JL

a t e r i a l e ş i c e b c b t ă r i l i N G Y I S T I C E

V E R IF IC ^
1% Q

IMPRVMYTVRI
vechi im im
IMLIMBARCMIMA
— STUDIU LEXICO-SEMANTIC —
DE

G. M IH Ă IL Ă

■ ^ft^f"*nn*>ro>»fH 'tt1_« r4—» iTtf

iWTmntiL 05
SnpPFJc~
PiŢf^T.I •
ffl 123LIO *T"EO A

ED ITU RA ACADEMIEI REPUBLICII P O P U L A R E RO M ÎN E

Bucureşti — 1960
V i
 C U V ÎN T ÎN A IN T E

Lucrarea de faţă are la bază disertaţia de candidat în ştiinţe filologice,

susţinută în limba rusă la Universitatea de stat „ Lomonosov” din Moscova,
în aprilie 1957. Redactînd-o în limba romînă pentru tipar, am efectuat unele
modificări de structură şi de detalii, adăugind mai ales date noi din dicţio­
narele şi lucrările apărute în ultimii ani. Unele fragmente au fost publicate,
între timp, sub formă de articole, în paginile unor publicaţii romîneşti şi
sovietice.
î n întocmirea şi definitivarea lucrării am beneficiat de sfaturile nepre­
cupeţite ale conducătorului meu ştiinţific, prof. dr. R. A . Budagov, de
observaţiile critice binevoitoare ale recenzenţilor oficiali prof. dr. S. B . B em -
stein şi cand. în şt. fii. N . I . Tolstoi, precum şi de acelea ale acad. lorgu
Iordan, acad. Emil Petrovicij acad. A l. Rosetti, care au citit autoreferatul
şi au luat cunoştinţă de teoctul dactilografiat al lucrării. Este pentru mine
o plăcută datorie de a le aduce, pe această cale, calde şi sincere mulţumiri.
Preocupat, în prezent, de realizarea unei lucrări de mai mare amploare
— Dicţionarul etimologic al elementelor slave din limba romînă — , voi fi
bucuros să primesc din partea cititorilor observaţiile lor, care să permită
îmbunătăţirea cercetărilor întreprinse în domeniul lexicului de origine slavă
în limba romînă.
G. M.
 IN TRO D U CERE

„ . . . A ş a cum ştiinţa limbii

romtne este de neconceput fără
slavistică, tot astfel pentru sla­
vistică este necesară cunoaşterea
filologiei romlne” 1.
A . L Ia t im ir s k i

Se împlineşte anul acesta un secol de cînd a început studierea pe

baze ştiinţifice a influenţei slave asupra limbii romîne. Legată de problema
generală a „form ării” limbii romîne 2, această chestiune a format obiectul
de cercetare a mai multor generaţii de filologi romîni şi străini, începînd
<îu renumitul savant sloven Fr. Miklosich, autorul cunoscutei lucrări
jElementele slave în limba romînă*. De studiul relaţiilor lingvistice slavo-
romîne sînt legate numele lui Fr. Miklosich, B. P. Hasdeu, A. de Cihac,
A. I. Iaţimirski, P. A. Sîrcu, I. Bogdan, B. Ţonev, L. Miletici, O. Densu-
sianu, I. Bărbulescu, Kr. Sandfeld, P. Skok, S. Puşcariu, Th. Capidan, Al.
Rosetti, E. Petro viei, S. B. Bernstein, R. A. fiudagov şi ale multor alţi
slavişti şi romanişti, cărora le datorăm o serie de lucrări importante
asupra influenţei slave în limba romînă.
Pînă acum, însă, atenţia oamenilor de ştiinţă a fost atrasă, în primul
xînd, de aspectul fonetic al cuvintelor împrumutate, în legătură cu problema
generală a determinării epocii împrumuturilor şi a dialectelor slave din
•care acestea au pătruns în limba romînă TTn hn^f, material cuprind,
din acest punct de vedere, lucrările lui I. Bărbulescu consacrate foneticii
clementelor slave din limba romînă4 şi, mai ales, lucrarea acad. Al. Rosetti,
1 Snauenue pyMbincKou cfiujiojiozuu djin cjiaeucmuKU u poMancKHUx usyseHuă,
„ îK M H n ” , serie n ou ă, partea X V I I , 1908, nr. 9, p. 141.
2 V ezi, In ultim ul tim p , acad. E . P etrovici, In Problemele ştiinţelor sociale tn dezbaterea
Academ iei R .P .R . ( 21 — 25 martie 1951), B u c., 1951, p. 91 şi u rm .; D. Macrea, Despre originea
ş i structura lim bii romlne, „L im b a romînă**, 1954, nr. 4, p. 18 şi u r m .; acad. C. D aicoviciu,
Formarea lim bii şi a poporului rom tn, „C ontem poranul” , nr. 41, 14 o ct. 19 5 5 ; acad. lorgu
Iordan, Introducere In lingvistica romanică (litog r.), B u c., 1957, p. 129.
3 D ie slavischen Elemente im Jiumunischen, V iena, 1861 '(„D en k sch riften dor kais. Akad.
<ler W issenschaft. in W ieit, ph il. - hlst. C I.", Bd. X l f ) . Lucrarea a fost prezentată la A cade­
mia din Viena în 1860.
| V ezi, mai ales, cartea sa Individualitatea limbii romlne şi elementele slave vechi, Buc.,
1929. (Asupra lipsurilor acestei lucrări vezi A l. R osetti, M ilanges de linguistique et de plrilologic*
C openhăga-B ucureşti, 1947, p. 301 — 308).
 8 G. MIHAILA

Influenţa limbilor slave meridionale asupra limbii romîne (sec. V I —& I I ) r

B u c., 1954 *, precum şi o serie de articole ale acad. E. P etrovici, p u b lica te
în „D acorom ania” , SCL şi alte reviste. în ultimul tim p, acad. E . P e tro v ici
se ocupă intens de chestiunea influenţei slave asupra sistem ului fo n e tic
al lim bii rom îne 2, precum şi de toponimia slavo-romînă. în tr -o anumită,
măsură influenţa slavă a fost studiată în m orfologie3 şi în derivaţia cu v in ­
telor 4, deşi în acest din urmă caz studiul amănunţit urm ează în că să se fa că .
In cartea amintită a acad. Al. R osetti sînt con cen trate în b u n ă
măsură rezultatele obţinute pînă acum în acest com partim ent al lin ­
gvisticii romîneşti şi slavisticii. Bazat pe o bogată inform aţie istorică şi
lingvistică, savantul romîn fixează în ,,Introducerea” lucrării sale cadrul
istoric şi geografic al relaţiilor romîno-slave între veacurile V I —X I I ?
adm iţînd, în linii mari, că bilingvismul slavo-romîn s-a prelungit, la norduL
Dunării, pînă în sec. al X ll-le a şi că populaţia slavă şi-a însuşit, prin urm are,
pînă în acest secol, limba romînă, transmiţînd acesteia din urm ă un num ăr
m are de cuvinte, precum şi unele particularităţi fon etice şi g ra m a tica le
ale idiom ului său. E adevărat că există alţi cercetători, care socotesc că
bilingvism ul a durat pînă mai tîrziu (L. Miletici, P. Skok, S. B . Bernstein),.
aproxim ativ pînă în sec. al X V -le a 5.
î n prezent, nu există încă, după părerea noastră, suficien te d a te
istorice pentru a ne pronunţa categoric într-un fel sau a lt u l6.
A m considerat prin urmare, că pentru un studiu con cret de le x i­
cologie „slavo-rom în ă” am putea renunţa, cel puţin deocam dată, la întreaga.
1 E d iţie revă zu tă şi com pletată a volu m u lu i al III-lea al Istoriei lim bii ro m în e, B u c ., 1 9 4 0 .
2 V e z i, m ai ales, E . P etrovici, Influenţa slavă asupra sistem ului fon em elor lim b ii r o m în e ,.
B u c ., 1 9 5 6 ; id e m , K a n n das Phonemsystem einer Sprache durch frem den E in flu s s um gestaltet
w erd en ? Z um slavischen E influss auf das rumănische Lautsystem y H a g a , 1957 ; id e m , fl e ji e n u n
cumapMOHUdMa e ucrnopuHecnou (fionemuKe pyMbiucKoso H3bina — cjied cm eu e c jia e s in o -
pyM bincK ou fiauKoeou u n m ep ^ ep en i{u u , „R o m a n o sla v ica ” , I I , 1958, p. 5 — 37 .
8 V e z i, m ai ales, A l. R osetti, Influenţa, p. 30 şi urm . ( I L R , I I I , 66 u r m . ) ; c f . M . K f e -
p in s k # , în A d e s du S ixiă m e Congres internaţional des linguistes, P a ris, 1949, p . 3 1 7 — 3 2 4 (R ă s ­
p u n s la în treba rea a IV -a).
4 V e z i, de p ild ă , O. D ensusianu, H istoire de lalan gue roum aine, I, P a ris , 1 9 0 1 , p . 244 —
2 5 4 ; G . P a scu , S u fixele rom îneşti. B u c., 1 9 1 6 ; R o s e tti, In flu en ţa, p . 4 7 — 54.
6 V e z i, în u ltim u l tim p , precizările aduse de S. B . B e m s te in , care d e o s e b e şte b ilin g v is m u l
r o m în o -s la v , care s-ar fi încheiat în sec. al X I I I -le a , de cel s la v o -ro m în , care s-a r fi p r e lu n g it
p în ă în sec. al X V -le a . (C u privire la legăturile lingvistice slavo-rom tne, în O m agiu lu i lo rg u
Iordan\ B u c ., 1958, p . 78).
| L u cră rile ca p ita le asupra lim b ii rom îne (O. D en su sian u, S. P u ş ca riu , A l. R o se tti)r
p re cu m şi a rticolele şi lucrările lui V . F . Şişm ariov, E . P e tro v ici, S. B . B e m s t e in , E . S eid el
şi a le a ltora cu p rin d un b og a t m aterial în această p rivin ţă (e d re p t, u n e o ri c o n t r a d ic t o r iu ).
A s tă z i se p rev ed e reluarea întregii problem e a „fo rm ă rii” lim b ii rom în e în ca d ru l c o m is ie i c r e a te
d e A ca d e m ia R .P .R . special în acest scop.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 9

argumentare de ordin istorie, cu atît mai mult, cu cît avem convingerea

că abia după studierea exhaustivă a vocabularului de origine slavă din
limba romînă şi a chestiunilor de ordin fonetic pe care acesta le ridică,
lingviştii vor putea trage concluzii care să poată fi coroborate cu datele
toponimiei, ale istoriei şi arheologiei şi care să reprezinte rezolvarea pro­
blemei sub toate aspectele ei. Din această cauză, în lucrarea de faţă se tra­
tează doar un singur aspect al problematicii ,,romîno-slave” şi anume
studierea vocabularului de origine sud-slavă răsăriteană pătruns în limba
romînă, pe cale orală, în epoca celor mai vechi contacte romîno-slave
(aprox. sec. Y I —X II), precum şi, în parte, a cuvintelor cărturăreşti
(cel puţin, la origine) pătrunse în epoca slavonismului cultural (pînă în
sec. al XVI-lea).
Aspectul fonetic al acestor cuvinte prezintă .o importanţă capitală
pentru datarea aproximativă a pătrunderii lor în limba romînă. Lucrările
existente ale cercetătorilor romîni şi străini, în primul rînd acelea ale
acad. Al. Rosetti şi E. Petro viei permit să se conchidă că ,,cele mai vcchi
elemente slave pătrunse în limba romînă au caracterele limbii b u l g a r e ” 1
(cf. tratamentele sunetelor sl. com. e, o, £, precum şi a grupurilor *tj, *dj
etc.) din epoca veche bulgară şi mediobulgară timpurie (pînă în sec. X II —
X III). Există numeroase cazuri cînd aspectul fonetic al cuvîntului nu ne
permite o datare şi o localizare cît de cît precisă, el necuprinzînd acele
sunete care au suferit tratamente specifice în diverse idiome slave 2. în
plus, trebuie reţinută remarca acad. Al. Rosetti, că ,,în provinciile dună­
rene, pătura de elemente slave, pătrunsă în primele timpuri, a fost în
permanenţă reînnoită prin noi aporturi, astfel îneît pronunţarea cuvin­
telor a fost în tot timpul readaptată la pronunţarea curentă. în Grecia,
dimpotrivă, neprimenindu-se fondul primitiv de elemente slave, cuvintele
slave au păstrat forma pe care au avut-o în primele timpuri (Rosetti*
Mei. ling., 332 şi u rm .; E. Petrovici, DE, X , 233 şi urm.)” 3.
Precizări noi în această direcţie, nu numai în ceea ce priveşte trasă-
turile fonetice ale graiurilor slave de pe teritoriul locuit de romîni, ci şi
în problema substituţiei fonemelor slave în vorbirea romînilor şi a evoluţiei
fonetice ulterioare a cuvintelor slave pe teren romînesc, vor trebui făcute
în viitorul apropiat pe baza întregului lexic de origine slavă şi a
variantelor atestate în textele vechi romîneşti sau înregistrate în graiurile

1 R osetti, IL R , I I I , p. 108.
2 în acest caz trebuie ţin u t seama de răspîndirea cuvîntului, de sensurile lui şi de înca­
drarea în anum ite grupe tem atice, în cadrul cărora unele cuvinte au indicii fonetice sud-slave
evidente.
3 Influenţa, p. 16. I -•
 10 G. MI HAI LA

populare de astăzi1. în acest sens face studii, pentru limba maghiară,

acad. I. Kniezsa, care a publicat nu de mult primul volum al lucrării
sale capitale A magyar nyelv szlăv jovevenyszavai (,,împrumuturile slave
în limba maghiară” , voi. I, partea 1 —2, Budapesta, 1955, 1044 p.),
cuprinzînd un dicţionar etimologico-istoric complet al elementelor slave
din limba maghiară 2.
★
Unii cercetători ai elementului slav în limba romînă au atras de
mult atenţia asupra faptului că ,,cuvintele slave la romîni denumesc foarte
adesea noţiuni din cele mai primitive” 3 ; cu alte cuvinte, nu totdeauna
s-a împrumutat cuvîntul o dată cu ,,obiectul” sau cu noţiunea res­
pectivă. Dar, înainte de a lămuri această problemă, trebuie să ne oprim
asupra unei alte împrejurări. A. I. Iaţimirski a atras pe bună dreptate
atenţia, în acelaşi articol, că ,,influenţa slavă a început foarte repede”
după cucerirea romană a Daciei şi expansiunea limbii latine în provinciile
carpato-dunărene (sec. I I —III e.n.). în acest fel, într-o perioadă de cimp
relativ scurtă s-au întîlnit pe acelaşi teritoriu trei colective de vorbitori
ai unor limbi diferite. Astăzi nu dispunem încă în măsură suficientă de date
istorice privitoare la dispariţia limbii dacilor pe teritoriul de azi al Romî-
niei, dar e probabil că ea a avut loc nu cu mult înainte de venirea slavilor
sau poate chiar în acest timp 4.
De altfel, rezistenţa limbii populaţiei autohtone în faţa latinei nu
poate fi apreciată după resturile lexicale păstrate pînă azi în limba romină.
în epoca primelor contacte cu slavii, populaţia romanizată avea în limba
sa, desigur, mai multe cuvinte autohtone decît astăzi. Studiul atent al
istoriei şi geografiei vocabularului romînesc arată cît de com plexă este
interacţiunea cuvintelor de diverse origini, care exprimă aceeaşi noţiune,
denumesc acelaşi obiect, arată cum, de pildă, un cuvînt latin e înlocuit
treptat de unul slav, iar acesta e concurat apoi pe un anumit teritoriu de un
cuvînt maghiar etc. Astfel, gintu (lat.), care se păstra încă în textele din
sec. al XVI-lea, a fost înlocuit de rod şi rudă (sl.), alături de care a apărut
mai tîrziu neam (magh.). Exemple de acest fel nu sînt unice şi, cu cît
aprofundăm studiul istoric şi dialectologie, constatăm că numeroase
cuvinte slave nu reprezintă simple ,,împrumuturi” , ci ceva mai mult.
1 Bazîndu-se pe lucrările -existente* autorul nu se ocupă aici de problem ele fonetice decît
tangenţial, obiectul principal al studiului fiind cel lexico-sem antic.
2 In volum ul al doilea autorul va generaliza rezultatele obţinute pe parcurs şi va studia
special problem ele de fonetică, derivaţie şi semantică a cuvin telor Împrumutate.
3 A . I. Iaţimirski, 3u<meHue pyMbiHCKoă ţfiujiOAoauu. . . , p. 122.
4 Cf. I. I. Russu, Limba iraco-dacilor, Ed. Acad. R .P .R ., 1959, p. 111 — 113.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 11

Studierea atentă a elementelor germane în limba sorabă, a celor

finice în dialectele ruse de nord şi a celor slave în limba albaneză au condus
pe L. Y. Şcerba 1, L. P. Iakubinski 2 şi A. M. Selişcev 3 spre o concluzie
unică, foarte importantă din punct de vedere metodologic. în categoria
generală a împrumuturilor trebuie să distingem două tipuri principial
deosebite unul de a ltu l:
1) împrumuturi propriu-zise, care se preiau o dată cu obiectul
sau noţiunea respectivă, într-un cuvînt cu „obiectele de inovaţie” . Acesta
este cel mai simplu şi mai obişnuit fel de împrumuturi, care se pot studia
cu succes cu ajutorul metodei „W orter und Sachen” .
2) Există însă şi alte feluri de împrumuturi, nelegate de noţiuni
şi obiecte n o i; ele îşi datoresc pătrunderea în limba respectivă unui proces
mai mult sau mai puţin extins de „bilingvism” , „amestec de limbi” („m£-
lange des langues” ), în urma căruia una din limbi poate să ia treptat locul
celeilalte. în aceste condiţii, adesea din motive de expresivitate, din nece­
sitatea de a aduce o precizare sau a evita un cuvînt „propriu” (cazuri de
eufemisme) etc.*, într-o limbă dată poate fi „împrumutat” un cuvînt
nou, care apare alături de cel vechi, intrînd cu el în relaţii de sino­
nimie. Ulterior, unul din cele două cuvinte, în cazul de faţă cel
„autohton” , poate să-şi micşoreze treptat sfera de întrebuinţare, iar
apoi să dispară.
Dar chiar fără motivele de mai sus, în condiţiile unui bilingvism
extins şi de lungă durată se formează, după expresia lui L. Y. Şcerba,
„o limbă mixtă cu doi termeni” 4, mai întîi la indivizi luaţi aparte,
iar apoi la colective întregi. Acest proces poate să se dezvolte însă şi mai
departe, ducînd, ca şi mai sus, la dispariţia, dintr-o cauză sau alta, a unuia
din termeni; în acest caz, vorbitorii pierd conştiinţa originii cuvîntului
care a rămas 5. Aşa se întîmplă cu multe cuvinte germane în limba sorabă,
aşa s-a întîmplat şi cu numeroase cuvinte slave în limba romînă : de altfel,
poate să dispară sau să-şi restrîngă sfera atît cuvîntul romanic, cît şi cel
slav. De aici decurge o altă concluzie deosebit de im portantă: „ Substi-
tuţia-împrumut este un caz particular al substituţiei în general” 6.

1 L. V. Şcerba, Sur la nolion de milange des langues, y,JI(pemunecKuu c6 ophuk '\

IV, 1925, p. 14.
2 L. P . Iakubinski, HecKOAbKO 3aMenaiiuu o cjioeapnoM aauMcmeoeanuu, „ H s h k ii ji h -
TepaTypa” , t. I, fasc. 1 —2, Leningrad, 1920, p. 1.
I a . M. Selişcev, CAaeHHcnoe uace/ienue e A jiC anuu, Sofia, 1931, p. 141.
4 A rt. cit., p. 12.
I Ibid.y p. 1 5 - 1 6 .
8 L . P . Iakubinski, ari. cil., p. 6 (subl. ele mine).
 12 G. MIHAILA

Prin urmare, printre împrumuturile slave din limba romînă trebuie

să distingem, aşa cum face A. M. Selişcev pentru limba albaneză 1, două
mari categorii de cuvinte :
1) împrumuturi slave legate de anumite inovaţii materiale (unele
cuvinte referitoare la agricultură, grădinărit, pescuit e tc.);
2) împrumuturi nelegate de inovaţii (substantive referitoare la
corpul omenesc, stări sufleteşti, verbe cu sensul ,,a vorbi” şi altele, diverse
adjective, adverbe etc.).
în legătură cu aceasta, trebuie avut în vedere faptul că denumirile
particulare, mai puţin stabile, se împrumută mai uşor, ceea ce şi explică
varietatea lor în dialectele unei lim bi2, în cazul de faţă al limbii romîne.
Dar nu totdeauna e uşor să se facă o atare delimitare, mai ales
în cazurile în care ne lipsesc date istorice suficiente pentru a stabili ce
reprezenta o ,,noutate” pentru poporul respectiv şi ce era deja cunoscut
de el. în cursul expunerii se va observa că multe serii de cuvinte pot fi
trecute cu siguranţă într-o categorie sau alta, dar că, în acelaşi timp,
sînt numeroase cazuri unde e mai greu sau aproape imposibil să se facă
acest lucru 3. Din această cauză delimitarea nici nu se face, în paginile
lucrării, în mod special. Teza privitoare la cele două tipuri de împrumuturi
are însă o valoare principială, căci ea ne dă cheia pentru înţelegerea proce­
sului complex care a dus la includerea în limba romînă a unui număr atît
de mare de cuvinte slave.
Lucrarea de faţă a fost concepută ca un studiu lexico-semantic a
împrumuturilor vechi sud-slave răsăritene, pătrunse pe cale orală, dar
şi, în parte, prin intermediul limbii scrise oficiale (slavona). în analiza
cuvintelor s-a pornit de la rezultatele existente astăzi atît în domeniul
etimologic propriu-zis 4, cît şi în acela al studiului laturii fonetice a cuvin­
telor slave împrumutate în limba romînă. Dar, urmărind mai ales latura>
semantică a cuvintelor, autorul acestei lucrări a trebuit să studieze, pe cît
i-a fost cu putinţă, datele dicţionarelor explicative ale limbilor bulgară
şi sîrbocroată şi, într-o anumită măsură — ca termen de comparaţie
ale limbilor slovenă, ucraineană, rusă şi, uneori, slave occidentale (polonă
cehă, slovacă). De regulă, alături de cuvintele romîneşti se citează, acolo
unde e cazul, şi împrumuturile corespunzătoare din maghiară şi albaneză
(uneori şi neogreacă), pentru a ilustra, într-o oarecare măsură, comunitatea

| CjiaenncKoe nacejienue e Aji6anuu.

2 Cf. de pildă A. Dauzat, La giographie linguistique, Paris, 1948, p. 137 urm.
I Cf. A . M. Selişcev, Cjiae. naceji. e A ji6 .y p. 190 urm.
I V ezi articolul Problemele alcătuirii unui dicţionar etimologic al împrumuturilor slave in
limba romînă, reprodus In Anexa II.
 ÎM PR U M U TU R I VECH I SU D -SLAVE IN LIMBA ROMINA

de împrumuturi slave în cele trei (patru) limbi. Trebuie însă să observăm

că, în virtutea unor condiţii istorice şi culturale aparte, limba romînă
cuprinde mai multe cuvinte slave decît maghiara şi albaneza. Cu toate
acestea, studierea comparativă a împrumuturilor slave din romînă, ma­
ghiară, albaneză, precum şi neogreacă va permite să se tragă unele con­
cluzii generale, interesante nu numai pentru lingvistica ,,balcanică” %
ci şi pentru slavistică în general.
Materialul lexical romînesc a fost extras din dicţionarele existente
explicative şi istorico-explicative (inclusiv manuscrisul Dicţionarului Aca­
demiei), precum şi din Atlasul lingvistic romîn. Urmînd, printre altele, indi­
caţiile lui S. Puşcariu2 şi S. B. Bernstein3, autorul încearcă în lucrarea
de faţă să determine răspîndirea unor cuvinte slave înregistrate în Atlas?
să precizeze corelaţiile lor cu alte cuvinte, de origine latină sau împru­
mutate din maghiară, turcă etc. Indicaţiile teritoriale pe baza hărţilor
atlasului, precum şi a informaţiilor din unele dicţionare, sînt date cu o
anumită generalizare, renunţîndu-se la detalii. De altfel, nu pentru toate
cuvintele dispunem de date asupra răspîndirii lor teritoriale 4.
în unele cazuri, mai ales acolo unde se pun probleme semantice
deosebite, sensurile cuvintelor sînt ilustrate prin citate din creaţiile popu­
lare orale şi din literatura scrisă începînd cu sec. al XVI-lea.
Pentru aromînă autorul a folosit glosarul lui Th. Capidan, precum
şi dicţionarele lui St. Mihăileanu şi I. Dalametra, fără a avea însă pretenţia
unei studieri aprofundate a elementelor slave din acest idiom, ca şi din
cel meglenoromîn şi istroromîn, care pun numeroase probleme aparte,
în tot cazul, e clar că lista celor 72 de împrumuturi vechi comune daco-
romînei, aromînei şi meglenoromînei stabilită de Th. Capidan este cel puţin
incompletă şi arbitrară5.
în unele lucrări consacrate elementelor lexicale slave în limba romînă
s-au făcut, pe baza materialului strîns pentru prima dată de către Fr.
Miklosich în Die slavischen Elemente im Bumunischen (1861) şi apoi, în
Dicţionarul lui Cihac, unele clasificări ale acestor elemente, pentru a se

1 Vezi, în acest sens, Kr. Sandfeld, Linguistique balkanique, Paris, 1930.

* Vezi Limba romînă, I, unde se dau şi o serie de hărţi cu comentarii.
3 Vezi recenzia la Atlasul lingvistic romtn, în „ElOJiJieTeiib ^naji. ceKTopa Mn-Ta pyccK.
H3£lKa” . fasc. 3, 1948, p. 93 — 100.
4 Publicarea cît mai grabnică a celorlalte volume ale A L R ar aduce şi din acest punct
de vedere o contribuţie nepreţuită.
6 Th. Capidan, Elementul stau tn dialectul aromtn, Buc., 1925, p. 25—27. Vezi Al Rosetti,
Influenţa, p. 3 7 ; P. Cancel, Introducere ta filologia şi tinguistica slavo-romtnă, Buc., 1938,
p. 52 urm.
 14 G. MI HAI LA

stabili compartimentele lexicului romînesc (şi, prin urmare, dom eniile

culturii materiale şi spirituale) cel mai mult influenţate de slavi în perioada
datată cu aproximaţie sec. V I —X I I . (Pentru elementele cărturăreşti ea
se întinde şi în următoarele patru secole).
în romanistică o astfel de m etodă a grupării cuvintelor porneşte
încă de la Fr. Diez, care a dat un tablou general al principalelor grupe
tem atice de cuvinte din limbile romanice, în scopul evident de a sublinia
şi în acest fel originea lor comună Elementele latine ale lim bii rom îne
au fost grupate în acelaşi fel de către W . Dom aschke într-o lucrare p u b li­
cată în 1919 2. E cunoscut faptul că în lingvistica de peste hotare o astfel
de m etodă a studierii vocabularului a dat unele rezultate interesante şi
se bucură de apreciere, mai ales în alcătuirea unor dicţionare speciale. E
de ajuns să cităm , în acest sens, marele dicţionar com parativ-istoric al
sinonim elor din principalele limbi indo-europene al lui C. D . B u c k 3.
D evine clar, în acest caz, că pentru a obţine un tablou cît m ai com p let
al elem entelor lexicale slave în lim ba romînă şi pentru a stabili locu l
con tribu ţiei slave la cultura materială şi spirituală a poporului rom în,
e n evoie de o studiere a acestor cuvinte în conform itate cu realitatea pe
care o desemnează, tinînd seama de sferele reale la care se referă aceste
cuvinte. A stfel de grupări tematice au fost făcute în lucrarea fundam entală
a lu i O. Densusianu4, în unele articole ale lui A . I. Ia ţim irsk i5, în lucrarea
lu i B . Ţ on ev asupra „relaţiilor lingvistice dintre bulgari şi rom în i” 6, în
cartea lui Th. Capidan, Elementul slav în dialectul aromîn (1925). O clasi­
ficare m ai precisă a elementelor slave se dă în lucrarea am intită a a ca d .
A l. R o s e t t i7.

1 F r. D ie z , Grammatik der romanischen S p ra ch en , 4. A u fL , B o n n , 1875. A n h a n g : R o m a _

n isch e W ortsch op fu n g. V ezi R . A . B u d a g o v , In B o n p o c u M ojidaecnozo h3i>iko 3hcihiui, M o s c o v a ,
1 9 5 3 , p . 123.
2 D e r lateinische W ortschalz des R um ănischen, ,,X X I — X X V . J h b . d. In st. f. ru m . S p r .” ,
L e ip z ig , 19 1 9 , p. 6 5 - 1 7 3 .
3 Cari D a rlin g B u ck , A dictionary o f selected syn on ym s in the p r in cip a l In d o eu ro p ea n
langu ages. A conlribution io the history of ideas, C h ica go, 1949. (V e z i şi o b s e r v a ţia lu i R . A . B u ­
d a g o v , In B e ed en u e e n a y u y o nabine, M oscov a , 1958, p. 51, n o ta 1).
4 H ist. de Ia langue roum aine, I, p. 255 urm .
6 V e z i, de e x e m p lu , CjiaosincKue aauM cm ooeanun e pyMUHCKOM sisune nan danubie d jix
eon poca o p od u n e p y.u u H ck oeo njieM enu, „CCopHHK CTaTett... B . H . JlaM ancKOM y” , p . II,
S t. P b ., 19 0 8 , p. 7 9 2 - 8 1 9 .
• E au K oen u eaauM nocm u Meoţedy â tA ea p u u pyM buu, „H oTopM H na Cn>JirapcKH
e3HK” , I I , S o fia , 1934, p. 3 — 151.
7 In flu en ţa , p. 36 urm . O serie ele lucrArl tratează nu m ai a n u m ite g ru p u ri d e c u v in t e :
H . D u m k e , D ie Term inologie des Ackerbaus im D akon im d n isch en , „ X I X — X X . J h b ." » L e ip z ig ,
19 1 3 , p. 65 — 131 ; P. Cari cel, Term enii slavi de plug tn daco-rom lnă, B u c. 1921 ; P . S k o k , Slave
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in lim b a r o m in a
15

Ce e drept, grupările şi clasificările elementelor slave în aceste lucrări

sînt departe de a fi com plete. Ele dau doar o imagine generală asupra
locului pe care-1 ocupă aceste elemente în sistemul lexical al limbii romîne.
în afară de aceasta, în toate lucrările de pînă acum se acordă puţină
atenţie laturii sem antice a cuvintelor x.
Tocm ai această latură a studierii lexicului slav din lim ba romînă
a stat în atenţia lucrării de faţă, în care se face şi încercarea de a prezenta
unele tendinţe generale ale evoluţiei semantice a cuvintelor slave pe teren
romînesc.
M ajoritatea îm prum uturilor slave sînt, cum era şi de aşteptat, sub­
stantive ; totuşi m ulte din ele aparţin şi altor părţi de v o r b ir e : adjective
şi verbe, precum şi adverbe, prepoziţii, numerale 2. Acest material lexical
este analizat şi clasificat în prima parte a lucrării, care este şi cea mai
extinsă. C uvintelor îm prum utate le sînt adăugate, de cele mai multe ori,
principalele derivate slave (pătrunse în lim ba romînă) sau romîneşti,
pentru a ilustra, cel puţin într-o anumită măsură, productivitatea şi re­
gistrul semantic al acestora.
în partea a doua a lucrării, pe lîngă observaţiile semasiologice, se
fac şi unele consideraţii,-asupra numărului şi frecvenţei elementelor slave
în limba romînă. î n A nexa I se dau cîteva serii de sinonime ale cuvintelor
slave din lim ba rom înă, care ar putea constitui obiectul unor cercetări
aparte de sinonimie romînească, în primul rînd, obiectul unui dicţionar
de sinonime. în A nexa I I se reproduce, cu unele prescurtări, articolul-
program asupra dicţionarului etim ologic al împrumuturilor slave din limba

el roum ain, R E S , I I I , 1923, 1 —2 , p. 5 9 —7 7 ; A l. B o că n e ţu , Term inologia agrară tn limba

romînă, extras din „C o d ru l C osm inului” , I I — I I I (1925 — 1 9 2 6 ); P. Skok, Leksikologijske
studije. R ekonstrukciia dackoslovenskog vokabulara (extras din „ R a d J u gosl. A k ad. zn an osti i
u m jetn osti” , t. 2 7 2), Z a greb, 1948 ; Z d . W itto c h , Les termes roum ains d’ origine slave relatifs ă la
nourriture, „R o m â n o s la v ic a ” , nr. 1, 1948, p. 63 — 89. V ezi acu m , tn urm ă, şi articolu l lui
N. S. A n to şin , BaauMOceaau cjiaesin u eocmoHnopoMancKux napodnocm eu e V — X V ee,
y>KropoflCKMtt r o c y fl. yHHBepcHTeT, Haynnbie aanucKU, t . X X V I I I , HauK03Hanue% U jg o r o d ,
1957, p . 5 5 - 6 5 .
Pentru lim b a albaneză dispunem de o clasificare originală tn cartea lui A . M. Selişcev,
CjiaesmcKoe HacejieHue e A jiâ a n u u , S ofia, 1931, p. 141—200.
1 „ D e o b ice i, tn lucrările generale de istoria lim bii rom tne, ca şi tn studiile speciale tn
dom eniul lexicului rom tnesc, cu vin tele slave din romînă sînt date sub form a unor liste lungi
de lexem e aranjate în ordin e alfabetică. Analiza sem antică însoţeşte foarte rar aceste m ate­
riale ; ca urm are a acestui fa p t . . . pe baza lor e greu să se tragă anum ite con clu zii generale”
(R . A . B u d a g ov , CjiaennCKoe ejiunnue n a pijmmhcku U nabiK, „BecTHMK Jleium rpaA* y n -T a ” ,
1947, N o 12, p. 84).
2 V ezi şl L. D eroy , L ’ emprunt linguislique, Paris, 1956, cap. IV : DiversiU des Himents
empruntables (p . 67 — 110).
16 G. MIHAILA

romînă, strîns legat de problematica lucrării de faţă. Studiul e însoţit de un

indice de cuvinte, precum şi de lista dicţionarelor consultate şi bibliografia
principalelor lucrări referitoare la problemele lingvistice rom în o-sla v e;
acestora li se adaugă şi unele lucrări generale de lexicologie şi semasiologie.
în sfîrşit, hărţile reproduse din ALR» şi ALEM sînt destinate a ilustra
unele din consideraţiile făcute asupra ,,geografiei” cuvintelor de origine
slavă.
 PARTEA I

ÎNCERCARE DE CLASIFICARE A ÎMPRUMUTURILOR VECHI

SUD-SLAVE ÎN LIMBA ROMÎNĂ

A. SUBSTANTIVE

Majoritatea împrumuturilor din orice limbă fac parte din categoria

lexico-gramaticală a cuvintelor care denumesc ,,obiecte” în sensul cel
mai larg al acestui cuvînt (substantive). Numele obiectelor concrete, iar
în limbile literare şi denumirile noţiunilor abstracte, se împrumută cu
destulă uşurinţă de la un colectiv la altul. De obicei, atunci cînd se
vorbeşte de împrumuturi se au în vedere, în primul rînd, substantivele,
care denumesc obiecte aparţinînd culturii materiale şi spirituale a
omului.
în limba romînă, substantivele împrumutate din dialectele slave
de sud de tip bulgăresc în perioada mai veche, se numără cu sutele, însă
întrebuinţarea lor în limba populară şi în limba literară (în trecut şi astăzi)
nu este uniformă. Unele au devenit de mult arhaisme (în special, împru­
muturile livreşti din slavonă), altele au un caracter dialectal, dar foarte
multe constituie elemente organice ale limbii comune.
în paragrafele ce urmează vom face o privire de ansamblu asupra
acelor cuvinte slave care s-au stabilit definitiv în vocabularul curent al
limbii romîne sau prezintă un interes deosebit pentru epocile trecute.
Cuvintele sînt repartizate pe grupe tematice cu scopul de a contribui,
într-o anumită măsură, la stabilirea locului şi a greutăţii lor specifice în
sistemul lexical al limbii romîne.
Una din grupele cele mai importante e formată din cuvintele referi­
toare la agricultură şi viaţa casnică ţărănească, ceea ce e un indiciu asupra
felului de viaţă al populaţiilor slave intrate în contact cu romanitatea
din regiunile balcano-carpato-dunărene. Multe împrumuturi lexicale se
referă la orînduirea socială, la viaţa culturală, la universul interior al
omului etc. ’ ;V ■ :V H

2 - c. 1492
 18 G. MIHAILA

I . C U V IN TE R E F E R IT O A R E L A A G R IC U L T U R Ă

1. Unelte agricole. Mijloace de transport

O bună parte din cuvintele de origine slavă în limba romînă face

parte din terminologia vieţii agricole, denumind, printre altele, unelte
agricole şi părţi ale lor, mijloace de transport etc. : plug, plaz, grindei;
coasă, greblă; teleagă, sanie, osie e t c .1. Vom lua la început numele plugului
şi ale unor părţi ale lui.
Denumirea plug este generală pe întreg teritoriul limbii romîne 2.
Dispariţia termenului latinesc se leagă, probabil, de faptul că o dată cu
venirea slavilor s-a răspîndit o unealtă mai perfecţionată, pe care slavii
o numeau plug'b 3.
în ceea ce priveşte originea cuvîntului în înseşi limbile slave, lingvis­
tul ceh Y . Machek a arătat recent, în ciuda părerii aproape generale
pînă nu de mult, că acest cuvînt e de origine slavă şi nu germanică, legîndu-1
de verbul *plugati > ceh. plouhati — plouZiti ’ a tîrî’ 4. în limbile slave
avem : vsl. iMoyrty bg. njiye, ser. plug 5, rus. njiye, ucr. ruiye, pol. plug7
ceh. pluJi etc. Cuvîntul a trecut şi în albaneză : plug (Selişcev, Cjiae*
naceji., 155).
Astfel, în limba romînă se întîlneşte, alături de verbul lat. a ara,
( < arare), substantivul plug cu derivatele l u i : plugar (de a ic i: plugăriey
plugărit), pluguşor, pluguleţ.

1 Vezi, în această privinţă, lucrările mai vechi ale lui B. P. Hasdeu, Originile agriculturii
la romlni, „Columna lui Traian” , nr. 3, 1874; H. Dumke, Die Terminologie des Ackerbaus im
Dakommănischen, „ X I X —X X . Jhb.” (1913), p. 65 —131 ; P. Cancel, Termenii slavi de plug in
daco-romînă, Buc., 1921 ; Al. Bocăneţu, Terminologia agrară în limba romină, „Codrul Cosmi-
nului” , II—III (1925 —1926), p. 119 —276. Discuţiei amănunţite asupra acestor lucrări îi pre­
ferăm, în cazul de faţă, o analiză sistematică a fiecărui cuvînt în parte, care să servească drept
material pentru noi cercetări.
2 Comp. însă în arom. păstrarea termenului latinesc aratrum > arat (Dai. 22); v. Ro­
setti, ILR, IV, 71 i Puşcariu, LR, I, 279. In ceea ce priveşte limba franceză, de pildă, obser­
văm de asemenea că aratrum (fr. araire) a fost înlocuit în nordul Galiei de carruca (fr. charrue):
v., de ex., A. Dauzat, La g6ogr. ling., 170 ; E. Bourciez, £l. de ling. rom., § 185.
8 V. discuţia amănunţită la Al. Rosetti, Mii. ling., 346—347.
| V. Machek, Quelques mots slavo-germaniques, „Slavia” , X X (1951), 2 —3, p. 206—212 :
„Slave plug1 > germ. *ploga — Cf. şi Machek, Et. sl. 377, 378; vezi însă Vasmer, II 376,
care indică originea germanică.
I Cuvintele sîrbocroate sînt redate cu alfabetul latin (croat), dar folosindu-se varianta
ekaviană (slrbă). Cf. A. Meillet-A. Vaillant, Grammaire de la langue serbo-croate, Paris, 1924*
p. 7—8.
 19

ALRM n i

OGOR
[5 073]

O Qşat *
Ogor, arătură

O Ogorîste. arătură

■/V Mirişte, ogor

□ Loc (pămînt)arător toc arabil
- f S-arăspuns cua/t
V toc arător, moină Loc de cultură £13 Tartă termen

^ fLoc de) arătură ^ Loc de hrană(debranişte]<J> Semănătură

Harta 1

ALRM n i
H A R TA 22

A FACE OGOR

O ^ foce ogor
A ogor/
□ A face ogor, o ogor?

b A face ogor, aera

+ .J'-arăspunscualttermen
d A ogor?. 6 ara de ogor o o Nu există obiectul

O A face ogor, a tăia ogor < *> A face a ră tu ri ^ A întoarce ? Informatorul

%
nu * 9ştiuts i
V A ara (oQorut) r ~ l A tăia QQor HI A face întorsuri răspundă

H arta 2
20

HARTA

-f S-a răspuns cu alt fermen

<£> Sfricătură Amnar
I— | Răzor C:* Şuvoi
7? Căluş, magâreafă

H arta 3

h a rta 16
ALRMnI ( 22)

\Cu unele date din

PLAZ harta 240 (356):
tălpi ( !asaniejJ

O
A P/as

Plasă

o Talpa(plugului)

a Două te!pe, pJasS

CS Irupţii ?
n a şt/ut sd
t^l Căţeii răspundă
+ S'9 răspuns cu att termen
CilCii.pl92 □ Birsi Q â frfi [ ] flirţit trupi/S
■
Ciusfotău
Răspîndirea cuvm tului p/d? tnpunctele 731,87$, 839p i
K |p#
p în punctele 872, 886 p i p /a su n au şt sensul de
^ AfrflV, Custură „ H I pi (la sam e ) "
ckswssI
Hurta 4
 îm pr u m u t u r i v ech i s u d -s l a v e in lim ba ro m in a 21

Dintre numele părţilor plugului au neîndoios origine slavă urmă­

toarele :
Plaz ’ talpa plugului’ (în Olt. şi Munt. de sud pl. plaşi, planuri are şi
sensul de ’ tălpile săniei’ ; în unele părţi ale ţării plazul e denumit şi talpa
plugului, la origine m e ta fo ră ; pentru răspîndirea celor doi termeni vezi
A L R n I 22, 365 ; A L R M n 1 16, 240, aici sub nr. 4). în limbile slave de sud
avem : bg. ruia3, njidofcuiţa ’plaz’ (G herov, I V 38), ser. plaz (cf. rus.,
ucr. nojios ’ talpa săniei’ ; rus. noji3amb, bg. rvbM& ’ a se tîrî’ ; Yasmer, II
396, M ladenov, E t. 537).
Grindei ’ partea orizontală a plugului de care se fixează trupiţa şi
fierul lung’ . F orm a slavă com ună e *gr$delb : cf. bg. epedeji, ser. gredelj?
rus. epÂdujib, ucr. zpndijibI avînd acelaşi sens în toate aceste lim b i1.
Cuvîntul a pătruns din slavă şi în magii. : gerendely (Kniezsa, 192).
P otîn g legătu ră care prinde plugul de grindei’ provine dintr-un sl.
com . *pot^gh; cf. vsl. noT^rarH ’ trahere’ (Mikl. Lex. 647), bg. nomnejiut^a,
nomaejid ’ oişte’ (Gherov, I Y 239), ser. potega, poteg ’pondus’ (Ivek.-B roz,
I I 139), rus. nomsiz ’ cureluşă’ (folosită de cismari — Dai, I I I 372). După
cum se vede, sensurile cuvîntului de bază variază în lim bile slave (în bul­
gară nu apar decît form e cu sufix), însă destul de apropiate pentru a explica
sensul cuvîntului rom înesc (,,un obiect cu ajutorul căruia se trage ceva” ).
Cf. şi magh. pating, îm prum utat din slavă (Kniezsa, 402).
E interesant de observat că celelalte denumiri ale părţilor plugului
sînt în bună parte rezultatul unor m etafore obişnuite : coarne, măsea,
miţă (dial.), cocoş, iar altele — termeni cu întrebuinţări generale la astfel
de obiecte : cui, pene etc. i sau denumiri specializate : fierul plugului
(altfel spus brâzddr) 3.
în partea de sud a ţării se întrebuinţează la cultivarea porum bului,
a cartofilor etc. un fel de plug fără roate denumit rdriţă, rdliţă (A L R n I 99,
A L R M n I 70, aici sub nr. 5). C f. în lim bile slave de sud : bg. pdjiuua ’ un fel
de plug fără roate’ (B T R , 739), ser. rălica ’plug m ic’ (Ivek.-B roz, I I 298) 4.
★
1 C u vîn tu l ex istă în to a te lim b ile slav e, cu ex cep ţia sorabei, şi p rov in e clin s l.c o m . grţda
( > ro m . grindă), m ai precis d in tr-u n m ase. *gr<?db (vezi M achek, ari. cit., 213).
2 Cf. B o c ă n e ţu , lucr. cit., p. 129.
3 D in tre d en u m irile sp eciale ale p ă rţilo r plugului am m al putea am inti corm dn, cormăiiă>
'ră stu rn ă toa re', con sid era t ca fiin d Îm p ru m u tai din m agii, korm dng *cîrm ă ; gu vern ’ (H adr. —
G âldi, 730 ; vezi T ik tin , 4 1 6), acesta însuşi de o rig in e slavă ( < kirnux, v . K n iezsa, 282), C uvîntul
unguresc nu e x p lic ă însă sensul cu v în tu lu i rom . Cf. şi ser. kdrmăn ’ cîrnuV, îm pru m u tat d in
m agh. U n a lt term en — btrsă are o rig in e n ecu n oscu tă (T ik tin , 193).
4 F orm a in iţia lă e ralifi5, care a d a t, în urm a asim ilării l — r, rariţă (nu fără in flu enţa
iu i rar, r ă r i ; c i. T ik t in , 1299 ; G raur, în cercare, 114). Ca şi în b u lga ră , Tarife (p l.) înseam nă 'şir
§1 trei stele lu m in oa se din con stelaţia O rion '.
22 G. MI HAI LA

Nn e nevoie să ne oprim aici la întreaga discuţie asupra tezei sus­

ţinute de unii cercetători că slavii ar fi învăţat pe romîni agricultura.
Subliniind existenţa unui număr însemnat de cuvinte slave în terminologia
agrară, cercetătorii lipsiţi de prejudecăţi au văzut în acest fapt rezultatul
unui proces îndelung de convieţuire a „romînilor” şi slavilor. în acelaşi
timp, ei şi-au dat seama că, probabil, existenţa cuvintelor de acest fel
în limba romînă e legată de anumite inovaţii în construcţia plugului şi
a altor unelte agricole, precum şi de faptul că slavii se ocupau aproape
exclusiv cu agricultura, în timp ce ,,valahii” erau foarte buni păstori 19
ceea ce se vede şi din bogata terminologie păstorească romînească, răspîndită
în parte şi la popoarele vecine slave 2. Astfel, în anii din urmă regretatul
acad. V. F. Şişmariov scria că lipsa lui aratrum, înlocuit cu plngt „nu poate
fi un indiciu al faptului că populaţia romanică din Peninsula Balcanică nu
cunoştea agricultura şi că era formată numai din crescători de vite” ,
cu atît mai mult, cu cît romînă păstrează verbul de origine latină a ara,
iar în aromînă se mai întîlneşte încă arat ’plug’ ( < aratrum) 3. Existenţa
unei agriculturi dezvoltate pe teritoriul Daciei în perioada preromană şi
romană este confirmată de datele istorice şi arheologice 4. Această teză
a fost susţinută cu multă fervoare de P. Cancel5 şi Al. Bocăneţu 6, care
însă, în multe privinţe, au operat cu argumente exagerate.
Şi totuşi, nu de mult, în acelaşi volum „Bonpocu MOJijţaBCKoro
H3biK03HaHHH” , E. G. Piotrovski, surprins de numărul mare de cuvinte
slave în terminologia agricolă romînească (resp. moldovenească), se
întoarce la aceleaşi argumente vechi, infirmate de mult în istorie şi
lingvistică 7.
E locul să reamintim aici teza generală formulată în lucrările lui
L. Y. Şcerba, A. M. Selişcev şi L. P. Iakubinski: în condiţiile unui bilin­

1 Vezi mai ales : Al. Rosetti, Mei. ling , 346 — 3 4 7 ; P. Skok, jfes rapports linguistiques
slavo-roumains, „S la via” , III (1924), 1, p. 119 — 121.
2 Vezi de pildă, L. A. Bulahovski, Beedenue e H3biK03HdHue, II2, M., 1954, p. 111 — 112.
3 V. F. Şişmariov, PoMancKue a su m i. . . , în culegerea „ B o n p o c u MOJiAaBCKoro H3U-
K03HaHHH” , M oscova, 1953, p. 75.
4 Vezi, în ultimul tim p, I. T. K ruglikova, flaKUH e dnoxy puMCKoii oKKynaiţuu, Mos­
cov a , 1955, p. 80.
5 Lucr. cil., p. 44.
6 Lucr. cil., p. 123 urm.
j „M oldovenii datorează slavilor trecerea [de la creşterea vitelor] la viaţa stabilă şi pre­
lucrarea păm întului; slavii au făcut cunoscut daco-rom anilor această ramură mai înaltă şi mai
productivă a econom iei” . (Cjiaemio-MOJidaecKue fi$WKpeue omnouienuM, în „B o n p . mojir*
H3.", p. 138).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 23

gvism generalizat nu orice termen împrumutat este un indiciu al noutăţii

obiectului respectiv 1. Bogăţia de cuvinte slave în terminologia agricolă
romînească este, în acest fel, o dovadă a faptului că slavii se ocupau în
special cu agricultura şi că, începînd să vorbească romîneşte (pe teritoriul
Daciei), şi-au păstrat o bună parte din vocabularul propriu, care ulterior
s-a răspîndit şi în mediile romîneşti propriu-zise. Ne întoarcem astfel la
ideea că printre strămoşii romînilor de astăzi trebuie să considerăm şi
acele neamuri slave care s-au stabilit pe teritoriul Daciei 2.
★
Dintre denumirile instrumentelor agricole mai simple, au origine
slavă următoarele :
Coasă, arom. cosă (Dalametra, 6 8 ; Capidan, 62 : coasă) provine din
«si. com. Icosa (2) (Berneker, 581) : cf. bg. Kocâ, ser. Icosa, rus. rtocd (2)
^Uşakov) etc. Cuvîntul a pătruns şi în albaneză (kose) şi maghiară (lcasza;
<îf. Meyer, 201 ; Sandfeld, Ling. balk., 78; Kniezsa, 258).
Ca şi coasă, verbul a cosi are o circulaţie generală în romînă. Provine
din sl. com. Icositi (bg. kocâ, ser. lcdsiti etc.).
Un derivat slav din Icosa este sl. bis. Kocoph ’ secere’ (Berneker, 581),
ser. Tcosor ’ un fel de cuţit’ , bg. ndeep, ’cuţit în formă de secere pentru
tăierea viţei de vie’ (KB, I 645), împrumutat în rom. sub forma cosor,
cu acelaşi sens ca şi în bulg.
Greblă este un cuvînt de răspîndire generală, ca şi furcă, de origine
latină. Forma cea mai apropiată în limbile slave este bg. spe6jio (cu redarea
lui -o final prin -ă şi mutarea accentului cu o silabă înainte). Cf. încă ser.
grăblje (pl.), rus. epd6jiu, ucr. epa6jii etc. Cuvîntul a pătruns şi în ma­
ghiară : gereblye (Kniezsa, 189) 3.
îmblăciu este un derivat pe teren romînesc de la verbul a îmblăti,
provenit din forma slavă de sud mlatiti + prefixul de origine latină îm-
(cu dezvoltarea labialei sonore în interiorul grupului ml). Comp., pentru
sens, rus. Mojiomujio ’ hădărag’ .
Coada îmblăciului se numeşte dîrjâ, dîrjâlă, odîrjduă (alături de coadă,
în Transilvania : v. A L R n I 70, ALRM n I 55). Forma etimologic corectă
dîrjală corespunde bulg. dtpjtcdjio ’coadă, toporîşte’ (Mlad., Tălk. I 627),

1 Vezi m ai sus, p. 11 — 12. Cf. şl P. Cancel, lucr. cit.y p. 38.

2 Cf. acad. E . P etrovici, în Problemele ştiinţelor sociale in dezbaterea Academiei R .P .R .
<21 — 25 martie 1951), B u c., 1951, p. 91.
| Vezi etim ologia sl. com . grebg la A . M eillet, De quelques mots relati/s ă la navigation,
R E S , V I I , 1 —2, p. 5 — 6 ; vezi de asemenea A. Vaillant, R E S , X I I , 3 —4, p. 23 4—2 3 5 : sl.
«om . *grabl'e (grabl’#).
 24 G. MIHAILA

ser. dr$alo ’manubrium ’ (Ivek.-Broz, I 26 6 ); cf. şi rus. dial. depotcăjio (rădă­

cina în verbul sl. com. dbrZati ’a ţine’ )
111 | IA ' '" v / ' ★
Acestui grup de termeni i se alătură o serie de denumiri referitoare
la m ijloacele de transport şi părţile lor. Aşa, de exem plu, alături de car
I < lat. carrus), întîlnim teleagă (dim. teleguţâ), cuvînt provenit din dia­
lectele slave de sud : vsl. « \ t r a , cf. v. rus. mejnpea (vezi discuţiile asupra
etim ologiei : Vasmer, I I I 8 9 ; Mladenov, E t. 628 ; Kniezsa, 759 : taliga).
Printre denumirile părţilor carului sau telegii au origine slavă urmă­
toarele :
Tînjălă corespunde unui slav *t%Za(d)lo (v. Tiktin, 1599) : cf. pol.
cigzadlo, ciqgadlo ’tînjală \SlowniJc j%a. polslc., I 3 1 8 ); com p., pentru sens>
bg. mezjiuH (cu alt sufix) ’idem ’ 2. Eădăcina cuvîntului se află în verbul
sl. com . *t$gnoti (cf. rus. msiHymb , msizamb ’ a trage’ ). Deşi nu s-a păstrat
în lim bile slave de sud, *t$zalo > prezintă tratam entul fonetic specific
m ediobulgar.
Un înţeles apropiat de precedentul îl are proţap (obiectul se între­
buinţează mai ales la car), care corespunde vsl. npoivkmi, bg. npoiţen,
dial. npoiţan ’proţap, tînjală’ 3, cf. ser. prdeep.
U n sinonim parţial pentru cuvintele proţap şi tînjală este oişte ’ pră-
jin ă fix a tă în crucea carului de-a dreapta şi de-a stînga căreia se înhamă
ca ii’ , care corespunde bg. ouv^e ’ oişte, proţap’ , ser. ojUte ’ idem ’ . (Rădăcina
sl. com . *ojes- ’proţap’ : ceh. o j, sloven, ojd, gen. ojesa 4 ; cuvîntul a primit
deci în bg. şi ser. sufixul -iSte). Cf. şi îm prum utul în alb. oslite (Selişcev,
Cjiae. n a c e j i 155).
Term enul general popular pentru ’ a# pe care sînt m ontate roţile
unui veh icol’ este osie. Cf. în limbile slave : vsl. o c k , bg. oc, ser. os, osay
rus. ocb etc. 5. ,
1 N u m ele c e le ila lte pă rţi a îm blăciu lu i — hădărâg p ro v in e din m agh . hadarâ. (C uvîntul e
r ă s p în d it în T ra n s. : v . A L R n 77, A L R M n I 56).
I In b g . în să m eeA u n , mmjiUH înseam nă şi 'scaun cu trei p icio a re pe care co jo ca ru l în ­
tin d e piele* (G h e r o v , V 3 2 8 , 3 9 8 ), cu v în t care a pătrun s în graiu rile rom în eşti de sud (O lte n ia ):
leg lici, cu acela şi sens (c f. C andrea, 1283).
3 V ezi S to ik o S t o ik o v , EhASapcKu duajienm ojioeun, S ofia , 1953, p. 26, 3 8 — 39.
4 V ezi e tim o lo g ia la V . V . Iv a n o v , O ananenuu xem m cK oeo MbiKa djisi cpcionanieAbHO-
ucm opuH ecK oeo u ccjied o o a n u a cjiaosm cniix m u K oo, „ B o r ip o c u cJiaium cH oro n 8UH08 Ha*
h h h ” , fa sc. 2, M o sco v a , 1957, p. 6.
| A supra e tim o lo g ie i vezi A . M elllet, Inlrodu ction , p. 103 (trad . rusă). In ceea ce priveşte
leucă 'lem n în c o v o ia t îm b u ca t în o sie , pe al căru i ca p ă t de sus e s p rijin ită loltra carulu i' n-uni
g ă s it d e c ît un c o re s p o n d e n t bu lga r (d ia l.) jieona cu acelaşi sens (G h e ro v f [ f , 8 ; HTK 311).
p r e c u m şi ser. l?vCa 'id e m ' (c f. I*. S k ok , E ltiigc W orterkltirungen, II, A fs lP h . X X X V I J>
1 9 1 8 - 1 9 2 0 , p . 91 — 92).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 25

Numele roţii este de origine latină ( < rota), in timp ce denumirile

principalelor părţi ale ei sînt de provenienţă slavă : spiţă şi obâdă.
Corespondentele primului sînt : bg. cnâiţa, ser. splca, cf. rus. cnuiţa,
ceh; Spice etc. (sl. com. stbpica < *stbpika) 1.
Pentru obadă corespondentele slave sînt vsl. oeoa'k, ser. obod, cf. rus.
o6od, ucr. o6id, gen. o6ody etc. (provine din ob -vod& ’ceea ce înconjoară’ ;
cf. Bulahovski, JJedm., 1 5 ; Preobr. I 629).
Numele vechicolului întrebuinţat în timpul iernii este sanie (fem. sg.),
de provenienţă slavă : vsl. canh (fem. pl.), bg. (dial.) cânu (BTR, 768),
cf. rus cânu, pol. sănie (pl.) e tc .2.
După cum se vede, în limba romînă avem singularul sanie, refăcut
din pl. sănii ( < 1sânii), corespondentul direct al slav. sani (pl.,
iniţial dual).
Dintre numele părţilor săniei, oplean ’fiecare dintre cele două lemne
transversale care unesc tălpile săniei’ are de asemenea origine slavă :
bg. oruiHH ’lemn transversal, aşezat pe osia căruţei’ (Gherov, I I I 373),
cf. ser. oplen ’oplean’ (Rjecnik, I X 73), ucr. oumh ’idem’ (Hrinc. 1167,
unul din sensuri). Cuvîntul a pătruns şi în magh.: epleny (Kniezsar 167).
Un interes aparte îl prezintă cuvîntul popular cobilă ’capră ce ser­
veşte la transportarea plugului; scaunul cotarului’ , ale cărui sensuri repre­
zintă metaforizări ale cuvîntului slav Jcobyla (bg. ko6 u m , ser. kobila, cf.
rus. Koâujia etc.). în bulgară cuvîntul nu prezintă decît sensul fundamental
’ iapă’ ; în schimb există cuvîntul compus d'bjisa- ko6 u m sau npecKonu-
Koâujia ’capra’ (joc), iar dim. Koâujina are diverse valori tehnice. în sîrbo-
croată, rusă etc. cuvîntul respectiv are, pe lîngă înţelesul fundamental,
o serie de sensuri tehnice, apropiate.de cel romînesc.
★
Se observă astfel o interesantă împletire a termenilor de origine
latină şi a celor de provenienţă slavă, care ocupă un loc important în acest
sector al terminologiei ţărăneşti. E greu de spus, la o cercetare sumară
de ordin strict lingvistic, care dintre ei sînt indiciul unor inovaţii tehnice;
fără îndoială însă că unii sînt legaţi de astfel de inovaţii. în tot cazul ei
nu s-au putut fixa în limba romînă decît în urma unei îndelungi vieţi
paşnice în comun a populaţiei slave şi a celei romanice în regiunile carpato-
dunărene.
| V ezi etim ologia la M achek, art. cit1 „S la v ia ” , X X , 2 — 3, p. 20 4—205.
2 M. V asm er ( C jioeapnue aauMcmooeanufi e pyccKOM m u k e, „XapbKOBcnaH napoA naa
aHiţHKJioneAHfl” , v o i. V I I , p. 197) susţine că acest cuvîn t provin e din lim bile fin o -
ugrice. Cf. şi Vasm er, R E W , II 576 ! vezi şi K niezsa, 749 — 750. D eocam dată nu e încă clar dacă
magh. szârt ’sanie' e un îm prum ut din slavă sau continuarea form ei vechi protofino-ugrice.
 20 G. MIHAILA

2. Terenuri agricole. Prelucrarea pnmlntului

Numeroşi termeni referitori la terenuri agricole şi prelucrarea pămîn-

tului au, în limba romînă, origine slavă, pe lîngă alţii latini ca, de pildă,
cîmp sau agru (înv. şi dial.). Vom trece în revistă aici doar pe cei mai
răspîndiţi şi mai cunoscuţi*, în primul rînd pe cei referitori la terenurile
lucrate, apoi la cele nelucrate.
Brazdă, cuvînt polisemantic, de circulaţie generală, are sensul de
bază ’fîşie de pămînt răsturnată cu plugul’ , ca şi în limbile slave : vsl.
Ep43A<*, bg. 6pa3dd ser. brăzda (sl. com. *borzda, cf. şi rus., ucr. 6opo3dd
etc.). Cuvîntul a pătruns de asemenea în alb. : brazde (Fjalor, 45) şi magh. :
barăzda (Kniezsa, 81).
De asemenea este general răspîndit ogor ’pămînt cu ltiva t; teren
agricol’ 2 : cf. bg. y$ap, ser. iigăr, pol. ugor, ceh. uhor e t c .; împrumutat
în magh. ugar (Kniezsa, 541) şi alb. ugdr ’ogor negru’ (Selişcev, C.we.
nacR 158).
După cum rezultă din compararea sensurilor acestui cuvînt în limbile
slave şi în romînă, albaneză şi maghiară, înţelesul iniţial era ’loc ars,
curăţat (pentru agricultură)’ : cf. rus. soperrib, aapb, yaap. Ulterior, sensul
iniţial a trecut pe al doilea plan, ajungînd ca în limba romînă, de pildă,
să nu mai fie perceput de loc.
în ceea ce priveşte forma, trebuie remarcată trecerea lui u- iniţial
în o- (ca şi în umoriti > omorî1 poate sub influenţa lui o din rădăcină 3.
în unele părţi ale Transilvaniei se întîlneşte încă laz ’ teren defrişat
pentru fînat, loc arabil’ (alături de cuvîntul de orig. lat. curătură; cf.
A L R n I I 593, ALRMn 1 400 ; ALRn II 594 : lăzuim ): c f. ser. lăz ’Ackerchen
im Steingelănde; silva caesa’ (Ristic-Kangrga, 416; Karadzic, 331),
sloven laz ’baumleere Flăche im Wald, Gereute, neuer Acker’ (Pletersnik,
I 502), ceh. laz, ucr., rus. Jias etc. (Vasmer, II 6 ; Machek, Et. sl. 260);
magh. (înv.) din slavă : lăz (Kniezsa, 307).
Pentru denumirea unei parcele de pămînt se întîlneşte în limba
populară, alături de loc ( < lat. locus), cuvînt polisemantic, termenul de
origine slavă dSlniţă ’bucată de pămînt, adesea îngustă şi lu n gă ; mejdină,

1 Alţ.1 termeni, m ajoritatea dialectali, vezi în lucrurile citate ale lui H . D um kc şi Al. Bo-
căneţu. întreaga problem ă cere Insă un studiu fundametal.
2 In textele vechi şl azi pe alocuri se întîlneşte însă cuvîntul de origine latină agm (cf.
D A , I, p. I, 73). Asupra răspîndirii cuvîntului ogor vezi A L R M n 21 ; cf. harta 22 : a face ogor,
a ogort (m ai rar : a ara [ogorulJ). H ărţile sînt reproduse aici sub nr. 1 şi 2.
8 Iniţial era aici un fl, care alterna cu d : cf. alternanţa actuală din rusă : sapb, y s a p .
eopentb.
 ÎMPRUMUTURI VEGHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMÎNĂ 27

răzor’ (DA, I, p. III, 134 ; răspîndit în centrul Trans. şi în Bucovina :

ALRn I 8, 9 ; ALRMn I 5). în bulg. se întâlneşte un cuvînt de/inăiţa cu
sensul ’piatră de hotar între două parcele’ (Mlad. Tălk. I 63.1), care cores­
punde mai bine celui de ai doilea sens romînesc. E posibil ca în Bucovina,
cuvîntul să fie de provenienţă ucraineană : dijibuuiţa ’parcelă de pămînt
^tc.’ (Hrincenko, 433).
Caracteristic pentru terminologia agricolă este şi cuvîntul postdtă
^porţiune de pămînt lucrată într-un anumit timp’ , avînd corespondente
în toate limbile slave învecinate : bg. nocma, nâcmam (fem.), ser. pdstat,
rus. (dial.), ucr. nocmamb, cu acelaşi înţeles (în unele limbi slave cuvîntul
are mai multe sensuri, de ex. în rusă, u cr.); cf. şi în magh. pdszta
(Kniezsa, 398).
Prin sensul nou, dezvoltat în limba romînă, intră în această grupă
şi cuvîntul podgorie ’regiune cultivată cu v ii; (înv.) regiune de la poalele
unui deal, munte’ (Tiktin, III 1198; Candrea, 964; DA, mss.). în limbile
slave cuvîntul are doar sensul mai general, care apare în rom. ca învechit:
bg. nodeopue, ser. podgorje, rus nodzopbe etc. Evoluţia semantică specială
în romînă se datoreşte, fără îndoială, unor condiţii naturale : versantele
sudice ale dealurilor subcarpatice sînt vestite pentru viile lo r 1.
Legat de prelucrarea pămîntului este şi termenul pogon ( = 1/2 ha),
întrebuinţat în părţile sudice ale ţării. Singurul corespondent exact ca
sens este bg. noeon ’ măsură de pămînt’ ( = yepdm, circa 1 000 m.p. B TR y
567, 886); în ser. pogon înseamnă ’mînatul vitelor’ şi ’limes decumanus
in agriş, vineis, cardo’ (rar, cf. Rjecnik, X 407 ; cf. verbul bg. nozonsi, ser.
pogoniti ’ a mîna, a goni’ ). Al. Bocăneţu face presupunerea că sensul romî­
nesc (cel bulgăresc în primul rînd, adăugăm noi) s-a dezvoltat din ideea
de ’mînare, mînătură’ , pornind de la faptul că acest cuvînt denumea la
început ’bucată de pămînt lucrată cu boii într-o mînătură (o zi)’ 2.
Fîşia de pămînt nelucrată între două terenuri de pămînt arat se
numeşte eu un euvînt slav răzor (în Mold. hat) ; cf. în limbile slave de
£ud : bg. pd3op ’brazdă între două ogoare, de obicei plină cu apă’ (Gherov,
V 41), ser. răzor ’ Grenzfurche, Wasserfurche’ (Ivek.-Broz, II 332). Rădă­
cina cuvîntului se află în verbul bg. pasopd, ser. razorati ’a ara’ .
Pămîntul nearat se numeşte cu un cuvînt general Ulină, al cărui
corespondent îl găsim în toate limbile slave vecine : bg. i[eAiind, ser. celuia,
cf. rus. iţeAiina, ucr. iţiAuna, avînd acelaşi sens (rădăcina I f c ’întreg’ ).

1 Sensul vechi, nespecializat, se întîlneşte încă în textele vechi : [Se vor fi tras] pre tot
Iractuly carile aemu să zice podgorie, adecă pe supt munţii Carpatici. (Cantemir, Hr. 286/5. apud
D A mss.).
i Lacr. cit1 p. 133 — 134.
 28 G. MIHAILA

Un sinonim parţial pentru ţelină este pîrloâgâ, pîrlâg (mai rar prilog)
’loc de arătură lăsat necultivat’, răspîndit în Mold. şi Munt. (ALRn I 7 )y
provenit din dialectele sud-slave : bg. npejioe, ser. prelog (rus. nepejioz
etc.), avînd sensuri asemănătoare ; cf. şi magh. parlag (Kniezsa, 393).
Izlaz ’porţiune de pămînt necultivată folosită ca păşune’ se întîlneşte
mai ales în Muntenia (ALRMn I 203), faţă de termenul corespunzător
din Mold. şi Maram. imdş (< m agh . nyomds). Sinonim general pentru
amîndouă este cuvîntul de origine latină păştine avînd un sens mai larg.
Iată corespondentele sud-slave pentru izlaz: bg. U3jia3 ’ieşire, loc de
ieşire’ (Gherov, II 227), ser. izlaz ’idem’' (Rjecnik, IV 215). Aşadar, în
romînă cuvîntul apare cu un sens specializat: ’loc unde ies vitele la pă­
şune’ > ’păşune’ .
în această grupă de cuvinte poate intra şi cuvîntul branişte ’pădure
oprită; moşie domnească (Mold., înv.)’ : cf. în bulg. âpănuu^e ’pădure
oprită’ (RB, I 80), provenit de la verbul 6până ’a apăra, a opri’ (sufixul
-i$te pentru indicarea locului).
Ne convingem, prin urmare încă odată că din limba slavilor agricul­
tori au rămas în limba poporului romîn numeroase cuvinte privitoare la
ocupaţia lor principală, nu numai în ceea ce priveşte uneltele de lucru,
ci şi terenurile agricole.

3. Fin, cereale; strîngerea şi prelucrarea lor

întrepătrunderea elementelor lexicale moştenite din latină şi a

celor de provenienţă slavă este în multe cazuri foarte complexă. Dar
de fiecare dată, într-un sector sau altul al terminologiei ţărăneşti predo­
mină fie elementele latine, fie cele slave.
Astfel, alături de fîn ( < lat. foenum) şi iarbă ( < lat.Jierba), limba
romînă cunoaşte cuvîntul de origine slavă otavă, o denumire particulară —
’iarba crescută după primul cosit’ ; acest sens coincide cu acela al cuvîntului
slav corespunzător: bg. omdea, ser. otava, cf. rus., ucr. omdea,ceh. otava
etc. (vezi etimologia la Vasmer, II 289; Preobr. I 668).
Numele cerealelor cultivate sînt, în genere, de origine latină: grîu,
secară, orz etc. Doar ovâs, care pare a fi apărut mai tîrziu ca plantă cul­
tiv a tă 1, are origine slavă: vsl. orkcti, bg. oeec, ser. ovas, cf. rus oeec,
ceh. oves etc. (v. Mlad. Et. 371; Vasmer, II 248) 2.

1 V ezi La Grande Encyclopâdie. Invenlaire raisonni des sciences, des lettres et des arts, t. I '
P aris, s.a., p. 940.
2 înrudit cu lat. avencl (W alde-H offm ann, I 81).
 29

A LR M n i HARTA 70

RARITA
— ———1—*
[5032]

O MU
yX Ra/ijă, rărită \
^ 7 deprăşii( de săpatetc.porum bul)
oo
|j Plug cu două cormane
Nu există obiectul

yj> Sape |^> Săpătoare ^3 Tîrm îc, rărită

/] Sapa de plug Sapifă \ I Maşină de sapă

Harta 5

H A R TA 61
ALRMnI
A TREiERA
•CU.MAŞiNA
[5315]

O d foi*™
/ \ A treiera, a abcioc/i

□ A
A călca
^ A gheiptH
^ A da lamaşină, a jm bj^i R â s p în d ire » verbului a jţn b tjiti
fafâ dc a treiera
C D A rmini, a treiera

H arta 0
 îm pr u m u t u r i v e c h i s u d s l a v e in l i m b a r o m i n a

D acă num irile de bază ale cerealelor sînt de origine latină, în schim b,
foarte m ulte cuvinte denum ind noţiuni legate de strîngerea şi prelucrarea
lor sînt îm prum utate din dialectele slave. A ceasta nu înseamnă, desigur,
că ,,daco-rom an ii” au cunoscut snopul, stogul etc. doar la venirea slavilor,
ci mai degrabă e un indiciu al faptului că slavii, ca buni agricultori, aveau
o bogată term inologie, pe care şi-au păstrat-o şi după perioada îndelun­
gată de bilin gvism , transm iţînd-o şi „ro m în ilo r” x. Cuvinte de origine
slavă ca polog, sn op, stog, claie, căpiţă, pleavă, tîrnomeată, tărîţe sînt com une
tuturor sau aproape tuturor graiurilor rom îneşti.
Să le luăm p e rînd :
P olog ’iarbă cosită dintr-o singură m işcare de coasă ; m ănunchi de fîn
sau de grîu secerat’ corespunde bg. nojioe ’ idem ’ (G herov, I Y 149 : sensul 4),
ser. polog ’ grîu că zu t’ (R jecn ik , X 605). Cu valoarea concretă ,,p olog
de grîu” cu vîn tu l a fost înregistrat prin B anat, M unt., M old., alături de
snop, grămadă etc. (A L R n I 54, A L R M n I 45).
Snop (de grîu, ovăs, cocen i de porum b etc.) corespunde vsl. cnon-K
’fasciculus, m aniculus, ligatura’ (Mikl. Lex. 867, Meillet, E t. I I 238),
bg. cnon ser. sn op, cf. ucr. cm n, cnona, rus. cnon, ceh. snop etc. (v. etim ol.
Vasm er, I I 682, M achek, 462). Interesant de rem arcat că, cu valoarea
concretă ,,snop de grîu” , cuvîntul se întrebuinţează m ai ales în partea
de nord a ţării, în tim p ce în partea de sud el denum eşte ,,snopul de coceni
de p oru m b” (v. A L R M n I 45, 8 1 ; cf. şi harta 57). D e la snop s-a form at
în rom îneşte verb u l a snopi ’ a face s n o p i; fig. a bate tare pe cin eva’
(cf. a snopi în bătăi).
Snopii de grîu sînt strînşi în stoguri. Stog corespunde cuvîntului cu
acelaşi sens din lim bile slave : vsl. CTor-K, bg. emoz, ser. stog, cf. ucr. emis,
emozy, rus. emoe, ceh, slovac stoh etc. (Vasm er, I I I 1 6 ); cf. şi îm prum utat
în magh. asztag ’ claie, stog ’ (K niezsa, 64). Cuvîntul rom înesc e răspîndit
aproape in toa tă ţara, cu excepţia unor regiuni din Banat şi Muntenia,
unde în acest sens (,,stog de grîu” ) au fost înregistraţi claie (vezi mai jos)
şi alţi term eni (v. A L R n I 67, A L R M n I 50, aici sub nr. 7).
Clâie e un sinonim parţial al lui stog, deoarece sensul şi întrebuin­
ţarea lui sînt m ult m ai la r g i: astfel, se poate spune claie de fîn , de paie,

1 C f., în u ltim u l t im p , ce lc spu se de M. K fe p in s k ^ , p o rn in d de la o idee a iui S. P uş-

cariu : „Ies term es de la v ie q u o tid le n n e so n t heriles du latin [se înţelege că nu n ea p ă ra t toţi]>
Ies term es con sacrăs et peu usiU*s, d 'o r ig in e slave [o parte din aceşti term en i]. (Vest parce que
Ies Slaves o n t a p p ris, a v e c Ies 616ments du ro u m a in , le v o ca b u la lre rou m a in de tous Ies jo u rs,
nuaiş non le v o ca b u la ire rou m a in sp ecia l, q u 'ils o n t 616 obligâs de rem p lacer ce d e rn ie r par le
slave. L e role des R ou m ain s se ridu it ă l’ udoplion des apporls slaves99 (s .m .). ( „ A c t e s du Sixi&me
Congrfes in te rn a ţio n a l des lin g u işte s” , P aris, 1949, p. 32 4, răspuns la în treba rea a 4 -a).
 32 G. MIHAILA

de snopi şi de orice alte obiecte. în sensul său fundamental, cuvîntul romî-

nesc corespunde bulg. KJiădnn ’ claie de snopi sau de fîn, înaltă şi de formă
lunguiaţă; stog’ (Mlad. Tălk. I 1026), ser. lclădnja ’ grăm adă; claie de
grîu’ (R jecnik, V 26), ucr. KJiadnâ ’claie de 1 5 —20 snopi’ (Hrinc. 783);
cf. şi împrumutat în magii. : kalangya ’ acervus tritici, foeni’ (Kniezsa,
242). Pentru răspîndirea lui teritorială cu diverse valori concrete „claie
de sn o p i; stog sau claie de fîn” v. hărţile A L R n I 59,133, ALRM n I 50, 91
(aici sub nr. 7 şi 8), din care reiese că în anumite regiuni predomină un
sens concret sau altul. Ca şi în alte cazuri, întîlnim aici „sinonime
teritoriale” 1.
O claie mai mică de fîn se numeşte, cu un cuvînt slav, căpiţă (cu
varianta dial. copită, v. D A, I, p. I I 105). Cf. în limbile slave : bg. nonă
’ claie de fîn, paie’ (Gherov, I I 396), dim. nonuiţa, ser. Tcdpa, dim. Tcopica,
e t c . ; cuvîntul a fost împrumutat şi în alb. : Tcapice (Fjalor, 200). După
cum se vede, în limba romînă a pătruns numai forma diminutivă, existentă
în limbile slave de sud, care probabil s-a impus în unele graiuri slave
pentru denumirea unei clăi mai mici. D e altfel, forma internă s-a putut
pierde treptat (în limba romînă ea nici nu mai există, căci n-avem cuvîntul
nesufixat), astfel că au apărut diminutive secunde : bg. nonnuna, rom.
câpiciodră.
★
După cum am arătat mai sus, în legătură cu prelucrarea cerealelor
se întîlnesc următoarele cuvinte de origine sud-slavă : pleavă, tîrnomeată,
tărîţe. •
Pleavă ’rămăşite T i din învelişul
J boabelor de cereale treierate etc.’ :
vsl. ii/vkKTvi (pl., cf. Vasmer, I I 394), bg. ruiâea, ser. pllva (rus. dial. şi ucr.
nojioea etc.). Cuvîntul a fost împrumutat şi în magh. : polyva (Kniezsa,
433). Alături de alţi termeni (toc, cămaşă etc.), pleavă a fost înregistrat
aproape pe întreg teritoriul lim bii romîne (A LRn I 88). Pentru derivatele
plâvnic, plevniţă ’loc unde se ţine pleava, nutreţul’ (DA, mss.) cf. bulg.
njieenuK, mieenui^a (Gherov, I V 47).
Tîrnomeâtă, tîrnomdtă, tîrnomet ’rămăşiţe de paie, spice etc. la
treieriş’ corespunde cuvîntului bg. rmpHOMSmKa ’ mătură, tîrn cu care se
mătură aria’ (c f. şi verbul rmpnoMemeaM ’ a mătura aria’ ; cuvîntul e compus
din mp-bu ’ m ărăcine; tîrn’ şi Memd ’ mătur’ ), ser. trnomet ’ idem’ (Ivek.-
Broz, I I 592). Un astfel de sens a existat probabil şi în romînă 2, dispărînd

1 M odificarea fon etică se exp lică cu uşurinţă : nf (dn’ ) s-a redus în faţa lui / pînă la zero :
kladnja > klaja (ortogr. claia). Cf. tn elem entele latine ale lim b ii rom lne : calcaneum > câlctn’ iu
(în v ., d ia l.) > călcti (cf. R o se tti, Lim ba romînă In sec. X I I I — X V I , 113 ; T ik tin , I 262).
2 Cf. ttrn 'm ătu ră m are de nuiele* ( § 7).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in lim b a r o m in a 33

în urma unui fenomen de „alunecare” a sensului (asociaţie prin conti­

guitate, metonimie), paralel cu pierderea definitivă a formei interne.
Faţă de făină ( < lat. farina), limba romînă cunoaşte cuvîntul
iăriţe (pl.) ’ coaja grăunţelor zdrobită, prin măcinare’ de origine slavă :
<îf., cu acelaşi sens, vsl. (pl. fe m .; Mikl. Lex. 1003); bg. mpuiţu (pl.),
ser. trlce (p l.); magii., împrumutat din slavă, derce (Kniezsa, 151).

4. Prelucrarea inului, cînepii. Fabricarea pînzei, postavului

O grupă specială în terminologia populară o formează cuvintele

legate de prelucrarea cînepii, inului, din care o mare parte sînt de origine
slavă.
Termenii in, cînepă sînt moşteniţi din latină ( < linum; cannapis <
•cannabis) 1, ca şi alte nume de plante cultivate. Dar, ca şi în grupa
precedentă, o serie de cuvinte referitoare la prelucrarea lor, inclusiv
numele de instrumente, sînt împrumutate din dialectele sud-slave.
Astfel, puzderii (sg. puzderie) ’resturi lemnoase care cad din tulpina
-cînepii, inului la meliţare şi scărmănare’ (dial. pozderii, pîzdării, pozdării)
provine din slavă : vsl. n43A<P'k, no3A*P'H? no3A«P^ie ’ stipula’ (Mikl. Lex.
£05), bg. na.3dep ser. pozder, cf. rus năddep, na3depa, ucr. na3dip, na3dip'>n,
■ceh. pazderi etc., cu acelaşi sens (v. etimol. Preobr. II 3 ; Vasmer, II 301 :
*paz-der-, * p o z - d e r cf. rus. depy, dpamb ’a rupe, a jupui’ ) ; cf. şi împru­
mutat în magii. : pozdorja (Kniezsa, 443). în diverse variante fonetice
{dintre care originară pare a fi pozderii, sg. pozderie < slav. pozderbje),
■cuvîntul a fost înregistrat în întreaga ţară (ALRn I 259).
Alături de lat. fuior se întîlneşte slav. cîlţi (pl.) ’fire scurte şi groase
rămase în urma trecerii fuiorului prin darac’ , care provine dintr-un slav.
Klhci (pl.), sg. KlhKb : vsl. ka'kk'h ’trama’ (Mikl. Lex. 290), bg. KA^nuioţe
(cu sufixul -iăte) ’cîlţi’ (Gherov, II 374); cf. ser. TcuTc ’ stuppa’ (Rjecnik,
V 753), rus kjiok ’ smoc, floc’ (v. etimol. Yasmer, I 571); tot de la forma
•de plural a fost împrumutat şi magh. hoc (Kniezsa, 270).

în cele ce urmează vom urmări numele de origine slavă ale instru­

mentelor în ordinea în care ele apar în prelucrarea inului şi a cînepii.
MSliţâ ’unealtă de lemn cu ajutorul căreia se zdrobesc tulpinile
■de in, cînepă pentru a se alege fuiorul’ corespunde bg. Mejiuiţa ’idem’
(B T R ,3 7 7 ); cf. rus. mâao, mâakci, Mnjiui{a ’idem’ (Dai, I I 375), ucr. m^ujiui^h

1 Cf. W alde - H ofm ann, I, 154.

1 - c. 1492
 34 G. M IHAI LA

idem7 (şi alte sensuri — Hrinc. 994), ceh. mcăliccj slovac. wĂrf/iVd idem'
(Machek. 291 ; v. şi Preobr. 1 585 : provine din rădăcina verbală inbno—meti
’ a zdrobi’ prinţr-o dnblă sufixare: -(d)lo -f tea). Cuvintul este general
răspîndit pe întreg teritoriul limbii romîne (ALRn I -5 < ; dialectal
meltnţă)1.
YîrtMmţă şi vîrtenită 'roată pentru depănat firele' corespunde ea
sens bulg. eopmeAKa 'idem’ (Gherov. 1 162), ebpmrb.w 'idem' (Duv. 292 :
Mlad. Et. 9 2 ); spre deosebire de bulg. ehpmrb.ina (suf. -el-ka. rădăcina
în vsl. KpKT’krH, bg. ebpm.4} cf. rom. a în-vîrti), cuvîntul romînesc prezintă
sufixul -niţă ( = slav. - bnica ), pe care-1 întîlnim în sloven, vrtilnica "roata
olarului, roată7 (Kotnik. 598); pentru formaţia de la acelaşi radical, dar
cu alt sufix, cf. şi ucr. eepeminnuK 'v irtel niţă' (Hrinc. 178). Termenul
rîrtelniţă e răspîndit in toată ţara (ALRn II 451).
Război (2) ’ unealtă casnică de te s u t; maşină de tesu t' denumeşte
% M 9 * * 9 9

instrumentul principal pentru producerea pînzei şi a p o s ta v u lu i ; cf. in

limbile slave de sud: bg. pas66u 'idem’ , sc-r. rdsboj’ id em ’ 2. Termenul e
răspîndit aproape pe întreg teritoriul limbii romîne (precu m şi în dialectul
aromîn : arăzboiu — Capidan, 5 6 ; Mihăileanu. 38), cu ex cep ţia părţii de
nord-est (vezi harta foarte clară ALRn II 470, ALRMn I 300. aici h.ll).
unde se întrebuinţează cuvîntul de origine ucraineană (pătruns, evident,
mai tirziu) stative 'război; tălpile războiului’ ( < ucr. cmamueu 'tălpile
războiului’ — Hrinc. 1815, 179)3.
Dintre numirile detaliilor războiului de ţesut care au origine slavă
reţinem următoarele 1 suveică, sucală, ţeava (ţevie).
Suveică ’piesă de lemn în care se fixează ţea va cu firu l de bătătură'
(prin extindere — piesă asemănătoare la m aşina de cusu t) corespunde
bulg. dial. coee.wa (şi coeăjina) cu acelaşi sens; cf. şi ser. sdvjelo, s o mija
’idem’ (rădăcina în verbul vsl. cogaTH, bg. coea.u ’ a in trod u ce, a b ă g a ' ;
v. Gherov, V 2 1 5 ; Mlad. 5 98; Vasmer, II 686).
Sucală ’unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe ţev i firul pentru
ţesut’ corespunde bulg. cynajio (şi sufixat cyKă.ina ), ser. sukalo, cf. ucr.
cyn a jw , cu acelaşi sens (rădăcina suk- în verbul bg. cyna [cf. rom . a suci]*

1 Interesant de o b s e r v a t c ă d ia le c ta l (Trans.) se întîlneşte şi un alt term en de form aţie

rom lnească — frtngătoare (frlnge + su f. - ătoare) ’ meliţă mare cu ajutorul că ru ia se frînge
cînepa' (D A II, p. I, 166 ; Scriban, 5 2 9 ). C elela lte dicţionare (T ik t in , Candrea, D L R L ) înregis­
trează doar augm entativul melifdi cu a ce s t sens (cf. şi A L R n I 2 5 7 ; In M oldova).
| Om onim ia cu răzbdi (1) 'bellu m ’ Îşi are originea pe teren slav. V e z i § 31.
3 C f. A L R n II 47 0, 47 1, A L R M n I 3 0 0 , 30 1. In punctul ucrainean 3 3 6 (B r o d in a , reg.
Suceava) se înregistrează şi forma ucr. dial. statli^i, cu accentul pe a, ceea ce e x p lic ă locu l a
centului In cuvintul romînesc, care nu poate fi pus în legătură cu ser. stătive ră z b o i , deoare
r o m . slâlive nu se întîlneşte decît In-partea de n o r d -e s t a ţării.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 35

rus cynamb, cnamb ’a depăna cu sucala’ < *sbkati f v. Mladenov, E t.

617 ; Vasmer, I I 634, I I I 42 ; cf. rus. dial. cKajiâ ’ sucală’ < *8bJcala 1).
Cuvîntul este răspîndit pe întreg teritoriul limbii romîne (A LR n I I 456).
Ţeava, ţevie are nu numai sensul general ’piesă în form ă de cilindru
gol, avînd diferite întrebuinţări’ , ci şi unul mai restrîns de ’ tub de lemn
etc. pe care se deapănă firele şi care se introduce în suveică’ (v. D L R L ,
IV 536 ; A L R n I I 485 ; vezi § 7).
Tot în această grupă intră şi dirstă, drîstă ’piuă fixată la o apă
curgătoare în care se bat postavul, dimia etc.’ , împrumutat din bulg.
dpicma, dpiuţa ’idem ’ (cf. verb dpbcmâ ’ a călăfătui’ ; v. Berneker, 256 ;
Mlad. Tălk. 606, Et. 153). Cuvîntul a pătruns şi în alb. : derstile (Fjalor,
82 ; Meyer, 65), de unde a trecut şi în aromînă : drîşteală, dîrşteală (Capidan,
66) . In romînă termenul se întîlneşte în partea de sud a ţării, în
timp ce în alte părţi se întrebuinţează cuvîntul polisemantic de origine
latină piuă.

Alături de pînză (de in, de cînepă, de bum bac), cuvînt de origine

latină, lim ba rom înă cunoaşte cuvîntul postav (de lînă), îm prum utat din
dialectele sud-slave : bg. nocmâe ’pînză, postav’ (unul din sensuri; Gherov,
IV 224), ser. postav ’lin teu m ; depozitum ’ (R jecnik, X I 2 9 ); cf. şi rus.
dial. nocmâe ’val de p în z ă ; război de ţesut’ (cuvîntul e polisem a n tic; Dai,
III 342, Uşakov, I I I 636), ucr. nocmâe ’ bucată de postav, de pînză’ (H rinc.
1477); cf. şi îm prum utat în magh. poszto ’ pannus’ (Kniezsa, 441). In
limbile slave cuvîntul e un postverbal cu mai multe sensuri concrete
(verbul sl. com . po-staviti ’ a pune’ > postavb).

R olul elementului slav în acest sector al term inologiei ţărăneşti e

evident. Dar numai printr-o studiere amănunţită a întregului com plex
de termeni referitori la prelucrarea inului, cînepii, lînii, după m etoda
,,W orter und Sachen” , se pot determina toate straturile lexicale după
originea lor, în strînsă legătură cu obiectele pe care le denumesc cuvintele
respective. Aceasta ar putea form a obiectul unei lucrări aparte cu
caracter lingvistico-etnografic.

1 V ezi V . K ip a rsk y , recenzie la : V asm er, R E W , în „ B o n p o c b i H3HK03HaHMH” , V , 1956,

nr. 5, p. 137.
2 Interesant de rem arcat că în lim b a rom înă există am bele form e cu -fr- şi -rî-, ceea
ce redă tratam en tu l d iferit al gru p u lu i -■&/•- în dialectele bu lgare.
 36 G. MI HAI LA

II. CUVINTE REFERITOARE LA CULTURA M ATERIALĂ.

CASA ŞI CURTEA ŢĂRĂNEASCĂ. A ŞE ZĂ R I OMENEŞTI

5. Casa, curtea; construcţii gospodăreşti, materiale de construcţie;

aşezări omeneşti

Chiar şi o cercetare sumară a vocabularului din această categorie

poate arăta locul însemnat şi vechimea elementelor lexicale de origine
slavă în sectorul vast al terminologiei populare legate de cultura materială,
în legătură cu aceasta trebuie subliniat de la început că majoritatea
acestor cuvinte se bucură de o largă răspîndire în limba romînă şi, uneori,
n-au sinonime de altă origine în limba populară.
Să începem cu familia de cuvinte zid, a zidi, zidar, zidărie. Alături
de cuvintele moştenite din latină casă, perete, în limba romînă apare
termenul împrumutat din slavă z id 1. Cf. vsl.\şK4> ’Mauer, Dacii’ , 3ka^th
3hka*> ’bauen, schaffen’ (Hwb. 166); bg. 3ud ’Mauer’ , 3udaM ’a zidi, a
construi’ , 3uddp, 3udapun ’zidărie; material de zidit’ (BTR, 217 ; RB I
454), ser. zid ’Mauer’ , zidati, zidar, sloven, zid, zidati etc. (Yasmer, I 450;
Machek, 584 : zeă!’ ).
Zid este, în limba romînă, sinonim cu perete şi adesea întrebuinţările
lor sînt identice, cu unele deosebiri (în parte frazeologice; vezi DLRL,
I I I 384, I Y 754) 2.
Cf. Alţii scriu şi lipesc hîrtii pre ziduri sau pre păreţi unde trec oamenii
(îndreptarea legii, 1652, ap. Tiktin, 1819).
O parte din detaliile casei au de asemenea numiri slave. Astfel,
alături de uşă (lat.), întîlnim cuvîntul prag ’partea de jos a unui toc la
uşă’ (arom ., megl. p ra g; Capid. 79, Dalametra, 174), împrumutat din
dialectele sud-slave : cf. vsl. iipari*, bg. npae, ser. prag (sl. com. *porgi>:
rus. nopâz, ucr. nopis, nopoey, pol. prog, ceh. prah e t c .; v. Yasmer, II
407). Cuvîntul a pătruns şi în alb. : prag (Meyer, 350). Ca şi în limbile
slave (bulg. ser., rusă, ucr. etc.), în limba romînă cuvîntul poate fi între­
buinţat în mai multe sensuri concrete şi abstracte : ex. pragurile Nipralui
(rus. dnenpoecKue nopoeu, bg. npasoeume na pena finem p), în pragul (pri­
măverii, anului nou e t c .; vezi D L R L , I I I 529).
în legătură cu uşa trebuie amintită şi una din denumirile încuietorii
—zăvor : slav. zăvori — vsl. sdKop'K, sasopa ’vectis’ (Mikl. Lex. 205, Hwb.

1 Spre deosebire de dacorom înă, arom îna a păstrat în acest caz cuvîntul lat. murum >
m ur 'z id , perete’ (D alam etra, 1 3 9 ; M ihăileanu, 326 ; cf, B ourclez. 2?f. de ling. rom., § 466 a).
2 In lţm ba literară, alături de a zidi se lntllneşte şi n e o l o g i s m u l a construi ( < fr. con-
struire), în parte cu alte accepţiu n i (m ai ales, tehnice şi a b s tra cte ; cf. D L R L , I 529).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROM1NA 37

166), bg. 3ae6pna, 3ae6ptw ’zăvor’ (unul din sensuri; cuvîntul apare
numai sufixat; Gherov, II 48), ser. zăvor ’idem’ (unul din sensuri; Tolstoi,
188), rus. 3aeop şi 3aeâpa etc. (rădăcina în verbul za-vbro, zavriii ’a în­
chide’ ). Cuvîntul a pătruns şi în magh. zdr (Kniezsa, 568). în romînă e
răspîndit în Mold., parţial în Olt. şi Trans. (ALE, II 251).
Partea de jos a acoperişului casei se numeşte cu un cuvînt de origine
slavă streaşină, strâşină : cf. vsl. crp-bXa, bg. empaxa-'1streaşină, acoperiş’ ,
ser. str&ha, sloven. strSha, strSSina, rus. empexd, ucr. empixa, ceh. strecha
etc. (Vasmer, III 26 ; Mlad. Et. 614). Faţă de forma slavă comună (strtxa)
şi generală în limbile slave, limba romînă prezintă forma cu sufixul slav
-ina : *strex-ina < strSHna, ca şi în slovenă. în aromînă a fost însă împru­
mutată forma simplă: streăhă (Capidan, 83 ; Dalametra, 197), ca şi în a lb .:
strehe (Meyer, 394) şi magh. : eszterha (Kniezsa, 169).
Deosebit de interesant pentru polisemantismul său este cuvîntul pod
’spaţiul cuprins între planşeul superior al unei clădiri şi acoperiş, tavan;
construcţie de lemn, piatră etc., care leagă malurile unei ape; (înv.) pavaj
de seînduri groase cu care se acopereau în trecut străzile, stradă pardo­
sită cu seînduri (ex. Podul Mogoşoaiei = Calea Victoriei) etc.’ (DLEL,
III 478; Candrea, 693). Cf. în limbile slave : medio-bulg., vrus. nodh
’ Grund’ (Vasmer, II 382 ; Meillet, 81. commun, § 571, fit. 232), bg. nod
’podea; ta v a n ; postavă (la moară)’ — (ultimele două sensuri doar la
Gherov, IV 108; cf. şi Duvernois, 1727), ser. pbd ’podea; tavan; etaj*
(Ejefarik, X 192), (cf. sloven, pod, ucr. nid, nody ’fundament (la stog,
sobă e t c .); postament (ex. pentru piatra de m oară); pod (la casă)’ —
(Hrinc. 1267), rus. nod etc. Cuvîntul a fost împrumutat şi în magh.:
pad ’ bancă, la v iţă ; pod (la casă); dorsum collis planus’ (Kniezsa, 369).
Sensurile citate din limbile slave vecine explică în bună măsură
valorile concrete pe care le-a primit cuvîntul în limba rom înă: sensurile
’pont’ şi ’pav6’ sînt dezvoltări proprii romîneşti pe baza ideii generale
’fundament de seînduri’ . Acest sens apare clar în verbul derivat a podi
’a pardosi cu seînduri (o încăpere), a aşeza seînduri (peste un şanţ etc.)’ ;
cf. şi derivatul acestuia podedlă (suf. -eală), podea (refăcut de la plural:
podUe).
Pivniţă, pimniţă ’încăpere dedesuptul unei clădiri, destinată depo­
zitării unor materiale, alimente, vinuri etc.’ prezintă o uşoară generalizare
a sensului faţă de sensul iniţial slav ( *pi-vb-ni-ca ’locul unde se ţin vinuri,
băuturi’ ) : bg. nuenui^a numai cu sensul de ’cîrciumă’ (Gherov, IV 29),
ser. pivnica ’cella vinaria; circiumă’ (Rjecnik, I X 906), cf. sloven, pivnica,
ucr. nuenuiţa ’pivniţă’ (Hrinc. 1259), rus. dial. nuenâi^a, pol. piwnica etc.
Cf. şi împrumutat în magh. pince ’cellaria’ (Kniezsa, 422). în limba
 38 G. MIHAILA

rom în ă pivniţă se întîlneşte alături de alte dou ă sinonim e : beci (•< c u m a n ;

D A I , p . I , 535) şi (m ai rar) celar ( < lat. cellarium).
T o t aici p ot fi trecute şi poliţă ’ scîndură fix a tă orizon ta l pe perete’ ,
laviţă ’ scîndură fixată pe ţăruşi servind ca ban că sau p a t’ ca den um iri
ale un or obiecte făcînd parte integrantă din casa ţărănească. Cf. pentru
p r im u l: vsl. noAHiţd, bg. nojiuiţa, ser. polica, ucr. noAuiţa etc. a vîn d acelaşi
sens. C uvîntul a pătruns şi în arom ., m e g l.: puliţâ (C apidan, 8 0 ; D alam .
178), alb. police (M eyer, 347), m agh. polc (K niezsa, 430).
Laviţă, dial. lâiţă (M old., Trans.) : bg. Aaeuiţa ’ban că, la v iţă ’ , cf. ucr.
jiâeui^H (/idea), rus. jiăeujM (Jidea, Jiaena), ceh. lavice (B erneker, 6 9 5 );
cf. şi în m agh. loca (K niezsa, 317).

A lă tu ri de .cuvîntul m oştenit
* din latină curte,7 rom înă cu n oaşte T o
serie de sinonim e de origine slavă : ogradă, ocol, obor.
Ogrâdă ’ curte, grădină (d ia l.); gard (în v .)’ (D L R L , I I I 260) se întîl-
neşte m ai ales în M old. şi parţial în Trans. (A L R M , I I 344). P rov in e d in
dialectele sud-slave : vsl. orpa^d ’g a r d ; curte de v ite ’ (H w b. 75), bg.
ozpâda ’ g a r d ; grădină, ogradă, ob or pentru v ite ’ (G h erov, I I I 3 3 2 ;
R B , I I 333), ser. ograda ’g a r d ; în tă ritu ră ; ogradă, o b o r ’ (R je cn ik , V I I I
767) e t c . 1.
Ocol e un cuvînt polisem antic şi de circulaţie generală a vîn d, pe lingă
sensul general, abstract ’m işcare îm preju r’ (cf. verbu l derivat a ocoli) ,
unele sensuri concrete ’ îm prejm uire, îngrăditură, loc în g r ă d it; curte,
og ra d ă ’ (D L R L , I I I 250). P rovine din sl. olcolh : sl. bis., vrus. okca'k ’ x u x -
Xo<;’ , okoao ’ circu m ’ (Yasm er, I I 260), bg. okoji, okojio, adv. ’îm p reju r’ ,
ser. dkd-dkola ’ circulus, orbis ; castraytlial. ocol, o b o r’ (R je cn ik , V I I I 826),
sloven , olcol ’ Um zăunung (fur Schweine, S c h a fe ); V ie h h o f; U m kreis’
(apu d K niezsa, 62) etc. Cf. şi în m agh. akol ’ Schafstall, V iehstall’ (K niezsa).
V erb u l derivat a ocoli corespunde bulg. okojiâ, ser. oJcdliti.
Obâr (Munt. M old.) ’ ocol de v i t e ; loc îngrădit pentru unelte, n u t r e ţ ;
(lo c pentru) tîrg de v ite’ : bg. oâop ’g r a jd ; o b o r ; gard’ (G h erov, I I I 305)
ser. dbor ’ ocol de vite, curte’ (R je6n ik , V I I I 425 ; cuvîntul provin e diii'
ob-von, rădăcina verbului vbro, vrăti ’ a închide’ ) ; cf. şi în alb. oborr ’ curte’
(Meyer, 318).

1 E puţin probabil ca gard. să fie de origine slavă. Mai degrabă el pare a fi un cuvînt
autohton Înrudit îndeaproape cu sl. com. *gordb. O dovadă indirectă o constituie faptul că cele­
lalte cuvinte din această rădăcină (grădină9 grajd) apar In rom. cu metateza sud-slavă. (Vezi

■ discuţia la A l, Rosetti, Slavo-romanlca, II, B L , V I I , 1939, p. 118 — 120).

 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 39

Din aceeaşi sferă face parte grădină ’loc îngrădit (pe lîngă casă)
în care se cultivă legume, flori, pomi’ 1 : bg. spaduna ’idem’ , ser. grădina
'’idem’ . Cuvîntul e înconjurat de o serie de derivate: grădiniţă (bg. epadunui^a,
ser. grădinica), grădinar (bg. spadundp) şi îmbinări de cuvinte : grădină
^grădiniţă) de copii (cf. bg. demena zpaduna), grădină botanică (cf. bg.
6omanuuecKa spaduna) etc.
Un sinonim parţial pentru grădină este livadă ’plantaţie de pomi
fructiferi; pajişte’ , răspîndit în Munt. şi Mold. (ALE n I 201, A L R M n I
141), pătruns în romînă din limbile slave de sud : bg. jiueăda ser. livada
(din mgr., ngr. Xt.pa8i(ov) ; cf. şi în ucr. Jieeâda, rus. Jiuedda, Jieeăda’;
Berneker, 725) 2.
în legătură cu noţiunile de mai sus trebuie amintit aici şi cuvîntul
popular pîrledz, pîrlâz, înv. şi dial. (Trans.) prilâz ’trecătoare peste gar­
durile ţărăneşti’ (asupra răspîndirii vezi ALEM II 298) : bg. npeÂa3 şi
npejie3 ’trecătoare peste garduri etc.’ (BTE, 6 5 4 ; Mlad. Et. 510), ser.
prelaz ’trecătoare, vad’ (Bjecnik, X I 931).

O serie de termeni de origine sud-slavă denumesc construcţii gospo­

dăreşti din curtea ţărănească sau părţi ale lor. Iată cei mai importanţi
■dintre ei :
Grajd (dialectal pronunţat grajd') ’ clădire pentru adăpostirea v i­
telor’ : vsl. rpawAH ’Hiirde, Stall’ (Supr., Hwb. 31), bg. epawcd ; cf. în alb.
grazhd (Meyer, 129).
Interesant de remarcat, în legătură cu acest termen, că în limba
romînă s-a păstrat cuvîntul lat. corespunzător stabulum > staul, staur
’grajd; (mai ales) tîrlă (de oi)’ 3. Corelaţia dintre aceste două cuvinte
'Confirmă încă o dată teza generală expusă mai sus cu privire la împletirea
terminologiei slave cu cea romînească în limba romînă. Iată un exemplu
dintr-o poezie populară din Transilvania, unde cei doi termeni apar ală­
turi — grajd (pentru vite), staul (pentru oi) :
Cine strică dragostele . . .
F ie -i grajdiul fără boi
Şi staulul fără oi. (ap. T ik tin , 1487).

1 Asupra răspîndirii lu i cu sensurile concrete „g ră d in ă de legum e” , „g ră d in ă de p om i”

vezi A L R n I 187, 201, A L R M n I 141.
2 V ezi G. M urnu, Studiu, 33 ; S. Puşcariu, L R , I 260.
3 Cu sensul con cret — 'lo c Îngrădit unde stau oile, de obicei, iarna' a fost înregistrat
In p^ţtea de apus, şi n ord .a ţării (A L R n II 392, A L R M n I 259).
 40 G. MI HAI LA

ISsle (f., sg. şi pl. la fel), înv. iasle (sg. iaslă) ’ jgheab în grajd îq
care se dă vitelor de mîncare’ : vsl. hcah, bg. hcjiu (dial. est. tiecjiu)1r
ser. jăsli, jâsle, rus. hcjiu (pl., cu acelaşi sens) etc.
CotSţ ’adăpost pentru păsări, porci sau cîini’ : sl. bis. ’xîXXa’
(sec. X I I ), bg. nomeif (dial. în v .; Mlad. Et. 253), ser. Tcotac’coteţ pentru
păsări, porci etc.’ (Rjednik, V 393) etc. (Berneker, 588; Vasmer,,
I 644).
Cocină ’adăpost pentru porci’ , arom. cocină ’ coteţ pentru păsări’
(Dalam. 67), bg. kohuhcl ’coteţ pentru porci’ (de asemenea pentru păsări,,
cîini — R B , I 648 ; Gherov, II 405), ser. Tcdcina ’coteţ pentru păsări, porci,
cîini’ (R jecnik, V 143; rădăcina acestui cuvînt ca şi a celui precedent
în Jcofo (1) — Berneker).
Cele două cuvinte — coteţ şi cocină au sensuri şi întrebuinţări apro­
piate (într-o anumită măsură, identice), dar coteţ este mai răspîndit ş l
are o sferă mai largă. (Cocină apare doar în sud-vestul şi sudul ţării, în.
tim p ce coteţ e aproape general; ALRM , I I 348, 349, aici hărţile 15, 16).
★
Printre denumirile materialelor de construcţie, numeroase au origine
s la v ă : stîlp, grindă, bîrnă, podină, şipcă, scoabă şi altele.
Stîlp ’lemn lung şi gros, cioplit şi fixat în pămînt, servind în con­
strucţii pentru a susţine ceva’ este un termen general, răspîndit (alături
de unele sinonime teritoriale; v. ALRM I I 2992) pe întreg teritoriul ţării.
Provine din sl. 'sfolp'b : vsl. cTA^m* ’ Săule, Turm’ (Hwb. 124), bg. crrvbjm,
cf. ser. stup, sloven, stolp, rus., ucr. emojin etc. (Vasmer, III 1 8 ); cf. şi
în magh. colop şi oszlop provenind din slav *sUlp?> (Kniezsa, 117, 364).
Grindă ’bîrnă groasă de lemn (ca element de construcţie)’ provine
din slav. grgda: sl. bis. ’Balken’ , bg. spedd ’idem’ , ser. greda ’idem*
(unul din sensuri), sloven, greda etc. (Vasmer, I 315 : zpndd).
/
Bîrnă ’trunchi gros de copac (ca material de construcţie)’ provine
din sl. : vsl. bp'kb’kho, kpkkkho ’Balken’ , bg. âp^eno ’idem’ , ser. brvnor
sloven, bfvno etc. (Vasmer, I 119 : âpeeno, Mlad. Et. 46, Slawski, I 33 :
bierwiono). Cuvîntul a fost înregistrat aproape pe întreg teritoriul limbii
romîne (A LRM I I 277).
Podină ’ scîndură cu care se fac podurile, se pardosesc încăperile
e t c .; suport din bucăţi de lemn sau din paie pe care se clădeşte claia,
stogul’ : (dicţionarele bulgare nu înregistrează un cuvînt *pod in a), ser.

1 Cf. St. S toik ov , E hjieapcxa duajieKmoJiozwi, Sofia, 1953, p. 26.

3 V ezi şi harta specială A L R n I 166, A L R M n I 116 : sttlpi (sub podul morii).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 41

pbdină ’podea; podină’ (cele două sensuri rom .; cuvîntul provine din
pod- plus suf. -in a ; Rjednik, X 240; Tolstoi, 624).
Şipcă ’bueată de lemn lungă şisubţire folosită în tîmplărie’ : bg.
luunKa ’măcieş, trandafir’ (Gherov, V 581; Duvernois, 2587; cuvîntul
provine din luun ’m ărăcine; băţ ascuţit cu vîrf de fier’ —Mlad. Et. 694),
ser. Sipka ’virg a ; virga plumbi’ (Ivek.-Broz, II 530; v. etim.Vasmer,
III 400, Machek, 500 : SipeTc).
Scoabă ’piesă metalică cu capetele îndoite folosită la fixarea unor
piese de lemn sau de piatră; unealtă folosită la scobit sau răzuit; scobitură
în zid’ : sl. bis. ckoba ’fibula’ , bg. ck66cl ’ scoabă’ , ser. sTcdba ’idem’ , cf.
sloven. sTcoba, rus. ucr. cn66a etc. (Meillet, fit. 255; Mlad. Et. 584;
Vasmer, II 640).
★

în limba romînă se întîlnesc alături de sat (lat.) şi cătun (probabil

autohton; Tiktin, 314), două cuvinte, azi învechite, denumind aşezări
omeneşti, locul pe care au fost astfel de aşezări: selişte şi grădişte (de
asemenea ca nume to p ic e 1).
Selişte ( ş i : silişte, sălişte) ’loc pe care este sau a fost aşezat un sat,
vatra satului; loc cultivat împrejurul satului’ : vsl. csahuiti ’W ohnstătte’
(Supr.; cia® ’W ohnung; Feld’ + suf. -huiţi); Vasmer, I I 606, Hwb.
118), bg. cejiuuţe ’ selişte (sens 1 ); curte şi casă ţărănească’ (B TR, 783),
ser. sUUte ’selişte (sens 1 ); cătun’ (Tolstoi, 864,; Rişti d-Kangrga,
943) etc.
Grădişte ’locul sau urmele unei vechi cetă ti; movilă rămasă în lunca
J 9 /

unui rîu în urma eroziunii’ : vsl. rpdAHuiTi, bg. epaduuţe, ser. grâdiăte
(cf. rus. sopoduuţe, ucr. eopoduuţe — nume topic în M old ova : Horo-
dişte 2).
Spre deosebire de cuvintele precedente, uliţă ’ drum îngust, stradă
în sat’ e un cuvînt general întrebuinţat la ţară. Abia în ultimul secol,
în oraşe a început să-i ia locul neologismul stradă ( < ital.). Pentru eti­
mologie cf. sl. bis. ©yAHUd ’platea’ (Mikl. Lex. 1049), bg. yjiuiţa, ser. illica,
sloven, tilica, rus. yjiuiţa etc. Cuvîntul a pătruns şi în m a g h .: utea (K nie­
zsa, 542) 3.

1 Cf. Margareta C. Ştefănescu, Cuvintele Grădişte şi Horodişte tn toponim ica romtnească,

„A rh iva” , X X V I I I , 1921, p. 7 6 —80 ; vezi M arele dicţionar geografic al R om tniei,\o\. I I I , B u c.,
1900, p. 6 2 6 - 6 2 7 , v o i. V , 1902, p. 3 8 3 - 3 8 8 .
* V ezi M arele dief. geogr., V , p. 737 — 738.
3 Ttrg, vezi § 10.
42 G. MI HAI LA

6. Obiecte casnice

O mare însemnătate în terminologia populară o au diversele denumiri

de obiecte casnice, specifice vieţii ţărăneşti.
O dată cu dezvoltarea culturii materiale aceste denumiri pot să se
schim be, lăsînd locul altora, care denumesc noile obiecte. Totuşi o mare
parte din ele se păstrează timp îndelung, lărgindu-şi şi modificîndu-şi
sensul în funcţie de noile obiecte pe care le denum esc1. Astfel, în romîneşte
lampă (provenit iniţial din greaca modernă sub form a lambă cu sensul
’ lampă cu ulei’ ) şi-a lărgit treptat sensul, denumind pe rînd lampa cu
petrol, lampa cu gaz aerian, lampa electrică, lampa de radio (ca şi în alte
lim bi, din care a fost „reîm prum utat” : fr. lampe, germ. Lampe, rus. dauna,
m agh. lampa) i Toate aceste transferuri au fost posibile datorită faptului
că funcţia de bază a obiectelor respective era aceeaşi, unul apărînd alături
•de celălalt şi luîndu-i treptat locul (cf. cuvîntul iniţial gr. X a [ X 7 ’torţă’
— un obiect care luminează).
A stfel de cazuri se întîlnesc şi printre numele de obiecte casnice de
origine slavă din limba romînă. Sită nu este numai denumirea generală
a obiectului casnic cu care se cerne făină,7 ci Tşi ’ tesătură
9 de fire metalice,/
textile etc. servind la separarea prin cernere a diferitelor m ateriale;
pîn ză deasă de sîrmă, aşezată ca protecţie la ferestre, dulapuri fără uşi
c t c .’ sau ’manşon special la lămpile cu gaz aerian’ (cf. D L R L , IV 140).
O parte însă din cuvintele de origine slavă de acest fel se întrebuinţează
In lim ba populară mai ales cu sensul lor fundamental, iniţial, ca de ex.
blid, solniţă, ploscă şi altele.
Să le cercetăm pe rînd :
Sită : sl. com . *sito, sl. bis. c h t o ’ cribrum’ , bg. currto, ser. s'ito, cf.
sloven, sito, rus. cumo, ceh. sito etc. (Mikl. Lex. 841; Vasmer, I I 629).
Cuvîntul a pătruns şi în ngr. c t it o c , alb. site, magh. szita (Meyer, 385;
Kniezsa, 505). Limba romînă a păstrat de asemenea vechiul cuvînt lat.
cribrum > ciur ’unealtă de cernut neghina, pleava etc.’ , avînd deci un
sens specializat.
Blid ’vas de pămînt sau de metal, strachină; (pl. blide) vase’ (sing.
şi blidă, care poate fi refăcut de la p l . ; D A , I, p. I, 5 8 1 ): vsl. kaica^ ’blid’
■(Supr., H wb 12 j Mikl. Lex. 32), alături de eaioa®» bg. âjiiodo, ser. bljudo
{n .) şi bljftda (f.j, cf. rus., ucr. âvitido, pol. blida (f.), sorab. (sup. şi inf.)

1 V ezi m ai a m ăn u n ţit în partea a doua.

2 V ezi A l. Graur, E tim ologie m ultiplă, SCL, I, 1950, fasc. 1, p. 2 3 — 2 4 ; c f. In trod u cere
î n lingvistică (c o l. sub co n d . acad . A l. G raur), B u c., 1958, p. 115.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in LIMBA ROMINA 43

blido (Berneker, 04 ; Vasmer, I 95). Se observă deci că limba romînă păs­

trează forma slavă mase. atestată doar în vsl., care a dispărut în faţa
formei generalizate în -o (neutră)1.
In limba romînă contemporană blid e perceput ca un cuvînt pojmlar,
sinonim cu farfurie (lit., m u n t.; din turc. farfuri — Şaineanu, II, p. I ,
168). El apare însă adesea în operele scriitorilor (mai ales moldoveni şi
transilvăneni)' în care se descrie viatai satului.
De ex. la Sadoveanu : Ea îl chema cu glas blînd şi îi punea într-un
blid mîncare. (Nada Florilor, 1951, p. 31).
Cf. în poezia populară :

D a r cînepă cînd s-a tors?

Scoborind pe scară3n jos,
T o t cu şt iaca de slănină
Ş i cil blidu de făină.
(Antol. lit. pop. I, 47).

Sau în expresii: a mînca dintr-un blid cu cineva, blid de linte etc.,

în care blid nu poate fi înlocuit cu farfurie.
Solniţă ’vas mic în care se serveşte la masă sarea; vas (de lemn)
în care se ţine sarea de bucătărie’ este interesant pentru ilustrarea core­
laţiei dintre elementele latine şi slave ale limbii romîne : alături de numele
9 *

materiei sare, moştenit din latină, apare drept denumire a unui obiect
aparţinînd culturii materiale cuvîntul de origine slavă solniţă (bg. coAHuua ;
cf. ser. slănica, ucr. ciAbutiiţa, ceh. solnice). Ce e drept, dialectal se întîl-
neşte şi sărniţă (Candrea, 1104), dar acesta este evident construit după
solniţă (sare + suf. -niţă).
Ploscă ’ vas (de lemn, de lut ars etc.) rotund şi turtit în care se ţine
băutură’, arom. ploscă (Mihăileanu, 420) : bg. ruiocna ’idem’ , ser. plbska,
pljdska ’ idem’ (Mlad. E t. 430 ; Ejefinik, X 82, 101), cf. şi rus. n ioium
’ blid, strachină’ (din ruiou^hna, cf. njiocnuu, vsl. □aock'h ’ turtit’ ; Bula-
hovski, Thitli fleaT. 16 ; Yasmer, I I 375), ucr. njiocna ’ sticlă turtită’ (Urine.
1306). Cuvîntul a pătruns şi în magh. palaclc ’ Flasche, Feldflasche’
■(Kniezsa, 374).
Vâdră, vcâdră ’ vas de lemn sau de metal în care se ţine apă e t c .;
unitate de măsură a capacităţii lichidelor ( = 1.0 ocale)’ se întîlneşte alături
de găleată (lat.) şi alţi termeni populari. Provine din sl. vSdro: vsl. nicAP*

1 De rcnmrcat Insă că schimbări «Io gen lu acest cuvînt există în ser. şi pol. tn cocea ce
priveşte fenomenul fonetic bl’n — > bli- (blid) şft se comparo, tntr-o epocă mult mai ttrzie,
biurou |bilrou < fr. bureau) > bltou. Cf. fenomenul asemănător In bulg. cUal. : .iu6e < Ji'y6e
(Stoikov, Et>jh\ flnaJi. 27), sorub. blido etc.
 G. MIHAILA

’vadră, găleată’ (Hwb. 150), bg. eedpd ’ v a d ră ; măsură pentru băuturi —

circa 15 1.’ (BTR, 58), ser. vhdro, cf. sloven. vSdro, rus. eedpd etc. (Mlad.
Et. 6 0 ; Vasmer, I 117). Cf. şi în magh. vodor (Kniezsa, 562), alb. veder
(Meyer, 465).
Copaie ’albie, covată’ se întîlneşte mai ales în părţile sudice ale ţării
(în Mold. covată, albie; în Trans. moldă, troacă) : bg. KondnsL ’ copaie, albie’
(Mlad. Tălk. 1066), ser. lcopanja ’idem’ (Rje&nik, V 293), sloven, kopdnja
’ Trog, Einbaum’ etc. (format de la part. trec. pas. Tcopam < Tcopati; Ber­
neker, 563 ; Vasmer, I 618 : Konanb).
în afară de aceste numiri de diferite vase, limba romînă a împrumutat
de asemenea din dialectele sud-slave o serie de alte nume de obiecte cas­
nice : pernă, rogojină x, brici, igliţă :
Pernă, dial. perină (Mol. Trans.) ’ oreiller’ (diminutiv perniţă, peri-
niţă) este un termen general pe întreg teritoriul limbii romîne : bg. (numai)
nepnuiţa ’pernă’ (format de la nepo ’pană’ + suf. -nuiţa; Mlad. Et. 418),
ser. perina ’idem’ , pernica ’idem’ (şi alte sensuri; Rjecnik, I X 785, 792);
cf. rus. nepuna, ucr. nepuna etc. Cf. şi în magh. pârna (Kniezsa, 3 93 )2.
Brici ’instrument pentru bărbierit’ : bg. 6puu ’idem’ (vsl. kphtra
< .briti ’ a rade’ ), ser. bric ’idem’ (rar — Rjecnik, I 640; altfel brltva,
ca în toate celelalte limbi slave), ucr. 6puu ’idem ’ .
Igliţă ’croşetă’ se întîlneşte alături de numele general al acului
(la t .): bg. uzjiuiţa (pl. mjiui^u ’ace de croşetat ciorapi’ — Mlad. Tălk.
8 2 4 ; de la uejia ’ ac’ + suf. -uiţa), ser. Iglica (dim inutiv; igla are însă şi
sensul de ’ croşetă’ — Ivek.-Broz, I 393).

7. Instrumente şi obiecte de gospodărie; diverse obiecte concrete

Apropiate de grupa precedentă prin valoarea lor reală sînt numirile

de instrumente şi obiecte de gospodărie, printre care găsim de asemenea
un număr mare de cuvinte de origine sud-slavă. Instrumentele şi obiectele
denumite cu aceste cuvinte (vezi mai jos) se întîlnesc în orice curte ţără­
nească 3.

1 Vezi mai jos : rogoz ( § 14).

2 A ici ar fi putut fi am intit încă p irie ’ brosse*, pentru care dicţionarele dau de obicei
etim ologia slavă : cf. sl. bis. HipHK? (col.) 'pene* (M ikl. L ex. 560 ; Candrea, 923 ; T ik tin , 114t>).
Această etim ologie e posibilă din punct de vedere fo r m a l; n-am putut găsi Încă în lim bile slave
n ici o indicaţie care să permită un asemenea transfer de sens, cu atît m ai m ult cu cît peria
nu se face din pene (deşi Scriban, 965, afirm ă contrariul : „perla prim itivă a fost un m oţ de
pene” . Vezi Insă indicaţiile lui privind inventarea periei în sec. X V I I I , în Germania).
3 In paragraful urm ător vor fl tratate cuvintele care se întîlnesc mal ales în term inologia
meşteşugărească.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 45

O dată cu dezvoltarea generală a tehnicii aceste denum iri au putut

să fie transferate şi asupra altor obiecte, asemănătoare cu prim ele doar
prin funcţia de bază. A cesta este însă un fenom en general — cultural şi
lingvistic ; de aceea n oi nu v om am inti toate sensurile obţinute prin transfer
sau figurate ale cu vin telor respective. V om arăta numai, la locul p otriv it,
dacă aceşti term eni au o circulaţie generală, fiind în acelaşi tim p şi term eni
tehnici, sau se întîlnesc alături de sinonime de altă origine.
Cleşte (n. sg. şi pl. iden tice sau m. pl. cleşti) ’ tenailles’ : sl. bis. Kn-feuiTa,
hg. K^euţu (pl.), ser. Tcleăta (pl. n.) şi Icleăte (pl. f . ) ; cf. rus. KJieuţu, ceh. TcleSte
etc. (Berneker, 517 ; V asm er, I 569). Cuvîntul are o circulaţie generală
{şi ca term en tehnic ; cf. A L R M I I 326, A L R n I I 542). D e la cleşte s-a form a t
verbul a (se) încleşta.
T opor ’ hach e’ , arom . tăpor, tupor (Mihăilescu, 5 1 4 ; Pascu, I I 211) :
sl. bis. ronopT*, b g . monop (în unele d i a l e c t e t e r m e n general 6padea),
ser. (dialectul kaikavian) topor, sloven, topor, rus. monop, ucr. monîp, monopy
brus. manop, ceh. slovac, topor, pol. topor || î n rom înă topor se află în relaţii
de sinonimie cu secure (lat.), dar de ob icei aceste două cu vin te nu denum esc
unul şi acelaşi o b i e c t : securea are m uchea m ai m are decît top oru l (cf.
D L R L , I V 89).
Iată un exem plu din tr-o poezie populară, în care cele dou ă cu vin te
apar a lă tu r i:
A o le u , m â i hoţ de dor,
N -a m lo p o r să te om orx
N ic i se cu re să te tai.
(J a r n lk -B îr s e a n u , 93).

Odată cu topor a pătruns în lim ba rom înă şi derivatu l său toporişte,

toporîşte ’ coadă de to p o r, de secure sau de coasă’ : sl. bis. TonopHWTi,
bg. monopuufe, cf. şi rus. monoptiuţe, u£r. monoptiuţe, ceh. toporişte e t c . 2
Teslă ’ unealtă tăietoa re cu coada scurtă şi tăişul lat şi c u r b a t’ :
sl. bis. TtcAd, bg. mecjiă, ser. t'dsla, cf. sloven, tesla, f., şi teslo, n., rus. mec.iă,

1 V ezi cu p r iv ir e la e t im o lo g ia a ce s tu i c u v în t (p r o b a b il îm p r u m u ta t d in ir a n ., d a r p o a te
fi şi o fo r m a ţie s la v ă : tepO ’ a l o v i ' (*top^orb9 ca şi * k o s o n > ): M e ille t, L e slave com m u n , § 577 ;
id em , în R f i S , V I , p . 173 ; M la d . E t . 6 3 6 ; V a s m e r, I I I 121 (c u b i b l i o g r . ) ; M a ch e k , 5 3 2 e tc .
A supra ră sp în d irii te rito r ia le in e g a le în lim b ile sla v e de su d n e-a atras a te n ţia în re fe ra tu l său
N. I. T o ls to i, s u b lin iin d n e c e s ita te a u n e i fo lo s ir i m a i la rg i a d a te lo r d ia le c te lo r s u d -s la v e .
In tr-a d evă r, în d ia le c te le b u lg . e x is t ă c in c i te rm e n i p e n tr u 6 p a d ea (c e n ă p a , â p ă d e a , m o n o p
M anâpa, dasim iiU a; c f . S t o ik o v , B ^rJi. 3 3 ).
| S u fix u l -işte c u a ce a stă v a lo a r e c o n c r e tă este a n a liz a b il p rin e x is te n ţa c u v în tu lu i
top or. Cu a ju to r u l lu i s-a fo r m a t ch ia r un c u v în t n o u codorlşte (c o a d ă [la t.] + s u f. -iş te ). El
este m u lt m a i p r o d u c t iv în n o m in a l o c i : pe lîn g ă bran işte, selişte, grăd işte, a v e m cu cu ru z iş te ,
etn ep işte, inişte e tc. (C f. G . P a s c u , S u fix e le ro m in eşti, p . 250 — 2 5 4 ).
46 G. MIHAILA

f ., şi mecjio, n., u cr. mccjio etc. (rădăeinfi în verbu l te 8aţi ’ a c io p li’ ; Miad.
E t . 632 | V asm er, I I I 100). î n lim ba rom înă cu vîn tu l are circulaţie gene­
rală (şi ca term en te h n ic; cf. A L R M n I 372).
D âltâ ’ ciseau ’ : sl. com . *dol(b)to — sl. bis. a m to , b g . djiemo, dial.
djiÂmo (djînm o), ser. dlSto, rus. dojiomo, ceh. dldto etc. (Berneker, 208;
M lad . E t. 128 ; Vasm er, I 360). C uvîntul a pătruns, atît în rom ., cît şi
în a lb . |dalte1 în ain tea efectuării m etatezei sud-slave 1 î n lim ba romînă
a fo s t în registrat ca term en tehnic aproape pe t o t teritoriu l (A LRM n
I 3 6 6 , a ic i h. 1 0 ; alături de e l : tăietor — în n ord -vest şi împrumu­
tu ri n o i d in m agh. etc.). 1
S fred el ’ bu rgh iu ’ : sl. bis. crp^a^^'k, b g . cepideji, ceipdea, cepedeji
(Mlad. E t. 573), ser. sv'rdao, sv'rdla; cf. rus. ceepdea, ceepeji, ceepjiâ
(Dai, I V 146), ucr. ceepdeA, ceepdjio etc. (V asm er, I I 589). î n părţile
de sud ale ţării se întîlneşte sinonim ul său burghiu ( < tu rc. burgu, cf. bg.
6ypzun, ser. burgija ; L ok otsch , 30), pătruns în lim b ă m ai tîrziu, denumind
adesea altfel de sfredel (A L R M «n I 363, A L R n I I 559, 561). O dovadă
că sfred el e un îm pru m u t v ech i o con stitu ie nu n u m ai răspîndirea lui
în toată ţara (în diverse form e dialectale), ci şi d erivatele sale : a sfredeli>
sfred elitor, dim. sfredeluş (de la burghiu — d oa r dim . burghiâs, burghiul;
verb. a burghiâ -—rar; D A I, p. I 701). Cf. Ga un burghiu de foc
se sim ţea că-l sfredeleşte-w tîm plă. (V la h u lă , O pere alese, E S, 1949,
p. 106).
T îrn ă cop , tîrnacop ’ fr. pic-’ : b g. m^pnonan, mp^HOKdn, ser. trndlcop
(cuvînt compus : bg. m spw -f non[aM] ; M lad. E t. 641). C uvîntul e răspîndit
mai ales în Munt. şi Mold. de sud, alătu ri de alte sinonim e dialectale
(s ă p o i, crâm păn, ca zm a ; A L R n I 27).
N icovală, năcovdlă ’ dial. ilă u ’ : v sl. hjkokmo, iukokjakuc1, bg. nano-
edjiHH, ser. nakovalo (în v .), nakdvanj (R je c n ik , V I I 403), cf. sloven.
nakovălo, rus. naKoedMHH etc. (V asm er, I I 195 ; com pu s din na + kova[ti]
+ suf. -(d)lo etc.). Cuvîntul are o răspîn dire aproape generală (şi ca termen
tehnic; în Trans., Mold., B u c o v . se în tîln eşte dial. ilău, din m agh.;
Candrea, 603).
P ilă ’Feile’ : vsl. riHAd ’fierăstrău’ (Supr., Hwb. 85), bg. nu.id pil&;
fierăstrău’ (Gherov, IV 30), ser. pila ’idem’ , cf. sloven , pila ’ idem , i‘us*
nujid ’fierăstrău’ etc. ({împrumut din v . germ. sup. fîla ’F eile’ ; Mikl. Ev
246 ; Vasmer, II 356).

| C f. R o s e t t i, tn B L , V I I , p. 1 1 8 - 1 2 0 ; idem , Influenta, 7 1 ; Vatllant, Or. comp-

p . 165 — 166.
 47

ALRM ni H A R T A 382
(508)

STRUNG
[6679- 6680]

O SfruM
£ j Strungar

^ 7 Stog
a Stativ/ de strujitbutuci
de roată, sTrug l
O & '
<1 M Informatorul nua ştiutsâ
ţm ■ răspundă
^ J§§t? Q Estergă mm Virtej

■ O Şfcysl f \ Esterga! C.1U Roata, mihei de tăiat butuci

r > ^™Jii l~ l Eştergai Diverse forme ele cuvîntului strung

Harta 9
HARTA 366
ALRM ni
(546)

DALTA Fi ERARU LU i
[659A]

O M i
O Dă/fus

A . Dă/tută\

^ 7 Tăietor(defier)

0 3 Tăietor, vişeu

□ Priboi, tăietor

^ Vişeu

^ Itiflau + Sa răspuns cu ett termen

VagSu Ciltm sl A Rci7Uf

A Hidegvagău £] Mdiză! ZZ2 Ghin

A
Maizl. dalii Licastău mare de tăiat
Hidegveg

Harta 10
•ALRM n I

RĂZBOi (deŢESUT.)
[5905]

Război
^ Război, drgea

□ Război’ duzen; argea

/ \ Ştafj/e[pl]
Stetjwij războaie [/?/]

i_J Stavilă de război

Harta 11

H A R T A 201
ALRM ni (3 1 5 )

TESALA

\7
.— . fesalâ, }
■— J pieptene
0 leşală J
^ Cesală
f i Ceasălă
^ Cersală
Q Ceersă/â
Ceorsală
Ceoasă/a
Diverse Forme ale cuvîntului fesalâ
wV Ceorsoa/a
K . Cesei/ă S i cea la

T> Cerce a/ă Sarceala ( sâlceSla)

Harta 12
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 49

în afară de aceşti termeni „tehnici” , o serie de cuvinte slave denu­

mesc unelte sau piese mai simple din gospodăria ţărănească. Vom enumera
mai jos pe cele mai cunoscute dintre ele :
Cobiliţă (şi cobiliţă) ’dial. coromîslă’ (în partea de sud a ţării) :
bg. Ko6ujiuiţa ’idem’ , comp. ser. Tcobilica (cu alte sensuri concrete, în afară
de cel fundamental ’equula’ ; Rjefaiik, V 136). Sinonimul său coromîslă
se întîlneşte în Mold., fiind împrumutat din ucr. nopoMUcno (şi nopoMuceji;
C f. rU S. KOpOMblCJlO).
Coş ’l.panier, corbeille (din împletitură de nuiele, papură e t c .);
2. unealtă de pescuit de formă ovală făcută din împletitură de nuiele;
3. ladă fără fund în care se toarnă grăunţele la măcinat e t c .; 4. împletitură
de nuiele aşezată pe c a r ; 5. acoperămînt de piele sau de pînză al unei
trăsuri; 6. horn; 7. coşul pieptului = torace’ (şi alte sensuri concrete;
DLRL, I 560; DA, I, p. II, 813—815); arom. megl. coş (Capidan, 6 2 ;
Mihăileanu, 126). în afară de sensurile figurate (ex. coşul pieptului), înţe­
lesul fundamental este ’ obiect făcut din împletitură (de nuiele, papură
etc.)’ cu diverse concretizări, sensul principal rămînînd primul. Aceeaşi
situaţie o găsim în limbile slave : vsl. koiuk, m. ’K orb’ (Hwb. 46), bg.
Koui ’ 1. panier; 2. unealtă de pescuit, vîrşă; 3. coşul m orii; 4. coşar (pentru
porumb) etc.’ (Grherov, II 406 ; RB, I 648); ser. kd§ ’l . panier 2. vîrşă;
3. coşar (pentru porum b); 4. coşul m orii; 5. acoperămîntul trăsurii;
6. grudni lco§ = coşul pieptului’ (Rjecnik, Y 380 ; Tolstoi, 350); cf. sloven.
JcdH, rus. koiu, ucr. KÎm, noma, ceh. lco§, slovac. Icos (ceh. hrudni Icos,
slovac, hrudny Icos ’ coşul pieptului’ ; Travnicek, 731; Isacenko, I 304),
pol. kosz (Berneker, 586 ; Yasmer, I 650—651). Cuvîntul a fost împrumutat
de asemenea în a lb .: kosh (Meyer, 201) şi m a g h .: Tcas (Kniezsa, 257).
împreună cu coş, în limba romînă a pătruns şi derivatul acestuia
odşniţă ’coş de m în ă ; stup’ : văl. k«uihhhivi ’kleiner K orb ’ (Hwb. 46),
bg. KouiHui^a, ser. MSnica (şi cu sensul de ’ stup’ — Ivek.-Broz, I 5 6 8 )1.
Verigă ’inel (al unui lanţ)’ : vsl. Kipnra ’ catena’ (Mikl. Lex. 61),
bg. eepuea, ser. vfaiga, cf. sloven, veriga, rus. eepusa (Yasmer, I 189).
Un sens apropiat de verigă are cuvîntul belciug, împrumutat din
bg. 6ejiuyz (după cum arată St. Mladenov, provenit din limba proto-
bulgarilor : vsl. K’kA'HMoyr’h) 2.
Hîrzâb, vîrzâb ’funie groasă; coşuleţ; cerc de lemn cu cîteva sfori
Împletite pe care se aşează strecurătoarea (la stînă)’ ; bg. 6hp3on ’ legă-
tură (de lucruri)’ — (R B I 166 ; provine din rădăcina verbului ebpxca,
1 Asupra răspîndirii lor cu diverse sensuri concretc vezi A L R M II 296, 354.
2 Mlad. Et. 2 7 ; idem , In R fiS , I, p. 47 — 48. (Cf. tn bulg. Împrumutul mal nou din
turca osmană 6eAe3ăK).

4 - c. 1492
 50 G. MIHAILA

eph36dM ’a lega’, suf. -on, ca în e^pmon = vîrtop ; Mlad. Et. 91; Cf.
Vasmer, I 188 : eep3amb; Trautmann, 355). Cuvîntul a fost înregistrat
cu sensul de ’cerc de lemn... ’ în regiunile muntoase (unde există obieetul)y
mai ales în partea de nord a Mold. şi în Bucovina (ALR n II 413, ALRM u
I 274).
Tedvă,
t 7 dial. iţevie,fiţdvă ’tub’ (cu
' diverse întrebuinţări concrete, inclusiv
’ţeavă de depănat firele cu sucala’ —DLRL, IV 536) : sl. com. *ceva, *cevb
— sl. bis. ivkftK, bg. iţee, f., şi vţeeâ ’ţeavă’ (cu diverse valori concrete;
BTR, 933), ser. cSv ’idem’, cf. sloven, cev, ucr. iţîea (rus. i^eena), ceh.
cev, cSva etc. (Vasmer, III 286). în rom. cuvîntul are o circulaţie generală
(şi ca termen tehnic), datorită, printre altele, faptului că are numeroase
Valori concrete.
Gînj (dial.) ’împletitură de nuiele servind la legat’ : sl. com. *gozb
— bg. ’împletitură de nuiele sau de altceva’ (Mlad. Tălk. 488), cf.
ser. gU&va ’idem etc.’ (Rjecnik, III 520), sloven, goz, ucr. eywc, rus. eywc etc.
(Mlad. Et. 118; Vasmer, I 318). Cf. şi în magh. g'âzs ’Band, Weidenband’
(Kniezsa, 206).
Pâliţă (înv.; dial. Trans.) ’nuia, vargă, băţ, toiag’ : vsl.
’nuia, băţ, toiag’ (Hwb. 84), bg. ndjiui^a ’idem’ , ser. pălica ’idem’, cf.
sloven, pallca ’idem’, rus. najiui\a, najina etc. (Meillet, Et. 343 ; Mlad.
Et. 409; Vasmer, II 305).
Bici ’fouet’ — termen general, avînd de asemenea diverse valori
figurate (’cruzime; flagel; satiră’ ) : vsl. chmk ’ Geissel, Peitsche’ (Hwb. 10),
bg. 6 uh, ser. bld, cf. sloven, bîc, rus. 6uu, ucr. 6 uh etc. (derivat din
biti ’a bate’ ; Meillet, 352 ; Berneker, 56). Atît în limbile slave, cît şi în ro­
mînă, sensul de bază este ’obiect cu care se dau lovituri vitelor’ (caracte­
ristic pentru terminologia ţărănească).

De ex. : Pocnind din bici pe lingă boi,

în zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la n o i.

(C oşbu c, Pe lîngă b o i).

O dovadă a vechimii şi răspîndirii generale o constituie nu numai

lărgirea sensului (mai ales prin metaforizare), ca şi în limbile slave, ci şi
formarea unor derivate : a biciui, biciuitor, biciuidlâ, biciuşcă etc.
Un obiect cu aceeaşi funcţie ca biciul este boldul. Bold (mai ales în
Mold.) are însă mai multe sensuri: ’băţ ascuţit cu care se împung vitele,
par ascuţit; vîrf ascuţit, cui de metal; ac cu măciulie la capăt etc.’, însă^
înţelesul său fundamental se regăseşte în cuvîntul slav corespunzător :
sl. bis. ’spina’ (Mikl. Lex. 39 ; provine din bodo, bosti ’a împunge’)>
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a

bg. 6od$A, pl. âodjiu ’împunsătură ; băţ ascuţit, bold etc.’ , 6oduji ’ghim pe ;
mărăcine’ (Mlad. Tălk. 184), cf. ser. bodilo ’ stimulus’ , bodlja ’ spina’ (Iv ek .-
Broz, I 7 6 )1.
Derivatele cuvîntului bold au adesea valori figurate, abstracte, care
se bazează, de altfel, pe valorile figurate chiar ale radicalului. C f. la
C. N egruzzi: Poate că boldul egoismului îndeamnă la acest 'proiect. (Scrierile
lui C. JSTegruzzi, B uc., voi. I, 1872, p. 304).
Astfel, a boldi înseamnă nu numai ’a îm punge’ , ci şi ’ a îm punge cu
privirea, a zgîi ochii’ , iar a îmboldi se foloseşte nu numai în expresii ca a îm ­
boldi vitele, a îmboldi cu coarnele, dar şi a îmboldi pe cineva ’ a îndem na, a
stimula’ (de aici postverbalul imbold, îmbold numai cu valoare abstractă,
ex. imboldul inim ii — sinonim stimul, neol. fr.-lat.) 2.
Tîrn ’m ătură făcută din m ărăcini sau din nuiele, m ă tu ro i; porum bar,
prunus sp in osa ; coş de n u iele; unealtă de pescuit făcută din îm pletituri
de nuiele sau de m lajă’ (şi în varianta fem . tîr n ă < pl. tîrne, care poate
fi şi n. şi fe m .; pl. neutru o b işn u it: tîrnuri). Cuvîntul provine din dialec­
tele sud-slave : vsl. tp'kh'k ’ axocv&a’ (Supr.), bg. mp^n ’ghim pe ; m ărăcine ;
porumbar, prunus spinosa’ (B T R , 377), ser. tfn ’idem ’ , cf. sloven trn,
rus. mepn, ucr. mepen, mepny, slovac, trh etc. (Yasmer, I I I 98). A şadar,
păstrînd sensul iniţial de ’prunus spinosa, m ărăcine’ , tîrn şi-a lărgit sensul,
denumind şi unele obiecte făcute din acest material.
Cf. la Ion Ionescu : A p o i să sameni şi pe trifoi, pe care să-l îngropi
în fa ţ ă .. . cu o grapă de tîrnuri. (Calendar, 1845, ap. Tiktin, 1608).
Un derivat interesant de la acest cuvînt este verbul a atîrnâ ’ a agăţa
(acăţa)’ ( < p r e p . a-\-tîrn) 3, al cărui înţeles se bazează pe sensul iniţial
al lui tîrn — ’m ărăcine de care p oţi agăţa, atîrna ceva ’ :

Cf. [R a d u ] D e arme se descingea,

Sus p rin crăci m i Zi-atîrna.

(A n to l. lit. p o p . I 46 1 ).

Lopâtă ’Schaufel (cu diverse întrebuinţări concrete); vîslă’, term en

de circulaţie generală (de asemenea în arom. megl. lupată; Capidan, 72).
Provine din slav. lopata : vsl. aonara ’ Schaufel, Spatel’ (H w b. 52), bg.

1 In ceea ce p riveşte fo rm a cu v în tu lu i rom tn esc, e de o b se rv a t că s-a prod u s n ieta teza

d ~ l : *bodl > bold.
2 D espre v a lorile a b stracte ale verbu lu i a îmboldi v ezi S. P u şca riu , E t . d e ling. rou m .»
355. In latină stim ulus şi-a lă rg it sensul de la 'b ă ţ a scu ţit, b o ld ' la ’ im b o ld , stimul* (e x .
aliquem stim ulis gloriae concitare).
3 V ezi Graur, Încercare, 45 : „a //r n a (d e riv a t de la ttr n )” ; c f. D A I, p . I, 345.
52 G. MIHAILA

Jionăma ’lopată, vîslă’ (BTR, 356), ser. lopata J cf. sloven, lopăta , rus.
ucr. Aonama etc. (Meillet, fit. 291; Berneker, 732); cf. şi în magh. lapdt
(Kniezsa, 304). Derivate romîneşti: lopăţică (dim.), lopătâr (1. nomen
agentis. 2. pasărea Platalea leucorodia, cu ciocul lung şi lat ca o lopată),
a lopătâ ( = a vîsli).
Potcoavă ’fer â cheval’ (se fixează şi pe tocurile bocancilor, cismelor),
termen de circulaţie generală : bg. nodnoea, ser. poikova , cf. rus. nodnoea
etc. (verbul: bg. nodnoeâ, ser. potkovati, rus. nodnoeamb < pod + kovati
— rom. a potcovi) — (Berneker, 5 9 2 ) şi magh. patko (Kniezsa, 404).
Derivate romîneşti: potcovar (suf. - ar ), potcovărie (potcovar -f
suf. -ie).
Ţesâlă , dial. cesălă , săcedlă ’unealtă de metal dinţată, cu care se
curăţă pielea şi părul vitelor’ : bg. necăjio ’idem’, ser. cesalo ’idem’,
cf. slovac, cesadlo ’idem’ ( cesati ’a pieptăna’ + suf. ~(d)lo, nomen instru-
m enti; Mlad. Et. 683). în diverse variante fonetice (ţesală, cesală, săcedlă
etc.) cuvîntul e general în toată ţara şi n-are niciun sinonim (ALR n II
315, ALRM n I 201, aici harta 12)1.
Ţesală este una din numeroasele denumiri de obiecte şi instrumente
întîlnite în curtea ţărănească, care fiind general răspîndite pe teritoriul
limbii romîne sînt un indiciu sigur al vechimii unor contacte îndelungi
între populaţia ,,romînească” şi cea slavă. în acelaşi timp, ca şi alte cuvinte
de acest fel, cuvîntul ţesală e o mărturie a greutăţii specifice importante
a elementului slav în terminologia ţărănească din limba romînă. Neînţele-
gînd aceste condiţii, nu ne-am putea explica de ce romînii au trebuit să
,,împrumute” un astfel de termen. Fapt este că acest cuvînt nu este pur şi
simplu ,,împrumutat” , aşa cum se întîmplă cu trecerea unui cuvînt de la
un colectiv la altul (adesea, împreună cu obiectul desemnat) : el a con­
tinuat să trăiască, ca şi multe alte zeci şi sute de cuvinte, în limba sla­
vilor care s-au amestecat cu populaţia romanică, răspîndindu-se treptat în
limba acesteia, înlăturînd poate un alt sinonim 2.

La grupele de cuvinte analizate mai sus se pot adăuga o serie de

nume de obiecte şi noţiuni concrete, unele din ele referindu-se la cultura

1 F orm a ţesâlă (lit., In sudul ţă rii) e re zu lta tu l tre c e r ii lu i 6 > ţ su b in flu enţa lui 5;
săceală a a p ă ru t In urm a m eta tezei in tc r s ila b ic c.
* In unele ca zu ri, term en u l „ la t in ” co re sp u n ză to r m ai este în că în registrat în <text
v e c h i, ca a p oi să d isp ară, alteori se m ai în tîln eşte cu un sens restrîns sau pe o arie m ică (ex . nea,
artnă v e z i m ai jo s ).
 îm pru m u tu r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 53

materială, dar fiind greu de clasificat şi de trecut într-o rubrică anumită:

Totuşi ele prezintă importanţă în ansamblul vocabularului romînesc, ca
nume ale unor obiecte şi noţiuni întîlnite la tot pasul. Iată cele mai răspîn-
dite dintre ele :
Clei ’substanţă vîscoasă cu ajutorul căreia se lipesc diferite obiecte;
răşină’ : sl. bis. K<vkH, kaih ’xoXXa’ , bg. KJieu ’răşină, clei’ (RB I 607,
Mlad. Tălk. 1029), cf. ser. ldlja ’clei, răşină’ (Rjecnik, V 66), sloven.
ldej, rus. K J ie u , ucr. kjiuu, KJieă etc. (Berneker, 659; Vasmer I 566).
Derivate romîneşti : cleios, a(în-)cleiâ (cf., de ex., ser. Tclijati, rus.
KMumb).
Sticlă, dial. (Mold.) steclă ’verre; obiect făcut din sticlă : butelie,
geam, sticlă de lampă etc.’ : [vsl. CTkKA’kttHiţd ’ Trinkgefăss, (glăserne)
Salbenbuchse’ (Hwb. 124)], sl. bis. ctkkao ’xptaTocXXo*;’ , bg. cmbKJio
’sticlă; butelie, geam’ (BTR, 834), ser. stăMo ’ sticlă, butelie’ (Ristic-
Kangrga, 1004; Tolstoi, 907), rus. cmenjio etc. (împrumut sl. com. din
got. stikls ’pocal’ < ’corn’ ; Vasmer, III 9) K Derivate rom îneşti: sticlar
(suf. -ar), sticlărie (suf. -ârie), a sticli ’a luci ca sticla; a străluci (despre
ochi)’ etc.
Minge, înv. şi dial. mince ’balle’ : sl. *m%6b (rădăcina în mţk'b-kb
’ moale’ ) — bg. (numai cu sufix) M e n u a ’Brot mit kâse zu Kugeln geformt’ ,
ser. dial. med, m., meca ’mijlocul moale al pîinii, (carne moale)’ — (Rjecnik,
VI 548, 549), sloven, mdd ’Ball’ , vrus. Msmb (atestat din sec. X I , Srezn.
II 260), rus. mhh ’ minge’ , ucr. m 'hh ’idem’ , vceh. mied., ceh. m i6 ’idem’
(Berneker, I I 42 ; Vasmer, II 190; Machek, 295); c f. şi în magh. mancs
(înv.) ’globus ligneus ad lusum’ (Kniezsa, 328). După cum se vede, sensul
concret ’minge’ nu apare în limbile slave de sud (cu excepţia slovenei),
cuvîntul romînesc legîndu-se mai degrabă de domeniul slav răsăritean
şi occidental2.
Alături de foc (lat.), în limba romînă se întîlneşte cuvîntul de origine
slavă jar ’cărbuni incandenscenţi, jă ra tec; arşiţă, dogoare; (fig.) fierbin­
ţeală, febră’ , arom. j a r : bg. wcap ’jar, jă ra tec; arşiţă; (fig.) înflăcărare,
pasiune’ (RB, I 339), ser. £âr, cf. sloven. Săr, rus, ucr. otcap etc. (Vasmer,
I 419).
împreună cu jar au pătruns în limba romînă şi derivatele sale jăratec,
jăratic şi pojar. Cf. pentru p rim u l: sl. bis. JKtpdT'KK'K, KdpdT'hKt (* &er-at-^1cb)

1 V ezi şi B ulahovsk i, B eed en u e, I I 2, p. 117.

? A spectul fon etic nu ne îndreptăţeşte însă să-l considerăm un îm prum ut din ucrainiană
*au rusă : ţ e redat ca în elem entele sud-slave prin in — mţâb < mince. (Cf. R osetti, In flu ­
enţa, 69).
54 G. MIHAILA

’ earbonum congeries, emis, cumulus ignis, sulphur’ (Mikl. Lex. 19i?

Srezn. I. 861), ser. zerdtak ’jăratec’ , cf. rus. oicapămoK ’gaură în partea
dinainte a cuptorului, unde se adună cărbunii şi cenuşa’ (Cjiob. pyccK. «3.
I I 2 2 0 ); cf. şi în magh. zsardtnoTc ’favilla’ (Kniezsa, 574) 1.
Pojar ’ (înv., reg.) incendiu; căldură mare, arşiţă; rujeolă’ :
sl. bis. nowap'h, bg. nowcdp ’incendiu’ , ser. pozâr ’foc mare, incendiu’ ,
cf. ucr. nowcăp etc. (format din prefixul po- şi zart, mai precis, nomen
actionis de la verbul po-zariti; Yasmer, I I 387 ; R jecnik, X I 334) 2.

Unele cuvinte exprimă noţiunea ’o anumită cantitate (de obiecte,

m aterie)’ :
Drob ’l l bulgăre (de sare), bucată m a re; 2. (mîncare din) măruntaie
de m iel’ : bg. dpo6 (6enu dpoâoee — plăm îni; uepen dpoâ = ficat3 );
ser. drob ’intestina’ , cf. sloven, drob ’kleine Stiicken, Abfall, Eingeweide’
etc. (rădăcina în verbul sl. com. drobiti ’a fărîm a’ ; Berneker, 225 ; Yasmer,
I 370 : dpoâb) | cf. şi în magh. darab ’fragm entum ; Sprossling’ (Kniezsa,
1 4 7 —1 4 8 ; din maghiară rom. dial. dărdb ’bucată’ ). Un interesant verb
derivat este a (s)z-drobl ’a strivi, a sfărîma’ , avînd o circulaţie
generală.
Grămadă ’ cantitate mare (lucruri, m aterie); mulţime’ : sl. bis.
rpdMAM, bg. zpaMdda grămadă’ , ser. sloven, gramăda, cf. rus. epoMdda
etc. (Meillet, Et. 321; Berneker, 345 ; Yasmer, I 310); cf. şi în magh.
garmada (Kniezsa, 184). Derivate rom îneşti: a (în-)grămădi, grămădedlă,
grămăjoară etc.
Vraf, vrav ’grămadă de snopi sau pleavă (la a rie); arie ; grăm adă;
morm an ; teanc (ex. dehîrtii)’ : sl. bis. KpaX-K ’trituratio; acervus’ (Mikl.
Lex. 75), bg. epax ’snopi pe arie; arie’ (Mlad. Tălk. 346), cf. şi rus., ucr.
eopox ’vraf, grămadă’ (Yasmer, I 230). Derivate rom îneşti: a vrăfui
(vrăvui), vraişte. Aşadar, sensul prim al cuvîntului e legat direct de termi­
nologia agricolă ; lărgindu-şi înţelesul (primul sens nici nu mai e înregistrat
astăzi în limba literară; cf. D L R L , IV 703), vraf a ajuns să însemne în
general ’grămadă (de obiecte etc.)’ , ca şi în rusă şi ucraineană.
★

1 Asupra răsplndirii cuvin telor jăratec (jaratic), jar 'cărbu n i incandescenţi* vezi ALR
II 284.
2 Se pare că sensul 'rujeolă 'e o dezvoltare proprie romînească.
3 Cf. pentru sen&ul ,,2” al cuvîntului rom înesc „O m jţpo6oB© na aene, oeen, ineAt
eapnm eKycnu nuceji (H op6a)'\ (M lad. Tălk. 599 — 6 0 0 ; Duvernois 564).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 55

în sfîrşit, pot fi amintite aici cîteva cuvinte exprimînd astfel de

uoţiuni concrete, ca „rîn d ” , „dungă” , „d îră ” .
Rînd ’ş ir ; lig n e ; t o u r ; obicei, rînduială; (înv.) categorie socială
-etc.’ (cf. o serie de expresii: rînduri-rînduri, om de rînd, pop. un rînd de
haine e tc.; v. D L R L , I I I 758—759) : vsl. p^A"* 1, bg. p ed , ser. rdd, cf.
rus. pud etc., avînd de asemenea mai multe sensuri (cf., mai ales, bulg.
—BTR, 744 : ’rînd, lin ie; dungă; stra t; serie; obicei, rînduiala etc.’ ; etimol.
t . Vasmer, I I 561; Mlad. Et. 558 ; Preobr. I I 240). Cuvîntul a pătruns
şi în magh. : rend (Kniezsa, 461) şi alb. : rende (Meyer, 363).
Dungă’ linie pe un fond de altă culoare, fîşie I m u ch ie; m argin e;
latură’ : sl. bis. A'^ra, bg. dtsa ’linie, fîşie cu rb ă ; d o a g ă ; dungă (la o
ţesătură)’ — (Mlad. Tălk. 635; R B , I 302), ser. duga, cf. ucr. dyzd, rus.
■dyzd etc. (v. Berneker, 217 ; Yasmer, I 3 7 8 ); cuvîntul a pătruns şi în
magh. : donga ’Fassdaube’ (Kniezsa, 158). Dintre derivate trebuie sem­
nalat dungat ’vărgat’ , care corespunde bulg. d^edm ’idem ’ .
Diră ’urmă continuă lăsată de un obiect, dungă’ : vsl. A^pa (cf.
Terbul a *»P<*th ’schinden, reissen, schlagen’ , iterat. ahp^th — v. Ber-
\

neker, 201), bg. dupn ’urmă’ (Mlad. Tălk. 539), ser. dira ’ gaură, deschiză­
tură’ (Rjecnik, I I 413). Yerb derivat : a dîrî (dîrd) (pop.) ’ a călca
lăsînd dîre’ .

8. Meserii, industrie etc.

Terminologia meseriilor şi industriei populare cere un studiu special

legat de istoria obiectelor înseşi. Elementele slave ale acestei term ino­
logii trebuie studiate într-un plan mai larg, alături de fondul latin, îm pru­
muturile maghiare etc. Neavînd însă posibilitatea, în această lucrare,
•de a trata toate aceste probleme, vom cita doar cîteva din cuvintele
slave mai răspîndite :
Termenul general pentru ’tour, T O K a p H tift c t & h o k ’ este strung (Munt.,
Olt., vest. Trans.), strug (Ban., Mold., nord. T ra n s.; cf. A L R M n I 382,
ALRn II 568, aici harta 9)2 : bg. cmpye ’ idem ’ , ser. strUg’ stru n g ; rindea’ ,
<îf. rus. cmpys etc. (v. etimol. Preobr. I I 402, Vasmer, I I I 3 0 ); cuvîntul
a pătruns şi în alb. : strug ’ H obel’ (Meyer, 395). Nomen agentis strungar

1 F oneticeşte, rînd provin e (lin *rind < rţd% (i > t după r, co n fo rm unei legi fo n e tice
generale r o m în e ş ti: ripa > rtpă).
2 In prim a variantă n este n eetim ologic, apărut pe terenul lim b ii rom în e ; c f. v e rb u l a
xtrujl — a stru n ji (b g . cm p yw câ , cmptieaM).
 56 G. MIHAILA

corespunde bg. cmpyzdp etc. (împrumutat în magh. : esztergalyos — Kni­

ezsa, 169).
Alături de termenul curent fierdr ( < fier -f- suf. -ar ; înv. faur, făurar
[ < lat. faber]), în dialectele romîneşti se întîlnesc şi alţi termeni : căuâci,
covâci (Trans., Maram., din magh. Tcovdcs < slav. Tcovaâb), covali
(Mold., din ucr. Koedjib). Tot aşa fierăria, atelierul de fierărie (Olt., Munt.,
Mold.) se numeşte în unele părţi (Munt.) c'âjniţă ( < b g . K/ y3Hui{a)xy
covăcie (covaci + suf. -ie; în Ban., Trans.), covalie ( c o v a l i suf. -ie;
în Bucov.) — (cf. ALRMn I 357).
în domeniul industriei şi al extracţiilor miniere pot fi notate, de
pildă, următoarele cuvinte de circulaţie generală:
Var ’chaux’ : bg. eap (art. eapmd) ’idem’ (rădăcina var- în variti;
Meillet, fit. 223; Vasmer, I 169); cf. şi vârniţă ’groapă pentru stingerea
varului; cuptor pentru ars piatra de var’ : bg. eapnuiţa ’idem’ .
Smoală ’gudron, catran’ : sl. bis. c\\$aa, bg. CMOJiâ, ser. smola>
rus. CMOJia etc. (Mlad. Et. 594; Vasmer, II 675).
Oţel ’acier’ : sl. bis. oiţicAH, ser. ocâl, cf. sloven, ocel, pol. ocel etc*
(Mikl. E W 219 : cuvînt de origine latină); din slavă a pătruns şi în magh.:
acel (Kniezsa, 59—60).
Din terminologia morăritului fac parte, de pildă, astfel de cuvinte
de origine slavă:
Stavilă ’construcţie mobilă pentru reglarea nivelului a p ei; fiecare
dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului; fig. piedică’ : bg,
cmaeujio ’stavilă, stăvilar’ (BTR, 822).
Scoc ’lăptoc, u lu c; jgheab’ : bg. c k o k ’ salt; (dial.) cădere de apă*
(B TR, 794), ser. skdTc (slcdk) ’idem’ etc. (Vasmer, II 641 : c k o k , cnonumb).
Cuvîntul trebuie să fie vechi în limbă, deoarece se întîlneşte în centrul
teritoriului romînesc, în regiunea Carpaţilor sudici (pe ambele versante),
în timp ce la periferii se întrebuinţează alţi term eni: jilip, lăptoc, uluc
etc. (v. ALRM n I 105).

9. Transporturi pe apă

Elementele slave ocupă un loc însemnat în terminologia legată

de transporturile pe apă şi noţiunile înrudite. Multe din ele au însă
o circulaţie generală, lărgindu-şi adesea sensul:

1 Căşniţă, cuzniţă se mai Întîlneşte In Munt. şi Olt. cu sensul de 'vatră, cămin'

(A L R M n I 359).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 57

Corabie ’ vas cu pînze’ (în trecut) : vsl. KopaEAk, bg. K o p d . 6 , ser.

Jcdrâb, kdrâbalj etc. (împrumut vechi în limbile slave din greceşte, cu
redarea lui (3 prin b, nu v 1 : xapa(3iov — c f. Meillet, fit. 187 ; Berneker,
567; Vaillant, Gr. comp. I , 2 7 ; Vasmer, I 621—622).
Cîrmă ’gouvernail; fig. conducere, guvernare’ : vsl. kp'hma ’ das
hintere Ende des Schiffes, Achterteil’ (Hwb. 48), bg. nipMa ’ Schiffshin-
terteil’ , ser. krma ’ Steuerruder’ etc. (cf. Berneker, 668; Vasmer, I 628 :
KopMa). Verbe derivate : a cîrmi, a cîrmuî.
Plută ’l . trunchiuri de copaci, legate, care se transportă pe a p ă ;
2. Populus pyramidalis ; 3. liege’ : bg. ruiiomo, dial. înv. njiyma ’plută (1)’ —
(Mlad. Et. 432), ser. plMa, pluto ’plută (3), liege’ (Rje&nik, X 92), cf.
rus. njiom ’plută (1)’ — (apofonie în : ruiumb , ruiuey < sl. c. *plu- ; Mikl.
EW, 252; Vasmer, I I 374). Verb derivat a pluti.
Vislă ’ramă, lopată’ : vsl. bccao, bg. eecjio, ser. veslo, cf. rus.
eecjio etc. (Mlad. Et. 6 3 ; Vasmer, I 192). Verb d eriv a t: a vîslî (cf.
bg. eecjin).
La această grupă pot fi adăugate cîteva cuvinte din sfere apropiate :
Brod (Trans., Mold.) ’v a d ; pod umblător, bac, brudină’ : sl. bis.
BpoA'fc? bg. 6pod ’v a d ’ (B TR , 47), ser. brod ’l . vas, corabie; 2. vad’
(Rjecnik I 666), cf. rus. 6pod ’ vad’ etc. (Meillet, fit. 2 16; Berneker
86—87; Vasmer, I 124). Verb derivat: a brodi ’ a ajunge undeva (la
momentul oportun), a nimeri’ 2.
Copcă ’ spărtură în gheaţa unui rîu, unei bălţi etc.’ : bg. norma
’ idem’ ( < vb. nonasi ’ a săpa’ — Mlad. Et. 250), cf. rus. Konna ’ săpare’ ( < v b .
Konămb ’a săpa’ — Uşakov, I 1461).

10. Comerţ, măsuri

Este bine cunoscută însemnătatea pe care a avut-o în evul mediu

comerţul intern şi extern în ţările rom îneşti3, care se aflau în strînse
legături cu ţările învecinate, în particular cu cele slave.
0 parte din terminologia comerţului provine tocm ai din această
epocă şi este de origine slavă.

1 Cf. arom. ctravi (Dalam. 60), Împrumut tlrziu din ngr. xdtpa(3i (G . P ascu, D icţ. etym.
m acidoroumain, I I 25).
2 V ezi ex p lica ţia evolu ţiei sem antice la S. P uşcariu, 1 de ling. r o u m 403. Cf. verbu l
corespunzător în lim b ile slave : b g . 6podA 'a trece va du l, a cău ta, a r ă tă ci', ser. brddili ’ l . a
naviga ; 2. a trece prin vad% rus. 6podum b ’ a ră tă ci' etc.
8 C f., d in tre lu crările m ai n o i : V . C ostăchel, P. P. P anaitescu, A . C azacu, Viaţa feudală
In Ţara Rom tnească şi M oldova (sec. X / V — X V / / ) , B u c., 1957, p. 5 7 — 72 („C o m e rţu l” ).
 38 G. MI HAI LA

Astfel, unul din termenii cei mai răspîndiţi din acest dom eniu era tîr g y
ouvînt cu care au fost denumite o serie de localităţi în care activitatea
■comercială era mai intensă : Tîrgul Bahluiului, Tîrgul Şiret, Tîrgul Jiului,
Tîrgul Mureş etc1. Cuvîntul este însă polisemantic şi înseamnă : *1. piaţă,
loc de vînzare; 2. vînzare-cumpărare, tocm ea lă ; în v o ia lă ; 3. oraş, orăşel
{propriu : locul unde se află tîrg u l); centrul oraşului unde se află pră­
văliile’ . Cuvîntul provine din dialectele slave de sud : vsl. rp-Kr-K ’Markt’
{Hwb. 1 .139), bg. rmpe ’vînzare’ , ser. tfg ’tîrg, p ia ţ ă ; m arfă’ (Ristic-
Kangrga, 1066), cf. rus. mope (v. Meillet, ^ t. 239 ; Mlad. E t. 645 ; Yasmer,
I I I 123). Alături de tîrg, în limba romînă au pătruns şi unele derivate
ale l u i : târgoveţ (bg. rmpzoeei^), a tîrgui (vsl. TpTvroKdTH,-r<^'»^), înv.
tîrgovişte ’piaţă, tîrg’ (bg. rmpsoeuuce), păstrat ca nume topic : Tîrgo­
vişte. Cf. şi-derivatele rom îneşti: tîrguiălă (suf. -eală), pl. tîrgueli ’ cum-
părături’, tîrguşor (dim .)2.
O răspîndire generală are şi cuvîntul plată ’ achitarea unei sume de
bani, remuneraţie | fig. răsplată (m ora lă )’ , împreună cu derivatele sale a
plăti, răsplată, a răsplăti, cf. şi în arom . plată, plătescu : bg. ruiâma, njidmn
{vsl. iMdTHTH), pa3iuiâma, pa3ruiămn, ser. plata, plâtiti, cf. rus. ruiâma, n.ia-
mumb, pacruidma etc. (Mikl. E W , 2 4 8 —9 ; Mlad. E t. 427 ; Yasmer, I I 366).
Mai puţin întrebuinţat astăzi este precu peţ ’ vînzător de zarzavaturi,
ir u c te e tc.’ provenit din lim bile slave de sud ca şi cu peţ (ieşit din u z ) :
v sl. Kovnwuk, bg. nynei), npeKyneiţ ( Gherov - Pancev, D op. 266), ser.
preTcupac (v. etim ol. Berneker, 6 4 6 — 7, Y asm er, I 6 9 6 ). î n schimb, verbul
d eriva t pe teren rom înesc a precupeţi ’ a fi p r e c u p e ţ’ se întrebuinţează
m ai ales cu sensul lărgit ’ a se tîrgu i, a se t o c m i’ (cf. şi fig . în construcţii
n e g a tiv e : a nu precupeţi ’ a nu cru ţa n im ic’ ).
D in aceeaşi sferă de n oţiu n i fa ce p a rte cuvîntul, azi popular, circiu­
mă, cîrcimă, crîşmă : bg. npiuMa, ser. Icrâma, cf. rus. KopnMd etc. (Ber­
neker, 666 ; Yasm er, I 637), pătruns şi în m a gh . koresma (Kniezsa, 280).
D erivatele sale cîrciuviâr, cîrciumăredsă, crîsmăr, crîsmărită sînt o dovadă,
' f ' i 1 9 9

printre altele, a circulaţiei largi în lim b a p op u la ră .

î n paragrafele 2 şi 6 am arătat că pogon şi vadră servesc de asemenea
pentru denum irea unor m ăsuri (de p ă m în t şi de lich id e). M ai jos vom
enum era cîţiva term eni de origine slavă den u m in d n u m a i măsuri, fiind
legaţi astfel de sub grupa p r e c e d e n t ă :
MiSrţă (dial. în v.) ’ m ăsură de ca p a cita te p en tru cereale ( = 2 0 —25
litri)’ , îm prum utat din ser. mj&rica, m&rica ’ id em ’ (Iv e k . B r. I 6 9 1 );

1 Vezi, P. P. Panaitescu, In terp retă ri ro m tn eşti, B u c., 1 9 47, p. 201 urm .

* Tot In evul mediu a pătruns tn rom . cuvtntui de origine m agh. orăş ( < văros), care a
«devenit aproape generai pentru noţiunea de ’ urbs’ (Mindrescu, Elemente ungureşti , 175 —176).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA

cf. bg. Mapa, MHpna ’ idem’ (BTR, 403), vsl. Mitpa ’Mass’ (Berneker, II 50 ;
Vasmer, I 118).
Stînjen (dial., înv.) ’ măsură de lungime (2,23 m — 1,96 m)’ : bg.
căMcen, ciwceH ; cminotcen (înv. d ia l.; Mlad. Bt. 615 : forma e dubioasă,
căci păstrează nazala şi e, probabil, un re-împrumut din romîneşte;
t se datoreşte unei contaminaţii cu rad. stig-), cf. sl. bis. cahunk, vrus.
■caotceHb, caztcenb, ser. s'b&ănj etc. (Vasmer, II 568 ; v. Byhan, Jhb. V, 330).
Spre deosebire de cuvintele precedente, sfert, înv. cîfert, dial. (Mold.)
sfert este termen general abstract pentru ’pătrar, a patra parte’ : sl. c.
fotvrtb alături de *6etvHb ’Viertel’ — Berneker, 153 ; Slawski, I 134), cf.
bg. H^me,bpm[b), f. sau m., ’ sfert’ ser. $Uvrt, f.. ’idem’ , rus. nemeepmb,
pol. cwierc, cu simplificarea grupului de sunete : fotv- > ăf- > df- (înv.
Cîfert) > sf- (dial. sfert) > sf- (sfert).

11. Hrană

între termenii referitori la cultura materială de origine slavă, un

număr destul de mare se referă la hrană 1 şi îmbrăcăminte. E uşor de
înţeles cum aceşti termeni s-au păstrat în limba slavilor romanizaţi şi
s-au răspîndit treptat între romîni, înlăturînd nu odată cuvîntul cores­
punzător de origine latină (care într-o fază intermediară şi-a putut res-
trînge sensul). Unii din aceşti termeni slavi denumeau, probabil, noţiuni
noi pentru populaţia romanică (nume concrete de mîncări etc.), alţii
însă au apărut ca sinonime ale unor cuvinte latine existente. (Ulterior
sensurile au putut evolua în direcţii diferite).
Oricum, aceste cuvinte sînt o dovadă în plus a existenţei unui con­
tact îndelungat între populaţia romînească şi populaţiile slave, nu numai
în epoca primelor veacuri de contact pe teritoriul Daciei, ci şi mai tîrziu.
Vom începe cu termenul general de hrană ’mîncare, alimente, bucate,
nutreţ’ , vb. a hrăni ’ a nutri, a alimenta’ (dial. Trans. hărănî, arăni;
arom. hrană, hrănescu — Capidan, 70)y a se hrăni ’ (dial.) a se sătura’ .
Cuvîntul prezintă puternice trăsături slave de s u d : metateza lichidei
<sl. com . *xorna > bg., ser., slov. hrana) şi valoarea semantică’. într-adevăr,
trecerea de la ’ pază, a păzi’ la ’mîncare, nutreţ, a nutri’ a avut
loc numai în limbile slave de sud, precum şi în polabă şi caşu bă2 :
vsl. XpanHTH ’ hiitten, bewachen, bewahren’* (Hwb. 33), sl. bis. XpaNa
’ Speise, Nahrung’ , XpatiHTH şi cu sensul de ’ nutrire’ (Mikl. Lex. 1096);
bg. xpand ’ mîncare, hrană (şi f ig .) ; bucate’ (Mlad. Et. 671; BTR, 927)>
1 V ezi şi Z d . W itto c h , L es termes roumains d*origine slave relatifs ă la nourriture, „R o m â -
n o s la v ic a ” , nr. 1, P raga, 1948, p. 63 — 89.
2 V ezi M eillet, 2?/. 443 ; B erneker, 3 9 7 — 8 ; B ulahovskl, B eed. e II2, 57.
60 G. MIHAILA

xpaH Â ’ a hrăni, a n u tri; a îngriji’ , ser. hrâna ’ hrană, bucate, nutreţ’^

hrăniţi ’ l . a hrăni, a nutri; 2. a păzi, a îngriji’ (Ivek.-B r. I 382), sloven.
hrana ’ mîncare’ , hrăniţi ’l . a hrăni; 2. a păzi’ (Sloven.-rus. 83).
în limbile slave de sud verbul mai păstrează sensul iniţial, în timp
ce substantivul prezintă doar pe al doilea, singurul pe care-1 întîlnim
în cuvintele romîneşti respective.
în textele vechi şi dialectal (Trans.) se întîlneşte încă sinonimul
vipt ’grîu, bucate’ ( < l a t . victus; cf. Tiktin, 1751, R osetti, L. rom.
sec. X I I I —X V I, 178; de asemenea în arom. yiptu ’bucate’ — Dala-
metra, 1 05 ); în limba populară actuală un sinonim des întrebuinţat este
mîncare (cf. şi de-ale m încârii; din lat. manducare). Un alt raport de
sinonimie se întîlneşte în perechea hrană — nutreţ ( < lat. nutricium), din
care al doilea termen s-a specializat cu sensul ’ hrană pentru vite’ , între-
buinţîndu-se, cu acest înţeles, pe întreg teritoriul lim bii rom în e; numai
în unele locuri, au fost înregistrate alături de el, hrană şi mîncare (ALRn
I 121, A LRM n 85). Dim potrivă, dat fiind că în lim ba populară nu există
un verb corespunzător substantivului nutreţ1, verbul a hrăni (în diverse
variante fonetice) se întrebuinţează aproape peste tot şi ca sensul de
’ a da de mîncare la vite’ (cf. A L R n I I 313, A L R M n I 199).
Următoarele cuvinte sînt nume concrete de preparate culinare:
Colac, pl. colaci (singularul refăcut, prin analogie, de la plural2)
’l . un fel de pîine rotundă îm pletită; 2. obiect rotund, cerc’ (cu diverse
concretizări; cf. Candrea, 306 ; D L R L , I 487), arom. culac ’idem ’ (Dala-
m etra, 7 0 ): bg. Kojiău, komk ( ! — Mlad. Tălk. 1050, 1049), ser. kdlâd,
cf. sloven, kolati, vrus. KOAanb etc., cu acelaşi sens de bază în toate limbile
slave (derivat din Icolo ’roată, cerc’ , v. Berneker, 5 4 1 ; Vasmer, I 595).
Cuvîntul a pătruns şi în a l b .: lculag (Meyer, 212) şi m a g h .: lealâcs
(Kniezsa, 240).
Se remarcă faptul că în lim ba romînă colac şi-a lărgit mult sensul
prin întrebuinţarea „m etaforică” : cf. colacul fîn tîn ii, colac de salvare,
colac de sîrmă etc 3.
Scovârdă ’un fel de plăcintă’ prezintă o interesantă trecere seman­
tică de la sensul de ’ tigaie’ , pe care-1 are cuvîntul slav, la acela de ’plă-
cintă, scovârdă (care se face în tigaie)’ . în afară de vsl. ckokpw
’ Kohlenpfanne, Pfanne’ (Hwb. 120), cuvîntul se întîlneşte în limbile
slave de răsărit şi de apus : vrus., rus., ucr., cKoeopodă , brus. cnaeapaddy
1 A nutri e un n eologism literar ( < lat. nutrire).
2 Cf. pl. copaci — sg. copac, dial. copaci (cop a fi), pl. saci — sg. sac etc. (vezi D A I,
I I 645).
8 O astfel de lărgire a sensului nu e de lo c surprinzătoare : cuvîn tu l însuşi provine în lim­
bile slave de la kolo 'roată, cerc', neîndepărtindu-se de n oţiu nea 'ce v a rotu n d ' nici în romîneşte.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 61

vceh. skravada, skrovada ( *skovrada), pol. skowroda, sorab. super. Skoro-

dej, sorab. inf. §korodej, Skorodwej, G. Skorodwe (sl. com. *skovorda — v.
Vasmer, I 640 ; Preobr. I I 301—302). Deşi în limbile slave de sud actuale
cuvîntul nu se întîlneşte, în lim ba romînă el n-a putut veni din dialecte
răsăritene, ma numai pentru că n-are polnoglasia, dar pare că păstrează
chiar forma veche nemetatezată (scovardă < form a sl. com . reconstituită de
Yasmer *skovorda> skovorda, dacă nu cum va avem aici o nouă m etateză),
fiind întrebuinţat nu numai în M oldova. De altfel, m odificarea categorică
a sensului ar fi un indiciu al vechimii cuvîntului1.
în legătură cu numele produselor din făină, citate mai sus, stă şi
termenul drojdie, pl. drojdii (<v> de bere ’levure de biere’ ) : vsl.
pl., bg. dpootcdue, n. col., ser. droMa, f., cf. rus. dpowcotcu etc. (Berneker,
228; Yasmer, I 371).
Printre alţi termeni denumind produse de hrană pot fi a m in tiţi:
Smîntînă ’ crem e’ : cf. bg. cMemdna, sloven, smetana, rus. ucr. cMemăna,
ceh. slovac, smetana, pol. smietana etc. < *st-met-an-a ’lapte strîns’ ,
vb. sb-metati ’a strînge’ (cf. Preobr. I I 3 3 5 ; Bulahovski, .IţeaT. 1 7 4 ;
Eosetti, Mei. ling. 404—406 ; Yasmer, I I 672—3, îm potriva interpretării
mai vechi, pornind de la verbul vsl. ck -m ata, c'k-macth ’ a m işca’ ,
care ar fi explicat nazala în cuvîntul romînesc şi pol. dial. smietana ;
cf. Mikl. E W , 1 8 9 ; Berneker, I I 44). Form a cuvîntului rom înesc p oate fi
explicată prin apariţia unei nazalizări neorganice, ca şi în cuvîntul cinste <
< CbStb 2.
Trebuie observat, cu această ocazie, că alţi termeni referitori la
lapte şi produsele obţinute din el sînt de origine latină (lapte, caş) sau,
probabil, autohtonă (brînză, trecut şi în limbile slave vecine).
Chiseliţă, chisăliţă ’fiertură de fructe (mai ales de p ru n e ); fiertură
din ştir sau lobodă, borş făcut din tă rîţe; terci, talmeş-balmeş’ : bg. Kucejiuiţa
’prune, mere sau pere sălbatice; fructe verzi, a cre; (dial.) fiertură acră
de fru cte; (dial.) măcriş, ştevie’ (Mlad. Tălk. 1023), ser. k'iselica ’ măcriş,
ştevie; fiertură a cră ; drojdie de vin’ (Ivek.-B r. I 5 2 7 ); cf. sloven. kis~
lica, kiselica ’ măcriş, şte v ie ; vin acru’ (Pletersnik, I 398), ucr. Kucejiuiţx,

1 In afară de exp lica ţia sem antică, o analogie o m ai poate furniza derivatul înregistrat
de Sreznevski, M at. I I I 377 : CKoepadbHUKb 'neHeHaa aeneuiK a (p lă c in tă )’ . D e n o ta t că în
liim ba rom înă există un verb a se scovtrdd 'a se în co v o ia (despre seînduri e tc .)', p ro v e n it p ro b a b il
de la scovardă, care păstrează ideea de* ceva a d în cit’ .
2 U nii cercetă tori au con te sta t etim ologia slavă a a c e s tu i^ u v în t, in v o cîn d trecerea lui
o. > t (înainte lui n ), care a a v u t lo c num ai în elem entele latine ale lim b ii rom îne. D e fa p t, acest
proces este num ai v ech i, nu şi ap licat exclu siv elem entelor latine, ci şi a lto r cu v in te vech i din
lm b ă ,ca smtntinâ, în cazul căruia trebuie să adm item acţiunea an alogiei fon etice : *sbmetana >
*sm ăntană •< *sm intană < s m in tin d .
 62 G. MlHAILA

rus. KuceAb etc. (kysefo ’acru’ + suf. -ica, vezi et. Berneker, 678; Vag.
mer, I 562).
Slănină ’lard’ : bg. caclhuhcl ’idem’, ser. slănina ’idem’ , cf. sloven
slănină ’slănină (sărată)’ ; ucr. cojionuna ’carne sărată; slănină’, rus
cojionuna ’carne sărată’, ceh. slănină ’slănină sărată’ , pol. slonina ’idem’.
în limbile slave de sud, cuvîntul şi-a generalizat sensul, însemnînd nu
numai ’slănină sărată’, ci ’slănină’ în general, ceea ce întîlnim şi în cuvîn­
tul romînesc. Cf. şi în magh. (din sl.) szalonna ’slănină (sărată)’ (Knie­
zsa, 487).
Rasol ’carne, peşte sau legume fierte’ : bg. pa3coji, varză acră*
saramură’ (Gherov, V 53), ser. rdsâ, gen. râsolâ ’muria’ (Ivek.-Br. II
305), cf. sloven, razsol ’saramură’ , rus. paccoji ’idem’ etc. (rădăcina,
în cuvîntul solb ’sare’ ). Aşadar, în rom. ,,forma internă” s-a pierdut,
cuvîntul însemnînd doar ’carne fiartă’ (chiar fără apă sărată).
Oţet ’acetum’ : vsl. ouKTik, bg. oiţem, cf. ser. dcat, sloven. ocet>
ucr. oiţem, ceh. ocet etc. (din lat. acetum, poate prin intermediul ger­
manic : got. aJceit; v. Yasmer, I I 294—5). Cf. şi în magh. ecet (Kniezsa, 167).

La acest grup de cuvinte poate fi adăugat şi ojină (dial., mai ales.

în Mold., Trans.) ’moment la jumătatea timpului dintre amiază şi asfinţit y
gustare care se ia în acest moment (mai ales vara, la cîmp)’ 1 : bg. dial.
ywctiHa ’idem’ (Gherov, Y 424 ; BTR, 889), ser. uzina ’idem’ , (Ivek.-Br.
II 693; rădăcina în cuvîntul jugb ’sud, amiază’ — Mikl. EW , 106).
Cuvîntul a pătruns şi în germ. dial. (austr.) Jause ’ojină’ (cf. Mlad. Et.
650) şi în magh. uzsona ’idem’ (Kniezsa, 543).

12. îm brăcăm inte, încălţăminte

Termenii referitori la obiectele de îmbrăcăminte şi încălţăminte

fac parte din straturi mai puţin stabile ale vocabularului, denumind
obiecte care, prin însăşi natura lor, pot să se schimbe de la o epocă la
alta. Terminologia respectivă se reînnoieşte tot timpul în legătură cu apa­
riţia unor noi obiecte de îmbrăcăminte, cu schimbarea modei etc. Daca
am cerceta cu atenţie vocabularul limbii romîne, al limbii ruse etc., ani
observa că mulţi termeni de circulaţie generală sînt de provenienţă relativ
nouă şi că de multe ori sînt împrumutaţi din alte limbi.

1 Cf., pe de altă parte, prtn z, cină, m oşten ite din lat.

 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in lim b a r o m in a 6«£

Să luăm de exemplu, unul din termenii cei mai răspîndiţi din acest
domeniu — haină, pl. haine ’ (pl.) termen generic pentru obiectele de
îmbrăcăminte (în special) bărbăteşti, care acoperă corpul peste albituri;.
(sg.) surtuc, veston ; veşmînt lung şi larg care acoperă tot trupul e t c /
(DLRL, II 435—6).
în limba romînă, cuvîntul vine din limbile slave de sud : ser. hăljina,
’haină, su rtu c; pl. îmbrăcăminte, haine’ (Rjednik, III 562-3; hălja),
bg. dial. xajiuna ’haină, veşmînt lung’ (Mlad. Et. 665 ; Gherov, V 484)r
xaAUH ’covor’ , cf. sloven, hâlja ’veşmînt, manta, halat’ (Slov.-rus. 80)r
dar şi în aceste limbi cuvîntul a fost împrumutat din turcă : hali ’ covor’
(provenit din persană; v. Berneker, 383). R-ăspîndit în Peninsula Balcanica
după venirea Turcilor, cuvîntul a pătruns şi în limba romînă, unde, în urma
unei largi întrebuinţări, mai ales la plural, şi-a lărgit sensul ajungînd sa
însemne nu numai un anumit fel de veşmînt, ci îmbrăcăminte în general.
Cu toate acestea, o parte din terminologia ţărănească referitoare la
îmbrăcăminte se păstrează veacuri de-a rîndul, deoarece continuă să
existe pînă astăzi obiecte de îmbrăcăminte aproape neschimbate de sute
de ani. Ce e drept, în ultimele decenii, o dată cu răspîndirea obiectelor de
îmbrăcăminte industriale, orăşeneşti, o parte din vechile obiecte ţărăneşti
se întrebuinţează tot mai rar, iar denumirile corespunzătoare îşi restrîng
aria de răspîndire sau devin „învechite” . Unele denumiri însă, lărgindu-şi
sensul, continuă să rămînă vii, denumind obiecte adesea cu totul noi.
Cele spuse pînă aici se referă nu numai la terminologia îmbrăcă­
mintei în general, ci şi la acea parte a ei care e de provenienţă slavă.
Ea cuprinde un număr destul de mare de cuvinte, puternic ancorate în
fondul curent al vorbirii populare (şi literare), fiind o dovadă a legăturilor
strînse de convieţuire şi relaţii comerciale etc. cu popoarele slave nu numai
în primele secole ale evului mediu (după sec. Y I), ci şi mai tîrziu. E
posibil ca unii termeni aduşi de slavi să fi denumit obiecte noi, specifice
slavilor, dar pentru a dovedi acest lucru e nevoie neapărat de un larg
studiu etnografic şi istoric.
Sarcina noastră în acest paragraf este mult mai modestă, şi anume
de a trece în revistă cîteva din denumirile cele mai răspîndite de origine
slavă, lăsînd la o parte pe cele strict dialectale (împrumuturi mai tîrzii
din bulg. ser., ucr. etc.) sau pe cele învechite.
Astfel, rujă pl. rufe ’ (mai ales la pl.) albituri, schim buri; (sg.) obiect
de îm brăcăm inte; cămaşă, indispensabili e tc .; bucată de pînză, zdreanţă'
este un cuvînt aparţinînd limbii comune. Pentru etimologie cf. : sl.bis.
poyXo ’pannus, vestis’ (ex. poyXa anaTa, poyJCo îkihkcko — Mikl. Lex. 807),
bg. dial. pyxo ’ haine, îm brăcăm inte; port’ (Gherov, V 9 2 ; R B , I I I 127),
 64 G. MIHAILA

ser. rttho ’haine, îmbrăcăminte; zestrea miresei’ (Ivek.-Broz II 358;

Tolstoi, 839), cf. sloven, ruho ’Leintuch, pmză, cearşaf (Pleterănik, jj
443), ceh. roucho, slovac, rticho, pol. rucho. Cuvîntul a pătruns şi în magh.:
ruha ’vestis, vestimentum; leinener A nzug; das T u ch ; die Schurze’
(Kniezsa, 471).
împrumut popular (cf. şi h > /), rufă are o largă întrebuinţare
în limba romînă : rufe curate, a spăla rufele, rufe de pat etc. Cf. în poezia
populară :
Mârita-m-aş şi eu biata,
Bufele de pat nu-s gata.
( Jarnfk-Bîrseanu, 442).

Zăbranic ’văl de mătase, de borangic sau de lînă (de obicei de

culoare neagră); văl negru de doliu’ : bg. 3a6pddnuK (şi 3a6pdda, 3a6pddna
[ < 3a + 6pada ’barbă’ , deci „ceea ce se leagă pe sub bărbie” ] ’basma,
broboadă, voal’ (nepnu sa6padnu — simbol de doliu, v. BTE, 180;
Mlad. Tălk. 689; Mlad. Et. 169).
în limba romînă, pierderea formei interne a permis chiar întrebuin­
ţarea metaforică a cuvîntului : . . . Zările erau închise de pretutindeni în
zăbranic. (Sadoveanu, Neamul Şoimăreştilor, 588).
Cojoc ’obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie cu miţe’ :
sl. bis. kojko^Xti, bg. Kootcijx ’ cojoc’ , ser. ko&uh, cf. sloven. Tcoăuh,
rus. ucr. Kootcyx etc. (v. Berneker, 596 ; Yasmer, I 589; provine din koza
’piele’ ). D erivate: cojocar (cf. bulg. Kowcyxdp, ucr. Kowcyxdpb), cojo-
cărie etc. Cuvîntul are o largă răspîndire în limba populară : cf. în expr.
u-şi întoarce cojocul pe dos, iarnă cu şapte cojoace, a avea ac de cojocul
cuiva etc. (v. DLEL, I, 486).
Izmeană, pl. izmene, termen popular pentru ’indispensabili’ ( < fr.):
bg. dial. înv. u3m6hu ’izmene’ (Mlad. Tălk. 889), provenit de la vb.
u3Menâ ’a schimba’ . Limba bulgară este singura care prezintă un astfel
de derivat de la acest verb, însă paralele semantice găsim şi în limba
rom înă: de ex. schimburi, primenHi ( < a se primeni; cf., de altfel, bg.
npeMeni ce ’a se primeni, a se îmbrăca în haine noi’ , npeMâna, pl. npe.Henu
’ schimburi, haine noi de sărbătoare’ — EB, I I 783, 786 ; cf. Berneker,
I I 48—49)
în afară de aceste numiri ale unor obiecte de îmbrăcăminte, vom
aminti aici cîţiva termeni referitori la detalii ale acestora.
Podlă, pl. podle ’l. partea de jos a unui veşmînt (rochie, fusta,
cămaşă, haină lungă); (pl.) fustă; 2. partea corpului cuprinsă între brîu
1 In limba actuală nu se mai simte legătura dintre izmene şi a se izmeni 'a se fandosi;
se uita urlt (la cineva)', Înv. 'a se schimba’ .
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 65

şi genunchi la o persoană cînd şa d e; 3. (fig.) partea de jos a unui deal,

munte, copac etc.’ : vsl. nona (pH3KHd) ’Kleidhălfte’ (Hwb. 91), bg.
nojid ’fustă, poală (1 ); poală (3) etc.’ (R B, I I 624); cf. ser. pdla, indecl.
^jumătate’ , ucr. rus. nojid ’ju m ătate; poala unei haine ; perdea etc.’ (Hrinc.
1390—1931, Uşak. I I I 510; cuvîntul provine din polb (II) ’jnm ătate’
şi în unele limbi slave păstrează încă acest sens, pe lîngă altele concrete,
■ca cele enumerate mai su s; v. Yasmer, I I 390).
Clin ’l. bucată triunghiulară de pînză, piele etc., folosită ea piesă
n unei confecţii ; 2. petic de pămînt (sau de pădure) în formă de triunghiu’ :
al. bis. kahn'h ’ cuneus’ (Mikl. Lex. 289), bg. k j i u h ’l. pană, i c ; 2. cui>
<mier; 3. clin (1)’ (Mlad. Tălk. 1032), ser. Tclin ’idem ’ , cf. sloven, felin
'’idem’ , rus. ucr. k j i u h ’ clin (1, 2 ); pană’ (provenit din vb. sl. com . *Tcolti,
Jcoljo ’a despica’ — Berneker, 519; Yasmer, I 570, 603).
în limbile slave, cuvîntul are mai multe sensuri concrete, bazate pe
ideea de ’despicătură (triunghiulară)’ ; o parte din ele se reîntîlnesc şi
în limba romînă, de ex. : (1) fustă în clini; (2) . . . Văd de pe clinul
luncii lume multă secerînd de zor. (Camil Petrescu, Un om, I I , 538) \
Altîţă ’ broderie lată pe umerii iilor’ provine dintr-o form ă sud-slavă
nemetatezată *altica ( < oltica) : c f. ser. lătica ’Armzwichel’ (Ivek .-B roz, I
617), [bg. dial. cuimuiţa ’morceau d’ ^toffe rapport^e’ , care este probabil, un
împrumut din rom în ă2], ucr. Jidma, cu unul din sensuri ’petec de pînză’ ,
dimin. Jidmna, jidmouKa (Hrinc. 883), rus.dial. Jidma, jidmomta ’ idem ’ (Dai,
I I 240) etc. (v. Berneker, 693 ; Yasmer, I 17 —18) 3.
Interesant de observat că în limba romînă se întîlnesc şi unele cuvinte
<de origine slavă denumind ’ o bucată de pînză, petec etc.’ , noţiuni de ase­
menea legate de îm brăcăm inte:
/
Astfel, cîrpă înseamnă : ’l. bucată de pînză sau de stofă v e c h e ;
zdreanţă; 2. (în Olt., Mold., Trans.) basma ; b a tistă ; scutec’ şi e un cuvînt
general răspîndit, ca şi verbul derivat a cîrpi ’ a petici, a c o a s e ; a drege,
a repara (obiecte sparte, crăpate) etc.’ : sl. bis. Kp'hna ’ Lappen, cîrpă,
zdreanţă’ (Mikl. Lex. 316), bg. nipna ’ cîrpă, zdreanţă; basm a’ (nocna

1 In acest din urm ă sens, A L R n I 29 (A L R M n I 23) înregistrează cu vîn tu l clin în d i­

verse părţi ale M unt., O lt., Trans., M old., alături de term eni ca ic, colt, cot etc.
2 Cf. V aillan t, Gramm. com p., I, 162 : . . Â l'in itiale, il [le bulgare] conserve dialec-
talem ent altica. . . , qui est le roum ain altiţă, pour s. - cr. latica et r. latka. pol. lata, etc. : de slave
•commun *ăltă, d 'in to n a tio n rude et pass6 partou t â lata dans Ies langues slaves, seul le ro u ­
main garde la form e origin elle” . VI. G eorgiev consideră însă această form ă bulgară au toh ton ă
\H aă-cm apum e cjiaenncKU UMena na B ajinancnu nojiyocm poe . . Bi>JirapCKH esHK” ,
V III, 1958, 4 - 5 , p . 323).
8 In B an at a fost înregistrată şi form a lătlfă (Cf. H asdeu, EM , 933 ; D A I, I 126 ; Can-
•drea, 698), îm prum ut tîrziu din dialectele sîrbeşti.

-5 — t. 1402
 66 G. M IH AILA

Kzpna ’batistă’ — RB, I 678), ser. kipa ’ cîrpă, zdreanţă; petec’ (Ivek.-
Broz, I 588), sloven. Icrpa ’idem’ ; vb. sl. bis. hc-kp'kphth, -Kp-nnaTH
’ausflicken’ , bg. mpnâ, ser. Mpiti, cf. sloven, krpati, rus. Kopndmb, uCr
Kopndmu etc. (v. Berneker, 669; Vasmer, I 6 3 3 —4). Cuvîntul slav a
pătruns şi în alb. : kerpe ’Fleck, Lappen’ (Meyer, 1 8 9 )1.
în afară de a cîrpi, derivat pe teren slav, în rom. se întîlneşte şi
cîrpăci (cf. bg. mpndn) ; derivate rom în eşti: cîrpeâlâ, a cîrpoci, cîrpuMţfc
(dial.).
în ceea ce priveşte verbul a cîrpi, trebuie remarcat faptul că şi-a
lărgit sensul, mai ales prin întrebuinţări expresive : ’ a lovi, a bate (oameni),
a trage o p a lm ă ; a născoci, a inventa’ . Cf. pentru ultimul sens : . . . Şi
pe loc cîrpeşte o minciună, care se potrivea ca nuca în perete (Creangă, *
Dănilă Prepeleac').
Zdreanţă, zdrdnţă (s-), pl. zdrenţe ’bucată sfîşiată dintr-o ţesătură;
haină, pînză sau rufă (veche) ruptă’ . în limbile slave nu există un cores­
pondent exact al acestui cuvînt, ci doar verbul de la care provine : cf.
slav. bis. c-kap<»th, ct^ P ^ ’ excoriare, rumpere’ (Mikl. Lex. 922, cu
un exem plu: depana 0A*WAa, dintr-un text sîrbesc, a. 1574), bg.
cbdepd, ctdupaM ’ a rupe, a sfîşia; a rupe prin purtare’ (ex. cbdpaxa cu
dpexume ’ şi-au rupt hainele’ — B T R , 843), adj. cbdpan ’rupt’ (despre
haine : mdpanu dpexu — ibid., 844); ser. sad eraţi, sădirăţi ’ a rupe,
a sfîşia’ (Tolstoi, 843), ucr. ădepdmu, 3depmu ’idem ’ (Hrinc. 679),
rus. edupâmb, codpdmb ’idem ’ , dial. (Pskov) edepa ’ cel care rupe
îm brăcăm intea’ (Dai. IV 167), cf. şi rus. dpanb ’ zdreanţă’ (Dai, I 490;
Bulahovski, Tunti «eaT., I 6).
Dicţionarele romîneşti explică just acest cuvînt ca provenind din
part. sbdram (cf. sl. bis., bulg.), la care se adaugă sufixul - ( b)ca:
*s'bdranbca < sdranţă (cf. Tiktin, 1807 ; Candrea, 1129).
în lim bajul familiar, cuvîntul zdreanţă, ca şi cîrpă, de altfel, poate
fi întrebuinţat ca epitet peiorativ dat oamenilor (cf. şi adj. derivate:
zdrenţos, zdrenţăros, vb. a zdrenţui).
Otreapă, pl. otrepe ’ cîrpă (de şters), zdrean ţă; fig. om de nimic’ :
sl. bis. otpuih ’ stuppa’ (Mikl. Lex. 529), bg. (form a cu sufixul -&-) ompentia
’ zdreanţă, otrea p ă; fig. om de nim ic’ (B T R , 522), cf. rus. ompenbe, col.,
pl. omptnbH ’ zdrenţe, haine rupte’ (Uşak. I I 978).
★
Cîteva cuvinte se referă la obiecte de încălţăminte ţărănească şi
detalii ale lor.

1 Cf. Selişcev, Cjiae. naceji. « A ji6 ., 174.

 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMB V ROMINA 67

Dintre acestea, cel mai important este opincă, pl. opinci încălţă­
minte făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele (sau de cauciuc)
strînsă cu ajutorul nojiţelor’ (v. mai jos), termen general răspîndit, fără
alt sinonim (vezi definiţia cuvîntului: Tiktin, 1090 ; Candrea, 869 ; DLRL,
III 272) 1.
Acest fel de încălţăminte e răspîndit în întreagă Peninsulă balcanică :
la bulgari, sîrbo-croaţi, romîni, albanezi2. Termenul opincă e de prove­
nienţă sud-slavă: bg. onumn, pl. onunv^u şi fem. onăuna, pl. ouuhku ,
(dial. apus.; termenul mai răspîndit e ifbpeyA, pl. ipbpeyjiu), derivat de
la verbul onunaM ’a întinde’ ^o-pin-zTc*, * o-pin-^Tca, cf. Selişcev, l . c . ;
Mlad. Et. 383 ; BTR, 497 ; Gherov, III 370); cf. ser. opanak şi fem.
opanlca (rar), sin. crlvlja (Rje&iik, I X 21, 22 ; Bakotifi, 1345), sloven.
opanek 3. Cuvîntul a pătruns de asemenea în alb. din bulg. (opinge)4 şi
din ser. (opange, în nord; v. Meyer, 315; Selişcev, l.c.).
Derivatul opincâr înseamnă ’meşter de opinci’ (cf. bulg. onumap)
şi fig. ’ţăran’ ; la fel şi opincă se întrebuinţa în trecut, uneori, cu sensul
de ’ţărănime’ . Cf. celebra expresie : de la vlădică pînă la opinvă (v. Creangă,
Moş Ion Roată şi Unirea).
Nojiţă, pl. nojiţe ’cureluşă cu care se leagă opincile de picior’ : bg.
Howcuiţa ’cureluşă’ (Gherov, III 279); cf. şi bulg. wcuiţa ’strună, sforicică,
sîrmă, fir’ (BTR, 176), ser. &ica ’fir, sforicică’ (Ivek.-Broz, II 868), rus.
oicuiţa dial. ’fir, tort de lînă’ (Dai, I 545 ; etim. v. Mlad. Et. 167 ; Vas-
mer, I 126).
Obiâlă, pl. obiele (dial. Trans., Mold. oghiâlă) ’bucată de pînză cu
care se înveleşte laba piciorului’, arom. byială (Dalametra, 3 7 ): bg. o6 uâjio
’idem’ (Gherov, III 2 9 8 ; rădăcina în verbul buh ’a înfăşură’ : *ob-viti\
v. Mlad. Et. 3 6 5 ; Vasmer, I 206)5.

1 Cu a ce a s ta r ă s p u n d e m la În treb a rea p u s ă d e S. B . B e r n s te in şi ca r e are o în s e m n ă ­

tate p r in c ip ia lă : „ C e r c e t ă t o r u l tr e b u ie să ştie d a c ă e x is tă în v o r b ir e a p o p u la r ă u n c u v în t n e s la v
co re sp u n ză tor c e lu i s la v , să ş tie , d e e x e m p lu , d a c ă p r e tu tin d e n i se în tr e b u in ţ e a z ă o p in c ă , d a c ă
ex istă gra iu ri u n d e a c e s t c u v în t se în tr e b u in ţe a z ă m a i rar d e c ît ce l n e s la v ” . ( P a 3b icK a n u H ,
89). D e o b ic e i, în c e rc e ta r e a n o a s tr ă a m ţ in u t sea m a d e a c e a s tă „ s in o n im ie t e r it o r ia lă ” , b a z în -
d u -n e pe d a te le A L R (a tu n c i c în d le a v e m ) şi ale d ic ţio n a r e lo r .
2 C f. S e liş c e v , Cjiao. n a c. B Aji6., 175 ; v e z i şi F lo r e a B obu F lo r e s c u , O p in cile la
rom lni, B u c ., 1957.
8 A su p ra r ă s p în d ir ii te r ito r ia le in e g a le a te rm e n u lu i r e s p e c tiv în lim b ile s la v e d e s u d
ne-a atras a te n ţia N . I. T o ls t o i, în re fe ra tu l asu p ra d is e r ta ţie i. F ă ră în d o ia lă c ă a c e a s tă p r o b le m ă
m erită o a te n ţie d e o s e b ită , d a r d ic ţio n a r e le lim b ilo r s la v e d e su d s în t f o a r t e z g îr c ite în a s tfe l d e
in d ic a ţii. In a c e a s tă p r iv in ţ ă un a ju to r n e p r e ţu it ni-1 v o r da a tla se le lin g v is t ic e .
4 D u p ă c u m se v e d e , fo r m a r o m . şi cea a lb . se e x p lic ă p r in b u lg . fe m . onuH Ka.
6 Oghedl (şi ob iă lă ) 'p la p o m ă ' (M o ld .) e un îm p r u m u t m a i n o u d in ru s . o d etu io 'id e m * .
 68 G. M IH AILA

III . CUVINTE R E F E R IT O A R E LA R E G N U L V E G E T A L

13. Plante cultivate

Dintre numirile de plante cele mai răspîndite, un număr destul de

m ic sînt de origine slavă. Cele mai multe sînt moştenite din latină sau
sînt au toh ton e: fag, carpen, mesteacăn; varză, ceapă (la t.); brad (traco-
dac), stejar (probabil autohton) etc. în ceea ce priveşte termenii slavi pă­
trunşi în limba romînă, nu se poate spune că mai ales cei care denumesc
plante necultivate ar putea fi legaţi de noţiuni, obiecte noi, necunoscute
înainte populaţiei romanizate. Mai degrabă, ca şi alte cuvinte de acest
fel, ei se datoresc unui contact lingvistic îndelung, unui bilingvism mai
m ult sau mai puţin generalizat.
Totuşi, există un număr apreciabil de nume de plante cultivate
(legum e, zarzavaturi), părţi ale lor şi noţiuni înrudite, a căror origine slavă
este incontestabilă. Fără îndoială,7 că aici trebuie să vedem o influentă 9 sud-
slavă, mai ales. în domeniul grădinăritului, după cum o dovedeşte termino­
lo g ia respectivă I*
D in punct de vedere strict lingvistic e greu să se stabilească pentru
fiecare termen vechimea răspîndirii. Faptul că m ulte din aceste cuvinte
se întîlnesc pe tot teritoriul lim bii romîne pledează pentru vechimea lor
sau, în tot cazul, pentru o răspîndire rapidă. Cele întîlnite mai ales în
M unt., Olt. şi Mold. au putut pătrunde mai tîrziu, o dată cu grădinarii
bulgari (acest lucru e valabil, mai ales în cazurile în care în Trans. întîlnim
term eni corespunzători de origine latină).
Ia tă cele mai răspîndite denumiri de legume, zarzavatu ri:
Bob ’planta Vicia fa b a ; fructul şi mai ales sămînţa ei’ : bg. 606 , ser.
bob, sloven, bob etc. (Berneker, 65 ; Vasmer, I 9 7 ); îm prum utat şi în magh.
bab ’ b o b ’ (Kniezsa, 68). Cuvîntul e destul de vechi în lim ba romînă (cf.
însă arom. fâuă < lat. faba, cuvînt înrudit cu cel slav), avînd o evoluţie
sem antică şi m orfologică proprie, deosebită de a lim bilor slave2.
M orcov ’ planta Daucus carota’ : bg. Mâpnoe, mase., cf. ser. mrkva,
fem ., sloven, mikev, rus. Mopnoeb, fem ., dial. Mopned, ucr. Mopma
e tc. (sl. com . *mi>r1cy, G. *m^rk^ve — v. Mlâd. E t. 304, Vasmer, II 158)-

1 In R om în ia (M unt. şi M old.) erau cu n oscu ţi plnă nu de m ult bu lgarii grădinari (numiţi,

p r in co n fu z ie , şi strbi), trecuţi de peste D unăre, bu n i cu ltiv a to ri de legum e. Cf. sensurile speciale
a le c u v in te lo r bulgăr — 'cu ltiv a to r de legum e (de n a ţion alitate b u lg a ră )’ , bulgărle — 'grădină
d e za rza v a t (ţin u tă de b u lg a ri)', răspîn dite prin M untenia şl M old. (cf. T ik tin , 2 3 8 ; DA I»
p . I 1 6 8 4 — 5 ; A L R n 1 1 8 5 ; v . şl A . I. Iaţim lrsk l, Ha cjiaeHHO-pyM. ceMacuoA. H aâAiodenuu,
„H b b . O P H C ” , 1904, t. X , cartea 2 , p. 264).
| V e zi tn partea a doua a lu crării.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA R0M1NA 69

Castravete, dial. Mold., Trans. crastavSte, pl. castraveţi, crastaveţi

(sg. refăcut de la pl.) ’planta Cucumis sativus\ arom. castraveţ:
bg. Kpdcmaeeiţ, Kpdcmaeui^a ( < Kpdcmae, npdcma ’ scabies’ — Mlad.
Et. 256), ser. Icrăstavac, krăstavica, sloven, krastavec, krastavica; îm pru­
mutat şi în a lb .: kastravSc (Meyer, 180).
în rom. varianta dialectală e cea originară : în dial. munt. s-a produs
metateza crasta - > castra -, formă adoptată în limba literară.
Tigvă, tidvă, titvă, tiugă ’ planta Lagenaria vulgaris"1, răspîndit în
Munt., Olt. şi Mold., în timp ce în Transilv. se păstrează termenul lat.
curcubetă (v. A L R n I 2 0 0 )1 : bg. munea, ser. tlkva, cf. ucr. munea, rus.
muma etc. (sl. com. *tyky, G. tykhve — v. Yasmer, I I I 160); împrumu­
tat şi în magh. : tok (Kniezsa, 530).
Grupul consonantic kv nu e obişnuit în dialectele populare rom.,
ceea ce a provocat diverse modificări fonetice : asimilaţie parţială (tigvă,
tidvă), bilabializare (tiugă) sau metateză (tivgă; cf. Tiktin, 1588).
Ca şi în limbile slave de sud, tigvă se întrebuinţează şi fig. cu sensul
’ţeastă, (depreciativ) cap, (p. ext.) ins, individ’ : cf. expr. tigvă seacă, tigvă
goală etc. (pentru bg. vezi de ex. B T E , 865).
Hrean ’Armoracia rusticana’ : bg. xpsrn, cf. ser. hren, rus. xpen, ucr.
xpÎH etc. (Berneker, 402). în diverse variante fonetice (hrean, hirean,
ireăn) cuvîntul e răspîndit pe întreg teritoriul limbii romîne (ALRM n
I 134).
Mac ’Papaver (somniferum)’ : sl. bis. amk-h, bg. MaK, ser. mâk, cf.
sloven, măk, rus. ucr. Mau etc. (Berneker, II 9 —1 0 ; Yasmer, I I 89 );
împrumutat şi în magh. : mâk (Kniezsa, 323).
Un interes deosebit îl prezintă familia de cuvinte provenind din
rădăcina slavă sad- : sad, a sădi, răsad, a răsădi, răsadniţă, pe care,
pentru com oditatea expunerii, le vom analiza împreună. Cu excepţia
lui sad (dial., înv.), toate celelalte au o circulaţie generală.
Sad ’plantaţie de pomi, livadă, grădină; vie plantată de cu rîn d ;
răsad’ : vsl. ’Pflanzung, Garten, Pflanze, Frucht ’ (Hwb. 117), bg.
dial. cad ’vie plantată de curînd’ (Gherov,Y 108; B TR , 763), ser. sad
’plantaţie, vie plantată de curînd’ (Ivek.-Broz, II 367), cf. sloven, sad,
vrus. cadr>, rus. ucr. cad etc. (sl. com. sad'b, de la vb. saditi ’ a aşeza,
a planta’ — v. Yasmer, I I 567).
A sădi ’ a planta’ : vsl. C4Ahth, bg. cadn, ser. sădiţi, cf. rus. cadumb
etc. (Yasmer, ibid.).

1 V ezi cele spuse m ai sus cu privire la corelaţia dintre răspindirca şi vechim ea term enilor
slavi.
^0 G. M IHAILA

Răsad ’ (adesea cu sens col.) plantă tîn&ră, crescută în răsadniţă

m utată în alt lo c’ : bg. pâ,3cad, ser. răsad ’id em ’ . î n afară de sensul
direct, cuvîntul se întîlneşte în lim ba literară (poetică) şi cu înţelesul iii»
, • ' o*
’ neam ,/ seminţie’
, i :
Să rîdem , dar, v ite a z răsad,
Să fie-u n h o h o tit şi-un chiu
D in ceruri p în ă-n iad.
(C o şb u c, D ecebal către p o p o r).

A răsădi ’ a transplanta (răsadul), a sădi’ : bg. pa 3 cadd, ser. răsădiţi,

cf. sloven, razsaditi etc.
Răsadniţă ’loc special pregătit pentru dezvoltarea tim purie a plan­
telor destinate a fi răsădite’ : cf. bg. pa3cadnuK, ser. răsadnik, rus.
paccadnuK, ucr. po3cddnuK (cu alt sufix şi g e n ; form a rom . provine din
*ras-sad-bn-ica sau poate fi explicată prin substituţie de sufix : nic-niţă).
P e teritoriul lim bii romîne cuvîntul a fost înregistrat (în diverse variante :
răsddniţă, răsdlniţă, ■răsdlnic [ < răsad-nic, cu acelaşi sufix ca şi formele
slave citate], răsad) în Munt., M old., Ban., alături de melegdr, bălegar
(în Trans.) etc. (v. A LR M n I 125).

î n aceeaşi grupă pot fi trecute unele numiri referitoare la părţi ale

plantelor cultivate :
Cocean ’ tulpina unor plante cultivate (porum b e t c . ) ; ştiulete; cotor
(de m ăr, gutuie etc.), m ijlocul unor legume (varză, con op id ă )’ , arom.
cutsan (Capidan, 65 ; Dalametra, 69) : bg. nonan ’ cocean, co to r’ (BTR,
332), ser. Icdtiânj ’ cocean (de varză), cotor, ştiulete’ (R jecn ik , V 141),
cf. rus. dial. Koudn ’ căpăţînă de varză’ (Uşak. 1 1491), ucr. nonan ’căpăţînă,
cocea n de v a rză ; ştiulete’ (H rinc. 763) etc. (v. etim ol. Berneker, 536;
V asm er, I 6 4 8 ); îm prum utat şi în alb. : Jcogan (M eyer, 203) şi m agh .:
kocsâny (Kniesza, 6 6 8 —670).
Cu sensul concret de ,,cocean de varză” , cuvîntul a fost înregistrat
aproape pe întreg teritoriul lim bii romîne (în Ban. şi Mold. se întîlneşte
form a m etatezată eiocdn (1), sin. cu ciocan (2) ’unealtă’ ), în timp ce în
unele puncte izolate au fost notate inim ă, cotor, miez de varsă (v. ALRMn
I 133) 1.

1 Intr-o accepţiune specializată 'b u căţi de strujeni răm ase pe porum bişte după tăiere ,
coceni a fost Înregistrat In sudul ţării (in clu siv T rans. cen trală), alături de m ulte variante c
ciocani sau alţi termeni: tulei, cotoare etc. (A L R n I 1 1 6 , A L R M n I 82). E clar că ariih de r ^
ptndire ale unor astfel de numiri specializate se întretaie adesea şi n ici nu sîn t cit de cit pteci
deoarece aici e vorba de un cu v în t cu diverse Întrebuinţări concrete.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 71

Vrej ’tulpină a unor plante agăţătoare sau tîrîtoare (ex. castraveţi,

harbuji), sin. lujer, curpen’ , arom. vredjă (Dalametra, 221) : bg. dial.
•(nord-vest) epeotc ’idem’ (din aceeaşi rădăcină cu e^pofca, epzseaM ’a lega’ —
v. Mlad. Et. 79), ser. vre%a ’idem’ (vre$ ’ Tamaria gallica’ ; Eistic - Kan-
grga, 80).
★
Dintre numirile de flori poate fi trecut aici ca sigur sud-slav bujor,
bojor ’Paeonia’ : bg. âowcyp, ser. bozur, cf. sloven, bo&ur ’idem’ (v. etim.
Berneker, 78); împrumutat şi în magh. : bazsa-rozsa (Kniezsa, 85).
Pornind de la comparaţii (ex. cu obrajii ca bujorii), cuvîntul a
rajuns să se întrebuinţeze şi metaforic (ex. un bujor de fa tă ); c f. şi verbul
derivat a se (îm-)bujorâ ’ (despre obraji, p. ext. despre persoane) a se
înroşi’ : ex. se îmbujoră la faţă.

14. Plante de cîmp şi de pădure

Terminologia populară a florei e deosebit de bogată şi variază, în

•amănunte, de la regiune la regiune. între numeroasele denumiri, adesea
diferite pentru aceeaşi plantă sau specii foarte apropiate, multe sînt de
origne slavă — împrumuturi mai vechi şi cu o largă răspîndire sau împru­
muturi noi, dialectale, din bg., ser., ucr. Aici vom enumera doar cîteva
din - cele m ai cunoscute şi mai răspîndite :
Hamei (dial. hămei, hemSi, himei) ’Humulus Lupulus’ : bg. xMeji, ser.
hmUj, cf. sloven, hmelj, rus. xMejib, ceh. climei) pol. chmiel (sl. com . xbmeVb
— Berneker, 4 11; Yasmer, 250-1 I I I ; Slawski, I 71, Machek, 158-9 :
probabil împrumut vechi din limbile turco-tătare).
Pelin ’Artemisia absinthium’ : bg. nejiun, ser. pelin, cf. sloven.
3pelin, rus. nojiunb etc. (Yasmer, II 401); împrumutat şi în a lb .: pelin
•ţMeyer, 326).
P ir ’Agropyrum repens’ : bg. nup, nupeă, ser. pir, cf. sloven, pir,
rus. nupeu, ceh. p yr etc. (Mlad. Et. 423 ; Yasmer, I I 473-4 ; Machek,
409).
Ştir ’ Amaranthus (blitum, retroflexus)’ , arom. ştirnu (Dalametra,
196): bg. uj{up, ser. Ştir, cf. rus. tqup etc. (Mlad. Et. 698, Yasmer, I I I 452).
Ştevie ’Eum ex patientia’ , arom. şteâie (Dalametra, 1 9 5 ): bg. uţdeejib,
nţdea, ser. Stăvelj, Stdvalj, cf. rus. uţaeâjib etc. (Mlad. Et. 696 ; Vasmer,
I I I 442-3).
Lobodă ’Atriplex’ , arom. lobudă : bg. Adâoda, ser. lobdda, cf. sloven.
loboda, rus. dial. Jioâodd (Aeâedd) etc. (Mlad. Et. 277 ; Vasmer, I I
2 1 —2 2 ); împrumutat şi în m agh.: laboda (Kniezsa, 299).
 Trâscot ’Poligonum aviculare’ : bg. mpâcKom ’idem ’ (BTR, 876 -
rădăcină onomat. în limbile slave — v. Mlad. E t. 639).
Boz, bozie ’ Sambucus ebulus’ : bg. dial. 6 oa şi 6 i>a (Mlad. Et.
39, 52), cf. ser. baz, rus. dial., ucr. 603 (rus. 6 y 3 , âysuna) etc. (Vasmer,
I 138); împrumutat şi în magh. : bodza (Kniezsa, 96).
în afară de cuvintele enumerate mai sus, în lim ba romînă întîlnim
şi numiri cu un înţeles mai larg, generalizat: buruiană şi bălărie.
Buruiană, dial. buruian, buridn, pl. burueni, bureni ’orice planti
ierboasă care creşte necultivată’ (afară de ia r b ă ; există buruieni rele şi
buruieni de leac — cf. D A I, I 704-5): bg. 6 ypen pl. 6ypenu ’bum-
ia n ă ; pl. buruieni de leac’ (Mlad. Tălk. 228), ser. biirjan, cf. rus. 6ypbÂnr
ucr. 6yp’>Ah etc. (Vasmer, I 151); împrumutat şi în magh. burjân
(Kniezsa, 113).
Apariţia lui u în buruiană, burueni se datoreşte unei analogii fone­
tice. Form a originară e burian, bureni (de la plur. a fost refăcut sing.
buruiană).
Ca şi în bulg., în limba romînă cuvîntul se întrebuinţează mai ales
la plural, în diverse variante fonetice (cf. A L R n I 40). Forma sing.
buruiană intră în componenţa numirilor a numeroase plante : buruiana
albă, buruiană amară, buruiană cînească etc. (v. D A , l.c.).
Bălărie, pl. bălării (mai ales la pl.) ’buruiană, de obicei înaltă şi
cu foaia lată’ e un derivat cu sufixul- ăr'ie de la cuvîntul de origine slavă
bilă, bîlie (Mold., B ucov., nord. Trans.) ’buruiană; cocean, strujan,
beldie’ (DA I, I 457; 449-450): vsl. mjAkie, k'wahm* ’die Pflanzen,
Zauber-, Heilmittel’ (Hwb. 15), bg. 6 ujie, 6 ujibe (Mlad. E t. 29), ser. blljer
cf. sloven, bîlje, rus. 6 ujibe, ucr. 6 ujijih etc. (Berneker, 112-113).

O subgrupă specială o formează numirile de plante ce cresc în locuri

mlăştinoase, pe lîngă a p e : rogoz, podbedl, trâstie. Existenţa unor astfel
de cuvinte în limba romînă sprijină datele furnizate de toponimie cu pri­
vire la vechile aşezări ale slavilor pe lîngă ap'e : cf. numele de ape de pro­
venienţă slavă ca Bistriţa, Tîrndve, Ialomiţa, Prahova e t c .1.
Mogâz ’ Carex, Scirpus’ , arom. arugâz (Capidan, 5 7 ): bg. poeo>u
ser. rbgoz, cf. sloven, rdgoz, rus. poads, pasda, ucr. poei3, - eojd etc.
(BTR, 754-5; Vasmer, I I 527).

I Vezi, in ultimul timp lucrârile acad. E . Petrovicl consacrate toponim icelor slave pi
teritoriul R .P .R ., In special CAaeHHO-âojiaapcuan monoHUMUn na m eppum opu u PyMUHCKOti
Hapodnoti, Pecny6Aunu, „Romanoslavlca” , I, lîuc., 1058, p. 9 —26.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 73

Paralel cu acest cuvînt a pătruns în rom. şi derivatul său rogojină

’împletitură de rogoz sau de papură’ : bg. poeoofcuna ’idem’ (poeo3una,
vsl. poroaHHd ’rogojină, covor’ — Hwb. 115), ser. rbgo&ina, cf. vrus.,
rus. poaowca (* rogoz ia, *rogoz-ina — v. Vasmer, I I 527).
Podbedl, podbâl ’ Tussilago Farfara’ : bg. nod6 eji (nodânji, cu £;
derivat de la vb . nod-6 ejiÂ), ser. podbel, cf. pol. podbial (Mlad. Et. 440 ;
Bruckner, 24).
TrSstie ’ Phragmites communis’ : vsl. tp'kctk, tpkctk ’ Rohr, Rohr-
stab, Schreibfeder’ (H wb. 138; trbstb provine din sl. com. trbstb, conform
unei tendinţe de analogie fonetică, c f. Meillet. fit. 286 ; Yaillant, Gr. comp.
I, 135), cf. bg. mp^cm, fem ., ser. tfst, m., sloven, tfst, rus. mpocmb, pol.
trese, veeh. trest, ceh. tresV, slovac, trstf etc. (Yasmer, I I I 141; Bruckner,
576 ; H olub-K op. 389). Aşadar, forma romînească provine din trbstb,
cu 6 intens vocalizat în e, ca şi în polonă şi cehă. Acesta este unul din
cazurile concrete care ne arată în mod evident că elementele vechi slave
din limba rom înă trebuie studiate în ansamblul întregii fonetici com ­
parate a lim bilor slave, nu numai pe baza datelor fonetice şi lexicale ale
limbilor slave de sud. în cazul de faţă, în limbile slave s-a menţinut una
din cele două variante ale cuvîntului, pe care-1 întîlnim în textele vechi
slave cu sau cu k intens (ulterior vocalizate) : forma romînească nu coin­
cide cu cea din limbile slave de sud, ci cu cea din limbile slave de apus.

15. Copaci, arbuşti

Printre numirile de copaci, arbuşti şi părţile lor din limba romînă

există cîteva a căror provenienţă slavă e incontestabilă. Iată cele mai
răspîndite dintre ele :
Tisă, f., şi tis, m. ’ Taxus baccata’ : vsl. şi sl. bis. THca, t h c t ».
(Hwb. 136, Mikl. Lex. 990), bg. muc, ser. tis (kaikav. tisa), cf. sloven.
tis, tisa, rus. muc, ucr. muc, ceh., slovac, tis, pol. cis (sl. com. tis'b, înrudit
cu lat. taxus, poate preindo-european : v. Machek, 528; Slawski, I 10 3 ;
Vasmer, I I I 10 7 -8 )1; împrumutat şi în magh. tisza-fa (Kniezsa, 524).
Răchită ’ Salix fragilis’ : bg. panuma, ser. râlcita, cf. sloven, rakîta,
rus. panuma, poKuma, ucr. ponuma, slovac, rokyta, rakyta etc. (sl. com.
*orkyta, v. Meillet, fit. 296 ; Vasmer, I I 488). Numele aoestei varietăţi
de salcie este general răspîndit în limba romînă a.

1 Cf. şi VI. G heorghiev, H aă^cm apum e cjiaemiOKU Mecmu UMena. •. f 342.

2 R ăchita creşte mai ales In regiuni de bfilţi pe marginea rturilor etc. : cf. cele spuse
Biai sus în legătură cu rogoz, podbeal, trestie.
 74 G. MIHAILA

Mălin, m. ’Prunus p a d u s; (Trans.) liliac, Syringa vulgaris’

m
mălină, f. (fructul de Prunus padus : mălină) : bg. Mcuiuna Rubus idaens» pl
(B T R , 366), ser. mălina, cf. sloven, malina, rus. Majiuna, ucr. MajiuHa>
ceh. malina etc. (Yasmer, I I 9 1 ; Bulahovski, ,Iţe9T. 1 6 3 ); împrumutat
şi în magh. : mălna ’ Rubus (idaeus, eubatus)’ (Kniezsa, 325). Sensurile
concrete diferă în limbile slave şi lim ba rom înă, lucru uşor de explicat
cînd e vorba de plante făcînd parte din aceeaşi fam ilie : chiar în limba
rom înă, mălin are dialectal sensul de liliac x.
Călin ’ Viburnum opulus’ (fr u c tu l: călină) : bg. najiuna ’ Viburnum
opulus’ , ser. kalina, c f. sloven, kalina, rus. najiuna, ceh. kalina etc. (Yasmer
I 509).
Numele acestor doi arbuşti, în form a lor m asculină (mălin, călin).
sînt form ate în rom. de la form a fem. mălină, călină, care denumeşte
numai fructele (cf. însă dial. rar mălină = mălin), prin analogie cu pere­
chile : păr (pom) — pară (fruct), prun (pom ) — prună (fruct) etc.
D in aceeaşi grupă fac parte şi cîteva denum iri ale unor părţi de
cop aci, arbuşti, cum sînt cracă şi creangă, mladă şi mlădiţă, cetină ş.a.
. Alături de ram, n., ramură, f., pl. ramuri ( < lat. ramus), în limba
rom înă sînt general răspîndite cele două cuvinte sinonime de origine slavă:
orâcă şi crângă, creangă (arom. crăngă — Dalametra, 68). Teritoriile lor
-de răspîndire se întretaie, însă crangă (literar c r e a d ă ) predomină în Trans.
şi M old., iar cracă — în Munt. şi Olt., ambele fiind considerare ca lite­
rare (cf. D L R L , I 567, 571).
Etim ologia lor e diferită : cracă e o variantă m orfologică a lui crac
<(v. §26), iar crangă provine din form a bg. apdHKa, derivat de la spâna
’ ramură, creangă’ , c f. ser. grâna (v. Berneker, 346 ; Mlad. Tălk. 469—470).
Foneticeşte, în cuvîntul rom. s-a produs m etateza k-g, probabil destul de
veche : granka > kranga 2 (crangă > creangă ; există şi form a dialectală
francă, rezultată prin asimilaţie). De altfel, nu este exclusă, în acest caz,
•contaminaţia cu sinonimul cracă.
Mladă ’l. ramură tînără şi subţire; (fig. [ ? ]) descendent, copil;
2 . pădure tînără şi deasă, copaci tineri (col.)’ şi dimin. mlădiţă ’l . ra m u ra
tînără, vlă sta r; 2. (fig. [.?}) descendent, urmaş, copil’ (D LR L, II 109,
1 1 0 ): vsl. MAdA'H,-a, -o adj. ’jung, zart (vom jungen Zweig des Feigen-
baum es), sanft, frisch’ (Hwb. 5 7 ; Berneker, I I 7 0 ); bg. MJiad, -a, -o»
adj. ’ l . tîn ă r; 2. despre plante : răsărit de cu rîn d ; etc.’ (RB, II 88);

1 Term enul liliac, de origine arabă, s-a răspln dit în diverse lim b i europene (L°
k o ts ch , 105). ' ^ f „
2 Cf. G. W eiga n d , Etym ologien (creangă, crtng), „ X V . Jh b. des Inst. f. rum. Spr. >
L e ip z ig , 1909, p. 168.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 75

ser. mlad, mlada, mlddo, adj. ’iuvenis ; proaspăt’ , mlâda, subst. fem. ’nevastă
tînără; m ireasă; fa tă ’ (Rje& iik, V I 812—816); cf. sloven, mlâd, mlâda,
m l d d o , adj., mlâda, subst. fem . ’mireasă’ ; rus. m6 jioS, M o j i o d d u , ceh. slovac.

mlady, pol. mlody etc. (Berneker, I I 70 — 7.1; Yasmer, I I 1 5 0 : sl. com .

*mold- ’ tendre, tînăr’ ) 1. Sensurile cuvîntului romînesc se explică uşor
pe fondul slav, deoarece unul din sensurile concrete ale adjectivului (în
vsl., bg., ser. etc.) se referă tocm ai la plante. Substantivizarea form ei
feminine se întîlneşte în ser. şi sloven, (e drept, cu alt sens), ceea ce ne
poate explica păstrarea în rom. numai a formei substantivizate, întrebuin­
ţate într-un sens curent determinat ’ramură tînără, pădure tînără’ .
Pentru mlâdifâ cf. bg. MJiadu\\a ’l . copac tîn ă r; 2. om tînăr ; 3. tine­
reţe’ (Gherov, I I I 7 1 ; Mlad. Et. 3 0 0 ; cuvîntul e, probabil, dial. şi înv.,
căci nu e înregistrat de E B şi B T R ); ser. mlădica ’l . vlăstar, m lădiţă;
2. dial. nevastă tînără’ (Ivek.-B roz, I 694).
Cetină ’l . frunze, ace de brad ; ramură, creangă de brad (adesea col.),
-(p. ext.) b ra d ; 2. Juniperus communis’ (Tiktin, 3 3 1 ; D A I, 2, 3 1 2 ):
bg. nemuna, neKUHH ’păr ţepos la unele animale (de ex. la p o r c ); Juni­
perus communis’ ; (B T R , 945 ; Gherov, Y 539, 550), ser. cetina ’ l . păr
ţepos; 2. frunze, ace de conifere’ (Rjefinik, I I 2 ; âekinja ’păr ţepos’ ), cf.
slovac., ceh. (Moravia răsărit.) detina ’ramură de conifer, cetină’ (Machek,
72), pol. dial. (Podhale) cetyna ’idem ’ (din slov a că ; Briickner, 59 ; szczecina,
cuvîntul autohton, înseamnă ’ păr ţepos’ — ibid., 543 ; cf. şi rus. u\e-
muHa, ucr. uţemuHa).
Sensurile noi ale cuvîntului romînesc, 'care pot diferi după
regiuni, reprezintă generalizări proprii (cf. D A, l.c.). D erivate : cetiniş
’ pădure tînără de brad sau de m o lid ; desiş, frunziş’ , dim. cetiniţă,
■cetioară etc.
Vreasc (lit.), vrasc, hr(e)asc, hreast (înv. dial. — Tiktin, 1779), pl.
vreascuri ’ (mai ales la pl.) ramură subţire, uscată, desprinsă de cop a c’ :
sl. bis. XRpdCTTv ’ vreasc ; stejar ; tufiş’ (Mikl. Lex. 1089 ; Srezn. I I I 1366-7),
bg. xpacm ’tufiş’ (B T R , 927), ser. hrâst, râst ’ stejar’ (Ivek.-B roz, I 383,
II 311), cf. ceh. chrast, slovac. chrasV ’ tufiş’ , rus., ucr. xeopocm Vreascuri’
(v. Machek, 162; Yasmer, I I I 237) ; împrumutat şi în magh. : haraszt, cu
unul din sensuri ’ vreascuri’ (Kniezsa, 212—213). Modificările fonetice
pe terenul limbii romîne sînt uşor de e x p lic a t: grupul iniţial hvr- s-a
redus la vr- (vrasc) sau Jir- (hrast, cf. formele bulg. şi s e r.); consoana
finală -t, instabilă, a fost înlocuită cu c (prin mutarea articulaţiei spre
vălul palatu lu i: vrasc, varianta lit. vreasc).

1 Asupra sensului vech i 'te n d re ' vezi V aillan t, Gr. com p., II, 591.
 76 G. MIHAILA

Cf. forma învechită în Biblia de la 1688 : Va da la pămînt sabiih

lor şi ca nişte hriascuri lepădate arcele lor. (ap. Tiktin).
în limba literară actuală :
. . . P e vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard. . .
(C oşbuc, M am a).

în graiurile populare cuvîntul a fost înregistrat doar în cîteva puncte

din Maram., Bucovina şi Banat, în timp ce în alte părţi au fost notate
alte cu v in te : uscături, crăci uscate, lemne uscate etc. (ALRMn I 412).
Probabil, însă, că aria mai veche de răspîndire era mai largă.
Alături de lat. scoarţă (sensul principal—’învelişul extrem al tulpi­
nilor, ramurilor etc. lemnoase’ ), în limba romînă se întrebuinţează sino­
nimul său polisemantic de origine slavă coajă |1. scoarţă (de copac etc.);
2. învelişul exterior al fructelor, seminţelor e t c .; 3. învelişul oului;
4. partea exterioară, mai tare, a unor alimente coapte, fripte etc.;
5. crusta unei răni; 6. scoarţa pământului; 7. (înv., rar) învelişul tare
al unor moluşte sau crustacee’ : vsl. K©>Kd ’ Ssppt?, 8spfjt,a, pellis’ (Berneker,
597), bg. Koztca ’l . piele (de om, de anim al); 2. blană, piele de animal,
prelucrată; 3. coajă (2), învelişul fructelor’ (R B , I 616); ser. Ufa
’piele (de om, de anim al); blană’ (Rjecnik, Y 423-4), cf. sloven.
Tcoza ’id em ; învelişul fructelor’ , rus., ucr. noma ’l .p i e l e ; 2. blană (pre­
lucrată) ; 3. coajă de fructe’ (Uşak. I 1392 ; Hrinc. 799), pol. Icoza, slovac.
leoza, ceh. Tcuze etc. (sl. com. *kozia ’Ziegenfell’ < Icoza ’ capră’ — Yasmer,
I 5 8 9 ; Berneker, 1. c.).
Se constată, deci, că rom. coajă păstrează în bună măsură sensurile
cuvîntului slav (foarte apropiate), dezvoltînd altele noi pe baza acele­
iaşi noţiuni de ’înveliş’ . Cu sensul concret de coajă de măr cuvîntul a
fo s t înregistrat pe întreg teritoriul limbii romîne (ALRn I 206), iar
cu înţelesul de scoarţă (de copac) — aproape pe întreg teritoriul, cu excep­
ţia unei arii care cuprinde părţi din Banat, Crişana, nordul şi estul Trans.r
Maram. şi B ucov., unde se întrebuinţează scoarţă; cazurile de între­
buinţare] concom itentă a ambelor cuvinte sînt rare (ALRn I 607;
A L R M n I 414).
Derivate : a (se) coji ’a curăţa de coajă (copaci, fructe etc.); a se
curăţa de coji (despre piele, răni cicatrizate) etc.’ ; dim. cojiţă (cf. bg.
Kdotcuiţa etc.).
î n sfîrşit, tot aici poate fi trecut numele fructului fagului—j*r •
b g. dial. Mcup ’idem’ (Mlad. Tălk. 677 ; Stoikov, B-bJir. anaji. 36), ser.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 77

£lr ’ghindă (şi col.)’ , bukov zir ’jir’ (Ristic-Kangrga, 209), cf. sloven.
zir ’jir, ghindă’ (Slov. - rus, 662), ucr. wcup ’grăsime; hrană (a anima­
lelor sălbatice); jir’ (Hrinc. 526), rus. wcup ’grăsime; bogăţie; hrană (a
animalelor sălbatice, păsărilor), etc.’ (Cjiob. pyccK. H3. II 548), ceh.,
slovac, zir ’hrană pentru animale, nutreţ’ (Trâvnicek, 1791; Machek,
595), pol. zyr şi &er ’ Eichelmast, hrană pentru animale, nutreţ’ . în lim­
bile slave cuvîntul e un derivat de la verbul îiti ’ a trăi’ cu sufixul -n> şi
înseamnă ’hrană, nutreţ’ (cf. Mikl. EW, 403; Yasmer, I 425), mai ales
pentru animale (domestice sau sălbatice)', cu sens concretizat în lim­
bile slave de sud şi ucr. — ’jir, ghindă’ (ca hrană a porcilor), înţeles
cu care a pătruns şi în limba romînă (alături de ghindă < lat. glandem).

IY. CUVINTE R E F E R IT O A R E LA REGNUL ANIMAL

Cuvinte de origine slavă referitoare la regnul animal sînt relativ

puţine în limba romînă. Numele de animale, mai ales ale celor domes­
tice sau cunoscute omului, fac parte din fondul relativ stabil al unei lim b i:
iată de ce în limba romînă majoritatea cuvintelor de acest fel sînt de
origine latină, populaţia romînească din regiunile carpato-dunărene conti-
nuînd de-a lungul veacurilor să se ocupe cu creşterea vitelor, să vîneze
animale şi păsări de eîmp şi de pădure etc. Există totuşi un număr
de nume de animale, de păsări, insecte etc. de origine slavă, cărora li
se adaugă o terminologie bogată referitoare la peşti şi pescuit.
în paragrafele următoare vom cerceta pe rînd fiecare din aceste
grupe, incluzînd şi noţiuni înrudite (numele unor părţi ale corpului ani­
malelor, cuvinte cu înţeles mai general, termeni de pescuit şi albinărit etc.).

16. Animale domestice

în această grupă de cuvinte predomină elementele latine : cf. bou,

vacă, capră, oaie, porc ( < bos, bovis, vacca, capra, ovis, porcus) etc.
Singurul termen pătruns în rom. prin limbile slave de sud este
bivol ’Bos bubalus’ 1 : bg. Cueoji, ser. bivo, G. bivola, sl. bis. k'kikoa'k, cf.
rus. 6yueoji, vceh. byvol etc., împrumutat din lat. pop. *buvalus (bubalus —
v. Romansky, Lehnwdrter lat. TJrspr. im Bulg., X Y . Jhr., 94 u rm .; Vas­
mer, I 1 3 9 )2; din sl. pătruns şi în m a g h .: bivaly (Kniezsa, 93). Derivate :

1 Cf. însă arom . buuăl, îm prum utat din grec. (Dalam etra, 4 6 ; Pascu, II 20).
2 Nu din gr. (âouPaXo^* care ar fi dat sl. *vuvolh (Vasm er).
 p

G. MIHAILA

bivoliţă (cf. bg. dueo.iuiţa, ser. bivolica), bivolar (derivat romînesc cu

suf. -a r ; cf. însă şi bg. âiieo.tdp).
A cest îm prum ut nu e întîm plător : bivolu l a fost adus în Europa
din India pe la m ijlocul primului mileniu e.n. (cf. Mikl. E W , 27 ; Bo.ibiua.%
CoeemcKax dmţuKAonediui2, voi. V I, p. 2 3 9 ); aşadar, în ţările romî­
neşti el a fost adus din spre sud (Bulgaria, S erbia)1.

în lim ba romînă există o serie de num iri specializate, de origine

slavă, care se întrebuinţează alături de num irile speciilor respective
m oştenite din latină :
Tretin, -ă ’ animal dom estic de trei ani (b ou , v a că etc., dar mai
ales mînz, cal, iapă)’ — alături de num irile generale re s p e c tiv e : mînz
(a u toh t.), cal, iapă, bou, vacă etc. C uvîntul p rov in e din adjectivul slav
tretip (vsl. rp«ThH, tpsthh, bg. mpemu etc.) jj§ suf. -i m (rom . -in). Comp.
pentru form ă bg. mpemuna ’a treia p a rte’ (B T R , 873), iar pentru sens
ser. trecak ’ animal dom estic de trei ani (m ai ales cal) f cop il de trei ani
e t c .’ (Ivek .-B roz, I I 586 ; T olstoi, 592), rus dial. mpembsiK ’ anim al domes­
tic de trei ani’ (de ex. c a l ; D ai, I V 431), ucr. mpemân ’idem , e tc.’ (Hrinc.
1 8 9 6 —7).
Cf. la Creangă : . . . Calul se şi scutură de trei ori şi îndată rămîne
cu părul lins-prelins şi tînăr ca un tretin. (P o v . 102).
Şi în poezia p o p u la r ă :
Griie . . . botează, Ş i de fin ă
D ă de fin O tretină.
C îte-un tretin
(V . A le c s a n d r i, P . p o p ., B u c ., 1 8 6 6 , p . 81).

Existenţa unui astfel de cu vîn t în lim b a rom în ă se explică prin

importanţa pe care o au caii (şi alte anim ale d om estice) la trei ani
în gospodăria ţărănească: la vîrsta aceasta ei sînt în floarea vîrstei,
pot fi folosiţi la lucru etc.
Iâloviţă, âloviţă, iâlomiţă ’ v a că m are îngrăşată (de ob icei stearpă)’ -
alături de termenul general vacă. P en tru etim olog ie v . b g. a.ioeumi
’l . vacă, oaie etc. stearpă; 2. femeie fără c o p ii’ (B T R , 969), ser. jălovica
(şi jălovka) ’l. vacă, oaie stearpă ; 2. pămînt sterp’ (R je d n ik , I V 443, 444),.

i L a t băbalus ( < gr. (3o\S(îaXo<; 'a fr ik a n is c h e G a z e lle ’ ) a în c e p u t să însem ne mai

tîrziu şi 'b o u r , z im b r u ' (sens cu care a şi fo s t p ă s tr a t în r o m . b o u r ) ; a b ia în se c. V I I e.n . aceiaşi
c u v în t a fo s t În treb u in ţa t p en tru a d e n u m i n o u l a n im a l (cu a c e s t sens a p ă tru n s în lim b ile s la v e ,
germ., a lb .). V e z i W a ld e -H o ffm a n n , I 1 1 8 ; C a n d re a -D e n s u s ia n u , 24 — 25.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e în l im b a r o m in a 79

cf. şi sloven, jâlovica (jdlovlca), ucr. suioeuvfsi (ajiiena), rus. HJioeuiţa

(ijioena) etc. (jalovr> ’ sterilis’ + suf. -ica; Berneker, 443).
Un argument în sprijinul originii vechi sud-slave este şi numele
de rîu Ialomiţa (est. Munt.), identic cu forma dial. ialomiţă (v > m ;
comp. pivniţă > pimniţă).
Godac (Mold.), godin, -ă (Trans., Mold.), godinâc, godîndc, godănâo
(Munt., Olt.) ’purcel de un an’ (şi: ’pui de urs de un an’ ; DA II, p. I,
279—280) — alături de cuvîntul cu înţeles general purcel (porc). Pentru
forma godin v. ser. giidln ’purcel de un an’ (Ivek.-Broz, I 353), pentru
godinac — bg. eodunăn ’ copil sau pui de animal domestic de un an’
(RB, I 190); cf. pentru sens şi ucr. sodoeun ’pui de animal de un an’ ,
rus. zodoeuK ’idem’ (Hrinc. 340, Dai, I 365). Godac poate proveni din
sl. *god-aki> sau poate fi rezultatul unei haplologii: god(in)ac.
Pripas ’ l . a) pui de animal domestic (miel, ied, viţel, m înz);
b) (vită) de pripas = vită rătăcită, fără stăpîn (fig. despre copii, oameni).
2. (înv.) avut, avere (în vite)’ : sl. bis. npHnac'K ’fetus, uti videtur’ (Mikl.
Lex. 676 — dintr-un gromovnic sec. X V II), bg. npunac, mai ales pl.
npunacu ’provizii (alimente etc.)’ (RB, II 838), ser. prlpasa ’vite pentru
casă’ (Rjecnik, X I I 84 ), cf. ucr. npunac ’provizii’ (Hrinc. 1540; vb.
npunacdmu, npundemu ’l . a face provizii; 2. a îngrăşa vite’ ), rus. npundct
pl. npunacu ’p rov izii; instrumente, unelte’ (Dai, III 432 ; cf. şi dial.
npunacoK ’ciobănaş’ ; cuvîntul *pri-pasb e un postverbal de la verbul
*pri-pasti : paşti — bg. nacd, -em ’a paşte (despre v ite ); a duce ani­
malele la păşune’ , ser. pâsti, rus. nacmu etc.).
Pentru lămurirea sensurilor cuvîntului romînesc putem porni fie
de la înţelesul de ’ avut, avere (în vite)’ , care corespunde aproape exact
unuia din sensurile cuvîntului respectiv din limbile slave (în acest caz,
sensul „ 1 ” poate fi considerat o specializare pe teren romînesc), fie să
ne întoarcem la rădăcina sau tema verbală (paşti ’a paşte’ , ucr. npu­
ndemu ’ a îngrăşa vite’ ) : în acest caz, sensul ,,1” al cuvîntului pripas se
explică direct ca ’vite prăsite, crescute în gospodărie’ ; vită de pripas
trebuie să însemne ’vită găsită (în semănături etc.)’ . în acest din urmă
sens, cuvîntul a fost înregistrat în Munt. şi Mold. (ALRn II 323; în
Trans. vită pierdută, marhă pierdută etc.). Textele vechi îl atestă ca
termen juridic, de ex. :
Pînă la un an deplin să nu aibă volnicie vornicelul să vîndă pripasul
[== vitele rătăcite în semănături şi luate ca zălog]. Pravila lui Ipsilanter
1780 (ap. Tiktin, 1259).
Cf. şi derivatul pripăşâr (înv.) ’ slujbaş care încasa amenzile pentru
"vitele găsite în locuri oprite’ (DLRL, III 578).
80 O. MI HAI LA

Pe baza expresiei (de) pripas s-a format verbul a pripăşi ’a lua şj

a ţine un animal găsit (fig. un copil, om etc.)’ , refl. a se pripăşi ’a
stabili undeva, pe lîngă cineva’ .}
Dobitâc are un sens mai larg, ca şi cuvîntul preceden t: ’l . (înv.)
avuţie în vite, (col.) vite, animale dom estice; 2. animal domestic (vită)
sau sălbatic (fiară, jiv in ă ); 3. (fig. injur.) om lipsit de inteligenţă sau
de bun simţ’ : bg. do6 uimn (dial. doâumoK : Mlad. Et. 129) ’l . (col.)
animale domestice; 2. animal domestic (pl. do6 urmi\u); 3. (fig.) om
prost sau lipsit de bun simţ’ (Mlad. Tălk. 544), cf. ser. dobitak (ddblt)
1cîştig, p rofit; pradă; avuţie; vite’ (R jecnik, I I 503—4), ucr. do6umon
’ p ra d ă ; Habe an Yien’ (Hrinc. 438; Jeleh. I 188), vrus. doâurmKb
’ avut, avere; pradă’ (Srezn. I 685), rus. doâumoK, dial., înv. ’cîştig,
avut cîştigat’ (Dai, I 446, C jiob . Anas. I I I 858), slovac, ăobytok ’vite’
(hovădzi dobytoJc ’vite cornute’ — Isac. I 105), vceh. dobyteJc ’ avut, bani;
vite, animale’ , ceh. ’ vite’ (Machek, 90), pol. dobytek ’ vite,, bogăţie’ , vpol.
şi ’bogăţie’ (Slawski, I 151; Berneker, 113—114; *do-by-t-^Kh ’ceea ce
se obţine, cîştig’ ).
Formele citate arată clar că în limbile slave cuvîntul şi-a concre­
tizat sensul, ajungînd să însemne în cele meridionale şi apusene ’vite
(co l.)’ şi chiar ’ animal, vită’ 1. Tocmai cu aceste sensuri concrete a pătruns
cuvîntul în rom. (identitatea cu lb. bulg. merge pînă la sensul figurat).
Ia tă cîteva exemple :
— ’ avuţie în vite’ :
Şi mult dobitoc de vite şi oi au scos. (N. Costin, Let., ap. Tiktin. 556).
— ’vite’ (c o l.): Năroc va avea la oi şi la tot dobitocul. (Rujdeniţa
popei Ion Romînul. 1620 Texte, 251).
— ’ animale domestice’ (pl.), spre deosebire de ’fiare’ : Şi făcu
Dumnezeu fiarăle pămîntului după feliu-şi şi dobitoacele după feliu-şi-
{Biblia 1688. Gen. 1, 27).
— ’ animale’ (în general, inclusiv sălbatice ; lărgirea sensului proprie
lim bii r o m .):
Cît îmi sînt de urtte unele dob itoace,
Cum lu p ii, urşii, leii şi alte cîteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva !
(G r. A lcxan drescu , Clinele şi căţelul).

— cu sens figurat (dobitoc, -oacă, subst. m. şi f., pl- dobitoch

-oace, în timp ce la propriu dobitoc e neutru, pl. dobitoace) : Din ct
1 Asupra trecerii de la noţiunea de 'a v u ţie , avere* la 'v it e ' şi invers în diverse H ^
în particular în lim bile slave, greacă, germ anice, latină vezi Br6al, E s s a i6, 11 0 , Pokio
CeMacuoji. u c c j i e d 1 7 ; V endryes, Le langage, 248.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 81

dau peste dobitoci, zise drumeţul în sine. (Creangă, Prostia om e­

nească).
Valoarea figurată apare şi în d eriv a te: dobitocSsc, dobitoceşte, a se
(în-)dobitoci, dobitocie
★
în rom. există două numiri de origine slavă sinonime cu lat. Hrmă :
oireâdă (dial. Trans. citirdă) şi c îr d 2.
Cireâdă ’grup mare de vite cornute’ : vsl. mp^a* ’ Ordnung, Reihe,
Herde, e<p7)[i.spia’ (H w b. 17), bg. nepdd, wbpdd, uapdd (din 6r$da)
^cireada de vite cornute’ (Mlad. E t. 690 ; B T R , 943), ser. 6reda ( drijeda)
'’series, ordo, vices, grex’ (R jecn ik, I I 78), cf. sloven, tireda ’ H erde; Ord-
nung’ , rus. nepedd ’rînd’ , dial. ’cireadă’ (Dai, I V 591), ucr. nepedd
1cireada’ (Hrinc. 2070), slovac, crieda ’cireadă, tu rm ă ; herghelie’ (Isa6.1 78)
etc. (Berneker, 144). î n Trans. şi Banat e răspîndită numai form a ciurdă,
împrumutată din magh. esorda (Kniezsa, 142) 3, în timp ce form a cireadâ
(lit.) cuprinde Olt., Munt., Mold. şi B ucov. (v. A LRM n I 204, a icih . 23)*
Cîrd este un sinonim parţial al cuvîntului p re ce d e n t: ’ cireadă,
turmă, stol de p ă să ri; ceată de oameni 1 şir (de ani, de zile etc.)’ : ser.
Jcrd (lcrd, lcrdo) ’ cireadă, cîrd, turm ă’ (mai ales de p o r c i; R jecnik)
V 4 9 7 —8)4 ; cf. şi sloven. Tcrdelo ’ Herde, Truppe, Schar’ , slovac, krdeV
■’cîrd, turm ă’ (Isa£. I 3 1 1 ); ucr. nupd ’ cîrd, turmă de o i’ e îm prum utat
•din rom. (v. Berneker, 666).
Cuvîntul are o întrebuinţare largă în limba romînă. Astfel, se poate
spune cîrd de o i, ^ de vite, ~ de gîşte, ~ de oameni, ^ de ani etc. (cf.
B L R L , I 450). ' \ v
★
Majoritatea term enilor care denumesc părţile corpului animalelor
(domestice) sînt de origine la tin ă : unii dintre ei sînt, de altfel, com uni
■cu denumirile părţilor corpului omenesc (ex. cap, picior, ureche, ochi etc.).

1 Cf., cu o va loare co m ică , la G r. A lexan drescu :

Să trăiţi la m ulţi a n i, d ob itocia voastră,
R ăspu nse un vulpoi tn slujbe lăudat.
(L u p u l m oralist),
2 Turmă se Întrebuinţează m ai ales cln d e v o rb a de o i, m ai rar de alte anim ale d o ­
mestice sau să lb a tice (şi 'g ru p m are, m u lţim e de oa m e n i'). în arom . c u v in tu l are o în tre­
buinţare şi m ai largă, că ci se p oa te zice şi turmă de p u ii 'ctrd de păsări' (D a lam etra , 211),
8 Form a m agh . a fo st reln p ru m u tată dialectal în ser. (8rda (R jeC nik, II 61).
4 In bu lg. cu v în tu l nu e d a t de dicţion are. S-ar putea, d eci, v o rb i de un Îm prum ut
•din ser., deştul de v e ch i, ju d e cin d du pă larga lui răsplndire, sau d in tr-o form ă sud-slavă al
cărei reprezentant b u lg . a dispărut.

1 i c. 1492
 82 G. MIHAILA

Există însă unele denumiri pentru părţi specifice corpului animaleW

care sînt de provenienţă slavă. în genere, ele n-au alt sinonim în limţ)^
romînă, ceea ce poate fi o dovadă în plus a vechimii lor (termenul coreg.
punzător latin sau autohton a putut dispărea în decursul veacurilor)
Ca şi numirile specializate de animale domestice, aceste cuvinte dovedesc
că slavii asimilaţi populaţiei romanice erau nu numai agricultori, ci
buni crescători de vite.
Unele din aceste numiri de origine slavă se referă la părţi ale picio­
rului animalelor :
Copită ’partea cornoasă care acoperă extremitatea piciorului calului
rumegătoarelor şi altor animale’ : bg. nonumo ’idem’ , ser. Tcopito, cf.
sloven. Tcopito, rus. noniimo, ucr. nonumo, ceh., slovac., pol. Tcopyto (derivat
de la verbul Tcopati ’a săpa’ , suf. -yto ; v. Berneker, 565—6 ; Yasmer, 1 621).
Pinten ’l . ieşitură cornoasă în partea dinapoi a piciorului (la cal:
deasupra gleznei; la cocoş: deasupra labei); 2. (pl. 'pinteni) Sporn*
3. proeminenţă : limbă de teren înalt, vîrf mic pe coasta unui deal sau
munte, element de construcţie, detaliu la un mecanism’ (v. DLRL,
I I I 422). Cuvîntul provine dintr-un slav. *p$t-bm (cf. sl. bis.-sîrb. ratkho
’pinten’ — Mik. Lex. 764; ser. pâtnl, adj. ’de călcîi’ , petnica, petnjak
’ osul călcîiului’ — Tolstoi, 594), formă derivată cu ajutorul suf. -bm
de la pţta : vsl. nATd ’ călcîi’ (Hwb. 85), bg. nema, ser. peta, rus. numă,
pol. pigta etc. (Yasmer, II 477; pentru *p$bno, rus. nsonno ’pată, semn’
etc. v. ibid. 478).
Ca şi copită, pinten este general răspîndit în limba romînă (v. ALEMn
I 182 — întrebarea s-a referit la sensul ,,1” ; în Mold. şi Bucov. a
fost înregistrat în mai multe puncte spori, şporne, pl., împrumut mai
nou din limbile slave răsăritene : ucr. mnopu, rus. vxnopu, din germ.
Sporen-Vasmer, III 427).
CMşiţâ ’încheietura piciorului deasupra copitei (la cai, boi, oi);
m oţul de păr de deasupra cop itei; etc.’ : bg. numnui^a (dim. de la mmKa
’încheietura mîinii; chişiţă; etc. ’ —Mlad. Tălk. 1024), ser. kîâica ’chişiţă,
etc.’ (Rjecnik, IV 943).
Ultimul cuvînt pe care-1 cercetăm aici se referă la partea ante­
rioară a corpului unor anim ale:
Oreâbăn, grSbăn, pl. grSbeni (cu valoare de sg.) ’partea mai ridicată din
şira spinării, la împreunarea spetelor (la cai, boi, vaci etc.)’ : bg. epeoen
’pieptene; creastă (cu diverse valori con crete: de cocoş, de munte etc.)
(R B , I 203), ser. grlbVn ’ carm en; humeri equini (cel mai apropiat
sensul concret al cuvîntului r o m .); prom ontorium ’ (Ivek.-Broz, I 341)r
cf. sloven, grebln, rus. ep66enb etc. (Berneker, 347 ; Meillet, fit. 431)-
 83

ALRM n i

C IR E A D Â ( pevacî)
[55S4]

° ia
I I Grămadă, cirtadâ
A Olirdi
^ Ciordi, ode
N5552^
i S Closrsâ, 'goSă <\ Vâcărie
<^1 Ctmdâ f i Turmă # Informatorul a dedarafcă au există
^ âxfr / - j Ciopor
ZTZ Gute V £»* arfî bine distincte, separate.

Harta 13

ALRM n i

fpfeyîwr) Ni$iPOS
[5063]

□ nf0t(r0fos) I
O Jifar
<1 Zgn/rdins,
jtrfiros
> Prundiros
Prundos,nisioos
Prundos,annos
Annos.hamucos
j
Pcsăcos(pesicar) strb C>Hânwcos + S-a răspunscuvt termea
Pisocos • \Himuca oo Kmevstă obiectul
Pisocos,mvHfvrrsucr. Pe fîngă recAwianrinfnmp. ipr+ape general,st întîlnesc
dialectaliermeni împrumutaţi xat fir/kt dfograiuriie
Pisocos, arinos J sirbeşti(Bana!)şiucrainene (Maramureş, ti. Trans.)

Harta 14
 !Usta.34S
ALRMH
COTEŢUL GAJ NI LOR
^ P O U L A IU fR *
(?OS)
{UD
[3825J
( Cuune/e
SimpJfficJrij

O Coteţ

Co(ă)tref

□ Cotecior O Cocină de găini ^ Cofef, coţfiuq

^7 Cotineată ^ Cofef, podulgăinilor ,

in afara ariilor haşurate aIii fermeni

Harta 15

HARTA 348
ALRMH

m M . a&
TOlT k COCHONS. r* TT.
(p 136)

[3 8 2 «]

(Cu unele
simplificări)

O
O Cocini, cofari

fcl Cocini, coţiniaţi O i£î?/ O P°rcâr‘e>

V Cocini, ct/tf Cofsnâj/ Î

H a r t a 16
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 85

17. Păsări doincstice

Printre numele de păsări domestice se întîlnesc de asemenea cîteva

de origine slavă, alături de cele moştenite din latină etc. Astfel, lat.
gallina s-a păstrat în rom. găină, în timp ce gallus a dispărut, fiind înlo­
cuit cu sl. cocoş1.
Cocoş ’l . Gallus dom esticus; com pus: cocoş-sălbatic, cocoş-de-munte
Tetrao urogallus e tc .; 2. (metaf.) ciocănel percutor la armă; (pl.) flori­
cele de porumb etc.’ (sin. înv. şi pop. cîntător [adj. verbal, cîntă + suf.
-ător], cf. pe la cîntători = pe la cîntatul cocoşilor; D A I, p. II, 86).
Cuvîntul rom. provine din slav. koTcosb, care în cele mai multe limbi
slave are sensul de ’găină’ ( < TcolcoU ’cocoş’ ; v. etim. Berneker, 540—1 ;
Yasmer, I 594; în unele însă, precum şi în magh. şi alb. (împr.), cuvîntul
respectiv are înţelesul de ’ cocoş’ : vsl. kokowh ’găină’ (kokot'k ’ cocoş’ —
Hwb. 45), sl. bis.-vrus. KOKOiub ’gallus’ (v. Kniezsa, 239; în general
însă, KOKOiub ’ gallina’ — Srezn. I 1248), bg. (numai forma sufixată)
KOKOiuKa ’găină’ , ser. koTcds, fem., G. TcoTcoH ’ găină’ (lcoTcot ’ cocoş’ în reg.
sud-vestice, alături de petao '’ cocoş, cîntător’ — Ivek. Broz, I 547),
sloven. IcoTcds ’găină’ , ucr. dial. kokoiu ’ cocoş’ ( kokoiukci ’găină’ — Hrinc.
803), vceh. TcolceS ’gallus’ , morav. TcoTcos, IcoTces (v. Kniezsa, 1. c.), slovac.
Tcolcos ’ cocoş’ (Isac. I 281), pol. Icolcosz, Tcolcoszka ’găină’ (Berneker,
244); magh. TcaTcas ’ cocoş’ (Kniezsa, 239—240), alb. Icolcosh ’idem’
(Meyer, 194).
Un indiciu al întrebuinţării largi a cuvîntului îl constituie şi faptul că
acesta intră în componenţa unor termeni compuşi pentru a denumi diverse
păsări sălbatice : cocoş de munte, ~ sălbatic etc. Prin transfer, cuvîntul
denumeşte unele părţi de mecanisme, unelte etc., în unele cazuri ca urmare
a unui calc (ex. cocoş de armă — cf. germ. Hahn, magh. Tcalcas; v. D A I,
p. I, 623—625). D erivate: cocoşH, pl. cocoşei ’floricele de porum b’ , a
(se) cocoşi, cocoşSsc, -este.
Clâşcă, dial. (Trans.) clocă, arom. clocă e un termen special — ’găină
care cloceşte sau care a scos pui’ ; verbul corespunzător e a cloci (şi fig.
’a plănui; a trîn d ă v i; a se altera — despre alimente’ ). Forma cloşcă pro­
vine din bg. (dial. înv.) k j i 6 hkcl, în timp ce clocă corespunde formei sl.
nesufixate *lclolca (cf. slovac. MoTca ’ cloşcă’ ) ; verbul a cloci provine din
bg. k j i o h u (pers. I I I ; v. Mlad. Tălk. 1035 ; Berneker, 521 : pe lîngă formele

1 A ici s-ar putea aplica teza p otriv it căreia Înlocuirea term enilor e legată uneori de
opoziţie : cf. fr. coq-poule (V en dryes, Le langage, 257). C om p., în acest caz concret, şi situaţia
din lim bile slave : rus. K^puu^a - nem fix, bg, KOKdtuKa - n e m eş .
 86 G. MI HAI LA

cu Mole-, în limbile slave apare varianta Tcvolc- ; originea onomatopeic^

împrumutat şi în alb. : Icllulce, Tclloflce (Meyer, 191).
/ ✓ #
Gîscă, dial. înv. gînscă (arom. gîscâ) ’Anser’ (şi gîscă sălbatică ’Ange»
segetum’ ), gînsâc, gîscăn (bărbătuşul) provin primul din sl. *gosb-'ka.
bg. shCKa (forma cu n reprezintă faza mai veche, cu reflexul nazalei i)
al doilea din *gos-alcr>: bg. z’bcân (înainte de denazalizare \ gîscan e o for.
m aţie romînească : gîscă + suf. -an) — (etimol. sl. com . gosb, v. Berneker
342 ; Yasmer, I 324; cf. forme sufixate şi în ser. giislca, gtisalc, rus. eycdn
ucr. zycKa etc.).
Curcă ’pasăre mare din familia galinaceelor’ şi curcan (bărbătuşul)
provin din bg. nypna, KypttdH (Mlad. Tălk 1110 — înv. d ia l.; cuvîntul
e din aceeaşi rădăcină cu rus. nyp - uiţa ucr. nyp - na ’ găină’ ; cf. Berneker
6 5 0 —1 ; Yasmer, I 697).
★
P e lîngă numele de păsări semnalate mai sus, se întîlnesc în limba
rom înă şi cîteva cuvinte de origine slavă denumind părţi ale corpului lor:
Clonţ ’ cioc, plisc’ 2 provine din sl. *kljun-bcb : bg. Kjnoneiţ, diminutiv
de la kjooh (cu tema cazurilor oblice generalizată : Mjun-bca ; v. etimol.
Berneker, 527).
/
Tîrtiţă ’partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde
cresc penele cozii)’ : bg. mipmuiţa, ser. trtica ’idem ’ .
P u f ’ pene m ici (col.)’ , arom. puh (Dalametra, 1 7 8 ): bg. nyx, ser.
p\ih etc. (sl. com . *puxi>; Yasmer, I I 469). Cuvîntul e un sinonim parţial
pentru până, pl. pene ( < lat. pinna) şi fulg (orig. nec.).

18. Anim ale sălbatice

M ajoritatea numelor animalelor sălbatice mai cunoscute în ţara

noastră sînt de origine latină : lup (lupus), vulpe (vulpes), urs (ursus),
iepure (leporem) etc. Totuşi şi aici se întîlnesc unele cuvinte de origine
s la v ă :
RÎ 8 (1) ’ linx’ : vsl. piocn, bg. puc, ser. rls etc. (v. Yasmer, I I 557:
pucb) 3.

1 P . Skok (S la v ia , IV , 2, 329) con sid eră , d im p o tr iv ă , că aici n e neorganic, ca şi In vtst

— vtnslă.
2 Clonţ a fost înregistrat ca sensul co re ct cioc (de cocoş) în N . T rans., Crişana, Maramureş»
B u co v in a şi N . M old ., în tim p ce în cea m ai m are parte a ţării se întrebu inţează cioc (onoiuat.)*
iar pe a locu ri (S .-E . M old.) plisc (o n o m a t.) şi alţi term eni (A L R n I I 375, A LR M n I 2o2)
8 C uvîntul păstrează pe l fie ca urm are a v e ch im ii sale în rom . (cf. vsl. rt/sb), fie sU
in flu en ţa lu i r preceden t (cf. om o n im u l s&u rls 8 < lat. r is u s ; v . R osetti, M it., 154—5)*
 îm pru m u tu r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 87

VSveriţă ’ Sciurus vulgaris’ : bg. eeeepuiţa, ser. vlveriea, cf. sloven.

revenea et c . ; împrumutat şi în ngr. (3ep(kpiT<;a, arom. virvirită (Dalame­
tra, 220).
Gîrtiţă ’ Talpa Europaea’ : bg. mprauiţa, ser. kHica (derivate de la
xpi>m, ~kU — v. Berneker, 631).
Sinonim cu acesta (în Munt. şi Trans.) este cuvîntul sobol, care în
Hold. (înv.) are sensul de ’ samur’ . Primul sens se explică cel mai bine
prin bulg. dimin. co6 ojiei\ ’Zieselmaus’ , în timp ce înţelesul de ’ samur’
ne trimite spre ucr. şi rus. coâojib |L
Dihor ’ Mustela putorius’ , cuvînt de circulaţie generală în rom .,
provine din sl. *dbxorb ; cf. ser. tvor, sloven, dihur, vrus. dzxopb, mxopb,
i u s . xopb etc. (Berneker, 243).
Vidră ’ Lutra vulgaris’ : bg. eudpa, ser. vidra, cf. sloven, vidra etc.
^Vasmer, I 239 : ebidpa) ; împrumutat şi în magh. vidra (Kniezsa, 557).
Printre aceste cuvinte notăm şi numele unei tîrîtoare — guşter
1specie de şopîrlă verde, Lacerta viridis’ , arom. guştur (Dalametra, 104): bg.
zyuţep, ser. guşter (gxisterica), cf. sloven, guseer, guscar (cuvîntul se găseşte
încă în slovină şi p ola b ă ; etimol. neclară, v. Berneker, 363 —4 ); împrumutat
şi în ngr. Y0UffT®Pa (youcttepitgoc). Sinonimul său cu o sferă mai largă
este şopîrlă, de origine necunoscută.
★
Un interes deosebit îl prezintă unele nume populare generale pentru
vietăţi sălbatice sau vietăţi în genere, cum sînt dihanie, jivină şi gâdină.
Dihanie ’ (înv.) suflare; (înv., pop.) vietate, fiin ţă; animal sălbatic,
fiară; fiinţă ciudată, monstru’ : vsl. ’ Hauch, das Atm en, Atern^
Wind’ ( k k ci A 'w ^ H H ie ’ alles Atmende’ — Hwb. 23), sl. bis. A'kiXdHHia,
pl. ’vietăţi’ ; bg. duxaHua, fem. ’vietăţi’ (cf. Mlad. Tălk. 540), ser. dihănija
’vietate’ (om sau animal — Rjecnik, I I 381), alături de bg. duxane,
înv. livresc duxdnue, ser. dihănje ’ suflare’ .
Jivină ’ animal sălbatic; fiară, lighioană’ : bg. wcueuHâ ’ anim al;
lighioană’ (Mlad. Tălk, 672), ser. &iv\na ’ animal; păsări de curte’ (Ivek.-
Broz, II 871), cf. sloven. Zivina ’vite’ (răd. Iw -’viu’ ).
Gâdină ’lighioană (tîrîtoare, insectă etc.), jivină, fiară sălbatică’ :
bg. zaduna (sad, vsl. rAK*) ’vietate, animal, lighioană (tîrîtoare, insectă)’
— (RB, I 171 )j cf. şi rus. edduna ucr. zâduna.
★
1 Vezi Preobr. II 348, care arată că o dată cu blana de samur s-a răspîndit în E uropa
Şi numele slav al acestuia (cf. şi Vasm er, II 685). Diferenţa de sensuri nu e un lucru n eob işn u it
3a num,ele unor animale apropiate (cf, P reobr., l . c . ; Mlad. E t. 598). .
 88 G. MIHAILA

Dintre cuvintele referitoare la corpul animalelor (mai ales sălbatice),

origine slavă are blană, care e, de fapt, polisemantic : ’l . piele de animal
viu, cu păr des (pl. blăni) ; idem, prelucrată; 2. scîndură groasă’ (DLRL,
I 247 —8, le dă ca om onim e); arom. blânâ ’blană, bucată de lemn, de scîn­
dură, de brînză sau din orişice obiect’ (Dalametra, 41). Cuvîntul provine din
sl. sud. blana ( < sl.com . *bolna, cf. Berneker, 69 —70),javînd sensuri concrete
diferite în limbile slave meridionale, apusene şi răsăritene : bg. dial. 6 jianâ
’ l . tizic (în form ă de cărămidă); 2. brazdă, glie, bucată de pămînt des­
prinsă cu iarbă; 3. (accentuat 6 jidna) blană prelucrată’ (Mlad. Tălk. 165;
în acest din urmă sens, probabil, din romîneşte), ser. blănja ’rindea’ (cf. şi
blănjevina ’ aşchie’ — Benesic, 4 3 ); cf. şi ceh. blana ’piele, blană (vceh.)r
pieliţă, membrană’ (Machek, 33), slovac, blana ’pieliţă, membrană’ (Isa6.
1 3 1 ); pentru înţeles cf. şi pol. blona ’pieliţă, membrană, dial. geam’ (Slawski
I 37), ucr. 6 oji6na ’pieliţă, m em brană; geam’ (Hrinc. 127), o 6oji6ho-
’piele, pieliţă; geam ; uşiţă la caretă’ (ibid. 1130), rus. 6ojionâ ’ 6ojie3-
HeHHLiit HapocT Ha jţepeBe; nacTb Han6ojiee mojio^oh apeBecHHH MejK^y
Kopoft ii ctbojiom’ (ÂKa/ţ. Cjiob. 1 550; Vasmer, I 104).
Cuvintele citate arată o mare varietate de sensuri concrete în limbile
slave, bazate, în ultimă analiză, pe o noţiune unică : ’ ceva plat’ , ’subţire’ .
Sensurile din limbile slave de apus (mai ales vceh.) şi ucr. sînt apropiate
de primul înţeles al cuvîntului rom ., în timp ce sensurile cuvîntului rusesc
se apropie de cel de-al doilea. Neconcordanţa cu limbile slave de sud, în
special cu bulgara, unde cuvîntul e dialectal*, e un indiciu al marei vechimi
a cuvîntului respectiv 2.

în legătură cu termenii referitori la animalele sălbatice poate fi

amintit aici şi cuvîntul care denumeşte adăpostul lor — bîrlog (mai ales
al ursu lui): sl. bis.-rus. BKpAori*, Bp'KAoriv, bg. â’bpjioK, m., 6 ’bpjioza, f.,
ser. bflog, cf. sloven, brlog, ucr. 6 epM 8, -oea, rus. 6 epjioea etc. (Ber­
neker, 120; Mlad. Et. 5 4 ; Vasmer, I 80).
Ca şi în limbile slave (ex. bulg., rusă), cuvîntul se poate întrebuinţa
şi fig u ra t: ’culcuş (pentru om), vizuină, casă’ (v. D L E L , I 246).

1 Sensul bg. 6jiân a (accen tu at ca rom . blână) nu putea deriva din ce le la lte ; de aceea
trebuie să-l con siderăm un îm prum ut din rom .
2 A propierea de slova că şi cehă, dacă va fi confirm ată şi de alte cu vin te, poate da unele
in d ica ţii asupra unor izoglose de tranziţie dintre slovacă şi lim b ile slave de sud.
 ÎM P R U M U T U R I V E CH I SU D -SL A V E IN L IM BA ROMINA 89

19. Păsări sălbalicc

Numele de păsări sălbatice au în limba romînă origine diferită, în

primul rînd latină : rîn d u n eâ, rîndunlcă (hirundinella), vultur (vultur)
etc.; altele sînt probabil autohtone (traco-dace) sau onomatopeice : bârză
(cf. alb. bardhe ’alb’ ), cioară (cf. alb. sorr'e ’idem’ ; DA I,p . II, 433, consi­
deră cuvîntul de origine onomatopeică) etc. O parte însă sînt de origine
slavă, fiind împrumutate într-o epocă mai veche (generale sau aproape
generale pe întreg teritoriul limbii romîne) sau mai tîrzie, în anumite
graiuri marginale. în acest din urmă caz, cuvintele slave pot apărea ca
sinonime teritoriale ale unui termen cu circulaţie mai largă, de origine
latină. Astfel, numele păsării Columba este pe cea mai mare parte a teri­
toriului romînesc porum b (Trans.) s.au porum bel (Munt., Olt.), în timp ce
în Mold. şi Bucov. se întîlneşte hulub ( < ucr. zojiyâ), iar în Banat golum b
(< ser. golub, vsl. )K
Iată cele mai cunoscute şi mai răspîndite nume de păsări sălbatice
provenite din dialectele slave de sud :
Vrabie ’Passer domesticus’, dial. vrăbSte, vrâbSţ, brâbete (Munt., Olt.,
Banat), arom. vrdpciu. Forma vrabie, mai veche, provine din cuvîntul
atestat în vsl. spacKH, KpaKHH, în timp ce vrâbeţ etc. e un împrumut mai
nou din bulg. epaâeiţ, cf. şi ser. vrâbac (cu sufixul -ezf, -ac <-bcb ; v.
Meillet, fit. 393 ; Yasmer, I 228 : eopoâeă), iar arom. vrdpciu — din bg.
epdâne] împrumutat şi în magh. vereb (Kniezsa, 553—4).
Interesant de observat că numele latin al vrabiei — pa sser şi-a lărgit
sensul, fiind atestat încă în Appendix Probi cu sensul de ,,avis” , înţeles
continuat în rom. pasăre, span. pajaro, port. passaro 2. Totuşi, în rom.
pasăre mai apare încă dialectal înv. cu sensul de ’vrabie’ (Banat, Trans.);
cf. într-un citat din Ţichindeal: într-o biserică bătrînâ lăcuia m are p u tere
de brăbeţi sau paseri, care se înmulţea aciia. (Candrea, 907 ; cf. tot în Banat
şi Trans. pasăre ţigănească ’vrabie’ — Tiktin, 1129).

1 Vezi harta nr. 14 în : S. Puşcariu, Limba romtnă, I, între pag. 2 0 0 — 20 1.

2 Vezi Bourciez, £ldm ents de linguistique romane, § 202 a ; M eyer-L tibke, R E W , 6 2 6 8 .
Dealtfel, avis a fost înlocuit cu dim inutivul său aucellus în Italia ( ucello ) şi Gallia (fr. oiseau ) ,
în timp ce, dim potrivă, în aceasta din urm ă, oie ( < avis) a ajuns să denumească „g îsc a ” . L u ­
crul e demn de reţinut, pentru că avem aici de a face cu înlocuirea term enului general prin unul
sPecial şi invers (Vezi V en dryes, L a langage, 2 3 5 — 6 ; Bourciez, ibid., § 1 8 4 ) ; după cum în gra-
iurile bulgăreşti nm ănua înseam nă nu num ai 'pasăre m ică’ , ci şi 'vrab ie' (S . B . Bernstein
com. orală). In sfîrşit,în fr. m oineau 'vrab ie' ( < m oine ' călugăr') a Înlocuit, în urm a unei m e ta .
fore, lat. passer (vezi G uiraud, L a sim anlique, p. 19). Asupra corelaţiei pasăre-vrabie vezi şi
A. Budagov, PyM UHCKo-poM aHCKue jieK cuK o-ceM anm uH ecK ue p a c x o & c d e n iu i, în Omagiu lui
lorgu Iordan, B u c., 1 9 58, p . 126.
90 G. MIHAILA

Perechea de cuvinte pasăre - vrabie sînt astfel sinonime din punct

de vedere istoric, ilustrînd încă o dată complexitatea corelaţiilor romanico-
slave în vocabularul limbii romîne.
Lăstun ’pasăre mică, asemănătoare cu rîndunica’ se întîlneşte în
rom . alături de termenul de origine latină rîndunică. Cuvîntul provine
<lin slav., atestat în sl. bis.-rus. /uctoyh'k, m., AdCToţ-Hd, f. ’ specie de rîn-
dunică’ (Mikl. Lex. 330, Srezn. I I 1 2 )1; cf. form aţiile cu alte sufixe de la
aceeaşi rădăcină : bg. Jidcmoeuiţa, ser. lăstavica, rus. Jiacmna, Jiacrnonna etc.
{Berneker, 692 ; Yasmer, I I 17).
Gîrstei (Munt., Olt.), cristei (Mold.), crîstel şi crîsteţ (Banat), crîst^l
şi cîrsteH (B u co v .; cf. Tiktin, 300 | Candrea 287) ’ Crex pratensis’ provine
dintr-un sud-sl. atestat în vsl. KpacT-krtK ’ W achtelkonig’ (Hwb. 47); cf.
sloven, krastir 2, rus. Kopocmejib, ceh. Tcfdstal, lcfistel (Mikl. EW , 426;
Berneker, 575—6). Yariantele fonetice se datoresc faptului că termenul
îşi păstrează caracterul onomatopeic şi în rom . (cf. form ele cehe, alături
d e chfâstal, chfistel).
D ropie ’ Otis tarda’ : bg. dporuin, ser. drdplja, cf. sloven, droplja;
ceh. drop, vceh. droptva, dropfa, rus. dpocpd, dpoxeâ etc. (Berneker,
226 — 7 ; Machek, Slavia, X X I , 2 6 1 ; Yasmer, I 373).
Prepeliţă ’ Coturnix cotu m ix’ (sin. pitpalac< onom at.) : bg. npene.iuua
şi npenepuqa (sin. mmdÎK Mlad. E t. 512), ser. prepelica, cf. sloven.
prepelica; rus. nepeneji, nepenejina, nepenejiuiţa, ucr. nepeneA, m.,
nepenejia, nepenejiuiţa, slovac, prepelica etc. (cuvîntul provine, pro­
babil, din onomatopee, cu reduplicarea ră d ă cin ii: *pel-pel-, cu disi-
milaţia *per-pel-, *per-per- ; v. Meillet, fit. 2 3 0 ; Mlad., 1. c . ; Yasmer, II
3 3 9 —340).
Pe lîngă vrabie, care e numele unei păsări ,,dom estice” , cele trei
cuvinte de mai sus denumesc păsări care trăiesc în cîm pii, şesuri (dar
nu în păduri).
Ultimul cuvînt din această grupă este libădă, numele unei păsări
de apă ’ Cygnus olor’ : bg. Ji66ed, m., cf. sloven. lebSd, vrus., rus. Aeâedb,
m . şi f., ucr. jitâidb, m., (din sl. com . *olbodb : ser. lăbUd etc., cu varianta
*el- ; Meillet, Sl. comm., § 82, 84'; 'Y asmer, i i 22).

1 Cf. un citat din Ioan E xarh u l, H IlC T 0 A H*K^> reprodus la Srezn. du pă Yostokov>
C jioe. i^epKoenocjiae. n ju n a : HKOHt T© A4CTORHUH C oyT H AdCToyjTKi (xsXt86vs? * îl
•8pe7ravLSeţ, hirundines et falculae);
2 Cuvîntul nu se găseşte în bu lg. şi ser. (cf. R jeC n ik , V 473 : krastijel — num ai în slava
bisericească).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 91

20. P e ş t i; pescuit

Printre numele de peşti din limba romînă, numeroase provin din

limbile slave meridionale, în parte din cele răsăritene (ucraineană şi
rusă), pătrunse în epoci mai tîrzii. Aceasta se explică, fără îndoială, prin
faptul că slavii de pe teritoriul Romîniei s-au aşezat mai ales în cîmpii,
pe malurile apelor mari şi mici.
Afară de aceasta, trebuie avut în vedere că o bună parte din numele
peştilor intră în fondul lexical activ numai al acelor vorbitori care se ocupă
direct cu pescuitul şi comerţul de peşte. în limba locuitorilor de la deal
şi munte, a agricultorilor şi păstorilor, o parte din aceste denumiri intră
doar în fondul pasiv. De aceea, termenii speciali, numele anumitor peşti
pot să se răspîndească cu uşurinţă din centrele pescăreşti, o dată cu peştele
ca marfă. Existenţa în limba romînă a termenului general peşte de origine
latină (piscern) nu face decît să confirme cele spuse mai sus : un astfel
de cuvînt generic aparţine fondului mai mult sau mai puţin stabil al
limbii K
De altfel, chiar în limbile slave, o parte din termenii care ne intere­
sează sînt fie împrumutaţi din alte limbi, fie au origine neclară 2. în acest
paragraf vom analiza doar cîteva nume de peşti de origine sud-slavă,
care au o răspîndire mai largă 3.
Crap ’Cyprinus carpio’ , arom. crap : bg. dial. npan , ser. k r ă p 4, cf.
sloven Tcrăp; rus. ucr. Kopon etc. (v. etimol. Berneker, 5 7 5; Yasmer, I
632); împrumutat din ser. şi în alb. lcrap (Meyer, 204).

1 A s u p ra n u m e lo r d e p e ş ti în lim b ile v e c h i in d o e u r o p e n e v e z i A . M e ille t, In tro d u ctio n ,

p. 396 : ch ia r t e r m e n u l g e n e ra l d e „ p e ş t e ” e d ife r it în d iv e rs e lim b i, fă ră a m a i v o r b i d e n u m e le
sp eciilor de p e ş t i ; c f . la t . p is c is , ir l. la se, g o t . fis k s p e d e o p a rte , gr. a r m - ju k n , lit .
Zuvls, pe d e a ltă p a r t e , şi, c o m p le t iz o la te : s la v . ryb a , sa n scr. m ătsyah , a v e s t. m a s y o .
2 C f., în t r -o fo r m ă m ai g e n e ra lă , M e ille t, ibidem : „ N u m e le s p e c iilo r d e p e ş ti s în t în
cea m ai m a re p a rte p a r t ic u la r e în fie ca re lim b ă ; fo a r te p u ţin e au e t im o lo g ie şi te r ito r iu l lo r d e
răspîndire e r e la t iv m i c . . . ” . A s u p r a t e r m in o lo g ie i s la v e c o m u n e r e fe rito a re la p e ş ti ( „ c r a p ” ,
»,ştiucă” , „ i c r e ” e t c .) şi u n e lte d e p e s c u it ( „ n ă v o d ” , „ m r e a jă ” , „ v îr ş ă ” e t c . v e z i L .P . I a k u b in s k i,
“06paaoeaH ue n a p o d n o c m e u u u x nauttoe, „BeCTHHK J i r y ” , 1 9 4 7 , 1, p . 1 5 1 .
3 T e r m in o lo g ia p o p u la r ă a p e ş tilo r şi a p e scă re i m e rită o ce rce ta re e t im o lo g ic ă a p a r te ,
în care să se ia în c o n s id e r a r e şi a p o r tu l m a i n o u al c o lo n iilo r d e u c r a in e n i şi ru şi lip o v e n i.
P* P . P a n a ite scu o b s e r v a s e ( Interpr . romîneşti, p . 57) că te r m in o lo g ia p e s că re a s că e s la v ă ,
fără a d e z v o lta în s ă a c e a s tă id e e . C f., în le g ă tu ră cu a ce a s ta , a r tic o lu l lu i Z d . W it t o c h d e s p r e
nisetru (Omagiu lui Iorgu Iordan, p . 914 — 92 5 ). U n b o g a t m a teria l se g ă seşte In : d r. G r. A n -
tipa, Fauna ichtiologică a R om îniei, B u c u r e ş ti, 1 9 0 9 ; id e m , Pescăria şi pescuitul tn R o m tn ia
Bucureşti — V ie n a — B e r lin — L ip s e a , 1916.
4 B e rn e k e r, l.c., c o n s id e r ă că în r o in ., ca şl în a lb ., c u v în t u l e îm p r u m u ta t d in se r., d a t
tiin d că în b g . c u v în t u l e d ia le c ta l. P r o b le m a tre b u ie în să r e z o lv a tă pe un p lan m a i la rg s u d -s la v ,
3n legătu ră şi cu c e ila lţi te r m e n i d e a ce s t fe l.
92 G. MIHAILA

Clean ’peşte din familia crapului, Leuciscus squalius’ : bg. kjihh

K.ien ( kah>h), cf. ser. TcWn, sloven, Iclen, rus. ucr. KJienb etc. (în limbile
slave de origine neclară — Berneker, 516; Yasmer, I 567—8).
Ştiucă ’E sox lucius’ : bg. uţyKa, ser. §tuka, cf. sloven, s6uka, rus.
ucr. uţyKa, slovac. Stulca, ceh. stiTca etc. (v. etimol. Yasmer, I I I 454 ; Machek,
5 1 4 ); împrumutat şi în magh. csulca (Kniezsa, 145).
în această grupă de cuvinte intră şi icre, f. pl. ’ ouăle peştilor’ : sl.
bis. HKpa, bg. dial. unpa (Mlad. Et. 222), ser. Ikra (c o l.; pl. iJcre — Rjecnik,
I I I 785—6), cf. sloven, ikra, rus. unpd etc. (Berneker, 4 2 3 —4 ; Yasmer,
1 4 7 7 ); împrumutat şi în magh. ikra (1) ’ ova piscium ’ (Kniezsa, 222)x.
Grupei numelor de peşti îi adăugăm încă doi termeni pentru alte
vietăti 5 acvatice : rac ’ crustaceu
. — Astacus F lu via tilis; boala cancer’ şi *
scoică ’numele mai multor specii de animale din încrengătura moluştelor
(clasa lam elibranhiatelor); scheletul calcaros al s c o ic ii; cochilie de melc’ .
Pentru etimologia primului (şi arom. rac), vezi sl. bis. pairn, bg. pan
’rac (anim al; boală)’ , ser. răk ’idem ’ , cf. sloven, răk, rus. ucr. pan etc.
(Yasmer, I I 487).
Pentru scoică v. în limbile slave de s u d : sl. bis. c k o a k k j , bg. ckoako,,
dial. CKOuna (Mlad. E t. 584), ser. skoljJca.

★
în strînsă legătură cu terminologia peştilor şi altor vietăţi acvatice
apropiate stau cuvintele care denumesc unelte de pescuit, domeniu în
care elementele slave sînt preponderente. Iată cîţiva term eni de acest
fel, ale căror trăsături fonetice ne îndreaptă în prim ul rînd spre domeniul
sud-slav (bulgar, dar şi sîrb o-croa t):
tJndiţă ’ligne’ : vsl. ^AHUd ’A ngel’ (H w b. 83), cf. bg. eiduiţa ’idem’ ,
ser. îidica, sloven, odica, rus. ydui^a, ydonna etc. (Mlad. E t. 94, Yasmer,
I I I 173).
Virşă ’ Fischreuse’ : bg. dikl. eipma (Mlad. E t. 92), ser. vrsa, cf.
sloven. vHa, rus. ucr. eepiua etc. (Yasmer, I 191).
Năvod, nevod ’groBes Fischernetz, Schleppnetz’ : vsl. ’ Netz,
Schleppnetz’ (Hwb. 68), bg. neeod, cf. ucr. rus. neeod etc. (Mlad. Et. 347,
Yasmer, I I 206—7).
Mredjă ’plasă de prins p e ş te ; fig. cursă’ : vsl. Mp-kîKd ’ Netz, Fallstrick’
(Hwb. 58), bg. Mpeotca, dial. n.-est. Mp'aotca (Mpibwca) 2, cf. ser. mrb^a,
ucr. Mepewca, rus. Mepeotca etc. (Berneker, I I 3 8 —9 ; Yasm er I I 119).

1 A tlt tn rom ., cît şi în m agh. a fo st îm pru m u tat şi o m on im u l acestu i cu v în t — s la v .

ikra ( 2 ) : bg. uKpa, cf. rus. unpâ (2 ), slo v a c, ikra etc. (B ern ek er, 424 ; V asm er, I 477).
2 V ezi St. S to ik o v , EhJiz. duajieK m ojioeun, 26.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 93

21. Cîteva nume de insecte

Printre numele romîneşti de insecte mai cunoscute şi mai răspîndite,

un număr relativ restrîns sînt de origine slavă. Pînă la o cercetare mai
amănunţită, vom semnala aici doar trei nume de insecte de origine slavă,
general răspîndite şi foarte cunoscute umului ca dăunătoare1 :
StrSche ’nume dat mai m ultor specii de insecte vătăm ătoare pentru
animalele dom estice : H ypoderm a bovis (strechea-vitelor), Oestrus o vis
(strechea-oilor), Gastrophilus equi (strechea-cailor)' — (DLK.L, I Y 257) :
sl. bis.-rus. CTp’feK’H, ctp ’kk’k ’ oestrus’ 2, bg. cmpen ’tăun’ (Gherov, Y 275) 3,
cf. ser. §trlc, rus. dial* cmpen, m., emponâ f. ’ streche, tăun’ , vceh. stradele,
ceh. slovac. stfeăeTc (postverbal, în cehă şi slovacă cu sufix, de la verbul
strekati ’ a înţepa, a îm boldi’ : vsl. cTp’kKdTH, rus. empenamb, sloven. HrTcati
se ’a strechia’ , rus. emponumben ’idem ’ ; v. H wb. 125 ; Preobr. I I 394—5 ;
Vasmer, I I I 2 4 ; Machek, 479 ; Dai, I Y 338).
D e r iv a t: v b . a strechea ’ (despre animale) a porni în goană nebună
speriat de strech e; (fig. despre oameni) a înnebuni’ ; cf. şi expresiile a da
strechea (în a n im a le; fig. în cineva), a lovi (a apuca) strechea (anim alele;
fig. pe c in e v a ):
. . . A şi dat strechea în vite şi vitele au şi început a strechia şi a fugi
ca nişte turbate în toate părţile. (S. FI. Marian, ap. Candrea, 1214).
Păianjen ’ araign^e; (numai la pl.) pînză de păianjen’ ; variante
dialectale : păiâjen, paidjen, painjen, painjăn, paingân, paiâgăn, păiân jin ,
paing. Form a originară paing provine din slav. *pa(j)olct4 [cf. vsl.
ndMWHHd alături de na^MHHd ’păienjeniş’ — H w b. 84], m bg. iumvk-k din
nai&K'H (Mlad. E t. 407, 416), bg. ndan, ndeK cf. pol. pajqk, polab pojqlc
(în alte lim bi form a originară, fără j : sl. bis. lu^irn, ser. paule, rus. nayn
e t c .; v. Capidan, E l. sl. 8 ; Petersson, A rch iv f. sl. Phil. X X X Y I , 1 4 9 —150 ;
Yasmer, I I 325 ; îm prum utat şi în magh. pok — Kniezsa, 428). F orm a
păianjen etc. p oate fi explicată ca un sing. refăcut din pl. pain jini, păianjeni

1 V ezi o b s e r v a ţiile in teresan te ale lu i A . D au zat (L a giographie lin gu istiqu e, p . 13 7 ),

privitoare la răsp în d irea n u m e lo r de p la n te, an im ale să lb a tice şi in secte care au sau n -a u im p o r ­
tanţă în v ia ţa o m u lu i (s în t fo lo s ito a re , d ă u n ă toa re ori in d ife re n te ).
2 Cf. e x e m p lu l d a t d e V o s t o k o v , C jioe. I I 191, di n cartea lu i O sea, IV 16, d u p ă o B ib lie
de la 1663 : «aKO IOtlH[ţ4 C rp'bK O M 'K C T p tM fM d ’ ca o m tn zată în ţe p a tă de streche* (r e p r o ­
dus şi la M ikl. L e x . 89 6, S rezn . H I 568).
3 P ro b a b il d ia l., î n v . : M lad. E t ., B T R nu-1 în registrează.
4 A v e m a ici un c a z de son orizare a co n so a n e i surde finale (k > g ), nu fă ră in flu e n ţa lu i n
p r e c e d e n t : *p a in k > p a in g .
94 G. MIHAILA

’păienjeniş’ de la sing. înv. painjină ’păienjeniş’ (Candrea. 837), provenit

din bnlg. (în forma modernă) nănofcima (*paje Zina *).
în literatură sînt atestate toate variantele, dar norma literară e
considerată păianjen (DLR L, III 348). Iată un exemplu pentru forma
originară :
Dar ştii, prietene, că eşti lăudăros î
P ain cju de pe muşchi atuncc ii răspunse.
(A . Donici, Vulturul şi paingut).

Molie ’Finea pellionela’ : sl. bis. moak, cf.b g. Mojieu (cu sufix), ser.
mdlj, mdljac, sloven, molj, rus. Mo.ib, ucr. m ia , .\to.ty, slovac, mol', ceh.
mol etc. (Berneker, II 7 4 ; Yasmer, II 1 5 3 ); împrumutat şi în magh.
moly (Kniezsa, 342), alb. mole (Fjalor, 3 2 0 —1).

22. Albinărit

Terminologia albinăritului în limba romînă cuprinde cuvinte de

origini diferite: alături de albină ( < l a t . divina ’stup’ — Candrea-Dens.,
D . et. 7), întîlnim stup, de origine necunoscută (Tiktin, 1522), stupină
/
(derivat cu suf. -ină) şi matcă, roi, trîntor etc. de origine slavă. Acestea
provin din dialectele sud-slave, pe cînd prisâcă şi bezmetic (stup bezmetic
stup fără matcă’ , fig. ’fără căpătîi, zăpăcit’ ) sînt împrumutate din ucrai­
neană, fiind întîlnite doar în Moldova şi Bucovina 2.
Matcă e un cuvînt polisemantic, ca şi în limba bulgară, din care e
împrumutat: ’(înv.) uterus ; regina albinelor ; albia unui rîu ; (înv.) origine,
obîrşie; cotorul unui chitanţier’ (Candrea, 757 ; D LR L , II 27) — bulg.

1 A ceastă form ă (alături de n â m u n a < *pajqcin a) se explică prin in flu en ţa lui e&otci,
v s l. 'legătu ră, sfoară’ (B u lah ovsk i, „Z e itsch r. f. sla v. P h il.” , V I I I , 1 0 9 ; cf. Vasm er, II
3 2 5 — 6 , care citează şi cuvîntul rom înesc p ă ia n jen ).
2 Prisăcă provine din sl. *prăsăka, cf. p ol. przesieka şi însem na la început 'loc în pădure
unde s-au tăiat copaci [sl. *pră-sekati 'a tă ia ’ ], în tărit cu trunchiuri de copaci şi b o lo v a n i: în astfel
d e locuri se aflau stupinele’ ( D L R L , I I I 58 0 ; D A , m s s .; P . P . P anaitescu, în Viaţa feudală.
p . 2 3 ). E posibil ca în acest cu vîn t să av em d e-a face cu o contam inaţie : de la aceeaşi ră d ă cin ă
există o altă form aţie cu alt prefix *pa-săka, avînd exact aceeaşi evoluţie a s e n s u lu i: vrus.
nacrbKa, ucr. naclna , rus. năcena , pol. pasieka (vezi explicaţia la P reobr. I I 26 şi exem ­
plele date de Srezn. II 882 ; cf. V asm er, II 3 1 9 ; BrUckner, 4 4 3 ). Cu sensul de „stu p in ă ” , pri-
sacă a fost Înregistrat în M old. centrală şi de Nord şi în B u co v in a , în tim p ce aproape în întreaga
ţară se Întrebuinţează stupină şi stupărie (A L R n I 2 6 5 , A L R M n II 172).
Pentru bezmitic, bezmdlec cf. ucr. rus. 6eâ.\idnioK ’stup fără m a tcă ’ (şi în ser. există bizm
m atak9id em '). Cf. G . W eigan d , X I V . J h b ., 112.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 95-

jidmKa ’uteru s; regina albin elor; albia unui rîu etc.’ (Gherov, I I I 5 3 ;
BTR, 373), cf. şi rus. ucr. Mdmna, ser. mătica (cu alt sufix ; cuvîntul provine
de la waţi ’m am ă’ —Mlad. Et. 291); împrumutat şi în alb. matke
(Fjalor, 295).
Sinonimele pentru matcă ’mere, reine’ , care e termenul general —
crăiasa albinelor, împărăteasa regina ~ reprezintă simple transferuri
(ultimul e un neologism ).
Cf. la Ureche : Iară domnul lor [albinelor], ce să chiamă matca,,
pre nimene nu vatămă. (Let. 179).
Comp. însă la Creangă : . . .Iată i se înfăţişează înainte crăiasa
albinelor. (Povestea lui Harap Alb).
Boi ’essaim ; m ulţim e de insecte sau de păsări mici în z b o r ; grup
compact de oameni în mişcare, mulţime de obiecte de acelaşi fel etc.
(şi fig., abstr.)’ provine din slav. rojb : sl. bis. poH, bg. pou, ser. rdj, cf. rus.
pou etc. (apofonie în vb . rejati ’ stossen, drangen’ — Yasmer, I I 519—20,
532). Yerbul a roi corespunde bulg. poâ (ce), ser. rojiti se etc., iar roiniţă
’melisă; stup m ic p orta tiv’ corespunde bg. pountiiţa etc.
/
Trîntor ’bărbătuşul albinei; fig. leneş, parazit’ provine din slav.
trofo, plus suf. de agent -to r ; cf. în limbile s la v e : sl. bis. tp a t'k ’ crabro’ ,
bg. dial. înv. mp^m, nvbpmeu ’trîntor’ (şi fig .— Mlad. Et. 641; B T R , 883),
ser. trut ’idem ’ , sloven, trot, ucr. mpym, mpymeHb, rus. mpymeHb etc.
(Yasmer, I I I 145 ; Mikl. Lex. 1014).
Yaloarea figurată a cuvîntului corespunde exact situaţiei din limbile^
slave, metafora fiind evidentă şi prezentă tot timpul în mintea vorbitorilor.
Cf. la C. B olliac :
P lin e a ___e-a celui ce-o m unceşte,
T rln to rilo r n-o m ai dăm.
(Clăcaşul).

Alături de stup, în diverse regiuni (mai ales în Muntenia şi O lt.)

se întrebuinţează ulei (2), care păstrează şi sensul mai general ’ trunchi de
copac scorburos, vas făcut dintr-un lemn scobit’ , împrumutat din b g .
VMă ’ scoc; vas de lem n pentru apă, stup’ (B|TR, 891; Gherov, Y 434),
cf. ser. ulîăte, sloven, tilj, rus. y/ieu ucr. (e) yjiiu etc. (Yasmer, I I I 181
Mlad. Et. 651).
în Banat şi Trans. se întrebuinţează aproape peste tot în acest
sens coşniţă (vezi § 7), pe cînd în Mold. de sus şi B ucov. predomină ştiubei
(< ucr. iumy6 , lumoeâ ’ trunchi de copac’ [Hrinc. 2129, 2130], plus.
sufixul -ei)1.

1 Asupra răspîn dirii acestor term eni vezi A L R n I 264.

 96 G. MI HAI LA

V. CUVINTE REFERITOARE LA NATURA ÎNCONJUR ĂTOABE

Printre cuvintele referitoare la natura înconjurătoare, alături ae

cele de origine latină, care formează nucleul principal (soare, lună, stea
cer, păm înt; cîmp, munte, mare, vale, rîu etc.) % un număr destul de mare
sînt împrumutate din dialectele slave de sud. Cele mai multe din ele se
referă la forme de relief, la ape, dar şi la căi de comunicaţie, fenomene
atmosferice etc.

23. Relief, ape

Vom cerceta mai întîi numirile de ape şi noţiuni înrudite, după care
vom trece la formele de relief etc.
Alături de numele de apă stătătoare lac ( < lat. lacus), cuvînt de
circulaţie generală, în limba romînă se întîlneşte termenul de origine slavă
iezer ’lac adînc’ (mai ales la munte ; şi ca nume topic lezeru), care provine
din forma atestată în vsl. leatp-K m. (alături de i€3«po, cf. bg. e3epo, ser*
j$zero, sloven, jezero etc., dar şi slov. dial. jdzer, m., jezera, f., sorab. sup.
jezor, sorab. inf. jazor — v. Vasmer, II 253 : o3epo ; Berneker, 455).
Alţi termeni de acest fel denumesc ape curgătoare sau izvoare,
începînd chiar cu cuvintul izvor ’source’ (şi fig. ’origine, document scris’),
arom. izvur (Dalametra, 1 1 7 ; păstrează locul accentului din bg. şi ser.).
Cuvintul se întîlneşte numai în limbile slave de sud : bg. u3eop, ser. izvor,
sloven, izvor, cu aceleaşi sensuri (apofonie în vsl. vbreti ’a fierbe, a clocoti’,
bg. epâ ’idem’ , u3-epn, u3-eupaM ’a izvorî’ , ser. izvreti , izavreti ’idem’ —
v. Mlad. Et. 80, 199; Vasmer, I 203 : eup ’vîrtej’ ). Verbul a izvorî e un
derivat romînesc.
Topliţă şi slatină au sensuri specializate :
Topliţă ’izvor sau pîrîiaş cu apă ealdă, ochi de apă caldă; apă stă­
tătoare, braţ izolat al unui rîu’ şi ca nume topic — Topliţă : bg. m onjiuua
’ apă caldă’ (Gherov, V 345), ser. toplica ’idem’ (şi ca nume topic — Ivek.-
Broz, II 578), pl. toplice ’izvor cu apă ca ld ă ; localitate balneară’, cf.
sloven, toplice ’idem’ .
Sldtinâ ’izvor de apă sărată, apă minerală sărată; teren mlăştinos
şi sărat; mîncare prea sărată’ (şi toponim ic): vsl. cAiTHHa ’ Salzwasser,
Meer’ (Hwb. 121), bg. dial. cjiamuna, ser. slatina ’izvor de apă sărată’

1 Cf., de exem plu, W . D om & schkc,D et'lateinischeW ortschatz des Rumdnischen, „ X X I

X X I . Jhb. d. Inst. f. rum. S p r .", L eipzlg, 1919, p. 67 urm.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 97

<*>g- ser. şi toponim ic — Mlad. Et. 589, Ivek.-B roz, I I 422), cf. şi sloven.
slatina, ceh. slovac, slatina (Machek, 452; Yasmer, I I 692 : cojiomb,
^coAomuna) x.
Alături de termenii de origine latină (rîu, vdle) sau autohtonă (pîrău,
of. alb. perrua — v. Meyer, E W A , 335), care denumesc ape curgătoare,
/
în limba romînă se întîlneşte şi un cuvînt slav — gîrlă, cu sensul concret
<de ’ramificaţie, braţ nestatornic al unei ape mai m a ri; m ică apă curgă­
toare; (înv. pop.) rîu, fluviu’ (D LR L, I I 389), împrumutat din bulg.
z&pjio ’braţ de rîu ; defileu’ 2 (sensul fundamental ’gît, gîtlej’ — Gherov,
T 251—2, R B , I 2 1 5; etimol. v. Berneker, 369).
A lţi termeni au valori specializate, ,,tehnice” , fiind legaţi de fo lo ­
sirea pentru pescuit a apelor curgătoare, de ex. iaz ’lac artificial format
prin stăvilirea sau abaterea unui curs de a p ă ; ză g a z; canalul descoperit
prin care se aduce apă la o moară etc.’ : bg. H3 ’zăgaz, sta v ilă ; iaz, lac
artificial’ (Mlad. E t. 702; B T R , 968), ser. jaz ’canal, ia z ; lac artificial;
prăpastie’ (-Rjecnik, IY 499—500); cf. şi ucr. H3 sau Î3 ’iaz, lac artificial’ ,
t u s . si3 , e3 ’zăgaz, îngrăditură în rîu pentru a opri peştii’ (H rinc. 733 ;
D ai, 1 517, Yasmer, I I I 484).
în sfîrşit în această grupă pot fi enumerate şi cuvintele val (1)
.şi sloi.
Val (1) ’lat. unda, ta la z; (fig.) nume generic dat unor lucruri care
pot fi comparate cu valul, ca formă sau ca mişcare ; nume dat unor obiecte
în formă de sul sau de cilindru (ex. sul de pînză, tăvălug vălătuc)’ (vezi
D L R L , I Y 613—614) : sl. bis. KdiVh ’unda’ (Mikl. Lex. 55), bg. eaji (1)
’tăvălug, cilindru plin’ (Mlad. Tălk. 255), ser. val ’unda’ (Ivek.-B roz, I I
695), cf. sloven, val ’Welle, W oge, W alze’ , rus. eaji ( i i ) ’idem ’ , ucr. eaji
’ unda’ (v. etimol. Yasmer, 1 165—6) 3.
Cu ajutorul prefixului în- s-a format în romîneşte verbul a învăli,
lit. a înveli (subst. derivat cu suf. -iş : înveliş); de la acesta, cu sufixul
verbal -ui, s-a format un al doilea verb a învălui.

1 Slatină — a fost înregistrat cu sensul con cret de 'sărătură* doar în cîteva pu ncte din
Banat, Crişana, Maramureş şi B u covin a (A L R M I 4). M aterialul este însă in su ficien t pentru a
trage vreo con clu zie privitoare la determ inarea m ai îndeaproape a origin ii cu v în tu lu i. (In unele
locuri nu există obiectu l).
2 Cf., pentru acest înţeles, şi ser. dial., în v. grlo şi cu sensul de ’strîm toare, ochi de a p ă 1
*(Rje£nik, I I I 445 — 7) sau rus. sdpjio — şi 'strîm toare ; braţ de rîu1 (A n a fl. C jiob . I I I , 294 — 9).
Ucr. elpjio ( > rus. sud. supjio) 'b ra ţ de rîu ’ e un îm prum ut din rom . (cf. P reob r. I 1 2 3 —4
Vasmer, I 2 7 0 ; B ulahovski, T u n u deamuMOA., 9 — 10).
3 C uvîntul val (1) e om onim cu val (2) 'm eterez de p ă m în t', de origin e latină îm prum utat
^prin interm ediu germ an) şi în lim bile slave. D icţionarele slave dau de asemenea cele două cu -
vin te ca om onim e (cf. P reobr. I 6 3 —4, M lad. E t. 57, V asm er, I 165 etc.).
 98 G. MIHAILA

Sloi ’bloc mare de gheaţă f ţurţure de gheaţă; (dial.) turtă sau tablă»
de ceară, seu topit’ (Candrea, 1163, Tiktin, 1442)1 : bg. caou ’ strat, pătură;
pojghiţă de gheaţă’ , ser. sloj ’strat, pătură; pojghiţă’ (Benesid, 933), cf.
sloven, sloj ’strat, pătură’ , rus. cjiou ’strat, pătură’ , slovac, sloj, pol. sloj
(din sl. com . *si>-lojb ’ tîberguB’ , cf. vb. sl. com .*lejo, *liti — Vasmerr
I I 6 6 3 ; Berneker, 729).
Sensurile ’bloc de gheaţă, ţurţure’ nu fac decît să dezvolte una din
nuanţele concrete existente în cuvîntul slav. Astfel, la început s-a spus
sloi de gheaţă, iar apoi doar sloi. în schimb, sensurile ’turtă de ceară, seu
top it’ corespund mai degrabă cuvîntului slav fără prefix — *lojb : sl. bis.
aoh ’axeap’ , bg. j i o u ’seu topit’ , ser. 16j ’grăsime, slănină’ , sloven, loj
’idem ’ , ucr. m u , G. j i o i o , rus. j i o u etc. (cf. Yasmer, I I 54).
★
Nu este lipsit de interes să se arate că majoritatea cuvintelor de
origine slavă referitoare la forme de relief şi noţiuni înrudite denumesc
tocm ai ,,obiecte” din locurile apropiate de ape etc., fiind legate direct de
cele precedente :
Ostrov (şi ostrov) ’insulă (mai ales în m ijlocul unui rîu sau unui lac)’ r
vsl. ocTpoK'K ’insulă’ , bg. ocmpoe, cf. şi ser. ostrvo, n., ostrv, m. (ra r; Ivek.-
B roz, I 927), sloven, ostrov, rus. ocmpoe, ucr. oempie, -oea, ceh., slovac.
ostrov etc. (sensul iniţial al cuvîntului slav — ’das Umflossene, FluBinseP
se păstrează bine în r o m .; v. etimol. Meillet, R13S, V II, 8 ; Vasmer, I I
287) 2.
Grind ’fîşie de teren mai ridicată, în delta unui rîu sau în regiunea
lui inundabilă; deal’ provine dintr-un sud-slav *gr ^ (aceeaşi rădăcină —
gr^da, > grindă, v. § 5 ) : cf. bg. sped ’fîşie de teren ridicată (pînă la 2
metri) între ogoare’ (Mlad. Tălk. 473), cf. şi pol. (sec. X V —X V I şi dial.)
grqd ’ridicătură de teren într-o luncă m lăştinoasă; ridicătură de teren
îm pădurită’ (Slawski, I 342); împrumutat şi în m a g h .: înv. gerend ’eleva-
tura terrae’ (Kniezsa, 191—2).
Prund ’pietriş mărunt, amestecat cu nisip, pe fundul şi pe malul
unei a p e ; p. ext. malul apei, teren form at din nisip şi pietriş aluvionar;
pietriş mărunt care se aşterne pe drumuri’ provine din sl. * p ro d t: ser.
prud ’prund, aluviune (de nisip)’ — (Ivek.-Broz, I I 275), sloven, prod
’aluviune de nisip, nisipuri’ (Slov.-rus. 4 0 7 ); cf. şi rus. npyd ’eleşteu y
zăgaz’ (Dai, I I I 529; tTşak. I I I 1050; Preobr. I I 138, Vasmer, I I 450) -r

1 V ezi A L R n 1 273 : sloi de ceară—în M old. şi, pe alocu ri, în M untenia ; în alte p ă rţi—turtă
de ceară, tablă de ceară etc.
8 Sinonim ul insulă e un neologism Îm prum utat din lat.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROM1NA 99

împrumutat şi în magh. porond ’ Sand ; Sandband im Flusse etc.’ (Kniezsa,

437 —8).
Derivate rom îneşti: a prundul ’a acoperi (un loc) cu prund’ , prundiş
(suf. -iş).
Nisip, înv. şi dial. năsip (Mold. Trans.)1 ’arena’ : bg. ndcun ’terasa-
ment; prundiş sau nisip îngrămădit’ (RB, I I 190), ser. năsip, nâsap ’vallum,
Erddamm; grămadă de pămînt şi pietre (,,sto nanese iii naspe voda” —
Ivek.-Broz, 767); dial. şosea, drum pietruit’ (Rjecnik, V I I 604, 610—611),
cf. sloven, nasip ’terasament, zăgaz etc.’ (Slov.-rus. 203), rus. năcurib ’ tera-
sament’ (rădăcina în verbul *na-sypati 2 : bg. nacunn ser. năsipati, rus.
Hacbinamb etc.). Asupra răspîndirii cf. h. 14.
Praf, înv. prah, înv. şi dial. prav ’pulbere, colb’ : vsl. npaX'H ’praf’ ,
bg. npax, ser. prâii etc. (v. etimol. Yasmer, II 410 : nopox).
Alături de acest cuvînt, în rom. se întîlnesc sinonimele pulbere
( < lat. pulverem) şi colb (M old., T rans.; orig. necun.), cu sensuri aproape
identice, dar cu întrebuinţări concrete uneori diferite (v. D L B L , s. v.) 3.
Cremene ’ varietate de piatră (care, lovită cu amnarul, produce
seîntei)’ : sl. bis. kpîavki, G. Kp«Mene, bg. KpeMen, ser. kremen etc. (v. etimol.
Berneker, 609—610 ; Yasmer, I 659 : npeMenb).
Podmol, potmol ’ aluviune, mîl, n ă m ol; mal înalt abrupt, ros de ape ;
(dial.) prispă, vatră de lu t’ : bg. nddMOJi ’adîncitură săpată în m a l; stîncă
sub apă’ (B T B , 574), ser. podmol (nume de loc într-un text din sec. X Y I I I —
Bjecnic X 273), cf. sloven, podmol ’ Uferbruch’ , ceh. podmol ’vom Wasser
unterspulter O r t ; Schlamm’ , slovac, podmol ’loc săpat de apă’ (Isac. I I 5 1 ;
rădăcina mol-, de la verbul *meVo *melti ’ a măcina’ — Berneker, I I 7 4 );
împrumutat şi în magh. padmaly ’ cavum lito ris; ca v ern a ; O fen b a n k ;
tabulatum’ (Kniezsa, 370).
Derivat rom înesc : vb. a se îm-potmoli.
De la aceeaşi rădăcină mol- avem în limba romînă un alt derivat
cu prefixul-slav n a - : nâmâl ’noroi depus pe fundul apelor, m îl’ , căruia îi
găsim corespondent doar în ucr. naMÎJi, -ojiy ’ Schlamm’ (Berneker, 1. c.).
Derivate rom în eşti: nâwiolâs (suf. -os), a se (în-) nâmoli.
Tină (dial. şi înv.) ’n o ro i; p ă m în t; murdărie’ : vsl. thh4 ’ Schlamm,
K ot’ (Hwb. 136), bg. muhh ’tină, n o ro i; loc mlăştinos’ (B T R , 865), cf. şi
rus. mima (v. etim ol. Meillet, 35t. 447 ; Yasmer, III 106).
1 Form a n isip p ro v in e din nă sip, In urm a asim ilării regresive ă — i.
2 Cf. risip i, ră sip i < slav . *ras-sijpali.
I Cf. expresia a face p ra f şi pulbere, In care alăturarea celor două sin on im e în tăreşte ideea.
Asupra unor în treb u in ţă ri con cre te (p ra f de chinină, colbul drum ului, pulbere de vinat [ = praf
puşcă]) vezi ob serv a ţiile m aestrului M. S adovean u , în legătură cu limba literară, „ E v o c ă r i” ,
fiuc., 1954, p. 36.
 100 Q. MI HAI LA

Ultimele cuvinte — prund, nisip, podmol, nămol, tină (excepţie fac

praf şi cremene) denumesc îngrămădiri de pămînt, pietriş, nisip, mîl etc.
pe marginea apelor sau sub apă. Pentru a completa tabloul, vom arăta că
şi următoarele cuvinte de origine slavă denumesc fie locuri mlăştinoase,
fie terenuri aflate în imediata apropiere a apelor curgătoare (uneori aco­
perite cu vegetaţie) :
Mocirlă ’întindere de apă stătătoare, plină de m îl; noroi mare’ :
bg. Montip, Monyp ’loc mlăştinos, mocirlă’ , MonypjiăK ’idem (col.)’, cf. ser.
mdâăr ’vreme ploioasă’, m&dvara ’loc mlăştinos’ , sloven, motivara ’idem’
etc. (rădăcina mole-, cf. adj. molc-r-t 'ud, umed’ ; în rom. cuvîntul a fost
modificat cu ajutorul sufixului -irlă, apropiat foneticeşte de sufixul bg.
-ar, -ur, -urlalc; v. etim. Berneker, II 69 —70); împrumutat şi în magh.
mocsâr ’palus, lacuna’ (Kniezsa, 340).
Mlaştină ’loc băltos, mocirlă’ şi mlâcă (dial.) ’idem’ 1; al doilea se
leagă direct de bg. MJianâ ’loc mlăştinos’ (Gherov, III 72 ; cf. şi MjiaKuuie),
ser. mlăJca ’idem’, cf. şi slov. mlaka ’băltoacă’ (v. etim. Berneker, II 63—4,
Mlad. Et. 300); mlaştină provine dintr-un *mla1c-t-ina> sud-slav. răs.
*mlast-ina.
Rovină (ş i: rovină) ’groapă, surpătură de teren, rîpă (mocirloasă);
loc mlăştinos’ (nume topic Rovine) : bg. poeuna ’idem’ , ser. r'ovine (pl.)
idem’ (rov-ina, v. etim. vMlad. Et. 562 ; Yasmer II 525 : poe).
L'âncă ’şes sau regiune inundabilă de-a lungul unei ape curgătoare;
pădure de sălcii, răchită etc. pe malurile unei ape curgătoare’ : vsl. AjKKa
’strîmbătate, înşelăciune’, sl. bis. ’idem ; golf, vale, luncă’ (Mikl. Lex. 357 ;
Berneker, 739), cf. bg. Ji’bnâ ’Krummung, Windung; Wiesenland, Weide
in der FluBniederung; buschige Mederung’ , ser. Mica ’luncă; golf’ (Rjecnik,
VI 206—7), sloven, lolca ’sumpfige Talwiese’ etc. (v. etim. Berneker,
1. c . ; Vasmer, II 68 : Jiynâ); împrumutat şi în magh. lanlca ’der sanfte
Abhang, die Halde; locus apud fluminem; pomarium apud fluminem;
Ort, wo das Wasser still fliesst’ (Kniezsa, 303—4).
Zăvoi ’pădurice pe malul unei ape’ : bg. 3aeou ’loc unde un'rîu, un
munte sau un drum coteşte’ (Mlad. Tălk. 698), ser. zâvoj ’idem’ (şi alte
sensuri — Tolstoi, 187); cf. slov. zavoj, rus. 3aeoă etc., cu diverse sensuri
concrete (rădăcina în vb. bg. eun ’a răsuci, a coti’ , ser. vlti etc. — v. Mlad.
Et. 171, Vasmer, II 206).
CHvină ’pădurice de arbori tineri spinoşi la cotitura unei ape etc.’
(şi nume topic : Crivina): bg. Kpueunâ ’obiect strîmb, curb’ ; pl. npueuHu—
’loc cu cotituri’ (Mlad. Tălk. 1090; şi nume topic Kpueunu), ser. krivvna

1 Cf. la Odobescu : [El] sul mlaca Gemătului plnă tn vtrful muntelui. (Pseud. 224).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 101

’ st.rîmbătură, loc cu cotitu ri; vină, greşală’ (Rjefcnik, V 5 6 8 —5 7 0 ;

rădăcina în adj. bg. tcpue, ser. kriv ’ strîmb’ etc. — v. etim. Berne­
ker, 618).
Alte cuvinte din această grupă denumesc diverse form e de relief
sau locuri cu vegetaţie, întîlnite nu numai în cîmpie, ci şi în regiunile de
dealuri. Astfel sînt numele unor locuri acoperite cu vegetaţie :
Dumbravă ’pădure (de stejar), de obicei tînără şi nu prea deasă’ :
vsl. ’W ald, Eichwald’ , cf. bg. dnâpdea ser. dubrava etc. (v. B er­
neker, 2 1 5; Vasmer, I 3 7 7 - 8 ; cf. Vaillant, R E S, X I V , 223—4).
Crîng e, de fapt, un cuvînt polisemantic, avînd însă înţelesul prin­
cipal ’pădurice (de arbori tineri)’ , dar şi dial. (Trans., M old.) ’ crîng
( = roată, val) la m oară’ şi (rar, înv.) ’bolta cerească : crîngul cerului =
= crugul cerului’ etc. (D A , I, 2, 875—6 ; A L R n 1 162 ; A L R M n I 109).
în timp ce form a crug ’orbită’ e un împrumut cărturăresc din slavonă
(redacţia sîrbă sau r u s ă )1, crîng e un cuvînt popular, îm prum ut încă în
epoca în care nazala se păstra în cuvîntul slav krog& : vsl. Kp^riv ’xuxXof;’
cf. bg. np-bz ’runde Backscbiissel’ (cu sensul de ’Kreis, cerc’ — îm p ru m u t;
Berneker, 626), ser. krug ’ circulus, orbis, discus etc.’ (concret, în regiunile
de apus, şi ’ stîncă [sub apă], m ovilă, vîrf de m unte’ — Rjefinik, V 6 6 1 —3),
sloven, krog ’Kreis’ , rus. npyz etc. (v. etim. Berneker, 6 2 6 ); îm prum utat
şi în magh. korong ’ silva rotu n d a ; rota figularis vel m ola ris; Scheibe’
(Kniezsa, 2 8 2 —3).
Rezultă, aşadar, că la început în rom ., ca şi în m agh., crîng
a însemnat, probabil, o pădure de form ă rotundă, nu prea întinsă
(cf. D A , 1. c.).
Pajişte ’ loc acoperit cu iarbă măruntă şi deasă’ : bg. ndcuiqe (şi
ndcâuuţe) ’idem ’ , ser. păsîăte ’ idem ’ , cf. şi sloven, pasiăde (răd. în v b . vsl.
mc*, nacTH, bg. naca etc. ’a paşte’ , — v. Mlad. E t. 4 1 3 ; Vasmer, I I
322—3). Form a iniţială romînească trebuie să fi fost *pasişte > *paşişte
(prin asimilaţia 8-ş), din care, în urma unei disimilări (surdă-sonoră),
avem pdjişte (cf. Tiktin, 1109) 2.
Poiână ’loc fără copaci într-o pădure, acoperit cu iarbă ’ : sl. bis.
noAtaiM ’idem’ , bg. nojinua, ser. poljăna etc. (răd. în poVe ’ cîm p’ — Mikl.
EW , 255 ; Vasmer, I I 402 : nojinna).
Cuvîntul rom. are o întrebuinţare aproape generală ; în unele puncte,
în diverse regiuni, au fost înregistraţi şi alţi termeni ca golişte, cîm p în
pădure etc. (A L R n I I 587, A LR M n I 398).

1 Cf. şl Înv. crtg [ = c r ă g ? ], care reproduce form a m edio-bu lgară (D A , l.c .).
* C f., pe de altă parte, lat. paslionem > rom . pâşăne.
102 Q. MIHAILA

Iată, în sfirşit, celelalte cuvinte denumind forme de relief, accidente

de teren e t e .:
Padină ’loc plan sau uşor scobit, aflat pe un deal sau m unte; mică
depresiune în stepă’ , arom. padină (Capidan, 76) : bg. naduna ’vale fără
apă’ (B T B , 531), ser. padina ’ vale m ică’ (R jecnik, I X 556), cf. şi rus.
naduna, ucr. nădima (rădăcina în vb. vsl. nacTH ’ a cădea’ , suf. -in a ;
Mlad. E t. 407, Yasmer, II 300 : nady, nacmb).
Ponor ’ coastă prăpăstioasă, formată prin prăbuşirea sau alunecarea
unor straturi’ : bg. nonop ’ depresiune în care o apă curgătoare se pierde
sub păm înt’ (Mlad. Et. 476), ser. ponor ’idem’ (po-nor, apofonie în sl. bis.
K'h-HKpilv K'K-HpkTH ’ se immergere’ — v. Mlad. Et. 358, H w b. 276 [590],
Yasmer, I I 233).
Prăpastie ’rîpă mare şi adîncă între m unţi’ : vsl. nponacTK ’idem’ ,
bg. nponacm, ser. propâst etc. (cf. şi vsl. npona,A> — H w b. 108).
Cuvîntul se întrebuinţează şi figurat : a fi pe marginea prăpastiei,
a spune prăpăstii.
Peşteră ’grotă, cavernă’ : vsl. nsump& ’idem ’ , bg. neuţepa, cf. vrus.
nenepa, ucr. neuepa etc. (v. etim. Mlad. Et. 4 21; Meillet, E t. 167, 285 ;
Yasmer, I I 352 : nenopa).
Vîrtop, hîrtop ’ scobitură adîncă prelungită, produsă de a p ă ; adîn-
citură în drum’ : vsl. Kp'KT'Kn'K ’hortus, spelunca’ (Yasmer, I 190), bg.
ebpmon ’ vîrtej (de a p ă ); cotitură a unui rîu sau d ru m ; drum cu cotituri
printre munţi’ (Mlad. Tălk. 401), cf. şi vrus. ebpmbm ’grădină, peşteră’
(Srezn. I 464), rus., ucr. eepmen (Yasmer, I 190).
Pustie ’regiune întinsă lipsită de vegetaţie (acoperită cu nisip);
ţinut sălbatic, neroditor’ : bg. nycmuHH (vsl. noyrrwN’ H) ’ idem ’ , ser. pus-
tinja etc. (răd. în adj. *pustb ’pustiu’ — Mlad. E t. 536, Yasmer, I I 468 :
nycmuHb, nycmunsi).
Pe lîngă adj. pustiu, fem. pustie (formaţie regresivă), în rom. s-au
mai form at derivatele a pustii, pustiitor, pustietate etc.
Movilă, dial. şi înv. moghîlă ’ridicătură de pămînt (de obicei de forma
con ică ); morman de obiecte’ 1 : bg. Moeujia ’idem ’ , ser. mogila ’ movilă,
m orm înt’ (Rjefinik, Y I 893; sl. bis. MOP'KiAd ’ tum ulu s; acervus’ — Mikl.
Lex. 378), cf. rus. Moetisia, ucr. Mosîuia ’ mormînt, m ovilă’ (v. etimol. Yasmer,
I I 143—4 ); împrumutat şi în magh. mâglya ’ cumulus, acervus etc.’
(Kniezsa, 322—3).
Deal ’ridicătură de pămînt mai mică decît muntele, colină’ : vsl.
AfeAt ’ Teil’ , bg. dmi ’p a rte ; (dial.) deal, culme’ („ceea ce împarte terenul” —
Mlad. Tălk. 631—2), cf. şi ser. dlo, G. dela ’ p a rte; mons, collis’ (Rje6nik,
1 Form a cu v e un hlperurbanism (D ensusianu, H L R , I, 276).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 103

I I 405 —409) etc. (cf. vb. vsl. a^ht-h ’ a împărţi’ , bg. dejiti, rus. dejiumb etc. —
y . etim. Berneker, 191; Vasmer, I 337).
Vîrf, dial. şi înv. vîrv, înv. vîrh ’partea cea mai de sus (ascuţită) a
unor obiecte înalte sau forme de relief (deal, m unte); capăt (ascuţit) al
unui lucru’ : vsl. ’idem’ (Hwb. 154), bg. eptx ’idem’ , ser. vfh, cf.
sloven, vfh etc. (v. etim. Vasmer, 1 190 : eepx).
în textele vechi se întîlnesc mai ales variantele vîrh şi vîrv (trecerea
-h > -v, -f e obişnuită ; cf. mai sus praf). Cf. la Coresi: ^ Kp'hX'SrtK 1 a\o\-h-
a * cwNdA (Cazania I, 1564. Gaster, Cr. I 23). La D osoftei:

Pre vfrvuri de munte

S-aud glasuri multe
D e bucine m are. . .
(Ps. Vs. 53).

★
Dintr-o sferă apropiată fac parte cuvinte care denumesc diverse
«căi de comunicaţie. Alături de lat. cale ( < callem), cărare ( < carrâria)
şi de drum, cuvînt de origine greacă (Spo[xoţ), răspîndit în toate limbile
balcanice şi în sudul Ita lie i2, în graiurile populare (mai ales din sud) se
întîlneşte cuvîntul potecă ’drum îngust, cărare, cale’ , împrumutat din
Tmlg. mmena ’idem’ ( < mm ’drum’ , cf, vsl. ii/rtk — Mlad. Et. 540).
Un împrumut mai vechi decît precedentul, deoarece păstrează nazala
este răspîntie ’răscruce de drumuri’ : vsl. pacn^THie ’idem’ (ras-potbje,
Hwb. 112), cf. bg. dial. pă 3mm, m., pa 3nimn, f., pa 3nimbe, n. (Mlad. Et.
-551) etc.
Colnic (şi colnic) ’drum îngust (peste deal sau prin pădure), luminiş
în pădure; colină, deal’ : bg. kojihIjlk ’drum de ţară’ (de la nojia, pl. sau
fem. sing. ’căruţă’ — Mlad. Et. 245, 246), ser. Mlnik ’idem’ .

24. Fenomene ale naturii

Un număr relativ mic de cuvinte de origine slavă denumesc fenomene

ale naturii. în această sferă de noţiuni numirile cele mai multe aparţin
fondului latin al limbii rom în e: ploaie, fulger, nea (dial.), vînt, furtună
etc. Alături de ele, cele cîteva cuvinte slave, solid stabilite în vocabularul
limbii romîne, apar drept sinonime, care cu timpul ajung să înlocuiască,
•cel puţin în parte, cuvintele de origine latină, sau sînt cuvinte cu sen-
■suri specializate faţă de primele.

1 Cuvintul e scris astfel sub Influenţa grafiei slavone (Kp’KX'K).

* Cf. R osetti, IL R Ia, 180 ; II8, 67.
104 G. MIHAILA

Astfel, alături de lat. plodie ( < pluvia), în limba romînă se întîlneşt&

cuvîntul de origine slavă potâp ’revărsare mare de ape (în leg. biblice),,
ploaie torenţială; fig. prăpăd, urgie; fig. mulţime’ : vsl. noTon'K, bg.
nomân, ser. pdtop e tc.; probabil, pătruns în limbă prin textele bisericeşti,
dar devenit ulterior popular. Verbul a potopi corespunde vsl. noToriHTH,
bg. nomonâ, ser. potopiti etc.
Termenul latinesc nea ( < nivem) a fost înlocuit pe o mare parte a
teritoriului romînesc de zăpddă, cuvînt de origine slavă, deverbativ de la
a zăpădi (înv.) ’a acoperi cu zăpadă, a troieni’ ( < slav. za-padati ’a cădea,
[în particular, despre zăpadă]’ ) 1. Aceasta e răspîndit în tot sudul ţării,
inclusiv o parte din Ardeal (pînă aproape de Tîrgu-Mureş), în timp ce
nea se mai întîlneşte doar în Banat şi Crişana ; în Moldova, Bucov., Maram.
şi Trans. de nord se foloseşte pentru aceeaşi noţiune un alt cuvînt de
origine slavă omăt2.
Cuvîntul omăt e de asemenea un derivat postverbal de la a omătâ-
’a troieni’ : slav. *o-metq, *o-mesti (cf. vsl. m i c t h ’a mătura’ ) — bg.

OMemâj OMtimaM ’a mătura; (despre vînt) a mătura, a îngrămădi’ (de ex.

zăpada : .. .monjiusim esmrvbp OMeTe cneza. . . Em. Stanev, ap RB, II 356),
ser. omestij ometem ’a mătura’ (Rje6nik, V III 914), cf. sloven, omesti
’a mătura, a curăţa coşul’ (Slov.-rus. 270).
Dovadă că în rom. a fost împrumutat verbul ar putea fi faptul ca
în limbile slave în care există postverbalul omet, acesta are alte sensuri
concrete (bg. nu prezintă un astfel de derivat): ser. omet ’mătură, loe
măturat’ (Rjecnik, V III 915), ucr. OMem ’marginea unei haine’ (Hrinc.
1162), rus. OMem ’l . claie de paie (dial.); 2. marginea unei haine’ (Dalr
II 601).
în schimb, nămit(e), pl. nămtyi\morman de zăpadă, troian’ (mai ales
la pl.), provenind de la aceeaşi rădăcină slavă (met- în me<o, mesti), dar
cu alt prefix (na-) îşi are în limbile slave corespondente exacte : bg. uăMem
’troian de zăpadă; gunoi’ (Gherov, III 190), ser. ndmet ’ (ceea ce e îngră­
mădit) troian de zăpadă etc.’ (Rjecnik, V II 433), cf. rus. naMem ’ c o r t ;
plasă; dial. troian de zăpadă’ , ucr. naMem ’cort’ , pol. namiot (cf. Preobr.
I 591).
Faţă de ploaie şi zăpadă, Idpoviţă, dial. lâpăviţă e un termen specia­
lizat — ’ploaie amestecată cu zăpadă’ : bg. Jiandeuiţa ’idem’ (Mlad. Et.
270 : cuvînt de origine turcească — Jiand), ser. lăpavica ’idem’ .

1 Vezi mai amănunţit tn partea a doua. Cf. h. 17.

a Vezi Puşcariu, L R , I, 215—216. Din datele culese pentru A L R rezultă de asemenea
că în arom., megl. şi istrorom. se foloseşte doar nea.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 105

Sinonim cu el e sloâtă, zloâtă, provenit de asemenea din limbile slave

de sud : sl. bis. c<wra ’ sloată, vreme rea’ , bg. cjioma ’idem ’ , ser. sl&ta ’ idem*
etc. (v. etim ol. Yasm er, I I 664 : cjidma).
A lte cuvinte din această grupă sînt termeni specializaţi faţă de vînt
( < lat. ventus). A stfel, vifor, înv. vihor, vivor înseamnă ’vînt puternic
(însoţit de ninsoare)’ : bg. euxhp ’idem ’ (în rom. ierul intens apare v o ca ­
lizat în o, ca în dialectele bulgare apusene, macedonene), cf. ser. vlhar,
rus. euxopb, slovac, vichor etc. (v. etim. Yasmer, I 2 0 7 ); cf. şi în magh.
din ser. vihar ’ Sturm wind’ (Kniezsa, 557 —8). în rom. cuvîntul are cîteva
derivate : a viforî, viforos, viforniţă.
Sinonim parţial cu vînt şi vifor este cuvîntul polisem antic vîrtej
’bulboană, v îlto a r e ; vint puternic, care se învîrteşte cu viteză pe l o c ;
numele unor unelte care în tim pul funcţionării se învirtesc’ (v. D L R L r
IV 687). în lim bile slave de sud cuvîntul corespunzător e un derivat cu
suf. -e i de la rădăcina verbală *vbrt- ’a învîrti’ (vsl. KpKT-feTH, bg. ehpmâ,
ser. vrteti e t c . ) : bg. ebpmewc ’învîrtire, vîrtej’ (Mlad. Tălk. 400), cf. ser.
vrtez ’ am eţeală; şurub’ (Ivek.-B roz. I I 753; Tolstoi, 82).
A lte cuvinte se referă la atmosferă şi diverse stări ale ei. Alături de
termenul general aer, sinonimul său de origine slavă văzătih e un îm prum ut
cărturăresc din sl. bis. K'k3A«yX’,K (cf. bg. e i 3d yx) 1. D e obicei, el este per­
ceput astăzi m ai m ult ca termen „p o e tic” , arhaizant, popular, faţă de
aer, specific stilului neutru şi celui ştiinţific 2.
Iată cîteva e x e m p le :
în tr-u n tex t din sec. al X V II-le a : . . . N u era pre pămînt nici o
vită, nice într’apă, nice în văzduh a zb u ra .. . (M oxa, Cronica, 1620. Gaster,
1 5 7 ).
La B u d a i-D elea n u :
A şa trecurăm p rin păm tnt ş-ape
P ă n -aju n săm la văzduhu l r a r . . .
(Ţ ig a n ia d a , I X ).

în literatura p o p u la r ă :
A p o i le-ntindea [aripile]
Ş i-n văzduh s ă r ia . . .
(M inăstirea A rgeşu lu i).

1 D o v a d ă redarea ieru lu i (a) p rin â şi păstrarea lu i h fin al (C f. E . P e tr o v ic i, N ote sla vo-

romtne, I I I , D R , X I , 190 — 192). Ce e d re p t, T ik tin Înregistrează şi va ria n tele văzduf, vflzduv,
văzduc, dar acestea sîn t d ia le cta le şi rare.
2 Interesant de o b s e r v a t, cu această o ca z ie , că In lim b a p op u la ră se în treb u in ţea ză cu
acest sens şi c u v în tu l vtnt, care d en u m eşte, de fa p t, aerul în m işcare (C f. C andrea, 1434 ; D L R L *
IV 6 8 2 - 3 ) .
 106 G. MIHAILA

La Al. Russo : Munţii se înalţă trufaşi în văzduh (Cîntarea Romî-

niei, 2), dar aer în sensul fizic al cuvîntului: Vei plăti aerul ce răsufli
(ibidem, 2 2 )1.
Spre deosebire de văzduh, cuvintele zăduf (înv. zăduh, dial. zăduv)
’ căldură m are; fig. supărare, necaz’ şi năduf (năduh, năduv) ’astmă;
căldură înăbuşitoare; ciudă, necaz’ sînt şi prin origine populare.
Pentru etimologie v . :
zădiif — bg. 3 ddyx ’zădu f; astmă’ (Mlad. Tălk. 713), ser. zăduh
’ astmă’ şi zăduh ’m iros; miros urît’ (Ivek.-Broz, II 770 ; Tolstoi, 195);
nădtif — bg. nadyxaM ’a sufla’ , Hadtfuia ’a mirosi’ (substantivul nu
e înregistrat), ser. naduhati ( = naduvati, subst. naduv) ’ a sufla, a umfla’ }
cf. sloven. nadUha ’astmă’ .
Interesante dublete de origine slavă sînt zare, pl. zări ’ (rar) zori de
z iu ă ; lumină, ra ză ; orizont, (concretizat) culme, creastă (de munte, deal)’
fc f. şi arom. dzăre, pl. dzări ’zori de ziuă’ — Capidan, 66] şi zori, pl. ’faptul
zilei, auroră’ 2, provenite de la acelaşi cuvînt slav cu două variante:
vsl. 3 dpid ’ Glanz, Morgenrote’ şi 3©pta ’Licht, Schein, Glanz, (Morgen)
rote’ (H wb. 165, 167), bg. 3 apn ’ zori, crepuscul; rază ( = 3ăpa)\ 3âpa
{în v. pop.) ’rază’ şi 3opd, dim. 3opui^a ’z o r i; planeta Venus’ (Mlad. Tălk.
759, 755, 814; RB I 420, 424, 462), ser. zdra ’ aurora’ , cf. sloven, zarja
’ zori’ (jutranja zarja ’zori’ , vecerna zarja ’ crepuscul’ ), zor a ’zori’ (Slov.-rus.
627, 652), rus. 3 apâ, rar 3opâ, pl. 3opu, ucr. 3opd etc. (v. etim. Meillet,
lilt. 400 ; Vasmer, I 443).
în limbile slave în care s-au păstrat ambele forme, ele sînt legate
prin sens (ex. în bulg.) sau apar ca variante fonetice ale aceluiaşi cuvînt
(ex. în rusă). în limba romînă cele două forme s-au îndepărtat parţial
semantic, zori însemnînd numai ’ auroră’ , iar zare avînd un înţeles mai
larg (inclusiv — rar, dial. — ’zori’ ). De ex. :
z o r i: Pocnind din bici pe lingă boi,
în zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la n o i.
(C oşbu c, Pe lîngă b o i).

€ f . expresiile bulg. e aopu, npu 3opu ’în zori’ .

1 în exem plu l urm ător din A lecsandri, văzduh şi aer stau alături, ca sinonim e perfecte,
d e sig u r din m otiv e de versificaţie :
D in vâzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
L ungi troiene călătoare adunate-n cer grăm adă;
F u lg ii zbor, plutesc tn aer ca un roi de fluturi albi,
R ăsplndind fiori de gheată pe ai ţării umeri dalbi.
(Iarn a).
2 Cf. sin onim ul pop u lar alba ( < la t,, cf. fr. aube).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMÎNĂ 107

Cu acest sens apare şi zări, de ex. la Sadoveanu : . . . înainte de a se

arăta zările zilei, se întorc pe unde au venit avînd căpitan şi călăuz tot pe
bătrîn. (N icoară P otcoa v ă , 59) x.
E x. zare, zări ’ lum ină, rază’ :
Sub poate de codru verde
O zare de foc se vede,
I a r la zarea focului
Stau haidu cii codrului.
(A n to l. p o p . 54).

— ’ orizon t’ :
C a fa n ta sm e albe p lo p ii în şira ţi se pierd în z a r e . . .
(A le csa n d ri, Iarna).

— concretizat — ’ culme, creastă’ :

P e cea zare de c o ln ic
M erg e un tin ă r de voinic.
(A le csa n d ri, P . p o p . 48).

Yerbe derivate : a (se) zori [de ziuă] — cf. bg. 3opa 3opu; a (se) zări
(cf. vsl. 3hpwv, 3Kp’fcTH), a (se) năzări (cf. vsl. H«i-3Hp'kTH); de asemenea
Zorilă, Zărilă (suf. - ilâ ) ’luceafărul de zori = Sirius; fiinţă fantastică’ .
în sfîrşit, în această grupă poate fi trecut beznă ’ (înv.) prăpastie,
adîncime fără fu n d ; întunecime adîncă’ (mai ales în expresia întunerec
beznă) : vsl. BeaA'KHa ’ adîncime fără fund, prăpastie’ , bg. âfodna etc.
(v. etim. Berneker, 245).

25. Timpul

Printre cuvintele care denumesc noţiunea de ’timp, fragment de

timp’ se întîlnesc cîteva de origine slavă: vreme, alături de lat. t i m p ;
ceas, alături de neologismul oră (lat. lit. hora) 2; veac (probabil de prove­
nienţă cărturărească), alături de neologismul secol; soroc, alături de neolo­
gismul termen. Fiecare cuvînt de origine slavă are un sinonim romanic,
dar în afară de timp, care continuă pe lat. tempus, celelalte sînt împrumu­
turi noi în limba literară. De altfel, şi veac, soroc sînt, probabil, cuvinte
cărturăreşti pătrunse ulterior în limba populară.

1 D L R L dă citate num ai din Alecsandri» „Ş ezătoa rea " şi Em inescu, din care se poate
deduce că acest sens e cunoscut num ai in M oldova.
2 Cf. însă arom . oară 'oră, c e a s ; m om en t, dată, oară' (lat. hora), în tim p ce rom. oară
Şi-a restrîns sensul, păstrînd însă în lim ba veche Înţelesul de 'm om ent, fragment de timp', (cf.
Dalametra, 1 6 0 ; M ihăileanu, 3 8 9 ; T ik tin , 1 0 6 7 ; Gaster, Cr. II 489).
 108 G. MI HAI LA

Vrtme, f., pl. vremi (înv.), vremuri (prin analogie en timp — tim­
p u r i , n.) ’l . timp ; perioadă, răstimp, sezon, epocă, veac; moment, prilej;
2. starea atmosferei’ : vsl. ’Zeit, Zeitpunkt’ (Hwb. 154), bg. epeMe
’l . timp, vreme; 2. vreme, starea atmosferei’ (Mlad. Tălk. 348—350)>
ser. vrbme ’idem’, cf. sloven, vreme ’starea atmosferei’ ; ucr. eepeM?n.
’vreme frumoasă, vreme’ (Hrinc. 177), vrus. eepeMx, alături de epeMsi
(din vsl. — cf. Srezn. I 244, 319 ; Vasmer, I 235) ’timp’ , dar pop. şi ’starea
atmosferei, nozoda:’ ( C jio b . p y c c K . H3. I 546) x.
Adjectivele derivate vremelnic şi vremelnicesc (înv.) sînt împrumuturi
cărturăreşti: primul din slavonă sp’kMfHKH'K (asimilat cuvintelor cu sufixul
-nic), iar al doilea e format după modelul adjectivelor cu sufixul -icesc,
împrumutate din rusă. Dimpotrivă, verbul a vremui ’a trece (despre
vreme); a fi vreme urîtă’ e o creaţie populară romînească.
în ceea ce priveşte raporturile de sinonimie cu timp, deosebirea
dintre cele două cuvinte constă, mai ales, în frazeologie (vreme) şi în faptul
că tim p a căpătat, sub influenţa limbilor romanice de apus (fr., ital.) o
serie de valori terminologice (filoz., gram.)2.
Ceas, pl. ceasuri ’oră; moment, clipă; timp, vreme (ceas bun, ~ râu =
= moment norocos, ~ nenorocos); ceasornic’ 3 : vsl. Maci». ’Zeit, Zeit­
punkt, Stunde’ (Hwb. 16), bg. nac ’oră; moment, vreme’ (BTR, 940),
ser. âăs ’idem’ , cf. sloven, das ’timp’ , ucr., rus. nac, pol. czas, ceh., slovac.
das (etim. v. Berneker, 137; Vasmer, III 304).
Comparînd sensurile cuvîntului respectiv în limbile slave (v. nota
de mai sus), se deduce cu uşurinţă înţelesul slav comun ’timp, porţiune
de timp’, alături de care apare în unele limbi valoarea precisă de ’oră’ 4.
Sensurile cuvîntului romînesc coincid, în general, cu vsl. (probabil, se

1 In lim bile slave de apus noţiunea 'tim p ' se e x p r im ă p r in a lte c u v in t e : c e h , doba, cas,
slo va c, âas, doba , pol. c z a s ; de asemenea ucr. Hac, doâa, brus. nac, napa.
2 Vrem elnic , vremelnicesc au fost înlocuite în lim ba lite r a r ă a c t u a lă cu n e o lo g is m e le
tem porar, provizoriu (ex. guvernul provizoriu = rus. epeMennoe npaeumejibcmeo). A s u p ra d ife ­
renţelor dintre vreme şi tim p vezi m ai a m ă n u n ţit: T iktin 1780 — 1 7 8 1 , 1591 ; C a n d re a , 1 4 4 7 — 8 ;
D L R L , I V , 7 0 7 , 426 ; Graur, în cercare . f 124.
3 Ceasornic (cf. bg. naedenun , ser. dăsdvnik 'id e m ') p o a t e fi o c o n t a m in a r e d in tre ceas
şi ornic (cf. Puşcariu, £ t . de ling . roum ., 4 3 4 ).
4 In sl. com . cuvintele £asb şi godb nu aveau valorile exacte p e ca re le a u , d e p ild ă , în
lim b a rusă actuală (Hac ’ or&9, sod 'a n '). In rusă, precizarea lor s-a p r o d u s a p r o x im a t iv în sec,
al X V I -le a (Cf. P. I. Cernîh, Onepnu, 137). In diverse lim b i slave n o ţ iu n e a d e „ o r ă = 60
m in .” se exprim ă prin cuvinte diferite, uneori Îm prum utate (acolo unde in flu e n ţa stră in ă a fo st
m ai p u te r n ic ă ): bg. nac , rus. nac , ucr. eod u n a , brus. eadaina , pol. godzina, ce h . hodina9
ser. ia $ ,sa tf sloven, ura , sorab. Stunda (Cf. I. L ek ov, E d u n cm eo, 80). V ezi şi G u n n a r Jakobson *
P a a eu m u e nonam un ep ejien u e ceem e amuMOJioeuu cjioea casb, „ S c a n d o - S la v ic a ” , I V , 1958,
Copenhaga, p. 2 8 6 - 3 0 7 .

■
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 109

poate vorbi de o influenţă a sla v on ei; cf. sensul înv. ’slujbă, rugăciune la
anumite ore’ — sl. bis. Mac^, ser. das ’idem ’ — Ivek .-B roz, I 148), bg.,
ser. şi rus., m ergînd pînă la coincidenţa unor expresii. D e e x . :
ceas ’oră’ : F ără de stare vă rugaţi. . . în toate ceasurile şi zua şi
■noapte... (Codex Sturdzanus. Gaster, Cr. 1 , 1).
— ’ m om ent, clip ă ’ : N u aduce anul ce aduce ceasul.
(Creangă, P ov. 127).
Ia tă ceasul de pornire !
Iată ceasul m ult am ar !
(A le csa n d ri, A d io M o ld o v e i).

— ,,ceas b u n ” : Să fie într-un ceas bun ! (Cf. rus. e doâpuu nac).

— ’ spaţiu parcurs în tim p de o oră’ : Făcuseră un ceas pînă aici, căci
mergeau încet. (Cam il Petrescu, Un om , II, 251). (Cf. b g.Om cejio do Iljioedue
uMa decern naca m m . G herov, Y 572).
Veac, dial. vac, pl. veacuri, veci ’interval lung de tim p, e p o c ă ;
(pl. veci) veşnicie, etern ita te; secol = 100 a n i; viaţă de om , t r a i; (dial.)
vreme, starea atm osferei’ : vsl. K-bK’K ’ Zeitalter, Ew igkeit, L ebenszeit’
(Hwb. 150), bg. eeK ’e p o c ă ; v e şn icie ; s e c o l; viaţă de o m ’ (R B , I 1 0 7 ;
BTR, 59), cf. ser. vdlc, sloven, vele etc. (v. etim. Yasm er, 1 179 : een). C uvîn­
tul a pătruns în rom . cu derivatele sale : vScinic, veşnic (vsl. asi­
milat cuvintelor cu suf. -n ic) ; a vecui, dial. a văcui (bg. eenyeaM, ser.
veTcovati, veTcujem) ; derivate rom . : vecinicie, veşn icie; vecie (suf. -ie).
în lim ba literară actuală veac şi derivatele sale se întrebuinţează
alături de secol, dar, de obicei, e perceput ca fiind m ai arhaic, m ai „ p o e t ic ”
(cf. şi deosebirile de nuanţă între veşnic şi etern, veşnicie şi eternitate).
De e x . :
veac, pl. veacuri, veci ’vrem e îndelungată’ :

Ce m i-i vrem ea, etnd de veacuri

S tele-m i setnteie pe l a c u r i ...
(E m in e scu , R e v e d e r e ).

Sau :
A i f i trăit In veci de v e c i...
(E m in e s c u , Pe lin g ă p lo p ii fă ră soţ).

— ’ secol, 100 ani’ : [ Bălcescu] trebuie să scrie o operă care să fie vie
P peste un v e a c ,. , (Cam il Petrescu, Un om , II, 3 4 6 )l.

1 Cf. însă secol in v o r b ir e a sa v a n tu lu i :

D e -o i m u ri — îşi zice-n sine — al meu num e o să-l poarte
Secolii din gură~n gură şi l-or duce m al departe.
(E m in e s c u , S crisoarea I).
 110
G. MI HAI LA

— ’viaţă de om ’ :
Ctntec de voinic
Cum n-aţi auzit
Qtt vea c aţi trăit.
(A lecsandri, P. p op . 66).

— ’vreme, starea atmosferei’ (sens nou, dezvoltat în graiuri în urma

sinonimiei cu vreme) :
Tu cind te-ai născut,
F ost-a vea cu l bun
Ca şi cel de-acum.
(T eod orescu , P . p o p . 19).

Soroc ’term en ; (bis.) dată cînd se pomenesc m orţii; lim ită; rost,
orînduială, soartă’ : sl. bis. civpoK'h ’terminus’ (Mikl. Lex. 952), cf. bg-
cpoK, ser. srolc etc. (Mlad. E t. 605 ; Vasmer, I I 712 : epon )1. Derivate
rom . : a soroci, sorocit.
Ca şi veac, cuvîntul soroc e astăzi un cuvînt popular, arhaizant,
,,p o e tic” faţă de sinonimul său din lim ba literară termen :
Şi iată-ne astfel. . . la sorocul centenarului naşterii sale [a lui Emi-
nescu]. (Perpessicius, în : Eminescu, Opere, IV , p. I X ) 2.
A lături de cuvintele precedente, vîrstă (1), dial. Mold. vîrstă (1) are
un sens specializat — ’tim pul scurs de la naşterea unei fiinţe, etate’ (arom.
vrăstâ — Capidan, 89), fiind om onim cu vîrstă (2) sau vrîstă (2) ’dungă de
altă culoare (într-o ţesătură, în penajul unei păsări etc.) ; mănunchi de
flori, b u ch et’ (Mold. Trans. — Candrea, 1438). Cele două omonime provin
din acelaşi cuvînt slav *vbrsta : vsl. spivCTd ’ (Lebens-) A lter’ (Hwb. 154),
vrus. ebpcma ’v îrs tă ; om de-o vîrstă cu altul, pereche, to v a ră ş; măsură
de lungim e, verstă’ (Srezn. I 462—3), bg. epbcm, artic. ep'bcmma ’vîrstă’
(p op . — R B , I 142), ser. vrsta ’ series, rînd, grupă, ca tegorie; „njegova
vrsta ” = seines gleichen, p a r ; linea, versus’ (Ivek.-B roz, I I 751), cf.
sloven, vfsta ’ Reihe, Zeile, A rt, Lebensalter’ , rus. eepcmd, ucr. eepcmd,
eepemed ’verstă ; strat de păm înt, de snopi, rînd de crăci la aceeaşi înălţim e;
pătură socială; vîrstă’ (H rinc. 179, 180) etc. (v. etim. A . A . Potebnia,
M 3 aanucon no pyccKoă epaMMamune, I 2, H arkov, 1888, p. 3 ; Meillet,
l3t. 279, 2 9 8 ; Vasmer, I 1 8 9 ); îm prum utat şi în alb. verse, glieg. vertse
’A lte r’ (Meyer, 470).
în limbile slave, cuvîntul e polisem antic, avînd diverse valori con­
crete, dintre care una sau alta apare pe prim plan. Astfel, în vsl. (şi bg.

* P rov en ien ţa cărtu rărească a cu v în tu lu i e d o v e d ită şi prin păstrarea lui ?> în poziţie
n e in te n să (spre deosebire de form a coresp u n ză toa re din lim b ile slave v ii s r o k ) : săroc > soroc.
2 V ezi şi alte exem p le In D L R L , IV 177 — 178.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA llî

contemp.) e înregistrat doar sensul ’etate’ , care apare în celelalte limbi

printre alte sensuri con crete: sîrboeroata şi slovena ne explică cel mai
bine valorile concrete ale cuvîntului vîrstă ( 2 ), vrîstă ( 2 ), care în limba
romînă nu mai e legat semantic de vîrstă (1 ), vrîstă (1 ) x.
Yom da ctteva exemple pentru a ilustra valorile celor două omonime :
Vîrstă (1) : Gînd a ajuns la patruzeci şi cinci de ani ai vîrstei s a le ...
(Sadoveanu, Nicoară Potcoavă, 65),
Dar şi vrîstă (1) : Aşa eram eu la vrîstă cea fericită .. . (Creangă,
Amintiri, 34).
Vrîstă (2 ) : . . .Fuste de lînă, dungate cu vrîste galbene şi roşe pe fund
negru.. . (Sadoveanu, Neam. Şoim. 561. în acest sens se pare că predo­
mină form a vrîstă — cf. ex. în D LE L, IY 687).
Derivatul virstnic, dial. v irs^ n ic’ m atur; (înv., pop.) de aceeaşi
vîrstă’ (de la primul omonim) corespunde bulg. espcmKWK’ de aceeaşi
vîrstă’ .

Y I. CU YIN TE R E F E R IT O A R E LA CORPUL OM EN ESC;

B O LI, M ED ICIN Ă P O P U L A R Ă

26. Corpul omenesc

Termenii referitori la corpul omenesc fac parte din fondul cel mai
stabil al unei lim b i; într-adevăr, în limba romînă cuvintele de acest fel
provin în marea lor majoritate din limba latină : cap, ochi, ureche, nasy
gură, limbă, mînă, picior, os, piele, sînge etc.2. Totuşi, chiar şi în acest sector
mai puţin „penetrabil” al lexicului au pătruns cîteva cuvinte de origine
slavă, ca rezultat al bilingvismului de-a lungul cîtorva veacuri, precum
şi în urma unor influenţe cărturăreşti, care au consolidat situaţia unor
cuvinte din această categorie. De cele mai multe ori, astfel de cuvinte se
află în relaţii de sinonimie cu altele de origine latină etc., fără însă a se
acoperi reciproc în întregime (ex. obraz — faţă) ; între unele din ele există
deosebiri stilistice (ex. cap — glavă) ; în sfîrşit, altele au teritorii deosebite
de răspîndire (ex. coadă — codiţă — cosiţă — pleată — chică).

1 Interesant de ob serva t Insă că am bele cu vin te redau In două feluri grupul slav „v o ca lă
redusă + r " — tr şi rf, og lin d in d situaţia din dialectele bulgare (cf. şi dtrstă — drîstă).
2 Cf. W . D om aschke, D er lateinische Worlschatz des Rumânischen, ,,X X I —X X V . Jh b.
des Inst. f. rum . S p r/% L eip zig , 1919, p. 8 7 —94 ; D. Macrea, Despre originea şi structura lim bii
romtne, L R , I I I (1954), nr. 4, p. 2 4 ; A cad. I. lord an, Introducere tn lingvistica romanică, B u c.,
1957 (litogr.), p. 1 2 4 - 1 2 5 .
112 Q. MIHAILA

Vom cerceta pe rînd fiecare cuvînt, începînd cu termenul general

trup şi terminînd cu cele referitoare la părţile corpului.
Trup ’corp (în întregim e); corpul fără cap şi (uneori)fărăm em bre;
(cu determinări) cadavru’ (cuvîntul are şi o serie de valori obţinute prin
transfer, paralel cu corp — D L R L , IV , 511); arom. trup ’trup, corp,
trunchiu. . . ’ (Dalametra, 210; Mihăileanu 512; Capidan 85). Cuvîntul
se întrebuinţează pe întreg teritoriul limbii rom în e; alături de el, limba
literară foloseşte pe corp, mai ales cu valori terminologice (D LR L, I,
555), cuvînt care a fost înregistrat în unele puncte din Banat şi
Muntenia, afară de alte locuri unde a fost notat alături de trup
<v. A L R M I I ) 1.
Pentru etimologie v. : vsl. Tpoyn'h ’ membrum, corpus, truncus,
venter, vulnus, cadaver’ (Mikl. Lex. 1005 ; Hwb. 1 3 9 ); bg. mpyn ’trup,
corp ; cadavru ; trunchi de copac’ (Gherov, V 361), ser. trUp ’ trup, c o r p .. . ’
(Ivek.-B roz, II, 599), cf. sloven, trup ’trup, c o r p .. . ’ etc. (v. etim. Yasmer,
I I I 143). Cuvîntul a pătruns şi în limba albaneză trup ’ trup, c o r p . . . ’
(F jalor, 5 7 7; Meyer, 438).
Sensul de bază al cuvîntului romînesc corespunde limbilor slave
de sud (şi ceh. slovac, trup ’trup, c o r p . . . ’ ).
Adesea trup apare în limbă în opoziţie cu suflet sau în expresii ca
trup şi su flet; înainte, putea fi întîlnit în compuneri ca trup de moşie,
trup de armată (azi : corp de armată, cf. Candrea, 1341).
Dintre derivate pot fi notate : trupesc (corporal are alt sens), tru­
peşte, trupeş, trup(u)şor; trupină ’ tulpină’ (împrumut : cf. bg. mpynuna,
ser. triipina).
Obraz, cuvînt de circulaţie generală, cu sensurile ’joue (pl. obraji);
fa ţ ă ; (înv.) persoană (pl. obrazuri, obraze); (înv.) chip, asemănare’ . Pere­
chea obraz— faţă se află în relaţii de sinonimie com p lexe: totuşi, obraji
’joues’ este singurul termen în limba comună, iar în graiuri obraz predo­
mină şi cu sensul ’faţă’ ; numai în unele locuri A L R notează faţă sau faţă
şi obraz (cf. A L R M I 35, aici h. 18)2.

1 P uşcariu, L R , I, 197, susţine că, în aceste locu ri, corp nu e un neologism , ci s-a
p ă stra t neîntrerupt în vorbirea populară. D e o b ice i, însă, e tratat ca un neologism (din fr.-
la t. l i t . ; cf. T ik tin , I, 419 ; Graur, încercare, 49 ; Iord an , Introducere, p. 125), m ai ales, avîndu-se
In vedere va lorile sale term in ologice. Cf. şi observaţia lui S. B. B ernstein în recenzia la
A L R , în „BtoJiJi, flHaji. ceHTOpa HHCTHTyTa pyccn . H auna” , fasc. 3 (1948), p. 9 9 :
„A tla s u l lin g v istic arată precis şl elocv en t corelaţia dintre diferitele elem ente nu numai în
lim b a li t e r a r ă ... ci şi în graiurlle pop u la re” (ex . trup — corp , obraz — faţă).
2 Cf. şi observaţia lui S. B . B ern stein , ibid.
j=r= = 7apa rf*
V///, Omăt
lillltl -Nea

l
 ZĂPADA

113

Harta 17
 114
ALRM I HARTA 35
FAŢĂ [IU
O]

ţţartţ} ţ8
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROM1NA 115

Pentru explicarea sensurilor v. : vsl. c*Kpa3 'K ’form a, species, figura,

character, imago, facies, persona’ (Mikl. Lex., 4 7 3 ; H w b. 7 4 ); bg. o 6pa 3
’faţă; (reg.) obraz, jo u e ; icoană, p o rtre t; imagine, imagine artistică’
(Gherov, I I I 306 ; B T R , 478), ser. obraz ’ o b r a z ; f a ţ ă ; im a gin e; persoană’
(Ivek.-Broz, I 841), cf. slov. obraz ’fa ţă ’ etc. (Mlad. E t. 367 ; Yasm er,
II 244 : 66pa 3 ).
Sensurile cuvîntului romînesc sînt foarte apropiate de cele ale
cuvîntului respectiv din bg., ser., sloven., în care predom ină înţelesul
concret ’faţă, obraz’1. A cest lucru îşi găseşte expresie de asemenea în
identitatea unor expresii frazeologice şi zicători, construite cu acelaşi
material le x ic a l: cf. bg. ednama p ’bna Mue dpyeama u deeme oâpa3a
(Gherov) — rom . o mină spală pe alta şi amîndouă obrazul; ser. nema
obraza (Ivek.-B roz, I 841) — rom . (a fi) fără obraz.
Iată cîteva exem ple pentru sensurile învechite : 1) ’persoană, fa ţă ’ ,:
...D om niţa Ecaterina şi celelalte subţiri şi gingaşe obraze fem eieşti•
(Sadoveanu, Neam . Şoim ., 690).
2 ) ’ asemănare, ch ip ’ : Num ai sîngur amărîtul om, ce-i făcut pre obra­
zul şi pre chipul tvoreţului s ă u .. . (Yarlaam, Cazania 1643, Texte, 96).
Cuvîntul obraz are o serie de derivate printre c a r e : obrăjor
(pl. obrăjori), obraznic, a se obrăznici, obrăzâr.
Alături de term enul general păr ( < lat. pilus), lim ba rom înă posedă
trei denumiri de origine slavă cu diverse nuanţe concrete şi arii de răspîn­
dire diferite : cosiţă (pl. cosiţe), pleată (pl. plete) şi ch ică :
Cosiţă (la fete şi fem ei), arom. cusiţă (Dalametra, 7 4 ): v. bg. Kocd,
dim. Kocuvţa, nocuntia, ser. Icosa, Icosica etc. (Berneker, 580 : Tcosa l ) 2.
Cosiţă se întrebuinţează alături de pleată şi coadă, cuvînt polisem antic
(dim. codiţă; din lat. coda < cauda). Interesantă, din acest pu nct de
vedere, este repartiţia teritorială a acestor cuvinte (cf. A L R M I 1 4 ) :
termenul cel m ai răspîndit în Munt., Olt., Mold. şi N. Trans. este coadă,
codiţă. în centrul, sudul şi răsăritul Trans. se întîlneşte cosiţă, p lea tă ; în

1 E xp licaţia d a tă de R . A . E u d a g o v ( „ B o n p . m o ji«. H3.” , 125) restrîngerii sensulu1

de la 'fa ţă’ la ’ jo u e , m eK a’ este ju s tă , dar ea treb u ie e x tin să la înseşi lim b ile slave de su d . L a
exemplele date de B u d a g o v p riv ito a re la restrlngerea sim ilară de sens în unele lim b i ro m a n ice
se pot adăuga altele d in lim b ile slave : ceh. lice ’ fa ţă ’ , dar şi 'o b r a z ’ , p ol. lice ’ o b r a z ’ , p l. lica
’faţă’ ( = o b ra ji). Cf. L . A . B u la k o v sk i, B eed ., I I a, 19.
2 In ceea ce p riv eşte ev olu ţia sensului cu v în tu lu i slav kosa, L . A . B u la h o v sk i scrie :
>,Din datele furn izate de m a jorita tea lim b ilo r slave, rezultă că kosa însem na în că în tim p u rile
v e c h i.. . 'şu viţe lu n gi de pă r îm p l e t it '; în sîrbă însă s-a d e z v o lta t un sens m ai la rg ’ p ă r (în ge­
neral)’ . . . ” {B eed ., II®, 69). L im b a rom în ă a Îm pru m u tat însă d im in u tiv u l kosica, care a p re­
luat în parte, în b g . şi ser., sensurile in iţiale ale cu vîn tu lu i kosa (cf. Iv e k .-B r o z , I 5 6 5 ; M lad.
Tălk. 1072).
116 G. MIHAILA

sfîrşit, în V. Trans. şi Banat apare, în acest sens, chică, iar în nnele loca­
lităţi din Mold. gîţă (propriu-ziâ ’ panglică’ ). Interesant de observat că în
fostul judeţ Făgăraş au fost înregistrate toate cele patru denum iri: coadă
(178), cosiţă (170), pleată (166), gîţă (174). Fără îndoială că de aici nu
se poate trage nici o concluzie, căci aceste cuvinte sînt simţite sinonime
atît în limba literară, cît şi în graiuri, şi un alt subiect ar fi răspuns, poate,
altfel. Totuşi, în fiecare regiune e preferată una din denumiri. In ceea ce
priveşte limba literară, e suficient, de pildă, un exemplu din Coşbuc,
unde apar cele două sinonime cosiţă şi plete (p l.):
M in e blonda păstoriţă
Despletind a ei cosiţă,
Toată ziua la izvor,
Va privi cu drag la plete.
(P ăstoriţa).

în legătură cu aceasta trebuie notat că pleată a căpătat un sens

mai larg ’ păr lung (la bărbaţi şi femei, uneori îm pletit)’ .
Derivat din verbul slav pleto, plesti — rom. a îm-pleti, cuvîntul
pleată (deverbativ) are corespondenţe în limbile slave de sud : bg. ruiemna
’ cosiţă, pleată’ , ruiemui^a (d im .; în dicţionare n-am întîlnit o altă formă
nesufixată, afară de njiem ’gard’ — cf. B T R , 559; Gherov, I Y 41—42);
c f . însă ser. pleta ’ cosiţă ; g a rd ; cusătură’ (Rjecnik, X 56 ; Tolstoi, 604).
în ceea ce priveşte cuvîntul chică, acesta are un sens mai general —
’ pâr lăsat pe ceafă la b ă rb a ţi; (reg. Y. Trans. şi Ban.) pleată, cosiţă’
(cf. Candrea, 256). Pentru etimologie v. : vsl. ktvika ’ Haar’ (Hwb. 49), bg.
nuna ’plete lungi’ (la bărbaţi — Mlad. Tălk. 1020), ser. Tdka ’ cosiţă’ (aşadar,
în Banat sensul se poate explica printr-o influenţă sîrbă).
Un exemplu elocvent pentru întrepătrunderea cuvintelor din fondul
latin şi autohton şi a împrumuturilor slave este cuvîntul gît ’grum az;
beregată; (prin transfer) parte a unor obiecte asemănătoare cu gîtul
omului’ , care e folosit curent în limba romînă alături de verbul de origine
latină a înghiţi ( < ingluttire). Corespondentele lui în limbile slave de sud
s în t : bg. z’bJirrvbK, zhJimoK (suf. -w , - ok) ’înghiţitură’ , sjiimna ’înghi-
ţitu ră ; (pop.) gîtlej’ (Mlad. Tălk. 489—490, 439), ser. gut ’gît, gîtlej’
(Iv ek .-B roz, 1 358 ; v. etim. Vasmer, I 275 ; Berneker, 309 ; înrudit cu
lat. glutus, glutire).
Forma care stă la baza cuvîntului romînesc este * g^lfa > *gîlt.
Dispariţia lui l se explică uşor pe baza datelor limbilor slave de s u d :
limba bulgară prezintă dialectal simplificarea grupului &l, între consoane,
în fc : sbAmaM >e*maM 1 iar ser., în general, cunoaşte o modificare serioasă
1 Cf. St. S toik ov, EbJieapcKa duajieKmoAoeun, Sofia, 1953, p. 29 (graiul din Stankc-
D ’ im ltrov o).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 117

a acestui grup : gut (cf. vuk < vblto). D e altfel, chiar în lim ba rom înă
există indicaţii asupra păstrării form ei cu l : textele din sec. X V I I atestă
încă form a gîlt-ej, cu sufixul -ej (în lim ba m odernă m e ta te z a t: gîtlej) x.
Cuvîntul gît se întrebuinţează curent aproape pe întreg teritoriul
limbii ro m în e 2 : după A L R M I 52, se poate vedea că doar în două locuri
a fost înregistrat cuvîntul gîtlej, iar în altele grum az 3 şi gît.
în lim ba populară se întîlnesc, pentru cuvintele spinare ( < lat.
spinalem) şi spate ( < lat. spatha), două sinonime de origine slavă : gîrbă
şi cîrcă :
Gîrbă este un cu vîn t învechit, care continuă să trăiască însă prin
derivatele sale (proven ite tot din s la v ă ): adj. gîrbov şi subst. dim. gîr­
biţă ’greabăn (la a n im a le); ceafă (la oam eni)’ .
Cuvîntul gîrbă provine din sl. *gbrba: sl. bis. rp-KBa ’ convulsio’ ,
alături de rp'KE'k ’ dorsum , convulsio’ (Mikl. Lex. 145), bg. e ip 6 a ’cocoa şă ’
(Gherov, I 250), alături de sphâ, artic. e*p 6 a ’ spinare, sp a te; partea dina­
poi a unui o b ie ct’ (B T R , 105), ser. glrba ’l . c o c o a ş ă ; 2. cocoşa t’ (v. B er­
neker, 3 6 8 ; Yasm er, I 294). Pentru derivate cf. : gîrbov — bg. s ip 6 ae
’cocoşat, g îrb o v ’ , ser. glrbav ’idem ’ ; gîrbiţă — bg. eipâuiţa ’ cocoaşă’ . C uvîn­
tul ghrba a fost îm prum utat şi în magh. gorbe ’l . gibbosus, curvus ; 2 . dor-
sum’ (Kniezsa, 201).
Iată cîteva exem ple de întrebuinţare a celor trei cuvinte :
gîrbă, la D osoftei, Ps. Vs. 53 :

C in e m i-s cu setrbă
L e va veni râul
D in tot dădevârul
Şi le-a cădea tn girbă.

gîrbov
B ă trtn u l s-arătă tn uşă —
E g îr b o v sub a n ii cei grei.
(T r. D em etrescu , In a telier).

gîrbiţă: expr. a m uia {cuiva) gîrbiţa.

în A L R I 41, cuvîntul gîrb, gîb a fost înregistrat cu sensul de cocoaşă
(cuvînt general) în cîteva puncte din Banat şi sud-vestul T ra n s.; înţelesul
lui corespunde sensului vech i al cuvîntului slav, păstrat în ser. şi rusă

1 V ezi T ik t in , 684 ; S. P u şca riu , In D R , V I , 2 2 5 - 2 2 6 .

2 In arom tn ă c u v în tu l re sp e ctiv pen tru gtt este guşi (m ai rar g u rm a d z); v e z i A L R I
35, 36 (c f. M ih ă ilea n u , 2 2 5 , 2 2 6 ; D alam etra, 1 0 4 ) ; cf. P u şca riu , L R , I, p . 196 (şl harta 7).
8 Grumaz se fo lo se ş te , m ai ales, în tr-u n sens m ai restrîns — 'ceafă* (c f. D L R L , II 423 ;
A L R I 3 Q). C u vîn tu l e co n s id e ra t a u to h to n .
118 G. MIHAILA

(sopâ), în timp ce în bulg. sp *6 şi-a lărgit sensul, ajungînd să însemne

’ spinare’ (spre deosebire de stpâa ’ cocoaşă’ ).
Gîrcă se întîlneşte numai în expresia (a lua, a duce) în cîrcă. Astfel
a fost înregistrat (A L R I I 55) în diverse puncte din Oltenia, Munt., Mold.,
nordul Trans. şi Banat. în alte părţi se întrebuinţează, în această
expresie, cuvintele spate, spinare, generale pe întreg teritoriul limbii
romîne.
Cuvîntul şi expresia romînească au cel mai apropiat corespondent
în ser. nakrke ’în cîrcă’ (rar : Rjecnik, V II, 406) sau (nositi dete) nalcrkatie;
cf., pentru etimologie, sl. bis. kp'kkt* ’collum ’ (Mikl. Lex. 315), pol. kark
’grumaz’ , ceh. krk ’grumaz, gît’ (Briickner, 220; Machek, 235).
A lte două cuvinte de origine slavă se referă la picior şi părţile lui.
Alături de termenul general picior ( < lat. petiolus), în limba popu­
lară se foloseşte şi cuvîntul de origine slavă crac (pl. craci), care are mai
m ulte sensuri: ’ (pop.) p icior; fiecare din cele două părţi ale pantalonilor,
iţarilor e t c .; ramură, creangă; ramificaţie de dealuri, m unţi’ . Corespon­
dentele sud-slave sîn t: bg. npan ’p icior; picior (la masă etc.)’ (Mlad.
Tălk. 1083), ser. krâk ’picior lu n g; ramificaţie (ex. braţ de rîu)’ (Ivek.-
B roz, I 575; v. etim. Berneker, 574).
în afară de verbul derivat a se crăci ’ a depărta mult în laturi picioa­
rele’ (cf. bg. Kpdua ’ a păşi, a merge’ ), cuvîntul crac a dat în limba romînă
şi un dublet m orfologic cracă, provenit de la pl. craci (cu vocalism redus :
crăci) şi care înseamnă numai ’ramură, creangă’ 1.
A l doilea cuvînt este gUznă ’încheietura piciorului, oul piciorului’ ,
care a fost înregistrat în A L R I 147 pe o mare parte a teritoriului romî­
nesc (Olt., Munt., Mold., estul şi nordul Trans.)2, în timp ce în alte
locuri au fost notate alte cuvinte avînd, de regulă, sensuri mai la rg i:
încheietură, oul piciorului, nod.
Gleznă provine din slav. glezna: ef. sl. bis., vrus. r\uairh, rA*3 nar
rAf3 no (Sreznevski, I 519; Berneker, 302), bg. zjie3 en, ser. gUSanj,
rus. zM 3 Ha, avînd acelaşi sens.
T ot aşa cum crac este sinonim (popular) pentru picior, ciolan este
sinonim pentru os. Bl are însă mai multe sensuri, şi anume : ’ mădular,
parte a corpu lu i; os (de om sau anim al); os cu carne (ca hrană)’ . Cuvîn­
tul slav corespunzător este : vsl. MA*kirK, maah'k ’membru, mădular’ ( < sl.
com . âelm — cf. Berneker, 1 3 9 ; Vaillant, Gramm. comp., I, 157), bg. HAan
’ramură, ciot’ (Gherov, V 657), ser.âlân ’ membru, mădular (etc.)’ (Ivek.-

1 A lte derivate s l n t : crăcănă (suf. -ană), crăcăna, răscrăcână etc. Cele două din urmă apar
ca variante ale verbului de circulaţie generală a se crăci (cf. A L R II 67).
2 Cf. şi S. Puşcariu, L R , I, harta 9 (intre p. 196 — 197).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 119

Broz, I 1 6 9); cf., pentru sens, şi ucr. dim. nejieuno, nejienon ’ os’ (la
deget — Hrinc. 2064).
în ceea ce priveşte forma, trebuie să admitem că limba romînă a
dezvoltat un o neetim ologic în cadrul grupului 61: clan > colan (ciolan).
în această grupă intră şi cuvîntul popular cu sensul ’vulva’ , pătruns
în rom. ca eufemism în locul unui termen romanic sau autohton; ulterior,
el însuşi a trecut în zona interzisă a vocabularului (v. A L E I I Suplement,
p. 5, întreb. 4885;. Tiktin, 1179; v. etim. Yasmer, I I 355).

27. Boli, medieină populară

Numele concrete ale diverselor boli în graiurile populare formează

un sector special în vocabularul limbii romîne, care cere un studiu lexical
amănunţit. Ele sînt adesea diferite în diverse regiuni, fiind rezultatul
unor transferuri, specializări de sensuri sau împrumuturi din limbile
învecinate etc.
Astfel, pojar, cuvînt de origine slavă, are şi un sens specializat
— ’rujeolă’ . în tr-o parte a teritoriului limbii romîne (Mold.), în locul lui
se întrebuinţează cori ( < r u s . Kopb).
în cele ce urmează ne vom ocupa doar de termenii generali, ca boală,
rană, precum şi de unii termeni de medicină populară : vraci, leac, otravă.
B oală ’maladie, mal, affection’ : vsl. koak ’b oln a v ; aa&svsia’
(Supr.), bg. 6 o ji , m. şi f., 6 ojina ’ durere’ , ser. bol, m. (înv. şi dial. f.), boia,
î . ’dolor, m orbus’ (R jecnik, 1 522, 523), cf. rus. 6 ojib etc. (Yasmer, 1 105).
O dată cu substantivul boală a pătruns în rom. şi verbul derivat a boli
(vsl. EOrt'fe'FH) şi adj. bolnav (bg. âo/inde)1; de la acesta din urmă s-a
format în rom . verbul a se (îm-)bolnăvi.
Cuvîntul boală se foloseşte în diverse expresii (boală rea, boala copiilor,
boală de apă etc.) pentru a denumi, în limba populară, unele maladii con ­
crete ; de asemenea, în expresii ca dii, boală ! ho, boală ! cuvîntul se între­
buinţează ca epitet dat vitelor leneşe, nărăvaşe etc. Cf. şi expresia a vîrî
(a băga) în toate boalele ’ a tulbura pe cineva, a înspăimînta’ .
1 A cesta a fo st în registrat aproape pe to t teritoriul lim b ii rom îne (A L R M , I 190), cu
excepţia Trans. şi B a n a t., unde se întrebu inţează îm prum utul m ai n ou din m aghiară beteăg
( < beteg; pătruns de asem enea în ser., sloven ., u cr., cf. Berneker, 53). V echiul term en de o ri­
gine latină lingoare ( < languor), ca şi lăngedzeşte, lănged se m ai întîlnesc încă în textele vechi
<Rosetti, IL R , Ia, 1 7 4 ; V I , 264), dispărînd ulterior în favoarea cu vin telor de origine slavă
boală, bolnav, a b o li; dar chiar şi acestea au fost înlocuite pe o parte a teritoriului prin beteag,
beteşug ( < m agh. betegseg), a se beteji, ceea ce e o dova dă în plus că astfel de cuvin te nu p ă ­
trund în lim bă o dată cu noţiu n ea, ci în urm a unui îndelungat bilin gvism , cel puţin la o parte
•din populaţie.
120 G. MIHAILA

Rână ’leziune, p la gă ; fig. suferinţă’ : vsl. pana ’ Wunde, Plage,

Leiden, H ieb’ (Hwb. 111), bg. pana, ser. râna etc. (Yasmer, I I 490 : pana) ;
totodată a fost împrumutat verbul derivat a răni (bg. pana, ser. răniţi
etc.). Ambele cuvinte au o răspîndire generală în limba romînă (cf. ALEM
I 151, aici h. 19 : rană), ca şi part. trec. — adj. rănit (şi substantivat)»
Vraci ’ (înv. şi pop.) medic, tăm ăduitor; vrăjitor’ : vsl. gpam* ’Arzt*
(Hwb. 153), bg. epau ’vraci, vrăjitor’ , ser. vrăâ ’ vraci, vră jitor; preves­
titor’ etc. (v. etim. Yasmer, I 234; Cernîh, O^epK, 115—1 1 6 : epan)_
Leac este termenul popular pentru neologismele doctorie, medica­
ment, avînd în graiuri o întrebuinţare mult mai largă decît acestea din
urmă (mai ales pentru mijloacele de vindecare populare — c f. A L R 1 109,
A L R M I 148). Y . pentru etimologie : sl. bis. A’kK'h, bg. m k ’leac (pr. şi
fig.)’ , ser. lele etc. (vechi împrumut din g o t .; Berneker, 710; Vasmer,,
I I 27).
Yerbul derivat a lecui (cf. bg. jienyeaM) se întrebuinţează alături,
de a vindeca ( < lat. vindicare) şi înv., dial. a tămădui ( < magh. tamadni)_
Cuvîntul leac a intrat nu numai în denumiri compuse ca ierburi
de leac, ci şi în expresii ca nici de leac (cf. bg. h h m u m u 3 a Jien — B T R ,
3 4 5 ), fără leac d e . .. ’fără nici un pic d e . . . ’ .
Cf. Că de, e păcat să rămîie fără leac de învăţătură, zicea părintele.. -
(Creangă, Amintiri, 20)*.
în sfîrşit, tot în această grupă putem adăuga cuvîntul otravă ’poison’ t
sl. bis. oTpaisa, bg. ompdea, ompdea, cf. rus. ompdea (Mlad. Et. 400 ^
Vasmer, I I 292); verbul derivat a otrăvi provine din sl. otraviti (sl. bis-
OTpasHTH etc.).

V II. CUVINTE R E FE R ITO A R E LA R E L A Ţ IIL E SOCIALE A L E

OAMENILOR

28. Nume de rudenie şi termeni de adresare

în această grupă au fost reunite atît nume de rudenie, cît şi termeni

de adresare, deoarece adesea primele se folosesc în vorbirea populară şi ca
termeni de adresare, uneori cu anumite valori stilistice. Tocmai în această
calitate, cuvinte de acest fel pot trece dintr-o limbă într-alta, în cazul cînd
populaţii de limbi diferite trăiesc timp îndelungat împreună şi cînd cel
puţin un număr de vorbitori sînt bilingvi.
1 In vorbirea populară (M old., Trans.) s-a form at de la leac dubletul m orfologic leacă (<y
leacă, oleacă) 'p u ţin ,p u ţin tel' (T iktin, 896). Cf. Nu-i rău, măi Şte/ane, să ştie băietul tău oleacă d e
carte. . . (Creangă, A m intiri, 27).
 ÎMPRUM UTURI VECHI S t® -SL A V E IN LIMBA ROMINA

Astfel, în multe sate din Transilvania, în oare trăiesc alături romîni şi

unguri, primii folosesc adesea pentru adresare cuvîntul de origine maghiară
baci1 ( < bdosi), mai ales cînd vorbesc cu maghiari: de ex. Ianoş baci (magh.
JânoH bdesi). în Banat, se întîlneşte cuvîntul ilică ’unchi, bade’ , alături
de alto cuvinte întrebuinţate aici şi în alte regiuni ale ţării (cf. ALRIVT I
214, 285, 232) 2, împrumut din graiurile sîrbeşti locale — fojka ’uuohi, fra­
tele mamei’ (cf. bg. yăno ’idem’ , vsl. o^h e tc .)3. împrumuturi de acest
fel arată foarte clar că în astfel de cazuri avem de-a face nu cu simple
împrumuturi, pătrunse în limbă o dată cu „obiectul” , ci cu un proces mai
complex de includere a cuvintelor „străine” , alături de cele „proprii’,
cu eventuala înlocuire treptată a celor din urmă, datorită unor cauze dife­
rite, printre care expresivitatea joacă nu ultimul rol.
într-adevăr, ca să luăm un exemplu, textele vechi păstrează încă
termenul de origine latină gintu4, care a fost înlocuit treptat de împrumu­
turile slave rod şi rudă. Dar chiar şi acestea sînt serios concurate în unele
regiuni de un alt cuvînt de provenienţă maghiară neam ( < nem).
E cunoscut faptul că principalii termeni de rudenie din limba romînă
provin din latină, ca termeni rareori supuşi înlocuirii în istoria limbilor :
frate, soră, fiu, unchi, nepot, sooru, poră, ginere e tc .; alături de aceştia,
limba romînă a moştenit din latină cuvinte ca mamă, tată, considerate ca
mai intime şi provenind din „limbajul copiilor” 6.
Alături de ele însă se întîlnesc un număr de cuvinte de origine slavă,
care se află adesea în raporturi de sinonimie (semantică, stilistică sau teri­
torială) cu primele şi nu o dată au diverse valori concrete sau întrebuinţări
specifice într-o regiune sau alta.
Se poate afirma că nu există altă grupă de cuvinte care să dovedească
mai bine caracterul paşnic al relaţiilor sociale îndelungi ale slavilor şi
populaţiei romanice în regiunile carpato-dunărene, din amestecul cărora
s-a format poporul rom în6. în regiunile mărginaşe, în care alături de romîni
trăiesc sîrbi, bulgari, ucraineni, astfel de relaţii paşnice şi prieteneşti

1 O m on im cu baci 'c io b a n '.

2 Vezi M . S a la , T erm en ii pentru „u n c h i” după „ A tlasul lingvistic rom tn” , S C L , V I , 19 5 5 ,
1 - 2 , p. 1 3 3 - 1 5 5 .
8 Term en de rudenie sla v co m u n , m oşten it din Indo-europeană. (V ezi A . Isafienko, U n d o -
e*poneăcKan u cjiaoHHCKaji mepMUHOJioeun podem oa, „ S la v la ” , X X I I (1 9 5 3 ), 1, p. 6 2 ).
4 Cf. A l. R o s e tti, L R X I I I - X V I , p. 179.
6 Vezi I. Iord an , Introducere tn lingvistica rom anică (lito g r.), Buc.» 1 9 5 7 , p. 126 urm .
• V orbin d despre astfel de cu vin te ca nevastă , dragţ a iubi9 acad. îorgu Iordan scrie că
<*le sint o m ărturie a fap tu lu i că au e x ista t „relaţii foarte strînsc şl de n atu ră m ai m u lt decît
Paşnică, între populaţia rom anizată din părţile noastre şl populaţia sla vă , din am estecul cărora a
Ieşit poporul ro m în ” . (O p . cit., p. 129).
122 G. M IH A IL A

au continuat şi în secolele următoare şi continuă şi azi, găsindu-şi adesea

«xpresia în împrumuturile reciproce de la un colectiv la altul.
Se cunoaşte, în ceea ce priveşte epocile trecute, părerea exprimată
încă de Franz Joseph Sulzer (sec. X V I I I ), potrivit căreia bogăţia de cuvinte
-slave legate de relaţiile familiale şi de dragoste se explică prin aceea că,
luînd în căsătorie femei slave, rom înii trebuiau să înveţe cîteva cuvinte
slave pentru a vorbi cu iubitele şi soţiile lor. Asemenea părere a fost citată
uneori drept o curiozitate, dar ea conţine totuşi un grăunte de adevăr,
■deşi nu în sensul simplist în care fusese form ulată de Sulzer \
V orbind despre cuvîntul nevastă, la o concluzie apropiată a ajuns
j i u de mult şi regretatul acad. V . F. Şişm ariov : „P rob a b il, nevastă se chema

la început tînără femeie slavă care se căsătorea şi, cum în condiţiile unei
îndelungi şi strînse vieţi în com un acest fenom en devenise obişnuit, ter­
m enul s-a generalizat, ajungînd să fie întrebuinţat pretutindeni” 2.
în limbile slave cuvîntul nevesta are urm ătoarele sensuri: vsl. HîK-fccTd
"’mireasă, noră’ (H w b. 6 8 ), bg. neeecma, neencma ’mireasă, nevastă tînără,
noră’ (Gherov, I I I 2 5 7 ; E B , I I 222), ser. nevesta ’mireasă, nevastă tînără,
noră, cum nată’ (R jecn ik, V I I I 135), sloven, nevesta ’idem ’ ; cf. şi ucr.
neeiema ’femeie, soţie’ , rus. neeecma ’mireasă’ , b.rus. uneecma ’ idem ’ , pol.
niewiasta ’fem eie’ , ceh. nevesta ’ mireasă, noră’ , slovac, nevesta ’idem ’ (v. etim.
Vasmer, I I 205, cu indicarea bibliografiei şi a diverselor interpretări3).
î n textele vechi rom îneşti nevastă îşi păstrează încă sensul ’mireasă’ ,
«ca şi în arom. şi megl. (cf. Tiktin, 1 0 5 4 ; Dalametra, 149, 159 : n(i)veastă;
A L R M I 359).
Cf. Cela ce va lega nunta ce să zice, yre m ire să nu se împreune cu
nevasta-si. (Evstratie, Şapte t a in e .. . Gaster, Cr. I I 116).
Celelalte sensuri corespund, în genere, sensurilor din bulg. şi, în
parte, ser., slovenă, cehă, slovacă, polonă, ucraineană: ’ soţie tînără,
.soţie, fem eie m ăritată (tînără)’ .
Cf. la Em inescu, cu sensul ’tînără soţie’ :
P e un pa t de setnduri goale doarme tînără nevastă
î n m ocnitul întuneric şi cu faţa la fereastră.
(C ălin ).
1 S O ţia (m e a )’ : M -a ju n se un dor d-acasă
D e copchii şi de nevastă.
(A n to l. p o p . 41)

1 V e z i F ranz J osep h Sulzer, Geschichte des transalpinischen D a c i e n s V ien a, 1781,

v o i. I I , p . 61 urm . (cita t du pă L . Şăineanu, Istoria filologiei romtne 2, B u c., 1895, p. 3 4 — 35).
2 V. F . Ş işm ariov, PoM ancKue nabinu joeoeocm oHnou E epon u în B onpocbi
MOJidaecKoeo HauKoananufiy M oscova , 1953, p. 76.
3 V e z i acu m , în urm ă, O. N . T ru b a c io v , H cm o p u a cjiaenHCKux mepMunoe podemea
zl neK om opbix dpeeneiiiuux m epM unoe oâuţecm eenH oeo em p o u , M oscova, 1959, p . 90 urm.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 123

(Cf. b g. M oa H e s e c T a iqe 6'bdevu mu u Mauna na dei\ama mu — ,,V e ifi

nevasta mea şi m am a copiilor m ei” ; ap. E B , I I 222).
’fem eie m ăritată’ :
M u lţi cop ch ii o sărăcit
Şi n ev este-o văduvit.
(A n to l. p o p . 4 3 ).

H ărţile A L E arată clar că acest cuvînt e răspîndit pe întreg teritoriul

limbii rom îne, însă unele valori concrete p ot fi diferite de la o regiune
la alta. A stfel, unei fem ei m ăritate de curînd i se spune nevastă, nevastă
tînără, nevastă nouă în Trans., M old. şi, m ai rar, în alte pă rţi (A L E ,
II 166 x). î n sensul de ’ soţie’ , cuvîntul a fost înregistrat în O lt., M unt.
şi S. Trans. (A L E M I 379). Se observă, de altfel, că această hartă e foa rte
pestriţă : în alte regiuni se spune soţie (de ex., în N. Trans., în parte, în
Munt.), fem eie (în M old.), m uiere (în Trans., Crişana, B anat) etc. (v. şi
A L E I I 130, întrebarea 2617). Pentru noţiunea concretă de ’ soţia m ea’ ,
în Olt., M unt., S. Trans. şi o parte din M old. se foloseşte nevasta mea,
în restul M old. şi Trans. — fem eia mea, precum şi, în Trans. şi B anat —
muierea mea.
Cu sensul de ’ fem eie căsătorită (în general)’ , cuvîntul nevastă se
întrebuinţează rar în graiurile populare (v. A L E M I 278 — p u n ctu l 308),
care folosesc, m ai ales, fem eie ( < l a t . ; în M unt., M old., Trans.), m uiere
( < l a t . ; în Trans., B an at) şi, m ai rar, boreasă ( < boiereasă] în centrul
Trans.).
D in com paraţia cu lim bile slave rezultă că „lărgirea” sensului cu v în ­
tului nevastă de la ’ sponsa’ la ’fem eie (în general)’ nu e un fa p t propriu
limbii rom îne 2, ci ea a avut loc aproape în toate lim bile slave, în parti­
cular în b u lg a r ă 3. > . ■'
D upă cum am arătat m ai sus, mamă şi tată p rovin din la t in ă ; prin
originea lor ele aparţin lim bajului copiilor sau celui fa m ilia r4, pu tîn d

1 În treb a rea a fo s t p u să a s t f e l : „C u m îi z ice ţi u n ei fem ei m ă rita te de 2 — 3 s ă p t ă m în i? ”

In pu nctu l 272 (N . T ra n s .) su b ie c tu l a răspu n s : „ T im p de un an d u p ă n u n tă i se m a i z ic e
nevastă” . V ezi d e ta lii în A L R I I 166 [în treb area 2694].
2 C f. a firm a ţia lu i L . Ş ă in ea n u , Încercare asupra sem asiologiei lim bii rom în e, B u c ., 1887,
P. 168.
3 U n d ru m a s e m ă n ă to r l-a p a rcu rs şi la t. spon sa , care a c ă p ă ta t în un ele lim b i r o m a n ic e
sensul de 's o ţ ie ' : fr. ip o u s e (c f. şi i p o u x ), ital. sposa (M eillet, L in g. hist. et ling. g en ., I, 2 4 3 ).
Sensul n ou ap are în c ă tn la tin a tîrzie , cîn d sponsus în cep e să fie a testa t cu v a loa rea de „ c o n -
ju x ” (B o u rcie z , ifie r ţi, de lin g. rom ane, P aris, 1946, § 76).
4 Cf. A. M eillet, Introdu ction ă Vitude com parative des langues in d o eu ro p ien n es,
p 414.
124 G. MIHAILA.

coincide cu unele cuvinte corespunzătoare slave (de ex., bg., rus. MaMa)
Pe lîngă acestea, există însă două cuvinte care au indicii fonetico-morfo-
logici s la v i: maică şi taică. Primul e, fără îndoială, un îm prum ut: bg.
Mduna ’mamă, maică’ (şi ca termen de adresare unei femei în vîrstă —
Gherov, I I I 43), ser. mâjka ’idem’ (maja ’mama’ + suf .-Tea; v. Berneker,
I I 8 : formă de alintare de la mati).
Deşi mamă este termenul general de adresare în limba romînă
a fiului către mamă, maică se întîlneşte adesea alături de el (ca şi dimi­
nutivul alintător măictiţă), iar în unele părţi (N. V. Trans.) chiar predomină
(v. A LR M I 215). Cuvîntul se întrebuinţează de asemenea ca termen de
adresare unei femei în vîrstă sau cu sensul de ’călugăriţă’ (cf. şi în expresia
Maica Domnului sau Maica Precista).
De ex. : Elu-şi părăsi maică-sa de se duse în Ţarigrad. (Moxa, Cro­
nica, 1620. Gaster, Cr. I 6 1 ; mai sus autorul folosise cuvîntul mumă).
în literatura populară :
Ptn-eram la maica fată,
Ori lucram, ori n a lucram,
Tot draga m aiehii eram.
(Jarnik-B îrseanu, 176).

Sau:
Iar dacă-i zări,
D acă-i tntllni
Măicuţă bătrtnâ. . .
(M ioriţa).

Prin analogie cu maică (perceput ca un derivat de la mamă), s-a

form at de la tată — taică, cu aceeaşi nuanţă alintătoare iniţială. Taică
se întrebuinţează în locul lui tată aproximativ pe acelaşi teritoriu ca şi
maică (mai precis S. şi S.-Y. Trans., cf. A LR M I 212), iar cu valoare sti­
listică se întîlneşte şi în limba literară.
Cf. în literatura populară:

P e unde am umblat odată

F iin d cu m aică, cu taică.
(Gaster, Gr. II 233).

Sau la A. P a n n :
• • • T a ic ă ! dar
Cine-ţi drese carul iar.
(P ovestea v orb ei).

1 Cf. V . F. Şişm ariov, PoM ancnue h 3u k u loeoeocmoHnoă E e p o n u .. . , p. 75. Vezi

W a ld e-P ok orn y, EL Wb. d. idg. Spr., II 221.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a romi na 125

în adresare către nn om în vîrstă :

— D ar George-al nostru cum o duce!
— Sub glie, taică, şi sub c r u c e ...
(Coşbuc, Trei, Doam ne, şi toţi trei).

O formă asemănătoare există şi în ser. : tâjlco ( < tăta, care se între­

buinţează alături de otac — Ivek.-Broz, II 551, 558) %
Tot de origine slavă este şi termenul pentru ’ mamă vitregă’ — mâş-
teJiă (înv.), maşteră : sl. bis. AiuiimXd, bg. Măuţexa, cf. ser. mâceha, sloven.
mâfcha etc. (Berneker, II 27 : maţi + suf. -xa, cf. rus. Mampexa < Ma-
mpena); împrumutat şi în magh. mostoha (Kniezsa, 344).
în graiurile populare romîneşti cuvîntul e întrebuinţat, în adresare,
relativ rar : în locul lui se foloseşte de obicei mamă (mai rar : lele, mătuşă,
mamă vitregă; cf. A LR M I 217), maşteră, ca şi vitregă, fiind socotit lipsit
de respect.
Cf. :
Că-i de vină maică-ta,
M aicâ-ta, m aşteră-fa,
E u am zis că te-oi lua,
E a mi-a spus că nu te-o da.
(Jarnîk-Blrseanu, D . 257).

O largă răspîndire în dialecte şi limba literară o are cuvîntul babă

’femeie bătrînă; dial. (Trans.) bunică; doftoroaie; dial. (Ban.) m oaşă;
(fam.) soţie’ , arom. babă ’bătrînă, bunică’ (Dalametra, 3 7 ; Capidan, 57),
provenit de asemenea din dialectele slave de s u d : vsl. eaea ’Amme’
(Hwb. 8 ), bg. 6 ă 6 a ’bunică ; femeie bătrînă; (pop.) m oaşă; doftoroaie’ (RB,
I 29), ser. baba ’ bu n ică; femeie bătrînă; (pop.) soţie; doică’ (Ivek.-Broz,
I 2 0 ), cf. sloven, baba, rus. ucr. âdâa etc. (cuvîntul provine din limbajul
copiilor: Berneker, 3 6 ; Meillet, fit. 247); împrumutat şi în magh. baba
(Kniezsa, 6 8 ), alb. babe (Meyer, 22) şi ngr. (dial.) (3apo> (Berneker).
în romînă, ca şi în limbile slave, cuvîntul se întrebuinţează într-o
serie de expresii ca baba hîrca, baba cloanţa, baba Dochia (cf. bg. 6 a 6 a
Mapma, 6 a 6 a uiapna, rus. 6 a 6 a-nza) sau zilele babelor, de-a baba oarba
(joc de copii). Multe basme populare încep cu p rop oziţia: A fost odată
un moş şi o babă, care corespunde bulg. HMaJio edno epeMe edun «
edna 6 a 6 a (PB, I 29) sau rus. fflujiu ce6 e 3 0 3 da 6 a 6 a (Cjiob. p y c c K . H 3.187).
Din cele de mai sus rezultă că în rom. babă continuă să fie un cuvînt
polisemantic ca şi în limbile sla v e; în graiurile populare, însă, şi în limba

1 Nu e însă n ev oie să se ex p lice form a rom înească prin cea sîrbocroată, deoarece ele nu
slnţ în vecinate teritorial. (In B anat a fost înregistrat doar tată).
 126 G. MIHAILA

literară predomină un sens concret sau altul, cel mai răspîndit fiind
’femeie bătrînă’ (v. D LR L, I 184 ; ALRM I 282 : mai ales în N .-V . Trans.,.
Banat, N. Olt. şi Muntenia ; în Mold. şi E. Munt. a fost înregistrat mătuşăr
iar în alte locuri bătrînă). Cu sensul de ’bunică’ , cuvîntul a fost înregistrat
doar în Banat (termen general — bunică sau bună; v. ALRM , I 238),
iar cu acela de ’moaşă’ — într-un punct din Banat (termen general
moaşă *).
în adresarea către sora mai mare, către mătuşă sau o femeie mai îu
vîrstă, în multe regiuni ale ţării se întrebuinţează cuvîntul Iile ’ mătuşă’ ,
provenit de asemenea din dialectele slave de sud : bg. a Sah ’mătuşă, lele*
(Gherov, I I I 31), ser. Ulja (înv., dial. N.E.) ’mătuşă’ (R jecnik, V I 4 ;
Ivek.-B roz, I 642) etc. (cuvîntul provine din limbajul copiilor : Bernekerr
700) 2. Cuvîntul a pătruns din bulg. şi în arom. le, lele (Capidan, 71).
în graiurile romîneşti lele e răspîndit aproxim ativ a s tfe l: ca sensul
concret de ’ sora unchiului’ — în UST. Trans. şi, pe alocuri, în M u n t.; ’ sora
mamei’ — în Trans. şi ST. Munt. (termen general — m ătuşă); în adresare
către sora mai mare — în centrul Trans., N. Munt. (dim. leliţă, lelieăr
liţă — în M old .); în adresare către o femeie mai în vîrstă — în centrul
Trans., Bucovina, îsT. Munt. (pe alocuri, dim. leliţă, leică — cf. ALRM
I 321, 234, 286, 287, aicih. 2 0 ) ; în sfîrşit, în vorbirea populară, cuvîntul
maijpoate avea şi sensul de ’femeie tînără, iubită’ , iar uneori, înţelesul
depreciativ ’femeie rea, femeie de moravuri uşoare’ (D L R L , I I 745, D A II,.
p. II , 149—150).
Mult mai puţin răspîndit în graiurile populare este nană (termen
de adresare către sora mai mare sau o femeie mai în vîrstă, sinonim cu
lele), întîlnit mai ales în Y. Trans. (ALRM , I 321, 238), identic cu b g . nana
'mătuşă’ (Gherov, I I I 191; Mlad. E t. 332 : provenit din lim bajul copiilor)
şi ser. nana ’m am ă; mătuşă’ (termen de adresare unei femei mai în vîrstă;
Rjednik, Y II, 463); cf. şi în alte limbi balcanice : alb. nane, nene ’ mamă’ ,
ngr. ■/)£■/)£ ’mama’ ,! sau în alte limbi sla ve: rus., ucr. hhhh ’ doieă’ etc.
(v. Yasmer, I I 234—5). Ţinînd seama de faptul că astfel de cuvinte pot
să-şi concretizeze diferit sensul în diverse limbi, constatăm o apropiere
directă de cuvîntul bulg. nana şi ser. nana.
1 M oaşă (fem . de la moş, cu v în t a u toh ton , c f a lb . moshS ’ v îrstă , b ă trîn e ţe ’ ) poate fi
considerat sinonim al cuvîntului babă. In arom . m oaşă m ai înseam nă în că 'fem eie bătrînă’ »
in tim p ce în rom . doar textele vech i şi unele graiuri păstrează în că sensul d e ’b u n ică , f e m e i e
bătrîn ă’ , faţă de înţelesul, general azi, de ’ sage-fem m e' (v . D L R L , I I I 111 ; D a la m e tra , 1 3 7 ;
A L R M , I 293).
* U cr. jiijibo, dim . jiijibKa 't a ic ă ', deşi legat e tim o lo g ic, ca şi rus. d ia l. a Sah ’ n a ş ;
p ă p u şă ', de cuvintul sud-slav, are totuşi alt înţeles c o n c r e t ; form a dialectală ucr. jieM xa
'm ătu şă' (B erneker, 700 ; Jeleh. I 401) pare a fi un îm pru m u t d in rom . în graiurile su d -vestice.
 ALRM I HARTA 151
RANĂ
[7DO O k O <] O
Rană [1622]
Rana şi bubă

Rană ş/ făiefură

Bubă

Bubă ş i rană

Tăietura

Tăietură şi rană

Zgaibă

• Nu s-a întrebat

------------------------ - ■ — ------ —
Harta 19
 HARTA 287
ALRMI U.NDESEJiCE
O iele LELE M
[511]
lele bă/rină
^ Lele şt leiifă
Q Lele şl cumetri
^ lele şi mătuşă
^ Lele, teică şi leicuţ»
□ lele şi teticâ
A Leliţă
S y Leliţă şilele

rv. Idită si
L-1 leicf
& Leliţă şi leiică

□ Leliţă şi mă!uşă
- |- AUrăspuns
O Lifă şi hţucă
o Lifică Notă Amlim/fseamăşi de
r~» Leică răspunsurile menţionate
O ietică în notele hărţii203.
Lehcă silele

Harta 20
 îm p r u m u tu r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 129

Aşadar, dacă nevastă, maică, maştehă şi babă sînt, fără îndoială,

<le origine sud-slavă, lele şi nană, cuvinte expresive, provenite din limbajul
copiilor, ne îndreaptă de asemenea spre domeniul sud-slav (bulgar şi
sîrbocroat). în tot cazul, e puţin probabil ca ele să fi apărut independent
In limba romînă, ci mai degrabă, sînt o dovadă în plus a existenţei unor
îndelungi relaţii paşnice şi de prietenie între populaţia romanică şi cea
slavă în regiunile carpato-dunărene. Nu e lipsit de interes să observăm
că toate aceste cuvinte se referă la femei şi că adesea, ca termeni de adre­
sare, au anumite nuanţe afective.
în încheiere, vom analiza cele două cuvinte de origine slavă prin care
se denumeşte însăşi noţiunea de rudenie. Amîndouă, rod şi rudă, sînt
polisemantice; în plus, primul păstrează sensul de ’gens’ doar ca învechit.
Rod ’(înv.) neam, familie; (înv. pop.) prunc, vlăstar; poamă, fruct,
{col.) recoltă; (fig.) rezultatul unei munci’ : vsl. ’ Geschlecht, Abstam-
mung, Geburt, Natur, Wesen’ (Hwb. 115), bg. pod ’neam, trib, popor;
rubedenii, familie; generaţie; fruct, rod (al plantelor sau vietăţilor);
gen’ (BTR, 755), ser. rod ’neam, trib ; naştere, origine; rod, fruct, recoltă’
{Ivek.-Broz, II 439—350), cf. sloven, rod etc. (cf. şi rus. pod cusensul de
’recoltă bogată’ — Dai, IV 10 ; etim. Vasmer, II 527—8) x.
Faţă de limbile slave, în care predomină sensul de ’neam’ , în rom.
a trecut pe primul plan celălalt sens — ’fruct’ 2, sensulde ’neam’întîl-
nindu-se doar în textele vechi :
Aceaştia înţelepciuni şi aceaştia învăţături ne-au dat şi ne-au lăsat noo
tuturor rodului romînesc.. . (Pravila lui Vasile Lupu, 1646. Texte, 116).
Cf. însă cu sensul de ’fruct’ :
M u lte flori sînt, dar puţine
Rod tn lum e o să poarte.
(E m in e scu , C riticilo r m e i).

Acest sens este, de altfel, unicul în dubletul morfologic roadă,

format de la pl. (fem. şi n.) roade (alături de pl. n. roduri) 3.

1 V ezi şi O. N . T r u b a c io v , K smuMOJiozuu, H en om op u x d p een eixm u x cjia ea H cn u x

JnepMuiioe p o d em ea , B f l , 1957, n r. 2, p . 86 — 8 8 .; id em , H c m o p u n CAae. m ep M u n oe p o d em e a ,
p . 151 urm . A su p ra sen su lu i cu v în tu lu i In lim b ile slav e v e z i L . P . Ia k u b in sk i, 0 6 p a 3 o e a n u e
H apodnocm eu u ux nabiKoe, „B ecT H H K JleHHHrpajţCKoro YH H B epcH TeTa” , 1947, n r. 1^
P- 1 4 5 - 1 4 6 .
2 A supra e x is te n ţe i ce lo r d o u ă sen su ri In c u v in te d in diverse lim b i (e x . la t. gen u s, sem en
* tc.) cf. M. M. P o k r o v s k l, CeMacuoAoeunecKue ucMedoeanun e ooAacnm dpeeuux «a w x o e ,
Moscova, 1895, p . 10 : ,,La to a te p o p o a re le e fo a rte ră sp în d ltă compararea fe n o m e n e lo r d in lu m ea
Vegetală cu ce le d in lu m ea a n i m a l ă . , . ” .
| Cf. şi bob — p l. bobi şl boabe > sg. boabă. F o rm a roadă ar p u tea fi In te rp re ta tă şi ca
un p ostv erb a l d e la a rodi (c f. v s l. p®AHTH, b g . pod A , ser. rdditi).

* - C. 1492
130 G. MIHAILA

Rtidă ’ neam, fa m ilie; persoană înrudită cu c in e v a ; soi, sămînţa

(de animale, mai rar, de plante)’ corespunde direct bulg. pop. pod<L
(pron. rudă) ’neam, rudă’ (cf. Toă m u e poda no Maăna ,,m i-e rudă dup&
mamă” — B T R , 755), dublet m orfologic al lui pod. (Cf. şi rus. diaL
poda ’neam, rudă’ — Dai, I Y 11).
A m arătat mai sus că rudă, pl. rude se întrebuinţează în lim ba rom înă
actuală alături de neam, pl. neamuri. Astfel, după datele A L R M , I 252r
în N. Munt. şi S. Trans. cele două cuvinte se întrebuinţează paralel r
uneori în acelaşi sat expresia sîntem rude se întrebuinţează alături de
sîntem neamuri (ex. punctul 158, reg. Stalin). în unele părţi (de ex. în
fostele judeţe Mehedinţi şi Sibiu) anchetatorul a înregistrat form a derivată.
rudenii (sg. rudenie, suf. -enie). în acest sens concret, predom ină însă^
neamuri. Trebuie observat că cele două cuvinte nu sînt sinonime
perfecte şi că există sensuri în care neam nu poate fi înlocuit prin rudă►
(Cf. D L R L , I I I 178, 782 ; Tiktin, 1043, 1342 ; Candrea, 829, 1082).
în concluzie, sînt demne de reţinut pentru astfel de cuvinte pătrunse
în limbă, în urma bilingvismului mai mult sau mai puţin extins, răspîn-
direa lor alături de alţi termeni de alte origini, diversele valori concrete
pe care acestea le pot avea în diferite regiuni (fenom ene de sinonimie
„teritorială” , polisemantism etc.).

29. Din terminologia social - politică. Nume de funcţii şi ranguri în

orînduirea feudală

Fără a ne propune să urmărim întreaga term inologie social-politică feu­

dală, care are un pronunţat caracter slav şi care cere un studiu special, ba­
zat, printre altele, pe datele documentelor slavo-rom îne din sec. X I Y —X Y %
ne vom opri aici doar asupra cîtorva termeni mai im portanţi, dintre
care unii s-au păstrat pînă azi, în parte cu sensurile m odificate 2. Pătrun­
derea acestor termeni în limba romînă trebuie fixată, teoretic vorbind,,
în perioada dintre sec. I X şi sec. X Y —X Y I , mai ales în perioada prim elor
organizaţii statale romîneşti şi a apariţiei scrierii slavone pe teritoriul

1 V ezi, în acest sens, P. P. Panaitescu, Urme din vremea orln d u irii feudale tn vocabularut
lim bii romlne, SCL, I X , 1958, 2, p. 158 — 173.
2 Asupra aspectului istoric al problem ei v ezi Istoria R .P .R ., B u c ., 1952, şi alte lucrări
cu caracter g en era l; cf. P. P. Panaitescu, Interpretări rom tneşti, B u c., 1947 (în special, articolul
Problema originii clasei boiereşti, p. 33 u r m .); idem (A l. G recu), Bulgaria tn N ordul D u n ă rii
tn veacurile al I X -X -le a , „S tu d ii şi cercetări de istorie m ed ie” , 1 9 5 0 ,1 , p. 223 — 236 ; V . Costăchel,.
P . P. Panaitescu, A . Cazacu, Viaţa feudală tn Ţara Rom tnească şi M oldova (sec. X I V — X V I I ) ,
buc ., 1957. 1
 îm p r u m u tu r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 131

de la nordul Dunării de jos. Se ştie că primele documente slave care ni

s-au păstrat de pe teritoriul ţării noastre aparţin sfirşitului sec. al X lV -le a 1.
în sec. X I V —X V aceşti termeni apar fixaţi doar în documentele slavo-
roniîne, ceea ce nu ne permite să ne facem o idee completă asupra răspîn­
dirii lor în lim ba rom înă vorbită la acea epocă. Dar avînd o largă circulaţie
ca termeni pentru denumirea unor instituţii, funcţii feudale etc., aceste
cuvinte au pătruns din lim ba cancelariilor şi în vorbirea păturilor largi ale
populaţiei. în acest fel, afirmaţia că ele ar fi pătruns în limba romînă prin
intermediul cărţilor este, cel puţin în parte, inexactă. Aeeşti termeni au
apărut o dată cu noile relaţii sociale în Peninsula Balcanică şi la Nordul
Dunării, aparţinînd, în primul rînd, limbii oficiale, scrise şi vorbite,
a cancelariilor (slavona), dar şi limbii populare (romînă) 2.
Vom începe cu numele domnului, după care vom continua cu ter­
menii denumind pe reprezentanţii clasei boiereşti sau numirile unor funcţii
speciale :
Voievod, voivod ’ (înv.) comandant de oaste; titulatură a domnilor
Moldovei şi Ţării R om în eşti; guvernator al unei cetăţi al unui ţ in u t ;
căpetenia unei cete de ţigani’ . în limbile slave euvîntul e compus din
voje + voda („con d u că tor de oaste” ) : vsl., vrus. K<M€K©Ad ’aTpaTTjyo?,
praefectus’ (H w b. 153, Srezn. I 2 80; Vasmer, 213), bg.
eoeeoda, eoueoda ’voievod, căpitan de haiduci’ (R B , I 134), ser. vojvoda,
vdjevoda ’ Herzog, du x etc.’ (Ivek.-B roz, I I 737), cf. pol. wojewpda, ceh.
vojvoda e t c .; îm prum utat şi în magh. vojvoda, vajda (rezultat al haplo-
logiei) ’dux, princeps’ (Kniezsa, 546), alb. vojvode (Selişcev, Cjiae. naceji.,
178; Fjalor, 617).
în strînsă dependenţă de condiţiile istorice concrete, termenul
vojevoda a căpătat în diverse lim bi slave o serie de valori concrete (pe lîngă
cea „etim ologică” ) ; acelaşi lucru s-a întîmplat şi în limba romînă, unde
cuvîntul a căpătat sensul specific de ’ dom n al M oldovei sau al Ţării R om î­
neşti’. Din punct de vedere al form ei, cuvîntul a fost asimilat substanti­
velor masculine term inate în consoană (forma voevoda apare încă în textele

1 V ezi, în această p r iv in ţă , S. B . B e m ste in , K eon p ocy 06 ucm oHnunax cjiaesm cnou

nucbMeHuocmu e B a jia x u u , „M 3B . A H CCCP, ofpţeji. jih t . h H3.“ , 1947, V I , 2, p . 125 — 1 3 5 ;
idem, P oa u cn a n u n e o â jia cm u 6 ojis. u cm . duaji., I, M o sco v a —L en in grad, 1948, ca p . I I ,
p. 51 u r m .; D . P . B o g d a n , D in paleografia slavo-rom tnă, în Docum ente privind istoria R om t-
niei. Introducere, v o i. I, B u c ., 1956, p. 81 urm .
2 R eţin em , în leg ă tu ră cu aceasta, afirm aţia ju d icioa să a lui P . P . Panaitescu : „ D e aceea
cercetarea v e c h ilo r d o cu m e n te slave din M oldova şi Ţara R om în ească este de cel m ai m are
interes pentru d icţio n a ru l lim b ii rom în e , nu num ai în privinţa «rom lnism elon» strecurate în
textele slave, ci şi pen tru nu m ele in stitu ţiilo r, num e slavon e, care erau a d op ta te şi de rom în i.
Numele acestor in stitu ţii fa c p a rte din lim b a rom în ă ” ( art. cit., SCL, I X , 2, p . 160).
132 G. M IH A ILA

vechi romîneşti, de ex. loan Vasilie voevoda — cf. Tiktin, 1767); vodă,
care apare atît în titulaturi (Mihai-vodă), cît şi independent, este o formă
rezultată prin suprimarea primei părţi din voie-voda.
Limba romînă populară a păstrat şi numele slav al regelui, împă­
ratului — crai (ist., despre regii străini: ex. craiul leşesc; Matiaş, craiul
unguresc — Ureche, Let. 73, 8 5 ; azi, în folclor) : sl. bis. kpmk ’Konig’,
bg. npa.i, art. KpăAxm, ser. krâlj etc. (v. etim. Berneker, 572 ; Yasmer,
I 6 3 1 : împrumut din vgerm. K arl, numele lui Carol cel Mare, a. 742—814 ;
cuvîntul rom. prezintă metateza sud-slavă); împrumutat şi în magh.
Tcirdly ’rex’ (Kniezsa, 268).
Iată cîteva exemple de întrebuinţare:
Ş i-i spune curat
Că m -am însurat
C-o fată de erai
P e-o gură de ra i.
(M ioriţa).

însuşi Horia, căpetenia răsculaţilor de la 1784, este denumit în

poezia populară crai :
P tn ă ce fu H orea crai
P e domnire era va i.
(A n to l. p o p . 81).

Printre alte sensuri, rezultate ale unei specializări (’vătaful căluşa­

rilor’, în Olt.) sau al metaforizării (crai de rouă, personaj fantastic, craiul
păsărilor ’pitulice’), poate fi semnalat, mai ales acela de ’lună nouă’
(crai nou). Cf.
Sus peste plai
Tăcutul crai
A l n op ţii reci,
Umbrind poteci,
Se’nalţă-n zări.
(Ş t. O. Iosif, D o in a ).

Cuvîntul se întîlneşte şi cu sensul depreciativ ’bărbat uşuratic’,

înţeles apărut în Bucureşti la sfîrşitul sec. al XVIII-lea (vezi DA I, p. II
869—872).
Derivate romîneşti: crăie, crăiasă, crăSsc, crăiş 6r.
Pentru reprezentanţii clasei feudale avem doi termeni proveniţi
de asemenea din dialectele sud-slave : ju p în —jupan şi boier.
Jupân ’(ist.) titlu dat boierilor mari’, jupîn ’idem; domn, stăpîn,
patron’ ; prima formă se întîlneşte în textele slavo-romîne şi în textele
vechi romîneşti şi reproduce exact forma slavă corespunzătoare —
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 133

vsl. îKcynaH'h (Supr., Hwb. 170), bg. Mcyndn, vsrb. ăupanb, ser. Zupan, sloven.
$upăn etc., în tim p ce jupîn pare a fi varianta populară, pătrunsă în limba
romînă într-o epocă mai veche (-an > -în ); cuvîntul a fost împrumutat
şi în magh. ispan (Kniezsa, 224 ; asupra etimologiei cuvîntului cu punctele
de vedere controversate v. Berneker, 368 ; Mlad. Et. 168 ; Yasmer, I 432 :
wcyna, otcynan ; Machek, 598 : Supa ; cuvîntul poate fi în limbile slave de
origine i.-e.) *.
în urma unei îndelungi întrebuinţări şi prin determinologizare,
cuvîntul a început să fie întrebuinţat în adresarea către oricare boier,
domn sau stăpîn. Derivatul feminin, jupîneâsă 2 a evoluat din punct de
vedere semantic şi mai departe : în secolele trecute jupîneasa era soţia
jupînului, marelui boier, ulterior — soţia unui negustor sau orice oră-
şeancă, iar, în cele din urmă, cuvîntul a ajuns să desemneze chiar pe fata
în casă (jupîneâsă în casă).
Iată cîteva exemple :
1 ) jupan : Jupan Şărban Cantacuzino vel păharnic (Liturghie 1702.
Gaster, Cr. I 343).
2) jupîn şi jupîneâsă (şi dial. giupîn, giupîneasă — M o ld .):
a) Iar argaţii au dzis [viitorului domn Petru Bareş] : „B u n vis ai
visat, g iu p în e ... (Neculce, Let. 109).
Gheorghe Ştefan Vodă cînd era boieriu, murindu-i giupîneasa au
rămas văduvoi (ibid. 116).
b) Adresare cu respect, într-o „Oraţie de nuntă” :
la poftim , jnptne mire,
Şi dumneata, nune m are. . .
(A ntol. pop. 641).
c) Jupîneâsă în casă :
Şi cu şorţ de jupîneâsă
Rîndunele vin
Şi deretică prin casă. . .
(Coşbuc, Nunta în codru).

Boier ’ (ist.) nobil, mare proprietar de pămînt, (mare) dregător al

statului feu d a l; moşier, mare bogătaş ; domn (azi, înv.)’ : vsl. boahphh'k, pl.
KOAtapi ’Edler, Yornehmer, Magnat’ (Supr., Hwb. 14), bg. dojiâpun, 6 ojiÂp

1 V ezi S. D ragom ir, Ctteva nume ale organizaţiei de stat slavo-romtne, D R , I, 147 u r m .;
Al. R osetti, Sur dr. ju p în , B L , V (1937), p. 2 2 1 —222, Cf. noi puncte de vedere la P . Skok,
Obseroations sur la familie linguistique iu p a , în E su n oe. u3CAedeanun e necm na aKad. Cm.
Mjiadenoe, S ofia, 1957, p. 3 2 9 - 3 3 2 .
2 Celălalt d eriva t, jupdniţă ( < jupan + suf. Aţă) se întîlneşte doar în textele vechi
«au, azi, arhaizant.
134 G. MIHAILA

’ b o ie r; om b oga t’ (R B , I 76), ser. boljarin, bdljâr, cf. vrus. 6 oapum

(cuvînt pătruns în slavă din lim ba p ro to b u lg .; v. etim. Yasm er, I 114,
cu b ib i.); îm prum utat şi în alb. bujar ’ Yornehmer, E dler’ , fem . bujareshe
(Meyer, 5 2 —5 3 ; Fjalor, 49).
D erivate rom în eşti: boiereâsă (silf. -easă), boierdş, boiernaş, boierim e;
a boieri, a se b oieri; boieresc (subst. ’clacă’ ) etc.
Form a fem . boiereâsă şi-a lărgit sensul, ajungînd să însemne ’femeie’ ;
cu acest înţeles cuvîntul s-a păstrat dialectal (Trans.) în form a contrasă
boreasă1.
D e ex. în „T extele m ăhăcene” : Venit-au o boereasă [ = Sfînta
Yineri] în cetate. (Hasdeu, Cuv. II, l ) 2.
Cf. boreasă în poezia populară :
Toţi voin icii trag acasă
L a cop ii şi la boreasă.
(B ib ic e s cu , P . p o p . 165).

D e altfel, ca şi jupîn, cuvîntul boier şi-a lărgit cu tim pul înţelesul,

pierzînd valoarea strict term inologică, ajungînd să se întrebuinţeze (în
trecut) ca termen de re s p e c t:
Şă iertaţi, b oieri, ca nunta s-o porn im şi n oi alătu ri.
(E m in e scu , C ălin ).

î n această g ru p ă 3 p ot fi am intite şi astfel de cuvinte ca sol şi

staroste, care continuă să se întrebuinţeze şi a s tă z i:
Sol ’ trimis (oficial), am basador’ : , vsl. ct^vk ’idem ’ , vrus. c o m
(Srezn. I I I 741). î n veacurile trecute acesta era singurul termen pentru
funcţia de ’ trimis oficial’ , fiind înlocuit în sec. al X lX - le a cu ambasador
( < fr. ambassadeur). Sol se păstrează însă în lim ba literară şi popular cu
sens m ai larg de ’ trimis, v e s tito r ; (pop.) trimis al m irelui’ (D L R L , I Y 168).
Cf., la Neculce, cu sens de ’ am basador’ :
__ F iin d Ioan Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la Leşi. (Let. 108).
Astăzi, cu sens m ai la r g :
E l [co p ilu l] e s o l, precu m se vede,
M â -sa l-a trim is tn sat.
(C o şb u c, Iarna p e u liţă ).

1 C f. o co n tra cţie asem ăn ătoare în rus. 6onpun > 6 a p u n , âonpuH n > 6apbm a (Cf.
L . P . Ia k u b in sk i, M cm op u n d p een epyccK . nabiKa, M o sco v a , 19 53, p . 348).
2 E x em p lu l este lu at d i n : O. D en su sian u , H ist. de la langue roum ain e, I I, p . 4 2 4 ;
c f. L . Ş ăin ean u , în cercare asupra sem asiol., p . 159.
8 L ăsăm la o parte term en i sp ecia li d e n u m in d diverse fu n c ţii în e p o ca feu d a lă , ca : pos-
tiln ic, clu cir, stâlnic, vârnic e t c ., to a te de o rig in e slavă. V e z i enum erarea lo r în Istoria R .P .R
1952, p . 8 7 — 89, sau, de e x ., la C andrea, 158 — 159.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 135

Popular, ’trimis al mirelui spre a-i vesti sosirea In satul miresei’ :

Vă rugăm să ne-arătaţi
Care este gazda s o lilo r :
Să iasă să ne dăm soliile.
(T eodorescu , P . p o p . 163).

Staroste ’ (ist. Mold.) comandant al unei cetă ţi; (înv.) conducător

al unei bresle; şef, con d u că tor; (pop. Mold. Trans.) peţitor, cel care diri­
jează ceremonia nunţii’ (v. A L E I I 161) : vsl. c t 4 P©ct4 ’senex’ (Mikl.
Lex. 881), ser. stărosta, vrus. cmapocma etc. (răd. starb ’bătrîn’ -f- suf.
-osta', Yasmer, I I I 5).
Iată cîteva exemple :
1 ) Staroste de Putna (Sadoveanu, M coară Potcoavă, 51).
2 ) Starostele tăbăcarilor, starostele negustorilor; starostele vînă-
torilor, starostele lăutarilor (D LR L, IV 217; Candrea, 1196).
3) M ăi C hirică. . . Bun staroste mi-am, găsit (Creangă, Stan
Păţitul). ,
Din exemplele de mai sus se poate vedea uşor că aceste cuvinte au
căpătat diverse valori concrete în strînsă legătură cu organizarea socială
a principatelor romîne în veacurile trecute. Pătrunzînd însă în lim ba
populară, ele şi-au lărgit sfera de întrebuinţare şi sensul, m odifieîndu-şi
deci funcţiile: numai astfel ele au supravieţuit orînduirii sociale în care
au apărut (boier şi jupîn sînt, de altfel, pe cale de dispariţie astăzi).

30. Starea socială, profesii etc.

Multe din cuvintele de origine slavă referitoare la starea socială a

oamenilor au fost caracteristice pentru orînduiri sociale care astăzi aparţin,
la noi, istoriei. Totuşi, aceste cuvinte continuă să se întrebuinţeze şi
astăzi în urma lărgirii şi modificării sensurilor sau ,a unor întrebuinţări
metaforice etc. Se ştie că, o dată cu dezvoltarea societăţii, tocm ai astfel
de termeni îşi schimbă mai ales funcţiile, capătă valori noi, îndepărtîndu-se
uneori foarte mult de sensul iniţial.
Ca şi în paragraful precedent, ne vom opri mai ales asupra acelor
cuvinte care s-au păstrat în limba romînă actuală, adesea lărgindu-şi
sfera întrebuinţării şi a sensurilor.
Stăpin ’stăpînitor, conducător, d o m n ; p a tron ; proprietar (al casei,
al unui lucru), gazdă’, fem. stăpînă: vsl. ctoiuht». ’dominus’ (Mikl. Lex.
$85), bg. cmondnuH, emondn ’stăpîn, proprietar; (pop.) stăpînul casei,
136 G. M IH A IL A

b ă rb a t’ , fem . cmonauna (G herov, V 262 ; B T R , 892), ser. stopau in ( = do-

macin) ’ stăpînul casei’ (Ivek.-B roz, I 241, I I 4 7 7 ; cuvîntul nu apare în
alte lim bi s la v e ); îm prum utat şi în alb. stopau ’ stăpîn, căpetenia cioba­
n ilor’ (M eyer, 3 9 3 ; Selişcev, Cjiae. Hacejienue, 183) K
D erivate ro m în e şti: a stăpîni, stăpînire, stâpînitor.
Gospodar ’ (ist.) d om n itor; stăpînul unei gospodării, ţăran cu stare;
stăpînul casei, b ă r b a t; (bun) adm inistrator’ : sl. bis., vrus. zocnodap-0
’ dom in u 8 ’ (Srezn. I 563), bg. zocnodăp ’ dom n, s tă p în ; gospodar’ (Mlad.
Tălk. 459), ser. gospodar ’ idem ’ , cf. sloven, gospodar, slovac, hospodar,
ceh. hospodaf, pol. gospodarz etc. (v. etim . Berneker, 2 3 4 —6 ; Meillet,
E t. 207, 2 1 2 ; Vasmer, I 299).
Corespondentul fem inin al lui gospodar e gospodină ’ stăpîna casei,
a g o sp o d ă rie i; casnică, fem eie pricepută în gospodărie’ : bg. zocnodunx
’ doam n ă’ (M lad. Tălk. 460), cf. vsl. rocn©A'un’H ’ dom ina’ , ser. gospodinja
(în v., r a r ; R jecn ik , I I I 310), sloven, gospodinja ’gospodină’ , ucr. zocnodunst
’gospodină, doam nă’ (Hrinc. 359), rus. dial. eocnoduHX ’ g o sp o d in ă ; jupî-
neasă’ (D ai, I 3 8 6 ; C j i o b . p y c c K . « 3 . I 880).
C om paraţia cu lim bile slave ne duce la concluzia că înţelesul de
’ 8 tăp în (ă ) al (a) gospodăriei etc.’ nu este un fapt izolat, ci se explică prin
lărgirea sensului celor două cuvinte în lim bile slave, în particular în
b u lg. şi ser.
D erivate ro m în e şti: a gospodări, gospodărie, astăzi în denumirile
gospodărie ( agricolă) colectivă (cf. rus. KOAJieKmuenoe xo3nucmeo, k o j i x o 3 —
colhoz), gospodărie (agricolă) de stat (cf. rus. coeemcnoe xo3nucmeo, coexo3 —
sovhoz).
Slugă ’ servitor, argat (şi f i g .) ; (ist.) slujitor (înarm at) pe lîngă un
b oier sau v o ie v o d ’ : vsl. CAoţ'ra ’Diener, K n ech t, D ia k on ’ (H w b. 1 2 1 ),
b g . cjiyzâ, ser. sluga etc. (v. etim. Vasmer, I I 6 6 4 —5 : cjiyză) ; îm prum utat
şi în m agh. szolga (Kniezsa, 508).
îm p reu n ă cu acest cuvînt au pătruns în lim ba rom înă şi alte deri­
va te : a sluji (vsl. ca©v>khth), slUjbă (vsl. CAoyftKBd), slujbaş (bg. cjiyotcâdiu).
D erivatele rom îneşti sînt form ate atît de la slugă, cît şi de la sluji şi
slujbă : a slugări, slugărie, slugarnic e t c . ; slujitor e t c . ; slujbuliţă. Cuvîntul

1 U n ii ce rce tă to ri se în d oiesc de origin ea slavă a a cestu i c u v î n t ; c f. K r . S a n d feld , L in -

gu istique balkanique, p . 94, care-1 trece prin tre b a lca n ism ele cu e tim o lo g ie n eclară. St. M ladenov
a p ro p u s o e tim o lo g ie slavă : *sto-p-, su f. - a m („ S l a v i a ” , V , 1926, 1, 154 ; M lad. E t. 610). A d o p -
t ln d -o , a c a d . A l. R o s e tti in clu d e c u v în tu l stăptn p rin tre cu v in te le slav e p ă tru n se de tim puriu
în lim b a ro m în ă (-a n > -tn , ca în elem en tele l a t i n e ; M ila n g es de linguistique et de philologie,
C o p e n h a g e n -B u c ., 1947, p . 4 0 6 - 4 0 8 ; Influenta, 3 9 ; c f. T ik tin , 1 4 8 4 ; C an drea, 1195).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMI NA 137

slujnică e un derivat fem. de la înv. slujnic ’ slugă’ (cf. bg. cjiywcHUK ’ slugă’ \
fem. cjiyoicHăiţa ’slujnică’ ) 1.
Rob ’ sclav, şerb 2, io b a g ; supus (şi fig.)’ : vsl. poet* ’ sclav’ (Zogr.,
Supr.), alături de pairn ’ sclav, servitor’ (Hwb. 111, 115), bg. poâ (Mlad.
Et. 562), ser. rdb etc. 3 ; împrumutat şi în magh. rab (Kniezsa, 452).
O dată cu acest cuvînt a pătruns în rom. şi verbul d e riv a t: a robi
(bg. po 6 Â) ‘f derivat romînesc : robie.
Dintre cuvintele enumerate aici, stăpîn, rob şi slugă continuă să-şi
păstreze sensul iniţial şi să denumească pe oameni după poziţia lor socială
(deşi au şi alte sensuri, unele figurate). în schimb, gospodar şi-a m odificat
mai mult înţelesul, ajungînd să însemne în genere ’ ţăran cu stare, stăpînul
casei’ , avînd o largă răspîndire în graiurile populare şi în limba literară.
Cîţiva termeni de origine slavă denumesc oamenii după ocupaţie,
profesie, cum sînt, de pildă, pîndâr, jitâr (cf. şi plugar, derivat de la plug),
pogonici :
Pîndâr ’paznic (la vie, la pădure, la holde)’ , arom. pîndâr ’paznic la
vie’ (Capidan, 7 6 ): m bg. cf. bg. mdăp ’idem’ , ser. pudâr ’idem’ ;
împrumutat şi în alb. pendar ’idem ’ (Meyer, 332); paralel cu acest cuvînt
a pătruns în rom . şi verbul a p în d i: mbg. (Itkahth, cf. bg. mda ’a alunga’ ,
ser. puditi (Mlad. E t. 540 ; Vasmer, I I 461 : nydumb).
Jitâr ’păzitor de ţarină, pîndâr’ : sl. bis., vrus. jkhtapk ’p a n ifex ;
custos(ex. hordei)’ —(Srezn. I 875, Mikl. Lex. 198), cf. bg. ofcumap ’negustor
de cereale’ (Mlad. Tălk. 6777), ser. Btâr ’idem’ (răd. în vsl. jk h t o ’cereale,
bucate’ — H w b. 169).
Pogonici ’băiat care mînă vitele la arat’ : bg. nozonun ’idem ’ (Mlad.
Et. 438), cf. ser. pogdnid'gonaş’ (Ivek. Broz., I I 79), ucr. hosohuh ’pogonici’
(Hrinc. 1343 ; cuvîntul slav provine de la vb. po-goniti ’a alunga, a m îna’ ).
Astfel de termeni vin să se adauge numeroaselor cuvinte slave referi­
toare la agricultură (vezi cap. I).

1 In sec. al X lX - l e a a în cep u t să se folosească la oraşe term enul servitor ( < f r . ) , în lo c

de slugă sau slujitor. Iată un exem plu în care cei trei term eni apar în acelaşi c o n te x t la
unul din m aeştrii cu v în tu lu i, pentru a evita m onotonia : A fost odată un vtnător care, de ctte
ori mergea la vtnătoare, avea obicei să ia cu dtnsul pe slu jitoru l s ă u . . . şi la toate aceste basme,
nu lipsea niciodată de a aduce ca m artor pe biata slugă. Şi puţin m ai jos : Aşa vorbi servi­
torul şi stăptnul se puse pe g t n d u r i ... (O d obescu , P seudokinegetikos, 146).
2 Rob a lu at locu l lui şerb treptat în textele vech i rom îneşti. Cf. I\ Ş. N ăsturel, în „ H o -
m anoslavica” , I, B u c ., 1958, p. 207.
8 Cîndva acest cu v în t a fost citat în sprijinul teoriei existenţei „d a co -s la v e i” , dar încă
St. K u l'bak in (L e v ieu x slave, Paris, 1929, p. 156 — 7) a atras atenţia asupra unor cazuri
de ro- în lo c de ra- în lim b ile slave de sud. V ezi K r. Saiulfeld, Linguistique balk.f 81 ; A .
Vaillant, Gramm. com p., I, 163.
 138
G. MIHAILA

31. Din terminologia militară

în limba romînă se păstrează un număr de cuvinte de origine slavă

care au făcut iniţial parte din terminologia feudală existentă în ţările
romîne. Pătrunderea lor în rom. se explică de asemenea prin condiţiile
istorico-sociale şi culturale în care s-au dezvoltat organizaţiile statale
romîneşti în strînsă legătură şi sub influenţa organizaţiilor statale
sud-slave.
în cele ce urmează vom analiza pe scurt doar cîţiva din aceşti ter­
meni, în general cunoscuţi şi întrebuinţaţi în graiurile populare şi în limba
literară, care, în multe cazuri, şi-au lărgit sfera întrebuinţărilor şi a sensu­
rilor. Astfel, din această terminologie militară fac parte numele luptătorilor
(voinic, viteaz), ale unor arme (sabie, suliţă etc.), ale unor formaţii militare
(pîlc, strajă), sau semne distinctive ale armatei (steag), precum şi acela al
războiului însuşi.
Voinic ’ (înv.) luptător, ostaş, soldat; tînăr curajos, viteaz; flăcău,
fecior ; (adj. voinic, -ă) bine făcut, viguros, puternic’ : bg. bouhuk ’luptător,
ostaş, soldat’ (Gherov, I 146), ser. vojnik ’idem’ , cf. sloven, vojnik (rădă­
cina voj- în vsl. kohh'k ’luptător’ , suf. în limbile slave de sud -iTct; v. etim.
Yasmer, I 215 : edun).
Derivate rom îneşti: voinicSl, voinicie, voinicesc, voiniceşte, voi-
nicos.
Viteaz ’ (ist.) cavaler, oştean al curţii domneşti; (adj.) brav, care se
luptă cu bă rb ăţie; îndrăzneţ, dîrz, inimos’ : srb.-sl. bis. khtask (sl. com.
*vitedzb, împrumutat din v. germ. viking-), vrus. eumH3b ’heros’ , bg. eume3,
ser. vltez etc. (v. etim. Yasmer, I 206 ; în rom. cuvîntul a fost împrumutat
după pierderea vocalei nazale q) 1; împrumutat şi în magh. vitez ’miles;
fortis, strenuus’ (Kniezsa, 560).
D erivate rom în eşti: vitejesc, vitejeşte, vitejie.
Alături de cuvîntul generic oaste ( < lat.), numele unor grupuri de
ostaşi etc. sînt de origine s la v ă :
P îlc ’ (înv.) mică unitate m ilitară; grup mic de oameni, de păsări,
de animale etc.’ : vsl. ru'hK'h ’pîlc, oaste’ (Hwb. 87), bg. înv. mjik (Mlad.
E t. 538), cf. vrus. m n m ’oaste, p îlc ; campanie, bătălie’ (Srezn. I I 1747—9),
rus. nojiK2, ser. pîllc etc. (vechi împrumut din germ., v. etim. Yasmer,
I I 3 9 2 -3 ).

1 V ezi P. P . Panaiteseu, despre viteaz, in SCL, I X , 1958, 2, p. 164 — 166.

2 îm pru m u tat In epoca influenţei ruse (sec. X V I I I — X I X ) : polc 'regim ent'.
 ÎMPRUMUTURI VrLCHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 139

Strajă ’ g a rd ă ; (înv.) cetăţuie străjuită; (înv.) timpul cît se făcea

de gardă; (înv.) barieră; pază, apărare; paznic, santinelă etc.’ 1 : vsl.
<Tpa>K4 ’strajă, pază’ (Hwb. 125), bg. cmpdwca, ser. strâZa etc. (v. etim.
Mlad. Et. 611, Meillet, ÎDt. 398).
Derivate rom în eşti: a străjui, străjer.
Numele vechi al stindardului era steag, cuvînt păstrat pînă astăzi,
avînd şi alte sensuri : ’ stindard, d ra p el2 ; (înv.) unitate militară avînd
steagul s ă u ; (dial.) steguleţ cu panglici (la nuntă e t c .); (fig.) cauză, ideal’ :
cf. vrus. cmnz'b, sl. bis. CTAr-h, bg. înv. cmnz, ser. steg etc. (vechi împrumut
din germ. nord., v. etim. Yasmer, I I I 36).
în lim ba literară actuală cuvîntul a primit şi un sens abstract ’ simbol
de luptă, cauză, ideal’ , de ex. steagul socialismului. în dialecte (Trans.?
Ban., Maram., B u cov.) cuvîntul a fost înregistrat cu un sens concret —
’ steguleţ îm podobit cu panglici’ (A LE M I I 209).
Iată cîteva exem ple de întrebuinţare :
’ drapel’ : •
V o r trece b ă rb a ţii-n şiraguri
C înd b u ciu m sun a-va să chem e
P e tineri sub steaguri.
(C oşbu c, M oartea lu i G elu).

’unitate m ilitară’ (ist., arhaizant): (Vodă) vrea să aibă la apa B ău­

tului un steag de călăreţi. (Sadoveanu, Neam. Şoim. 630).
’steag la nuntă’ : -
V ă ta fu l a d a t sem n din steag
Ş i-atu n ci p o rn iră t o ţ i şirag
în ce tin e l.
(C oşb u c, N u nta Z a m firei).

Dintre numirile de arme vpm nota doar pe cele mai răspîndite şi

întrebuinţate pînă a s tă z i:
Săbie ’ep^e, sabre’ : bg. cdân, ser. săblja, vrus. ca 6 an etc. (cuvînt
oriental, probabil fino-ugric, pătruns în limbile slave, iar de aici în alte
limbi europene; v. Preobr. I I 243, Mlad. E t. 566, Yasmer, 1 1 .5 6 5 ); cf.
magh. szablya (pătruns totuşi prin limbile s la v e ; v. discuţia la
Kniezsa, 743—4).

1 Cf. în lim b ile rom a n ice o ccid e n ta le term enu l coresp u n ză tor de origin e germ an ică :
fr. guarde, span. ital. gu ardia9 ră sp în d it u lterior şi In alte lim b i europen e : p o l. gw ardia, rus.
M apdua, rom . gvardie ( < ru s .), gardă ( < fr .).
2 S in on im ele drapel ( < fr .), stindard ( < ita l.) sînt îm pru m u tu ri m ai n o i (sec. X I X )
Şi se în treb u in ţea ză a zi m ai rar.
140 G. MIHAILA

Suliţă ’lance’ : vsl. coyAHiţa, bg. cyjiuiţa, ser. sulica, cf. vm s. cyjiuqa
e tc. (Mlad. E t. 617, Vasmer, I I 44).
Praştie ’ armă veche de luptă cu care se aruncă pietre ( a z i: jucărie)
curm ei, frînghie, căpăstru’ : vsl. iipaui™, bg. dial. npduţa (Mlad. Et. 504),,
cf. ser. prââa, rus. npdufa(pop. nopona; sl. com . *por-tja, din răd. per-
’ a b a te’ — v . etim . Mlad. E t. 504, Vasmer, I I 426, Cernîh, Onepn, 127);
îm prum utat şi în magh. parittya (Kniezsa, 392).
D e la praştie s-a form at verbul a îm-prăştiâ ’ a pune pe fugă, a bate
pe d u şm a n ; a alunga, a risipi’ (a se împrăştia ’a se risipi’ ), care, generali-
zîndu-şi sensul, nu se mai leagă de p rim u lx.
D eosebit de interesantă e istoria cuvîntului război (1) ’bătălie,
lu p t ă ; bellum ’ , îm prum utat independent de om onim ul său război (2 ), ale
cărui corespondente bulg. şi ser. le-am văzut mai sus ( § 4) 2. în limbile
slave găsim astfel de corespondente : vsl. p<i3 E©H ’ ucidere, ja f’ (Hwb. 113 :
E uchol. Sin., S u prasl.; Mikl. Lex. 1 1 3 ); [în bg. apare doar pas6ou ’război
de ţesut’ ; în schimb, se păstrează substantivul d e r iv a t: bg. pa36ounuK
’ tîlhar, haiduc’ — cf. Mlad. E t. 542], ser. râzboj ’jaf, atac, cîm p de bătaie’
(alături de râzbdj ’război de ţesut’ — Benesic, 835), sloven, razboj ’jaf’ ,.
vrus. pa 36 oUj po 36 ou ’jaf, ucidere ; bătaie, atac’ (Srezn. I I I 2 1 —22,147 —
148) 3 ; cf. şi ucr. po 3 âiu, pol. rozboj, ceh. rozboj ’ja f’ (v. Berneker, 6 8 ).
Prin urmare, chiar în limbile slave se găseşte veriga intermediară
care ne explică sensul cuvîntului rom în esc: de la înţelesul general de
’bătaie’ , cuvîntul şi-a specializat sensul în lim bile slave — ’ja f’ —, în
tim p ce în lim ba rom înă s-a generalizat sensul de ’luptă’ , iar mai tîrziu
’bellum , guerre’ , pe baza unor valori semantice înregistrate de pildă, în
ser. şi rusa veche.
Ia tă cîteva exem ple :
’luptă, bătaie’ : Şi eşiră fii lui Am m on şi au rînduit război lîngă uşa
porţii. (B iblia 1688, 2 Eeg. 10, 8 , ap. Tiktin, 1313).

1 Cf. S. P u şca riu , J de ling. roum ., 399.

2 D e la aceeaşi tu lp in ă (verbu l raz-biti ’ a b a te ’ ) s-au fo rm a t în lim b ile slave două sub­
s ta n tiv e , In d ep en d en t unul de altu l, cu sensuri co n cre te tota l diferite : lu cru l e cu totu l expli­
c a b il In ca zu l u n or ră d ă cin i v e rb a le , de la care se p o t form a m ai m ulte su b stan tive cu sensuri
d ife r ite , b a za te pe o n oţiu n e generală (în cazu l de fa ţă ’ a b a te ’ ). In astfel de cazuri apare
clar fa p tu l că diverse derivate se form ează adesea în diferite co le ctiv e şi ap oi se răspîndesc
jn lim b a com u n ă .
3 D e o se b it de sem n ifica tiv pentru sensul care ne interesează ( ’ b ă ta ie, lu p tă , a ta c’ ) este
u rm ă toru l c ita t d a t de Sreznevski : H oooeopod iţu , B ejiuK oeo H oea eop od a pasOOHHHiţH, 71/
yuiKyeeT,. . . n p u w ed tu e, eaniua Iiocm poM y e p a d t p o a G o e M t, a 6 u a o ecnxr> posOohhhkob
2 0 0 0 . (Coffi. 1 ji. 6883 e ., Srezn. m 22).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 141

’guerre, K rieg’ : Ştefan Vodă cel Bun multe războaie au bătut. (Neeulce,
jjet. 105).
Deşi are corespondent exact în limbile slave, războinic ’luptător,
ostaş etc.’ (bg. pa366unuK ’tîlhar, haiduc’ , ser. războjnik ’tîlhar’ etc.) poate
fi derivat şi în rom. cu ajutorul sufixului -nic\ cf. şi vb. deriv, a se
război
Din aceeaşi sf£ră de noţiuni fac parte alte două cuvinte de origine
slavă — răzmeriţă, şi bejen ie:
Răzmeriţă, răzmiriţă ’răscoală, răzvrătire’ : sl.bis.-srb. p43A\Hpmj,a
’ bellum’ (Mikl. Lex. 778, ex. din Monumenta serbica), bg. pa3Mupui^a
’răzmeriţă’ (şi pa3Mupue, pa3Mupua — Mlad. E t. 5 4 8 ): ser. răzmirica
’ război; ceartă’ (Ivek.-B roz, I I 330).
Bejenie, băjenie ’ (înv.) fugă din faţa duşmanilor cotropitori, în urma
jafurilor administrative şi exploatării’ : vsl. E’fejKaNHie ’fu gă’ (H w b. 1 0 ;
vb. băSati ’a fugi’ ). Cuvintul se întîlneşte adesea în textele vechi rom î­
neşti (şi azi, arhaizant), împreună cu derivatele sale : băjenâr (suf. -ar),
a bâjenări, băjenărie etc.
Ex. Vremuri de bejenie (Sadoveanu).

32. Relaţiile feudale, organizaţia de stat, societatea

O serie de termeni de origine slavă referitori la orînduirea de stat

şi socială, apăruţi în epoca feudală, s-au păstrat pînă astăzi în lim ba
romînă. Studierea lor, ca şi a celor din grupele precedente, poate arunca
lumină asupra epocilor trecute, asupra relaţiilor istorice dintre poporul
romîn şi popoarele slave vecine. Terminologia slavă referitoare la orîn­
duirea socială s-a fixat în limba romînă din sec. X I V —X V I şi urm. datorită
faptului că limba scrisă oficială în acest timp era slavona (redacţia m edio-
bulgară, în parte medio-sîrbă şi medio-rusă, dar cu suficiente trăsături
locale, ca să se poată vorbi de o redacţie romînească). Chiar după apariţia
primelor texte romîneşti, continuă să se mai scrie docum ente în,slavonă,

1 Aşa cum s-a ob serva t de m ult, rezbdl a fost o form ă h ibridă, creată de latin işti în sec.
al X lX -le a pentru a apropia cu vîn tu l de lat. bellum (cf. T ik tin , 1313 ; Candrea 1064). D in lim b a
ziarelor etc. această form ă a pătruns parţial şi în literatură.
Cf. la H asdeu :
Ia r adevărul geme tempeste şi rezbele,
Blâstem , urgie, neguri, pucioasă şi m orm tnl.
(V iersul).
 142 G. MIHAILA

ceea ce vădeşte şi mai mult existenţa unui ,,bilingvism literar” în ţările

rom în e1.
Un grup interesant de cuvinte îl formează cele legate de noţiunea
„ a da” : dâjdie, danie, dar, care provin în slavă de la verbul dati ’a da’ ,
în timp ce acţiunea e denumită în romîneşte cu un verb moştenit din
latină, anumite noţiuni concrete legate de această acţiune sînt redate prin
cuvinte de origine sud-slavă, care au un conţinut legat de relaţiile sociale.
Dâjdie este termenul vechi pentru ’impozit, dare’ ; sl. bis.
’ datio’ ( *dadia — Berneker, 176 ; Yasmer, I 326), bg. înv. dă^cdue ’dajdie,
im pozit’ (R B , I 220) 2.
Dânie este un alt termen vechi pentru ’dăruire, dar, donaţie’ (în
sp ecia l: unei biserici, mînăstiri etc. din partea voevodului) : sl. bis. AdNHie
(Mikl. Lex. 153).
Dar este singurul cuvînt din această familie care s-a păstrat pînă
astăzi, datorită faptului că are un sens mai larg, nefiind întrebuinţat
numai ca termen — ’obiect dăruit, ca d ou ; (bis.) prinos, ofrandă; (fig.)
însuşire, aptitudine, talent’ : vsl. a^P'h ’ Gabe, Geschenk, B ank’ (Hwb. 18),
bg. dap ’d a r ; aptitudine, talent’ (R B , I 222), ser. dar ’idem’ etc. (Yasmer,
I 328 : dap). împreună cu substantivul, a pătruns în rom. şi verbul a dărui
(vsl. A<*P«KdTH, AapoV^) j împrumutat şi în alb. : darovi ’dar’ , daris,
darovît ’a dărui’ (Meyer, 6 1 ; Fjalor, 73, 74). Derivat romînesc : dârnie
(suf. -nic, de origine slavă).
Diverse obligaţii, datorii ale ţăranilor iobagi faţă de feudali sau de
stat aveau de asemenea denumiri slave :
Deseâtină, desetină ’zeciuială’ : vsl. A*c#THHd ’a zecea parte’ (pătruns
după denazalizare, cînd m se citea ra, cf. bg. deeemuna, rus. decumuna etc.).
Clacă ’boieresc, robotă ; muncă de ajutor colectiv (la ţară), şeză­
toare’ 3 : bg. nuiatcd, dial. KJiand ’idem ’ (Mlad. Tălk. 1026), ser. tlâJca (v.
etim. Mlad. Et. 6 3 4 ; Yasmer, I I I 116 : mojiona, c f. ucr. mojionâ > rom.
toloâcâ).
Gloâbă ’ amendă, despăgubire’ : bg. zjioââ ’idem ’ , ser. globa ’idem’ ;
cf. şi verbul înv. a globi ’a amenda’ : bg. ejio6 â, ser. globiti (v. etim. Ber-

1 A supra co n d iţiilo r în care s-a d ezvolta t cultura şi scrierea în lim b a slavonă la noi şi
ale apariţiei scrierii rom îneşti vezi, în ultim ul tim p , volu m u l co le ctiv Viaţa feudală tn Ţara
Rom tnească şi M oldova (sec. X I V — X V I I ) , B u c., 1957 (Gap. X I : Cultura feudală, scris de
P . P . P a n a ite s c u ); v ezi şi P . P. P anaitescu, începuturile literaturii tn limba rom tnă, în Inter­
pretări rom îneşti, B u c., 1947, p. 2 3 1 —256.
2 A lă tu ri de dâjdie, se întrebuinţa înainte şi cu vîn tu l de origin e m aghiară bir, am în-
d ou ă fiin d azi în locu ite cu neologism ele : dare, im pozit (fr.-la t.).
3 In acest din urm ă sens, cuvîn tu l a fost înregistrat în unele părţi ale M unteniei şi Mol­
d ov ei, alături de şezătoare, care are o răspîndire m ai largă (A L R M I 289).
 îm p r u m u tu r i vech i s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 143

neker, 3 04 ); îm prum utat şi în alb. : gjobe ’ amendă’ , ngr. yX6 (ji7ca, x\oua.
’emenda, pena, castigo’ 1.
Cererile, plîngerile la stăpînire erau denumite înainte jdlbâ : sl. bis.
>K4AKBa, bg. wcdjiâa, ser. Zălba ’idem ’ (în Mold. şi jălobă, din rus. wcdjio6 a).
Proprietatea asupra pămîntului se numea nu numai moşie ( < moş)f
ci şi ocină : vsl. otkm h h 4 ’Yaterland, Heim at’ (derivat de la o t k u ,k ’ tată’ —
Hwb. 79), vrus. ombuuna, onuna ’patria, m oşie’ (Srezn, I I 830—2), sau
baştină : m bg. EduiTHNd ( < basta ’ tată’ [ < *batja] -f- suf. -ina), bg. âduţuna,
ser. băStina (Berneker, 4 5 —6 ; Mlad. E t. 1 9 ; R jecnik, I 200 urm .).
Dintre termenii referitori la măsurile de represiune pot fi notaţi aici :
Caznă ’tortură, supliciu’ (şi ’străduinţă, osteneală’), a căzni ’a tor­
tura’ (refl. a se căzni ’a se chinui, a se strădui’) 2 : vsl. Kd3HK ’Strafe’ ( H w b .
44), sl. bis. K43HHTH ’strafen’ etc. (v. etim. Berneker, 49 6; Y a s m e r , I 50 4 :
na3Hb, Ka3Humb).
Temniţă ’închisoare’ : vsl. tkamvhhu,<i ( î m p r u m u t a t d u p ă vocalizarea
ierului intens), bg. mbMHuiţa, meMHUiţa, ser. tămnica.
în l i m b a r o m î n ă actuală se păstrează şi cuvîntul slav pe n t r u d e n u ­
mirea frontierei dintre d o u ă ţări— graniţă (şi ’limită,margine’) : sl. bis.
rpdNHu,a, bg. spdHuiţa, ser. grănica, rus. spanuiţa etc. (v. etim. Berneker,
346; Mlad. Et. 109).
în sfîrşit, în această g r u p ă pot fi trecuţi cîţiva termeni d e n u m i n d
noţiunile de ’p o p o r ’, ’c o m u n i t a t e ’, ’m u l ţ i m e de o a m e n i ’ : gloată, obşte, norod.
Gloată ’m u l ţ i m e ; copiii unei familii; popor, (înv.) oaste d e ţară’ :
sl. bis. TAOTd ’t u r b a ’, bg. zjioma ’Herde, Sc h a r ’, ser. glota ’Familie ( W e i b
und Kinder); a r m e L e u t e ; Un kr au t, Unsauberkeit, S c h m u t z ’ (Ber­
neker, 306).
Obşte, obştie ’comunitate, p o p o r ; f o r m ă primitivă d e u n i u n e e c o n o ­
mică agricolă’ a v e a o sferă de întrebuinţare m a i largă pînă în sec.
al XlX-lea, cînd în l i m b a literară a început să se folosească neologismul
societate. F o r m a cafe-i stă la b a z ă este vsl. okkuithis ’G e m e i n s c h a f t ’
(Mikl. Lex. 4 8 3 — 4, H w b . 72), derivat de la okivujtk, adj. ’c o m u n ’ ; cf.
locuţiunea adj. de obşte ’c o m u n , public’, loc. adv. în de obşte ’î m p r e u n ă ;
de obicei’; derivate : a obşti (vsl. obkujthth), obştSsc (deriv, romînesc,
suf. -esc).
1 C uvîntul a p r im it în rom . şi un sens n ou — ’ m îrţoa gă , cal slab* (în vech im e, era o b i­
ceiul de a se p lă ti am en d a şi în c a i ; cel am en d at da de o b ice i calu l cel m ai slab — c f.
Candrea, 548). P resupunerea form u la tă de V aleria C ostăchel („ R o m a n o s la v ic a ” , I, p . 81) că
gloabă (rAOKA în tex tele sla v o -ro m în e ) p ro v in e din TAAKâ n-are n ici un tem ei. D e asem enea
nu poate fi susţinu tă ideea că sensul in iţia l era 'cal* (N . Iorga, cf. ibidem).
2 D e fa p t, caznă e un d e v e rb a tiv de la a căzni. E v o lu ţia sensului s-a produ s m ai în tîi
In verbul re fle x iv a se căznip de un de caznă 'stră d u in ţă , osten eală1.
144 G. MIHAILA

Iată cîteva exemple :

’ obşte sătească’ : . . . S ă fie primit în obşte răzăş s tr ă in ... (Sado-
veanu, Nîcoară Potcoavă, 33).
’ comunitate, societate’ :
Rădice-se pîn'la ceruri tînguirea şi strigarea a obştiei moldovene ! (A. Hriso-
verghi, Ruinele cetăţii Neamţu).
Astăzi, arhaizant: . . . Literatura nu poate fi izolată de interesul
permanent al obştei muncitoare. (M. Sadoveanu, în „S cîn teia” , 5.XI.1955).
N orod, înv. nărod ’p o p o r ; gloată, mulţime’ : vsl. Hapo^-h, vrus.
napodb, bg. napâd, ser. nărod etc. ( < sl. com. *na - rod'b).
Alături de acest cuvînt, apare, încă din sec. al X V II-lea , popor,
term en de origine romanică (probabil, ital. popolo — c f. Candrea, 974;
Tiktin, 1213), care a cîştigat teren în limba literară sub influenţa limbilor
rom anice apusene (franc., ital.). Totuşi, norod se întîlneşte încă destul
de des. V om da cîteva exemple pentru a ilustra întrebuinţarea lui în
diverse tim p u ri:
C oresi: . . . Gătră mai mare învăţătură şi dereptate sufletelor şi trupu-
relor n ă rod u lu i.. . (Ev. cu înv. 1581. Texte, 35).
Biblia de la 1688 : Fiind arhiereu şi păstoriu creştinescului acestui
n o r o d u ... (Texte, 175).
Budai D elean u : Aceştia duc pe norod la s e r b ie ... (Ţiganiada, X ).
E m in escu : Mulţi durară după vremuri peste Dunăre un pod,
De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod.
Tr. Demetrescu (popor, alături de n orod ):
P opoarele sărbătoresc
A m uncii sftntă sărbătoare.

Şi puţin mai jos :

N oroadele, p rin cugetare,
In ziua asta-şi dau cuulnt
Să şteargă tronuri şi h otare. . . (M u n citorilor).

Sadoveanu (într-un roman is to r ic ): Căci măria sa Ştefan de la Mol­

dova lupta împotriva robiei şi cotropirii, şi la războaiele sale îl sprijinea
întreg norodul. (M coară Potcoavă, 93).
Maria Banuş (arhaizant şi p o e t ic ):
D a r com uniştii-au spus : f9Acestea toate
A tale stnt, norod I”
(S e-arată l u m e a . . . ) .

Aşadar, înlocuit prin sinonimul său popor în stilul neutru al limbii

literare, norod se întrebuinţează astăzi mai ales cu valori stilistice (arhai­
zant, retoric, etc.).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 145

33. D in term inologia bisericească

Problem a term in ologiei creştine din lim ba rom înă a fost nn o d a tă

discutată, ea in trîn d aproape în toa te lucrările generale despre istoria
poporului şi a lim b ii rom în e jj> î n genere, ea este rezolvată, în sensul că,
pe lîngă fon d u l latin de term eni referitori la religia creştină ( dumnezeu ,
■cruce, biserică, botez, râgâciune, cuminecare, înger, sînt ’ sfîn t’ e tc.), au
intrat în lim ba rom în ă num eroşi term eni referitori la p ra cticile religioase,
liturghie, ierarhia bisericească, proven in d din vechea slavă bisericească
(o bună parte fiin d de origine greacă) o dată cu răspîndirea, în cep în d cu
sec. I X —X , a creştinism ului în lim ba slavă în sud-estul şi răsăritul E u rop ei.
0 parte din aceşti term eni au ieşit cu tim pul din ca d ru l în gu st al
lexiconului bisericesc, lărgindu-şi, în parte, sfera în trebu in ţărilor şi a
înţelesului. î n cele ce urm ează v o m enum era doar o parte din aceste cu v in te
de origine slavă p en tru a fix a locu l lor în sistem ul lexical al lim b ii rom în e 2.
Se ştie ce ro l a ju ca t slavona în p ractica religioasă şi cu ltu ra feu dală
:a ţărilor rom îneşti n u n u m ai pîn ă în sec. al X V I-le a , ci şi m ai tîrziu , în sec.
3,1 X V II-lea şi în cep u tu l sec. al X V I I I -le a . în tru cît traducerile că rţilor reli­
gioase se făceau, în cep în d cu sec. al X V I-le a , m ai ales din slavonă, era n orm a l
ca o mare parte a lex icu lu i slav de specialitate, care era cu n oscu t n u nu m ai
de slujitorii bisericii, ci în b u n ă m ăsură şi de p op oru l sim plu, să fie p ăstrat
la transpunerea că rţilor ,,sfin te” în lim ba rom în ea scă 3.
Iată cîţiv a din cei m ai cu n oscu ţi term eni fă cîn d parte din lex icon u l
religios : duh (vsl. wyX'h.), rai (vsl. paH), iad (vsl. hat* < gr. a$?)<;),
xfînt (vsl. ckmtti), m ucenic (sl. bis. -srb. mSmshhk'k), precista (vsl. np-k^Hcra,
■calchiat m ai tîrziu preacurata), moaşte (vsl. moujth), proroc (vsl. npopoK'k),

1 V ezi c a p ito lu l s p e c ia l „ C r e ş tin is m u l şi lim b a ” în ca rte a lu i L . Ş ă in e a n u , în c e r c a r e

asupra sem asiologiei lim b ei r o m în e , p . 25 — 64. C f. d e asem en ea : O. D e n s u s ia n u , H L R , I, 261
u rm .; A l. R o s e tt i, I L R ? I I I , 96 ( I n flu e n ţa , 4 2 , 4 4 ,); Isto ria R .P .R . , B u c ., 1 9 5 2 , p . 57 u r m . ;
P. P. P an a itescu , In terp retă ri r o m în e şti, B u c ., 19 47, p . 9 u r m . ; P . Ş. N ă s tu r e l, U n e rem in iscen ce
‘Toumaine de la m esse la tin e ă V ip o q u e de la litu rg ie sla ve, „ R o m a n o s la v ic a ” , I , p . 19 8 u r m . A s u p r a
problem elor g en era le v e z i a c u m , în u r m ă , G h . I. M o ise scu , S t. L u p ş a , A l. F ilip a ş c u , Isto ria
bisericii rom îne, I, B u c ., 1 9 5 7 , p . 43 — 4 7 , 100 — 115. P e n tru lim b ile s la v e v e z i : F . I. B u s la e v ,
O ejiuHuuu x p u c m u a n c m e a n a cjiaenHCKuit nabiK, M o s c o v a , 1 8 4 8 ; F r. M ik lo s ic h , D ie ch rist-
lische Term inologie der slavisch en S p ra ch en , V ie n a , 1875.
2 Cu u n ele e x c e p ţ ii, n u c ită m a ici c u v in te le g receşti p ă tru n se în lim b a r o m în ă p r in in t e r ­
mediul sla v on ei. A c e a s ta e o p r o b le m ă s p e c ia lă , ca re cere un s tu d iu a p a rte .
3 A d esea , în s tu d ie re a le x ic u lu i p r im e lo r tra d u ce ri d e c ă r ţi b is e r ic e ş ti (s e c . X V I ) u n ii
cercetători s c o t în e v id e n ţ ă n u m ă ru l m a re d e c u v in te s la v e , ca re a zi n u se m a i în t r e b u in ­
ţează, referin d u -se, p r in tr e a lte le , la „ n e p r ic e p e r e a " t r a d u c ă to r ilo r . O a s tfe l d e p r iv ir e s im ­
plistă nu e însă r e c o m a n d a b ilă , p e n tru c ă t o a te a ce le c u v in te erau c u n o s c u te c it it o r ilo r şi a s c u l­
tătorilor.

10 «» r* 14.09
146 G. M IH A IL A

care denum esc cîteva noţiuni fundam entale ale cultulu i creştin. A ltele sînt
denum iri ale unor fu n cţii b is e rice ş ti: vlădică (vsl. K/taATOKa, sl. bis. m bg.
şi ser. KAdAHKd), pâpă (vsl. non-K, ser. dial. popa sl. bis. rom . nona 2),
călugăr (vsl. KdAdrtp'K, Kddoyrtp'K < gr. xaX6ysp oţ), stâreţ (vsl. CTdpKHh,
m bg. cmapeiţ), sau ale unor p ra ctici religioase şi n oţiu n i în rudite : jertfă
(vsl. JKpKTKd, sl. bis. rus. ofcepmea), slujbă (vsl. Crt©y?KhBd), molitvă (vsl. mo-
AHTKd), vechnie (vsl. KfMfpHNia), cazânie (vsl. Kdsdiiwe), prâznic (vsl. npa3kA**-
hhk'k), post (vsl. nocTi»), pomană < a pomeni (vsl. noMMHiftTH), prind»
(vsl. npHHocK) etc.
O serie de cuvinte se referă la biserică şi ob iecte de c u l t : hram (vsl.
XpaAVh), icoană (vsl. HKona < m gr. sîxova), pristol , prestol (vsl. np-kcTo<vk),
strană (vsl. crpaNa), clopot (vsl. KAon$T,h) 3, prapor (vsl. ripanopT*), troiţă
(vsl. TpoHua), odor (sl. bis.-srb. podoabă (vsl. noA^sa), odăjdii
(vsl. bg* pl- ogeotegu).
î n sfîrşit, din lim baju l cărturăresc-bisericesc fa c parte, cel p u ţin
la origine, astfel de cuvinte abstracte ca taină (vsl. T a H N a ), strădanie
(vsl. CTpaAaHHie), smerenie (vsl. rhAvfcpieNHie).
T o t aici pu tem nota, cîtev a verbe aparţinînd lexicu lu i bisericesc 4
a blagoslovi (vsl. EAarocAOKHTH, u lterior calch iat p rin a binecuvînta), a pro­
povădui (vsl. np©n0 K'feA0 KaTH, -<syuf*), a zămisli (vsl. 3a<vrkiCANTH, b g . 3aMUCJin,
ser. zămisliţi), precum şi form a verbală îm pietrită bogdaprosti, bogdaproste
(vsl. Eon* a<* npocTH).
Im portant de subliniat, în ceea ce ne priveşte, că m u lte cu vin te din
această grupă se întrebuinţează în lim ba com ună (în graiuri şi lim b a lite­
rară) cu înţelesuri noi, uneori foa rte în depărtate de a ccepţiu n ea religioasă.
E le fa c parte din fon d u l curent al lim bii rom îne literare şi num ai analiza
conţinutului lor iniţial ne dezvăluie originea religioasă ; de ex. : sfînt, slavă,
podoabă, odor, jertfă, duh şi chiar rai. Ia tă cîtev a ilu s t r a ţ ii:

1 C f. P . S k o k , în R E S , V I I , 3 - 4 , p . 186 ; R je S n ik , X 777.
2 C f. în P om eln icu l m în ă stirii B is tr iţa , p u b l. d e D . P . B o g d a n , B u c ., 1941 : n o n K
/Kcifpasa, a lă tu ri d e n ^ n a lopîi, n o n a i mh va, nona hrăni*. e tc . (p . 7 9 , 82).
3 A r o m . cloput 'c lo p o ţ e l' (D a la m e tra , 6 1 ). D a că în v s l. KAOnOTT* e în re g is tr a t d o a r cu
sensul d e 's tre p itu s, sonitus- (M ik l. L e x . 29 0 , H w b . 4 5 ), în b g . se în tîln e ş te (ra r) K jionom cu sen su l
'c lo p o ţ e l' (la v i t e — M lad. T ă lk . 1034). P r o b a b il că a cest c u v în t a p ă tru n s in iţia l în ro m . ca num e
d e 'o b ie c t care su n ă ' (în gen eral) şi nu cu sensul c o n c re t d e 'c lo p o t la b is e r ic ă '. O d o v a d ă
in d ire ctă ar c o n s titu i-o fa p tu l că în lim b ile sla v e acesta are d iv e rs e a lte n u m e : ser. z v o n o , rus.
k6jiokoji, u cr. k6aokIji9 b g . naM6ăna ( < gr. xocţxrcdtva < ita l. campana — M lad, T ă lk . 9 9 3 ).
4 P rin aceasta fa cem o e x c e p ţie , d ic ta tă de ca ra cte ru l sp e cia l a l c u v in te lo r en u m era te,
d e la sistem ul a d o p ta t în a cea stă lu crare de a prezen ta c u v in te le d u p ă m a rile ca te g o rii le x ic o -
gram aticale (p ă rţile de v o r b ir e ).
 îm p r u m u tu r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 147

sfînt (adj.)
Păm tntul nostru-i scump şi sffnt,
Că el ni-e leagăn şi mormlnt.
(C oşbuc, N oi vrem pămînt),
r a i:
P e-u n p icior de p la i,
P e-o gură de r a i . . . (Mioriţa).

34. Cuvinte referitoare la carte, scriere, cultură

îndelunga întrebuinţare în ţările romîneşti a slavonei (pînă în sec.

al XVI-lea şi chiar mai tîrziu) a dus la pătrunderea în limba romînă a
unor termeni de specialitate, legaţi de noţiunile de citit, scriere etc. Aceştia
s-au păstrat pînă astăzi, deşi începînd cu epoca Şcoalei Ardelene au început
să fie serios concuraţi de termenii corespunzători din limbile romanice
apusene (în ultim ă analiză, din latină).
Un exemplu grăitor îl poate constitui chiar cuvîntul slovă, care
înseamnă, ca şi sl. bis. c a o b o , ser. slovo, bg. cjioeo — ’literă’ (de la numele
slav al literei c). î n sec. al X lX -le a cuvîntul literă a început să fie tot
mai des întrebuinţat, o dată cu alfabetul latin, în timp ce slovele au con ­
tinuat să denumească mai ales literele alfabetului chirilic.
Astfel, ISTegruzzi scria în Cum am învăţat rom îneşte: Vei şti deci că
limba romînească are patruzeci şi una de s lo v e .. . [evident, chirilice].
Cf., astăzi, la G. C ălinescu: Eminescu ştia de acasă slova chirilică.
(Viaţa lui Mihai Eminescu, ed. 3, B uc., 1938, p. 71).
Cuvîntul continuă a trăi în folclor :

Ş i m i-a scris o slovă neagră

Să mă duc că io i-s dragă. . . (A n tol. p o p . 141)

şi chiar în literatura cultă, unde e folosit în scopuri stilistice. Iată, de

pildă, la una din cele mai tinere p o e t e :

Toate-n inim ă le-ar strlnge [spicele]

Cum e slova strlnsă-n carte.
(E m ilia Căldăraru, In ajun de seceriş).

Tot aşa continuă să trăiască în romîneşte cuvîntul btiche, buchi

’literă, litera b’ , pl. buchi ’ alfabet’ (vsl. bo^k-ki, sl. bis. b©ykh — v. etim.
Berneker, 99), care şi-a lărgit sfera de întrebuinţare prin astfel de expresii
c a : a f i l a buchi, a învăţa buchea cărţii sau derivate ca : buchfr, a bucheri,
a buchisi, buchisedlâ.
 148 G. MIHAILA

Un al treilea nume de literă slavă — rAaroAK (litera r), păstrat în

rom . în form a glagole, glagore (cu disimilaţia l-r), a căpătat în limba populară
sensul de ’ştiinţă de carte, pricepere’ (cu o nuanţă hazlie).
De ex. la Creangă : Nu vezi tu că dacă nu-i glagore-w cap, nu-i şi
pace bună. (Amintiri).
Dintre termenii referitori la carte şi scriere pot fi sem nalaţi: leto-
pisâţ ’ cro n ică ; cronicar’ (sl. bis.-vrus. A'bTonHCKu.K ’ cron ica r; cronică’ —
Srezn. II, 78), pisanie ’inscripţie’ (pe pietrele de mormînt, pe pereţii bise­
ricilor — mai ales în slavonă — vsl. nncaNHie), pravilă ’regulă, lege, codex
d e le g i’ (vsl. npaRHAo), sbornic (vsl. c'kkopkhhk'k ) , predoslovie (sl. bis. np-k^Ti-
CAOBHie), gldvă ’capitol’ (vsl. rAaga); pecete (vsl. neMarK), cerneală (vsl. qpk-
hhao) ; cf. de asemenea un cuvînt abstract ca tîlc (vsl. ta-kk^), cu derivatele
sale a tîlcui (vsl. takkok<ith), tîlcovdnie (vsl. TA'fe.KOKaHHie).
De regulă, acestea au în limba actuală sinonime-neologisme : cronică
(letopiseţ), inscripţie (pisanie), prefaţă sau cuvînt înainte (predoslovie, înv.
precuvîntare), capitol (glavă), ştampilă (pecete); cerneală totuşi n-a fost
înlocuit de negreală, lărgindu-şi chiar sensul (cf. cerneală ro ş ie ; forma
internă e neglijată chiar şi într-o lim bă slavă ca r u s a : npacnue
uepnujia).
Alături de verbul de origine latină a scrie, lim ba rom înă cunoaşte
un singur cuvînt pentru fr. lire — a citi, pătruns din slavonă (vsl. m k c t h ,
, MkTiK, bg. uemÂ, ser. citati, etc.), împreună cu unele derivate ca citdnie
( m k t s h h k î ), citeţ (*j k t i ».u> ) . Verbul romînesc păstrează şi unele sensuri vechi
(a citi în stele), pe lîngă nuanţele noi căpătate în lim ba literară actuală
(a citi note muzicale, a citi o hartă, fig. a citi gîndurile).
în sfîrşit, de procesul de învăţătură e legat şi termenul de ucenic
’elev, d iscip ol; (înv.) a p ostol; (azi) tînăr care învaţă o meserie’ (vsl.
oyqtHHK'k ’discipol, u ce n ic; apostol’ ), azi înlocuit, în parte, prin neolo­
gismul elev ( < fr. eleve).
A ici am luat în consideraţie doar cîteva din elementele lexicului
lim bii literare referitoare la scriere şi cultură, dar chiar şi acestea pot da o
imagine a rolului pe care l-a jucat slavona în dezvoltarea limbii romîne
literare în primele ei veacuri de manifestare.

35. Obiceiuri, credinţe populare, folclor

Un capitol aparte, deosebit de interesant, în studierea relaţiilor

slavo-rom îne îl constituie cercetările asupra elementelor comune din
folclor, credinţe populare, obiceiuri etc. Specialiştii au remarcat de mult
existenţa unor m otive folclorice, obiceiuri populare comune popoarelor
 îm p r u m u t u r i v e c h i s u d -s l a v e IN LIMBA ROMINA 149
%

slave vecine şi celui romîn, motive „balcanice” etc. Elemente comune

există de asemenea în muzica populară, dansuri etc.
Fără îndoială că aceste elemente comune şi-au găsit expresia şi în
limbă, în particular în existenţa în rom. a unor denumiri de origine sud-
slavă, uneori greceşti, pătrunse în mai multe limbi balcanice. Fără a
epuiza materialul, vom semnala aici doar cîteva din cele mai cunoscute
cuvinte.
Astfel, ngr. x°p6 s ’ dans, cor’ a pătruns la bulgari, sîrbi, romîni : bg.
xopo ’dans popular bulgar; locul unde se dansează’ (Mlad. Et. 670), ser.
(în Muntenegru şi reg. răsăritene) horo ( = kolo; Ivek.-Broz, I 380), rom.
horă ’dans popular romînesc’ fi Un alt dans romînesc se numeşte sirba,
ceea ce indică în mod evident originea lui sîrbească 2.
Diverse fiinţe mitologice şi practici legate de credinţe populare
foarte vechi, uneori pre-creştine, au de asemenea în limba romînă denumiri
de origine slavă; astfel sînt : zmeu, vîrcoldc, cobe, vrajă, paparudă.
Zmeu ’personaj fantastic din basme, cu chip de om, trup acoperit
de păr şi cu o coadă solzoasă; balaur; înv. şarpe ; (pop.) boala numită şi
zburător, lipitură’ (DLRL, IV 759; Candrea, 1466): vsl. 3 mkh, 3 mhh
(zmijb) ’Spaxov, o’ cpiţ, şarpe’ (Hwb. 167); bg. 3Meă ’fiinţă fantastică înari­
pată, cu trup de şarpe sau de om, care aruncă foc pe gură; (pop.) boala
numită zmeu, zburător’ (Gherov, I I 160—161), cf. ser. zmâj ’zmeu, dracon ;
şopîrlă înaripată’ (Karadzic, 221), sloven, zmâj ’idem’ , ucr. 3mîu ’zmeu,
dracon’ , rus. 3Meu ’ zmeu, dracon; şarpe’ etc. (vezi etim. Vasmer, I 457 :
cuvînt tabu, din aceeaşi rădăcină cu zernlja ’pămînt’ , avînd sensul ’ animal
care se tîrăşte pe pămînt’ ; de aici înţelesul de ’ şarpe’ , generalizat la forma
fem. : vsl. 3 a\kib, 3 mhh, bg. 3muh, rus. 3Mea, 3muh etc.). Forma rom. sg. zmeu
este refăcută după zmei (pl.).
Vîrcolâc ’ animal fantastic, un fel de om-lup care, după credinţele
populare, provine dintr-un copil mort nebotezat şi care mănîncă luna sau
soarele’ (Candrea, 1435 ; Cihac, II 448, citează şi vălcolâc), arom. vurcoldc
(Dalametra, 2 2 2 ) : bg. e’bJiKodjiăn, ezpKOJidK 3 ’fiinţă fantastică, om-lup
provenit din sîngele unui om ucis cu cuţitul sau cu puşca’ (Gherov, 1 137 ;
RB, I 162), cf. ser. vukbdlak (sl. bis.-ser. kakkca^kk), sloven, vollcodlăk,
ucr. eoAKOAan, rus. eojiitojiaK, eojiKodjiaK ’ om care se preface în lup’ (din
vblTch ’lup’ + dlaka ’culoare, culoarea părului’ — Berneker, 208; Preobr.
I 91—92); împrumutat şi în ngr. poupxoXaxa?.

1 Arom. are cor 'horă' (Dalametra, 68), care provine din lat. chorus 'cor, dans* (îm prum utat
de asemenea din greacă). *
| Vezi I. Bărbulescu, Relations des Roumains avec Ies Serbes..., Iaşi, 1912, p. 302.
| Cu disimilaţia Z—r şi simplificarea grupului dl > L
 150 G. MIHAILA

Cobe ’pasăre ce meneşte a rău, de rău augur (fig. persoană ce meneşte

a r ă u ); (dial.) ţîfnă (boală a găinilor)’ 1; vb. a cobi ’a meni a rău, a prevesti
ceva rău’ vsl. k$eh ’ Genius, Schutzgeist ; o îc o v o a x o 7 u a , augurium’ , bg.
Koâa ’rău augur’ , k o 6 â ’a cob i’ (Gherov, I I 379), ser. Jcâb ’ bun augur;
prevestire, rea prevestire; întîlnire’ (Ejednik, V 132), Tcdbiti ’ a prevesti,
a c o b i; a întîlni’ , cf. rus. no6 b ’vrăjitorie, vrajă, prezicere, augurium’
(Vasmer, I 5 84; Berneker, 535).
Vrajă ’farmec, descîn tec; (fig.) încîntare’ , vb . a vrăji ’ a face v ră ji;
a farmeca, a incinta’ : sl. bis. KpdJK*, - h t h ’incantare’ (Mikl. Lex. 74)r
bg. epdwca ’ divinatio, incantatio’ , epawcd, epawcyeaM (Mlad. Tălk. 342),
ser. vrâăati ’a vrăji’ etc. (v. etim. Yasmer, I 228 : eopoofcumb).
în limba romînă literară vrajă, a vrăji şi-au lărgit sensul, ca, de altfel,
şi sinonimele lor de origine latină farmec, a fermeca. Cf. :
Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coa jă ,
Ce suspină printre ram uri cu a glasului lor v ra jă .
(E m in e scu , O pere, I, ed. P erpessicius, 85).

Paparudă, papalugă, păpărugă etc. ’fată de vreo 1 0 —12 ani, înfă­

şurată cu frunze şi flori, care cutreieră satul în tim p de secetă, împreună
cu altele, cîntînd o invocaţie pentru ploaie’ (Candrea, 896 ; păpărugă — şi
’boul lui dumnezeu’ ) : bg. nenepyda, nenepyza, nanapyna, nenepyna etc.
’paparudă, flu tu re ; planta Iris germ anica’ ( = nepynuza, nepynuna ’Iris
germ anica; Orchis, poroinic 2 ; nume propriu’ — Gherov, I Y 23, 2 5 ;
Mlad. E t. 418) 3, cf. ser. pepeluga ’ zena iii devojka uprljana pepelom ,
cenuşăreasa ; serpentis genus ; Chenopodium a lb u m ; A schentuch’ (R jecnik,
I X 777) 4.
î n ceea ce priveşte folclorul, creaţiile orale în proză de m ai mare
întindere poartă nume slave : povâste, basm.
Poveste are, de fapt, m ai m ulte sensuri — ’ b a s m ; istorisire, istorie,
întîm plare’ : vsl. noKtcrk ’poveste, naraţiune, istorie’ (H w b. 96), [bg.

1 în acest d in urm ă sens cu v în tu l a fo st în registrat în T ra n s., B a n a t, N . M o ld .; în M unt.

ţtfnă e tc. (A L R n I I 374, A L R M n I 251).
2 A şa d a r, n u m ele flo rii poroinic, poranic, porănici p r o v in e d in b u lg . nepynăKa (T ik tin ,
1214, C an drea, 974, nu dau e tim o lo g ia a cestu i c u v în t).
a V e z i şi L . N ied erle, C jia ea n cK u e d p een oem u , M o sc o v a , 1956, p . 277.
4 P ro f. R . O. J a k o b so n presu pu n e (co m u n ica re ora lă ) că b g . n e n e p y n a , n en ep y d a etc.
se lea gă e tim o lo g ic de P eru n , nu m ele zeului sla v al tu n etu lu i (p rin re d u p lica re ). în lăn ţu irea de
sensuri la cu v in te le b u lgă reşti ( n e n e p y n a *= n e p y n u n a , acesta d in u rm ă fiin d d a t d e M lad.
E t. 419 ca d e riv în d d in F le p y n ) pa re a co n firm a această ip o te z ă . C f. în să sen su rile cu v în tu lu i
s îr b o c ro a t, care se lea gă de p lp e o , G. p ip e la 'cenuşă*.
In B a n a t paparudă se nu m eşte dodoloâie (C a n d rea , 4 2 5 ), care p r o v in e d in ser. dddola
’ id e m ’ ; c f. şi b g . dddojia ’ id e m ’ .
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m în ă 151

jioeecm ’nuvelă, poveste’ , pare a fi un neologism de orig. rusă x], ser. pbvest
■^povestire, istorie’ (Rjefaiik, X I 263), povestati, povestiţi (rar) ’narrare’
{ibid. 264), cf. sloven, povest, rus. noeecmb, ucr. noeicmb.
Verbul a povesti, deşi are corespondent în ser. (rar), e un derivat
romînesc de la poveste.
Basm, înv. basn, basnă, pl. basme, basne 2 ’p oveste; scornitură, m in­
ciună’ : sl. bis. KdCNK ’fabulă, vrajă’ (Berneker, 4£>), bg. 6 dcHn ’fa b u lă ;
basm; cîntec’ (Mlad. Tălk. 109), ser. basna ’fabulă’ , cf. rus. 6 acnb, 6 ăcnsi
(din sl. b is .; Bulahovski, Turna fleat. 19) etc.
Alţi termeni de origine slavă denumesc ceremonii populare (logodnă)
sau diverse obiceiuri (plocon, obicei).
Alături de nuntă, cuvînt de origine latină, în limba rom înă se
întrebuinţează aproape general termenii slavi pentru ceremonia care pre­
cede nunţii — a se logodi, logodnă şi logodnic, -ă.
în limbile slave cuvintele corespunzătoare au un înţeles mai la r g :
sl bis. <uroAHTH ’ convenire, adolari’ , AdroAKH'K ’ conveniens, moderatus,
optimus’ (Mikl. Lex. 330 ; sl. com. *lagoda), bg. Jiazodsi ’npeflaBaM ce Ha
Henţo c rojiHMa cTpacT, a se deda cu pasiune’ , Jiazoden ’plăcut, conveniens,
moderatus’ (Gherov, I I I 1 ; Mlad. Et. 268), ser. dial. lăgoda ’ odihnă,
uşurare’ , lăgoditi ’ a u şu ra; a-i plăcea, a-i conveni’ , lăgodan ’ conveniens,
uşor de făcut’ (R jecnik, V 873), cf. de asemenea sloven. Idgoda, lagoditi,
Idgoden, ucr. Jiaeoda, Jideodumu, Jiâzidnuu, rus. Jiâeoda, Jidzodumb, ceh.
lahoda, lahoditi etc. (v. Berneker, 6 84; Vasmer, I I 4, Machek, 256). Cuvin­
tele romîneşti corespund însă ca sens bulg. zodâ (ce), eodxeaM (ce) ’ a (se)
logodi’ (propriu ’ a destina’ ), sodenun ’logodnic, mire’ , eodenui^a ’logodnică,
mireasă’ (RB, 1 189, 190). E posibil ca *lagodbm să provină dintr-o form ă
compusă *la g o-g od b n b , după cum presupune Machek (prin h a p lologie; c f .
pentru radical lit. loga ’ Mal, Reichenfolge’ , let. lăga ’ Schicht, Ordnung’ —
Vasmer, 1. c.), ceea ce permite o explicaţie suficientă pentru cuvintele
romîneşti.
Logodnă, se logodesc au fost înregistrate aproape pe întreg teritoriul
limbii romîne, cu excepţia Banatului şi ÎT. Trans., unde se întrebuinţează
în acest sens, credinţă, se credinţesc (A L R I I 158).
La nunţi, botezuri etc. oaspeţii obişnuiesc să aducă gazdelor plocon
{înv. poclân) ’ dar’ , de asemenea ’ dar făcut în trecut boierilor, dom nilor e tc.’ .
€uvîntul corespunde direct ca sens bg. uokji6 h ’plecăciune’ şi ’ dar, p locon ’
<cf. vb. noKJioHÂ [ce] ’ a se pleca, a face plecăciune; a dărui’ > rom , a se

1 Cf. B T R , 564 ; R B # I I, 528 ; G herov nu dă cu vîn tu l. Mlad. E t. 435 dă pe ltngă n oeecn i

Şi vb. noeecmk ce, noeecmAeaM ce.
2 Form a in iţială e sg. *basne, b a sn ă ; basn, basm stnt refăcute de la plural.
 152 G. MIHAILA

pocloni, a se ploconi’ a se pleca înaintea cuiva’),ser. pdklon ’plecăciune; darr

plocon’ (cf.dati na poJclon ’a dărui’; cf. şi rus. udmu c uokjiohom, na uokjioh *
v. Gherov, I V 137; Tolstoi, 637; Dai, III 241).
în sfîrşit, chiar termenul general pentru obiceiurile populare e de
origine slavă. Cuvîntul obicei e polisemantic ca şi corespondentul său din
limbile slave — ’rînduială, datinăj deprindere, învăţ’ (înv. şi ’lege nescrisă’,,
cf. obiceiul pămîntului) : vsl. oeiomah ’obicei; deprindere’ ( H w b . 74),.
bg. oâunau ’i d e m ’, ser. dbicâj, cf. ucr. o 6 unaă, rus. oâunau etc. (v. etim..
V a s m e r II 247).
Derivate romîneşti: a (se) obicinui, a (se) obişnui (cf. vsl. oktvikhath ^
dar oc'KMKH'h, cu alternanţa k — c ) ; obicinuit, obişnuit.
Iată cîteva exemple :
(1) Statura, vorba, hrana. .. şi toate obiceiurile cîte le avem noi le au-
şi fraţii noştri m unteni. .. (Creangă, M o ş Io n H o a ţ ă şi Unirea).
( 2 ) După obiceiul său, dascălul nu prea se grăbi să răspundă (Topîr-
ceanu, Minunile Sfîntului Sisoe, 7 3 ) 1.
Un studiu amănunţit atît al cuvintelor din această categorie cît şi
al folclorului, credinţelor şi obiceiurilor populare ar dezvălui noi laturi ale
vieţii în comun a romînilor şi slavilor în veacurile trecute, întrepătrunderea
de m otive folclorice, elemente m itologice de la un popor la altul, mai ales.
în cadrul comunităţii „balcanice” .

V III. CUVINTE R E F E R IT O A R E L A V IA Ţ A IN T E R IO A R Ă ,
S P IR IT U A L Ă A OM ULUI

în interesanta sa carte Populaţia slavă în Albania 2 A . M. Selişcev

grupează aparte, printre alte categorii, un număr de cuvinte de origine^
slavă în lim ba albaneză sub titlul com un de „îm prum uturi nelegate de
obiecte n oi” („BaHMCTBOBaHHH, He cBH3aHHLie c npeflMeTaMH HOBinecTBa” —
p. 190 urm .). Recunoscînd caracterul relativ al unei astfel de delimitări,.
Selişcev subliniază în acelaşi tim p faptul că astfel de cuvinte au pătruns
în lim ba albaneză în urma unui bilingvism care a durat mai m ulte veacuri,
în aceste condiţii de înlocuire treptată a lim bii slave, au pătruns în limba
albaneză „m u lte cuvinte care nu se refereau la fenomene şi obiecte noi
pentru albanezi, ci erau legate de influenţa generală a slavilor şi a vorbirii
lor asupra populaţiei conlocuitoare” (p. 141 — subl. aut.). Printre aceste

1 In acest din urm ă sens, obicei are sin on im pe învăţ ( < a învăţa ’ a d e p rin d e ’ < la t-
* invitiare 'a d ep rin d e un o b ice i ră u ’ < vitium — cf. T ik tin , 845).
2 CjiaeHHCKoe H acejienue e A ji6 q h u u , S ofia, 1931.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 153

elemente lexicale slave trecute în limba albaneză, Selişcev distinge cuvinte

care au servit cîndva pentru intensificarea valorii expresive a vorbirii,
cuvinte „in tim e” , termeni referitori la corpul omenesc, la fenomenele
naturale, tim p etc.
în paragrafele precedente, de regulă, noi n-am făcut această deli­
mitare, deoarece adesea e foarte greu ca ea să fie realizată. Totuşi, gruparea
cuvintelor în mari categorii tematice permite, într-o bună măsură, delim i­
tarea — în linii mari — a acelor cuvinte care nu sînt legate de cunoaşterea
unor noi obiecte, fenom ene, noţiuni, de cele care exprimă o anumită
„noutate” .
într-adevăr, unele grupe de cuvinte de origine slavă în lim ba rom înă
pot fi trecute în categoria celor care denumesc obiecte, fenomene, noţiuni
noi. Tocm ai acestea sînt „îm prum uturile” , în sensul obişnuit al acestui
cuvînt, deşi nu totdeauna obiectele respective sînt cu totul noi, ci se deo­
sebesc doar într-o anumită măsură de cele existente anterior la colectivul
care „îm prum ută” (de ex. lat. aratrum, şi slav. pluga în lim ba populaţiei
daco-romanice). A ltele însă nu exprimă nici o „noutate” , ci sînt doar un
rezultat al „influenţei generale” a slavilor asupra romînilor, după cum a
avut loc şi o „influenţă generală” a populaţiei romanice asupra slavilor,
într-adevăr, bilingvism ul a fost dublu : bilingvism slavo-romîn (al pop u ­
laţiei slave) şi bilingvism rom îno-slav (al populaţiei romîneşti)1. Numeroase
cuvinte au pătruns şi dintr-o parte şi din alta : în vorbirea slavilor puteau
fi întîlnite m ulte cuvinte „rom an ice” , iar în cea a „rom înilor” — numeroase
cuvinte slave. T ocm ai acestea sînt cele pe care noi le cunoaştem, deoarece
ele s-au păstrat, după veacuri, în lim ba rom înă2. De altfel — lucru im por­
tant de subliniat —, de-a lungul secolelor au dispărut unele cuvinte „ro m a ­
nice” în faţa sinonimelor lor slave, datorită unor pricini diverse, adesea
greu de stabilit. Unele dintre acestea mai erau încă în circulaţie în sec. al
X V I-lea—al X V III-le a , dar s-au pierdut mai tîrziu sau şi-au restrîns
extrem de mult aria de răspîndire 3.
Dintre cuvintele de origine slavă din a doua categorie (care nu
denumesc obiecte noi) fac parte termenii referitori la corpul omenesc,

1 Cf. S. B . B e m s te in , Cu privire la legăturile lingvistice slavo-rom tne, în Omagiu lui Iorgu

Iordan, B u c., 1958, p . 78.
2 Cealaltă latură a procesului ne răni ine însă necun oscu tă, deoarece nu s-au păstrat
texte cu vorbirea sla v ilor din D acia în epoca con vieţu irii slavo-rom în o. Cf. însă constatarea
a numeroase îm prum uturi lexica le rom îneşti, astăzi, în graiul bulgarilor din B a n a t : St. S to ik o v ,
PyMbncKu gjium iiu h n a 6bjieapcKun CanamcKu eoed p, în Omagiu lui Iorgu Iordan, p. 821 —830,
3 Cf. de exem p lu , A ca d . A l. R osetti, Limba romtnă tn sec. al X l I I - l e a — al X V I -le a , Buc.»
1956, p. 177 u r m .; Gh. B u lgăr, D espre lexicul vechi (de origine latină), în Omagiu lui Iorgu
Iordan, p. 1 2 9 - 1 3 3 .
 154 G. MIHAILA

numele de rudenie, cuvintele referitoare la timp, precum şi substantivele

studiate în grupele următoare, o serie de adjective, verbe etc. Există însă
numeroase cuvinte despre care e greu să se afirme că fac parte dintr-o
categorie sau alta, deoarece, în condiţii diferite, ele pot fi sau nu legate
de obiecte şi noţiuni „n o i” ., în ceea ce priveşte epocile trecute, stabilirea
acestor condiţii e îngreuiată şi ea se poate face, în ceea ce priveşte mate­
rialul lingvistic, abia după o studiere prealabilă a întregului vocabular,
în stadiul actual al cercetărilor, un răspuns „defin itiv” la această pro­
blem ă ar putea părea nefundat K Ceea ce este însă im portant pentru noi
este punerea problemei în principiu, ceea ce permite înţelegerea mai
aprofundată a procesului de bilingvism slavo-romîn, care a dus, în cele
din urmă, la dispariţia vorbirii slave pe teritoriul Daciei.
în cele ce urmează vom lua în consideraţie acele cuvinte de origine
slavă care se referă la viaţa interioară a omului, la stările lui sufleteşti
etc. Gruparea lor e destul de dificilă în comparaţie cu termenii referitori
la lumea materială, ea fiind făcută, în cazul de faţă, pe baza unor elemente
com une ale înţelesului destul de imprecise. Pe baza altor elemente se pot
face, eventual, alte categorisiri, mai ales dacă vor fi luate în consideraţie
toate cuvintele de origine slavă, inclusiv cele învechite sau dialectale,
î n paragrafele următoare vor fi luate în discuţie mai ales acelea dintre ele
care se bucură de o anumită circulaţie în graiurile populare şi în limba
literară.

36. Stări sufletesti,

» ' calităti,
» y stări ale voinţei 9

D intr-o primă grupă fac parte o serie de cuvinte care exprimă fie
anum ite stări sufleteşti, fie calităţi sau defecte, fie, în sfîrşit, anumite
stări ale voinţei omului. Astfel sînt, printre cele dintîi, grijă, milă, jale,
groază, obidă, ci'âdă, fală, nădSjde :
Grijă ’nelinişte, tea m ă; interes pentru cin e v a ; solicitudine’ , vb.
a (se) g r iji: bg. epuotca ’grijă, în g rijire; nelinişte, team ă’ (Mlad. Tălk.
474), vb . epuofca ce ’a se îngriji de cineva’ ; cf. însă, cu alte sensuri con­
crete, acelaşi postverbal în -a de la verbul sl. com . grysti, gryzo (vsl. rp-ucTH,
r p u 3 * ’ a muşca, a ro a d e ; a chinui’ ) 2 : ser. gri Sa ’durere la stom ac, dizen­
terie’ , ucr. zpuwca (diaJ.) ’ tristeţe, chin’ (H rinc. 368, y n p .-p o c. c j i o b h . 1 361),

1 Se înţelege că term en ii „c u ltu r a li” pătrunşi d in slav on ă con stitu ie o categorie aparte
şi treb u ie p riv iţi ca orice îm pru m u t „ cu ltu ra l” (d e e x . in flu en ţa lim b ii franceze asupra
ro m în e i).
1 A supra d eriva telor p ostv erb a le a v în d sensuri con crete restrînse faţă de v erb , cf. M
B real, E ssa i de s i m a n l i q u e p . 108 — 109 (d e ex . la t. teg-m en, tcc-tura, tog-a e tc.).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 155

rus. ’vătămătură, durere, rană’ etc. (v. etim. Berneker, 359 ; Yasmer,
I 314).
Derivate : grijuliv, grijuliu ( < b g . epuotcAue), grijanie ’ cum inecătură’
uwi.-dnie, cf. bg. pop. epuMcene), a (se)în-griji, îngrijitor, a se îngrijoră
. (svd.-ord) etc.
Iată cîteva exem ple :
grijă : Despre aceasta n-aibi grijă, bade, zise Chirică. . .
(Creangă, Povestea lui Stan Păţitul).
grijuliv: Cel mai mare era harnic, g r i j u l i v ...
(Creangă, Dănilă Prepeleac).
a îngriji : ~ un bolnav.
Milă ’ sentiment de compătimire, îndurare; (concret) binefacere,
pomană’ , arom. nHlă (Capidan, 75) provine, aşa cum s-a arătat de m u lt 1,
nu de la adj. mifo (cf. Tiktin, 980 ; Candrea, 774), ci de la form a adverbială :
l)g. m u a o în expresia m u a o m u e, care înseamnă ’mi-e m ilă’ şi ’m i-e drag’
( m u a ’drag’ ), cuvîntul fiind deci reinterpretat ea substantiv. Cf. exem plul
dat de Gherov, I I I 65 : m u a o m u e 3a dei^ama = mi-e milă de copii. La
acesta se poate adăuga şi expresia din croată meni ga je milo ’ich bedauere
ihn’ (Ivek.-Broz, I 6 8 4 ); de altfel, în ceea ce priveşte sensul, însuşi adj.
vsl. mha’k are două sensuri ’ drag’ şi ’ demn de milă’ (H wb. 56) 2.
Milă e însoţit de cîteva derivate avînd aceeaşi origine slavă (mai
precis, provin din s la v o n ă ): a milui, arom. nHluescu (vsl. mhaobath, -o\*w»),
milostenie (vsl. mhaoctiiIhh, bg. MUAOcmuHJi), milostiv (vsl. mhaocthk'k) ;
derivat romînesc : milos (suf.-os).
Iată cîteva exem ple :
milă : Den m ila lui D-zeu (vsl. mhaocthw» koîkhi€Ww), eu diaconul Coresi,
deac-am văzut că mai toate limbile au cuvîntulu lui D-zeu în limba loru. . .
(Tîlcul evangheliilor, 1564).
a milui : I a , mai bine milueşte baba cu ceva.
(Creangă, Povestea lui Harap A lb).
milostiv : Ostasul acesta e un om bun la inimă si m ilostiv.
9 \ ' *

(Creangă, Ivan Turbincă)

şi antonimul-negaţie al acesteia — nemilostiv :

N e m ilo stiv ii către săraci,

Care a face milă nu să îndură. . .
(B u d a i-D elea n u , Ţ ig a n ia d a , I X ).

1 K r. Sandfeld, L inguistique ballcanique, p. 81, n ota 3 ; vezi şl C. R a c o v iţă , N otes d 'tty -

^ologie slavo-roumaine, B L , V I I I , 1 6 4 - 1 6 5 .
2 V ezi A . M eillet, L e slave commun 2, § 391.
 J a le, dial. jele ’ tristeţe, m îhnire, d u rere; (înv.) d oliu ’ , arom. jale
(C apidan , 71) : sl. bis. waAh ’ d o lo r’ (jkaak M»rfe — M ikl. L ex. 191),
v sl. wfAia ’ tristeţe, nefericire, m îhnire’ (H w b. 168), b g. wcaji, fem.,
dial. m ase. (wcaji mu e ’ îm i pare ră u ’ — M lad. Tălk. 662), ser. £âo (mi ]e)y
cf. rus. u cr. ztcajib etc. (v. Y asm er, I 410). ,
C u vîn tu l e în soţit de cîtev a derivate de origine slavă : a (se) jeli,
a (se) jă li ’ a se plînge, a se t în g u i; a b o c i’ 1 (vsl. >kmhth, -aw>) , a (se) jelui
(v sl. >KdA«KdTH, -oyhft ’ a se jeli, a se jelu i’ ), jalnic (sl. bis. WdAbH'h,
b g . wcăjieH, wcdjiHUK e tc .)2 ; arom . jilescu, ja ln ic, jilos (s u f.-o s ; Dala-
m etra , 117).
De exemplu :
jale :
Cade fru n za jo s in va le,
E u cin t d oin a cea de ja le . (A n t o l. p o p . 13).

a jă li :
C it trâ eşte, tot jă le ş te
Şi n u se m a i însoţeşte I (I . V ă c ă r e s c u , A m ă rîtă tu rtu rea).

a se jelu i :
J e lu i-m -a ş ş i n -a m c u i . . . (C în te c p o p .).

ja ln ic :
C â -n versu l tău cel ja ln ic
V orbeşte-u n n eam întreg. (C o ş b u c , D o in a ).

Groază ’frică, spaimă; (fig. o groază de. . . ) mulţime, sumedenie’ :

vsl. rpc>3 d ’frică, spaimă, groază’ (Mikl. Lex. 143, Berneker, 357, Potebnia,
9 t . III, 1 —4), bg. epo3a (epo3a mu e ’ mi-e frică, mi-e groază’ — Mlad.

Tălk. 476), ser. groza ’groază, frică’, cf. rus. spo3a ’furtună; nenorocire;
obiect îngrozitor; ameninţare’ (Cjiob. pyccK. H3. I 910), ucr. 3po3d
’furtună; ameninţare; ceva îngrozitor de mare’ (Hrinc. 371) etc. (v.
Yasmer, I 309).
Derivate de origine slavă,: groaznic (vsl. rpoahH’h), grozav (sl. bis.
rpoadKTs., bg. 3po3ae) (de aici deriv. rom. grozăvie, suf. - t e ) ; deriv. rom.:
a se îngrozi (cf. vsl. rp$3 HTH).
Iată cîteva exemple :
groază : 1) Această epidemie de holeră e de altfel şi gr oa za noului
ministru al Afacerilor din lăuntru. ( C a m i l Petrescu, Un o m , II, 313).

1 In a c e s t d in u rm ă sen s — ’ a b o c i un m o r t ’ , c u v in tu l a fo s t în re g istra t In O lt., V . M unt.,

M o ld . (A L R M I 413 ; în T ra n s . a se etn ia ).
2 V e z i m a i sus şi jă lb ă (jâ lo b ă ).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a ROMINA 157

2) S-arată, măi tată, o groază de mistreţi [ = o mulţime de . . . ]*

(Sadoveanu, Opere, I, 291).
groaznic: . . . A c e a groaznică arătare cu colţi belciugaţi şi cu ochii
orînceni de sînge. (Sadoveanu, M coa ră Potcoavă, 78).
grozav (adv.) : . . .S e bucura grozav cînd vedea că mă trag la carte.
(Creangă, A m intiri, 22).
Obidă ’intristare adîncă, m îh n ire; (înv.) nedreptate, asuprire’ :
vsl. oeha<» ’ injuria’ , bg. oâuda, cf. rus. o 6 uda etc. (v. Vasmer, II 239).
Verbul a obidi e nn derivat de la obidă sau provine de la tema infini­
tivului a verbului slav corespunzător, în tim p ce a obijdui redă tema
prezentului (pers. 1) : vsl. oEHA'fc'i’H, ©eh>ka*v cf. bg. oâucvcdaM şi o 6 udn.
Exem ple de întrebuinţare :
obidă :
A şa p ltn gea F lorica şi biet îşi spunea dorul
P e p r is p ă lingă m â-sa, $-obida o*neca. (E liade, Z b u ră toru l).

a obidi (part. obidit) : . . .îngăduiţi-ne şi nouă, o b id iţilo r ,.. . să vă

spunem două trei cuvinte strămoşeşti. (Camil Petrescu, Un om, II, 437).
a obijdui (part. ob ijd u it): Uitaţi de Dumnezeu, asemenea obijduiţi
numai la un voievod al lor puteau găsi milă. (Sadoveanu, Nicoară P o t­
coavă, 1 1 ).
Ciudă ’ (înv.) m inune ; (dial. Maram.) mirare ; necaz, supărare’ (Can­
drea, 278 ; D A , I, p. I I 493) şi vb. a se ciudi ’ (înv.) a se mira, a se minuna ;
a-i fi necaz’ prezintă o anum ită deviere a sensului 2 faţă de înţelesul iniţial,
care îşi are însă originea în semantismul cuvintelor corespunzătoare
slave: vsl. mo^a* ’ m iraculum ’ , mo\*ahth c<î\ ’ a se mira, a se minuna’ (H wb. 17),
bg. nydo ’ minune, lucru de m inune; (adv.) o mulţime d e . . . , o groază
d e . ..’ (ex. edno nydo ceam = o groază de lume-, Gherov, V 563), uydn ce
’a se mira ; a-şi bate capul, a se n e c ă ji; a-i fi necaz’ (Hydx mu ce nan Mootca da
nanpaeuiu man epeiuna = M i-e necaz, mi-e ciudă cum poţi face o asemenea
greşeală — B T R , 9 5 1 ); ser. bfodo ’m in u n e; m irare; (adv.) o groază d e . . . ’
{do§lo je $udo sveta = a venit o groază de lume — Ivek.-B roz, 1 174 ; Tolstoi,
!070); cf. şi sloven. 6udo, n., duda, f. ’ idem ’ , dud, m. ’mirare’ şi ’ caracter,
fel de a fi’ (Pleterânik, I 116), ucr., rus. nydo etc. (Berneker, 1 6 1 ); îm pru­
mutat şi în magh. esoda ’miraculum, prod igiu m ; mirus, m irabilis; inso-
litus, singularis; m o n stru m ; immundus, deformis’ (Kniezsa, 138).
1 In astfel de c o n s tr u c ţii groază şi-a pierdut caracterul con cret, folosin d u -se doar ca
determinant ~ 'c e v a foa rte m u lt, m u lţim e*; c f.,r u s . yjtca cn o Mnoeo 'extraord in ar de m u lt',
yveacno npocu ean 'e x tra o rd in a r de fru m oasă' ( < yw cac 'frică , team ă, g r o a z ă '); cf. de a s e ­
menea germ. sehr care Însem na, de fa p t, (a d v .) 'cru d , g roza v ' (v e zi M. Br<5al,
p. 103),
2 V ezi R . A . B u d a g o v , în „B e c ţtfH K J i r y ” , 1947, nr. 12, p. 87.
 158 G. MIHAILA

Aşadar, chiar în limbile slave de sud cuvîntul şi-a lărgit sfera între­
buinţărilor şi a înţelesului (fiind folosit şi ca adverb). în rom. ciudă păstrează
sensul iniţial doar în textele vechi, poate sub influenţa slavonei (alături
de minune < la t .):
O, minune mare, si prea slăvită ciudă. (Molitvelnic, ante 1633.
Gaster, Cr. I, 84).
A l doilea sens — ’mirare’ (dial.) corespunde de asemenea unuia din
sensurile cuvîntului în bulg. şi ser. în limba comună predomină însă
sensul de ’necaz, supărare’ , care s-a dezvoltat în astfel de construcţii ca
mi-e ciudă ’mă mir, sînt surprins neplăcut > mi-e necaz’ . De ex. :
M i-e necaz pe toată lumea
Şi m i-e ciudă că trăiesc. (Coşbuc, Gazel).

Cf. şi verbul a se ciudi = bg. nydn ce :

’ a se mira’ — [Făt-frumos] scoase nişte Tidine pe care le îmbrăcă eiudindu-se
că nu ştia cum să le întrebuinţeze. . . (Basme, 219).
’a-i fi necaz’ :
Şi se eiudea ce-i asta iară?
Şi dup-o vreme l-a cuprins
Neastimpârul, cu dinadins. . . (C oşbuc, Fata mamei).

în sfîrşit, adj. ciudat ’ (înv.) m inunat; de mirare’ corespunde şi ca

sens bulg. nyddm (cf. deriv. rom. ciudăţenie ’lucru ciudat’ ) :
. . .Femeile bisericoase îi băgase mamei o mulţime de bazaconii în cap
care de care mai ciu d a te ... (Creangă, Amintiri, 2 2 ).
(adv.) Un bou în post mare% Drept cam ciudat vine.
(Gr. Alexandreseu, Boul şi viţelul).
în arom. tSudie păstrează sensul de ’minune’ , iar tSudisescu în­
seamnă ’mă mir’ (Capidan, 8 7 ); cuvîntul a pătruns şi în a lb .: g u d i
’m in u n e; mirare’ (Meyer, 449).
Fâlă ’ (înv.) la u d ă ; slavă, mîndrie ; paradă, p o m p ă ; mîndrie deşartă,
trufie’ : vsl. XRdAd ’la u d ă ; răsplată; sla vă ; mulţumire, recunoştinţă’
(Mikl. Lex. 1089, Hwb. 34), bg. xeajiă (dial. (fiajiâ) ’laudă’ , dar x e a A â d
{(pajiâd) ’laudă de sine, fală’ (Gherov, V 491; B T R , 920), ser. hvâla (fdla)
’la u d ă ; mulţumire, recunoştinţă’ , cf. sloven, hvăla, rus. xeajid etc. (Ber­
neker, 406); împrumutat şi în magh. hdla ’gratia, grates’ (Kniezsa, 209).
Verbul a se făli ’ (înv.) a slă v i; refl. a se m îndri; a se fuduli’ corespunde
direct formelor slave : Xkaahth ’a ^ăuda ; a răsplăti; a slă v i; a mulţumi’
t>g- xedjiH (<fidjin) ’a lăuda, a mulţumi’ , xeajin ce ’ a se lăuda, a se făli’,
ser. hvâliti (se) e t c .; adj. fdlnic e un derivat de origine slavă (vsl. Xrmkh’k),
fălos e un derivat rom. (suf. -os).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 159

Ia tă cîte v a ex e m p le :
fală ’la u d ă ’ (a r h a iz a n t ): F ală şi mărire ţie, ţara noastră, bin ecu vîn -
tatâ••• (A1- B u sso, C întarea R om în iei, 19).
’ slavă, m în d rie’ :

D e c i la arm e d a ţi n ă va lă
Ş i la rtn d ie ş iţi cu f a l ă . . .

(C îr lo v a , M arşu l o ş tir ii r o m în e ).

a se f ă l i : [ E gu m en u l M ih a il Chisăliţă] vrînd să se fă lea scă au băut

la masă cu acest păhar al lui Ştefan V od ă . . . (N eculce, L et. 106) .
NădSjde ’ s p e ra n ţă ; în credere’ : vsl. HdA*>KA<», bg. uadeotcda, c f.
rus. (din sl. b is.) nadSotcda, rus. p o p . nadewca (Yasm er, 1 9 3 — 4).
D erivate r o m în e ş t i: a n ă d ă jd u i; deznădejde, a dezn ădăjdui; cf. şi
expresiile : a trage nădejde, a trăi cu nădejdea, a da cu nădejde, om de nădej­
de etc.
D e e x . : M u lţi trăgeau nădejdea să-l iee ginere, dar flăcăul era chitit
la capul său şi nu se da cu una cu două. (Creangă, P o v e ste a lu i S tan
Păţitul).
S a u : Candidaţii fabricii — oam eni de nădejde.
(Scînteia, 4 .II I .1 9 5 6 )1.

A lte cu v in te exp rim ă unele calităţi, însuşiri morale, ca d e p ild ă

cinste, nărav sau o însuşire „n e g a tiv ă ” — lene.
Cinste ’l . on estitate, p r o b it a t e ; credinţă, fidelitate, c a s t it a te ; 2 . p re­
ţuire, respect, stim ă, v a z ă ; onoare, fa v o a r e ; pom pă , f a s t ; 3. (con cretiza t,
fam. pop .) dar, p l o c o n ; ospăţ, ospătare (cu b ă u tu ră )’ : vsl. mi»ctk ’ ven e-
ratio, honor, E hre, Y e re h ru n g ; dignitas, R ân d, S t a n d ; F eier’ (M ikl. L e x .
1128, H w b. 17), b g. necm, f., ’ cinste, respect, stim ă ; on estitate’ (G h e ro v ,
V 548; B T R , 945) 2, ser. ââst ’h o n o r ; das Gastm al, co n v iv iu m ’ (Iv e k .-
Broz, I 149), cf. ucr. rus. necrrib, pol. cze£6 etc. (B erneker, 1 7 3 —1 7 4 );

1 A lă tu ri d e c u v in te le nădejde, a nădăjdui, în lim b a lite ra ră au p ă tru n s n e o lo g is m e le

speranţă ( < ita l. speranza ) şi a spera . D e o se b ire a d in tr e ele e ste , în lim b a lite ra ră , d e o r d in s t i­
listic şi fr a z e o lo g ic : a s tfe l, n u se p o a te sp u n e a da cu speranţă, om de speranţă, d a r în sens d ir e c t
e posibilă în locu irea a avea nădejde = a avea speranţă. C f., m a i jo s (la c u v în tu l cinste ), ce le s p u se
^e M. S adovea n u d esp re u n e le p e re ch i de sin o n im e .
2 Sensul d e 's o a r tă , fe r ic ir e ' a p a rţin e o m o n im u lu i n ecm 'p a r te ' ( < sl. c o m . *cşstb), ca re
însă nu e d e lim ita t în ce le două d icţio n a r e c i t a t e ; d e asem en ea n u a p a re la M la d . E t.
683—4. Cf. în să B e r n e k e r , 1 5 5 : cţstb , . . . b g . i e s t 9T e i i ; G esch ick ; G lttck '.
 160 G. MIHAILA

pentru verbul a cinsti ’a respecta, a onora; (pop.) a face un dar; (pop.

fam.) a ospăta, a trata (cu băutură), a bea în cinstea cuiva’ cf. vsl. 4 k c t h t h
’a cinsti, a onora’, bg. necmâ ’a cinsti; a face un dar; a ospăta’ , ser. tsăstiti
’a cinsti; a ospăta’, dăstiti se ’a face chef, a se cinsti’ etc.
Dacă în ceea ce priveşte sensurile (inclusiv cele concretizate), limbile
slave de sud prezintă corespondenţe exacte, nu tot acelaşi lucru se poate
spune despre forma cuvîntului, deoarece în sl. com. *dbstb ( < * $bt-tb) nu
există nici o indicaţie asupra unui element nazal. Contaminaţia cu sl. c&tb
’parte’ (cf. Tiktin, 352 ; Candrea, 267 ; DA, I, p. II 427)1 e puţin probabilă,
deşi în bulg. cele două cuvinte au devenit omonime, în urma transformă­
rilor fonetice. Mai justă ni se pare explicaţia „formală” dată de I. Băr-
bulescu 2 încă în 1902 : în cazul acestui cuvînt avem de-a face cu apariţia
unui n neetimologic ca, de pildă, în unele dialecte macedonene — censt.
în documentele slavo-romîne apar formele m*ctk, mhctk, iar uneori
m h h c t k 3, tot aşa precum în textele vechi romîneşti apar ciste şi cinste.
Prin urmare, se poate afirma că în acele limbi în care s-au păstrat
nazalele (sau reflexe ale lor — în elementele slave din limba romînă) a
existat posibilitatea ca prin analogie fonetică (poate şi prin contaminarea
cu un alt cuvînt) să apară un element nazal neetimologic.
Dintre derivatele romîneşti ale cuvîntului cinste notăm : cinstit,
necinstit, a necinsti etc. Asupra întrebuinţării largi a cuvîntului pot servi
drept indiciu numeroasele expresii în care acesta apare : loc de cinste, pe
cinste, pe cinstea mea ( = pe onoarea mea ) 4, a face cinste, a avea cinste, a
da cinstea pe ruşine etc. De ex. :
cinste ’onestitate, probitate’ :
. . . S ă ară t tn v e r s u r i, tn r tn d u r i m ă s u r a te ,
C ă c in s t e a ş i v irtu tea s în t lu c r u r i lă u d a te.
(G r. A lexan d rescu , E p isto lă D . Y . II).

1 Form a czţstow at "a face cinste' din v . pol. (şi d ia l.) e explicată de slavişti, totuşi, ca o con-
ta m in a ţie cu cz$M 'p arte' (cf. Slaw ski, I 1 2 1 , care trim ite la P oteb n ia, R F V , I I I , 181. De
a ltfel, pentru cuvîntul rom înesc prim ul care a făcu t această presupunere a fost I. I. Sreznevski
în recenzia la D ie slav. Elem ente im R um unischen a lui M iklosich („HsBeCTHH OPflC” ,
1 8 6 1 - 6 3 , t. X , fasc. 2 , col. 146).
2 I. B ărbulescu, Studii privitoare la limba şi istoria R om tnilor, B u c ., 1 9 0 2 , p. 33 urm.
(N u e nevoie să credem , cum afirm a B ărbu lescu , că form a cinste am p rim it-o astfel din bulg.).
3 C f., pe lîngă cele date de Bărbulescu, un exem plu din tr-u n docu m en t din a doua jum a-
ta te a sec. al X V -le a : riONHKI MH K4M NI ICT MHCTI (sic) NH KpMIO (I . B ogd an , Documente
privitoare la relaţiile Ţării R om îneşti cu B raşovul şi cu Ţara Ungurească tn sec . A 'V şi X V I ,
1413 — 1508, voi. I, B u c ., 1 9 0 5 , p. 13 2. In glosar, p. 3 9 6 , autorul notează „MHCTI (tn loc de
* MHNCTl rom . c in s te )".
4 In ceea ce priveşte sinonim ia cu vin telor cin ste— onoare, ca şl nădejde—speranţă sau tim p —
vreme, ne perm item să cităm aici părerea m aestrului Sadoveanu, exprim ată aproape cu douăzeci
 ÎM P R U M U TU R I VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMÎNĂ 161

’onoare’ : V ei rîde, tată, cum ai rîs si de surorile mele, fără ca toate

astea să le scază cinstea. (Basm e, 9).
’dar’ : F in ii ce aveau să vină a doua zi de Crăciun cu cinste. (I. P o -
povici-Bănăţeanu, ap. Tiktin, 352).
. în e x p r e s ii: îm păra tu l făcu un ospăţ foarte mare în cinstea nepotu-
jjftu. (Creangă, H arap A lb ).
Ioane, cată să nu dăm cinstea pe ruşine şi pacea pe gîlceaVă'. (Creangă,
Amintiri, 76).
Cf. de asem enea :
cinstire :
U rm aşilor m ei V ă că reşti!
L a s vou ă m oştenire
C reşterea lim bii rom îneşti
Ş i-a p a triei c in s tire !
(Ie n ă ch iţă Y ă că rescu ).

cinstit ’ o n o ra t’ : . . . Cinstiţi cetitori, cu drag să o prim iţi [cartea]

şi să o citiţi fără urîtu . . . (D osoftei, Vieţile Sfinţilor. Texte, 162).
Nărav, pl. năravuri ’ (în v., reg., m ai ales la pl.) deprindere, obiceiu,
fel de a se pu rta 1 ; deprindere rea, obicei rău’ ; vsl. mpari* ’m os, m odus,
consuetudo’ (M ikl. L ex . 456, H w b . 71), bg. npae şi m pâe ’ obicei, deprin­
dere; pl. obiceiuri, m oravu ri’ (Mlad. E t. 360, 3 6 1 ; B B I I 2 8 5 —6), ser.
nărav ’nărav, ca r a c te r ; natură’ (Ivek .-B roz, I 763), cf. ucr. nopoe ’ obicei,
nărav; pl. capricii’ (H rin c. 1106), rus. nopoe (înv. pop .) ’ obicei, nărav,
caracter; în că p ă ţîn a re ; nărav, obicei rău (mai ales la cai)’ , npae (din
*1. bis.) ’ c a r a c te r ; pl. m oravu ri’ (ITşakov, I I 594, 5 9 9 ; Vasm er, I I
227—8), v . ceh nrav, ceh. mrav (dismil. n-m — Machek, 3 0 8 —9) etc.
Derivate rom în eşti : a (se) nărăvi ’ a (se) deprinde rău, cu obiceiuri
rele’ (bg. m p den ce are alt sens — ’ a-i plăcea, a-i con ven i’ ), nărăvaş
(suf. -aş) ’ cu nărav, cu apucături rele’ (mai ales : cal nărăvaş, cf. ucr.
■Hopoeucmbiii KÎ Hb, rus. Hopoeucman jiouiadb).

•de ani In u rm ă : „M ă r tu r is e s c c ă -m i p la c e să a u d pe sătean u l n o stru sp u n tn d speranţă şi tim p ,

In loc de nădejde şi vrem e. N u m ă te m că se v a îm p estriţa şi se v a tică lo ş i v e ch e a lim b ă fr u ­
moasă şi În ţeleap tă a p ă r in ţ ilo r n o ş tr i, p e n tru că p ro ce su l de p rim en ire a lim b ii p o p u la re e
un fenom en f i r e s c ; în e v o lu ţia ei lim b a v o r b it ă a p o p o ru lu i nu v a a cce p ta d e c ît ceea ce -i tr e ­
buie pentru a îm b u n ă tă ţi şi c la r ific a e x p rim a re a . T o t a stfe l, în lim b a lite ra ră , n e o lo g is m u l
Intră firesc a c o lo u n d e e n e v o ie d e e l, p e n tru c o n ciz iu n e şi p recizie. C în d ţăran u l a d o p tă pe
■onoare, are in tu iţia c ă cin ste n u lă m u re şte în d e s tu lă to r ce vrea să spu ie e l ; şi cin ste m ai in sam n ă
$i altceva, în le g ă tu ră cu b ă u t u r a ” . ( î n legătură cu limba literară, în E v o că ri, B u c ., E S P L A
Î954, p. 34).
1 In a ce st p r im sens nărâvuri a fo s t în lo c u it în lim b a literară cu form a crea tă a rtificia l
în sec. al X l X - l e a morăvuri ( < la t. lit. mores + năravuri — c f. T ik t in , 1 0 3 5 ; C an drea, 800),

11 - e. 1491
 162 G .MIHAILA

Cf. .în proverbe şi zicători (sensul al doilea):

L u p u l îşi schimbă părul, dar năravul ba ; năravul din fire n-are lecuire.
năravuri ’ m oravuri’ :
In el |teatru ] năravuri îndreptaţi,
D aţi ascuţiri la minte .
(I a n c u V ă c ă r e s c u , L a d e sch id e re a t e a t r u lu i).

Sau la Gr. Alexandrescu:

Se silea să dovedească . . . c ă . . .
Cu n ă r a v u r i lăudate e oricine fericit .
(V u lp o iu l p r e d ic a t o r ).

L en e ’ lipsă a dorinţei de a m unci, lîneezeală, trîn d ă v ie ’ . arom . ledne

(C apidan, 7 1 ): vsl. a^hk ’piger’ , sl. bis. a^hk ’pigritia’ , b g . .îch. f., cf.
rus. Jienb etc. (B erneker, 711).
D eriva te ro m în e şti: leniv-ds (vsl. A-fcuHK'K), a (se) lenevi ( < î n v .
leniv), len-eş (vsl. Air ut*) ; v b . a se leni (în v .) p rovin e direct din sla vă :
V S l. A’fcHHTH CA.
î n graiurile popu lare şi în lim ba literară se păstrează sinonimele de
origine latină pen tru a (se) lenevi, l e n e : a pregetă (*prigitare < pigritare
— Candrea, 994), preget (p ostverbal), care au însă, în parte, alte sensuri
(n u n u m ai ’ a-i fi lene’ , ci şi ’ a şovăi, 1 e z i t a ; a z ă b o v i; a cruţa, a pre­
cu p e ţi’ ).
C f., în aceeaşi p rop oziţie: Drept aceea n-am pregetat, nici am lenevit...
(A n tim Ivirea n u , D idahiile. T exte, 185).
★
î n sfîrşit, cîtev a cu vin te exp rim ă ceea ce s-ar p u tea num i stări ale
voinţei: voie, nevoie, silă.
Voie ’voinţă, vrere; dorinţă, plăcere, poftă; libertate; permisiune,
învoire ; dispoziţie, stare sufletească’ (voie bună, ~ rea): vsl. koah ’volun-
ta s ; dorinţă’ (Mikl. Lex. 72, Hwb. 1 5 3 : no roa’h, koa’jw* ’de bună
voie’ ), bg. eojM ’voinţă; dorinţă, libertate; permisiune’ (RB, 1 136),
ser. vdlja ’voinţă; dorinţă, plăcere etc.’ (Ivek.-Broz, II 738), cf. sloven.
vâlja, ucr. rus. eojin etc. (vezi etim. Vasmer, I 224).
Deşi pare a fi legat de voie sau de vb. slav voliti (vsl. kcahth
’lieber wollen, wollen’), verbul rom. a voi, folosit mai ales ca auxiliar,
provine de la formele prezentului latin (voi < *voleo, vor < volunt etc.),
în timp ce dubletul a vrea continuă infinitivul *volere (în locul formei
anomale *velle) 1.
1 C f, C. H . G r a n d g e n t - F . d e B . M o li, In tro d u cere tn la tin a vu lg a ră , tr a d . E . Tănase,,
C lu j, 1 9 5 8 (lit o g r .) , § 40 3 ; T ik t in , 1 7 7 4 ; T ik t in , G ram atica r o m tn ă , e d . 3 , B u c ., 1945, § 2 8 6 ;
C a n d r e a , 1 4 6 6 — 7 ; E . B o u r c ie z , tâ lh n en tş ed lin g u istiq u e rom a n e, § 4 7 8 . R o s e t t i, Influenţa*
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 163

D e la voie s-a form a t adjectivu l voios (suf. -os), iar de la acesta

subst. voioşie (suf. -ie).
Voie e în soţit în rom . de antonim ul - negaţie nevoie (cf. expr. de
voie, de nevoie), care are.u rm ătoarele sensuri ’ silă, greutate, d ificu lta te;
(mai ales la pl. nevoi) grijă, necaz, neajuns, lipsă, sără cie; trebuinţă,
necesitate’ ; vsl. NtKOA’ ra ’ nevoie, silă ; necesitate’ (Mikl. Lex. 421, H w b .- 6 8 )
bg. heeojiH ’ n evoie, necesitate, necaz, boală grea’ (Gherov, I I I 256),
ser. nevolja ’grijă, n e c a z ; greutăţi, sărăcie’ (Ivek.-B roz, I I 808), cf. ucr.,
rus. HeeoJin e t c . ; îm pru m u tat şi în alb. nevoje ’necesitate’ (Meyer, 304),
magh. nyavalya ’ necessitas ; calam itas, m iseria; m orbus, epilepsia’ (Kniezsa,
356). A d je ctiv u l în v. nevolnic pare a fi un îm prum ut din slavonă (vsl.
HfKOAkH'K, bg. Heedjien, neeojiHUK) ; derivate rom în eşti: a nevoi, înv.
nevoinţă (suf. -inţă), a-nevoie, a-nevoios (suf. -os), nevoiaş (suf. -aş) etc.
Silă ’ (în v.) putere, forţă (forţă a rm a tă ); constrîngere, violenţă,
asuprire; sentim ent de neplăcere, aversiune’ , arom. silă ’ putere’ (D ala­
metra, 189) : vsl. ch/u ’putere, fo rţă ’ (pl. chat^i ’forţe arm ate’ — H w b. 119),
bg. cujia ’forţă , pu tere ; constrîngere’ (c c u m , nacujia — cu sila, cu f o r ţ a ;
Gherov, V 162), ser. sila ’ idem ’ , cf. sloven, sila, ucr. cujia, rus. cujia etc.
(sl. com. s ila ; Y asm er, I I 624).
A lături de silă au pătruns în rom . şi unele derivate : a sili (bg. cu a h ,
ser. siliţi), a se sili (bg. c u a h ce, ser. siliţi se), silnic (vsl. chakhti), a silui
(sl. bis. cHAOKdTH) ; derivate rom în eşti: silitor, silinţă ( < a se sili),
silnicie ( < silnic) etc.
în ceea ce priveşte sensul cuvîntului silă, se observă o anum ită
deviere a lui, prin ştergerea treptată a înţelesului iniţial ’forţă ’ şi d ezvol­
tarea, pe baza celui de al doilea, a unei nuanţe noi — ’ sentiment de ne­
plăcere’ .
Cf. silă ’ p u tere’ : Lăudaţi [pe] el în silele lui. Lăudaţi [pe] el după
prea multă mărirea silei lui. (Coresi, Psaltirea 1577. Gaster Or. I, 14).
’ constrîngere’ :
Ca p e c o p ii te culc cu s i l a . . . D o r m i.
(E m in e s cu , D o rm i).

’ asuprire’ :
F ra ţilo r , să n -aveţi m ilă ,
D a ţi tn cei ce vă fac Nllft.
(I. C a lin a , M arşul),

72, consideră pe voi ca p r o v e n in d din sl. voliti. F ără Îndoială cft a existat o con tam in a re între ce le
două fam ilii de c u v in te — la tin ă şi slavă — in lim ba rom în ă , ceca ce se o b se rv ă , în p a rte, în
înţelesul lui voie. T o tu ş i, sen su l de 'v o in ţ ă ' nu pred om in ă In acest c u v în l, ceea ce îl în depă rtează
semantic de a voi§ a v r e a ; voinţă c un d e riv a t de la a v o i.
 164 G. MI HAI LA

a-i fi silă. . . ’a simţi dezgust. . . ’ :

E u ctn t tot un ctn tec d-a$eară
Ş i-a şa m i-e silă să -l ctn t,
Ş i-l ta c, dar n ev rtn d tl ctn t ia r ă .
(C o ş b u c , F a ta m o r a r u lu i).

37. Vorbire, sunete

O serie de cuvinte de origine slavă denumesc, într-un fel sau altul,

vorbirea omenească sub diversele ei aspecte : glas, veste, zvon (exprimă
de asemenea sunete din natură), sfat (sau sub formă de ,,ceartă” — sfadă,
vrajbă) etc. Vom vedea într-unul din capitolele următoare că în limba
romînă au pătruns cîteva verbe, care denumesc însăşi acţiunea de a vorbi.
Cuvintele enumerate mai sus şi alte cîteva sînt la origine (cel puţiny
în limba romînă) substantive, motiv pentru care le analizăm aici, deşi
se leagă, prin înţelesul lor general, de verba dicendi.
Unele din aceste cuvinte formează perechi sau serii sinonimice cu
altele de origine latină ori împrumuturi noi din lat. lit. şi limbile roma­
nice apusene.
Astfel, glas, alături de neologismul lat-lit. voce1, înseamnă ’sunete
emise de om ; ciripit, cîntec de pasăre; (fig.) sunet, zgomot; (înv.) veste,
ştire; (bis.) fiecare din cele opt melodii fundamentale cu care se execută
cîntările bisericeşti’ : vsl. FAdc-h ’ Stimme, Laut, Wort, Ton, Tonweise
(im Kirchengesang)’ (Hwb. 29), bg. zjiac ’glas; melodie, sunet (muz.);
veste’ (Mlad. Tălk. 432), ser. glas ’v o x ; sonus (muz., gram.), accentus;
nuncius; fama’ (Ivek.-Broz, I 306 ; v. etimol. Berneker, 3 2 3 ; Vasmer,
I 287 : sojioc).
O dată cu glas a pătruns în rom. şi verbul derivat a glăsui (vsl.
hUCdKdTH, -0^1*).

1 T r e b u ie să o b s e r v ă m în s ă c ă la t . vocem s -a p ă s t r a t n u n u m a i în a r o m . b oă li 'v o c e , strigăt,

a r ie , s u n e t ' (D a la m e t r a , 4 2 ) , c i şi în r o m . în v . boa ce ( v o a ce ) 'g la s ' (în r e g is t r a t în tr -u n glosar din
„A lb in a ” d e la Ia şi a lu i A s a c h i, în 1 8 4 4 ; c f . G h . B u lg ă r , în O m a g iu lu i Io r g u I o rd a n , p. 132)
şi d ia l. ( B a n a t , M u s c e l), boăce 'g la s , v o c e ; v o r b ă ' ( D A , I, p . 1 5 8 4 ; C a n d r e a , 1 5 5 , cu un exem plu
d in p o e z ia p o p u la r ă : H a i , n e ic o , să te -n ttln e s c, D o u ă b o c i s ă -ţi tă in u e s c . E . H o d o ş , P o e z ii popu­
la re d in B a n a t, S ib iu , 1 8 9 8 ). L im b a c o m u n ă a p ă s t r a t d o a r v e r b u l d e r iv a t d e la boace — a boci,
c u u n sen s r e s tr în s , în u rm a u n e i în t r e b u in ţ ă r i „ s e n s u e m in e n t i o r e " (c f. în la t . vocare deos 'a im ­
p lo r a p e z e i ', v o x şi cu s e n s u l d e 's t r i g ă t ' şi 'c u v î n t m a g i c ') . A s t f e l d e c u v in t e p ă s tr a te doar în
li m b a v e c h e sa u d ia le c t a l n e c o n v i n g d e fa p t u l c ă c o r e la ţ ia d in t r e e le m e n t e le la tin e şi cele slave
e m u lt m a i c o m p le x ă d e c ît p a r e la p r im a v e d e r e . V o c a b u la r u l l i m b ii r o m în e tr e b u ie studiat
in e v o lu ţ ia sa is t o r ic ă ş i, p e c ît p o s i b i l , lu în d în c o n s id e r a ţ ie s e rii în tr e g i d e c u v in t e .
 ÎM PRU M U TU R I VECHI SUD -SLAVE IN LIMBA ROMINA 165

Iată cîteva exem ple pentru diversele se n su ri:

glas ’ voce, strigăt’ : [L im bile] Să 8trige-n tărie Glas de bucurie.
(Dosoftei, Ps. Ys. 53).
’sunet, z v o n ’ : Şi dînd din răstimp glas de cornuri, au purces p e la
vremea amiezii către Davideni. (Sadoveanu, N icoară P o tco a v ă , 81).
’veste’ : M ergi la margine şi ţine straja acolo şi la m ine trim ite glas.
(Alexandria, ap. T iktin, 680).
’melodie bisericească’ : Sfîntul Sisoe făcătorul-de-m inuni înălţă p e
glasul al şaptelea . . . o cîntare de laudă îm păratului c e r e s c .. . (T op îrcea n u ,
Minunile Sfîntului Sisoe, 45).
a glă su i:
î n veşm tnt de ca tifele, un bondar rotun d In p ln tec
S om noros p e na s ca p o p ii g lă su eşte-n cet un cîn tec.
(E m in e s c u , C ă lin ).

Alături de ştire, cu vîn t de origine latină, în rom . se în trebu in ţează

mie, termen pătruns din dialectele slave de sud, avînd înţelesul de ’ ştire,
informaţie; zvon, faim ă, renum e’ : vsl. K-fecTk ’ ştire, v e s t e ; zvon , fa im ă ’
(Hwb. 150), bg. eecm, ser. vest etc. (v. etim . Yasm er, I 192 : *ved-tb <
vedeţi ’a şti’ ).
Verbul a vesti e un derivat s l a v : vsl. R’kcTHTH, b g . eecmA ; în
schimb, a pre-vesti e un derivat rom înesc h A lte derivate r o m . : vestitor,
prevestitor.
Asupra întrebuinţării cuvîntului veste cf. expresiile : a da de veste,
aprinde de veste, se duce vestea, ce mai v estei etc.
Cu un sens apropiat se foloseşte un alt cuvînt de origine slavă — zvon
’veste, ştire; ru m o a re ; sunet, zgom ot confuz, zum zet, ciripit, m u r m u r ;
sunet de clopote, de instrum ente, răsunet’ (dial. B anat şi ’ c lo p o t’ , din
srb.; cf. Candrea, 1 2 4 2 ): vsl. 3 b«ivk ’ sunet, zv on ’ (H w b. 168), b g . ae&w,
moh, ser. zv&n (zv'dno ’ clo p o t’ ), cf. sloven, zvon, rus. 3 eon etc. (V asm er,
I 448—9 ); verb d e r iv a t : a (se) zvoni (cf. bg. 3 e^HÂ, ser. zvoniţi) ; zvoănă
(dial. Mold.) e un postverbal de la a zvoni.
Iată cîteva exem ple :
zvon ’ sunet’ :
C obzarule, de-ai şti ctt farm ec
Şi voie bună răsptndeşti
Cu z v o n u l ctntecelor tale.
(S t. O. Io sif, C ob za ru l).

1 D icţionarele v s l., b g ., ser. nu Înregistrează un astfel de d e riv a t.

166 G. MIHAILA

’ zgom ot con fu z’ : Lunca a început a suna de zvonul unui vînt grabnic

(S adovean u , N icoară P otcoa vă , 29).
’ veste, ştire’ : Auzind părintele Duhu că s-a făcut zvon prin Iaşi
despre nişte năzdrăvănii ca a c e s te ... (Creangă, P opa Duhu).
U n cu vîn t polisem antic interesant prin evoluţia sa este sfat, înv.
svet, svat (cf. Gaster, Cr. I I , Glosar, 526), care are următoarele sensuri
— ’ p ov a ţă , în d em n ; con sfătu ire; taifas, con versaţie; (istor.) consiliu:
sfatul boierilor, sfatul ţă r ii) (nou) sfatul popular’ : vsl. c’hK'bT’K ’ Rat, Rat-
schlag, B eratung, Beschluss’ , cf. bg. cbeem, ser. săvet, svU, slov. svet, v. rus.
(din sl. bis.) c'KK-kr'K, coK-bT’h, rus. coeem (v. etim. Yasmer, I 193, I I 6 8 6 ).
D eriva te s la v e : a sfătui (vsl. c'hK'feTOKATH, -oyw.), sfetnic (înv.
svStnic, sfetnic — vsl. c'KK’kTKHHK'K); derivate ro m în e şti: sfătos, sfătuitor
( < sfătui) etc.
A lă tu ri de sfat, lim ba rom înă literară foloseşte neologism ul consiliu
(lat. lit. consilium ,îr. conseille), care a preluat unele funcţii (mai ales termi­
n olog ice) ale p rim u lu i; cf. consiliu de miniştri, consiliu ştiinţific etc.
Ia tă cîteva exem ple de întrebuinţare a cuvîntului s f a t :
’ p o v a ţă ’ : (H agi Pană) D ă-m i şi dumneata un sfat prietenesc.
(H asdeu, Trei crai, 101).
’ taifas’ : [M am a] Şi-a găsit nişte vecine,
Stă la s fa t . . . (Coşbuc, La oglindă).
sfatul boierilor : Cu tot svatul cinstiţilor boiari mari şi mici.
(Cazania de la D ealul, 1644. Texte, 109).
sfat popular : Constituirea Consiliilor Frontului Democraţiei Populare
în vederea alegerii de deputaţi în sfaturile populare.
(Scînteia, 17.1.1956) K

Sfadă, în v. svddă (M old., T r a n s .; cf. Tiktin, 1 4 1 2 ; Candrea, 1140)

’ ceartă, gîlceavă, p rice’ : vsl. c'kkaa* ’ ceartă’ , bg. ceăda, cf. ser. svăâa,
rus. ceada etc. (v. etim . Yasm er, I 163, I I 5 8 5 ); verb derivat a se sfădi
(bg. ceâdsiM ce, cf. ser. svădati se).
Vrâjbă ’ duşm ănie, dezbinare, ceartă’ prezintă o substituire de sufix
(-bba în lo c de -bda) faţă de cu vîn tu l corespunzător slav (cf. Candrea,
14 4 6): vsl. KpaKfcA* ’Feindschaft, Gew altherrschaft’ (H w b. 153), bg. epaztedd
’ duşm ănie’ , fa ţă de bg. epawcâd ’ vrajă, farm ec’ (c f. rus. înv. eopovcââ) 2.

1 A c e s t e x e m p lu ilu strea ză fo a rte b in e una d in d e o s e b irile te rm in o lo g ice dintre cele

d o u ă c u v in t e ( con siliu e a ici s in o n im p en tru com itet).
* C itîn d c u v în tu l s p a f t h £ A , d e r iv a t de la s p in * * 'd u ş m a n ', A . M eillet rem arcă apropierea
d in t r e cele d o u ă s u fix e -bda şi -bba (M e ille t, f i t ; 320).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 167

întrucît cele două cuvinte provin, în limbile slave, de la aceeaşi rădăcină

/sl. com. *vorg - ’ duşman’ — v. etim. Yasmer, I 228), o astfel de înlocuire
a sufixului nu apare surprinzătoare.
Derivate : a (în) vrăjbi ( < ’vrajbă), vrăjmaş (sl. vraZdbbbm > *vrajm -
plus suf. -aş; cf. în documentele slavo-romîne din sec. X Y - X Y I : KpajKMam'K)1;
de la acesta din urmă — a se vrăjmăşi, vrăjmăşie.
Alăturăm tot în această grupă următoarele trei cuvinte, legate prin
înţelesul lor general de cele preceden te: gl/âmă; poreclă, ponos.
Glumă ’ vorbă de haz, şa g ă ; faptă hazlie, poznă’ : bg. zJi^Ma ’glum ă,
şagă, poznă; batjocură’ (R B , 1 1 85; cf. sl. bis. r A O ’im pudicitia’ ,
myAVH ’scena’ ), ser. gltima ’glum ă; joc (de artist)’ (Ivek.-B roz, I 315),
cf. ucr.; rus. dial. înv. znyM ’batjocură’ etc. (Berneker, 3 0 8 ; Yasm er, I
276); derivate : a glumi (cf. vsl. taova'hth c a , bg. zjiyMSi ce ’ a glumi,
a-şi bate jo c’ ), glumeţ (sl. bis. rAoyMkHK ’ Schauspieler, Gaukler’ , bg.
zjiyMeiţ ’om glumeţ’ ).
Cuvîntul apare într-o serie de locuţiuni şi expresii ca : a face glume,
■a nu şti de glumă, fără glumă, nu glumă etc.
Poreclă ’ supranume (uneori în bătaie de j o c ) ; (înv. pop ,) nume
de familie’ : sl. bis. noptKAo ’ cognom en’ (Mikl. Lex. 629), bg. nopenjio
^poreclă’ (Mlad. Et. 492), ser. poreHo ’ (în Y ojvodina) poreclă, nume de
familie; neam’ (Ivek.-Broz, 119, 7 0 ; Rjecnik, X 856), cf. ucr. nopenjio.
De ex. : Dar cine poate sta împotriva lui Dănilă Prepeleac ? Că aşa
îi era p o r e c la ... (Creangă, Dănilă Prepeleac).
Derivat rom în esc: a porecli.
Ponos ’ injurie, blam, calom nie; cusur, v in ă ; consecinţă neplăcută’ :
vsl. noNocTi ’ponos, ruşine’ (Hwb. 92), bg. nonoc ’idem ’ , cf. ser. ponos
^mîndrie’ ; împrumutat şi în magh. panasz ’ querimohia, querella’ (Kniezsa,
382); verbul derivat a ponosi (sl. po-nositi) are, pe lîngă sensul ’ a defăim a,
a ponegri’ (legat semantic de ponos) şi pe acela de ’ a purta prea m ult
(o haină), a uza’ (dial. Mold. Olt. — v. Candrea, 972), legat de verbul
corespunzător ucr. nonocumu ’ a uza’ , bg. nonocn ’ a purta pu ţin ’ , ser.
ponosiţi ’idem’ .

38. Cuvinte abstracte exprimînd cauzalitate, circumstanţe etc.

în această grupă au fost reunite cîteva cuvinte care exprim ă noţi-

^ ea de cauză (pricină, vină) sau denumesc diverse circumstanţe, stări etc.
-Ele au pătruns în rom. parte prin limba vorbită, parte prin cfta scrisă.

1 I. B ogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării R om tneşti. . . 9 19 G losar, p. 38 4 .

168 G. MIHAILA

Doar o analiză amănunţită a celor mai vechi atestări şi a circulaţiei lor în

graiurile populare ar putea da indicaţii mai precise asupra căilor lor de
pătrundere.
Astfel, în textele vechi slavo-romîne şi cele romîneşti pricină apare
ca termen juridic, avînd în acelaşi timp o întrebuinţare şi un înţeles mai
larg în limba comună vorbită — ’ cauză, m o tiv ; vină ; cauză politică, socială y
chestiune, afacere’ : sl. bis. npHMHHa ’ causa’ , bg. upununa ’ cauză, motiv’,
cf. rus. upununa, ucr. upununa etc. (v. etim. Berneker, 156—7 ; Vasmerr
I I 436); vb. a pricini provine direct din sl. : vsl. npHMHHHTH, bg. npununz
etc.j în tim p ce a pricinui e un derivat rom. (suf. -ui), ca şi pricină»
(suf. -aş).
Iată cîteva exemple pentru sensurile azi rare sau învechite :
pricină ’vină’ : . . . E i la toate strică, ei sînt de pricină.
(A. Pann, Povestea vorbei).
’proces, cauză’ : Pricinele ce se vor întîmpla între orăşeni şi între
ostaşi să se judece la judecata ce se numeşte poliţie. (Cronograful lui Dio-
nisie Eclesiarhul, ap. Tiktin, 1251).
în, expresii: din pricină că, a se pune de pricină, a sta de pricină-
De ex. : Bine, bade Ghiţă, eu nu mă pun de pricină, închin şi pentru,
dumneata. (Sadoveanu, M coară Potcoavă, 85).
Vină era de asemenea folosit ca termen juridic 1 cu sensul de ’infrac­
ţiune, delict, crimă’ , pe lîngă acela obişnuit de ’greşeală, p ă ca t; pricină,.
cauză ’ 2 : vsl. khha ’ Schuld, Yergehen, Ursache, Anlass, Yorwand’ (Hwb.
151), bg. eunâ, cf. rus. eund, ucr. eund, ceh. slovac, vina etc. (Vasmer,
I 201).
Derivate slave : vinovat (sl. bis. BHHOKdT'h, bg. eunoedm), a în-vinui
sl. bis. khnhth, KHHfcK, KHHoyw>); derivate rom. de la vinovat: a în-vino-
văţi, vinovăţie, nevinovat, nevinovăţie, a (se) des-vinovăţi etc.
Asupra întrebuinţării cuvîntului vină cf. locuţiunile şi expresiile r
de vină, fără vină, din vina. . . , a da vina pe cineva, a băga cuiva vinăr
bată-l v in a ! etc.
Alte cuvinte, ca prilej, noroc, spor, zăbavă, primejdie, pacoste, nâpdstăr
pagubă exprimă ceea ce s-ar putea numi cu un cuvînt „circumstanţe,
împrejurări” .
PrilSj ’ ocazie, împrejurare, motiv, pricină’ : bg. npujiewc, npu.ie?
’ocazie (fericită); mijloc’ (Gherov, IV 277 ; Mlad. Et. 520: postverbal
de la npujieoicd, npujiizna, npujinzaM ’ase aşeza; a se afla; a se lipi bine r’

1 Cf. Valeria Costăchel, In „R om a n osla v ică ” , I, p. 79.

2 Sinonim ul gău culpă ( < lat. lit.) se întrebuinţează mai ales ca termen juridic — 'delict’ ,,
dar şi (azi rar) ’ vină, greşeală’ (Cf. Puşcariu, £ t. ling. rom., 4 2 0 ; D L R L , I 598).
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 169

a conveni, a sta bine, a veni bine — despre h a in e; cf. rus. npujiezdmb,

jiţuMOicămb), în textele slavo-rom îne npHAfK'H ’prilej, ocazie’ (I. B ogdan,
Relaţiile Ţării R o m ., 3 9 0 ); verbe derivate : a (se) prileji (bg. npujiewcd),
a (se) prilejui (suf. -ui).
De ex. p rilej :
N -a m dat tn viaţă nim ănui
P r ile j să-m i poarte duşm ănie.
(C o şb u c, Sub p a trafir).

a se prileji : D e se va prileji neştine să fie locuitor într-un sa t. . .

(Pravila lui Vasile L upu, 1646. Texte, 117).
Noroc, în v. nâroc ’ soartă, ursită, destin (fe ricit); şan să; fericire,
bine’ : vsl. HdpoK'K ’num e, spusă, hotărîre, înţelegere’ (Meillet, E t. 2 2 1 ,
Hwb. 61), vrus. hapoivb ’ num e, hotărîre, voinţă, voinţă divină etc.’ (Srezn.
II 322), [dicţionarele bulgare nu înregistrează cuvîntul], ser. ndroTc ’ (înv.)
titulus; (înv.) blagoslovire ; soartă, fortuna’ (R jecnik, V II 592), cf. sloven.
narolc ’term en’ , rus. napon ’Bestimm ung, A bsicht’ (Yasmer, I I 199),
ceh. slovac, narolc ’pretenţie’ (Machek, 318), pol. narolc (Briickner, 355).
Aşadar, sensul iniţial al cuvîntului slav e ’nume, spusă, hotărîre’ ,
(cf. vb. vsl. HapeiuTH, HdpcK*; ’nennen, benennen, bestim men’ ), de la care,
s-a dezvoltat apoi acela de ’ voinţă divină’ şi ’soartă’ (în ser.) \ Cu acest
sens îl şi întîlnim în rom . :
[Domnul] însăşi pîrăşte, însăşi împle legea şi de acesta n oroc [soartă
nefericită] Moldova nu s c a p ă .. . (Ureche, Let. 178).
Sau : Nebun iaste oricarele crede că norocul [fortuna, soarta] îi dă
tot binele şi răul, iară nu m in tea .. . (Floarea Darurilor, 1700. Texte, 227).
Ori în expresia : cum i-o fi norocul ( = cum i-o fi soarta, cum i-o fi dat).
Treptat, cuvîntul şi-a polarizat sensul de la ’soartă’ la ’ soartă fa v o ­
rabilă’ (cf. într-o expresie ca am avut n oroc [subînţeles : bun]), concret
1Şansă’ şi chiar ’fericire’ 2.
De e x . : Feciorul de împărat, cel cu n oroc la vînat. (Odobescu, Pseudo-
kinegetikos, 235).
în sfîrşit, noroc a ajuns să se întrebuinţeze în limba populară, cu
acest sens de ’ şansă, fericire’ , ca termen de urare, de s a lu t:
Noroc b u n ! . . . pe cîmpul neted ies romînii cu-a lor pluguri !
(Alecsandri, Plugurile).
1 Sensurile con crete specializate diferă în lim b ile slave actuale, lu cru obişn u it la un
substantiv p rov en it de la ră d ă cin ă v e rb a lă ,
2 Aceeaşi polarizare a sensurilor o a v em în lat. fortuna 'soartă ; fericire ; nefericire (fo r-
tuna a d v e rs a )'; v e zi et. W a ld e -H o ffm a n n , I 534, In lim b ile rom anice de apus noţiunea de
fericire' a început să fie exp rim a tă prin lat. dicta : span. dicha, port. dita (B ou rciez, £U m . ting.
{ « 5 184).
170 G. MIHAILA

Sau:
„ O m ie V9 zice u n u l, m en in d cu veselie.
“ X o r o e ş i roadă bună l " adaugă un alt.
(A le c s a n d r i, S e m ă n ă to r ii).

D eriva te r o m în e ş ti: norocos, a noroci, a nenoroci, nenoroc etc.

S por ’ înaintare (în lu cra ), p r o g r e s ; creştere, m ărire, a d a o s ; folos,
c îş t ig ; abundenţă, belşug’ : bg. cnop şi cnopewc ’ spor, creştere, abundenţă’
(M lad. E t. 6 0 2 —3 : în vsl. cnop-h, num ai ca a d j. ’ spornic, îm belşugat’ ;
c f. ser. adj. spdr ’lange d a u e m d ’ , rus. cnopuu, dar brus. cnop ’ spor, adaos,
c îş t ig ; recoltă ’ — V asm er, I I 7 1 0 ); îm pru m u tat şi în m a g h .: szapora
’ fecun dus, frequens etc. ’ (K niezsa, 489).
i
D erivate : a spori (bg. cnop A), sporn ic (vsl. cnopKH'H, bg. cnopen) etc.
Ca şi noroc, spor se întrebu inţează în lim ba popu lară ca urare : spor
la lu c r u ! spor la m u n c ă !
Zăbâvă ’ întîrziere, în ce tin e a lă ; trecere de vrem e (plăcută), distracţie’ :
b g . aa6 ăea ’ d is tr a c ţie ; întîrziere’ (M lad. T ălk. 6 8 5 ; cf. v b . 6 den ’ a înce­
tin i ; a distra’ ), ser. zăbava ’ U nterhaltung, Z eitvertreib ; A ussetzen’ (Ivek.-
B roz, I I 760), cf. ras., ucr. aa6 a e a ; v erb d e r iv a t : a zăbăvi, a zăbovi
(bg. aa6 ăeH, aa 6 ăenM).
E xem ple : (1) A d -o fără zăbavă o turmă ş-un păstor.
(G r. A lexandrescu, A n u l 1840).
( 2 ) D in partea m ea, m încarea-i num ai o z ă b a v ă ; băuturica mai este
ce este, zise Setilă. (Creangă, P ov estea lui H arap A lb ).
Prim âjdie ’ p ericol’ : b g. npeMdotcdue, dial. npeMewcda ’ p ericol’ ( ” das
was iiber der G renze ist” , derivat de la Meotcda — B erneker, I I 32).
D e ex. : . . . N u se putea călători aşa de uşor şi fără prim ejdii ca
în ziua de astăzi. (Creangă, H arap A lb ).
D erivate r o m în e ş ti: a prim ejdui, prim ejdios.
Pâoo8te ’ calam itate, n en orocire’ : vsl. naKocrw ’ m olestia, dam num ’
(M ikl. L ex. 552, H w b . 84), bg. nătiocm, ser. păkost, cf. rus. nânocmb etc.
(V asm er, I I 3 0 3 — 4 ; M lad. E t. 4 0 8 ); îm pru m u tat şi în m a g h .: pd-
kosztos ’ in com m od an s, dam nificans ; tum ultuosus, turbulentus ; gulosus’
(K n iezsa, 373).
Năpdstă, nâpdste ’ nenorocire, calam itate, p a co ste ’ : vsl. h4 ii<ictk
’ V ersuchung, A n fech tu n g, M issgeschick’ (H w b . 61), bg. Hdnacm, ser.
ndpast, rus. nandemb etc. (v. M eillet, E t. 2 7 8 ); v erb d e r iv a t : a năpăstui
(sl. bis. HAiMCTOKdTH), de aici deriv. rom . ndpăstuitdr.
rdtjuhă ’ pierdere’ : vsl. iMroysd ’ V erderben ’ (H w b . 84), bg. ndeyoa
’ pagubă, nen orocire’ (B T R , 531), ser. paguba, rus. ndsyâa etc.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 171

Derivate rom în eşti: a păgubi (cf. însă vsl. noroţ-KHTH), păgubaş

(expr* a pă9ubafi a se lăsa păgubaş).

încheiem cu această grupă analiza substantivelor de origine sud-

slavă pătrunse în epoca veche. Din cele cîteva sute de cuvinte analizate,
majoritatea se referă la cultura materială a omului, la agricultură şi viaţa
casnică, precum şi la relaţiile sociale.
O serie de cuvinte slave denumesc „ob iecte” .şi fenomene din natura
înconjurătoare, furnizînd unele date cu privire la condiţiile naturale în
care au locuit slavii ce au venit în contact cu populaţia romînească.
în domeniul terminologiei referitoare la regnul animal şi cel vegetal
predomină cuvinte ce denumesc animale şi păsări domestice, precum şi
termeni privind albinăritul, pe de o parte, şi termeni de grădinărit, pe
de altă parte.
Un interes deosebit îl prezintă acele cuvinte care se referă la corpul
omenesc sau denumesc stări sufleteşti ale omului, fiind o dovadă evidentă
a unui îndelung şi extins bilingvism slavo-romîn.
în sfîrşit, o bună parte a cuvintelor slave au pătruns în lim ba rom înă
în urma unor strînse relaţii istorice şi culturale cu popoarele sud-slave
(bulgarii, sîrbii, croaţii), fiind caracteristice limbii scrise slavone (a d ocu ­
mentelor slavo-romîne) şi lim bii scrise romîneşti, mai ales în epoca veche
(sec. X V I —X V III). Multe din ele au căpătat însă o circulaţie mai m ult
sau mai puţin largă, făcînd parte astăzi din fondul activ al limbii literare
comune. Fără îndoială că şi aceste cuvinte prezintă un mare interes de
ordin lingvistic şi cultural-istoric.
Cercetînd diverse grupe de cuvinte, am putut să ne convingem de
răspîndirea şi larga lor întrebuinţare în graiurile populare şi limba literară,
de productivitatea şi bogăţia semantică a multora dintre ele. Multe cuvinte
slave au pătruns în limba romînă pe grupe etimologice („cu ibu ri” ), c a d e
pildă: zid—zidi, sad—sădi—răsad—răsădi, boală—boli—bolnav —boleaznă
(vsl. E0A-k3 Hk ) — bolniţă (sl. bis. soARHHtţd) etc. în plus, multe dintre ele
au devenit bază pentru formarea de noi cuvinte (substantive, adjective,
verbe) în limba romînă, ceea ce poate fi de asemenea un indiciu al unei
anumite vechimi şi frecvenţe de întrebuinţare.
Pe lîngă numeroasele substantive de origine slavă, au pătruns în limba
romînă şi un număr destul de mare de adjective, verbe şi chiar adverbe,
Prepoziţii, particule. Aces-tora le vor fi consacrate capitolele urmă­
toare.
172 G. MIHAILA

B. ADJECTIVE

Dacă substantivele de origine slavă — nume de obiecte în înţelesul

larg al cuvînt ului, pătrunse în epoca celor mai vechi contacte ale romînilor
cu populaţia slavă, au fost grupate şi analizate într-o anumită măsură în
lucrările de specialitate publicate pînă acum (O. Densusianu, A. I. Iaţi-
mirski, B. Ţonev, Th. Capidan, Al. Bosetti etc.), nu tot acelaşi lucru se
poate spune despre adjectivele de origine slavă, intrate în limba romînă
intr-un număr destul de mare. în lucrările fundamentale de istoria limbii
romîne ale lui O. Densusianu şi Al. Eosetti, adjectivele de origine slavă
sînt consemnate într-un număr redus, scoţîndu-se în evidenţă doar acele
adjective care exprimă particularităţi fizice sau m orale1.
Beluînd această problemă în capitolul de faţă, pornim mai ales de
la constatarea că numărul mare de adjective împrumutate pe cale populară
este un indiciu în plus în sprijinul tezei că elementele lexicale slave au
pătruns adînc în sistemul limbii romîne. Multe din ele nu puteau fi împru­
mutate decît în condiţiile unui contact îndelungat între romîni şi slavi,
în condiţiile „bilingvismului” slavo-romîn.
De obicei, astfel de cuvinte trec dintr-o limbă în alta, în condiţiile
unor relaţii strînse între două colective, ca urmare a expresivităţii lor.
Redînd o însuşire a oamenilor, animalelor, obiectelor etc., numeroase
adjective exprimă în acelaşi timp şi o apreciere calitativă făcută de cel
care vorbeşte, ceea ce le dă de multe ori o nuanţă afectivă.
Se poate spune, fără a exagera, că numărul adjectivelor de origine
slavă din limba romînă este destul de mare, dacă se are în vedere faptul
că adjectivele calitative reprezintă o clasă puţin numeroasă în raport cu
substantivele 2. După sensul lor, aceste adjective pot fi împărţite în mai
multe grupe, deşi uneori, din cauza polisemantismului, pot exista ezitări în
ceea ce priveşte încadrarea unui cuvînt într-o categorie sau alta. Din această
cauză, clasificarea propusă aici, departe de a fi definitivă sau completă,
este, într-o anumită măsură, arbitrară : ea se bazează pe sensul iniţial al
cuvîntului sau pe cea mai obişnuită întrebuinţare a lui în limba romînă,
momente care pot de multe ori coincide. Afară de aceasta, trebuie avut
în vedere şi faptul că numeroase adjective calificative pot fi (în forma

1 O. Densusianu, H L R , I, p. 2 5 5 ; A l. R osetti, Influenţa, p. 4 0 — 43.

2 Cf. de pildă, cifrele date de T. Lehr-Splawinski in cartea sa Jţzyk polski (trad. rusă'
M oscova, 1954, p. 64 şi urm .), privitoare la cuvintele moştenite din slava comună de către
lim ba polonă : substantive — peste 1000, verbe — circa 460, adjective — 160, cuvinte apar-
ţinind altor părţi de vocabular — 80.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 173

j0r de masculin-neutru) întrebuinţate ca adverbe, uneori cu un sens foa rte

larg» sau am^e^e f ° rme — masculină şi feminină) ca substantive, ceea
ce poate duce de asemenea la lărgiri sau specializări de sensuri.
în linii mari, adjectivele de origine slavă din lim ba rom înă p o t fi
grupate în cel puţin cinci ca te g o rii:
1 ) adjective exprim înd însuşiri fizice ale oamenilor şi, în general,
ale fiinţelor şi lu cru rilor;
2 ) adjective care denumesc însuşiri, de obicei fizice, ale anim alelor
/în primul rînd, ale celor d om estice);
3 ) adjective denum ind însuşiri psihice ale oam enilor, calităţi sau
defecte ;
4 ) adjective exprim înd determinări ale oam enilor din p u n ct de
vedere social;
5 ) adjective denum ind diverse însuşiri concrete sau abstracte ale
obiectelor în g en era lK

3 9 . însuşiri fizice ale oam enilor (şi, în general, ale fiinţelor şi

lucrurilor)
Dacă substantivele de origine slavă privitoare la corp u l om enesc
sînt puţin numeroase [trup, obraz, cosiţă, plete etc.) adjective din aceeaşi
sferă de reprezentări întîlnim mai m ulte. Ele au pătruns din lim ba p o p u la ­
ţiilor slave în lim ba rom înă datorită expresivităţii şi uneori a fectivită ţii
lor. Unele dintre ele exprim ă anum ite însuşiri „p o z itiv e ” (de ex. zdravăn),
pe cînd altele denum esc defecte, însuşiri „n ega tive” (de ex. ştirb) ; însă
nu totdeauna o asemenea dem arcaţie poate fi făcută. D e cele m ai m ulte
ori, astfel de cuvinte se întrebuinţează nu numai cînd e v orb a de oam eni
(de ex. slab) ; unele au însă sensuri cu sfere lim itate şi, de regulă, nu şi
le pot extinde (ex. cîrn).
Două dintre aceste adjective exprim ă noţiunea de săn ătos—zdravăn
şi citav (dial.), fiind sinonime (parţiale) ale cuvîntului sănătos de origine
latină. ^
Zdrâvăn ’ (despre oam eni) voinic, puternic, vînjos, v ig u r o s ; sănătos,
teafăr, întreg, nevătăm at (la trup sau la m in te ); (p. ext. despre ob iecte)
^are, puternic, solid, re ziste n t; adv. m ult, din plin’ : vsl. ’ sanus’ ,
bis. c’K^pdKKH'K ’ idem ’ (Mikl. Lex. 9 2 2 ; H w b. 127), bg. 3 dpae ’ sănă-
^°8 ; tare, p u tern ic; solid, de nădejde’ (Mlad. Tălk. I 786), ser. zdrâv
sanus, validus; integer’ (Ivek .-B roz, I I 8 3 5 ); cf. şi ucr. 3 dopoe, 3 dopoeuă,
^ 8. 3dop6euă etc. (Vasm er, I 4 5 0 —1). D upă cum se vede, form a rom î-
1 Asupra v a lo rilo r le x ica le ale a d je c tiv e lo r , în gen eral, v e z i G ram atica lim b ii ro m în e,
V°l- I, 1954, p. 173.
174 G. MIHAILA

nească provine din sodravbm (cf. form a citată de Mikl. L ex.) în care b
apare vocalizat în e, devenit ă după v (cf. sl. ovbsz> > rom . ovăs).
D e ex. Dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos si voinic. . .
(Creangă, Am intiri, 17).
a d v e rb ia l: . . .
Căciula cea de oaie
P e urechi am tras-o zd ra v ă n . . .
(E m in e scu , C ugetările sărm anu lui D io n is ).

D erivat ro m în e sc: a se în-zdrâveni.

Cu un sens apropiat se întîlneşte dialectal în Transilvania, citovt
citav ’întreg, nevătăm at’ : bg. numae, ser. tîtav ’idem ’ (v. Berneker, 158).
în ceea ce priveşte form a, sufixul -av apare m odificat foneticeşte în -ov
ca şi în coşcov, hîlpov (hîlpav).
Un sinonim parţial pentru adjectivul de origine latină roşu este
rum en, întrebuinţat cu sensuri concrete, referitoare, în primul rînd, la om :
’ (despre obraji sau buze) care bate în r o ş u ; (despre persoane) cu faţa
îm b u jo ra tă ; (despre fructe, alimente) de culoare roşiatică ; (fig.) de un
roşu aprins, trandafiriu’ ; arom . arumin ’rum en’ : vsl. poyAv-kH'K ’ruber’
(Mikl. L ex. 805, H wb. 116), bg. pyMen (ex. pyMeno Jiuiţe, pyMena namo h6*jik(l
— Gherov, V 90), ser. rumen, cf. rus. pyMÂnuu, ucr. pyMÂnuu etc. (Yasmer,
I I 5 4 7 ); verbu l derivat a se rumeni (bg. pyMenea, ser. rum eniţi se).
Pentru noţiunea opusă lui (om) înalt lim ba rom înă foloseşte mai
m ulte adjective : (om) mic, (om) scurt — în cea m ai mare parte* a terito­
riului ţării, în tim p ce în Oltenia şi unele părţi ale Munteniei se foloseşte
cuvîntul de origine slavă — scund (cf. A L E M I, 95), înregistrat în dicţio­
nare cu două sensuri — ’m ic de stat, scurt, mărunt (despre o a m e n i); puţin
înalt, puţin ridicat, jo s’ : vsl. pj|§1k (Meillet, fit. 2 2 8 ; H w b. 120), cf.
bg. CKbden (cK^den) ’in su ficien t; sărac’ , ser. dslcudan ’idem ’ , v. rus.
CKyd'b ’ insuficient, sărac’ , rus. CKydnuă, ucr. CKydnuă etc. (Yasmer, I I 653).
Sensul adjectivului apare restrîns în lim ba rom înă. Form a lui e
cea veche, atestată în vsl. şi vrus., fără s u fix : slod* > scund, faţă de
bg. m od. cmden etc.
A lte caracteristici fizice, m ai ales defecte ale om ului, sînt expri­
m ate prin adjective de origine slavă ca slab, schilav, pleşiiv, cîrn, ştirb
gingav.
Slab este, de fapt, un cuvînt polisem antic, dar, în accepţiunea cea
mai curentă, se întrebuin ţează cu j»rivire la oameni sau fiinţe în general:
’ (despre oam eni sau animale) u s c ă ţiv ; (despre fiinţe) lipsit de forţă fizică,
de energie m o ra lă ; lipsit de valoare, m ediocru ; lipsit de trăinicie, puţin
rezistent’ ; arom . slab ’ slab, rău’ (Capidan, 82) : vsl. cme-h ’faible’ (Meillet,.
I

A LRM I h a rta 96

/\ Ştab ţ s/ap, etc.) SLAB E2]

[1973]
o ^
Sc/ab

r] S/ab şi a/fi termeni

§pf Slăbănog
ÎN Hitioan (etc.)

0 zifiyon

a Hitioan ş alţi
N termeni

£> Sâc
□ Amărit
Hi Mirşav(etc.) l
- ( -Atti termeni
123 Om perit
— Nu s-a întrebat -
□ Om uscăcios (uscat, etc.)

175
Harta 21
Harta 22
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMUs'A 177

$ t. 229; Hwb. 121), bg. cjia6 , ser. slăb, sloven, slăb etc. (Yasmer, II
655—6 : CAaâbiu). Asupra răspîndirii cuvîntului slab într-una din accep­
ţiuni v. harta 2 1 .
Schilav, reg. chîlav (Mold., Bucov., Trans.) ’schilod, olog, vătăm at’
(Candrea,257 ; D A I ,p . II, 353) : bg. Kâjiae (provenit din nujia = r o m . înv.
■chilă ’vătămătură’ x) — ’ herniosus; (fig.) olog, slab’ (Mlad. Tălk. 1020),
ser. Jâlav ’herniosus’ etc.
Pleştiv, înv. pleşiv ’ (despre om) ch e l; (despre vulturi) fără pene
pe cap şi pe gît, g o la ş; (despre munţi, dealuri) golaş, despădurit’ : vsl.
nA’kuJHK'K, bg. ruieiuue ’ c h e l; golaş, despădurit’ , ser. plbHv ’idem ’ (v. etim.
Yasmer, II 3 7 1 - 2 : ruieuLb). în formele pleş (fără su fix ; cf. cuvîntul de
bază slav pUsb ’ pleşuvie’ ), pleşuv, pleşug (cu schimbare de sufix: -ug),
cuvîntul e răspîndit în întreaga Transilvanie (cu excepţia Făgăra­
şului şi Braşovului) şi Moldova de nord, în timp ce în partea sudică a
ţării se întîlneşte sinonimul său chel, chelbos (cf. A LRM 1 1 6 , aici h. 22),
pătruns mai tîrziu din limba turcă (Tiktin, 1183).
Gîrn ’cu nasul tăiat, fără n a s ; (despre nas, p. ext. bot) mic, scurt,
cu vîrful turtit în su s; (despre obiecte) cu vîrful strîmbat sau adus în
sus; p. ext. strîmb’ : sl. bis. Kpiurh ’ cu urechea sau cu nasul tăiat’ , cf.
KP'KHO-HOC’K ’cu nasul tăiat’ (Berneker, 669), bg. npbn, mpn ’ (reg. despre
animale) cu urechea tăiată ; (despre om) cîrn ; ştirbit, cu marginea ruptă’
{Mlad. Tălk. 1098,1120), ser. Tern (forma veche), Tern) (şi Tcrnjav) ’ mutilus,
mutilatus; imperfectus, mancus’ (Rjecnik, Y 603, 605) etc. (cf. rus.
Kopnbiu ’scurt’ — Yasmer, I 628).
Ştirb ’ căruia îi lipseşte unul sau mai mulţi d in ţi; (despre vase, obiecte)
•cu buza spartă, ciocn ită ; cu tăişul tocit, cu ştirbituri’ : sl. bis. u i t p 'kk-k
’mancus’ (Milk. Lex. 1136), bg. u^^pâ, uţpb6 ’ cu buza spartă, ciocn ită ;
fără dinţi; fără coarne’ (Gherov, V 599; v. etim. Mlad. Et. 698, Yasmer,
III 449 : u{ep6 a). Din punct de vedere fonetic trebuie remarcat că reflexul
ierului mic din rădăcina sl. com. sforb- este i, spre deosebire de limba
bulgară, unde durificarea lui St a atras după sine trecerea lui b > h : iiţ7>p6 .
în limba romînă cuvîntul e aproape general pe tot teritoriul
<cf. ALRM I, 101).
/

Gîngav ’ (om) care vorbeşte greu şi împiedicat, bîlbîit, peltic’ : vsl.

VTW’kHHK'h ’ schwer redend’ (Hwb. 30, Berneker, 341), bg. zbznue ’gîn-
gav’ , cf. sloven, gognjav ’năselnd’ , rus. sysnuemă, sydHÂeuă ’gîngav’ (Berne­
ker, 341; Yasmer, I 317). în ceea ce priveşte forma, adjectivul romînesc
prezintă alt sufix decît vsl. şi bg. ~iv, şi anume -av (ca sloven, şi una din
i Vezi etim ologia cuvîntului slav la Berneker, 6 7 7 ; Vasm er, 1 556 ; T ik tin , 339. F orm a
om . schilav poate II explicată prin v b . schilăvl ( < s+ ch ilă v i, cf. D A I, II, 3 5 3 ).

12 - C. 1492
 J I- * W ^ A ' / J i. • ” — -» -• ■— ■ ■> 1 jp -^ M I f

Hwb, 30), bg. 294 ‘gol, nud, dezbrăcat, ffig.) prost îmbrăcat, sărac:
d **ett; neacoperit. fără vegetaţie: .a o .w eoda" — apă goală: fig. fari
ral/zare. obişnuit’ (3JQg&. Tălk. 448, B T B . 98). ser. $©, ^of*. ^ofo. VoL.
o u d ; cueaiftperit etc.’ ( Rjecnik. m 229). cf. sloven, gol. ras. uer.
eoAvM etc. (Berneker, 325).
Derivate : a -70Z* ’a deşerta, (rar) a dezbrăca’ (cf. bg. zo.m ’a jecmăni'.
&>â£m ’a sărăci’ ), golan (bg. ao.utH), golaş (suf. -of),
golStâte (suf. -ătate) ete.

40. însuşiri fizice ale a n im a le lo r d om estice

Adjectivele grupate aici sînt deosebit de interesante prin valorile

Jor lexicale specializate, ele fiind direct legate de viaţa agricolă, ţărănească;
in acest, gem pot fi adăugate bogatei terminologii ţărăneşti referitoare la
meşterea animalelor, provenită din dialectele sud-slave. X n mărul lor nu
e prea mare, dar astfel de adjective sînt larg folosite în limba populară.
PUtodn ’ (despre boi şi vaci) cu părul alb-cenuşiu sau alb-gălbui;
(fllbst.) nume de bou ; bou’ ; plăvâi (despre animale) ’cu părul sau lina
de culoare alb-cenuşie nan alb-gâlbuie’ (şi: poamă plăvaie — strugure cu
bobi ţa rotundă şi de culoare albă); plăviţ ’ (despre animale) alb-gălbui;
(despre părul omului, p. ext. despre oameni) blond’ ; plăviu ’(despre per­
soane) blond’ . După cum ne vede, adjectivul *plav- are mai multe variante
cu diverse nufix.a romîneşti : -an, -ai, -iţ, -iu. Corespondentele lui (fără
sufix) sînt: vsl. uam-w ’weisHlich, gelb’ (Hwb. 86), bg. njiae ’ (reg. înv.)
f>e„W/Ki,«iT, chbochh’ (Mlad. Kt. 425—6), ser. plăv ’blau, flavus; blond’
(1 vek.-Itroz, II 4 4 ; v. etim. Yasmer, II 3 9 5 : nojiâeuă).
I'ay ’ (despre cai, mai rar despre alte animale) care are pete (de
obicei albe) pe cap «au pe trup; tărcat’ corespunde subst. bg. neza ’pis-
trrjl’, adj, nfitan ’ pistruiat’ («uf. -av; Mlad. Et. 416), ser. p&ga ’id.’,
pbgfw, pfigant ’ pătat; pistruiat’ , vrus. rimt, rus. neeuă ’pag (despre cai)r
etc, (v. etim. Vasmer, II 3 2 9 ).
După cum se vede, limbile «lave de sud nu păstrează un adjectiv
simplu, fără Miifix, din tema pty-. Tn schimb, limba rusă îl păstrează, ceea
ce ne permite Hă explicăm foarte uşor cuvîntul romînesc dintr-un sud-slav
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m în ă 179

*pegz, pronunţat p^ag (ca în dialectele bulgare răsăritene), care a dat

ulterior pag (în urma influenţei labialei asupra reflexului lui e ; cf. nevasta >
neveastă > nevastă, s’bvSfo > sveat > sfat).
Oriv ’ (despre animale, mai ales despre eîini şi păsări) pătat cu alb
şi negru, pestriţ’ , arom. yriv ’idem’ (Dalametra, 107): bg. epue ’ (dial. ;
mai ales despre animale şi păsări) cenuşiu’ (BTE, 103); cf. ser. grlvo ’canis
collo albo’ , grlvast ’ (de ex. cîine) cu gîtul alb’ (Ivek.-Broz, I 344 ; rădăcina
cuvîntului în sl. com. *griva ’coamă’ — Berneker, 352 ; Yasmer, I 308).
Adjectivul poate apărea şi substantivat — grîvu, griva ca nume de cîine
(căţea); cf. sufixat : grivei (de obicei nume de cîine), grivân ’un fel de
şoarece cu o pată mare în jurul gîtului’ (DA, II, p. I 314).
Breaz ’ (despre animale : cal, bou, cîine etc.) cu o pată albă în frunte
sau cu o dungă albă pe b o t ; (fig. despre oameni, de obicei la comparativ)
deosebit, grozav, iscusit, deştept’ : bg. 6psi3 ’ (despre animale) breaz’ —
(Mlad. Tălk. 2 1 9 ; singura limbă slavă care posedă un astfel de adjectiv,
fără sufix, din rădăcina cuvîntului sl. com. *berza : bg. 6pn>3d, rus. 6epe3a
etc. — v. Berneker, 52 ; Yasmer, I 77); cf. sloven, breza ’numele unei
vaci sau capre cu pete albe’ , spre deosebire de breza ’mesteacăn’ (Ple-
tersnik, I 56).
Sensul al doilea, figurat, al cuvîntului breaz e o creaţie proprie romî­
nească. Cf. mai întîi în expresia a cunoaşte (pe cineva) ca pe un cal breaz,
iar apoi fig., de e x . : A doua zi pîndi şi cel m ijlociu; dară nici el nu fu mai
breaz, ci se întoarse la tatăl său cu nasul în jos. (Ispirescu, Leg. 73, ap.
DLBL, I 274).
Toate aceste adjective se referă la culoarea părului sau lînii anima­
lelor şi penelor păsărilor, de obicei domestice.
Acestei categorii am putea să-i adăugăm adjectivul siredp (înv.
sviredp), care denumeşte o caracteristică mai ales a cailor — ’ (înv.) crud
iute la fir e ; (despre cai) sălbatic, iute, greu de stăpînit’ : vsl. cKip'bn'h,
’sălbatic, crud’ (de ex. la Mikl. Lex. 825 : ciup-kn-h kohk), bg. ceupen
’crud, sălbatic’ ; cf. şi vrus. ceepnm şi ceupnm, rus. ceupenuă ’ sălbatic»
crud, furios’ etc. (v. etim. Yasmer, I I 594). O dovadă a faptului că, în
limbile slave, adjectivul se întrebuinţează adesea cu privire la cai o dove­
deşte şi cuvîntul polonez Swierzepa (swierzopa) ’iapă’ (Briickner, 536).

41. Însuşiri psihice ale omului (calităţi şi defecte)

O grupă destul de numeroasă o formează acele adjective de origine

slavă care denumesc însuşiri morale ale omului. în virtutea caracterului
lor expresiv, odată pătrunse în limba romînă, ele au căpătat o largă
ISO G. MI HAI LA

circulaţie, extinzîndu-şi de cele mai m ulte ori înţelesul iniţial. Printre ele
sînt atit a d jective care denum esc „ca lită ţi” ale om ului (vesel, mîndru,
destoinic, vrednic e tc.), cit şi a d jective care desem nează „d e fe c te ” morale
(prost, mîrşav etc.). Totuşi, o astfel de clasificare este, într-o oarecare
m ăsură, artificială, căci ea poate fi făcută doar din pu nctul de vedere al
lim bii literare contem porane, nu şi pe plan is t o r ic ; uneori, chiar, acelaşi
a d je ctiv p oate denum i atit o „ca lita te ” , cit şi un „ d e fe c t ” (de ex. mîndru).
Ia tă d e ce, o clasificare strictă a acestor cu vin te e greu de făcut, fie şi
pen tru fa p tu l că graniţele lor sem antice sînt adesea foa rte largi. Cum am
spus m ai sus, adjectivele sînt grupate aici pe baza sensului principal şi al
întrebuinţării celei m ai curente. î n tratarea lor v o m scoate însă în evidenta
9 9

şi sensurile învechite, care, de m ulte ori, sînt iniţiale (fundam entale) in

lim b ile slave. V o m trece în revistă, la în cepu t, p e acelea care, în linii mari,
denum esc „c a lită ţi” , după care v o r urm a celelalte.
Vesel ’ bine dispus, v o i o s ; desfătător, p lă cu t’ : vsl. kicm-k (Mikl.
L e x . 6 1 ; H w b . 150), bg. eeceji, ser. vlseo, f. vesela \ cf. şi ucr. eecejiuu,
rus. eecejibiu etc. (v. etim . V asm er, I 1 9 1 ); derivate slave : veselie (vsl.
B fc ft iH ie V eselie, bucu rie’ ), a (se) veseli (vsl. k j c s a h t h [ c m ] ) e tc.1.

M îndru ’ (în v.) în ţe le p t; plin de încredere, m u lţu m it de însuşirile

p r o p r ii; trufaş, o r g o lio s ; frum os, m inunat, fa ln ic, m ăreţ’ : vsl.
’ in teligent, în ţelep t’ (H w b . 58), b g . Mbdbp, f. Mbdpa ’ înţelept, inte­
ligent ; cum inte, liniştit’ (cf. Mbdpu deiţa — cop ii cum inţi), Mbdpn ce
’ a se p u rta cuviincios, cum inte, liniştit (ex. Mbdpu ce Kctmo Mjiada oyAxa
nped c e e m p ); a sta în cu m păn ă’ (G h erov , I I I 1 0 5 ; D u vernois, 1260;
B T R , 400), ser. m'Mar, f. mudra ’ în ţ e le p t ; d e ş t e p t ; şiret, viclean, prudent,
iscu sit’ ( R je 6 nik, V I I 1 2 0 —1 2 2 ); cf. ucr. Mydpuu ’ în ţelept, inteligent;
iscusit, fă cu t cu pricepere ; cu ca lită ţi : fru m os, gustos e tc .’ (ex. Pocvecae
nydpi, pocnecae Mydpi, i caM do m ujioî numoe. M ydpe depeeo. Myd-
pozo Copuţy naeapujia — H rinc. 988) etc. (v . etim . V asm er, I I 169:
Mydpuă).
D eriva te : a se m îndri ’ a se lăuda, a se f ă l i ; a se în gîm fa’ (cf. bg.
Mbdpu ce), mîndrie (suf. -ie) ’ (în v.) în ţe le p ciu n e ; fală, încredere în sine;
orgoliu , trufie, îngîm fare’ .

1 Demn de remarcat este faptul că printre corespondentele indo-europene ale cuvîntului

sla v , M. Vasm er, R E W , I , 191, citează, pe Ungă leton, vesels ’ gesund, heil, unversehrt; sănătos
n evătăm at, întreg’ — ilir. Veselia = Felicitas (num e de pers., după K rah e, fF , 57, 113), care
reprezintă dezvoltări (W eiterbildungen) dintr-o rădăcină i.-e. *i>esu- (cf. v . ind. vasu- 'gut )•
Cf. şi H . K rahe, I/le Sprache der Illyrer, I. T e ii: D ie Quelletx, W iesbad en , 1955, p. 61 ; vezi
şi Hwb., 328. Cercetăii ulterioare în dom eniul lllric şi cel trac ar putea arăta dacă nu cumva
avem aici un cuvînt autohton, peste care s-a suprapus cel slav înrudit.
 ÎM PRUM UTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 181

Drag ’iubit, scum p’ , n ep reţu it; plin de afecţiune’ : vsl. H H ’ d r a g ;

scump la preţ’ (M ikl. L ex. 1 7 5 ; H w b. 22), bg. dpaz ’ drag, iubit, scum p’
(cf. dpazu npuamejuo — dragă prietene, na dpazo cipice — eu dragă
inim ă; dpazo mu e da zjiedaM = mi-eJ drag să p rivesc; Mlad. Tălk. 594 )9
ser. drag ’ d r a g ; scum p la p reţ’ (Ivek.-B roz, 1 255); cf. sloven, drag ’idem ’ ,
rus. dopozou, ucr. dopoeuu, pol. drogi, ceh. slovac, drahy, care de ase­
menea au cele două sensuri. Num ai lim ba bulgară (precum şi limba romînă)
păstrează un singur sens, pierzînd pe acela de ’ scump la preţ’ . în lim ba
maghiară, în care cuvîntul slav a pătruns de asemenea, draga înseamnă
în acelaşi tim p ’ preţios’ şi ’ drag’ (Kniezsa, 160).
Dragoste e un derivat slav (bg. dpasocm\b] ) ; numeroase alte derivate
sînt form ate pe teren rom înesc : drăgtiţ, -ă, drâguliţă, drăgălaş, a în-drăgi;
de la dragoste : a se (în)drăgosti.
V om da cîteva exem ple pentru a ilustra valorile semantico-stilis-
tice ale cuvîntului drag şi ale derivatelor sale :
drag, dragă :
D r a g ă -/i sînt şi tu m i-eşti drag.
(A n to l. p o p . 130).

E l iar p rivin d de sâptâm îni,

î i cade dragă fata. (E m in escu , L u ceafăru l).

dragă (în adresare — dragă frate, dragă soră etc.) :

Apoi stai, frăţioare dragă, a răsărit zbîrlindu-şi ariciul bărbii Savu Frăsinel.
(Sadoveanu, N icoară P otcoavă, 14).
cu drag ( a d v .) :
F lueraş de fag,
M u lt zice cu drag ! (M ioriţa).

loc. verb. ţi-i drag : . . . Ţi-i m ai marc dragul să te duci la el.

(Creangă, A m intiri, 26).
drăguţ :
Codrule, codruţule,
Ce m ai fa ci, drăguţule. (E m in e scu , R e v ed ere).

drăguţă ’ iubită’ : Prier-alb. . . a plecat . . . să caute pierduta lui dră­

guţă. (Coşbuc, Izv or de apă vie).
dragoste : A privit cu sfială nouă înfăţişarea neaşteptată a celui care
trebuia curînd să plece, fără să ştie de dragostea ei.
(Sadoveanu, Nicoară P otcoavă, 92).
sau :
O luplă-i viaţa ; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor. (C oşb u c, L u pta v ie ţii).
182 G. MIHAILA

a drâgosti :
E l s-aşează Ungă dtnsa, fruntea ei o netezeşte,
O desmiardă cu durere, suspintnd o drăyoste.şte.
(E m in escu , C ălin).
a se îndrăgi :
Şi fata s-a'n drăgit de el,
Că doară tocm ai V iorel
I -a fost m enit.
(C oşbu c, N unta Z a m firei).

Scump este, într-unul din sensurile sale, sinonim cu drag. El are

însă mai multe înţelesuri1, care, în general, corespund situaţiei din lim­
bile slave — ’l . care costă mult, preţios; zgîrcit, avar (în v .); 2 . foarte
drag, iubit’ ; arom. scumpu ’scump, iubit’ , megl. scomp (Capidan, 81—82):
sl. bis. etanii (Mikl. Lex. 854), bg. cm n ’l . scump (la p re ţ); zgîrcit;
2. drag, scum p’ (Gherov, V 1 8 4 ; B T R , 797), ser. skup ’ scump (la preţ);
zgîrcit’ (Ivek.-Broz, I I 418) cf. şi sloven, slcop, ucr. cnynuu, rus. cKyndu
’ zg îrcit; (despre obiecte) sărac’ , pol. sTcapy, ceh. sJcoupy etc. (v. etim.
Yasmer, I I 654—5).
Sensul figurat s-a dezvoltat doar în bulgară (şi rom înă), în timp
ce alte limbi slave au păstrat doar sensul prim (eventual, o nuanţă a lui
— de ex. rusa). Iată cîteva exem ple pentru rom. scump, din care se poate
vedea cu uşurinţă corespondenţa cu lim ba bulgară (şi, în parte, cu cele­
lalte limbi sla v e ):
(1 ) ’preţios’ :
N egustoru-şi pu n e ptnzele’nainte,
L ucru l seum p ş i harnic unor m tne sfin te.
(E m in escu , V ia ţa ).

’zgîrcit’ : Scumpul mai mult păgubeşte. Seump la tărîţe şi ieftin la

făină. Cf. şi în expresiile scump la vorbă, scump la vedere.
( 2 ) ’foarte drag, iubit’ :
S cum pă fără şi frum oasă,
O, M oldovă, ţara m ea !
(A lecsan dri, A d io M old ovei).

Derivatele sînt form ate, mai ales, pe baza sensului p r im : a (se)

scumpi — cf. bg. cKbnx(ce), soumpSte, seu mpătate.
Apropiat ca sens de drag şi scump e cuvîntul prieten, -ă, înv. priiaten,
priiatin, care e în acelaşi timp substantiv şi adjectiv — ’ (subst.) Freund,
-in, amic, - ă ; amant, -ă, iubit, - ă ; adj. befreundet, favorabil, binevoitor’.

1 Scump ar fl in tra i, mai degrabă, In «1111118 grupă | l-am trecut a ici, totu şi, din cauza
sin onim ici parţiale cu drag.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 183

pe obicei, în dicţionarele noastre (Tiktin, 1252; Candrea, 1001) cuvîntul

e derivat de la subst. vsl. npHHTMk ’Freund’ (suf. -telb), cînd mai just
^ste să fie legat de adjectivul corespunzător (Rosetti, Influenţa, 3 0 ):
vsl. npHWkTkN'H ’aufgenommen; angenehmen, beliebt’ (Hwb. 103), bg.
iipuÂmeu ’plăcut, favorabil, binevoitor’ (RB, II 854; subst. npunmeji
’prieten, amic; iubit’ ), cf. ucr. npuâmHUu (subst. npuâmejib), rus. npuâmnuu
{subst. npuâmejib) etc. (v. etim. Yasmer, II 436). Ce e drept, în textele
vechi romîneşti apare şi forma priiatel (cf. Tiktin, l.c .; Gaster, Cr. II 509),
însă aceasta reprezintă, fără îndoială, un împrumut cărturăresc din sla­
vonă. în acelaşi timp, trebuie să avem în vedere faptul că prieten (adj.)
a preluat şi funcţia semantică a lui prijateljb, ceea ce face probabilă o
anumită contaminare a celor două forme provenite din aceeaşi rădăcină
{cf. prijati ’a fi plăcut’ 1),
Derivatele romîneşti sînt, de altfel, tot de la prieten : prietenie,
prietensug (prieteşug, suf. -sug), prietenos, prietenesc, prieteneşte, a se (îm prie­
teni etc., înv. priidtnic. Antonimul - negaţie neprieten corespunde formei
slave : vsl. tunpHbAThH'H, bg. Henpuâmen (cf. nenpuAmejib) e tc .; de aici deri­
vatele neprietenie, neprietenos, neprietenesc.
Iată cîteva exemple de întrebuinţare a cuvîntului prieten :
Ş i d e -a ce e a tot ce m iş c ă -n ţa ra a sta , r ia l, ra m u l,
M i - e p r ie t e n n u m a i m ie , ia ră ţie d u şm a n e s t e . . .
(E m in e s c u , S c r is o a r e a I I I ) .

Prietenul la nevoie se cunoaşte; prieten din copilărie; în adresare :

dragă prietene, iubite prietene e tc .2.
Destâinic (înv. dostoinic) ’vrednic, meritos; isteţ, îndemînatic;
capabil (de a face ceva), competent’ corespunde vsl. a^ctohh'k ’vrednic,

1 De la acest verb p rovin e rom . a p r i i , a cărui legătură etim ologică cu p r ie te n nu m ai

* percepută (cî. G raur, în cerca re, 4 5 ).
2 Asupra sinonim iei cu neologism ul am ic (lat. lit.), larg folosit în lim b a literară a s e c .
*1 X lX -le a şi în prim ele decenii ale sec. al X X - l e a , nu e nevoie să ne op rim prea m u lt ( c f .
DLRL, I 78). V o m observa însă că chiar în sec. al X l X - l e a , A lecsan d rl, cu um orul şl p ro ­
fundul său spirit de ob serv aţie, întrebuinţează adesea cele două cu vin te d iferit, după p er­
sonajele pe care le p rezin tă. D e e x . :
B on d ici (cotcar ieşean ) : D um nealui , p r ie t e n u l m eu, este spătarul P u n gescovici .
Pungescu ( coţcar b u cu reştea n ): Şl dum nealui, aga B ondicescu , al meu « m i e , , . (G hirlţa
Iaşi).
Bondici, provenit dintr-un oraş mal „p atria rh al” păstrează cu vin tu l popular p rieten ,
*n timp ce Pungescu, „bucureştean” , vorbeşte cu neologisme, căutînd cu vin tele. Fără îndoială
aici opoziţia prieten — am ic are şi o valoare stilistică. C f. şl exemplele din u rtlcolu ! lui G r.
Scorpan, Cuvinte care d isp a r: am ic, S C L , I, 1 9 5 0 , 2 , p. 2 4 4 — 2 5 6 . (Concluziile sînt însă e x a ­
gerate).
184 G. MIHAILA

demn, cuvenit’ (Hwb. 22), bg. docmoen ’destoinic, ca p a b il; vrednic, meri-
to s’ ; docmdUnuK ’ om destoinic’ (Mlad. Tălk. 585), ser. dostdjan, cf. şi
ucr. docmoănuă, rus. docmdumiu etc.
Cuvîntul apare cu sufixul -(n)ic (bg. - u k ) , substantival la origine,
dar care, în limba romînă (contopit cu sufixul adjectival sl. - b n - ), &
căpătat şi valoare adjectivală (cf. bg. eoun-uK — rom. voinic etc.).
Sinonim (într-una din accepţiuni) cu precedentul este vrednic ’harnic;
capabil, destoinic; demn d e . . . ’ : sl. bis. ’ dignus’ (Mikl. Lex.
7 8 ; spre deosebire de omonimul Bp-kAhii'h ’ dăunător’ < KpkA'K ’ daună’),
bg. epSden (2) ’ vrednic, destoinic’ , spre deosebire de epeden (1) ’ dăunător’
(Mlad. Et. 79, Mlad. Tălk. 347 ; R B , I 139—140), ser. vredan ’ dignus;
industriosus’ (Ivek.-Broz, I I 748), vredniJc ’ om vrednic’ , cf. sloven, vre-
den (1) ’ vrednic, capabil’ , deosebit de vreden (2) ’ dăunător’ ( < vred ’ daună’
— Pletersnik, I I 704).
Iscusit ’ (despre oameni) îndemînatic, p ricep u t; în v ă ţa t; (înv., despre
obiecte) făcut cu pricepere, cu măiestrie’ este, la origine, participiu,
provenit de la verbul înv. a ,(se) iscusi ’ a (se) face mai ager, mai isteţ; a se
ascuţi (mintea etc.)’ : vsl. hcko\-chth ’ a pune la încercare’ (Mikl. Lex. 262;
Hwb. 38), bg. u3Kycâ, u3 nycâeaM ’idem ’ , ser. isTctisiti etc. Ca sens,
adjectivul rom. iscusit corespunde vsl. HCK©ych»rk ’iscusit, îndemînatic ; învă­
ţat’ , bg. u3Kycen ’ iscusit, îndemînatic (u3Kycen M a u cm o p = meşter iscusit);
făcut cu pricepere’ (Mlad. Tălk. 879), ser. iskusan ’idem ’ etc. (v. etim.
Berneker, 652—3).
jDîrz ’ curajos, cutezător, a p rig ; neînduplecat; mîndru, semeţ’ :
vsl. AP**3"* ’ curajos, dîrz, hotărît’ (Hwb. 22), bg. (numai verbul) d*p3âx,
dpi 3 Ha ’ a îndrăzni, a cuteza’ (Mlad. *Tălk. 626); cf. ser. d^zalc, dhki [cu
sufix), sloven drz, f. drza. Aşadar, cu excepţia slovenei, doar limba romînă
păstrează adjectivul iniţial, fără sufix (cf. încă ceh., slovac, drzy ; în schimb,
v. pol. darski, pol. mod. dziarsJci, rus. dep3Kuă, dâp3Kuă; v. etim.
Yasmer, I 343).
în conştiinţa vorbitorilor romîni adjectivul dîrz nu se mai le a g ă
direct de verbul a îndrăzni (d e riv a t: îndrăzneţ) : vsl. kg*
dpi 3 Ha şi d^p3 an1.
Treaz, înv. treazv ’ care nu doarme ; care nu e b e a t; care v e g h e a z ă ,
a te n t; fig. înţelept’ : vsl. rptaBT* ’ sobrius’ , cf. bg. mpfoeen ’ treaz, care nu
e b e a t ; fig. cu mintea clară, înţelept’ (B TR , 872) ser. trSzan (cu sufix) cf.
şi rus. mepe36biă (mpdaebiU) (v. etim. Vasmer, III 96).

1 Dlrz şi îndrăzneţ reflectă cele două tratam ente ale grupului rb (n>) In bulgară : t r şi
(Înaintea a două consoane) — Ir şi ră. Cf. R osetti, Influenţa, 73.
 ÎM P R U M U T U R I VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMÎNĂ 185

Prost ’ l . (în v. p o p .) sim p lu ; 2. obişnuit, com u n ; 3. nepriceput,

neîndemînatic; 4. n e în v ă ţa t; 5. lipsit de inteligenţă, fără m in te ; 6. din
popor, de r în d ; 7. de calitate inferioară, lipsit de valoare’ , arom. mprostu
’drept, în picioare1 ; d r e p t ; n a iv ’ (Dalam etra, 142 ; Mihăileanu, 317 ; Capi-
dan, 7 3 ): vsl. npocTiv ’ sim plu, com un, liber, care stă drept în sus (vertical)’
(Hwb. 109, cf. M ikl. L ex. 7 0 6 ); bg. npocm ’ l . sim p lu ; 2. ob işn u it; 3. neîn­
văţat ; i ; prost, fă ră m inte ; 5. din popor, de r în d ; 6. de calitate inferioară’
(Gherov, I V 3 1 3 —314)2 ; ser. prdst ’ simplu, obişn u it; vulgar, grosolan ;
naiv, prost’ (Iv e k .-B ro z, I I 2 6 2 ); cf. sloven, prost, vrus. npoerm ’întins, drept
(orizontal şi v e r t ic a l); deschis, sincer, liber, n e v in o v a t; simplu, o b işn u it;
din popor, de rînd, la ic’ (v. Srezn. I I , 1582—1584), rus. npocmou ucr.
npocmuă ’ d r e p t ; s in c e r ; sim plu’ (H rinc. 1590), pol. prosty, slovac, ceh.
prosty etc.
Sensurile cu vîn tu lu i rom înesc sînt strîns legate de cele originale,
existente în lim bile slave, de-a lungul istoriei lor. Form at din prefixul
*pro- şi rădăcina *sto- ’ stare’ , cuvîntul slav com un (protoslav) *pro-stb
însemna, la în cep u t, ’ întins, d rep t’ , iar apoi, figurat, ’ simplu, obişnuit
etc.’ 3, sensuri atestate în vsl., vrus. şi ucr. î n textele slave m edievale (ru­
seşti, bulgăreşti, sîrbeşti) cuvîntul apare şi în sensul de ’ (popor) simplu,
laic, mirean (în op oziţie cu clerul)’ , iar în limbile slave de sub (bulg., ser.)
apar, cu tim pul, şi sensurile de ’ neînvăţat, prost, fără m inte’ , pe care le
regăsim şi în alte lim b i slave (de ex. în rusă form a simplă npocnvb ’ rjiynoBaT,
HeaajieK’ )4. î n m agh. acelaşi cuvînt de origine slavă — par as st este atestat
cu următoarele sensuri, dintre care doar ultimul (singurul azi viu) nu se
întîlneşte în lim bile slave : ’ sim plex, rectus ; communis, vulgaris, triv ia lis;
rudis, barbarus, in u rb a n u s; in d o c tu s ; la icu s ; rusticus, agrestis’ (K n ie­
zsa, 389)5.
în urm a celor arătate m ai sus, se poate vedea cu uşurinţă că lim ba
romînă a îm pru m u tat un cuvînt polisem antic, ale cărui sensuri coin cid
cu cele din lim bile slave învecinate (în special, bulgara), apariţia unor
noi sensuri avînd aceleaşi cauze lingvistice, psihologice şi sociale (cf. sensul

1 D e e x . Şidzui* m prostu dao dzâle ’ a m sta t în p icio a re d ou ă zile* (M ih ăilean u ). A ce st sens

trebuie reţin u t ca o d o v a d ă a v e c h im ii cu v în tu lu i în dialectele rom .
2 B T R tre ce în p r im u l rîn d sensul de 'p r o s t, neînvăţat*, d u p ă care urm ează celela lte
(P. 69 5—696).
3 E x p lic a ţia e v o lu ţie i sen su rilor a fo s t d a tă în că de A . A» P o te b n la ( K u cm o p u u
Mynoe pyccK . aduna, I I I . 9m uM 0A 0eunecK ue u O pyeue aaM^mnu, extras din „P .< t> ,B ,n (1 8 8 0 ),
Varşovia, 1881, p . 51). V e z i P re o b r. II 1 3 4 ; V asm er, II 444.
4 Cf. rpaM M am u K a p y c c K o eo v o t ,11 (S ln tu x a ), p. I, M o sco v a , 1954, p. 4 4 6 —44 7 .
6 Istoria a cestu i c u v în t a fo s t stu d ia tă Intr-un am plu a rtico l de P . K ir â ly , Geschichte
des ung. W ortes paraszt JjB a u er” , „ A c t a lln g u is tic a ” , t. I II , fuse. 1 — 2, B udapest» 1953, p . 63 — 123,
 din popor, de rînd’ ). Schematic, linia de dezvoltare a sensurilor cuvin,
tului atestate în rom. ar putea fi reprezentată astfel:
^ nepriceput -►neînvăţat -* fără minte
drept -► simplu -» obişnuit, comun -> din popor, de rînd
* de calitate inferioară (despre lucrări)
Textele vechi ne dau numeroase exemple cu prost în înţelesul de 'sun.
piu’ ; de ex. :
. . .A prepune aciastă îndreptare de lege dă pre limba ellineaseă pre
limba proastă romînească. (îndreptarea legii, 1652. Texte, 142).
în acelaşi timp, găsim şi sensul de ’ neînvăţat’ sau ’fără
m inte’ :
La Coresi : G-amu fostu cugetatu şi aceasta, ca să fie mai lesne şi mai
uşoru a ceti şi a înţelege pentru oamenii ceia proştii. (Evanghelie cu învă­
ţătură, 1581. Texte, 31).
La U rech e:. I . M ai mult proşti decît să ştie carte. (Ureche,
Let. 58).
Sau : Boul iaste în slujba om ului; şi iaste prost. . . (FiziologuL
Texte, 234).
Cu înţelesul ’ din popor (opus claselor de sus)’ :
Dar şi aprozii atunce nu era din oameni proşti cum sînt acum, ce era
tot ficiori de boieri. (î^eculce, Let., 108).
’ de calitate inferioară’ :
111 De se va afla unul de dînşii să fie luat unul mai mic pămînt şi mai
prost. (îndr. legii, 1652. Texte, 142).
Aşadar, atît în limba maghiară, cit şi în romînă, cuvîntul ’prost*
a intrat cu sensurile sale de bază, care ulterior au evoluat într-o anumită
direcţie în cele două limbi. în particular, în limba romînă, doar în ultimele
secole sensurile de ’fără m in te; neînvăţat; de calitate slabă’ au trecut pe
primul plan, celelalte rămînînd pe planul al doilea. în epoca modernă a
pătruns în rom. cuvîntul de origine franceză simplu, care a înlocuit pe
prost într-o serie de accepţiuni ale sale. Nu e exclus ca în acest caz sa avem.
pentru limba literară, o anumită delimitare a sinonimelor.
Lâcom ’ care mănîncă şi bea cu poftă exagerat de mare, n e s ă t u l ;
(fig.) doritor, dornic’ : vsl. ajmcomi». ’ cupidus, avidus’ (Mikl. Lex. 331; Hwb.
50), bg. jittKOM ’idem ’ , ser. lăkom etc. (v. etim. Vasmer, II 9 : AOKOMWi).
Mirşav ’ (înv.) slab, costeliv ; (reg.) m urdar; josnic, ticălos, mişel’ :
hg. MÎpuiaa ’ slab, costeliv; neroditor’ (Gherov, III 8 9 ; BTR, 402), ser.
mHav ’ slab, costeliv ; slab, sărăcăcios, mizer’ (Ivek.-Broz, I 711). în limba
romînă cuvîntul a căpătat şi un sens nou, figurat, cu valoare emoţională -
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 187

ijosnie, ticălos, mişel’ , singurul care persistă în limba literară contem ­

porană1.
Observăm, deci, că de cele mai multe ori, astfel de adjective îşi
lărgesc sensul, ca urmare a caracterului lor „expresiv” sau a unor între­
buinţări noi, figurate.

42. Determinări ale omului din punct de vedere social

Din această grupă vom examina doar trei adjective : slobod, bogat
şi sărac, a căror pătrundere în limba romînă se explică, printre altele, prin
condiţiile social-istorice din evul mediu în care s-au dezvoltat ţările rom î­
neşti.
Slobod (cu derivatele şale : a slobozi, slobozenie) este cuvîntul vechi,
popular, căruia în lim ba literară m odernă i-a luat locul liber (neol. fr. -lat.).
Etimonul său se găseşte în vsl. (indecl.) ’ liber’ (H w b. 1 3 4 );
cf. bg. (cu disimilaţia v — l) cji66 oden (suf. -en - < - b n - ) ; cjio6 odd, c j i o -
6odâ ; ser. sloboda, slobodan, sloboditi etc. (v. etim. Mlad. E t. 591, Yasmer,
II 596). Cuvîntul a fost împrumutat şi în magh. : szabad ’lib e r ; li c e t ;
licitum’ (Kniezsa, 484).
Bogat ’ care are avere mare, avut (şi su b st.); (despre lucruri etc.)
îmbelşugat, mult, v a r ia t; de mare preţ’ : vsl. Boratt* ’ reich’ (H w b. 13),
bg. 6ozam, ser. bogat etc., cu aceleaşi sensuri ca şi cuvîntul rom . (v. etim .
Berneker, 6 7 ; Yasm er, I 98).
Sărac, înv., reg. sireac ’ (Banat, Olt., S-Y. Trans.) orfan2 ; lipsit de
bunuri materiale ; (şi subst.) de jos, din popor (opus : bogat) ; biet, sărman’
este, la origine un substantiv (form at cu ajutorul sufixului -ale din a d jec­
tivul sirb ’ orfan’ ) : bg. cupăn ’ orfan’ (Mlad. E t. 581), ser. siralc ’ id em '.
în aceleaşi lim bi există şi alt derivat — bg. cupoMâx, ser. siromah ’ om
sărac’ , din care provine rom . sirimdn, sărimdn, sărman. Aşadar, chiar în
limbile slave are lo c trecerea de la ’ orfan’ la ’ sărac’ , e drept, în alt d e r iv a t :
acest fapt uşurează explicaţia evoluţiei cuvîntului sărac în lim ba rom înă,
în decursul evului m ediu, într-o societate îm părţită pe clase3. A vîn d deja
sensul lărgit, sărac a putut fi întrebuinţat şi figurat, cu înţelesul ’ biet,
nenorocit’ : Na, c-am păţit-o, săracul de mine ! (Alecsandri, T. 381, ap.
DLRL, IV 28).

1 Pentru ev olu ţia sensului v e z i L . Şăineunu, încercare, p . 2 0 9 —210.

2 V ezi A L R M I 308/.
8 Cf. C. C. G iu rescu , D espre „ s ir a c " ţi „sirom a h ” In documentele slave m untene, V illenij
|| Munte, 1923 (e x tr. „ R e v is t a is t o r ic ii” , X I I I , 1 - 3 , 1927).
 188 G. MIHAILA

43. Diverse însuşiri concrete sau abstracte ale obiectelor în general

O serie de a d jectiv e cu sensuri con crete sau abstracte exprimă,

însuşiri ale obiectelor în general. D e cele m ai m ulte ori, ele sînt polisemantice
şi, în această calitate, au o sferă de întrebuinţare m u lt m ai largă, aplicîn-
du-se anim alelor, lucrurilor, acţiunilor, n oţiu n ilor abstra cte etc. în afară
de acestea, există unele a d jectiv e la care tocm a i întrebuinţarea cu privire
la oam eni e m ai rară, secundară. Ia tă de ce le-am gru p a t într-o categorie
aparte. D intre acestea notăm , printre altele :
P estriţ, pistriţ corespunde, ca sens şi rădăcină, slav. bis., vrus. nKCTp-K,
bg. n icim p , rus. necmpuă etc. (V asm er, I I 348). C u vîn tu l rom . presupune
însă o form aţie cu sufixul — bcb ( *pbstrbcb) de tip u l rus. necmpeiţ,
cu un sens specializat — ’ ciuperca B oletu s (P oly p oru s) squamosus’,
şi ’ A garicus dentatus’ (D ai, I I I 104). F orm a sim plă, fă ră sufix, se păstrează
d oa r în verbul a îm -pestri, îm pietrir, coresp u n ză tor b g. nicmpn, rus.
necmpumb (a îm pestriţa e un derivat de la pestriţ).
Ţ eapăn corespunde slav. bis.-srb. u.'kn'fcirh ’ rigidus, starr’ (Berne­
ker, 125 ; Vasm er, I I I 289 : iţenenemb).
T îm p ’ tocit, ştirbit, n e a scu ţit; (fig.) tîm p it, id io t ’ corespunde prin
am bele sensuri adjectivu lu i sl. com .* top?> : sl. bis.-srb. T^m*, bg.
ser. tU p ; cf. rus. m yn ou etc. (V asm er, I I I 153). P en tru al doilea sens, figu­
rat, lim ba rom înă foloseşte m ai ales a d jectiv u l-p a rticip iu tîmpit { < a
se tîm pi).
Straşnic, cu diversele lui sensuri, corespu n de vsl. cTpduiHH'K, bg-
cmpâmeHy cmpdtuHUK, ser. strâ§an, cf. rus. cmpduiHbiu e tc.
N ăprasnic ’ neaşteptat, fu lg e r ă to r ; iute, v iolen t, n ă v a ln ic ; grozav,
cu m p lit’ corespunde, cu prim ul său sens, vsl. HdnpdCKH-K ’ neaşteptat, nă­
p ra sn ic’ (H w b. 61), bg. nanpdcen, ser. n ă p ra sa n ; cf. u cr. Hanpdcnuu, rus.
nanpăcHbiă etc. (M lad. E t. 335 ; V asm er, I I 197).
L a prim ele a d jectiv e n o ta te m ai sus sensurile in iţiale sînt concrete,
dar cu vin tele respective p o t căpăta şi v a lori figu rate, abstracte. în schimb,
ultim ele dou ă sînt abstracte.
★
P rin urm are, în lim ba rom în ă au pătrun s cîte v a zeci de adjective
din dialectele slave de sud. D intre acestea, am analizat doa r pe cele mai
întrebuinţate, care fa c parte din fon d u l stabil şi com u n al lim bii rom în e :
a d je ctiv e care caracterizează pe om din p u n ct de ved ere fizic şi moral,
a d je ctiv e referitoare la anim alele d om estice etc.
P oa te că una din caracteristicile p rin cipale ale acestor cuvinte este
bogăţia lor sem antică, posibilitatea de a-şi ex tin d e întrebuinţarea la mai
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 189

piuite clase de obiecte. Din pnnct de vedere formal, unele sînt la origine
substantive (sărac), altele, dimpotrivă, ajung să se întrebuinţeze şi ca
substantive (bogat, mîndră). Lărgirea sensului apare şi mai pregnantă
prin întrebuinţarea celor mai multe adjective (în forma de masc.-neutru)
oa adverbe, ceea ce le abstractizează şi mai mult (cf. straşnic de b u n ; se
simte prost ’ e boln av’ etc.).
în afară de derivatele diminutivale (ex. drag — drăguţ, drăgălaş),
numeroase adjective sînt înconjurate de o întreagă familie de cuvinte,
dintre care verbul sau unul din substantive a putut intra direct din dialec­
tele slave (cf. scump — a (se) scumpi, deriv. rom. scumpete; drag — dra­
goste, deriv. rom . a îndrăgi, a se îndrăgosti).

C VERBE

în paginile precedente am întîlnit numeroase verbe, fie derivate

pe teren romînesc de la substantive sau adjective de origine slavă, fie
derivate pe teren slav. în cazul acestora din urmă, enumerarea lor alături
de substantive ni s-a părut potrivită, deoarece forma iniţială a cuibului
respectiv de cuvinte era cea nominală, dacă nu din punct de vedere al
etimologiei slave, cel puţin din punct de vedere al celei slavo-romîne.
Există însă în limba romînă un număr considerabil de verbe de pro­
venienţă slavă, care sînt primare fie pe teren slav, fie, cel puţin, din punc­
tul de vedere al istoriei limbii romîne.
Pătrunderea în limba romînă a unui mare număr de verbe slave
e o dovadă în plus a existenţei unui îndelung şi extins bilingvism în peri­
oada celor mai vechi contacte slavo-romîne. Multe dintre ele denumesc
o serie de acţiuni elementare, generale, fiind prezente în fondul stabil
şi curent al lim bii romîne.
Multe verbe slave au pătruns în limba romînă cu prefixele corespun­
zătoare, care însă în foarte multe cazuri nu mai sînt percepute de vorbi­
tori, nu sînt productive în limba romînă. Fac excepţie cîteva prefixe,
printre care cel mai productiv e răz-, răs- (slav. raz-, ras-).
Studierea structurii lor morfologice, dezvăluirea legilor după care
aceste verbe au fost incluse în conjugările romîneşti (de ex., majoritatea
verbelor slave au intrat în conjugarea a IV-a în 4), stabilirea temei prezen­
tului şi a form ei iniţiale — perfective sau imperfective — care a fost
împrumutată, analiza viabilităţii prefixelor sau a contopirii lor cu rădă­
cina verbului etc. constituie probleme aparte, oare depăşesc cadrul unei
190 G. MIHAILA

lucrări lexicologice. De aceea ne-am mărginit doar la enumerarea lo K ji<

subliniind necesitatea unui studiu aparte com plex consacrat verbelor d l a
origine slavă în limba romînă1. K
în capitolul de faţă nu vom analiza toate verbele de origine slavj
din limba romînă, ci doar pe cele mai răspîndite în graiurile populare »i | li
lim ba literară. O prezentare exhaustivă a lor, ca şi a altor categorii de
cuvinte, va fi posibilă abia după întocmirea unui dicţionar etimologic I 81
com plet al împrumuturilor slave în limba romînă. I f;
Cele cîteva grupe de verbe pe care le vom enumera mai jos dau
posibilitatea să se aprecieze, fie şi în linii generale, locul pe care-1 \ d
ocupă verbele de origine slavă în sistemul lexical al limbii romîne, să se f c
determine greutatea lor specifică într-un sector sau altul al vocabularului * c
lim bii romîne. Desigur, clasificarea propusă mai jos nu e nici definitiva, I (
nici com pletă, ea reprezentînd doar o simplă jalonare, care să indice gru- &;
pele de verbe slave cele mai im portante pătrunse în limba romînă.îu f Ş
acest sens, ele au fost grupate a s tfe l:
1) verbe care denumesc munca, precum şi o serie de procese tehnice
şi de producţie,
2) verbe care denumesc diverse acţiuni concrete, 1 i
3) verbe care exprimă reacţii ale corpului omenesc,
4) verbe care exprimă stări sufleteşti,
5) verba dicendi.

44. Munca, procese tehnice şi de producţie

în tre verbele de origine slavă din lim ba romînă un loc de seamă

îl ocupă cele referitoare la noţiunea de muncă în general şi la diverse
procese tehnice şi de producţie, caracteristice, în primul rînd, pentru eco-

1 U nele problem e de acest fel sînt tratate de R . E . K o rn fe ld în disertaţia de candidat

în ştiinţe 0yHKi^uu ejia eojibn u x npucm aeoK cjiaesm cnozo npoucxootcdenu n e MOAdaecKOM xaw t
(te x t d a ctilog r.), M oscova, 1954, II 4- 233 file. A u torefera t, M oscova , 1955. Materialul pre­
zen tat în disertaţie e în măsură să dea o idee asupra b o g ă ţie i lexica le pe care o prezintă verbele
de origin e slavă în lim ba rom înă. D in păcate însă, autoarea am estecă uneori, în analiza pre­
fix e lo r, prin cipiu l etim ologic cu cel fu n cţion al, susţinînd ideea, care nu c confirm ată în întregi*»#
de m aterial, că „p refix ele verbale de origin e slavă în lim b a m oldoven ească [resp. în roniînă)
a u , în marea lor m ajoritate, aceeaşi valoare fu n cţion ală ca şi în lim b ile slav e” (Disertaţie, fila 10)«
Cf. critica acestui pu nct de vedere la G. P . K le p ik o v a , (PyHKiiuu cjiaeaHcnux a.»asMbHM
npucmae&K e ucmpopyMbiHCKOM, „ B o n p o c u CJiaBHHCKoro HauMoaiiamiH” , fasc. 4, Moscov*»
19 59, p. 56.
O serie de observaţii asupra v erb elor de origin e slavă se găsesc în monumentala lucrare
a Iul A lf L om bard, L e verbe roum ain, JSlude m orphologique, v o i. I — II, Lund, 1955 (v «
p . 34 urm .).
 ÎM PRU M U TU R I VECHI SUD-SLAVE IN LIM BA ROMINA 191

nomia agricolă, sătească, dar avînd şi alte sensuri ,,tehnice” : a m unci,

d (se) tru d i; a pră şi, a plivi, a îmblăti, a c o s i; a îm pleti, a toci, a
topi etc.
în m ulte cazuri, ele apar ca sinonime ale unor verbe m oştenite din
latină sau îm prum utate din alte lim bi.
Astfel, pen tru noţiunea generală j,travailler” , lim ba rom înă fo lo ­
seşte, alături de a lucra ( < lat.), un verb de origine slavă a m unci, cu
familia sa de cu vin te (mtincă, muncitor e t c .) 1.
Materialul com p a ra tiv din lim bile slave şi datele lim bii rom în e
dovedesc că sensul iniţial al verbului a munci este ’ a supune la cazne, a
chinui’ (tranzitiv), de la care s-a dezvoltat, în form a reflexivă, înţelesul
de ’a se strădui, a fa ce eforturi, a se tru di’ ; de la acest reflexiv a fost extras
cu timpul un in tran zitiv a m unci cu sensul de ’ a lucra’ . Paralel cu verb u l
şi pe baza lui şi-a schim bat sensul şi substantivul m uncă, îm pru m u tat
si el din dialectele slave de sud.
T
Iată cuvintele corespunzătoare din lim bile slave de sud : vsl. m^ mhth
’torquere, punire’ , ’ cruciatus, torm entum , supplicium , d olor’ (M ikl.
Lex. 395 ; H w b. 5 8 ); bg. Mina -uiu ’a chinui’ , Mina ce ’ a se c h in u i;
a se strădui, a se tru d i’ , Mina ’ chin, caznă, su ferin ţă ; i a d ; strădanie,
încordare; (p op .) rezultatul m uncii, agonisită’ (G herov, I I I 1 0 7 ; D u ver-
nois, 1 261; E B , I I 1 1 3 ); ser. mfociti ’ a ch in u i; a n e c ă ji; (intranz., în v .)
a munci, a lu cra’ 2 ; mfociti se ’ a se c h in u i; a se strădui, a se tru di’ , miilea
’chin, caznă, su ferin ţă ; strădanie, t r u d ă ; m uncă g r e a ; rezultatul m u n cii’
(Ivek.-Broz, I 7 1 4 ; R je cn ik , V I I 1 1 5 —1 1 7 ); cf. rus. Mynumbcn, ucr.
MynumucH ’ a se c h in u i; a se sforţa, a se trudi’ (v. etim . Y asm er, I I 181).
în magh. munka, îm prum utat din slavă, prezintă aceleaşi sensuri ca şi
rom. muncă — ’ cruciatus ; labor, lassitudo ; labor, praxis, n e g o tiu m ; opus ;
operi fructus, m erces’ (K niezsa, 3 4 6 —347)®.
V erbul reflexiv şi-a lărgit sensul în limbile slave de sud, care însă
păstrează pe prim ul plan înţelesul iniţial al cuvîntului, în tim p ce în rom .
şi magh. el a răm as în um bră.

1 Cf. Iorgu I o rd a n , N oţiu n ea „m u n c ă ” in lim bile rom anice, „ A r h iv a ” (I a ş i), X X I X (1922)*

nr- 2, p. 2 1 6 —23 7 ; v e z i şi C. R a c o v iţ ă , „ T r a v a il” et „ sou ffrance” , B L , V I I (1 9 3 9 ), p . 96 — 101.
2 A cest d in u rm ă sens al v e rb u lu i, p re cu m şi d iateza sa coresp u n d situ a ţie i d in lim b a
romînă. In R je (n ik 9 V I I 115 — 11 7, se sp e cifică în să că sensul re sp e ctiv apare d o a r la s cr iito r ii
din sec. X V I — X V I I I , adesea în În tov ă ră şire cu truditi se.
3 P entru aceasta n u e n e v o ie să presu p u n em in flu en ţa lim b ii m agh iare asu pra lim b ii
romîne (K n iezsa ) sa u , in v e rs , a lim b ii rom ln e asupra m agh iarei. E v o lu ţia sem a n tică a p u tu t să
aibă lo c paralel (şi, p o a te , în in tera cţiu n e p e un a n u m it te rito riu ), d a că ţin e m seam a de sursa
comună şi d e fa p tu l că to c m a i lim b ile slave de su d , In sp ecial sîrb a , p re zin tă sen su ri n o i, ca
^ dezvoltare a ce lu i in iţia l.
 192 G. MIHAILA

Textele vechi romîneşti dau însă numeroase exemple de păstrare

a sensului vechi.
Cf. a munci (tranz.) ’ a supune la cazne, la tortură’ : . . .împăraţii
cei necredincioşi... în multe chipuri dosădia şi muneia pre creştini...
(Varlaam, Carte romînească de învăţătură, 1643, ed. J. Byck, 1943,
p. 3 0 —31).
Cu valoare abstractă — ’ a supăra, a necăji’ :
Spune, inim ioară, spune,
Ce durere te răpune,
Arată ce te munceşte?
Ce boală te ch in uieşte?
(len ă ch iţă V ăcărescu ).

Cf. forma reflexivă, cu sensul ’a se trudi’ :

Pentru trei coţi de păm int
Tare mult te-ai m ai muncit 1
Gospodarul meu iubit 1
(A n to l, p op . 173).

Sensul nou, derivat — ’a lucra’ îl întîlnim încă în textele vechi:

D e tînăru va cam m u n c i.. . (Eujdeniţa popei Ion Romînul, 1620, în DE,
V , 1927—28, p. 594).
Aşadar, evoluţia sensului verbului în limbile sud-slave o regăsim
şi în limba romînă, care a generalizat astăzi sensul cel mai nou, acela de
,,a se trudi” , ,,a lucra” .
De altfel, noţiunile abstracte ,,muncă” , ,,a m unci” , ,,muncitor” sînt
exprimate în limbile slave actuale, ca şi în limbile romanice, prin cuvinte
diferite, care toate-şi au originea în slava comună : rus. p a 6 oma, paâomamb,
p a 6 onuu; mpyd, mpydumbcn, mpyMceHHUK, mpydHuţuucn; ucr. npaiţx,
npaiţtoeamu; poâoma, p o 6 umu; bg. mpyd, mpydn ce; padoma, paâoma;
ser. rad, raditi, zaraditi; sloven, delo, ceh. prace, pracovati; pol. praca,
pracowac e t c .1. Evoluţia semantică a unora din ele (rus. padoma, rus. bg.
mpyd, ceh. prace etc.) a urmat, în linii mari, tendinţa generală observată
la cuvintele de acest fel în mai multe lim b i2.
Concluzia ce se poate desprinde de aici e că astfel de noţiuni abstracte
şi-au căpătat expresia lingvistică în m od independent (uneori, interde­
pendent) în diversele limbi slave sau romanice, în epoci nu prea îndepăr-

1 Cf. K . H orâlek, Uvod do studia slovansk^ch fa zyk ă , P raga, 1955, p. 4 9 ; N. A. Kofl-

d ra şov, CAaenncKue m w k u , M oscova, 1956, p . 8, 9.
2 Cf. I. Iordan, art. c i t .; C. R a co v iţă , art. cit. P entru cu vin tele slave vezi dicţionarele
etim ologice : Berneker, 194 ( dlto) ; V asm er, II 480 (paO om a), I I I 143 (m p y d ); BrQckner, 434
(p ra ca ); M achek, 388 (prace).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMÎNĂ 193

tate şi că ele sînt supuse evolu ţiei istorice. Aşa, de pildă, în lim ba rom înă
literară unele delim itări între derivatele verbelor a munci şi a lucra, care
au ajuns să fie sinonim e pen tru unele sensuri, au avut loc abia în ultim ul
secol: com p. m uncitor şi lucrător pe baza diverselor dicţionare ale lim bii
xoinîne, inclusiv cele recen te editate de A cadem ia R .P .R .
Dacă a m unci, m uncă au dus tendinţa spre „neutralizare” a sensului
pînă la capăt, în schim b alt verb de origine slavă a (se) trudişi postverbalul
său trudă au con tin u a t să-şi păstreze nuanţa afectivă pe prim ul plan 2.
tu limbile slave de sud a v e m : vsl. tp©\*ahth ’vexare’ , tpcyahth cm
’ vexari, laborare’ , Tpo^A^ ’ strădanie, t r u d ă ; agonisită’ (Mikl. L ex. 1005,
Hwb. 139), bg. mpydfi ce ’ a m unci, a lu cra ; a se trudi, a se strădui’ ,
mpyd ’tr u d ă ; m u n c ă ; rezu ltatu l m u n cii; lucrare ştiinţifică’ (B T R , 876),
ser. truditi ’ fa tig o ’ , truditi se ’ a se chinui, a se strădui, a se tru d i’ , trud
’ chin, trudă, osteneală’ (Iv ek .-B roz, I I 5 9 7 ); cf. vrus. mpyd'b, care avea
şi sensul de ’ chin, durere, b o a lă ’ , spre deosebire de rus. m od. mpyd ’m uncă,
lucru, lucrare e t c .’ .
Se observă, deci, că în rom . situaţia e aproape aceeaşi ca în bg.
şi ser.: a (se) trudi — ’ a (se) chinui, a (se) c ă z n i; a m unci din greu, a-şi
da osteneala’ ; trudă (postverbal) — ’ oboseală, chin, su ferin ţă ; efort fizic,
muncă grea, străduinţă’ ..
Iată cîteva exem ple :
c, trudi :
M o ş ie r ii şi arendaşii au în flă m in zit ţăranu
Ş i îl tru d esc tot a n u l. (T . A r g h e z i, 1907).

a se tm di: Ia , m ă trudesc de vr’ o două-trei sile să car pocitul ist de

xoare în bordei, ca să am lumină, şi nici că p o t . . . (Creangă, Prostia
omenească).
★
Trecem în continuare,* la 'v e r b e le care denumesc procese tehnice
şi de producţie con crete. Unele dintre ele se referă direct la m uncile agri­
cole (a prăşi, a plivi, a îm blătl; cf. şi a cosi, a grebla, § 1) sau la creşterea
vitelor (a prăsi), altele denum esc procese „teh n ice” (a împleti, a toci, a
topi, a croi) etc.
1 A stfel, în a d o u a ju m ă ta te a sec. X I X n o ţiu n e a de „ m u n c ito r in d u s tria l” se red a în că
Prin cuvîntul lu cr ă to r ; c f. A so cia ţia generală a lucrătorilor din R om tn ia (1 8 7 2 ), cu organ u l său
presă L ucrătorul rom tn. P a tru sp rezece an i m ai tîrziu ia fiin ţă Cercul muncitorilor din Ia şi
{1886) , iar în 1893 se org a n izea ză Partidul social-democrat al muncitorilor din R o m tn ia . D in a ceşti
ani sensul p rim al c u v în tu lu i muncitor d e v in e „ m u n c ito r in d u stria l” .
2 Cf. gradarea plină d e e fe c t la un dramaturg fin ca M. S cbastlan : (D ir e c to r u l) D in
turnul de fildeş tn care v-aţi retras, abia aruncaţi o privire indiferentă spre niuncu noastră, s p r ţ
truda noastră şi vi se pare că e prea vulgară. . . (Ultima oră, II, |§J

13 - c. H92
 194 G. MIHAILA

Fără a insista prea mult asupra întrebuinţării lor, le vom enumera,

m ai jos, indîcînd la fiecare etim ologia :
A prăşi ’ a săpa locuri cultivate’ 1 : sl. bis. npauiHTH (MikL
L ex. 659), bg. npaiua, -uiu ’ a face praf ; a prăşi’ (de ex. npaiua M 3e = &
prăşi via, Gherov, I V 260), ser. prâHti ’idem ’ ; cf. rus. nopoiuâmb, ucr.
nopouiumu ’ a face praf’ 2 ; verbul a pătruns în lim ba rom înă doar cu cel
de-al doilea sens, derivat, existent în bg. şi ser.
D erivate rom îneşti : prăsitor, prâşilă (suf. -ilă) etc.
A plivi ’a curăţa de buruieni’ : vsl. nA'kTH, nA'ks^ nAtgfUJH ’colii-
gere’ (Mikl. Lex. 578)* bg. ruieea, -mu ’ a plivi de buruieni’ , cf. rus. nojiombţ
nojiio etc. (v. etim . Mlad. E t., 431, Vasm er, I I 398).
D erivate rom îneşti : pliveâlă, plevilă etc.
A îmblăti ’ a bate cerealele cu îm blăciul, a tre ie ra ; fig. a ciomăgi’ 3 r
vsl. MA'bTH, MAdTHTH, A\AduiT/Y», -THiiiH, bg. MJiâma, ser. mlâtiti, cf. rus.
Mojiomumb etc. (v. etim. Berneker, I I 73). V erbul apare în rom . numai cu
suf. de origine latină în - > îrn- 4.
V erbe care fa c parte din term inologia creşterii v ite lo r :
A se prăsi ’ (despre animale) a fa ce pui, a se înm ulţi’ , a prăsi (tranz.)
’ a creşte animale, a le în m u lţi; a semăna, a răspîndi o cultură’ : bg. npâcw
ce ’ (despre scroafă) a face pu rcei’ (npace ’pu rcel’ — B T R , 640), ser. prăsiţi
se ’idem ’ , cf. rus. nopocumbcn etc.
A scopi ’ a castra’ 5 : vsl. ckwihth, bg. ckouâ, cf. rus. cKonumb
(v. etim . Mlad. E t. 584, Vasm er, I I 645).
A lte verbe denum esc, după cu m am spus m ai sus, diverse procese
tehnice şi de producţie, dar adesea au şi sensuri m ai largi, „ne-
teh n ice” :
A suci ’ a în vîrti un fir t e x t i l ; a roti, a întoarce e tc .’ : vsl. coyKaTH,
c©ym*, bg. cyna (aor. cynax), cf. rus. cynumb (v. etim . M lad. Et. 618,
Vasm er, I I I 4 2 ; v . sucală, § 4).

1 Cu sen su l c o n c r e t „ a să p a (p o r u m b u l)” v e r b u l a p ră şi a fo s t în re g is tra t în M old ., Munt.

şi O lt., în t im p ce în T ra n s. şi B a n a t (p re c u m şi în u n ele p u n c te d in reg. s u b ca rp a tică ) se între­
b u in ţe a z ă v e r b u l la t. a să p a , ca re are u n sens m a i la rg (c f. A L R I 10 0, 101).
2 V e r b u l p r o v in e în lim b ile sla v e d e la *porxh (s l. m e rid . p r a x t > ro m . p r a f ); în rom.
în să p r a f şi a p r ă ş i n u m a i s în t le g a te e t im o lo g ic d in ca u za d isp a r iţie i leg ă tu rii semantice.
3 L im b a r o m în ă a p ă s tr a t şi v e r b u l co re s p u n z ă to r la t. tributare > a treiera. A stăzi, ele
s în t sin o n im e te rito r ia le : a treiera ( cu m a şin a ) — în B a n a t, O lt., M u n t., M o ld ., a tmblăti în Trans.
( v . A L R M n I 61 , a ic i h . 6 ; c f. şi A L R n I 7 4 : treierăm cu c a ii).
4 C f. tm btăciu ( § 1 ).
5 S in o n im e : a ju gă n t ( < ju gan < ju g ) şi n e o l. a castra (la t. l i t . ) ; cu sensul concret
„ a ca stra (v ie r u l)” v e r b u l a sco p i a fo s t în re g istra t în M u n t. şi O lt. (d e asem en ea în reg. Hune­
d o a ra şi su d u l M o ld .), a is c o p i — în B a n a t, ia r în restu l te r ito r iu lu i — a ju g ă n i (m a i rar a curd/0*
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 195

A împleti (numai cu prefixul îm- ; cf. pleată, § 26) ’a împreuna mai

multe fire ; a lucra obiecte din fire (cu igliţa), din nuiele, flori, papură e t c .;
a lega în cozi (părul)’ : vsl. imkth, iia*Tjk, bg. îuiemd etc. (Mlad. Et.
429, Vasmer, II 371).
A toci ’ a ascu ţi; a uza, a roade, a face mai puţin ascuţit; (argou şcol.)
a învăţa (de obicei, mecanic)’ : vsl. t g m h t h , bg. mona (I), ser. tdHti (II),

cf. rus. monumb etc. (v. etim. Mlad. Et. 636§ Vasmer, III 129);
derivate : tocilă (bg. mouujio), de aici tocilar (cf. bg. momuiăp), tocilărie.
A pritoci ’ a turna vinul dintr-un butoi intr-altul etc.’ e legat etimo­
logic de precedentul (pref. p n -< s l. pre-), fără ca această legătură să fie
percepută în r o m .: bg. npemona ’a turna dintr-un vas într-altul’ (Mlad.
Et. 515 ; de altfel, cbiar în limbile slave tociti a dat naştere la două omonime
cu sensul ’ a curge’ şi ’ a toci’ ; cf. Bulahovski, Turna aeaT., 5).
A topi ’ a face ca un corp să treacă din stare solidă în stare lichidă;
a dizolva; ,,a topi cînepă, inul” (cf. topilă ’loc unde se pune la topit cînepă’ :
bg. monujio ’idem’ ) ; (fig.) a nimici’ , a se topi ’ (despre zăpadă) a se trans­
forma în apă; a se d iz o lv a (fig .) a slăbi, a se vlăgui’ ; arom. tuchescu
’atopi; a se prăpădi’ (Dalametra, 210): vsl. TonHTH, ~ cm, bg. monâ
’l. a u da; 2. a topi’ , mona ce ’a se topi (despre zăpadă); (fig.) a slăbi’
(BTR 869), cf. rus. monumb (1, 2) etc. (v. etim. Mlad. Et. 631, Vasmer,
III 120).
A potopi ’ (despre ape) a inunda; a nimici, a prăpădi’ , legat etimologic
de precedentul (pref. sl. po- ) : vsl. noT©nHTH, bg. nomonâ etc. (cf, post-
verbalul potop : vsl. noTon"H, § 24).
A lipi ’a împreuna obiecte cu ajutorul unei materii cleioase ; a întinde
lut pe podeaua casei sau pe pereţi; a alătura, a apropia, a ataşa’ , a se
lipi ’a se împreuna; a se prinde, a se alătura; (fig.) a se ataşa de cineva’ ,
arom. alichescu (Capidan, 5 3 ): vsl. <vknHTH, bg. Jienâ, ^ ce, ser. dpiti, ~ se,
cf. rus. Jienumb, npu-Jiunămb etc. (v. Berneker, 712, 754).
Derivate rom îneşti: lipici (suf. -ici), lipicios, lipitâr, lipitoare ’Hirudo
medicinalis’ ; a (se) alipi (pref. a-).
A beli ’a jupui (pielea, blana), a descoji; ~ ochi — a holba ochii,
a-?i beli dinţii = a rîn ji; (fig.) a prăda, a jefui’ : bg. âejiâ, -uiu (2) ’a beli,
a descoji’ , spre deosebire de 6 ejiâ, -âiu (1) ’a înălbi pînza, a ghili1; a sule­
meni’ (Mlad. Tălk. 139), cf. vsl. BfcAHTH ’a albi (ceva)’ , ser. btliti ’idem’ ,
rus. 6ejiumb etc. (cauzative; v. Berneker, 55).
A cerni (înv. şi pop.) ’a înnegri, a vopsi în negru’ , a se cerni ’a se
tonegri; a purta doliu; (fig.) a se mîhni’ : bg. H^pna, cf. ser. tiiniti, rus.
puumb etc. (cf. cerneală, § 34).
1 A ghili, a bili (dial. M old.) e un Împrumut din ucr. : 6iAlmu.
196 G. MIHAILA

A croi ’a măsura şi a tăia materialul (pentru haine, încălţăminte)*

a plănui, a ticlui (ex. ~ o m inciună); a deschide dru m ; a lovi, a bate’
arom. cruescu (Dalametra, 69) : bg. Kpoâ, ser. Icrojiti, cf. rus. npoumb etc.
(Berneker, 620); verb derivat: a răscroi (bg. paaKpon, ser. raslcrojiti).
derivate rom. : croidlă, croitorx, croitorie.
A căli ’a mări duritatea şi rezistenţa unui m eta l; fig. a întări, a
o ţe li; (pop.) a prăji (varza)’ : vsl. K4a h t h , bg. kcuiâ ’idem rom.’ (Mlad.
Tălk. 992), ser. haliţi, cf. rus. ncuiiimb etc. (Berneker, 476).
Cîteva verbe de origine slavă denumesc acţiuni „gospodăreşti” ,
„casnice” :
A opări ’a turna lichid fierbinte peste ceva etc.’ : bg. ondpa ’a arde,
a pîrli, a opări’ ( < napn + pref. o - ; Mlad. Et. 382), ser. opăriţi ( <pariti)
’idem’ (Ivek.-Broz, I 900), cf. rus. napumb, ynapumb etc. (v. etim. Yasmer,
I I 316).
A prăji ’a frige (un aliment, în grăsime)’ , a se prăji ’a se frige; a se
expune la căldura soarelui sau a focului’ , arom. pîrjâscu : bg. npdwca, mpuca
’ a prăji, a frige’ (Mlad. Et. 503, 539), cf. pol. prazyc (si$) ’a (se) prăji, a
(se) arde’ (cf. ~ si$ na sloncu ’a se prăji la soare’ ; v. etim. Briickner,
434); din bulg. împrumutat şi în alb. : perzhit ’a frige, a prăji’
(Meyer, 334). . . .
Derivate rom îneşti: prăjeală, prăjitură (prăjit + suf. -ură).
A obloji ’ (pop.) a pansa o rană ; (înv.) a înveli’ , a se obloji i se înveli,
a se înfofoli’ : bg.oâjiootca ’a înveli’ (Mlad. Et. 366), ser. obloziti ’a înveli;
a obloji etc.’ (Rjecnik, Y III 404), cf. rus. o 6jiooteâmb, ucr. o6jioMcumu.

45. Diverse acţiuni concrete

Numeroase verbe de origine slavă denumesc acţiuni concrete, avînd

de cele mai multe ori sensuri largi şi întrebuinţîndu-se pentru exprimarea
unor noţiuni foarte diferite. O simplă enumerare a celor mai întrebuinţate
dintre ele poate da o idee de bogăţia şi varietatea lor 2 :
A clădi ’ a aşeza lucruri (de acelaşi fel) g ră m a d ă ; a zidi, a construi’ :
vsl. KAdCTH, k a ’ a aşeza, a pune’ , bg. KJiadn (tcjiada), cf. rus. KJiacnib,
KJiady etc. (Berneker, 5 0 7 — 8).
A clăti ’ a clătina, a mişca, a le g ă n a ; a curăţi spălînd uşor cu apă;
a z g u d u i; a urni’ , a se clăti | vsl. ka4thth ’ a mişca, a clătina, a legăna»

1 Cf. răsplndirea termenului croitor (A L R M n I 327) — tn O lt., M unt., M o ld .; in Trans*

a fost Înregistrat cuvîntul de origine maghiară sabău ( < szabâ), iar In Banat — şn a id ă r(< germ.
Schneider).
I Nefiind posibilă o grupare a lor după înţeles, le vom da In ordine alfabetică.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 197

a împinge’ , ka4thth c<î\, bg. KJiămsi, ser. kldtiti, cf. rus. Kojiomumb, ucr.
jtoAomumu etc. (Berneker, 550).
Cu ajutorul sufixului -iwa s-a format în rom. verbul iterativ a
clătind.
A dobîndi ’a obţine, a cîştiga (în urma unui e fo r t); a procura, a g ă s i;
a cuceri’: vsl. a^k'hith, a^e^A*»» cf. bg. doâueaM, do6 ux, rus. do6 umb, do 6 uedmb
etc. Din acest exem plu se vede clar că în rom. a pătruns verbul cu tem a
prezentului: dobod-o < dobînd-esc (înainte de denazalizare în dialectele
slave de sud).
A dovedi ’a demonstra, a proba ; a arăta, a v ă d i; a învinge, a b ir u i;
(Mold.) a termina, a isprăvi’ : vsl. aoricth, a«k*A*> ’adducere, producere,
parare’ (Mikl. Lex. 168), b g. doeedd, ser. dovesti, -dem, cf. ucr. doeecmu,
doeodumu (şi cu sensul de ’a dovedi, a demonstra’ — Hrinc. 446), rus.
doeodumb (şi cu sensul înv. de ’a dovedi’ — Cjiob. Aita#. I I I 8 6 8; cf. sl.
bis. a«k®A^ ’argum entum ’ , rus. doeod).
A izbi ’ a lovi cu pu tere; a a taca; (fig.) a impresiona’ : vsl. h 3 b h t h ,
bg. u36 uh, ser. Izbiţi, cf. rus. u36 umb etc. (iz-biti ’a lovi, a bate’ ).
A izbîndi ’a re u şi ; a învinge în luptă’ : vsl. hsk'kjth, h3k*a^ (izbod-o >
isbînd-esc), cf. bg. mdideciM, U 36id n a . Dubletul său a izbuti ’a duce la bun
sfîrşit, a reuşi’ pare a proveni de la tema infinitivului (cu redarea lui y
prin u, ceea ce ar indica o epocă veche a îm prum utului): inf. izbyti, aor.
izbyxi, izbysto x.
A învîrti ’a roti, a suci, a răsuci etc. (şi fig.)’ , arom. anvîrtescu apare
numai cu prefixul în- ( < lat. in-) adăugat la forma iniţială slavă : vsl.
Rpvr’k'nH, •Kp'KuiT/ţ», Kp'hTHuiH,bg. G7>pm& ser. vHeti, cf. rus. eepmemb etc.
(Vasmer, I 1 9 0 ); împrumutat şi în alb. : vertiti (Meyer, 470).
Derivate rom în eşti: învîrtit-ură, învîrtită (part. trec. fem .) ’numele
unui joc popular’ , vîrti-cuş (fără prefix !), în-vîrticuş etc.
A lovi ’ a i z b i; a atinge etc.’ prezintă o anumită lărgire a sensului
faţă de verbul slav (v. în partea a I l - a ) : a o k h t h ’venari, capere, piscari’
(Mikl. Lex. 342, H w b. 52), bg. JioeA ’ a prinde, a apuca; a vîna, a pescui’
(Gherov, III, 1 8 —19), ser. Idviti ’venari, piscari; fig. a urmări’ (R jecn ik ,
168), cf. rus. Aoeumb, ucr. Aoeumu etc. (Berneker, 735).
A nimeri, a nemeri ’a lovi (unde trebuie) ; a ajunge, a sosi u n d e v a ;
a afla, a găsi (din întîmplare)’ , a se nimeri ’ a se întîm pla; a se afla (din
*ntîmplare) undeva; (pop.) a se potrivi’ : bg. naMipa, na.uiipaM ’ a găsi, a
descoperi, a nimeri’ (B T R , 423), ^ oe ’a se afla, a se găsi, a se nimeri’ ,
nămeriti, ~ oe.
1 Vezi observaţia Iul P. Skok, In „S la v ia ” , IV, 1, 1 3 5 ; cf. Kt . Sandfekl, Lirxguistique
198 G. MIHAILA

A oborî ’a doborî, a culca la p ă m în t; a ucide’ : vsl. obophth ’um-

reissen’ (H wb. 73), bg. oâopa ’ a oborî, a d o b o rî; (fig.) a infirm a’ (Gherov,
I I I 3 0 5 ; B T R , 478), ser. oboriti ’ a răsturna* a oborî, a doborî, a coborî;
(fig.) a infirm a’ (R jecnik, V III 426—429).
Din aceeaşi rădăcină fac parte a dobori ’ a da jos, a răsturna; a
înfrînge, a birui’ ( < do-boriti : bg. do 6 opn ’ a doborî, a oborî’ Gherov,
1 301) şi a coborî ’ a (se) da jos ; a se lăsa, a cădea etc.’ (pref. rom . co- + borî
din o-b orî; cf. şi s-co-borî).
A oglindi, a oglinda ’ (înv. M old.) a privi îm p reju r; a reflecta’ , a se
oglindi ’ a se reflecta ; a se privi în oglindă’ : vsl. cm ’ a privi împre­
ju r’ (H wb. 75), cf. bg. osjiedaM ’ a privi îm prejur’ , ozjiedaM ce ’ a privi cu
atenţie îm p reju r; a se privi în oglindă’ (B T R , 485), ser. ogledati ’ a privi
îm prejur ; a încerca ; a oglindi, a reflecta’ , ogledati se ’ a se p r iv i; a se uita
în o g lin d ă ; a se reflecta etc.’ (R jecn ik , V I I I 746). Oglindă e un postverbal
(pentru sens cf. bg. ozjiedâjio ser. ogledalo) K
A opri ’ a curma ; a reţine ; a interzice’ , a se opri ’ a p o p o s i; a se fixa
(asupra)’ : bg. onpd, onupaM ’a atinge; a ajunge la (ex. onprbjiu do njianunama
= ,,au ajuns la munte” > ,,s-au o p rit” ) ; a reţine (onpsi m u dea zpoiua — cf.
rom . a-i opri din leafă) ; etc.’ (Gherov, I I I 370), ser. âpreti, dpirati ’am
etwas stemmen ; ~ o ci — seinen B lick auf etwas richten’ (cf. rom. şi-a
oprit ochii asupra lu i) ; ~ se ’ sich anstemmen ; sich setzen (von der Armee),
a se opri’ (Ivek.-B roz, I 903), cf. rus. onepemb, ynupămb etc. (v. etim. Mlad.
E t. 383).
A păzi ’a veghea, a supraveghea, a împlini (o poruncă etc.)’ , a se
păzi ’ a se feri’ : bg. nâ3H, ~ ce ’ idem ’ (Gherov, I Y 5), ser. păriti, cf. sloven.
paziti (v. etim. Mikl. E W , 2 3 4 ; Potebnia, 3 t . I I I , 1 3 ; Mlad. Et. 408).
A pîndi ’ a observa cu aten ţie; a urmări’ : vsl. (Itrahth ’ a alunga’
(Mikl. Lex. 764), cf. bg. nidx ’idem ’ , ser. puditi ’te r r e o ; (Croaţia) fugo’
(Ivek.-B roz, I I 2 8 1 ); cf. şi ucr. n^dumu ’ a alunga’ , rus. dial. apus. nydumb
’ a speria, a alunga’ (Dai, I I I 535). Derivat — nom en agentis : pîndăr
’paznic’ ( < ’ care alungă pe răufăcători’ ; cf. bg. mdâp ’paznic, pîndar’ , ser*
pudâr ’idem ’ ) (v. etim. Mikl. E W , 257 ; Yasmer, I I 4 6 1 ; v. mai sus, p. 137).
A prii ’ a fi favorabil, a fi de folos’ : vsl. npHiaTH, -raw» (Hwb. 103),
bg. npuAsi (ex. adene mu npune ’ mîncarea îmi prieşte’ ), ser. prijati, cf. ucr.
npuâmu ' a p rii; a prim i’ , rus. npuÂmb (v. etim. Yasmer, I I 436).
A primeni ’ a schimba, a în n o i; a schimba rufele’ , a se primeni ’a se
în n o i; a-şi schimba rufele’ : bg. npeMenn, ~ ce ’ a (se) sch im b a ; a(şi) schimba
rufele’ (Gherov, I Y 367), cf. ucr. nepeMÎHÂmu, rus. nepeMenÂmb.
1 Oglindă & fo st Înregistrat (A L R M II 374) aproape pe Întreg teritoriul lim b ii rom îne, cu
excepţia N .V . T rans., unde se întrebu inţează cotătoare ( = căutătoare < acău ta şi cu sensul 'a privi’)'
 îm p r u m u t u r i vec h i s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 19»

A primi, mv. a p riim i ’a căpăta, a accepta etc.’ : vsl. iiphiath, npHH

(contracţia vocalei duble; cf. Yaillant, Gr. comp. I, 142, 195)
ia lua, a primi’, ser. primiţi (cf. rus. viit. simpl. npuMy de la npunumb
’a primi) a lua’).
A risipi, înv. a răsipi ’a împrăştia, a irosi’, a se ~ ’a se răspîndi;
a seîmprăştia ; a se spulbera’ :bg. pa3cuna, ser. răsipati, cf. rus. paccundmb
«tc. (* ras-sypati ; prefixul ras- nu mai e perceput în rom.; în plus
forma mai nouă e rezultatul unei asimilări vocalice la distanţă :.ă — i).
A zdrobi ’a strivi, a sfărîma’: bg. cdpo6n (Mlad. Et. 576 ; prefixat
de la dpo6Â, cf. bg. dpo6 — rom. drob).
★
Unele verbe din această grupă numeroasă pot fi totuşi reunite ca
avînd unele trăsături comune din punct de vedere semantic. Aşa, de pildă,
cîteva dintre ele sînt verbe de mişcare, deşi în limbile slave pot să aibă
alte valori:
A goni ’a fugări; a alunga; a alerga’, arom. agunSscu : vsl. tohhth,
T)g. eonsi, ser. goniţi, cf. ucr. sonumu etc. (v. etim. Yasmer, I 279).
Yerbul slav a pătruns în rom. şi în forme prefixate : izgoni (vsl.
«3roNHTH, bg. u3z6 hsi etc.), prigoni (< * progoni: vsl. nporoHHTH, bg.
nţosoHÂ, ser. progoniti).
A năpădi ’a împresura; a năvăli; a izbucni’: vsl. tunacTH, nandA*,
l)g. nanădaM, cf. rus. nandemb, nanădamb etc. (sl. c. na-pasti, na-pado).
A năvăli ’a ataca, a invada ; a se revărsa; a se îmbulzi’: bg. uaeâjiHM
fier. năvăliţi, cf. rus. naeajiumb (cu) etc. (Sl. c. na-valiti).
A (se) prăvăli ’a se rostogoli; a cădea răsturnîndu-se; a răsturna;
a doborî’: bg. npoeajin (ce), cf. rus. npoeajiumb(cn), ucr. npoeajiumu(cn)
(sl. c. pro-valiti).
A răspîndi ’a împrăştia’, a se răspîndi ’a se difuza; a se răsfira,
a se răzleţi’ : vsl. pacn^AHTH ’a alunga, a împrăştia’, cf. bg. pa,3nidx,
ser. raspuditi ’a alunga, a împrăştia’, ~ se ’a se împrăştia, a se răspîndi’
(gl. c. ras-poditi, cf. a pîndi).
Tot aici pot fi adăugate verbele a se ivi (perceput, în primul rînd,
€a verb de mişcare) şi a (se) grăbi, la care ideea de mişcare s-a dez­
voltat ulterior :
A se ivi ’a se arăta, a apărea (de undeva)’,înv. a ivi ’a arăta’ (formă
'kv. iuvi) : vsl. rasHTH ( c m ) , bg. mâ (ce), cf. rus. aeumbCH etc.
A se grăbi ’a-şi iuţi, mişcările, mersul’,a grăbi 'a iuţi, a accelera’:
kg. zpă6x (ce), ser. grăbiţi (se) etc. (v. etim. Berneker, 344; vezi mai
Amănunţit în partea II). . .-.o
200 G. MIHAILA

Dubletul a sfîrşi — a săvîrşi şi verbul a isprăvi arată sfîrşitul unei

acţiuni.
$

Primele două reprezintă unul şi acelaşi cuvînt slav, cu deosebirea

că sfîrşi a pătruns pe cale orală (cf. bg. ceipiua ser. svfSiti, cu asimilaţia,
sv- > sf-), iar a săvîrşi pe cale cărturărească din sl. bis. (vsl.) c'hkp'hwhth
(cu citirea ierului în poziţie slabă ca ă : săvx&iti). între cele două verbe
s-au stabilit deosebiri semantico-stilistice : a sfîrşi ’a termina, a isprăvi*
(a se ~ ’a se termina; a se prăpădi, a muri’) — a săvîrşi ’a îndeplini,
a înfăptui ; a duce la bun sfîrşit’ (a se ~ ’a muri’).
A işprăvi ’(dial.) a înfăptui; a duce la îndeplinire ; a termina, a sfîrşi’:
vsl. HmpaKHTH ’richten, vieder auchrichten, verbessern, einricbten, lenken’
(Mikl. Lex. 266 ; Hwb. 39), bg. U3npden ’a îndrepta; (dial.) a săvîrşi, a
isprăvi’ (Gherov, I I 284;. cf. npden ’a face’), cf. ser. isprăviţi, rus.
ucnpdeumb etc.
Postverbalul ispravă e legat de sensurile mai vechi ale verbului,
existente în bulg. — ’faptă, acţiune dusă pînă la capăt; izbîndă, reuşită*
(bg. ti3npâea).
Două verbe, a omorî şi a prăpădi, stau aparte prin sensul lor :
A omori ’a ucide; (fig.) a nimici; (fig.) a chinui’, a se omorî ’a se
sinucide; (fig.) a se epuiza, a se consuma’: vsl. o\*m «phth , bg. yMop (ce),
ser. umbriti(se)r cf. rus. yMopumb etc. (sl. c. *u-moriti; u- trece în o-).
A prăpădi ’a nimici, a distruge; (Mold. Trans.) a pierde, a risipi;
a omorî’, a se prăpădi ’a se distruge; a muri’: vsl. np®nacTH, -\k, bg.
nponddaM, ser. propasti, -padnem, cf. rus. nponăcmb, -nady etc. (sl. c.
*pro-pasti, pro-pado).
★

Un loc aparte îl ocupă verbul impersonal a trebui (prez. trebuie)

’ a avea nevoie (cu d a t .); e necesar; e probabil, e posibil’ şi substantivul
corespunzător treabă ’nevoie, necesitate; afacere; îndeletnicire; faptăr
lucru’ : vsl. rp-bca ’utilit^; jertfă (păgînă)’ , rp-bcic — formă împietrită de
locativ sing. cu sensul ’trebuie’ (Tp-be-b btuth )1, verb derivat TpfcKOKaTH,
Tp'fcEoytfK ’a avea nevoie de ceva, a cere, a întrebuinţa, a aduce jertfă’ ;
bg. mpnâeaM ’ sînt necesar’ ; mpÂ6 ea da ’trebu ie; e probabil, e posibil’
(B TR , 878; Gherov, Y 371), ser. tr&ba ’trebuie, e necesar’ , ne trlba ’nu
trebuie’ ; în această întrebuinţare predicativă cuvîntul a primit terminaţi1
• • * y
verbale : trlbati ’a avea n evoie; a fi necesar’ , tribalo je ’trebuia, era nevoie

1 V ezi M eillet, fit. 229, 2 5 6 ; H w b . 1 3 8 ; Mlad. E t. 641 ; A . V . Isafenko, O eoanunHO•

eenuu u paaeumuu „ Kameedpuu cocmoanua” e CAaeaHCKUX si3UKax, „Boripocu hshko-
3HaHHH'\ 1955, nr. 6 , p. 5 4 , 5 5 , 57.
 ÎM PRUM UTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 201

/cf. şi slovac, dial. trebalo ’trebuia’ , de la treba ’e nevoie, trebuie’ )1 ; cf.

gloven. treba je ’ trebuie, e n evoie’ , pol. trzeba ’idem ’ , ucr. mpeâa ’idem ’
(u n e o ri ca subst. : T pe 6 o eiti nini^a neMa — Hrinc. 1895).
în rom. se păstrează atît form a iniţială (treba), cît şi cea derivată,
v e rb a lă , cu unele dezvoltări de sensuri noi. Astfel, treabă înseam nă nu
num ai ’necesitate’ , ci şi ’a fa ce re ; îndeletnicire; faptă, lucru’ :
(1) [Aceste învăţături] le-am scos pre limbă romînească, ca să fie de
treabă şi de folos. ( în v ă ţ ă t u r i ..., 1642. Gaster, Cr. I 94).
(2) Ba să-ţi cauţi treaba, că mănînci trîn teală.. .
(G r. Alexandrescu, B oul şi viţelul).
Ca şi în lim bile slave, în rom . s-a dezvoltat verbul im personal
trebuie, dial. (Trans.) trebe, trebuieşte (inf. a trebui), alături de care se întîl-
n e s c chiar şi form e personale : eu trebui, ei trebuiesc etc. (Tiktin, 1 6 4 0 —41 ;
DLRL, I Y 484) 2.

46. R eacţii şi stări ale corpului om enesc

Unele verbe de origine slavă denumesc reacţii şi stări ale corpu lu i

omenesc (p. ext. şi ale corpului animalelor). Multe din ele au fost, iniţial,
cuvinte „exp resive” , păstrînd astăzi doar urme ale vech ilor sensuri,
în acest caz, ele prezintă unele sensuri noi faţă de cuvintele corespunză­
toare din lim bile slave, în particular faţă de cele m eridionale. E x p lica ţia
constă în faptul că, prin estom parea form ei interne (foarte obişnuită în
cazul îm prum uturilor), verbele respective au dezvoltat şi generalizat
unele sensuri care existau în lim bile slave doar ca tendinţe sau nuanţe
ale înţelesului.
Astfel, a zîmbi, în v. a se zîmbi ’ a surîde’ corespunde bg. 3 î>6 .h ce
(de la 37,6 ’dinte’ , vsl. 3 * ^ ) ’ a-şi arăta dinţii, a r în ji; (fig.) a v o rb i cu
răutate, a rînji’ (R B , I 4 6 4 ; cf. un exem plu la Mlad. Tălk. 819 : H u -
K°Jia . . . o^IjGhji ce mana, KaKmo eho6 u{e ce s'bSht ecunnume 3adoeo.iHu
xopa. KapaBejiOB) 3. .

| Isadenko, ibid., p . 55. A u to r u l n otează şi alte cazu ri de trecere a c u v in te lo r d in t r -o

Parte de vorbire tn alta : de e x . ita l. blsogna 'n e v o ie ' (cf. fr. besoin 'n e v o ie , n e c e sita te ’ ) > verb,
c*e ex. im perf. bisognava 'tr e b u ia '. j
2 Trebuie a În locu it In ro m . astfel de c u v in te la tin e ca debere, opu s e s l : c f. tn textele d in
sec. al XVf-lea : op să, e op u a fi (v . G aster, Cr. II, G losar, 492 ; R o s e tti, L R X I I I - X V I , 178 ;
fcourciex* Elim. de ling. rom ., g g 1 8 3 a , 189).
* Cf. o evolu ţie asem ă n ă toa re v e rb u lu i rom în esc tn rus. CKOAumb ay6bi ’a -şl a r ă ta d in ţ ii,
« rln jl; (fig. fa m .) | rid e, a h o h o t i', ay6ocKa.Aumb 'u rtde m u lt, n -şl b a te jo c , a face «lu m e *
W şakov, IV 201, I 1120).
 202 G. MIHAILA

în rom. verbul s-a „deetim ologizat” ; textele vech i păstrează însă

verigile intermediare : mai întîi s-a zis s-a zîmbit a rîde, apoi a zîmbit
a rîde, iar în sfîrşit simplu a zîmbit (verbul a zîm bi păstrînd sensul întregii
expresii).
Cf. la Keculce : Vizirul s-au zfm bit a rîde si i-au zis să grăiască,
să nu se teamă (Let., ap. Tiktin, 1820).
Două verbe se referă la reacţii ale och ilor :
A miji ’a face ochii mici j a sta cu ochii închişi (la jo c u l de-a v-aţi
ascunselea, de-a mija) 1 a licări, a apărea, a se iv i (a m iji de z iu ă ); a răsări,
a încolţi (despre iarbă, muguri e tc.)’ : bg. muo*cA ’a m iji; a lumina slab’
(R B , I I 76), cf. vsl. noAiH3dTH (oMH/wa) ’a m iji (din o c h i)’ (B erneker, I I 56 —57).
A clipi ’a apropia şi a depărta foarte repede pleoapele una de alta;
a scînteia, a licări’ : sl. c. *klepati, klep^o (Berneker, 5 1 2 —5 1 4 ) — cf. bg.
KJiendn ’pleoa p ă; geană’, KJibnna ’id em ’ (vb . KJiensi ’ a ba te coasa, toaca
e tc.’ — Mlad. Tălk. 1030), ucr. KJiinamu (iterativ < *klepati) ohu.hcl
’ a clipi din ochi’ (Hrinc. 786; cf. njiinua ’pleoapă’ ).
D eriva te: clipă ’m om ent’ (postverbal), clipită ’id em ’ (part. trec.
fem .), clipeală (suf. -eală).
Alte verbe denumesc starea de oboseală şi de odihnă :
A (se) osteni, înv., dial. usteni ’ a sim ţi o slăbire a pu terilor ; a supune
la un e fo r t; a obosi mergînd, um blînd (p. ext. a m erge u n deva)’ : vsl.
o\-ct4th, ©ycT4H/K ’a înceta, a tăcea’ (H w b. 145 ; Mikl. L ex . 1058), bg.
ycmanÂ, ycmanÂeaM ’l. a pune, a a şeza ; 2. a se linişti’ , ~ ce ’ l . a se aşeza;
2. a se linişti’ (Gherov, V 457) *, cf. rus. ycmdmb, ycm dny ’ a se osteni,
a obosi’ .
Fiind un compus cu prefix al verbului stati, ustati însem na la început
’ a înceta, a se linişti’ şi numai după aceea a prim it sensul de ’ a obosi, a se
osteni’ (cf. rus.), cu care a pătruns în lim ba rom înă.
A obosi ’a-şi pierde puterile în urm a unei sforţări îndelungate’ pre­
zintă o evoluţie semantică aparte faţă de bg. oâoc&i, oâocnea.w (sl. c.
* boş* ’ desculţ’ ) ’ a rămînea d e scu lţ; a se d esp otcovi (despre v i t e ) ; (fig-)
a sărăci’ (Gherov, I I I 306 ; R B , I I 310, 311), ser. obosdti, obosim ’ a rămînea
desculţ; a se despotcovi’ (Rjednik, V I I I 430), sloven, obosiţi se ’ a se des­
potcovi’ (Pleterânik, I 739) 2. A supra răspîndirii v erb elor a osteni şi <»
obosi v. h. 26.
A \şe) odihni, dial .hodini, odini ’ a fi în repaus; a dorm i; a dorm i somnul
de veci’ : vsl. ©T'HA'wXaTH, WKA'hXwkTH ’ a respira, a răsufla’ (Mikl. Lex.
5 3 5 ; Hwb. 80), bg. omdăxna, omdăxaM (num ai la G h erov, I I I 405)»
1 Mlad. Jit. nu lnregUtruuzA cu v în tu l.
* V ezi în parlcu a duuu u lucrA rll.

4
 HA RTA. 190
ALRMI
BOLNAVHUI
O Bolnav [1626]

Hi B o n la v

|p Bonav

[~~1 B olna v şi beteag

O B olnav st bolnăvicios
JÎ * >
[3 B o ln a v şi heteqns
O B olnav ţi morbos

j||| Bolnăvicios
\7 Bolnăvos

i Beteag

|Btf 9
bolnav

O Betegos

Betegos
p beteag

ti Befeagşi'belegos

cd Că/ic

<QSlăbănog — N u s a ftitrsbat

Q> Bo/eac st betegos

- - Alfi term eni
p 3 Bo/eac şi bolnav

203
Harta 23
 HARTA 140
ALRM I
SÎNT 0B0SÎT
□ Sînt obosii(obosesc, etc.)

Q Sinf abosti [1970

Q Sînt osterut( ostenesc, efcj
/\ Sînt ustenitfam vstem lj
f r Sinf trudiffmă trudescjetc.
S 7 Sînt fâbârit J

£> Sînt sdrobiţ'

Q Sînt şdobgit
O Sînt u rî! ( m-am uriij
< ] Sînt melestit ---- A/fi termeni
i '
^7 Sînt omorît — Nu s-a întrebat-
(m-am omorît]
Sînt ped'ăşlt

H arta 24
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 205

omdixna (cu), omdixeaM (cu) ’ a ră su fla ; a se odihni’ , cf. ser. odăhnuti

’ idem’ , rus. omdoxnym b, omduxdmb ’idem ’ etc.
Sensurile cuvîntului respectiv în limbile slave arată clar că evoluţia
de la ,,a respira, a răsufla” la ,,a se odihni” s-a făcut încă pe teren slav 1 ;
.cuvîntul rom înesc a generalizat doar sensul mai nou, adăugind şi alte
nuanţe — ,,a dorm i som nul de v e ci” etc.
Trebuie observat însă că în textele vechi rom îneşti se păstrează
încă verbul a răposa ( < lat. repausare) cu sensul de ’ a se odihni’ , pe lîngă
cel de ’a dorm i som nul de veci, a m uri’, păstrat şi a s tă z i2. A (se) odihni
a, primit ultim ul sens sub influenţa sinonimului său de origine latină,
pe care l-a şi în locu it în prim a accepţiune.
în afară de aceasta, a (se) odihni mai are un sinonim de origine
latină — (mă) răsuflu, care se întrebuinţează în unele părţi ale Transil­
vaniei, în tim p ce pe aproape întreg teritoriul lim bii rom îne predom ină
diversele variante ale lui a (se) odihni (A L R M I I 153, 155). D in punct de
vedere sem antic, (mă) răsuflu prezintă aceeaşi evoluţie ca şi (mă) odihnesc,
care a avut loc fie independent, fie, poate, sub influenţa acestuia din urmă.
T ot în această grupă poate fi trecut verbul a trăi ’ a dura, a dăinui
a exista, a v ie ţ u i; a-şi petrece v ia ţ a ; a-şi cîştiga existenţa, a se h r ă n i;
a con v ieţu i; (fig.) a simţi, a participa (la)’ : vsl. TparaTH ’ durare’ (Mikl.
Lex. 9 9 9 ); bg. mpaa ’ a rămînea, a a ş te p ta ; a suporta ; a d u r a ; a exista,
a trăi’ (G herov, Y 3 5 2 ; Duvernois, 2 3 6 4 )3, ser. trăjati ’ d u ra re; m ân ere;
a trăi, a locu i’ (Ivek .-B roz, I I 582 ; Tolstoi, 948 : ovde âu da trajem neleoliko
dana = aici voi trăi [voi locui] cîteva zile), cf. sloven, trăjati ’ durare’
(Pleterânik, I I 681) 4.
Aşadar, verbul a pătruns în rom . cu unele din sensurile pe care le
regăsim în bulg. (şi ser.), generalizînd însă înţelesul de ’ a-şi petrece v ia ţa ’
şi dezvoltînd nuanţe noi, derivate din acesta : ,,a-şi cîştiga existen ţa” ,
„ a se hrăni” .

47. Stări sufleteşti

O serie de verbe de origine slavă, apropiate de cele din grupa prece­

dentă, denumesc diverse stări sufleteşti, acţiuni legate de universul in te­
rior al omului. Unele din ele pot avea şi alte sensuri, concretizate (lucru
ce apare m ai pregnant în unele derivate, cf. mai jos a greşi).
1 V ezi R . A . B u d a g o v , C jiae. ojiu n n u c na pyM . n3bin, p. 8G.
2 Cf. T ik tin , 1 2 9 8 ; R o s e tti, L R X I I I - X V I , p. 185.
8 B T R , 872, nu în registrează sensul ’ a tr ă i’ .
4 V ezi şl Z d . W itta c h , L es termes roum ains d’originc slave relatifs ă la nourrilure
,R om â n osIa v ica ” , nr. 1, P ra g a , 1948, p. 68 — G9.
20 6 G. MIHAILA

C îteva verb e de acest fel au pătruns în rom . din slavon a bisericească

(de ex. a se căi, a se pocăi, a ispiti), dar folosin du -se în lim ba comună,
au ajuns să-şi lărgească sfera întrebuinţărilor şi a sensurilor (de altfel,
ca şi în lim bile s la v e ); acest fa p t ne perm ite să le luăm în consideraţie
îm preună cu celelalte 1 :
A se căi ’ a regreta’ , a căi ’ a com pătim i, a că in a ’ : vsl. kjbth ca,
b g. k&i ce etc. (v. B erneker, 469).
L egat de acesta e verbul a se pocăi ’ (relig.) a-şi recunoaşte greşelile
c o m is e ; a-i părea rău’ , derivat pe teren s l a v : vsl. noMHTH ca e tc .2
A greşi ’ a com ite o eroare, p. ext. a se în ş e la ; a execu ta greşit (ceva),
a rătăci (d ru m u l); a se fa ce v in o v a t ; a p ă că tu i’ : vsl. (tex te bisericeşti)
rp’feuiHTH ’ a p ă că tu i’ (rp'kV'K ’p ă ca t’ — v. B erneker, 350), bg. zpeiud, -mu
’ a g r e ş i; a păcătu i’ (G h erov, 1 257 f B T R , 103 : Koum o nepaâom u, ca.no mou,
ne zpernu — Cine nu m unceşte, num ai acela nu greşeşte; zpema m m a = a
greşi drum ul), ser. grSsiti ’ a p ă c ă t u i; a greşi’ (R je c n ik I I I 430) etc.3
D erivate ro m în e şti: greş (postverbal, cf. aici h. 3), greşdlă (suf.
-eală > -ală).
A ispiti ’ a pune la încercare 1 a cerceta, a e x a m in a ; (în v .) a constata,
a a f la ; a ademeni, (relig.) a îndem na la săvîrşirea unui p ă ca t’ I vsl. HcmjTaTH
scrutări, inquirere’ (Mikl. L ex. 267, H w b. 39), bg. mnumaM, âşnumeciM ’l . a
cerceta, a exam ina ; a pune la încercare ; (fig.) a căuta să afle p e căi ascunse;
2. a încerca, a simţi, a suferi’ (R B , I 515), ser. ispitati.
A iubi ’ a m are; (în v.) a-i plăcea s ă . ! a se iubi, refl. r e c ip r .: vsl.
aioehth ’ am are’ (verb denom inativ de la aioe-k ’ drag’ , cu valoare cauza-
t iv ă ; v. Berneker, 756—8 ; Meillet, L e sl. com m ., § 249), b g . .iio6 <t ’ a iu bi;
(în v.) a-i plăcea’ , ~ ce ’ a se iu b i’ , cf. ser. Ijubiti ’ a s ă ru ta ; înv. a
iu b i’ etc.
D erivate : ibovnic (bg. AtoâoenuK etc.), iubit (suf. -eţ, c f . sl. bis. AiesKiţk),
iubire (inf. lung)4, iubit, -ă (part. trec.) etc.
Cuvîntul a se iubi a fost înregistrat aproape pe întreg teritoriul limbii
rom îne (doi tineri se iubesc), cu unele exeepţii în Trans., unde a fost înre-

1 N ep n tln d s ă le g r u p ă m d u p ă a n u m it e t r ă s ă t u r i, le d ă m tn ordine alfabetică.

* Avtnd prezent verbul simplu câ i, se poate extrage prefixul p o -, tnsă nu atît din punct
de vedere funcţional, ctt „etim ologic’ *.
* Cuvîntul romînesc păstrează p e primul plan sensul general, nereligios a l c u v în t u lu i
slav, existent t a c ă înainte de răsptadlrea c r e ş t in is m u lu i la s la v i; c f . ş i bg. ip tu u ta *greşală\
rus. o t p i x 'g r e ş ; greţală’ , ucr. 6 t p lx 'g r e ş ’ (v. S . B. Bernstein, B . H . IlfenKUH, M o s c o v a , 1 9 5 5 :
explicaţia cuvîntului slav a fost d a t ă de Ş c e p k ln tacă ta cursul s ă u , , I n t r o d u c e r e ta lin ­
g v is tic ă ” ) .
* Sinonimul său e dragoste (cf. drag, f 4 1 ) ; al doilea sinonim neolog. lat.. Ut. am or se tatil-
neşt* astăzi mai rar ta limba literară.
 ÎM PRUM UTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 207

gistrat se plac (v. A L R M I 340, aici h. 231 sau, în Trans. şi Mold. — se

drăgostesc, se îndrăgostesc, se îndrăgesc etc.
A pofti, înv. a pohti ’ a dori, a voi (ceva); a invita, a chema etc.’ :
sl. pox'btSti (nu poxotiti — vsl. noXVrfcTH ’ desiderare’ ; Mikl. Lex. 6 5 0 ;
v. etim. Berneker, 3 9 8 )2.
Derivat postverbal: poftă.
A rîvni, pop. a rîmni ’a dori m u lt; a invidia’ : vsl. pkbkhokath ’ aemu-
lari’ (Mikl. Lex. 311), bg. dial. peena ce ’a-i plăcea’ (peene m u ce ’rîvnesc,
rîmnesc’ — B T R , 743) etc. (v. etim. Mlad. Et. 558, Preobr. I I 191 : peenue).
/ /
Derivat postverbal: rîvnă rîmnă.
A scîrbi ’ (înv.) a întrista; a dezgusta’ , a se scîrbi ’ (înv. şi dial. Mold.)
a se întrista, a se supăra; a se dezgusta, a-i fi silă’ : vsl. cKp'KB’kTH, bg.
cmp6Â ’ a se întrista; a compătimi’ (BTR, 797), ser. slcrbiti etc. (v. etim.
Yasmer, I I 645).
A se sfii ’ a fi timid, a se jena’ : vsl. cs'kHHTH cm ’ a fi rezervat, a-i fi
ruşine, a se sfii’ (Mlad. E t. 574), bg. ceehâ ce ’idem’ .
A tînjl ’ (înv.) a fi întristat; a suferi, a se ofili; a lîncezi; a se usca,
a se veşteji (despre plante)’ : vsl. t^jk^th ’zagen, sich ăngstigen’
(Hwb. 138), cf. bg. mhMcdj ser. tti&iti etc. (v. etim. Mlad. E t. 646 ; Yasmer,
III 148 : myotcumb).

48. Verba dicendi

Există un grup de verbe de origine slavă, a căror pătrundere în limba

romînă se explică, pe lîngă condiţiile generale amintite pînă acum, prin
expresivitatea lor. Acestea sînt, în primul rînd, verbe care exprimă acte

1 C f. şi S ever P o p , G ram m aire roum ain e, B e rn a , 1 9 4 8 , p . 10 (S e m n a lîn d în m o d ju s t

existenţa sin o n im e lo r ro m a n ico -sla v e In r o m ., au toru l Încearcă to tu şi să d im in u eze valoarea
elem entelor s la v e ). A plăcea apare ca sin o n im al verbu lu i a iu bi, m a i ales în sen su l 'a avea încli­
naţie pen tru c e v a ’ , dar şi ’ a s im ţi dragoste sau sim p a tie pen tru c in e v a ’ .
In ce p riv eşte d isp ariţia în ro m . a la t. am are, presupunerea fo rm u la tă în u ltim u l tim p
de V . F . Ş işm a r io v (B o n p . MOJid. namnoananun, p . 75) p rivitoare la o m o n im ia cu am ( < habere)
pare a fi nu lip sită d e tem ei (cf. despre om on im ele care se îm p ied ică reciproc : V e n d ry e s, L e
langage, p . 2 5 1 ) . A m a re n u s-a p ă stra t nici în a r o m ., unde pen tru această n oţiu n e se foloseşte
verbul cu un sens m a i larg vreari (v oiu , v r u i ; v . D a la m e tra , 2 2 1 ). U n „ c o n flic t o m o n im ie ” ase­
m ăn ător e se m n a la t d e P . G uiraud în lim b a franceză : a im er ( < v fr . am er < la t . am are) şi
e(s)m er, în lo cu it u lterior de d u b letu l literar estim er (L a sim antiqu e, P aris, 1 9 5 5 , p . 5 9 ). L a aceasta
se p oate ad ău ga şi fa p tu l că lim b a ju l iu b irii se Înnoieşte re la tiv uşor (cf. V e n d ry e s, L e langage,
p . 2 6 6 ). O d o v a d ă în acest sens o p o t constitu i chiar lim b ile sla v e , în care pentru aceeaşi n oţiu n e
se în treb u in ţează c u v in te diferite : b g . o 6 w io m şi jik>6h , ser. voleti (se) [cf. a rom . vreari] şi
Ijubiti, slo v e n . Iju biti, ru s. jiio6u m b, ucr. jito6u m u şi K oxa m u , b ru s. jik>6uifb şi K oxai fb, p o l. Iu b ii
şi k och a i, ceh . m ilovati ( v . ceh . şi d ial. llbiti), slo v a c, l’ ubit’ şi m ilovat’ . (V e z i L e k o v , E d u n c m e o , 6 1 ).
a C f. G r . N a n d riş, L es critiriu m s phondtiques dans Vitude des iliments slaves du ro u ­
main, în / / Congrhs internaţional des slaoistes. Iiecu eil des Communications, S ection I , V a r ­
şovia, 1 9 3 4 , p . 8 1 .
208 G. MIHAILA

ale vorbirii. în urma unei îndelungi întrebuinţări în lim ba romînă, ele şi-au
pierdut în bună măsură caracterul expresiv.
Astfel, a grăi e perceput astăzi ca sinonim popular pentru a zice
( < lat. dioere), a sptine ( < lat. exponere) etc. Din vorbirea populară cuvîntul
a pătruns şi în limba scrisă literară nu numai din epoca veche, ci şi din cea
modernă.
Cf. în poezia populară :
Iancu din grai că grăeşte :
Jale m i-i de oastea m ea . . . (A n to l. p o p . 89).

La C oresi: . Mai vîrtos cinci cuvinte cu înţelesulu mieu să grăeseu

ca şi alţii să învaţă, decît un tunearec de cuvinte neînţelease într-alte limbi%
(Tîlcul Evangheliilor, 1564. Texte, 30).
La ISTegruzzi: Nimeni nu îndrăznea a grăi împotriva lui [Lăpuş-
neanu], cu cît mai vîrtos a lucra ceva. (Alexandru Lăpuşneanu, 116).
La Eminescu (în stil popular, arhaizant) :

D e din vale de R ovine

Grăim , D oam nă, către T in e . . . (S crisoarea I II).

Cf. pentru a grăi, subst. postverbal grai, arom . greseu, graiu (Capi­
dan, 17) : bg. epăn ’ a grăi, a pălăvrăgi’ (Mlad. Tălk. 471 : ffoudu da cu
epaeMe | cuvînt dialectal, lipseşte la Gherov, R B , B T R ; înrudit cu spâna
’ a cîrîi; a bîigui, a se învăţa să vorbească’ ), epau, dial., ’ glas, melodie’
(ex. EhJizapcKu oenapu . . . ceupsim napoduu cjiadnu, rpafione [MejiojţHH]
— Mlad. ib id .); ser. grăjati ’ a cîrîi, a croncăni’ (R jecnik, I I I 381—2)1,
cf. sloven, grăjati ’ a blama, a învinui’ (Pletersnik, I 244), rus. epdnmb
(dial. nord) ’ a cîrîi, a croncăni; a hohoti, a rîde’ (Dai, I 391), pol. z g r a j a
’ mulţime (gălăgioasă)’ de la verbul înv. grajac ’ a croncăni’ 2.
Materialul comparativ din limbile slave ne dovedeşte că verbul
(la origine onomatopeic — cf. Berneker, 344) manifestă chiar în limbile
slave tendinţa spre o întrebuinţare expresivă cu privire la rîsul sau vor­
birea oamenilor3. E explicabil deci că, pătrunzînd în limba romînă din dia­
lectele slave de sud, acest verb s-a întrebuinţat mai întîi cu scopul de a da
expresivitate vorbirii şi numai după aceea, treptat, a devenit un cuvînt
neutru.

1 D ubletul grăjati ’ a grăi’ (dial.) e îm prum utat din dialectele rom îneşti din Serbia (acad»
E . P etrovici, com unicare orală).
| Cf. B ulahovski, B eedenue, II*, p. 62.
3 Cf. în rom . a ctrli '(despre oam eni) a v o rb i cu un ton ascuţit şi strident’ , a croncăni
'(desp re oam eni) a vorbi dezagreabil’ (D L R L , I 450, 585).
 ÎM PRU M U TU R I VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 209

A lte verbe din această categorie îşi păstrează expresivitatea şi

■jn lim ba rom înă actuală : a (nu) cricni, a ocări, a răcni, a spori — a
jsporovăi.
A cricni, a circni (m ai ales în constr. negative) ’ a protesta prin v o rb e ’
(cf- ă nu zice nici circ — a nu spune nici o vorbă) : vsl. kp'kkmjkth, bg. nponna,
jtipKCLM ’ a cîrîi, a erîcn i’ (Mlad. Tălk. 1098 : ne eo ocmaeu da np’bKHe =
nu l-a lăsat nici să crîcnească, să m işte), ser. kJrknuti etc. (năd. onom at.
]cr-k-1 M lad. E t. 265).
/ «

A ocărî ’ a m ustra, a certa ; a vorbi de rău’ : vsl. o\*k«phth, bg. onăpsiM

’ a ocărî, a hu li’ (G h erov, I I I 346), ser. oJcârati ’ a ocărî, a m ustra’ (Ivek .-
Broz, I I 882) etc. (răd. sl. com . *-kori>, *-koriti ; Berneker, 578).
A răcni ’ (despre animale) a rage, a z b ie ra ; (despre oam eni) a striga’ :
vsl. ptvikn^th, bg. puKna, putcaM ’ a zbiera, a răcni’ , cf. rus. pbiKnymb, pu-
xamb etc. (v. etim . Mlad. E t. 561, Yasmer, I I 555).
A spori ’ a flecări, a discuta’ : sl. bis. cnopHTH, bg. cnopn (ce) ’ a se
■certa, a d iscu ta ’ (G h erov, Y 2 3 1 ; B T R , 818), ser. sporiţi , cf. rus. cnopumb
<v. etim. M lad. E t. 603 ; Yasm er, I I 709). Cuvîntul se întîlneşte relativ
rar din cauza om onim iei cu a spori ( < spor, v. § 38 )*,* în schim b, mai
cunoscut e derivatu l său a sporovăi (cf. a ciorovăi).
Prin sensul său fundam ental, verbul a porunci, a porînci ’a ordona ;
a da com andă să se confecţioneze c e v a ; (dial. Trans.) a trim ite vorbă,
a transm ite (prin cin eva )’ face, de asemenea, parte din această
grupă : vsl. nop^MHTH ’ iibergeben, anvertrauen, verlob en ’ (H w b. 93), bg.
noptua ’ a în credin ţa ; a da com andă ; a ordon a’ (de ex. IIophHaxa mu hu-
kozo da ne nyuţaM — m i-au poruncit să nu las pe n im e n i ; G herov, I Y 212),
ser. poruciti ’ a în cre d in ţa ; a da co m a n d ă ; a trim ite v o r b ă ’ (R jecn ik ,
X 878), cf. rus. nopyuumb, ucr. nopyuumu, ceh. poroudeti ’ a porunci, a ordon a’
(Travniâek, 1348)2 ; îm prum utat în alb. porosit ’ a porunci, a da com andă ;
^ încredinţa’ (M eyer, 348) şi magh. parancsol ’ a porunci, a ord on a ’’
(Kniezsa, 388).
În tru cît ,,a v o r b i” şi ,,a auzi” sînt noţiuni corelative, adăugăm aici
*?i verbul a desluşi, înv. a dosluşi ’ a auzi, a prinde cu u re ch e a ; a distinge,
-a deosebi, a percepe (cu o c h ii); a lămuri, a înţelege’ . Sim pla enumerare
& sensurilor ne indică ordinea dezvoltării lor, survenită în urm a

| A v în d e t im o lo g ie d ife r ită , cele d ou ă v erb e ar treb u i trata le tu d icţio n a r e ca o m o n im e

ici. C an drea, 1189 ; tn D L R L , IV 200, D L R , 792 cele d ou ă c u v in te sluţ reu n ite su b un s in g u r
titlu ).
2 în c ă I. I. S rezn ev sk i a a ră ta t, e x p lictn d c u v în tu l rom . poru n că (re c. Iu : M ik lo sich ,
B i e slav. E lem . im R u m ., In „H aoecTH H O P H C ” , 1 8 0 1 - 0 3 , t. X , fasc. 2, c o i. 14 0 ), că In u n ele
lim b i slavfe p o - r q d t i a p r im it sensul de 'a o r d o n a 9.

14 - C. 1402
210 G. MIHAILA

ştergerii treptate a formei interne (do-sluăati ’ a auzi’ ) : bg. doc.xyuiaM

’ a asculta (cu atenţie); a auzi b in e __ ’ (Mlad. Tălk. 582), cf. rog.
docjiyuiamb etc.
★

Numărul verbelor de origine slavă în limba romînă este mai mare

decît cele trecute în revistă în capitolul de faţă. în cele cinci paragrafe am
grupat doar pe cele mai răspîndite, lăsînd deocamdată de o parte numeroase
verbe învechite sau dialectale. Dar, chiar limitîndu-ne la o parte din ele,
credem că grupele schiţate aici pot da o imagine asupra locului important
pe care îl^ocupă elementele slave şi în sistemul lexical al verbelor
romîneşti.
Cum s-a văzut mai sus, multe verbe de origine slavă denumesc
diverse procese tehnice şi de producţie, exprimînd chiar noţiunea generală
„travailler” (alături de lat. a lucra, avem slav. a munci, a se trudi). Prin
conţinutul lor, aceste verbe se alătură categoriei numeroase de substantive
referitoare la cultura materială, în sensul larg al cuvîntului.
Alte verbe denumesc diverse reacţii şi stări ale corpului omenesc
sau stări sufleteşti, apropiindu-se — împreună cu adjectivele de acest fel —
de substantivele nelegate de „inovaţii materiale” , referitoare la corpul
omenesc şi la universul interior al omului.
în sfîrşit, un număr de verba dicendi, avînd de cele mai multe ori
valori expresive (cel puţin în momentul pătrunderii lor în limba romînă,,
de ex. a grfii) vin să completeze tabloul verbelor de origine slavă, fiind
ca şi multe altele, un rezultat al unui bilingvism îndelung şi larg-
răspîndit.
Ca şi adjectivele, poate chiar într-o măsură mai mare, verbele dispun
de posibilitatea de a-şi lărgi sensul şi sfera întrebuinţărilor, de a trece de
la valori „concrete” la altele „abstracte” etc.
Din punct de vedere al derivaţiei, trebuie subliniată existenţa cuvin­
telor perechi verb — substantiv postverbal de tipul a munci — muncă
(corespondent perfect în slavă : moJca), a trudi — trudă (în sl. c o r e s p o n d e n ­
tul are genul masculin — trudb), a dobîndi — dobîndă, a izbîndi — isbîndăy
a dovedi — dovadă, a porunci — poruncă, pe de o parte, şi a trăi — trai?
a grăi — grai, a greşi — greş, pe de altă parte (primele sînt feminine, ulti­
mele sînt masculine). Acest fapt prezintă o importanţă deosebită pen tru
stabilirea priorităţii verbelor respective în limba romînă faţă de su b sta n ­
tivele corespunzătoare, care adesea nu mai corespund din punct de v ed ere
semantic şi morfologic celor din limbile slave (cf. muncă — moka, dar
trudă — trudb, greş — gr&x* etc.).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA
211

Considerarea lor din acest punct de vedere duce la o mai bună înţele­
gere a evoluţiei semantice a fiecăreia din perechile respective (cf.
greutăţile în explicarea noilor sensuri la cuvintele a grăbi — grabă, a
săpădi zăpadă care se înlătură în momentul în care se consideră
drept form ă iniţială v e rb u l)1.

D . ALTE P Ă R Ţ I DE VORBIRE

Păstrînd principiul general de cercetare a cuvintelor de origine slavă

după părţile de vorbire cărora le aparţin, trecem acum la enumerarea celor
cîteva cuvinte aparţinînd numeralului, adverbului şi prepoziţiei2. însuşi
faptul pătrunderii unor astfel de cuvinte din dialectele sud-slave în lim ba
romînă merită o atenţie deosebită, împrumuturile întîlnindu-se mult mai
rar în cuprinsul acestor părţi de vorbire. Fără îndoială că fixarea în limba
romînă a unor adverbe sau prepoziţii de origine slavă, care au valori „a b s ­
tracte” , „gram aticalizate” , îşi găseşte explicaţia în aceleaşi condiţii generale
ale bilingvismului. în unele cazuri pot exista şi au existat, fără îndoială,
anumite cauze concrete ale înlocuirii unui cuvînt latin cu altul slav (de ex.
sută) sau a fixării Unei particule slave (de ex. da), acolo unde nu exista o
particulă latină corespunzătoare specializată.

49. Numeralul

în condiţiile păstrării numeralelor de origine latină, atrage atenţia

existenţa în lim ba romînă a numeralului sută (arom., megl. sută), consi­
derat ca fiind de origine slavă (stto)3. împrumutarea unui astfel de cuvînt
nu e un fapt neobişnuit4, cu atît mai mult cu cît în limbile slave sT>to se

1 V ezi în partea a doua.

2 In lucrarea de fa ţă părţile de vorbire sînt privite doar sub aspectul lo r le x ica l. Ches­
tiunile in flu enţei slave asupra structurii m orfologice a lim b ii rom îne form ează un cap itol aparte
în com plexul p rob lem elor „sla v o -ro m în e ” . Cf. O. Densusianu, H L R , I, p. 244 u r m .; A l. R o s e tti,
Influenţa, p. 30 urm . U nele problem e de m orfologie sînt tratate şi în recenta lucrare a lui
E. Seidel, Elem ente sintactice slave tn limba rom tnâ, B u c., 1958 (vezi recenzia noastră în SCL,
I X , 1958, nr. 4).
3 Cu redarea lu i * neintens prin u, ceea ce ar indica o epocă foarte vech e a îm prum utului
(v. etim . V asm er, I I I 15 : cm o). Cf. R osetti, M ii. ling., 312 u r m .; In flu en ţa ,33 ; V a illa n t, Gramm.
comp. I, 125, 136. Ipoteza acad. C. D aicoviciu privitoare la originea tra co-d a că a lu i sută
( < *suta) este discutabilă şi deocam dată fără posibilităţi de confirm are (vezi C. D a icov iciu ,
însem nări despre daci, II, „S te a u a ” , 1956, nr. 2, p. 120).
4 Cf. R osetti, Influenţa, 33.
 212 O. MI HAI LA

întrebuinţa ca substantiv1. într-adevăr, numerele mari (100 . 1000 etc.)

se împrumută adesea în condiţiile unor influenţe reciproce în domeniu]
culturii materiale şi al relaţiilor sociale2.
9 9

50. Adverbe şi prepoziţii

Din punct de vedere lexical adverbele împrumutate din dialectele

slave de sud se apropie cel mai mult de adjective, ele fiind, în genere.
adverbe de mod :
Aievea, (sec. X Y I) aiâve ’ în realitate ; pe faţă’ : vsl. ras-fe + a (Ro­
setti, Infl. 3 0 ); cuvîntul e cărturăresc, provenind din slavonă (v. etim. are.
jav$: Berneker, 34 ; Meillet, Le sl. comm. § § 100, 577).
Irite, adv. ’repede ; imediat’ , adj. ’sprinten, repede ; violent; iras­
cibil; cu gust pişcător, tare’ 3 : vsl. AiOT-k, adv. de la adj. ant-k ’iute,
aspru, îngrozitor’ (Berneker, 759—760; Mikl. Lex. 356); cf., pentru sens,
bg. Jiioinn ’cu gust pişcător, tare (Jiiom nunep = piper iute, .ironia panii* =
rachiu tare); sălbatic, îngrozitor; irascibil (Atom Hoeen = om iute); fragil,
casabil’ (Gherov, III 37 ; BTR, 361); ser. Ijut, fem. Ijuta 'pişcător, tare;
sălbatic; irascibil’ (Ivek.-Broz, I 648) etc.
în limba romînă, iute a căpătat unele sensuri noi („irascibil, violent” >
„repede” > „sprinten” , ca adv. „repede, imediat” ), care au trecut
ulterior pe primul plan. Cf. om iute la mînie şi Ahile cel iute de picior, un
cal iute ; adv. a merge iute.
Prea ’peste măsură, foarte mult’ , adverb întrebuinţat pe lîngă adjec­
tive şi verbe care îşi păstrează independenţa, spre deosebire de limbile slave
unde nu apare decît ca prefix : vsl. np'fe-(np’feA\HA©CTHR'K e tc .; Vaillant,
Manuel, I, § 9 1 ; Gr. comp. II, 593). E adevărat că şi în rom. apare ca
prefix în unele adjective şi verbe, dar acestea fac parte din lexiconul bise­
ricesc sau sînt cărturăreşti, fiind împrumutate ca atare (de ex. preasfînt
np-kcKMT'h) sau formate sub influenţa slavonei (preabun = nptA^pv
preacurata — np’k'iHCTd „precista” ; a preamări, cf. np’kKiAHK'h).

1 V e zi M eillet, L e sl. com m ., § 523 ; Ş işm ariov , tn B o n p o c u MOJid. si3 W t 0 3 Hanun, 70-
? C f. tn b g . xu ji.id a , ser. (Stokav.) hlljada, îm p ru m u tat din n g r .; sorab. tawzynt,
d in germ . (vezi M eillet, L e sl. comm. § 5 7 9 ). La aceasta s-ar putea adAuga o Împrejur*!1®
„ n e g a tiv ă ” : posibilitatea apropierii fonetice Intre *cin(i ( < certll) şi cinci ( < quinque), cec# c#
ar fi dus la apariţia unor om onim e supărătoare (V ezi : O. DuchâCek, O uzâjemnern olivii li>arl1
a vyznam u s lo v , P raga, 1 9 5 3 , p. 32 ; D . C aracostea, Worlgeographisches und WorttJescllichlliche,’
„M ltte ilu n g e n des ru m . I n s t it u t s ", W ie n , 1 9 1 4 , p. 80 — 94).
| A s tfe l, ( b r ln z ă ) iute a fost înregistrat aproape pe tntreg teritoriul lim bii rointnc, alAlur
d e asturoaie etc. ( A L R M n I 2 8 0 ).
 HARTA. 3 4 0 . I
ALRM I [ooi T iN E R i] I
SE IUBESC
:<£}i Se iubesc f249l
[ 139SJ ‘
i—i Seitesc
Se /iubesc
jN Seplac
Q Se îndrăgesc
Se îndrăgostesc
^ Sedrăgostesc
Fac dragoste

Au dragoste.
fonul căire altul)
<Q S eau dragi
£ îşi sin! dragi
Q> Seau b>ne - - A lt ră s p u n s

C \ Se fur unul cu altul

213
H a rta 25
H A RTA 21
□ Da DA
O Asa

H arta 26
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 215

Iată cîteva e x e m p l e d e întrebuinţare adverbială :

(pe lîngă adj.):
A fost odată ca-n p o v eşti. . .
O prea frum oasă fată.
(E m in escu , L u ceafăru l).
(pe lîngă verb) :
M tnd ră eşti, frum oasă eşti,
N u m a i nu mă prea iubeşti.
(J arn ik -B îrsean u , 380).

Se poate presupune, prin urmare, că în rom. cuvîntul prea păstrează

urme ale independenţei sale iniţiale faţă de adjectiv şi verb.
Razna ’ deoparte, la o p a r te ; fără ţintă precisă (a o lua razna)' :
vsl. pa3KNo ’ (în m od) diferit, aparte, deoparte’ , bg. pd3no etc. (v. etim .
Yasmer, I I 531 : po 3 nuu).
Iată un exemplu de întrebuinţare în sensul vechi, m ai rar astăzi :
D-a stînga rîului Doamnei, razna de satul Domneşti să vede o casă, albă
ca laptele... (Delavrancea, Sultănica, I).
(în) zadar ’în dar, degeaba, în van’ e o formă împietrită : vsl. 3a
(prep. 3a -f- acuz.) ’ în dar’ , cf. ucr. 3addp (pop.) ’în dar, degeaba’
(Hrinc. 569).
Derivate : zadarnic (suf. -nic), a zădărnici.
Un loc aparte îl ocupă adverbele da (pentru a exprima o afirm aţie)
şi ba (pentru a exprima negarea, uneori sinonim cu nu). F aptul însuşi
al pătrunderii lor în limba romînă e .caracteristic pentru bilingvism ul
extins slavo-romîn.
în ceea ce priveşte condiţiile generale care au permis stabilirea cuvîn-
tiilui da în rom., trebuie ţinut seama de faptul că în limbile indo-europene
particula afirmativă a apărut destul de tîrziu1. în latină, ca şi în greacă,
nu exista o particulă afirmativă, răspunsul exprimîndu-se prin repetarea
verbului: Fecisti ? — Sic feci. Hoc feci etc. Dar încă la Terentius se în tîl­
neşte sic şi non, fără verb, fapt care a devenit general în toate lim bile rom a­
nice, realizîndu-se concret în fiecare aparte : în Italia şi Iberia — sic >
j i , în Galia — hoc, hoc iile (prov. oc, o, fr. o il > oii > oui), în tim p ce
în rom. s-a fixat particula slavă da2. Aceasta nu e însă unica folosită în
.limba romînă, căci alături de ea apare aşa (lat.), ie (dial. Banat, T ra n s .;
din ieste), ia (dial. T rans.; din germ. ja) etc. Harta publicată de S. Puşcariu
(LR, I, nţ* 21, între p. 280—281, aici h. 24) prezintă un tablou foarte

1 Vezi A . M eillet, Les interferences entre vocabulaires, „ L in g . hist. et lin g . g £ n .” , t. II,

P. 3 6 -3 7 .
2 Vezi B ourciez, £ lim . de ling. romane, § § 129 a, 320 b , 506 a, 564 c.
216 G. MIHAILA

pestriţ al întrebuinţării acestor cuvinte : se observă, totuşi, că în Munt

predomină da, care a şi devenit normă literară.
în limbile slave sensul iniţial al particulei da era, probabil, „aşa”
funcţiile sale concretizîndu-se diferit în limbile slave actuale : în bulgară
rusă şi, parţial, în ser. da înseamnă afirmaţie (vezi Meillet, Le sl. comm.
§ 3 9 1; Berneker, 175 ! Yasmer, I 325), sens cu care a şi pătruns în limba,
romînă.
De ex. :
— Auzit-aţi ce-am spus eu ?
— Da, mămwcâ, ziseră iezii. (Creangă, Capra cu trei iezi).

Particula negativă ba corespunde bulg. 6a, care exprimă negaţia

celor afirmate în propoziţia precedentă. De ex. HsiMa jiu da xdeiu ? — Ba,
uţe cmon sjiaden! (B TR , 19). Hcnam jiu da naeuduui ympe Kocanume% — Ba,
epuotca mu e l în cazul unei repetări, „ 6 a . . ,6a ” înseamnă, ca şi în rom.,
„ b a . . . b a ” (v. Mlad. Tălk. 9 2 ; etim. Berneker, 36).
Cf., pentru negarea puternică a unei întrebări :
A p o i tn treacăt ne-ntreba
D e mergem la vreo nuntă ?
N o i răspundeam în h oh ot: „B a ,
Zburăm la luptă cruntă” .
(A lecsandri, ÎPeneş* Curcahul).

în limba populară ba se foloseşte adesea ca sinonim al lui nu ( < lat.

nori), cu valoare negativă absolută, (cf. D L R L , 1 183 ; Puşcariu, LR, 1,113):
— . . .Oană, ţie jţi-e foame. —B a . . . (Delavrancea, Apus de soare, 1,2).
Cf. de asemenea „ b a . . .ba” ':
îm i plutea pe dinainte cu al tim pului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
(E m inescu, Scrisoarea II).

în legătură cu negaţia trebuie amintit aici şi elementul de derivaţie

cu sens negativ şi privativ ne- (vsl. h i-, bg. ne- e t c .; v. etim. Vasmer,
I I 204 : ne), pătruns în rom. cu astfel de cuvinte ca nevoie (cf. voie), neprie­
ten (cf. prieten) etc. Acest element derivativ a devenit însă extr em de pro­
ductiv în limba romînă, constituind una din trăsăturile sale caracteristice
în raport cu alte limbi romanice, care au recurs, în acest caz, la elementul
latin i n - 1 1 cf. nedrept (fr. injuste), nebun (ne -f- bun), de n eu ita t (fr.
inoubliable) etc.

1 V ezi B ou rclez, fiUm. de ling. romane, § 470 b| P refixul latin Ut. in- (fr. in-) a fost îm pru­
m utat şl In lim b a literară romtnfi modernă o dalii cu astfel de cu vin te ca incorigibil, incult etc.
 ÎM PRUM UTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMTN\ 217

Dintre prepoziţii poate fi amintită aici cea mai întrebuinţată şi mai

productivă, împotriva, înv. împrotiva ’ în opoziţie, în con tra ; (înv.) în faţă,
faţă în faţă’ (ca adv. îm potrivă) : vsl. npoTm?^ (npoTHK'K), bg. npomuea
(npomue) etc. (v. etim . Yasm er, I I 446 ; Hwb. 1 1 0 ); form ei slave i s-a adă­
u g a t prefixul rom . în- > îm- (cf. ş i : dim-potrivă < din-potrivă).
Demn de rem arcat e faptul că -potrivă se întrebuinţează numai cu
prefix, în tim p ce form a simplă apare ca substantiv, ca şi în bulg. npomuea
’pereche, seamăn’ . D e ex. bulg. : Aă ne ct,m My npomuea (G herov, I Y 3 1 5 );
rom .:
. . . Şi tot n-a găsit
P otrivă să -i fie
V ro dalbă soţie.
(T e o d o re s cu , P . p o p . 420).

De la potrivă a fost derivat verbul a potrivi, în tim p ce de la îm potrivă

— a se împotrivi. A d jectiv u l derivat protivnic, potrivnic pare a fi pătruns
şi prin lim ba scrisă (vsl. npoTHKkNHK'h, bg. npomuenun etc.).

ţn concluzie, influenţa veche sud-slavă s-a m anifestat pu tern ic

chiar în sectoare m ai puţin penetrabile ale vocabularului, cum sînt,
de pildă, numeralele, adverbele, prepoziţiile. Cuvintele analizate m ai sus
joacă un rol im portan t atît în sistemul lexical al lim bii rom îne, cît şi
în gramatică, unele dintre ele servind drept unelte gram aticale.
Justa interpretare a acestor fapte are o mare însem nătate p rin ci­
pială, ferindu-ne, pe de o parte, de subaprecierea elem entelor slave din
limba romînă, iar pe de altă parte, de considerarea acesteia ca un ,,h ib rid ” ,
ca o limbă „m ix t ă ” . R om an ică în tem elia sa, în prim ul rînd prin structura
sa gramaticală, prin sistem ul fon etic şi fondul stabil de cu vin te de o r i­
gine latină, lim ba rom înă a absorbit un mare număr de cuvinte slave, care
constituie astăzi una din trăsăturile ei specifice. în urm a influenţei slave,
lexicul limbii rom îne a devenit m ai bogat, mai variat din pu n ct de vedere
lexico-semantic şi stilistic. Se înţelege că în decursul veacurilor corelaţia
dintre diversele elem ente de origini diferite n-a fost aceeaşi, unele cu v in te
luînd locul altora, în urm a unor cauze adesea necunoscute nouă astăzi.
Studiul istoric al vocabularului lim bii rom îne, pe baza docu m eu telor scrise
începînd din sec. al X V I-le a (şi, uneori, cu folosirea datelor tex te lo r sla v o -
romîne din sec. al X I V —X V I-le a ) va putea aduce noi precizări în ch es­
tiunile concrete ale corelaţiilor lexicale slavo-rom anice în interiorul lim bii
romîne.
 P A R T E A A Il-a

OBSERVAŢII LEXICO-SEMANTICE

I. UNELE TENDINŢE GENERALE ALE EVOLUŢIEI SEMANTICE

A ÎMPRUMUTURILOR VECHI SUD-SLAVE ÎN LIM BA RO M ÎN Ă

în partea întîia a lucrării de faţă am avut ocazia să constatăm în

numeroase rînduri că multe cuvinte slave împumutate în limba romînă
şi-au modificat sensul prin lărgire, restrîngere, deviere etc. Din acest
punct de vedere, ele nu se deosebesc de celelalte cuvinte ale lexicului
romînesc, deşi au unele trăsături specifice aparte.
în cele ce urmează ne vom ocupa de procesele semantice care au
avut loc în evoluţia cuvintelor de origine slavă, căutînd să stabilim unele
tendinţe generale. în partea întîia, clasificarea cuvintelor a fost dată
în funcţie de marile categorii lexico-semantice — părţile de vorbire, iar
în cuprinsul acestora, în funcţie de realitatea reflectată în cuvinte.
Aici vom încerca însă să arătăm de ce unele cuvinte de origine slavă
nu şi-au modificat înţelesul în limba romînă, în timp ce altele fie
l-au lărgit, fie l-au restrîns, fie, în sfîrşit, s-au îndepărtat simţitor de
prototipul slav.
Pînă acum atenţia cercetătorilor a fost atrasă mai ales de aspectul
fonetic al împrumuturilor, precum şi, într-o anumită măsură, de clasificarea
lor tematică, de influenţa slavă în derivarea cuvintelor, morfologie şi
sistemul fonetic.
Mult mai puţină atenţie s-a dat în trecut problemelor de semantică
a elementelor slave din limba romînă, pătrunse din graiurile sud-slave
răsăritene (de tip bulgar) în perioada datată cu aproximaţie sec. V I —X I I ,
precum şi a celor intrate mai tîrziu din slavonă prin intermediul limbii
scrise sau împrumutate din limbile slave învecinate. în afară de lucrarea
Preţioasă, dar astăzi depăşită într-o bună măsură, a lui L. Şăineanu,
încercare asupra semasiologiei limbii romîne (Buc., 1887), dispunem doar
 220 G. MIHAILA

de unele indicaţii fragmentare în articolele lui A .I. Iaţimirski1 şi ale altor

cercetători2, în lucrările generale de istoria limbii romîne datorite lui
O. Densusianu, S. Puşcariu, acad. Al. Rosetti, precum şi în cele de lexi­
cologie şi lingvistică generală ale acad. Al. Graur.
Asupra unor probleme şi sarcini fundamentale în studiul seman­
ticii elementelor slave din limba romînă a atras atenţia în ultimii ani
R . A . Budâgov într-un articol publicat în 1947 : ,,A n a l i z a s e m a n ­
tică a cuvintelor slave în l i m b a r o m î n ă . . . n-a
fost î n c ă d e n i m e n i f ă c u t ă” . Iată de ce în noile lucrări e
nevoie „n u numai să se constate existenţa în limba romînă a cuvintelor
slave,7 ci Tşi să se a r a t e căile e v o l u ţ9i e i s e m a n t i c e a l e
acestor c u v i n t e , să se d e a p e c î t p o s i b i l o c l a s i ­
ficare s e m a n t i c ă ” 3.
R . A . Budagov sublinia, pe bună dreptate, în acest articol necesitatea
folosirii, ca bază de comparaţie, nu numai a materialului lexical furnizat
de vechea slavă, ci şi a datelor limbilor slave vii actuale, pentru a explica
noile sensuri ale cuvintelor corespunzătoare din limba romînă. în legătură
cu aceasta trebuie avută în vedere, printre altele, polisemia cuvintelor
slave, care a determinat într-o bună măsură căile evoluţiei semantice a
cuvintelor respective în limba rom înă4.
Viitoarea lucrare de sinteză asupra elementelor slave din limba
rom înă trebuie pregătită, în linii mari, în două d irecţii: 1) cercetarea unor
problem e fonetice concrete, ca aceea privitoare la corespondenţele romî­
neşti ale grupurilor bulgăreşti st, zd5, şi 2) studierea din punct de vedere
lexico-sem antic a unor grupuri de cuvinte de origine slavă, tratate în
cadrul larg al semasiologiei comparate slave şi romanice.
Un capitol aparte îl formează chestiunile privitoare la influenţa
slavă în sistemul fonologie al lim bii romîne, în m orfologia şi derivaţia
cuvintelor.

1 H 3 cjiaeHHO-pyMbiHCKux ceM acuojiozunecnux Ha6juodeHuu, ,,H3BecTHH O P H C ” , 1904,

t. IX , cartea 2, p. 257 — 2 7 8 ; id em , CJiaesmcnue 3auMcmeoeaniui e pyMuncKoM nsune
nan dannbie dan eon p oca o p o d u n e pyM bincKoeo ruieMenu, „CSopHHK CTaTeft, nocBfliiţeHHux . . *
B . M . JlaMaHCKOMy” , partea a I l - a , S t. P b ., 1908, p. 792 — 819.
2 C f., de p ild ă , în u ltim u l tim p , in teresantul a rticol al lui B . O. U nbegaun, Les noms
de la neige en roum ain, „ O r b is ” , t. II, nr. 2, 1953, p. 346 — 351.
3 CjiaenncKoe ejiu nnu e na pyM bincKuu aa#mr „BecTHHK JleHHHrpajţCKoro YHHBep-
HTeTa” , 1947, nr. 12, p. 84 — 85.
4 Ib id em , p. 86 — 87.

p. 2 8 5 -2 9 2 .
 ÎM P R U M U TU R I VECH I SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 221

Studiul fon eticii elem entelor slave din lim ba romînă prezintă două
aspecte esenţiale : 1) trăsăturile fonetice ale graiurilor slave de pe teritoriul
locuit de rom îni1, care v o r trebui precizate cu mai multă scrupulozitate
decît pînă acum , şi 2) prob lem a substituţiei fonem elor slave în lim ba rom înă
«i evoluţia fon etică ulterioară a cuvintelor slave pe terenul lim bii rom îne,
conform legilor generale fon etice ale acesteia.
într-un m od asem ănător, se poate spune că studiul sem asiologic
al acestor cuvinte p oa te fi disociat în două părţi, cel puţin din punct de
vedere teoretic :
1) Cercetarea com parativă a sensurilor, pe un fon d general slav,
în primul rînd sud-slav. A stfel, cercetătorul de astăzi nu se mai poate
mulţumi cu form ule simple, Conform cărora, de pildă, slav. nevesta
’ sponsa’ a căpătat în lim ba rom înă, nu se ştie cum şi de unde, sensul
de ’soţie’ .
2) Studiul evoluţiei sem antice a acestor cuvinte din m om entul p ă ­
trunderii lor în lim ba rom înă, pe baza folosirii unui bogat m aterial ilus­
trativ din textele vech i rom îneşti, Atlasul lingvistic romîn, texte dialec­
tale, folclor, literatură etc. în particular, urmărirea ariei de răspîndire
a cuvintelor de origine slavă şi a sensurilor lor concrete în diverse
regiuni rom îneşti p oate da indicaţii preţioase nu numai pentru studiul
sincronic al vocabularului lim bii romîne, ci şi pentru cercetarea lui
diacronică2.
în studierea sensurilor cuvintelor respective, cele două aspecte pot
şi trebuie să fie unite, deoarece ele se sprijină şi se com pletează reciproc.
Evoluţia semantică ulterioară a unui cuvînt slav pe teren rom înesc poate
fi analizată în profunzim e numai prin folosirea unui bogat m aterial com ­
parativ din lim bile slave vecine, în prim ul rînd din cele meridionale. în
acest fel poate fi depăşit schematismul unor lucrări de semasiologie din
trecut. Se ştie că unul din principiile de bază ale ştiinţei etim ologice
contemporane este stabilirea înlănţuirii succesive a sensurilor cuvin­
telor 3.
în studierea laturii semantice a împrumuturilor slave din lim ba
romînă trebuie să se aibă în vedere o serie de probleme, printre care :
omonimia „slavo - rom anică” , relaţiile asociative în cadrul aceleiaşi

1 Cf. cap itolu l in titu la t „H epT M CJiaBHHCKOtt penii b ÂJiSanHH” în cartea lu i A . M.

Selişcev, CjiaenncKoe Hace/ienue e A ji6 a n u u , Sofia, 1931, p. 277 — 326.
* V ezi, în altă ord in e de id e i, referatul lui R . f. A v a n esov şi S. B. B ernstein la al IV -lea
^ongres aţ slaviştilor : JIum eucrnuneoK a» zeozparfiun u cm p yn m yp a H3una. O n p u H iţu n ax
uţecjiaenHCKogo A um eucm uuecK oso am Aaca, M oscova, 1958, p. 15 şl urm .
Vezi S. U llm ann , P ricis de sim antique franţaise, B erna, 1952, p. 239.
222 G. MIHA1LA

, , sfere de reprezentări” 1 sau, cum se obişnuieşte în lucrările unor lingvişti

germani, aparţinînd aceloraşi ,,cîmpuri semantice” 2, oglindirea vieţii
poporului, a culturii lui materiale şi spirituale în semantica cuvintelor
etc. Se ştie, scria încă în 1905 A. Meillet, că dintre toate procesele lingvis­
tice tocmai inovaţiile în lexic, în latura semantică a cuvintelor, oglindesc
în primul rînd acţiunea cauzelor sociale3.
Trebuie să se tindă în lingvistică spre crearea unor astfel de lucrări
de semasiologie, în care studiul structural - istoric 4 să se împletească
cu studiul comparativ - istoric || pentru a se depăşi logicismul şi psiho­
logismul unor lucrări ca cele datorite lui A . Darmesteter, M. Br£al,
H . Paul sau W . W u n d t; fără îndoială, categoriile logice şi cele psihologice
nu trebuie neglijate6, ci, dimpotrivă, folosite în concordanţă cu rezulta­
tele noi ale ştiinţei contemporane. Prin urmare, în semasiologie, ca şi în alte
domenii ale lingvisticii, trebuie să se folosească mai multe metode : metoda
comparativ-istorică, metoda „cuvinte şi lucruri” („Worter und Sachen” ),
considerarea unei limbi ca o structură complexă, geografia cuvintelor
(„lingvistica geografică” ), analiza întrebuinţării cuvintelor în anumite
contexte din cele mai vechi monumente de limbă etc.7.
★
1 C f. M. M. P o k r o v s k i , H e c K o jib n o e o n p o c o e U3 o â jia c m u c e M a c u o A o z u u , „ O H a o . i o -
THHeCKoe o6o3peH H e” , M o s c o v a , 1 8 9 7 , t . X I I , c a r te a I , p. 60 — 61 ( v e z i V . V . V in o g r a d o v
H 3 u c m o p u u JieKCUKOAOaUU, „JţO K JiaA H 1 COOSnţeHHH lÎH CTH TyTa H3LIK03HaHHH A H C C C P ’ V
JYî 1 0 , 1 9 5 6 , p . 13).
2 N u | n e v o ie s ă în ţ e le g e m „ c î m p u l s e m a n t ic ” în s e n s u l pe care-1 dădea acestui termen
în p r im a sa lu c r a r e J . T r ie r ( D e r d eu tsch e W o rtsc h a tz im S in n b e z ir k d es V ersta n d es. D i e G eschich te
e in e s sp r a c h lich en F e ld e s , H e i d e lb e r g , 1 9 3 1 ), c ă c i e l însuşi şi-a sch im b at în parte concepţiile
s u b in flu e n ţ a lu c r ă r ilo r a l t o r c e r c e t ă t o r i. V e z i c r it ic a lu c r ă r ilo r lu i J . T r ie r la V . V . Vinogradov.-
a rt. c it ., p . 1 8 , u r m . ; O . S . A h m a n o v a , O v e p u u n o o â u ţe u u pyccK O U a c k c u k o a o z u u , M oscova,
1 9 5 7 , p . 78 u r m . ; V . A . Z v e g h i n ţ e v , C e M a c u o A o e u n , M oscova, 1 9 5 7 , p. 20 6 u rm . V ezi de ase­
m e n e a S . U llm a n n , o p . c i t ., p . 3 0 3 u r m . ; P . G u ir a u d , L a s em a n tiq u e , P aris, 1 9 5 5 ,p . 70 urm .
3 C f. A . M eillet, C o m m en t Ies m o ts ch a n g en t de s en s („A n n e e sociologique” , 1905 — 19 06).
„L in g u istiq u e h istoriqu e et lin gu istiq u e g6n£rale” , I, P aris, 1 9 2 1 , p. 2 3 3 .
* V ezi S . U llm a n n , o p . c i t ., p . 1 0 0 .
6 V e zi V . A . Z v e g h in ţe v , o p . c i t ., p. 2 9 1 — 3 2 1 ; O . S . A h m a n o v a , V . V . V in ograd ov,
V . V . Ivan o v, O H e c n o A b K u x e o n p o c a x u s a d a n a x o n u c a m e A b H o u , u c m o p w te c K o ă u c p a e n u -
m eA b H o -u c m o p u H ec K o u a € k cu k oa osu u , „B onpocH H3biK03HaHUH” , 1 9 5 6 , A* 3 , p . 17 urni.
• Clasificarea logică din lucrările c la s ic e a le lu i A . D a r m e s t e t e r , M . Breal şi H . Paul
a fost relu ată pe baze m ai largi în lucrările lui G . S te r n (M e a n i n g a n d C h a n g es o f M e a n in g . G 6 -
teb o rg , 1 9 3 1 ) şi S . U llm a n n (The principles of Semantics, G la s g o w , 1 9 5 1 ) ; vezi P. G u ir a u d ,
op. cit., p . 40 u rm . Despre unele idei noi în d om en iu l interpretării p s ih o lo g ic e a fenomenelor
sem a n tice, vezi S . U llm a n n , Pricis de stmantique franţaise, p . 2 7 4 u r m .
7 V e zi E. B en v e n iste , P r o b lim e s s& m antiques de la r e c o n s tr u c tio n , „W ord ” , voi. X .
n r . 2 — 3 , 1 9 5 4 , p . 2 5 1 — 26 4 (cf. O . S . A h m a n o v a , V . V . V in o g ra d o v , V . V . Iv a n o v , art. c it., p. 19).
C f ., în u ltim u l tim p , interesantele cercetări etim ologice ale slavistului sovietic O. N . Truba-
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 223

Se ştie că nu toate cuvintele de origine slavă din limba romînă

pun probleme la fel de complexe în ceea ce priveşte sensurile lor.
pin acest punct de vedere ele pot fi împărţite, în linii mari, în trei
categorii:
1) Cea mai simplă categorie o formează cuvintele, de obicei mono-
seinantice, care şi-au păstrat sensul iniţial, identic, de regulă, în toate
lim b ile slave (de ex. plug — sl. com. plug&) sau în acelea în care cuvîntul
r e s p e c t iv există. în cazul unor cuvinte de acest fel numai cercetarea laturii
fo n e t ic e şi a particularităţilor morfologice poate da indicaţii mai precise
asupra dialectelor din care s-a făcut împrumutul (de ex., prepeliţă = b g .
npenejiuiţa, ser. prepelica, faţă de ucr. nepenejiuiţa, rus. nepenejiKar
nepenejiuiţa etc.).
2) O categorie mai complexă o formează acele cuvinte ale căror
sensuri corespund sensurilor cuvintelor respective sud-slave (în primul
rînd, bulgare). în acest caz, numai informaţia completă, pe baza dicţio­
narelor etimologice, istorice şi explicative slave (precum şi a altor izvoare
ca textele dialectale slave, folclorul, literatura, atlasele lingvistice etc.)
poate da indicaţii mai precise asupra dialectelor din care s-a făcut
împrumutul. Datele semantice sînt cu atît mai preţioase, cu cît ele
pot confirma rezultatele cercetărilor fonetice sau pot aduce precizări şi
completări la acestea din urmă. Uneori ele pot da informaţii suplimen­
tare privitoare la cultura materială şi spirituală a vechilor populaţii slave
şi romîneşti care au venit în strîns contact în regiunile carpato-balcano-
dunărene. Deosebit de instructive pentru ilustrarea procesului extins de
bilingvism sînt acele cuvinte polisemantice care îşi au corespondente
perfecte în limbile slave de sud.
3) în sfîrşit, a treia categorie, cea mai complexă din punct de vedere
semantic, o formează acele cuvinte care, deşi au păstrat unul din sensu­
rile vechi (sau urme ale acestui sens), au dezvoltat înţelesuri cu totul noi,
astfel că nu-şi mai găsesc corespondente perfecte din punct de vedere
semantic în limbile slave, în primul rînd în cele meridionale. Analiza
concretă a fiecărui cuvînt în parte, cu relevarea cauzelor speciale (social-
istorice, psihologice sau lingvistice) care au dus la astfel de modificări se­
mantice, poate dezvălui fapte interesante nu numai pentru istoria voca-

C'0V In care o atenţie deosebită se dă laturii semantice a cuvintelor (CjiaenncKue amuMOJioeuu,

„B on pocw CJiaBHHCKOro H3HK03HaHHH” fasc. 2 , M oscova, 1 9 5 7, p. 2 9 — 42 ; K amu-
mojtoeuu Henomopbix dpeeHeuiuux cjiaeHHCtsux mepMUHoe podem ea, „B o r tp o c n H3UK03HaHHH”
^ P * 96 j H cm opm i cjkzqhhckux tncpMUHOO podcniact
86 u ncKotTiopbix dpc6nciimitiv
^PMUHoe oâmecmeenHozo em poa, M oscova, 1959).
 224 Q. MIHAILA

bularului limbii romîne şi al limbilor slave, ci şi pentru semasiolQ •

generală. a
Să vedem mai îndeaproape fiecare din aceste categorii şi să ne oprj
asupra unor exemple concrete.

1. Cuvinte monosemantice care şi-au păstrat sensul

Prima categorie cuprinde, în cea mai m are parte, cuvinte-termenj

(în sensul larg al acestui cuvînt) : numiri de plante şi cuvinte referitoare
la regnul animal, pe de o parte, şi nume de instrum ente şi obiecte con­
crete, pe de altă parte.
a) Unele din aceste împrumuturi vechi sud-slave denumesc „obiecte”
prin natura lor neschimbătoare într-o anum ită perioadă de dezvoltare a
unei limbi date sau a unor limbi în general. O dată form ate sau împru-
mutate, aceste nume se păstrează pentru foarte m ult tim p, cu condiţia
să nu fie înlocuite de altele în urma unor cauze speciale (interdicţie de
vocabular, înlocuirea noţiunii - gen cu noţiunea - specie etc.). Majo­
ritatea împrumuturilor slave de acest fel nu şi-au schim bat înţelesul din
momentul în care au intrat în vocabularul lim bii rom îne.
Aşa sînt, de pildă, numele unor animale domestice sau sălbatice
(bivol, rîs, veveriţă, dihor, vidră, cîrtiţâ), unor păsări domestice sau sălba­
tice (gîscă, vrabie, eîrstei, dropie, prepeliţă, lebădă), peşti (crap, stiueă),
insecte (molie) etc.; denumiri referitoare la corpul animalelor (copită,
gleznă), nume de plante cultivate (ovăz, morcov, castravete, mac, hrean),
de plante de cîmp şi de pădure (ştevie, pelin, costrei, rogoz, trestie, răchită);
de asemenea şi-au păstrat sensul iniţial unele cuvinte referitoare la relief
(rovină, poiană, peşteră, padină) sau la terenuri agricole (ţelină, pîrlo§\
b) Se deosebesc întrucîtva de primele denumirile unor unelte şi
obiecte făcînd parte din cultura materială a omului. A ceste unelte ş1
obiecte se perfecţionează mereu, dar numele lor se păstrează, de regula»
mult timp, ca urmare a identităţii funcţiei lor de bază. N um ele obiectelor
şi uneltelor suferă, în acest caz, aşa-numitul fenomen de „ev olu ţie pasivă •
Aşa, de pildă, „plugul” este definit astăzi într-un dicţionar al$
decît acum o sută de ani, iar dacă am fi avut dicţionare din sec. al ^
sau al XVI-lea, deosebirea ar fi fost şi mai frapantă. D e altfel, plu»11
vechi e şi numit în limba romînă plug de lemn, spre deosebire de uneai
modernă — plug de fier.
• I j .teAe
1 . .E v olu tion passive* c ’ est-â-d ire â v o lu tio n que s u b it le sens d ’ un m ot Par s y,
la tranfefbrfnation de l’o b je t d6stgn6” (K r . N y r o p , G ram m aire h isto riq u e de la langue 1 ^ ° '
t . IV : Simantlque, Copenhaga, 1913, p . 84).
 ÎM PRUM UTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 225

în această grupă de cuvinte intră, în afară de plug , denumiri ale

£rţilor plugului (plaz, grindei, potîng), nume de unelte agricole (coasă,
greblă rărită ), nume de mijloace de transport şi părţi ale lor (sanie,
teleagă tînjală, osie), de diverse unelte şi obiecte casnice şi gospodăreşti
{război de ţesut, meliţă, suveică, sucală, topor, teslă, daltă, sfredel, tîr-
tiâcop, nicovală, lopată, sită, blid, pernă), de construcţii gospodăreşti şi
părţi ale lor (grajd, coteţ, iesle, stîlp, laviţă) şi multe altele.
Tot aici pot fi trecute şi cîteva verbe cu sensuri „tehnice” 1, avînd
ue înţeles concret şi cu sferă relativ îngustă, deşi se ştie că verbele au,
de regulă, un diapazon mai larg al sensului şi nuanţelor2. Aşa sînt,
4e pildă, verbele de origine slavă relative la muncile agricole (a plivi,
u îmbiaţi), sau care denumesc unele „procese tehnice” (a suci, a toci,
u căli, a prăji). Fără îndoială că acestea pot să se metaforizeze cu
uşurinţă, transformîndu-se din „concrete” în „abstracte” (cf. călit în
lupte, i-a sucit capul, m-am prăjit etc.), dar, chiar şi în aceste cazuri,
sensul concret, „tehnic” se păstrează şi este perceput ca atare.
Devine clar, în acest fel, că despre cuvinte „care nu-şi schimbă
sensul” se poate vorbi doar simplificînd puţin lucrurile. Analiza concretă
a diverselor lor întrebuinţări duce la concluzia că ele, de fapt, nu rămîn
neschimbate din punct de vedere semantic, cu excepţia unor grupuri de
cuvinte care-şi păstrează acelaşi sens neschimbat o perioadă mai lungă
de timp.

2. Cuvinte slave polisemantice

A doua categorie reuneşte două grupe :

a) cuvinte polisemantice în limbile slave, intrate în limba rom înă cu
un singur sens sp ecia l;
b) cuvinte polisemantice (sau, în tot cazul, bisemantice) tn limbile
Mave, care şi-au păstrat, în linii mari, aceleaşi sensuri şi în romînă.
Este cunoscut faptul că cuvintele se împrumută nu ca unităţi ab­
stracte ale vocabularului, ci în situaţii concrete sociale şi materiale, în
anumite contexte de limbă, în funcţie de necesităţile limbii respective,
mai precis — în funcţie de necesităţile poporului care vorbeşte o limbă
dată. Cel care întrebuinţează pentru prima oară un cuvînt străin eu un
anumit înţeles poate ignora celelalte sensuri ale lui. Această situaţie o
întîlnim, de regulă, în cazul împrumuturilor simple dintr-o limbă într-alta.

| Cf. A . M eillet, L e slave com m un, § 570.

| Cf. A . I. S n ilrn ltk l, JleKcuKOAoeus anaAuucKoeo am tici, M o sco v a , 1 9 5 6 , p . 178.

8 II11 1402
 226 G. MIHAILA

Dim potrivă, în condiţiile unui contact îndelung între două colecti­

vităţi vorbind limbi diferite şi ale unui bilingvism mai mult sau mai puţin
extins, cuvîntul poate pătrunde dintr-o limbă într-alta cu mai multe
sensuri ale sale sau chiar cu toate, ca urmare a întrebuinţării lui în mai
multe „con texte” , în care se realizează diversele sensuri.
Dar chiar şi în acest caz se întîlnesc destule cuvinte care au fost
împrumutate cu un singur sens, ca urmare a unor anumite cauze sociale
şi materiale, cum e, de exemplu, ocupaţia de bază a colectivului care îm­
prumută şi a celui de la care se împrumută cuvintele, nivelul culturii lor
materiale şi spirituale etc.
★

a) într-adevăr, printre împrumuturile vechi sud-slave ale limbii

romîne, despre care se poate presupune că au pătruns în limba romînă
în urma unui contact strîns cu populaţia slavă, pot fi întîlnite cuvinte
care au un singur sens special, faţă de mai multe sensuri în limbile slave,
în particular în bulgară.
Aşa de exemplu, polog (1) ’ cantitate de iarbă cosită dintr-o singură,
mişcare de coasă, mănunchi de grîu secerat’ , cuvînt aparţinînd termino­
logiei agricole, corespunde bulg. u o a o z , care are mai multe sensuri, în
urma unor concretizări diferite ale acestui derivat postverbal (verbul
noAowca, nojiasaM ,,a pune” ) : ’l . cuibar (unde-şi depune găina ouăle);
2. ou pus în cuib ; 3. cuib de pasăre pe p ă m în t; 4. mănunchi de iarbă sau
de grîu’ 1. în sîrbo-croată polog are cel puţin două sensuri, corespun­
zătoare sensurilor 2 şi 4 din bulgară2. Dacă ne vom adresa, de exemplu,
lim bilor rusă şi ucraineană, vom observa că în aceste limbi acelaşi derivat
postverbal are cu totu l alte sensuri con crete: ucr. u o a o z ’l . naştere; 2.
(pl. noAoeu) luncă pe malul stîng al rîurilor’3 ; rus. noAoe are mai multe
sensuri, printre care şi pe acela de ’perdea la fereastră, uşă sau pat’4.
Simpla enumerare a sensurilor acestui cuvînt în limbile slave ne
arată că aici avem de-a face cu diverse concretizări ale substantivului
postverbal. în plus, unul din sensurile din limbile slave de sud („m ă­
nunchi de iarbă sau de grîu” ) ne indică precis că polog (1) provine din
dialectele slave de sud.

1 G h erov , IV 194, B T R , 593 dă d oa r prim ele două sensuri, care se întîlnesc în limba,
c o m u n ă literară ; R B , I I 630 dă cel de-al patrulea sens ca om on im (d ial.).
2 V ezi Iv e k .-B r o z , I I 96.
3 Hrirtc. 1395.
4 V ezi D a i, I I I 2 5 6 ; U şa k ov , I I I 534. C uvintul rom în esc polog (2) ’ pînză de acoperit,,
b a ld a ch in e t c / este, fără în d oia lă , un îm prum ut m ai nou din lim ba rusă.
 ÎM PRUM UTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 227

Cu un singur sens au pătruns de asemenea în lim ba rom înă cuvinte

referitoare la natura înconjurătoare ca deal sau gîrlă ’braţ de rîu ’ (cu
sens lărgit — ’ m ică apă curgătoare’ ). într-adevăr, în bulgară dsui, în
afară de sensul general ’parte’ (cf. verbul sl. com . deliii ’ a îm părţi’ ),
are şi un sens particular — ’ deal’ (care împarte păm întul)1. P entru al
doilea cuvînt, corespondentul semantic se găseşte doar în bulgară : z’bpjio
are, în afară de sensul fundam ental ’gît, gîtlej, beregată’ şi de cel
figurat ’gîtul unei sticle e tc .’ (cf., de exemplu, rus. zopjio) — sensul de
’gură de vărsare a unui rîu’ 2 (cf. pentru aceeaşi noţiune rom . gurile
Dunării, rus. ycmbH HynaH).
Din aceste exem ple se poate vedea cu uşurinţă că un cu v în t p oa te
fi împrumutat nu num ai cu sensul său de bază, ci cu unul din sensurile
derivate specializate. A stfel de cazuri pot fi întîlnite nu num ai printre
substantivele, ci şi printre verbele de origine slavă : a prăşi corespunde
bulg. npauia'11. a face praf ( < npax 'praf’ ) ; 2. a săpa, a p ră şi’ , ser.
praHti ’idem ’ 3.
Este evident caracterul „p op u la r” al acestor cuvinte şi al altora
asemănătoare. Sensurile lor sînt o mărturie directă a faptu lu i că
aceste cuvinte au fost îm prum utate pe cale orală, într-un m ediu
sătesc.

b) Alte cuvinte, deosebit de interesante pentru înţelegerea c o n d i­

ţiilor în care au avut loc relaţiile rom îno-slave, p ot fi reunite sub un titlu
general de polisemie slavo-romînă. Cuvintele polisem antice din lim ba
romînă avînd corespondente exacte în limbile slave (în prim ul rînd, în
cele sudice) p ot fi identificate doar în urma unei analize am ăn u n ţite a
sensurilor lor în fiecare din aceste limbi. De obicei, în astfel de cazuri
nu poate fi vorba de coincidenţe întîm plătoare, ia r evoluţia paralelă p oa te
fi dovedită doar în unele cazuri. Singura concluzie care se im pune este
aceea că astf îl de cuvinte au fost îm prum utate pe cale orală cu to a te
sensurile fu n d a m en ta ^ deşi uneori se poate presupune că pe baza unui
sens mai general, atit în romînă, cît şi în bulgară, de pildă, s-au pu tu t

1 M ladenov, T ă lk . 6 3 1 .
2 Vezi R B , I 215. U cr. eupAo 'gur^i de vărsare a unul rîu ’ ( > rus. d ia l. eupAo) e ste î m ­
prumutat din rom înă (v ezi P reob r. I 123 — 124).
Cf. G h erov, I I I 260 { I v e k .-B r o z , II 164. In alte lim b i sluve ve rb u l c o re s p u n z ă to r (d c
**• ru*. nopotu um b, ucr. n op ou iu m u ) n-are d eclt un sens general — 'a, fa ce p r a f’ .
22 8 G. MIHAILA

d ezvolta sensuri noi, paralele, aflîndu-se un eori în tr-o anumită

dependenţă1. er'
D e regulă, astfel de cuvinte se întîlnesc în p artea ,,neterminologicx),
a fondu lui slav vechi de îm prum uturi, care cu p rin d e cuvinte caracteri
tice tocm ai pentru situaţia de bilingvism generalizat : substantive
toare la viaţa familială şi socială, la universul in terior al om ului, adjectiv
denum ind însuşiri ale fiinţelor şi lucrurilor, v erb e cu sensuri abstracte etc
Astfel, simplul fapt al includerii în vocabularul romîn comun a unor
cuvinte polisemantice ca babă ’l . femeie bătrînă; 2 . (reg.) bunică- 3
(fam.) soţie; 4. doftoroaie ; 5. (reg.) moaşă’ sau nevastă ’l . (înv.) mireasă-
2. femeie măritată de curînd; 3 . soţie; 4 . femeie (în general)’ este o
dovadă a conlocuirii îndelungi şi paşnice dintre populaţia romînească şi
cea slavă în primele veacuri ale evului mediu şi mai tîrziu. Poliseman­
tismul lor corespunde aproape în întregime situaţiei din limbile slave, în
primul rînd din cele meridionale (bulgara şi sîrbo-croata).
E interesant faptul că toate cele trei cuvinte de origine slavă care
exprimă noţiunea de ’timp, o anumită perioadă de timp’ îşi păstrează ca­
racterul polisemantic : vreme (sl. com. vreme), ceas (sl. com. casa), veac
(sl. com. veto). De exemplu, vreme înseamnă nu numai ’timp, interval,
perioadă de timp; moment, timp prielnic’ , ci şi ’totalitatea stărilor atmo­
sferice’ (rus. nozoda), ca şi în limba bulgară (epeMe), sîrbo-croată şi slo­
venă (vreme)2.
Cf. pentru sensul ’timp’ :
Rom. Codrule cu rîuri line Bulg. BpeMeTO He3a6eM 3auo
Vreme trece, vreme vine. meneiue.
(Eminescu, Revedere). ( H o b k o b ). 3

Cu sensul de ’epocă, veac’ :

JDe-aşa vremi se-nvredniciră B cesamnume BpeMeHa
cronicarii şi rapsozii. napu e 3eMH d^potcam mi $
(Eminescu, Epigonii). (E jihh nea»8)-
’momerit, sezon’ :
... Vremea semănăturei Hacrmnu BpeMe 3a ceuinv •
(îndr. legii, 1652).
I

1 D in ca u ză că le x ic o lo g ia şi le x ic o g r a fia is t o r ic ă a l i m b i l o r s la v e d e su d şi a lim ba r°
n|[\V
s în t în c ă in s u fic ie n t d e z v o lta te , e d e stu l de greu să se fa c ă o c a r a c t e r iz a r e a c u v in te lo r resp*
d in p u n c tu l de ved ere al e v o lu ţie i lo r is to r ic e . A s t fe l, e s te e v i d e n t c ă u n e le sensuri au ul
m ai tîrziu decît a lte le ; datele dicţionarelor explicative perm it doar a f i x a ord in e a lor,
şi m om entul aproxim ativ al apariţiei. ^ ^
2 C f. şi ucr. eepeMH „vrem e b u n ă " (H rinc. 177), rus. epeMfi şi eu sen su l de 'n° r
|Cjioeapb pyccKoso nauna, I, 546).
3 E x e m p lu l acesta şi u rm ă to a re le tre i s în t lu a t e d in R B , I 140.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROM1NA
229

Cu înţelesul de ’ norofla’ ;
După vreme rea, a fi el IIpu xy6aeo BpeMe u oâujma ejiaza
vreodată şi senin. ce u3e^piuuxa u eceunume ceăm6u.
(Creangă, Poveşti). (H o b k o b ).

Dintre cuvintele care exprimă noţiuni ce fac parte din viaţa spiri­
tuală a omului p ot fi citate' aici voie, nevoie, cinste, ale căror sensuri
îşi găsesc, în general, corespondente perfecte în limbile slave de sud, (bg.
eojia, ser., sloven, volja ; bg. Heeojia, ser. nevolja; bg. necm, ser. cast etc.).
Comp., de exem plu, în expresii: rom. a da voie — bg. daeaM eojin; rom.
voie bună, ~ rea — ser. biti dobre, ~ zle volje; de nevoie — bg. no neeojin;
rom. nevoia învaţă pe om— bg. neeoAHma naynea uoeena; (acest lucru) îţi
face cinste — bg. npaeu mu necm etc.
Polisemia e un fenomen obişnuit printre adjectivele de origine
slavă, cu excepţia acelora care denumesc însuşiri fizice ale animalelor şi
păsărilor, mai ales ale celor domestice1.
Lucrul e uşor de înţeles, deoarece în primul rînd însuşi faptul împru­
mutării adjectivelor pe cale orală e o dovadă a unor relaţii mai strînse şi
îndelungate între două colectivităţi, iar în al doilea rînd, adjectivele cali­
tative sînt de ceie mai multe ori polisemantice, servind drept mijloc
d,e determinare a unor serii întregi de obiecte, fenomene e t c .; aceasta face
ca trecerea de la o nuanţă la alta, de la un sens la altul să se facă aproape
pe nesimţite.
Adjectivele întrebuinţate în mod curent ca gol, slab, bogat, scump,
drag au mai m ulte sensuri, care se regăsesc nu numai în limba bulgară
(unde corespondenţa este aproape perfectă), ci şi în limbile slave răsări­
tene sau apusene.
Astfel, scump păstrează în romîneşte toate sensurile existente în
cuvîntul bulgăresc corespunzător cmn (vezi Partea I, § 41).
Adesea identitatea sensurilor de bază se reflectă în existenţa unor
expresii frazeologice construite aproape cu acelaşi material lex ica l: gol
ca napul, gol p u şcă — bg. z o j i namo moma (nywKa), cf. rus. eoji nan
cokoji ; adevărul gol — bg. eojia uemuna, rus. eojiaa uemuna ; cu m îinile
goale — bg. c z o j i u p tiţe, rus. s o a u m u pynaMu (6pamb), slovac, holym i
fukam i ; apă goală — bg. de ex. Kanea mu nopâa — mu cu e eoAa eo d a ;
ser. gola voda2.
Fără îndoială că la astfel de cuvinte sensul cel mai obişnuit din
limba romînă poate să nu fie identic cu sensul fundamental din limbile
1 Aşa sln t, de p ild ă , breaz (sensul figurat e o creaţie rom înească), pag, grio etc.
2 Pentru expresiile b u lg ., rus., slovac, v e z i: R B , I 190; M lad. T ă lk . 4 4 8 ; U şakov,
I 184; Isatenko, I 198.
 230 G. MIHAILA

slave, cum avem, de pildă, în cazul adjectivului p r o s t: sensul ,,simplu’»

învechit în limba romînă, în timp ce în limbile slave el este fundamental
(de ex. în limbile slave răsăritene şi apusene) sau, în tot cazul, se p£s.
trează încă viu, alături de înţelesul ’neghiob, fără m inte’ (în limba bulga^
şi sîrbă).
Numeroase cazuri de păstrare a sensurilor principale se întîlnesc şi
printre verbele romîneşti de origine slavă : a (se) trudi — bg. mpyda ce
ser. truditi se, rus. mpydumbcn e tc .; a lipi — bg. Jienn, rus. Mnurrib•
a topi — bg. monn, ser. topiti, cf. rus. monumb, ucr. monumu ; a clăti
— bg. KJiamn, ser. Matiti (cf. şi rus. Kojiomumb, ucr. nojiomumu etc.).
Numărul unor astfel de cuvinte poate fi m ărit cu uşurinţă pînă la
cîteva zeci, cel puţin. Se înţelege că în cazurile de m ai sus am făcut ab­
stracţie de unele sensuri adiacente, atît în rom înă, cît şi în limbile slave.
Im portant era de a scoate în evidenţă păstrarea a cel puţin două sensuri
fundamentale, pentru că, o dată pătruns în altă lim bă, un cuvînt începe
să ducă o „altă viaţă” , în funcţie de sistemul lexical al lim bii respective.
Acest lucru iese puternic în evidenţă, dacă se iau în consideraţie alte
cuvinte care şi-au modificat simţitor înţelesul în rom îneşte.
Asupra cîtorva cuvinte din această categorie ne v o m opri în para­
graful următor.

3. Cuvinte cu sensuri noi în lim ba rom înă

în cea de a treia categorie pot fi reunite cu vin te care, într-un fel

sau altul (restrîngerea sensurilor, lărgirea lor, transfer e tc.), au dezvoltat
noi sensuri, pe care nu le mai întîlnim în lim bile slave. î n această cate­
gorie pot fi distinse cel puţin două tipuri de cu vin te :
a) Cuvinte care şi-au lărgit înţelesul. Păstrînd legătura semantică cu
prototipul slav, ele au căpătat sensuri n o i : sfera lor sem antică a devenit
astfel mai largă.
b) Cuvinte care au căpătat în lim ba rom înă sensuri cu totul noi, fie
prin „specializare” , fie prin „deviere” .

★
a) Sub termenul general de „lărgire a sensului” 1 se reunesc adesea
diverse fenomene semantice, care au loc în lim bă în urm a unor cauze lin»'
vistice şi extralingvistice diferite şi care se realizează pe diverse căi c o n c r e te -

1 V ezi de exem plu, M. Br6al, E ssai de sim antiqu e, e d . 5 , P a ris , 1921, p. urlW
H . P au l, P rinzipien der Sprachgeschichte, H a lle, 1909, p . 75 u r m . ; J . V e n d ry e s , L e langage, Parl ’
1921, p. 235 u r m .; R . A . B u d a g ov , OnepKu no nabDto3Hanuio, M o s c o v a , 1 9 5 3 , P- 68 ur°
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 231

în cazul de faţă este important, mai ales, să se caute căile concrete

<le dezvoltare semantică a anumitor cuvinte, ţinînd seama de faptul că
•ele au fost împrumutate şi incluse în alt sistem lingvistic. Tocmai în cazul
împrumuturilor are loc de cele mai multe ori pierderea sau „uitarea”
aşa-numitei ,,form e interne” a cuvîntului, pe măsură ce acesta îşi lărgeşte
sfera întrebuinţărilor şi începe să fie folosit şi perceput altfel decît înainte.
Apariţia unor sensuri noi este rezultatul unui proces cu două aspecte :
uitarea treptată a înţelesului primar favorizează schimbarea sensului;
la rîndul său, înţelesul nou contribuie şi mai mult la uitarea formei interne
iniţiale1.
Uitarea înţelesului
9 iniţial
9 e determinată de întrebuinţarea
9 cuvîn-
tului în noi contexte, de funcţia sa socială, de particularităţile limbii res­
pective, în cazul nostru ale limbii care a împrumutat cuvîntul (romînă).
E.A. B udagov subliniază faptul c ă , , f u n c ţ i a s o c i a l ă a c u v î n -
t u l u i î ş i s u b o r d o n e a z ă f o r m a i n t e r n ă i n i ţ i a l ă” 2.
Adesea începutul unei lărgiri de sens poate fi constatat încă în limbile
slave : dar ceea ce e acolo numai tendinţă, în limba romînă se realizează
pînă la capăt — apariţia unui sens sau a unor sensuri noi.
Astfel, cuvîntul colnic ’ cărare în pădure, peste munte sau peste deal’
corespunde bulg. k o a h u k ’ drum de ţară’ , derivat de la cuvîntul ko .w
’ car, căruţă’ (kojio ’roată’3), ser. Tcolnik ’idem’ . în urma unui transfer prin
contiguitate, colnic a ajuns să însemne în romîneşte şi ’ deal’ , ceea ce e o
dovadă a faptului că şi-a pierdut forma internă pentru vorbitorul romîn.
Cf.... Grădinile şi livezile... şi le avea [Doamna Neaga] pe colni­
cele Lapoşului (Odobescu, PseudoTcinegetilcos, 222).
Uneori avem de-a face doar cu o întrebuinţare mai largă a cuvîn­
tului, posibilă de asemenea în urma pierderii formei interne. Cuvîntul
maşteră (înv. maştehă) nu numai că a dat în rom. derivatul regresiv
maşter ’tată vitreg’ (maştih; cf., de altfel, şi bulg. dial. Mauţex ’tată
vitreg’ ), dar a început să se întrebuinţeze şi pentru a denumi sora sau
fratele vitreg, devenind sinonim perfect al cuvîntului de origine latină
vitreg4.
în alte cazuri are loc un simplu transfer prin asemănare : brazdă
înseamnă nu numai ’fîşie de pămînt răsturnată cu plugul’ , ca de ex.

1 V ezi R . A . B u d agov, op. cit., p. 5 1 ; idem,, Beedenue e mxyny o h 3 bine, Moscova,

1958, p. 76.
2 Ibidem , p. 76 — 77.
a M lad en ov, T ă lk . 1954.

* A supra răspîndirii lor In graiurile rom îneşti vezi A L R I, 153, 154, 156, lă 7 , 161,
A L R M I, 214, 217, 223.
 232 G. MIHAILA

bulg. 6pa3da, ci şi ’rînd de iarbă (sau de grîu e tc.) cosită, p olog ’ sau ’gtr
de legume sau de flori’ . Sensul figurat al cuvîntului — ’urmă, dîră, făga?f
pe care-1 întîlnim nu numai în romîneşte, ci şi în lim bile slave (de
bulgară, rusă etc.) este doar unul din num eroasele cazuri care arată ideu
titatea unor procedee de metaforizare în diverse lim bi, fără a presupui
o influenţă reciprocă.
Cuvîntul chiseliţâ ’l . fiertură de fru cte (m ai ales de p ru n e); 2. fier.
tură de ştir, lobodă, borş făcut din tărîţe’ are un sens m ai îngust decît
bulg. KuceAuiţa ’l . prune, mere sau pere sălbatice ; 2. fru cte verzi acre-
3. (reg.) fiertură acră de fructe ; 4. (reg.) m ăcriş, ştev ie’ 1 ; în limba romîni
chiseliţâ şi-a pierdut forma internă, nem ai asociindu-se cu ideea de ’acru'
ci cu aceea de ’fiertură’ . Pe baza acestei n oţiu n i n oi s-a dezvoltat un alt
sens, inexistent în limbile slave, ’terci, talm eş-balm eş’ .
Comp., de pildă, la Creangă : ... Ouăle, cînd am vrut să le ieu, erau
toate numai o chisăliţă. (Amintiri, 44). Cf. şi expresia : a face chiseliţâ
[pe cineva).
Acest exemplu ilustrează ceea ce A . D arm esteter a numit cîndva
„enchaînem ent” („înlănţuire” )2 : pierzînd sensul iniţial, care se spri­
jinea pe o anumită caracteristică a obiectului, cu v în tu l p oa te fi aplicat,
pe baza unei alte caracteristici a obiectului, la alte ob iecte, care an, la
rîndul lor, alte însuşiri ş.a.m.d.
Poarte interesante sînt acele cuvinte în care anum ite modificări
m orfologice se împletesc şi se sprijină recip roc cu cele lexico-semantice.
Cuvîntul bob (sl. com . bobh) apare în d icţion arele romîneşti3 sub
form a a două omonime : bob (1) — planta şi fru ctu l şi bob (2), pl. boabe
şi bobi ’l . grăunţe (de mazăre, fasole), grăunţe (în g e n e r a l); 2. pl. bobi
pentru g h icit; 3. obiect m ic rotund (prin exten siu n e)’ . Se poate uşor
observa că bob (2) reprezintă o extindere p e teren rom în esc a sensului
cuvîntului bob (1), form înd un nou centru sem antic, fra zeologic şi morfo­
logic. într-adevăr, de la pl. boabe (care p oa te fi in terp reta t în acelaşi tifflp
ca fiind neutru sau feminin) s-a refăcut un n o u sing. boabă (fem.) cu ui-
ţelesul ’ l . bob (2 ); 2. fruct cărnos şi rotu n d al u n or p la n te’ 4.
Una din formele simple ale lărgirii înţelesului este transferul sensulu»
din domeniul concret în cel abstract, em oţion a l. A stfe l, m irşav păstrez
1 M la d en ov, T ălk . 1023. Cf. de asemenea ser. k is e lic a , s lo v e n , k iselica , kisli(a'
Kucejiur^H.
2 A . Darmesteter, L a vie des m ots, ed. 5, Paris, 1 8 9 5 , p . 76.
8 D L R L I 2 5 2 ; D L R , 85. :
4 Aşadar, bob, pl. boabe e neutru, în tim p ce boabă, p l. boabe e fe m in in . A s tf?1 ° e j,
de formBre a unui nou singular de la plural se m al întîlnesc în lim ba r o m tn â : ex - cra
cra ci, crăci — din nou sing. cracă.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 233

doar ca arhaism sensul iniţial, existent în bg. M’bpmae, ser. mrSav ’ slab’ ;
în schimb, în lim ba literară modernă el s-a păstrat cu sensul abstract
derivat din primul — ’josnic, ticălos, mişel, detestabil’ 1.
Mai com plex e drumul evoluţiei semantice a cuvintelor care au
trecut din clasa substantivelor în aceea a adjectivelor, făcînd să rămînă
pe plan secundar valoarea iniţială substantivală. Să luăm, de pildă, cu­
vîntul voinic : bg. bouhuk, ser. vojnik înseamnă ’luptător, soldat’ , sens
pe care-1 regăsim şi în textele mai vechi romîneşti şi, azi, popular.
De ex. ţ. Carele voinic fu ca sfeti Sisin, ce multe oşti birui ? (Codex
Sturdzanus, 1550—1580).
Sau:
T unuri m ari şi tunuri miez,
L a tot tunul cinci voin ici.
(Jarnik -B îrseanu , D oin e şi strigături).

Limbile slave de sud au păstrat pînă azi sensul iniţial, graţie exis­
tenţei tem ei generale voj- şi a altor derivate ale sale (vojna ’luptă, război’
etc.). î n schimb, în limba romînă forma internă s-a pierdut treptat, cu­
vîntul ajungînd să însemne ’tînăr viteaz, îndrăzneţ, curajos’ iar mai apoi
’flăcău, fecior’ (în general).
Cf. în poezia populară :
Omule, nevastă-ta
Şade-n crîşmâ şi tot bea
Cu-n v o in ic alăturea.
(A n to l. p o p . 207).

în lim ba romînă -nic a devenit un sufix adjectival, şi astfel voinic 7

în acest stadiu al evoluţiei sale semantice, a început să fie perceput ca un
simplu adjectiv (devenind din apoziţie — atribut) cu sensul ’.bine făcut,
viguros, v în jo s’ .
Cf. A sta-s e u ! Şi slnt voin ică !
C ine-a zis că eu slnt m ică?
(C oşbu c, La oglin d ă ).

Faţă de celelalte părţi de vorbire, verbul prezintă cele mai m ulte

cazuri de lărgire a sensului2. Denumind diverse acţiuni, legate între ele
prin noţiuni uneori foarte generale, multe verbe îşi lărgesc adesea sensul,
ceea ce-şi găseşte expresie, între altele, şi în modificările survenite în legă­
turile lor sintactice (vezi mai jos).

1 V ezi an aliza apariţiei n ou lu i sens la L . Şăineanu, Încercare asupra sem asiologiei rom lne,
B ucureşti, 1887, p . 2 0 9 - 2 1 0 .
2 D esigu r, p ro p o rţio n a l cu num ărul verbelor faţă de categoria m u lt m ai num eroasă a
substantivelor. V ezi M. B r6al, E ssai de sim antique, ed. 5, P aris, 1921, p . 120.
234 Q. MIHAILA

Cauzele concrete ale lărgirii sensului verbelor de origine slavă îq

limba romînă sînt multiple şi de fiecare dată mereu altele. Dar şi aici se
poate vorbi de o condiţie generală, şi anume de pierderea treptată a sensului
iniţial, mai precis, de înglobarea lui într-un înţeles mai larg, ca urmare a
extinderii sferei întrebuinţărilor verbelor respective.
Faptul acesta poate fi uşor observat chiar în cazul unor verbe cu
sens foarte concret şi relativ restrîns cum e, de pildă, a se prăsi (despre
animale), care corespunde verbului bulg. npacu ce (pers. 3), ser. prăsiţi se
’a face purcei’ (despre scroafă, cf. bulg. npace, ser. prase ’purcel’). Cum
în limba romînă n-a fost împrumutat substantivul corespunzător (prase)
de la care derivă verbul, acesta s-a „de-etimologizat” 1 cu uşurinţă, lăr-
gindu-şi sensul: într-adevăr, cuvîntul se întrebuinţează nu numai cînd e
vorba despre porci, ci şi despre orice animale, mai întîi domestice, iar
apoi şi sălbatice2.
în plus, din reflexiv, verbul a devenit şi tranzitiv — a prăsi ’a
creşte animale, a le înmulţi’, ba chiar şi cu sensul de ’a semăna, a
planta, a îngriji plantele’.
De ex., în ultimul sens : Locuitorii... din toate celelalte sate au fost
prăsit cultura cînepei şi a inului. (I. Xonescu, Agricultura romînă în jud.
Dorohoi, Bucureşti, 1866, p. 201). Cf. de asemenea substantivul derivat
prasilă: vite de prăsilă etc.
în multe limbi se cunosc numeroase cazuri de lărgire a sensului
nnor cuvinte aparţinînd iniţial limbajului vînătoresc, ca urmare a între­
buinţării lor de un cerc mai larg de vorbitori3. Sensul iniţial fie că trece

1 T e rm e n u l „d e -e t im o lo g iz a r e ” (ru s. deamuM OJioeu3amiH) a p a r ţ in e a c a d . L . A . Bulahovski

{ c f . JţeamuMOAOsuaamia e p y ccn o M H3UKe, „ T p y j ţ u lÎH CTH TyTa pyccKoro H3UKa” , Moscova,
1 9 4 9 , p . 1 4 7 — 2 0 9 ). E a c o re s p u n d e , în lin ii m a r i, n o ţ iu n ii d e d is p a r iţ ie a fo r m e i interne.
2 C o m p . în să în lim b a ru s ă , de e x e m p lu , d iv e r s e v e r b e p e n t r u d iv e r s e a n im a le : nopocumbc*
( c f . n op ocen oK 'p u r c e l’ ), m ejiu m b ca (d e sp re v a c ă , c f. m ejien o K ’ v i ţ e l ’ ) , K om um bcn (despre
p is ic ă , c f. Kom enoK ’ p is ic ’ ) e tc . V e z i R . A . B u d a g o v , B eed en u e e nayny o H3bme, Moscova
1 9 5 8 , p . 77 : a u to ru l cite a z ă părerea s c r iito r u lu i F . G la d k o v c u p r iv ir e la a c e s t e c u v in te , subli-
n i in d .c ă , tn a c e s t c a z , sen su l in iţia l ( „ f o r m a in t e r n ă ” ) m a n ife s t ă r e z is t e n ţ ă tn încercările d e 8
în tr e b u in ţa c u v in te le tn tr-o sferă m a i la rg ă . D im p o t r iv ă , în li m b a r o m în ă , a ce a stă lărglr*
s e n s u lu i a fo s t p o s ib ilă to c m a i p rin p ie rd e re a fo r m e i in t e r n e .
3 A c e sta e un ca z p a rticu la r al te z e i g e n e ra le fo r m u la t e În c ă d e M e h rln g e r („ln d o g c‘
m a n isch e F o rs c h u n g e n ” , X V I I I , 2 3 2 ) : „ c u v în t u l îşi lă r g e ş te s e n s u l p r in tr e c e r e a de la un ce
m a i În g u st d e v o r b it o r i la u n u l m ai la r g ” şl in v e r s . (C f. A . M e ille t , L in g . h ist. et lin g. g in ., *» ..
A ş a s-a tn tîm p la t, d e p ild ă , In u n ele lim b i r o m a n ic e c u v e r b u l la t . a ffla r e : „ I n l o c de inVtnl
’ a g ă s i’ , tn Ib e r ia , R a e tia , Ita lia d e s u d , tn r ă s ă r it au Î n c e p u t să fo lo s e a s c ă , p r o b a b il, sub infl“ e‘
li m b i i v t n ă to r llo r , aflltire (gp an . fta /fa r /p io r t. a c h a r ,' r e t. a fla r , a p u l. a k k u a re , rom .
( E . B o u r c ie z , lSlimenta de ling. rom ane, P a ris, 1 9 4 6 , § 1 8 4 ).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 235

g planul al doilea şi se pierde treptat, fie că este inclus în sensul nou»

ai larg cuvîntului. A stfel, in lim bile slave verbul loviţi îşi păstrează
||H|i a v in a > a P©scuiu , chiar dacă primeşte şi alte valori (de
eS în bulg-, rusă, ucr. etc.), în tim p ce în limba romînă, în care verbul
lovi a fost îm prum utat din dialectele sud-slave răsăritene într-o epocă
îndepărtată, acest înţeles a dispărut aproape com plet , ceea ce a permis
apariţia unor sensuri cu to tu l noi.
Tendinţa spre lărgirea sensului (cu diverse concretizări) şi-a găsit
expresie chiar în lim bile slave : în lim ba rusă Jioeumb se foloseşte nu numai
€U sensul de ’ a vîna, a pescu i’ , ci şi într-o accepţiune mai largă —
’a prinde, a înhăţa p e cin eva sau ceva (din fugă, din mers sau din zbor)’ ,
o r i chiar cu valori abstracte (ex. Jioeumb mhh! jioeu Mena; Jioeumb e3ZJind etc.)2

în ucraineană Jioeumu se foloseşte de asemenea în expresii frazeo­

logice, în care valoarea directă dispare, iar form a reflexivă jioeumucn
are nu numai sensul ’ a fi prins, a se prinde’ , ci şi pe acela de ’ a se uni,
a se îmbuca’ şi ’ a se prinde (despre lapte)’3. Verbul bulgăresc Jioeu şi-a
lărgit sensul a p rox im a tiv în aceeaşi direcţie ca şi rus. Jioeumb : ’ a prinde,
a apuca’ sau, m ai con cret, despre boală ’ a cuprinde’ .
în evoluţia sa sem antică verbul rom înesc a lovi a mers întrucîtva
pe alte căi. Sensul iniţial abia dacă se mai întîlneşte ca învechit :
Ex. Şi vu lpi, iepu ri, căprioare cu grămezile lovea,
Că la arc altul ca dînsul asemenea nu era.
(Pann, E rotocritul, II, 42).
Sau : Vînătorii ies cu puştile şi lovesc ştiuci.
(I. Ion escu , A gric. rom . din jud. D orohoi, 57).
Iată însă un te x t, în care verbul înseamnă deja ’ a prinde, a apuca’ :
l&ră cite suflete le putea ajunge (uriaşul), le lovea cu mîinile lui de le
da în ezsru acela. (P ateric, 1808. Gaster, Cr., II, 199).
Ulterior, sensul ’ a atinge brusc pentru a prinde’ s-a generalizat pînă
la ’a izbi, a b a te (frapper, ydapumb)\ înţeles care a trecut pe prim ul
incluzînd oarecu m sensul anterior, mai restrîns. Cf. cu sensul ’ a izbi,
I late (pe un o m )’ : Fetele împăratului, întîmplîndu-se de faţă cînd a
ovit spinul pe H arap A lb, li s-a făcut milă de dînsul (Creangă, H arap
Alb).
De la acest din urm ă sens general — ’ a bate, a da (în cineva, în
eya)’ s-au form at altele m ai restrînse : ’ a atinge, a ajunge pînă l a ; a eu-

| Cf. B ern ek er, 735.

* Vezi U ş a k o v , II 81 ; D a i, I I 251.
3
Vezi Hrincenko, 910. Ultim ele doufl sensuri par a fl dialectale : exemplele sînt luate
Şuhevicî, ryi^yjibicţuna, I, L vo v, 1899, p. 213.
236 G. M IH AILA

prinde, a apuca’ (despre boală sau fenom ene fiz io lo g ice : ex. l-a lovit
plînsul). Cf. şi valoarea abstractă în expresia a lovi în interesele cuiva
î n ceea ce priveşte form a reflexivă a se lovi, lărgirea sensului apare
clară într-o expresie ca a se lovi în luptă (d e zv o lta t din sensul tranzitiv
’ a năvăli asupra cuiva, a ataca’ ) sau, cu o va loa re cu to tu l specială,
lim ba populară poetică — ’a se asemăna, a se p o tr iv i’ :
H a id e , m în d ră, să fu g im ,
A m în d oi să p rib eg im ,
Că n o i bine ne lo v im
Şi la ochi şi la sp rîn cen e
Ca doi p ă u n a ş la p e n e .
( J a rn lk -B îr s e a n u , D o in e , 5 7 ) 1.

D intre verbele cu valoare abstractă care şi-au lărg it sensul în romî­

neşte p oate fi am intit aici a pofti, în v. a pohti ’l . a d o r i; 2. a invita
e t c .’ Sensul restrîns existent în vsl. noXVr'brH, rus. noxomentb, bg. nouţsiea
mu ce ’ a dori ceva (c o n c r e t: m încare, b ă u tu ră e t c .)’ 2 apare încă în
lim ba rom înă în anum ite contexte, de ex. :
P rin ţu le, în loc de p la tă ,
A ş p o ît i cîţiva cu rca n i.
(G r . A le x a n d r e s c u , V u lp o iu l p re d ica to r).

D e cele m ai m ulte ori însă, verb u l apare cu sensul general de ’ a dori’ :

cf. M ilă, pace şi sănătate tuturor cetitorilor p oftesc. (P o p a Io a n din Yiaţi,
Sicriul de aur, 1683)3.
î n construcţii ca, de pildă, poftiţi la m asă, s-a d ezv olta t o nouă
nuanţă, cuprinzînd ideea de in vitaţie : vă poftesc la m asă înseamnă ’vâ
in vit la m asă’ .
Cf. •' -
Ia ră cum v en ii cu-acesiea [h a in e b o g a t e ] to ţi m i-a u z i s : p o f t im , p o f t im ;
D e aceea şi eu blana să m ă n în ce o p o ft e s c .
(A . P a n n , N ă z d r ă v ă n iile lu i N a s t r a t in H o g e a ).

î n textele vechi sensul de ’ a in v ita ’ p u tea apărea şi mai larg cu

nuanţa de ’ a ruga’ :
D eci vă poftescu, cetitorilor, pre unde ar fi greşit condeiul mieii,
priim iţi, să nu gîndiţi că doară pre voia cuiva sau în pizm a cutiei
precum s-au tîmplat, cu adevăr s-au scris. (N ecu lce, L et. 104).

1 P en tru diversele sensuri v e z i o serie d e e x e m p le la T i k t i n , 92 3 ; C a n d rea , 725 ;

I I 7 8 0 — 781.
2 V ezi e tim o lo g ia la B ern ek er, 398 : p o - x o l f i i ; M . V a s m e r , I I I 2 6 7 .
a M . G rosu , T exte de literatură veche rom în ească (lit o g r .) , B u c ., 1 9 5 5 , p . 167*
 ÎM P R U M U T U R I V E C H I S U D -S L A V E IN L IM B A R OM ÎN Ă 237

Verbul şi-a lărgit atît de mult sfera întrebuinţărilor, încît forma

de im perativ poftim ! se foloseşte nu numai pentru a invita pe cineva
(să vină, să se aşeze etc., vezi exemplul de mai sus din A. Pann), ci şi cu în­
ţelesul ’ia, ţine; Yxxs.noMcajiyucma' sau cu intonaţie interogativă ’ce! cum ?’ 1.
în ceea ce priveşte deverbativul romînesc poftă, înv. pohtă, acesta
are un diapazon m ai restrîns decît verbul, fiind format doar cu sensul
prim, fundamental, al acestuia — ’dorinţă puternică, rîvnire, dorinţă
(în general)’ .
E x. (Petru Moghilă) pre poîta Măriei sale au trimis tipariul cu toate
'meşteşugurile cîte trebuiesc... (Varlaam, Cazania, 1643)2.
Întrebuinţîndu-se în m od curent în expresii ca poftă de mîncare,
cuvîntul şi-a deplasat treptat sensul de la ’dorinţa de a mînca’ , la ’ apetit,
dispoziţia de satisfacţie a celui care mănîncă’ : urarea poftă bună! cuprinde
tocm ai această nouă nuanţă 9
a cuvîntului.
în tr-u n anumit sens, se poate spune aici, ca şi în alte cazuri, că
apar în lim ba romînă sensuri cu totul noi, pe baza unui anumit „fo n d ”
semantic al cuvîntului slav, dar care sînt „im posibile” în limbile slave:
acolo „form a internă” se păstrează un timp mult mai îndelungat,
legăturile semantice cu cuvintele din aceeaşi rădăcină nu permit apariţia
unor sensuri care să se îndepărteze prea mult de „ideea” iniţială (cf., de
pildă, a lovi, a prăsi, a pofti pe cineva).

b) La cuvintele cercetate mai sus apariţia unor sensuri noi,

oricît de îndepărtate de înţelesul iniţial, n-a dus la pierderea completă a
acestuia : legătura semantică cu cuvintele slave corespunzătoare era evi­
dentă.
La alte cuvinte însă, anumite procese semantice (specializarea,
,,înlănţuirea” , transferul etc.), provocate de diverse cauze — uneori uşor
sesizabile, alteori mai greu de descoperit — au dus treptat la o schim­
bare radicală a înţelesului cuvintelor respective, făcîndu-le să se deose­
bească sim ţitor din punct de vedere semantic de corespondentele din lim­
bile slave învecinate, chiar şi de cele meridionale (în particular, bulgara).
Adesea, acest fenomen este denumit „m utaţie semantică” 3 dar,
d e fapt, fenom enul este mult mai com plex : la început are loc, de multe
ori, o lărgire a sensului, iar apoi o restrîngere, care duce la pierderea

1 V ezi D L R L , I II 483.
2 E d . J. B y c k , B u c., 1943, p. 6.
| pil eX-’ H V en drycs,
Le langagc, p. 235 (,,d<5placement de sens” ) ; P . I. C ernîh,
OuepK pyccKOu ucmopunecKou jickcukojiozuu. JţpcGHCpyccKuu nepuod, M oscova , 1956, p. 167.
238 G M IH A IL A

„form ei interne” , printr-un proces de „perm utare” a trăsăturii caracte­

ristice pe care se bazează denumirea obiectelor respective.
Cauzele şi căile concrete de realizare ale unor astfel de transformări
în cazul cuvintelor romîneşti de origine slavă sînt adesea greu de s ta b ilit:
uneori, treptele intermediare ale unei astfel de evoluţii semantice sînt
încă atestate de textele vechi romîneşti, alteori însă procesele semantice
pot fi reconstituite doar cu ajutorul analizei com parative a sensurilor
cuvîntului romînesc şi ale celor slave corespunzătoare.
Astfel de cazuri au fost citate uneori de către anumiţi cercetători ai
elementului slav în limba romînă drept o dovadă a existenţei în epoca
de după sec. al V l-lea a unui dialect aparte — „d aco-slava” 1. A stăzi
este însă clar că astfel de cazuri sînt puţine pentru a susţine existenţa
unui dialect sud-slav aparte, situat între limbile slave de sud (bulgara)
şi cele de nord-vest (slovaca), deşi nimeni nu poate contesta apriori că
limba slavilor din Dacia putea avea unele trăsături aparte, deosebite
de cele ale dialectelor bulgare, atît din punct de vedere fonetic, cît şi
lexico-semantic (în măsura în care acest lucru se poate stabili după
împrumuturile slave în romînă, ca şi în maghiară). într-adevăr, uneori
numai o întrebuinţare specifică a unui cuvînt oarecare în vorbirea slavilor
care au venit în contact cu romînii (şi cu maghiarii) poate fi considerată
drept punct de plecare pentru unele modificări semantice ulterioare ale
cuvîntului pe teren romînesc propriu-zis (sau maghiar).
Studierea laturii semantice a unor astfel de cuvinte prezintă un
interes deosebit pentru semasiologia romînă şi cea slavă. Pînă astăzi însă,,
aceste cuvinte — cu excepţia unor indicaţii sumare în unele lucrări2 —
n-au fost încă cercetate cu atentia cuvenită. 9

Să luăm de pildă, unul din cuvintele cele mai grele şi m ai intere­

sante din acest punct de vedere — zăpadă. Dicţionarele lui Tiktin şi Candrea
indică doar etimonul slav presupus *zapada, citind şi form a verbală
(za: )padati3. Acad. E. Petrovici arată în articolul citat mai sus (Daco-
slava, p. 271 urm.) că sensul iniţial al cuvîntului trebuia să fie „stra t de
zăpadă” , care apoi s-a generalizat. în schimb, E. Bourciez vorbea de o

1 Vezi E. P etrovici, Daco-slava, „D a co ro m a n ia ” , X , p. II (1 943 ), p. 2 3 3 —277 ; C. R ei-

chenkron , D er rumănische Sprachatlas und seine Bedeutung fă r die Slavistik, ,,Z eitsch rift ftir
slav. P h ilologie” , X V I I , 1 (1940), p . 155 — 1 5 6 ; P. Skok, R ekonstrukcija daikoslovenskog voka-
bulara, „L ek sik ologijsk e stu d ijc” (extras din „ R a d Jugoslavenske A k a d em ije zn a n osti i u m jet-
n osti” , v o i. 282), Zagreb, 1,948, p. 49 — 7^. V ezi critica acestui pu n ct de vedere : A l. R osetti,
Slavo-romanica, I V : Sur le daco-slave, „B u ll. lin gu istiqu e” , I X (1941), p. 95 — 97 ; Iv. Popovi<5,
H cm o p u ja cpncKoxpeam cKoe jezu n a , N o v i Sad, 1955, p. 45.
2 Cf., de exem plu, S. Puşca rin, Limba romtnă, v o i. I. P rivire generală, B u c., 1940, p. 232.
3 T ik tin , 1794; Candrea, 1457.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 239

specializare a sensului cuvîntului slav. zapadv ’ cădere’ > rom. zăpadă

’ ceea ce cade din atmosferă > nea’ 1. S. Puşcariu presupunea că avem
aici de-a face, probabil, cu un calc vechi dintr-o limbă autohtonă şi com ­
para zăpadă cu alb. debore ’zăpadă’ şi resh ’ (zăpada) cade’ , ambele legate
de o temă verbală cu sensul general ’a cădea’2. în sfîrşit, cel mai mult s-a
apropiat de soluţia laturii semantice a problemei B. O. Unbegaun în arti­
colul Les noms de la neige en roumain, lăsînd însă deschisă chestiunea
form ei cuvîntului3.
în cazul de faţă, nu trebuie să comparăm rom. zăpadă (fem.) direct
cu bulg., ser., sloven., rus., ceh. zapad ’apus’ , nu numai din m otive de
ordin fonetic4, ci şi de ordin semantic. Trebuie remarcat, în legătură cu
aceasta, că toate limbile slave păstrează cuvîntul slav comun snegi>, care
are origine indo-europeană : vsl. cH'br'K, bg. c h h z , ser. sneg, rus. cnezy
ucr. CHU3 pol. knieg, ceh. snih, slovac, sneh (cf. lit. sniegas. got. snaiws,
lat. n ix, ninguit > rom. nea, ninge)5.
Cum poate fi explicat atunci faptul că tocm ai în romîneşte cuvîntul
zăpadă a ajuns să însemne ’nea’ , alături de cuvîntul respectiv de origine
la tin ă 1? Pentru aceasta trebuie să pornim analiza de la verbul slav za-
pasti (za-pado), za-padati, reţinînd faptul că în romînă există un verb
vechi a zăpădi ’ a acoperi cu zăpadă, a troieni’ (Tiktin, D A mss.) : rămîne
de stabilit în ce limbi slave, verbul respectiv sau derivatele lui se între­
buinţează în m od concret atunci cînd e vorba de zăpadă.
în limba rusă, Cjioeapb pyccnozo nauna al Academ iei de Ştiinţe
dă pentru verbul 3anadamb — 3anacmb şi sensul de ’a fi acoperit, a fi
troienit de ceva’ şi ilustrează acest înţeles cu cîteva exemple, toate refe­
ritoare la zăpadă6. în afară de aceasta, cuvîntul dialectal nadb are nu
numai sensul de ’rîpă adîncă, văgăună’ , ci şi unul arhaic — ’zăpadă cu
fulgi mari’ ; de ex. nadb eajium1.

1 E lem ents de linguistique romane, § 472.

2 Lim ba rom înă, I, p. 180.
3 „ O r b is ” , v o i. II, nr. 2, 1953, p. 3 4 6 —351. Cf. şi K . V . G orşkova, O H en om opu x p a 6 o -
m a x E . O. y n â e z a y n a n ocjied n u x Jiem, „ B o n p o c u H3HK03 HaHHH” , 1958, nr. 2 , p. 127.
4 Ierul fin al (-a ), fiin d în p oziţie slabă, ca şi în cu vin tele p lu g i, trudb e tc., nu pu tea fi
redat în rom în eşte prin tr-u n -ă. (In tr-adevăr, trudă e un d everba tiv rom în esc de la a trudi
şi nu con tin u a toru l d irect al slav. trudb).
5 V ezi I. L e k o v , E d u n cm eo u HaiţuonajibHo ceoeoâpaaue na cjiaenHCKume eauv^u e
mexHUH ocHoeeu pevHUKoe (fiond, S ofia, 1955, p. 15 ; V asm er, II 680.
* C jioeapb pyccK oeo nauna, cocTaBJieHHuft B top h m OTjţejieHHeM Hmii. A k . H ayn,
v o i. II, fasc. 6, St. P b ., 1902, col. 1628. Iată unul din exem ple : E d n a 6 u jia e nojie d o p o -
otcenbKa, H o u m a cneeoM aanadajia' (p oezie p o p .).
7 D a i, I I I 7.
 24 0 G. M IH A IL A

în ucraineană, în afară de 3 anad cornţa, se întîlneşte şi dial. 3anadb

(fem .) cu înţelesul ’zăpadă mare’ 1. în limba polonă se spune deszcz pada
’ plouă’ şi ănieg pada ’ninge’ ; cf. şi zapa&6, zapadaâ cu sensul învechit
’a fi troienit de ceva (ex. de zăpadă)’2.
în sîrbo-croată, padafi, zapadati — zapasti se întrebuinţează în
m od concret §!i cu privire la zăpadă, ploaie, ca şi în slovenă : zapadlo je
mnogo sn ega ; de altfel limba slovenă prezintă două adjective — omonime,
provenite din această temă verbală : zapaden ’ apusean’ şi zapaden (sneg)
c u sensul ’zăpadă care troieneşte, sneg ki oble£i,z. Pentru dialectele mace­
don ene din Albania de Sud, A. Mazon înregistrează în Documents, contes
et chansons slaves de VAlbanie du Sud (Paris, 1936, In d ex, p. 453)
n n cuvînt zdpat ’froid’ : n'esti zapat ’il ne fait pas fro id ’ . Dintre limbile
slave de sud, numai bulgara prezintă cu sensul ’cade (zăpada, ploaia)’
verbu l eajiu4, ceea ce o deosebeşte de celelalte lim bi slave învecinate.
Se poate, aşadar, considera drept stabilit fap tu l că în lim ba romînă
a pătruns tocm ai verbul a zăpădi cu sensul ’ a acoperi cu zăpadă, a troieni,
a cădea (despre zăpadă)’ . Pe terenul lim bii rom îne s-a form at un sub­
sta n tiv deverbativ fem. zăpadă, tot aşa cum de la a (se) trudi s-a format
trudă, de la a pofti — poftă etc.5, deverbativ întrebuinţat într-un sens
con cret, specializat.
Un drum asemănător l-au parcurs şi alte două cu vin te romîneşti de
origin e slavă, omăt şi nămet(e), care se află însă pe diferite trepte ale
acestei specializări semantice. Cu atît m ai m ult însă, ele confirm ă drumul
evolu ţiei semantice parcurs de zăpadă. La aceste cu vin te se p oate aplica
aşa-num ita m etodă a ,,cîm pului sem antic” sau „a s o c ia tiv ” (T r ie r ); ajun­
gem , cu alte cuvinte, la principiul enunţat încă de m ult de M. M. P ok rovsk i:
, , Cuvintele cu înţeles asemănător au, în general, o istorie semantică ase­
m ănătoare” 6.
1 De ex. Toeo p on y aanadb oejiuna 6yjia (Hrincenko, 611).
2 I. Karlowicz, A . Kryliski şi W . Nlediwiedski, S to w n ik j^zyka p olsk ieg o, v o i. III, Var*
ş o v ia , 1927, p. 208 (P en tru p a ii-p a d a â , v e z i v o i. IV , 1908, p . 84).
3 PleterSnik, II 859.
4 D e e x . CHen»T ocuiewe oâ u jib n o na ed p u napiţa/iu. V a z o v ( R B , I 99). Cf. şl obser­
v a ţ ii le lu i R . II A v a n e s o v şi S. B . B ernstein (J lu m eu crn u n ecn a n eeoeparfjun u cm pym nypa
fidbina, p. 18 — 19) asupra d eoseb irilor d in tre lim b ile slave tn e x p rim a re a id e ii „ p lo u ă ” : rus.
u d em do>tcdb9 p o l. pada deszcz, ceh. p r ii deSt\ b u lg ; eajtu d iotcd (d ia l, Jiemu d tztcd ), ser. pa('a
kiSa (d ia l. pada d a id ) etc.
6 L a aceeaşi co n clu z ie a ajuns cu ctylva ani tn urm ă regreta tu l a ca d . P . S k ok tn studiul cita
c a r c n e-a p a rv e n it recen t (p . 53 , n ota 58). D espre d e v e r b a tiv e le ro m în e şti d e tip u l celor de *ua
s u s , v e z i A l. G raur, Încercare asupra fondului p rin cip a l lex ica l al lim bii rom tn e, B u c ., 1954, P*
6 M . M. P o k r o v s k i, CeM acuojioeunecKue uccjiedooanuM e o 6 jia c m u d p een u x fisbifiO >
M oscova, 1895, p . 1 9 ; v ezi şi V . V . V in o g r a d o v , H d u cm o p u u M KCUKojioeuu9 p . 13.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROM1NA 241

în timp ce z ă p a d ă predomină în partea sudică a teritoriului ro mînesc,

inclusiv Transilvania de sud, iar n e a şi-a restrîns aria într-o zonă din nord-
vestul ţării, în Transilvania de nord, Moldova şi Bucovina se întîlneşte
un alt cuvînt de origine slavă — o m ă t 1.
Deşi din punct de vedere teritorial, acest cuvînt e mai apropiat de
limbile slave de răsărit, e greu ca el să fie legat direct de cuvintele res­
pective ucrainean şi rus. Rădăcina verbală de la care derivă omăt este
prezentă în sl. com. meto, mesti — metati2, dar verbele cu prefix formate
din această rădăcină şi postverbalele respective diferă în limbile slave.
Astfel, limba bulgară prezintă verbul OMema, oMumaM ’ a mătura’3, cores­
punzător rom. a omâta ’a troieni’4, dar n-are un postverbal de tipul lui
4>m<fy. în schimb, limbile rusă şi ucraineană au OMem, dar cu alte sensuri
concrete, specializate : rus. ’claie de paie ( <ceea ce e adunat la un loc)’
şi ’marginea halatului’ (idem în ucr.)5.
în schimb, alte derivate, cu alt prefix de la aceeaşi rădăcină verbală,
n e explică atît sensul lui omăt, cît şi pe acela al lui n ă m e t ( e ) ’troian de
zăpadă’ : cf. bg. n a M e m ’troian de zăpadă, gunoi’ 6, ser. n a m e t s n e g a ’troian
de zăpadă’ (unul din sensuri)7, ucr. n a M e c m u — n a M e m a m u , rus. wajvte-
— n a M e m a m b ’a îngrămădi (măturînd), a troieni’ (ex. rus. n a M e jio

■ c n e z o M , rus. dial. n a M e m ’troian de zăpadă’ ).

Aşadar, omăt şi nămet(e) înseamnă, de fapt, ’ceea ce a fost măturat

^îngrămădit) de vînt, de viscol > troian de zăpadă’ (prin specializare):
■omăt însă şi-a lărgit din nou sensul în altă direcţie, devenind sinonim
a l lui nea şi zăpadă, în timp ce nămet(e) şi-a păstrat sensul mai
Testrîns.
Nu e lipsit de interes să arătăm că o serie de exemple din textele
vechi arată clar că omăt însemna încă, în mod restrîns, ’troian de zăpadă’ :
<îf. D e acolo nu-şi putea afla cale pre voia sa, că pre cîmpu erau om eţi mari
>(Ureche, Let. 197).
Contextul ne îndreptăţeşte să presupunem aceeaşi nuanţă de sens
în următorul exemplu din Creangă : Fugeam înaintea popii de rupeam

1 Cf. S. P uşcariu, Lim ba romînă, I, p. 2 1 5 —216 şi harta alcătuită pe baza m ateria­

lu lu i A L R (Intre p . 2 1 4 —215).
a V ezi B erneker, II 4 0 — 41.
a V ezi G h erov, I I I 361.
4 V ezi T ik tin , 1088.
8 V ezi D ai, II 6 0 1 ; H rin cen k o, 1162.
« G h erov , I I I 190.
7 Iv e k .-B r o z , T 7 8 4 ; cf. şl smel 'troian de zăpadă e tc.' ( ibidem, II 431).
242 G. M IH A IL A

om ătu l de la o casă la alta (Amintiri, 21), deşi în alte locuri, la acelaşi

scriitor, cuvîntul apare cu sensul generalizat de ’nea, zăpad ă’ 1.
A jungem astfel la concluzia form ulată de B . O. U nbegaun că sub­
stituţia numelui latin al materiei prin cuvîntul slav desem nînd îngrămă­
direa form ată din această materie nu e un fenom en izolat în limba
rom înă 2.
în tr-adevăr, ca şi nea, un alt cuvînt de origine latină arină ( < arena)
şi-a restrîns treptat aria de răspîndire, păstrîndu-se în lim b a contemporană
doar în graiurile transilvănene, m ai ales în părţile n ord ice 3, în timp ce
în restul teritoriului s-a extins cuvîntul de origine slavă năsip, nisip.
Ca şi în cazul lui sneg^y toate lim bile slave prezintă pen tru această
noţiune cuvîntul slav. com . pesnlc* 4. în schim b, p en tru aceeaşi noţiune
în lim ba rom înă s-a stabilit un alt cuvînt slav, p ostv erb a l ca şi cele pre­
cedente, de la verbul nasypati, corespunzător bulg. nacun ’ pru nd sau nisip
îngrăm ădit pentru a ridica terenul, terasam ent’ , ser. nas ap, nasip ’ terasa-
m ent, prund sau nisip adus de apă’ 5. A stfel, num ele îngrăm ădirii formate
dintr-o anum ită materie a devenit în rom îneşte num ele m ateriei însăşi6.
î n unele cazuri avem de-a face cu o sim plă m eton im ie, ca de pildă,
în cu vîn tu l scovârdă ’un fel de plăcintă’ , care nu m ai înseam nă ca în limbile
slave ’ tigaie’ , ci ’ ceea ce se află în tigaie’ (m etonim ia „c o n ţin ă to r > con­
ţin u t” ) : vsl. cK«RpdA<», cf. rus. cKoeopoda etc.
A lteori întîlnim un alt gen de m etonim ie, m ult m ai rară — „obiectul
produs > fiinţa producătoare” : păianjen e o form ă con ta m in a tă dintre
vech iu l cuvînt paing ( < s la v . p a jo to )7 şi pain jină (în v .) ’p în ză de păianjen’'

1 D in p u n ctu l de vedere al lim b ii rom în e a ctu a le c o m u n e se p o a t e vo rb i doar de o anu­

m ită n u a n ţă , e x iste n tă în acest c u v în t, fa ţă d e nea şi zăpadă. M a estru l M ih a il Sadoveanu chiar
p re s u p u n e e x isten ţa a n u m itor diferen ţe s e m a n tic o -s tilis tic e în tr e c e le tre i c u v in t e : „Diferenţiere
b ă n u e s c c ă se fa ce în tre zăpadă , omăt, Rea*’ . ( î n legătură cu limba literară , în E v o că ri, Buc.,.
1 9 5 4 , p . 3 6 ).
2 L eş nom s de la neige en rou m ain 9 p . 350.
3 V e z i A L R n I 9 ; A L R M n I 3.
4 V sl. n ’fecrhKrk , b g . nnchK, ser. pesak, s lo v e n , p esek , ru s. n e c o n , u c r . n ic o n , pol. piasek,-
ce h . p ls e k e tc . Cf. I. L e k o v , E d u u cm eo u c eo e o 6 p a a u e 9 p . 18 ; V a s m e r , I I 3 4 7 .
6 V e z i G h e ro v , I I I 226 ; B T R , 432 ; I v e k .-B r o z , I 767.
6 In lim b a r o m în ă v e ch e aria d e -r ă s p în d ir e a c u v în tu lu i a r in ă era m a i extinsă decît
a s tă z i. (V e z i e x e m p le în * D A , t . I, p a rtea I , p . 2 5 3 ). C um a p u t u t să se p r o d u c ă o asemenea
în lo c u ir e d e term en i se p o a te v e d e a d u p ă co re la ţia p e ca re a m o b s e r v a t -o în g ra iu l comunei
D ă işo a ra (reg. S t a l i n ) : a ici a m b e le c u v in te c o e x is t ă , d a r n is ip d e n u m e ş te n u m a i n is ip u l de r
p e c în d a rin ă în seam n ă 'p ă m în t a rg ilos fă r îm ic io s ' (ca re se a ş te rn e a în t r e c u t în casele ţără­
n e ş ti sau p e p r is p ă ). •• <
7 V e z i T h . C a p id a n , E lem entul slav tn dialectul a ro m tn 9 B u c ., 1 9 2 5 , p . 8 ; c f. P . I* ’Cernttv
O n ep n p y c c n o u u em op u n , m k cu k oa o& u u 9 p . 50.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 243

(c f. bg. nanatcuna). Un caz similar se întîlneşte în lim ba franceză unde

araignee ’ păianjen < pînză de păianjen’ a înlocuit pe araigne ’ p a in g’ 1.
Caracterul aparte al evoluţiei semantice a unor cu vin te în lim ba
rom înă se poate explica uneori prin legăturile lor frazeologice cu alte
cuvinte. A stfel, beznă însemna, la început, ca şi în lim bile slave, ’ prăpastie,
adîncim e fără fu n d ’ (concret ’iad’ ).
D e ex. : . . .C i să te duci, unde ţi-i locul gătit în tartar, la fundul
b e z n ii.. . (A vestiţa, aripa Satanei. Gaster, Cr. I I 172).
în să , într-o expresie ca întuneric beznă ’întunecim e a d în că ’ sensul
cuvîntului întuneric s-a extins şi asupra lui beznă, care a aju n s să se în tre­
buinţeze şi singur cu acest înţeles, ,,preluînd” oarecum sensul cu vîn tu lu i
d e te rm in a t2.
Ia tă un exem plu de întrebuinţare a expresiei în întregim e :

E ra în tu n e ric b ezn ă,
Ş -a p oi . . . să-m i sp u i p e s u f l e t :
E ra să las p e plac
L a lu p i în cod ri vaca,
Ori ce era să fa c ?
(C o ş b u c, B a la d ă ).

Şi beznă singur, cu sensul de ’întunerie’ :

(La cinematograf):
Se fa ce bezn ă. T rem urînd apare
P e p în za albă fă ră n icio cută
Un dom n cu c io c .
(T o p îrc e a n u , P a r o d ii o r ig in a le ).

Printre adjectivele împrumutate din dialectele sud-slave răsăritene,

care şi-au modificat simţitor înţelesul, poate fi citat m îndru, care a parcurs
un drum lung şi complicat în evoluţia sa semantică (cf. vsl. maap'k ’inte-
ligent, înţelept’).
E posibil ca în textele vechi sensurile de „înţelept” , „înţelepciune”
ale cuvintelor mîndru, mîndrie să fi fost livreşti şi să-şi datoreze existenţa
influenţei slavone culte.
Cf. F i ţ i .. . m îndri ca şerpii (Coresi, Cazania, 1564) 3.
Cf. de asemenea în Codicele Voroneţean (1550): Iară se n escin re
de voi lip8itu iaste de m îndrie, frază care în Biblia de la Bucureşti (1688)

1 Cf. N yrop , Gramm. hist ., IV , p. 207.

2 Cf. şi Bourciez, £l£m . de ling . romane , § 79.
3 Vezi Densusianu, H L R , II, 457.
 244 G. MIHAILA

apare modificată astfel: Iară de se lipseşte cineva dentru voi de înţe­

lepciune x.
în textele vechi cuvîntul mîndru apare şi cu sensul de ’priceput,
ştiutor’, care reprezintă prima treaptă în lărgirea sensului său : Mîndri
simt ( = sînt) a face rău, iar a face bine simt neştiutori. (Propovedanie
c. 1600—1650. Gaster, Cr. I 141).
Treapta următoare în evoluţia sensului e ’plin de încredere, mulţumit
de însuşirile proprii’ (căci cine e inteligent, priceput, ştiutor, poate fi şi
plin de încredere în sine). De aici, înţelesul a evoluat, după toate probabi­
lităţile, în două direcţii: una, depreciativă — ’cu încredere exagerată în
însuşirile proprii, fudul, îngîmfat’.
Cf. Plini de toate nedreptăţile . . . şopotitori, clevetnici, urîţi de dum­
nezeu, dosăditori, măreţi, mîndri, începători de răutăţi.. . (Mss. ante 1618.
Gaster, Cr. I 50).
A doua direcţie a evoluţiei sensului a dus la o şi mai mare lărgire a
lui în sens „pozitiv” : ’frumos, minunat, falnic, măreţ’ .
Cf. Pe culmea cea mai înaltă a munţilor Garpaţi se întinde o ţară
mîndră şi binecuvîntată între toate ţările. (Bălcescu, Istoria Romînilor...,
Opere, voi. V, 1953, p. 207).
în limba populară (poetică) adjectivul mîndru se întrebuinţează,
cu acest din urmă sens, ca determinativ al substantivelor flăcău, fată etc.:
M in d ru c io b ă n a ş
D in flu ie r d o i n a ş !
(M în ă s tir e a A r g e ş u lu i).
Sau:
M îndră c o p iliţă 9
A lb ă la p eliţă ,
N ea g ră la cosiţă .
(M io r iţ a , „ M o l d o v a ” , I I I , 1 9 2 2 , p . 3 0 6 ).

De aici e un singur pas pînă la substantivizarea adjectivului, care

ajunge să însemne : m îndru — ’(flăcău, bărbat) drag, iubit’ , mîndră —
’ (fată, femeie) dragă, iubită’ 2 :
Lună — luniţăy
D e-a i fi coroniţă
La m tn d ra -n cosiţă .
(Ctnţec popular, ,,Gazeta lit /\ 15. III, 1 9 5 6 ).

1 Exemplele sînt date dc L. Şăineanu în cunoscuta sa lucrare în c e r c a r e a s u p ra sen iosio-

logiei limbei romtne (Buc., 1887), p. 202 şl urm. Folosind un bogat material din textele vechi
şi din creaţia populară orală, Şăineanu face o bună prezentare a sensurilor cuvîntului roniîiK'sc,
dar, conform schemei sale, ei încadrează cuvîntul la capitolul „Degenerarea cuvintelor” .
a Cf. şi diminutivele mtndruţâ, m tndruliţă9 m tn d n ilic ă 9 mtndruleană.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 245

Prin urmare, în urma unei lungi „înlănţuiri” („enchaînement” ) de

sensuri, cuvîntul mîndru s-a îndepărtat destul de mult de semnificaţia
iniţială. „Verigile intermediare” se găsesc însă chiar în limba romînă şi, afară
de primul sens, învechit, toate celelalte sînt vii în limba romînă actuală.
Vom da, în sfîrşit, cîteva exemple din domeniul verbelor.
Pînă în prezent nu există încă o explicaţie suficientă pentru evoluţia
semantică a verbului a (se) grăbi. în lucrările mai vechi se trecea simplu
a grăbi < vsl. rpaKHTH ’rapere’ r, considerînd, probabil, că schimbarea
sensului s-a produs în întregime pe terenul limbii romîne. Aşa credea,
de pildă, S. Puşcariu 2. Lucrurile însă nu stau chiar aşa. începutul acestei
modificări semantice îl găsim încă în limbile slave de sud; fără cercetarea
acestei treceri treptate de la o nuanţă la alta în înseşi limbile slave nu poate
fi înţeles cuvîntul romînesc, care s-a rupt complet de sensul iniţial slav.
într-adevăr, în limba bulgară epaâa are o sferă semantică mai largă,
decît verbul vsl. rpaEHTH sau rus. zpa6umb ’a răpi, a jefui’ : în afară de
sensul ’a răpi, a jefui, a înhăţa’, limba vorbită prezintă şi sensul ’StpîKe
BtpBH, THHâM c h j ih o ’ (a merge repede), iar forma reflexivă zpa6a ce în­
seamnă de asemenea ’a se repezi, a merge repede’, cf. Kbde cu ce apaânaji
mana ? 3 în sîrbo-croată grăbiţi înseamnă nu numai ’a jefui, a apuca’,
ci şi ’a merge repede’, cf. grăbi momak sto mu noge daju*, iar grăbiţi se are
de asemenea înţelesul ’a se repezi pentru a apuca de la celălalt’ (refl.
reciproc) 5.
Aşadar, trebuie să pornim nu de la cuvîntul atestat în slava veche
(care prin însăşi natura textelor nu poate să prezinte toate sensurile
existente în limba vie a poporului), ci de la totalitatea sensurilor cuvîntului
în limbile slave, în primul rînd, în cele meridionale. în ceea ce priveşte
limba romînă,, ea a generalizat ultimul sens.
La început, verbul a trebuit să-şi păstreze nuanţa de verb de
mişcare (intranzitiv) — ’a se grăbi (mergînd)’. De ex. :
A p o i şi crăiasa iată
V ine frum os îmbrăcată

Cătră locul său yrAbeşte.

(I. B arac, A rgh ir şi E len a, 1800).

1 V e z i, de p ild ă , C andrea, 554. T ik tin , 695, dă şi el această etim ologie» dar se în doieşte
de ju steţea e i : „se m a sio lo g is ch bed en klieh is t” .
2 iŞludes de linguistique roum aine, C lu j-B u c., 1937, p. 370.
3 M la d en ov , T ă lk . 465.
4 R je tn ik , I I 3 5 3 - 3 5 5 .
| Iv e k .-B r o z , I 334.
246 G. M IH A ILA

Sau în forma .reflexivă :

P rea tare nu vă g ră b iţi,
C i fiţi buni şi ză b oviţi.
(J a r n lk -B îr s e a n u , D o in e , 494).

De aici, verbul a devenit cu uşurinţă tranzitiv :

7 9 3

(1 ) î l luă de braţ, grăhindu-1 .

(2) A grăbi paşii.
Din verb motor, a (se) grăbi a devenit cu timpul un verb cu
valoare lărgită ’a face repede o acţiune, a urgenta’, cu o întrebuinţare
devenită generală1.
Verbul a obosi prezintă, de asemenea, o evoluţie semantică aparte.
Corespondentele lui, derivate din rădăcina bos- ’desculţ’, se găsesc numai
în limbile slave de sud: bg. oâocx, oâocaeaM ’l . a rămînea desculţ;
2. (despre vitele de muncă) a se despotcovi; 3. (fig.) a sărăci’ 2 ; ser. oboseli,
obosim ’l. a rămîne desculţ; 2 . a se despotcovi’ 3 ; sloven, obosiţi se ’a se
despotcovi’ i. Aşadar, nici o limbă slavă nu prezintă sensul pe care verbul
îl are în romîneşte şi dacă, de obicei, veriga intermediară se găseşte în
una din aceste limbi, de astădată ea n-a putut fi încă descoperită. Probabil
că evoluţia sensului a avut loc în astfel de sintagme ca bg. eojvbm e oâocaji
„boul s-a despotcovit” sau ser. obosio m i Tconj „mi s-a despotcovit calul”,
care au putut să ajungă a însemna „calul (boul) a mers atît de mult şi
obositor că s-a despotcovit > calul (boul) a ostenit ” 5.
E probabil că chiar în romîneşte verbul s-a întrebuinţat la început
numai cu privire la animale, după cum par a dovedi unele atestări din
textele vechi.
Comp., de pildă, la Ureche : Şi după m ultă goană... o au scos la şesul
a p ei M oldovei. A colea fiindu hiara [ = zimbrul] obosită, au ucis-o... (Let. 60).
în exemplul următor apar, în acelaşi context, cele două verbe sino­
nime : a osteni (despre oameni) şi a obosi (despre animale); diferenţa dintre
ele pare a nu fi-numai de ordin stilistic :
[ S cro a fa ] se zm înci de în m îna E n i e i ; el o gon i tocm a 4 mile pînă
osteni, şi scroafa obosi de că zu . . . (Moxa, C ronica , 1620, Gaster, Cr. I, 58).

1 Cf. şi derivatul postverbal grabă şi locuţiunile adverbiale de grabă, tn grabă.

2 G herov, I I I 3 0 6 ; B T R , 4 3 8 ; R B , II 3 1 0 , 311.
3 Iv e k .-B ro z, I 8 3 9 ; RjeCnik , V I I I 4 3 0 .
4 M . Pletersnik, I 739,
5 Com p. versurile populare ro m în e şti:
D e clnd trec la mtndra dealul
M i s-a despotcovit calul ,
în care ideea de oboseală, după un um blet îndelung, rezultă din întreg contextul.
 ÎM PRUM UTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 247

Dat fiind că a obosi era sinonim cu a (se) osteni, cel puţin într-o
parte a semnificaţiei sale, acesta din urmă avînd o sferă mai largă, primul
a ajuns să fie întrebuinţat şi cu privire la oameni.
Cf . D e c i după ce s-au înştiinţat vestire m orţii , Ahileu au obosit, s-au
nebunit de d u r e r e . .. (Vîrnav, Zăbava fandasiei, 1802. Gaster, Cr. II, 196).
Chiar şi în acest caz, a obosi păstrează pînă astăzi nuanţa de epuizare
mai puternică decît a osteni : Gel ostenit cu greu ar m ai putea lu c r a ; cel
obosit nu mai poate lucra de loc (Tiktin, 1072).
Datele Atlasului lingvistic rom în confirmă faptul că în graiurile
populare cea mai largă circulaţie o are verbul a osteni (vorbind despre
oameni). Din harta 140 ALRM I rezultă că sînt ustenit, sînt ostenit, ostenesc
alternează cu sînt obosit, obosesc în Muntenia, sudul Moldovei, sudul şi
•centrul Transilvaniei; în apusul Transilvaniei se întrebuinţează mai ales
M nt ustenit, ustenesc, iar în centrul şi nordul Moldovei şi Maramureş —
.sînt trudit. A obosi e răspîndit numai în partea sudică a ţării, ceea ce-1
leagă direct de limbile slave de sud (singurele în care verbul corespunzător
,se întîlneşte), indicînd o pătrundere mai tîrzie în limba romînă faţă de
■a osteni.
★

Cazuri ca cele trecute în revistă mai sus nu sînt unice între elementele
«lave din limba romînă, atît în rîndul substantivelor, cît şi al verbelor
.şi adjectivelor. Cele cîteva exemple n-au avut rolul decît să ilustreze cît
de complexă a fost „soarta” acestor cuvinte în limba romînă. Apare astfel
-evident faptul că ele au o istorie a dezvoltării semantice bogată pe terenul
limbii romîne şi că ridică uneori probleme interesante chiar pentru sema-
.siologia limbilor slave în ansamblu.
Se poate spune, în acest sens, fără exagerare, că studiul mai amă­
nunţit al laturii semantice a acestor cuvinte (ca şi a celor împrumutate
de limbile maghiară şi albaneză) poate aduce o contribuţie la lexicologia
şi semasiologia comparată a limbilor slave. Teritoriul de răspîndire al
limbii romîne, ca şi al limbii maghiare, se află între limbile slave meridio­
nale, răsăritene şi apusene, deci pe un teritoriu peste care pot trece diverse
izoglose ale fenomenelor lingvistice slave1.
La observaţiile care s-au făcut pînă acum cu privire la fonetica ele­
mentelor slave din limba romînă şi care pun o serie de probleme pentru

| Cf. A . M eillet, L e slave com m un, ed. 2, P aris, 1934, p. 1 — 2 ; N . v a n W i jk , Les langues
slaves* D e l’ unltâ ă la pluraliU , ed, 2, H a ga , p. 28 u r m .; R . I. A v a n e s o v şi S. B . B e r n s te in ,
Jlum eucm uH ecKaH eeozpacfiiui u cm p yK m yp a xabiKa, p. 2 3 — 24.
 218 G. MIHAILA

studiul foneticii şi al dialectologiei limbilor slave în ansamblu % pot fj

adăugate o serie de consideraţii privitoare la evoluţia semantică a cuvin­
telor slave înseşi.
Fără a renunţa la tezele semasiologiei tradiţionale, se impune în
viitor folosirea mai largă a noilor metode lingvistice aplicate la vocabular:
analiza comparativ-istorică, geografia lingvistică, analiza legăturilor sin­
tactice ale cuvintelor în textele vechi de limbă, ,,cîmpurile semantice” etc.
în această cercetare este foarte important să se arate cauzele specifice
ale evoluţiei sensurilor cuvintelor respective, condiţionarea lor socială şj
materială, căile concrete de realizare a unei astfel de evoluţii. E un lucru
îndeobşte recunoscut că, mai ales în dezvoltarea laturii semantice a cuvin­
telor, un rol important îl joacă condiţiile istorico-sociale cît şi cele psiho­
logice, alături de cele lingvistice propriu-zise.
O atenţie deosebită trebuie acordată relevării aşa-numitei ,,verigi
intermediare” 2, în evoluţia semantică a cuvintelor de origine slavă din
limba romînă. Centrul de greutate trebuie mutat de la consideraţiile
abstracte la analiza multilaterală istorică şi comparativă a sensurilor
cuvintelor în însăşi structura semantică a lexicului limbilor slave, ceea
ce poate da adesea cheia explicării evoluţiei ulterioare a cuvîntului în
limba romînă şi la analiza concretă a ,,comportării” cuvintelor pe
terenul limbii romîne.
Cercetarea cuvintelor de origine slavă în corelaţie cu cele moştenite
din latină, cu cele autohtone sau împrumutate din alte limbi (raporturi
de sinonimie, colizie, legături asociative etc.) poate duce la o înţelegere
mai profundă a evoluţiei limbii romîne în ansamblu.

II. DESPRE NUMĂRUL ŞI „CIRCULAŢIA” CUVINTELOR DE

ORIGINE SLAVĂ ÎN LIMBA ROMÎNĂ

Caracterul neomogen al vocabularului romînesc a atras de multa

vreme atenţia filologilor şi oamenilor de cultură din ţara noastră şi din
străinătate. Cu trei veacuri în urmă marele cronicar moldovean Grigore
Ureche scria pe bună dreptate : „Aşijderea şi limba noastră din m u l t e

1 Materialul romînesc este folosit pe larg în rezolvarea u n or p ro b le m e de fonetică eoni-

parată a limbilor slave în lucrări de ansamblu ca acelea ale lui A . Meillet, O, H u je r, A. M. Se­
lişcev, A . Vaillant, pentru a nu vorbi decît de cele apărute în ultimele decenii.
2 Asupra problemei „verigii intermediare0 în evoluţia semantică a cu v in te lo r vezi arti­
colul lui R . A . Budagov, O man naaneaeMOM „npoMe&cymouHOM aeene” e cmmcjioqom p w -
eumuu cjioey în C6opnuK cmameă no HabiHoananuto. IJpoţfieccopy Mocnoecnoeo i' n u e e p cu
mema , anadeMuny B . B . Bunoepadoey, Moscova, 1958, p. 73 — 85.
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 249

limbi ieste adunată şi ne ieste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de

primprejur, măcară că de la Rim ne tragem, şi cu ale lor cuvinte ni-s
amestecate” 1. Observaţia simplă a bătrînului cronicar, ca şi a celor care
i-au urmat, era bazată pe observarea unor stări reale din limba ,,rumî-
nească” , în care se recunoşteau cu uşurinţă cuvintele de origine latină
care formează temelia limbii romîne, dar alături de care se distingeau cu
uşurinţă numeroase cuvinte împrumutate de la alte popoare, cu care
locuitorii Daciei romanizate au venit în atingere.
Impresionaţi de numărul considerabil de cuvinte provenite din
diverse limbi vecine şi căutînd să fundamenteze şi din punct de vedere
statistic teza privitoare la caracterul romanic al limbii romîne, unii lingvişti
şi filologi au căutat în decursul ultimelor două secole să stabilească pro­
porţia elementelor latine din limba romînă, alături de cele de altă origine,
în primul rînd slave.
Primul, care a pus problema proporţiei elementelor lexicale din
limba romînă, a fost I. Hinkulov, care în prefaţa cărţii sale Hauepmanue
npaeuji eajiaxo-MOJidaecnou epaMMamunu, apărută la St.-Petersburg în
1840, afirma : ,,Din punct de vedere material, adică al masei cuvintelor,
limba romînă este, în primul rînd, o ramură a latinei” (p. III). Şi mai
departe : ,,în general, în privinţa numărului cuvintelor care formează
limba romînă, se poate admite următoarea proporţie aproximativă : de la
4/10 pînă la 5/10 sînt latine, circa 3/10 — slave, iar restul sînt împrumutate
în cea mai mare parte din limbile : maghiară, turcă şi greacă. Un astfel de
amestec este, după toate probabilităţile, o urmare a unei îndelungi con­
vieţuiri a romînilor cu diferite popoare...” (p. V III)3. Dacă se ţine
seama de starea limbii romîne literare din prima jumătate a sec. al XlX-lea,
se poate spune că aprecierile aproximative ale lui I. Hinkulov nu sînt
lipsite de fundament, ele fiind bazate pe o observaţie directă, empirică
a limbii romîne.
Cîţiva ani mai tîrziu, I. Heliade Rădulescu se ocupă şi el de numără­
toarea cuvintelor străine în limba romînă, dar cu totul în alte scopuri,
în al său Vocabular de vorbe streine în limba romînă, apărut în 1847, Heliade
L etopiseţu l Ţ ării M old ovei, ed. a I l-a P . P . P anaitescu , E S P L A , 1958, p. 67.
2 V e z i ş i : M iron C ostin , D e neamul M oldovenilor, în Opere, ed. P . P . P an aitescu , E S P L A ,
1958, p . 269 u r m .; S toln icu l C. C an tacu zino, Istoria Ţârii R om tneşti, citat în S criitorii rom îni
despre limbă şi stil, cu leg, de G h. B u lgăr, B u c., 1957, p. 4 7 —4 8 ; D im itrie C antem ir, Descrierea
M o ld o v ei, E S P L A , 1956, p . 281 urm . (Cap. „D e sp re graiul m o ld o v e n e sc” ).
3 V ezi şi p rim a listă de cu v in te slave în lim ba rom înă (peste 500 de cu v in te n ed erivate)
a p a rţin in d acelu iaşi au tor : Coâpanue cjiaenncKUX nepeoo6paanbix cjioe, ynompeâjiaeMbbX e
eajiaxo-MOJidaecKOM a auKe, în Coâpanue coHunenuu u nepeeodoe, e npoae u cm uxax, djia
ynpa^tcnenua e eajiaxo-MOJidaecKOM aabiKe, S t.-P b ., 1840, p. 174—200.
250 G. MIHAILA

strînsese circa 1200 cuvinte străine, în primul rînd slave, pe care propunea
— conform tendinţelor sale puriste, italienizante — să fie excluse din vor­
birea curentă1. Se ştie însă că această încercare antiştiinţifică şi opusă
bunului simţ, ca şi strădaniile de mai tîrziu ale latiniştilor (A. T. Laurian
şi I. C. Massim), care au proscris cuvintele de altă origine decît cea latină
într-un Glossariu (1871), au fost respinse de opinia publică romînească
şi luate în derîdere de marii noştri scriitori şi filologi ai vremii (A. Russo,
C. Negruzzi, V. Alecsandri, Al. Odobescu şi alţii) 2.
în această atmosferă de purism academic apare în 1879 volumul al
doilea al cunoscutului dicţionar etimologic al lui A. de Cihac3, care inaugu­
rează, de fapt, studiul ştiinţific al istoriei vocabularului romînesc în ţara
noastră. în prefaţa scrisă pentru acest al doilea volum, Cihac stabileşte,
ca şi Hinkulov, o proporţie aproximativă a elementelor lexicale din limba
romînă, bazată pe dicţionarul său, proporţie care a devenit curînd un loc
comun în toate discuţiile lingvistice din deceniile următoare : din cele
5 765 cuvinte înregistrate în dicţionarul său, Cihac stabilea că 1/5 sînt
latine, 2/5 slave, 1/5 turceşti, iar restul de 1/5 maghiare, neogreceşti şi
albaneze. Neconcordanţa acestei statistici conştiincioase a lui Cihac cu
situaţia reală a faptelor se datoreşte nu atît lipsurilor concrete în stabilirea
etimologiilor, cît faptului că dicţionarul cuprindea un număr prea mic
din vocabularul limbii romîne şi că pe atunci nu existau lucrări lexico­
grafice care să fi permis o anumită determinare numerică a acestuia.
Cu toate acestea, teza lui Cihac a constituit o lovitură puternică
dată poziţiilor latiniştilor.
în aceste condiţii, marele nostru filolog B. P. Hasdeu a formulat
pentru prima dată un alt principiu, care să aducă corectivele necesare
statisticii lui Cihac şi să dovedească importanţa de netăgăduit a fondului
latin din limba romînă. Aceasta e celebra teorie a „circulaţiei cuvintelor” 4,
ilustrată prin textul a două poezii populare, din care reieşea că elementele
latine au un coeficient de circulaţie mult mai mare decît cele slave etc.;
lucrul acesta este pentru noi astăzi mai mult. decît evident ceea ce nu
micşorează însă cu nimic deosebita importanţă a principiului lui Hasdeu,
a cărui expresie, realizată cu alte mijloace şi în alte scopuri, o găsim
1 Vezi Opere, t. II, ed. D. P op ovici, B u c., 1943, p. 319 — 367.
2 V ezi, printre altele, L. Şăineanu, Istoria filologiei rom îne. Studii critice, ed. 2 , Buc.»
1895, p. 190 urm.
3 Dictionnaire d'âtymologie daco-romane : I. Eltm ents la tin s. . . ; I I : £l6m ents slaves,
m agyars, turcs9 grecs-moderne el albanais, Francfort s/M ., 1870 — 1879.
4" Cuventc den bâtrtni, tom . III, partea I, B uc., 1881, p. 91 — 1Q5 („ L im b a în circulaţiune” )*
C f. şi Etymologicum Magnum Rom aniae, t. I, B uc., 1887, p. X L V I — L V I I I (In trod u cere, I I I :
„ I n ce constă fisionom ia unei lim b i").
 ÎM P R U M U T U R I V E C H I SU D -SL A V E IN LIM BA ROMÎNĂ 251

în diversele lucrări recente de statistică a vocabularuluix. Limitată însă

la cîteva exemple extrase din poezia populară (deci din texte omogene),
această teză ascundea însă în sine tendinţa de a minimaliza rolul şi locul
elementelor slave, maghiare etc. în lexicul limbii romîne.
în forma în care era expusă şi cu argumentele aduse, ea nu putea
•contribui la studierea obiectivă a cauzelor cultural-istorice care au dus
la pătrunderea în limba romînă a unui mare număr de împrumuturi din
diverse limbi, la stabilirea valorii reale a unei sau altei categorii de împru­
muturi.
Cercetătorii care au continuat la noi drumul deschis de Hasdeu,
au adus, pe lîngă argumente bine fundamentate, şi unele teze fără putere
probantă sau de-a dreptul necorespunzătoare. De altfel, „latinitatea”
limbii romîne nu poate fi pusă la îndoială, atît în ceea ce priveşte structura
gramaticală, cît şi în privinţa fondului stabil şi curent al vocabularului
<„fondul lexical principal” ), căci, aşa cum spunea S. Puşcariu, , , . . .şi în
privinţa tezaurului lexical, limba romînă nu e mai romanică, nici mai
Dutin
» romanică decît. •; limba italiană,
.. *■ r: franceză sau oricare alta din limbile
neolatine, ci pur şi simplu romanică, fără comparativ, căci noţiunea « ro­
manic » e absolută şi nu sufere gradaţie” 2. Dar S. Puşcariu greşea crezînd
că, printr-o simplă statistică bazată pe cîteva texte de cîte o pagină luate
din operele scriitorilor clasici (Coşbuc, Ispirescu, Creangă), va dovedi frec­
venţa exclusivă (circa 90%) a elementelor de origine latină în limba romînă.
Se ştie astăzi că lucrările de statistică în lingvistică pot avea valoare
numai în cazul operaţiilor cu numere mari, ceea ce permite restrîngerea
la maximum a elementului „întîmplare” 3.
Şi totuşi, continuînd a merge pe acelaşi drum 4, D. Macrea a extins
mai tîrziu calculele de acest fel la întreaga operă poetică a lui M. Eminescu,

1 C f. P . G u ira u d , L es caractdres statistiques du vocabulaire, P a r is , 1954 ; H . H . J o s s e ls o n ,

T h e R u ssia n word count and frequ en cy a n alysis o f gram atical categories o f stan dard lite ra ry
R u s s ia n , D e tr o it, 1953 (v . re c. lu i L . A . N o v a c şi R . G . P io t r o v s k i, în „ B o n p o C H H3UK03HaHUH,>,
1 9 5 8 , n r. 3 , p . 1 3 3 — 5 ) ; M arc V e y , Â p ro p o s de la statistique du vocabu laire tch&que, R fiS ,
X X X I V , 1 — 2 , 1957, p . 150 u rm . (U n ele o b s e r v a ţii pe m a rgin ea lu c r ă r ii, n e p u b lic a te în c ă , a lu i
J . J e lin e k , J . V . B e £ k a şi M. T ă M telov â , F rekv en ce slov, slovn ych druhă a tvarâ v teskem jazyce).
2 L R , I, p . 194.
8 C f. R . G. P io t r o v s k i, rec. cit., p. 134 ; M . V e y , lucr. cit., p . 150 : p e n tr u s t a t is t ic ile
lo r cei trei a u to ri ce h i au d e s p u ia t 75 t e x te a p a rţin tn d u n u i n u m ă r dc 8 g e n u ri lite ra re ; d i c ­
ţio n a ru l d e fr e c v e n ţă c u p r in d e circa 27 000 c u v in te tn tîln ite cel p u ţin d e d o u ă o ri p r in tr e c e le
1 623 527 c u v in te în tîln ite în cele 75 te x te .
4 V e z i şi I). M a z ilu , L u cea fă ru l lui E m in escu . E x p r e s ia g in d ir ii, tex t c r itic ş i v o ca b u la r,
In st. d e ist. litera ră şl fo lc lo r , 9 , l i u c . , 1937. (P e b a za n u m ă ră to r ii e le m e n te lo r la tin e şi a c e lo r
n e la t in e d in c u n o s c u tu l p o e m e m in e s c ia n ,!). M azilu a ju n g e a la c o n c lu z ii cu t o tu l fo r m a lis te şi
n e ş tiin ţific e p r iv ito a r e la to n a lita te a p o e tic ă a te x tu lu i).
 ;

252 G. MIHAILA

cuprinsă în volumul I publicat de Perpessicius 1 (numai poeziile publicate

în timpul vieţii poetului), ajungînd la astfel de rezultate : din cele 3 607
cuvinte întrebuinţate de Eminescu în poeziile sale, 48,68% au origine
latină, 16,81% — slavă, 11,97% — franceză etc. I în ceea ce priveşte cir­
culaţia (numărul total al atestărilor celor 3 607 cuvinte fiind de 33 846),
tabloul ar fi următorul: 83% au origine latină, 6,93% — slavă, 2,52% —
franceză etc.2. Toate acestea sînt adevărate, dar aceste cifre sînt oare
suficiente pentru limba romînă în ansamblu, nu numai în forma ei literară,
ci şi în multiplicitatea graiurilor populare ?
De altfel, chiar din lucrarea lui D. Macrea, care a făcut statistica
cuvintelor limbii romîne după dicţionarul lui Candrea, cel mai complet
la acea dată, rezultă că în acest dicţionar sînt înregistrate 43 269 cuvinte,
dintre care 24 311 cuvinte nederivate, iar 18 958 derivate şi variante,
în comparaţie cu aceste cifre, numărul total de cuvinte din poeziile Ini
Eminescu apare relativ limitat, fapt datorit, în primul rînd, însăşi tematicii
poeziei eminesciene, precum şi altor cauze generale (specificul limbajului
poetic în a doua jumătate a secolului trecut etc.). într-adevăr, un neolo­
gism cult cum e cuvîntul amor se întîlneşte la Eminescu foarte des (alături
de cuvîntul popular de origine slavă — iubire), în timp ce plug, de pildă,
apare în poeziile antume doar de două ori 3. în acelaşi timp, cele cîteva
milioane de ţărani romîni întrebuinţează acest cuvînt, ca şi multe altele,
în fiecare zi de nenumărate ori. Unde e atunci „universalitatea” metodei
statistice după textele poetice ?
în ceea ce priveşte proporţia elementelor de origine latină, slavă etc.
în limba romînă, după dicţionarul lui Candrea, D. Macrea a stabilit urmă­
toarele : 20,58% au origine latină, 16,41% — slavă, 29,69% — franceză etc.4.
în linii mari, trebuie să admitem că această statistică e mai mult
sau mai puţin conformă cu realitatea; trebuie avut însă în vedere că
multe indicaţii etimologice sînt date de Candrea cu aproximaţie, în par-

1 M. E m inescu, Opere, I. Poezii tipărite tn tim pul vieţii. E d. critică îngrijită de Perpes­
siciu s, B u c., 1939.
2 D . M acrea, Circulaţia cuvintelor tn limba rom înă, extras din rev. „T ra n silv a n ia ", an. 73,
S ibiu , 1942, p. 1 1 —14, 22. V ezi şi : idem , Contribuţie la studiul fondului principal de cuvinte a{
lim bii romîne, SCL, V (1954), 1 —2, p. 12 — 13.
3 Opere, I, 59/10, 149/33 (vezi Cartoteca D icţionarului lim b ii lui Em inescu — Inst. de
lin gvistică, B ucureşti). Trebuie subliniat, cu această ocazie, că dacă vrem să studiem vocabularul
lui Em inescu sub aspectul statistic, trebuie să luăm in consideraţie tot ce a lăsat el scris (poezii,
nuvele, articole politice şi literare, scrisori etc.), nu numai opera poetică antumă.
4 In afară de articolele citate mai sus, vezi şi D, Macrea, Fizionom ia lexicală a limbii
rom îne, D U , X , partea a II-a, p. 302 — 373 ; idem , Despre originea şi structura limbii romîne,
L R , I II, 1954, nr. 4, p. 27.
 ÎM P R U M U T U R I VE CH I SU D -SL A V E IN LIM BA ROMINA 253

ticular, în ceea ce priveşte cuvintele de origine slavă. în ceea ce priveşte

cuvintele de origine franceză, D. Macrea, urmîndu-1 pe Candrea, exagerează
în mod evident (multe franţuzisme nu se întrebuinţează azi, iar multe
socotite ca atare sînt cuvinte internaţionale)1.
în sfîrşit, trebuie să ne oprim aici asupra lucrării acad. Al. Graur,
încercare asupra fondului principal lexical al limbii romîne (1954), în care
autorul dă, printre altele, o clasificare după origini a cuvintelor aparţinînd
„fondului principal lexical” , adică a celor mai stabile şi mai larg între-
buintate unităti lexicale ale limbii romîne. Fără a discuta aici criteriile
alegerii cuvintelor în această lucrare şi ale graniţelor „fondului principal
lexical” , putem să luăm în considerare rezultatele la care a ajuns autorul:
din numărul total de 1 419 cuvinte 2 considerate ca făcînd parte din „fondul
principal lexical” , 827 cuvinte, adică 58,21% au origine latină; 305, adică
2 1 ,49 % sînt de origine slavă etc. (cele două grupe împreună realizează
un număr de 1 132 cuvinte, adică 79,70% din „fondul principal lexical” )3.
Din aceste statistici se poate trage concluzia că elementele slave au
pătruns adînc în sistemul lexical al limbii romîne şi că chiar într-o listă
selectată dintre cele mai stabile, mai întrebuinţate şi mai productive
cuvinte, ale limbii romîne, elementul slav reprezintă mai mult de o treime
din numărul cuvintelor moştenite din latină (21,49% faţă de 58,21% ) 4.
Proporţia lor creşte cu cît lărgim cercul cuvintelor luate în consideraţie
(vazi şi corelaţiile stabilite în nota precedentă), în aşa fel, încît, raportate
la întreg vocabularul limbii romîne (după dicţionarul lui Candrea), ele­
mentele slave reprezintă 16,41%, în timp ce elementele latine le depăşesc
doar cu cîteva procente (20,58%).
Totuşi, prin sine însele, listele respective şi statisticile de acest fel,
deşi sînt deosebit de instructive, nu ne permit să ne facem o idee cît de cit
completă asupra „vieţii” reale a cuvintelor slave în limba romînă, asupra
valorii şi întrebuinţării lor. Acest lucru poate fi făcut doar printr-o analiză
complexă a diverselor grupe de cuvinte slave, a corelaţiei lor cu celelalte
cuvinte ale limbii romîne şi în primul rînd cu cele aparţinînd fondului

1 V e z i A l. G ra u r, în ce r ca re , p. 3 4 — 3 5 .
2 A v e m In v e d e r e lis ta cea m a i la rg ă d e c u v in te (lis ta cea m a i re strîn s ă a re u n n u m ă r d e
9 6 4 c u v in t e , iar cea m ijlo c ie — 1181 c u v in te ).
a V e z i liste le şi s ta tis tic ile a u to ru lu i la p . 48 — 59. C f. c o r e la ţ iile d in t r e c e le tre i lis t e :
I : 9 6 4 - 6 4 5 ( 6 6 % ) la t ., 192 ( 1 9 ,9 2 % ) s la v e
I I : 1 1 8 1 -7 3 1 ( 6 1 % ) la t ., 24 5 ( 2 0 ,7 5 % ) sla v e
I I I ; 1 4 1 9 - 8 2 7 ( 5 8 % ) la t ., 30 5 (2 1 ,4 9 % ) « la v e .
%
A ş a d a r, In t im p ce p r o c e n tu l c u v in te lo r d e o r ig in e la tin ă s ca d e d e la 6 6 % la 5 8 % , la
c e le s la v e el creşte d e la 1 9 ,9 2 % la 2 1 ,4 9 % .
4 V e z i şl Al* G ra u r, lu cr. c /t .f p. 61.
254 G. MIHAILA

latin, care constituie nucleul de bază al lexicului limbii romîne. Tocmai

sub acest raport au fost studiate, în paginile acestei lucrări, elementele
lexicale de origine slavă în limba romînă. Glosarul cuvintelor de origine
sud-slavă pătrunse în epoca veche, tipărit la sfîrşitul lucrării, cuprinde
circa 600 cuvinte nederivate; el este însă departe de a fi complet.
Aspectul numeric joacă, fără îndoială, un rol important, dar datele
lui sînt insuficiente. Mai mult, ele sînt de cele mai multe ori relative,
deoarece vocabularul limbii se află într-o mişcare continuă. în ceea ce
priveşte împrumuturile vechi sud-slave, multe din ele au încetat de mult
de a mai fi ,,slave” , adică de a fi percepute ca elemente ,,străine” . Altele,
fie au devenit arhaisme, fie sînt dialectale. în sfîrşit, în regiunile
de vecinătate şi de interferenţă între poporul romîn şi popoarele slave
(bulgar, sîrb, ucrainean) s-au făcut şi se fac numeroase împrumuturi,
care se răspîndesc pe o arie mai mult sau mai puţin extinsă; în limba
literară actuală au pătruns şi continuă să pătrundă o serie de împrumuturi
din limba rusă.
Aşadar, depinde totdeauna pe baza cărui material lexical se face
statistica. Astfel, putem, de pildă, să calculăm cîte cuvinte moştenite
din latină şi cîte cuvinte de origine slavă etc. se află în noul Dicţionar al
limbii romîne moderne, care cuprinde circa 50 000 cuvinte (inclusiv deri­
vatele romîneşti). Am obţine, în acest caz, o imagine statistică a vocabu­
larului ,,limbii romîne moderne” 1 din punct de vedere al originii elemen­
telor sale lexicale. Din ea vor lipsi însă numeroase dialectisme, cuvinte
arhaice, care au circulat cîndva etc. Totuşi, coroborată cu alte statistici
referitoare fie la fazele mai vechi ale limbii romîne, fie la aspectul dialectal^
o astfel de statistică ar putea fi instructivă. Acelaşi procedeu trebuie
aplicat şi în cazul cînd se urmăreşte frecvenţa cuvintelor în limba romînă :
textele trebuie să fie cît mai multe şi mai variate şi să aparţină diverselor
stiluri ale limbii scrise, şi vorbite. în ceea ce priveşte elementele vechi
'sud-slave, rămîne ca un adevăr bine stabilit că ele se întîlnesc intr-un
procent mult mai mare în dialectele populare, decît în limba literară
modernă, care se deosebeşte simţitor, din acest punct de vedere, de limba
scrisă din sec. X V I—XVIII. Or, pentru istoria limbii şi a poporului
romîn nu atît statisticile pe baza limbii literare contemporane pot să ne
furnizeze material de nădejde, cît studierea atentă a elementelor slave
de-a lungul întregii istorii scrise şi nescrise a limbii romîne.

| Fără derivate, am extras din acest dicţion ar circa 3 000 c u v in te de origin e slavă (in-
clu siv Îm prum uturile din rusă, ucraineană etc.). A ceastă listă devin e însă m ult m ai m are prin
adăugarea cu vin telor de origine slavă Înregistrate (le celelalte d icţion are şi, în prim ul rînd»*
d e D icţlonaru l-tezaur al lim bii rom îne.
 ANEXA I

CU PRIVIRE LA SINONIMIA ELEMENTELOR SLAVE

ÎN LIMBA ROMÎNĂ

Sinonimia elementelor slave din limba romînă prezintă un interes

-deosebit pentru lexicologia romînească şi ar putea constitui obiectul unor
lucrări aparte. Sinonimia cuvintelor de origine slavă şi a celor de altă
origine, în primul rînd latină, e o dovadă elocventă a bogăţiei lexicale
a limbii romîne şi a posibilităţilor largi de variere stilistică în cadrul limbii
literare1.
în cele ce urmează vom schiţa doar cîteva probleme ridicate de stu­
dierea elementelor slave în limba romînă sub aspectul sinonimiei. Cele
spuse mai jos urmează, deci, să fie completate şi dezvoltate în lucrări
speciale consacrate sinonimiei romîneşti.
Sinonimele pot fi studiate din diferite puncte de vedere :
a) din punct de vedere al originii lor;
b) din punct de vedere al funcţionării lor în limba respectivă, într-un
anumit moment al evoluţiei ei, în particular, în faza actuală.

1 D espre sin onim e în lim b a rom în ă, în particular despre sin on im ia elem entelor slave*
v e z i : S. P u şcariu , L R , I, p . 2 0 — 21, 278 u rm ., 371 u rm ., 409 ; A l Graur, în cercare, p. 122 — 126 ;
id em , F on d u l p rin cip a l, p . 55 — 5 9 ; Iorgu Iordan, Lim ba rom tnă con tem poran ăa, p . 42 u r m .;
Lim ba rom tnă, Fonetică-Vocabular-G ram atică, E d . A ca d . R .P .R ., 1956, p. 3 9 —40. A supra s i­
n o n im e lo r, în general, v e z i, prin tre a lte le : A . D arm esteter, L a vie des m o t s p . 138 u r m .;
L . A . B u la h o v sk i, B eed . o H3biK03Hanue, II2, p. 3 8 —43 ; R . A . B u d a g o v , B eed eu u e e nayK y o
H3une, p. 51 — 57 (cu in d ica ţii b ib lio g r a fic e ); broşura c o le c tiv ă , sub co n d . lu i S. G. B a rh u -
d a ro v , B o n p o cw coeem cK ou nayKU. B o n p o cb i jieKcuKOJiosuu^ ceMaciioAOsuu u m eo p u u jiex cu n o -
epaţfiuu, E d . A ca d . de Ş t. a U .R .S .S ., 1957, p. 13 — 15/
256 G. MIHAILA

Din pnnct de vedere al originii, analiza preliminară a cuvintelor

de origine slavă în limba romînă, în corelaţie cu cele moştenite din latină
sau cu alte împrumuturi, duce la concluzia că există mai multe tipuri
de relaţii sinonimice :
9

1 ) Cuvinte de origine latină (precum şi autohtone sau de origine

necunoscută) sînt sinonime cu cuvinte împrumutate din idiomele slave
(în epoca veche sau în epocile mai noi).
2 ) Cuvinte de origine slavă sînt sinonime între ele.
3) Elemente lexicale slave sînt sinonime cu elemente de origine
neogreacă, maghiară, turcă etc.
4) Elemente lexicale slave sînt sinonime cu neologisme latino-
romanice în limba literară actuală.
Pe lîngă aceste corelaţii binare pot apărea serii cu trei sau mai multe
sinonime (lat. — sl. — magh. etc.; vezi mai jos).
Din punct de vedere al funcţionării, sinonimele pot f i :
1 ) Noţionale sau ideografice, adică sinonime ale căror sfere semantice
se acoperă parţial; ele se pot înlocui unul pe altul numai în anumite sensnri,
în anumite contexte frazeologice. (Cazurile de „sinonime absolute” sînt
extrem de rare).
2 ) Stilistice, adică sinonime care se deosebesc prin nuanţe stilistice
în cadrul limbii comune, al stilului neutru, sau prin apartenenţa lor la
diverse stiluri ale limbii.
3) Teritoriale (în raport cu limba literară comună şi în măsura
în care sînt incluse în ea), adică cuvinte care denumesc aceeaşi noţiune,
acelaşi obiect, dar care se întîlnesc în. dialecte şi graiuri diferite ale
limbii comune.
Se înţelege de la sine, că o pereche sau o serie de sinonime pot fi
în acelaşi timp noţionale (ideografice) şi stilistice, noţionale şi teritoriale,
teritoriale şi stilistice (în limba literară comună). în ceea ce priveşte ele­
mentele slave din limba romînă, relaţiile pot fi din cele mai diferite:
fie cuvîntul slav e un arhaism şi se întrebuinţează mai rar, fie cel latin
are o răspîndire mai restrînsă în limba actuală iar cel slav e general,
fie unul din ele exprimă genul iar celălalt specia etc.
în unele cazuri trebuie să avem în vedere şi faptul că două cuvinte
pot apărea ca sinonime în plan istoric (unul e arhaic sau învechit: de ex.
moaşă—babă, gintu— rod— rudă—neam; primele sînt învechite).
Mai jos vom da o schiţă, departe de a fi completă, a p r i n c i p a l e l o r
grupe de sinonime după originea lor, luînd ca punct de plecare a s e r iil o r
sinonimice elementele slave.
 îm p r u m u t u r i v ec h i s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 257

în ceea ce priveşte funcţionarea sinonimelor, în paginile precedente

s-au făcut, în limitele pe care le impunea caracterul lucrării de faţă, unele
comentarii, care pot servi drept ilustrare pentru sinonimele noţionale,
stilistice şi teritoriale I.
★

1. S IN O N IM E L A T IN O - (T R A C O - E T C .) S L A V E

a) SU BSTAN TIVE

Natura înconjurătoare, relief

lac (la t.)— iezer (sl.) — baltă (?)

vale (lat.) — cărare (lat.) — drum (gr.) — potecă (sl.) — colnic (sl.)
urină (lat.) — nisip (sl.)
'pulbere (lat.) — colb ( ?) — praf (sl.)

Fenomene ale naturii, timp

nea (lat.) — zăpadă (sl.) — omăt (sl.) — nămeţi (sl.)

alba (lat.) — zori (sl.)
timp (lat.) — vreme (sl.)

Instrumente şi obiecte gospodăreşti; hrană

secure (lat.) — topor (sl.)

<iiur (lat.) — sită (sl.)
reţea (lat.) — mreajă (sl.)
oiob (?) — hîrb (sl.)
stup (?) — ulei (sl.) — coşniţă (sl.)
piuă (lat.) — dîrstă (sl.)
nutreţ (lat.) — vipt (lat.) — mîncare (lat.) — hrană (sl.)

Regnul vegetal şi cel animal

grăunte (lat.) — bob (sl.)

scoarţă (lat.) — coajă (sl.)
■vită (lat.) — dobitoc (sl. ) — animal (lat. lit. - fr.) — nămaie (la t.; dial.)
1 C u vin tele resp ectiv e p o t fi uşor găsite cu a ju toru l glosa ru lu i.

17 - Q. 1492
258 G. MIHAILA

fiară (lat.) — dihanie (sl.) — jivină (sl.) gadină (sl.)

vacă (lat.) — ialoviţă (sl.)
turmă (lat.) —* cireadă (sl.) — ciurdă (magb. < sl.) cîrd (sl.)
purcel (lat.) — godac (sl.)
pasăre (lat.) — vrabie (sl.)
rîndunică (lat.) — lăstun fsl.)
pitpalac (onomat.) — prepeliţă (sl. < onomat.)
cioc (?) — clonţ (sl.)
fulg (lat.) — puf (sl.)

Corpul omenesc

corp (lat.) — trup (sl.)

cap (lat.) — glavă (sl.)
faţă (lat.) — obraz (sl.)
grumaz (autoht.) — gît (sl.)
păr (lat.) — codiţe, coade (lat.) — cosiţe (sl.) — plete (sl.) — chică (sl.)
spate (lat.) — spinare (lat.) — gîrbă (sl.) — cîrcă (sl.)
picior (lat.) — crac (sl.)
nod (lat.) — oul piciorului (lat.) — gleznă (sl.)

Termeni de rudenie; societate

mamă (lat.) — maică (sl.)

unchi (lat.) — bade (?) — nene (?) — uică (sl.)
popor (lat. - ital., apare în texte din sec. X V II) — norod (sl.)
şerb (lat.) — rob (sl.) — sclav (lat. lit.)

Stări sufleteşti, vorbire

dor (lat.) — iubire (sl.) — dragoste (sl.) — amor (lat. lit.)

spaimă (lat.) — frică (gr.) — groază (sl.)
durere (sufletească) (lat.) — tristeţe (lat.) — jale (sl.)
durere (lat.) — boală (sl.)
ştire (lat.) — veste (sl.)
ceartă (lat.) — sfadă (sl.) — vrajbă (sl.)
nume (lat.) — prenume (după lat. lit. praenomen) — poreclă (sl-)
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 259

b ) A D J E C T IV E

deşert (lat.) — gol (sl.)

roşu (lat.) — rumen (sl.)
sănătos (lat.) — întreg (lat.) — zdravăn (sl.) - citov (sl.)
umed (lat.) — jilav (sl.)

c) V E R B E

lucra (lat.) — munci (sl,) — trudi (sl.)

treiera (lat.) — îmbiaţi (sl.)
săpa (lat.) — prăşi (sl.)
înnegri (lat.) — cerni (sl.)
•via (lat.) — trăi (sl.)
plăcea (lat.) — iubi (sl.) — drăgosti (sl.)
păcătui (lat.) — greşi (sl.)
vindeca (lat.) — lecui (sl.) — tămădui (magh.)

2. S I N O N I M E S L A V E

a ) S U B S T A N T IV E

Natura înconjurătoare

nămol — tină
mlacă — mlaştină — mocirlă

Agricultură; construcţii gospodăreşti; instrumente şi obiecte casnice

stog — claie — căpiţă

coteţ — cocină
război — stative
cobiliţă — coromîslă
cîrpă — zdreanţă — otreapă

Regnul animal

cîrd — cireadă — ciurdă (magh. < sl.)

dihanie — jivină — gadină
260 G. MIHAILA

Termeni de adresare, relaţii familiare

lele — nană
doică — mancă

b) VERBE

osteni — obosi

3. S IN O N IM E S L A V O -G R E C E Ş T I, S L A V O -M A G H IA R E , S L A V O -T U R C E Ş T I

a) SUBSTANTIVE

Grădina; instrumente şi obiecte gospodăreşti

grădină (sl.) — livadă (gr. > sl.)

blid (sl.) — farfurie (turc.)
sfredel (sl.) — burghiu (turc.)

Relaţii sociale şi de rudenie

slugă (sl.) — argat (gr.) — slujitor (deriv. < sl.) — servitor (fr.)
rudă (sl.) — rod (sl.) — neam (magh.) — gintu (lat.; înv.)

b ) ADJECTIVE

bolnav (sl.) — beteag (magh.) — lînced (lat.; înv.)

pleşuv (sl.) — chel (turc.)

4. SINONIM E SLA V O -L A T IN O -R O M A N IC E (N E O L O G IS M E )

a) SUBSTANTIVE

Natura Înconjurătoare; aşezări omeneşti

ostrov (sl.) — insulă (lat. lit.)

uliţă (sl.) — stradă (ital.)
 îm p r u m u t u r i v e c h i s u d -sla v e in l im b a r o m in a 261

A gricultură; instrumente şi obiecte gospodăreşti

snop (sl.) — fascicol (lat. lit. — fr.)

osie (sl.) — ax (fr. — lat. lit.)

Timp, atmosferă

văzduh (sl.) — aer (lat. lit. < gr.) — atmosferă (fr. < gr.)
ceas (sl.) — oră (lat. lit.)
veac (sl.) — secol (lat. lit.)
vîrstă (sl.) — etate (lat. lit.)

Boli, medicamente

leac (sl.) — doctorie (deriv. < lat. lit.) — medicament (fr. - lat. lit.)
bolniţă (sl.) — spital (germ.)

Relaţii sociale
9

prieten (sl.) — amic (lat. lit. - fr.)

obşte (sl.) — societate (lat. lit. - fr.)
sfat (sl.) — consiliu (lat. lit. - fr.)
jalbă (vsl.) — jalobă (rus.) — plîngere (lat.) — reclamaţie (fr.) — petiţie (fr.)
— cerere (lat.)

Vorbire ; stări sufleteşti; circumstanţe

glas (sl.) — voce (lat. lit.) — boace (la t.; înv.)

prilej (sl.) — ocazie (fr. — lat. lit.)
vină (sl.) — culpă (lat. lit.)
nădejde (sl.) — speranţă (ital.)
imbold (compus < sl.) — stimul (lat. lit.)
duh (sl.) — spirit (lat. lit.)

b ) A D J E C T IV E

slobod (sl.) — liber (lat. lit. - f r .) ; cf. slobozenie — libertate (fr. - lat. lit )

c) V E R D E

zidi (sl.) — construi (fr.)

sfîrşi (sl.) — săvîrşi (sl.) — termina (fr. - lat. lit.).
 ANEXA II

PROBLEMELE ALCĂTUIRII UNUI DICŢIONAR ETIMOLOGIC

AL ÎMPRUMUTURILOR SLAVE ÎN LIM BA R O M ÎN Ă 1

Primul dicţionar etimologic al limbii romîne, datorit lui A. de

Cihac, a apărut acum nouă decenii, cuprinzînd atît fondul latin al
limbii romîne, cît şi împrumuturile din limbile învecinate, între care
primul* loc îl ocupă cele slave (Dictionnaire ă’’etymologie daco-romane. I:
^Elements latins compares avee Ies autres langues romanes; I I : JElements
slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais. Francfort s/M., 1870 —
1879). Inaugurînd studiul ştiinţific al lexicului limbii romîne, această
importantă lucrare, cu părţile ei pozitive şi lipsurile-i inerente2, face parte
din epoca ,,eroică” şi „romantică” a lexicografiei romîneşti, a cărei culme
a reprezentat-o contemporanul lui Cihac — B. P. Hasdeu cu monumen­
talul său Etymologicum Magnum Momaniae ( I — IV, Buc., 1886—1898),
rămas neterminat.
Cihac a îmbrăţişat toate elementele componente ale lexicului romî­
nesc, căutînd, după cum spune L. Şăineanu, ,,a lăifiuri t o a t e : bună sau
rea, explicaţiunea e dată” 3. într-adevăr, fără a minimaliza cîtuşi de puţin
valoarea operei lui Cihac, contemporanii şi cercetătorii imediat următori
au constatat lacune şi numeroase impreciziuni în diversele com partim ente
ale dicţionarului (mai ales în partea a doua), datorite cel puţin fap tu lu i că,
în condiţiile de atunci, autorul n-a putut rezolva cu egală competenţă
1 S C L , I X , 1958, nr. 2, p. 2 1 3 — 228 (se re p ro d u ce cu u n e le p r e s c u r t ă r i). P u b lic a t în limba
ru să , în „ R o m a n o s la v ic a ” , I I , 1958, p. 115 — 131, şi p r e z e n ta t ca r e fe r a t la c e l d e al IV -lea Con­
gres in tern a ţion a l al slav iştilor (M o s co v a , 1958).
2. O sin teză o b ie ctiv ă a criticilo r aduse în a n ii u r m ă to r i a p a r iţ ie i c e lo r d o u ă volume a
d a t L . Şăineanu în Istoria filologiei rom îne, ed . a 2 -a , B u c ., 1 8 9 5 , p . 1 9 8 — 2 0 6 . A su pra lexico­
gra fiei e tim olog ice rom îneşti în an sam blu , v e z i : Iorgu I o r d a n , L im b a ro m în ă c o n t e m p o r a n ă ,
ed. 2 , B u c ., 1956, p. 123 — 131 (ca p . „L e x ic o g r a fla r o m în e a s c ă ” ) ; I. Ş ia d b e i, L e x i c o g r a f i a ro­
m tn ă şi istoria cuvintelor, L R , 1957, nr. 6 f p . 14 — 70 (D e s p re C ih a c , p . 2 0 — 2 1 ).
a L u cr. cit*, p. 200.
 ÎM P R U M U T U R I V E C H I S U D -S L A V E IN L IM B A R O M IN A

•etimologiile latine ale limbii romîne, pe de o parte, şi pe cele slave, maghiare,

turceşti sau greceşti, pe de altă parte, ca să nu mai vorbim de cele autoh­
tone, rămase pînă astăzi insuficient studiate. în afară de aceasta, la sfîr
;şitul secolului al X lX -lea şi începutul celui de-al XX-lea, lingvistica com-
parativ-istorică a făcut progrese remarcabile, trecînd într-o fază nouă de
dezvoltare. în deceniile următoare au apărut dicţionare etimologice ale
principalelor limbi indo-europene, în special ale limbilor romanice şi
slave care constituie baza solidă a cercetărilor etimologice pînă astăzi.
Cum era şi firesc, urmaşii lui Cihac trebuiau să reia în primul rînd
studiul etimologic al fondului latin al limbii romîne, care constituie temelia
-ei ca limbă romanică. într-adevăr, în 1905 Sextil Puşcariu tipăreşte la
Heidelberg EtymologiscJies Worterbuch der rumănischen Sprache. I. Latei-
nisches Element. Curînd după aceea, I. A. Candrea şi O. Densusianu
publică o lucrare similară, Dicţionarul etimologic al limbii romîne. Elemen­
tele latine (Fasc. 1 —4, A — Putea, Buc., 1907—1914), rămas, din păcate,
neterminat. Aceste două lucrări sînt, pînă astăzi, sursele de informaţie
-şi instrumentele de lucru fundamentale în domeniul vocabularului moştenit
■din latină al limbii romîne, dar şi ele, după 50 ani de la apariţie, au nevoie
■de completări şi îndreptări.
în acelaşi timp, au fost studiate de cercetători specializaţi influ­
enţa maghiară, grecească şi turcă. încă la sfîrşitul secolului trecut au apărut,
la scurte intervale de timp, lucrări ca : Elemente ungureşti în limba romînă
de S. C. Mîndrescu (Buc., 1892), în care cuvintele sînt împărţite în două
mari categorii: 1) provincialisme (p. 29 —119) şi 2) cuvintele comune tuturor
romînilor din Dacia Traiană (p. 123—191); Studiu asupra elementului
grec antefanariot în limba romînă de G. G. Murnu (Buc., 1894), în care
autorul distinge cuvintele intrate indirect în limba romînă (şi anume,
prin intermediul slavonei), de cele intrate direct, prin contactul nemijlocit
-cu grecii (mai puţine la număr)1; Influenta orientală asupra limbei şi
■culturei romîne, voluminoasa monografie a lui L. Şăineanu (voi. I şi I I :
p. 1 —2, Buc., 1900), consacrată influenţei turceşti, care constituie pînă
astăzi un model de tratare documentată a influenţei unei limbi asupra
limbii romîne2.
în domeniul influenţei limbilor slave, cercetările de amănunt n-au
întîrziat să apară în anii care au urmat publicării dicţionarului lui Cihac.

1 Vezi Introducere, p. I X şi urm. Cuvintele greceşti Împrumutate tn secolele urm ătoare

-au fost studiate mai tîrziu de L. Gâldi, Les mots d’origine nâo-grecque en roumain ă Uipoqut des
Phanariotes, Budapest, 1939.
2 c f . şi lucrarea apărută recent a lui Heinz W endt, Die tărkischen Elemente im
Humănischen, Berlin, 1960.
264 G M IH A IL A

Lucrările lexicografice speciale propriu-zise în domeniul „slavo-

romin-’ au lipsit insă in decursul ultimelor opt decenii. S-ar părea chiar că,
cu mijloacele de atunci, secolul trecut ne-a dat mai mult în această direcţie,
într-adevăr, cu 21 de ani înainte de apariţia lucrării lui Miklosich, I. Hin-
kulov publica C o 6 p a n u e c.iae.HHCKUX n e p e o o 6 p a 3 H u x c .io e , yn om p e6 .xn e.H b ix
e s s u x e ea.iaxo-M o.idaecK O M (peste 500 de cuvinte-nederivate), în a sa C o -
opaune con u n en u u u n ep eeod oe, e npo3e u c m u x a x , d .ix ynpaotcH enua, e
ea.wxo-.HOAdatiCKOM &3UKe (St. Pb., 1840, p. 171—200).
Au urmat apoi, în ordine cronologică, lucrarea fundamentală a lui
Fr. Miklosich, D i e s la v is c h e n E le m e n t e im B u m n n is c h e n (1861), care pune
bazele .,slavo-roministicii’\ şi dicţionarul lui A. de Cihac, amintit mai sus,
/ / J 3 9 / /

neînlocuite pînă astăzi. Demn de remarcat este faptul că Fr. Miklosich

citează foarte des material lexical romînesc în L e x i c o n p a la e o s lo v e n ic o -
g r a e c o -la tin u m (Yiena, 1862—1865) şi în E tim o lo g is c h e s W o r t e r b u c k d e r
sla v i-sch en S p r a c k e n (Yiena, 1886). Continuînd tradiţia înaintaşului său,
E. Berneker înregistrează de asemenea în S la v is e h e s e ty m o lo g is c k e s TY o r -
te r b u c h (I. Band, II. Band: Lief. 11, Heidelberg, 1908—1913) cuvinte
romîneşti. alături de cele maghiare, albaneze şi greceşti, împrumutate din
limbile slave. Acest fapt, uşurînd într-o anumită măsură cercetările, a
permis lexicografilor romîni să ducă mai departe studiul elementelor slave
din limba romînă. Dicţionarele slave existente sînt însă numai instrumente
9

de lucru pentru noi şi nu pot înlocui în nici un caz dicţionarul etimologic

al limbii romîne pentru partea slavă.
Lipsa unui dicţionar etimologic complet al limbii romîne a fost
suplinită, într-o anumită măsură, de dicţionarele explicative şi istorico-
explicative ale limbii romîne : L. Şăineanu, D i c ţ io n a r u n iv e r s a l a l l i m b i i
r o m în e (ed. I, 1896 ; de la ediţia a Ii-a cu indicarea etimologiei cuvintelor),
H. Tiktin, R u m ă n is c h -d e u ts c h e s W o r te r b u c k , I —IU (Buc., 1895—1925),
I. A. Candrea, D ic ţ io n a r u l lim b ii r o m în e d in tr e cu t s i d e a stă zi ( D i c ţ io n a r u l
l i 9 \ 9

e n c i c lo p e d ic i l u s t r a t ,,C a rtea R o m în e a s c ă ” , Partea I, Buc., 1931) şi A. Scri-

ban, D ic ţ io n a r u l lim b ii r o m în e ş ti (Iaşi, 1939). Dintre autorii acestor dic­
ţionare, Tiktin este cel mai circumspect şi mai documentat. în ceea ce
priveşte cuvintele de origine slavă, Tiktin nu s-a limitat la Miklosich şi
Cihac, ci a adus adesea contribuţii şi precizări personale argumentate.
Candrea, deşi, în general se menţine pe aceeaşi linie, dă totuşi multe forme
slave cu asterisc, fără a le argumenta. Din acest punct de vedere, partea
slavă a etimologiilor lui Candrea are un caracter compilativ mai pronunţat,
deşi nu lipsesc nici aici contribuţii personale. Scriban dă un material
etimologic slav destul de bogat, dar adesea necontrolat şi fantezist. Uneori,
insă, dă sugestii interesante.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 265

Fără a încerca o caracterizare şi o critică mai amănunţită a părţii

etimologice slave din aceste dicţionare, vom semnala ca o trăsătură gene­
rală dependenţa aproape totală de Lexiconul lui Miklosich în ceea ce pr-
veşte aşa-numitele elemente „ vechi slave” . Se ştie doar că Miklosich a
citat în dicţionarul său numeroase forme extrase din textele medio-bulgare,
medio-sîrbe şi ruseşti, ba chiar şi din documentele slavo-romîne. în acest
caz, cînd nu sîntem convinşi (cu mijloacele lexicografice slave pe care le
avem la îndemînă) că un cuvînt e atestat în textele vechi slave din sec.
X —X I, e preferabil să se dea formele bulgăreşti (şi sîrbeşti, atunci cînd
sînt identice), pentru a se arăta originea sud-slavă veche a cuvîntului
respectiv. Aşa s-a procedat, de pildă, în Dicţionarul limbii romîne moderne
(1958). De altfel, la noi, în general, nu se face deosebire între „slava veche”
(sec. I X —XI) şi „slava bisericească” („slavona” ) de diverse redacţii
(medio-bulgară, sîrbă, rusă), deşi acest lucru e absolut necesar, mai ales
în cazul cuvintelor de origine greacă pătrunse în limba romînă prin
intermediul „slavonei” tîrzii. Tiktin folosea termenul general de Tcir-
chenslavisch (astăzi am spune altkirchenslavisch), pe cînd Candrea şi alţii
întrebuinţează peste tot „vsl.” . Noul Dicţionar al limbii romîne moderne
a adoptat, în această privinţă, un alt procedeu: ex. plug — „slav. (vsl.
plugb)” . Aceasta înseamnă că termenul respectiv aparţine fondului vechi
de împrumuturi şi că forma „veche slavă” este cea mai veche cunoscută1.
Această formulare este însă mai puţin potrivită pentru cuvintele bisericeşti,
cărturăreşti, care, de cele mai multe ori, provin din greacă : în acest caz
simpla indicaţie „vsl.” sau „sl. bis. ( < gr.)” era mai potrivită pentru cuvinte
ca evanghelie, psaltire etc.
Un loc de seamă s-a acordat etimologiei, în special etimologiei slavo-
romîne, în Dicţionarul limbii romîne al Academiei Romîne, rămas neter­
minat (Buc., 1907 —1949, pînă la litera L — incomplet). „Cunoaşterea
obîrşiei unui cuvînt e necesară — arată S. Puşcariu în „Raportul către
comisiunea dicţionarului” — pentru stabilirea sensului lui şi pentru ca să
se poată arăta, în mod istoric, dezvoltările semantice pe care le-a suferit.
Originea cuvintelor poate servi, mai ales la noi Romînii, ca să elucideze
multe probleme ale istoriei şi ale istoriei noastre culturale. Etimologia e,
în cele mai multe cazuri, temelia oricărei cercetări filologice” (voi. I,
partea I, p. XXXVII).

1 Ideea unei astfel de form ulări aparţine acad. E . Petro viei. C f., în această p riv in ţă , cele
spuse de acad. A l. R o s e t t i: „C în d alăturăm un term en rom înesc de unul vech i slav sau vech i
bulgar, aceasta nu în s e a m n ă ... că termenul rom înesc are în m od neapărat la bază term enul
vechi slav, ci num ai că term enul vechi slav citat este cel mai vechi corespon den t slav cu n oscu t
al term enului r o m î n e s c ...” ( Influenţa, p. 27).
 260 G. MIHAILA

în condiţiile în care s-a lucrat dicţionarul, a fost greu să se dea toate

etimologiile cuvintelor romîneşti, autorii mărginindu-se la etimologiile
cunoscute, găsite de alţii, precum şi la acelea pe care le-au putut afla
cu uşurinţă. Ei au dat şi „etimologii îndoioase” cu trimiterea la autorii
respectivi şi cu o scurtă discuţie a lor. „Studiile etimologice de pînă acum
sît atît de puţine şi necomplete, cunoştinţele care se cer de la un etimolo-
gist romîn atît de vaste, — căci el trebuie să fie romanist, slavist, să cu­
noască limba albaneză, turcească, neogrecească, ungurească şi germană, —
mijloacele care îi stau la dispoziţie atît de imperfecte, — un dicţionar
bulgăresc, cît de cît complet, lipseşte, cînd cele mai multe cuvinte slave
primite de Romîni sînt de origine bulgărească” — iată „de ce partea
etimologică va fi cea mai nedeplină” — conchidea S. Puşcariu x.
E adevărat că etimologistul trebuie să fie „poliglot” , dar, în condi­
ţiile noastre, forma ideală de lucru este să avem specialişti pentru fiecare
compartiment al lexicului romînesc. Cu excepţia lui Cihac, nimeni n-a
mai încercat de unul singur rezolvarea tuturor etimologiilor romîneşti.
Autorii citaţi mai sus şi-au ales ei înşişi fie elementul latin, fie anumite
categorii de împrumuturi, şi nimeni nu poate contesta că autorii dicţio­
narelor etimologice — partea latină (Puşcariu, Candrea-Densusianu) —
n-au lucrat cu succes tocmai pentru că erau buni romanişti. Acelaşi lucru
se cere şi pentru etimologiile slave, ca şi pentru oricare altele.
în Dicţionarul limbii romîne moderne partea slavă a etimologiilor
a fost revizuită şi completată de autorul acestor rînduri în faza finală de
redactare a lui. Tinînd însă seama de caracterul dicţionarului, care se
T > /

limitează doar la scurte indicaţii etimologice, fără a face discuţii, era

greu ca partea slavă să cuprindă tot ce se putea da pe baza noilor lucrări
lexicografice (în special etimologice) slave.
Etimologia „slavo-romînă” poate fi tratată într-un mod nou şi
complet abia într-un dicţionar etimologic special, tot aşa cum fondul lexical
latin şi celelalte împrumuturi cer lucrări serioase similare, la nivelul
ştiinţei de azi2.
★

1 T o tu şi, în afară de e tim o lo g iile sta b ilite a n te rio r, în d ic ţio n a r se dau num eroase con­
t r ib u ţ ii, p u b lica te în revistele de sp ecia lita te de V . B o g re a , N . D ră g a n u , T h . C apidan şi alţ*1»
ca re r id ic ă n iv e lu l ş tiin ţific al p ă rţii e tim o lo g ic e a d icţio n a ru lu i (C f. I. Ş ia d b e i, art. cit., p* 25)*
2 A b ia în u ltim u l tifrip a în ce p u t să fie reluată*, In p a g in ile re v is te lo r n oastre, probleP1#
in te n s ific ă r ii cercetă rilor e tim o lo g ice cu a ju to ru l u n or m e to d e p e r fe c ţio n a te şi cu folosirea tu­
tu r o r re zu lta te lo r pe care ni le p o a te da în acest d o m e n iu filo lo g ia şi is to ria . Cf. I. Şia(^ e,,
L e x ic o g r a f ia rom tnă ş i istoria cuvintelor, p . 3 0 ; G . Iv ă n e s cu , N o te etim ologice. Istoria socia (
tn serv iciu l etim ologiei rom tne, S C L , ( V I I I ) , 1957, n r. 4, p . 509. V e z i şi alte etim olog ii 110* 11
p a g in ile SCL şi C L (C lu j).
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 267

Prin urmare, ne lipseşte un dicţionar etimologic, alcătuit la nivelul

ştiinţei moderne şi cu mijloacele lexicografice actuale, asemănător funda­
mentalei lucrări publicate nu de mult de cunoscutul slavist maghiar
Istvân Kniezsa (A magyar nyelv szlâv jdvevenyszavai — „împrumuturile
slave în limba maghiară” , voi. I, partea 1 —2, Budapesta, 1955, 1044
pag.). în legătură cu această problemă considerăm necesar să ne oprim
puţin la principiile de alcătuire ale acestui prim volum al amplei cercetări
a slavistului maghiar.
Materialul lexical studiat este repartizat în trei grupe m ari: 1) cu­
vinte a căror origine slavă este neîndoielnică (circa 800); 2) cuvinte a
căror origine e îndoelnică (circa 800); 3) cuvinte de origine neslavă, trecute
greşit în lucrări anterioare între împrumuturile slave (circa 430) x. Pe
lîngă această împărţire pe plan etimologic, autorul distinge, în cadrul
fiecărei grupe trei categorii de cuvinte, în raport cu limba literară comună :
a) cuvinte făcînd parte din limba literară comună maghiară (dintre cele
slave neîndoielnice — 460); b ) cuvinte dialectale; c) cuvinte înve­
chite. Această distincţie face posibilă delimitarea a ceea ce este stabil,
viu şi comun în fondul slav din limba maghiară, de ceea ce este învechit
sau limitat din punct de vedere teritorial.
Acad. Kniezsa se conduce după principiile lexicografiei etimologice
moderne, potrivit cărora etimologia cuvintelor trebuie studiată în legătură
cu istoria lor, atestată în izvoarele scrise 2. într-adevăr, la începutul fie­
cărui articol se dă istoria cuvîntului în limba maghiară (primele atestări»
variantele cuvîntului, sensurile în ordine istorică), după care urmează
echivalentele slave, în primul rînd acelea care stau la baza cuvintelor
maghiare, de cele mai multe ori — sud-slave (vechi slave, slave biseri­
ceşti, bulgăreşti, sîrbeşti), după care urmează formele din limbile slave
de Apus şi de Răsărit. în cazul unor împrumuturi mai noi din sîrbă,
slovenă, slovacă sau cehă se indică sursa respectivă. Bazîndu-se pe un
bogat material informativ din textele şi dicţionarele maghiare şi folosind
toate lucrările principale de lexicografie şi lexicologie slavă (în primul
rînd, etimologice), Kniezsa îşi aduce contribuţia sa în stabilirea originii
fiecărui cuvînt în parte, discutînd critic părerile anterioare şi propunînd
«soluţii proprii.
1 V ezi rezum atul în lim ba rusă, p. 1038. Indicaţiile numerice au fost luate din articolul
lu i P. K irâ ly, CjiaenncKoe H3biKoanaHue e B e m p u u 3a nocjiednue decnmb j%em, „ B o n p o c u
H3HK03HaHHH” , 1957, nr. 1, p. 1 5 5 ; vezi şi I. N. G olcnişcev-K utuzov, CJtaeHuoeedenue e
B e m p u u , ,,M 3 BecTHH A H CCCP, OTfl. jih t. m H3 .” , voi. X V I , fasc. 6, p. 523 — 524.
2 Cf. de pild ă , A . E rnout-A . M eillet, Dictionnaire âtymologique de la latigue latine, H istoire
des mots, Paris, 1932 (ed. 4, t. I, 1959); M. Vasmer, Russisches etymologisches W orlerbuch,
I — I II, H eidelberg, 1950 — 1958.
268 G. MIHAILA

în ceea ce priveşte grupa a Il-a de cuvinte, demn de remarcat este

efortul susţinut al autorului de a lămuri drumul, adesea greu de descifrat,
al cuvîntului respectiv pînă la limba maghiară (prin filieră slavă sau nu),
ştiut fiind faptul că în însăşi lexicologia istorică slavă multe probleme
au rămas pînă astăzi insuficient tratate 1.
Grupa a IlI-a îşi are şi ea justificarea : slavistul maghiar a consi­
derat necesară nu numai excluderea din listele de împrumuturi slave a
ceea ce nu provine din limbile slave, ci şi argumentarea acestei excluderi
cu lămurirea etimologiei reale a cuvîntului (de pildă, cuvinte intrate din
limba romînă : bojâr < boier, zsarda < joardă etc., care pot avea în romînă
etimologie slavă).
Autorul a folosit, pe cît i-a fost cu putinţă (pe baza dicţionarului
lui Tiktin), material lexical romînesc, citind cuvintele similare romîneşti
împrumutate din limbile slave (mai rar sînt date cuvinte din albaneză
şi neogreacă).
Studiul elementelor slave în limba maghiară întreprins de slavistul
de la Budapesta nu se încheie însă cu acest volum. în volumul al doilea,
în pregătire, vor fi generalizate rezultatele obţinute în voi. I şi se vor
trage concluziile în ceea ce priveşte fonetica, derivaţia şi semantica cuvin­
telor împrumutate. Autorul va face o prezentare sistematică a condiţiilor
social-istorice, în care s-au făcut împrumuturile respective, ceea ce va
aduce lumini noi cu privire la însăşi istoria poporului maghiar şi a popoare­
lor slave2.
Folosind experienţa preţioasă a acestui dicţionar, se poate între­
prinde şi pentru limba romînă o lucrare asemănătoare, avînd în vedere
o anumită similitudine a condiţiilor istorice în care s-au făcut împru­
muturile respective în limba maghiară şi romînă. Mai m u lt: dacă autorul
n-a avut posibilitatea să folosească materialul romînesc, în măsura în
care aceasta era necesar, şi să-l discute cu toată siguranţa, în schimb cer­
cetătorii elementelor slave din limba romînă au în această lucrare un
instrument de lucru de mare utilitate, deoarece multe cuvinte slave sînt
împrumutate concomitent de cele două limbi sau chiar şi de limba alba­
neză (uneori de cea neogreacă)3. Se deschide astfel posibilitatea ca într-un
viitor nu prea îndepărtat să se facă unele cercetări de ansamblu asupr*
influenţei slave la popoarele înconjurătoare — balcanice şi din Europă
răsăriteană. Identificarea unor straturi lexicale slave de sud comun®

1 Vezi p. 1 0 3 8 ; cf. I. N. G olenişcev-K utuzov, art. cit., p. 523 — 524.

.
2 Cf. P. K irâly, art cit.ţ p. 155.
3 Cf., de pildă, magh. akol — rom. ocol ( < sl. okolb), m agh. asztag —rom* stog (
stog*), magh. baba — rom. babă, alb. babi, ngr. (reg.) fia(ko ( < sl. baba) etc.
 îm p r u m u t u r i vechi s u d -s l a v e in l im b a r o m in a 269

romînei, maghiarei şi albanezei poate duce la unele concluzii de ordin

cultural-istoric de cea mai mare importanţă.
în afară de aceasta, includerea acestor cuvinte, bine studiate din
toate punctele de vedere (fonetică, derivaţie, semantică), într-un viitor
dicţionar etimologic al limbilor slave poate da un material suplimentar
deosebit de interesant chiar pentru istoria limbilor slave în ansamblu.
Se ştie că nu o dată sînt citate împrumuturile slave în limba romînă în
problemele de fonetică comparativ-istorică a limbilor slave (cf., de pildă,
lucrările de ansamblu ale lui A. Meillet, O. Hujer, A. M. Selişcev,
A. Vaillant).
în linii mari, la baza dicţionarului etimologic al elementelor slave
din limba romînă vor sta :
1) Toate dicţionarele principale ale limbii romîne : etimologice,
istorico-exnlicative şi explicative, care cuprind şi cuvintele de origine
slavă (Hinkulov, Miklosich, Cihac, Hasdeu, Tiktin, Candrea, Şăineanu,
Scriban, Dicţionarul limbii romîne al Academiei E.omîne, Dicţionarul
limbii romîne literare contemporane, Dicţionarul limbii romîne mo­
derne).
2) Cartoteca Dicţionarului mare (DA), cartoteca şi manuscrisul
Dicţionarului de regionalisme (Cluj-Iaşi), precum şi glosarele regionale
publicate în diverse reviste, glosarele la textele vechi etc.
3) ALR şi ALRM, seria veche şi cea nouă (inclusiv volumele în pre­
gătire), pentru o cît mai precisă determinare teritorială a cuvintelor şi
a sensurilor lor concrete în diverse regiuni ale teritoriului daco-
romîn.
4) Dicţionarele şi glosarele existente pentru dialectele sud-dunărene :
aromîn, megleno-romîn, istro-romîn (Mihăileanu, Dalametra, Capidan,
Puşcariu, Papahagi etc.).
5) Materialul furnizat de diferite lucrări de ansamblu şi de detaliu
asupra elementului slav în limba romînă, publicate în ţara noartră şi
peste hotare, de la Miklosich şi Cihac încoace.
6) Toate dicţionarele etimologice ale limbilor siave, apărute în
decurs de peste şapte decenii: Miklosich, Berneker, Preobrajenski (rusă),
Trautmann (balto-slavă), Briickner (polonă), Mladenov (bulgară), Holub-
Kope6n^ (cehă), Machek (cehă şi slovacă), Vasmer (rusă), Siawski (polonă),
precum şi alte lucrări de etimologie şi lexicologie slavă. Acestea sînt instru­
mentele noastre principale de lexicologie etimologică slavă, la oare se pot
adăuga dicţionarele de etimologie iudo-ouropoană ale lui Walde-Pokorny
270 G. M IHAILV

şi Pokorny l . Trebuie subliniat că Cihac, pe vremea sa, n-avusese nimic

asemănător. Chiar Etymologisches Worterbuch der slavischen Sprachen al
lui Miklosich, care astăzi e depăşit, a apărut cu şapte ani în urma părţii
a doua a dicţionarului lui A . de Cihac.
7) Dicţionarele limbii slave vechi şi slave bisericeşti (Miklosich,
Sadnik-Aitzetmiiller), precum şi glosarele la diversele monumente vechi
slave (întocmite de V . Jagic, S. Severianov, K . Meyer, St. Slonski,
A . D o stâl). în legătură cu aceasta se impune consultarea cartotecii noului
dicţionar al slavei vechi, în curs de publicare sub auspiciile Academiei
Cehoslovace de Ştiinte 2. J 9

8) Dicţionarele explicative şi istorice ale limbilor slave : bulgară,

sîrbo-croată, slovenă, ucraineană, rusă, bielorusă, polonă, slovacă, cehă,
precum şi alte materiale de lexicologie şi dialectologie ale acestor limbi,
în special bulgară, sîrbo-croată şi ucraineană.
9) Dicţionare etimologice şi explicative ale limbilor maghiară,
albaneză şi neogreacă, precum şi lucrări privitoare la elementele slave în
aceste limbi şi la cuvintele de origine greacă în limbile slave şi în
lim ba romînă.
Acestea sînt principalele izvoare ale dicţionarului etimologic al
elementelor slave din limba romînă, care va trebui să cuprindă, pe cît
posibil, toate cuvintele împrumutate din limbile slave, fie că fac parte
din vechiul fond slav — rezultat al bilingvismului slavo-romîn, datat cu
aproximaţie sec. V I — X I I , fie că au intrat în epoci mai tîrzii pe cale scrisă

1 D e sp re p ro b le m a tica d icţion arelor etim o lo g ic e ale lim b ilo r sla v e v e z i a r t i c o l u l lu i

O. N. T r u b a c io v , IIp u H i^ u n u n o cm p o e n u a dmuMOJiosunecKux c jio e a p e u cjia en n cK u x H3biKoe,
„B o n p o c fci H3HK03HaHHH” , 1 9 5 7 , nr. 5 , p . 5 8 — 72 . V e z i şi artico lu l in fo r m a tiv a l lu i O . N . T r u ­
b a c io v despre d icţion aru l e tim o lo g ic (m a n u scris) al lu i G. A . Ilin s k i: dmuMOJioeuuecKUU
cjio e a p b cjia esm cK u x H3biKoe J\ A . H jib u n cK oeo , „B on p ocH H3HK03HaHHh” , 1957, nr. 6,
p # 9 i _ 9 6 ; t . L eh r-S p la w ifisk i — F . S la w sk i, Z p ra cow n i s to w n ik a p ra s to w ia n s k ie g o , e x t r a s
d in „ R o c z n ik S la w is ty c z n y ” , t . X X , 1 9 5 8 , p . 3 — 1 5 ; V . K ip a r s k y , O ber etym oloQische W or-
terbu ch er , e x tra s d in „ N e u p h ilo lo g isc h e M itte ilu n g e n ” , 3 , L X , 1959, p. 209 — 2 3 0 ; P. Skok,
06 amuMOJioeunecKOM e/ioeape x o p e a m c m e o , u jiu cep â cK ozo h3ukcl , B fl, 1959, n r. 5,
p. 91 — 1 0 1 ; V . N . T o p o r o v , O H en om op u x m eopem uH ecK ux ocHoeanuHX dmuMOAoeuHecKoeo
a n a jiu 3 a y B fl, 1 9 6 0 , n r. 3 , p . 4 4 — 5 9 ; O . N . T r u b a c io v , 06 omuMOJioeunecKOM cjio ea p e
p y c c n o z o JMbiKa, ib id ., p . 6 0 — 6 9 .
2 S lovnik ja zy k a staroslovănskdho. L e x ic o n linguae p a la eoslov en ica e , f a s c . 1 — 3 , P ra ga ,
1 9 5 8 — 1 9 5 9 (p u b lic a re a con tin u ii). V e zi şi darea de seam ă K o n fe re n ce o slovn iku jăzyka
ştaroslovănskelxo a o etym ologicktm slovniku ja z y k ă slovanskych (J . K u rz, R. V e£erka,
E . H a v lo v â ), „ S la v ia ” , X X I V , 1 ,1 9 5 5 , p . 123 — 1 4 5 , din care rezu ltă de asem en ea c ă lin g v iş t ii
ceh o slo vaci sîn t preocu paţi şi de alcătuirea unui d icţion ar e tim o lo g ic al lim b ilo r s la v e .
 ÎM P R U M U T U R I V E C H I S U D -S L A V E IN L IM B A R O M IN A 271

(elementele culte din slava bisericească, mai tîrziu din rusă) sau pe cale
orală (împrumuturile regionale din dialectele bulgare, sîrbeşti şi ucrai­
nene, cu o răspîndire mai largă sau mai restrînsă pe teritoriul limbii
romîne).
O problemă deschisă, în ceea ce priveşte lista de cuvinte, o constituie
includerea în dicţionar a toponimicelor, onomasticii şi numelor de popoare
de origine slavă în limba romînă. Dacă toponimicele ies din cadrul strict
al unui dicţionar etimologic obişnuit & avînd nevoie de cercetări speciale 2,
apoi numele de persoane şi de popoare trebuie să-şi găsească aici locul
(ex. Bogdan, Pîrvu, neamţ etc.), chiar dacă vor fi incluse numai cele mai
uzitate în limba comună din trecut şi de astăzi.
De asemenea, rămîne de stabilit în cursul lucrării în ce măsură vor
fi înregistrate derivatele pe teren romînesc ale cuvintelor de origine slavă.
Uneori acest lucru nu e de loc uşor de stabilit, dat fiind faptul că adesea
o temă slavă e reprezentată în romîneşte prin două-trei cuvinte, care pot
fi derivate atît pe teren slav, cît şi pe teren romînesc cu sufixe chiar de
origine slavă (de ex., sufixele -nic, -iţă, -iste etc.). Adesea aceeaşi rădăcină
slavă apare în limba romînă la două sau mai multe cuvinte (ex. drag —
dragoste, a munci — muncă etc.) care trebuie să figureze în dicţionar.
Cihac, de pildă, grupează cuvintele de origine slavă în mari cuiburi, bazîn-
du-se adesea în determinarea înrudirii cuvintelor pe indici prea îndepărtaţi
(valabili doar pentru slava comună etc.) : astfel, cuvîntul zăpadă se află
în acelaşi cuib cu năpădesc, năpaste, prăpădesc, prăpaste (voi. II, p. 210 —
—211), în care r ă d ă c i n a c o m u n ă e într-adevăr * pad- ’a cădea’ ,
dar t e m e l e sînt diferite ( *zapad-, * napad-, *propad-), fiind formate
cu prefixe diferite. Important de reţinut aici e însă principiul, susţinut
în mod just de Cihac. Tot aşa, Candrea-Densusianu au inclus în cadrul
articolelor etimologice din dicţionar principalele derivate ale cuvintelor
romîneşti de origine latină. în tot cazul, includerea în dicţionar a prin­
cipalelor derivate poate fi socotită ca necesară, ea putînd indica viabili­
tatea cutărui sau cutărui cuvînt de origine slavă în limba romînă şi furniza
material pentru cercetările consacrate derivaţiei cuvintelor.

1 Totuşi un dicţion ar ca acela al lui M. Vasm er pentru lim ba rusă in clu de num eroase
toponim ice, alături de onom astică şi etnonimie-, ceea ce face ca dicţionarul să capete o şi m ai
mare valoare in form ativă.
2 P roblem ele de top on im ie slavă pe teritoriul R .P .R . constituie obiectu l unor cercetări
întreprinse în ultim ul tim p de acad. E. P etrovici. (V ezi, de pildă, Cjiaenno-âojieapcKaH
m o n o H U M U K a na m ep pu m opu u P yM uncnou H apod n ou PecnyâjiuKU, „R o m a n o s la v ica ” , I,

1958, p. 9 —26).
27 2 G. MIHAILA

Fiecare articol din viitorul dicţionar

» etimologic
o al elementelor
slave din limba romînă va trebui să aibă mai multe paragrafe, care să
cuprindă :
1) Formele (variantele) şi sensurile cuvîntului romînesc în ordine
istorică, folosind atestările începînd din secolul al X V I-le a x, precum şi
indicaţii privitoare la răspîndirea teritorială (aici se vor semnala şi formele
corespunzătoare din dialectele romîne sud-dunărene, atunci cînd mate­
rialele de care dispunem arată prezenţa lor acolo 2).
2) Partea etimologică : pentru cuvintele vechi se vor da corespon­
dentele în toate limbile slave (cînd există), trecîndu-se în primul rînd
forma slavă veche atestată sau slavă comună reconstituită (mai precis,
sud-slavă comună), iar apoi forma bulgară, sîrbo-croată, slovenă, după
care urmează, cu titlu de comparaţie, formele din limbile slave răsăritene
(ucraineană, rusă, bielorusă) şi nord-vestice (polonă, slovacă şi cehă)
cu indicarea sensurilor fundamentale în fiecare limbă slavă, în primul
rînd în cele sud-slave; pentru cele recente, atunci cînd sursa e precisă
(ucraineană, rusă etc.), se va trece forma din limba slavă respectivă şi,
la nevoie, material comparativ din alte limbi (de pildă, pentru împrumu­
turile tîrzii din sîrbă şi bulgară trebuie date, pentru comparaţie, ambele
forme ; pentru împrumuturile din rusă şi ucraineană trebuie citată uneori
şi forma poloneză etc.). în limita posibilităţilor, se vor da şi indicaţii cro­
nologice privitoare, de pildă, la pătrunderea cuvintelor culte ruseşti în
limba romînă, începînd cu' a doua jumătate a secolului al XVIII-lea etc.
în ceea ce priveşte împrumuturile pe cale orală din dialectele slave
de sud, criteriul cronologic trebuie să-l constituie indicii fonetici, precum

1 In tr-o serie d e ca z u ri tre b u ie fo lo s ite şi d a tele fu rn iza te d e te x te le s la v o -r o m în e , cum

a a r ă ta t fo a rte b in e I. B ă rb u le scu p en tru c u v în tu l cinste ( Studii p rivitoa re la lim ba şi istoria
R om tn ilor, B u c ., 1902, p . 33 şi u r m .). Cf. şi n o u a e tim o lo g ie p ro p u să d e G . Iv ă n escu pentru
jcu v în tu l p răvă lie (S C L , V I I I , 1957, 4 , p . 5 1 6 - 5 1 7 ) .
2 S-ar părea c ă , asem enea orică ru i d icţio n a r al lim b ii ro m în e , acesta nu p o a te fi în acelaşi
tim p şi un d icţio n a r al tu tu ro r elem en telor sla v e d in d ia lectele ro m în e su d -d u n ăren e. Problem a
ră m în e a ici desch isă : p rin n e in clu d erea c u v in te lo r a ro m în e , m e g le n o ro m în e şi istrorom îne
în d icţio n a r u l gen eral al lim b ii ro m în e se recu n oa şte ta c it că a ro m ., m e g l.-ro m . şi istrorom .
n u m a i fa c p a rte d in lim b a r o m în ă . Cf. a ca d . A l. G raur, S tudii de lingvistică generală, B u c.,
1955, p . 127 ; id e m , D ialectele lim bii ro m ln e, L R , 1956, n r. 4 , p . 66 — 69. P u n ctu l de v ed ere opu s,
tra d iţio n a l, este s u sţin u t în u ltim a v re m e de D . M acrea, D esp re dialectele lim bii rom lne, L R ,
1956, n r. 1, p . 5 —2 4 , şi Cîteva preciză ri tn legătură cu problem a dialectelor lim bii rom lne, L R ,
1956, n r. 4 , p. 70 — 74. Cf. şi R . T o d o r a n , Cu p rivire la o problem ă de lingvistică tn d iscu ţie: limbă
şi dialect, C L , I, 1 — 4 , 1956, p . 91 — 102 ; B . C azacu , A u tou r d9un controverse lin g u istiq u e: langue
ou dialecte 1 (L e probltm e de la classification des idiom es rom ans p a rlis au sud du D an u b e), în
R ecu eil d’ ttudes rom anes, B u c ., 1959, p . 13 — 29.
 ÎM P R U M U T U R I V E C H I S U D -S L A V E IN L IM B A R O M IN A 273

şi răspîndirea teritorială a cuvîntului (de pildă, dacă cuvîntul domină

întreg teritoriul limbii romîne, inclusiv dialectele sud-dunărene — ex.
nevastă — avem toate motivele să-l considerăm un împrumut vechi),
în acest fel se poate rezolva problema dacă un cuvînt sau altul aparţine
fondului vechi slav sau e un împrumut tîrziu din dialectele bulgăreşti
sau sîrbeşti \
3) Semnalarea cuvintelor corespunzătoare împrumutate de limbile
albaneză şi maghiară (precum şi, în unele cazuri, de neogreacă), cu indi­
carea sensurilor principale (şi a sursei de unde e luat materialul).
4) Partea bibliografică : indicarea dicţionarelor de bază etimologice
slave unde apare etimonul respectiv, a dicţionarelor etimologice (şi istorico-
etimologice etc.) romîneşti în care apare etimologia respectivă, a lucrărilor,
articolelor etc., în care se stabilesc etimologii noi sau se fac corectări şi
completări la etimologiile vechi. Opiniile contradictorii, în cazul unor
etimologii neclare, vor fi de asemenea discutate.
Deocamdată nu este suficient de clar în ce măsură cuvintele a căror
etimologie slavă e îndoielnică vor trebui scoase într-o anexă specială.
Aceasta va fi posibil abia după strîngerea materialului de bază şi pe măsura
cristalizării unei păreri mai mult sau mai puţin definitive (de pildă, în
cazul unor cuvinte atît de mult discutate ca baltă, gard ş.a.) 2. Tot în
cursul lucrărilor se va preciza procedeul de prezentare a cuvintelor greceşti
{în bună parte religioase) pătrunse prin intermediul slavonei.
Acesta este numai planul sumar al dicţionarului etimologic al ele­
mentelor slave din limba romînă, inspirat în bună măsură din lucrarea
similară a acad. Kniezsa ; el nu este încă o machetă a dicţionarului eti­
mologic al elementelor slave, machetă ce trebuie în curînd întocmită şi
supusă discuţiei.
Abia după întocmirea unui dicţionar complet, cu articole con­
sacrate fiecărui cuvînt în parte, se poate duce pînă la capăt clasificarea
tematică a elementelor slave, precum şi studiul multilateral al foneticii,
derivaţiei şi semanticii lor. Atunci vor apărea clare concluziile de ordin
istoric şi cultural ce se impun în studierea relaţiilor dintre poporul romîn
şi popoarele slave vecine, se vor putea aduce contribuţii mai sigure decît
pînă acum la însăşi studierea problemei centrale, care-i preocupă pe istoricii
şi lingviştii din ţara noastră — formarea limbii şi a poporului romîn şi
participa»ea elementului slav la acest proces complex.

1 Cf., mai ales, cele spuse In această privinţă dc S. 13. B ernsteln, PaatacKaHun e o6m l~
em u 6ojisapcKoii ucmopuuecKofl ducuieKmoAoeuu, I, M oscova-L eningrad, 1948, p. 123 — 127.
2 Asupra problem elor com plexe pe cure le pun unele din cuvin tele slave sau presu p u se
slave vezi, de pildă, I. Şiadbel, Problemele vocabularului romtn comun, Iaşi, 1934, p. 26 — 41.

SS - c. 1492
 ÎNCHEIERE

Cele cîteva sute de cuvinte studiate în lucrarea de faţă sînt o dovadă

puternică a bogăţiei deosebite şi a locului important pe care-1 ocupă ele­
mentele slave în limba romînă. Aceasta este, după cuvintele acad. Al*
Rosetti, ,,o limbă romanică care a suferit o puternică influenţă slavă
meridională” 1. Alături de elementul latin, care formează temelia limbii
romîne, şi de cel autohton (traco-dac), elementul lexical slav constituie
unul din componentele de bază ale limbii romîne. Vorbind despre compo­
nenţa lexicului romînesc, acad. Iorgu Iordan precizează că „elementele
autohtone, latineşti şi vechi slave” stau la baza limbii romîne ca idiom
de sine stătător. „Spre deosebire de cele intrate după formarea limbii
romîneşti, elementele autohtone, latineşti şi vechi slave, sînt rezul­
tatul unui proces intern, petrecut pe teritoriul unde a luat naştere poporul
nostru, în urma unui adînc şi prelungit amestec de populaţie de proporţii
mari (am în vedere mai ales pe autohtoni şi pe slavi), care, din punct de
vedere lingvistic, s-a încheiat cu biruinţa limbii latine asupra celorlalte
două” 2.
Elementele slave, alături de trăsăturile „balcanice” , dau limbii
romîne un caracter aparte în familia limbilor romanice, tot aşa cum ele­

1 Influenţa, p. 13. Cf. şi cele spuse de acad. E . P e tr o v ic i: „lim b a rom înă este lim ba roma­
n ică de tip oriental, deosebită de grupul lim bilor romanice de tip occidental, dezvoltată în mediu
tra cic, grecesc, m aghiar, turcic etc., dar in prim ul rînd slav” . Problemele ştiinţelor sociale tn
dezbaterea Academ iei R .P .R . (21 — 25 martie 1951), B u c., 1951, p. 98.
2 Limba romtnă contemporanăi9, p. 62.
 ÎM P R U M U T U R I V E C H I S U D -S L A V E IN L IM B A R O M IN A 275

mentele germanice conferă anumite trăsături specifice limbii franceze1

sau cele latine şi franceze — limbii engleze 2.
Lexicul limbii romîne este aşadar, în ce priveşte provenienţa sa
foarte pestriţ din cauza originii sale variate. La baza sa stă fondul moştenit
din latină, care este în acelaşi timp izvorul celor mai multe cuvinte formate
pe teren romînesc, constituind, în bună măsură, ceea ce unii lingvişti
denumesc „fondul principal lexical” al limbii romîne3. Un loc destul de
important îl ocupă elementele autohtone (traco-dace), relativ puţin nume­
roase, dar foarte productive şi stabile 4.
Locul al doilea, atît numericeşte, în ceea ce priveşte fondul ,,activ”
sau „curent” al limbii romîne, cît şi în ceea ce priveşte importanţa, îl
ocupă cuvintele populare de provenienţă veche sud-slavă răsăriteană,
la care se adaugă numeroşi termeni cărturăreşti proveniţi din slavonă
(slava bisericească de redacţie medio-bulgară, în parte sîrbă şi rusă), precum
şi o serie de împrumuturi posterioare din limbile slave actuale.
0 anumită contribuţie la componenţa lexicală a limbii romîne
actuale o reprezintă, pe de o parte, împrumuturile din maghiară (mai
vechi, generalizate, şi mai noi, dialectale, în Transilvania), şi cele greceşti
(vechi şi noi) şi turceşti, pe de altă parte.
Tabloul vocabularului limbii romîne actuale n-ar fi însă complet,
dacă n-am lua în consideraţie puternica „reromanizare” 5 a limbii literare,
care a avut loc în sec. al XlX-lea şi a continuat îiitr-o oarecare măsură
în primele decenii ale sec. al X X -le a 6. E vorba de acele împrumuturi ale
limbii literare, pătrunse din latină, franceză, italiană, dintre care o parte
aparţin astăzi fondului „internaţional” , pătrunse ca atare şi în alte limbi
europene ca polona, rusa (din rusă unele au pătruns în romînă la începutul

1 V ezi, de p ild ă , A . D au zat, H istoire de la langue fra n ţa ise, P a ris, 1930, § § 181 — 185 (c u
b ib lio g ra fie ).
2 V e z i, de e x e m p lu , N . N . A m o s o v a , dmuMOjioeuuecKue o c n o eu cjio ea p n o eo co cm a ea
coepeM ennoeo a m jiu u cK oeo H3biKa, M oscova , 1956, p. 104 u rm ., 121 u rm .
3 V ezi A l. Graur, în c e r c a r e ; id e m , Fondul prin cipal. V o r b in d despre v o c a b u la ru l lim b ii
engleze A . M eillet arăta în că în 1914 : „ Â en ju ger par le v o ca b u la ire , l’an glais serait un m & a n g e
de germ anique et de rom an ; to u t au plus pou rrait-on con stater que le fonds p rin cip a l du voca­
bulaire courant (s. m . — G. M .), pronom s personn els, nom s de n om bre, n om s des p a rties du c o r p s ,
nom s des a n im a u x Ies plus con n u s, v e rb e s usuels tels que „ m an ger” et „d o r m ir ” est g e rm a ­
n iq u e et non ro m a n ” . (L e problem e de la parenti des langues, In L in g . hist. et ling. g in ., I, p . 9 1 ).
4 V ezi, de e x ., I. Iord an , Lim ba rom. cont. 2, p . 61 ; I. I. R u ssu , D isp a riţia lim bii şi a p o p u ­
la ţiilor traco-dace, „ S t . şi cerc. de ist. v e ch e ” , V I I I , 1 —4 ,1 9 5 7 , p. 2 5 3 —263 ; id e m , Lim ba tr a c o -
dacilor, B u c ., 1959, p. 119 urm .
6 T erm en u l a p a rţin e lu i S. P u şcariu , L R , I , 370.
6 V ezi paragraful „îm p ru m u tu rile la tin o -ro m a n ice ” în cartea acad . Iorgu Io rd a n , L im ba
romînă con tem p ora n ă 2, p . 67 — 73.
 276 G. M IH A IL A

sec. al XlX-Iea), sîrboeroata, bulgara etc. în această privinţă, în anumite

perioade au avut loc exagerări, combătute la timpul lor de scriitorii legaţi
de popor şi de oamenii de cultură progresişti.
Astăzi, în anii democraţiei populare, în limba literară sînt evitate
în bună măsură „barbarismele” de prisos, aceasta apropiindu-se într-o
mare măsură de baza ei naturală, firească, limba întregului popor, în care
un loc de seamă îl ocupă şi elementele slave.
Reluarea, în noile condiţii de dezvoltare a lingvisticii romîneşti, a
studiului originii şi istoriei diverselor straturi lexicale din limba romînă,
ţinînd seama de împrejurările cultural-istorice în care s-au făcut împrumu­
turile, ar constitui un mare pas înainte în lexicologia romînească. O ac­
ţiune complexă de studiu în această direcţie ar constitui o bază solidă
pentru alcătuirea unui dicţionar etimologic complet al limbii romîne,
care să însumeze rezultatele cercetărilor etimologice din ultimele decenii
şi să constituie, în acelaşi timp, o operă originală ff
Lucrarea de faţă reprezintă o încercare de a rezolva cu mijloacele
lexicografice noi unele din problemele pe care le ridică studierea fondului
lexical slav din limba romînă. Autorul a avut în vedere nu numai „eti-
mologia” cuvintelor şi alcătuirea unui „dictionnaire raisonne” mai mult
sau mai puţin complet, ci şi „funcţionarea” cuvintelor respective în limba,
romînă. în acest sens, o importanţă deosebită s-a dat problemei repartiţiei
teritoriale a cuvintelor de origine slavă, în acele cazuri în care volumele
apărute pînă acum ale Atlasului lingvistic romîn, precum şi alte izvoare
(dicţionare, texte etc.), dau un material de nădejde, ce poate fi interpretat
cu succes2.
O astfel de studiere a „funcţionării” cuvintelor poate fi în măsură să
arate cît de complex şi uneori contradictoriu a fost procesul includerii cu*
vintelor slave în limba romînă, să arate pe baza unui material concret că
„substituţia - împrumut este un caz particular al substituţiei în ge­
neral” (L. P. Iakubinski). Cuvintele slave, din momentul intrării lor în
limba romînă şi pînă astăzi, se află în raporturi complexe cu cele latine

1 Indicaţiile etim ologice sum are din recen tu l D icţionar al lim bii romîne moderne (Ed.
A cad. R .P .R ., 1958) sînt departe de a rezolva problem ele etim olog ice ale lexicu lu i lim b ii romîne.
Necesitatea unui dicţion ar etim ologic propriu -zis, bazat pe p rin cip ii solide, apare astăzi şi
m ai evidentă.
2 In această direcţie lucrările trebuie să continu e atît în adîncim e cit şi în extensiune.
Despre im portanţa geografici lin gvistice în etim ologie vezi V . Pisani, V E tim olog ia . Storia —
Questioni— M etodo, M ilano, 1947, trad. rusă : dmuMO/ioeun, M oscova, 1956, p. 72 urm. (Cap.
IV : „C u vîn tu l tn tim p şi spaţiu. Geografia lin g v istică ").
 ÎM P R U M U T U R I V E C H I S U p -S L A V E IN L IM B A R O M IN A 277

e tc .; seriile sinonimice semnalate mai sus nu sînt decît un caz particular

al acestor raporturi.
Problemele do semasiologie a elementelor slave, puţin studiate pînă
acum, au constituit de asemenea obiectul unui capitol special din această
lucrare. Ele trebuie însă aprofundate în viitor pe baza unei analize
complexe a lexicului romînesc în ansamblu.
în sfîrşit, chestiunea numărului cuvintelor slave în limba romînă,
precum şi aceea a frecvenţei lor, a fost luată aici în consideraţie mai mult
ca o istorie a problemei. Viitorul dicţionar etimologic al elementelor slave
în limba romînă, pe cît posibil complet, sperăm că va da un răspuns mai
precis în această direcţie.
Numeroase aspecte ale studierii influenţei slave în limba romînă
n-au fost tratate în paginile acestei lucrări. Aşa, de pildă, problema calcu­
rilor lingvistice din slavă, nu o dată abordată de cercetători1, ca şi
aspectul fonetic al cuvintelor împrumutate n-au fost tratate aici decît
tangenţial.
Multe din aspectele influenţei slave au fost studiate în ultimii ani de
lingvişti romîni şi străini, dar unele urmează abia acum să fie reluate şi
aprofundate. Mai mult: trebuie avut în vedere faptul că influenţa limbilor
slave asupra limbii romîne a continuat şi după epoca celor mai vechi con­
tacte. în Banat avem de-a face cu o influenţă locală a graiurilor sîrbeşti 2,
în sudul ţării cu o influenţă mai nouă bulgărească, în Maramureş, nordul
Transilvaniei, Bucovina şi nordul Moldovei cu influenţa ucraineană. în
secolele trecute au pătruns în limba romînă unele cuvinte poloneze, iar limba
literară a suferit o anumită influenţă rusă, începînd din sec. al XVIII-lea,
influentă» care a luat forme noi în deceniile care au urmat Marii Revoluţii >
Socialiste din Octombrie şi, în special, în anii de după eliberarea patriei
noastre (1944). Aceasta este însă o problemă aparte, care a fost studiată,
într-o anumită măsură, atît în lucrări mai vechi, cît şi în unele lucrări
apărute recent3.

1 V ez i, prin tre altele, A . I. Iaţim irski, H a cjiaenno-pyMbiHCKux ceM acuojioeim ecKux

H aâjijodenuă, „H O P flC ” , 1904, t. I X , cartea a 2 -a, p. 25 7—278 ; K r. Sandfeld, L in g . balk
p. 8 5 ; A l. R o s e tti, Influenţa, p. 45 — 4 7 ; I. R izescu, Contribuţii la studiul calcului lin gvistic,
B u c ., 1958.
2 D e fa p t, cîteva din cu vin tele studiate aici par a fi mai de grabă de origine sîrbă, d ecît
bulgară : ttrnom et, laz, ctrd, popă şi, poate şl altele, care nu se găsesc astăzi în lim ba bulgară.
P roblem a trebuie însă studiată în aprofunzim e, aşa cum preconizează acad. E. Petro viei, anunţ în d
lucrarea sa consacrată elem entelor de origine sîrbo-croată din rom înă (L R , 1959, nr. 4, p. 60)
3 V ezi, pe lîngă lucrările lui G. Sanzewitsch, H . Brtiskc, D. S cheludko, M argareta C. Ş tefă-
nescu, S. L u k asik , con trib u ţiile noi In acest d om en iu : A cad. lorgu Iordan, Influente ruseşti asupra
lim bii rom lne, B u c ., 1949 ; Idem , Limba romtnă contemporană•, p. 98 urm . (Cap, V : „S ch itu -
278 G. M IH A IL A

Rezultatele obţinute în ultimii ani în domeniul studierii relaţiilor

lingvistice slavo-romîne, diversele lucrări consacrate unor probleme spe­
ciale, apărute în ultimul timp, dau posibilitatea să se întrevadă în viitor
apariţia unor lucrări de sinteză asupra influenţei slave în limba romînă,
lucrări menite să aducă concluzii noi decurgînd din interpretarea multi­
laterală a materialului faptic lingvistic şi istoric, acumulat în decursul
unui veac de studii „slavo-romîne” .

b ă ri în v o c a b u la ru l lim b ii rom tne literare d u p ă 23 A u g u s t 19 44” ) ; G. M ih ăilil, Observaţii asupra

influenţei ruse tn vocabularul limbii romtne contemporane , L R , 1954, nr. 3 , p , 2 7 —35 ; S. V*
S e m cin sk i, Jlencunecnue aauMcmeooanun U3 pyccKoeo u yKpauHCKoeo a sb iK o e e p yM hhckom

aauKe. A u to r e fe ra t, K ie v , 1 9 5 8 ; V . V a s c c n c o , B ocm oH nocjiaenncK ue aauM cm eoeanus e py~

MbiHCKOM nabine. A u to re fe ra t, Leningrad,, 1958.
 BIBLIOGRAFIE

L D IC Ţ IO N A R E

1 . R o m în ă (şi a rom înă)

Ca n d k e a C an d rea I. A . , D icţion a ru l lim bii rom tne din trecut ş i de astăzi ( D ic ­

ţio n a ru l E n ciclop ed ic Ilustrat „ Cartea R om în ea scă ” , P artea I,
B u c u r e ş ti, 1 9 3 1 ).
CAPIDAN C a p id a n T h ., E lem en tu l slav tn dialectul arom tn, B u c ., 1 9 2 5 (L e x ic u l,
p. 5 3 -9 1 ) .
C ih a c d e C ih a c A . , D iction n a ire d’ etym ologie daco-rom ane, V o i. I : E lem ents
lat ins com pares avec Ies autres langues r o m a n e s ; v o i. I I : E lem ent s
sla ves, m a gyars, tu rcs, grecs-m oderne et alba n ais, F ra n cfo rt s /M .,
1 8 7 0 -1 8 7 9 .

DA, DA m ss A c a d e m ia R o m în ă , D icţion a ru l lim b ii rom tn e, B u c u re şti, T o m u l I ,

p a rtea I (A — B ) , 1 9 1 3 , p artea I I (C ), 1 9 3 9 ; p artea I I I ,f a s c . 1 ( D — D e ),
1 9 4 9 ; T o m u l I I , partea I ( F — I ), 1 9 3 4 , p artea I I , fa sc. 1 , 2 , 3 (J —
L o jn iţ ă ) , 1 9 3 7 , 1 9 4 0 , 1 9 4 8 ; restu l literelor în m an u scris la In s ti"
tu tu i de lin g v is tic ă d in B u cu reşti.

DALAM ETEA D a la m e tr a I ., D icţio n a r m aced o-rom ln , B u c ., 1 9 0 6 .

C A N D B E A -D E N S U S IA N U Candrea I. A . şi D en su sia n u O ., D icţio n a ru l etim ologic al lim b ii
rom tn e. E lem entele latin e, F asc. 1 — 4 (A — P u te a ), B u cu reşti, 1 9 0 7 —
1914.

DLR A c a d e m ia R e p u b lic ii P opulare R om în e.. In stitu tu l de lin g v istică

din B u cu reşti. D icţion a ru l lim b ii rom tne m od ern e, B u cu reşti, 1 9 5 8 .

DLRL, I-IV A c a d e m ia R e p u b lic ii P op u lare R om în e* D icţio n a ru l lim b ii rom tne

literare contem porane, V o i. I — I V , B u cu reşti, 1 9 5 5 — 1 9 5 7 ;
HASDEU, EM H a sd e u B . P etriceicu , E tym ologicu m M a gn u m R om a n iae. D ic ţio ­
n a ru l lim bei istorice ş i p op ora n e a R om tn ilor, T o m u l I , I I , I I I (A —
B ă r b a t), B u c u re şti, 1 8 8 6 , 1 8 8 7 , 1 8 9 3 .
 G. M IH A IL A

H e lia d e R ă d u le scu I ., Vocabular de vorbe streine tn lim ba rom tnă,

1 8 4 7 („ O p e r e ” , T o m . I I , ed . D . P o p o v ic i, B u c ., 1 9 4 3 . p . 3 1 9 — 3 6 7 ).
H in k u lo v Coâpanue cjiaenucKux nepeoo6pa3nux cjioe , y n o -
I .,
mpe6jiHeMbix e H3biKe GJiaxo-MOJidaecKOM. (Co6panue conunenuu
u nepeeodoe , e npo3e u cm uxax , 3jih ynpawcHeuua e ea/iaxo-MOA-
daecKOM Mbine, S t. P b ., 1 8 4 0 , p . 1 7 4 — 2 0 0 ).
L a u ria n u A . T . şi M a ssim u I. C ., G lossariu ca re c o p rin d e vorbele din
lim ba rom ana stră in e p r in o rig in ea sau form a lo ru , cu m u ş i celle de
o rig in e in d ou iosa , B u c ., 1 8 7 1 .
M i h Ai l e a n u M ih ăilean u S t ., D icţio n a r m a ced o-rom tn , B u c u r e ş ti, 1901.
M ik lo sic h F r ., D ie slavischen E lem en te im R u m u n isch en . W i e n . 1861
(G lo s a r , p . 14 — 5 4 ),
G. P a sc u , D ictio n n a ir e etym ologiq u e m a ced o -ro u m a in , I — II, Iaşi,
1925.
P u ş c a r iu P uşcariu S ., E tym olog isch es W orterb u ch d er ru m ă n isch en S prache .
I. L a tein isch es E lem en t , H e id e lb e r g , 1 9 0 5 .
Sc r ib a n Scriban A . , D icţio n a ru l lim b ii ro m în eşti, Ia ş i, 1 9 3 9 .
ŞĂINEANU Ş ăin ean u L ., D icţio n a r u n iversa l al lim b ei r o m tn e , E d . V I I I re v .
şi a d ă u g .,. C r a io v a , f. d .
T IK T IN T ik tin H ., R um ă n isch -d eu tsch es W orterbu ch . D ic ţio n a r rom tn o -
g erm a n , V o i. I — I I I , B u c ., 1 8 9 7 - 1 9 2 5 .

2 . L im b i s la v e

a) Dicţionare etimologice generale

Berneker B erneker E ., S lavisches E tym ologisch es W orterbu ch , I. B a n d (A — L ) ;

II. Band : L ieferu n g 11, H e id e lb e r g , 1908 — 1913 (V o lu m u l întîi
se citează fără indicarea cifrei „T ” ).
M ik l . E w M ik losich F r ., E tym ologisch es W orterbuch d er slavischen Sprachen,
V ie n a , 1 8 8 6 .
TRAUTM ANN T ra u tm a n n R ., B altisch-slavisches W orterb u ch , G o ttin g e n , 1923.

b) Slavă veche şi slavă bisericească

L e x ic o n CeskoslovenskA A k a d e m ie v8d, S lo v a n s k ^ tistav. S lovnik jazyka

staroslovinskeho. L e x ic o n lingu ae p a la eosloven ica t, fasc. 1 — 3* F r a g a ,
1 9 5 8 -1 9 5 9 .
Hwb S ad n îk L . und A itzetm ttller R ., H andw 6rterbuch zu den altkirchen -
slavischen T exten , H e id elb e rg , 1 9 5 5 .
M i k l . L ex. M iklosich F r ., L ex ico n palaeoslovenico-graeco-latinum , V ie n a , 1862 —
1865.
V obtokov V o s to k o v A„ C A oeapu iţepKosHOCAaeHHCKoeo /wma'a. S t. Pb*>
1 8 5 8 -1 8 6 1 .
 ÎM P R U M U T U R I V E C rtl S U D -S L A V E IN L IM B A R O M IN A 295

c) Bulgară
BERNSTEIN
B em stein S. B.> EojieapCKo-pyccnuu cjioeapb, M oscova , 1953»
BTR Andreicin L . ş.a ., EbjiaapcKU nvbJiKoeen peunun, S ofia, 1 9 5 5 .
D U V E R N O IS D uvernois A ., Cjtoeapb 6ojieapcKoeo H3una no naMniununaM
napodnoii cjioeecnocmu u npoii3eedenuHM noeeuiueu nenamu,
t . I — I I , 1885 — 1889.
-GHEROV G herov N ., PennuK na 6hjieapcKu esuK c mbJiJiKyeanue p en u m e
Ha.â-bjieapcKu u n a p y ccn u , t . I— V , P lovd iv, 1895 — 1 9 0 4 ; J ţo m ji-
Hemie (T . Pancev), P lovd iv, 1908.
HMLAD. E t. M ladenov S t., EmuMOJiozunecKii u n paeon u cen peuuuK na
eapcKUH KHUwcoeen e3UK, Sofia, 1941.
M LAD. T ă lk . M ladenov S t., EhJieapcnu rrvbJinoeen peHHUK c ozjied kkm n a-
p od n u m e eoeop u , t . I (A — K ), Sofia, 1951.
EB Bi>jirapcKa AKafleMHH Ha HayKHTe. PennuK na chepeM eunua
6bjizapcKu KHuatcoeen e3UK, t . I ( A — K ) , t . I I (J I— I I ) , t . I I I
( P — H ), Sofia, 1 9 5 5 - 1 9 5 9 .

d) Sîrboeroata

BAKOTIC! B a k otitf L ., P e u n u n c p n cK o x o p ea m cK o e KH>uztceenoa je3U K a, B e l­

g r a d , 1936.
B E N E ă lC B en eM 6 J ., H r v a ts k o -p o ljs k i r je c n ik , Z a g r e b , 1 9 4 9 .
D . D a n ic ic , P jen n u K U3 KfoUMceeHUX c m a p u n a c p n c K u x , I — I I I y
B e lg r a d , 1863 — 1864.
IVE K .-B RO Z . Iveikovi<5 F , i B r o z I ., R fe â n ik hrva tskoga je z ik a , S v . I ( A — O ) , I I
( P - 2 ) , Z a g r e b , 1901.
K a r a d Zic K a ra d fcic V . S t., C pncK H p je r a n K HCTyMa^eH H>einaHKnjeM h
jiaTHHCKHjeM pnjeH H M a, I V H3 #aH>e, B e lg r a d , 1 9 35.
r je <3n i k R je c n ik hrvatskoga iii srp sk oga je z ik a . N a s v ije t iz d a je J u g o s la v e n s k a
A k a d e m ija z n a n o s ti i u m je t n o s t i. V o i. I — X I I (f a s c . 5 2 , p în ă la
c u v în tu l p rvortotin a ), Z a g r e b , 1880 — 19 37 (p u b lic a r e a c o n t in u ă : în
1959 a a p ă r u t fa s c . 71, p r im a d in v o i. X V I I ) .
R IST IC -K A N G R G A Risti<5 S v. i K a n g rg a J o v ., P en u u K cp n cR oxopeam cn oz u n e-
M annos e3UKa. .JţpyrH jţ e o : C p n cK O x p ea m cK u - n eM a u n u , B e l­
g r a d , 1928.
TOLSTOI T o ls to i I. I ., C e p â c K o -x o p e a n tC K o -p y c c K u u c jio e a p b , M oscova,
1957.

e) Slovenă

G lo n a r J ., S lovar stovenskogo je z ik a , L ju b lja n a , 1 9 3 6 .

PLETERăNIK P leter£ n ik M ., S lovensko - nem Ski slo v a r, I — I I , L ju b jija n a , 1 8 9 4 —
1895.
S lov.-ru s. K o t n ik J ., S loven sko-ru sk i slovar, L ju b lja n a , 1 9 5 0 .
 296
G. MIHAILA

f) Ucraineană

HRINC. H r in c e n k o B. D ., C jio e a p b y K p a în c b K o î M oeu . Y n p a u n c n o •p y c„

c k u u c jio e a p b , ,Iţep>KaBHe BiijţaBHHHTBo yK p a 'iH H , 19 25.
ynp.-poc. A K ajţeM in H ayK y K p a iH C b K o î P C P . y K p a lH C b K o-p ociu cb K u u cjioe•
h u k . y K p a u n c K o -p y c c K u u c jio e a p b ,t . I ( A — 5K iop H ), t . II (3 — H),.
K i e v , 19 53 — 1958.
JELEH . J e le h o v s k i E ., Majiopycno - HÎMeif.Kuu cjioeapb, I — I I , L v o v , 1886.

g) Rusă

AKaff. Cjiob. AKajţeMHH H a yn CCCP. Cjioeapb p y c tn o e o H3bina. T. I— IX

(A — II), Moscova, 1950 — 1959.
D A I, Dai V I., T ojiK oeuu cjioeapb w cu eoeo eejiunopyccnoso H3UKa>
t. I — IV , Moscova, 1955 (retipărit după ed. 2 din 1 8 8 0 -1 8 8 2 ).
Preo br. Preobrajenski A ., dmuMOJioeuuecnuu cjioeap b pyccnoao H3binay
Moscova, 191 0 — 1914 (A — cyjien). „T p y flH HHCTHTyTa pyccKoro
H3HKa” , M .-L .,1 9 4 9 , p. 5 — 144 (TeJio — H iiţyp); (ediţii fototipice :
New York, 1 9 5 1 ; Pekin, 1 9 5 6 ; M oscova, 1958).

C j i o b . p y c c K . H3. C jioeapb p yccn oeo H3bina, cocTaBjieHHHîî BTopHM OT^ejiemieM

ÂKaAeMHH HayK (BnocjieACTBHH cjioBapHott KOMHCCHeft A H CCCP)
St. P b .— Leningrad, 1895 şi urm . (neterm inat).
SREZN . Sreznevski I. I., Mamepuajiu djin cjioeapn dpeenepyccKoeo asum
no nucbMeuHbiM naMamnunaM, T . I—^-111 vl JJ,onojiuenuH, St. Pb.,.
1 8 9 3 -1 9 1 2 .
USAK. ToAKoeuii cAoeapb pyccnoeo nauna, sub red. prof. Uşakov D. N.,
t. I — IV , Moscova, 1935 — 1940.
VASM ER Vasmer M ., Russisches etymologisches Worterbuch, I — I I I , Heidelberg,
1 9 5 0 -1 9 5 8 .

h) Bielorusă

Nosovici I. I ., C jioeapb 6 ejiop yccn oeo uap&iuHi St. P b., 1870.

AKaA3Mifl HaByK BCCP. iHCTUTyT MOBa3nayCTBa. Pyccno-
âejtopyccn u u c jio e a p b , M oscova, 1953.

i) Polonă ' *

BROCKNER BrOckner A ., S lo w n ik e ty m o lo g ic z n y jş z y k a polskiego, Cracovia, 1927

(reed. Varşovia, 1957).
IIojibcno*pyccnuu cjioea p b , ed. 4, sub red. lui Rozvadovskaia
M. F ., Moscova, 1955.

SLAW SKI Slawski F r., S lo w n ik e ty m o lo g ic z n y jş z y k a p o l s k ie g o , tom I (A —J)>

tom II : zesz. 1 ( K — Kaznodzieja), Cracovia, 1952 — 1956, 1958.
 ÎM PR U M U TU R I VECHI SU D-SLAVE IN LIM BA ROMINA 297

Slow n ik j^z. p o lsk . K r y ă s k i A . , K a rlo w icz J ., N iedzw iedzki "W ., S low nik jazyka p ol -
tk ieg o , I r r V U X , V a r şo v ia , 1 9 0 0 -^ 1 9 2 7 (reed. în 1 9 5 3 ).
P olsk a A k a d em ia Naulc. Slow nik jţz y k a p olsk ieg o , to m I (A — C ),
to m I I (D — G ). R edaktor n aczeln y W . D oroszew sk i, V a r ş o v ia ,
1 9 5 8 — 1960.

j) Cehă si slovacă

Geb au er G ebauer J ., Slovnik staroceski), I — II (A — N ) , P ra g a , 1 9 0 3 — 1 9 1 6 .

H olub-K o p. H o lu b J. — K o p e c n y F r ., E tym ologicky slovnik ja zy k a Sesktho, P r a g a ,
1952.
Isa<5. Isacenko A. V ., Slovensko-ruskij prekladovtf slovn ik . C jioeaiţK o-
p y ccn u u n ep eeod n ou cjioeap b , I — I I , B ratislava^ 1 9 5 0 — 1 9 5 7 .
Machek M achek V ., E tym ologickij slovnik ja zy k a desktho a slov en sk th o ,
P ra g a , 1 9 5 7 .
P fir u c n i slovnik jazyka ceskeho. V y d â v â C esk osloven sk a A k a d e m ie
v £ d , v o i. I — I X , P raga, 1 9 3 5 — 1 9 5 7 .
T r a v n i Ce k T rav n icek F r ., Slovnik jazyk a ceskeho , ed. 4, P ra g a , 1 9 5 2 .

3 . A lbaneză

FJALO R In stitu t e sh ken cavet. F ja lor i gjuhes shqipe, T ir a n a , 1 9 5 4 .

M ann S. E ., A n historical A lbanian-E nglish d id io n a r y , L o n d o n , 1 9 4 8 .
Meyer. M eyer G ., Etym ologisches W orterbuch der albanesischen S prache,
Strassburg, 18 91.

4 . M aghiară

H a d ro v icz L .-G â ld i L ., M agyar-orosz szotdr, B u d a p e s ta , 1 9 5 2 .

G om b ocz Z o ltâ n -M e lich J ân os, M a g ya r etym ologia i szotd r , I — I I
( A — fran cu ), B u d ap esta, 1914 — 1 9 3 0 (n e te r m .).
K n ie z s a K n iezsa Isţv â n , A m agyar nyelv szlâv joveven ysza va i9 1 /1 , 2 , B u d a ­
p esta , 1955.
S au vageot A . , D iction n a ire g tn tra l fran gais-h ongrois et h o n g ro is-
frăngais, 2-feme pârtie : H ongrois-frangais. B u d a p e s ta , 1 9 3 7 .

5 . L im bi indo-europene. L atină. Lim bi rom anice

B u ck C. D ., A d id ion a ry o f selected syn on ym s in the p rin c ip a l I n d o -

european langaages . A contribution to the h istory o f ideas, Chicago*
. 1949. ; / ..
E rn o u t A .-M e ille t A . , D iction n a ire itym ologiqu e de la langue la tin e .
H istoire des m ots9 P a ris, 1 9 3 2 (ed. 3 , t . I — I I , P a r is, 1951 ; ed . 4 ,
t . I, 1 9 5 9 ).
L okotsch L ok o tsch K . , Etym ologisches W orterbuch der eu rop ă isch en (g e r m a •
nischen,- rom anischen und slavischen) W drter orientalischen U rsp ru n gs,
H e id elb e rg , 1927. v
M e y e b -L C b k e W . , R E W
W a l d e -H o f f m a x n
W a l d e -P o k o r n y
R o m a n isch es etym olog isch es W o r te rb u c k , e d . 3 , H e id e lb e r g , 1935.
P o k o r n y J ., In d og erm a n isch es etym olo g isch es W o rterb u ch , I , B e r n a ,
1959.
W a l d e A .-H o f f m a n n J . B . , L a te in is c h e s ety m o lo g isch es W orterb u ch ,
I — I I , H e id e lb e r g . 1 9 3 8 - 1 9 5 4 .
W a ld e A .-P o k o r n y J ., V erg leich en d es W o rterb u ch d er indogerm a-
n isch en S p ra ch en , B e r li n — L e ip z ig , 1 9 2 6 — 1 9 3 2 .

IL ATLASUL L IN G V IS T IC R O M ÎN

(cifre le a r a b e in d ic ă h a r ta )

ALR I A tla s u l L in g v is tic R o m ln , p u b l i c a t . . . d e M u z e u l L im b ii R o m în e

d in C lu j su b co n d u ce rea lu i S e x t il P u ş c a r iu . P a r te a I ( A L R I) :
V o i . I — I I , d e S ev e r P o p . C lu j, 1 9 3 8 ; S i b i u — L e i p z ig , 1 9 4 2 .
ALR II Id em , P a r te a I I ( A L R I I ) : V o i . I : S u p le m e n t , d e E m i l P e tr o v ic i.
S ib iu — L e ip z ig , 1940 — 1942.
ALRM I M ic u l A tla s L in g v is tic R o m în , p u b lic a t d e M u z e u l L im b ii R o m în e
d in C lu j, su b co n d u cerea lu i S e x t il P u ş c a r iu . P a rte a I ( A L R M I) :
V o i . I — I I , d e S e v e r P o p . C lu j, 1 9 3 8 ; S i b i u — L e ip z ig , 1 9 4 2 .
ALRM II Id em , P a rte a I I ( A L R M II) : V o i. I , d e E m i l P e t r o v ic i, S ib iu —
L e ip z ig , 1 9 4 0 .
ALR n I, U A c a d e m ia R e p u b lic ii P o p u la re R o m în e . A tla s u l L in g v is tic R o m in ,
Serie n o u ă . V o i . I — I I (M a te r ia l cu les d e a c a d . E m i l P e tr o v ic i în
a n ii 1 9 2 9 — 1 9 3 8 ) . E d itu r a A c a d e m ie i R . P . R . , 1 9 5 6 .
ALRM n I A c a d e m ia R e p u b lic ii P o p u la re R o m în e . M ic u l A tla s L in g v istic
R o m în . Serie n o u ă . V o i . I (M a te ria l cu les d e . a c a d . E m il P e tro v ic i
în an ii 1 9 2 9 — 1 9 3 8 ) . E d itu r a A c a d e m ie i R . P . R . , 1956.

III. T E X T E D E L IM B Ă R O M ÎN Ă

(L a p o ezii nu se in d ic ă p a g in a . U n e le e x e m p le au fo s t lu a te d in d ic­
ţio n a re sau d in izv o a re în tîm p lă to a r e ).
A n to lo g ia p o e z ie i ro m în eşti de la în cep u tu ri p în ă a stă zi. V o i. I.
E S P L A , B u c u r e ş ti, 1954.
A n t o i. p o p . A n to lo g ie de litera tu ră p o p u la ră . V o i . I : P o e z ia . E d itu r a A ca d e m iei
R .P J F L , 1 9 5 3 .
B asm e B a sm e . E S P L A , B ib lio te c a p en tru t o ţ i , 1 9 5 4 .
COŞBUC G eorge C o şb u c , P o e z iip V o i . I — I I . E S P L A [1 9 5 3 1 .
C r e a n g A , A m in tir i Ion C re a n g ă , A m in tir i din co p ilă rie ( „ O p e r e " , ed iţie î n g r i j i t ă .. . de
a c a d . p r o f. G . C ă lin e sc u , E S P L A , 1 9 5 3 , p . 1 7 — 8 0 ).
Crean g ă Iop *,C ce a n g $f P g v ţş ti . ş i p o v e stiri , E S P L A , 1 9 5 4 (se in d ic ă titlu l
b u c ă ţ ii).
E m in e s c u M ih a il E m in e s c u , P o e z ii, E d de s t a t , 1 9 5 0 .
G a s t e r , C r. I , II M . G a ste r, C hrestom atie rom în ă . T e x te tip ă r ite şi m an u scrise (sec#
X V I — X I X ) ,,* d ^ l e c t ş l e , şir p o p u la re. Cu o in tro d u c e re , gram atică
şi un glosar ro m în o -fra n ce z. V o i . I — I I , L e ip z ig — B u cu reşti, 1891.
 ÎMPRUM UTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 299

H asdeu , Trei crai B o gd an -P etriceicu H a sd eu , T rei crai dela răsărit. ( „ P a g in i a l e s e " ,

E S P L A , 1 9 4 3 , p. 1 4 3 - 1 9 4 ) .
jA R N fK -B ÎR S E A N U D r . loan U rb an Jarnfk şi A n drei B îrsean u , D o in e ş i strig ă tu ri din
A rd ea l. D a te la iveală d e . . . , B u cu reşti, 1 8 8 5 .
NECULCE, Lct. Ion N ecu lce, L etopiseţu l Ţ ării M old ovei şi O sam ă de cu v in te. E d iţ ie
în g rijită , cu glosar, indice şi o introducere de Iorgu Io rd a n . E S P L A ,
1955.
N E G R U Z Z i, L ăp u şn ean u C onstan tin N egru zzi, Opere alese. I : P ro z ă , E S P L A , 1955 ( A le ­
xand ru L ăp u şn ean u , p . 1 1 1 — 13 6).
O d o b e sc u , P seud. A lexan d ru O d obescu, Pseudokinegetikos ( „ O p e r e " , v o i. II, e d iţie
în g rijită de T u dor V ia n u . E S P L A , 1 9 5 5 , p . 11 9 — 2 4 9 ).
dA M IL PETRESCU , U n o m C am il P etrescu, Un om între oam eni , v o i. I I . E d itu r a T in e r e tu lu i,
1954.
RU SSO , C tn t. R o m . A lecu R u sso, Cîntarea R om în iei („ S c r ie r i'' c o m e n ta te de P. V.
H a n eş, E d itu ra Scrisul R o m în esc. C raiova [s .a .]).
S a d o v e a n u , N ico a ră P o t­ M ihail Sadovean u , N icoară Potcoavă. E d itu ra T in e r e tu lu i, B u c u ­
co a v ă reşti, 1 9 5 2 .
S a d o v e a n u , N e a m Ş oim . M ihail Sadoveah u , N eam ul Şoim ăreştilor ( „ O p e r e " , v o i. 5 . E S P L A ,*
B u cu reşti, 1 9 5 6 , p . 48 7 — 713).
T e x te M itu G rossu, T exte de literatură veche rom înească [lito g r a fia t], U n i ­
versitatea „ C . I. P arhon ” , F ac. de F ilo lo g ie , 1 9 5 5 .
T o p î r c e a n u , Sisoe G. T opîrceanu, M in u n ile Sfîntului Sisoe (în P o stu m e , E d itu r a
„C artea R o m în e a s c ă ", Bucureşti [1 9 3 8 ], p . 41 — 7 9 ).
U r e c h e , L et. Grigore U reche, Letopiseţul Ţării M old ovei. E d iţie î n g r i j i t ă . . . de
P . P . PanaitesGU. E S P L A , ,1955.

IV . L U C R Ă R I Ş T I I N Ţ I F I C E

R eviste (abreviaţii)

BL B u lletin linguistique (B ucureşti).

DR Dacorom ania (Cluj — Sibiu ).
LR L im ba rom înă (B ucureşti).
RES R evu e des 6tudes slaves (P aris).
SCL Studii şi cercetări lingvistice (Bucureşti).
BH B o n p ocH H3biK03HaHHH (M oscova).
7KMHII ÎKypH aji MnHHCTepcTBa H a p o^H oro IIpocBemeHHH (S t . P b .).
H sb . A H CCCP, OJIfl M3BecTHH AKaAeMHH H ayn CCCP, O T ^ e jie iin e jiH T e p a T y p u h

H3bina (M oscova).
HOPflC M3B6CTHH OTAeJieHHH pyCCKOrO H3MKa H CJIOBeCHOCTH (A n a A e M H H
H a y n , S t. P b .).
POB PyccHHtt OwJiojiorHHecKHii t BecTHHK (V a rşo v ia ).

A h m a n o v a O , S. OnepKic no oâuţeu u pyccK ou AeKeuKOAoeuu, M o sc o v a , 1 9 5 7 .

A h m a n o v a o .. S ,, V i n o O nettomopMx oon poca x u 3adanax onu cam cA bH ou u cp a en u m eA b n o -
GBADOV V . V . şi ucm Qpm ccnoâ AeKcuKOAOQuu. B f l , V (1956), «N* 3, p . 3— 24.
IVANOV V . V .
 300 G. MIHAILA

AVANESOV R . î. Şi J Iu m eu cm u u ccK a n eeoep a ffiu n u c m p y K m y p a fi3bm a, O n p u n iţu n a x

BERNSTEIN S. B . o 6 uţecjiaonncK oeo jiu rn eu crn u n ecn o eo a rru ia ca , M o s c o v a , 1958.
BĂRBULESCU I. S tu d ii p riv ito a re Ia lim ba ş i is to r ia R o m tn ilo r , B u c ., 1902.
BĂRBULESCU I. P rob lem ele ca p ita le ale s la v is tic e i la R o m în i, I a ş i, 1 9 0 6 .
BĂRBULESCU I. K a d su pod ele da ulaze u r u m u n s k i j e z i k n a js ta r ije n jeg o v e slavenske
t i j e di, în Z b o rn ik u slavu V a trosla va J a g iâ a , B e r lin , 1 9 0 8 ( p . 4 3 3 — 448).
BĂRBULESCU I. C urentele litera re la R o m tn i tn p e r io a d a s la v o n is m u lu i c u ltu r a l, B ucu­
r e ş ti, 1928.
B ă r b u l e s c u I. In d iv id u a lita tea lim b ii r o m în e ş i e lem en tele s la v e v e c h i, B u c ., 1929.
BELETKI A . A . IlpuH Xţunbi dm uM o J102UHCCKUX u c c jie d o e a n u u [H a M a m ep u a jie
ep en ecK oeo H3bina), K i e v , 1 9 5 0 .
BERNSTEIN S. B . P a 3u cK a u u H e o 6 jia c m u 6 o jie a p c n o u u cm op u u ecn ou d u ajien m o-
jio eu u . T om I . R a b in e a jia m c n u x e p a M o m X I V — X V e e n o e , M o sco v a -
L e n in g r a d , 19 4 8 .
B e r n s t e in S. B . O nepK cp aen u m ejibH O u ep a M M a m u K u c jia esm cK U x H3UKoe (77p o c­
n e a m ). MHCTHTyT CJiaBHHOBeAeHHH, „ K p a T K H e co o S m e H H H ” , 1 8 ,
M oscova , 1956, p. 3 — 26.
B e r n s t e in S. B . „PyM HHCKHii JiHHrBHCTHHecKHit a T J ia c” (r e c .), în „ E io ju ie T e n b
S uajieK T O JiorH H ecK oro ceK T opa lÎ H -T a pyccK . H 3.’ \ M o sco v a -
L e n in g r a d , 1 9 4 8 , p . 9 3 — 10 0 .

B e r n s t e in s. B . O cn oeu b ie 3adan u, M em odbi u n p u n i^ u n b i „ C p a e n u m e jib H o u epaM-

M am uK u c jia esm cK u x H3biKoe” , „B on p octi C JiaB H H C K oro h3m ko-
3 HaHHH” , fa s c . 1, M oscova, 1954, p . 5 — 23 (B H , 1954, n r. 2
p. 4 9 -6 7 ).
B e r n s t e in s. B. Cu p r iv ir e la leg ă tu rile lin g v is tic e s la v o -r o m în e , în O m a g iu lu i Iorgu
I o r d a n , E d . A c a d . R . P . R . , 1 9 5 8 , p . 77 — 7 9 .
Blanăr v. K p roblem om p o r o v n â v a c e j le x ik o lo g ie s lo v a n s k y c h ja z y k o u , in Cesko-
slo v en sk e p red n a S k y p r o I V . M e z in d r o d n i s je z d s la v is tă v M o sk v i,
P raga, 1958, p . 1 5 9 - 1 6 8 .
BOCĂNETU A L . T erm in o lo g ia agrară în lim b a r o m în ă . S tu d iu fi lo lo g ic-isto ric-cu ltu ra l-
E x t r a s d in „ C o d r u l C o s m in u lu i” , I I — I I I (1 9 2 5 — 1 9 2 6 ).
B O G D AN B . P . D in p a leo g ra fia sla v o -ro m în ă , în D o c u m e n te p r i v i n d is to r ia R om tn iei.
In tro d u cere, V o i. I, E d . A c a d . R . P . R . , 1 9 5 6 , p . 7 9 — 1 6 8 .
B ogdan I. în sem n ă ta tea s tu d iilo r sla v e p e n tr u R o m în i, B u c ., 1894.
B O G D AN I. R o m în ii ş i B u lg a r ii, R a p o r tu r ile c u ltu r a le şi p o litice in tre aceste
două p o p o a r e , B u c ., 1 8 9 5 .
B O G D A N I. I s to r io g r a fia r o m în ă ş i p r o b lem ele ei a c tu a le (A c a d e m ia R o m în ă .
D is c u r s d e r e c e p ţ iu n e ), B u c ., 1 9 0 5 ,
B o u r c i e z f i d . , iSlem. E U m en ts de lin g u istiq u e r o m a n e , e d . 4 , P a r is , 1 9 4 6 .
B R fiA L M ., E ssai6 E s s a i de s lm a n tiq u e. S c ie n c e d es s i g n i f i c a t i o n s , 5 -e 6 d „ P a r is , 1921.
BUDAGOV R . A . CjiaenncKoe ejiuHnue na p yM u n cK u u asbiK, „ B e c T H iiK J le m iH r p a a -
C K 0 r0 Y n - T a ” 1 9 4 7 , JVft 1 2 , p . 8 0 — 9 4 .
BUDAGOV R . A . OnepKu no H3UK03Hanui0, M o sco v a , 1 9 5 3 .
BUDAGOV R . A . B eed en u e e u a y m j o nabine, M o sc o v a , 1 9 5 8 .
BUDAGOV R . A . O m aK naabieaeMOM „ npoM ecH cym oH noM a e e n e e cm m ca osom p a 3"
eum uu cjioe\ în C 6 o p n u n cm a m eu n o ftaMKo&Hanuw. lJpotfieecopy
M ocK oecn oeo y n u eep cu m em a anad* B . B . B u u o e p a d o e y , M oscova?
1958, p . 7 3 - 8 5 .
 ÎM PR U M U TU R I VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA
301

B U L A H O V S K I L . A ., JJedmuMOJioeU3a 14u n o p y c c n o M m u n e , „ T p y j ţ t i M HCTHTyTa p y c c n .

J le a T . H3MHa” , t o m I, M o s c o v a , 1 9 4 9 , p . 1 4 7 — 2 0 9 .
B U L A H O V S K I L . A ., T u n b i deom iiM O M S u aaiţu u e p y c c n o M Hdbine, „ B o n p o C H CJiaBHH-
T h iib i fte3 t . CK 0 r 0 H3HK03HaHHfl” , c a r te a I I I , L v o v - H a r k o v , 1 9 5 3 , p . 5 — 2 9 .
B U L A H O V S K I L . A ., B e e d e n u e e H3UK03naHue, P a r te a I I , e d . 2 , M o s c o v a , 1 9 5 4 .
B b efl. I I 2
CANCEL P . T e r m e n ii s la v i de p lu g tn d a co -ro m tn ă , B u c ., 1 9 2 1 .
CANCEL P . D e s p r e „ R u m î n ” ş i d esp re u n ele p ro b lem e le x ic a le v e c h i s la v o -r o m în e ,
B u c ., 1 9 2 1 .
C AN CEL P . In tr o d u ce r e la F ilo lo g ia ş i lin g v istica s la v o -r o m în ă , B u c . , 1 9 3 8 .
C a p id a n T h . R a p o r tu r ile lin g v istice s la v o -ro m în e . I. I n flu e n ţa r o m în ă a s u p r a lim b ii
bu lga re, D R , I I I , p . 1 2 9 - 2 3 8 .
CAPIDAN T H . E le m e n tu l sla v în d ia lectu l a r o m în , B u c ., 1 9 2 5 .
C a p id a n t h . L e s ilim e n ts des la n gu es sla ves du su d en r o u m a in et Ies e le m e n ts
r o u m a in s d a n s les la n g u es sla ves m er id io n a les , „ L a n g u e e t li t t e r a t u r e ”
(A c a d e m ie R o u m a in e ), v o i . I, B u c u r e ş ti, 1 9 4 1 , p . 1 9 9 — 2 1 4 .
C e r n îh P . I. O u ep n pyccK ou u c m o p u u ec K o u m k c u k o j io z u u . J J p eeu ep yccK u u
n e p u o d , M o s c o v a , 19 5 6 .
COSTĂCHEL V . , PAN A- V ia ţa feu d a lă în Ţ a ra R o m în e a s c ă ş i M o ld o v a {s e c . X I V — X V I I ) ,
ITESCU p . p ., c a z a c u A . B u c u r e ş ti, 19 5 7 .
D arm esteter A . L a v ie des m ots etu d iee d an s leu rs s ig n ific a tio n s , 5 -e 6 d ., P a r i s , 1 8 9 5 .
DAU ZAT A . L a g eo g ra p h ie lin g u istiq u e, P a r is , 1 9 4 8 .
DENSUSIANU O ., H L R H is to ir e de la la n g u e r o u m a in e. T o m e I. L e s o r ig in e s , P a r is , 1 9 0 1 .
T o m e I I . L e seiziă m e si&cle, P a r is , 1 9 3 8 .
DOMASCHKE w . D e r la te in i sch e W o rtsch a tz des R u m ă n is c h e n , „ X X I — X X V Jh b. d.
I n s t. f. r u m . S p r. zu L e ip z ig ” , 1 9 1 9 , p . 65 — 1 7 3 .
DUMKE H . D ie T erm in o lo g ie des A c k e rb a u s im D a k o r u m ă n is c h e n , „X IX —X X
J h b . d . In st. f. r u m . S p r. zu L e ip z ig ” , 1 9 1 3 , p . 6 5 — 1 3 1 .
GHEORGHIEV V . B b n p o c u n a â n jie a p cn a emuMOJioeuH, S o fia , 1 9 5 8 .
G h e o r g h ie v V . H a u ’ c m a p u m e c jia en n cK u M ecm u u u M en a n a B a jiK a n cK U H n o jiy -
ocmpoe u msiXHomo s n a n e n u e 3a n a iu u n e 3 u n u n a iu a m a u c m o p u n ,
„B 'L J ira p c K k e3HK” , V I I I , 1 9 5 8 , 4— 5, p . 3 2 1 — 3 2 4 .
GRAUR A L . în c e r c a r e a su p ra fo n d u lu i p r in c ip a l le x ic a l a l lim b ii r o m în e , Ed.
A c a d . R . P . R . , 19 5 4 .
G raur a l . S tu d ii de lin g v istic ă g en era lă , E d . A c a d . R . P . R . , 1 9 5 5 .
GRAU R A L . F o n d u l p r in c ip a l le x ic a l a l lim b ii r o m în e , B u c u r e ş t i , 1 9 5 7 .
G raur a l . B 3 a u M H u m e ojiuhhuh M eotcdy d ea e3u n a, în C 6 o p n u n e n e c m n a
anad. A. T e o d o p o e - E a ji a n , S o fia , 1 9 5 5 , p . 2 2 5 — 2 2 8 .
G u ir a u d p . L a sem a n tiq u e, P a r is , 1955.
H a sd e u B . P. C u ven te den b ă trîn i. T o m I I I , Isto ria lim b ii r o m in e . P a r te a I : P r i n ­
c ip ie de lin g u istic ă , B u c ., 1881.
H lN K U L O V 1. H a n epm an u e n p a e u ji ea jia x o -M O jid a ecK o u ep a M M a m u K u , S t. P b . ,
1840.
H IN K U L O V I*. C o â p a u u e co H u n en u u u n e p e e o d o e e n p o 3 e u c m u x a x , d jia y n p c u n c -
n en u H e ea/iaxo-MOJidaecKOM H3bine c n p u c o e o K y n jie n u e M : 1 ) C a o -
oapa\ 2 ) C oâpanuH c jia e n n c K u x n e p e o o â p a s H b ix c jio e , yn om pe-
âjin eM bix e H3biKe B a A a x o -M o jid a ecK O M [p . 1 7 4 — 2 0 0 ] , S t. P b ., 1 8 4 0 .
HORÂLEK K . U vod do stu d ia slovan skijch ja z y k ă , P r a g a , 19 5 5 .
 302 G. MIHAILA

JftTJEK O. IJvoddo dăjin jazyka ceskdho, ed. 3 , Praga, 1946 (tra d . rusa : Beedenue
a u cm o p w o neuj.cno 2 0 HSHKa, M oscova, 1953).
lAKVHIXHKl L , P IfecKOAbKo aaMenanuu o cjioeapnoM aauM cm eoeanuu , .,H 3 h k h
jr a T e p a r y p a ” , t. I, fasc. 1 — 2 , Leningrad, 1926, p. 1 — 19.
fATIHJRHKI A . I. KnasucHoe H.iuaiaie cm oh h ck ob o asurza n a p y M u n cn u u , P<DB,
tom L, V arşovia, 1 9 0 3 , p. 1 8 5 — 2Q0.
U T/M IK 8K/ A . I, I i i CAOMfiuo -pyM u ncn u x ce Mac uo Jiozuuecnux n aC ju od en uu >M O P H C ,
1 9 0 4 , t. I X , cartea 2 , p. 2 5 7 - 2 7 8 .
MTIWIKHKI A . I. //a ucmopuu cmlshuckou nucbMennocmu a Mojidaeuu u Baaaxuu
X V — X V I I 66. Beedenue n usynenuio cjiaeancKOu nucbMennocmu
y pyMUn („IlaMHTHHKH flpeBHeft nHCbMeHHOCTH H MCKyCCTBa"
C L X II), ist. P b .], 1906.
UTJVIkHKI A , I. S h om ch w p yM u n cn ou (fm jiojiozuu Osia cjiaeu cm u n u u pGMancKux
UdyHenuU, /K M HTI, X V i r , 1 9 0 8 . n r. 9, p. 1 2 1 - 1 4 2 .
IATIHIK#KI A . 1. CjiaeancKue aauMcmeoeanuH e pyMwncKOM mune nan dannue djix,
eonpoca o podune pyMuncKoeo napoda, „CCopHHK CTaTeft, nocBH-
ijneHJiwx . . . B . M . JIaMaHCKOMy ✓ . Part ea I I , St. P b ., 1908,
p. 7 9 2 - 8 1 8 .
M 'fJM JKH KI A . I. PyMijino-cjiaeHncKue onepKu:
K eon p ocy o cml8hhckom dJieMenme e pyMuncKOM aauKe. Bjbin. I ,
naCTb I, „H sh k m aTH orpa$H fl” . St. P b ., 1903 (extras din
H O P H C , t. V f r r (1 9 0 3 ), cartea 3 , p. 3 9 3 - 4 1 4 ) .
JJoeau meopuH o podune pyM W icnozo m bina u Mecme âcuiKan-
cn ozo poMancmea cpedu poMancnux naunoe. Bbin. I I , naCTb I.
„H b m k h aTHOrpa<J>MH” , St. P b ., 1909 (extras din H O P H C , t. X I IT
(1 9 0 8 ), cartea 3 , p . 3 8 6 - 4 0 9 ) .
CydbCa cjuxexncKux nocoeux e cjioeax, aauMcmeoeannux PyMbi-
hom u. B u n . I I I , wacTb, I . „ fla u K m 3THorpa<|>MH’ \ S t. P b ., 19 04,
Din ,.C6opHMK yneHMKOB m noHMTaTejiett a n a n . A . M. C o6o-
jjeBCKoro” ).
★ MucTMTyT H3UK03HaHHH — ^oKJiadbi u cooâufenusc. IX .
nyccMH o TeopMM cyOcTpaxa Ha o tk p h to m pacuiMpeuHOM aace-
^aiiMM y ^ e n o r o CoBera JÎH-Ta H3UK03HaHHH A H C C C P b JleHMH-
rp a ^ e . 17— 19 <|>eBp. 1 9 5 5 r .) . Mafl. A H C C C P , M oscova, 1956.
JOfflMN I. N o / iunea „muncă” tn lim biie rom anice , „ A r h i v a ", X X I X (1 9 2 2 ),
nr. 2 , p. 2 1 6 - 2 3 7 .
[OfUUN I. Influenţe ruseşti asupra lim bii rom tne , E d . A c a d . H .P .H ., [B u c., 1949].
lo itU A S 1. Lim ba romînă contem porană, ed. 2 , B u cu reşti, 19 56.
Joi.'DAN i. Introducere tn lingvistica rom anică (lito g r.), B u cu reşti, 1957.
N l6 W J)ie HerbokroatiHclien Dialvklv. Ilire Struktur und E ntw icklung. Krster
Bitnd. Allyem eities und die HtokaviHchc JJialektgruppet Ha ga, 1958.
[jlu ia jw K m ojiovu ia cpncKOXQp(wnu'fcov jeauKa. V e o d u uintoKuacKo
nupenjc, M u rn u a CltpCKa, N ovl Sud, 1956).
JoK fj N. SUwen und A lb a n tr , MSIuvln'\ X III, 2 — 3, p. 281- 3 2 5 ; I,
p. 6 0 9 645.
KIIMKHKV V. D ie gmwiHHlui>lHc1u\u Lehnu>0rter uns detn G erm anischen , llr ls ln k l,
1934.
K O N I ’ KAfcOV N , A. CAUtlHHf KUC fiMfrKU, MoM’UVU, J056.
 ÎM PR U M U TU R I VECHI SU D-SLAVE IN LIM BA ROMINA
303

KORNFELD R . E . OyHKVfUll 2ACl20AbHblX TtpUCJliaQOK CJICL8HHCK020 YipOUCXOOtcdeHlLfl

e MOJidaecKOM H3biKe (D is e r t a ţ ie ), M oscova, 1954. A u to r e fe ra t,
M o sco v a , 1955.
K & E P IN SK Y M . I n flu e n c e sla v e s u r le verbe r o u m a in , „ S l a v i a ” , X V I ( 1 9 3 8 — 1 9 3 9 ) ,
I , p. 1 - 4 9 ; 2 - 3 , p. 2 2 0 - 2 6 8 ; 4, p. 4 8 1 -5 3 4 .
K R E P IN S K Y M . L 'e le m e n t sla v e d a n s le. le x iq u e r o u m a in , în M d la n g e s de lin g u is t iq u e
et de littera tu re ro m a n es o ffe r ts ă M a r io R o q u e s . . . , T o m e I V , P a r i s ,
1 9 5 2 , p . 1 5 3 — 16 2 .
L e h r -S p l a w in s k i T . J ş z y k p o l s k i . P o c h o d z e n ie p o w s ta n ie , r o z w â j, e d . 2 , V a r ş o v i a , 1 9 5 1
(t r a d . r u s ă : IIoA b C K u u H3biK, M o s c o v a , 1 9 5 4 ).
Lekov I. E d u n c m e o u H a u u o n a jib ^ o c e o e o 6 p a 3 u e na c jia e s tu c n u m e e3UV(U e
m exu u H o c u o e e n p e u n u n o e (fion d , S o fia , 1 9 5 5 .
LTJHT L . I. P o j i b p y c c K o e o R3bma e p a 3 e u m u u c jio e a p n o e o c o c m a e a c o e p e M e n -
H030 J iu m e p a m y p n o e o MOJidaecKoeo H3bina ( D i s e r t a ţ i e ) , L e n i n g r a d ,
1 9 5 2 . A u t o r e fe r a t , L e n in g r a d , 1952.
MACHEK V . Q u elq u es m o ts s la v o -g erm a n iq u es, „ S la v ia ” , X X , 2 —3 (1 9 5 1 ),
p. 2 0 0 - 2 1 8 ; X X I , 2 - 3 (1 9 5 3 ), p . 2 5 2 - 2 8 6 .
MACHEK V . Z â s a d y p r o k o m p o s ic i e ty m o lo g ic k y c h s lo v n ik u s lo v a n s k y c h j a z y k ă ,
în C esk o slo v en sk e p red n a ă k i p r o IV . M e z in â r o d n i s je z d s la v is tă v
M o sk v ă , P r a g a , 1 9 5 8 , p . 16 9 — 1 7 9 .
M ACRE A D . C ircu la ţia c u v in te lo r în lim b a r o m tn ă , E x t r a s d i n „T r a n s ilv a n ia ” ,
a n . 7 3 , n r . 4 , S ib iu , 1 9 4 2 .
M A C RE A D . F iz io n o m ia le x ic a lă a lim b ii r o m în e , D R , X , p a r t e a I I , p . 3 6 2 — 3 7 3 .
M ACREA D . C o n trib u ţie la s tu d iu l fo n d u lu i p r in c i p a l de c u v in te a l li m b ii r o m î n e ,
S C L , V (1 9 5 4 ), n r . 1 - 2 , p . 8 — 18.
M A C RE A D . D e s p r e o r ig in e a ş i stru ctu ra lim b ii r o m în e , L R , I I I (1 9 5 4 ), n r. 4,
p. 1 1 -3 0 .
M e il l e t a . fit. E tu d es s u r V etym olog ie et le v o ca b u la ire du v i e u x s la v e , I — I I , P a r i s ,
1 9 0 2 -1 9 0 5 .
Me il l e t A . L e s d ia lectes in d o -e u r o p e e n s , P a r is , 1 9 2 2 .
M E IL L E T A . L in g u is tiq u e h isto riq u e et lin g u istiq u e g en era le. [ I ] , P a r is , 1 9 2 1 . T o m e
I I , P a r is , 1 9 3 6 .
M E ILL E T A . L e sla ve co m m u n . S e c o n d e e d it io n r e v u e e t a u g m e n t ^ e a v e c le c o n -
c o u r s d e A . V a illa n t , P a r is , 1 9 3 4 (t r a d . r u s ă : O duţecjiaesiH C K U u H3 u k ,
M o s c o v a , 1 9 5 1 ).
M e il l e t A . In tr o d u ctio n ă V etude co m p a ra tiv e des la n g u es in d o -e u r o p e e n n e s .
S ep tifcm e 6 d it io n r e fo n d u e , P a r is , 1 9 3 4 (t r a d . r u s ă : B e e d e n u e e
cp a e tiu m ejib H o e u a y n en u e u n d oeep on eu cK u x H 3biK oe, M oscova-
L e n in g r a d , 1 9 3 8 ).
M ik l o s ic h Fr . D ie sla v isch en E le m e n te im R u m u n is c h e n , V ie n a , 1 8 6 1 .
M IKLOSICH F R . D ie sla v isch en E lem en te im M a g y a r is c h e n , V ie n a , 1 8 7 1 .
M il e t ic i L. şi JJaKO-poM'bHume u m s ,x n a m a c jia s n u c n a n u cM en ocm . . . (E x tr a s
AGURA D . D . d in ,,C 6op H H K s a H apoflH H yMOTBopeHMH, n a y n a h KHHHvHHHa” ,
c a r te a I X , p . 2 1 1 - 3 1 9 ) .
M ir c e v K . H c m o p u n e c K a ep a M a m u n a n a 6bA8apcKUH eauK , S o fia , 1 9 5 3 .
M în d r e s c u S. C. E lem en te u n g u reşti tn lim ba r o m tn ă , B u c u r e ş t i, 1 8 9 2 .
Ml a d e n o v st . V estiges de la la n gu e des P rotob u lg a res to u ra n ie n s d * A s p a r u c h , RES,
I (1 9 2 1 ), 1 - 2 , p . 3 8 - 5 3 .
304 G. MIHAILA

M LADEN OY S T . G eschichte d er bu lgarisch en S p ra ch e, B e r lin — L e i p z ig , 1 9 2 9 .

M LA D E N O V S T . H c m o p u n n a 6i>JizapcKnnm eauK, S o fia , 1 9 3 5 .
M U RN U G. Studiu a su p ra elem en tu lu i grec a n te -fa n a r io t tn lim b a r o m în ă , B u c .,
1894.
N A H T IG A L R . S lov a n sk i fe z ik i, ed . 2 , L ju b lja n a , 1 9 5 2 .
N A N D R IŞ GR. L es d iph ton gu es ă liq u id es d ans Ies ilim e n ts s la v e s d u r o u m a in ,
„ M e la n g e s de l ’ fic o le ro u m a in e en F r a n c e ” , 1 9 2 5 , I I p â r t ie , p . 1 — 2 5

n a n d r is g r . U nitatea lin g u isticâ a p o p o a r elo r sla v e, „ C o d r u l C o s m in u lu i” , I I — I I I

N lE D E R L E L .
NYROP K R .
PAN AITESCU P . p .
P A N A IT E S C U P . P .
P A N A IT E S C U P . P.
P A N A IT E S C U P . P .
P A N A IT E S C U P . P .
PASCU G.
PAUL H .
P E T R O V IC I E .
P E T R O V IC I E .
P E T R O V IC I E .
P E T R O V IC I E .
P E T R O V IC I E .
P E T R O V IC I E .
P IS A N I V .
P IO T R O V S K I R . G.
P IO T R O V S K I R . G.
POKKOVSKI M. M.
( 1 9 2 5 -1 9 2 6 ) , p. 5 8 3 - 6 0 4 .
A fa n u el de l’ a n tiq u iti sla ve. T . I. L ’ h is to ir e , P a r is , 1 9 2 3 . T . I I : L a
c iv ilisa tio n , P a r is , 1 9 2 7 .
G ram m aire h istoriq u e de la la n gu e fr a n ţ a i s e , T . IV : S im a n tiq u e .
Copenhaga, 1913.
La litterature sla v o -ro u m â in e ( X V e — X V I I e s i t e l e ) et so n im p o rta n ce
p o u r l’ h istoire des littera tu res sla v es, P r a g a , 1 9 3 1 ( E x t r . d in „S b or-
n ik praci I sje zd u s lo v a n s k y c h filo lo g u v P r a z e . 1 9 2 9 . S v a z e k I I ” ).
In terp retă ri rom în eşti. S tu d ii de isto rie e c o n o m ic ă ş i s o c ia lă , [ B u c .] ,
1947.
( A l. G re c u ), B u lg a ria în n ord u l D u n ă r ii în v ea cu r ile I X — X , „ S t u d ii
şi cercetări d e isto r ie m e d ie ” , I , 1 9 5 0 , p . 2 2 3 — 2 3 6 .
L e s chroniques sla ves de M o ld a v ie a u X V e s i t e l e , „ R o m a n o s i a v i c a ” ,
I, 1 9 5 8 , p . 1 4 6 - 1 6 8 .
U rm e d in vrem ea o rln d u ir ii feu d a le în v o ca b u la ru l lim b ii r o m în e,
SCL, I X ( 1 9 5 8 ) , n r. 2 , p . 1 5 9 - 1 7 3 .
S u fix e le ro m în eşti, B u c ., 1 9 1 6 .
P r in z ip ie n der S p rach gesch ich te, 4 . A u fla g e , H a l l e , 1 9 0 9 .
N ote sla vo-rom în e. I . D R , X , p a rte a I , p . 2 6 — 3 8 ; I I . D R , X , p a rtea
II, p. 3 3 5 - 3 5 2 ; III. D R , X I , p. 1 8 5 -1 9 3 .
D a co-sla v a , D R , X , p a rtea I I , p . 2 3 3 — 2 7 7 .
C on tin u itatea d a co-rom în ă şi S la v ii, E x t r . d in „ T r a n s il v a n i a ” , A n u l
7 3 , n r. 1 1 , S ib iu , 1 9 4 2 .
S im bioza rom în o-sla vă în T ra n silv a n ia , E x t r . d in „ T r a n s ilv a n i a ” ,
n r. 7 3 , p . 1 4 9 — 1 5 6 .
Vestiqes des parters slaves rem p la ces p a r le r o u m a in . I I I . E x t r . din
„ B a lc a n ia ” , "V I I I , B u c ., 1 9 4 5 , p . 2 2 8 — 2 3 5 .
în vă ţă tu ra lu i I . V . S talin cu p r iv ir e la ştiin ţa lim b ii ş i sa rcin ile
lin g v iştilor din R ep u b lica P o p u la ră R o m în ă , în P ro b lem ele ştiin ţelo r
socia le tn dezbaterea A c a d em iei R . P . R . (2 1 — 25 m a rtie 1 9 5 1 ). E d .
A ca d . R .P .R ., 1 9 5 1 , p. 7 7 - 1 0 7 .
L ’ etim ologia. S toria — Q u estion i — M eto d o , M ila n o , 1 9 4 7 (tra d . r u s ii:
dmuMOJiozuH. H c m o p u n — T Ip o 6 jieM U — M e m o d , M o s c o v a , 1 9 5 6 ).
CjiaonHCKue dJieMenmu e py.\u>tucno.u n au n e, „B ecT H H K J le H im r p .
yH -Ta” , 1951, J\ţ 1, p . 134— 152.
C jia en n o - MOJidaacnue naw K oeue oninoiueHUH u e o n p o cb i n a ifu o -
nan u noti enei^ucfluKU M oAdaooKoeo ti3biKa, in B on p ocw MOAâae-
cKoao n;ibt<KoanaHun, M o s c o v a , 1 9 5 3 , p . 135 — 1 4 9 .
C eM acuojioeunecK ue u ccA ed oea n u n e oâjiaom u. d p een u x aaiiKoe,
M o sc o v a , 1 8 9 5 .
 ÎM PRUM U TU RI VECHI SUD-SLAVE IN LIM BA ROMINA 305

P O P O V IC I.
H cm o p u ja cpncK oxpeam cK os jesa n a . M a r a iţa C p n c n a , N o v i S a d ,
1 9 5 5 . (Mai ales cap. I I : JIuueeucmuHKu c y n c m p a m u n a E a jin a n y ,
y IlaHOHuju u y JJanuju] ca p . I V : J y jfc m i C A oeem t y H m a jiu ju ,
A y c m p u ju , M ay,apcK oj , P yM y n u ju , r p n K o j u A ji6 a n u ju ).
POTEBN IA a . A . K u cm opu u 3oyK oe p y c c n o e o nsbin a. III. d m u M O J io a u n ecK u e u
d p y z u e sa M em n u . (E xtras din ,,P .< I> .B /% 1 8 8 0 ), V a r ş o v ia , 1 8 8 1 .
PUŞCARIU S. £ t u d e s de lin g u istiq u e r o u m a in e , Cluj — B u c ., 1 9 3 7 .
P uşcariu s . Lim ba rom tnă . V o i. I, P rivire generală , B u c ., 1 9 4 0 .
R eichenkron g . D er rum ănische Sprachatlas und seine B edeutung f ă r die S la v istik 9
„Z eitsch rift fttr slavische P hilologie” , Bd. X V II, H. 1 (1 9 4 0 ),
p. 1 4 3 -1 6 8 .
rosetti a l . S la v o -ro m a n ic a . B L , V I I , p. 117 — 1 2 0 ; V I I I , p. 159 — 1 6 3 ; IX ,
p . 9 5 - 9 7 ; X , p. 1 2 2 - 1 2 5 ; X I , p. 5 6 — 7 2 ; X I I I , p. 1 3 9 ; X I V ,
p . 114 — 1 1 6 ; X V , p . 1 0 3 - 1 0 5 (v . M e i . lin g ., p . 3 0 1 — 3 4 1 ) ; S C L , I
(1 9 5 0 ), fasc. 1 , p . 8 8 - 9 0 .
rosetti a l ., i l r I s to r ia lim b ii ro m în e. I. L im b a la tin ă . E d . 2 r e v . şi a d ă u g ., B u c .,
1 9 4 0 . (ed. 3 rev. şi adăug. B u c ., 1 9 6 0 ).
I I . L im b ile b a lca n ice. E d . 2 , rev. şi a d ă u g ., B u c ., 1 9 4 3 .
I I I . L im b ile sla v e m e r id io n a le , B u c ., 1 9 4 0 .
I V . R o m tn ă c o m u n ă , B u c ., 1941.
V I . D in seco lu l a l X l I I - l e a p în ă în s e c o lu l a l X V I I - l e a , B u c ., 1 9 4 6 .
ROSETTI AL., Influenţa In flu e n ta lim b ilo r sla ve m er id io n a le a s u p r a lim b ii r o m î n e (S e c . V I —
X I I ) . E d . A ca d . R .P .R . [B u c ., 1 9 5 4 ].
ROSETTI AL., LR X III L im b a ro m în ă in seco lele a l X l I I - l e a — a l X V I - l e a , E d . A c a d . R . P . R . ,
XVI 19 56.
ROSETTI AL., Mei. M e la n g e s de lin g u istiq u e et de p h ilo lo g ie , C o p e n h a g a — B u c u r e ş t i, 1 9 4 7 .
SANDFELD JENSEN KR. D i e n ich tla tein isch en B e sta n d teile im R u m ă n is c h e n , în G r u n d r is s d e r
ro m a n isch en P h ilo lo g ie ? H g g . vo n G u sta v G rober. I. B a n d . Z w eite
verbesserte und verm ehrte A u fla g e , S tra ssb u rg , 1904 — 1906,
p. 5 2 4 - 5 3 4 .
S a k d f e l d KR. L in g u is tiq u e b a lk a n iq u e. P r o b ltm e s et r e s u lta ts , P a r is , 1 9 3 0 .
Se i d e l e . E lem en te sin ta ctice sla ve tn lim b a r o m tn ă , E d . A c a d . R . P . R . , 1 9 5 8 .
Se l i ş c e v A . M . C jia e a n c K o e n a c e jie n u e e A j i 6 a n u u , S o fia , 1 9 3 1 .
Selişcev A . M. C m a p o cjia eH H cn u u H 3uk, I — II, M o sco v a , 1 9 5 1 — 1 9 5 2 .
Se r g h i e v s k i M . V. B e e d e n u e e p o M a n cK o e H 3biK 03nanuey M o sc o v a , 1 9 5 2 .
SERGHIEVSKI M . V. M ojid aeo-cjiaeH H C K u e sm iod bi, M oscova, 1 9 5 9 .
SÎRCU P. A . 3uaH enue pyMbinoeedenuH d jw cjiaeHHCKou n a y n u , J K M H I I , 1 8 8 4 ,
V III, p. 2 3 4 -2 4 7 .
SIMIONESCU E. A c c e n tu l tn cu v in tele vech i sla ve d in lim b a r o m tn ă , I a ş i, 1 9 1 3 .
SKOK P. S la ve et r o u m a in , R E S , I I I (1 9 2 3 ), 1 — 2 , p . 5 9 — 7 7 .
SKOK P. D e s ra p p o rts lin g u istiq u es s la v o -r o u m a in s , „ S la v ia ” , I , 4 , p . 4 8 5 —
494 ; I I I , 1, p. 1 1 4 -1 2 1 ; I V , I, p . 1 2 8 - 1 3 8 ; 2, p. 3 2 5 — 3 4 6 ;
V I , 1, p. 1 2 0 - 1 2 9 ; 4, p. 7 5 8 -7 6 6 ; V III, 3, p. 6 0 5 - 6 2 8 ; 4,
p. 7 7 4 -7 9 0 .
SKOK P. O sn ovi rom a n sk e lin g v ts tik e , I — I I I , Z agreb , 1 9 4 0 (v o i. I , p . 91 u r m . :
scurtă schiţă a influenţei lim bilor slave m erid ion ale asu p ra lim b ii
rom îne). ,
SKOK P. Leksikologl/ske sludije, Zagreb, 1948 (E x t r . d in „ R a d ” , t o m . 2 7 2 ) .

20 — O. 1402
306 G. MIHAILA

SLAWSK1 FR. Tlpunu^unu 3a cbcm aenne na emuMOJiosunen pen n uK na CAaenucKu

Sl a v s k i f r .
SOBO LEVSK I A . I.
SR E ZN E V S K I I . I .
ŞĂ IN E A N U L .
ŞĂ IN E A N U L .
Ş Ă IN E A N U L .
ŞCERBA L . V .
ŞCERBA L . V .
Ş IA D B E I L
Ş IA D B E I L
Şiş m a r io v V . F .
€3uk , în EsuKoeedcKu uacjiedeănuH e necm n a anad . Cmeţfian
MjiadenoGy S o fia , 1 9 5 7 , p . 2 6 3 — 2 7 1 .
U w agi o badaniach ety m o lo g icz n y ch n a d slo w n ictw e m s lo w ia n s k im , In
Z p o lsk ich stu d io w s la w is ty c z n y c h , I, V a r ş o v i a , 1 9 5 8 , p . 99 — 107*
PyM biHbi c p e d u c jia e s m c K u x n a p o d oe, P e tro g ra d , 1917 (E x tr a s din
„O T n e T H o jţeHTeJibHOCTH A k . H a y K . . . 3 a 1 9 1 6 r . ” ).
[r e c .] „D ie s la v is c h e n E le m e n t e i m R u m u n is c h e n . V on F . Mi­
k lo s ic h , W ie n , 1 8 6 1 ” , H O P f l C , t o m . X , fa s c . I I , c o l. 1 6 3 - 1 5 1 .
în c e r c a r e a s u p ra s em a s io lo g ie i lim b e i r o m tn e , B u c ., 1 8 8 7 .
Is to r ia filo lo g ie i r o m ln e , A d o u a e d iţ iu n e , B u c . , 1 8 9 5 .
In flu e n ţa orien ta lă a s u p ra lim b ei ş i c u ltu r e i r o m tn e , v o i . I , I I (partea
1 — 2 ), B ucureşti, 1 9 00.
S u r la n o tio n de m ela n g e de la n g u e s , ,,fl(J)eTHHeCKHÎi cSopHHK” , IV ,
1 9 2 5 . Leningrad, 1 9 2 6 , p. 1 — 19.
Onum oâuţeu m eop u u jieKcuKospacfiuu, M 3b . A H CCCP, OJIfl,
1 9 4 0 , Mi 3 , p . 8 9 — 1 1 7 .
P rob lem ele vo ca b u la ru lu i r o m tn c o m u n , I a ş i, 1934.
L exicografia rom tnă şi istoria cuvintelor , L R , 1 9 5 7 , n r. 6 , p. 1 4 —30.
PoM ancKue h3u k u loeoeocm oHnou E e p o n u u uat^uonajibHbiu h3uk
M ojidaecKou C C P , în B o n p o c u M ojidaecnoeo h 3UK03uanun, Moscova,

1953, p. 7 3 -1 2 0 .
TRAUTM ANN R . D ie slavischen V olker und Sprachen (E in e E in fu h ru n g in die Sla-
vistik), L eip zig, 1948.
T R E T IA K O V P . N . BocmoHHOCJiaenHCKue njieM ena, M o sc o v a , 1 9 5 3 .
TRUBACIOV O . N . IIp u H i^ u n u n o c m p o e n u H a m u M O A o eu n ecK u x c j i o e a p e u CAaeHHCKux
H3biKoe, B f l , 1 9 5 7 , 5, p . 58— 72.
ŢONEV B . E3UK06HU e3auMHOcmu Meatcdy 6'bM apu u p y M h n u , în Hcmopust
n a 6hJieapcKU e3UK , t . I I , S o fia , 1 9 3 4 , p . 3 — 151 (ap ăru t în 1921).
UL LM AN N S. The principles of sem antics , G lasgo w , 1 9 5 1 .
U L LM AN N S. P rtcis de semantique fra n ţa ise , B e r n a , 1 9 5 2 .
U N BE GA UN B. O. Les noms de la neige en rou m ain , „ O r b is ” , I I , 2 , 1 9 5 3 , p . 3 4 6 — 351.
VAILLANT A. Grammaire com paree des langues slaves, t . I : P h on itiqu e, t. II
(p. 1 — 2 ) ; M orphologie (F le x io n n om in a le , F le x io n pronominale ),
L yo n — P aris, 1 9 5 0 — 1 9 5 8 .
VAILLANT A . M a n u el du v ieu x slave , I , P a ris, 1 9 4 8 .
VAILLANT A . Probltm es ilym ologiques , R E S , X X X I V , 1 9 5 7 , 1 — 2 , p . 1 3 6 — 143.
VASMER M. D ie Slaven in Griechenland , B e r lin , 1 9 4 1 .
VENDRYE8 J. L e langage. Introduction linguistique â l*histoire9 P a ris, 1921.
VINOGRADOV V. V. OcHoewne m unu jieKcunecKux a n a n en u u , B fl, II, 1 9 5 3 , J6 5,
p . 3— 2 1 .
VDSOGRADOV V . V. H a u cm op u u jiencuK ojioeuu . „JţoKJiaAU h cooSmeHHH MHCTHTyTa
HBWKOBHaHHH A H C C C P ” , X , 1 9 5 6 .
★ B on p ocb i M emoduKu cpaenum eAbH O -ucm opuH ecK oeo uaynenu*
UHdoeepone&CKux H3biKoe, H a jţ. AH CCCP, M osco v a , 1956 (mai
ales, cap. V I : V. I. A baev, O u p u n iţu n a x amuMOAoeunecKOSO
u ccA ed oean un , p. 286— 3 0 7 ).
 îm p r u m u t u r i v e c h i s u d - s l a v e in l im b a r o m în ă 307

★ B o n p o c u coeem cK ou H aynu. B o n p o cb i AeitcuK O Aoeuu, c eM a c u o jio z u u

u m e o p u u jieitcuK ozpacfiuu, de un c o le c tiv de s p e c ia liş ti, su b c o n ­
d u c e re a lu i S . G . B a r h u d a r o v , ,E d . A c a d . d e Ş tiin ţ e , U .R .S .S . , 1 9 5 7 .
★ O H en om op u x an m ya jibH bix 3adanax coep eM en n oeo coeem cn oeo
nauK03H(LHusi, (nepejţOBaH ), B H , V ( 1 9 5 6 ) , N® 4 , p . 3 — 1 3 .
van ’W i J K N. L e s langu es s la v e s : de V unite ă la p lu ra liU , 2 e e d it io n , co rrig ee ,
H a g a , 1 9 5 6 (E d iţia în tîia : „ L e m o n d e s la v e ” , P a r is , 1 9 3 7 ) .
W lT T O C H ZD. L e s term es rou m a in s d’ origin e slave rela tifs ă la n o u rritu re, „ R o -
m â n o s la v ic a ” , n r . 1 , a n . I , P r a g a , 1 9 4 8 , p . 6 3 — 8 9 .
Z v e g h in ţ e v v . a . CeM acuoJiozuH , M o s c o v a . 1 9 5 7 .
 INDICE DE CUVINTE
A ie v e a 2 1 2
bu j6r 71 clăd i 196
a lt fţ ă 65
buruiână 72 c lă ti 1 9 6 , 2 3 0
clean 92
Ba 216
Castravete 69 clei 53
bâbă 125, 228 cazânie 146 cleşte 4 5
b asm 151 câznă 143 clin 65
b â ştin ă 1 4 3 căf 2 0 6 clip i 2 0 2
b ă lă rie 72 căli 196 c lo n ţ 86
b e je n ie 141 călin 74 cl6p o t 1 4 6
b e lc iiig 4 9 călugăr 146 cl6şcă 85
b e li 1 9 5 căp iţă 32 coâjă 76
b e z m e tic 94 căuâci, covaci 56 coâsă 2 3
b&znă 1 0 7 , 2 4 3 ceas 108 c6be 15 0
b ic i 5 0 cerneâlă 148 cobilă 25
b iv o l 77 cerni 195 co b iliţă 4 9
b îlie 72 cetină 75 coceân 70
b lr ld g 8 8 ch ică 116 c6cin ă 4 0
b irn ă 4 0 ch iseliţă 6 1 , 231 coc6ş 85
b la g o s lo v i 1 4 6 chişiţă 82 c o j6 c 64
b lâ n ă 8 8 cinste 1 5 9 , 229 c o lâ c 6 0
b lid 4 2 ciolân 118 c61nic 1 0 3 , 2 3 1
b o â lă 1 1 9 cireâdă, ciurdă 81 copâie 44
bob 68 , 232 citi 148 c6p că 57
b ogât 187 c ito v 174 co p ită 82
b 6 g d a p r 6 s ti 14 6 citidâ 157 cori 1 1 9
b oi6r 1 3 3 cîlţi 33 corâbie 57
b o ld 50 ctrcă 118 corm ân 21
b o ln â v 1 1 9 circium ă 58 corom tslă 4 9
b o re â să 134 ctrd 81 cosiţă 1 1 5
b o z 72 cirm ă 57 cos6r 23
b râ n işte 2 8 cirn 177 .. coş 49
b râ zd ă 2 6 , 231 cirpă 65 c6şniţă 4 9
b re a z 1 7 9 cîrstâi 90 co t6ţ 4 0
b rici 4 4 clrtiţă 87 co vâ li 56
b ro d 57 clâcă 142 crac 1 1 8
b â c h e 14 7 clâie 31 crăcă 1 1 8
 310 G. M IHAILA

crai 132 hrean 6 9

gin g a v 177
crap 91 hultib 89
gînj 50
creângă 74 gînsâc 8 6
crem ene 99 Iad 14 5
glrbă 117
crlvin ă 100 iâ lo v iţâ 78
gîrbov 117
crîcnl 209 iaz 97
gfrlă 97, 227
crîng 101 icoân ă 14 6
giscă, 86
croi 196 fere 92
gît 116
crug 101 idsle 4 0
gîtl^j 117
ctijniţă 56 i^zer 96
glagdle 148
cu p £ţ 58 ig lfţă 44
glas 164
ctircă 86 isc u sit 1 8 4
glâvă 148
isp iti 2 0 6
gleznă 118
Da 215 isp ră v i 2 0 0
gloâbă 142
d â jd ie 142 iu b i 2 0 6
gloâ tă 143
d â ltă 46 iiite 2 1 2
glu m ă 167
dânie 142 god âc, godin, godinâc 79 iv i 1 9 9
dar 1 4 2 gol 1 7 8 , 229 iz b i 1 9 7
iz b în d l 1 9 7
d eal 1 0 2 , 227 goltim b 89
iz b u ti 1 9 7
d & n iţă 26 goni 199
iz g o n i 1 9 9
d eseâtin ă 142 gospodâr 136
izlâ z 2 8
d eslu şi 2 0 9 gospodină 136
grajd 3 9 iz m e â n ă 64
d estoinic 18 3
iz v 6 r 96
dihânie 87 grâniţă 143
d ih 6r 87 grăbi 1 9 9 , 245
Im b lă c lu 2 3
d lră 55 grădină 39
îm b lă tl 1 9 4
d îrjâ , d irjâ lă 23 grădişte 41
~ y / /s îm p le ti 1 9 5
d irstă , dristă 35 grăf 208
îm p o tr iv ă 2 1 7
dîrz 1 8 4 grăm âd ă 54
în v îrtl 1 9 7
d ob în d i 197 greâbăn 82

d ob ori 198 greblă 23

J â lb ă , jâ lo b ă 1 4 3
d ob itd c 80 greşf 206
jâ le 1 5 6
d odoloâie 150 grfjă 154
ja r 5 3
d o v e d i J97 grind 98
jă r â te c 54
d rag 181 grindă 40
je r tfă 1 4 6
d rob 54 grind£i 21
jir 7 6
d r6jd ie 61 griv 179
jitâ r 1 3 7
d r6p ie 90 groâză 156 jiv in ă 8 7
d uh 145 g rozâv 156 ju p â n 1 3 2
d u m b râ v ă 101 gtişter 87
juptri 1 3 2
d tingă 55
H â in â 63 L âcom 186
F â lă 158 ham âi 71 lâ p o v iţă 1 0 4
h î r ^ b , ytrz6b 49 lâ v iţă 3 8
h 6ră 149 la z 2 6
G âd in ă 87
gard 3 8 h ram 146 U s tâ n 90

gh ilf, M U 195 le a c 1 2 0
hrână 5 9
le b ă d ă 9 0
 ÎM PRUM U TU RI VECHI SUD-SLAVE IN LIM BA ROM INA 311

161e 12 6
n e- 216 P â co ste 170
l£ n e 16 2
n evâstă 12 2, 228 p â d in ă 1 0 2
letopiseţ. 148
nevoie 1 6 3 , 229 p a g 178
lip i 1 9 5 , 2 3 0
n icovâlă 46 p â g u b ă 170
liv â d ă 3 9
nim eri 197 p â jiş t e 1 0 1
lo b o d ă 71
nisip, năsip 99, 242 p â liţă 50
lo g o d n ă 151 p a p a ru d ă 150
nojiţă 67
lo p â tă 51
nor6c 169 p ă iâ n je n 9 3 , 2 4 2
lo v i 1 9 7 , 2 3 5
nor6d 144 p ă zi 198
liin că 1 0 0
p e ce te 148
%
O bâdă 25 p e lin 71
M a c 69
, o b iâ lă 67 p £ r ie 4 4
m â ic ă 124 o b i c e i 15 2 p e r n ă , p 6 r in ă 4 4
m â ş t e h ă , m â ş t e r â 1 2 5 , 23 1 o b id ă 157 p e s tr iţ 1 8 8
m â tc ă 94 o b i j d u i 15 7 p eşteră 1 0 2
m ă li n 74 o b l o j i 19 6 p ilă 46
m e liţă 33 o b o r 38 p in t e n 8 2
m ie r ţ ă 5 8 o b o r i 198 p i r 71
m iji 202 o b o s i 202, 246 p is â n ie 1 4 8
m ilă 155 ob râ z 112 p iv n iţă 37
m fn g e 53 6 bşte 143 - p îlc 138
m în d r u 180, 243 ocă ri 209 p în d â r 137
m ir ş a v 1 8 6 , 232 6 cţn ă 14 3 p în d i 198
m lâ c ă 1 0 0 oc61 3 8 p lr le â z 3 9
m l â d ă 74 o d ă jd ii 14 6 p îr lo â g ă , p îr l6 g 28
m lâ ş t in ă 1 0 0 o d ih n i 2 0 2 p lâ tă 58
m l ă d l ţ ă 74 o d 6 i* 1 4 6 * p la z 21
m o â şte 145 ,o g h e â l 67 p lă v â n , p lă v â i, p lă v iţ , 1 7 8
m o c ir lă 1 0 0 o g li n d i 1 9 8 - p le â tă 116
m o l i e 94 o g o r 26 p le â v ă 3 2
m o lit v ă 146 og râ d ă 38 p le ş â v 177
m orcov 68 o iş t e 24 p liv i 194
m o v i l ă , m o g h il ă 1 0 2 o ji n ă 62 p lo c o n , p o c l 6 n 151
m r e â jă 92 o m â t 104, 240 p lo s c ă 43
m u c e n ic 145 om ori 200 p lu g 18
m u n c i 19 1 o p ă ri 196 p lu tă 57
o p i n c ă 67 p o â lă 64
N â n ă 126 o p le â n 2 5 p o c ă i 206
n ă d e jd e 1 5 9 o p ri 198 p od 37
nădâf 106 o s ie 24
p o d b e â l 73
n ă m it e 1 0 4 , 2 4 0 o ste n i 202, 247
p o d g 6 r ie 2 7
năm ol 99 6 s t r 6 v 98
p 6 d io .ă 4 0
n ă p â stă 1 7 0 o t â v ă 28
p od m ol 99
năpădi 199 otrâ v ă 120
p o d o â b ă 146
n ăp râsn ic 1 8 8 , otreâ p ă 66
P o fti 2 0 6 , 2 3 6
n ă râ v 161 oţ61 56
P o g 6n 27
n ă v ă li 19 9 o ţ 6 t 62
p o g o n ic i 1 3 7
n ă v 6 d 92 ov& s 28
p o iâ n ă 101
 312
G. M IHAILA

Pojâr 54, 119

prlsâcă 94 sădi 69
p o lc 138
pristdl 146 sărâc 187
Poliţă 38
pritoci 195 săvirşi 200
Pol6g 31, 226
propovădui 146 sbdrnic 148
pomănă 146
prordc 145 schilav 177
pon<Jr 102
prost 185 scirbi 207
pon6s 167
proţâp 24 scoâbă 41
p6pă 146
.prund 98 scoc 56
p o r e c lă 1 6 7
puf 86 sc6ică 92
p o r6 in ic 1 5 0
pustie 102 scopi 194
p o ru n c i 2 0 9
puzderii 33 scovârdă 60, 242
p ost 146
scump 182
p o stă tă 27
R ac 92 scund 174
p o stâ v 35
rai 145 selişte 41
p o tc o ă v ă 5 2
rână 120 sfâdă 166
p o t6 c ă 1 0 3
râriţă, râliţă 21 sfat 166
p o t in g 21
ras61 62 sfert 59
p o t6 p 104
râzna 215 sfii 207
p o to p i 195
răchită 73 sfint 145
p o t r iv ă 2 1 7 răcni 209 sfirşi 200
p o v e s te 1 5 0 răsâd 70
sfr^del 46
praf 99
răsâdniţă 70 silă 163
prag 3 6 răsădi 70
sireâp 179
p râ p o r 1 4 6 răscroi 196
sită 42
p ră ştie 1 4 0 răspindi 199
slab 174
p r â v ilă 1 4 8 răspintie 103
slâtină 96
p r â z n ic 1 4 6 răsplâtă 58
slănină 62
p r ă ji 1 9 6 răzbdi (1) 140
sloâtă 105
p ră p â stie 1 0 2 răzbdi (2) (de ţesut) 34 sl6bod 187
prăp ăd i 20 0 răzmeriţă 141
sloi 98
p răsi 1 9 4 , 2 3 4 răzdr 27
sl6vă 147
p ră şi 1 9 4 , 2 2 7 risipi, răsipi 199
sliigă 136
p r ă v ă li 1 9 9 rind 55
sliijbă 136, 146
prea 2 1 2 rîs (1) 86
sluji 136
p r^cista 14 5 rlvni 207
sliijnic -ă 137
p recu p ^ ţ 5 8 rob 137
p re d o slo v ie 1 4 8
smerenie 146
rod 129
smintină 61
p re p e liţă 9 0 rogojină 73
smoâlă 56
p ric in ă 1 6 8 rogăz 72
snop 31
p rie te n 1 8 2 roi 95
sobăl 87
p r ig o n i 1 9 9 rovină 100
sol 134
p rii 1 9 8 râdă 130
sdlnlţă 43
p rilej 1 6 8 riifă 63
sorăc 110
p rim e jd ie 1 7 0 rtimen 174
spiţă 25
p rim e n i 1 9 8
spor 170
p r im i 1 9 9 Săbie 139
spori — sporovăl 209
p rin ăs 1 4 6 sad 69
stâreţ 146
p rip ă s 7 9 sănie 25
stâroste 135
 RUMUTURI v e c h i s u d - s l a v e in l im b a r o m in a 313

s t â v i lă 5 6
tîrn ăc6p 46 v ite â z 1 3 8
stă p tn 1 3 5
s te a g 1 3 9 tîr n o m e â tă , tirn om 6t 32 vîrcolâc 1 4 9
tir tiţă 86 v îrf 1 0 3
s t ic lă 5 3
to c i 1 9 5 v îr s tă 1 1 0
s t îlp 4 0
to p i 1 9 5 , 2 3 0 v lrşă 92
s t in je n 5 9
t6 p liţă 96 v îr t ij 10 5
s t o g 31
to p 6 r 45 v îr t iln iţă 3 4
s t r â jă 1 3 9
top orişte 45 v îr t6 p , h îrt6p 1 0 2
s tr â n ă 1 4 6
tr ă i 2 0 5 v ts lă 57
s tr â ş n ic 1 8 8
tre a z 1 8 4 v lă d ic ă 146
s tr ă d â n ie 1 4 6
tre b u i 2 0 0 v o ie 1 6 2 , 2 2 9
s tr e â şin ă 3 7
trestie 7 3 vo ie v d d 131
stre c h e 9 3 tre tin 78 vo in ic 1 3 8 , 2 3 2
s tr u n g , s t r u g 5 5 trtn tor 95 vrâ b ie 89
s u c â lă 3 4 tr o iţă 1 4 6 vra ci 1 2 0
su ci 1 9 4 tr o s c o t 72 v r a f 54
s u liţă 1 4 0 tru d i 1 9 3 , 2 3 0 v r â jă 1 5 0
s u tă 2 1 1 tr u p 1 1 2 v r â jb ă 1 6 6
su v e ic ă 3 4 vră b 6te 89
Ţ eâ p ă n 1 8 8 v rea sc 75
Ş ip c ă 4 1 ţ e â v ă , ţ6 v ie 3 5 , 50 vred n ic 1 8 4

şp o ri 8 2 ţe lin ă 27 v re j 71

ş te v ie 71 ^ţejsâlă, ce sâlă 52 v re m e 1 0 8 , 2 2 8

ştir 71 v r is tă 1 1 0
U c e n ic 1 4 8 v u lv a ’ 1 1 9
ştirb 1 7 7
ştiu b 6 i 9 5 u ică 121
u li i 95 Zadâr 215
ştiu c ă 9 2
liliţă 41 zâre 1 0 6
u n d iţă 92 zăbâvă 170
T â ic ă 1 2 4
zăbrân ic 6 4
tâ in ă 1 4 6
V âd ră 43 ză d u f 1 0 6
tă r iţe 3 3
v a l (1 ) 97 z ă m is li 14 6
te g lic i 2 4
v a r 56 zăpâdă 1 0 4 , 2 3 8
t e le â g ă 2 4
v ă zd tih 1 0 5 zăv6i 100
t e m n iţ ă 1 4 3
veac 109 zăv6r 36
t £ s lă 4 5
vecernie 1 4 6 zd râv ăn 1 7 3
t ig v ă 6 9 zd reâ n ţă 6 6
v e rig ă 49
t in ă 9 9 zd rob i 1 9 9
v 6 se l 1 8 0
t i s ă , t is 7 3 zid 3 6
v 6 s te 1 6 5
t tlc 1 4 8 zîm b i 201
v e v e r iţă 87
t im p 1 8 8 zm eu 1 4 9
v id ră 87
t t n jâ lă 2 4 v ifo r 1 0 5 zori 1 0 6
tin ji 2 0 7 v in ă 1 6 8 zv o n 1 6 5
tlr g 5 8
tirn 51
 LISTA HĂRŢILOR
1 . O gor
2. A face ogor
3. Greş p. 1 9 -2 0

4 . P la z
5 . R a r iţă
6 . R ă sp în d irea verbu lu i a tmblăti faţă de a treiera
p. 2 9 -3 0
7 . S in o n im ie şi polisem ie : claie, căpiţă
8 . S in o n im ie şi polisem ie : claie, stog, icăpiţă
9 . D iverse form e ale cu vîn tu lu i strung
1 0 . D a lta fierarului
p. 4 7 -4 8
1 1 . R ă z b o i (de ţe su t)
1 2 . D iv erse form e ale cu vîn tu lu i ţesală
1 3 . C iread ă (d e v a ci)
1 4 . (P ă m ln t) n isip o s
p. 8 3 - 8 4
1 5 . C o te ţu l g ă in ilo r
1 6 . C o cin ă
1 7 . Z ă p a d ă , o m ă t, nea i
p. 1 1 3 -1 1 4
1 8 . F a ţ ă — o b ra z J
19. R ană \ p. 1 2 7 -1 2 8
2 0 . U n d e se zice lele f
2 1 . S la b j
2 2 . R ă sp în d ire a a d je c tiv u lu i, pleş, pleşuv faţă de chel, . p. 1 7 5 -1 7 6

chelbos
2 3 . B o ln a v \ p. 2 0 3 -2 0 4
2 4 . S în t o b o sit '
2 5 . (D o i tin e ri) se iu besc 1 p. 2 1 3 -2 1 4
26. Da
 C U P R IN SU L
P as.

Cuvtnt în a in te .................................................. ................................................ ....................................... 5

In tr o d u c e r e ........................................................................................................ ........................................................... 7

Pa r te a i

În c e r c a r e d e c l a s if ic a r e a Îm p r u m u t u r il o r ve c h i su d -s l a v e

în L I M B A R O M lN Â

a . s u b s t a n t iv e

I. Cuvinte referitoare la agricultură ' ........................................................ 18

1. U n e lt e a g r ic o le . M ijlo a c e d e t r a n s p o r t ................................................................. .... 18

2. T e r e n u r i a g r ic o le . P r e lu c r a r e a p ă m în t u lu i ............................................. . 26
3. F î n , c e r e a le ; s tr în g e r e a şi p r e lu cra re a l o r ............................................................ 28
4. P r e lu c r a r e a in u lu i, c în e p ii. F a b r ic a r e a p ln z e i, p o s t a v u l u i ........................... 33

II. Cuvinte referitoare la cultura materială. Casa şi curtea ţărănească. Aşezări omeneşti 36
5 . C a s a , c u r t e a ; c o n s t r u c ţ ii g o s p o d ă r e ş t i, m a te r ia le d e c o n s t r u c ţ ie ; a ş e z ă r i
o m e n e ş t i .................... ...................................................... .... ....................................................... 36
6 . O b ie c t e c a s n i c e ............................................................ .... ....................................................... 42
7. I n s t r u m e n t e ^i o b ie c t e d e g o s p o d ă r ie ; d iv e r s e o b ie c t e c o n c r e t e . . . 44
• 8 . M e s e r ii, in d u s t r ie e t c . ......................................................................................................... 55
9 . T r a n s p o r t u r i p e a p ă .................................................................... .......................................... 56
1 0 . C o m e r ţ , m ă s u r i ............... ................................................................................................... ..... 57
1 1 . H r a n ă ’ . ...................................................................... ......................... ................................... 59
1 2 . î m b r ă c ă m i n t e , î n c ă l ţ ă m i n t e ......................... ............................................ ......................... 62

III. Cuvinte referitoare la regnul vegetal ... .......................................................................... ..... 68

1 3 . P l a n t e c u l t i v a t e .................... .................................. ................................................................. 68
1 4 . P l a n t e d e c l m p şi d e p ă d u r e .......................................................................................... 71
. 1 5 . C o p a c i , a r b u ş t i ................................................................................ .. ..................................... 73

IV . Cuvinte referitoare' la regnul a n i m a l .............................................................................................. 77

1 6 . Â n im a l e d o m e s t i c e ................................................................................................................... 77
1 7 . P ă s ă r i d o m e s t i c e .......................................................................... ......................... ..... . 85
318 G. MIHAILA

Pag.

1 8 . A n i m a l e s ă l b a t i c e ............................................................................................................................. 86
1 9 . P ă s ă r i s ă l b a t i c e ................................................................................................................................... 89
2 0 . P e ş t i, p e s c u i t ...................................................................... .................................................................. 91
2 1 . C îte v a n u m e d e i n s e c t e ............................................................ ................................................ * 93
2 2 . A lb in ă r it . .......... ............. “ ......................................................................................................... 94

V. C u v in te refer ito a r e la n a tu ra î n c o n j u r ă t o a r e ......................................................................................... 96

2 3 . R e lie f , a p e .......... ........................................ .................................................................................. 96

2 4 . F e n o m e n e a le n a t u r i i .................................................................................................................. 103
25. T im p u l. . . . ...................... ........................................................................................ 107

V I. C u v in te r efer ito a r e la c o r p u l o m e n e s c ; b o li ,m e d ic in ă p o p u la r ă ............................................... 111

2 6 . C o rp u l o m e n e s c .................................................................................................................. ..... 111

2 7 . B o l i , m e d ic in ă p o p u l a r ă ...................................................... ...................................................... 119

V II. C u v in te referito a re la rela ţiile s o cia le ale o a m e n ilo r . . ............................................................... 120

2 8 . N u m e d e r u d e n ie şi te r m e n i d e a d r e s a r e .................................................................. 120
2 9 . D i n t e r m in o lo g ia s o c ia l-p o lit ic ă . N u m e d e fu n c ţ ii şi r a n g u r i în o r în -
d u ire a fe u d a lă . ............................................................................................ ...................................... 130
3 0 . S ta re a s o c ia lă , p r o fe sii e t c .......................................................................................................... 135
3 1 . D in t e r m in o lo g ia m i l i t a r ă ...................................................................... ..... 138
3 2 . R e la ţ iile fe u d a le , o r g a n iz a ţia d e s t a t , s o c i e t a t e a ................................................. 141
3 3 . D in te r m in o lo g ia b is e ric e a s c ă .................................................................................................. 145
3 4 . C u v in t e re fe r ito a r e la c a r t e , s c r ie r e , c u l t u r ă ............................................................ 147
3 5 . O b ic e iu r i, c r e d in ţe p o p u la r e , fo lc lo r ....................................................................... ..... . 148

V III. C u v in te r efer ito a r e la v ia ţa in te r io a r ă , s p ir itu a lă a o m u lu i ................................................... 152

36. S tă r i s u fle te ş ti, c a lit ă ţ i, s tă r i a le v o in ţ e i ............................................................ . 154

3 7 . V o r b ir e , s u n e te ...................................... ' . ............................................. ..... 164
3 8 . C u v in t e a b s tr a c te e x p r im în d c a u z a lit a t e , c ir c u m s t a n ţe e t c . . . . . . 167

B . A D J E C T IV E

39. în s u ş ir i fiz ic e a le o a m e n ilo r (ş i, în g e n e r a l, a le fiin ţ e lo r şi lu c r u r ilo r ) 173

40. în s u ş ir i fiz ic e a le a n im a le lo r d o m e s tic e . . . - ................................................... 178
41. în s u ş ir i p s ih ic e a le o m u lu i (c a lit ă ţ i şi d e fe c te ) . .................................................... 179
42. D e te r m in ă r i a le o m u lu i d in p u n c t d e v e d e r e s o c i a l ............................................ 187
43. D iv e r s e în su şiri c o n c re te sau a b s t r a c te a le o b ie c te lo r în g e n e r a l . . . 188

C. V E R B E

4 4 . M u n c a , p ro c e se te h n ic e şi d e p r o d u c ţ i e ..................................................................... ..... 190

4 5 . D iv e r s e a c ţiu n i c o n c r e t e ....................................................................... ...................................... 196
4 6 . R e a c ţ ii şi stă ri ale c o rp u lu i o m e n e s c . . .................................................................... ..... 201
4 7 . S tă r i s u fle t e ş t i . . . . . ' ............................... .......................................................................... 205
4 8 . V e r b a d i c e n d i ........................................... ..................................................... 207

D. ALTE PĂRŢI DE V O R B IR E

4 9 . N u m e r a l u l ............................................................................................................................................ 211
5 0 . A d v e r b e şi p r e p o z i ţ i i ................................................................................................................. 212
 ÎMPRUMUTURI VECHI SUD-SLAVE IN LIMBA ROMINA 319

PARTEA A II-a

O B S E R V A Ţ I I L E X I C O -S E M A N T I C E
Pag.

I. U n ele te n d in ţe g en era le ale e v o lu ţiei sem a n tice a îm p ru m u tu rilo r v ec h i su d -sla ve

In lim b a r o m t n ă ..................................................................................................................................................... 219

1 . C u v in t e m o n o s e m a n tic e care şi-a u p ă s tr a t s e n s u l ................................................ 224

2 . C u v in t e s la v e p o l i s e m a n t i c e ................................................................................................ 225
3 . C u v in t e cu sen su ri n o i în lim b a r o m î n ă ..................................................................... 230

I I . D e s p r e n u m ă r u l ş i „c ir c u la ţia ” cu vin telor de orig in e slavă tn lim ba ro m tn ă . . . 248

A nexa I . C u p r iv ir e la sin o n im ia elem e n te lo r sla v e în lim b a r o m î n ă .................................. 255
A nexa I I . P r o b le m e le a lc ă tu ir ii u n u i d ic ţio n a r e tim o lo g ic a l îm p r u m u tu r ilo r sla v e în
li m b a r o m în ă ............................................................................................... 262
î n c h e i e r e ...................................... ............................... .............................................................................................................. 274
P e 3 io M e : J J p een u e w otcH ocjiaenncK ue aauM cm eoeaH un e pyMUHCKOM H 3 u n e ............................ 279
R e s u m t : a n c ie n s e m p r u n ts sla v e s m e rid io n a u x en r o u m a i n ........................................................... 287
B i b l i o g r a f i e ........................................... ......................................... ................................................................... ..... 293
I n d ic e de c u v i n t e ................................................................................................................................................................... 309
L i s t a h ă r ţilo r ......................................................................................................................................................................... 315
 V

Redactor de carte : Stella Cismaş

Tehnoredactor: Petru Brumă

Dat la cules: 26.03.1960. Bun de tipar: 27.08.1960. T i r a j : 750 eo\

Hirtie semivelină 66 fl/m*. Formai: 16/70 x 100. C oli ed ito ria le:
21,61. Coli de tipar: 20. 0636J1960. Indicele de clasificare pentru
bibliotecile mari: 469-316.3. Indicele de clasificare pentru bibliotecile
m ie i: 4 R —3.

Tiparul executat sub c-da nr. 1402 la întreprinderea P o lig r a f ic i

nr. 2, str. Brezoianu nr. 2 8 - 2 5 , Bucureşti — B .P .R .
 E R A T Ă

Pag. r ln d u l în lo c de: se v a citi : din v in a :

21 17 d e su s 372 361 a u toru lu i

61 3 d e su s V asm er, I 640 V asm er, II 640 „
202 6 d e jo s h . 26 h . 24 „
215 4 d e jo s h. 24 h. 26 „
251 8 d e jo s R . G . P io tr o v s k i L . A . N o v a c şi ,
R . G . P io tr o v s k i

O. 1492 — G. Mihăilă, îm prum uturi vechi sud-slave in limba r c m î n a