Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
P e n t r u a m ă n u n t e cu p r i v i r e la a c e a s t ă problemă, a se ve
dea: N. IORGA, Istoria literaturii româneşti. Introducere sinte
tică. B u c , 1929, p . 11—28; L. O N U , In legătură cu problemele
limbii romîne literare, în Steaua, 1955, nr. 6, p. 117—121; nr. 7,
p. 9 9 — 1 0 3 ; n r . 9, p. 100—106; nr. 12, p. 107—111; I. C O T E A N U ,
Există limbă literară nescrisă? în Gazeta literară, an. II, ( 1 9 5 5 ) ,
n r . 49, p . 5; AL. G R A U R , Teoria şi practica în studiul limbii
literare, în Gazeta literară, an. III ( 1 9 5 6 ) , n r . 22, p. 4.
3
Trimiterile la originalul Cazaniei au ca bază numerotarea toilor adoptate in ed.
critică din 1943 (Bucureşti. Fundaţia pentru lit. şi artă).
4
In schimb, în cazuri ca dat. Lucăei (f. 128°), de la Luca, dacă avem in vedere
situaţia de azi, e posibil ca realitatea fonetică să fi fost Lucăi.
5
Care ar putea fi, uneori, şi arhaisme grafice.
BDD-A26256 © 1956 Editura Presa Universitară Clujeană
Provided by Diacronia.ro for IP 86.127.27.5 (2018-12-19 08:08:21 UTC)
(t 152 v ° ) , dzua simbetei (f. 153 r ° / v ° ) , pi. simbete (f. 133 r ° ) , atitea oa
meni (f. 379 v ° ) , singe (11 fi. 71 v ° ) , sintem (f. 169 v°, H/f. 17 v ° ) e t c ;
2) p r e z e n ţ a l u i e în locul lui î s a u ă: 3 pl. nedejduesc (f. 6 v ° ) , să-l
ospetedze (î. 379 v ° ) , pepientesc (î. II r ° ) , romenească (î. II r ° ) , vedzuse
(i. 168 r ° ) etc.
3) t e n d i n ţ a de extindere a trecerii lui i ( s a u ă ) în £t ( s a u ăi), ş i la
alte c a z u r i (în afară de mtine, pline e t c ) : demlineată (Il/f. 35 r ° ) , rămîine
(f. II v ° ) , / o i / e y tătiine-său ( I I / l r°) etc.
E i n t e r e s a n t de r e m a r c a t că s/nr a l t e r n e a z ă cu simt (f. 3 v ° ) ş i c h i a r
cu sîmtu (f. 1 r ° ) , d e s p r e c a r e am vorbit, iar romen'ească şi pementesc —
cu romînească (f. II r ° ) şi pămînt (f. 170 v ° ) .
Aceste fonetisme p a r t i c u l a r e ar putea a p a r ţ i n e şi u n u i c u l e g ă t o r tipo
graf a c ă r u i limbă m a t e r n ă v a fi fost r u s a , u c r a i n e a n a s a u g r e a c a , cu atît
m a i m u l t cu cit le î n t î l n i m şi în Răspunsul inpotriva catihismusului cal-
vinesc, t i p ă r i t în 1645, d u p ă t o a t e indiciile, la M ă n ă s t i r e a D e a l u l u i , u n d e
de a s e m e n e a aiu lucrat m e ş t e r i tipografi s t r ă i n i . D e e x e m p l u : au nedejduit
(f. 4 v ° ) , singe (f. 5 r ° ) , sinteţi (î. 2 r ° ) , 3 s g . spementeadză (f. 4 v ° ) ,
6
svintă (f. 4 r ° ) . Si a c o l o aceste fonetisme au a l t e r n a n t e : sînt (f. 5 v ° ) ,
7
scînta (f. 2 v ° ) .
D a t ă fiind î n s ă r ă s p î n d i r e a m a r e a acestor fonetisme nu n u m a i în
sec. XVII, ci şi m a i tîrziu, b a chiar şi-n sec. XVI, c r e d e m că a v e m de-a
face, m a i de g r a b ă , c u p a r t i c u l a r i t ă ţ i fie r e g i o n a l e , fie individuale, c a r e
s-au p u t u t dezvolta atît din c a u z e i n t e r n e , cit şi sub influenţa u n o r v o r b i
tori s t r ă i n i s a u a u n o r m a n i e r e grafice s t r ă i n e . I n orice c a z î n s ă ele n u
s-au g e n e r a l i z a t şi constituie a b a t e r i de la n o r m e l e în v i g o a r e ale limbii
literare.
I n l e g ă t u r ă cu fonetismele r e g i o n a l e şi c u c o n c e p ţ i a lui Vadaam
d e s p r e limba l i t e r a r ă , nu p u t e m neglija faptul că în Răspunsul inpotriva
catihismusului calvinesc autorul — din p r q p r i e iniţiativă s a u la s u g e s t i a
lui U d r i ş t e N ă s t u r e l — r e n u n ţ ă la aspectele c u / p a l a t a l i z a t . In prefaţa
acestei cărţi a p a r , consecvent, forme ca: ar fi (f. 5 r ° ) , să fim (f. 5 v ° ) ,
ar fi (f. 2 v ° ) , să fie (f. 3 r ° ) , mai de-a firea (î. 3 r ° ) , firea mea (f. 3 v ° ) ,
8
fieştecine (f. 4 r ° ) , va fi (î. 4 v ° ) . Acest fapt confirmă, p e d e o parte, ipo
teza că t i p ă r i t u r a s-a e x e c u t a t in Ţ a r a R o m î n e a s c ă , p e de altă p a r t e , p ă
rerea că V a r l a a m era conştient de necesitatea unei limbi literare u n i t a r e .
6
BRV, I 191—193.
7
Id. ib. In favoarea tezei că meşterul tipograf a modelat uneori structura fonetică
a cuvintelor după propriul său grai sau după cunoştinţele sale de limbă roniînă, ar
pleda confundarea, în unele cazuri, a terminaţii'.or conjunctivului prezent cu cele ale
indicativului prezent, confuzie specifică străinilor care nu şi-au însuşit bine limba romînă:
3 sg. să scapă (f. II v ° ) , pe aceeaşi pagină cu să scape (f. II v ° ) . sau 3 pl. să-,,
tremite (f. l ' v ° ) „să trimită"
8
BRV. I 191—193.
11
Cf. N. Cartojan, Ist. Ut. romine vechi, II, 1942, p. 112.
12 Id. ib.
BDD-A26256 © 1956 Editura Presa Universitară Clujeană
Provided by Diacronia.ro for IP 86.127.27.5 (2018-12-19 08:08:21 UTC)
E a d e v ă r a t î n s ă că n u se p o a t e c o n t e s t a nici ceea ce r e m a r c a s e N. I o r g a :
„ m l ă d i e r e a u n o r p e r i o a d e c o n s t r u i t e d u p ă s l a v o n a m e d i e v a l ă , c a r e şi ea
13
î m p r u m u t a s e ţ e s ă t u r a de frază a vechii limbi g r e c e ş t i " . Şi a c e s t fapt se
explică n u n u m a i p r i n i z v o a r e l e s l a v o n e s a u r u s e p e c a r e le-a folosit V a r
l a a m , ci — in p r i m u l irînd — prin p r a c t i c a r e l a t i v î n d e l u n g a t ă p e c a r e o
avea mitropolitul m o l d o v e a n în oficierea serviciului divin î n s l a v o n ă , l i m b a
liturgică a bisericii r o m î n e ş t i d e a t u n c i .
F i e c ă e t r a d u c e r e , compilaţie s a u c o m p i l a ţ i e cu p ă r ţ i o r i g i n a l e , l i m b a
Cazaniei lui V a r l a a m , cu t o a t e i m p u r i t ă ţ i l e ei — c a r e n u s î n t p r e a n u m e
14
r o a s e - - e m u l t m a i precisă decît a Cazaniei lui Coresi d i n 1 5 8 1 .
I n foarte p u ţ i n e c a z u r i s t r ă d u i n ţ a a u t o r u l u i v e r s i u n i i r o m î n e ş t i a
Cazaniei din 1643 s p r e o e x p u n e r e s i m p l ă şi c l a r ă a a j u n s la o f o r m u l ă
n e g a t i v ă , adică la o frază artificială, g r e o a i e , încâlcită. De e x e m p l u : în
p a r t e a de început a prefeţei c ă t r e cititori, î n c e p u t u l predicii din d u m i n e c a
întîia a „ p o s t u l u i m a r e " etc. Iată începutul prefeţei c ă t r e cititori:
De mare jeale şi de mare minune lucru iaste, o, iubite cetitoriu, cind
toate faptele ceriului şi a pămîntului înblă şi mărg toate careaş la sorocul
şi la marginea sa, la carea înţelepciunea cea vecnică le-du făcut şi nice
puţin nu smentesc, nice greşesc sămnul său. Numai singur amăritul om
ce-i făcut pre obrazul şi pre chipul tvoreţului său, cu mente şi cu graiu de
la dinsul cinstit domn şi biruitoriu pămîntului şi mărei, paserilor şi do
bitoacelor, peştilor şi tuturor fierilor, cum grăiaşte şi prorocul că „cu pu
ţinei îl mic şură pr-ins mai mic decît îngerii", adecă pre om, numai căci-i
cu trup, iară cu sufletul iaste fără de moarte, ca şi îngerii. La care mar
gine şi La care soroc iaste făcut de dumnedzău să margă, în loc cedare hi
să grijască şi să neuoiască, nice leac să nu smentească, nice să să scape
de acela sămn. Iară el departe rămîine şi ticăiţeşte să scapă, că şi din fire
de va socoti omul şi din scriptură nu va afla alt săvîrşlt chemărei sale
sau altă margine, fără numai viiaţa acea vestită şi cu năroc şi blagoslo
vită, carea, săvai că o şi doresc şi o pohtesc toţi oamenii, iară în care lucru
stă şi să ţine aceea viiaţă unii cu totul nu-ş ştiu, nice vor să ştie; alţii
are putea să şi ştie, iară ei de bună voia lor căotînd nu văd şi audzind
nu înţeleg; al treii, săvai că şi ştiu şi văd şi cu drag o pohtes, iară lu
crurile cele de treabă ce duc la aceea viiaţă nu vor să le facă
(f. II v° — III r ° ) .
Iar a t u n c i cînd vrea să se ridice, î n Cazanie, lia u n limbaj poetic, la
poezie p r o p r i u - z i s ă , V a r l a a m n u r e u ş e ş t e decît să n e dea v e r s u r i l u n g i , ine
g a l e ca d i m e n s i u n e şi f ă r ă r i t m , fără a r m o n i e , doar cu r i m ă feminină îm
perecheată. Cele trei compoziţii versificate ale Cazaniei (f. I v°, f. 382 r°
şi U/p. 116 r ° ) , î n s u m î n d 28 d e v e r s u r i , r e p r e z i n t ă : p r i m a — u n i m n de
l a u d ă a d r e s a t puterii d o m n e ş t i , iar celelalte d o u ă — i m n u r i c u c a r a c t e r
religios.
1 3
N. Iorga, Ist. bisericii romîneşti, I, ed. II, 1929, p. 322.
1 4
Vezi şi I. Bălan, Limba cărţilor bisericeşti, 1914, p. 130; Gr. Scorpan, Locul
Cazaniei lui Varlaam.... în Cercet. istorice, an. XIII—XVI (1940). p. 545—596 şi an.
XVII (1943), p. 89—120,
BDD-A26256 © 1956 Editura Presa Universitară Clujeană
Provided by Diacronia.ro for IP 86.127.27.5 (2018-12-19 08:08:21 UTC)
Cu titlu informativ r e p r o d u c e m d o u ă din aceste compoziţii versificate:
Jitie a c e a s t ă prea f r u m o a s ă
Şi din Biblie v e c h e s c o a s ă ,
La o a m e n i s ă le cetească
15
Şi în veci s ă se p o m e n e a s c ă .
Versurile r e p r o d u s e a u r i m ă feminină î m p e r e c h e a t ă şi chiar o struc
tură ritmică a p r o x i m a t i v a s e m ă n ă t o a r e .
I n d o m e n i u l versificaţiei, V a r l a a m nu s-a p u t u t ridica la u n limbaj
poetic. Versurile s a l e sînt prozaice, neîngrijite, inexpresive.
S u b r a p o r t u l limbii l i t e r a r e m u l t m a i v a l o r o a s ă e s t e insă e x p u n e r e a
sa în p r o z ă , u n d e V a r l a a m r e u ş e ş t e să n e dea a d e v ă r a t e p a g i n i de n a r a
ţiune a r t i s t i c ă . Aici a u t o r u l foloseşte o limbă v i g u r o a s ă , î n c h e g a t ă ,
b o g a t ă , foarte expresivă, plină d e n a t u r a l e ţ e . Iată cîteva exemple:
[ î n c e p u t u l predicii din d u m i n e c a a t r e i a : ]
1 5
G. Ştrempel, Sprijinul acordat de Rusia . . ., • în Studii şi cerc. de bibliologie.
I (1955), p. 29.
1 6
N. Iorga, Istoria Ut. romaneşti, I. ed. II, 1925, p. 264.
1 7
N. Iorga, Ist. bisericii romîneşti, I, ed. II, 1929, ,p. 322.
1 8
Vezi, în special: G. Ivănescu. Problemele capitale ale vechii rotnine literare, Iaşi,
1948; id., Problemele fundamentale ale limbii literare romîneşti, în laşul literar, 1956,
nr 1, p. 73—79,
1 9
Vezi şi N. Cartojan, Ist. Ut. romîne vechi, II, 1942, p. 111—112. Cu atît mai
puţin întemeiată este teza că limba Cazaniei reprezintă „limba moldovenească". P. Con-
stantinescu-Iaşi, Ral. culturale romîno-ruse din trecut, 1954, p. 133, afirmă că „traducerea
lui V a r l a a m . . . este prima carte în l i m b a m o l d o v e n e a s c ă " (sublinierea noastră.
L. O.). Ceva mai departe, însă, acelaşi autor afirmă că această carte, Cazania, este
„scrisă într-o limbă r o m î n e a s c ă l i t e r a r ă " (id. ib.; sublinierea noastră. L. O.).
2 0
Cf. A. I. Efimov, Istoriia russkogo literaturnogo iazîka, M., 1954, pag. 77 ş. u.
C o n t r i b u ţ i a lui V a r l a a m la d e z v o l t a r e a limbii r o m î n e l i t e r a r e n u
p o a t e fi a p r e c i a t ă pe deplin., i n s ă , decît in u r m a unei l a r g i şi a p r o f u n d a t e
c o m p a r a ţ i i cu c o n t e m p o r a n i i , î n a i n t a ş i i şi c o n t i n u a t o r i i săi. S î n t e m con
vinşi că, după ce sondajele a s u p r a literaturii vechi se vor fi înmulţit, cer
cetătorii n o ş t r i vor îi în m ă s u r ă să evalueze m a i de a p r o a p e rolul pe c a r e
1-a a v u t V a r l a a m în procesul g e n e r a l de î m b o g ă ţ i r e , perfecţionare şi cri
s t a l i z a r e a limbii r o m î n e l i t e r a r e .
LIVIU ONU
Catedra de limba romină
Universitatea „V. Babeş"
(P e 3 m M e)
U N E CONTRIBUTION P R É C I E U S E AU D É V E L O P P E M E N T D E LA
LANGUE R O U M A I N E LITTERAIRE: LES S E R M O N S D E
VARLAAM
(RÉSUMÉ)