11, 215.

58 Din paleografia slaoo-romand, In DIR. Introducere, vol. 1, BucureW,

1956, p. 110. Ideea este reluatA, cu referire la B.P. Hasdeu, in articolul
L'oeuore de Constantin-Cyrille et de son frare Mthode en Roumante, In
Kyrill kai Methodid ..., II, p. 202, In cursul litografiat, Compendiu al
paleografiei romitno-slaoe, vol. I, Bucure4i, 1969, p. 33, 0 in Paleografia
romano-slaod, Bucure0i, 1978, p. 97. FArA sA Intl= In discutarea acestei
liste, credem cl este cazul sii se renunte la enumerarea printre manuscri-

sele slavo-romfine a Codicelui de la Suprast *i a Eoanglieliarului lui Sava,

tex-te slave vechi (bulgare rAsAritene) din sec. al XI-lea. Vezi critica
acestei ipoteze la Emil Vrabie, Au fost copiate Saul= kniga" $l Codes
Suprasliensis" fla Dacia Traiand?, SCL, XXII, 1971, nr. 2, p. 185-198.
39 In Glasul Bisericii", XXIII, 1964, nr. 7-8, p. 747-748.
817 Rsl, VI, 1962, p. 242.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

39

particularitti mediobulgare, Intilnite In textele slavone (In

cazul de fata, In unul copiat In Rusia veche de sud-vest)
In exemplele : Pan[lb]srma bezmbzdnik(o)ma Kuzbmy i
Dbmbcna Pomenirea sfintilor MA de arginti Cozma si Damian"

(Biliarski, op. cit., p. 202; orig. p. 1, col. a) si Pam [elb] sima

aema Afanasie i Kirila Pomenirea sfintilor parinti Atanasie
si Chiril" (Biliarski, 202; orig. 26a), confuzia dativului cu
genitivul
spune Hasdeu este proprie graiului roman, in
care ambele se finesc egalmente prin -lui sau prin -ei (.. .).
La slavi genitivul si dativul nu se confunda niciodat, aviad
neste desininte cu totul diferite" (Hasdeu, p. 270; Cazacu, 71).

Or, inch' in textele slave vechi dativul incepe s concureze

genitivul In functie de atribut : delatele nepravbde lucratorii
nedreptatii", drams molitve casa de rugaciune" etc.u, capatind o larga raspindire In mediobulgara : na dilb prazdniku
stmu Dimitriu In ziva sarbatorii sfintului Dimitrie"42; In plus,
amestecul cazurilor, generalizat ulterior in mediobulgaril,
a Inceput tocmai cu veriga mai slab" formele dualului43.
Hasdeu adauga ca, In ceea ce priveste dualul, este lucrul
si mai firesc ca romnul, scriind slavoneste, nu-1 putea tritelege...": or, data stabilite cele de mai sus, cele doufi forme
de dual citate slut corecte" sau, in tot cazul, explicabile pe
teren slay.
Exemplele : sichb anilb Michailu i Gavrilu a sfintllor
arhangheli Mihail si Gavriil" (Biliarski, 202; orig. 2a), stchb
3 otrokb Ananie, Azarie, Misailu i Danilq a sfintilor 3 feciori
Anania, Azarie, Misail s'i a lui Daniil" (orig. 5a) reprezinta
aceleasi cazuri de Intrebuintare a dativului (Michailu, Gavrilu
Misailu, Danilq . Danilu) In loe de genitiv ; formele citate
'intro paranteze stilt la daliv, *i nicidecum la nominativul
curat romaneste" (Hasdeu, 270; Cazacu, 71). Cit priveste
formele Istratie, Ananie, Azarie, ele nu reprezinta o galimatie
inexplicabila" sau forme de nominativ rominesc, ci genitive
slave corecte, cu Inlocuirea literei ja prin c, intllniti adesea
in slavona ruso-ucraineana44.
" A. Valliant, Manuel du vieux slave, tom. I, Paris, 1948, p. 180.
44 K. Mircev, IstoriJeska gramatika na bllgarski ezik, ed. 2, Sofia, 1983,
p. 245.
43 Ibidem, p. 175-176.

" c In russischer Weise (dupl maniera rus0 ffir ja"

spune V. Jagi6,

In rec. cit., p. 835 ; vezi st Ilie Enrbulescu, Fonetica alfabetului &ilia ... ,
Bucuresti, 1904, p. 165.

www.dacoromanica.ro

40

Reproducind afirmatia lui Biliarski (p. 232) c in text

apare lu, nu, acolo unde regula cere lju, nju, fonetism atribuit
de lingvistul rus cu probabilitate limbii sirbocroate, Hasdeu
afirm categoric (p. 271) : Iarsi un pur romnism, ba Ina'
anume din Moldova sau din Tara Romfineasc, iar nu de peste
Carpati sau de peste Durare!" Acesta este ins un fenomen

general In mediobulgar, de durificare a consoanelor moi,

inceput pentru unele din ele Inca in slava veche (bulgara

veche)48. Exemplele In mediobulgara abunda; vom cita aici

doar citeva care prezint l'>1 : vzzlubeni iubiti", ludei a

oamenilor", allelic invtAtorului", vol voia" (acuz. sg.),
zemla pmint" etc.47; tocmai astfel de exemple, nereproduse

fug de Hasdeu, citeaza si Biliarski : ludbe, vbzlubenyi etc.

Asadar, concluzia lui Hasdeu c scriitorul portiunii cirilice
a evangheliarului de la Reims, nscut In Romnia dunreanfi,
nu putea admite nici mcar Intr-un text slavic sonurile nelo-

cale lju, nju, preferind a le preface in lu i In nu", cade de

la sine.

In sfirsit, Hasdeu citeaz uncle contractiuni, neobicinuite in limbele slave", ca de exemplu : atedinogo, In loe
de die edinogo clack' pe unul" sau nitimbnal, in loc de nitimb
mbnb.i cu nimic mai mic", similare formelor romanesti prin

din pre-in, n-am din nu am (p. 271-272; Cazacu ,

71).

Exemplele citate din textul slavon sint simple fapte de haplografie, cum le si interpreteazA Biliarski (p. 228), intilnite nu
o data in textele slave vechi si slavone copiate : lice-go fata
lui" (Cod. Zographensis, sec. XI), lic ego ( Savina lcniga,
sec. XI), rete-mu ii zise" (Cod. Mari anus, sec. XI)48; ele n-au

nici o analogie cu fenomenul romfinesc citat, care este de

natur foneticA.

FL% indoial, n-ar fi fost cazul s acordrim atita atentie

combaterii argumentelor lui Hasdeu, care izvorau din insufi-

cienta cunoastere, pe atunci, a istoriei limbii bulgare, In

special a morfologiei in epoca medio-bulgarfi. In fond, primele

luceri sistematice consacrate istoriei acestei limbi, datorate

lui A. Kalina i P. A. Lavrov, au aparut In 1891 i 1893, aadar
" Valliant, Manuel . . ., p. 60-62.
66 Mircev, Islori6eska gramalika . . ., p. 133-136.
67 I bidem, p. 135.
419 Valliant, Manuel . . ., p. 56.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

41

Inuit timp in urma publiarii celei de-a doua variante a studiului lui Hasdeu49. Cu toate acestea, operatia s-a dovedit
necesar, intruclt argumentele lui au fost reluate fax% o analiz6 temeinica 'Ana In vremea din urm. Mai curios este Ina
faptul a se citeaza astzi din Hasdeu chiar pasaje la care el
renuntase In 1879, ceea ce ni se pare cu totul nepotrivit50.
Evident, este posibil s se fi pstrat manuscrise ' slavone

copiate pe teritoriul trii noastre in secolele XIIXIV, si

unele dintre ele au fost semnalate mai ales la Biblioteca Academiei 51. Teoretic vorbind, era posibil ca si acesta s fi fost copiat
In Moldova, dar argumentele care s-au adus nu rezist criticii.
Este interesant de observat ins c Biliarski
care, surprins de amestecul aparent haotic de trsturi ortografice ruse,
mediobulgare si sirbe si de miele greseli", atribuise manuscrisul
unui copist romin, insuficient cunosctor al slavonei, din prima
jumtate a secolului al XIV-lea (vezi, in special, 40, p. 250
260, si concluzia final, 42, p. 283)
a avut el insusi prilejul
s retracteze ce-a spus, In paginile propriei sale lucrri, publi" A. Kalina, Studija nad historyjg jezyka buf garskiego, Cracovia, 1891;
P.A. Lavrov, Obzor zvukovych i formal' nych osobennostej bolgarskogo
jazyka, Moscova, 1893.
" IatA pasajul pe care-1 reproduce M. Cazacu (p. 71, 99) din revista Traian"
(I. 1869, nr. 69, p. 280) si pe care nu-1 regAsim In Cuvente den bdirini:
"Manuscriptele slavice din Romilnia trebuie sii if avut, In genere, o mare
ciiutare In toate provinciele de pe-nprejur. In adevAr, fragmentul In
cestiune (partea chirilicA
n. lui M. Cazacu), d-abia ie.eit din pana scriitorului mantean, se grAbi a face o IungA efillitorie In Dalmatia, unde fu
legat, la un Ice cu un alt fragment evanghelic, scris tot slavoneste, Ina
cu litera glagolitice, absolutamente necunoscute romfinilor. Peste un
scurt interval, un cavaler de industrie 41 mistificA Intr-o operA a sfintului
Procopiu de Sazawa si-1 trece, dempreunii cu portiunea ce-a glagoliticA,
In mInele impAratului Carol IV. Aceasta ti diiruieste In bunii credintA,
ca un tezaur national, monastirii Emaus din Praga, de ande dupA anul
1390, de chid dateazA patriotica inscriptiune a necunoscutului cAlugAr
boem, el nimereste, nu se stie cum, in Francia. Ad, In fine, pAstrindu-se
Cu religiozitate In catedrala de la Reims, doutt dinastil regale succesive,
M. Cazacu) et Bourbonii, jurA la hicoronarea Ion pe o
Valesii (Valois
copie munteneascA de pe un exemplar moldovenesc. Apoi nu este care un
romant intreg ?" Comentariile slut, credem, de prism I
51 Vezi : P.P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R.,
vol. .t, Bucuresti, 1959, p. VIIVIII; Elena Linta, Cele mai vechi

manuscrise slave din ara noastrd, Rsl, XVIII, 1972, p. 245-264+14 pl.
(Dintre cele 26 manuscrise prezentate, apartinfnd secolelor al XII-lea
en sigurantA sau probabil
al XIV-lea, cele mal multe stilt serse
In Wile slave vecine).

www.dacoromanica.ro

42

cati dup premierea ei, in urma referatului semnat de A.H.

Vostokov. Incheindu-si analiza, el reproduce in 41 acest
scurt referat, in care subliniind meritele deosebite ale cercetarii marele slavist atrigea, in treacit, atentia asupra faptului c scrisul e mai degrabi din secolul al XII-lea, dei ortografia" pare a fi din secolul al XIV-lea (p. 271) si
ceea ce era
de-a dreptul nou pentru thirul filolog (Biliarski avea pe atunci
semnala ca unele greseli" apartin nu manuscri31 de ani)
sului, ci editorului Silvestre. Indemnat de Vostokov si continue
confruntarea editiei cu copia-manuscris a caligrafului francez,

trimis anterior in Rusia si afltoare la Biblioteca Publica'

din Petersburg, in genere, mai corect (dei nu lipsit nici ea
de greseli), Biliarski a constatat c argumentele sale isi pierd
spune el , explicatia noastri
temeiul : Dar, in acest caz
isi pierde una din dovezile principale ale legaturii dintre Evanghelia de la Reims 0 scrierea valahi. Cfici, chiar dac s-ar gisi

in original forma contaminati (a literei ius mare, q, in locul

n.n.) in cele patru exemple 52, n-am putea
iusului mic,
din aceast cauz s considerim Evanghelia de la Reims drept

o copie romineasci, atit din cauza numirului mic al acestor

exemple, cit i pentru c q se afl aici in loc de ja i ja, nu in

loe de cum ne-am fi asteptat, in primul rind, dupi ortografia bulgaro-valah ; de asemenea, i pentru ci celelalte particularititi, care prin caracterul lor contradictoriu ne-au obligat
s recurgem la scrierea romineasci, s-au dovedit dupi compa-

rarea copiilor tot asa de inexistente in original ..." (urmeazi

exemple ; p. 263).

dupa indreptarea
continu Biliarski
Prin urmare
greselilor editiei, fizionomia manuscrisului se modific sensibil :
ea se elibereazi de acele contradictii flagrante care au ingreunat explicarea faptelor. Dar in acest caz, ce se va intimpla cu
explicatia mea din paragraful precedent ? ..." (p. 264).
Totusi, el si-a publicat lucrarea asa, atit pentru c celelalte concluzii i, mai ales, infirmarea tezelor lui Hanka rimineau in picioare, &it i pentru ci metoda lui filologici corect
permisese si se constate deficientele, daci nu ale manuscrisului,
cel putin, ale editiilor lui Silvestre si Hanka (asupra uneia atrsese el insusi atentia la p. 92), aci nimeni nu-si putuse hichipui
ei cele doui editii excelente ale manuscrisului, analizate atit
52in alte cazuri, el constatase di apare nunaai In ecUtle, nu 0 In coplamanuscrls.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELEARUL DE LA REIMS

43

de amanuntit, due in mod inevitabil la incercari zadarnice,

dac nu de-a dreptul la concluzii false I" (p. 267) 53.
Cif prive0e trasaturile reale ale grafiei textului
in parte
indicate chiar de Biliarski
i concluziile ce se degaja din
analiza lar, citam, in incheiere, prerea autorizata a lui V. Jagid

Eu a fi integrat partea chirilica cu i mai mare siguranta,

n.n.), in a doua jumatate a secolului al XII-lea 54. Acest text este in mod evident
copie rus sud-vestica dupa un original bulgar (cu sirbisme),
in care nu exist& a, y, niel ja i nici mcar ju (am gasit numai
data la p. 8a: pustiti fu; alte ori pentru aceasta gasim q),
e folosit, dap maniera rusk pentru ja, dar uneori pentru e,
ca in redacOa sirb (de ex., 10b dnic pentru dbnije, 22b 6(0
Nazarcfa pentru Nazarefa, 23a krbstetcic pentru krbstitelc) ;
tot ap, potrivit redactiei sirbe, se intilne*te din ciad in cind
decit se face in Introducere (a lui Leger

pentru c (de ex., 5a, 19a svoe pentru svoc, 7b o (t) nee, 27a Sb

onoe strany, 32a je pentru ). Neglijenta mare a copistului

(noi credem c i incercarea de-a rusifica" ortografia, ceea ce

nu i-a reu0t pe deplinG.M.), care a fost subliniat de prof.
Leger 0 care se releva i in foarte numeroasele omisiuni de litere
i chiar de silabe, este cu atit mai frapant, cu cit scrisul este,
dealtfel, foarte Ingrijit"66.

Tocmai pornind de la acest caracter arhaic, ingrijit al

scrisului (observat Inca de A.H. Vostokov, care pe baza lui a

atribuit manuscrisul secolului al XII-lea, si nu celui de-al

XIV-lea, cum afirmase Biliarski) 0 al ornamentelor, E.F.
Karski dateaza acest text chiar in secolul al XI-lea (ceea ce
nu e posibil, din cauza trsaturilor ortografice mediobulgare
mediosirbe ce strabat din copie), dei 11 compara de mai
multe ori, de fapt, ea manuscrise din secolul al XII-lea 66.
52 Se pare el acest paragraf n-a mai atras atentia lui Hasdeu, eel

n-are WM o subliniere.
"In Entstehungsgeschichtee... , p. 106, Jagia adaugA : (sau la inceputul
sec. al XIII-lea). Vezi L. Leger, Pd. cit., p. 15-16 (Cu trimitere la studiul
lui A.I. Sobolevskl, Kirillooskaja &1st' Rejmskogo eocuzgellja, in Russkij

Filologiceskij Vestnik", 1887, nr. 3, p. 143-150).

" Rec. cit. la editia lui L. Leger, p. 635 ; la p. 636 a recenziel se mentioneazA
o serie de greseli flagrante ale editiei lui Silvestre, care o fac inutilizabilii.
Chrest.,
AcceptInd integral concluziile lui V. Jagid, W. VondrAk
p. 117-118, 153) adaugA trAsAturilor rusesti (ruso-ucrainene) i t ta loa
de fd (Luca, VI 18 : stratgitiichb;Matei I, 18 : rotbstoo 4.a.).
55 Ibidem, p. 147, 132, 143.

www.dacoromanica.ro

44

Oricum, concluziile sale completeazA pe acelea ale lui V.Jag),

in sensul cfi in nici un caz manuscrisul nu este din secolul al

XIV-lea, cum afirmase Biliarski i acceptase Hasdeu 57.'

In anii din urna, regretatul acad. C.C. Giurescu a reluat

chestiunea, scriind urnatoarele, intr-o carte de sintez, destinat unei largi difuzlri in tara i. In straiatate : Un asemenea text de la inceputul secolului al XI-lea s-a pAstrat in apzisul manuscris din Reims (Franta). 0 analizd recent a lui

dovedete a el a fost scris pe teritoriul carpato-danubian,

unde se vorbqte romanete. Intr-adevAr, textul slay al acestui

manuscris cuprinde termenii romfini nici" i spad" (cu d,

nu cu t 1), precum *i confuzia genitivului cu dativul, caracteristied limbii romfine" i adaug in noa : Concluzii ale lui
57 In nr. 4 (37), aprilie 1970, al ,,Magazinului istoric", sub titiul Evangheliarul de la Reims scris de un roman ? (p. 76), M. Cazacu a publicat f otografine a patru pagini din manuscris, dintre care numai una chirilicii (f. 16b),

spunind cA analiza fotografiilor confirmA concluziile articolnlui". Dar,

atit aceastA fotografie 0 cea publicatA de E. F. Karski (Slavjanskaja !drib.
lovskaja paleografija, 1, p. 371), en 0 toate cele 32 de pagini, pe cart le-am

vAzut In reproducerea acuarelatii" a lui L. Leger, nu ne dan temeiurl

sA atribuim manuscrisul colli moldovene de copisti din secolul al X1V-lea.

IatA, dealtf el, ce spune Karski despre acest manuscris, bazindu-se pe

editia lui L. Leger,foarte exactA" (In exemplarele mai scumpe, initialele,

vinietele si rniniaturile stilt colorate de minii", p. 82) : ,,... In Eoanghelia
de la Reims se IntrebuinteazA vopseaua albastra, ca 0 In Pandedele lui

Antioh din sec. XIXII, copie ruseascA a mAnAstiril Invierii din Noul

Ierusalim (Voskresenskij Novo-Ierusalimskij monastyr') ... Uneori

se mai intrebuinta un lichid verde pal sau gdlbui, probabil sucul unor
plante, cu care se completau titlurile nescrise Cu chinovar, ca de ex.

Mineiul din 1098 (cf. ed. lui Jagie, XXI). In partea chirilici a Eoangheliei
de la Reims sint serse cu o culoare gAlbuie, aviad o nuanti verznie, rtnduri Intregi de scris mirunt la p. 1, 2, 3, 4 etc." (p. 132). $i mai departe i
In ornamentul slavo-rus al vinietelor 0 initialelor pot fi mentionate mal
multe stiluri : 1) stilul geometric, cel mal vechi, bizantin. Acesta se observA

In cele mai vechi manuscrise grece0i, slave sudice 0 ruse. Acest stil

bizantin, de caracter arhitectural, se distinge prin corectitudinea geome-

trical a liniilor si naturaletea itnaginilor, animalelor si oamenilor ..."

(p. 143). Un ornament stxict bizantin, dealtfel, destul de sArac, se ponte

vedea In virtu( chirilicA a Evangheliei de la Reims din sec. XI" (p. 147 I
am vAzut insA cA Jagie o dateazA din sec. al XII-lea sau chiar de la tnce-

putul sec. al XIII-lea). Acest stil s-a transformat treptat In 2) stile'

teratologic sau fantastic; epoca dominatiei lui este de la mijlocul see. al

XII-lea pinA Intr-al XV-lea" (p. 148).

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA RIMS

45

N..Smochin, in studiul inedit asupra manuscrisului m entionat" 59.

Cit privWe confuzia genitivului cu dativul, caracterisargument preluat de la Hasdeu

am
aritat mai sus cum stau lucrurile. In schimb, noile argumente
lextcale", propuse de N. Sm china i preluate de C.C. Giurescu, merit s fie luate in discutie. Na tim pe ce pasaj se
bizuie N. Smochin, eind identifie termenul romn" nici.
Bnuim ins a este vorba de o fals segmentare a textului
(care are, ea once text vechi, scriptio continua), intrucit nici"
tie& limbii romne"

hisslava veche se spune ni, 0 e suficient ca un euvInt urmAtor

s inceap cu
ca s apar niei (nici). Sau poate cercettorul

a avut In vedere chiar forma cu haplografie citat mai sus

ni&mbnai, scris in loc de ni6itna mbnai cu nimic mai mic" 59.

" Formarea poporului roman, Craiova, Ed. Scrisul rominese, 1973, p. 130
131 si nota 90 ; vezi si editia francezi : La formation du peuple roumain
el de sa langue, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1972, p. 153 si nota 3. Cf., de
asemenea : Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giureseu, Istoria romanilor,
1, Bucuresti, Ed. St., 1974, p. 155, en referire la N. Smochinii, Studiu
,asupra primelor manuscrise slave din finutul carpato-danubian, rus. 1973
(Bibliografie, p. 156).
" Cum interpreteaza euvintele N. SmochinA, se poate vedea din articolu 1
Semnificafia unui manuscris, publicat In Magazin istoric", IV, 1970,
nr. 6 (39), p. 32. Astfel, scriind despre fragmentul de Evangheliar de la

lifmou (21. pergament, mss. slay nr. 613 de la B.A.R.), d-sa afirmi
Evarighella lui Mate folosqte cuvIntul agnetai, care nu se Intilneste
In nici un alt text de evanghelie si care are la bazi latinescul tcagnus* .
Or, In acele timpuri [sec. XII], aceat euvint era mai cunoscut In Transilvan.ta, cm ce ne Indreptateste, allituri de alte clemente, sA credcm
textul a fost scris de un romin transilvilnean". In realitate, euvintul
si nu Matei, cum gresit
respectiv, agrzetai (f. 2r, r. 14; Marcu, IX, 3
se indict& la Ineeputul pasajului), reprezinti o formi modificatIt (Cu protesa a, redarea lui f, Inteles ca (h, prin 1 i metateza celor doml vacate

interioare) a v.sl. gnafei (prezent In Codex Zograpizensis 0 Codex Mari anus,

raanuscrise slave vechi din sec. al XI-lea), preluat ca atare din textul

grecese : gnaplze#s (=forma mal veche knaphegs) Intilbitor (de postav)" .

C6 proteza e posibili In slavontt la acest Imprumut grecesc, se poate vede a
din adjectivul derivat agnafe6vb (in loe de gnafeova), lnregistxat in Parimeinicul lui Grigorovici (mss. mediobulgar din sec. XII-XIII). In Evanghelia lui Miroslav (slavoml sirbi, sf Irsitul sec. XII), cuvintul grecesc apare
deformat klbfbe (vezi Evandfelije kneza Miroslava, ed. L. Stojanovi6,
Belgrad, 1897, col. 345a, p. 192). Asadar, euvintul respectiv
Viena

n-are legtur cu lat. agnus miel" si nu poate fi adus In sprijinul teze i

formulate de autor (Pentru cuvintele slave vechi vezi : L. Sadnik R.
Aitzetmiiller, Ilandivrterbuch zu den altkirchenslavischen. Texten, Heidel -

bergHaga, 1955, p. 29; Lexicon linguae palaeoslovenicae, red. princ.

J. Kurz, I. fase. 8, Praga, 1964, p. 406; Codex Zographensis, ed. V. Jagi6 ,

www.dacoromanica.ro

46

Nu tim nici unde va fi putut gsi, prin ace1ea0 metode,

cel de-al doilea termen romfin". Precizdm insfi cd spadif este
un neologism, imprumutat din italiand, la granita dintre secolul al XVIII-lea i al XIX-lea 60, fiind un dublet etimologic"

pentru cuvintul romdnesc spatil (cea mai veche atestare in

Psaltira Scheianii), mWenit din lat. spatha, ca i ital. spada
(Cu sonurizarea lui -t- intervocalic, prezentd i in alte cazuri
similare) 2.

Aa stind lucrurile, sintem nevoiti s renuntm i la aceste

,,argumente", aduse in sprijinul ipotezei provenientei romfine*ti
a manuEcrisului In discutie. Inca o dat : astfel de manuscrise
slavo-romdne vechi au putut exista in secolele al XI-lea al

XIII-lea, usa Evangheliarul de la Reims nu face parte dmtre

Berlin, 1879, rctip. Graz, 1954, p. 62; Codex Marianus, ed. V. Jagie,
BerlinSt. Pb., 1883, retip. Graz, 1960, p. 148; pentru cuvintul grecesc
vezi : A. Bailly, Dictionnaire grec-frangais, ed. 16, Paris, 1950, P. 1105

E. A. Sophocles, Greek Lexicon of the Roman cuml Byzantine Periods, New

Leipzig, 1888, p. 334 ; 'E Kaint Diathikii. Text with Critical
York
Apparatus, Londra, 1937, p. 116). ObservAm cA In manuscrisele ulterioare

acest Imprumut, rar Intrebuintat si, deci, nenteles, a fost Inlocuit prin

cuvintul slay b6lilnikb InAlbitor" (Vrcgansko evangelie, mss. mediobulgar

din sec. XIII, ed. B. Tonev, Sofia, 1914, p. 215). Dealtfel, iatA pasajul
respectiv In traducere romaneascA, de unde se vede cA nu este vorba de
miel (Biblia, Bucuresti, 1968, p. 1145) : Si vesmintele lui s-au fifeut
stralucitoare, albe foarte, ca zapada, cum nu poate InAlbi asa pe pmln t
indlbitorul" (gr. gnapheys ; v.sl. gnafei ; slavon. agnetai, In textul discutat).
La f el Milt celelalte argumente" ale autorului in legaturA cu acest manu-

scris din sec. XIII-XIV, descoperit in biserica romaneascA din RIsnov

(Brasov) si daruit Academiei Romane de S. Puscariu si I. Bogdan (Vezi

prezentarea /ui I. Bogdan, In A.A.R. Seria II, t. XXXV, 1912-1913,

Dezb., p. 261; P.P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei
R.S. Romdnia, vol. III, dactilogr. la B.A.R. ; Elena Linta, Cele mai vechi

manuscrise slave ..., p. 254-255).

e Cea mai veche atestare, fnregistratA In Dicrionarul limbii romdne, In curs

de publicare de catre Academia Republicii Socialiste Romania, este din
anul 1800 (Istoria universal() de Millot, tradusA de loan Molnar Pivariu,
t. I, Buda, p. 434/30), dupA care urmeaza citate din Sincai (1804-1808),
Arhiva romaneascA" (1831), Asachi (1842) etc. Pentru etimologie vezi o
Sextil Puscariu, Etymologisches Wdrterbuch der rundinischen Sprache.
I. Lateinisches Element, Heidelberg, 1905, nr. 1616 ; U. Tiktin, Diclionar
romdn-german, vol. III, Bucuresti, 1925, p. 1463 ; Diclionarul lembii
romdne moderne, sub directia prof. D. Macrea, Bucuresti, Ed. Aeademiei,
1958, p. 786; Al. Cioranescu, Diccionario Etimolgico Rumano, fase. 5,
Universidad de la Laguna, Tenerife, 1960, nr. 8051 ; Florin Marcu Constant Manua, Dictionar de neologisme, ed. a II-a, Bucuresti, 1966, p 659.
2 Vezi, de ex., Bruno Migliorini
Aldo Duro, Prontuario etimologico
delta lingua italiana, Torino, 1966, p. 538.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIA,RUL DE LA REIMS

47

ele, iar dovezile" formulate in sprijinul acestei ipoteze fie se

bazau pe editia defectuoasa a lui J.B. Silvestre de la 1843, fie

atribuiau limbii romane partieularitati ale textului slavon

specifice limbii slave vechi (bulgare vechi) sau mediobulgare,

ori chiar redactiei sirbe, fie, in sfirOt, provin dintr-o lectura
defectuoasa a textului.

lata, in incheiere, spre exemplificare un fragment din

col. 8b (Luca II, 1-4) 61:

V navderije roldb(s) Cha.

Eu(1) Of) Luky.
II. 1. Vb (o)ny dni izide
povelinie
b(t) Ifesara Augsta
napsati

naxanie

vbso vbselenu. 2. Se
prbvoe by(s) vladu.419

In ajunul na$terli lui frisios.

Evanghelia de la Luca
11.1. In zilele acelea a iesit
porunca de la Cezarul August sit
se !merle toatfi lumea. 2. Aceasti

inscriere s-a facut intii pe chid

Sirie Kirinil. 3. 1 ideach

vbsi kbzbdo napsaii SI Db SDOf
gradb. 4. Vbzide re losifb 6(1)

Quirinus octrmula Siria. 3. $i se

dueeau tofi sA se triscrie, fiecare

Galtlbe., aw grada Nazarefa ...

Iosif din

In cetatea sa. 4. Si s-a suit

si

Gallleea, din cetatea

Nazaret ...

Concluzia pe care o tragem In urma acestei prezentari

a istoriei
mai degrab externe, decit interne
a celebrului" Evangheliar de la Reims este una de metoda. Nu putem face
s progreseze cunotintele noastre repet had mereu afirmatiile

fcute, chiar i de Hasdeu, acum mai bine de o sun de ani :

ele trebuie confruntate cu datele tiintei actuale, cu progresele
obtinute in cadrul filologiei pe plan international. Trebuie s
ne intoarcem meren /a studiul izvoarelor, al textelor in discutie,
sa le supunem propriei noastre analize. E necesar, in acela.5i
timp, ca in cercetarea tiintifica sfi ne ghidam de acel sprit

de finesse", care, printre altele : 1) ne ajuta ca, din cimpul

ipotezelor formulate asupra unei probleme sa desprindem pe
cea mai plauzibila ; 2) ne &A puterea sa gasim momentul oportun c Ind trebuie s renuntfim la o idee ce s-a dovedit fals 62.
61 Reproducem dupa fotocopia publicat de E. F. Karski, in Slavjanskaja
kirillovskaja paleografija,. 371, si pe care o redAm alAturat (Traducerea
romlineascA dupl : Biblia, Bucuresti, 1968, p. 1160). In aceste 12 rinduri
(din cele 20 cite confine o cob:ma) am observat doul greseli In edifia lui
Silvestre : 1) 1, fri loc de 1; 2) bb, In loc de Vb.

62 Vezi Teodor Dima, Investigafia Pinfificd N bunul simi, In Cronica",

nr. 11 din 14 martie 1970, p. 1.

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE

LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

I INSEMNATATEA LOR FILOLOGICA

In urma cercetrilor intreprinse de special4tii romni

i str'ini timp de un secol, cunoatem astAzi destul de bine
activitatea remarcabil, ce st la Inceputurile culturii romneti scrise in lirnba slavon6, a lui Gavriil de la Mnstirea
Neamt, fiul lui Paisie Uric, devenit el insui cdlugAr, spre sfiritul vietii. Probabil ca tatal i fiul, mentionati in Pomelnicul
de la Bistrifa

monacha Paista Urika i syna ego, monacha Ga-

ortila sbpisalelg (monahul Paisie Uric i fiul ski, monahul

Gavriil copistul") 1
erau inruditi cu Mihail Uricel, boier
moldovean, cunoscut din citeva documente din 1433 2. Jude-

chid dup manuscrisele pfistrate i semnate de arturarul

romn, initiatorul ap-numitului izvod moldovenesc", acti-

vitatea sa, desf4urat in cea mai veche mnAstire din Moldova

(intemeiat la sfiritul secolului al XIV-lea, in timpul domniei

lui Petru Mupt, 1375-1392 3), se intinde pe ce! putin 25 de

ani, din 1424 pira In 1449. Ea cuprinde 13 manuscrise sigure,
alAturi de alte citeva, a cdror paternitate este prezumatfi.
Tata, mir-o enumerare succinta, bazati pe lista intocmit de
E. Turdeanu 4, cu completkile ulterioare ale lui Ion-Radu
1 Vezi editia prof. D. P. Bogdan, Bucure0i, 1941, P. 32, 52, 88.
2 Vezi : Ion-Radu Mircea, Contributions it la vie et ii l'oeuvre de Gavriil Uric,

Revue des tudes sud-est europennes", t. VI, 1968, nr. 4, p. 573-594

Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, vol. I, tntocmit de C. Cihodaru, I. Caprow 0 L. iinanschi, Bucure*ti, Ed. Academiei, 1975, p. 164
169 (doc. din 26 febr., iunie [Cu data tearsft] 0 15 iunic).

3 Vezi C. Prisnea, Mdrulstirea Nearnf, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1964.

4 Les Wires slaves en Moldavie : le mine Gabriel du monastere de Neamfu
(1424-1449), Revue des tudes slaves", t. XXVII, 1951, p. 267-278.
48

www.dacoromanica.ro

MANDSCRISELE LITZ GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

.-

rv"

49

tstirot *a* : GI i4u4i 4.1 re FAA t*ri",1111401

L
....
,A.1.56,14trAi Aloft

s,

iy0444).WilitlaffAi

t4,4415A/LA
WitAkifthrt" VPillihfi, tar40;

torAtAtlif

4'i"'5l,vk,,rs..D1.5.
:ft M.) AkitittAkrA!":511;itlicirfA1145A1
,---4- fIr

**

ii.TA
A *IT 2, 4. s!,"!

0.6*
tu.tre.44
'
krbtierf.. 0 MA
Aii:kiC#4 Aiii

L. 141Attittarktv4;41 A:" I rTri. &OA

limilfAiAivoAlAk:rttc**11/4 ;A EITtt.44
s
I.

_..,...-FL
roerAmn.'x, L ne

t A Oa or
, Ai itr,Txm.tx.A.4pc{t# t;
,
foil), lp,ctieraap
tILJ
,

A*7t its'Aitt tt4 1... IA Ak

i ao ik,

:1::,

VI a met 'itiliARC ir

A t 114ilt At it -le'tv At ,4%,ilifrif#

ifi A -tA )(14'

A O&M?"
A' A hi' tvir it4A(.rrellyfel/r014/4k,
(wAt-Aril/4TR
AIL CA .r A aff(ibutuAtiorwre

d4

itArttd
iselif
-

SF.A4

Rotn.morit

, I., AA(

tt rut
Mu, ra, ,6 iterotittors4
,.---,
niwitorictif 4,Atirks7*7-

tt*ii lit oftA ertit 1 f A It

To reAtillm IttAA

ikkftitit7ditt
I reittakftAltr&&

i't tfit

.r. AAA: ilk: i r

oy

otitripp4,:fr

' 4 ; Et.. ".iyolfrttv,c.;

4141k HA tirs19. A A'

I
.AlltA,;ttritkii+ ' - 4tia&i
PoitiAro,
Araic TA
n AS

44st141 it tt ti -Al46-4
tt44441.0.&"
e,
s ,- Air

air(AT,A4sAliVIA#1,3

4 ,....,

!c

'

41 td r t

A.

.,

toaltikernkt,so*oitA

4414111114Ailli.3,41111(EA Mfg*

.
l'irmiAilitiat A 4Ittelt
ez, ( .
*
4
tit
4
e
u.
144flits444
A4 ti IT A 144ra 4t eAktiteMittuk

' IA tveiNs ftt *nst,rettt,tiAA

4
i
lhiva,409y41-41timikoi
li isit N.

9/44A vri.wit.s.44erti;$

.4tru.4 " "6'0 su zi mot

,47245.*1 illi

iE*

444;

i---

' jit

No A

'Orin ti

ustlit,(1ftivo"; 1 'hie i......,

,Am
.14

ee

ti

tititiirLfilati Oci-,

:rg..

Sbornicui /id Gavrid Uric din 1439 (f. 329v).

www.dacoromanica.ro

50

Mircea 5, aceste pretioase monumente de art caligrafic

miniaturistic i locul unde se pstreaa fiecare
Omiliile lui Grigorie Teologul (de Nazianz), cu comentariile lui Niehita al Heracleei, sbornic din 1424, fost la Mnstirea Noul Neamt, nr. 14/22, intrat In 1951 la Biblioteca

Lenin" din Moscova

Tetraevanghelul copiat 5i impodobit cu frumoase minia-

turi In 1429, pentru Marina, doamna lui Alexandru cel Bun ;

ulterior a fost addugat pe margine textul paralel in greac 7.
Se pstreazA la Biblioteca Bodleian (Bodleian Library, Cod.
Canonici Gr. 122) din Oxford 8.
Tetraevanghelul din 1436, ferecat (se pare, mai tirziu)
la comanda lui Clndea Latco,pirchlab din Hateg ; fost la Matstirea Neamt, nr. 29, astzi la Muzeul de art al R.S. Romania, nr. 4 9.
Sbornicul din 1439, cuprinzind vieti de sfinti i cuvinte
de laud ; fost la Manstirea Neamt nr. 106, azi la Biblioteca
Academiei R.S. Romania, nr. 164 1.
Sbornicul din 1441, cuprinzind vieti de sfinti i cuviniri ascetice ; fost la Manstirea Neamt, nr. 20, azi la B.A.R.,
nr. 163".
5 Op. cit.. p. 575-578, 590-594.
Hoable nocTynnenaa, fond. 218, nr. 178; vezi R. Constantinescu,
Note privind istoria bisericii romane in secol ele XIII XV, ,,Studii si materiale de istorie medie", vol. VI, 1973, p. 183 ; Idem, Texte romne0i In
arhive straine, Bucuresti, 1977, p. 19-20.
7 Vezi : E. Turdeanu, The oldest illuminated Moldavian ms., The Slavonic
and East-European Review", XXIX, 1951, p. 456-469 ; Em. LAziirescu,
Trei manuscrise moldoueneqii de la Muzeul de arta R.P.R., In vol. Cultura
moldoueneasal In timpul lui , teran eel Mare, Bucuresti, Ed. Academiei,

1964, p. 541-547.
8 A fost achizitionat la sfirsitul secolului trecut, cu prilejul unei

Ja Viena (J.S.G. Simmons, cercetAtor st. i bibliotecar, All Souls College,

comunicare oral).
Oxford
9 Vezi Em. LAziirescu, Trei manuscrise . . ., p. 547-552, 568-575 (fig.

1-8).

79 Vezi descrierea la P.P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Aca-

demiei R.P.R., vol. I, Bucuresti, Ed. Acaderniei, 1959, p. 245-248.

irlbidem, p. 248-250. Accste dou5 manuscrise, din 1439 si 1441, au stat
In ateMia Pavlinei Boieeva, in comunicarca Tradiciite na Tarnouska
knigoona gkola i deloto na Gauriil Urik, prezentat recent, la TIrnovo :
Vtori megdunaroden simpozium U&nici i posiedooateli na Eutimij Tarnouski" (Rezjumeta .), Tirnovo, 1976, p. 39 (litogr.).

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

51

Mdrgritarul lui Ioan Hrisostomul din 1443; fost la

Mnstirea Neamt, nr. 89 si 63; azi la B.A.R., nr. 136 12.
Cuvintdrile ascetice ale lui Vasile cel Mare din 1444. Se
pstreai la Muzeul istoric din Moscova, Fondul Hludov, nr. 8.
Mineiul pe luna februarie din anul 1445 ; fost la Mnstirea Neamt, nr. 87, azi la B.A.R., nr. 12213.
Scara (Leastvita) lui loan Sinaitul din 1446; manuscris

fost la Mnstirea Neamt, nr. 94, azi la B.A.R., nr. 143 ".

M'in eiul pe luna martie din anul 1447 ; fost la Mnstirea Neamt, nr. 77, azi la B.A.R., nr. 123 15.
Fragmentul de sbornic (10 f.), cuprinzind texte pseudoistorice si apocrife, din 1447. Se pstreaz la Biblioteca Lenin"
din Moscova, colectia Muzeului Rumiantev, nr. 923.
Mineiul pe luna noiembrie din 1449, fost la Mnstirea
Ncul Neamt, nr. 9/25, astzi disp'rut 18.
Sbornicul de omilii ale lui loan Hrisostomul, Vasilie

cel Mare si ale altor autori ecleziastici ; nedatat, atribuit anilor 1424-1437 17. Fost la Mnstirea Neamt, nr. 85, se pstreaza la B.A.R., nr. 169 ".
Constatm, deci, c din cele 13 manuscrise, apartinind
sigur lui Gavriil Uric, 8 se pstreazi la Bucuresti, 3 la Moscova,

unul la Oxford, iar altul a disprut din atentia cercentorilor.

Este posibil ca acesta s fie regsit, tot asa cum pentru altele
semnalate s se aduca mai multe argumente privind atribuirea ;
in sfirsit, pot fi descoperite chiar unele necunoscute anterior.
Din lista de mai sus se poate observa c distanta dintre unele
manuscrise este doar de un an, ceca ce atest activitatea deo-

sebit de intens a acestui crturar, cunoscut cu supranumele

de copistul (scriitorul), premergtor al pleiadei de copisti din
timpul lui stefan ce! Mare.
12 P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave ..., I, p. 168-171.
13 Ibidern, p. 147.
la n'ideal, p. 178.
15 Ibidem,

p. 147-148.

18 Vezi indicatiile bibliografice la Ion-Radu Mircea, op. cit., p. 594, nr. 13.

17 Ibidem, p. 594, nr. 15.

18 Vezi P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 191-195. La acestea, Ion-Radu
Mircea adauga 1nc trei manuscrise discutabile, cu scriere cursivA (op.
cit., p. 593-594, nr. 12, 14, 16; alte semnalAri la p. 582, nota 31), iar
R. Constantinescu, al patrulea (nr. 1494 din fondul 196, Mazurin, de la
Arh. Centrale de Stat din Diloscova), copiat In 1413 de popa Domentian"
si de Gavriil (rko Gavriilovo cu mina lui Gavrii1"; vezi Teste romd-

nefti..., p. 17-19).

www.dacoromanica.ro

52

Manuscrisele lui atit de diverse si bogate, frumoase si

corecte sint o mina nesecata pentru istoria literaturii slave" 19,
fie ca este vorba de serien originale, fie de traducen i din lite-

ratura bizantina. data cu semnalarea lor in slavistica biternationala, aceste manuscrise atit de vechi i reproducind texte
intr-o slavona mediobulgara exemplara' au inceput sa fie folosite la editarea stiintifica a unor pretioase scrieri slave si slavorom ne.

Prima reproducere de text dupa' un manuscris de-al /ui

Gavriil de la Neamtu a aparut acum mai bine de o sun de ani.
Este vorba despre dou fragmente tiparite de slavistul rus A.

Popov din manuscrisul de la 1444, cuprinzind CuvIntetrile

ascelice ale lui Vastle cel Mare (Fondul Hludov, azi la Muzeul
istoric din Moscova, nr. 8), in cartea sa Pervoe pribavlertie k
opisaniju ruhopisej A.I. Chludova (Moscova, 1875, P. 7) 20.

A urmat, peste nou ani, prima editie a Viefii sf. loan

cel Non de la Suceava, scrisei In limba slavond de mitropolitul

Grigorie Tamblac i tradusil de prea sf. sa episcop Melchisedec,
tiparit in Revista pentru istorie, arheologie i filologie" (an.
II, vol. III, 1884, p. 163-174), dupfi cea mai veche copie pas-

trata pina astazi, in Sbornicul lui Gavril din 1439; aflat pe

atunci la Manastirea Neamt (nr. 106; azi la Biblioteca Academiei R.S. Romania, nr. 164, ff. 324 r-330 v). Editia era precedata de un studiu, Mitropolitul Grigorie Tamblac. Viafa .,si
operele sale (ibidem, p. 1-64), depasit azi in mare parte 91.
Emil Turdeanu, Un mantzscris religios din limpid lui Mircea eel Minn,
extras, Paris, 1968, p. 5.
Inaccesibila In Bucuresti, Lista publicarilor de texte dup. manuscrisele
lui Gavriil Uric a fost Intoemita pentru prima data de Emil Turdeanu,

In articolul Les lettres slaves en Moldavie: le moine Gabriel . .., p. 275

276. Ulterior, Ion-Radu Mircea (op. cit., p. 590-594) a mentionat pentru
fiecare manuscris descrierile, dintre care unele se aria In editiile pe care

le vom prezenta mai jos ; la acestea adaugm pe cele aparute ulterior.

21 Studiul i editia au fost publicate, de asemenea in Analele Academiei

Romne", Seria II, t. VI, sect. II, Bucuresti, 1884, si in extras : Viala
si scrierile lui Grigorie ramblac, 110 p. Reluind o presupunere mai veche,

Dan Zamfirescu a su pus indoielii, Intr-un articol recent, paternitatea

lui Grigorie Tamblac, considerind ca autorul este un alt Grigorie, monah
si prezviter in marea biserica a Moldovlabiei" din Suceava ; opera ar fi
lost scrisa nu in jurul anului 1402, cum s-a presupus, ci dupa 1415, data

la care Grigore Ureche consemneaza aducerea moastelor lui loan cel Non
la Suceava (vezi Prezenfa europeand a culturii rorratnesti, In vol. Perrnanenta palriei, Bucuresti, 1975, p. 346). Chestiunea necesita o cercetare

mai aprolundata.

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

53

Pretioasa opera, transmis de manuscrisul lui Gavriil

Uric si de alte copii ulterioare, cuprinde prima consannare intern]
izvor narativ local a unui eveniment din istoria Tarilor Romdne
intimpinarea de catre Alexandru ce! Bun, clerici, boieri si
popor a moastelor lui Ioan ce! Nou, proclamat sfint si protec-

tor al Moldovei. Jata textul (ff. 329 v-330 r), in traducere :

Toate acestea au ajuns la auzul binecinstitorului domn
de atunci a toad Moldovlahia si al tinuturilor de la Mare,
de Hristos iubitorului si marelui voievod Io[an] Alexandru,
barbat impodobit cu multe virtut', dar si iubitor de mucenici.
Indata ce a aflat de moastele mucenicului si cuprins fiind de
dorinta lor, cu sfatul celui ce atunci cirmuia cele Wsericesti,
preasfintitul arhiepiscop Iosif, trimite un boier cu destulfi
oaste sa aduc la dinsul cu mare cinste trupul vredn;c de
slava al mucenicului.
Primindu-1 In curind cu mare cinste si cu osirdia cuvenita, il intimpina cu toti cei slaviti ai sai si cu mult popor de
oameni ai lui Dumnezeu, insa si cu arhiereul si cu tot clerul
bisericesc, cu fclii si cfidelnite si cu miruri binemirositoare.
Se apleaca spre racla sfintului, cuprinde mult ptimitul trup,
atinge ochii si buzele sale de miinile lui, vars multe lacrimi
de bucurie. Il proclamfi pazitor al tarii sale si astfel 11 aped cu

cinste in preasfinta mitropolie, in luminata cetate Suceava,

scaunul sau"22.
Viata sf. loan ce! Nou a fost reprodusa dupa acelasi manu-

scris, la rastimp de 22 de ani, de A. I. Iatimirski, in volumul

lz istorii slavjanskoj pro povedi v Moldavii. Neizvestnge proizvde-

nija Grigorija Camblaka, podralanija emu i perevodg monacha

Gavriila, aprut in prestigioasa colectie a Academiei Ruse

Pamjatniki drevnej pis'mennosti i iskusstva", vol. CLXIII
(St. Petersburg, 1906, P. 1-11).
In sfirsit, aceasta opera a fost reeditan a treia oara in
conditii excelente, cu fotocopii dup manuscrisul lui Gavriil,
transpunere in bulgara actuala, studiu si indice-vocabular
complet, in cartea profesorului Penio Rusev si a colaboratorului sat' Anghel Davidov, Grigorij Camblak v Rumanija i v
starata rumlinska literatura (Sofia, Ed. Academiei Bulgare de
Stiinte, 1966, 198 p.).
12 Vezi Literatura roindnif veche (1402-1647), introducerc, editie Ingrijitil
si note de G. MihAilii si Dan Zarnfirescu, vol. 1, Bucuresti, Ed. Tineretului,

1969, p. 24-25.

www.dacoromanica.ro

54

In acelasi volum mentionat mai sus, A. I. Iatimirski

publica pentru prima dat, dup'd alt Sbornic al lui Gavriil,
cel din 1441 (pe atunci la MAnstirea Neamtului, nr. 20;
azi la B.A.R., nr. 163, ff. 160r-172v si 302r-310v) doufi
scrieri ale lui G rigorieTamblac, si anume Pane giricul sf. Gheorghe

si Cuvint la silrbdtoarea Floriilor (p. 13-31 si 33-45), alfituri

de citeva texte extrase din manuscrisele slavo-romAne ulterioare. Editia era Insotit de un amplu studiu, care dacfi
s-a dovedit a fi fost orientat pe un drum fals in ceca ce priveste
ramtne toidentitatea remarcabilului copist si miniaturist
tusi util in ceea ce priveste analiza filologico-literarfi a textelor.

Cu doi ani faainte, filologul rus reprodusese in mono-

grafia sa Grigorij Camblak (St. Pb., 1904, p. 358 si 359)

de-

altfel, foarte discutabill, ca si studiul citat mai sus doui

fragmente din Mdrgdritarul lui loan Hrisostomul (Cuvintele
2 si 8), in copia lui Gavriil din 1443 (fost la Mngstirea

Neamtului, nr. 89 si 63; azi la B.A.R., nr. 136), In cornparatie

Cu textul corespunztor din Sbornicul lui Vladislav Grfinaticul
si din manuscrisul 126 al Bibliotecii Sinodale din Moscova.

Tot el a reunit tntr-o brosurk Insotitfi de o prefatfi,

Zametki o slavjanskich i russkich rukopisjach v Bodleian Library

o Oksforde (St. Pb., 1908, 76 p.) ale lui P.A. Sire% predecesorul

sgu la docenta de filologie romAnk' de la Universitatea din

Petersburg (publicate initial in I/I3Becroo MK", t, VI,
1902, p. 325-349 si XII, 1907, p. 122-175), care d5duse,
printre altele, un fragment din celebrul Tetraevanghel al lui
Gavriil Uric din 1429 (Ms. can. Gr. 122, Matei V, 42-48 si VI,

1-13, textul slavon si cel grecesc alfiturat).

Acest Tetraevanghel a devenit cunoscut in toat4 splendoa-

rea sa miniaturisticA prin elegantele reproducen In culori

incluse in albumul publicat de loan Bianu, Documente de
artd romaneascd din manuscripte vechi, I. Evanghelia slavogreacd scrisd In Mdndstirea Neamfului din Moldova de Gavriil

monahul la 1429 (Bucuresti, 1922), si retiprite apoi de mai

multe ori in monografii, istorii literare si de art24.

23 Vezi : D. P. Bogdan, Pomelnicul mandstiril Bistrifa, p. 32, 52, 88; Idem,

lard,,i despre identitatea lui Grigorie ramblac, Hrisovnl", I, 1941, p. 463
465 ; E. Turdeanu, Gregoire Camblalc : Faux arguments d'une biographie,

Revue des tudes slaves", XXII, 1946, P. 46-81.

" Vezi Sorin 'Ulea, Gault Uric, prim& artist romdn cunoscut, Studii ,i cer-

cetliri de istoria artei", t. XI, 1964, nr. 2, p. 235-263 i fig. 1-5, 8-9,
11-12.

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

55

Dar cea mai bogata recolta din cele dona sbornice ale lui
Gavriil de la Neamtu
din 1439 *i 1441 a extras Emil
Katu2niacki, fost profesor la Universitatea din Cernauti,
care a publicat unica, Od in prezent, editie completa a operelor marelui prelat i scriitor mediobulgar, patriarhul
Eftimie al Tirnovei, figura cea mai reprezentativa a secolului
al XIV-lea In toata literatura de expresie slavona : Werke des
Patriarchen von Bulgarien Euthymius (1375-1393). Nach
den besten Handschrif ten herausgegeben von E.K. (Wien,
1901, CXXVIII+452 p.), reprodus nu de mult prin procedeul fotomecanic, with an introduction by I. Dugev"
(Variorum Reprints, Slav, Ser. 2, London, 1972, 582 p.).
Din cele 13 opere originale ale patriarhului Eftimie, ase

trei vieti i trei panegirice au fost editate de Kafuiniacki dupa manuscrisele lui Gavriil din 1439 i 1441, care
sint cele mai vechi in intreaga traditie manuscrisa a operelor
eftimiene, fiind indepartate in timp doar cu 46, respectiv
48 de ani de sfiritul pastoririi prelatului bulgar cu 35-40
de ani de savirirea sa din viata. Astfel, dupa manuscrisul
din 1439 au fost publicate (evident, cu variante dupa alte
manuscrise ulterioare) : Viafa sf. loan de la Rila (in parte

i dupa mss. 10 din colectia lui Kaluiniacki insui, redactat

In mediobulgarfi, In sec. al XV-lea, descoperit probabil
Bucovina ; p. 5-26), Viala lui Ilarion, episcopul Meglenului
(p. 27-87), Panegiricul sr. Nedelja (p. 147-169), cel al lui
Mihail din Potuka (p. 170-180) i cel al lui loan, episcopul
Polibotului (p. 181-202; pe atunci copia lui Gavriil era unica
ce cuprindea aceasta scriere). In sf irit, dupa cel de-al doilea

manuscris, din 1441, E. Kaluiniacki a reprodus Viala sf.

Filorteia (p. 78-99).

Daca la cele spuse mai sus adaugam faptul ea a patra

Via(d, cea a srintei Paraschiva (versiunea primara) a fost
publicata in acela,i volum dupa alt manuscris de la ManasUrea Neamtului (nr. 14, azi la B.A.R., nr. 151, In redactie
sirba, sec. XVII, provenit de la Manastirea Xenofon

Athos) ;

35 Cu ctilva ani in urmil, loan Iufu a descoperit o a doua copie In sbornicul

1795/706 al MAnfistirii Dragomirna, atribuit sfirsitului sec. XIV
centru
Inceputului sec. XV (vezi articolul su Mdndstlrea Moldovila
cultural important din perioada culturii ro:mine in limba slavond (sec. XV
Moldovel i Sucevei", XXXIX, 1963, nr. 7-8,
XV I

p. 432, nr. 9.

www.dacoromanica.ro

56

ea al patrulea Panegiric, cel al imparafilor Constantin si Elena

(editat de Kaluiniacki dupa copia slavon s'Iba a lui Vladislav
Grmticul din 1479) a fost publicat de autorul aces tei carti dup

manuscrisul mai vechi al lui Iacov de la Putna din 1474, In

mediobulgara ; ea, in sfirOt, A doua scrisoare Mire Nicodim
de la Tismana a fost tiprit de slavistul cernautean dup
unicul manuscris cunoscut pe atunci (mss. nr. 116 din Biblioteca Academiei Teologice din Kiev, azi la Biblioteca Academiei
de Stiinte a R.S.S.Ucrainene, ce-o pastreaza doar fragmentar),
prima catre Nicodim, cea
constatara ca' numai trei scrisori
are mitropolitul Antim al Teirii Romne.,sti i cea alre Chiprian

(cunoscute, dealtfel, si in copii slavo-romne de mai tirziu) ,

precum si Slujba imptirtdesei Theopliano ramin editate dupa
manuscrise slavone Orbe (cel al lui Vladislav Gramticul,
din 1479, si un altul de la Hilandar Athos, nr. 111, din sec.

XIVXV).

Impresionat de vechimea, valoarea scrierilor cuprinse i

corectitudinea

lingvistica a celor dona manuscrise ale lui

Gavriil de la Neamt, Emil Ka/uiniacki le-a consacrat ulterior

o ampla descriere, insotit de extrase din diverse alte texte
Sborniki Njameckogo monastgrja NoNo 20 i 106 (St. Pb.,

1907, 62 p., extras din Sbornik ORJAS", t. LXXXIII).

Aceste dona sbornice ale lui Gavriil, ca si celelalte manuscrise

din aceeasi colectle (astazi la : Muzeul de arta al R.S.Romnia,

nr. 4 Tetraevanghelul din 1436; B.A.R., nr. 136

Oritarul lui loan Hrisostomul din 1443; nr. 122

1116r-

Minei

pe luna februarie din 1445; nr. 143 Scara lui loan Sinaitul
din 1447; nr. 149 Sbornic databil 1424-1437) spune el
formeaza avutul cel mai de pret al bibliotecii Mnastirii
Neamt. Aceasta afirmatie se refera in special la sbornicele
nr. 20 si 106, scrise In prima jumtate a secolului al XV-lea

de monahul Gavriil de la Neamt, importante prin faptul

ca includ, alaturi de a/te texte deosebit de pretioase din punct
de vedere literar, cele mai vechi si, dealtfel, cele mai corecte
copii ale unor opere alcatuite de doi renumiti scriitori slavi
Se Detalii prIvind circulatia si Influenta operei lui Eftimie tn pele Romine
se gAsesc in cartea lui Emil Turdeanu, La littrature Migare du XIV siicle

el sa diffusion dans les Pays Rournains, Paris, 1947, p. 67-139, si In cartea noastrA, Cultura icl literatura romana t'eche in context european, Bucuresti, 1979.

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

57

de sud patriarhul Eftimie al Tirnovei i Grigorie Tamblac,

fost episcop al Kievului" (p.2).
Descrierea celor dou manuscrise, nr. 20 si 106, din 1441

si 1439 (azi la B.A.R., nr. 165 si 164), este insotit de cite

patrn extrase de texte din fiecare, i anume : din primul
Viala lui Grigorie, fost episcop al Tafaronu(a. 1441)
lui (p. 5-8), Panegiricul sf. Gheorghe de Grigorie Tam-

blae (p. 12-15 ; vezi i Leditia citat mai sus a lui

A. I. Iatimirski, din 1906), Revela fia lui loan Teologul

(p. 16-21) i Viata lui Teodor, scris de episcopul Vasilie al

Emessei ; din al doilea (a. 1439) CuvInt despre aflarea sf.
Crucii de Alexandru clugrul (p. 36-37), Viafa lui Simeon
de la Muntele Minunat de Nichifor Magistrul din Antiohia
(p. 49-50), Mucenicia sf. apostol Varnava (p. 51-57) si
s irsitul Viefii preacuviosului Pafnutie (p. 57-58).
In concluzie, E. Kaluiniacki scria, pe bun dreptate :
Cu aceasta incheiem descrierea, considerind cA datele oferite
sInt suficiente pentru a ne convinge c sbornicele nr. 22 si
106 de la Man'stirea Neamtului au intr-adevr o mare valoare

Reran. Din acest punct de vedere, dintre manuscrisele din

secolul al XV-lea, doar Panegiricul de la Rila (al lui Vladislav

Grmticul din 1479n.n.) se poate compara cu ele, dar

aceasta este ceva mai nou. In plus, In favoarea manuscriselor

de la Neamt se Inscrie i urmtorul fapt. DacA vom compara
ortografia acestor manuscrise cu recomandrile lui Constantin
Kostenetki din Expunerea despre hiere, vom vedea ca intre

ele nu exista aproape nici o deosebire. Tot ceea ce autoruI

Expunerii prezint ca trsturi specifice ale ortografiei slavobulgare sau, mai precis, medio-bulgare, corectate de patriarhul Eftimie, gsim aplicat practic i In sbornicele lui Gavriil.
In acest fel, sbornicele nr. 20 si 106 de la Mnstirea Neamt

au avantajul fan de alte manuscrise cu continut similar

cfi ne dau posibilitatea s intelegem mai bine a-tit sensul,

eft i principalele trsturi ale acestei ortografii, atit de Mudate la vremea so" (p. 61).

In sflrsit, in anii din unn, o alt scnere a literaturii

bulgare vechi, i anume Va fa lu Chini Filoso fui (varianta

scurt), redactat in sccolul al XIII-lea, pe baza variantei

complete din secolul IX, a fost publican tot dup Sbornicut
din 1439 al lui Gavriil Uric de la Neamt (ff. 221-224r),
care se dovedeste a pstra cea mai veche copie din intreaga
www.dacoromanica.ro

58

traditie slavon. Aceast scriere anonim, ce atest perpetuarea cultului marelui dascAl al slavilor atit In Bulgaria,
cit si In trile vecine, a fost inclus de profesorul Boniu St.
Anghelov In cartea sa h starata balgarska, ruska i srdbska literatura (Sofia, 1958, p. 36-44), Insotind-o de o scurtfi introducere

si de variante dup alte manuscrise ulterioare27. Astfel, literatura chirilo-metodian s-a Imbogfitit cu o copie mai veche

si mai exact decIt cele cunoscute phi nu de mult, mai

apropiat de protograful pierdut.

Asadar, a-tit In cazul acestei scrieri, eft si In cel al operelor

lui Eftimie al Tirnovei si ale lui Grigorie Tamblac, mentionate mai sus, copiile lui Gavriil Uric de la Neamt s-au dovedit
a fi cele mai vechi si cele mai bune din punct de vedere textologic. Larga difuzare In slavistica european a editiilor
citate, transpunerea In bulgara modern i In romn a unora
din operele respective, reproducerile facsimilate dupl manuscrise, In diverse monografii rominesti i strine toate
acestea confer o valoare deosebit mostenirii culturale
artistice a lui Gavriil Uric, a crui activitate a Inceput dup
mrturiile pstrate acum mai bine de cinci secole i jumtate.

rIntimele rinduri, omise In aceast5 editie din cauza absentei fotocopiel

ultimei pagini, au f ost reproduse de not In Contribufii la isloria cullarii
lileraturii rorndne vechl, Bucureti, Ed. Minerva, p. 28 (prezentarea
manuscrisului, p. 26-27). Recent, textul a fost retipdrit integral de Elena
Linta, In cursul universitar Slava veche # slavona romtlneascd (coordonator

prof. P. Olteanu), Bucurc*ti, EDP, 1975, P. 381-384.

www.dacoromanica.ro

PRIMUL MANUSCRIS ROMANESC PRECORESIAN

DATAT :

CODICELE POPII BRATUL DIN BRASOV

(1559-1560)
SI SURSELE SALE

1. INTRODUCERE

itn 1960,

regretatul prof. P.P. Panaitescu semnala pentru

prima data opiniei publice din tara noastr

Codicele popii

Bratul, copiat cu patru secole Inainte, In anul 7068", respectiv tare 1 septembrie 1559 si 31 august 1560, care se afla pe
atunci In colectia istoricului (iterar Gh. Cardas din Bucuresti /.

Pretiosul manuscris cu text slavon si rominesc alternativ,

despre care se spunea ck cuprinde Apostolul (Cu epistolele),

...

fragmente din Vechiul Testament, dintr-o omilie a lui loan

Gurfi de Aur si dintr-un apocrif", era integrat astfel prmtre
cele mai vechi traducen i romnesti din sudul Transilvaniei.

Ulterior, ocup Indu-se de textele bilingve slavo-romne, I. Ghetie si autorul acestor rInduri au subliniat Insemntatea indiscutabil a acestui manuscris, ce ocup unul din primele locuri tare
1 incepulurile scrisului in limba roman& Studii o materiale de istorie
medie", IV, 1960, p. 173-175; informatiile au fost reluate apol In stu-,
diul incepulurile scrisului in limba roman& Noi coniribufii, Studii si cercetslri de bibliologie", V, 1963, p. 128-129, si In monografia Inceputurile 0 biruinfascrisului in limba romdmi, Bucuresti, Ed. Academiel, 1965

p. 127-129.

59

www.dacoromanica.ro

60

IL

e-oP

el-Fmk 4 noorwirie4",miti:rwevcoAs .

leCn11.4?oist tirtia5nitma

flit.

VAASA=

4.7* t ) 4,1. 44 44 4,. e*

jof v4,4, sarratitoo4

,
r'l 4cmforq:
Ntirri,f :
,

J*0.4440f

4.

. ii.Vap4:WritiLdirllinflitt A
, 47'
itike;n4 11 . Li I'M** 114,014k #fr
,

Artiommet ,o1

se

>

i r*vrAgtillib/ t
4#,444t flititA 61.11.4 ' ' .n.r mitt f,"
, A ,..112.41,+' t.., :flow
14740 414...WIL A ,,,kr,p 4 ile/44 qtt. itt flo
..,

J<;

. ..

.11.0

.$1.r

.e

Codicele popii Bratul din 1559-1560 (p. 1).

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

61

textele de acest fel din vechea cultura romneasca 2 Intrucit,

nici unul din autori n-a dat informatii i extrase mai
ample din manuscris, atit tratatul academic de Istoria
tutu romtine 3, Cit i Istoria limbii romans, scris de acad. Al.
Flosetti 4, nu 1-au remarcat, dei merita o atentie deosebita :
pentru ca este cel mai vechi manuscris romnesc datat i al
arid copist se cunoate 5; pentru valoarea lingvistie i cul-

tural a textelor ; pentru mrturia privind activitatea de

traducere desfurata de crturarii romfini din Braov i imprejurimi.-

2. DESCOPERIREA MANUSCRISULUI.
COPIA LUI GR. CRETU

La sfritul secolului trecut, dup neplcutul episod cu

I.G. Sb iera, care i-a cvasi-sechestrat" celebrul A postol Votof. Ghetie, Cu privire la textele slavo-romdne in traducere interlinear din
secolele al XVI-lea 0 al XVII-lea, LE, XVII, 1968, nr. 1, p. 75-78 ; idem,
Textele rotacizante i originile scrisulut literar romdnesc, In Studii de limbd
hterard i filologie, [I], Bucuresti, Ed. Academlei, 1969, p. 240 (repro.dusc in vol. Inceputurile scrisului in limba romand, Bucuresti, Ed. Academici, 1974, p. 96, 196-201) ; G. AHURA, Contribuiii la studiul calcului
linguistic (Pe baza textelor bilingve slavo-romdne din sec. al XVI-lea),

SCL, XVIII, 1967, nr.

5,

p. 353-354; idem, Problemele

sturlierii textelor bilingve slavo-romane din sec. al XVI-lea, In Acide celui

de-al XII-lea Congres International de Lingoistied i Filologie romanicd

(Bucuresti, 15-20 aprilie 1968), vol. II, Bucuresti, Editura Academiei,

1971, p. 93-99 (Contributii la istoria culturii ci literaturii romdne vechi,
p. 231-249).
3 Ed. 1, Bucuresti, Editura Academiei, 1964; ed. a 2-a, 1970.
4 Bucuresti, EPL, 1968. G. Ivascu, Istoria literaturii romdne, vol. I, Bucuresti, 1969, reproduce prima pagind a manuscrisului Intre ilustratille
dintre p. 82 si 83.
5 Exprimilm alduroase multumiri istoricului literar Gh. Cardas, care
ne-a pus la dispozitic cu multti ainabilitatc manuscrisul i ne-a comunicat
o serie de informatti privind istoria sa extern5.
4 Vezi i articolele lui C. Dimitriu publicate in ultimul timp : Originalitatea
vocabularului din Aposiolui popii Bratul, SCL, XXV, 1974, nr. 2,
p. 149-167; On the Gendre of the Nouns in Codicele popii Bratul, RRL,
XX, 1975, nr. 6, p. 639-641.

www.dacoromanica.ro

62

nelean, descoperit de el in 1871 1, cunoscutul filolog Gh. Cretu,

editorul competent al Lexiconului lui Mardarie Cozianul, a

descoperit la manastirea Sucevita un manuscris bilingv slavoromitn, pe care 1-a obtinut in vederea transcrierii i a editarii.
Intr-adevfir, de asta data, filed a mai face vreo publicitate,
Gr. Cretu a luat manuscrisul la sine, copiindu-1 cu exactitate.
Aceasti copie, pastrat intr-un registru mare, liniat, eu paginile
numerotate exact ca in original, pe care-I reproduce intocmai
inclusiv Cu alternarea cernelii negre i ro0i
impreuni

cu pretiosul manuscris, a ramas familiei, dupa moartea sa,

survenita in 1919 8, i n-a mai vazut lumina tiparului. De la
urma*ii lui Gr. Cretu, manuscrisul i copia au fost achizitio-

nate, in anii din urm, de Gh. Carda, care /e-a fcut cunoscute
lui P.P. Panaitescu, P. Olteanu i altor cercettori. Acum citiva
ani, colectionarul a oferit manuscrisul spre achizitionare _,Casci
Dosoftei" din cadrul Muzeului de literatura a Moldovei, deschisa

la Iai, in iunie 1970 9, pastrinduli copia lui Gr. Cretu, pe

care ne-a dat-o spre consultare.

lata insemnrile cu creionul ale acestuia de pe prima

pagina a filei de garda din fata :
.Copie de pe manuscriptul N.381 din bibl[ioteca)
Sucevita (Bucovina).
Paginile care cuprind litere mari, mai deosebite, slut : 1, 5, 16 19,

24, 26, 29, 35, 41, 49, 61, 65, 78, 82, 85, 87, 92, 97, lei, ... 265, 426.
SA se cercleteze) din nou.
Pagine scrise de alte persoane : 26 (H are, ing c[omparA] i p. 15)".
Popa loan [R] pune cite o cruce de multe ori In dreptul greselelor ce
face.

De /a p. 183 am cores cu Dimonia V. I prin urmare, a[u) putut

ramlnea greseli de despArtire de vorbe si de Intrebuintarea lui ou sau u.
7 Asupra acestui episod vezi cele spuse de I. G. Sbiera Insusi, In Codicele
Voronefean, cu un vocabulariu fi studiu asupra lui, Cernauti, 1885, p. 264

265, si de Gr. Cretu, in Critica la aceasta editie, publicata In Revista

pt. ist., arh. i fil.," vol. VI, 1891, p. 145. 0 alta recenzie critica a publicat loan Bogdan, In Convorbiri literare", XX, 1886, nr. 1, p. 77-78.
Vezi Diclionctrul enciclopedic Carlea Romlinescd", de I. A. Can drea
Gh. Adamescu, Bucuresti, 1931, p. 1592.

9 Vezi D. Vacariu, Casa Dosoftei, in Cronica", an V, nr. 26(229) din

27 iunie 1970, P. 10. Biblioteca Academiei R. S. Romania a obtinu t
ulterior un microfilm (Mm. 220).
" In subsolul p.26 a copiei sale, Gr. Gretu a scris tot cu creionul : Aceasta
pagina In original e scrisa de altul".

www.dacoromanica.ro

OODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

63

De la p. 201 n-am revazut accentele si spiritele, ci numai cuvintele si

punctuakia (1892 aug. 27).

Pag. 214 si 215 s-au sarit la copiatn.

De la p. 257 am obslervat] direct Indreptarile".

Insemnarile continua pe coperta din fat (interior)

.244, 280, 312 De aici am cores cu Pulheria.
39018 pina la 431 cores de Dimonia si nevasta.
De" la 431 pind la sfirsit, am cetit cu Dimonia partea slavona, lar
partea romfineasca cu Pop, Irma Cu acesta nu s-a[u] cetit toate punctuakiile

si n-am avut cemeala rosie".

Am reprodus integral aceste Insemnari, intrucit ele ne dau

informatii pretioase asupra provenientei manuscrisului

manastirea Sucevita 14 , a felului cum a lucrat Gr. Cretu
i mai ales asupra anilor and 1-a copiat : data 1892 aug. 27,
inscrisa dupfi mentiunea privind unul din momentele colationrii, ne arata ciar ca el obtinuse manuscrisul cu cltiva ani
Inainte, caci copierea migaloasli trebuie sa-i fi luat destul timp.

DO am spus mai sus ci nu a facut nici o publicitate In

jurul noii sale descoperiri, credem ca la acest manuscris, cuprin-

zind In cea mai mare parte a sa un Apostol, facea aluzie Gr.

Cretu In 1885 i 1891. Scriind despre Apostolul lui Coresi *i
despre versiunea slavona dupa care a fost tradus, el mentiona
intr-o nota : Citatiunile slavone le voi face dupa un Apostol
manuscript, scris In Moldova pe la jumdtatea sec. XV/ (subl. n.),
despartind Insa vorbele" 16. Netiind, desigur, pe atunci, cine
11 Intr-adcvar, au ramas necopiatc de el si nici n-au fost adaugate ulterior.

12 Ureic 244, 28C, 312, 390 slut scrise una sub alta, cu cerneala rosie.
13 Inaintea acestui cuvint se all scris : (325)".
12 Episcopul Alelchisedec Stefanescu, care a vizitat manastirea In 1883
si-i da o succinta descriere, nu mcnkioneaza, printre alte manuscris e
vechi mai insemnate (neavind timp a le revedea pe toate"), pe acela
al popii Bratul : vezi 0 vizild la diem nulndsliri si biserici orifice din
Duconina, Bucuresti, 1883 (extras din Rev. pt. ist., arh. si fil.", an 1),
p. 281-288. Construita de Gheorghe, cpiscop de Radauki, viitor mitropolit al Afoldovei, Icremia si Simion, fiii lui loan Movil, la sfirsitul
sec. al XVI-Ica (sfinkirea s-a facut in 1581), manastirea Sucevika este
unul dintre cele mai frumoase monumentc artistice moldovenc. Vezi,
printre altele : D. Dan, lildndslirea Suceolia, Bucuresti. 1923; Maria
Ana Musicescu, Milndslirea Sucevila, Bucuresti, 1965.

15 Initial Praxiu sau Apostol romdnese, tipdrit pe la 1570, Rev. pt. ist.,
arh. si M.", an III, vol. V, 1885. p. 41, nota 1. 0 menkiune similara face
In recenzia citata la edikia lui L G. Sbiera, p. 147, nota 1.

www.dacoromanica.ro

64

e popa Bratul", copistul care a scris insemnarea de la p. 426,

Cretu credea cA nu greseste afirmind ea Apostolul a fost scris
in Moldova". Indicatia pe la jumAtatea sec. XVI" ne arat
ins ciar &A el se baza pe o insemnare, si aceasta nu putea fi
decit a popii Bratul, de la 1559-1560. Filologul bucurestean
si avea motive
nu spune CA acest Apostol se all in colectia sa
s'A nu comunice date complete despre el , dar acest lucru 11
aflfim de la A.I. Iatimirski, care i-a vfizut manuscrisele si scria
in 1905 : Fragmente din alt Apostol moldovenesc din sec. XVI,
apartinind profesorului Gr. Cretu din Bucuresti, se citeazA
In articolele posesorului, Revista p. istorie, arheologie etc., vol. V,

p. 41, vol. VI, p. 147 s.a." 1

Cum a ajuns manuscrisul la Sucevita nu stim, insA nu e
greu s'A ne inchipuim, de vreme ce si alte manuscrise vechi
romAnesti din Transilvania au fost gsite in mnAstirile din
nordul Moldovei. Mai mult, Sucevita, care pAstreazA si astAzi
o pretioasfi colectie de manuscrise, s-a imbogAtit, Ina din
vremea ctitorilor ei si mai tirziu, cu astfel de opere provenite
din alte provincii romAnesti sau din alte mnstiri moldovene
Evangheliarul slavon, cu miniaturi, din 1578, aviad portretele
lui Alexandru al doilea si Mihnea Turcitul ; ferecAtura de
argint a Evangheliarului lui Neagoe Basarab si altele 17.

3. DESCRIEREA MANUSCRISULUI

De format mic, in 80, manuscrisul popii Bratul are astzi

237 file de hirtie, respectiv 474 pagini. (Intrucit Gr. Cretu a
numerotat cu ereionul paginile, potrivit unei practici mai vechi,
si nu filele, vom adopta, In descrierea de mai jos si in citarea
10 Slavjanskie i russkie rukopisi rurnynskich bibliolek (Sbornik ORJAS,

t. LXX1X), St. Pb., 1905, p. 329. Ialimirski semnaleazA q.i alte manuscrise slavone din colectia lui Gr. Grqu : un Trebnic moldovenesc
din 1668 (nr. 9), o fil de Evanghelie din 1575 (nr. 12), o altil filA de
Evanghelie din sec. XV, cu criptogramA din 1652 sau 1653 (nr. 11), un
Apostol de la Anastasie Crimea (ibidem, p. 38-39, 304, 404, 834-835).

17 Vezi, de ex. : D. Dan, op. cit., p. 60-66, 79 94 ; Maria Musicescu ,

op. cit., p. 25, fig. 14, *i p. 28.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA*OV

65

fragmentelor i exemplelor, aceast numerotare.) Manuscrisul

de baz are ins numai 229 file (458 p.), celelalte 2+6 file
(resp: p. 459-462 i 463-474), cu alt scris i cu texte numai

in slas on, fiind adiugate la legat. Legtura e veche, de epoc.

Manuscrisul propriu-zis al popii Bratul este format din caiete

a cite 8 file, aproape fiecare caiet purtind signatura (nr. de

ordine) cu slove chirilice in coltul exterior de jos al primei i
ultimei pagini. In total, slut 29 caiete, ceea ce ar da 232 file
(464 p.), dar din caietul 1 lipsete prima fili aadar, dei fila
urmitoare, pstrati, cuprinde titlul celei dintii scrieri copiate,
Apostolut, nu tim dac sbornicul avea vreun alt titlu i clack

aceast prima fil nu cuprindea vreo insemnare , iar unul

din ultimele caiete are numai 6 file : lipsesc, deci, 3 file (resp.
6 p.), ceea ce i da totalul actual
ca i pe vremea copierii
manuscrisului de ctre Gr. Cretu
de 229 f. (458 p.).

Scrisul este semiuncial, destul de ingrijit, in special in

prima parte a manuscrisului, consacrat Faptelor apostolilor,
i ceva mai neglijent in partea final, care nu mai reproduce,

de regula, scrieri integrale. Judecind dupd unele omisiuni

evidente de litere i de cuvinte, atit in textul slavon, cit i in

cel romnesc, ca i dui:a unele intervertiri de capitole, se poate

spune cu certitudine c manuscrisul nu reprezint autograful
traductorului, ci este o copie dup traducen i mai vechi, mai
precis dui:a manuscrise bilingve slavo-romne, cu text alter-

nativ (adesea se spune cu traducere interlinear", dar termenul nu este absolut exact). Cit de vechi era manuscrisul dupfi
care s-a executat copia de fat, dac era o copie intermediar
sau autograful Insui al traducfitorului nu putem ti, cel putin
deocamdat, intrucit singura insemnare a copistului existent
nu di nici o indicatie in acest sens. In privinta datrii (vechilor
n.n.)
spune I. Ghetie , vom face
distinctia fundamental intre cpii i originale ; ne vom ocupa
numai de copiile aflfitoare in posesia noastr, considerind cd,
In stadiul actual al cunotintelor, e cu neput:ntfi a se stabili,
prin Orice fel de criterii, data la care textele au fost traduse" 18
traducen i romneti

Oricum, putem presupune c manuscrisul sau manuscrisele

dup care s-a fcut aceast copie erau mai vechi cel putin cu
citiva ani, dac nu cu citeva decenii.
Din acest punct de vedere, situatia vechilor traduceni
romineti se deosebete radical de cea a primelor traduceni
18 Textete rotacizante

... , p. 239 (Inceputurile scrisului ... p. 95)1

www.dacoromanica.ro

66

vechi stave, pfistrate in ceipii din secolele X XI si de mai

tirziu, dar despre care surse istorice sigure ne spun c au fost
efectuate de Constantin-Chiril i Metodie, cu prilejul misiunii
morave din a. 863, dei, dupd unele opinii, actiunea de traducere
din greacd ar fi putut incepe si mai inainte 19.
Revenind la manuscrisul nostru, observdm cI el este aproape in Intregime bilingv, slavo-roman, segmentele slavone fiind
scrise cu cerneald neagr, lar cele romnesti cu rosie, ceca ce
permite, ca i in alte manuscrise similare, distingerea cu iisurintd a celor cloud texte i citirea continua, la rigoare, a textului
romnesc. Din fragmentele pe care le vom reproduce mai jos,
se va observa ca aceste segmente alternante cuprind de la un

cuvint (rareori) pia la o propozitie sau cloud, mergfnd, In

textele biblice, pind la un verset (mai ales dac acesta este
scurt).

Titlurile sint scrise cu litere mari, ingrijite, cu cerneal

rosie, chiar dac, de regul, sint numai in slavond, mi i fn
romfineste. In mod exceptional, se foloseste vopseaua verde,

la titlul introducerii Faptelor apostolilor (p. 1) si la unele ini-

tiale (de ex., la p. 5).

In esent, manuscrisul popii Bratul cuprinde : Faptele

apostolilor, aproape integral ; Epistolele apostolilor Iacov, Petra

(1 si 2), loan (1 si 2), luda, Pavel clitre corinteni (1), de aseinenea integral sau aproape, toate precedate de scurte introduceri (intreg Apostolul cuprinde p. 1-407, deci circa 8/9 din
manuscris) ; Interpreleiri din Vechiul si Noul Testament, numai
In slavond ; o culegere de extrase religioase din Biblie ,

extrase din scrierile printilor bisericii si ale altor scriitori

ecleziastici ; fragmente din cartea Facerii (cloud versete), din

Evangheliite dupii Matei, Luca si _loan (din acestea din urm
doar citeva versete) ; sfaturi medica le; rugdciuni apocrife,
legate de anumite practici de magie popular (incepaturd de
nuiale pentru
descoperirea comorilor) ; Psalmul necanonic

151 (numai in romfineste) si, in air*, Omilia pentra Pasti

atribuit lui loan Hrisostomul.
dealtfel, titlurile exacte ale tuturor textelor, cu mentionarea paginilor :

1) Pag. 1-4: Skazanie Danie [sic!] ap(s)lsky(ch), napisany('ch) Lukop eu(g)listomb Po lRchb mnogi(ch) str(s)li g(s)ne
19 Veal carlea noastra Contribulli
menta15).

p. 9-77 (cu bibliografia funda-

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPLI BRATUL DIN BRA$OV

67

[ Spunerea Faptelor apostolilor, scrise de Luca evanghelistul,

dup multi ani de la ptimirea Domnului] 2.
Pag. 5-265: Dtania sii(ch) aposto(1), pisana sTymb apostolo(m) i eu(g)listo(m) Lukop [Faptele sfintilor apostoli, scrise
de sfIntul apostol i evanghelist Luca]. Textul este reprodus

aproape integral, si anume : cap. I, v. 1VII, 56; VII, 58

XXI, 32 ; XXIII, 1-11 ; XXV, 13-19 ; XXVI, 1-5 ; XXVI,
XXVIII, 31 (sfirsit). Mentionam c5, uneori, copistul a
12
omis clteva cuvinte, fie din textul slavon, fie din cel romanesc,

fie din amindoui, ceca ce se intimpl i in celelalte prti ale

manuscrisului.

Pag. 265-267: Skazane [sic!] Jakovle. poslante [sic!]

[Spunerea epistolei lui Iacov].

Pag 267-295 : Sbbor'noe poslanfa [sic !] Jakovit [Epistola
soborniceasca a lui Iacov]. Integral.
Pag. 295-298: Skazante sabornumu poslanfe prbvonib
Petrovu [sic!] [Spunerea intrei epistole sobornicesti a lui Petru].
sbbornago poslanie [sic!] PePag. 29S-317, 422:

trova 6etente, sro ap(s)la Petra [Din epistola soborniceascfi

a lui Petru citire, a sfintului apostol Petrul. Cap. I, 1 II,
III, 9 ; IV, 1-11; la p. 422 se af15, izolat, ince10 ; II, 21
putul V. 11 din cap. II.

Pag. 317-310, 335-349: [A doua epistold sobor-

niceasca a apostolului Petrul. Cap. I, 1

II, 9 (textul merge

pin la Inceputul versetului 4 din cap. I, la p. 319, segmentul 1,

apoi continu peste un caiet, la p. 335, segmentul 3, unde se

reja acelasi verset, de la mijloc, ceca ce inseamn c originalul
avea un caiet legat gresit ; apoi la p. 341, segmentul 8, se intre-

rupe v. 5 din cap. II, ce e reluat la p. 342, segmentul I; intre

ele este intercalat un pasaj din v. 17) ; II, 17; III, 1-18 (sfirsit).
Pag. 349, 319-325: Skazane loa(n)vu posla(n) prbuomu

[Spunerea intliei epistole a lui loan]. Numai titlul este la

21

Aici si mai jos, titlurile slut, de cele nhai multe ori, numai in slavon.
DAm Intre paranteze drepte traducerea acestor titluri sau titlul stabilit
de noi, dacil nu este In manuscris ; uncori, Intre paranteze unghiulare,
compleam titlul. In reproducerea textului slavon, care arc uncle greseli
ce le-am pAstrat ea atare coborlm In rind, intre paranteze
rotunde, literele suprascrise, dar Uri sil completam prescurtilrile, destul
de usor de mieles. Am renunlat, evident, la reproducerea spiritclor"
accentelor, care, de regulA, n-au nici o valoarc. La titlurile romanesti,
literele suprascrise sint de asemenea coborite In rind, tare paranteze
rotunde ; tare paranteze drepte se completcazil uncori literele la euvintele preseurtate.

www.dacoromanica.ro

68

p. 349, segmentul 7, iar textul se afl la p. 319-325 (vezi raentiunea de mai sus, privind intervertirea caietelor din original).

Pag. 325-335, 349-372: Sto ap(s)la Ioana sbbornoe

prbvoe [A sfintului apostol loan intlia <epistol> soborniceasci]. Integral (textul merge pin la cap. II, v. 18, la p. 335,
iar apoi continu cu V. 19, la p. 349-372).

Pag. 372-374: Skazante Io(n)va poslante [sic!] 2

[Spunerea celei de-a doua epistole a lui loan].

Pag. 374-378: Io(n) 2. Sigo Mana Inoslova 2 [Ion,

2. A sfintului loan Teologul <epistola> a 2-a]. Integral.
Pag. 378-381: Skazante ladino szborno posla(n)
[sic!] [Spunerea epistolei sobornicesti a lui Iuda].

Pag. 381-389: [Epistola soborniceasa a lui Inda].

Integral.

Pag. 389-407, 410, 426: K Kori(n)tho(m) posla(n)

[< !titila> epistold cAtre corinteni <a lui Pavel> ]. Cap. V,
v. 6 (de la mijloc)
VII, 35. (la sfirsitul p. 406, versetul 34
al cap. VII se intrerupe si continua' In rindurile 14-20 ale
p. 410; acelasi fragment se repet la mijlocul p. 426, inaintea
insemnrii copistului).

Pag. 407-410: TIbkovane Vtchomu i Novu<Zaatu>

[Interpretri din Vechiul si Noul <Testament> ]. Textul,

constind din intrebri si rspunsuri, este numai in limba
slavon.

Pag. 410-416: Culegere de extrase religioase din

Biblie s.a.' Incipit: SO(1) lumin, st76 sfintitoare, pr&ydro(s)
r)lia, preintelepciunea Do(m)nului. Desinit : Le bo sekira pri
koreni drva leli(1), amu sficura la rdcinile lmnelor dzace.
Pag.416-421: [Extrase din] Io(n) Damaski(n),
Pr(o)1kb Danii(1), Koz'ma tvorec, Pr(o)rkb Eltsei, Maxi(m)
ispov4d)ni(k), Solomonb, Pr(o)r(o)k Eremta, Arhaggrb Michailb
[V], Ioanb Pr(d)lea, Simeo(n), srb(b)ski.

Pag. 421: [Fragment din Facerea, cap. I, v. 1 si citeva cuvinte de la mijlocul v. 2].
Pag. 421: [Fragment neindentificat, probabil, in continuarea extraselor dinaintea celui precedent]
Pag. 421-422: [Fragment din] I5nb noslovu [sic I],
Io(n), cuvIntii dumnezeescu [Evanghelia dup loan]. Cap. I.

v. 1-2.

1 Identificate recent de Al. Marq (LR, XXIX, 1980, nr. 3, p. 239-213 ).

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPLI BRATUL DIN BRA$OV

69

15) Pag. 422: [Fragment din Evanghelia dupa] Luka,

Cap. L v. 1.

16) Pag. 422-424: [Extrase din] Andrei, Marko I ra-

6eski,

Petrz, Ato(n)skb, Theofa(n) tvorecb, lo(n) Damashi(n)

GedeOn).

17) Pag. 425-426: [Interpretan i din Vechiul si Noul

Testament ; vezi mai sus, textul nr. 91.
a) Pag. 426 [Criptograma (?) 0 insemnarea copistului].
18) Pag. 427-441: 0(1)M(111) [Din <Evanghelia dupa>

Mate* Cap. VI, 22-33 (v. 31-33, numai in romane0e) ;

VII, 1 VIII, 23 (cap. VII, v.1 VIII, inceputul v. 2, numai
in romfine0e ;cap. VIII, v. 19-23, numai in slavona) ; XXVI,
18 (cu unele lacune),
20 (sfir0tul versetului), 24 (un fragment de la mijloc, intercalat
la p. 440, intre cloud parti ale v. 7 ; tot acolo un mic segment

7; XXVI, 14 (sfir0tul versetului)

dintr-alt loe al evangheliei).

19) Pag. 441-442: [Din Evanghelia dupa loan]. Cap.

XIII, v. 5 (de la mijloc) 6 (inceputul), 14 (sfir0tul).

20) Pag. 442: [Sfaturi medicate]. De rusalli la din fi. De

junghiu (numai in romane0e).

21) Pag. 442: DiTi(da) pr(o)r(o)k(a). Po Psa(1)Ii(r) pochvala [A lui David prorocul. Dupa Psaltire, lauda<Psalmul neca-

nonic 151>]. (Textul numai in romine0e).

22) Pag. 443-453: Incepaturd de nuiale (la inceput

numai in romnete, cu trimiteri la psalmi in slavon ; /a
p. 445-447, invocatii catre sfinti, mai ales in slavon ; p. 447

449, numai in romn', apoi, pina la sfir0t, text mixt, in

romana 0 In slavon).
b) Pag. 453: [Insemnare ulterioar, in partea de jos a
paginii].

23) Pay. 454-458: lie y sty(ch) (ca) na()go Itia(n)a

aechiep(s)kpa Ko(n)stan'li(nna) gra(d) ZlatOusta(g). Slovo
Oile1':1o. Cine-i dentru sfinfi pdri(n)tele nostru crestenu(1) mare
ep[is]c[o]p den cetalea lui Constantin(n), cu rostul de a[u]ru. Cuvintu de Invafclturti [Omilia pentru Pati, atribuit lui loan Hrisostomul].

24) Pag. 459-462 (2 file dintr-un alt manuscris) : [Extrase din autori bisericeti, in slavonfi, sub forma de recomandari ; fiind numerotate, se constat ca lipsesc extrasele
1-5 0 o parte din 6, urmind, deci, de la 7 pink' la 25]. Incipit :
... imai pomotnika, ile te (t) pea rachranitb o(i) fa& va

www.dacoromanica.ro

70

ra(d)Sib prigg(d) [sic!] (sfirsitul extrasului 6). Desinit: 25. Pravedni Enochb re(C) : 'ate, vesti begal velikaago meteia, szchrani
ne budeti [sic l] pre
(textul se intrerupe).

Pag. 463-474 (6 file dintr-un alt manuscris, numai in

slavona)

25) Pay. 463: [Fragment dintr-un Trepetnic].

26) Pag. 563-468: Ede trepetni(k) i povesti sznovb pisanie,
skazanie o shove(ch) [Trepetnic **1 Tilcuirea viselor, spunere
despre vise]:

27) Pag. 469-470: Pochvala t(s)tnomu kr(s)tu [Lauda

cinstitei erne*
c) Pag. 470: [Insemnare, de aceeasi mina].
28) Pag. 471: Imena srgi(m) 40 m(Oniko(m) [Numele

celar 40 de mucenici].
29) M(I) na p2tb chodegtirnb [Rugaciune pentru cei ce cltoresc].

30) Pag. 471-472: Sie dobro e(s) grati na vbsk drib [Aceasta <rugriciune> e bine s se spuna in fiecare zi].
31) Pag. 472-473: MrIvy natnye [Rugaciuni de noapte].
32) Pag. 473-474: M(1) iskusiaomu se o(t) diavola [Rugciune pentru cel ispitit de diavol].
d) Pag. 474: [Insemnare ulterioar].
insemnari :

Pag. 426: P. g. P. g. E EL rc. ps.

c. a.2"

Pi(s) roku granaago, am, popb Bratu(I). Slava Br.1 a-emu

im a(k).Aniinb. Za(6)10 y MN 7068.

[S-a scris cu mina pctosului, eu, popa Bratul. Slav

Dumnezeului nostru in veci. Amin. S-a inceput In anul 7068

(1559, septembrie 1-1560, august 31)].

Pag. 453: Insemnare ulterioar, In scriere cursiv,
cu itere mici, din care am descifrat ... a(m) fo(st) i si(n)tu

vo(i) fi ... tura lui ... sin popa ... Ion

veci. Amin. V6 Kt] 7200... me(s) fe. 6 dni
luna februarie, 5 zile] 22

... voevod

In
anul 7200 (1692),

2/4 AceastA,InOruire de litere pare a fi o criptogrami, pe care n-am reusit

s-o descifilm.
22 Din Insemnare ar rezulta cl manuscrisul ajunsese In Moldova la sf
secolului al XVII-lea, dar nu stim dacal dupA cele dotiA cifre, reprezentind
miile l sutele, mai urmau alte dou, pentru zeci i unitl: In acest caz,

cifra maximl ar fi 7299, respectiv 1791.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA*OV

71

Pag. 470 : Slava daesomu po zdele i konecb [Slava celui

ce a dat, dup Inceput, si sfirsit].

Pag. 474: Pornestb moja, o, Gospodi [Ajutorul meu, o
Doamne 1].

4. POPA BRATUL
$1 $COALA DE PREOTI $1 TRADUCATORI
DIN SCHEll BRA$OVULU1

Insemnarea copistului, reprodus mai sus, este extrem

de pretioasa, cAci ne da numele lui si data transcrieii textelor.
Este drept ca aceasta Insemnare se afla la p. 426, dupa care mai

unneaza 32 pagini cuprinend diverse texte, dar, Intrucit

scrisul nu difera, avem motive sa le atribuim si pe acestea ace-

lorasi ani, daci nu cumva chiar aceluiasi an, cuprins fare

1 sept. 1559 si 31 august 1560. Aceasta Inseamna ea cel putin

Apostolul (p. 1-407) si fragmentele ce-i urmeaza Villa la p. 426
slut scrise cu cltiva ani Inaintea tiparirii Apostolului lui Coresi,
In 1563, sau
dupfi cum afirmi unii cercetatori, pe baza filigranelor
In anii 1566-1567w.

Cit priveste personalitatea copistului, el ne este intrucitva cunoscut ca faclnd parte din cercul preotilor carturari

23 Vezi : G. Blcher, Piligranele brasovene si tipariturile chirilice din seco-

ltzl al XVI-lea, Revista bibliotecilor", XX, 1967, nr. 7, p. 423-424

M. Tomescu, Istoria cdrfit romanesti, de la tuceputuri pin la 1918, Bucuresti, 1968, p. 47 (dA anul : 1565 ?) ; Dan Simonescu, Un mare editor
gi tipograf din secolul al XVI-lea: Coresi, Studit si cercetiri de bibliologie", XI, 1969, p. 55 (ci anti : 1565-1566) ; Al. Mares, Introducere la
Liturghierzzl lui Coresi, Bucuresti, Edit. Academiei, 1969, p. 10. Gr. Cretu
II datase pe la 1570" ( Initial Praxiu ... , p. 29-57), lar I. Bianu si N.
Hodos au propus data 1563, care a fost acceptatii si de alti cercetfttori

1ntr-adevrtr, In Epilogul la Tilcul evangheliaor (1564) se spune : am

serfs cum am putut Treteevanghelul 0 Prasiul, rumfineste" (vezi : BRV,

1, 1903, p. 49-52, 516-518; Lucrul apostolesc. Apostolul, tipiirit de

diaconul Coresi, fa Brasov, la anul 1563. Editie in facsimile, ingrIjit
de I. Bianu, Bucurestl, 1930; I. Bianu Dan Simonescu, BRV, IV,
1944, p. 169-170. Cf. Al. Rosetti, Istoria limbii roll:am, Bucure0i,
1968, p. 476 si alte lucriiri sitnilare).

www.dacoromanica.ro

72

de la Brasov si din imprejurimi, nu numai din insemnarea sa

reprodus mai sus, ci si dintr-o alt insemnare pe un Molitvenic, copiat in 1492-1493 si pastrat in Biblioteca-muzeu de
pe lingi biserica Sf. Nicolae din Schei (nr. VI/13. nr. vechi 328).
'ark' textul ei : Sri MTIvnikb pokupi po(p) Dobre 41) Braiu(1)

za 55 a(s) i da(s)lb u staa crkve o(t) gal. 7077. [Acest

Molitvenic 1-a cumpfirat popa Dobre de la Bratul, pentru
55 de aspri, si 1-a dat la sf inta bisericfi din chei, 7077
despre care
(1 sept. 1568-31 aug. 1569)124. Asadar, Bratul
nu se spune aici CO' este preot, dar faptul ar putea fi presupus
vinde prin 1568-1569 acest molitvenic popii Dobre, paroh
al bisericii Sf. Nicolae din 5cheii Brasovului, intre anii 1541
1572 (pink' in 1566, impreun cu unchiul ski, popa Toma) 25.

In ultimul timp, P. Binder si A. Huttmann au adus date noi

despre Bratul sau Bratul popii, probabil un fiu al preotului
Petru sau Pfitru din Schei (1485-1541, paroh futre 1532
1541), deci nepot al popii Bratul din Rsinari si frate al popii
Toma (paroh intre 1541-1566), mentionat in socotelile orasului in 1542, iar intre acest an si 1576 drept contribuabil
In cvartalul Ecaterinei 26. Cele doufi date 1559/1560 (copierea manuscrisului pe care-1 discutfim) si 1568/1569 (vinzarea
se inscriu in rastimpul de 34 de ani, in care
Molitvenicului)
Bratul e consemnat ca locuind in Brasov. Asada'', dup cum

spusese P.P. Panaitescu, intrucit in Cronica popii Vasilie,

inclusfi in Istoria lui Radu Tempea, acest Bratul nu este men-

tionat si nici in actele bisericii din Schei nu s-a descoperit

vreo alt stire despre el, trebuie s conchidem ea era probabil
preot la Brasov" sau profesor la Scoala romAneasc din Schei,
copist de manuscrise slavonesti si rominesti" 27.
24 Vezi : C. Lacea, Biblioteca oeche a bisericii Sf. Nicolae din Brasov, Tran-

silvania", XL, 1909, p. 104; I. Prism, Din doud manuscrise, Tara Birsei", II, 1930, nr. 2, p. 131-132; Candid C. Muslea, Biserica Sf. Nicolae
din Schell Bragovului, vol. I, Brasov, 1943, p. 258; P. P. Panaitescu,
Inceputurile si biruinla ... , p. 128-129. Multumim colegului Al. Mares,
care a binevoit sA ne comunice textul, cu litere chirilice, al insemnfirii
popii Dobre.

86 Vezi : Radu Tempea, Istoria sfintei besereci a Scheilor Brasomilui, editia

O. *chiau si Livia Bot, Bucuresti, EPL, 1969, p. 58; Cronica popei

Vasilie, ibid., p. 188, 194-195; C. C. Muslea, op. cit. vol., I, p. 66-70,
365.

mire istorie si filologie. Mediul cultural romdn al Brasovului fn epoca

coresiand, LR, XX, 1971, nr. 1, p. 7, 18.
22 Inceputurile si biruinla scrisului In limba romdnd, p. 128-129.
2.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA50V

73

Asadar, acest al doilea pop Bratul copiaz4 un Apostol

slavon-romin i alte texte bilingve de pe manuscrisele mai vechi,

brasovene", judecind dup particularittile lingvistice si ambianta cultural din chei, ce ne este astzi destul de bine

cunoscut. In fond, pe linga vechea biseria orseneasc,

aviad o traditie neintrerupt, atestat documentar cel putin
de pe la 1474-1477, dar existind desigur cu mult inainte
singura despre care ni s-a pstrat o cronica intern", aceea a
popii Vasilie, nepotul de fiu al popii Miha (Mihai), deci strfinepot al lui Dobre, redactat pe la 1633, in parte pe baza unor
insemnri mai vechi in slavon, i continuat pin in 1742 de
ne este cunoscutfi cea mai
protopopul Radu Tempea 28
veche scoala romfineasc5 pentru preoti i dascfili. Aceasta este
scoala care functionase, desigur, la inceput in chiliile de pe ling

i pentru care la 1597 s-a construit, cu ajutorul lui

Aran Voda, domnul Moldovei, o cldire special, reinnoiti
bisericA

in 1760 si pstrat pInS astizi 28.

Vom vedea c atit Apostolul, cit i alte texte din manuscrisul popii Bratul cuprind versiuni slavone de redactie bulgaro-sirbA, asemenea fragmentului de Apostol slavo-romin,
descoperit tot in Transilvania, publicat de N. Iorga in 1906
29 Editat6 mai intii de Sterie Stinghe (Brasov, 1899), lar acum, lii urm5,
de O. Schiau si Livia Bot (op. cit., 1969). Traducerea germani a Cronicil
popa Vasilie a fost publicath In Quellen zur Geschichte der Stadt Brass6,

vol. /I, Brasov, 1909, p. 1-5 (Introducere, p. IVI), si recent, ca o

re-traducere rometnescA, de aceiasi cercetAtori, O. Schiau si Livia Bot

(op. cit., p. 186-198).

29 VeZi : A. A. Muresianu, CIddirea fcaalei romdnesti din Brasov, de catre

popa Mihai, in anul 1597,Anuarul Institutului de istorie national",

(Cluj), IV, 1926-1927, p. 194-227; N. Sulk& Cea mai veche fcoalit
romdneasal din cuprinsul Romdniei intregite, extras din Omagiu lui
Constatntin Kirifescu, Bucuresti, 1937 (epilogul Octoihului ,,de la 1570",
din care autorul trage o serie de concluzii", este InsA un falsificat, dup

cum a dovedit In mod categoric Al. Mares, In comunicarea Un octoih

romdnesc din secolul al XV l-lea ?, publicatil In LR, XVIII, 1969, nr. 3,
p. 239-251, si dup5 cum se poate deduce din fotocopia" anexati la
articolul lui N. Sulici, fig. 3) ; idem, Minunala celate a Brasovului".
ca ctitori ai limbli noastre
Cdrturarii bragoveni ai secolului al XV
iterare, Brasov, 1943 ; C. C. Muslea, Biserica Sf. Nicolae din( Schell

Bragmului, vol. III, Brasov, 1943-1946, passim.

www.dacoromanica.ro

74

atribuit aceluiasi secol al XVI-lea 3. Cronica popii Vasilie

atest faptul c unii prdoti din cheii Brasovului, cum este invi-

tatul popa Miha (Mihai), mergeau In Serbia la invttur

(acesta s-a intors in 1576). Altii erau originan i din Tara RomaneascA (de ex., Neagoslav, 1595-1606) sau invitaser acolo,
ckci traditia slavon, mediobulgar i sirbk, era mai puternic
si mai bine sprijinit de domnii trii, de autorittile ecleziastice
si de boieri 31. Pe de alt parte, traditia neintrerupti a activittii bisericii i colii din cheii Brasovului ne-a pstrat pink

astzi pretioase manuscrise slavone, incepind cu secolul al

XIV-lea, slavo-romne i romnesti din secolul al XVI-lea
urmtoarele, aldturi de crti tiprite in slavon i in romin,
de la cele coresiene, pin la cele din epocile mai noi : catalogul
bibliotecii, intocmit la inceputul secolului nostru de C. Lacea,
dup altele mai vechi, cuprindea peste 200 de manuscrise
tiprituri vechi 32.
In acelasi timp, atit preotii i dasclii romini din Brasov,
cit i cei din Sibiu si imprejurimi slat cunoscuti ca traduatori
din slavon i alatuitori de scrisori pe lingi magistratele celor
Vezi N. Iorga, Ulm' documente de cea mai veche Iimbd romaneascd (sec.
al XV-lea si al XVI-lea), extras din A.A.R. Mem. Sect. Lit., seria II,
tom XXVIII, nr. 2, 1906, p. 2-7+ IV planse. Din cele doui file intregi

doar a doua (pl. IIIIV) se afli acum la B.A.R., proveniti din bilio-

teca mareului istoric (cota : Fragment rom. 2). Cuprinzind numai doui

fragmente din Epistola ad/re galateni a apostolului Papel, aceste file, av1nd

alt format cleat manuscrisul popei Bratul, n-au putut fi comparate cu

textul acestuia, nici cu Apostolul V oronelean (care n-au aceasti epistol).
Cl numai Cu Apostolul lui Coresi, de care difer5 ins. Vezi : Al. Rosetti,
Recherches sur la phonetigue du roumain du XV l-ime siacle, Paris, 1926,
p. 10; St. Paca, Probleme In legator?' cu inceputurile scrisului romdnesc.
Versiunile romdnesti din secolul al XVI-lea ale Apostolulai", CL, II,
1957, p. 52, nota 30; G. NIHAU, Cold:160i
, p. 250-230 (se reproduc, In paralel, ambele versiuni).
31 Op. cit., p. 58, p. 59-60, 188, 189-196. Popa Toma (1540-1566) s-a
alugirit la bOtrinete in minAstirea munteneasci Rincaciov, din Museel,
ceea ce Inseamnft c avea legituri acolo.
Vezi : C. Lacea, Biblioteca veche a bisericii Sf. Nicolae din Brasov, Transilvania", XL, 1909, nr. 11., p. 100-105; C. C. Muslea, op. cit., vol. I,
p. 251-280; P. P. Panaitescu, luceputurile i biruinfa ..., p. 165-168;
Stoian Mosley, Neizvestni u nas balgarski reikopisi o &agog, Izvestija
na Instituta za istorija", Sofia, t. 19, 1967, p. 195-217.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRAROV

75

cloak' oraqe, care-i foloseau pentru corespondenta cu domnii

Tarii RomanWi. Astfel, se tie de mult ca, Inca in 1495 (30 nov.)
socotelile Sibiului mentioneaza ca un preot roman
probabil

I3ratul, cel solicitat de sfatul sasesc al oraului i de romanii

r4inareni 33
a primit un florin pentru redactarea unor scri-

sod romaneti. Functii asemantoare Indeplineau i preotii

din Schell Braovului, ei Inii copiti de manuscrise slavone
apoi i traducatori In romane5te ai cartilor de ritual 34. Din
'datele pe. care le posedam
conchide P.P. Panaitescu, evochid atrnosfera culturala din acest centra oraenesc al romanilor din sudul Transilvaniei
reiese ca la Schei s-a indeplinit

o opera de traducen care Intrece simpla grija a furnizarii de

materiale pentru tipografia conclusa de Coresi. Este vorba
de o opera mai vasta, Inceputa inainte de aezarea diaconului
tipograf la Braov" 35.
aceasta activitate se inscriu i textele bilingve, slavoromane; coptate de -opa Bratul, in primul rind, Apostolul,
care reprezinta, dup cum vom vedea, versiuni mai mult sau
mai putin apropiate de tipariturile coresiene sau de alte manuscrise ale epocii. Aceasta ne duce la concluzia
intArita
de exemplul Apostolului Iorga (fragmentar)
ca in sudul
Transilv. aniei au circulat mai multe cbpii bilingve ale cartilor
de ritual, dintre care unele se regasesc In tipariturile romaneti
coresiene : astfel vom constata o Inrudire directa hare frag-

mentele din Eoanghelia dupti Malei din manuscrisul popii

23 Cronica popti Vastlie, p. 57, 186, 193.
24 Vezi C.C. Muslea, op. cit., vol. I, p. 53, ;.a. ; N. SulicA, Minttnata cet ale

a Brapoulur, p. 15 0.u. ; Directia Arhivelor Statului, Catalogul documentelor romdne,sti din Arhioele Statulut de la [Bra.Fou]. Vol. I, 1521

1799, Bucuresti, 1955, redactat de C. A. Stoide ;.a., p. XIIIXIV,

XXXII.
23 Se ;tie, de exemplu, cA popa lane ai popa Mihai, parohi ai biscricii
Sli Nicolae primul /are 1575 ;I 1591, al doilea intre 1578 si 1605 ,

stint mentionati ca traducAtori ai CCulit ca inodfdlurd, tipArite de Coresi

In 1581 (vezi editia S. Puscariu A. Procopovici, Bucuresti, 1914, p. 6).
C itatul din I nceputurile t biruin(a ..., p.165.

www.dacoromanica.ro

76

Bratul si Teiraevanghelul lui Coresi, tipArit /are 13 mai 1560

si 31 ianuarie 1561 36.

ca si
Cit priveste caracterul bilingv al manuscrisului
al altor texte vechi romAnesti , astzi sintern destul de edificati asupra motivelor care au dus la adoptarea acestei modali-

tAti de prezentare alternant a textului slavon (Cu cernealA

neagrA) si a traducerii romAnesti (Cu cerneal rosie) : motivail

principal, cel putin la manuscrisele cu traducere interliniarA",

ca ace,sta, era cel didactic, intelegerea si Invtarea textu/ui

slavon, la care s-a putut aduga apoi si directa utilizare in
biseria a versiunii romAnesti (evident, numai la textele liturgice, cfici avem si texte bilingve de altA naturA, apocrife chiar)37.
36 Vezi Tdraevanghelul tipdrit de Coresi, Brapv, 1560-1561. Editie aletuitA de Florica Dimitrescu, Bucuresti, Edit. Academici, 1963, p. 22
( Introducere). In schimb, incercarea lui Al. Marq (Apostolul lorga si
cele mai vechi versiuni romanesti ale Apostolului, LR, XXV, 1976, nr. 5,
p. 505-513) de a revizui" opinia cA Apostolul Iorga ar contine o traducere independentA de aceea din care descind Codicele Voronejean,
Apostolul popii Bratul si tipAritura coresianA" (p. 505) tu ignorarea
exemplelor citate dc noi (Contr., p. 253-260) este contradictorie :

autonil Insusi recunoaste di traducAtorii au folosit versiuni slavone

diferite" si eg la prima vedere (?), astfel de exemple tritfirese si mai
mult opinia descinderii Apostolului Iorga dintr-o traducere independent
de aceca care se OA la baza versiunii tipArite" (p. 506). Mai departe,
Al. Alares recunoaste deosebirile nete (subl. n.) pe care le evidentiaz

comparatia directA dintre fragmentul Iorga si partea de text din versinnea tipAritA" (p. 511). In fond, a presupune o interventie masivii
Intr-o traducere, pinA la nerecunoastere, Inseamnii a admite cfectuarea
unei alte traducen. Dealtfel, cititorul este rugat a revadi el insusi cele
douil versiuni, reproduse de noi In Contribufii, p. 253-258, si sA se con-

vines, de realitatea afirmatiei noastre. latA Inceputul primului fragment : (Ap. lorga, Galateni, III 24). Dece ligea pdzitoriul noao fu fntru
lis., se de credi[n]f[d] direptd-mu-ne" (Ap. Corcel) Ma /ask lgea,
neinvfdlura noastrd pren. Hs., ca noi pren credirtid sd fim derepli."
nand o nouii colationare a textului, consemniim aid formele corecte

Cu indicarea capitolului si versetului din Galat.: III 25 hide, 27 1nve.3titu-vd, 29 ooia-i ; IV 4 fiiul ; V 25 d[u]htuil ; VI 1 sfirdfi, fi-vert).
" Vezi, In special : $t. Ciobanu, lnceputurile scrisului in limbo romdneascd,
Bucuresti, 1941 (extras din A.A.R. Mem. Sect. Lit., seria II, t. X, mem. 3,58

p.+XVIII pl., In special p. 40-57) ; I. Ghetie, Cu pri vire la textele slavoromdne .... p. 75-78 (Inceputurile scrisului ..., p. 196-201) ; G. MihABA Contribuiii ..., p. 231-250. Plnii acum au fost identificate urmAtoarele texte din secolul al XVI-lea In versiuni bilingve slavo-romAne, ea

text alternativ : Psaltirea, Evanghdiarul (fragmentar, In manuscrisul

popei Bratul), Apostolul, Omilia pentru Inviere atribuitli lui loan Hrisostomu/, Leg enda sfintului Sisin, Legenda Duminicii, Floarea darurilor,
Pravila sfintilor apostoli, la care se adaugli Evangheliarul slam-roman
de la Sibiu (1551-1553), tipArit pe douii coloane.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BItATUL DIN BRA.SOV

77

5. EXTRASE DIN CODICELE POPII BRATUL

Pentru a ilustra prin texte cele spuse mai sus si pentru

a oferi cititorilor citeva exemple de limbd romn din Codicele
popii Bratul, vom reproduce mai jos : a) Introducerea la Faptele
apostolilor, in comparatie cu versiunea lui Coresi ; b) un fragrnent din Faptele apos(olilor, in comparatie Cu Apostolul Voronefecut si cel al lui Coresi ; c) un fragment din Evanghelia dupd
Matei, in comparatie cu Tetraevanghelul lui Coresi i. cu Evangheliarul slavo-romdn de la Siblu ; d) Sfaturile medicale de la
p. 442; e) Psalmul necanonic 151, in comparatie cu celelalte
Psaltiri din secolul al XVI-lea ; f) un extras din Incepiitura de
nuiale ; g) Omilia pen(ru lnviere atribuit lui loan Hrisiostomul,
In comparatie cu textul din manuscrisul popii Grigore din

Mliaci si Cu cel din fragmentele publicate de N. Iorga 38.

:

a) INTRODUCEREA LA FAPTELE APOSTOLILOR

Apostolul popii Bratul

1

[Spunerea Faptelor apostolilor, scrise de Luca evanghelistul, dupA multi ani de la pAtimirea Domnului].
Acst cArti I.ucrarea apostoleascil rice-se,
lusa toatA lucraren ap(s)toleascA tinu.

Cela ce spusu-le-au iaste Luca

Apostolul lui Coresi

S punerea Lucra( apostolesc, scrisu-e

de Luca eo(g)list, dupd ani mulfi

de munca Domnului.
cArti Lucru apostolesc
che am-se,
Insii toate lucrurile apostoleeti

Acst

tinu-se.
Spus leste de I.uca ev(g)list,

ev(g)list,

as In afarl de cele spuse Intr-o not anterioarA, preciam a pentru reproducerea textului romAnesc folosim transcrierea interprettivii, aa cum
a f ost expusl ei justificatA de Viorica Pamfil, In Palia de la Ortlflie
(Bucureeti, Edit. Academiei, 1968, p. XXIV), ei de Al. Maree, In
Liturghierul lui Coresi (Bucuresti, 1969, p. 47-55, 121-123). Introducem
punctuatia moderni, notind ordinea segmentelor cu cifre arabe drepte.
mare.im, de asemenea, cu cifre romane capitolele, lar cu cifre arabe
cursive versetele din textul Apostolului. Prin I mardm si ireitul paginii.
Notele la anumite cuvinte din text trimit la explicatiile din pag. 78.
Din motive tehnice, renuntim la textul slavon.

www.dacoromanica.ro

78

antiohianin amu era cu gintu(1)

e vracii Cu metersugul,

antiohianin amu acesta

vraci meterpgului,

habla cu ap(s)Iii, mai vIrtosu

hnbla cu apostolii, mai virtos

Cu Pave!,
0 *tia, i adevAr scria.
SpuserA cum Ingerii podmircl
Isu(s) i nA ItA-se Domnul

cu Pavel,
tiu ; adeverit serse.

0 cum fu vArsarea svintului

ham Rusalii
0 spre ap(s)li i spre top cela

fost vArsarea antului dfiintru Rusalii

spre ap(s)li i spre cine fusse
atunce aciia,
tocm[ea]la lui Alatthie In locul Iudei vi[nzAjtoriu(1)
tocmcala a apte d[iacoini
alesu(I) lu Pavel
[i cite] se-au
muncit si cite-au [...] de apostolii
cu rugilciu[nea 51 cu creldinta

ce fost-au aciia
0 de tocmirea Mateiei
Intiu al Iudei loc vinzAtoriu
i de tocmlele a apte diaroni

8. 0 de alegerea lu Pavel
0 cite chinui
0 cite fecre ciude ap(s)Iii cu

ruga 5i cu credenta lu H.

Spuse

cum Ingerii fuaril

Domnul

lu
Apostoliloru nu mele IA s I Intu
aceste. a :

3 10. Simo(n), ce zicea

Petr,

i Andre(i), fratele lui,

Iacov i Joann,
Fil(i)pp i Vartolomea,
Thoma i Matthei vameul

0 /aco(v) lu Alfeov
0 Simon Ca(na)nit
0 iuda Iacovl

Apostolilo(r) numele le ifnt aLstea :

Simon, zicc-se Petr,
Andrei, fratele lui,
lacov, loann,
Filipp, Vartholomei,

Thoma, Matthei vamerl,

Iacov a lu Alfei
Simon Cananit,

i Alatthia, 1nsoiltu(1) cu cei

Iuda lu Iacov
Matthia, Incetit cAtr5 unsprA-

unsprAzce.

zce.

9 Si de tocmirea dilaconilo(r)
0 numele l sIntu acestea :
Stefa(n),

Tocmeala diaconilor,
numele le slut aces-tea :
Stefan,

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

Filipp,
Proho(r).
Nicanor,
Timon,
Parmena,
Nicolai.

Filipp,
Prohor,
Nicano(r),
Timon,
Parmena,
Nicolai.

DupA acia luat fu Pavel(I),

alesul vas.

DupA acestea Mat fu Si Pavel,

Ale acestora ap(s)tolilo(r) smne(1)[e] i ciude(I)[e) ce fcerA I

4

79

vas ales.
Acesti apostoli smnele i ciudesele ce-au f Acut sint ackstea.

slntu aciastea.

Textul slavon. Atit Faptele apostolilor, cit iEpis-

tolele Ant precedate de scurte introducen, pe care le gdsim si in

versiunile slavone ce au circulat la noi (vezi mai jos). Pentru

verificarea textului, am recurs, unde este cazul, la compararea
Cu unul din cele mai frumoase i mai Ingrijite manuscrise ale
Apostolului slavon, pfistrat la B.A.R., care, dei este posterior,
cuprinde textul integral, intr-o bun versiune mediobulgard :
ms. slay nr. 22, scris de diacul Dimitrie Belinschi, In 1609,

la porunca mitropolitului Anastasie Crimea. Evident, ms.

popii Bratul este Intr-o slavond mediobulgar cu sirbisme (slayou'd bulgaro-sirbd).

Textul r omfin es c. Se observfi cd versiunea popii

Bratul este foarte apropiat de cea din Apostolul lui Coresi,

tipdrit in 1563 sau 1566-1567 (Am transcris dup Lucrul
apostolesc, tipdrit de diaconul Coresi ..., ed. I. Bianu, Bucuresti, 1930, p. 1-2 39). LfisInd la o parte modificfirile gramaticale (legate de gen, numdr, mod, timp, derivate) din versiunea lui Coresi, am subliniat In text doar putinele substituiri
lexicale zice-se e Inlocuit cu sinonimul, mai potrivit aici,

cheamd-se ; gintul, termen ce devenise arhaic, cedeazd locul lui

ruda, Imprumut popular de origine slavo-bulgark rdspindit

pin lu sudul Transilvaniei ; podmird (<slavon. podajcti, podbimg), imprumut livresc, neinteligibil, e inlocuit, pe build drep-

tate, Cu luard.
Asadar, textul introducerii lui Coresi deriv direct din
versiunea existent In manuscrisul popii Bratul.
" Segrnentele marcate mire 1] reprezint colIul de jos rupt al

www.dacoromanica.ro

80

b) FAPTELE APOSTOLILOR

Cap. XX, v. 7-17

Apostolul popii Bratul

213
9. XX. 7. Intru zilele aclea, intru una
214 10. adunarfi-se ucenicii se fringii pline.

de sernbete,

Pavel gri
urea sil ias spre demneat,
a linde cuvIntul pin la miazanoapte.
8. Era amu lumlnAri multe 1ntru comamicu,

iuo era adunati.

9. ezindu oarecine june, numele-i Evtihu, ling
fereastra,

acela purtatu fu ca somnul adincatu,

graindu Pave(1) de multe,

pleckAe de somnu
si cfizu din trei cupereminte josu
215 11. si luar elu I mortu.

Apostolul Voronetean
XX. 7. Intru ura de simbate

adurara-se

ucenicii

se

fringa piare, i Pave(1) grana

catrA ei, ca demireata vrea sa
jasa, l tinse cuvintu pinra la

Apostolul lui Coresi

XX.7. Intru una de simbete;
adunara-se ucenicii a fringe ',fine.
Pavel grai catr-insii : oreare-a'

efes de ~Anega, sa tinz cu_

vint pina amiazanoapte.

miadzanoapte.

Era luminrari mu(l)te intru

comar I nicu, iuo era adurati.
Si sedea Miga o zd bleald un
giurclu, cc-i era numele Evti(h),
acela purtatu cu somnu adi[n]catu. 51 graindu Pavelu de mu(l)te,
pIeca-se giurele de somnu si
cadzu din comar-nieu, din[t]r-a(1)
treile podu, giosu. Dci luari

Era luminari multe in gornall,

unde eram adunati.

Ce sedea un june In-nnme

Evtih, ling tul, sonmuro(s), cu

somnu adincat. Grdia Pavel de

multe, picea-se de sonin i cazu
de la al lreilea acoperimint jo(s).
5i-1 luara el mort.

elu mortu.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

81

Apostolul popii Bratul

10. Ditinse Pave(1), czu spr-insu
*i cuprinse-1, i zise

Nu vorovireti, ca sufletul lui ,intru elu iaste.

11. Sui-se i frinse pline
pinil la voe besdui pin la zori,
&el ei. 12_ Aduser pronciu(1) viu
mingliard -se nu pufinu.
.13. E noi rInsemu-ne2 k corabie,
dezlegeimu-ne Intru Asson,

de acolo vremu se luom Pave(1).,

aa amu era portncitu, vrea amu Insui pedes.tru se
mearg. I

13. 14. Deca f um intru Asson, luomu elu,

1. vinemu intru Mitilin.

216

Apostolul Voronetean

Apostolul lui Coresi

/0: Deltinse Pavelu 51 cfidzu

spr-insu, de-lu cupriense, i dzise

De5tinse Pavel, caza

tuprinse el, zise : Nu vorovitl,
cA sufletul lui Intru el iaste.

Nu vorovIretl, cA sufletu(l) lui

Intru elu iaste.
11. 'Deci se sui de frInse phire
'guita, 1 basadui de biu ptnra
la tort ; a5a e5i.
adusera pruncu(1) viu

fu mlngliare nu pufind.

Afezard-se

i frinise pline

Imbued, And la desful besedili pina

la zori ; a5a
Aduse feciorul viu i mingliarii-se nu putin.
Konecb sbol.

E noi

E noi vinremu In cosfr(5)

simbateei
rabie 51 descilidimuIntru Asson,..de acolo anrumu
se lucimu Pavelu, ca a5a era
dif(' s),

In

corabie,

krru

si ja Pavel, a5a amu era

zis, vrea Insu0 pedcstru a mrge.

i vrea Insu(5) pedestru

se mearga.
Dci, deca fumu intru Asonu,
laomu

pineal

oinsldmu-ne Intru Asson, de aciia

elu
MR8/flu.

venremu

14, Ce ca fum Intru Asiso]n, hio

el, vinem In Mitilin.

www.dacoromanica.ro

82

Apostolul popii Bratul

15.

i de acolo dezlegdmu-ne,

intru dem6net sosim intru Antichihrie 3.

Intru alt dezlegeimu-ne intru Samon
i ca lcuim in Fruoghilie,
intru dia ce e acmu venimu intru Milit.
16. Giudecd (amu) Pave(1) se treaci Efesu(1),

ca se nu fie lui a pesti intru Assii,

W. nevoiia-se amu, se putre fure lui,
11. in zua a cincizeciei a fi intru Ier(s)1m.1
1. 11. E din Milotu [sic!] trimse intru Efe(s) a cherna
217
popii besrecilo(r).

Apostolul Voronelean
15. Si de acolo muldam-nd,
demfircata sosim intru Anticrihci,
iari tritru alta mutlimu-nd intru
Asa(mo)nu i licuim intru Troghiliia, e In ceia ce e inrainte

Apostolul lui Coresi

De acolo purtirnu-ne Intru
demanea%

dospim

intru Anticrihii. intru alta cardmu-ne intru Samon i um in

vinem

viremu intru

intru
intru Alilit.

/6. Giudeci Pavelu se treaci

Intro Efe(s), cum se nu fie lui

in Efes, ca si nu fie lui pesteali

a pesti intru Asia, nevoiia-se,

se ari putre, fi lui in dzua

cindzeeiloru si fie intru ler(s)1m.

17. Si din Militu tremise intru
Efes i chiemi preu/ii besereciloru.

Troghilii,

stdtutul

Judea amu Pavel si treaci

intru Asia, pripiia-se, c ari
putea, si fie el In zioa de Rusalii
a fi intru ler(s)lim.

Den IIilit tremise

in Efes,

chemi preulii bes6recilor.

Textul s lav o n. Este un fapt de mult stabilit

Apostolul slay a fost tradus din greaca inch de ConstantinChiril i Metodie (mai intii Apostolutapracos, apoi textul integral), ca una din cartile fundamentale ale slujbei religioase".
"In afara celor mai vcchi manuscrisc slavone cunoscute pini nu de murt,
apartinind secolului al XII-lea (Apostolele de la Krislinopol, Weida 0
Sleple), in anii din urmi a fost descoperit i publicat un manuscris din
11r. Kodov, Eninski apostol rApostolul
secolul al XI-lea : K. Ilireev
de la Enina Bulgaria), Sofia, 1965.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPLI BRATUL DIN BRA$OV

133

In traditia slavona, textul lui a suferit unele revizii in secolele

urmiitoare, dintre care a treia a apartinut patriarhului Efti-

mie al Tirnovei (sfiritul secolului al XIV-lea) : aceast a patra

redactie se regasete i in manuscrisele slavone care au circulat
in Tfirile Romane, dup cum a aratat B. Tenora, citind exem-

pie din Apostolul lui Anastasie Crimea din 1610, pastrat la

Biblioteca de Stat din Viena (Cod. 6) 41.
T ex tu 1 r o m n es d. Descoperirea i publiearea
a Apostolului popii Bralul adauga o veriga
aici partialfi
in plus la seria de argumente aduse de acad. Al. Rosetti in sprijinul tezei ca exista asemnri frapante intre Apostolut Voronetean i Apostolul lui Coresi, care, in duda unor divergente
lexicale de detaliu (nu intra in discutie cele fonetice i gramaticale), se explica' prin faptul c:
Coresi a avut la indeminii o versiune romaneasca asemnatoare cu cea cunoscuta sub numele de Codicele Voronelean. Aceasta o dovedesc coincidentele dintre cele cloud versiuni,
cam 70-80 %din totalul t extului cuprins in CodiceleVoronefean.

2. Coresi a colationat insa textul romnesc cu cel slay

Yu multe locuri, a dat o traducere mai apropiata de textul
Vezi studiul sau Ner die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronefean,

.Mitteilungen des RumAnischen Instituts an der Universitat Wien",

Erstr Band 1914, p. 145-209, i reproducerile din manuscris, p. 209
221. Despre acest manuserls vezi, de asemenea t loan Bogdan, Scrieli
Giese, Bucurcsti, Edit. Academiei, 1968, p. 505-510; E. Turdeanu,
Le meropolite Anasiase Crimca el son ouevre littraire et artisligue ( 1608

1629), ',Revue des tudes slaves", XXIX, 1952, p. 54-70. Studiile

mai vechi ale lui G. Voskrcsenski (Drevnij slavjanskij percvod Apostola

Drevneslavjanskij Apostol,
i ego sud'by do XV veka, Moscova, 1879 ;

1II, 1892-1906) nu le-am g5sit la Bucuresti. Am putut Irma compara

versiunea din manuscrisul popii Bratul (fragrnentul corespunator eelui de

mai sus) cu textul Apostolului de la Ohrida (S. M. Kul'bakin, Ochridskaja
rukopis' Apostola konca XII veka, ,,Brilgarski starini", 111, Sofia, 1907,
p. 21 22), care apartine primei redactii, dar mai ales cu textul din AposT
tolul Crimcovici din 1610 (B. Tenora, op.cit., p. 213-214) si Cu cel din

Apostolul aceluiasi prelat, din 1609, citat mai sus (B.A.R., ms. slay
nr. 22, p. 62r-63r), apartinlnd celci de a patra redactii. Pen tru textul
grecesc i latin am recurs la editia lui C. Tischendorf, Novum Testamentum

graece et latine, Paris, 1861, lar pentru traducerea rom5ncascii modernfi

la : Biblia sau Sfinta Scripturd, tipAritit sub indrumarea putriarhului
Justinian, Bucuresti, 1968.

www.dacoromanica.ro

84

slay cleat versiunea din Codicele Voronefean" (1959)4: Ates -t

al doilea argument a fost completat i nuantat ulterior astfel
Pe ling4 versitinea asemnnoare cu Codicele Vorunefean,

Cores i a mai folosit- o a doua traducere, independenti fat

de CV".
3. Coresi a modificat unele pasaje din traducerea pe care
a folosit-o, ficind-o mai corectk. (Nu totdeauna texttil lui
Coresi e mai corect decit al CV, pentru cfi exist pasaje tn.care
traducerea mai coma e datA de CV)" (1959) 434
FAT% a ne propune s reluim intreaga discutie, sa compa-

rm mai intli, in fraginentele.reproduse mai sus, diferntele

i Apostolul Bratril 44.

Diferentele lexicale45. dintre Apostolul Voronefean i Apos-

lexiCale intre Apostolul. .Voronefean

lolul Bratul, subliniate in text, slut 46 : 26blealti

giurele

; din tomarnie, dintr-al treilea podu

ferea.:strd ;

din trii cUpe-

reminte (traducere gresit ; sensul originalului este de la eatul

al treilea") ; de biu (din belsug" ; biu, cuvint de origine maghiar)
dezdusemu,ne ; desaraimu-nei
pind la
; vinremu
romane, Bucuresti, EFL, 1968, p. 661. Discutia a IncePut
de la sfir5itul secolului trecut, and Gr. Cretu a afirmat cfi Aposroful
coresian n-are raporturi -cu niel unul din manuscriptele anterioare sau
n. n.)din cite cunosc, nici cu tipariposterioare (inclusiv Ap. Vor.
turtle ce i-au urmat" Intliul Praxiu
, p. 47). Opinia contrarli it:fost
exprimata de N. lorga, In 1904, de N. Driiganu, In 1943, si sustinuti cu
numeroase argumente si exemple cIa acad. Al. Rosetti, intrrch.serie de
Isloria

articole, dintre care prirnul, Lexicul Aposlolului lui Coresi comparqt Cu

al Godicelui Voronefean, apilrut In Grai i suflet", I, 1923, 1, 1)0.00 -.106
(m versiunea francez : Mlanges de linguisligue el de philolarjie, Bncu-

restiCopenhaga, 1947, p. 589-596), lar celelalte, publicate ulterior,

au fost reproduse In ILR, 1968, p. 661-679. Intre timp,. St., Paca

(1957) si N. Corldteana (1960, 1963) au sustinut c Aposlolul Vorpnefean

.Apostolul Coresi repmzintl tradu.ceri independente. (indicatii bibliocrafice la Rosetti, loc. cll.).
lbidem, p. 669, 671.

44 Arn transcris textul Aposlolulizi Vorimefean dupl manuscris (B.A.R.,

ms. rom. 448, 1 -8r-9v) i dup5 editia lui I.G. Sbiera, p. 16-18; lar
al Aposlolului Coresi dupii editia lui I. Bianu, p. 94-96:
Facem abstractie 6e micile diferente de Intrebuintare a prepositillor
conjunctiilor, care nu sint relevante.
46 Inceputul fragmeutului in. Aposlolul Bralul : Minx Mete acelea (existent
si In (riginalul slavon), reprezintli inceputul stereotip al lectiunii in biserick inexistent In textul .eyanghelic original.
47 Cuvintul, inexistent in tcxtul slavon; a lost repetat de copistul A postolului Voronclean pentru a face fraza mai ciar.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

85

era porIncitu (mai aproape de original) ;

legernu-ne ; era dzis
dezlegeimu-ne (de dou ori) ; cla ce e Inrainte
multurtu-nei

dice ce e acmu (cuvintul slay n-a prea fost inteles : inseamn5

urmatoarea" [zi]) ; preuiii
popii.

Diferentele, minime, fie slut legate de faptul ca textul

fost bine inteles i, la copiere, cu textul slay in lap,
s-au .:.incercat noi variante, fie reprezint sin onime, uneori
teritoriale" zeibleald (<zilbrealcl, abrea gratie la fereastr"),
slay

imprumut slavon, ce traduce gre$it pe abnce, redat in A postolul Bratul corect, prin fereasiril ; expresiei (de) biu, imprumut
maghiar in graiul nord-transilvnean i banatean, ii corespunde
pinil la voe in Apostolul Bratul. Din compararea celor cloud'
versiuni este greu deocamdat sa se spun care este mai arhaic,

intrucit ambele reprezintO capii dupa manuscrise azi pier-

dute : verigile intermediare ne lipsesc i, in plus, e nevoie de

cornpararea intregului text. Uneori, insa, se pare ci traducerea
din Apostolul Voronefean e mai libera, mai ciar, in timp ce
versiunea din Aposfolul Bratul e mai servil fat de original,
confrunte
pe care copistul 1-a reprodus i cu care putea
mereu traducerea, alteori lucrurile stau invers. Dar ca ambele
versiuni derivfi dintr-o traducere unica, evident nu direct, ci
prin ,intenriediul altor manuscrise, este cu totul posibil. Coincidentele textuale, in ciuda diferentelor fonetice (In parte, $i
gramaticale), stilt atit de masive, inch ele ,.nu pot fi datorite
hazardului" 48.

.A$a stind lucrurile, asemnarile dintre Apostolul Bratul

Aposfolul Coresi nu mai pot surprinde : tipograful brapvean
colaboratorii sal au folosit o versiune apropiat de a popii

Bratul, pe care au revizuit-o, incercInd in anumite cazuri s

fie mai aproape de versiunea slavon, ceea ce nu a dus totdeauna la obtinerea unei versiuni mai clare : a$a se explic, de pild,
slavanismele gornifd (in loc de comarnic) i ()end (in loc de Tereus-

preluate tale-quale din textul slavon.

Spre surpriza noastra, numrul diferentelor lexicale

morfo-sintactice dintre Apostolul Braful i Apostolul Coresi,
subliniate In text, sint mai numeroase decit fare Aposfolul
Bratul 0 A postolul Vorone(ean. Ele nu se pot explica altfel decit
prin faptul ea Apostolul.Coresi are la baza un manuscris diferit
de A postolul Braful 0 de Apostolul Voronefean, pe care diaconul
48 AL Rosati, ILR, 1968, p. 672.

www.dacoromanica.ro

86

brasovean si colaboratorii sfii 1-au revizuit destul de mutt (uneori In bine, al teori In ru, dup cum a subliniat acad. Al. Rosetti).
admit1nd, In mod evident,
In stadiul actual al cunostintelor

revizia traducerii pentru tipar , ipoteza c diaconul Coresi

a mai folosit o a doua traducere, independent" (Rosetti)
fat de Apostolui Voronefean si fata de Apostolul Brutal nu ni
se mai pare absolut necesar.
In continuare, dam citcva note la textu/ romanese : 1. Scris somno
In loe de somnu (cu ou). 2. Scris gresit : dusemu-nu. 3. Gr. antikr fis Chiou
gn tata (insulci) Chios" a fost transpus In slavonii : vs Anlikrichii (Tenora,
p. 214), copiat Insa gresit, ca metateza, In Ap. Dralul : An'likichrii
redat ca atare in versiunca romaneasca.

si

c) EVANGHELIA DUI3A. MATEI

Cap. VI, V. 22-24

Codicele popii Bratul

Tetraevanghelul
lui Coresi

427 2. Grdi Do(m)nulu :

VI. 22. Lumina trupului iaste

Zise Domnul :
VI. 22. Lumina trupului taste
ochiul ;

ochlul ;

sd amu fi-va ochiul tau

prostu, totu trupu(1) tau
luminatu fi-va.
23. De va fi ochiu1(1) t(a)u
hitleanu, totu trupu(I) tau

s amu fure ochiul tau prost, tot

trupul tau luminat va fi.
Sd

ochiul tau hitlean lure,

tot trupul tau Intunecat va fi.

Intunecatu va fi.
SA amu lumina ce e In tine

SI amu lumina ce e Intru tine

aciia Intun-

Intunecata iaste, dar tutu-

Intunecata iaste,

nrecu cu cltu 1
24. Nimene nu poate a doi
do(m)ni lucra,

recul cu at e I

sau unu(1) iubi-va,

altu(1) u-ri-va, I

sau amu unul va iubi, ilia altul

lax%

Nim nu poate a doi domni

lu era,

va urf

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPTI BRATUL DIN BRASOV

428 8. sau de unu(1) se va tinca,

87

$i amu unul va tinca, iard altul

de altu(1) a nu socoti Incpe-va;

a nu-1 socoti va Incepe ;

1. nu poate lucra Do(m)nului

nu poate Dumnezeu lucra si lui

si ptalecelui.

Mamon.

Evangheliarul de la Sibiu
(f. 12rv)
Zise Do(m)nul : VI.22.
Lumina trupului iaste ochiul ;

24. Nime nu pote a doi do(m)

Irma de va fi ochiul teu pro(st),

iara pee altul va iub 1, sau de

tot trupul teu lumino(s) va fi.

23. Ins[a] de va fi ochiul t[eu]

unul se va tine,

reu, tot trupul teu tntunecat

sluji t lui Mama( n).

sluji, sau

pre unul va ur i,
pre altul va

parasi ; nu putet lui Drniedzeu

va fi. Maude va fi lumina ce-i

in tine hitunerec iaste, di de

mare va fi intunerec de elu-s !

Dei fragmentare, extrasele din Evangheliile dupd Ioan,

Luca (prea scurte, ca si se trag vreo concluzie) *i Maid repre-

zinti deocamdat singurul text evanghelic Mayo-roman Cu

traducere intercalat din secolul al XVI-lea. El se adaug,
Psalliastfel, celorlalte doted crti fundamentale ale Bibliei
rea i Apostolul, cunoscute mai de mult, alturi de alte texte
(enumerate mai sus, in not), i ocup o pozitie special fat
de Evangheliarul slavo-rozneuz de la Sibiu, tiprit pe don coloane i reprezentind o traducere independent' 49.
Text ul slavo n. Scris in slavona mediobulgar, cu
putine sirbisme, textul slavon a fost copiat de popa Bratul cu
unele lacune, dup Evangheliarul slavon al lui Coresi (Braov,
1562, B.A.R., C.R.V., nr. 11), cu care coincide aproape perfect,
49 Evanglteliarul slcwo-romdn de la Sibiu. 1551 1553. Studiu introductiv
ftlologic de acad. Emil Petrovici. Studiu introductiv istoric de L.
Demny, Bucuresti, Edit. Academiei, 1971. Vezi si I. Gbetie, Incepulurile scrisului In limba roman& p. 139-171 ; retinem concluzia, potrivit

area avem de a face cu un text tradus de o persoank originari din

BanatHunedoara si pus sub tipar (dupa ce a fost revazut) de un moldoveah, anume de mesterul Filip Moldoveanul" (p. 168).

www.dacoromanica.ro

88

spre dCosebire de Evangheliarul lui Macarie (1512, B.A.R.,

C.R.V., nr. 3), ce prezinta uncle diferente ".

Text ul rom fines c. Dupfi cum se vede din Iragmentul

reprodus mai sus, in comparatie cu Tetraevanghelul lui Coresi,
diferentele dintre aceste douk versiuni stilt minime ; de aceea,
le-am 0 subliniat pe toate, fie c slut de natur lexical, fie
gramatical. Totu0, ele stilt suficiente, lar textul popii Bratul
pare pe alocuri mai arhaic (vezi ins i conditionalul prezent
s fure din Tetraevanghelui lui Coresi), ca s nu fie considerat
el Insusi o copie dup tipfiritura lui Coresi, asemenea aceleia,
probabil indirecte, a lui Radu de la Taniceti (1574), care in
fragmentul reprodus prezint o singur deosebire : nimenea
(ca In ms. Bratul), fat de nimg (Coresi). Cum Tetraevonghelul
lui Coresi s-a tiprit fare 3 mai 1560 0 30 ianuarie 1561, nu ne
rmine deet s admitem ca Inainte de acest rstimp a existat
In Scheii Brapvului o traducere manuscris, ce a circulat in
cbpii bilingve, slavo-romfine, reprezentat fragmentar de
manuscrisul popii Bratul : am aratat mai sus c, dei ultimele

16 file (32 pagini) au fost serse dup insemnarea din anul

7068 (1 sept. 1559-31 august 1560), ele nu pot fi cti
posterioare celei mai mari pfirti a Intregului manuscris. Dei
fiind incomplet nu copia popii Bratul st la baza editiei
lui Coresi, este absolut evident ck aceasta reprezint un test
Lwr revizuit al unui manuscris similar.
Descoperirea acestor fragmente evanghelice bilingve repre-

zintfi un progres In cunoaterea atmosferei culturale precorsiene din 8cheii Brawvului, dar ea nu ne aduce hick elemente
In plus in problema identifickii traducatorilor : popa Toma
i nepotul su (de sor) Dobre (parohi 1ntre 1541 0 1566, respectiv intre 1557 0 1572), dup cum a presupus N. Drganu 51,
ori alti keoti anteriori sau contemporani cu ei, necunoscuti in&

"

Nu intrA in preocupArile studiului de fatA compararen celor dou

dar considerAm cA nu se mai poate sustine ca diaconul Coresi a retiOra in 1562 editia lui Macarie (1512), dupfi cum se afirmA de obicef
(vezi Florica Dimitrescu, Introducere la Tetraevanghelui lai Coresi, Bucuresti, Edit. Academiei, 1963, p. 24). Vezi, in acest sens. Al. Mares, Precizdri tre legdturd cu traducerea Tetraevanghelului lui Coresi, SCL, 1967,

nr. 6, 'p. 561-667.

61 Morremele romdnefli ale complementulut la acuzaliv i vechimea lor, Bum-

resti, 1943, p. 34.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

89

ceca ce 'este mai prudent 52. Tottisi un progres exista : versiunea

popii Bratul confirma existenta unei traducen i a evangheliilor

Inainte de a se pune problema tipririi lor de catre Coresi
utilizarea ei alaturi de versiunea slavonfi. Credem chiar ca nu
gresim reafirmind ca, atunci dud avem In fat doua sau mai
multe versiuni din secolul al XVI-lea ale unor texte liturgice
sau, in tot cazul, fundamentale pentru cult, cele bilingve, cu
traducere intercalata, preced pe cele monolingve 52.

SFATURI MEDICALE

De rusa lei la din (i, sa arzi un ou in fo(c), sa-1 pisezi,

priseri la dinti.
De iunghiu, iaste buna caramida cu miiare. Sk pisezi carfimida, sa o mstci Cu miarea, s o puni pre hirtiia, sa o lipeti
unde sta. ju(n)ghiu(I)".

Dupa doua mici fragmente din Evanghelia dupti loan

inaintea Psalmului necanonic 151, popa Bratul intercaleaz
la p. 442, numai in romaneste, cloud sfaturi medicale, pe care
le-am reprodus mai sus si care par a fi astfel cele mai vechi
cunoscute 'Ana acum in bimba romana. Intr-adevar, I.C.Cazan,
care a consacrat un studiu special manuscriselor cuprinzind folclor medical, eiteaza, ca cel mai vechi, ms. rom. nr. 312 de la

B.A.R., atribuit nu de mult anilor 1660-1670 si cuprinzind

52 Vezi Florica Dimitrescu, op. cit., p. 22. Vezi i I. Ghetie, Din nou despre
Evangheliarul din Londra,
raportul dintre Tetraevangehlul lui Corral
SCL, XVIII, 1967, nr. 6, p. 641-650 ( Inceputurile scrisului

p. 182-195).

, p. 531. hi acest f el, probabil, se va confirma ipoteza lui Al. Marcs : ,.... Este posibil ca versiunea coresianA a evangheIiilor sA se fi constituit din colationarea a dou vcrsiuni romAnesti una
a Evangheliarulzd din Petersburg al alta necunoscuta, intemeiatA pe o
versiune -slavonA identicA cu aceca a Evangheliarului slavon sin 1562"

52 Vezi, Con. tribujii

(Precizdri

, p. 662).

www.dacoromanica.ro

90

15 retete 54. Sursa acestor retete dintre cele mai vechi este,
pe de o parte, traditia bizantino-slavi' (unele fiind traduse
din manuscrise slavone), iar pe de alta parte, activitatea practica ").
e) PSALMUL NECANONIC 151

Dt7i(da) pr(o)r(o)ka. Po Psa(1)11(r) pochvala.

Mimo.' era eu 3 intru fratii miei si mai tirfiru 3

intru casa tatalui 4 mieu ; si 3 pastea oile tatiniului 6 mieu.

M'infle 7 mle fcera organele 8 si dgetele
mele adunara 9 psaltirea.
Si (ci)n 10 va u (spune) 12 Domnul(u)i mieu ?

Insusi Domnul, insusi auzi ".

insusi tremse ingerii 14 lUi i luo-me 15 de

la oile ttiniului " mieu si unse-ma 17 cu u(n)tura

ungeriei sale".
E 19 fratii miei buni si mari 28 0 1 nu dulce

vru intr-ins(i) Domnu(I).

Esiiu in timpinare 21 altu(i) striinu 22 si
blfisteme-m' " cu idolii s'AL

E 24 eu scosu 23 de la elu " spata 27

si 28

tiliaiu capul lui li 29 luaiu imputarea 3 de la fiiu(1) 31

lu 32 IsF1".

Comparind acest psalm, copiat de popa Bratul numai

in romaneste, cu Psaltirea Scheianel (PS), Psaltirea Voronefean
(PV), Psaltirea slavo-romnd a lui Coresi, 1577 (CP2), si Psallirea
54

Teste de folclor medica!, Cercetilri Merare", II, 1936, p. 55-98. Tot

acolo, autorul di bibliografia studiilor iii publicatiilor de texte rominesti, de la M. Gaster (Literatura populard t'omitid, Bucuresti, 1883,
p. 535-543) pina la cercetirile din vremea sa (Despre datarea manuscrisului, atribuit lui Staicu grimiticul, vezi D. Strungaru, In Romanoslavica", XIII, 1966, p. 148-153). Vezi, acum In urmi : N. Vitirnanu,

Medicind peche romdneascd, Bucuresti, 1970, p. 55-62.

55 Vezi M. Gaster, op. cit., p. 539, care se referti la lecebnice slave cu continut

similar. Bineinteles ci originea unora, In Intreaga Europa, se ridici, In

antichitate, pita la Hipocrate s't Galenus. Dat fiind caracterul cu totul
fragmentar al acestor sfaturi, lisim comentarea lor mai Indeaproape
pe seama unor studii de specialitate, multurnindu-ne doar Cu reproducerea textului si sublinierea vechimii lui.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA. OV

91

slayo-romand a lui. erban Coresi, cca. 1589 (CP2) ", constatiim

a din punct de vedere lexical, el este aproape identic sau

foarte apropiat de acestea toate, dar mai ales de PS (in parte

*i de PV, dar nu fonetic), prezentind insa i unele mici divergente. Aceasta nu inseamni ca aceste versiuni reprezint reproducen directe una dupi alta, ci ca ele deriv, in ultimft
59 Psattirea tut Coresi, 1570 (PC) nu poate fi luatA aici In consideratie, del
exemplarele pAstrate sint incomplete, neavind acest psalm (vezi : BRV,

I, p. 54-66 ; IV, p. 171). Se *tie cii Psaltirea Hurmuzaki (B.A.R., ms.

rom. 3 077) reprezintA o versiune diferitA de celelalte din secolul al
XVI-lea. Oricum, n-o putem lua in discutie aici, del psalmul 151 e ilizibil In manuscris, In al ara titlului (f. 125r; textul e pe f. 125v). Psalarea fragmentad slavo-romAnA din jurul anilor 1576-1577, identificad de Al. Marc* in textul publicat de N. Iorga In 1926, de asemenea
nu poate fi luat In discutie aici, did cuprinde numai o parte din Gintecele sfinfilor lrei feciori Ananta, Azarie i Mlsail, tipArite dupi psalm i
(vegi O psaltire slano-romdnd nectinosculd din secolul al XVi-lea, LB, XV,
1966, nr. 4, p, 371-378; Din nou despre Psaltirea slavo-romand din jurul

antlor 157 6 1577, LB, XVII, 1968, nr. 3, p. 269-.-270).

MentionAin, In continuare, toate diferentele fata de cele patru
versiuni :

1 PS, CP1,2 mic.

3 PS linera,

2 Lipseate In toate.

CPI,2

itndr.
4 PV tdttrelui. 5 Lipseate In toate. 6 PS ldlinelui, PV
tdtlrelui, CP1,2latluj. 7 PS minute, PV mirule, CP2 miinile.
8 PS
.organu, PV organe (in slavonA este organb), CP1,2 organ. 9 PV adurard.

10 PV cire. 11 Lipseate In
13 PS, PV audzi. 14 Toate Ingerul.
neiui, PV tltreluj, CP1.2 IditnuluL.

rea sa.

19 Lipseate in toate.

CP1.2 timpinarea.

12 PV spure, CP spuse.
16 PS MU18 Toate unge-

15 CP1,2 -met,

17 PS, PV me.

20 PS maid.

22 PV striiru, C131,2 striin.

21 PV tImpiratul,
23 C132 -mil, CP2 md

24 CP2 iard. 25 PV scufiu, CP1,2 scos. 26 PS densa.

28 Lipseate In CPI.
29 LipPV dinsu, CP1,2 dins. 27 PS spatd.
31 PV rii (in
seat In CP1,2. 30 PS pularect, PV, CP1,2 Imputare.
bldslemd.

slavoni este sjoob, In gr. la fel, pl.).

32 PS, PV iui. Am utilizat :

Psaltirea Scheianet, ms. 449 B.A.R., t. I, textul in facsimile ai transcriere,

Publicat de I. Bianu, Bucureati, 1889, p. 481-482 (este de-a dreptul

surprinator sA se constate cite forme a Inlocuit I. A. Candrea

editia sa, Psaltirea Scheiand, II, Bucuresti, 1916, p. 309-310, treclnd

pe, cele reale In note, pe motiv cii apartin copistului C, care ar fi renuntat la rotacismul originalului ; cf., totuai, lustificArile sale. In vol. I
p. X al CCXXXVII) ; ms. rom. 693 B.A.R., f. 53v-54r, i Slaoischrumdnisches Psalterbruchsitick, hgg. von C. GAluacii, Halle, a. S., 1913,

.p. 220-229; C.R.V. 19, B.A.R., f. 283-284v; C.R.V. 19A, B.A.R.,

caietul 79, f. 2v-3v, i Coresi, Psaltirea slavo-romdnd (1577) in comparafie cu psaltirile coresiene din 1570 t din 1,589. Text stabilit, introducere
ai indice de Stela Toma, Bucureati, Ed. Academiei, 1976, p. 604-606.

www.dacoromanica.ro

92

analiza, dintr-un arhetip comun 57. Aadar, dei cuprinde.un

singur psalm, manuscrisul popii Bratul prezinta un inferes
deosebit, caci adauga o noua copie, fie i fragmentara, la Psaltirile manuscrise din secolul al XVI-lea. El este pretias -mai
intui prin data sa, care poate fi acceptata, pina la proba contrarie, i pentru textul Psaimului 151: 1 sept. 1559-31 aug. 1560;
ceea ce inseamna circa 10 ani Inaintea Psaltirii coresiene i,
probabil, 2-3 ani inaintea Psaltirii Scheiene 58.
' Relativa vechime a manuscrisului, absenta rotacismului
(cu exceptia lui tirdra) i alte trsfituri fonetice specifice grainlui sudic (sau muntean) al limbii romine, care cuprinsie.
sud-estul Transilvaniei, inclusiv Braovul 55, sint de natura,
dupa 'parerea noastra, sa adauge un element in plus la rezervele formulate recent de I. Ghetie ca cele.mai vechi traduccri
romneti s-ar fi efectuat numai In Maramure : chiar
rotacizante pot fi localizate intr-o zona mai vast, cuprinend
toata Transilvania de la nord de Mum (inclusiv Maramureu1)
i, in parte, Moldova nordica i Banatul 6. Cu atit mai
patria" celor mai vechi traducen i romaneti trebuie elains
i la sudul Transilvaniei (Braov) pentru texte care nu prezint
rotacismul" 51. Clt privete datarea traducerii, in cazul de
57 Vczi, In icest sens, concluziile lui I. A. Candrea, In Psaltirea Seheland,
comparata cu celetalle psaltiri din sec. XVI g XV II traduse din slaiionqte,

I, Bucuresti, 1916, p. LXXIXLXXXI. Itina Smrkova, A propos

des rapports reciproques entre les plus anciennes traductions roumaines,

manuscrits et imprimes, des textes bibliques, Acta Universitatrs Carolinae", Philologica, no. 4, Romanistica Pragensia, IV. 1966, p.131-2-97 :
in cadrul relativei unitAti a versiunilor Psallirit, se observA undo (tie-

rente Intre CP si PV, ceea ce reflectA divergentele dintre PV si PS;

deci CP derivA mai degrabft dintr-o copie apropiatA de PS.
" Manuscrisul acesteia este databil post 1562" (I. Ghetie, Inceputurile

, p. 79).
Vezi : Al Rosetti, 1LR, 1968, p. 478-481, 515-519. Asupra comple-xitAtii problemei localizArii textelor a atras atentla I. Ghetie, Localizarea
textelor vechi romdnefli dupd criterii lingvistice, SCL, XVI, 1965, nr. 3,
p. 391-406; idem, Les parlicularits linguistiques, moyen de localisrdion
des anciens texles roumains, RRL, XI, 1966, nr. 4, p. 325-337.
Maramurepl anilor 1500 patrie a textelor rotacizante LR, XVII,
.1068, nr. 3, p. 251-258 ( Inceputurile scrisului ..., p. 30-43).
-0
57 Pe drept cuvInt, Ion Ghetie conchidea nu de milt reluInd o Indoia15
mai 'veche a lui N. DrAganu ; PinA nu se vor aduce dovezi conchidente
In acest sens, opinia, curentA astitzi, conform ciireia traducerea primitivA a psalmilor a fost rotacizantA trebuie abandonatA" (Presfipiuul
rotacizant al Psaltirli Scheiene, SCL, XXVII, 1076, nr. 4, p. 425
scrisului

428).

'

www.dacoromanica.ro

CODICIME POPII BRATUL DIN BRA$OV

93

fatil a .Psaltirii, ca i a celorlalte texte discutate, deocamdata

o avem numai pe aceea a copiei de care ne ocupAin, si mu a
efectukii traducerii propriu-zise.
f) INCEPATURA DE NU1ALE

,,t atilt', In ivitu(1) lune( , va e(k, ilisu( b )oia le [sic !] neY dflgi ,

matte de rsritu(1) s7nce2, s mergi la u[n] alunisu, unde veri

sti nuiale, si cinch' veri purcde pre cale s zi(ci) cste psalme
o(t) psaltire : 7-i pslo(m), 31 pslo(m), 101 pslo(m).
[Ps. 129]. Iz glbbini vazva(ch) k tebg, Gil GT, usly(g) !
g(gt)i oe na(s)- do konca 3P4o(m) 142. veelie
Alduit e(st), Bere dilo 4, ca plin e(t) de ml(s)te Domnului cu tine i hl(s)ve(n) p10(d) ergva tvoego, IT

'Vino,dii si, 1mple pohta tuturor crestinilar i. [ci]nstea

ti 1n'toti aprinde foc. i cine vor fi hitlea(n) dentru ac(1)[e]
li(n)bi, dentru toate ac(1)[e] li(n)bi, den toate tu le .fice(s)
toate".
Am reprodus mai sus 1nceputul unui text curios de magie
populari, al carui original este slavon (bulgaro-sirb), dup
cum si poate vedea din cuvintele sau fragmentele copiate ca
atare (pe .alocuri, cu. greseli) si din trimiterile la psalmi, i alte
rugaciuni in slavoneste.

Evident, va fi interesant s se identifice acest ctriginal

sa se studieze mai indeaproape Intregul text, pe fondul

mai larg al credintelor populare rnmanesti si slave (ca Si: ale

alto; pipoare) in legAturi cu descoperirea comorilorg i Cu

functiile magici ale arborilor, in particular ale alunului 62

" Vezl. Gh.F. Ciausanu, Superstifiile poporului romdn, in Vsenuinare ca ale

altor popoare vechi i noud, Bucuresti, 1914, p. 50-55 (dcspre credintele
legate de comori), 262-264 (despre fun4iile magice ale alunului).

a;)PsPre faptul c adeseaori o preotul indeplineste functii vrajitoresti",

vezii Gh. Pavelescu, Cerceldri asupra magiei la romdnii din Munfii Apuseni,

[Bucuresti], Institutul Seocial Roman, 1945, p. 58-59. Asadar, nu e de

mirare ca, In secolul al XVI-lea, popa Bratul, ca i altii, putea fi intbresat
de astfel de practici magice, care faceau 'ape' la psalmi i rugaduni,
fqtruelt magia e o forma de religie primitiva, ce a subzistat i In czestinism. Cf., de asemepea, *tefania Cristescu-Golopentia, Drdgtif, un sat
dinTaraOlialui(F6gdr4). Manifesidri spirituale. Credinfe i rituri magice,
Carente,
Bucurelti, 1944; Gh. Vrabie, Folcloristica romdnd.
metode, Bucuresti, EPL, 1968, p. 370.

www.dacoromanica.ro

94

Dfirn in continuare traducerea cuvintelor i a pasajelor

slavone : 1. lunii,joia sau simbdla sau duminica.

2. soarelui.

3. Psalmul 7, Psalmul 31, Psalmul 101. [Ps. 129]. Dintru dencuri am strigat Mire tine, Doamne ! Doamne, auzi ! Psalmul
142 . . . spunind i Tat& nostru, ping la sfirit. 4. Nlisctitoare
de Dumnezeu, fecioard.

5. si blagoslovit este rodul ptntecului

tdu, lisus Ilristos. Amin.

g) DAHLIA PENTRU 1NVIERE ATRIBUIT LUI IdAN
HRISOSTOMUL

Ms. popii Grigore

Codicele popii Bratul

454 1. Cine-i dentru sling pan)fele nostru creftenu(1)1
mare ep[isk[o]p den cefalea lui
Constanti(n),

cu

rostul

de

a[u]ru.
Cuointu de fnadfdlurit
SA e nestine binecin()stitu
o Dz7inului iubitu,
de sfi se indu(l)ceascA (de
uspAtu), de bunA ce c astAzi.
SA e nestine den robi cu
nAra(v) bunu,

de sA intre bucurIndu-se

era un pirinte
anome Ion din cefalea lid Con-

(f. 79r) retire

skuitin fmpara(1), Cu roslu(1) de

aur(u).

(f. 63v) 1. SA nestire buru crestiru

de Dunmezeu iubit,
sA se induleeascA de bun praznicu de astAzi.
SA nestire de serbi cu bu-niirav
sA
intre bucurindu-be
bu [cu]riia Domnu-seu.

In

la bucuria Dilinu(1)[u]i a lui.

S-au nestine lucrat-au
postindu-se,
de sA priimeascA acmu platA.
SA nestine de Intliul cea(s)

au lucratu, de sA primeascA
acmu dereptu(1) datoriu(1).
SA nestine du(pil) al treile

cea(s) au venitu,
sA multemeascA i prAznuiascA3.

S-au nestire de 1ntli

cea(s)

lucratu,
O.

sA

ia astAzi plata

dereaptA.

(f. 64r) 1. S-au nestire dupA al

trei(1) cea(s) vcritu,
2. sit blgodareascil i sa praznuiaseA.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPU BRATUL DIN BRA$OV

95

cca(s) au aju(n)s,
nemicfi sA nu se spare, I

S-au nestire dupA a(1) sasele

cca(s) aju(n)su,
nime sd nu se spAmInte,

455 1. i amu nemicA nu va fi In

desertu.
SA nestine mithni-se pita la
al noale cea(s),

deserta.
SA se-u nestire dupA al noole
cea(s) lAsatu,

SA nestine du(pA) al sasele

s5 se apropie, nernicA sA nu
se teamA.

Dc va veni la al unsprAzcele cea(s),

cA intr-o nemicA nu se va

sa sA apropie, nemicA sA nu
se team.
(f. 64v) 1. SA-u veritu nestire in
a(1) unsprAdzcele cea(s),

sA nu se spare c-au pcstit.

sfi nu se teamA de pestealA,

Cu dragu cinstste amu

acesta 1)omnu :

cA-i buru ci(n)stitoriu()) despuetoriului

priimste cela de apoi ca

cela de(n)tfiu

cela de apoi

mingiie pre cela ci vine la al

u(n)sprAzkcele cea(s), ca si cela

In a(1) unsp'Azcele cea(s),

ce-u lucratu dentliu(1) cea(s)

cela dentfiu mtngfie si cela
de apoi miluieste ;
si celuia da-va, i cestuia

priimste cela de tutti ca

imblinzste cela ce au veritu
5.ca si cela ce au lucratu dintfiu.

dArui-va ;

si lucru(1) cinstste,
12, si adaosu(1) laudA.

456 1. Printru acdia amu Intrati la

bucuria Domnului vostru,
si tutti' si al doii plata luati;
bogatii i mserii, unul Cu
ala(1)tu Incetiti-vA

cela ce se nevoescu si cela

ce se lencscu,
dzual cinstitia
postcseu i cu cela ce
postescu,
veseliti-vA astAdzi,
se

ca masa gata vA e, fndulciti-va toji.

Vitelul hrAnitu,
nimine sA nu iasA flAmindu;

www.dacoromanica.ro

96

toti indu(1)citi-vd de bogAtatea du(l)cetiei

nimine 4 nu suspine de
mAsArAtat,

457 13. ivi-se amu ImpreunAlimpiirAtie.

Nimine 4 nu piing d gresale,

de ertarea den groapA luminat-au.
Nimine 4 nu se sparede moarte,
slobodzit-au pm noi moartea
Dirtnului,

stins-au pre ceia ce-u tinu(t)

necia,

muncit-au iadu(l) cela ce

destins-au In iadu.
AmArit-au pre iad ca au gus-

tatu de trupu(I) lui.

*i iatA mainte Isaia striga,
adu(1) grAi, amArt-se,
IntImpina-te josu i amAri-se

si ama batjocori(t) fu
luat-au tru(p l Domnui,
luat-au pAmInt i tbnpinatau ceriu(1)1

458 1. luat-au ce vAzut-au

si cAzut-au la cei de n-au
stiutu.
Linde iaste, ade, biruirea ?
jade haste veninu(I) mortiel ?
invis
O. si cAzut-au dracii ;
Ii3vis-au Hristo(s)

si in vilatA vietuiaste ;
Invis-au H i mortii nice
una(i) in groapA,
Ha amu din morti sculA-se,
Incepiltoriu mortilor fu.
Aceluia e mArIA i tinrea
In veaeu(1) de veacu. AdevAratu.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPU BRAWL DIN BRA*OV

97

Fragmentele Iorga
Pag. VW
[=4541

7. [ae]ia

venit ... [sinjguri Mtn' ...

Pag III-a

10. Iari de s-au nevoi(t) nistine de au

[=4541

posti(t) di(n) ceasu(1) di(n)tle, e(I) ea

si ja astidzi plitA direapti.

11-12. CA de au veni(t) nistine dupi
Pag. VIIb

a(1) treile cea(s), bine si mu(l)timeasci,

si priznuiascA.
13-14. Ian/ cine au sosit dupi al

[=4541

seasele coa(s), nemici si nu si indo-

Pag III b
1=454-4551

iaseA ...
15... [initru desertu.

1-2. Iari nistine si s-au zibivi(t)

pini a(1) noaole cea(s), ca si vie si si sa
apropie si nemicii sA nu se teami.
3-4. IarA de a(u) veni(t) nistine i(n)n-a(I)
11 cea(s), si nu si spae, pe(n)tru ace

s-a(u) zAbivi(t), a acesta cuvint ...

Pag. Ib
[=4551

5-6 ... Du[m]nedzeu si priimkste pro

ce(1) de-apo(i), ea si pro cela ce s-au
nevoit di(n)tle ;
7. deci ml(n)gle pro cela di(n)n-al 11,
ca si pro cela ce s-au nevoi(t) din ceasu(1)
dintlie ;

Pag. VIa

8 ... [cela] de apoi [mipueste ...

[=4551

Pag. Ha
(=455 4561

10 ... einstste ...

1 ... omu(1) i(n) ...
3 ... [bolgattiije si m[serii] . . . bunit .-.

tului ... eu fata pi ... Du(m)nedz[eu]'

...

Pag. III/
[=4561

4-5 ... [nelvoiti si cei ... [nlevoiti

si ... praznicu ...
6. ceia ce s-au ...

Pag. Villa

7 ... [veseli]ti-vi asti[zi] .... rie In-

[=456]

viere ei Do(m)nul[ui]

www.dacoromanica.ro

98

Pag. IV
[=956]

ta, de(ci) sS va

aicea grAiast[e]

[hjnafura, sA
[HIV cura(1) i...
[venilli cu credi(n)t[A]
sa luati
sfi(n)t[ele]

9 ... iaste hrani(t)

10. sa flamin(d) 4.. ce nu sa a nevoi
si nu sA va gA

Pag. IV I,
=456]

[sfin]ta anafurA.

anafurA pu ...
11 ... sAtul i indu(1)
ste lui Du(m)ne[zeu]
aceasta lume.
12 ... sA nu sa ... de meseretalte]

Am reprodus mai sus, dup manuscrisul popii Bratul,

Omilia pentru Pati, atribuit lui loan Hrisostomul 63 i rele-

vat in textele slavo-romfine inc de la aparitia volurnului

al II-lea al Cuventelor den bdtrtni ale lui B.P. Hasdeu, care a
publicat-o pe dou coloane, cu o introducere i comentarii
lingvistice, dup manu,scrisul popii Grigore din Mhaci 64.
Ambele manuscrise, atit al popii Bratul, care este mai vechi,
cit i al popii Grigore, datat 1580-1620, cuprind integral
aceasta scurt predicfi, dar in dou traducen i diferite : prima
provenind din sudul Transilvanici, a doua din nord i prezentind fenomenul atit de caracteristic al rotacismului. De aceea
inceputul .textului romnesc din versiunea popii Grigore din
Milhaci a fost reprodus aici, pentru comparatie, in coloana a
doua, direct dup manuscris (Cu marea in consideratie a transcrierii lui Hasdeu), f. 79r (numai titlul) i 63v-64v65:
Omilia circulase- i mai inainte In manuscrisele slavone
din Trile Romane, cOci o gsim folosit de Neagoe Basarab,
atit In lnvfturile .cdfre fiul stlu Theodosie (Partea a doua,
Vezi textul grceesc in : J.-P. Migue, Pairologiac cursus complelus.
Series grata], t. LIX, S. Iconnes Ciiripc;ten.us, Polis, 1862, col. 721-729.

B.A.R., ms. rom. 447, f. 63v-67v si 79rv (dupa numerotarea veche

a lui Basdeu, p. 127-135 si p. 158-159 ; pe aceasta din urma fi) se
gaseste titlul omilici si, din nou, inceputul textului, care prezintA tusa
diferente fonetice filia de textul de /3a7a) ; Cuy., II, Bucuresti, 1879
-(pc copula : 1880), p. 75-83.
" Pupa. numerotarea paginilor data de I-lasdeu : p. 158, 127-129 (ed.
cit., p. 82, 78-79).

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BFtATUL DEN BRA0V

99

cap. XIII), cit i in Pisania manistirii ArgeNlui, dup cum a

artat inc N. Drganu, in 1914 66: in aceasta din urm,

bolestvenny Zlatoust dumnezeescul Zlatoust" este citat expressis perbis 67. Fr a face o cercetare special asupra manuscriselor slavone din tara noastr ce cuprind omilii hristostomice

(sau atribuite marelui predicator bizantin), putem mentiona

el am gsit-o, de pild, in ms. slay 299 de la B.A.R. (f. 82v
83v), copiat la inceputul secolului al XVI-lea in redactie
sirbfi i provenit de la mnstirea Bistrita (Oltenia) 68.

In afara celor dou texte bilingve din care am reprodus

mai sus partea romneasca (cea din copia popii Grigore din
Mhaci numai par0a1), un al treilea manuscris cu text alternativ slavo-romn, cunoscut numai in citeva mici fragmente
66 Darla manuscriTie vechi. Codicele Todorescu i Codicele Marfian. Studii

ji transcriere, Bucure0.i, 1914, p. 17-19.

67 Asocial., niel P.S. Nasturel nu spunea o noutate in 1959 ( Invdfdturile
lui Neagoe Basar ab (n lamina pisardilor de pe biserica mandstirii Arges,
comunicare publicata in Mitropolia Olteniei", XII, 1960, nr. 1-2,

p. 15-20 ; N. Drisganu nu este citat), i niel P. Olteanu, in 1967 (Contribwrii la studiul literaturii ornilelice in vechile literaturi bulgard si romdnd.

Omilii folosite In Invdidturile lilt Neagoe Basarab, Rsl, XIV, 1967,

p. 349-354). Autorul reproduce fragmente din textul slavon al omiliei
dupa : Cod Sturdzanus, f. 128" (de fapt, p. 128 si urm., Tespectiv
f. 63v s.u.), Cod. Cardas, 1.454" (dc fapt, p..454 s.u.) si ins. slay.. f. 107,
gasit In Pitesti-Arges", despre care lus nu da nici o alta informatie
In rtalitate, textul e reprodus numai duPa editia lui Hasdeu, P. 78-80,
care prezinta uncle inexactitilti fata de manuscris. Textul simian al
.Pisculici a fost reprodus, cu unele greseli, de Gr. G. Tocilcscu, in Biserica
episcopald a mandstirii Curtea de Arges, Bucuresti, 1886, p. 32-33 ; tal-

macirea veche romaneascil din sec. al XVII-lea a fost reprodusa de

N, larga, in Invdidturile lui Neagoe Vocid (Basurab) cdtre fiul sclu Teodoiik, Valenii de Munte, 1910, p. 323-327 (vezi trad. moderna in Literatura romand veche, ed. G. MihAilA si Dan Zamfirescu, vol. 1, Bucuresti,

Edit. Tineretului, 1969, p. 157-161). In invldturi, pasajul folosit din

omilie se afla in ed. Iorga la p. 306, in editia Dan Zamfirescii llorica
Moisil
G. Mihaila (Invdidturile tut Neagoe Basarab cdtre fin, sdu
Theodosie, Bucuresti, Edit. Minerva", 1970), la p. 341, iar in cea greceasca (InwIldturile tui Neagoe Basarab, ed. V. Grecu, Bucuresti, 1942),
la p. 232, 233 : textul slavon al InvOlturilor este aici lacunar.
" Vezi descrierea manuscrisului : A. I. latimirski, Slavjanskie i russkie
rukopisi rumgnskich bibliotek, St. Pb., 1905, p. 452-454: P.P.
Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., vol.

Bucuresti, Edit. Academlei, 1959, p. 401-403.

www.dacoromanica.ro

100

deteriorate la maximum, este cel publicat de N. Iorga In 1906 69

identificat tot de N. Drganu70 : pe ling fotocopii, marele

istoric a dat transcrierea versiunii romnesti. Intrucit locul

pstarii fragmentelor ne este astzi necunoscut, reproducem
textul dup aceast editie, observind c segmentarea textului,
ca i traducerea difer uneori de celelalte dou manuscrise
(Exist mici deasebiri, in special de grafie i fonetic, i Intre
textele slavone).

Pentru a se putea constata mai bine ce fragmente s-au

pstrat, am indicat pe margine, In paranteze drepte, sub nr.
de ordine al paginilor, indicat de Iorga, numrul paginii corespunztoare din Codicele popii Bratul; segmentelor le-am dat
aceleasi numere de ordine pe care le au corespondentele lor in

Cod. Bratul'.
Asadar, avem In fatil trei traducen i diferite ale acestei

omilii scurte, destul de modeste in fond 72, atribuit lui loan

Hrisostomul, dar care, Intruclt se refer la cea mai Insemnat
srbtoare crestink a atras de timpuriu atentia primilor traduatori romni, care aveau nevoie de un text pentru predica
de Pa0i.
O predic asemntoare, atribuit tot lui loan Hrisostomul, se giseste in Codicele de la leud, In Evanghelia cu Invldturri (Cazania a doua) a lui Coresi (1580-1581) si in Codicele
7 odorescu. N. Drganu a crezut ca e vorba de acelasi text
(el se referea numai la acestea dou din urma, caci Cod. lead
nu fusese Inc descoperit), In traducen i diferite 73. In realitate,
aceast a doua predic este mai ampl, Incepe i se termin
Cifeva documente de cea mai ruche limbd romdneased, textul II, p. 7-14
filele slut provenite dintr-un manuscript In 8' mic" din secolul al XVI-lea

(Scrisoarea nu e mal nouA declt a Psaltirii Scheiene", p. 7). Iorga nu

spune unde a gisit aceste tile, despre care adaugl doar el stnt serse Cu
cerneala neagra, cu exceptia literelor care marcheaza treccrea de la o
limba la alta, litere realizate en cerneala rosie.
7 Op. cit., p. 17-19.
Filele fiind foarte deteriorate, se constata ca ordinea ion este alta declt
a stabilit-o N. Iorga paginile care cuprind textul Orniliei stnt VIb,

IIIa, VIlb, Illb, lb, Vla, Ha, II), VIIlb, IVa, IVb ; paginile Va
VIla, VIllb cuprind numai fragmente romilnesti din alt text, ca

Ia 4i Vb, ce par a da comentarii In romaneste la omilia hrisostomica".

"Ea are la baza pilda desprc lucratorii tocmiti la vie din Euangltelia dupd

Mafei, XX, 1-16.

72 Op. cit., p. 16-20.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

101

altfel, avind numai la mijloc un fragment aproape identic

cu partea centrar a predicii precedente74 (se folosete lins

nu pers. III sg. Sd ne.ytine de MUM ceas au lucrat etc., ci pers.
Cifi den ceasul den tu slujit-afi etc., Cod. leud, p. 35).
II pl.
In toate cele trei texte, dup titlu Pouanie u ne(d) Paschy.
invdfdtura Intru [cin]stita i marea dumineca PaAlo(r)
se
spune : Scrisd e de sliitul Ioa(n) Zlatou(st) 75. Cu toate acestea,
dei ar putea fi trecut, ca i cealalt, printre omiliile atribuite lui loan Hrisostomul, regretatul prof. V. Grecu, care a
descoperit izvorul ei in trei manuscrise cuprinzind omiliile
patriarharului constantinopolitan loan Caleca (dar numai
unul, ms. gr. 500 de la B.A.R., p. 224/12, o atribuie lui loan
Deoarece aceast omilie pretins
Hrisostomul), conchidea
hrisostomica n-a putut fi descoperit nici tare omiliile autentice

.1 neautentice din vasta oper omiletic a lui loan Gurd de

Aur, de aceea am spus (...) c i aceast omilie apartine
aceluiai autor sau culegtor, cruia ii apartine majoritatea
coviritoare a invatiturilor coresiene", adic lui loan Caleca 78.
totui, influenta omiliei atribuite lui loan Hrisostomul asupra acesteia din urrnfi, inrudirea" lor nu poate fi pus la indoial, avind in vedere pasajul central 1mprumutat din prima ".
Avind in vedere cele expuse mai sus, constatm, deci,
c Cuvintul de Invdfdturd la Payti, atribuit lui loan Hrisosto74 Vezi : Manuscript de la Ieud (Teste de limbil din secolul XVI, reproduse
In facsimile Ingrijite de I. Bianu, III), Bucuresti, 1925, p. 28-39 (pasa-

jul care ne intereseazA este la p. 34-36) ; Diaconul Coresi, Carte al

furkifilturd (1581), ed. S. Puscariu si Al. Procopovici, vol I, Bucuresti,
1914, P. 115-119 (pasajul respectiv este de la p. 117-118) ; N. DrAganu, Doud manuscripte vechi ..., p. 191-195 (pasajul respectiv este

la p. 193-194).

74 Am citat din Cod. Ieud.

74 Isparta principal bizantin pentru Carlea cu invdtdturd a diaconutui Coresi

din 2581. Omiliile patriarhului loan Cateca (1334-1367), Bucuresti,

1939, p. 17-18. inceputul t sfirsitul textului slut reproduse la p. 122

125. Cit priveste intermediarul slavon vezi : Maria RAdulescu, Originalul

slay al Evangheltei cu lnodfdlurd" a diaconului Coresi, Bucuresti, Edit.
Academici, 1959, titlul omillei la p. 72; P. Olteanu, Les originaux slavorusses des plus anciennes colledions d'homlies roumaines. Rsl, IX, 1963,
p. 163-192 (autorul a identifIcat, dupA indicatille lui A. I. Iatimirski
si I. K. Koliada, Evanghelia cu tnvdfdturd, tipAritA la Zabludov, In 1569).
77 Compararea celor trei versiunl romflnesti cu originalul grec i intermedia-

rul slavon, ctt l raporturile dintre ele depAsesc Ina cadrul studiului
de fatil.

www.dacoromanica.ro

102

inul, se gAsqte in trei manuscrise bilingve slaxo-romne vechi

al popii Bratul, din 1559-1560, al popii Grigore din Mdhaci,
din 1580-1620, si in Fragmentele Iorga, nedatate, dar apartinind, probabil, aceleiasi epoci, ceea ce si justific prezentarea
lor in paralel.
Dam, in continuare, citeva note la textul romtlnesc. 1 De la acest
cuvint, titlul se continua pe marginea paginei, vertical. 2 Scris bacart.trldu-se. 3 Scris : prdznuascd In loc de prelznuiascd.
4 Unul din
rarele cuvinte Cu dz, in acest ms. 5 Scris :
(Fragmentele larga) 6 Daca am citit bine, precizaixt a liaba -fil
lipseste din ms. (haplografie ?). 7 Cuvintele de la bund pina aici par a fi
o completare fina de original ; ele reprezinta un comentariu nurnai
romaneste, ca si, In parte, In rindurile de mai jos, cum se poate constata
prin comparatte Cu versiunea popli Bratul I cu originalul.

6. CONCLUZI I

Asadar, filologia romneasa i istoria culturii noastre

se imbogAtesc cu un nou manuscris bilingv slavo-romAn, al
cArui continut divers, religios-canonic i apocrif-folcloric,
arunc'A o lumini nouk asupra atmosferei culturale din Brasov,
la mijlocul secolului al XVI-lea, lArgind sensibil cunostintele
noastre referitoare la traducerile manu-scrise precoresiene,
in special in privinta Apostolului, Evangheliei *i a Omiliei pentru inviere, atribuit lui loan Hrisostomul. Valoarea cultural
lingvistia a manuscrisului creste prin mentionarea exactA
a anului copierii si a numelui copistului, care, M'A a fi unul
din preotii fruntasi din *cheii Brasovului, apartinea, totusi,
aceluiasi cerc de cArturari. Textul su oglindeste graiul din

Brasov si imprejurimi in secolul al XVI-lea, caci, dei nu e

originalul traducatorului, reproduce continutul unor manuscrise ce au circulat anterior in aceastA regiune. Totusi, textele
canonice Apostolul i Psaltirea vAdesc, din punct de vedere

lexical, o inrudire mai mult sau mai putin directA cu textele

www.dacoromanica.ro

coNcLuzn

103

rotacizante" corespunzatoare, provenite din nordul Transilvaniei : fOrfi a permita dezlegarea definitiv a complexei pmbleme privind primele traducen i ale textelor fundamentale
de cult, manuscrisul popii Bratul completeazO cuno*tintele
noastre de 0111 acum i dovedete o circulatie mai largi decit
s-a putut presupune anterior a primelor tlmOciri romneti
precoresiene 78.

78 Dintre lacrArile recente, vezi In special : Al. Rosetti, B. Gazacu, Liviu

Onu, Istoria limbit romiline literare, vol. I, ed. 2, Bucuresti. Ed. Minerva
1971, p. 1-83; Ion Ghetie Al. Mares, Introducere in filologia romdneascd, Bucuresti, EER, 1974; Gh. Chiva Mariana Costinesca, Bibliografia filologicd ronzdneascd. Secolul al XVI-lea, Bacuresti, Ed. Academiel

1974; Ion Ghetie, Baza dialectald a romdnei literare, Bacuresti, Ed .

Academlei, 1975, p. 1-271.

www.dacoromanica.ro

IN LEGATURA Cu VECHIMEA
MANUSCRISULUI ROMANESC
DIN CODICELE DE LA IEUD"

In numerele 8 si 9 din 1977 ale revistei Tribuna", D. *erbu

a publicat un articol 1, In care a incercat sd demonstreze c
manuscrisul romfinesc din Codicele de la Ieud a fost scris
In anii 1391-1392". 0 asemenea afirmatie, pe care autorul

a vehiculat-o oral din

1974,

dar pe care o gasim expusA pe larg

abia In revista citan', era de natur sa atragA atentia ata a

specialistilor, cit si a publicului larg, interesat desigur ,de a
avea cit mai multe si cit mai vechi" miirturii serse ale limbii
romiine. In esent, argumentarea sa se bazeazi pe interpretarea datei la care este plasat evenimen tul imaginar (cfiderea unei

pietre din cer, cuprinzind o epistol a lui Iisus Hristos, referitoare la respectarea duminicii), relatat In Legenda duminicii,
primul dintre cele trei texte ale manuscrisului rominesc inclus
In Codicele de la Ieud2, drept datd a traducerii textului din slavonefte in romdneste li, implicit, a manuscrisului respectiv:(intru-

cit autorul crede a avem in fat6 autograful traduatorului

sau, dacfi e o copie, aceasta ar fi -- dup pfirerea sa -- Intocmai cu originalul").
2 Manuscrisul romdnesc din Codicele de la Ieud. Mdrturie documentar a
vechimii limbit noastre, Tribuna", nr. 8, din 24 februarie 1977, P. 6, si
nr. 9, din 3 martie, p. 9. Prima parte a textului de fa tA a fost prilejuitA
de acest articol si a apArut initial in RomAnia literarA", nr. 26, din

30 iunie 1977, p. 8.
a Biblioteca Academia R.S. RomAnia, nr. 5032, ff. 170-193, 3 cante a
cfte 8 file.
104

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

105

:.',..".

,014a07.%,
i ACADEME/ .

s...ipt..... t),...tiri ffroow

::'

i/oNt;vol,

ar
., ... ...

?li .4Yrerl Er

,..:

'

f-

1.

L tI111/1
t+.1;_,A
s I.
1.4.11V 1H

"ItoAti

,,44.4 ,
rtmek it to;,

?if Ai A,A4*-11, AN,f;reg

otfirit4 (to irk sty i IA44
k
...,/
r

11AITIAM4 If

-me

r.,(A,4140r ,4,Tritc 44

...

-..

ry ei a di
Uf

. 11%

I,.

41/0114e'rti CJA(,1 n oral

cAothsaratiopti
1

toefr .. itvra to

h-y gran iri.k 4.4,4 gispitiTUtils.4,44.4fitsAttrIVI

........

rig . . tt; t ro itri :714 IT i;f1 is .

....
47.,,
g,7r 41-9,11 um siekto tot.. ,..
1..4,1E .

lif t

0 .,

:;'.1

. ,W,

rit.,04L- .4 Pt 4

)'
41'.

44 ,

Pshitils4 rnimo I

si

rityprfleittla ,

OS Ors -till t! AA WA.

ls0 13 4.1/44411414

44eilik KM gli at rtif4 'Wilt

...

f."...,4

p r"0'

A-1.-ir-,"

14 i 11lit .

,StrititSitittAifYiff-iiAt
,

.;

4,10Aot di .4.U.f.u.. .4 Alt..ifilifil A ,

;eri.. illgitr.1114# 14 Vi
'

toarrey"-.14.t

R.orivrt err/lint 4rii fr9 (A 1 ii .

,

sifAtittit

Kiiiicitorio

4%,4: %HA ors r;64.

'''''-'

VOW VP ' , ,41iffild . a

'

Codice/e de la leud, cca. 1621-1633 (f. 175r).

www.dacoromanica.ro

106

lata ins, Intr-o lectur corect sintactic, Inceputul acestui

text bilingv slavo-roman

Poslanie G B nagego If C1Z, s nbse spa(d).ee v Ier(s)ii(m) 3.

[Trad. : Epistola Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos,

cazut din cer la Ierusalim"]. Dentru ceriu cdzu intru Ierusalim 4.
Povgsta, byvgaa divna v sig(m) gradg Ier(s) lmg, va lg(t) 6900 5

[Trad. : Poveste minunat, ce a fost In sfintul ora Ierusalim,

In anul 6900", resp. 1391-1392 e.n.]. Povste fu de demult

tntru sfinta ceatate Ierusalimului, intru atifia ai, va lg(t) 60 00
[,,in anul 6000", resp. 491-4921.
Aadar, acest fapt leg,endar este plasat in textul slavon
al manuscrisului de la Ieud In anul de la facerea lumii", 6900,
respectiv 1391-1392 e.n. ; intru atitia ai" se spune In traducerea romaneasca, dupa care urmeaz din nou data, scris,
ca i prima oar, in slavonete, cu acelai bronz alb de argint.

Dar, cum lasase de asta data mai putin loe (sau, poate, din
neatentie), copistul n-a mai scris a doua liter chirilica, E, cu
valoarea de 900, pe lingi dz, cu valoarea de 6000, astfel ca anul

care rezulta este 491-492 e.n.

care apartine texAsa stind lucrurile, nici prima cifra
tului slavon
nici a doua (evident, incomplet)
care aparnu pot fi interpretate ca reprezentine textului romnesc
tind data scrierii sau traducerii textului respectiv in rom-

nete, ci numai data imaginar a caderii pietrii din cer".

Dealtfel, istoria acestei legende apocrife este cunoscut

la noi, cu lux de amanunte, !ilea de acum un seco!, chid B.P.
Hasdeu a publicat-o cu un amplu studiu, dup o alta versiune
romneasc, transcrisa de popa Grigorie din Mliaci, in anul
1600 (Codex Sturdzanus, B.A.R., mss. rom. 447) 6. Ulterior,
asupra ei au revenit M. Gaster 7 i N. Cartojan 8. Aparuta pe
3 Titlul, scris Cu litere mai mari, in primele dud rindan, cu bronz alb
de argint", cum precizeazti I. Bianu, in Teste de limbd din secolul XVI.
III. Manuscript de la Ieud, Bucuresti, 1925, p. I.

4 Traducerea veche, scrisi in rind obisnuit, retinind numai sfirsitul titlului.

5 Subtitlul, scris la fel in rind obisnuit.
Cuvente den bdtrini, t. II, Bucuresti, 1880, P. 19-66.
Literatura populard romdrid, Bucuresti, 1883, p. 371-381.
3
populare In literatura romdneascd, vol. I, Bucuresti, 1929,

p. 100-107, reed. 1974, p. 129-138. Alte indicatii bibliografice la

Gh. Chivu si Mariana Costineseu, Bibliografia filologicd romdnescd.
Secolul al XVI-lea, Bucuresti, 1974, p. 164, 172-174.

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

107

la sfirsitul secolutui VI, probabil in limba greaca, i tradus

curind in latina, aceast legenda apocrifa, combatuta mereu
de biserica oficiala, a avut ulterior o larga circulatie, In Europa,
in Orientul Apropiat i chiar in Africa (Etiopia), fiind tradus

in diverse limbi moderne : german', franceza, maghiar etc.

care are mai multe variante
Din greaca, textul
a fost
transpus in slavon, iar de aici in romana, cele in ai vechi versiuni, ca unele diferente intre ele, pastrindu-se in Codex Sturdzanus i In Codicele de la leud (numeroase alte variante au
circulat in manuscrise i tiprituri, pina la inceputul secolului
nostru).
In cele mai multe manuscrise i brosuri, evenimentul nu

este datat ; alteori este mentionat patriarhut Ioanichie al

Ierusaliinului, care a pstorit aproximativ intre anii 1020
1024 9 sau personaje de la Roma (in versiunile care plaseaz

actiunea in cetatea eterna"). Una din versiunile grecesti

(manukris din sec. al XVI-lea) incepe astfel : Epistola Domnu-

lui nostru Iisus Hristos. Aceasta epistola a czut in orasul

Ierusalim, in luna septembrie, intr-o miercuri"1. Intr-un
manuscris slavon ucrainean din sec. al XVIII-lea se spune :
Kdy bylo o lelo 697, In, grade Ier(s)lime buts gla(s) is nra nevi-

[Cind a fost in anul 697, in orasul Ierusatim s-a

auzit un glas nevazut din cer ...") s.a.m.d. 11 In fine, textut
dimyj

nostru se incheie cu mentionarea celui care, chipurite, a difuzat

aceast epistola : Am patrEarchu Erusali(m)skyj Ostanb [Eu,
-patriarhul Ierusalimului,
nume corupt, probabil,

din acela al patriarhului Casian, care a pastorit cindva intre

134 si 18512.

Prin urmare, acestea sint diverse date imaginare, intro(lase .in unele versiuni pentru a da mai multa credibilitate legendei nimeni, niciodat, nici cei care le-au scris, nu le-au

interpretat drept date ale alcatuirii sau traducerii legen dei

9 Straieoyc'ka Mineja XVI o., In: Iv. Franko, Codex apocryphus e manuscriptis ukraino-russicis coltectus, vol. IV, Lvov, 1906, p. 53 ; Vezi P. NAs-

Curet, Lista patriarhilor ortodocfi, ,,Hrisovul", VII, 1947, p. 167.

Vezi A. Vassiliev, Anecdota graeco-byzantina, partea I, Moscova, 1893,
p. 28.
IL Vezi Iv. Franko, op. cit., p. 56.
Vezi P. Nasturel, op. cit., p. 165; tot acolo alte nume cu o forml ctt de
cit aproptatti de Osian" : Maxirnian, lulian, Dolihicuz, care au pitstorit,

la date incerte, pina In a. 185.

www.dacoromanica.ro

108

intr-o limbi sau alta. CInd copistul a vrut intr-adevAr sA

anul transcrierii, a procedat, de pila, ca popa Grigorie
din MAhaci, care a adAugat la sfIrsitul textului, in slavone*te :
Py(s) m(s)ca drr, 19 diib, Vb dtib Balrb Zikmo(n) kralju, egda
ubietb Michaju vo(d) u Miraslau, u 10) t Ada(m) 7108, 0(0
tentioneze

ro(i)stvo Ch(s)vo 1600 [Am scris in luna martie, ziva 19, In

zilele regelui BatAr Jicmon 13, cind a fost bAtut Mihai vodA
la Miraslftu, in anul de la Adam 7108, de la na*terea lui Hristos
16001 14.

Cum rAmine insA cu datarea manuscrisului 7 Dei I. Bianu

1-a plasat In a doua jumAtate a secolului al XVI-lea, mai exact
pe la 1560-1580" deoarece in acela*i codice, avind coperte
vechi, au fost legate *i dota mici tipArituri coresiene, intrebare

i Pravila, atribuite de el acelor ani (cercentorii

actuali dateazA prima tipAritun in anii 1550-1560, iar pe a
doua in 1560-15621s) , mai aproape de adevAr s-a dovedit
datarea propusA de acad. Al Rosetti : inceputul secolului al
XVII-lea 16. n anii din urmA, Al. Mare*, pe baza unui atent
examen filigranologic, a ajuns sA dateze manuscrisul (hirtie
polonezA, fabrican la Alniszek) futre anii 1621-1633', datare acceptan de Ion Ghetie 18, care a publicat recent, impreun
creftineascd

cu Mirela Teodorescu, o nouA editie a celor trei texte romAne*ti

23 Sigismund Bthory, principc al Transilvanici (1581-1599, 1601-1602)1

14 /14ss. citat, f. lOr (Cuninte din bdirfni, II, p. 54-55, 65-66). liasdeu
a arAtat c, intrucit llalla de la Mrslu localitate apropiat de
MAbaci
a avut loe la 18 septcmbrie 1600, este evidcnt c partea
MIMA a InsemnArii a fost adilugatA duptt acest eveniment. Despre cel
cinci copi*ti ai acestui manuscris, In afara popii Grigore, vezi. Gh. Chivo,

Copistii Codicelui Sturdzan,Limba romAnA", XXVII, 1978, nr. 1,

p. 59-71.

25 Vezi Ion Ghetie si Al. Mares, Introducere la filologia romdneasc6, Buco-

resti, 1974, p. 35.

16 Elude sur le rhotacisme en roumain, Paris, 1924, p. 2. Ved si G. Ivilnescu, Problemele capitale ale vechii ronUlne iterare, fasi, 1947, p. 81.
Datarea Manuscrisului de la leud, Limba romAnfi", XXIV, 1975, nr. 4,
p. 305-311 ; vezi l articolul sslu Cfnd au fost serse textele rometnesti
manuscrese din Codicele de la leud"?, publicat in Tribuna", nr. 23,
din 9 iunie 1977, p. 5.

h Filigranul Manuscrisului de la leud ne duce spre anil 1620-1630"

(Baza dialeciald a romdnei lucrare, Bucuresti, 1975, p. 213; vez!
p. 310, 316-318).

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

109

din Codicele de la Ieud 19, pe care o vom discuta in paginile

urrnitoare. Cum in fata noastri avem o copie 20, ca i In alte
cazuri, nu putem sti deocamdat cine si cind a efectuat traduspre deosebire
cerea : oricum, intrucit Legenda duminicii
nu prezinti rotacismul, ea provine
de celelatte doui texte

dintr-o traducere efectuati de o persoani originari dintr-o

regiune a tirii unde se vorbea un grai de tip muntenesc" 21.
Cit priveste intrebarea capitali : Clad a inceput si se

serie romineste, inainte de scrisoarea lui Neacsu din Cimpulung

slut cunoscute de mult mentiunile

priviud redactarea in romneste a ciornei jurmintului lui
(29-30 iunie 1521) ?"

Stefan. cel Mare, Malt regelui Poloniei, in 1485, precum si a

unor scrisori la Sibiu, in 1495, texte care ins nu ni s-au pistrebuie si se fie
trat. De fapt spune acad. Al. Rosetti
scris romneste intotdeauna, sporadic si pentru nevoi particutare" '2. Asa, de exemplu, ni s-a pstrat un Catasah de scule
din anii 1508-1509, scris la Brasov de un om de casi al lui
Mia'cea, fiul lui Mihnea cel Ru, intr-o limbi amestecati, slain absenta textelor
voni i romini. Mai pretioase sint Iasi
coerente, anterioare anului 1521 numeroasele cuvinte rominesti, inclusiv nume de persoane si de locuri, utilizate In diverse
documente, inscriptii i texte slavone, latine sau redactate

In alte limbi, pe teritoriul tirii noastre ori in tante vecine,

in secolele XXV, cuvinte asupra cirora a atras atentia ace-

Iasi Hasdeu Inc in 1865. Continuind cercetirile acestui mare

filolog, ale lui O. Densusianu, I. Bogdan, Al. Rosetti, D.P.
Bogdan si ale altor lingvisti i istorici, autorul acestor rinduri
a steins intr-un Dicfionar al 11m bu romdne uechi (Bucuresti,
1974) peste 600 de cuvinte atestate de la sfirsitul secolului X
pini la inceputul celui de-al XVI-lea dintre acestea, aproape

20 sint anterioare anului 1391. De asemenea, Ion Ghetie

13 Independent de cei doi lingvi$ti, cercetiitorul englez Dennis Ileletant,

specialist In limba romini, a sustinut la Universitatea din Londra,
noiembrie 1976, teza de doctorat, O analiza lextuald a Manusorisului de
la feud, In care, pe lingi studiul lingvistic i filologic, se dau ta paralel
*i versiunile grecesti L slavone corespunzatoare textelor rominesti (Din
prezentarea xerografiat4 a tezei, trimis autorului acestor rInduri, la
11 ianuarie 1977).
Vezi si Maria Zdrengbea, Slauona Legendei daminicii" din Codicele
de ta feat Cercetiiri d.! lingvistici", III, 1958, p. 109-117.
L Gketie, Baza dialectald .
P. 317.
"
limbii romilne, Bicuresti, 1968, p. 413.

www.dacoromanica.ro

110

AlMare au publicat o ampl monografie, Graiurile dacoronidne In secolul al XVI-lea (Bucuresti, 1974), in caro

pe-

lat la ci serie de atestari din secolele al XIV-lea i al XV-lea

pentru a caracteriza diverse aspecte ale foneticii i morfologiei
limbii .romne vechi. In. mod similar, dota cercetatoare clujene, Ioana Anghel i Felicia Serban, au publicat un interesant
articol privind sistemul de derivare a cuvintelor romnesti,
pe baza datelor extrase din documente slavone i latine
tinind aceleiasi perioade 23 Far Indoiala ea astfel d6 cercetari
vor continua, scotind la iveal alte cuvinte romnesti i poate
chiar texte dinainte de scrisoarea lui Neacsu din Chnpulung.

Ijupa mai bine de 50 de ani de la editia fotolitografiata

a lui Ioan Bianu (1925), manuscrisul romnesc (in parte,
bilingv slavo-romn) din Codicele de la Ieud a fost din Bou
Publicat In facsimile 1 in transcriere interpretativa, ing6t.it
de un amplu studiu filologic-lingvistic i de indice cpmplet,
datorate.Mirelei Teodorescu i lui Ion Ghetie 24.
13 Probleme ate reconslifuirii sislcmului de derivare al limbii romtingschnire

secolele al 1X-lea si al XV-lea, Cercet6ri de lingvisticA", XIX. 1974,

nr. 1, p. 67-75.

21 AteastA editie continuA eforturile Editurii Acaderniei i ale institYielor

de lingvisticA i facultiplor filologice de a pune la indemina spccialis-

tilor si a "oamenilor de culturA cele mai vechi monumente alt lirribii

romfine in editii stiintifice, cu studii i indice, realizate la nivelut Mologiei i lingvisticii actuale. Astfel, in cursul ultimilor 15 ani au aprut pe
rind : Tetraevanghelul lui Caresi (1560-1561), editie de Florica Dimitreseu (1963); Palta de la Ordslie (1581-1582), ingrijit de Viorita-Pamfil (1968) ; Lilurghierul lui Coresi (1570), ingrijit de Al. Alares- (1969)
Pravila rilorului Lucaci (1581), editat6 de I. Rizescu (1971) ; Evanghelcarul slavo-romdn de la Sibiu (1551-1553), sub ingrijirea lui L. Deirnny,

cu un studiu lingvistic (netenninat) al regretatului acad. E. PetrOvici

(1971) ; Psallirea slavo-romand a lui Coresi (1,577), cditatit, in comparatie
cu cele din 1570 si 1589, de Stela Ttma (1976) si, in fine Manuscris'ul de

la leud, databil, dup6 cum am NAzut mai sus, intre anii 1621-113g:
Manuscrisul de la leud-:Trat stabilit, studiu filologie, studiu de limbA
si indice de Atirela Tecdcreseu i len Ghelie, Buculusti, Editura Acedemici, 1977, 260 p.

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

111

Deschizindu-se cu un scurt Cuvint Inainte (p. 5), volumul

cuprinde, in prima parte, un atent Studiu filologic (p. 7-58),
un amplu Studiu de limbd (p. 59-141), urmat de Abrevieri
(p. 142-143) i de o Notd asupra edifiei (p. 145-149). Textut
celor trei scrieri traduse in romanete este transcris la p. 153
170 : I. [Epistola Domnului nostru Iisus Hristos]

dentru ceriu
clidzu Intru Ierusalim (aa-numita Legenda duminicii ; din tex-

tul bilingv alternant slavo-roman este reprodusa numai partea romfineasc, insotit de versiunea din Codicele Sturdzan),
singurul text nerotacizant ; II. Invillaturti intru sfinta si marea

dumineca PaAlor, scrisli e de sf Intul loan Zlatoust (in realitate,

nu apartine marelui predicator, ci patriarhului loan Caleca

al Constantinopolului [1335-1347], fiind influentatd de o
predica similar, atribuita lui Ioan Hrisostomul) ; III.

despre sfinta cuminecilturdj25. Acestea dou din urrna

Out insotite, in aparatul critic, de diferentele din Evanghelia cu
inveifiltur a lui Coresi (1581)
tradus, cum se *tie acum (in
urma cercetrilor lui A.I. Iatimirski, K.I. Koliada, P. Olteanu),
dupa Evanghelia cu Invatilturd, tiprit la Zabludov, in 1569 ,
respectiv textul II i din Codicele Todorescu. La pp. 173
207

se publica Indicele de cuvinte, cuprinzind toate cele 722 de

cuvinte-unitti, cu o frecventa de 4320 de aparitii" (vezi p.128).
1.n sf.ir.5it, pp. 211-256 cuprind Facsimilele manuscrisului.

Iat, pe scurt, citeva din concluziile editorilor, care prezinta, intr-un paragraf special, Opiniile asupra manuscrisului
de la Ieud (p. 14-19), de la descoperirea codicelui, in 1921,
aducerea lui la Biblioteca Academiei Romane (nr. 5032) pina

astzi. Cele 24 de file (ff. 170-193), legate impreuna cu fragmente de manuscrise slavone i cu dou tiparituri coresiene
incomplete
Catehismul i Pravila
sint copii maramure*ene efectuate aproximativ in deceniul al treilea al secolului
al. XVII-lea, ale unor traducen i mai vechi efectuate in sudul
Transilvaniei (dui:4 opinia autorilor, prin filiera unor intermediare moldoveneti), fapt cu atit mai evident, cu cit textele
II i III reproduc, cu sensibile modificarilpfirti din tiparitura
coresiana de la 1581 (vezi p. 33). Dupa parerea Mirelei Teodorescu i a lui Ion Ghetie, copistul pare a fi fost ucrainean,
25 Partea de tithii respectiv titlul existente in manuscris numaiLin slavoneste.

'

www.dacoromanica.ro

112

Intrucit dintr-e serie de exemple se poate deduce ca el nu

stpinea In chip desavirit limba romfina, aviad dificultati,

ca mai toti strainii, in special in redarea sunetelor i r; de

asemenea, cunWea in mod aproximativ grafia chirilica romaneasca, facind adesea confuzii intre regulile ortografice romaneti i cele slavone (ucrainene)" (p. 53). Traducitorul textului I era lusa un romn, aviad
ca mai toti cfirturarii din
Transilvania acelei epoci cunotinte insuficiente de slavona,
dovada unele inadvertente, observate mai de mult de catre
Margareta Stefanescu (-Serghi) i Maria Zdrenghea (vezi paragraful Raportul dintre textul slavon ;si cel romdnesc al Legendei

duminicii, p. 48-52).
Studiul de limb se oprWe amanuntit asupra Grafiei manuscrisului (p. 59-80) i Foneticii (p. 81-99), releva citeva
particularitati ale Morfologiei (p. 100-109), Formdrii cuvintelor
(p. 109-115) i Sintaxei (p. 115-128), incheindu-se Cu consi-

deratii asupra Lexicului (p. 128-141). Completind datele

statistice reproduse mai sus, adaugam aici ca, din cele 722 de
cuvinte, 18 sint nume proprii Cu 110 aparitii ; din cele 704
cuvinte comune, aproape jumatate (331) apar o singur data,
120
intre 11
de dona. ori, 184
futre 3-10 ori, iar 69
Elementele de origine latina sint pre382 ori (conjunctia
ponderente atit in vocabular (351, resp. 49,85%), cit i, mai
ales, in text (3335, re,sp. 79,21%), fijad urmate de imprumuturile slave (141, resp. 20,01 %), derivatele romineti de la cuvinte de origine latina (133, resp. 18,89 % ) .a.m.d. (imprumuturi
maghiare 26, greceti, cuvinte cu etimologie necunoscuta ;

derivate romiineti de la diverse imprumuturi). Pentru a releva

unele puncte de discontinuitate intre aspectul vechi al limbii
romane i cel modern" (p. 130), autorii semnaleazi cIteva
Cuvinte dispeirute din limba actuald sau mai pu fin cunoscute

(p. 130-134; !atine: a cure (<1at. currere), (durar (<1at.

februarius), Inveaste (<1at. investire) etc. ; imprumuturi slave,

grecqti, de origine necunoscuta : pesti a intirzia" ; formate

In limba romana: a se delunga a se departa", mesera-late .a.,
sau care prezintei sensuri deosebite fafei de cele actuale (p. 135-139),

precum i unele aspecte ale Sinonimiei (p. 139-141; 35 de

"In tabelul de la p. 130 s-a strecurat o greseali la freeventa cdvintelor
de origine magbiar : 24 de aparitii nu reprezinta 9,57% din total.

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

113

plIngere, bucura
veseli, cuget -.
serii sinonimice : bocire
toate, fapte care dovedesc ca lexicul textului
grnd etc.)

nostru reflect, in mare 0 in amnunte, lexicul limbii ve,chi

romneti" (p. 141).
Madar, istoricii limbii romfine au la dispozitie noi date
privind diverse aspecte ale ei in a doua junatate a secolului
al XVI-Lea (manuscrisul cuprinzind copiile unor texte din
aceast perioad) i primele decenii ale celui urmator. Pe de
dup cum subliniaza
alt.% parte, textele editate ilustreazi
unul din itinerariile urmate de cartea
cei doi cercetitori
romineasca In primul veac de literatura [in limba national]
(1550-1650), 0 anume din sudul nerotacizant spre zonele
nordice ale %aril, unde ro tacismul lui -n-, ca i alte particularitti arhaice se mai ment ineau, ducind uneori o existenta pre-

cari" (p. 58).

Apreciind In mod deosebit rezultatele cercetarii i editia realizat de Mirela Teodorescu 0 Ion Ghetie, ne ingaduim,
In cele ce urmeaza, sa facem citeva observatii.

Cuvintele slavone prescurtate trebuie sa poarte toate

titla, deci Gi Bi, rs X7, ntise (p. 8 0 153). Segmentul grafic
nevisteli (p. 49) reprezinta pe ne vgste li nu titi oare", in scrip-

tio continua din manuscris (f. 173r).

Rom. po(t e un postverbal de la a Mil i nu provine

direct dintr-un v.sl. inexistent, *poxta (p. 99). Pentru doegublif forma slavon mai apropiat este duegubecs), 0 nu forma

cu -b- nevocalizat, specifick limbii slave vechi (pin in sec.

XXI), duegubscs (transcrierea duegublei nu e recomandabil,
Intru.cit poate da natere la confuzii). Forma slav ce corespunde
cuvintului gadia este bg. ragaaa (gadina), Cu sufixul fem. -ina,
nu gadin (p. 132). Nedostoinic, adj. i subst. (p. 134), provine
din slavon. nedostoins, cu extinderea sufixului -nic dup modelul perechilor de tipul adj. dostoins
subst. dostoiniks, dupa

cum a artat de mult acad. Al. Graur, in monografia Nom

d'agent el adjectii, en roumain (Paris, 1928).

www.dacoromanica.ro

114

Evident, aceste putine chestiuni de detaliu afecteaz

prea putin esenta analizei lingvistice extrem de atente a autorilor studiului, care au scos maximum de concluzii dintr-un
manuscris ce s-a dovedit a fi mai putin arhaic decit s-a crezut

un timp, dar care ilustreaz o intens circulatie a vechilor

traducen i romnesti in diverse regiuni ale trii 27.

27 ESt( cel pupil curios c5, /a 27 aprilie 1978, ,,Tribuna" (nr. 17, p. 6) mai
liptirea interviul luat de I.iviu Petrina lui Durnitru 5erbu, intitulat Cel
mai vechi text romeinesc pstral
cunoscul) in Codiccic de la leud, 13.91
1392, f5ril nici o referire la editia recent5 si la tot ce s-a publicat Intie

timp. Astfel, spre sfirsitul anului 1977, acad. Iorgu Iordan socotea de
datoria sa six ja poziie fatii de articolul lui liron Blaga (Cronica",
nr. 33 din 19 august 1977, p. 8), in care acesta isi insusea pixrerea lui
D. 8erbu, Iiir5 a lua in consideratie obiectiile extrern de serioase ale
filologilor nostri din trecut si de astiizi" (vezi Limba romAn", XXVI,
1977, nr. 5, p. 583).

www.dacoromanica.ro

DIN ISTOR IA
LINGVISTICII ROMA NICE
SI
ROMANE5TI

LINGVIST1 STRAIN!

DESPRE LIMBA ROMANA

Primul istoric al lingvisticii i filologiei romne, Lazar

Saineanu, a consacrat un intreg capitol din Istoria filologiei
r orriiirre contributiilor unor savanti straini la cunoasterea
tudiul stiintific al limbii romane intre celelalte limbi romanice
In rap orturile ei cu alte limbi 1, contributii care s-au inter-

ferat nu o data cu eforturile exegetice ale filologilor romani,

completindu-se i, uneori, corectindu-se: reciproc. Alai tirziu,
Sextil Puscariu a consacrat aproape un intreg volum din Studii
ist roromdne analizei critice a cercetarilor Intreprinse de filologii
strini i romani asupra dialectului respectiv, ince1 Ed, I, Bucuresti, 1892, p. 1-44; ed. 2, 1895, p. 10-43: cap. Limba
romlinti in Occident. Referiri la cercetArile lingvistilor i filologilor straini
se fac si In capitolele Elemente romne in limbile strine i SIctrea actuald
a filologiei romne.
115

www.dacoromanica.ro

116

piad din 16982, iar Th. Capidan a fcut, la rindu-i, o trecere

in revista a studiilor consacrate, in tar si in strinitate,

dialectului aroman 3 i, intr-o mai mica masurfi, celui megle-

noromin 4. Realizirile de virf, cu valoare teoretia generala

referitoare la limba romana in cadrul limbilor romanice, au
fost consemnate, in acelasi timp, intr-o carte de sinteza, unick
in feint ei, Introducere in studiul limbilor romanice. Euolufia
si sham actualii a lingvisticii romanice a acad. Iorgu Iordan

(Iasi, 1932), reluat peste trei decenii intr-o nou editie,

Linguistica romania. &Diu fie, curente, metode (Bucuresti, 1962).

Studiile mai importante consacrate limbii romane, atit de

lingvistii nostri, cit si de cei din alte tari, sint consemnate
de asemenea cu o rail scrupulozitate in sinteza profesorului
italian Carlo Tagliavini, Le origini delle lingue neolatine (Bologna, 1949; ed. 6, 1972), tradus recent, cu utile completri,
in romaneste (Originile limbilor neolatine, Bucuresti, 1977
vezi mai jos).
In anii din urmI, preocupri sistematice in aceast directie inanifest prof. D. Macrea, unul din cei mai asidui cerce-

ttori ai istoriei lingvisticii romanesti, care a prezentat pe

larg. intr-una din ertile sale, activitatea hli Gustav Weigand,

,,un promotor german al lingvisticii romanesti", precum si

contributia la studiul limbii si culturii romine a lui Walter
von Wartburg, Ernst Gamillscheg, Alf Lombard, Carlo Tagliavini, Mario Ruffini, Alain Guillermou, W. Bahner 6 si L. Galdi 7.
Compendii recente de ling,vistici si filologie roman, cu caracter
4 VOL II, Bucumti, 1929, p. 6-252.
5 Aromdtdi, Bucure0, 1932, p. 85-124.
4 Megleaoromlnii, I. Isloria 0 gralal lor, Bacurelti, 1925, p. 1-1, 7-10,
54--65.
5 Mudd de islorie a firribii 0 lingoisticii rom4ne0i, Bucure0, 1965, p. 229
245.

5 Limba 0 lingoislied romdrifi, Bucureti, 1973, p. 62-82.

7 Limbit 0 canard, Bucureti, 1978, p. 156-158.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

117

istorico-bibliografic, aprute in tar si in strintate, mentioneaz, de asemenea, alturi de cercetrile romnesti, si

lucerile mai importante, publicate in alte re. Recent, profesorul E. Coseriu a scos la iveal si comentat cu o deosebit
acuitate preocuprile privind limba romfinfi ale unor filologi
si poligloti europeni din secolele al XVI-lea

al XVIII-lea 9.

In sfirsit, intr-un capitol privind un aspect al lingvisticii si

filologiei romnesti, autorul acestor rinduri a mentionat, la
locul potrivit, contributiile savantilor strini, incepind din
secolul al XV-lea ping in primele decenii ale secolului
nostru I.

Pe aceast linie de preocupri, ne propunem sfi revenim,

in cele ce urmeaz5, asupra unor personalitfiti stiintifice din
diferite tri, care au adus, in secolul trecut si in secolul nostru,
contributii de cel mai mare interes la studiul limbii romne,
In contextul mai larg al raporturilor ei cu alte limbi, inrudite
si neinrudite, si pe fondul istoriei culturii romnesti.
e E. H. Schroeder, Einfiihrung in do' Studium. des Rumanischen. Spracluvissenschaft und Lileralurgefchictie, Berlin, 1967; 1. Coteanu si T. INnail,
lntroducere in lingvistica 0 filologia romdnemca. Probleme, bibliografie,
Bucuresti, 1970.

9 Die rumanische Sprache bei Hieronymus Megiser ( 1603), SCL, XXVI,

1975, nr. 5, p. 473-480; Andreas Mailer und die Lalinildi tip Rumanischen (1680), RRL, XX, 1975, nr. 4, p. 327-332; Sliernhielm, die rumani.sche Sprache und das merkwilrdige Schicksal eines Vaterunser [1671],

extras din Rcmanica", 8, 1975, La Plata [19781 23 p.; Zur Kennlnis

der rumanischen Sprache in Westeuropa im 16. Jahrhundert, extras din
Scritli in onore di Giuliano Bonfante, Brescia, 1976 lak 527-545"; Das
Rumanische im Vocabulario" von Hervas g Panduro, extras din 7,eitschrift ftir romanische Philologie", Bd. 92, 1976, Heft 3/4, p. 394-407;
Vulgarlaiein und Rumanisch in deuischer Tradition, extras din Homenaje
a Rodolfo Grossman, Frankfurt a.M., 1977, p. 337-346.
" Siudii de lexicologie 0 islorie a lingvislicii romdnefli, Bucuresti, 1973, p. 157

186 ; cf. si cap. Noi marlurii privind latinitalea limbii romdne : primde
glose 0 glosare romno-laline 0 romno-ilaliene ( 1451 1718), In vol.
Cultura 0 lileralurd romana veche In contest european, p. 21-61.

www.dacoromanica.ro

118

FR. MIKLOSICH $1 CERCETAREA STIINTIFICA

A LIMBII ROMANE $1 A DIALECTELOR El

,Cercetarea 1.iintifica a raporturilor lingvistice slavoromane incepe abia la mijlocul secolului al XIX-lea, data cu
dezvoltarea lingvisticii moderne. Cel caruia ii revine meritul de
a fi intemeietorul de fapt al studiilor slavo-romane este mareler
invatat sloven Franz Miklosich, cea mai proeminenta figura

a slavisticii europene din a doua jumatate a secolului al

XIX-lea.

Este adevrat ns ca in al doilea sfert al secolului al

XIX-lea au aparut lucrarile unor premergatori ai lui Miklosich,
care au relevat un numar apreciabil de cuvinte de origine slava
In limba romana. Astfel, in 1840, invatatul rus Iakov Hinku-

loy, legat prin origine de poporul roman, publica la Petersburg o lista de peste 500 de cuvinte, intitulata Sobranie slavjanskich pervoobraznych slov, upotrebljaemych o valacho-moldavskom jazyke, ca adaos la crestomatia sa de texte romanc5ti,
Sobranie so6inenij, u proze i stichach, dlja upraThenija u valacho-

moldavskom jazyke (p. 174-200). Astfel, de pilda, la litera b

autorul citeaza cuvinte de origine slava ca babii, basad, bdenie,
bejanie, beznii, bici etc., insotindu-le de traducerea in limba

rusa. Aceasta este prima lista tiprit de cuvinte slave in

bimba romn, carei pstreaza valoarea documentar Odd
astzi 11.

Citiva ani mai tirziu, in 1847, scriitorul

carturarul
sirb Jovan Sterija Popovi, care cunotea limba romana vorbita, tiparete articolul Rea srbsko-slavenske u vlakom jeziku
poznate (in Glasnik Drui(va srbske slovesnosti, I, 1847, p. 30
58)12, bazindu-se in selectionarea cuvintelor pe cunoscutul
.1

11 Listele Intocmite de Ion Budai-Delcanu In 1812 I 1818 au rimas In

manuscris, fiind scoase la iveali abia in anii din urmi (vezi Studii de
lexicologie ..., p. 168-169).
12 Cf. Radu Flora, Sterija i problem leksiekih elementa u rumunskom jeziku,
extras din Zbornik za filologiju i lingvistiku", Matica Srpska, Novi Sad,
1957, p. 126-145, reprodus In vol. Relaiiile strbo-romdne. Noi contribujii,

Panciova, 1968, p. 233-267.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIIVIBA ROMANA

119

Lexzcon de la Buda (1852), precum i pe cunotintele proprii

de limba romana. Lista sa cuprinde 1062 de cuvinte pe care

autorul le considera a fi de origine slava (p. 32-58). Dack'
Warn la o parte unele cuvinte care nu Mat de origine slav sau
provin paralel in romana i sirlA din alte limbi etc., se poate

constata ca cea mai mard parte a imprumuturilor slut

bine indicate : de ex., clocli, ddruiesc,

fIllos,

leucel, slobod,

vadril etc.
A treia listii de cuvinte e cuprinsa in Vocabular de vorbe

streine In limba romcinti al lui I. Heliade-Radulescu, aparut

In acela0 an, 1817. Intocmit in alt scop
acela de a inlatura
din limba romana cuvintele de origine straina , vocabularul
lui Heliade, care cuprinde circa 1 200 de cuvinte, nu este lipsit
de valoare tiintifica i documentara ". Gasim aici astfel de
cuvinte slave ca cinste, crai, drag, dragoste, jupin, ziipadcl etc.,
Heliade indicind chiar unele particularitat fonetice ale cuvintelor straine, in special slave, pentru a fi mai upr recunoscute.
Nu e locul aici sa ne oprim asupra tendintelor lui Heliade.
Trebuie relevat doar ca Miklosich a cunoscut aceast lucrare,
pe care o mentoneaza in lista izvoarelor i din care i0 extrage
unele cuvinte (de ex. bezaconie, boboteaz, gropnitel, istov etc.).

Dealtfel, Miklosich cuno0ea 0 lucrarea lui Sterija, pe care o

citeaza 0 o folose5te, MI% !ma a da numele autorului 14

0 ultima lista de cuvinte tiparit inaintea cercetrii

fundamentale a lui Miklosich

0 anume in 1859

a fost data

11 Mai mult chiar, autorul se giseste In impas, clei nu intotdeauna are la

linden:dui cuvinte cu care sl Inlocuiasci pe cele slave, turee$ti, ungure$t i
etc. : Na $tiu, ziu,
serie el In PrecuvIntare
de a$ putea eu In ziva

de astizi si puM In loe de virstd, elate. Nu $tiu ce si puiu in local vOrbelor

ispas, gala, treabd, geambag ..." (Opere, t. II, ed. D. Popovici, Bacuresti ,
1943, p. 338). Vocabularul a fost reprodus recent, din nou, de Ion Popescu Sireteanu, In : Ion Heliade Ridulescu, Scrieri lingvistice, Bucuresti, 1973,

p.251-317 (citatul la p. 275-276).

14 La lista izvoarelor (p. 7J) Miklosich mentioneazi revista In care a apirut

lucrarea. Radu Flora presupune chiar ci aceastl lucrare, ea imperfectiu -

nile ei, a putut servl drept imbuld pentru Miklosich de a alcatui lista

fmprumuturilor pe o bazi mai solidl $i Cu indicapile etimologice necesare.

Dupli toate probabilititile, Insi, Miklosich n-a cunoscut lucrarea lui

Hinkulov.

www.dacoromanica.ro

120

de (Heinrich ?) Stephan, In lucrarea sa Einfluss des Slavischen

auf das Walachische, citatA ce L. SAineanu 15.

Toate aceste lucrri mentionate mai sus au pin5 astzi

o valoare documentar incontestabilk decurgind din Ins4i
importanta problemei abordate. Efectuate cu mijloace imperfecte, de filologi care s-au ocupat de astfel de chestiuni doar

In treacAt, lucarile lui Hinkulov, Sterija Popovi, Heliade

RAdulescu, Stephan au fost in curind inlocuite cu desivIrire
de lucrarea fundamental in acest domeniu a marelui slavist
Franz Miklosich.

IslAscut la 20 noiembrie 1813, Franz Miklosich devine In

1848, dupA studii strAlucite, profesor de filo/ogie slavA la Universitatea din Viena, iar in 1851 membru al Academiei de tiin-te
din capitala Austriei. De-a lungul celei de-a doua jumAtti a
secolului al XIX-lea, savantul sloven (care a Walt ODA la 7
martie 1891) a imbogAtit filologia slavA cu lucrfiri monumentale, care, prin multimea datelor cuprinse, Ii vor pstra pen-

tru mult timp Intreaga lor valoare ..." scria V. Jagie, in

cunoscuta sa Istorie a filologiei slave". Si mai departe a
Yu istoria filologiei slave el ocup MA indoial locul de frunte
In a doua jumAtate a secolului al XIX-lea ; el a devenit conduciltorul mi5cArii filologice la toti slavii. In special la cei de sud
i de apus"17.
15 Op cif., p. 245, nota 1. Lucrarea a apiirut In Vierzehrder Jahresberich1
des K6niglichen Katolischen. Gimnasiums zu Ostrow ..., 1859, p. 3-32
(vezi M. Mitu, EUmologii ronulnegi In ,,DiciionaruI limbii polone", ',Roma-

nosiavica", XII, 1965, p. 71-72).

frIstorija slavjanskoj filologii, Enciklopedija slavjanskoj filologii", vyp. I,

St. Pb., 1910, p. 715.

17 Ibidem. Asupra vietii 0 operei lui Miklosich, In alai% de lucraren citati

a lui V. Jagie (cap. XXV, p. 691-718), vezi : L. Miletie, D-r Franc Miklolid i slavjanskata filologija (extr. din Sbornik za narodni umotvorenija,
nauka i knitnina", V, p. 355-499), Sofia, 1891, 145 p. F. Maretie, 2ivot
i knjilevni rad F. Mikloiida, Rad Jugoslavenske Akademlje znanoati /
umjetnosti", knjiga CXII, Zagreb, 1892, p. 41-143.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAIN' DESPRE LINEA ROMANA

121

Trebuie spus de la inceput c Miklosich

cistigat merite
nepieritoare in filologia slav nu numai ca autor al cunoscutului Lexicon al slavei vechi, creator al primei Grcunatici comparate

a limbilor slave 0 al primului Diclionar etimologic al limbilor

slave, a caror valoare se pstreazA 'Ana astAzi, ci i ca cercettor
atent i multilateral al influentei slave in limbile invecinate,

cum slut romina, maghiara, albaneza, neogreaca.

Intr-adevfir, in 1860, Miklosich prezina, in sedintele din
18 iulie si 17 octombrie ale sectiei de filozofie i istmie a Academiei de stiinte din Viena, lucrarea Die slavischen Elemente

im Rumunischen 31, care deschide seria unor lucrri lexicologice

deosebit de importante ale lui privind imprumuturile slave

In alte limbi, precum i imprumuturile strine in limbile slave.

Astfel, in 1867 apare lucrarea Die Fremdw6rter in den

slawischen Sprachen (Denkschriften, XV, p. 73-140), lar in
1870 incep s se tipreasc articolele lui Miklosich privind
imprumuturile in limba albanezi reunite sub un titlu comun :
Albanische Forschungen, din care partea I era consacrat elementelor slave in limba albanez. (Denkschriften, XIX, p. 337
374 ; parten a II-a, consacrat elementelor romanice, ibid.,
XX, Th. 1-88; partea a treia forrnei verbelor imprumutate,
ibid., XX, p. 157-323). Tot in anul 1870 apare un a. rticol
de mai mic intindere intitulat Die slavischen Elemente im Neu-

griechischen (Sitzungsberichte, LXIII, extras, 38 p.), iar

1871 lucraren Die slavischen Elemente im"Magyarischen (Denk-

schriften, XXI, extras, 74 p.). Elementelor slave in limba

Lucrarea a fost tipAritd In Denkscbriften' der kais. Akademie der Wissense.haften. PhIlos.-hist. Classe", Bd. XII, Viena, 1861, p. 1-70 (si in
extras). In ae chill an, 1860, apiirea traducerea latinA, efectuatA de Fr.
Miklosich, a inscripliilor slavo-romAne din biserica episcopal& de la
Curtea de Arges, In cartea lul Ludwig Retssenberger, Die bischafliche
Klosterkirche bet Eurtea d'Argyisch in der Walachel, Viena, 1860 (extras
din Jahrbuch der K.K. Central-Comission zur Erforschung und Erhaltung der BaudenkmAler", Bd. IV), p. 43-48 ; vezi si In versiunea francezA
a acestel monogmfil L'Eglise du MonasiEre Episcopal de Kurtea d'Argis
en Valachie, Viena, 1867, p. 37-45.

www.dacoromanica.ro

122

tiganilor le este consacrat primal articol din seria Ueber die

Mundarten und Wanderungen der Zigeuner Europas (Denkschriften, XXI, 1872, p. 197-253), iar elementelor slave,
articolul Die slavischen, magyamaghiare si romane In turca
rischen und rumunischen Elemente tut tiirkischen Sprachschatze
(Sitzungsberichte, CXVIII, 1889, extras, 26 p.).

Pentru Miklosich a constituit, deci, o preocupare de. mai

multe decenii studierea jinfluentei slave in alte limbi, ca si
influenta inversa in yrnbile slave. Pe linia celei de a doua
preocupri se inscriu astfel de lucrari ca : Die christlische T erminologie der slavischen Sprachen (Denkschr., XXIV, extras,
1875, 58 p.) ; Die tiirkischen Elemente tn den stidost- und osteuro-

pischen Sprachen (Griechisch, Albanisch, Rumunisch, Bulgarisch, Serbisch, Kleinrussisch, Grossrussisch, Polnisch) (Dankschr..

XXIV, XXXV, XXXVII, XXXVII, 1884-1899).

Dealtfel, tocmai In aceasta perioada Miklosich tipareste
dupa ce publicase In 1862-1865 Lexicon palaeoslovenicograeco-latinum
opera sa de sinteza in,domeniul etimologiei :
Elymologisches Wtirterbuch ,der slavischen Sprachen (Viena,
1886, VII1+518 p.), care cuprinde un bogat material
lexical slay, inclusiv cuvinte Imprumutate In limbile slave
(cu mentionarea de asemenea a elementelor slave In alte. limbi :

romana, maghiara, albanez, neogreac). Cu toate ca autorul

nu indica izvoarele din care si-a extras material lexical si e foarte
zgircit in explicatii etimologice (nefacind, dealtfel, nici referiri la

literatura de specialitate), acest dictionar a adus mari servicii

slavisticii, fiind timp de un sfert de secol singura lucrare de
acest fel, iar dupa aparitia dictionarului lui Berneker continuInd sa fie util cel putin pentru partea de vocabular ce n-a intrat
In opera acestuia.
Miklosich cup% asadar, un loe de seama In galeria slavistilor i prin numeroasele sale lucrari consacrate relatiilor
dintre slavi cu popoarele Invecinate. Cu aceste lucrri seria
L. Miletici
Miklosich ocupa un loe aparte Intre slavisti
nici un slavist nu si-a indreptat atit de departe privirea, n-a
www.dacoromanica.ro

LINGVI$TI STRAINS DESPRE L1MBA ROMANA

123

eercetat intr-o asa legatura prezentul i trecutul limbilcir ce se

vorbese in sudul balcanic, ca Miklosich"
Intr-adevr, in ceca ce priveste limba romana, Miklosicb
n-a incetat, dup 1860, s se ocupe de istoria dialectelor ei
dacoroman, macedoroman i istroroman. Dealtfel, chiar la
sfirsitul lucrfirii despre elementele slave in limba romana
(Anhang, p. 55-69), el prezint originea i limba istroromanitor; Televind intr-un scurt vocabular (p. 60-69) o serie de
elemente de origine slava. Mai tirziu, in 1879, public, impreun
cu E. Katuiniacki cercetarea istorico-lingvistic Ueber die
Wanderungen der Rumunen in den dalmatinischen Alpen und den

Karpaten (Denkschr., XXX, p. 1-66), iar in 1881 si 1882 tipireste cele doua parti ale Cercetarilor romemesti (Rumunische
Untersuchungen : Istro- und Macedorumunische Sprachdenkmii-

ler, Denkschr., XXXII, XXXIII). Cea mai importanta lucrare

a sa in acest domeniu este fara indoial Beitreige zur Lautlehre
der rumtinischen Dialecte (Vocalismus, IIII, ConsonantisMus,
i Lautgruppen, in Sitzungsberichte", XCVIII, 2.

III,

Heft, XCIX, C, CI, CII, 1881_1883)20. Aceasta din urm

trateaz pe larg despre fonologia limbii romne : vocalismul

consonantismul, avind ca obiect cele trei dialecte romanesti

cunoscute pe atunci : dacoromn, aroman i istroroman. Este
prima incercare stiintifica de a explica evolutia sunetelor din

dialectul aroman in legatura cu celelalte doua dialecte" 21

Dupa aceast scurt prezentare a lucrrilor lui Miklosich

In domeniul relatiilor dintre limbile slave si alte limbi invecinate, in primul rind timba romana, sa ne intoarcem la lucrarea
de la a crei aparitie se vor implini In eurind 120 de ani, opera'
care a stat decenii de-a rindul la baza cercetrilor in domeniul
influentei slave in limba romana' : Die slaoischen Elemente im
Rumunischen. Aceasta este prima scriere serioas asupra unor

elemente straine in limba noastr (...). Spre onoarea lui

Miklosich, putem constata ca lucrarea sa se distinge prin o

D-r Franc Mikloi6 i slavjanskata filolojija, p. 129. Cf. si P. Skok, L'impor tame de l'oeuvre des slavistes Kopitar et Mikloi6 pour la linguistique bal-

kanique, In I II me Congas International des Slavistes, Rponses aux

questions, Belgrad, 1939, p. 207-208.
20 Cf. V. Jagi, Istorija slavjanskoj filologii, p. 713. Aprecien i pozitive asupra
atstor lucrfiri pot fi gIsite In art. cit. mal jos al lai I. Bogdan ( Scrieri ales,
p. 587-589), precum si la : S. Puscariu, Studii istroromtlne,

p: 22-23, 37, 46; Th. Capidan, Dialectal aromtln, p. 97-109.

21- Th. Capidan, op. cit., p. 99-100.

www.dacoromanica.ro

124

claritate i chiar printr-o nepfirtinire

partinire numesc acea
predilectie a lui Cihac de a declara de slavone si cuvintele pe
care cel mai profan In aceasti tiinta le vede ca-s de alt origine
cu mult superioari urmatorului su" aprecia loan
Bogdan in 1889 22. lar In prefata volumului al Ill-lea al Istoriei

limbii minim, acad. Al. Rosetti scria in 1940: Asadar, 80

de ani de la publicarea, la Viena, a lucrrii lui Fr. Miklosich :

Die slavischen Elemente im Rumunischen, remarcabila in atitea
privinte i care inffitieaza problema raporturilor slavo-romne

intr-o lumina justa, cercetarile In acest domeniu au avansat

foarte putin" (p. 5) 22.

Cele spuse mai sus sint cuficiente pentru a demons-tra ce
loe important ocupa lucrarea lui Miklosich In studierea elemen-

telor slave din limba romana, caci, dei intre timp s-au facut
o serie de cercetfiri cu material non i din alte puncte de vedere,

cele scrise de marele slavist vienez ramin, In linii mari, 'Ana

astzi valabile. Lucrarea sa
dei nu prezinta prima lista de
cuvinte slave In limba romana, cum s-a afirmat de catre unii
cercettori este, de fapt, primul studiu temeinic, bazat pe
principii stiintifice sigure i pe indicatii etimologice verificate
cu posibilitatile slavisticii de atunci, asupra fondului lexical
de origine slava In limba rominfi.
Glosarul etimologic alcfituit de Miklosich, care cuprinde
1 082.articole, este precedat de un studiu teoretic (p. 1-13),
In care sint tratate urmatoarele probleme : denumiril poporului romn (rumn, vlah, valah etc., p. 1-3), originea limbii i a
poporului roman, cu o privire asupra elementului autohton,
a fondului latin i a elementului slay din limba romfinfi, auto-

rul mentionind de asemenea influenta greack maghiara si

germana (p. 3-13).

latk, pe scurt, citeva din ideile expuse de slavistul sloven,

care s-au dovedit a fi valabile, cu unele corective, pina astzi.

Astfel, in ceca ce privete formarea poporului muffin,

Miklosich afirma: ,,E firesc ca romanii in Dacia s se fi amestecat cu populatia indigena, iar In Moesia cu locuitorii Moesiei,
22 Ver1 articolul sAu Franz Miklosich, In Scrieri aim, Bucuresti, 1968,
p. 586.
28 Vezi, In acelasI sens, acad. Iorgu Iordan, Dezvollarea studiilor de lingoisticd

In R.P.R. dupd 23 August 1944, Limba romAnA", VII, 1959, nr. 4,

p. 11 ; Idern, Reeilizdri 0 perspective In lingvistica romdneascd, ibidero,

XIV, 1965, nr. 1, p. 11.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIRO3A ROMANA

125

aclici cu getii : romftnii secolului al IV-lea si al V-lea trebuie

astfel priviti ca daci i geti romanizati, tot asa cum locuitorii
Frantei de astazi erau gali sau celti romanizati inainte de venirea francilor" (p. 4).
Originea limbii romine spune el mai departe dateaza
(...) de la inceputul secolului II, cind colonistii romani s-au

asezat pe main' sting al Dunkrii". Miklosich atrage atentia

asupra asimilrii limbii autohtonilor de cAtre limba latin,
proces cruia i-a urmat, dupl citeva secole, influenta slava :
Ceva mai tirziu, incepind Cu sec. al VI-lea, a intrat in ameste-

cul format din elementul autohton cu cel latin, i elernentul

slay, anume cel slovenic" (das Slovenische"), ceea ce se vfideste

in primul rind in lexicul limbii romine si in toponimicele de

origine slav (p. 5).
Aici se cuvine s facem o parantez. Potrivit teoriei gene-

rale initiate de Kopitar i dezvoltate de Miklosich, la baza

limbii slave vechi scrise a stat limba slavilor panonici vechea

sloven ; in consecint, el credea el acelasi idiom vechi sloven
sau, mai precis, unul inrudit indeaproape err el era rAspindit
In Dacia. Teoria panonica", complet prfisit de slavistica
la sfirsitul secolului trecut i inceputul secolului nostru, in urma
lucrrilor lui V. Oblak, V. Jagie, A. Leskien si ale altor sla-

visti, a fost respinsi implicit si pentru elementele sud-slave

vechi din limba romAn 24. In al doilea rind, cele mai vechi
..Imprumuturi slave au ptruns in limba romAn dupi o anumita

perioadi de asimilare treptati a slavilor, i anume, cum o

atesta trasaturile lor fonetice, intre secolele IX-XI (eventual

XII) 25. Cu aceste corective, materialul faptic citat de Miklosich,

atit in aceastfi lucrare, eft si in Lexiconul i Dictionarul sAu
ethnologic al limbilor slave, isi pstreazi in esent yalabilitatea.

Marele slavist sublinia, pe bun dreptate, cA cuvintele

slave in bimba roman stilt atit de multe, luck existenta lor
nu poate fi justificatA de simpla convietuire paralel a celor
doui limbi" (p. 5), formulind cu aceasti ocazie teoria bilingvisraului slavo-romin de-a lungul a mai multe secole.
)11 Cf. cele spuse de V. Jagid In legItura cu aceasta : Deosebirea dialectului
daco-bulgar de cel bulgar propriu-zis (balcanic), ca (iota membre independente faf..4 de care limba neosloven5 ar reprezenta al treilea membru,

iar slovena panonicA al patrulea

aceastli teorie a panslovenismului
ns poste fi confirmatil cu argumente solide" ( Isiorija slaojanskoj

.p., 713).

Vezi Studii de lexicologie . . ., p. 9-23 (cu bibliografie).

www.dacoromanica.ro

126

Red a ne opri asupra prezentfirii elementelor i trsturilor de limb ce pot fi atribuite influentei autohtone, problema just push' de Miklosich, vom mentiona doar ca el aprecia, In

deplina concordanta cu datele realitatii, ea limba romna

este latina (romanie) nu numai prin structura sa gramaticala,
ci i prin cea mai mare parte a vocabularului (p. 10). In ceea ce
priveste primul aspect
spune Miklosich
acesta este:relevat cel mai bine in Gramatica comparath' a limbilor romanice
a lui Diez ; al doilea aspect nu fusese inca tratat pe atunci in
toata amploarea lui, caci chiar Diez publica adaosul privind
vocabularul limbilor romanice abia incepind cu editia a 1V-a
a Gramaticii sale (1875), iar primul dictionar etimologic al

romne al lui A. de Cihae, tratind in primul rind elementul

latin, apare abia cu zece ani in urm (1870).
Deosebit de valoroasa i utila pina astazi este partea din
introducere consacrata Elementului slav (p. 11-13). Miklosich
subliniazd Inca de la inceput c influenta slava asupra limbii

romne se manifesta, pe de o parte, In derivatie (in sufixe:

-nie, -av, -nic, -cd, -et, -i(lf, -iste etc.), iar, pe de alto' parte, In
vocabular : a) modifican i semantice ale cuvintelor de origine latina sub influenta cuvintelor corespunzatoare slave (lume
v.sl. svta lumen, mundus" etc. ; de asemenea modificarea
sub infl.
unor raporturi sintactice : m rog lui Dumnezeu
vsl. mot) se Bogu); b) patrunderea in limba romna a unui
mare numar de cuvinte, care In glosarul lui Miklosich depasesc
cifra de 1 000, intrucit numeroase articole cuprind mai multe
euvinte de origine slava provenite din aceeasi radkina (de ex. ;
virtej, virtelni(d etc., tratate intr-un singur articol).
Subliniind importanta pe care o are elementul slay in
ba romana, Miklosich avertiza insa impotriva erorii de a consi-

dera aceasta limba drept o limba romano-slava", asa cum

fficuse Adelung in al sail Mithridates oder allgemeine Sprachenkuhde (1806-1817) 26 0 cum consideran unii chiar dupa aparitia lucrarii capitale a lui Diez. Aceasta punere la punct, venita

din partea unui mare comparatist, care verificase prin studii

solide in ce consta inrudirea dintre limbi si se convinsese ea

o influenta, oricit de puternica ar fi ea, nu poate schimba structura unei limbi, aseza astfel pe temelii corecte studierea elemen26 Continuatorul sat' Severinus Vater a corectat insA accastA croare, treelnd
romAna printre limbile romanice (cf. L. Satneanu, Istoria filotogiei ronalne,
ed. 2, p. 30).

www.dacoromanica.ro

LINGV1$TI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

127

tului slay In limba roman. El precizeaz chiar ca o serie de

cuvinte citate in glosarul su nu se intilnesc decit la scriitorii
vechi, mai ales in traducen, ceea ce e explicabil prin folosirea
slavonei in biserica romaneasca pina in secolul al XVII-lea.
/n sfirsit, Mikiosich da o serie de explicatii deosebit de
utile in folosirea i aprecierea glosarului sail, care cuprinde,
pe ling cuvinte de origine slav nfndoielnica, cuvinte patrunse sau presupuse a fi pal-tins in limba roman prin intermediul limb ilor slave, in care au venit din alte limbi ; determinarea acestora din urma, spune el, se poate face numai pe
baza studierii legilor fonetice potrivit crora s-au modificat
cuvintele respective. De asemenea, catalogul mai cuprinde
cuvinte a cror etimologie e indoielnica, ceca ce autorul
mentioneaz in cuprinsul articolelor respective (de ex., lap

Ein dunkles Wort", p. 16; trecut de cercetatorii ulteriori

printre cuvintele autohtone).

in ordonarea materialului su lexical, Miklosich porneste
nu de la formele rcinanesti, ci de la cuvintele existente In slava veche sau reconstituite pe baza limbilor slave moderne
(acestor forme slave vechi" reconstituite nu li se indic sensul).

Dupa mentionarea sensului in latina, eventual si a formelor

corespunzatoare din limbile slave moderne (ex. moka, sloven.
macr, bg. meika, s.-cr. muka, de asemenea imprumutat in
magh. munka ; mpdra, sloven mder, bg. mad& etc.) sau a unor
derivate slave (ex. ljubiii, ljubovbnika iubesc, libov, ibovnic,

etc.), autorul enumerfi cuvintele romanesti corespunzatoare.

In unele cazuri, el eiteaza in sprijinul etimologiei sale prerile
altor cercettori, combate etimologiile considerate eronate, face
trimiteri la izvoarele folosite. Aceasta.da o valoare documentara
deosebita lucrrii, facind-o utila i astazi.

Deosebit de interesant ni se pare si faptul c Miklosich

atrage atentia asupra etimologiei nemijlocite" i mijlocite"
(apropiate i departate), combtind, de pild, astfel de etimologii care deduceau pe leac direct din got. lekeis, deoarece,
spunea el, sunetul este un indiciu ciar al faptului c cuvintul
a intrat in romana prin intermediu slay (p. 13). Aceast problem are o important deosebita pentru studierea influentei
culturale a unui popor asupra altuia.
lath deci o serie de probleme teoretice generale just puse
rezolvate de Miklosich, nu numai in aceasta introducere, ci
In prezentarea concret a vocabularului. Se poate spune ca
www.dacoromanica.ro

128

multe etimologii sigure ale cuvintelor romneti de origine slava

pe care le avem astzi ii au sorgintea in lucrarea lui Miklosich,
precum i In Lexiconul i Diclionarul su etimologic aparute
ulterior, in msura In care acestea trateaza i elementele slave
ale limbii romiine sau dau ttaterial sigur pentru stabilirea acestor etimologii.

Intr-adevilr, gsim In aceasta lucrare etimologia j astii a

unor cuvinte ca : babd, bazaconie (dupa Eliade), bezai (idem),
bici, boier, brazdel, blrnei ; vdi, invli, val, var, vel, verigcl vesel,

vecernie, vedenie, vind ; gloat, gospodar, dajdie (dupa

Eliade), dar, dospi, drojdie ; zit padil (In sensul ca se indica
verbul zapadg, sprijinit de expresia ruseasca doroga zapala
snegom); izbvi, izvor, izlaz ; colib, colindcl, cote! etc.
Nu data Miklosich india etimologii interesante si juste
pentru cuvinte mai dificile ca oiste (e drept, incomplet : oje,
fara sufix), lele, deal etc., combtind etimologiile eronate date
de unii cercetatori anteriori. Alteori releva unele dificultati,
ca de pildi, la cuvintul ball, unde atrage atentia asupra neconcordantei cu forma din limbile slave de sud (multi cercetatori
actuali 11 tree, In mod justificat, printre cuvintele autohtone).
In afar ae Imprumuturile vechi slave, la care Miklosich
d drept corespondente cuvintele atestate In slava veche sau
In slavoni, uneori formele slave vechi reconstituite pe baza
celor din limbile slave actuale, in glosar apar o serie de cuvinte
de origine slava rsiriteana. La miele din ele Miklosich preci-

zeaza ca stilt imprumuturi din rush' sau ucraineana, ca de

pildfi : dealil (din rush', In epoca moderna), voloc, prihcmd (din

ucraineana), mojic, presustvie, pok i polcovnic, ceai (din rusa)
etc. Pe alocuri ins originea slav risariteanfi o putem cel mult

Muni, In sensul ci Miklosich reconstituind forma slava veche

citeaza doar cuvintele ruseti sau ucrainene, ceea ce arata ca.,
practic, n-a gsit un alt corespondent. De exemplu : leicd (pe
care-1 citeazi dupfi gramatica lui Margella), pihold etc. (in

schirnb, la smotru se india doar verbul slay vechi

etc.)

Dupfi cum se arat in partea introductiv, o serie de

cuvinte shrt date cu rezerva, Miklosich precizind a au o etimologie Indoielnica sau neclara. De ex. : bale, bir, gata, ciorbel

etc., la care cercetarile ulterioare au aratat ca sint de alta

origine: La altele Ind, care n-au aceast indicatie, etimologia

path' de Miklosich s-a dovedit ulterior a fi greiti. Iata cIteva
www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

129

dintre acestea : baci, bade, viziliu, vaduvel, cinepei, milturd,

tatif, uric, sac (pe acesta din ur ma nu se stie de ce-1 citeaza,
Intrucit Miklosich recunoaste drept just& etimologia latin
propusa anterior in Lexiconal de la Buda) etc. in unele cazuri,
dei cuvintul e de origine slavrt, nu i se indica in mod exact
etimologia, evident, datorita faptului ca autorului nu-i era

cunoscuta raspindirea acestui cuvint in limba roman, iar

legilor fonetice li se acorda inca o insuficienta atentie : astfel
pentru (h)trlube indicata forma VSi. golpbb, chid, de fapt, cuvin-

tul e de origine ucrainean.

Cu toate aceste etimologii corectate si completate de
cercetdrile ulterioare, se poate afirma ea cele inai multe din
explicatiile date de Miklosich au faunas valabile si au fost
insusite de lucrarile lexicografice ulterioare. De ele s-a folosit
atilt Came, care a publicat peste aproape 20 de ani volumul al
doilea al Dictionarului sfiu ethnologic, cit si autorii dictionarelor
noastre istorico-explicative
ex. plicative (Tiktin, Candrea,
Scriban, atttorii Dic(ionarului liinbii roffidne al Academiei,
autorii Dictionarului limbii rornane moderne), care, evident,

le-au completat cu noi etimologii ale cuvintelor ce n-au fost

cuprinse In glosarttl lui Miklosich. Cad, chiar daca din cele
aproape 1 100 articole scoatem cuvintele care n-au elimologie
slava, numrul imprumuturilor slave determinate de Miklosich
se ridica la 1 000 (sau poate trece de aceasta earl), intrucit
numeroase articole cuprind mai multe cuvinte provenind din
aceeasi radacina.
De asemenea, de glosarul lui Miklosich s-au folosit toti
cei care au dat lucrari de o anumita important in domeniul
slavo-roman. E suficient, de pikl, sa citarn aici listele tematice intoemite de O. Densusianu, A. I. Iatimirski, B. Tonev,

Al. Rosetti si alii, bazate in primul rind pe catalogul sau

alfabetic.

Lucraren lui Miklosich s-a bucurat, dealtfel, de o bun

i apreciere atit de slavistica, cit si in lingvistica
romineasca, de mai tirziu. Ea e analizata, alturi de celelalte opere ale marelui slavist, de toti cei care s-au ocupat de
viata si opera sa (in primul rind, Maretie, Miletici, Jagie,
citati mai sus). Chiar imediat dup aparitia lucrarii, marele
slavist rus I. 1. Sreznevski ii consacra o ampla i interesant
recenzie (in Izvestija Otdelenija russkogo jazyka i slovesnosti
Imp. Akademii Nauk", 1861-1863, t. X, fasc. 1 col. 143-151),
primire

www.dacoromanica.ro

130

in care, facind o expunere a lucrarii lui Miklosich, adauga

o serie de observatii si sugestii noi, menite s duca mai departe
cercetarea relatiilor lingvistice slavo-romane. Sreznevski
subliniaza, dealtfel, ca e evidenta insemnatatea limbii romne

pentru acela care studiaza din punct de vedere istoric limba

slava veche" (col. 145). El atrage atentia asupra faptului c
imprumuturi slave au ptruns in limba romana si mai tirziu,
in primul rind prin intermediul bisericii si al institutiilor statale, ceca ce necesita un studiu atent, bazat mai ales pe limba
populara.

Deosebit de interesanta e Anexa, in care Sreznevski

reproduce observatiile comunicate ... de catre un iubitor al
lingvisticii comparate" (col. 118), al anti nume a rmas
necunoscut. Acesta releN ca in dictionarul slavo roman al
lui Miklosich sint omise o serie de cuvinte si citeaza, de pilda,
astfel de imprumuturi slave ca bland, 2ddaf i altele (o coloana
jumtate),insotindu-le de unele observatii asupra luerarii
lui Miklosich.

Aceasta dovedeste ea pe atunci, ca si mai tirziu, problema

elementelor slave in limba romana constituia o preocupare

vie a mai multor invatati din tara noastra si din alte
data' fiind importanta ei atit pentru romanistica, cit si pentru
slavistica. Cad iata, de pilda, ce scrie citeva decenii mai tirziu Lazar ,5aineanu : Dupd listele incomplete si superficiale
ale unui Ginkulov, Stephan, Schmidt si PopovicF, ajungem
la prima monografie serioas asupra elementului slay de
Miklosich", care, dei foarte incomplet, a ramas astazi cea
mai Mina lucrare in acest sens, deoarece partea respectiva
27 Ginkulov, Naeerlanije pravil valacho-moldavskoj granunaliki (Schit5 de
regulele gramaticei romilne), Petersburg, 1840. Apendicele la Chrestomatia, p. 171-200, contine o Iist de slavonismc intrebuintate in romfineste.
Stephan, Einfluss des Slavisehen auf dem Walachischen. Ostrowo,
1859.
W. Schmidt, Slavisches im Rumunischen, in Az Erdly Museum"
(Muzeul Ardelean)- din 1867 si in Das Jahr und seine Tage, in Aleinung
und Brauch der Runginen Siebenbfirgens, Hermannstadt, 1866 (p. 52
66 : Excuts iiber das slay. Sprachelement im Rumanischen
dar numai
privitor la toponimic).
S. Popovici, Vor be serbo-slave in limba ronginci,

in Glasnik din Belgrad, organul Societatii de literalurA sirbil, d. 1867

p. 30-58" (Nota lui lf4ineanu). Trebuic observat msa cA lucr511847
rile lui W. Schmidt sint ulterioare operei lui Miklosich.

28 "AliklOSiCh, Die slavischen Elcmenle im Rumunischen, Wien, 1862" (Nota

lui SAincanu : de fapt, 1861).

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAIN' DESPRE MAMA ROMANA

din Dicfionarul lui Cihac nu denot un progres

privinte Ii este chiar inferioar"29.

131

in unele

Lucrdrile mentionate mai sus, care fceau dovada unui

interes statornic in cadrul unor preocupdri mai largi
fat de limba romanii, 1-au pus pe Fr. Miklosich in legtur
direct cu unii filologi si istorici din tara noastr, printre care
se numr, in primul rind, A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu
loan Bogdan, si au filcut s fie ales in 1880 membru de onoare
al Academiei Romne.

In rindurile ce urmeaz ne propunem sd insistm, mai

intii, pe baza unor documente inedite, asupra legdturilor
directe pe care marele savant sloven le-a avut cu scriitorul
Alexandru Odobescu, unul din primii filologi romni care s-au
ocupat de istoria vechii culturi romnesti.
Citind in lievista romn" articolul lui Odobescu, Despre
unele manuscripte
tipirite, allate in nulmlstirea BisMO (vol. I, 1861, p. 703-743; 807-830; vol. II, 1862,
p. 107-120), Miklosich a fost atras
cum presupusese,
dealtfel, scriitorul romn
de un important manuscris sla-

von sirb din secolul al XIV-lea, i anume Psallirea ca tile,

scris la 1346 de loan Bogoslovul pentru Branko Mladenovie
(descris in vol. I, p. 709-725)3. Savantul sloven Ii scrie
In 1870 lui Odobescu, cu rugmintea de a-i inlesni imprumu-

29 L. SAincanu, lsloria filologiel romtine, ed. 2, Bucuresti, 1895, p. 215-246.

3 Odobescu Meuse in 1860 o cAlAtorie de studii prin judetele Arges si V ileea

pentru a cerceta, in calitate de membru al Gomisiei documentale",

monumentele vechi de culturA, printre care si MAnAstirea Bistrita. Vezi

A. I. Odobescu, insemndri din ea' latoria facutil in 1860-61 in judelele
Arges si X'ilceo cu insiircinarea Ministerului Cultelor i Instrucjiunii Publice,
CL, XI.IX, 1915, p. 1134-1140 ; Impresiile din cditoria arheologicei a tut

Atesandru Odobesciz In 1860, ibid., LIV, 1922, p. 703-720, LV, 1923,

p. 15 20 ; Inseniniiri despre monumentele istorice din judefele Arges si

V ilcea
cdicitorie feiculii in 1860 . . ., ibid., LXVII, 1943, p. 636-631
(publicate postum) ; T. Vianu, studiu introductiv la A. I. Odobescu,
Opere, vol. J, ESPLA, Bucuresti, 1955, p. 28-33 ; AL Odobescu, Pagini

regasite. Studii si documente, editie ingrijitA de Geo Serban, EPL, Bucuresti,

1965, p. 313-320. Studiul lui Al. Odobescu din 1861-1862 a rost reprodus in .Opere, H, Bucurcsti, Ed. Academic], 1967, p. 110-173 (note de
V. CAndea, p. 538-556).

www.dacoromanica.ro

132

tarea rnanuscrisului pentru a-1 studia citva timp. Odobescu

ii rspunde, sugerIndu-i s cear oficial imprumutarea manuscrisului, si intervine personal la ministrul cultelor si instructiunii publice, cfiruia li Inainteaz cererea originar a lui
Miklosich.

Adresa lui Odobescu ctre ministrul cultelor i instructiunii publice, inregistrat cu nr. 5931, la 3 noiembrie 1870,
scrisoarea lui Fr. Miklosich din 10 august 1870 ctre ministru si
rspunsul Ministerului adresat lui Odobescu la 4 noiembrie 1870,
cu nr. 10 854, au fost descoperite de prof. Toma G. Bulat la Arhivele Statului din Bucuresti (Ministerul cultelor ci instructiunii
pub/ice. Administrative, an 1870, Dos. nr. 254, f. 2 4)31. D-sa
a avut bunvointa sil le copieze i, fmpreunll cu facsimilul

scrisorii lui Miklosich, sd ni le incredinteze spre publicare in

Romanoslavica" (XII, 1965, p. 235-239), de unde le reproducem aici.
Iat textele
I.

Minislerul Cultelor

No. 59$1, 3 nov, 16;0

Dommile Ministru,

Prinlre car(ile vechi adunate de subscrisul in bibliolecile

unora din monastirile de peste 011 i aduse In Bucuresti la
anul 1861, (lupa dezlegare ministerialil, se allti un pretios
manuscript slavon care confine Psaltirea ca comentarii de Branco
Mladenovici, scristi pe pergament In Serbia, la ama 1346.
Aceastil carie, despre care am vorbil alit In rapoartele adresale de mine Ministerului in urma misiunilor arheolo gire ce mi-au
los( Incredinfate In anii 1860 .,si 1861, cit si Intr-un. articolcrilic
publicat In Revista Romiinli, a filmas Incii de alunci In psiraintirzierea ltd Odobescu se explica' prin faptul cA din aprilie pira in Octom-

brie 1870 S-R aflat ta c515torie de studii prin Europa ( Pagini regitsi(c,
p. 341-345).

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

133

rea Inca, impreund Cu alte cara vechi. pentru care am del chitanfie Ministerului. Din publicalia mea. celebrul profesor din Viena
Fr Miklosich, membru al mai multar Academii si cel mai de
(rutile slavist al liza pului nostru, allind despre zisul manuscript,

mi-a scris sunt citeva luni spre a-mi ardla dorin fa ce are de a
sludia cu dearndnuntul acest vechi text slavon, care pind acum
este cu lob)! necunoscut publicului invillat. I-am rispuns cd,
sprea-1 patea avea a mind in strilindlate, este necesitate ca D-lui
sil adreseze cerere oficiald di/re Domnia voastrd. Urrnind pava.fuirei mete, D-1 Miklosich m-a insdrcinat acum a vd prezenta

aldturala sa epistold si a mijloci pe lingd D-voastrd ca sd i se

indeplineascd legitima curiozilate de anda specialist.

Viu dar, Domnule Ministra, a va ruga si din parte-mi ca

sil n'O autorizan a Ir/Imite Domnului Miklosich, la Viena, manascriptal ce este in a mea pdstrare, Idsind ca D-lui sti determine
in.susi iimpul la care se angajeazti a-I inapoia in fard spre a

reintra In Biblioteca nationald din Bucure.sti, a cdrui proprie-

tale este acest monument filologic.

Cred chiar, Donmule Ministril, cd la caz cind D-1 Miklosich
ar voi sd se angajeze a publica o edifiune critica' a acestui prenos

manuscript inedit si important pelara limbistica .si chiar pentru

istoria pilar dundrene, statul nostru nu s-ar ref uza a face che!Miente neinsetnnate a liptirirei.
Primin, Vd rog, Domnule Ministril, incralin tarea deplinei
mele considera fiuni,
Odobescu.

D-sale
Domnului Ministra

Secretar de Stat al Departamentului

Cultelor si Instrucnunei publice.

[Rezolutia ministrului 1 Se va acorda manuscriptul pe

temen de 6 luni, cum o cere D-1 Miklosich, si se va autoriza D. Odobescu a-1 elibera. Buc., in 3 nov. 1870, P. P.
Carp"32.
32

Dosarul cita'. f. 3.

www.dacoromanica.ro

134

H.

Votre Excellence !

La Bibliothque Nationale de Bucarest conserve un maimscrit du XIV sicle contenant une version slave des psaumes avec
un corn[ in] entaire. La description de ce manuscrit que Mr. A. Odo-

bescu a fait insrer dans la Revista Romana de 1861, fait voir

son importance pour la connaissance de la langue ecclsiastique
des Slaves. Occup depuis des annes de l'tude de celle fatigue,
je prends la libert de prier Votre Excellence de vouloir permettre
que le dit manuscrit me soit envoy pour l'espace de six mois.
Agrez, Monsieur le Ministre, l'expression de mon plus
pro fond respect.

Vienne le 10 Aoat 1870.

Fr. Miklosich".
1 raducerea

Excelenfa Voastril !

Biblioteca Nalionald din Bucuresti pistreazei un manuscris

din sec. al XIV-lea cuprinzind o versiune slavil a psalmilor cu
comentariu. Descrierea acestui manuscris pe care D-1 A. Odobescu

a publicat-o in Revista Romcinli din 1861 permite sei se vadii

importan fa lui pentru cunoasterea limbii biserice.,sti a slavilor.
Ocupat de mai multi ani cu studiul acestei limbi, imi iau fibertatea sli rog pe Excelenfa Voastr a binevoi sit' permitti ca susmen-

fionatul manuscris sei-mi fie trimis pentru fase luni.

Primifi, Domnule Ministru, expresiunea celui mai prof and
respect.

Viena, 10 august 1870.

Fr. Miklosich.
" Ibidem, f. 4.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIAIBA ROMANA

135

In urma acestui demers *i a aprobrii ministrului, cu

adresa nr. 10 854 din 4 noiembrie 18703' i se comunica lui
Al. Odobescu ea este autorizat s'a trimit D-lui Fr. Miklosich
la Viena" manuscriptuI respectiv, cu indicatia ca, la restituire,
sa-I depuna la Biblioteca statului, a carei proprietate estem.
Manuscrisul a fost trimis intr-adevr, dupa cum rezulta
din indicatiile date de Miklosich in articolul sail publicat nu
peste mult timp, in 1872, in revista Starine" de la Zagreb

Psaltir s tumeeenjein pisan 1346 za Branka

1111adenovia

(IV, 1872, p. 29-62)36, in care da o descriere a manuscrisului,

a particularitatilor sale lingvistice *i extrase din text. Domnul A. I. Odobescu spune Miklosich descrie in Revista
romana pentru *tiinte, literatura' *i arte", I, 1861, noiembrie
*i decembrie, p. 703-742, patru manuscrise slave din mnastirea Bistrita. Printre ele merita sa fie studiata mai indeaproape Psaltirea cu tilc a lui Branko Mladenovie. Multumesc
domnului ministru al instructiunii publice pentru bunavointa
i doinnului A. I. Odobescu pentru sprijinul prietenesc, datorit carora am putut studia in voie, la Viena, manuscrisul" (p.1).
Faptul este confirmat *i de o scrisoare a lui Al. Odobescu,

adresat pre*edintelui Societatii *tiintifice sirbe din Be!grad

(viitoarea Academie sirba de *tiinte *i arte), in care multu-

me*te pentru trimiterea publicatiei Glasnik" *i ofer, in

schimb, citeva volume din Revista roman-a", in care se and
*i lucrari de-ale sale. lata pasajul care ne intereseazd aici din
scrisoarea datata 14 iunie 1871, ce se pastreaza in Arhivele

Academiei sirbe de *tiinte*i arte din Belgrad (nr. 116 pe 1871),

publicat intr-un articol al prof. Radu Flora (Universitatea

din Belgrad)37 : on y trouvera ... une indication interssante
pour les antiquittss littdraires de la Serbie, dans une notice
que j'ai publie dans le ir volume de la Revista Romana,
34 I bidem, f. 2.

35 Ulterior, manuscrisul a intrat, impreuna ca fondul de la Muzeul de antichitati, in Biblioteca Academiei Romane, unde se all si astazi, la sectia
manuscrise slave, nr. 205, fiind cel mai vechi manuscris slay datat (clteva

manuscrise, slave nedatate apailin sec. al XIII-lea). Vezi P. P. Panaitescu, Manuscrisere slave din Biblioteca Academiei R.P.R., vol. I, BucureW .

Ed. Academiei, 1959, p. VIVII, IXX ; descricrea la p. 300-301,

36 La Biblioteca Academiei se all, sub cota nr. II 108299, un extras cu

articolul lui Fr. Miklosich.

37 Din relatille lui Alexandru Odobescu ca iugoslavii, ,,Revista de istorie *i.

teorie literara", t. XIII, 1964, p. 169-177 (scrisoarea la p. 171-172,

fascsimile la p. 173-175).

www.dacoromanica.ro

136

page 709 et sqq. Le manuscrit dont je donne la description

dans cette courte notice a t envoy dernirement par moi
Mr. Fr. Miklosich, qui s'en occupe en ce moment" 38
Dar cu aceasta nu se ineheie istoria" studierii manuscrisului. Alai tirziu, dupa 35 de ani, elevul si continuatorul
lui Miklosich, slavistul croat V. Jagie el insusi membru
de onoare al Academiei Romane din 1904" publica cunoscuta Psaltire de la Bologna scrisa in slavona mediobulgara
dupa 1230: Psallerium Bononiense, Viena Berlin Petersburg,
1907. In aceasta monumentala editie, Jagic d, pe Naga textul Psaltirii de la Bologna, si variante din alte manuscrise
slavone, printre care Psallirea lui Branko Mladenovie, numit
de el Codex Bucurestinus.
,.I..a baza editiei am pus cele dou codice mentionate mai
sus (Pogodinianus i Bononiensis) scrie Jagie in prefatA
dar mai exista alte dolt& codice deosebit de importante, serse
la mijlocul sec. al XIV-lea : Sophiensis, de provenienta bulgara, i Bucurestinus, de provenient sirb, de care nu am
putut face abstractie. Primul, cu permisiunea Societatii lite-

rare bulgare din Sofia, si al doilea, cu aceea a Ministerului

instructiunii publice din Bucuresti, mi-au fost trimise cu o
rara bunavoint, la Viena unde au fost pastrate peste patru
ani" (p. IX). Numeroase -variante
precizeaza savantul
croat mai departe pe care mi le-au oferit din belsug Sophiensis i Bucurestinus mi-au fost de mare folos la note, In
care am mentionat cu grij toate diferentele prezentate de
cele dota codice, cu exceptia celor ortografice, pe care am

considerat de prisos s le insemnez" (p. IXX)". Imediat

39 Traducerea scrisorii a apArut In Universe' literar", XLV, nr. 1 din 1929

(cf. ibid., p. 172). Printre corespondentii romAni ai lui Fr. Miklosich s-au
numiirat, in afarA de Al. Odobescu, T. Cipariu, B. P. Hasdeu, A. de Cihac,
H. Tiktin, M. Caster, si I. Bianu ; vezi Register alter Briere an Franz von
Miklosich aus dent Miklosich-Nachlass der Osterreichischen Nationalbibliothek,

extras din Wiener slavistisches Jahrbuch", Bd. X, 1963, p. 163-194

Fr artz Miklosich, Alanuscriptum", 111,
D. PAcurariu, B.P. Hasdeu
1972, nr. 1 (6), p. 152-155.
3 9 Vezi A.A.R. Seria II, Tom. XXVI, 1903-1904. Parten adm. i dezb.,
Bucuresti, 1904, p. 190-192. Votul a avut loc la 23 martie 1904, la
propunerea elevului i prietenului sae loan Bogdan si a altor academicieni, filologi si istorici : B. P. Hasdeu, Gr. Tocilescu, I. Bianu
4 Vezi *i Appendices : VI. De psalterio ser bico, anno MCCCXLV I scripto ,

hodie Bucurestino, p. 830-838, si pl. XVIIIXIX, care reproduc dou

pagini din manuscris.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

137

dup aparitia cartii, Jagie trimite un exemplar Academiei

Romne, in semn de recunostint : De la Legatiunea tarii
la Viena

consemneazd procesul verbal al sedintei Academiei

Romne din 26 martie 1907

se primeste publicatiunea
trimisd in dar de d-1 V. Jagie, mernbru onorar al Academiei,
intitulatd Psallerium Bononiense

frumoasa editiune a Psaltirei

slavonesti cu comentarii, intocmit de pe trei manuscripte

vechi", dintre care unul de la 1346 afldtor astzi in Biblioteca
Academiei Romne"42.

Ca o expresie a aprecierii operei sale stiintifice in tara

noastra, Fr. Miklosich a fost ales, la 15/27 aprilie 1880, membru
de onoare al Academiei Romfine, la propunerea lui B. P. Has-

deu, semnatd de asemenea de T. Maiorescu, Al. PapadopolCallimach, episcopal Melchisedec, N. Quintescu

Vasile

Maniu" : In conformitate cu art. 30 si 32 din Statutele Academiei Romine, subscrisii propun de membru onorar pe ilustrul

filolog Fr. Miklosich, profesor la Universitatea din Viena si

membru al Academiei din Viena. Hasdeu, Melchisedec, Maniu,
Al. Papadopol-Callimach, T. Maiorescu, Quintescu"".
Prin scrisoarea nr. 818, din 2/14 mai 1880, Academia
Romnfi Ii fcea cunoscut marelui slavist alegerea sa ca
membru de onoare :
al In realitate, patru.
42 Vezi A.A.R. Seria II, Tom XXIX, 1906-1907. Partea adm. E dezb.,
BucurWl, 1907, p. 145. Cartea se Ola in Biblioteca Aeademiei Republicii
Socialiste Romania, sub cota II 7634.
43 Analele Academiei Romane, Seria II, tomul II, secOunea I. Partea adrn.
dezbaterile, Bucureqti, 1881, p. 442. Propunerea fusese inaintatA in
*edinta din 11/122 aprilie a aceleia0 sesiuni generale din 1880 (ibidem,
p. 402-403). Numele lui Odobescu lipsqte de pe acest document, intrucit se afla In acel timp la Paris. Vezi Al. Odobescu, Pagini regasite, p. 366
367.

" Textul propunerii, seria de Hasdeu, se pastreaza in Arhiva Acaderniei

Romane, Dosar Al, 1880, f. 57. Multumim conducerii Arhivei Academlei
pentru buntivointa de a ne fi pus la dispoziVe acest text *i cele douA sexisor comunicate mai jos.

www.dacoromanica.ro

138

Academia Romana'

Bucuresti,

No. 818

1880 mai 2/14

Monsieur,

L'Acadmie Roumaine, apprciant les milites minents qui

vous distinguent et l'intert tout special que vous portez dans vos
crits d la langue et l'histoire des Roumains, vous a decern, dans
1880, le titre de Membre houoraire.
la sance du 15/27 Avril
Je me fais, Monsieur, un vrai plaisir de vous communiquer
cette dcision el vous prie en meme temps de bien vouloir agrer
l'assurance de ma tres haute considration.
Le Prsident
Ion Ghica
Le Secretaire Gnral
Hasdeu
A Monsieur Fr. Miklosich45.

Traducerea
Domnule,

Academia Romcind, apreciind meritele excep fionale care va

disting i interesul deosebit pe care-1 manifesta fi in lucririle Dvs.

pentru limba si istoria romeinilor, v-a decernat, in sedin fa sa din

15/27 aprilie 1880, titlul de membru de onoare.
1mi face, Domnule, o adevilratei placere s vei comunic
aceastil hoteirire si v rog En acelasi timp s binevotfi a primi
asigurarea Inaltei mele considerafiuni.
Presedinte
Ion Ghica
Secretar General
Hasdeu

Domnului Fr. Miklosich.

45 1 bidem, f. 168 (nr. vechi) : conceptul scrisorii expediate. Concomitent

s-a trimis o scrisoare cu continut identic filologului german Lorenz Diefenbach, ales membru de onoare al Academia Romine In aceca0 *edint.A.

www.dacoromanica.ro

L1NGVISTI STRATNI DESPRE LIMESA ROMANA

139

Iat5. acum i scrisoarea de multumire pe care a trimis-o

Fr. Miklosich la 17 mai (stil nou) 188046

Reg. 7 mai 1880

No. 828
Hochgeehrler Herr !

Eben erhalle ich das Diplom der Academia Romana als

Ehrenmilqlied.

Wolien Sie galigst dem Herrn Praesidenten und den Miigliedern der Academie fiir diese hohe Auszeichnung meinen verbindlichsten Dank ausdriicken.
Genehmigen Sie, Hochgeehrter Herr, die Versicherung meiner
besonderen Hochachlung und Dankbarkeii.

Wien 17 Mai 1880.

Fr. Miklosich.

Traducerea :
Mull slimate Domn !

Tocmai acum am primit Diploma de membru de onoare

al Academiei Romeine.
Binevoifi, a/ rog, a transmite Domnului Presedinte si
membrilor Academiei mullumirile mele calduroase pentru aceastli
Malta dislictie.

Primiti, va rog, mull siimaie Domn, asigurarea profun-

dului meu respect si mulfumirile mele.

Viena, 17 mai 1880.

Fr. Miklosich.

La citiva ani dup aceast alegere, prin 1887-1888, pc

and avea virsta Inaintatd de 75 de ani, Fr. Miklosich a fost

vizitat la Viena de tharul, pe atunci, loan Bogdan, care,

" Scrisoarea a fost comunican in sedinta din 9 mai a Acadcinici de ciltre

presedintele ei, I. Ghica (A.A.R. Seria II, tom III, sec. I. Partca adm.
o dezb., Bucurcsti, 1882, p. 3), si se pAstreazil in Dosar Al, 1879. 11, vol.

XI XII, fila 170 (nr. vechi).

www.dacoromanica.ro

140

intr-un articol solicitat de mentorul sail, B. P. Hasdeu, i-a

inchinat in 1889 rinduri de o rail' aldura i apreciere obiectiva. Raminind impresionat de interesul pe care Miklosich il
manifesta fat de poporul 0 limba romana, fata de filologia
romaneasca, ale carei succese le inregistra cu satisfactie, loan

Bogdan prezinta cititorilor romani viata 0 operele marelui

slavist, insistInd in special asupra celor care se refera direct
la limba romana. Subliniind probitatea tiintifica i modestia

savantului aprope octogenar, loan Bogdan scria : Miklosich a dat totdeauna dreptate predecesorilor sai, si niciodata'
n-a autat 0-0 mareasa meritele sale personale. Cind am
avut ocazie a-i vorbi odata de meritele sale pentru stuchul
limbii noastre, cu obicinuita-i modestie mi-a rspuns : am
facut ce am putut 0 cu materialul ce 1-am avut la indemina ;

ma bucur a D-voastr ati Inceput a face mai mult decit

mine ; aceasta e singura multumire a mea : a vedea a altii

completeaz 0 Indreapta lucrrile melec Am reprodus aceste

envinte ale lui Miklosich adauga loan Bogdan , caci ele
arat cu cit interes 0 cu cita simpatie acest invatat s-a ocupat de limba noastra ; aceasta ne indeamn a aprecia 0 Doi
cu aceea0 simpatie lucrarile sale"47.

Documentele si informatiile pe care le-am reprodus mai

sus reprezinta, aadar, citeva momente din istoria relatillor
internationale ale stiintei romnesti, o dovad a sprijinului
dezinteresat pe care filologii romAni 1-au dat pentru progresul
studiilor de slavistic. Ele ne procura satisfactia de a avea In

fata doua scrisori inedite ale marelui slavist Fr. Miklosich

primele descoperite in Romania si alta a distinsului
scriitor 0 invatat roman Alexandru Odobescu, care, printre
aumeroasele domenii pe care le-a ilustrat in mod strluot,
a acordat o atentie deosebita 0 cercetarilor de slavistia. In
acela0 timp, avem In Ltd documente noi privind aprecierea
'Malta de care s-a bucurat In tara noastra Franz Miklosich,
alaturi de alti savanti, care au fost ale0 membri de onoare
ai Academiei Romane.
'7 I. Bogdan, Franz Miklosich, Revista nona", an. II, 1889, nr. 3 din 15
martie, p. 111-115 (reprodus In : Scrieri alese, Bucuresti, 1968, p. 584
589, citatul la p. 586; note, p. 691-692).

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTIA LUI DJURA DANICIC

LA STUDIUL LIMBII $1 CULTURII ROMANE VECHI

Activitatea tiintifica a marelui filolog sirbocroat Djura

Daniie de la a carei natere s-au sarbatorit nu de mutt
150 de nnit atit de bogat i divers, nct sta, alturi de

opera lui Vuk Karadiie, la baza mai multor directii ale filon-a ramas fr urmari pozitive nici pentru
logiei iugoslave
filologia slavo-romana.
Nascut in 1825, la Novi Sad, in familia preotului Popovid,

tin6rul Dj. Danidid

facut studiile gimnaziale In oraul
natal i la Bratislava, iar pe cele universitare, in domeniul
dreptului, la Budapesta i Viena. Sosit aici in 1845, incepe
sa se preocupe de problemele limbii literare sirbocroate, pe
linia initiata de Vuk Karadiie, iar in 1847 public& prima
broura, Rat za srpski jezik i pravopis (Lupia pentru limba
ortografia sirb0. Ulterior se afirma prin Male srpska gramatika (1850) .5i mai ales printr-o serie de studii care pun bazele
accentologiei sirbocroate. In 1856, DaniEie devine bibliotecar

al Societatii literare sirbe (Drugtvo srbske slovenosti), iar

peste trei ani este numit profesor la Velika gkola", actuala
Universitate din Belgrad.
In 1866 este ales membru al Academiei iugoslave din Zagreb,

undeli desfawara activitatea tiintifica Oda la sfir*ul vietii

(1882), cu o intrerupere de patru ani (1873-1877), cind a ocupat catedra de filologie slava de la Universitatea din Belgrad.
In activitatea sa pe tarimul studierii i cultivarii limbii
sirbocroate literare, Dj. Daniie a fost, dupa lapidarea caracterizare a prietenului sau mai tinar V. Jagie, un adept credincios al kleilor lui Vuk i un reprezentant al directiei tiintifice
1 Vtzi NatWni saslanak slavisla u Vukove dane, 5, Belgrad, 1976.
111

www.dacoromanica.ro

142

a lui Miklosich in domeniul limbii sirbe si al filologiei slave

(...). Apropiindu-se cu toan convingerea si in deplin
cunostint de ideile lui Vuk, el a gsit in operele lui Miklosich
In prietenia cu el o arind ascutit in sprijinul noii directii,
Cu ajutorul creia cauza lui Vuk putea fi continuan"2.
Tocmai de aceea, una din preocuprile sale, inch' din

primii ani de activitate tiintific, incepun la 20 de ani,

a fost popularizarea lucfrilor lui Fr. Miklosich, dasclul

prietenul ski mai in virst, fie c se refereau direct la problemele limbii i filologiei sirbocroate, fie c atingeau domenii
mai largi ale slavisticii si ale raporturilor limbilor slave cu
limbile vecine, directie in care profesorul vienez a fost un
adevfirat deschizAtor de drumuri. Astfel, printre cele dintii
recenzii ale tindrului Danieie la lucrdrile marelui slavist sloven, se numr darea de searn asupra studiului Die Sprache
der Bulgaren in Siebenbargen3, publican in Srpske novine"
nr. 1 din 22 ianuarie 18574, pe chid era bibliotecar si secretar
al Socientii literare sirbe". Prezentind studiul lui Miklosich
textul Cantionalului bulgur din 1830, descoperit la CergulMic (ling5 Blaj), Danieie retine concluzia acestuia ea este
vorba de o limb arhaic a unor colonisti bulgari, adusi in
Transilvania
dup cum s-a stabilit ulterior prin sec lul
al XIII-lea si trecuti in secolul al XVI-lea la protestantism. Pentru edificare, recenzentul reproduce un fragrnent
din textul manuscrisului publicat de Miklosich, &hid, pe
alocuri, in paranteze explicatii asupra unor cuvinle :
Sto

ie

veara-tar ? Veara-ti iest bizuita rE(istinska, cemu

2 Istorija slavjanskoj filologii (Enciklopedija slavjanskoj (ilologii, 1), St. Pb.,

1910, p. 737 (paragraful consacrat lui Daniei, p. 737 745 ; reproducere
fotomecanicA : Leipzig, Zentralantiquariat der DDR, 1967) ; vezi
Proslaua slogodiinjice od rodjenja Djure DanieiCa. Svee'ani skup Srpske

Kraljevske Akademije, 18 oktobra 1925 god., in : Srpska Kraljevska

Akademija, Godfinjak", XXXIV, 1925, Belgrad- Zemun. 1926, p. 121
234, in special : A. Belie, Djura Daniel, p. 151-202; T. Maretie,
Knjitevni rad Dani6Wev u Jugoslavenlcoj Akademiji, p. 203 204

A. Belie, Djuro DanieieJuinoslovenski filolog", V, 1926, p. 1 26 ;

Djordje 2ivanovid, Mladi Dania, Zbornik Matice srpske za klijiievnost

i jezik", knj. 1, 1954, p. 101-122; knj. 2, 1955, p. 108-122; knj. 3,
1955, p. 126-135.
3 Extras din Denkschriften der kaiserlichen Akademic der Wissenschaf ten",
Philosophisch-historische Classe, VII. Band, Viena, 1856.
Beprodusa In
spisi Dj. Dani6iCa, I, Sr. Karlovici, 1925, p. 199-201.

www.dacoromanica.ro

L/NGVISTI STRAIN' DESPRE LIMBA ROMANA

143

jo g treba dodati : nadea), na bosa basta sventa milla

etc."5

Demn de semnalat, in legatur cu aceast colonie ca

Cu alte dou din Transilvania (Rusciori i Bungard, linga
, este faptul ea inc la inceputul secolului al XIX-lea
ea se romanizase, in urma contactului indelung i intens cu
populatia majoritara romaneasca, dei trecuse la luteranism
si se afla sub influenta culturala saseasca, iar limba oficiala
a statului era cea maghiara. Singurele urme de limbd hulgara
Sibiu)

se mai pstrau in secolul trecut in doua ctipii ale acestui

Canlionale seu Gradu ale Bulgaricum (una, mai veche decit

cea tiparita de Miklosich, datind din 1812 si cuprinzind, ca

si aceasta, multe romnisme, a foat publican' in 1896 de

L. Miletici).

Peste patru ani, pe cind era deja profesor la Velika

kola" din Belgrad, indata dupil aparitia amplei lucran i a lui

Fr. Miklosich, Die slavischen Elemenle im Rumunischen, dis-

cutata mai sus, Dj. Danftid tipares,te in ziarul Vidov dan"

(nr. 71 din 16 sept. 1861), la care era redactor fratele sau
Milo Popovid, o nou recenzie7, acordind o atentie deosebita
prtii istorice, in care Miklosich dovedeste c limba romana

a inceput s se formeze in primele decenii ale secolului II,

cind un mare numar de romani s-au asezat pe trmul sting
al Dunarii de jos ; acest fapt e atestat de limba roman, in
care se gasesc nu numai multe cuvinte clasice din epoca lui
August, ci si multe alte elemente din limba latin, intr-o
forma mai veche decit in limbile italiana i franceza".
continuare, el rezuma ideile slavistului vienez despre elementele autohtone, traco-dace, ale limbii romne, despre
asa-numitele balcanisme", in fines despre influenta veche
sud-slava in formarea cuvintelor i, mai ales, in vocabularul
limbii romne.
5 Vezi Intregul pasaj reprodus, In op. ell., p. 200 201 (Aid am redat textul

dup edilia lui Fr. Miklosich, p. 109).

6 Vezi : L. Miletici, Sedmigradskile blgari, Sbornik za narodni umotvorenija, nauka i kniknina", XIII, 1896, p. 153-256 (cu bibliografia anteHoard) i alte lucriiri ale aceluiasi autor ; Ion Muslea, $cheii de la Cergau

folelorul lor, Dacoromania", V, 1927-1928, p. 1-50 (Cu indicatii

bibliograficc) : K. Mircev. Beleki vilrehu grdckile zaemki a ezika na sed mogradskile blgari, Izvestija na Instituta za billgarski ezik", I, 1952,

p. 231-238.

7 lieprodus5 in SUMP spisi Dj. Daniaea, p. 263-265.

8

Thidern, p. 264.

www.dacoromanica.ro

144

Fr ndoial, studiul raporturilor lingvistice slavo-

romne a fcut de atunci progrese remarcabile, atit in ceea

ce priveste imprumuturile slave in limba romn, cit
invers, cele romnesti in limbile slave vecine. In legAtur cu
aceasta trebuie s subliniem c, Inca de la sfirsitul secolului
trecut si din primele decenii ale secolului nostru, etimologii
romani
I. Bogdan, H. Tiktin, apoi S. Puscariu i colaboratorii si la marele Diclionar al limbii romane (1906 i urm.),
precum i I.-A. Candrca, E. Petrovici, Al. Rosetti i altii
au utilizat pe larg atit Rjetnik is knjihvnih starina srpskih
(3 vol., Belgrad, 1863-1864), cit si pe msur ce era tiprit RjeMik hrvalskoga iii srpskoga je:ika, inceput de Danidi6
in 1880, pe baza materialului adunat de Academia iugoslavfi de
stiinte arte inc din 1867, si incheiat recent (vol. XXIII, 1976).

Primul, un dictionar excelent, alctuit pe baza vechii

literaturi sirbe si a documentelor", aprut acum mai bine de
o sut de ani paralel cu Lexicon palaeoslovenico-graeco-lalinum al lui Fr. Miklosich (Viena, 1862-1865) si cu trei decenii
inaintea Materia lelor lui I. I. Sreznevski (Malerialy dlja
slovarja drevnerusskog jazyka, 3 vol. si Dopolnenie, St. Pb.,
isi pastreaza valoarea pind astzi, fiind, dup
1893-1912)
aprecierea lui V. Jagid, lucrarea cea mai insemnatd a acelor
ani"9. Dou slut aspectele care ne intereseaz in legturd
Cu acest dictionar
1) Alturi de Lexiconul lui Miklosich i d e Materialele

lui Sreznevski (la care se adauga acum Slovar' russkogo

jazyka XIXII vv., vyp. 1 (AB), Moscova, Ed. Nauka"

1975, red. principal S. G. Barhudarov), Rjetnik este un excelent instrument de lucru in studierea cuvintelor slavone pfitrunse in limba romana veche literard i pstrate partial pin
astzi, dintre care unele chiar cu trsturi fonetice sau cu
nuante semantice specifice slavonei sirbe. Iat citeva ex emple :

Crug < slavon. sirb krugb (Rjeenik, I 494; cf. si slavon.

rus. krup, alaturi de cling (<v. sl. laspp).

Mucenic< slavon. sirb. mueenikb (RjeCnik, II 98 ; cf. si

slavon, rus. mueenikb), alturi de mdcenic (<slavon. mbg.
matenikb); la fe!: mucinie (<mueenije)i muceni fd (<mut enica).
9 Isiorijaslavjanskoj filologii, p.741. Vezi, acum in urmA : Radovan Zogovie,

Sa margina DaniCieeva rjdnika, JF, knj. XXVII, 1966-1967, sv. 1-2,

p. 357-364, unde se lac clteva completan i la sensurile unor cuvintc. Dic-

tionarul a lost rcprodus la LjublianaBelgrad, In 1975.

www.dacoromanica.ro

L1NGVISTI STRAINI DESPRE LrmeA ROMANA

145

Odr obiect de valoare" < slavon. sirb. odors (ce e drept,

consemnat doar In Rjdnik hrvalskoga iii srpskoga jezika,

VIII 648: Mor pohara, razboj ; pujen; imovina,
svojina").
own
I360 < slavon. sirb. popo ( popo Zwko, In Rjdnik,
II 365 ; cf. strb. dial. pipl, p9p7, in Rj3enik hru. iii srp. jez.
X .777, 805).

Ruchila < slavon. sirb rukavica (ce e drept, consemnat

doar de Miklosich, Lexicon, 815: rpkavica, si de Rjenik
srp. jez., XIV 288 : rukdvica ; in slavona romneasc : rukavican

2) Rjenik a strins pentru prima data citeva nume proprii

si cuvinte de origine romineasc de la vlahii" (rominii) din
Serbia medieval, mentionati in documente. Or, acestea
cum au subliniat Inca B. P. Hasdeu i L Bogdan, la sf Irsitul secolului trecut, si cum s-a relevat din nou, recent"
se inscriu printre cele mai vechi atestri de limbd romnd.
Iat citeva exemple dintre cele extrase din documentele vechi
strbe#i
Baci : Ba6b, jednoine vlahu koje je kralj Milutin dao
Hilandaru bjege tako ime. M. 59" (Rjenik, I 30; cf. DLRV,
73; Addenda12, 383).

Bcur Bukurb, ime vlahu y Hvosnu kojega kralj Milutin

dade Hilandaru. M. 61" (I 87).
Bun : Bunb, troici vlaha koje je kralj Stefan Prvovjen Zani dao 2i6i tako je bilo ime. M.12.13" (I 89 ; cf. DLRV, 80).
Mic : Mikb, izmedju vlaha koje je kralj Stefan Prvo -

vjeani dao 2i6i jednom bjege ime Miks. M. 12" (II 621; cf.
DLRV, 122-123).
.0paritul : Oparituls, ime mugko izmedju ljudi koje car
Stefan dade crkvi arhandjelovoj u Prizrenu jednom bjege
ime. Oparitulb. G. XV, 295" (II 220; cf. DLRV, 132-133).
" Vezi Lucia Djamo-DiaconitA, In vol. : P. Olteanu, G. Mitail

Slaba
j slaoona romdneascli, Bucuresti, 1975, p. 266, 445.
Yezi: B. P. Hasdeu, Resturile unei ccirli de donaliune de pe la anul 1348,
emanald de la larul serbesc Dusan j relata:11 la starea sociald a rombnilor
:melle

de peste Dundre, Arhiva istorici a Ron3iniei", t. III, 1867, p. 85-196

I. Bogdaa, Serien i alese, p. 159-164; S. Dragomir, Vlahii din nordul
Peninsulei Balcanice In em media, Bucuresti, 1959; G. MihiilA, Diclionar
al limbli romdne vechl, Bucuresti, 1974 (DLRV).

I' Addenda au Dictionnaire da rournain anclen", RRL, XX, 1975, nr. 4,

p. 381-384; nr. 5, p. 547-550 ; XCL, nr. 1, 1976, p. 59-64.

www.dacoromanica.ro

146

Ship!. : Sinbgurb, ime mugko : izmedju ljudi koje kralj

Stefan Prvovjedenni dade Zii jednom bjege tako ime. M.113"
(III 1121; cf. DLRV, 154).

Srdul : Surbdulb, ime mdko : izmedju ljudi koje car

Stefan dade crkvi arhandjelovoj u Prizrenu jednom bjege
ime Surbdulb. G. XV. 270" (III 204; cf. DLRV, 160).
Orsul- : Ursulovieb, izmedju ljudi koje car Stefan pisa
crkvi arhandjelovoj u Prizrenu jedan bjege Bogde Ursulovi.
G. XV. 289" (III 380; cf. DLRV, 171).
Fecir : Fdorb, izmedju ljudi koje car Stefan pisa crkvi
arhandjelovoj u Prizrenu jedan bjege Marko FOorb. G. XV.
272" (III 403; cf. DLRV, 100).
Cit priveste Rjeenik hrvatskoga iii srpskoga jezika
sau
cum i se spune, Danieieev rjee.nik"", din care Danfeie
a 'Tilsit s publice primul tom si sa redacteze o parte
din tomul II intrerupindu-se doar cu trei zile inainte de
sfirsitu-i prematur, la 13 noiembrie 1882, cum este con-

semnat dupa cuvintul tobo

acest impunator dictionar
istoric a fost i continua &A fie utilizat i astazi de lingvistii
romani in legatura cu trei aspecte ale raporturilor lingvistice
slavo-romane, in particular sirbocroato-romne, avind in
vedere extraordinara-i bogatie de cuvinte literare i populare,
dialectale, atestate Odd in secolul al XIX-leal4
1) Studiul imprumuturilor sirbocroate in limba romfing,

mai ales in graiul banatean, a putut progresa in ultimele

decenii prin lucrarile lui Emil Petrovici, Radu Flora, Th.

Trapcea, D. Gamulescu i alte altora tocmai datorita, in pri-

13 Vezi P. K. Eulat, I aniefe u svalu Allademshog Rjeenika", in Danzeicev

Z bornik, Belgrad Ljubljana, 1925, p. 288-294.

341 In afarii de dicticnarele mai vechi, ale lui Vuk Karadii (Srpski rjeenik,
istumaeen njemaekijem i latinskijem rijeeima, 1V izdanje, Belgrad, 1935),
F. Ivekovid i 1. Broz (Rjeenik hrvalskoga jezika, sv. III, Zagreb, 1901)
altele, in prezent i se adaugA alte dou mari dictionare, in curs de apariReenik srpskohrvatskog knji:evnog i narodnog jezika, editat de AcaInstitutul de limba sirbocroatii
demia SirbA de $tiinte i Arte
I VIII, A J, Belgrad, 1959-1973) si Rcenik srpskohrvatskoga knjilev-

nogo jezika, publicat de ,.Matica Srpska" i Matica Hrvatska" (knj.

Zagreb, 1967-1973 ; paralel se tip5reste
I V, A S, Novi-Sad
varianta croatil), precum si pretiosul Etimologijski rjeenik hrvatskoga
srpskoga jezaa, rimas in manuscris de la Petar Skok i pregAtit pentru
tipar de M. Dean ovie, Lj. Jonke si V. Putancc (knj. I IV, Zagreb, 1971
1974) ; cf. si : Josip Mateli6, Rticklaufiges Wbrterbuch des Serbokroatischen, Ed. 1, Lief. 1-4, Viesbaden, 1965-1967.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

147

mul rind, acestui bogat Rjetnik, in care Milt inregistrate mime-

roase dialectisme, neintrebuintate in limba literark dar care

au ptruns in graiurile romneti vecine. Astfel, in recenta
sa lucrare, Elemen tele de origine sirbocroatcl ale vocabularului
dacoromein

Elementi srpskohrvatskog porekla u dakorumunskom

retniku (BucuretiPan6evo, 1974), D. Gamulescu, bazindu-se

in cea mai mare parte pe datele Rjetnik-ului, a dat etimologia
a peste 700 de cuvinte romneti de origine sirbocroata, majo-

ritatea intrebuintate in Banat 0 in judetele limitrofe, iar

citeva patrunse i in limba literara comuna : cird,c6rirul, demitei,

drug, drag& girlici, tic, pastrgd, plter, rcl, gibovild

Desigur, cercetarile continua, i publicarea marelui Dielionar al 11m bu romiine, elaborat in cadrul Academiei Romne,

mai intii sub conducerea lui S. PuFariu, iar in anii noWi

a acad. Iorgu Iordan, acad. AI. Graur 0 acad. Ion Coteanu,
aproape paralel cu Rjetnik-ul de la Zagreb (t. IXI, Bucureti, 1906-1980, literele A S, cu unele lacune), va fi in
masurfi sa scoata la iveal noi imprumuturi din limba sirbocroat. Astfel, DLR, VII, 1, p. 407, include cuvintul regional
nierclbti atitudine incorect, rautate", intrebuintat in Banat
imprumutat din graiurile sirbeti vecine : scr. neredba,
neatestat tusk caci iata ce se spune in Rjetnik, VIII, p. 58,
la cuvintul nered ben, adj. : Isto gto nredan [onaj, koji je u
neredu ; neuredan, besputan ; adv. nemie]. Izvedeno od
osnove imenice neredba, kojoj se nije nalo potvrde"16.
2) De asemenea, cercetarea imprumuturilor vechi slave
In timba romana gsete in Rjetnik, ca 0 in alte dictionare

sirbocroate, un material extrem de pretios atit in ceca ce

prive0e lexemele slave propriu-zise i raspindirea lor pe

teren, cit i evolutia lor semantica, avind in vedere c aceasta
prezinta multe trasturi comune in limbile slave sudice. Pe
Mina dreptate atrgea atentia acum citiva ani N. I. Tolstoi
in legatura cu aceast problema : Nu este lipsit de interes
sa avem in vedere teza de mult stabilita in tiinta cu privire
la vechimea anumitor isoglose i s tinem seama de neconcordanta isogloselor lexicale i fonetice (...). Ipoteza privind
15 Op. cit., p. 226. Aprecierea se bazeaz6 pc Dictionarul limbii romdne moderne,

sub directia lui D. Macrea, Bucuresti, Ed. Academiei, 1958. Cf. acum,
In urm6, Diclionarul explicativ al limbii romdne, sub conduccrea lui Ion
Coteanu, Luiza Seche i Mircea Seche, Bucuresti, 1975.
16 Vezi lucrarea noastr6, Studii ..., p. 94.

www.dacoromanica.ro

148

existenta unui clin central balcanic si a zonelor laterale, formulata Inca de Kopitar si de Miklosich i reactualizat nu
de mult de B. Bratanie, nu poate fi discutat fAr elementele
lexicale de origine slava' pfistrate In limba romfina" (cf. rom.
grinclei, plaz, poling, ritzb6i, opinci i corespondentele Ior In
limbile slave sudice)17.

3) In ultimii ani s-au intensificat cercetfirile privind

cuvintele de origine romneasca patrunse in graiurile sirbesti
nord-estice, cercetfiri care se bazeaza mai ales pe cele doua
Dictionare academice de la Zagreb si de la Belgrad ,
ca i pe culegerile i cercearile dialectice. Dintre studiile aparute in Romania In aceasta directie mentionam, In special,

pe cele semnate de D. Gamulescu" i Elena Mihaila-Scarlatoiu". Dintre cele publicate In Iugoslavia, un loc insemnat
ocup Etimologijski rjetnik al lui P. Skok, citat mai sus'.

Dj. Danide a avut, de asemenea, o contributie din cele

mai importante la.editarea si studierea unor opere fundamentale ale literaturii vechi slrbe, care au circulat i In Tari/e
Romne. El insusi sau cercetatorii ulteriori au utilizat nu o
data in editiile lor manuscrise slavo-romane, uneori din cele
mai vechi si mai pretioase. Asupra acestora ne ingaduim sa
ne oprim, pe scurt, in cele ce urmeaza.
Astfel, cea mai insemnat editie a sa este Zivoti kratjeva
i arhiepiskopa srpskih. Napisao arhiepiskop Dan lo i drugi

(Zagreb, 1868). Importanta acestei opere nu numai pentru

istoria literaturii vechi sirbe, ci i pentru raporturile literare
N.I. Tolstoi, recenzia la cartea noastrA Imprumuluri vechi sud-slave In
lunba romand, Bucureati, 1960, In vol. Etimoiogija, lid. AN SSSR, Moscova,

1963, p. 280-281.

Imprumuturi romnesii si aromdnesti in argourile sud-slave, SCL, XVI,

1965, nr. 4, p. 531 540 ; Etimologii sirbocroate, ibidem, XXII, 1971,
nr. 5, p. 525-530 ; Note de etimologie sir bocroat, ibidem, XXIII, 1972,

nr. 1, p. 69-74; Silvia Ni-Arma, D. Ggimulescu a.a. L'influence rou-

maine sur le leFique des langues slaves, Romanoslavica", XVI, 1968,

p. 59-121.

Emprunts roumains dans la lesigue serbocroate, Revue des Uncles sudest europcnnes", X,- 1972, nr. 1, p. 95-113 ; 1973, nr. 2, p. 327-352.
Vezi recenzia lui D. GAmulescu, in SCL, XXVII, 1976, nr. 1, p. 95 97 .

www.dacoromanica.ro

LDIGVISTI STRAIN' DESPRE LEMBA ROMANA

149

sirbocroato-romne in evul mediu este exceptiona1A21.

Intr-adevr, din cele cinci manuscrise cunoscute astzi, dou

au .fost copiate pe teritoriul Romniei, in Moldova. Daniele

insui, luind ca baz manuscrisul redactat in slavona sirbo-rus
la mnstirea Hilandar, in 1763, a dat variante i unele completAri nu numai dupA a doua copie de aceeai provenient,

din 1780, ci *i dupd una mult mai veche, scris in secolul

al XVI-lea, in Moldova, cumprat la 1575 de diacul Gligorie

Iuracu i donat mnstirii Sucevita. Reproducind insem-

nrile acestui manuscris (p. VIVII), Daniele il caracteri-

zeaza astfel : Aceste insemnri din manuscrisul de la Lvov22

dovedesc c este anteriror anului 1575; dar scrisul 0 ortografia manuscrisului arat c a fost redactat nu cu mult
timp inainte : in mod sigur a fost copiat, pe hirtie, in cursul
secolului al XVI-Iea. Limba lui nu este identic cu cea a
insemnArilor, ci asemnktoare celei folosite de sirbi in acea
vreme, dar nu intrutotul curat" (p. VII).
Insemntatea acestui manuscris, mai arhaici mai restrins

decit cele cloud sirbqti din secolul al XVIII-lea i atestind

o etap mai veche a constituirii acestui corpus" istoriografic,
a fost subliniat din nou acum citiva ani de Ion-Radu Mircea,
care, in acelai timp, a scos la lumina un al doilea manuscris
moldovenesc, copiat de cunoseutul cronicar, calugArul Azarie,

In anul 1567, i pfistrat pin astzi la mnstirea Sucevita

(nr. 17/420). Valoarea acestei c6pii consta atit in vechimea
ei
in prezent este singura din secolul al XVI-lea care se
mai pfistreazil, cki al cincilea manuscris, cel de la Hilandar
din 1553, a dispArut la inceputul secolului al XX-lea" , cit
i in faptul cfi reprezint o incercare de adaptare dup
22 Vezi : Nikola Radojelk, Zivotopisdki rad arhiepiskopa Donila i nevoeih
nastavljaea (1935), in vol. : Stara knjiievnost. Priredio Dj. Trifunovie,
Belgrad, 1972, p. 411-428; Dj. Sp. Radogi, Tvorci i dela stare srpske
knjifeonosti, Titograd, 1963, p. 113-122; M. Kganin, Srpska knjifevnosi
u srednjem veku, Belgrad, 1975, p. 210-251; Ion-Radu Mircea, Les vies
des rois et des archeveques serbes et leur circulation en Moldavie. Une copie

inconnue de 1567, RESEE, IV, 1966, no. 3-4, p. 393-412; G. Mihfii15,

Contribufil la istoria culturii 0 literaturii romne vechi, Bucuresti, 1972,

p. 117-119.

22 Manuscrisul se pfistra pe atunci in Biblioteca Universitfitii din Lvov I

a dispArut In timpul celui de-al doilea rilzboi mondial.
22 Vezi : Dj. Sp. Radoji6id, Stare srpske povelje i rukopisne knjige u Hilandaru,

Arhivist", II, Belgrad, 1952, p. 74; Ion-Radu MIrcea, op. cit., p. 399.

www.dacoromanica.ro

150

cum spune Ion-Radu Mircea la limba literal% specific

scrierilor si carturarilor moldoveni din acea epoc : slavona
de redactie medio-bulgara, cu clemente proprii prilor
Rom a ne"24.

Asadar, cele dou cpii moldovenesti atesta' circulatia

acestei opere in mediile ecleziastice si carturaresti din tara
noastr, fiind citita poate chiar de unii domni ai Moldovei :
copia lui Gligorie Iurascu ar putea proveni din epoca lui
Petru Rares (1527-1538, 1541-1546), ca'satorit cu Elena
Brancovici, iar copia lui Azarie dateaz din timpul domniei
lui Alexandru Lpusneanu, a crui sotie Roxanda era fiica
lui Rares si a Elenei'. Mai mult, prin persoana lui Azarie, el
insusi autor al ultimei cronici moldovenesti In limba slavona,
redactata mai tirziu, in anii 1574-1575, Danilov sbornik se
leaga de istoriografia romaneasca medievala si ne permite sa
conturm cu mai mult precizie activitatea acestui calugr
carturar.
.

In sfirsit, o ultima scriere medievala sud-slava prezentind

interes pentru raporturile culturale slavo-romine, editat partial si amplu comentat de Dj. Daniele, este Knjiga Konstan-

lina filosofa o pravopisu (Starine", knj. I, 1869, p. 1-43).

Studiind si public ind ample extrase din aceasta interesanta
opera filologica (scrisa fare anii 1423-1426), cu un sfert de

secol inainte de editia completa a lui V. Jagie26, el reproduce

(la p. 11) atit pasajul in care Constantin vorbeste despre

faptul c preceptele literare ale dascalului sail, patriarhul

Eftimie al Tirnovei, s-au raspindit in Wile scitice (i v skilhskyicha)", adica in Rusia si in raffle Romanerl, cit si regula
privind scrierea si pronuntarea literei 1 cu un exemplu din
limba romdnd (la p. 18) : ... Constantin subliniaza in mod
deosebit pronuntarea acestei litere, pentru care recurge la
exemple din limbile turc, neogreac si romana": ... ili vlakyi(m)

jezyko(m) kako pravo re(6)i be [bea] ; s bo i se, a ne s

24 Op. cit., p. 403.
25 Vezi detalii la Ion-Radu Mircea, Relations culturelles rmunano-serbes
au XV Ie, RESSE, I. 1963, no. 3-4, p. 391-395.
" Rassuidenija juznoslavjanskoj i russkoj staring o cerkovnoslaojanskom
jazgke, in Issledovanija po russkomu jazgku, I, St. Pb. 1885-1895, p. 366
581 (Reproducere fotomecanicii : Miinchen, Wilhelm Fink Verlag, 1968).
27 Ilie Bilrbulescu, 0 znaeaju rumunske filologije za proubanje srpskog jezika

i knjitevnosti, extras din Glas Srpske Kraljevske Akademije", knj.

CCXI, Belgrad, 1926, p. 93-94.

www.dacoromanica.ro

LINGVI$TI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

151

(... sau in limba romn, cum vei zice corect bea ? Cu

si acesta, nu Cu e")28.

De asemenea, Dj. Daniele semnaleaz c in partea final& a manuscrisului de la mnstirea Vrdnik (din 1704)

si a mss. nr. 144 de la Narodna Biblioteka din Belgrad

(sec. XVIXVII, distrus in urma bombardamentului din
1941), cuprinzind varianta prescurtat a Expunerii pe Infeles
despre hiere (sfir*ul sec. al XV-lea sau inceputul sec.

al XVI-lea), se arat cs numrul literelor este 40, printre

care dou bulgfireti si dou romnesti, una din acestea
fiind g" (p. 42)29. Aceast variant, intitulat Sia slovesa /Th
a8 Am rcprodus pasajul dupa V. Jagie, op. cit., p. 403, 493-494; vezi

Ilie Barbulescu, Fonetica alfabetului cirilic In textele romcfne din veacu I

XVI # XVII, Bucuresti, 1904, p. 130-131 ; G. Mihaila, Contribufii
p. 45. Manuscrisul unic (Biblioteca Patriarhiei din Belgrad, nr. 129) este
databil, dupa filigrane, in deceniul 5 al secolului al XVII-lea (vezi : Olga
Nedeljkovid, Pravopis Resavske kole" i Konstantin Filoso f, In Srpsk a
knjitevnost u knjitevnoj kritici, ed. 2, vol. 1. Stara knjifevnost, ingrijit de

Dj. Trifunovid, Belgrad, 1972, p. 484-492; G. Petkov, I z literaturnata istorija na teksta ,,Skazanie za bukuite" ot Konstantin Kostendki,
extras din Trudove na Velikotarnovskija universitet Kiril i Metodij",

t. X, f asc. 1, 1972/1973 (1974), p. 491-513; Idem, Skazanie o pismeneh

de Constantin Kostenefki in literatura romtind veche, extras din Analele
Universitatii din Craiova", tiinte filologice, an. IV, 1976, p. 27: scris

gresit deceniul IV", in loc de V"). Cu toate acestea, nu se justifica

rezervele lui Ion Gheile si Al. Mares cu privire la vechimea informatie i

(Introducere in filologia romdneascd, Bucuresti, 1974, p. 46 ; cf. si Al. Mare*
Constantin Kostenefki *i fnceputurile scrisului In limba romdruf, SCL, XXVII,

1976, nr. 4, p. 429), cad Dj. Danidid, V. Jagid si cercetatorii ulteriori nu

s-au indoit de autenticitatea pasajului, In care Constantin Kostenetki

se inlet% de asemenea, la un cuvint turcesc si la unul grecesc. Precizarea

din text privind datarea operei am luat-o din art. cit. al Olgai Nedeljkovid
*i din cartea lui Milan Kaganin, Sr pska knjilvnost u srednem vjeku, Belgrad, 1975, p. 396.
" Vez! si V. Jagid, op. cit., p. 469 (mss. 267 de la Narodna Biblioteka din
Belgrad): 40 je(s) si(ch) pismenb &slo(m) zanjete i dvaa blbgar'skaa; i ola.ka

&I, #, T. (40 este numiirul acestor litera, pentru ca slat si doui bulgd resti ; *i douirominesti, # si i: (=ITV' ; cf. T. Maretid, op. cit., p.216. Reamintim, cu acest prilej, eft cel mal vechi exemplu rominesc cu # (Geamir
Geamiin") este din 1454 (intr-un document din Moldova vezi DLRV ,
p. 193), in thnp ce pentru Serbia cel mai vechi exemplu
nesigur 1
e din 1536, urmat de alte sigure din 1624, 1635 etc. (Vez! A. Mladenovid,
Prilog proulavanju porekla storm #, Anali Filologkog Fakulteta", Beo gradski Universitet, knj. V, 1965, p. 125-157, cu bibliografia anterioara .
Nu se intelege insa de ce autorul mergind pe urmele lui Ilie Barbulescu,

op. cit., p. 440-448

tine cu tot dinadinsul sii respinga originea

romaneasca" a acestei litere(y), mai precis a statuarli valorii ei fonetice,

www.dacoromanica.ro

152

kratc izbranna ot knigy Konstantina Filosofa (Expunere pe

scurt din cartea lui Constantin Filozoful), pe lingA copfile sirdintre care trei semnalate de Dani6i Insusi si de
besti
cele rusesti, s-a conservat in patru manuscrise slavo-rornine
din secolul al XVI-lea, dou dintre ele utilizate de Jaglc in

editia sa'.

Asadar, Dj. Daniele lingvist, filolog si istoric al literaturii vechi sirbe, unul din fondatorii lingvisticii si filologiei
sirbocroate moderne, alaturi si imediat dup Vuk Karadiie
a avut o contributie remarcabil si la filologia slavo-romanfi,
atit prin lucrrile sale proprii, cit si prin perspectivele deschise

de acestean. Contemporan cu B. P. Hasdeu, A. Cihac

si

Al. Odobescu, Dj. Dani6ie face parte dintre acei filologi slavi
care, alAturi de Fr. Miklosich, pot fi considerati printre mitiatorii studiilor slavo-romifine, atit In domeniul lingvisticii,
eft si al istoriei literaturii vechi. NIostenirea sa stiintificii d
roade si astazi in aceastd directie, la un secol si mai bine de
la tipArirea ei.

cad ca forma ea este o varianta a literei q). In ceca ce priveste ]itera

T. (=rr), vezi articolul recent al lui Ion Ghetie, 0 stood chirilicd enigma/mil
si vechimea traditiei grafice romanesti, La, XXV, 1976, nr. 5, p. 501-503,
si mai ales, Al. Mares, Constantin Kostenelki ..., p. 429-432: interpolarea se va fi fAcut In a doua jumatate a sec. al XV I-lea.

3 Vezi

: E. Turdeanu, La (literature bulgare du XIV slide el sa diffusion

dans les pays Roumains,.Paris, 1947, p. 158; G. alihAila, Contribuid

...,

p. 43-44; G. Petkov, Problem& za dvete redakcii" na Skazanze za

bukvite" ot Konstantin Kosteneeki, in Vtori meidunaroden simpozzum
nCeenici i posledovaleli na Evtimij Tdrnooski" (Rezjumeta ...), Tirnovo,

20-23 mai 1976, p. 9-10.

81 NeocupIndu-ne aici de luerArile sale capitale in domeniul accentologlei

slrbocroate
reproduse In volumul : Djuro Dani6i, Srpski akcenti,
Belgrad Zemun, 1925 , vrem totusl sA reamintim una dintre primele
cercetari experimentale In aceastA directie, care le continua, apartinind
slavIstului roman Iosif Popovici : Sur l'accent" en serbocroate (Extralt
de La Parole", no. 5, Mai 1902, 12 p.), care pare a nu fi cunoscutii specialistilor iugoslavi actuali (cf. A. Peco si P. Pravica, 0 prirodi akcenata
srpskohroalskog jeztka na osnovu eksperimentalnih istralivanja, JF, XXIX,

1972, 1-2, p. 195-242).

www.dacoromanica.ro

ANTOINE MEILLET
SI LINGVISTICA ROMANEASCR

Antoine Meillet (11 nov. 1886-21 sept. 1936), reprezentantul cel mai de seam& al lingvisticii franceze din primele
decenii ale secolului nostru, a constituit un caz aprope unic
in comparativistica modern, fiind un cunoscator profund
nu numai al principalelor limbi vechi indo-europene (latina,
greaca, sanscrita, armeana clasic etc.), ci si al reprezentantelor moderne ale acestora si chiar al unor limbi apartinind
altor familii. In fiecare dintre aceste domenii concrete, precum
si in lingvistica general, el a adus contributii fundamentale,

atit prin lucrdri de sintez, cit si prin cercetfiri de detaliu,

fiind revendicat, pe bunk' dreptate, nu numai de indo-euro-

penistii propriu-zisi si de specialistii In lingvistica general, ca

unul din reprezentantii de frunte ai scolii sociologice franceze,
continuator al lui F. de Saussure si M. Bral, ci, in egal mdsur,

si de latinistii si romanisti, de elinisti, iranisti, armenologi,

germanisti, baltologi si slavistil. In ceea ce priveste acest din
urm domeniu, se poate spune ci A. Meillet ocup unul din
locurile de frunte in galeria marilor slavisti din primele decenii
ale secolului nostrie.
1 Vezi cnumcrarea principalelor sale lucrsiri, grupate pe domenii, la Al.
Rosetti, Antoine Medici, Revista Fundatillor", IV, 1937, nr. 1, p. 115
117 ; toate cele 24 volume si 547 articole ale lui Meillet skit Inregistrate
de E. Benvcniste, in Bibliographie des travaux d' Antoine MeiIlet, Bulletin
de la Socit de linguistique de Paris", XXXVIII, 1937, fasc. 1, p. 43-68.
a Din bibliografia consacrata marelui lingvist francez citAm : grupajul

de articole pe care 11-a Inchinat Revue des tudes slaves" (XVI, 1936,

fasc. 3-4, p. 191-213)

A. Meillet. I. L'homme et le savant, de P. Boyer,

II. Le slaviste, de A. Valliant, III. Le prsident de l' Instital d'tudes slaves,
0 IV. L'oeuure, de A. Mazon ; amplul articol Antoine Meillet, de J. Ven-

dryes, In Bulletin de la Socit de linguistique de Paris", XXXVIII,

153

www.dacoromanica.ro

154

TInr licentiat, in virst de 23 de ani, Meillet a fost recomandat de F. de Saussure ca suplinitor al su, in anul 1889 1890, la cursul de gramatic comparat a limbilor indo-euro-

pene, tinut la Ecole des Hautes Etudes din Paris. Incepind

din ultimele luni ale anului 1890, tinrul comparatist se
dedia unui domeniu nou, pornind s studieze limba rus
slava veche, astfel Inca peste citiva ani ii alege ca a doua
tezi de doctorat un subiect din domeniul slavisticii : Recherches
sur l'emploi du gnilitaccusalif en vieux slave (Paris, 1897), care

este, dealtfel, i prima sa carte tipfirit. De acum Meal,

studiile i articolele de slavistic vor aprea cu regularitate

In fiecare an, alaturi de numeroasele cercetri In domeniul

lingvisticii generale, al gramaticii comparate a limbilor indoeuropene, al limbii latine, greceti, armene etc. In fond, din
cele 24 de cdrti ale sale, 5 se referi special la slavistic, 4 includ

limbile slave, iar din cele 547 de articole i comunicri,

1nregistrate de E. Benveniste, aproape o *esime slat din
domeniul slavisticii3.

AlAturi de Ernest Denis 0 Paul Boyer, A. Meillet este

unul din fondatorii Institutului de studii slave din Paris (1919),
care se numrd printre cele mai insemnate centre de slavistic

din Occident, polarizind In jurul su activitatea unui mare

numr de cercetiltori francezi i din alte tri, atit prin Revu e

des tudes slaves", infiintatk in 1921 (Directori : A. Meillet
0 P. Boyer, secretar : Andr Mazon), clt i prin bogatele colectii

de monografii i studii publicate de-a lungul citorva decenii.

1937, fasc. 1, p. l-42 ; L. V. Scerba, IItutanw A. Meillet, oBonpochi St3b1K03HaHlifl, XV, 1966, nr. 3, p. 97.-104; Iorgu Iordan, Antoine Meillet,

Opinia", Iasi, 7 mal 1926, p. 1, 4; Idem, Introducere in studiul limbilor

romani ce, Iasi, 1932, p. 47-48, 343-357 ed. nota : Linguistica romanich
Evolulie, curente, metode, Bucuresti, 1962, P. 45-46, 303-314 ; Al. Graur,

Moartea unui mare lingoist, Adevarul", 24 sept. 1936, p. 1, 2, reprodus

In Serien de ieri 0 de azi, Bucuresti, 1970, p. 228-230; Th. Gapidan,

A. Meillet, Dacoromania", IX, 1936-1938, p. 661-664; Al. Rosetti,

Antoine Meillet, 1.c., p. 111-119 (retiparit, Bucuresti, Fundatia pentru

literatura i arta, 1937, 14 p.) ; Iorgu Iordan, Un !ingots' sociolog : Antoine

Meillet ( 1866- 1936), In: Academia Romand, Memoriile Sectiei lite-

rare", seria III, t. IX, 1039, p. 1-10 (si extras) ; C. Balmus, Antoine
Meillet, extras din revista Insemnari iesene", IV, 1939, nr. 4, 14 p.
Al. Graur - L. Wald, &and istorie a lingvisticii, ed. 1, Bucuresti, 1961,

p. 96-98; ed. 2, 1965, p. 101-104 si 116-119; ed. 3, 1977, p. 161 164, 180-183.
$ Vezi Bibliographic des travaux d' Antoine Meillet, 1.c., p. 43-67.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

155

Peintre elevii i continuatorii si, formati la cursul de gra-

matic comparan, in special la lectiile de limbi slave, i in

cadrul Institutului de studii slave, se numr A. Mazon,
A. Vaillant, L. V. Scerba, L. Beaulieux, L. Tesnire, V. Machek,

J. Kurytowicz, W. Doroszewski i altii. Cit privete pe elevii

si indirecti in acest domeniu, nu exist& slavist care, in ult-

mele decenii, s nuli fi fdcut ucenicia studiind lucrarea sa

fundamental& Le slave commun i care s nu cunoasc cel
putin o parte din celelalte contributii ale sale in domeniul
slavisticii, izvorite in bun parte din activitatea sa universitara.

Printre acestea, a doua dup.& teza de doctorat este

fundamentala lucrare Eludes sur l'tymologie et le vocabulaire

du vieux slave (Partea I, Paris, 1902; Partea a II-a, 1905),

In care Meillet studiaza unele probleme ale aspectului verbulu
alte chestiuni gramaticale, dar mai ales se cup& de etimologie

i de formarea cuvintelor in limba slay& veche. Acest din

urm capitol, care ocup cea de-a doua parte a lucrrii (Formation des noins, reeditat in 1961, cu o prefan de A.Vaillant),

constituie un instrument de lucru indispensabil oricfirui slavist, fiind analog unui dictionar etimologic. De altfel, dup
mrturia lui A. Vaillant, Meillet pregatea chiar un dictionar
etimologic al limbii slave vechi, pentru care strinsese un
bogat material, folosit in parte in aceasth lucrare.'
Pe ling& slava veche, A. Meillet s-a ocupat in mod concret

de limbile slave moderne, dintre care don&

polona i
sirbocroata
au fost prezentate in descrieri sincronice :
Grammaire de la langue polonaise (in colaborare cu Mme de
Willman-Grabowska), ap&rut ca primul volum din Colec fia
de gramatici a Institutului de limbi slave (Paris, 1921), i Grammaire de la langue serbocroate (in colaborare cu A. Vaillant),
a patra din aceea0 serie (Paris, 1924) lucrri care impresioneaz prin precizia descrierii i sistematizarea faptel or, dove-

utilitatea nu numai pentru straini, ci i pentru filologii polonezi sau iugoslavi.

tu ceea ce privWe contributiile mai mrunte, rspindite in
numeroase articole, valoarea lor a fost de mult recunoscut de
specialiti Kaidaja stat'ja javlaestja svoego roda malen'kim
edevrom
scria L. V. cerba
, y osnove kaidoj leiit
kakaja-nibud' interesnaja original'naja mysl' ; kaidaja solidno
4 Le slaviste, p. 205 ; Avant-propos la tudes, II, ed. 2, 1961, p. 1

www.dacoromanica.ro

156

argumentirovana i s lingvistiEeskoj i s filologiEeskoj storany ;

kaidaja okazyvaetsja y vysgej stepeni prozra6noj i izjagEnoj
Po svoemu postroeniju ; kaidaja posvjaMena kakomu-libo
konkretnomu faktu iz istorii togo iii inogo jazyka, no kaidaja

vychodit daleko za predely togo fakta i imeet to ili drugoe

obkee zna6enie"6.

Este suficient sa citara aici citeva din articolele sale de

slavistia, pentru a ne da seama de varietatea contributillor
lui Meillet, de originalitatea cercetrilor sale, care aduc de
fiecare data concluzii noi, bazate pe un material de prnn
mina, interpretat cu o sigurant de maestru : Sur l'une des
origines du mouvement de l'accent dans la dclinalion slave (in
colaborare cu P. Boyer, Mmoires de la Socit de linguistique
de Paris", VIII, 1892, P. 172-180) ; 0 nekotorgch anomaltjach
udarenija y slavjanskich jazykach (in Sbornik statej, posvjd-

Winch F. F. Fortunatovu, Varsovia, 1902) ; L'unit linguis-

tique slave (Scientia", XXVII, ian. 1920, p. 41-51) ; De

l'unit slave, care inaugureaza Revue des etudes slaves"
(I, 1921, p. 7-14) ; Les vues de , -aclunatov sur la constitution
de la nation russe el des dialectes russes (ibid., p. 188-197)
A propos du genre grammatical slave (Rocznik stawistyczny",

IX, 1921, p. 18-22) ; Des innovation du verbe slave (nts,

II, 1922, p. 38-46); Des innovations caractristiques du phonitisme slave (ibid., P. 206-213) ; Les .origines du vocabulaire
slave, I, II (ibid., V, 1925, p. 5-13, 177-182) ; Le vocabulcure..
slave et le vocabulaire indo-iranien (ibid., V, 1926, p. 165-174) ;
Projet d'un Atlas linguistique slave (in colaborare cu L. Tesnire),
comunicare prezentata in absenta sa la Primul Congrs
international al slavistilor (Praga, 1929); Communication sur
l'opportunit de publier des iditions critiques des textes
slaves (in colaborare cu A. Vaillant), supusa discutiei aceluiasi

congres7, si multe altele, carom li se adaug' un mare numb/

6 Fiecare articol este, In felul sat', o mica capodoperii, la baza fieeruia
se all o idee originala l interesanta ; fiecare este solid argument at alit din
punct de vedere lingvistic, cit i filologic; fiecare este in cel mai inalt grad
cristalin si elegant ca structura ; fiecare este consacrat unui fapt concret
din istoria unei limbi sau a altela, dar fiecare depasest e cu mult limitele
acestui fapt O. are o semnificatie mai larga" (Pandali A. Meillet, p. 98).
I Sbornfk praci I Sjezdu slovanskfich filologa u Praze 1929, Sv. II, Praga,

1932, p. 592-593.
7 lbidem, p. 594-598.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LEMBA ROMANA

157

de recenzii i dfiri de seam, de o rar obiectivitate i compe-

tenn, publicate in reviste, in special in Bulletin de la Socit

de linguistique de Paris" si in Revue des tudes slaves".

Dar ceea ce i-a adus lui Meillet recunoasterea in domeniul
slavisticii, dup ce se impusese pe planul general al gramaticii

comparate indo-europene, ca autor al fundamentalei Introduction

l'tude comparative des langues indo-europennes

(Paris, 1903; ed. 8, 1937)8, al renumitei lucrari teoretice

Less. dialectes indo-europennes (ed. 1, Paris, 1908, ed. 2, 1922)
s-1 al culegerii de studii, reunite sub titlul Linguistique historique
et linguistique gnrale (Paris, 1921 ; Partea a II-a, 1936
e.d. 2, Partea I, 1926, reimpr. 1948, Partea a II-a, 1952), a fost

cartea sa Le slave commun. Terminan inc in 1915 pentru

Enciklopedija slavjanskoj filologii", initian de V. Jagid,
aceast lucrare a fost publican abia dup razboi, in 1924,
la Paris, in Coleck de manuale a Institutului de studii slave,
reeditan cu concursul lui A. Vaillant in 1934 (nou tiraj,
1965; tradusa in rus la Moscova, in 1951)8. In acest tratat
fundamental pentru slavistic, Meillet sintetizeaza propriile
sale cercetri de detaliu i rezultatele obtinute de cercentorii
interiori in reconstruirea evolutiei limbii slave comune si al
continuatoarelor acesteia in primele secole de existent sepa-

rata. Le slave commun scria A. Vaillant est la condensation d'un enseignement de plus de trente ans donn par le
plus grand comparatiste de son poque sur l'un des groupes
de langues qu'il connaissait le mieux"10. Din punct de vedere

nietodologic, lucrarea era superioar chiar i unei sinteze

aprute cu putin timp inainte, i anume Praslavjanskaja
grammatika a lui G. A. Ilinski (Nejin, 1916)", datorin apliclril originale a notiunii de sistem in evolutie, ceea ce consti8 Publicati, de asemenea, In traducere germani (1909), In rusi de trei ori
(1911, 1914; ed. 3, Moscova Leningrad, 1938), in poloni de doui ori
(Varovia, 1919, 1958) *i In strbocroati (Belgrad, 1965).
in afarii de Introduction i Le slave commit, au mai f ost traduse In limba
.rusi Caracteres gneraux des langues germanigues (ed. 5, Paris, 1942),
.

trad. Moscova, 1952; La melhode comparative en linguistigue (Oslo, 1925),

trad. Moscova, 1954, Meillet ajunglnd sk ocupe, din acest punct de vedere,

credem, primul loe printre lingvistii

19 Le slaviste, p. 202.

Editia a doua a acestei lucriri. Imbunitfititi, pregititi In 1927-1930,

a rimas In pagini de corecturi i n-a mai tost tipiriti (cf. V. K. Juravliov,
Grigorij Andreevie ll'inskij, Moscova, 1962, p. 13).

www.dacoromanica.ro

158

tuia nu numai o continuare a teoriei lui Saussure, dar 0 o

completare 0 o perfectionare a acesteia12.

Le slave commun aaz5, prin urmare, pe A. Meillet printre
marii slaviti-comparatiti, incepInd cu Fr. Miklosich 0 continuInd cu V. Jagie, F. F. Fortunatov, A. A. ahmatov,
V. Vondrk i alii, care au pus bazele cercetrii comparativeistorice a limbilor slave 0 studiului sistematic al paleoslavei.
Dealtfel, In afar de lucrfirile consacrate special limbilor
slave, Meillet a folosit datele acestora, in special ale paleoslavei, In toate lucrrile generale de indo-europenisticfi u a
acordat atentia cuvenit idiomelor slave moderne, ca i celcir
romanice i germanice, In cele dou lucrri de informare Les
langues dans l'Europe nouvelle (Paris, 1918; ed. 2, cu un apendice al lui L. Tesnire, Statistique des langues de l'Europe,
Paris, 1928) i Les langues du monde (a crei redactare a condus-o

irapreun4 cu M. Cohen, Paris, 1924; ed. 2, 1952)13, subliniind

insemntatea lor tiintific i culturalfi.
Evident, In aceste dou lucrri, Meillet i colaboratorii si

se ocup 0 de lirnba romfina 14, ca una din reprezentantele

moderne ale latinei. Limba romn este luat In consideratie
de marele comparativist francez i intr-unul din ultime/e sale
articole, Linguistique balkanique, publicat In Revue des etudes
balkaniques" (I, 1934, p. 29-30), condusfi de P. Skok.
ca i cei ai intregului domeniu
Istoricii limbii romne
romanic
datoreaz lui A. Meillet, in afara de cele dou
opere fundamentale de gramatica comparat indo-european,

care dell material pentru ,.preistoria" ei (In special, pentru

studierea fondului autohton i, evident, pentru Intelegerea

locului i evolutia latinei intre celelalte lirabi indo-europene15),

trei lucrfiri capitale consacrate istoriei limbii latine : Traiti

de grammaire cornpare des langues classiques (In colaborare cu

J. Vendryes, Paris, 1924; ed. 2, rev. 0 augm., 1953) ; squisse

d'une histoire de la langue latine (Paris, 1928; ed. 3, 1933) 0
12 Cf. S. B. Bernstein, Gron.alica comparald a limbilor slave, trad. rm.,
Bueuresti, 19E5, p. 107-108.
13 Capitolul despre limbile indo-cprcpcne a fcst redactat de J. Vendryes
ccmplctat la ed. a 11-a de E. Berneniste.
13 Cl. i reccnzia la cartea Les longues dons
urore noivdle, scmnat de
Al. Graur, in Vista rcn firsaseA", vol. L1'.XXII1, 1930, p. 172-174.
13 Cf. si lucrarea sa mai veche, De quelques innovations de la declination
latine,

Paris, 1906.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAIN! DESPRE LIMBA ROMANA

159

Dictionnaire timologigue de la langue latine. Histoire des mots

(in colaborare cu A. Ernout, Paris, 1932 ; ed. 4, 2 vol., 1959

1960)16.

In sfirsit, pentru studiile slavo-romane, tudes si Le slave

commun, ca si studiile de detaliu, din care unele au fost citate

mai sus, constituie un instrument de lucru de prim ordin,

ele fiind folosite de toti specialistii in acest domeniu al istoriei

limbii roil:lane. Pe linga cadrul general oferit cercetarii, lucrrile
lui Meillet prezinta de nenumrate ori solutii directe privind

etimologia cutarui sau cutarui cuvint, evolutia lui fonetica,

sau sugestii interesante privind modalitatile concrete de inter-

pretare a interferentei dintre vocabularul romanic si ce! slav17.

Reprezentantul cel mai de seama al lingvisticii comparate

indo-europene din primele decenii ale secolului nostru, unul

din cei mai originali continuatori ai lui Saussure si intemeietorul, de fapt, al Scorn sociologice franceze in lingvistica
secolului al XX-lea, A. Meillet a fost ales membru a numeroase
academii si societati stiintifice si proclamat doctor honoris

causa al mai multor universitati. Grammaticae comparatae

auctori gravissimo, scriptori elegantissimo, praeceptori meritissimo, studiorum grammaticorum inter Gallos laeta spe
efflorescentium decori atque exemplo" acestea sint cuvintele inscrise pe diploma de doctor honoris causa, acordata lui
Meillet in 1910 de Universitatea din Berlin's.
Printre academiile care 1-au ales membru de onoareAcademia rusa de stiinte (1906), Academia din Gteborg (1908),

Academia de Stiinte din Cracovia (1914), Academia Regal

din Bruxelles (1919), Acad6mie des Inscriptions et Belles
Lettres din Paris (1924) si altele se numara si Academia

Romanfi, care 1-a primit in unanimitate in rindurile sale

la 6 iunie 1923, in urma propunerii lui Sextil Puscariu, semflan' de asemenea de I. Bianu, G. Bogdan-Duia, O. Densusianu, Dr. G. Marinescu, A. Lapedatu, Oct. Goga, Andrei
Radulescu, Dim. Gusti si I. Nistor.
In locul generatiei mai vechi de indo-europenisti, proveniti mai ales din Germania, in primele decenii ale secolului
10 Cl. acad. Iorgu Iordan, Lingvistica romanied, p. 303-304; acad. Alg
Rosetti, Istoria limbii romdne, Bucuresti, 1968, p. 44-45.

11 Cl. si articolul situ teoretic Les interferences entre vocabulaires, In Linguistigue historigue el linguistigue genrate, 1, ed. 2, Paris, 1926, p. 343-350.

18 Veil J. Vendryes, Antoine Medici, p. 12-13.

www.dacoromanica.ro

160

nostru s-au ridicat, cu deosebire in Franta, citiva invtati

spunea S. Pucariu In fata corpului academic , care In
cercetrile istorice i comparative ale limbilor au introdus
tot mai pronuntate preocupri de naturfi filozofic.
In fruntea lor st astfizi profesorul de la Universitatea
din Paris, d-1 A. Meillet. Nu e locul s In* aici lucrarile sale
totdeauna documentate Cu un
aparat de adinck eruditie i presrate de idei fertile nici
s insist asupra neobositei sale activitti ca director $i condumari i studiile mai mfirunte

cAtor al unor insemnate publicatii periodice, ilustrate de

nenumkrate recenzii Intregitoare i Incurajatoare ie,ite din

ci pomenesc numai compendiul sfiu de Introdudevenit clasic,

recenta sa oLingvistie istoric i lingvistic generala, care
e una din operele cele mai bogate in idei, expus cu claritatea
darul de convingere al celui ce, deschizind &Al noi de cercetare, le strfibate nsu5i, cu ochiul sigur, pina In deprtri
mari.
Alegind, Domnilor Colegi, pe d-1 A. Meillet ca mem&ru
onorar al Academiei noastre, nu facem decit s urmm traditia
care pe reman i a chemat In sinul nostru pe un Gr. Ascoli i
Hugo Schuchardt, inaintaii coalei lingvistice a erei directie
o urmeaza i Intregete d-1 A. Meillet"19.
Intiintat de aceast alegere prin scrisoarea din 11 iunie
1923, semnat de Iacob Negruzzi, preedintele Academiei,
de V. Pfirvan, secretar general", A. Meillet rspundea, in termeni clduroi, printr-o scrisoare, care a fost citit in edinta
Academiei Romine din 6 iulie 1923 i pe care ne permitem
s-o reproducem integral :
pana lui,

cere In studiul limbilor indo-europene

Monsieur le Secretaire,
Je viens de recevoir la lettre par 1 ageuelle vous m'annoncez
la distinction dont l'Academie Roumaine m'a honor.
19 Academia RominA.Anale", t. XLIII, Sedintele din 1922-1923, p. 157.
Textul original, scris de mina lui S. Puscariu se all in Arhiva Academici,
4 dosarul A-3-1923, f. 13. In acce4 sedint5 a fost ales membru de onoare
si J. Gilliron, creatorul geografiei lingvistice.
2 Copia scrisorii se plistreazA in* dosarul citat in nota precedentA. Multumim, cu acest prilej, tovarasului Petre Popescu, seful Arhivei.Academieil
pentru bunAvointa cu care ne-a pus la dispozitie ac,este documente. -

www.dacoromanica.ro

LINGVI$T1 STRAIN1 DESPRE LIMA ROMANA

161

Je n'ignore pas que cette haute distinction ne s'adresse pas

seulement d moi ; vous avez voulu honorer un Francais, ami
traditionnel de votre pays et en mme temps le reprsentant de
toute une cole linguistique, qui compte de nombreux membres.

Permettez-moi d'en rapporter en grande partie l'honneur sur

mon pays et sur mes amis et collaborateurs.
Mais je suis trs touch de ce que vous m'avez dsign pour
cet honneur et je vous prie d'en exprimer ma reconnaissance ci
I 'A cadmie.

Cet honneur m'impose d'ailleurs des devoirs auxquels je ne

manquerai pas.
J'ai eu le plaisir d' avoir des lves venant de votre noble pays,
et j'ai t heureux de pouvoir les conseiller'. Je me ferai toujours
un plaisir de travailler cl resserrer les liens intellectuels entre ces
deux pays.
Je vous prie, Monsieur le Secrelaire, d'agrer l'assurance
de mon pale dvouement"n.

Peste trei ani, in 1926, A. Meillet era invitat in tara

noastr pentru a participa la Al doilea Congres al filologilor

romini, tinut la Cluj, in zilele de 23-25 aprilie. Dispunem
astizi de o descriere entuziast a prezentei si comunicArilor
tinute de marele lingvist francez in capitala Transilvaniei
scrisoarea lui Grigore Nandris, din 18 aprilie 1926, trimis

colegului sail Al. Rosetti, care se afla pe atunci la Paris :

Am luat parte la congresul filologilor (23-25 april.).
Impresia generala excelent, atmosfer de prietenie far%
rficeala oficialitfitii, discutii amabile si cu fond (...).
Apoi ... prezenta maestrului Meillet. Banuiesti zilele de
sarbfitoare in cari am trit acest congres (...). La deschidere,
Meillet a fost salutat de Puscariu, apoi de Burileanu23, reprezentantul ministrului, in cuvinte foarte elogioase. Maestrul
protesta, cum ii e obiceiul, de la locul su din prima balled,
lar and aplauzele nu incetau de a manifesta simpatia pentru
IL Dintre 1ingv4tii-romfini i-au ascultat lectiile O. Densusianu, losif Popovici,
Emil Petrovici 0 altii. In special i-au fost apropiati lorgu Iordan,

Al. Rosetti si Al. Graur, care i-au pAstrat o caldi afectiune 0 i-au *Mehlnat articolc pline de recunostinta (vezi mai jos).

222 Academia Romank Anale", t. XLIV. *edintele din 1923-1921, p. 7.

$ Dumitru Burileanu, pc atunci profesor de literatura elina la Facultatea
de litere si f ilozofic din Bucureti.

www.dacoromanica.ro

162

4principele filologieio , el, Inroit pia In virful urechilor, nu

Inceta de a protesta. A luat apoi cuvintul 0 a multumit

f[oarte] emotionat. Am observat a In acest aspuns M[eillet]

a relevat aproape semnificativ internationalismul au, ca om
de tiinte.
mai departe : Maestrul e Inantat de toate cite a vzut
aici, metoda de lucru la congres, organizatia Muzeului limbii
romne24, organizatia aminurilor studenteti etc. Sint convins
a In cea mai mare msura elogiile aduse de el nu slut numai
complimente de elegant frantuzeasa, ci corespund adevrului. La congres a luat cuvIntul In chestiunea atlasului ling-

vistic, declarindu-se pentru un singur cercettor, care ar

asigura unitatea operei, 0 incurajlnd la intrarea imediat la
lucru ( ...).
Dealtfel, a urrnrit toate discutiile cu cel mai mare interes

0 de multe ori II vedeam a ar fi voit s puje chestiunile la

punct, ca la Socit de Linguistique".
In sfirit, Gr. Nandri red pe scurt continutul comuniarii i lectiilor publice tinute de ilustrul oaspete : Meillet
a fcut la congres o comunicare (...) despre starea actuali
a limbii franceze. A relevat factorul social In evolutia lingvistic 0 a privit limba francez ca o limbfi care n-ar fi prinsi
nici intr-o gramatic rationalistfi. Lume f[oarte] multfi. Imi

spunea a n-a vorbit Ina In fata unei astfel cie multimi (...).
A mai facut dou lectii despre latina vulgara, azi face a
treia 0 ultima, f[oarte] frecventate. Am admirat de ast clan
posibilitatea maestrului de a fi popular, ffia a fie banal sau
comun. Sint expuneri largi de legi generale, admirabil schitate,

de o tehnia minunata (...). De ast datfi a vorbit cu ochii

inchi0, fr nici o notita, 0 a cerut o sal mai mic"25.
In ziva de 30 aprilie, oaspetele francez sosea la Bucureti,

fiind invitat s tina, In cadrul Universittii, un ciclu de conferinte. Intirzierea

trenului l-a Impiedicat a participe In

aceeai zi la edinta s'ptaminal a Acadcmiei, astfel a abia

24 Vizita lui A. Meillet la Muzeu, ImpreunA Cu alp participanti la congres,

este consemnat in Raportul anual, publicat In Dacoromania", IV,

1924-1926, Parten 11, p. 1551.

(1916-1968). Editie IngrijitA, Cu prefatA,

note si indice de Al. Rosetti. Postfata de Vasile Nicolescu, Bucuresti,
Ed. Minerva, 1979, p. 269-274. Despre latina vulgar5 Meillet a vorbit
ulterior si la Bucuresti (vezi mai jos).

25 Scrisori Mire Al. Rosetli

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI sTnAusu DESPRE LIMBA ROMANA

163

luni, 3 mai, a vizitat inaltul for tiintific, venind s multumeasc pentru alegerea sa de membru onorar"26.
In aceste zile A. Meillet a tinut patru conferinte, in care

a artat datele fundamentale asupra latinei vulgare

in

acelai timp a pus in evident rolul civilizator al limbii latine"

cum afl'm din rezumatul publicat de Matei G. Nicolau, in

revista Orpheus"27.
Intre savantii e,are dau astzi Frantei strlucirea i chiar
intiietatea intelectual printre celelalte state ale lumii civilizate
1i incepea expunerea tinfirul latinistu este desigur
D-I Antoine Meillet, unul din cei mai rnari lingviti ai lumii
acela a crui prere are mult autoritate astzi". In continuare, lingvistul bucuretean reda pe scurt continutul fiecAreia din cele patru conferinte, pe care ne permitem sa-1
reamintim aici, datfi fiind valoarea de document a acestui
text.
Prima conferint s-a ocupat de .reconstructia limbilor
comune ipotetice, posibil numai acolo unde a fost unitate
de civi/izatie, ori unitate politic istoricWe stabilit", i de
conditiile de evolutie ale limbilor, cu aplicare la latin
fixitatea limbii literare e numai o aparent, pe cind cea vor-

bit este in continu evolutie". Intr-adevr, limba latin

literar fixat in scris nu prezinti diferente prea sensibile
de la Plaut la Sf. Augustin, int-un interval de ase secole.
Limba latin vorbit a avut insa o evolutie mai rapid".

Aceast idee a fost reluaa in cea de-a doua conferint,

in care lingvistul francez a subliniat ck, in special, ceea ce
evolueaz mai mult e pronuntarea. Once cuvint are un
sununum de intensitate asupra unei silabe i aceasta alctuiqte accentul ; locul accentului, in general, se pfistreaz"
(latina, ca i greaca veche, avea accent de inltime sau ton).
In a treia conferint, A. Meillet a aratat, pe aceeai linie,
cum timba latin i-a continuat evolutia, cu toati aparenta

26 Academia RomAn5, "Anale", t. XLVI. Sedintele din 1925-1926, p. 60

(Informarea hi' I. Bianu, seeretarul Sectiunil literare, In edinta din 7 ma i
1926).
Conferinfele

Antoine Meillel, profesor la 4Collge de France*, Or-

pheus", an. II, 1926, nr. 4, sept.oct., p. 250-252 (citatul la p. 250

vezi si nota bib)iografic5 din "Daeoromania", V, 1927-1928, P. 806).

" Despre Matei G. Nicolau (1904-1938) vezi articolele lui Val. Al. Georgescu., loina Nichita i Maria BAltrIceanu, insotite -de bibliografie, in

"Studii clasiCe", VII, 1965, p. 9-36.

www.dacoromanica.ro

164

fixitate a latinei serse" (p. 251). Prin disparitia sunetelor finale

au disprut tocmai terminatiile, care exprimau raporturi cazuale, dare care nu mai erau suficient de expresive ca in indo europeana comuna. Astfel, intrind pe aceast cale, limba

latin avea curind sa fie fnlocuita cu limbi de structun

morfologica simplifican, limbile romanice".

Foarte interesante s-au dovedit a fi i ideile celei de-a

patra conferinte, publice, cu titlul Limba (atine!' ca limb de
civilizatie, din care retinem urmatoarele concluzii : A adopta
o limba cu caracter de civilizatie universal-a inseamna a voi

sfi intri in acest cerc de civilizatie, i de aceea nspindirea

limbii latine alcatuiete harta civilizarii lumii antice, lar
urmele ei, limbile romanice, dovedesc ca a fost in aceste
locuri unitate de civilizatie, nu unitate de rasa". i mai
departe : Marele rol al limbii latine a fost de a rspindi valorile cugetarii grecWi. Grecii erau popor de mare i nu puteau

prinde radacini adinci pe continent. Romanii, dimpotrivi,

erau oameni de continent i caracteristic pentru rasp indirea
civilizatiei lor slut acele viae, ci pe care le construiau pretutindeni pe unde se intindeau" (p. 252).
In dimineata zilei de 7 mai, *eful colii lingvistice franceze sosea cu trenul la Iai, unde avea sa tin dou conferintz
din domeniul lingvisticii comparate indo-europene.
Cu acel prilej, profesorul Iorgu Iordan, care se numfirase
printre auditorii sal la cursul de Teorie a vocabularului, Oita

la Collge de France",
vizitase de citeva ori acas, la
jour fixe-ul su *tiintific, de joi seara"', a publicat in ziarul
iwan Opinia" un entuziast articol de prezentare a ilustrului
savant. Ceea ce trebuie remarcat de la inceput, ca o particularitate esential in activitatea lingvistica' a lui Antoine
scria D-sa
,
Meillet
este vastitatea cuno*tintelor
urmare logica a acestei insuiri, lrgimea de veden i de care da'

dovada in extrem de numeroasele lucrari .publicate pin

acum"30. In continuare, dup o succint prezentare a principalelor lucrari ale lingvistului francez, grupate pe domenii,

Iorgu Iordan adauga : Ceea ce mrWe in chip neasemanat

29 lorgu Iordan, Memorii, vol. II, Bucuresti, 1977, p. 80; vezi l.p. 81,
204-205.
29 Antoine Medici., Opinia", vineri 7 mai 1926, p. 1 (articolul continurt
pe p. 4, unde este inserat si informatia privind cele doui conferin(e,
programatc in aceeasi zi).

www.dacoromanica.ro

IJINGVI$TI STRAIN' DESPRE LIMBA ROMANA

165

valoarea lucrrilor lui Antoine Meillet este faptul ca intilnim

In ele la tot pasul preocupri de lingvistic general", domeniu
In care a publicat, dealtfel, .5i o serie de studii speciale, reunite
In volumu/ Lin guistique historique et linguistique gnrale
(Paris, 1921 ; al doilea volum avea s apar in 1936). Tocmai
aceast activitate teoretic ilustrind conceptia sociologicA

asupra limbii, pe Jifia teoriei maestrului su Ferdinand de

Saussure, pe care a completat-o i perfectionat-o, a avut drept

urmare faptul ca astzi conceptia sociologic/I' a limbajului

inseamn, de fapt, conceptia lui Antoine Meillet i a elevilor
si".

Vorbind despre activitatea lui A. Meillet ca organizator

al unor prestigioase instutute, societti i reviste tiintifice,
ca ' i. despre renumitele sale cursuri la dou celebre institutii
de invtmint din Paris, care 1-au consacrat drept un adevrat
ef de *coalk profesorul Iorgu Iordan ii incheia articolul su
astfel : Mai ales la lectiile de la Collge de France se adun
asculttori de toate categoriile i din toate trile. Alturi de
studenti inceptori, stau pe aceea.5i bailed doctori i profesori
universitari de pretutindeni. De prisos s mai laud elocventa
sigura i fink' a lui Antoine Meillet : pe aceasta o poate aprecia

oricine la conferintele pe care marele invtat le va tinea in

timpul ederii sale, din nefericire prea scurtk printre noi".
Peste itiva ani, profesorul Iorgu Iordan avea s revin
asupra contributiei lui A. Meillet la lingvistica generala i
romanick in cartea sa Introducere fn studiul limbilor romanice.
Evolufia si starea actuala a lingvisticii romanice (Iai, 1932), ,,i
anume in capitolul IV, ,S'coala lingvisticd francezd, acordindu-i

un loc de frunte, imediat dup F. de Saussure. Nu este cazul

s rezumm aici paragraful consacrat lui Antoine Medici

(p. 343_357)31; vom retine totui citeva aprecien i generale :

valoarea acestui lingvist de reputatie cu adevrat mondial

se intemeiaz pe o serie de fapte", dintre care Iorgu Iordan

mentioneazfi: o activitate tiintific prodi-

gi oas" in domeniul limbilor indo-europene vechi i noi,

In particular romanice, *i chiar al tuturor limbilor de pe glob
(in calitate de coordonator al cunoscutei opere colective) ;

atentia acordat chestiunilor principiale

al Vezi si cap. I, Romanistiea triainte de 1900, paragraful Legile foneticir.

Starea artuald a problemet (despre conceptia lui A. Meillet, p. 47-48).

www.dacoromanica.ro

166

metodologice" ale lingvisticii; obiectivitatea

oi impartialitatea, lipsa de prejudecati

oi intelegerea adtnca de care da dovadi in aprecierea lingviotilor cu pareri deosebite de ale sale" ; i n t e r esul pentru limb a vi e, pentru dialect oi patois"

(p. 343-346). Gratie atitor calitti eminente

conchide

autorul, in acord cu aprecierea mai veche , acest invatat

trebuia sa creeze ocoald (...), care, far& A se deosebeasci

esential de a lui Saussure, prezinta totuoi unele trsaturi

caracteristice. Cea mai importanta este aplicarea oi exploatarea,
pima la ultimele lui consecinte, a principiului ( ... ) c

limb a-i un f apt s o ci a 1. De aceea, ciad se vorbeote

de o directie sociologica in

studiile lingvistice, trebuie

sa ne &dim, inainte de toate, la Meillet oi discipolii sae`

(p. 346-347)32.

Un alt elev al lui A. Meillet, profesorul A. Graur a linchi-

nat rinduri de o rara caldura maestrului sau, intr-unul din

ziarele de larga raspindire din Bucureoti". Caracterizindu-1
drept cel mai mare lingvist contemporan" oi prezentind
succint ateva din lucrrile capitale, care fac autoritate in
domeniul limbilor indo-europene"34, AI. Graur adauga : La
o suma de cunootinte pe care nimeni nu poate spera s-o ajunga,
a adaugat o putere de sinteza care nu apartine cleat printilor
gindirii"33.

Elogiind maiestria oi claritatea expunertior oi interven-

tiilor orale ale acestui titan al otiintei", lingvistul roman

li completa portretul prin relevarea unei calitati umane deosebit de pregnante, pe care a constatat-o nu o data personal :

Era un om de inima in adevaratul inteles al cuvintului.

Niciodata un vizitator nu era ldsat sa plece fall s fie mbar-

Mat, reconfortat, ajutat ca sfatul sau chiar cu interventia

personal. Nici un student n-a batut In zadar la uoa lui. Si

printre cei care au beneficiat de bunatatea lui, romnii n-au

e...

33 Vezi In acelasi sens comunicarea lui Iorgu Iordan la Academia RomftnA

(2 dec., 1938) : I In ling uist sociolog : Antoine Meillet ( 18 6 6

1 9 3 6), extras

din A.A.R., Mem. Sect. lit., Seria III, t. IX, mem. 1, Bucuresti, 1939.
Cu patine # neesentlale inodificAri, paragrafele mentionate se regAsesc
In noua editie a cArtii acad. Iorgu Iordan : Linguistica romanica. Evolufie,
curente, metode, Bucuresti, 1962, p. 45-46, 303-314.
33 Moartea mull maree Jingoist, ,,AdevArul", 24 sept. 1936, p. 1, 2.
34 Vezi Scrieri de ieri # de azi, p. 228.
35 I bidem, p. 229.

www.dacoromanica.ro

LINGVI$TI STRAIN' DESPRE LEVIBA ROMANA

167

ocupat locul din urn-a. Toti compatriotii nostri care au studiat

lingvistica sau diseiplinele inrudite, la Paris, au motive sa-i
poarte recunostinta"36.
In sfirsit, vom Incheia seria amintirilor personale si aprecierilor unor lingvisti romini de seama, seniori astazi ai dis-

ciplinei noastre, cu paginile pe care le-a inchinat sefului

5colii sociologice franceze profesorul Alexndru Rosetti'l
Meillet a fost cel mai mare lingvist al timpurilor noastre.

Mintea lui genial stapinea toate domeniile, cu o egala competenta" (p. 5). Si despre orator : Cine 1-a auzit pe Meillet,
stie ce 1nseamna sobrietatea in expresie, unit Cu eleganta
preciziunea. Lectiile sale erau un model de elocutiune".
Caracterizind principalele lucrri de lingvistica comparata i general ale savantului francez, sistematizate pe
domenii, Al. Rosetti conchidea, pe drept cuvint : S-ar putea
alatui, din pasaje bine alese din scrierile sale (citeodata un
singur rind este revelator), un breviar al tuturor problemelor,
care ar deveni o cBiblie* a lingvistului de astazi si de mime"
(p. 11-12). Si mai departe, despre seful de scoala : Profesor
in cel mai inalt Inteles al cuvintului, cutind srt-si apropie
elevii, dindu-le sfaturi, sprijinindu-i in toate Imprejurarile

retragIndu-se spre a face loc celor tineri, Meillet a format

la acole de Hautes atudes, In cursul anilor, o pleiada strlucit de lingvisti care, fiecare in mod diferit, pe domeniul
sau special, a fcut sa rodeasca samInta fecunda sdita de
maestru" (p. 12).

Insemntatea lui A. Meillet pentru dezvoltarea lingvisticii

indo-europene i teoretice a fost recunoscuta unanim, dup

cum am vazut, Inca din timpul vietii i cur1nd dupa aceea. Cei

aproape 45 de ani care au trecut de la moartea lui au confirmat

soliditatea cercetrilor sale, justetea multora din teoriile pe

care le-a sustinut si pe care le-a ilustrat cu un b ogat material.
" Ibidem, p. 229-230.
37 Antoine Meillet, Bucuresti, 1937, retiptirire din Revista Fundatiilor
Regale", 1937, nr. 1; vezi i Carlea albd, Bucuresti, 1968, p. 102-105
(schit.5 de portret uman, reprodusI i In editiile ulterioare din 1970 si
1977).

www.dacoromanica.ro

168

Dei a fost numit de unii cercetatori cel mai mare dintre

eclectici"38, in realitate, aceasta apreciere se refer mai de-

grabk la faptul ci a imbrAtiat i a sprijinit cu calduri

noile metode lingvistice ale secolului al XX-lea, far insi a

neglija cistigurile trecutului, In special, ale metodei comparative-istorice, pe care a perfectionat-o necontenit, Incercind
In ace1a5i timp sa tin seama de aportul celorlalte stiinte in
intelegerea limbii, considerat ca fenomen social, evoluind
in strinsa dependent de societate39. Aceasta ii asigurd marelui lingvist francez unul din locurile de frunte In lingvistica
secolului al XX-lea.

88 N. Maccarrone, In Revue de linguistique romane", VI, 1930, P. 6; vez i

acad. Iorgu Iordan, Linguistica romanicd, p. 305.
99 Cf. Al. Graur

L. Wald, Scurtd istorie a linguisticii, ed. 3, cap. XV, Incer cdri de perfectionare a metodei comparative-istorice (p. 161-164), si cap.
XVII, $coala sociologicd francezd (p. 180-183) ; V. A. Zveghintev, Istorija
jazgkoznanija X I X XX vekon o oeerkach i izolelenijach, I, Moscova ,
1964, p. 412-413 (La p. 416-439 se dau extrase din Introduction).

www.dacoromanica.ro

LOCUL LIMBII ROMANE

INTRE LIMBILE ROMANICE
IN VIZIUNEA LUI CARLO TAGLIAVINI

In 1977 a apArut, sub ingrijirea lui Alexandru Niculescu,

In excelenta talmkire a Ancsai Giurescu si a Mihaelei Carstea-

Romascanu, una din cele mai interesante si mai bine informate sinteze de lingvistica si filologie romania, Le Origini
delle lingue neolatine a profesorului Carlo Tagliavini, ajuns6
la a sasea editie italian (ed. 1, Bologna, 1949; ed. 6, 1972)

si tradusii, intre timp, in trei limbi : germana', spaniol

s'i

japonezl. Cunoscut anterior specialistilor romAni in versiune a originalfi, aceast ampl panoramA a lingvisticii si filologiei romanice ni-1 apropie si mai mult pe eminentul lingvist
italian, cunosator profund al limbii si literaturii noastre,

autorul unor foarte bune Grammatica della lingua rumena

(Metoda Gaspey-Otto-Sauer, Heidelberg, 1923), Antologia

rumena (Passi scelti ed annotati di autori rumeni con una

Introduzione storico-letteraria, aceeasi colectie, 1923)2 si

Rumanische Konversations-Grammatik (aceeasi colectie, 1938),
descoperitorul si editorul cunoscutului asnzi II Lexicon Marsilianum" (Dizionario latino-rumeno-ungherese del sec. XV//,
Bucuresti, 1930), membru corespondent al Academiei Romine
1 Carlo Tagliavini, Originile limbilor neolatine. Introducere In filologia
romanicd. Versiune romAneascA ingrijitA si coordonatA de Alexandru

Niculescu. Traducere : Anca Giurescu, Mihaela CArstea-Romascanu.

Bucuresti, Editura stiintificA si enciclopedicA, 1977, XLII-1-594 p. Au
colaborat, de asemenea, Coman Lupu (indice, bibliografia romAneascA)

si Alexandru Ciolan (corecturit si confruntAri).

2 Cu douA variante, In germanA (Runulnisches Lesebuch, Heidelberg, 1923)
si francezA (Lectures roumaines, Heidelberg, 1924).
169

www.dacoromanica.ro

170

(1928) i Doctor honoris causa" al Universitatii din Bucureti

(1969)3.

Editia de faja se deschide cu un CuvInt introductiv

(p. VXVI), semnat de Al. Niculescu, care subliniaz

lucrarea profesorului Carlo Tagliavini este sin gura introducere in lingvistica i filologia romanica de larga circulatie

in lume, care acorda limbii romane un spatiu vast, egal cu

al celorlalte limbi romanice, renuntind la prezentarea ei ca
simplu termen comparativ, de referinte generale" (p. V).
Traducerea i difuzarea ei in romanete, intr-un tiraj apreciabil, se justific prin faptul ca este o lucrare densa i docta
de lingvistica romanica generala, foarte necesara unui public
tiintific larg, in momentul actual al tiintei noastre" (p. XVI),
pretioasa, printre altele, i prin vasta i actuala ei informatie
bibliografica" (p. VI) in toate limbile romanice, in limbi
germanice, in rusa, maghiara i in altele , atit in ample
note, cit i in paragrafe speciale, cu aprecien i comentarii,
la sfiritul fiecaruia din cele apte capitole.
C. Tagliavini, el insu5i istoric al disciplinei noastrel, ii
deschide sinteza sa cu un amplu capitol, Filologia romanicd
(p. 1-61), in care evolutia filologiei i lingvisticii romanice
este urmarita, pe mari curente, de la inceputuri (Dante) pin:1

In zilele noastre, cu sublinierea, acolo ande este cazul, i a

contributillor romne0i. Astfel, facind o trecere in revista
a reprezentantilor romanisticii pe tari (insotit de un mare
numar de portrete), C. Tagliavini mentioneaza, la Romania,
pe B. P. Hasdeu, O. Densusianu, S. Pu5cariu, A. Philippide,

L. Slineanu, M. Gaster, H. Tiktin, S. Pop, E. Petrovici,

Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Al. Graur, D. Macrea, B. Cazacu

In prezent spune autorul
se remarca o hallo rire foarte

3 Vezi detalii in cartea lui D. Macrea, Limbd i linguisticd romand, Bucure5ti,

1973, p. 65-71. Dintra lucrarile profesorului Tagliavini (n. 1903) consacrate limbii i culturii romAne, mentionam aici, de asemenea, doll& interesante treceri in revist : Civililt italiana in mondo. In Rumania, Roma,
1940; Paralele ipotelice fi reale intre lirnba romand ci dialect ele italiene

(Cu text paralel in rominl qi francez1), Bucure0, 1968. D-sa a prefgat

Insotit ea note versiunea italianl a lucrArii lui N. DrIganu, Istoria
sintaxei (Istoria della sintassi generale, Balogna, 1970), ca care a deschis
colectia Linguistica" la Editura prof. Riccardo Pitroa. In fine, C. Tagliavini a lntemeiat i condus revista Stuii runeni (Ro:ni, 1927-193)).
Este autorul, printre altele, al unel Panorama di storia della linguislica,
ed. 3, Bologna, 1970.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STAMM DESPRE LIMBA ROMANA

171

promittoare a studiilor lingvistice si filologice" (p. 48). Pe

drept cuvint, la Addenda, Al:Niculeseu citeaza, de asemenea,
uumele lui I. A. Candrea, Th. Capidan, N. Draganu s. a.,

lar dintre lingvistii actuali pe L Coteanu,

G. Istrate, E. Coseriu si altii.

G.

Ivanescu,

In cele ce unneaza, discutind pe scurt continutul urmtoarelor sase capitole, ne vom opri mai ales asupra chestiundor generale si asupra paragrafelor consacrate limbii romane.
Astfel, cap. II, Substratul preroman (p. 65-120), se deschide

cu precizarea raporturilor dintre latind ;I romanice : limbile

serie C. Tagliavini slut, cel putin in patriromanice
moniul lor fundamental, c o nt inu a r e a latinei ; nu'exista
nici o intrerupere intre latina si romanica ; ele reprezinta un
ideal de limbi inrudite, nu numai pentru ca perioada aflata
intre epoca unititii latine si cea a atestarii lor ca idiomuri
independente nu este prea mare, dar, mai ales, pentru ca ele
sint singurul grup de limbi inrudite al caror izvor comun
latina s-a pastrat" (p. 65). Intr-adevar, cum adauga
autorul in capitolul VI, Limbile fi dialectele neolatine : Expansiunea latinei din modestul sail centru de origine de pe malul

sting al Tibrului, mai filth in Italia si apoi in acel teritoriu

imens care a format Romania (...), suprapunerea sa pe

&verse limbi ale popoarelor cucerite (...), trebuie sa fi creat,

Inca in secolul al V-lea al erei noastre, chid Imperiul Roman
de Apus a cedat in fata presiunii barbare, diferente regionale

considerabile, care s-au accentuat si mai mult atunci cind

legfiturile politice si administrative care reuneau diferitele
parti ale Imperiului au slbit si au disparut" (p. 279). Or, de
la aceasta epoca pin la primele urme de limbd romanicd :
glosele" a trecut relativ putin timp : Glosele de la Reichenau i
cele de la Kassel slut de la sfirsitul secolului al VIII-lea ince-

putul secolului al IX-tea; ce e drept, dei au o structur mai

degraba gallo-romanica", acestea nu pot fi totusi considerate
monumente serse clar intr-o limba romanica" (p. 393), cel
mai vechi text de acest fel fiind, dupa cum se stie, Jurdmintele
de la Strasbourg (anul 842).
In capitolul II autorul prezinta pe rind : raporturile dintre

latin si limbile italice vechi ; expansiunea latinei in urma

cuceririlor imperiului, inclusiv in Dacia ; elementele dialectale

ale latinei ; substratul italic, etrusc, grec, ce! din Sicilia, Sardinia si Corsica, cel ligur, retie, celtic, cel din Peninsula Iberia,

www.dacoromanica.ro

172

cel paleovenet, ilir si

poate prea sumar

cel trac

(In

rtsmn).
Capitolul al 111-lea, Romania. Teritorii pierdute si teritorii

recent dobindite in domeniul lingvistie neolatin (p. 121-160),

se deschide cu o instructiv discutie privind termenul romanus
(i: Romcnia, romanicus, romanice), care, de pe la sfIrsitul

secolului V, dui:a disparitia unitfitii politice a Imperiului

Roznan de Apus, a cptat un sens In primul rind lingvistic
(In afar de valoarea istoric). Romani este numele pe care
si-1 dan vorbitorii de limba latink (sau, mai bine zis, vorbitorii
de romana lingua) In opozitie cu barbarii" (p. 124), In timp

ce germanii Ii numeau cu un termen din limba lor : Walha"

(p. 125; In not se prezint pe scurt istoria acestui termen,
care la Inceput era numele unui trib celtic, numit In izvoarele
latine Volcae)5. In continuare, autorul se ocup de Romania
pierdutil", mide este posibila studierea prin toponimie, In
majoritatea cazuri/or, a stadiilor latinittii apuse, a elementelor latine rfimase In limbile care au reusit s Inabuse latina
etc.", s'i de Romania nowt rezultat al colonizrii de &are
natiuni care vorbeau limbi romanice" (p. 130-131). Astfel,
stilt studiate raporturile dintre greacfi si latin, mai ales In
Imperiul Roman de Rsrit, uncle la nord de unja Jireek,
cu usoare modificri" (p. 134; cf. si nota lui Al. Niculescu
privitoare la corectiunile aduse de Al. Philippide), se vorbea
lingua romana", devenit ulterior romn ; elementele latine
din dialectele berbere, din basa, din limbile celtice si engleza
veche, din limbile germanice continentale, din Pannonia (unde,

Ins, cum a arAtat N. Drganu, multe toponimice ... se

datoresc prezentei 4( romnilor occidentali, si nu unei populatai

rornanice autohtone, independente de romni", p. 145, nota 63),

din limba albanez, din greaca si limbile slave, inclusiv cele

ptrunse mai tirziu din romn (Cu o ampld non bibliografica
la p. 149).
Capitolul IV, Nucleul central : latina (p. 161-209), In

ciuda asteptrilor, a fost conceput mai succint, desigur si

datorit faptului c aceast chestiune era tratat pe larg In
alte lucrari similare, consacrate In special latinei vulgare",
6 Preciam aid di ouvintul germanic Walha romanic" a trecut In slava
comund In forma *voleha (nu vlah), care a evoluat apoi In vlah (limbile
slave sudice, cell& I slovacit), voloh (limbile slave rdaritene) i tvloch
(polond).

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRALNI DESPRE LEMBA ROMANA

173

pe care autorul le mentioneaz la bibliografie. Retinem din

acest capitol citeva formulfiri de principiu : In cazul limbilor

romanice, continuarea (mai putin corect, derivarea) din

latina este un adevar atit de cunoscue, melt s-a manifestat

intii numai prin criteriul evidentei. Deci continuare neintre-

rupta, pentru ca intre latin i limbile romanice nu exista

o separare brusca, ci un proces de dezvoltare lent si de lungfi

durata". *i mai departe : Nucleul fundamental al limbilor

neolatine, atit in ceca ce priveste tezaurul lexical, &it mai
ales in ceca ce priveste structura gramatical, este format din
latina" (p. 161).
Potrivit unei distinctii introduse mai ales de lingvistica
italiani, autorul trateaz, in capitolul V, Adstraturile .,si superstraturile 11m bitor romanice (p. 210-278), dindu-le urmatoarea

definitie : Daca prin 4substrat intelegem [...] acele limbi

peste care latina s-a suprapus in expansiunea sa istorica, prin

eadstrato intelegem limbile vecine teritorial, peste care latina
nu s-a suprapus, iar prin superstrat, limbile popoarelor care
au locuit, deseori ca dominatori stpinitori, in teritoriile
lingvistic romanizatc", dar recunoaste ca o imprtire exacta
nu este totdeauna posibila" (p. 211) i ca, atunci chid este
verba de influente lexicale, se foloseste in general termenul
de eimprumuturb>" (p. 212).
Am citat mai sus un pasaj din capitolul VI, Limbile
dialeclele neolaline (p. 279-387). Revenind aici, subliniem

clasificarea adoptat de autor, care, luind in consideratie

teoriile anterioare, se orienteaza mai degraba spre criteriul

pe care 1-am putea numi al contiguittii", tinind cont

spune d-sa de repartitia geografic, de substrat si de

multe alte criterii" (p. 283). In ceea ce priveste zona rasaritean, retinem faptul ea dalmata poate fi considerat deci
ca o punte de legatura intre balcano-romanica (mai exact,
daco-balcano-romanic
n.n.) i italo-romanica" (p. 284),
urmind, in continuare, galo-romanica i ibero-romanica

(limba catalana facind legatura intre acestea doua).

Pornind de la r5sfirit spre apus, C. Tagliavini prezint,
pe rind, romdna, cu cele patru dialecte principale: dacoroman,
aroman, meglenoromn si istroroman ; dalmaia, ladina sau
In orig. palese ; am Inlocuit pc evident al traducittoarelor, pcntru a evita
tautologia cu evidenia (in orig. evidenza).

www.dacoromanica.ro

174

retoromana, sarda, italiana, provensala (dui:a unii cercettori,

i gascona), franco-provensala (totusi, insuficient individualizat5), franceza, catalana, spaniola i portugheza, urmate, ca
In celelalte capitole, de o substantiala bibliografie comentati,
pentru ansamblu i pentru fiecare limba in parte (cea privi-

toare la roman, la p. 363-367).

In ceea ce privete capitolul VII, Cele mai vechi atesteiri

ale limbilor literare (p. 388-477), subliniem deosebita lui utilitate i bogata informare, cci pentru istoria limbilor romanice, ca i a oricfiror limbi avem nevoie de texte tit mai
vechi si de bune editii i crestomatii, !litre care este mentionata cea mai mare antologie de texte In limbile romanice",
Crestomafia pmanicti, alcatuit de un colectiv sub conducerea

acad. Iorgu Iordan (vol. IIII : 1-3, Bucuresti, 1962-1974).

Incheind prezentarea acestei dense carti, vom aduga ci
textul autorului este incadrat de Cuvintul introductiv, din care
am citat la inceput, si de Addenda (p. 577-592), semnate de
Al. Niculescu. In primul din aceste texte, coordonatorul edi-.
tiei romnesti a retinut spre discutie, printre altele, urmatoarele probleme : clasificarea limbilor romanice, propunind s
se Vila' seama si de incercrile recente de clasificare a Romaniei,
intemeiate, in special, pe criterii cantitative" (p. VII) din

care ins aflm c romana, sarda si franceza sint, in general,

out-siders [?] fatfi de ceca ce Amado Alonso numea Romemia
continua"
dar, in cele din urm, citind pe B. Vidos (el paso
de una lengua romance a la otra" este casi siempre gradual",

prin dialecte ce marcheaz o transicin imperceptible"),

confirm punctul de vedere al lui C. Tagliavini" (p. VIII)

structura etimologica a lexicului romanesc, in particular sta-

tutul elementelor slave din limha romn" (p. VIIIIX),

Al. Niculescu raliindu-se la punctul de vedere al lui M. KfepinskSr, citat de C. Tagliavini cu rezerve, potrivit caruia ar
trebui s facem distinctie intre emprunts" i rsidus'
locul de formare a limbii romfine, atit la nord, inclusiv Dobrogea (unde este vorbit astazi de o populatie de peste 22 de
milioane), cit si la sud de Dunare (dialectele aroman, meglenoroman si istroroman, vorbite, impreun, astzi de circa
400 de mii de persoane).
Completrile bibliografice, mai ales romnesti, dar si
strine, de dupa 1972, ca i comentariile suplimentare din

Addenda sint utile si aduc informatia la zi, chiar pina la

www.dacoromanica.ro

L1NGVI$TI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

175

inceputul anului 1977 (ultimele interventii in note au fost

fficute in martie, bunul de tipar" fiind dat la 22.IV. 1977),
ceea ce accentueaza caracterul enciclopedic-informativ
actualitatea deosebita a lucrarii.
Evident, o asemenea amplA si bine documentata sintez
nu poate sit nu suscite unele discutii sau completan, mai
ales de amAnunt, caci conceptia autorului in ansamblu nu
poate sa nu intruneasca adeziunea noastra. Putinele noastre
observatii le vom grupa in dou'A categorii : I) la adresa autorului ; II) la aceea a ingrijitorului editiei romAnesti.
I) C. Tagliavini are dreptate afirmind c', spre deosebire
de lingvistica comparata romanica, literatura comparatA" nu
se poate limita la literaturile romanice, mai ales dincolo de
o anumit epoch." (p. 57), dar excluderea din aceastA compara-

tie a literaturii romne care ar fi imbibatA de influente

orientale i formata cu totul diferie de cele pe care le gasim
In literaturile

neolatine occidentale" este nejustificata :

Nicolaus Olahus, Petru Cercel, Grigore Ureche, Miron

Nicolae Costin, Stolnicul Constantin Cantacuzino s't Dimitrie

Cantemir stau marturie a legaturilor noastre fecunde cu

literatura si cultura latina medievala i italiana, cu mult

inaintea colii Ardelene, cum a aratat C. Tagliavini insusi In

cartea sa din 1940, citata mai sus.

Elementele autohtone ale limbii romane (cf. p. 113), cel
putin cele comune cu albaneza, sint trecute in revista atit de
acad. Al Rosetti in Istoria limbii romiine (Bucuresti, 1968),
eft si de I. I. Russu, in cartea Elemente autohlone in limba
romand. Substratui comun romdno-albanez (Bucuresti, 1970),

care a scapat atit autorului, cit si ingrijitorului versiunii

romnesti (divergentele intre Al. Rosetti i I. I. Russu sint

minime : 87 de cuvinte la primul dintre dinsii, 71 la al doilea,
asupra celor mai multe existind un consens).
Afirmatia : Clasa dominatoare slava ja romnilor drepturile civile, i romn apare, inch' din cele mai vechi monumente ale literaturii, cu sensul de a iobag

" (p. 126, nota 18)

contravine adevarului istoric. Slavii n-au constituit niciodat

o clasfi dominatoare" in Tarile Romne : unele din primele
cnezate si voievodate atestate pe teritoriul tArii noastre erau for7 In traducerc s-a omis cuvintul movimenti ; deci formatA din misc5ri
(culturale) cu totul diferite".

www.dacoromanica.ro

176

mate din Blasii et Sclaui" (romani *i slavi), lar despre Gelu, de

pilda, se spune in Gesta Hungarorum ci era dux Blacorum"

(vezi ed. G. Popa-Lisseanu, Bucure*ti, 1934, p. 44, 45). Voievozii, incepind cu Basarab, Drago* *i Bogdan, au fost romkni,

lar boierii, In cea mai mare parte, de asemenea, secole de-a

rindul. In Psaltirea lui Coresi, in Palia de la Orc41ie, i in
numeroase texte ulterioare, rumn, romem (1) are sens etnic,
iar deplasarea spre sensul social se explica prin evolutie interna

vorbitor al limbii romne" > om" > brbat, sot" > Oran
> Oran neliber, vecin, iobag" (vezi numeroase citate

Dichonarul limbii romine, t. IX, Bucure*ti, 1975, p. 534-535)

Once discutie despre numrul de cuvinte din Dictionaru I
lui A. de Cihac i despre repartitia Ion dupa origini (cf. p. 254)
trebuie sa tina astazi seama de precizfirile lui Mircea Seche,

care a artat ca acesta cuprinde nu 5 765 de cuvinte, cum

a afirmat S. Pu*cariu, pe baza indicelui (care are, de fapt,
8 400 de cuvinte I), ci 17 645 de cuuinte (nederivate i derivate
pe teren romilnesc, minus variantele i numele proprii) I Pe
origini, acestea se repartizeaza astfel (evident, dupa indicatiile etimologice ale lui Cihac, adesea corectate ulterior) :
8 038 cuvinte de origine latina *i derivate ale acestora, 6 141
de origine slava *i derivatele lor, 1 250
de origine turca
derivatele, 1 100 de origine greaca *i derivate, 1 026 de

origine maghiara *i derivate, 90 comune cu albaneza i derivatele ion8. Madar, intrucit Cihac Insusi a calculat gre,sit propriul sat' material lexical, este cazul ca acum, la o suta de ani,
sa renuntam integral la afirmatiile lui i sa recurgem pentru
statistica vocabularului romknesc dupa origini la cercetarile
lui D. Macrea, intreprinse in 1942 *i In anii urmatori, pe care
C. Tagliavini le citeaza, dealtfel (p. 254, nota 103), dar nu le
utilizeaza : din cele 49 649 de cuvinte incluse In DLRM (1958),

20,02% sint mo*tenite din latina' *i derivate ale acestora,

autohtone, comune cu albaneza (81 cuvinte-baz+

0,93%

380 derivate), 38,42 %

neologisme neolatine, Imprumutate
mai ales din francez, i derivate ale lor, 7,98%
imprumuturi
neovechi slave *i slavone, impreuna cu derivatele lor, 2,37 %
grece*ti (cu derivate), 2,17%
maghiare (cu derivate)
*. a .m.d.9
8 Vezi Schiff', de islorie a lesicografiei romtine, I, Bucurqti, 1966, p. 107-108V
Vezi Probleme de lingoislicil romdneased, Bucure5ti, 1961, p. 32-33.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

177

Trecerea de la alfabetul de tranzitie (chirilic-latin) la cel

latin integral, pentru scrierea limbii romane, s-a facut oficial
In 1860, si nu la sfirsitul secolului trecut", cum se afirma la
p. 263, nota 130; dealtfel, la p. 452, prof. C. Tagliavini scrie
corect ca. la aceast inlocuire s-a ajuns treptat, pe la jumatatea secolului trecut" (cf. si p. 447).
StIna (p. 295-296) nu provine in nici un caz din V. S!.
slam, ,,tabr (militara)", ci este desigur un cuvint autohton,
inrudit cu avest. sterna-, v. ind. sthnam ; stelpin e un balca-

nism" cu etimologie neclara, prezent in albaneza (shtepd,

i sirbocroat (stopan,
acesta patruns ulterior in albanez si aroma* ; la fel, rom.

shtdpani), in bulgara, mac edoneana

jupin (inv. ginpin, giupir), slavon. lupann. pare a fi un imprumut

dintr-o alta limba (probabil, protobulgara : cf. zoapan, in
inscriptia de la Sinnicolaul Mare Banat, zoupfinos, 2oupern,

in alte inscriptii protobulgarel ; rom. jupan e intr-adevar un

imprumut din slavona) ; rom. dial. golimb, golumb (Banat si
zonele limitrofe) provine din magh. galamb, i nu direct din
V. Si. golqbb.

Prin actul lui Vasilios Bulgaroctonul din 1020 (vezi p. 440)

namai episcopia Timisului a fost subordonata arhiepiscopiei

din Ohrida, supusa direct patriarhiei din Constantinopol,
dup ocuparea Bulgariei in 1018 (ceea ce nu inseamna, deci,
ca ..biserica romana a devenit dependent:A de biserica bulgar", ci, de fapt, de cea bizantina).
Asa-numita diploma birldeana" din 1134 (mentionat
la p. 445) este un fals din secolul al XIX-lea, cum au dovedit
I. Bogdan, A. I. Sobolevski si P. P. Panaitescull.
Opinia potrivit careia din punctul de vedere al constiintei valorii estetice, se poate chiar spune ca literatura romna
inQepe de-abia in secolul al XIX-lea" (p. 453) este, evident,
contrazisi de fapte : chiar daca am trece cu vederea literatura
In limba slavona, stralucit reprezentata de cronici (sec. XV
XVI) si de invdtaturile lui Neagoe Basarab, opera lui Nicolaus
Olahus in latina i poezia lui Petru Cercel in italiana (1579
1580), si Inca trebuie sa tinem seama de nivelul artistic deosebit al scrierilor lui Grigore Ureche, Miron Costin, Dosoftei,
1 Vezi Gy. Aloravcsik, Byzantinoturcica, II, Berlin, 1958, p. 18, 131.

Vezi I. Bogdan, Serial alese, Bucure4i, 1968, p. 112-115, 619-626,

665-667, 696-698 (cu intreaga bibliografie).

www.dacoromanica.ro

178

Radu Popescu, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Dinntrie

Cantemir si Ion Neculce, pentru secolul al XVII-lea si inceputul celui de-al XVIII-lea.
A curs destul cerneala despre torna, torna din Istoriile
lui Theophilaktos Simokattes, scrise prin anii 610-641, cu
referire la un eveniment din anul 587, respectiv, torna, torna,
frater (sau fratre, dupa unele manuscrise) din Cronografia lui
Theophanes Confessor, compilat intre anii 810-814, dup
izvoare mai vechi (pentru anii 582-602, chiar dupa Teophylaktos Simokattes) : a pune la indoiala caracterul popular al
acestor cuvinte (rostite de un soldat, probabil chrus localnic,
in limba bastinas") pentru zona muntilor Balcani la sfirsitul
secolului VI (vezi p. 453-455, 476), inseamna a nega evident.%

documentata de atitia cercetatori, unii citati chiar de prof.

C. Tagliavini12. Problema care se pune este insa alta prin
forma sa, torna e Inca un cuvint latin, reprezentind imperativill pers. 2 sing., iar frater (sau fratre), adugat la peste
cloud secole de Theophanes (chiar daca va fi existat in copia
utilizatd de el), iarsi nu este Inca' romnesc, ci tot latin sau
roman". Faptul nu trebuie s ne mire, cci atestarea se referd
la sfirsitul secolului VI, cind diferentierea latinei abiaincepuse,
iar fragmentul in discutie este prea scurt (un cuvint sau doufi)
pentru a insuma inovatii fonetice sau morfologice ell de &it
sensibile (frater e vocativul normal latinesc, iar fratre, daed nu

e corupt" in unele manuscrise, poate fi vocativul format

dup decTnarea a doua, si Inca nu este frate, cum apare in
unele inscriptii mai vechi din Peninsula Balcanica, cu daparitia lui -r, forma care explica pe cea romdneascA)12. Asadar,

pe bun dreptate, Al. Niculescu citeaza in nota (p. 592) 'concluzia acad. Al. Rosetti, potrivit careia avem de-a face cu o
informatie pretioas asupra limbii populatiei romanizate de
.
Ja sudul Dunrii, ce era sa devina limba romnfi".
II) Evangheliarul slaw-roman de la Sibiu n-a fost des-

coperit" de L. Dern ny (vezi p. XIIXIV), care nici nu si-a

12 Vezi cditia recent5 si comentariile : Fontes historiae Dacoromanae, II.
publicate de H. AlihAescu s.a., Bucuresti, 1970, P. 538-539, 604-605

(cditorii retin numai pe fraler).

13 Vezi : C. H. Grandgcnt, Introducere in latina milgard, dup5 ed. spanio15

a lui F. de B. Moll, in rom. de Eug. Tilnase, Cluj, 1958, 295, p. 147

(litogr.). ; O. 1)ensusianu, litstoire de la langue roumaine, I Paris, 1901,
p. 390 (Opere, ed. B. Cazacu, V. ltusu si I. *erb, vol. II, Bucuresti, 1975,
p. 360).

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

179

atrilynit acest merit : in Rusia era cunoscut din a doua juma-

tate a secoltilui al XIX-lea, iar cititorilor romani le-a fost

prezentat prima data de- L Bogdan in 1891, fiind ulterior
inclus in Bibliografia ronidneased veche, de I. Bianu, N. Hodos
si D. Simonescu, vol. I, Bucuresti, 1903, si vol. IV, 1944.
Credem insa ca, dupa analiza atenta a filigranelor, intreprinsa
de L. Demny, in editia facsimilata din 1971, data imprimarii

textu/ui" nu mai este Inca in discuVe" (C. Tagliavini acceptase, la p. 451, tocmai datele imprimate pe aceasta ediie
1551 1553).
La traducerea Apostolului lui Coresi si a Cronografului
lui Moxa nu a fost consultat si un original latinesc" (p. 581).
Mrturisim ea nu prea agreem abuzul dc termeni straini,

ca de ex. : In romnd se creeaza o culture loyalty fata de

latinitate si de romanitate" (p. 584). Lucrurile pot fi spuse mai

simplu, altfel, caci elemente latine culte i franceze au ptruns
cu sutele i mine in engle7a, germana sau in rusa literard, hied

din epoca lui Petru cel Mare. Asada'', cu atit mai justificata
apare atitudinca carturarilor romdni, incepind cu Miron Costin

si D. Cantemir, ca s nu mai vorbim de Scoala Ardeleana.

In plus, formarea limbajului abstract s-a realizat i in alte
tari prin recurgerea la limbi de cultura inrudite de ex., rusa
literal-a este plina de termeni si forme slavone, pina intr-atita,

Inca mn lingvist occidental (B. Unbegaun) a afirmat nu de

mult (de altfel, pe urmele lui A. A. Sahmatov) ca rusa literara moderna are la baza chiar slavona. Prin urmare, tot atit
de

indreptatiti au fost romanii, atunci cind au recurs la

((hind, franeezil sau

www.dacoromanica.ro

CERCETARILE LUI R. A. BUDAGOV

REFERITOARE LA LIMBA ROMANA
SI LIMBILE ROMANICE

In 1972 s-a tiprit la Moscova, in Editura Universitatii

M. V. Lomonosov", volumul intitulat ObHee i romanskoe
jazykoznanie (Lingvisticd generalil i romanicil, 250 p.)

oma-

giu lui Ruben Alexandrovici Budagov, membru corespondent

al Academiei de tiinte a U.R.S.S., profesor al Universitatii din Moscova, cu prilejul celei de-a 60-a aniversari"
(n. 5. IX. 1910). Ingrijit de un colectiv format din N.D. Arutiunova, V. G. Gak, E. V. Zaoneghin si I. S. Stepanov (redactor

responsabil), volumul se deschide cu o scurta nota privind

biografia stiintifica a savantului (p. 3-5), completata de

lista Lucreirilor publicate de R. A Budagov (p. 6-15).

Elev al acad. V. F. *ismariov si al acad. L. V. cerba

se spune in aceasta not , R. A. Budagov a mostenit de

la ei interesul atit pentru istoria limbilor romanice si cultura
popoarelor romanice, cit i pentru problemele lingvistice
generale" (p. 3). Printre lucrrile sale, numeroase i variate,
dintre care prima a fost publicata in 1936, se remarca : monografiile privind istoria cuvintelor in istoria societatii" Istorija slov u istorii ob.C'estva (Moscova, 1971) s.a. ; studiile de
semasiologie i lexicologie comparata romanic Sramilerno-seissledovanija (Romanskie jazyki) [Cercelciri
de semasiologie comparat (Limbile romanice), Moscova, 1963]
s.a. ; monografiile i articolele privind istoria limbilor literare,
In special, a celor romanice Problemy izuseenija romanskich
literaturnych jazykov (Moscova, 1961 ; Problemele sludierii limmasiologiteskie

bilor literare romanice. Traducere de G. Mihil, prefata si

note de B. Cazacu, Bucuresti, 1962) ; Literaturnye jazyki i
jazykovye stili (Limbile literare si stilurile limbii, Moscova, 1967)
180

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

181

Atjudy Po
.a. ; cercetrile de sintaxd a limbilor romanice
sintaksisu rumynskogojazyka ( Studii de sintaxti a limbii romcine,
Moscova, 1958) *.a. ; cfirtile i articolele de lingvisticd general,

pentru uzul studentilor, al speciali*tilor i al reprezentantilor

altor discipline umaniste Vuedenie u nauku o jazyke (Moscoya, 1958; Introducere in stiinla limbii. Traducere i note
de G. Mih'il, Bucureti, 1961 ; editia a II-a rus, revzut
augmentat, Moscova, 1965) ; Jazyk, istorija i souremennost'
(Limb6, istorie si actualitate, Moscova, 1971), la care adugm
crtile aprute in ultimii ani : Celovek i ego jazyk (Omul
limba sa, Moscova, 1974) ; Cto takoe razuitie i sovergenstuouanie
jazyka ? (Ce este evolu(iai perfec fionarea limbii ? Moscova, 1977) ;

Bor'ba idej i napravlenij u jazykoznanii ndego vremeni (Lupia

de del i curente in linguistica epocii noastre, Moscova, 1978),
studiile i articolele de istorie a lingvisticii, introducerile la
editiile ruseti ale unor opere ale lui H. Schuchardt, Ch. Bally
Iorgu Iordani. Dacfi adaugam la acestea diversele studii
articole consacrate limbii latine,limbilor romanice franceza,
precum
italiana, spaniola, romna2, portugheza, provensala
unor aspecte ale istoriei limbii ruse literare i ale cultivrii ei,

avem imaginea activittii multilaterale a acestui lingvist de

frunte sovietic, cu o largA orientare filologic i filozofick
pentru care studiul limbii are largi implicatii sociale.
1 Romanskoe jazykoznanie (Linguistica romanic6), Mo scova, 1971.

2Tn afara lucrdrilor mentionate in text, care au ca obiect limba romana

(singura sau aldturi de alte limbi romanice), R. A. Budagov a publicat
alte articole consacrate acesteia. Le mentionam aici, in ordine crono-

logia Slaujanskoe ulijanie na rwnynskij jazyk (Influenta slcumi in limba

romelna), Vestnik Lenin gradskogo universiteta", 1947, nr. 2, p. 80 94)

Rumynsko-romanskie leksiko-semantieeskie raschadenija (Divergente lexico-

semantice romno-romanice), In Omagiu lui Iorgu lordan, Bucurqti, 1958,

p. 119-127 ; K semantike glagola a e4tina (In lega' turd cu semantica verEmil Petrouici, 1958,
bului a clOiga), CL III, Suplimcnt. Mlanges

p. 127-131 : /z istorii jazykoznanija o Rwnynii (Din istoria lingvisticii

in RonOnin), "Nauenyc doklady vysgej gkoly", *tiinte filologice, 1960,
nr. 2, p. 5-16; Rumynskij jazyk, in Kralkaja literaturnaja nciklopedija,
t. 6, Moscova, 1971, P. 431-432; Rumynskie pisateli i filologi o literalurnom jazyke (Scriitorii i filologii romani despre limba Merare!), RRL, XX,
1975, nr. 4, p. 325-326; Portrely ueenych v knige Romanskoe jazykoznanie

lorgu Jordana, SCL, XXIX, 1978, nr. 5, p. 515-517. Profesorul Budagov

a vizitat de mai multe ori tara noastra, ca invitat al Academiei R.S.

Rominia sau ca participant la unele congrese l simpozioane internationale, prezentind comunicar ce s-au bucurat de o larga audienta.

www.dacoromanica.ro

182

Astfel, subliniind insemnOtatea studierii limbilor literare,

R. A. Budagov scrie : Este greu sfi ne inchipuim o cultura

evoluatfi i bogat a unui popor fail o limba literafd eyoluatO
i bogata. Cu ajutorul ei, aceast cultur se fixeaz, prin ea
se exprinfd. In acest caz problema limbii literare are o mare
insemntate nationald"3. Comentind acest credo al savantului
moscoyit, potrivit cdruia issledovanie filologa-jazykoyeda pererastaet y obkestvennju missiju unogo-guma nista" (cercetirile
filologului-lingvist se transforma intr-o misiune social a
savantului umanist"), autorii notei introductive citate adaug ;

Tocmai aceast conceptie determinfi intelegerea de cdtre

R. A. Budagoy a lingvisticii ca tiintfi umanist : dincolo de

faptul individual, sd yadd elementele generale, dincolo de

limba literar limba national, dincolo de limbA in totalitatea ei societatea i omenirea".
Neayind posibilitatea sfi prezentAm aici toate lucrarile
fundamentale ale romanistului sovietic dintre care (iota
au fost traduse in rominWe i &lilt bine cunoscute cititorilor
din tara noastr , ne yom opri, in cele ce urmeaz, asupra
unora din ele, consacrate limbii romine sau in care aceasta
ocup un loc de seamfi intre celelalte limbi romanice.

Astfel, in 1958 profesorul Budagov a publicat o carte

consacrat exclusiv limbii romne Etjudy Po sintaksisu rumynskogo jazyka (Studii de sintaxa (imbii romdne, 236 p.). Interesul

fatA de ea crete cu atit mai mult, cu cit autorul trateaza

probleme desprinse dintr-un capitol dintre cele mai putin stu-

diate ale limbii romiine : sintax a. R. A. Budagov studiaza

unele probleme deosebit de importante ale sintaxei romaneti,

artind specificul ei in comparatie cu sintaxa altor limb i

romanice4. Ceca ce-1 intereseae pe autor, in primul rind,
este nu legfitura diyerselor fenomene sintactice romneti cu

sintaxa altor limbi balcanice", ci interpretarea acestora pe

baza tendintelor sintactice general-romanice, realizate in mod
inegal in fiecare limb& neolatind in parte. FOr indoial, auto-

rul nu neaga influenta limbilor balcanice", ins pentru a

Literaturnye jazyki i jazykouye stili, p. 5.
4 Vezi Cuoint inainte, p. 4.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

183

explica originile anumitor fenomene sintactice din limba

roman-a, trebuie s le cercetam in sistemui limbii romane
precum si in comparatie cu sistemul altor limbi romanice

E.. .J. Numai dupa ce am epuizat toate aceste posibilitati

surse directe, se poate trece la sursele indirecte sau mediate"
(p. 4). Aceasta' baza principiala ni se pare deosebit de impsr-

tanta si ea duce, in paginile crtii, la rezultate demne de

retinut.
Diversele fenomene sintactice romfinesti functiile cazurilor,. particularittile pronumelor, functiile conjunctivului,

constructiile predicative si apozitive, ordinea cuvintelor in

propozitie sint cercetate in planul limbii romane iterare
moderne. Autorul face ins o serie de incursiuni istorice
comparative, necesare pentru intelegerea strii actuale a
unor categorii sintactice din limba romn i pentru explicarea tendintelor principale in evolutia lor. Tratarea Intr-un
plan comparativ-istoric a diverselor probleme de sintaxa este
cu atit mai necesar, cu cit remarca autorul aproape in
toate studiile de sintaxfi a limbii romne actuale predomina
metoda de expunere pur descriptiv.
Analiza fenomenelor sintactice se face nu numai din
punctul de vedere al relatiilor pure", ci in primul rind din
acela a! continutului, al valorii diverselor categorii sintactice.
Celor care li se va parea ca analiza fenomenelor sintactice,
propusfi in aceasta carte, este prea semantici* am vrea sa
le reamintim spune autorul teza dezvoltat de numerosi
lingvisti de seama, conform careia insasi gramatica este produsul activittii ratiunii noastre. In afara acestei legaturi a
gramaticii (in special, a sintaxei) cu gindirea nu poate fi
inteles tspiritul* i specificul gramaticii insasi. In afara acestei
legdturi, gramatica se tfansforma intr-un ansamblu de forme

conventionale, a caror functionare e determinata de jocul

unor asociatii intimplatoare" (p. 5).
Cartea cuprinde cinci capitole, care, dei consacrate unor
probleme oarecum disparate, sint legate atit prin
interdependenta categoriilor sintactice studiate, eft i prin
concluziile autorului, care se bazeaza de fiecare data pe rezultatele obtinute anterior.
' Primul capitol si cel mai extins Functiile cazurilor
(p. 7-63) este consacrat unor probleme mult mai complexe

decit indica titlul. In prima parte a capitolului, autora! se

www.dacoromanica.ro

184

ocupa de cazurile substantivului si adjectivului (intr-un cuvint,

ale numelui), insistind asupra problemei controversate a num-

rului cazurilor substantivului in limba romana. SubHumid

pastrarea si dezvoltarea declinarii ca o particularitate a
limbii romane fata de celelalte limbi romanice, R. A. Budagov

ja In discutie diversele puncte de vedere privitoare la cazurile romanesti, inclusiv cel traditional, prezent si in Gran-what
limbii romane a Academiei (vol. I, 1954). El ajunge la concluzia

ca in limba romana exist d, in afard de vocativ

care e o

forma aparte
, numai doted cazuri propriu-zise
nominativacuzativul si genitiv-dativu15, idee exprimat in treact si de

alti cercetatori (Alf Lombard, H. Schmidt). In aceasta afirmatie autorul porneste de la principiul, bine fundamentat
teoretic, conform caruia categoria gramaticala a cazului este

o notiune morfologicd, i nu sintacticd. Cercetind paradigmele

substantivelor romanesti, se poate usor vedea ca la formele

nearticulate de masculin (i neutru) substantivul ramine

neschimbat, iar la feminine formele care se opun sint nominativ-acuzativul si genitiv-dativul (dealtfel, numai la singular).

La declinarea articulata' a tuturor genurilor se opun N A

si GD. Deoarece in stabilirea cazurilor trebuie pornit nu
de la un tip de declinare, ci de la toate, se poate spune deci ca
substantivele (si adjectivele) romanesti au, de fapt, in afara

de vocativ, numai doud cazuri : NA si GD5. Cuprinzind,

in procesul dezvoltarii limbii, diverse valori ale cazurilor respective din limba latina, fiecare dintre cele doua cazuri rorn-

nesti apare nu numai sub o forma noud, ci si cu o valoare

gramalicalii noud. Sfera valorii fiecrui caz

s-a modificat esential si s-a laegit

limba roman il"

In

(spatierea aut. p. 16).

Avind in vedere, pe de o parte, originea cazurilor romane5ti si evolutia lor istoric, iar pe de alt parte, extinderea

valorii lor, autorul sustine, pe bung dreptate, a studierea

functiilor sintactice ale cazurilor in limba romana are o importanta primordiala.
5 RecunoscInd conventionalismul acestor denumiri, justificate doar din
punct de vedere etimologic, autorul le pfistreaz.i. totui In virtutea emstentei une traditii a terminologiei gramaticale.
6 Se intelege a la pronumele personale situalla e alta : aici existA nominativ, aeuzativ i dab/ (vezi p. 19, nota 14).

www.dacoromanica.ro

LINGVI$T1 sTRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

185

Lucrurile devin mai complexe ins datorita faptului ca,

alaturi de cazmi, in limba romana sint larg reprezentate

prepozitiile, care apar ca adevarati concurenti" ai cazurilor.

Demna de remarcat, in legatur ca aceasta, este constatarea
ca, deed cazurile deosebesc limba romfina de alte limbi romanice, in schimb sistemul propozitiilor o apropie intr-o anumita
insurfi de toate celelalte limbi romanice" (p. 18). Impletirea
cazurilor 0 a prepozitiilor constituie un element specific al

limbii romne, care ins nu ne da dreptul, dupil parerea

autorului, s punem semnul egalittii fare diversele modalitati de a reda relatiile cazuale" (cazuri, prepozitii
ordinea cuvintelor), aa cum fac unii cercettori, care confund'
categoria gramatical a cazului cu notiunea general exprimat

cu ajutorul lui. Astfel, notiunea logicfi de apartenenta" poate

fi exprimat nu numai cu ajutorul cazului, ci i prin alte mijloace gramaticale (pronume posesive, prepozitii, forme atone

ale pronumelor personale etc.). insa cazul ca i oricare

alt categorie gramaticala
nu reprezint numai o anumita valoare, ci unitatea dintre valoare 0 o anumita forma"
(p. 20).

Alai greu de delimitat, in aceasta privint, sint construetiile cazuale i cele cu prepozitii, dat fiind ea in limba roman

cazurile functioneaza adesea paralel ca prepozitiile (cf. fiul

craiului i calul fiului de crai. Creanga). Imprt4ind parerea

acad. Iorgu Iorden7, potrivit careia constructiile de-al doilea

tip sint mai frecvente in stilul vorbit al limbii, autorul aratfi

ins ca e greu sa se admit c acestea sint mai concrete"

decit primele. tntre aceste constructii exista o deosebire pur

gramatical : cazul reprezint o forma a cuvintului, in timp
ce prepozitia de, ca i altele, nu formeaza impreuea Cu cuvintul urmtor un astfel de complex pe care s-1 putem numi
forma a cuvintului. Analizind unele conditii, care due la
apropierea functional dintre cazuri i prepozitii in limba
romana, autorul ajunge la concluzia ca deosebirea dintre
constructia cazual i cea cu prepozitie este esentiala, atit din
punctul de vedere al formei gramaticale, eft i din acela al
valorii gramaticale.
7 Limba romdnd actucdd. O gramalicd a greyelilor, Bucumti, 1947,
283.

www.dacoromanica.ro

p. 282

186

Pentru a lamuri mai bine functiile complexe ale cazurilor,

R. A. Budagov intreprinde, in continuare, o cercetare atenta
nu numai a relatiilor dintre cazuri si prepozitii, ci si a legaturilor (Entre cazuri si anumiti determinativi gramaticali,printre
care primul loe il ocupa articolul posesiv. Astfel, relatia
pura" de tipul casa vecinului devine o relatie mai complexd
in cazul cind lipseste articolul hotrit : o cas a vecinului
(articolul posesiv apare ca o compensatie). Acest articol se
intrebuinteaza mult mai des si mai general decit ar rezulta
din definitiile Gramttlicii limbii rotneine (I, p. 167) ; mai simplu

e s'A se van cind nu apare acest articol : genitiv-dativul se

alatura direct substantivului premergator numai in cazurile
cinc' acesta e articulat. In restul cazurilor, care pot fi foarte
diferite, trebuie sa tinem seama nu numai de indicele cazual,
ci si de cel exprimat prin pronumele posesiv. Sint situatii
cind pronumele posesiv joaca rolul de asociere gramaticala a
genitiv-dativului aflat la distanta de substantivul determinat
(ex. Problema limbii, a neologismelor i arhaismelor, a nuanfelor dialectale, a locufiunilor si proverbelor ... Cezar Petrescu)
sau cind acesta se substantivizeaza" : amicul meu O al familiei
mele (. .. amicul [amiliei mele] etc.

In legatur cu functia constructiilor cazuale substantivale in propozitie, R. A. Budagov se preste asupra acordului
dintre cazuri, mai precis asupra absentei acordului in construcVi ca : In stindtatea iubitului nostru prefeet! (Caragiale), fenomen care are urmari importante pentru structura propozitiei.
In astfel de cazuri, s-ar parea ca avem de-a face cu o dedublare

interna a propozitiee (Ex. In Tala mesei a s t er nut a c u

p os tav ro s.

Macedonski).
Capitolul al doilea
Particularitlifile pronumelor personale

(p. 64-102)
reprezinta o prelucrare si o imbogatire substantiala a unui articol publicat in 1948, Funcfiunea pronumelar personale in limba ramilla modera?. Pentru a nu relua
unele concluzii, in bulla parte cunoscute cititorilor, ne vom
opri numai asupra citorva elemente noi. R. A. Budagov revine
asupra ideii formulate de A. M. Peskovski si V. V. Vinogradov
8 Cf. Iorgu Iordan, Limba romana conlemporana, Bucarest', 1954, p. 621.
9 Funkcii lanych mesioimenij o sovremennom rumgnskom jazyke, Izvestija

AN SSSR", OLA, 1948, fase. 5, p. 429-443, tradus in SCL, I, 1950,

nr. 1, p. 35-57. Vezi recenzia lu J. Byck, in Cum vorbim", 1949, nr. 2,
p. 31-32 (Din siniaza pronumelui romancee).

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAIN' DESPRE LINDA ROMANA

187

Insusite in articolul citat, privitoare la pronume considerat

drept o caLegorie lexico-semantic lipsita de caracteristici gramaticale proprii
, artmnd ca acesta reprezinta o categorie
lexico-gramaticala, ca i celelalte parti de vorbire, cu toate ca'
in pronume se Impletesc, ca intr-un focar, caracteristicile

mai multor parti de vorbire (substantiv, adjectiv, adverb).

Autorul studiaza, pe baza unui material imbogatit, atit cazurile de repriza (reluare) pronominala (repetarea obiectului cu
ajutorul pronumelui personal articol de gradul al doilea")
de tipul femeii i era mild, clt si cele de prolepsa : pronumele
premerge si anunta oarecum substantivul (ex. Am vazut-o pe
Ancu(a Infricoqatd. M. Sadoveanu).

Lingvistul moscovit consacra un paragraf special Intrebuintarii specifice a pronumelui personal In dativ, care are
un caracter gramatical mult mai pronuntat cleat In celelalte
limbi romanice (in afara de dativus commodi, apar si constructii
cu dativus incommodi, de ex. : Mai Mtn i se dusese Fran; mecanicul. Sadoveanu).

Diversele cazuri de pronume insotitoare" ale substantivului si verbului In limba remand se explica nu prin asa-

numitul caracter arhaic al limbii romfine", cum Inclinase sa

creada inainte autorul", ci prin particularitatile Intregului
sistem gramatical al limbii romane, prin cane lui specifice de
dezvoltare i prin interactiunea cu limbile Invecinate.
Concluziile la care ajunge autorul stilt urmatearele :
I) Trebuie Matta o delimitare stricta Intre cazurile de
reluare a pronumelui motivate gramatical si cele stilistice.
Constructiile stilistice cu reluare (repriza) i prolepsa slut
uumeroase si se gasesc si In alte limbi romanice. Dimpotriva,
constructiile gramaticale cu reluarea pronumelui slut mai
uniforme, ele fiind caracteristice limbii romane.
2) Constructia cu reluarea numelui e obligatorie : a) and
o propozitie Incepe cu obiectul (Porto felul fl uilase), b) and
semantica substantivului exprima ideea de cantitate determinata, de notiune determinata. In aceste conditii pronumele
reluat apare ca un articol sui generis de gradul al doilea. In
cazurile in care substantivul exprima ideea de cantitate nedeterminata i, prin urmare, n-are nevoie de determinare, acolo
lipsete i reluarea pronumelui (ex. Multi prosti am vilzut eu
fn viala mea ... Creanga).
10 Art. cit., p. 443 (trad. Tom., p. 56).

www.dacoromanica.ro

188

3) Asemenea constructiei nominale cu reluarea pronumelui, exist i o constructie verbal stabil cu dativul pronu-

melui personal (accentuat sau neaccentuat, de ex. : Anghelescu oui. Ochii Ii alunecau in dreap(a
stinga. Vi. ta
romneased", 1951, nr. 2, 138) etc.
In capitolul al treilea Functille conjunctivului (p. 104
133)
R. A. Budagov pornete de la ideea c modul conjunctiv, ca i alte categorii sintactice specific romfinet.i,
trebuie explicat nu atit de pe pozitiile altor olimbi balcanice,
cit prin sistemul limbii romfine
(p. 106). Important
in acest caz este nu evidentierea elementelor neromanice",
ci stabilirea greuttii specifice a fenomenului gramatical respectiv de origine latin in sistemul fiecrei limbi romamce
in parte.
Astfel, se tie c hied in latin conjunctivul avea mai
multe functii, dintre care doufi fundamentale s-au pdstrat si
In limba romn, ca i in alte limbi romanice : 1) functia de
exprimare a diferitelor aspecte i nuante ale modalittii ipotetice, i 2) functia de subordonare gramatical. Ceca ce difer

in unele limbi romanice este corelatia acestor doufi funclii,

de-altfel strins legate intre ele.
Autorul studiazA conjunctivul, in primul rind, ca o categorie modala, artind c valoarea modal e evidentfi In cazurile eind conjunctivul apare independent ; in cazurile ins in

care acesta apare cu functia gramatical a subordonrii,

valoarea modald se restringe sau aproape dispare in intregime.

Tocmai aceast a doua functie este mult mai rspindi tfi in

limba romn decit in alte limbi romanice (care folosesc in
cazuri similare infinitivul), apropiind conjunctivul romnesc
de cel albanez, bulgresc i grecesc. Dar, subliniaz Budagov,
inlocuirea" infinitivului prin conjunctiv nu e o trstur pur
balcanied". Ea i are rdficinile intr-o interactiune mai
veche, indo-european, intre conjunctiv i infinitiv. Dealtfel,
chiar in aceast intrebuintare, conjunctivul nu e lipsit totdeauna de 'manta sa modal, mai evident dup verbe cu o
anumit valoare lexical (a urea, a 'rebid, a (lori etc.).
Autorul se oprete in special asupra acelor tipuri de intrebuintare a conjunctivului, care-I apropie de conjunctivul altor
limbi romanice : conjunctivul cu valoare de viitor (al nece-

sittii, sigurantei etc.) ; conjunctivul cu valoare de hortativ

(lat. Amemus patriam, pareamus senalui. Cicero; cf. fr. Vive la

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAIN' DESPRE LIMBA ROMANA

189

rvolulion ! rm. Multi ani s triliascei !)), Cu valoare de imperativ (ex. Sti Wain plebicistul, s trecem la cestiune. Caragiale),
Cu valoare finalii etc.
In leg-aura cu uncle apropien i functionale dintre conjunc-

tiv si viitor, trebuie retinut ideea c viitorul rominesc are

un pronuntat caracter modal (spre deosebire de alte limbi
rananice) : auxiliarul voi nu s-a gramaticalizat intr-atita, Inch
s nu fie inlocuit cu usurint de alte auxiliare (cf. am s ant,
va sit cInte, o sit fac).

Capitolul al patrulea Construclii predicative i apozilive (p. 134-172) trateaz5 o problem foarte putin cercetata din sintaxa limbii romne : constructiile, imbinrile de
cuvinte", in particular corelatia dintre constructiile predicative
si cele apozitive. Bazindu-si cercetarea pe un bogat material
ilus rativ, autorul ajunge la concluzia potrivit creia constructiile predicative au multe trfisturi comune cu alte limbi
idmanice si, mai larg, indo-europene, ca, de pild, modul de
imbinare a verbului Cu alte parti de vorbire, formarea unittilor predicative idiomatice (a sta pe ginduri, a se strimbei de
ris etc.), corelatia dintre grupurile predicative si cele apozitive
etc.

Constructiile predicative se afl intr-o strins interactiune

cu cele apozitive : exist o serie de cazuri de tranzitie, bazate
pe constructii predicative-apozitive sau apozitive-predicative

(ex. Camionul era aproape plin, pentru cii venise

inercat de la alli faliti. Sahia).

In ultimul capitol autorul cerceteazfi cu o atentie deosebit Ordinea cuvintelor In propozifie (p. 173-219), pornind de
la constatarea ca aceast problem este una din cele mai putin
studiate din sintaxa romaneasci, desi este esential in intele-

gerea particularittilor structurii sintactice a limbii romne.

R. A. Budagov subliniaza de la inceput c ordinea liber"
a cuvintelor in limbile flexionare este liber intr-un sens foarte

limitat. Invers, in limbile cu ordine fix" a cuvintelor, pot

fi intilnite numeroase constructii libere". Aceast constatare
.e deosebit de important pentru limba romind, in care joac
an mare rol tendintele analitice si se manifest:A' destul de
.puternic particularittile flexionare.

Find acum, ordinea cuvintelor (topica) s-a studiat in

limbile romanice, ca si in altele, mai ales din punct de vedere

www.dacoromanica.ro

190

logic sau psihologic. Dar problema topicii este in primui

rind o problema lingvistica, in particular sintactica.
Referindu-se la lucrarile acad. Iorgu Iordan (L un

romdna contemporana, 1954 [ed. a 2-a, 1956], i Slilistica limbii

romdne, 1944), in care, printre altele, se formuleaza principiul

general al topicii romanesti (ordinea cunoscutnecunoscut"),

autorul arata ca e nevoie s studiem in primul rind cauzele
gramaticale care distrug ordinea obi,nuita" a cuvintelor
numai dupa aceea cauzele stilistice.
Astfel, R. A. Budagov studiaza' in capitolul de fatil eonditionarea gramalicala a ordinii cuvintelor, ca de pild, in
relatia predica!
obiect, subject
predicat, determina! determinant etc. n urma acestei analize, se ajunge la concluzia ci

postpunerea adjectivului se incadreaza in postpunerea deter-

minantilor in general, care ea insi are cauze structurale

(de ex., locutiunile adjectivale in locul adjectivelor relative

o tabacher de argint). In ceca ce prive,te prepunerea atributelor sau locutiunilor atributive, autorul stabile,te ca' ea poate
fi legat de o anumit substantivizare" a adjectivului (jnlade
si onorabilul nostril prefect), de anumite particularitati strac-tural-semantice (prirnii fulgi de zapada), de valorile figurate
ale adjectivelor (noi lucrcstri ale scriitorilor nostri) etc.
Dupa cercetarea postpunerii prepunerii adverbului
a locutiunilor adverbiale fata de verb, autorul se ocup, in
Incheiere, de rolul expresiilor idiomatice i al imbinfirilor de
cuvinte in topica propozitiei. A,a, de pilda, constructia cal
de caleirie poate fi extinsa astfel : calul de dark al vecinului
(dar nu calul vecinului de califrie). Introducerea unor elemente
In cadrul acestor constructii (ex. pide de 111.4 duce la trans-

formarea lor calitativa din unitati independente in ample

parti ale unei unitti structurale mai complexe propozitia

(ex. pielea asta de urs).

Apdar, problenia topicii in imbinri de cuvinte, ca i In
propozitii, trebuie privita in primul rind din punct de vedere
gramatical, ca o problema sintactica. Numai atunci se poate
defini ce este determinat de particularitatile sintactice ale
limbii respective i ce face parte din stilistica. Far indoialai

incheie autorul, topica face parte nu numai din sintax5,

din stilistia i merita' sk fie studiata ca atare.
www.dacoromanica.ro

ci

LINGVISTI STRAINI DESPEE LIMBA ROMANA

191

La sfirsitul cArtii se reproduce, in anex, articolul Formarea pluralului substanlivelor (p. 220-2)11.
Majoritatea exemplelor, extrase din operele unora dintre

cei mai reprezentativi scriitori romdni (Nicolae Balcescu,

Ion Creangd, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, Al. Sahia,

Cezar Petrescu), precum si din presa actuara, sint insotite de

traducen ingrijite si de explicatii menite sA releve particularittile structurale ale limbii romfine.
R. A. Budagov a studiat in aceast lucrare o serie

de fenomene specifice sintaxei romnesti, care o apropie

sau, uneori, o deosebesc de aceea a altor limbi romanice.
Informatia bogata din literatura de specialitate, folosirea
in cazurile necesare a comparatillor cu latina si limbile
romanice sau, mai larg, indo-europene (printre care si limba

rusa), siguranta metodei de lucru i-au permis autorului sa

incadreze fenomenele cercetate in ansamblul sintaxei roma nice,

s le dea de cele mai multe ori explicatii judicioase. Se poate

spune fara exagerare cd aceast carte cuprinde numeroase

idei i puncte de vedere noi, care indeamn la reluarea in alte
planuri i aprofundarea multor probleme din sintaxa romineasca. 0 serie de probleme generale expuse in carte sint
ilustrate si concretizate cu fapte de limbd romand. Concluzia
fundamentala este deosebit de util : necesitatea studierii
particularittilor sintactice romanesti, in primul rind, prin
raportarea la domeniul limbilor romanice. In al doilea rind,
In sintax trebuie s se ia in consideratie nu numai relatiile,
ci
continutul, sfi se aplice, cu alte cuvinte, teza generala a
legAturii dintre limba

i &dire.

Specialist recunoscut in domeniul lingvisticii generale si

romanice, cunoscAtor i cercettor competent al limbii
romdne, R. A. Budagov este unul din acei savanti strAini care

au contribuit intr-o foarte mare msurd la cunoasterea

11 Articoitil a aparut initial in volumul omagial V.F.*ismariov, Romanogermanskaja lifologija (Leningrad, 1957), sub titlul Nekotorye osobennosti
obrazooanija mnotestvennogo .isla imeni suteestviternogo u rumynskom
jazyke (p. 87-93). Vezi recenzia Va/eriei Gufu-llomalo, in Liniba

roman5", 1957, nr. 6, p. 99-101.

www.dacoromanica.ro

192

studierea ei peste hotare. in crtile i articolele sale

nu

numai cele de romanistici, ci si de lingvistic general se

face apel constant la faptele limbii romine si se citeazi adesea
contributiile lingvistilor romini, cirora lingvistul sovietic le
di o inalti apreciere.
Aceast afirmatie este valabili i pentru unele ciirti pu blicate In ultimii ani, pe care ne propunem s le prezentm In
continuare, nu numai din acest punct de vedere, ci in primul
rind din acela al contributiei la dezbaterea unora din problemele cardinale ale lingvisticii generale si ale celei romanice.
Astfel, bogatul volum Sravnitel'no-semasiologiteskie issledovanija (Romanskie jazyki) [Cercehlri de semasiologie comparatel (Limbile romanice), Aloscova, 1963, 302 p. ] este o lucrare

pe cit de intresanti, pe atit de individualizati in lingvistica

actuali. Autorul si-a pus o sarcini temerari, dar nu irealizabild studiul semanticii comparate a unui grup de limb i
inrudite, In cazul de fat, romanice, stabilirea unor principii
si metode pentru realizarea acestei sarcini de cea mai mare
actualitate a lingvisticii.

Bazat, In special, pe materialul concret al latinei si al

principalelor ei continuatoare franceza, spaniola, italiana,
romana, portugheza, cartea cuprinde 14 capitole, urmate de
o lncheiere, Bibliografie *i Indice de cuvinle .,si expresii. Autorul

este pe deplin constient de dificulttile pe care le pun studierea sistemului lexico-semantic al unc limbi spre deosebire
de fonetic si de gramatic si stabilirea categoriilor speci-

fice ale acestui aspect al limbii. Folosind pe larg, in mod

critic, materialele si concluziile cercetirilor de semasiologie

generali si romanici, din momentul formirii acestei discipline (marcati prin publicarea cfirtilor lui A. Darmesteter
L. Sineanu 1887, M. M. Pokrovski 1896 si M.*Bral
1897) pin la studiile actuale, R. A. Budagov incearci
In mare misuri reuseste s stabileasci sau si confirme existenta unor categorii specifice semasiologiei i lexicologiei :
Intelesul i Intrebuintarea cuvintului, sensul liber si sensul
legat", monosemia, polisemia si omonimia, neologismele
arhaismele, cuvintele cu found' interna dal% i cuvintele cu
formi interna estompati etc. Ca si In gramatic5. spune
autorul , In vocabular pot exista nu numai opozitii binare,
polisemie
ci i opozitii multiple, ca de ex. : monosemie
omonimie ; sens liber al cuvintului

sens relativ legat (imbi-

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAIN' DESPRE LIMBA ROMANA

nare frazeologic)

sens absolut

193

legat (idiomatism)" si

adauga : Dificultatea cea mai mare consta in a arfita cum

ansamblul categoriilor corelate formeaz sistemul lexical, cu
alte cuvinte, In ce fel categoriile corelate reciproc formeaz
corelatia general-lexicala sau sistemul. Daca corelatia inauntrul

unor grupe este evident (...), In schimb, studierea corelatiei general-lexicale a tuturor acestor categorii este o sarcin
a viitorului" (Cap. I : Principiile .0 metodele studierii semasiologiei comparate a limbilor inrudite, p. 9).
Ca si celelalte discipline lingvistice, spune R. A. Bndagov,
semasiologia trebuie sa-si aiba metoda sa si sa opereze cu legile
ei, care Insa nu pot fi stabilite deductiv, ci pe baza unui studiu

concret. Or, tocmai materialul semantic al limbilor concrete

este cu totul insuficient studiat. De aceea, autorul s-a si strduit sa realizeze In capitolele urmatoare ale lucrarii o anumit
sistematizare a unei parti a materialului lexical romanic",
cad limbile Inrudite Isi au specificul lor nu numai In fone-

tick si gramatica, ci si In vocabular si semantici" (p. 15).

Acest specific al limbilor romanice este prezentat de autor In

capitolele urmatoare ale cartii : 2) Diferenfierea lexico-semantied si integrarea limbilor inrudite ; 3) Sincronia, diacronia 0
sensul cuvintului ; 4) Raportul dintre elementele logice si cele
emofional-expresive in cuvint ; 5) Cuvintele de origine savan(il ;
6) Monosemia ..si polisemia ; 7) Problema verigii intermediare
in evolufia semanticd a cuvintului ; 8) Sistemul limbui si sensul
cuvintului ; 9) Seriile sinonimice ; 10) Cuvintul fi imbindrile de
cuvinte ; 11) Ritmul inegal al evolufiei semantice ; 12) Omonimia
si sensul cuvintului ; 13) Istoria cuvintelor istoria lucrurilor
istoria nofiunilor ; 14) Substratul fi sensul cuvintului.

Farfi sa ne propunem a analiza In detaliu ideile acestei

carti, vom sublinia mai jos cIteva din concluziile ei, pentru a

n'e opri apoi, pe scurt, asupra citorva observatii concrete,

referitoare mai ales la bimba romn.

Diferentierea lexicala a limbilor romanice nu este numai

o chestiune de geografie lingvistic, cum se poate crea uneori
impresia (cf. lucrarea lui G. Rohlfs, Die lexikalische Differenzierung der romanischen Sprachen. Versuch einer romanischen
Wortgeographie, Miinchen, 1954), ci este o problema mult mai
complexa, lexico-semantic, legata in acelasi timp de procesul
de integrare a vocabularului acestor limbi (de ex., continuatoarele lat. domus, casa, mansio).
www.dacoromanica.ro

194

In vocabular i, in particular, In semantica trebuie sa se

delimiteze sincronia de diacronie, dar in acelai timp i s
se observe interactiunea" lor permanenta i profunda. Aceast
teed este ilustrata prin exemplul lat. prehendere, al derivatelor
i continuatoarelor acestuia din limbile romanice (fr. prendre,
comprendre etc., rom. prinde, cuprinde, aprinde cf. prov.
comprendre cu acelai sens etc.).
Motafora, metonimia *1 alti tropi nu numai ca ocupfi
prea mult loc" In lucrarile de semasiologie, dar i contribuie

la deplasarea involuntara a obiectului Insui al cercetrii

semasiologice", caci corelatia dintre elementele logice i cele

emotional-expresive este mult mai larga deck problema metaforei i metonimiei. Prima apartine In intregime semasiologiei, in timp ce a doua apartine In primul rind poeticii i numai
partial semasiologiei, dei In procesul Insui al evolutiei sensului cuvintului transferurile metaforice i metonimice joaca

uneori un rol important, ce nu poate fi neglijat de lingvist"

(p. 84). Exemple tipice prezentate de autor stilt cele referitoare
la evolutia termenilor denumind manca i notiunile Inrudite
In limbile romanice (Cu utilizarea cunoscutului articol al
acad. Iorgu Iordan, nu insa i al lui C. Racovita, Travail el
souffrance*, publicat In Bulletin linguistique", VII, 1939,

p. 96-101).
Cuvintele de origine savanta (imprumuturile culte din
latina) prezinta interes atit pentru semasiologia diacronica,
cit i pentru cea sincronica, intrucit, odata patrunse in limbile romanice moderne, ele capata adesea cea mai larga
rspindire" (p. 107). Evident, autorul consider ca aceste
cuvinte trebuie sa fie cuprinse i In dictionarele etimologice
comparative ale limbilor romanice (se are In vedere, In spe-

cial, Romanisches etymologisches Wtirterbuch al lui W. MeyerLtibke, care le-a exclus din principiu), caci astfel de dictionare

trebuie sa arate nu numai regularitatea corespondentelor

fonetice i, In parte, a celor derivative In lexicul limbilor

respective, ci i o anumita legitate a legaturilor seman-

tice dintre ele" (p. 109). Comentind citeva exemple atIt din
punct de vedere fonetic, cit i semantic, R. A. Budagov
arata 6, sub primul aspect, ele slut bine individualizite in
franceza i portughez', in timp ce In italian diferenta dintre
ele *i cele populare este mai mica (romna, pe care de asta
www.dacoromanica.ro

LD:GVISTI STRAIN' DESPRE LIMBA ROMANA

195

data autorul n-o mentioneaa, ocupa, credem noi, un loe

intermediar).
Deosebit de interesanta i convingkoare ni se pare argu-

mentarea In sprijinul justifiarii

i expliarii polisemiei In
.Polisemia este conditionata de caracterul cunoa5terii
omului, de particularitatile gindirii i de natura vocabularului

insu:A .(p. 123), aci directia generalk a evolutiei tuturor

i (...) a multor altor limbi are loc sub

limbilor. romanice

semnul intensifiarii i adincirii polisemiei cuvintului" (p. 123).

Aceast lege fundamentalfi a semasiologiei este exemplificata
cu o serie de cuvinte din limbile romanice, printre care rom.
pulbere i prof, pleca, culege i corespondentele lor romanice.

Formulata de R. A. Budagov In 1955, teoria verigii

intermediare" in evolutia semantia a cuvIntului capat aici

o tratare multilateral, pe baza unor exemple din latina i
din hmbile romanice actuale (de ex. rom. piur ,.strat
(social)", dar *i obiect de acoperit", In raport cu pal). Aceast

veriga intermediara", spune autorul, poate fi descoperit

1) in evo/utia istoric a cuvintelor insei (uneori, in corelatie
cu obiectele denumite) ; 2) in cuvintele derivate de la aceeai

radacia ; 3) in diverse imbinari de cuvinte ; 4) In raporturile cu cuvintele corespunatoare ale limbilor inrudite.
La intrebarea cardinal-a: E posibil sistemul In vocabular 7", R. A. Budagov rispunde pozitiv i, dupa prerea
noastra, argumentat : Tinzind spre generalizari, vocabularul
este, in acela5i timp, strins legat de intreaga realitate a obiectelor i notiunilor, esenta carora dep4ete limitele limbii.
De aceea, prin prisma sistemului lexical se va intrevedea sistemul notiunilor i, mai estompat, sistemul obiectelor i
fenomenelor din realitatea Inconjurtoare. Cu alte cuvinte,
sistemul in vocabular nu este izomorf sistemului In gram atica
sau in fonetica. Dar aceasta nu Inseamna c lexicul, in genere,
nu pciate fi studiat sistematic, cum afirma astazi multi cerceMori: Sistemul In lexic este deschis, in opozitie cu sistemul
relativ Inchis in gramatia i, mai ales, in fonetica" (p. 157).
Printre exemplificarile acestei teze se numara cuvintul cale i

sinonimele sau lexemele denumind notiuni apropiate In

romana i in celelalte limbi romanice, verbele a zice a spune-

a vor.bi. corespondentele lor romanice etc. Foarte bine se. jus-

tifica aceasta teza In studierea seriilor sinonimice", In. evolutia componentelor lor. Fiecare serie sinonimia, spune
www.dacoromanica.ro

196

autorul, are un cuvint de baza" (p. 192), in jurul cruia se

grupeaza toate celelalte (de ex., fr. faible, fan de &bile, Tale,
chtif, fragile).

O problem interesann pentru semasiologia comparan a

limbilor inrudite, in cazul de fan, a celor romanice, este

raportul dintre cuvint i imbinarile de cuvinte, care permite

sa se stabileasca nu numai diferentierile lexicului romanic,
ci si liniile de interactiune dintre aceste limbi (cf. rom. cale
ferata

fr. chemin de fer

ital. ferrovia, dar ital. ferroviario
Ir. ferroviaire
rom. feroviar).

Tot in planul semasiologiei comparate se poate stabili si

ritmul inegal al evolutiei semantice" a unora

acelorasi

cuvinte in limbi inrudite, care depinde de mai multi factori,

adesea diferiti in fiecare limb in parte (cel mai important
ni se pare locul pe care-I ocupa in sistem respectiv, intr-un
microsistem" un cuvint sau altul, de ex. lat. captious,
familia i continuatoarele lor in diverse limbi romanice).
Ca si polisemia, omonimia este un fenomen natural si
des intilnit in once limb, inclusiv in cele romanice, deci nu
reprezinta o regretabil nediferentiere a ceea ce trebuie diferentiat", cum cred unii lingviti. Pornind de la ideea ca omonimele sint un fenomen natural, confirmat de evolutia i sistemul

actual al multor limbi, inclusiv al celor romanice, autorul

subliniaza ca ele se impiedica reciproc numai in cazuriexceptionale" (cf. rom. insela a pune saua" i insela a induce in
eroare", existente inca i azi ; ce e drept, primul e inlocuit partial cu imam).
In capitolul Istoria cuvintelor istoria lucrurilor
istoria
noliunilor se subliniaz, printre altele : Cercenrile in domeniul
cuvintelor i lucrurilor nu numai ea nu contrazic principiul
caracterului sistematic al limbii, ci, dimpotriva, it completeaza
adincesc [...]. Sistemul ar fi imposibil, daca n-ar
organiza elementele care-1 compun. De aceea studiul.eleinentelor ne conduce spre intelegerea sistemului, iar acesta, la
rindul sau, arunca o Ilona lumina asupra elementelor. tare-1
compun. Cu tot specificul su, sistemul limbii nu e imanent.
In ultima instanta, el este determinat de necesitatile comunicarii, ale oamenilor care vorbesc intr-o limba sau alta. Tinind
seama in permanenn de caracterul sistematic al limbii, insasi
istoria ccuvintelor i lucrurilor, istoria cuvintelor si notiunilor se ridica pe o noua treapn, capata o insemnatate actuwww.dacoromanica.ro

L1NGVISTI srramr DESPRE LOMA ROMANA

197

air (p. 253). Autorul exemplific ideile sale prin studierea

citorva grupuri de cuvinte ca fr. (petit) djeuner diner sousi poarld etc.
per, rom. lingurd
In sfirit, atingind In treacat problema mai larg a inter-

actiunii dintre limbi, B. A. Budagov se oprete in special

asupra substratului i sensului cuvintului", prevenind asupra
exagerarilor In explicarea diverselor fapte semantice (ca
a altora) prin influenta substratului, situindu-se, dupa propriile-i cuvinte, pe pozitia utilizrii rationale" a acestuia (p. 273;
noi am zice : atit cit faptele studiate ne permit In mod ferm
s-o facem). Pentru exemplificare el apeleaz la evolutia lat.
castigare > rom. cistiga, care, dupa S. Pucariu, s-ar datora
substratului balcanic.
Para' indoiala c studiul concret al unui material atit de

bogat din principalele limbi romanice a intimpinat unele

dificultati in gruparea i interpretarea faptelor, care depind
In mare masur de calitatea surselor lexicografice i documen-

tare. ata de ce ne Ingaduim s formulam unele observatii

cu privire, mai ales, la materialul romnesc.
Vorbind despre expresia a alma nevoie (p. 216), autorul
ar fi putut aminti ca vechea expresie motenita din latin i
pastratfi Inca in textele din secolul al XVI-lea, este a fi op.

Sernantismul verbului a (se) peirui (p. 217) nu e nevoie sa fie

pus in legatur cu faptul ca in romana, ca i In alte limbi

romanice, nu s-a pstrat verbul lat. pugnare, caci avem doar
pe a (se) bate.
Studiind evolutia lat. familia in limbile romanice (p. 230
233), autorul ar fi trebuit s apeleze *i la rom. fmeie, femeie,
iar la familie s recurga abia In al doilea rind, caci acesta e un

imprumut cult din latin, efectuat In epoca moderna.

Este regretabil ci autorul n-a putut utiliza, alaturi de

alte surse lexicografice romneti, enumerate la p. 278, Dicfionarul etimologic al limbii romdne (A

Putea) al lui I. A. Can-

drea i O. Densusianu (BucurWi, 1907-1914) i Dictionarul

limbii romeine al Academiei (cit se publicase pin In 1949),
caci ar fi &sit acolo un material lexico-semantic de cea mai
bun calitate. De asemenea, nu tntelegem de ce a fost omisa
la capitolul 8 ( Sistemul limbii i sensul cuvintului) teoria
cimpurilor semantice" a lui J. Trier (vezi Der deutsche Wortschatz im Sinnbezirk des Ver,standes. Die Geschichte eines sprach-

www.dacoromanica.ro

198

lichen Feldes, Heidelberg, 1931), pe care, chiar dack n-o im-

prta5e5te, autorul ar fi putut s-o utilizeze critic sau s-o

combat.

Legat tematic de volumul precedent este cartea Istorija

slov v istorii ob.C'estva (Istoria cuvintelor In istoria societa(ii,
Moscova, 1971, 270 p.). Dupa o scurta Pre(afil, in care se jusWick' obiectul lucrarii citeva cuvinte culturale", cuvintecheie", cu un larg diapazon.fn limbile literare europene , in

primul capitol, teoretic, intitulat Cuvinte, lucruri, nofiuni,

relafii, se fundamenteaza citeva din ideile preferate ale autorului, dintre care retinem aici citeva.
-

Raporturile reciproce dintre cuvinte 5i notiuni reprezintk

problema centrala a lexicologiei, lexicografiei 5i semasiologiei.
Celelalte probleme ale vocabularului sint derivate in raport

cu aceasta chestiune fundamental.cuvintul 5i notiunea".

Caracterul social al limbii trebuie descoperit nu numai in
manifestarile interactiunii dintre limbk 5i alte institute

sociale", ci in primul rind in limbd Inslisi, ca mijloc de comuni-

care intre oameni, ca existent reala a gindirii" (de ex., stilurile limbii, terminologia profesionala etc.).
Studiul cuvintelor culturale" este nu mai putin interesant cleat studiul cuvintelor dialectale sau rare, caci el ne
apropie de istoria culturii unui popor sau a unui .grup de
popoare, ca cele europene. Cci, dupa cum spunea Diderot
E suficient s comparam vocabularul limbii in diverse epoci,
ca sa ne putem reprezenta caracterul progresului poporului"
(citat la p. 13).
Unii lingvi5ti ai secolului XX, incercind sa corecteze"
pe Saussure, au incetat de a mai interpreta sensul cuvintului
prin interactiunea permanenta dintre signifi" 5i signifiant".
In cartea sa Language (1933), L. Bloomfield a exclus semnificatul (signifi) din sfera sensului, procedeu preluat 5i dus
mai departe de N. Chomsky 5i adeptii ski. Or, dupa R. A.

Budagov, s ensul cuvint ului este legatura istorice5te constituit dintre aspectul sonor al cuvintului 5i imaginea

obiectului sau fenomenului, care se produce in con5tiinta

noastr. Dimpotriv, not iu ne a este ideen despre obiect,
care distinge in el trasturile cele mai generate 5i esentiale
www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAMTI DESPRE LIMBA ROMANA

199

Notiunea este, de regulk, o categoric general-uman5, dar ea

insfisi depinde de gradul de dezvoltare a gindirii. Sensul

cuvintului, dimpotrivA, este o categorie a unei anumite limbi

apartine sistemului acesteia" (p. 22). Sensurile cuvintelor
si notiunile se did intr-o strinsd corelatie, dar nu slut identice.
De aceea, lexicologia, lexicografia i semasiologia
In genere,
lingvistica
nu se pot ocupa de notiuni, nu pot deveni o

stiint a stiintelor" : obiectul lor Il constituie numai sensurile apropiate" (bliiaflie znaeenija" A. A. Potebnea), nu
si cele indepartate" (darnefgie znae'enija").
In raport Cu notiunea de sistem In limbk, dar si Cu socio-

logia si cultura, cel mai fructuos pare, dup autor, studiul

lexicului ca un sistem aflat In miscare, cu luarea in consideratie a factorilor apartinind evolutiei societktii, care reprezint
o anumitk structur a relatiilor sociale" (p. 27). Dealtfel, continua R. A. Budagov, cuvintele nu-si pierd

niciodat individualitatea in sistem, in

special atunci chid, intr-un fel sau altul, sint accentuate"

(p. 30-31). Acestea sint asa-numitele cuvinte-cheie" (motscls), fie in limitele unui context dat, al unei opere literare
(de ex., la Paul Eluard : soleil, eau, feu, visage etc.), fie intr-o
anumit epoch' din evolutia unei limbi etc. (de ex. magazin
In limba francea intre anii 1820-1830, o data cu dezvoltarea
comertului modern).
Ocupindu-se de raportul dintre cuvinte i lucruri, autorul
aminteste aici despre interesanta revistk Wrter und Sachen",

intemeiatk de H. Schuchard si R. Mehringer (1909), care

a facut mult pentru apropierea istoriei cuvintelor de istoria
lucrurilor" (p. 41), dar nu si de aceea a notiunilor abstracte.

Or, conchide autorul, o nomasiologia ramura sema-

siologiei care studiazk principiile i legile denumirii obiectelor

notiunilor s-a dezvoltat pink acum mai ales sub semnu 1
cercetrii lucrurilor i mult mai putin al notiunilor" (p. 43).
Rkspunzind la intrebarea : Ce apare mai intii notiunea

sau cuvintul ?", se poate spune cd, de reguld, cuvintele se

creeaz o data Cu lucrurile (notiunile), In virtutea principiului

insusi al legfiturii indestructibile dintre limb i &dire, dei

uneori raportul dintre cuvinte i lucruri (notiuni) se poate

complica" (p. 47), intrucit unii termeni au aprut inaintea
obiectelor (nu si a nofiunilor, credem noi) sau, dui:a cum se
stie, uncle cuvinte denumesc obiecte inexistente. In concluzie,

www.dacoromanica.ro

290

sistemul lexical are dou'a planuri propriu-zis lingvistic si

notional, acest din urma aspect incluzind si obiectele realiVita" (p. 48-49).
Dupa aceste consideratii teoretice autorul trece la studierea unui bogat material lexical din principalele limbi europene
privind aparitia si evolutia, din antichitate pind astazi, a unor

termeni fundamentali pentru civilizatia moderna, grupati in

sapte capitole : Influen la stiintei, tehnicii si artei asupra lexicului

limbilor europene (tiiniii aria, tehniert, ntaing) ; Natura si

cultura in istoria societdfii (natura, (ultura, eivilizaiie) ; Procese de diferentiere in vocabular (persoanii, umanism) ; Omul si
calittitile sale superioare (talent, geniu) ; Omul si stdrile lui
sufletesti (umor, irouie) ; Omul si arta (dramii, comedic, tragedie) ;
Contactele din/re termeni si cuvintele polisemantice (romantic,
romantism).

Nu putem incheia aceasta prezentare fail a sublinia

bogata informatie a autorului, stilul elegant si ingrijit, expunerea clar si accesibil trsaturi caracteristice si celorlalte studii si monografii ale profesorului R. A. Budagov,
apreciate nu numai in patria sa, ci si in alte tri. Ele ilustreaza
una din directiile de cercetare ale lingvisticii actuale, care se
strduieste sa dezvolte acele ramuri traditionale", care au
fost neglij ate in ultimele decenii, nun fall a tine seama de
inovatiile introduse de curentele noi, pe care insa le interpreteazi de pe o pozitie proprie. Interesul acestor lucrri creste
pentru noi prin larga utilizare a datelor limbii romfine, fie
In monografii speciale, fie in studii teoretice generale sau
consacrate limbilor romanice.

www.dacoromanica.ro

S. B. BERNSTEIN
SI UNELE PROBLEME ALE LINGVISTICII
$1 FILOLOGIEI ROMA-NEST'

In 1971 a vAzut lumina tiparului volumul Issledovanija po

slavjanskomu jazykoznaniju. Sbornik I) tfest' estidesjatiletija pro fes-

sora S. B. Berntejna (Cercerdri de lingvistica slavii. Omagiu lui

S. B. Bernstein, cu prilejul celei de-a 60-a aniverstiri, Moscova,
500 p.), aprut sub redactia unui colectiv, format din E. I. Demina, E. I. Zelenina (secretar), N. I. Tolstoi i E. V. Ce0io (red.
resp.) i cuprinz Ind numeroase studii lnchinate cunoscutului slavist sovietic S. B. Bernstein, membru corespondent al Academiei
Bulgare de Stiinte 0 al Academiei Macedonene de tiinte 0 Arte.
Volumul se deschide cu Bibliografia lucreirilor prof.

S. B. Bernstein, publicate, Intre 1935-1970 (p. 5-17), Intoc-

min de I. E. Mojaeva i urmat de articolul profesorului

R. I. Avanesov, membru corespondent al Academiei de *tiinte
a U.R.S.S., intitulat 40 de ani In slavisticii (p. 18-27), din care

ne permitem s extragem clieva date, pentru a contura personalitatea tiintific a savantului moscovit.
Nscut la 3 ianuarie 1911, S. B. Bernstein i-a fcut studiile universitare la Moscova, Intre 1928-1931, 0 aspirantura
la Leningrad, fare 1931-1934, ca elev al cunoscutilor slaviti A. M. Selicev, G. A. Ilinski 0 M. G. Dolobko. In 1934
i-a sustinut teza de candidat In tiinte filologice, cu titlul
Tureckie lementy v jazyke darnaskinov XVIIXVIII vekov
(Elemente turce.gi

al XVII-lea

In

limba

al XVIII-lea)'.

damaschinelor"

din

secolele

1 PublicatA pariial sub titlul Turco-slavica, In Trudy Moskovskogo Instituta istorii, filosofii I literatury", t. VII, 1941, p. 24-40. Damaschinele"
slut sbomice cuprinend predici ale lui Damaschin Studitul 1 ale altor
autori bizantini al post-bizantini, traduse In limba popularA bulgarA .
201

www.dacoromanica.ro

202

Fiind numit, pe rind, titular al catedrei de limba i literatura bulgan a Institutului pedagogic din Odesa (1934), al
celei de lingvisticI de la Universitatea din acelasi oras (1938),
profesor la Universitatea din Moscova (1939), adjunct (1943)
si apoi sef al catedrei de filologie slava (1947), S. B. Bernstein

a avut un rol deosebit in organizarea si dezvoltarea invatamintului si studiului limbilor slave in Uniunea Sovietic.
Paralel cu activitatea universitara, a fost numit in 1946 sef
al sectorului de filologie slava de la Institutul de slavistica.
(in prezent, si de balcanistica) al Academiei de tiinte a
U.R.S.S., conducind i indrumind pin astazi numeroase
lucrari colective si individuale de o mare valoare in slavistica.
In 1946, S. B. Bernstein si-a sustinut teza de doctorat in

stiinte filologice, cu titlul Razyskanija y oblasti bolgarskoj

istori6eskoj dialektologii. Tom I. Jazyk valaskich gramot XIV
XV vekov (Cercettiri de dialectologie istoricd bulgarti. Vol. I.
Limba documentelor muntene din secolele al XIV-lea al
XV-lea), aparuta. la Moscova Leningrad, in 1948.

Prin cercetarea sa asupra limbii documentelor Trii

Romanesti din secolele al XIV-leaal XV-lea, prof. Bernstein

continua traditia unor slavisti i romanisti rusi i sovietici,
care au studiat cu interes limba romana, relatiile ei cu limbile
slave inconjurtoare, fiind atras de problema mult discutan
a provenientei si caracterului documentelor slavo-romane din
secolele al XIV-lea al XV-lea.

Inca de la inceputul lucrrii, autorul ii limiteaza dm-

pul de cercetare la documentele Tarii Romanesti din secolele

al XIV-lea al XV-lea, luind ca baza de studiu colectia

publican de cunoscutul slavist roman loan Bogdan, Docu-

mente privitoare la relaliile Tdrii Romtinesti cu Brasovul i ca

Tara Ungureascd in secolul XV ,si XVI . , vol. I (1413-1508),
Bucuresti, 1905.
Lucrarea cuprinde o Prefaiti, o Introducere i sase capitole,

dintre care trei constituie o privire de ansamblu a problemelor, iar celelalte trei slat consacrate studiului lingvistic al
documentelor.

Autorul arata In Prefafd (p. 5-6) ca izvoarele studierii

limbii bulgare, pink' in secolul al XVII-lea, slat Povestea
Troiei, limba Rugdciunilor de la Cergtiu (Transilvania),
marturiile limbilor vecine, in primul rind ale limbii romane,
In sfirsit, diplomatica munteana, care a fost studiat pink

www.dacoromanica.ro

LINGVI$T1 STRA1NI DESPRE LIMBA ROMANA

203

la acea data foarte putin din acest punct de vedere. Autorul

se opreste cu studiul documentelor la 1508 sfirsitul domniei lui Radu cel Mare aratind ca secolul al XV I-lea nu
mai poate da material sigur pentru studiul istoriei limbii
b ulga re.

Capitolul I, Istoricul studierii documentelor slavone din

Tara Romaneascif (p. 21-50), este o succint i interesant

trecere in revista a publicatiilor de documente si a cercetrilor
mai importante facute In domeniul acesta, incepind cu prima
editie de documente slavo-romane a Invtatului rus Iuri
Venelin : Documente vlaho-bulgare sau daco-slave .

(Peters-

burg, 1804)2. Dupd Venelin urmeaza o serie de publicatii

neinsemnate de documente fcute de unii cercetatori rusi,
pina chid, spre sfirsitul secolului trecut (1893), apare renumita
cercetare a invatatilor bulgari L. Miletici si D. Agura, intitui scrierea. ion slay& Cu o anexd de 84 doculat
mente slavone vlaho-moldovene i trei reproducen i fototipice3, urmat

de alte articole i publicatii prin revistele bulgare. Analizind

pe larg vederile profesorului Miletici, autorul subliniaza caracterul lor stiintific obiectiv, netrecind 'rasa cu vederea unele
din lipsurile grave ale cercetarilor acestuia, printre care nediferentierea documentelor muntene de cele moldovene, nediferentierea pe secole i altele.
Autorul se opreste apoi asupra a doi slavisti rusi (amindoi

legati, prin origine, de poporul roman), Polihronie Sircu

A. I. Iatimirski, care au studiat cu mult rivna raporturile
slavo-romne si au publicat documentele romano-slave. Se
cunoaste astfel publicatia postuml a lui Sircu, Din corespondenta voievozilor romtini cu magistratele din Sibiu si Brasov

Cu o prefata de A. L Iatimirski4, precum i pretioasa publicatie a lui Iatimirski, Manuscrisele slave si ruse din bibliotecile
romeinest15, far% sa mai vorbim de alte publicatii si de articole.
Capitolul se incheie cu o analiz obiectiva a publicatiilor
de documente slavone in Romania, parte care prezinta pentru
" Vlacho-bolgarskie iii dako-slavjanskie gramotg, sobrannye I ob'jasnennye

na iidivenii imperatorskoj Rossijskoj Akadernii Jurie-n Vmelinym

a Dako-rominite i tjachlata slapjawka pfsmenost.

na 84 vlaehomoldavski slavjanski gramoti i 3 fototipi6eski snimki (Sblrnik za narodn i

umotvorenija", kn. IX).

4 lz perepiski ra-nynikich voevod s Sibmskim i B-alooskim mayistrami. Posmzrtnyj trud P. A. Syrku s predisloviem A. I. Ja.-;imirskogo, St. Pb., 1906.
1::; r LC)3i3i ra
5 Si vj Inc
hi5'i9':c. S.,. Pe., 1935.

www.dacoromanica.ro

204

noi un deosebit interes. 0 preocupare serioas pentru documentele slavone apare abia in jurul anilor 1860-1870. Autorul
nu ascunde faptul ea studiile de slavisticfi lasau inc mult de
dorit, dar ca n-au lipsit cercetatorii serio0, obiectivi, printre
care trece, in primul rind, pe B. P. IIasdeu. Sint amintite de
asemenea publicatiile de documente ale episcopului Melchisedec, ale lui D. Onciul, T. Burada, T. Codrescu, A. Stefulescu,

V. A. Urechia i, in sfir0t, slut analizate publicatiile capitale

ale lui loan Bogdan, care in 1981 organizeaza catedra de filologie slava de la Universitatea din Bucureti. Publicatiile sale
de texte vechi i de documente, i anume Vechile cronice moldovenesti pinii la Ureche (1981), Documente privitoare la relafiile Tirii Romne$ti cu Bra.,sovul si cu Tara Ungureased In
secolul XV si XVI (1905), Documentele lui pfan cel Mare

(vol. III, 1913) 0 altele slut editii model 0 stau la baza

cercetarilor istorice i filologice ulterioare. S. B. Bernstein

reievi mai ales caracterul tiintific al publicatiilor lui Bogdan,

pe care le-a folosit in cercetarea sa, precum i obiectivitatea

vederilor istorico-lingvistice ale invtatului roman.
In continuare, autorul se ocupa de activitatea neobosit,
dar nu lipsita pe alocurea de greeli 0 exagerari, a cunoscutului

slavist de la Ia0, lije Barbulescu, ale carui lucran i au adus o

contributie insemnata la studierea elementelor slave din
limba romn.
Capitolul al II-lea se intituleaza Izvoarele scrierii slave In
Tara Romineascii (p. 51-79)6 0 trateaz una din cele mai
dificile probleme ale istoriei culturii romaneti. Prof. Bernstein

aduce puncte de vedere 0 argumente noi, care pot contribui

Ja interpretarea obiectiva a izvoarelor. Chestiunea fundamentall in aceasta problema este : cind a aparut scrierea slavon
pe teritoriul Munteniei i, in genere, al Romniei, ce caracter i ce raspindire a avut ea in primul secol de existenta ?
Parerea general anterioara era ea' scrierea slava a fost adus
de peste Dunre la sfir0tul veacului al XIV-lea. Dar atunci
cum se explica inflorirea rapida a scrierii slavone bisericeti
i de cancelarie in deceniile imediat urmatoare, caracterul
original al ornamentelor, independenta fata de documentele
e Vezi si articolul prof. S. B. Bernstein, K ooprosu ob istolnikach slavjanskoj

pis'mennosti a Valachii, Izvestija AN SSSR", OLJa, 1947, tom. VI,

fasc. 2, p. 125-135.

www.dacoromanica.ro

LANGVL5TI STRAINT DESPRE LIMBA ROMANA

205

corespunzatoare bulgare ? Rfispunsul nu poate fi decit unul

singur : istoria bisericii si a cultului ne dan dovezi sigure ea

ilia la mijlocul veacului al XIV-lea pe intreg teritoriul

Tarii Romanesti exista cultul ortodox In limba slavona.

Organizarea acestui cult cerea un mare numr de carti canonice slave" (p. 55). Autorul aratfi ca, fiind imprumutata din
Bulgaria, scrierea slavonfi s-a dezvoltat in provinciile romanesti In mod independent, in tot cazul Inca inainte de caderea
Bulgariei, ceea ce se poate vedea din bogatia i originalitatea
ornamentelor si textelor din secolele urmtoare, Incepind cu
secolul al XV-lea. Ce e drept afirma prof. Bernstein
noua nu ne-a parvenit nici un manuscris din veacul al XIV-lea,
dar textele religioase de la Inceputul veacului al XV-lea stilt
atit de descivirite in exprimarea unui stil nou aparte al scrierii
canonice slave, ea' nu poate exista nici o indoiala despre exis-

tenta lor" (p. 63-64).

Studiul documentelor laice ne intareste si mai mult convingerea c scrierea slavon in Muntenia e mai veche decit
sfirsitul secolului al XIV-lea inceputul secolului al XV-lea
si ea ea e mai independenta decit se crede de obicei" (p. 64).
Spre deosebire de textele religioase, atit In Muntenia, cit
in Moldova s-au pfistrat documente laice Inca de la sfirsitul
secolului al XIV-lea. Aceste documente, spune autorul, nu
sint prima incercare a cancelariei muntene. Se poate afirma
ca documente In limba slavon s-au scris si mai inainte, In

tot cazul cel putin de la jumatatea veacului al XIV-lea"

(p. 64). La aceasta se adauga inscriptiile de pe mormintele

voievozilor din a doua jumatate a secolului al XIV-lea.

In continuare, autorul arata ea, data fiind dependenta

politica de Ungaria a tinarului voievodat muntean in secolul al XIV-lea si al XV-lea, ea s-a manifestat i in domeniul
economic si cultural, ceea ce i gseste expresie in scrisorile
care ne-au rmas. Alfituri de limba slavona, in corespondenta
cu Ungaria si Transilvania, se foloseste i limba latina. Prof.
Bernstein arat ett exemple concrete asemanarile de stil dintre

scrisorile slavoue si latine (p. 69-70), precum i legaturile

diplomaticii muntene cu cea transilvneana i ungari, care-si
gsesc expresie in termenii unguresti introdusi In textul lor.
In acelasi timp, aceste scrisori se deosebese radical, prin stil,
de documentele bulgare contemporane, care 'Astral' Inca un
stil pornpos.

www.dacoromanica.ro

206

Iata, pe scurt, eiteva din cele mai importante rezultate

lingvistice ale cereetarii slavistului sovietic In aceste cloufi
capitole :

Textul documentelor reprezinta o Imbinare complexii

de formule de cancelarie, in care cu greu pot fi &site urme
ale individualitatii pisarilor (logofetitor), de expresii gata
fcute, luate din literatura religioasa, de formule de adresare,
de blestem, expresii idiomatice i, In sfirsit, de constructii
apartinind limbii vii" (p. 38-39).
Tn Ihnba slavona a diplomaticii muntene.trebuie

...

distinse trei straturi independente : cel slay local, care oglindeste

trsturile graiurilor slave din Tara Romaneasca (citeste :

ale limbii pisarilor de origine bulgara veniti de peste Dunre

si ale romnilor, care au invfitat atIt limba scrisa mediobulgara, eft si pe cea vie de la cei dintli n. n.) ; cel slavon mediobulgur, rezultat al influentei literaturii religioase din Tara
Romneasca ; cel slavon strb, a cfirui influent devine deosebit de vizibila Incepind cu deceniul al patrulea al seeolului
al XV-lea" (p. 39; cf. i concluziile 5 si 6 de la p: 364 365).
Al patrulea element este cel romiinesc, pe care S. S. Bernstein
il mentioneaza in alta parte, alaturi de influenta sirbeasc :
De la sfirsitul primului sfert al secolului al XV-lea, in documentele muntene se pot observa cu usurinta -dou procese.
Primul este rezultatul rolului crescind al elementului
asupra celui slay. ceea ce- a dus la aparitia In limba documen-

telor a unor particularitati ale limbii romne (...). Al doilea proces, care se oglindeste ciar in textele din secolul al
XV-/ea si de mai tirziu, II constituie ptrunderea in limba
scrisa a particularitatilor s ir best i" (p. 240-241; sublinierile ne apartin).

-.3) Studiul multilateral al acestor texte confirmii Intr-o

mai mare m'asura ca scrierea slavona in Tara Romneasci
este.cu mult mai veche decit sfirsitul sccolului al XIV-lea
inceputul secolului al XV-lea i ca ea este mai independenta
decit se admite de obicei" (p. 64).

4) Pe masuri ce se intensificau legaturile cu Europa,

In Tara Romfineasca se simte tot mai mult necesitatea Intrebuintarii limbii lat in e. Tocmai aceasta limbfi devine,
incepind cu secolul al XIV-lea, limba diplomatic pe care
domnii romni o utilizeaz in special pentru corespondenta
externa (...). Documentele latine din Tara Romanescri sInt
www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAILII DESPEE LIMBA ROMANA

207

o imitatie directa a documentelor medievale maghiar e"

(i transilvnene n. n.), avInd In vedere legaturile strInse
ale noului stat feudal cu lingaria i Transilvania?. In consecinta, Inca de la inceput, diplomatica latina i cea slavona
din Tara Romnesca s-au aflat Intr-o strinsa interdependenta"
(p. 68-69; cf. i concluzia 4 de la p. 363).

5) Dependenta diplomaticii slavone din Tara liom-

neasca de cea maghiara (i transilvaneana

n. n.) se mani-

festa In numeroasele Imprumuturi din limba maghiar

In documentele latino-maghiare se IntlInesc cuvinte ungureti,

care reprezinta termeni locali8. Multi termeni sociali

comerciali unguregi capta o larga raspIndire In Transilvania,

iar de aici tree In Tara Romneasca, reflectIndu-se In limba
documentelor slavone. Aceasta trsatura a diplomaticii Trii
Romneti o deosebete net de diplomatica slava" (p. 70).
In continuare, autorul enumera o serie de cuvinte de ori-

gine maghiara In limba documentelor slavo-romne, dintre

care miele chiar In forma romdnizatiP. De ex.
Denumiri de funclii : jadvarbirov (< magh. udvarbir6
iudex curiae regiae"), birau (= rom. birdu, din magh. bird),
parrt, (< magh. spn, din si. iupan, ulterior ispn), chercegb
(=rom. herfeg < magh. herceg, din germ. Herzog), pragara,
pagan, (= rom. pfrgar, din magh. pagar < germ. Barger),
parkalabz, przkalabb etc. (= rom. pfredlab, din magh. porkoldb < germ. Burggran .a.
Termeni comerciali : marcha (< magh. marha, cf. rom.
Inv. marhil, marfd), maa (< magh. mdzsa, rom majd), vaina
(= rom. vanul, din magh. vdm)
Denumiri pentru oras, locuinfd: varah, varoh, ouch
(< magh. vdros i rom. ora), lakagz (< magh. lakds, rom.
&leaf), sala h (< magh. szcilds, rom. sdlaf)
Verbe bantovati (<magh. bcintani, rom. a bintui),
kellovati < magh. kateni, rom. a cheltui) .a.
6) Aadar, in studierea limbii documentelor muntene,
trebuie s avem In vedere faptul ea traditiile stilului de can7 Despre scrierea latini In Moldova si Tara RomAneasea incepind cu sec .
XIII, vezi, acum In urm6, S. JAko si R. Manoleseu, Scrierea Latina fn
Evul Mediu, Bucuresti, 1971, p. 134-137 (bibliografia anterioark p.153).
B Vezi A. Bartal, Glossarium mediae et infimae latinitatis Regni Hungariae,
Lipsiac, 1901.
a Vezi glosarul lui I. Bogdan la Documente ... (1905), p. 382-396.

www.dacoromanica.ro

208

celarie s-au format in prezenta mai multor influente, iar in

secolul al X IV-lea al XV-lea normele acestei limbi eran
foarte instabile. In unul i acelasi document pot fi intilnite formele cele mai contradictorii, nelegate din punct de vedere genetic"

(p. 240

sub/. n.).

Extrase si din alte prti ale monografiei profesorului

S. B. Bernstein e drept, cu anumite amendamente cele
mai multe din aceste concluzii s-au dovedit fertile, pastrIndu-si valoarea i astazi, ele diferind in parte de altele, pe care

le trage autorul la sfirsitul carpi sale (p. 363-366) si pe care

le prefigureaza In diverse capitole. Aceste concluzii au lost

analizate de autorul acestor rinduri, in 1956, si de acad.

Al Rosetti, In 1961, si nu este cazul sa mai revenim asupra

modilor, cu atit mai mult, cu cit ulterior autorul insusi
ficat i nuantat uncle opinii, iar cercetarile ultimelor trei
decenii au adus numeroase demente noi in studiul limbii
acestor documente, definita pe drept cuvint ca o slavon
sui-generis, cu numeroase elemente romanesti, provenite din
limba vie a pisarilor, In majoritate romani".
Slavistul moscovit a avut o contributie remarcabil nu
numai In studiul istoriei limbii bulgare, ci i al dialectelor
acesteia, fiind initiatorul si coordonatorul Atlasului graiurilor
bulgliresti din U.R.S.S. (Atlas bolgarskich govorov SSSR.
Partea I s'It a II-a, Moscova, 1958), si unul din redactorii principali ai Atlasului dialectal bulgar (Billgarski dialekten atlas,

In mai multe volume, Sofia, 1964 si urm.). De asemenea,

D-sa este autorul unui fundamental Dictionar bulgar-rus

(Bolgarsko-russkij slovar', 58 000 de cuvinte, Moscova, 1966,

precedat de dou'a editii mai restrinse, publicate in 1947
in
colaborare
i in 1953).
Excelent cunoscator al tuturor limbilor slave, S. B. Bernstein le-a consacrat numeroase studii i articole, ilustrindu-se
in special drept un eminent comparatist. Titular al cursului
de gramatica comparata a limbilor slave la Universitatea din
Moscova, S. B. Bernstein a imbogatit aceasta disciplina
printr-o remarcabila opera, 06erk sravniternoj grammatiki slaVezi, In special, lucrdrile din ultimii ani semnate de D. P. Bogdan, Lucia
Djamo-Diaconit, Olga Stoicovici s.a.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRATNI DESPRE MAMA. ROMANA

209

vjanskich jazykov, din care au lost publicate pin in prezent

dou:i volume : 1) V vedenie. Fonelika (Introducere. Fonetica,
Moscova, 1961), apiiruta si In versiunea romaneasca (Gramatica
comparatcl a (imbilor slave. Traducere si note de G. Miliail,
Bucuresti, 1965), si 2) Ceredovanija. Imennye osnovy (Alternan(ele. Temele nominale, Moscova, 1974). Reflectind noile
cuceriri ale studiului comparat la limbilor slave, aceasta sinteza fundamental s-a bucurat de o calda primire in rindurile

s)avistilor sovietici si din alte OA. lata ce seria, de pilda, la

aparitia primului volum regretatul profesor A. V. IsaEenko :

Gramalica comparala a limbilor slave reprezinta un eveniment

de searna in slavistica sovietici si in cea internationala. Auto-

rul a reusit sa imbine in aceasta carte rezultatele verificate

ale slavisticii traditionale cu vederile originale asupra unei
sent intregi de probleme generale si particulare, s abordeze
vechea problematic de pe pozitiile lingvisticii actuale (...)
si sa realizeze o expunere unitara a bogatei problematici a
limbtlor slave". Si mai departe : Dar, in acelasi timp, Gramalica reprezinta o lucrare stiintifica de sine statatoare, un fel
de credo al cercetatorului : problematica extrem de larga da
autorului posibilitatea sfi-si verifice metodologia de cercetator pe baza unui material deosebit de bogat si de variar n
aprecien i valabile in egala mfisur 5i pentru volumul al
doi/ea.

Precedata sau insotita de o serie de studii teoretice,

dintre care unele prezentate la congresele internationale de

slavistici si de balcanistica inclusiv la cel tinut la Bucurest in 1974 , aceasta ampl lucrare este completata de alte
cercetri, dintre care mentionam Melody i zadai izue'enija
isloru znat'enij i funkcij padeiej v slavjanskich jazykach (Meindele ,si.sarcinile sludiului istoriei valorilor fi funcliilor cazurilor
In limbile slave)12. Pe acelasi plan comparatist se inscriu KarpaIskij dialeklologi6eskij atlas (Atlasul dialeclologic carpatic, par-

tea 1 si a 2-a, in colaborare, Moscova, 1967) si o serie de articole legate de problematica acestuia.

u NauEnye doklady vyskj 't.koly. Filologie'cskie nauki", Moscova, V,

1963, nr. 3 (19), p. 147.
u In volumul colectiv : Tooritel'nyj padef o slavjanskich jazykach (Cazul
instrumental in limbile slave, Moscova, 1958, p. 5-40).

www.dacoromanica.ro

210

Preocupat in acelasi timp de lingvistica balcanick

S. B. Bernstein a inceput s studieze incfi din deceniul al
patrulea limba romn, fiind unul din propagatorii ei In
U.R.S.S. Astfel, In 1950, a prefatat i tradus in limba rus
cartea academicianului Iorgu Iordan, Gramatica limbii romdne

(ed. 2, Bucure0i, 1946), sub titlul Grammatika rumynskogo

jazyka. Perevod so vtorogo rumynskogo izdanija i predislovie
S. B. Berngtejna (Moscova, 1950, 164 p.), prima gramatic

a limbii noastre aparut in U.R.S.S.

Mid o apreciere din cele mai favorabile lucrArilor
romanistici1 ale autorului a cdrui carte era inftipt cititorilor sovietici, S. B. Bernstein sublinia In special valoarea
deosebit5 a amplelor monografii consacrate de acad. Iorgu
Iordan limbii. in centrul intereselor tiintifice ale lingvistului
romn se af15 limba romn literar5 actual5, gramatica i stilistica ei. Acestor probleme Jordan le-a consacrat un mare
numilr de lucrari. Cea mai important dintre ele este monografia capitald Limba romdnd actuald. O gramaticli a greselilor"

(Ia0, 1943 [ed. 2, Bucure0i, 1948]), in care autorul descrie

In mod detaliat particularittile limbii romfine literare pe
fondul a numeroase abaten i ce-0 gsesc explicatia in tr5s5turile dialectale ale acestei limbi" (p. 5).
In acela0 timp, pe ling5 teza de doctorat prezentat5 mai
sus, prof. S. B. Bernstein a publicat o serie de articole
studii consacrate culturii si limbii romfine, istoriei, dialectologiei i raporturilor ei cu limbile slave, dintre care unele
tip5'rite in tara noastrii, chiar in limba romfin K voprosu ob
istoenikach slavjanslcoj pis'mennosti v Valachii, citat mai sus,
In not Rumynskij lingvistieeskij atlas (ampl recenzie asupra
Atlasului lingvistic romdn)13 ; Cu privire la legdturile lingvistice
slavo-romdne" ; A existat oare o limb() daco-slavd 715 Observatii

critice In legillurd cu periodizarea istoriei limbii romne"; Pamjati E. Petroviea (In memoria lui E. Petrovici)'7 i allele, in

care autorul recurge pentru exempliriciiri la limba romn.

" In Bjulleten' dialektologi&skogo stktora lnstituta nisskogo jazyka
AN SSSR", fasc. 3, 1948, p. 93-100.
14 In Omagiu lui lorgu lordan, Bucurcsti, 1958, P. 77-79.

16 In SCL, XIII, 1962, nr. 2, p. 147-152.

26 In Omagiu lui Alexandru liostili, Bucurcsti, 1965, p. 61-64.
11 In Sovetskoe stavjanovcdenic", 1969, nr. 2, p. 135.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

211

Studiind diverse aspecte ale raporturilor lingvistice

romano-slave, S. B. Bernstein subliniaza in acelasi timp carac-

terul ei romanic : Unii slavisti (de ex., N. Derjavin) smite

au exagerat rolul limbilor slave, netinind seama ca,
dei pnternic influentata de limbile slave, romana a fost si
este o limba romanic a. Adesea se spunea sau se scria e

autorul

limba romanfi ar fi, in mare masura, o limba slava. 0 asemenea

conceptie nu putea fi deck rezultatul unei atitudini nibiliste

fata de structura gramatical a limbii romane". Si mai departe:
Limba romana, impreuna cu italiana, spaniola, franceza etc.,
apartine ramurii romanice a limbilor indo-europene. Ins, spre

deosebire de celelalte limbi romanice, ea s-a format pe un

teritoriu unde au trit multi slavi. Acesti slavi, asimilati pink

la urma de populatia romanesc, au lasat in graiurile romanesti
multe clemente ale limbii lor, atit in domeniul lexicului si al
fonnarii cuvintelor, cit i in acela al foneticii"18.
In acelasi timp, intr-o serie de luerari de-ale sale, prof.
Bernstein da o inalt apreciere lingvisticii romanesti, operelor
.

ei reprezentathe pe plan national si international. Astfel,

prezentind citit orilor sovietici Allasul lingvistic romcin, realizat

sub conducerea lui Sextil Puscariu, de Sever Pop si Emil

Petrovici, D-sa subliniaz deosebita va/oare stiintifica si metodologica a acestei vaste lucran i colective, importanta ei pentru
cunoasterea aprofundata a limbii romne si pentru elucidarea

problernelor capitale ale istoriei ei, scriind, printre allele :

Astzi cunoastem cu exactitate teritoriul de raspindire a
multor cuvinte romanesti, care reflect cele mai importante
aspecte ale vietii personale si sociale umane. In prezent ne
sint cunoscute isoglosele diverselor variante fonetice ale cuvin-

telor. Putem afirma Cu certitudine ca fail datele acestui atlas

nu se poate serie istoria stiintifica a limbii romane"".
Sau, vorbind in genere despre scoala romaneasca de dialectologie, al 61.6 conducator recunoscut a fost in deceniile
precedente Emil Petrovici : Geografia lingvistica romneasc
a obtinut in anii de dup razboi succese deosebite, iar autoritatea ei international se OA la inltime. Un merit deosebit
In aceasta directie 1-a avut renumitul savant roman, care a
dat dovad de largi cunostinte, experient si tact". Si mai
ja Cu privire la legillurile lingvislice .. ., p. 77.
19 Rtanynskij lingoislMeskij atlas, p. 97-- 98.

www.dacoromanica.ro

212

departe despre cercetarile toponimice : Trebuie s subliniem

ci E. Petrovici a adus multe inovatii in metodica cercetrii
toponimelor. Interpretarea lingvistic a materialului de limb
introdusa de el este foarte instructiva si valoroas pentru
cercetatorii toponimiei din zonele cu populatie mixt" 20

Asadar, abordind limba, cultura si stiinta noastra din

punctul de vedere al raporturilor slavo-romane, profesorul
S. B. Bernstein s-a dovedit in ultimele decenii unul din cei
mai asidui cercetatori straini ai problematicii rominesti, care
a consacrat o ampli tezd de doctorat limbii de cultura medievale din Trile Romne si a contribuit in mod substantial la
propagarea limbii romane in U.R.S.S. Numerosii sai colaboi elevi din U.R.S.S. si din alte tari, inclusiv din Romania, continua si dezvolt multe din preocuparile maestrului,
uneori mergind pe cal proprii, dar fat% a neglija temeinicele
principii comparativiste ilustrate cu atita competenta de renumitul savant.
raton

te Parnjali E. Petrovia, p. 135.

www.dacoromanica.ro

PROF1LUB I

EMIL PETROVICI
SI LINGVISTICA BANATEANA

Emil Petrovici mi-a fost un bun prieten

coleg de studii, atit in tar, inainte de Unire, ci t

si
si

multi ani
in Franta,

pe vremea ciad am stat impreun citiva Ani la Paris si ne

pregteam pentru examenele noastre de doctorat, fiecare in
specialitatea lui" scria cunoscutul publicist bntean Aurel
Cosma, intr-o cald evocare a renumitului lingvistl. Originar
din Toracul Mic (Banatul iugoslav), unde s-a nscut la 4 ianuarie 1899, viitorului savant ii plcea, in intilnirile cu colegii
si din acelasi strvechi tinut, s vorbeasca in grai bntean
i
adaug venerabilul su prieten ne trezeam conversind
1 Aminliri despre Emil Peirovici, Studii de 1imb5, literaturA 0 folclor"
(Socictatea de tiinte filologice din R.S. RomAnia Filiala Re0la), III,

Re0ja, 1976, p. 205-208 (citatul la p. 205).

213

www.dacoromanica.ro

214

In dialectul nostru. Fluream proiecte pentru o mare revist

pe care s-o scoatem la Timisoara, cu un larg profil de preocu-

pari intelectuale, care s cuprind diversele probleme ce ar

putea promova cultura specific'd si traditional a Banatului.
N-am_mai putut _reliza revista inapreun, intrucit Emil Petro-

vici s-avstabilit la Cluj. Abia mai tirziu am reusit s scot

Luceafirul la Timisoara, Petrovici fiindu-mi unul din valorosii
colaboratori [si] considerind revista aceasta ca fiind a noastrA,
asa cum o plAnuisem la Paris in &duffle si dorintele noastre"2.
Intr-adevfir, in cei doi ani si jumtate in care Luceafdrul,
Revislii cultural, lilerard si arlislica" a aprut lunar la Timisoara .

avind ca director pe Aurel Cosma (1935iunie 1937)2, Emil

Petrovici, devenit fare timp profesor de slavistic la Universitatea din Cluj (1931) si unul din autorii Allasului lingvislic
roman, a tiparit in paginile acestei frumoase publicatii bangtene trei articole de lingvistic *i istorie literar, aproape
uitate_astzi deabibliografii sal, dar care merit sii fie readuse
in atentia specialistilor si a publicului mai larg : Urme de grai
lid n'dlean din secolul al XV-lea (anul II, nr. 1, ianuarie 1936,
p. 19-21) ; Sextil Puscariu (anti! III, nr. 2, februarie 1937,
p. 68-70) ; Alexandru Puskin (anul III, nr. 3 4, martieaprilie, p. 99-100)4.
3 lbidcm, p. 207-208.
a Ulterior, revista a devenit organ al Astrei BinAtene, fiind condusl de
un comitet, din care a fficut parte un timp i Aurel Costly' (a aprut

pin in 1944, In ultimii doi ani cu titlul schimbat In Revista Banatului").

a Bibliograria lucrdrilor academicianului Emil Petrovici, publicatik In Cercetfiri de lingvistictr, III. Supliment. Mlanges linguistigues Weds d. Emil

Petrovici ..., 1958, p. 565-574, i continuatd In Revue rcutuaine de

linguistique", XIII, 1968, nr. 6, p. 561-566 (fasciculA dedicatA memoriei

sale) nu le InregistreazA. Abia Emil Vrabie a consemnat ultimele dottA

articole in Addenda el corrigenda la accasti bibliografie, In Romanoslavica", XVII, 1970, p. 18-19, lar ce! despre Sextil Pu.,scaritz a fost men-

tionat In mod deosebit de Aurel Cosma, care precizeazii : S-a atapt

In special de S. Pwariu, al cArui remarcabil portret 1-a fAcut Intr-un

articol pe care 1-a scris cu prilejul Implinirit celor 60 de ani de viatA ai

profesorului sAu bij pe care 1-a publicat in revista oLuceafArul* de la
Timipara, in numArul din fcbruarie 1937" (op. cit., p. 205).

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

215

La acestea s-ar putea aduga articolul Re#ja sau Recita?

(publicat In ziarul Re*ita", an. III, nr. 7, din 14 februarie

1937, P. 1), in care slut explicate originea acestui nume de
rui -ora i cele doua variante ale pronuntarii i scrierii lui.

Primul dintre aceste articole, nerelevat pina acum, are

o semnificatie deosebita din punct de vedere teoretic-general
practic-concret, cu atit mai mult, ea eft autorul n-a ma i
revenit in alta parte asupra concluziilor concentrate i sistematizate aici, in urma publicarii fundamentalei monografii
Graiul carapvenilor. Studiu de dialectologie slavti meridionald
(Biblioteca Dacoromaniei, nr. 8, Bucure*ti, 1935, XI1+272 p.),

in care diversele observatii privind problema enuntata sint

prezentate disparat.
Preocupindu-se de problemele mai largi ale istoriei limbii

romine i ale graiului banatean, In particu!ar, E. Petrovici

subliniaza de la bun inceput : Un auxiliar nepretuit in cunoaterea unor forme mai v. echi ale unei limbi este (...) studiul
elementelor acelei limbi intrate
Intr-o epoca mai veche
In vreo limba straina invecinata". Studiind In acest fel aspectul fonetic al celor mai vechi imprumuturi romfinWi pitrunse
In limba sirbilor stabiliti in Caraova i in satele invecinate

in secolul al XV-lea, savantul a putut preciza ca in epoca

respectiv graiul banatean era (aproape) identic cu cel transil-

vanean i foarte aseminator celorlalte graiuri romineti, pe

baza carora s-a constituit mai tirziu limba literara. Astfel
ce, ci Inca nu trecusera la pie, i (cf. cara. gerbul brezaia"

ban. fierb u (u) ;

t'e, ri, d'e, d'i nu trecusera la ce, ci, ge, gi (cf. cara.
perak petec" bn. pecec etc.).
3) Imprumuturile caraovene confirma arhaismul fonetic
baniitean dz (nesimplificat la z) : budza, spudza etc.
.

4) Graiul banatean pastra nu numai pe n' In viree; cun'

etc. (ea i dialectele sud-dunarene), ci i pe I' (cf. cara. ferin
fin", firena fina" ; Anon. Caransebesiensis [eca 1700] noteaza
www.dacoromanica.ro

216

inca pe kleje cheie" dar Palia de la Ort4iie [1581] nu are nici

un exemplu cu 1').
5) Graiul caravvean pastreaza unele cuvinte vechi romaneti disparute din graiul bntean (legume, karbunar etc.) s'i
mai ales un foarte frumos rest din vocabularul vechi roma"-

nesc, neatestat pina acum in niciun alt grai romanesc (. ..),

numele de loc din hotarul comunei Carapva Pinet, care in
limba veche romaneasc a trebuit s insemne o plidure de
pini" (< lat. pine(um)5.

In concluzie, E. Petrovici subliniazfi : Formele vechi

banatene sint in fond formele !iterare de astazi i formele
general rominWi(cu exceptia lui earre, und'e, care sint numai
ardeleneti). Chiar dz din budz, spudzd si n' din cun', calan'
nu eran arhaisme caracteristice exclusiv graiului bantean, ci
se gasean in multe graiuri romneti, deoarece le intilnim *i
in intiile noastre texte". Doar pstrarea aa de tirzie pina
in secolul XV a lui I muiat in cuvinte ca fil'in, M'in& mal',
strigraid etc. a constituit un arhaism care a conferit graiului
banatean un loc aparte in complexul graiurilor daco-romane
i care 1-a awzat mai aproape de graiurile romaneti suddunarene. De altfel, i geograficete Banatul e mai aproape de
regiunile unde se vorbesc dialectul aroman, meglenoroman %

istroromin", de care il mai leaga astzi doar pstrarea celui-

lalt sunet muiat latin vulgar, a lui n', in cuvinte ca vin'e,

can', rillein'"6.

Aceste concluzii sint deosebit de importante atit pentru

storia, cit i pentru dialectologa limbii romne, *i asupra
5 Abia Dielionarul linibii romdne al Academiei R.S. RomAnia (t. VIII,
partca a 2-a, Bucuresti, 1974, p. 607) II dl, cu mentiunea rar", trimitInd
la Dacoromania", II, 1921-1922, p. 88 (o singurtt atestare nelocalizatA,
In teza de licentil a lui Serghie utu, Strigdlele animalelor : ,ret (-dl):
muge!, raget, doncdt, zbierdt. Acest sufix derivA din latinescul -itus (mugitus). Nu trebuie confundat cu celAlalt sufix -el, care e accentuat si dcrivA
din latinescul -etum ( pomelum, pinetum> pomdt, pinet)".
5 Cf. astfel de observatii disparate in Graiul carafooenilor, p.82-83, 99-101,
104-105, 112-115 etc.

www.dacoromanica.ro

PROFILIMI

217

lor, E. Petrovici va reveni peste dou decenii, chid va trasa

harta graiurilor dacoromfine, subliniind ea diferentele dintre
ele nu sint mai vechi deck secolul al XV-lea7.
Cel de-al doilea articol, consacrat fostului sau profesor
si mentor al unei intregi generatii de lingvisti si filologi,
Sextil Puscariu (4 ian. 1877 5 mai 1948)8, cu prilejul celei

de-a 60-a aniversri, era un omagiu cald si competent al

unuia din fruntasii lingvisticii si culturii romnesti care au
stralucit in prima jumtate a secolului nostru : ,,Pentru cultura romneasca din Ardeal, mai cu seam pentru cea dinainte
de rfizboi, in zbiciumul ei dup bunuri sufletesti superioare,

in conditiile grele de atunci, care-i tintuiau pasii pe pamint,

tinrul docent de filologie romanica de la Universitatea din
Viena (1904), in curind dupa aceea (1906), profesor de limba
si literatura roman de la Universitatea din Cernauti a fost
o mindrie si-o chezasie a posibilittilor culturale ale neamului
nostru de pe aceste meleaguri" sublinia cu deplin justificare
cel care-i continua si dezvolta ideile, alaturi de alti colaboratori,

mai virstnici sau mai tineri.

,,La Cluj
continua E. Petrovici, dupa ce caracterizase
principalele lucrri ale dasclului su pina la Unirea cea mare,

pentru care a luptat el insusi , in atmosfera senina stiintiflea de la Muzeul limbii romne, intemeiat si condus de dinsul,

In tovarasia unei pleiade de cercettori, pe care a stint sa-i

cistige

pentru

colaborare rodnic intr-un spirit de

adevarata prietenie, crelnd astfel ceea ce se numeste scoala
filologici de la Cluj si invrednicind astfel capitala Ardealului
s fie considerat drept unul din cele mai importante centre
o

7 Vezi Repartifia graiurilor dacoromdne pe baza Allasului lingvistic romdn,

LR, III, 1951, nr. 5, p. 5-17, reprodus In: Studit de dialectologie 0 toponimia. Volum Ingrijit de I. Patrut, B. Kelemen, I. MArli, Bucuresti, 1970,

p. 38-49.
8 Se nhscuse cu 22 de ant lnaintea lui E. Petrol/id (4 Ian. 1899
1968).

www.dacoromanica.ro

7 oct.

218

de studii romanice de astAzi , aici si-a dat cele mai de

seami opere ale sale", paralel cu realizrile ca organizator

(Dictionarul Academiei, Universitatea din Cluj, Muzeul limbii

romine, Atlasul lingvistic etc.)". Si E. Petrovici incheia cu

o mdrturisire, care nu era numai a lui, privind totodat pe
omul si savantul S. Puscariu : Cei care l-au cunoscut mai de
aproape, In seminarii, la Muzeul limbii romne In sedintele
sgptfiminale, In oree de colaborare stiintific, nu s-au putut
sustrage acestei vrji. Mai cu seam cei tineri ii vor fi vesnic
devotati, amintindu-si cu cit camaradereasca bunfivoint le-au
fast Incurajati pasii pe cimpul stiintere.

In sfirsit, cel de-al treilea articol publicat in Luceafirul

de la Timisoara marca prezenta slavistului Petrovici la o comemorare ce nu era numai a Uniunii Sovietice, ci a intregii lumi :

centenarul mortii marelui poet, prozator si dramaturg rus

Alexandr Puskin, omagiat, dealtfel, In acel an in numeroase
reviste romAnestil. A. Puskin este considerat de rusi drept
tang literaturii moderne rusesti si Intiiul scriitor european
al lor sublinia Petrovici , pentru ca' el este intliul lor poet
a cdrui faimA a trecut peste granitele fostei Rusii si pentru ca,

pe linga opere In care se oglindeste realitatea rus, Puskin

a dat o seamd de creatii Cu subiecte luate din istoria si viaja
Europei occidentale, ca de exemplu Cavalerul zgircit, Mozart

fi Salen, Musa firul de piatril (Don Juan) etc." Deplingind

InsA faptul ca, pe atunci, Puskin ca poet, greu de tradus
era mai putin cunoscut decit marii prozatori si dramaturgi
ToLstoi, Dostoievski, Turgheniev, Gogol, Cehov si Gorki'',
lingvistul romn preconiza : Va trebui insa ca un poet sa
Incerce traducerea lui Eugen Oneghin i a lui Boris Godunov",
9 Cf., de asemenea, prefata, Sexi 11 Pu.,cariu si problemele de fonologie, la

cartea acestuia, Limba roman& vol. II, Bucuresti, 1959, p. VIIX, si

cuvintarea Sextil Puscariu, intemeielor al Scolii lingvistice clujene, rostit

la simpozionul din 7 mai 1968 si publicat In Studia Universitatis

Babes-Bolyal", Philologia, an. XIV, 1969, fase. 1, p. 107-110.

1 Vezi Filip Roman [Barbu Theodorescu], Literatura rusd si sovielicd in
limba ronidnd. 1830-1959. Contribulii bibliografice, Bucuresti, E.S.I.P.,
1959, P. 137-154, 250-251. Cum aceast bibliografie nu putea fi complet, contributia lui E. Petrovici si a Luceafdrului nu este consemnat.
11 Cu un an inainte, revista Luceafdrul publicase patru poezli puskiniene
In traducerea lul Al. Iacobescu (an. II, 1936, nr. 3, p. 110).

www.dacoromanica.ro

PROMLURI

219

formidabila tragedie", si a altor mari creatii In versuri.

Numai 'atunci am putea spune c 11 avem pe Puskin In

romneste"12.

Ceea ce n-au observat ins bibliografii, este faptul c

Petrovici a adaugat articolului su propria traducere din
ruseste a cunoscutei povestiri Ctrjaliul (p. 100-103), alegerea
fijad motivan de faptul c' subiectul este luat din viata
Basttrabiei de acum 116 ani". Explicind motivele exilului lui
Puskin la Chisinu, autorul articolului sublinia cA marele poet
i-a vizut i i-a simpatizat si pe moldovenii autohtoni", auzind

notindu-si acele cintece romnesti pe care le-a tradus

din care dou au fost intercalate In poema Tiganii. Se stie
adauga E. Petrovici cA in tot timpul sederii lui in Moldova cum ti zicea el Basarabiei
notat o sumedenie
de cintece, legende si traditii populare moldovenesti. Mai

tkziu, intorcindu-se in patrie (...), se plinge ea' pe drum

pi.erdut notele ce si le-a fcut In Basarabia. Aceasta este

explicatfa c nu avem mai multe opre de ale lui Puskin cu

subiect moldovenesc sau influentate de poezia noastr
pop ulan"13.

MentionInd, in incheiere, prima talmAcire a Ctrjaliului in

romiheste, publican de C. Negruzzi (in Curierul de ambe

sexe", I, 1837, nr. 6, p. 104-109) care era si una din primele traducen i la noi din opera genialului poet, aprute chiar
fu anul mortii sale , E. Petrovici nu avea ins cunostint de

la Boris Godunov a aparut integral pentru prima data chiar In acel an, In
traducerea lui Gr. Avakian si I. G. Dumitru, in versuri albe, ritmate,
pe-alocuri
proza" (Bucuresti, Tip. Cernica, 1937). 0 bogati selectie
din opera lui Puskin, In sensul dorit de Pctrovici a aparut In 1954: Opere
clese, vol. 1-11 (Bucuresti, Ed. Cartea Rua), cu colaboraren lui G. Lesnea, Al. Philippide, M. R. Paraschivescu, E. Jebeleanu, V. Eftimiu,
M. Beniuc, Mihu Dragomir si a altor poeti ; romanele si nuvelcle au fost
transpuse in romaneste de E. Camilar. In sfirsit, Evgheni Orteghin a fost
tradus, In versurl, de G. Lesnea (Bucuresti, 1955; ed. a II-a, revazuta,
1959) sl de I. Buzdugan (Bucuresti, 1967).

u Poemul Tiganii a fost tradus Ina din 1837 de Al. Donici (Bucuresti,
Tip. lui Eliad) ; In Opere alese (1954) tfilmacirea apartine lui G. Lesnea.
In leglitura cu toate aceste interesante aspecte ale relatiilor literare rusoromane vezi mal ales : Eufrosina Dvoicenco, Puskin i Romania, Bucuresti,
19.3?; Accegsi, Puskin 1 refugialii Eteriel la Chisinau, Bucuresti, 1939
(extras din Arta i tehnia grafica", caietul 9) ; Aceeasi (E. M. DvoicenkoMarlcova), Russko-rumynskie literaturnye svjazi y pervoj polovine XIX
veka, Moscova, 1966; G. Bogad, Pugkin i moldavskij fol'klor, ed. 2, Chi-

sinau, 1967; B. Trubetkoi, Pugkin o Moldavii, ed. 4, Chisinau, 1976.

www.dacoromanica.ro

220

alte trei traduceri, mai putin celebre, aprute in 1914, 1924

i 1928.14 Dacii la acestea adugm pe cele realizate de Larisa
i G. Solcfinescu15, respectiv de E. Camilarle, avem in decurs
de mai bine de un secol apte traducen i succesive, dintre care

a lui E. Petrovici ()cut* credem noi, al doilea loc ca insemnfitate i valoare, dupil cea a lui C. Negruzzi, i merit s fie
repus in circulatien.

Marea pea a lui Emil Petrovici, in care a cuprins i

Banatul natal, a fost, evident411asul lingvistic rotncin (Partea
a II-a), pentru realizarea caruia a strbtut intreaga tara fare

anii 1929-193818. Nu este cazul sa repetam aici ceea ce se

tie despre aceast impuntoare opera national, realizat,
sub conducerea lui Sextil Pucariu, impreun cu colegul su
Sever Pop (ALR i ALRM, Partea
Ne mfirginim ins a

reproduce cuvintele cuprinzind o entuziast i cald apreciere,

scrise in 1940 de directorul Muzeului limbii romane, in prefata

volumului I al ALR II. Planul dublei anchete, cu intrebri

i localitti diferite, a putut fi realizat

precizeaz el

atunci

cind d-1 Emil Petrovici s-a intors din strainatate, unde, in

capitala Frantei, Meuse ase ani de studii la cei mai strluciti

maetri ai lingvisticii moderne, specializindu-se cu deosebire
19InUniversul literar, tut. XXXI, nr. 42, din 19 oct. 1914, p. 4 (nesemnatii);

In Revista Moldovei", III, 1923-1924, nr. 8-9, dec.ian., p. 14-20,

realizatA dc Dr. Bortkievici si C. IordAchescu ; din nou In Universul

literar", an. XLIV, nr. 49, din 2 dec. 1928, p. 787-788, sub semnAtura
lui Const. G. Nicolau.
15 In Viata romAneascA", an. II, 1949, nr. 5-6, p. 48-52.
15
: A. S. Puskin, Opere alese, vol. II, 1954, p. 427-432.
1? Date noi confirmind existenta prototipului puskinian Gheorghi Cfrjaliul
au fost reunite cu atentie de B. Trubetkoi, op. cil., p. 309-323.
111 Atlasul linguistic roman, Partea a II-a (ALR II), vol. I si Suplement,
SibiuLeipzig, 1940-1942; Serie nouA, vol. IVII (redactor principal
I. PAtrut), Bucuresti, 1956-1972; Micul Atlas linguistic roman, Partea
a II-a (ALRM II), vol. I, SibiuLeipzig, 1940; Serie nouA, vol. 1-1V
(red. princ. I. PAtrut.), Bucuresti, 1956-1981 ; Texie dialectale. Suple-

ment la Allasul linguistic roman II (ALRT II), SibiuLeipzig, 1943

(textele din Banat, p. 1-37, 44-48).

29 Vezi, de exemplu : Matilda C.aragiu-Marioteanu, Stefan Giosu, Liliana

lonescu-RuxAndoiu, Romulus Todoran, Dialectologie romdna, Bucuresti,

1977, p. 99-50, 79-81.

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

221

In fonetica experimentala i in slavistia". L-am intrebat

continua S. Puscariu
daca vrea sa sacrifice cincisprezece

ani, poate chiar douzeci de ani din vian si din tinerete

pentru Atlasul lingvistic roman. Mi-a raspuns fr ezitare
'Ida* si a pornit cu un admirabil devotament mai filth la
anchetele pe teren (...), apoi la redactarea acestui volum".
Si mai departe : Spre a obtine termenii speciali din

toate ramurile vietii si din toate straturile sociale, d-1 E. Petrovici a trebuit sa se adreseze la subiecte de diferite virste,
sexe si indeletniciri i sil zaboveasca cite 8-10 zile intr-o
comun (...). Cu abilitatea i struinta ce-1 caracterizeaza,
d-sa a izbutit sa obtina raspunsuri de obicei indirecte
si la cele mai grele chestiuni. I-au venit in ajutor patru calitti pe care le poseda in mare msura : curiozitate stiintifica
multilaterala i vesnic treaz, un spirit de observatie patrunzator, o ureche fina i disciplinata i, inainte de toate, acel
ascutit discernamfnt lingvistic, care-i di imediat posibilitatea s distinga ceca ce merin o deosebin atentie din ceea
ce e banal si conventional".
Precizam, ca acest prilej, ca din cele 86 de localitati

anchetate, sase erau din Banatul romanesc (2. Pecenisca,

27. Glimboca, 29. Secaseni, 36. Ghilad, 47. Valcani, 76. Chia-

tau), jar alte cloud din Banatul iugoslav (4. Jdrela-2drelo

si '8. Sinmihai Sveti Mihajlo). O inovatie interesanta in
geografia lingvistica europeana o constituia, alaturi de cele

cloud anchete paralele, includerea in atlas a unor localitti ca

vorbitori apartinind la sase nationalitati conlocuitoare, ceca
ce denota, pe linga interesul stiintifie, un profund democra-

tism si spirit de intelegere in cadrul patriei intregite. Un

adevrat poliglot" dup cum 11 caracteriza fostul ski profesor E. Petrovici a anchetat astfel trei puncte cu populatie
maghiar (inclusiv secui i ceangi), doua sfisesti, doui bulgaresti (48. Besenova Veche, azi Dudestii Vechi, in jud. Timis21,
991. Tuzla, jud. Constanta), dou sirbesti (25. Carasova22,
A contribuit la aceasta i sugestia lui A. Nleillet, care a participat, dupa
cum am vazut, la Al doilea Congres al filologilor romini din 1926 (Vezi
$tef an Giosu, In Dialeclologie romind, p. 79, nota 2).
n Materialul cules a fost ulterior larg folosit de St. Stoikov, In cArtile Banatskijat game (Sofia, 1967) si Leksikala na banalskija govor (Sofia, 1968).
Materialul a f ost valorificat de E. Petrovici insusi In exemplara monogra-

fie Grainl carapvenilor (1935), mentionata mai sus.

www.dacoromanica.ro

222

jud. Caras-Severin, si 37. Gad, jud. Timis) deci trei localitti din Banat, care se adauga celor opt romfinesti ,.dou5
ucrainene23 si unul tiglinesc
in total, deci, 12 puncte
a logl ote.

Ca intotdeauna, S. Puseariu tragea de aici concluzii gene-

ralizatoare, valorificate atit de E. Petrovici mnsui, cit si de

alti cercetfitori de mai tirziu : Gratie acestor anchete la ininoritari, care cuprind partea cea mai mare a celor 4 800 de
chestiuni ale chestionarului tdezvoltat* (vreo 2 700 de intrebari, dupa cum preciza E. Petrovici, in Introducerea la ALRM

II, vol. I n.n.), relative adesea la termeni speciati neinregistrati prin dictionare, Atlasul nostru devine un nepretuit
izvor de informatii pentru sIaviti, germanisti, ungarologi
indoeuropenisti. Dar si lingvistica general gaseste prin studiul comparativ al limbilor unor neamuri deosebite, trind
insa in simbioza si supuse acelorasi influente, un material
deosebit de pretios. Imprumuturile dintr-o limba 1/14-aka,
decalcuri intemeiate pe acelasi climat, arii care cuprind in
sine limbi diferite iat o multime de fenomene care pot
fi studiate pe hartile noastre".
Legate de aceast monumentala opera, dar in parte si
cu obiective specifice, dovedind o preocupare constanta,
studiile si articolele lui E. Petrovici consacrate in speqial
graiului folclorului banatean, precum i raporturilor
tice sirbocroato-romane, cu care chiar isi incepe colaborarea
stiintifica la Dacoromania".
Locul central intre acestea Il ocup cele care prezmti
aspecte fundamentale ale graiului si folclorului banatean, adevarate modele ale genului, incepind cu Folclor din Valea
(Banat)24, valoros atit prin detaliile surprinse
prin explicatiile date faptelor de limb"25, cit si prin bogata
antologie de literatura popular.
toamna anului 1934
scrie E. Petrovici in introducere am intreprins din insarcinarea Arhivei de folclor a Academiei Romfine, o calatorie

In Valea Almjului, pentru a aduna material folcloric. De

patru ani de cind cutreier tara in calitate de anchetator al

Datele culese, finpreunfi Cu Gr. Nandris, din pct. 366. Brodina au lost
utilizate de I. PAtrut, In teza de doctorat, Fonelica graiului hujul tlin

V.alea Suceoei (Bucuresti, 1957).

" ,,Anuarul Arhivei de folelor", 111, 1935, p. 25-158+11 planse...
Ronmhis lodoran, In Dialectologie romantl, p. 50.

www.dacoromanica.ro

PROFILIJRI

223

Atlasului lingvistic al Romfiniei, am cules, din toate localit-

tile anchetate, un numar insemnat de informatii folcloriee,

deoarece In chstionarul dezvoltat (de 4 800 intrebri) al

ALR-ului aveam si multe intrebri privitoare la folclor"

(p. 25). In aceasta ancheta ins, precizeaza el, a fost preocupat

nurnai de culegerea literaturii populare orale, alegind 6 din

cele 15 sate romnesti ale Almajului : Bozovici, Sopotul-Nou,

Bnia, Rudaria, Pawl i Borlovenii-Vechi (jud. Caras-Severin). Dup ce di o serie de informatii despre aceasta' regiune,

Cu sate mentionate in documente inca din 1484, dar si cu

asezfiri mai noi, din secolul al XVII-lea, cu locuitori veniti
dinspre nord (dintre care unii au ajuns pina in Serbia rasariteana), si din secolul al XVIII-lea, cu populatie sosit din

Oltenia, anchetatorul, atent la toate aspectele vietii materiale

si spirituale ale poporului, realizeaz o pregnanta caracterizare a almajenilor, care sint mai mici de statura, mai oachesi
si mai uscativi decit majoritatea romanilor. In concordanta
Cu aceste caractere fizice este vioiciunea lor in gesturi, in grai
In judecata. Almjanul e comunicativ si inteligent. O alta
trasfitura a almjanului e veselia lui i predilectia pestru
glum i satir. Totusi adauga E. Petrovici, excelent
cunoscator al intregului tinut , mi se pare, in mai putin
masura ca ceilalti banateni" (p. 31).
El da apoi informatii competente, r a un adevarat sociolog, despre hrana locuitorilor, locuinta, port, viaja religioasi
culturali a lor, pentru a caracteriza apoi folclorul : balada,
doina (ctrzeic d-dl fieeesc dup definitia unei informatoare din
Sopotul-Nou), strigatura, cintecul satiric, practici magice
descintece, obiceiuri (la sarbatori, la nastere, nunta, moarte
si inmormintare) si, evident, graiul. Acesta nu este absolut

unitar, almjenii 1nii dindu-si seama de particularitatile

care deosebesc graiul fiecarui sat" (p. 36) : cele din partea
apusean (Bozovici, Sopotul-Nou, Bania s.a.) dacaesc", adica

pronunta dd (prepozitia de), iar cele din partea rsaritean

(Rudaria, Borlovenii-Vechi, Ptasul s.a.) pronunt dit (sau die).

Abia dupa aceast ampl prezentare sociologica, etnografica,

folcloristica si lingvistica, menita s puna in lumina tot ce e

necesar pentru intelegerea productiei literare orale a zonei
(p. 25-58), urmeaza o variata colectie de folclor, redat cu
fidelitate tiintjfic, astfel inch s poata fi utilizat cu toat
increderea atit de folcloristi, cit si de lingvisti (p. 59-145),
www.dacoromanica.ro

224

insotit de un bogat si competent Glosar (p. 146-156), cruia

nu-i scapi nici precizrile etimologice (mai ales la cuvintele
de origine sirbocroat, neincluse sau neexplicate in dictionarele anterioare)26.

Direct legate de acest studiu si culegere folcloric sint

Notele de folclor de la romnii din Valea Mlavei (Serbia)27.
Cu aceeasi metod, expus mai sus, E. Petrovici redd aici o

parte din rezultatele anchetei sale pentru ALR II

mai
realizat in septembrie 1937, in satul
ales partea folclorica
Jdrela (2drelo) din Serbia oriental. Ajuns in sat spune elmi-am dat seama ca toat lumea vorbeste bucuros romineste,

si nu o romdneasca oarecare, ci un grai bfindtenesc savuros,

piprat cu glume si cu proverbe neaose romanesti (p. 3).

Romdnii din Valea Mlavei au venit de la nordul Dunrii
cel mai tirziu la inceputul
precizeaz E. Petrovici
secolului al XVIII-lea (satul e mentionat ca fiind locuit de
romni la 1733) si tot cam pe atunci, dacd nu mai tirziu, s-au
asezat aici sirbii, venind dinspre sud. Graiul i folclorul acestor
romani amintesc pe cele din Valea Almjului i, in genere,
din sudul Banatului, dovedind deci strinsa legdtur geneticd
dintre populatiile respective".
In aceeasi sfer de preocupan i se inscriu articolele Romeinii" din Serbia occidentali129 i Romcinii dintre Timoc
Morava'. Altele trateazd special probleme de foneticd a gra-

26 lata un exemplu de redare fidela a unui frumos cintec, ce poate figura

In once antologie (nr. 44, de la Patina Rineu din *opotul-Nou, p. 75) t
Mare-i noapea sl

Dar tu, badto, nu tnai via.

VidzInd al tu nu mai
Pusai doru capathi
vai ea rail ma uodinii".

27 Anuarul ...", VI, 1942, P. 43-75.

Cu un remareabil arhaistn, muminih
lata un interesant text

din
cele reproduse aici, lnsotite de un studiu introductiv si de un util glosar:
17. ,Pdzituare. SI-astriniem mulei muitri l fjede, pa faien *Mehl are,
pa data figdili pa vin mumaii [flacaiil la fiei, pa dzIc mumaii-n Hari,
pa Iasi fjgdili furgili pa tuaca, a mumltili tore" (Pletra BrkiEi = Pietra

lu Lie-a lu BIrcli, p. 27).

" DR, IX, 1936-1938, p. 224-236.
3 Trans ilvania", an. 72, 1941, nr. 3, p. 180-184.

www.dacoromanica.ro

PROFILURr

225

toponimie bntean33, precum

de onomastice3
unele aspecte ale influentei romine4ti in graiurile sirbocroate34

i, invers, a celei sirbeti in graiul Matean (i in cele limitrole, criwan i oltean)35.

Toate aceste preocupri, disparate la prima vedere, dar
care, in realitate, se incheagA intr-o privire de ansamblu a
graiului bAntean in cadrul larg al limbii romAne, i-au permis lui Emil Petrovici s puna i sA rezolve unele probleme
cardinale, legate de istoria i rispindirea ei teritorial : Problema limitei sud-vestice a teritoriului de formare a 11m bit romd-

nesO i, mai ales, studiul citat mai sus, Reparlitia graiurilor

dacoromdne pe baza Atlasului linguistic roman (1954), ale ami

concluzii au fost acceptate, in esentd, de toti dialectologii i

31 M'in n>w, v, b, p, DR, VIII. 1934-1935, p. 180

181 (Studii

p. 37).

Sufisul - -ola (-ala) in onomasticd, DR. V, 1927-1928, p. 482-483

(Studii . .., p. 135-137). In acelasi volum din Dacoromania" E. Petrovici semneaza necrologul cunoscutului dialectolog l slavist banatean
losif Popovici. 1876-1928 (p. 890-891).

33 Sufixul .olu (-ohu) in toponimie, DR, VIII, p. 181-182 (Muda ...,

p. 137) ; Toponimice slave din Valea Almdjului ( Banal), ibidem. p. 175
180 (Studii . .., p. 318 141) ; O seamd de loponimice romdneti din
regiunea Ni6ulUi, ibldem, p. 182-185 (Studii ..., p. 142 144) ; Elimologia toponimicului irelorova St. UBB, VI, series IV, 1961, fasc. 2,
Philologia, p. 7-11 (Studii ..., p. 220 221) ; Un toponimic de origine
Lluborajdia, lisl, X, 1964, p. 185-189
sud-stand orientald in Banal

(Studii . .., p. 250-251).

34 Influenta romdneascd asupra fonelicii strbe#i din Banal, Mi, VII, 1931
1933, p. 172-174 (Studii . .., p. 23-24) ; Cuvinte argolice sud-slave de
origine romdneascd, ibidem, p. 175-176; Sirb. graban a vorbi" din rom.
a gnli, ibidem, p. 179-181 ; Note slavo-romdne, 1-111, DIL X, Partea I,

1941, p. 26-38; Partea II, 1943, p. 335-352; XI, 1948. p. 184-193

(se refer.1 partial si la aspectul mentionat in nota urmatoare).

33Voin < scr. vojno, DR, V, p. 482-483; O seamd de sirbisme din Banal,
ibidem, VI, 1929-1930, p. 366-369 ; Neaza, ibidcm, IX, p. 212-213
bullan, cocor de ballir<scr. plja (ucr. &Tija), Culegere
C6t1e,. Ata,
de studii", 11111, Bucuresti, 1962, p. 9-11. Autorul intcntiona, dcaltfel,
sa realizeze o lucrare de sintezil consacrata elementelor de origine sirbocroata din romana", pentru care strinsese un bogat material ( La ce lucreazd lingvi$lii romdni, ancheta publicata in 1,11. VIII, 1959, nr. 4: raspunsul Acad. E. Pelrovici, p. 60-61). Chestiunea a fost reluata ulterior
de Dorin Gamulescu, in monografia Elemente de origine sir bocroald ale
PanEevo, 1974), inchinati memovocabularului dacoromdn (Bucurcsti
riei lui Emil Petrovici.
38 LB, IX, 1960, nr. 1, p. 79-83 (Sludii ..., p. 56-60) ; vezi i articolul
Problema romanitor apuseni". In legeiturd cu toponimicul Petier din sudvestul Serbici, SCL, XI, 1960, nr. 2. p. 195-198 (Studit ..., p. 216-219).

www.dacoromanica.ro

226

istoricii limbii romine37. Dack' principalele particularitfiti ale

graiului binatean au fost semnalate inci de la sfIrsitul secolului trecut de Enea Hodo si B. P. Hasdeu, fiind detaliate ulterior de G. Weigand, I. A. Candrea, L. Costin si de alti cerce-

titori, abia hirtile ALR, realizat in paralel de Sever Pop si

Emil Petrovici, au permis stabilirea fascicolelor de izoglose
pe baza cirora au putut fi precizate contururile graiului bntean, ca si ale celorlalte subdiviziuni teritoriale ale dacorominei
(graiurile crisean, maramuresean, moldovean nord-transilvnean si munteansud-transilvnean)39.
Asadar, luind In consideratie, pe ling studiile si artico-

lele consacrate Banatului, celelalte cercetiri de toponimie,

dialectologie si geografie lingvistici, Incepind cu ALR H, In
care-si gisesc reflectare si problemele bintene, avem o imagine pregnanti a atentiei deosebite pe care a acordat-o grainlui natal cel mai mare lingvist pe care 1-a dat acest vechi
tinut rominesc si unul din fruntasii lingvisticii noastre din
secolul XX. Nu alta era aprecierea de ansamblu a operei sale
de pinfi in 1945 pe care i-o ficea marele poet si filozof Ludan

Blaga, in raportul prin care-1 propunea, in numele Sectiei

literare, membru corespondent al Academiei Romine :

Intre lingvistii de astzi, d-1 Emil Petrovici (niscut in

Toracul Mic, Iugoslavia, la 1898)39 este unul din cei mai pitrun-

zitori, de o vast bogitie de idei, si cel mai bun slavist roman.

Elev al marilor maestri francezi, Rousselot, Gilliron,

Meillet si Vaillant, d-1 Emil Petrovici a mirk *Uinta noastr
lingvistia cu o serie de studii in care, ca si maestrii sii, nu
s-a mirginit niciodati numai la prezentarea, pe eft de complet,
pe atit de sistematici, a subiectelor tratate ci, pe lingi concluziunile de ordin mai local si particular, a stint intotdeauna si
scoati toate concluziunile de ordin general lingvistic.
87 Vezi, de exemplu: R. Todoran, Cu privire la repartilia graiurilor dacoromdne,

LE, V, 1956, nr. 2, p. 38-50, si Noi particularititli ale subdialectelor dacororndne, CL, VI, 1961, nr. 1, p. 43-73 ; I. PAtrut, Influences slaves et

magyars sur les parles roumains, Rsl, I, 1958, p. 31-42; I. Coteanu,

Elemente de dialectologie a limbii romdne, Bucuresti, 1961, p. 68-74 (grain' bAnAtean, p. 90-97) ; Matilda Caragiu-Alarioteanu, Compendiu de

dialectologie romdnd, Bucuresti, 1975, p. 147-149; Liliana IoneseuRuxiindoiu, in Dialeclologie romdnd, p. 122-124 (graiul bAniltean, p. 145
152).

28 Vezi hartile nr. 1-5 la E. Pctrovici, Sludii ..., p. 45-49, si diverse

hArti in lueririle mentionate in nota precedent.

32 Dupit stilul vcchi (stil nou : 4 ianuarie 1899).

www.dacoromanica.ro

PROFILUnX

227

Ca elev al abatelui Rousselot, creatorul foneticii experimentale, d-1 Emil Petrovici ne-a dat, in acest domeniu, eiteva
studii model, fare care De la nasalit en roumain (Cluj, 1930)
este intiia lucrare a unui fonetician romn in care o chestiune
de fonetica romnease e ridicat i tratat ca problem de
fonetie generar.
Ca elev al marelui Gilli6ron, creatorul geografiei lingvis-

tice, d-I Emil Petrovici este autorul vastei lucrari care e

Atlasul linguistic romdn II, din care se gseste acum sub pres
al treilea volum, precum i autorul celor mai subtile studii de
interpretare rgeografic-lingvistic a fenomenelor
limbii
noastre.

Elevul lui Meillet i Vaillant, d-1 Emil Petrovici este

astzi cel mai bun slavist romn. In acest domeniu, domnia-sa
este chiar'un mare inovator. Intr-o serie de studii fundamentale
aparute in volumele din urma ale tDacoromaniei, buletinul
Muzeului limbii romne, d-1 Emil Petrovici arat cu o uimitoare bogatie de probe, mai ales lexicale toponimice, ea cele
mai multe elemente vechi slave din limba romn le datorim
slavilor care se asezasera, incepind cu primele secole ale evului mediu, printre noi, aici in Dacia tdaco-slavilor, cum
Ii numeste domnia-sa
, slavi care, la venirea in aceste

a .ungurilor, erau in cea mai mare parte asimilati de noi.

D-1 Emil Petrovici dovedeste c aceste element e vechi slave

din limba romn constituie una din cele mai importante

dovezi .ale continuitkii noastre in Dacia.
Akituri de studiile de lingvistie, d-1 Emil Petrovici a
mai dat, ca fr'uct suplimentar al indelungatelor i obositoarelor
sale anchete pentru Allasul linguistic, citeva remarcabile contributiuni peritru cunoasterea folclorului nostru : Folclor din

Vaka Alauljului (1935), Folclor de la motu i din Scairara

(1939), Note, de folclor de la romnii din Valea 1111auei (1942) etc.

Pentru aciste motive Sectia literar are deosebita cinste

de a propune alegerea d-lui Emil Petrouici ca membru cores-

www.dacoromanica.ro

228

pondent al Academiei Romne in locul rilmas vacant prin

moartea regretatului Rdulescu-Pogoneanu"".

Am reprodus integral acest text, semnat de unul din

marile spirite ale culturii romine, atit pentru semnificatia sa

intrinsec, cit i pentru faptul c el definea pregnant cele trei
direetii in cercetarea Liintifica a lui E. Petrovici fonetic,
dialectologie romneasc, slavistic toate puse sub semnul
lingvisticii generale, confirmate i aprofundate in activitatea
sa ulterioar, timp de peste dou decenii.
Revenind la domeniul mai restrins, care constituie obiectul direct al acestor pagini, se poate spune, pe drept cuvint,
ca dialectologia i folcloristica bnfitean au fcut un serios
pas inainte prin lucrrile lingvistului a crui contributie esential la dialectologia romneasea in ansamblu este unanim
recunoscut. Cercetrile enumerate mai sus meritii, in continuare, toatii atentia noastr, in cadrul intregii mo*teniri
tiintifice, de o deosebit valoare national i international,
in cadrul romanisticii, slavisticii i lingvisticii generale ,
a lui Emil Petroviciu.

Analele Academiei Rornilnc. Dezbaterile", t. LXIV, 1943

376 :

1945, p. 375

edin fa de la 19 mai 1945. Inceputul raportului a fost citat re-

cent de prof. I). Mama, in volumul Contribujii la istoria lingoislicii i filo-

logiei romane0i, Bucuresti, 1978, p. 383. In urma votului din 22 mai

(21 voturi pentru, 8 contra), E. Petrovici a fost proclamat mcmbru
corespondent al Academici (i bidem, p. 389-390). in 1948, a devenit
metnbru titular al inaltului for stiintific, director al Institutului de lingistorie literara (continuatorul Muzeului limbii rometne) si presedinte al Filialei Cluj a Academiei (1949-1954). Intre 1966 1968
(7 octombrie a fost presedinte al Scald de stiinte filologice.
Despre viala i activitatca sa tiinific vezi Indeosebi : 1). Macrea, Contri bulii la istoria linguisticii i filologiei romane0i, Bucuresti, 1978. p. 365
384; Idem, Linguistica i culturd, Bueuresti, 1978, p. 152-156;
I. Piitru I., Emil Petrooici. La 7.5 de ani de la na0ere, IR, XXIII, 1974, nr. 6,
p. 469-477 : G. Mihil, Studii delezicologiesi istorie a linguisticii romdnefti,

p. 199-205 ; Emil Vrabic, Emil Petrouici, Fisl, XVII, 1970, p. 5-19

Rodica Chiriacescu, Dicjionar de lingvifti i filologi
Jana Balacciu
romdni, Bucuresti, 1978, p. 199 201 ; Iordan Datcu S.C. Stroe.scu,
Dictionarul folcloriiilor, Bucuresti, 1979, p. 344-346.

www.dacoromanica.ro

IORGU IORDAN

La 29 septembrie 1978, lingvistii si filologii romni,

oamenii de stiinta i cultura din tara noastr au sarbatorit
pe decanul lingvisticii romnesti, academicianul Iorgu Iordan,
cu prilejul impresionantei virste de 90 de ani.
Slujitor de aproape sapte decenii al scolii romnesti, mai
intli al liceului, apoi, din 1926, al Universitatilor din Iasi si

Bucuresti, Domnia-sa este astzi tot atit de neobosit in a

impartasi vastele sale cunostinte numerosilor sal elevi din
mai multe generati, ca si in primii ani de profesorat. Ilustrul

savant continu cu aceeasi vigoare sa aseze noi blocuri de

marmura la monumentul limbii romne, pe care a studiat-o
cu o pasiune neintrecuta, descifrindu-i bogatia, nuantele
normele, facindu-le cunoscute maselor largi de cititori
aprindu-le cu competenta si fervoare. Riguroasa Gramaticti
a limbii romiine (Bucuresti, 1937; ed. 2, 1946, tradusa la
Aloscova, de S. B. Bernstein, in 1950), impunatoarea Limba
romcind actual& O gramaticil a gre.,selilor" (Iasi, 1943; ed. 2,

Bucuresti, 1948), unica in felul ei Stilistica limbii romeine

(Bucuresti, 1944; editie definitiva, 1975), ampla Limba romand
contemporand, cuprinzind descrierea stiintific a vocabularului,
foneticii si gramaticii (Bucuresti, 1954; ed. 2, 1956), culegerile
de studii aparute in ultimii ani Scrieri alese (Bucuresti,
1968) si Limba literard. Studii si articole (Craiova, 1977)
iat citeva din cartile de rsunet national si international pe
care acad. Iorgu Iordan le-a daruit compatriotilor sAi, alturi
de sutele de articole, raspindite in numeroase publicatii din
tara si din strainatate, din 1911 si pina astazil.
Iorgu lordan, Titluri j lucrdri. 1911-1973, Bueuresti, 1974
Bibliografia lucrdrilor academicianului lorgu lordan, 1973 1978 de
Marius Sala, SCL, XXIX, 1978, nr. 5, p. 485-492.
Vezi :

229

www.dacoromanica.ro

230

Dac in prima din cartile citate alturi de care pot fi

mentionate mai multe manuale i gramatici pentru liceu

(unele In colaborare), aprute In deceniile trecute autorul

se mentine in cadrul strict al prezentrii sistematice a normelor limbii romfine literare, In cea de-a doua, scris dintr-un
punct de vedere modern, saussurian studiul dinamicii limbii
D-sa a urmrit, In special, descrierea
in cadrul sincroniei
explicarea inovatiilor, adic a abaterilor de la uzul traditional, pe care le prezint limba noastr in momentul de fat",
fiind preocupat, In acelai timp, de aspectul normativ al unei
astfel de cercetri, menite s serveasc in cazuri dificile, drept
cluz tuturor acelora care nu se pot decide singuri pentru
forma gramatical, expresia sau constructia socotite, de obicei,
corecte" (Prefafa la edifia Mtn). Astfel, sint infatipte pe rind,
cu o mare bogtie de exemple, faptele de Fondled, Morfologie,
Formarea cuvintelor, Stilistic, Sintaxd i Lexic, ilustrind marea

capacitate a limbii romne de Imbogtire i nuantare, atit

prin mijloace proprii, cit i prin asimilarea creatoare a ele:
mentelor de vocabular modern, mai ales din limbile romanice
occidentale.

Dezvoltind i aplicind la limba romn o alt directie

modern de cercetare, introdusd de Ch. Bally, acad. Iorgu
Iordan a prezentat pentru prima dat intr-o formi sistematic
Stilistica limbil romdne, conceputi drept studiul mijloacelor
de expresie ale vorbirii unei comunitti lingvistice din punctul
de vedere al continutului lor afectiv, adica exprimarea faptelor
de sensibilitate prin limbaj i actiunea faptelor de limb asupra

sensibilittii" (ed. definitivi, p. 12). Fr a nega stilistica

estetica sau studiul stilului scriitorilor care a apfitat o
larga extindere In tara noastri In ultimele decenii *it pe care
autorul 1-a ilustrat nu o data In cercetrile sale, mai ales in
, acad. Iorgu Iordan a
cele reunite In culegerea din 1977
pus In lumin In aceast carte numeroase Fenomene fonetice,
morfologice, sintactice i lexicale ale limbii romine, ce ilustreaz1
In mod pregnant cele mai variate resurse expresive ale vorbirii
populare sau culte.
Nu mai putin valoroasfi s-a dovedit cea de-a treia sintez

a ilustrului savant, izvorin din activitatea sa universitara,

Limba romand contemporand, i ea aprut In dou editii, de

mult epuizate, in care rigoarea expunerii se impletete cu

pledoaria permanent pentru cultivarea limbii nationale, care
www.dacoromanica.ro

PROF1LURI

231

trebuie s devind o preocupare (...) a oricrui vorbitor, dar

mai ales a scriitorilor, a gazetarilor, a oamenilor de stiinta
si a tuturor acelora care, prin pozitia lor In societatea noastra
nou, slut chemati s serveasca drept model de exprimare
corecta si frumoas si slut considerati astfel de marea mas
a celor ce vorbesc romaneste" (ed. 2, p. 748).
La studiul gramaticii2 si stilisticii se adauga preocuparea
Indelungat a academicianului Iorgu Iordan pentru explicarea
si valorificarea bogtiei lexicale a limbii noastre, In special
a diverselor inovatii, materializata Intr-o serie de Note de lexicologie romlind, Incepute in 1939 si continuata aproape fara

Intrerupere, In diverse reviste, pIn astzi. Aceast preocupare Isi gaseste Incununarea actualmente in monumentalul
Dictionar al 11m bu romdne (Serie noua, Bucuresti, Ed. Acade-

miei, 1965 si urm.), redactat de un larg colectiv de lingvisti

din Bucuresti, Cluj si Iasi, sub conducerea Domniei-sale,
a acad. Al. Graur si a acad. L Coteanu.
Direct legat de studiul limbii romane, in totalitatea ei,
este cercetarea toponimiei romanesti, disciplinfi ce-1 poate
revendica pe academicianul Iorgu Iordan drept ctitor :
Rumtinische Toponomastik (IIII, Bonn-Leipzig, 1924-1926)
a fost urmat, peste un sfert de veac, de versiunea In bimba
rominfi (Bucuresti, 1952), reluat si mult amplificat ulterior
sub titlul Toponimia romtineascd (Bucuresti, 1963), In care
marea bogtie a numelor de locuri din patria noastra este studiat cu o impresionanta competent si meticulozitate. Pe
aceast cale, larg deschisa, colective de lingvisti si geografi
din mai multe centre stiintif ice ale trii continua astazi cercetarile, pentru a Inregistra si interpreta In perspectiva timpului
aceste mrturii pretioase ale istoriei pfimIntului romanesc.
Intelegind de la Inceputul carierei sale stiintifice si didactice c romana poate fi mai bine cunoscut clack' este cercetat
In cadrul mai larg al familiei limbilor romanice, Iorgu Iordan

le-a studiat pe acestea In ansamblul lor, consacrindu-le mai

multe lucrari, dintre care unele fundamentale. Prima dintre
ele, carte de o larg perspectiv teoretica si de o ferma tinut
stiintifick o adevaratfi istorie a lingvisticii romanice, Cu o
2 Vezi ol lucrarea scrisA in colaborare cu Valerla Gutu Romalo si Alexandru
Niculescu, Structura morfologicit a limbit romane contemporane, Bucuresti,
1967.

www.dacoromanica.ro

232

larg5 deschidere spre istoria lingvisticii generale, este Introducere in studiul limbilor romanice. Evolufia si starea actualii
a lingvisticii romanice, aprutd initial la Iasi, in 1932, si transpus curind in limba englez5, cu unele completri, de romanistul John Orr : An Introduction lo Romance Linguistics. Its
Schools and Scholars. Revised, translated and in part recast
by ... (Londra, 1937). Atit editia originald, eft si cea englez

s-au bucurat de o primire din cele mai calduroase printre

specialistii roma Ili si straini : C'est un livre trs bien fait et
je n'hsite pas le recommander chaudement aus tudiants
et A tous qui veulent se tenir au courant des grandes questions
discutes et des beaux rsults acquis par la science actuelle"
scria unul din recenzenti, K Sneyders de Vogel, fficind in acelasi timp propunerea privind publicarea unor noi editii, cu
informarea completat la zi3. Ceca ce s-a si intimplat in ultimele dou decenii, cind au aprut pe rind alte sase editii, in
limbile romn5, germanfi, spaniol, rus, portughezd si itaBand' : Lingvistica romanicti. Evolutie. Curen/e. Metode (Bucuresti, Editura Academiei, 1962g); Einfiihrung in die Geschichle
und Methoden der romanischen Sprachwissenschaft. Ins Deutsche

bertragen, ergnzt und teilweise neubearbeitet von \Verner

Bahner (Berlin, 1962) ; Lingstica romnica. Reelaboracin
parcial y notas de M. Alvar (Madrid, 1967) ; IordanOrr,
An Introduction to Romance Linguistics. Its Schools and Scholars.

Revised with a supplement Thirty Years on by R. Posner

(Oxford, 1970) ; Romanskoe jazykoznanie. IstorVeeskoe razvitie,

tdenija, melody. Pereveli s rumynskogo S. G. Berejan i

I. F. Mocreac. Pod redakciej i s prime'eanijami N. G. Corlteanu. Predislovie R. A. Budagova (Moscova, 1971) ; Introdugdo ez linguistica romnica. Traduao de Jlia Dias Ferreira,
Lisabona, 1973; Introduzione alla linguistica romanza, con una
nota di D'A. S. Avalle. Traduzione di Luciana Borghi Cedrini,
Toiino, 1973.

Pentru a incheia aprecierea acestei carti, aprute pin

acum in noufi editii, tipArite in sapte limbi, vom cita cuvintele

profesorului R. A. Budagov, el fnsusi un reputat romanist

Avem in fat o monografie unicfi in felul ei, care ofer un
amplu tablou al evolutiei scolilor si curentelor in lingvistica
3 Citat de Rebecca Posner, In editia mentionatA mai jos (p. 404-405).
4 PrecedatA de o editie nedifuzatfi, apArutA la aceeasi editurA, In 1960
(B.A.R., cota : II 422271).

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

233

romanica (*i uneori In cea generala) din secolul al XIX-lea

i din prima jumfitate a secolului nostril". Si mai departe :

In genere, am vrea sa subliniem Inca o data largimea de

veden i a lui Iorgu Iordan, eruditia sa multilateral, capacitatea

de a aprecia exact teoriile analizate, arta de ali expune simplu

i ciar ideile. Fan Indoial, Linguistica romanicil va fi citin

cu interes nu numai de romaniti, ci i de reprezentantii altor
ramuri ale tiintei limbii" (ed. cit., p. 7). Se poate astfel spune
Ca* aceasta este cartea romfineasca de lingvistica
i, poate,
de tiint In genere cu cea mai larga raspindire In lume,
care face dovada de netagaduit a capacitatii inteligentei"
romneti de a aduce o contributie deloc neglijabila la progresul tiintei mondiale.
Cea de-a doua este impunfitoarea Crestomafie romanicti,
unica prin amploarea ei realizata de un colectiv, sub conducerea acad. Iorga Iordan, din care au aprut In total
cinci volume, insumind citeva mii de pagini (Bucureti,
Ed. Academiei, 1962-1974). La acestea se adauga cursul universitar Introducere In lingvistica romanicli (Bucureti, 1957,
litogr. ; ed. 2, In colaborare, 1965), o clara i bogata gramatica
comparan a limbilor romanice, a carei utilitate au apreciat-o
nu numai studentii sal, ci i specialitii in domeniul respectiv
i In disciplinele Invecinates.
Impresionanta opera' didactica i tiintifica a renumitului
savant, materializat in peste 500 de lucrari, dintre care citeva
zeci de crti, alaturi de atitudinea-i consecvent democratica In
deceniile trecute, continuata prin activitatea politica, oNteasca
i publicistica din anii notrie, i-au adus academicianului
Iorgu Iordan, pe bunk* dreptate, recunoaterea In cercuri largi
din tara i din straintate, prin alegerea sa mai intli ca membru
corespondent al Academiei Romane (1934), apoi ca membru
titular (1945), membru corespondent al unor academii straine
6 In acelasi plan poate fi citatii si 'stork' litnbii spaniole, Bucuresti, 1963.

a Vezi acum, in urmii, Memoriile sale, apArute la Editura Eminescu"

(vol. IIII, Bucuresti, 1976-1979).

7 Cf. Linguistica romdneascd. Discurs rostit la 26 mai 1946, in sedintA publicA

solemnk de Iorgu Iordan, cu rAspunsul lui Th. Capidan, Bucuresti,

1946 (Academia Rominii. Discursan i de receptiune, LXXXII). AceastA

primil schitti sinteticA de istorie a lingvisticii romAnesti, ce completa
elogiul predecesorului sAu, Nicolae Cartojan, a fost urmatA ulterior de
inai multe articole si studii, printre care remarcAm monografia InchinatA fostului ski profesor, Alesandru I. Philippide (Bucuresti, 1969)

www.dacoromanica.ro

234

(Leipzig, Berlin, Viena, MOnchen, Mexico), doctor honoris

causa al mai multor universitati romanesti i strAine
Berlin, Montpellier, Gand, Roma, Budapesta), prin numirea sa
de mai multe ori ca decan al faculatilor filologice din Iasi si
Bucuresti, apoi rector al Universitatii din Bucuresti si director

al Institutului de lingvisticA, prin alegerea sa ca vicepresedinte al Academiei Republicii Socialiste Romania i presedinte

al Sectiei de stiinte filologice, presedinte al citorva congrese

internationale de lingvistici generalA i romanica si in alte
functii de Malta rAspundere stiintific i culturala.

Una din lucrarile publicate de acad. Iorgu Iordan in

ultimii ani este Alexandru I. Philippide (Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1969, 158 p.), un cald omagiu adus fostului su profesor, fondatorul colii lingvistice iesene si una din cele mai
prestigioase presonalitAti stiintifice romanesti de la sfisitul
secolului trecut si din primele decenii ale secolului nostru.
Recunostinta elevului, ajuns pe cele mai inalte culmi ale
activitatii stiintifice i didactice universitare, el insusi creator
de scoala de renume international, a ramas nealterata cu trecerea deceniilor si reprezinta un emotionant model si indemn
pentru generatiile mai tinere de lingvisti si de cercetAtori in
once domeniu de creatie intelectual.

Scrisi fntr-un stil aparte, In care exactitatea

a informatiei i interpretArii se Impleteste cu relatarea plink

de umor a Aptelor marunte din existenta cotidiana a savantului iesean, cartea academicianului Iorgu Iordan impresioneaz prin ckldura i intelegerea cu care prezinta viata
activitatea lui A. I. Philippide, personalitate complexA
contradictorie, dar plina de pasiune pentru cAutarea adevAru-

lui, pentru slujirea cu abnegatie

modestie a poporului

nostru.

Rareori in stiinta romaneasca o figura mai putin cunos-

cuta prin gesturile sale exterioare i datorit claustrarii

voite in orasul sau mai putin comunicativa' cu alte medii
asupra careia vom revenl mal jos
l lucrarlle colective : Istoria
stiintelor in Rorndnia. lingoistica. Volum elaborat sub conducerea acad.
Iorgu Iordan de Ion Ghetie, Valeria Gutu Romalo, Lulza Seche, Mircea
Seche, Flora $uteu, Bacuresti, Ed. Academia', 1975; Istoria lingoisticii
ronyine7t1. Coordonator : acad. Iorgu Iordan, Bucuresti, Ed. St. si Encicl.,
1978.

www.dacoromanica.ro

PROFILIMI

235

ale confratilor de breasla. Cu toate acestea, ca titular al

oelei mai vechi catedre din tara de fuologie romfin, creat
in 1893, pe care a ilustrat-o timp de 40 de ani, A. I. Philippide
a format numeroase generatii de profesori de limb a romn,
iar dintre acevtia pe citiva cei mai buni, i-a indrumat pe calea
cercetarii vtiintifice originale in domeniul lingvisticii i filologiei romanevti.
Monografia academicianului Iorgu Iordan, cea mai amplfi
vi mai competenta prezentare a activittii acestui asiduu cer-

cetator al istoriei limbii romane, se deschide Cu un capitol

intitulat sugestiv Omul. Nascut la 1 mai 1859, la Birlad
dintr-o familie care pe linie paterna se tragea din Grecia,
A. I. Philippide a studiat mai intii in oravul natal, apoi la
Universitatea din Iavi, unde a audiat printre altele, cursurile
libere ale lui A. Lambrior i unde vi-a luat licenta in 1881.
Functionar mai intii la Bibilioteca Centrala din Iavi, profesor
de limba romana la Liceul National, apoi, din 1888, audient
la Universitatea din Halle a.S., unde
desavirvit pregatirea
cu marele fonetician E. Sievers, romanistul H. Suchier i alti
savanti, A. I. Philippide este numit in 1893 profesor suplinitor

la Universitatea din Iavi, iar peste trei ani titular. Cel mai
insemnat eveniment exterior din viata lui a fost, desigur,
insarcinarea data de Academie in 1898 de a elabora Dic(ionarul limbii romane, sarcin pe care a inceput s-o realizeze
cu toata tenacitatea vi pe care ar fi putut-o duce, cu un grup
de colaboratori, pina la capat, daca n-ar fi fost graba inaltului

for, care a trecut-o ulterior, in 1906, lu S. Puvcariu. Ales

membru al Academiei in 1900, n-a mai participat dupa acea
data decit foarte rar la lucrarile ei, retragindu-se intre
sale vi limitindu-se la activitatea universitara, pe care a desfavurat-o Uri Intrerupere pink' in anul mortii, 1933.
Ca Profesor vi cu aceasta trecem la al doilea capitol
al cartii , A. I. Philippide a fost un maestru, !Asia amintiri vi invtminte de nevters elevilor studentilor sAi. Expu-

wind continutul cursurilor de istoria limbii romane vi de

lingvistica generala, autorul monografiei insista asupra metodei folosite, care acorda cea mai mare atentie con finutului

bogat in fapte vi bine argumentat i abia in al doilea rind

formei. Dintre elevii lui Philippide autorul prezint, pe scurt,

pe V. Bogrea, G. Pascu, Iorgu Iordan insuvi, I. Siadbei,

Gh. Ivinescu, precum vi pe C. Gfiluvci, mort de timpuriu,
www.dacoromanica.ro

236

istoricul M. Costchescu i altii, care au continuat in acelasi

oras i in alte centre ale trii spiritul scolii filologice iesene.

In capitolul cel mai amplu, intitulat Savantul, se face o

amnuntit trecere In revista a ideilor lui Philippide, reprezentant plin de originalitate al colii neogramatice, asa cum
si-au gOsit ele expresia in cele mai insemnate lucrri ale sale
Principii de istoria 11m bu (1894), analizat in comparatie cu

modelul su, Prinzipien der Sprachgeschichte a lui H. Paul,

comparatie debe defavorabil autorului romn, cum au subliniat Inca recenzentii contemporani lui ; Originea romdnilor,
vol. I. Ce spun imarele istorice, 0 vol. H. Ce spun limbile romncl

si albanezd (1925-1928), lucrare fundamentald pentru istoria

limbii romne, insuficient cunoscut i utilizat pink* astOzi,
datorit printre altele stilului ei dificil, dup cum recunoaste
si acad. Iorgu Iordan. Nu mai putin valoroase pentru epoca
in care au apdrut, fiind utilizabile i astAzi prin exactitatea
faptelor expuse, sint Istoria limbei si literaturei romdne (1888)
si Gramatica elementarli a limbii romdne (1897).

Ceea ce izbeste inainte de toate pe cunosatorii mai

apropiati ai vietii i activiatii marelui invOtat (...) spune

acad. Iorgu Iordan, in Considerafille finale este multimea
varietatea contradictiilor existente in puternica lui personalitate" (p. 127), contradictii pe care domnia-sa nu incearc s le
estompeze, ci le inftiseaz cu un nobil efort de obiectivitate
intelegere, chiar daca evident noi, astzi, nu pntem
imprtOsi idei, desigur, demult depOsite.
In ceea ce ne priveste, Ii sintem recunosctori pentru
aceast inalt lectie de respect fatd de profesorul ski, a cOrui
viat i activitate stiintifica a expus-o cu atita eldurg, cci
cartea Domniei-sale reprezintfi un moment de seam in istoriografia lingvisticii romnesti.

www.dacoromanica.ro

ALEXANDRU ROSETTI

filologii romini au srbtorit in 1980, cu

prilejul implinirii a 85 de ani, pe unul din cei mai renumiti
Lingv4tii

reprezentanti ai disciplinei noastre, academicianul Alexandru

Rosetti, de mult cunoscut nu numai speciali5tilor i cercurilor

largi de cititori din tara noastr, ci i peste hotare, in toate

rile in care se studiazd limba romn. Desfurind o activitate sustinut timp de ase decenii in domeniul s tudierii
limbii romne, al problemelor de lingvistic general, al filologiei si literaturii romne, acad. AL Rosetti a indeplinit in
aceIai timp importante sarcini de rspundere in Invtmintul
superior, In cultura i tiina romneasc, fiind in anii din urm
director al Centrului de cercetfiri fonetice i dialectale, preedint.e al Sectiei de tiinte filologice a Academiei Republicii
Socialiste Romnia, decan i .5ef de catedr la Facultatea de
limba i literatura romn a Universittii din BucurWi,
prezum i prwdintele al Asociatiei slavitilor din R.S. Romania (din 1968).

Nscut la 20 octombrie 1895, la BucurWi, Alexandru

Rosetti urmeaz cursurile liceului Gh. Lazr", pe care-I
absolv in 1914, iar apoi Facultatea de litere i filozofie din
BuctirWi, fijad remarcat de Ovid Densusianu *i I. Bianu, care-i
indruin primele cercetri
intr-adevr, in anul in
care-si incheia studiile universitare la Bucureti, 1920, Alexandru
Rosetti publica prima sa lucrare, Colindele religioase la romdni

(Analele Academiei Romne", Seria II, t. XL, Mem. .Sect.

237

www.dacoromanica.ro

238

lit.)', care a fost curind remarcat drept un studiu original in

filologia romneascrl:

Trimis la studii, ca bursier, la Paris, urmeaz cursurile

*colii de inalte studii istorice si filologice, unde primeste diploma In 1923. Ulterior, in 1927, isi sustine cu succes teza de
doctorat, pe care o publicase cu un an inainte, Cu titlul
Recherches sur la phonlique du roumain au XVP sicle (Paris,

1926), si care Il consacr ca pe unul dintre cei mai atenti cerceatori ai limbii noastre vechi. Aflindu-se la studii, devine
membru al Societtii de lingvistic din Paris si membru fondator. al Societtii de lingvistic romanic5, la revista creia,
_Romania", publicA, incepind din 1921, articole, recenzii
dri de seam despre lingvistica romneasc..
Intors in tara, dup ce tipr.rise i aici o serie de articole
In Grai i suflet" i volumul Le/tres roumaines de la fin du
XV I' et du debut du XVII6 sicle tires des archives de Bistiztw
(Transylvanie), Bucuresti, 19262, insotite de un studiu introduc-

tiv asupra limbii, este numit in 1928 conferentiar la Facultatea de itere i filologie din Bucuresti, unde devine, mai tirziu,
profesor si titular al catedrei de limba romn.
Curind, In 1933, editeazfi primul volum al revistei .,Bulletin linguistique", una din cele mai importante publicatii
romnesti de lingvistic din perioada dintre cele dou rzboaie mondiale, si prima intr-o limb de circulatie international., in jurul creia s-au grupat o serie de lingvisti romni
strini de prestigiu, care au promovat metode noi de cercetare si au fcut cunoscute In tara si peste hotare o serie de
aspecte ale studierii limbii romne3.
Din activitatea sa universitar au vzut lamina tiparului,
pe rind : Curs de foneticd generald (Bucuresti, 1930), Limba
romana In secolul al XVI-lea (Bucuresti, 1932), cele sase
volume fundamentale ale Istoriei limbii romdne : I. Lunba
1 Vezi Bibliografia lucrdrilor academixianului Al. Roselli, intocrnit de Pata

Lazareseu, in Omagiu lui Alexandru Roselli, Bucureti, 1965, p. XIII

XXIX; continuarea bibliografiei, pina in 1975, a aparut in Revue

roumaine de linguistique", XX, 1975, nr. 5, p. 445-449, fiind Intocanita

de Aurel Nicolescu. Cf. Jana Balacciu
Rodica Chiriacescu, Diclionar
de lingvigti . . .,

p. 217-219.

i versiunea romaneasca : Serisori romtlneA din arhivele Bislrifei (1592

1638), Bucure*ti, 1944.
3 Aparuta pina in 1948 (XVI volume), revista a fost reprodusa fotomecanic
In 1971, de cditura Prof. Ricardo Patron, Bologna.

2 Cf. .

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

239

latin6 (Bucureti, 1938; editii revazute i adugite : 1940,

1960, 1964), II. Limbile balcanice (1938; editii rev. i adaug.
1943, 1962, 1964), III. Limbile slave meridionale (1940 : editii
rev. i adug. : 1950, 1954, 1962, 1964), IV. Romeina comun6
(1941, ed. 2, 1966), V. Limbile vecine (1966), VI. Din secolul
al XIII-lea pfrai in sec. al XV II-lea (respectiv : al XVI-lea,
1946; ed. rev. *i adaug., 1956, 1966) reunite toate in masiva
editie din 1968 : Istoria limbii romdne, de la origini pinil in
secolul al XV II-lea, reeditata peste zece ani sub titlul : Istoria

limbii romdne, I. De la origini pizza in secolul al XVIII-lea.

Editia a doua revlizuta i adaugit, Bucureti, Ed. t. i Encicl.,
1978, 936 p. ; in colaborare cu B. Cazacu i conf. Liviu Onu,
Istoria 11m bu romdne literare. I. De la origini pinii la inceputul
sec. al XIX-lea (Bucureti, 1961 ; ed. 2, 1971).
Dintre alte lucran i aparute in acest rastimp mentionm
Le mot. Esquisse d'une thorie gnrale (Copenhague Bucureti,

1943; ed. 2 rev. i adaug., 1947) i cartile publicate pentru

publicul larg Istoria limbii romdne. Notiuni generale (Bucureti, 1942, ed. 2, 1945; ed. germ. i tal., 1943) i Gramatica

romdne, in colaborare cu J. Byck (Bucureti, 1943;

ed. 2, 1945; ed. franceza, 1944).
In anii dictaturii fasciste i ai razboiului, profesorul
Alexandra Rosetti s-a aflat printre intelectualii cinstiti care
i-au ridicat glasul in apararea independentei tarii *i a democratiei, fiind unul din semnatarii memoriului privind ie.5irea
Romaniei din razboiul impotriva Uniunii Sovietice, in care
fusese tirita de Germania fascista.
Dupa 23 August 1944, a indeplinit un timp functia de
decan al Facultatii de litere i filozofie, lar in 1946 a fost
11m bu

rector al Universittii din Bucureti. Ca o recunoatere a meritelor sale in domeniul studierii limbii romane, prof. Alexandru

Rosetti a devenit in 1948 membru al Academiei Republicii

Socialiste Romania.

In cadrul activittii sale la Institutul de lingvistica, iar

apoi ca director al Centrului de cercetari fonetice i dialectale,

acad. Al. Rosetti a intreprins i condus lucrfiri de fonetica

experimentala a limbii romane, dintre care unele au fost grupate in volumul Recherches sur les diphtongues roumaines
(BucuretiCopenhague, 1959), a condus colectivul care a
redactat Indreptarul ortografic, ortoepic i de punclusfie, editat
de Academie (1960 ; ed. rev., 1965), iar ulterior i s-a incredintat

www.dacoromanica.ro

240

sarcina de redactor responsabil al tratatului de Istoria limbii

romfinei, din care au aprut volumelc I Limbo latina (red.
resp. acad. Al. Graur, Bucuresti, 1965), si vol. II (red. resp.
prof. I. Coteanu, 1969). In acelasi timp, a depus o atent munc
de coordonare i indrumare ca redactor responsabil al publi-

catiilor Studii i cercetki lingvistice", Revue roumaine de

linguistique", Fonetic si dialectologie", Cahiers de linguistique thorique et applique" (impreuna cu regretatul acad.
Gr. Moisil), fiind i membru al comitetului de redactie, iar
apoi redactor responsabil al publicatiei Romanoslavica".
In anii de dup 1944 i-au aprut, pe ling volumele men-

tionate mai sus, numeroase articole, rapoarte si comunicki

publicate in tall si in strainkate, precum si urnatoarele
cal-0 : Filozofia cuvintului (Bucuresti, 1946), Mlanges de lin-

guistique el de philologie (CopenhagaBucuresti, 1947), Studii

lingvistice (Bucuresti, 1955), Despre unele probleme ale limbii
likrare (Bucuresti, 1955), Limba poeziilor lui Eminescu (Bucu-

resti, 1956), Introducere in fonetia (Bucuresti, 1957; ed. 2,

Lisabona, 1962, in limba portughez, cu mai multe retipkiri ;
ed. 3, Bucuresti, 1963; ed. 4, rev. si addug., 1967; trad. ucrainean, Kiev, 1974), Lin guistica (Londra Haga Paris, 1965),
Eludes linguisliques (Haga Paris, 1973), Brve histoire de la
langue roumaine des origines et nos jours (Haga Paris, 1973;
editia romneascA : Schiff!' de istorie a limbii romeine de la origini
pn In zilele noaske, Bucuresti, 1976), Limba descintecelor romeinesti (Bucuresti, 1975) si Mlanges linguistiques

(Bucuresti, 1977). De asemenea, si-a continuat activitatea

editorial i publicistic, dind la ivealfi antologia Cronicarii
romerni (Bucuresti, 1944), Opere de I. L. Caragiale (in colaborare cu Serban Cioculescu i Liviu Cahn, vol. IIV, Bucuresti, 1950-1965) si alte editii. Unele din lucrrile literare
publicistice, tipkite incepind din 1936, au fost reunite in
volumele Note din Grecia, Diverse (Bucuresti, 1964) si Carlea

alb (Bucuresti, 1968): apdrute impreun in trei editii ulterioare. Intre timp, savantul a publicat o interesantfi carte de
4 Asupra principiilor Tratalultd de islorie a
rorraine, vezi referatul
sau la Conferinta nationalA de lingvistic5 romaneasc5 (7-10 oct. 1964),
publicat In SCL, 1965, nr. 1, p. 5-11.

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

241

reflectii si analize literare, sub titlul ClIeva precizdri asupra

literaturii romne (Bucuresti, 1972)1.

Personalitate multilateral, umanist profund indrgostit

de marile valori culturale ale poporului nostru si ale altor
popoare, filolog i lingvist stpin pe o metod riguroas de
cercetare, minuind un stil stiintific sobru si exact, academicianul Alexandra Rosetti a adus contributii fundamentale la
studierea limbii romne vorbite i scrise. In acest plan, preocuprile sale au atins, cum era si firesc, raporturile limbii
romne, in cursul evolutiei ei, cu limbile slave, domeniu in
care a publicat contributii de amanunt si sinteze remarcabile.

O interesant suit de articole a fost tipdrit sub titlul

comun de Slavo-romanica in Revista istoric romnO" (1931),
Bulletin linguistique" (din 1939) iar apoi in SCL (din 1950),
Rsl (din 1958) si in alte publicatii. Simpla enumerare a titlufilar acestor articole ne permite s apreciem larga problematica
luat in discutie, cu spirit critic si analitic : I. Ilie Barbulescu,
Individualitatea limbii romne si elementele slave vechi, Bucuresti,

Casa *coalelor, 1929 (dare de seamA critic, 1931), II. La

diphtongaison de re initial en roumain (1939), III. Le traitement
des diphtongues ci liquides du slave mridional en roumain (1939),

IV. Sur dr., mr. suta cent" (1940), V. Dr cumdtru,

compre, commre (1940), VI. Sur le trailement de v. si. -rt
en roumaitz (1940), VII. Sur le daco-slave (1941), VIII. Sur la
palatalisation des occlusives dentales dans les parlers roumains
de Transglvanie (1942), IX. Roum. Crieiun Noel (1943)6,
X. De (Influence du slave mridional sur le no-grec el le roumain
(1943)7, XI. Sur le vocatif des noms fminins en roumain

(BL, XIII, 1945, p. 139), XII. La date des plus anciens 6(6Prazenta i rolul ski in *Uinta si cultura romilneasca pot fi apreciate ,
de asem enea, dupi recentul volum, Scrisori cdtre Al. Roselli( 1916 1968),
mentionat mai sus, In capitolul despre A. Meillet.
Vezi I Asupra rom. Cralclun, in volumul in amintirea lui Constan Un

Giurescu, Bucuresti, 1944, p. 435 440 ; reeditat cu completAri In Rsl,

IV, 1960, p. 65-71.
7 Toate acestea, publicate initial in Revista istorici romAn5." (1931) s i
Bulletin linguistique" (1939 1943), au fost retipArite In Mlanges de
linguistique el de philologie, CopenhagaBucuresti, 1917, p. 301-341.

www.dacoromanica.ro

242

ments slaves du roumain (BL, XIV, 1946, p. 114-116),

XIII. Sur le vocatif des noms masculins en roumain (BL, XV,

1947, p. 103-105), XIV. .1mprumuturi maghiare prin intermedia slay (SCL, I, 1950, nr. 1, p. 88-90), XV. Diftongarea
condifionatil a vocalelor e ,si o In limba romdnd (extras din
Sbornik u 6est na akad. Aleksandtir Teodorov-Balan Po slulaj
devetdeset i petata mu godignina, Sofia, 1955, p. 345-347),

XVI. Sur la constitution du systme vocalique du roumain (Rsl,

I, 1958, p. 27-30), XVII. Despre valoarea slovei t In cele mai
vechi texte romeine,sti (SCL, X, 1959, nr. 1, p. 101-104), cu un

Adaos (SCL, XII, 1961, nr. 4, p. 577), XVIII. Despre limba

slavd a hrisoavelor muntene.,sti din sec. al XV-lea (SCL, XII,
1961, nr. 1, p. 91-94).

La acestea se adauga o alt serie de studii i articole

consacrate aceleia0 problematici, publicate in anii din urmi i
incluse, ca i ultimele din seria precedent, in Anexa la ILR (1968,

1978) sau in cele trei volume citate, tipkite in limba francea.

Constatara, apdar, c autorul s-a preocupat mai ales de
o serie de probleme dificile ale raporturilor lingvistice slavoromne etimologii ,slavo-romne" (said, cumlitru, Crliciun

etc.), arora le face o analiza detaliat, propunInd solutii

proprii, de cele mai multe ori acceptate de cercet5torii ulteriori

sau, In tot cazul, Mate in consideratie ; aspectul fonetic a/

celor mai vechi elemente slave meridionale in limba .romfinfi
i problema datrii lor ; influenta slay& in sistemul fonetic
morfologic al limbii romne i cazurile de evolutie paralela
cu limbile balcanice ; limba slavona in Arile Romfine i grafia

chirilic in vechile texte romne0i. Cercetfitorii actuali ai

raporturilor slavo-romane nu se pot dispensa de studierea
amnuntird a bogatului material 0 a ideilor formulate de

acad. Al. Rosetti in numeroasele articole consacrate problem ei

raporturilor slavo-romne. Cinci dintre ele au constituit comunicari la congresele internationale de slavisticfi din 1958,

1963, 1968, 1973 0 1978, fiind intimpinate cu rank interes

de reprezentantii slavisticii internationale.

Sprijinindu-se pe aceste cercetkri de detaliu i sintetizind

cu muit discernmint rezultatele obtinute In studierea raporturilor lingvistice slavo-romne de numero0 1ingvi0i romini
strAini, acad. Al. Rosetti a adus o contributie insemnat
In slavistica romneasca' prin volumul al treilea al Istoriei
limbii romtine, consacrat influenteislavo-bulgare asupra

www.dacoromanica.ro

PROFIL,URI

243

romne, volum aparut pin acum in sapte editii, ceca ce repre-

zinta un record pentru o carte de lingvistic. In Introducere

(ed. 1978, p. 291-307), autorul fixeaz cadrul istoric si geografic al relatiilor lingvistice romano-slave futre secolcle VI XII,

artind cA populatia slav de la nordul Dunrii, mai putin

numeroas decit cea rornaneasca, si-a insusit /imba romn,
transmitindu-i acesteia un anumit nurnr de cuvinte, precum
unele particularitti fonetice i gramaticale ale graiului pe
care-1 vorbea. In continuare (p. 309-336), acad. Al. Rosetti
cerceteazii fenomenele de ordin fonetic (iodizarea lui e-, introducerea spirantei velare surde h in anumite cuvinte imprumutate), morfologic (vocativul fem. sg. in -o, formaren numeralelor 11-19, intarirea diatezei reflexive), lexical (principalele

grupe de cuvinte imprumutate si de calcuri lingvistice)

derivativ (un numr de prefixe si sufixe), care se datoresc

influentei slave. Se adaug o lista' de antroponime si toponime

de origine sud-slavA. Deosebit de pretios este al doilea capitol,
Isloria sunefelor slave meridionale In limba romiind (p. 337

353), consacrat analizei trasfiturilor fonetice ale graiurilor

vechi slave (vechi bulgare), care au furnizat cuvinte limbii
romne in secolele IXXII, precum i substitutiei i evolutiei sunetelor slave pe terenul acesteia.
Alturi de aceast lucrare fundamental, care a jucat un
rol important in slavistica romaneasc, timp de -peste
patru 'decenii, acad. Al. Rosetti a publicat in 1966 partea a
V-a a Istoriei limbh romdne, reluata in editia din 1968 si in
cea din 1978 (p. 423-447) si consacrat, printre altele, unei
scurte expuneri a influentei romnesti vechi in limbile
toponimia ucrainean, polona, slovaca si in dialectul moray
al limbii eche, pe de o parte, si in bulgar si sirbocroata, pe
de alt parte, ca urmare a expansiunii unei parti a populatiei
romnesti in evul mediu si a contactelor indelungi cu popoarele slave vecine.

Pina acum am examinat doar acele aspecte ale operei

acad. .Al. Rosetti, care au o strinsa leg5tura cu ..fi/ologia
slavo-romn" si cu slavistica. El si-a creat ins un merit
incontestabil ca istoric al limbii romne, de la epoca latina'
pin astizi, i ca cercettor a/ foneticii i fonologiei ei.
Forrnat la scoala lui Ovid Densusianu, care el fnsusi
continua, In noile conditii de la inceputul secolutui al XX-lea,
pe aceea a lui B. P. Hasdeu, si /a scoala lingvistic francezi

www.dacoromanica.ro

244

din primele decenii ale acestui secol, Al. Rosetti a fructificat

cu succes i originalitate ideile fecunde ale lingvisticii moderne

conceptia lui F. de Saussure, ideile scolii lingvistice franceze

(A. Meillet), cuceririle foneticii experimentale (P. Rousselot)
si ale geografiei lingvistice (J. Gilliron), ideile reprezentantilor structuralismului, in special ale Cercului lingvistic de la
Praga (N. Trubetzkoy, R. Jakobson s.a.), inovatiile aduse de
aplicaren metodelor matematice in lingvistica etc. El Insui

a format in jurul sau o numeroasfi scoala de cercettori ai

limbii romane, elevii sai reprezentind mai multe generatii,
de la profesori universitari pina la tineri asistenti i cerceta-

tori stiintifici.
Reprezentant stralucit al scolii romanesti de lingvistica,
acad. Al. Rosetti a fost adesea mesagerul ei peste hotare, la
congrese internationale de lingvistici generala, romanistick
slavistic sau ca invitat pentru a tine conferinte si prelegeri
(Franta, Italia, U R.S.S., S.U.A., Suedia, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Brazilia etc.), facind cunoscute problemele
studierii limbii romane, cit i progresele lingvisticii romanesti
actuale. In anii din urm, acad. Al. Rosetti a fost ales membru
corespondent al Academiei suedeze de arte si al Academiei

iugoslave de stiinte si arte din Zagreb.

Ca o apreciere public& a meritelor sale in studierea limbii

romine si a problemelor de lingvistia generala, Al. Rosetti

a fost distins in anul 1962 cu Premitil de stat pentru lucrarile
publicate intre 1956-1961, iar ulterior a primit titlul de Om
de stiinta emerit.

Nu de mutt, Editura Univers a publicat in conditii tehnice excelente culegerea de studii i articole a acad. A. Rosetti,
Mlanges linguistigues (1977, 202 p.), a patra tiparita de renu-

mitul savant in limba franceza, in decurs de treizeci de ani,

dup Mlanges de linguistique el de philologie (CopenhagaBucuresti, 1947), Linguistica (Haga Paris, 1965) si Eludes
linguistigues (Haga Paris, 1973). Majoritatea lucrrilor incluse
In acest volum au fost publicate, in limba francez (i italiana),
in reviste sau in volume colective de-a lungul ultimilor cinci

ani, altele slut anterioare, din anii 1947-1972, iar ctteva

sint inedite. in acest fel, magistrul citorva generatii de ling.
www.dacoromanica.ro

PROFILURI

245

viti romani face accesibile unui cerc mai larg de cititori din
tar. i din strinAtate citeva zeci de contributii privitoare
mai ales la istoria limbii romane, obiectul eau de predilectie,
i la unele probleme de lingvisticA genera% indo-europeanfi
balcanicA.

Prima sectiune, intitulata Linguistique gnrale, se deschide

cu o nouA editie, revizutA i augmentat, a studiului Sur la

thorie de la syllabe (p. 15-55). Bazindu-se pe cercetAri experimentale i pe o bogatA bibliografie referitoare la diverse
limbi, acad. Al. Rosetti degajd citeva concluzii, acceptate de
numero0 recenzenti ai celor douk editii precedente, pe care
le reproducem aici, data' fiind importanta lor teoretica generalA : Le syllabe est done une combinaison minimale des
phonntes dont le noyau est une voyelle, prcde ou suivie d'une
consonne ou d'une combinaison de consonnes. La frequence de
l'emploi des combinaisons de consonne a l'initiale ou la finale

des sillabes perrnet de fixer l'endroit de la division syllabique,

lorsque la chose n'est pas immdiatement apparente. L'analyse de la syllabe &gage, comme unit irrductible, le noyau
de la sillabe et ses marges. La voyelle occupe le sommet, les

consonnes les marges de la sylabe" (p. 39-40). (...) La

thorie de la syllabe doit tre fond& sur l'acte articulatoire

des organes de la parole et sur leur effet accoustique : le
souffle d'air sorti de larynx, sourd ou sonore, est transform
dans les cavits supralaryngiennes. Ce qui importe c'est la
prsence de l'air (sonore au non-sonore), qui (...) est indispensable l'existence de la syllabe" (p. 41).
In Anexa, acad. Al. Rosetti discuti critic teoria lui
B. lifila, potrivit careia la syllabe est constitue essentiellement par la sonorit du son laryngien, modifie dans les
cavits supralaryngiennes" (vezi p. 42), precum i alte chestiuni
de detaliu, pe marginea unor lucran i recente.

Un articol inedit, Sur les anagrammes de Ferdinand de

Saussure (p. 56-58), inchinat lui Roman Jakobson A l'occasion

de son anniversaire (11 octobre 1896)", ne face cunoscute,

dupA publicatii recente, cercetArile indelungi ale marelui ling-

vist genovez privind procedeul anagramei, pe baza unui

imens material extras din poezia greaca, latin, sanscrit,
italianA i francezA, rAmas in manuscris.

Alte contributii din aceasta sectiune se ocupa de cut' tnt

(Sur le mot, p. 59-63), de la loi de prophylaxie en phonitique
www.dacoromanica.ro

246

(p. 64), de les Atlas linguistiques plurilingues (p. 65-74), cu

privire speciaki la.Allasul linguistic mediteranean (cf. 0 articolul
Remarques sur l'enqutte effectue en Roumanie pour PALM,
p. 124-127) 0 la proiectul Atlasului linguistic sud-est european.
de neutrul in romari ca gen specific al inanimatelor (p. 75-81),
i, in fine, de l'interprtation des graphemes dans les kites &fits
(p. 82-87). Acestora le putem ad'Auga articolul Sur le trai-

tement des gutturales en indo-europen (p. 91-94) 0 observatiile critice Sur la phonologie gnrative" (p. 97), tiparite In
sectiuni separate.
A doua ampla sectiune, Histoire du roumain el des langues

balkaniques, debuteaza cu o expunere de sinteza, prezentata

in Italia, In 1974, Les origines de la langue roumaine (p. 101

108), din care retinem definitia genealogica a acesteia ; ,,Le

roumain est le latin parl sans interruption dans la partie

orientale de l'Empire roumain savoir les provinces danubiennes romanises (Dacie, Pannonie de sud, Dardanie, Msie
suprieure et infrieure) depuis rpoque de la pntration
du latin dans ces provinces et jusqu'A nos jour". La aceasta

se adauga faptul ca cette langue a tout le temps subi des

transformations, dues aussi bien son volution normale qu'

l'influence des autres langues avec lesquelles elle vint en

contact" (p. 101). Separarea Intre grupul romanesc de nord
i cel de sud precizeaz acad. Al. Rosetti s-a produs
intre secolele X XII.
Urmeaza un studiu inedit, Thrace, daco-msien, illyrien,
roumain et albanais (p. 109-113), In care autorul subliniazi
ci putinele fapte lingvistice invocate de Vl. Georgiev
nume de localitti In -dava la nord de Dunare (mai exact :
de Balcani) i In -para la sud (unde, totui, se intilnesc

nume in -daua) - nu ne autorizeaza sfi separam traca de

daco-moesiana : II est plus probable que le thrace avait de
varits dialectales, qui pourraient rendre compte des faits

que nous venons d'examiner" (p. 110). In continuare, acad.

Al. Rosetti prezinta cuvintele sigure atestate in traca i pastrate in romana' (i albaneza) : argea, Buzau, Carpall, mal,
mazare .5i sufixul -esc, adaugInd ea' le roumain ne possde
pas d'lments de vocabulaire d'origine illyrienne" (p. 111).

In schimb, l'albanais, reprsentant actuel de l'illyrien, a

acquis A une poque ancienne des lments de vocabulaire
www.dacoromanica.ro

PROFILURI

247

d'origine thrace, dans les rgions de langue thrace oti il s'est

tronv en contact avec les anatres de Roumains" (p. 113).
Doug studii publicate initial in straintate (p. 114-123)

prefigureaza cartea tiparita ulterior de acad. Al. Rosetti,

Limba descintecelor romdne.,sli (Ed. Minerva, 1975). /kite trei

articole sint grupate sub titlul comun Slavo-romanica, in con-

tinuarea cunoscutei serii incepute in 1931. Dintre acestea

atrage in mod deosebit atentia comunicarea prezentata la Varovia, in 1973, Elments roumains dans les chartes en slavon

provenanl des Pays Roumains (XlVeX V sicles), in care

autorul relev citeva fapte semnificative de fonetic, morfologie (articolul enclitic -1, art. gen. -dat. lu, pron. vare [=oarel,
comparativul cu mai), vocabular (ora, (arin'd, fugan, cd.ydrie,
leageln etc.) i onomastic romaneasca (antroponime : Alb,
Blfat, Beirbat etc. : toponime : Brlidillel, Jireapein, Margine
etc.), extrase din documentele slavo-romne anterioare secolului al XVI-lea, care fac posibil studierea efectiv a limbii

romine In cele dou secole dinaintea primelor noastre texte

In limba national. Aparitiei acestora le este consacrat articolul Du nouveau sur la date des premire traductions rournaines
de livres religieux (p. 163-165), in care autorul face cunoscute

cititorilor straini concluziile sale privind valoarea documentara a unei scrisori anonime din 1532 referitoare la existenta
la acea data a traducerii Tetraevanghelului i a Epistolelor
apostolului Pavel In romaneste, efectuata in Transilvania si
Moldova, sub influenta Reformei lui Luther.
Citeva contributii trateaza chestiuni de fonetica istorica
a limbii romine : "rotacism" si pseudo-rotacism", diftongul ea, vocalele d si t, tratamentul grupurilor lat. cl f. cs
(p. 137-144). Din Mlanges Ch. Th Gossen (1975) se reproduce

aici analiza stilistic a poemului eminescian Sara pe deal.

0 suiti de note etimologice (p. 149-154, 157-159) furnizeaza explicatii sau aduce date noi privind originea a sapte

cuvinte romanesti autohtone sau mostenite din latin :

copacicopaciu (cf. alb. kopa tronc d'arbre, souche") ;
cumillrif (<1at. commaler, atestat in sec. VII, patruns.in slava
veche kamolra ; cumdtru nu provine din compaier, ci e..derivat

www.dacoromanica.ro

248

regresiv" din cumatra8); das miel" (inregistrat in StnestiMuscel, alAturi de formele corespunztoare din arom. si
megl. ; cf. alb dash) ; doind (autorul se indoieste de originea
autohton i inceara s raspundA rezervelor lui V. Pisani,
care a contestat pe drept, dup prerea noastri etimologia slovac a acestui euvint, propus anterior de acad.
Al. Rosetti) ; Moldova (form veche Moldua), explicat prin
limba colonistilor sasi (saxoni) de la inceputul secolului XIII,
care au numit orasul Baia, asezat pe acest Hu, Stadt Molde ;
credem !ink' ea etimonul nu este le gotique mulda", ci cuvintul
inrudit din dialectul vechi saxon molda praf"9 ; urcoi, m.

urcoaie, f. strigoi" (< lat. Orcus nom d'une divinit infernale ; les enfers ; la mort") ; zlrnd plant erbacee veninoask
Solanum nigrum" (<traco-dac. (pro)diarna Veratrum nigrum"). intre aceste note se afl comentariul i sfi", inregistrat in nord-vestul Transilvaniei, fenomen nou dialectal,
neintilnit in textele vechi (p. 154-156).
Volumul se ineheie cu sectiunea Informations bibliographiques, in care sint incluse trei prezentri ale lingvisticii
romnesti, tiprite initial in diverse publicatii strine : Lo
stato attuale degli studi sulla lingua romena (1962, p. 169-178),

La linguistique roumaine. Bref apercu (1970, p. 179-183)

tal actuel des dudes de linguistique balkanique en Rournanie
(1972, p. 184-190). Aceasta din urmii, expusa la al dozlea

Congres international de studii sud-est europene (Atena,

1970) reproduce lista celar 88 de cuvinte autohtone stabilit
de autor insusi in Istoria limbii romeine (1968), insotite de
corespondentele albaneze. Alturi de acestea, acad. AI. Rosetti

mentioneaza cele 100 de cuvinte considerate autohtone de

I. I. Russu (Limba traco-dacilor, ed. 2, Bucuresti, 1967,
8 Vezi DA, I, II, p. 975-976. Cea mai veche atestare a v.sl. kamotra se aflA
In Codex Clozianus, manuscris glagolitic din sec. XI (pasajul respectiv

apartine unei omilii a lui Mctodie, cca 869-885, sau traduse dup un
original grec necunoscut

vezi Clozianus, ed. A. Dostl, Praga, 1959,

f. 2a, p. 53, 128, 131, 348). In loc de entlehnt aus roman. commatre"
(L. Sadnik und R. Aitzettntiller, Handw6rterbuch zu den altkirchenslavischen Texten, HeidelbergHaga, 1955, nr. 427), ar trebui spus, pentru
epoca respectivA, Imprumutat din romAna comunA : cunultrd".
Vezi Fr. Kluge
W. Mitzka, Etymologisches Wtirterbuch der deutschen
Sprache, 20. Auflage, Berlin, 1967, P. 454, s.v. mahlen a mAcina" (forme
Inrudite : v. germ, sup. molla, V. frizon i v. anglo-saxon molde etc.).

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

249

p. 189-195), dar fr corespondente In albanezam. Asociindu-ne autorului, potrivit cAruia une partie de ces mots ont
dja t expliqus par le latin ou d'autres langues", nu considerAm Insi acceptabil integral cea de-a doua parte a afirmatiei sale : pour le reste, on ne peut fournir aucune preuve
qu'ils font partie du plus ancien fond de la langue" (p. 189),
cu atit mai mult cu cit baci, barzd, cdciuld, copil, droaie, mare
grand, haut" i urdd se afl In propria sa list (p. 185-186)11.
De asemenea,cuvintele amurg, a sugruma, a sugusa nu pot fi
separate de mur g, grumaz, respectiv gusd, care se afl *i ele
In lista acad. Al Rosetti (p. 186; cf. DEX, p. 33, 910).
Ca Intotdeauna, lucrdrile acad. Al. Rosetti, bogate In
idei i sugestii, incit la reflectie i cuprind de cele mai multe
ori fapte i teorii convingfitoare, expuse cu cea mai mare
acuratete, pe baza unei bogate informatii romneti i staine,
mereu adusa la zi. Cartea In discutie, aprut la 57 de ani
dup publicarea primei sale lucran i (1920), este pentru elevii
shi i pentru numeroii cititori romni i straini o noui lectie
de consecventd *i devotament tiintific In slujba mirabilei"
limb i romne.

care a publicat Mtre timp monografia

1 Pentru acestea, I. 1. Russu
Elemente aulohtone In Umbel romlind. Substrata' comun romdno-albaner
(Bucure*ti, 1970), cuprinzind 72 de cuvinte, mai toate regisindu-se In
lista academicianului Al. Rosetti promite o cercetare deosebit istoric-ctimologici", dui:a ce le enumir Incii o deli (op. cit., p. 101).
n Mai curios este insil faptul cli bad, barzd, cdctuld i drui (cf. droaie) se afli
i In prima listA a lui I. I. Russu (op. cit., p. 133, 137, 146).

www.dacoromanica.ro

ALEXANDRU GRAUR

La 9 iulie 1980 academicianul Alexandra Graur a implink 80 de ani. Firea sa cuceritoare, imbinata cu o cald

generozitate, a atras in jurul sat', in diverse colective pe care

le-a condus vi le conduce in continuare astazi, un mare numr
de colaboratori, pe care i-a indrumat intotdeauna cu grija,

din primii ani ai facultitii pink la maturitatea vtiintifie.

Aceste calitati au fault din profesorul AL Graur un adevArat

vef de vcoala, a anti creatie vtiintifica a devenit de multe

decenii cunoscuta vi apreciata in tara vi in strainatate.
Nscut in pragul secolului nostru (9 iulie 1900), la Botovani, in familia unui modest functionar, Al. Graur vi-a facia
studiile liceale la Iavi vi Bucurevti, fiind nevoit in acelavi
timp sa-vi civtige existenta lucrind in redactiile unor ziare.
Inscris in 1919 la Facultatea de litere vi filozofie din Bucurevti,

a obtinut in 1922 licenta in filologia clasica magna cum

laude", iar, dap& un scurt stagiu de profesorat, a primit in
1924 o bursa pentru a-vi trece doctoratul la Paris.
Avind aici ca profesori pe marele lingvist A. Meillet vi pe
alti reprezentanti de frunte ai vcolii franceze, a reuvit si pregateasca in citiva ani trei monografii de o incontestabila origi-

nalitate, publicate toate in capitala Frantei, in 1929: Les

teza principala de doctorat,
consonnes gmines en latin
admisa cu cea mai inalt mentiune ; Nom d'agent et adjectif
en roumain teza secundara de doctorat ; I et V en latin
memoriu pentru obtinerea diplomei la Ecole des Hautes Etudes.

In acelavi timp, vi-a inceput colaborarea regulata la citeva

din cele mai prestigioase reviste franceze vi romanevti de ling-

visticA, ceea ce, impreuna cu lucrarile mentionate, i-a adus

curind o larga recunoavtere in cercurile de specialivti din
tara vi din strainatate, caci domeniile pe care le aborda cu malt
250

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

251

spirit de patrundere erau diverse si cuprinzatoare : lingvistica

generall, limba latina i alte limbi vechi indo-europene, limba
romina si istoria ei, In raporturile sale cu alte idiomuri.
lat.& de pilda, cum aprecia maestrul sail A. Meillet teza

secundara de doctorat, consacrata limbii romine : Dintr-o

serie de substantive imprumutate din slava sau chiar din
substantive latine, romana a fficut adjective. 0 astfel de
modificare a valorii sintactice prezina un viu interes. Cu
spiritul sat' de ptrundere i logica sa, Dl. Graur pune In evident:a caracterul acestei inovatii. Dupa expunerea sa, faptul
este cistigat, iar lingvistica general dispune de o marturie
ce Va trebui sa fie utilizat"1. lar profesorul Iorgu Iordan,
referindu-se la o alta lucrare, aprecia astfel calittile -Unarului lingvist de atunci Ceea ce impresioneaza de la prima
vedere este informatia extrem de bogata [...]. Dar Graur
se dovedeste a fi si un lingvist autentic. Pe linga pregatirea
stiintifica MI% cusur, pe care si-a facut-o, ani de zile, la Paris

E... Iautorul nostru poseda un lucru si mai de pret, fiindca,

ai de la natur, nu ti-1 poate (Mimi nimeni : este
daca
spiritul fin si dezvoltat pentru limb. Asa-mi explica faptul
ca, desi specializat in filologia clasic, a carel literatur' a
imbogatit-o cu lucrar favorabil apreciate de critica, face dese
reusite incursiuni in disciplina noastra"2.
Din aceast perioada am vrea sfi remarcam, de asemenea,
cele doua volume de studii intitulate Mlanges linguistigues
(Paris Bucuresti Copenhaga, 1936-1941), pretioasele precizri
Corrections roumaines au REW (Romanisches
etgmologisches Wrterbuch al lui W. Meyer-Ltibke, ed. 3, Heidelbe'rg, 1935), aptirute in Bulletin linguistique" (t. V, 1937),

studiul Les verbes rflchis" en roumain, publicat In aceeasi

revista (t. VI, 1938), precum i numeroase alte articole si note
etimologice tiparite in tara i In straintate.
In aceste conditii, Al. Graur ar fi putut ilustra cu mult
mimes o catedri universitara, dar rinduielile de atunci i-au

inchis drumul catre Facultatea de itere, fara Iasi a-I face

s renunte la pasiunea sa pentru studiul limbii latine si al
celei romne. In cei 15 ani, cit a functionat ca profesor la liceele

Gh.

Gh. Lazar", iar In anii dictaturii fasciste la

Graur, Memortu. Studii, litluri, lucrelri, [Bucure41], 1936, p.10-11.

I bidem, p. 14.

www.dacoromanica.ro

252

un liceu particular din capitar, s-a dedicat cu toata competenta i entuziasmul sau predarii limbii latine multor generatii
de elevi, atit la catedra', eft si prin excelentele sale -manuale
si antologii (unele In colaborare).
data cu eliberarea trii de sub dominatia fascista, profesorul Al. Graur care nutrise din tinerete convingeri democratice i devenise In 1938 membru al Partidului Comumist

Roman, a fost reintegrat in Invatamintul de stat, primind

in acelasi timp sarcini de raspundere In conducerea Radio-

difuziunii. Numit in 1946 profesor la Universitatea din Bucuresti, uncle i s-a Incredintat ulterior conducerea catedreir de
filologie clasica i lingvistica generala, a devenit In .1948

membru corespondent al Academiei, iar in 1955 a fost ales

membru titular. In aceasta calitate, a indrumat timp de mai
multi ani sectorul de gramatich din cadrul Institutului de
lingvistica din Bucuresti, iar In ultimul timp este, alfituri de
acad. 'argil Iordan si aced. I. Coteanu, unul din redactorii
responsabili ai marelui Diclionar al limbii romane i conduca-

torul colectivului de etimologii, ca cel mai bun etimolog al

nostru din momentul de fat" (Iorgu Iordan). Academia i-a
1ncredinlat, de asemenea, in 1955, sarcina de director general al Editurii sale, pe care a condus-o ping In 1974, chid
a fost ales presedinte al Sectiei de stiinte filologice, literatura
si arte.
Multiplele sarcini ce i-au fost incredintate, departe de
a-1 sustrage de la creatia tiintific, i-au dat academicianului
Al. Graur energii sporite, pentru a aduce o contributie
din cele mai remarcabile la dezvoltarea lingvisticii nodstre
actuale. El este considerat, pe drept cuvint, promotorul lingvisticii generale In tara noastra, in ultimele decenii, atit prin
cursurile sale la Universitatea din Bucuresti, eft si printr-o
serie de lucrari, unele in colaborare, dintre care citrn : Studii
de lin gvisticd generala (Bucuresti, 1955; varianta noufi, 1960) ;
Linguistica pe infelesul tuturor (Bucuresti, 1972) ; Introducere
In lingvistica (de un colectiv sub conducerea sa, ed. 1, Buell-

resti, 1958; ed. 2, 1965; ed. 3, 1972), tradus nu de mult In

limba germana (Berlin, 1974) ; Scurta istorie a linguisticii (In
colaborare cu Lucia Wald, ed. 1, Bucuresti, 1961 ; ed. 2,
1965; ed. 3, revazutii i adliugita, 1977) ; Treat de linguistica
generala (de un colectiv, sub redactia sa si a doi colaboratori,
Bucuresti, 1971; nou tiraj, 1972) si seria colectiv, conclus
www.dacoromanica.ro

PROFILURI

253

de Domnia-sa, Probleme de lin Ostia generalil (vol. IVII,

1959-1977). Un domeniu particular al lingvisticii generale
ronranesti 11 reprezinta studiul numelor proprii, cruia acad.
Al. Graur i-a dedicat doua din lucrfirile sale : Nume de persoane
(Bucuresti, 1965) si Mane de locuri (Bucuresti, 1972).
In ultimele decenii, Domnia-sa a acordat o atentie sporit
limbii romane i istorici ei, atit prin indrumarea i coordonarea
unor lucrari colective ( Studii de gramaticti, 3 vol., 1956-1961;
Gramatica limbii romcine, 2 vol., ed. 2, revazuta i adaugiti.

Bucuresti, 1963, noi tiraje 1966 si 1972; Studii ,si materiale de formarea cuvintelor In limba romcinti, 5 vol., 1959
1969 ; Istoria limbii romclne, vol. I. Limba latinti, Bucuresti,
1965 ,si altele), cit i prin publicarea citorva monografii, a
numeroase studii i articole proprii. Cartile sale acercare
asupra fondului principal al limbii romiine (Bucuresti, 1954,
cu o variant prescurtat, aparuti in 1957), Etimologii romti-

, atsti .(Bucumti, 1963) i Alte etimologii romcInesti (Bucuresti,

1975), Evolufia limbii romcine Privire sintelicel (Bucuresti,
1963, cu patru versiuni in limbi strfiine englez, franceza,.
italiana i rus), La romanit du roumain (in colectia Bibliotheca Romaniae Historica", Bucuresti, 1965), Tendinfele actuate

ale limbil romne (Bucuresti, 1968), Scrieri de ieri si de azi

(Bucuresti, 1970), Gramatica azi (Bucureti, 1973), Mic tratat
de ortografie (Bucuresti, 1974), Capcanele" limbii romtine
(Bucuresti, 1976) si altele, abordind probleme mai putin cercetate ale istoriei vocabularului romnesc sau prezentind,
intr-6 viziune proprie, directiile principale ale evolutiei limbii
romane, de la latina pina astazi, starea ei actuala i normele
de sCriere, au fost intimpinate cu mult interes de specialistii
din tara si din straintate, ca si de tineretul studios si de publicul niai, larg.
.In tOate aceste lucrri, ca si in numeroase altele, mai
vechi sau mai noi, acad. Al. Graur imbina o bogati informatie
ca interpretarea ingenioas i expunerea atrfigatoare.Aceste
calitati au determinat diverse foruri sa-1 solicite pentru a se
adrCSa Profesorilor de limba romana, oamenilor de cultura si
mar.elui public prin conferinte tinute in diverse orase sau,
dupa cum prea bine se stie, la radio, la televiziune si in revis-

tel& de larga circulatie. Iat de ce numele sat se numra

printre cele mai cunoscute tineretului studios si publicului
larg-din tara noastra, ca si specialistilor din strainitate.

www.dacoromanica.ro

254

In cele ce urmeazA, ne vom opri pe scurt asupra a klou

din volumele sale, publicate in ultimii ani.
Astfel, cu prilejul jubileului de 70 de ani al academiCianului Alexandru Graur, Editura tiintificA a avut buna idee
de a tipAri volumul Scrieri de ieri i de azi (280 p.), cuiirinzInd

o selectie din articolele tipArite de distinsul lingvist Intre

1930-1969, in diverse publicatii romneti i strine.- Cititorii au avut satisfactia de a gAsi In aceast culegere la
alcAtuirea cAreia i-au dat concursul decanul lingvisticii rom-

ne4ti, acad. Iorgu Iordan, cu o colegiar i cald5 prefat,

acad. Ion Coteanu 0 prof. Lucia Wald, colaboratori apropiati

ai sfirbAtoritului aproape 40 de articole, grupate in trei
capitole : Lingvistica general& Linguistica latina i Lingvistica
romdneasca (cel mai bogat dintre toate).
Ceea ce impresioneazi la parcurgerea acestor lucrAri,

mai vechi, altele mai noi, este consecventa gindirii lingvistke

a acad. Al. Graur, format la izvoarele generoase ale

sociolo-

gice franceze i preocupat Ina din anii '30 de coca ce am

putea numi sociologia limbajului, interesul pentru problerdele
limbii vii romfine*ti, cultivarea i explicarea ei pentru cercu-

rile largi de cititori, accesibilitatea expunerii i, in cela0

timp, stilul colorat i atractiv.
Din primul capitol remarciim in mod deosebit, dintre
articolele mai vechi Revolutia franceza i limba (1936), o
interesantA ilustrare a tezei privind influenta marilor evenimente sociale asupra evolutiei limbii ; Limbti i societate (1940),
orientat, In genere, pe acelea0 coordonate sociologice, iar dintre

cele noi : Limba gesturilor" si limba strigiftelor" (1.962), o

amplA completare la capitolul corespunzAtor din Studii de
lingvistica generald (1960) ; Limba viitorului (1967), care subliniazA extinderea in majoritatea limbilor a terminologiei internationale tehnicoltiintifice ; Tautologia In timba (1962),

articol ee pune in drepturile sale acest proceden al vorbirii,

i altele.
Cele dou articole privind limba latinA se referfi la 0 urietate de stil indired in latinefte (1955) o utir completare la
i la titlul piesei lui V. Alecsandri,
gramaticile limbii latine
Fintlna Blanduziei, dovedind cA el reproduce o variant yea%

atestati In texte, a formei Bandusia. ingrijitorii editiei ar fi

putut include, credem, mai multe studii i articole de bngwww.dacoromanica.ro

PROFILIMI

255

vistica latina, utile nu numai pentru specialitii i studentii

clasiciti, ci i pentru cei de la limba roman i limbile romanice.

In cadrul capitolului Lingvisticd romneascd am vrea, de

asemenea, si remarcam mai intii citeva din studiile i articolele mai vechi : Neologismele (1937), o temeinica pledoarie
pentru adoptarea acestei categorii de cuvinte In limba roman,
intr-o vreme clnd tot felul de puriti voiau s opreasc in loc

evolutia normalfi a vocabularului limbii romane moderne ;

0 Hi de vocabular In liceu (1938), care-i pastreaza integral
valabilitatea i astazi i careli gasete o completare In articolul ce urmeaza, scris peste treizeci de ani : Pulin gramatied (1969) ; Aspecte ale limbii actuale (1939), apoi citeva observatii despre Intrebuintarea diminutivelor, pronumelor personale,

gerunziului i altele. Dintre articolele mai noi mentionim :

Deraieri lexicale (1949), care definWe un interesant proceden

lexical In limbajul colorat, dud cuvintul parci deraiazi"

(exemplul cel mai cunoscut este din opera lui Crean& : Dum-

nezeu sa-I iepure", In loc de sa-1 ierte") ; Cum se studiazii

limba literard (1957), o interesanta luare de pozitie din ami
dezvoltarii acestei discipline la noi ca obiect de sine stattor ;
Cine, ce (1967), o subtilfi analizfi a dificultatilor pe care le
creeaza utilizarea celor doua pronume interogative, precum

o serie de articole mai mArunte privind cultivarea lirnbii,

publicate initial mai ales In Romdnia literar5".
Ultimele dou articole, care ar fi putut forma un capitol
-rparte, reprezinti calde evocri a doi lingvisti : Antoine
reprezentant de frunte al scolii sociologice franceze,
printre ai carui elevi s-a numarat i Al. Graur, i Matei Nicolau,

un talentat latinist roman, mod prematur In 1938.

Volumul se Incheie cu bogata bibliografie a Lucririlor
aeademicianului Alexandra Graur (p. 237-262), tiparite In
decurs de 45 de ani (1925-1970), care, Impreun cu cele
Inregistrate In Revue roumaine de linguistique" (XX, 1975,
nr. 4, p. 313-319), pentru anii 1970-1974, i cu cele publicam ulterior, ne dan masura prodigioasei activitati tiintifice
a unuia dintre lingvitii de frunte ai tarii noastre din ultimele
.deceniil.
3 Cf. si Jana Balacciu

p. 132-134.

Rodica Chiriacescu, Dief ionar de lingafti . .

www.dacoromanica.ro

256

Tendinfele actuale ale limbii romdne (438 p.) ocupi un loc

aparte atit prin problemele discutate, eft si prin metoda de

cercetare aplicat. Personalitate de prima mirime a lingvisticii

noastre, acad. Al. Graur face parte dintre acei specialisti

care reusesc si fac din disciplina lor in speti din lingvistici o stiinn atrigitoare", accesibil unui cerc cit mai

larg de vorbitori, interesati de intelegerea si corectitudinea"

limbii
instrument fundamental de comunicare al oamenilor
si mijloc de exprimare a ideilor si sentimentelor.
Dintr-o observare atent, zi de zi, a limbii noastre scrise
si vorbite au izvorit numeroase studii si articole ale Domniei sale, inclusiv aceast compacti carte, pentru care si-a
steins materiale mai bine de 30 de ani, dupi cum precizeaz
in Introducere. Metodele moderne de cercetare a limbilor ne
permit astzi si expliam, mai mult sau mai putin satisfiedtor, nu numai cum si de ce s-au modificat in decursul istoriei
multimilenare a omenirii, dar si care va fi, in esenti, evolutia

lor in viitorul apropiat, care stilt tendintele de dezvoltare

ale unei limbi sau ale unui grup de limbi inrudite sau aflate
In contact. Pentru mine spune acad. Al. Graur tendinta
reprezinti sensul in care evolueaz limba, liniile generale care

duc de la o stare inferioari la una superioari, iar legile sint

detaliile prin care se manifesti aceasti tendint. Deci tendinta
este mult mai cuprinzitoare decit legea. Ca si legea, tendinta poate fi oprin la un moment dat, poate fi inlocuiti cu
una in sens contrar" (p. 13). Pornind de la aceast conceptie
larga, autorul prezint tendintele evolutiei limbii romne de
la latini pia' astizi, oprindu-se, evident, mai detaliat asupra
perioadei actuale. Fonetica i fonologia, morfologia, formarea
cuvintelor, vocabularul .5i sintaxa sint urmirite pe mari sectiuni,

si anume : perioada latin, faza romini comuni, secolele

XVIXX si situatia actual, mai precis tendintele care

manifest astizi in diverse compartimente" sau aspecte ale
limbii.

Daci, in ceea ce priveste perioadele mai vechi ale istoriei limbii romne cititorul giseste in aceasti carte nu atit
un material nou cunoscut, dealtfel, si din lucarile anterioare ale academicianului Al. Graur sau din cele conduse de
Domnia-sa
, cit o serie de interprend personale, in special
In probleme de ansamblu, in schimb, multiplele variante care
apar in bimba romana actual, abaterile" de la normi, dincolo

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

257

de care se pot intrevedea tendintele mai profunde, shit prezen-

tate cu o mare bogtie de fapte. Evident, cititorului i vine

in minte cel mai adesea cartea mai veche a academicianului
Iorgu Iordan, Limba romnti actual& 0 gramaticil a greseMoe (ed. I, 1943; ed. II, 1948), citat de mai multe ori, in
pagmile ertii, dar multe lucruri sint prezentate aici altfel i,
mai. ales, pe baza observatiilor facute de autor insu0 0 de alti,
cercetitori (pe care-i citeaz eind e cazul) de atunci incoace,
in. decursul ultimelor decenii.
Madar, care skit tendintele actuale ale limbii romne, ce
par a avea anse de a fi continuate i intarite" ? Parcurgind

capitolele earth, cititorul ajunge, mpreuna cu autorul,

la

concluziile pe care acesta le formuleaza in incheiere (p. 349351) i care Ma urmatoarele : In foneticd i fonologie, inventarul

de foneme ram ine, in esenta, stabil, dar se imbunatatete

distributia fonemenelor" (utilizarea lor), in primul rind
datorit reducerii alternantelor vocalice i consonantice, care
capatasera rol morfologic (de ex., tendinta de renuntare la
vechea alternanta o-oa, ca in aro g, arog, fata de convoc, convouch' etc.) ; In morfologie se continua' reducerea trasaturilor
sintetice i se dezvolt caracterul analitic al flexiunii nominale (Cu intarirea opozitiei dintre singular 0 plural), iar verbele se grupeaza tot mai mult la conjugarea I i, ceva mai
putin, la a IV-a; in formarea cuvintelor se inmulttsc cuvintele
Cu prefixe i, in parte, cu sufixe interantionale, majoritatea
de origine latin, i se reduce productivitatea unor sufixe
traditionale ; In vocabular, spune autarul, fenomenul cel mai
izbitor este eliminarea elementelor nelatine i Inlocuirea lor
Cu imprumuturi internationale, mai toate de origine latina",
ceea ce, evident, ca j la formarea cuvintelor, se refera mai ales
la limba literard, in special gazetareasca i tiintifica, care nu
poate fi confundata, totu0, cu limba popular i cu cea a literaturii artistice ; in sfir0t, In sintaxit se resimt urmrile dezvoltarii analitismului, dintre care cele mai interesante sint
stabilirea unei ordini a cuvintelor din ce in ce mai rigida i
exprimarea subiectului cu precklere prin pronume 0 nu prin
desinenta verbului.
Volumul surprinde cu multa finete tendintele actuale" ale
limbii romane, iar concluziile autorului pot folosi nu numai
cercettorilor, ci i in actiunea necesara' de precizare i nuantare a normelor limbii literare, de lefuire i perfectionare a
www.dacoromanica.ro

258

ei. Atrgindu-ne atentia asupra unor abateri" mai putin

conforme cu spiritui limbii romne, care n-au sanse de dezvoltare sau nu contribuie la o exprimare mai clara, cartea
academicianului Al. Graur constituie, ca si lucrarile fundamentale normative ale Academiei Gramatica i Diclionarul
limbii romdne, la care autorul a adus si aduce in continuareo
contributie din cele mai insemnate o lucrare stiintifia si
totodata un bun indrumar pentru profesori si studenti, ca si
pentru minuitorii condeiului, in sensul cel mai larg al cuvintului.

www.dacoromanica.ro

DIM1TRIE MACREA

Profesorul Dimitrie Macrea, membru corespondent al

Academiei R. S. Romnia, s-a niscut la 21 iulie 1907, in satul

Fintina (jud. Brow) ; i-a facut studiile la Gimnaziul din

Rupea (1920-1924), la Liceul Andrei S.iguna" din Braov

(1924-1928) i la Universitatea din C/uj. In 1928, cind m-am
inscris la Facultatea de litere a Universittii din Chij
ii
amintete Domnia-sa , unul din motivele hot5ritoare care
m-au determinat s aleg ca obiect de stndiu limba romn
a fost, pe ling dragostea inspiratfi pentru aceast materie
de fostul meu profesor Axente Banciu de. la Liceul #Andrei
Saguna din Braov, mai ales prezenta in acea facultate a
doi profesori de mare prestigiu Sextil Pucariu i Gheorghe
Bogdan-Duic5. De la inceput, simpatia i atractia mea cea
mai mare s-au polarizat, in mod instinctiv, spre Sextil Pucariu, de care m-a legat apoi o colaborare de dou decenirl.

Aici, la Universitate, a audiat de asemenea cursurile lui

Th. Capidan, N. Drganu, G. Giuglea i ale altor reprezentanti

de seam ai Scolii cluj ene.
Remarcat printre cei mai buni studenti, a fost numit mai
intfi practicant" la Muzeul limbii romAne, condus de S. Pucariu, iar dupi obtinerea licentei (1932), preparator. In 1935
i-a sustinut teza de doctorat. Palatalizarea labialelor in limba

romiinli, care, publicat in Dacoromania', a devenit una din

tucr5rile de referint in domeniul dialectologiei istorice romfirketti.
D. Igaerea, Limba ci lingoislicd romand, Bueuresti, E.D.P., 1973, p. 257
258.

VO). IX, 1936-1938, p. 92-160+9 b., si in extras.

259

www.dacoromanica.ro

260

In anii 1935-1937 a fost trimis la Paris, unde ca bursier al *colii romane din Franta" a urmat cursuri de specializare in lingvistica romanica, fonetica i lingvistica general,
pe ling Mario Roques, Oscar Bloch, Pierre Fouch, J. Vendryes i alti fruntasi ai lingvisticii franceze.
Un ecou deosebit in lingvistica romfineasca 1-a avut o

alta lucrare a sa, tiprita in timpul razboiului, pe cind era

asistent, Circula tia cuvintelor 7n limba romana3, in care nu

numai ca a dat o noua statistica a cuvintelor romnesti dup
cel mai bogat dictionar. de atunci, al lui I. A. Candrea, care
a inlocuit definitiv, , pe ,cea veche si gresit a lui A. Cihac
(187), dar pornind de la teoria lui B, P. Hasdeu a.dovedit,.pe baza poeziilor lui M. Eminescu, marea putere,de intrebuintare a cuvintelor rnostenite din latina si a Aerivatelor
acestora,, care formeaza baza vocabularului romanesc (48,68%
din cele 3 607 cuvinte folosite de Eminescu, in poeziile. cuprinse
m vol. I din editia fundamental de Opere4, i 83% 'din cele
33 846 cuvinte-text).
Devenit in 1947 conferentiar de limba romana la Univer-

sitatea din Cluj, p, Macrea a fost ulterior transferat la Bucuresti, unde a fost numit, in 1952 profesor-sef de catedra la
Facultatea de filologie si director-adjunct, iar apoi director
al Institutului de lingvistica. Pin in 1958 a condus, in cadrul
Institututului, lucrrile ide redactare a Dictionarului limbii
romane literare conlemporanet realizat in colaborare cu Institutul de lingvistica din, Cluj (4 vol., Bucuresti, Editura Academiei, 1955-1957) si a Dictionarului limbii romane moderne
(BucurestiEditura Academiei, 1958). difuzat ulterior in mai
multe tiraje. In acelasi timp, a coordonat redactarea primei
editii a Gramaticii lhbL romane (2 vol., Bucuresti, Editura
Academiei, 1954)

care a fost incununatd cu Prernitil de

Stat sj a sintezeiAntr-un volum, Limba romancl.

voeabular, gramaticif (Bucuresti, Editura Academiei, 1966).
Ulterior, prof. D. Macrea a indeplinit ca o deosebita compe:
tent, sarcina de coordonator principal al Dictionarultil enciclopedic roman (4 vo)., Bucureti, Editura politica, 1962

3 Universitalea din Cluj-Sibiu. Publicaliile Laboralorului de fondled iiperLmentald, 7, Sibiu, 1942. Extras din Transilvania", an. 73, nr. 4. .T.
4 IngrijitA de Perpessicius, Bucuresti, Fundatia pentru literaturA i arti,
1939.

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

261

1966), colaborind de asemenea la Micul dictionar enciclopedic

(Bucuresti, Editura enciclopedica romn, 1972).

Continuindu-si activitatea de dual a zeci de generatii

de studenti, atit la Universitatea din Bucuresti, cit

un timp, la cea din Cluj (1958-1966), cind a indeplinit

sarcinile de director-adjunct al Institutului de lingvistic,

sef (16 cateda si decan al Faculttii de filologie, D. Macrea
a primit, in 1963, titlul de profesor emerit, lar peste doi ani,
In 1965, a fost ales membru corespondent al Academiei
RomAnia.

In ultirnele trei decenii a publicat multe vo/ume, cuprinzInd monografii, studii si articole, consacrate istoriei lingvisticii romnesti, unor chestiuni fundamentale ale istoriei si
diale,ctologiei limbii romne, foneticii i ortografiei, gramaticii,
lexicologiei i evolutiei limbii literare. In Probleme de fonetica
(Bucuresti, Editura Academiei, 1953) a reluat, imbogtindu-le
doufi studii anterioare, sub titlul Despre fizionomia fonetica a
limbii ronuirre i Palatalizarea labialelor, citat mai sus. Lin gvisti
filologi romeini (Bucuresti,. Editura stiintifica, 1959)
impreuna cu completgrile din volumele Ulterioare, Studii de
istorie a limbii i lingvislicii romiine (Bucuresti, E.D.P., 1965),
Studii de lingvistica romand (Bucuresti, E.D.P., 1970), Limbet
si linguistica romeina (Bucuresti, E.D.P., 1973) si mai ales

noua editie recentd, mult imbogtit si adus cu informatia

la zi, Contributii la istoria lingvisticii

filologiei ronuinesti

(Bucuresti, Ed. st. i encicl., 1978), constituie o adev5rat

istorie a lingvisticii romfinesti, in care slut amplu analizate
etapele fundamentale ale acestei discipline, de la Scoala
Ardeleana pink' astuizi. Astfel, sint studiati monografic : Precursorii
Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, Timotei Cipariu, August Treboniu Laurian, Aron Pumnul, Gheorghe
Asachi si Ion Heliade 115dulescu ; Modernii Bogdan Pe-

triceicu Hasdeu, loan Bogdan, Ioan Bianu, Lazr Sineanu,

Alexandru Philippide, Moses Gaster, Ovid Densusianu,

I. A. Candrea, Iosif Popovici ; reprezentantii cei mai de seam
ai $colii lingvistice clujene Sextil Puscariu, Vasile Bogrea,
Theodor Capidan, Constantin Lacea, Nicolae DrAganu, Emil
Petrovici, precum l marii Critici [si istorici] hieran i Titu

Maiorescu, Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu si Tudor Vianu,

care au contribuit in mare masur la codificarea, cultivarea
studiul limbii romne iterare si al stilurilor ei.
www.dacoromanica.ro

262

In volumul Probieme de lingvisticd romdnescd (Bucureti,

Editura tiintifici, 1961) atentia cititorifor este atras indeosebi de amplul studiu Originea i structura limbii romeine, din
care retinem definitia genealogicfi a limbii romfine, care este
spune prof. D. Macrea continuatoarea latinei populare,
vorbite in Dacia i in nord-estul Peninsulei Balcanice in primele secole ale erei noastre ;
poporul romn este rezultatul romanizrii populatiilor daco-geto-tracice supuse de
romani" (p. 8). Reluind statistica vocabularului romnesc,
dup Dictionarul limbii romdne moderne (49 649 de cuvinte),
autorul a stabilit urmitoarele proportii ale cuvintelor romnegi dup origini (cuvinte-bazi-Fderivatele) : 20,02%
motenite din latin, 0,93% autohtone, 2,24% onomatopeice, 38,42%
neo logisme neolatine, Imprumutate mai
ales din francez, 7,98%
imprumuturi vechi slave *i slavone, 2,17%
imprumuturi maghiare, 2,37% imprumuturi neogrece4i, 3,62%
imprumuturi turce4i, 1.78%
imprumuturi bulg're4ti, 1,51%
imprumuturi bulgarostrbe, 1,77%
imprumuturi germane, 1,72%
Imprumuturi italiene i, lucru demn de retinut pentru etimologi,
2,73%
cuvinte de origine nesigurA, iar 5,58%
de origine
necunoscuti (alte 10 grupe reprezint fiecare intre 0,91% i
0,05%, iar 51 de grupe foarte mici totalizeaz abia 1%). De
asemenea, pe baza unei pagini din ziarul Scinteia" autorul
a precizat frecventa folosirii unitfitilor lexicale, subliniind
preponderenta elementelor latine (62,46%).
Deosebit de utile s-au dovedit studiile Despre dialectele
limbii romdne i Citeva precizdri In problema raporturilor dintre
limbd 0 dialect, In care D. Macrea ajunge la concluziile, Impr-

t4ite astzi de majoritatea speciali*tilor, ci deosebirile dintre

cele patru dialecte ale limbii noastre [dacoromin, aromn,
meglenoromin i istroromn n.n.] sint mai cu semi de
ordin fonetic i nu de structur gramaticali i nici de fond
principal de cuvinte" (p. 61) i cA numai asocierea permanent a criteriului genetico-structural cu cel istorico-politic
face posibili stabilirea raporturilor reale dintre limb i dia-

lect, in functie de situatia specifici a acestora" (p. 71-72).

Redactor-responsabil al revistei Limba romn", de la
infiintare (1952) 'Ana in 1958, redactor-responsabil adjunct i

membru al comitetului de redactie al revistei Cercetiri de

lingvistici" (Cluj-Napoca, din 1958), prof. D. Macrea a tiprit

www.dacoromanica.ro

PROFILURI

263

numeroase articole in aceste publicatii si in altele, printre

care Limba si literatura", iar in anii din urna in Rominia
Merar", unde a tinut o adevarat cronica lingvistica"5.

Ca si volumele precedente, cartile publicate In ultimii

ani de profesorul D. Macrea aduc In discutie probleme fundamentale ale limbii i lingvisticii romnesti. Astfel, Studii de
linguistica romcina (E.D.P., 1970, 256 p.) sint consacrate urmatoarelor probleme : Cuvinte romdne,sti In limbile vecine, Aspecte
ale structuril 1m bu romcine, Din trecutul lingvisticii romiine i

Realizad ale lingvisticii romdnesti in perioada 1944 1969.

'
Primul studiu se ocupa de o chestiune care, pe nedrept,
a stat mai putin in atentia cercetatorilor nostri in ultimele
decenii, dei studiile In acest domeniu au inceput mai bine de
un seco!: influenta limbii romine In limbile slave vecine
(bulgara, sirbocroatfi, ucraineank, rusa, polona, slovack
cela), in albanezi, neogreaca, turca, maghiara si in graiurne
sasesti din Transilvania. Bazindu-se pe cercetari mai vechi
mai noi, autorul face o succinta prezentare a cuvintelor romanesti patrunse In aceste limbi, subliniind vechimea unora din

ele (sec. XXIII), cu un fonetism arhaic, extrem de util

pentru reconstituirea fazelor vechi ale limbii romane ins'a i.

In acelasi timp, se face i cu acest prilej dovada ca procesul
imprumutului lingvistic este, de cele mai multe ori, reciproc,

fiecare limba fiind atit debitoare", cit i creditoare".

Sectiunea a doua a cartii cuprinde studiile Terminologia

tehnica In limba romiina contemporana i Relieful

sonor al limbii romdne In lumina cercetarilor statistice. Continuindu-si preocuparile mai vechi de statistica a vocabularului romane,sc dupa origini, autorul a facut un sondaj asupra
vocabularului tehnicoltiintific, pe baza Dictionarului
poliglot (1963, litera A) si a Dicfionarului enciclopedic romdn

(primele dota volume), constatind ca acesta apartine in cea

6 Bibliografla luertirilor sale a fost publleati de V. Breban, In RRL, XII,
1967, nr. 5, p. 390-396 (pe anii 1934-1966), dupA artleolul magia 1
-(p. 389-390), sl de Elisabeta Faielue, tu CL, 1977, nr. 2, P. 135-141
(pe ard 1967-1977), In completarea articolulut jubiliar, semnat de prof. .
I. PAtrut (p. 133-134). Cf. Jana Balaectu
Rodica Chiriaceseu, Dic(forzar de lingoieti ..., p. 164-165.

www.dacoromanica.ro

264

mai mare parte (peste 70 la suta) terminologiei internationale

(mai ales, dar nu exclusiv, de origine francezi, cum pare a

Inclina autorul), ceea ce are efecte pozitive atit practice, cft
teoretice. La aceasta concluzie am observa doar c'd sondajul,
in cazul primului dictionar, numai la litera A nu este suficient :
ar fi fost necesare cel putin 'inca literele B si C. De asemenea,
credem ca, pentru a fi convingtoare, concluziile statistice ar

fi trebuit sa fie insotite de unele exemplificari.

Al doilea studiu, pornind de la o idee a lui Hasdeu pri-

vind frecventa fonemelor in limba romana, stabileste, pe

baza cercetrilor mai vechi ale autorului, citate mai sus, freeventa acestora pe baza unor texte de literatura culta si popular.
Teza privind relativa sonoritate a limbii romane i echilibrul
intre vocale i consoane este confirmata prin raportut de freeventa al acestora : 45,16% vocale fata de 54,84% consoane
(urmeaza procentele pentru fiecare fonem in parte, primele

fiind, printre vocale, e, cu 10,14%, iar printre consoane, r,

cu 7,41%).

In volumul Limbd si lingvisticil romdnd (E.D.P., 1973,

316 p. + 1 harta), dup o succinta prezentare a principalelor
rezultate ale Lingvisticii romeine actuale (p. 8-13), o bogat
sectiune este consacrata Limbii romcine 'Mire limbile rornanice

(p. 15-96). In centrul acesteia se afl un amplu studiu, intitulat Locul specific al limbii roma'ne Mire celelalte limbi roma-

nice (p. 16-42)6, care prezintfi, intr-o forma concentrat,

constituirea limbii romane in spatiul carpato-dunarean
principalele trsaturi ce o disting futre celelalte limbi romanice. Atrage atentia, de asemenea, capitolul Lingvisti strdini
despre timba romeind (p. 62-82), in care sint prezentate con-

tributiile la studierea limbii noastre in cadrul romanisticii

ale lui Walter von Wartburg si Ernst Gamilscheg, precum
ale profesorilor Alf Lombard (Lund), Carlo Tagliavini (Padova),

ApArut anterior in broprA, cu text paralel in francezA, sub titiul Local

La place de la langue rotunaine

limbii romdne mire limbile romanice
parmi les langues romanes, In colectia publicatA sub conducerea prof. .
B. Cazacu : Universitatea din Bucuresti. Cursurile de vara # colocviile
lifice de timba, literatura, istoria # arta poporului romdri, Limbd, 9, Bucu-

resti, CMUB, 1971.

www.dacoromanica.ro

PROFILITRI

265

Eugen Coseriu (Ti1bingen), Mario Ruffini (Torino), Alain

Guillermou (Paris) 5i \Verner Bahner (Berlin).
Cea de-a treia sectiune, Limba romiind literard (p. 97-125),

cuprinde, pe ling citeva informatii privind trecerea de la

cultura rornfineasa in limba slavon la cea in limba national, marcat, printre altele, de cunoscuta Scrisoare a lui
Neacfu din Cimpulung (1521), o serie de consideratii pe marginea unor lucrri de istoria limbii romne literare 5i de sti-

listia.
Strins legat de aceast sectiune este cea de-a patra,

Probleme de cultivare a limbii (p. 127-158), in cadrul careia

prof. D. Macrea i expune opinia autorizat cu privire la

folosirea, nu totdeauna justificatfi, a unor expresii 5i termeni

sau neologisme (imersat, sentenfionalizant etc.), de care fac abuz

mai ales unii critici literari 5i de art. Pe o linie traditionald,

autorul se pronunt, de asemenea, pentru revenirea la scrierea lui in toate cazurile prevzute de ortografia din 1904
1932 5-1 pentru reacceptarea, pe baza uzului oamenilor cultivati din generatii/e mai vechi, a formelor sunt, suntem, sunteli.
Cit prive5te Termenii de iarnd, Terminologia agricold
romneascii, Numele florilor i Dorul" romtinesc (p. 134-145),
locul acestor schite etimologico-onomasiologice ar fi fost mai

degrab, dupA prerea noastr, in sectiunea a doua, comparativ-istoric.

Citeva evocar ale unor Scriitori romiini din 'recut, care

s-au ocupat de unele probleme ale limbii romne, formeazA
sectiunea a cincea a &Arta (p. 159-217). Sint prezentate
aici preocupdrile lingvistice, in special in domeniul limbii
literare 5i al stilisticii, ale /ui Gh. Asachi, I. Heliade-Rdulescu,

Titu Maiorescu, N. Iorga, Ilarie Chendi, Paul Zarifopol, E.

Lovinescu 5i Tudor Vianu. Unele din aceste profiluri cele
ale lui I. Heliade-R'dulescu, Titu Maiorescu, evocat in special
ca profesor, 5i E. Lovinescu sint contributii notabile la
istoria lingvisticii romne5ti.

Afirmatia este valabil 5i pentru amplul capitol consacrat lui Iosif Popovici, primal fonetician experimental romdn
(p. 229-257), care readuce in atentia noastr opera de fonetician, dialectolog i slavist a fostului profesor al Universittii
din Cluj (1919-1928). Acest studiu, impreun cu articolele

consacrate lui Samuil Micu, Petru Maior, A. T. Laurian,

B. P. Hasdeu 5i Sextil Pu5cariu, care completeaz cercetrile

www.dacoromanica.ro

266

anterioare ale autorului, constituie sectiunea a asea a artii

Lin gvi$li romtini din trecut (p. 219-264).
Citeva consideratii pe marginea unor lucrfiri recente formeazi urmatoara sectiune, Probleme generale de lin gvislice' (p. 265-290), care trateazi despre raportul Intre lingvis-

tia i filologie, lingvistia structurala, psiholingvistia (In

legatura cu aparitia cartii Tatianei Slama-Cazacu, La psycholinguistique, Paris, 1972), lingvistica generala (pe marginea
Tratatului de lingvistial generalci, 1971, nou tiraj 1972), ra porturile dintre gramatia i stilistia, gramatia i logia i despre

alte chestiuni de lingvistia teoretia.

Legate de studiile de istorie a lingvisticii

*ii

filologiei

romane.,ti, ultimele trei contributii, reunite sub titlul Aniverstiri de societail culturale fi de reviste (p. 291-304). formeaz

sectiunea a opta a artii. Este vorba despre Societatea academicd Romdnia June din Viena, ale arei Inceputuri slut
legate de numele lui Mihai Eminescu (1871) i care a avut
unele preocupfiri lingvistice, incununate prin infiintarea In
1901 a lectoratului de limba roman& de la Viena (Iosif Popovici, 1902-1903; Sextil Pulcariu, 1903-1905) ; despre

revista Transilvania" (1868-1944), cu contributii notabile

la cultivarea i unificarea limbii romne literare i la studiul

istoriei ei ; despre Implinirea [In 19691 a doud decenii de actiDilate a Societalii de giinfe filologice", referat prezentat In
cadrul sesiunii festive pe tara cu prilejul jubileului, in care
au fost trecute In revista realizarile acestei societfiti, ce reunete cadrele didactice din InvatamIntul liceal *i universitar,
atit In cercetarea riintifica propriu-zisk, eft O. In difuzarea
rezultatelor ei i In preocupfirile de metodia a predarii limbii
i literaturii romane i a limbilor i literaturilor strine.
AvInd un caracter informativ la zi, de o reala utilitate,
cartea profesorului D. Macrea reprezinta, In acelai timp,
o continuare a preocuparilor sale de istorie a lingvisticii romineti i de sintez a cltorva din marile probleme ale istoriei
limbii romane.

7 Vezi, In acest seas, 0 volumul Lingoisticd 0 culturd, Bucureati, E.D.P.,

1978.

www.dacoromanica.ro

ETUDES DE LINGUISTIQUE
ET DE PHILOLOGIE

(R e s um 6)

La linguistique roumaine s'est toujours dveloppe en

troite liaison avec la 1inguistique internationale, dont elle
a mis en valeur et approfondi les ides thoriques. Elle s'en
est servie lors de l'tude synchronique et diachronique de la
langue nationale et d'autres langues, contribuant par la, elle
aussir, au progrs de la thorie et de ses applications pratiques.

Objet d'tude non seulement pour la linguistique roumaine

mais encore pour bien des chercheurs trangers, et cela ds
l'poque de la Renaissance, le roumain est devenu, tout
particulirement durant les dernires dcennim, une discipline d'enseignement et de recherches, dans de nombreuses
universits et institutions de recherches scientifiques d'Europe,
d'Amrique, d'Asie, d'Afrique et m6me d'Australie.
Au m6me sens, ce livre continue certaines proccupations

de l'auteur, refltes dans les livres qu'il a fait paraitre antrieurement, tels : Imprumuturi vechl sud-slave ln 11m ha romcind.
Studiu lexico-semantic (Vieux emprunts sud-slaves en roumain.

glide lexico-smantique, 1960), Contribufii la istoria culturii fi

literitturii romdne vechl (Contributions d l'histoire de la culture
et de la littrature roumaines anciennes, 1972), Studii de lexicologie si istorie a lingvisticii romdne.isti (Etudes de lexicologie et
d'histoire de la linguistigue roumaine, 1973), Dictionar al 11m bu
romdne vechi (Dictionnaire du vieux roumain, 1974) et Culturil
267

www.dacoromanica.ro

268

literaturc'i romdnei veche In context european (Culture el hit&

rature roumaines anciennes dans le contexte europen, 1979).

La premire section porte sur des inscriptions et manu-

scrits slavo-roumains (ou censs l'tre, auparavant) et roumains anciens d'une exceptionelle importance pour l'histoire
de la culture et de /a langue roumaines, et sur un plan
plus vaste pour la culture des peuples sud-est europkns.
Ainsi, dans Les plus anciennes inscriptions connues des Roumains
transylvains, on reproduit les inscriptions de 1313-1314

(dcouverte en 1975 par l'archologue Radu Popa) et du

2 octobre 1408 (connue ds 1905) de l'glise Saint Georges

de Streisingeorgiu (ville de Ulan, dpartement de Hunedoara).
On en fait le commentaire linguistique et l'on y ajoute certaines corrections des lections antrieures (la premire est
accompagne galement d'un glossaire comptant 26 mots).
Partant d'un article qu'un jeune historien a publi II y
a quelques, ans dans la revue Magazin istorie", l'auteur fournit de nouvelles prcisions sur La circulation europenne el les
particularits linguistiques d'un manuscrit clbre : l'Evangile de

Reims (la partie cyrillique est date de la fin du XII-medbut du XIII-6me sicles, alors que la partie glagol}tique

est de 1395).
Par la suite on fait quelques considrations sur .Les
manuscrits de Gavriil Uric de Neamt et leur importance plulologique. Les 13 recueils authentiques, portant la signature du
clbre copiste et miniaturiste roumain relvent des anneS
1424-1449. Bs ont servi de fondement pour plusieurs .reproductions et ditions de textes byzantins en slavon et de textes mdio-bulgares, dont la premire est parue il y a plus d un
sicle (1875) et la plus rcente en 1975.
Une ample tude y est consacre au Premir manuscrit
roumain avant Coresi, qui soit dat: Le Codex du prtre Bratul
de Brapv (1559-1560) et ses sources. De ce manuscrit. bilingue
slavo-roumain, contenant la plupart des Ades des A p6tres,
quelques Epltres, des fragments des Evangiles, des consuls
mdicaux, le Psaume noncanonique 151, un texte de magie
populaire, l'Homlie pour les Pdques, atribue A Jean Chrysosthome, on reproduit quelques fragments accompagns de
commentaires linguistiques et philologiques et de consid-

rations d'ordre culturel et historique A mme de placer ce

prcieux recueil dans l'atmosphre culturelle de Braov et
www.dacoromanica.ro

PROFILURI

.269

de' ses, environs vers le milieu du XVI-me. De nouveaux

elements y contribuent lucider le passionnant probleme d
la datation des premires versions roumaines.

nails les pages suivantes, l'auteur fournit quelques preiSiong philologiques et linguistiques sur l'Anciennet du Mainecrit. rtiumain du 'Codex de- leud", occasionnig par une
rcente hypothse qui le faisait dater de. 1391-1392
lisd rejete tant par l'examen filigranologique entrepris par

A. NIM'es, qui situe la manuscrit entre 1621-1633,que par

textologiqiie envisage sur un plan vaste by.zantindet par la n. ouvelle. edition imblie par IVIirela
Teocroreseu.'et Ion Ghetie (1977).
La deuxime section du livre renferme quelques chapitres
de l'histoire de la linguistique romane et roumaine. En
tout premier lieu, on prsente six linguistes &rangers des
XIX-me et XX-me sicle qui se sont occups du roumain,
savoir : Fr. Miklosich et la recherche scientifique du roumain
ilaNAY-toumain

el de ses dialectes ; La contribution de Djura Danii l'tude

de la langue et de la culture roumaines anciennes ; Antoine
Mettler& la Ilinguistique roumaine ; La place du roumain
parmi les langues romanes, dans:la vision de Carlo Tagliavini ;
Les recherches de R. A. Budagov sur le roumain et des langues
romanes; S. B. Bernstein el certains problmes de la linguistique
et de la philologie rournaines. On confirme, par la, que le roumain a constitu, au cours des deux derniers sicles, l'object de
recherches entreprises par des savants europens prestigieux,

qui ont donne des contributions remarquables fi l'tude du

roumain parmi les langues romanes et dans ses rapports
rciproques avec les langues voisines, et particulirement
avec les langues slaves.

D'autre part, cette section prsente les Portraits de cinq

reprsentantes de la linguistique roumaine de notre sicle,
savants prestigieux dont l'activit scientifique et culturelle
est bien consacre tant en Roumanie qu' l'etranger, et
www.dacoromanica.ro

270

auxquels les nouvelles gnrations de linguistes doivent leur

f ormation et leur dvelpppement, savoir : Emile Petrovici
(1899-1968), Iorgu lordan, A. Rosetti, A. Graur et D. Macrea.
La passion avec laquelle ces savants se sont consacrs,
durant plusieurs dcennies, l'tude et au perfectionnement
de la langue nationale, les .remarquables rsultats cie. kur
investigations on port la linguistique roumaine a un niveau
suprieur dans le cadre de la linguistique internationale,
contribuant d'une manire dcisive faire lucider les problms fondamentaux de l'histoire du roumain et de son tat
actuel, des langues romanes, en gnral, et d'autres langues
qui se sont trouv en contact ayec le romain le long des siAcks.

www.dacoromanica.ro

214111131,1CTI4IECKIIE

4)11J10J101rIPIECKHE 3T110,abi

(P e a 10 M e)

Py51121HCHaft .114HrBliCTHKa BeerAa pa3BlittaJlaCb B recH011 CBR3H C meNtAyHapo,aHoti JIIIHT&HCTHK011,

reoperme-

come HAtim Haropon oHa pool:mama H npHmeavia K CHHXpOmittecxohly H orkffaxpaumecHomy Hapiemno HalMOHaJlbHOPO
Hpyrux 533131KOB, crioco6crHym rem commit,' ipaaBHTHIO co-

ma' realm H te npaorwiecwHx npwmeHeHarl. CTaBlllaff

npe,omerom Haytierms He TOJIbK0 pyMbiCKHX J1HHrBHCT0B, HO

mHorilx H,HocrpaHHmx rieHmx euxe c arum PeHeccaktica,

pyMyHCKrHft 313b1K RIVIReTC.51 oco6eHHo B noczeime AwnTHJlentbr rie6H1am H HCCJlea0Ba'PeRbCKHIVI npeAmerom BO

MHOITX yomtepcHrerax H iiayqnix

11HCTHTyTaX

EBp011bl,

AMepHKH, A3HH, A41pHKH H Ame ABCTpaJ1HH.

HaercautaH

aara npoxinwaer, B cmhicat Hmwecwa-

aaHHoro, 3a115JTHR awropa, HamemuHe orpamenHe 5 paHee

Imprumuturi vechi sud-slave
orty6anwoHammix rpy,oax

in limb:a mindful. Studiu lexico-semantic (lipeenue 102/C1i0cnaelinctcue saumcreoeanuR e pyhtb1iCK041 313blICe. Jletccutco-

cesanruqecKuti arroa, 1960), Contributii la istoria culturii

literaturii romerne vechi (HccnedoeanuR no ucropuu
Crapopymbutota xyAbrypu u nureparypbt, 1972), Studii
de lexicologie i istorie a lingvisticii romnefti (3modbi
up ACKCUKOA021414 u ucropuu pyhugnacoa .1111fie8UCTILIC14,
1973) n Culturd si literaturd romand veche in context
271

www.dacoromanica.ro

272

european (CrapopymbuicKan KyAbrypa u nureparypa

eeponeacKoht KoureKcre, 1973).
Heim macTb nocaHuxeHa pally CABBSIIICI-py114b1HCKHX
(HAH paHee cluiTaembix TBKOBbIMH) H crapopymbiHcxxx HavlnHcell H pyxonHceil nepHocrrieHHoro 3lia4eH1111 AJIH HCTOpHI1

pymbiHcxoro 333b1KB H KyJIbTYpb1 H, B 6ozee umpoxom n.naHe, AAA xy.ribTyphi 10f0-BOCTOT111b1X Hapo,aos. Tax, B 3TIO1Le

apeaueatuue u38ecrutge uadnucu rpaucuAbeaucKux pymbin

11
TOAKyIOTCH HaAmicm 1313-1314 rr.
(o-rxpuTaHa B 1975 r. apxeonorom Pally 110fla) H 2 0K-

BOCI1p0H3BO1UITC1

TA6p51 1408 r. (H3BeCTHBH Kite c 1905 r.) Hepxrm CB. reOptHA 143 C. CTpefichnixweopToimy (r. Ka.naH, ye3A XyHe,goa-

pa) ;

B 14aCTHOCTI4, MCTMH HCIIpa13.116110TC51 npeHume HH-

TepnpeTauum H AaercH moccapHil HepBOri 113 Ha,anHceil

(26 czos).

OTTIpaBASISICb OT CraTbH moao,aoro Hcropinfa, ony6aHKOBaHHOR HeCROJIbK0 .ner

istoric, awrop

IIPHBOAHT

Ha3a1I B .wypHane qMagazinul

,HOBbIe /laxHbie OTHOPItTeAbH0

EaponeacKoao crpaucreoeauusi u 513bUCO8OIX xapalcrepucruK

pyKonucu :. PefimcKoe eeauee.aue (KHPHAJI0Bclias TIBCTb AaTHpyercit xoxixom XII
Hatiaaom XIII BB.,

raarommecxaH mie qacrb HOCHT Awry 1395 r.).

,11a.nee awrop ocTaHmumaercH Ha PyKonucax raepuuiza

puKaKoeo u ux IPUA0.402UtinKO.M suagtenuu. 143HecTHbie AO CHX nop 13 C6OpHHKOB, HOCHU.411X iickanHcb 3RaMeHH70110 pyMbIHCKOr0 HaaaHrpacpa H Ik4HHHEITIONICTB H a -

Tirpyemba 1424-1449 rr., snernit B ocHoHy psi:aa 410J1Hb1X

HAH IlaCTIP4HbIX H31BH/Iii B113aHTHfICKHX (B CABBHHCKOM ne-

pewoAe) H cpertHe6oarap1xxx TeKCTOB, H3 KOTOpbIX nepHoe

FIGHBHAOCb 6o.nee cTa AeT TO*My Ha3aotk (1875 r.), a ,nocne,a-

nee Is 1975 r.
06umpHasi CTaTbH 3aHHmaeTcH 17epeoti pymbutcKoll Oa-

rupoeautioa pyKonucbto do Kopecu : C6opuux nona Epa-

rpm U3 Epatuosa (1559-1560 ea.)

ezo

UCTOgtHUKU.

143

BtOii ABY13b1qH0fi CJI a asi HO-prtb1HCKOri pYKOHHCH, c.ct,rtepwa-

weft 11011TH 110.11bHbiii TeKCT ,aennua anocrovum, pHA

mat pasaHmHme cermeHrbk 113 Eeaueenutl, Atedutpoicxue cosemi, HeKauouutiecxua ncaAom 151, ile6ozmuori TeKCT
mapoduoa Await& 17ponoeedb a nacxy, npHnHcbumempo
HoaHay anaroycry, BOCHp0H3B0AHTCH pHA ICYrIMIBKOB, CO-

www.dacoromanica.ro

273

nposomiAaembix J111HrBHCTIltleCKHMH na6moAenasms. KyabTypno-ncTopusecime KOMmenTapaa BK2110/1110T 3TOT uennbifi

C6OpHHK B synbTypnyio aTmoccpepy Bpamosa H oxpecTrrocTert cepeAnnbi XVI B., npkiso,As TM cambim }mime 3.neMeHTbl 11,JISI BbISICHeHHH nwrepecnoro Bonpoca o AaTsposice

nepsbix pymbnicKnx nepesoAos.

Ha c.neAytolusx cTpansuax aBTop AenaeT psA clmnonorstiecKsx H JIHHrBHCT1r4eCKHX yT014HeHlifl OTHOCUT8.4bUO
apeettiOCTU cPymbtucKoa pyKonucu U3 PleyacKozo c6opttuKa, BbI3BaHHbIX HeAaaneft rnnoTe3ofi, AaTspyloatell ee

1391 1392 T.

HeCOCTOHTeJlbHOCTb KOT0p011 140Ka3b1Ba-

ercsi KaK cimisrpano.norssecimm asaasaom, npe,LuipmisTbim

A. Mapewom, Aarnpyloatsm ee 1621-1633 rr., Tal( H TeKCTOROTHIleCKHM cpamiensem B 11111p0KOM BH33HTHrICKO-CJI3B-

H neAasfnim s3Aansem WillpeJ1J111

snio-pymbnicKom mane
TeoAopecicy if Holm Feune (1977 r.).
BTopas tiaCTb KHHrH CO,I1ep)KHT seKoTopme raasbi 113
1ICTOpH11 p0MaHCK0f1 H pyMbIHCKOR AHHIsBHCTHKH.

C 0,1111011

CT0p0Hb1, npeAcTasaesbi IlleCTb HtIOCTpalitiblX .A3bUC088a08

XIX U XX se., nucaetuux o py.mbutcKom Ream : Op. MuICAOLUIVI u tiaytinoe uccAeaoeanue pymbtucKoeo R3b1Ka u eao

auaAeKToe ; BKAaa ,aoicypa aanutiutia e ueygiettue cTapoPgMbIliC1CO20 .113bUCa u Ky.4brypbc; AtiTyan Meae u pymunCKaJi AutteeucTuKa ; MecTo pyMbIliCK020 R3bUCa Cpeabl pomancKux .1131311C06 8 Kotitentou I(Up.11a Tailb.R8UUU; IICC.48-

008aHUR P. A. Byaaaoea no py.mtancKomy u pomancKum

5131)1Kalli ; C. B. BepuutTean u HeKoropbte aonpocbt pymbuiCiC0a .4W-108UCTUKU 14 OUA0A0eUU. B misre noAgepicssaeTcs,
LITO pyMbIHCKHA H3131K CTaJI B nocneAnse Asa CTOJIeTHH npe,n,-

meTom nccaeAosamis psAa 3HaMeHHTMX esponeficKsx rleHbIX, KoTopme ssecrin 3Ha4HTeJlbHbal BKJ18,11 B ero s3yziense
B pamKax pomascicofi rpynnbi H BO B3aHMHbIX OTHOLUeHH51X
C COCe,111411MH .513b1KaMH, B IlaC1110CTH CO CJIaBHHCKHMH.

C Apyrofi CT0p0Hbl, B 3TOM pa3Ae.ne ,Ral0TbCH lipocPurtu

WITH npeAcTasnTe.sefi pyMbIHCKOR J11111rBHCTHKH XX sexa,

noab3ylotnnxcs 60.11bIEHM npecTimem s Hama cTpane s 3a

rpannnefi, KOTOpbIM HOBbIe 110KOJIeHHH H3bIKOBeA0B TaK
MH0r0 06H331-1bI B csoem naytniom pa3B11THH : 3.MUAb 17e-

Tpoeugs (1899-1968), Ropey Hopaan, A. PoceTTu, A. rpayp,

www.dacoromanica.ro

274

a.

,MaKpfi. 14x npe,gaHHocTb HaytreHmo H Hy.abType HaaHo-

HaJ113110P0 513bIKa Ha 11pOTH)KeHH1{ MHOTHX HeoHnmeTHil, 3Ha-

HHTeJlbHble Harnibm peayabTaTbi, AOCTIITHyTble HMH, 110AHHJIH pymbnicKoe H3bIKO3HaHHe Ha HOBy10 cTyneHb B mexcAyHapoximl JIHHTBI4CTHKe, cnoco6cTH3TH TM cambim BbISICHeHHIO
KapAHHaabHbix npo6aem HCTOpHH 14 cospemeHHoro COCTOHHHH pymbmcxoro 513bIKa, KaK H pomaHcxxx H3b1KOB Hoo6ake
H Apyrxx 513b1K0B, C KOTOpbIMH OH HaXOAHJICH B KOHTaKTC
Ha npoTymeHHH BeK0B.

www.dacoromanica.ro

Indice de autori

Adamescu, Gh. 62
Adelung, J. C. 126
Agura, D. 203
Aitzetmtiller, R. 15, 45, 248
Alecsandri, V. 254
Alexandru, cAlugfirul 57
Alonso, Amado 174
Anghel, Ioana 110
Anghelov, Boniu $t. 58
Arutiunova, N. D. 180
Asachi, Gh. 46, 261, 265
Ascoll, Gr. I. 160
Avalcian, Gr. 219
Avalle, D. A. S. 232
Avanesov, R. L 201
Azarie, cfilugfirul 149, 150

Brbulescu, Ilie

38,

150, 204,

241

Beaulieux, L. 155
Belie, A. 142
Belinschi, Dimitrie, diacul 79
Beniuc, M. 219
Benveniste, E. 153, 154
Berejan, S. G. 232

Bernstein, S. B. 158, 201-212,

229

Bianu, I. 54, 71, 79, 84, 101, 106,

110, 136, 159, 163, 179,
237, 261

Biliarski, P. S. 28, 29, 31, 35,

37-44
Bin.der, P. 72
Blaga, Lucian 226
Blaga, Miron 114
Bloch, Oscar 260
Bloomfield, L. 198
Blucher, G. 71
Bogaci, G. 219
Bogdan, loan 12, 19, 46, 62, 83,
123, 124, 131, 136, 139,

Bahner, W. 117, 232, 265

Balacciu, Jana 228, 238, 255,

263

Bailly, A. 46
Bally, Ch. 181, 230
Balmu.g, C. 154
Banciu, Axente 259
Barhudarov, S. G. 144
Bartal, A. 207

140, 144, 145, 177, 179, 202,

204, 207, 261

1341,cescu, N. 191

Bogdan, D. P. 9, 17, 38, 49, 54,

Biltficeanu, Maria 163

Brbulescu, C. 38

Bogdan-Duick G. 159, 239

109, 208

275

www.dacoromanica.ro

276

Bogrea, V. 235, 261

Cazacu, Matei

Boiceva, Pavlina 50
Borghi Cedrini, Luciana 232
Bortkievici, Dr. 220
Bot, Livia 72
Boyer, P. 153, 154, 156
Branko MladenoviC 131
Bratanie, B. 148
Bratul, popa 59-103

38-41, 44
Cazan, I. C. 89

Bral, M. 153, 192

Breban, V. 263
Brmont, Ren 33
Broz, I. 146

Charles de Lorraine, arhiepis-

Budai-Deleanu, I. 119
Bulat, P. K. 146
Bulat, Toma G. 132
Burada, T. 204
Burileanu, D. 161
Buzdugan, I. 219
Byck, J. 186, 239
Camilar, E. 219, 220
Candrea, I. A. 62, 91, 92, 129,
144, 171, 197, 226, 260, 261

Cantacuzino, Constantin, stolnicul 175, 178

Dimitrie 175, 178,

179

Capidan, Th. 116, 123, 154, 171,

233, 259, 261

Caprosu, I. 49
Caragiale, I. L. 189, 191, 240
Caragiu Marioteanu, Matilda
220, 226

Cardas, Gh. 59, 61, 62

Carp, P. P. 133
Cartoian, N. 106, 233
Cazacu, B. 103, 170, 178, 180,
239, 264

C.bilin, Liviu 240

Cilndea, V. 131

Cfirstea-Romascanu,

Mihaela

169

Cehov, A. P. 219
Cesko, E. V. 201

cop de Reims 35, 36

Chendi, Ilarie 265
Chiriacescu, Rodica 228, 238,

Budagov, R. A. 180-2 0, 232

Cantemir,

28, 32, 34, 36,

255, 263

Chivu, Gh. 103, 106, 108

Chomsky, N. 198

Ciausanu, Gh. F. 93
Cicero, M. T. 188
Cihac, A. de 124, 126, 129, 131,
136, 152, 176, 260

Cihodaru, C. 49
Ciobanu, ,"t. 76
Cioculescu, S. 240
Ciolan, Al. 169
Cioranescu, Al. 46
Cipariu, T. 136, 261
Codrescu, T. 204
Cohen, M. 158
Constantin-Chiril filozoful 66,
82

Constantin filozoful (Kostenetki) 57, 150-152

.
Constantinescu, N. A. 15, 16, 18
.
Constantinescu, R. 50, 51

Coresi 63, 71, 75, 77, 79, 8389, 91, 100, 101, 111, 176, 179
Coresi, Serban 91
Corlateanu, N. 84
Corvinus-Jastrzebski, I. L. 36
Coseriu, E. 117, 171, 265
Cosma, Aurel 214, 215

www.dacoromanica.ro

INDICE DE AIJTORI

Costchescu, M. 236
Costin, L. 226
Costin, Miron 175, 177, 179
Costin, Nicolae 175
Costinescu, Mariana 103, 106

Coteanu, I. 16, 117, 147, 171,

226, 231, 240, 252, 254

Creangd, I. 187, 191, 255

Cretu, Gr. 61-65, 71, 84

Crimea, Anastasie 64, 79, 83
Cristache-Panait, Ioana 11
Cristescu-Golopentia, Stefania
93

Crian, Ion-Horatiu 13
Damaschin Studitul 201
Dan, D. 63
Dan, Mihail 34
Dania& Djura 141-152
Darmestetcr, A. 192
Datcu, Iordan 228
Davidov, Anghel 53
Danail, I. 117
Deanovi& M. 146
Deletant, Dennis 109
Demny, L. 87, 110, 178, 179
Demina, E. I. 201
Denis, Ernest 154
Densusienu, Ov. 109, 129, 159,
161, 170, 178, 197, 237, 243,
261

Derjavin, N. S. 211
Diefenbach, Lorenz 138
Diez, Fr. 126
Dima, Teodor 47
Dimitrescu, Florica 76, 88, 110
Dimitriu, C. 61
Djamo-Diaconitk Lucia 145,
208

Dobre, popa 72, 88

Dolobko, M. G. 201

277

Domentian, popa 51
Donici, Al. 219
Doroszewski, W. 155
Dosoftei, mitropolitul 177
Dostl, A. 34, 35, 248
Dostoievski, F. 218
Dragomir, Mihu 219
Dragomir, S. 145
Drganu, N. 84, 88, 92, 99-101,
170-172, 259, 261
Drdgut, V. 10, 13
DuRev, I. 55
Dumitru, I. G. 219
Duro, Aldo 46
Dvoicenko-Markova, Euirosina
219

Eftimie, Patriarhul Tirnovei

55-58, 150
Eftimiu, V. 219
Eluard, Paul, 199
Eminescu, M. 2491 260, 266
Ernout, A. 159
Faiciuc, E. 263
Filip Moldoveanul 87
Flajghans, V. 34
Flora, Radu 119, 120, 135, 146
Fortunatov, F. F. 158
Frank, Iv. 107

Frantev, Vi. 28, 29, 31, 33, 36

Fouch Pierre 260
Hla, B. 245
Hanka, V. 29, 31, 35, 42
Hasdeu, B. P. 28, 29, 31, 32, 34,
37-41, 43-45, 47, 98, 99, 106,
108, 109, 131, 136-138, 140,
145, 152, 170, 204, 226, 243,
260, 261, 264, 265

Hauptov, Zoe 15

www.dacoromanica.ro

278

Heliade-RAdulescu, I, 119, 120,

128, 261, 165

Hinkulov, Iakov 118, 120, 130

Hipocrate 90
Hodo, Enea 226
Hodcl, N. 71, 179
Huttmann, A. 72

Gusti, Dim. 159

Gutu-Romalo, Valeria 191, 231,
234

Iacobescu, Al. 218

Iacov de la Putna 56
Iane, popa 75
Iatimirski, A. I. 37, 38, 53, 54,
57, 64, 99, 101, 111, 129, 203

Gak, V. G. 180
Gldi, L. 117
Galenus 90
Gamillscheg, E. 117, 264
Gaster, M. 90, 106, 136, 170, 261

Ilinski, G. A. 157, 201

loan Bogoslovul 131
loan Caleca 101, 111
Ioan Hrisostomul 51, 54, 56, 59,
66, 76, 77, 98, 100, 101, 111

Gavriil Uric 49-58

loan Sinaitul 56

GaluF, C. 91, 235

Gmulescu, D. 146-148, 225
Georgescu, Val. Al. 163
Georgiev, VI. 246
Ghetie, I. 59, 65, 76, 87, 89, 92,
103, 108, 109-111, 113, 151,

Ionescu, Gr. 10
Ionescu-Nicov, Tr. 34
Ionescu-RuxAndoiu Liliana 220,

152, 234

Ghica, I. 138, 139

Gilliron, J. 160, 226, 227, 244
Giosu, St. 220, 221
Giuglea, G. 259

Giurescu, Anca 169

Giurescu, C. 241
Giurescu, C. C. 27, 44, 45
Giurescu, Dinu C. 27
Goga, 0. 159
Gogol, N. 219
Gorki, M. 219

226

Iordan, Iorgu 114, 116, 124, 147,

154, 159, 170, 181, 185, 186,
190, 194, 210, 229-236, 252,
254

Iordchescu, C. 220

lorga, N. 9, 10, 24, 73, 74-77,

84, 91, 99, 100, 102, 161, 165,
166, 168, 261, 265
IsaCenko, A. V. 209

Istrate, G. 171
Iumcu, Gligorie 149, 150
Ivawu, G. 61
Ivnescu, G. 108, 171, 235
Ivekovie, F. 146

Grandgent, C. H. 178

Graur, Al. 113, 147, 154, 158,

161, 166, 168, 170, 231, 240,

250-258

Jadart, H. 31, 35, 36

Jagie, V. 29, 31, 33, 34, 37, 39,
43-46, 120, 121, 125, 129, 136,

Grecu, V. 99, 101

137, 141, 144, 150-152, 157,

Grigore din Mhaci 77, 98, 99,

102, 106, 108

Guillermou, Alain 117, 265

158

Jakobson, R. 244, 245

Jebeleanu, E. 219

www.dacoromanica.ro

INDICE DE AUTORI

Jirdek, K. 172
Jonke, Lj. 146
Juravliov, V. K. 157

Kalina, A. 41
Kahaniacki, E. 55-57, 123
Karadii6, Vuk 141, 142, 146, 152

Karski, E. F. 17, 30, 33, 34, 37,

43, 44, 47

Kaganin, M. 149, 151

Kelemen, B. 217
Kluge, Fr. 248
Kodov, Hr. 82
Koliada, I. K. 101, 111
Kopitar, B. 29, 31, 123, 148

279

Maniu, V. 137
Manolescu, R. 207
Marcu, Fl. 46
Mardarie Cozianul 62
Marm AI. 68, 71, 72, 76, 77,
88, 89, 91, 103, 108, 110, 151,
152

Mara Fr. V. 15
Maretie, T. 121, 129, 151
Margella, $t. 128
Marinescu, G. 159
Maslev, Stoian 74
Mategie, J. 146
Mazon, A. 153-155
Mrii, I. 217
Mehringer, R. 199
Meillet, A. 153-168, 221, 226,

Kul'bakin, S. M. 83
Kunik, E. 32
Kurylowicz, J. 155
Kurz, J. 15, 45

Melchisedec ($tefanescu) 52, 63,

Lacea, G. 72, 74, 261

Metodie din Salonic 33, 66, 82,

227, 241, 244, 250, 251, 255

137, 204

Lambrior, A. 235
Lapedatu, A. 159
Laurian, A. T. 261, 265
Lavrov, A. 33, 40
Lazdrescu, Em. 50, 238
Leskien, A. 125
Lesnea, G. 219
Leger, Louis 32-37, 43, 44
Linta, Elena 41, 46, 58
Lombard, Alf 117, 184, 264
Lovinescu, E. 261, 265
Lupu, Coman 169

248

Meyer-Lake, W. 194, 251

Micu, Samuil 261, 265
Migliorini, B. 46
Migne, J.-P. 98

Mihai, popa 73-75

Mihdescu, H. 178

Mihail-Scrlatoiu, Elena 148

Miklosich, Fr. 15, 11, 18, 19, 29,
118-140, 142, 145, 148, 152,
/58

Miletici, L. 121, 122, 129, 143,

203

Macarie, tipograful 88
Macrea, D. 46, 117, 147, 170, 176,

Mircea, Ion-Radu 11, 12, 14,

16-19, 23, 49-52, 149, 150
Mircev, K. 15, 18, 19, 39, 40,

228, 259-266
Major, P. 265
Maiorescu, T. 137, 261, 265
Maneca, C. 46

Mitu, M. 120
Mitzka, W. 248
Mladenovi, A. 135, 136, 151

Machek, V. 155

82, 143

www.dacoromanica.ro

280

Mocreac, I. F. 232
Moisil, Florica 99

Onu, Liviu 103, 239

Orr, John 232

Moisil, Gr. 240

Mojaeva, I. E. 201
Moll, F. de B. 178

Paleokappas, C. 35
Pamfil, Viorica 77, 110
Panaitescu, P. P. 35, 38, 41, 46,
50, 51, 59, 62, 72, 74, 75, 99,

Molnar Pinariu, I. 46
Moravcsik, Gy. 177
Moxa, Mihail 179
Muresianu, A. A. 73

Musicescu, Maria-Ana 63,

Muslea, Candid C. 72-75
Muslea, I. 143

135, 177
64

Nandris, Grigore 161, 162, 222

Nsturel, P.-S. 99, 107
Neacsu din Cimpulung 109, 265
Neagoe Basarab 64, 98
Neculce, I. 178
Nichifor Magistrul din Antio7
hia 57
Nedeljkovie, Olga 151
Negruzzi, C. 219, 220
Negruzzi, I. C. 160

Nichita, Ioana 163

Nicolau, Const. G. 220
Nicolau, Matei G. 163, 255
Nicolescu, Aurel 238
Nicolescu, Vasile 162
Niculescu, Al. 169-172, 174,
178, 231

Nistor, I. 159
Nita-Armas, Silvia 148
Oblak, V. 125

Odobescu, A. I. 131-137, 140,

152

Olahus, Nicolaus 175, 177

Olteanu, P. 58, 62, 99, 101, 111,
145

Onciul,'D. 204

Papadopol-Callimach, Al. 137

Paraschivescu, M. R. 219
Paris, Louis 29
Pascu, G. 235
Pascu, St. 9, 27
Paca, St. 15, 16, 74, 84
Paul, H. 236
Pavelescu, Gh. 93
Pacurariu, D. 136
Patrut, I. 217, 220, 222, 226
Parvan, V. 160
Peco, A. 152
Perpessicius (Panaitescu, D.)
260

Peskovski, A. M. 186
Petkov, G. 151, 152
Petranu, Coriolan 9
Petrescu, Cezar 186, 191
Petrovici, E. 87, 110, 144, 146,
161, 170, 181, 210-212
214-228, 261
Petrina, Liviu 114

Petru (Patru), popa 72

Petru Cercel 175, 177
Philippide, A. 170-172,
233-236, 261
Philippide, Al. A. 219
Plaut, T. M. 163
Poghirc, C. 16
Pokrovski, M. M. 192
Pop, S. 170, 211, 226

www.dacoromanica.ro

INDICE DE AUTORI

Popa, Radu 8, 10, 11, 13, 14, 16,

18, 21, '24, 27

Popa-Lisseanu, G. 176
Popovici, D, 119
Popovici, Iosif 152, 161, 225,
261, 266

Popovie, Jovan Sterija,

119,

120, 130

Popescu, Petre 160

Popescu, Radu 178
Popescu-Sireteanu, I. 119
Popov, A. 52
Poner, Rebecca 232
Pot,ebnea, A. A. 199
Pravica, P. 152
Prisnea, C. 49
Priscu, I. 72
Procopovici, Al. 75, 101
Pumnul, A. 261
Puscariu, S. 46, 75, 101, 116,
123, 144, 147, 159-161, 170,
176, 211, 215, 217, 218, 220222, 235, 259, 261, 265, 266
Puskin, Alexandr 215, 218-220
Putanec, V. 146
Quintescu, N. 137

Racovit, C. 194
Radu de la Mdnicesti 88
Radogi6, Nikola 149
Radoji66, Dj. Sp. 149
RAdulescu, A. 159
Rdulescu, Maria 101
RAdulescu-Pogoneanu, Al.
228

Reissenberger, Ludwig 121

Rthy, Ldsz16 21
Rizescu, I. 110
Rohlfs, G. 193

Roques, Mario 260

Rosetti, Al. 61, 71, 74, 83-86,
92, 103, 108, 109, 124, 129,

144, 153, 154, 159, 161, 162,

170, 175, 178, 208, 210

237-249
Rousselot, J. P. 226, 227, 244
Ruffini, Mario 117, 265
Rusev, Penio 53
167,

Russu, I. I. 175, 248, 249.

Rusu, V. 178

Sadnik, Linda 15, 45, 248

Sadoveanu, M. 187, 191
Sahia, Al. 191
Sala, Marius 229
Salad, A. 35

Saussure, F. de 153, 165, 244,

245

Sbiera, I. G. 61, 63, 84

Scriban, A. 129
Schmidt, H. 184
Schmidt, W. 130
Schroeder, K. H. 117
Schuchardt, H. 160, 181, 199
Seche, Luiza 147, 234
Seche, Mircea 147, 176, 234
Seliscev, A. M. 201
Sievers, E. 235
Silvestre, J. B. 28, 29, 31, 42, 43,
47

I.

281

Simmons, J. S. G. 50
Simonescu, Dan 179
Sircu, P. A. 54, 203
Skok, P. 146, 148, 158
Slama-Cazacu, Tatiana 266
Smochin5, N. 45

Smakova, Ifina 92
Sneyders de Vogel, K. 232
Sobolevski, A. I. 37, 43, 177

www.dacoromanica.ro

282

Solcanescu, G. 220
Solcanescu, Larisa 220
Sophocles, E. A. 46
Stepanov, I. S. 180
Stephan (Heinrich?) 120, 130
Stoicovici, Olga 208
Stoide, C. A. 74
Stoikov, St. 221
Stojanovie, L. 45
Stroescu, S. C. 228

Strungaru, Diomid 90
Suchier, H. 235
Sufi* N. 73, 75
Szendrei, Janos 9, 10, 24
Sreznevski, J. J. 15, 18, 19, 35,
129, 130, 144

Sahmatov, A. A. 158, 179

Stlineanu, L. 116, 120, 126, 130,
131, 170, 192, 261

Scerba, L. V. 154, 155

Schiau, 0. 72
Serb, I. 178
Serban, Geo 131
Serbu, D. 104, 114
Siadbei, I. 235
Simanschi, L. 49

Tenora, B. 83
Teodorescu, Mirel 108, 110, 111,
113

Teodorov-Balan, A. 34, 242

Tesnire, L. 155, 156
Theodorescu, Barbu (Filip Roman) 218
Theophanes Confessor 178
Theophilaktos Simokattes 178
Tiktin, H. 46, 129, 136, 144, 170
Tischendorf, C. 83
Tocilescu, Gr. C. 99, 136
Todoran, Romulus 220, 222;226
Tolstoi, L. N. 218
Tolstoi, N. I. 147, 148, 201
Toma, popa 72, 74, 88
Toma, Stela 91, 110
Tomescu, M. 71
Topencearov, Vi. 36
Trapcea, Th. 146
Trier, J. 197
Trifunovie, Dj. 149, 151
Trubetzkoy, N. 244
Trubetkoi, B. 219, 220
Turdeanu, E. 37, 50, 52, 54, 56,
152

Turgheniev, I. S. 219

$imariov, V. F. 191
Sincai, Gh. 46, 261

Stefanescu (-Serghi), Margareta

Toney, B. 46, 129

Tamblac, Grigorie, 52, 57, 58

112

Stefulescu, Al. 204

Suteu, Flora 234
Sutu, Serghie 216

Ulea, Sorin 54
Unbegaun, B. 179
Ureche, Grigore 52, 175, 177,

Tagliavini, C. 117,

Urechia, V. A. 204

204

169-179,

264

Tanase, E. 178
Tglas, Gabor 9
Tempea, Radu 72, 73

Vaillant, A. 15-19, 39, 40, 155,

157, 226, 227

Vasilie, popa 75

www.dacoromanica.ro

INDICE DE AUTOR/

Vasilie al Emessei 57
Vasilie cel Mare 51
Vassiliev, A, 107
Vater, Severinus 126
Vdcariu, D. 62
Vdtdmanu, N. 90
Vtsianu, Virgil 9, 10, 21, 27
Vendryes, J. 158, 159, 260
Venelin, I. 203
Vianu, T. 131, 261
Vidos, B. 174
Vinogradov, V. V. 186
Vladislav, Grdmticul 54, 56,
57

Vondrk, W. 33, 34, 37, 43

Voskresenski, G, 83
Vostokov, A. H. 42, 43

283

Vrabie, Emil 38, 215, 228

Vrabie, Gh. 93

Wald, Lucia 154, 168, 252, 254

Wartburg, Walter von 117, 264
Weigand, G. 117, 226
Willman-Grabowska, Mme de
155

Zamfirescu, Dan 52, 53, 99

Zaoneghin, E. V, 180
Zarifopol, P. 265
Zdrenghea, Maria 109, 112
Zelenina, E. J. 201
Zogovie, Radovan, 144
Zveghintev, V. A. 168
2ivanovi4 Dj. 142

Indice de cuvinte

arti 200

bade 129
bale 128
Balea 13, 16, 20, 21
baltd 128
Barbat 247
barzd 249
basnd 118
bazaconie, bezaconie 120, 128

baba' 118, 128

baci 129, 145, 249

bdenie 118
bejanie 118

Romnd
acmu 85
Alb 247
amurg 249
aprinde 194
argea 246

BAltat 247

www.dacoromanica.ro

284

bezn 118, 128

bici, 118, 128

colind 128
comarnic 84
comedie 200
copac, copaciu 247
copie 249
cotet 128
crai 119
Craciun 241, 242
crug 113
culege 195
culturd 200
cumatra, cumtru 241, 242, 247
cun' 216 217
cupereminte 84
cuprinde 194
cure 112

bir 128
birau 207
biu 84, 85
bintui 207
birna 128
bland 130
boboteaza 120
bocire 113
boier 128
brazda 128
Bradatel 247
Bucur 145
bucura 113
budza 216
Bun 145
Buzau 246

cale ferat 196

Carpati 246
caciul 249
calcia 216
crbunar (karbunar) 216
casarie 247
ceai 128
cerbul 216
cetie 225
cheltui 207
cinste 119
ciorba 128
civilizatie 200
cinepa 129
cird 147
clstiga 197
cleie (kleje) 216

coca 119
cloncat 216
cocina 147
coliba 128

dajdie 128
dar 128
das 248
ddruiesc 119
deal 128
deal 128
delunga 112
descrcamu-na 84
desegubdt 113

dezlegarnu-ne 84-85
doina 248
donita 147
don i 188

dospi 128
drag 119
dragoste 119
drama 200
droaie 249
drojdie 128
drug 147
druga 147
drui 249

www.dacoromanica.ro

INDICE DE CUVINTE

dusemu-ne 84
dzis 85

izlaz 128
izvor 128

-et (-dt) 216

inrainte 85

famihe 197
fdlos 119
Murar 112
fereastr 84, 85
Fedor 146
femeie, fitmeie 197
feroviar 196
fil'in (fella, fel'ena) 216
furculiti 197
gadin 113
gata 128
geniu 200
giurele 84
grind 113

girlici 147
gloat& 128
gollmb, go/Limb 177

gospodar 128
grdi 225
grindei 148
gropnit 120
grumaz 249
gu.,11 249

herteg 207
hulub 129

ibovnic,4 127
imersat 265
ironie 200
istov 120
iubesc 127
izbitvi- 128

inela 196
inqeaua 196
Invli 128

invemte 112

Jireap5n 247
jugan 247
jupfn 119
-1, lu 247
lace* 207

leagdn 247
legume 216
leicA 120

lele 128
leuc 119
libov 127
lingur 197
Liuborajdia 225
lume 126

maj 207
mal 246
mal' 216
mare 249
mar-fa, marhd 207
Margine 247
maind 200
mazAre 246
mAcenic 144
mAturd 129
meserAtate 112
Mic 145
Moldova 248
mojic 128

www.dacoromanica.ro

285

286

znucenic (macenic), mucenie,

mucenita 144
muget 216
munc 194
murg 249
mutamu-na 85
Nanes 13, 18, 20, 21

natura 200
neaza 225
nedestoinic 113
nevoie 197
nici 44
nim 88

poarta 197
podu 84
pofta 113
pole 128
polcovnic 128
pomat 216
pop, popii 85, 145
porincitu 85
poting 148
praf 195
preutii 128
presustvie 128
prihana 128
prinde 194
pulbere 195

oare 247
odor 145
oiste 128
-oiu (-onu) 225
op 197
Oparitul 145
opinci 148
oras 207, 247
otic 147

rcila 147
raget 216
rzboi 148
Resita, Recita 215

pat 195

sac 129

parui (a se ) 197

sententionalizant 265
Singur 146
slobod 119
smotru 128
spada 44, 46
spata 46
spudza 216
spune 195
stfna 177
stapin 177
strigrata 216
sugruma 249
sugusa 249
sunt, suntem, sunteti 265

rog (m ) 126
romantic 200
romantism 200
roman, ruman 124, 175
rucavita 145

pastruga 147
patura 195
persoana 200
pesti 112
Pelter 225
petec (pecec, pet'ak) 216
pihota 128
pinet, Pinet 216
pircalab 207
plaz 148
pleca 195
pleter 147
plingere 113

www.dacoromanica.ro

INDICE DE CUVINTE

Surdul 146
sutii 241, 242

sierbutu 216
sliboviti 147
*Uinta 200

talent 200
tat 129
tehnica 200
tragedie 200
trebui 188

virtej 126
virtelnit 126
visl 128

voe (pin la ) 84, 85

voina 225
voloc 128
vorbi 195
vrea 188

zabrea, zibreala, zabrealft

zaduf 130
zfipadd 119, 128

umanism 200

upor 200

Latina

urcoi, urcoaie 248

urd 249
uric 129

Ursul 146
us 197

vadr 119
val 128
valah, vlah 121
varrd 207
var 128
vadi 128
vaduv'a 129
vecernie 128
veclenie 128
vel 128
venga' 128
vesel 128
veseli 113
vin 128
vin'e 216, 217

vinremu 84
vizitiu 129
Virciorova 225

84,

85

zbieral 216
zice 195
zirnd 248

trina 247

287

Bandusia (Fintina Blanduziei)

254

captivus 196
casa 193
domus 193
familia 196, 197

frater, fratre 178

mansio 193
Romani 172
Volcae 172

Traco-dadi
-dava 246
-para 246

Fei

rancez
djeuner (petit ) 197
diner 197
eau 199
faible 196
feu 199
magazin 199

www.dacoromanica.ro

288

Shiva comuncl, siavii veche,

siavonti

soleil 199
souper 197
visage 199

agnetai, gnafei 45, 46

Germand veche
Walha 172

Greacti veche
gnaphej,s 45

Antikichrii (vs ) 82, 86

blilniks 46
jadvarbirov 207
mpdrs 127
moka 127
parri, 207

volchs 172

www.dacoromanica.ro

CUPRINS

Cuvint inainte

...

Abrevieri ...

...

...

...

...

5
6

INSCRIPTII SI MANUSCRISE

Cele mai vechi inscriptii cunoscute ale romanilor

transilvneni (1313-1314 0 1408, Streisingeorgiu
oraul Calan, jud. Hunedoara)

..

...

...

1. Cea mai veche biserica romaneasca pastrata

pina astazi ...
..
..
2. Inscriptia din 1313-1314
Textu/ inscriptiei
Traducerea ... ..
Glosar
..
...
-3. Inscriptia din 2 octombrie 1408
Textul inscriptiei ... -- ...
... t..
Traducerea ... ...

...

.--

Circulatia europeana 0 particularitatile lingvistice

ale unui manuscris celebru : Evangheliarul de

la Reims
Manuscrisele lui Gavriil Uric de la Neamt 0 insemntatea lor filologic
... ... ... ..
Primul manuscris romanesc precoresian datat : Codicele popii Bratul din Brapv (1559-1560) 0 sursele

sale

www.dacoromanica.ro

10
14
14
15
21

25
26
28
49

59

...
--...
Introducere .. ... .. ...
Descoperirea manuscrisului. Copia lui Gr. Cretu
--Descrierea manuscrisului ... ... ... ...
Popa Bratul 0 coala de preoti 0 traducatori din
... ... ... .. ... ... .Scheii Brawvului
289

59
61

64
71

290

5. Extrase din Codicele popii Bratul

lntroducerea la Faptele apostolilor
Faptele apostolilor
Evanghelia dupd Matei
Sfaturi medicale
Psalmul necanonic 151
Inceptiturti de nuiale

Omilia pentru inviere atribuita lui Than

77
77
80
86
89
90
93

Hrisostomul
94
6. Concluzii
102
In legdtura cu vechimea 4,Manuscrisului romnesc din

Codicele de la

Ieud* -

---

- 104

DIN ISTORIA LINGVISTICII ROMANICE SI ROMANESTI

Lingvisti strAini despre limba romna

- 115
Fr. Miklosich si cercetarea stiintifica a limbii ro-

mane si a dialectelor ei - - -

Contributia lui Djura DaniCie la studiul limbii 0

culturii romane vechi
Antoine Meillet si lingvistica romneasca
Locul limbii romane Intre limbile romanice In vi-

118
141
153

ziunea lui Carlo Tagliavini

169
CercetArile lui R. A. Budagov referitoare la limba
roman& si limbile romanice
180
S. B. Bernstein si unele probleme ale lingvisticii
si filologiei romanesti
201
PROFILURI

Emil Petrovici si lingvistica bdnAtean

Iorgu Iordan
Alexandru Rosetti
Alexandru Graur
Dimitrie Macrea
Etudes de linguistique et de philologie (Rsum)

213
229
237
250
259
267

JIHgrelicnitzecnie H 43HJI0J10rH1lleCKHe 9T10,1(131 (Pealo-

in)

...

...

...

... ,271

Indice de autori

275
283

Indice de cuvinte
www.dacoromanica.ro

Lector : WLLMA MICHELS

Tehnoredactor : IOAN I. IANCU
Bun de tipar : 1.06.1981.
Aparut 1981.
Coli de tipar : 18,25.

Intreprinderea Poligrafica Banat"

Timisoara, Calea Aradului nr. 1,
Republica Socialista Romania.
Comanda nr. 130.

www.dacoromanica.ro

In seria
STUDII DE LIMB
SI STIL

aparitii recente :
Victor lancu
LIMBAJ COTIDIAN
SI

ROSTIRE LITERARA

Richard Sirbu
ANTONIMIA LEXICALA
IN LIMBA ROMANA
Paul Midi:1u
SEMIOTICA
LINGVISTICA
Vasile Serbian, Ivan Evseev
VOCABULARUL ROMANESC
CONTEMPORAN

Paul lorgovici
OBSERVATII DE LIMBA
ROMANEASCA
losif Popovici
SCRIERI LINGVISTICE
G. I. Tohneanu
ARTA EVOCARII
LA SADOVEANU

Doina David
LIMBA SI CULTURA

www.dacoromanica.ro

":

www.dacoromanica.ro