G. MIH.A.I.

LA

STUDII
DE LINGVISTICA
I FILOLOGIE

#1WIErtikrEDITURA FACLA

www.dacoromanica.ro

Lucrarea Studil de lingvistica si filologie" imbina unele cercetari teoretice

cu altele aplicate, mai ales in domeniul etimologiei, al inscriptillor si al
texte!or vechi manuscrise. La acestea se

adauga contributii privitoare la lingvisti

straini care s-au ocupat de limbo romana, iar in incheiere se prezinta profilurile a patru lingvisti romani de prestigiu.

Se poate distinge o trsatudi de baza

a volumului, aceea a opozitiel dintre
sincronie si diacronie ; in aceasta privinta autorul adopta o pozitie dialectica, iar contributiile sale in domeniul
diacroniei, in special al slavisticii in
cadru romanesc, ocupa un loc de
frunte in lingvistica noastra.

Prof. dr. PAUL MICLAU

www.dacoromanica.ro

G. MIL-IA.1LX

STUDII DE LINGVISTICN
51 FILOLOGIE

www.dacoromanica.ro

G. MIHAILA

STUDII
DE LINGVISTICA
$1 FILOLOGIE

EDITURA FACLA
TI1V11.50ARA, 1981

www.dacoromanica.ro

CTIVINT INAINTE

Ling,vistica romneasca s-a dezvoltat Intotdeauna In

strins legatur cu lingvistica internationala, ale carei idei
generale le-a fructificat si dezvoltat, aplicindu-le la studiul

sincronic si diacronic al limbii nationale si al altor limbi, contribuind ea Insasi la progresul teoriei si al aplicarilor ei practice. Obiect de studiu nu numai al lingvistilor romni, ci si al
multor cercetatori straini, Inca din epoca Renasterii, romana

a devenit, in special in ultimele decenii, disciplin de invatamint si cercetare In numeroase universitati si institute
stiintifice din Europa, America, Asia, Africa si chiar din

Australia.
Cartea de fata, rod al unor cercetri Intreprinse in ultimii
ani, continua, In sensul celor spuse mai sus, citeva din preocu-

prile autorului, expuse In unele volume anterioare, adresindu-se atit specialistilor din tara si din strainatate, profesorilor de limba si literatura romfina, profesorilor de limbi
strine, studentilor si elevilor, cit si unui public mai larg,
interesat de probleme lingvistice si filologice, mereu actuale
In cultura noastr. Studiile reunite aici se refera la unele
aspecte mai putin cunoscute ale slavonei ca limba de cultura
medieval In prile Romfine, ale limbii romfine scrise In epoca
veche si ale istoriei lingvisticii romanice si romanesti.

G. MIRA ILA

www.dacoromanica.ro

ABREVIERI

AAR
BRV

= Analele Academiei RomAne.

= I. Bianu, N. Hodos, D. Simonescu, Bibliogr aria romdneased

CL
DA

=--- CercetAri de lingvisticA".

DIR

= Documente privind tstoria Romdnlei, Bucuresti, Editura Academiei, 1951-1960.

= Dacoromania".
= Documenta Romaniae historica, Bucuresti, Editura Academiei,
1965 si urm.
Juinoslovenski filolog"..

Peche, t. IIV, Bucuresti, 1903-1944.

= Academia RomAnA. Dicjionarul limbit romdne [sub red. lui

S. Puscariu], t. III, Bucuresti, 1913-1949.

DR
DRH

JF
LR
RRII
RSL

.--- Limba romitnA".

--= Revue roumaine de linguistique".

= Romanoslavica".
SCL
= Studii si cercetAri lingvistice".
StUBB --= Studiu Universitatis Babes-Bolyal".

www.dacoromanica.ro

INSCRIPTII
SI
MANUSCRISE

CELE MAI VECHI INSCRIPTII CUNOSCUTE

ALE ROMANILOR TRANSILVANENI
1408, STREISINGEORGIU (1313-1314
CRAWL CALAN, JUD. HUNEDOARA)
1

1. CEA MAI VECHE BISERICA ROMANEASCA

PASTRATA PINA ASTAZI

Cercetrile arheologice intreprinse, Incepind din vara anu-

lui 1975, de dr. Radu Popa i colectivul sau la Biserica Sf.

Gheorghe din Streis1ngeorgiu (oraul CAlan, jud. Hunedoara),
sub auspiciile Directiei Patrimoniului Cultural National i ale

Institutului de arheologie din Bucureti, au scos la iveala

o inscrip fie slavo-romdnd de o exceptionald tnsemndtate, datind
7

www.dacoromanica.ro

din anii 1313-1314

anierioard Cu aproape palta decenii

celei de la Biserica Domneasca de la Curlea de Arge,s (1352)

care se adaugd acum celei cunoscute mai demult, si ea destul

de veche, din anul 1408'.

Semnalat pentru prima dat In literatura stiintific la

Inceputul secolului nostru2, cu reproducerea in desen a tabloului votiv si a inscriptiei din 1408 (repictate in 1743)3. aceast
cea mai veche clilorie de nemesi romani din Ardeal" a atras

In 1926 atentia marelui istoric Nicolae Iorga

prin inter-

mediul unui articol publicat In acelasi an de profesorul clujean

de istoria artei Coriolan Petranu4 , care a si prezentat la
Academia Romfin, in sedinta publia din 14 mai, comunicarea
cu titlul de mai sus, subliniind de la inceput faptul cfi fresca

votiv din 1408 este de o extraordinar important pentru

1 Vezi : Radu Popa, Streisingeorgiu. Eirt Zeugnis rwrilinischer Geschichle
des 11.-14. Jahrhunderts im Siiden Transsilvaniens, Dacia", Nouvelle
srie, XX, 1976, p. 37-61 (Cu 16 fig.) ; Idem, Streisfngeorgiu. Mdrturii
de istorie romneascd din secolele XIXIV In sudul Transilvaniei, Re-

\ fsta muzeelor si monumentelor. Monumente istorice si de arta", an

XLVII, 1978, nr. 1, P. 9-32. Multumhn calduros autorului, care ne-a
pus la dispozitie textul dactilografiat (din care vorg cita mal jos), decalcul inscriptiei de la 1313-1314 si o fotografie a ei, pe care le reproducem
ca anexe la studiul de f ata.
2 Tglas Gabor, Hunyadmegyei kalauz [Ghidul comitatului Hunedoara]
Cluj, 1902, p. 153 (citat de prof. Virgil Vatasianu vezi mal jos).
3 Dr. Szendrei Janos, A magyar viselet tSrleneti fejllidse [Evolutia istorica
a portului maghiar], Budapesta, 1905, p. 39-40 (Reproducerea frescei

si a Inscriptiei dupa copia In culori pastrata la Comitetul national al

monumentelor artistice, Arhiva de desene, Budapesta, nr. 5/1886). Intru-

cft inscriptia are data exacta fn anul 6917, octombrie 2", trebnie a
scadem 5509 axil, nu 5508 (cf. . D. P. Bogdan, Diplomatica sicwo-rorndnei,

In DIR. Introducere, vol. II, Bucuresti, Ed. Academiei, 1956, p. 118

119 ; DRIL D, vol. I, fntocmit de acad. 5t. Pascu q.a., Bucuresti,

Ed. Academiei, 1977, p. 210-212).
'Die kunstgeschichtliche Stellung der runginischen Denkmdler Siebenbargens,

Klingsor, 3. Jahr, alai 1926, Heft 5, p. 173-180 (La p. 179 se reproduce desenul luf Szendrei).

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTEI ALE ROMANILOR TRANSELVANENI

viata romnilor din Ardeal"8. Efectuind o prim identificare

a ctitorilor, jupanul Chendre, sotia sa Nistora i

fiii lor,

N. Iorga adea in acelai timp transcrierea inscriptiei i traducerea romneasce.

Istoricii artei medievale romnWi, incepind cu prof.
Virgil Vtkianu, nu s-au multumit ins cu aceast datare
foarte pretioask prin ea ins4i, cAci se baza pe cea mai veche
inscriptie a romfinilor transilvneni, cunoscut pink atunci
ci, luind in consideratie stilul roman al micii biserici,

au plasat constructia ei in a doua jumatate a secolului al

XIII-lea, dat fiind c elementele gotice lipsesc cu desvir5ire"7.

Noile cercetri ale lui Radu Popa, comunicate in dou

sesiuni tiintifice din 19768 i publicate in ace14 an in bimba
germana, iar acum in romfin, au dus nu numai la descope5 Cea mai peche clitorie de neme# romdni din Ardeal (1408-1409), extras
din : Academia RomAnA. MemoriiIP Seciiunii Istorice, Seria 111, t.VI,

mem. 6, Bucuresti, 1926, p. 1-5 (171-175) + pl. I II (Biserica din

Streisfngeorz i Ctitorii de la Streisfngeorz, clisee ale Comisiei Monumentelor Istorice).
5 Din 'Acate, cu unele greseli, asupra citrora vom reveni mai jos.
7 Villa VAtsianu, Istoria artei feudale in radie Romne, vol. I, Bucuresti,

1959, p. 82 (cu figurile 73-74) : vezi si lucrarea sa anterloarA, Vechile

biserici de piatrd romnoti din judeful Hunedoara, Cluj, 1930, p. 27-32
(cu figurile 14-15, la p. 27-28; extras din Anuarul" Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Transilvania pe anul 1929), unde se dA o descrie-

re a bisericii
eu reproducerea traducerilor inscriptiei din 1408 (dupA
si o primA incercare de datare. anterioarA acesteia.
Szendrei si Iorga)
Cf. si : Gr. Ionescu, Istoria arhitecturii fn Rorrorda, vol. I, Bucuresti,
1963, p. 100-104; V. DrAgut, Vechi monumente hunedorene,"Bucure,ti,
1968, p. 43-44; ntz Geza, Die Baukunst Transsiloanfens im 11.-13.
Jahrhundert, Acta Historiae Artium", XIV, 1968,"p. 31 (citate de Radu
Popa, in cele douft studil ale sale).

5 La 23 lanuarie, in cadrul sesiunii organizate la Bucureti de Directia

patximoniului cultural national, si la 16 octornbrie, cu prilejul sesiunii
Vnute la Deva, sub auspiciile Comitetului pentru culturA si educatie
socialistA al judetului Hunedoara.

www.dacoromanica.ro

10

rirea inscriptiei din 1313-1314, care precede aproape cu un

secol pe cea din 1408, ci si la identificarea unui strat mai vechi

de tencuiald, pe care se vdd foarte ciar, pe piciorul de nord al

arcului de triumf, cueva hiere din alfabetul chirilic, zglriate
acolo lnainte de depunerea peliculei negricioase" (probabil funin-

gine), ce ar putea proveni de la un incendiu anterior anului

1313.

Mai importante lug, deocamdat, pentru datarea real a

construirii bisericii cneziale (in acelasi timp, si necropol) de

la Streisingeorgiu s-au dovedit a fi cele citeva morminte de

ling zidurile ei, care dateaza din secolele XIIXIII : in dou
dintre acestea au fost descoperite, alturi de alte piese de
inventar funerar, databile in aceste secole (sau chiar de Ia
sfirsitul secolului al XI-lea), cite o monedil de la regele Bela II

(1131-1141) : Biserica de zid a fost, prin urmare, construitti

conchide Radu Popa tnainte de mijlocul secolului al
XII-lea sau, dacd accepteim opiniile privind scurta circulatie In
timp a monedelor arpadiene, cel tirziu In deceniul patru al seco-

lului numit". Mai mult chiar, observatiile sale privind stratigrafia mormintelor din jurul bisericii 1-au condus la conclu-

zia potrivit cAreia, inaintea bisericii de zid, a existat o alt

biserica de lemn, cu acelasi plan si aceleasi dimensiuni, ce
poate fi datat (in acord cu inventarul funerar) in a doua
jumtate a secolului al XI-lea primele decenii ale secolului
al XII-lea. Oricum ar sta ins lucrurile cu aceast biseric
anterioarg, care ar atesta o viat culturalfi strveche, este
ciar ca
asa cum subliniaza Radu Popa
la StreisIngeorgiu
ne afreim In fafa celui mat vechi monument medieval [romnesc]
sigur datat si pristrat In picioare de pe Intreg teritoriul NM ..."

2. INSCRIPTIA DIN 1313-1314

Am struit mai mult asupra datrii bisericii de la Streistngeorgiu (nava : 4,67 x4,20 m, cu un turn interior, sprijinit pe doi stilpi, legati printr-un arc, si pe zidul de vest ;
www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

11

altarul : 3,20 x2,80 m; temelia din bolovani, iar zidurile

groase de 0,80-0,90 m, construite din blocuri de piatra cioplit, provenite de la un strvechi monument roman, si diu
crmidd), pentru a Incadra cum se cuvine inscriptia din
13/3-/314, care nu consemneaz, deci, constructia initial
de zid, ci desigur o refacere si o nou zugrvire, asemenea
celei de mai tirziu, din 1408.
Dup datele comunicate de Radu Popa, inscriptia din
1313-1314 a fost descoperit in altarul bisericii, In timpul
unor sondaje asupra peretilor E.. .1. Zugravit cu culoare neagr, intins cu penelul pictorului, pisania se all In centrul peretelui de est, chi ar sub golul ferestrei din axul altarului. Impreun

Cu chenarul ei, pisania are dimensiunile de 0,72 x0,73 in."

(Chenarul este lat de 7-9 cm). Intrucit fotografierea a
dat rezultate cu totul nesatisfcatoare, Radu Popa a execu-

Inscriptia din 1313-1314 de la Streigngeorgiu (Poto Radu Pope).

www.dacoromanica.ro

12

ti"A
.....c.

........t11111

i ll
s

fuLlt:110

tis111:; .---- 71,,r3:t eati4i'-,

s

ee

_,i1,1'
I fret).; Eta.....".7,:.'
,i4 Ai...11,4 rt , it
*..

,#

n di i t ,,

I-

(fickTZ:r16 ctstE.riziP mt._

Erflkw ,rtnomqH ...c LY.

is. E ret.rt

-,..-;.

ono a 4,

At.. i'-'17

N 110)5
ii,.s4'. :..4

, .*

orilv ''w*''
'

J,.

,
ii

p.., 4 itt

4\ 1744

Decaleul inscriptiei din 13/3-/314, realizat de Radu Popa.

tat un excelent decalc, in care unele litere (sau OW de Mere)

au fost coinpletate pe baza slabelor urme ce mai pot fi detectate, a transais textul i 1-a tradus, fiind ajutat de lon-Badu
Mircea i de Ioana Cristache Panait9.
Primul din cei doi colaboratori a adugat, dealtfel, In

acelai volum din revista Dacia" (XX, 1976), un temeinic

comentariu paleografic, insotit de unele consideratii lingvisTranscrierea i traduccrea tn germanA la p. 47 a studiului din 1976, iar
decalcul la p. 46 (fig. 10) ; vezi i studlul sail, linpreunA Cu reproducerea,

In limba romAni (1978).

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTLE ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

13

tice, ce pot fi acceptate in cea mai mare parte16. Astfel, IonRada Mircea a remarcat trasarea destul de neregulat a literelor, nu lipsit ins de uncle forme arhaice (de ex., f) i de
citeva ligaturi interesanteu, compozitia relativ simpl a textului (0 singur fraza), dispus in 10 rinduri, precum i unele
particularitti fonetice, morfologice i lexicale, printre care
a subliniat, mai ales, ca i Radu Popa, prezenta celor (iota
nume specific romnesti, Ilalea i Nane.y.
Foarte curind dupfi aceste prime cercetri asupra inscriptiei, ea a intrat in literatura de specialitate, fiind mentionati i comentat de Vasile Drgut12 si Ion Horatiu
Crirtan13.

Pentru a relua discutia lingvisticrt asupra acestei pretioase inscriptii slavo-romne, o vom reproduce mai jos,
impreun ca traducere,a, pfistrind exact punctuatia i mentioWind in note toaLe ligaturile, precum si cele citeva cazad in
care lectiunea noastr difera de a celor doi cercettori. Ca *i
Rada Popa, numerotm rindurile ; cuviutele i literele reconstituite le includem intre paranteze drepte, lar pe cele suprascrise le coborim intre paranteze rotunde.
Quelques considirations palographiques el linguistiques au sujet de

lion votive de 1313-1314 It Streistngeorgiu, p. 63-69 (cu reproducerea

decalcultd lui Radu Popa) ; comunicare prezentatzl la sesiunea din 23 ianuarie 1976.
11 Autorul porneste final de la.--un punct de vedere modernizant, atuncl
chid semnaleaz.,4 grafia ou pour remplacer u, jamais employe` (p. 65) ;
dimpotrivi, tocmai prima es te grafia mai veche (vezi, de ex., loan Bogdan,

Scrieri alese, Bucuresti, 1968, p. 117-118). Din motive tehnice, aici

In continuare, recurgem la transcrierea internationali pentru a reda
cuvintele:si textele:slave vechi, slavone i grecesti.
Dicfionar enciclopedic de arta medievala romdneascd, Bucuresti, 19762
p. 286.
13 Documente privind fnceputul feudalitaiii romdnegti in Transilvania,
Scinteia tineretului" din 2 noiembric 1976, retiplrit In vol. Origini,
Ed. Albatros, Bucuresti, 1977, p. 239 243 (cu reproducerea inscriptiilor

din 1313-1314 si 1408, Intre pp. 208-209).

www.dacoromanica.ro

14

a) TEXTUL INSCRIPTIEI

: Vz, i: 6: tangle : 1 : .10 sztno

i : 20 : i : 2 : poei[n] 701'6 [1

:p-

omoeticl

i vzseja2 i matere
rim : stmlra : [nu] pornoit[br
[i4 iis(t)aueniel grech(o)me kudzu
7: Batel!: i na pomoelb i8 spasenie

:.i eistaveniel grechum popu NaneCu in Theafilen zografe.

b) TRADUCEREA 13

In anal 6 mii i al 8-sutelea

0 20 0 2 [6822-5509/8=1313/14] am fcut (reparat) [?]
biserica

ca ajutorul sfintului Gheorghe

0 al Maicii Domnului i al tuturor
sfintilor, Eintrul ajutorul
[i iertarea] pilcatelor cneazului
Baleai [Nom. Balea] i intru ajutorul i mintuirea
i iertarea pcatelor
popii Nane

0 ale lui Theofil zugravul.

1

LigaturA : 1i. 2 LigaturA : gi. 3 Ligaturit : .i'/[b]. R. Popa: pomoili sou pomogtb i. 4 R. Popa : [e i]. 6 Ligaturi : au, nie. I. R. Alircea : ,,Dans le n3ot

chms, l'omega reprsente sans doutc la correction apporte A un lapsus

cal ami". 7 Ligaturi : /E ; I.R. Mircea oscileazA tntre Bait/ i BalCi. 8 Lisaturi : i n, a p, hib i.9 LigaturA: pa. 10 Ligaturi : ay, ni.11 Ligaturi na, u i
(nesemnalat5 de 11. Popa 0 I.E. Mircea). 22 Ligaturi : fi, le. 22 MarcAm

tare paranteze drepte interventiile noastre i traducerea cuvintelor

rcconstituite.

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

15

c) GLOSAR

Aviad in vedere vechimea i unicitatea inscriptiei, socotim util a adauga aici un indice-glosar complet (toate atestarile sint insotite de numarul de ordine al rindurilor ; la conjunctia 14 adugAm in paranteze numfirul de atestAri intr-un
rind), in cadrul caruia semnalgm, de asemenea, toate particularitatile grafice, fonetice i morfologice, in raport cu norma
ideal a limbii slave vechi, avind in vedere ea textul apartine

slavonei mediobulgare timpurii (sec. XIIXIV), cu putine

inovatii fat de epoca anterioar (sec. IXXI). Dupfi cum se
va vedea din referirile la dictionarele limbii slave vechi i slavonei, cele mai multe cuvinte snt atestate incA in textele
slave vechi pfistrate din secolele XXI i numai citeva sint
incluse in lucrArile lexicografice dup manuscrise ulterioare14.

Cuvintele-titlu se reproduc in forma corect, slavA veche,

cum se procedeaz, de obicei, in astfel de glosare. Evident,
cele dou nume specifice romfineti nu sint cunoscute surselor

lexicografice slave, astfel ea' in explicatiile ce le insotesc ne

vom referi la dunk' lucrAri fundamentale de antroponomastia
romneasc516. In sfir0t, particularitatile de grafie, foneticfi
morfo/ogie au fost controlate dui:4 dou lucrAri fundamentale
consacrate limbii slave vechi i mediobulgarei".
la IatA sIglele acestor dictionare : Hwb. --= L. Sadnik und R. Aitzetmiiller,
liandivt;rterbuch zu den allkirchenslavischen Texien, Heidelberg
Haga,
1955 (cuprinde numai cuvintele atestate in textele slave vechi propriuzise din secolele XXI) ; Lex. =-- Lexicon linguae palaeoslovenicae,

(fase. 25-31, Ora la cuvintul prarfpaks), red. resp. J. Kurz, Zoe

Hauptovd, Fr. V. Mard, Praga, 1958-1977 (publicarca continuA ; cuprinde toate cuvintele atestate In textele slave vechi, precum i in cele
redactate in epoca respectivA, dar pAstrate in cbpii ulterioare, din secolele XIIXVI). In citeva cazuri, In care cuvintele nu stilt cuprinse in
aceste dictionare, recurgem la : Mikl. = Fr. Miklosich, Lexicon palaeoslovcnico-graeco-lalinum, Viena, 1862-1865 (cuprinde i numeroase atestArl
slavone tlrzii) ; Srezn. = Malerialy dlja slouarja drevnerusskogo jazgka,

t. IIII

i Dopolnenija, St. Petersburg, 1893-1912 (repurodcere iotamecanicl, Moscova, 1958; cuprinde i numeroase cuvinte slavone).

16 Gonstantinescu = N. A. Constantinescu, Diclionar onomastic romanese,

Bucure7ti, 1963 ; Paca = Nume de persoane i nume de animale In Tara
011ului, Bucure5ti, 1936.
16 Vaillant

A. Vaillant, Manuel du vials slave, ed. 2, t.I, Paris, 1964

(c4v mai detaliatA descriere a limbli slave vechi, cu Miele referir la slavonA ; t. II, Paris, 1963, cuprinde texte si glosar) ; Alircev K. Alircev,
Isiorieeska gramalika na bdlgarskija ezik, ed. 2, Sofia, 1963 (o bunii prezentare a limbii mediobulgare si a evolutiei ei ulterioare).

www.dacoromanica.ro

16

Bal NP in. Balea: Bali7Dat. sg. rom. Baleai, identic cu Dat. sg.

slavon, creat ad-hoc cu

dup varianta moale a decli-

nrii I; nume romnesc de la NP Ball

(<adj.

bal blan, blond", cuvint de origine autohtona17), mai

putin probabil de la subst. bald
urs", in ambele
cazuri cu suf. -ea (explicatii acceptate si de Radu Popa ;
vezi Constantinescu, XXVIII, LVII, 187-188, 194
195 ; alte incercAri la Pava, 139, 169)18.
-ija, -ije adj. pos. al lui Dumnezeu, al Domnului (Hwb. 14;

Lex. 1133): brc4 [boiiel, fem. Gen. sg., forma scurtd (In loc de -je, resp. bobje, e curent Inca in textele slave
vechi chirilice ; Vaillant, 29-30, cf. 120, 131)18.
-v num. card. 2 (Hwb. 148; Lex. I 161) : :v:
vb prep. in (Hw. 154; Lex. I 232-237) :
vbsb, vbsja, vbse pron. indef. tot, toati (Hwb. 152; Lex. I
368-369) : ubschs4_5 Gen. pl. (s in loc de b, in vsschb,
apare des Ina in textele slave vechi ; Vaillant, 36).
Georgii, -ija NP masc. Gheorghe (Hwb. 32; Lex. I 394 : nume
de origine greack Ge6rgios, scris adesea cu 5, snb influenta

grafiei grecesti, in loc de o Ina in textele slave vechi din

sec. XI) : Gedrgija3_4 Gen. sg. al [sfintupui Gheorglie.
grchb, -a m. pcat (Hwb. 31; Lex. I 442-443) : grch(o)nr66,
grchomb8_9 Dat. pl. (cu valoare posesiv in constructia
eislavenie grchomb, In locul genitivului plural ; fenomenul se
intilneste adesea Inca in textele slave vechi
Vaillant,
189).
.E. (dz) num. card. 6 (Lex. I 621) : :2:
zografb, -a ni. zugrav, pictor (Mikl. 232, cu ex. din sec. XVI;
din gr. Agrphos) : zograftio Gen. sg. ((-i in loo de -a,

resp. -ja, dup varianta moale a declinrii a dona, nu

Vezi C. Poghirc, In Istoria ltrnbii romdne, vol. II, red. resp. I. Coteanu,
Bucuresti, Ed. Academiei, 1969, P. 328.
19 Semnahlm aid c4 Balea, cneaz din Ieud, flu' lui Teodor, atestat la !neeputul secolului al XV-lea, apare In documentele latine medievale (1419)
ca Valentin (vezi Radu Popa, Tara Maramureplui in veaeul al XVI-Lea,
Bucuresti, 1970, p. 87; Idem, Consideratii isforice pe marginea toponimiei
veehi maratnurefene, ,,Revista de istorie", t.30, 1977, nr. 8, p. 1458, nota
79). Sfi fie aceasta o atractie paronomicii, Balea Valentin ? In tot cazul,
acest nume apare des In toate cele trei TAri Romane (cl. I. R. Mircea,
op. cit., nota 13, p. 67).
29 Nu se intelege de ce I. R. Mircea (op. cit., p. 67) crede c kof)ic Inlocuieste v. si. botijo.

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTH ALE EOMANILOR TRANSILVANENI

17

fara influenta numelui pe eare-1 determina, Thefil,

cf. genitive ale mor imprumuturi din greaca in slava
veche de tipul : lzdrailja Vaillant, 115; cit privete
inlocuirea lui -ja en -g in manuscrisele chirilice, fenomenul
este semnalat Inca in Foile lui Undolski, text din sec. XI,

chiar in forme de genitiv dekgbrg, sepfebrg, Gligorijg,

m(c)62, devenind aproape curent in textele
mediobulgare21).

i conj. i (liwb. 34; Lex. I 693-700) : f1,2 (2x), 4 (2x), 7 (2x), 8, 10

P18.

i Sb(bab V. osmossibm.

ie. num. card. 20 (Hwb. 43; Lex. II 1) ::k:2.

lebnedza, -a ni. cneaz, cnez, jude (Hwb. 49; Lex. H 94-95) :
kndzu Dat. sg. (eu valoare posesiv, in constructia
gach(o)nn kndzu ; cf. mai sus s.v. grlehb ; fr titla sau
aceasta s-a ters ; scris cm 3 pentru sunetul dz, grafie

rara, intrucit apare, de regula, numai pentru redarea

cifrei 6 cf. mai sus -, utilizat ca cifra, in r. 122 ;

scrierea prescurtata nu ne permite sk' facem consideratii privind conservarea nazalei anterioare c).
lito, -a n. an (Hwb. 51; Lex. II 155-156) : rn,l [glo]1 Ac. sg.
in anul (abreviere rara, mnttlnit insa in documentele
s1avo-romane23).

mali, -ere f. mama, maica (Hwb. 54; Lex. II 196) : materes

Gen. sg.

na prep. in, intru (Hwb. 60; Lex. II 276-281) : na7, [na15.

111 Valliant, 116 ; E.F Karski, Listki Undorskogo (1904). in : Trudy po
belorusskomu i drugim slavjanshim jazykam, Moscova, 1962, p. 592, 601.
Mircev, 108, 118-119. Cf. consideratiile lui I. R. Mircea (op. cit., p. 68),

care conchide L'unique explication possible serait l'hypothse [9]

d'un gnitif masculin calqu sur la dclinaison palatalise, de type konb
(gn. konja), mais avec la graphic - E pour rendre la terminaison - ja".
Vezi Vaillant, 23.

Expriman grafic prin vi <v lEto>", de pe la sfirsitul sec. al XVI-lea

(D. P. Bogdan, Diplomatica slavo-romiind, p. 124, nota 5). De aceea este

surprinziltoare afirmalia lui I. R. Mircea cA aceasta este o abreviation

jamais rencontre jusqu'a prsent dans les textes slavons connus (...).
Vu sa singularite, nous croyons ne point nous tromper en l'attribuant
soit au rdacteur du textc, soit au peintre. En tout cas, cite est complternent trangre aux scribes et aux clercs de l'poque, autant qu'aux
graveurs sur pierre ou aux peintres pigraphes" (op. cit., p. 66).

www.dacoromanica.ro

18

Nane:ss, -a NP m. Nanes : Nanegu9_10 Dat. sg. (Cu valoare pose-

- s \TA, In constructia grgchornz popu Nandu ; cf. mai sus,

s Ni

grcht,), mime romanesc, derivat de la NP Nan, cu

s i ixul -0 (Nan ar putea proveni din Anan<Anania,

vezi Constantinescu, LIX, 9, unde se dau i alte ipoteze ;

cf. i Paca, 142, 286)24.
osmosztbnz, -a, -o num. ord. al optsute/ea (Mikl. 520, cu ex.
din sec. XVI: osmosztbnyj): : i: nine)]. n. Ac. forma scurt

(disparitia lui b, ca *i a lui z, In pozitie neintens e un

fapt obinuit Inca In textele slave vechi din sec. XI;
Vaillant, 35-36).

ostavljenije, -ija n. Ifisare, eliberare, iertare (Hwb. 79; Lex. II

570 : i ostavbjenije, in Codex Suprasliensis, sec. XI;
disparitia lui 1 epentetic e consemnat destul de des in
textele slave vechi, generalizindu-se in cele mediobulgare, In interiorul cuvintelor25) ; iistavenie9, [5sWavenie16

Ac. sg. (absenta iotarii lui -e, resp. je, se observa Inca in
Evangheliarul lui Saya, manuscris chirilic din sec. XI;
Vaillant, 28; cf. Mircev, 121, I. R. Mircea, op. cit., 67).

pomogtb, -i f. ajutor (Hwb. 92; Lex. III 155) : pomogt-67,

pomogt[b]5 Ac. sg. ; pomdtiez_a Instr. sg. (amestecul"

nazalelor g c In anumite conditii fonetice, de ex. inlocuirea lui q sau A cu e dupa consoane moi, este un fenomen tipic pentru textele mediobulgare, incepind cu secoJul XII; Valliant, 44; Mircev, 101 ; cf. I.R. Mircea,
op. cit. p. 67).

pop', -a m. popa, preot (Hwb. 93; Lex. III 171-172) :

popu9 Dat. sg. (cu valoare posesiva, cf. mai sus s.v.
Nanegb).

poliniti, -njp pf. a face ; a repara (Srezn. 11 1326, cu ex. ince-

pind din anul 1396; Mikl. 651, cu ex. din sec. XVII) :
poa[n]zmz[9] (Daca lectiunea e corecta, aoristul de la
acest verb pare a fi format dupi tipul simplu, asigmatic,
de ex. padomz, lima cu .6 In loc de o; forma normal& ar
fi fost painichomz26).

21 Atli. Nan, eft 0 Mute; apar des in toate cele trei TAri RomAne (vezi 1. R.
Nlircea, op. cit., p. 68-69).

25 Valliant, 63-64 ; Mircev, 136-137.

26 I. R. Mircea (op. cit., p. 66-67) inclina spre aceasta interpretare, spre
deosebire de Radu Popa (Streisingeorgiu, Ein Zeugnis ..., p. 47, 49),
care socoteste ca ar fi o forma de la verbul poti (eventual, painati) a
incepe".

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANsiLvANENI

19

szpasenije, -ija n. mintuire (Hwb. 130) : spasenie6 Ac. sg. (Disparitia lui in pozitie neintensa este consemnata Inca in
textele slave vechi din sec. XI; I este o simpla variant&
grafica a lui
in textele slave vechi chirilice

Vaillant, 35-36, resp. 28; pentru -e in loe de -je

vezi mai sus, s.v. ostavljenie),

svelb, -a -o adj. dint (IIwb. 134) : sTago3 [svelago] Gen. sg.,
forma lunga contrasa ; stzch% [sveti,chl] Gen. pl., forma

lunga contrasa (scrierea prescurtat nu ne permite sa

facem consideratii privind pastrarea nazalei ; cele dota
forme contrase sint obisnuite Inca in slava veche

Vail-

lant, 120; scrierea cuz, in loe de y si:cha in lo c de

sTycha
se poate explica pe fondul mai general al trecerii lui y in i in mediobulgara i prin inconsecventa
redarii lui in manuscrise27; mai putin probabil, aceasta
scriere reflecta' un fenomen dialectal, trecerea lui y in z,").

lyscgti,1 num. card. (f.) mie (Hwb. 140; varianta occidentala,

veche macedoneana : tyso.Wi
Vaillant, 159) ; tzsetei
Ac. pl. (cu -c final denazalizat in -e, fenomen specific
mediobulgar, consemnat in texte incepind din sec. XII, dar

mai ales in sec. XIIIXIVMircev, 100-101 ; despre

vezi mai sus, S.V. suet?, ; de remarcat, de asemenea
utilizarea acuzativului pl. in locul genitivului pl. dup.&
numeralul ,;'es(b, o extindere a constructiilor tri, C'etyri

tyg.e ;

in fine, arhaismul inscriptiei rezulta din insasi

conservarea acesLui lexem, inlocuit ulterior prin chiliada,

imprumut de origine greaca").

crbky,-zve f. biserica (Hwb. 16) : cfve2[cralcave sau crakve] Ac. sg.

(forma de Gen.-Acuz. sg. crdave se intilneste Inca in

slava veche, alaturi de cralravb31).

e I. R. Alircea, (op. cit., p. 67) subliniaza unicitatea acestor exemple, la care
se a daugA laseqe.

28 Nlircev, 117 : in graiuri arhaice din jurul Salonicului.

29 0 anumita simplificare a formelor cazuale la numera1e se observii

in sec. XIII, de ex. In Euangheliarul de la Vrala

po dua in loc de po

dautma (Nlircev, 174).

38 Gel mai vechi exempla cunoscut este din traducerea Cronicii lui Manasses

(1344-1345) : chillada Oen. pl. (ed. I. Bogdan, Bucureti, 1922, p. 119,

201, 444 ; Mircev, 173).

81 Valliant, 112-114; I. R. Alircea (op. cit., p. 67) consider aceast formA

drept gcnitiv tntrebuintat greOt in locul acuzativului ... le comple-

ment d'objet direct faisant suite ce verbe [poeinamal, avec la forme gnitivale cr(aka)ve qui remplace Paccusatif normal dans son cas, carkaua ..."

www.dacoromanica.ro

20

Theofilb, -a NP m. Theofil (Hwb. 140) ; ThafilGo Gen. sg.

(declinat dupa varianta male, in care s-au Incadrat

partial, in slava veche, numele proprii greceti indeclinabile in -I, ca de ex. hdrairb, Gen. lzdrairjan, de care
a fost apropiat i numele Theofilb<gr. The6philos ;
despre -I in loc de -ja vezi mai sus, s.v. zografb).

dstavenie v. ostavljenije.

In concluzie, constatm ca inscriptia contine 26 de cuvinte

cu 40 de aparitii, cele mai multe o singura data (20 de cuvinte),

4 cuvinte de 2 ori (grIchb, na, 6stavenie, suck)), 1 cuvint de

3 ori (pomotb), lar conjunctia i de 9 ori (inclusiv de 3 ori pentru formarea unui numeral compus). Dintre cele 26 de cuvinte,

3 numerale cardinale sInt exprimate prin cifre (litere), iar

1 numeral ordinal prin cifra (litera) combinata cu redarea
lexicala (toate formeaza numeralul compus 6822) ; 4 cuvinte
reprezinta nume proprii de persoana : 2 specifice romneti

numele cneazului Balea i al preotului Nang, lar alte 2

sint nume calendaristice cel al sfintului osta Gheorghe,
patronul bisericii, nu intimplator ales pentru biserica unei
familii de cnezi, care aveau i atributii militare ilia' din vechime, i cel al zugravului Theofil (probabil, calugar). Majoritatea cuvintelor (21) sint atestate Inch' in textele slave vechi,
cu exceptia, evident, a celor 2 nume romaneti, a imprumutului grecesc zografb (atestat la Mikl. abia dupa manuscrise
din secolul XVI), a numeralului ordinal osmosbtbrib (la Mikl.
din acelai secol) i a verbului poanili (daca lectiunea e corect

atestat la Srezn. de la sfiritul secolului XIV).

In genere, cu exceptia acestui din urm cuvint deteriorat
(drept care lectiunea este nesigura) i a dativului Bala, creat
ad-hoc i identic cu forma romfineasca, limba inscriptiei este
corecta, intr-o slavona mediobulgar timpurie, apropiata de
slava veche, de care n-o despart decit doua secole. Intr-adevar,
cele mai multe inovatii fonetice i morfologice slat cunoscute
Inca' din textele slave vechi (secolul XI), altele sint specifice
slavonei mediobulgare, incepind din secolul XII : inlocuirea
lui jp cu c (pomoglic), denazalizarea lui -c In -e (lbsc.1e), utili32 Valliant, 115.

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTI/ ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

21

zarea acuzativului plural in locul genitivului in constructia

&sett% In fine, din punct de vedere al grafiei, subliniem utili-

zarea literei 2 pentru dz, in euvintul kndzli, abrevierea rara

I (lile), ntulriit In textele slavo-romfine ulterioare, 0 mai
ales scrierea lui In loc de y, in cuvintele lasete i sibcha, care
tradeaza un mediu cultural extra-slav, mai putin familiarizat
cu intreaga traditie a scrierii slavone, i anume mediul romanesc, indicat categoric de cele doui nume de persoane, Balea
0 Nano predecesori ai familiei de cnezi din StreisIngeorgiu
0 din localitatile invecinate, atestata In documentele medievale cu citeva decenii mai tirziu (prin 1340-1350) i in secoIn' urm
In cadrul acesteia un loc bine determinat i clar documentat 11 ocupa jupanul Chendrq, fiul lui Grigore, mentionat in
documente din 1392 (chid se afla in campania antiturceasca,
condusa de regele Sigismund de Luxemburg, pe Dunare)
140434, precum i In inscriptia din 2 octombrie 1408, la care
trecem indata 0 in care apare Impreuna cu sotia sa Nistora
i cu fiii Laten 0 Viajen.

3. INSCRIPTIA DIN 2 OCIOMBRIE 1408

Textul inscriptiei a fost repictat, impreuni cu tabloul

votiv de pe peretele de vest al navei, In 1743, dupa cum rezulta

dintr-o alta pisanie de pe stilpul de sud al turnului. Pentru

citirea ei am recurs la desenul destul de exact publicat de
Szendrei Janos, in 1905a5,_precum 0 la excelenta fotografie
reprodusi de Radu Popa'. (din pacate, msi, incompleta).
Daci reproducerea fotografica anexata comunicarii lui
Vezi arborele genealogic schitat de Radu Popa In studille citate.
" Itridem.

" Op. cit., p. 39, fig. 9 (cu traducerea in 1imb rnaghiari, efectuata de dr.
Btby Lasz16 ; reprodua de Virgil ViitAsianu, Vedas biserici
p

29-30).

" Streistngeorgiu. Ein Zeugnis ..., pl. 2, dui:4 p. 38.

www.dacoromanica.ro

inr2k.V's1 kfittiaxv,

?,1 rettl

AiPl't.A47p1,4

/1410

!,Itises+

MIS 4',14ik fi');

I, A L
.;

, ,

:S., 4

M 40. 03:

'

<

4
'^-;.
,

Tabloul votiv f i inscriptia din 2 ootom brie 1408 de la Streisinje r, u

(Desen reprodus dupd Szendrei Jdnos, 1905).

"

Ate

43;

VI%

Tab/oul votiv i inscriptia din 2 octombrie 1408 (Fotografie reprodusd dupd N. lorga, 1926).

www.dacoromanica.ro

VECHI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANSLLVANENI

,,4144,25r

23

foe'

1?

.1.A011'

"'",

pftlgy.

. vr,ri

J.

'

t
'k. -..
,i e-:;...."li ,4i,
" , "....
..

- 1.:

..

.,...

....,..

.c

1.1.47 ,

s.t.

....,

,.<

Illtr;'*

1.4)
-'44:11: 114t.g5L?,

'

..:..

Tir=ttr4 't
11.. rs:4 s
-1116104-;
4e.y.,. --..1!-,4Ifn PA
4..1..;_:. i : ' *f.i.lAlzillyit,trf:r4isiltr.',0tAt.,1
-

,,

..,

: -_,,

..-.

. ,..

z' , . ..

.. t,

;.::

' " fons) tforfc tiptf100,' 7,

-'' 1...:AtIkfq,k144111113,111
, , - ..,....

-;0.k

.:..:.

s,
-!`:4 .2';; ''P'

VAiglt::"It44-#1:1N

6,-..-.-

6::

.. ' ' ' '

'

. ''',"'1'-z 1,2%:.'' ..

l'i: 'di; r*Agivt .'t," -;,- r

,,

es.,:::.,-...,, linl ,.-., TiAlit-it)

....,.. . ,.
..

'

'0-

;Vt..

51, ,r,..,, ..!.,

,i:.

4.

'

4,"
:

Inscriptia din 2 octombrie 1408 (Fotografie reprodusd dupil Radu

Popa, 1976).

www.dacoromanica.ro

24

N. Iorga este ilizibil637, in schimb avem transcrierea si tradu-

cerea sa38, pe alocuri fantezist, intrucit la repictare, unele

cuvinte, fiind sensibil sterse, au fost deformat,e iremediabil.
Din fotografie (si din deseuul lui Szendrei) rezulth insi ciar
dispunerea figurilor si faptul cA prima parte a inscriptiei nu
este altceva decit explicarea acestora : in centru se anti jupanul Chendre si sotia sa, jupanita Nistora, tinind imaginea
bisericii In cite o mini ; in stinga ei se aflA ,,jupanul Lato"
(din fotografie pare destul de Mar, astfel cA trebuie socotii
drept unul din fii38), lar in dreapta lui Chendre se OA al
doilea fiu, mai tinAr, Vlaicu (ce nu poarti Ina titlul de jupan )4.
vi Cea mcd veche elitorie .. ., pl. II.
39 Ibident, p. 2.

" In acest fel, credem ca trebuie completat arborele genealogic intocmit

de Radu Popa, In cadrul cliruia un alt Lat.= apare ca radii a lui Chendres.

" Prin citirea la rind a numelor si a explicatiei tabloului votiv, N. Iorga

a deformat intructtva contrinutul acestei part.' a hiseriptlel.

* Coborim literele suprascrise In rind, In paranteze rotunde, si desfacem

ligaturile, pe care le mentionam in fiecare caz In parte. Asupra particularitatilor grafice, fonetiee (innoite pe aloctui, en prilejul repictarii),
gramaticale si lexicale ne propunem sii revenim cu alt prilej. 2 Ligatura :
ab. 3 Ligaturi : ni, to. 4 Ligaturi : 10. 5 Ligaturi fa. 6 Ligatura : ir. 7 Ligatura : ft. 8 Ligatura : gi. 9. Ligatura : ab. 10 Ligatura : Ilb. 11 Cu exceptia primei litere, care este sigur cifra. dz. (6, respectiv 6 mii), celelalte au
fost complet deformate : de aceea am notat intre paranteze drepte literele

ce credem a fi redat anul re.stauriirii, mentionat Inca o data la sf trsitul

celei de-a dona part' a inscriptiei. 12 La fel, presupunem luna octombrie".
13 De asemenea, presupunem ziva 2". Cele 3 rinduri deformate au fost
citite de N. Iorga : sedb 6okm3 (sic) WI deakb si traduse : mosul lor Litovoi diac" (Pe drept cuvint, Radu Popa corecteazii, in studille sale, o parte
a lectiunii renuntind la aceasta interpretare si spunind cii ultimul cuvint

apartine slavistilor). 14 Ligatura : an- 15 Ligatura : in. 16 Ligaturii :

an. 17 Ligaturi : ni, L. 18 Ligaturi : an, II. 19 Ligatura : 10. 20 Ligaturii :

gt. 21 Douii cuvinte deformate, pe care le citim : rpkami ego. 22. Ligaturii :
art. 23 Ligaturii : to.

www.dacoromanica.ro

a) TEXTUL INSCRIPTIEI 1

Ra(b) bil(i) iupa(n)

Lacko

Raba2 hile
iu(p)anica
Nist6ra3

Ktit(r)4 iupa(n) Ke(n)dregu : .predaetz6 ma-

Rab9 bii(i) Vlajko Sfibl

Ke(n)dreg

nastirb6
sftomu2
Gelirgies

dz. aedi [az. Ea-6917111

6vba6 : ltvi [6ktmvria]12
aelkb [S7.--2 drib]'3

t Vb ini 6ca.i szia, i s-tago

dcha: sbzida upan(u)14 Ke(n)dreg(u)
i negoval6 iupanical6 Nistran : i silove ego : se(i) manastirm si.ago velikomuEenika i strastter(p)ca11 Chr(i)stova Gerglew : i sovergi se
i napisa se kociami e(s) [?] [rOcami e(g)r na
zdrav(i)[e] telesnoe i devnorej
sp(s)nie : vb dtli 2ikmon(a)
kral. i zagorski[(ch)] vvod[s]
Manda i Ekova : .v 1(t) :
6917 kto(m)23 : 2 d(n)

4
q
g
o
PI

r.

t.:

cl
tg

o
o
Di
o
>

zm
1-1

e
z

g.

N
CJI

www.dacoromanica.ro

13) TRADUCEREA

Robul lu Dumnezeu Roaba lui Dumnezeu Ctitorul jupan

jupan Lateo
jupanta Nstora
Chendresu InehnA
manAstireau sfintulu Gheorghe

Robul lu Dumnezeu
Vlaieu, fiul lui
Chendres

[6917

oetombrie,

ziva 2.]

t In numele Tatfilui si al Fiului si al SfIntului

Duh a zidit jupanul Chendresu
si jupanita sa Nistora si fiii
sAi aceastil mAnAstre41 a sfintului mare

mueenie si ostas al lui Bristos Gheorghe ; si s-a siivirsit

si s-a zugrAvit feu rutinile lu] pentru

sAnAtatea trupeasa si mintuirea

sufleteaseA, In zilele lui Jiemon
era42 s ale voievozilor transilvAnen
Ioanes si Iacov43, In anul
6917 [1408], octombrle, ziva 2.

www.dacoromanica.ro

VECRI INSCRIPTII ALE ROMANILOR TRANSILVANENI

27

Noul ctitor, Chendres, nu era subliniazd N. Iorga

un biet cneaz sau jude taran. Sabia lui, palosui, care se da
numai prin diploma regala, i rareori, era, dup sistemul
militar al lui Ludovic ce! Mare, In apararea regelui si a tarii.
Rmasese legat de legea lui cea veche i Impartasea cu voievozii de peste munti cultura slavon contemporan"". Acelasi
lucru se poate spune i despre strmosul sau Balea, consemnat

in inscriptie cu un secol inainte, feudal si conducator local

militar si administrativ", cunoscator, impreuna cu preotul
Nanes, al slavonei, ca limb liturgic si de cultura, introdusa
in Transilvania Inainte de venirea aici a ungurilor, In secolul XI". Inscriptia din 1313-1314, impreund cu urmele de
itere chirilice, anterioare acestei date, ne apropie documentar de

epoca Indepartatd a Inceputurilor culturil romcinesti In timba

slavond, ale cdrei baze au fost puse In secolul X, curind dupti
misiunea fralilor Constantin-Chiril i Metodie In Marea Moravie (869-885), cind ucenicii lor s-au rdspIndit In sud-estul
Europei
Bulgaria, Serbia, Croa& si vechea Dacie.

41 Cum bine a observat prof. Virgil Viitrisianu (Vechile biserici ..., p. 31) ,
denumirea mItifistire" a putut fi introdusl de zugrav (probabil, el insus
cAlugAr), care a utilizat anumite formule cunoscute mai ales In astfel de
licasuri.
" Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei (1387-1437), devenit ulterior
rege (1410) o apoi ImpArat german (1433-1437) i rege al Boemiei (1420
1437).

43 loan Tamsi i Iacob Lackfi, voievozi al Transilvaniei (16 oct. 1403

14 dec. 1409).
44 Op. cit.,

p. 4.

44 Vez/ consideratiile lui Radu Popa, la studiile citate.

" Vezi *t. Pascu, Voleoodatul Transilocuziel, I. Cluj, 1972, p. 95-103
C. C. Giurescu i Dinu C, Giurescu, Istoria romanilor, I, Bucuresti, 1974,

p. 196-198.

47 Vezi studiul no3tru introductiv la Dicrionar al limbii ronzdne vechi, Bucu-

resti, 1974, p. 12-17.

www.dacoromanica.ro

CIRCULATIA EUROPEANA
I PARTICULARITATILE LINGVISTICE

ALE UNUI MANUSCRIS CELEBRU :

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

Un articol publicat in 1970 de Matei Cazacul a readus

In discutia opiniei stiintifice din tara noastr o ipotezi formulat5 in 1848 de slavistul rus P. S. Biliarski2 si reluatfi in 1869
de B. P. Hasdeu3. Intrucit Hasdeu si-a reinnoit teza, expunind-o
ceva mai concis si renuntind la unele afirmatii prea indrznete,
In Cuvente den bdtrIni, vol. II, aparut cu zece ani mai tirziu4,
ne vom referi in cele ce urmeaz, cu precfidere, la aceastfi din
urm lucrare a marelui filolog.
In 1843 paleograful francez J. B. Silvestre publicase in
facsimile, cu sprijinul material al oficialit5tilor rusesti5, textul chirilic si glagolitic al unui manuscris pe pergament, ce atrsese de mult atentia specialistilor Evangheliarul slavon de
la Reims, in legatur cu care se crease legenda c fusese folosit
z 0 copie munteneascd dupd un manuscris moldovenesc? Evangheliarul de
la Reims, in Magazin istoric", an. IV, 1970, nr. 3 (36), martie, p. 70-71
99.

2 Sud'bg ce_rkovnogo fazyka. IstorikoploloWeskie issledovanija. IL 0 kirillovskoj &lei Rejmskogo evangelija, St. Pb., 1848, VII + 283 p.

3 Limba slavicd la ronidni pfnd la anul 1400. Cap. II. Literatura cult&
Secolul XII, 16-20, in Traion", an. I, 1869, nr. 64 (4 oct.), p. 259
260, nr. 66 (9 oct.), p. 268, nr. 69 (16 oct.), p. 280.

3 Bucuresti, 1879 (pe copertii : 1880), p. 267-272.

3 Nu din ordinul" Curtii imperiale ruse, cum acre M. Cazacu (p. 70),
dupii Hasdeu (op. cit., p. 257). Vezi VI. Frantev, K istorii izdanij Rejmskogo

evangelija, in aurnal Ministerstva Narodnogo Prosvekenija", Partea

CCCXXX, 1900, iulie, p. 138, nota 2.
28

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

29

cu prilejul incoronarii unor regi ai Frantei : Evangliare slave

de Reims, ou Texte du Sacre, fac-simile el publi par J. B. Silvestre. Ouvrage dedi ii S. M. l'Empereur de Russie. Evangelia
Slavice quibus ohm in Regum Francorum oleo sacro inungendorum solemnibus uti solebat Ecclesia Retnensis vulgo Texte da
Sacre ad exemplaris similitudinem descripsit et edidit J. B. Silvestre. Ord. S. Greg. m.u. etc. Evangelia Latine vertit eandemgue

interpretationem Latinam e regione adjecit B. Kopitar, Aug.

Austriae Imp. biblioth. Palat. custodia, etc. (Paris, 1843).
Aceasta editie s-a dovedit ulterior plinfi de grwli de transcriere9.

Prole gomena historica la aceast editie, serse de cunoscutul

filolog sloven B. Kopitar, n-au fost insa adaugate exemplarelor
difuzate atunci in Rusia, din cauza spiritului lor tendentios?,
fiind anexate doar la o parte a tirajuluis, apoi traduse in limba

rusa in 18489 i retiparite in latina in 1851, de elevul salt

Fr. Miklosich19. Un an mai tirziu, Louis Paris difuza un nou

tiraj. cu titlul intrucitva modificat i cu o introducere : vangliaire slave dit Texte du Sacre de la Ribliothque de Reims.
Fac-simile par J. 13. Silvestre, auteur de la Palographie universelle. Traduction 'aline par feu Kopitar, biblioth. de l'Empereur
d'Autriche. No/ice franaise el eclaircissements historigues par
Louis Paris, ancien bibliothraire de Reims. Publi aux frais et
par les soins de L. Paris el Silvestre, Paris, 1852 (16 p.+32 p.+32
plaw+62 p. + 62 planr)u. intre timp, filologul romantic
ceh V. Hanka publicase i el o editie a ace1uia.5i text, transcrisa

dupa prima editie a lui Silvestre, Wild minat de sentimente

patriotice" i crezind ca textul chirilic ar fi fost scris de Proo Vezi P.S. Biliarski, op. cit., 41 ; J. Los, Berichligungen zum Reimser
Evangelium, In Archiv fill. slavische Philologie", IX B., 1886, p. 478
486 ; V. Jagi, ibidem, XXI B., 2. Heft, 1899, p. 636.
7 Vezi VI. Frantev, op. cit., p. 138, nota 2; I.V. Jagid, Isiorija slaojanskoj
filologii. St. Pb., 1910 (Enciklopedijaslaajanskoj filologii. Vypusk 1), p. 211.
13 Vezi Biliarski, op. cif., p. 58.

9 In cadrul articolului lui Paplonski. 0 Rejmskom evangelii, In 2urnal

Min. Nar. Pr.", partea LVII i LVIII, Sect. II, nr. 2-4.
10 Bartolomaei Kopitarii Prolegomena hislorica in Evangelia Slavice qui bus
olim in Regum Frarzcorum oleo sacro inungendorum solemnibus uli solebat
Ecelesia Remensis, In Slavische Bibliothek, oder Beitriige zur slavischen
Philologie und Geschichle, hgg. von Fr. Miklosich, Erster Band, Viena,

1851, p. 57-84.

11 Un exemplar din aceastA editie se all la B.A.R. (cota 111511046). B. P.

Hasdeu nu spune ca ar fi viizut editia lui Silvestre.

www.dacoromanica.ro

Art rfl PA&

1.44.
t

hU

Af
A

CA ,A

11 AM

I"

'

rttsuaire

* If114

fin

Evangheliarul de la Reims (sec. al XII-lea), col. 8b (Reprodu ere

dupe"' E. F. Karski, 1928).

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARIJL DE LA REIMS

31

cop, primul egumen al mnstirii Emaus" din Sazava (ling5

Praga), inainte de anul 1030 : Sazavo-Emmauzslcoe sToe agove'sivovanie, nyn-ie Rembskoe, na neie pri e prisegaga pri
ane'albnomb miropomazanii di franbcusiii. Sb -pribavleniemb szi
boku togoie 6tenija latinbskymi bulcvami i sblie'eniemb Ostromirova

evangelija i Ostrozbskychb aenij. Trudomb i iidiveniemb Veslava Gankg (Praga, 1846), de asemenea deficitard din:punct
de vedere al exactittii reproducerii12.
Bazindu-se pe editia lui Silvestre, P. S. Biliarski a publi-

cat In 1848 monografia mentionat mai sus, ale crei concluzii modificau sensibil atit tezele panouice" ale lui B. Kopitar (care crezuse intr-un t,imp ca textuI provine chiar, de la
Metodie, din perioada pannnie a activittii lui), cit 4i pe cele
cehe" ale lui V. Hanka, concluzii care
dup curn vom

iedea

s-au dovedit, SUD un anumit aspect, insuficient

fundamentate tocmai din cauza c se bazau pe o-editie nesatisM'atoare, dei superb", sub aspect grafic, pentru vremea
aceeals, cum- o califica, printre aitii, i B. P. Hasdeum. Dup

ce. vom expune, pe scurt, istoria externa a manuscrisului,

attt cit se poate reconstitui, folosind concluziile autorizate ale
slavitilor i bibliografilor de la stiritul sec. al XIX-lea i din
primele decenii ale secolului nostru, vom reveni la opiniile lui
Biliarski i Hasdeu, potrivit cruia textul chirilic este indoit

romnesc, adic o copie Malta de catre un muntean pe la

12 YeZi Biliarski, op. cit., p.92 ; Frantev, op. cit., p. 141-155; Jagie, Islo-

rija . .., p. 248-258.

23 In gravura textului, Silvestre a fost ajutat de un artist din Reims, Jules

Lundy (care va fi contribuit si el la mArirea numArului greselilor editiei).

Vezi H. Jadart, Le dossier de l'Evangelicare slaue a la Bibliollieque de Reurts,

Le Bibliographe moderne. Courrier international des Archives et des

Bibliothques", VI, 1902, janvier-avril, p. 113.
14 Hasdeu, care-si filcuse studiile la Harkov (intre 1855 si 1856), a avut
in biblioteca sa studiul lui sBiliarski : astiizi exernplarul sAu din aceastil
raritate bibliograficii", chiar pentru Rusia (Jagii:. op. cit., p. 547), seinnat
ruseste cu numele silu vechi Tadeu Hildeu", se afl in biblioteca ArhivcIor Statului din Bucuresti (cota H 2106), evident, cu sublinierea pasajelor care 1-au interesat.

www.dacoromanica.ro

32

inceputul secolului XIV dup un exemplar scris de cAtre un

moldovean"15.

Mentionm ins, de la inceput, cfi precizarea vechimii

textului chirilic in discutie, a grafiei si a trfisturilor lui lingvistice a devenit posibild incepind cu anul 1899, and cunoscutul slavist francez Louis Leger a publicat, in conditii excelente, textul facsimilat in heliogravur al Evangheliarului ce
fcuse s curg atita cernealfi in secolul al XIX-leal L'vangliaire slavon de Reims, dit : Texte du sacre. Edition fac-simile
en hliogravure, publie sous les auspices de l'Acadmie Nationale

de Reims, precdie d'une Introduction historiques par Louis

Leger ([61 +48 p. 4- 94 planse, in-40, ReimsPrague 1899)u.
Toate incercarile anterioare de editare a pretiosului Codice
15 Cuy., II, p. 269. In revista Traian", I, 1869, nr. 64, p. 260, Hasdeu actin-

gase : familiarizat cu lhnba ruteana, pe la finitul secolului XII", cad

sustinea o teza, ulterior serios zdruncinata, potrivit careia s-ar fi pastrat

pina la noi urmatoarele manuscrise slavo-romane din sec. XII: Diploma

birladeand din 1134 (ce s-a dovedit a fi falsA), Tetraevanghelul din 1143
de fapt, un text slavon
(sau 1144), numit galifian sau de la Kilos
i cel de care ne ocupam. lata cum ti
de redactie ruso-ucraineana
rezuma Hasdeu concluzia In Traian", I. 1869, nr. 69, p. 280, concluzie
pe care Ina n-o mai reproduse In Cuy., II, p. 272, dar pe care o regasim
la Matei Cazacu (p. 70-71) : Originalul era moldovenesc cu o nuanta
ruteana, de pe la anii 1180-1200, din acelasi secol de and dateaza actul

i evangheliarul krilosian, ambele necunoscute domnului

Billarski, dar servind indirectamente, prin localitate i prin epoca, a
confirma deductiunile sale. Copia, adica exemplarul, asa cum a ajuns
pina la noi, este munteneasca, dintre anii 1300-1310, cu mult mai posterioara originalului, dar totusi constituind cea mai veche dintre toate
productiunile slavo-ecleziastice din partile Tarii Romanesti ..."

birlAdean

"La 1849, E. Kunik inregistra peste

o sutil de lucrari consacrate

acestui manuscris. dintre care uncle cuprinzind ipoteze cu atit mai fantastice, cu cit "autorii lor 11 cunosteau mai putin (Aufkldrungen Ober

einige Punkle der itusscren Geschichte des slawischen Evangeliums zu Reims.

Ein Bettrag zur Geschichte der Slawistik. Mlanges runes. t. I, livre I, St.

Pb. 1849. 114 p. Vezi : Bibliografi6eskij ukazater literatury Po rzuskomu

jazyku s 1825 Po 1880 god. Vypusk Ill, Moscova, 1955, parten a II-a,

nr. 1108. p. 244). Bineinteles a tu anii urmatori acest numar a crescut

si mai mult.
17 Cartea. difuzata prin subscriptie, a aparut in doua editii una aquarelle" (300 fr.), alta en deux couleurs" (100 fr.). Vezi recenzia semnata de

A.V., in Revue critique d'histoire et de littrature", XXXIII-me

anne, t. XLXIII, Paris, 1899, nr. 48 din 27 nov., p. 431-433, si notita
publicata in aceeasi revista, t. XLVII, 1899, nr. 14 din 13 aprilie, p. 276

L. Leger, Nouveaux documents concernant l'Evangeliaire slavon de Reims,

in ,,Comptes rendus des sances des l'Academie des Inscriptions et Belles

Lettres", 1901, t. I, p. 175-176.

www.dacoromanica.ro

EVANGHEL1ARUL DE LA REELVLS

33

de /a Reims au devenit, dup noua editie a prof. Leger, de domescria Indata dupA aceea Vi. Frantev18.
niul istoriei"

Pe scurt, istoria manuscrisului este urnatoarea

Dup moartea lui Metodie, in anul 885, citiva ucenici
ai celor doi fondatori ai culturii serse slave s-au refugiat,
probabil, in Boemia. Aici traditia slav, dei firav, s-a pAstrat

in continuare, intretinind mai tirziu, in secolul al XI-lea si

urmatoarele, legfituri nu numai cu trile slave sudice, in
special cu Croatia, ci i cu Rusia kieveana. De aici a ajuns,
Cu un prilej oarecare, in miinile regelui Carol IV (1346
1378), un manuscris chirilic, cuprinzind un Evangheliar, scris

pe pergament, in regiunile rusesti sud-vestice (Ucraina de

astAzi), in a doua jumtate a secolului al XII-lea (sau poate
a inceputul secolului al XIII-lea), din care s-au pstrat 16 file.
care
Regele a druit acest manuscris slavon ruso-ucrainean
era o copie de pe unul mediobulgar cu sirbisme manastirii

Emaus" din Sazava. Aiei regele invitase alugri croati

benedictini, pentru a face s renased cultura slavon (1347) ;

acestia, 1mpreun cu unii alugari cehi, au copiat in a doua

jurnatate a secolului al XIV-lea cele 31 file ale textului
golitic, care cuprind lectiuni evanghelice si din epistolele
16 Op. cit., p. 126. Din pcate, n-am gsit aceast excelenti editie a lui
Lege.r in bibliotecile din Bucureti i din Cluj. Am putut, totui, s-o con-

sultm la Biblioteca Lenin" din Moscova (cota H 293/96), in august

1970. Aprecien i asupra ei vezi In: recenzia citat in nota precedent

recenzia publicatii de V. Jagi, in Archly fiir slavische Philologie". XXI

B., 2. Heft, 1899, p. 635-636; Idem, GlagoliZeskoe pis'mo, In Enciklopedija slavjanskoj filologii. Vypusk 3, St. Pb., 1911, III, p. 156 (vezi i:
Idem, Entstehungsgeschichte der kirchenslavischen Sprache. Neue berichtigte und erweiterte Ausgabe, Berlin, 1913, p. 100-109) ; NV. Vondrk,
Kirchenslavische Chresiontalie, Gttingen, 1910, p. 117-123 (extras din
textul glagolitic), 153-154 (extrase din textul chirilic) ; P. Lavrov, ,
Pamjaii L. Leger, in Izvestija ORJAS Rossijskoj Akademii uauk 1923 g."

t. XXVIII, Leningrad, 1924, p. 431 ; E.F. Karski, Siavjanskaja kirii-

Louskaja poleografija, Leningrad, 1928, p. 82, 132-133, 147, 250, 371 (se
reproduce fotografic coloana 8b ; vezi mai jos).
Redactia ,,Magazinului istoric" a solicitat (art. cit., nota de la p. 99)

profe,sorului Ren Brmont de la Colegiul din Reims (...) imagini ale

Evangheliarului". Savantul trances a trimis fotogratilde a patru imagini
(una chirilici trei glagolitice), care au fost publicate in revist, an. IV,
1970, nr. 4 (37), aprilie, p. 76 (vezi mai jos).

www.dacoromanica.ro

34

apostolilor19. La sfir0tul textului glagolitic se afl o insemnare in liraba call din anul 1395 (nu 1390, cum scrie Hasdeu,
Cuy., II, p. 268, 0 repeta M. Cazacu, op. cit., p. 71), pe care
o reproducem aici in transcriere cu litere latine

Ltb Gfichb 1395. Tato eglie a epiie, esto [je(e)to] su

pisani slovEnskimb &LI-ierab, ti gmagi [jimajij

spievani nr,

mal godi kdiib opib pod korunu mg sluii.

A druga strana tiegto kniiekb, Aenib [jeni] podlE russkego Ana, psalb ii, Prokopb op-tb svu ruku, a to pismo
rzimski k oslaveni
russke dal". naditikb Karel", ltvrti
tomuto kistru [klagteru] a ke cti svatemu Eronimu i svatemu
Prokopu. Gospodine, raEi mu dati pokoi vieEni. Amilb"".
Sau in traducere :

in anul Domnului 1395. Aceste evanghelii i epistole

[adica textul giagolitic], care slut scrise in limba slava, se
cint la sarbtorile mari ale anului, dud abatele slujete
liturghia cu mitra.
lar cealalta parte a acestei cfirti, care este dupa legea
ruseascfi [adica e ortodoxa i chirilical, a scris-o cu mina sa
sfintul Procop abatele, i aceasta scriere ruseasca a dat-o
raposatul Carol IV, imparatul roman, intru slava acestei
rnanastiri i in cinstea sfintului leronim 0 a sfintului ,Procop.
Doamne, binevoie0e a-i da odihna vepica. Amin".

Afirmatia ca partea cbirilica a fost scrim' de sfintul

Procop", primul egumen al mnsstirii de la Sazava, interne-

iata in 1032 (cultul slay s-a pastrat acolo pina in 1097), se

Vezi : Jagi6, Glagolaeskoe pis'mo, P. 156 ; Idem, rec. Wald la editia lui
L. Leger, p. 635-636 (F. F. Karski, op. cit., p. 82, atribuie textul chirilic
secolu/ui XI, dar credem c f Ara suficient temei) ; Idem, Entstehungsgeschichte . . p. 100-109; VondrAk, op. cit., p. 117-118; 153; V. F1a3bans, Pisemnictvi tesk . . Praga, 1901, P. 113; A. Teodorov-Balan,
Kiril i Metodi, I, Sofia, 1920, p. 10-11 ; Dejiny &sk literatury, 1. Redaktor svazku J. HrabAk, Praga, 1959, p. 57 ; A. Dostil, La tradition cyrillomthodienne en Moravie, In Kyrill6 kai Methodi .
1, Salonic, 1966,
p. 179-180. Despre continuarea culturii slave In Moravia si Cebia pinfi
in sec. X vezi : Tr. Ionescu-Niscov, Tradifia chirilo-metodiand in istoria
slavilor apuseni, Bucuresti, 1941 ; Idem, Sur la tradition cyrillo-mthodienne

dans 1' histoire des Slaves occidentaux, In Kyrill kai Methodi

Salonic, 1968, p. 177-192 (Cu bibliografie) ; cf. si Milian Dan, Cyrille et
Mthode dans Phistoriographie tcheoslovague des derniires armies (1963

1966), ibidem, p. 349-365.

20 Am reprodus dup Vondrdk, Ksl. Chrest., p. 119-120.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

35

baza pe traditia hagiografic (Vita minor a sfintului Procop

a fost scris curind &pa' anul 1200, Vita maior in secolul
al XIV-Iea, iar pe baza ei, in timpul lui Carol IV, a fost creat
legenda ceh in versuri despre acest sfint)21 i n-a rezistat
mult timp criticii tiintifice ; in schimb, ea spunea foarte ciar
el aceast parte este de origine ruseasca", fiind druit
mnstirii de Carol IV, lar particularittile lingvistice o confirm, dup cum vom vedea mai jos.
Mai tirziu, in timpul micArii husite, and unii din ucenicii lui Jan Hus au incercat o apropiere de patriarhia din Con-

stantinopol, trimitind o delegatie in 1451-1452, pentru a

trata o intelegere Cu biserica ortodoxa (ceca ce nu s-a mai
putut realiza, intrucit in 1453 capitala Imperiului Bizantin

ca'dea sub turci)22, manuscrisul, ce fusese luat de husiti din

mnstire, a fost dus, se pare, acolo ca mfirturie a continufirii
legaturilor cu biserica rsariteau622. De aici, din tezaurul patriarhiei, manuscrisul a ajuns, inainte de 1574, in miinile cardinalului Charles de Lorraine, arhiepiscop de Reims, probabil
prin intermediul copistului cretan Constantin Paleokappas,
atapt pe linga el24. Arhiepiscopul a donat manuscrisul catedralei sale in ziva de 10 aprilie 1574, cu citeva luni inaintea mortii (Avignon, 26 dec. 1574)25. Informatia ea acest evangheliar,

ferecat in argint aurit i impodobit cu pietre scumpe, cristale

relieve" (evident, false, de ex., un fragment din crucea
lui Iisus Hristos"), provine din biblioteca mnstirii .,Sf.

Ieronim" (aa se mai numea manstirea din Sazava) s-a

in traditia prelatilor de la Reims in tirea
confuzii efi provine chiar din biblioteca Sfintului Ieronim
transformat

(considerat cindva creatorul alfabetului g/ago/itic), ceca ce

conferea un plus de venerabilitate. Astfel, intr-un inventar din
Dejiny &ace Itteratury, I, p. 54-55.
32 Vezi A. Salad, Constantinople et Prague en 1452, In Rozpravy Z:eskoslovnsk Akademie vd", LXVIII, 1958, lada SV, se.S. 11; P. P. Panaitescu, Husitismul fi cultura slavond In Moldova, Rsl, X, 1964, p. 281;

A. DostAl, La tradition ..., p. 180-181.

24 Aceastit parte a istoriei externe a manuscrisului a fost schitatil de V. Hanka

In introducerea la ediia sa, pe care Ins6 n-am putut-o g6si la Bucuresti.

Acceptat6 de I. I. Sreznevski, Intx-o recenzie publicata In 1846, de Biliarsld

(op. cit., p. 97-103) si de alti cercetatori, aceast expunere constituie o

explicatie plauzibil, dei nu este confIrmath de documente. Vezi
Introducerea lui L. Leger la ed. cit., p. 6-14.

24 Vezi H. Jadart, Le dossier ..., p. 102-108.

22 'Mein.

www.dacoromanica.ro

36

1669, bazat pe inventare mai vechi si cunoscut, dealtfel,r de

putini, ca si manuscrisul insusi, care se pastra In tezaurul

manastirii, se spunea c cuprinde les Evangiles en langue
grecque et siriacque, selon d'autres en sclavoniq, du don de
mondict seigneur [Charles], cardinal de Lorraine, faict la
veille de Pasques 1574 (...) ledict livre provicnt aussy du
Tresor de Constantinople et on tient venir de sainct Hirosme"28.

Astfel s-au perpetuat lucrurile, pin cind, la 22 iunie 1717,

Petru ce! Mare si suita sa, aflati in vizit la catedrala din
Reims, se pare ca au recunoscut partea chirilic27. Dei s-a
acreditat de atunci ideea ea mai multi regi ai Frantei depusesera juramintul tinind mina pe acest evangheliar, nici un
document de epoca nu confirma ciar acest lucru, dupa cum
a artat H. Jadart, bibliotecarul orasului Reims, citat de
citeva ori in notele precedente.
De atunci i, mai ales, dup 1836, and in urma Revolutiei franceze si a epocii napoleoniene manuscrisul, ce panne
a fi dispArut in flacri, a fost regasit, despuiat de podoabe,
In biblioteca din Reims, a atras, ca putine altele, atentia filologilor, istoricilor si chiar a publicului mai larg din Franta,
Cehia, Austria, Rusia si din alte tOri, prin presupusa vechime
a textului chirilic. Cit priveste textul glagolitic, intuit ca
atare in 1726 de ambasadorul rus Kurakin si de insotitorii
acesta a fost descifrat dupfi 1837 de polonezul J. L. Corvinus JastrzOski3 : data cu citirea insemnrii de la sfirsit,
datata 1395, teza privind presupusa vechime a partii glagolitice fusese definitiv abandonatfi. Dimpotriva, despre textul
chirilic s-a crezut ea a fost dus in Franta de Ana de Kiev,
fiica cneazului rus Iaroslav cel Intelept, castorita ca regele
Henric I, in anul 105121. Toat aceasta Alva a incetat, in
23 H. Jadart, Le dossier . . ., P. 105-106; vezi i L. Paris, ed. cit., p. 11.
27 Nu hisA cintind pe glasul al optulea evanghelia de la loan, de au risunat
boltile bAtrtnei catedrale ca dup un cor Intreg", cum serie M. Casaca
(p. 70). Documentele vremii confirmA numai vizita tarului pentru scurt
timp la Reims si la catedral. In schimb, la 27 iunie 1717, vice-cancelarn 1

lui Petru I, Insotit de alte cloud persoane, an citit partea chirilic, nu

mnsii*i pe cea glagolitic5. Vezi H. Jadart, op. cit., p. 101-105.

Vezi, in special op. cit., P. 103-104, 114.
22 I bidem, p. 109-110.
9 V zi L. Leger, op. cit., P. 12 ; VI. Frantev, op. cit., P. 127 i urm. ; L. Leger,

Nouveaux documents . . ., P. 176-177.

Vezi, de ex., bled i astdzi intr-o lucrare de popularizare : VI. Topencearov, ,

Konstantin-Kiril Filosof. ABV na Renescuisa, Sofia, 1970, p. 155-164 .

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

37

parte, odatil Cu aparitia studiulu lui P. Biliarski 5i ma ales

dupa publicarea editiei lu L. Leger i a precizarilor paleografico-lingvistice ale Iui A. L Soboleski i V. Jagie, care au
fost acceptate de toata lumea savant5. Ce manuscrit cyrillique
n'aurait qu'une valeur secondaire sans les grands souvenirs
ausquels il se rattache"
scria L. Leger In Introducerea sa
(p. 16)32. Interesul fat de acest evangheliar a sczut brusc,
fragmente din el fiind reproduse din ce In ce mai rar In mannalele sau crestomatiile de texte slave vechi *i slavone aparute
In ultimele decenii33, poate i pentru faptul ca textul chirilic
nu este nici prea arhaic i nici datat, in timp ce din Rusia
veche s-au pstrat mai multe texte slavone dalate din secolul
al XI-lea i al XII-lea (Evanghelia lui Ostromir, din 1056
1057 ; Sbornicul lui Svialoslav, primul din 1073, al doilea
din 1076; Mineele, din 1095-1097; apoi Evanghelia galiliana, din 1143, citat'A adesea sub anul 1144, .a.).

La noi, teza lui Hasdeu, care dezvolta pe aceea a lui

Biliarski, n-a avut un ecou imediat, cel putin dupa cit am

putut constata ; ea era reluata In Tribuna" din Sibiu, an XVI,

1899, nr. 198, din 8/20 septembrie (p. 3), cu prilejul semnalrii editiei lui L. Leger, se pare, dup ziarul francez Journal
des Dbats"34, i, de aici, in Universul", an XVII, 1899,
nr. 250, din 12 septembrie (p. 1). Curios lucru, o preia, de asemenea, fr vreo alt referire la sursele critice din stavistica
europeana, i filologul rus A. L Iatimirski, pe jumtate romAn

de origine, un foarte harnic cercettor de manuscrise, dar

uneori necritic. In atit de controversata, dei bogata sa monografie Grigore Tamblac (St. Pb., 1904)35, el enumera mai
multe rnanuscrise slavone din secolele al XII-lea-- al XIV-lea,
care s-ar fi scris pe teritoriul RomAniei (lucru posibil, cel
putin pentru unele) ; printre acestea, la nr. 8 e citat manuscrisul
de la Reims ; Partea chirilicA a Evangheliei de la Reims a fost
scris, dup prerea unor filologi
spune el , de un roman
82 Vezirsi V. Jagikrree. eit.,5. 635.
" Am g5sit, de exemplu, reproducen dupli editia lui L. Leger in Kirehenslavische Chrestomatie (1910) a lui W. Vondrk si in Slavjansicaja kirillooskaja paleogra fija (1928) a lui E. F. Karski (vezi mal sus).

" .Tribuna" serle: Les Dbats". N-am putut gild in ziarul mentionat un
articol despre editia lui Leger, in anul 1899, inainte de 20 septernbrie.
35Vezi critica el la E. Turdeanu, Grigoire Camblak : faux arguments d'une
biographie, In Flevne des Uncles slaves", XXII, 1946, p. 46-81.

www.dacoromanica.ro

38

(altii adaug e o:iginalul a fost un manuscris moldovenesc)"

*i trimite la Hasdeu, la Tribuua" i la Universul"98.
Mult mai tirziu", in anul 1956, prin intermediul lui Iatimirski, prof, D. P. Bogdan citeaza, printre presupusele manucrise slavo-romne, i Evangheliarul de la Reims, a carui parte
chirilic, dupd pArerea unor filologi, este scris de un valah"38.

Ulterior, C. Brbulescu, sub semnatura Lector, reamintea In

notita Hasdeu 0 studiile de culturd veche romiineasc1139, publicat

cu prilejul implinirii a 125 de ani de la naterea marelui savant,

teza acestuia privitoare la romnismele" Evangheliei de la

Reims, fra insA a insista asupra ei, cum a facut in 1970 Matei
Cazacu. Ni se pare, in schimb, semnificativ faptul &A regre-

tatul prof. P. P. Panaitescu, In comunicarea sa Rolul lui

Bogdan Petriceicu Hasdeu in slavistica romeineasca, mentiona
cu rezerve teza din Limba slavicd la romeini : . . . Studiul
cuprinde analiza amAnuntit a unor texte vechi slave, pe care
autorul le socoate alciituite pe teritoriul NM noastre (subl. n.

G. M.) si cuprinzind influente ale limbii romfine (textul de

la Reims i altele)"".
intrucit insil Hasdeu, bazIndu-se pe studiul lui Biliarski,
a adus o serie de argumente rezumate de M. Cazacu potrivit carora partea chirilic4 a acestui manuscris trAdeaza o
serie de romnisme", le vom lua pe toate In discutie, demonstrtnd ca ele sint fapte astzi indeobte recunoscute drept
" Grigorij Camblak, St. Pb., 1904, p. 337-338 (Trimiterea la Tribuna" e
vagl : august 1899; de f apt, dupi cum am vAzut, este nr. 198 din 8/20
sept. 1899).
87 La Ilie BArbulescu, ce relua adesea unele teoril ale lui Hasdeu, n-am gisit
mentionatA aceastA tezik. Cf. Curentele literare la romdni in perioada slavonismului cultural, Bucure0i, 1928, p. 11, 215.

58 Din paleografia slaoo-romand, In DIR. Introducere, vol. 1, BucureW,

1956, p. 110. Ideea este reluatA, cu referire la B.P. Hasdeu, in articolul
L'oeuore de Constantin-Cyrille et de son frare Mthode en Roumante, In
Kyrill kai Methodid ..., II, p. 202, In cursul litografiat, Compendiu al
paleografiei romitno-slaoe, vol. I, Bucure4i, 1969, p. 33, 0 in Paleografia
romano-slaod, Bucure0i, 1978, p. 97. FArA sA Intl= In discutarea acestei
liste, credem cl este cazul sii se renunte la enumerarea printre manuscri-

sele slavo-romfine a Codicelui de la Suprast *i a Eoanglieliarului lui Sava,

tex-te slave vechi (bulgare rAsAritene) din sec. al XI-lea. Vezi critica
acestei ipoteze la Emil Vrabie, Au fost copiate Saul= kniga" $l Codes
Suprasliensis" fla Dacia Traiand?, SCL, XXII, 1971, nr. 2, p. 185-198.
39 In Glasul Bisericii", XXIII, 1964, nr. 7-8, p. 747-748.
817 Rsl, VI, 1962, p. 242.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

39

particularitti mediobulgare, Intilnite In textele slavone (In

cazul de fata, In unul copiat In Rusia veche de sud-vest)
In exemplele : Pan[lb]srma bezmbzdnik(o)ma Kuzbmy i
Dbmbcna Pomenirea sfintilor MA de arginti Cozma si Damian"

(Biliarski, op. cit., p. 202; orig. p. 1, col. a) si Pam [elb] sima

aema Afanasie i Kirila Pomenirea sfintilor parinti Atanasie
si Chiril" (Biliarski, 202; orig. 26a), confuzia dativului cu
genitivul
spune Hasdeu este proprie graiului roman, in
care ambele se finesc egalmente prin -lui sau prin -ei (.. .).
La slavi genitivul si dativul nu se confunda niciodat, aviad
neste desininte cu totul diferite" (Hasdeu, p. 270; Cazacu, 71).

Or, inch' in textele slave vechi dativul incepe s concureze

genitivul In functie de atribut : delatele nepravbde lucratorii
nedreptatii", drams molitve casa de rugaciune" etc.u, capatind o larga raspindire In mediobulgara : na dilb prazdniku
stmu Dimitriu In ziva sarbatorii sfintului Dimitrie"42; In plus,
amestecul cazurilor, generalizat ulterior in mediobulgaril,
a Inceput tocmai cu veriga mai slab" formele dualului43.
Hasdeu adauga ca, In ceea ce priveste dualul, este lucrul
si mai firesc ca romnul, scriind slavoneste, nu-1 putea tritelege...": or, data stabilite cele de mai sus, cele doufi forme
de dual citate slut corecte" sau, in tot cazul, explicabile pe
teren slay.
Exemplele : sichb anilb Michailu i Gavrilu a sfintllor
arhangheli Mihail si Gavriil" (Biliarski, 202; orig. 2a), stchb
3 otrokb Ananie, Azarie, Misailu i Danilq a sfintilor 3 feciori
Anania, Azarie, Misail s'i a lui Daniil" (orig. 5a) reprezinta
aceleasi cazuri de Intrebuintare a dativului (Michailu, Gavrilu
Misailu, Danilq . Danilu) In loe de genitiv ; formele citate
'intro paranteze stilt la daliv, *i nicidecum la nominativul
curat romaneste" (Hasdeu, 270; Cazacu, 71). Cit priveste
formele Istratie, Ananie, Azarie, ele nu reprezinta o galimatie
inexplicabila" sau forme de nominativ rominesc, ci genitive
slave corecte, cu Inlocuirea literei ja prin c, intllniti adesea
in slavona ruso-ucraineana44.
" A. Valliant, Manuel du vieux slave, tom. I, Paris, 1948, p. 180.
44 K. Mircev, IstoriJeska gramatika na bllgarski ezik, ed. 2, Sofia, 1983,
p. 245.
43 Ibidem, p. 175-176.

" c In russischer Weise (dupl maniera rus0 ffir ja"

spune V. Jagi6,

In rec. cit., p. 835 ; vezi st Ilie Enrbulescu, Fonetica alfabetului &ilia ... ,
Bucuresti, 1904, p. 165.

www.dacoromanica.ro

40

Reproducind afirmatia lui Biliarski (p. 232) c in text

apare lu, nu, acolo unde regula cere lju, nju, fonetism atribuit
de lingvistul rus cu probabilitate limbii sirbocroate, Hasdeu
afirm categoric (p. 271) : Iarsi un pur romnism, ba Ina'
anume din Moldova sau din Tara Romfineasc, iar nu de peste
Carpati sau de peste Durare!" Acesta este ins un fenomen

general In mediobulgar, de durificare a consoanelor moi,

inceput pentru unele din ele Inca in slava veche (bulgara

veche)48. Exemplele In mediobulgara abunda; vom cita aici

doar citeva care prezint l'>1 : vzzlubeni iubiti", ludei a

oamenilor", allelic invtAtorului", vol voia" (acuz. sg.),
zemla pmint" etc.47; tocmai astfel de exemple, nereproduse

fug de Hasdeu, citeaza si Biliarski : ludbe, vbzlubenyi etc.

Asadar, concluzia lui Hasdeu c scriitorul portiunii cirilice
a evangheliarului de la Reims, nscut In Romnia dunreanfi,
nu putea admite nici mcar Intr-un text slavic sonurile nelo-

cale lju, nju, preferind a le preface in lu i In nu", cade de

la sine.

In sfirsit, Hasdeu citeaz uncle contractiuni, neobicinuite in limbele slave", ca de exemplu : atedinogo, In loe
de die edinogo clack' pe unul" sau nitimbnal, in loc de nitimb
mbnb.i cu nimic mai mic", similare formelor romanesti prin

din pre-in, n-am din nu am (p. 271-272; Cazacu ,

71).

Exemplele citate din textul slavon sint simple fapte de haplografie, cum le si interpreteazA Biliarski (p. 228), intilnite nu
o data in textele slave vechi si slavone copiate : lice-go fata
lui" (Cod. Zographensis, sec. XI), lic ego ( Savina lcniga,
sec. XI), rete-mu ii zise" (Cod. Mari anus, sec. XI)48; ele n-au

nici o analogie cu fenomenul romfinesc citat, care este de

natur foneticA.

FL% indoial, n-ar fi fost cazul s acordrim atita atentie

combaterii argumentelor lui Hasdeu, care izvorau din insufi-

cienta cunoastere, pe atunci, a istoriei limbii bulgare, In

special a morfologiei in epoca medio-bulgarfi. In fond, primele

luceri sistematice consacrate istoriei acestei limbi, datorate

lui A. Kalina i P. A. Lavrov, au aparut In 1891 i 1893, aadar
" Valliant, Manuel . . ., p. 60-62.
66 Mircev, Islori6eska gramalika . . ., p. 133-136.
67 I bidem, p. 135.
419 Valliant, Manuel . . ., p. 56.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA REIMS

41

Inuit timp in urma publiarii celei de-a doua variante a studiului lui Hasdeu49. Cu toate acestea, operatia s-a dovedit
necesar, intruclt argumentele lui au fost reluate fax% o analiz6 temeinica 'Ana In vremea din urm. Mai curios este Ina
faptul a se citeaza astzi din Hasdeu chiar pasaje la care el
renuntase In 1879, ceea ce ni se pare cu totul nepotrivit50.
Evident, este posibil s se fi pstrat manuscrise ' slavone

copiate pe teritoriul trii noastre in secolele XIIXIV, si

unele dintre ele au fost semnalate mai ales la Biblioteca Academiei 51. Teoretic vorbind, era posibil ca si acesta s fi fost copiat
In Moldova, dar argumentele care s-au adus nu rezist criticii.
Este interesant de observat ins c Biliarski
care, surprins de amestecul aparent haotic de trsturi ortografice ruse,
mediobulgare si sirbe si de miele greseli", atribuise manuscrisul
unui copist romin, insuficient cunosctor al slavonei, din prima
jumtate a secolului al XIV-lea (vezi, in special, 40, p. 250
260, si concluzia final, 42, p. 283)
a avut el insusi prilejul
s retracteze ce-a spus, In paginile propriei sale lucrri, publi" A. Kalina, Studija nad historyjg jezyka buf garskiego, Cracovia, 1891;
P.A. Lavrov, Obzor zvukovych i formal' nych osobennostej bolgarskogo
jazyka, Moscova, 1893.
" IatA pasajul pe care-1 reproduce M. Cazacu (p. 71, 99) din revista Traian"
(I. 1869, nr. 69, p. 280) si pe care nu-1 regAsim In Cuvente den bdirini:
"Manuscriptele slavice din Romilnia trebuie sii if avut, In genere, o mare
ciiutare In toate provinciele de pe-nprejur. In adevAr, fragmentul In
cestiune (partea chirilicA
n. lui M. Cazacu), d-abia ie.eit din pana scriitorului mantean, se grAbi a face o IungA efillitorie In Dalmatia, unde fu
legat, la un Ice cu un alt fragment evanghelic, scris tot slavoneste, Ina
cu litera glagolitice, absolutamente necunoscute romfinilor. Peste un
scurt interval, un cavaler de industrie 41 mistificA Intr-o operA a sfintului
Procopiu de Sazawa si-1 trece, dempreunii cu portiunea ce-a glagoliticA,
In mInele impAratului Carol IV. Aceasta ti diiruieste In bunii credintA,
ca un tezaur national, monastirii Emaus din Praga, de ande dupA anul
1390, de chid dateazA patriotica inscriptiune a necunoscutului cAlugAr
boem, el nimereste, nu se stie cum, in Francia. Ad, In fine, pAstrindu-se
Cu religiozitate In catedrala de la Reims, doutt dinastil regale succesive,
M. Cazacu) et Bourbonii, jurA la hicoronarea Ion pe o
Valesii (Valois
copie munteneascA de pe un exemplar moldovenesc. Apoi nu este care un
romant intreg ?" Comentariile slut, credem, de prism I
51 Vezi : P.P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R.,
vol. .t, Bucuresti, 1959, p. VIIVIII; Elena Linta, Cele mai vechi

manuscrise slave din ara noastrd, Rsl, XVIII, 1972, p. 245-264+14 pl.
(Dintre cele 26 manuscrise prezentate, apartinfnd secolelor al XII-lea
en sigurantA sau probabil
al XIV-lea, cele mal multe stilt serse
In Wile slave vecine).

www.dacoromanica.ro

42

cati dup premierea ei, in urma referatului semnat de A.H.

Vostokov. Incheindu-si analiza, el reproduce in 41 acest
scurt referat, in care subliniind meritele deosebite ale cercetarii marele slavist atrigea, in treacit, atentia asupra faptului c scrisul e mai degrabi din secolul al XII-lea, dei ortografia" pare a fi din secolul al XIV-lea (p. 271) si
ceea ce era
de-a dreptul nou pentru thirul filolog (Biliarski avea pe atunci
semnala ca unele greseli" apartin nu manuscri31 de ani)
sului, ci editorului Silvestre. Indemnat de Vostokov si continue
confruntarea editiei cu copia-manuscris a caligrafului francez,

trimis anterior in Rusia si afltoare la Biblioteca Publica'

din Petersburg, in genere, mai corect (dei nu lipsit nici ea
de greseli), Biliarski a constatat c argumentele sale isi pierd
spune el , explicatia noastri
temeiul : Dar, in acest caz
isi pierde una din dovezile principale ale legaturii dintre Evanghelia de la Reims 0 scrierea valahi. Cfici, chiar dac s-ar gisi

in original forma contaminati (a literei ius mare, q, in locul

n.n.) in cele patru exemple 52, n-am putea
iusului mic,
din aceast cauz s considerim Evanghelia de la Reims drept

o copie romineasci, atit din cauza numirului mic al acestor

exemple, cit i pentru c q se afl aici in loc de ja i ja, nu in

loe de cum ne-am fi asteptat, in primul rind, dupi ortografia bulgaro-valah ; de asemenea, i pentru ci celelalte particularititi, care prin caracterul lor contradictoriu ne-au obligat
s recurgem la scrierea romineasci, s-au dovedit dupi compa-

rarea copiilor tot asa de inexistente in original ..." (urmeazi

exemple ; p. 263).

dupa indreptarea
continu Biliarski
Prin urmare
greselilor editiei, fizionomia manuscrisului se modific sensibil :
ea se elibereazi de acele contradictii flagrante care au ingreunat explicarea faptelor. Dar in acest caz, ce se va intimpla cu
explicatia mea din paragraful precedent ? ..." (p. 264).
Totusi, el si-a publicat lucrarea asa, atit pentru c celelalte concluzii i, mai ales, infirmarea tezelor lui Hanka rimineau in picioare, &it i pentru ci metoda lui filologici corect
permisese si se constate deficientele, daci nu ale manuscrisului,
cel putin, ale editiilor lui Silvestre si Hanka (asupra uneia atrsese el insusi atentia la p. 92), aci nimeni nu-si putuse hichipui
ei cele doui editii excelente ale manuscrisului, analizate atit
52in alte cazuri, el constatase di apare nunaai In ecUtle, nu 0 In coplamanuscrls.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELEARUL DE LA REIMS

43

de amanuntit, due in mod inevitabil la incercari zadarnice,

dac nu de-a dreptul la concluzii false I" (p. 267) 53.
Cif prive0e trasaturile reale ale grafiei textului
in parte
indicate chiar de Biliarski
i concluziile ce se degaja din
analiza lar, citam, in incheiere, prerea autorizata a lui V. Jagid

Eu a fi integrat partea chirilica cu i mai mare siguranta,

n.n.), in a doua jumatate a secolului al XII-lea 54. Acest text este in mod evident
copie rus sud-vestica dupa un original bulgar (cu sirbisme),
in care nu exist& a, y, niel ja i nici mcar ju (am gasit numai
data la p. 8a: pustiti fu; alte ori pentru aceasta gasim q),
e folosit, dap maniera rusk pentru ja, dar uneori pentru e,
ca in redacOa sirb (de ex., 10b dnic pentru dbnije, 22b 6(0
Nazarcfa pentru Nazarefa, 23a krbstetcic pentru krbstitelc) ;
tot ap, potrivit redactiei sirbe, se intilne*te din ciad in cind
decit se face in Introducere (a lui Leger

pentru c (de ex., 5a, 19a svoe pentru svoc, 7b o (t) nee, 27a Sb

onoe strany, 32a je pentru ). Neglijenta mare a copistului

(noi credem c i incercarea de-a rusifica" ortografia, ceea ce

nu i-a reu0t pe deplinG.M.), care a fost subliniat de prof.
Leger 0 care se releva i in foarte numeroasele omisiuni de litere
i chiar de silabe, este cu atit mai frapant, cu cit scrisul este,
dealtfel, foarte Ingrijit"66.

Tocmai pornind de la acest caracter arhaic, ingrijit al

scrisului (observat Inca de A.H. Vostokov, care pe baza lui a

atribuit manuscrisul secolului al XII-lea, si nu celui de-al

XIV-lea, cum afirmase Biliarski) 0 al ornamentelor, E.F.
Karski dateaza acest text chiar in secolul al XI-lea (ceea ce
nu e posibil, din cauza trsaturilor ortografice mediobulgare
mediosirbe ce strabat din copie), dei 11 compara de mai
multe ori, de fapt, ea manuscrise din secolul al XII-lea 66.
52 Se pare el acest paragraf n-a mai atras atentia lui Hasdeu, eel

n-are WM o subliniere.
"In Entstehungsgeschichtee... , p. 106, Jagia adaugA : (sau la inceputul
sec. al XIII-lea). Vezi L. Leger, Pd. cit., p. 15-16 (Cu trimitere la studiul
lui A.I. Sobolevskl, Kirillooskaja &1st' Rejmskogo eocuzgellja, in Russkij

Filologiceskij Vestnik", 1887, nr. 3, p. 143-150).

" Rec. cit. la editia lui L. Leger, p. 635 ; la p. 636 a recenziel se mentioneazA
o serie de greseli flagrante ale editiei lui Silvestre, care o fac inutilizabilii.
Chrest.,
AcceptInd integral concluziile lui V. Jagid, W. VondrAk
p. 117-118, 153) adaugA trAsAturilor rusesti (ruso-ucrainene) i t ta loa
de fd (Luca, VI 18 : stratgitiichb;Matei I, 18 : rotbstoo 4.a.).
55 Ibidem, p. 147, 132, 143.

www.dacoromanica.ro

44

Oricum, concluziile sale completeazA pe acelea ale lui V.Jag),

in sensul cfi in nici un caz manuscrisul nu este din secolul al

XIV-lea, cum afirmase Biliarski i acceptase Hasdeu 57.'

In anii din urna, regretatul acad. C.C. Giurescu a reluat

chestiunea, scriind urnatoarele, intr-o carte de sintez, destinat unei largi difuzlri in tara i. In straiatate : Un asemenea text de la inceputul secolului al XI-lea s-a pAstrat in apzisul manuscris din Reims (Franta). 0 analizd recent a lui

dovedete a el a fost scris pe teritoriul carpato-danubian,

unde se vorbqte romanete. Intr-adevAr, textul slay al acestui

manuscris cuprinde termenii romfini nici" i spad" (cu d,

nu cu t 1), precum *i confuzia genitivului cu dativul, caracteristied limbii romfine" i adaug in noa : Concluzii ale lui
57 In nr. 4 (37), aprilie 1970, al ,,Magazinului istoric", sub titiul Evangheliarul de la Reims scris de un roman ? (p. 76), M. Cazacu a publicat f otografine a patru pagini din manuscris, dintre care numai una chirilicii (f. 16b),

spunind cA analiza fotografiilor confirmA concluziile articolnlui". Dar,

atit aceastA fotografie 0 cea publicatA de E. F. Karski (Slavjanskaja !drib.
lovskaja paleografija, 1, p. 371), en 0 toate cele 32 de pagini, pe cart le-am

vAzut In reproducerea acuarelatii" a lui L. Leger, nu ne dan temeiurl

sA atribuim manuscrisul colli moldovene de copisti din secolul al X1V-lea.

IatA, dealtf el, ce spune Karski despre acest manuscris, bazindu-se pe

editia lui L. Leger,foarte exactA" (In exemplarele mai scumpe, initialele,

vinietele si rniniaturile stilt colorate de minii", p. 82) : ,,... In Eoanghelia
de la Reims se IntrebuinteazA vopseaua albastra, ca 0 In Pandedele lui

Antioh din sec. XIXII, copie ruseascA a mAnAstiril Invierii din Noul

Ierusalim (Voskresenskij Novo-Ierusalimskij monastyr') ... Uneori

se mai intrebuinta un lichid verde pal sau gdlbui, probabil sucul unor
plante, cu care se completau titlurile nescrise Cu chinovar, ca de ex.

Mineiul din 1098 (cf. ed. lui Jagie, XXI). In partea chirilici a Eoangheliei
de la Reims sint serse cu o culoare gAlbuie, aviad o nuanti verznie, rtnduri Intregi de scris mirunt la p. 1, 2, 3, 4 etc." (p. 132). $i mai departe i
In ornamentul slavo-rus al vinietelor 0 initialelor pot fi mentionate mal
multe stiluri : 1) stilul geometric, cel mal vechi, bizantin. Acesta se observA

In cele mai vechi manuscrise grece0i, slave sudice 0 ruse. Acest stil

bizantin, de caracter arhitectural, se distinge prin corectitudinea geome-

trical a liniilor si naturaletea itnaginilor, animalelor si oamenilor ..."

(p. 143). Un ornament stxict bizantin, dealtfel, destul de sArac, se ponte

vedea In virtu( chirilicA a Evangheliei de la Reims din sec. XI" (p. 147 I
am vAzut insA cA Jagie o dateazA din sec. al XII-lea sau chiar de la tnce-

putul sec. al XIII-lea). Acest stil s-a transformat treptat In 2) stile'

teratologic sau fantastic; epoca dominatiei lui este de la mijlocul see. al

XII-lea pinA Intr-al XV-lea" (p. 148).

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIARUL DE LA RIMS

45

N..Smochin, in studiul inedit asupra manuscrisului m entionat" 59.

Cit privWe confuzia genitivului cu dativul, caracterisargument preluat de la Hasdeu

am
aritat mai sus cum stau lucrurile. In schimb, noile argumente
lextcale", propuse de N. Sm china i preluate de C.C. Giurescu, merit s fie luate in discutie. Na tim pe ce pasaj se
bizuie N. Smochin, eind identifie termenul romn" nici.
Bnuim ins a este vorba de o fals segmentare a textului
(care are, ea once text vechi, scriptio continua), intrucit nici"
tie& limbii romne"

hisslava veche se spune ni, 0 e suficient ca un euvInt urmAtor

s inceap cu
ca s apar niei (nici). Sau poate cercettorul

a avut In vedere chiar forma cu haplografie citat mai sus

ni&mbnai, scris in loc de ni6itna mbnai cu nimic mai mic" 59.

" Formarea poporului roman, Craiova, Ed. Scrisul rominese, 1973, p. 130
131 si nota 90 ; vezi si editia francezi : La formation du peuple roumain
el de sa langue, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1972, p. 153 si nota 3. Cf., de
asemenea : Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giureseu, Istoria romanilor,
1, Bucuresti, Ed. St., 1974, p. 155, en referire la N. Smochinii, Studiu
,asupra primelor manuscrise slave din finutul carpato-danubian, rus. 1973
(Bibliografie, p. 156).
" Cum interpreteaza euvintele N. SmochinA, se poate vedea din articolu 1
Semnificafia unui manuscris, publicat In Magazin istoric", IV, 1970,
nr. 6 (39), p. 32. Astfel, scriind despre fragmentul de Evangheliar de la

lifmou (21. pergament, mss. slay nr. 613 de la B.A.R.), d-sa afirmi
Evarighella lui Mate folosqte cuvIntul agnetai, care nu se Intilneste
In nici un alt text de evanghelie si care are la bazi latinescul tcagnus* .
Or, In acele timpuri [sec. XII], aceat euvint era mai cunoscut In Transilvan.ta, cm ce ne Indreptateste, allituri de alte clemente, sA credcm
textul a fost scris de un romin transilvilnean". In realitate, euvintul
si nu Matei, cum gresit
respectiv, agrzetai (f. 2r, r. 14; Marcu, IX, 3
se indict& la Ineeputul pasajului), reprezinti o formi modificatIt (Cu protesa a, redarea lui f, Inteles ca (h, prin 1 i metateza celor doml vacate

interioare) a v.sl. gnafei (prezent In Codex Zograpizensis 0 Codex Mari anus,

raanuscrise slave vechi din sec. al XI-lea), preluat ca atare din textul

grecese : gnaplze#s (=forma mal veche knaphegs) Intilbitor (de postav)" .

C6 proteza e posibili In slavontt la acest Imprumut grecesc, se poate vede a
din adjectivul derivat agnafe6vb (in loe de gnafeova), lnregistxat in Parimeinicul lui Grigorovici (mss. mediobulgar din sec. XII-XIII). In Evanghelia lui Miroslav (slavoml sirbi, sf Irsitul sec. XII), cuvintul grecesc apare
deformat klbfbe (vezi Evandfelije kneza Miroslava, ed. L. Stojanovi6,
Belgrad, 1897, col. 345a, p. 192). Asadar, euvintul respectiv
Viena

n-are legtur cu lat. agnus miel" si nu poate fi adus In sprijinul teze i

formulate de autor (Pentru cuvintele slave vechi vezi : L. Sadnik R.
Aitzetmiiller, Ilandivrterbuch zu den altkirchenslavischen. Texten, Heidel -

bergHaga, 1955, p. 29; Lexicon linguae palaeoslovenicae, red. princ.

J. Kurz, I. fase. 8, Praga, 1964, p. 406; Codex Zographensis, ed. V. Jagi6 ,

www.dacoromanica.ro

46

Nu tim nici unde va fi putut gsi, prin ace1ea0 metode,

cel de-al doilea termen romfin". Precizdm insfi cd spadif este
un neologism, imprumutat din italiand, la granita dintre secolul al XVIII-lea i al XIX-lea 60, fiind un dublet etimologic"

pentru cuvintul romdnesc spatil (cea mai veche atestare in

Psaltira Scheianii), mWenit din lat. spatha, ca i ital. spada
(Cu sonurizarea lui -t- intervocalic, prezentd i in alte cazuri
similare) 2.

Aa stind lucrurile, sintem nevoiti s renuntm i la aceste

,,argumente", aduse in sprijinul ipotezei provenientei romfine*ti
a manuEcrisului In discutie. Inca o dat : astfel de manuscrise
slavo-romdne vechi au putut exista in secolele al XI-lea al

XIII-lea, usa Evangheliarul de la Reims nu face parte dmtre

Berlin, 1879, rctip. Graz, 1954, p. 62; Codex Marianus, ed. V. Jagie,
BerlinSt. Pb., 1883, retip. Graz, 1960, p. 148; pentru cuvintul grecesc
vezi : A. Bailly, Dictionnaire grec-frangais, ed. 16, Paris, 1950, P. 1105

E. A. Sophocles, Greek Lexicon of the Roman cuml Byzantine Periods, New

Leipzig, 1888, p. 334 ; 'E Kaint Diathikii. Text with Critical
York
Apparatus, Londra, 1937, p. 116). ObservAm cA In manuscrisele ulterioare

acest Imprumut, rar Intrebuintat si, deci, nenteles, a fost Inlocuit prin

cuvintul slay b6lilnikb InAlbitor" (Vrcgansko evangelie, mss. mediobulgar

din sec. XIII, ed. B. Tonev, Sofia, 1914, p. 215). Dealtfel, iatA pasajul
respectiv In traducere romaneascA, de unde se vede cA nu este vorba de
miel (Biblia, Bucuresti, 1968, p. 1145) : Si vesmintele lui s-au fifeut
stralucitoare, albe foarte, ca zapada, cum nu poate InAlbi asa pe pmln t
indlbitorul" (gr. gnapheys ; v.sl. gnafei ; slavon. agnetai, In textul discutat).
La f el Milt celelalte argumente" ale autorului in legaturA cu acest manu-

scris din sec. XIII-XIV, descoperit in biserica romaneascA din RIsnov

(Brasov) si daruit Academiei Romane de S. Puscariu si I. Bogdan (Vezi

prezentarea /ui I. Bogdan, In A.A.R. Seria II, t. XXXV, 1912-1913,

Dezb., p. 261; P.P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei
R.S. Romdnia, vol. III, dactilogr. la B.A.R. ; Elena Linta, Cele mai vechi

manuscrise slave ..., p. 254-255).

e Cea mai veche atestare, fnregistratA In Dicrionarul limbii romdne, In curs

de publicare de catre Academia Republicii Socialiste Romania, este din
anul 1800 (Istoria universal() de Millot, tradusA de loan Molnar Pivariu,
t. I, Buda, p. 434/30), dupA care urmeaza citate din Sincai (1804-1808),
Arhiva romaneascA" (1831), Asachi (1842) etc. Pentru etimologie vezi o
Sextil Puscariu, Etymologisches Wdrterbuch der rundinischen Sprache.
I. Lateinisches Element, Heidelberg, 1905, nr. 1616 ; U. Tiktin, Diclionar
romdn-german, vol. III, Bucuresti, 1925, p. 1463 ; Diclionarul lembii
romdne moderne, sub directia prof. D. Macrea, Bucuresti, Ed. Aeademiei,
1958, p. 786; Al. Cioranescu, Diccionario Etimolgico Rumano, fase. 5,
Universidad de la Laguna, Tenerife, 1960, nr. 8051 ; Florin Marcu Constant Manua, Dictionar de neologisme, ed. a II-a, Bucuresti, 1966, p 659.
2 Vezi, de ex., Bruno Migliorini
Aldo Duro, Prontuario etimologico
delta lingua italiana, Torino, 1966, p. 538.

www.dacoromanica.ro

EVANGHELIA,RUL DE LA REIMS

47

ele, iar dovezile" formulate in sprijinul acestei ipoteze fie se

bazau pe editia defectuoasa a lui J.B. Silvestre de la 1843, fie

atribuiau limbii romane partieularitati ale textului slavon

specifice limbii slave vechi (bulgare vechi) sau mediobulgare,

ori chiar redactiei sirbe, fie, in sfirOt, provin dintr-o lectura
defectuoasa a textului.

lata, in incheiere, spre exemplificare un fragment din

col. 8b (Luca II, 1-4) 61:

V navderije roldb(s) Cha.

Eu(1) Of) Luky.
II. 1. Vb (o)ny dni izide
povelinie
b(t) Ifesara Augsta
napsati

naxanie

vbso vbselenu. 2. Se
prbvoe by(s) vladu.419

In ajunul na$terli lui frisios.

Evanghelia de la Luca
11.1. In zilele acelea a iesit
porunca de la Cezarul August sit
se !merle toatfi lumea. 2. Aceasti

inscriere s-a facut intii pe chid

Sirie Kirinil. 3. 1 ideach

vbsi kbzbdo napsaii SI Db SDOf
gradb. 4. Vbzide re losifb 6(1)

Quirinus octrmula Siria. 3. $i se

dueeau tofi sA se triscrie, fiecare

Galtlbe., aw grada Nazarefa ...

Iosif din

In cetatea sa. 4. Si s-a suit

si

Gallleea, din cetatea

Nazaret ...

Concluzia pe care o tragem In urma acestei prezentari

a istoriei
mai degrab externe, decit interne
a celebrului" Evangheliar de la Reims este una de metoda. Nu putem face
s progreseze cunotintele noastre repet had mereu afirmatiile

fcute, chiar i de Hasdeu, acum mai bine de o sun de ani :

ele trebuie confruntate cu datele tiintei actuale, cu progresele
obtinute in cadrul filologiei pe plan international. Trebuie s
ne intoarcem meren /a studiul izvoarelor, al textelor in discutie,
sa le supunem propriei noastre analize. E necesar, in acela.5i
timp, ca in cercetarea tiintifica sfi ne ghidam de acel sprit

de finesse", care, printre altele : 1) ne ajuta ca, din cimpul

ipotezelor formulate asupra unei probleme sa desprindem pe
cea mai plauzibila ; 2) ne &A puterea sa gasim momentul oportun c Ind trebuie s renuntfim la o idee ce s-a dovedit fals 62.
61 Reproducem dupa fotocopia publicat de E. F. Karski, in Slavjanskaja
kirillovskaja paleografija,. 371, si pe care o redAm alAturat (Traducerea
romlineascA dupl : Biblia, Bucuresti, 1968, p. 1160). In aceste 12 rinduri
(din cele 20 cite confine o cob:ma) am observat doul greseli In edifia lui
Silvestre : 1) 1, fri loc de 1; 2) bb, In loc de Vb.

62 Vezi Teodor Dima, Investigafia Pinfificd N bunul simi, In Cronica",

nr. 11 din 14 martie 1970, p. 1.

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE

LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

I INSEMNATATEA LOR FILOLOGICA

In urma cercetrilor intreprinse de special4tii romni

i str'ini timp de un secol, cunoatem astAzi destul de bine
activitatea remarcabil, ce st la Inceputurile culturii romneti scrise in lirnba slavon6, a lui Gavriil de la Mnstirea
Neamt, fiul lui Paisie Uric, devenit el insui cdlugAr, spre sfiritul vietii. Probabil ca tatal i fiul, mentionati in Pomelnicul
de la Bistrifa

monacha Paista Urika i syna ego, monacha Ga-

ortila sbpisalelg (monahul Paisie Uric i fiul ski, monahul

Gavriil copistul") 1
erau inruditi cu Mihail Uricel, boier
moldovean, cunoscut din citeva documente din 1433 2. Jude-

chid dup manuscrisele pfistrate i semnate de arturarul

romn, initiatorul ap-numitului izvod moldovenesc", acti-

vitatea sa, desf4urat in cea mai veche mnAstire din Moldova

(intemeiat la sfiritul secolului al XIV-lea, in timpul domniei

lui Petru Mupt, 1375-1392 3), se intinde pe ce! putin 25 de

ani, din 1424 pira In 1449. Ea cuprinde 13 manuscrise sigure,
alAturi de alte citeva, a cdror paternitate este prezumatfi.
Tata, mir-o enumerare succinta, bazati pe lista intocmit de
E. Turdeanu 4, cu completkile ulterioare ale lui Ion-Radu
1 Vezi editia prof. D. P. Bogdan, Bucure0i, 1941, P. 32, 52, 88.
2 Vezi : Ion-Radu Mircea, Contributions it la vie et ii l'oeuvre de Gavriil Uric,

Revue des tudes sud-est europennes", t. VI, 1968, nr. 4, p. 573-594

Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, vol. I, tntocmit de C. Cihodaru, I. Caprow 0 L. iinanschi, Bucure*ti, Ed. Academiei, 1975, p. 164
169 (doc. din 26 febr., iunie [Cu data tearsft] 0 15 iunic).

3 Vezi C. Prisnea, Mdrulstirea Nearnf, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1964.

4 Les Wires slaves en Moldavie : le mine Gabriel du monastere de Neamfu
(1424-1449), Revue des tudes slaves", t. XXVII, 1951, p. 267-278.
48

www.dacoromanica.ro

MANDSCRISELE LITZ GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

.-

rv"

49

tstirot *a* : GI i4u4i 4.1 re FAA t*ri",1111401

L
....
,A.1.56,14trAi Aloft

s,

iy0444).WilitlaffAi

t4,4415A/LA
WitAkifthrt" VPillihfi, tar40;

torAtAtlif

4'i"'5l,vk,,rs..D1.5.
:ft M.) AkitittAkrA!":511;itlicirfA1145A1
,---4- fIr

**

ii.TA
A *IT 2, 4. s!,"!

0.6*
tu.tre.44
'
krbtierf.. 0 MA
Aii:kiC#4 Aiii

L. 141Attittarktv4;41 A:" I rTri. &OA

limilfAiAivoAlAk:rttc**11/4 ;A EITtt.44
s
I.

_..,...-FL
roerAmn.'x, L ne

t A Oa or
, Ai itr,Txm.tx.A.4pc{t# t;
,
foil), lp,ctieraap
tILJ
,

A*7t its'Aitt tt4 1... IA Ak

i ao ik,

:1::,

VI a met 'itiliARC ir

A t 114ilt At it -le'tv At ,4%,ilifrif#

ifi A -tA )(14'

A O&M?"
A' A hi' tvir it4A(.rrellyfel/r014/4k,
(wAt-Aril/4TR
AIL CA .r A aff(ibutuAtiorwre

d4

itArttd
iselif
-

SF.A4

Rotn.morit

, I., AA(

tt rut
Mu, ra, ,6 iterotittors4
,.---,
niwitorictif 4,Atirks7*7-

tt*ii lit oftA ertit 1 f A It

To reAtillm IttAA

ikkftitit7ditt
I reittakftAltr&&

i't tfit

.r. AAA: ilk: i r

oy

otitripp4,:fr

' 4 ; Et.. ".iyolfrttv,c.;

4141k HA tirs19. A A'

I
.AlltA,;ttritkii+ ' - 4tia&i
PoitiAro,
Araic TA
n AS

44st141 it tt ti -Al46-4
tt44441.0.&"
e,
s ,- Air

air(AT,A4sAliVIA#1,3

4 ,....,

!c

'

41 td r t

A.

.,

toaltikernkt,so*oitA

4414111114Ailli.3,41111(EA Mfg*

.
l'irmiAilitiat A 4Ittelt
ez, ( .
*
4
tit
4
e
u.
144flits444
A4 ti IT A 144ra 4t eAktiteMittuk

' IA tveiNs ftt *nst,rettt,tiAA

4
i
lhiva,409y41-41timikoi
li isit N.

9/44A vri.wit.s.44erti;$

.4tru.4 " "6'0 su zi mot

,47245.*1 illi

iE*

444;

i---

' jit

No A

'Orin ti

ustlit,(1ftivo"; 1 'hie i......,

,Am
.14

ee

ti

tititiirLfilati Oci-,

:rg..

Sbornicui /id Gavrid Uric din 1439 (f. 329v).

www.dacoromanica.ro

50

Mircea 5, aceste pretioase monumente de art caligrafic

miniaturistic i locul unde se pstreaa fiecare
Omiliile lui Grigorie Teologul (de Nazianz), cu comentariile lui Niehita al Heracleei, sbornic din 1424, fost la Mnstirea Noul Neamt, nr. 14/22, intrat In 1951 la Biblioteca

Lenin" din Moscova

Tetraevanghelul copiat 5i impodobit cu frumoase minia-

turi In 1429, pentru Marina, doamna lui Alexandru cel Bun ;

ulterior a fost addugat pe margine textul paralel in greac 7.
Se pstreazA la Biblioteca Bodleian (Bodleian Library, Cod.
Canonici Gr. 122) din Oxford 8.
Tetraevanghelul din 1436, ferecat (se pare, mai tirziu)
la comanda lui Clndea Latco,pirchlab din Hateg ; fost la Matstirea Neamt, nr. 29, astzi la Muzeul de art al R.S. Romania, nr. 4 9.
Sbornicul din 1439, cuprinzind vieti de sfinti i cuvinte
de laud ; fost la Manstirea Neamt nr. 106, azi la Biblioteca
Academiei R.S. Romania, nr. 164 1.
Sbornicul din 1441, cuprinzind vieti de sfinti i cuviniri ascetice ; fost la Manstirea Neamt, nr. 20, azi la B.A.R.,
nr. 163".
5 Op. cit.. p. 575-578, 590-594.
Hoable nocTynnenaa, fond. 218, nr. 178; vezi R. Constantinescu,
Note privind istoria bisericii romane in secol ele XIII XV, ,,Studii si materiale de istorie medie", vol. VI, 1973, p. 183 ; Idem, Texte romne0i In
arhive straine, Bucuresti, 1977, p. 19-20.
7 Vezi : E. Turdeanu, The oldest illuminated Moldavian ms., The Slavonic
and East-European Review", XXIX, 1951, p. 456-469 ; Em. LAziirescu,
Trei manuscrise moldoueneqii de la Muzeul de arta R.P.R., In vol. Cultura
moldoueneasal In timpul lui , teran eel Mare, Bucuresti, Ed. Academiei,

1964, p. 541-547.
8 A fost achizitionat la sfirsitul secolului trecut, cu prilejul unei

Ja Viena (J.S.G. Simmons, cercetAtor st. i bibliotecar, All Souls College,

comunicare oral).
Oxford
9 Vezi Em. LAziirescu, Trei manuscrise . . ., p. 547-552, 568-575 (fig.

1-8).

79 Vezi descrierea la P.P. Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Aca-

demiei R.P.R., vol. I, Bucuresti, Ed. Acaderniei, 1959, p. 245-248.

irlbidem, p. 248-250. Accste dou5 manuscrise, din 1439 si 1441, au stat
In ateMia Pavlinei Boieeva, in comunicarca Tradiciite na Tarnouska
knigoona gkola i deloto na Gauriil Urik, prezentat recent, la TIrnovo :
Vtori megdunaroden simpozium U&nici i posiedooateli na Eutimij Tarnouski" (Rezjumeta .), Tirnovo, 1976, p. 39 (litogr.).

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

51

Mdrgritarul lui Ioan Hrisostomul din 1443; fost la

Mnstirea Neamt, nr. 89 si 63; azi la B.A.R., nr. 136 12.
Cuvintdrile ascetice ale lui Vasile cel Mare din 1444. Se
pstreai la Muzeul istoric din Moscova, Fondul Hludov, nr. 8.
Mineiul pe luna februarie din anul 1445 ; fost la Mnstirea Neamt, nr. 87, azi la B.A.R., nr. 12213.
Scara (Leastvita) lui loan Sinaitul din 1446; manuscris

fost la Mnstirea Neamt, nr. 94, azi la B.A.R., nr. 143 ".

M'in eiul pe luna martie din anul 1447 ; fost la Mnstirea Neamt, nr. 77, azi la B.A.R., nr. 123 15.
Fragmentul de sbornic (10 f.), cuprinzind texte pseudoistorice si apocrife, din 1447. Se pstreaz la Biblioteca Lenin"
din Moscova, colectia Muzeului Rumiantev, nr. 923.
Mineiul pe luna noiembrie din 1449, fost la Mnstirea
Ncul Neamt, nr. 9/25, astzi disp'rut 18.
Sbornicul de omilii ale lui loan Hrisostomul, Vasilie

cel Mare si ale altor autori ecleziastici ; nedatat, atribuit anilor 1424-1437 17. Fost la Mnstirea Neamt, nr. 85, se pstreaza la B.A.R., nr. 169 ".
Constatm, deci, c din cele 13 manuscrise, apartinind
sigur lui Gavriil Uric, 8 se pstreazi la Bucuresti, 3 la Moscova,

unul la Oxford, iar altul a disprut din atentia cercentorilor.

Este posibil ca acesta s fie regsit, tot asa cum pentru altele
semnalate s se aduca mai multe argumente privind atribuirea ;
in sfirsit, pot fi descoperite chiar unele necunoscute anterior.
Din lista de mai sus se poate observa c distanta dintre unele
manuscrise este doar de un an, ceca ce atest activitatea deo-

sebit de intens a acestui crturar, cunoscut cu supranumele

de copistul (scriitorul), premergtor al pleiadei de copisti din
timpul lui stefan ce! Mare.
12 P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave ..., I, p. 168-171.
13 Ibidern, p. 147.
la n'ideal, p. 178.
15 Ibidem,

p. 147-148.

18 Vezi indicatiile bibliografice la Ion-Radu Mircea, op. cit., p. 594, nr. 13.

17 Ibidem, p. 594, nr. 15.

18 Vezi P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 191-195. La acestea, Ion-Radu
Mircea adauga 1nc trei manuscrise discutabile, cu scriere cursivA (op.
cit., p. 593-594, nr. 12, 14, 16; alte semnalAri la p. 582, nota 31), iar
R. Constantinescu, al patrulea (nr. 1494 din fondul 196, Mazurin, de la
Arh. Centrale de Stat din Diloscova), copiat In 1413 de popa Domentian"
si de Gavriil (rko Gavriilovo cu mina lui Gavrii1"; vezi Teste romd-

nefti..., p. 17-19).

www.dacoromanica.ro

52

Manuscrisele lui atit de diverse si bogate, frumoase si

corecte sint o mina nesecata pentru istoria literaturii slave" 19,
fie ca este vorba de serien originale, fie de traducen i din lite-

ratura bizantina. data cu semnalarea lor in slavistica biternationala, aceste manuscrise atit de vechi i reproducind texte
intr-o slavona mediobulgara exemplara' au inceput sa fie folosite la editarea stiintifica a unor pretioase scrieri slave si slavorom ne.

Prima reproducere de text dupa' un manuscris de-al /ui

Gavriil de la Neamtu a aparut acum mai bine de o sun de ani.
Este vorba despre dou fragmente tiparite de slavistul rus A.

Popov din manuscrisul de la 1444, cuprinzind CuvIntetrile

ascelice ale lui Vastle cel Mare (Fondul Hludov, azi la Muzeul
istoric din Moscova, nr. 8), in cartea sa Pervoe pribavlertie k
opisaniju ruhopisej A.I. Chludova (Moscova, 1875, P. 7) 20.

A urmat, peste nou ani, prima editie a Viefii sf. loan

cel Non de la Suceava, scrisei In limba slavond de mitropolitul

Grigorie Tamblac i tradusil de prea sf. sa episcop Melchisedec,
tiparit in Revista pentru istorie, arheologie i filologie" (an.
II, vol. III, 1884, p. 163-174), dupfi cea mai veche copie pas-

trata pina astazi, in Sbornicul lui Gavril din 1439; aflat pe

atunci la Manastirea Neamt (nr. 106; azi la Biblioteca Academiei R.S. Romania, nr. 164, ff. 324 r-330 v). Editia era precedata de un studiu, Mitropolitul Grigorie Tamblac. Viafa .,si
operele sale (ibidem, p. 1-64), depasit azi in mare parte 91.
Emil Turdeanu, Un mantzscris religios din limpid lui Mircea eel Minn,
extras, Paris, 1968, p. 5.
Inaccesibila In Bucuresti, Lista publicarilor de texte dup. manuscrisele
lui Gavriil Uric a fost Intoemita pentru prima data de Emil Turdeanu,

In articolul Les lettres slaves en Moldavie: le moine Gabriel . .., p. 275

276. Ulterior, Ion-Radu Mircea (op. cit., p. 590-594) a mentionat pentru
fiecare manuscris descrierile, dintre care unele se aria In editiile pe care

le vom prezenta mai jos ; la acestea adaugm pe cele aparute ulterior.

21 Studiul i editia au fost publicate, de asemenea in Analele Academiei

Romne", Seria II, t. VI, sect. II, Bucuresti, 1884, si in extras : Viala
si scrierile lui Grigorie ramblac, 110 p. Reluind o presupunere mai veche,

Dan Zamfirescu a su pus indoielii, Intr-un articol recent, paternitatea

lui Grigorie Tamblac, considerind ca autorul este un alt Grigorie, monah
si prezviter in marea biserica a Moldovlabiei" din Suceava ; opera ar fi
lost scrisa nu in jurul anului 1402, cum s-a presupus, ci dupa 1415, data

la care Grigore Ureche consemneaza aducerea moastelor lui loan cel Non
la Suceava (vezi Prezenfa europeand a culturii rorratnesti, In vol. Perrnanenta palriei, Bucuresti, 1975, p. 346). Chestiunea necesita o cercetare

mai aprolundata.

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

53

Pretioasa opera, transmis de manuscrisul lui Gavriil

Uric si de alte copii ulterioare, cuprinde prima consannare intern]
izvor narativ local a unui eveniment din istoria Tarilor Romdne
intimpinarea de catre Alexandru ce! Bun, clerici, boieri si
popor a moastelor lui Ioan ce! Nou, proclamat sfint si protec-

tor al Moldovei. Jata textul (ff. 329 v-330 r), in traducere :

Toate acestea au ajuns la auzul binecinstitorului domn
de atunci a toad Moldovlahia si al tinuturilor de la Mare,
de Hristos iubitorului si marelui voievod Io[an] Alexandru,
barbat impodobit cu multe virtut', dar si iubitor de mucenici.
Indata ce a aflat de moastele mucenicului si cuprins fiind de
dorinta lor, cu sfatul celui ce atunci cirmuia cele Wsericesti,
preasfintitul arhiepiscop Iosif, trimite un boier cu destulfi
oaste sa aduc la dinsul cu mare cinste trupul vredn;c de
slava al mucenicului.
Primindu-1 In curind cu mare cinste si cu osirdia cuvenita, il intimpina cu toti cei slaviti ai sai si cu mult popor de
oameni ai lui Dumnezeu, insa si cu arhiereul si cu tot clerul
bisericesc, cu fclii si cfidelnite si cu miruri binemirositoare.
Se apleaca spre racla sfintului, cuprinde mult ptimitul trup,
atinge ochii si buzele sale de miinile lui, vars multe lacrimi
de bucurie. Il proclamfi pazitor al tarii sale si astfel 11 aped cu

cinste in preasfinta mitropolie, in luminata cetate Suceava,

scaunul sau"22.
Viata sf. loan ce! Nou a fost reprodusa dupa acelasi manu-

scris, la rastimp de 22 de ani, de A. I. Iatimirski, in volumul

lz istorii slavjanskoj pro povedi v Moldavii. Neizvestnge proizvde-

nija Grigorija Camblaka, podralanija emu i perevodg monacha

Gavriila, aprut in prestigioasa colectie a Academiei Ruse

Pamjatniki drevnej pis'mennosti i iskusstva", vol. CLXIII
(St. Petersburg, 1906, P. 1-11).
In sfirsit, aceasta opera a fost reeditan a treia oara in
conditii excelente, cu fotocopii dup manuscrisul lui Gavriil,
transpunere in bulgara actuala, studiu si indice-vocabular
complet, in cartea profesorului Penio Rusev si a colaboratorului sat' Anghel Davidov, Grigorij Camblak v Rumanija i v
starata rumlinska literatura (Sofia, Ed. Academiei Bulgare de
Stiinte, 1966, 198 p.).
12 Vezi Literatura roindnif veche (1402-1647), introducerc, editie Ingrijitil
si note de G. MihAilii si Dan Zarnfirescu, vol. 1, Bucuresti, Ed. Tineretului,

1969, p. 24-25.

www.dacoromanica.ro

54

In acelasi volum mentionat mai sus, A. I. Iatimirski

publica pentru prima dat, dup'd alt Sbornic al lui Gavriil,
cel din 1441 (pe atunci la MAnstirea Neamtului, nr. 20;
azi la B.A.R., nr. 163, ff. 160r-172v si 302r-310v) doufi
scrieri ale lui G rigorieTamblac, si anume Pane giricul sf. Gheorghe

si Cuvint la silrbdtoarea Floriilor (p. 13-31 si 33-45), alfituri

de citeva texte extrase din manuscrisele slavo-romAne ulterioare. Editia era Insotit de un amplu studiu, care dacfi
s-a dovedit a fi fost orientat pe un drum fals in ceca ce priveste
ramtne toidentitatea remarcabilului copist si miniaturist
tusi util in ceea ce priveste analiza filologico-literarfi a textelor.

Cu doi ani faainte, filologul rus reprodusese in mono-

grafia sa Grigorij Camblak (St. Pb., 1904, p. 358 si 359)

de-

altfel, foarte discutabill, ca si studiul citat mai sus doui

fragmente din Mdrgdritarul lui loan Hrisostomul (Cuvintele
2 si 8), in copia lui Gavriil din 1443 (fost la Mngstirea

Neamtului, nr. 89 si 63; azi la B.A.R., nr. 136), In cornparatie

Cu textul corespunztor din Sbornicul lui Vladislav Grfinaticul
si din manuscrisul 126 al Bibliotecii Sinodale din Moscova.

Tot el a reunit tntr-o brosurk Insotitfi de o prefatfi,

Zametki o slavjanskich i russkich rukopisjach v Bodleian Library

o Oksforde (St. Pb., 1908, 76 p.) ale lui P.A. Sire% predecesorul

sgu la docenta de filologie romAnk' de la Universitatea din

Petersburg (publicate initial in I/I3Becroo MK", t, VI,
1902, p. 325-349 si XII, 1907, p. 122-175), care d5duse,
printre altele, un fragment din celebrul Tetraevanghel al lui
Gavriil Uric din 1429 (Ms. can. Gr. 122, Matei V, 42-48 si VI,

1-13, textul slavon si cel grecesc alfiturat).

Acest Tetraevanghel a devenit cunoscut in toat4 splendoa-

rea sa miniaturisticA prin elegantele reproducen In culori

incluse in albumul publicat de loan Bianu, Documente de
artd romaneascd din manuscripte vechi, I. Evanghelia slavogreacd scrisd In Mdndstirea Neamfului din Moldova de Gavriil

monahul la 1429 (Bucuresti, 1922), si retiprite apoi de mai

multe ori in monografii, istorii literare si de art24.

23 Vezi : D. P. Bogdan, Pomelnicul mandstiril Bistrifa, p. 32, 52, 88; Idem,

lard,,i despre identitatea lui Grigorie ramblac, Hrisovnl", I, 1941, p. 463
465 ; E. Turdeanu, Gregoire Camblalc : Faux arguments d'une biographie,

Revue des tudes slaves", XXII, 1946, P. 46-81.

" Vezi Sorin 'Ulea, Gault Uric, prim& artist romdn cunoscut, Studii ,i cer-

cetliri de istoria artei", t. XI, 1964, nr. 2, p. 235-263 i fig. 1-5, 8-9,
11-12.

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

55

Dar cea mai bogata recolta din cele dona sbornice ale lui
Gavriil de la Neamtu
din 1439 *i 1441 a extras Emil
Katu2niacki, fost profesor la Universitatea din Cernauti,
care a publicat unica, Od in prezent, editie completa a operelor marelui prelat i scriitor mediobulgar, patriarhul
Eftimie al Tirnovei, figura cea mai reprezentativa a secolului
al XIV-lea In toata literatura de expresie slavona : Werke des
Patriarchen von Bulgarien Euthymius (1375-1393). Nach
den besten Handschrif ten herausgegeben von E.K. (Wien,
1901, CXXVIII+452 p.), reprodus nu de mult prin procedeul fotomecanic, with an introduction by I. Dugev"
(Variorum Reprints, Slav, Ser. 2, London, 1972, 582 p.).
Din cele 13 opere originale ale patriarhului Eftimie, ase

trei vieti i trei panegirice au fost editate de Kafuiniacki dupa manuscrisele lui Gavriil din 1439 i 1441, care
sint cele mai vechi in intreaga traditie manuscrisa a operelor
eftimiene, fiind indepartate in timp doar cu 46, respectiv
48 de ani de sfiritul pastoririi prelatului bulgar cu 35-40
de ani de savirirea sa din viata. Astfel, dupa manuscrisul
din 1439 au fost publicate (evident, cu variante dupa alte
manuscrise ulterioare) : Viafa sf. loan de la Rila (in parte

i dupa mss. 10 din colectia lui Kaluiniacki insui, redactat

In mediobulgarfi, In sec. al XV-lea, descoperit probabil
Bucovina ; p. 5-26), Viala lui Ilarion, episcopul Meglenului
(p. 27-87), Panegiricul sr. Nedelja (p. 147-169), cel al lui
Mihail din Potuka (p. 170-180) i cel al lui loan, episcopul
Polibotului (p. 181-202; pe atunci copia lui Gavriil era unica
ce cuprindea aceasta scriere). In sf irit, dupa cel de-al doilea

manuscris, din 1441, E. Kaluiniacki a reprodus Viala sf.

Filorteia (p. 78-99).

Daca la cele spuse mai sus adaugam faptul ea a patra

Via(d, cea a srintei Paraschiva (versiunea primara) a fost
publicata in acela,i volum dupa alt manuscris de la ManasUrea Neamtului (nr. 14, azi la B.A.R., nr. 151, In redactie
sirba, sec. XVII, provenit de la Manastirea Xenofon

Athos) ;

35 Cu ctilva ani in urmil, loan Iufu a descoperit o a doua copie In sbornicul

1795/706 al MAnfistirii Dragomirna, atribuit sfirsitului sec. XIV
centru
Inceputului sec. XV (vezi articolul su Mdndstlrea Moldovila
cultural important din perioada culturii ro:mine in limba slavond (sec. XV
Moldovel i Sucevei", XXXIX, 1963, nr. 7-8,
XV I

p. 432, nr. 9.

www.dacoromanica.ro

56

ea al patrulea Panegiric, cel al imparafilor Constantin si Elena

(editat de Kaluiniacki dupa copia slavon s'Iba a lui Vladislav
Grmticul din 1479) a fost publicat de autorul aces tei carti dup

manuscrisul mai vechi al lui Iacov de la Putna din 1474, In

mediobulgara ; ea, in sfirOt, A doua scrisoare Mire Nicodim
de la Tismana a fost tiprit de slavistul cernautean dup
unicul manuscris cunoscut pe atunci (mss. nr. 116 din Biblioteca Academiei Teologice din Kiev, azi la Biblioteca Academiei
de Stiinte a R.S.S.Ucrainene, ce-o pastreaza doar fragmentar),
prima catre Nicodim, cea
constatara ca' numai trei scrisori
are mitropolitul Antim al Teirii Romne.,sti i cea alre Chiprian

(cunoscute, dealtfel, si in copii slavo-romne de mai tirziu) ,

precum si Slujba imptirtdesei Theopliano ramin editate dupa
manuscrise slavone Orbe (cel al lui Vladislav Gramticul,
din 1479, si un altul de la Hilandar Athos, nr. 111, din sec.

XIVXV).

Impresionat de vechimea, valoarea scrierilor cuprinse i

corectitudinea

lingvistica a celor dona manuscrise ale lui

Gavriil de la Neamt, Emil Ka/uiniacki le-a consacrat ulterior

o ampla descriere, insotit de extrase din diverse alte texte
Sborniki Njameckogo monastgrja NoNo 20 i 106 (St. Pb.,

1907, 62 p., extras din Sbornik ORJAS", t. LXXXIII).

Aceste dona sbornice ale lui Gavriil, ca si celelalte manuscrise

din aceeasi colectle (astazi la : Muzeul de arta al R.S.Romnia,

nr. 4 Tetraevanghelul din 1436; B.A.R., nr. 136

Oritarul lui loan Hrisostomul din 1443; nr. 122

1116r-

Minei

pe luna februarie din 1445; nr. 143 Scara lui loan Sinaitul
din 1447; nr. 149 Sbornic databil 1424-1437) spune el
formeaza avutul cel mai de pret al bibliotecii Mnastirii
Neamt. Aceasta afirmatie se refera in special la sbornicele
nr. 20 si 106, scrise In prima jumtate a secolului al XV-lea

de monahul Gavriil de la Neamt, importante prin faptul

ca includ, alaturi de a/te texte deosebit de pretioase din punct
de vedere literar, cele mai vechi si, dealtfel, cele mai corecte
copii ale unor opere alcatuite de doi renumiti scriitori slavi
Se Detalii prIvind circulatia si Influenta operei lui Eftimie tn pele Romine
se gAsesc in cartea lui Emil Turdeanu, La littrature Migare du XIV siicle

el sa diffusion dans les Pays Rournains, Paris, 1947, p. 67-139, si In cartea noastrA, Cultura icl literatura romana t'eche in context european, Bucuresti, 1979.

www.dacoromanica.ro

MANUSCRISELE LUI GAVRIIL URIC DE LA NEAMT

57

de sud patriarhul Eftimie al Tirnovei i Grigorie Tamblac,

fost episcop al Kievului" (p.2).
Descrierea celor dou manuscrise, nr. 20 si 106, din 1441

si 1439 (azi la B.A.R., nr. 165 si 164), este insotit de cite

patrn extrase de texte din fiecare, i anume : din primul
Viala lui Grigorie, fost episcop al Tafaronu(a. 1441)
lui (p. 5-8), Panegiricul sf. Gheorghe de Grigorie Tam-

blae (p. 12-15 ; vezi i Leditia citat mai sus a lui

A. I. Iatimirski, din 1906), Revela fia lui loan Teologul

(p. 16-21) i Viata lui Teodor, scris de episcopul Vasilie al

Emessei ; din al doilea (a. 1439) CuvInt despre aflarea sf.
Crucii de Alexandru clugrul (p. 36-37), Viafa lui Simeon
de la Muntele Minunat de Nichifor Magistrul din Antiohia
(p. 49-50), Mucenicia sf. apostol Varnava (p. 51-57) si
s irsitul Viefii preacuviosului Pafnutie (p. 57-58).
In concluzie, E. Kaluiniacki scria, pe bun dreptate :
Cu aceasta incheiem descrierea, considerind cA datele oferite
sInt suficiente pentru a ne convinge c sbornicele nr. 22 si
106 de la Man'stirea Neamtului au intr-adevr o mare valoare

Reran. Din acest punct de vedere, dintre manuscrisele din

secolul al XV-lea, doar Panegiricul de la Rila (al lui Vladislav

Grmticul din 1479n.n.) se poate compara cu ele, dar

aceasta este ceva mai nou. In plus, In favoarea manuscriselor

de la Neamt se Inscrie i urmtorul fapt. DacA vom compara
ortografia acestor manuscrise cu recomandrile lui Constantin
Kostenetki din Expunerea despre hiere, vom vedea ca intre

ele nu exista aproape nici o deosebire. Tot ceea ce autoruI

Expunerii prezint ca trsturi specifice ale ortografiei slavobulgare sau, mai precis, medio-bulgare, corectate de patriarhul Eftimie, gsim aplicat practic i In sbornicele lui Gavriil.
In acest fel, sbornicele nr. 20 si 106 de la Mnstirea Neamt

au avantajul fan de alte manuscrise cu continut similar

cfi ne dau posibilitatea s intelegem mai bine a-tit sensul,

eft i principalele trsturi ale acestei ortografii, atit de Mudate la vremea so" (p. 61).

In sflrsit, in anii din unn, o alt scnere a literaturii

bulgare vechi, i anume Va fa lu Chini Filoso fui (varianta

scurt), redactat in sccolul al XIII-lea, pe baza variantei

complete din secolul IX, a fost publican tot dup Sbornicut
din 1439 al lui Gavriil Uric de la Neamt (ff. 221-224r),
care se dovedeste a pstra cea mai veche copie din intreaga
www.dacoromanica.ro

58

traditie slavon. Aceast scriere anonim, ce atest perpetuarea cultului marelui dascAl al slavilor atit In Bulgaria,
cit si In trile vecine, a fost inclus de profesorul Boniu St.
Anghelov In cartea sa h starata balgarska, ruska i srdbska literatura (Sofia, 1958, p. 36-44), Insotind-o de o scurtfi introducere

si de variante dup alte manuscrise ulterioare27. Astfel, literatura chirilo-metodian s-a Imbogfitit cu o copie mai veche

si mai exact decIt cele cunoscute phi nu de mult, mai

apropiat de protograful pierdut.

Asadar, a-tit In cazul acestei scrieri, eft si In cel al operelor

lui Eftimie al Tirnovei si ale lui Grigorie Tamblac, mentionate mai sus, copiile lui Gavriil Uric de la Neamt s-au dovedit
a fi cele mai vechi si cele mai bune din punct de vedere textologic. Larga difuzare In slavistica european a editiilor
citate, transpunerea In bulgara modern i In romn a unora
din operele respective, reproducerile facsimilate dupl manuscrise, In diverse monografii rominesti i strine toate
acestea confer o valoare deosebit mostenirii culturale
artistice a lui Gavriil Uric, a crui activitate a Inceput dup
mrturiile pstrate acum mai bine de cinci secole i jumtate.

rIntimele rinduri, omise In aceast5 editie din cauza absentei fotocopiel

ultimei pagini, au f ost reproduse de not In Contribufii la isloria cullarii
lileraturii rorndne vechl, Bucureti, Ed. Minerva, p. 28 (prezentarea
manuscrisului, p. 26-27). Recent, textul a fost retipdrit integral de Elena
Linta, In cursul universitar Slava veche # slavona romtlneascd (coordonator

prof. P. Olteanu), Bucurc*ti, EDP, 1975, P. 381-384.

www.dacoromanica.ro

PRIMUL MANUSCRIS ROMANESC PRECORESIAN

DATAT :

CODICELE POPII BRATUL DIN BRASOV

(1559-1560)
SI SURSELE SALE

1. INTRODUCERE

itn 1960,

regretatul prof. P.P. Panaitescu semnala pentru

prima data opiniei publice din tara noastr

Codicele popii

Bratul, copiat cu patru secole Inainte, In anul 7068", respectiv tare 1 septembrie 1559 si 31 august 1560, care se afla pe
atunci In colectia istoricului (iterar Gh. Cardas din Bucuresti /.

Pretiosul manuscris cu text slavon si rominesc alternativ,

despre care se spunea ck cuprinde Apostolul (Cu epistolele),

...

fragmente din Vechiul Testament, dintr-o omilie a lui loan

Gurfi de Aur si dintr-un apocrif", era integrat astfel prmtre
cele mai vechi traducen i romnesti din sudul Transilvaniei.

Ulterior, ocup Indu-se de textele bilingve slavo-romne, I. Ghetie si autorul acestor rInduri au subliniat Insemntatea indiscutabil a acestui manuscris, ce ocup unul din primele locuri tare
1 incepulurile scrisului in limba roman& Studii o materiale de istorie
medie", IV, 1960, p. 173-175; informatiile au fost reluate apol In stu-,
diul incepulurile scrisului in limba roman& Noi coniribufii, Studii si cercetslri de bibliologie", V, 1963, p. 128-129, si In monografia Inceputurile 0 biruinfascrisului in limba romdmi, Bucuresti, Ed. Academiel, 1965

p. 127-129.

59

www.dacoromanica.ro

60

IL

e-oP

el-Fmk 4 noorwirie4",miti:rwevcoAs .

leCn11.4?oist tirtia5nitma

flit.

VAASA=

4.7* t ) 4,1. 44 44 4,. e*

jof v4,4, sarratitoo4

,
r'l 4cmforq:
Ntirri,f :
,

J*0.4440f

4.

. ii.Vap4:WritiLdirllinflitt A
, 47'
itike;n4 11 . Li I'M** 114,014k #fr
,

Artiommet ,o1

se

>

i r*vrAgtillib/ t
4#,444t flititA 61.11.4 ' ' .n.r mitt f,"
, A ,..112.41,+' t.., :flow
14740 414...WIL A ,,,kr,p 4 ile/44 qtt. itt flo
..,

J<;

. ..

.11.0

.$1.r

.e

Codicele popii Bratul din 1559-1560 (p. 1).

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

61

textele de acest fel din vechea cultura romneasca 2 Intrucit,

nici unul din autori n-a dat informatii i extrase mai
ample din manuscris, atit tratatul academic de Istoria
tutu romtine 3, Cit i Istoria limbii romans, scris de acad. Al.
Flosetti 4, nu 1-au remarcat, dei merita o atentie deosebita :
pentru ca este cel mai vechi manuscris romnesc datat i al
arid copist se cunoate 5; pentru valoarea lingvistie i cul-

tural a textelor ; pentru mrturia privind activitatea de

traducere desfurata de crturarii romfini din Braov i imprejurimi.-

2. DESCOPERIREA MANUSCRISULUI.
COPIA LUI GR. CRETU

La sfritul secolului trecut, dup neplcutul episod cu

I.G. Sb iera, care i-a cvasi-sechestrat" celebrul A postol Votof. Ghetie, Cu privire la textele slavo-romdne in traducere interlinear din
secolele al XVI-lea 0 al XVII-lea, LE, XVII, 1968, nr. 1, p. 75-78 ; idem,
Textele rotacizante i originile scrisulut literar romdnesc, In Studii de limbd
hterard i filologie, [I], Bucuresti, Ed. Academlei, 1969, p. 240 (repro.dusc in vol. Inceputurile scrisului in limba romand, Bucuresti, Ed. Academici, 1974, p. 96, 196-201) ; G. AHURA, Contribuiii la studiul calcului
linguistic (Pe baza textelor bilingve slavo-romdne din sec. al XVI-lea),

SCL, XVIII, 1967, nr.

5,

p. 353-354; idem, Problemele

sturlierii textelor bilingve slavo-romane din sec. al XVI-lea, In Acide celui

de-al XII-lea Congres International de Lingoistied i Filologie romanicd

(Bucuresti, 15-20 aprilie 1968), vol. II, Bucuresti, Editura Academiei,

1971, p. 93-99 (Contributii la istoria culturii ci literaturii romdne vechi,
p. 231-249).
3 Ed. 1, Bucuresti, Editura Academiei, 1964; ed. a 2-a, 1970.
4 Bucuresti, EPL, 1968. G. Ivascu, Istoria literaturii romdne, vol. I, Bucuresti, 1969, reproduce prima pagind a manuscrisului Intre ilustratille
dintre p. 82 si 83.
5 Exprimilm alduroase multumiri istoricului literar Gh. Cardas, care
ne-a pus la dispozitic cu multti ainabilitatc manuscrisul i ne-a comunicat
o serie de informatti privind istoria sa extern5.
4 Vezi i articolele lui C. Dimitriu publicate in ultimul timp : Originalitatea
vocabularului din Aposiolui popii Bratul, SCL, XXV, 1974, nr. 2,
p. 149-167; On the Gendre of the Nouns in Codicele popii Bratul, RRL,
XX, 1975, nr. 6, p. 639-641.

www.dacoromanica.ro

62

nelean, descoperit de el in 1871 1, cunoscutul filolog Gh. Cretu,

editorul competent al Lexiconului lui Mardarie Cozianul, a

descoperit la manastirea Sucevita un manuscris bilingv slavoromitn, pe care 1-a obtinut in vederea transcrierii i a editarii.
Intr-adevfir, de asta data, filed a mai face vreo publicitate,
Gr. Cretu a luat manuscrisul la sine, copiindu-1 cu exactitate.
Aceasti copie, pastrat intr-un registru mare, liniat, eu paginile
numerotate exact ca in original, pe care-I reproduce intocmai
inclusiv Cu alternarea cernelii negre i ro0i
impreuni

cu pretiosul manuscris, a ramas familiei, dupa moartea sa,

survenita in 1919 8, i n-a mai vazut lumina tiparului. De la
urma*ii lui Gr. Cretu, manuscrisul i copia au fost achizitio-

nate, in anii din urm, de Gh. Carda, care /e-a fcut cunoscute
lui P.P. Panaitescu, P. Olteanu i altor cercettori. Acum citiva
ani, colectionarul a oferit manuscrisul spre achizitionare _,Casci
Dosoftei" din cadrul Muzeului de literatura a Moldovei, deschisa

la Iai, in iunie 1970 9, pastrinduli copia lui Gr. Cretu, pe

care ne-a dat-o spre consultare.

lata insemnrile cu creionul ale acestuia de pe prima

pagina a filei de garda din fata :
.Copie de pe manuscriptul N.381 din bibl[ioteca)
Sucevita (Bucovina).
Paginile care cuprind litere mari, mai deosebite, slut : 1, 5, 16 19,

24, 26, 29, 35, 41, 49, 61, 65, 78, 82, 85, 87, 92, 97, lei, ... 265, 426.
SA se cercleteze) din nou.
Pagine scrise de alte persoane : 26 (H are, ing c[omparA] i p. 15)".
Popa loan [R] pune cite o cruce de multe ori In dreptul greselelor ce
face.

De /a p. 183 am cores cu Dimonia V. I prin urmare, a[u) putut

ramlnea greseli de despArtire de vorbe si de Intrebuintarea lui ou sau u.
7 Asupra acestui episod vezi cele spuse de I. G. Sbiera Insusi, In Codicele
Voronefean, cu un vocabulariu fi studiu asupra lui, Cernauti, 1885, p. 264

265, si de Gr. Cretu, in Critica la aceasta editie, publicata In Revista

pt. ist., arh. i fil.," vol. VI, 1891, p. 145. 0 alta recenzie critica a publicat loan Bogdan, In Convorbiri literare", XX, 1886, nr. 1, p. 77-78.
Vezi Diclionctrul enciclopedic Carlea Romlinescd", de I. A. Can drea
Gh. Adamescu, Bucuresti, 1931, p. 1592.

9 Vezi D. Vacariu, Casa Dosoftei, in Cronica", an V, nr. 26(229) din

27 iunie 1970, P. 10. Biblioteca Academiei R. S. Romania a obtinu t
ulterior un microfilm (Mm. 220).
" In subsolul p.26 a copiei sale, Gr. Gretu a scris tot cu creionul : Aceasta
pagina In original e scrisa de altul".

www.dacoromanica.ro

OODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

63

De la p. 201 n-am revazut accentele si spiritele, ci numai cuvintele si

punctuakia (1892 aug. 27).

Pag. 214 si 215 s-au sarit la copiatn.

De la p. 257 am obslervat] direct Indreptarile".

Insemnarile continua pe coperta din fat (interior)

.244, 280, 312 De aici am cores cu Pulheria.
39018 pina la 431 cores de Dimonia si nevasta.
De" la 431 pind la sfirsit, am cetit cu Dimonia partea slavona, lar
partea romfineasca cu Pop, Irma Cu acesta nu s-a[u] cetit toate punctuakiile

si n-am avut cemeala rosie".

Am reprodus integral aceste Insemnari, intrucit ele ne dau

informatii pretioase asupra provenientei manuscrisului

manastirea Sucevita 14 , a felului cum a lucrat Gr. Cretu
i mai ales asupra anilor and 1-a copiat : data 1892 aug. 27,
inscrisa dupfi mentiunea privind unul din momentele colationrii, ne arata ciar ca el obtinuse manuscrisul cu cltiva ani
Inainte, caci copierea migaloasli trebuie sa-i fi luat destul timp.

DO am spus mai sus ci nu a facut nici o publicitate In

jurul noii sale descoperiri, credem ca la acest manuscris, cuprin-

zind In cea mai mare parte a sa un Apostol, facea aluzie Gr.

Cretu In 1885 i 1891. Scriind despre Apostolul lui Coresi *i
despre versiunea slavona dupa care a fost tradus, el mentiona
intr-o nota : Citatiunile slavone le voi face dupa un Apostol
manuscript, scris In Moldova pe la jumdtatea sec. XV/ (subl. n.),
despartind Insa vorbele" 16. Netiind, desigur, pe atunci, cine
11 Intr-adcvar, au ramas necopiatc de el si nici n-au fost adaugate ulterior.

12 Ureic 244, 28C, 312, 390 slut scrise una sub alta, cu cerneala rosie.
13 Inaintea acestui cuvint se all scris : (325)".
12 Episcopul Alelchisedec Stefanescu, care a vizitat manastirea In 1883
si-i da o succinta descriere, nu mcnkioneaza, printre alte manuscris e
vechi mai insemnate (neavind timp a le revedea pe toate"), pe acela
al popii Bratul : vezi 0 vizild la diem nulndsliri si biserici orifice din
Duconina, Bucuresti, 1883 (extras din Rev. pt. ist., arh. si fil.", an 1),
p. 281-288. Construita de Gheorghe, cpiscop de Radauki, viitor mitropolit al Afoldovei, Icremia si Simion, fiii lui loan Movil, la sfirsitul
sec. al XVI-Ica (sfinkirea s-a facut in 1581), manastirea Sucevika este
unul dintre cele mai frumoase monumentc artistice moldovenc. Vezi,
printre altele : D. Dan, lildndslirea Suceolia, Bucuresti. 1923; Maria
Ana Musicescu, Milndslirea Sucevila, Bucuresti, 1965.

15 Initial Praxiu sau Apostol romdnese, tipdrit pe la 1570, Rev. pt. ist.,
arh. si M.", an III, vol. V, 1885. p. 41, nota 1. 0 menkiune similara face
In recenzia citata la edikia lui L G. Sbiera, p. 147, nota 1.

www.dacoromanica.ro

64

e popa Bratul", copistul care a scris insemnarea de la p. 426,

Cretu credea cA nu greseste afirmind ea Apostolul a fost scris
in Moldova". Indicatia pe la jumAtatea sec. XVI" ne arat
ins ciar &A el se baza pe o insemnare, si aceasta nu putea fi
decit a popii Bratul, de la 1559-1560. Filologul bucurestean
si avea motive
nu spune CA acest Apostol se all in colectia sa
s'A nu comunice date complete despre el , dar acest lucru 11
aflfim de la A.I. Iatimirski, care i-a vfizut manuscrisele si scria
in 1905 : Fragmente din alt Apostol moldovenesc din sec. XVI,
apartinind profesorului Gr. Cretu din Bucuresti, se citeazA
In articolele posesorului, Revista p. istorie, arheologie etc., vol. V,

p. 41, vol. VI, p. 147 s.a." 1

Cum a ajuns manuscrisul la Sucevita nu stim, insA nu e
greu s'A ne inchipuim, de vreme ce si alte manuscrise vechi
romAnesti din Transilvania au fost gsite in mnAstirile din
nordul Moldovei. Mai mult, Sucevita, care pAstreazA si astAzi
o pretioasfi colectie de manuscrise, s-a imbogAtit, Ina din
vremea ctitorilor ei si mai tirziu, cu astfel de opere provenite
din alte provincii romAnesti sau din alte mnstiri moldovene
Evangheliarul slavon, cu miniaturi, din 1578, aviad portretele
lui Alexandru al doilea si Mihnea Turcitul ; ferecAtura de
argint a Evangheliarului lui Neagoe Basarab si altele 17.

3. DESCRIEREA MANUSCRISULUI

De format mic, in 80, manuscrisul popii Bratul are astzi

237 file de hirtie, respectiv 474 pagini. (Intrucit Gr. Cretu a
numerotat cu ereionul paginile, potrivit unei practici mai vechi,
si nu filele, vom adopta, In descrierea de mai jos si in citarea
10 Slavjanskie i russkie rukopisi rurnynskich bibliolek (Sbornik ORJAS,

t. LXX1X), St. Pb., 1905, p. 329. Ialimirski semnaleazA q.i alte manuscrise slavone din colectia lui Gr. Grqu : un Trebnic moldovenesc
din 1668 (nr. 9), o fil de Evanghelie din 1575 (nr. 12), o altil filA de
Evanghelie din sec. XV, cu criptogramA din 1652 sau 1653 (nr. 11), un
Apostol de la Anastasie Crimea (ibidem, p. 38-39, 304, 404, 834-835).

17 Vezi, de ex. : D. Dan, op. cit., p. 60-66, 79 94 ; Maria Musicescu ,

op. cit., p. 25, fig. 14, *i p. 28.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA*OV

65

fragmentelor i exemplelor, aceast numerotare.) Manuscrisul

de baz are ins numai 229 file (458 p.), celelalte 2+6 file
(resp: p. 459-462 i 463-474), cu alt scris i cu texte numai

in slas on, fiind adiugate la legat. Legtura e veche, de epoc.

Manuscrisul propriu-zis al popii Bratul este format din caiete

a cite 8 file, aproape fiecare caiet purtind signatura (nr. de

ordine) cu slove chirilice in coltul exterior de jos al primei i
ultimei pagini. In total, slut 29 caiete, ceea ce ar da 232 file
(464 p.), dar din caietul 1 lipsete prima fili aadar, dei fila
urmitoare, pstrati, cuprinde titlul celei dintii scrieri copiate,
Apostolut, nu tim dac sbornicul avea vreun alt titlu i clack

aceast prima fil nu cuprindea vreo insemnare , iar unul

din ultimele caiete are numai 6 file : lipsesc, deci, 3 file (resp.
6 p.), ceea ce i da totalul actual
ca i pe vremea copierii
manuscrisului de ctre Gr. Cretu
de 229 f. (458 p.).

Scrisul este semiuncial, destul de ingrijit, in special in

prima parte a manuscrisului, consacrat Faptelor apostolilor,
i ceva mai neglijent in partea final, care nu mai reproduce,

de regula, scrieri integrale. Judecind dupd unele omisiuni

evidente de litere i de cuvinte, atit in textul slavon, cit i in

cel romnesc, ca i dui:a unele intervertiri de capitole, se poate

spune cu certitudine c manuscrisul nu reprezint autograful
traductorului, ci este o copie dup traducen i mai vechi, mai
precis dui:a manuscrise bilingve slavo-romne, cu text alter-

nativ (adesea se spune cu traducere interlinear", dar termenul nu este absolut exact). Cit de vechi era manuscrisul dupfi
care s-a executat copia de fat, dac era o copie intermediar
sau autograful Insui al traducfitorului nu putem ti, cel putin
deocamdat, intrucit singura insemnare a copistului existent
nu di nici o indicatie in acest sens. In privinta datrii (vechilor
n.n.)
spune I. Ghetie , vom face
distinctia fundamental intre cpii i originale ; ne vom ocupa
numai de copiile aflfitoare in posesia noastr, considerind cd,
In stadiul actual al cunotintelor, e cu neput:ntfi a se stabili,
prin Orice fel de criterii, data la care textele au fost traduse" 18
traducen i romneti

Oricum, putem presupune c manuscrisul sau manuscrisele

dup care s-a fcut aceast copie erau mai vechi cel putin cu
citiva ani, dac nu cu citeva decenii.
Din acest punct de vedere, situatia vechilor traduceni
romineti se deosebete radical de cea a primelor traduceni
18 Textete rotacizante

... , p. 239 (Inceputurile scrisului ... p. 95)1

www.dacoromanica.ro

66

vechi stave, pfistrate in ceipii din secolele X XI si de mai

tirziu, dar despre care surse istorice sigure ne spun c au fost
efectuate de Constantin-Chiril i Metodie, cu prilejul misiunii
morave din a. 863, dei, dupd unele opinii, actiunea de traducere
din greacd ar fi putut incepe si mai inainte 19.
Revenind la manuscrisul nostru, observdm cI el este aproape in Intregime bilingv, slavo-roman, segmentele slavone fiind
scrise cu cerneald neagr, lar cele romnesti cu rosie, ceca ce
permite, ca i in alte manuscrise similare, distingerea cu iisurintd a celor cloud texte i citirea continua, la rigoare, a textului
romnesc. Din fragmentele pe care le vom reproduce mai jos,
se va observa ca aceste segmente alternante cuprind de la un

cuvint (rareori) pia la o propozitie sau cloud, mergfnd, In

textele biblice, pind la un verset (mai ales dac acesta este
scurt).

Titlurile sint scrise cu litere mari, ingrijite, cu cerneal

rosie, chiar dac, de regul, sint numai in slavond, mi i fn
romfineste. In mod exceptional, se foloseste vopseaua verde,

la titlul introducerii Faptelor apostolilor (p. 1) si la unele ini-

tiale (de ex., la p. 5).

In esent, manuscrisul popii Bratul cuprinde : Faptele

apostolilor, aproape integral ; Epistolele apostolilor Iacov, Petra

(1 si 2), loan (1 si 2), luda, Pavel clitre corinteni (1), de aseinenea integral sau aproape, toate precedate de scurte introduceri (intreg Apostolul cuprinde p. 1-407, deci circa 8/9 din
manuscris) ; Interpreleiri din Vechiul si Noul Testament, numai
In slavond ; o culegere de extrase religioase din Biblie ,

extrase din scrierile printilor bisericii si ale altor scriitori

ecleziastici ; fragmente din cartea Facerii (cloud versete), din

Evangheliite dupii Matei, Luca si _loan (din acestea din urm
doar citeva versete) ; sfaturi medica le; rugdciuni apocrife,
legate de anumite practici de magie popular (incepaturd de
nuiale pentru
descoperirea comorilor) ; Psalmul necanonic

151 (numai in romfineste) si, in air*, Omilia pentra Pasti

atribuit lui loan Hrisostomul.
dealtfel, titlurile exacte ale tuturor textelor, cu mentionarea paginilor :

1) Pag. 1-4: Skazanie Danie [sic!] ap(s)lsky(ch), napisany('ch) Lukop eu(g)listomb Po lRchb mnogi(ch) str(s)li g(s)ne
19 Veal carlea noastra Contribulli
menta15).

p. 9-77 (cu bibliografia funda-

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPLI BRATUL DIN BRA$OV

67

[ Spunerea Faptelor apostolilor, scrise de Luca evanghelistul,

dup multi ani de la ptimirea Domnului] 2.
Pag. 5-265: Dtania sii(ch) aposto(1), pisana sTymb apostolo(m) i eu(g)listo(m) Lukop [Faptele sfintilor apostoli, scrise
de sfIntul apostol i evanghelist Luca]. Textul este reprodus

aproape integral, si anume : cap. I, v. 1VII, 56; VII, 58

XXI, 32 ; XXIII, 1-11 ; XXV, 13-19 ; XXVI, 1-5 ; XXVI,
XXVIII, 31 (sfirsit). Mentionam c5, uneori, copistul a
12
omis clteva cuvinte, fie din textul slavon, fie din cel romanesc,

fie din amindoui, ceca ce se intimpl i in celelalte prti ale

manuscrisului.

Pag. 265-267: Skazane [sic!] Jakovle. poslante [sic!]

[Spunerea epistolei lui Iacov].

Pag 267-295 : Sbbor'noe poslanfa [sic !] Jakovit [Epistola
soborniceasca a lui Iacov]. Integral.
Pag. 295-298: Skazante sabornumu poslanfe prbvonib
Petrovu [sic!] [Spunerea intrei epistole sobornicesti a lui Petru].
sbbornago poslanie [sic!] PePag. 29S-317, 422:

trova 6etente, sro ap(s)la Petra [Din epistola soborniceascfi

a lui Petru citire, a sfintului apostol Petrul. Cap. I, 1 II,
III, 9 ; IV, 1-11; la p. 422 se af15, izolat, ince10 ; II, 21
putul V. 11 din cap. II.

Pag. 317-310, 335-349: [A doua epistold sobor-

niceasca a apostolului Petrul. Cap. I, 1

II, 9 (textul merge

pin la Inceputul versetului 4 din cap. I, la p. 319, segmentul 1,

apoi continu peste un caiet, la p. 335, segmentul 3, unde se

reja acelasi verset, de la mijloc, ceca ce inseamn c originalul
avea un caiet legat gresit ; apoi la p. 341, segmentul 8, se intre-

rupe v. 5 din cap. II, ce e reluat la p. 342, segmentul I; intre

ele este intercalat un pasaj din v. 17) ; II, 17; III, 1-18 (sfirsit).
Pag. 349, 319-325: Skazane loa(n)vu posla(n) prbuomu

[Spunerea intliei epistole a lui loan]. Numai titlul este la

21

Aici si mai jos, titlurile slut, de cele nhai multe ori, numai in slavon.
DAm Intre paranteze drepte traducerea acestor titluri sau titlul stabilit
de noi, dacil nu este In manuscris ; uncori, Intre paranteze unghiulare,
compleam titlul. In reproducerea textului slavon, care arc uncle greseli
ce le-am pAstrat ea atare coborlm In rind, intre paranteze
rotunde, literele suprascrise, dar Uri sil completam prescurtilrile, destul
de usor de mieles. Am renunlat, evident, la reproducerea spiritclor"
accentelor, care, de regulA, n-au nici o valoarc. La titlurile romanesti,
literele suprascrise sint de asemenea coborite In rind, tare paranteze
rotunde ; tare paranteze drepte se completcazil uncori literele la euvintele preseurtate.

www.dacoromanica.ro

68

p. 349, segmentul 7, iar textul se afl la p. 319-325 (vezi raentiunea de mai sus, privind intervertirea caietelor din original).

Pag. 325-335, 349-372: Sto ap(s)la Ioana sbbornoe

prbvoe [A sfintului apostol loan intlia <epistol> soborniceasci]. Integral (textul merge pin la cap. II, v. 18, la p. 335,
iar apoi continu cu V. 19, la p. 349-372).

Pag. 372-374: Skazante Io(n)va poslante [sic!] 2

[Spunerea celei de-a doua epistole a lui loan].

Pag. 374-378: Io(n) 2. Sigo Mana Inoslova 2 [Ion,

2. A sfintului loan Teologul <epistola> a 2-a]. Integral.
Pag. 378-381: Skazante ladino szborno posla(n)
[sic!] [Spunerea epistolei sobornicesti a lui Iuda].

Pag. 381-389: [Epistola soborniceasa a lui Inda].

Integral.

Pag. 389-407, 410, 426: K Kori(n)tho(m) posla(n)

[< !titila> epistold cAtre corinteni <a lui Pavel> ]. Cap. V,
v. 6 (de la mijloc)
VII, 35. (la sfirsitul p. 406, versetul 34
al cap. VII se intrerupe si continua' In rindurile 14-20 ale
p. 410; acelasi fragment se repet la mijlocul p. 426, inaintea
insemnrii copistului).

Pag. 407-410: TIbkovane Vtchomu i Novu<Zaatu>

[Interpretri din Vechiul si Noul <Testament> ]. Textul,

constind din intrebri si rspunsuri, este numai in limba
slavon.

Pag. 410-416: Culegere de extrase religioase din

Biblie s.a.' Incipit: SO(1) lumin, st76 sfintitoare, pr&ydro(s)
r)lia, preintelepciunea Do(m)nului. Desinit : Le bo sekira pri
koreni drva leli(1), amu sficura la rdcinile lmnelor dzace.
Pag.416-421: [Extrase din] Io(n) Damaski(n),
Pr(o)1kb Danii(1), Koz'ma tvorec, Pr(o)rkb Eltsei, Maxi(m)
ispov4d)ni(k), Solomonb, Pr(o)r(o)k Eremta, Arhaggrb Michailb
[V], Ioanb Pr(d)lea, Simeo(n), srb(b)ski.

Pag. 421: [Fragment din Facerea, cap. I, v. 1 si citeva cuvinte de la mijlocul v. 2].
Pag. 421: [Fragment neindentificat, probabil, in continuarea extraselor dinaintea celui precedent]
Pag. 421-422: [Fragment din] I5nb noslovu [sic I],
Io(n), cuvIntii dumnezeescu [Evanghelia dup loan]. Cap. I.

v. 1-2.

1 Identificate recent de Al. Marq (LR, XXIX, 1980, nr. 3, p. 239-213 ).

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPLI BRATUL DIN BRA$OV

69

15) Pag. 422: [Fragment din Evanghelia dupa] Luka,

Cap. L v. 1.

16) Pag. 422-424: [Extrase din] Andrei, Marko I ra-

6eski,

Petrz, Ato(n)skb, Theofa(n) tvorecb, lo(n) Damashi(n)

GedeOn).

17) Pag. 425-426: [Interpretan i din Vechiul si Noul

Testament ; vezi mai sus, textul nr. 91.
a) Pag. 426 [Criptograma (?) 0 insemnarea copistului].
18) Pag. 427-441: 0(1)M(111) [Din <Evanghelia dupa>

Mate* Cap. VI, 22-33 (v. 31-33, numai in romane0e) ;

VII, 1 VIII, 23 (cap. VII, v.1 VIII, inceputul v. 2, numai
in romfine0e ;cap. VIII, v. 19-23, numai in slavona) ; XXVI,
18 (cu unele lacune),
20 (sfir0tul versetului), 24 (un fragment de la mijloc, intercalat
la p. 440, intre cloud parti ale v. 7 ; tot acolo un mic segment

7; XXVI, 14 (sfir0tul versetului)

dintr-alt loe al evangheliei).

19) Pag. 441-442: [Din Evanghelia dupa loan]. Cap.

XIII, v. 5 (de la mijloc) 6 (inceputul), 14 (sfir0tul).

20) Pag. 442: [Sfaturi medicate]. De rusalli la din fi. De

junghiu (numai in romane0e).

21) Pag. 442: DiTi(da) pr(o)r(o)k(a). Po Psa(1)Ii(r) pochvala [A lui David prorocul. Dupa Psaltire, lauda<Psalmul neca-

nonic 151>]. (Textul numai in romine0e).

22) Pag. 443-453: Incepaturd de nuiale (la inceput

numai in romnete, cu trimiteri la psalmi in slavon ; /a
p. 445-447, invocatii catre sfinti, mai ales in slavon ; p. 447

449, numai in romn', apoi, pina la sfir0t, text mixt, in

romana 0 In slavon).
b) Pag. 453: [Insemnare ulterioar, in partea de jos a
paginii].

23) Pay. 454-458: lie y sty(ch) (ca) na()go Itia(n)a

aechiep(s)kpa Ko(n)stan'li(nna) gra(d) ZlatOusta(g). Slovo
Oile1':1o. Cine-i dentru sfinfi pdri(n)tele nostru crestenu(1) mare
ep[is]c[o]p den cetalea lui Constantin(n), cu rostul de a[u]ru. Cuvintu de Invafclturti [Omilia pentru Pati, atribuit lui loan Hrisostomul].

24) Pag. 459-462 (2 file dintr-un alt manuscris) : [Extrase din autori bisericeti, in slavonfi, sub forma de recomandari ; fiind numerotate, se constat ca lipsesc extrasele
1-5 0 o parte din 6, urmind, deci, de la 7 pink' la 25]. Incipit :
... imai pomotnika, ile te (t) pea rachranitb o(i) fa& va

www.dacoromanica.ro

70

ra(d)Sib prigg(d) [sic!] (sfirsitul extrasului 6). Desinit: 25. Pravedni Enochb re(C) : 'ate, vesti begal velikaago meteia, szchrani
ne budeti [sic l] pre
(textul se intrerupe).

Pag. 463-474 (6 file dintr-un alt manuscris, numai in

slavona)

25) Pay. 463: [Fragment dintr-un Trepetnic].

26) Pag. 563-468: Ede trepetni(k) i povesti sznovb pisanie,
skazanie o shove(ch) [Trepetnic **1 Tilcuirea viselor, spunere
despre vise]:

27) Pag. 469-470: Pochvala t(s)tnomu kr(s)tu [Lauda

cinstitei erne*
c) Pag. 470: [Insemnare, de aceeasi mina].
28) Pag. 471: Imena srgi(m) 40 m(Oniko(m) [Numele

celar 40 de mucenici].
29) M(I) na p2tb chodegtirnb [Rugaciune pentru cei ce cltoresc].

30) Pag. 471-472: Sie dobro e(s) grati na vbsk drib [Aceasta <rugriciune> e bine s se spuna in fiecare zi].
31) Pag. 472-473: MrIvy natnye [Rugaciuni de noapte].
32) Pag. 473-474: M(1) iskusiaomu se o(t) diavola [Rugciune pentru cel ispitit de diavol].
d) Pag. 474: [Insemnare ulterioar].
insemnari :

Pag. 426: P. g. P. g. E EL rc. ps.

c. a.2"

Pi(s) roku granaago, am, popb Bratu(I). Slava Br.1 a-emu

im a(k).Aniinb. Za(6)10 y MN 7068.

[S-a scris cu mina pctosului, eu, popa Bratul. Slav

Dumnezeului nostru in veci. Amin. S-a inceput In anul 7068

(1559, septembrie 1-1560, august 31)].

Pag. 453: Insemnare ulterioar, In scriere cursiv,
cu itere mici, din care am descifrat ... a(m) fo(st) i si(n)tu

vo(i) fi ... tura lui ... sin popa ... Ion

veci. Amin. V6 Kt] 7200... me(s) fe. 6 dni
luna februarie, 5 zile] 22

... voevod

In
anul 7200 (1692),

2/4 AceastA,InOruire de litere pare a fi o criptogrami, pe care n-am reusit

s-o descifilm.
22 Din Insemnare ar rezulta cl manuscrisul ajunsese In Moldova la sf
secolului al XVII-lea, dar nu stim dacal dupA cele dotiA cifre, reprezentind
miile l sutele, mai urmau alte dou, pentru zeci i unitl: In acest caz,

cifra maximl ar fi 7299, respectiv 1791.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA*OV

71

Pag. 470 : Slava daesomu po zdele i konecb [Slava celui

ce a dat, dup Inceput, si sfirsit].

Pag. 474: Pornestb moja, o, Gospodi [Ajutorul meu, o
Doamne 1].

4. POPA BRATUL
$1 $COALA DE PREOTI $1 TRADUCATORI
DIN SCHEll BRA$OVULU1

Insemnarea copistului, reprodus mai sus, este extrem

de pretioasa, cAci ne da numele lui si data transcrieii textelor.
Este drept ca aceasta Insemnare se afla la p. 426, dupa care mai

unneaza 32 pagini cuprinend diverse texte, dar, Intrucit

scrisul nu difera, avem motive sa le atribuim si pe acestea ace-

lorasi ani, daci nu cumva chiar aceluiasi an, cuprins fare

1 sept. 1559 si 31 august 1560. Aceasta Inseamna ea cel putin

Apostolul (p. 1-407) si fragmentele ce-i urmeaza Villa la p. 426
slut scrise cu cltiva ani Inaintea tiparirii Apostolului lui Coresi,
In 1563, sau
dupfi cum afirmi unii cercetatori, pe baza filigranelor
In anii 1566-1567w.

Cit priveste personalitatea copistului, el ne este intrucitva cunoscut ca faclnd parte din cercul preotilor carturari

23 Vezi : G. Blcher, Piligranele brasovene si tipariturile chirilice din seco-

ltzl al XVI-lea, Revista bibliotecilor", XX, 1967, nr. 7, p. 423-424

M. Tomescu, Istoria cdrfit romanesti, de la tuceputuri pin la 1918, Bucuresti, 1968, p. 47 (dA anul : 1565 ?) ; Dan Simonescu, Un mare editor
gi tipograf din secolul al XVI-lea: Coresi, Studit si cercetiri de bibliologie", XI, 1969, p. 55 (ci anti : 1565-1566) ; Al. Mares, Introducere la
Liturghierzzl lui Coresi, Bucuresti, Edit. Academiei, 1969, p. 10. Gr. Cretu
II datase pe la 1570" ( Initial Praxiu ... , p. 29-57), lar I. Bianu si N.
Hodos au propus data 1563, care a fost acceptatii si de alti cercetfttori

1ntr-adevrtr, In Epilogul la Tilcul evangheliaor (1564) se spune : am

serfs cum am putut Treteevanghelul 0 Prasiul, rumfineste" (vezi : BRV,

1, 1903, p. 49-52, 516-518; Lucrul apostolesc. Apostolul, tipiirit de

diaconul Coresi, fa Brasov, la anul 1563. Editie in facsimile, ingrIjit
de I. Bianu, Bucurestl, 1930; I. Bianu Dan Simonescu, BRV, IV,
1944, p. 169-170. Cf. Al. Rosetti, Istoria limbii roll:am, Bucure0i,
1968, p. 476 si alte lucriiri sitnilare).

www.dacoromanica.ro

72

de la Brasov si din imprejurimi, nu numai din insemnarea sa

reprodus mai sus, ci si dintr-o alt insemnare pe un Molitvenic, copiat in 1492-1493 si pastrat in Biblioteca-muzeu de
pe lingi biserica Sf. Nicolae din Schei (nr. VI/13. nr. vechi 328).
'ark' textul ei : Sri MTIvnikb pokupi po(p) Dobre 41) Braiu(1)

za 55 a(s) i da(s)lb u staa crkve o(t) gal. 7077. [Acest

Molitvenic 1-a cumpfirat popa Dobre de la Bratul, pentru
55 de aspri, si 1-a dat la sf inta bisericfi din chei, 7077
despre care
(1 sept. 1568-31 aug. 1569)124. Asadar, Bratul
nu se spune aici CO' este preot, dar faptul ar putea fi presupus
vinde prin 1568-1569 acest molitvenic popii Dobre, paroh
al bisericii Sf. Nicolae din 5cheii Brasovului, intre anii 1541
1572 (pink' in 1566, impreun cu unchiul ski, popa Toma) 25.

In ultimul timp, P. Binder si A. Huttmann au adus date noi

despre Bratul sau Bratul popii, probabil un fiu al preotului
Petru sau Pfitru din Schei (1485-1541, paroh futre 1532
1541), deci nepot al popii Bratul din Rsinari si frate al popii
Toma (paroh intre 1541-1566), mentionat in socotelile orasului in 1542, iar intre acest an si 1576 drept contribuabil
In cvartalul Ecaterinei 26. Cele doufi date 1559/1560 (copierea manuscrisului pe care-1 discutfim) si 1568/1569 (vinzarea
se inscriu in rastimpul de 34 de ani, in care
Molitvenicului)
Bratul e consemnat ca locuind in Brasov. Asada'', dup cum

spusese P.P. Panaitescu, intrucit in Cronica popii Vasilie,

inclusfi in Istoria lui Radu Tempea, acest Bratul nu este men-

tionat si nici in actele bisericii din Schei nu s-a descoperit

vreo alt stire despre el, trebuie s conchidem ea era probabil
preot la Brasov" sau profesor la Scoala romAneasc din Schei,
copist de manuscrise slavonesti si rominesti" 27.
24 Vezi : C. Lacea, Biblioteca oeche a bisericii Sf. Nicolae din Brasov, Tran-

silvania", XL, 1909, p. 104; I. Prism, Din doud manuscrise, Tara Birsei", II, 1930, nr. 2, p. 131-132; Candid C. Muslea, Biserica Sf. Nicolae
din Schell Bragovului, vol. I, Brasov, 1943, p. 258; P. P. Panaitescu,
Inceputurile si biruinla ... , p. 128-129. Multumim colegului Al. Mares,
care a binevoit sA ne comunice textul, cu litere chirilice, al insemnfirii
popii Dobre.

86 Vezi : Radu Tempea, Istoria sfintei besereci a Scheilor Brasomilui, editia

O. *chiau si Livia Bot, Bucuresti, EPL, 1969, p. 58; Cronica popei

Vasilie, ibid., p. 188, 194-195; C. C. Muslea, op. cit. vol., I, p. 66-70,
365.

mire istorie si filologie. Mediul cultural romdn al Brasovului fn epoca

coresiand, LR, XX, 1971, nr. 1, p. 7, 18.
22 Inceputurile si biruinla scrisului In limba romdnd, p. 128-129.
2.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA50V

73

Asadar, acest al doilea pop Bratul copiaz4 un Apostol

slavon-romin i alte texte bilingve de pe manuscrisele mai vechi,

brasovene", judecind dup particularittile lingvistice si ambianta cultural din chei, ce ne este astzi destul de bine

cunoscut. In fond, pe linga vechea biseria orseneasc,

aviad o traditie neintrerupt, atestat documentar cel putin
de pe la 1474-1477, dar existind desigur cu mult inainte
singura despre care ni s-a pstrat o cronica intern", aceea a
popii Vasilie, nepotul de fiu al popii Miha (Mihai), deci strfinepot al lui Dobre, redactat pe la 1633, in parte pe baza unor
insemnri mai vechi in slavon, i continuat pin in 1742 de
ne este cunoscutfi cea mai
protopopul Radu Tempea 28
veche scoala romfineasc5 pentru preoti i dascfili. Aceasta este
scoala care functionase, desigur, la inceput in chiliile de pe ling

i pentru care la 1597 s-a construit, cu ajutorul lui

Aran Voda, domnul Moldovei, o cldire special, reinnoiti
bisericA

in 1760 si pstrat pInS astizi 28.

Vom vedea c atit Apostolul, cit i alte texte din manuscrisul popii Bratul cuprind versiuni slavone de redactie bulgaro-sirbA, asemenea fragmentului de Apostol slavo-romin,
descoperit tot in Transilvania, publicat de N. Iorga in 1906
29 Editat6 mai intii de Sterie Stinghe (Brasov, 1899), lar acum, lii urm5,
de O. Schiau si Livia Bot (op. cit., 1969). Traducerea germani a Cronicil
popa Vasilie a fost publicath In Quellen zur Geschichte der Stadt Brass6,

vol. /I, Brasov, 1909, p. 1-5 (Introducere, p. IVI), si recent, ca o

re-traducere rometnescA, de aceiasi cercetAtori, O. Schiau si Livia Bot

(op. cit., p. 186-198).

29 VeZi : A. A. Muresianu, CIddirea fcaalei romdnesti din Brasov, de catre

popa Mihai, in anul 1597,Anuarul Institutului de istorie national",

(Cluj), IV, 1926-1927, p. 194-227; N. Sulk& Cea mai veche fcoalit
romdneasal din cuprinsul Romdniei intregite, extras din Omagiu lui
Constatntin Kirifescu, Bucuresti, 1937 (epilogul Octoihului ,,de la 1570",
din care autorul trage o serie de concluzii", este InsA un falsificat, dup

cum a dovedit In mod categoric Al. Mares, In comunicarea Un octoih

romdnesc din secolul al XV l-lea ?, publicatil In LR, XVIII, 1969, nr. 3,
p. 239-251, si dup5 cum se poate deduce din fotocopia" anexati la
articolul lui N. Sulici, fig. 3) ; idem, Minunala celate a Brasovului".
ca ctitori ai limbli noastre
Cdrturarii bragoveni ai secolului al XV
iterare, Brasov, 1943 ; C. C. Muslea, Biserica Sf. Nicolae din( Schell

Bragmului, vol. III, Brasov, 1943-1946, passim.

www.dacoromanica.ro

74

atribuit aceluiasi secol al XVI-lea 3. Cronica popii Vasilie

atest faptul c unii prdoti din cheii Brasovului, cum este invi-

tatul popa Miha (Mihai), mergeau In Serbia la invttur

(acesta s-a intors in 1576). Altii erau originan i din Tara RomaneascA (de ex., Neagoslav, 1595-1606) sau invitaser acolo,
ckci traditia slavon, mediobulgar i sirbk, era mai puternic
si mai bine sprijinit de domnii trii, de autorittile ecleziastice
si de boieri 31. Pe de alt parte, traditia neintrerupti a activittii bisericii i colii din cheii Brasovului ne-a pstrat pink

astzi pretioase manuscrise slavone, incepind cu secolul al

XIV-lea, slavo-romne i romnesti din secolul al XVI-lea
urmtoarele, aldturi de crti tiprite in slavon i in romin,
de la cele coresiene, pin la cele din epocile mai noi : catalogul
bibliotecii, intocmit la inceputul secolului nostru de C. Lacea,
dup altele mai vechi, cuprindea peste 200 de manuscrise
tiprituri vechi 32.
In acelasi timp, atit preotii i dasclii romini din Brasov,
cit i cei din Sibiu si imprejurimi slat cunoscuti ca traduatori
din slavon i alatuitori de scrisori pe lingi magistratele celor
Vezi N. Iorga, Ulm' documente de cea mai veche Iimbd romaneascd (sec.
al XV-lea si al XVI-lea), extras din A.A.R. Mem. Sect. Lit., seria II,
tom XXVIII, nr. 2, 1906, p. 2-7+ IV planse. Din cele doui file intregi

doar a doua (pl. IIIIV) se afli acum la B.A.R., proveniti din bilio-

teca mareului istoric (cota : Fragment rom. 2). Cuprinzind numai doui

fragmente din Epistola ad/re galateni a apostolului Papel, aceste file, av1nd

alt format cleat manuscrisul popei Bratul, n-au putut fi comparate cu

textul acestuia, nici cu Apostolul V oronelean (care n-au aceasti epistol).
Cl numai Cu Apostolul lui Coresi, de care difer5 ins. Vezi : Al. Rosetti,
Recherches sur la phonetigue du roumain du XV l-ime siacle, Paris, 1926,
p. 10; St. Paca, Probleme In legator?' cu inceputurile scrisului romdnesc.
Versiunile romdnesti din secolul al XVI-lea ale Apostolulai", CL, II,
1957, p. 52, nota 30; G. NIHAU, Cold:160i
, p. 250-230 (se reproduc, In paralel, ambele versiuni).
31 Op. cit., p. 58, p. 59-60, 188, 189-196. Popa Toma (1540-1566) s-a
alugirit la bOtrinete in minAstirea munteneasci Rincaciov, din Museel,
ceea ce Inseamnft c avea legituri acolo.
Vezi : C. Lacea, Biblioteca veche a bisericii Sf. Nicolae din Brasov, Transilvania", XL, 1909, nr. 11., p. 100-105; C. C. Muslea, op. cit., vol. I,
p. 251-280; P. P. Panaitescu, luceputurile i biruinfa ..., p. 165-168;
Stoian Mosley, Neizvestni u nas balgarski reikopisi o &agog, Izvestija
na Instituta za istorija", Sofia, t. 19, 1967, p. 195-217.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRAROV

75

cloak' oraqe, care-i foloseau pentru corespondenta cu domnii

Tarii RomanWi. Astfel, se tie de mult ca, Inca in 1495 (30 nov.)
socotelile Sibiului mentioneaza ca un preot roman
probabil

I3ratul, cel solicitat de sfatul sasesc al oraului i de romanii

r4inareni 33
a primit un florin pentru redactarea unor scri-

sod romaneti. Functii asemantoare Indeplineau i preotii

din Schell Braovului, ei Inii copiti de manuscrise slavone
apoi i traducatori In romane5te ai cartilor de ritual 34. Din
'datele pe. care le posedam
conchide P.P. Panaitescu, evochid atrnosfera culturala din acest centra oraenesc al romanilor din sudul Transilvaniei
reiese ca la Schei s-a indeplinit

o opera de traducen care Intrece simpla grija a furnizarii de

materiale pentru tipografia conclusa de Coresi. Este vorba
de o opera mai vasta, Inceputa inainte de aezarea diaconului
tipograf la Braov" 35.
aceasta activitate se inscriu i textele bilingve, slavoromane; coptate de -opa Bratul, in primul rind, Apostolul,
care reprezinta, dup cum vom vedea, versiuni mai mult sau
mai putin apropiate de tipariturile coresiene sau de alte manuscrise ale epocii. Aceasta ne duce la concluzia
intArita
de exemplul Apostolului Iorga (fragmentar)
ca in sudul
Transilv. aniei au circulat mai multe cbpii bilingve ale cartilor
de ritual, dintre care unele se regasesc In tipariturile romaneti
coresiene : astfel vom constata o Inrudire directa hare frag-

mentele din Eoanghelia dupti Malei din manuscrisul popii

23 Cronica popti Vastlie, p. 57, 186, 193.
24 Vezi C.C. Muslea, op. cit., vol. I, p. 53, ;.a. ; N. SulicA, Minttnata cet ale

a Brapoulur, p. 15 0.u. ; Directia Arhivelor Statului, Catalogul documentelor romdne,sti din Arhioele Statulut de la [Bra.Fou]. Vol. I, 1521

1799, Bucuresti, 1955, redactat de C. A. Stoide ;.a., p. XIIIXIV,

XXXII.
23 Se ;tie, de exemplu, cA popa lane ai popa Mihai, parohi ai biscricii
Sli Nicolae primul /are 1575 ;I 1591, al doilea intre 1578 si 1605 ,

stint mentionati ca traducAtori ai CCulit ca inodfdlurd, tipArite de Coresi

In 1581 (vezi editia S. Puscariu A. Procopovici, Bucuresti, 1914, p. 6).
C itatul din I nceputurile t biruin(a ..., p.165.

www.dacoromanica.ro

76

Bratul si Teiraevanghelul lui Coresi, tipArit /are 13 mai 1560

si 31 ianuarie 1561 36.

ca si
Cit priveste caracterul bilingv al manuscrisului
al altor texte vechi romAnesti , astzi sintern destul de edificati asupra motivelor care au dus la adoptarea acestei modali-

tAti de prezentare alternant a textului slavon (Cu cernealA

neagrA) si a traducerii romAnesti (Cu cerneal rosie) : motivail

principal, cel putin la manuscrisele cu traducere interliniarA",

ca ace,sta, era cel didactic, intelegerea si Invtarea textu/ui

slavon, la care s-a putut aduga apoi si directa utilizare in
biseria a versiunii romAnesti (evident, numai la textele liturgice, cfici avem si texte bilingve de altA naturA, apocrife chiar)37.
36 Vezi Tdraevanghelul tipdrit de Coresi, Brapv, 1560-1561. Editie aletuitA de Florica Dimitrescu, Bucuresti, Edit. Academici, 1963, p. 22
( Introducere). In schimb, incercarea lui Al. Marq (Apostolul lorga si
cele mai vechi versiuni romanesti ale Apostolului, LR, XXV, 1976, nr. 5,
p. 505-513) de a revizui" opinia cA Apostolul Iorga ar contine o traducere independentA de aceea din care descind Codicele Voronejean,
Apostolul popii Bratul si tipAritura coresianA" (p. 505) tu ignorarea
exemplelor citate dc noi (Contr., p. 253-260) este contradictorie :

autonil Insusi recunoaste di traducAtorii au folosit versiuni slavone

diferite" si eg la prima vedere (?), astfel de exemple tritfirese si mai
mult opinia descinderii Apostolului Iorga dintr-o traducere independent
de aceca care se OA la baza versiunii tipArite" (p. 506). Mai departe,
Al. Alares recunoaste deosebirile nete (subl. n.) pe care le evidentiaz

comparatia directA dintre fragmentul Iorga si partea de text din versinnea tipAritA" (p. 511). In fond, a presupune o interventie masivii
Intr-o traducere, pinA la nerecunoastere, Inseamnii a admite cfectuarea
unei alte traducen. Dealtfel, cititorul este rugat a revadi el insusi cele
douil versiuni, reproduse de noi In Contribufii, p. 253-258, si sA se con-

vines, de realitatea afirmatiei noastre. latA Inceputul primului fragment : (Ap. lorga, Galateni, III 24). Dece ligea pdzitoriul noao fu fntru
lis., se de credi[n]f[d] direptd-mu-ne" (Ap. Corcel) Ma /ask lgea,
neinvfdlura noastrd pren. Hs., ca noi pren credirtid sd fim derepli."
nand o nouii colationare a textului, consemniim aid formele corecte

Cu indicarea capitolului si versetului din Galat.: III 25 hide, 27 1nve.3titu-vd, 29 ooia-i ; IV 4 fiiul ; V 25 d[u]htuil ; VI 1 sfirdfi, fi-vert).
" Vezi, In special : $t. Ciobanu, lnceputurile scrisului in limbo romdneascd,
Bucuresti, 1941 (extras din A.A.R. Mem. Sect. Lit., seria II, t. X, mem. 3,58

p.+XVIII pl., In special p. 40-57) ; I. Ghetie, Cu pri vire la textele slavoromdne .... p. 75-78 (Inceputurile scrisului ..., p. 196-201) ; G. MihABA Contribuiii ..., p. 231-250. Plnii acum au fost identificate urmAtoarele texte din secolul al XVI-lea In versiuni bilingve slavo-romAne, ea

text alternativ : Psaltirea, Evanghdiarul (fragmentar, In manuscrisul

popei Bratul), Apostolul, Omilia pentru Inviere atribuitli lui loan Hrisostomu/, Leg enda sfintului Sisin, Legenda Duminicii, Floarea darurilor,
Pravila sfintilor apostoli, la care se adaugli Evangheliarul slam-roman
de la Sibiu (1551-1553), tipArit pe douii coloane.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BItATUL DIN BRA.SOV

77

5. EXTRASE DIN CODICELE POPII BRATUL

Pentru a ilustra prin texte cele spuse mai sus si pentru

a oferi cititorilor citeva exemple de limbd romn din Codicele
popii Bratul, vom reproduce mai jos : a) Introducerea la Faptele
apostolilor, in comparatie cu versiunea lui Coresi ; b) un fragrnent din Faptele apos(olilor, in comparatie Cu Apostolul Voronefecut si cel al lui Coresi ; c) un fragment din Evanghelia dupd
Matei, in comparatie cu Tetraevanghelul lui Coresi i. cu Evangheliarul slavo-romdn de la Siblu ; d) Sfaturile medicale de la
p. 442; e) Psalmul necanonic 151, in comparatie cu celelalte
Psaltiri din secolul al XVI-lea ; f) un extras din Incepiitura de
nuiale ; g) Omilia pen(ru lnviere atribuit lui loan Hrisiostomul,
In comparatie cu textul din manuscrisul popii Grigore din

Mliaci si Cu cel din fragmentele publicate de N. Iorga 38.

:

a) INTRODUCEREA LA FAPTELE APOSTOLILOR

Apostolul popii Bratul

1

[Spunerea Faptelor apostolilor, scrise de Luca evanghelistul, dupA multi ani de la pAtimirea Domnului].
Acst cArti I.ucrarea apostoleascil rice-se,
lusa toatA lucraren ap(s)toleascA tinu.

Cela ce spusu-le-au iaste Luca

Apostolul lui Coresi

S punerea Lucra( apostolesc, scrisu-e

de Luca eo(g)list, dupd ani mulfi

de munca Domnului.
cArti Lucru apostolesc
che am-se,
Insii toate lucrurile apostoleeti

Acst

tinu-se.
Spus leste de I.uca ev(g)list,

ev(g)list,

as In afarl de cele spuse Intr-o not anterioarA, preciam a pentru reproducerea textului romAnesc folosim transcrierea interprettivii, aa cum
a f ost expusl ei justificatA de Viorica Pamfil, In Palia de la Ortlflie
(Bucureeti, Edit. Academiei, 1968, p. XXIV), ei de Al. Maree, In
Liturghierul lui Coresi (Bucuresti, 1969, p. 47-55, 121-123). Introducem
punctuatia moderni, notind ordinea segmentelor cu cifre arabe drepte.
mare.im, de asemenea, cu cifre romane capitolele, lar cu cifre arabe
cursive versetele din textul Apostolului. Prin I mardm si ireitul paginii.
Notele la anumite cuvinte din text trimit la explicatiile din pag. 78.
Din motive tehnice, renuntim la textul slavon.

www.dacoromanica.ro

78

antiohianin amu era cu gintu(1)

e vracii Cu metersugul,

antiohianin amu acesta

vraci meterpgului,

habla cu ap(s)Iii, mai vIrtosu

hnbla cu apostolii, mai virtos

Cu Pave!,
0 *tia, i adevAr scria.
SpuserA cum Ingerii podmircl
Isu(s) i nA ItA-se Domnul

cu Pavel,
tiu ; adeverit serse.

0 cum fu vArsarea svintului

ham Rusalii
0 spre ap(s)li i spre top cela

fost vArsarea antului dfiintru Rusalii

spre ap(s)li i spre cine fusse
atunce aciia,
tocm[ea]la lui Alatthie In locul Iudei vi[nzAjtoriu(1)
tocmcala a apte d[iacoini
alesu(I) lu Pavel
[i cite] se-au
muncit si cite-au [...] de apostolii
cu rugilciu[nea 51 cu creldinta

ce fost-au aciia
0 de tocmirea Mateiei
Intiu al Iudei loc vinzAtoriu
i de tocmlele a apte diaroni

8. 0 de alegerea lu Pavel
0 cite chinui
0 cite fecre ciude ap(s)Iii cu

ruga 5i cu credenta lu H.

Spuse

cum Ingerii fuaril

Domnul

lu
Apostoliloru nu mele IA s I Intu
aceste. a :

3 10. Simo(n), ce zicea

Petr,

i Andre(i), fratele lui,

Iacov i Joann,
Fil(i)pp i Vartolomea,
Thoma i Matthei vameul

0 /aco(v) lu Alfeov
0 Simon Ca(na)nit
0 iuda Iacovl

Apostolilo(r) numele le ifnt aLstea :

Simon, zicc-se Petr,
Andrei, fratele lui,
lacov, loann,
Filipp, Vartholomei,

Thoma, Matthei vamerl,

Iacov a lu Alfei
Simon Cananit,

i Alatthia, 1nsoiltu(1) cu cei

Iuda lu Iacov
Matthia, Incetit cAtr5 unsprA-

unsprAzce.

zce.

9 Si de tocmirea dilaconilo(r)
0 numele l sIntu acestea :
Stefa(n),

Tocmeala diaconilor,
numele le slut aces-tea :
Stefan,

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

Filipp,
Proho(r).
Nicanor,
Timon,
Parmena,
Nicolai.

Filipp,
Prohor,
Nicano(r),
Timon,
Parmena,
Nicolai.

DupA acia luat fu Pavel(I),

alesul vas.

DupA acestea Mat fu Si Pavel,

Ale acestora ap(s)tolilo(r) smne(1)[e] i ciude(I)[e) ce fcerA I

4

79

vas ales.
Acesti apostoli smnele i ciudesele ce-au f Acut sint ackstea.

slntu aciastea.

Textul slavon. Atit Faptele apostolilor, cit iEpis-

tolele Ant precedate de scurte introducen, pe care le gdsim si in

versiunile slavone ce au circulat la noi (vezi mai jos). Pentru

verificarea textului, am recurs, unde este cazul, la compararea
Cu unul din cele mai frumoase i mai Ingrijite manuscrise ale
Apostolului slavon, pfistrat la B.A.R., care, dei este posterior,
cuprinde textul integral, intr-o bun versiune mediobulgard :
ms. slay nr. 22, scris de diacul Dimitrie Belinschi, In 1609,

la porunca mitropolitului Anastasie Crimea. Evident, ms.

popii Bratul este Intr-o slavond mediobulgar cu sirbisme (slayou'd bulgaro-sirbd).

Textul r omfin es c. Se observfi cd versiunea popii

Bratul este foarte apropiat de cea din Apostolul lui Coresi,

tipdrit in 1563 sau 1566-1567 (Am transcris dup Lucrul
apostolesc, tipdrit de diaconul Coresi ..., ed. I. Bianu, Bucuresti, 1930, p. 1-2 39). LfisInd la o parte modificfirile gramaticale (legate de gen, numdr, mod, timp, derivate) din versiunea lui Coresi, am subliniat In text doar putinele substituiri
lexicale zice-se e Inlocuit cu sinonimul, mai potrivit aici,

cheamd-se ; gintul, termen ce devenise arhaic, cedeazd locul lui

ruda, Imprumut popular de origine slavo-bulgark rdspindit

pin lu sudul Transilvaniei ; podmird (<slavon. podajcti, podbimg), imprumut livresc, neinteligibil, e inlocuit, pe build drep-

tate, Cu luard.
Asadar, textul introducerii lui Coresi deriv direct din
versiunea existent In manuscrisul popii Bratul.
" Segrnentele marcate mire 1] reprezint colIul de jos rupt al

www.dacoromanica.ro

80

b) FAPTELE APOSTOLILOR

Cap. XX, v. 7-17

Apostolul popii Bratul

213
9. XX. 7. Intru zilele aclea, intru una
214 10. adunarfi-se ucenicii se fringii pline.

de sernbete,

Pavel gri
urea sil ias spre demneat,
a linde cuvIntul pin la miazanoapte.
8. Era amu lumlnAri multe 1ntru comamicu,

iuo era adunati.

9. ezindu oarecine june, numele-i Evtihu, ling
fereastra,

acela purtatu fu ca somnul adincatu,

graindu Pave(1) de multe,

pleckAe de somnu
si cfizu din trei cupereminte josu
215 11. si luar elu I mortu.

Apostolul Voronetean
XX. 7. Intru ura de simbate

adurara-se

ucenicii

se

fringa piare, i Pave(1) grana

catrA ei, ca demireata vrea sa
jasa, l tinse cuvintu pinra la

Apostolul lui Coresi

XX.7. Intru una de simbete;
adunara-se ucenicii a fringe ',fine.
Pavel grai catr-insii : oreare-a'

efes de ~Anega, sa tinz cu_

vint pina amiazanoapte.

miadzanoapte.

Era luminrari mu(l)te intru

comar I nicu, iuo era adurati.
Si sedea Miga o zd bleald un
giurclu, cc-i era numele Evti(h),
acela purtatu cu somnu adi[n]catu. 51 graindu Pavelu de mu(l)te,
pIeca-se giurele de somnu si
cadzu din comar-nieu, din[t]r-a(1)
treile podu, giosu. Dci luari

Era luminari multe in gornall,

unde eram adunati.

Ce sedea un june In-nnme

Evtih, ling tul, sonmuro(s), cu

somnu adincat. Grdia Pavel de

multe, picea-se de sonin i cazu
de la al lreilea acoperimint jo(s).
5i-1 luara el mort.

elu mortu.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

81

Apostolul popii Bratul

10. Ditinse Pave(1), czu spr-insu
*i cuprinse-1, i zise

Nu vorovireti, ca sufletul lui ,intru elu iaste.

11. Sui-se i frinse pline
pinil la voe besdui pin la zori,
&el ei. 12_ Aduser pronciu(1) viu
mingliard -se nu pufinu.
.13. E noi rInsemu-ne2 k corabie,
dezlegeimu-ne Intru Asson,

de acolo vremu se luom Pave(1).,

aa amu era portncitu, vrea amu Insui pedes.tru se
mearg. I

13. 14. Deca f um intru Asson, luomu elu,

1. vinemu intru Mitilin.

216

Apostolul Voronetean

Apostolul lui Coresi

/0: Deltinse Pavelu 51 cfidzu

spr-insu, de-lu cupriense, i dzise

De5tinse Pavel, caza

tuprinse el, zise : Nu vorovitl,
cA sufletul lui Intru el iaste.

Nu vorovIretl, cA sufletu(l) lui

Intru elu iaste.
11. 'Deci se sui de frInse phire
'guita, 1 basadui de biu ptnra
la tort ; a5a e5i.
adusera pruncu(1) viu

fu mlngliare nu pufind.

Afezard-se

i frinise pline

Imbued, And la desful besedili pina

la zori ; a5a
Aduse feciorul viu i mingliarii-se nu putin.
Konecb sbol.

E noi

E noi vinremu In cosfr(5)

simbateei
rabie 51 descilidimuIntru Asson,..de acolo anrumu
se lucimu Pavelu, ca a5a era
dif(' s),

In

corabie,

krru

si ja Pavel, a5a amu era

zis, vrea Insu0 pedcstru a mrge.

i vrea Insu(5) pedestru

se mearga.
Dci, deca fumu intru Asonu,
laomu

pineal

oinsldmu-ne Intru Asson, de aciia

elu
MR8/flu.

venremu

14, Ce ca fum Intru Asiso]n, hio

el, vinem In Mitilin.

www.dacoromanica.ro

82

Apostolul popii Bratul

15.

i de acolo dezlegdmu-ne,

intru dem6net sosim intru Antichihrie 3.

Intru alt dezlegeimu-ne intru Samon
i ca lcuim in Fruoghilie,
intru dia ce e acmu venimu intru Milit.
16. Giudecd (amu) Pave(1) se treaci Efesu(1),

ca se nu fie lui a pesti intru Assii,

W. nevoiia-se amu, se putre fure lui,
11. in zua a cincizeciei a fi intru Ier(s)1m.1
1. 11. E din Milotu [sic!] trimse intru Efe(s) a cherna
217
popii besrecilo(r).

Apostolul Voronelean
15. Si de acolo muldam-nd,
demfircata sosim intru Anticrihci,
iari tritru alta mutlimu-nd intru
Asa(mo)nu i licuim intru Troghiliia, e In ceia ce e inrainte

Apostolul lui Coresi

De acolo purtirnu-ne Intru
demanea%

dospim

intru Anticrihii. intru alta cardmu-ne intru Samon i um in

vinem

viremu intru

intru
intru Alilit.

/6. Giudeci Pavelu se treaci

Intro Efe(s), cum se nu fie lui

in Efes, ca si nu fie lui pesteali

a pesti intru Asia, nevoiia-se,

se ari putre, fi lui in dzua

cindzeeiloru si fie intru ler(s)1m.

17. Si din Militu tremise intru
Efes i chiemi preu/ii besereciloru.

Troghilii,

stdtutul

Judea amu Pavel si treaci

intru Asia, pripiia-se, c ari
putea, si fie el In zioa de Rusalii
a fi intru ler(s)lim.

Den IIilit tremise

in Efes,

chemi preulii bes6recilor.

Textul s lav o n. Este un fapt de mult stabilit

Apostolul slay a fost tradus din greaca inch de ConstantinChiril i Metodie (mai intii Apostolutapracos, apoi textul integral), ca una din cartile fundamentale ale slujbei religioase".
"In afara celor mai vcchi manuscrisc slavone cunoscute pini nu de murt,
apartinind secolului al XII-lea (Apostolele de la Krislinopol, Weida 0
Sleple), in anii din urmi a fost descoperit i publicat un manuscris din
11r. Kodov, Eninski apostol rApostolul
secolul al XI-lea : K. Ilireev
de la Enina Bulgaria), Sofia, 1965.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPLI BRATUL DIN BRA$OV

133

In traditia slavona, textul lui a suferit unele revizii in secolele

urmiitoare, dintre care a treia a apartinut patriarhului Efti-

mie al Tirnovei (sfiritul secolului al XIV-lea) : aceast a patra

redactie se regasete i in manuscrisele slavone care au circulat
in Tfirile Romane, dup cum a aratat B. Tenora, citind exem-

pie din Apostolul lui Anastasie Crimea din 1610, pastrat la

Biblioteca de Stat din Viena (Cod. 6) 41.
T ex tu 1 r o m n es d. Descoperirea i publiearea
a Apostolului popii Bralul adauga o veriga
aici partialfi
in plus la seria de argumente aduse de acad. Al. Rosetti in sprijinul tezei ca exista asemnri frapante intre Apostolut Voronetean i Apostolul lui Coresi, care, in duda unor divergente
lexicale de detaliu (nu intra in discutie cele fonetice i gramaticale), se explica' prin faptul c:
Coresi a avut la indeminii o versiune romaneasca asemnatoare cu cea cunoscuta sub numele de Codicele Voronelean. Aceasta o dovedesc coincidentele dintre cele cloud versiuni,
cam 70-80 %din totalul t extului cuprins in CodiceleVoronefean.

2. Coresi a colationat insa textul romnesc cu cel slay

Yu multe locuri, a dat o traducere mai apropiata de textul
Vezi studiul sau Ner die kirchenslavische Vorlage des Codice Voronefean,

.Mitteilungen des RumAnischen Instituts an der Universitat Wien",

Erstr Band 1914, p. 145-209, i reproducerile din manuscris, p. 209
221. Despre acest manuserls vezi, de asemenea t loan Bogdan, Scrieli
Giese, Bucurcsti, Edit. Academiei, 1968, p. 505-510; E. Turdeanu,
Le meropolite Anasiase Crimca el son ouevre littraire et artisligue ( 1608

1629), ',Revue des tudes slaves", XXIX, 1952, p. 54-70. Studiile

mai vechi ale lui G. Voskrcsenski (Drevnij slavjanskij percvod Apostola

Drevneslavjanskij Apostol,
i ego sud'by do XV veka, Moscova, 1879 ;

1II, 1892-1906) nu le-am g5sit la Bucuresti. Am putut Irma compara

versiunea din manuscrisul popii Bratul (fragrnentul corespunator eelui de

mai sus) cu textul Apostolului de la Ohrida (S. M. Kul'bakin, Ochridskaja
rukopis' Apostola konca XII veka, ,,Brilgarski starini", 111, Sofia, 1907,
p. 21 22), care apartine primei redactii, dar mai ales cu textul din AposT
tolul Crimcovici din 1610 (B. Tenora, op.cit., p. 213-214) si Cu cel din

Apostolul aceluiasi prelat, din 1609, citat mai sus (B.A.R., ms. slay
nr. 22, p. 62r-63r), apartinlnd celci de a patra redactii. Pen tru textul
grecesc i latin am recurs la editia lui C. Tischendorf, Novum Testamentum

graece et latine, Paris, 1861, lar pentru traducerea rom5ncascii modernfi

la : Biblia sau Sfinta Scripturd, tipAritit sub indrumarea putriarhului
Justinian, Bucuresti, 1968.

www.dacoromanica.ro

84

slay cleat versiunea din Codicele Voronefean" (1959)4: Ates -t

al doilea argument a fost completat i nuantat ulterior astfel
Pe ling4 versitinea asemnnoare cu Codicele Vorunefean,

Cores i a mai folosit- o a doua traducere, independenti fat

de CV".
3. Coresi a modificat unele pasaje din traducerea pe care
a folosit-o, ficind-o mai corectk. (Nu totdeauna texttil lui
Coresi e mai corect decit al CV, pentru cfi exist pasaje tn.care
traducerea mai coma e datA de CV)" (1959) 434
FAT% a ne propune s reluim intreaga discutie, sa compa-

rm mai intli, in fraginentele.reproduse mai sus, diferntele

i Apostolul Bratril 44.

Diferentele lexicale45. dintre Apostolul Voronefean i Apos-

lexiCale intre Apostolul. .Voronefean

lolul Bratul, subliniate in text, slut 46 : 26blealti

giurele

; din tomarnie, dintr-al treilea podu

ferea.:strd ;

din trii cUpe-

reminte (traducere gresit ; sensul originalului este de la eatul

al treilea") ; de biu (din belsug" ; biu, cuvint de origine maghiar)
dezdusemu,ne ; desaraimu-nei
pind la
; vinremu
romane, Bucuresti, EFL, 1968, p. 661. Discutia a IncePut
de la sfir5itul secolului trecut, and Gr. Cretu a afirmat cfi Aposroful
coresian n-are raporturi -cu niel unul din manuscriptele anterioare sau
n. n.)din cite cunosc, nici cu tipariposterioare (inclusiv Ap. Vor.
turtle ce i-au urmat" Intliul Praxiu
, p. 47). Opinia contrarli it:fost
exprimata de N. lorga, In 1904, de N. Driiganu, In 1943, si sustinuti cu
numeroase argumente si exemple cIa acad. Al. Rosetti, intrrch.serie de
Isloria

articole, dintre care prirnul, Lexicul Aposlolului lui Coresi comparqt Cu

al Godicelui Voronefean, apilrut In Grai i suflet", I, 1923, 1, 1)0.00 -.106
(m versiunea francez : Mlanges de linguisligue el de philolarjie, Bncu-

restiCopenhaga, 1947, p. 589-596), lar celelalte, publicate ulterior,

au fost reproduse In ILR, 1968, p. 661-679. Intre timp,. St., Paca

(1957) si N. Corldteana (1960, 1963) au sustinut c Aposlolul Vorpnefean

.Apostolul Coresi repmzintl tradu.ceri independente. (indicatii bibliocrafice la Rosetti, loc. cll.).
lbidem, p. 669, 671.

44 Arn transcris textul Aposlolulizi Vorimefean dupl manuscris (B.A.R.,

ms. rom. 448, 1 -8r-9v) i dup5 editia lui I.G. Sbiera, p. 16-18; lar
al Aposlolului Coresi dupii editia lui I. Bianu, p. 94-96:
Facem abstractie 6e micile diferente de Intrebuintare a prepositillor
conjunctiilor, care nu sint relevante.
46 Inceputul fragmeutului in. Aposlolul Bralul : Minx Mete acelea (existent
si In (riginalul slavon), reprezintli inceputul stereotip al lectiunii in biserick inexistent In textul .eyanghelic original.
47 Cuvintul, inexistent in tcxtul slavon; a lost repetat de copistul A postolului Voronclean pentru a face fraza mai ciar.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

85

era porIncitu (mai aproape de original) ;

legernu-ne ; era dzis
dezlegeimu-ne (de dou ori) ; cla ce e Inrainte
multurtu-nei

dice ce e acmu (cuvintul slay n-a prea fost inteles : inseamn5

urmatoarea" [zi]) ; preuiii
popii.

Diferentele, minime, fie slut legate de faptul ca textul

fost bine inteles i, la copiere, cu textul slay in lap,
s-au .:.incercat noi variante, fie reprezint sin onime, uneori
teritoriale" zeibleald (<zilbrealcl, abrea gratie la fereastr"),
slay

imprumut slavon, ce traduce gre$it pe abnce, redat in A postolul Bratul corect, prin fereasiril ; expresiei (de) biu, imprumut
maghiar in graiul nord-transilvnean i banatean, ii corespunde
pinil la voe in Apostolul Bratul. Din compararea celor cloud'
versiuni este greu deocamdat sa se spun care este mai arhaic,

intrucit ambele reprezintO capii dupa manuscrise azi pier-

dute : verigile intermediare ne lipsesc i, in plus, e nevoie de

cornpararea intregului text. Uneori, insa, se pare ci traducerea
din Apostolul Voronefean e mai libera, mai ciar, in timp ce
versiunea din Aposfolul Bratul e mai servil fat de original,
confrunte
pe care copistul 1-a reprodus i cu care putea
mereu traducerea, alteori lucrurile stau invers. Dar ca ambele
versiuni derivfi dintr-o traducere unica, evident nu direct, ci
prin ,intenriediul altor manuscrise, este cu totul posibil. Coincidentele textuale, in ciuda diferentelor fonetice (In parte, $i
gramaticale), stilt atit de masive, inch ele ,.nu pot fi datorite
hazardului" 48.

.A$a stind lucrurile, asemnarile dintre Apostolul Bratul

Aposfolul Coresi nu mai pot surprinde : tipograful brapvean
colaboratorii sal au folosit o versiune apropiat de a popii

Bratul, pe care au revizuit-o, incercInd in anumite cazuri s

fie mai aproape de versiunea slavon, ceea ce nu a dus totdeauna la obtinerea unei versiuni mai clare : a$a se explic, de pild,
slavanismele gornifd (in loc de comarnic) i ()end (in loc de Tereus-

preluate tale-quale din textul slavon.

Spre surpriza noastra, numrul diferentelor lexicale

morfo-sintactice dintre Apostolul Braful i Apostolul Coresi,
subliniate In text, sint mai numeroase decit fare Aposfolul
Bratul 0 A postolul Vorone(ean. Ele nu se pot explica altfel decit
prin faptul ea Apostolul.Coresi are la baza un manuscris diferit
de A postolul Braful 0 de Apostolul Voronefean, pe care diaconul
48 AL Rosati, ILR, 1968, p. 672.

www.dacoromanica.ro

86

brasovean si colaboratorii sfii 1-au revizuit destul de mutt (uneori In bine, al teori In ru, dup cum a subliniat acad. Al. Rosetti).
admit1nd, In mod evident,
In stadiul actual al cunostintelor

revizia traducerii pentru tipar , ipoteza c diaconul Coresi

a mai folosit o a doua traducere, independent" (Rosetti)
fat de Apostolui Voronefean si fata de Apostolul Brutal nu ni
se mai pare absolut necesar.
In continuare, dam citcva note la textu/ romanese : 1. Scris somno
In loe de somnu (cu ou). 2. Scris gresit : dusemu-nu. 3. Gr. antikr fis Chiou
gn tata (insulci) Chios" a fost transpus In slavonii : vs Anlikrichii (Tenora,
p. 214), copiat Insa gresit, ca metateza, In Ap. Dralul : An'likichrii
redat ca atare in versiunca romaneasca.

si

c) EVANGHELIA DUI3A. MATEI

Cap. VI, V. 22-24

Codicele popii Bratul

Tetraevanghelul
lui Coresi

427 2. Grdi Do(m)nulu :

VI. 22. Lumina trupului iaste

Zise Domnul :
VI. 22. Lumina trupului taste
ochiul ;

ochlul ;

sd amu fi-va ochiul tau

prostu, totu trupu(1) tau
luminatu fi-va.
23. De va fi ochiu1(1) t(a)u
hitleanu, totu trupu(I) tau

s amu fure ochiul tau prost, tot

trupul tau luminat va fi.
Sd

ochiul tau hitlean lure,

tot trupul tau Intunecat va fi.

Intunecatu va fi.
SA amu lumina ce e In tine

SI amu lumina ce e Intru tine

aciia Intun-

Intunecata iaste, dar tutu-

Intunecata iaste,

nrecu cu cltu 1
24. Nimene nu poate a doi
do(m)ni lucra,

recul cu at e I

sau unu(1) iubi-va,

altu(1) u-ri-va, I

sau amu unul va iubi, ilia altul

lax%

Nim nu poate a doi domni

lu era,

va urf

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPTI BRATUL DIN BRASOV

428 8. sau de unu(1) se va tinca,

87

$i amu unul va tinca, iard altul

de altu(1) a nu socoti Incpe-va;

a nu-1 socoti va Incepe ;

1. nu poate lucra Do(m)nului

nu poate Dumnezeu lucra si lui

si ptalecelui.

Mamon.

Evangheliarul de la Sibiu
(f. 12rv)
Zise Do(m)nul : VI.22.
Lumina trupului iaste ochiul ;

24. Nime nu pote a doi do(m)

Irma de va fi ochiul teu pro(st),

iara pee altul va iub 1, sau de

tot trupul teu lumino(s) va fi.

23. Ins[a] de va fi ochiul t[eu]

unul se va tine,

reu, tot trupul teu tntunecat

sluji t lui Mama( n).

sluji, sau

pre unul va ur i,
pre altul va

parasi ; nu putet lui Drniedzeu

va fi. Maude va fi lumina ce-i

in tine hitunerec iaste, di de

mare va fi intunerec de elu-s !

Dei fragmentare, extrasele din Evangheliile dupd Ioan,

Luca (prea scurte, ca si se trag vreo concluzie) *i Maid repre-

zinti deocamdat singurul text evanghelic Mayo-roman Cu

traducere intercalat din secolul al XVI-lea. El se adaug,
Psalliastfel, celorlalte doted crti fundamentale ale Bibliei
rea i Apostolul, cunoscute mai de mult, alturi de alte texte
(enumerate mai sus, in not), i ocup o pozitie special fat
de Evangheliarul slavo-rozneuz de la Sibiu, tiprit pe don coloane i reprezentind o traducere independent' 49.
Text ul slavo n. Scris in slavona mediobulgar, cu
putine sirbisme, textul slavon a fost copiat de popa Bratul cu
unele lacune, dup Evangheliarul slavon al lui Coresi (Braov,
1562, B.A.R., C.R.V., nr. 11), cu care coincide aproape perfect,
49 Evanglteliarul slcwo-romdn de la Sibiu. 1551 1553. Studiu introductiv
ftlologic de acad. Emil Petrovici. Studiu introductiv istoric de L.
Demny, Bucuresti, Edit. Academiei, 1971. Vezi si I. Gbetie, Incepulurile scrisului In limba roman& p. 139-171 ; retinem concluzia, potrivit

area avem de a face cu un text tradus de o persoank originari din

BanatHunedoara si pus sub tipar (dupa ce a fost revazut) de un moldoveah, anume de mesterul Filip Moldoveanul" (p. 168).

www.dacoromanica.ro

88

spre dCosebire de Evangheliarul lui Macarie (1512, B.A.R.,

C.R.V., nr. 3), ce prezinta uncle diferente ".

Text ul rom fines c. Dupfi cum se vede din Iragmentul

reprodus mai sus, in comparatie cu Tetraevanghelul lui Coresi,
diferentele dintre aceste douk versiuni stilt minime ; de aceea,
le-am 0 subliniat pe toate, fie c slut de natur lexical, fie
gramatical. Totu0, ele stilt suficiente, lar textul popii Bratul
pare pe alocuri mai arhaic (vezi ins i conditionalul prezent
s fure din Tetraevanghelui lui Coresi), ca s nu fie considerat
el Insusi o copie dup tipfiritura lui Coresi, asemenea aceleia,
probabil indirecte, a lui Radu de la Taniceti (1574), care in
fragmentul reprodus prezint o singur deosebire : nimenea
(ca In ms. Bratul), fat de nimg (Coresi). Cum Tetraevonghelul
lui Coresi s-a tiprit fare 3 mai 1560 0 30 ianuarie 1561, nu ne
rmine deet s admitem ca Inainte de acest rstimp a existat
In Scheii Brapvului o traducere manuscris, ce a circulat in
cbpii bilingve, slavo-romfine, reprezentat fragmentar de
manuscrisul popii Bratul : am aratat mai sus c, dei ultimele

16 file (32 pagini) au fost serse dup insemnarea din anul

7068 (1 sept. 1559-31 august 1560), ele nu pot fi cti
posterioare celei mai mari pfirti a Intregului manuscris. Dei
fiind incomplet nu copia popii Bratul st la baza editiei
lui Coresi, este absolut evident ck aceasta reprezint un test
Lwr revizuit al unui manuscris similar.
Descoperirea acestor fragmente evanghelice bilingve repre-

zintfi un progres In cunoaterea atmosferei culturale precorsiene din 8cheii Brawvului, dar ea nu ne aduce hick elemente
In plus in problema identifickii traducatorilor : popa Toma
i nepotul su (de sor) Dobre (parohi 1ntre 1541 0 1566, respectiv intre 1557 0 1572), dup cum a presupus N. Drganu 51,
ori alti keoti anteriori sau contemporani cu ei, necunoscuti in&

"

Nu intrA in preocupArile studiului de fatA compararen celor dou

dar considerAm cA nu se mai poate sustine ca diaconul Coresi a retiOra in 1562 editia lui Macarie (1512), dupfi cum se afirmA de obicef
(vezi Florica Dimitrescu, Introducere la Tetraevanghelui lai Coresi, Bucuresti, Edit. Academiei, 1963, p. 24). Vezi, in acest sens. Al. Mares, Precizdri tre legdturd cu traducerea Tetraevanghelului lui Coresi, SCL, 1967,

nr. 6, 'p. 561-667.

61 Morremele romdnefli ale complementulut la acuzaliv i vechimea lor, Bum-

resti, 1943, p. 34.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

89

ceca ce 'este mai prudent 52. Tottisi un progres exista : versiunea

popii Bratul confirma existenta unei traducen i a evangheliilor

Inainte de a se pune problema tipririi lor de catre Coresi
utilizarea ei alaturi de versiunea slavonfi. Credem chiar ca nu
gresim reafirmind ca, atunci dud avem In fat doua sau mai
multe versiuni din secolul al XVI-lea ale unor texte liturgice
sau, in tot cazul, fundamentale pentru cult, cele bilingve, cu
traducere intercalata, preced pe cele monolingve 52.

SFATURI MEDICALE

De rusa lei la din (i, sa arzi un ou in fo(c), sa-1 pisezi,

priseri la dinti.
De iunghiu, iaste buna caramida cu miiare. Sk pisezi carfimida, sa o mstci Cu miarea, s o puni pre hirtiia, sa o lipeti
unde sta. ju(n)ghiu(I)".

Dupa doua mici fragmente din Evanghelia dupti loan

inaintea Psalmului necanonic 151, popa Bratul intercaleaz
la p. 442, numai in romaneste, cloud sfaturi medicale, pe care
le-am reprodus mai sus si care par a fi astfel cele mai vechi
cunoscute 'Ana acum in bimba romana. Intr-adevar, I.C.Cazan,
care a consacrat un studiu special manuscriselor cuprinzind folclor medical, eiteaza, ca cel mai vechi, ms. rom. nr. 312 de la

B.A.R., atribuit nu de mult anilor 1660-1670 si cuprinzind

52 Vezi Florica Dimitrescu, op. cit., p. 22. Vezi i I. Ghetie, Din nou despre
Evangheliarul din Londra,
raportul dintre Tetraevangehlul lui Corral
SCL, XVIII, 1967, nr. 6, p. 641-650 ( Inceputurile scrisului

p. 182-195).

, p. 531. hi acest f el, probabil, se va confirma ipoteza lui Al. Marcs : ,.... Este posibil ca versiunea coresianA a evangheIiilor sA se fi constituit din colationarea a dou vcrsiuni romAnesti una
a Evangheliarulzd din Petersburg al alta necunoscuta, intemeiatA pe o
versiune -slavonA identicA cu aceca a Evangheliarului slavon sin 1562"

52 Vezi, Con. tribujii

(Precizdri

, p. 662).

www.dacoromanica.ro

90

15 retete 54. Sursa acestor retete dintre cele mai vechi este,
pe de o parte, traditia bizantino-slavi' (unele fiind traduse
din manuscrise slavone), iar pe de alta parte, activitatea practica ").
e) PSALMUL NECANONIC 151

Dt7i(da) pr(o)r(o)ka. Po Psa(1)11(r) pochvala.

Mimo.' era eu 3 intru fratii miei si mai tirfiru 3

intru casa tatalui 4 mieu ; si 3 pastea oile tatiniului 6 mieu.

M'infle 7 mle fcera organele 8 si dgetele
mele adunara 9 psaltirea.
Si (ci)n 10 va u (spune) 12 Domnul(u)i mieu ?

Insusi Domnul, insusi auzi ".

insusi tremse ingerii 14 lUi i luo-me 15 de

la oile ttiniului " mieu si unse-ma 17 cu u(n)tura

ungeriei sale".
E 19 fratii miei buni si mari 28 0 1 nu dulce

vru intr-ins(i) Domnu(I).

Esiiu in timpinare 21 altu(i) striinu 22 si
blfisteme-m' " cu idolii s'AL

E 24 eu scosu 23 de la elu " spata 27

si 28

tiliaiu capul lui li 29 luaiu imputarea 3 de la fiiu(1) 31

lu 32 IsF1".

Comparind acest psalm, copiat de popa Bratul numai

in romaneste, cu Psaltirea Scheianel (PS), Psaltirea Voronefean
(PV), Psaltirea slavo-romnd a lui Coresi, 1577 (CP2), si Psallirea
54

Teste de folclor medica!, Cercetilri Merare", II, 1936, p. 55-98. Tot

acolo, autorul di bibliografia studiilor iii publicatiilor de texte rominesti, de la M. Gaster (Literatura populard t'omitid, Bucuresti, 1883,
p. 535-543) pina la cercetirile din vremea sa (Despre datarea manuscrisului, atribuit lui Staicu grimiticul, vezi D. Strungaru, In Romanoslavica", XIII, 1966, p. 148-153). Vezi, acum In urmi : N. Vitirnanu,

Medicind peche romdneascd, Bucuresti, 1970, p. 55-62.

55 Vezi M. Gaster, op. cit., p. 539, care se referti la lecebnice slave cu continut

similar. Bineinteles ci originea unora, In Intreaga Europa, se ridici, In

antichitate, pita la Hipocrate s't Galenus. Dat fiind caracterul cu totul
fragmentar al acestor sfaturi, lisim comentarea lor mai Indeaproape
pe seama unor studii de specialitate, multurnindu-ne doar Cu reproducerea textului si sublinierea vechimii lui.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA. OV

91

slayo-romand a lui. erban Coresi, cca. 1589 (CP2) ", constatiim

a din punct de vedere lexical, el este aproape identic sau

foarte apropiat de acestea toate, dar mai ales de PS (in parte

*i de PV, dar nu fonetic), prezentind insa i unele mici divergente. Aceasta nu inseamni ca aceste versiuni reprezint reproducen directe una dupi alta, ci ca ele deriv, in ultimft
59 Psattirea tut Coresi, 1570 (PC) nu poate fi luatA aici In consideratie, del
exemplarele pAstrate sint incomplete, neavind acest psalm (vezi : BRV,

I, p. 54-66 ; IV, p. 171). Se *tie cii Psaltirea Hurmuzaki (B.A.R., ms.

rom. 3 077) reprezintA o versiune diferitA de celelalte din secolul al
XVI-lea. Oricum, n-o putem lua in discutie aici, del psalmul 151 e ilizibil In manuscris, In al ara titlului (f. 125r; textul e pe f. 125v). Psalarea fragmentad slavo-romAnA din jurul anilor 1576-1577, identificad de Al. Marc* in textul publicat de N. Iorga In 1926, de asemenea
nu poate fi luat In discutie aici, did cuprinde numai o parte din Gintecele sfinfilor lrei feciori Ananta, Azarie i Mlsail, tipArite dupi psalm i
(vegi O psaltire slano-romdnd nectinosculd din secolul al XVi-lea, LB, XV,
1966, nr. 4, p, 371-378; Din nou despre Psaltirea slavo-romand din jurul

antlor 157 6 1577, LB, XVII, 1968, nr. 3, p. 269-.-270).

MentionAin, In continuare, toate diferentele fata de cele patru
versiuni :

1 PS, CP1,2 mic.

3 PS linera,

2 Lipseate In toate.

CPI,2

itndr.
4 PV tdttrelui. 5 Lipseate In toate. 6 PS ldlinelui, PV
tdtlrelui, CP1,2latluj. 7 PS minute, PV mirule, CP2 miinile.
8 PS
.organu, PV organe (in slavonA este organb), CP1,2 organ. 9 PV adurard.

10 PV cire. 11 Lipseate In
13 PS, PV audzi. 14 Toate Ingerul.
neiui, PV tltreluj, CP1.2 IditnuluL.

rea sa.

19 Lipseate in toate.

CP1.2 timpinarea.

12 PV spure, CP spuse.
16 PS MU18 Toate unge-

15 CP1,2 -met,

17 PS, PV me.

20 PS maid.

22 PV striiru, C131,2 striin.

21 PV tImpiratul,
23 C132 -mil, CP2 md

24 CP2 iard. 25 PV scufiu, CP1,2 scos. 26 PS densa.

28 Lipseate In CPI.
29 LipPV dinsu, CP1,2 dins. 27 PS spatd.
31 PV rii (in
seat In CP1,2. 30 PS pularect, PV, CP1,2 Imputare.
bldslemd.

slavoni este sjoob, In gr. la fel, pl.).

32 PS, PV iui. Am utilizat :

Psaltirea Scheianet, ms. 449 B.A.R., t. I, textul in facsimile ai transcriere,

Publicat de I. Bianu, Bucureati, 1889, p. 481-482 (este de-a dreptul

surprinator sA se constate cite forme a Inlocuit I. A. Candrea

editia sa, Psaltirea Scheiand, II, Bucuresti, 1916, p. 309-310, treclnd

pe, cele reale In note, pe motiv cii apartin copistului C, care ar fi renuntat la rotacismul originalului ; cf., totuai, lustificArile sale. In vol. I
p. X al CCXXXVII) ; ms. rom. 693 B.A.R., f. 53v-54r, i Slaoischrumdnisches Psalterbruchsitick, hgg. von C. GAluacii, Halle, a. S., 1913,

.p. 220-229; C.R.V. 19, B.A.R., f. 283-284v; C.R.V. 19A, B.A.R.,

caietul 79, f. 2v-3v, i Coresi, Psaltirea slavo-romdnd (1577) in comparafie cu psaltirile coresiene din 1570 t din 1,589. Text stabilit, introducere
ai indice de Stela Toma, Bucureati, Ed. Academiei, 1976, p. 604-606.

www.dacoromanica.ro

92

analiza, dintr-un arhetip comun 57. Aadar, dei cuprinde.un

singur psalm, manuscrisul popii Bratul prezinta un inferes
deosebit, caci adauga o noua copie, fie i fragmentara, la Psaltirile manuscrise din secolul al XVI-lea. El este pretias -mai
intui prin data sa, care poate fi acceptata, pina la proba contrarie, i pentru textul Psaimului 151: 1 sept. 1559-31 aug. 1560;
ceea ce inseamna circa 10 ani Inaintea Psaltirii coresiene i,
probabil, 2-3 ani inaintea Psaltirii Scheiene 58.
' Relativa vechime a manuscrisului, absenta rotacismului
(cu exceptia lui tirdra) i alte trsfituri fonetice specifice grainlui sudic (sau muntean) al limbii romine, care cuprinsie.
sud-estul Transilvaniei, inclusiv Braovul 55, sint de natura,
dupa 'parerea noastra, sa adauge un element in plus la rezervele formulate recent de I. Ghetie ca cele.mai vechi traduccri
romneti s-ar fi efectuat numai In Maramure : chiar
rotacizante pot fi localizate intr-o zona mai vast, cuprinend
toata Transilvania de la nord de Mum (inclusiv Maramureu1)
i, in parte, Moldova nordica i Banatul 6. Cu atit mai
patria" celor mai vechi traducen i romaneti trebuie elains
i la sudul Transilvaniei (Braov) pentru texte care nu prezint
rotacismul" 51. Clt privete datarea traducerii, in cazul de
57 Vczi, In icest sens, concluziile lui I. A. Candrea, In Psaltirea Seheland,
comparata cu celetalle psaltiri din sec. XVI g XV II traduse din slaiionqte,

I, Bucuresti, 1916, p. LXXIXLXXXI. Itina Smrkova, A propos

des rapports reciproques entre les plus anciennes traductions roumaines,

manuscrits et imprimes, des textes bibliques, Acta Universitatrs Carolinae", Philologica, no. 4, Romanistica Pragensia, IV. 1966, p.131-2-97 :
in cadrul relativei unitAti a versiunilor Psallirit, se observA undo (tie-

rente Intre CP si PV, ceea ce reflectA divergentele dintre PV si PS;

deci CP derivA mai degrabft dintr-o copie apropiatA de PS.
" Manuscrisul acesteia este databil post 1562" (I. Ghetie, Inceputurile

, p. 79).
Vezi : Al Rosetti, 1LR, 1968, p. 478-481, 515-519. Asupra comple-xitAtii problemei localizArii textelor a atras atentla I. Ghetie, Localizarea
textelor vechi romdnefli dupd criterii lingvistice, SCL, XVI, 1965, nr. 3,
p. 391-406; idem, Les parlicularits linguistiques, moyen de localisrdion
des anciens texles roumains, RRL, XI, 1966, nr. 4, p. 325-337.
Maramurepl anilor 1500 patrie a textelor rotacizante LR, XVII,
.1068, nr. 3, p. 251-258 ( Inceputurile scrisului ..., p. 30-43).
-0
57 Pe drept cuvInt, Ion Ghetie conchidea nu de milt reluInd o Indoia15
mai 'veche a lui N. DrAganu ; PinA nu se vor aduce dovezi conchidente
In acest sens, opinia, curentA astitzi, conform ciireia traducerea primitivA a psalmilor a fost rotacizantA trebuie abandonatA" (Presfipiuul
rotacizant al Psaltirli Scheiene, SCL, XXVII, 1076, nr. 4, p. 425
scrisului

428).

'

www.dacoromanica.ro

CODICIME POPII BRATUL DIN BRA$OV

93

fatil a .Psaltirii, ca i a celorlalte texte discutate, deocamdata

o avem numai pe aceea a copiei de care ne ocupAin, si mu a
efectukii traducerii propriu-zise.
f) INCEPATURA DE NU1ALE

,,t atilt', In ivitu(1) lune( , va e(k, ilisu( b )oia le [sic !] neY dflgi ,

matte de rsritu(1) s7nce2, s mergi la u[n] alunisu, unde veri

sti nuiale, si cinch' veri purcde pre cale s zi(ci) cste psalme
o(t) psaltire : 7-i pslo(m), 31 pslo(m), 101 pslo(m).
[Ps. 129]. Iz glbbini vazva(ch) k tebg, Gil GT, usly(g) !
g(gt)i oe na(s)- do konca 3P4o(m) 142. veelie
Alduit e(st), Bere dilo 4, ca plin e(t) de ml(s)te Domnului cu tine i hl(s)ve(n) p10(d) ergva tvoego, IT

'Vino,dii si, 1mple pohta tuturor crestinilar i. [ci]nstea

ti 1n'toti aprinde foc. i cine vor fi hitlea(n) dentru ac(1)[e]
li(n)bi, dentru toate ac(1)[e] li(n)bi, den toate tu le .fice(s)
toate".
Am reprodus mai sus 1nceputul unui text curios de magie
populari, al carui original este slavon (bulgaro-sirb), dup
cum si poate vedea din cuvintele sau fragmentele copiate ca
atare (pe .alocuri, cu. greseli) si din trimiterile la psalmi, i alte
rugaciuni in slavoneste.

Evident, va fi interesant s se identifice acest ctriginal

sa se studieze mai indeaproape Intregul text, pe fondul

mai larg al credintelor populare rnmanesti si slave (ca Si: ale

alto; pipoare) in legAturi cu descoperirea comorilorg i Cu

functiile magici ale arborilor, in particular ale alunului 62

" Vezl. Gh.F. Ciausanu, Superstifiile poporului romdn, in Vsenuinare ca ale

altor popoare vechi i noud, Bucuresti, 1914, p. 50-55 (dcspre credintele
legate de comori), 262-264 (despre fun4iile magice ale alunului).

a;)PsPre faptul c adeseaori o preotul indeplineste functii vrajitoresti",

vezii Gh. Pavelescu, Cerceldri asupra magiei la romdnii din Munfii Apuseni,

[Bucuresti], Institutul Seocial Roman, 1945, p. 58-59. Asadar, nu e de

mirare ca, In secolul al XVI-lea, popa Bratul, ca i altii, putea fi intbresat
de astfel de practici magice, care faceau 'ape' la psalmi i rugaduni,
fqtruelt magia e o forma de religie primitiva, ce a subzistat i In czestinism. Cf., de asemepea, *tefania Cristescu-Golopentia, Drdgtif, un sat
dinTaraOlialui(F6gdr4). Manifesidri spirituale. Credinfe i rituri magice,
Carente,
Bucurelti, 1944; Gh. Vrabie, Folcloristica romdnd.
metode, Bucuresti, EPL, 1968, p. 370.

www.dacoromanica.ro

94

Dfirn in continuare traducerea cuvintelor i a pasajelor

slavone : 1. lunii,joia sau simbdla sau duminica.

2. soarelui.

3. Psalmul 7, Psalmul 31, Psalmul 101. [Ps. 129]. Dintru dencuri am strigat Mire tine, Doamne ! Doamne, auzi ! Psalmul
142 . . . spunind i Tat& nostru, ping la sfirit. 4. Nlisctitoare
de Dumnezeu, fecioard.

5. si blagoslovit este rodul ptntecului

tdu, lisus Ilristos. Amin.

g) DAHLIA PENTRU 1NVIERE ATRIBUIT LUI IdAN
HRISOSTOMUL

Ms. popii Grigore

Codicele popii Bratul

454 1. Cine-i dentru sling pan)fele nostru creftenu(1)1
mare ep[isk[o]p den cefalea lui
Constanti(n),

cu

rostul

de

a[u]ru.
Cuointu de fnadfdlurit
SA e nestine binecin()stitu
o Dz7inului iubitu,
de sfi se indu(l)ceascA (de
uspAtu), de bunA ce c astAzi.
SA e nestine den robi cu
nAra(v) bunu,

de sA intre bucurIndu-se

era un pirinte
anome Ion din cefalea lid Con-

(f. 79r) retire

skuitin fmpara(1), Cu roslu(1) de

aur(u).

(f. 63v) 1. SA nestire buru crestiru

de Dunmezeu iubit,
sA se induleeascA de bun praznicu de astAzi.
SA nestire de serbi cu bu-niirav
sA
intre bucurindu-be
bu [cu]riia Domnu-seu.

In

la bucuria Dilinu(1)[u]i a lui.

S-au nestine lucrat-au
postindu-se,
de sA priimeascA acmu platA.
SA nestine de Intliul cea(s)

au lucratu, de sA primeascA
acmu dereptu(1) datoriu(1).
SA nestine du(pil) al treile

cea(s) au venitu,
sA multemeascA i prAznuiascA3.

S-au nestire de 1ntli

cea(s)

lucratu,
O.

sA

ia astAzi plata

dereaptA.

(f. 64r) 1. S-au nestire dupA al

trei(1) cea(s) vcritu,
2. sit blgodareascil i sa praznuiaseA.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPU BRATUL DIN BRA$OV

95

cca(s) au aju(n)s,
nemicfi sA nu se spare, I

S-au nestire dupA a(1) sasele

cca(s) aju(n)su,
nime sd nu se spAmInte,

455 1. i amu nemicA nu va fi In

desertu.
SA nestine mithni-se pita la
al noale cea(s),

deserta.
SA se-u nestire dupA al noole
cea(s) lAsatu,

SA nestine du(pA) al sasele

s5 se apropie, nernicA sA nu
se teamA.

Dc va veni la al unsprAzcele cea(s),

cA intr-o nemicA nu se va

sa sA apropie, nemicA sA nu
se team.
(f. 64v) 1. SA-u veritu nestire in
a(1) unsprAdzcele cea(s),

sA nu se spare c-au pcstit.

sfi nu se teamA de pestealA,

Cu dragu cinstste amu

acesta 1)omnu :

cA-i buru ci(n)stitoriu()) despuetoriului

priimste cela de apoi ca

cela de(n)tfiu

cela de apoi

mingiie pre cela ci vine la al

u(n)sprAzkcele cea(s), ca si cela

In a(1) unsp'Azcele cea(s),

ce-u lucratu dentliu(1) cea(s)

cela dentfiu mtngfie si cela
de apoi miluieste ;
si celuia da-va, i cestuia

priimste cela de tutti ca

imblinzste cela ce au veritu
5.ca si cela ce au lucratu dintfiu.

dArui-va ;

si lucru(1) cinstste,
12, si adaosu(1) laudA.

456 1. Printru acdia amu Intrati la

bucuria Domnului vostru,
si tutti' si al doii plata luati;
bogatii i mserii, unul Cu
ala(1)tu Incetiti-vA

cela ce se nevoescu si cela

ce se lencscu,
dzual cinstitia
postcseu i cu cela ce
postescu,
veseliti-vA astAdzi,
se

ca masa gata vA e, fndulciti-va toji.

Vitelul hrAnitu,
nimine sA nu iasA flAmindu;

www.dacoromanica.ro

96

toti indu(1)citi-vd de bogAtatea du(l)cetiei

nimine 4 nu suspine de
mAsArAtat,

457 13. ivi-se amu ImpreunAlimpiirAtie.

Nimine 4 nu piing d gresale,

de ertarea den groapA luminat-au.
Nimine 4 nu se sparede moarte,
slobodzit-au pm noi moartea
Dirtnului,

stins-au pre ceia ce-u tinu(t)

necia,

muncit-au iadu(l) cela ce

destins-au In iadu.
AmArit-au pre iad ca au gus-

tatu de trupu(I) lui.

*i iatA mainte Isaia striga,
adu(1) grAi, amArt-se,
IntImpina-te josu i amAri-se

si ama batjocori(t) fu
luat-au tru(p l Domnui,
luat-au pAmInt i tbnpinatau ceriu(1)1

458 1. luat-au ce vAzut-au

si cAzut-au la cei de n-au
stiutu.
Linde iaste, ade, biruirea ?
jade haste veninu(I) mortiel ?
invis
O. si cAzut-au dracii ;
Ii3vis-au Hristo(s)

si in vilatA vietuiaste ;
Invis-au H i mortii nice
una(i) in groapA,
Ha amu din morti sculA-se,
Incepiltoriu mortilor fu.
Aceluia e mArIA i tinrea
In veaeu(1) de veacu. AdevAratu.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPU BRAWL DIN BRA*OV

97

Fragmentele Iorga
Pag. VW
[=4541

7. [ae]ia

venit ... [sinjguri Mtn' ...

Pag III-a

10. Iari de s-au nevoi(t) nistine de au

[=4541

posti(t) di(n) ceasu(1) di(n)tle, e(I) ea

si ja astidzi plitA direapti.

11-12. CA de au veni(t) nistine dupi
Pag. VIIb

a(1) treile cea(s), bine si mu(l)timeasci,

si priznuiascA.
13-14. Ian/ cine au sosit dupi al

[=4541

seasele coa(s), nemici si nu si indo-

Pag III b
1=454-4551

iaseA ...
15... [initru desertu.

1-2. Iari nistine si s-au zibivi(t)

pini a(1) noaole cea(s), ca si vie si si sa
apropie si nemicii sA nu se teami.
3-4. IarA de a(u) veni(t) nistine i(n)n-a(I)
11 cea(s), si nu si spae, pe(n)tru ace

s-a(u) zAbivi(t), a acesta cuvint ...

Pag. Ib
[=4551

5-6 ... Du[m]nedzeu si priimkste pro

ce(1) de-apo(i), ea si pro cela ce s-au
nevoit di(n)tle ;
7. deci ml(n)gle pro cela di(n)n-al 11,
ca si pro cela ce s-au nevoi(t) din ceasu(1)
dintlie ;

Pag. VIa

8 ... [cela] de apoi [mipueste ...

[=4551

Pag. Ha
(=455 4561

10 ... einstste ...

1 ... omu(1) i(n) ...
3 ... [bolgattiije si m[serii] . . . bunit .-.

tului ... eu fata pi ... Du(m)nedz[eu]'

...

Pag. III/
[=4561

4-5 ... [nelvoiti si cei ... [nlevoiti

si ... praznicu ...
6. ceia ce s-au ...

Pag. Villa

7 ... [veseli]ti-vi asti[zi] .... rie In-

[=456]

viere ei Do(m)nul[ui]

www.dacoromanica.ro

98

Pag. IV
[=956]

ta, de(ci) sS va

aicea grAiast[e]

[hjnafura, sA
[HIV cura(1) i...
[venilli cu credi(n)t[A]
sa luati
sfi(n)t[ele]

9 ... iaste hrani(t)

10. sa flamin(d) 4.. ce nu sa a nevoi
si nu sA va gA

Pag. IV I,
=456]

[sfin]ta anafurA.

anafurA pu ...
11 ... sAtul i indu(1)
ste lui Du(m)ne[zeu]
aceasta lume.
12 ... sA nu sa ... de meseretalte]

Am reprodus mai sus, dup manuscrisul popii Bratul,

Omilia pentru Pati, atribuit lui loan Hrisostomul 63 i rele-

vat in textele slavo-romfine inc de la aparitia volurnului

al II-lea al Cuventelor den bdtrtni ale lui B.P. Hasdeu, care a
publicat-o pe dou coloane, cu o introducere i comentarii
lingvistice, dup manu,scrisul popii Grigore din Mhaci 64.
Ambele manuscrise, atit al popii Bratul, care este mai vechi,
cit i al popii Grigore, datat 1580-1620, cuprind integral
aceasta scurt predicfi, dar in dou traducen i diferite : prima
provenind din sudul Transilvanici, a doua din nord i prezentind fenomenul atit de caracteristic al rotacismului. De aceea
inceputul .textului romnesc din versiunea popii Grigore din
Milhaci a fost reprodus aici, pentru comparatie, in coloana a
doua, direct dup manuscris (Cu marea in consideratie a transcrierii lui Hasdeu), f. 79r (numai titlul) i 63v-64v65:
Omilia circulase- i mai inainte In manuscrisele slavone
din Trile Romane, cOci o gsim folosit de Neagoe Basarab,
atit In lnvfturile .cdfre fiul stlu Theodosie (Partea a doua,
Vezi textul grceesc in : J.-P. Migue, Pairologiac cursus complelus.
Series grata], t. LIX, S. Iconnes Ciiripc;ten.us, Polis, 1862, col. 721-729.

B.A.R., ms. rom. 447, f. 63v-67v si 79rv (dupa numerotarea veche

a lui Basdeu, p. 127-135 si p. 158-159 ; pe aceasta din urma fi) se
gaseste titlul omilici si, din nou, inceputul textului, care prezintA tusa
diferente fonetice filia de textul de /3a7a) ; Cuy., II, Bucuresti, 1879
-(pc copula : 1880), p. 75-83.
" Pupa. numerotarea paginilor data de I-lasdeu : p. 158, 127-129 (ed.
cit., p. 82, 78-79).

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BFtATUL DEN BRA0V

99

cap. XIII), cit i in Pisania manistirii ArgeNlui, dup cum a

artat inc N. Drganu, in 1914 66: in aceasta din urm,

bolestvenny Zlatoust dumnezeescul Zlatoust" este citat expressis perbis 67. Fr a face o cercetare special asupra manuscriselor slavone din tara noastr ce cuprind omilii hristostomice

(sau atribuite marelui predicator bizantin), putem mentiona

el am gsit-o, de pild, in ms. slay 299 de la B.A.R. (f. 82v
83v), copiat la inceputul secolului al XVI-lea in redactie
sirbfi i provenit de la mnstirea Bistrita (Oltenia) 68.

In afara celor dou texte bilingve din care am reprodus

mai sus partea romneasca (cea din copia popii Grigore din
Mhaci numai par0a1), un al treilea manuscris cu text alternativ slavo-romn, cunoscut numai in citeva mici fragmente
66 Darla manuscriTie vechi. Codicele Todorescu i Codicele Marfian. Studii

ji transcriere, Bucure0.i, 1914, p. 17-19.

67 Asocial., niel P.S. Nasturel nu spunea o noutate in 1959 ( Invdfdturile
lui Neagoe Basar ab (n lamina pisardilor de pe biserica mandstirii Arges,
comunicare publicata in Mitropolia Olteniei", XII, 1960, nr. 1-2,

p. 15-20 ; N. Drisganu nu este citat), i niel P. Olteanu, in 1967 (Contribwrii la studiul literaturii ornilelice in vechile literaturi bulgard si romdnd.

Omilii folosite In Invdidturile lilt Neagoe Basarab, Rsl, XIV, 1967,

p. 349-354). Autorul reproduce fragmente din textul slavon al omiliei
dupa : Cod Sturdzanus, f. 128" (de fapt, p. 128 si urm., Tespectiv
f. 63v s.u.), Cod. Cardas, 1.454" (dc fapt, p..454 s.u.) si ins. slay.. f. 107,
gasit In Pitesti-Arges", despre care lus nu da nici o alta informatie
In rtalitate, textul e reprodus numai duPa editia lui Hasdeu, P. 78-80,
care prezinta uncle inexactitilti fata de manuscris. Textul simian al
.Pisculici a fost reprodus, cu unele greseli, de Gr. G. Tocilcscu, in Biserica
episcopald a mandstirii Curtea de Arges, Bucuresti, 1886, p. 32-33 ; tal-

macirea veche romaneascil din sec. al XVII-lea a fost reprodusa de

N, larga, in Invdidturile lui Neagoe Vocid (Basurab) cdtre fiul sclu Teodoiik, Valenii de Munte, 1910, p. 323-327 (vezi trad. moderna in Literatura romand veche, ed. G. MihAilA si Dan Zamfirescu, vol. 1, Bucuresti,

Edit. Tineretului, 1969, p. 157-161). In invldturi, pasajul folosit din

omilie se afla in ed. Iorga la p. 306, in editia Dan Zamfirescii llorica
Moisil
G. Mihaila (Invdidturile tut Neagoe Basarab cdtre fin, sdu
Theodosie, Bucuresti, Edit. Minerva", 1970), la p. 341, iar in cea greceasca (InwIldturile tui Neagoe Basarab, ed. V. Grecu, Bucuresti, 1942),
la p. 232, 233 : textul slavon al InvOlturilor este aici lacunar.
" Vezi descrierea manuscrisului : A. I. latimirski, Slavjanskie i russkie
rukopisi rumgnskich bibliotek, St. Pb., 1905, p. 452-454: P.P.
Panaitescu, Manuscrisele slave din Biblioteca Academiei R.P.R., vol.

Bucuresti, Edit. Academlei, 1959, p. 401-403.

www.dacoromanica.ro

100

deteriorate la maximum, este cel publicat de N. Iorga In 1906 69

identificat tot de N. Drganu70 : pe ling fotocopii, marele

istoric a dat transcrierea versiunii romnesti. Intrucit locul

pstarii fragmentelor ne este astzi necunoscut, reproducem
textul dup aceast editie, observind c segmentarea textului,
ca i traducerea difer uneori de celelalte dou manuscrise
(Exist mici deasebiri, in special de grafie i fonetic, i Intre
textele slavone).

Pentru a se putea constata mai bine ce fragmente s-au

pstrat, am indicat pe margine, In paranteze drepte, sub nr.
de ordine al paginilor, indicat de Iorga, numrul paginii corespunztoare din Codicele popii Bratul; segmentelor le-am dat
aceleasi numere de ordine pe care le au corespondentele lor in

Cod. Bratul'.
Asadar, avem In fatil trei traducen i diferite ale acestei

omilii scurte, destul de modeste in fond 72, atribuit lui loan

Hrisostomul, dar care, Intruclt se refer la cea mai Insemnat
srbtoare crestink a atras de timpuriu atentia primilor traduatori romni, care aveau nevoie de un text pentru predica
de Pa0i.
O predic asemntoare, atribuit tot lui loan Hrisostomul, se giseste in Codicele de la leud, In Evanghelia cu Invldturri (Cazania a doua) a lui Coresi (1580-1581) si in Codicele
7 odorescu. N. Drganu a crezut ca e vorba de acelasi text
(el se referea numai la acestea dou din urma, caci Cod. lead
nu fusese Inc descoperit), In traducen i diferite 73. In realitate,
aceast a doua predic este mai ampl, Incepe i se termin
Cifeva documente de cea mai ruche limbd romdneased, textul II, p. 7-14
filele slut provenite dintr-un manuscript In 8' mic" din secolul al XVI-lea

(Scrisoarea nu e mal nouA declt a Psaltirii Scheiene", p. 7). Iorga nu

spune unde a gisit aceste tile, despre care adaugl doar el stnt serse Cu
cerneala neagra, cu exceptia literelor care marcheaza treccrea de la o
limba la alta, litere realizate en cerneala rosie.
7 Op. cit., p. 17-19.
Filele fiind foarte deteriorate, se constata ca ordinea ion este alta declt
a stabilit-o N. Iorga paginile care cuprind textul Orniliei stnt VIb,

IIIa, VIlb, Illb, lb, Vla, Ha, II), VIIlb, IVa, IVb ; paginile Va
VIla, VIllb cuprind numai fragmente romilnesti din alt text, ca

Ia 4i Vb, ce par a da comentarii In romaneste la omilia hrisostomica".

"Ea are la baza pilda desprc lucratorii tocmiti la vie din Euangltelia dupd

Mafei, XX, 1-16.

72 Op. cit., p. 16-20.

www.dacoromanica.ro

CODICELE POPII BRATUL DIN BRA$OV

101

altfel, avind numai la mijloc un fragment aproape identic

cu partea centrar a predicii precedente74 (se folosete lins

nu pers. III sg. Sd ne.ytine de MUM ceas au lucrat etc., ci pers.
Cifi den ceasul den tu slujit-afi etc., Cod. leud, p. 35).
II pl.
In toate cele trei texte, dup titlu Pouanie u ne(d) Paschy.
invdfdtura Intru [cin]stita i marea dumineca PaAlo(r)
se
spune : Scrisd e de sliitul Ioa(n) Zlatou(st) 75. Cu toate acestea,
dei ar putea fi trecut, ca i cealalt, printre omiliile atribuite lui loan Hrisostomul, regretatul prof. V. Grecu, care a
descoperit izvorul ei in trei manuscrise cuprinzind omiliile
patriarharului constantinopolitan loan Caleca (dar numai
unul, ms. gr. 500 de la B.A.R., p. 224/12, o atribuie lui loan
Deoarece aceast omilie pretins
Hrisostomul), conchidea
hrisostomica n-a putut fi descoperit nici tare omiliile autentice

.1 neautentice din vasta oper omiletic a lui loan Gurd de

Aur, de aceea am spus (...) c i aceast omilie apartine
aceluiai autor sau culegtor, cruia ii apartine majoritatea
coviritoare a invatiturilor coresiene", adic lui loan Caleca 78.
totui, influenta omiliei atribuite lui loan Hrisostomul asupra acesteia din urrnfi, inrudirea" lor nu poate fi pus la indoial, avind in vedere pasajul central 1mprumutat din prima ".
Avind in vedere cele expuse mai sus, constatm, deci,
c Cuvintul de Invdfdturd la Payti, atribuit lui loan Hrisosto74 Vezi : Manuscript de la Ieud (Teste de limbil din secolul XVI, reproduse
In facsimile Ingrijite de I. Bianu, III), Bucuresti, 1925, p. 28-39 (pasa-

jul care ne intereseazA este la p. 34-36) ; Diaconul Coresi, Carte al

furkifilturd (1581), ed. S. Puscariu si Al. Procopovici, vol I, Bucuresti,
1914, P. 115-119 (pasajul respectiv este de la p. 117-118) ; N. DrAganu, Doud manuscripte vechi ..., p. 191-195 (pasajul respectiv este

la p. 193-194).

74 Am citat din Cod. Ieud.

74 Isparta principal bizantin pentru Carlea cu invdtdturd a diaconutui Coresi

din 2581. Omiliile patriarhului loan Cateca (1334-1367), Bucuresti,

1939, p. 17-18. inceputul t sfirsitul textului slut reproduse la p. 122

125. Cit priveste intermediarul slavon vezi : Maria RAdulescu, Originalul

slay al Evangheltei cu lnodfdlurd" a diaconului Coresi, Bucuresti, Edit.
Academici, 1959, titlul omillei la p. 72; P. Olteanu, Les originaux slavorusses des plus anciennes colledions d'homlies roumaines. Rsl, IX, 1963,
p. 163-192 (autorul a identifIcat, dupA indicatille lui A. I. Iatimirski
si I. K. Koliada, Evanghelia cu tnvdfdturd, tipAritA la Zabludov, In 1569).
77 Compararea celor trei versiunl romflnesti cu originalul grec i intermedia-

rul slavon, ctt l raporturile dintre ele depAsesc Ina cadrul studiului
de fatil.

www.dacoromanica.ro

102

inul, se gAsqte in trei manuscrise bilingve slaxo-romne vechi

al popii Bratul, din 1559-1560, al popii Grigore din Mdhaci,
din 1580-1620, si in Fragmentele Iorga, nedatate, dar apartinind, probabil, aceleiasi epoci, ceea ce si justific prezentarea
lor in paralel.
Dam, in continuare, citeva note la textul romtlnesc. 1 De la acest
cuvint, titlul se continua pe marginea paginei, vertical. 2 Scris bacart.trldu-se. 3 Scris : prdznuascd In loc de prelznuiascd.
4 Unul din
rarele cuvinte Cu dz, in acest ms. 5 Scris :
(Fragmentele larga) 6 Daca am citit bine, precizaixt a liaba -fil
lipseste din ms. (haplografie ?). 7 Cuvintele de la bund pina aici par a fi
o completare fina de original ; ele reprezinta un comentariu nurnai
romaneste, ca si, In parte, In rindurile de mai jos, cum se poate constata
prin comparatte Cu versiunea popli Bratul I cu originalul.

6. CONCLUZI I

Asadar, filologia romneasa i istoria culturii noastre

se imbogAtesc cu un nou manuscris bilingv slavo-romAn, al
cArui continut divers, religios-canonic i apocrif-folcloric,
arunc'A o lumini nouk asupra atmosferei culturale din Brasov,
la mijlocul secolului al XVI-lea, lArgind sensibil cunostintele
noastre referitoare la traducerile manu-scrise precoresiene,
in special in privinta Apostolului, Evangheliei *i a Omiliei pentru inviere, atribuit lui loan Hrisostomul. Valoarea cultural
lingvistia a manuscrisului creste prin mentionarea exactA
a anului copierii si a numelui copistului, care, M'A a fi unul
din preotii fruntasi din *cheii Brasovului, apartinea, totusi,
aceluiasi cerc de cArturari. Textul su oglindeste graiul din

Brasov si imprejurimi in secolul al XVI-lea, caci, dei nu e

originalul traducatorului, reproduce continutul unor manuscrise ce au circulat anterior in aceastA regiune. Totusi, textele
canonice Apostolul i Psaltirea vAdesc, din punct de vedere

lexical, o inrudire mai mult sau mai putin directA cu textele

www.dacoromanica.ro

coNcLuzn

103

rotacizante" corespunzatoare, provenite din nordul Transilvaniei : fOrfi a permita dezlegarea definitiv a complexei pmbleme privind primele traducen i ale textelor fundamentale
de cult, manuscrisul popii Bratul completeazO cuno*tintele
noastre de 0111 acum i dovedete o circulatie mai largi decit
s-a putut presupune anterior a primelor tlmOciri romneti
precoresiene 78.

78 Dintre lacrArile recente, vezi In special : Al. Rosetti, B. Gazacu, Liviu

Onu, Istoria limbit romiline literare, vol. I, ed. 2, Bucuresti. Ed. Minerva
1971, p. 1-83; Ion Ghetie Al. Mares, Introducere in filologia romdneascd, Bucuresti, EER, 1974; Gh. Chiva Mariana Costinesca, Bibliografia filologicd ronzdneascd. Secolul al XVI-lea, Bacuresti, Ed. Academiel

1974; Ion Ghetie, Baza dialectald a romdnei literare, Bacuresti, Ed .

Academlei, 1975, p. 1-271.

www.dacoromanica.ro

IN LEGATURA Cu VECHIMEA
MANUSCRISULUI ROMANESC
DIN CODICELE DE LA IEUD"

In numerele 8 si 9 din 1977 ale revistei Tribuna", D. *erbu

a publicat un articol 1, In care a incercat sd demonstreze c
manuscrisul romfinesc din Codicele de la Ieud a fost scris
In anii 1391-1392". 0 asemenea afirmatie, pe care autorul

a vehiculat-o oral din

1974,

dar pe care o gasim expusA pe larg

abia In revista citan', era de natur sa atragA atentia ata a

specialistilor, cit si a publicului larg, interesat desigur ,de a
avea cit mai multe si cit mai vechi" miirturii serse ale limbii
romiine. In esent, argumentarea sa se bazeazi pe interpretarea datei la care este plasat evenimen tul imaginar (cfiderea unei

pietre din cer, cuprinzind o epistol a lui Iisus Hristos, referitoare la respectarea duminicii), relatat In Legenda duminicii,
primul dintre cele trei texte ale manuscrisului rominesc inclus
In Codicele de la Ieud2, drept datd a traducerii textului din slavonefte in romdneste li, implicit, a manuscrisului respectiv:(intru-

cit autorul crede a avem in fat6 autograful traduatorului

sau, dacfi e o copie, aceasta ar fi -- dup pfirerea sa -- Intocmai cu originalul").
2 Manuscrisul romdnesc din Codicele de la Ieud. Mdrturie documentar a
vechimii limbit noastre, Tribuna", nr. 8, din 24 februarie 1977, P. 6, si
nr. 9, din 3 martie, p. 9. Prima parte a textului de fa tA a fost prilejuitA
de acest articol si a apArut initial in RomAnia literarA", nr. 26, din

30 iunie 1977, p. 8.
a Biblioteca Academia R.S. RomAnia, nr. 5032, ff. 170-193, 3 cante a
cfte 8 file.
104

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

105

:.',..".

,014a07.%,
i ACADEME/ .

s...ipt..... t),...tiri ffroow

::'

i/oNt;vol,

ar
., ... ...

?li .4Yrerl Er

,..:

'

f-

1.

L tI111/1
t+.1;_,A
s I.
1.4.11V 1H

"ItoAti

,,44.4 ,
rtmek it to;,

?if Ai A,A4*-11, AN,f;reg

otfirit4 (to irk sty i IA44
k
...,/
r

11AITIAM4 If

-me

r.,(A,4140r ,4,Tritc 44

...

-..

ry ei a di
Uf

. 11%

I,.

41/0114e'rti CJA(,1 n oral

cAothsaratiopti
1

toefr .. itvra to

h-y gran iri.k 4.4,4 gispitiTUtils.4,44.4fitsAttrIVI

........

rig . . tt; t ro itri :714 IT i;f1 is .

....
47.,,
g,7r 41-9,11 um siekto tot.. ,..
1..4,1E .

lif t

0 .,

:;'.1

. ,W,

rit.,04L- .4 Pt 4

)'
41'.

44 ,

Pshitils4 rnimo I

si

rityprfleittla ,

OS Ors -till t! AA WA.

ls0 13 4.1/44411414

44eilik KM gli at rtif4 'Wilt

...

f."...,4

p r"0'

A-1.-ir-,"

14 i 11lit .

,StrititSitittAifYiff-iiAt
,

.;

4,10Aot di .4.U.f.u.. .4 Alt..ifilifil A ,

;eri.. illgitr.1114# 14 Vi
'

toarrey"-.14.t

R.orivrt err/lint 4rii fr9 (A 1 ii .

,

sifAtittit

Kiiiicitorio

4%,4: %HA ors r;64.

'''''-'

VOW VP ' , ,41iffild . a

'

Codice/e de la leud, cca. 1621-1633 (f. 175r).

www.dacoromanica.ro

106

lata ins, Intr-o lectur corect sintactic, Inceputul acestui

text bilingv slavo-roman

Poslanie G B nagego If C1Z, s nbse spa(d).ee v Ier(s)ii(m) 3.

[Trad. : Epistola Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos,

cazut din cer la Ierusalim"]. Dentru ceriu cdzu intru Ierusalim 4.
Povgsta, byvgaa divna v sig(m) gradg Ier(s) lmg, va lg(t) 6900 5

[Trad. : Poveste minunat, ce a fost In sfintul ora Ierusalim,

In anul 6900", resp. 1391-1392 e.n.]. Povste fu de demult

tntru sfinta ceatate Ierusalimului, intru atifia ai, va lg(t) 60 00
[,,in anul 6000", resp. 491-4921.
Aadar, acest fapt leg,endar este plasat in textul slavon
al manuscrisului de la Ieud In anul de la facerea lumii", 6900,
respectiv 1391-1392 e.n. ; intru atitia ai" se spune In traducerea romaneasca, dupa care urmeaz din nou data, scris,
ca i prima oar, in slavonete, cu acelai bronz alb de argint.

Dar, cum lasase de asta data mai putin loe (sau, poate, din
neatentie), copistul n-a mai scris a doua liter chirilica, E, cu
valoarea de 900, pe lingi dz, cu valoarea de 6000, astfel ca anul

care rezulta este 491-492 e.n.

care apartine texAsa stind lucrurile, nici prima cifra
tului slavon
nici a doua (evident, incomplet)
care aparnu pot fi interpretate ca reprezentine textului romnesc
tind data scrierii sau traducerii textului respectiv in rom-

nete, ci numai data imaginar a caderii pietrii din cer".

Dealtfel, istoria acestei legende apocrife este cunoscut

la noi, cu lux de amanunte, !ilea de acum un seco!, chid B.P.
Hasdeu a publicat-o cu un amplu studiu, dup o alta versiune
romneasc, transcrisa de popa Grigorie din Mliaci, in anul
1600 (Codex Sturdzanus, B.A.R., mss. rom. 447) 6. Ulterior,
asupra ei au revenit M. Gaster 7 i N. Cartojan 8. Aparuta pe
3 Titlul, scris Cu litere mai mari, in primele dud rindan, cu bronz alb
de argint", cum precizeazti I. Bianu, in Teste de limbd din secolul XVI.
III. Manuscript de la Ieud, Bucuresti, 1925, p. I.

4 Traducerea veche, scrisi in rind obisnuit, retinind numai sfirsitul titlului.

5 Subtitlul, scris la fel in rind obisnuit.
Cuvente den bdtrini, t. II, Bucuresti, 1880, P. 19-66.
Literatura populard romdrid, Bucuresti, 1883, p. 371-381.
3
populare In literatura romdneascd, vol. I, Bucuresti, 1929,

p. 100-107, reed. 1974, p. 129-138. Alte indicatii bibliografice la

Gh. Chivu si Mariana Costineseu, Bibliografia filologicd romdnescd.
Secolul al XVI-lea, Bucuresti, 1974, p. 164, 172-174.

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

107

la sfirsitul secolutui VI, probabil in limba greaca, i tradus

curind in latina, aceast legenda apocrifa, combatuta mereu
de biserica oficiala, a avut ulterior o larga circulatie, In Europa,
in Orientul Apropiat i chiar in Africa (Etiopia), fiind tradus

in diverse limbi moderne : german', franceza, maghiar etc.

care are mai multe variante
Din greaca, textul
a fost
transpus in slavon, iar de aici in romana, cele in ai vechi versiuni, ca unele diferente intre ele, pastrindu-se in Codex Sturdzanus i In Codicele de la leud (numeroase alte variante au
circulat in manuscrise i tiprituri, pina la inceputul secolului
nostru).
In cele mai multe manuscrise i brosuri, evenimentul nu

este datat ; alteori este mentionat patriarhut Ioanichie al

Ierusaliinului, care a pstorit aproximativ intre anii 1020
1024 9 sau personaje de la Roma (in versiunile care plaseaz

actiunea in cetatea eterna"). Una din versiunile grecesti

(manukris din sec. al XVI-lea) incepe astfel : Epistola Domnu-

lui nostru Iisus Hristos. Aceasta epistola a czut in orasul

Ierusalim, in luna septembrie, intr-o miercuri"1. Intr-un
manuscris slavon ucrainean din sec. al XVIII-lea se spune :
Kdy bylo o lelo 697, In, grade Ier(s)lime buts gla(s) is nra nevi-

[Cind a fost in anul 697, in orasul Ierusatim s-a

auzit un glas nevazut din cer ...") s.a.m.d. 11 In fine, textut
dimyj

nostru se incheie cu mentionarea celui care, chipurite, a difuzat

aceast epistola : Am patrEarchu Erusali(m)skyj Ostanb [Eu,
-patriarhul Ierusalimului,
nume corupt, probabil,

din acela al patriarhului Casian, care a pastorit cindva intre

134 si 18512.

Prin urmare, acestea sint diverse date imaginare, intro(lase .in unele versiuni pentru a da mai multa credibilitate legendei nimeni, niciodat, nici cei care le-au scris, nu le-au

interpretat drept date ale alcatuirii sau traducerii legen dei

9 Straieoyc'ka Mineja XVI o., In: Iv. Franko, Codex apocryphus e manuscriptis ukraino-russicis coltectus, vol. IV, Lvov, 1906, p. 53 ; Vezi P. NAs-

Curet, Lista patriarhilor ortodocfi, ,,Hrisovul", VII, 1947, p. 167.

Vezi A. Vassiliev, Anecdota graeco-byzantina, partea I, Moscova, 1893,
p. 28.
IL Vezi Iv. Franko, op. cit., p. 56.
Vezi P. Nasturel, op. cit., p. 165; tot acolo alte nume cu o forml ctt de
cit aproptatti de Osian" : Maxirnian, lulian, Dolihicuz, care au pitstorit,

la date incerte, pina In a. 185.

www.dacoromanica.ro

108

intr-o limbi sau alta. CInd copistul a vrut intr-adevAr sA

anul transcrierii, a procedat, de pila, ca popa Grigorie
din MAhaci, care a adAugat la sfIrsitul textului, in slavone*te :
Py(s) m(s)ca drr, 19 diib, Vb dtib Balrb Zikmo(n) kralju, egda
ubietb Michaju vo(d) u Miraslau, u 10) t Ada(m) 7108, 0(0
tentioneze

ro(i)stvo Ch(s)vo 1600 [Am scris in luna martie, ziva 19, In

zilele regelui BatAr Jicmon 13, cind a fost bAtut Mihai vodA
la Miraslftu, in anul de la Adam 7108, de la na*terea lui Hristos
16001 14.

Cum rAmine insA cu datarea manuscrisului 7 Dei I. Bianu

1-a plasat In a doua jumAtate a secolului al XVI-lea, mai exact
pe la 1560-1580" deoarece in acela*i codice, avind coperte
vechi, au fost legate *i dota mici tipArituri coresiene, intrebare

i Pravila, atribuite de el acelor ani (cercentorii

actuali dateazA prima tipAritun in anii 1550-1560, iar pe a
doua in 1560-15621s) , mai aproape de adevAr s-a dovedit
datarea propusA de acad. Al Rosetti : inceputul secolului al
XVII-lea 16. n anii din urmA, Al. Mare*, pe baza unui atent
examen filigranologic, a ajuns sA dateze manuscrisul (hirtie
polonezA, fabrican la Alniszek) futre anii 1621-1633', datare acceptan de Ion Ghetie 18, care a publicat recent, impreun
creftineascd

cu Mirela Teodorescu, o nouA editie a celor trei texte romAne*ti

23 Sigismund Bthory, principc al Transilvanici (1581-1599, 1601-1602)1

14 /14ss. citat, f. lOr (Cuninte din bdirfni, II, p. 54-55, 65-66). liasdeu
a arAtat c, intrucit llalla de la Mrslu localitate apropiat de
MAbaci
a avut loe la 18 septcmbrie 1600, este evidcnt c partea
MIMA a InsemnArii a fost adilugatA duptt acest eveniment. Despre cel
cinci copi*ti ai acestui manuscris, In afara popii Grigore, vezi. Gh. Chivo,

Copistii Codicelui Sturdzan,Limba romAnA", XXVII, 1978, nr. 1,

p. 59-71.

25 Vezi Ion Ghetie si Al. Mares, Introducere la filologia romdneasc6, Buco-

resti, 1974, p. 35.

16 Elude sur le rhotacisme en roumain, Paris, 1924, p. 2. Ved si G. Ivilnescu, Problemele capitale ale vechii ronUlne iterare, fasi, 1947, p. 81.
Datarea Manuscrisului de la leud, Limba romAnfi", XXIV, 1975, nr. 4,
p. 305-311 ; vezi l articolul sslu Cfnd au fost serse textele rometnesti
manuscrese din Codicele de la leud"?, publicat in Tribuna", nr. 23,
din 9 iunie 1977, p. 5.

h Filigranul Manuscrisului de la leud ne duce spre anil 1620-1630"

(Baza dialeciald a romdnei lucrare, Bucuresti, 1975, p. 213; vez!
p. 310, 316-318).

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

109

din Codicele de la Ieud 19, pe care o vom discuta in paginile

urrnitoare. Cum in fata noastri avem o copie 20, ca i In alte
cazuri, nu putem sti deocamdat cine si cind a efectuat traduspre deosebire
cerea : oricum, intrucit Legenda duminicii
nu prezinti rotacismul, ea provine
de celelatte doui texte

dintr-o traducere efectuati de o persoani originari dintr-o

regiune a tirii unde se vorbea un grai de tip muntenesc" 21.
Cit priveste intrebarea capitali : Clad a inceput si se

serie romineste, inainte de scrisoarea lui Neacsu din Cimpulung

slut cunoscute de mult mentiunile

priviud redactarea in romneste a ciornei jurmintului lui
(29-30 iunie 1521) ?"

Stefan. cel Mare, Malt regelui Poloniei, in 1485, precum si a

unor scrisori la Sibiu, in 1495, texte care ins nu ni s-au pistrebuie si se fie
trat. De fapt spune acad. Al. Rosetti
scris romneste intotdeauna, sporadic si pentru nevoi particutare" '2. Asa, de exemplu, ni s-a pstrat un Catasah de scule
din anii 1508-1509, scris la Brasov de un om de casi al lui
Mia'cea, fiul lui Mihnea cel Ru, intr-o limbi amestecati, slain absenta textelor
voni i romini. Mai pretioase sint Iasi
coerente, anterioare anului 1521 numeroasele cuvinte rominesti, inclusiv nume de persoane si de locuri, utilizate In diverse
documente, inscriptii i texte slavone, latine sau redactate

In alte limbi, pe teritoriul tirii noastre ori in tante vecine,

in secolele XXV, cuvinte asupra cirora a atras atentia ace-

Iasi Hasdeu Inc in 1865. Continuind cercetirile acestui mare

filolog, ale lui O. Densusianu, I. Bogdan, Al. Rosetti, D.P.
Bogdan si ale altor lingvisti i istorici, autorul acestor rinduri
a steins intr-un Dicfionar al 11m bu romdne uechi (Bucuresti,
1974) peste 600 de cuvinte atestate de la sfirsitul secolului X
pini la inceputul celui de-al XVI-lea dintre acestea, aproape

20 sint anterioare anului 1391. De asemenea, Ion Ghetie

13 Independent de cei doi lingvi$ti, cercetiitorul englez Dennis Ileletant,

specialist In limba romini, a sustinut la Universitatea din Londra,
noiembrie 1976, teza de doctorat, O analiza lextuald a Manusorisului de
la feud, In care, pe lingi studiul lingvistic i filologic, se dau ta paralel
*i versiunile grecesti L slavone corespunzatoare textelor rominesti (Din
prezentarea xerografiat4 a tezei, trimis autorului acestor rInduri, la
11 ianuarie 1977).
Vezi si Maria Zdrengbea, Slauona Legendei daminicii" din Codicele
de ta feat Cercetiiri d.! lingvistici", III, 1958, p. 109-117.
L Gketie, Baza dialectald .
P. 317.
"
limbii romilne, Bicuresti, 1968, p. 413.

www.dacoromanica.ro

110

AlMare au publicat o ampl monografie, Graiurile dacoronidne In secolul al XVI-lea (Bucuresti, 1974), in caro

pe-

lat la ci serie de atestari din secolele al XIV-lea i al XV-lea

pentru a caracteriza diverse aspecte ale foneticii i morfologiei
limbii .romne vechi. In. mod similar, dota cercetatoare clujene, Ioana Anghel i Felicia Serban, au publicat un interesant
articol privind sistemul de derivare a cuvintelor romnesti,
pe baza datelor extrase din documente slavone i latine
tinind aceleiasi perioade 23 Far Indoiala ea astfel d6 cercetari
vor continua, scotind la iveal alte cuvinte romnesti i poate
chiar texte dinainte de scrisoarea lui Neacsu din Chnpulung.

Ijupa mai bine de 50 de ani de la editia fotolitografiata

a lui Ioan Bianu (1925), manuscrisul romnesc (in parte,
bilingv slavo-romn) din Codicele de la Ieud a fost din Bou
Publicat In facsimile 1 in transcriere interpretativa, ing6t.it
de un amplu studiu filologic-lingvistic i de indice cpmplet,
datorate.Mirelei Teodorescu i lui Ion Ghetie 24.
13 Probleme ate reconslifuirii sislcmului de derivare al limbii romtingschnire

secolele al 1X-lea si al XV-lea, Cercet6ri de lingvisticA", XIX. 1974,

nr. 1, p. 67-75.

21 AteastA editie continuA eforturile Editurii Acaderniei i ale institYielor

de lingvisticA i facultiplor filologice de a pune la indemina spccialis-

tilor si a "oamenilor de culturA cele mai vechi monumente alt lirribii

romfine in editii stiintifice, cu studii i indice, realizate la nivelut Mologiei i lingvisticii actuale. Astfel, in cursul ultimilor 15 ani au aprut pe
rind : Tetraevanghelul lui Caresi (1560-1561), editie de Florica Dimitreseu (1963); Palta de la Ordslie (1581-1582), ingrijit de Viorita-Pamfil (1968) ; Lilurghierul lui Coresi (1570), ingrijit de Al. Alares- (1969)
Pravila rilorului Lucaci (1581), editat6 de I. Rizescu (1971) ; Evanghelcarul slavo-romdn de la Sibiu (1551-1553), sub ingrijirea lui L. Deirnny,

cu un studiu lingvistic (netenninat) al regretatului acad. E. PetrOvici

(1971) ; Psallirea slavo-romand a lui Coresi (1,577), cditatit, in comparatie
cu cele din 1570 si 1589, de Stela Ttma (1976) si, in fine Manuscris'ul de

la leud, databil, dup6 cum am NAzut mai sus, intre anii 1621-113g:
Manuscrisul de la leud-:Trat stabilit, studiu filologie, studiu de limbA
si indice de Atirela Tecdcreseu i len Ghelie, Buculusti, Editura Acedemici, 1977, 260 p.

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

111

Deschizindu-se cu un scurt Cuvint Inainte (p. 5), volumul

cuprinde, in prima parte, un atent Studiu filologic (p. 7-58),
un amplu Studiu de limbd (p. 59-141), urmat de Abrevieri
(p. 142-143) i de o Notd asupra edifiei (p. 145-149). Textut
celor trei scrieri traduse in romanete este transcris la p. 153
170 : I. [Epistola Domnului nostru Iisus Hristos]

dentru ceriu
clidzu Intru Ierusalim (aa-numita Legenda duminicii ; din tex-

tul bilingv alternant slavo-roman este reprodusa numai partea romfineasc, insotit de versiunea din Codicele Sturdzan),
singurul text nerotacizant ; II. Invillaturti intru sfinta si marea

dumineca PaAlor, scrisli e de sf Intul loan Zlatoust (in realitate,

nu apartine marelui predicator, ci patriarhului loan Caleca

al Constantinopolului [1335-1347], fiind influentatd de o
predica similar, atribuita lui Ioan Hrisostomul) ; III.

despre sfinta cuminecilturdj25. Acestea dou din urrna

Out insotite, in aparatul critic, de diferentele din Evanghelia cu
inveifiltur a lui Coresi (1581)
tradus, cum se *tie acum (in
urma cercetrilor lui A.I. Iatimirski, K.I. Koliada, P. Olteanu),
dupa Evanghelia cu Invatilturd, tiprit la Zabludov, in 1569 ,
respectiv textul II i din Codicele Todorescu. La pp. 173
207

se publica Indicele de cuvinte, cuprinzind toate cele 722 de

cuvinte-unitti, cu o frecventa de 4320 de aparitii" (vezi p.128).
1.n sf.ir.5it, pp. 211-256 cuprind Facsimilele manuscrisului.

Iat, pe scurt, citeva din concluziile editorilor, care prezinta, intr-un paragraf special, Opiniile asupra manuscrisului
de la Ieud (p. 14-19), de la descoperirea codicelui, in 1921,
aducerea lui la Biblioteca Academiei Romane (nr. 5032) pina

astzi. Cele 24 de file (ff. 170-193), legate impreuna cu fragmente de manuscrise slavone i cu dou tiparituri coresiene
incomplete
Catehismul i Pravila
sint copii maramure*ene efectuate aproximativ in deceniul al treilea al secolului
al. XVII-lea, ale unor traducen i mai vechi efectuate in sudul
Transilvaniei (dui:4 opinia autorilor, prin filiera unor intermediare moldoveneti), fapt cu atit mai evident, cu cit textele
II i III reproduc, cu sensibile modificarilpfirti din tiparitura
coresiana de la 1581 (vezi p. 33). Dupa parerea Mirelei Teodorescu i a lui Ion Ghetie, copistul pare a fi fost ucrainean,
25 Partea de tithii respectiv titlul existente in manuscris numaiLin slavoneste.

'

www.dacoromanica.ro

112

Intrucit dintr-e serie de exemple se poate deduce ca el nu

stpinea In chip desavirit limba romfina, aviad dificultati,

ca mai toti strainii, in special in redarea sunetelor i r; de

asemenea, cunWea in mod aproximativ grafia chirilica romaneasca, facind adesea confuzii intre regulile ortografice romaneti i cele slavone (ucrainene)" (p. 53). Traducitorul textului I era lusa un romn, aviad
ca mai toti cfirturarii din
Transilvania acelei epoci cunotinte insuficiente de slavona,
dovada unele inadvertente, observate mai de mult de catre
Margareta Stefanescu (-Serghi) i Maria Zdrenghea (vezi paragraful Raportul dintre textul slavon ;si cel romdnesc al Legendei

duminicii, p. 48-52).
Studiul de limb se oprWe amanuntit asupra Grafiei manuscrisului (p. 59-80) i Foneticii (p. 81-99), releva citeva
particularitati ale Morfologiei (p. 100-109), Formdrii cuvintelor
(p. 109-115) i Sintaxei (p. 115-128), incheindu-se Cu consi-

deratii asupra Lexicului (p. 128-141). Completind datele

statistice reproduse mai sus, adaugam aici ca, din cele 722 de
cuvinte, 18 sint nume proprii Cu 110 aparitii ; din cele 704
cuvinte comune, aproape jumatate (331) apar o singur data,
120
intre 11
de dona. ori, 184
futre 3-10 ori, iar 69
Elementele de origine latina sint pre382 ori (conjunctia
ponderente atit in vocabular (351, resp. 49,85%), cit i, mai
ales, in text (3335, re,sp. 79,21%), fijad urmate de imprumuturile slave (141, resp. 20,01 %), derivatele romineti de la cuvinte de origine latina (133, resp. 18,89 % ) .a.m.d. (imprumuturi
maghiare 26, greceti, cuvinte cu etimologie necunoscuta ;

derivate romiineti de la diverse imprumuturi). Pentru a releva

unele puncte de discontinuitate intre aspectul vechi al limbii
romane i cel modern" (p. 130), autorii semnaleazi cIteva
Cuvinte dispeirute din limba actuald sau mai pu fin cunoscute

(p. 130-134; !atine: a cure (<1at. currere), (durar (<1at.

februarius), Inveaste (<1at. investire) etc. ; imprumuturi slave,

grecqti, de origine necunoscuta : pesti a intirzia" ; formate

In limba romana: a se delunga a se departa", mesera-late .a.,
sau care prezintei sensuri deosebite fafei de cele actuale (p. 135-139),

precum i unele aspecte ale Sinonimiei (p. 139-141; 35 de

"In tabelul de la p. 130 s-a strecurat o greseali la freeventa cdvintelor
de origine magbiar : 24 de aparitii nu reprezinta 9,57% din total.

www.dacoromanica.ro

CODICELE DE LA IEUD

113

plIngere, bucura
veseli, cuget -.
serii sinonimice : bocire
toate, fapte care dovedesc ca lexicul textului
grnd etc.)

nostru reflect, in mare 0 in amnunte, lexicul limbii ve,chi

romneti" (p. 141).
Madar, istoricii limbii romfine au la dispozitie noi date
privind diverse aspecte ale ei in a doua junatate a secolului
al XVI-Lea (manuscrisul cuprinzind copiile unor texte din
aceast perioad) i primele decenii ale celui urmator. Pe de
dup cum subliniaza
alt.% parte, textele editate ilustreazi
unul din itinerariile urmate de cartea
cei doi cercetitori
romineasca In primul veac de literatura [in limba national]
(1550-1650), 0 anume din sudul nerotacizant spre zonele
nordice ale %aril, unde ro tacismul lui -n-, ca i alte particularitti arhaice se mai ment ineau, ducind uneori o existenta pre-

cari" (p. 58).

Apreciind In mod deosebit rezultatele cercetarii i editia realizat de Mirela Teodorescu 0 Ion Ghetie, ne ingaduim,
In cele ce urmeaza, sa facem citeva observatii.

Cuvintele slavone prescurtate trebuie sa poarte toate

titla, deci Gi Bi, rs X7, ntise (p. 8 0 153). Segmentul grafic
nevisteli (p. 49) reprezinta pe ne vgste li nu titi oare", in scrip-

tio continua din manuscris (f. 173r).

Rom. po(t e un postverbal de la a Mil i nu provine

direct dintr-un v.sl. inexistent, *poxta (p. 99). Pentru doegublif forma slavon mai apropiat este duegubecs), 0 nu forma

cu -b- nevocalizat, specifick limbii slave vechi (pin in sec.

XXI), duegubscs (transcrierea duegublei nu e recomandabil,
Intru.cit poate da natere la confuzii). Forma slav ce corespunde
cuvintului gadia este bg. ragaaa (gadina), Cu sufixul fem. -ina,
nu gadin (p. 132). Nedostoinic, adj. i subst. (p. 134), provine
din slavon. nedostoins, cu extinderea sufixului -nic dup modelul perechilor de tipul adj. dostoins
subst. dostoiniks, dupa

cum a artat de mult acad. Al. Graur, in monografia Nom

d'agent el adjectii, en roumain (Paris, 1928).

www.dacoromanica.ro

114

Evident, aceste putine chestiuni de detaliu afecteaz

prea putin esenta analizei lingvistice extrem de atente a autorilor studiului, care au scos maximum de concluzii dintr-un
manuscris ce s-a dovedit a fi mai putin arhaic decit s-a crezut

un timp, dar care ilustreaz o intens circulatie a vechilor

traducen i romnesti in diverse regiuni ale trii 27.

27 ESt( cel pupil curios c5, /a 27 aprilie 1978, ,,Tribuna" (nr. 17, p. 6) mai
liptirea interviul luat de I.iviu Petrina lui Durnitru 5erbu, intitulat Cel
mai vechi text romeinesc pstral
cunoscul) in Codiccic de la leud, 13.91
1392, f5ril nici o referire la editia recent5 si la tot ce s-a publicat Intie

timp. Astfel, spre sfirsitul anului 1977, acad. Iorgu Iordan socotea de
datoria sa six ja poziie fatii de articolul lui liron Blaga (Cronica",
nr. 33 din 19 august 1977, p. 8), in care acesta isi insusea pixrerea lui
D. 8erbu, Iiir5 a lua in consideratie obiectiile extrern de serioase ale
filologilor nostri din trecut si de astiizi" (vezi Limba romAn", XXVI,
1977, nr. 5, p. 583).

www.dacoromanica.ro

DIN ISTOR IA
LINGVISTICII ROMA NICE
SI
ROMANE5TI

LINGVIST1 STRAIN!

DESPRE LIMBA ROMANA

Primul istoric al lingvisticii i filologiei romne, Lazar

Saineanu, a consacrat un intreg capitol din Istoria filologiei
r orriiirre contributiilor unor savanti straini la cunoasterea
tudiul stiintific al limbii romane intre celelalte limbi romanice
In rap orturile ei cu alte limbi 1, contributii care s-au inter-

ferat nu o data cu eforturile exegetice ale filologilor romani,

completindu-se i, uneori, corectindu-se: reciproc. Alai tirziu,
Sextil Puscariu a consacrat aproape un intreg volum din Studii
ist roromdne analizei critice a cercetarilor Intreprinse de filologii
strini i romani asupra dialectului respectiv, ince1 Ed, I, Bucuresti, 1892, p. 1-44; ed. 2, 1895, p. 10-43: cap. Limba
romlinti in Occident. Referiri la cercetArile lingvistilor i filologilor straini
se fac si In capitolele Elemente romne in limbile strine i SIctrea actuald
a filologiei romne.
115

www.dacoromanica.ro

116

piad din 16982, iar Th. Capidan a fcut, la rindu-i, o trecere

in revista a studiilor consacrate, in tar si in strinitate,

dialectului aroman 3 i, intr-o mai mica masurfi, celui megle-

noromin 4. Realizirile de virf, cu valoare teoretia generala

referitoare la limba romana in cadrul limbilor romanice, au
fost consemnate, in acelasi timp, intr-o carte de sinteza, unick
in feint ei, Introducere in studiul limbilor romanice. Euolufia
si sham actualii a lingvisticii romanice a acad. Iorgu Iordan

(Iasi, 1932), reluat peste trei decenii intr-o nou editie,

Linguistica romania. &Diu fie, curente, metode (Bucuresti, 1962).

Studiile mai importante consacrate limbii romane, atit de

lingvistii nostri, cit si de cei din alte tari, sint consemnate
de asemenea cu o rail scrupulozitate in sinteza profesorului
italian Carlo Tagliavini, Le origini delle lingue neolatine (Bologna, 1949; ed. 6, 1972), tradus recent, cu utile completri,
in romaneste (Originile limbilor neolatine, Bucuresti, 1977
vezi mai jos).
In anii din urmI, preocupri sistematice in aceast directie inanifest prof. D. Macrea, unul din cei mai asidui cerce-

ttori ai istoriei lingvisticii romanesti, care a prezentat pe

larg. intr-una din ertile sale, activitatea hli Gustav Weigand,

,,un promotor german al lingvisticii romanesti", precum si

contributia la studiul limbii si culturii romine a lui Walter
von Wartburg, Ernst Gamillscheg, Alf Lombard, Carlo Tagliavini, Mario Ruffini, Alain Guillermou, W. Bahner 6 si L. Galdi 7.
Compendii recente de ling,vistici si filologie roman, cu caracter
4 VOL II, Bucumti, 1929, p. 6-252.
5 Aromdtdi, Bucure0, 1932, p. 85-124.
4 Megleaoromlnii, I. Isloria 0 gralal lor, Bacurelti, 1925, p. 1-1, 7-10,
54--65.
5 Mudd de islorie a firribii 0 lingoisticii rom4ne0i, Bucure0, 1965, p. 229
245.

5 Limba 0 lingoislied romdrifi, Bucureti, 1973, p. 62-82.

7 Limbit 0 canard, Bucureti, 1978, p. 156-158.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

117

istorico-bibliografic, aprute in tar si in strintate, mentioneaz, de asemenea, alturi de cercetrile romnesti, si

lucerile mai importante, publicate in alte re. Recent, profesorul E. Coseriu a scos la iveal si comentat cu o deosebit
acuitate preocuprile privind limba romfinfi ale unor filologi
si poligloti europeni din secolele al XVI-lea

al XVIII-lea 9.

In sfirsit, intr-un capitol privind un aspect al lingvisticii si

filologiei romnesti, autorul acestor rinduri a mentionat, la
locul potrivit, contributiile savantilor strini, incepind din
secolul al XV-lea ping in primele decenii ale secolului
nostru I.

Pe aceast linie de preocupri, ne propunem sfi revenim,

in cele ce urmeaz5, asupra unor personalitfiti stiintifice din
diferite tri, care au adus, in secolul trecut si in secolul nostru,
contributii de cel mai mare interes la studiul limbii romne,
In contextul mai larg al raporturilor ei cu alte limbi, inrudite
si neinrudite, si pe fondul istoriei culturii romnesti.
e E. H. Schroeder, Einfiihrung in do' Studium. des Rumanischen. Spracluvissenschaft und Lileralurgefchictie, Berlin, 1967; 1. Coteanu si T. INnail,
lntroducere in lingvistica 0 filologia romdnemca. Probleme, bibliografie,
Bucuresti, 1970.

9 Die rumanische Sprache bei Hieronymus Megiser ( 1603), SCL, XXVI,

1975, nr. 5, p. 473-480; Andreas Mailer und die Lalinildi tip Rumanischen (1680), RRL, XX, 1975, nr. 4, p. 327-332; Sliernhielm, die rumani.sche Sprache und das merkwilrdige Schicksal eines Vaterunser [1671],

extras din Rcmanica", 8, 1975, La Plata [19781 23 p.; Zur Kennlnis

der rumanischen Sprache in Westeuropa im 16. Jahrhundert, extras din
Scritli in onore di Giuliano Bonfante, Brescia, 1976 lak 527-545"; Das
Rumanische im Vocabulario" von Hervas g Panduro, extras din 7,eitschrift ftir romanische Philologie", Bd. 92, 1976, Heft 3/4, p. 394-407;
Vulgarlaiein und Rumanisch in deuischer Tradition, extras din Homenaje
a Rodolfo Grossman, Frankfurt a.M., 1977, p. 337-346.
" Siudii de lexicologie 0 islorie a lingvislicii romdnefli, Bucuresti, 1973, p. 157

186 ; cf. si cap. Noi marlurii privind latinitalea limbii romdne : primde
glose 0 glosare romno-laline 0 romno-ilaliene ( 1451 1718), In vol.
Cultura 0 lileralurd romana veche In contest european, p. 21-61.

www.dacoromanica.ro

118

FR. MIKLOSICH $1 CERCETAREA STIINTIFICA

A LIMBII ROMANE $1 A DIALECTELOR El

,Cercetarea 1.iintifica a raporturilor lingvistice slavoromane incepe abia la mijlocul secolului al XIX-lea, data cu
dezvoltarea lingvisticii moderne. Cel caruia ii revine meritul de
a fi intemeietorul de fapt al studiilor slavo-romane este mareler
invatat sloven Franz Miklosich, cea mai proeminenta figura

a slavisticii europene din a doua jumatate a secolului al

XIX-lea.

Este adevrat ns ca in al doilea sfert al secolului al

XIX-lea au aparut lucrarile unor premergatori ai lui Miklosich,
care au relevat un numar apreciabil de cuvinte de origine slava
In limba romana. Astfel, in 1840, invatatul rus Iakov Hinku-

loy, legat prin origine de poporul roman, publica la Petersburg o lista de peste 500 de cuvinte, intitulata Sobranie slavjanskich pervoobraznych slov, upotrebljaemych o valacho-moldavskom jazyke, ca adaos la crestomatia sa de texte romanc5ti,
Sobranie so6inenij, u proze i stichach, dlja upraThenija u valacho-

moldavskom jazyke (p. 174-200). Astfel, de pilda, la litera b

autorul citeaza cuvinte de origine slava ca babii, basad, bdenie,
bejanie, beznii, bici etc., insotindu-le de traducerea in limba

rusa. Aceasta este prima lista tiprit de cuvinte slave in

bimba romn, carei pstreaza valoarea documentar Odd
astzi 11.

Citiva ani mai tirziu, in 1847, scriitorul

carturarul
sirb Jovan Sterija Popovi, care cunotea limba romana vorbita, tiparete articolul Rea srbsko-slavenske u vlakom jeziku
poznate (in Glasnik Drui(va srbske slovesnosti, I, 1847, p. 30
58)12, bazindu-se in selectionarea cuvintelor pe cunoscutul
.1

11 Listele Intocmite de Ion Budai-Delcanu In 1812 I 1818 au rimas In

manuscris, fiind scoase la iveali abia in anii din urmi (vezi Studii de
lexicologie ..., p. 168-169).
12 Cf. Radu Flora, Sterija i problem leksiekih elementa u rumunskom jeziku,
extras din Zbornik za filologiju i lingvistiku", Matica Srpska, Novi Sad,
1957, p. 126-145, reprodus In vol. Relaiiile strbo-romdne. Noi contribujii,

Panciova, 1968, p. 233-267.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIIVIBA ROMANA

119

Lexzcon de la Buda (1852), precum i pe cunotintele proprii

de limba romana. Lista sa cuprinde 1062 de cuvinte pe care

autorul le considera a fi de origine slava (p. 32-58). Dack'
Warn la o parte unele cuvinte care nu Mat de origine slav sau
provin paralel in romana i sirlA din alte limbi etc., se poate

constata ca cea mai mard parte a imprumuturilor slut

bine indicate : de ex., clocli, ddruiesc,

fIllos,

leucel, slobod,

vadril etc.
A treia listii de cuvinte e cuprinsa in Vocabular de vorbe

streine In limba romcinti al lui I. Heliade-Radulescu, aparut

In acela0 an, 1817. Intocmit in alt scop
acela de a inlatura
din limba romana cuvintele de origine straina , vocabularul
lui Heliade, care cuprinde circa 1 200 de cuvinte, nu este lipsit
de valoare tiintifica i documentara ". Gasim aici astfel de
cuvinte slave ca cinste, crai, drag, dragoste, jupin, ziipadcl etc.,
Heliade indicind chiar unele particularitat fonetice ale cuvintelor straine, in special slave, pentru a fi mai upr recunoscute.
Nu e locul aici sa ne oprim asupra tendintelor lui Heliade.
Trebuie relevat doar ca Miklosich a cunoscut aceast lucrare,
pe care o mentoneaza in lista izvoarelor i din care i0 extrage
unele cuvinte (de ex. bezaconie, boboteaz, gropnitel, istov etc.).

Dealtfel, Miklosich cuno0ea 0 lucrarea lui Sterija, pe care o

citeaza 0 o folose5te, MI% !ma a da numele autorului 14

0 ultima lista de cuvinte tiparit inaintea cercetrii

fundamentale a lui Miklosich

0 anume in 1859

a fost data

11 Mai mult chiar, autorul se giseste In impas, clei nu intotdeauna are la

linden:dui cuvinte cu care sl Inlocuiasci pe cele slave, turee$ti, ungure$t i
etc. : Na $tiu, ziu,
serie el In PrecuvIntare
de a$ putea eu In ziva

de astizi si puM In loe de virstd, elate. Nu $tiu ce si puiu in local vOrbelor

ispas, gala, treabd, geambag ..." (Opere, t. II, ed. D. Popovici, Bacuresti ,
1943, p. 338). Vocabularul a fost reprodus recent, din nou, de Ion Popescu Sireteanu, In : Ion Heliade Ridulescu, Scrieri lingvistice, Bucuresti, 1973,

p.251-317 (citatul la p. 275-276).

14 La lista izvoarelor (p. 7J) Miklosich mentioneazi revista In care a apirut

lucrarea. Radu Flora presupune chiar ci aceastl lucrare, ea imperfectiu -

nile ei, a putut servl drept imbuld pentru Miklosich de a alcatui lista

fmprumuturilor pe o bazi mai solidl $i Cu indicapile etimologice necesare.

Dupli toate probabilititile, Insi, Miklosich n-a cunoscut lucrarea lui

Hinkulov.

www.dacoromanica.ro

120

de (Heinrich ?) Stephan, In lucrarea sa Einfluss des Slavischen

auf das Walachische, citatA ce L. SAineanu 15.

Toate aceste lucrri mentionate mai sus au pin5 astzi

o valoare documentar incontestabilk decurgind din Ins4i
importanta problemei abordate. Efectuate cu mijloace imperfecte, de filologi care s-au ocupat de astfel de chestiuni doar

In treacAt, lucarile lui Hinkulov, Sterija Popovi, Heliade

RAdulescu, Stephan au fost in curind inlocuite cu desivIrire
de lucrarea fundamental in acest domeniu a marelui slavist
Franz Miklosich.

IslAscut la 20 noiembrie 1813, Franz Miklosich devine In

1848, dupA studii strAlucite, profesor de filo/ogie slavA la Universitatea din Viena, iar in 1851 membru al Academiei de tiin-te
din capitala Austriei. De-a lungul celei de-a doua jumAtti a
secolului al XIX-lea, savantul sloven (care a Walt ODA la 7
martie 1891) a imbogAtit filologia slavA cu lucrfiri monumentale, care, prin multimea datelor cuprinse, Ii vor pstra pen-

tru mult timp Intreaga lor valoare ..." scria V. Jagie, in

cunoscuta sa Istorie a filologiei slave". Si mai departe a
Yu istoria filologiei slave el ocup MA indoial locul de frunte
In a doua jumAtate a secolului al XIX-lea ; el a devenit conduciltorul mi5cArii filologice la toti slavii. In special la cei de sud
i de apus"17.
15 Op cif., p. 245, nota 1. Lucrarea a apiirut In Vierzehrder Jahresberich1
des K6niglichen Katolischen. Gimnasiums zu Ostrow ..., 1859, p. 3-32
(vezi M. Mitu, EUmologii ronulnegi In ,,DiciionaruI limbii polone", ',Roma-

nosiavica", XII, 1965, p. 71-72).

frIstorija slavjanskoj filologii, Enciklopedija slavjanskoj filologii", vyp. I,

St. Pb., 1910, p. 715.

17 Ibidem. Asupra vietii 0 operei lui Miklosich, In alai% de lucraren citati

a lui V. Jagie (cap. XXV, p. 691-718), vezi : L. Miletie, D-r Franc Miklolid i slavjanskata filologija (extr. din Sbornik za narodni umotvorenija,
nauka i knitnina", V, p. 355-499), Sofia, 1891, 145 p. F. Maretie, 2ivot
i knjilevni rad F. Mikloiida, Rad Jugoslavenske Akademlje znanoati /
umjetnosti", knjiga CXII, Zagreb, 1892, p. 41-143.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAIN' DESPRE LINEA ROMANA

121

Trebuie spus de la inceput c Miklosich

cistigat merite
nepieritoare in filologia slav nu numai ca autor al cunoscutului Lexicon al slavei vechi, creator al primei Grcunatici comparate

a limbilor slave 0 al primului Diclionar etimologic al limbilor

slave, a caror valoare se pstreazA 'Ana astAzi, ci i ca cercettor
atent i multilateral al influentei slave in limbile invecinate,

cum slut romina, maghiara, albaneza, neogreaca.

Intr-adevfir, in 1860, Miklosich prezina, in sedintele din
18 iulie si 17 octombrie ale sectiei de filozofie i istmie a Academiei de stiinte din Viena, lucrarea Die slavischen Elemente

im Rumunischen 31, care deschide seria unor lucrri lexicologice

deosebit de importante ale lui privind imprumuturile slave

In alte limbi, precum i imprumuturile strine in limbile slave.

Astfel, in 1867 apare lucrarea Die Fremdw6rter in den

slawischen Sprachen (Denkschriften, XV, p. 73-140), lar in
1870 incep s se tipreasc articolele lui Miklosich privind
imprumuturile in limba albanezi reunite sub un titlu comun :
Albanische Forschungen, din care partea I era consacrat elementelor slave in limba albanez. (Denkschriften, XIX, p. 337
374 ; parten a II-a, consacrat elementelor romanice, ibid.,
XX, Th. 1-88; partea a treia forrnei verbelor imprumutate,
ibid., XX, p. 157-323). Tot in anul 1870 apare un a. rticol
de mai mic intindere intitulat Die slavischen Elemente im Neu-

griechischen (Sitzungsberichte, LXIII, extras, 38 p.), iar

1871 lucraren Die slavischen Elemente im"Magyarischen (Denk-

schriften, XXI, extras, 74 p.). Elementelor slave in limba

Lucrarea a fost tipAritd In Denkscbriften' der kais. Akademie der Wissense.haften. PhIlos.-hist. Classe", Bd. XII, Viena, 1861, p. 1-70 (si in
extras). In ae chill an, 1860, apiirea traducerea latinA, efectuatA de Fr.
Miklosich, a inscripliilor slavo-romAne din biserica episcopal& de la
Curtea de Arges, In cartea lul Ludwig Retssenberger, Die bischafliche
Klosterkirche bet Eurtea d'Argyisch in der Walachel, Viena, 1860 (extras
din Jahrbuch der K.K. Central-Comission zur Erforschung und Erhaltung der BaudenkmAler", Bd. IV), p. 43-48 ; vezi si In versiunea francezA
a acestel monogmfil L'Eglise du MonasiEre Episcopal de Kurtea d'Argis
en Valachie, Viena, 1867, p. 37-45.

www.dacoromanica.ro

122

tiganilor le este consacrat primal articol din seria Ueber die

Mundarten und Wanderungen der Zigeuner Europas (Denkschriften, XXI, 1872, p. 197-253), iar elementelor slave,
articolul Die slavischen, magyamaghiare si romane In turca
rischen und rumunischen Elemente tut tiirkischen Sprachschatze
(Sitzungsberichte, CXVIII, 1889, extras, 26 p.).

Pentru Miklosich a constituit, deci, o preocupare de. mai

multe decenii studierea jinfluentei slave in alte limbi, ca si
influenta inversa in yrnbile slave. Pe linia celei de a doua
preocupri se inscriu astfel de lucrari ca : Die christlische T erminologie der slavischen Sprachen (Denkschr., XXIV, extras,
1875, 58 p.) ; Die tiirkischen Elemente tn den stidost- und osteuro-

pischen Sprachen (Griechisch, Albanisch, Rumunisch, Bulgarisch, Serbisch, Kleinrussisch, Grossrussisch, Polnisch) (Dankschr..

XXIV, XXXV, XXXVII, XXXVII, 1884-1899).

Dealtfel, tocmai In aceasta perioada Miklosich tipareste
dupa ce publicase In 1862-1865 Lexicon palaeoslovenicograeco-latinum
opera sa de sinteza in,domeniul etimologiei :
Elymologisches Wtirterbuch ,der slavischen Sprachen (Viena,
1886, VII1+518 p.), care cuprinde un bogat material
lexical slay, inclusiv cuvinte Imprumutate In limbile slave
(cu mentionarea de asemenea a elementelor slave In alte. limbi :

romana, maghiara, albanez, neogreac). Cu toate ca autorul

nu indica izvoarele din care si-a extras material lexical si e foarte
zgircit in explicatii etimologice (nefacind, dealtfel, nici referiri la

literatura de specialitate), acest dictionar a adus mari servicii

slavisticii, fiind timp de un sfert de secol singura lucrare de
acest fel, iar dupa aparitia dictionarului lui Berneker continuInd sa fie util cel putin pentru partea de vocabular ce n-a intrat
In opera acestuia.
Miklosich cup% asadar, un loe de seama In galeria slavistilor i prin numeroasele sale lucrari consacrate relatiilor
dintre slavi cu popoarele Invecinate. Cu aceste lucrri seria
L. Miletici
Miklosich ocupa un loe aparte Intre slavisti
nici un slavist nu si-a indreptat atit de departe privirea, n-a
www.dacoromanica.ro

LINGVI$TI STRAINS DESPRE L1MBA ROMANA

123

eercetat intr-o asa legatura prezentul i trecutul limbilcir ce se

vorbese in sudul balcanic, ca Miklosich"
Intr-adevr, in ceca ce priveste limba romana, Miklosicb
n-a incetat, dup 1860, s se ocupe de istoria dialectelor ei
dacoroman, macedoroman i istroroman. Dealtfel, chiar la
sfirsitul lucrfirii despre elementele slave in limba romana
(Anhang, p. 55-69), el prezint originea i limba istroromanitor; Televind intr-un scurt vocabular (p. 60-69) o serie de
elemente de origine slava. Mai tirziu, in 1879, public, impreun
cu E. Katuiniacki cercetarea istorico-lingvistic Ueber die
Wanderungen der Rumunen in den dalmatinischen Alpen und den

Karpaten (Denkschr., XXX, p. 1-66), iar in 1881 si 1882 tipireste cele doua parti ale Cercetarilor romemesti (Rumunische
Untersuchungen : Istro- und Macedorumunische Sprachdenkmii-

ler, Denkschr., XXXII, XXXIII). Cea mai importanta lucrare

a sa in acest domeniu este fara indoial Beitreige zur Lautlehre
der rumtinischen Dialecte (Vocalismus, IIII, ConsonantisMus,
i Lautgruppen, in Sitzungsberichte", XCVIII, 2.

III,

Heft, XCIX, C, CI, CII, 1881_1883)20. Aceasta din urm

trateaz pe larg despre fonologia limbii romne : vocalismul

consonantismul, avind ca obiect cele trei dialecte romanesti

cunoscute pe atunci : dacoromn, aroman i istroroman. Este
prima incercare stiintifica de a explica evolutia sunetelor din

dialectul aroman in legatura cu celelalte doua dialecte" 21

Dupa aceast scurt prezentare a lucrrilor lui Miklosich

In domeniul relatiilor dintre limbile slave si alte limbi invecinate, in primul rind timba romana, sa ne intoarcem la lucrarea
de la a crei aparitie se vor implini In eurind 120 de ani, opera'
care a stat decenii de-a rindul la baza cercetrilor in domeniul
influentei slave in limba romana' : Die slaoischen Elemente im
Rumunischen. Aceasta este prima scriere serioas asupra unor

elemente straine in limba noastr (...). Spre onoarea lui

Miklosich, putem constata ca lucrarea sa se distinge prin o

D-r Franc Mikloi6 i slavjanskata filolojija, p. 129. Cf. si P. Skok, L'impor tame de l'oeuvre des slavistes Kopitar et Mikloi6 pour la linguistique bal-

kanique, In I II me Congas International des Slavistes, Rponses aux

questions, Belgrad, 1939, p. 207-208.
20 Cf. V. Jagi, Istorija slavjanskoj filologii, p. 713. Aprecien i pozitive asupra
atstor lucrfiri pot fi gIsite In art. cit. mal jos al lai I. Bogdan ( Scrieri ales,
p. 587-589), precum si la : S. Puscariu, Studii istroromtlne,

p: 22-23, 37, 46; Th. Capidan, Dialectal aromtln, p. 97-109.

21- Th. Capidan, op. cit., p. 99-100.

www.dacoromanica.ro

124

claritate i chiar printr-o nepfirtinire

partinire numesc acea
predilectie a lui Cihac de a declara de slavone si cuvintele pe
care cel mai profan In aceasti tiinta le vede ca-s de alt origine
cu mult superioari urmatorului su" aprecia loan
Bogdan in 1889 22. lar In prefata volumului al Ill-lea al Istoriei

limbii minim, acad. Al. Rosetti scria in 1940: Asadar, 80

de ani de la publicarea, la Viena, a lucrrii lui Fr. Miklosich :

Die slavischen Elemente im Rumunischen, remarcabila in atitea
privinte i care inffitieaza problema raporturilor slavo-romne

intr-o lumina justa, cercetarile In acest domeniu au avansat

foarte putin" (p. 5) 22.

Cele spuse mai sus sint cuficiente pentru a demons-tra ce
loe important ocupa lucrarea lui Miklosich In studierea elemen-

telor slave din limba romana, caci, dei intre timp s-au facut
o serie de cercetfiri cu material non i din alte puncte de vedere,

cele scrise de marele slavist vienez ramin, In linii mari, 'Ana

astzi valabile. Lucrarea sa
dei nu prezinta prima lista de
cuvinte slave In limba romana, cum s-a afirmat de catre unii
cercettori este, de fapt, primul studiu temeinic, bazat pe
principii stiintifice sigure i pe indicatii etimologice verificate
cu posibilitatile slavisticii de atunci, asupra fondului lexical
de origine slava In limba rominfi.
Glosarul etimologic alcfituit de Miklosich, care cuprinde
1 082.articole, este precedat de un studiu teoretic (p. 1-13),
In care sint tratate urmatoarele probleme : denumiril poporului romn (rumn, vlah, valah etc., p. 1-3), originea limbii i a
poporului roman, cu o privire asupra elementului autohton,
a fondului latin i a elementului slay din limba romfinfi, auto-

rul mentionind de asemenea influenta greack maghiara si

germana (p. 3-13).

latk, pe scurt, citeva din ideile expuse de slavistul sloven,

care s-au dovedit a fi valabile, cu unele corective, pina astzi.

Astfel, in ceca ce privete formarea poporului muffin,

Miklosich afirma: ,,E firesc ca romanii in Dacia s se fi amestecat cu populatia indigena, iar In Moesia cu locuitorii Moesiei,
22 Ver1 articolul sAu Franz Miklosich, In Scrieri aim, Bucuresti, 1968,
p. 586.
28 Vezi, In acelasI sens, acad. Iorgu Iordan, Dezvollarea studiilor de lingoisticd

In R.P.R. dupd 23 August 1944, Limba romAnA", VII, 1959, nr. 4,

p. 11 ; Idern, Reeilizdri 0 perspective In lingvistica romdneascd, ibidero,

XIV, 1965, nr. 1, p. 11.

www.dacoromanica.ro

LINGVISTI STRAINI DESPRE LIRO3A ROMANA

125

aclici cu getii : romftnii secolului al IV-lea si al V-lea trebuie

astfel priviti ca daci i geti romanizati, tot asa cum locuitorii
Frantei de astazi erau gali sau celti romanizati inainte de venirea francilor" (p. 4).
Originea limbii romine spune el mai departe dateaza
(...) de la inceputul secolului II, cind colonistii romani s-au

asezat pe main' sting al Dunkrii". Miklosich atrage atentia

asupra asimilrii limbii autohtonilor de cAtre limba latin,
proces cruia i-a urmat, dupl citeva secole, influenta slava :
Ceva mai tirziu, incepind Cu sec. al VI-lea, a intrat in ameste-

cul format din elementul autohton cu cel latin, i elernentul

slay, anume cel slovenic" (das Slovenische"), ceea ce se vfideste

in primul rind in lexicul limbii romine si in toponimicele de

origine slav (p. 5).
Aici se cuvine s facem o parantez. Potrivit teoriei gene-

rale initiate de Kopitar i dezvoltate de Miklosich, la baza

limbii slave vechi scrise a stat limba slavilor panonici vechea

sloven ; in consecint, el credea el acelasi idiom vechi sloven
sau, mai precis, unul inrudit indeaproape err el era rAspindit
In Dacia. Teoria panonica", complet prfisit de slavistica
la sfirsitul secolului trecut i inceputul secolului nostru, in urma
lucrrilor lui V. Oblak, V. Jagie, A. Leskien si ale altor sla-

visti, a fost respinsi implicit si pentru elementele sud-slave

vechi din limba romAn 24. In al doilea rind, cele mai vechi
..Imprumuturi slave au ptruns in limba romAn dupi o anumita

perioadi de asimilare treptati a slavilor, i anume, cum o

atesta trasaturile lor fonetice, intre secolele IX-XI (eventual

XII) 25. Cu aceste corective, materialul faptic citat de Miklosich,

atit in aceastfi lucrare, eft si in Lexiconul i Dictionarul sAu
ethnologic al limbilor slave, isi pstreazi in esent yalabilitatea.

Marele slavist sublinia, pe bun dreptate, cA cuvintele

slave in bimba roman stilt atit de multe, luck existenta lor
nu poate fi justificatA de simpla convietuire paralel a celor
doui limbi" (p. 5), formulind cu aceasti ocazie teoria bilingvisraului slavo-romin de-a lungul a mai multe secole.
)11 Cf. cele spuse de V. Jagid In legItura cu aceasta : Deosebirea dialectului
daco-bulgar de cel bulgar propriu-zis (balcanic), ca (iota membre independente faf..4 de care limba neosloven5 ar reprezenta al treilea membru,

iar slovena panonicA al patrulea

aceastli teorie a panslovenismului
ns poste fi confirmatil cu argumente solide" ( Isiorija slaojanskoj

.p., 713).

Vezi Studii de lexicologie . . ., p. 9-23 (cu bibliografie).

www.dacoromanica.ro

126

Red a ne opri asupra prezentfirii elementelor i trsturilor de limb ce pot fi atribuite influentei autohtone, problema just push' de Miklosich, vom mentiona doar ca el aprecia, In

deplina concordanta cu datele realitatii, ea limba romna

este latina (romanie) nu numai prin structura sa gramaticala,
ci i prin cea mai mare parte a vocabularului (p. 10). In ceea ce
priveste primul aspect
spune Miklosich
acesta este:relevat cel mai bine in Gramatica comparath' a limbilor romanice
a lui Diez ; al doilea aspect nu fusese inca tratat pe atunci in
toata amploarea lui, caci chiar Diez publica adaosul privind
vocabularul limbilor romanice abia incepind cu editia a 1V-a
a Gramaticii sale (1875), iar primul dictionar etimologic al

romne al lui A. de Cihae, tratind in primul rind elementul

latin, apare abia cu zece ani in urm (1870).
Deosebit de valoroasa i utila pina astazi este partea din
introducere consacrata Elementului slav (p. 11-13). Miklosich
subliniazd Inca de la inceput c influenta slava asupra limbii

romne se manifesta, pe de o parte, In derivatie (in sufixe:

-nie, -av, -nic, -cd, -et, -i(lf, -iste etc.), iar, pe de alto' parte, In
vocabular : a) modifican i semantice ale cuvintelor de origine latina sub influenta cuvintelor corespunzatoare slave (lume
v.sl. svta lumen, mundus" etc. ; de asemenea modificarea
sub infl.
unor raporturi sintactice : m rog lui Dumnezeu
vsl. mot) se Bogu); b) patrunderea in limba romna a unui
mare numar de cuvinte, care In glosarul lui Miklosich depasesc
cifra de 1 000, intrucit numeroase articole cuprind mai multe
euvinte de origine slava provenite din aceeasi radkina (de ex. ;
virtej, virtelni(d etc., tratate intr-un singur articol).
Subliniind importanta pe care o are elementul slay in
ba romana, Miklosich avertiza insa impotriva erorii de a consi-

dera aceasta limba drept o limba romano-slava", asa cum

fficuse Adelung in al sail Mithridates oder allgemeine Sprachenkuhde (1806-1817) 26 0 cum consideran unii chiar dupa aparitia lucrarii capitale a lui Diez. Aceasta punere la punct, venita

din partea unui mare comparatist, care verificase prin studii

solide in ce consta inrudirea dintre limbi si se convinsese ea

o influenta, oricit de puternica ar fi ea, nu poate schimba structura unei limbi, aseza astfel pe temelii corecte studierea elemen26 Continuatorul sat' Severinus Vater a corectat insA accastA croare, treelnd
romAna printre limbile romanice (cf. L. Satneanu, Istoria filotogiei ronalne,
ed. 2, p. 30).

www.dacoromanica.ro

LINGV1$TI STRAINI DESPRE LIMBA ROMANA

127

tului slay In limba roman. El precizeaz chiar ca o serie de

cuvinte citate in glosarul su nu se intilnesc decit la scriitorii
vechi, mai ales in traducen, ceea ce e explicabil prin folosirea
slavonei in biserica romaneasca pina in secolul al XVII-lea.
/n sfirsit, Mikiosich da o serie de explicatii deosebit de
utile in folosirea i aprecierea glosarului sail, care cuprinde,
pe ling cuvinte de origine slav nfndoielnica, cuvinte patrunse sau presupuse a fi pal-tins in limba roman prin intermediul limb ilor slave, in care au venit din alte limbi ; determinarea acestora din urma, spune el, se poate face numai pe
baza studierii legilor fonetice potrivit crora s-au modificat
cuvintele respective. De asemenea, catalogul mai cuprinde
cuvinte a cror etimologie e indoielnica, ceca ce autorul
mentioneaz in cuprinsul articolelor respective (de ex., lap

Ein dunkles Wort", p. 16; trecut de cercetatorii ulteriori

printre cuvintele autohtone).

in ordonarea materialului su lexical, Miklosich pornes