765

FONETICĂ ŞI DIALECTOLOGIE
XXX, 2011 Apare o dată pe an
SUMAR
VASILE FRĂŢILĂ, Formarea cuvintelor în dialectul istroromân ............................................ 5

MARIA MARIN, Termeni pentru viclean în graiurile dacoromâne sudice ............................... 21
IULIA MĂRGĂRIT, Atestări „involuntare” ............................................................................. 27
ECATERINA MIHĂILĂ, Nume de locuri provenite din antroponime de origine latină .......... 35
MANUELA NEVACI, CARMEN-IOANA RADU, Leagăn în ALRR. Sinteză. Digitalizare
şi aspecte geolingvistice ................................................................................................. 45
NICOLAE SARAMANDU (coordonator), MARILENA TIUGAN, IRINA FLOAREA,
ALINA CELAC, Dicţionar meglenoromân, Litera B .................................................... 51
TEOFIL TEAHA, Din lexicul latin moştenit în graiurile româneşti actuale (X) ....................... 117
CATALINA VĂTĂŞESCU, Rom. Stirigoaie. Consideraţii semantice şi etimologice .............. 127
OHARA DONOVETSKY, Forme şi valori ale verbului în graiurile munteneşti (IV) .............. 135
NOTE LEXICALE
IULIA MĂRGĂRIT, Note lingvistice pe baza volumului Românii din Bulgaria, Timoc, I...... 181
RECENZII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE

Sărbători şi obiceiuri. Răspunsuri la chestionarele Atlasului etnografic român, Românii din
Bulgaria. Volumul I, Timoc, de Emil Ţârcomnicu, Ionuţ Semuc, Lucian David,
Adelina Dogaru, Cristina Mihală (Iulia Mărgărit) ......................................................... 189
CRONICĂ
Sur l’histoire de l’Atlas linguarum Europae (ALE) (Joep Kruijsen) ......................................... 193
Note despre românii de pe cursul inferior al Niprului, din Donbas şi Caucaz (Vasile Pavel) .............. 205
„Al patrulea Simpozion Internaţional de Lingvistică”, Bucureşti, 5–6 noiembrie 2010
(Manuela Nevaci, Carmen-Ioana Radu) ........................................................................ 211
INDICE ....................................................................................................................................... 217
FD, XXX, Bucureşti, 2011, p. 1–233

FONETICĂ ŞI DIALECTOLOGIE
XXX, 2011 Paraît une fois par an
SOMMAIRE / SUMMARY
VASILE FRĂŢILĂ, La formation des mots dans le dialecte istroroumain ............................... 5

MARIA MARIN, Terms for viclean in the south Dacoromanian subdialects ........................... 21
IULIA MĂRGĂRIT, “Involuntary occurencies” ....................................................................... 27
ECATERINA MIHĂILĂ, Place names resulted from anthroponyms of latin origin ................ 35
MANUELA NEVACI, CARMEN-IOANA RADU, Leagăn in ALRR. Sinteză. Digitalization
and geolinguistic aspects ................................................................................................ 45
NICOLAE SARAMANDU (coordinator), MARILENA TIUGAN, IRINA FLOAREA,
ALINA CELAC, Meglenoromanian dictionary, Letter B ............................................... 51
TEOFIL TEAHA, Mots herites du latin dans les parlers roumains actuels (X) ........................ 117
CATALINA VĂTĂŞESCU, Rom. Stirigoaie. Semantic and etymological aspects ....................... 127
OHARA DONOVETSKY, Forms and values of the verbs in the Muntenia dialect (IV) .......... 135
NOTES LEXICALES
IULIA MĂRGĂRIT, Linguistic notes on the basis of Românii din Bulgaria, Vol. I, Timoc, I ......... 181
COMPTES RENDUS ET NOTES BIBL1OGRAPHIQUES

Holidays and customs. Answers at the questionnaires of Atlasul etnografic român, Românii
din Bulgaria. Volume I, Timoc, by Emil Ţârcomnicu, Ionuţ Semuc, Lucian David,
Adelina Dogaru, Cristina Mihală (Iulia Mărgărit) ......................................................... 189
CHRONIQUE
Sur l’histoire de l’Atlas linguarum Europae (ALE) (Joep Kruijsen) ......................................... 193
Notes about the Romanian people from the inferior course of the Nipru, from Donbas and
Caucaz (Vasile Pavel) ..................................................................................................... 205
“The fourth International Linguistic Symposium”, Bucharest, 5th–6th November 2011
(Manuela Nevaci, Carmen-Ioana Radu) ........................................................................ 211
INDEX ........................................................................................................................................ 217

FORMAREA CUVINTELOR ÎN DIALECTUL ISTROROMÂN
VASILE FRĂŢILĂ
Istroromâna posedă foarte puţine mijloace interne (sufixe, prefixe, inclusiv

compunerea) cu ajutorul cărora să formeze cuvinte noi. Cauza o constituie „pe de o
parte, necesitatea redusă de cuvinte noi într-un mediu cu un număr foarte mic de
vorbitori, iar pe de altă parte, posibilitatea care există la populaţia bilingvă de a
împrumuta din cea de-a doua limbă cuvântul necesar pentru o noţiune” (Kovačec
1971: 162)1.
Situaţia de mai sus este ilustrată, aşa cum arată Puşcariu 1926: 206, şi prin
faptul că lipsesc cu desăvârşire adjectivele şi substantivele verbale în -tor (-sor),
abstractele verbale în -tură (-sură), adjectivele în -os şi -esc, precum şi femininele
în -easă sau adverbele în -eşte. De multe ori, în locul unor derivate cunoscute de
dacoromână, istroromânii recurg la perifraze: astfel în loc de ‘ierbos’ şi de ‘spinos’
ei spun pľir de ¯årbę (Suşnieviţa), respectiv åre spire (Jeiăn), în loc de ‘a sângera’
se întrebuinţează perifrazele: sănze trl™ sau sănze trl™ afåra, în loc de ‘a pescui’
spun loví ribe.
Şi după Bărdăşan 2009: 510–511: „Formele lingvistice dezvoltate în
interiorul dialectului istroromân de la baze lexicale latineşti prin derivare,
compunere sau schimbarea valorii gramaticale sunt reduse din punct de vedere
cantitativ. Productivitatea resurselor lingvistice proprii este slabă şi limitată, aspect
ce justifică imposibilitatea de întărire şi îmbogăţire a fondului lexical vechi prin
elemente noi dezvoltate de la cele latineşti”.
1. DERIVAREA CU SUFIXE
1.1. Sufixele substantivale
-AR (< lat. -arius, sl. -arĭ) este moştenit în kÊrburår (< lat. carbonarius),
pecurår ‘cioban’ (< lat. pecorarius), gľindår ‘ghindar, stejar’ (< lat. glandarius),
furnigår ‘furnicar, muşuroi’ (< lat. formigarium – PEW 683; CDDE 699).
1
În ceea ce priveşte istroromâna, limba de împrumut a fost şi este în continuare croata, iar într-o
anumită perioadă, italiana (în special dialectul veneţian), mai ales pentru graiurile de sud.

6 Vasile Frăţilă 2
Format cu siguranţă în interiorul istroromânei este peducľår ‘păduchios’

< ir. peducľu (< lat. peduculus) + suf. -år, înregistat din Jeiăn de Puşcariu 1926:
208, de ALR II MN [6810] păduchios: peducľåru ali pac uşivăţ şi de Kovačec
1998: 144: peducľår, -u, s. m., glosat ‘ušlivac’, adică ‘păduchios, plin de păduchi’2.
Termenul istroromân are sens peiorativ-glumeţ (cf. dr. ştrengar, hoinar),
corespunzând germ. „Lausbub” (< Laus ‘păduche’ + Bub ‘băiat, ştrengar’)
(Puşcariu 1926: 208) şi muntar ‘putinei’ (Sârbu–Frăţilă 1998: 231), provenit din ir.
*untår ‘putinei’ < unt + -år (cf. dr., prin Moldova, untar ‘putinei’; reg. untăriţă
‘idem’), influenţat de cr. maslo ‘unt’.
Format pe teren istroromân pare a fi ¯erbår ‘vânzător de plante medicinale’
< ¯årba / ¯årbę (< lat. herba) + -ar, înregistrat de ALiI, h. 141 din Noselo alături de
travår ‘idem’ (< cr. trava ‘iarbă’). Termenul de la Noselo poate fi o „traducere”
sau un semicalc după cr. travar, mai ales că în română sufixul -ar este accentuat.
Analizabile în cadrul istroromânei sunt: båčvar / băčvar / bâţvar ‘dogar’ < cr.
bCčvar ‘idem’, cf. însă şi ir. bačva / båčva / båčvę ‘butoi, putină’ < cr. bCčva
‘idem’; bålegar (Bârdo, Scubici) ‘gândac negru de bălegar’ (< cr. balegar), cf. însă
şi dr. bălegar şi ir. bålega ‘balegă’, probabil un cuvânt de origine autohtonă
(Brâncuş 1983: 34–35), bóşcar (Suşnieviţa) ‘pădurar’ (< boşca / bosca ‘pădure’ <
cr. boška ‘idem’ < it.; candelår ‘sfeşnic’ (< cr. candèlār < it. candelara), cf. şi ir.
candela /candelę ‘lumânare’ (< cr. candela, it. candela); jåbar ‘şorecar comun’
(Buteo buteo) (< cr. čakavian žabar ‘idem’ < cr. žaba ‘broască’), cf. şi ir. jåba
‘broască’.
Puşcariu 1926: 208 menţionează, după listele lui Bartoli, următorii termeni
împrumutaţi din croată, derivaţi cu suf. -ar, termeni având sensul de ‘păstor’:
cońaru ‘stăvar’ (< cr. konjar ‘idem’), cravåru ‘văcar’ (< cr. kravar, deşi våkę
există), ovčåru ‘oier’ (< cr. ovčar), volåru ‘păzitor de boi’ (< cr. volar). După
Byhan 1899 sunt înregistraţi termenii: klutsár ‘lăcătuş’ (< cr. klučar), zidáru (< cr.
zidar), iar, după Kovačec 1971: 164, îi enumerăm pe următorii: bicår ‘măcelar’
(< cr. bikar ‘idem’), bobnar ‘rotar, dogar’3, pétľar (Jeiăn), glosat ‘prosjak’, adică
‘cerşetor’, ‘sărac’, ‘nevoiaş, milog’4, stražår ‘străjer, paznic’ (< cr. stražar ‘idem’
< straža ‘pază, strajă’).
Funcţia principală a sufixului -ar / -år constă în indicarea ocupaţiei legate de
obiectul denumit de lexem: bic-ar, boşc-ar, cârbun-ar etc. În furnigår are sens
colectiv, şi, din perspectivă istorică, şi în peducľår.
-AT (< lat. -atus), sufix-morfem cu ajutorul căruia se formează participiul de
la conj. I, este întrebuinţat cu valoare substantivală: rugåt ‘rugăminte, rugăciune’,
2
Cr. ušlivac ‘păduchios’ < cr. uš ‘păduche’ + suf. adj. -liv- + -ac (< sl. ьcь).
3
În Kovačec 1998: 39, glosat prin cr. ‘kolar’, este explicat prin germ. Wagner, deşi mai
aproape atât din punct de vedere fonetic, cât şi din punct de vedere semantic este germ. Buttner
‘dogar, butar’.
4
Etimonul cuvântului ir. pécľar / pétľar îl reprezintă însă cr. peltjar = pekljar = pétljar
(Istria), care, după Skok 1972: 652, ar fi un împrumut din germ. Bettler ‘cerşetor’.
3 Formarea cuvintelor în dialectul istroromân 7
sculåt ‘înviere’, dar şi adjectivală: secåt ‘uscat’, spiråt ‘spinos’. Interesant este
derivatul suptå (< supt, participiul lui suje + suf. verbal de conj. I, -a), cu sensul ‘a
alăpta’.
-Ę (< -§a < lat. -ella) formează feminine de la masculine, având şi valoare
diminutivală: câr™ (< *câr§a) ‘căţea’ (Jeiăn) (< câre ‘câine’< lat. canem).
-A, cu aceeaşi valoare, îl găsim în breca (sud) ‘căţea’ (< brec ‘câine’ < cr.
dial. bråk < it. brac ‘câine de vânătoare’).
-EL (< lat. -ellus) a fost înregistrat de Maiorescu 1900 în copăcel (Jeiăn) şi
coşel ‘cocoşel’. După Puşcariu 1926: 209 ambele forme sunt suspecte, deoarece
dacoromânescului -el în istroromână trebuia să-i corespundă -™: cf. ir. viţ™ ‘viţel’
(< lat. vitellus), la care se poate adăuga [n.n. V.F.] şi furiĉé, pl. furiĉeľ ‘buboi,
furuncul’ (< *furicellus < lat. furus ‘hoţ’ + -icellus, cf. lat. furunculus, *furuncellus).
-OŃ, -OŃE (< lat. -oneus, -onea), sufix moţional, formează feminine de la
masculin: lupóńe ‘lupoaică’ (< lup < lat. lupus), ursóńe ‘ursoaică’ (< urs < lat.
ursus), concurat însă de -iţa / -iţę (< cr. -ica): lupiţa ‘lupoaică’, ursiţa ‘ursoaică’.
Sufixul masculin -oń îl găsim cu sens moţional în strigóń (în textele lui Puşcariu
notat strigon) ‘strigoi’ (< striga) şi în guscon (AliI 564) ‘gâscan’ (< gusca ‘gâscă’
< cr. guska).
-UŢ (< lat. -uceus), cu valoare diminutivală, îl găsim în capúţ ‘căpşor’
(< cap + -uţ), barbúţ ‘bărbie, barbă’ (< bårba / bårbę ‘barbă, bărbie’), calúţ
(< cå(l) + -uţ). Puşcariu 1926: 208 precizează că -uţ s-a păstrat numai în barbúţ
‘barbă’ (fără sens diminutival) în Suşnieviţa şi Noselo, dar sufixul a mai fost
înregistrat ulterior de Cantemir 1959: 160 în caluţ ‘omidă’ şi în capuţ ‘căpşor’.
-UŞ, -UŞA, sufix moştenit probabil din substrat (Brâncuş 2007: 56), a fost
înregistrat în Noselo şi Sucodru în: kərpušε, respectiv kərpuša, cu pl. kərpuše (ALiI
920) < cr. krpËša ‘căpuşă’, care reprezintă rezultatul unei contaminări între rom.
căpuşă şi cr. krlja, krpele, cu sensuri asemănătoare. Rom. căpuşă < cap + -uşă (cf.
şi alb. këpushë). După Skok 1972: 204, cr. krpelja < krlja f. (goveda i ovcija =
bovine şi ovine – n.n. V.F.), însemnând 1. tabanus bovinus, 2. melophugus ovinus,
provine din krljep, prin metateza l-p, cum o dovedeşte krpuša < krp + -uša. În ceea
ce-l priveşte pe rom. căpuşă, Skok 1972: 211 s.v. krpuša1, admite că termenul
nostru, păstoresc prin excelenţă, provine din *cap derivat cu suf. -uş / -uşă (cf. şi
alb. këpushë), de origine ilirică, fără să excludă şi un suf. slav -uša.
-UŞOR (< -uş + -or) se găseşte într-un singur derivat: oşor ‘ou’, ‘testicul’,
apărut probabil pe vremea când u semivocalic din oÌ (> ov) nu se consonantizase
încă: oÌşor > oşor5.
O serie de sufixe cunoscute de dacoromâni, cândva uzuale şi în istroromână,
au fost înregistrate numai în antroponimie şi toponimie, şi astăzi ele
nemaisimţindu-se ca elemente derivative. După materialul strâns de Popovici 1914:
5
După Graur 1970: 225, -ş- din -şor (acesta fiind mai vechi decât -işor, -uşor) e un element
sufixal „care face parte din diverse sufixe diminutivale româneşti şi a cărui origine pare a fi foarte
veche” (Brâncuş 2008: 260).
35–42 şi de el însuşi, Puşcariu 1926: 207 le înşiruie pe următoarele: -ala şi -alo:

Piscala, Puţalo; -ån: Belån, Borocån, Mişån, iar din textele culese de el: Beneţån,
Dvo¯ån şi Borocån6; -åş: Vidåš (alături de Vida), în textele lui Puşcariu Vidås; -eş:
Beleş, Måleş, Pikeş (nume de berbeci); -ilă: Trohilă; -iş: Petriş; -otă: Bacotă; -uľa:
Givuľa, Slavuľa, Şarúľa (toate nume de oi)7; -uş: Plavuşa (vacă), Biluşa (oaie),
Mărcuşa (oaie).
De origine slavă (croată) sunt următoarele sufixe:
-ALNIC (< sl. -alnik): pişalnic ‘băşică’ (Jeiăn) < pişå (< lat. pissiare) + -alnic.
-CĂ, -KĘ (< sl. -ka) formează feminine de la masculine: puľkę ‘puică’
(< puľ ‘pui’, ‘pasăre’ < lat. pulleus). Ir. porca / porkę ‘scroafă’ îl continuă pe lat.
porca ‘idem’, cf. şi dr. poarcă ‘idem’; cf. şi it. porca ‘idem’.
-EŢ / -ĂŢ / -ÂŢ (accentuat şi neaccentuat) (< cr. -ac < sl. -ьcь). Cu ajutorul
sufixului -âţ /-ăţ / -eţ este identificat cel care îndeplineşte o funcţie, care este
posesorul unei calităţi sau care are o anumită origine locală: hlapâţ / hlåpâţ / hlapăţ
‘om de serviciu, slugă’ (< cr. dial. hlCpac < cr. hlCp < sl. com. *chlopъ ‘rob’ –
Skok 1971: 671, s.v. hlCp), lovâţ / lovăţ ‘vânător’ (< cr. lovac, cf. şi ir. lov
‘vânătoare’ < cr. lov ‘idem’), (t)calâţ / cåleţ (Jeiăn) ‘ţesător’ (< cr. tkalac ‘idem’):
cåleţu târliţę ali ţ™se pânza (Kovačec 1998: 45), starâţ ‘bătrân, moşneag’ (< cr.
starac ‘idem’) (Jeiăn). Sufixul mai indică originea locală sau etnică a cuiva:
je¯åneţ, pl. je¯ånţi ‘locuitor al satului Jeiăn’ (< cr. žejanec; žejanci), munăţ, pl.
munţi ‘locuitor al satului Mune’ (< cr. munac; munci), lovrånâţ, pl. lovrånţi
‘locuitor din Lovran’ (< cr. lovranac; lovranci), bosanaţ, pl. bosanţi ‘bosniac’
(< cr. bosanac; bosanci), dalmatinaţ, pl. dalmatinţi ‘dalmat’ (< cr. dalmatinac;
dalmatinci), sârbi¯ånaţ, pl. sârbi¯ånţi ‘sârb’ (< cr. srbijanac; srbijanci), slovenăţ,
pl. slovenţi ‘sloven’ (< cr. slovenac; slovenci) etc.
-IČ / -IT / -IŢ (< cr. -ić) derivă diminutive de la masculine şi neutre: arelič
‘ineluş’ (< arel ‘inel’ < lat. anellus), asirič / asiriţ ‘măgăruş’ (< åsir ‘măgar’ < lat.
asinus), bovič / boviţ ‘juncan, tăuraş’ (< bov < bo(u) < lat. bovus), calič / caliţ
‘mânz’ (< cå(l) < lat. caballus), capiţ ‘căpşor’ (< cåp < lat. caput), caprič ‘ied’
(< cåpra ‘capră’ < lat. capra), carelič ‘căţeluş’ (< căre ‘câine’ < lat. canem),
corbič ‘corb mic’ (< corb < lat. corvus), cuţitič ‘cuţitaş’ (< cuţit < lat. cotitus), fokič
‘foc mic’ (< foc < lat. focus), ¯edič / ¯adič ‘ied’ (<¯ed < lat. haedus), respectiv
formă contaminantă între ¯ed şi împrumutul croat jarič ‘idem’ (< jarič < jarac
6
După Kovačec 1971: 164, sufixul -ån, indicând ocupaţia sau apartenenţa, ar putea fi cu greu
separat din punct de vedere sincronic. Această separare, continuă Kovačec, „şi-ar găsi o justificare,
doar în câteva substantive, care, în plus, nici nu sunt prea frecvente (câršťån, gvard-i¯-ån, istri¯-ån,
meric-ån, tali¯-ån) şi care pun în lumină sufixul, în general, prin intermediul părţii croate a conştiinţei
lingvistice bilingve. Alte substantive, ca partizån, župån, baršľån, nu sunt analizabile din punct de
vedere sincronic”.
7
Creat pe teren ir. trebuie să fie minţuľe, -a ‘mincinos’ (< minţi + -uľa): glosat de Kovačec
1998: 117, prin cr. ‘lažac’: aşåľ minţuľe şi pocvariţ omir = oameni aşa mincinoşi şi destrăbălaţi: cr.
takvi lačci i pokvareni ljudi.
‘ţap’), junkič / junkiţ ‘juncan’ (< junc < lat. iuvencus), ľepurič ‘iepuraş’ (< ľepur
< lat. lĕporem), merič ‘mărul lui Adam’ (< mer < lat. melum = malum), mikič, adj.
‘mic, micuţ’ (< mic < lat. micus), muntarič, dimin. de la muntar ‘putinei’ mńelič
‘noatin’ (< mńe(l) < lat. agnellus), perič ‘perişor, puf’ (< per < lat. pĭlus), pičorič
‘picioruş’ (< pičor < lat. *peciolus), porkič / porkiţ ‘purcel’ (< porc < lat. porcus),
puľič /puľiţ ‘pui de pasăre’ (< puľ ‘pui, pasăre’ < lat. pulleus), pumnič, dimin. de la
pumăn ‘pumn’ (< lat. pugnus), scandič / scandiţ / scandit” ‘scăunel, măsuţă’
(< scånd < lat. scamnum), viţelič, dimin. de la viţé(l) (< lat. vitĕlllus) etc.
Puşcariu 1926: 207 a notat după diversele izvoare următoarele formaţii:
mladić ‘tânăr, fecior’ faţă de mlåd, fečoriću (Jeiăn, Suşnieviţa), fetiću („čela micu
se ziče fetiću”), cozliću ‘ied’ (< cr. kozlić ‘idem’), mjelić ‘miel mic’, calić ‘căluţ’,
clopotić ‘clopoţel’, porkić ‘purcel’, puľić ‘păsărică’, mikić ‘micuţ’, care apare
întărit printr-un nou -ić: mikicic (= mikiţiţ) şi numai prin formă diminutivală:
čaturiću (Grobnic) ‘tăciune’, pierzându-se čaturu < tačuru (< lat. titionem), prin
metateza t–č > č–t.
Kovačec 1971: 163, notează următoarele derivate: armarič ‘dulăpior’
(< armar), motorič ‘motoraş’ (< motor), ľepurič ‘iepuraş’ (< ľepur), scandič
‘scăunaş’ (< scånd), adăugând că în sud (uneori şi în Jeiăn), morfemul -ić prezintă
alomorful -it”: fečorit” (în Jeiăn), conit” ‘căluţ’ (< coń ‘cal’) (numai în Jeiăn),
mladit” (numai în sud), pomå¯it” (numai în sud) ‘(luna) iunie’(< po- må¯ ‘mai’ +
-it”). În Suşnieviţa avem în loc de -ič, -it”, -iţ: caligeriţ ‘pantofar, cizmar’ (< cr.
kaliger ‘pantofar’). Tot Kovačec 1971: 104 precizează că „la unele substantive
morfemul de derivare nu mai este simţit ca unitate aparte, ci ca o parte componentă
a lexemului: bozit”, mladit”, conit”, adică sufixul nu mai îndeplineşte rolul de
modificator diminutival, el formând cu lexemul de odinioară bož- (bog-), mlad-,
coń- o unitate lexicală indestructibilă”.
-IIE (-i¯-e) (sl. < -ija) indică locul destinat pentru desfăşurarea unor activităţi:
covači¯eˆ / covaţi¯e ‘fierărie’ (< covač ‘fierar’), fabreri¯e ‘fierărie’ (Suşnieviţa)
(< fabro ‘fierar’ < it. fabro ‘idem’ + -ărie), cuscri¯e ‘înrudire prin alianţă între
părinţii a doi soţi’ (< cuscru < lat. consocer). Direct din croată este împrumutat
bogati¯e ‘bogăţie’ (< cr. bogatija), faţă de bogåt (< v. sl. bogatǔ).
-IŢA / -IŢĘ (< sl. cr. -ica) are mai multe valori:
a) sufix moţional, ajută la formarea femininelor de la masculine: corbiţę
‘femela corbului’ (< corb < lat. corvus), ľepuriţa / ľepuriţę ‘iepuroaică’ (< ľepur <
lat. lĕporem), lupiţa ‘lupoaică’ (< lup < lat. lupus), ursiţa ‘ursoaică’ (< urs < lat.
ursus), medvidiţa (în sud) ‘ursoaică’ (< cr. medvijedica), fra¯eriţę ‘logodnică’
(< frå¯år ‘logodnic’ < germ. Freier), gospodariţę ‘gazdă, gospodină’ faţă de
gospodår, ţesariţę ‘împărăteasă’ faţă de ţesår ‘împărat’.
b) sufix diminutival, formează diminutive de la substantivele feminine:
åsiriţa ‘măgăriţă’ (< åsira ‘măgăriţă’ < lat. asina), ¯epiţę ‘mânză’ (<¯åpę / ¯åpa <
lat. equa), caderíţę ‘căldăruşă’ (< cad™re ‘căldare’ < lat. caldaria), calíţę ‘potecă,
cărare (a părului)’ (< cåla ‘potecă de munte bătută de turme, cărare’, dimin. de la
cåle (< lat. callis, -em), cupiţę ‘cană mică, cupă mică’ (< cupa), l™mniţę / l™mniţa
‘copăcel, surcea, aşchie’ (< lemăn ‘lemn’ < lat. lignus), limbiţę ‘omuşor’ (cf. şi în
Transilvania limburuş şi în ar. limba ţea mica, limbăriţă), linguriţę ‘linguriţă’,
‘omuşor’, ‘cavitate mai sus de stern, lingurea’ (< lingura < lat. lingula), fetiţa /
fetiţę ‘fetiţă’ (< fęta / fętę ‘fată’ < lat. feta), frajiţa ‘căpşună’, ‘fragă’ (< fraj s.m.
fraje s.f. < lat. fraga), ¯ediţę / ¯ådiţa ‘pui de capră’ (< ¯åda ‘iadă’ < lat. haeda),
merindiţa ‘prânz, dejun’ (< merindę < lat. merendam), mľåliţa / mľåliţę, mńåliţa
‘mieluţă’ (< mľå ‘mia’ < lat. agnella), notiriţę ‘noatină’ (< notira ‘noatină’), ocľíţe
‘ochişori’ (< ocľu, orientat după cr. očice), oľíţę / oliţa ‘oală mică’ (< olę ‘oală’),
oličíţa ‘cană, ulcică’ (< olę + -ičiţa), porkiţę ‘purcea, purceluşă’ (< porc ‘porc’ sau
porca / porkę) ‘scroafă’ < lat. porca), puľiţę / puľiţa ‘pui de pasăre’ (< puľ ‘pasăre’
< lat. pulleus), uşiţę, dimin. de la uşe ‘uşă’ (< lat. ustia, pl. lui ustium), viţeliţę /
viţeliţa ‘viţea’ (< viţę(l) + -iţa).
c) nume de agent, numai în derivatul koptorítse ‘bucătăreasă’, presupune un
coptór < lat. coctorius, -a, -um, cu orientare după cr. pekaríca (Puşcariu 1926: 208).
-INA / -INĘ (< cr. -ina). După Kovačec 1971: 164, cu ajutorul acestui sufix
[-in-a (-ín-a)] se derivă cuvinte cu valoare afectivă, indiferent dacă este vorba de
ceva simpatic sau de ceva antipatic, întrucât una dintre nuanţe reiese chiar din
context, deci de la un cuvânt-bază: båb-in-a, drac-ín-a, duh-(ov)-ína ‘fantomă,
stafie’, ţigan-in-a, fét-in-a ‘fată de măritat’, féčor-in-a ‘flăcău de însurat’. Relativ
frecvent, el ajută la derivarea unor augmentative, însă valoarea lor augmentativă
este cel mai adesea slab reprezentată şi, în acest caz, alături de substantiv stă, în
mod obişnuit, şi adjectivul måre, în special în sud: (måre) dråginę ‘vale,
depresiune (mare)’ (< draga ‘vale mică’ < cr. drCga ‘idem’), o (måre) gredinę ‘o
grindă mare (din lemn)’ (< grędę ‘grindă (de lemn)’ < cr. greda ‘idem’), γråština
‘grindină mare’ (< γråška ‘grindină’, ‘piatră’), o (måre) škuľińę ‘groapă mare,
gropan’ (< şcuľa / şcuľe ‘gaură’), o (måre) cå¯bińe ‘colivie mare’ (< cå¯bę ‘colivie,
cuşcă’). Într-o serie de cazuri, cuvintele care conţin sufixul -in-a sunt lexicalizate
din punct de vedere sincronic, ele nemaifiind simţite ca derivate: copina / copinę
‘claie mare de fân’, faţă de copa (întrebuinţat foarte rar), módrina ‘haină
femeiască, fără mâneci, (lungă) până la genunchi’, t”avkina ‘stăncuţă’, alături de
t”avka ‘stancă, ceucă, stăncuţă’.
După aprecierea lui Kovačec 1971: 164, un număr relativ mare de substantive
au numai formal acest sufix, în sensul că lexemele cu care se combină acesta nu se
mai întâlnesc nicăieri, fiind împrumutat de-a gata din čakaviană: mấrţinę
‘mortăciune, mârţoagă’, gârmľåvina ‘tunet prelung’, búbina ‘insectă’8, bấrstina
‘creangă’ (< brst ‘vlăstar, mlădiţă’), contribuind la dispariţia acestui morfem.
Sufixul -in-, afirmă Kovačec 1971: 164, cere după el morfemul -a.
Rolul predominant al sufixului -in-a este de a forma augmentative. Iată
câteva dintre acestea: ârpinę / ârpina ‘piatră mare, bolovan’ (< ârpę / ârpa ‘piatră’
8
ALiI 397 înregistrează însă buba ‘insectă’.
< lat. ripa), båbinę / båbina, augmentativ de la båba (< v. sl. baba), båtinę / båtina
‘baltă mare, băltoacă’ (< båtę / båta ‘baltă’, de origine autohtonă (Brâncuş 1983:
35–37) cf. şi cr. lokvetina ‘idem’ < cr. lokva ‘baltă, băltoacă’), boskinę / boşkinę
‘pădure mare’ (< boskę / boşkę ‘pădure’), cålina augmentativ de la cå(l) (< lat.
caballus), cårninę (sud) ‘carne multă’; ‘om gras’ (< cårnę / cårna, cf. şi cr. mesina
‘idem’ < cr. meso ‘carne’)9.
1.2. Sufixele adjectivale
Sunt puţine în istroromână şi toate de origine croată:

-AST (< cr. -ast). În croată -ast este un sufix adjectival cu o frecvenţă foarte
ridicată indicând culoarea obiectului de la care este derivat: cf. golúbast
‘taubenfarbig’ (< golub ‘Taub’, ‘porumbel’), jastrèbast ‘geierfarbig’, ‘pestriţ’ (< jastreb
‘erete, uliu’), lCsast ‘wieserfarbig’, ‘de culoarea nevăstuicii’ (< lása hipocor. de la
lásica ‘nevăstuică’). Derivatele cu -ast de la adjectivele care denumesc culori
indică o asemănare (cf. -kast) în sensul germ. -lich (rötlich ‘roşiatic’): morCst şi
mor ‘dunkelblau’, ‘albastru închis’, òkruglast ‘rotund’ (< òkrugao, fem. okrugla
‘rund’, ‘rotund’), s±njast şi sînj ‘graublau’, ‘cenuşiu bătând în albastru’), s±vast şi
siv ‘grau’, ‘sur, cenuşiu, de culoare gri’ etc.
Sufixul -kast (< sl. com. -ъk-astъ) micşorează, diminuează culorile ca germ.
-lich (grünlich ‘verzui’): c²njkast (c²nkast) ‘schwärzlich’, ‘negruţ’ (< crn ‘negru’),
crvenkast ‘rötlich’, ‘roşiatic’ (< crven ‘roşu’), sËrkast ‘bläßlich’, ‘cam palid,
gălbior’ (< sur ‘blaß’, ‘palid, galben, spălăcit’ (Leskien 1914: 305–306, 315).
Derivatele istroromâne în -ast: blåvast, -a ‘azuriu, albastru deschis’ (Miheli)
< blåv ‘albastru’, blav (Bârdo şi Suşnieviţa) < cr. plav ‘albastru’, influenţat de lat.
medieval blavus, it. biavo, cf. blaviten, f. -tena ‘plav’, ‘albastru’ (Skok 1971: 169,
s.v. blaviten), biličast ‘blond’, var briličast (< cr. bijeličast ‘albicios’), cafénast, -a
(Jeiăn) (ALiI 177) ‘cafeniu’ (< cr. kafen, -a ‘castaniu’, ‘brun’), cf. cr. čakavian
kafèna, lit. kafèni (-a, -o) ‘de cafea, referitor la cafea’, kafên (Kosmet) (Skok 1973:
14 s.v. kàhva), mutast ‘mut’, narančast, -a ‘portocaliu’ (ALiI 177) < cr. čakavian
narančast, lit. narančast, -a, -o < ir. naranče / narånče ‘portocală’ < cr. čak.
naranča ‘idem’, piri¯ast ‘cenuşiu’ (ALiI 117, ALI 230) (< cr. p±r ‘grâu moale,
alac’), rozast, -a (ALiI 118) ‘roziu’ (< cr. čak. roza ‘roz’), sivast, -a / -ę ‘cărunt’
(< cr. s±vast ‘idem’), ir. siv ‘puţin cărunt’ (< cr. sîv), ştârbast, -ę ‘ştirb’ (< cr. dial.
štrbast (= škrbast) sau o contaminare între rom. com. *ştirbu (cf. ar. ştirbu, dr.
ştirb, megl. ştârb < sl com. ščьrbъ ‘mancus’ + cr. škrbast (despre dinţi, măsele)
‘rupt, spart’, jutcast, -a, -o ‘gălbui’ (< cr. žutkast, -a, -o ‘idem’), cf. însă şi ir. jut
‘galben’ (< cr. žut ‘idem’) + -kast.
9
Ir. fåşina ‘legătură (de lemne)’ e împrumutat direct din cr. fašina ‘idem’, iar acesta din it.
fascina ‘legătură de lemne subţiri, nuiele’.
-AV (< cr. -av). Formează adjective de la substantive: cărnav ‘de carne’
(< cårna / cårn™), slinav (Jeiăn) ‘bălos, mucos’: poate fi un împrumut direct din cr.
sl±nav ‘idem’ sau un derivat pe teren istroromân din slina ‘bale, muci’; aşåv –
aşåv™, în funcţie adjectivală, este format după cr. tako – takov (Puşcariu 1926: 211)10.
-LIV (< cr. -ljiv): vintliv ‘vântos’ < ir vint ‘vânt’ (< lat. ventus) + -liv.
-SKI, -SCA (< cr. -ski, -ska, -sko < sl. -ьckъ) derivă adjective de la nume de
ţări şi de popoare sau de la anumite oiconime: dalmatinski ‘dalmaţian’ (< cr.
dalmatinski), monarski, monarsca ‘marinăresc’ (< cr. monarski, -a, -o ‘idem’),
munski ‘ca la Mune’ (< cr. munski < Mune), talianski ‘italienesc’ (< cr. talianski
‘idem’), sârpski ‘sârbesc’ (< cr. srpski ‘idem’), ţiribirski ‘istroromânesc’ (< ţiribirii,
nume sub care sunt cunoscuţi istroromânii), partizanski ‘de partizani’ (< partizan),
siromåski ‘de sărăcime, referitor la sărăcime’ (< cr. siromaski < siromah ‘sărac’, cf.
şi ir. siromåh ‘sărac’ (< cr. siromah ‘idem’), rimski ‘roman’, ‘ca romanii’ (< cr.
rimski < Rim ‘Roma’), rumunski ‘românesc, româneşte’.
Propriul lor grai istroromânii îl numesc cu un adjectiv derivat de la toponim
(oiconim): žejånski ‘pe jeiăneşte’ (< Žejane), susńevski sau sušńevski (< Suşnieviţa),
novošanski (< Novoselo), brijånski (< Briani = Bârdo), adică ‘pe şuşnieveşte,
novoşăneşte, brianeşte’ sau cu sintagme (cuvintå) po ‘pe’ žejånsku, (ganε¯) po
susńevsku sau sušńevsku, po novošånsku, po briånsku etc. În satele din sud,
istroromâna este numită vlåški ‘valahă’: vlåškε limbε ‘limba valahă’, po vlåšku ‘pe
valahă’ (ALiI: 47).
1.3. Sufixele verbale
-VĘ (< cr. -vati) derivă verbe iterative în special de la verbe de origine latină
(Puşcariu 1926: 210).
Forma sufixului este -avę¯ pentru verbele de conjugarea I: ascundavę¯
(< ascunde), âmnavę¯ (< âmna ‘a umbla’), ânmeţavę¯ (< ânmeţå ‘a învăţa’),
ânsuravę¯ (< ânsurå se), ântrebavę¯ ‘a întreba mereu’ (< ântrebå), batavę¯ (< båte),
cadavę¯ (< cad™ ‘a cădea’), căntavę¯ ‘a cânta (mereu)’ (< căntå ‘a cânta’), cavtavę¯
(< cavtå ‘a căuta, a privi’), cumparavę¯ (< cumparå), ciravę¯ (< cirå ‘a cina’),
davę¯ (< då ‘a da’), lucravę¯ (< lucrå), muncavę¯ (< muncå ‘a mânca’), portavę¯
(< purtå), spelavę¯ (< spelå ‘a spăla’) etc., mai rar pentru cele de conjugarea a III-a:
pľerdavę¯ (< pľerde ‘a pierde’), scundavę¯ (< scunde ‘a ascunde’), trecavę¯
(< tr™ĉe), vindavę¯ (< vinde) şi pentru un verb de conjugarea a IV-a: viravę¯ (< veri
‘a veni’ < lat. venio, -ire); în toate celelalte cazuri sufixul este -ivę¯: ămnestivę¯
(< înmesti ‘a îmbrăca’ < lat. investio, -ire), cosivę¯ (< cosi < v. sl. kositi), durmivę¯
(< durmi < lat. dormire), ganivę¯ (în sud) (< ganę¯ ‘a vorbi’ < cr. čakavian ganati),
10
Kovačec 1998: 25 dă toate formele adjectivului de la Jeiăn: aşåv, aşåva, aşåvo, aşåľ, aşåv™
exemplificându-l în contexte: aşåv svit’ ‘aşa lume’, aşåva stvar ‘aşa lucru’, nuşte aşåvo ‘aşa ceva’,
aşåľ omir ‘aşa oameni’.
igrivę¯ (< igrę¯ ‘a juca’ < cr. igrati), pecľivę¯ (< pecľę¯ ‘a cerşi’ < cr. petljati <
pekljati ‘a cerşi’), pisivę¯ (< pisę¯ ‘a scrie’ < cr. pisati), pletivę¯ (< pleti ‘a împleti’).
În morivę¯ verbul se formează de tulpina indicativului prezent (mor), nu de la
infinitiv (muri < lat. morīre). În câteva cazuri, verbul se formează de la substantiv:
vo¯skivę¯ ‘a purta război’, derivat de la vo¯skę ‘război’ (< cr. vojska ‘idem’),
obedvę¯ ‘a prânzi’ (< obed ‘prânz’ < cr. obed ‘idem’).
2. DERIVAREA CU PREFIXE
ĂN- (ăm-, n-, m-) / ÂN- este singurul prefix de origine latină după ce des-
(< lat. dĭs-) a fost înlocuit cu răs- (< sl. raz-).
Ca prefix mort îl întâlnim atât în verbe cât şi în adverbe în cuvinte precum
ămnesti ‘învesti’ (< lat. investio, -ire), ămeţå ‘învăţa’ (< lat. *invitio, -are), ănsurå
se ‘a se însura’ (< lat. *inuxorare), ănţinze ‘încinge’ (< lat. incingere), ănrenće
‘înainte’ (< lat. inabante), iar ca prefix viu în ăncľide ‘închide’ (< lat. includere) în
opoziţie cu rescľide ‘deschide’ (< lat. discludere), cu înlocuirea lui des- (< lat. dĭs-)
cu res- (< sl. raz-). Alte verbe moştenite derivate în latină cu prefixul in- sunt:
ămflå ‘a (se) umfla’ (< inflare), ămpledecå ‘împiedica’ (< impědicare), ăniurbå
(se) ‘a (se) întâlni’ (< *inobviare), ă(n)căţå ‘a (se) încălţa’ (< incalciare),
(ăn)cărcå ‘încărca’ (< (in)carricare), ăncľegå ‘a (se ) închega’ (< *incoagulare).
Formaţii istroromâne sunt considerate de Puşcariu 1926: 204 ănmiså ‘a visa’
şi adverbele ănpo¯ ‘apoi’, ămprevåle ‘pe jos’, ănzdolu ‘la vale, în jos’, Ênn³zat
‘înapoi’ (Weigand 1895: 3/10).
În câteva cuvinte de origine italiană, prefixul italian in- a fost românizat în
ăn-: ănamurę¯ (< inamorare), ănpunto (alături de inpunto), ănfati (alături de infati)
‘de fapt’. Tot aici se încadrează şi ămbatire ‘a întâlni’ (< ven. imbaterse, it. lit.
imbatersi ‘idem’), ămpaket™¯ ‘împacheta’ (< ven. impachetàr, it. lit. impacchetare
‘idem’), ăncarg™¯ ‘a încărca’ (< ven. encarigàr ‘idem’), ăncol™¯ ‘a încheia’ (< ven.
incolàr, it. lit. incollare ‘idem’), ămbark™¯ ‘a (se) îmbarca’ (< ven. imbarcàr, it. lit.
imbarcare ‘idem’), ânteligentân, -tna ‘inteligent’ (< cr. inteligentan < it. intelligente),
ânternaţi¯e ‘internare’ (< cr. internacija).
În ăncruni ‘încununa’, alături de ocruni, are loc substituirea prin ăn- (< in-) a
prefixului slav (mai exact croat) o-, pe care o întâlnim şi în oducľåt ‘deochiat’,
devenit nducľåt, iar în ăncompańę¯ ‘a însoţi, a acompania’ (< it. acompagnare
‘a însoţi, a întovărăşi’) avem a face cu înlocuirea prefixului italian a- cu ir. ăn- (<
lat. in). Acelaşi fenomen îl întâlnim şi în âmpregní ‘a înjuga, a înhăma’ (despre boi
şi vaci): âmpregni bo¯i ili cåľi, în care prefixul cr. u- din upregnuti ‘idem’ a fost
substituit cu âm- sau în ândebeli se (ânândebeli se) ‘a se îngrăşa’ (< cr. debeljati se
‘idem’). Sinonim cu âmpregní este âmpolovi (mpoloví): âmpolovi do¯ bo¯;
âmpolovi påtru cåpure de bo¯ si m™re arå ‘a înjuga patru capete de boi să meargă
să are (la arat)’ (Kovačec 1998: 29) pentru care cf. cr. upola ‘pe jumătate’, poloviti
‘a împărţi în două părţi egale’, antonimul lui respolovi ‘a dejuga, a deshăma’ (< cr.
raspoloviti ‘a tăia, a rupe, a frânge, a crăpa în două’).
După Puşcariu 1926: 204, în câteva cazuri avem a face cu fenomenul de
decompoziţie analogică a derivatelor cu prefixul ăn-: trebå alături de (ă)nrebå,
truşe ‘curte’ < ăntruşa, analizat greşit în ăn + truşa, carcå alături de (ă)ncarcå
dacă nu o fi vorba de păstrarea lat. carricare (cf. ar. cărcare), âncârţę¯ ‘încărca’
(< ân-+ cârţę¯) alături de cârţę¯ ‘idem’ (< cr. krcati‘a încărca un vapor’).
De origine slavă (croată) sunt următoarele prefixe:
RES-, REZ- (sud) / RAS-, RAZ- (Jeiăn) (< sl. raz-) a substituit pe des-
(< lat. dĭs-) în rascľide ‘deschide’ (format după raztvoriti), rescuţ / rascuţ ‘desculţ’
(< lat. disculceus), resparti ‘despărţi’ (< it. dispartire), rezlega ‘dezlega’, respoľå
‘dezbrăca, despuia’ (< lat. dispoliare), precum şi în rascarcå / rescarcå ‘a (se)
descărca’, resgľeţå ‘dezgheţa’, resmaritå ‘a divorţa’, respleti ‘despleti’.
NE- (< sl. na-) are rolul de a nega ideea cuprinsă într-un cuvânt: nepri¯ateľ
‘duşmani, neprieteni’, neţisni ‘necurat’, nemuşåte ‘urâte, nefrumoase’. După
Puşcariu 1926: 204, următoarele derivate consemnate de Glavina: necunoscut,
(din) nesrice ‘din nefericire’, pe nepravo ‘pe nedrept’, necriviţa ‘nevinovăţie’ sunt
suspectate de traduceri din dacoromână. Necunoscut, -a, necunoscuţ, necunoscute,
adj. este confirmat de Kovačec 1998: 126, care îl dă în următorul context
înregistrat în Jeiăn: un om necunoscut, glosat prin cr. ‘nepoznan čovek’. Acelaşi
lingvist de la Zagreb îl notează şi pe nesriče, -a, s. f., tot din Jeiăn, în următorul
text scurt: ke ţi se vå dogodi nesriče, transpus în croată prin: ‘jer će ti se dogoditi
nesreća’ (pentru că ţi se va întâmpla o nenorocire). Ir. nesriče poate fi un împrumut
direct din croatul nasreča sau poate fi format în interiorul dialectului din ne + sriče
‘noroc’ (< cr. sriča ‘noroc, fericire’).
Derivatul nevreme ‘noroc, fericire’ a fost notat de Burada 1896: 50.
PO- (< cr. po-) formează verbe perfective de la imperfective. Este unul dinte
cele mai productive prefixe în istroromână, fapt dovedit, în primul rând, prin
combinarea lui cu rădăcini româneşti iar, în al doilea rând, prin ataşarea la o
rădăcină slavă (de ex. pogledi ‘a privi (câtva timp)’, poblati ‘a se murdări a se păta,
a se mânji’) pentru care în limbile croată şi slovenă nu sunt menţionate verbele
corespunzătoare *poglediti, *poblatiti, aşa încât verbele istroromâne pot fi
considerate creaţii proprii idiomului istroromân (Klepikova 1963: 77).
Iată câteva derivate cu prefixul pode la teme latineşti: pocad™ ‘a cădea’
< po- + cad™ (< lat. cadere), pocirå ‘a termina de cinat, a isprăvi cina, a cina atât
până se satură cel ce cinează’ < po- + cirå (< lat. cēnare), pocuperí ‘a acoperi’
< po- + cuperí (< lat. accoperīre), pofåce ‘a face’ < po- + fåce (< lat. facere),
pofurå ‘a fura’ < po- + furå (< lat. furare), polegå ‘a lega’ < po- + legå (< lat.
legare), pom™re ‘a pleca’ < po- + m™re (< lat. mergere), pomurí ‘a muri’ < po- +
murí (< lat. morīre), poscapå ‘a scăpa’, ‘a fugi’ < po- + scapå (< lat. *excappare),
posculå ‘a (se) scula’ < po- + sculå (< lat. *excubulare), poscutå ‘a asculta’ < po- +
scutå (< lat. auscultare), posúje ‘a termina de supt’ < po- + suje ‘a suge’ (< lat.
sugere), posveľå ‘a tunde primăvara oile în jurul ugerului, pe burtă şi sub coadă’
< po- + sveľå ‘a tuşina’ (< lat. subiliare), poşteptå ‘a aştepta puţin’ < po- + şteptå
‘a aştepta’ (< lat. *astěctare < adspectare = expectare), potaľå ‘a tăia < po- + taľå
‘a tăia’ (< lat. taliare), potorče ‘a termina de tors’ < po- + torče (< lat. torquere),
poučide ‘a ucide, a omorî’ < po- + učide (< lat. occidere).
Derivate de la teme slave (croate): pobroí ‘a socoti, a număra’, alături de
verbul simplu broí ‘a număra’, cf. şi cr. pobròjiti, pocosí ‘a cosi (câtva timp sau
toată cantitatea de fân existentă pe fâneaţă’, alături de cosi (< v. sl. kositi), cf. şi
cr. pokositi, pogreşi ‘a păcătui’, cf. şi ir. zgreşi, cf. şi cr. pogriješiti, pobiti ‘a arunca
(la întâmplare) multe, toate’, alături de biti ‘a arunca’, cf. şi cr. pobititi etc.
Kovačec 1998: 153, l-a notat şi într-un derivat de la un împrumut cu bază italiană:
poştim™¯ ‘a se lăuda, a se făli’, ‘a se ridica pe sine, a se fuduli’ < po- + ştim™¯
(< it. stimare ‘a estima, a preţui’).
PRE- (< cr. pre-) a fost notat în preşed™ ‘a se muta’ pre- + şed™ ‘şedea’
(< lat. sedere), analog după sl. preseliti, iar în combinaţie cu -na-, în prenamuncå
se (Jeiăn) ‘a mânca prea mult’ orientat după cr. prenajesti ‘idem’: ¯o m-am
prenamâncåt, glosat de Kovačec 1998: 157 prin cr. ‘ja sam prenajeo’. Cu valoarea
dr. stră- (< lat. extra-) a fost înregistrat de Glavina într-un derivat de la subst. did,
pl. dizi ‘bunic’: predizii ‘moşii şi strămoşii’ (Puşcariu 1926: 206), respectiv de la
nono ‘bunic’: prenono, prenoni (în sud) ‘străbunic, strămoş’: nostri prenoni în cr.
naši predjedovi Kovačec 1998: 157) < cr. pre- + nono ‘bunic’ (< ven. nono,
it. nonno ‘idem’).
PRI- (< cr. pri-) conferă derivatului un sens intensiv. Ataşat unor verbe de
origine latină le preface în perfective cu nuanţa de sens „de tot”: prisaturå ‘a se
sătura de tot’, primuncå ‘a mânca pe săturate’, prifåče se ‘a se preface’, prinovi
‘a schimba, a înnoi’, prirugå ‘a ruga, a implora’, privinde ‘a vinde de tot’.
ZA- (< sl. za-) (la Jeiăn) indică începutul unei acţiuni: zamuri ‘a se asfixia,
a se sufoca’ (Cantemir 1959: 186) < za- + muri (< lat. morīre), zaučide ‘a ucide,
a omorî, a tăia un animal’ < za- + učide (< lat. occidere), zajucå ‘a dansa’: Şi muşki
čeşti vor zajucå cu jenskele în ples ‘şi bărbaţii aceştia vor dansa cu femeile la joc’
(Sârbu-Frăţilă 1998: 300).
ZE- (< sl. za-) (în sud) are uneori aceeaşi funcţiune ca ăn- / ân- (< lat. in-).
Astfel, lui rescop™¯ ‘a dezgropa’ îi corespunde zecop™¯ ‘a îngropa’, lui rescľide
‘a deschide’ pe lângă ănscľide şi zecľide ‘a închide’ (după cr. zaključati sau
zatvoriti ‘idem’). Imperfectivului durmi îi corespunde perfectivul zedurmi
‘a adormi’ care a luat naştere după ce a avut loc afereza lui a- (care a determinat
omonimia cu durmi), prin adăugarea prefixului za-, care marchează începutul unei
acţiuni, după analogia spati – zaspati (Puşcariu 1926: 206). Zeplânje < ze- + plânje
(< lat. plangere) are sens incoativ marcând începutul unei acţiuni şi perfectivizează
verbul. Iată şi alte verbe derivate cu za-: zacântå ‘a cânta’ < za- + cântå (< lat.
cantare): Ačia åÌ jucåt şi s-a zacântåt ‘aici au jucat şi s-a cântat’ (Sârbu–Frăţilă
1998: 400), zacľemå ‘a chema, a striga (pe cineva) în repetate rânduri, a face semn
să vină’ < za- + cľemå (< lat. clamare), zajurå se ‘a se jura, a depune jurământ,
a ruga implorând’: zajuråt-m-am pre crižu lu domnu ‘m-am jurat pe crucea lui
Isus’ (Kovačec 1998: 222) < za- + jurå (< lat. iurare), zalatrå ‘a lătra, a începe să
latre, a scoate un lătrat’ (Kovačec 1998: 220) < za- + latrå (< lat. latrare), zalegå
‘a lega, a pune cătuşe (cuiva), a lega în fiare un condamnat’ < za- + legå (< lat. legare),
zafarecå ‘a pune cătuşe, a lega cu fiare, cu lanţuri un condamnat’ < za- + farecå
(< lat. fabricare): Şi prins-ăl-a e l-a zalegåt (ali zafarecåt) e l-a zecľis (Morariu
1928: 34) ‘şi l-a prins şi l-a legat (sau ferecat, încătuşat) şi l-a închis’, zamačirå
‘a măcina’ < za- + mačirå (< lat. machinare), zaplânže (Jeiăn): atunče av nuşté
zaplâns ‘atunci au început câţiva să plângă, atunci au izbucnit câţiva în plâns’
(Kovačec 1998: 221) < za- + plânge (< lat. plangere), zeplânje (în sud) ‘a începe să
plângă’ (Morariu 1928: 407): Vire didu cåse cruto jålostăn şi zeplânje ‘vine moşul
acasă foarte trist şi începe să plângă’ < ze- + plânje.
3. COMPUNEREA
În ceea ce priveşte tipul de formare a cuvintelor, limba română, ca şi limbile

romanice în general, recurge într-o măsură mai mare la derivarea cu sufixe şi mai
puţin la derivarea cu prefixe şi la compunere (Ivănescu 1965: 31). Cât priveşte
procedeul compunerii, româna (inclusiv dialectele sud-dunărene), în cadrul
limbilor flexionare, se plasează la limita de jos (ibidem).
Dintre substantivele compuse moştenite direct din latină menţionăm pe
mijlóc (< medius locus) şi pe primavęra (Jeiăn) (< primavera).
Alte substantive compuse sunt rezultatul unor calcuri după croată sau după
italiană: supcuvet (Jeiăn) ‘antebraţ’ (< sup = sub + cuvet ‘cot’), dupa låkat
(Şcabici) ‘antebraţ’ după cr. dialectal podlaktica < cr. pod ‘după’ + laktica (< lakat
‘cot’), sub låkât ‘antebraţ’ după cr. čakavian podlCktica < cr. pod ‘sub’ + laktica
(< lakat ‘cot’), subočina ‘şold’ (Bârdo) < su(b) + cr. bočina augmentativ de la bôk
‘şold, şale, os iliac’, subårba ‘bărbie’ după cr. (pod) bradak ‘idem’ < cr. pod ‘sub’
+ brada ‘barbă, bărbie’, supazuha / supazuhę ‘subsuoară’ după cr. dialectal
podpCzuh, påma de pičor ‘talpă’ după it. palma del piede ‘idem’, riba de pičor
‘pulpă’ (Grobnic, Costârcean) după it. pisce de se cambe ‘idem’, ¯aboţiţa lu
jeruncľu (Suşnieviţa) ‘rotulă’, sinonim: čaşiţa de jeruncľu după cr. čašica
(na kolene) ‘idem’ (čašica 1. dim. ‘păhărel, păhăruţ’ (čaša ‘pahar’). 2. (anat.) ‘rotulă’
(Frăţilă 2002: 303–304).
Un caz interesant îl constituie ir. prevåle ‘prăpastie’ care lasă impresia că ar
fi un subst. compus din prepoziţia pre ‘pe’ (< lat. per) şi våle (< lat. vallem), el pare
însă a fi rezultatul unei etimologii populare, etimonul adevărat constituindu-l cr.
provalija ‘prăpastie’, care a fost apropiat de rom. vale ‘vale’.
Şi alte substantive compuse s-ar putea datora unor calcuri: vi¯u foc ‘jăratec’,
vi¯e åpa ‘izvor’, dupa pumăn / dupa pumen ‘încheietura mâinii’, su(p)ocľu ‘cearcăn’
(Jeiăn), suocľu (Şcabici şi Costârcean), după cr. pȍdočńak, împrumutat în celelalte

localităţi istroromâne (ALiI 139: 134).
Incapabilă de a forma cuvinte noi prin derivare, istroromâna a înlocuit prin
perifraze o serie de adjective formate în dacoromână cu sufixul -os de la
substantive denumind părţi ale corpului omenesc: ‘pântecos’ (omu) cu fole måre,
‘ochios’ (omu) cu ocľi mår, ‘năsos’ (omu) cu måre nås (Frăţilă 2002: 306).
Şi pentru alte noţiuni legate de terminologia corpului, istroromâna se
foloseşte de unele perifraze: cåpu ănse ose, go os de mort om (Jeiăn), cåpu de
mortu (Jeiăn), toate denumind ‘ţeasta’, peri de la ocľu ‘geană’, şcuľiţa ăntre dinţ
‘strungăreaţă’, cårna (ĉa) de dinţ (Jeiăn) ‘gingie’, ĉå grosa cårne ‘pulpă’, o parte
dintre ele fiind calcuri după italiană sau croată: cf. it. testa di morto = cap de mort
‘ţeastă’, cr. zubno meso ‘carne de dinţi’, ‘gingie’ (< zubni, -a, -o ‘de dinte, al
dintelui’ (< zub ‘dinte, măsea’) + meso ‘carne’ (Frăţilă 2002: 206).
Pentru ‘miezul nopţii’ se spune pode nopte (< cr. po- ‘jumătate’ + de nopte),
iar pentru ‘liliac’ (zool.) puľina de nopte (< puľina augmentativ de la puľ ‘pui,
pasăre’), po de puľ ši po de sorec (Suşnieviţa), po de puľ şi pode šoreč (Noselo,
Sucodru, Letai), pode puľ şi pode soreč (Tărcovţi, Zancovţi, Miheli, Costârcean)
‘jumătate pasăre şi jumătate şoarece’, orbu soreč, soreču orbu (Scabici), ultimul un
calc după cr. dialectal slipi mȉš (< cr. sljep, -a, -o ‘orb’ + miš ‘şoarece’)11.
Şi în locul unor substantive colective, derivate în dacoromână cu sufixe, în
istroromână se folosesc tot perifraze. Astfel, în loc de ‘desiş’ se spune γust códru
(Jeiăn), în loc de ‘rarişte’: r¯edåc códru sau în locul unui adjectiv ca ‘sprâncenat’:
cu jånele mår; pentru ‘urechiat’ se spune cu mår urecľi (Jeiăn), iar pentru ‘însorit’:
pemíntu din sóre, pemíntu ăn sóre.
Pronume compuse: čeva / ţeva ‘ceva’ < če (< quid) + va (< volet), čireva /
ţireva < čire / ţire (< quene) + va (< volet), čegod ‘tot, orice’ (< če + gȍd)12,
ţire-codăr-mi-ţe13 ‘cineva’, čecodér / ţecodăr ‘cineva’, nuşcarle / nuşcårle/ nuscårle
‘cineva’ (< nu ştiu car(e)le), nuşţire / nuşčire ‘cineva’ (< nu ştiu ţire / čire), čela
istu, ča ista, čeľi işti, čele iste ‘acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi’ (< (a)čela istu,
(a)ča ista, (a)čeľi isti, (a)čele iste), čelaÌatu, ča Ìåta, čeľi Ìåt, čele Ìåte (< (a)čelalaltu,
(a)čalalta, (a)čeľialţi, (a)čelelalte) etc.
Numerale compuse: amindoi ‘amândoi’ (< lat. *ambidoi < ambidue), tustei
‘tustrei’ (< toţi + trei), tuspåtru (< tus < (< toţi) + påtru).
Adverbe de loc formate cu particula va (< volet): ¯uva ‘unde’ (< iu (< ibi) +
va), cotrova (< cotro (< (in)contra ubi + va), iuvava ‘undeva’ (< iuva + va),
depårte (< de + pårte), (a)prope (< a (< ad) + prope), dirént’e (< de + inabante),
dirapo¯ (< de + înapoi) etc.
11
Vezi ALiI întrebarea 738 liliac, p. 342.
12
Particulă (element component al unor pronume sau adverbe compuse): ko god ‘fiecare,
orice’, što god ‘fiece, orice, tot’, kakov god ‘de orice fel, oricum’, kad god ‘oricând, de câte ori’,
koliko god ‘oricât’ etc. (Tomici , DSR, p. 251).
13
Codăr / coder variantă fonetică a lui goder, particulă regională a lui god; şi godjer (Tomici,
DSR, p. 251).
Adverbe de timp: åstez (< ista + die), åze ‘azi’ (< hac + die), as™ra
‘aseară’ (< a + s™ra), (a)ståra / (a)stårę ‘de seară’ (< asta (< lat. ista) + s™ra /
s™rę), åtesęra ‘alaltăseară’ (< åte ‘altă’ + s™ra / s™rę), čå månt’e s™ra ‘alaltăseară’
(< čå + månt’e (< lat. magis abante) + s™ra), åter ‘alaltăieri’ (< åte (< altă) + ier
(< lat. heri), čåteri ‘răsalaltăieri’ (< čå + ater < lat. heri), presteier ‘alaltăieri’
(< preste (< lat. per extra) + ier ‘ieri’ < lat. heri), čåte-măre ‘răspoimâine’ (< čå +
åte + măre ‘mâine’ (< lat. mane), cândgod ‘oricând, totdeauna’ (< când < lat.
quando + cr. god), preste măre, de fapt calc după cr. prekosutra ‘idem’ < preko
‘peste’ + sutra ‘mâine’), dupa podne ‘după masă’ (< dupa + cr. podne ‘amiază’ sau
calc parţial după cr. podle podne, popodne ‘după amiază’), månt’e zi ‘alaltăieri’
(< månt’e (< lat. magis abante) + zi), ma¯ månt’e zi ‘răsalaltăieri’ (< ma¯ + månt’e
zi) etc.
Adverbe de mod: cumva / cumvå ‘cumva’ (< cum (< lat. quomo(do))
+ va), cumγod ‘oricum’ (< cum + partic. γod < cr. gȍd), nuşcum ‘cumva’ (< nu ştiu
cum), cătcodér ‘oricât’ (< căt (< lat. quantum) + partic. coder), căt γod ‘oricât’
< căt + particula γod) etc.
Prepoziţii: despre (< de + spre) ‘de pe’: despre voz ‘de pe căruţă’, despre
cåsa ‘de pe casă’, preste ‘peste’ (< lat. per extra), printru ‘prin’ (< per intro): neca
nu se razbižes oile printru codru ‘să nu se răspândească oile prin pădure’ etc.
Conjuncţii (locuţiuni conjuncţionale): din čå ke ‘deoarece’, samo se
‘numai dacă’ (< cr. samo ‘numai’ + se (< lat. se), de čå ‘de aceea’, za či ‘de ce,
deoarece’ (< cr. za ‘din cauza’ + či (< če) < lat. quid) etc.
ABREVIERI
adj. = adjectiv; conj. = conjuncţie; cr. = croat(ă); dial. = dialectal; dimin. = diminutiv; f. = feminin;
germ. = german(ă); ir. = istroromân(ă); it. = italian(ă); lat. = latină; MN = Material Necartografiat;
pl. = plural; sl. = slav(ă).
SIGLE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
ALiI = Goran Filipi, Istrorumunjski lingvistički atlas. Atlasul lingvistic istroromân.

Atlante linguistico istrorumeno, Pula, 2002.
ALR II = Atlasul lingvistic român, publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub
conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea a II-a (ALR II), vol. I: A. Corpul
omenesc, boale (şi termeni înrudiţi). B. Familia, naşterea, copilăria, nunta,
moartea, viaţa religioasă, sărbători. C. Casa, acareturile, curtea, focul,
mobilierul, vase, scule, de Emil Petrovici, Sibiu, Muzeul Limbii Române,
Leipzig, Otto Harrassowitz, 1940.
Bărdăşan 2009 = Gabriel Bărdăşan, Elementul latinesc în lexicul dialectului istroromân (teză de
doctorat), Timişoara.
Brâncuş 1983 = Gr. Brâncuş, Vocabularul autohton al limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică.
Brâncuş 2007 = Gr. Brâncuş, Studii de istoria limbii române, Bucureşti, Editura Academiei Române.
Brâncuş 2008 = Gr. Brâncuş, Studii de istoria limbii române, Bucureşti, Editura Academiei Române.
Burada 1896 = Teodor T. Burada, O călătorie în satele româneşti din Istria, Iași, Tipografia
Națională.
Byhan 1899 = Arthur Byhan, Istrorumänisches Glossar, în „Sechster Jahresbericht des Instituts für
rumänische Sprache (Rumänisches Seminar) zu Leipzig”, herausgegeben von
dem Leiter des Instituts Prof. Dr. Gustav Weigand, Leipzig, p. 175–396.
Cantemir 1959 = Traian Cantemir, Texte istroromâne, Bucureşti, Editura Academiei.
CDDE = I.-A. Candrea, Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române.
Elementele latine. (A–Putea), Bucureşti, 1907–1914.
Frăţilă 2002 = Vasile Frăţilă, Terminologia corpului omenesc în dialectul istroromân, în idem,
Studii de toponimie şi dialectologie, Timişoara, Editura Excelsior Art, p. 211–312.
Graur 1970 = Al. Graur, Scrieri de ieri şi de azi, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.
Ivănescu 1965 = G. Ivănescu, Formarea cuvintelor în limba română, în „Limba română”, XIV,
nr. 1, p. 31–37.
Klepikova 1963 = G. P. Klepikova, Prefixul de origine slavă po- în dialectul istroromân, în
„Fonetică şi dialectologie”, V, p. 69–81.
Kovačec 1971 = August Kovačec, Descrierea istroromânei actuale, Bucureşti, Editura Academiei.
Kovačec 1998 = August Kovačec, Istrorumunjsko-hrvatski rječnik (s gramatikom i tekstovima),
Pula.
Leskien 1914 = A. Leskien, Grammatik der serbo-kroatischen Sprache. 1. Teil: Lautlehre,
Stammbildung, Formenlehre, Heidelberg, Carl Winter’s Universit¯tsbuchhandlung.
Maiorescu 1900 = Ion Maiorescu, Itinerar în Istria şi vocabular istriano–român, ediţia a II-a,
publicată de Titu Maiorescu, Bucureşti, Editura Librăriei Socec.
Morariu 1928 = Morariu, Leca, Lu fraţi noştri. Libru lu Rumeri din Istrie. Cartea Românilor din
Istria. Il libro degli Rumeni Istriani, Susńeviţa (Valdarsa) – Jeiăn (Seiane),
Suceava, România, Editura Revistei „Făt-Frumos”.
PEW = Sextil Puşcariu, Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I.
Lateinisches Element mit Ber±cksichtigung aller romanischen Sprachen,
Heidelberg, 1905.
Popovici 1914 = Iosif Popovici, Dialectele române din Istria. Partea I (Referinţele sociale şi
gramatica), Halle a.d. S.
Puşcariu 1926 = Sextil Puşcariu, Studii istroromâne, în colaborare cu Matteo Bartoli,
A. Belulovici şi A. Byhan, II. Introducere – Gramatică – Caracterizarea
dialectului istroromân, Bucureşti.
Sârbu–Frăţilă 1998 = Richard Sârbu, Vasile Frăţilă, Dialectul istroromân. Texte şi glosar, Timişoara,
Editura Amarcord.
Skok 1971 = Petar Skok, Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika, vol. I, Zagreb,
Jugoslavenska Akademija Znanosti i Umjetnosti.
Skok 1972 = Petar Skok, Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika, vol. II, Zagreb,
Jugoslavenska Akademija Znanosti i Umjetnosti.
Skok 1973 = Petar Skok, Etimologijski rječnik hrvatskoga ili srpskoga jezika, vol. III,
Zagreb, Jugoslavenska Akademija Znanosti i Umjetnosti.
Tomici 1998 = Mile Tomici, Srpsko-rumunski rečnik, Dicţionar sârb-român, I, A–L, Timișoara,
Savez Srba u Rumuniji.
Weigand 1895 = Weigand, Gustav, Istrisches, în „Jahresbericht des Instituts für rumänische
Sprache (Rumänisches Seminar) zu Leipzig”, herausgegeben von dem Leiter
des Instituts Prof. Dr. Gustav Weigand, Leipzig, 2, p. 215–224.
LA FORMATION DES MOTS DANS LE DIALECTE ISTROROUMAIN

RÉSUMÉ
L’étude se propose de présenter les mots formés en istroroumain à l’aide des moyens internes
(la suffixation, la préfixation et la composition). En istroroumain, il y a un nombre limité des mots
formés à l’interieur du dialecte à l’aide des ressources propres. Parmi les causes de ce phénomène on
retrouve: la nécessité réduite de mots nouveaux dans une communauté linguistique qui compte un
petit nombre de parleurs et la possibilité d’une population bilingue (les istroroumains parlent leur
dialecte, mais aussi le croate) d’emprunter à une langue seconde le mot nécessaire pour désigner une
notion.
Universitatea de Vest din Timişoara

Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie
TERMENI PENTRU VICLEAN
ÎN GRAIURILE DACOROMÂNE SUDICE
MARIA MARIN
Prezentele observaţii ne-au fost sugerate şi facilitate de activitatea desfăşurată

la elaborarea şi la definitivarea Dicţionarului graiurilor dacoromâne sudice (DGS),
de Ion Ionică, Maria Marin, Anca Marinescu, Iulia Mărgărit, Teofil, Teaha, din
care au apărut primele două volume: vol. I (A–C), 2009, vol. II (D–O), 2010, iar
ultimul (P–Z) va fi predat la tipar în 2011.
Unele aspecte şi trăsături caracteristice acestui dicţionar dialectal au fost
expuse în Introducerea lucrării, precum şi în câteva articole publicate cu diverse
ocazii (Marin 2008; Marin 2009; Marin 2010; Marin 2011 ş. a.).
Una dintre caracteristicile lucrării se referă la faptul că s-a acordat o atenţie
specială corespondenţelor s i n o n i m i c e, astfel încât, pe lângă caracterul lexical
terminologic, lucrarea oferă o privire o n o m a s i o l o g i c ă asupra lexicului
actual al graiurilor sudice. O serie de noţiuni prezintă o bogăţie sinonimică
surprinzătoare, întâlnindu-se termeni pentru care numărul sinonimelor trece de 40
(v., de exemplu, alimán „viitură, aluviune”, cu 45 de sinonime, bábă 10º „ştiulete
pipernicit”, cu 46 de sinonime) sau alţii cu peste 50 de corespondenţe sinonimice
(v. alcá 8º „schimbătoare la plug, cu ajutorul căreia se reglează adâncimea
brazdei”, cu 56 de termeni sinonimici sau amnár 9º „clin de teren rămas nearat
între brazde”, cu 66 de termeni).
Decurgând din caracterul spontan, neelaborat al materialului inclus în
dicţionar, se constată, între altele, că folosirea unor termeni pentru o anumită
noţiune depinde, pe de o parte, de modul în care a fost formulată întrebarea de către
cercetător (în speţă, atlasist) (cf. Dumistrăcel et alii 1997: 205 şi urm.), de
adecvarea întrebării la scopul urmărit şi, pe de altă parte, de inspiraţia de moment a
vorbitorului şi, mai ales, de aspectul considerat de acesta definitoriu pentru
noţiunea avută în vedere şi, în consecinţă, de asocierile pe care le poate declanşa
întrebarea anchetatorului în mintea vorbitorului. Se ştie, în acelaşi timp, că
sinonimie perfectă nu există, fiecare vorbitor având tendinţa de a stabili nuanţe de
înţeles sau măcar stilistice proprii (Puşcariu, LR, I: 20), de unde derivă dificultatea
de a hotărî dacă anumite cuvinte sunt sau nu sinonime. Asemenea observaţii sunt
cu atât mai mult valabile pentru termenii abstracţi, denumind calităţi sau defecte,
însuşiri, trăsături psihico-morale, cum ar fi inteligent, minte, înţelepciune ş. a.,
pentru care însăşi formularea întrebării este dificilă.

22 Maria Marin 2
Pentru ilustrare, ne oprim asupra unui singur exemplu, şi anume la noţiunea

viclean, căreia, în DEX, s. v., i se atribuie următoarele sensuri principale: 1. „care
se poartă, vorbeşte fără sinceritate, ascunzându-şi adevăratele intenţii (reprobabile);
făţarnic, ipocrit, perfid (cu sens atenuat), şiret, şmecher, isteţ”; 2. (pop.) „rău, crud,
neîndurător, hain”; 3. (înv.) „care îşi calcă credinţa sau cuvântul; necredincios,
trădător”. În Chestionarul NALR, întrebarea pe baza căreia s-au obţinut termenii
corespunzători este astfel formulată, încât să acopere primul (şi cel mai obişnuit)
dintre sensurile cuvântului în discuţie: „Cum zici că este un om care ştie să te tragă
de limbă, să afle de la tine tot ce vrea, dar care nu-ţi spune ce ştie el?”. O dovadă a
pertinenţei întrebării1 este faptul că, fără a pune la socoteală termeni precum
şmecher, şiret, hoţ, rău, duşman ş. a., răspunsul obţinut într-un număr considerabil
de localităţi din reţeaua celor două atlase lingvistice regionale consacrate graiurilor
dacoromâne sudice (NALR–Olt. şi ALRR–Munt., Dobr.): 11 din Oltenia şi 91 din
Muntenia, Dobrogea, este chiar cuvântul viclean.
Dat fiind specificul dicţionarului2, dintre numeroasele sinonime întâlnite pe
hărţile lexical-terminologice consacrate noţiunii viclean în cele două atlase amintite
(h. 377 din NALR–Olt., vol. II şi h. 584 din ALRR–Munt., Dobr., vol. IV) sau, mai
rar, în textele dialectale înregistrate, le reţinem pe următoarele (majoritatea incluse
în DGS): adânc (1)3 cârcotaş (2), cercetător (1), chiţibuşelnic (1), codoş (7), cu
varianta coduş (explicabilă fie prin disimilare vocalică: o ~ o > o ~ u, fie printr-o
falsă interpretare a tranşei finale -oş, considerată sufix şi, drept urmare, înlocuită cu
-uş) (1), cofaş (1), falş (1), forfolog (1), gros la bot (1), hoţ de gură (1), interesat
(1), intrigos (1), iscoadă (1), iscusit (1), iscuşitor (1), ispitelnic (1), ispititor (1),
limbut (3), mişel (2), palavragiu (1), cu varianta palavagiu (prezentând reducerea
lui -r- din grupul -vr-) (1), paviclean (1), părpălog (1), pervers (2), cu varianta
coruptă pervest (2), pizmaş (1), sanchiu (1), secret (9), spion (11), cu variantele
sâpion (cu -â- epentetic în grupul sp) (1) şi ispion (cu i- adăugat, probabil, prin
apropiere de sinonime ca iscoadă, ispititor ş. a.) (1), tălmaci (1), cu varianta
tâlmaci (1), tămăşalnic (1), tiran (1), zavragiu (1).
Remarcăm, mai întâi, că, în foarte puţine cazuri, viclean este considerat o
calitate, fiind asociat cu puţin şmecher (ALRR–Munt., Dobr., h. 584, pct. 698 din
judeţul Dâmboviţa), deştept (idem., pct. 698 şi 704 din judeţul Prahova). Totodată,
se constată că, în câteva localităţi, epitetele asociate cu vulpea nu coincid în mod
constant (şi obligatoriu) cu cele atribuite omului4. Astfel, dacă în pct. 816
1
Stelian Dumistrăcel et alii (1997: 210) consideră că formularea întrebării pentru termenul
viclean „este destul de pretenţioasă”.
2
Întrucât este vorba de o lucrare cu specific dialectal, nu au fost incluşi termeni (cuvinte,
forme, sensuri) aparţinând limbii standard, consideraţi generali sau populari.
3
Cifra dintre paranteze indică numărul de ocurenţe.
4
În general, anchetatorii pentru atlas, în cazuri în care subiectul vorbitor ezită sau are îndoieli
în găsirea termenului solicitat, vin cu întrebări ajutătoare, care, în situaţia de faţă, s-ar putea formula:
„Cum zici că este vulpea?”, sau „Zici despre cineva că este ca o vulpe de...” (cf. Dumistrăcel et alii
1997: 210).
3 Termeni pentru viclean 23
(din judeţul Dâmboviţa) se spune e viclean ca vulpea, în altele vulpea e vicleană,

[omul] e oţ (pct. 792 din judeţul Teleorman) sau [omul] e secret, e ispititor [vulpea
e] vicleană (pct. 821 din judeţul Giurgiu).
În cea mai mare parte a zonei sudice a dacoromânei, termenii indicaţi de
vorbitori evidenţiază caracterul reprobabil al însuşirii vizate, considerată, în mod
clar, un defect. Aşa se motivează folosirea unor cuvinte precum: duşman „rău la
suflet”, falş „fals, prefăcut, făţarnic”, mişel „ticălos, nemernic”, tiran „crud,
nemilos” sau a formaţiei metaforice, neatestate până acum, gros la bot, sinonim cu
gros de obraz „neruşinat, îndrăzneţ”, pişicher „şmecher, şiret”, pungaş „hoţ,
şmecher, escroc”, scamator „hoţ, şmecher, înşelător”, şarlatan „(om) înşelător,
escroc” ori a termenului sanchiu „ursuz, rău la suflet”, dar care, în graiurile sudice,
denumeşte şi unele defecte fizice („saşiu”). Uneori, viclenia este asociată cu
însuşirea de a vorbi mult, de flecar, de a înşela cu vorba, de unde limbut „vorbăreţ,
guraliv, flecar”, palavragiu, cu acelaşi sens, şi construcţia metaforică, de asemenea,
nemaiatestată, hoţ de gură „care te înşală cu vorba”, ori de a deranja prin cele
spuse (sau prin comportament): zavragiu, derivat, probabil, din zarvă (> *zarvagiu
> zavragiu, prin metateză), termen, atestat în DLR şi în alte dicţionare, cu sensul
„scandalagiu” şi cu citate din opere literare şi din alte surse provenite din Muntenia.
Trăsătura definitorie a vicleanului este, însă, însuşirea de a umbla cu
ascunzişuri, cu şiretlicuri, iscodind din curiozitate sau pentru satisfacerea unor
interese. Aşa se explică o serie dintre termenii enumeraţi, care actualizează sensuri
şi forme mai puţin obişnuite sau învechite ale unor cuvinte (aproape) comune ori,
altele, cunoscute într-o mai mică măsură sau, în sfârşit, cuvinte nemaiatestate. De
fapt, acesta este motivul pentru care ne-am apropiat de subiectul cercetării de faţă.
Avem în vedere următoarele dintre cuvintele amintite mai sus:
adânc, folosit cu sens figurat5, înseamnă, aici, „cel care descoase pe cineva,
care iscodeşte insistând pentru aflarea unor secrete”;
cârcotaş < cârcotă „(om) care caută subterfugii, care umblă cu viclenii”
(cf. DA, s. v. cârcotă) + suf. -aş;
cercetător este derivat de la unul dintre sensurile verbului a cerceta „a chestiona,
a lua la întrebări” (v. DA, s. v. cerceta I 4º);
chiţibuşelnic, derivat, neatestat în DA, din chiţibuş „şiretlic, tertip” (v. DA,
s. v.) + suf. -elnic;
codoş este întâlnit pentru viclean în două localităţi din Oltenia şi în 7 din
Muntenia (cele mai multe din Dobrogea): Măi codoşule, ce, vrei să mă ispiteşti?
(pct. 871– I. C. Brătianu, fost 23 August, jud. Tulcea). Termenul reprezintă un
turcism (< tc. kodoş) atestat, încă din limba veche, cu sensul etimologic, singurul
prezent în dicţionarele turceşti (TOIS, s. v.), „persoană care mijloceşte desfrâul
între bărbaţi şi femei; proxenet” (v. DM, s. v. 1º; cf. DA, s. v.); în limba română,
5
În DA se spune despre adânc (s. v.) că, având o semnificaţie mai abstractă decât afund, este
mult mai potrivit pentru redarea unor sensuri figurate.
24 Maria Marin 4
cuvântul a dezvoltat şi o altă semnificaţie: „om lipsit de caracter şi de personalitate,

care lucrează ca unealtă a altcuiva” (v. DM, s. v. 2º); pe de altă parte, în judeţul
Tulcea apare verbul a codoşi cu sensuri apropiate de cel din DM: m-ai codoşit,
glosat de informator „m-ai lucrat, m-ai turnat” (pct. 876 – Turcoaia), vrea să te
codoşească „vrea să te păcălească” (pct. 884 – Ceamurlia de Jos, satul Lunca);
coroborând sensul din DM cu semnificaţiile (apropiate una de cealaltă) ale verbului
din grai, este uşor de dedus semantismul de care ne ocupăm;
cofaş, întâlnit pentru „viclean” în localitatea Cireşu, din Mehedinţi (pct. 945
din NALR – Olt.), este atestat în DA, s. v., pentru Muscel, cu semnificaţia
„nesincer, (taler) cu două feţe, mincinos, care umblă să înşele”, sens având ca
punct de plecare substantivul cofă, cofaşul (ca şi cofarul) fiind cel care vinde cu
cofa (mai întâi în sens propriu şi apoi figurat);
interesat reprezintă, desigur, o dezvoltare a sensului „care are un interes (mai
ales material), care are în vedere interesul său personal; nesincer” (v. DA, s. v.
interesa);
intrigos este un derivat, neobişnuit şi nemaiatestat, de la neologismul intrigă
+ suf. -os, folosit în loc de intrigant „care întărâtă, care amăgeşte” (v. DA, s. v.),
adjectiv nespecific vorbirii populare;
iscoadă < iscodi, având unul dintre sensuri „a întreba, a se informa, a lua pe
cineva la întrebări, a-l descoase” (v. DA, s. v. iscodi 2º);
iscusit porneşte, fără îndoială, de la sensul „şiret” (v. DA, s. v. 3º), care, la
rândul său, provine de la una dintre semnificaţiile învechite ale lui a se iscusi
„a deveni şiret” (v. DA, s. v. iscusi II.3º);
iscuşitor este atestat, de asemenea, în DA (s. v. iscusi) ca derivat învechit, cu
sensul „care se face şiret; care ispiteşte, ispititor”, formă şi sens întâlnite doar la
Dosoftei;
ispititor reprezintă un derivat postverbal de la a ispiti, între ale cărui sensuri
învechite (şi populare) figurează şi „a căuta să obţii un secret de la cineva; a iscodi”
(v. DA, s. v. ispiti 1º);
ispitelnic este, la rândul său, un derivat de la acelaşi sens al lui a ispiti + suf.
-elnic, derivat neatestat până acum;
secret cu sensul „viclean”, întâlnit în 9 puncte diverse din ALRR–Munt.,
Dobr., porneşte, desigur, de la semnificaţia vechii forme săcret „afurisit,
blestemat”, atestată în dicţionare fie ca element popular (v. DM, s. v. săcret; DLR,
s. v. secret), fie ca regionalism specific ariei nordice a dacoromânei: v. TDRG
(Trans., Bucov. pop.), Şăineanu, D. U. (Mold.); cuvântul apare cu acest sens şi în
nordul Munteniei (v. Gl. Munt., s. v. secret);
spion, ca şi iscoadă, prezentat mai sus, este întâlnit în DLR, în varianta
şpion, cu sensul „om şiret”;
tălmaci cu semnificaţia „viclean” ar putea fi explicat pornind de la verbul
a tălmăci, cu sinonimul a traduce; pentru acesta din urmă, în vorbirea populară şi
familiară este întâlnit sensul „a înşela în dragoste”, iar în Gl. Argeş este atestat în
contextul M-a tradus memoria „m-a înşelat”.
5 Termeni pentru viclean 25
În sfârşit, rămân de explicat câţiva termeni fie atestaţi cu sensuri mai greu de
asociat cu viclean, fie neatestaţi. Este vorba, mai întâi, de tămăşalnic întâlnit de noi
într-o localitate din judeţul Buzău (pct. 747 din ALRR–Munt., Dobr.); CADE şi,
după el, DLR îl atestă cu sensul „glumeţ, şăgalnic”, cu localizarea vagă „prin
Mold.” şi fără indicarea etimonului. Alături de adjectiv, DLR atestă substantivul
tămăşag (reg.) „glumă, vorbă hazlie”, verbul a tămăşi, cu participiul tămăşit şi
postverbalul tămăşeală, toate din aceeaşi sferă semantică, destul de dificil de
asociat cu viclenia.
Ne referim apoi la forfolog şi părpălog, al doilea o posibilă variantă a
primului, care ar putea fi considerat o deviere de la turcismul farfara „flecar,
palavragiu”.
În încheiere, reţinem ideea că, indiferent dacă e vorba de atlase lingvistice, de
texte, de glosare ori de dicţionare dialectale, investigarea graiurilor evidenţiază,
adesea, caracterul viu al unor termeni şi sensuri neatestate până acum sau despre
care s-ar putea crede că au dispărut ori că mai figurează doar în dicţionare.
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE*
CADE = I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I:

Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi de I.-Aurel Candrea. Partea
a II-a: Dicţionarul istoric şi geografic ilustrat, de Gh. Adamescu, Bucureşti,
Editura Cartea Românească, [1926–1931].
Chestionarul NALR = Chestionarul Noului atlas lingvistic român, în FD, V, 1963, p. 157–271.
DA = Academia Română, Dicţionarul limbii române, Bucureşti, 1913–1949.
DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura
Univers Enciclopedic, 1996.
DGS = Dicţionarul graiurilor dacoromâne sudice, de Ion Ionică, Maria Marin,
Anca Marinescu, Iulia Mărgărit, Teofil Teaha, Bucureşti, Editura Academiei
Române, vol. I (A–C), 2009; vol. II (D–O), 2010 .
DLR = Academia Română, Dicţionarul limbii române (DLR). Serie nouă, Bucureşti,
1965–2010.
DM = Academia Română, Institutul de Lingvistică din Bucureşti, Dicţionarul
limbii române moderne [Bucureşti], 1958.
Dumistrăcel et alii 1997 = Stelian Dumistrăcel, Doina Hreapcă, Ion–Horia Bârleanu, Ancheta
dialectală ca formă de comunicare, Editura Academiei Române, Iaşi.
Gl. Argeş = D. Udrescu, Glosar regional Argeş, Bucureşti, 1967.
Marin 2008 = Maria Marin, Probleme ale sinonimiei într-un dicţionar dialectal, în
Lucrările Primului Simpozion Internaţional de Lingvistică, Bucureşti,
57–64 + 12 hărţi.
Marin 2009 = Maria Marin, Importanţa formelor de plural în filiaţia unor cuvinte, în
Lucrările celui de-al XIII-lea Simpozion Internaţional de Dialectologie,
Baia Mare, 19–21 septembrie 2008. Volumul I, Editura Mega, Cluj-Napoca,
p. 219–225.
*
Nu au fost incluse în lista de abrevieri lucrările care figurează între Abrevierile curente de pe
coperta acestei reviste.
26 Maria Marin 6
Marin 2010 = Maria Marin, Despre desinenţa -i la substantivele neutre în graiurile

munteneşti, în Studii de limba română. Omagiu profesorului Gr. Brâncuş.
Editori: Gh. Chivu, Oana Uţă Bărbulescu, Bucureşti, p. 135–144.
Marin 2011 = Maria Marin, Câteva trăsături ale unui dicţionar dialectal, în Lucrările
celui de al XIV-lea Simpozion Internaţional de Dialectologie, Cluj-Napoca,
16–17 septembrie 2010, Editura Mega, Cluj-Napoca, 7 p. (sub tipar).
Puşcariu, LR, I = Sextil Puşcariu, Limba română. I. Privire generală, Bucureşti, 1976.
Şăineanu, D. U. = Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române. Revăzut şi adăogit la
Ediţia a VI-a, [Craiova]: Editura Scrisul Românesc, [1929].
TDRG = Dr. H. Tiktin, Rumänisch-deutsche Wörterbuch [Band I–III], Bukarest,
Staatsdruckerei. I: 1903; II: 1911; III: 1924.
TOIS = Redhause Türkçe/Osmanlica-Inglízce Sözlük [1997].
TERMS FOR VICLEAN IN THE SOUTH DACOROMANIAN

SUBDIALECTS
ABSTRACT
The article discusses the series of synonyms found in Dicţionarul graiurilor dacoromâne
sudice (DGS) for the notion viclean. The discussion starts from the question from Chestionarul
Noului atlas lingvistic român pe regiuni, on the basis of which the majority of the analised words
were obtained, together with the currently existing definitions from dictionaries for this notion. The
main observation refers to the fact that, especially when it comes to abstract terms, like those defining
pshico-moral characteristics, the speaker’s answer depends, on the one hand, on the way the question
is formulated by the dialectologist, and on the other hand, on the correlations that are established in
the interviewed person’s mind, on the aspect considered by this person as defining for the considered
notion and on the person’s inspiration at the moment.
Institutul de Lingvistică
„Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti
ATESTĂRI „INVOLUNTARE”
IULIA MĂRGĂRIT
Sintagma din titlu ne-a fost sugerată de unele glosare dialectale în cadrul
cărora am identificat situaţii susceptibile de a fi semnalate prin calificativul din
titlu: atestări involuntare. Cu alte cuvinte, în lucrări cu un astfel de profil, putem
întâlni termeni colaterali, prin raportare la corpusul corespunzător, în sensul că
aceştia apar, exclusiv, în glosări ori în citate. Nevalorificarea situaţiilor amintite, în
cadrul inventarului de termeni, ar putea avea la bază anumite raţiuni, după cum ar
putea să fie vorba, pur şi simplu, de trecerea cu vederea a unor elemente mult prea
familiare autorilor. Răspunsul urmează să îl formulăm după urmărirea termenilor
identificaţi într-o asemenea condiţie în Glosar regional [= Gl. reg.] de V. Arvinte,
D. Ursu, M. Bordeianu [1961].
Materialul lingvistic din glosarul menţionat, colectat pe baza unor anchete
dialectale iniţiate în 1950, provine, „din satele aşezate pe Valea Bistriţei şi pe
Valea Moldovei”, Valea Sucevei, câteva sate din Maramureş, prin urmare „o bună
parte din regiunea muntoasă a Moldovei, cu părţile învecinate de peste munţi”
(Notă introductivă, p. 5).
Autorii menţionează prezenţa suplimentară a unor termeni de la informatori
din alte regiuni ale Moldovei, cu precădere, Iaşi (ibid.).
Pentru a putea aprecia corect categoria termenilor rămaşi „pe dinafară”,
trecem în revistă criteriile după care s-a făcut includerea în glosar „în urma unei
verificări riguroase a fiecărui termen în parte” (p. 6):
– cuvintele regionale care nu sunt înregistrate în dicţionarele existente;
– regionalismele despre care se spune în dicţionare că sunt cunoscute prin
alte părţi ale ţării decât nordul Carpaţilor răsăriteni [...] Înregistrarea unor asemenea
termeni reprezintă o contribuţie la precizarea răspândirii lor geografice;
– termeni populari, cu aspect fonetic neobişnuit, de asemenea, neatestaţi în
lucrările româneşti de lexicografie (faloş „fals”);
– cuvinte care, deşi cunoscute de dicţionare, au sensuri noi, neatestate;
– expresii cu circulaţie regională;
– derivate neobişnuite cu prefixe şi sufixe;
– neologisme cu pronunţare greşită, coruptă.
(Nota introductivă, 7).

28 Iulia Mărgărit 2
Pentru o minimă sistematizare a cazurilor selectate, le-am grupat în două

categorii, pe baza dicţionarelor curente (DEX, DLR, MDA):
1. Termeni regionali;
2. Termeni învechiţi şi regionali.
1. Din prima grupă, ne-am oprit asupra următorilor:
agestru, atestat HEM, 501, agest, cu variantele agestru, ajestru, agiestru
< lat. aggestum (reg.) „depunere de pământ, pietriş sau nisip, adus de râuri şi fluvii
pe malurile acestora” (v. MDA s.v.), cu atestări pentru zona nordică, Trans.,
Bucov. (DA).
În Gl. reg. cuvântul apare s.v. lom, mai exact în definiţia acestuia, ca un
termen tehnic, preferat pentru capacitatea rezumatorie a glosei, „aluviune de
buşteni, vreascuri, nămol şi pietre; agestru” (Rădăuţi);
brighidău s.n., atestat H., X, 108, etim. nesig. Mold. „bătător folosit la
prepararea produselor lactate” (v. MDA s.v.). În Gl. reg. figurează s.v. batalău
2. „băţ cu o rotiţă la capăt servind la prepararea caşului; brighidău”;
dânsele pron. pers. f. pl., termenul apare în compusul flori de dânsele cu
glosa „flori de leac” s.v. floare;
măşcat adj. (atestat Dosoftei) < măciucat [despre cereale] „cu bobul mare”. Îl
întâlnim s.v. firos, -oasă, căci prin el se defineşte cuvântul-titlu „maşcat, mare la bob”;
pelincă s.f. figurează s.v. băndură: „pelincă, pânză în care se înfaşă copilul”.
DLR, ca şi MDA, au înregistrat cuvântul pelincă cu menţiunea „reg. Mold., Trans.”
< magh. pelenka, ucr. pelenca;
poiată s.f. s.v. ciuciurlău „poiată unde se ţin raţele” (p. 29, nefiind inserat
alfabetic), după DLR, răspândit în Mold., Trans., Bucov., Olt., cu înţelesul „coteţ”,
după MDA (reg.);
răcituri s.f. pl. s.v. plachie (culinar) „răcituri”, după DLR şi MDA (Mold. şi
Trans.);
rubăşti s.f. pl. s.v. cazopuf „molton, stoafă groasă şi moale din care se fac
rubăşti”, figurează, exclusiv, în DLR ca regionalism;
stanog s.n. s.v. caladauă „stanogul fierarului în care se potcovesc boii”. Cu
semantismul „instalaţie pentru potcovit caii” şi cu răspândire în Mold., Bucov.,
termenul stanog figurează în DA şi MDA, fiind la origine un împrumut din ucraineană;
şişcă s.f., cu două apariţii, s.v. opăritură, respectiv, s.v. cişcorniţă. Dacă
urmărim glosele în care se întâlneşte termenul (cişcorniţă „şişcă, şişcorniţă, maşină
pentru tăiat paiele mărunt”; opăritură „mâncare pentru vite făcute din frunze tăiate
la sişcă”), constatăm că acesta reprezintă numele unei maşini, un împrumut din ucr.
s³_ka, magh. szecska, care are curs în Mold., Bucov., Trans., după DLR, apariţie
tipografică ulterioară în raport cu Gl. reg. CADE, SDLR înregistrează cuvântul,
raţiune pentru care, probabil, acesta nu a fost inclus în glosar.
teară s.f. se întâlneşte în definiţia cuvântului-titlu cal „fir rupt şi scăpat în
teară” ş.a.
3 Atestări „involuntare” 29
Urmărind glosele în care am identificat termenii se poate observa că aceştia

apar în definiţie, pe locul secund, după explicaţia perifrastică, oarecum ca un
termen specializat, calificat în domeniu, dar la nivel ... regional: „îngrămădire,
aluviune ....; agestru”; „băţ cu o rotiţă; brighidău” sau dimpotrivă, pe primul loc,
urmat de perifrază; „măşcat, mare la bob” s.v. firos, sau „pelincă, pânză în care se
înfăşoară copilul” s.v. băndură. De această dată, avem impresia că o parte din
definiţia termenului-titlu o reprezintă sinonimul cuvântului, sinonim cu care începe
glosa. Situaţia s-ar putea explica cel puţin în două moduri: subiectul a furnizat
regionalismul ca termen univoc, pe care, mai apoi, autorii l-au dublat printr-o
definiţie descriptivă (v. Gl. Olt., Prefaţă VIII) ori invers, definirea perifrastică a
fost reluată prin termenul impus în nomenclatura populară, mai ales în cadrul
instrumentarului, pentru care varianta cultă nu dispune de termenul corespunzător.
Şi într-un caz şi în celălalt, prin abdicarea momentană a autorilor de la rigorile
lucrării s-au produs „scăpările” de lexic la nivelul definiţiilor. Trebuie să
recunoaştem că nici măşcat şi nici pelincă nu sunt la îndemâna cititorului
nonfilolog, că în munca cu glosarul acesta ar avea nevoie şi de un dicţionar. În
acest fel, autorii au restrâns drastic numărul de cititori. De pildă, flori de dânsele
„flori de leac”, presupune neapărat cunoştinţe de dialectologie ori de lexic
dialectal. DLR, ca şi MDA, ca să limităm numărul dicţionarelor, menţionează s.v.
dânsele II. 1. „prin Moldova” „iele”, apoi de dânsele, boală de ~ „boală reumatică
despre care se crede că e provocată de iele”. Precizăm faptul că în graiurile
moldoveneşti personajele fantastice în discuţie au o denominaţie atât de vagă,
tocmai pentru a nu le activa forţa malefică, prin simpla pomenire de nume, într-un
fel, o altfel de variantă pentru iele (v. DA s.v.), reflectând distribuţia pronumelor
respective în cele două subdialecte învecinate.
Alteori, glosarea nu se sprijină nici pe reluare, nici pe anticipare, constând
dintr-un singur lexem şi o determinare, ţinând de scopul acesteia: ciuciurlău
„poiată unde se ţin raţele”. Chiar dacă locul rezervat acelor păsări, sub aspectul
denumirii, nu cunoaşte o circulaţie generală, se înţelege că este vorba de o anexă
din gospodărie concepută în beneficiul păsărilor menţionate. În cazul glosărilor
minime, lucrurile se complică, întrucât necunoaşterea devine dublă, reflectându-se
de ambele părţi: plachie (culinar) „răcituri”. Numai indicaţia domeniului de
apartenenţă a termenilor rămâne accesibilă. Dacă raportăm situaţia descrisă la nota
introductivă, înţelegem rezerva autorilor faţă de elementele lexicale pentru care
dicţionarele indică repartiţia „Mold., Bucov., eventual Trans.”. Au renunţat la ele
fiind deja atestate, dar nu au renunţat total, deoarece, dacă nu au fost incluse în
corpusul de termeni, motivat, ele s-au infiltrat în glose, ca unităţi cu răspândire
generală în zona ofertantă de material dialectal. Când se rezumă glosarea prin
agest, brighidău, măşcat şi multe altele, ne aflăm în faţa unor termeni opaci, pe
care explicaţiile anterioare sau posterioare, în raport cu poziţia lor în glosă, i-au
dezopacizat. În cazul plachie „răcituri” nonspecialistul „se descurcă” apelând la
dicţionar, lectura „fără obstacole” fiind rezervată cel mult lexicografilor şi
dialectologilor.
În cuvântul introductiv, autorii previn cititorul că includerea în glosar s-a

făcut „în urma unei verificări riguroase a fiecărui termen în parte” (p. 6), fiind
admise numai cuvintele regionale care nu sunt înregistrate în dicţionarele
existente” (ibid.). Prin urmare, agest, brighidău, măşcat, pelincă, poiată au fost
respinşi ca fiind cunoscuţi în partea locului şi semnalaţi de dicţionare. Dar „au fost
daţi afară pe uşă şi reintroduşi pe fereastră”, acţiune sugerată de infiltrarea
aceloraşi termeni în definiţii. Cu alte cuvinte, ne aflăm în faţa unui glosar regional
„integral”, în sensul că r e g i o n a l i s m e l e dispun de glosări r e g i o n a l e ,
concepute de autori sau furnizate de subiecţi şi acceptate de către aceştia din urmă.
Prin urmare, în ipoteza că răspunsul a parvenit de la informator, autorii au acceptat
elementul regional ca fiind oportun în cazul dat, în calitate de termen unic,
specializat pentru un anumit domeniu de activitate (cf. agest, brighidau, măşcat).
Alteori, au fost constrânşi de realitatea dialectală să introducă termenul pentru a nu
falsifica informaţia. În definiţia pentru cazopuf „molton, stofă groasă şi moale, din
care se fac rubăşti”, confecţia „ţintă” nu a putut să fie evitată, materialul în cauză
fiind în strânsă dependenţă de obiect. Atunci de ce nu a fost integrat în corpusul de
termeni? DLR, în volumul corespunzător din 1975, respectiv, Litera „R”, a inclus
alături de sensul de bază „cămaşă bărbătească încheiată pe umăr” … subsensul
regional „haină scurtă”, pe baza unei singure atestări din Bilca – Rădăuţi,
înregistrate în Lexic reg., 215. Atestarea „camuflată” din Gl. reg. nu a fost
valorificată din motivul lesne de înţeles al neincluderii în corpus, deşi ar fi putut să
aducă „o contribuţie la răspândirea geografică a termenului” (v. Notă introductivă,
6), fiind vorba de o localitate din jud. Iaşi.
2. Categoria următoare grupează termeni calificaţi în dicţionare „înv. şi reg.”.
Pentru dohot „lichid vâscos asemănător cu păcura”, reperabil s.v. blehoaie,
în cazul în care definiţia a parvenit de la sursă („cutie de tablă în care se ţine dohot”
– Moisei, fostul raion Vişeu) este regretabilă omiterea din inventarul de termeni al
glosarului, pentru că aria de răspândire a cuvântului (Trans., Mold., Bucov. – v.
DLR s.v.) nu include Maramureşul. A doua apariţie a termenului, s.v. şmir „dohot,
unsoare” (Vicovul de Sus, Rădăuţi), rămâne la fel de ambiguă pentru că sinonimul
prin care este reluat, unsoare, nu are determinant.
fachie constituie unitatea lexicală prin care se explică luşniţă „fachie din
surcele pentru luminat în pădure”. DA înregistrează lexemul cu două accepţii: 1. ca
arhaism „făclie”. 2. Mold., Bucov., Oaş „făclie din mănunchiuri de aşchii lungi,
unse cu răşină, întrebuinţate noaptea la pescuit”. Extensiunea domeniilor de
activitate pentru fachie completează evoluţia acestui termen moştenit în limba
română: fac(u)la;
închina (refl.) „a face, a oferi daruri (la nuntă)”, atestat pentru Maramureş,
dacă glosarea aparţine informatorului sau pentru Moldova, dacă au intervenit
autorii. El apare s.v. prădice s.f. pl. „urările pe care le face starostele, când se
închină darurile la nuntă”. Semantismul învechit al verbului (lat. inclinare) nu a
fost evaluat, deşi în repertoriul de termeni, acesta figurează cu expr. a închina
parastasă [sic!] „a fi pe punctul de a muri” (Drăguşeni, Fălticeni). Evident, o astfel

de accepţie metaforic-ironică descinde din sensul anterior nevalorificat, în schimb
întâlnit recent în Basarabia (TD – Bas., Gl.), pentru că cineva, care a oferit daruri,
la un moment dat, în acelaşi scop, poate oferi parastase, numai că semnificaţia este
cu totul alta;
lemn < lat. lignum se întâlneşte s.v. stupar „lemn cu scorbură la mijloc”. Din
păcate, semantismul corespunzător „copac până stă în picioare” (v. DA s.v.), dintr-o
regretabilă omisiune de indicare a localităţii, nu-l puteam atribui Moldovei,
eventual Bucovinei, provincii unde acesta nu a mai fost semnalat, după atestările
din DLR, de la D. Cantemir încoace. Semantismul arhaic este confirmat de
metafora-derivat stupar, sugerând compatibilitatea unui roi spontan cu „locaţia”
salubră oferită de un copac încă „viu”;
slatină figurează s.v. bartiţă 1. „un fel de coajă albicioasă care se prinde pe
vasul golit de slatină, dar şi s.v. bodnă „vas de lemn pentru adus slatină”. Vechiul
împrumut de origine slavă, слатина, notat în Vatra Dornei, cu înţelesul
„saramură” şi, pentru Gura Humorului, cu cel de „sărătură, apă sărată”, în DLR nu
prezintă atestări mai noi decât ALR.
După cum s-a putut observa până aici, regionalismele se întâlnesc individual
în definiţiile oferite de subiecţii anchetaţi şi / sau (re)formulate de autori. Dar se
poate întâmpla, ca în limitele unui asemenea text, „să surprindem” cel puţin doi
termeni ca, de pildă, s.v. prădice s.f. pl. „urările pe care le face starostele când se
închină darurile la nuntă” (v. supra s.v. închina). Pentru staroste, DLR oferă
următoarele informaţii s.v. 4. (prin Mold. şi Transilvania) „peţitor”; p. ext.
„persoană care conduce ceremonia unei nunţi sau care îndeplineşte un anumit rol în
această ceremonie”. În cazul de faţă, cuvântul provine din Maramureş (Moisei,
fostul raion Vişeu). Omiterea acestuia dintre termenii-titlu echivalează cu ignorarea
unei informaţii despre repartiţia actuală a termenului.
Alteori, acelaşi termen se poate întâlni repetat, teară, în acest sens, numărând
mai multe apariţii. Pentru început, s.v. cal, găsim o atestare preţioasă, mai precis, în
definiţia acestuia: „fir rupt şi scăpat în teară” (Maramureş, Moisei, Vişeu).
Referitor la teară < lat. tela, DLR atestă următorul semantism: (regional)
1. „urzeală”; (învechit) „pânză ţesută”; 2. „război de ţesut” mai puţin „pânza* care
se ţese”. Denumirea metaforică a firului „scăpat” ne obligă să ne raportăm la sensul
„pânză”, în curs de realizare, şi nu la cel de „război”; 3. „pânza ferăstrăului”;
4. ~ de păianjen „culcuş al moliilor în faguri”. Din desfăşurarea de sensuri, rezultă
că DLR atestă, exclusiv, „pânză ţesută”. Aşadar, fie şi până aici, ar fi fost
m o m e n t u l şi l o c u l introducerii cuvântului în glosar. Dar aceeaşi lucrare ne
mai oferă încă un argument: s.v. undului, sensul 1. „a începe ceva” este ilustrat cu
expresia unduluiesc teară „încep să ţes” din aceeaşi localitate, Moisei, ca şi
răspunsul anterior. Nucleul nominal al expresiei conferă, de fapt, înţelesul acesteia
*
Aici folosim termenul în sens generic, pentru orice tip de ţesătură din război, pentru a evita
potenţiala figură etimologică, creată ad-hoc.
şi, în acelaşi timp, probează poziţia termenului în vocabularul dialectal. În sfârşit,

mai există un argument: termenul-titlu teară „pânza ferăstrăului”, provenind tot din
Maramureş (Borşa, fostul raion Vişeu), a cărui accepţie metaforică, un fapt de
inovaţie, constituie o perpetuare a înţelesului arhaic „pânză (ţesută)”. Conform
datelor din glosar, teară, în poziţia de cuvânt-titlu, de altfel justificată, ar fi putut
dispune de un paragraf mai consistent: 1. „pânză la care se ţese”. 2. în expr. a
undului ~ „a începe ţesutul pânzei”. 3. [fig., la ferăstrău] „pânză”. În absenţa celor
trei accepţii reunite, cititorul este constrâns să utilizeze glosarul simultan cu
dicţionarul, fiindcă fir rupt în teară; a undului ~ s-ar putea decripta cât de cât, abia
la articolul teară „pânza ferăstrăului”, cu o condiţie: să fi parcurs conştiincios
paginile glosarului, cuvânt cu cuvânt şi definiţie după definiţie.
*
Prin specificul său, o lucrare cu profil declarat, Glosar regional cuprinde un
ansamblu de regionalisme. Scopul acestei lucrări este de a asigura c u n o a ş t e r e a
e l e m e n t e l o r r e g i o n a l e de către specialişti sau de către publicul mai larg,
interesat de astfel de probleme. Pentru îndeplinirea acestui scop, se cuvine ca
definirea termenilor selectaţi să se facă în limba standard.
Încălcarea regulii de mai sus provoacă situaţii de felul celor semnalate în prezenta
intervenţie. Consecinţele unui astfel de mod de lucru defectuos, trecând peste
aspectele care au generat intruziunea regionalismelor, dincolo de repertoriul de
termeni, se reflectă în lectura dificilă, cu impedimente, a glosarului, dar, mai ales,
în valorificarea lucrării la alcătuirea dicţionarelor generale.
Oportunitatea lucrării discutate rămâne în afara oricărei discuţii, ca şi
utilitatea ei, prin bogăţia, diversitatea şi caracterul inedit al termenilor, provenind
dintr-o arie nordică, de confluenţă între Bucovina şi Maramureş. Elementele
regionale „prelinse” pe lângă filtrul aplicat de către autori, recuperabile „la o
adică”, constituie un argument pentru sporirea exigenţei la întocmirea unor
asemenea lucrări. Semnalarea şi discutarea lor probează interesul suscitat tocmai în
consultarea repetată şi insistenţa acestei consultări a Gl. reg.
ABREVIERI
CADE I.-Aurel Candrea – Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I:

Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi de I.-Aurel Candrea. Partea II:
Dicţionarul istoric şi geografic universal de Gh. Adamescu, Bucureşti, Editura Cartea
Românească [1926–1931].
DA Academia Română, Dicţionarul limbii române, Bucureşti, 1913–1948.
DEX Dicţionar explicativ al limbii române. Ediţia a II-a. Bucureşti, 1986 (Academia Română. Institutul
de Lingvistică „Iorgu Iordan”).
DLR Academia Română, Dicţionarul limbii române (DLR). Serie nouă, Bucureşti, 1965 şi urm.
Gl. Olt. Glosar dialectal Oltenia, întocmit sub conducerea lui Boris Cazacu, de Galina Ghiculete,
Paul Lăzărescu, Nicolae Saramandu şi Magdalena Vulpe, 1967.
HEM Bogdan Petriceicu-Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicţionarul limbei
istorice şi poporane a românilor, tom. I–III, Bucureşti, 1877–1893; ediţie îngrijită şi
studiu introductiv de Grigore Brâncuş, 1972, 1974, 1976.
Lexic. reg. Lexic regional, I, redactor coordonator: Gh. Bulgăr, 1960; II, redactor-coordonator:
Lucreţia Mareş, 1967 (Societatea de Ştiinţe Istorice şi Filologice).
MDA Micul dicţionar academic. Vol. I–IV, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, sub
conducerea acad. Ion Coteanu. Redactori responsabili: acad. Marius Sala şi Ion Dănăilă.
Volumul I: A–C (2001); volumul al II-lea: D–H (2002); volumul al III-lea: I–Pr (2003);
volumul al IV-lea: Pr–Z (2003).
SDLR August Scriban, Dicţionarul limbii româneşti (Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni,
arhaizme, neologisme, provincialisme). Ediţiunea întâia. Iaşi, Institutul de Arte Grafice
„Presa Bună”, 1939.
TD – Bas. Maria Marin, Iulia Mărgărit, Victorela Neagoe, Vasile Pavel, Graiuri româneşti din
Basarabia, Transnistria, nordul Bucovinei şi nordul Maramureşului. Texte dialectale şi
glosar (Institutul de Fonetică şi Dialectologie „Al. Rosetti”), Bucureşti, 2000.
INVOLUNTARY OCCURENCIES
ABSTRACT
Identifying some situations defined by the title, at the level of a lexical work (i.e. Glosar
regional by V. Arvinte, D. Ursu, M. Bordeianu [1961]), is at the basis of the current paper. Therefore,
we have analysed the lexical elements identified at the level of quotations and definitions, elements
that were supposed to be included in the corpus of terms, but they were left out due to one reason or
another. The evaluation of such cases casts evidence upon the disadvantaging conditions for the
respective linguistic domain.
NUME DE LOCURI PROVENITE DIN ANTROPONIME
DE ORIGINE LATINĂ
ECATERINA MIHĂILĂ
1. În această comunicare ne vom ocupa de numele de locuri provenite din

antroponime de origine latină, în cadrul temei Originea numelor de locuri pe baza
Dicţionarului toponimic al României. Oltenia (DTRO), 7 volume, 1993–2007, cu
2 183 de pagini şi 45 000 de toponime.
Comparativ cu alte domenii lexico-semantice ce stau la baza formării
numelor de locuri, de care ne-am ocupat deja (termeni generici, entopice, nume de
plante şi de animale, alte apelative), antroponimia este un domeniu mult mai vast.
După termenii generici care formează, fiecare în parte, sute şi sute de toponime
prin repetabilitate, derivare şi determinare de diferite tipuri, numele de persoană
generează cele mai multe toponime. Şi întrucât multiplicarea prin procedeele de
mai sus nu este la acelaşi nivel ca în cazul termenilor generici, numărul mare al
toponimelor provenite din antroponime se explică prin multitudinea numelor de
persoană ce stă la baza denominaţiei toponimice. Dacă în cadrul celorlalte domenii
semantice unităţile lexicale sunt cel mult de ordinul a câtorva zeci, în ceea ce
priveşte numele de persoană, ele sunt de ordinul sutelor. Mai exact, toponimia
Olteniei are la bază aproximativ 1 500 de antroponime. Între acestea am identificat
212 nume de persoană de origine latină.
În cazul celorlalte domenii lexico-semantice numărul termenilor de origine
latină formează fie marea majoritate (ne referim la termenii generici şi la entopice),
fie sunt, doar cu mici excepţii, aproape în totalitate de origine latină (e vorba de
adjective, adverbe, nume de plante şi de animale). Cât priveşte antroponimele ce
stau la baza toponimiei Olteniei, acestea sunt, la o primă estimare, în majoritate de
origine latină, dar foarte multe sunt şi de alte origini: slavă, greacă, bulgară, turcă,
ebraică (adică nume biblice). Multe antroponime au etimon comun cu albaneza.
Alte nume de persoană sunt de origine neogreacă, sârbă, magheară, germană,
polonă, rusă. Câteva sunt de origine ţigănească. Multe antroponime au etimologie
multiplă (mai ales privind limbile de la sudul Dunării). La acestea se adaugă cele
ce exprimă etnia (de diferite origini) şi cele cu etimologie necunoscută.
Antroponimele de origine latină ce stau la baza numelor de locuri din Oltenia
se împart în două mari categorii. În prima categorie se înscriu numele de persoană
ce au corespondent în onomasticonul latin: Alba – lat. Alba; Albu – lat. Albus;

36 Ecaterina Mihăilă 2
Anghel – lat. Angelus; Antonie – lat. Antonius; Aspru – lat. Asper; Augustin – lat.
Augustinus; Barbu, Barbura (Varvara) – lat. Barbara; Constantin – lat.
Constantinus; Florea – lat. Florus; Marcu – lat. Marcus; Marin – lat. Marinus;
Paul – lat. Paulus, gr. Paulos; Petru – lat. Petrus, gr. Petros; Roman – lat.
Romanus; Silvestru – lat. Silvester; Tiberiu – lat. Tiberius; Traian – lat. Traianus.
Cele mai multe au fost preluate însă din latina medievală sau din alte limbi
romanice. Ele au intrat în circuitul onomastic românesc pe cale cultă, cu scopul
evidenţierii originii romanice a limbii şi poporului român. Dacă ar fi fost moştenite
din limba latină, multe ar fi trebuit să aibă alte forme fonetice. Oricum, numele de
persoane din Antichitatea latină s-au răspândit în toată aria romanică şi, prin
intrarea unora în calendarul creştin, s-au răspândit şi la multe alte popoare, de la
care românii le-au putut prelua. De aceea, în stabilirea unei filiaţii corecte, forma
fonetică ne este de mare ajutor. De exemplu, Floarea, nume de femeie foarte
frecvent la noi, poate fi pus în corelaţie cu floare provenit din lat. flos, floris (aşa
cum consideră şi Al. Graur în NP: 53), în schimb Florea, (fără diftongarea lui -o -),
de asemenea răspândit, mai ales ca nume de familie, poate fi pus în corelaţie cu
tema antroponimică flor- care se regăseşte în multe nume de persoană din
perimetrul romanic şi de aici şi în cel slav (pentru diferite interpretări şi filiaţii v.
MEO: 138 –141 şi NPR: 24).
Din cealaltă categorie fac parte antroponimele ce au ca etimon cuvinte
româneşti de origine latină. În marea lor majoritate ele sunt porecle, devenite
supranume şi apoi nume de familie. Cele mai multe au la bază substantive: Aramă,
Arcu, Argint, Armaşu, Auru, Auşu, Baia, Barbă, Bărbat, Brâncă, Butoiu, Cărbune,
Celaru, Ciumă, Codrea, Cornea, Cotea, Falcă, Faur, Fătu, Fârtatu, Frate, Foame,
Fumu, Geru, Gură, Guşă, Lună, Lutu, Marmură, Măciucă, Mătase, Mătuşă,
Moraru, Muiere, Noapteş, Nod, Ochiu, Olanu, Păpuşa, Pescaru, Piele, Pietraru,
Portaru, Puiu, Rotaru, Rugină, Sacu, Săpunaru, Scânteie, Scoarţă, Soare, Socu,
Sora, Sprânceană, Spuză, Stuparu, Surcel, Şerb, Tunaru, Turtă, Ţăranu, Ureche
etc. Tot substantive sunt şi numele de plante, animale, păsări şi insecte din care se
formează antroponime ce stau la baza toponimelor din Oltenia: Floarea, Frunză,
Meiu, Moru, Mura, Paiu, Prună, Puru, Răşină, Teiu, Tufă, Urzică, Viaşu; Albină,
Ariciu, Berbece, Bouru, Broască, Calu, Câineş, Ciutură, Corbu, Găină, Graur,
Gruia, Iepure, Lăcustă, Lupu, Mielu, Mierlă, Muscă, Pasăre, Păunu, Porcu,
Purecu, Turturică, Ţânţaru, Ursa, Ursu, Vieru, Viţelu, Vulpe, Vulturu etc. Alte
substantive sunt etnice: Frâncu, Germanu, Gherman, Grecu, Românu (acesta din
urmă are şi sens etnic şi sens social). Multe antroponime din care se formează
toponimele Olteniei provin din adjective, adverbe sau derivate verbale şi
substantivale cu valoare de adjectiv: Albăstroiu, Amaru, Blându, Bunu, Căruntu,
Degeratu, Frumosu, Grosu, Lepădatu, Lungu, Macrea, Mare, Măruntu, Mâine,
Micu, Moale, Mutu, Nătărău, Nebunu, Negru, Orbu, Pătrunsu, Răguşilă, Rătăcitu,
Rău, Roşu, Scăpău, Scurtu, Spânu, Speriatu, Spurcatu, Stângu, Strâmbu, Strâmtu,
Surdu, Susu, Şchiopu, Tunsu, Turbatu, Turbure, Urâtu, Urlat, Uscatu, Uşurelu,
3 Nume de locuri provenite din antroponime de origine latină 37
Văraticu, Vărgatu etc. Mai sunt şi unele nume de grup, puţine la număr, ce dau
nume de sate, care nu au corespondent un antroponim: Adunaţi, Afumaţi, Linieni.
Toate aceste antroponime de origine latină, fie că au corespondent în
onomasticonul latin, fie că provin din cuvinte ale limbii române de origine latină,
formează foarte multe toponime în Oltenia, mai ales nume de sate, cătune şi moşii,
dar nu numai, procedeele principale de multiplicare denominativă fiind derivarea şi
determinarea de diferite tipuri, la care se adaugă şi omonimia. Să dăm în continuare
câteva exemple.
2. Barbu, nume străvechi, de mare tradiţie la români, are o etimologie
controversată, discutată de obicei în corelaţie cu Barbura.
Diferitele soluţii etimologice care s-au dat acestui nume au fost prezentate de
Ch.Ionescu (MEO) şi D.Tomescu (NPR: 24). Astfel, Hasdeu consideră că numele
provine fie din cuvântul barbă, de origine latină, fie din antroponimul latin
Balbus. O altă explicaţie este cea dată de Candrea, conform căreia Barbu provine
din numele de persoană feminin Barbara, prin următoarele faze intermediare
succesive: *Barbară, *Barboră, *Barbură, Barbur, forma finală fiind Barbul,
prin disimilarea celui de al doilea -r-. G.Weigand îl consideră de origine slavă,
Barbu, în diferite variante, regăsindu-se şi la sârbi şi bulgari. Şt.Paşca corelează
numele Barbu cu Bărbat, pe baza mai vechilor nume Barbius şi Barbatus.
S.Puşcariu consideră că tulpina barb-, extrasă din Bărbat şi Barbul, este înrudită
cu it. barba ‘unchi’, care s-a putut transforma uşor în nume propriu (v. MEO şi
NPR: 24). Şi I. Pătruţ se referă la o temă barb-, la care s-a adăugat fie sufixul -ul,
formând antroponimul Barbul, fie sufixele -ur + -a, formând antroponimul Barbura
(v. SOR: 74). Iorgu Iordan (DNFR) consideră, citându-l pe N.A. Constantinescu
(DOR: 21) , că Barbu provine din Barbur, masculinul lui Barbura. De asemenea,
în DNFR este înregistrat şi numele Barbur, formă care a supravieţuit ca nume de
familie.
Revenim la argumentele lui Ch. Ionescu din MEO în favoarea soluţiei
etimologice dată de Candrea, deoarece autorul aduce multe argumente de ordin
religios, privind existenţa creştinismului pe teritoriul Daciei din epoci timpurii şi
înscrierea în calendarul creştin a martirilor Barbarus şi Barbara, devenită la noi
sfânta mucenică Varvara, celabrată pe 4 decembrie (când, de altfel, se sărbătoresc
şi cei cu numele Barbu). În plus, aduce şi argumente de ordin toponimic,
referindu-se chiar la Oltenia. Astfel, autorul consideră că antroponimul Barbăr, ce
apare într-o inscripţie pe lemn din oraşul Deva, într-un pomelnic nedatat, stă la
baza toponimului Bărbăreşti, atestat într-un document la 1551. Interesant este
faptul că păstrătorul documentului se numea Barbu, probabil descendent al lui
Barbăr. În plus, dă foarte multe atestări pentru Barbu, între 1389 şi 1500. De
asemenea, se referă şi la forma feminină Barba, atestată la 1578 şi 1585.
Barbu formează două toponime în Oltenia: poiană c. Şimnicu de Sus, m.
Craiova – Dj, 1896, şi movilă în fostul judeţ Romanaţi, 1898. Antroponimul intră şi
în structura a două nume compuse care formează toponime: Barbu Curăţitu,
locuinţă izolată în Vl, 1872, şi Barbu Mircea, câmp c. Dumbrava – Mh, 1872. De
la forma articulată Barbul s-a constituit numele de grup Bărbulani, care
denumeşte mai multe părţi de sate în Dj şi Mh (cinci ocurenţe), şi Bărbuleni, loc
c. Vladimir – Gj. Cu sufixul -esc, s-au format numele de persoană Bărbulescu, ce
denumeşte un loc în c. Predeşti – Dj, şi numele de grup Bărbuleşti, părţi de sate şi
locuri în Gj, Ot şi Vl (şase ocurenţe). Un alt derivat de la Barbu este Bărboi, care
dă numele unui sat din c. Greceşti – Dj, atestat de la 1700. De la Bărboi sau de la
Barbu s-a format Bărboaia. Sufixul -oaia are fie valoare moţională, fie valoare
locativă (-oaie + suf. top. -a). Toponimul are două ocurenţe: pârâu şi loc surupăcios
în Vl. Cu sufixul locativ -oasa (-oasă + suf. top. -a), s-a format Bărboasa, loc
mlăştinos c. Devesel – Mh. De la toponimul Bărboi s-a format numele de persoană
Bărboian(u), care a dat numele unei păduri în c. Secu – Dj. De la antroponimul
Bărboi, cu sufixul -eşti, s-a format toponimul Bărboieşti, parte de sat c. Bâlteni –
Gj. Un alt derivat de la Barbu este Bărbucea, care a dat numele unui sat din c.
Prundeni – Vl, 1896. Numele de persoană Bărbuceanu este un derivat toponimic
care, la rândul lui, a dat numele unei văi şi a unui loc în c. Câlnic – Gj.
Bărbuceanca, de la aceeaşi rădăcină, desemnează o vale în c. Fârtăţeşti – Vl.
Bărbuceni, cu sufixul -eni, dă numele unei părţi de sat din c. Leu şi a unui sat din
c. Prundeni – Vl. Un alt derivat de la Barbu este Bărbui. De la acesta, cu sufixul
toponimic -a, s-a format denumirea Bărbuia, loc c. Măciuca –Vl. În sfârşit, de la
hipocoristicul Bărbuţ s-au format derivatele Bărbuţoi, parte de sat c. Bălăneşti –
Gj, şi Bărbuţeşti, parte de sat şi pârâu c. Stejari – Gj. Barbura este reprezentat în
DTRO prin două toponime, desemnând o vâlcea în c. Dănciuleşti – Gj şi o pădure
în c. Livezi – Vl. Se înregistrează şi două construcţii analitice: Barbura Mare şi
Barbura Mică, văi c. Zătreni – Vl. Şi Bărbăria, toponim ce denumeşte un deal,
un loc şi o poiană în c. Căpreni – Gj este explicat în DTRO ca provenind de la
antroponimul Barbura, Barbur, în varianta Barbăr. În sfârşit, Bărbăreşti, citat
de Ch.Ionescu, este un nume de grup ce desemnează un fost sat din c. Bobiceşti – Ot,
atestat la 1551 şi 1635, ce poate fi explicat ca având la bază acelaşi antroponim.
3. În continuare, vom lua în discuţie două antroponime care, cel puţin în
unele derivate toponimice, se confundă. Este vorba de Roman < lat. Romanus şi
Român (Rumân), provenit din român < lat. romanus. Primul derivă din
antroponimul Romanus, care la origine avea înţelesul de ‘locuitor al Romei’. Mai
târziu numele s-a extins în tot Imperiul Roman şi, de la un martir cu acest nume,
inclus în calendarul creştin, s-a răspândit în întreaga Europă. Prin filieră grecească
numele a fost preluat şi de slavii răsăriteni. De la aceştia antroponimul a trecut în
nordul Transilvaniei şi în Moldova, care a avut şi un domnitor cu acest nume. În
documentele Ţării Româneşti, antroponimul apare începând cu anul 1389 (v. MEO).
Antroponimul Român, cu varianta etimologică Rumân, provine din
substantivul român, având ca etimon numele comun latinesc romanus. În afară de
sensul etnic, substantivul a dezvoltat în limba română şi sensurile secundare de
‘bărbat’ şi ‘ţăran clăcaş’, acest din urmă sens fiind folosit în toponimie. Înţelesul
mai strict al acestui cuvânt este explicat de Iorgu Iordan în Toponimia românească.
Ţăranul clăcaş avea un contract de a presta diferite munci pentru un boier sau o
mânăstire, dar era ţăran liber, cu posibilitatea de a avea şi o proprietate a sa, spre
deosebire de robul sau iobagul, care era legat de pământ (v. TR: 299–300). Această
nuanţă specială a sensului există numai în Oltenia şi Muntenia. Pornind de la
sensurile secundare ale cuvântului, au apărut numele de persoană Român(u),
Rumân(u), ca supranume, spre deosebire de Roman care a existat ca nume de botez.
Român, cu sens etnic, apare în multe toponime ca determinant, în opoziţie cu
denumirea altei etnii: Căţălul Unguresc / Căţălul Român; Sângiorgiul Săsesc /
Sângiorgiul Român; Bălenii Sârbi / Bălenii Români etc. (v. alte exemple în TR:
283–284). Asemenea situaţii nu se întâlnesc în Oltenia.
Toponimele din Oltenia care au ca temă roman-, român- provin fie din
numele de botez Roman, fie din supranumele Român/Rumân, cu sensurile
secundare pe care cuvântul le-a dezvoltat. Iorgu Iordan explică cum tema Roman,
la care se adaugă sufixul -eşti, devine Româneşti, prin transformarea lui a în ă şi
apoi a lui ă în â, astfel încât tema se apropie de român, cu care seamănă până la
confuzie (v. TR: 300). De aceea, uneori, este greu de stabilit dacă toponimele din
Oltenia provin de la Roman sau de la Român / Rumân, mai ales că, indiferent de
formele din atestările vechi, în sursele geografice mai târzii şi în indicatoare ele
apar sub aceeaşi formă. De exemplu, satul Romaneşti din Gorj apare în
documentele istorice, începând cu anul 1486 şi până la 1732, sub forma
Româneşti, dar începând cu Indicatorul din 1861 se impune forma Romaneşti,
chiar dacă uneori în surse geografice şi administrative mai apare şi Româneşti.
Atât Iorgu Iordan în TR: 173, cât şi Ch. Ionescu în MEO consideră că numele
acestui sat provine de la antroponimul Roman, nume de botez, forma Româneşti
realizându-se prin modificările fonetice descrise mai sus. De altfel, în documentul
de la 1486 apare un Roman din satul Româneşti. Mai adăugăm că în Gorj există şi
un munte Roman, din care izvorăşte un pârâu Romanu (articulat), cu aceeaşi
etimologie. Mai există şi o fostă moşie în c. Ioneşti – Vl cu numele Romanescu <
Roman + suf. – escu.
Un sat din c. Roşiile – Vl se numeşte tot Romaneşti, însă din primul
document în care este atestat, <1575–1576>, apare sub două forme: Româneşti şi
Rumâneşti, pentru ca în Indicatorul din 1861 să se oficializeze tot sub forma
Romaneşti. Două sate desprinse din el se numesc Romaneştii de Jos şi
Romaneştii de Sus, care în surse geografice mai vechi apar ca Româneştii de Jos
şi Româneştii de Sus. Este posibil ca numele acestui sat să provină de la Român /
Rumân, ca supranume, cu sensul ‘ţăran clăcaş’. Există însă opinia că derivatele
toponimice cu -eşti se creează, de regulă, de la numele de botez, dubla
denominaţie, pe bază de supranume apărând mult mai târziu. În sfârşit, există
oficializată şi forma Româneşti, ca nume al unui sat din c. Şimnicu – Dj, care în
atestări geografice apare ca Romăneşti, înainte de 1900, şi Romaneşti, după
această dată.
De la aceeaşi temă există şi nume de sate cu forma de plural Romani. Un fost

sat, înglobat în or. Horezu – Vl, are multe atestări între 1669 şi 1864, toate sub
forma Romani(i). Din acesta s-au desprins Romanii/Românii de Jos şi ~ de Sus,
toponime discutate şi de Iorgu Iordan (v. TR: 299). Forma de plural Români
desemnează un sat actual din c. Băbeni –Vl, care apare în atestările geografice ca
Românu, Romanu. Şi Româna, cu suf. top. -a, denumeşte un fost sat din c. Teslui –
Dj, acum parte de sat, care într-un document de la 1580 apare sub forma Rumânii,
iar în surse geografice Rumăna, Rumâna. Aceeaşi denumire o are şi un sat
înglobat în or. Balş – Ot, cu forma mai veche Rumâna. Toate aceste sate, al căror
nume s-a format de la temele roman, român / rumân, şi-au transferat numele unor
dealuri, pâraie, păduri şi moşii de pe teritoriile ce se circumscriu în perimetrele
respective. În plus, cu sufixele toponimice -easa şi -easca s-au format mai multe
denumiri Româneasa (trei ocurenţe) şi Româneasca (cinci ocurenţe), dealuri, văi,
moşii, păduri etc. în Dj, Gj şi Vl.
Şi numele feminin Romaniţa este considerat derivat de la Roman (MEO). În
DTRO sunt înregistrate toponimul Romaniţa, monolexematic, cu şase ocurenţe, şi
două toponime analitice Romaniţa Mare, Romaniţa Mică, desemnând locuri,
dealuri, vâlcea, baltă, poieniţă în Dj, Gj, Mh, Vl. Considerăm că cele mai multe
sunt derivate toponimice, cu sufixul -iţă + suf. top. -a, de la munţii, dealurile şi
pădurile ce poartă denumirile Roman, Romanu, Romana, Romani, iar poieniţa şi
vâlceaua pot proveni chiar de la romaniţă ‘muşeţel’. Balta din c. Rast – Dj şi cele
două toponime analitice din aceeaşi comună prezintă şi varianta Romoniţa, derivat
discutat de Tiktin în dicţionarul său (v. RTO: 77).
Se consideră că şi numele fostului judeţ Romanaţi provine de la aceeaşi temă
(v. diferitele opinii în TR: 301). În DTRO este înregistrat un fost sat Romanaţu,
acum parte de sat în c. Bâlteni – Gj, căreia i se spune Romanatu, şi un fost sat
Românaţi, lângă or. Horezu – Vl, atestat de la 1749.
N. Drăganu consideră că toate aceste nume de locuri, ca şi alte derivate
întâlnite în Panonia şi Moravia, provin de la numele nostru etnic. Chiar dacă a
existat şi numele de botez Roman, autorul apreciază că românii, dar şi vecinii
noştri, l-au încărcat şi cu sensul etnic ‘român’ şi au cultivat acest nume, aşa cum şi
romanii au cultivat numele lor etnic prin numele de persoană Romanus (v. RTO: 77).
Din expunerea făcută s-a văzut însă că evoluţiile fonetice şi sensurile
secundare pe care le-a căpătat român, precum şi variantele în care apar numele de
locuri în atestările istorice, ne îndreptăţesc şi la alte interpretări, chiar dacă
toponimele au fost oficializate în forme ce conduc la sensul etnic.
4. Vom continua cu un antroponim delexical, cuvântul din care provine fiind
de origine latină. Ne referim la Şerb, antroponim atestat de la 1407 (DERS),
înregistrat în DOR: 381 şi DNFR. El provine din apelativul şerb < lat. servus. Cât
priveşte derivatul Şerban, unul dintre cele mai vechi (1392) şi mai importante
nume româneşti, Ch.Ionescu consideră că sensul ‘ţăran legat de pământ, sclav, rob’
al cuvântului şerb a fost precedat de alte înţelesuri, laice sau religioase, care l-au
propulsat ca prenume al unor dregători, boieri sau chiar domnitori (Şerban

Cantacuzino).
În DTRO, forma articulată Şerbu are trei ocurenţe: dealuri în comunele
Argetoaia şi Murgaşi – Dj; culme în c. Padeş – Gj. Numele de grup Şerbeşti, cu
sufixul -eşti, desemnează un fost sat din c. Urdari – Gj, atestat documentar de la
1483. Şerboaica, cu sufixul locativ -oa(i)ca (-oaică + suf. top. -a), denumeşte o
pădure din c. Grozeşti – Mh. Derivatul Şerbanu, articulat, are trei ocurenţe: baltă
c. Desa – Dj, deal c. Negomir – Gj, teren arabil şi pârâu c. Stejari – Gj. Forma de
feminin Şerbana desemnează un teren arabil în c. Lădeşti – Vl. Apar şi două
derivate toponimice: Şerbăneasa, cu sufixul -easa (-easă + suf. top. -a), fost sat în
Vl, şi Şerbăneasca, cu sufixul -easca (-escu + suf. top. -a), ce denumeşte o baltă în
c. Câlnic – Gj şi un deal în c. Prundeni – Vl. Alte derivate de la antroponim sunt
Şerbănoiu, loc c. Livezi – Vl, şi Şerbănoaia, feminin, cu trei ocurenţe: pârâu
c. Vladimir – Gj, teren agricol c. Frânceşti –Vl şi loc c. Grădiştea – Vl. Numele de
grup Şerbăneşti, cu sufixul -eşti, are 14 ocurenţe in DTRO. Multe dintre ele sunt
părţi de sate în Dj, Mh şi Vl. O parte de sat, din c. Predeşti – Dj, a fost în vechime
un sat, atestat de la 1608. Tot Şerbăneşti este numele unui loc din c. Schela – Dj şi
al unui deal din c. Tismana – Gj. Restul denumirilor Şerbăneşti sunt sate în Vl,
unele cu atestări vechi. Astfel, Şerbăneşti din c. Ştefăneşti – Vl are multe atestări
documentare între 1437 şi 1842. El şi-a transferat numele unui deal, unei moşii,
1841, şi unei mânăstiri, 1841. Satul Şerbăneşti din c. Păuşeşti – Vl are, de
asemenea, multe atestări documentare între 1565 şi 1830. Şi-a transferat numele
unei moşii, 1766, şi comunei, 1861. Un fost sat, acum parte de sat din c.Tetoiu – Vl
este atestat de la 1576. El şi-a transferat numele comunei, 1861, şi unui deal din
perimetrul respectiv. În sfârşit, mai există un sat Şerbăneşti în c. Lăpuşata – Vl,
atestat la 1813, care şi-a transferat numele şi unei moşii, 1885. Înregistrându-se o
asemenea omonimie, s-au creat multe construcţii analitice, pentru o mai bună
identificare. Şerbăneştii de Jos şi Şerbăneştii de Sus sunt părţi de sate desprinse
din Şerbăneşti c. Predeşti – Dj. Fiecare în parte a dat şi denumirea câte unei moşii,
ambele atestate la 1840. Şerbăneştii de Otăsău este un fost sat, acelaşi cu
Şerbăneşti c. Păuşeşti – Vl, cu o atestare la 1745. El s-a mai numit şi Şerbăneştii
de la Otăsău, 1687. Şerbăneştii lângă Olt este o fostă denumire a satului
Şerbăneşti din c. Ştefăneşti – Vl, cu o atestare de la 1539. Serbăneştii Morunglav
este o altă denumire a mânăstirii Şerbăneşti c. Ştefăneşti – Vl, cu câteva atestări
documentare între 1854 şi 1859. Aceeaşi mânăstire s-a numit şi Şerbăneştii
Morunglavului, cu mai multe atestări documentare între 1776 şi 1859.
5. În continuare, să luăm în considerare un antroponim ce provine de la un
nume de animal. Prin acest exemplu dorim să acoperim o arie mai vastă de toponime
ce au la bază cuvinte ale limbii române care pot forma toponime fie direct ( cum ar fi
entopicele, numele de plante şi de animale, adjectivele şi adverbele), fie prin
intermediul unui antroponim format de la aceste cuvinte. Situaţiile trebuie judecate
de la caz la caz şi, în funcţie de obiectul denotat şi de sufixe, se poate stabili dacă
toponimul respectiv provine de la apelativ sau de la antroponim.
Lup(u), antroponim atestat din 1490 (DERS) şi înregistrat în DOR: 312 şi în

DNFR, provine din apelativul lup < lat. lupus. În ambele dicţionare citate sunt
prezentate nenumărate derivate antroponimice. Şi în DTRO sunt numeroase
toponime ce provin fie de la aceste antroponime, fie de la apelativ. De exemplu,
Lupu, cu cinci ocurenţe în DTRO, este explicat prin apelativ când desemnează
pădure, baltă, vale şi prin nume de persoană în cazul toponimului Lupu, parte de
sat din c. Greci – Mh. La fel Lupa, cu patru ocurenţe, este explicat prin lup + suf.
top. -a, deoarece denumeşte păduri, dealuri şi văi, care pot fi asociate cu apelativul.
De la antroponimul Lupu, Lupa, s-au format numele de grup Lupani, părţi de sate
în c. Brabova –Dj şi Bâcleş – Mh, Lupeni, parte de sat s. Menţii din Faţă or.
Strehaia – Mh, 1898, şi Lupeşti, cu foarte multe ocurenţe: deal c. Greceşti – Dj,
1898; fost sat, acum parte de sat c. Bumbeşti –Piţic –Gj, 1818, fostă comună, 1861,
şi munte în această comună, 1898; fost sat c. Roşiile – Vl; părţi de sate în comunele
Drănic şi Murgaşi – Dj, Drăguţeşti, Negomir şi Plopşoru Gj, Vânători – Mh,
Ştefăneşti – Vl. Mai denumeşte o fântână în c. Muiereasca – Vl şi un loc în
c. Baia de Fier – Gj. Se înregistrează şi numele de grup Lupănceşti, parte de sat
din c. Celaru – Dj, 1844, devenit sat, 1864–1943, acum dispărut. În 1864 era
înregistrat sub forma Lupăneşti, ca veche denumire a satului Marotinu de Jos. De
la Lupu, cu articolul enclitic păstrat, a apărut numele de grup Lupuieşti, sat
c. Roşiile – Vl, 1872. O altă formă, Lupuleşti, păstrează şi consoana „l” de la
final. Toponimul desemnează părţi de sate în Dj , Gj şi Vl, pădure şi platou în Gj şi
Vl. Derivatul antroponimic Lupoaia, înregistrat în DOR: 312, formează mai multe
toponime ce desemnează sate, părţi de sate şi locuinţă izolată în Gj, Ot şi Vl. Cel
mai vechi sat Lupoaia, c. Cătunele – Gj, are mai multe atestări documentare între
1588 şi 1703. El a dat şi numele comunei între 1861 şi 1943, numele unei moşii,
1852, şi a unui pârâu, afluent pe stânga al Motrului, 1722. Multe alte toponime
Lupoaia, ce denumesc dealuri, păduri, pâraie, văi, vâlcele, râpe şi locuri, pot
proveni mai curând de la apelativul lupoaie ‘femela lupului’ sau ‘denumirea mai
multor plante sălbatice’ (v. DLR). În mod similar se pune problema pentru Lupoi,
pârâu în Dj, deal şi pădure în Gj. Toponimul poate proveni de la apelativ sau de la
antroponimul omonim, atestat în sec. al XIV-lea (v. DOR: 312); de asemenea,
pentru Lupoiu, vale, deal şi pârâu în Gj. Lupşa, Lupşă, un alt derivat
antroponimic, atestat din sec. al XVI-lea (v. DOR: 312), creează, de asemenea, mai
multe toponime în Oltenia. Astfel, Lupşa este un sat c. Broşteni –Mh, cu mai multe
atestări documentare între 1645 şi 1846. Din acest sat s-au desprins Lupşa de Jos
şi Lupşa de Sus, amândouă atestate la 1835. Numele de grup Lupşeni desemnează
o moşie din c. Broşteni – Mh. Lupşoaia, loc c. Bujoreni – Vl, atestat la 1645, poate
fi un derivat antroponimic, iar Lupşoara este un alt derivat ce desemnează o vâlcea
c. Bulzeşti – Dj. Hipocoristicul Lupuleţ este numele unei părţi de sat c. Alimpeşti –
Gj, iar Lupuleţu, articulat, care poate fi şi apelativul diminutivat, denumeşte loc,
ogaş, pădure şi vâlcea în Dj. Se observă că prin multitudinea sufixelor
antroponimice şi toponimice se creează varietata numelor de locuri, atât de
necesară în procesul individualizării şi localizării.
6. În concluzie, putem spune că numărul mare de antroponime de origine

latină, sursă importantă a formării numelor de locuri din Oltenia, contribuie, alături
de elementele celorlalte domenii lexico-semantice de origine latină, la configurarea
bazei toponimice din această provincie a României.
SIGLE
DERS = Institutul de Lingvistică din Bucureşti, Dicţionarul elementelor româneşti din

documentele slavo-române 1374–1600, redactor responsabil: Gh. Bolocan, Bucureşti,
Editura Academiei, 1981.
DLR = Academia Română, Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă, redactori
responsabili: academicienii Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, Marius Sala,
Gheorghe Mihăilă, Bucureşti, Editura Academiei, Editura Litera, 2008.
DNFR = Iorgu Iordan, Dicţionar al numelor de familie româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1983.
DOR = N.A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, Bucureşti, Editura Academiei, 1963.
DTRO = Institutul de Lingvistică al Academiei Române şi Facultatea de Litere a Universităţii din
Craiova, Dicţionarul toponimic al României. Oltenia (DTRO), sub redacţia prof. univ.
dr. Gheorghe Bolocan, Craiova, Editura Universitaria, vol. 1–7, 1993–2007.
MEO = Christian Ionescu, Mică enciclopedie onomastică, Bucureşti, Editura Enciclopedică Română,
1975.
NP = Acad. Al. Graur, Nume de persoane, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1965.
NPR = Domniţa Tomescu, Numele de persoană la români. Perspectivă istorică, Bucureşti,
Univers Enciclopedic, 2001.
RTO = Nicolae Drăganu, Românii în veacurile IX–XIV pe baza toponimiei şi a onomasticei,
Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeria Naţională, 1933.
SOR = Ioan Pătruţ, Studii de onomastică românească, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2005.
TR = Iorgu Iordan, Toponimia românească, Bucureşti, Editura Academiei, 1963.
ABREVIERI
c. – comună, Dj – Dolj, Gj – Gorj, lat. – latină, latinesc, m. – municipiu, Mh – Mehedinţi,

or. – oraş, Ot – Olt (judeţ), s. – sat, suf. – sufix, top. – toponimic Vl – Vâlcea.
PLACE NAMES RESULTED FROM ANTHROPONYMS

OF LATIN ORIGIN
ABSTRACT
We have a project concerning the origin of Oltenia’s toponymy based on Toponymical

Dictionary of Romania. Oltenia (DTRO), vol. 1–7, 1993–2007. In this paper we dealt with the place
names resulted from anthroponyms of Latin origin.
LEAGĂN ÎN ALRR. SINTEZĂ.
DIGITALIZARE ŞI ASPECTE GEOLINGVISTICE
MANUELA NEVACI, CARMEN-IOANA RADU
Prezentăm în studiul de faţă aspecte geolingvistice şi câteva aspecte legate de

digitalizare referitoare la harta „leagăn” din proiectul ALRR. Sinteză, volumul al
III-lea, aflat în lucru. Proiectul este coordonat de Nicolae Saramandu, iar echipa de
lucru este formată din Irina Floarea, Mihaela Morcov, Manuela Nevaci, Carmen-
Ioana Radu şi Daniela Răuţu.
Pe teritoriul României, la întrebarea indirectă pentru chestiunea [564] „În ce
culci copilul când e mic ca să adoarmă mai repede?”, s-a răspuns cu termenii:
l÷ágăn, tr©ácă, álbi˜e, covátă, belĉé©, copá˜e, postávă, lú˜că.
Odată cu realizarea celui de al treilea volum ALRR. Sinteză, digitalizarea
listelor de referinţă constituie un aspect inovator. Cele 1199 de puncte culese din
aceste liste, dacă ne referim şi la teritoriul Basarabiei, sau 998, dacă s-a răspuns
doar pe teritoriul României, sunt completate într-un tabel format Excel, primind
câte o cifră în ordine crescătoare, în funcţie de clasificarea realizată de autorul
hărţii. Variantele unificate sub acelaşi semn sunt notate în tabel cu aceeaşi cifră.
Punctele relaţionate cu localităţile anchetate se regăsesc în tabel cu coordonatele
lor geografice. Tabelul Excel astfel completat este „importat” într-o matrice a
programului de digitalizare, matrice în care a fost introdusă anterior harta României
şi a Basarabiei cu localităţile anchetate şi cu coordonatele lor geografice exacte.
Apoi se alocă semne distincte pentru fiecare formă reprezentată printr-o cifră şi, în
final, harta digitalizată este generată automat.
Harta leagăn are la bază principiile etimologic şi fonetic, comentariul
conţinând atât istoria sensului, cât şi cea a formelor.
În dacoromână, termenul cel mai răspândit este l÷ágăn.
l÷ágăn s.n. este definit în DAR ‘pat mic de lemn sau de nuiele împletite (care
se poate balansa) pentru copiii mici’. În ceea ce priveşte originea termenului s-au
propus mai multe soluţii. Pare să provină dintr-un lat. *lecanis, din gr. λεϰάνη (şi,
de asemenea, λαϰάνη sau λεϰάνιον) ‘taler, găleată, jgheab’, cf. rus. lochanĭ
‘lighean’. De fapt, forma tradiţională a leagănului este cea a unei copăi făcute
dintr-un trunchi de copac tăiat în două şi scobit, cf. albie, copaie.

46 Manuela Nevaci, Carmen-Ioana Radu 2
Ipoteza admisă în MDA pleacă de la vb. legăna, considerat ca originar, în

timp ce leagăn ar fi un postverbal.
DER precizează că ipoteza cea mai acceptată astăzi este cea a lui Puşcariu.
După acesta, legăna < lat. *lĭgĭnāre, der. din ligare. Explicaţia semantică se
găseştee în faptul că anumite leagăne se leagă de o grindă din tavan pentru a le
uşura balansul. Puşcariu (Dacor., I, 228), soluţie acceptată de REW 5028; Rohlfs
(Differenzierung, 57). Drăganu (Dacor., III, 509–14), explică lat. *lĭgĭnāre printr-un
radical *lig- ‘a mişca’. Leagănul de tavan există doar în Transilvania şi nu e sigur
că-i cel inițial, iar fonetismul nu incetează să prezinte dificultăți. Nici evoluția
semantică propusă nu pare probabilă, deoarece *lĭgĭnāre ‘legăna’ ar trebui să
însemne, după ipoteza lui Puşcariu, ‘a lega leagănul’, adică faza de pregătire a
leagănului; prin urmare *lĭgĭnāre doar în mod forţat ar putea ajunge să însemne
‘a legăna’. Cu atât mai puțin pare convingător etimonul lat. *leviginare, de la levis
compus cu agināre (Candrea–Densusianu, 943; Densusianu, GS, II, 317), cu sensul
de ‘a se mişca încet’.
Derivarea din termenul grec λεϰάνη sau λαγένα a fost mai întâi propusă de
Roesler 571, dar nu a fost acceptată, şi nici n-ar putea fi, căci Roesler pornea de la
greaca modernă. Laurian şi Massim se gândeau la gr. λίϰνον ‘leagăn’. Candrea
presupune că acest ultim cuvânt ar fi trecut în lat. în forma *ligĭnus, a cărei der. nu
pare corectă (căci dificultatea rezultatului gi > gă se explică, neconvingător, prin
paralelismul cu cearcăn și mesteacăn). După Boissacq 568, termenul λεϰάνη sau
λαγένα provine din greacă prin intermediul lui λέϰος ‘taler’, dintr-o rădăcină indo-
europ. *leq- ‘a se încovoia’, cf. lat. lanx ‘taler, terezie de balanţă’. Semantismul
pare normal, nu şi fonetismul, care prezintă o oarecare dificultate. Ar trebui să se
admită o schimbare de accent, facilitat poate de vb. legăna (cf. pieptene-pieptăna,
cumpănă-cumpăni, geamănă-îngemăna etc.). Rezultatul ar trebui să fie leagână,
unde î s-ar fi deschis sub influența lui e anterior şi al lui e final de la pl.
Aşa cum se observă din ipotezele prezentate, dicţionarele dau ca etimologie
probabilă pentru verbul a legăna termenul latinesc neatestat *liginare, care la
rândul lui provine din ligare ‘a lega’. Termenul leagăn este derivat regresiv pe
teren românesc din legăna.
Din punct de vedere geolingvistic, termenul leagăn formează arii dialectale
în Banat, în sudul, estul şi sud-estul Crişanei, în Maramureş, în cea mai mare parte
a Transilvaniei, în vestul Olteniei, în Muntenia şi în în cea mai mare parte a
Moldovei şi Bucovinei. În cadrul acestei arii lexicale, distingem următoarele arii
fonetice formate de închiderea diftongului ÷á la ˜á şi de stadiile palatalizării lui ::
l÷ágăn cu variantele fonetice (l÷ágăn°; l÷ágân; l÷ágîn; l÷ágîn§; :÷ágăn; :÷ágîn;
@÷ágăn; @÷ágîn; legănúş; legănáş°) în Banat, în sudul, estul şi sud-estul
Crişanei, în Maramureş, în cea mai mare parte a Transilvaniei, în estul
Moldovei, în vestul Olteniei, în Muntenia şi în Dobrogea.
3 Leagăn în ALRR. Sinteză. Digitalizare şi aspecte geolingvistice 47
l˜ágăn cu variantele fonetice (l˜ágăn°; l˜ágân; l˜ágîn; l˜ágîn°; ×˜ágăn; @˜ágân;

@˜ágîn): izolat în Banat, în sudul, estul şi, izolat, în nordul Crişanei, în sudul
şi estul Transilvaniei, în sudul şi estul Moldovei, în vestul Olteniei şi în
Muntenia (cu excepţia părţii de nord).
:ágăn cu variantele fonetice (:ágăn°; :ágân; :ágîn; :ágîn°; @ágăn; @ágîn;
:ěgănúţ) în cea mai mare parte a Banatului, în Maramureş şi în centrul Transilvaniei.
Din punct de vedere fonetic se conturează:
O arie conservatoare, în care s-a păstrat l iniţial urmat de jot: l÷ágăn,
l÷ágăn°; l÷ágân; l÷ágîn; l÷ágîn§; l˜ágăn°; l˜ágân; l˜ágîn; l˜ágîn°; legănúş;
legănáş° în Banat, în Crişana, în cea mai mare parte a Transilvaniei, în
Maramureş, în sudul Moldovei (în aria de contact cu Muntenia), în Muntenia şi în
Oltenia (cu excepţia părţii de vest, care până în secolul al XV-lea a făcut parte din
aceeaşi unitate teritorial-administrativă cu Banatul, fapt care a avut şi urmări în
plan lingvistic).
Arii inovatoare, în care am înregistrat:
a) stadiul iniţial al palatalizării: :÷ágăn; :÷ágîn; @÷ágăn; @÷ágîn; ×˜ágăn;
@˜ágân; @˜ágîn în Banat, Crişana, Moldova şi Muntenia izolat şi în
vestul Olteniei,
b) l iniţial palatalizat: :ágăn, :ágăn°; :ágân; :ágîn; :ágîn°; @ágăn; @ágîn;
:ěgănúţ în sudul şi nordul Banatului şi centrul, nordul şi sudul
Transilvaniei.
După cum se observă, alături de formele l÷ágăn, l˜ágăn, :ágăn, sunt
înregistrate în ariile menţionate şi forme cu [-u] final asilabic: l÷ágăn°; l÷ágîn§;
l˜ágăn°; l˜ágîn°; legănáş°; :ágăn°; :ágîn° prezente în Crişana, Transilvnia,
nordul Munteniei, precum şi forme cu închiderea lui ă neaccentat la â: l÷ágân;
l÷ágîn; l÷ágîn§; l˜ágân; l˜ágîn; l˜ágîn°;:÷ágîn; @÷ágîn; @˜ágân; @˜ágîn, forme
răspândite pe tot teritoriul dacoromânei.
O formă cu nazalizare şi velarizarea nazalei [n] l÷áãgăn (l÷áãgîn; l˜áãgîn;
×áãgăn; ×áãgân; ×áãgîn) formează o arie izolată în nordul Transilvaniei, fiind
înregistrată şi în câteva puncte din sudul Transilvaniei.
Un alt termen, notat ca răspuns la chestiunea [564] este substantantivul
feminin troacă, descendent al termenului din gemana dialectală Trok, pătruns în
dacoromână prin intermediul săsescului trôch, şvabului Trucke (Diez, Gram., I,
129; Borcea 215; REW 8932; Candrea). Termenul este definit în DAR ‘albie,
copaie, covată (scurtă şi lată)’.
Tr©ácă şi variantele fonetice (tr©ácâ; tr£că; troÖíţă; trocúţă) formează arii
dialectale repartizate geografic astfel:
– tr©ácă formează arii extinse, compacte în estul Munteniei şi în vestul
Olteniei;
– tr©ácâ, cu închiderea lui ă neaccentat la î, se întâlneşte izolat în câteva

puncte din estul şi nordul Banatului; formează o arie izolată în sudul
Modovei, în zona Buzăului, zonă cu graiuri de tranziţie, aflându-se în
vecinătatea Munteniei;
– tr£că, o formă cu monoftongarea diftongului ¤á la £, e ocurent în două
puncte din nordul Banatului, în imediata vecinătate a ariei crişene şi în
două puncte din sud-vestul Transilvaniei;
– troÖíţă, trocúţă, derivate cu sufixele diminutivale -íţă, -úţă, apar în trei
puncte, în trei puncte izolate din nordul Banatului şi din sud-vestul
Transilvaniei.
Alţi termeni înregistraţi pentru primul răspuns la chestiunea [564], cu

răspândire mai restrânsă, sunt: albie, covată, belceu, copaie, postavă şi luică.
Álbi˜e s.f., definit în DAR ‘vas lunguieţ, făcut din lemn cioplit sau din doage
asamblate; covată, copaie’, este descendentului latin alvea. Rezultatul normal
trebuia să fie *albiu, precizează DER, de la al cărui plural albii s-a format un nou
singular, albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de singular se explică printr-un
pl. n. *alvia.
– álbi˜e şi variantele fonetice (ál0i˜e; al0iúţî; al0i¤árî) formează arii dialectale
repartizate geolingvistic astfel:
– álbi˜e în centrul şi în nord-estul Munteniei (în vcinătatea zone de contact cu
Moldova);
– ál0i˜e, cu palatalizarea lui b, în sudul şi în estul Modovei, precum şi în
nordul Dobrogei;
– al0iúţî; al0i¤árî, forme derivate cu sufixele diminutivale -úţă, -¤áră, în
estul Moldovei.
Covátă s.f. definit în DAR ‘1. Albie (1). 2. Ladă de scânduri în care curge
făina la moară în timpul măcinatului. 3. Vas în care se încarcă materialul
dezagregat în unele mine metalifere’ este un împrumut din tc. kovata (kuvata).
– covátă şi varianta fonetică cu închiderea lui ă neaccentat la â (covátâ)
formează arii dialectale repartizate geolingvistic astfel:
– covátă, în nordul Munteniei, ca arie izolată în vecinătatea Moldovei de sud
şi într-un punct izolat din nordul Crişanei;
– covátâ, în vestul Moldovei;
– covăţÄcî, derivat cu sufixul diminutival – ică (i trece din seria anterioară în
seria centrală la î şi ă neaccentat în poziţie finală se închide la î), în
puncte din centrul şi estul Moldovei.
Belĉé© s.n. este un împrumut din magiarul bölcsö, desemnând un ‘leagăn cu
funie, atârnat de grindă’. Belĉé© formează o arie compactă în nordul Crişanei, în
5 Leagăn în ALRR. Sinteză. Digitalizare şi aspecte geolingvistice 49
timp ce forma apocopată şi cu [-u] final asilabic, belĉ°, formează o arie bine
conturată în vestul şi sud-vestul Crişanei.
Copá˜e s.f., provine din sl. kopati, kopajo (bg. kopanja) ‘a goli’; este definit
în DAR ‘albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de
copac scobit, ca o luntre’. Obiectul are întrebuinţări multiple, ca albie de spălat,
covată de frământat, lighean sau leagăn, astfel încât ajunge echivalent al acestor
cuvinte, înlocuind termenul moştenit din latină, albie, cu aceleaşi sensuri.
Copá˜e formează o arie clar delimitată în nordul Munteniei, în vecinătatea
gariurilor transilvănene şi moldoveneşti, se mai întâlneşte, izolat, în câteva puncte
din sudul Munteniei.
Postávă s.f. este un împrumut din sârbă: sb. postava; este înregistrat în DAR
cu menţiunea „popular”, fiind definit ‘1. Albie (care serveşte la frământatul
aluatului, la spălatul rufelor etc.). 2. Ladă în care curge făina la moară în timpul
măcinatului’. DER afirmă că este dubletul lui posteucă, s.f. 'proptea care ridică osia
carului în timpul ungerii’, din sl. podstavka (Tiktin). Postávă şi derivatul cu sufixul
diminutival -íţă: postăvíţă este înregistrat, izolat, în două puncte din nord-vestul
Olteniei: 963, 972.
Interesantă este prezenţa termenului lú˜că într-un punct din centrul Transilvaniei.
DAR propune ca etimologie bg. liulka, sb. ljuljka. Termenul ar putea fi un derivat
românesc de la interjecţia prezentă în cântecele de leagăn lui, lui.
În prezentarea hărţii noastre, ne-am ocupat, condiţionate de materialul
lingvistic existent şi de realitatea etnografică extralingvistică, de leagănul sprijinit
pe podea, folosit la adormirea copiilor mici, cel atârnat de grindă fiind întâlnit doar
în Transilvania.
Leagănul cioplit din lemn ca la vechii romani este un simbol al sânului
matern. Este un element de protecţie indispensabil şi rămâne în sufletul nostru ca o
amintire a originilor noastre, care se traduce în nostalgii inconştiente, a întoarcerii
la pântecul mamei, iar legănarea lui se asociază cu fericirea sentimentului de
securitate, a lipsei de griji. De aceea, pe teritoriul dacoromânesc, vorbitorii au
asociat această legănare şi nostalgia pântecului matern cu forma albiei, copăii şi
troacei.
Leagănul, prin urmare, este o matrice care alunecă sau care zboară, dând o
senzaţie de securitate şi linişte celui care porneşte pe calea lumii.
Pe teritoriu dacoromânesc, leagănul este făcut din lemn, semn regăsit în
toate definiţiile termenilor prezentaţi. În cultura română, semnificaţia ritului de
legănare simbolizează reunirea femeii cu copacul, acesta din urmă fiind la rândul
lui simbol al vieţii.
BIBLIOGRAFIE
Candrea – Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A – Putea),

Bucureşti, 1907–1914.
Dacoromania I, 1921.
Dacoromania III, 1934–1935.
Dalbera, Jean-Philippe, Des dialectes au langage. Une archéologie du sens. Paris: Champion, 2006.
Densusianu, Ovid, Istoria limbii române, 2 vol., Bucureşti, 1901–1938.
Evseev, Ivan, Dicţionar de simboluri si arhetipuri culturale, Bucureşti, 2001.
Levi-Strauss, Claude, Anthropologie structurale, Paris, 1958.
Meyer-Lübke, Wilhelm, Romanisches Etymologisches Wörterbuch, Heidelberg Carl Winter,
Universitatsverlag, 1911.
Roesler, R, Romänische Studien, Leipzig, 1871.
Rohlfs, Gerhard, Die lexicalische Differenzierung der romanischen Sprachen. Versuch eines romanischen
Geographie, München, 1954.
Tiktin, H.H., Rumänisch – deutsches Wörterbuch, vol. II (D–O), Bucureşti, 1911.
LEAGĂN IN „ALRR. SINTEZĂ”. DIGITALIZATION

AND GEOLINGUISTIC ASPECTS
ABSTRACT
This paper presents the digitalised form of the map leagăn ‘cradle’ and a commentary of the
map. On the Daco-Romanian territory, to the indirect question for the notion [564] “Where do you put
the baby when it is little to fall asleep faster?” the following answers were given: l÷ágăn, tr©ácă,
álbi˜e, covátă, belĉé©, copá˜e, postávă, lú˜că. The map leagăn ‚cradle’ is based on the etymological
and phonetic principles and the commentary contains both the history of meaning and that of forms. It
is an onomasiological map: lexical and phonetic.
DICŢIONAR MEGLENOROMÂN
LITERA B
NICOLAE SARAMANDU, MARILENA TIUGAN, IRINA FLOAREA, ALINA CELAC

(Coordonator: NICOLAE SARAMANDU)
Publicăm în prezentul număr al revistei „Fonetică şi dialectologie“ a doua

fasciculă – litera B – din Dicţionar meglenoromân. Informaţiile cu caracter general
sunt cuprinse în Prefaţa dicţionarului, apărută în numărul anterior al revistei.
SIGLE
(Surse)
ALDM I = Petar Atanasov, Atlasul lingvistic al dialectului meglenoromân, vol. I, Bucureşti,

2008.
ALR I, 1, 2 = Atlasul lingvistic român. Publicat de Muzeul Limbii Române din Cluj sub
conducerea lui Sextil Puşcariu. Partea I, vol. I. Cluj, 1938 [h. 1–150]; vol. II.,
Sibiu, Leipzig, 1942 [h. 150–302], (punctele 012 Liumniţa, 013 Ţârnareca;
anchete efectuate de Sever Pop).
ALR II, 1 = Atlasul lingvistic român. Partea II, de Emil Petrovici, vol. 1, Sibiu, Leipzig, 1940
[h. 1–296].
ALR II, Supl = Atlasul lingvistic român. Partea II, de Emil Petrovici, vol. 2, Supliment. Termeni
consideraţi obsceni, Sibiu, Leipzig, 1942 [h. 1–20], (punctul 012 Liumniţa;
anchetă efectuată de Th. Capidan).
ALR II, s.n., 1–7 = Atlasul lingvistic român. Serie nouă, întocmit de Institutul de lingvistică al Filialei
din Cluj a Academiei Republicii Populare Române sub direcţia acad. Emil
Petrovici, vol. 1–7, Bucureşti, 1956–1972 [h. 1–2248].
AtaM = Petar Atanasov, Meglenoromâna astăzi, Bucureşti, 2002.
Can1 = I.-A. Candrea, Glosar megleno-român, în „Grai şi suflet”, III/1, Bucureşti, 1927,
p. 175–209 (A–C).
Can2 = I.-A. Candrea, Glosar megleno-român, în „Grai şi suflet”, III/2, Bucureşti, 1928,
p. 381–412 (Č–Ĺ).
Can3 = I.-A. Candrea, Glosar megleno-român, în „Grai şi suflet”, VI, Bucureşti, 1933–1934,
p. 163–192 (M–R).
Can4 = I.-A. Candrea, Glosar megleno-român, în „Grai şi suflet”, VII, Bucureşti, 1937,
p. 194–230 (S–Ž).
Can T1 = I.-A. Candrea, Texte meglenite, în „Grai şi suflet”, vol. I/2, Bucureşti, 1924,
p. 261–285.
Can T2 = I.-A. Candrea, Texte meglenite, în „Grai şi suflet”, vol. II/1, Bucureşti, 1925,
p. 100–128.
Cap1 = Th. Capidan, Meglenoromânii. Istoria şi graiul lor, vol. I, Bucureşti, 1925.

52 Nicolae Saramandu, Marilena Tiugan, Irina Floarea, Alina Celac 2
Cap2 = Th. Capidan, Meglenoromânii. Literatura populară la meglenoromâni, vol. II,

Bucureşti, 1928.
Cap = Th. Capidan, Meglenoromânii. Dicţionar meglenoromân, vol. III, Bucureşti, 1935.
Cerna A = Anchetă efectuată cu Chestionarul Noului atlas lingvistic român în localitatea
Cerna, jud. Tulcea, de Nicolae Saramandu în 1973 (5 caiete aflate în Arhiva
Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan–Al. Rosetti”, Bucureşti).
Cerna A / Supl = Cerna A, răspunsuri suplimentare.
Cerna T = Texte meglenoromâne (pe bandă magnetică, aflate în Arhiva Institutului de
Lingvistică „Iorgu Iordan–Al. Rosetti”, Bucureşti) din localitatea Cerna, jud. Tulcea,
culese de Nicolae Saramandu şi Marilena Tiugan în 1971; transcriere: Marilena
Tiugan.
Dms = Nicolae Paia, Teodor Minda, Dicţionar meglenoromân (lucrare în manuscris,
aflată în Arhiva Institutului de lingvistică „Iorgu Iordan–Al. Rosetti”, Bucureşti).
DP = Dimitrie Papatsafa, Prikozmur din Meglenia (Мегленско-Влашки приказни),
Skopje, 1997.
Kats = Nik. At. Katsanis, Βλάχοι του Πάϊκου (του Βυζαντινού θέµατος τ ων
Μογλενών), Salonic, 2001.
MP I, I I = Maria G. Papageorgiou, Παραµυθια απο µυθους αρχαιων ελληνικων ποιητικων
εργων που χαθηκαν και αλλα παραµυθια του βλαχοφωνου χωριου Σκρα
(Λιουµνιτσα), I–II, Salonic, 1984.
Pap1 = Pericle Papahagi, Glosar, în Românii din Meglenia. Texte şi glosar, Bucureşti,
1900, p. 30–72.
Pap2 = Pericle Papahagi, Glosar, în Megleno-românii. Studiu etnografico-filologic
(extras din „Analele Academiei Române”. Seria II, Tom. XXV. Memoriile
Secţiunii Literare, 35 [1902–1903]), Bucureşti 1902, p. 185–267.
Pap M1 = Pericle Papahagi, [Texte], în Românii din Meglenia. Texte şi glosar, Bucureşti,
1900, p. 9–29.
Pap M2 = Pericle Papahagi, Introducere; texte; obiceiuri, basme etc. în Megleno-românii.
Studiu etnografico-filologic (extras din „Analele Academiei Române”. Seria II,
Tom. XXV. Memoriile Secţiunii Literare, 35 [1902–1903]), Bucureşti, 1902, p. 1–184.
W = Gustav Weigand, Vlacho-Meglen. Eine ethnographisch-philologische Untersuchung,
Leipzig, 1892.
Wild = Beate Wild, Meglenorumänischer Sprachatlas, Hamburg, 1983.
BIBLIOGRAFIE
În afara dicţionarelor generale ale limbii române, pentru stabilirea originii cuvintelor am apelat
la următoarele lucrări lexicografice:
Andriōtē, N.P., Etymologiko lexiko tēs koinēs neoellēnikēs, Salonic, 1971 (citat după ediţia a doua,
corectată, 1971).
Atanasov, Petar, Makedonsko-francuski rečnik, Skopje, 2007.
Baubec, Agiemin/ Grecu, Mitică, Dicţionar turc-român, Bucureşti, 1979.
BER I – Vl. Georgiev, Iv. Gălăbov, J. Zaimov, St. Iliev, (redactor responsabil) Vl. I. Georgiev,
Bălgarski etimologičen rečnik, I, Sofia, 1971.
Buchholz, Oda/Fiedler, Wilfried/Uhlish, Gerda, Wörterbuch Albanisch-Deutsch, Leipzig, 1977.
CDDE – I.-A. Candrea, Ov. Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine
(A – Putea), Bucureşti, 1907–1914.
DDA – Tache Papahagi, Dicţionarul dialectului aromân, general şi etimologic, ediţia a doua augmentată,
Bucureşti, 1974.
Gerov – Najden Gerov, Rečnik na bălgarski ezik, I, Plovdiv, 1895.
Iovan, Tiberiu, Dicţionar bulgar–român, Bucureşti, 1994.
3 Dicţionar meglenoromân 53
RMJ I–III – Blaže Koneski (redactor responsabil), Todor Dimitroski, Blagoja Korubin, Trajko
Stamatoski, Rečnik na makedonskiot jazik, I–III, Skopje, 1965–1979.
Suciu, Emil, Influenţa turcă asupra limbii române, II. Dicţionarul cuvintelor româneşti de origine
turcă, Bucureşti, 2010.
Topciu, Renata/Maloneshi, Ana/Topciu, Luan, Dicţionar albanez–român. Fjalor shqip–rumanisht,
Iaşi, 2003.
Türkçe-Ingilizce Redhouse Sözlüğü. The Redhouse Turkish-English Dictionary, Istanbul, 2007.
Wendt, Dr. Heinz F., Langenscheids Taschenwörterbuch. Erster Teil, Neugriechisch-Deutsch, Berlin /
München, 1969 (citat după ediţia a opta, 1978).
ABREVIERI
ac. = acuzativ
adj.= adjectiv, adjectival
adj. nehot. = adjectiv nehotărât
adv.= adverb, adverbial
alb. = albanez(ă)
aor. = aorist
ar. = aromân(ă)
art. dem. = articol demonstrativ
art. hot. = articol hotărât
art. nehot. = articol nehotărât
art. pos. = articol posesiv
bg. = bulgar(ă)
cf. = confer
col. = colectiv
conj. = conjuncţie
dat. = dativ
der. = derivat
determ. = determinant
dial. = dialectal
dim. = diminutiv
dr. = dacoromân(ă)
et. = etimologie (originea cuvântului)
et. nec. = etimologie necunoscută
expr. = expresie
expr. invar. = expresie invariabilă
f. = feminin
fig. = figurat
gen. = genitiv
ger. = gerunziu
gr. = grec(esc)
impers. = impersonal
interj. = interjecţie
intranz. = intranzitiv
invar. = invariabil
ir. = istroromân
lat. = latin(ă)
lit. = literal
loc. adj. = locuţiune adjectivală
loc. adv. = locuţiune adverbială
m. = masculin
mac. = mecedonean(ă) (slavă)
mgl. = meglenoromân(ă)
nom. = nominativ
n. pers. = nume de persoană
n. pr. = nume propriu
num. card. = numeral cardinal
num. ord. = numeral ordinal
p. = pagina
peior. = peiorativ
p. ext. = prin extensiune
pl. = plural
plt. = pluralia tantum
prep. = prepoziţie
pron. = pronume, pronominal
pron. nehot. = pronume nehotărât
pron. pers. = pronume personal
refl. = reflexiv
s. = substantiv
sb. = sârb(esc)
s. col. = substantiv colectiv
s.f. = substantiv feminin
sg. = singular
sgt. = singularia tantum
sl. = slav
s.m. = substantiv masculin
s.n. = substantiv neutru
subst. = substantival, substantivat
s.v. = sub voce
tranz. = tranzitiv
tc. = turc(esc)
unipers. = unipersonal
var. = variantă
vb. = verb
vbg. = vechi bulgar
vgr. = vechi grecesc
voc. = vocativ
vsl. = vechi slav
LOCALITĂŢI
R. Macedonia:
Úmă (Húma)
Grecia:
Bir–slăv (Bir–slav), gr. Περίκλεια
Cúpă (Cúpa), gr. Κούπα
LúnËiâ (Lúgunţa), gr. Λαγγαδιά
Ĺumn–ţă (Liumn–ţa), gr. Σκρᾶ
N£nti (N²nta), gr. Νότια
Óşiâ (Óşani), gr. Ἀρχάγγελος
Ţărnăr¨ca (Ţărnaréca), gr. Κάρπη
B zice: „Cine a făcut treaba?” Iar ea îi zise: „Nu

ştiu, poate că a venit bunica”.) MP 128/27;
ba adv. Pap1 33; Pap2 57; Can1 186; Cap 3. Moaşă. ALR I, 2, h. 212/012, 013; Cerna
30; Dms. Nu, nicidecum, dimpotrivă; ba da. A/545. Bába băb÷áşti. (Moaşa moşeşte.) Dms
Ba, nu viru˜és si dúcă. (Nu, nu cred să se s.v. 4. Soacră. [Bărbát-su] ăş ăntr£ năúntru,
ducă.) Cap 30 s.v.; Ba, õ nu mi duc cóla. (Nu, ăş mănc£ n÷ac p£ñi scunğ£s, si culc£; ni ţínă,
eu nu mă duc acolo.) Dms s.v.; „Nu-˜ şa?”. ni priştitári, ni ţivăg©óde la báb-sa. ([Soţul]
„Ba, că şa-˜.” („Nu-i aşa?”. „Ba da, aşa e.”) intră înăuntru, mâncă puţină pâine pe furiş, şi
Dms s.v. se culcă; nici [tu] cină, nici [tu] primire, nici
nimic pentru soacră-sa [= nu o băgă în seamă
Et.: bg., mac. ba, gr. µπᾶ.
pe soacră]. AtaM 374/13. 5. Maţul gros al
babal£c vezi băbăl£c. porcului; mezel preparat din măruntaie de
bábă, pl. bábi s.f. Pap1 33; Pap2 57; Can1 porc, bucăţele de carne, orez şi mirodenii, care
186; Cap 30; ALR I, 2, h. 170, h. 196, h. 197, se pun în maţul gros al porcului; caltaboş.
h. 203, h. 212; ALR II s.n., 4, h. 1125/012; Bába si ámp:ă cu cárni drubítă. (Baba se
Cerna A/488, 545, 621; Wild h. 212, 467;
umple cu carne tocată.) ALR II s.n., 4, h.
ALDM/I h. 430/1–7, h. 431/1–7, h. 432/1–7, h.
463/1–7, h. 464/1–7; Dms. 1. Femeie în vârstă, 1125/012; Ţísta an bába nă-© măncáră cóñi:.
(Anul acesta baba ne-o mâncară câinii.) Dms
femeie bătrână; babă. Qel si ănsur£ la d£©li or
s.v. 6. (La moară) Pârghie cu care se pun în
cu únă bábă. (El se însură a doua oară cu o
mişcare pietrele de moară; brotac sau broască.
femeie în vârstă.) Cap2 38/9; A˜ să-ţ cat [ăn Cap 30. 7. Umflătură la gât, sun bărbie; guşă.
cap], bábu! (Hai să-ţi caut [în cap], babo!) Dms s.v. Un d÷ad cu bábă. (Un bătrân cu
Cap2 38/24; La dúsi mult dipárti di cása guşă.) Dms s.v.
bábă˜ă. (Îl duse foarte departe de casa Bábă ©árbă. Caltaboş. Bába ©arbă si
bătrânei.) MP 102/10; Ca :a dúsara cá:i: la
ámp×ă cu carni, drob, urís şi s£nzi di porc.
ămpirátu, lu bábă˜ă ra di t©ăţ ma˜ bun. (Când (Caltaboşul se umple cu carne, plămân, orez şi
aduseră caii la împărat, al babei era dintre toţi sânge de porc.) Cap 30 s.v. Fúsu bábă×ă.
cel mai frumos.) MP 120/19; Ań am únă bábă, Buruiană comestibilă din care se face plăcintă.
pri ˜úndi tr÷áţi, c£ti un bob a: scápă. (Am o (Fusul babei.) Can1 186 s.v. yárba-bábă. (Joc
babă, pe unde trece, câte un bob îi scapă. de copii) De-a baba oarba. C³n si pIşă bábili.
[Ghicitoare: Capra].) Cap2 154/2. Bábă m¤áşă. L i t. Când se pişă babele. = În zorii zilei, dis-
ALR I, 2, h. 196/012, h. 203/012, 013. Femeie de-dimineaţă. Cap2 167/1. Ḱinisí di cásă c³n si
în vârstă, femeie bătrână. Únă mu×ári [...] si
píşă bábili. (Porni de acasă dis-de-dimineaţă.)
d¦si la ¦nă bábă m¤áşă. (O femeie se duse la Cap2 167/2;
o femeie bătrână.) Cap2 115/28; Lă m£şă, Et.: sl. baba.
bábă si-: spuń? (L i t. Unei femei în vârstă să-i bábičcă vezi băbíčcă.
spui babă? = Nu e politicos să-i spui babă unei bábiţă, pl. bábiţi s.f. ALDM I, h. 488/1–7.
femei în vârstă.) Can T2 111/36. P e i o r. Moaşă.
Cotoroanţă. Bábu, di ţe ˜ăş búnă? tu ˜ăş búnă Et.: mac., bg. babica.
di căsápniţă. (Cotoroanţo, de ce eşti bună? Tu bablIc vezi băb×Ic.
eşti bună de măcelărie [= de tăiat].) ALR I, 2, bab×Ic vezi băb×Ic.
h. 197/012. 2. Bunică. A: la l³ [súflitu] di la bacám vezi băcám.
bábă-sa şi la dúsi. (Îi luă [sufletul] de la bac²r vezi băc£r.
bunică-sa şi-l duse.) Cap2 50/27; Ca vínira di báclă, pl. bácli şi b£clur s.f. Pap2 57; Can1
la scu:ó, di la báp-sa ţirúră póñi. (Când veniră 186; Cap 31; Cerna A/1130; Dms. Fasole cu
de la şcoală, cerură pâine de la bunică-sa.) MP bobul mare; bob. Ţéla ©om púsi únă ¤álă la
146/29; Ca víni múm-sa s˜ắrta, a˜ zíţi: „cári la s¤ári cu báclă ˜ártă. (Omul puse la soare o
f˜ắsi izm˜ắtu?” Áră ã ă˜ zísi: „Nu şti©, bába oală cu fasole fiartă.) Pap M2 159/23; A: pun
p©ắti că víni”. (Când a venit mamă-sa seara, îi ắntru ˜el un scant cu un misúr di tránă şi un
misúr di báclă. (Îi pun dinainte un scaun cu o Et.: lat. basiare (> baş, prin contaminare
strachină de cuşcuş şi o strachină de fasole.) cu múčcu).
Can T2 119/31; Di stáră puń n˜ăc báclă s-:a bádi, pl. bádi s.m. ALR I, 2, h. 165/013, h.
ţinóm [izmi7ári:]. (Pentru deseară pune [la 202/013; Wild h. 471/3; ALDM I, h. 423/7.
fiert] puţină fasole ca să le dăm [servitorilor] Unchi; bade. Vicn÷á-la báta. (Cheamă-l pe
cina.) MP 106/2; Ţinţăg:é', báclă, lánti badea.) Dms s.v. B²tă Váni. (Badea Váni.)
bunit£ţ; nu vin cóla õ si rod din ţéla luváč! Dms s.v.
(Seminţe de floarea soarelui, fasole, alte Var.: bá˜ă1 (ALR I, 2, h. 165/013; h.
bunătăţi; nu vin eu acolo să rod din vânătorul 202/013); bá˜e (Wild h. 471/3; ALDM I h.
acela!) Cerna T; Bácla si s÷ámină pri 423/7); bátă (Dms); b²tă (Dms).
gărniş¤áră. (Bobul se seamănă prin porumbi.) Et.: mac., bg. bate.
Cap 31 s.v.; Saţ di baclă íli di me:. (Saci cu báfčă, pl. b£fčur s.f. Pap1 31; Can1 186;
bob sau cu mei.) Cap 31 s.v.; Báclă di Cap 31; Cerna A/1197 Supl; Dms. Grădină. Qo
măčcátă. Fasole cu bobul mare. Cap 31 s.v.; mi duţ÷ám la báfčă, mámu, şi el dúpu míni.
Báclă parpúdă. Fasole timpurie, cu bobul mic. (Eu mă duceam la grădină, mamă, şi el după
Cap 31 s.v. mine.) Cap2 18/24; Prísti tre˜ aI si dar únă
Et.: tc. bakla (mac., bg. bakla). báfčă. (Peste trei ani să faci o grădină.) Cap2
bacór vezi băc£r. 99/27; Téga s-dúsi la báhče di váli. (Tega se
bacşís vezi băcşíş. duse la grădină devale.) Cap2 20/10; Prísti tre˜
bač, pl. bač s.m. Pap1 33; Pap2 57; Can1 aI să cúmpăr únă bávčă la únă răscrisníţă di
186; Cap 36; Dms. Baci. Báču si dúsi la drum. (Peste trei ani să cumperi o grădină la o
băč£:ă. (Baciul se duse la stână.) Cap 36 s.v.; răscruce de drum.) DP 146/16; Din zúrănzur di
Nu lă flom báču lă băč£:ă s-nă da mătăníţă. cătún să múlti b£fčur. (În jurul satului sunt
(Nu l-am găsit pe baci la stână ca să ne dea multe grădini.) Can T2 262/18; Qel si duţ÷á ăn
lapte bătut.) Dms s.v.
urmán si tá:ă strémur di b£fčur. (El se ducea
Var.: bağ (Pap1 33).
în pădure ca să taie araci pentru grădini.) Cap2
Et.: cf. alb. baç, mac., bg. bač.
báčcu vezi báčcum. 94/26; Un moş v÷a únă báfčă. (Un moş avea o
báčcum, băčcári, băčcá˜, băčcát vb. I. grădină.) AtaM 397/16. Báfčă di p©om. (Livadă.)
Tranz. şi refl. Can1 186; Cap 36; ALR I, 1, h. Cerna A/Supl.
79/012, 013; Wild h. 246/3; Dms. A (se) Var.: báhčă, báhče, bávčă, bắfčă (Dms).
Et.: mac. bávče (tc. bahçé, bg. bahčá).
săruta. Fičóru a: băčc£ m£na şi si dúsi.
bafčăvănğ£˜ă vezi băfčăvănğ–˜ă.
(Feciorul îi sărută mâna şi se duse.) Cap2
150/14; La láră fičóru, la băčcáră şi la turíră bag, băgári, băgá˜, băgát vb. I. Tranz.
ăn fúrnă. (Luară copilul, îl sărutară şi îl Pap2 57; Cap 31; Dms. A pune, a băga; a
aruncară în cuptor.) Cap2 99/4; Do˜: si planta. La me: [fičór] õ ăs :ă bag únă m÷áră
băčcáră. (Cei doi se sărutară.) Cerna T; Si strébrină. (La ai mei [copii] eu o să le pun
[sub cap] un măr de argint.) Cap2 112/17;
guşníră, si băčcáră şi áţi muríră şimin'£©li
„Má˜cu, mo ˜u ăs li scúndu p÷ánili?”; „Ăn
priúnă. (Se îmbrăţişară, se sărutară şi muriră
dvor, sắptă diréc li bágă!” („Mamă, acum
amândouă împreună.) Cap2 101/2; Să í˜ă f¨ta unde o să ascund penele?”; „În curte, sub stâlp,
lu 7áã, să-© báčcu, să vez ţi aţ fac şi õ! (Dacă pune-le!”) Cap2 109/38; Ăn ţ÷a ár0a táti băgắ
ar fi [aici] fata bogatului, s-o sărut, ai să vezi un gugóş. (În acea arie tata plantă un nuc.)
ce o să-ţi fac şi eu ţie.) Cap2 149/39; D©ắmni! AtaM 363/8.
ţi s-fac acm©ắ? S-mi sc©ăl s-li báčcu t©ắti Bag tru mínti. A observa, a băga de
tr˜ắ˜li íli s-u© sc©ăt calóčca s-li júng:u? seamă. Qe: nu băgá© tru mínti, că vr÷a© si-:
(Doamne! ce să fac acum? Să mă scol să le -úngă fičór:ă. (Ei nu observau nimic [în jur],
sărut pe toate trei, sau să scot paloşul să le pentru că voiau să-i ajungă pe copii [din
omor?) MP 48/14. urmă]) Cap2 105/15.
Var.: băčcu (Can1 186; Cap 36), baş2 Et. nec.; cf. gr. βάζω (βάλλω).
(ALR I, 1, h. 79/012; Wild h. 246/3). ba- vezi bač.
bá-ă, pl. b£-ur şi b£-i s.f. Pap1 33; Pap2 Var.: bă˜á.
57; Can1 186; Cap 31; Dms. Deschizătură în Et.: tc. baya (bg. baja).
podul casei; horn. Ăn văcótu ţéla mu:ár÷a bá˜ă1 vezi bádi.
şăd÷á la foc an méjlucu di cásă, ára ăn bá˜ă2 vezi bá:ă1.
cupirimínt v÷a bá-ă pri ˜úndi işá fúmu. (Pe bá˜ăr, pl. bá˜ără şi bá˜iri s.n. Pap2 57;
vremea aceea nevasta stătea la foc în mijlocul Can1 186; Cap 32; Dms. 1. Şiret, şnur cu care
casei, iar în acoperiş era o deschizătură pe femeile îşi leagă tasul sub bărbie. 2. Baieră.
unde ieşea fumul.) DP 181/25; C³n la friz¨ Bá˜ăru lu 7és÷a si rúpţi. (Baiera pungii se
[p¨ştili], sărí únă lúşpi pri bá-ă ăn grădínă. rupse.) Dms s.v. 3. Şirag de mărgele. (Pap M2
(Când îl frigea [peştele], sări un solz prin 36/24).
deschizătura podului, în grădină.) Cap2 Var.: báir (Dms s.v.)
137/15; A© zăcăţ£ sétra cu čópu şi ş-a© sc¤ási Et.: lat. bajulus.
prin bá-ă. (Prinse haina cu cârligul şi şi-o bá˜e vezi bádi.
scoase prin horn.) Cap2 96/24; Ţísta sărí prin bá˜lă vezi bá:ă1.
bá-ă şi iş£ năfáră. (Acesta sări prin
báir vezi bá˜ăr.
deschizătura podului şi ieşi afară.) W 73/27,
baÖ–© vezi băc£r.
Can T1 285/8; DP 49/9; „Turá-ń, D¤ámni,
bálă, pl. báli s.f. Balot. Ăn číşta ań ári
prin bá-ă!”; „Mănčá-ti, să-ţ da©!” (L i t.
vinít cumbína: lă s÷áţiră gr£nu şi lă trí˜ră; nă-l
„Varsă-mi [bogăţie], Doamne, prin horn!”;
„Trudeşte-te ca să-ţi dau! = Dumnezeu îţi dă, l³m gr£nu ăz£r şi má7ima dinăp©ó˜ li l÷ágă
dar nu-ţi pune-n sac.) Cap2 167/3. bálili. (În aceşti ani a apărut combina: seceră
Et.: mac. báğa (tc. bacá, bg. bağá). grâul şi îl treieră; ne luăm grâul de-a gata şi
ba-aníc vezi bă-iníc. maşina, în urmă, leagă baloturile.) AtaM 393/20.
báhčă vezi báfčă. Et.: mac., bg. bala (it. balla).
báhče vezi báfčă. balcón vezi bălcón.
báã adv. şi adj. invar. Cap 31; Dms. báli vezi bá×ă1.
Aproape; ceva; cam; prea; mult; destul de. Di bálig vezi ămbálig.
báã văc£t am, n¤-am măncát. (Cam multă báligă, pl. b£liz s.f. Pap1 33; Pap2 57; Can1
vreme este [de când] n-am mâncat.) Cap2 186; Cap 32; Wild h. 255/5; Dms. 1. Baligă.
144/41; Fla˜ un si-ím, la zgripí˜ ăn un ţéla [Búbili] scot b£liz mo:. ([Viermii de mătase]
si-ímu, nu jun'÷á; la feş ăn do˜, báã pru7ó. fac baligi moi.) Cap 32 s.v.; Ăn drum, cum
(Găsii o sfoară, îi dădui drumul în una amná, flo níşti bóliz di cal, li dunó şi li púsi ăn
[= neîndoită] la sfoara aceea, nu ajungea; o
únă t¡rbă. (Pe drum, cum mergea, găsi nişte
făcui în două, aproape a ajuns.) Cap2 104/28;
baligi de cal, le adună şi le puse într-o traistă.)
Sc©ăt scóndur măčcáti, că ˜ă báã júni ©om,
s-nu na fúgă. (Scot [= tai] scânduri mari, DP 215/34; Viţ£lu dúpu báligă si cun£şti ţi
[pentru ladă], că e om cam voinic, să nu ne turlí˜ă si ˜ásă. (Viţelul după baligă se cunoaşte
scape.) MP 114/28; Cătúnu nóstru ă˜ bă˜á ce fel va fi.) Dms s.v. viţ£l. 2. Gunoi, băligar.
mári. (Satul nostru este destul de mare.) AtaM ♦ B£liz mănăncă. (L i t. Mănâncă baligi.
390/8; Că zăbăví áră bă˜á văc£t, ˜á-:a = Spune vrute şi nevrute.) Cap2 167/7; yoşt,
čer7ézi: dúpu ˜el. (Dacă mai zăbovi ceva c£ñi! nu mănáncă b£liz! (L i t. Marş, câine,
vreme, iată-i pe cerchezi după el.) DP 28/20; nu mânca baligi! = Ţine-ţi gura!) Pap M2
Că ămn£ bă˜á, bătú di un cătún bugărésc. 60/35.
(Dacă merse mult, dădu de un sat bulgăresc.) Et.: cf. alb. bajg; (bal;g;, balig;).
DP 42/33. [A˜] bă˜á mári. ([E] destul de mare.) balivés vezi bă×és.
Dms s.v.; Şa cum ti scunséş, bă˜á ra s-nu ti Bálta Čaír n.pr. Pap M2 172/20; Cap 32
áflăm. (Aşa cum te-ai ascuns, era aproape să s.v. báltă. Nume de islaz în Lnn:iN, care se
nu te găsim.) Dms s.v.; Bă˜á mi ănruşuná˜. află pe locul unei foste bălţi.
(Mă cam ruşinai.) Dms s.v. Et.: báltă + čaír.
Bálta Mári n.pr. Can1 186. Nume de loc. bá×că, pl. bál7i s.f. Cap 32. Bucheţel.
Et.: báltă + mári. Pópa da cu bál'ca di busi˜óc. (Popa dă
báltă1, pl. bolţ s.f. Pap1 33; Pap2 57; Can1 [= stropeşte] cu bucheţelul de busuioc.) Cap 32
186; Cap 32; ALR II s.n., 3, h. 831/012, h. s.v.
836/012; Cerna A/1639; Wild h. 25/1, 3, 4; Et.: cf. mac., bg. balka.
Dms. Baltă. Cálu ştucní ăn báltă. (Calul se bam interj. Cap 33; Dms. Cuvânt care
înfundă în baltă.) Cap 32 s.v.; Qúndi trázi [cu imită zgomotul puştii; poc. „Anasaná, ţísta
tuf÷ácu] ˜el si fáţi únă báltă di s£n'i. (Unde si-ń la spárgă lúcru la míni”, şi bam! cu
trage el [cu puşca] se face o baltă de sânge.) tuf÷ácu, la tălč£. („Mama lui! ăsta să-mi strice
Can T2 102/17. mie treaba”, şi, poc! cu puşca, îl omorî.) Cap2
♦ Báltă cu marmóruţ. (L i t. Baltă cu 99/41; C³n f¨si bam! si izcufărí di frícă. (Când
mormoloci. = Persoană discretă.) Cap2 185/25. făcu poc! făcu pe el de frică.) Dms s.v.
Et.: cf. alb. balt; (vsl. blato). Et.: onomatopee.
Báltă2 n.pr. Pap M2 172/25. Nume de loc. bambărés vezi bumbărés.
Et.: báltă1. bámńă, pl. bámńi s.f. Pap 57; Can1 187;
Báltă×ă n.pr. Pap M2 172/18; Cap 32 s.v. Cap 33; Dms. Bamă.
báltă. Nume de fântână în Óşiń. Et.: tc. bamya (mac., bg. bamja, gr. µπάµια).
Et.: báltă×ă (gen. de la báltă1). ban, pl. bań s.m. Pap1 33; Pap2 57; Can1
Báltă Mícă n.pr. Pap M2 172/24; Cap 32 187; Cap 33; Dms. Monedă veche din aramă;
s.v. báltă. Nume de loc în Úmă. gologan.
Et.: báltă1 + mícă. Et.: mac. ban (sb. ban).
Báltă Róşi n.pr. Pap M2 172/28; Cap 32 báncă, pl. b£ncur s.f. Can1 187; Cap 33;
s.v. báltă. Nume de loc şi lac în Cúpă. Wild 417/1-3, 5, 6; Dms. Unitate bancară,
Var.: Baltăróşi (Cap 32 s.v. báltă). bancă. Túnţ¦ nu v¦ b£ncur că cmo. (Atunci nu
Et.: báltă1 + róşi.
existau bănci ca acum.) Can T1 276/4; Tláti
Baltăróşi vezi Báltă Róşi.
párli lu˜ ra© ăn bángă. (Toţi banii lui erau la
Báltă S÷ácă n.pr. Pap M2 172/21; Cap 32
bancă.) Dms s.v.
s.v. báltă. Nume de loc (situat pe un fost lac) Var.: bang (Wild h. 417/1–3, 5, 6), bángă.
în Biríslăv.
Et.: mac., bg., tc. banka, gr. µπάγκα
Et.: báltă1 + s÷ácă. (it. banca).
baltíčcă vezi băltíčcă. bándă, pl. bándi s.f. Dms. Bandă; trupă
baltíe vezi bălt–˜ă. militară; trupă militară de muzicanţi; muzică
ba×, bá×ă, pl. ba×, bá×ă adj. Pap1 33; Pap2 militară.V¦m ©a únă bándă cári nu u© putém
57; Can1 186; Cap 32; Dms. (Despre cai, oi, căţári. (Era aici o bandă pe care nu o puteam
capre) Cu pată albă pe frunte; breaz. Cal bal'. prinde.) Cerna T; Cu zăbítu ăn cap, bánda
(Cal breaz.) Pap1 33 s.v.; iáã cári ă© vizú˜ ra 7inis– cútru G'ivÍilíã. (Cu ofiţerul în frunte,
bál'ă. (Oaia pe care o văzui era cu pată albă în trupa porni spre G'ivÍilíã.) Dms s.v.; Bándili
frunte.) Dms s.v. si ud prlápi di cătún. (Muzicile militare se aud
Et.: cf. alb. bal; (vgr. βάλιος). aproape de sat.) Dms s.v.
bá×ă1 s.f. pl. Pap1 33; Pap2 57; Can1 186; Et.: mac., bg. banda, gr. µπάντα (it. banda).
Cap 32; ALR I, 1, h. 88/012, 013; Wild h. bang vezi báncă.
161/1, 3. Bale, salivă. Al' cúră bál'ăli. (Îi curg bángă vezi báncă.
balele.) Cap 32 s.v. Bánişti vezi Băń–şti.
Var.: bá˜ă2 (Wild h. 161/3), bá˜lă (Wild h. báńă, pl. b³n şi b£ńur s.f. Can1 187; Cap
161/3), báli (Pap1 33; Pap2 57; Wild h. 161/1). 33; Dms. 1. Baie publică. Ári iş£t únă báńă şi,
Et.: lat. *baba (sg. *ba). ţe-˜ mic şi ţe-˜ mári, toţ si duc. (S-a făcut o
Bá×ă2 n.pr. Pap M2 36/20. Nume dat oilor baie publică şi, cu mic cu mare, se duc toţi.)
sau caprelor care au o pată albă pe frunte; Cap2 70/5; Báńa nlástră-˜ vál÷a. (Baia noastră
Et.: bá×ă (s.v. bal'). e râul.) Dms s.v. 2. Baie, scaldă.
Fac báńă. A se îmbăia, a se scălda. S-dúsi únăşună, si dipărt£ di uscát. (Baba o păcăli pe
ăn Sărúnă di f÷ási báńă. (S-a dus la Salonic de fată, o puse [= sui] în barcă; atunci, dintr-o
s-a îmbăiat.) Dms s.v. dată, se îndepărtă de uscat.) Cap2 126/10;
Et.: mac., bg. banja. D÷ádiră cumandă ca túti f÷átili si ántră ăn únă
bap interj. Dms. Cuvânt care redă bárcă cu niv÷ásta. (Dădură poruncă să intre
zgomotul produs de o lovitură; poc. toate fetele în aceeaşi barcă cu nevasta.) Cap2
Et.: onomatopee. 126/20.
bápcă vezi pnpcă. Et.: it. barca.
báră1, pl. b³r s.f. Pap2 57; Can1 187; Cap bardác vezi bărdác.
33; Wild h. 18/1, h. 24/7, h. 25/5; Dms. bárËă vezi bárză.
1. Mocirlă. Pórcu nóstru ă˜ ăn báră. (Porcul báre vezi bárim.
nostru e în mocirlă.) Cap 33 s.v. 2. Baltă. Wild bárem vezi bárim.
h. 18/1, h. 24/7, h. 25/5. bári vezi bárim.
♦ Ca pórcu la b³r. (L i t. Ca porcul la bárim adv. Can1 187; Cap 34; Dms.
mocirle. = Se spune despre cineva care este Barem; măcar. E, no˜ do˜× im minčunóş, şa
prezent peste tot.) Pap M2 80/22. bárim a˜ s-na fáţim urtáţ. (Ei, noi amândoi
Et.: mac., bg. bara. suntem mincinoşi, aşa că barem hai să ne
Báră2 n.pr. Pap M2 172/32. Nume de loc, facem tovarăşi.) Cap2 45/27; Páşa zísi: „a˜, ăn
cu pământ mocirlos, în Óşiń.
bătărn¨ţă ţi să trázim, bérim, să trázim ăn
Et.: báră1.
barbáliţ vezi bărbáliţ. tinir¨ţă”. (Paşa zise: „ei, măcar ce să ne
barbaráscă vezi bărbăráşcă. chinuim la bătrâneţe, [mai bine] să ne chinuim
barbaráşcă vezi bărbăráşcă. în tinereţe.”) Cap2 42/10; Ma˜ bun su-© tórn
barbatími vezi bărbătími. vál÷a prin tr˜úşa n¤ástră, bérem s-na năbém.
bárbă, pl. bárbi, b³rb şi b£rbur s.f. Pap1 (Mai bine să întorc râul [ca să treacă] prin
33; Pap2 57; Can1 187; Cap 33; Cerna A / 257, bătătura noastră, ca măcar să ne săturăm de
258; Wild h. 150/1–7; ALDM I, h. 200/1–7, h. băut.) DP 28/11; Tricúră ţi tricúră mulţ ©ámiń
201/1–7; Dms. Barbă. Un ded moş, cu bárba-n şu bári un nu ă˜rá măr0ít [di bu˜á©ă vínită].
pimínt. (Un moş bătrân, cu barba până la (Trecură ce trecură mulţi oameni, şi nici măcar
pământ.) Pap M1 10/26; Tu ˜eş lud, bre ©ómuli, unul nu era murdărit [de vopsea albastră].)
cu clása ˜árba nu cusés, cu flárfiţli a© cusés Cap2 108/37; Dú-ti bére tu un÷ác şi-© vez
˜árba, ára cu clása cusés bárba. (Tu eşti [sóra], că õ nu pot. (Du-te măcar tu puţin şi o
prost, măi omule, cu coasa nu cosesc iarba, cu vezi [pe sora mea], că eu nu pot.) Cap2 85/35;
foarfecele cosesc iarba, iar cu coasa cosesc Dómnuli, dómnuli, nu-ń da˜ béri un cumát di
barba.) Cap2 41/33; Bárbă di băltí˜ă. (Lamă de p£ni? (Doamne, Doamne, nu-mi dai măcar o
topor.) Can1 187 s.v. bucată de pâine?) Cap2 89/6; Bárim únă
Bárba prắčulu˜. Barba-ţapului; plantă mănátă di fărínă. (Măcar o mână de făină.)
care creşte pe malul apelor, prin poiene etc.) Dms s.v.
Pap2 57; Cap 33 s.v. bárbă; Bárba prắčulu˜ Var.: báre (Cap 34 s.v. bárim), bárem
cr÷áşti prin pu×ánă. (Barba-ţapului creşte prin (Can1 187), bári, bére, bérem, bérim.
poiene.) Cap 33 s.v. bárbă. Et.: tc. bari, barim (mac., bg. bare, barem).
♦ Qu-ń ţ-u bárba, di ntreb di 7áptin? (L i t. bárniţă vezi bắrniţă.
Unde îţi e barba, de întrebi de pieptene? = Ce-i bar£că vezi băr£că.
trebuie chelului tichie de mărgăritar?) Cap2 baróscă vezi băr£şcă.
218/6. bar£şcă vezi băr£şcă.
Et.: lat. barba. Bároviţa vezi Báruviţa.
bárbičcă vezi bărb–čcă. barsó0er vezi bărsó0ir.
bárcă, pl. b³rţ s.f. Cap 34. Barcă. Bába a© Báruviţa n.pr. Can1 187; Cap 35. Localitate
minčun£ f÷áta, a© púsi ăn bárcă; túnţ÷a, în Meglen.
Var.: Bároviţa (Cap 35). separat, o să-ţi iau [= tai] capul.) Cap2 28/6;
Et.: sl. Barovica (de la bara ‘mocirlă’, Sfáca p£ñi bắşca-bắşca a© l÷ásiră si aş fuzíră
BER I 32). di cóla. (Fiecare soi de cereală, separat-
bárză adj. f. Can1 187; Dms. (Despre separat, o aleseră şi plecară de acolo.) Cap2
capre) Cu părul de culoare albă; cu botul roşu 28/13; L'a nc×ísi tr˜ắi× fraţ başcá şi Múşa
şi corpul negru (Can1 187). başcá. (Îi închise pe cei trei fraţi separat, şi pe
Var.: barËă (Cap 34; Dms). Múşa separat.) MP 184/11–12; Si-© da˜ f÷áta
Et.: cf. alb. bardhë.
ma˜ mícă la ˜el şi s-ã puń si Íi˜áscă băşcá.
basămác vezi băsămác.
(Să i-o dai lui pe fata mai mică şi să-i pui să
báscă, pl. bbşti s.f. Cap 35. Cantitate de
trăiască separat.) DP 190/18; Tu băşcá
lână care se tunde de pe o oaie. La d÷ádi cắti mănánţ. (Tu mănânci separat.) Dms s.v.
únă báscă di l£nă n÷ágră si a© fácă álbă. (Le Var.: báşca, başcá, băşcá.
dădu câte o báscă de lână neagră să o facă Et.: tc. başka (mac., bg. baška).
albă.) Cap2 103/8. başčăvănğó˜ă vezi băfčăvănğ–˜ă.
Et.: cf. alb. bashk; (şi baskë, DDA 257).
başčăvănğ£˜ă vezi băfčăvănğ–˜ă.
básmă, pl. b£smur s.f. Can1 187; Cap 35;
Baş-Čişmá n.pr. Pap M2 172/36; Cap 35
Dms. 1. Stambă. Si ănviţ£ să víndă básmă cu s.v. baş. Nume de fântână în Cúpă.
răş£nu. (S-a obişnuit să vândă stambă cu Et.: tc. Baş Çeşme (‘fântâna principală’).
arşinul.) Dms s.v. 2. Basma. Dms. başibuzúc, pl. başibuzúţ s.m. Can1 188;
Et.: mac. básma (tc., bg. basmá). Cap 35; Dms. Soldat turc. P. e x t. Trupă de
bástră s.f. Can1 187; Cap 35; Cerna soldaţi turci. Di múlti or ăntrát-a© ăn nóstru
A/2144, Supl; Dms. Boală a plantelor şi a
cătún başibuzúcu. (De multe ori a intrat în
pomilor; rugina grâului.
satul nostru trupa de soldaţi turci.) Can T1
Et. nec.
275/12.
baş1, báşă, pl. baş, báşi adj. Pap2 57; Can1
Var.: băşibuzúc (Cap 35).
188; Cap 35; Dms. Cel mai bun; de frunte, de
Et.: tc. başιbozuk (mac., bg. bašibozuk).
calitate. C£ţi, lisíţu, tu si u© mănánţ báşa ú©a?
bat1, bátiri, bătú˜, bătút vb. III. Tranz,
(De ce, vulpeo, să mănânci tu cei mai buni
intranz. şi refl. Pap1 33; Pap2 57; Can1 188;
struguri?) Pap M2 150/13; Cári p¤áti si la
Cap 35; ALR II s.n., 3, h. 789/012, h. 791/012;
minčúnă mo ţísta picuráru, si-× l÷a un baş ALR II s.n., 6, h. 1704/012; h. 1833/012;
birbéc. (Cine poate să-l păcălească, acum, pe Cerna A/1092–1095, 2057; ALDM I, h. 243/1,
acest cioban o să-i ia unul dintre cei mai buni 3–5, h. 300/2–6, h. 301/2-6; Dms. 1. A bate, a
berbeci.) Cap2 68/38; Baş fičór. (Copil bun, lovi. La cáţă şi la bat. (Il prind şi-l bat.) Cap2
cuminte.) Dms s.v. 54/17; Ţíşta fičór s-×a bat ca nu mi scúltă. (Pe
Et.: tc. baş (mac., bg. baš). copiii ăştia o să-i bat pentru că nu mă ascultă.)
baş2 vezi báčcum.
ALR II, s.n., 6, h. 1704/012; C³n muráru la
báşca vezi báşcă.
başcá vezi báşcă. băt¨ lúpu, lisíţa ăntr£ ăn m¤áră. (Când
báşcă adv. Pap1 57; Can1 188; Cap 35; morarul îl bătea pe lup, vulpea intră în moară.)
Dms. Separat, în parte. A× zísiră ca si-× da Pap M1 24/25; FiÖírca, şi ã a© ári bătút
áncă únă udá˜ă plínă cu t¤áti turlí˜li di Íipt şi, muráru. (Sărmana, şi pe ea o bătuse morarul.)
ácu p¤áti s-li l÷ágă sfáca báşcă, si-© l÷a f÷áta. MP 84/10; La bătú, la bătú, la zdrumin£ di
(Îi ziseră că o să-i dea încă o odaie plină cu Öutéc. (Îl bătu, îl bătu, îl stâlci în bătaie.) Cap2
toate felurile de cereale şi, dacă poate să le 41/7; S-la caţ şi s-la baţ cot si p©ăţ. (Să-l
aleagă pe fiecare separat, o să ia fata.) Cap2 prinzi şi să-l baţi cât o să poţi.) MP 146/4; Că
92/10; Păn di tre˜ z£li, ácu nu li poţ curári opt zăcriscú˜, căţ£ şi míni s-mi bátă. (Când
cupíti di Íipt, sfácă p£ñi báşca, cápu aţ la începui să cresc, începu să mă bată şi pe
lµ©. (Până în trei zile, dacă nu poţi curăţa opt mine.) Can T1 267/15; Tu nu ˜eş bătút ič. (Tu
stoguri de cereale, fiecare soi de cereale nu eşti bătut de loc.) Cap2 59/3; Qo sam bătútă
ma˜ mult di tíni. (Eu sunt bătută mai mult decât lúm÷a di n©ă˜. (Du-te, fato, acasă, să nu râdă
tine.) Cap2 41/10; Un ş¤áric ă© báti tambnra. lumea de noi.) MP 66/19. Mi bat la buríc. A
(Un şoarece bate toba.) Cap2 144/16. se frământa, a fi îngândurat. Q©ă tărčắm ca
2. (Despre cereale) A îmblăti. Cerna A/2057. díntru că nu am fustáń şi č©ắli, di ţ˜ă ti baţ la
3. (Despre coasă) A bate, a îndrepta leafa buríc. (Eu credeam că de aceea te frămânţi, că
(tăişul). Cerna A/1092/1095. 4. (Despre soare) nu am eu rochii şi pantofi.) MP 64/20; Fičúru
A răsări; a dogori, a încălzi cu putere. Mu×ár¦ mult si bătú la buríc, áma ziţ÷á cu cri˜ắlu: „ţi
si zăcátă şi cútru s£rli, cútru ˜úndi báti şi cútru s-fac, con ńu-˜ tári căsm˜ắtu?”. (Feciorul mult
˜úndi scápită s£rli. (Femeia se uită şi spre se frământă, dar îşi zicea în gând: „ce să fac
soare, spre [locul] unde răsare şi spre [locul] dacă aşa mi-e norocul?”) MP 124/3. Bat ti×ál.
unde apune soarele.) Cerna T; Báti s¤árli la A da de veste, a aduce la cunoştinţă. Băt¦ ti×ál
ńázăţ. (La prânz soarele dogoreşte.) Dms s.v. pri ¦rdină. (Dădu de veste pretutindeni.) Cap2
5. (Despre vânt) A sufla. Báti víntu. (Suflă 138/16. Bat miúr. A ştampila. Dms s.v. bat.
vântul.) ALR II s.n., 3, h. 791/012. 6. (Despre Ăń bat cápu di r£pă. L i t. Îmi izbesc capul
grindină) A bate. Báti gríndina. (Bate de piatră. = A-şi bate capul, a se frământa.
grindina.) Can1 188 s.v.; ALR II s.n., 3, h. Cap2 170/11. Mi báti bun. A-i fi bine. Cátă
789/012; Báti gríndina şi li spár'i ágrili. (Bate
din jurumínt să nu ˜eş, că nu ti báti bun. (Ai
grindina şi strică ogoarele.) Can T2 100/13.
grijă să nu ieşi din jurământ [= să nu încalci
7. (Despre culori, gusturi) A bate (spre); a avea
jurământul], că n-o să-ţi fie bine.) Cap2 53/16.
o nuanţă de, un gust apropiat de. Báti cútru
Bat z÷ázit. A pune degetul în loc de iscălitură,
v÷árdi. (Bate spre verde.) Dms s.v.; Báti lă
a iscăli. Cap2 167/13.
ácru. (Are un gust aproape de acru.) Dms s.v.
♦ Bát-la ˜éru pắnă-˜ calt. (Bate fierul până-i
8. A se bate, a se lupta. Fl³ do˜ munţ cári si
cald.) ALR II s.n., 6, h. 1833/012; Nu-˜ tam,
băt¨© ắntru ˜e×. (Întâlni doi munţi care se
băteau între ei.) Pap M2 144/17; Nă bătúm cu ă˜ bătút ăn cap. (Nu e întreg la minte, e bătut
únă sútă di cumíţ. (Ne luptarăm cu o sută de în cap.) Cap2 207/8; S-ti bátă! (Bătu-te-ar
[Dumnezeu]!) Pap M1 13/4; Şi ápu s-ti bátă!
comitagii.) DP 38/15; A˜ s-iş£m ăn c³mp să na
(Nimici-te-ar şi apa!) Pap M2 59/22; 3úma s-ti
bátim. (Hai să ieşim pe câmp să ne luptăm.)
bátă! (Bătu-te-ar ciuma!) Pap M1 13/4, Pap M2
Cap2 25/22; Iş£ m£ñista si bátă cu ţéla ©ómu. 59/23; Dalácu s-ti bátă! (Bătu-te-ar dalacul!)
(Ieşi a doua zi să se bată cu acel om.) Cap2 Pap M2 59/26; Ră0ía s-ti bátă! (Bătu-te-ar
25/32. 9. A (se) întâlni, a da de (cineva sau
rugina!) Pap M2 59/25; Vămpíri× s-ti bátă!
ceva). Bătú di un d¦d moş. (Întâlni un moş
(Bătu-te-ar vârcolacii!) Pap M2 59/24; Ustrélu
bătrân.) Cap2 24/8; Bătú di múmă-sa cári
s-ti bátă! (Bătu-te-ar trăznetul!) Pap M2 59/28;
prus÷á p£ñi prin cătún. (A întâlnit-o pe Culéra s-ti bátă! (Bătu-te-ar holera!) Pap M2
mamă-sa care cerşea pâine prin sat.) DP 93/30; 59/29.
Bătú pri antunéric şi l-antrib£ şi ˜el. (Se Et.: lat. battere.
întâlni cu întunericul şi-l întrebă şi pe el.) Cap2 bat2 interj. Dms. Cuvânt care imită
23/13; DP 25/14; Ca ş-Öinisíră, ăş bătú pri lup zgomotul produs de o izbitură; poc.
ăn drum. (Când se porniră, în drum dădu peste Et.: onomatopee.
lup.) Pap M2 136/27; Pri níţi un bi×úc nu bătú bátă vezi báde.
pắnă di s÷árta şi rămási ăn urmán. (Până seara batác vezi bătăcčí˜ă.
nu dădu de nicio turmă şi rămase în pădure.) bátavoče vezi bátcuvoče.
Can T2 128/16; Cum ămná©, bătúră pri un bat-fat interj. În expr. Bat-fat n©-ai. Pap
fičór. (Cum umblau, întâlniră un băiat.) Pap M2 152/6. N-ai încotro. Zméuli, trăgn÷á-ti din
M1 18/13. Ăn drum nu şti˜ pri ţe si baţ. (Pe cunác că, ˜á-la ampirátu víni şi, că bat-fat n©-a˜,
drum nu ştii peste ce o să dai.) Cap2 167/30. trăgn÷á-ti di únă párti. (Zmeule, ieşi din palat
Bat péză. A-şi bate joc (de cineva), a râde că, uite, vine împăratul şi, pentru că n-ai
(de cineva.) Dú-ti, f˜ắtu, cásă, s-nu bátă p˜ắză încotro, dă-te la o parte!) Pap M2 152/6.
Et.: onomatopee. Et. nec.

bátcu s.m. Can1 188; Cap 36; Dms. bávčă vezi báfčă.
Cumătru, bade. Bíni vin–ş, bátcu lúpi! (Bine ai băbáčcu, băbáčcă, pl. băbáčÖi adj. Dms.
venit, cumetre lup!) Cap2 117/22. Puternic tare.
Et.: mac. batko. Et.: mac., bg. babačko.
bátcuvoče s.m. Can1 188; Cap 36 s.v. băbá˜că s.m. Pap2 57; Can1 186; Cap 30;
bátcu; Dms. Cumătrul lup. Zăstá˜, tu, batcuvóče, Dms. Tată. „Cári ţ-u băbá˜că, m£scu?; „Átu
un÷ac! (Stai puţin, tu, cumetre lup!) Cap2 ń-ă˜ dá˜ă”. (L i t. „Cine îţi e tată, catârule?”;
117/24; Di córiń traz, batavóče! (De rădăcini „Armăsarul îmi e unchi”. = Se spune despre
tragi, cumetre lupule!) Can T1 281/25. cei care se ruşinează de părinţi.) Pap M2 62/35.
Var.: bátavoče. Et.: mac., bg. babajko.
Et.: din bátcu + mac. vóče (= volče ‘lupule’). băbă-án, băbă-áncă, pl. băbă-ań, băbă-
bátiri s.f. Pap M2 169/25; Cap 35 s.v. bat;
ánÖi adj. Dms. Viteaz, voinic. Ári do˜ fičór
ALR I, 1, h. 123/012; ALDM I, h. 243/1, 3–5.
băbă-áń ca ţivá răsláń. (Are doi feciori
Batere, bătaie. Bátiri di ínimă. (Bătaie de
inimă.) ALR I, 1, h. 123/012, ALDM I, h. voinici ca nişte lei.) Dms s.v.
243/1, 3–5. Et.: tc. babacan (mac., bg. babağan).
bátir÷a s¤árili. Răsăritul soarelui. Di la băbă-ănl£c, pl. băbă-ănl£ţi s.n. Dms.
Vitejie, faptă de vitejie. Ăn cávgă vez múlti
bátir÷a s¤árili pắnă la scăpitát. (De la răsăritul
soarelui până la apus.) Cap 35 s.v. bat; Príma băbă-ănl£ţi. (În război vezi multe fapte de
vitejie.) Dms s.v.
măncári s-í˜ă la bátir÷a s¤árili. (Prima masă
Et.: tc. babayiğitlik.
să fie la răsăritul soarelui.) Cap 35 s.v. bat.
Et.: vezi bat1. băbăl£c, pl. băbăl£ţ s.m. Can1 186; Cap
bátis vezi bátiz. 30 s.v. bábă; Dms. 1. Om gras şi greoi;
babalâc. P e i o r. Om bătrân şi neputincios.
bátiz, bătizári, bătizá˜, bătizát vb. I.
2. Nume al unui joc de copii.
Tranz. Pap1 33; Pap2 57; Can1 188; Cap 36;
ALR I s.n., 2, h. 213/013; Cerna A/547; Var.: babal£c (Cap 30 s.v. bábă), băb×¡c
ALDM I, h. 490/1-7; Dms. A boteza. La bátiză (Pap1 33; Pap2 57; Can1 186; Cap 30 s.v.
bábă; Dms).
an c©olivítră. (Îl botează în cristelniţă.) Cerna
Et.: tc. babalιk (bg. babalăk, mac. babalak).
A/547; Dúpu ţe la bătiz£ ó-a fičóru, ămpirátu
băbắ×ă, s.f. pl. Cerna A/1613. Stropi mari
a× la d¨di cálu. (După ce hogea îl boteză pe de ploaie îngheţată sub formă de boabe;
băiat, împăratul îi dădu calul.) Cap2 138/23; Să
măzăriche. Săr¨ băbắ×ă. (Sărea măzăriche.)
la júng×iş, túcu sto˜, să la bátiz, să-× pun númi,
Cerna A/1613.
di nápcum júng×ă-la. (O să-l omori, numai Et.: cf. bg. boboli (apud DDA s.v. bóbală,
stai, să-l botez, să-i pun nume, apoi omoară-l.) bubó×e).
Cap2 138/20; Ăş pun¨ un criştín cu pári să lă băbăşárcă s.f. ALDM I, h. 386/1, 2, 7
ţ£nă măx£mu ăn bráţă şi să lă bátiză. (Punea (b²bă şárcă). Vărsat de vânt.
un creştin cu bani să ţină pruncul în braţe şi să-l Et.: b¦bă + şárcă.
boteze.) Can T1 263/35. bắbcă vezi bópcă.
♦ Tu la bátiz, ˜el lăz¨şti. (L i t. Tu-l botezi, băbés1, băbíri, băbí˜, băbít vb. IV. Tranz.
el dă în brânci. = Se spune despre cineva care Can1 186; Cap 30 s.v. bábă ; Cerna A/545. A
fuge de la ceea ce e benefic.) Pap M2 62/33; moşi. Múmă-sa síngur ăş la băbí fičóru.
Can T2 110/13. (Mamă-sa ea însăşi şi-a moşit feciorul [nou-
Var.: bátis (Can1 188), păté' (ALDM I, h.
născut]). Cap 30 s.v. bábă; [Mu×ár÷a gr¨©ă…]
490/7), păt˜ắz (ALR I s.n., 2, h. 213/013)
trubu˜áşti să-© á˜bă-n criél şi să u© v¨g×ă únă
Et.: lat. baptizare.
batóză vezi bătóză. m¤áşă, s¤ácră íli múmă-sa, ca să-© băb¨scă la
Báuva n.pr. Pap M2 172/39; Cap 36. rudíri. ([Pe femeia însărcinată…] trebuie să o
Nume de loc în Baroviţa. aibă în grijă şi s-o păzească o bătrână, soacra
sau mamă-sa, ca s-o moşească la naştere.) Pap Var.: bubúÖă (Dms).

M2 116/26. Et.: gr. µπουµπούκι.
Et.: mac. babi, bg. babja. băbúčcă, pl. băbúčÖi s.f. Dms. Băbuţă.
băbés2, băb¨scă, pl. băbéşt adj. Can1 186; Et.: din bábă + -¦č(că) (cf. şi bg.
Dms. Băbesc, bătrânesc. Qo nu viru˜és ăn babučka).
băbéşt ădétur. (Eu nu cred în obiceiuri băcădárnic, pl. băcădárniţ s.m. Pap1 34;
bătrâneşti.) Can T1 271/14; S-nu-ń viń cu Pap 60; Can1 186; Cap 30; ALR II s.n., 5, h.
2
zb¤áră băbéşt, că nu ti viru˜és. (Să nu-mi vii 1111/012; ALR II s.n., 6; h. 1646/012; Cerna
cu vorbe băbeşti, că nu te cred.) Dms s.v. A/1418, 2351; Dms. 1. Mămăligă. Pupadíã a×
Var.: băbésc (Can1 186; Dms). zíţi la pópa: „a˜ să dăr£m băcădárnic”.
Et.: din bábă + ésc. (Preoteasa îi zice popii: „hai să facem
băbésc vezi băbés2. mămăligă”.) Cap2 31/43; La vo˜ nu vă-˜ bun
băbíčcă, pl. băbíčÖi s.f. Can1 186; Cap 30 băcădárnicu. (Vouă nu vă place mămăliga.)
s.v. bábă; Dms. Băbuţă. ALR II s.n., 6; h. 1646/012; La buruvés
Var.: bábičcă (Can1 186). băcădárnicu. (Mestec mămăliga.) ALR II s.n.,
Et.: din bábă + -íč(că); mac., bg. babička 5, h. 1111/012; Băcădárnic cu ©unt. (Mămăligă
(pentru varianta bábičcă). cu unt.) Cerna A/2351; No˜ runc dăr£m
băbíri, pl. băbír s.f. Can1 186; Cap 30 s.v. băcădárnic. (Noi rar facem mămăligă.) Dms
bábă. Asistenţă acordată femeii la naştere; s.v. 2. Mămăligar. Băcădárniţ. (Mămăligari.
moşit. Tát-su nu ra la băbír÷a lu í×ă-su. (Tată- Poreclă dată românilor de către megleno-
su nu a fost de faţă la moşitul fiului său.) Cap românii din România.) Cerna A/1418.
30 s.v. bábă; La l¦ bărdácu la pópa di-× c£ntă Var.: bucădárnic (Pap1 34; Pap2 60; Cap
mulítfcă díntru băbíri şi díntru tă×ári burícu. 30 s.v. ).
(Duce ulciorul la popă de-i citeşte molitvă Et.: mac. bakadarnik.
pentru moşit şi pentru tăiatul buricului.) Pap băcál, pl. băcá× s.m. Cap 30; Dms. Băcan.
M2 118/3. Si áflă pri la băcá×. (Se găseşte pe la băcani.)
Et.: vezi băbés1. Cap 30 s.v.; Dú-ti la m˜ă© s©ăţ, băcálu, si-ţ da
băb×íc, pl. băb×íţ s.m. Pap1 33; Pap2 57; únă trómbă di astár. (Du-te la prietenul meu,
Cap 30 s.v. bábă; Dms. Cocostârc; băbiţă. băcanul, să-ţi dea o trâmbă de pânză.) MP
Var.: babl–c (Pap1 33), bab×–c (Pap2 57). 78/1; Plătí˜ şi bór-u lu băcálu. Plătii şi datoria
Et.: din bábă +-×–c; cf. şi bg. babuš. la băcan.) Dms s.v.
băb×íţă, pl. băb×íţi s.f. Pap1 11/19; Pap2 Et.: tc. bakal (mac. bakal).
57; Cap 30 s.v. bábă; Dms. Băbuţă. băcám, pl. băcámur s.n. Pap1 33; Pap2 57;
Et.: din bábă + -×–ţă. Can1 186; Cap 31; Dms. Băcan; lemn exotic
din care se extrage un colorant roşu; vopsea de
băb×óc vezi băbăl£c.
ouă de culoare roşie.. Bacámu ă˜ un lemn roş.
Et.: din bábă +-×óc.
băbr÷ác vezi búbric. (Băcanul e un lemn roşu.) Cap 31 s.v.; Tre˜,
băbúc, băbúcă, pl. băbúţ, băbúÖi s.m. şi f. pátru z£li di ţ¨stă zú©ă ¤ámińi× cúmpără
Dms. Bătrânel, bătrânică. bacám şi vupsés ¤áuli. (Cu trei-patru zile
Et.: din bábă + -úc. înainte de această zi oamenii cumpără băcan şi
băbúÖă, pl. băbúÖi şi băbúÖ s.f. Cap 30; vopsesc ouăle.) Pap M2 115/29; Băcámu ă˜
Cerna A/1199; 1308, 2139, 2147; Dms. ma˜ bun că nu si l÷a. (Băcanul e mai bun că nu
Mugure. A© fláră [víţa] anfrunz£tă şi ˜e× a˜ li se ia.) Dms s.v.
runíră băbúÖi× şi si culcáră. (Găsiră [viţa de Var.: bacám, băcámi (Pap1 33).
vie] înfrunzită şi îi sfărâmară mugurii şi se Et.: tc. bakam (mac., bg. bakam).
culcară.) Cap2 98/14; Si dişÖlísi băbúÖa. (L i t. băcámi vezi băcám.
Se deschise mugurele. = [Via] dădu ochi.) băcăl£c, pl. băcăl£ţi s.n. Cap 31 s.v.
Cerna A/2147. băcál. Ocupaţie (îndeletnicire) de băcan.
Et.: tc. bakalιk (mac. bakallak). (Sătenii îi adunară multe daruri acestui fecior.)
băcắr vezi băc£r. MP 16/2; No˜ nu dăd÷ám [la turţ] băcşíş, ş-lă
băcărisés, băcărisíri, băcărisí˜, băcărisít lă˜á© ˜e×! (Noi nu le dădeam [turcilor] daruri,
vb. IV. Intranz. Dms. A se cocli. Mán-a lăsátă şi le luau ei.) Dms s.v.
ăn s£dur di băc£r băcăris¨şti. (Mâncarea Bacşíşu cal. Calul de dar. Can1 186 s.v.;
lăsată în vase din aramă se cocleşte.) Dms s.v. Bacş–şu cal la dinţ nu s-cátă. (Calul de dar nu
Et.: de la băc£r. se caută la dinţi.) Can T2 124/6.
Var.: bacşíş, băşíş.
băÖí© vezi băc£r.
Et.: tc. bahşiş (mac., bg. bakšiš).
băclăvá vezi băclăví˜ă.
băctisés, băctisíri, băctisí˜, băctisít vb.
băclăví˜ă, pl. băclăví˜ şi băclăví˜ur s.f. IV. Intranz. Dms. A se sătura (de ceva), a se
Cerna A/Supl; Dms. Baclava; delicatesă. Ţéla
plictisi; a se extenua. Băctisí˜ di ănviţári.
săl băclăví˜ mănáncă. (Acela mănâncă numai (M-am săturat de [atâta] învăţat.) Dms s.v.;
delicatese.) Dms s.v.; Di ˜úndi si flom băclăví˜ Băctisí di c£ta lúcru. (S-a extenuat de atâta
ca şi-ţ dom lă tíni? (De unde să găsim muncă.) Dms s.v.; Băctisíră di drum. (S-au
delicatese ca să-ţi dăm ţie?) Dms s.v. plictisit [= li s-a urât] de drum.) Dms s.v.
Var.: băclăvá (Dms s.v.).
Et.: gr. µπουχτίζω.
Et.: tc. baklava (mac., bg. baklava).
Băčí×a-al-Čó˜ca n.pr. Pap M2 172/3.
băcór vezi băc£r.
Nume de loc în Úmă.
băc£r s.n. Pap2 57; Can1 186; Cap 31; Et.: din băč£×ă + n.pr.
Cerna A/Supl; Wild h. 32/1–3, 5, 7; Dms.
băčí×ă vezi băč£×ă.
Aramă; vase de aramă. Ţ÷ástă cásă ári mult
Băčilíń n.pr, pl. Pap M2 172/5; Cap 36 s.v.
băc£r. (Casa asta are multe vase din aramă.) băč£×ă. Nume de loc în Cúpă şi Úmă.
Cap 31 s.v.; F÷áta a× d÷ádi ¦nă păčétcă ăn Et.: din băč£×ă + -Imi.
cári v÷a ligát un cumát mic di băcór. (Fata îi Băčilíńă n.pr. Pap M2 172/6. Nume de loc
dădu o cârpă în care legase o bucată mică de în Biríslăv.
aramă.) DP 178/30; Mán-a lăsátă ăn s£dur di Et.: vezi Băčilíń.
băc£r băcăris¨şti. (Mâncarea lăsată în vase de Băčílişt§a-al-Ḱórle n.pr. Pap M2 172/44.
aramă se cocleşte.) Dms s.v. Nume de loc, fostă târlă, în Úmă.
Var.: bac²r (Wild h.32/7), bacór (Wild h Et.: din Băčilíşti + n.pr.
32/1, 2, 5), bac£re (Wild h 32/3), baÖí© (Wild Băčílişti vezi Băčilíşti.
h 32/7), băcắr (Wild h 32/7), băcór. Băčilíşti n.pr. Pap M2 172/41; Cap 36 s.v.
Et.: tc. bakιr (bg. bakăr, mac. bakar). băč£×ă. Nume de loc, fostă târlă, în Úmă.
băc£re vezi băc£r. Var.: Băčílişti (Pap M2 172/41.)
băcşíş, pl. băcşíşur s.n. Pap2 57; Can1 Et.: băč£×ă +-–şti.
186; Cap 31; Dms. Cadou, dar; plată; răsplată; bă4£lă vezi băč£×ă.
bacşiş. Cári si-© p¤átă dúţiri f÷áta lu˜ […] si-× Băč£×a-G'íulu˜ n.pr. Pap M2 172/7; Cap
da mári bacş–ş. (Cui o să o poată aduce pe fata 36 s.v. băč£×ă. Nume de loc în Óşiń.
lui […] o să-i dea mare răsplată.) Cap2 65/9; Et.: din băč£×ă + n.pr.
Vin t¤áti ńámurli di cútru fičór cu c£ti un Băč£×a-lu-Ríza-Öáã n.pr. Pap M2 172/9.
băcşíş. (Vin toate neamurile din partea Nume de loc în Úmă.
feciorului cu câte un dar.) Cerna T; Ţi băşíş ţer Et.: din băč£×ă + n.pr.
s-aţ da©, că mulţ ań sirbíş la míni?. (Ce plată băč£×ă, pl. băč£× şi băčí×ur s.f. Pap1 33;
vrei să-ţi dau, că mulţi ani slujişi la mine?) Pap 57; Can1 186; Cap 36; ALR II, 2, h.
2
Cap2 24/36; Iắlă z-dăscărcóm, că-s duc un 400/012; Cerna A/2318, 2329. Stână, târlă.
ˆ
băcşíş, ¦nă lisíţă. (Vino să descărcăm, că-ţi Túcu să-ń li fácă Dómnu ţ÷ásti č£fţili ©o˜, di si
aduc un cadou, o vulpe.) MP 82/13; Cătun˜ắni˜ dar únă băč£×ă ©a ăn drum. (Măcar de mi
ă˜ dunára múlti băcşíşur la fičúru ţísta. le-ar preface Domnul ciorile astea în oi, ca să
fac o stână aici în drum.) Cap2 97/29; Ram Et.: bg. bahčevanğija (tc. bahçivan).
burvít cu un urtác, cu úrdini li păşt÷ám ©ó˜li, li bafčăvăn-£˜ă vezi băfčăvăn-–˜ă .
mul'÷ám la strúngă şi lă purtám láptili la únă Băgăródiţă vezi Buguródiţă.
băč£lă ăn cătún. (Eram asociat cu un ortac, Băgărúdiţă vezi Buguródiţă.
păşteam oile cu rândul, le mulgeam la strungă bă-ănác, pl. bă-ănáţ s.m. Pap1 33; Pap2
şi duceam laptele la o stână în sat.) AtaM 58; Can1 186; Cap 31; Cerna A/623; ALDM I,
392/6; Băčí×urli li dărám ăn ágri. (Stânele le h. 566/1–7; Dms. Cumnat. (E vorba de
făceam pe ogoare.) AtaM 353/14. cumnaţi ale căror soţii sunt surori). La lo cálu
♦ Cu ax÷áni ©o˜ băč£×ă nu si dáră. (Cu oi şi fuzí ắntru si fúgă bă-ănáţi×. (Luă calul şi
străine nu se face stână.) Cap2 210/3; Di porc plecă înainte să plece cumnaţii.) MP 24/30.
băč£×ă nu si fáţi. (Nu se face [niciodată] stână Var.: bă-inác (Pap1 33; Can1 186; Cap 31;
cu porci.) Can T2 110/4; Pap M2 62/37; La Cerna A/623), bu-ănác (ALDM I, h. 566/3).
dărári băč£×ă, cóńi× si n¨că, áră la spár'iri, Et.: tc. bacanak (mac., bg. ba-anak).
lúmi, duńá. (La facerea stânii se încaieră bă-ăníc vezi bă-iníc.
câinii, iar la spartul stânii, lumea, oamenii.) bă-inác vezi bă-ănác.
Pap M2 62/38. bă-iníc, pl. bă-iníţ şi bă-iníţă s.n. Pap2
Var.: băč£lă, băčí×ă, buč£×ă (Cap 36 s.v.; 58; Can1 186; Cap 31 s.v. bá-ă; ALR II, 1, h.
ALR II, 2, h. 400/012). 278/012; Cerna A/699; Wild h. 409/2, 4, 7;
Et.: mac., bg. bačilo sau din bač + -–×ă Dms. Coş [de fum] la casă, horn. Vizú dipárti
(-£×ă). un cunác mári cu múlti pin-érţ, b£-i şi bu-
bădă˜és vezi budă˜és. iniţă. (Văzu în depărtare un palat mare cu
bădăíri, pl. bădă–r s.f. Alergătură. Fičóru, multe ferestre, hornuri mari şi mici.) DP
ănflămunË£t di bădă–r÷a, si pruÖ£ di moş. 66/19; Cása n¤ástră ári d£©u bă-iníţ. (Casa
(Feciorul, flămânzit de [atâta] alergătură, se noastră are două hornuri.) Cap 31 s.v. bá-ă;
apropie de bătrân.) DP 64/26. Cása făr di bă-ăníc fúmă. (Casa fără horn
Et.: vezi budă˜és. scoate fum.) Dms s.v.
bădivá adv. Cap 31; Dms. Gratis, (pe) Var.: ba-aníc (Wild h. 409/4), ă-ăníc,
degeaba, fără plată, pe nimic. Pri bădivá nu bu-ăníc (Cap 31 s.v. bá-ă), bu-eníc (Cap 31
sirbés. (Nu muncesc pe degeaba.) Dms s.v.; Lă s.v. bá-ă), bu-iníc (Wild h. 409/7), bu-uníc
vindúm bóu bădivá. (Am vândut boul pe (Wild h. 409/2).
nimic.) Dms s.v.; Bégu va pri bădivá să-× Et.: din bá-ă + -n–c.
sirbím. (Beiul vrea să-i muncim fără plată.) Bắhčur n.pr., pl. Pap M2 172/23; Cap 31
Dms s.v. s.v. báf4ă. Nume de loc, cu multe grădini, în
Et.: tc. bedava.
Úmă.
bắfčă vezi báfčă.
Var.: Bắşčur (Pap M2 172/23).
băfčărl£c, pl. băfčărl£ţi s.n. Dms. Et.: báhčă (s.v. báfčă).
Grădinărit. Cu băfčărl£cu 0i˜éş bun. (Cu bă˜á vezi báã.
grădinăritul trăieşti bine.) Dms s.v.
bă˜ăldisés, bă˜ăldisíri, bă˜ăldisí˜, bă˜ăldisít
Et.: tc. bahçιvanlιk.
vb. IV. Intranz. Can1 186; Cap 32; ALDM I, h.
băfčăvăn-–˜ă, pl. băfčăvăn-–˜ s.m. Cap 31 384/6; Dms. 1. A obosi, a se istovi, a se
s.v. báfčă; ALR II, s.n., 1, h. 185/012; Dms. extenua. Băldisí˜ di sirbíri. (Mă istovii de
Grădinar. Băfčăvăn-£ã nă víndi pipérÖi.
[atâta] muncă.) Dms s.v.; Să zărăp£să că-˜
(Grădinarul ne vinde ardei.) Dms s.v.; S-dúsiră
băldisít. (Se odihneşte că-i extenuat.) Dms.
ăn un lant cătún, lă un băvčăvăn-í˜ă. (Se 2. A delira. Dms.
duseră în alt sat, la un grădinar.) DP 62/38. Var.: băldisés (Dms s.v.; ALDM I, h.
Var.: bafčăvăn-£˜ă, başčăvăn-o˜ă (Cap 384/6).
31 s.v. báfčă), başčăvăn-£˜ă (ALR II s.n., 1, Et.: mac. bajaldisa, bg. bajaldisam (tc.
h. 185/012), băvčăvăn-í˜ă. bayιlmak).
bă˜át adj. invar. Cap 32; Dms. (Despre bălčúg, pl. bălčúzi s.n. Pap1 33; Cerna
alimente) Stricat, alterat. Mán-a ă˜ bă˜át. A/1487, 270, Supl; Dms. 1. Belciug. Sin-íru lă
(Mâncarea e stricată.) Dms s.v.; Cárn÷a ţi-© márzini ári un bălčúg di cári a© zăcăč£m
mănc£m ra bă˜át. (Carnea pe care am mâncat-o só˜ca. (Lanţul are la capăt un belciug de care
era alterată.) Dms s.v. prindem briceagul.) Dms s.v. 2. (La coasă)
Et.: tc. bayat (mac., bg. bajat). Brăţară. 3. Cataramă. Cerna A/1487; Dms.
bă˜c£n, bă˜c£nă, pl. bă˜c£ń, bă˜c£ni adj. Bălčúgu di lă ta curá©ă ă˜ ră0isít. (Catarama
Dms. Buimac, ameţit. Că bă˜c£n ti măndăléş. de la cureaua ta e ruginită.) Dms s.v.
(Te clatini ca [un om] buimac.) Dms s.v. Var.: bilčúg (Dms s.v.).
Et.: tc. baygιn (bg. bajgăn). Et.: sl. bělĭčugŭ.
Bă˜cúş n.pr. Cap 32. Nume al unei mahalale băldisés vezi bă˜ăldisés.
bălés vezi bă×és.
din N£nti.
bălét, pl. băléti s.n. Cap 32; ALR II, 2, h.
Et.: n.pr. Bă˜cúş. 322/012; ALR II s.n., 3, h. 870/012. 1. Bilet,
băñár vezi băńár. act eliberat de primărie când se merge cu o
bă˜rám, pl. bă˜rámur s.n. Dms. vită la târg pentru a o vinde. Bălét di víti.
Sărbătoare religioasă la musulmani; bairam. (ALR II, 2, h. 322/012). 2. Bilet de tren.
Et.: tc. bayram (mac., bg. bajram). Et.: la origine, it. biglietto, împrumutat de
bă˜r÷ác, pl. bă˜r÷áţă s.n. Cap 32; Dms. toate limbile balcanice (alb., bg., mac., tc. bilet,
Steag, stindard. Si zăd÷ádi pişím bă˜r÷ácu gr. µπιλιέτο).
vlăşésc. (Se ivi mai întâi steagul românesc.) bălgúr s.n. Cap 48; Dms. Grâu decorticat;
Dms s.v. mâncare preparată din grâu fiert. A˜ lă núntă
Et.: tc. bayrak (mac., bg. bajrak) să mănc£m bălgúr. (Hai la nuntă să mâncăm
băjúr, pl. băjúr s.m. Pap2 61; Can1 194; grâu fiert.) Dms s.v.
Cap 32; Dms. Bujor. Var.: búlgur (Cap 48).
Var.: bujúr (Pap2 61; Can1 194; Cap 32 Et.: tc. bulgur (mac. bolgur, bg. bulgur).
s.v.; Dms.) bălós, băl£să, pl. bălóş, băl£si adj. Can1
Et.: mac., bg. božur. 186; Cap 32; Dms. Bălos. Bur÷áti bălós.
bălăntí˜ă, pl. bălăntí˜ s.f. Pap2 58; Can1 (Ciupercă băloasă, cu gust plăcut.) Dms s.v.
186; Cap 32; Dms. 1. Alică. 2. Măruntaie (de bur÷áti.
pasăre) Can1 186; Cap 32. F i g. Fleacuri, ♦ Mucósu ş-báti péză di bălósu. (L i t.
nimicuri; palavre. Ńi tur¨şti bălăntí˜. (Îmi Mucosul îşi bate joc de bălos. = Râde ciob de
toarnă palavre). Pap M2 62/41. oală spartă.) Cap 32 s.v.; Can T2 124/8.
Et.: tc. buluntu. Et.: din báli (s.v. bál'ă1) + -όs.
bălăúră, pl. bălăúri adj. f. Cap 32 Mare; băltác, pl. băltáţi s.n. Cap 32; Cerna
de dimensiuni mari. Prúnă bălaúră. (Prună A/1742; Dms. Baltag, bardă. Băltácu lă purtá
mare.) Cap 32 s.v. sub păn-ác. (Purta baltagul sub suman.) Dms
Et. nec.; cf. dr. balaur. s.v.
bălcón, pl. bălc£ni s.n. Cap 32, Cerna Et.: mac. baltak (tc. balta).
A/664; Dms. Balcon, pridvor. Pri balcónu lu băltíčcă, pl. băltíčÖi s.f. Can1 186; Cap 33
cunácu şăd÷á© tre˜ f÷áti. (În balconul palatului s.v. băltí˜ă; Wild h. 348/7. Bardă; toporaş. Qel
şedeau trei fete.) Cap2 71/42; Lăsáră cá˜i× şi aş lă sắdi únă băltíčcă. (El îşi luă numai un
zdunáră t©ăţ sup bălcón. (Lăsară caii şi se toporaş.) Cap2 117/7.
adunară toţi sub balcon.) MP 24/5; Cása cu Var.: balt–čcă (Cap 33 s.v. băltí˜ă).
pulátă ári bălcón. (Casa cu etaj are balcon.) Et.: din băltí˜ă + -íč(că).
Dms s.v.
băltíe vezi băltí˜ă.
Var.: balcón.
Et.: la origine, it. balcone, împrumutat în băltí˜ă, pl. băltí˜ s.f. Pap1 33; Pap2 58;
toate limbile balcanice (bg., mac., sb., tc. balkon, Can1 186; Cap 32; Wild h. 348/4, h. 366/7;
alb. balkon, gr. µπαλκόνι). Dms. Secure, topor. A© l³ băltíã şi ×-u d¨di
prísti cap. (Luă securea şi îl izbi în cap.) W Et.: din baâă + -ár; cf. şi mac., bg. banjar.
73/4; A© zămănc£ cu băltíã ţµ gurgáşcă. (Izbi băńés vezi băńéz.
cu securea [în] acea scorbură.) Cap2 25/4; A˜, băńéz, băńári, băńá˜, băńát vb. I. Refl.
băltí˜u, s-la ta˜l' pínu! (Hai, secure, să tai Can1 187; Cap 33 s.v. báńă. A se îmbăia, a se
pinul!) Can T1 285/17; Aş l³ d£©ă baltí˜ şi si scălda.
Var.: băńés (Can1 187).
dúsi ăn la Défu curí˜ă. (Îşi luă două topoare şi
Et.: de la baâă; cf. şi mac. banja, bg.
se duse în pădurea lui Défu.) Cap2 97/8; Ţ÷ástă banjam.
s¨ră s-la tălčóm cu băltí˜li. (Astă seară o să-l Băńíşti n.pr. Pap M2 172/30; Cap 33 s.v.
omorâm cu topoarele.) DP 27/37. báńă. Nume de loc în LúnËiâ, situat acolo
Var.: baltíe (Wild h. 348/4), baltí˜ă băltíe unde, altădată, au fost băi publice.
(Wild h. 366/7.) Var.: Bánişti (Pap M2 172/30).
Et.: mac., bg. baltija (tc. balta). Et.: din baâă + -íşte.
băltí˜că, pl. băltí˜Öi s.f. Cap 32 s.v. băltí˜ă. bắpcă vezi bópcă.
Bardă, toporaş. Mu×ár÷a […] lo cu únă băltí˜că băpnés, băpníri, băpní˜, băpnít vb. IV.
si dişÖícă l÷ámni. (Nevasta […] începu să Intranz. şi tranz. Dms. A cădea (cu toată
despice lemne cu un toporaş.) Cap2 113/11. greutatea), a trânti la pământ. C³n băpní˜,
Et.: din băltí˜ă + -că. st÷áli vizú˜. (Când am căzut, am văzut stele
bă×és, bă×íri, bă×í˜, bă×ít vb. IV. Intranz. verzi.) Dms s.v. S-ti băpnés di să-ţ cr÷ápă
Can1 186; Cap 32. A se umple de bale, a-i ˜ár÷a. (O să dau cu tine de pământ, de o să-ţi
curge balele, a face bale la gruă. crape fierea.) Dms s.v.
Var.: balivés (Pap1 33), bălés (Cap 32 s.v. Et.: mac. bapne.
bá×ă). bărácă, pl. băr£ţ s.f. Cap 33; ALR II s.n.,
Et.: de la bál'ă1. 3, h. 907/012; Dms. 1. Barieră la intrarea în
Bă×úr n.pr. Pap2 59; Cap 33. Nume de oraş. 2. Baracă din scânduri.
câine. Et.: la origine, it. baracca, împrumutat de
Var.: Bi×úr (Pap2 59). toate limbile balcanice (bg., mac., tc. baraka,
Et.: din ba× + -¦r. gr. µπαράκα, alb. barakë).
bămbăńisít, bămbăńisítă, pl. bămbăńisíţ, bără˜és, bărăíri, bărăí˜, bărăít vb. IV.
bămbăńisíti adj. Cap 33; ALR II, 1, h. 106/012; Intranz. Dms. A hoinări, a umbla de colo-colo,
Dms. Buhăit. F i g. Bosumflat. a umbla bâjbâind. Cum bără˜á prin sucáţă si
Var.: bumbăńisít (Dms). nturnó la únă mi˜ánă. (Cum hoinărea el pe
Et.: mac. babunjosa (se). străzi, ajunse din nou la un han.) MP 162/3;
bămbú×, pl. bămbú×ă s.n. Dms. Binoclu. Ca si privizú, fičúru lo z-bără˜áscă prin cătún
Cu bămbú×u vez di dipárti. (Cu binoclul vezi şi la vizú cunácu lu ampirátulu˜. (Când se
de la distanţă.) Dms s.v. lumină de ziuă, feciorul începu să umble de
Et. nec. colo-colo prin sat şi văzu palatul împăratului.)
bănári s.f. ALR I, 2, h. 283/013. Viaţă, MP 166/19; Bără˜á să áflă úşa. (Bâjbâia să
trai. Ăń ţi bizirisí cu bănárã. (Mi s-a urât cu găsească uşa.) Dms s.v.
viaţa.) ALR I, 2, h. 283/013. Et.: mac. bara (barne), bg. barna.
Et.: ar. bănári. bărbáliţ s.m. Can1 187; Cap 33; Dms.
băndéră, pl. băndéri s.f. Can1 187; Cap Orbalţ, brâncă.
33; Dms. Steag, drapel, stindard. Var.: barbáliţ (Can1 187).
Et.: it. bandiera (gr. µπαντιέρα, mac. Et.: bg. urbalec (Can1 187; Cap 33).
bandera). bărbát, pl. bărbáţ s.m. Pap1 33; Pap2 58;
bănélă vezi bunélă. Can1 187; Cap 33; ALR I, 2, h. 269/013; ALR
băńár, pl. băńár s.m. Can1 186; Cap 33 II, 1, h. 129/012; Cerna A/490; Wild h. 451/1–7;
s.v. bańă. Băiaş, slujbaş angajat la baia publică. ALDM I, h. 433/1–7, h. 434/1–7; Dms.
Var.: bă˜ńár (Can1 186; Cap 33 s.v. bańă). Bărbat, soţ. Z-dúsi bărbátu cu căfálu la víńă.
(Se duse bărbatul cu cavalul la vie.) W 67/7; Bărbăt÷ásca rúbă ra di şá˜că n÷ágră. (Haina
Di ţe nu la şti© õ t³© bărbát? (De ce nu-l bărbătească era din postav negru.) AtaM 352/15.
cunosc eu pe soţul tău?) Cap2 88/10; Fičóru aş Et.: din bărbát + -ésc.
púsi ăn mínti ţi si lăf÷á© ţé×a bărbáţi×. (Băiatul bărbăt¨scă s.f. Pap2 58; Cap 33 s.v. bărbát.
băgă la cap [= reţinu] ce vorbeau bărbaţii Zonă din spaţiul bisericii rezervată bărbaţilor.
aceia.) Cap2 84/17; Toţ bărbáţi× ra© dunáţ la Et.: vezi bărbătés.
cávgă. (Toţi bărbaţii erau adunaţi [= mobilizaţi] bărbăt¨şti adv. Can1 187; Cap 34 s.v.
la război.) AtaM 360/9; Toţ bărbáţil ámnă bărbát; Dms. Bărbăteşte.
tunş. (Toţi bărbaţii umblă tunşi.) Can T1 262/40. Et.: din bărbát + - şti.
♦ Bărbátu u anvărt÷áşti cása. (L i t . bărbătíč, pl. bărbătíč s.m. Cap 34 s.v.
Bărbatul învârteşte casa. = Bărbatul duce greul bărbát. Bărbăţel.
într-o familie, îşi asumă toate responsabilităţile Et: din bărbát + - –č.
în casă.) Cap2 165/34; Bărbátu cu cáru si bărbătími s.col. Pap1 33; Pap2 58; Can1
dúcă, mu×ár÷a cu ğépu si sc¤átă, nu l-anvín'i. 187; Cap 34 s.v. bărbát; Dms. Grup de bărbaţi.
(L i t. Bărbatul cu carul să aducă, nevasta cu Ca zăčuc£ cămbán÷a, t¤átă bărbătím÷a si
buzunarul să scoată [din casă], nu biruie [= nu dun£ la băs÷árică. (Când sună clopotul, toţi
fac faţă.] = Oricât de vrednic e bărbatul, dacă bărbaţii se adunară la biserică.) Cap 34 s.v.
femeia e risipitoare, nu reuşesc să adune bărbát. Pişím să c£ntă bărbătím÷a. (Mai întâi
avere.) Cap2 171/15. să cânte grupul de bărbaţi.) Dms s.v.
Et.: lat. barbatus. Var.: barbatími (Pap1 33).
bărbăláşcă vezi bărbăráşcă. Et: din bărbát + -ími.
bărbăráscă vezi bărbăráşcă. bărbătl£c s.n. Can1 187; Dms. 1. Bărbăţie,
bărbăráşcă, pl. bărbăr£şti s.f. Can1 187;
vitejie. Ăş la spúsi bărbătl£cu. (Îşi arătă bărbăţia.)
Cap 33. Căcărează de oi, capre, iepuri. Ţéla di Dms s.v. 2. Mulţime de bărbaţi. Can1 187.
Úmă ancărc£ barbaróşti ăn loc di čiréş. (Cel Et.: din bărbát + -l£c.
din Úmă încărcă căcăreze în loc de cireşe.) bărbăţ£×ă s.f. Can1 187; Dms. Bărbăţie,
Cap2 45/17. vitejie.
Var.: barbaraşcă, bărbăláşcă (Cap 33), Et.: din bărbát + -–l'ă (-£lă).
bărbăráscă (Can1 187). bărbéc vezi birb¨ţi.
Et. nec.
bărbíčcă, pl. bărbíč7i s.f. Can1 187; Cap
bărbărés, bărbăríri, bărbărí˜, bărbărít 33 s.v. bárbă; Dms. Bărbuţă.
vb. IV. Intranz. Cap 33; ALR II, 1, h. 280/012; Var.: bárbičcă (Can1 187)
Cerna A/319; Dms. 1. A vorbi prostii, a Et.: din bárbă + -–č(că).
trăncăni, a flecări. Nu pắră-ń bărbăr˜á că, cu ti bărbórcă, pl. bărbórţ s.f. Dms. Persoană
sfitnés, di ©óc×i× si-ţ sáră. (Nu-mi mai trăncăni care vorbeşte mult; guraliv, flecar.
că, dacă ţi-ard una, o să-ţi sară ochii.) Cap2 Et.: mac. brborko (bg. bărborko).
202/40; Dósta bărbăríş. (Ai trăncănit destul.) bărbós, bărb£să, pl. bărbóş, bărb£si adj.
Dms s.v.; T¤átă zú©a bărbăríră. (Toată ziua Pap2 58; Can1 187; Cap 32 s.v. bárbă; Dms.
au flecărit.) Dms s.v. 2. A-i chiorăi maţele. Bărbos. La vlădíca áră birbéţili să la jung×£m,
ALR II, 1, h. 280/012. 3. (Despre foc) A dudui. să la gustím ţísta bărbós. (Iar o să tăiem
berbecul pentru episcop, ca să-l ospătăm pe
Et.: mac. brbori, bg. bărborja.
bărbosul acesta.) Pap M2 160/12.
bărbărl£c, pl. bărbărl£ţi s.n. Can1 187. Et.: din bárbă + -¡s.
Barbarie. Din bărbărl£ţi di turţ fuzíră din bărbút s.n. Dms. Joc de noroc; barbut.
cătún. (Din cauza barbariilor turcilor, plecară Et.: tc. barbut (mac., bg. barbut).
din sat.) Can T2 101/20. bărbutčí˜ă, pl. bărbutčí˜ s.m. Dms.
Et.: tc. barbarlιk. Jucător de barbut. Pétri ă˜ mári bărbutčí˜ă.
bărbătés, bărbăt¨scă, pl. bărbătéşt adj. (Petre e mare jucător de barbut.) Dms s.v.
Can1 187; Cap 33 s.v. bărbát. Bărbătesc. Et: din bărbút + -čí˜ă.
bărcáč, pl. bărcáč s.m. Dms. Persoană Var.: bărlíf.

care se amestecă în toate; băgăcios. Et.: mac. brliv, bg. bărliv.
Et.: mac. brkač. bărlóc vezi bărlóg.
bărčéd, pl. bărčéz s.m. Dms. Tovarăş de bărlóg, pl. bărl£zi s.n. Cap 34; Cerna
generaţie; prieten, fârtat. Bărčédu Váni. A/976; Dms. Culcuş; cuibar; vizuină, bârlog.
(Fârtatul Váni.) Dms s.v. Si scul£ di pri bărlóc şi, c³n si ardic£ pópa, si
Et.: mac. bratučed.
pugudí un ×épuri. (Se sculă popa de pe cuibar
bărdác, pl. bărdáţi s.n. Pap1 33; Pap2 58;
şi, când se ridică, se nimeri [acolo] un iepure.)
Can1 187; Cap 34. Urcior cu două guri, una
Cap2 133/37; Că lăgáră, lăgáră si umăróră şi
mică şi alta mai mare, numită ţ£ţă; bărdac. si turnáră lă bărlóg. (Dacă alergară cât
Bába ã un bărdác v¨rdi gl'igusít, la ámp×ă di alergară, obosiră şi se întoarseră la culcuş.) DP
pr¤áspătă ápu şi la stúpă. (Baba ia un bărdac 70/24; Ă© scurníră lisíţa din bărlóg. (Scoaseră
smălţuit verde, îl umple cu apă proaspătă şi îl vulpea din vizuină.) Dms s.v.
astupă.) Pap M2 117/36. ♦ Ăn bărlógu di c£ni ubidéş p£ni. (L i t. În
La bărdác. Obicei care are loc la casa bârlogul câinelui cauţi pâine. = Umbli după cai
viitoarei neveste, la trei săptămâni după príma verzi pe pereţi.) Cap2 167/11.
tócmă. Pap M2 129. Var.: bărlóc.
♦ Čuş bărdác. (L i t. [Cu] bărdacul în Et.: sl. brŭlogŭ (mac. brlog, bg. bărlog).
spinare. = Se spune despre cineva care bea tot bărnăvéc, pl. bărnăvéţ şi bărnăv÷áţă
timpul.) Cap 34 s.v. s.m. şi n. Pap2 58; Can1 187; Cap 45; ALR II
Var.: bardác (Cap 34 s.v.). s.n., 4, h. 1176/012; Cerna A/1305, 1491;
Et.: tc. bardak (mac., bg. bardak). Dms. Pantalon strâmt pe picior, confecţionat
bărdăvíţă vezi brădăvíţă. din postav alb sau negru; berneveci. Prísti
Bărdét vezi Brădét. căm¨şă púni un ğămădán, un palt, un
bắrdi şi b²rdi× s.f. pl. Pap2 58; Can1 187; bărnivéc. (Peste cămaşă pune o jiletcă, un
Cap 34; Cerna A/2254; Dms. Brâgle. palton şi berneveci.) Can T1 262/35;
Et.: mac. brdila, bg. bărdilo. Bărbăt÷ásca rúbă ra di şá˜că n÷ágră: dulắm
bărdilíc, pl. bărdilíţi s.n. Pap2 58; Can1
n÷ágri şi bărnăv÷áţă. (Portul bărbătesc era din
187; Cap 34 s.v. bắrdi; Dms. Prăjină la
postav negru: dulămuri negre şi berneveci.)
războiul de ţesut; beldie.
AtaM 352/15; Bărnivéc strimt; un čift di
Et.: din b²rdilă (refăcut după pl. b²rdi×) + -íc. bărnivéc. (Berneveci strâmţi; o pereche de
bărlíf vezi bărlív. berneveci.) ALR II s.n., 4, h. 1176/012.
bărlív, bărlívă, pl. bărlív, bărlívi adj. Var.: bărnivéc, binivréc (Cap 45 s.v.),
Can1 187; Cap 34; Cerna A/928; DP 229; birnivéc (Cap 45 s.v.), brinivéc (Cap 45),
Dms. Zăpăcit; nebun; (despre o oaie) capie. bruvinéc (Pap2 60; Cap 45 s.v.).
S-f˜ắsi ca bărlíf, z-dúsi la un bunár şi vicní Et.: mac., bg. benevreci, bg. breveneci.
cătirón: „Ămpirátu c©árni ári” şi fuzí di c©ắla bărnés vezi burnés.
bărníc vezi bărníţă.
şi ă˜ tricú ţ˜ă móncă. (A ajuns ca un nebun, se
bărníče vezi bărníţă.
duse la o fântână şi strigă încet: „Împăratul are
bărnič£ńă, pl. bărnič£ńă s.f. Can1 187;
coarne”, şi plecă de acolo şi îi trecu acel chin.)
Cap 35 s.v. bárniţă; Dms. 1. Pai de dughie. Un
MP 200/5; Bărlíva mu×ári şi cu fắră di
pulóg di bărnič£ńă. (Un polog de paie de
insan˜ắsc slac s-f˜ắsi căíl s-×a júng×ă fičúri×. dughie.) Dms s.v. 2. Loc unde se cultivă dughie.
(Femeia nebună şi fără suflet de fiinţă umană ♦ Ań căzúş ăn m³ń, s-ti dar ca ă˜ bărnič£ńă.
căzu la învoială să-i omoare pe copii.) MP (L i t. Mi-ai căzut în mâini, o să te fac ca pe
148/7; yá˜ă bărlívă. (Oaie capie.) Cap 34 s.v.; paiele de dughie. = Mi-ai căzut în mână, o să
Cerna A/928. te „toc” ca pe paiele de dughie.) Cap2 167/ 27.
♦ Sta ca vrínă ©á˜e bărlívă. (L i t. Stă ca o Et: din bărníče (s.v. brănIţă) + -£âă.
oaie capie. = Este zăpăcit, nu ştie de unde să bărníţă s.f. Pap2 58; Can1 187; Cap 35;
înceapă o treabă.) Cap2 167/24. Cerna A/Supl; Dms. Mei păsăresc; dughie. ya
ári ©opt cúpiti di 0ipt: únu ă˜ di me×, lántu ă˜ Var.: bar£că, brắcă (Wild h. 184), brăc
di bárniţă […]. (Aici sunt opt grămezi de (Dms s.v.).
cereale: una e de mei, cealaltă e de dughie Et.: din báră + -£că; cf. şi mac., bg. baruga.
[…].) Cap2 27/33; Píti páşti p¤árca prin băr£ş adv. Dms. (La întreceri sportive)
Gumníţă c-un cumát di p£ñi di bărníţă. (Píti Egal; la egalitate. Lă ămbur£ri im băr£ş. (La
paşte scroafa prin Gumníţă cu o bucată de trântă suntem la egalitate.) Dms s.v.
pâine de dughie.) Pap M2 46/8; Ă˜ f˜ắsi un Et.: tc. barιş.
culác di bărníţă şi la c©ắpsi an čănúşă. (Îi băr£şcă, pl. băr£şt s.f. Pap1 33; Pap2 57;
făcu un colac din mei păsăresc şi îl coapse în Cap 33. s.v. báră. Băltoacă, mocirlă. Ved ¤a
cenuşă.) MP 156/24; Işó únă fáčcă cu pu˜ şi di únă mícă baróscă di pl¤á˜ă, zastó˜ să b¦©
pri fáčcă curá bărníţă şi pú˜í măncá©. (Apăru un÷ác. (Văd aici o mică băltoacă de [la] ploaie,
o cloşcă cu pui şi de pe cloşcă curgea mei stai să beau puţin.) Pap M1 14/28.
păsăresc şi puii mâncau.) MP 20/24; Ă˜ pús-ă© Var.: baróscă, bar£şcă (Pap2 57).
şi mi˜lém la uţísa p÷ánă şi ă˜ dát-ă© simínţă di Et: din báră + -£č(că).
bărníţă di si máncă bilbí×u. (I-a pus şi alifie la bărsnés vezi brăsnés.
aripa rănită şi i-a dat şi boabe de mei, ca să bărsó0ăr vezi bărsó0ir.
mănânce privighetoarea.) AtaM 379/14; bărsó0ir, pl. bărsó0ir adj. şi s.m. Pap2 59;
B¤ár÷a nă u bătú t¤átă bărníţa. (Vântul ne-a Can1 187; Cap 35; Dms. Prost, nătărău. Ţi sta˜
suflat toată dughia.) Dms s.v. ca barsó0er? (Ce stai ca un prost?) Can1 187
Var.: bárniţă, bărníc (Can1 187 s.v.), s.v.; Pap M2 63/17; Cátă ca bărsó0ăr. (Se uită
bărniče (Can1 187). ca prostul.) Cap2 167/8.
Et: mac. brnica. ♦ Ań ţi pruvisí că bărsó0ir. (L i t. S-a
bărnivéc vezi bărnăvéc.
agăţat de mine ca un prost. = Se ţine scai de
bărnués, bărnuíri, bărnuí˜, bărnuít vb. mine.) Cap2 167/9.
IV Tranz. Cerna A/999; Dms. A boroni, a Var.: barsó0er, bărsó0ăr, brăsó0ăr (Pap2
grăpa. Ugára si bărnu˜áşti să si zdrúmină 59).
grúzli şi să-© zăvăl÷áscă simínţa. (Ogorul se Et.: cf. burs¦c + *zóÍir (cf. gr.
grăpează ca să se fărâme bulgării de pământ şi
σκαντζόχοιρος).
să se acopere sămânţa.) Dms s.v. F i g. A lăsa
bărufčán, bărufčáncă, pl. bărufčań,
lefter. Lă bărnuíră la c³rţ. (L-au lăsat lefter la
bărufčán7i adj. Dms. Locuitor din Báruviţa.
[jocul de] cărţi.) Dms s.v.
Var.: brănés (Dms s.v.) Et: din Báruviţa + -án.
Et.: mac. branuva, bg. branuvam. bărút s.n. Can1 187; Cap 35; Cerna
bărnút s.m. Cap 34; ALR II s.n., 4, h. A/1342; Dms. Praf de puşcă, pulbere. L¦ un
1145/012. Tabac. Trási un÷ác bărnút şi căţ£ si tuf¨c şi lă ámpl'ă cu bărút c³t lă un ×épur. (Ia
7ifcă˜áscă. (Trase puţin tabac şi începu să o puşcă şi o umple cu pulbere cât pentru un
strănute.) Cap 34 s.v. iepure.) Can T2 102/14; C³n turí, nu căţ£, că
Var.: burút (Cap 34 s.v.) bărútu ra vlájnic. (Când trase [cu puşca], nu
Et. nec. (cf. ar. bărnúte). luă foc, pentru că praful de puşcă era umed.)
băr£că, pl. băr£ţ s.f. Can1 187; Cap 33 Dms s.v.
s.v. báră; Wild h. 18/4; Dms. Baltă, băltoacă. Et.: tc. barut (mac., bg. barut).
Júnsi lắngă únă bar£că şi iş£ ántru ˜el un 7os. băsămác, pl. băsămáţ s.m. Can1 187; Cap
(Ajunse lângă o băltoacă şi-i ieşi înainte un 35; Cerna A/666; Wild h. 411/2, 4, 7, h. 413/2,
spân.) Cap2 90/27; Ma˜ ncóla fláră lántă 4; Dms. Treaptă, fuscel la scară. V¤ástră scálă
băr£că. (Mai încolo întâlniră altă baltă.) Can ári z¨ţi băsămáţ. (Scara voastră are zece
T1 278/19; F÷áta cu fičóru trásiră ma naínti şi-n trepte.) Dms s.v.
drum fláră únă băr£că di ápu. (Fata şi băiatul Var.: basămác (Wild h. 411/4; h. 413/4),
plecară mai departe şi pe drum au dat de o busumárc (Wild h. 411/2; h. 413/2).
baltă cu apă.) Can T1 278/16. Et.: tc. basamak (mac., bg. basamak).
băs÷árcă vezi băs¨rică. Et.: lat.: basilica.

Băs÷árica lu Tanás n.pr. Pap M2 172/22. băs¨rcă vezi băs¨rică.
Nume de biserică (aflată în ruină) în Úmă. băs˜ắrică vezi băs¨rică.
Et.: băs÷árică (s.v. băs¨rică) + n.pr. băstisés, băstisíri, băstisí˜, băstisít vb. IV.
Băs÷árica Mári n.pr. Pap M2 172/17; Cap Tranz. Dms. A distruge, a prăda. Fúril' nă-©
35 s.v. băs÷árică. Nume de biserică în Óşiń, cu băstisíră cása. (Hoţii ne prădară casa.) Dms s.v.
hramul „Sfântul Nicolae”. Et.: mac. bastisa, bg. bastisam.
Et.: băs÷árică (s.v. băs¨rică) + mári. băstrisés, băstrisíri, băstrisí˜, băstrisít
Băs÷árica Mícă n.pr. Pap M2 172/15; Cap vb. IV. Intranz. Dms. (Despre plante, cereale)
35 s.v. băs÷árică. 1. Nume de biserică în Óşiń, A se măna, a căpăta rugină.
cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Var.: băstrusés (Dms s.v.)
2. Nume de loc în N£nti, unde altădată era o Et: tc. bastιrmak.
biserică. băstrusés vezi băstrisés.
băstún, pl. băstúni s.n. Cap 35. Toiag,
Et.: băs÷árică (s.v. băs¨rică)+ mícă.
baston. Ăn brµg vµ un dµd c-un băstún ăn
băs÷árică vezi băs¨rică.
băsérică vezi băs¨rică. m³˜ń. (Pe deal era un bătrân cu un toiag în
băs¨rică, pl. băs¨riţ s.f. Pap1 34; Pap2 59; mâini.) Cap2 23/24; Şi băstúnu i m˜ă© şi şápca
Can1 189; Cap 35; ALR II s.n., 6, h. 1717/012; ˜ă m˜ă. (Şi toiagul e al meu, şi şapca e a mea.)
Dms. Biserică. Din Úmă trimit÷á© ăbér s-mi MP 238/9; La míni si-ń cúmpăr un băstún di
duc c©óla s-o© cupirés şi băs÷árca l©or. (Din Ñer ca s-mi pătpăr£s cu ˜el c³n si ámnu. (Mie
Úmă trimiteau veste să mă duc acolo, să să-mi cumperi un baston de fier ca să mă
acopăr şi biserica lor.) AtaM 389/4; La púsiră sprijin în el când o să merg.) DP 211/6; Ăş lă
pri nusíli şi la dúsiră la bis¨rică. (Îl puseră pe l³ băstúnu şi-ş fuzí la băs¨rcă. (Îşi luă bastonul
năsălie şi îl duseră la biserică.) Cap2 47/7; şi plecă la biserică.) Cerna T.
Bis¨rica nu l'ă ţ£ni di mul'ţ ţi vin să si r£gă la Et.: mac., bg. bastun (< it. bastone).
Dónu. (Biserica nu-i încape de mulţi ce vin să băşcá vezi báşcă.
se roage la Domnul.) Can T1 263/2; Li láră Bắşčur vezi Bắhčur.
[©ó˜li] şi li dúsără la băs˜ắrică. (Le luară băşibuzúc vezi başibuzúc.
[oile] şi le duseră la biserică.) MP 52/2; O băşís vezi băcşíş.
duţ¨© [niv÷ásta] la ápă di trí˜ ©ăr si u tr÷ácă băşlamá vezi băşlămá.
pră la p¤árta di băs¨rică. (O duceau [pe băşlămá, pl. băşlăm£ur s.f. Dms. Amnistie,
nevastă] la apă de trei ori, ca s-o treacă pe la graţiere.
poarta bisericii.) Cerna T; Vem d¤á©ă băsériţ, Da© băşlămá. A graţia. Páşa, om căntát,
úna tu Áγio Niculáo şi lánta tu Arhán0elu ănt˜l÷ási cum ra© lúcrili, că nu sa căbătlí˜
Mihăíl. (Avem două biserici, una [cu hramul] ©ámińi×, şi lă d÷ádi băşlamá să si dúcă cásă.
„Sfântul Nicolae” şi cealaltă [cu hramul] (Paşa, om învăţat, înţelese cum erau lucrurile,
„Arhanghelul Mihail”.) AtaM 390/8; Cătúnu că nu erau vinovaţi oamenii, şi i-a graţiat să se
Lún'iń ári d³© bisériţ. (Satul Lún'iń are două ducă acasă.) DP 153/38.
biserici.) Can T1 262/10; Am únă băs÷árică, Var.: băşlamá.
pri un diréc sta. (Am o biserică, stă pe un Et.: tc. başlama.
stâlp. [Ghicitoare: Ciuperca].) Cap2 153/15. bătác, pl. bătáţi s.n. Dms. Mocirlă, noroi.
♦ Snága-n bis÷árică şi mínt÷a-n tulăríşti. Că din bătác scos. (Scos ca din mocirlă) Dms s.v.
(L i t. Trupul în biserică şi mintea în piaţă. Et.: tc. batak (mac., bg. batak).
= Se spune despre cei care nu sunt, cu bătál, pl. bătá× s.m. Cerna A/2303; Dms.
adevărat, credincioşi.) Cap2 209/28. Batal, berbec castrat. P. e x t. Persoană masivă,
Var.: băs÷árcă, băs÷árică, băsérică, băs¨rcă diformă. Di cr÷áştiri mult, bătál ă˜. (De mare
(Can1 189), băs˜ắrică, bis÷árică, bisérică, ce a crescut, e ca un batal, masiv, diform.)
bis¨rică. Dms s.v.
Et.: tc. battal (mac., bg. batal); cf. şi dr. 7ăru˜áscă nu să bătălis÷áscă. (S-au dus să
batal. câştige, nu să sărăcească.) Dms s.v.
bătá×ă s.f. Cerna A/1261. (La firele din Et.: gr. µπαταλε ύω (cf. DDA s.v.
războiul de ţesut) Băteală, bătătură. bătăl'iuséscu)
Et.: lat. batt(u)alia (DDA 266). bătănğí˜ă, pl. bătănğí˜ s.m. Cap 36; Dms.
Bătáńa di la Sir÷ánu n.pr. Pap M2 Piuar.
172/29; Cap 36 s.v. bat. Nume de loc în Cúpă, Var.: bătănğ£˜ă (Cap 36).
unde se află o dârstă.
Et.: din bătáâă + -ğí˜ă.
Et.: bătáńă1 + n.pr.
bătănisés vezi bătăńắses.
bătáńă1, pl. băt£ń s.f. Pap2 58; Can1 188;
bătăńăsés, bătăńăsíri, bătăńăsí˜,
Cap 35 s.v. bat; Cerna A/1495; Dms. Piuă de
bătăńăsít vb. IV. Tranz. Can1 188; Cap 36 s.v.
bătut abale; dârstă. Ăn sínoru di Úmă v÷a únă
bat; Dms. A bate în piuă. Lă bătăńăsí şá˜cu.
bătáńă. (În hotarul Úmei era o dârstă.) AtaM
(Bătu la piuă şiacul.) Dms s.v.
350/2.
Var.: bătăńisés (Can1 188; Cap 36 s.v. bat.)
Et: bg. băhtjanie (Gerov I 91).
Bătáńă2 n.pr. Pap M2 172/21; Cap 35 s.v. Et: de la bătáâă.
bat. Nume de loc în Báruviţa. bătărn÷áşti vezi bitărn¨şti.
Var.: Băt¤áńă (Cap 36). bătărn÷áţă vezi bitărn¨ţă.
Et: bătáâă1. bătărnés vezi ămbitărnés.
bătarnés vezi ambitărnés. bătărničós vezi bitărničós.
bắtă vezi bádi. bătijúni, pl. bătijuń s.f. Pap2 58; Can1
188; Cap 36 s.v. bátiz. Botez. Cum tricúş,
bătăcčí˜ă, pl. bătăcčí˜ s.m. Dms. Şarlatan,
lisíţu, la bătijúni? (Cum ai petrecut, vulpeo, la
escroc. S-nu ti púnă ăn m³ń vrin bătăcčí˜ă. (Să botez?) MP 86/13; La múlti bătijúń, cári la li
nu te păcălească vreun escroc.) Dms s.v. v¦ pus mămúşu númili la măx£m, că lă duţ¨©
Var.: batác (Dms s.v.).
cásă măx£mu, ×-u pripun¨ númi. (La multe
Et.: tc. batakçi (mac., bg. batakčija).
botezuri, la care naşul pusese nume pruncului,
bătăcčil£c, pl. bătăcčil£ţi s.n. Dms. când îl duceau acasă pe prunc, i-l [= îi] puneau
Şarlatanie, escrocherie. Din bătăcčil£c 0i˜áşti. [încă] un nume.) Can T2 117/17.
(Trăieşte din escrocherie.) Dms s.v. ♦ Di la butijúni nu-˜ spilát. (Nu s-a spălat
Et: tc. batakçιlιk (mac. batakčilak, bg. de la botez. = Se spune, în mod ironic, despre
batakčilăk). cei murdari.) Cap2 169/11.
bătăláčă, pl. bătăláčă s.f. Cap 36; ALR II Var.: butijúni.
s.n., 3, h. 830/012. Băltoacă. Bătăláče di apu. Et: lat *baptizio, -onem.
(Băltoacă de apă.) Cap 36 s.v. bătizári, pl. bătiz£r s.f. Pap1 33; Pap2 58;
Var.: bătăláče (Cap 36). Can1 188; Cap 36 s.v. bátiz; Dms. Botez. Dúpu
Et.: cf. báltă, bătác. bătizári lúm÷a si gust÷áşti lă cása lu mícu.
bătăláče vezi bătăláčă. (După botez lumea se ospătează la casa
bătălămá, pl. bătălăm£˜ şi bătălăm£˜ur copilaşului.) Cap 36 s.v. bátiz; Năntinéţu,
s.f. Dms. Dovadă, certificat. díntru că ra turc, ăş pun¨ un criştín cu pári să
Et.: tc. battallama (bg. batalama Gerov I 27). lă ţ£nă măx£mu ăn bráţă şi să la bátiză, ámă
bătălisés, bătălisíri, bătălisí˜, bătălisít vb. şi ˜el cóla stăt¨ lă bătizár¦. (Locuitorul din
IV. Tranz şi intranz. Dms. 1. A părăsi, a N£nti, pentru că era turc, punea un creştin cu
abandona. Cása ví7im ra bătălisítă di mult. bani să ţină pruncul în braţe şi să-l boteze, dar
(Casa, deja, era părăsită de mult.) Dms s.v.; Ăn şi el stătea acolo, la botez.) CanT1 263/35; Si
ágru bătălisít ar şi nápcum s÷ámin. (În ogor dúnă lúmi múltă la bătizár¦. (Se adună lume
părăsit mai întâi ar şi apoi seamăn.) Dms s.v. multă la botez.) Cerna T.
2. A sărăci. Di c³n li vindú ˜éftin cujir¨ţil', Et.: vezi bátiz .
bătălisí. (De când a vândut ieftin gogoşii de bătizát, bătizátă, pl. bătizáţ, bătizáti adj.
mătase, a sărăcit.) Dms s.v.; S-dúsiră să Pap1 33; Pap2 57; Can1 188; Cap 36 s.v. bátiz;
Dms. Botezat, creştin. Nu ti pot scúndiri, că la b÷áluş, b÷áluşă, pl. b÷áluş, b÷áluşi adj.
˜el mirus÷áşti la bătizát ©om. (Nu te pot Pap2 58; Can1 188; Cap 37 s.v. b÷al; Dms.
ascunde, că lui îi miroase a om botezat.) Cap2 1. Alb, de culoarea laptelui. Cápră b÷áluşă.
128/37. (Capră albă.) Cap 37 s.v. b÷al. 2. Un lucru care
Et.: vezi bátiz . nu este bine colorat în roşu sau în alb; alburiu;
bătizătór, pl. bătizătór s.m. Can1 188;
roz. Únă zdráţă vínită-b÷áluş din-zur-ăn-zur.
Cap 36 s.v. bátiz; Dms. Cel care îndeplineşte
(Un fulger vânăt-alburiu de jur împrejur.) DP
ritualul botezului; botezător.
Et: din bátiz + - (ă)tór. 77/23; Míni mi ris÷áşti că-˜ b˜éluş. (Mie îmi
place că este [de culoare] roz.) Dms s.v.
Băt¤áńă vezi Bătáńă2.
Var.: belúş (Pap2 58, Can1 188), b˜éluş
Băt£n, Ăn ~ n.pr. Pap M2 172/32. Nume
(Dms).
de loc în Óşiń.
Et.: din b÷al + -uş.
Et.: ăn + băt£ń (pl. de la bătáńă1).
bătóză, pl. bătózi s.f. Cerna A/1034. b÷ámcă, pl. b÷ámÖi şi bemţ s.f. ALDM I,
Batoză. Dúpă văc£t dúsăra şi batóză ţi ×ă h. 94/1, 2, h. 219/1, 2, 5. 1. Pistrui. 2. Aluniţă.
Var.: búmcă (ALDM I, h. 219/5).
trí˜iră sn©ópi×. (După un timp aduseră şi Et.: mac., bg. benka (tc. benek).
batoză care treieră snopii.) AtaM 393/18.
b÷ári vezi b¨ri.
Var.: batóză.
Et.: bg. batoza, dr. batoză (pentru b÷át vezi bęt.
meglenoromâna din Dobrogea). b÷átă vezi btă.
bătrăn÷áţă vezi bitărn¨ţă. b÷áţişti s.f. Cap 37 s.v. beát; Dms. Beţie.
bătút s.n. Pap M2 89/29; Dms. Bătaia F÷ási únă b÷áţişti. (A făcut o beţie.) Dms s.v.
ceasului; oră. Cắtu-˜ bătútu? (Cât e ceasul?) Et.: din b÷at +-işti.
Et.: vezi bat. b÷á© vezi bę©.
băúlă, pl. băúli s.f. Dms. Cufăr, ladă. D£u bébči s.m. Dms. Bădiţă, nenică.
băúli plíni cu rúbă. (Două cufere pline cu Et.: din bébi +-či.
haine.) Dms s.v. bébi s.m. Pap1 34; Pap2 58; Can1 188; Cap
Et.: gr. µπαοῦλο. 37; ALR I, 2, h. 161–162/012; Cerna A/475;
băvčăvănğ–˜ă vezi băfčăvănğí˜ă. Dms. Termen de respect cu care fratele mai
b÷a vezi bęt. mic se adresează unui frate mai mare; nene,
nea. La míni să-ń spuń bébi. (Mie să-mi spui
b÷aaa interj. Cerna A/2299. Cuvânt care
imită zbieretul oilor sau al caprelor. nene.) Dms s.v.; E 0ídi, bébi cumuvólči. (E,
Et.: onomatopee. măi, nea cumetre lupule.) Cap2 40/39; Bébi să-ń
b÷al, b÷álă, pl. b÷a× (b¨×), b÷áli (b¨li) adj. mi drub÷áscă. (Nenea o să mă bată măr.) Cap2
Pap2 58; Cap 36; ALDM I, h. 21/7, h. 22/7, h. 16/6; Sto˜ s-ti ăncálic, bébi cumuvólči, că nu
24/7; Dms. Alb. Bélă cusíţă. (Cosiţă albă.) pot să ámnum. (Stai să te încalec, nea cumetre
ALDM I, h. 24/7. lupule, că nu pot să umblu.) Cap2 41/11;
♦ Si ˜ásă pri b¨li. (L i t. O să iasă pe albe. Mijlucánu zísi: „mắră b˜ắbi, şi Ö©ăs”. (Fratele
= O să iasă la iveală, la lumină.) Cap2 167/36. mijlociu zise: „măi nene, [mai este] şi spân”.)
Var.: bel. MP 182/25.
Et.: vsl. bělŭ. Var.: b˜ắbi.
b÷álbiţ, b÷álbiţă, pl. b÷álbiţ, b÷álbiţi adj. Et.: mac. bebe.
Dms. Alb; frumos. Čir÷áşi b÷álbiţi. (Cireşe becrí s.m. Wild h. 228/4. Beţiv.
albe.) Dms s.v. čir÷áşă; Că vrínă b÷álbiţă. [Se Et.: tc. bekri (cf. şi mac., bg. bekrija).
spune despre o fată] Foarte frumoasă. Dms s.v. béčfi s.f. pl. Pap2 58; Can1 188; Cap 38;
Et.: din b÷al + -iţ (cu b prin contaminare Dms. Pantaloni de aba.
cu alb). Et.: mac., bg. bečvi.
b÷álbiţă vezi bélbiţă. beg, pl. be˜ s.m. Can1 188; Cap 37; Dms.
b÷álči vezi bélči. Titlu nobiliar turcesc, bei; boier, moşier. Si
dúsi la un beg. (Se duse la un bei.) Cap2 45/32; Var.: b÷álči (Dms).
Bégu[..] puvilít-ă© la d©o˜ izmiÖár si fácă d©o˜ Et.: mac. belče.
buń ca˜ ăz£r. (Beiul […] a poruncit la două béldrob vezi drob.
slugi să pregătească doi cai buni.) AtaM 380/6; belíč, belíčcă, pl. belíč, belíčÖi adj. Pap2
Bégu ăn L'umníţă vút-ă© un fărtáti şi cu ˜ăl si 58; Can1 188; Cap 37 s.v. b÷al. 1. Albicios.
dús-ă© la l©ov. (Beiul a avut în L'umníţă un 2. Nume de câine.
prieten şi cu el s-a dus la vânătoare.) AtaM Et.: mac. belič, bg. beličăk (belička) sau
din bel + -Ič.
379/10; Bégu, ţísta timp, nă l'ărt¤á di uşúr.
(Beiul, anul acesta, ne iertă de bir.) Dms s.v.; belij£s vezi bilij£s.
Bégu nu v÷a plătít bi˜lícu. (Boierul nu plătise bélÖi adv. Pap2 58; Can1 188; Cap 37;
birul.) Dms s.v. Dms. Poate (că), probabil. Lă púniţ [cucótu]
Et.: tc. beg (mac., bg. beg). an áznă, las [s-]sátură di spríčÖi şi bélÖi si
be0íţă vezi bi0íţă. 0ibărdis¨scă di tamaÖărl£c. (Puneţi-l [pe
be˜ vezi curcub÷á˜. cocoş] în vistierie, să se sature de bani şi poate
Be˜líc n.pr. Cap 37. Nume al unei mahalale o să crape de lăcomie.) Pap M2 138/20; BélÖim
în N£nti. nu l-aris÷áşti rúbili ţ¨şti tíniru. (Poate că
Et.: bi˜lIc. tânărului nu-i plac hainele astea.) Cap2 148/16;
Cu dómnu naínti, bé˜Öim la sfărş£m [lúcru].
bé˜Öi vezi bélÖi.
(Cu Dumnezeu înainte, poate o terminăm
bé˜Öim vezi bélÖi. [treaba].) Cap2 151/2; „Şárpili, ţi bun p£ti să-ţ
beitór vezi bi˜itór. fácă”, zísi ©ómu; „să ti múčcă bé˜Öi”.
bel vezi b÷al. („Şarpele, ce bine poate să-ţi facă”, zise omul,
bélbiţă, pl. bélbiţi s.f. Cap 37; Can1 188; „poate că să te muşte”.) Cap2 39/30; S-la
Dms. Specie de peşte; păstrăv. Ăn nóştri trim¨tim ăn vrin loc, di bé˜Öi s-nu vínă ©a. (Să-
v¤á×ur bélviţi c¤at si ţer. (În râurile noastre l trimitem undeva, şi poate n-o să [mai] vină
[sunt] păstrăvi cât vrei.) Dms s.v. aici.) Cap2 36/30; Şi si l³ dúpă ÷a, bélÖim si-©
Var.: b÷álbiţă (Dms), bélviţă, b¨lbiţă v¨dă áncă únă ¤áră. (Şi se luă după ea, poate
(Can1 188). ca s-o vadă încă o dată.) Pap M2 163/2;
Et.: mac. belvica. B˜ắlÖim s-ti faţ ma˜ bun. (Poate că o să te faci
b¨lbiţă vezi bélbiţă. mai bine.) MP 26/26; B˜ắlÖim si m©ăr, si scap
bélcă, pl. bélÖi s.f. Cap 37 s.v. b÷al; Wild şi tu di móncă. (Poate că o să mor, ca să scapi
h. 296/3; ALDM I, h. 66/7. 1. (La ochi) şi tu de chin.) MP 76/13.
Albeaţă. Bélca di óc×u. (Albul ochiului.) Var.: bé˜Öi, bé˜Öim, bélÖim, b˜ắlÖim.
ALDM I, h. 66/7. 2. Oaie cu lâna de culoare Et.: tc. belki (mac. belki, bg. belki,
albă. Lántă s÷áră ziş că bél'ki× s-ăl va ńélu. (În belkim).
cealaltă seară zisei că albele [= oile cu lână Béliţa n.pr. Pap M2 172/33; Cap 37. Nume
albă] îl vor vrea pe miel.) Can T2 128/1. de râu care se varsă în Megleniţa.
3. Nume de căţea. Bélca-ń látră ăn d÷al. Et.: sl. Belica (de la bel ‘alb’ ).
(Bélca latră pe deal.) Cap 37 s.v. b÷al. bélÖim vezi bélÖi.
Var.: b˜álcă (ALR I, 1, h. 18/013), bé×că beloglávă, pl. beloglávi s.f. Cap 37. Oaie
(Can T2128/1). neagră cu botul alb.
Et.: mac. belka; eventual şi beal + -că Et.: mac., bg. beloglav.
(pentru varianta b˜álcă). belonógă, pl. belonó0i s.f. Can1 188; Cap
b¨lči adj. invar. Can1 188; Cap 37 s.v. 38. Oaie neagră cu picioare albe.
b÷al; Dms. (Întrebuinţat numai în ghicitori) Et.: mac., bg. belonog.
Alb, albicios. Sífči fúzi, b¨lči lágă. (Surul fuge, belúş vezi b÷áluş.
albul aleargă. [Ghicitoare: Acul cu aţa].) Can bélviţă vezi bélbiţă.
T1 273/16. be×á©ă vezi bil¨1.
bé×că vezi bélcă. Et.: vezi bę© .

berbér vezi birbér. bęt, b¨tă, pl. beţ, b¨ti adj. Pap2 58; Can1
berbír vezi birbér. 188; Cap 37; Wild h. 228/1, 2, 4, 5, 7; Cerna
bérbir vezi birbér. A/586, 587; ALDM I, h. 259/1–6, h. 530/1–6,
bére vezi bárim. h. 532/1–7, h. 533/1–6; Dms. Beat, băut, beţiv.
bérem vezi bárim. Níşti fărtáţ ma˜ beţ cáţă si j£că ăn foc cu
béri vezi bárim. čó©lili. (Nişte fârtaţi mai beţi încep să joace în
bérim vezi bárim.
foc cu ghetele.) Can T2 122/25; yómu c³n ă˜
bes, biş£ri, biş£˜, biş£t vb. IV. Intranz.
bęt, tărčáşti că-˜ ămpirát. (Omul când e beat,
Pap2 58; Can2 190; Cap 38; ALR II, 1, Supl
gândeşte că e împărat.) Can T2 112/12;
7/012; Dms. A se băşi. Si beş tre˜ or ăn únă
Ğandramá˜i si fláră b˜ăţ. (Jandarmii se
tícfă. (Să te băşeşti de trei ori într-un dovleac.)
pomeniră beţi.) MP 214/20; Cári nu fúzi bęa
Cap2 115/31.
dă la núntă? (Cine nu pleacă beat de la
♦ Ăn únă tícvă bes. (L i t. Se băşesc în
acelaşi dovleac. = Se înţeleg foarte bine.) Cap nuntă?) Cap 37 s.v.; B÷at măgár. (L i t. Măgar
38 s.v.; Biş£ri cu rúdiri nu-˜ únă. (L i t. Băşitul beat. = Beţiv). ALDM I, h. 532/1–7; B÷ată
şi născutul nu sunt acelaşi lucru. = Nu poţi măgr£ţă. (L i t. Măgăriţă beată. = Beţivă.)
prezenta o faptă necinstită ca pe una onestă.) ALDM I, h. 533/1–6.
Pap M2 63/2; Biş£r÷a-˜ sănăt¤ásă, áma-˜ Var.: b÷a, b÷at (Cap 37), b˜ăt.
ruşin¤ásă. (Băşitul e sănătos, dar e ruşinos.) Et.: lat. bibitus.
Cap 38 s.v. b¨tă, pl. b¨ti s.f. Pap1 34; Pap2 58; Can1
Var.: biş£s (Cap 38 s.v. bes). 188; Cap 37; Dms. Jartieră. B¨tili si l¨gă
Et.: lat. bissire. dinznr di pičór prísti Ëífri sup zinúc×i [...], să
bésă s.f. Dms. Credinţă, fidelitate. lunË di vrin răş£n şi strímti c³t curá©a.
Fac bésă. A jura credinţă. Dms s.v. (Jartierele se leagă în jurul piciorului, peste
Et.: alb. besë (cf. şi ar. bésă). cioareci, sub genunchi [...], sunt lungi de vreun
besminíţă s.f. Cap 38; Cerna A/ 950; Dms. cot şi înguste cât cureaua.) Can T1 264/26;
Grăsime de pe burta porcului; osânză. Cupiláşi× p¤ártă b÷áti cu čufţ. (Tinerii poartă
Var.: bisminíţă (Cerna A/ 950).
jartiere cu ciucuri.) Cap 37 s.v.
Et.: cf. mac., bg. bezmesen.
Beşbunár n.pr. Pap M2 172/36; Cap 38. Var.: b÷átă (Cap 37; Dms).
Nume de loc în Óşiń. Et.: lat *bitta.
Et.: tc. Beşbunar (‘cinci fântâni’). b¦©, bi˜ári, biRú˜, biRút vb. II. Tranz. şi
Beşíc n.pr. Pap2 58. Lac lângă Langada. intranz. Pap1 34; Pap2 58; Can1 188; Cap 37;
♦ Peşt din Beşíc. (L i t. Peşti din Beşíc! ALR I, 1, h. 81/012, 013; ALR II s.n., 7, h.
= Braşoave!) Pap M2 63/1. 2231/012; Wild h. 227/4, 5, h. 229/1, 4, 7;
Et.: tc. Beşik (‘leagăn’). Cerna A/579–587, 1850; ALDM I, h. 522–
b¨lči vezi bélči. 527/1–7, h. 534/1–7; Dms. A bea. Qel nu si
b¨ri s.f. Can1 188; Cap 37; ALR II, s.n., 6, zăcăt£ ca răsláńi× b÷a ápu, fuzí şi ×a pirdú
h. 1718/012. Băutură, băut. Mo õ ăţ las răsláńi×. (El nu se uită că leii beau apă, plecă
măncári şi b¨ri la tíni. (Acum eu îţi las ţie şi îi pierdu pe lei.) Cap2 143/30; F¨tu, disf£-ti
mâncare şi băutură.) Cap2 24/18; Ágru nu va ni di cóla, că cálu nu-ń bę ápu. (Fato, coboară-te
di măncárę, ni di b¨rę, ni fúru p£ti s-la fúră. de acolo, că nu-mi bea apă calul.) Pap M1
(Ogorul nu vrea nici de mâncare, nici de băut, 14/38; Ţéa [ápu], p²nă nu néácă únă Íi˜áţă,
[şi] nici hoţul nu poate să-l fure.) Can T1 nu ă© béa bói˜. (Acea [apă], până nu îneacă o
263/6; Tu ăń da˜ măncári, b¨ri şi álti bunătắţ. fiinţă, boii nu o beau.) Cap2 101/34; Dódu, nu
(Tu îmi dai mâncare, băutură şi alte bunătăţi.) pot să trăés, să bę© di ©a. (Dadă, nu pot să
Cap2 24/25. rabd, voi bea de aici.) Can T1 278/20; Cu ţíşta
Var.: b÷ári (ALR II, s.n. 6, h. 1718/012; óc×i tíni s-ti bę©. (Cu aceşti ochi o să te beau
DP 29/26). [=sorb].) W 65/13; Şa ăń zísi, să nu spun, că
s-mi bę tot [s£nzili]. (Aşa îmi zise, să nu spun, Et.: lat. bibere.
că o să-mi bea tot [sângele].) Cap2 26/35; Únă bãlcă vezi bélcă.
pícă di ápu õ bi˜ú˜ şi criscú˜. (O picătură de
bã© vezi b¦u.
apă băui şi crescui.) Can T2 115/28; Ţéla
Jimitáti-di-©om bi˜ú di la mátniţa čéşma. (Acel b˜ắlÖim vezi bélÖi.
Jumătate-de-om bău de la fântâna tulbure.) b˜ắbi vezi bébi.
Cap2 48/35; Lámńa ă× lu biú s£nzili. (Balaurul b˜ăt vezi b¦t.
îi bău sângele.) Cap2 61/37; Qel nu vru să b˜ă© vezi b¦©.
scúltă, bi˜ú şi si f¨si ţerb. (El nu vru să asculte, bíbă, pl. bíbi s.f. Pap1 34; Pap2 58; Can1
bău şi se făcu cerb.) Pap M1 14/30; Cári cum 188; Cap 38; Cerna A/286; ALDM I, h. 229/6;
aş vru, şa bi˜ú. (Care cum a vrut, aşa a băut.) Dms. 1. Bucată de carne. Ţísta-˜ ţéla ţe na li
Kats 71/27; Na d¨di ápu di biúm. (Ne dădu mănc£ bíbili. (Acesta-i cel care ne-a mâncat
apă de băurăm.) Cerna T; Măncóm, b˜um, bucăţile de carne.) Pap M2 148/20; Avéá un
dăróm ğămbúş t©²tă n©²ptéa. (Mâncarăm, măčóc; măčócu clup! căpácu, hop şi bíba-n
băurăm, făcurăm petrecere toată noaptea.) MP gúră. (Avea un pisoi; pisoiul, zdrang! capacul,
254/11; Ţé×a fičóri× bi˜úră di la bístra čéşma. hop şi bucata de carne-n gură.) Cerna T; P. e x t.
(Feciorii băură de la fântâna limpede.) Cap2 Carne. Căţáră fičóri: să vínă un c²ti un şi să
48/26; Nu pot si ántrăm õ, ácu poţ, ántră di-ţ ţ¨ră c²ti únă mučcátă di bíbă. (Începură copiii
b÷a. (Eu nu pot să intru, dacă [tu] poţi, intră de să vină unul câte unul şi să ceară câte o
îmbucătură de carne.) Can T1 277/22; Zídurli
bea.) Cap2 90/38; Sóra-sa a× zísi s-nu bę, că,
sa dăráti di bíbă di porc. (Zidurile sunt făcute
ácu bę, sa si fácă ţerb. (Soră-sa îi zise să nu din carne de porc.) DP 63/15; Di viţ£l bíbă o©
bea, că, dacă bea, o să se facă cerb.) Pap M1
dăr£m Öófti şi turlí˜ măncătúr. (Din carne de
14/29; Ved ¤a únă mícă baróscă di pl¤á˜ă,
viţel facem chiftele şi fel de fel de mâncăruri.)
zast£˜ să bę© un÷ác. (Văd aici o mică băltoacă AtaM 390/22. 2. Raţă. Pap M2 34/32. 3. Model
de ploaie, stai ca să beau puţin.) Pap M1 14/28; de broderie. Pap2 58.
A˜, bóuli, să o bę˜ váléa. (Hai, boule, să bei Et.: bg. biba, mac. bibe.
râul.) W 75/22; Úbavă f˜²tă, ăn scáfă s-u© bíbičcă, pl. bíbičÖi s.f. Dms. Bucăţică de
b˜ă˜. (Frumoasă fată, s-o bei într-un pahar [cu
apă].) MP 128/9; Bun, ma cálu cáta túcu nsus carne gătită.
şi nu vrę să bę ápu. (Bine, dar calul priveşte Et.: din bíbă + -ič(că).
numai în sus şi nu voia să bea apă.) Pap M1 bibilícă, pl. bibilíÖi s.f. Dms. Bibilică.
14/36; Í˜diţ s-na dúţim z-b˜ăm ápu. (Haideţi, să Et.: cf. dr. bibilică.
ne ducem să bem apă.) Cap2 119/5; Á˜diţ, bo˜, bic, pl. biţ s.m. Pap1 34; Pap2 58; Can1
si-© beţ váléa. (Haideţi, boi, să beţi [= să 188; Cap 38; ALR II, 2, h. 298/012; Wild h.
secaţi] râul.) Pap M2 35/21; F¨ta la ăncălz¨şti 313/1, 3–7, h. 314/7; Cerna A/858; Dms. Taur.
ápu la pu× şi lă da să bę. (Fata le încălzeşte Ca si dúsiră, vizúră toţ cucóţi× lu˜ nicáţ, áră
apă păsărilor şi le dă să bea.) Cap2 39/14; Bę Cúsi-cucóti ca bic. (Când se duseră, îi văzură
că bo©. (Bea ca boul.) Can T2 112/11; Bę ca pe toţi cocoşii lui înecaţi, iar Cocoşelul-fără-
coadă [era] cât un taur.) Pap M2 137/40;
nivizút di biitúră. (Bea ca unul care n-a mai
Ăntr¤á bícu ăn văcár. (A intrat taurul în
văzut băutură.) Can T2 110/17.
Ăń si bę ápu. A-i fi sete. Cerna A/591; cireada de vaci.) Dms s.v.; Ca vrin bic ă˜ júni.
ALR II, 1, h. 100/012; ALDM I, h. 534/1–7. (E voinic precum un taur.) Cap2 181/43.
♦ Ca bic cătunés. (Ca un taur comunal.
B¦© tutún (ţigáră) A fuma. Wild h. 229/1, 3–7.
= Trândav.) Cap2 167/38.
Avéá un ţigărét, fumá, bę tătún. (Avea un Et.: mac., bg. bik.
ţigaret, fuma, bea tutun.) Cerna T; Ca la únsi bicuvát, pl. bicuváţ s.n. Can1 188; Cap 38;
c©²rnu, şăzú si b˜éa un ţigár. (Dacă unse Dms. Râncaci.
cornul, şezu să fumeze o ţigară.) MP 180/28. Et.: cf. bg. bikvam ‘a întoarce, a răsturna’.
Var.: b÷a© (Cap 37), bã© (Cap 37 s.v. Bičác n.pr. Pap M2 173/1; Cap 41. Nume
b÷a©), b˜ă©. de fântână în Úmă.
Et.: tc. Biçak (‘cuţit’). ♦ R£pa cári si trăculéáşti nu cáţă bigór.

bičés, bič£ri, bič£˜, bič£t vb. IV. Tranz. (Piatra care se rostogoleşte nu prinde muşchi.)
Wild h. 367/3. A tăia cu ferestrăul. Cap 38 s.v.
Et.: mac. biči, bg. biča. Var.: 0igór (Dms).
bičím, pl. bičímur s.n. Dms. Formă, Et.: mac., bg. bigor.
model; mostră. Ţéla bičím di čó©lă lă léási. Bigurlíva n.pr. Cap 38. s.v. bigór. Nume
(Modelul acela de pantof l-a ales.) Dms s.v.; de loc în Cúpă.
Cu tári bičím s-nu a˜ lúcru. (Cu aşa mostră [de Et.: mac., bg. Bigorlivo (< bigorliv
om] să n-ai de-a face.) Dms s.v. ‘calcaros’).
Et.: tc. bi0im (mac. bičim). bi0íţă, pl. bi0íţi s.f. Cap 37 s.v. beg; Dms.
Soţia beiului. BiÍíţa ş-ári sultănát. (Soţia
bičiÖí˜ă vezi bičÖí˜ă.
beiului are fastul ei.) Cap2 167/34.
bičÖiğí vezi bičÖiğí˜ă. Var. be0íţă (Dms s.v.).
bičÖiğí˜ă, pl. bičÖiğí˜ s.m. Cap 41; Dms. Et.: din beg + -íţă.
Tăietor de lemne. Tru cáli ăş flă un bičÖiğí. bi˜ătór vezi bi˜itór.
(Pe drum întâlni un tăietor de lemne.) Cap2 bi˜ătúră vezi bi˜itúră.
113/22. bí˜că vezi bí×că.
Var.: bičÖiğí. bi˜itór, bi˜it£ră, pl. bi˜itór, bi˜it£ri adj. şi
Et.: mac., bg. bi4ki-ija (tc. bi0kici).
s.m.f. Can1 188; Cap 37 s.v. bea©; Cerna A
bičÖí˜ă, pl. bičÖí˜ s.f. Cerna A/1744; Dms.
/589-590; Wild h. 228/3, 6; Dms. Beţiv, băutor.
Ferăstrău mare; beschie, joagăr. Tăpóla lu Váni
ă© féásiră sc¤ándur cu bičÖíã. (Plopul lui Váni Var.: beitór (Wild h. 228/3, 6), bi˜ătór
l-au făcut scânduri cu joagărul.) Dms s.v. (Dms), biitór (Can1 188), bi˜tór (Cap 37 s.v.
Var.: bičiÖí˜ă (Cerna A/1744), bučÖí˜ă b÷a©).
(Cap 51). Et.: din bę{ + - tór.
Et.: mac., bg. bičkija (tc. bi0ki). bi˜itúră, pl. bi˜itúr s.f. Pap2 58; Can1 189;
bidé×, pl. bid÷á×ă s.n. Dms. Impozit. U:tó Cap 37 s.v. b÷a©; Dms. Băutură. La ţéã i
să-ş lă plătéáscă bidé:u. (A uitat să-şi aris˜ắşti bi˜túra. (Acelora le place băutura.)
plătească impozitul.) Dms s.v. Kats 70/23.
Et.: tc. bedel. ♦ Bę ca nivizút di biitúră. (Bea ca unul
bidiví˜ă, pl. bidiví˜ adj. Dms. Puternic. care n-a mai văzut băutură.) Can T2 110/17.
Ăncălic£ pri un cal bidiví˜ă. (Încălecă pe un Var.: bi˜ătúră (Cap 37 s.v. b÷a©; Dms),
cal puternic.) DP 68/11; Ócl'il' lu Cráli Márca, biitúră, bi˜túră, bi˜utúră (Pap2 58; Cap 37
túcu pri fičór, c³n lă vidéá c£ta bidiví˜ă şi s.v. b÷a© ; Dms).
Öípru. (Ochii lui Cráli Márca [erau] numai pe Et.: lat. *bibitura sau din bµ© + -t¦ră.
băiat, când îl vedea atât de puternic şi de biitór vezi bi˜itór.
chipeş.) DP 85/4. biitúră vezi bi˜itúră.
Et.: mac., bg. bedevija (tc. bedevi). bi˜líc, pl. bi˜líţi şi bi˜lícur s.n. Dms.
bidúc×u vezi pidúc×u. 1. Moşie. Di că si fl¤a ăn bi˜líc, n¤-ári ič
b˜éluş vezi b÷áluş. gă˜lé. (Dacă se pomeni pe moşie, n-are nicio
bigl¤ác vezi bigl£c. grijă.) Dms s.v. 2. Bir, dare. Bégu nu véa plătít
bigl£c s.n. Can1 188; Cap 37 s.v. beg; bi˜lícu. (Beiul nu plătise birul.) Dms s.v.
Dms. Boierie. Et.: tc. beylik (mac. bejlik).
Var. bigl¤ác (Dms). bi˜tór vezi bi˜itór.
Et.: tc. beğlιk, mac., bg. beglik. biRtúră vezi bi˜itúră.
bigór, pl. big£ră s.n. Can1 188; Cap 38; bi˜úc vezi bi×úc.
Dms. 1. Piatră poroasă, calcaroasă. 2. Muşchi, bi˜út, bi˜útă, pl. bi˜úţ, bi˜úti adj. Dms.
lichen. Băut, beat. Tu eş bi˜út. (Tu eşti beat.) Dms s.v.
Et.: vezi bę©. fuzím, că s-na púnă ăn bilé ţísta drac di fičór.
bi˜utúră vezi bi˜itúră. (Hai să plecăm, că o să ne bage-n belea dracul
ăsta de băiat.) Cap2 30/27; Cot la nviţá tát-su,
b˜uc vezi bi×úc.
bij vezi biş. ˜ăl ţir˜éá s-u© áflă be×áu. (Oricât îl învăţa tată-su,
Bijắniă n.pr. Pap M2 173/4; Cap 38. el voia să dea de necaz.) MP 196/20; D÷ádi di
Nume de loc în Cúpă şi Óşiń. bil÷á. (A dat de belea.) Cap2 175/28; Di biléá
Et.: sl. Bĕžanije (‘loc de bejenie’) s-ti véág:ă Dómnu. (Să te ferească Dumnezeu
bijúşcă, pl. bijúşÖi s.f. Cap 38; ALR II de necaz.) Dms s.v.; Dómnu bi×á©a să aţ da!
s.n., 2, h. 523/012; Dms. Ac cu gămălie, bold. (Să te bată Dumnezeu!) Pap M2 61/4.
Lă ănţăp¤á cu únă bijúşcă. (Îl înţepă cu un Var.: be×á©ă, bilé, biléá1, biléá©ă (Cap
ac.) Dms s.v. s.v. biléá; Dms s.v.), bi×á©ă (Pap2 58).
Et.: mac. vezačka. Et.: tc. belâ (mac., bg. belja).
bijuş£s, bijuş£ri, bijuş£˜, bijuş£t vb. IV. bil¨2 adv. Chiar; abia. Pap2 58; Can1 189;
Tranz. Dms. A străpunge, a găuri. Lă bícu Cap 39; Dms. P£ñi bil¨ a: ra l¨ni să
cătunésc ×-u v÷a© bijuş¤át múţca şi-× v÷a© pus mănáncă. (Chiar şi pâine îi era lene să
sinğír. (Taurului comunal îi găuriseră botul şi-i mănânce.) Can T1 281/32; Níţi ti pucát bil¨.
puseseră lanţ.) Dms s.v. (Chiar nici nu mă uit la tine.) Pap M2 80/42;
Et.: mac. veze, bg. veza. Sáldi no˜, cu Túmbuli be˜, scăp£m biléá.
biÖár, pl. biÖár s.m. Can1 189; Cap 38; (Numai noi, cu Túmbuli bei, abia scăparăm.)
Pap M2 150/40; Nu poţ s-ti puâ bíléa. (Chiar
Cerna A /631; Dms. Celibatar; becher.
Et.: tc. bekâr (mac. beÖar, bg. bekjar.) că nu poţi să te sui.) Dms s.v.; Níţi nu-× ţ£ni si
Bíla de Várnic n.pr. Pap M2 173/8; Cap ántră ăn cásă bil÷á. (Nici nu-l ţine [= nu-l
38 s.v. bílă. Nume de loc în Úmă. împiedică] să intre chiar în casă.) Cap 39 s.v.
Et.: bilă (2.) + de + n.pr. Var.: bíléa, biléá2, bíli (Cap 39 s.v. bil÷á2),
Bíla Lúngă n.pr. Pap M2 173/6; Can1 189; bílim (Cap 39 s.v. bil÷á2).
Cap 38 s.v. bílă. Nume de loc în Óşiń. Et.: tc. bile (mac. bile, bg. bilja).
Et.: bilă (2.) + l¦ngă. bil÷á1,2 vezi bil¨1,2.
Bíla Pénă×ă n.pr. Can1 189. Nume de loc. bíléa vezi bil¨2.
Et.: bilă (2.) + n. pr. gen. bil÷ág vezi bil¨g.
bílă, pl. bíli s.f. Pap2 58; Can1 189; Cap
biléá©ă vezi bil¨1.
38; Dms. 1. Par, prăjină; bina de construcţie.
Am un déad cu únă bílă-n cur. (Am un moş, cu biléájnic1,2 vezi bil¨jnic1,2.
un par în cur. [Ghicitoare: Căpiţa].) Cap2 biléáşcă, pl. biléáşÖi s.f. Etichetă, însemnare.
160/32; Am un moş, stă pri únă bílă. (Am un Sfáca cumát di şá˜că véa biléáşcă tri si ştí˜ă
moş, stă pe un par. [Ghicitoare: Căpiţa].) Cap2 cári cru˜ ă˜ şi ţéána tri plătíri. (Fiecare bucată
161/2; Am únă bábă, stă pri únă bílă. (Am o
babă, stă pe un par. [Ghicitoare: Căpiţa].) Cap2 de dimie avea etichetă ca să se ştie care a cui e
161/5; Bílă di ˜élă. (Prăjină de brad.) Dms s.v. şi preţul de plătit.) AtaM 350/8.
2. Creastă (de deal). Et.: mac. beleška, bg. beležka.
Et.: mac., bg. bilo. biléc vezi bil¨g.
bilbičóc, pl. bilbič£ţi s.n. Kats 92/21. bil¨g, pl. bil¨zi şi bil¨gur s.n. Pap1 34;
Coada-oii (nume de plantă). Pap 58; Can1 189; Cap 39; ALR II s.n., 4, h.
2
Et. nec. 1222/012; Cerna A/902; Wild h. h. 438/1,

bilbíl vezi birbí×. 149/1, 5; Dms. 1. Semn, dovadă; ţintă Ţe duséş
bilbí× vezi birbí×. di biléág di la ã? (Ce ai adus ca dovadă de la
bilčúg vezi bălčúg. ea?) Cap2 70/30; Ţ˜²la ţi s-la l˜éa bil˜²gu, ţ˜²la
bilé vezi bil¨1. s-mi l˜éa ăn l©ăc di mu:ári. (Cel care o să ia
bil¨1, pl. bil¨˜ur s.f. Pap2 58; Can1 189; semnul, acela să mă ia de nevastă.) MP 30/17;
Cap 39; Dms. Belea, neplăcere; necaz. A˜ să Cári p©²ti si júncă ma˜ curón la bil˜²gu ţi la
v˜ă© pus. (Care poate să ajungă mai repede la o să te omor”. Şi îl omorî.) Cap2 34/23; Ma˜
semnul pe care îl puseseră.) MP 70/6; Ári un mícu şti˜á c-a lu˜ fraţ sa bilíţ. (Cel mai mic ştia
biléág ăn frúnti. (Are un semn în frunte.) Dms că fraţii lui sunt omorâţi.) Cap2 34/35.
s.v. 2. Inel de logodnă. A: trim¨ti abér să vínă Et.: sl. beliti (mac. beli, bg. belja).
cu [...] bil¨gu. (Îi trimite veste să vină cu [...] bíli vezi bil¨2.
inelul de logodnă.) Can T1 274/16; Minés bil˜ắg vezi bil¨g.
(da©) bil÷águrli. (Schimbă inelele de logodnă). bilijíri vezi bilij£ri.
Cap 39 s.v. 3. Crestătură la urechea oii.
bilijitúră, pl. bilijitúr s.f. Cerna A/430;
4. Vaccin. 5. Pl. Pistrui. (Cap 39 s.v.; Wild h.
149/5). ALDM I, h. 373/6. Vaccin.
Qes an bil¨g. A trage la ţintă. Pap1 34 s.v.; Et.: din bilij£s + -itúră.
L÷a© biléág. A trage la ţintă. Dms s.v. bilijós vezi bilij£s.
Var.: biléág, biléc (Wild h. 438/1), bil˜ắg, bilij£ri, pl. bilij£r s.f. ALDM I, h. 373/2,
bi×éc (Wild h. 438/1). 3, 5. Vaccin.
Et.: mac., bg. beleg. Var.: bilijíri (ALDM I, h. 373/1).
bil¨jnic1, pl. bil¨jniţi s.n. Cap 39. s.v. Et.: vezi bilij£s.
bil÷ág. Semn. F i g. Minune. bilij£s, bilij£ri, bilij£˜, bilij£t vb. IV.
Var.: biléájnic1 (Cap 39). Tranz. Pap1 34; Can1 189; Cap 39 s.v. bil÷ág;
Et.: mac., bg. beležnik. ALR II, s.n., 4, h. 1221/012; Cerna A/430,
bil¨jnic2, bil¨jnică, pl. bil¨jniţ, bil¨jniţi
901; Dms. 1. A face semn, a însemna. F¨tili
adj. Cap 39 s.v. bil÷ág; Dms. Însemnat,
lę© c²ti un busi:úc di sfáca om din cásă şi lă
important. Di pri pucătári si vidéá că ra
biléájnic. (După privire se vedea că era [om] bilij£s (lă l¨gă cu Öádin róşi) şi la pun an ápu.
important.) Dms s.v.; Biléájnic loc. (Loc (Fetele iau câte un fir de busuioc pentru fiecare
însemnat.) Dms s.v. P. e x t. Deosebit, care om din casă, îl însemnează [îl leagă cu fir
iese din comun; gogonat. Di t¤áti ţéáşti si roşu] şi-l pun în apă.) Can T2 106/35; Lă
spúnim no˜ d³© ma˜ biléájniţi. (O să spunem bilijáR lócu. (Am însemnat locul.) Dms s.v.;
noi două [minciuni] mai gogonate decât toate
Con fuz˜éá, ă© bilijó p©²rta. (Când pleca, făcu
astea.) Cap 39 s.v.; Biléájnică féátă. (Fată a
cărei frumuseţe iese din comun.) Dms s.v. semn pe poartă.) MP 214/28; Fla˜ cása cári
Var.: biléájnic2. ári cárni şi u bilijó˜. (Găsii casa unde era carne
Et.: mac., bg. beležnik. şi o însemnai.) MP 216/3; Vizú p©²rta ca i
bilés, bilíri, bilí˜, bilít vb. IV. Tranz. Pap2 bilijótă. (Văzu că poarta e însemnată.) MP
58; Can1 189; Cap 39; Dms. A jupui. Lă bil– 214/29; Şi lu ămpirátulu˜ cása u v˜éa bilijót.
p¡rcu. (A jupuit porcul.) Dms; Că vinéá (Şi casa împăratului o însemnase.) MP 216/1;
Cărčúnu, si duná© cumşói˜ íli zăntuníi˜, ²ţi lă
Déádi Dómnu di bilij£. (A dat Domnul de făcu
jung:á© [p¡rcu], ²ţi lă biléá©. (Când venea
Crăciunul, se adunau vecinii sau rudele, îl semn [= a terminat].) Cap2 168/4. F i g. A se
tăiau [porcul], îl jupuiau.) AtaM 372/13; La îndrăgosti, a pune ochii pe cineva sau pe ceva.
bilí víÖi, la féási az²r. (În fine, îl jupui, îl Únă f¨tă bilij£ un cupiláş. (O fată puse ochii
pregăti.) Cap2 81/13. P. e x t. A omorî. Ca u pe un tânăr [= se îndrăgosti de un flăcău].)
tălčó, u bilí. (După ce o omorî, o jupui.) MP Pap1 34 (s.v bilij£s). 2. A cresta urechea oii.
228/30; Ġi{ lă bilíră făÖíru. (De viu l-au
3. A vaccina. Víni iÖímu s-×ă bilijáscă fičóri×.
jupuit [= l-au omorât], sărmanul.) Dms; Cári
di no˜ si pişmăndiséáscă, s-la bilím. (Pe acela (Vine doctorul să-i vaccineze copiii.) Dms s.v.
dintre noi care se va căi, o să-l omorâm.) Cap2 Var.: belij£s (Pap2 58), bilijós.
34/13; „No˜ cum vem dărát păzári, délmi că ti Et.: mac. beleži, bg. beleža.
anviríâ, să ti bilés”. Şi la bilí. („După cum bilílă, pl. bilíli s.f. Can1 189; Cap 39; Dms.
făcuserăm noi înţelegerea, dacă tu te superi, eu Fard, suliman. L'umničánÖili punéá© múltă
bilílă. (Femeile din L'umníţa puneau [pe faţă] fricóm fičúru. (Eu o să adun câteva buruieni de
mult fard.) Dms s.v. leac şi o să vin acolo să-l frecăm pe fecior.)
Et.: mac., bg. belilo. MP 38/13; La fricára cu bí˜ca. (Îl frecară cu
bílim vezi bil¨2. buruiana de leac.) MP 38/17; Dú-ti lă iÖímu
bilintróc, pl. bilintr£ţi s.n. Cap 39; Dms. să-ţ da bi:ţ. (Du-te la doctor să-ţi dea
Piatră dură; granit. Ágru nóstru ă˜ s²ldi bilintróc. medicamente.) Dms s.v.; C²ti únă língură di
(Ogorul nostru este numai piatră.) Dms s.v. bí:că léa© ăn zú©ă. (Iau câte o lingură de
F i g. (Despre persoane) Sănătos tun. Că bilintróc. medicament pe zi.) Dms s.v.; Cu bí:ca din şiş
(L i t. Ca granitul. = [E] sănătos tun].) s-:ă zăúnËă. (Să-i ungă cu doctoria din sticlă.)
Et.: bg. belotrak ‘calcar’. DP 66/5; [Pú×u] a× stinzéá lămb£rzli şi a× bã
bilíri, pl. bil–r s.f. Can1 198; Cap 39 s.v. bí×ţili. ([Pasărea] îi stingea lumânările mari şi
bilés; ALR II s.n., 4, h. 1198/012; Dms. îi bea leacurile.) Cap2 88/2; Bí˜că búnă di
1. Jupuire, jupuit. E: a: plătíră pri bilíréa. (Ei
d©óru di dinţ. (Doctorie bună pentru durerea
îi plătiră pentru jupuit.) Cap2 93/43. 2. Fard,
suliman. de dinţi.) Kats 78/3.
Et: vezi bilés; cf. şi bilIlă, bilusés (pentru Bí×că di buríc. Plantă medicinală pentru
sensul 2.). [boli de] inimă. Pap2 58 s.v., Cap 38 s.v. Bí×ca
bilíţă, pl. bilíţi adj. Can1 189; Cap 39. di buríc ă˜ licuvítă. (Bí×ca di buríc e bună de
(Despre oi) Cu bot alb; cu lână de culoare albă. leac.) Cap 38 s.v. Bí×că fur¨scă. Numele unei
Ţéşti sa ©ó˜li méli: t¤áti bilíţi şi rúsi. (Astea plante de leac. Pap2 58; Cap 38 s.v. Cu bí×ca
sunt oile mele: toate albe şi roşcate.) Cap2 fur÷áscă si licués tă×ătúră. (Cu bí×ca fur÷áscă
149/21.
se vindecă tăieturi[le].) Cap 38 s.v.
Et.: din b÷al + -íţă; cf. şi mac., bg. belica.
Var.: bí˜că.
bilusés, bilusíri, bilusí˜, bilusít vb. IV. Et.: mac., bg. bilka.
Refl. Cap 37 s.v. b÷al, 39; Dms. A se farda. I bi×cutínă, pl. bi×cutíń s.f. Can1 189; Cap
zú©ă si biluséáşti. (În fiecare zi se fardează.)
39 s.v. bi×că; Dms. Teren năpădit de buruieni,
Dms s.v.; Féátili úbavi nu si bilusés. (Fetele
buruieniş;. Nu véam vizút c¤áta bi×cutínă. (Nu
frumoase nu se fardează.) Dms s.v.
Et.: mac. beli, bg. beleja. mai văzusem atâta buruieniş.) Dms s.v.;
Bí×a vezi Bí×ă. Cătúnu ra plin di bi×cútiń. (Satul era plin de
bi×á©ă vezi bil¨1. buruieniş.) DP 108/39.
Bí×ă n.pr. Pap M2 173/25; Can1 189. Et.: vezi bi×că.
Nume de loc în Cúpă. bi×éc vezi bil¨g.
Var.: Bí×a (Can1 189). bi×úc, pl. bi×úţi s.n. Pap2 59; Can1 189;
Et.: mac. Bilje (‘buruieni’). Cap 39; ALR II s.n., 2, h. 319/012, 3, h.
bí×că, pl. bi×ţ şi bí×cur s.f. Pap2 58; Can1 718/012; Cerna A/2303; Wild h. 324/1–7, h.
189; Cap 38; ALR I, 1, h. 109/013; Cerna 343/5; Dms. Turmă, cireadă, cârd; stol, roi;
A/1011; ALDM I, h. 378/2; Dms. Buruiană mulţime, grămadă. Pri lă n¤ástră p¤ártă
(de leac); plantă medicinală. P. e x t. tricúră múlti bi×úţi di o˜. (Pe la poarta noastră
Medicament, doctorie, leac. K'inisíră să-© trecură multe turme de oi.) Dms s.v.;
cúră gărdína di bi:ţ. (Au început să cureţe Dindină©áră si f¨siră un bi×úc di ©o˜. (Dintr-
grădina de buruieni.) Dms s.v.; C³n si culcá, odată se transformară într-o turmă de oi.) Cap2
punéá níşti bi:ţ la pič¤ári şi d³© lumb£rz. 53/14; Bi×úc di păpí˜. (Cârd de raţe.) ALR II,
(Când se culca, punea nişte buruiene de leac la s.n., 3, h. 718/012; V˜ă© mári bi˜úc, múlti ©o˜
picioare şi două lumânări mari.) Cap2 87/43; Si şi ˜ăl ra picurár la bi˜úcu l©ăr. (Aveau o turmă
ămbitára, că v˜éa p©²pa pus bí˜că. (Se mare, oi multe, şi el era cioban la turma lor.)
îmbătară, că popa pusese o buruiană.) MP MP 54/2; Si dúsi tuğáru să-ş lă priubidéáscă
216/19; Q©ă si dun n˜ăc bi˜ţ şi z-vin c©²la s-la bi×úcu. (Se duse negustorul să-şi caute turma.)
DP 32/13; Am un bi×úc di porţ, túcu ăn urmán Et.: tc. binek (mac., bg. binek).
pasc. (Am o turmă de porci, numai în pădure bíni adv. Pap2 59; Can1 189; Cap 39; Wild
pasc. [Ghicitoare: Păduchii].) Cap2 159/7; h. 248/1, 2, 4-6; Cerna A/Supl; Dms. Bine.
Viţ¤álu ă˜ ăn bi:úcu di vaţ. (Viţelul este în Bíni, ma m¤ártę nu ubid¨şti. (Bine, dar
cireada de vaci.) Dms s.v.; Tu cum să-ţ laş moartea nu alege.) Cap2 23/6; Şa-˜ bíni. (Aşa e
bu:úcu şi raátu di ¤a? (Cum să-ţi laşi tu cârdul bine.) Dms s.v.; C³n túnă, nu-˜ bíni să mănánţ
[de găini] şi liniştea de aici?) Pap M2 160/26; p£ñi, ca trisn¨şti-n tíni. (Când tună, nu e bine
Vizú ăn triúşă un bi:úc di ©ámiń jung:áţ. să mănânci, că te trăsneşte.) Can T1 269/16;
(Văzu în bătătură o mulţime de oameni ucişi.) Bíni va fl³m! (Bine v-am găsit!) Pap M2 55/1;
Cap2 33/37; Din bi:úc. (Din grămadă.) Cap2 Bíni viníş. (Bine ai venit.) Cap2 117/23, Dms
218/9. s.v.; Bíni viníţ! (Bine aţi venit!) Cerna A/ Supl.
♦ Bi×úc f²ră picurár nu si fáţi. (Turmă fără Var.: bíne (Wild h. 248/1, 2, 5, 6).
păstor nu se [poate] face.) Cap2 167/41. Et.: lat. bene.
binifl£m s.m. Dms. Poreclă dată celui care
Var.: bi˜úc, b˜uc (Wild h. 324/1, 2), bu˜úc
vine des şi nepoftit în casă şi care, ca să
(DP 153/27).
preîntâmpine refuzul, se adresează cu „Bine
Et.: tc. bdluk (bg. biljuk). v-am găsit!”
Bi×úcă n.pr. Pap M2 173/26; Cap 39 s.v. Et.: bini va fl£m.
bi×úc. Nume de loc în Cónjsco. binivréc vezi bărnăvéc.
Et.: bi×úc. binlí adv. Cap 39 s.v. bíni; Dms. Cu
Bi×úr vezi Bă×úr. adevărat. Di túnţéa nţiléásiră că ra binlí
bimbăşí˜ă, pl. bimbăşí˜ s.m. Cerna dómnu. (De atunci înţeleseră că era cu
A/1704; Dms. Comandant în armata turcă; adevărat Dumnezeu.) Cap2 99/12.
bimbaşa. Bimbăşíã cu ăsÖéri× dúpu el si Et.: tc. benli.
pruÖá di cătún. (Comandantul cu soldaţii după birbát adj. invar. Dms. Murdar. Birbát si
el se apropia de sat.) Dms s.v. féási. (Se murdări.) Dms s.v.
Et.: mac., bg. bimbăšija (tc. binbaşι). Et.: tc. berbat (mac., bg. berbat).
biná vezi biná˜ă. birbătl¤ác vezi birbătl£c.
biná˜ă, pl. bin£˜ur s.n. Dms. Clădire în birbătl£c, pl. birbătl£ţi s.n. Dms. Murdărie.
construcţie; bina. Sirb÷ám lă únă biná. Birbătl¤ác că lă Íupţ. (Murdărie ca la ţigani.)
(Lucram la o clădire în construcţie.) Dms s.v. Dms s.v. F i g. Corupţie.
Var.: biná. Var.: birbătl¤ác.
Et.: tc. bina (mac., bg. bina). Et.: din birbát + -l£c.
bindisés, bindisíri, bindisí˜, bindisít vb. birbéc vezi birb¨ţi.
IV. Tranz.şi intranz. Can1 189; Cap 39; ALR birb¨c vezi birb¨ţi.
II, s.n., 6, h. 1697/012; Dms. A plăcea, a agrea, birbér, pl. birbér s.m. Pap1 34; Pap2 58;
a prefera. Puguzéli× […] ×a j£că cá×i× l²nga Can1 189; Cap 40; ALR II, s.n., 2, h. 511/012;
˜¨li [f¨ti] ca s-×a bindis¨scă. (Vorniceii [...] îşi Cerna A/262; ALDM I, h. 205/1–7; Dms.
joacă caii lângă ele [fete] ca să-i placă [pe Bărbier, frizer. Cása lor ra carşí cu cása la un
vornicei].) Can T2 121/1; Bindisí să sta cu no˜. birbér. (Casa lor era peste drum de casa unui
(Îi plăcu să stea cu noi.) Dms s.v.; Mi frizer.) Cap2 69/39; Birbéru a© vizú féáta şi a©
bindiséáşti. (Îmi place.) ALR II, s.n., 6, h. arisí mult. (Bărbierul văzu fata şi o plăcu
1697/012.
mult.) Cap2 69/39; Únă zú©ă la lo birb˜²ru
Et.: mac. bendisuva, bg. bendisvam (tc.
beğenmek). s-la bričáscă. (Într-o zi începu bărbierul să-l
bíne vezi bíni. bărbierească.) MP 198/31.
binéc, pl. binéţ s.m. Dms. Cal de călărie. Var.: berbér (ALDM I, h. 205/7), berbír
D¤a-ń- lă binécu to© s-mi dúcă ăn N¤ánti. (Pap2 58), bérbir (Pap1 34), birb˜ắr, birb˜ér
(Dă-mi calul tău să mă ducă la N£nti.) Dms s.v. (ALDM I, h. 205/2, 3).
Et.: tc. berber (mac., bg. berber). birbirníţă vezi birbérniţă.

birbérniţă, pl. birbérniţi s.f. Cap 40 s.v. birbiţ£ncă, pl. birbiţ£nÖi s.f. Cerna
birbér; Dms. Frizerie. A/1152. Bărbuţă. P. e x t. Mustăţi ale mărului.
Var.: birbirníţă (Cap 40 s.v. birbér).
Et.: din *birbúţă (dim. de la bárbă) +
Et.: mac., bg. berbernica.
-£ncă.
birb¨ţi, pl. birbéţ s.m. Pap1 34; Pap2 59;
bir carár vezi bir cărár.
Can1 189; Cap 39; Wild h. 320/3-7; Cerna
bir cărár adv. Can1189; Dms. Mereu,
A/899, 2290; Dms. Berbec. Ţ÷ástă f÷átă […]
întruna. Şi bir carár lúmę prind¨© şi lánti
va si la júng:um ţísta birb÷áţili. (Fata asta […]
[lumin£r] pri la s³mţ. (Şi oamenii aprindeau
vrea ca eu să înjunghii berbecul acesta.) Cap2
mereu şi alte [lumânări] pe la icoane.) Can T1
81/3; Dú-ti să lę˜ un birb¨ţi şi d£-la-u ţ¨stă
280/5.
cárti la picurár. (Du-te să iei un berbec şi dă-le
Var.: bir carár.
scrisoarea asta ciobanilor.) Cap2 51/13; Am un
Et.: tc. bir karar ‘invariabil’ (turcism).
birbéc mári cári ă˜ licuitór. (Am un berbec
bircu˜és, bircuíri, bircuí˜, bircuít vb. IV.
mare care e vindecător.) Cap2 141/21;
Tranz. Dms. (Despre cereale, fructe) A aduna,
Frigúréa la lăs£ birbécu. (Gerilă dădu drumul
a culege (spic cu spic, bob cu bob etc.) ceea ce
berbecului.) Cap2 69/3; Birb¨ţi čucăít. (Berbec
a mai rămas după strângerea recoltei; a lua. Si
întors, batal.) Can1 189 s.v.
dúsiră lă bircuíri spíţi. (Se duseră să adune
Var.: bărbéc (Wild h. 320/5), birbéáţi,
spice.) Dms s.v.; Pu˜m¤áñi s-nă dúţim să
birbéc, birb¨c (Wild h. 320/6), birb˜ắţi (Kats
bircuím căst¤áńă. (Poimâine o să ne ducem să
96/33).
adunăm castane.) Dms s.v.; Nu prijúnsim să
Et.: lat. berbex, -ecem.
bircuím ú©ă. (N-am ajuns la timp ca să
birb˜ắr vezi birbér.
culegem struguri.) Dms s.v.; Ţéástă gărnínă ă˜
birb˜ắţi vezi birb¨ţi.
bircuítă. (Miriştea aceasta este culeasă spic cu
birbicár, pl. birbicár s.m. Can1 189; Cap
spic.) Dms s.v.; Lă bircuíră din bi:úcu di o˜.
40 s.v. birb÷áţi; Dms. Cioban care paşte berbecii.
(Îl luară din turma de oi.) Dms s.v.; Din drum
Et.: din birbéc + -ár sau lat. *berbecarius.
lă bircuí. (L-a luat [l-a «cules»] de pe drum.)
birbičóc, pl. birbičóţ s.m. Can1 189; Cap
Dms s.v.
40 s.v. birb÷áţi; Dms. Berbecuţ. Fičóru
Et.: bg. berkuvam; cf. şi mac. paberkuva.
s-duţéá lă páştiri cu c¤áţva birbičóţ. (Băiatul bírda adv. Cap 40; Dms. Iar, din nou. E
se ducea la păscut cu câţiva berbecuţi.) Dms s.v. săptăm£nă vinéá cásă şi bírda fuzéá lántă
Et.: din *berbéče (forma anterioară a lui zú©ă. (În fiecare săptămână venea acasă şi iar
birbéáţi) + -óc. pleca în ziua următoare.) Cap2 78/28; Iş£ ántru
birb˜ér vezi birbér. ˜e× bírda. (Ieşi din nou în faţa lor.) Cap2 35/35;
birbíl vezi birbí×. Tămán ardicát şi caz bírda. (Abia te-ai ridicat
birbí×, pl. birbí× s.m. Pap1 34; Pap2 59; şi cazi iar.) Cap2 68/15; Bírda să viń. (Să vii
Can1 189; Cap 40; Dms. Privighetoare. Am un din nou.) Dms s.v.; Bírda lă spársi lúcru. (Iar
birbí× cári sári t¤átă zú©a, di pri un múnti pri a stricat treaba.) Dms s.v.
ţéla lant. (Am o privighetoare care sare toată Et.: tc. birda (Cap 40); cf. şi tc. birden,
ziua, de pe un munte pe altul. [Ghicitoare: mac. birden.
Briciul].) Pap M2 49/6; Bilbí:u iş£t-ă© din biriÖát adv. Dms. Noroc (cu), mulţumesc;
căféz năfáră, zăstătút-ă© pri únă véá˜că di slavă. Nu véa© cu ţi s-lă príndă [căndí×u],
prun ăn triúşă. (Privighetoarea a ieşit afară din biriÖát lă ma˜ mícu fráti, că fl³ ăn ğep şpirt.
colivie şi stătea pe o ramură de prun în curte.) (Nu aveau cu ce să aprindă [candela], noroc cu
AtaM 380/7. fratele mai mic, că găsi în buzunar chibrit.) DP
Var.: bilbíl (Cap 40), bilbi×, birbíl (Cap 40). 46/34; BiriÖát că scăpá˜. (Noroc că scăpai.)
Et.: tc. bulbul (mac. bilbil). Dms s.v.; BiriÖát şi di c¤áta. (Mulţumesc şi
pentru atât.) Dms s.v.; BiriÖát la dómnu. frunte.) Dms s.v.; Birinğí rúbă. (Haine de
(Slavă Domnului.) Dms s.v.; Cum scăpá˜ nu calitate.) Dms s.v.; Birinğí tăc¤ám. (Costum
antribáţ, biriÖét la ţéla cu crívili c¤árni! (Nu de calitate.) Dms s.v.
mă întrebaţi cum am scăpat, noroc cu cel cu Var.: birinğí.
coarnele strâmbe!) Pap M2 162/1. Et.: tc. birinci (mac. birin@ija).
Var.: biri7ét1. Bírislav vezi Biríslăv.
Et.: tc. bereket (mac. beriket, bg. bereket). Biríslăv n.pr. Can1 189; Cap 40; Dms.
biriÖátvirsin invar. Dms. Bogdaproste. Numele uneia dintre cele opt comune locuite
Et.: tc. bereket versin (turcism). de meglenoromâni.
biriÖét1 vezi biriÖát. Var.: Bírislav (Cap 40).
Et.: sl. Borislav n.pr. (cf. Bolislav, BER I
biriÖét2, pl. biriÖétur s.n. Pap2 59; Can1
65)
189; Cap 40; Dms. Câştig, belşug; recoltă.
birÖét vezi biriÖét2.
Lámńa la mănáncă biriÖétu. (Balaurul birnivéc vezi bărnăvéc.
mănâncă câştigul.) Can T1 269/14; L³ táti bíru interj. Cap 40; Dms. Exclamaţie
un¨c birÖét di cóla. (Tata a luat ceva câştig de admirativă cu sensul „voinicule!” O, bra bíru,
acolo.) Cerna T; Şi Dómnu nu da mo biriÖét bra! (Ei, măi voinicule, măi!) Dms s.v.; De,
cum dăd¨ năínti. (Şi Dumnezeu nu mai dă bíru, de! (De, măi voinicule, de!) Cap2 167/43.
acum belşug aşa cum dădea înainte.) Can T1 Et.: mac. biro.
276/26; Ágrili din comčúc cári sa mult bun bisălí˜ă, pl. bisălí˜ adj. Dms. De încredere,
catáti [...] da© mult bun biriÖét. (Ogoarele din de cuvânt. Virués că sam ©om bisălí˜ă. (Cred
câmp care sunt foarte bine îngrijite [...] dau că sunt un om de încredere.) DP 77/29; S-ti
recoltă foarte bună.) Can T1 262/21; Ştiptám viru˜éş ăn ţéla că-˜ bisălí˜ă. (Să ai încredere în
s-lă dun£m biriÖétu di véára şi să căţ£m áră si acela fiindcă este [om] de cuvânt.) Dms s.v.
ăr£m. (Aşteptam să adunăm recolta de vară şi Et.: mac. besalija.
să începem iar să arăm.) AtaM 371/9; Níţi biséárică vezi băs¨rică.
ágru nu si áră, níţi biriÖétu nu si fáţi. (Nici bíser, pl. bíser s.m. Perlă, mărgăritar,
ogorul nu se ară, nici recolta nu se face.) DP nestemată. F˜²ta con zărăd˜éá, ă˜ căd˜²©
trindáfi× din r©ăst, áră con plăn'˜éá, ă˜ curá©
45/2.
bís˜ăr din ©óc×i. (Când fata râdea, îi cădeau
Var.: bir7ét.
trandafiri din gură, iar când plângea, îi curgeau
Et.: vezi biriÖát.
mărgăritare din ochi.) MP 122/24; Aş fóst-a©
biriÖitlí˜ă, pl. biriÖitlí˜ adj. Dms. (Despre vrínă féátă cári con plăn'éá, an loc di lócrum,
terenuri de cultură) Fertil, roditor. BiriÖitlíã a˜ cădéá© bíser din óc×i. (Era odată o fată
pimínt ă˜ năntinéscu. (Terenul din N£nti este căreia, când plângea, în loc de lacrimi, îi
roditor.) Dms s.v.; Báfča di čărníţ tribu˜áşti cădeau nestemate din ochi.) DP 208/14.
să-© săp£m ántru ˜árnă, díntru că néá©a şi Var.: bís˜ăr.
pló˜li s-la fácă lócu biriÖitlí˜ă. (Grădina de Et.: mac., bg. biser.
duzi trebuie să o săpăm înainte de iarnă, pentru bisérică vezi băs¨rică.
ca zăpada şi ploile să facă locul roditor.) Cap1 bis¨rică vezi băs¨rică.
52/40; Lócur biriÖitlí˜. (Terenuri fertile.) Dms bís˜ăr vezi bíser.
s.v. bisim˜ắt-cámin vezi bisinét-cámen.
Et.: tc. bereketli (mac. beriketlija, bg. bisinét-cámen s.f. Cap 40; Dms. Piatră
bereketlija). preţioasă, mărgăritar. D©ắ©ă c©ắlbi di
birinğí vezi birinğí˜ă. bisim˜²t-cámin. (Două brăţări de mărgăritar.)
birinğí˜ă, pl. birinğí˜ adj. Dms. Cel dintâi; MP 34/17.
de frunte; de calitate. Birinğí˜ă ra el. (El era Var.: bisim˜ắt-cámin.
cel dintâi.) Dms s.v.; Birinğí ăsÖér. (Ostaş de Et.: mac. bescenet kamen.
bisiricós, bisiric£să, pl. bisiricóş, bisiric£si Et.: din biş£s (s.v. bes) + -ătúră.
adj. Can1 189; Cap 35 s.v. băs÷árică; Dms.
bíşcă, pl. bíşÖi s.f. Cap 40; Dms. 1. Con de
Bisericos, evlavios. LunËinéţi× să şi mult
brad sau de pin. 2. Minge făcută din conuri de
bisiricóş. (Locuitorii din LúnËiń sunt şi foarte
brad sau coceni de porumb care se foloseşte la
bisericoşi.) Can T1 263/1.
jocul de copii numit poarca.
Et.: din bis¨rică + -ós. Et.: mac., bg. biška.
bismáÖi s.pl. Boabe de strugure; ciorchine. bişícă vezi biş£că.
[Fičóru] antréázi bismáÖili li ăng×ítă. ([Feciorul]
bişicós, bişic£să, pl. bişicóş, bişic£si adj.
înghite boabele de struguri întregi.) DP 212/10.
Et.nec. Can1 189; Cap 40 s.v. biş£că; Dms. Plin de
bisminíţă vezi besminíţă. băşici, băşicat.
Bístriţa n.pr. Pap M2 173/27; Cap 40. Et.: din biş£că + -ós.
Nume de râu în N£nti.
Et.: sl. Bistrica. bişíÖičcă, pl. bişíÖičÖi s.f. Can1 189; Cap
bístru, bístră, pl. bIştri, bístri adj. Pap1 40 s.v. biş£că; Dms. Băşicuţă.
32; Pap2 59; Can1 189; Cap 40; ALR II, s.n., 3, Var.: bişiÖíčcă (Cap 40 s.v. biş£că).
h. 834/012; Cerna A/2164; Dms. Limpede; Et.: din biş£că + -–č(că).
senin. Tári úbavă ápu, bístră şi ráţi. (Apă atât
bişiÖíčcă vezi bişíÖičcă.
de bună, limpede şi rece.) Cap2 101/27; Ţé:a
bişínă vezi biş£nă.
fičóri: bi˜úră di la bístra čéşmă. (Feciorii
bişinós vezi bişănós.
băură de la fântâna cea limpede.) Cap2 48/26;
Qo bę© ápă ráţi din izv¤áră bístri. (Eu beau apă biş¤ánă vezi biş£nă.
rece din izvoare limpezi.) Cerna T; Ţéru ra bişócă vezi biş£că.
bístru şi plin di stéáli. (Cerul era senin şi plin bişónă vezi biş£nă.
de stele.) DP 84/26; Óc:i bíştri. (Ochi biş£că, pl. biş£ţ şi biş£Öi s.f. Pap1 34;
limpezi.) Dms s.v.; Vin bístru. (Vin limpede, Pap2 59; Can1 189; Cap 40; ALR II, 1, Supl
ravac.) Cerna A/2164. 5 /012; ALR II, s.n., 3, h. 833/012; Dms.
Et.: mac. bistar (bistra), bg. bistăr (bistra). Băşică. Sc¤áti biş£ţ. ([Apa] face băşici.) ALR
biş, pl. biş s.m. Cap 40; Dms. Insectă de
culoare albastru închis; gândac, bondar. Biş II, s.n., 3, h. 833/012; Bişócă di pişát. (Băşica
véárdi. (Gândac verde; căţelul frasinilor.) Cap udului.) ALR II, 1, Supl 5 /012; Bişícă di porc.
40 s.v.; Kats 99/15; Biş din báligă. (Gândac de (Băşica porcului.) Dms s.v.; Bişícă di péáşti.
balegă.) Cap 40 s.v.; Biş ămpuţót. (Gândac (Băşica peştelui.) Dms s.v.; Bişíţ di pl¤á˜ă.
puturos.) Cap 40 s.v.; Ma˜ ăncóla fl³ únă
(Băşici de ploaie.) Dms s.v.
bubá:că şi un bij. (Mai încolo întâlni un
Var.: bişícă, bişócă.
gândac de balegă şi un bondar.) Cap2 91/37;
M£ntiza, ca li urdin£ ©ómu féátili, viní şi bíju. Et.: lat. ves(s)ica.
(Dimineaţa, când puse omul fetele în rând, biş£čcă, pl. biş£čÖi s.f. Dms. Băşicuţă.
veni şi bondarul.) Cap2 92/43. Et.: din biş£că, prin substituţia finalei -£că
Var.: bij. cu -£čcă.
Et. cf. alb. bishë .
biş£nă, pl. biş£ń s.f. Pap2 59; Can1 189;
bişănós, bişăn£să, pl. bişănóş, bişăn£si
Cap 40; Dms. Băşină. Bişóńli ca răzvrăj£ră, si
adj. Pap2 59; Can1 189; Cap 40; Dms. Băşinos.
F i g. Obraznic. Bişinós măgár! (Măgar băşinos! f¨siră ş¤áriţ. (Băşinile dacă se vorbiră, se
[= despre un copil] Obraznic.) Dms s.v. făcură şoareci.) Pap M2 139/4. F i g. pl.
Var.: bişinós. Palavre, baliverne. Biş£â g¤áli. (Simple
Et.: din biş£nă + ós. palavre, minciuni.) Cap2 218/11.
bişătúră, pl. bişătúr s.f. Can1 189; Cap 38 Bişóna lisíţă×ă. Băşina vulpii [= un fel de
s.v. bes, 40; Dms. Băşină. ciupercă otrăvitoare]. Can1 190 s.v.
♦ Cu biş£â nu si ámp×ă stómna. (L i t. Cu Et.: din bit£rn + -ičác.

băşini nu se umple ulciorul. = Nu se realizează bitărničós, bitărnič£să, pl. bitărničóş,
nimic cu baliverne.) Dms s.v.
bitărnič£si adj. Dms. Bătrânicios, cu înfăţişare
Var.: bişínă (Can1 189), bişónă.
Et.: lat *bissina. de om bătrân. Bitărničósa n¤ástră múmă [ári
biş£s vezi bes. óc×i lu déádu]. (Mama noastră cea bătrână [are
bitărnác, bitărnáčcă, pl. bitărnáţ, ochii bunicului].) DP 65/28; Ah! bătărničós
bitărnáčÖi adj. şi s.m.f. Pap1 34; Dms. Bătrâior; vămpír, tu la făséş ţísta lúcru. (Ah! vampir
bătrânel. F i g. Flăcău tomnatic. bătrân, tu făcuşi lucrul acesta.) Cap2 136/43.
Et.: din bit£rn + -ác. Var.: bătărničós.
bitărnéáşti vezi bitărn¨şti. Et.: din bit£rn + -ičós.
bitărnéáţă vezi bitărn¨ţă. bitărními s.f. Can1 190. Bătrâneţe.
bitărnés, bitărn¨scă, pl. bitărnéşt adj. Et.: din bit£rn + -ími.
Can1 190; Cap 40 s.v. bit£rn; Dms. Bătrânesc; bitér adv. Dms. Rău. Cum si tr˜ăc! Di
vechi. bit˜ắr ma˜ bit˜²r. (Cum s-o duc! Din rău în mai
Var.: bitărnésc (Can1 190; Cap 40 s.v. rău.) MP 234/21.
bit£rn; Dms). ♦ Bitér pri álbă vidéálă. (L i t. [Să-ţi fie]
rău pe lumina zilei. = De rău să ai parte în
Et.: din bit£rn + -ésc.
viaţă.) Dms s.v.
bitărn¨şti adv. Can1 190; Cap 36, 40 s.v.
Var.: bit˜ắr.
bit£rn; Dms. Bătrâneşte.
Et.: tc. beter (mac., bg. beter).
Var.: bătărnéáşti (Cap 36, 40 s.v. bit£rn).
bit˜ắr vezi bitér.
Et.: din bit£rn + -¨şti.
bitărn¨ţă, pl. bitărn¨ţ s.f. Can1 190; Cap bitliğán vezi pitliğán.
36, 40 s.v. bit£rn; Cerna A/508; ALDM I, h. bitórn vezi bit£rn.
451/1,3,7; Dms. Bătrâneţe. La v˜éa fat múm-sa bit£rn, bit£rnă, pl. bit£rń, bit£rni adj.
ăn bitărn˜²ţă. (Îl născuse mamă-sa la Pap 34; Pap2 59; Can1 190; Cap 40; ALR I, 2,
1
bătrâneţe.) MP 12/3; Bitărnéáţa-˜ mănc¤ásă. h. 201/012, 013; ALR II, s.n., 4, h. 1084/012;
(Bătrâneţea este grea.) Cap2 187/16; C³n vęr si Cerna A/506, 507; ALDM I, h. 449/1–7, h.
tră˜éş ră©, ăn tinir¨ţă íli ăm bitrăn¨ţă? (Când 450/1–7; Dms. Bătrân. Să spúnim no˜ că im
vrei s-o duci rău, la tinereţe sau la bătrâneţe?)
romăń, mic cu mári, tínir, bit£rń. (Să spunem
Cerna T; Mi júnsi bitărn¨ţa. (Mă ajunse
bătrâneţea.) Cerna A/508. noi că suntem români, cu mic cu mare, tineri,
♦ Dúnă ăn tiniréáţă ca si-ţ ţi áflă la bătrâni.) Pap M1 29/21; Júnsi la únă cásă
bătărnéáţă. (Adună la tinereţe ca să ai ce găsi ˜úndi ra únă bábă bit£rnă. (Ajunse la o casă
la bătrâneţe.) Cap2 167/22. unde era o babă bătrână.) Pap M2 149/40; La
Var.: bătărnéáţă (Cap 40 s.v. bit£rn), prind fócu fičóri×, ˜es la foc şi £miń bit£rń şi si
bitărnéáţă, bitărn˜ắţă, bătrănéáţă, bitrăn÷áţă ncresc la foc t£tă n£ptę. (Tinerii aprind focul,
(ALDM I, h. 451/1, 7), bitrăn¨ţă, bitrăn˜ắţă ies la foc şi oameni bătrâni şi se încălzesc la
(ALDM I, h. 451/1), bitrin÷áţă (ALDM I, h. foc toată noaptea.) Can T1 268/11; Górniţu la
451/3). fla˜ şi õ, áma ra mult bitórn. (Părul sălbatic
Et.: din bit£rn + -¨ţă. l-am apucat şi eu, dar era foarte bătrân.) DP
bitărn˜ắţă vezi bitărn¨ţă. 223/32.
bitărníčac vezi bitărničác. Var.: bitórn, bitrắn (ALDM I, h. 449/1, 7,
bitărničác, pl. bitărničáţ adj. Can1 190; h. 450/ 1, 7).
Cap 41 s.v. bit£rn; Dms. Bătrâior. Et.: lat. betranus (=veteranus).
Var.: bitărníčac (Cap 41 s.v. bit£rn). bitrắn vezi bit£rn.
bitrăn÷áţă vezi bitărn¨ţă. Var.: bizésc (Dms).

bitrăn¨ţă vezi bitărn¨ţă. Et.: din beg + -ésc.
bizésc vezi bizés.
bitrăn˜ắţă vezi bitărn¨ţă.
bizirisés, bizirisíri, bizirisí˜, bizirisít vb.
bitrin÷áţă vezi bitărn¨ţă.
IV. Intranz. ALR I, 2, h. 283/013. A i se urî, a
Bítu×ă n.pr. Can1 190. Oraşul Bitolia. se sătura. Ắń ţi bizirisí cu bănárã. (Mi s-a urât
Et.: sl. Bitola. cu viaţa.) ALR I, 2, h. 283/012.
b˜uc vezi bi×úc. Et.: tc. bezdirmek.
bívol vezi bívul. blagoslovés vezi bluguvisés.
blagoslovít vezi blugusuvít.
bívul1, pl. bívu× s.m. Pap2 59; Can1 190; blagusluvés vezi bluguvisés.
Cap 40; Cerna A/861; Dms. Bivol. Tă×áră tre˜ blagusuvés vezi bluguvisés.
bívu×. (Tăiară trei bivoli.) Cap2 110/41; Upínţli blagusuvít vezi blugusuvít.
aş li dáră £mińi× di c£jă di bo©, di cal şi di Blaguvéţ s.m. ALR II, 1, h. 202/012.
Sărbătoare religioasă creştină; Buna Vestire,
bívul. (Oamenii îşi fac opincile din piele de Blagoveştenie.
bou, de cal şi de bivol.) Can T1 265/11; Bun, õ Et.: mac., bg. Blagovec.
s-ti duc an disúpra lúmi, ámă să áfliş do˜ blaguvisés vezi bluguvisés.
fó˜×ur di bívu×. (Bine, eu o să te duc în lumea blánă, pl. bl³ń s.f. Pap2 59; Can1 190; Cap
de sus [= în lumea celor vii], dar să găseşti 41. 1. Scândură groasă, blană de lemn. 2. Pl.
[= să faci rost de] două burdufuri de bivoli.) Baliverne; minciuni. Că cu f¤árfiţili tá×ă bl³ń.
Pap M2 149/10; No˜ putém s-ti sc¤átim di ©a (L i t. Taie scânduri de parcă le-ar tăia cu
ţúpră, áma si áfli cárni di n©áu bívo×. (Noi foarfecele. = Îndrugă minciuni; îndrugă verzi
putem să te scoatem de aici [în lumea de] şi uscate.) Cap2 168/11; N'-tur¨şti bl³ń. (Îmi
deasupra, dar să faci rost de carne de la nouă toarnă baliverne.) Pap M2 63/7.
bivoli.) DP 213/1. Et.: bg. blana.
♦ Mănáncă c³t un bívol. (L i t. Mănâncă blánăv, blánăvă, pl. blánăv, blánăvi adj.
cât un bivol. = Mănâncă fără măsură.) Cap2 şi s.m.f. Cap 41 s.v. blánă; ALR II, s.n., 4, h.
168/7. 1129/012. 1. Fără gust. Mánğă blánăvă.
Var.: bívol. (Mâncare fără gust.) Dms s.v.; Ápu blánăvă.
Et.: mac., bg. bivol. (Apă fără gust, sălcie.) ALR II, s.n., 4, h.
Bívul2 n. pr. Pap M2 173/28; Cap 41 s.v. 1129/012. 2. (Despre mâncare) Grasă, grea.
bívul. Nume de loc în Cúpă. Cap 41 s.v. blánă. 3. (Substantivat) Mincinos.
Et.: bívul1. Blánăvu bl¤ań spúni. (Mincinosul spune
bivulčác, pl. bivulčáţ s.m. Pap2 59; Can1 minciuni.) Dms s.v.
190; Cap 40 s.v. bívul; Dms. Bivol tânăr. Var.: blănáv (Cap 41 s.v. blánă).
Et.: din bívul + -čác; cf. şi mac., bg. Et.: bg. blanav.
bivolče). blástim, blăstimári, blăstimá˜, blăstimát
bivulíţă, pl. bivulíţi s.f. Pap2 59; Can1 vb. I. Tranz. Pap1 34; Pap2 59; Can1 190; Cap
190; Cap 41 s.v. bívul; Cerna A/862; Dms.
41; ALR II, s.n., 7, h. 1881/012, h. 1882/012,
Bivoliţă.
h. 2046/012; Cerna A/1882; Dms. A blestema.
Var.: bivu×íţă (Pap2 59).
Et.: mac., bg. bivolica. Lámńa [...] si anvirin£ şi ×a blăstim£.
bivu×íţă vezi bivulíţă. (Balaurul [...] se supără şi îi blestemă.) Cap2
bizés, biz¨scă, pl. bizéşt adj. Dms. Care 151/9; Qa :a blăstim£. (Ea îi blestemă.) Cap2
aparţine beiului, boieresc. Di ágrili bizéşt 100/14.
niţicári nu si čăpnéá. (De ogoarele boiereşti nu Et.: lat. blastemare.
se atingea nimeni.) Dms s.v. Bláţa n.pr. Cap 41. Nume de loc în N£nti.
Et.: sl. Blaca (der. de la blato ‘baltă’) ♦ Blăst¨mili lu faÖíru pri uscát nu cad. (L i t.
Bláţa Mári n.pr. Cap 41 s.v. Bláţa. Nume Blestemele săracului nu cad pe uscat.
de loc în Óşiń. = Blestemele săracului nu se duc în vânt.) Pap
Et.: din Bláţa + mári. M2 63/5.
Bláţa Mícă n. pr. Cap 41 s.v. Bláţa. Nume Et.: der. postverbal de la blástim
de loc în Óşiń. (blăstimári).
Et.: din Bláţa + mIcă. blăstimát, blăstimátă, pl. blăstimáţ,
blaz¨˜ adv. Pap2 59; Cap 41; Dms. Ferice. blăstimáti adj. şi s.m.f. Pap2 59; Cap 41 s.v.
Blazï-× la ţísta ©om. (Ferice de acest om.)
blástim; Dms. Blestemat. Blăstimátă di lúmi
Cap 41 s.v.; Bra, fărtáti, búnă zú©ă! Ţe-˜ ţísta
şi di D©ómnu, L'umníţa cătilín, cătilín ăş
raát t³©? Blăz¨˜ ăţ bra! (Măi, frate, bună ziua!
m¤ári. (Blestemată de lume şi de Domnul,
Ce-i cu liniştea asta pe tine? Ferice de tine,
L'umníţa încet, încet se stinge.) AtaM 378/2;
măi!) Pap M2 160/18.
Blăstimát sat. (Ceas rău.) Dms s.v.
Var.: blăz¨˜.
(Substantivat) Rău, neliniştit; blestemat. Taţ,
Et.: mac., bg. blaze.
blaz¨ñit vezi blăz¨ñic. bre blăstimátuli, dósta pl£nsiş! (Taci, măi
Blădíţă n.pr. Cap 41. Nume de loc în Úmă. blestematule, destul ai plâns!) Pap M2 61/8.
Et.: cf. bg. Bledica (der. de la bled ‘palid, Et.: vezi blástim.
spălăcit’) (BER I 55). blăz¨˜ vezi blaz¨˜.
blăgúnă, pl. blăgúâ s.f. Kats 89/9. Ghindă. blăz¨ñic, blăz¨ñică, pl. blăz¨ñiţ,
Et.: mac., bg. blagun. blăz¨ñiţi adj. Cap 41 s.v. blaz¨˜; Dms. Fericit.
blăgusóf vezi blugusóv. Blăzéáñiţ sa tăt£ńi× cu fičór pricupsíţ.
blănáv vezi blánăv. (Fericiţi sunt părinţii cu copii pricopsiţi.) Cap2
blănés, blăníri, blăní˜, blănít vb. IV. 207/16.
Tranz. Can1 190; Cap 41 s.v. blánă; Dms. A Var.: blaz¨ñit (Cap 41 s.v. blaz¨˜).
minţi, a spune minciuni. Et.: din blaz¨˜ + -nic.
Et.: de la blană (2.). blicnés, blicníri, blicní˜, blicnít vb. IV.
blăsnés, blăsníri, blăsní˜, blăsnít vb. IV. Tranz. şi intranz. Can1 190; Cap 41; Wild
Intranz. Dms. (Despre soare) A răsări, a lumina. 437/4, 6, 7; Dms. 1. A zvâcni, a ţâşni, a
Et.: mac. blesne, bg. blesna. izbucni. Lisíţa că blicní şi a© vizú [gúva], op,
blăsníri, pl. blăsnír s.f. Cerna A/1589. di pri lup ăş si năpicăí ăn gúvă. (Vulpea când
Răsărit. Ăltáru cútru blăsníréa lu s¤árli ă˜ zvâcni şi o văzu [gaura], hop, de pe lup [= sări
zănvărtít. (Altarul întotdeauna e orientat spre de pe lup] şi se băgă în gaură.) Cap2 118/28;
răsărit.) Dms s.v. altár; La blăsnírę s£rli. (La Blicní lă vumári. (A izbucnit în vomat.) Dms
răsăritul soarelui.) Cerna A/1589. s.v.; Blicní gno˜ din čiréá˜. (A ţâşnit puroi din
Et.: vezi blăsnés. furuncul.) Dms s.v. 2. (Despre apă) A inunda.
blăstém, pl. blăst¨mi s.n. Pap1 34; Pap2 Éza dúpu pl¤á˜ă gărdína ă˜ blicnítă.
59; Can1 190; Cap 41 s.v. blástim; Dms. (Întotdeauna după ploaie grădina e inundată de
Blestem. Si pugudí blăstému că Ştefán, cu ra apă.) Dms s.v.
f¨tă, si f¨si fičór. (Se nimeri blestemul, ca
Var.: plecnés (Wild h. 437/ 4, 6, 7).
Ştefan, dacă era fată, se făcu băiat.) Cap2 151/11.
Et.: mac. blikne, bg. blikna.
Fac blăstém. A blestema. Cáru, an drúmu
bliznác, bliznácă, pl. bliznáţ, bliznáţi
ţísta c¤a, pri múnti, si spársi şi ţéla túnţéa f¨si
adj. şi s.m.f. Pap2 59, 196; Can1 190; Cap 42;
blăstém. (Carul, pe drumul dincoace, pe
munte, se rupse şi atunci acela a blestemat.) ALR I, 2, h. 210/012, 013; Cerna A/544; Wild
Pap M2 156/39. h. 462; ALDM I, h. 487/ 1-7; Dms. 1. Geamăn.
Cumşí˜ca s²ldi bliznáţ rudéáşti. (Vecina naşte bluguvisés; Dms. Blagoslovit, binecuvântat.
numai gemeni.) Dms s.v.; Fraţ bliznáţ. (Fraţi Blagusuvít si ˜eş. (Binecuvântat să fii.) Cap2
gemeni.) Cap 42 s.v.; Prúnă bliznácă. (Prună 102/29; Blugusluvítă si ˜eş di Dómnu.
care creşte lipită de altă prună.) Cap 42 s.v. (Binecuvântată să fii de Dumnezeu.) Cap2
2. Model de broderie care se face pe mânecile 38/29; An blugusuvít. (An blagoslovit.) Cap 42
cămaşilor. s.v. bluguvisés; Cuţitáşu ra blagoslovít.
Var.: pliznác (Pap2 196). (Cuţitaşul era blagoslovit.) Pap M2 166/7.
Et.: mac., bg. bliznak. Var.: blagoslovít, blagusuvít (Pap2 59),
blíznă s.f. Pap2 59; Can1 190; Cap 42; blugusluvít, bluguvisít (Cap 42 s.v.
Cerna A/1856; Dms. Oţel, fier. Dáră un cunác bluguvisés).
di er şi cu úşa di blíznă. (Face un palat de fier Et.: vezi blugusuvés (s.v. bluguvisés).
şi cu uşa de oţel.) DP 59/23; Č£ru b£ru, d³-ń bluguvisés, bluguvisíri, bluguvisí˜,
un [dínti] di blízna, na-ţ un di os. (Č£ru b£ru bluguvisít vb. IV. Tranz. Pap2 59; Can1 190;
[= tu cioară şi tu vântule], dă-mi un [dinte] de Cap 42; Wild h. 243; Dms. A blagoslovi, a
fier, na-ţi un [dinte] de os.) Pap M2 47/18; Om binecuvânta. A© bluguvisí ápa şi ună©áră si
júni ca blízna. (Om voinic ca oţelul.) Cap 42 f¨si ápa bluguvisítă raÖí˜ă. (Binecuvântă apa
s.v. şi deodată apa binecuvântată se făcu rachiu.)
Et.: mac. blizna, bg. blizná. Cap2 53/3; Nápcum ×a blagosloví şi ×a zísi:
bliznés, blizníri, blizní˜, bliznít vb. IV.
créştiţ şi iţ mu×ţ [şi va fáţiţ mu×ţ]. (Apoi îi
Tranz. Cerna A/544. A naşte gemeni. Mu:árµ
blagoslovi şi le zise: creşteţi şi vă înmulţiţi [şi
blizní. (Femeia a născut gemeni.) Cerna A/544.
vă faceţi mulţi].) Pap M2 147/34; Ţísta déádu
Et.: mac. blizni.
ra Dómnu şi, că-© blugusloví ápa, di©nă¤áră
bl¤ándă vezi bl£ndă.
bl£ndă s.f. Can1 190; Cap 42; Dms. Blândă, prucur£ čéşma răÖí˜ă. (Bătrânul acesta era
urticarie. Dumnezeu şi, dacă binecuvântă apa, dintr-odată
Var.: bl¤ándă (Dms). începu să curgă rachiu din fântână.) DP 39/6.
Et.: lat. blanda. Var.: blagoslovés, blagusluvés (Cap 42
blor, pl. blor s.m. Pap2 59; Cap 42; Dms. s.v.), blagusuvés (Cap 42), blaguvisés (Cap
Nume de plantă erbacee. 42 s.v.), bluguslovés, blugusuvés (Cap 42 s.v.).
Et.: mac. blor (Cap 42). Et.: sl. blagosloviti.
bluguslovés vezi bluguvisés. bluguvisít vezi blugusuvít.
blugusluvít vezi blugusuvít. b×uzé˜ s. Pap1 34. Mac; floare asemănătoare
blugusóv, pl. blugus£vi s.n. Can1 190; macului.
Cap 42 s.v. bluguvisés; Dms. Binecuvântare. Et.: cf. mac., bg. blazé.
„Ţivá nu vo˜”, zísi ©ómu, „túcu un blugusóv bo interj. Exclamaţie prin care se exprimă
să-ń da˜”. („Nimic nu vreau”, zise omul,
mirarea; măi, ei. Dms. Bo, cáfcu lúcru! (Măi,
„numai o binecuvântare să-mi dai”.) DP 30/7;
ce mai treabă!) Dms s.v.
Si dúsi áră la ţéla d¨du ţi vµ sirbít anaínti s-a˜
Et.: onomatopee (cf. gr. µπο, alb. bobó
da blugusóv. (Se duse iar la bătrânul pe care îl
slujise înainte ca să-i dea binecuvântarea.) DDA 280 s.v. bobó).
Cap2 26/7; Dúpu blăgusóf, la sărútă tíniru an b¤ádnic vezi b£dnic.
frúnti. (După binecuvântare, îl sărută pe tânăr b¤ans, pl. b¤anş s.m. Dms. Bucată de
pe frunte.) Can T2 122/6. pământ. S-nă dúţim s-lă dăr¤ám ˜ázu şi să
Var.: blăgusóf. purt¤ám b¤anş. (Să mergem să facem iazul şi
Et.: mac. blagoslov. să cărăm bucăţi de pământ.) Dms s.v.
blugusuvés vezi bluguvisés. Et. nec.
blugusuvít, blugusuvítă, pl. blugusuvíţ, boár vezi buaré.
blugusuvíti adj. Pap2 59; Cap 42 s.v. b¤áră vezi b£ri.
b¤ári1 vezi b£ri. si nţápă cu bódu. (Pe măgar îl împungi [= îl

B¤ári2 n.pr. Pap M2 173/36. Nume de îmboldeşti] cu ţepuşa.) Cap 42 s.v.
munte în Meglenia. Bódu din gărtlán. Omuşor. ALDM I, h.
Et.: b£ri. 109/3.
b¤áşă vezi boş. ♦ Am un bod lă buríc. (A avea un ghimpe
bob s.m. Pap2 59; Can1 190; Cap 42; Cerna la inimă.) DP 229/15; Anviţătúra nu si nşáră
A/1130; Dms. 1. Bob, grăunte. 2. Fasole. Bob di cu bódu-n cap. (Învăţătura nu o înşiri [= nu o
minútu, bob cămpunésc. (Fasole măruntă, vâri] cu acul în cap.) Cap2 192/18.
fasole de câmp). Can1 190; Áţi la lę© tre˜ Var.: but1 (Wild h. 36/1).
cărbúń, tre˜ gărnúţă di bob şi tre˜ căţ£: di a:. Et.: mac., bg. bod.
(Apoi se iau trei cărbuni, trei boabe de fasole bodéş vezi budéj.
şi trei căţei de usturoi.) Pap M2 106/6; Bob si bóeră vezi b£ri.
zíţi la făsulí˜e. (Bob se zice la fasole.) Cerna T; bogát, bogátă, pl. bogáţ, bogáti adj. Cap
Că işá bóbu, ăl prăşám priúnă cu gărnişóru. 43. Bogat.
(Când răsărea fasolea, o prăşeam împreună cu Et.: mac., bg. bogat.
porumbul.) AtaM 358/12; La príma prăşíri bogăţi×ă s.f. Cap 43 s.v. bogát. Bogăţie.
[…] si sădés bóbu şi tícfili. (La primul prăşit Júnili cu f÷áta tricúră v÷ácu cu bogăţí×ă.
[…] se sădesc fasolea şi dovlecii.) AtaM (Tânărul şi fata au trăit în bogăţie.) Cap2
350/24; Ań am únă bábă, bob s¨mină. (Am o 132/34.
babă, seamănă fasole. [Ghicitoare: Capra].) Et.: din bog"t + - I×ă.
Can T1 273/15; Bob róşi. (Fasole roşie.) Bogoródiţă vezi Buguródiţă.
Pap2 59 s.v.; Bob şar£t. (Fasole pestriţă.) b¡i s.f. Statură. Mult umizéş cu Cráli
Pap2 59 s.v.; Bob div. (Fasole sălbatică.) Márca lă Öept[...] túcu şi lă b¡i. (Mult semeni
Pap2 59 s.v. Bob di măčcátu. (Bob, plantă cu Cráli Márca la piept [...] precum şi la
leguminoasă cu păstăi şi boabe mari. (Can1 statură.) DP 81/30.
190.) Et.: tc. boy.
♦ Anviţát po˜p la ˜ert bob. (L i t. Popă bó˜eră vezi b£ri.
învăţat la fasole fiartă. = S-a obişnuit ca ursul Bója n.pr. Cap 43. Nume de loc în N£nti.
la miere.) Pap M2 80/8. Et.: bg. Boža (‘mac sălbatic’).
Et.: mac., bg. bob. Bójigrob s.n.Mormântul Domnului, Sfântul
Bóba n.pr. Cap 42. Nume de capră. Mormânt. Féáta [...] véa ţirút izín di la tát-su
Et.. vezi bob. să si dúcă la Bójigrob. (Fata [...] ceruse
bobăréc vezi búbric. permisiune de la tată-su să se ducă la Sfântul
bóbcă vezi bópcă. Mormânt.) DP 134/11.
bóčfă, pl. bóčfi s.f. Cap 43; Dms. Butoi. Et.: bg. Boni grob.
Var.: bóčvă (Cap 43). bólen, bólnă, pl. bólńă, bólni adj. Cap 43;
Et.: mac. bočva (bg. băčva). ALDM I, h. 368/7, 369/7. Bolnav.
bóčvă vezi bóčfă. Var.: bólno (ALDM I, h. 368/7).
bod, pl. bódur şi b£di s.n. Pap2 59; Can1 Et.: mac., bg. bolen.
190; Cap 42; ALR II, 2, h. 284/012; ALR II, B¡liglav n.pr. Can1 190; Can T2 107/17.
s.n., 4, h. 1173; Wild h. 36/1; Cerna A/1336; Nume de loc între GumnIţă şi Cúpă.
ALDM I, h. 109/3. Ac; ghimpe; ţepuşă. Bod di Et.: mac. Boliglav (cf., ca tip de formaţie,
albínă. (Ac de albină.) Cap 42 s.v.; Bod la bg. Boli vrăh ‘vârful cel mai de sus’, BER I 65).
ÖirÖél. (Ac de cataramă.) Cap 42; La lo pičúru bólno vezi bólen.
şi cu sufláréa, cu sufláréa ă˜ la sc©ắsi cu ácu bólniţă, pl. bólniţi s.f. Cerna A/432, 433;
b©ắdu. (Îi apucă piciorul şi, uşurel-uşurel, îi ALDM I, h. 375/1, 4. Spital. Si pugudí să si
scoase ghimpele cu acul.) MP 92/24; Măgáru ănl¤áşă Cráli Márcu şi să zácă prin bólniţi.
(Se nimeri să se îmbolnăvească Cráli Márcu şi Spríčca [...] õ-© ded la ămpirátu pri borğ.
să zacă prin spitale.) DP 80/1; Şi căzú˜ l©oş şi (Bănuţul [...] îl dădui împăratului pentru
ram la nusucumíu, la b©ólniţă, şi mi feş datorie.) DP 130/29; Bába-ş vę borğ la
inhírişi. (Şi am căzut bolnav şi eram la ampirátu. (Baba avea datorie la împărat.) Pap
nusucumíu, la spital, şi mi-au făcut operaţie.) M2 136/11; Na, ˜©ă si-ţ la plăt˜²s b©²rğu ţ˜²la.
AtaM 392/7. (Na, eu o să-ţi plătesc acea datorie.) MP 170/14.
Var.: b©ólniţă. ♦ Bórğu ă˜ mití× la ©om. (Datoria e ca
Et.: mac., bg. bolnica. gălbeaza [= boală] la om.) Can T2 110/20.
Bolován n.pr. Cap 43. Nume de loc în Var.: b©ărğ.
Óşiâ. Et.: tc. borç.
Et.: bg. Bolovan (‘stâncă’) (BER I 29). borğilí˜ă vezi burğlí˜ă.
bó×că, pl. bó×Öi s.f. Pap2 59; Can1 190; borğlí˜ă vezi burğlí˜ă.
Cap 43; Dms. Durere, suferinţă; supărare, borğilí© vezi burğlí˜ă.
necaz, păs. Şi di ţ¨stă ti pl³n', ampiráti? Sáldi boş1, pl. b£şă şi b£şi s.n. Pap1 34, Pap2 59;
ţ¨sta să-ţ –ă bó×că! (Şi de asta te plângi, Can1 190; Cap 43; ALR II, 1, MN 4874; Dms.
împărate? Numai acesta să-ţi fie necazul!) Pap 1. Testicul. 2. Nume de floare.
M2 165/29. Bóşu cucótulu˜. Varietate de struguri,
Et.: mac., bg. bolka. razachie. Cap 43 s.v.
bombărés vezi bumbărés. ♦ A× d¨di b¤áşili. (L i t. I-a dat boaşele.
bópcă, pl. bópÖi s.f. Pap2 59, 60; Can1 = Nu i-a dat nimic.) Pap M2 63/17; Şt¨tă la
190; Cap 42 s.v. bob; Cerna A/1385, 1483; r¨ti să-× cádă b¤áşili. (L i t. Aşteaptă să-i cadă
ALDM I, h. 67/1, h. 382/2, 3; Dms. 1. Bob, boaşele berbecului castrat. = La paştele cailor,
grăunte. BắbÖi álbi. (Boabe albe de porumb.) niciodată.) Pap M2 63/14; Ca c³n la căţ£
ALR II, s.n., 4, h. 1115/012. F i g. Prichindel. Dómnu di b¤áşă. (L i t. Ca şi când l-a apucat
2. Boboc (de floare) Cap 241; fruct al unor pe Dumnezeu de testicule. = Ca şi când l-a
arbuşti. Işó lúpu an urmán şi măncó vrínă apucat pe Dumnezeu de un picior.) Cap2 178/24.
˜árbă şi vrínă b©ắpcă di čăzbín. (Ieşi lupul în Et.: formă de sg. refăcută de la pl. b£şă
pădure şi mâncă ceva iarbă şi ceva boabe de (b£şi) < lat. bursa (DLRM).
ienupăr.) MP 86/21; BóbÖi di smăréácă. boş2 s.m. Cap 43. Cetină. Boş di pin.
(Fructe de ienupăr.) Cap 42 s.v. bob. (Cetină de brad.) Cap 43 s.v.
3. Nasture. Li cusú˜ bópÖili lă căméáşă. (Am Et.: boş1.
cusut nasturii la cămaşă.) Dms s.v. 4. Pastilă. bóşnic, pl. bóşniţ s.m. Cap 43; ALR II,
5. Model de broderie. 6. Numele unei flori de s.n., 4, h. 1168/012; Cerna A/1515; Dms. Pliu
culoare violetă. la fustă; clin la mâneca de cămaşă. Bóşnic di
Bópcă di vid÷álă. Pupila ochiului. ALDM căméáşă. (Clin la mâneca de cămaşă.) ALR II,
I, h. 67/1. s.n. 4, h. 1168/012.
Var.: bóbcă (Cap 42 s.v. bob), b©ắpcă, Et.: bg. bočnik.
b©ópcă (Cerna A/1483, ALDM I, h. 382/2, 6). Bóţă n.pr. Cap 43. Nume de fântână în
Et.: din bob (1.) + -că. Óşiń.
Bórcă n.pr. Cap 43. Nume de loc în Óşiń. Et.: mac., bg. Boca (‘vadră, găleată’).
Et.: sl. Borka (cf. bg. borika ‘pin alb’, Bóţă×a n.pr. Cap 43 s.v. Bóţă. Nume de
BER I 67). loc în Óşiń.
b³r s. Wild h. 49/3. Pin. Et.: Bóţă, gen.
Et.: mac., bg. bor. bóţcă, pl. bóţ7i s.f. Dms. Excrescenţă;
boré vezi buaré. vârf, ţeapă. Brúca ári bóţcă. (Buba are vârf.)
borğ, pl. bórğur s.n. Pap2 59; Can1 190; Dms. s.v.; Čičócu ári bóţÖi. (Spinul are ţepi.)
Cap 43; Cerna A/1835. Datorie (în bani). Dms s.v.
Et.: mac., bg. bocka. 63/11; Cu bo˜× nu si trá'i. (L i t. [Nici] cu boii

bo©, pl. bo˜ s.m. Pap2 59; Can1 190; Cap nu-l tragi. = Nu-l scoţi nicicum dintr-ale lui.)
43; Cerna A/857; Wild h. 314/1–7; Dms. Cap2 168/21.
1. Bou. Upínţli aş li dáră £mińi× di c£jă di Var.: b©ă© (Cap 43 s.v. bo©).
bo©, di cal şi di bívul. (Oamenii îşi fac opincile Et.: lat. bovus.
din piele de bou, de cal şi de bivol.) Can T1 bo©čác vezi bo©čúc.
265/11; G'i˜ám cu nęc ágri, cu nęc st©ócă, vęm bo©čúc, pl. bo©čúţ s.m. Can1 190; Cap 43
s.v. bo©; Dms. Boulean; bou tânăr.
cápri, vęm ©o˜, b©o˜, vaţ. (Trăiam din puţin
Var.: bo©čác (Dms).
pâmânt, cu puţine vite, aveam capre, oi, boi,
Et.: din bo© + -čúc.
vaci.) AtaM 398/4; Ăn t¤ámna si ărá© ágrili
bo©˜és vezi bună˜és.
cu bói: şi cu ărát. (Toamna se arau ogoarele bo©ré© vezi buaré.
cu boii şi cu plugul.) AtaM 350/16; Do˜ fur boz1, pl. boj şi bózi s.m. şi n. Cap 43.
f¨siră laf ca să fúră bói:. (Doi hoţi se 1. Soc. 2. Fructul platanului. Ancărc£ boj di
înţeleseră ca să fure boii.) Pap M1 26/3; Ámi ˜ávur ăn loc di căst£ńă. (Încărcă fructe de
bói: ˜úndi ţ-a˜? (Dar unde-ţi sunt boii?) Cap2 platan în loc de castane.) Cap2 45/19. 3. Os de
55/6; Am un bo© roş, ˜úndi si cúlcă ˜árbă peşte. Con a© ardicára m˜²sa, b©²zili di p˜²şti
véárdi nu ˜ási. (Am un bou roşu, unde se culcă ã turíră dúpu cásă. (Când strânseră masa,
iarbă verde nu răsare. [Ghicitoare: Focul].) oasele de peşte le aruncară după casă.) MP
Cap2 155/12; Viţ£l viní la míni, bo© să fúgă, 124/11; An čití˜ă s-nu ti pucáţ, că ári b©ăz şi
ţivá nu nviţ£, că ári cap fắră criél. (Viţel a s-nu-ţ cádă ăn ©óc×i×. (În tavan să nu te uiţi, că
venit la mine, bou o să plece, nimic nu a sunt oase de peşte şi să nu-ţi cadă în ochi.) MP
învăţat, că are cap fără minte.) Pap M1 20/35; 82/21.
A˜, bóuli, să o bę˜ váléa. (Hai, boule, să bei Var.: b©ăz.
Et.: mac., bg. boz.
râul.) W 75/22; 2. Bo˜, pl. art. Bói× Pap2 59;
Boz2 n.pr. Cap 44. Numele unei mahalale
Cap 43 s.v.; Dms. Constelaţia Carul-Mare.
în N£nti.
Bói× ˜es lă dár÷a zór×i. (Carul-Mare răsărea la
Et.: vezi boz1.
ivirea zorilor.) Cap 43 s.v. bo©; Déádiră Bói× bóză s.f. Can1 190; Cap 44; Dms. 1. Bragă.
únă struminári. (A răsărit Carul-Mare la Bi˜ú˜ únă bóză. (Băui o bragă.) Dms s.v.
[o înălţime de] o strămurare [=prăjină].) Dms 2. Tărâţe opărite care se dau la animale, mai
s.v. ales la porci; uruială. Bóza li ăngráşă vítili.
Bóu Dómnulu˜. Taurul lui Dumnezeu, (Uruiala îngraşă animalele.) Dms s.v.
specie de gândac. Cap 43 s.v. bo©; Bo©-di- Et.: mac., bg. boza (tc. boza).
báltă. Zimbru, bour. Cap 43 s.v. bo©; Cu b£dnic, pl. b£dniţ s.m. Pap2 59; Can1 190;
©óc×u bóulu˜. Joc de copii. Pap M2 91/1. Cap 42; Dms. 1. Buştean care se pune pe foc
♦ Di c¤árnili bó˜lor. (L i t. De coarnele în ajunul Crăciunului. Barbátu [...] lę tre˜
boilor [se ţin]. = Se ocupă cu agricultura.) l¨mni, dó©ă supţ£r şi un gros, cári li zíţim
Cap2 185/9; Di fúnéa bóulu˜. (L i t. De funia b£dnic, li púni pri foc. (Bărbatul [...] ia trei
boului [trage]. = Se ocupă cu agricultura.) lemne, două subţiri şi unul gros, căruia îi
Cap2 185/9; Óc:u stăp£nulu˜ ×-angráşă bói:. zicem b£dnic, le pune pe foc.) Can T2 105/27.
(Ochiul stăpânului îngraşă boii.) Can T2 2. Ajunul Crăciunului. La no˜ vem adét dirép
112/23; Axénu bo© túcu ma˜ gras ă˜. (Boul Cărčún, la B£dnic, fac mu:érli un puclón. (Noi
străin întotdeauna este mai gras.) Cap2 168/18; avem un obicei înainte de Crăciun, în ajunul
Cári fúră un ©o© fúră ş-un bo©. (Cine fură un Crăciunului femeile fac un plocon.) Can T2
ou, fură şi un bou.) Can T2 111/26; A× si fit£ 105/20.
bóu. (L i t. Îi născu boul. = Se spune despre Var.: b¤ádnic (Cap 42; Dms).
cineva care se bucură fără motiv.) Pap M2 Et.: bg. bădnik, mac. badnik.
b£ri, pl. bor s.f. Pap1 34; Pap2 59; Can1 brad, pl. braË s.m. Cap 44. Brad.
190; Cap 42; ALR II, s.n., 3, h. 792/012, h. Et.: cf. alb. bredh.
793/012; Wild h. 11/1, 2, 4-7; Cerna A/Supl; Bra' di čiréş n.pr. Pap M2 173/39; Cap
Dms. Vânt puternic care bate dinspre nord; 44. Nume de loc în Lún'iń.
vijelie, viscol; vânt. C³n mi zasúflă b¤áréa, Et.: bra' + di + čiréş.
pimíntu nu mi ancápi şi õ sirumá mi fac di bránă, pl. bráni s.f. Cap 44. Grapă, boroană.
nivizút. (Când începe să mă sufle vântul, nu Et.: mac., bg. brana.
mă mai ţine pământul şi eu, sărmanul, mă fac brásliveţ vezi brăslăvéţ.
nevăzut.) Pap M2 139/24; Ácu nu na călis˜ắş braţ, pl. bráţă şi bráţi s.n. Pap1 34; Pap2
[la núntă], si zăbubutím únă b©²ri sílnică. 59; Can1 191; Cap 44; ALR II, 1, h. 48/012;
(Dacă nu ne pofteşti [la nuntă], vom isca un ALR II s.n., 2, h. 592/012; Cerna A/323, 2326;
vânt puternic.) MP 36/11; Ă˜ nă vréámi cu Wild h. 165/1, 3, 5. 1. Braţ. Ăş pun¨ un criştín
b¤ári. (E o vreme cu vânt.) ALR II, s.n. 3 h. cu pári să lă ţ£nă măx£mu ăn bráţă şi să lă
792/012; B¤ári néágră. (Vijelie.) Cap 42 s.v.; bátiză. (Punea un creştin cu bani să ţină
B¤ári cu néá©ă. (Vânt cu zăpadă; viscol.) Cap pruncul în braţe şi să-l boteze.) Can T1 263/35;
42 s.v.; B¤ár÷a cu n÷á©ă báti di cútru Cujúc. Qel, zăngonisít, lu l³ măx£mu ăn bráţă. (El,
(Viscolul bate dinspre [muntele] Cujúc.) Cap foarte grăbit, luă pruncul în braţe.) Cap2 77/14;
42 s.v.; B¤ári di Z£na. (Vânt care bate dinspre 2. Cantitate de obiecte care poate fi cuprinsă
[muntele] Z£na.) Cap 42 s.v. P. e x t. Punct cu cele două braţe; unitate de măsură de
cardinal; nord. Di cútru b£ri di cătún ă˜ un lungimea unui braţ. La fláră fičóru, di ˜úndi ra
múnti. (În partea dinspre nord a satului e un ca di tre˜ ań, la fláră ca di şápti ań, ăn fúrnă şi
munte.) Can T1 261/25; Ampirátu bórilor. cu un braţ di c³rţ ántru ˜el. (Găsiră feciorul,
(Împăratul vânturilor [se numeşte vântul de unde era de vreo trei ani, îl găsiră ca de
puternic care suflă vara, în Lún'iń şi Biríslăv, şapte ani, în cuptor, şi cu un braţ de cărţi
dinspre muntele Z£na].) Pap M2 40/9. înaintea lui.) Cap2 99/8; Un braţ di l÷ámni.
♦ Pri b¤ári-: ziţ. (L i t. În vânt îi spui. (Un braţ de lemne.) ALR II s.n., 2, h. 592/012;
= Vorbeşti în vânt.) Cap2 168/16; Cum ti turí T©órtu n©o˜ lă mirím cu bráţu. (Noi măsurăm
b¤áréa? (L i t. Cum te-a trântit vijelia? = Ce tortul cu braţul.) AtaM 387/13.
vânt te-a adus?) Cap2 70/12. Et.: lat. brachium.
Var.: b¤áră (Pap2 59), b¤ári, bóeră (Wild Bráţe n.pr. Pap M2 173/40; Cap 44 s.v.
h. 11/1), bó˜eră (Wild h. 11/1), b©ắri. braţ. Nume de loc în Úmă.
Et.: lat. boreas (DLRM); cf. gr. µπόρα Et.: braţ.
(pentru forma b¤áră, b£ră). brávdă vezi brádvă.
bra vezi bre. brávu interj. Dms. Bravo.
bra-bíc adv. Nici una, nici două; iute, Et.: mac., bg. tc. bravo, gr. µπρ ‡βο .
repede. Márca, că si ănvirin£, bra-bíc, di ×a l³ brázdă, pl. br³jd, br£jdur (brắjdur) şi
di ur¨c×i di că ×a tutcăí, tutcăí cap ăn cap, brázdi s.f. Can1 191; Cap 44; ALR II s.n., 3, h.
şlóscă ×ă f÷ási. (Márca, dacă se supără, nici 865/012; Cerna A/997, 1626; Wild h. 22/1,
una nici două, îi luă de urechi, îi pocni zdravăn 4–6, h. 24/1, h. 408/1, 2, 4–6; Dms. 1. Brazdă,
cap în cap, chisăliţă îi făcu.) DP 76/29. fâşie de pământ răsturnată de plug. Lúdi […]
Et.: onomatopee. trăgní únă brázdă. (Lúdi […] trase o brazdă.)
bracazúm vezi brăcăzúm. MP 232/13; Răstup÷á-ti-n brázdă! (Ascunde-te
brádăvíţă vezi brădăvíţă. în brazdă!) Cap2 19/2; Ráriţa, pri ˜úndi tr÷áţi,
bradivíţă vezi brădăvíţă. brázdă dáră. (Plugul, pe unde trece, face
bráduviţă vezi brădăvíţă. brazdă.) Dms s.v. P. e x t. Bucată mică de
brádvă, pl. brádvi s.f. Cap 44; Dms. Bardă. pământ. Cu únă brázdă di loc va si 0i˜áscă.
Var.: brávdă (Cap 44 s.v.) (Cu o bucată mică de pământ vrea să trăiască.)
Et: mac., bg. bradva. Dms s.v. 2. Jgheab; pârâiaş; şanţ de irigaţie;
ogaş. Pişím brázda să u© dăr£m şi nápcum să prin şá©a di izm¨ni, alíz pri crúţi. (Brăcinarul
vădím. (Mai întâi să facem şanţul de irigaţie şi […] trece prin betelia izmenelor, chiar pe
apoi să udăm.) Dms s.v.; Brázdă di car. Ogaş şale.) Can T1 264/18; Izm¨nili […] si l¨gă cu
de car [= care rămâne în urma carului.] ALR II brăcuzúnu. (Izmenele […] se leagă cu
s.n., 3, h. 865/012. brăcinarul.) Can T1 264/17; Túnţ¦ la sc£si
♦ Lă púsiră ăn brázdă. (L-au dat pe brăcăzúmu şi a× la púsi la mr¨jă şi căţ£ un
brazdă.) Dms s.v.; Ca s-ti l÷a vál÷a, şi brázda p¨şti. (Atunci scoase brăcinarul, îl puse la
ti p¤ártă. (L i t. Dacă te ia râul la vale, te duce mreajă şi prinse un peşte.) Cap2 55/15; Şá©a di
şi pârâiaşul. = Când îţi pierzi consideraţia la izméni ăn cári ántră brăcăzúnu. (Betelia
cei mari, te iau peste picior şi cei mici.) Cap2 izmenelor în care intră şiretul.) ALR II s.n., 4,
215/15; Nu ştí˜ă níţi únă brázdă. (L i t. Nu ştie h. 1175/012; Brăcăzúnu di brănivéc. (Cureaua
nici o brazdă [să tragă]. = Nu e bun de nimic.) bernevecilor.) ALR II s.n., 4, h. 1172/012.
Cap2 168/34. Var.: bracazúm (Pap1 34; Pap2 59),
Et.: sl. brazda (mac., bg. brazda). brăcăzún, brăcuzúm (Can1 191), brăcuzún,
bră vezi bre. brucuzúm (Dms s.v.).
brăc vezi băr£că. Et.: gr. µπρακαζούνι (Cap 44), βρακαζῶνι
brắcă vezi băr£că. (DDA 1007, s.v. prăcăzon).
brăcă˜és, brăcăíri, brăcăíi, brăcăít vb. brăcăzún vezi brăcăzúm.
IV. Tranz. şi refl. Dms. 1. A (se) băga, a pune; brăcnés vezi brăcă˜és.
a (se) înfige. U© l³ língura, ă© brăcní ăn brăculés vezi brăcă˜és.
čórbă şi a× la púsi ăn rost cum ţer÷á. (Luă brăcuzúm vezi brăcăzúm.
lingura, o băgă în ciorbă şi i-o puse în gură brăcuzún vezi brăcăzúm.
cum trebuia.) DP 115/19; Disúpră di cápu lu˜, brắčcă, pl. brăč7í s.f. Can1 191; Cap 44.
ăn zid, ă˜ brăcnítă căl£čca lu˜ pbnă lă mănér. Zbârcitură; cută.
(Deasupra capului lui, în zid, e înfipt paloşul Et.:mac. brčka, bg. brăčka.
lui până la mâner.) DP 89/21; Mă˜á şi si brắčcăv, brắčcăvă, pl. brắčcăv, brắčcávi
brăcn÷á ăn mulţími. (Lovea şi se băga în adj. Cerna A/95, 152; Dms. Zbârcit; cutat.
mulţime.) DP 68/17; Ăş li brăcní m£ńli ăn l£tu Var.: zbrắčcăv (Dms s.v.).
din căpist÷ári. (Îşi înfipse mâinile în aluatul Et.: mac. brčkav, bg. brăčkav.
din căpistere.) Dms s.v.; Ă× la brăcní z÷á˜stu brădăvíţă, pl. brădăvíţur şi brădăvíţi s.f.
ăn óc×i. (Îi băgă degetul în ochi.) Dms s.v.; Li Can1 191; Cap 44; ALR I, 1, h. 51/012, 013;
brăcní căm¨şli. (A băgat cămăşile [= le-a pus Wild h. 149/4; ALDM I, h. 220/1, 6, 7; Dms.
la înmuiat.]) Dms s.v.; Brăţn÷á-la ştícu! 1. Neg. 2. Pistrui.
(Înfige baioneta!) Dms s.v. brăţnés. F i g. A se Var.: bărdăvíţă (ALR I, 1, h. 51/013),
amesteca (unde nu este nevoie). Nu ti brăcn÷á brádăvíţă (Can1 191), bradivíţă (Dms s.v.),
ăn ţ³r lúcri. (Nu te amesteca în astfel de bráduviţă (Can1 191), brăduvíţă (Cap 44
lucruri.) Dms s.v. 2. A se murdări, a se mânji. s.v.), părăduvíţă (Wild h. 149/4).
Fičóri× sa că p¡rţi×, mult si brăculés. (Copiii Et.: mac., bg. bradavica.
sunt ca porcii, mult se murdăresc.) Dms s.v. Brădét n.pr. Pap M2 172/12; Can1 191;
Var.: brăcnés, brăculés (Dms s.v.), brăţă˜és Cap 44 s.v. brad. Nume de loc în Úmă.
(Dms s.v. brăţnés), brăţnés (Dms), bruculés Var.: Bărdét (Pap M2 172/12).
(Wild h. 441/5). Et.: din brad + -ét.
Et.: mac. brknuva, bg. brăkvam. brăduvíţă vezi brădăvíţă.
brăcăzúm, pl. brăcăzúmur s.n. Pap1 34; brăjdár vezi brăzdár.
Pap 59; Can1 191; Cap 44; ALR II s.n., 4, h.
2
brăn vezi br³n.
1172/012, h. 1174/012, h. 1175/012; Dms. brắnă vezi br£nă.
Sfoară sau şiret cu care se strâng izmenele în brắn'ă vezi br£nză.
jurul mijlocului; brăcinar. Brăcuzúnu […] tr¨ţi brănés vezi bărnu˜és.
brănčél, pl. brănčá×ă s.n. Pap1 34; Can1 355/201. Brăjdáru ń-u tă×ó ápa. (Brăzdáru
191; Cap 44, 72 s.v. clóput; Dms. Clopoţel de mi-a oprit apa.) Dms s.v.
aramă care se atârnă la gâtul caprelor, cailor Var.: brăjdár.
etc. Zăsuná© cá×i×, cári cu brănčá×ă, cári cu Et.: din brázdă + -ár.
cl£puţ. (Începeau să sune [= să se audă] caii, brăzdés, brăzdíri, brăzdí˜, brăzdít vb. IV.
care cu clopoţei, care că tălăngi.) Can T1 Tranz. Can1 191; Cap 44 s.v. brázdă; Dms. A
276/2; Uzám brănčá×ăli cum dăngăr÷á© pri parcela. Ă© brăzdím gărdína ăn leş. (Am
dúpu cása n¤ástră. (Auzeam clopoţeii cum parcelat grădina în sferturi de pogon.) Dms s.v.
sunau în spatele casei noastre.) Dms s.v. Et.: mac. brazdi sau de la brázdă.
Et.: bg. brămčilo (BER I 83); cf. şi mac. bre interj. Pap M1 26/5; Pap2 59; Can1
brmči ‘a răsuna’. 191; Cap 44; ALR I, 2, h. 198/013; Cerna
brăscă˜és vezi prăscă˜és. A/1994; Dms. Bre, măi, mă. Bre, ţi dúlţi cárni!
brăslăvéţ, brăslăv¨ţă pl. brăslăvéţ, (Bre, ce carne dulce!) W 73/16; Cat£ ansús
brăslăv¨ţi adj. şi s.m.f. Cerna A/7. Locuitor al c£tru ţer şi ziţ¨: „bre! ţi mári čúdă”! (Se uita
comunei Biríslăv. N©o˜, c³n ram fič©ór, ×ă în sus, spre cer, şi zicea: „măi, ce mare
păşt¨m b©ói× şi nă burv¨m cu brăslăvéţi×. (Noi, minune!”) Pap M1 26/5; Árdiţ, bra, fúrna,
când eram copii, păşteam boii şi ne amestecam árdiţ di n£u or să í˜ă bun ársă! (Aprindeţi măi,
cu cei din Biríslăv.) Ata M 398/12. cuptorul, aprindeţi-l de nouă ori, ca să fie bine
Var.: brásliveţ (Cerna A/7), brislivéţ încins!) Pap M2 138/9; Bri, ómuli, nu ń-u
(Cerna T). spárzi cása! (Mă omule, nu-mi strica casa!)
Et.: din Biríslăv + -éţ. Cap2 25/5; Bră, ©ámiń, con ram ăn cávgă, víni
brăsnés, brăsníri, brăsní˜, brăsnít vb. IV. un fič©ắr ca án0ăl. (Măi, oameni buni, când
Refl. Pap2 59; Can1 191; Cap 44. A se repezi, a eram în război, veni un tânăr ca [un] înger.)
se opinti. G-u d÷ádi birbéţili la lup cu c¤árnili MP 28/20; Qăl an ©ă, bra! (Vino încoace,
pri sp³ţ, lúpu s-brăsní să ˜¨să [din cásă]. (Îl măi!) ALR I, 2, h. 198/013; Nu vidéţ, bra, că
lovi berbecul pe lup cu coarnele în spate, lupul ţ÷ástă mu×ári a˜ lúdă şi nu ştí˜ă ţe zburáşti!
se repezi să iasă [din casa].) Pap M2 161/31. (Nu vedeţi, măi, că femeia asta e nebună şi nu
Var.: bărsnés (Cap 44 s.v.). ştie ce vorbeşte!) DP 182/32.
Et.: mac. prsne, bg. prăsna (cf. Cap 44 s.v.). Var.: bra, bră, bre˜ (Cerna A/1994), bri .
brăsó0ăr vezi bărsó0ir. Et.: tc. bre (mac., bg., sb., alb. bre, gr. µπρε).
brăşl÷án1, pl. brăşlń s.m. Pap2 59; Can1 br÷ag, pl. br÷águr s.n. Pap1 34; Pap2 60;
191; Cap 44; Dms. Arbust asemănător iederei, Can1 191; Cap 44; Dms. 1. Deal, pantă, coastă.
din ale cărui frunze, permanent verzi, se Si púsi pri br¦g şi a© fl³ p¤árta di ra˜ dişc×ísă.
împletesc cununi de mireasă. (Se sui pe deal şi găsi poarta raiului deschisă.)
Et.. bg. brăšljan (mac. bršlan). Cap2 23/27; Tric¦ diţ–nda di brag. (Trecu
Brăşl÷án2 n.pr. Dms. Nume de loc în dincolo de deal.) Dms s.v.; La breg púsiră
Lún'iń. grănşór sirumáşi. (Pe coastă puseră [= semănară]
Et.: brăşl÷án1. porumb cei săraci.) Cerna/T; Rắpili li
brăţă˜és vezi brăcă˜és. trucul÷á© pri br÷ag. (Pietrele le rostogoleau pe
brăţişor, pl. brăţiş£ri s.n. Can1 191; Cap deal [= din deal].) AtaM 351/27. 2. Raft pe
44 s.v. braţ; Dms. Brăţişor, braţ mic. care se păstrează obiecte de menaj. Pap1 34.
Et.: din braţ + -iş¡r. La scot brágu. A o scoate la capăt [= A
brăţnés vezi brăcnés. depăşi impasul] Dms s.v. scot. L÷a© di br÷ag.
brăzdár, pl. brăzdár s.m. Dms. Persoană A o lua la sănătoasa. Ţéla cu birb¨ţili isfrís iş£
care sapă şanţuri de irigaţie. Brăjdáru si pun÷á din cásă ş˜-u l³ di br÷ag. (Cel cu berbecul fript
sắldi ăn v÷ára, căn ra văcắtu di vădír÷a, und¡˜ ieşi din casă şi o luă la sănătoasa.) DP 54/12.
meş. (Brăzdáru era angajat numai vara, când ♦ Si upăr£şti di zort ca măgáru la br¦g.
era vremea de udat, câteva luni.) AtaM (L i t. Se opinteşte din greu ca măgarul la
deal. = Se străduieşte din greu.) Pap M2 75/9 (Feciorul lăsă [= aruncă] briciul în urma lui.)
(cf. şi Cap2 212/9). Cap2 105/17.
Var.: breg, br¦g. ♦ Pri brič cálcă. (L i t. Calcă pe brici. = Se
Et.: bg. brjag, mac. breg (pentru varianta spune despre cineva care merge ţanţoş.) Cap2
breg.). 168/28.
br÷as vezi br÷az. Et.: mac., bg. brič.
br÷ast vezi br¦st. bričés vezi brič£s.
br÷az, br÷áză, pl. brej, br÷ázi adj. Can1 brič£ri s.f. Can1 191. Bărbierit. Dúpu
191; Cap 44; ALR I, 1, h. 65/013; Dms. brič£r¦ tínirlu˜ fac un¨c @ămbúş. (După
(Despre un animal) Breaz, cu un smoc de păr bărbieritul mirelui fac o mică petrecere.) Can
alb în frunte; (despre un om) cărunt. Ăń am un T2 118/19.
bo© br÷az ăn frúnti. (Am un bou breaz în Et.: vezi brič£s.
frunte.) Cap2 159/2; La bitrăńí×ă ăń a×0í pérlu; brič£s, brič£ri, brič£˜, brič£t vb. IV.
br÷as. (La bătrâneţe mi-a albit părul; cărunt.) Tranz. şi refl. Pap1 34; Can1 191; Cap 45;
ALR I, 1, h. 65/013. ALDM I, h. 203/1–7, h. 204/1–7; Dms. A (se)
♦ Br÷az măgár. (L i t. Măgar breaz. = Om bărbieri. Si dúnă toţ fărtáţi× că s-lă bričáscă
prost.) Dms s.v. tíniru. (Se adună toţi fârtaţii să-l bărbierească
Var.: br÷as. pe mire.) Can T2 118/17; Únă zú©ă la lo
Et.: bg. brjaz (cf. şi mac. brez). birb˜ắru s-la bričáscă şi s-la túndă. (Într-o zi îl
Br÷áznic n.pr. Pap M2 173/41; Cap 44 s.v. luă bărbierul să-l radă şi să-l tundă.) MP
br÷az. Nume de loc în Úmă. 198/30.
Var.: Br˜áznic (Pap M2 173/41). ♦ S-ń-u brič£ş! (L i t. Să mi-o razi [bárba]!
Et.: sl. Brjaznik (‘mestecăniş’, BER I 76). = Nu-mi pasă!) Dms s.v.
breg vezi br÷ag. Var.: bričés (Cap 45 s.v. brič).
br¦g vezi br÷ag. Et.: mac. briči, bg. briča sau de la brič.
bre˜ vezi bre. Bri-m˜él n.pr. Pap M2 173/2. Nume de loc
brem vezi bárim. în Cúpă.
brest vezi br¦st. Et.: din bri (s.v. bre) + m˜el (s.v. âel).
br¦st, pl. breşt s.m. Pap1 34; Pap2 60; brinivéc vezi bărnăvéc.
Can1 191; Cap 44; Dms. Ulm. Ţísta br÷ast ra Bri-purári n.pr. Pap M2 173/3. Nume de
ăn únă c¤ástă. (Acest ulm era pe o coastă [de loc în Cúpă.
deal].) Cap2 77/39; Si púsi pri un br¦st. (Se sui Et. : din bri (s.v. bre) + burbri (s.v. bur£ri,
într-un ulm.) Cap2 44/40; Să ti duţ pri ţéla cu disimilare b-b > b-p).
br¨stu să vez. (Să te sui în ulmul acela ca să brislivéţ vezi brăslăvéţ.
vezi.) Cap2 45/5; Sc¤ási fúńli di la măgár, li br¤ánză vezi br£nză.
lig£ di vrắu br÷ástulu˜. (Scoase funiile de pe br¤áscă, pl. br¤áşti şi br¤ás7i s.f. Pap2
măgar, le legă de vârful ulmului.) Cap2 77/41. 60; Cap 45; ALR I, 1, h. 41/013, h. 113/013;
Var.: br÷ast, brest. ALR II s.n., 1, h. 116/012; Wild h. 132/1, 6;
Et.: mac. brest, bg. brjast. Dms. 1. Broască. Si dúsi c©ắla şi flo únă
bri vezi bre. br©ắscă şi u lo. (Se duse acolo şi găsi o
Br˜áznic vezi Br÷áznic. broască şi o luă.) MP 152/6; Qa nu ra br¤áscă,
brič, pl. bríčur s.n. Pap1 34; Pap2 60; Can1 că ra únă f¨tă din t¤áti ma˜ úbăvă. (Ea nu era
191; Cap 45; ALDM I, h. 206/1-7; Dms. Brici. broască, era o fată din toate mai frumoasă.)
Bríču si f÷ási un múnti di r³p tă×ăt£si. (Briciul Cerna T; Br¤áscă cu samár. (Broască
se făcu un munte de pietre ascuţite.) Pap M1 ţestoasă.) Pap2 60 s.v.; Br¤áscă din apu.
14/23; Dú-ti si fur di cásă un Öáptin şi un brič. (Broască de apă.) Pap2 60 s.v., Kats 95/8;
(Du-te să furi din casă un pieptene şi un brici.) Br¤áscă din uscát. (Broască de uscat.) Pap2 60
Cap2 105/7; Fičórlu lăs² dúpu ˜el bríčlu. s.v.; Br©áscă din ţáră. (Broască de uscat.)
Kats 95/7; Br¤áscă v¨rdi. (Broască verde, care 14/29; Ca ăntr£ ăn bunár, ă˜ la tă×áră brónu
trăieşte în iarbă.) Pap2 60 s.v. 2. (La roata şi ˜el căzú ăn lúm÷a di sub pimínt. (Când intră
morii) Bucată de lemn scobit pe care se în fântână, îi tăiară cingătoarea şi el căzu în
învârteşte capul grindeiului; broască. ALR II lumea de sub pământ.) DP 212/30; Únă sútă di
s.n., 1, h. 116/012. 3. Inflamaţie a ganglionilor fraţ, ăn un br³n ănčínş. (O sută de fraţi, legaţi
limfatici la gât şi subsuoară; uimă. ALR I, 1, h. într-un brâu [Ghicitoare: Gardul].) Cap2 156/3.
113/013. 4. Cocoaşă. ALR I, 1, h. 41/013. 2. Talie, mijloc. Ári supţ£ri br³n. (Are talie
5. Un model de broderie la ciorapi. Pap M2 subţire.) Dms s.v. 3. (La casă) Dungă, brâu.
35/12. Zídu di la udá˜ă ári br³n. (Zidul camerei are
♦ Br¤ásca-n uscát nu (s)crăcă˜áşti. (L i t. dungă.) Dms s.v.
Broasca pe uscat nu orăcăie. = Fiecare [individ] ♦ Di br³n ti port tíni. (L i t. De brâu te duc.
se manifestă, se realizează în mediul său natural.) = A juca pe cineva pe degete.) Cap2 168/32.
Pap M2 63/18; Can T2 110/20. Var.: brăn (Can1 191), bron.
Var.: br£că (Wild h.132/6), br£scă (Wild Et.: cf. alb. brez.
h. 132/1), br£zgă (Wild h. 132/1), br©áscă. br£nă, pl. br£ni s.f. Can1 191; Cap 45;
Et.: lat. *brosca. Cerna A/700; Dms. Bârnă.
br¤átăc vezi br¤átic. Var.: brắnă (Can1 191).
br¤átic, pl. br¤átiţ s.m. Pap2 60; Cap 45; Et.: sl. brŭvĭno.
Wild h. 132/6; Dms. 1. Brotac. P. e x t. Copil br£n'ă vezi br£nză.
mic. 2. Broască. br£nză s.f. Pap1 34; Can1 191; Cap 45;
Var.: br¤átăc (Cap 45 s.v.), br£tec (Wild Cerna A/911, 2345, 2366; Dms. Brânză. Că si
h. 132/6), br£tică (Wild h.137/7). dustricurá [strígla], ăn ţădílă rămăn÷á
Et.: lat. brotachus. br£nza. (Când se termina de strecurat
bro˜, pl. br\˜ur s.n. Dms. Număr, măsură.
[străgheaţa], în strecurătoare rămânea brânza.)
Ţ÷a căm¨şă ra to© bro˜. (Cămaşa aceea era
AtaM 399/22; Si nvărtoş"şti brắn'a. (Se
măsura ta.) Dms s.v.
întăreşte brânza.) Can T2 126/19; La toţ sa lă
♦ Nu ti púsiră ăn bro˜. (L i t. Nu te-au pus
la număr. = Nu te-au luat în considerare.) Dms s.v. da© lápti şi br¤ánză. (La toţi o să le dau lapte
Et.: mac., bg. broj. şi brânză.) DP 39/15; Br£nză m£li. (Caş.) Pap1
broÖ s.n. Dms. Plantă din a cărei rădăcină 34 s.v., Can1 191 s.v.; Áţi a× f÷ási şi únă túrtă
de culoare roşie se extrage o substanţă folosită cu br£nză m¤áli. (Şi făcu şi o turtă cu caş.)
la vopsitul lânii, bumbacului. Cap2 82/24; Br£nză bătútă. (Brânză fermentată.)
Et.: bg. dial. brokj (BER I 80). Pap1 34 s.v., Can1 191 s.v., Cerna A/912;
brombés, brombíri, brombí˜, brombít Br£nză tumnátică. (Telemea.) Pap1 34 s.v.,
vb. IV. Tranz. Cap 45. (La croitorie) A tivi. Can1 191 s.v.; Br£n'ă ma˜ slábă. (Brânză mai
Et.nec. puţin grasă.) Cerna A/2366; Br£n'ă pr£spătă.
bron vezi br³n. (Caş proaspăt.) Cerna A/911, 2345; Br£n'ă
br£că vezi br£scă. sărátă. (Telemea.) Cerna A/911.
br³n, pl. br£ni s.n. Pap1 34; Pap2 60; Can1 Săptăm£na di br£nză. Săptămâna brânzei,
191; Cap 45; Cerna A/700; Dms. 1. Brâu; prima săptămână din postul Paştelui. Cap 45 s.v.
cingătoare. Un÷ác ma˜ dipárti fláră un om Var.: brắn'ă, br¤ánză, br£nËă.
tamán ăn vrắstă cu tuféc şi cu piştól an br³n. Et. nec.
(Puţin mai departe întâlniră un om în vârstă, cu br£scă vezi br¤áscă.
puşcă şi cu pistol în brâu.) Pap M1 18/19; Nu br£scu vezi br¤áscă.
na minčúnă că s-ti ăng×ítă pimíntu păn di br£tec vezi br¤átic.
bron. (Nu ne minţi că o să te înghită pământul br£tică vezi br¤átic.
până la brâu.) MP 150/18; Bárba [ă× ra] pắnă br£zgă vezi br¤áscă.
la bron. (Barba [îi era] până la brâu.) MP br©áscă vezi br¤áscă.
br©áşl÷a s.f. art. Cap 45. Barba ursului. cádi şi lă ávgust. (Uneori cade brună şi în
(Nume de plantă). august.) Cap 45 s.v.; Brúma nă li spársi
Et.: cf. brăşl÷án1. gărdíńurli. (Bruma ne-a stricat grădinile.) Dms
brúcă, pl. bruţ s.f. Cap 45; ALR II, 1, h. s.v. 2. Chiciură. Cerna A/1614.
39/012; ALR II s.n., 6, h. 1629/012; ALDM I, ♦ Sta c³t brúma ắntru s¤ári. (L i t. Stă
h. 93/1, 5, 7; h. 199/1, 7; Dms. 1. Bubă, [= ţine, durează] cât bruma în faţa soarelui.
bubuliţă. Ăţ iş£ únă brúcă la z÷a˜st. (Ţi-a ieşit = Totul e trecător.) Pap M2 63/20.
o bubă la deget.) ALR II s.n., 6, h. 1629/012; Et.: lat. bruma.
Br¦ca ă˜ di m¦lti turl–˜: br¦ca vínătă, br¦ca brúmcă vezi brúcă.
n÷ágră, br¦ca dúlţi. (Buba e de mai multe brumós, brum£să, pl. brumóş, brum£si
feluri: buba rea, buba neagră, buba dulce.) adj. Can1 191; Cap 45 s.v. brúmă; Dms.
Dms s.v. 2. Pl. Zăbale (la gură). BrúmÖi álbi la Brumat, acoperit de brumă.
gúră. (Zăbale albe la gură.) ALDM I, h. 199/1, 7. Et: lat. brumosus.
♦ Brúca pri límbă! (Puşchea pe limbă!) brus vezi bruz.
ALR II, 1, h. 39/012. brusác vezi brusnác.
Var.: brúmcă (pl. br¦mÖi). brusnác s.n. Pap1 34; Pap2 60; Can1 191;
Et.: mac. bruka (bronka). Cap 45; Dms. Pădure mică de pini; loc unde a
brucăvlív, brucăvlívă, pl. brucăvlív, fost o pădure de pini.
brucăvlívi adj. Bubos. Ăncălic£ pri un cal Var.: brusác (Pap1 34; Pap2 60; Can1 191;
brucăvlív. (Încălecă pe un cal bubos.) DP 68/7; Cap 45 s.v.).
Răd¨© di Öeléşu cári áncă clincă˜á pri Et.: mac., bg. brusnak.
bruclícăvu cal. (Râdeau de chelul care încă brust vezi bruz.
galopa pe calul bubos.) DP 68/15. bruşlí˜ă vezi burğlí˜ă.
Var.: bruclícăv. bruvinéc vezi bărnăvéc.
Et.: din brucă (cf. mac. bronkav). bruz, pl. brúzur s.n. Cap 45; Wild h.
bruclícăv vezi brucăvlív. 350/2. Gresie de ascuţit coasa; cute.
bruculés vezi brăcă˜és. Var.: brus (Wild h. 350/2); brust (Cap 45
brucuzúm vezi brăcăzúm. s.v.).
brudés, brudíri, brud–˜, brudít vb. IV. Et.: mac., bg. brus.
Tranz şi refl. Dms. A (se) nimeri, a (se) brodi. buaré, pl. buaré˜ur s.n. Pap2 60; Can1
Lă brudíră lócu. (Nimeriră locul.) Dms s.v.; Si 191; Cap 43; Wild h. 409/1, 3; Dms. Partea
brudí cóla să í˜ă. (Se nimeri să fie acolo.) Dms inferioară a hornului, care captează fumul din
s.v. cămin. P. e x t. Horn, coş la casă.
Et.: mac. brodi, bg. brodja. Var.: boár (Wild h. 409/3), boré (Cap 43),
bruñíţă şi bruñíţi s.f. pl. Cap 45; Dms. bo©ré© (Cap 43 s.v. boré), buré© (Wild h.
Mătănii. Si-× ţer di la táti únă cutí˜ă, únă 409/1).
zăgí˜ă di bruñíţă şi únă căl£čcă. (Să ceri de la Et.: tc. buhar.
tata o cutie, o pereche de mătănii şi un paloş.) buă˜és vezi bună˜és.
Cap2 125/3; Con si vidéţ că cúră s£nËí din b©ắpcă vezi bópcă.
bruñíţă […] õ si sam mort. (Când o să vedeţi b©ărğ vezi borğ.
că din mătănii curge sânge […] eu o să fiu b©ắri vezi b£ri.
mort.) Cap2 125/33. b©ă© vezi bo©.
Et.: mac. brojnici (pl.), bg. brojnica. b©ăz vezi boz.
Brumár s.m. Dms. Numele lunii bubá×că, pl. bub£×ţ s.f. Pap2 60; Can1
noiembrie. 191; Cap 45 s.v. búbă; Dms. Gândac de
Et.: lat. *brumarius (atestat brumaria). băligar. Ma˜ ăncóla fl³ únă bubá×că şi un bij.
brúmă s.f. Pap2 60; Can1 191; Cap 45; (Mai încolo întâlni un gândac de băligar şi un
Cerna A/1614; Dms. 1. Brumă. Níşti or brúmă cărăbuş.) Cap2 91/37; Bubá×ca Dómnulu˜.
(Nume de insectă, vaca Domnului.) Pap2 60 Et.: mac. bubota, gr. µποµπ ότα (cf. şi ar.
s.v., Can1 191, Cap 45 s.v. bubótă).
♦ Qel ă˜ bubá×ca lu Dómnu. (L i t. El e vaca bubr÷ác vezi búbric.
Domnului. = E un om blând, mielul lui bubréc vezi búbric.
Dumnezeu.) Pap M2 68/28. búbric, pl. búbriţ s.m. W 49; Pap1 34;
Et.: mac., bg. bubalka; cf. şi bg. bubalka Pap2 60; Can1 192; Cap 46; Cerna A/322;
božija (Gerov I 80), mac. božja bubalka, ALDM I, h. 265/1–7. 1. Rinichi. 2. Plămân.
pentru Bubá×ca Dómnulu˜. Var.: băbr÷ác (ALDM I, h. 265/3),
bubár, pl. bubár s.m. Can1 192; Cap 45; bobăréc (ALR I. h. 48/012), bubr÷ác (ALDM
s.v. búbă; Dms. Persoană care se ocupă cu I, h. 265/4), bubréc (Pap2 60; Cap 46 s.v.
creşterea viermilor de mătase; sericicultor. Qe× bubríc; ALR I, 1, h. 48/012; Wild h. 178/2),
să toţ čifč şi bubár. (Ei sunt toţi plugari şi bubríc (Pap1 34), búbrig (ALDM I, h. 265/1,
crescători de viermi de mătase.) Can T1 262/5. 6), buburéc1 (W 49; Pap2 60; Cap 46 s.v.
Et.: din bnbă + -"r (cf. şi mac., bg. bubar). bubríc; ALR I, 1, h. 48/012; Wild h. 178/2),
búbă, pl. búbi s.f. Pap2 60; Can1 191; Cap bubur˜ắc (ALDM I, h. 265/2).
45; Dms. Vierme de mătase. L³ únă fr£nËă di Et.: mac. bubreg, bg. bubreg (bubrek).
čarníc plínă cu búbi şi-© dúsi ¤a. (Luă o bubríc vezi búbric.
frunză de dud plină cu viermi de mătase şi o búbrig vezi búbric.
aduse aici.) Pap M2 152/8; Búbili li dús-a© un bubučés vezi bubutés.
nănt¨n din asÖér. (Viermii de mătase i-a adus bubúÖă vezi băbúÖă.
un locuitor din N£nti din armată.) Pap M2 bubuléč s.m. Dms. Fiinţă imaginară, de
152/7; Gumničáńi× sirbés […] ma˜ mult cu care se sperie copiii mici; baubau. Taţ că víni
búbili. (Locuitorii din Gumníţă se ocupă […] bubuléču. (Taci că vine baubau.) Dms s.v.
mai mult cu viermii de mătase.) Can T2 Et.: cf. bg. buboleča.
113/13; Búba si fáţi pipirúgă. (Viermele de bubulícă, pl. bubulíţi s.f. Pap2 60; Cap 46
mătase se face fluture.) Dms s.v.; No˜ cu búbili s.v. búbă; Cerna A/ 2058; ALDM I, h. 93/1;
ni răním. (Noi cu viermii de mătase [= de pe Dms. 1. Gândac, gânganie. Nu putú˜ să
urma lor] ne hrănim.) Dms s.v.; Samár ári, cal zăd¡rm di bubul–ţi. (N-am putut să adorm din
nu-˜; c¤árni ári, bo© nu-˜; ca búba lăz¨şti şi cauza gândacilor.) Dms s.v. 2. Coş pe obraz
búbă nu-˜. (Samar are, nu e cal; coarne are, nu sau pe piele. 3. Vierme de mătase.
e bou; ca viermele de mătase se târăşte şi nu e Var.: bubălíţă (Dms s.v.), bubilíţă (Cerna
vierme de mătase. [Ghicitoare = Melcul.] Pap T), bubulígă (Can1 192; Cap 46 s.v. búbă),
M2 52/11. bubulíţă (neagră) (Cap 46 ‘gărgăriţă de
♦ Ca búba m¤ártă. (L i t. Ca viermele de pâine’; Cerna A/2058; Dms).
mătase mort. = Galben, palid ca un mort.) Pap Et.: bg. bubolika (Can1 192), cf. bg.
M2 63/23. bubolečka, bubulečka (Gerov I 80; BER I 85).
Et.: mac., bg. buba. bubulígă vezi bubulícă.
bubălíţă vezi bubulícă. bubul–ţă vezi bubulícă.
bubătárnic, pl. bubătárniţi s.n. Dms. buburéc vezi búbric.
Flacără mare, vâlvătaie. N¤-am vizút tári bubur˜ắc vezi búbric.
bubătárnic. (N-am văzut asemenea vâlvătaie.) bubuşárcă, pl. bubuş£rţ s.f. Cerna A/119.
Dms s.v. Ardei gras.
Var.: bubutárnic (Dms s.v.). Et.: búbă + -úş + -ár(că) (cf. dr. gogoşar).
Et.: cf. mac. bubotenje, bg. bubotenie bubutárnic vezi bubătárnic.
(Gerov I 81). bubutés, bubutíri, bubutí˜, bubutít vb.
bubilíţă vezi bubulícă. IV. Intranz. Cap 46; ALR II s.n., 5, h.
bubótă, pl. bubóti s.f. Cerna A/Supl; 1466/012; Wild h. 16/1; Dms. 1. A bubui.
Dms. Turtă de mălai, cu grăsime şi zahăr, Tópu bubut÷áşti. (Tunul bubuie.) ALR II s.n.,
coaptă în cuptor; mălai. 5, h. 1466/012. 2. A urla. F i g. A alerga, a
umbla grăbit; Bubut÷á ắcu nu ti dor pič£rli. buc×íţă, pl. buc×íţi s.f. Pap1 34; Pap2 60;
1
(Aleargă dacă nu te dor picioarele.) Dms s.v. Can 192; Cap 46 s.v. búclă; Dms. Fedeleş mic.
Var.: bubučés (Wild h. 16/1). Var.: buc×íc (Pap2 60; Cap 46 s.v. búclă).
Et.: mac. buboti (baboti), bg. bubotja Et.: din búclă + -Iţă.
(Gerov I 81). buc£i s. pl. Can1 192; Cap 46; Dms.
búcă, pl. buţ şi búÖi s.f. Pap2 60; Can1 Piedică de fier care se pune la picioarele din
192; Cap 46; Dms. (La moara de apă) Jgheab faţă ale calului, pentru a-l imobiliza. P. e x t.
de scânduri prin care curge apa pentru a pune Lanţuri la picioare; cătuşe. Ăn ăpţăná, cu
în mişcare roata morii; scoc, uluc. S-dúsi la buc£˜ stăt÷á. (În închisoare stătea cu lanţuri la
búca di m¤áră şi al slumní sácu ăn búcă. (Se picioare.) Dms s.v.
duse la scocul mării şi azvârli [= goli] sacul în Et.: bg. bukai (cf. mac. bukagii, tc. bukaği).
scoc.) Cap2 114/11; Luví˜ ţíştµ peşt di lă m£ră, búcur, bucurári, bucurá˜, bucurát vb. I.
di sub búcă. (Prinsei peştii ăştia de la moară, Refl. Pap1 34; Pap2 60; Can1 192; Cap 46;
de sub uluc.) Can T1 281/1; Ápa prin ãz vin÷á ALR II s.n., 7, h. 2027/012; Dms. A se bucura.
la bătáńă si prin búcă căd÷á pri lóstu. (Apa Máma ăn fáţă mi cătá şi si bucurá. (Mama mă
venea la vâltoare prin iaz şi prin uluc cădea pe privea în faţă şi se bucura.) AtaM 377/13; C³n
bară.) AtaM 350/6; Búţli ra© distupáti şi vínu vinIră frénËi×, no˜ nă bucurám. (Când au venit
curá că din búcă. (Butoaiele erau destupate şi francezii, noi ne bucuram.) Can T1 276/6;
vinul curgea ca din scocul morii.) DP 87/3. Fičóri×, ca-© vizúră p£ñ÷a şi cárn÷a, si
Et.: mac., bg. buka (Gerov I 82). bucuráră. (Copiii, când văzură pâinea şi
bucădárnic vezi băcădárnic. carnea, se bucurară.) W 68/7; Con la vizúră
bucă˜és, bucăíri, bucăí˜, bucăít vb. IV. [fičóru], láldi múmă-sa si bucuráră mult.
Refl. Pap1 34; Pap2 60; Can1 192; Cap 38 s.v. (Când îl văzură [pe băiat], neamurile mamei se
bic, 46; Cerna A/2161; Dms. (Despre porci) A bucurară mult.) Cap2 120/44.
se împerechea. Pórţi× si bucă˜és. (Porcii se Et.: cf. alb. bukur.
împerechează.) Pap2 60 s.v.; P¤árca a© duş lă bucurí˜ă vezi bucurí×ă.
bucăíri. (Am dus scroafa la împerecheat.) Dms bucurí×ă, pl. bucurí× s.f. Pap1 34; Pap2 60;
s.v.; P¤árca ra bucăítă, v÷a şi purţé×, ắră no˜ Can1 192; Cap 46 s.v. búcur; ALDM I, h.
ştitám Cărčúnu să u© jung×£m. (Scroafa era 555/2–6; Dms. Bucurie; petrecere. Si amp×áră
împerecheată, avea şi purcei, însă noi aşteptam di bucurí×ă. (Se umplură de bucurie.) W 68/7;
Crăciunul ca să o tăiem.) Dms s.v. C³n si f¨si núnta, s¤árli răd÷á, nóri× plănËá©
Et.: bg. băkvam. şi b¤ár÷a căntá di mári bucurí×ă. (Când se
búcfă vezi búfcă. făcu nunta, soarele râdea, norii plângeau şi
búclă, pl. búcli s.f. Pap1 34; Pap2 60; Can1 vântul cânta de mare bucurie.) Pap M2 139/38;
192; Cap 46; Cerna A/801; Dms. Vas de lemn F¨ta, di bucurí×ă, si dúsi şi a× spúsi ţ¦ ţi f¨si
în care se păstrează apă sau vin; fedeleş. Búcla picuráru lor. (Fata, de bucurie, se duse şi îi
ţ£ni ápa ráţi. (Fedeleşul păstrează apa rece.) spuse ceea ce a făcut ciobanul lor.) Cap2
Dms s.v. 149/43; Di bucurí˜ă, cálu din n©ăr scut˜÷á fum.
Var.: buclí˜ă (Can1 192). (De bucurie, calul scotea fum din nări.) MP
Et.: bg. bukla, mac. buklija (pentru varianta 42/16; Lámâa viní lag£ndără şi-× l³ din múnti
buclí˜ă). ápu di múltă bucurí×ă. (Balaurul veni alergând
buclí˜ă vezi búclă. şi, de mare bucurie, îi luă [= aduse] apă din
bucl£c, pl. bucl£ţi s.n. Dms. Obiect munte.) Cap2 91/29; Si dăr£m únă bucurí˜ă
neînsemnat, fără valoare. ástăz. (Astăzi o să facem o petrecere.) MP 18/24.
Et.: tc. bokluk (bukluk), mac., bg. bokluk. ♦ S-piş£ di bucurí×ă. (L i t. S-a pişat de
buc×íc vezi buc×íţă. bucurie. = Se spune când cineva e cuprins de o
buc×íčcă, pl. buc×íčÖi s.f. Dms. Fedeleş mic. bucurie de nedescris.) Cap2 195/37.
Et.: din búclă + -Ič(că). Var. : bucur–˜ă.
Et.: din b¦cur + -–×ă. Et.: din bučfár + -l£c.

bucurós, bucur£să, pl. bucuróş, bučÖí˜ă vezi bičÖí˜ă.
bucur£si adj. Pap1 34; Pap2 60; Can1 192; Cap búčimi vezi búčum.
46 s.v. búcur; Dms. Bucuros. Fičóru, bucurós, bučimígă vezi bučumígă.
bucurós, únăş˜ună s-dúsi di ×a l³. (Băiatul, buč£×ă vezi băč£×ă.
bucuros nevoie mare, imediat se duse de-i luă.) bučóńă vezi bučálă.
DP 65/40; Tátă-su, bucur©ắs, dăşc×ísi buč£ri, pl. buč£r s.f. Pap2 60; Can1 192;
d˜únă©ară p©árta. (Tată-su, bucuros, deschise Dms. Zgomot. Cápu ăń lă ănfláş di buč£ri.
îndată poarta.) Cap2 120/6; Ţ÷a bábă, (Mi-ai umflat [= mi-ai împuiat] capul de
bucur¤ásă, si dusi di la cásă-cásă. (Baba, [atâta] zgomot.) Dms s.v.
bucuroasă, se duse din casă în casă.) Cap2 Et.: vezi buč£s.
87/1; Fuzíră bucur©ắş că scăpară di ˜el. (Plecară buč£s, buč£ri, buč£˜, buč£t vb. IV.
bucuroşi că au scăpat de el.) Cap2 119/17. Intranz. Pap2 60; Can1 192; Cap 51; ALR II
Var.: bucur©ắs. s.n., 5, h. 1460/012, h. 1461/012; ALDM I, h.
Et.:din b¦cur + -¡s. 262/7; Dms. A face zgomot, a vâjâi, a vui, a
bucur©ắs vezi bucurós. bubui, a răsuna; [despre şarpe] a sâsâi; [despre
bucuvá×că, pl. bucuv£×ţ şi bucuvá×Öi s.f. burduful cimpoiului] a ţine hangul; [despre
Can1 192; Cap 46; Dms. Băţ cu care se bate maţe] a chiorăi. Únă că si pruÖ£ di múnti, uz£
laptele închegat pentru extragerea untului; ˜úndi bučáşti ca vint. (Cum se apropie de
mâtcă. Con si-© čucnéş [m÷ása] cu únă munte, auzi că vâjîie ca vântul.) Cap2 91/27;
bucuvá×că, ţi ver si-ţ ˜ásă. (Când o să o atingi Túnţµ-© vid¨© Túna; c³n bučá, toţ si
[masa] cu o mâtcă, o să apară ceea ce vrei.) zătrimurá©. (Atunci vedeau Dunărea; când
Cap2 89/28. vuia, toţi se cutremurau.) Can T1 275/11;
Et.: cf. bg. bărkalka (BER I 103), alb. Pădúr÷a bučáşti di furtúnă. (Pădurea vuieşte
bukëvale. de furtună.) ALR II s.n., 5, h. 1461/012; Am un
bučálă, pl. buč£× şi bučáli s.f. Pap1 34; cupiláş răsidít dinzúr-ăn-zur tot cu răvól şi tot
Pap 60; Can1 192; Cap 51 s.v. buč£s; Dms.
2
bučáşti. (Am un flăcău împodobit de jur
Parte a cimpoiului care ţine hangul; burduf. împrejur numai cu revolvere şi tot bubuie.
Var.: bučóâă (Cap 43 s.v. buč£s). [Ghicitoare: Roata morii.]) Cap2 154/11; Únă
Et.: mac., bg. bučalo. tămbúră an buč£ şi cmo si uz£. (O tambură a
búčá©ă vezi búţ÷á©ă. răsunat anul trecut şi acum s-a auzit.
Bučáva n.pr. PapM2 173/4; Cap 51. Nume [Ghicitoare: Naşterea.]) Pap M2 53/6; Si ud
de loc în Báruviţa. cum buč£s tópur. (Se aude cum bubuie tunuri.)
Et.: mac. Bučava (‘vacarm, tumult’). Dms. s.v.; C³n víni búra, vál÷a bučáşti. (Când
búčăm vezi búčum. vine puhoiul, valea vuieşte.) Dms s.v.; Şárpi
búčăn vezi búčum. bučáşti, calamárã sc¤acă. (Şarpe[le] sâsâie,
búčés vezi búč£s. sepia sare [=joacă]. [Ghicitoare = Rodanul;
bučfár, pl. bučfár s.m. Pap2 60; Can1 192; roată de depănat firele de pe scul pe ţevie sau
Cap 43 s.v. bóčvă; Cerna A/1751; Wild h. pe mosor]. Pap M2 53/2; Bučála bučáşti.
371/4, 6, 7; Dms. Dogar. Bučfáru ×-u dăró (Burduful cimpoiului ţine hangul.) Dms s.v.
pútina. (Dogarul îi făcu putina.) Dms s.v. Var.: bučés (ALDM I, h. 262/7).
Var.: bufčár (Cerna A/1751). Et.: mac. buči, bg. buča.
Et.: mac. bočvar (bg. băčvar). buč£t, pl. buč£tur s.n. Dms. Vuiet,
bučfárnic, pl. bučfárniţ s.m. Wild h. bubuitură. Di şa njos si uz£ un buč£t. (De din
371/5. Dogar. jos se auzi un vuiet.) Dms s.v.
Et.: din bučfár + -nic. Et.: vezi buč£s.
bučfărl£c, pl. bučfărl£ţi s.n. Dms. Dogărit, búčum, pl. búčumi s.n. şi búčum s.m.
dogărie. Pap2 60; Can1 192; Cap 51; Dms. 1. Buştean,
butuc. L³ un búčum, la zăvi˜í cu pucróvu şi budn÷áscă şi, că-© ştí˜ă víńa, să dúnă ma˜
fuzí ˜el. (Luă un buştean, îl înveli cu velinţa şi cur£n ú©ă. (O să-l scol pe băiatul meu, să se
se duse.) Cap2 140/34; Cóla am un búčimi. grăbească şi, fiindcă cunoaşte via, o să adune
(Acolo am un buştean.) MP 92/4; Lă nămistí mai repede struguri.) AtaM 396/5; C³n Öeléşu
áră búčămu pri pat. (Iarăşi aşeză buşteanul pe budu˜á cu cálu prin grădínă, f÷áta lu ămpirátu
pat.) Can T1 283/13. 2. Instrument cu piepteni cătá di lă pinğércă. (În timp ce chelul galopa
cu care se scarmănă lâna; ragilă. Búčămu ári cu calul prin grădină, fata împăratului se uita
do˜ Öáptiń [= palam£rţ] cu cári si trup÷áşti de la fereastră.) DP 66/14; Z-dúsara t©ăţ crái×
l£na. (Ragila are doi piepteni cu care se şi bădă˜á©. (Se duseră toţi împăraţii şi galopau
scarmănă lâna.) Cap 52 s.v. 3. Scaun de [cu caii].) MP 30/19; Túnţ÷a Ştefán si turí pri
cioplit, bedreag. el [= pri cal] şi cálu căţ£ si budă˜áscă; că
Var.: búčăm, búčăn (Cap 52 s.v.), budăí, budăí [...], vizú că nu putú să la cádă
búčimi. Ştefán di pri el. (Atunci Ştefan se aruncă pe el
Et.: lat. bucinum. [= pe cal] şi calul începu să alerge; dacă alergă
bučumígă, pl. bučumíz s.f. Pap2 60; Can1 ce alergă [...], văzu că nu a putut să-l facă pe
192; Cap 52; Dms. Buciniş, cucută. Bučumíga Ştefan să cadă de pe el.) Cap2 150/18; Ca
mirus÷áşti úbăv şi cr÷áşti pri lócur căpin¤ási. ancălicáră şimindó˜× şi ca budníră ţé×a cá×i×,
(Cucuta miroase frumos şi creşte prin locuri cu un¨c si ardicáră pri vint. (Dacă încălecară
mărăcini.) Cap 52 s.v. amândoi şi dacă începură caii să alerge, se
Var.: bučimígă (Can1 192); bučunígă ridicară puţin pe vânt.) Cap2 136/26.
(Cap 52 s.v.) Var.: budnés, budu˜és.
Et.: din búčum + -ígă (cf. dr. buciniş). Et.: mac. bodnuva, bg. bodvam.
bučunígă vezi bučumígă. budăíndăra adv. Dms. În galop; galopând.
bud s.m. Pap2 60; Can1 192; Cap 46; Dms. Ca ncălic£ pri el, fuzí budăíndăra şi la júnsi.
Floare de câmp, de culoare galbenă, cu miros (Dacă încălecă pe el, porni galopând şi el
plăcut. Búdu-˜ gálbin şi mirus÷áşti úbăv. (Búdu ajunse [din urmă.]) Cap2 128/29; C³n si pruÖ£
e galben şi miroase frumos.) Cap 46 s.v. di grădínă, buduíndurl÷a […], rúpsi cur£n únă
Et.: mac. bud; vezi şi budim÷áncă,
×úbiniţă. (Când se apropie de grădină,
budláncă.
galopând […], rupse repede un pepene verde.)
budalá vezi budălá.
DP 146/25.
budalá˜ vezi budălá.
budalắ vezi budălá. Var.: budăíndurla (Dms), buduíndurla.
budal£ vezi budălá. Et.: din budăInda (ger. de la budă˜és)
budamí˜ă, pl. budamí˜ s.f. Pap1 35; Pap2 + ăra, -urlea.
60. Cuvertură subţire, folosită, de obicei, în budăíndurl÷a vezi budăíndăra.
timpul verii. budălá, budălá˜că, pl. budălá˜, budălá˜Öi
Et.: cf. bg. băhtjanie; cf. şi ar. bătanIe. adj. şi s.m.f. Pap2 60; Can1 192; Cap 47; ALR I
budă˜és, budăíri, budăí˜, budăít vb. IV. 1, h. 64/012, 013; Dms. Neghiob, prost; idiot.
Tranz şi intranz.Can1 192; Cap 47; Dms. Lisíţa sărí di pri lup şi-× zísi: „Á˜di, cu
1. (Despre cai) A îmboldi, a stârni ca să sănătáti, budalá˜ul÷a”! şi ăntr£ an gáură.
pornească (la fugă, într-o întrecere etc). Víni (Vulpea sări de pe lup şi-i zise: „Hai, [rămâi]
zú©a ţa ţi s-×a bădă˜áscă cái×. (Veni ziua cu sănătate, neghiobule”! şi intră în gaură.)
aceea când să-i stârnească pe cai [să pornească Pap M1 24/38; Bre, budălá˜, Síngur ă× ra
la fugă].) MP 30/18. 2. A porni (alergând, în núm÷a lă ţéla ómu ţi ra ©a. (Măi, neghiobilor,
galop), a o lua la fugă, a galopa, a alerga; a se Síngur era numele acelui om care era aici.) DP
grăbi. Si diştit£ şi budní şi el dúpă číčă-sa. (Se 54/21; Gártă-mi că mi ugudí budalá! (Iartă-mă
trezi şi o luă şi el la fugă după unchiul său.) că mi s-a întâmplat [să fiu] prost!) MP 120/27;
Cap2 78/15; S-lă sc©ol fič©óru me© si Ţísta-˜ budălá, greşáşte. (Acesta-i idiot, uită.)
ALR I, 1, h. 64/012; Budălá, múltu gărş¨şte. Et.: mac. budimenka (Cap 46 s.v. bud);
([E] idiot, uită mult.) ALR I, 1, h. 64/013. vezi şi bud, budláncă.
♦ Ma˜ bun si a˜ un duşmán crielát dic£t un budIr vezi putIr.
priáti× budălá. (Mai bine să ai un duşman budláncă, pl. budl£nţ şi budlánÖí s.f.
deştept decât un prieten prost.) Pap M2 69/34; Pap2 60; Can1 192; Cap 47 s.v. bud; Dms.
Budălắu budăl£ţ spúni. (Prostul spune prostii.) Iederă. S÷árta, cắri si ti cúlţă, si l÷a˜ únă
Cap2 167/14; Iel ă˜ jimitáti di budalá. (El e pe budláncă. (Seara, când o să te culci, să iei o
jumătate prost.)ˆ Pap M2 63/24; SămuvIla, [= un fir de] iederă.) Cap2 115/30.
budălá˜că. (Zâna cea rea, neghioabă.) DP Et.: bg. bodlanka (Can1 192); cf. mac.
73/37; „Cum ti fiséş čurbağíã?”; „Mi flaR ăn bodlika, bg. bodilka (BER I 62); vezi şi bud,
budalá˜.” („Cum ai ajuns bogat?”; „M-am budim÷áncă.
pomenit printre proşti”. = Se spune despre cei budlíf vezi budărlív.
care se imbogăţesc pe seama proştilor.) Cap2 budnésvezi budă˜és.
168/34. budu˜és vezi budă˜és.
Var.: budalá (Cap 47 s.v.), budalá˜, buduíndurl÷a vezi budăíndăra.
budalắ (Pap2 60), budal£ (Cap 47 s.v.), budulá vezi budălá.
budălá˜, budălắ (Cap 47 s.v.), budulá (Cap budum÷áncă vezi budim÷áncă.
47 s.v.). BuduváÖi n.pr. Pap M2 173/6; Cap 47.
Et.: tc. budala. Nume de loc şi de fântână în Óşiń.
budălá˜ vezi budălá. Et.: bg. Buduvaki (de la bodliv ‘ţepos, care
budălắ vezi budălá. înţeapă’; cf. bodlivo trăne ‘scai măgăresc’
budălăl£c vezi budăl£c. BER I 61).
budăl£c, pl. budăl£ţ s.n. Can1 192; Cap BuduvláÖi, R£pa di ~ n.pr. Cap 47. Nume
47 s.v. budalá; Dms. Neghiobie, prostie. de loc în Óşiń.
Budălắu budăl£ţ spúni. (Prostul spune prostii.) Et.: din r£pă + BuduváÖi.
Cap2 167/14; C£ta budălăl£c pri tíni, mu×ári! búËă vezi búză.
(Câtă prostie [e] pe tine, femeie!) Dms s.v. bu÷á vezi bu˜á.
Var.: budălăl£c . buf, pl. buf s.m. Pap1 60; Can1 192; Cap
Et.: tc. budalalιk. 47; Cerna A/1394; ALR II s.n., h. 648/012; h.
budărlív, budărlívă, pl. budărlív, budărlívi 712/012; Dms. 1. Bufniţă. Búfu ă˜ că
adj. şi s.m.f. Dms. Ascuţit, ţepos. F i g. Intrigant. uluv÷á˜că. (Bufniţa e ca o cucuvea.) Dms s.v.
Var.: budlíf (Kats 89/13). 2. Smoc de păr; păr.
Et.: vbg. bădĭrlivŭ (BER I 62). Qarbă di buf. (Colilie.) ALR II s.n., 3, h.
budéj, pl. bud¨jă şi budéjur s.n. ALDM 648/012.
I, h. 240/1, 3-7; Dms. Junghi, durere. Qo, cu ♦ Din buf sucól şi din sucól buf. (L i t. Din
me© budéj, nu pot s-mi zămíčcum. (Eu, cu bufniţă [face] vultur şi din vultur [face]
junghiul meu, nu pot să mă mişc.) Dms s.v.; bufniţă. = Face pe dracul în patru.) Pap M2
Budéju s-lă m¤áră. (Durerea o să-l omoare.) 63/26; Can T2 107/20; Búfu ăń la nălbí. (L i t.
Dms s.v. Părul mi l-a albit. = Mi-a scos peri albi.) Cap2
Var.: bodéş (ALDM I, h. 240/7). 167/17.
Et.: mac., bg. bodež. Et.: cf. mac. buv, alb. buf, gr. µποῦφος.
budim§áncă, pl. budiménţ şi budim÷ánÖi búfcă, pl. bufţ şi búfţă s.f. Pap1 35; Pap2
s.f. Pap1 35; Pap2 60; Cap 47 s.v. bud; Dms. 60; Can1 192; Cap 47 s.v. buf; Dms. 1. Moţ,
1. Floare de grădină de culoare galbenă, cu smoc de păr sau de pene. Ári únă búfcă ăn
miros pătrunzător; crăiţă. 2. Model de broderie vrắu di cap. (Are un moţ în vârful capului.)
la cămăşi. Pap M2 34/19. Cap 47 s.v. buf. 2. Floare de grădină de
Var.: budum§áncă (Pap1 35; Pap2 60; Cap culoare roşie. Ḱítcă di búfţ. (Buchet de flori
47 s.v. bud; Dms.) roşii). Pap M2 128/2; 3. Pătlagină.
Var.: búcfă (Dms). búglă, pl. búgli s.f. Dms. Grijă, atenţie,
Et.: din buf (2.) + -că; cf. ar. bufcă ‘moţ’ îngrijire. Búgla nă-˜ ma˜ mult di f÷átă. (Grijă
şi alb. bufkë ‘ciucure’. ne e mai mult de fată.) Dms s.v.; N¤-ári múltă
bufčár vezi bučfár. búglă. (N-are [nevoie] de multă îngrijire.) Dms
bufnés, bufníri, bufní˜, bufnít vb. IV. s.v.
Intranz. Cap 47; Dms. A da în foc (la fiert.) Et.: mac. bugla.
Láptili bufn÷áşti. (Laptele dă în foc.) Cap 47 s.v. buglés, buglíri, buglí˜, buglít vb. IV.
Et.: mac. buvne, bg. buhna. Tranz. Cap 47; Dms. A îngriji, a avea grijă.
búfniţă, pl. bufníţi s.f. Cap 47 s.v. buf. Ampirătíţa […] t©ắtă zú©a ra cásă; ăş la
Dms. Bufniţă. bugl˜÷á fičúru. (Împărăteasa […] era acasă
Et.: din *búfnă + -iţă; cf. dr. bufniţă. toată ziua; avea grijă de copil.) MP 140/10;
bugár, bugárcă, pl. bugár, bugárÖi s.m. Con triţ˜ắ© pri c©ắla ax˜ắni lúmi, ˜ăl ×a
şi f. Pap1 35; Pap2 60; Can1 192; Cap 47; bugl˜÷á. (Când treceau pe acolo oameni străini,
Cerna A/22; Dms. Bulgar. Si anturč£ră el avea grijă de ei.) MP 142/5; Si dúsi lắngă
bugári× ţe ra© ¤a. (Bulgarii care erau aici s-au m©ắşu di s-la bugl˜áscă, că ra şi l©ăş şi v˜÷a
turcit.) Pap M2 156/3; Bugári c£ntă din pri ˜ăl roń. (Se duse lângă bătrân ca să-l
ţibú×că. (Bulgarii cântă la vioară.) Cerna T. îngrijească, pentru că era şi bolnav şi avea pe
Et.: mac. bugari (pl. de la bugarin). el răni.) MP 198/19; Tu ţiválant s-nu faţ;
bugăr÷áşti vezi bugăr¨şti. sáld÷a fičúru s-la bugl˜ắş. (Tu să nu faci nimic
bugărés, bugăr¨scă, pl. bugăréşt adj. altceva; numai de băiat să ai grijă.) MP 140/6;
Can1 192; Cap 47 s.v. bugár; Dms. Bulgăresc. Búbili, ắcu nu li bugléş, răm£ń fắră ˜áli. (Viermii
Bătú di un cătún bugărésc. (Dădu de un sat de mătase, dacă nu-i îngrijeşti, rămâi fără ei.)
bulgăresc.) DP 42/33; „Na dúsim ăn Dms s.v.; Sfáca zú©ă cắti un÷áţi búbi avém di
Cuşínova”, zísi, „tot un cătún bugărésc”. buglíri. (În fiecare zi avem de îngrijit puţini
(„Ne-am dus în Cuşínova”, zise, „tot un sat viermi de mătase.) Cap 47 s.v.; Vítili li ári
bulgăresc.”) Cerna T; Si disf¨siră ăn c³mp, pri buglíti. (Vitele îi sunt [bine] îngrijite.) Dms s.v.
cătúni bugăréşt. (Coborâră la câmpie, prin sate Et.: mac. bugli.
bulgăreşti.) Can T2 101/21; Cóla si făţ¨ ©or, si Bugurắdiţă vezi Buguródiţă.
j¤ácă ©órur şi di n¤ástri şi bugăréşt. (Acolo se Buguródiţă n.pr. Pap2 59; Can1 192; Cap
făcea horă, se joacă hore şi de-ale noastre şi 48; ALR II, 1, h. 206/012; Dms. Maica
bulgăreşti.) Cerna T. Domnului, Născătoare de Dumnezeu; sărbătoare
Var.: bugărésc. religioasă a Sfintei Marii. La prínsi mu×áre-sa
Et.: din bugár + -ésc. căndí×u la Băgărúdiţa. (Nevastă-sa a aprins
bugărésc vezi bugărés. candela la Maica Domnului.) MP 188/24; Că
bugăr¨şti adv. Can1 192; Cap 47 s.v. si pun÷á [pórcu] snágă, di pri la Bugurắdiţă,
bugár; Cerna A/49; Dms. Bulgăreşte, în nápcum ă˜ dăd÷ám luţ£l, fărínă. (După ce
maniera bulgarilor. Laf¨m cóla gărţ¨şti şi [porcul] punea carne pe el, de pe la Sfântă
bugăr¨şti. (Acolo vorbeam şi greceşte şi Mărie, apoi îi dădeam aluat, făină.) AtaM
bulgăreşte.) Cerna A/49. 383/25; Băgăródiţa Mícă. (Sfânta Maria mică,
Var.: bugăr÷áşti (Dms). sărbătoare religioasă celebrată pe 8 septembrie.)
Et.: din bugár + -şti. ALR II, 1, h. 206/012.
Bugăríã n.pr. Cap 47 s.v. bugár; Dms. Var.: Băgăródiţă, Băgărúdiţă, Bogoródiţă
Bulgaria. (Pap2 59; Cap 48 s.v.), Bugurắdiţă,
Et.: mac. Bugarija. Bugurúdiţă (Cap 48 s.v.).
bugăsí˜ă, pl. bugăsí˜ s.f. Dms. Stofă de Et.: mac., bg. Bogorodica.
bună calitate, întrebuinţată, mai ales, pentru Bugurúdiţă vezi Buguródiţă.
căptuşeală; bogasiu. buğác, pl. bu@áţi şi buğácur s.n. Pap1 60;
Et.: mac., bg. bogasija (< tc. boğasι). Can1 192; Cap 47; Dms. Loc din imediata
apropiere a vetrei focului, unde se poate sta Dms s.v.; Tot ti bu˜disíş. (Te-ai pătat tot de
sau dormi; loc de onoare în casă, rezervat, de vopsea.) Dms s.v.
obicei, bătrânilor; vatră. Qel şăzú la cúru Et.: mac. bojadisa, bg. bojadisam (tc.
fóculu˜, pri gol loc, áră ˜e× la púsiră ăn boyadι, aor. de la boyamak).
buğác. (El se aşeză la marginea focului, pe loc bu˜és vezi bună˜és.
gol, însă ei îl aşezară în buğác [= lângă vatră, bu˜máč³t vezi bu˜măč£t.
la loc de onoare].) Cap2 98/43; Mămúşu, cum bu˜măč£t, bu˜măč£tă, pl. bu˜măč£ţ,
ă˜ priminít cu nóuli rúbi, tot ăn alp, şádi ăn bu˜măč£ti adj. Pap2 61; Can1 193; Cap 48;
buğác. (Naşul, cum e îmbrăcat cu hainele cele Dms. Buimac, buimăcit. Cútru scăpitátu
noi, tot în alb, stă lângă vatră.) Can T2 122/22; s¤árilu˜ putú să si sc¤álă fičóru şi, bu˜măč£t
Ăş şizú an buğác şi con căt£ disúpră di par, a© cum ra di son, si zălăg£ cútru úşă. (Pe la
vizú ţ÷a tămbúră. (Se aşeză pe vatră şi, când se asfinţit putu feciorul să se scoale şi, buimac
uită deasupra parului, văzu tamburina.) Pap M2 cum era de somn, alergă spre uşă.) Pap M2
144/22; Fičóru si nămistí ăn bu@ác să 164/5; Bu˜măč£t cum ra di son, sprăsní di cóla
zărăp£să un¨c. (Flăcăul se aşeză bine pe vatră şi că curşúmu viní la an. (Buimac cum era de
să se odihnească puţin.) DP 50/20. somn, o zbughi de acolo şi veni glonţ la han.)
Et.: tc. bucak (mac., bg. buğak). DP 135/23; Ra ca bu˜măč£t di mult drum ţe
buğănác vezi băğănác. v÷a fat. (Era ca buimăcit de drumul lung pe
buğăníc vezi băğiníc. care îl făcuse.) Cap 48 s.v.
buğeníc vezi băğiníc. Var.: bu˜máč£t (Can1 193).
buğiníc vezi băğiníc. Et.: tc. büyülemek, büyülenmek.
buğuníc vezi băğiníc. buirdisés, buirdisíri, buirdisí˜, buirdisít
bu˜á, pl. bu˜£ur s.f. Pap1 35; Can1 192; vb. IV. Tranz. Can1 193; Cap 48 s.v. bú˜rum;
Cap 48; Dms. Vopsea, culoare. Ţárlu măntr÷á Dms. A invita. Lă disfác di pri cal şi lă
cári ă˜ mărÍít di bu˜á©ă vínătă. (Împăratul se buiridisés ănúntru ăn cásă. (Îl dau jos de pe
uita cine e murdărit cu vopsea albastră.) Cap2 cal şi îl invită înăuntru în casă.) Can T2 120/11.
108/35; A© prăscăí cu bu˜á vínită cása ˜úndi Et.: tc. buyurmak.
stăt÷á f÷áta. (Stropi cu vopsea albastră casa bú˜rum invar. Cap 48; Dms. Pofteşte
unde stătea fata.) DP 95/32; Ămpirátu v÷a únă [= vino], poftiţi [= veniţi]; formulă de politeţe.
mult úbăvă grădínă, amplínă cu turlí˜ p¤ámi „Ăn ©áspiţ si viním”!; „Bú˜rum”! zísi ţéla ţe
úbăvi, cu mult úbăvi ÖítÖi cu turlí˜ bu˜£ur. vig×á. („O să vením în vizită [= ca musafiri]!”;
(Împăratul avea o grădină foarte frumoasă, „Poftiţi!” zise cel care păzea.) Cap2 79/42; Con
plină cu fel de fel de fructe frumoase, cu tufe si-ţ ducuráscă, bú˜ur şi cu tá˜fa! (Când o să-ţi
de flori foarte frumoase, în fel de fel de vină la îndemână, pofteşte şi cu familia!) MP
culori.) DP 166/3; yá©li li văpsím cu bu˜á róşi. 250/6.
(Ouăle le vopsim cu vopsea roşie.) Dms s.v. Var.: bú˜ur.
Var.: bu÷a (Pap1 35). Et.: tc. buyur.
Et.: tc. boya (mac., bg. boja). bu˜úc vezi bi×úc.
buãğí˜ă vezi bu˜ăğí˜ă. bú˜ur vezi bú˜rum.
bu˜ăğí˜ă, pl. bu˜ăğí˜ s.m. Can1 193; Cap bujáncă, pl. buj£nţ şi bujánki s.f. Pap1
48 s.v. bu˜á; Dms. Boiangiu. 61; Can1 194; Cap 48; Dms. Mac.
Var.: buãğí˜ă (Can1 193; Cap 48 s.v. Et.: bg. božanka (BER I 62)
bu˜á). bujúr vezi băjúr.
Et.: mac., bg. bojağija (tc. boyacι). bul, pl. búlur s.n. Voal de mireasă. La
bu˜disés, bu˜disíri, bu˜disí˜, bu˜disít vb. niv˜ắstă ă˜ fuzí búlu din cap. (Miresei îi fugi
IV. Tranz. şi refl. Cap 48; Wild h. 400/7; Dms. [= îi alunecă] voalul de pe cap.) MP 38/28.
A(se) vopsi, a (se) păta de vopsea. Vérdi lă Et.: mac., bg. bulo.
bu˜disíş gárdu. (Ai vopsit gardul în verde.) búlgur vezi bălgúr.
bulnicáv, bulnicávă, pl. bulnicáv, bulnicávi bumbác ţăsútă cásă. ([Cămaşa] se face din
adj. ALDM I, h. 370–371/1,2. Bolnăvicios. pânză de bumbac ţesută acasă.) Can T1 264/16;
Et.: mac. bolnikav (cf. şi bg. bolnik BER I Bumbácu din núntru [din c£rpă] spúni la ţe an
65). să trázim. (Bumbacul dinăuntru [din batistă]
buluván1, pl. buluváń şi bulv£ń s.m. Can1 arată la ce han să tragem.) Pap M2 163/28.
193; Cap 48; ALR II s.n., 1, h. 33/012; Dms. ♦ Tu la traz ăn bumbác, ˜el fúzi ăn căpínă.
Bolovan. Fl³ níşti fičór lắngă níşti bulvóń. (L i t. Tu îl tragi în bumbac, el fuge în spini.
(Întâlni nişte copii lângă nişte bolovani.) Cap2 = Arunci mărgăritare la porci.) Pap M2 63/29;
94/27; Cu un buluván ă× lă pruvulí cápu. (Îi Cu bumbác la b¦ s£nËili. (L i t. Bea sângele
găuri capul cu un bolovan.) Dms s.v. Buluván prin bumbac. = Se spune despre cineva care te
íli gruş di pimínt. (Bolovan sau bucată de lucrează pe nesimţite, discret.) Pap M2 83/18;
pământ.) ALR II s.n., 1, h. 33/012. Ăn bumbác criscút. (L i t. Crescut în bumbac.
♦ Sfáca £ră vál¦ bulv£ń nu dúţi. (L i t. = Crescut în puf.) Cap2 168/37.
Râul nu aduce de fiecare dată bolovani. Et.: cf. bg. bubak.
= Afacerea nu îţi aduce totdeauna profit.) Can búmbar vezi búmbăr.
T2 107/37. búmbă, pl. búmbi s.f. Dms. Bombă,
Var.: bulván (Can1 193; Cap 48 s.v.; Dms grenadă. Bu©ní búmba. (Bomba a explodat.)
s.v.). Dms s.v.; Ţ÷áli răstă×átili búmbi să mult
Et.: bg. bolovan (BER I 29); cf. şi bg. mănc¤ási. (Grenadele crestate sunt foarte
balvan, mac. balvan, pentru varianta bulván. periculoase.) Dms s.v.
Buluván2 n.pr. Pap M2 173/8, 9 ; Cap 48 Et.: mac., bg. bomba; cf. şi dr. bombă.
s.v. buluván. Nume de loc în Óşiń. Art. BumbăÖínă n.pr. Pap M2 173/10; Cap 48
Buluvánu n.pr. Nume de loc în Óşiń. Pri s.v. bumbác. Nume de loc în Cúpă.
Buluváń n.pr. Nume de loc în N£nti. Var.: Bumbăţínă (Cap 48 s.v. bumbác.)
Var.: Bulváń (Cap 48 s.v. buluván). Et.: din bumbác + -ínă.
Et.: buluván1. bumbăÖíşti1, pl. bumbăÖíşt s.f. Cap 48
bulván vezi buluván1. s.v. bumbác. Loc cultivat cu bumbac.
Bulváń vezi Buluván2. Et.: din bumbác + -íşti.
bú×că, pl. búlÖi s.f. Pap M2 37/2; Can1 BumbăÖíşti2 n.pr. Pap M2 173/11; Cap 48
193; Cap 48. Broboadă (de obicei, albă) s.v. bumbác. Nume de loc în Úmă.
purtată de femeile bătrâne; năframă. E˜, Íídi, Et.: bumbăÖíşti1.
bábă m¤áşă, bú×că álbă, nu-ń spuń drúmu bumbăâisít vezi bămbăâisít.
˜úndi ˜ási? (Ei, măi, babă bătrână, [tu] búmbăr, pl. búmbăr Pap1 35; Pap2 61;
broboadă albă, nu-mi spui unde duce drumul?) Can1 193; Cap 48; Cerna A/1217, 1405; Dms.
Cap2 144/36; L˜únca trubu˜áşti să-ş cáţă di 1. Cărăbuş; gândac. Búmbăr v÷árdi. (Cărăbuş).
gúşi un şiştác mári […] şi un căţ£l di a× di Cap 48 s.v.; Búmbăr-di-báligă (Gândac de
bú×că. (Lăuza trebuie să-şi agaţe de gât un ban baligă.) Cap 48 s.v. 2. [În stupul de albine]
mare de aur sau de argint […] iar de năframă, Trântor. Albíńli cári nu sirbés [sa] búmbar.
un căţel de usturoi.) Pap M2 119/28. (Albinele nelucrătoare [sunt] trântori.) Pap M2
Et.: mac., bg. bulka. 27/30. F i g. Om leneş, trântor. Că vrin
bum interj. Dms. Bum, poc. Tuf÷ácu fáţi búmbăr. (Ca un trântor.) Dms s.v. P. e x t. Pl.
bum! (Puşca face bum!) Dms s.v. Turci. Búmbări× na mănáncă, búmbări× na
Et.: onomatopee. bilés. (Turcii ne mănâncă [de vii], turcii ne
bumbác s.n. Pap2 61; Can1 193; Cap 48; jupoaie.) Pap2 61 s.v.
Dms. Bumbac. Qo mi culc ăn bumbác si-ń ţi Var.: búmbar.
ănm£×ă c¤ástili. (Eu mă culc în bumbac să mi Et.: mac., bg. bumbar.
se înmoaie costele [= să mă odihnesc bine].) bumbărés, bumbăríri, bumbărí˜, bumbărít
Cap2 63/37; [Căm¨şa] si dáră di p£nËă di vb. IV. Intranz. Cap 33; ALR II, 1, h. 31/012;
Dms. A bâzâi (ca un cărăbuş). Búmbăru T2 113/13; Fičóru lu ămpirátu a© priminí cu

bumbăr¨şti. (Cărăbuşul bâzâie.) Dms s.v. F i g. rúbi búni şi si ncurun£ cu ˜÷a. (Fiul
A bombăni. împăratului o îmbrăcă cu haine de calitate şi se
Var.: bambărés (Cap 33; ALR II, 1, h. cunună cu ea.) Pap M1 16/15; Fičóru […]
31/012). anţil¨si că nu-˜ bun lúcru. (Feciorul […]
Et.: de la bumbărés. înţelese că nu-i bun [= cinstit] lucru.) Pap M1
bumbărít, pl. bumbărítur s.n. Dms. 14/12. 2. Frumos. Si f¨siră d£u tăpóli şi mult
Bâzâit. Si údi bumbărít. (Se aude [un] bâzâit.) ra© búni. (Se făcură [= se transformară în] doi
Dms s.v. plopi şi erau foarte frumoşi.) Cap2 57/8; Ă˜ bun
Et.: vezi búmbăr. tímpu. (Vremea e frumoasă.) Cerna A/Supl;
Bumbăţínă vezi BumbăÖínă. Cupiláşu trim¨ti puclón [...] şămí˜ din ţi ăn ţi
búmcă vezi b÷ámcă. ma˜ búni. (Tânărul trimite plocon [...] basmale
bun1, pl. búni şi búnur s.n. Can1 193; Cap foarte frumoase.) Can T1 274/25; Si f¨si un pu×
48; Dms. Bun; bine. Cári la f¨si ţísta bun? di ţé×a ma˜ buń. (Se făcu o pasăre din cele mai
(Cine a făcut acest bine?) Cap2 27/42; Ţi bun frumoase.) Cap2 87/37. 3. Sărbătoresc, de
ţer să-ţ fac? (Ce bine vrei să-ţi fac?) Cap2 sărbătoare. Di búnili z£li sfáca aş ári čó©li.
28/1; Cári čorbağí la f¨si ţísta bun cu no˜? (Pentru zilele de sărbătoare fiecare [om] are
(Care bogătaş făcu binele acesta cu noi [= ne ghete.) Can T1 265/12; B¦nă z¦©ă. (Zi de
făcu acest bine.]?) W 68/13; Si nu a© diş×íz sărbătoare.) Can1 193 s.v.; Can T1 274/23. În
[l¨˜ca] că, nápcum tu şti˜, õ di tă© bun aţ zic. formule de salut sau de urare: Búnă zú©ă!
(Să nu o deschizi [tigva] că, apoi tu ştii, eu (Bună ziua!) Pap M2 54/26, Can1 193 s.v.;
pentru binele tău îţi zic.) Cap2 79/19; T©ắti la Búnă dimin¨ţă! (Bună dimineaţa!) Pap M2
tíni s-rămónă, şi cunácu şi t©ắti búnili. (Toate 54/25; Búnă s¨ră! (Bună seara!) Pap M2 54/27,
ţie îţi vor rămâne, şi palatul şi toate bunurile Can1 193 s.v.; Búnă n£pti! (Noapte bună!)
[= averea].) MP 136/1. Can1 193 s.v.; Búnă pruvid¨ri! (Bună
♦ Di bun níţicari nu fúzi. (De bine nimeni dimineaţa!) Can1 193 s.v.; Curúń búni! (L i t.
nu fuge.) Can T2 112/14; F³ bun si áflăş Cununii bune! = Casă de piatră!) Pap M2 57/3.
nibún. (Fă bine ca să găseşti [= să dai de] rău.) Alíz di búna. De-a binelea. Ămpirátu si
Can T2 107/22; F³ bun şi şt¨tă nibún. (Fă bine ănvirin£ alíz di búna. (Împăratul se supără de-a
şi aşteaptă [-te] la rău.) Can T2 112/13. binelea.) DP 132/22. Di búnu. Bine, de-a
Et.: bun2. binelea. Că si privizú di búnu, Ö́inisíră áră.
bun2, búnă, pl. buń, búni adj. Pap1 35; (Când se lumină de-a binelea, porniră din nou
Pap 61; Can1 193; Cap 48; ALR II s.n., 6, h.
2
[la drum].) DP 47/4. Mă-˜ bun. A-i plăcea. La
1641/012; Wild h. 244/3; Cerna A/Supl; Dms. no˜ na-˜ bun vínu. (Nouă ne place vinul.) ALR
1. Bun, cuminte; de calitate; cinstit. M¤ártµ nu II, s.n., 6, h. 1641/012. Sam pri búna. A avea
ubid¨şti c-ă˜ bun íli ă˜ nibún. (Moartea nu gânduri bune, a fi bine intenţionat. V÷ág×ă-ti,
caută [= nu întreabă] dacă e bun sau dacă e pú×uli, că ţíşta ©ámiń nu sa pri búna. (Păzeşte-
rău.) Cap2 23/4; Dăráră ţínă búnă di cárn÷a te, băiete, căci aceşti oameni nu au gânduri
lu˜. (Făcură cină bună din carnea lui.) Pap M1 bune.) Cap2 168/43.
16/21; Táti şi mam’ aţ da© lúcri búni di Et.: lat. bonus.
măncári. (Tata şi mama îţi dau lucruri bune de bun3 adv. Pap1 35; Pap2 61; Can1 193; Cap
mâncat.) Pap M1 14/10; Ágrili din c£mčuc […] 48; Dms. Bine; frumos. Căntám năínti, mo nu
da© mult bun biriÖét. (Ogoarele din câmp […] c³nt c³rţ, că nu ved bun. (Citeam înainte,
dau recoltă foarte bună.) Can T1 262/21; Tu acum nu citesc cărţi, pentru că nu văd bine.)
acm©ắ ˜ăş ma˜ búnu ©om! (Tu acum eşti omul Cerna A/48; C³n ra stricurát bun [cáşlu] lă
[cel] mai bun.) MP 134/32; Din L'umníţa ˜es [...] pun¨m ăn prăsú×. (Când era strecurată
ţé×a ma˜ buń cujuréţ. (Din L'umníţa ies bine [brânza] o [...] puneam în saramură.)
[= provin] cei mai buni gogoşi de mătase.) Can AtaM 399/29; C³n mi zăcát bun, únă albínă vµ
ránă la gúşă. (Când mă uit bine, o albină avea bunári. (O scot la trei fântâni [pe mireasă], se
rană la gât.) Cap2 29/40; ya n¤-ári bun di închină la trei fântâni.) Cerna T.
no˜. (Aici nu e bine de noi.) Cap2 135/1; Bun, Et.: tc. bunar (mac., bg. bunar).
ma cálu cătá túcu nsus şi nu vrµ să bµ ápu. Bunár2 n.pr. Pap M2 173/13. Nume de loc
(Bine-bine, dar calul se uita numai în sus şi nu în Óşiń.
voia să bea apă.) Pap M1 148/36; Bun, ma Et.: bunár1.
tapóla ra gr£să c³t cása. (Bine, numai că Bunáru di várniţă n.pr. Cap 49 s.v.
plopul era gros cât casa.) Pap M1 16/2; Bun, bunár. Nume de loc în Úmă.
áma cóla vµ şi córiń. (Bine, numai că acolo Et.: bunár1 + di + vrániţă.
erau şi rădăcini.) Pap M1 24/41; Bun, mă un Bunáru N÷ámţă×ă n.pr. Pap M2 173/14;
fičór ţi si cătá cu al ampirátu f¨tă nu putú să la Cap 49 s.v. bunár. Nume de loc în Óşiń.
júng×ă. (Bine, dar pe un fecior care se iubea cu Et.: bunár1 + n. pr. N÷ámţă×ă (gen.).
fata împăratului nu putu să-l omoare.) Cap2 bună˜és, bunăíri, bunăí˜, bunăít vb. IV.
25/17; Bun, ma fič©ór, tinir÷áţă, ărisí únă Tranz. şi intranz. Pap1 35; Pap2 62; Can1 193;
f÷átă. (Dar de! flăcău, tinereţe, se îndrăgosti de Cap 45, 48, 49; Dms. 1. A lovi; [despre cai] a
o fată.) AtaM 376/10. În formule de urare: Mă˜ da bice. Qe×, ca buníră cá×i×, [...] nu put÷á si ×a
bun! (L i t. Mai bine. = Să te ajute Dumnezeu!) júngă níţicari. (Ei, dacă dădură bice cailor, [...]
Pap M2 56/11; Bun şi spor la lúcru! (Cu bine nu putea să-i ajungă [din urmă] nimeni.) Cap2
şi spor la treabă!) Pap M2 56/5; Dómnu di 86/4. 2. A trage cu puşca, a împuşca; [despre
bun! (L i t. Dumnezeu cu bine! = Să te audă arme] a se descărca cu zgomot. Picuráru [...]
Dumnezeu!) Pap M2 55/30; Tot di bun! că la smăcní lu˜ răvól din br³n [...], bun÷áşti
(Numai bine!) Pap M2 55/30. únă ©áră. (Ciobanul [...], dacă îşi smulse
Di bun ma˜ bun. Foarte bine; foarte pistolul din brâu [...], trage o dată.) Cap2 94/9;
frumos. F÷áta di bun ma˜ bun ×i nărní pú×i×. Bun¨şti un tuféc. (O puşcă se descarcă cu
(Fata îngriji foarte bine păsările.) Cap2 38/34; zgomot.) Can T2 123/26; F¨tili cu niv¨stili
Fičóri× lă ăngrupáră din bun ma˜ bun, ca tátă. c£ntă şi cupiláşi× bo{˜és. (Fetele şi nevestele
(Fiii îl îngropară foarte frumos, ca tată.) Cap2
cântă şi tinerii trag cu puşca.) Can T2 105/13;
80/23; La anviţ£ si sfir¨scă cu căfálu di bun
La om a× viní pri nas şi bu©ní ăn sindúÖ.
ma˜ bun. (Îl învăţă să cânte foarte frumos cu
(Omul se supără şi trase cu puşca în cufăr.) DP
cavalul.) W 69/7; No˜ s-nă prişt¨tă di bun ma˜
57/13; Ắmă s-mi duc să-l vicnés luváču, si vínă
bun. (Pe noi o să ne întâmpine foarte frumos.)
z-vă bu{˜áscă. (Păi o să mă duc să-l chem pe
Can T2 106/8.
Et.: bun2. vânător, să vină să vă împuşte.) AtaM 349/22;
Ca láră si bu{˜áscă cu tuf÷ácu, ã [f÷áta]
bunáč, bunáčcă, pl. bunáč, bunáčÖí adj.
pugud÷á ma˜ mult di e˜. (Dacă începură să
Dms. Bun, cuminte. T³r fičór bunáč cári nu
tragă cu puşca, ea [fata] nimerea mai mult
va? (Cine nu vrea copii aşa de buni?) Dms s.v.
Et.: din bun2 + -áč. decât ei.) DP 198/13; Nă iş£ră níşti fur şi
bunár1, pl. bunáră şi bunári s.n. Pap1 35; căţáră să na bu˜áscă. (Ne ieşiră [înainte] nişte
Pap 61; Can1 193; Cap 49; Cerna A/717; Wild
2 hoţi şi începură să tragă [cu puşca] în noi.)
h. 281/1-7; Dms. Puţ, fântână. Tur¨şti únă Cap2 148/10; Am mirác si bu©nés ăn ţéla
mučcátă di cárni ăn bunár. (Aruncă un sindúÖu. (Am chef să trag cu puşca în acel
dumicat de carne în puţ.) Cap2 25/42; Pisăí cufăr.) DP 57/9; Buuínda. (Trăgând cu puşca.)
únă cárti şi-© lipí di bunár. (Scrise un bilet şi Pap1 35 s.v. buués. F i g. A ţâşni, a se repezi.
îl lipi de fântână.) Can T1 281/36; Si dúsi să bµ Un om, că la vizú, că ăn váli el căzú, că ăn
ápu di lă bunáru lu zméi×. (Se duse să bea apă ápă si bu©ní, la júnsi şi-˜ vicní. (Un om, dacă-l
de la fântâna zmeilor.) Can T1 281/35; A© scot văzu că el căzu în râu, că se repezi în apă, îl
la tre˜ bunári [niv¨sta], si nc×ínă la tre˜ ajunse şi-i strigă.) Cerna T.
♦ Dúpu ţi fuzí ×épurli, c³t ver bună˜á, nu ă© čăpní áră ţ÷a m÷ása cu burvá×ca, iş£ră [...]
cáţă loc. (L i t. După ce a fugit iepurele, trage bunéli, língur şi tot ţi trubu˜áşti. (Când atinse
cu puşca cât vrei, e fără folos. = Dacă ai pierdut din nou masa aceea cu mâtca, ieşiră [= apărură]
o ocazie, ea nu se mai întoarce.) Cap2 53/35. furculiţe, linguri şi tot ce trebuie.) DP 112/32;
Var.: bo{˜és, buă˜és (Cap 45), bu˜és (Cap Ă© anţáp bănéla ăn cárni. (Înfig furculiţa în
48), bunés, bu{és (Pap1 35, Can1 194), bu{˜és, carne.) ALR II s.n., 4, h. 1088/012; Déji× nu
bu{nés. şti˜á© ţi-˜ ţµ bunélă. (Bătrânii nu ştiau ce e
Et.: mac. buvnuva (buvne), bg. buhvam aceea furculiţă.) Dms s.v.
(buhna). Var.: bănélă, bun¨lă (Wild h. 423/7).
bunărğI˜ă, pl. bunărğI˜ s.m. Cap 49 s.v. Et.: mac., bg. bunela.
bunár; ALR II s.n., 3, h. 848/012; Dms. bun¨lă vezi bunélă.
Fântânar, meşter care face puţuri. bunés vezi bună˜és.
Var.: bunărğ£Ră (Dms), bunărğ£˜ (Cap 49 buní×ă s.f. Pap1 61; Can1 193; Cap 49 s.v.
s.v. bunár). bun; Dms. Bunătate; fericire.
Et.: mac., bg. bunarğija, tc. bunarci (Cap Et.: din bun+ -I × ă .
49 s.v. bunár). bunitáti vezi bunătáti.
bunărğ£˜ vezi bunărğí˜ă. bunlúc adj. invar. Dms. Cu grămada, din
bunărğ£˜ă vezi bunărğI˜ă. belşug. Pári bunlúc. (Bani cu grămada.) Dms
bunătáti, pl. bunăt£ţ s.f. Pap1 35; Pap2 s.v.; Smócfi bunlúc. (Smochine din belşug.)
61; Can1 193; Cap 49; Dms. Bunătate; faptă Dms s.v.
bună. Să í˜ă Íi© Sultán-Amíd [...], t£tă lúm÷a Et.: tc. bölük.
ţi a© proslăvít díntru bunitát÷a lu˜. (Să trăiască b©ólniţă vezi bólniţă.
Sultan Hamid [...], pe care toată lumea l-a b©ópcă vezi bópcă.
preamărit pentru bunătatea lui.) Pap M1 29/12; búră, pl. búri s.f. Pap2 61; Can1 193; Cap
A© bRu ămpirátu [ápu 0í˜ă] şi cunuscú 49; Wild h. 18/2; Dms. 1. Torent, val mare de
bunitáti. (O bău împăratul [apa vie] şi îi fu apă, viitură, puhoi. Viní únă búră di lă l³ ţéla
bine.) MP 26/28; Ampiratíţa MarIa f¨si fičorlácu. (Veni un val mare de apă şi-l luă pe
bunăt£ţ pri la sirumáş. (Împărăteasa Maria acel fecioraş.) DP 32/7; Sáldi búra lă lµ
făcu fapte bune pentru oamenii sărmani.) Pap [ágru], ámă tu cátă să nu í˜ă lắngă váli.
M2 143/2; C£ti st¨li pri ţer, c£ta bunit£ţ z-va (Numai viitura îl ia [ogorul], însă tu ai grijă să
da Dómnu! (Câte stele pe cer, atâtea bunătăţi nu fie lângă râu.) Can T1 263/7; Vizúră că
[= atâta bine] să vă dea Domnul!) Can T2 Sicníţa curá búră di s£nËi. (Văzură că [pe]
122/6; N©ă˜ v˜ăm un fič©ắr şi, cu cóta bunitóţ Sicníţa curgea puhoi de sânge.) DP 86/29;
la cătóm, şi-˜ mult gálbin. (Noi avem un fecior Búra di ©áltăr múlti víti nic£. (Viitura de
şi, deşi îl tratăm cu atâtea bunătăţi, e foarte alaltăieri a înecat multe vite.) Dms s.v.
palid.) MP 186/27; Slăgăí [...] di si 2. Baltă. Wild h. 18/2.
puclun˜ắscă la D©ắmnu di bunitóţli ţi ă× v˜÷a ♦ La l³ búra (L i t. L-a luat valul. = L-a
dat. (Se gândi [...] să se închine la Domnul ajuns nenorocirea.) Pap M2 63/33.
pentru bunătăţile pe care i le dăduse.) MP
Et.: mac., bg. bura.
146/18; P¨ştira ra amplínă di t¤áti bunit£ţli.
burắri vezi bur£ri.
(Peştera era plină de toate bunătăţile.) Cerna T.
Var.: bunitáti. burbúză, pl. burbúzi s.f. Cap 49; Dms.
Et.: lat. bonitas, -tatem. Nevăstuică.
bunélă, pl. bunéli s.f. Cap 49; ALR II s.n., Et. nec.; cf. bursúc, bărsóÍir.
4, h. 1088/012; Cerna A/811; Wild h. 423/7; burbučác, pl. burbučáţ s.m. ALR I, 1, h.
Dms. Furculiţă. Čac! cu bucuvá×ca şi iş£ră 48/013; Wild h. 181/3. 1. Rinichi. ALR I, 1, h.
[...] bunéli, língur şi di t¤áti lúcrili. (Poc! cu 48/013. 2. Ficat. Wild h. 181/3.
mâtca şi ieşiră [= apărură] [...] furculiţe, Et.: din búbric + -čác.
linguri şi de toate lucrurile.) Cap2 89/40; C³n burčlí˜ă vezi burğlí˜ă.
burdálnic, burdálnică, pl. burdálniţ, Et.: de la borğ.

burdálniţi adj. Dms. Zburdalnic. N¤-ári fičór burğilí˜ă vezi burğlí˜ă.
burdálniţ că t¤a×. (Nu există copii [mai] burğlí˜ă, pl. burğlí˜ s.m. şi adj. Pap2 59;
zburdalnici ca ai tăi.) Dms s.v. Cap 43 s.v. borğ; Cerna A/1835; Dms. Dator,
Et. nec. datornic; obligat. Mumúşu […] ă˜ burğilí˜ă să
bur÷áti, pl. buréţ s.m. Pap1 35; Pap2 61; dáră únă căm¨şă şi únă fáşă di píjă. (Naşul
Can1 193; Cap 49; Dms. Ciupercă, burete. […] e dator [= are ca îndatorire, îi revine,
Bur÷áti alb. (Ciupercă albă.) Dms s.v.; Bur÷áti conform obiceiului] să facă o cămaşă şi o faşă
bălós. (Ciupercă băloasă, cu gust plăcut.) Dms pentru prunc.) Pap M2 121/8; Ţéla tíniru cári
s.v.; Bur¨ţi× c£ńlor şi Buréţ di c£ńlor. (Bureţi să u l÷a ă˜ bruşlí˜ă să sfărşáscă tre˜ lúcri.
câineşti.) Pap1 35, Pap2 61, Cap 49, Dms; (Tânărul care o va lua e dator să ducă la
Bur÷áti dúlţi. (Ciupercă dulce.) Cap 49 s.v., îndeplinire trei lucruri.) DP 83/16; Bába ra
Dms s.v.; Bur÷áti lăptós. (Ciupercă lăptoasă.) burğlí˜ă la ămpirátu pri vir0í˜ă. (Baba era
Cap 49 s.v., Dms s.v.; Bur¨ţi× ©ó˜lor şi Buréţ datornică la împărat pentru impozite.) DP
di ©ó˜lor (Bureţii oilor, un fel de mânătărci 130/26; BorğlIRa di Rúndi si l÷a di să-ţ da?
necomestibile.) Pap1 35, Pap2 61, Cap 49, Dms (Datornicul de unde să ia ca sî-ţi dea?) Dma
s.v.; Bur÷áti pălós. (Burete care ustură.) Cap s.v.; Săm bruşlIRă şa si fac. (Sunt obligat să fac
49 s.v.; Bur÷áti puturós. (Burete puturos, cu aşa.) Dms s.v.
care se hrănesc insectele.) Dms s.v.; Bur÷áti ♦ La fúru toţ ă× im borğilí˜. (L i t. Hoţului
roş. (Ciupercă roşie.) Cap 49 s.v.; Dms s.v. îi suntem toţi datori. = Hoţul îşi revendică
Bur÷áti vínit. (Ciupercă albastră, comestibilă.) partea de la fiecare.) Pap M2 70/31.
Cap 49 s.v., Dms s.v., Buréţ zornéşt. (Specie Var.: borğilí˜ă, borğlí˜ă, borğlí© (Pap2
de ciuperci iuţi.) Cap 49 s.v., Dms s.v.; Bur÷áti 59), bruşlí˜ă, burčlí˜ă (DP 228); burğilí˜ă,
di árbur. (Burete de stejar.) Cap 49 s.v., Dms burşlí˜ă (Cap 43 s.v. borğ).
s.v.; Buréţ di călincóşi×. (Bureţi de culoarea Et.: mac., bg. borčlija (tc. borçlu).
rodiei.) Pap2 61, Cap 49 s.v., Dms. s.v.; burÍí˜ă, pl. bur0í˜i s.f. Can1 193; Cap 50;
Bur÷áti di cásă. (Burete de casă, specie de Dms. Şurub.
ciupercă întâlnită în locuri umede.) Cap 49 Et.: mac., bg. burgija (tc. burgu).
s.v., Dms s.v.; Bur÷áti di ˜áscă. (Burete de burÍíc, pl. burÍícur s.n. Pap2 61; Pap M2
iască; babiţă.) Pap2 61, Cap 49 s.v., Dms s.v.; 30/2; Dms. Obiect de ornament, din argint,
Bur÷áti di 0í˜i×. (Ciuperca celor vii, specie care se atârnă de tas.
comestibilă.) Pap2 61; Bur÷áti di lúji×. Et. nec.
(Ciuperca nebunilor, specie necomestibilă.) bur˜ắti vezi bur÷áti.
Pap2 61, Cap 49 s.v., Dms s.v.; Bur÷áti di nuc. buríc, pl. buríţi, buríţă şi burícur s.n.
(Burete de iască.) Cap 49 s.v., Dms s.v. Pap1 35; Pap2 61; Can1 193; Cap 50; ALR II,
Bur÷áti di zímniţă. (Burete de iarnă; specie de 1, h. 116/012; ALDM I, h. 241/1, 7, h. 258/1–6;
ciupercă întâlnită în locuri umede.) Cap 49
Dms. 1. Buric. Múma-sa rúpi un nădavác di la
s.v., Dms s.v.
cusíţă şi cu ˜el la l÷ágă m¤áşa burícu lu mícu.
♦ Buréţ ăn tórbă. (L i t. Bureţi în traistă.
= Nicio scofală.) Cap 49 s.v. (Mamă-sa rupe un smoc din cosiţă şi cu el
Var.: bur¨tă (Wild h. 87/4), bur˜ắti (Kats moaşa leagă buricul pruncului.) Pap M2
91/22). 117/13; S¨ţira cu cári ă× lă tá×ă burícu ×-u pun
Et.: lat *boletis (= boletus). lắngă píja. (Secera cu care îi taie buricul i-o
buré© vezi buaré. pun lângă prunc.) Can T2 116/16. 2. Stomac,
bur¨tă vezi bur¨ti. pântece, abdomen; organe interne. Burícu mi
burğés, burğ£ri, burğ£˜, burğ£t vb. IV. nv÷áşti ca şárpi. (L i t. Mi se încolăceşte
stomacul [de durere] ca şarpele. = Am crampe
Intranz. A datora. Să-â da˜ un irmil£c că c£ta
ăń burğáş. (Să-mi dai un irmilic, că atâta îmi la stomac.) ALR II, 1, h. 116/012; Mu×ár÷a ţe
datorezi.) DP 154/28. putn¨şti trubu˜áşti să í˜ă m¤áşă şi mult curátă
[f³r bărbát] şi la putníri să í˜ă ma˜ tot pri gol 84/7. Ăń ţi rúpi din buríc. A-l lăsa inima (să
buríc. (Femeia care descântă trebuie să fie facă sau să dea ceva.) ispiţi× pri únă filí˜ă di
bătrână şi foarte curată [fără bărbat] şi la p£ñi ănţápă cắti un mitilíc […], cári c³t lă ţi
descântat să fie de tot pe burta goală rúpi din buríc. (Oaspeţii, într-o felie de pâine,
[= nemâncată].) Pap M2 104/32. F i g. Inimă; înfig câte un bănuţ […], care cât îl lăsa inima.)
minte, gând; suflet. La Dómnu s-na rug£m, Can T2 118/22. Mi dun la buríc. A i se
soţ, cu curát buríc. (La Domnul să ne rugăm, strânge inima (de grijă, de teamă). Sălúna mult
prieteni, cu gând curat.) Pap M1 29/6; Iel si dunó lă buríc, că nu vr˜÷a cu ˜ăl si d©ármă.
burícu ţir÷á si la v÷ádă. (El mintea voia să î-o (Sălúnei mult i se strânse inima, căci nu voia
vadă.) Cap2 60/28; I mult čurbuğóã şi cu bun să doarmă cu el.) MP 76/11. Mi bat la buríc.
buríc. (E foarte bogat şi cu inimă bună.) MP A se întrista. Ămpirátu cu tr˜ă˜ f˜ắti z-bătú
250/13; Io ţer únă niv÷ástă cum ă˜ me© buríc, mult la buríc. (Împăratul cu trei fete mult se
tári si íˆ˜ă. (Eu vreau o nevastă cum e inima întristă.) MP 64/13. Ăń ă˜ burícu ăn ga˜lé. A
mea, aşa să fie.) Cap2 97/39; Si zăbucur£ din fi trist, (întristat), a fi abătut. Să viníţ să-× fáţiţ
tot burícu si á˜bă un tári zíniri. (Se bucură din Öéfu lu ămpirátu că mult ×-ă˜ burícu ăn ga˜lé.
tot sufletul să aibă un asemenea ginere.) DP (Să veniţi să-l înveseliţi pe împărat, că e foarte
58/17; Iel ă˜ blăstimát s-nu m¤áră níţic³n şi să întristat.) Pap M2 144/12. Ăń ţi nigr÷áşti
nu í˜ă ˆrăslăbít la burIc. (El e blestemat să nu burícu. A se întrista, a fi cătrănit. Ămpirátu,
moară niciodată şi să nu fie liniştit la suflet c³n uz£ că ămpirătíţa rudI un căţ£l şi únă
[= să nu aibă sufletul liniştit].) DP 89/24; Tát-su máţă, mult ă× si nigrI burícu. (Împăratul, când
la priştit£ cu t©ăt burícu. (Tată-su îl întâmpină auzi că împărăteasa a născut un căţel şi o
cu toată inima.) MP 70/28; Díntru că-ş did¨si pisică, mult se întristă.) Pap M2 143/20. Ăń ţi
láfu, di ţ÷a a× la d¨di din tot burícu. (Pentru lip÷áşti di buríc. A îndrăgi (pe cineva). Príma
că-şi dăduse cuvântul, de aceea li-i dădu din ©áră c³n [fič¡ru] ă× dúsi căvéã lă împirátu,
tot sufletul.) Pap M2 167/5; Cráli Márca, cu ă× ţi lipí di buríc. (De prima dată când [băiatul]
m£nca ăn buríc, ţivá nu ziţ÷á, ra pirdút víÖim. îi aduse împăratului cafeaua, el îl îndrăgi [pe
(Cráli Márca, cu durere în suflet, nu zicea băiat].) DP 102/1. Ăń cádi la buríc. A îndrăgi
nimic, era pierdut de tot.) DP 83/35; Qel nu (pe cineva), a-i cădea cu tronc. Ă× căzú la
putú să-ş ţ£nă fócu pri buríc şi la sp¦si tot. (El buríc lă f÷átă că ţísta fičóru ra şi mult úbăv. (Îi
nu putu să-şi ţină focul [= taina, durerea] în căzu cu tronc fetei, căci acest fecior era şi
suflet şi le spuse tot.) Pap M2 163/7; Ḱinisíră foarte frumos.) DP 115/29. Ăń va burícu. A
cu tot burícu cútru C\sovopole să si bátă. vrea, a pofti. Cum să-ţ [lă] laş ţísta rat, cu
(Porniră cu mult curaj spre C\sovopole ca să t¤áti niv÷ástili lắngă tíni, ti cu×ţ cu cári ţer, ti
se lupte.) DP 86/23. búcur cum ăţ va burícu. (Cum să laşi [= să
Pun mirác la buríc. A-i veni poftă (să părăseşti] tihna asta, cu toate nevestele lângă
facă ceva), a dori cu ardoare. Pusi miráÖi la tine, te culci cu care vrei, te bucuri cum
buríc si z-dúcă la DómnuluR Grop. (Îşi puse cu pofteşti.) DP 125/23. Ăń ţ¨ri burícu. A vrea, a
ardoare în minte să se ducă la Mormântul pofti. >a să rud¨scă un í× şa cum aţ ţ¨ri
Domnului.) W 69/3. Ăń fnzi burícu. A-i pieri burícu. (Ea va naşte un fiu aşa cum pofteşti
curajul. Pap M2 63/35; C³n vizúră şuşlíc lă [= îţi doreşte inima].) Pap M1 143/10; Ăń árdi
fuzí burícu. (Când văzură, pe dată le fugi [= le burícu. A-i fi sete. Flo un trap cu n˜ăc ápu, că
pieri] curajul.) DP 64/17. Ăń víni burícu. A-i ă˜ ard˜÷á mult burícu. (Dădu de un pârâu cu
veni inima la loc, a se linişti. Cráli Márca, puţină apă, că îi era foarte sete.) MP 118/6.
făÖíru, di ˜úndi ra că pupărít, l³ să-× vínă ♦ Ămbár ă˜ la buríc. (L i t. E generos la
burícu şi li ărdic£ m£ńli cútru ţer. (Crali inimă. = Are inimă largă, e darnic.) Cap2
Márca, sărmanul, de unde era ca opărit 217/39; C£ti ári ăn buríc. (L i t. Câte are în
[= descurajat, deprimat], începu să-i vină minte. = E inteligent şi şiret.) Cap2 169/3; Ăń
inima la loc şi ridică mâinile spre cer.) DP iş£ di la buríc. (L i t. Mi-a ieşit din suflet = A
pierdut afecţiunea mea.) Cap2 169/1; Cu bur£ri s.f. Can1 193; Cap 50 s.v. bur£s.
drácu-n buríc ámnă. (L i t. Umblă cu dracul în Luptă. Únăş˜ună cá×i× si p×usníră lă burăr÷a.
gând. = Are intenţii rele.) Cap2 168/45; Nu-× (De îndată caii se repeziră în luptă.) Cap2
tă×"˜ burícu. (L i t. Nu i-am tăiat buricul. 129/9.
= Nu-l cunosc.) Cap2 169/5; Că di buríc căţát. Var.: burắri.
(L i t. Ca de buric atârnat. = E foarte slab.) Et.: vezi bur£s.
Cap2 169/9; [Ă˜] burícu pimíntului. (L i t. [E] bur£s, bur£ri, bur£˜, bur£t vb. IV. Refl.
buricul pământului. = [E] centrul universului.) Pap1 35; Pap2 61; Can1 193; Cap 50; Dms. A
Can1 193 s.v. se bate, a se lupta. Fláră ăn drum níşti fičór ţe
Et.: lat. *umbulicus (= umbilicus). să bur"©. (Întâlniră pe drum nişte băieţi care se
buricós, buric£să, pl. buricóş, buric£si băteau.) Pap M2 153/4; Pórcu cu răslánu si
adj. Can1 193; Cap 50; Dms. Curajos, burá© t¤"tă zú©a. (Porcul cu leul se luptau
îndrăzneţ. Trim÷ásiră un fur moş, ma˜ buricós, toată ziua.) Cap2 73/28; Ca si bur£ră, bur£ră,
să v÷ádă ţi-˜ pri cóla. (Trimiseră un hoţ bătrân, căzú la Cára-aráp cal. (Dacă se luptară ce se
mai îndrăzneţ, să vadă ce-i pe acolo. [= cum luptară, căzu calul lui Cára-aráp.) Cap2
stau lucrurile].) DP 64/2; G’úpţi× buricóş. 129/13; Qel si f÷ási un răslán, si bur£ră cu
(Ţiaganii curajoşi.) Cap2 93/30; G’upc buricós pórcu t¤átă zú©a. (El se făcu leu şi se luptă cu
n¤-am vizút. (N-am văzut ţigan curajos.) Dms s.v. porcul toată ziua.) Cap2 73/22; La júnsi şi si
căţáră si buráscă cu cálu lu fičóru. (Îl ajunse
Et.: din burIc + -\s.
[din urmă] şi începu să se lupte cu calul
burnés, burníri, burní˜, burnít vb. IV.
feciorului.) Cap2 129/28.
Intranz. Pap2 61; Can1 187, 193; Cap 34, 50;
Et.: mac. bori, bg. borja.
Dms. A o lua la fugă, a se urni; a se năpusti, a
Bursác n.pr. Pap M2 173/16; Cap 50.
năvăli. L÷á-×a şi ţíşta măgári, di ca s-ti duţ la Nume de loc în N£nti.
©o˜, ca si bărn÷áscă ©ó˜li, si ×a triméţ únu pri Et.: vezi burs¦c.
la ţ÷a párti, lántu pri la lánta, ca si li t¤árnă. bursúc, pl. bursúţ s.m. Pap2 60; Can1 193;
(Ia-i şi pe măgarii ăştia, când o să te duci la oi, Cap 50; Dms. Bursuc.
[şi] dacă oile o s-o ia la fugă, să-i trimiţi pe Et.: tc. borsuk (bg. borsuk, bursuk).
unul de acea parte, pe celălalt de cealaltă parte, burşlí˜ă vezi burğlí˜ă.
ca să le aducă înapoi.) Cap2 102/33; Défu si bur¦n s.m. Can1 193; Cap 50; Dms. Deal.
burní si si upn÷áscă, ma nu putú si ˜ásă. (Défu Et.: bg. burun ‘deal, movilă’ (< tc. burun
se urni să se opintească, dar nu putu să iasă.) ‘nas’).
Cap2 97/20; C³n burníră din cutár [©ó˜li], únă Burúnu-di-várniţă n.pr. Pap M2 173/18;
nu rămási. (Când [oile] o luară la fugă din Cap 50 s.v. burún. Nume de loc în Úmă.
ţarc, una nu rămase.) Dms s.v. cutár; C³n si Et.: bur¦n + di + várniţă.
burníră ţóglăvi× – s-la mănáncă di 0i©! (Când burút vezi bărnút.
se năpustiră balaurii – să-l mănânce de viu!) buruvá˜că vezi buruvá×că.
Pap M2 153/37; Fičóri× burníră să dúnă buruvá×că, pl. buruv£×ţ s.f. Pap1 35; Pap2
căst£ńă. (Copiii năvăliră să adune castane.) 61; Can1 193; Cap 50; Dms. Lingură mare,
Dms s.v.; Burní pri no˜. (Se năpusti asupra polonic. Ţe× fraţ v÷a© únă buruvá×că, únă
noastră.) Dms s.v. ză0í˜ă di păpúţă ş-un ărşín di pắnËă. (Fraţii
Et.: mac. brkne, bg. brăkna. aveau o lingură mare, o pereche de ghete şi un
burIRă, pl. burIR s.f. Dms. Trompetă, cot de pânză.) Cap2 110/6; A© čăpní m÷ása cu
goarnă. BurIRa di dip"rti si ndi. (Goarna se buruvá˜ca şi iş£ră scándi. (Atinse masa cu
aude de departe.) Dms s.v. P. e x t. Năvală, polonicul şi apărură scaune.) DP 112/29.
invazie. BurIRa turţ÷"scă pri ©a tric¦. (Invazia Var.: buruvá˜că, burvá×că (Cap 50 s.v.;
turcească a trecut pe aici.) Dms s.v. DP 112/32).
Et.: mac. burija (tc. boru). Et.: mac. boravalka.
buruvés vezi burvés. a căuta (cu atenţie). Mára, mult ă© burvéş

burvá×că vezi buruvá×că. ugníşt¦! (Măi, mult [mai] răscoleşti vatra!)
burvés, burvíri, burví˜, burvít vb. IV. Can T1 274/5; Si dus¨siră prin ud£˜, buruvíră
Tranz. şi refl. Pap1 35; Pap2 61; Can1 193; Cap că buruvíră, ă© fláră [f¨ta] cóla. (Se duseră
50; ALR II s.n., 4, h. 1047/012; ALR II s.n., prin odăi, răscoliră ce răscoliră, o găsiră
5, h. 1272/012; Cerna A/1419; Cerna A/2046; [pe fată] acolo.) Pap M2 156/18; Căţ£ s-o
Dms. 1. A mesteca, a (se) amesteca; a se burv¨scă la per; c³n u burv¨ la per, ş£rpi si
asocia. Grăbá×ca mári cári buruvéş ăn căzán. dunáră pri dinzúr di f¦ta. (Începu s-o caute în
(Polonicul cu care mesteci în cazan.) ALR II păr; când o căuta în păr, şerpii se adunară în
s.n., 4, h. 1047/012; Lă burví˜ bóbu s-nu si jurul fetei.) Cerna T. 3. A răsfoi. Burvés únă
zăvăráscă. (Am mestecat fasolea să nu se cárti vlăş÷áscă. (Răsfoiesc o carte românească.)
afume.) Dms s.v.; Ţi ˜árbi ăn ţísta căzán şi cóţi Dms s.v. 4. (Despre vreme) A se schimba. Si
la buruvíţ pri úrdini sfáca? (Ce fierbe în burv¨şti văc£tu. (Se schimbă vremea.) Dms s.v.
cazanul acesta şi de ce îl mestecaţi pe rând Var.: buruvés.
fiecare?) MP 62/23; Buruv÷á-×a córţ×i! Et.: mac. boravi, bg. boravja.
(Amestecă-le cărţile de joc!) ALR II s.n., 5, h. burvíndara vezi burvíndăra.
1272/012; L'úspili să li burvéş cu fărínă şi să-× burvíndăra adv. Cap 50 s.v. burvés.
li da˜ la ˜ápă. (Solzii să-i amesteci cu făină şi Amestecând. Turím burvíndăra. (Turnăm
să i-i dai iepei.) DP 34/14; L-amp×\ un crundIr amestecând). Cap 50 s.v. burvés.
di riÖí˜ă cu picm˜ắs buruvítă di s-í˜ă dúlţi. (Le Var.: burvíndara.
umplu un clondir de rachiu amestecat cu must Et.: vezi burvés.
ca să fie dulce.) MP 252/26; Gr³n burvít. burviníţă, pl. burviníţur şi burviníţă s.f.
(Grâu amestecat, prin care creşte secară.) Dms. Încurcătură; neînţelegere, conflict. Nu-ń
Cerna A/2046; Ram burvít cu un urtác, cu trubă˜és t³r burviníţur. (Nu-mi trebuie
úrdini li păşt÷ám ©ó˜li. (Eram asociat cu un asemenea încurcături.) Dms s.v.; Şi pri lă no˜
tovarăş, păşteam oile cu rândul.) AtaM 392/4; ra burviníţă un văc£t. (Şi pe la noi, cândva, au
Póã insánlu lă si mărítă di Gríva, si l÷a fost neînţelegeri.) Dms s.v.; Túrcu cu gắrcu ă©
măÖidónÖi […], şíţi-© burvíra t¤átă límba burviníţă. (Turcii au conflicte cu grecii.) Dms
n¤ástră. (Apoi oamenii au început să se s.v.
căsătorească cu cei din Gríva, să ia Et.: din *burvInă (cf. mac., bg. boravenje)
macedonence slave […], aşa amestecară toată + -íţă .
limba noastră.) AtaM 366/25; Am únă buţ÷á©ă burvitúră, pl. burvitúr s.f. Cap 50 s.v.
plínă cu vin şi cu raÖí˜ă, áma nu si burvés. burvés; Dms. Neînţelegere; încurcătură. Din
(Am un butoiaş plin cu vin şi cu rachiu, dar nu ţ÷ástă burvitúră vem […] zi˜án. (Din această
se amestecă. [Ghicitoare: Oul].) Cap2 162/18; neînţelegere avem […] pagubă.) Cap 50 s.v.
No˜ c³n ram fič©ór, ×ă păştém b©ói× şi nă burvés.
burv¨m cu brăslăvéţi×. (Noi, când eram copii, Et.: din burvés + -itúră.
păşteam oile şi ne amestecam cu cei din busi˜óc vezi busi×úc.
Biríslăv.) AtaM 398/12; La d˜ắdara drum şi z- busí×oc vezi busi×úc.
buruvíra t©ắtili bi˜úţăli ăn un l©ăc. (Le dădură busi×úc s.m. Pap1 35; Pap2 61; Can1 193;
drumul şi se amestecară toate turmele la un Cap 51; Dms. Busuioc. L¦ un bărdác […], la
loc.) MP 50/30; Nu-˜ bun s-ti burvéş ăn amp×ă di pr¤áspătă ápu şi la stúpă, ácu-˜ v¨ră,
Dómnulu˜ lúcru. (Nu e bine să te amesteci în cu únă Öítcă v¨rdi, áră ácu-˜ ˜árnă, cu un
lucrarea Domnului.) Cap2 102/37. F i g. A se busu×úc uscát. (Ia un urcior […], îl umple cu
amesteca în vorbă. Ţ÷ástă tărčá că-˜ úbăvă, di apă proaspătă şi îl astupă, dacă e vară, cu un
ţ÷á si ănmăričăví şi burví ăn laf. (Aceasta bucheţel verde, iar dacă-i iarnă, cu un busuioc
considera că e frumoasă, de aceea se semeţi şi uscat.) Pap M2 117/40; F¨tili l¦© cắti un
se amestecă în vorbă.) DP 57/25. 2. A răscoli; busí×uc di sfáca om din cásă. (Fetele iau câte
un [fir de] busuioc pentru fiecare om din casă.) Et.: tc. but (mac., bg. but).
Can T2 106/32; Ţéla ©om curú˜ busí×uc ă˜ butár, pl. butár s.m. Pap1 35; Pap2 61;
ămpuvinít cur£n si m£ră. (Omul al cărui Cap 51 s.v. buti2. Dogar.
busuioc e veştejit, curând o să moară.) Can T2 Et.: din búti + -ár.
106/33. Pópa da cu bá×ca di busi˜óc. (Popa dă bútără vezi bútură.
[= stropeşte] cu bucheţelul de busuioc.) Cap 32 butărníc vezi buturníc2.
s.v. bá×că. butélnic vezi buturníc2.
Var.: busi˜óc, busi×óc, busu×úc. buterníc vezi buturníc2.
Et.: mac., bg. bosiljok. búti, pl. buţ s.f. Pap1 35; Pap2 61; Can1
busmán vezi buţmán. 194; Cap 51; ALR II, s.n., 1, h. 245/012; Dms.
busnés vezi buţă˜és. Bute, butoi. La ăncurunári si sc¤átiţ ˜érurli di
bustán1, pl. bustáń s.m. Cap 51; Dms. pri búti. (La cununie să scoateţi cercurile de
Pepene verde. Si dar únă báfčă ăn un drum, fier de pe butoi.) Cap2 76/10; Cótiva buţ di ápu
˜úndi, i zú©ă, si tr÷ácă ©om şi si puń bustań ăn […] li púsi pri un c©ărb. (Câteva butoaie de
ã. (Să faci o grădină pe un drum, [pe] unde în apă […] le puse pe un corb.) Cap2 121/38;
fiecare zi o să treacă om [= oameni], şi să Búţli ra© distupáti şi vínu curá că din búcă.
cultivi pepeni verzi în ea.) Cap2 99/28; Ácu poţ (Butoaiele erau destupate şi vinul curgea ca
s-ti duţ s˜-a© l÷a˜ un bustán, că di ţel bustán din scocul morii.) DP 87/13.
tr÷áţi m÷a luşutí˜ă. (Dacă poţi, du-te să iei un Et.: lat. buttis.
pepene verde, căci cu acel pepene trece boala butíčcă, pl. butíčÖi s.f. Can1 194; Cap 51
mea.) Cap2 143/17. s.v. búti2. Butoiaş, putinică.
Et.: tc. bostan. Var.: bútičcă (Can1 194).
bustán2, pl. bustáni s.n. Cap 51; Cerna Et.: din b¦ti + -ič(că).
A/1139; Dms. Pepenărie. La sc©ási ăn un bútičcă vezi butíčcă.
bustán cu ×ubiníţă. (Îl scoase [= duse] la o butijúni vezi bătijúni.
pepenărie cu pepeni verzi.) MP 154/19. bútim, pl. bútimi s.n. Pap1 35; Pap2 61;
Et.: tc. bostan (mac., bg. bostan). Can1 194; Cap 51 s.v. b¦ti2; Cerna A/851,
busu×úc vezi busi×úc. 2354; Dms. 1. Putină, butoi. Lámńa bi˜ú un
busumárc vezi băsămác. bútim plin cu mătiníţă. (Balaurul bău o putină
buş, pl. buşă, búşi şi búşur s.n. Pap1 35; mare plină cu lapte bătut.) Cap 51 s.v.;
Pap 61; Can1 193; Cap 51; Cerna A/332; Wild
2
2. Putinei. Ăn bútin si bat mătiníţăli. (În putinei
h. 168/1-7; ALDM I, h. 275/1-7; Dms. Pumn.
se bate laptele [bătut].) Cap 51 s.v.. b¦ti2.
Únu din ˜e× zăcáţă să da cu búşu. (Unul dintre
Var.: butím (Pap1 35; Pap2 61), bútin
ei începe să dea cu pumnul.) Can T1 271/27; Li
(Pap2 61; Cap 51 s.v. búti2).
pun búşili ăn úrdini, únă dúpu lántili. (Pumnii
Et.: bg. butim (BER I 92), mac. butin.
îi aşază pe rând, unul după celălalt.) Can T1
butím vezi bútim.
271/26; Con s-tr˜ăţ pri lắngă ˜ăl, si-˜ da˜ un
buş ăn cap. (Când o să treci pe lângă el, să-i b¦tin vezi bútim.
dai un pumn în cap.) MP 30/23; Lă bútină vezi pútină.
zdrumináră cu búşili. (Îl zdrobiră cu pumnii.) butirisés, butirisíri, butirisí˜, butirisít vb.
Dms s.v.; Lántu fičór, căn a© dăd÷á búşlu tru IV. Tranz. Pap1 35; Can1 194; Dms. A
pimínt, cásă di h'er si dărá. (Celălalt fecior, împinge, a îmbrânci. C³n si zăd£rmă, s-lă
când izbeau cu pumnul în pământ, casă de fier butrisím şi s-lă nic£m. (Când o să adoarmă o
se făcea.) Cap2 111/25. să-l împingem [în apă] şi o să-l înecăm.) DP
Et.: cf. alb. mbush, bush (Saramandu, 44/11; IzmiÖáru ă© butrisí popădíã ăn ápu.
SCL, XXXVIII, 1987, p.126 ş.u.) (Sluga o îmbrânci pe preoteasă în apă.) DP
but1 vezi bod. 44/15.
but2 pl. bútur s.n. Wild h. 173/7; ALDM Var.: butirnisés (Dms s.v.), butrisés.
I, h. 339/7. But de carne, halcă de carne; şold. Et.: mac. buturisa, bg. butorjasam.
butírnic vezi buturníc2. buţ÷á©ă, pl. buţé× şi buţ÷áli. s.f. Pap1 35;
butirníc vezi buturníc1. Pap 62; Can1 194; Cap 51; Cerna A/1203,
2
butirnisés vezi butirisés. Supl; Wild h. 372/2, 5, 6; Dms. Butoiaş. Lă

butişníc vezi buturníc2. cálcă pri pičór júnili c³n ×ă dinjúră dinjúr di
butrisés vezi butirisés. buţ÷á©ă. (Îl calcă pe picior pe mire când îi pun
bútur, pl. bútur s.m. Pap1 35; Pap2 61; să dea ocol butoiaşului.) Can T2 102/8; F÷áta
Dms. Bubă rea. […] si scúnsi ăn únă buţ÷á©ă şi-ş la púsi
♦ Ič nu ×-u búturu! (L i t. Deloc nu-l prinde căpácu disúpră. (Fata […] se ascunse într-un
buba rea! = N-are nici pe dracu’!) Dms s.v.; butoiaş şi-şi puse capacul deasupra.) DP
Búturu s-la scoţ! (Ieşi-ţi-ar buba rea!) Pap1 35 s.v. 196/15; [Ăń] am únă buţ÷á©ă plínă cu vin şi
Et.: cf. bg. butora (butor). cu răÖí˜ă. (Am un butoiaş plin cu vin şi cu
buturáÖ, pl. buturáÖ s.m. Pap1 35; Pap2 rachiu. [Ghicitoare: Oul].) Cap2 162/16.
62; Can1 194; Cap 52. s.v. bútură. Furuncul. Var.: bučá©ă (Wild h. 372/6).
Răslăníţa v÷a un buturáÖ şi buturáÖu fu Et.: din b¦ti + -÷á©ă.
ănţăpát di cuţ£t şi cur£n si răzlăbí. (Leoaica buţilúşcă, pl. buţilúşÖi s.f. Pap1 35; Pap2
avea un furuncul şi furunculul fu înţepat de 62; Can1 194; Cap 51 s.v. búti; Cerna A/1203;
cuţit şi curând cedă.) Cap2 74/39; Ă© pugudí Dms. Butoiaş.
ăn răbét ˜úndi răslánca v÷a un buturáÖ. (O Et.: din buţ÷áli (pl. lui buţ÷á©ă) + -¦şcă.
nimeri în spinare unde leoaica avea un buţmán, pl. buţmáń s.m. Pap1 35; Pap2
furuncul.) DP 106/35. 62; Can1 194; Cap 51; Cerna A/2141; Wild h.
Et.: bg. butorak. 64/6; Dms. Ciorchine de struguri. C³n si
bútură s.f. Pap2 61; Can1 194; Cap 52. (La sculáră, la fláră d÷ádu cu únă tipsí˜ă plínă di
cai şi vite) Răpciugă. buţmáń. (Când se sculară, îl găsiră pe bătrân
♦ Ţe ţ-ă˜? bútură? (L i t. Ce ţi-e [= ce ai]? cu o tipsie plină de ciorchini de struguri.) Cap2
răpciugă? = Ce tot mârâi [= fornăi]?) Pap M2 98/17; ya sa buţmáń ma˜ măčcáţ şi ma˜ copţ.
63/36; Nu ×-ă˜ bútură. (N-are nimic, n-are nici (Aici sunt ciorchini de struguri mai mari şi mai
pe dracul) Pap M2 63/38. copţi.) DP 53/10; Măncá˜ do˜ buţmáń di ú©ă.
Var.: bútără (Can1 194). (Am mâncat doi ciorchini de struguri.) Cap 51
Et.: mac., bg. butur. s.v.
buturníc1 s.m. Cap 52 s.v. bútură. (La cai Var.: busmán (Cerna T).
şi vite) Răpciugă. Et.: cf. bg. buca (Can1 194).
Var.: butirníc (Cap 52 s.v. bútură). buţnés, buţn–ri, buţn–˜, buţn–t vb. IV.
Et.: din bútură + -níc. Tranz. Pap2 62; Can1 194; Cap 51; Dms. 1. A
buturníc2 , pl. buturníţ şi buturnícur înţepa, a înfige, a împunge. Únă str÷ác×ă că
s.m.şi n. Can1 194; Cap 52. Ghiont, brânci. viní, di ca u buţní ţ÷a vácă, t¤átă zú©a lăgắ
Da© un buturníc. A da brânci. Vămpíru, dúpu ã. (Dacă veni o streche, de o înţepă pe
că-× d÷ádi un butirníc la úşa, a© fr£nsi şi ntr£ vacă, toată ziua alergă după ea.) Cap2 114/6; Qa
ăn m¤áră. (Vampirul, când îi dădu brânci uşii, ă× ra picáti di fičór şi nu la buţn÷á cu ácu. (Ei
o sparse şi intră în moară.) DP 140/30. Pun un îi era milă de băiat şi nu-l înţepa cu acul.) Cap2
buturníc. A da brânci. Ca si dúsi el di-× púsi 65/19; A© láră ţápa, cum ra ársă, şi u buţníra
un butirníc la p¤ártă, ţ÷ápÖi si f÷ási p¤árta. an sac. (Luară frigarea, cum era încinsă, şi o
(Când se duse el de-i dădu brânci porţii, aşchii înfipseră în sac.) MP 102/18; Cu sam
se făcu poarta.) Cap2 62/33. zădurmít, tu s-mi buţnéş s-mi diştét õ. (Dacă
Var.: butărníc (Can1 194), butélnic sunt adormit, tu să mă împungi, ca eu să mă
(Cerna T), buterníc (Can1 194), butírnic trezesc.) Cap2 65/13. F i g. A înţepa (prin
(Cerna T), butişníc (Cap 51). vorbe), a ofensa. Lă buţní˜ pri dinălát. (Îl
Et.: din butirisés + -níc. înţepai [= îl ofensai] pe ocolite.) Dms s.v. 2. A
buţă˜és vezi buţnés. spinteca. La buţní rápu şi la trăntí la primínt.
(Îl spintecă pe arap şi-l trânti la pământ.) Pap Et.: tc. bozdoğan (mac. bozdogan, bg.
M2/34; Cumíţi× ×a tălč£ră tre˜×, ×a buţăíră toţ. bozdugan).
(I-au omorât pe toţi cei trei hoţi, îi spintecară buz÷á˜ vezi buzél.
pe toţi.) Cerna/T. 3. A da pinteni (calului). buz÷á× vezi buzél.
Var.: busnés (Can1 193; Cap 51; Dms.), buzé˜ vezi buzél.
buţă˜és. buzél, pl. buze× şi buzé˜ s.m., buz¨×ă s.n.
Et.: mac. bucne, bg. bucna. Can1 194; Cap 43 s.v. boz, ALR II s.n., 3, h.
bu©čác, pl. bu©čáţ s.m. Dms. Bouleţ. F i g. 639/012; Dms. Soc; floare de soc. Únă sirácă
Dobitoc, prostănac. Că vrin bu©čác si f¨tă ă© ănşáră din-zur-ăn-z¦r cu frúnËi di
puriv÷áşti. (Se împleticeşte ca un prostănac.) buz¨×. (Pe o fată orfană o împodobesc de jur
Dms s.v. împrejur cu frunze de soc.) Can T1 269/22;
Et.: din bo{ + -čác. Púnim şi tre˜ buzé˜ ăn tre˜ lócur. (Punem şi trei
bu{és vezi bună˜és. flori de soc în trei locuri.) Can T1 115/2; Téga
bu{˜és vezi bună˜és. s-dúsi la báhče di váli […] sum [sic: sub]
bu{nés vezi bună˜és.
buzélu mári. (Téga se duse în grădina din vale
bu©vínă s.f. Dms. Carne de vită. Ári un an
[…] sub socul [cel] mare.) Cap2 20/15; Píscă
di c³n nu mănc¤á˜ bu©vínă. (Este un an de
di buzé×. (Fluier de soc.) Dms s.v.; Buzé˜ di
când nu am mâncat carne de vită.) Dms s.v.
minútu. (Floare măruntă de soc.) ALR II, s.n.,
Et.: de la bo{ (după guvidínă).
búză, pl. búzi s.f. Pap1 35; Pap2 62; Can1 3, h. 639/012; Din buzé× dăr£m p×uşcáčă. (Din
194; Cap 52; Wild h. 157/3, 7; ALDM I, h. [lemn de] soc facem puşcoace.) Dms s.v.;
196/1, 7, h. 198/1-7; Dms. Buză. Buz˜ắl nalt. (Soc înalt.) Kats 90/34.
Ánflum búzili. A se bosumfla. Ţi li ănfláş Var.: buz÷á˜ (Cap 52 s.v. buz÷á×), buz÷á×
búzili? (De ce te-ai bosumflat?) Can1 194 s.v. (Cap 52), buzé˜ (Can1 194), buzé× (Dms),
Var.: búËă (Wild h. 157/3, 7). buz¨× (Can1 194), buz˜bl.
Et.: cf. alb. buz;. Et.: mac. bozel (cf. şi bg. băzel, băzej BER
buzăğí˜ă, pl. buzăğí˜ s.m. Can1 194; Cap I 97).
52 s.v. b\ză; Dms. Bragagiu. buzé˜ vezi buzél.
Var.: buzăğó˜ă (Cap 52 s.v. búză), buzé× vezi buzél.
buzăğ£˜ă (Dms.) buz¨× vezi buzél.
Et.: mac., bg. bozağija (tc. bozaci). buz˜ắl vezi buzél.
buzăğó˜ă vezi buzăğí˜ă. buzmunéz, buzmunári, buzmuná˜,
buzăğ£˜ă vezi buzăğí˜ă. buzmunát vb. I. Refl. Cap 52. A se supăra; a
buzdugán, pl. buzdugáni s.n. Cap 52; se înfuria. Qeş bun să nu ti buzmunéz. (Fii bun
Dms. Buzdugan. Fič©ắru, cu buzdugánu, con şi nu te supăra.) Cap 52 s.v.
la scut÷á cápu lámńa, a× trási únă prísti cap. Et.: mac. besnee.
(Feciorul, cu buzduganul, când balaurul scotea buz£s, buz£ri, buz£˜, buz£t vb. IV. Refl.
capul, îi trase una peste cap.) Cap2 119/46; La
Pap2 62; Can1 194; Cap 52 s.v. búză; Dms. A
lo cálu, lo şi calóčca şi buzdugánu şi z-dúsi.
se bosumfla. F i g. A se umfla în pene, a se
(Luă calul, luă şi paloşul şi buzduganul şi se
îngâmfa. Ţe ti buz£ş şa? (De ce te-ai umflat
duse.) MP 14/9; Fičóru […] aş dăró un
aşa în pene?) Pap M2 63/39.
buzdugán. (Feciorul […] îşi făcu un buzdugan.)
DP 192/11. Et.: de la b¦ză.
DIN LEXICUL LATIN MOŞTENIT ÎN GRAIURILE ROMÂNEŞTI
ACTUALE (X)
TEOFIL TEAHA
DEPĂRA. O adevărată relicvă lexicală, moştenită din latină, verbul de

conjugarea I a depărá este consemnat de Gorovei în O samă de cuvinte, p. 225,
unde este definit: „a feri, a înlătura cu mâinile ori cu picioarele tot de pe lângă ori
de pe tine...”.
Un derivat depărat a fost înregistrat din localitatea Zagra, jud. Bistriţa-Năsăud,
în locuţiunea bun şi de apărat şi de depărat, citată de Drăganu, Etimologii, p. 700.
Dicţionarele au ignorat existenţa acestui cuvânt în limba română. Singur
Ciorănescu (nr. 2854) îl inserează pe a depăra în dicţionarul său, definindu-l prin
„a îndepărta, a separa” şi făcând totodată precizarea că este „puţin folosit în
Transilvania”, fără însă să indice în care zonă anume este cunoscut.
Că în trecut acest cuvânt s-a bucurat, la nivelul graiurilor, de o mult mai largă
răspândire ne-o dovedesc şi următoarele exemple auzite şi notate, cu ani în urmă,
în satul natal Câmp, jud. Bihor: „Ai grije măi muiere, depară pruncuţu de lângă
focăraie [vâlvătaie] să nu să joace aproape de foc, că s-aprinde una, două cămeşuţa
pă iel”; „Alină-te, măi pruncúle, feri-te-nt-o parte că mă-ncurci de la treabă, când
vez că-s grăbită, nu sta în cal¦ m¦, depáră-te din picioarele mele, du-te şi te joacă
p-afară”; „Qo-ţ spun una şi bună, ca să ştii: când îi băut, să te depéri din faţa lui, că-i
rău la băutură, şi nu-l contra în voarbe, c-atunce-i baiu gata!”.
Drept etimon pentru verbul a depăra „a feri, a înlătura”, omonim cu a depăra
„a smulge părul (din cap), a depila” (< lat. depilare), N. Drăganu (lucr. cit.) a
propus un lat. *de-parare. Prototipul latin parare „préparer, régler, disposer etc.”
(cf. Quicherat – Daveluy, s.v.; Guţu, s.v.) a dezvoltat şi unele compuse, ca, de
exemplu, disparare, separare „séparer” (cf. Ernout – Meillet, s.v.), astfel încât e de
presupus şi posibila existenţă în latina populară a unui alt compus: *de-parare,
posibilitate avansată de N. Drăganu.
În romanitatea occidentală lat. parare (> it. parare; engad., fr. parer; occit.,
cat., sp., pg. parar) a dezvoltat sensurile lui „défendre” (a evita un pericol, a (se)
feri (de), a apăra, a proteja etc.) (cf. FEW VII, 635; Alibert, 526; Devoto, 303;
Mihăescu, La romanité, 290) – dezvoltare semantică similară cu cea a lat.
*deparare, în română.
PEDESTRU. Adjectivul pedéstru „olog, schilod de un picior, şchiop; ciung
de o mână, infirm din naştere; neputincios, amărât, nevoiaş, cerşetor” a dezvoltat

118 Teofil Teaha 2
aceste sensuri noi faţă de cel etimologic din lat. pedester, -tris „care merge pe jos”
– sens primar atestat la Neculce, Cantemir, Ureche, Biblia 1688 (cf. DLR, s.v.), dar
şi în graiurile actuale din Moldova (cf. NALR – Mold. Bucov., I, MN plş. 32).
Cu ani în urmă am arătat (Teaha, Crişul Negru, p. 112–114) că aceste noi
accepţiuni cunosc o largă răspândire în graiurile din Banat, Hunedoara, Bihor,
Apuseni, arie care se prelungeşte printr-o fâşie îngustă până în nordul jud. Bistriţa-
Năsăud şi se termină în Maramureş (vezi şi harta lingvistică în lucr. cit., p. 113).
Contribuţii ulterioare semnate de Al. Rosetti („Revue de linguistique romane”,
tome 33, 1969, p. 75–78), de Valeriu Rusu (SCL XXI, 1970, nr. 4, p. 491–493) şi
de V. Frăţilă (Lex. şi topon., 1987 p. 76–77) întregesc datele asupra termenului
aflat în discuţie, date pe care le completăm acum cu noi şi recente informaţii
înregistrate în atlasele lingvistice regionale, după cum urmează:
NALR – Ban., I, h. 122: schilod: pedestru: pct. 2, 16, 40, 51, 53, 57, 58, 61,
67, 84, 88, 94; idem, h. 120: ciung: pct. 45, 56, 58, 59, 71, 73; idem, h. 30: chior:
pedestru de un ochi: pct. 50. (vezi şi Ioniţă, Lexic din Câlnic, p. 323: piedestru,
s. şi adj. „infirm, invalid”).
NALR – Criş., I, h. 177: pedestru „fără un picior sau o mână”: pct. 101, 103,
107–110, 122; „şchiop”: pct. 102, 116, 134; „fără picioare sau fără mâini”: pct.
104; „nu poate să umble din naştere”: pct. 105; „nu poate să umble, îi şchiop şi vai
de el, chiar dacă-i bogat, tăt pedestru-i”: pct. 106; „schilod”: pct. 111; „fără un
picior”: pct. 113; „infirm de mână sau de picior”: pct. 114; „şchiop sau fără mână”:
pct. 115, 119; „fără un picior sau paralizat de picioare sau de mâini”: pct. 120;
„ciung, orb, şchiop”: pct. 123, 128, 133, 170, 182–184, 191, 195.
ALRR – Transilv., II, h. 178: pedestru formează o arie care acoperă în
întregime jud. Hunedoara, Alba, Cluj şi Bistriţa-Năsăud: „om schilav”: pct. 247;
„cel mai bătut de soarte om, nici nu vede, nici nu aude şi n-are nici ce mânca”: pct.
248; „om nenorocit, cu defecte fizice (grave), care nu (prea) poate lucra”: pct. 249,
250, 308, 324, 325, 327–331, 347–352, 370, 371, 374, 401–403, 405, 430–432,
455, 458–460; „om nenorocit, amărât”: pct. 256, 449; „om slăbănog”: pct. 266;
„om ciung, lipsit de o mână sau de un picior”: pct. 326, 332; „om lipsit de vedere”:
pct. 333, 404, 429; „om infirm, care nu se poate purta”: pct. 346; „om fără mâini
sau picioare, cerşetor”: 456.
Numeroase înregistrări personale, adunate de-a lungul anilor, confirmă
vitalitatea de care se bucură termenul pedestru „infirm, schilod, şchiop, ciung” în
localităţile: Jupalnic, Eşelniţa, Dubova (Porţile de Fier); Armeniş, Marga (jud.
Caraş-Severin); Toteşti, Ilia, Vălişoara, Ţebea, Baia de Criş, Vaţa de Jos (jud.
Hunedoara); Groşi, Hălmagiu, Măgulicea, Vârfurile (jud. Arad); Câmp, Ştei,
Pietroasa, Budureasa, Meziad, Şoimi, Ceica, Holod (jud. Bihor); porumb pedestru
„nedezvoltat, pipernicit” (Ţebea); pedeastră „(sămânţă de cânepă) măruntă, mică la
bob” (Texte Bistriţa-Năsăud, p. 325).
POARCĂ. Termenul poárcă, s. f. „purcea, scroafă” – cuvânt moştenit din
lat. porca „scroafă” (cf. PEW 1346; DLR, s.v.; MDA, s.v.) – ne-a reţinut atenţia
3 Din lexicul latin moştenit în graiurile româneşti actuale (X) 119
prin faptul că în CDDE 1426 se face precizarea că acesta s-a „păstrat numai în
numele jocului copilăresc de-a poarca” (v. şi REW 6656). Nici în CADE (s.v.),
poarcă nu este prezentat ca având şi înţelesul de „scroafă”, fapt infirmat de
majoritatea dicţionarelor.
După TDRG (p. 123, ediţia Paul Miron), o primă atestare în limba română a
termenului poarcă datează ca nume de familie: Porca, încă din anul 1500 (vezi şi
N. A. Constantinescu, Dicţ. onom., p. 351).
În graiurile dacoromâne, poarcă „scroafă” este semnalat spre finele secolului
al XIX-lea în răspunsurile primite la Chestionarul prin corespondenţă al lui
Hasdeu, din localităţile: Godeni – Muscel (H IX, 244) şi Pietroşiţa – Dâmboviţa (H
IV, 153) (apud DLR, s.v.), precum şi la Marian, Satire, p. 64, iar mai târziu la
Papahagi, Cercet. Apuseni, p. 86, localit. Albac şi la Petrovici, Folclor din
Scărişoara, p. 125, 173.
Atlasul lingvistic român (ALR I, Chest. 1140 – ms.) înregistrează prezenţa lui
poárcă „scroafă” în punctele cartografice: 370 (Pojorâta – Suceava), 428 (Hâjdieni
– Bălţi), 436 (Năduşita – Soroca), 440 (Plopi – Soroca), 772 (Fundata – Braşov);
poarcă sălbatică: pct. 365 (Ciocăneşti – Suceava) (ALRM II, s. n., h. 496).
Alte atestări le aflăm consemnate în atlasele regionale: poarcî „purcea”: pct.
19, 21 din Bucovina de Nord (ALRR – Bas., III, h. 321) sau în nordul Basarabiei
(Nesfoia – Hotin) (Graiuri româneşti..., p. 288–289, 493). De asemenea, îl întâlnim
pe poarcă „scroafă” în Vrancea: pct. 721 (Andreiaşu de Jos) (ALRR – Munt. Dobr,
II, h. 289) şi p©arcă „scroafă”, în pct. 454 (Fundata – Braşov) (ALRR – Transilv.,
III, MN plş. 56).
Locuţiunea de-a poarca din jocul de copii cunoaşte o largă răspândire în
graiurile dacoromâne (ALR II, s. n., h. 1302).
Dacă la nord de Dunăre, lat. scrofa „truie; Mutterschwein” a lăsat un urmaş
în dr. scroafă, cu un sens identic cu cel din latină, în dialectele româneşti sud-
dunărene circulă doar urmaşi ai lat. porca „scroafă” (cf. PEW 1346; TDRG, s.v.;
H. Mihăescu, La romanité, p. 264–265).
Astfel, în aromână, femela porcului este denumită cu termenul poárcă (pl.
poárţe), s. f. „scroafă” (CDDE 1426; TDRG, s.v.); alágă, alágă p¤árca, poárca cu
purţel'i (= aleargă, aleargă poarca, scroafa cu purceii) (DDA, s.v.); vezi şi
Saramandu, Aromâna în Dobrogea, p. 538: p¤árcă (pl. p¤árţi), s. f. „scroafă”;
idem, p. 351: pórcul° /... l¤am unĖ u purţélĖu /... sau do˜ /... d) la p¤árcă; vezi, de
asemenea, Rosetti, Rom. din Alb., p. 31: p¤árcă greávă, poárcă pintecoásă „scroafă
a făta”; Puşcariu, Pe marginea cărţilor, în DR VI, p. 530 şi DR VIII, p. 325.
La megleniţi sunt consemnate formele: p£rcă, p¤árcă (pl. porţi) „scroafă”
(TDRG, s.v.; Candrea, Glosar megl., p. 183; Capidan, Megl, p. 229; ALRM, s. n.,
h. 496: p¤árcă divă „scroafă sălbatică”: pct. 012).
Pentru dialectul istroromân datele referitoare la pórke s. f. „scroafă” sunt
prezentate într-o importantă contribuţie, apărută recent (Frăţilă – Bărdăşan, Istr.,
p. 252–253).
120 Teofil Teaha 4
În latină, numele generic pentru porcul mascul era verrēs „vier”, iar femela
era denumită scrofa „truie; Mutterschwein”. Pentru a denumi femela, Cato utiliza
fie sintagma porcus femina, fie sinonimul porca (cf. Ernout – Meillet, s.v.)
În romanitatea occidentală, lat. porca are descendenţi cu acelaşi sens (truie;
Mutterschwein) în: it., occit., cat., pg. porca; sp. puerca (CDDE 1426; REW 6656);
porca „femina del porco, troia” (DEI IV, 3019); occit. porca „truie châtrée; salope”
(Alibert, 559); castil. puerca „hembra del puerco”; cat., pg., gall. porca „idem”
(Garcia de Diego 5149: cerda = scroafă).
Atlasul lingvistic al Italiei şi Elveţiei Meridionale (AIS) înregistrează
frecvent forma pòrka „troia” în Istria (AIS VI, h. 1090).
Prin extensiune de sens, în unele zone ale Italiei, termenul porca denumeşte
şi o femeie prostituată: la puttana (AIS IV, h. 721), porca madonna (AIS IV, h.
811). De asemenea, în occitană, porca are şi sensul de „salope” (femeie îngălată),
iar în spaniolă puérca denumeşte şi „o femeie murdară”.
De remarcat că sensul de „partie proeminente du sillon”, „striscia di terra fra
solco e solco” al lat. porca (Ernout – Meillet, s.v.; Devoto, s.v.; Guţu, s.v.) s-a
perpetuat doar în romanitatea occidentală: it. porca (tosc., abruzz., apul., campagn.)
(AIS VII, h. 1419: la porca: il terreno cultivato tra due filari di vitti o d'alberi); vezi
şi REW 6657: lat. porca „Furche” (brazdă): it. porca, cat. porca „Furchenweite”
(lăţimea brazdei), sp. porca „Feldrain” (răzor, lizieră); FEW IX, 184: lat. porca
„Furchenkamm” (coama, creasta unei brazde): it., cat. porca; sp. puerca; Garcia de
Diego 5150: lat. porca: castil. puerca „cabalette entre dos surcos” (răzor, coamă
între două brazde), pg., gall. porca „idem”.
REŢEA. Substantivul feminin reţeá (pl. reţéle), termen învechit şi regional,

este cunoscut, mai ales la nivel dialectal, cu înţelesul de „împletitură cu ochiuri,
lucrată din fire de aţă, de sfoară etc.; fileu, plasă, năvod; ţesătură rară”.
Neologismul reţea (< fr.) nu face obiectul cercetării de faţă.
După Giurescu, Istoria pescuitului..., p. 40, 52, plasa (de pescuit) este
cunoscută pe teritoriul ţării noastre încă din neolitic.
Denumirea de reţea a acestei unelte de pescuit face parte din terminologia
ocupaţiilor tradiţionale ale poporului român, terminologie moştenită din latină (vezi
şi Iordache, Ocupaţii tradiţionale..., vol. II, p. 250).
O primă atestare a cuvântului reţea în limba română o aflăm spre finele
secolului al XVII-lea în Anonymus Caransebesiensis, iar mai târziu (1730) la
N. Iorga, Studii şi documente..., vol. XI, p. 64: „Năframă de mâni cu răţéle”.
Odată cu dezvoltarea comerţului, în secolul al XIX-lea, termenul reţea
cunoaşte o largă circulaţie în ţările române: „Am primit acum de curând: mătăsării
de Veneţia, tulpanuri, panglice, răţéle şi horbote din Lipsca” (N. Filimon, Ciocoii
vechi şi noi, Bucureşti, 1863, p. 90); „Cucoanele erau... cu reţéle pe la gât, cu
evantaiuri în mână...” (Teleor, Schiţe umoristice, p. 46); „Un lup prins în răţắle
(Sevastos, Poveşti, p. 254, apud TDRG, s.v.).
Frecvenţa termenului aflat în discuţie este confirmată şi de inserarea acestuia

în dicţionarele bilingve apărute în acea perioadă (cf. Pontbriant, 634; Barcianu, 222;
Cihac I, 230; Gheţie, 366).
Date recente sunt oferite de atlasele lingvistice regionale, unde termenul reţea
este înregistrat cu sensul de „dantelă” în Oltenia: răţắ, pl. răţắle: pct. 943, localit.
Corneşti – Stolojani, jud. Gorj (NALR – Olt., II, h. 286); în Muntenia: reţeá, pl.
reţéle: pct. 824, localit. Mihăileşti, jud. Giurgiu (ALRR – Munt. Dobr., IV, h. 477),
dar şi în Transilvania, în zona Făgăraşului: r˜áţă, pl. r˜éţe: pct. 439; r˜áţă, pl. réţe:
pct. 440; riéţe (pl.): pct. 421, 438 (ALRR – Transilv., IV, MN plş. 132).
De remarcat şi existenţa în maghiară a formei rece „csipke, háló; Netz,
Spitze”, considerată ca având drept etimon lat. rete, atestată documentar la 1580 şi
pentru care în A magyarnyelv történeti – etimológiai szótára, Budapest, 1976,
p. 355 se face trimitere la REW 7255 şi la DEI V, 3239, dar se ignoră existenţa
acestui cuvânt şi în limba română.
Drept etimon al rom. reţea, Cihac (I, 230) indică un lat. *reticella, în timp ce
toţi ceilalţi etimologişti (Tiktin, „Zeitschrift für romanische Philologie”, XI, p. 57;
PEW 1456; Resmeriţă, p. 662; Şăineanu, DU, s.v.; Philippide, Orig. rom., I, p. 64;
CADE, s.v.; Drăganu, DR VII, p. 191–194; REW 7255a; Ciorănescu 7158; DLR,
s.v.; DEX, s.v.; MDA, s.v.) consideră că acest cuvânt îşi are sorgintea în lat.
*retella, diminutiv de la lat. rete, retis „plasă, reţea” (cf. Quicherat – Daveluy, s.v.;
Ernout – Meillet, s.v.; Guţu, s.v.).
N. Drăganu (lucr. cit.) face, pe bună dreptate, precizarea că rom. réţe (rắţe),
cu accentul pe prima silabă, a fost influenţat de magh. rece (vezi şi exemplele
menţionate mai sus din Atlasul lingvistic al Transilvaniei), astfel încât nu
împărtăşim opinia lui Ciorănescu 7158, anume că: „Contaminarea cu magh. réce
(Drăganu, DR, VII, 191–194) nu pare o ipoteză necesară”.
RUGÍ. Verbul de conjugarea a IV-a a rugí „a rage, a mugi, a răcni, a urla, a
zbiera” reprezintă un cuvânt învechit şi regional, moştenit din lat. rugire (PEW
1481; TDRG; REW 7428; FEW X, 548; Puşcariu, Însemnările autorului..., p. 90;
Ciorănescu 7279; DLR, DEX; MDA).
În textele de limbă română veche este atestat (1683) la Dosoftei (V. Sf.): „Doi
lei... veniră... şi cădzură la picioarele lui rugind de i-să-nchinară” (apud TDRG, s.v.).
Îl regăsim, de asemenea, într-un descântec cules din localitatea Drăgăneşti,
jud. Teleorman: „Tu,... spurcate / Nu mugi ca bou / Nu râma ca porcu / Nu rugea
ca, câinele” (Tocilescu, Mater. folk., p. 624), precum şi în dicţionarul român-
maghiar al lui Gheţie, p. 387: rugésc, IV „mugesc, răcnesc [magh. bög]”.
Primul dicţionar care îi indică şi originea (< lat. rugire) este cel al lui Cihac
(I, s.v.).
Cu mulţi ani în urmă, am auzit, întâmplător, rostit verbul a rují, într-o
conversaţie purtată între două femei din localitatea Delani (lângă Beiuş): „Să ştii
măi muiere că vaca asta umblă după boi [= este în călduri], că rujéşte tare mult şi
nu mai stă locului să pască, umblă tăt rujínd întruna”.
122 Teofil Teaha 6
O recentă confirmare a existenţei acestui verb în graiul bihorean o aflăm într-

un sat învecinat cu Delani, anume satul Meziad care face obiectul unei interesante
monografii, apărută de curând şi în care, într-un glosar este consemnată existenţa
în graiul local a verbului de conjugarea a IV-a a rugí „a rage” (Miheş, Satul
Meziad, p. 150).
În aromână, Tache Papahagi (DDA, s.v.) consemnează expresia: rujeáşte
năirít calu (= calul nechează supărat) şi face trimitere la arujéscu, vb. IV „a
necheza” (hennir), pentru care indică însă drept etimon v. sl. rŭjati.
În latină, rugio, -ire avea înţelesul de „rugir” (= a rage, a răcni, a urla) sau
„être enroué” (= a fi răguşit). Un sens figurat este atestat în secolul IV – V d. Cr., la
Hieronimus: rugiens venter (= stomacul care urlă de foame); intestinorum rugitus
(= chiorăială) (Quicherat – Daveluy, s.v.; Ernout – Meillet, s.v.).
În romanitatea occidentală, lat. rugire are descendenţi în: it. ruggire (DEI V,
3295; Devoto, s.v.; AIS VI, h. 1060: mugghiare (= a rage, a mugi): ruzáre: pct. 385
(localit. Cavarzere); AIS VI, h. 1094: grugnire, (il porco) grugnisce (= grohăie):
ruggire; occit. rugir (Alibert, s.v.); v. fr. ruir(e) (FEW X, 546); v. sp. ruir (Garcia
de Diego 5766; Corominas IV, 85).
SUN. Cuvântul sun, s. n. „sunet de clopot; ecou, răsunet, vuiet, bubuit”,
continuator în limba română al lat. sonus, -i, s. m. „son, ton, bruit, voix” (Quicherat
– Daveluy, s.v.; Ernout – Meillet, s.v.; Guţu, s.v.) este atestat în textele din secolul
al XVI-lea (Ov. Densusianu, Histoire, II, Paris, 1938, p. 501; Al. Rosetti, în SCL
XXXII, 1981, p. 527; Florica Dimitrescu, Contrib., p. 57, 228), iar mai târziu şi în
Ţiganiada , vers 4714).
Dicţionarele româneşti îl includ pe sun „sunet” în paginile lor, considerându-l
element moştenit din latină (cf. TDRG, CADE, Scriban, DLR, MDA; Mihăescu,
La romanité, p. 278; Puşcariu, Însemnările autorului..., p. 102).
La Ciorănescu (nr. 8368) explicaţia oscilează între a-l considera pe sun ca
fiind un derivat (< rom. a suna) sau: „probabil din lat. sonus”, iar DEX-ul nu
include în paginile sale decât neologismul son „sunet, ton”, împrumut din fr. Son
(< lat. sonus).
Marile dicţionare etimologice romanice (REW 8090 şi FEW XII, p. 102–103)
ignoră existenţa unui urmaş al lat. sonus şi în limba română, iar în DEI V, p. 3677
se face precizarea că lat. sonus este „panromanzo, ma non rum. [eno]”.
În anchetele efectuate pe teren pentru Atlasul lingvistic român, Sever Pop, la
întrebarea din Chest. ALR I, nr. 1367 referitoare la noţiunea de „sunet, răsunet” a
primit răspunsul (rămas în manuscris): sun, în două localităţi din Apuseni (pct. 93
şi 94), precum şi în Oltenia (pct. 874), iar din Bihor (pct. 80) a înregistrat expresia:
„Marsă sunu pâm pădure” (apud DLR, s.v.)
Atestări ale cuvântului sun „sunet, glas puternic, răsunet, ecou” pe care le-am
înregistrat recent (1980) în localităţile Ilia şi Baia de Criş (jud. Hunedoara), dar mai
ales în localit. Câmp (jud. Bihor), de unde şi prezentăm următoarele exemple:
„Vai! ce faină [sic] cântă clopotu la biserica din [satul] Călugări, că s-aude sunu lui
până departe păstă dealuri”; „Dacă strâgi tare din Coaste [vârf de deal], mere sunu
[ecoul] până departe în Cicera Mare şi mai departe trece păstă Runc şi să gată în
Cornet” – ne-au întărit convingerea că acest cuvânt persistă de-a lungul timpului, la
nivel dialectal, până în zilele noastre.
TEÁCĂ. Termenul teácă s. f. moştenit din lat. theca (< gr. θήχη) circulă,
într-o mare parte a teritoriului lingvistic dacoromân mai ales sub formă de plural:
teci (de fasole), cu sensul de „păstaie”.
Atlasele lingvistice regionale atestă prezenţa termenului teacă „păstaie” pe o
mare, compactă şi unitară arie dialectală care acoperă aproape în întregime Oltenia
şi jumătatea de vest a Munteniei, cu prelungiri de puncte cartografice, peste Bărăgan,
până în Dobrogea (NALR – Olt., III, h. 470; ALRR – Munt. Dobr., III, h. 345).
Această arie lingvistică se continuă şi în graiurile din Banat (NALR – Ban.,
II, h. 359), precum şi în câteva localităţi din sud-estul Transilvaniei: pct. 446, 451,
454 (ALRR – Transilv., IV, h. 448) (vezi şi Glosar Olt., p. 112; Glosar Munt., p. 449).
Pe întinsul acestei mari arii dialectale sinonimul păstaie deşi câştigă tot mai
mult teren, n-a reuşit însă să-l scoată din uzul vorbirii curente pe teacă, termen
popular cu largă circulaţie la nivelul graiurilor locale.
La sud de Dunăre, în aromână şi meglenoromână (DDA, s.v.; Capidan,
Megl., p. 292), termenul teacă circulă numai cu sensul primar, cunoscut atât în
română, cât şi în restul lumii romanice, anume acela de „teacă” (fr. gaine; germ.
„Scheide”, (cf. PEW 1722; REW 8699).
După Bloch – Wartburg (Dict., p. 621), lat. theca „a servi en lat. pop. à
désigner diverses sortes d’enveloppes” printre care şi pe acela de „cosse, gousse”;
„Hülse” (păstaie, coajă, ghioacă) (cf. FEW XIII/1, p. 301–302).
La Varro, sintagma theca grani avea înţelesul de „balle de grain” (învelişul
grăuntelui de grâu) (cf. Quicherat – Daveluy, s.v.; Guţu, s.v.).
În afară de română (cf. TDRG, s.v.; Şăineanu, DU, s.v.; CADE, s.v.; Scriban,
s.v.; Ciorănescu 8571; DLR, s.v.; DEX, s.v.; MDA, s.v.), lat. theca are descendenţi
în it. septentr. tega „baccello” (păstaie), „guscio” (coajă, înveliş); piem. teja
„baccello”; camp. techë „fagiolino verde e tenero” (AIS VII, h. 1379: il guscio dei
fagioli; DEI V, p. 3739; Devoto, p. 425). În sardă sunt consemnate formele: téka,
téga „baccello, guscio dei legumi” (cf. DES, IV, p. 471).
Atlas linguistique de la France (ALF) înregistrează prezenţa formei téko
„cosse (de fève, de pois etc.)” în graiurile occitane din departamentele: Landes,
Gironde, Lot et G., Tarn et G., H. Gar., Ariège, Gers, H. Pyrèn, B. Pyrèn (cf. ALF,
IX, h. 1518), iar atlasele lingvistice franceze regionale, atestă, la rândul lor,
existenţa formelor: téko, téke etc. (cf. ALLOc., I, h. 242: cosse; ALG, I, h. 79:
cosse) (vezi şi occit. teca „Schote” (păstaie) (REW 8699); „cosse, gousse” (păstaie)
(Alibert, p. 655).
În spaniolă, J. Corominas (I, p. 317) consemnează formele: ateca „espuerta”,
teca „cajita”.
124 Teofil Teaha 8
VIPT. Un cuvânt învechit şi regional, moştenit din lat. victus, îl reprezintă

termenul vipt s. n., pl. vípturi, având înţelesul de „produs, rod al pământului,
recoltă, grâne, cereale, bucate, fructe”, fiind atestat în textele de limbă română
veche în secolele XVI–XVII în Palia de la Orăştie, în Psalt. Scheiană, în Psalt.
Hurmuzachi, la Dosoftei şi la Cantemir (cf. DLR, s.v.; vezi şi Hasdeu, Limba
română vorbită între 1550–1600, I, Bucureşti, 1878, p. 311; Ov. Densusianu,
Histoire..., în: Opere, II, Bucureşti, 1975, p. 801; Dosoftei, I, Versuri, Bucureşti,
1978, p. 528; Paul Miron, Cantemirs Wortschatz, p. 266; Viorica Pamfil, în CL, III,
1958, p. 232; Florica Dimitrescu, Contrib., p. 64, 241).
De la accepţiunea de „hrană, mâncare pentru oameni” s-a dezvoltat expresia
A lua / a ţine pe cineva în vipt „a primi pe cineva în gazdă, în pensiune,
asigurându-i locuinţă şi hrană zilnică”, cu largă răspândire în graiurile din vestul
ţării, unde termenul vipt este cunoscut şi astăzi în expresii ca acestea pe care le-am
auzit şi notat întocmai: te bag în vipt, îţi dau costu tot „te întreţin cu mâncare şi
dormit” (localit. Hălmagiu, jud. Arad); îl ţine pe vipt „îi asigură pensiune
completă” (localit. Ştei, jud. Bihor). Cu sensul de „cantitate de grâne, cereale care
se duc la moară pentru a fi măcinate” vipt a fost semnalat de Viciu, Glosar (s.v.) în
localităţile Crişcior şi Rovina din Apuseni: ai vipturi la moară?; sunt multe vipturi
la moară?; Noi l-am înregistrat pe vipt în localităţile Baia de Criş şi Ţebea: mă duc
cu un vipt la moară „un sac de grăunţe repartizat în părţi egale pe umeri, în faţă şi
în spate”, iar în localitatea Hălmagiu (jud. Arad) cu sensul de „măsură pentru vamă
la moară”.
Termenul vipt este cunoscut, de asemenea, în graiul de pe valea inferioară a
Târnavelor, unde prezenţa acestuia a fost consemnată, cu mulţi ani în urmă, de
Vasile Frăţilă (Glosar, p. 317) cu sensurile: 1º. bucate; 2º. întreţinere la internat
(casă şi masă).
Vitalitatea lui vipt este valorificată şi în literatură, într-o elegie „parabola
grâului”: „Şi iată că-n locul părinţilor / Celor ce-au apărat viptul / S-au pus numele
corăbiilor / Şi armiile; şi-al neguţătorilor / Ce-l furau” (Ion Gheorghe, Elegii
politice, [Buc., 1980], p. 191).
La sud de Dunăre, vipt este cunoscut în toate cele trei dialecte româneşti.
Astfel, în aromână, Tache Papahagi (DDA, s.v.) consemnează prezenţa formei
γíptu, s. n., pl. γípturi „cereale” (céréales, surtout du blé, du froment).
La meglenoromâni este înregistrată forma ghipt (pl. ghíptur), s. n. „grâne,
cereale” (P. Papahagi, Megl., p. 216; Candrea, Glosar megl., p. 401: 0ipt (pl.
0íptur) „grâne, cereale care se duc la măcinat”; Capidan, Megl., p. 139; Wild,
Sprachatlas, h. 68: das Getreide: ˜iptu: pct. 7; P. Atanasov, Megl., p. 49: 0[í]ptu
„cereale, vipt”.
Existenţa lui vipt în istroromână se bucură de o recentă şi amplă prezentare la
Frăţilă – Bărdăşan, Istr., p. 315, astfel încât o nouă înşirare a bogatei liste de
atestări ar deveni superfluă. Aş menţiona totuşi contribuţia lui Ioan Maiorescu,
Itinerar în Istria şi vocabular istriano-român, Iaşi, 1874; vezi şi ediţia a II-a,
Bucureşti, 1900, s.v. vipt, iipt „Lebensmittel”.
Etimonul rom. vipt: lat. victus a fost unanim acceptat în dicţionare, începând
cu Cihac şi continuând cu PEW 1905, TDRG, REW 9315, Şăineanu (DU), CADE,
Scriban, Ciorănescu 9288, DEX, DLR, MDA, Mihăescu, La romanité, p. 239).
În latină victus, -us, s. m. (vivo, -ere) este atestat la Cezar, Cicero şi Virgiliu
cu sensul de „nourriture, subsistance, vivres, aliments” (Quicherat – Daveluy, s.v.;
Ernout – Meillet, s.v.; Guţu, s.v.).
În romanitatea occidentală, lat. victus are urmaşi în it. vitto (DEI V, 4073;
Devoto, s.v.), sp. vito (REW 9315), sp. „victo, raro, del lat. victus, -us, id., derivado
de victum, supino de vivere” (J. Corominas IV, 755).
După FEW, XIV, p. 418–419; „Zu dem lt. nomen victus „nahrung” trat im
spätlt. bei Apulejus und im Cod. Justin. das adj. victualis „auf die nahrung
bezüglich”, dessen plur. neutr. victualia sich seit der Vulgata mit der bed.
„lebensmittel” verselbständigte. Daraus ist als kollektives fem. sing. das fr. vitaille
entlehnt”, (atestat la 1138).
Tot în victualia, din latina târzie, îşi au sorgintea şi castil., cat. vitualla, pg.
bitalha (cf. Garcia de Diego 7159; Corominas, IV, 755).
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE*
Candrea, Glosar megl. = I.-A. Candrea, Glosar megleno-român, în Grai şi suflet”, VI,
1933–1934.
Capidan, Megl. = Theodor Capidan, Meglenoromânii. III. Dicţionar meglenoromân,
Bucureşti, [1935].
Constantinescu, Dicţ. onom. = N. A. Constantinescu, Dicţionar onomastic românesc, [Bucureşti],
1963.
Drăganu, Etimologii = N. Drăganu, Etimologii, în „Dacoromania”, III, 1923.
Frăţilă, Glosar = Vasile Frăţilă, Glosar dialectal. Valea inferioară a Târnavelor, în
„Anuar de lingvistică şi istorie literară”, A, Lingvistică, Iaşi,
1983–1984.
Frăţilă – Bărdăşan, Istr. = Vasile Frăţilă (coord.) şi Gabriel Bărdăşan, Dialectul istroromân.
Structuri etimologice, Timişoara, 2010.
Giurescu, Istoria pescuitului = Const. C. Giurescu, Istoria pescuitului şi a pisciculturii în
România, Bucureşti, 1964.
Gorovei, O samă de cuvinte = Artur Gorovei, O samă de cuvinte din munţii Sucevei, în
„Şezătoarea”, III, Fălticeni, 1893.
Graiuri româneşti = Maria Marin, Iulia Mărgărit, Victorela Neagoe, Vasile Pavel,
Graiuri româneşti din Basarabia, Transnistria, nordul Bucovinei
şi nordul Maramureşului. Texte şi glosar, Bucureşti, 2000.
Ioniţă, Lexic din Câlnic = Vasile Ioniţă, Lexic dialectal din Câlnic (jud. Caraş-Severin), în
„Studii de limbă, literatură şi folclor”, II, Reşiţa, 1971.
Iordache, Ocupaţii tradiţionale = Gh. Iordache, Ocupaţii tradiţionale pe teritoriul României. Studiu
etnologic, II, Craiova, 1986.
Marian, Satire = S. Fl. Marian, Satire poporane române, Bucureşti, 1893.
* Pentru alte abrevieri bibliografice, v. FD, XXVII, 2008, p. 101–109.

126 Teofil Teaha 10
Mihăescu, La romanité = Haralambie Mihăescu, La romanité dans le sud-est de l’Europe,

Bucureşti, 1993.
Miheş, Satul Meziad = Petru Miheş – Livia Miheş Papiu – Mircea Miheş, Satul Meziad.
Pagini de monografie, Ştei, 2009.
Miron, Wortschatz = Paul Miron, Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs, Frankfurt am
Main, 1978.
Papahagi, Cercet. Apuseni = Tache Papahagi, Cercetări în munţii Apuseni, în „Grai şi suflet”,
II, 1925.
Petrovici, Folclor din Scărişoara = Emil Petrovici, Folclor de la moţii din Scărişoara, în „Anuarul
arhivei de folklor”, V, 1939.
Puşcariu, Însemnările autorului = Sextil Puşcariu, Însemnările autorului de pe exemplarul propriu
de lucru din „Etymologisches Wörterbuch der rumänischen
Sprache. I. Das lateinische Element mit Berücksichtigung aller
romanischen Sprachen” (Heidelberg, 1905), Bucureşti, 1995.
Rosetti, Rom. din Alb. = Al. Rosetti, Cercetări asupra graiului românilor din Albania, în
„Grai şi suflet”, IV, 1929–1930.
Saramandu, Aromâna în Dobrogea = Nicolae Saramandu, Aromâna vorbită în Dobrogea. Texte dialectale.
Glosar, Bucureşti, 2007.
Sevastos, Poveşti = Elena Sevastos, Poveşti, Iaşi, [f. an].
Teleor, Schiţe umoristice = Dum. Teleor, Schiţe umoristice, Bucureşti, [f. an].
Texte Bistriţa-Năsăud = Maria Marin, Marilena Tiugan, Bistriţa-Năsăud. Texte dialectale
şi glosar, Bucureşti, 1987.
Tocilescu, Mater. folk. = Gr. C. Tocilescu – Christea N. Ţapu, Materialuri folkloristice,
Bucureşti, 1890.
Ţiganiada = Ion Budai-Deleanu, Ţiganiada, Bucureşti, 1985.
Wild, Sprachatlas = Beate Wild, Meglenorumänischer Sprachatlas, Hamburg, 1983.
MOTS HÉRITÉS DU LATIN DANS LES PARLERS ROUMAINS

ACTUELS (X)
RÉSUMÉ
On continue la recherche dialectale plus ample que nous avons menée dans les dernières
années sur les mots régionaux hérités du latin.
En s’appuyant sur de nouvelles sources d’investigation, premièrement sur les cartes des atlas
linguistiques régionaux, on examine la diffusion actuelle, au niveau dialectal panroman, des
descendents du lat.: rom. a depăra < lat. *deparare; rom. pedestru < lat. pedester, -tris; rom. poarcă
< lat. porca; rom. reţea < lat. rete, retis; rom. a rugi < lat. rugire; rom. sun < lat. sonus; rom. teacă <
lat. theca; rom. vipt < lat. victus.
ROM. STIRIGOAIE.
CONSIDERAŢII SEMANTICE ŞI ETIMOLOGICE
CĂTĂLINA VĂTĂŞESCU
Dicţionarul limbii române trece etimologie necunoscută în dreptul numelui

de plantă stirigoaie (Veratrum album sau Veratrum nigrum) şi înregistrează
variantele strigoaie, stregoaie, strigoaică, stirigoaică, stergoaie, steregoaie,
sterigoaie, şteregoaie, ştirigoaie şi stirigíe, ştérghie; forma de masculin stirigoi
apare la Tiktin DRG 1 şi Scriban 2 , iar în DLR găsim strigoi cu sensul „spânz”,
Heleborus niger3. În prima listă de nume româneşti de plante redactată la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, găsim pentru Veratrum album, dar şi pentru Helleborus
albus, denumirile szteregoje, sztrigóe4.
Se poate recunoaşte în partea finală sufixul -oaie, cu varianta -oaică (lărgită
cu sufixul -că). Trebuie precizat că în domeniul numelor de plante sufixul nu pare a
fi productiv. Claudia Tudose5 nu menţionează pentru acest sufix funcţia de formare
a denumirilor botanice şi nici nu discută numele stirigoaie. George Pascu6 dă cu
această funcţie a sufixului -oaie un singur exemplu de nume de plantă, şi anume
orzoaie, orzoaică (< orz)7. Pe baza materialului din dicţionarul etnobotanic al lui
Al. Borza, Sanda Golopenţia 8 include în lexicul plantelor de leac specific
descântecelor denumirea trânjoaică (Ranunculus illyricus), nume derivat de la
denumirea bolii (trând, pl. trânji) pe care o vindecă9.
1
Tiktin DRG, s. v. steregoaie; Tiktin reţine o strigătură în care forma de masculin se află în
rimă: Frunză verde stirigoĭu, să ne’ntoarcem înapoi. Numele de genul masculin al plantei este folosit
şi pe valea Crişului Negru, vezi Teaha, Crişul Negru, p. 267.
2
Scriban, s.v. strigoaie, stirigoaie.
3
DLR, s. v. strigoi, -oaie.
4
Coteanu, Prima listă, p. 5, 32. Lista a fost redactată de un preot calvin de lângă Braşov şi
publicată la 1783.
5
Tudose, Derivarea.
6
Pascu, Sufixele, p. 116.
7
Vezi şi DLR, s. v.
8
Golopenţia, Limba, p. 141.
9
Pentru etimologie, vezi DLR, s. v., dar şi Pascu, Sufixele, p. 119, care nu reia însă cuvântul
atunci când exemplifică funcţia de formant al numelor de plante a sufixului -oaie, -oaică.

128 Cătălina Vătăşescu 2
Cuvântul stirigoaie 10 rămâne fără etimologie în majoritatea dicţionarelor

limbii române : Tiktin DRG11, Scriban12, Candrea–Adamescu, DLR, MDA, DU.
Alexandru Ciorănescu oferă o sugestie etimologică, prin aşezarea cuvântului
între derivatele de la strigă „cucuvea ; fluture ; vrăjitoare, duh rău”13. El deosebeşte
strigoaie „sufletul unei femei moarte care se transformă în fantomă”, varianta mai
veche a lui strigoaică, de strigoaie, numele plantei Veratrum album, cu variantele
stirigoaie, ştirigoaie, steregoaie, dar le tratează pe ambele sub strigă, luând, după
cum se vede, strigoaie ca variantă de bază. Iorgu Iordan14, în schimb, discutând
toponimele Strigoaia, Strigoanea, pe care le explică drept derivate cu sufixul
feminin -oaie de la strigă „vrăjitoare”, ţine să facă precizarea (asupra căreia insistă)
că numele botanic strigoaie (Veratrum album, Veratrum nigrum), variantă a lui
stregoaie (steregoaie, stirigoaie), nu are legătură cu termenul numind spiritul malefic15.
Trebuie să facem precizarea că lat. striga s. f. (variantă populară 16 a
cuvântului strix, strigis s. f.) „strigă, vrăjitoare, buhă, vampir” s-a conservat atât în
română cât şi în albaneză în domeniul vocabularului magic, cuvântul denumind în
amândouă limbile şi aceeaşi insectă („fluturele cap de mort”) 17. Derivatele de la alb.
shtrigë s. f., destul de numeroase, pornesc, din câte ne putem da seama, de la sensul
„vrăjitoare”18 : shtrig s. m. „bătrân rău”, shtrigâ s. m. „vrăjitor; strigoi”19, shtrigní s.
f. „vrăjitorie” (acţiunea, rezultatul)20, shtrigû s. m. „cel care deoache”21.
10
Este forma sub care DLR ordonează toate celelalte variante şi toate sensurile pe care le are
cuvântul. Alegerea acestei variante ca formă de bază se datoreşte probabil frecvenţei.
11
Tiktin DRG, s. v. steregoaie.
12
Scriban, s.v. strigoaie, stirigoaie.
13
Ciorănescu, s. v. strigă.
14
Iordan, Top., p. 402, nota 2.
15
Numele Şteregoaie al unor poale de munte în Gorj se explică însă, normal, din numele
plantei şteregoaie „buruiană bună la râie şi la păduchi” (DTRO, 6, p. 176).
16
Striga, termen latin popular, Ernout, Meillet, p. 651, s. v.
17
Cuvântul din latină (cu variantele strĭga şi strīga „Hexe”, REW3, 8303) s-a transmis dialectal în
italiană, sardă, retoromană, franceza veche, portugheză (ILR, II, 1969, p. 171; Mihăescu, La langue latine,
p. 217). Pentru albaneză, etimologia a fost stabilită de Miklosich, Rom. Elem., p. 64; vezi şi Orel, AED,
p. 442, cu bibliografie. Pentru a explica conservarea consoanei g între vocale, fapt care pune sub semnul
întrebării vechimea împrumutului din latină, Meyer, EWA, p. 418 avansa pentru albaneză ipoteza unui
intermediar slav, rezolvare care nu a fost reţinută de autorii care s-au ocupat de elementul slav din albaneză,
vezi Svane, Sl. Lehnw. Pentru sensurile cuvintelor din română şi albaneză, vezi şi Vătăşescu, Vocabularul.
18
Sensul lui shtrigë, în FS 1954 este „bătrână rea, care mănâncă oameni şi este ajutată de diavol”.
De notat, totuşi, că în ceea ce priveşte româna, după părerea lui Bălteanu, Terminologia, p. 25, 29, 89, 110,
în textele din secolul al XVI-lea, sensul pare să fi fost cel de „fiinţă mitofolclorică”, iar sensul de actant
magic pe care îl au derivatele de la strigă a apărut mai târziu, avându-şi originea în domeniul fiinţelor
mitofolclorice; pentru sensul de bază de „fiinţă supranaturală” al lui strigă, vezi şi DLR, s. v.
19
Sufixul -an, în rostirea ghegă -â, cu care este format acest substantiv, are funcţia de a deriva
nume masculine de la feminine şi are, de asemenea, sens augmentativ, Xhuvani – Çabej, Prapashtesat,
nr. 14 ; pentru sensul augmentativ al termenului masculin, vezi it. stregone „Hexenmeister” (REW3,
8303), formă cu care este, de altfel, echivalat alb. shtrigâ în Bashkimi, p. 440. Shtrigâ este bază
pentru femininul shtriganë, Mann, Alb. Hist. Dict., p. 502.
20
Sensul termenului derivat albanez este identic cu cel al cuvântului românesc moştenit
strigare, pentru care vezi mai jos.
21
Pentru toate formele şi sensurile lor, vezi FS 1954.
3 Rom. Stririgoaie. Consideraţii semantice şi ipoteze etimologice 129
Laurian–Massim glosează strigă cu sensul „vrăjitoare, spirit malefic”, dar

menţionează faptul că termenul numeşte şi specii de plante. Astfel, strigă, pe de o
parte, ca nume al plantei Veratrum album, devine sinonim cu stirigoaie, iar pe de
alta se referă la Lycopodium 22 . Pentru planta a cărei denumire ştiinţifică este
Lycopodium, albaneza oferă o primă paralelă cu româna în câmpul numelor de
plante care sunt legate, sau pot fi legate de urmaşii lat. striga : bar shtrige 23
(= iarba strigei, iarba vrăjitoarei).
Paralela cu româna care ne-a atras în chip special atenţia este derivatul
albanez shtërgonjë, denumire pentru Veratrum album. Chiar dacă nu este frecventă,
această denumire este prezentă în mai multe surse, dar lipseşte din dicţionarele
explicative ale limbii albaneze 24 ; încă mai rar, apare varianta shtërngonjë 25 .
Formele albaneze se apropie de cele din română mai ales prin secvenţa finală, unde
poate fi recunoscut sufixul -onjë, care are aceeaşi origine cu rom. -oaie (mai vechi,
-oańe)26 . Sufixul -onjë (cu varianta -ojë) are, printre alte funcţii, pe aceea de a
deriva nume de plante de la baze, la rândul lor, nume de plante: baronjë „varga
ciobanului, scai voinicesc” (Dipsacus Sylvester) < bar „iarbă”; bilonjë „lăstar”
< bile „iarbă, buruiană”. Uneori, derivatul nu se deosebeşte ca sens de cuvântul de
bază, este sinonim cu acesta: biskonjë „mlădiţă” <bisk, id.27. În cazul termenului
shtërgonjë este greu de identificat baza de la care s-a format. Trebuie să observăm
că, deşi nu este inclus în dicţionarele explicative ale limbii albneze, aşa cum am
mai menţionat, termenul apare într-un glosar de cuvinte dialectale din Kosova, dar
nu ca termen local, ci în explicarea termenului regional pentru Veratrum album,
barkryp s. m. (= iarbă sărată). Cuvântul care ne interesează apare în definiţia
cuvântului regional alături de un sinonim mult mai frecvent, shtarë, sinonim reţinut
de dicţionarele explicative albaneze. Faptul că poate avea rolul de a explica un
termen regional ne îndreptăţeşte să atribuim denumirii shtërgonjë o anume
frecvenţă de folosire.
Pentru a încerca o explicare a formării derivatului shtërgonjë, ţinem seama de
maniera în care sufixul -onjë este adăugat unor teme nominale sinonime sau
22
Pentru care, Butură, Enciclopedie, p. 266, dă: Lycopodium clavatum = brădişor şi Lycopodium
selago = cornişor.
23
Sejdiu, Fjalorth, p. 144, s. v. Lycopodium.
24
FS 1954 şi FS 1980 nu îl înregistrează. Îl găsim la Drini şi colab., p. 35, s. v. barkryp şi la
Sejdiu, Fjalorth, p. 247, care trimite la o lucrare despre flora medicală albaneză, care nu ne-a fost, din
păcate accesibilă, şi anume G. Papadhopulli, Bimët mjekësore të Shqipërisë, Tiranë, 1976.
25
Drini şi colab., p. 35, s. v. barkryp. Consoana n apare fie prin epenteză, fie ca urmare a
influenţei verbului shtrëngoj „a strânge”, influenţă explicabilă, poate, datorită vreunui efect astringent.
26
Pentru originea dificil de stabilit şi pentru valorile sufixului în albaneză, în comparaţie cu
româna, vezi Vătăşescu, Sufixul, cu bibliografie. Româna şi albaneza au conservat din latină, foarte
probabil, sufixul -onea. Urmaşii acestui sufix au în ambele limbi funcţii multiple, în parte
asemănătoare. În română, funcţia moţională este mai frecventă decât în albaneză : rom. lupoaie, alb.
ulkonjë (sufixul este adăugat elementului autohton ulk „lup”).
27
Vătăşescu, Sufixul, p. 279.
aparţinând aceluiaşi câmp semantic cu derivatul şi de modul în care acest sufix

formează noi denumiri derivate pentru aceleaşi obiecte, numite anterior de cuvântul
de bază. Nu este exclus ca termenul de bază pentru shtërgonjë să fie shtarë,
denumirea cea mai răspândită pentru planta în chestiune28. Secvenţa iniţială shtër-,
din shtërgonjë, este explicabilă fie prin baza shtarë, cu trecerea a >ë prin
deplasarea accentului de pe radical29, fie ca rezultat al metatezei în silaba iniţială, în
cazul în care termenul de bază a fost shtrigë, fapt care este cu atât mai probabil cu
cât consoana g în shtërgonjë se explică cel mai bine prin păstrarea ei din termenul
de bază fie, cel puţin, prin introducerea ei sub influenţa termenului shtrigë.
Rom. strigă şi alb. shtrigë cu sensul „vrăjitoare” au familii cu un număr
destul de mare de termeni. În română face parte din această familie şi substantivul
strigare „farmec, vrajă”, sens pe care DLR30 îl consideră apărut din sensul învechit
şi regional de „ocară” şi îl exemplifică cu expresia să nu fie de strigare „să nu fie
de deochi” ; explicaţia este susţinută şi de Emanulea Timotin 31. Poate, însă, nu ar
trebui ignorată explicaţia dată de W. Meyer Lübke pentru it. stregare, şi anume că
ar fi moştenit din lat. strĭgare „behexen”, ceea ce ar putea fi un argument cu privire
la moştenirea şi în română a sensului32.
Încercarea de a ananliza denumirea botanică românească stirigoaie şi de a
determina termenul de bază de la care este derivat ar trebui să nu neglijeze
existenţa variantei strigoaie, omonimă cu strigoaie „vampir ; vrăjitoare”, ca şi
utilizarea cuvântului strigă „vrăjitoare” şi cu sensul botanic pentru a desemna
tocmai planta Veratrum album33. Nu este lipsit de interes faptul că variante în care
grupul str- este spart de vocalele -e- sau -i- există şi în cazul numelui agentului
malefic34: steregoi, steregoaie, sterigoi, sterigoaie, stirigoi, ştirigoi35. De asemenea,
deşi folosită regional şi rar, forma lărgită cu sufixul -că a numelui de plantă,
stirigoaică (Veratrum nigrum)36, ar putea fi interpretată de asemenea ca o influenţă
a numelui agentului răufăcător. Poate fi menţionat şi faptul că fluctuaţia s / ş în
28
Sejdiu, Fjalorth, p. 247.
29
Shtarë are o etimologie nesigură. După St. E. Mann, citat de Orel, AED, s.v., este autohton
şi trebuie legat în plan indoeuropean de termenul avestic stavro „puternic” şi de cuvântul sanscrit
sthavara. După Vl. Orel, loc. cit., cuvântul albanez trebuie apropiat de gr. stereós „greu, puternic” şi
lit. ster̃ti „a se intări”. Demiraj AE, însă, nu îl include între cuvintele autohtone din dicţionarul său.
30
DLR s. v. strigare, sensul 5 „strigăt; ocară”.
31
Timotin, Descântecele, p. 172, 386. Pentru texte care atestă sensul „vrajă” al termenul
strigare, pe lângă textele editate de Emanuela Timotin, Descântecele (Glosarul), vezi şi Densusianu,
Limba descântecelor, p. 236, 278, 292, 341, Rosetti, Limba descântecelor, Golopenţia, Limba, p. 98.
32
REW3, nr. 8310.
33
Vezi mai sus exemplele date de Laurian - Massim şi de Teofil Teaha.
34
Exemple la Rosetti, Limba descântecelor, p. 118 : steregoi „strigoi”, steregină şi stirigină
„strigoaică”.
35
DLR, s. v. strigoi, -oaie, cu indicarea punctelor pe hărţile Atlasului lingvistic, unde apare
fiecare variantă.
36
DLR, s. v.
poziţie iniţială înaintea consoanei (în cazul de faţă t), analizată de A. Avram 37
pentru aproximativ 250 de termeni vechi, pentru care este o caracteristică, ar fi o
dovadă că numele plantei are vechime şi poate fi inclus în acest grup de termeni.
Considerarea termenului botanic românesc ca făcând parte din familia
cuvântului strigă poate fi sprijinită, aşa cum am arătat deja, şi de existenţa
derivatului albanez cu structură finală identică pentru a denumi aceeaşi plantă. Ar
fi necesar, însă, să se poată demonstra legătura pe care numele agentului magic sau
malefic din română şi din albaneză o are în chip speical cu numele plantei. Ar
trebui să se poată da o explicaţie privitoare la raportul care pare a se fi stabilit între
numele vrăjitoarei şi numele plantei. Stirigoaia este o plantă otrăvitoare38, dar cu
unele virtuţi curative39. N. Leon enumeră printre calităţile ei faptul că, fiartă, poate
fi utilizată împotriva nălucirilor40, iar unul din sensurile termenului strigă este acela
de „stafie, nălucă”. Procesul de transferare a numelor din domeniul agenţilor
magici, al acţiunilor magice şi al fiinţelor mitologice în cel al bolilor şi remediilor –
formându-se, astfel, serii paralele de denumiri – este studiat din diferite unghiuri de
Valeriu Bălteanu41. În cazul de faţă credem că poate fi adusă în discuţie echivalarea
pe care o dau termenului strigă „vrăjitoare” cărturarii din secolele al XVIII-lea şi al
XIX-lea. Utilizarea lat. venefica drept corespondent al rom. strigă o găsim, de
exemplu, la Dimitrie Cantemir 42 , I. Bobb 43 , Laurian şi Massim 44 . Venefica
„vrăjitoare” este forma de feminin, utilizată ca nume, a adjectivului veneficus
„otrăvitor, veninos” ; masculinul veneficus, devenit nume, are sensul „otrăvitor ;
făcător de vrăji”45. Familia lat. venefica este bogată46 în domeniul magic şi are la
bază termenul venenum „venin”. Echivalarea între rom. strigă şi lat. venefica indică
importanţa punerii în acţiune a veninului, care, aşa cum am arătat, este şi un
element de cea mai mare importanţă în caracterizarea plantei numite stirigoaie.
Într-un text ilustrativ din DLR : Dacă a mâncat vreo găină grăunţe cu strigoaie...se
scot grăunţele cele înveninate47.
În albaneză, de asemenea, ceea ce pare a fi impresionat în chip special la
planta al cărei nume îl examinăm este gustul ei exagerat de amar sau de sărat.
37
A. Avram, în LR, 2003, p. 389, 390.
38
Simionescu, Flora, p. 92. Butură, Enciclopedie, s. v. steregoaie, subliniază caracterul ei
dăunător pentru păşuni şi arată că este în primul rând un insecticid eficient. Aceleaşi efecte şi utilizări
sunt indicate şi de lucrările care se ocupă de flora Albaniei.
39
Scriban, s. v. strigoaie2, menţionează că este vorba de o plantă veninoasă, întrebuinţată ca
purgativ şi antispasmodic, sau contra râiei.
40
Leon, Istoria, p. 68.
41
Bălteanu, Terminologia, nu se referă şi la termenii pe care îi duscutăm aici.
42
Striga idem, quod apud Romanos, etiam hodie inter Moldavos denotat „venefica”, Cantemir,
Descrierea, p. 332.
43
Bobb, Dicţionariu, s. v. strigoae, strigă, strigoiu.
44
Laurian – Massim, s. v. strigoniu.
45
Guţu, Dicţionar, s. v. veneficus.
46
Guţu, loc. cit.
47
Un text de A. Gorovei, în DLR, s. v. stirigoaie.
Termenul mai frecvent, shtarë, intră în expresii în care echivalează cu rom. fiere,
venin : gjella qenka shtarë „mâncarea a fost amară, a fost fiere, venin” ; adjectivul
derivat i shtarët însemnează exclusiv „amar”, shtaroj, vb. are sensurile „a face
amar” şi „a da stirigoaie, a otrăvi, a da otravă”48. De reamintit că planta poartă în
ghega de nord-est numele barkryp, un compus cu kryp „sare”49.
În concluzie, fără a putea propune o etimologie clară pentru termenul adus
în discuţie, am încercat să prezentăm o serie de fapte care întăresc soluţia dată de
Al. Ciorănescu, după care stirigoaie (Veratrum album), cu multele sale variante,
poate fi inclusă în familia termenului strigă „vrăjitoare”. Prezentarea făcută de noi
dovedeşte, credem, relaţiile, privitoare la formă şi la sensuri, dintre numele
agentului magic şi numele plantei, relaţiile care există între lexicul câmpului magic,
de cele mai multe ori malefic, şi cel al câmpului botanic. Aceste relaţii se pot
constata chiar în cazul termenului de bază strigă, care are ambele sensuri. În
albaneză, situaţia pare a se prezenta în chip asemănător ca în română, dat fiind
faptul că, cu mare probabilitate, una din variantele de nume al plantei Veratrum
album poate fi analizată în acelaşi mod, prin decuparea aceluiaşi sufix şi prin
surprinderea aceloraşi raporturi semantice.
ABREVIERI
Bashkimi = Fjaluer i rii i shqipes, përbâam preje shoqniiet t’Bashkimit,

Shkodër, 1908, reeditat, Priština, 1978.
Bălteanu, Terminologia = Valeriu Bălteanu, Terminologia magică populară românească,
Bucureşti, 2000.
Bobb, Dicţionariu = Ioann Bobb, Dicţionariu rumânesc, lateinesc şi unguresc, vol. I,
II, Cluj, 1822, 1823.
Butură, Enciclopedie = Valer Butură, Enciclopedie de etnobotanică românească,
Bucureşti, 1979
Candrea–Adamescu = I.-A. Candrea şi Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat,
Bucureşti, 1931.
Cantemir, Descrierea = Dimitrie Cantemir, Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a
Moldovei, I, studiu introductiv, traducere din limba latină, note
şi indice de Dan Sluşanschi, Institutul Cultural Român,
Bucureşti, 2007.
Ciorănescu = Al. Ciorănescu, Dicţionarul etimologic al limbii române,
traducerea din limba spaniolă şi îngrijirea ediţiei Teodora Şandru
Mehedinţi şi Magdalena Popescu Marin, Bucureşti, 2001.
Coteanu, Prima listă = I. Coteanu, Prima listă a numelor româneşti de plante, Bucureşti,
1942.
Demiraj AE = Bardhyl Demiraj, Albanische Etymologien (Untersuchungen zum
albanishcen Erbwortschatz), Amsterdam – Atlanta, GA, 1997.
48
Pentru sensurile termenului shtarë şi ale cuvintelor derivate vezi FS 1954.
49
Drini şi colab., p. 35.
Densusianu, Limba descântecelor = Ov. Densusianu, Limba descântecelor, I–III, în Opere, I.

Lingvistică. Scrieri lingvistice, ediţie îngrijită de B. Cazacu,
V. Rusu şi I. Şerb, cu o prefaţă de B. Cazacu, Bucureşti, 1968,
p. 214–345.
DLR = Dicţionarul limbii române (DLR), serie nouă, Bucureşti, 1965
şi urm.
Drini şi colab. = S. Drini, I. Goçi, M. Halimi, S. Gashi, Fjalor fjalësh e
shprehjesh popullore, Prishtinë, 1982.
DTRO = Dicţionarul toponimic al României, Oltenia, coordonare şi
introducere Gh. Bolocan, Craiova, 1993 şi urm.
Ernout, Meillet = A. Ernout, A. Meillet, Dictionnaire étymologique de la langue
latine. Histoire des mots, ed. a IV-a, Paris, 1959.
FS 1954 = Fjalor i gjuhës shqipe, Tiranë, 1954.
FS 1980 = Fjalor i gjuhës së sotme shqipe, Tirana, 1980.
Golopenţia, Limba = Sanda Golopenţia, Limba descântecelor româneşti, Bucureşti, 2007.
ILR = Academia Română, Istoria limbii române, II, Bucureşti, 1969.
Guţu, Dicţionar = G, Guţu, Dicţionar latin-român, Bucureşti, 1983.
Laurian – Massim = A.T. Laurian şi I.C. Massim, Dicţionarul limbei române, I–II,
1871–1876; III. Glosariu care cuprinde vorbele din limba
română străine prin originea sau forma lor, cum şi cele de
origine înduioasă, Bucureşti, 1871.
Leon, Istoria = Dr. N. Leon, Istoria naturală medicală a poporului român,
Bucureşti 1902.
Mann, Alb. Hist. Dict. = S. E. Mann, An Historical Albanain – English Dictionary,
Londra–New York–Toronto, 1948.
Meyer, EWA = G. Meyer, Etymologishces Wörterbuch der albanesischen Sprache,
Strasbourg, 1891.
Mihăescu, La langue latine = H. Mihăescu, La langue latine dans le sud-est de l’Europe,
Bucureşti, 1978.
Miklosich, Rom. Elem. = Fr. Miklosich, Die romanische Elemente im Albanischen, în Fr.
Miklosich, Albanische Forschungen, II, Viena, 1871.
Orel, AED = Vl. Orel, Albanian Etymological Dictionary, Leiden, Boston,
Köln, 1998.
Pascu, Sufixele = G. Pascu, Sufixele româneşti, Bucureşti, 1916.
Rosetti, Limba descântecelor = Al. Rosetti, Limba descântecelor româneşti, Bucureşti, 1975.
Scriban = Aug. Scriban, Dicţionaru limbii româneşti, Iaşi, 1939.
Sejdiu, Fjalorth = Shefki Sejdiu, Fjalorth etnobotanik i shqipes, Prishtinë, 1984.
Simionescu, Flora = I. Simionescu, Flora României, ed. a II-a, Bucureşti, 1947.
Svane, Sl. Lehnw. = G. Svane, Slavische Lehnwörter im Albanischen, Aarhus
University Press. [1992].
Teaha, Crişul Negru = Teofil Teaha, Graiul din Valea Crişului Negru, 1961.
Tiktin DRG = H. Tiktin, Dicţionar român – german, Bucureşti, 1903–1925.
Timotin, Descântecele = Emanuela Timotin, Descântecele manuscrise româneşti (secolele
al XVII-lea – al XIX-lea), ediţie critică, studii lingvistice şi
filologice, Bucureşti, 2010.
Tudose, Derivarea = Claudia Tudose, Derivarea cu sufixe în româna populară,
Bucureşti, 1978
Vătăşescu, Vocabularul = Cătălina Vătăşescu, Vocabularul de origine latină din limba
albaneză în comparaţie cu româna, Bucureşti, 1997.
Vătăşescu, Sufixul = Cătălina Vătăşescu, Sufixul albanez -onjë, -oj şi corespondentul
românesc -oa(ń)e, -o(ń)i. Observaţii semantice, în Studii de
limba română. Omagiu profesorului Grigore Brâncuş, editori:

Gh. Chivu, Oana Uţă Bărbulescu, Bucureşti, 2010, p. 277–290.
Xhuvani – Çabej, Prapashtesat = Al. Xhuvani, E. Çabej, Prapashtesat e gjuhës shqipe, Tirana,
1962, reeditat în Al. Xhuvani, Vepra, Tirana, 1980, p. 421 şi urm.
THE ROM. STIRIGOAIE.

SEMANTIC AND ETYMOLOGICAL CONSIDERATIONS
ABSTRACT
The article discusses the semantic and structure concordances between Romanian and
Albanian regarding the name of the plant Veratrum album : Rom. stirigoaie (with numerous
varriants), Alb. shtërgonjë. In both languages, the terms can be included within the family of the
descendents Lat. striga „witch” (Rom. strigă, Alb. shtrigë); for the Romanian term, the hypothesis
appears in Ciorănescu’s etymological dictionary, and the comparison with the Albanian offers new
possible arguments. Presenting the facts in a comparative manner proves the existence of the relations,
regarding the form and the meanings, between the name of the magical agent and the name of the
plant, as well as the relations between the lexic of the magical field, most of the time a malefic one,
and that of the botanical field. These relations can be even noticed in the case of the base term strigă,
a term that has both meanings in both languages.
Institutul de Studii
Sud-Est Europene, Bucureşti
FORME ŞI VALORI ALE VERBULUI
ÎN GRAIURILE MUNTENEŞTI
(IV)∗
OHARA DONOVETSKY
XVIII. PREZUMTIV PREZENT1
1. FORME
1.1. Cea mai frecventă construcţie de prezumtiv prezent este cea cu voi,
vei,… (cu afereza lui v) + fi +gerunziul (uneori cu -ă final): ea să jelea-n casă //
„ce dracu-o fi având/ mă/ aştia ?”// (TDM I, 38, pct. 674); nu [!] // e! o mai fi
ştiindă câte cineva da…// (TDM II, 551, pct. 732).
2. VALORI
2.1. Dintre tipurile de prezumtiv prezent, cel mai frecvent folosite, cel cu
auxiliarul a vrea în formele cu afereză + fi + gerunziul verbului de conjugat (uneori
cu -ă final), tipul o fi având presupune nuanţe diferite2:
∗
Continuare la partea a III-a din FD, XVIII, 2010, p. 177–226.
1
Iorgu Iordan (1954, 446–449) discută, sub menţiunea Alte forme verbale, construcţiile de
tipul să fi muncind, va fi ocărând, ar fi ţinând alături de alte forme (cu gerunziul) precum eram +
gerunziu, infinitiv + gerunziu, cu valori „modale” diferite, dar simetrice cu cele numite „temporale”,
exprimate de timpuri ale conjunctivului şi ale indicativului. Formele cu gerunziu exprimă, în general,
nuanţa modală a nesiguranţei: să fi muncind, ar fi muncind (chiar şi era + gerunziul, echivalent, din
punct de vedere temporal, cu imperfectul indicativ), a îndoielii (sub raportul presupunerii, bănuielii:
o fi ocărând); pentru forma de tipul va fi mergând, se menţionează denumirea de prezumtiv (sau
potenţial), dată de alte gramatici, iar pentru forma de tipul ar fi ţinând, cea de „mod oblic”.
2
Kr. Sandfeld şi H. Olsen, în Syntaxe roumaine, I. Emploi des mots à flexion, Paris, 1936
(apud State 1957, 53), menţionează posibilitatea sau probabilitatea ca valori ale gerunziului în
structuri cu viitorul auxiliarului a fi [de tipul celor pe care le numim astăzi prin modul prezumtiv
prezent, n. n.] în exprimări de tipul Ce o fi gândind sluga?. Structura de tipul va fi citind apare ca
modalitate de exprimare a nesiguranţei şi cu formă trecută în viitorul de tipul va fi citit (State 1957, 53).

136 Ohara Donovetsky 2
– nedumerire: „ce dracu-o fi având/ mă/ ăştia?”// (TDM I, 38, pct. 674); ce-o
fi mâncând ursu ăsta nu pot să ştiu eu aşa/ (TDM I, 54, pct. 676);
– posibilitate: „hai să mergem acasă/ c-auz maşina/ e ora zece// că o fi
ţipând fata” (TDM III, 239, pct. 794);
– nesiguranţă, îndoială: e! o mai fi ştiindă câte cineva da...// (TDM II, 551,
pct. 732);
– presupunere: „or că dă capu mieu o fi făcând-o/ or că d-al lui/ ş-o făcea”//
(TDM III, 264, pct. 796)3.
2.2. Forma cu auxiliarul condiţionalului + fi + gerunziul4, de tipul ar fi
mergând, apare frecvent pentru exprimarea nesiguranţei, îndoielii5: mergeam
tăcând, ne gândeam că icea că ar fi având tăbii în pământ (GS III, 361, Teişani –
Prahova); când scăpa câte unu d-acolo spunea că n-ar mai fi având ce mânca; s-a
fost oblojind ş-a fost dormind pă gratii (GS III, 362, Teişani – Prahova).
2.3. În graiurile munteneşti se întâlnesc mai multe modalităţi de exprimare a
îndoielii. La formele menţionate, se adaugă o altă structură, omonimă cu viitorul I
de tipul o + conjunctiv prezent6. O serie de cercetări mai recente asupra graiurilor
munteneşti au scos la iveală faptul că astfel de structuri (de tipul o să cânt) pot
primi valoare de prezumtiv7. Exemple din graiurile munteneşti (Dumneata o să fii
comisia, Florica o să fie la drum) exprimă îndoiala, cântărirea posibilităţilor.
Nuanţa de prezumtiv este mai evidentă în întrebări: am zis că ce-o să fie?, da’
unde-or să fie?)8. Magdalena Vulpe consideră formaţia o + conjunctiv pentru
prezumtiv o inovaţie lingvistică specifică graiurilor munteneşti de câmpie9.
Am selectat din textele dialectale munteneşti un exemplu în care se întâlneşte
o altă formă de prezumtiv, de tipul o fi + conjunctiv, asemănătoare cu cea de sub
2.3., care poate fi o variantă a acesteia: Când a vinit ziua sorocită a vinit Candian
Popescu şi-a scos sabia dân teacă şi răcnea dă ni să scula pălăriili dă pă cap:
„Băieţi! să nu vă hie frică!... Care-o hi să moară dă glonţ, moare! care nu,
scapă!” (GS III, 361, Teişani – Prahova).
3
După Sandfeld – Olsen, nuanţa acestei valori este cea concesivă (apud State, 1957, 53).
4
În Iordan 1954, 448, despre forma de tipul ar fi ţinând se afirmă că circulă doar „în unele
graiuri regionale (munteneşti)”.
5
Menţionată şi de Kr. Sandfeld şi H. Olsen în lucrarea citată (apud State 1957, 53).
6
Construcţia o + conjunctiv prezent este considerată o expresie tipică a caracterului real sau
sigur al acţiunii în exprimarea viitorului (cf. Iordan – Guţu Romalo – Niculescu 1967, p. 230).
7
Aceasta este analizată de Magdalena Vulpe (1984, 383–393).
8
Posibilitatea de a exprima valoarea dubitativă prin construcţiile o + conjunctivul a fost
observată şi de G. Weigand (în Grammatik der rumänischen Sprache, Leipzig, 1918), dar şi de
A. Vaillant (în Grammaire roumaine a l’usage des Français, 1840) şi de Felix Durot (în Grammaire
du roumain moderne a l’usage des Français et des étrangers, 1877) (cf. Vulpe 1984, 386–387).
9
Magdalena Vulpe precizează că această structură provine din paradigma de tip oi cânta.
Principalele faze de evoluţie ale acestui fenomen au fost: 1. înlocuirea infinitivului cu conjunctivul la
persoana a 3-a sg. şi pl.: o cânta > o să cânte, 2. marcarea pronominală a categoriei „persoană”: o să
cânte (el, ea, ei, ele), 3. reinterpretarea elementelor invariabile o să ca morfem temporal şi
4. completarea paradigmei cu formele de pers. 1 şi a 2-a sg. şi pl. (ibidem, 388).
3 Forme şi valori ale verbului în graiurile munteneşti (IV) 137
XIX. PREZUMTIV PERFECT
1. FORME
1.1. Cu frecvenţă mare apar două forme de prezumtiv perfect:

a. cea construită cu voi, vei … (cu afereza lui v) + fi + participiul verbului:
ce s-o fi făcut cu ei/ nu ştu// (TDD, 528, pct. 894); […] da uite-aşa năcazu/ ce-o fi
vrut ea să facă// (TDM I, 438, pct. 782); auzeam părinţii miei// el a fost […] // şi el
ar fi zis că [ε] a fost niţel […] (TDM III, 681, pct. 830); şi el văzând p-aicea pă
fată/ fata i-a plăcut dă ea/ fata curată cum o fi fost/ a loat-o ş-a adus-o aicea/
(TDM III, 563 – 564, pct. 828); ce să aibă calu? / o fi fost şi pă timpurle-alea
doctori ce-o fi fost/ consultă aşa p-ăla/ (TDM III, 565, pct. 828); ş-altu s-a suit
sus/ pă el/ s-a dăşchis geamu sau l-o fi spart/ nu ştu/ că nu mai ţiu minte/ (TDM
III, 241, pct. 794); „cum e mâna ei?” ...zice „nu cumva o fi sclintit-o?” (TDM III,
389, pct. 807); ...cu ce-o fi încărcat el arma/ (TDD, 200, pct. 873; [...] dă fro zece
poguane/ dacă n-or fi fost mai mult (TDM III, 126, pct. 787); acolo-n porumbar/
cum o fi avut ei/ (TDM III, 852, pct. 841) (vezi şi supra capitolul XIII.
INDICATIV VIITOR ANTERIOR.
b. cea construită cu aş, ai, ar... + fi + participiul verbului: înnăscut cu căiţă/
cu căiţă/ când l-a născut mă-sa/ o căiţă/ o pieliţ-aşa pă ochi// şi ăla/ mortu ăla/
cic-ar fi tras-o ş-ar fi mâncat-o/ adică ăla care e născut cu căiţă/ copilul când s-a
născut// ar fi tras-o ş-ar fi mâncat-o// (TDM III, 237, pct. 794); şi el ar fi zis
(TDM III, 681, pct. 830); dacă ăla i-o fi plăcută (TDM III, 760, pct. 835); „s-o fi
dus Mariţa la coceni/ ce-o fi făcut?” (TDM III, 777, pct. 837); s-aude că ar fi
vinită ...brătienii s-aducă un prinţ străin// (TDM III, 657, pct. 828).
2. VALORI
2.1. Pentru exprimarea presupunerii, îndoielii în graiurile munteneşti cel mai

frecvent întrebuinţate sunt construcţiile cu auxiliarul a fi în formă omonimă de
viitor (cu afereza lui v) + gerunziul verbului (pentru prezumtiv prezent) sau +
participiul verbului (pentru prezumtiv perfect) (pentru primele, vezi supra
exemplele din capitolul XVIII). Urmează cele care folosesc forma de condiţional
perfect şi apoi cele cu conjunctivul perfect. Formele omonime cu cele de
conjunctiv perfect şi condiţional-optativ perfect au fost exemplificate în capitolele
de mai sus (vezi supra capitolele XV. CONJUNCTIV PERFECT şi XVII.
CONDIŢIONAL-OPTATIV PERFECT).
2.2. Formele de prezumtiv perfect omonime cu viitorul anterior intră uneori
în graiurile munteneşti în structuri repetitive şi exprimă acţiuni cu caracter iterativ.
Una dintre aceste structuri este cea în care verbul la prezumtiv perfect este precedat
de acelaşi verb la perfectul compus şi de adverbul relativ cât: [...] s-a dus acolo să
scoată comoara/ cu lopeţi/ cu cazmale// ş-a săpat ei cât o fi săpată (TDD, 539, pct. 895).
XX. IMPERATIV
1. FORME
1.1. Formele de imperativ pozitiv specifice graiurilor munteneşti pentru

câteva verbe foarte frecvente sunt vino! (cu o influenţat de vocativ), adu!, în
opoziţie cu cele din graiurile nord-vestice (vină! adă!)10: […] în fine vine ţiganca
aia/ ce „adu apa nencepută/ o căldare”// aduc apa nencepută// […] adu ş-o mână
de sare/ aduc ş-o mână de sare/ (TDD, 534, pct. 895) (vezi harta Repartiţia
formelor de imperativ pers. a II-a, a veni).
1.2. Uneori formele de imperativ pozitiv persoana a 2-a, însoţite de pronume
personal neaccentuat persoana a 3-a apar ca ia-l-ăi: „lasă mamă/ ia-l-ăi că are
minte mai multă”/ că eu am căutat să iau aşa şi uite n-am trăit bine cu el să ştiţi/
(TDM III, 365, pct. 805); da tata care zicea că [k] soţu mio acum avea pământ/ pă
vremurl-elea/„ia-l-ăi tată că e băiat bun !”/ (TDM III, 351, pct. 804).
Pentru a explica forme ca aruncă-lă-i, primeşte-lă-i, iată-lă-i etc., Jacques
Byck (1967, 54–64) consideră că -i joacă un rol morfologic, desemnând persoana a
2-a. Demonstraţia pleacă de la premisa că un mare număr de verbe prezintă la
imperativ singular desinenţa -i: scoli, cobori, plângi etc. (pe lângă scoală, începe,
plânge), pentru că, în acest fel, persoana căreia i se adesează ordinul este mai bine
reliefată. De la aceste forme cu -i final au rezultat formele aruncă-lă-i etc.11.
Credem că -i din forme de imperativ ca ia-lă-i provine din intenţia de întărire
a desinenţei de persoana a 2-a, sub presiunea sistemului omonimiilor desinenţiale
de la imperativ şi indicativ prezent, persoana a 2-a: verbe de conjugarea a II-a (taci,
dispari etc.), verbe intranzitive de conjugarea a III-a (plângi, treci etc.) şi a IV-a –
fără sufix (minţi). Unele verbe de conjugarea a III-a şi a IV-a – conjugarea tare au
10
Situaţia din graiurile munteneşti este cea din limba secolelor al XVI-lea – al XVIII-lea: adu
– forma etimologică – apare în texte munteneşti, unde apare şi ado, sub influenţa vocativului în -o,
deosebit de frecvent în Muntenia, şi adă, formă analogică, care apare în texte moldoveneşti şi
transilvănene; vino are o circulaţie largă, fiind atestat în Transilvania, Moldova şi Muntenia, iar forma
vină, în documente particulare din Transilvania şi Moldova (Gheţie et alii 1997, 343).
11
Alte explicaţii citate de J. Byck sunt cele aparţinând lui Al. Philippide, D. Găzdaru şi
H. Tiktin. Philippide susţine că apariţia lui -i nu este un fapt morfologic, ci rezultatul unei evoluţii
fonetice Iacătă-lă ar fi iacătă-lu, auzilă-i ar fi auzi-lu, tot aşa cum l-oi videa-lă reprezintă pe l-oi
videa-lu şi pune în evidenţă uşurinţa cu care u final (de la pronumele lu) alunecă spre alte sunete
(Philippide, Ist. lb. rom. I, 103). D. Găzdaru explică pe -lă din iacătă-lă-i prin asimilarea lui u cu a
precedent, iar cât priveşte pe -i, el ar fi epitetic, ca în apoi, stai etc. (D. Găzdaru, Descendenţii
demonstrativului latin ille în limba română, 32). Tiktin explică pe -ăi din iată-l-ăi prin verbul îi
(literar „e”, „este”), pentru că există forme ca iată-mă-s, unde -s provine din sunt, deşi în aruncă-lă-i,
primeşte-lă-i nu mai poate fi vorba de „îi = e” (apud Byck 1967, 138).
şi forme tranzitive („a plânge” – intranzitiv, dar „a plânge pe cineva” – tranzitiv, „a

minţi” – intranzitiv, dar „a minţi pe cineva” – tranzitiv). Atunci când sunt folosite
intranzitiv, aceste verbe au forma de persoana a 2-a imperativ terminată în -i, iar
când sunt folosite tranzitiv au persoana a 2-a singular la imperativ în –e: culege(-l),
trece(-l). Sub presiunea acestor verbe care au la persoana a 2-a imperativ pozitiv -i,
e posibil să fi rezultat formele existente în graiurile munteneşti (ia-lă-i, lasă-lă-i
etc.), cu întărirea desinenţei de persoana a 2-a, cu -ă rezultat din asimilare vocalică.
1.3. Formele de imperativ pozitiv persoana a 2-a apar frecvent în graiurile
munteneşti în combinaţii cu interjecţia ia: ia du-te, ia scoală, ia vin(o) etc.
Fenomenul nu este specific graiurilor munteneşti, dar este foarte frecvent:
„Mareoara/ Mareoara” zic/ „ia scoală tu” zic/ (TDM III, 824, pct. 839); „ făi
Miţo!/ făi Miţo”// „ce e fă ?”/ „ia vin fă-ncua/ ia”// (TDM III, 741, pct. 834);
„Marinică/ ia vin ia !”// […] „mă!”/ zic „eu nu pot să mestic mămăliga asta/ […]
// da…el se ducea/ „mămică!/ ia vino-ncoace dă stai icea/ că eu mă duc cu Rada în
cutare loc!” (TDM III, 626, pct. 826).
În ultimul exemplu, forma de imperativ stai este precedată de conjuncţia de.
Frecvent apar două imperative conectate prin de (vino de fă, du-te de adu, du-te de
fă): „du-te/ leano/ dă fă focu lel-ti !// (TDM III, 527, pct. 818).
1.4. În combinaţii cu forme neaccentuate ale pronumelui personal sau
reflexiv, imperativul pozitiv persoana a II-a plural prezintă, în graiurile munteneşti,
forme în care se dublează desinenţa de persoană, de tipul îmbrăcaţi-vă-ţi, liniştiţi-
vă-ţi, duceţi-vă-ţi. O explicaţie a acestor forme este cea oferită de Jacques Byck,
interesantă cu atât mai mult, cu cât aceasta se află în consonanţă cu tendinţa de
întărire a desinenţei de persoană, tendinţă specifică graiurilor munteneşti12. J. Byck
atrage atenţia asupra faptului că formele de tipul duce-vă-ţi nu apar decât la verbele
de conjugarea a III-a. Nu există imperative de acest tip la conjugarea I, a II-a sau a
IV-a. Construcţiile de tipul duceţi-vă-ţi sunt generale (la toate conjugările):
adunaţi-vă-ţi, vedeţi-vă-ţi, opriţi-vă-ţi. Explicaţia poate fi şi de această dată locul
accentului: verbele de conjugarea a III-a au accentul pe radical. În formele
exemplificate pentru conjugările I, a II-a şi a III-a, accentul cade pe antepenultima
silabă, în timp ce, în duceţi-vă-ţi, accentul cade pe prima silabă. Sub presiunea
sistemului, s-a ajuns la uniformizare: fie prin mutarea accentului, ducéţi-vă-ţi, fie
prin amputarea unei silabe, duce-vă-ţi, prin disimilare silabică (cf. I. Iordan, în
ZRPh., LIV, 363 şi urm. apud J. Byck 1967, 141). Nu este exclusă însă
12
Byck 1967, 131–143: J. Byck analizează câteva forme de imperativ pozitiv în combinaţie cu
pronume personale neaccentuate: bate-vă-ţi, şterge-vă-ţi, tinde-vă-ţi, întoarce-vă-ţi, face-vă-ţi,
plânge-vă-ţi (culese din graiurile munteneşti). Lingvistul consideră că aceste forme se explică prin
formele de plural imperativ de tipul: duceţi-vă-ţi, spălaţi-vă-ţi, sculaţi-vă-ţi. Acestea, la rândul lor, ar
proveni din vechiul imperativ negativ plural (e.g. nu ascultareţi), care conservă prohibitivul latin cu
infinitivul. „-ţi în formele imperativului de tipul duceţi-vă-ţi are aceeaşi funcţie. De vreme ce în forma
duceţi-vă terminaţia nu mai este -ţi (la fel în duceţi-mă, duceţi-l, duceţi-ne), ci vă (-mă, -l, -ne), s-a
simţit nevoia de a sublinia ideea de persoană, ceea ce a determinat adăugarea lui -ţi, duceţi-vă-ţi,
duceţi-mă-ţi, duceţi-lă-ţi (duceţi-lă-ţi a împrumutat pe a de la celelalte persoane”.
posibilitatea ca aceste construcţii să fi apărut sub influenţa limbii albaneze sau prin
împrumut (Byck 1967, 142).
Cercetând texte munteneşti din secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea, C. Frâncu
ajunge la concluzia că forme de imperativ de tipul duceţi-vă-ţi nu sunt atestate, iar
forme de tipul duce-vă-ţi apar începând cu secolul al XVIII-lea13. Contribuţia lui
C. Frâncu a pus în evidenţă, pe de o parte, faptul că apariţia formelor de tipul duce-vă-ţi
este anterioară celei a formelor de tipul duceţi-vă-ţi şi, pe de altă parte, că aceasta a
fost motivată atât de factorul fonetic, cum a semnalat J. Byck (1967, 141), cât şi de
cel morfosintactic. Trebuie menţionată, de asemenea, ideea cercetătorului cu
privire la motivaţia asemănării dintre formele de imperativ semnalate în
dacoromână şi cele din dialectul albanez gheg, din sârbă şi lituniană sau cu cele din
anumite limbi romanice. Părerea autorului este că, de fapt, „este vorba despre
inovaţii paralele şi independente, fenomenul din română neavând nicio legătură
genetică cu cel din albaneză”, întrucât este un fenomen apărut târziu, „când
influenţa substratului sau interferenţele reciproce nu pot fi luate în consideraţie”
(Frâncu 1984, 91). Leca Morariu explică această formă de „imperativ persoana a 2-a
plural, cu elementul enclitic (pronumele topit organic în corpul cuvântului [de
tipul] deschide-vă-ţi” prin mai multe fapte: 1. tendinţa de a simplifica, de a reduce
formula imperativului la cea mai „telegrafică” expresie, tendinţă care, ajutată de
fenomenul sincopării, se manifestă şi în eliminarea desinenţei finale; 2. amalgamarea
cu elementul enclitic, formă promovată şi de optativul (deschide-v-aţi) îmbinat cu
conjunctivul imprecaţiei (să vă deschideţ) (Morariu 1925, 63).
1.5. Desinenţa –ţi este semnalată şi în forma verbală haideţi, bazată pe
interjecţia haide, explicată prin necesitatea de a marca mai bine persoana a 2-a
plural (Byck 1967, 137). De remarcat prezenta lui -reţi, simţit ca marcă de
imperativ plural, la interjecţia haide (haidereţi) (Ionescu-Ruxăndoiu 1977, 169),
rezultat probabil din extinderea desinenţei de plural -ră-. Prin asocierea cu
desinenţe de plural, interjectia haide şi-a creat o paradigmă: haidem, haideţi,
haidereţi (haidarăţi) (Ionică 1965, 403–407). Înregistrăm astfel încă un fenomen
13
Autorul este de părere că faptele în diacronie arată că tipul originar a fost duce-vă-ţi, crearea
lui fiind un rezultat al presiunii paradigmatice a două timpuri, indicativ viitor şi optativ prezent, în
anumite condiţii sintactice. Formele de tipul duce-vă-ţi apar ca urmare a analogiei cu viitorul
indicativ, care în unele contexte are şi valoare de imperativ, implicând o poruncă (duce-vă-veţi>
duce-v-eţi> duce-v-aţi) şi cu optativul îmbinat cu conjunctivul imprecaţiei (duce-v-aţi să vă duceţi!).
Formele de imperativ ale verbelor de conjugarea a III-a introduc în sistem asimetria de accent (pe
radical, nu pe sufix, ca la celelalte conjugări). Un mijloc de înlăturare a asimetriei a fost apariţia
acestor forme de tipul duce-vă-ţi, care arată păstrarea accentului pe rădăcină în detrimentul păstrării
integrităţii părţii posttonice a cuvântului. Tipul duceţi-vă-ţi apare mai târziu (sfârşitul secolului al
XVIII-lea) şi se extinde (secolul al XIX-lea), ca rezultat al contaminării tipului duceţi-vă cu tipul
duce-vă-ţi. Spre deosebire de primul tip (duce-vă-ţi), specific numai verbelor de conjugarea III-a,
tipul duceţi-vă-ţi apare şi la verbe de conjugarea I şi a IV-a. Mai mult decât atât, menţionează autorul,
a existat şi o tendinţă de extensiune a construcţiilor în –ţi, care au cuprins noi secvenţe, de exemplu,
gerunziul. O formă ca bucurându-vă-ţi marchează persoana, prin folosirea unui element flexionar
propriu persoanei a 2-a de la timpurile personale (Frâncu 1984, 83–92).
de marcare suplimentară (a persoanei şi) a pluralului. Se confirmă faptul că în

graiurile munteneşti există o puternică tendinţă de accentuare a diferenţelor de număr,
de amplificare a formelor flexionare prin marcarea suplimentară a pluralului – vezi
supra capitolul CONSIDERAŢII ASUPRA FORMELOR CU -ră-.
1.6. În general, forma de imperativ negativ nu diferă în graiurile munteneşti
de cea din limba standard. Totuşi, în anumite graiuri munteneşti, rar astăzi, cu
precădere în structuri arhaice, se întâlneşte o formă de persoana a 5-a imperativ
negativ: e.g. nu judecareţi14. Această formă a fost generală în scrierile secolului al
XVI-lea în toate provinciile româneşti15. Forma este, probabil, o construcţie
românească după modelul unui infinitiv latin (non cantare), care a dispărut (sg.* nu
cântare – pl. nu cântareţi, care a devenit apoi sg. nu cânta – pl. nu cântaţi) (Ionică
1965, 406). Menţinerea acestei forme vechi se poate explica prin necesitatea de a
deosebi cât mai bine formele de singular de cele de plural (ibidem).
2. VALORI
2.1. Imperativul este unul dintre modurile frecvent întrebuinţate în graiurile

munteneşti. Ca fenomen de limbă populară, este prezent în descântece, urări,
blesteme, imprecaţii, ordine.
Cele mai interesante exemple sunt acelea în care imperativul este preferat
perfectului compus. Am considerat că în aceste situaţii imperativul este folosit
abuziv, prezenţa sa justificându-se doar retoric. Aceste exemple selectate din
graiurile munteneşti sunt fapte de limbă redate în stil indirect liber sau în stil liber
legat şi se caracterizează prin prezenţa neaşteptată a imperativului. Vorbitorul pare
că la un moment dat recurge la imperativ în relatarea faptelor, până atunci redate la
persoana a 3-a, pentru a actualiza sau dramatiza scena, inserând fragmente de
vorbire directă. Aici sunt două situaţii:
1. în care informatorul păstrează imperativul care trebuie să fi fost folosit în
dialogul originar: am stat acolea şî m-an sculat sângur şi m-am dus în
casă de m-am culcat// tragi-mă nor-mea! fărâmî-mă seara! (TDM III,
751, pct. 835);
14
O explicaţie a acestei forme s-a căutat în forma latină de imperativ prohibitiv, adică non plus
infinitivul; non dicere trebuia să devină *nu zicere, pentru care însă nu există atestări în secolul al
XVI-lea, cu excepţia unei forme dintr-un descântec (GS, V) (Densusianu, LR, 190–191). De altă
părere este Leca Morariu, care crede că din imperativul latin s-a păstrat numai singularul (pentru că
era mai des întrebuinţat decât pluralul), iar pentru plural erau folosite formele de persoana a 5-a a
conjunctivului perifrastic (se dobândiţi, de exemplu; forma de imperativ iubiţi e numai în aparenţă
provenită de la indicativ, de fapt, ea „e un fapt purces din conjunctivul să iubiţi”). Substituirea
imperativului prin conjunctiv se petrece şi la singular: fii, aibi, încât, prin analogie, şi aici, persoana a
2-a a conjunctivului, nu a indicativului, a putut dobândi funcţie de imperativ (Morariu 1925, 60).
15
După 1700, frevenţa imperativului negativ scade în textele munteneşti, prin înlocuirea
acestuia prin infinitivul scurt (Gheţie et alii 1997, 342).
2. în care informatorul selectează imperativul pentru a dinamiza, pentru a

dramatiza: venise-acas-la mine// şî...a luat-o d-acolo// dă-i „Andreico”/
dă-i/ bate-o/ ţâpă eu „auoleo! auoleo!”// (TDM III, 145, pct. 788); m-am
dus şi-io/ o zi doo trei/ dă-i! trage-i! dă-i/ trage/ mi-a trecut!// (TDM III,
751, pct. 835).
În ambele situaţii, imperativul substituie perfectul compus ca urmare a
tranziţiei de la modul „clasic” de construire a enunţului narativ la cel afectiv-
participativ, în care vorbitorul simte imperativul ca pe cea mai elocventă formă de
exprimare a intensităţii unei acţiuni.
2.2. Deseori formele de imperativ pozitiv persoana a 2-a, însoţite de pronume
personal de persoana a 3-a, apar „concatenate” cu segmentele l-ăi (dar l este
pronume personal, masculin, singular, acuzativ, aşa că cel mai interesant rămâne
totuşi ăi): ia-lă-i, aruncă-lă-i, primeşte-lă-i etc. (vezi supra), sugestia fiind că se
pune accent pe obiectul direct astfel exprimat: „ia-l-ăi tată că e băiat bun!”/ (TDM
III, 351, pct. 804); „lasă mamă/ ia-l-ăi că are minte mai multă”/ (TDM III, 365,
pct. 805); „mamă! ia-lăi 16 că e bun// (TDM III, 833, pct. 840).
2.3. Deşi este un mod frecvent în graiurile munteneşti, imperativul este înlocuit
de conjunctiv de multe ori în blesteme, urări, ordine sau descântece. Relaţia de
sinonimie dintre imperativ şi conjunctiv – derivată, probabil, din valorile latineşti
ale conjunctivului – se poate observa în situaţiile în care aceste moduri apar în
acelaşi enunţ: mama ce-mi spune „auzi tu mamă stelo! vezi” zice „să nu te abaţi
nici la dreapta/ nici la stânga// ţii drumu drept pă drum”/ (TDM III, 833, pct. 840).
XXI. FORME IOTACIZATE
1. Fenomen cu motivaţii fonetice, iotacizarea verbelor are relevanţă şi în plan

morfologic. Iotacizarea verbelor a fost constant în atenţia cercetătorilor (Morariu
1925, Iancu 1965, Iancu 1966, Pop 1966, Saramandu 1992)17.
2. Fenomenul este complex şi definirea lui este o problemă dificilă. În
general, se consideră că iotacizarea constă în modificarea consoanelor t, d, n, l, r,
16
Am respectat transcrierea din TDM.
17
De o importanţă majoră în înţelegerea iotacizării este studiul lui Sever Pop (Pop 1966). Studiul
cuprinde observaţii privind cauzele şi condiţiile în care apar formele verbale iotacizate în evoluţia de la
limba latină la limba română, precizarea categoriilor de verbe care cunosc acest fenomen în limba română,
în dialecte şi în graiuri, precum şi repartiţia formelor iotacizate, în opoziţie cu cele literare (cele cu consoana
radicalului refăcută) în dacoromână. Sever Pop tratează formele iotacizate în funcţie de consoana din radical
şi de modul şi timpul verbal. Reţinem de aici, totodată, observaţia că formele iotacizate din limba română
arată că fenomenul iotacizării (existent şi în alte idiomuri romanice) a avut în limba română cea mai
mare amploare. De egală importanţă este ideea că, în funcţie de repartiţia geografică a formelor
iotacizate şi a celor cu consoana radicalului refăcută, există două arii ale dacoromânei: una
conservatoare (a formelor iotacizate): Oltenia de est, Muntenia, Dobrogea şi Transilvania de sud-est,
şi una inovatoare (a formelor deiotacizate): Moldova, Transilvania de nord şi Banatul.
de la finala radicalului unor verbe latineşti sub acţiunea unui iot următor18. Pentru
definirea termenului trebuie avute în vedere şi alte aspecte, de exemplu, opoziţia
formă iotacizată/ formă cu consoana radicalului refăcută, conjugarea verbelor,
modul verbal etc. Observaţii importante privind formele verbale pentru care se ia în
discuţie iotacizarea apar şi în articolul lui Nicolae Saramandu (Saramandu 1992).
Pentru înţelegerea fenomenului, următoarele precizări ni se par esenţiale:
iotacizarea este relevantă numai pentru formele de indicativ şi conjunctiv prezent
persoana 1, de conjunctiv prezent persoana a 3-a şi a 6-a şi de gerunziu pentru
verbele de conjugarea a II-a, a III-a şi a IV-a, al căror radical se termină în t, d, n, r, l
(Saramandu 1992, 83–84); modificarea acestor consoane, sub influenţa unui iot
următor (i), se face astfel19: t>ţ, d(>dz)>z, n(ń)>˜, r(>r’)>˜, l(l’)>˜; formele de
indicativ prezent persoana 1 pentru verbele cu radicalul verbal latin în t, d, n, r, l +
iot sunt rezultatul unei evoluţii fonetice normale: înghiţ< lat. (in)gluttio, simţ< lat.
sentio, auz< lat. audio, râz< lat. rideo, tunz< lat. tondeo, văz< lat. video, ţiu< lat.
teneo, viu< lat. venio, morį< lat. morio (<morior), piei< lat. pereo, sai< lat. salio,
la fel cele de conjunctiv persoana a 3-a/ a 6-a: să simtă, să vază, să ţie, să ce(a)ie,
să saie şi cele de gerunziu: simţind, văzând, ţiind, viind, ceind etc.; formele de
indicativ prezent persoana 1 ale verbelor cu radical verbal latin în t, d, n, r, l
neurmate de iot au fost rezultatul analogiei cu cele menţionate anterior: trimiţ< lat.
tramito, uciz< lat. occido, vânz< lat. vendo, spui< lat. expono, cei< lat. quaero,
spai< lat. *expavero; pentru evitarea omonimiei formelor de persoana 1 şi a 2-a la
indicativ şi conjunctiv prezent eu auz, tu auz, eu înghiţ, tu înghiţ etc., consoana
radicalului a fost „refăcută”20 în t, d, n, r (sai a devenit sar, cu r pentru l)
(cf. Saramandu 1992, 84), forme ca înghit, simt, văd, aud, spun, ţin, cer, pier, sar,
18
Iotacizarea este definită ca „o particularitate a verbelor de conjugarea a II-a, a III-a şi a IV-a
(singurele iotacizări de conjugarea I sunt: spaiŭ, spai, să se spaie, mâiŭ, mâi, să mâie, laiu) cu tulpină
dentală (-d, -t) şi licvidă (-n, -r<r sau l lat. – pereo, salio), [pe care] o întâmpinăm la indicativ prezent
persoana 1 (văzu, scoţu, rămâi, spuiŭ, ceiŭ, saiŭ) şi în parte şi la persoana a 2-a (cei, sai) şi la
conjunctiv prezent persoana 1 (să deschiz, să tremiţŭ, să spuiŭ), la persoana a 2-a (să pai, să sai), dar
şi la persoana a 3-a singular şi plural (să cază, să scoaţă, să rămâie) [cu anumite excepţii: pociu, poţi,
dar să poată, bat etc.]” (Morariu 1925, 306). În Iancu 1966, 272, „iotacizare înseamnă schimbarea
locului de articulaţie a unei consoane sub influenţa lui iod”.
19
„Iodul a palatalizat dentalele până în faza de palatalizare tranzitivă (mutativă): dentalele t, d,
n, l au devenit adevărate palatale (t’, d’, n’, l’). Reflexele romanice ale dentalelor d, t, n, l urmate de
iod arată clar că acest fenomen a avut loc încă din perioada de destrămare a latinei” (Iancu 1966,
271); „fenomenul are în limba română o vechime tot atât de mare ca şi limba însăşi”, argumentele
fiind: 1. era mai răspândit în trecut decât astăzi; 2. azi nu se cunosc forme intermediare de iotacizare
şi 3. există urme de iotacizare şi în dialectele sud-dunărene; în ceea ce priveşte locul de apariţie,
iotacizarea trebuie să fi apărut concomitent pe întreg teritoriul de formare a limbii române (idem,
272); iotacizarea analogică pare, însă, a fi un fenomen românesc (idem, 274).
20
Evitarea omonimei dintre forme a fost doar una dintre cauze (Pop 1966, 314; Saramandu
1992, 83–84). În ceea ce priveşte vechimea formelor deiotacizate, S. Pop afirmă că deiotacizarea s-a
dezvoltat în mod independent în cele patru dialecte româneşti. Ea ar fi astfel posterioară despărţirii
românei în dialecte. Victor Iancu (1966, 274) nu neagă posibilitatea ca formele deiotacizate să fi
apărut în epoca românei comune, ca ele să fie cu mult anterioare secolului al XVI-lea.
să simtă, să vadă, să audă, să ţină, să ceară, ţinând, venind, cerând etc. fiind
modalitatea de diferenţiere între persoana 1 şi a 2-a21.
Precizările de mai sus sunt importante pentru că atrag atenţia asupra faptului
că nu toate formele verbale care prezintă consoana radicalului modificată sub
acţiunea unui iot sunt relevante. Astfel, nu intră în discuţie verbe care au numai
forme iotacizate (nu şi forme refăcute), verbe de conjugarea I cu radicalul în c
(precedat de consoană), t, d, l + iot: înfăş < lat. in-fascio, despoi< lat. despolio,
moi< lat. mollio, tai< lat. talio etc. Face excepţie sughiţ (<lat. subgluttio), care
prezintă şi forme cu consoana radicalului refăcută (sughit, să sughită) prin analogie
cu verbele de conjugarea a II-a, a III-a şi a IV-a (Saramandu 1992, 83). De
asemenea, nu intră în discuţie formele de gerunziu ale verbelor cu radicalul în t, d
care nu apar cu consoana radicalului refăcută (văzând, tunzând, vânzând, auzind,
simţind sunt singurele forme cunoscute, spre deosebire de alte forme de gerunziu,
la care apare opoziţia între formă iotacizată şi formă deiotacizată: ţinând/ ţiind,
spunând/ spuind) (ibidem).
3. Formele iotacizate s-au păstrat cel mai bine în graiurile sud-estice, unde nu
exista omonimia formelor de persoana 1 şi a 2-a la indicativ prezent, datorită
păstrării lui i final asilabic după z(d), ţ (eu scoţ – tu scoţi, eu auz – tu auz—), pentru
că „graiurile sud-estice au recurs la modalităţi specifice de refacere a opoziţiilor
morfonologice, diferite de cele din graiurile nord-vestice” (cf. Saramandu 1992,
87). Pentru verbele cu radicalul în t, d, formele verbale iotacizate la indicativ
persoana 1 (înghiţ, simţ, trimeţ, auz, văz etc.) sunt aproape exclusiv folosite în
graiurile munteneşti22: văz o vulpe/ (TDM II, p. 224, pct. 709); în timpu ăla
atuncea nu a fost ca astăzi să dau drumu la televizor/ la radio/ auz di america/
(TDM III, 562, pct. 821). Pentru verbele cu radicalul în t, d, formele verbale
iotacizate se păstrează atât la indicativ persoana 1 (înghiţ, simţ, trimeţ, auz, văz
etc.), cât şi la conjunctiv persoana a 3-a /a 6-a (să simţă, să auză, să râză, să vază
etc): da…ca să râză de ! fete/ aşa era obiceiu/ acu nu mai e// […] scula vita/ ca la
cât să scoală/ […] îi la anu/ i la doi/ i la trei/ să vază la cât să scoală vit-aia// […]
să da alătur şi-nchidea ochii/ ca să vază/ (TDM III, 192, pct.791). Hărţile din
anexe (Repartiţia formelor iotacizate şi a celor neiotacizate de indicativ prezent
21
Aceeaşi idee apare în Morariu, 1925, 308: „tendinţa de a diferenţia persoana a 2-a de persoana 1 a
verbelor iotacizate a condiţionat abandonarea formelor iotacizate – abandonare azi generală în aromână,
meglenoromână şi istroromână, iar în dacoromână, cel puţin la dentale, în idiomul moldovean – şi
înlocuirea lor cu desiotacizatele forme create analog după alte verbe [neiotacizate]”.
22
Menţiunea se găseşte şi în Iordan 1943, 130–131: Formele cu z şi ţ caracterizează graiurile
munteneşti (în vreme ce formele cu i se întâlnesc pretutindeni). Iar mai încolo: „[...] văz şi scoţ etc. au
fost, din capul locului, generale: lat. video, excutio etc. au dat în mod regulat (potrivit normelor
fonetice) rom. văz(u), scoţ(u) etc. Formele cu d, t etc. s-au născut ulterior, sub influenţa celor la care
aceste consoane se păstraseră, fiindcă nu se găseau în poziţia necesară pentru iotacizare. Odată ivite,
variantele noi s-au răspândit, înlăturând treptat pe cele vechi. Înlăturarea acestora este definitivă în
graiurile moldoveneşti şi se va realiza, cu timpul, şi în celelalte, dacă lucrurile se desfăşoară aşa cum
ne arată situaţia actuală”.
persoana I, a vedea, Repartiţia formelor iotacizate şi a celor neiotacizate de

indicativ prezent persoana I, a tunde, Repartiţia formelor iotacizate şi a celor
neiotacizate de indicativ prezent persoana I, a înghiţi) arată distribuţia formelor
văz, mă tunz, înghiţ. De asemenea, hărţile Repartiţia formelor iotacizate şi a celor
neiotacizate, să vază/să vadă, a vedea – conjunctiv prezent, pers. a 3-a şi
Repartiţia formelor iotacizate şi a celor neiotacizate, a înghiţi – conjunctiv
prezent, pers. I arată că la acest tip de verbe, cu radicalul în d şi t, iotacizarea este
un fenomen aproape general în Muntenia, în timp ce în Dobrogea formele
iotacizate se găsesc mai ales în sudul şi vestul provinciei. Comparând hărţile
realizate de noi cu cele din Vonica 2003, hărţile 31, 44, 45, am putut observa că
între zona graiurilor munteneşti şi cea a graiurilor olteneşti nu există o graniţă în
ceea ce priveşte repartizarea formelor iotacizate şi a celor neiotacizate cu radical în
-d, -t, ariile aflându-se în raport de continuitate lingvistică.
Pentru verbe neologice cu radicalul în t, d nu am identificat forme iotacizate
în textele munteneşti, confirmând astfel costatarea lui Sever Pop (1966, 292).
4. Pentru verbele cu radicalul în n, sunt foarte frecvente formele iotacizate de
indicativ şi conjunctiv23 persoana a 3-a/a 6-a spui, ţiu, să rămâie, viu „care sunt mai
răspândite decât cele refăcute prin analogie” (Saramandu 1992, 85). Am ales din
textele munteneşti doar câteva exemple, pentru că formele iotacizate sunt
preponderente: viu/ târziu/ când viu aci/ …nevasta/ „de ce-ai vinit ? ce-ai?” (TDM
II, 223, pct. 709); a fost un colonel/ nici io nu ţiu minte bine/ (TDM I, 431, pct.
782).: ca să nu ia pământu boierului// să rămâie mai puţini (TDM I, 429, pct.
782); s-a dus îndărăt alde socri-miu/ să le spuie l-alde naşu// (TDM I, 434, pct.
782); zice/ „că să-ţi puie beteala/ (TDM I, 434, pct. 782). Hărţile noastre
Repartiţia formelor iotacizate şi a celor neiotacizate pentru indicativ prezent,
persoana I, spui/spun, ţiu/ţin şi Repartiţia formelor iotacizate şi a celor
neiotacizate pentru conjunctiv prezent, persoana I, pentru a spune şi pentru a ţine,
formele să spui/să spun, să ţin/să ţiu arată că pentru verbele cu radical în n,
fenomenul iotacizării este general în Muntenia şi în estul Dobrogei. Comparaţia cu
hărţile realizate în Vonica 2003 (hărţile 54, 55) susţin amploarea acestui fenomen,
pentru că arată că formele iotacizate ale verbelor cu radical în -n se continuă
dinspre Muntenia până înspre jumătate (la conjunctiv, chiar mai mult de jumătate)
din Oltenia.
4.1. La gerunziu formele verbale iotacizate spuind, ţiind, viind se păstrează în
Muntenia, cele cu consoana radicalului refăcută (spunând, ţinând, venind) fiind
23
În Petrovici – Rusu 1964, 223, 226 există o altă explicaţie a formelor iotacizate de
conjunctiv şi a celor iotacizate de gerunziu ale anumitor verbe: apare ipoteza conform căreia formele
de persoana a 3-a a conjunctivului anumitor verbe de conjugarea a II-a şi a III-a se deosebeau de cele
de persoana a 3-a a indicativului cu ajutorul opoziţiei dintre consoana n şi consoana ń. Cu alte
cuvinte, ţine vs. să ţińe, rămâne vs. să rămâńe, vine vs. să vińe, pune vs. să puńe. Din formele
menţionate de conjunctiv s-a dezvoltat, în unele graiuri, formele să ţiĭe, să rămâĭe, să viĭe, să puĭe,
prin transformarea lui ń în ĭ. Gerunziile ţińind, rămâńind, vińind, cu ń palatal, explică gerunziile de
tip ţiĭind, rămâĭind, viĭind, tot în urma trecerii lui ń la ĭ.
totuşi mai răspândite decât formele iotacizate în vestul provinciei (vezi harta
Repartiţia formelor iotacizate la modul gerunziu: spuind/spunând).
4.2. Iotacizarea se extinde şi la verbe neologice, pentru verbele cu n la finala
radicalului. Exemplele sunt înregistrate în Muntenia şi în sudul Dobrogei: (nu)
reţiu (TDD, 50–51), deviu (TDM III, 562, pct. 821).
5. La verbele cu radicalul în r, situaţia este diferită de cea a celorlalte verbe:
sunt mai frecvente în aproape întreaga Muntenie şi în Dobrogea formele cu
consoana radicalului refăcută (neredusă la —) cer24, mor, pier25. Formele iotacizate
cei, mori, piei (cele de indicativ prezent persoana 1 şi a 2-a şi cele de conjunctiv
persoana 1 şi a 3-a/ a 6-a) apar numai în extremitatea sud-vestică a Munteniei (cf.
Saramandu 1992, 86). Comparând hărţile noastre cu hărţile care prezintă distribuţia
formelor iotacizate şi deiotacizate pentru verbele cu radical în -r în graiurile
olteneşti din Vonica 2003, hărţile 68, 69, trebuie să observăm că, atât la indicativ,
cât şi la conjunctiv, fenomenul este mai bine reprezentat în aria oltenească.
6. În graiurile munteneşti există arii în care vorbitorii folosesc forme iotacizate
de indicativ prezent şi forme de conjunctiv prezent cu consoana radicalului refăcută:
(eu) spui, să spună, (eu) vin, (ploile) să vie (TDD, 53). Există cazuri în care forme
alterate şi cele nealterate la acelaşi timp şi mod coexistă în vorbirea unui informator:
pui, pun; spui, spun (ibidem). Pentru sudul Dobrogei, s-a remarcat predilecţia pentru
menţinerea formelor iotacizate la verbele cu consoana tematică -n şi tendinţa de
înlocuire a acestora la verbele cu consoana tematică -t, -d (idem, 52).
7. Cercetătorii au remarcat preferinţa generaţiei vârstnice pentru formele
iotacizate. Ultimele cercetări evidenţiază stadiul avansat al procesului de eliminare
a formelor iotacizate sub influenţa limbii literare (idem, 53)26. În limba secolelor al
XVI-lea – al XVIII-lea, sunt atestate în textele din Muntenia formele iotacizate
pentru verbele cu radical în t, d, n şi uneori în r (Gheţie et alii 1997, 335).
8. Ca o concluzie, iotacizarea verbelor este relevantă pentru structura
dialectală a dacoromânei „în măsura în care formelor iotacizate din unele graiuri le
corespund, în alte graiuri, forme cu consoana radicalului refăcută” (Saramandu
1992, 83). Păstrarea formelor iotacizate în graiurile sudice intră în opoziţie cu
fenomenul de refacere a consoanei radicalului verbal prezent în graiurile nord-
vestice27. Apariţia formelor verbale cu consoana radicalului refăcută în graiurile
24
În GN, pentru graiurile avute în vedere, am întâlnit o singură formă: „Ce eşti tu, ce cei?”
(149 – Teleorman, Atârnaţi).
25
Ideea apare şi în Morariu 1925, 340: „Mai refractare faţă de iotacizare se prezintă aici
tulpinile în -r: moriu, periu.
26
În Graur 1968, 211–212: „Deoarece interesul pentru iotacizare a dispărut, constatăm că
derivatele cu prefixe neologice nu o mai admit decât la gerunziu [...]. Mai mult, chiar unele verbe
împrumutate sau formate în româneşte ceva mai de mult nu mai participă la iotacizare, de exemplu
avem socot, gerunziul vădind şi altele”.
27
„L’aire actuelle des formes verbales iotacisées s’étend sur l’Olténie de l’est, la Munténie, la
Dobroudja et la Transylvanie du sud-est, c’est–à-dire justement sur le territoire considéré comme le
« berceau » de la langue littéraire roumaine d’aujourd’hui. Les régions innovatrices, qui rejettent les
formes verbales iotaciseés, sont les trois suivantes: la Moldavie, la Transylvanie du nord et le Banat et
ses régions environnantes” (Pop 1966, 314).
nord-vestice ilustrează una dintre trăsăturile inovatoare al acestor graiuri (cf. Pop
1966, 293; Saramandu 1992, 86–87). Păstrarea lui i final asilabic, care serveşte la
marcarea opoziţiilor morfo(no)logice în graiurile munteneşti (Saramandu 1992,
83), a fost cauza conservării formelor iotacizate în aceste graiuri (Saramandu 1992,
87; Saramandu 1997, 188). Textele vechi arată că formele verbale cu consoana
radicalului refăcută prin analogie (sporadic în secolul al XVI-lea şi tot mai frecvent
în secolele următoare) apar în două mari arii inovatoare, aflate în discontinuitate
geografică: Banatul şi Hunedoara, pe de o parte, şi Moldova, pe de altă parte (cf.
Saramandu 1992, 87).
XXII. CONCLUZII PRIVIND FORMELE ŞI VALORILE TIMPURILOR

ŞI ALE MODURILOR PERSONALE
1. FORME
1.1. Credem că un inventar sumar al formelor verbale (ale timpurilor şi ale

modurilor personale, deocamdată) cu caracter arhaic şi apoi, unul al formelor verbale
cu caracter inovator impun şi determină un răspuns motivat statistic în ceea ce priveşte
caracterul arhaic sau inovator al flexiunii verbale în graiurile munteneşti actuale.
1.1.1. Considerăm „fenomen/ formă arhaică” orice formă etimologică – sau
care urmează o tendinţă existentă în limba latină – şi orice formă care a avut curs în
limba română veche.
1.1.2. Dăm mai jos un inventar al formelor verbale arhaice întâlnite în
graiurile munteneşti (în condiţiile în care o formă nu este tipică graiurilor avute în
vedere sau nu mai are relevanţă astăzi, va fi aşezată între paranteze):
I. absenţa desinenţei -u de la persoana a 6-a imperfect indicativ – întrebuinţarea
formelor etimologice pe aproape întreg teritoriul graiurilor munteneşti;
I΄. (absenţa desinenţei -m la persoana 1 imperfect indicativ – foarte
rar/accidental azi;)
II. menţinerea formelor etimologice la imperfectul verbelor a da, a sta – în
anumite arii;
II΄. conservarea formelor de participiu în -ă – în anumite arii, restrânse;
(trăsătura este considerată specifică graiurilor nordice);
III. menţinerea, în anumite arii, a formelor asigmatice vechi ale verbelor a fi,
a avea, a vrea la perfectul simplu indicativ;
IV. conservarea, în anumite arii, a formelor din paradigma tare a verbelor
a da la perfectul simplu indicativ;
V. prezenţa formelor etimologice de plural la mai-mult-ca-perfect indicativ –
fără -ră-, fenomen caracteristic şi general;
VI. întrebuinţarea, chiar dacă mai puţin frecventă astăzi, a formelor perifrastice
de imperfect şi mai-mult-ca-perfect-indicativ;
VII. folosirea formelor etimologice de conjunctiv prezent ale verbelor
neregulate a da, a sta, a bea, a lua;
VIII. menţinerea formelor iotacizate la persoanele 1 şi a 2-a indicativ prezent
şi a 3-a şi a 6-a conjunctiv prezent, precum şi la gerunziu, ale verbelor moştenite cu
radical în t, d, n şi mai rar, în l, r;
IX. forma etimologică de imperativ adu.
Includem aici, deşi nu sunt fenomene care să se refere direct la forme ale
timpurilor şi ale modurilor personale, ci la fenomene care privesc conjugările şi
diatezele, următoarele trăsături:
– fluctuaţia dintre conjugările a II-a şi a III-a, productivitatea conjugărilor I şi
a IV-a, ca în latină, îmbogăţirea inventarului conjugării a IV-a, ca în limba veche;
– întrebuinţarea anumitor verbe, reflexive în limba standard, la diateza activă –
a naşte, ca în limba veche.
Nu excludem din inventarul trăsăturilor de tip arhaic tendinţe manifestate în
actualizarea anumitor valori:
– utilizarea viitorului cu dubla valoare temporală şi modală, ca în limba latină;
– întrebuinţarea conjunctivului după verbele a apuca, a înceta, ca în limba veche;
– utilizarea conjunctivului cu valorile din limba latină: deliberativ, potenţial, iusiv.
1.1.3. Dăm mai jos un inventar al formelor verbale de tip inovator:
I. generalizarea omonimiei dintre persoana a 3-a şi persoana a 6-a de la
verbele de conjugarea I la prezent indicativ – unde este normală – la toate conjugările;
II. omonimia dintre persoana a 3-a şi persoana a 6-a (forma a) a auxiliarului
perfectului compus indicativ (forma a fiind ea însăşi o inovaţie muntenescă);
III. extinderea desinenţei -ră- de la persoana a 6-a a perfectului simplu
(inovaţie a graiurilor munteneşti la origine) la forme de plural ale perfectului
compus, ale imperfectului, ale prezentului, la forme de singular ale conjunctivului,
ale perfectului simplu, ale mai-mult-ca-perfectului, la interjecţii cu valoare verbală;
IV. desinenţa -i la persoana a 2-a a mai-mult-ca-perfectului indicativ (în loc
de -şi);
V. utilizarea conjunctivului în locul infinitivului;
VI. lărgirea inventarului verbelor de tip ingresiv şi terminativ în structuri cu
modul conjunctiv;
VII. forma de imperativ vino.
1.1.4. Comparând cele două inventare de mai sus (nouă fenomene considerate
arhaice + două + trei vs. şase considerate inovatoare), rezultă un raport în favoarea
formelor de tip arhaic.
Concluziile sunt:
i. răspândirea generală în graiurile munteneşti a unor forme verbale
etimologice (forme iotacizate, forme de persoana a 6-a fără -u la imperfect) acolo
unde în graiurile de tip moldovenesc se întrebuinţează forme inovatoare
ii. menţinerea în uz, în anumite arii, a unor forme verbale etimologice
(formele etimologice de imperfect ale verbelor a da, a sta) sau a unora vechi
(forme de perfect simplu de tipul dete), precum şi a unor forme asigmatice de
perfect simplu ale verbelor a fi, a avea, a vrea. Aceste fapte impun considerarea
graiurilor munteneşti drept graiuri cu caracter preponderent conservator în ceea ce
priveşte morfologia verbului.
1.2. Cu privire la caracterul inovator al graiurilor munteneşti, considerăm că
principalul – prin anvergură – fenomen tipic se referă la extinderea desinenţei -ră-.
Urmează: a. extinderea omonimiei de la prezent indicativ 3/6, conjugarea I la
conjugările a II-a, a III-a, a IV-a prezent indicativ şi la celelalte timpuri ale
indicativului (exceptând imperfectul); b. desinenţa -i de la mai-mult-ca-perfect şi
c. înlocuirea infinitivului prin conjunctiv.
2. VALORI
2.1. Dintre timpurile indicativului, prezentul este întrebuinţat în graiurile

munteneşti pentru exprimarea celui mai mare număr de valori (ale tuturor celorlalte
timpuri ale indicativului, dar şi ale modurilor imperativ, conjunctiv şi condiţional şi
optativ – prezent);
2.1.1. Imperfectul este, dintre timpurile trecute ale indicativului, cel mai
frecvent folosit, fiind întrebuinţat cu valoare de perfect compus, mai mult ca
perfect, dar şi cu valoarea altor moduri, bunăoară, condiţional-optativ perfect şi
conjunctiv perfect; imperfectul exprimă cel mai mare număr de nuanţe: reproş,
modestie, complicitate.
2.1.2. După numărul şi varietatea valorilor pe care le pot exprima, urmează
perfectul compus, perfectul simplu, mai-mult-ca-perfectul, viitorul.
2.1.3. Toate timpurile indicativului exprimă valori temporale, modale şi
aspectuale, precum şi valori afective.
2.1.4. Modul indicativ poate „acoperi” valorile tuturor celorlalte moduri
personale, depăşindu-şi, în acest caz, statutul de „mod al realităţii”.
2.2. Modul conjunctiv poate fi folosit pentru exprimarea altor moduri
subiective: imperativ, prezumtiv, condiţional-optativ (perfect).
2.3. Modul condiţional-optativ este cel mai puţin folosit dintre toate modurile
personale subiective, dar sensul lui poate fi preluat de forme ale tuturor celorlalte
timpuri ale indicativului şi moduri personale (exceptând prezumtivul).
2.4. Valoarea afectivă cu cel mai mare număr de modalităţi de exprimare este
cea a reproşului. Pot reda reproşul imperfectul, perfectul compus, perfectul simplu
şi conjunctivul.
XXIII. INFINITIV
1. FORME
1.1. Menţionat, de obicei, primul în ierarhia modurilor nepersonale28,

infinitivul29 nu-şi justifică, în graiurile munteneşti, poziţia de cap de listă, întrucât
are o prezenţă mai mult decât periferică. Structurile în care infinitivul30 este
întrebuinţat sunt, în general, cele de viitor cu voi sau oi, precum şi cele cu
semiauxiliare de mod şi de aspect, dar chiar şi în aceste din urmă cazuri,
combinaţiile infinitivului sunt, dacă nu accidentale, oricum, (mult) mai puţin
frecvente decât în graiurile moldoveneşti şi în limba literară.
28
Deşi în gramatici sunt tratate global sub denumirea de „moduri verbale nepersonale”,
infinitivul, participiul, gerunziul şi supinul constituie o categorie neunitară după criteriul caracterului
lor verbal, precum şi după capacitatea lor distribuţională. Este limpede că între infinitiv, participiu,
gerunziu şi supin sunt diferenţe, a căror principală cauză este dubla lor natură, fie predominant
nominală, fie predominant verbală. Se explică astfel faptul că, în gramatici şi în studii, acestea sunt
abordate diferenţiat, cercetătorii având în vedere mai degrabă deosebirile decât asemănările dintre ele.
Cel mai important criteriu ales, caracterul verbal, a determinat ca fiecăreia dintre aceste patru forme
verbale să i se atribuie un statut diferit.
29
În Gramatica română a lui H. Tiktin, de pildă, „infinitivul, supinul, gerundiul, participiul
[cărora li se adaugă şi] adjectivul verbal” (e.g. făcător) apar sub menţiunea „nume verbale” sau
„moduri impersonale”, deşi, mai departe, lingvistul face diferenţa între „forma scurtată a verbului” la
infinitiv şi „forma întreagă”, în sensul că prima „se tratează ca verb”, pe când „cea întreagă se tratează
ca substantiv, luând articol şi atribut” (Tiktin 1895, 121). Accentul pe calitatea nominală a
infinitivului se menţine şi peste jumătate de veac, astfel încât Iorgu Iordan se referă la infinitiv (şi la
participiu), ca intrând într-„o grupă aparte, esenţial deosebită de celelalte”, pentru că „moduri în sens
strict nu sunt nici participiul şi nici infinitivul”, întrucât infinitivul „este „forma substantivală a
verbului” şi are caracter „abstract, general, nedefinit, ceea ce explică inaptitudinea lui de a avea forme
după persoane şi totodată numele însuşi de infinitiv (adică „nefinit” = nehotărât)” (Iordan 1954, 430–
431). Diferenţierea între infinitivul lung, formă nominală, pe de o parte, şi infinitivul scurt, formă
verbală, pe de altă parte, punct de vedere adoptat de majoritatea cercetătorilor (Caragiu Marioţeanu
1962,38; DSL), reflectă poziţia infinitivului în sistemul verbal românesc actual.
30
Ne vom referi întâi la forma scurtă a infinitivului („apocopată” sau „trunchiată” după
Densusianu), ca expresie a valorii verbale. Infinitivul lung, atestat în limba română veche cu două
valori, nominală şi verbală, nu se realizează în graiurile munteneşti ca variantă verbală. De altfel, în
limba secolelor al XVI-lea – al XVIII-lea, infinitivul lung este în continuu regres (cf. Gheţie et alii,
1997, 342). Ion Diaconescu demonstrează că întrebuinţarea infinitivului scurt în limba română este un
fenomen exclusiv românesc, apărut prin reducerea infinitivului lung, resimţit ca substantiv (nomina
actionis), la o formă în care vocalele caracteristice -a, -ea, -e şi -i să devină sufixe ale infinitivului, în
condiţiile în care afixul -re (sau -are, după alţi cercetători) s-a detaşat în aşa măsură încât a devenit
productiv. Fenomenul „a început în secolul al X-lea – pentru că nu există în aromână şi
meglenoromână, dar există în istroromână – şi s-a generalizat ca sistem până în secolul al XIII-lea – al
XIV-lea, menţinând totodată ca variante arhaice, dialectale, stilistice sau poziţionale unele forme
lungi” (Diaconescu 1977, 68).
Cauza principală a slăbirii infinitivului este extinderea tiparului cu modul

conjunctiv31, în condiţiile echivalenţei valorice dintre cele două moduri, în structuri
în care, iniţial, era întrebuinţat infinitivul. În limba secolelor al XVI-lea – al XVIII-lea32,
infinitivul intra în combinaţii cu semiauxiliare de aspect ca a începe, a prinde, a se
apuca, a sta, a sfârşi, a conteni etc., precum şi cu semiauxiliare de modalitate ca a
putea, a trebui, a fi, a avea, a vrea etc. (cf. Pană Dindelegan 1968, 265–296). Ce
trebuie observat este că, încă din această etapă, în aceste construcţii, verbele
menţionate se asociază cu conjunctivul, dar admit şi combinaţii cu infinitivul.
Situaţia din graiurile munteneşti actuale este similară din acest punct de vedere cu
cea din limba veche: în construcţii cu verbele menţionate mai sus, este preferat
conjunctivul (vezi capitolul CONJUNCTIVUL PREZENT), dar au curs şi cele cu
infinitivul. Totuşi, dintre aceste verbe, unele intră mai frecvent decât celelalte în
combinaţie cu infinitivul şi acestea sunt a începe, a putea33: începuse-a merge
înspre Săndică/ (TDM II, 222, pct. 709); oaia a-nceput a fâţâi dân cuadă/ (TDM
II, 224, pct. 709); după ce am frământat-o [brânza] bine cu sare, începem a o pune
în putină […] (ALRT II, 233, Piua-Petrii – Ialomiţa, apud Caragiu Marioţeanu et
alii 1977, 259); colţii ăştia dă urs/ sânt prea veninoşi/ fuarte greu e că să…să
31
„Interferenţa dintre infinitiv şi conjunctiv datează din latină şi se accentuează în română, pe
măsură ce conjunctivul tinde să devină mod al subordonării, apropiindu-se, sub acest aspect, tot mai
mult de infinitiv: ambele, în calitate de moduri dependente, exprimă o acţiune virtual posibilă,
realizabilă. Pe baza asemănărilor de conţinut, are loc, [...], după o prealabilă perioadă de alternanţă,
procesul de înlocuire a infinitivului prin conjunctiv. În aromână şi meglenoromână, procesul se
încheie; în schimb, în dacoromână şi istroromână, infinitivul continuă să se menţină, fie în contexte
proprii, determinate din punct de vedere semantic şi gramatical, fie în contexte comune cu ale
conjunctivului – într-un raport de alternanţă, de cele mai multe ori, în defavoarea infinitivului. Faptul
că atât conjunctivul, cât şi infinitivul pot să apară în contexte specifice, pune cele două moduri într-un
raport de distribuţie defectivă” (Diaconescu 1977, 124–125).
32
„În secolul al XVI-lea, conjunctivul domină infinitivul, aceasta fiind o dovadă că procesul
înlocuirii infinitivului prin conjunctiv datează dintr-o perioadă mult mai îndepărtată”, cele două
moduri apar în alternanţă în acelaşi context sau infinitivul este înlocuit cu modul conjunctiv în acelaşi
context. După raportul de frecvenţă între infinitiv şi conjunctiv, se pot stabili, în mare, două arii
lingvistice: zona nordică – nordul Moldovei şi nordul Transilvaniei – unde construcţiile cu infinitivul
sunt predominante şi zona central-sudică, unde construcţiile cu modul conjunctiv sunt predominante.
Tendinţa de înlocuire a infinitivului prin conjunctiv – comună tuturor limbilor din aria balcanică şi
favorizată de posibilitatea conjunctivului de a raporta explicit acţiunea la persoană – continuă în secolele
al XVII-lea şi al XVIII-lea, raportul fiind mai omogen în aceste secole (60% vs. 80%, în favoarea
conjunctivului), procente mai ridicate prezentând conjunctivul în limba documentelor originale.
Preferinţa stilului ştiinţific pentru modul infinitiv va determina o revitalizare a valenţelor infinitivului în
limba română a secolelor al XIX-lea – al XX-lea (susţinută şi de traduceri, mai ales din franceză), şi,
odată cu aceasta, o întărire a poziţiei infinitivului în sistemul verbal. (Diaconescu 1977, 125 et passim).
33
Interesant este capitolul dedicat infinitivului în Sandfeld – Olsen 1936, în care se enumeră şi
se exemplifică seria, generoasă, de verbe care intră în combinaţie cu infinitivul în limba literară sau în
alte graiuri: a vrea, a putea, a şti, a căuta, a cerca, a cere, a primi, a cuteza, a îndrăzni, a începe, a
apuca, a prinde, a înceta, a urma, a învăţa, a deprinde, a hotărî, a cugeta, a avea, a însemna, a ruga,
a se face, a se preface etc.
poată vindeca// […] nici ăştia nu s-a putut trata// (TDM I, 53, pct. 676); că
mămăliga necuaptă îngheţa şi n-o puteam mânca (TDM I, 57, pct. 677).
1.2. În limba secolului al XVI-lea, deşi apare frecvent infinitivul lung34, mai
ales în combinaţii cu prepoziţiile de şi a (Dumnedzeu e de a fălosirea; stătu de a
naşterea; să nu iasă a se judecarea – Densusianu, ILR, 152), care arată că
„funcţiunea verbală e întunecată” (Densusianu, LR, 193), că „în general, [sunt]
construcţii care exprimă o intenţie, un scop” (Densusianu, ILR, 152) şi că „nu ne
mai găsim în faţa unui fapt esenţialmente din morfologia verbului, ci din aceea a
substantivului” (Densusianu, LR, 193). În plan dialectal infinitivul lung cu valoare
verbală este atestat şi în secolul al XX-lea, în structuri cu prepoziţiile de, a +
infinitivul, aşa cum reiese din anchetele lui S. Pop şi E. Petrovici pentru Atlasul
lingvistic român, în două arii: una din subdialectul maramureşean şi una în
subdialectul crişean (Mării 1968, 328). În graiurile munteneşti, infinitivul lung cu
valoare verbală se mai întrebuinţează doar în structuri de optativ (deseori al
verbului a fi) cu auxiliarul postpus, cu valoare de imprecaţie: fire-ai ai dracu de
băieţi [...] fir-ai tu jurată (TDM III, 742–743, pct. 834); „acuş fire-ai a dracu/ să
prinzi tu şoareci// (ibidem); o vecină/ a işit un câine până colea/ s-a ţinut după ea//
şi ea „fir-ai/ dar-ai”/ şi tot ucigă-l sfânta cruce// (TDM III, 869, pct. 843).
1.3. Uneori apar construcţii cu infinitivul precedat de prepoziţia a, în structuri
cu verbe urmate de alte prepoziţii, de exemplu, a avea + prepoziţia de + infinitivul
cu a: şerpi/ astea cel puţin în fiecare zi am…de-a pate cu ei// (TDD, 541, pct. 895).
1.4. În textele dialectale nu am găsit nicio formă de infinitiv perfect. În limba
veche, infinitivul perfect apare extrem de rar, în locul lui folosindu-se conjunctivul
perfect (Gheţie et alii, 1997, 343). Infinitivul perfect este un timp apărut târziu (în a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea) şi se foloseşte astăzi mai cu seamă în limba
cultă (Brâncuş – Saramandu 1999).
2. VALORI
2.1. Plasat de G. Guillaume pe axa cronogenetică, în categoria timpurilor in

posse35, infinitivul apare ca modalitate de exprimare a posibilităţii („infinite de
34
În limba veche, infinitivul scurt începe să concureze încă din secolul al XVI-lea infinitivul
lung (Densusianu, LR, 193).
35
Temps in posse (infinitif et participe), temps in fieri (le subjonctif), temps in esse
(l’indicatif). „Ces points, – les seuls que puisse offrir en soi un axe limité, – sont au nombre de trois:
initial, médian, final, et marquent chacun un instant caractéristique de la formation de l’image-temps.
[...]. A l’instant initial, la chronogénèse n’a pas encore opéré, elle est seulement en pouvoir d’opérer:
l’image-temps saisie sur cet instant de la chronogénèse est le temps in posse (c’est-à-dire une image
que la pensée n’a aucunement réalisée, mais qu’elle est, néanmois, en puissance de réaliser). A
l’instant médian, la chronogénèse a plus ou moins opéré et l’image-temps saisie en telle position se
présente en cours de formation dans l’esprit. C’est le temps in fieri. A l’instant final, la chronogénèse
a fini d’opérer et la vue qu’on en prend sur cet instant correspond à l’image-temps achevée décrite au
début et que nous nommerons désormais pour bien l’opposer aux deux autres: les temps in esse. Soit
au total trois profils caractéristiques de la formation de l’image-temps: en puissance, en devenir, en
réalité” (Guillaume 1968, 9–10).
realizare”, deci constituind „punctul de plecare în desfăşurarea unui proces,

perspectiva deschisă asupra oricărei acţiuni, virtualitatea” (Diaconescu 1977, 120).
2.2. Infinitivul arată, de cele mai multe ori, că acţiunea prezentată fără indici
formali de persoană şi de număr se desfăşoară ca un proces. Ne interesează aici,
bineînţeles, situaţia în care vorbitorul întrebuinţează infinitivul ca element
subordonat unui verb, situaţie în care acţiunea exprimată de infinitiv apare ca
simultană cu cea a verbului regent, aflat la un mod personal (singurul care poate
reda timpul, persoana şi numărul prin indici formali) (Coteanu 1982, 217). Prin
extensie, aceste categorii devin valabile şi pentru acţiunea exprimată de infinitiv. În
consecinţă, valoarea temporală a verbului la infinitiv, într-o situaţie în care
infinitivul se află într-un raport de juxtapunere cu un verb la un mod personal,
ambele verbe având acelaşi subiect, este dependentă de valoarea temporală a
verbului regent. În fapt, aici este vorba de o situaţie similară cu aceea în care verbe
„semiauxiliare de modalitate” sau „semiauxiliare de aspect” (Guţu Romalo 2005,
156–183) intră în structuri cu verbe la conjunctiv, ceea ce a fost numit „predicat
(verbal) compus” (Săteanu 1966, ). Recunoaştem şi aici caracterul de formant al
verbelor care se combină cu infinitivul, iar acestuia din urmă caracterul de plerem,
întrucât el oferă semnificaţia, valoarea semantică. În următoarele exemple alese din
textele munteneşti, verbul la infinitiv primeşte – prin transfer contextual – valoarea
temporală a verbului de care e dependent, de acţiune prezentă sau trecută: o putem
ţâne maşina (TDM III, 135, pct. 788); să putea întâmpla să rămân orb (TDM III,
181, pct. 790); a-nceput a plânge (TDD, 422, pct. 886).
Cu privire la valoarea modală a verbelor la infinitiv aflate în contextele de
mai sus (a se înţelege, în structuri cu semiauxiliare de modalitate şi de aspect) este
limpede că infinitivul este echivalent cu un conjunctiv prezent (mai rar, poate fi
substituit cu un conjunctiv perfect: enunţul al doilea de sub 2.2., de exemplu,
permite, la limită, şi o astfel de substituţie). Raportul de echivalenţă semantică în
care intră cele două moduri se explică prin valoarea lor fundamentală intrinsecă:
aceea de a reda o acţiune ca posibilă, realizabilă (Diaconescu 1977, 127; cf. Iordan
– Guţu Romalo – Niculescu 1967, 203).
2.3. Faptul că infinitivul poate intra în combinaţii cu un subiect (propriu sau
comun cu al verbului regent) „a contribuit la apropierea infinitivului de celelalte
moduri verbale: indicativ, conjunctiv, imperativ, gerunziu şi supin, ale căror valori
le cumulează uneori”, situaţie care datează din latină (Diaconescu 1977, 121). În
limba română, infinitivul este atestat cu următoarele valori modale: indicativ,
imperativ, conjunctiv, supin, gerunziu, dar şi cu valorile temporale de trecut,
prezent, viitor, în contexte în care se raportează la aceste timpuri36. În graiurile
munteneşti, în afară de numeroase exemple de sinonimie valorică a infinitivului cu
prezentul conjunctiv (v. toate exemple de mai sus), apar contexte în care infinitivul
36
Se poate realiza şi cu valoarea de infinitiv „omnitemporal sau pancronic”, în propoziţii care
transmit un ordin, o invitaţie, o prescripţie sau o interdicţie cu caracter permanent, în propoziţii exclamative,
în proverbe şi în titluri (Diaconescu 1977, 121–142). Aceste valori nu apar în graiurile munteneşti.
lung (cu valoare substantivală) poate fi substituit cu supinul: la termenare...

mergem la un .../ [...] ...facem ultimu joc...care este/ şi...trântim steagu jos/ adică
am jucat/ toţi/ de terminat/ (TDM III, 654, pct. 827).
2.4. Infinitivul lung cu valoare substantivală apare frecvent, întrebuinţat în
texte tematice (referitoare la muncile sau operaţiile agricole ori casnice), contexte
care permit conservarea sensului verbal originar: cultivarea (grâului, porumbului
etc.), păstrare, secere etc.: îl pliveam de pălămidă [...]// şi alte buruieni// care-i
făceau umbră lui şi îl încurca/ ...creşterea normal-a grâului (TDM III, 617, pct.
825); după aceea luăm turtişoare-aşa/ [...] le punem într-un săculeţ aşa/ sau un
coşuleţ/ şi le punem în pod/ la păstrare/ (TDD, 315, pct. 878).
Am observat, de asemenea, că infinitivul cu valoare substantivală este uneori
selectat pentru echivalenţa cu o subordonată circumstanţială temporală, cu care se
poate afla în raport de variaţie liberă: la termenare...mergem de egzemplu la un.../
am terminat...căluşu astăzi duminică// am jucat/ şi astăzi se termină căluşu//
banii care s-au strâns toţi/ banii/ să numără banii/...şi seara facem ultimul joc/
(TDM III, 654, pct. 827).
2.5. Ca o concluzie, se poate spune că infinitivul scurt cu valoare verbală nu
reuşeşte să-şi dovedească vitalitatea în graiurile munteneşti. Dată fiind
întrebuinţarea redusă la un număr mic de contexte – combinaţiile cu verbele a
putea şi a începe şi structurile de viitor de tipul voi/ oi merge (toate concurate de
cele cu modul conjunctiv), infinitivul scurt apare ca un mod verbal fragil, cu
apariţie întâmplătoare. Altfel stau lucrurile cu infinitivul lung cu valoare
substantivală: aşa cum am demonstrat mai sus, acesta este întrebuinţat frecvent,
atât în texte tematice, cât şi cu valoarea altor moduri (de obicei, supinul), ceea ce
face posibilă interpretarea infinitivului ca formă nominală cu sens verbal.
XXIV. GERUNZIU
1. FORME
1.1. Contestată37 sau accentuată38, natura verbală a gerunziului a determinat

ca statutul său în tabloul modurilor verbale să fie multă vreme controversat. Poziţia
37
Iorgu Iordan consideră că în categoria modurilor, deşi cu alte caracteristici (vezi supra, nota
1 la Infinitiv), intră numai infinitivul şi participiul. Cu privire la gerunziu, „nu sunt multe lucruri de
spus”, decât că „funcţionează, obişnuit, ca complement circumstanţial şi, mai rar, ca atribut”. Despre
uzul gerunziului ca formă acordată, I. Iordan consideră că „trebuie evitat şi combătut”, singurele care
s-au impus sub forma unor cuvinte cu flexiune sunt suferind şi gerunziul acordat al verbelor a creşte
şi a descreşte. „Se vede uşor că necesitatea de a recurge la gerunziu este îndoielnică, ba chiar
inexistentă, căci se poate recurge, cu folos nu numai gramatical, la o propoziţie atributivă (tinereţe
care izbucneşte), la participiu (aurirea vestejirii sporite), la un adjectiv verbal (paşii şovăitori), la un
adjectiv propriu-zis din aceeaşi familie cu verbul respectiv (linia albă a drumului) etc”. (Iordan 1954, 436).
38
Matilda Caragiu Marioţeanu este de părere că gerunziul „în cele mai multe cazuri
funcţionează ca o formă verbală”, atunci când „exprimă o acţiune sub formă de proces care se referă la
autorul ei, subiectul”. În această calitate, exprimă categoriile verbale caracteristice acestei părţi de vorbire:
gerunziului în sistem a fost (re)stabilită prin acceptarea comportamentului său

triplu: verbal, adverbial şi nominal (acesta din urmă, foarte puţin reprezentat) (v. DSL).
În graiurile munteneşti, gerunziul apare foarte frecvent, în primul rând pentru
calitatea sa verbală, în special ca modalitate de a exprima concomitenţa cu o altă
acţiune, şi apoi, în contexte care valorifică posibilitatea acestui mod de a reda
circumstanţele unei acţiuni, deci pentru calitatea sa adverbială. În subcapitolul
2. Valori. vom încerca să demonstrăm frecvenţa şi varietatea contextuală specifice
gerunziului în textele dialectale munteneşti.
1.2. Puţine lucruri se pot spune cu privire la variaţiile de formă ale
gerunziului în graiurile munteneşti39. Primul dintre ele este faptul că gerunziul
apare deseori cu vocala -ă la finală. Formele de gerunziu cu -ă sunt frecvente în
vorbirea generaţiei vârstnice şi medii. Fenomenul este explicat în general fonetic,
prin explozia de timbru a consoanei finale: şi tot aşa ne-a s [k] povestea el odată
noi// „mă/ când auzim duduindă/ şi când o vedem/ să duce şi să …repede-ntr-un
zid// (TDD, 521, pct. 894); miergândă la pichet ca să vinim la al nostru/ (idem,
527); şi l-am scos să-l legăm// mergândă…/ acolea era patu/ jandaru stătea lângă
pat (TDM III, 809, pct. 839).
1.2.1. Utilizarea gerunziului cu -ă final este specifică graiurilor din partea de
nord-nord-est şi sud-sud-est a Munteniei40 şi din partea de sud-est a Dobrogei, aşa
după cum arată şi hărţile realizate pe materialul ALRR, vezi harta noastră
Repartiţia formelor de gerunziu în -ă. Fenomenul nu apare în aceeaşi arie în care
apare şi participiul în -ă (cf. Marin 1991, 63), vezi hărţile Repartiţia formelor [de
conjunctiv perfect cu] participiul în -ă, [să fi cântată/să fi cântat; să fi ţinută/să fi
ţinut; să fi văzută/să fi văzut şi Repartiţia formelor de condiţional-optativ perfect
aş fi cântată/aş fi cântat; aş fi văzută/aş fi văzut], în sensul că aria gerunziului în
-ă include puncte din aria participiului în -ă. Aria participiului se întinde în partea
de sud-est a Munteniei şi în partea nordică, vestică şi sudică a Dobrogei, în timp ce
aria gerunziului este reprezentată de două zone înguste în nordul şi estul Munteniei
şi în centrul Dobrogei. Formele de gerunziu fără -ă final sunt mai frecvente decât
cele cu -ă final (vezi harta menţionată la 1.2.1., dar şi situaţia reflectată de
exemplele excerptate din textele dialectale munteneşti, citate mai jos, sub 2. Valori).
diateza, persoana, timpul şi modul. „Pentru ca un gerunziu să devină substantiv sau adjectiv, de pildă, este
necesar să se transpună această formă cuprinzând o idee verbală din categoria entităţii”. [...] prin aceasta,
ea încetează de a mai fi o formă verbală care să arate ce face subiectul, pierde, aşadar, categoriile verbale
ale persoanei, timpului, modului, diatezei etc. şi capătă categoriile proprii substantivului: genul şi cazul”.
Gerunziul-substantiv este foarte rar în limba română, exemple sunt substantivul murindul (voi să dea
drumul murindului – Caragiale citat în Sandfeld–Olsen 1936, 294 pentru „un adjectif verbal qui se
décline”) şi substantivul intrând = „nişă”, dar mai frecvent este gerunziul-adjectiv, o formă de
gerunziu care exprimă ideea de calitate – Caragiu Marioţeanu 1957, 64–65.
39
Facem această afirmaţie având în vedere situaţia din limba veche, când, sub aspect formal,
comportamentul gerunziului prezintă mai multe caracteristici: 1. întrebuinţarea unor forme fugând,
luund, aibând (Gheţie et alii, 1997, 343) (astăzi, neutilizate); 2. forme iotacizate la verbe cu radical în
r, n (astăzi, graiurile prezintă numai formele iotacizate ale verbelor cu radical în n).
40
Pentru Muntenia acestea sunt ariile delimitate şi în Marin 1991, 62.
1.2.2. Acest segment fonic final se păstrează şi în cazul asocierii gerunziului

cu forme neaccentuate ale pronumelor personal sau reflexiv, substituind vocala -u
de legătură: tăvălindă-se, punândă-i (TDD, 56). Forme ca ducândă-mă, ducândă-să
(„vokal-harmonischen Formen”) sunt înregistrate de G. Weigand, în ancheta
dialectală din Moldova, „Valachia Mare” (vezi nota 11 din capitolul VII) şi din
Dobrogea (Weigand 1902, 191).
1.2.3. Formele de gerunziu cu -ă final pot alterna cu cele fără -ă în
exprimarea aceluiaşi informator: când a auzit duduind […] aşa s-a făcut…un om
inaintea lor// […]; unu a căzut drept în poarta bisericii// ş-acolo stândă//
„doamne” zice „n-o fi astea di iele”/ (TDD, 521, pct. 894).
1.3. Situaţiile în care verbele la gerunziu au subiecte proprii41 (exprimate sau
recuperabile din context) sunt relativ frecvente în graiurile munteneşti şi
demonstrează faptul că vorbitorii întrebuinţează deopotrivă forma gerunzială ca
modalitate de exprimare de natură verbală şi ca modalitate de exprimare de natură
adverbială, pentru ilustrarea împrejurării, circumstanţelor acţiunii: stând io aşa/
torcând io cu ochii la pieli/ vine o nepoată d-a noastră// (TDD, 551, pct. 896); şi
io-am început să ţip// via a fost aproape/ şi-a auzit bărbatu-mio d-acolo/ dă la vie/
pân să vie el acasă/ s-au dus hoţii/ dac-a auzit ţipând// nu i-a mai prins (TDM III,
241, pct. 794); şi pă urmă a termenat lemnili/ d-aia că să mai ducea-afară să mai
ia iar// da io am auzit zdroncănind în timpu ăla când mama era pă vatră (TDM
III, 240, pct. 794).
1.4. În graiurile munteneşti gerunziul intră în componenţa imperfectului
perifrastic (a fost înmurgind, a fost scoţând, a fost zicând, a fost mergând, a fost
întinzând, a fost bătând, a fost întorcândă (v. TDM II, III) şi, de asemenea, a celor
trei forme ale prezumtivului prezent (dintre care, cel mai adesea, apare oi fi
+ gerunziu, uneori, cu –ă final: o fi având, o fi mâncând, o fi ştiindă, o fi ţipând, o
fi făcând (v. cap. XVIII. PREZUMTIV).
1.5. Pentru verbele cu radical în n formele de gerunziu iotacizate (vezi
capitolul XXI. FORME IOTACIZATE) sunt în variaţie liberă cu cele neiotacizate:
punând/ puind, spunând/ spuind, venind/ viind. Cele cu radical în r nu prezintă
formele ceind, pieind, ci doar forme cu consoana radicalului nealterată, cerând,
pierind în toată aria graiurilor munteneşti.
2. VALORI
2.1. Statutul şi valorile gerunziului au fost subiecte controversate în lucrările

de specialitate. În legătură cu semnificaţia modală a gerunziului, părerile sunt
foarte diferite. Spre deosebire de alţi cercetători, care consideră că, în afară de
41
Capacitatea de a avea subiect propriu, diferit de acela al verbului regent, o trăsătură a
modurilor gerunziu, infinitiv, participiu, în anumite contexte, susţine caracterul verbal al acestor
forme. În acest caz, se vorbeşte despre „construcţii absolute” (Sandfeld – Olsen 1936, 292; Pană
Dindelegan 2003).
indicativ, care reprezintă modul „obiectiv”, celelalte moduri sunt „subiective”

(deci, şi gerunziul) (Iordan 1954, 410), Matilda Caragiu Marioţeanu este de părere
că gerunziul nu diferă prea mult de indicativ, în ceea ce priveşte modalitatea în care
se arată realitatea42. Între cele două moduri verbale, diferenţa constă în faptul că
gerunziul include relaţia (temporală sau de altă natură), în timp ce indicativul o
exprimă prin intermediul unui adverb, conjuncţii, locuţiuni conjuncţionale sau
pronume relative. De aici rezultă că gerunziul este, ca şi conjunctivul, un mod
dependent (Caragiu Marioţeanu 1957, 67).
Analiza ocurenţelor gerunziului arată că acesta poate fi substituit, cel mai
frecvent, cu un verb la un mod personal, de obicei, indicativ. De fapt, ceea ce se
observă din contextele în care apare gerunziul este că, arătând că acţiunea
exprimată se desfăşoară în paralel cu o cea a verbului regent, gerunziul se comportă
mimetic, preluând valoarea modală a regentului său verbal, căpătând astfel nuanţa
construcţiei verbale pe care o determină: reală, potenţială, dubitativă, imperativă43.
În textele munteneşti, cel mai frecvent apar primele două valori:
am plecat io// m-am dus pă vale/ când am venit/ am venit plângând/ mi
să-nigris-aşa degetili pân-aici// („am venit şi plângeam”) (TDM III, 390, pct. 807)
– acţiune reală;
„du-te şi spune-i diseară că eu am să viu cu căruţa cu băieţii/ cu tovarăşi
d-ai mei// ea dacă iese la puartă/ voi pune mâna pă ea la puartă/ ş-o aruncăm în
căruţă/ şi sbughi-o!/ mă-sa să rămâie plângând şi cu ta-su/ ce-o vrea să facă”//
(„ mă-sa să rămâie să plângă”) (TDM III, 384, pct. 807) – acţiune potenţială.
2.2. Analizele contextuale ale exemplelor selectate din textele munteneşti
evidenţiază faptul că există situaţii în care verbul la gerunziu „se citeşte” cu o
valoare modală diferită de cea exprimată de verbul regent, valoare deductibilă din
context, prin raportare la regent, ţinând seama de concordanţa timpurilor sau de
modalitatea în care este percepută acţiunea, ca reală sau posibilă44. Dăm mai jos
exemple din culegerile de texte munteneşti, în care verbul la gerunziu capătă
valoarea unui verb la:
a. modul prezumtiv: când am căzut nu ştiu// [...] şi ea când a auzit zopotind//
da...n-a ştiut ce/ a întins mâna să mă scoale pă mine/ (TDM III, 750, pct. 835);
42
„Care este, de pildă, deosebirea dintre plimbându-mă din fraza plimbându-mă pe bulevard,
m-am întâlnit cu X, şi mă plimbam pe bulevard şi m-am întâlnit cu X? Diferenţa constă în faptul că
plimbându-mă înseamnă „în timp ce mă plimbam”, pe când mă plimbam, numai atât: „mă plimbam”
(Caragiu Marioţeanu 1957, 67).
43
Păreri asemănătoare am întâlnit în Coteanu 1983, 222; Avram 2001; 211; Iordan – Guţu
Romalo – Niculescu 1967, 210.
44
Vezi şi Avram 2001, 211–212, unde autoarea consideră că gerunziul primeşte valori temporale
diferite faţă de cea a verbului din regentă, de exemplu, valoarea de imperfect a gerunziului faţă de
perfectul compus al regentei sau de prezent faţă de viitorul din propoziţia regentă, după cum poate reda
valori modale diferite de cele exprimate de verbul pe lângă care stă, ca de exemplu, conjunctiv, faţă de
indicativul din regentă: Nu l-am văzut ducându-se acolo = „Nu l-am văzut să se fi dus acolo”.
b. modul condiţional, timp prezent: vita când ai tăiat-o/ trebe tot aşa sărată/
şî pus un prav di peatră vânătă// ca să fie mai trainică/ şi totodată să se zvânte//
ea// punândă-i peatră vânătă/ ea să zvântă// (TDD, 314, pct. 878) („dacă ai
pune...”); sau indicativ prezent: „dacă-i pune...”.
c. modul condiţional, timp perfect: pe la trei aşa// plecam la oraş cu roşii/ mă
dăştept ştii/ mă dăştept eu şi o-ntreb pă ea/ ea era dezbrăcată/ în cămaşă/ într-o
cămaşă dă noapte dicoltată/...şi dăspletită şi... c-aşa a apucat-o... zbătându-se
taman ca peştili/ („ca şi când s-ar fi zbătut”) (TDM III, 496, pct. 824).
2.3. În mod similar se poate vorbi despre valoarile temporale ale gerunziului.
Semnificaţia sa temporală se defineşte numai cu ajutorul contextului, prin raportare
la timpul verbului din regentă, pentru că gerunziul nu are timpuri proprii45. În
consecinţă, acesta poate reda prezentul, trecutul (perfect compus, imperfect, perfect
simplu şi mai mult ca perfect) şi viitorul (Caragiu Marioţeanu 1957).
2.3.1. Exemplele selectate din culegerile de texte munteneşti pun în lumină
gerunzii cu valoarea unor timpuri ale indicativului: prezent, imperfect şi perfect
compus, valori temporale „mimetice”, preluate de verbele la gerunziu de la verbele
regente Aceste valori trebuie „citite” în propoziţii circumstanţiale46 (temporale,
cauzale, condiţionale):
a. prezent: l-apuc cu mâna dântr-un cap/ şî-l trag aşa// şî ea să-vârteşte/
şî-nvârtindu-să.../ vine să curăţăşte aici// să rotunjeşte frumos// (TDM III, 442,
pct. 812); devine de trage casa de nu mai poţi sta-n ea// îţi trage şi ţoală/ [...] şi
nefiind [k] şi trăgînd casa/ prinde un fel de-a agrisiere/ şî te-mbolnăveşte// (TDM
III, 794, pct. 838); ş-atuncea...n-am ce-i face decât îl iau în apă/ [...] şi-l iau de
căpăstru/ -notând io nainte şi calu-l ţâu dî căpăstru (TDM III, 860, pct. 842).
b. imperfect: şi caii se-nvârtea după ţăruş// şi după ce să [k]47 învârtindu-se
mereu după ţăruş/ venea şi să...să strângea ţăruşu/ (TDM III, 537–538, pct. 819);
săpa şanţ/ acolo la vie/ la noi// şi săpând şanţ/ tatî-mio dormea noaptea acolo//
(TDD, 309, pct. 878); ăla işa// jucând în horă/ să făcea că nu-l vede// şi juca ce
juca ş-odată iar îi lua la număr// (TDM III, 652, pct. 827).
c. perfect compus: şi...dând în valea-aia acolo-şa/ ne-a işât un lup înaintea
oilor/... (TDM III, 152, pct. 788) (= „şi când am dat.../ ne-a ieşit un lup”); şî asta a
fost o vie bătrână/ şî scoţând-o din an în an acolo/ s-a întinerit/ (TDM III, 819, pct.
839); şi a treia oară bolborosind/ nu s-a mai înţeles nimic/ (TDD, 518, pct. 893).
45
H. Tiktin consideră că există gerunziu prezent şi gerunziu trecut: viind şi fiind venit (Tiktin
1895, 121).
46
Matilda Caragiu Marioţeanu numeşte astfel de construcţii cu gerunziu „propoziţii gerunziale
circumstanţiale temporale”. Cercetătoarea este de părere că „raportul temporal stabilit între cele două
propoziţii este o comparaţie între două procese, dintre care unul, acela exprimat de gerunziu, este
menit să fie împrejurarea, de ordin temporal, în care are loc acţiunea verbului regent” (Caragiu
Marioţeanu 1957, 75).
47
Autocorectarea informatorului arată ezitarea între o circumstanţială temporală şi un gerunziu
şi este un argument pentru echivalenţa semantică dintre construcţiile gerunziale şi cele propoziţionale
cu verb la un timp la modul indicativ.
2.3.2. Contextele în care este întrebuinţat gerunziul evidenţiază, însă, nu

numai situaţii în care acesta se comportă „mimetic”, ci şi situaţii în care acesta
primeşte valorile altor timpuri decât ale verbelor regente, valori deduse din context,
prin raportare la valoarea temporală a verbului regent. Cel mai frecvent apare
gerunziul cu valoarea imperfectului şi a perfectului compus:
a. imperfect: În enunţurile: mergând aşa aşa.../ am scăpat în genuche/ (TDM
III, 535, pct. 819) (= „şi când mergeam aşa ..., am scăpat în genunchi”); şi venind
de la Constanţa/ acolo la Constanţa m-am întâlnit c-un om care era la coperativa
noastră// (TDD, 453, pct. 889) („şi când veneam de la Constanţa...”); şi ea
mergând acolo/ s-a-nţepat într-o sârmă ruginită (TDD, 519, pct. 894), valoarea
verbelor la gerunziu nu se mai adaptează mimetic la cea a verbelor din propoziţia
regentă, ci se „activează” ca imperfect, pentru că exprimă circumstanţa oferită de
un verb durativ semantic intrinsec, aflat într-o circumstanţială temporală. În
exemplul: şi...fiind maică-sa văduvă// ei să chinuia/ la plug// (TDM III, 780, pct.
837), gerunziul are valoarea unui imperfect (contextul permite, însă, şi echivalarea
semantică cu un mai-mult-ca-perfect într-o circumstanţială cauzală (se poate citi
„pentru că maică-sa era văduvă” sau „pentru că maică-sa rămăsese văduvă”).
b. perfect compus: În contextul: în schimb...le ardeam pă foc/ le pârleam//
pârlindu-le...ţine mai mult la pământ// (TDM III, 618, pct. 825), verbul la gerunziu
funcţionează ca un circumstanţial cauzal al verbului ţine; gerunziul nu preia, în
acest caz, semnificaţia temporală a regentului său, ci primeşte, contextual, valoarea
unui perfect compus aflat într-o circumstanţială cauzală = „pentru că le-am pârlit,
ţin(e) mai mult la pământ”.
2.3.3. Raportul temporal dintre cele două acţiuni, a verbului la gerunziu şi a
regentului, raport de simultaneitate, anterioritate sau posterioritate48, este, de
asemenea, recuperabil contextual. Cel mai frecvent, în textele dialectale
munteneşti, gerunziul apare cu valoarea unui verb exprimând o acţiune trecută,
deseori durativă, întâmplată în timpul altei acţiuni trecute, momentane sau durative.
Deci am putea considera că, deseori, gerunziul are valoarea unui imperfect
(presupus contextual ca făcând parte dintr-o circumstanţială temporală) care
exprimă circumstanţa unei acţiuni simultane49 cu a verbului regent: şî fro patru a
48
Raportul de posterioritate este mai rar redat de gerunziu. În Sandfeld – Olsen 1936, 288,
sunt oferite cinci exemple din limba literară (trei dintre ele sunt contestate în Caragiu Marioţeanu
1957) în care gerunziul exprimă posterioritatea. În graiurile munteneşti, exprimarea posteriorităţii prin
gerunziu este o modalitate mai puţin întrebuinţată, dar nu necunoscută. Avem în vedere situaţiile în
care verbul la gerunziu are funcţia sintactică de complement circumstanţial de scop sau consecutiv.
Contexte ca a murit în..., fiind îngropat în... sau ...muri, îngropându-se în... sunt stângace, dovedesc
inabilitatea lingvistică a vorbitorului, dar nu elimină din logica temporală faptul că acţiunea exprimată
de gerunziu are loc după acţiunea exprimată de verbul la indicativ. Nu suntem de părere că în aceste
contexte raportul de posterioritate dintre acţiuni nu poate fi redat de un gerunziu, cum se menţionează
în Caragiu Marioţeanu 1957, 76–77.
49
Pentru valoarea de imperfect a gerunziului, exprimând o împrejurare, o acţiune simultană cu
cea a verbului regent (care poate fi la alte timpuri ale indicativului, perfect simplu, perfect compus,
mai-mult-ca-perfect), vezi Caragiu Marioţeanu 1957, 75.
brodit togma atunci// a venit/ ş-a dat dă ei/ gâlcevindu-să-n şosea// (TDM III, 131,
pct. 787) („şi au dat de ei/ când se gâlceveau..”); unu a căzut drept în poarta
bisericii// ş-acolo stândă// „doamne” zice/ „n-o fi astea di iele/ (TDD, 521, pct.
894); şi venind de la Constanţa/ acolo la Constanţa m-am întâlnit c-un om care
era la coperativa noastră// (TDD, 453, pct. 889). Raportul de anterioritate este, de
asemenea, redat cu uşurinţă de un verb la gerunziu: şî...dând în vale-aia acolo-şa/
ne-a işât un lup înaintea oilor/ (TDM III, 152, pct. 788); în schimb... le ardeam pă
foc/ le pârleam// pârlindu-le...ţine mai mult la pământ// (TDM III, 618, pct. 825).
2.4. Cu frecvenţă deosebit de mare apar în graiurile munteneşti situaţii în care
verbele la gerunziu sunt determinante (complemente directe) ale verbelor sentiendi
(cel mai des, a auzi)50: şi io-am început să ţip// via a fost aproape/ ş-a auzit
bărbatu-mio d-acolo/ [...] dac-a auzit ţipând// nu i-a mai prins/ (TDM III, 241, pct.
794); şi pe urmă a termenat lemnili/ d-aia ca să mă duc-afară să mai iau iar// da io
am auzit zdroncănind în timpu ăla când mama era pă vatră (TDM I, 240, pct.
794); când a auzit duduind [...] aşa s-a făcut...un om înaintea lor// (TDD, 521, pct.
894); ş-auz odată...zbierând rău vaca// (TDM III, 526, pct. 818); şi ea când a auzit
zopotind// da...n-a ştiut ce/ a-ntins mâna să mă scoale pă mine/ [...] auzeam femeia
jelind (TDM III, 750, pct. 835). Ca valoare temporală, verbele la gerunziu din
aceste structuri presupun tot un imperfect dedus contextual şi referenţial.
2.5. În graiurile munteneşti, ca şi în limba standard, gerunziul poate apărea cu
alte funcţii sintactice51, graţie capacităţii sale de a funcţiona ca un determinant al
verbului, deci naturii sale adverbiale52: complement circumstanţial de mod, de
timp, de cauză, de condiţie. Exemplele selectate din graiurile munteneşti reflectă
aceste situaţii în varietatea lor:
a. complement circumstanţial de mod: ş-am venit acasă plângând/ vacile
erau pline de lipitori (TDM III, 836, pct. 840);
b. complement circumstanţial de timp: şi când ne-am dus acolo la Călăraşi
cu concursu/ venind...în tren/ ...ne lăuda dirigintele/ (TDM III, 933, pct. 848);
50
Aceste situaţii sunt denumite în Caragiu Marioţeanu 1957, 72, „propoziţii gerunziale
completive directe cu subiectul în propoziţia gerunzială”.
51
În Caragiu Marioţeanu 1957, 72–79, aceste situaţii, în care gerunziul apare însoţit de
determinanţi, sunt numite „propoziţii gerunziale circumstanţiale”: de mod, de cauză, de condiţie, de
concesie, de relaţie, instrumental etc., iar cele în care gerunziul apare ca atribut, „propoziţii gerunziale
atributive”. Ele sunt analizate ca „propoziţii gerunziale dependente”, în opoziţie cu cele denumite
„propoziţii gerunziale independente”, ultimele considerate, crede autoarea, în mod eronat temporale
de simultaneitate, întrucât ele încetează să mai arate împrejurarea în care se face acţiunea redată prin
regent, ci exprimă o acţiune independentă; în aceste situaţii, gerunziul are rolul unui predicat verbal, e
adevărat, însă, într-o propoziţie „principală insuficientă”. Exemplul citat este: Se urcă în trăsură
punându-şi la picioare geamantanul Eleonorei şi împingându-l pe Alexiu, preluat din Petru Dumitriu.
52
Valoarea se explică prin faptul că provine din forma invariabilă a gerunziului latinesc în –
ndo, care îndeplinea funcţiile unui ablativ şi avea valoare adverbială (Caragiu Marioţeanu 1957,
64–65; vezi şi ILR, 331.
c. complement circumstanţial de cauză: cântam c-un fluier...ş-am format un

cântec [...] cântând eu seara/ când işeam (TDM III, 383, pct. 807); în schimb... le
ardeam pă foc/ le pârleam// pârlindu-le...ţine mai mult la pământ// (TDM III, 618,
pct. 825); şi...fiind maică-sa văduvă// ei să chinuia/ la plug// (TDM III, 780, pct. 837);
d. complement circumstanţial de condiţie; şî...venind la Dej mereu/ [...] a pus
ochii pă o fată/ (TDM III, 129, pct. 787); pretenţili creşteau!// ei! io mi-am dat
seama/ taică-miu ce să-mi facă// să vânză un cal pentru mine să mă-mbrace nu
poate// da având cai buni/ am pus mâna: dă-i cu chirie pî colea/ (TDM III, 780–
781, pct. 837);
2.6. Ca fenomen de limbă populară, gerunziul poate echivala, în poziţie
postpusă, cu propoziţia anterioară cu verbul prototipic (i. e. verbul aceleiaşi
paradigme, dar la un mod personal), probabil din raţiuni de emfază, persuasiune,
expresivitate: cântam c-un fluier...ş-am format un cântec [...] cântând eu seara/
când işeam (TDM III, 383, pct. 807); ş-am plecat/…plecând/ trăgea c-un pistol
după mine unu din trâizăci Muscel/ dâ putea să mă lovească (TDM III, 383, pct.
807); s-a dus/ ducându-se/ s-a-ntors şi nenica după el/ (TDD, pct. 893). În aceste
situaţii, verbul la gerunziu repetă informaţia temporală şi modală a verbului
prototipic. Această situaţie de tautologie verbală permite considerarea enunţurilor
în care apar gerunziile propoziţii cu înţeles de sine stătător („propoziţii gerunziale
independente”, „principale insuficiente”; Matilda Caragiu Marioţeanu 1957, 65).
2.7. În concluzie:
Exemplele extrase din culegerile de texte munteneşti arată multitudinea şi,
mai ales, varietatea (în comparaţie cu limba standard) contextelor în care gerunziul
este întrebuinţat în graiurile de tip sudic:
– (înţeles ca verb) gerunziul redă o acţiune anterioară, simultană (cel mai
frecvent) sau posterioară (mai rar) cu aceea a verbului pe care îl determină
sintactic, comportându-se „mimetic” (i. e. preluând aceeaşi valoare
temporală şi modală) sau (cvasi-) independent, dar în concordanţă cu
valoarea timpului sau a modului verbului regent; cele mai frecvente valori
temporale şi modale ale gerunziului sunt prezent, imperfect, perfect
compus indicativ ;
– (înţeles ca adverb) gerunziul redă circumstanţa modală, temporală, cauzală,
condiţională etc. în care se petrece acţiunea verbului regent;
– cele două înţelesuri, cel de verb şi cel de adverb, sunt percepute simultan;
– gerunziile rezumă, de obicei, conţinutul unei propoziţii subordonate
completive directe sau circumstanţiale; formele gerunziale contribuie la
fluenţa şi dinamismul exprimării, fiind o expresie a economiei verbale.
XXV. PARTICIPIU53
1. FORME
1.1. Participiul românesc cunoaşte în limba standard o utilizare invariabilă în

structura formelor verbale compuse şi una variabilă, în toate celelalte apariţii (DSL
s. v. participiu). În limba română, „tiparele sintactice”54 în care apare participiul
sunt: a. cele din componenţa unora dintre formele verbale compuse (situaţie în care
e lipsit de autonomie morfologică şi sintactică, reprezentând „un formant
obligatoriu al construcţiei verbale neanalizabile”) (Pană Dindelegan 2003, 116);
b. cele din componenţa pasivului cu auxiliar (participiul aici este variabil, după
genul şi numărul nominalului subiect, are autonomie morfologică şi sintactică); c.
în poziţia proprie adjectivului (situaţie în care participiul poate fi atribut adjectival,
nume predicativ şi element predicativ suplimentar sau poate apărea într-un context
prepoziţional, caracterizându-se prin acord cu regentul nominal (idem, 118).
Urmărind în culegerile de texte munteneşti apariţiile participiului în situaţiile
menţionate mai sus (a şi b), am observat următoarele:
53
Iorgu Iordan socoteşte participiul (şi, odată cu el, infinitivul, v. nota 1 de la Infinitiv) printre
modurile verbale care formează „o grupă aparte”, pentru că participiul „exprimă acţiunea ca o
însuşire care poate fi atribuită unui obiect sau unei alte acţiuni, sau, altfel spus, exprimă conţinutul
verbului sub forma unui adjectiv, adică este verb şi adjectiv în acelaşi timp”, „mai scurt, este formă
adjectivală a verbului”, „având la bază participiul perfect pasiv din limba latină, ea exprimă acţiunea
nu în desfăşurare, ci sub forma rezultatului la care s-a ajuns [...]” (Iordan 1954, 431, 434). O părere
similară are Matilda Caragiu Marioţeanu, care crede că participiul (adjectiv, substantiv abstract şi
concret) face parte, alături de infinitivul lung şi de gerunziul substantiv şi adjectiv, din categoria
formelor nominale ale verbului, „care, ca şi post-verbalele şi alte derivate de la teme verbale,
interesează flexiunea nominală şi nu cea verbală, pentru că posedă morfeme nominale (de caz, număr,
gen) şi nu verbale (de persoană, mod, timp)” (Caragiu Marioţeanu 1962, 38). Dubla natură a
participiului, nominală şi verbală, este demonstrată şi analizată în contexte specifice în Ocheşeanu –
Vasiliu 1954, 16–21, unde se precizează că prin faptul că determină un nume, exprimând calitatea pe
care o dobândeşte un obiect în urma exercitării acţiunii, participiul are valoare nominală, de adjectiv,
în timp ce prin faptul că exprimă o acţiune, participiul are valoare verbală. O definiţie adecvată
sensului şi rolului participiului este aceea care prezintă participiul ca mod „care, sub formă de adjectiv
şi determinând un nume, arată că asupra obiectului denumit s-a exercitat acţiunea unui verb şi că
această acţiune este terminată” (Ocheşeanu – Vasiliu 1954, 16). Comportamentul dublu, verbal şi
adjectival, este menţionat în definiţia participiului în DSL, unde se precizează condiţiile în care se
manifestă fiecare dintre cele două comportamente („comportamentul verbal constă în păstrarea
parţială a disponibilităţilor combinatorii ale verbului şi a restricţiilor de caz, de prepoziţie şi de
conjuncţie impuse nominalului subordonat sau propoziţiei subordonate”, în timp ce „comportamentul
adjectival se manifestă prin prezenţa categoriilor de gen, număr şi caz, impuse prin acord şi prin
combinarea cu morfemele comparaţiei”) şi, prin aceasta, restabilirea poziţiei participiului în sistemul
modurilor verbale.
54
Vezi analiza detaliată a „tiparelor sintactice” ale participiului, precum şi a dublei sale naturi
în Pană Dindelegan 2003, 116–132.
i. Se întrebuinţează destul de frecvent formele de participiu terminate în -ă55,

pentru toate formele compuse cu participiul (aşadar, în graiurile munteneşti,
participiul din structura formelor compuse are două forme, una „feminină” şi una
„masculină”; de fapt, aşa cum am menţionat, participiul poate apărea cu adăugarea
lui -ă, fără ca aceasta să presupună vreun acord cu numele56: perfect compus – a
căzută (TDD, pct. 874), am fostă (TDM III, pct. 870), am luată (TDM III, pct.
834); conjunctiv perfect – să fi găsită (TDD, pct. 875), să fi avută (TDM III, pct.
861); condiţional-optativ perfect – ar fi mâncată (TDM III, pct. 855), ar fi fostă,
(TDD, pct. 876); prezumtiv perfect – o fi fostă (TDM III, pct. 862, TDD, pct. 871),
o fi dată (TDM III, pct. 866) (vezi supra, în capitolele respective). Aşa cum reiese
din hărţile anexate: Repartiţia formelor de conjunctiv perfect cu participiul în -ă,
să fi cântată/ să fi cântat; să fi ţinută/ să fi ţinut; să fi văzută/ să fi văzut şi
Repartiţia formelor de condiţional perfect cu participiul în –ă, aş fi văzută/ aş fi
văzut; aş fi cântată/ aş fi cântat, formele verbale în structura cărora intră
participiul în -ă apar în Muntenia în partea de sud-est, iar în Dobrogea, în nord,
vest şi sud (cf. Marin 1991, 61–62).
ii. Structurile în care participiul este folosit în poziţiile proprii adjectivului, cu
funcţiile enumerate mai sus (1. 1. sub c.), dar şi cu altele, sunt foarte frecvente în
graiurile munteneşti şi vor fi examinate în subcapitolul de mai jos.
2. VALORI
2.1. Dacă avem în vedere valoarea temporală şi aspectuală a participiului,

trebuie să observăm că, în majoritatea cazurilor, participiul redă o acţiune trecută,
din punct de vedere temporal, şi încheiată, din punct de vedere aspectual (Tiktin
1895, 121; Sandfeld – Olsen 1936, 295; Pană Dindelegan 2003, 125): ş-avea un
ţăruş bătut în mijloc/ şi lua doi cai// legaţi alături// şi-i lua la rând/ ( = „pe care-l
bătuse”; = „pe care-i legase”) (TDM III, pct. 819, 537). Sorin Stati precizează că în
denumirea de participiu trecut a acestei forme, „determinativul trecut nu este
întotdeauna propriu”, întrucât, în afară de situaţiile în care participiul exprimă o
însuşire ca rezultat al unei acţiuni sau o acţiune terminată, există şi situaţii (de
exemplu, în om tăcut = „care are obiceiul să tacă”) în care participiul „are un sens
durativ, fără să exprime timpul, [el] poate fi considerat, cel mult, un fel de prezent
general, de generalizare”, după cum, chiar „şi atunci când exprimă trecutul se pot
găsi diferenţe între participiile diferitelor verbe: paralizat e omul care a paralizat,
pe când lăudat este omul pe care ceilalţi l-au lăudat şi continuă să îl laude. Într-un
caz, persistă numai efectele acţiunii, pe când în celălalt, acţiunea însăţi persistă”
(Stati 1958, 37). De aici, apare „evident că participiul nu exprimă în româneşte
timpul – sau îl exprimă în mod tangenţial”, „firesc într-o limbă care are o singură
55
Vezi explicaţia fenomenului în capitolul VII. INDICATIV PERFECT COMPUS.
56
Aşa după cum am arătat şi în alte capitole, formele de participiu cu -ă pot apărea chiar şi în
acelaşi context cu cele de participiu fără -ă.
formă de participiu”57. Sorin Stati sugerează, cu rezerve, folosirea denumirii

„participiu perfect”, pentru că „nici în privinţa aspectului, participiul românesc nu
este bine fixat”. Cercetătorul oferă totuşi exemple pentru „trei tipuri de participii
[deosebite] când a fost vorba despre exprimarea timpului”:
– participiul durativ (imperfectiv) prezent (tăcut „care tace mereu”, neobosit
„care nu oboseşte”);
– participiul imperfectiv trecut („tipul cel mai productiv”) (lăudat „care a fost
şi este lăudat”, umblat „pe care s-a umblat şi se umblă mult”);
– participiul perfectiv trecut (băut „care a băut”, mâncat „care a mâncat”).
Clasificarea lui Sorin Stati este binevenită întrucât prezintă avantajul
evidenţierii limitelor participiului în exprimarea categoriilor de timp şi de aspect.
Însă, în egală măsură, are dezavantajul centrării pe categoria de aspect, în condiţiile
în care aspectul este exprimat de conţinutul semantic al verbului, valorile temporale
fiind distribuite (în trecut şi prezent) în mod secundar. Se poate ridica întrebarea
referitoare la asimetria clasificării, la lipsa tipului „participiului perfectiv prezent”,
care să corespundă, pe criterii analoge acelora alese pentru tipul participiului
imperfectiv prezent (conţinutul semantic de acţiune momentană şi caracterul
iterativ al acţiunii) (ca exemplu, dor nestins „care nu se poate stinge”), precum şi
imposibilitatea integrării în aceste clase a participiilor de tip moştenit, găsit (verb
momentan şi efect, rezultat în prezent).
Categoria timpului în cazul participiilor rămâne, totuşi, limitată la valorile de
prezent şi trecut, dar trebuie luat în consideraţie faptul că acestea sunt subînţelese,
deci deductibile din context. Capacitatea participiilor de a reda o acţiune a cărei
calitate sau caracteristică e percepută fie ca efectul asupra prezentului (şi/sau
permanentă), fie ca trecută este incontestabilă. Însă, pe de altă parte, imposibilitatea
participiului de a exprima în plan formal valorile de trecut şi prezent (o unică
formă în planul expresiei căreia îi corespund două valenţe în planul conţinutului) a
dus la afirmaţia că participiile sunt forme verbale şi/ sau adjectivale indiferente la
categoria de timp58. Ambiguitatea vine şi din faptul că singurele criterii ale
distingerii uneia sau alteia dintre valori sunt sensul verbului şi semnificatul
regentului, amândouă fiind criterii de ordin semantic, nu formal.
57
Deşi în latină existau patru situaţii: pentru participiul pasiv: trecut (porta clausa „uşă
închisă”) şi prezent (amatus „iubitul”) şi pentru participiul activ: trecut (mulier nupta „femeie
căsătorită”) şi prezent (tacitus „tăcând”), sensul prezent apărea mai ales la verbe durative, iar cel
trecut mai ales la verbe perfective (Stati 1958, 37).
58
În referinţele bibliografice menţionate anterior (Stati 1958, 37), se aduc precizări cu privire
la existenţa unui tip de participii, care, întrebuinţate ca adjective, redau o stare prezentă (iubit, onorat,
înfumurat, priceput, tăcut (Tiktin 1985, 121), participii care nu oferă indicii despre timpul acţiunii
(vestit, iubit, onorat, stimat – la verbe tranzitive, tăcut, plăcut, căscat, şerpuit, strălucit, bâlbâit,
fonfâit – la verbe intranzitive, priceput, sprijinit, grăbit, răstit, sborşit, cuvenit, certat – la verbe
reflexive (Sandfeld – Olsen 1936, 297–298) şi care devin „adjective de stare atemporală, pierzând
orice relaţie cu verbul” (participiile care actualizează un experimentator: fată dezgustată,
entuziasmată, interesată, uimită etc., acestea putând să intre în structuri cu verbe la orice mod şi timp
(Pană Dindelegan 2003, 125-126).
Modalitatea în care formele participiale pot exprima aspectul este tot de

natură intrinsec semantică sau contextuală, ca şi, de altfel, în cazul tuturor
timpurilor şi modurilor româneşti, de aceea poate fi considerată de importanţă
secundară. Utilă apare astfel aici selectarea câtorva exemple de participii care
exprimă o situaţie prezentă (simultană cu momentul vorbirii) sau cu efecte asupra
prezentului, mai ales în condiţiile în care aceste tipuri sunt destul de frecvent
întrebuinţate şi în graiurile munteneşti: am dus-o la marginea satului ştii? unde-a
fost drum neumblat/ (TDD, 274, pct. 877); ş-a murit// aşa// neîmpărtăşită şi
nespovedită (TDM III, 985, pct. 850)59. Considerarea participiilor exemplificate
mai sus ca indiferente faţă de categoria de timp se aplică numai dacă avem în
vedere în mod exclusiv forma şi/sau dacă nu ţinem seama de conţinutul temporal
intrinsec al acţiunii presupuse de verbul folosit la participiu. În fapt, uzul
adjectivelor în aceste situaţii (un participiu negat) are raţiuni de economie verbală.
Ele pot fi „citite” ca enunţuri ample de tipul „(drum) care nu a fost umblat
niciodată până acum (şi nici nu va fi)”, „care nu a avut timp să se fi împărtăşit/ să
se fi spovedit (să fie împărtăşită/ spovedită)”. Interesantă aici este opţiunea
vorbitorului pentru astfel de forme, de adjectiv provenit din participiu în locul unui
adjectiv propriu-zis sau al unei forme verbale la un mod personal.
2.2. Numeroasele situaţii în care este întrebuinţat participiul în textele
dialectale munteneşti şi dobrogene – formă inclusă în structurile verbale ale
timpurilor compuse, în componenţa pasivului cu a fi sau pe poziţia adjectivului –
ne îndreptăţesc să afirmăm că acesta are o mare vitalitate în graiurile sud-estice. În
capitolul al IV-lea al lucrării, am examinat deja două situaţii care sprijină această
afirmaţie: preferinţa vorbitorilor pentru pasivul cu auxiliar şi întrebuinţarea
participiilor active60. Nu vom reveni asupra fenomenelor decât în măsura în care
aducem comentarii suplimentare, explicabile prin natura abordării din perspectiva
formei participiale. Ne vom referi în cele ce urmează la alte situaţii care
demonstrează frecvenţa impresionantă a participiilor în graiurile studiate.
2.2.1. Una dintre acestea este extinderea tiparului participiilor active (ale
verbelor intranzitive) de la indicativ la structuri ale altor moduri. Opţiunea
vorbitorilor pentru întrebuinţarea construcţiilor cu participiul (activ), în locul celor
cu verb la diateza reflexivă sau activă este motivată tot de interesul pentru
rezultatul acţiunii. Am ales pentru ilustrarea acestui fenomen două situaţii:
i. prima apare, de exemplu, în enunţuri de tipul unde dracu o fi dusă? (TDM
III, 600, pct. 823), unde forma verbală o fi dusă suportă substituţia cu un prezumtiv
perfect activ ( = „unde s-o fi dus?”) şi comportă valoarea unei acţiuni rezultative;
ii. a doua, foarte frecvent întâlnită în graiurile munteneşti, este reprezentată
de prezenţa unui participiu într-o structură verbală la diateza pasivă sau a unui
59
O altă dovadă a naturii adjectivale a participiului este morfemul de negaţie pe care îl
primeşte participiul verbului a umbla, în aceeaşi poziţie şi în aceeaşi formă ca la adjectiv.
60
V. capitolul IV. PROBLEMA FLUCŢUAŢIEI DINTRE DIATEZE ÎN GRAIURILE
MUNTENEŞTI, paragrafele 2 şi 3.
participiu activ cu funcţie de nume predicativ, în care verbul auxiliar, respectiv,

verbul copulativ sunt recuperabile contextual ca prezent conjunctiv (sau ca prezent
infinitiv). În unele cazuri, conjunctivul sau infinitivul sunt cerute de verbul
a trebui61: aşa că ea trebuie-ntoarsă/ ca să nu-şi piardă lâna pielea (TDD, 314,
pct. 878) (= „trebuie să fie întoarsă”); vita când ai tăiat-o/ trebe tot aşa sărată/ şi
pus un prav de piatră vânată ( = „trebuie să fie sărată”, „să fie pus”) (idem);
turtişoare-aşa/ să numeşti/ făcute din spumă di vin/ [...] le punem în pod/ la
păstrare/ sau într-o cameră uscată unde...nu intră udeală/ nu intră nimic// să stea
păstrate// (= „să stea [ca] să fie păstrate”) (TDD, 314, pct. 878).
2.2.2. Cele mai numeroase situaţii în care se recurge la participii sunt cele
similare contextelor de ocurenţă specifice adjectivelor 62 în care participiile au
funcţie sintactică de atribut, nume predicativ sau element predicativ suplimentar:
a. în poziţia de atribut (adjectival), participiul este o formă care suportă
acordul cu regentul nominal în gen, număr şi caz, deci, adjectivizarea, şi apare în
contexte în care vorbitorul pune accent pe calitatea (starea) subiectului sau
obiectului, şi nu pe proces: [Afară de tobă, mai faci şi...aia mai mică...] păi şi
traista/ şi traista zisă de la porc// (TDM III, 450, pct. 812); prima dată fugită ş-a
doua oare nuntă (idem). Interesant este că, în aceste exemple, participiul se poate
„citi” ca verb la timp trecut al indicativului: „traista despre care am zis/ zisesem că
este de la porc”, „prima dată am fugit, ....”;
b. pentru poziţia de nume predicativ, se cuvine să menţionăm pentru
„plăcerea zicerii” situaţiile în care apar participii surprizătoare ale unor verbe care
nu intră în orizontul de aşteptare determinat de context sau participii incompatibile
cu verbul copulativ: ş-am zbierat de-am zis că e capu meu dătunat// (TDM III,
660, pct. 828); opincili...devin din piele di porc/ sau din piele di vită făcute (TDD,
314, pct. 878); participiile cu rol de nume predicativ se întrebuinţează, în limba
populară şi frecvent în graiurile munteneşti, cu sau fără verbul copulativ: ş-ete că
mă doare// e vindecată/ da mă doare înăuntru// (idem); şi frati-meu când l-a văzut/
s-a speriat de el/ a rămas aşa încremenit/ (TDD, 310, pct. 878); dup-o lună dă
zile/ am văzut complet cu ochiu/ mulţumit şi eu/ mulţumit şi agentu-acela
veterinaru/ (TDM III, 181, pct. 790);
61
Situaţia în care participiul apare după verbul a trebui (şi este echivalentul unui infinitiv
pasiv) este exemplificată şi în Sandfeld – Olsen 1936, 300 şi în Pană Dindelegan 2003, 120. În ultima
referinţă bibliografică, contextul de ocurenţă al participiului în vecinătatea unor verbe impersonale, în
construcţii primare impersonale (trebuie spus etc.) sau în construcţii reorganizate, devenite personale,
cu subiectul din subordonată „ridicat” în regentă (Copiii trebuie pedepsiţi) este caracterizat ca: o
structură eliptică, provenind dintr-o construcţie cu un conjunctiv pasiv; formă variabilă; sens pasiv; cu
tipar extins la verbe personale (se lasă rugat), având ca rezultat construcţii „amalgamate”, cu
predicativ suplimentar (Pană Dindelegan 2003, 120).
62
În această poziţie apar numai participiile verbelor tranzitive şi ale celor intranzitive
inacuzative sau ergative (verbe care aşază pe poziţia subiectului rolul de Pacient: frunzele cad, de
ex.), ale unor intranzitive de relaţie folosite copulativ (rămas repetent) sau ale unor intranzitive
simetrice (înfrăţit cu) (Pană Dindelegan 2003, 118–119, 130).
c. în poziţia de element predicativ suplimentar, formele participiale alcătuiesc

un bogat inventar: te duci la jandaru din comună şi-mi vii cu el dezarmat (TDM
III, 647, pct. 827); când dau pi lângă vecini pe-acolo/ gardu rupt/ sârma tăiată/
[...] se cunoştea rupt (TDD, 274, pct. 877); şi parcă văd că stam...lâng-un pom
acolo rezemat/ (TDD, 542, pct. 895); cânii când a rupt-o la fugă/ oili speriate vin
înuntru/ (TDD, 275, pct. 877); cum treieram? aici unde-am io grădin-asta/ aveam
arman/ prăşit/ (TDD, 606, pct. 899); doi cai d-ăia/ nu-i mai găsea ăia// i-am găsit
la ziuă mâncaţi de lupi (TDD, 615, pct. 900); rău mamă m-ai blestemat,/ să şăz în
puşcă răzămat,/ nebăut şi nemâncat./ (Weigand 1900, 75 – Strejeştii de Jos); şi-i
împletea sus...pă vârfu la trestia care era bătută în sus aşa/ aia o bătea/ [...]
...venea şi se forma casa...învelită cu trestie solzeşte/ (TDM III, 659, pct. 829).
2.3. Participiile verbelor tranzitive cu valoare pasivă şi cele ale verbelor
inacuzative pot apărea şi în construcţii absolute, de obicei, eliptice, izolate şi antepuse,
situaţie în care participiul are valoare circumstanţială şi suportă subiect propriu (de
ex., O dată Ion ajuns acasă, a început ploaia) – Pană Dindelegan 2003, 121.
2.4. Natura adjectivală a participiului intermediază trecerea dinspre clasa
participiului spre alte clase, de exemplu, spre cea a substantivului, fie prin
conversiune, fie prin derivare cu anumite sufixe (-ură, -oare etc., Pană Dindelegan
2003, 122). Graiurilor munteneşti le este specifică folosirea frecventă a unor
substantive provenite din participii, o situaţie similară cu cea din limba veche63:
şi când i-a dat cu lopata una-n cap/ unde s-a simţit că-l biruie/ a făcut
învârtita-napoi/ (TDD, 310, pct. 878); da...asta io zic c-a fost aşa un făcut (TDM
III, 197, pct. 791); aveam un curnic/ aproape de casî/ c-o lăsătur-aşa-n jos (TDD,
551, pct. 896); şi o aşezăm în farfurii/ carnea/ şi punem zeamă peste ea/ şi până a
doua zi se-ncheagă// se face răcituri (TDD, 586, pct. 899); ea pe la ora două aude
la poartă la noi/ o zdrăngănitură// (idem).
2.5. Participiul zis, frecvent în vorbirea muntenească, reprezintă, ca fenomen
de metalimbaj, o structură probabil eliptică, acordată cu regentul provenită dintr-o
propoziţie incidentală sau echivalentă cu o incidentală cu verb modul indicativ,
timpul perfect compus sau prezent la diateza activă sau pasivă (de exemplu, „cum
se zice” sau „cum e zis”, „cum am zis” sau „cum a fost zis”): luni dimineaţa când
ne duceam zis la borşu de potruaci/ să ducea una din...rude/ la ginere/ să-i spuie/
dacă da sau nu (TDD, 531, pct. 894); se ducea la părinţii fetii/ la...zis la iertăciune
(idem); şi traista zisă de la porc// (TDM III, 450, pct. 812).
2.6. Întrebuinţarea formelor cu participiu fără -ă alături de forme cu participiu
în -ă în aceleaşi contexte pot fi analizate (şi) ca fenomene de redundanţă centrate
63
Caracteristic pentru dacoromâna veche este faptul că apar frecvent substantivizate nu numai
participiile al căror conţinut se referă la persoane (greşitul, juratul), dar şi acelea care se referă la
obiecte, ultimele având întotdeauna formă feminină, „reminiscenţă a pluralelor neutre latine în -a,
interpretate în română, după finală, ca formă de feminin singular”. Substantivele derivate din
participiu se deosebesc de cele provenite din supin prin faptul că denumesc obiectele ca rezultat al
acţiunii, multe dintre ele fiind păstrate în limba vorbită ca numele unor jocuri sau dansuri populare
(fripta, bătuta, învărtita) (ILR 1978, 335).
pe formele participiale (nu pe valoarea timpurilor), cu efecte de emfază. O situaţie

interesantă este aceea în care se întâlnesc construcţii cu perfectul compus indicativ
şi cu prezumtivul perfect ale aceluiaşi verb (vezi supra Prezumtiv perfect),
construcţii care accentuează caracterul iterativ al acţiunii: şi-a săpat ei cât o fi
săpată (TDD, 539, pct. 895). Aceste construcţii presupun intenţia de a accentua
diferenţa între o acţiune reală şi una nesigură/posibilă, participiul în -ă susţinând –
contextual, dar şi eufonic – ambiguitatea, nesiguranţa: a fost/ cât o fi fostă; a venit/
de unde o fi venită şi ce-o fi fostă.
2.7. În concluzie:
Cu privire la întrebuinţarea formelor participiale în graiurile munteneşti,
trebuie să avem în vedere faptul că ele pot avea:
a. valoare pasivă (pentru verbe tranzitive) sau activă (pentru verbe tranzitive
şi intranzitive); discutăm despre aceste valori în condiţiile în care participiul
„rezumă” o atributivă;
b. valoare de acţiune trecută sau valoare de acţiune prezentă (sau cu efect
simţit şi în prezent).
După modul în care se combină valorile de sub a. cu valorile de sub b.,
participiile se pot integra într-unul din următoarele tipuri:
i. participiu pasiv trecut (bătut, legat);
ii. participiu pasiv prezent (e săpată, devin din piele făcute);
iii. participiu activ trecut (era căzută, era culcată);
iv. participiu activ prezent (e căzută, e fătată de trei zile, e vindecată, zis).
Participiile sunt folosite după verbul a trebui, context în care devin
echivalente cu modul infinitiv sau cu modul conjunctiv (perfect sau prezent) sau –
foarte des – pe poziţia adjectivelor, situaţie în care se întrebuinţează cu variate
funcţii sintactice: atribut, nume predicativ, element predicativ suplimentar.
Din toate cele menţionate, rezultă ca modul participiu are – prin formele sale
verbale sau prin cele convertite, adjectivale sau substantivale – o impresionantă
pletoră valorică.
XXVI. SUPIN
1. FORME
1.1. Deşi în gramaticile curente ale limbii române supinul este integrat între
modurile nepersonale, unii cercetători şi-au exprimat rezervele cu privire la
calitatea lui verbală, iar alţii i-au contestat chiar existenţa 64. S-a ajuns astfel fie la
64
Aducând ca argumente faptul că „în latina clasică se constată întrebuinţarea restrânsă a
supinului”, iar în latina populară, dispariţia lui, înlocuirea lui cu infinitivul, precum şi faptul că
„niciuna dintre limbile romanice occidentale nu a păstrat supinul”, comparând cu situaţia din
aromână, meglenoromână şi istroromână, în care „infinitivul este acela care a preluat funcţiile
concluzia că „avem de-a face cu două omonime: un substantiv – abstract verbal,

care nu are nicio contingenţă cu paradigma verbului, şi o formă verbală, care
păstrează regimul sintactic al verbului şi, ca atare, poate şi trebuie să fie inclusă în
paradigma verbală” (LRC 1974, 208), fie la concluzia că „un mod supin ca mod
verbal propriu-zis [...] nu există în limba noastră, [pentru că] formal, avem un
participiu, iar semantic, un substantiv asemănător cu un infinitiv lung
substantivizat”, „aşa zisul supin este, deci, un participiu cu sens substantival şi
conţinut semantic ca un verb” (Iordan 1954, 434). Discutarea statutului supinului
apare mai degrabă ca o chestiune de terminologie decât de adecvare la realitatea
lingvistică, în contextul în care ocurenţa unei forme de tipul de văzut, de cântat
(cu de sau cu altă prepoziţie) nu pune probleme prin frecvenţă şi/ sau prin conţinut
cu trimitere la verbul paradigmatic. În graiurile munteneşti, însă, astfel de forme,
pe care le putem analiza şi prin raportare la părţile componente, ca structuri
formate din prepoziţie (de, la, după, din, pentru etc.) + o formă omonimă cu
participiul, apar frecvent în contexte dintre cele mai variate: descriptive (tematice),
narative (biografice), dialogate. Cu această dublă motivaţie, a uzului frecvent şi a
varietăţii de contexte, abordarea formelor de + radical verbal+(a/i/u/)(t/s) trebuie
să se numească supin65, fie şi impropriu, dacă avem în vedere că joacă rolul
morfologic al unui substantiv verbal şi are forma unui participiu. Evidentă în toate
analizele structurii este natura sa triplă [s. n.]: formă de participiu, disponibilităţi
combinatorii de substantiv, dar compliniri (acceptă determinări specifice verbului,
e. g. complement direct) şi sens de verb66. Aşadar, această structură are o
individualitate dată de natura sa triplă, diferită de a celorlalte moduri nepersonale,
şi aceasta trebuie să poarte un nume. În această lucrare îi vom spune supin67.
1.2. Supinul, şi ne referim întâi la structura prepoziţie + formă omonimă cu
participiul, este în graiurile munteneşti un mijloc frecvent de exprimare a raportării
supinului”, Matilda Caragiu Marioţeanu (1962, 29–42) consideră că în limba română supinul doar
denumeşte acţiunea, ceea ce face ca acesta să rămână în afara oricărei diateze şi în afara oricărui
timp, aşadar, el trebuie privit ca un „substantiv abstract”, şi conchide că „nu există supin în limba
română, deci termenul respectiv trebuie scos din gramatica limbii române”. Supinul românesc, crede
autoarea, provine din participii substantivate. Întâi participiul a pierdut raportarea la timp şi la diateză,
proces început la verbele intranzitive, care nu pot apărea ca adjective, ci numai în structura timpurilor
compuse. Prin substantivare, aceste participii au ajuns să denumească acţiunea însăşi (cf. Iordan 1954, 434).
65
„parce-qu’il rappele, dans quelques-unes des ses multiples fonctions, le supin latin”
(Sandfeld – Olsen 1936, 274).
66
Gr. Brâncuş identifică trei valori [s. n.] ale supinului în limba română: substantiv
denominativ (apare articulat şi determinat doar de atribut şi este echivalent cu un infinitiv
substantivat); substantiv-verb (cal de furat – situaţie în care supinul este comutabil cu o construcţie
verbală personală); verb (avem de vorbit – situaţie în care supinul poate primi un complement direct,
indirect sau poate fi determinat de un adverb şi se poate construi cu verbe care arată necesitatea şi
posibilitatea – a fi, a avea – sau cu expresii verbale impersonale – e uşor, e greu –) (Brâncuş 1967, 100).
67
Mai mult, unii cercetători consideră că dezvoltarea valorii verbale a supinului a determinat
evoluţia prepoziţiei de dinspre valoarea de indice al unui raport de determinare nominală spre aceea
de morfem al modului supin (de tipul să la conjunctiv, a la infinitiv) (cf. ILR 1978, 337–338).
la acţiune ca la un scop sau o circumstanţă. În toate contextele în care apare

supinul, ceea ce interesează sub raportul acţiunii este redat de verbul la supin, nu de
celelalte verbe din construcţie, care arată fie modalitatea, fie aspectul sau stadiul unei
acţiuni cu caracter progresiv. În cele ce urmează, vom exemplifica aceste situaţii.
1.2.1. El apare, în general, în combinaţie cu verbe de modalitate sau de aspect
sau cu alte verbe, cu sau fără prepoziţie. Unele dintre verbele cu care supinul intră
în raport de coocurenţă în graiurile munteneşti apăreau şi în limba secolelor al
XVI-lea – al XVIII-lea cu aceleaşi posibilităţi combinatorii: a fi, a avea, a sfârşi
(cf. Pană Dindelegan 1968). Pentru limba veche, aceste verbe cereau infinitivul,
dar cunoşteau şi asocierea cu supinul. Structurile în care intră verbele menţionate +
supinul conservă, aşadar, în graiurile munteneşti un tipar arhaic: am dă dus (TDM
III, 588, pct. 822); şi ce rămâne din banii care i-am strâns// îi împărţim// ce nu/
dacă este de împărţit/ dacă nu îi bem toţi (TDM III, 654, pct. 827). Astăzi, verbele
enumerate mai sus apar numai cu supinul, chiar dacă pot tolera şi un infinitiv, dar
în graiurile munteneşti nu am găsit ocurenţe pentru a fi şi a avea + infinitiv.
Construcţiile de acest tip au dobândit o valoare modală, exprimă o acţiune cu
caracter de necesitate.
1.2.2. Modelul de mai sus se extinde şi, astfel, supinul este cerut în graiurile
munteneşti actuale şi de alte verbe: a isprăvi, a termina (sinonime cu a sfârşi, care
însă, începe să fie folosit mai rar), prepoziţia de legătură fiind de: după ce-am
isprăvitără dă pus/ ş terminăn cu cartofi dă pus// (TDM III, 540, pct. 819); şî la
urmă/ după ce isprăvea.../ dă-nvârtit aşa.../ pă ţăruş [...] îi lua înapoi... (TDM III,
538, pct. 819).
1.2.3. Cu alte verbe, ca a lua, a pune, a se duce, a merge, a folosi, prepoziţia
de legătură este la: ...şi iar îl iau la tocat cu grebla [...] s-o punem la dospit// (TDM
I, 205, pct. 759); să zvîntă/ şi le pune la prăjit// (TDM I, 184, pct. 756); atunci să
spunea că le punem la...mustăcit// (TDM III, 546, pct. 819); noi ne ducem la munte
la răvăşit, la miţuit// (TDM I, 96, pct. 680); mergem la udat// [...] atunci mergem
la prăşit// (TDM III, 542, pct. 819); ziua ne foloseam la alte munci/ d-exemplu la
strânsu notreţului// (TDM I, 117, pct. 683).
1.2.4. Construcţiile exemplificate sub 1.2.2. (cele cu verbele a se duce şi a
merge + supin) pot fi considerate asemănătoare cu supinul I (la origine un
substantiv în acuzativ, cu forme în -um) din limba latină68, care era folosit numai
după verbe de mişcare, exprima scopul acţiunii (eo venatum) şi era numit acuzativ
de direcţie, de tipul essum uocare „a invita la masă” (Stati 1965, 190). Supinul II,
cu forme în -u (cu sens de substantiv în ablativ sau dativ) apare în latina clasică
uneori cu recţiune verbală (dictu + hoc, complement direct în acuzativ), ceea ce ar
justifica integrarea supinului în paradigma verbală, dar deseori după adjective şi
68
Chiar dacă este îndeobşte cunoscut că declinul supinului a început din latina populară, când
în locul acestuia au început să fie întrebuinţate infinitivul final, participiul viitor activ sau propoziţii
finale şi că, dintre limbile romanice, doar româna a păstrat supinul cu rol de substantiv verbal,
lărgindu-i în acelaşi timp sfera de întrebuinţare.
expresii verbale (ILR 1978, 335). Deşi se folosea rar, acest al doilea tip de supin,
invocat în special în situaţiile în care supinului i se neagă natura verbală, tocmai
pentru că „se întrebuinţa cu diferite adjective pentru a marca prin referire la care
acţiune calitatea exprimată de adjectiv convine substantivului pe care acest adjectiv
îl califică”, e.g. facilis dictu „uşor de zis”, iucundus auditu „agreabil de auzit”
(Caragiu Marioţeanu 1962, 33). Toate acestea pot fi argumente în favoarea ipotezei
conform căreia supinul românesc – cu prepoziţie şi sens final sau simplu abstract
verbal – poate fi explicat ca o continuare a ambelor supine latineşti (Stati 1965,
190). În orice caz, situaţiile în care se întrebuinţează structuri cu verbe la supin în
graiurile munteneşti pot fi considerate dovezi ale conservării tiparului (sintagmatic)
al acestui mod. La fel se poate spune că forme ca venatum, venatu, reduse după
căderea consoanelor finale la un singur tip, în -u, pot explica fonetic supinul (de)
vânat (ILR 1978, 336). Faptul că inventarul verbelor care se construiesc cu supinul
se lărgeşte este o probă a vitalităţii supinului69. Amploarea pe care o capătă uzul
supinului în limba română populară vine, cel mai probabil, din slăbirea
infinitivului70 (care în alte limbi sau alte dialecte ale românei se utilizează pe
poziţiile supinului din română). Cu atât mai mult, în graiurile munteneşti, graiuri în
care structurile cu infinitivul sunt rare (mai rare decât în alte graiuri şi decât în
limba literară), se poate vorbi de prosperarea construcţiilor cu supinul şi, implicit,
de numeroase contexte de ocurenţă71. Admitem, de asemenea, faptul că foarte
puţine contexte sunt specifice şi faptul că supinul are funcţii sintactice
caracteristice numelui. Însă, în acelaşi timp, supinul (substituibil cu substantive
provenite din infinitive lungi sau cu atributive sau alte circumstanţiale cu verb la un
mod personal) este preferat de vorbitor pentru capacitatea lui de a reda acţiunea,
procesul, nu o calitate a acestuia. Chiar considerat substantiv, supinul conţine ideea
acţiunii, ideea verbală a paradigmei din care face parte, iar acest conţinut al său
intrinsec verbal72 îl face să rămână în sistemul modurilor verbale nepredicative şi
nepersonale. Funcţiunea sa verbală a fost explicată prin analogie cu albaneza de
către Gr. Brâncuş, care ia în discuţie, în comparaţie cu supinul românesc tipul de
infinitiv albanez për të punuar (caracteristic toscăi), considerând că, morfologic şi
sintactic, cele două construcţii coincid: cele trei valori, de substantiv, de substantiv-
verb, de verb se regăsesc identic în ambele structuri; folosit fără prepoziţie,
69
Ni se pare important să menţionăm aici, ca întărire a celor afirmate mai sus, caracterizarea
comportamentului supinului în limba veche: „supinul, rar utilizat în textele din secolul al XVI-lea şi la
începutul secoului al XVII-lea, cunoaşte o extindere şi o frecvenţă tot mai mare, pe măsură ce ne
apropiem de timpurile moderne, înlocuind în multe contexte infinitivul” (Gheţie et alii 1997, 343).
70
Cf. Graur 1968, 238. Apariţia valorii verbale a supinului este explicată prin restrângerea
utilizării infinitivului şi de Gr. Brâncuş (O concordanţă gramaticală româno-albaneză: modul supin)
şi de I. Diaconescu în Supinul apud ILR, 1978, 337.
71
O analiză detaliată a acestora se găseşte în Sandfeld – Olsen 1936, 274–286, chiar dacă
supinul este considerat substantiv verbal (cu o formă care coincide cu a participiului trecut).
72
În legătură cu procesul „verbalizării supinului”, acesta s-a produs treptat, limba secolelor al
XVI-lea – al XVIII-lea, caracterizându-se prin coexistenţa unor trăsături care relevă atât valoarea
nominală, cât şi valoarea verbală a supinului (ILR, 1978, 337).
substantivul respectiv denumeşte o acţiune; se păstrează atât regimul verbelor (sunt

determinate de complement direct, în toscă), cât şi regimul substantivelor (sunt
determinate de atribute, în ghegă). Construcţii paralele în albaneză şi română, în
care a fi (me genë) este folosit impersonal sau a avea este folosit ca auxiliar de
modalitate exprimând necesitatea (gheg: kam me shkrue – „am de scris”), susţin
caracterul verbal al acestora. Apariţia valorii verbale a supinului poate fi o
consecinţă a procesului de „dispariţie a infinitivului (prin substantivare sau prin
înlocuirea lui cu subjonctivul)” (Brâncuş 1967, 104).
1.3. O construcţie cu supinul care apare frecvent în vorbirea populară şi în
graiurile munteneşti şi care poate fi considerată un context specific de ocurenţă a
acestui mod este aceea care funcţionează ca tipar sintactic de „tematizare forte”
(Pană Dindelegan 2001). Acesta presupune la începutul enunţului un supin
precedat de prepoziţia de, care întăreşte acţiunea exprimată de verbul (din
paradigma căruia face parte supinul) la un mod personal, izolat şi marcat de o
pauză intonaţională: dă altoit/ eu am altoit primăvara (TDM I, 182, pct. 756); dă
pritocit/ îi pritocim mai rar (TDM I, 97, pct. 680); de-alergat m-a alergat unu//
(TDD, 541, pct. 895).
2. VALORI
2.1. Una dintre cele mai frecvente valori modale pe care le poate exprima
supinul apare, aşa cum am menţionat sub 1.2., în combinaţiile cu verbele a fi şi a
avea (e de pus, am de dus). Supinul din aceste structuri exprimă o acţiune cu
caracter de necesitate, iar verbele la indicativ menţionate având altă semnificaţie
decât cea fundamentală, de existenţă sau de posesie, se impersonalizează şi primesc
o valoare modală sinonimă cu a trebui.
2.2. Celelalte verbe cu care supinul intră în structuri, menţionate la 1.2.2.
(a isprăvi etc. + de) şi la 1.2.3. (a lua etc. + la), exprimă diferitele grade sau stadii
ale unei acţiuni aflate în progres, caracterul ingresiv sau efectiv al acţiunii
denumite prin supin (cel asupra căruia cade accentul în grup sau în frază).
2.3. În culegerile de texte munteneşti şi dobrogene, supinul-abstract verbal
este preferat substantivului sinonim sau propoziţiilor circumstanţialele (temporale,
finale, relaţionale etc.): şî-i lua la învârtit cu... biciu dă la cununat //. (TDM III,
156, pct. 789); şi pe urmă napoi iar înotat pân zăpadă şi pân gheaţă (TDD, 542,
pct. 895); nainte vreme fetili/ făcea bete/ dă-ncins/ şi dă care băiat avea ea drag/ îi
da dă purta betili// (TDM III, 539, pct. 819). Multe dintre substantivele derivate
din supin73 sunt denumiri ale muncilor sau ale operaţiilor agricole: secerat, treierat,
73
Deoarece sunt identice cu substantivele derivate din participiu, unii cercetători au tratat
aceste substantive împreună cu supinul, iar alţii le-au considerat derivate de la supin (cum face, de
exemplu, Matilda Caragiu Marioţeanu). După criteriul semantic, substantivele provenite din participiu
denumesc rezultatul acţiunii, iar cele derivate din supin exprimă ideea de acţiune, fiind echivalente cu
infinitivele lungi (cf. ILR, 1978, 335).
cules, semănat etc.: dipă ce prăşam porumbu/ p-ormă să făcea seceratu [...] după
cum termenam cu treieratu/ începea culesu porumbului (TDD, 579, pct. 898);
când începea-n octombre când începea semănatu (TDD, 583, pct. 898).
2.4. Concluzia care se impune la cele de mai sus este aceea că supinul, în
forma sa verbală, este mai frecvent în graiurile studiate decât în limba standard,
ceea ce înseamnă că graiurile munteneşti nu numai că păstrează încă viu acest mod
verbal, contestat şi controversat, dar îi şi dezvoltă tiparul. Supinul nominal are, de
asemenea, un inventar mai bogat în graiuri decât în limba standard, prin
conservarea denumirilor de operaţii agricole sau de evenimente specific rurale.
XXVII. CONSIDERAŢII FINALE
I. Sub aspectul formelor verbale, graiurile munteneşti se individualizează în

contextul dacoromânei prin caracterul conservator. Graiurile sud-estice conţin
numeroase dovezi ale caracterului arhaic al flexiunii verbale între trăsăturile tipice:
A. Formele iotacizate la prezent indicativ 1, la conjunctiv 3 pentru verbele cu
radical latin în d, t, n: văz, înghiţ, pui, să vază, să înghiţă, să puie, (foarte rar) r, l,
la gerunziu (mai rar), pentru verbele în n, puind, viind.
B. Imperfectul 3/6 fără -u, el tuşea/ ei tuşea.
C. Forme etimologice de perfect simplu al verbelor auxiliare: vrui, fui, avui etc.
E. Forme etimologice de mai-mult-ca-perfect (fără -ră la plural).
F. Forme etimologice de imperfect, perfect simplu, mai-mult-ca-perfect ale
verbelor a da şi a sta: dam, stam, dedeşi, dedease.
G. Auxiliarul perfectul compus 3/6 în a.
H. Imperativul nu plângereţi (mai rar, astăzi) şi imperativul etimologic adu.
I. Forme de supin derivate probabile din forme de supin latinesc ((de) vânat
explicabil din venatum, venatu, confundate la un moment dat prin căderea lui -m).
II. Sub aspectelor valorilor verbale, graiurile munteneşti se individualizează
între graiurile dacoromânei în special prin valorificarea indicativului (prin
timpurile prezent şi imperfect, în special), în contexte dintre cele mai variate şi cu
cel mai mare număr de valori, în comparaţie cu celelalte moduri personale, precum
şi prin vitalitatea participiului, a gerunziului şi a supinului.
Enumerăm aici cele mai importante concluzii ale lucrării cu privire la valorile
formelor verbale în graiurile munteneşti:
A. Întrebuinţarea modului indicativ cu valoarea altor moduri: imperativ,
conjunctiv, condiţional-optativ, ceea ce arată că indicativul îşi depăşeşte valoarea
de mod „obiectiv”, fiind întrebuinţat în contextele unui mod „subiectiv”.
B. Întrebuinţarea prezentului cu valorile tuturor timpurilor indicativului
(perfect compus, imperfect, viitor), dar şi cu cele ale modurilor: condiţional-optativ,
conjunctiv, imperativ.
C. Întrebuinţarea imperfectului cu valorile perfectului compus, ale mai-mult-

ca-perfectului, ale conjunctivului şi ale condiţionalului-optativ perfect, dar şi
pentru exprimarea modestiei, a reproşului, a complicităţii.
D. Existenţa a două arii disjuncte – aflate în opoziţie: cea a (preferinţei)
perfectului simplu (aria vestică şi centrală a Munteniei) vs. cea a mai-mult-ca-
perfectului (aria central-estică).
E. Întrebuinţarea a patru forme de viitor (o să cânt, am să cânt, oi cânta şi
voi cânta), ca expresie a unei logogeneze specifice, ca reechilibrare a sistemului
verbal prin raportare la cele patru timpuri trecute, valorificate pe poziţia şi cu
semnificaţia altor moduri.
F. Folosirea conjunctivului în locul infinitivului, a conjunctivului prezent în
locul imperativului şi a conjunctivului perfect în locul condiţionalului perfect.
G. Şubrezirea statutului condiţional-optativului.
H. Lărgirea modalităţilor de exprimare a îndoielii („prezumtivul de câmpie”,
o să fie, folosirea unor timpuri ale indicativului ca modalitaţi de expresie).
I. Slăbirea statutului verbal al infinitivului.
J. Vitalitatea participiului, înţeles atât ca formă de natură verbală, cât şi ca
formă de natură nominală.
K. Prosperarea gerunziului, de natură verbală şi adverbială simultan.
L. Exploatarea supinului prin valorificarea naturii sale triple: verbale,
adjectivale, substantivale.
Lucrarea noastră demonstrează că, sub aspectul flexiunii verbale, graiurile
munteneşti (împreună cu cele dobrogene) se individualizează în contextul dacoromânei,
confirmând repartiţia în două tipuri: nord-vestic şi sud-estic, acceptată în prezent de
specialişti.
FORMS AND VALUES IN DIALECTS FROM MUNTENIA REGION

ABSTRACT
The present paper is a detailed approach of the verb from the morphological view in order to
establish the importance of each mode and tense and to identify forms, values and linguistic
phenomena which are characteristic to the south–eastern Daco-Romanian.
The main method used in our investigation was based on the research of the linguistic material
contained by the south-eastern texts, TDM I, II, III or TDD, Glosar dialectal. Muntenia, and also to
use the mapped and unmapped material of ALRR - Muntenia and Dobrodja found only in the archives
of the Institute of Linguistics “Iorgu Iordan – Al. Rosetti” from Bucharest.
Our research headed on a hand to a theoretical presentation and a dialectological analysis of
the verbal forms and values, and on the other hand to draw maps in order to show the repartition of
the characteristic verbal forms and phenomena.
The first analyzed phenomena were the fluctuation between the conjugations (the third
chapter) and the fluctuation between diatheses/ voices (the fourth chapter). The most important
conclusions regarding the matter of the conjugations in South – Eastern idioms of the Daco-Romanian
refer to: 1. the instability of the 2nd and 3rd conjugations, fact which determined a new mixture class, a
hybrid conjugation; 2. the productivity of the 1st and 4th conjugations, especially the type with the
secondary suffix, and here, the subtype of the verbs ended in –i. The fourth chapter presents in detail
the fluctuation between the passive and the reflexive voices, a very frequent phenomenon in South –
Eastern idioms. The chosen examples are meant to reveal the arbitrary usage of the reflexive forms on
a hand, and the speakers’ preference for the passive voice, on the other hand. But the most typical
linguistic phenomenon is the usage of an active participle, synonym with an attribute, meant to show
the author of the action and the result in the same time.
The following chapters present forms and values of all the tenses of the Indicative Mood, and
then, the forms and values of the Subjunctive, the Conditional, the Imperative, and of all the non-
personal moods. The analysis of the excerpted forms has been realized through the comparison to the
Old Daco-Romanian forms. As a consequence, we obtained an inventory of the conservatory
linguistic phenomena and also one of a innovative linguistic phenomena. Therefore, we noticed the
superiority in numbering the conservatory phenomena. The conclusion is that the south–eastern
idioms of the present Daco-Romanian preserved old linguistic characteristics regarding the verb. The
main reasons of that statement are:
1. the general repartition of the Yodisation, especially for the verbs with the last consonant
of the Latin verbal stem in -t, -d, -n;
2. the general repartition of the Imperfect 3rd plural forms without the ending -u: ei cânta, ei
vedea etc.;
3. the general repartition of the ethimological forms of the Mai-mult-ca-perfect without the
ending -ră: noi văzusem, ei cântase etc.;
4. the usage in certain areas of an old verbal forms, e.g. Imperfect 1st person dam, stam
standing stăteam, dădeam;
5. the usage in certain small areas of the old Perfect Simplu asigmatic forms for the verbs to
be, to have, to want, e. g. fiu, fu, avui, avu, vrui, vru;
6. the usage of the old short forms of the verb a da, such as dedeşi, dede, dete standing for
dădui, dăduşi, dădu;
The most interesting innovative phenomenon refers to the extension of the segment -ră. The
directions of this development are both intensive and extensive: 1. the intensive one has been noticed
inside the paradigm of the Perfect Simplu and Mai-mult-ca-perfect, from the plural forms to the
singular: veniră ursu, îi intraseră-n cap partidu, el îşi lăsaseră mustaţă; 2. the extensive one could be
noticed in the paradigms of other tenses and moods: Past Tense (am plecatără), Present Tense
(sântără), Present Subjunctive (să ducără), Imperfect (petreceaură), and verbal interjections
(haiderăţi). This segment, ră, is used by the speaker as a temporal suffix and a plural ending also.
The maps that we drew up for the repartition of the Perfect Simplu forms and the Mai-mult-ca-
perfect forms determine us to conclude that the south–eastern Idioms of the Daco-Romanian have two
disjunctive areas: one of the Perfect Simplu Tense and the other of the Mai-mult-ca-perfect Tense.
The first lays on an western-central area and proves the vitality of the Perfect Simplu and the unsure
usage of the Mai-mult-ca-perfect, and the second lays on an south–eastern area and demonstrates the
intensive usage of the Mai-mult-ca-perfect Tense. The latter is characterized by an incomplete
paradigm of the Perfect Simplu Tense or by the absence of it.
In south–eastern idioms of the Daco-Romanian the Future Tense develops a complex system
based on four possibilities of expression: 1. Present Tense of a avea (to have) + the Subjunctive (a
nuance of necessity is added); 2. Present Tense of a vrea (without the first consonant) + the Infinitive
(the nuance of probability is added); 3. invariable o + the Subjunctive (the expression of a prophecy is
possible); 4. Present Tense of a vrea + the Infinitive (a possibility or probability can also be
expressed).
Regarding the non-personal moods our research demonstrates that all of them (with one
exception: the Infinitive Mood, which loses its frequent usage for the Subjunctive) are used with their
double or triple nature as following:
– the Participle, understood both as verbal and nominal form, is chosen by the speakers both in
passive and active structures;
– the Gerund, used simultaneously as a verbal and circumstantial form, substitutes a verb in
certain contexts and circumstantial of cause, or condition in other contexts;
– the Supine has a specific occurrence with a number of verbs (a fi, a avea, a sfârşi or motion
verbs) and develops a pattern of a forte thematisation (dă altoit, am altoit primăvara).
Two of the most important conclusions regarding the values of the verbal forms in south–
eastern idioms of the Daco-Romanian are the foregoing:
1. The Indicative Mood could cover the values of all the other tenses and moods, changing
thus its well-known status of “the reality mood”;
2. Present Tense is the most exploited tense of the Indicative, both with the value of all the
others tenses of the Indicative Mood and the value of all the other personal moods: the Subjunctive,
the Conditional, the Imperative.
Our research and analysis demonstrate that the south–eastern idioms are well delimited and
strongly peculiar in the present Daco-Romanian, and sustain clearly their conservatory character as a
morphological verbal pattern.
Colegiul Naţional de Informatică
„Tudor Vianu”, Bucureşti
NOTE LEXICALE
NOTE LINGVISTICE, PE BAZA VOLUMULUI

ROMÂNII DIN BULGARIA, TIMOC, I
IULIA MĂRGĂRIT
În cele ce urmează, prezentăm un grupaj de termeni întâlniţi în volumul

Românii din Bulgaria, Timoc, I, recent apărut: 2010. Întrucât respectivii termeni
sunt extraşi dintr-o singură sursă, în trimiterile de rigoare, din notele de mai jos,
pentru a evita repetiţia, ne limităm, în general, la indicarea localităţii şi a paginii
corespunzătoare. Mai adăugăm faptul că în glosarul aferent volumului figurează
numai câţiva dintre termenii selectaţi: acrecări, căţeluş şi stoacă, de altfel trataţi
neconvingător.
ACÓNIA. Termenul semnifică „ac mare (de cusut)”: Cu acónia în pâine, în
felia de pâine, a înfipt acu (Deleina, 43). La analiză, identificăm aconi „idem”,
derivat specific graiurilor bănăţene prin formant (-oni = -oi), dar cu o secvenţă
terminală atipică. Semnalăm faptul că în Timoc s-au infiltrat multe elemente
lexicale vestice, nat, în expr. tot ~-ul „tot omul”, oară „păsări de curte”, pingă „pe
lângă”, sobă „cameră”, tuna „a intra” etc. şi că situaţia se explică prin poziţia
geografică a comunităţilor româneşti din Timoc (Bulgaria) la confluenţa dintre
graiurile dacoromâne vestice şi cele sudice. Pentru aconia, formaţie aberantă în
cadrul sistemului lexical românesc, propunem o explicaţie plauzibilă, în cazul
românilor bilingvi, prin contaminaţia cu bg. игла „ac”, în urma căreia ar fi putut
apărea o creaţie „hibridă”, reflex al interferenţelor româno-bulgare.
ACRECẮRI. Termenul a fost inclus în glosarul volumului, cu următorul
semantism „agăţători (inele de metal sau lemn) prinse în tavanul casei sau de o
grindă pentru a se agăţa leagănul copilului”. În textele selectate şi organizate
tematic din acelaşi volum găsim următorul pasaj ilustrativ pe care îl putem
confrunta cu definiţia citată: Luică a fost frumoasă, ţesută, aveam la casă de-l
legam. Când ne duceam la loc [câmp], aveam nişte acrecări şi-l legam la acrecări,
legam luica la acrecări (p. 49).
Evident, definiţia din glosar are în vedere accesoriile din locuinţă, fixate în
tavan pentru a agăţa luica [= leagănul] copilului. La câmp, după cum se relatează în
text, părinţii se descurcau altfel, pentru că acolo aveau acrecări. Cuvântul pare
analizabil în prepoziţia a, de altfel atestată anterior (v. TD – Bulg., Gl. s.v.) şi
crecări, potenţial derivat colectiv de la creacă, creci, atestat în volum (creacă), dar
şi în NALR – Olt., h. 524, cu răspândire generală pe teritoriul Olteniei. Derivatul
cu -ar se înscrie în seria formaţiilor denumind pomi fructiferi cireşar, cireşer

182 Note lexicale 2
(v. NALR – Olt., Pl. 42) pentru a exprima pluralitatea, din punctul de vedere al
fructelor respective (cireşar = cireş care are, face cireşe). În cazul copacilor,
arbuştilor, sufixul imprimă derivatului aceeaşi pluralitate, dar de … crăci, crăcane
> crăcănar (NALR – Olt., h. 773), tufe > tufar. Şi în dreapta Dunării au fost
atestate astfel de formaţii: curpenar „arbust, plantă agăţătoare ale cărui mlădiţe
numite curpeni se încolăcesc de alte plante”: Îl lepădă-n recă să-l înece [copilul] şi
când l-a băgat în recă, a fost niscai curpenari, nu cade în recă (Nestorescu,
Românii, 87). După modelul citat, sau altul similar, crăcar, crăcare, cu un potenţial
plural crăcări „cracă cu multe ramificaţii (crăci)” ar fi putut apărea, ca derivat, de
la creacă. Prin multitudinea de crăci, acesta oferea posibilitatea de atârnare, de
agăţare, iar gramatical, raportul se exprimă cu prepoziţia a. Prin urmare, luica s-ar
fi putut agăţa *a crăcar, construcţie care, în cele din urmă, ar fi dus la aglutinare,
ca multe altele (a vale > avale, în ~, v. Gl. Munt., a moi „la muiat” > amoi, în ~ v.
Gl. Olt.) şi la apariţia unui nou termen, acrăcar(e), pl. acrăcări, cu var. acrecări:
legam luica la acrecări.
APROSTÍ. Cuvântul-titlu reprezintă un verb, notat într-un text cules din
localitatea Bregovo: Pe masa aia era pâine, pe pâinea aia era o ţâră sare şi paar
de vin şi de apă, dulceţuri, ca să mă aprostească mama mea. Şi am ieşit din casă şi
m-aprostiră acolo (Timoc, 78). Textul reproduce un moment din ceremonialul
nunţii, cel în care mireasa îşi cere iertare de la părinţi. Verbul folosit în acest caz,
este cel din limba bulgară prosti (refl.) < bg. prost±’, asamblat într-o construcţie
prepoziţională învechită: a se prosti a ... „a-şi cere iertare de la ...”. Ca şi în alte
cazuri (a rupe a bucăţi > arupe; a trage [fumul] în piept > a atrage – Ucraina),
prepoziţia postpusă este „absorbită” în antepoziţie ca preverb: aprosti. În
conformitate cu regimul derivatelor cu a-, de a circula în paralel cu variantele
simple, nici acest caz nu face excepţie: Şi puneam mâna peste a lui şi spuneam:
„Prosteşte-mă, tată”! Că eu plec din casa lor. Şi el zicea „De la mine prostită, de
la Dumnezeu blagoslovită! (ibid.).
Am semnalat verbul aprosti, întrucât atestarea lui constituie un argument
pentru vitalitatea formantului a- în graiurile comunităţilor româneşti din afara ţării.
Tot la românii din Bulgaria au fost atestate anterior astfel de derivate amuncă „cu
greu, cu chin” (Nestorescu, Românii timoceni, glosar); acăra „a căra”, alăsa,
aprinde „a prinde”, apune „a pune”, ascoate, avărsa, avedea (TD – Bulg., Gl. s.v.).
Aceeaşi situaţie se-ntâlneşte şi la românii din Ucraina la care am întâlnit derivate
inedite de la teme din grai sau împrumutate (neologice): apăretari „ţol ţesut pentru
a fi pus a părete”, dar şi astroi < a + stroi „a construi” (Graiuri româneşti de la
est de Nistru, Glosar s.v.).
ARÁNGĂTUL. Notat în comunitatea românească din Bregovo, semantismul
acestuia, „clopot”, rezultă din context, spre satisfacţia cititorului, pentru că, chiar
dacă volumul beneficiază de un glosar, termenul nu figurează acolo: Dacă a murit
astăzi, vine clopotaru şi bate arangătu (Drujba, 90). Analizabil până la un punct,
în structura cuvântului inedit recunoaştem arâng, din aceeaşi zonă, dar şi de pe
celălalt mal al Dunării (v. DGS s.v.), cu care, de altfel, termenul discutat este
3 Note lexicale 183
sinonim, însă şi cu clopot, după cum se poate observa în celelalte texte din alte
localităţi: Arângu: să trage clopotu (Rabrovo, 90). Arângu bate, zice că a murit
cineva (Florentin, ibid.). Dacă moare cineva, bate clopotu la biserică (Gânzovo,
ibid.). Să trage arângu şi lumea află că a murit omu (Gumătarţi, ibid.). Când
moare se trage clopotu, care e diferit ca de sărbători (Drujba, ibid.).
Relaţia de sinonimie arâng, clopot, paralelismul expresiilor dezvoltate: se
trage clopotul / ~ ~ arângul; bate clopotul / ~ arângul a dus, în cele din urmă, la
suprapunere terminologică şi încrucişare de felul contaminaţiei arâng + clopot, cu
un posibil rezultat: arângot, perfecţionat fonetic, ulterior, nu numai în partea finală:
arângăt > arăngăt.
De la arangăt, prin afereză, s-a creat varianta rangăt, atestată în aceeaşi zonă:
Da’ nainte [în vinerea Paştelui] şedea lumea de cu seara şi la 12 să bătea rangătu,
cum îi zice, clopotul, şi ocolea biserica cu popa, cântând acolo (Drujba, 150).
ASCULTĂTÓR. Numele de agent anunţat nu ridică probleme de origine,
fiind tratat în dicţionare cu menţiunea „înv.” ci, exclusiv, de semantism.
Semnificând odinioară „care este în subordinea, sub ascultarea cuiva” (v. CADE
s.v. 2.; cf. s.v. asculta 2.), termenul supravieţuieşte, astăzi, în graiul minoritarilor
români din Bulgaria, în nomenclatorul nunţii. Recent, el a fost notat cu următoarele
înţelesuri: 1. „cel care invită la nuntă” (se mai numeşte şi cumnat de mână):
Cumnatu cel de mână, ascultători (Drujba, 74). Se pune cumnat de mână copilaş,
rudă la mireasă sau la ginere, ascultători (Graţcov Colibi, 74). Ascultătoru să zice
la ăla care pleacă cu rachiu. Şi dă la toată casa să bea din sticlă ori ulcior. Şi la
praznic, când s-a chemat, iar cu ulcioru să cheamă. Spun „Bună ziua, am venit să
vă chemăm la nuntă la cutare!” (Graţcov Colibi, 72). 2. „nuntaşi din alaiul miresei,
în serviciul acesteia”: Dimineaţa întâi şi-întâi să duc să ia mireasa: Ai miresei,
care sunt ascultătorii, închid poarta şi cer bani să plătească ginerele (Graţcov
Colibi, 77). 3. „persoane (rude, apropiaţi, prieteni) care asigură pregătirea nunţii”:
Se adună ascultătorii care încep să gătească, care dau veste la lume. Se adunau la
ginere. Şi la mireasă, rudele la mireasă (Drujba, 76).
Perpetuarea unui arhaism, prin „reîncărcare semantică”, se înscrie în linia altor
situaţii similare: stolnic (stolnicar) în graiurile munteneşti şi nu numai. Transferul de
domeniu reprezintă o valorificare a termenului care desemna un rang boieresc,
odinioară, iar astăzi, „persoane cu diferite atribuţii la nuntă” (v. Gl. Munt. s.v.).
BANDACHÍE. Semnificând „alai, grup (zgomotos)”, bandachie reprezintă
un termen absent din dicţionare şi glosare: Puneam mâna ... peste mâna lui şi
spuneam „prosteşte-mă, tată!” Că eu plec din casa lor. Şi el zicea „De la mine
prostită, de la Dumnezeu blagoslovită, pe aur şi pe argint să mergi!” Şi de trei ori
făceam aşa. Şi de acasă plecarăm cu băndăchia aia până la biserică (Bregovo, 78).
Pentru a explica bandachie, îl corelăm cu un alt termen, atestat în aceeaşi
localitate, bandagii „lăutari”: Cânta bandagiii, veniseră acolo la mine şi cântară,
dară eu am şezut pitulată în sobă (ibid., 76). La rândul lui, derivat de la bandă
„taraf”, cu sufixul de origine turcă -giu, numele bandagiu, „muzicant, trompetist”
constituie baza unui nou derivat cu suf. -ie: bandaghie > bandachie, prin disimilare
184 Note lexicale 4
surdă / sonoră, respectiv, [d] – [g’] > [d] – [k’]. În descendenţa propusă (bandă >
bandagiu > bandaghie > bandachie), derivatul, prin raportare la bază, (cf. bandă –
bandachie) a câştigat o anumită transparenţă lexicală, prin evocarea imediată a
structurii, adică a membrilor componenţi dintr-un astfel de grup: bandagiii.
BÚRTĂ. Cuvântul-titlu a fost notat în mai multe localităţi din Timoc, cu un
semantism nesemnalat până în prezent. Faptul s-ar putea explica printr-un fel de
„ricoşeu” al relaţiei semantice dintre cei doi termeni anatomici: burtă – inimă. Până
în prezent, se cunoştea numai accepţia specială a termenului inimă „stomac, burtă”,
pe care, după DA, limba română ar fi moştenit-o din lat. cor şi ar fi consolidat-o
după bg. s¢rce: Mă roade la inimă de foame ce mi-e (Creangă, Poveşti, 259).
Râseră până se ţinură cu mâna de inimă (Ispirescu, Legende, 248). Noul
semantism apare conturat indubitabil: Mie îmi muri mama şi eu eram în cor la
biserică şi mi se bătea burta, sărea în sus, tot partea a stângă (Gânzovo, 89).
Indicaţiile de funcţionare şi poziţionare a organului, situat „în partea stângă”,
exclud vechea accepţie: O lumânare lungă, o făcea ocol, ocol şi i-o punea pe burtă
(ibid., 94). [Statul = lumânarea cu acest nume] să pune pă burtă şi arde pă tot
timpu (ibid.). Alte răspunsuri pun în evidenţă noua semnificaţie a termenului:
[Statul] se aprinde şi să pune pe piept (Graţcov Colibi, 94). [Acelaşi: statul] Să
pune pă piept, la biserică, s-ardică şi s-ardică şi s-aprinde (Deleina, 94).
Cu aceeaşi extensiune semantică, termenul a fost atestat anterior. Dacă într-un
exemplu precum este acesta: Morţii i-a-mboldit în burtă c-un acoi (TD – Bulg.,
Gl., s.v. 2.) s-ar putea suspecta noul înţeles, datorită ambiguităţii, deşi la „dresul”
mortului inima şi, prin urmare, pieptul se are în vedere şi nu stomacul (= burta), în
următorul, modificarea se impune cu forţa evidenţei: Cu o vorbă eu aşa zic că
sântem nepoţi dă români, că când cântă cântecu rumân te-nţeapă aici în piept, în
burtă [...]. Noi obicim [sântem obişnuiţi] pă Bulgaria, c-aicea sântem născuţi,
aicea am trăit, toate alea ne este legat, ama când cântă cântec bulgăresc nu
te-nţeapă-n burtă cum te-nţeapă cântecu românesc (TD – Bulg., Gl., s.v. 1.). Fiind
vorba despre o emoţie artistică, efectul acesteia este în legătura directă cu partea
anatomică numită piept, unde se află inima, noul semantism al termenului burtă.
BUŞI. Apare la românii din Bulgaria ca un cuvânt necunoscut, prin formă şi
prin înţeles, la nivelul dacoromânei: Se dă la Paşti şi la Sf. Gheorghe se dă oră
[horă] de pomană. Se fac buşi [floricele de porumb] şi se cumpără bomboane
(Graţcov Colibi, 109). Pentru explicarea acestuia, ne folosim de un text auxiliar în
care se menţionează un alt termen: La noi să spun berbecéle, se fac din porumb şi
să pun pe căciulă (Florentin, 126). În consecinţă, am presupus un derivat sinonim,
tot diminutival, de la aceeaşi bază: berbecuşi, de la care s-ar fi contras varianta
abreviată buşi. Nu excludem faptul că reducerea atât de drastică a cuvântului să fi
aparţinut copiilor, tocmai pentru că aceştia apreciază produsul şi folosesc cuvântul,
chiar de la vârste fragede, când încă nu vorbesc bine.
CADORÉSC. Verbul cu această unică atestare a fost înregistrat în localitatea
Drujba. Ne-a reţinut atenţia şi îl discutăm din punctul de vedere al creării.
5 Note lexicale 185
Transparenţa lexicală a structurii fonetice, până la un punct, permite decriptarea

termenului, chiar şi fără sprijinul textului, acesta putând să fie considerentul
neintroducerii în glosar şi al rezolvării „la faţa locului”: După ce vine de la bolniţă,
chemăm oameni mulţi, facem banchet şi mâncăm şi bem. La o săptămână cadoresc
[dăruiesc] la copil care ce are. Bani aruncă pe frunte. (Drujba, 53). Pe baza
aceleiaşi transparenţe, presupunem că verbul a apărut fie prin contaminaţie între
numele din a face cadou, expresie pe care minoritarii români, mai mult sau mai
puţin riverani, au putut s-o împrumute din partea stângă a Dunării, în relaţiile cu
românii din ţară, şi verbul dări < bg. dar±’, evident cu acelaşi înţeles, ca şi expresia
citată, fie, mai degrabă, prin simpla corelare sau raportare expresie / verb.
Semnificativ este faptul că acelaşi termen figurează, într-o atestare anterioară (Gl.
Dobr. / pct. 874, Tulcea), din stânga Dunării, Dobrogea, provincie, prin al cărei
specific de interferenţe româno-bulgare, etimonul propus pare plauzibil.
CĂŢẮU, DULC. Ca variantă inedită de la căţăl (în rostirea locală) „căţel”,
cuvântul căţău figurează în textele selectate, dar nu şi în glosar: Am cumpărat o
cutie, ştii, de dulciuri, că la noi sânt multe dulce. Şi cum am lăsat acolo dulciurile
[pe mormânt] şi p-urmă am dat cu o tămâie şi după aia, când m-am întors, un dulc
de acolo lipseşte. Chiar se vede că cineva a luat, chiar lipseşte! Nu pot să-mi dau
seama cum s-a-ntâmplat treaba asta. Nu a trecut nimeni pe acolo, un căţău [căţel]
ceva, nici pisică (Bregovo, Timoc, 116).
Pentru crearea termenului căţău, presupunem derivarea regresivă din pluralul
dialectal căţăi, după un potenţial model de felul bordeu, bordei. În aceleaşi texte
apar multe alte cazuri asemănătoare, de regularizare fie pentru categoria numerică,
fie din punctul de vedere al fonetismului: câlţiu, singular neobişnuit, creat din pl.
tant. câlţii: Înfige cuţitele, aprinde câlţiu şi dă foc la mormânt (Gânzovo, 117);
bojiu < boji: Ne rupea mama boji şi îi punea aşa, de aici [probabil a fost un gest de
indicare = de la brâu în sus] drâşca, în vale1 boju şi mă lega cu un colan [= cordon]
(Bregovo, 154).
Cel de-al doilea termen, din titlul notei, dulc, absent, la rândul lui din glosar,
reprezintă o creaţie similară, ca modalitate de creare. Pluralului dulce i s-a atribuit
un nou singular, obţinut ad hoc, ca în relaţiile cuc – cuci, nuc – nuci etc.
CĂŢELÚŞ. În glosarul volumului, cuvântul figurează cu semantismul 1.
„parte, bucată din ceva”. 2. „pui de căţel”. Prima accepţie am identificat-o pe baza
textelor: Se arde în biserică şi la şase săptămâni, până îl tămâiem, joi şi sâmbăta.
Vine cu ea de la biserică şi se bagă în casă. Se taie din ea, se fac patruzăci. Şi
patruzăci de zile, [cei] din casă se duc să tămâie pe mormântu mortului cu câte un
căţeluş din lumânarea asta (Gânzovo, 94). Sintagma, un căţeluş din lumânare, o
raportăm la potenţiala bază căpeţel s.n., diminutiv de la capăt: Căpeţelul de
lumânare stă în gâtul garafei (Eminescu, Nuvele, 44 – v. DA s.v. 8). Prin sufixare,
1
Paparuda era costumată astfel: până la brâu cu o hăinuţă obişnuită (cf. drâşca, împrumut din
bulgară cu acest sens, dar, în glosar, dintr-o eroare nereperată, cu sensul „mâner”), iar la vale
(locuţiune adverbială „în jos”, nu numai pentru relief!), urmau frunzele de boz.
186 Note lexicale 6
căpeţel > căpeţeluş, capătă un corp fonetic, destul de incomod, datorită lungimii.
De aceea s-a recurs, probabil, la redimensionarea prin haplologie: căpeţeluş >
căţeluş. A rezultat un termen omonim cu forma diminutivală de la căţel > căţeluş,
astfel încât în glosar apare un singur termen 1. „parte, bucată ...”; 2. „pui de căţel”.
Pentru sensul 2., remarcăm posibilitatea gramaticală de explicare a derivatului, mai
puţin, biologică! Semantismul şi contextele total diferite nu fac omonimia
intolerabilă, fapt ce nu presupune comasarea lor, ci, dimpotrivă repartizarea „în
căţeluş”, diminutiv de la căţel; căţeluş2, diminutiv de la căpeţel, „parte, bucată ...”.
PROSTICIÚNE. Cuvântul-titlu, neatestat până în prezent, constituie un
deverbal cu analiza prosti „a ierta” < bg. prost±’ + suf. -iciune. Întrebarea firească
ar fi de ce anume formantul în cauză în relaţie cu verbul prosti? Răspunsul îl găsim
în textele culese din localitatea Graţcov Colibi: Şi naşu pune aşternut jos şi pune
căpătâie şi naşu cu naşa şed pe căpătâie. Da ginerele cu mireasa îngenunche
înaintea lor, Şi naşu întreabă aşa „Ce ceri, fină, la mine?” „Iertăciune şi
prosticiune!” (Timoc, 79).
Fiind o formaţie analogică, prosticiune urmează întocmai modelul preexistent
în limbă, sub impulsul căruia a fost creat. Am putea presupune că el constituie un
caz de solidaritate lexicală (cf. Coşeriu 2005, 45), căci în afara acestui dublet,
probabil că nu se întrebuinţează.
RĂSCRÚCIUMURI. Este vorba despre un termen absent din glosarele şi
dicţionarele limbii române. În complexul sonor al acestuia recunoaştem „punctul
de pornire” răscruce, s.f. pl. răscruci, care, fără îndoială s-a încrucişat cu un
sinonim, după toate probabilităţile drum(uri). Menţionăm că şi formal ar exista o
trăsătură comună, prin schimbarea de gen a termenului de bază răscruce s.f., var.
răscruci (art. răscruciul), pl. răscruciuri. Probabil, noul plural constituie detaliul
care a înlesnit contaminaţia sinonimică discutată: [Preotul] citeşte întâi în casă, pe
urmă citeşte la tot răscruciul şi, pe urmă, în grobişte, în deal. Şi când pleacă în
deal, la câte răscruciumuri este, la toate răscruciuri citeşte (Balei, 100).
SCÂRŢÓICI. Formaţie neatestată până în prezent, scârţoici s.f. pl. „viori,
lăute” a fost înregistrat în localitatea Deleina: Da la Ispăsuică şi la Paşti, ne suiam
aicea în deal, era aicea un parc şi venea ţigani cu scârţoici, bumbacuri (?) făceam,
jucării la copii, iar aşa muzica cânta până la ziuă şi ne-am veselit (Timoc, 165).
Termen peiorativ (cf. scârţâi) „a cânta prost la vioară” – v. CADE s.v. 2., SDLR,
DM, DEX s.v.), scârţoaică a fost creat, probabil, prin schimbare de sufix de la
scârţâitoare, de pildă, „jucărie care scoate sunete ascuţite, cârâitoare” (v. DLR s.v.
II.1.), dată fiind incompatibilitatea temă verbală / afix.
Termenul nu a fost inclus în glosarul volumului.
STOÁCĂ. În glosarul volumului Timoc, I, cuvântul anunţat figurează cu
accepţiile 1. „marfă”. 2. „animal”. În textele selectate am întâlnit, exclusiv, cel de
al doilea înţeles: Salcă pune, la Ghiorghiov deni, Sfântu Gheorghe. Atuncea punem
7 Note lexicale 187
la uşi şi la porţile toate, că aşa e obiceiu, pentru recoltă, să avem iezi, să avem şi
miei, să avem şi stoacă (Drujba, 141). Cu celălalt sens, termenul a fost înregistrat
în cercetările anterioare: Acum era un târgoveţ şi el a umblat în târgovie
[negustorie, comerţ] câte o lună şi el, unde a trecut, a cumpărat stoacă
(Nestorescu, Românii timoceni, 87). I-adusese încă stoacă acolo la magazin (TD –
Bulg., Gl. s.v. 2.).
În privinţa semantismului, care ne preocupă în cazul de faţă, sensul „marfă”,
dar şi cel colectiv „animale”, se explică, fără probleme, din împrumutul bulgar
stoka. Pentru stoacă s.f., semnalăm un semantism paralel în raport cu marfă /
marhă, curent în graiurile din Banat, evident, cu ambele accepţii, dar în ordinea
1. „animal”, 2. „marfă”, aşa cum a avut loc evoluţia de sens, determinată şi
condiţionată de evoluţia societăţii. Paralelismul se motivează prin faptul că în
volumul Timoc, I, apar câteva lexeme specifice ariei vestice: nat, în expr. tot ~-ul
„tot omul”, acon „ac mare, acoi”, sobă „cameră”, tuna „a intra” (v. supra Aconia).
Chiar dacă este vorba de evoluţii semantice independente în cele două limbi,
respectiv, româna şi bulgara, identitatea cazurilor în discuţie constituie argumente
de sprijin pentru fiecare dintre ele, susţinând plauzibilitatea glisării semantice
„animal, vită” către „marfă”.
De altfel, în cercetările precedente a fost notată, pentru înţelesul comentat
„vite”, şi varianta stucă, în aceleaşi comunităţi româneşti: Aia [mireasa] care-a
umblat cu alţii nu merge la stucă, la limic [=nimic] (TD – Bulg., Gl. s.v. stoacă).
ŢÂRICHEÁLĂ. Întâlnit în corpusul de texte, termenul ţâricheală [fig.]
„masă oferită la naşterea copilului” ridică, în principal, probleme de formare, mai
degrabă decât de semantism: Povoiniţă [= trataţie, masă dată acasă] eh ... păi am
făcut ţâricheală (un pic). Cu vreo cinci-şase inşi, c-aşa-i obicei că s-a rodit
(Gomutarţi, 53). Paranteza adjuvantă, după cuvântul în discuţie, a fost plasată de
către autori pentru a veni în sprijinul cititorului neavizat, ceea ce şi înţelegem de
fapt: petrecerea, masa, invitaţii, totul a fost „la scară redusă”. Ca mod de formare,
creaţia analizabilă, de altfel (ţârică + suf. -eală), dar „nesustenabilă” din punctul de
vedere al compatibilităţii: temă nominală + afix verbal, mai curând, formaţie
analogică, este confirmată de textele culese din aceeaşi zonă, pentru această
ipoteză: [Pentru prânz = un anumit tip de pomană] gătim găteală, cinii cu mâncare
atuncea dăm la lume de bogdaproste, capete, colaci de al mort. La prânz dai
numai găteală. Da la pomană cumperi şi masă şi dănănăi [= vase, accesorii] acolo
ce se pune pe masă (Balei, 103). În găteală recunoaştem un virtual model analogic
pentru ţâricheală. Pentru că acţiunea de pregătire a preparatelor pentru masă s-a
desfăşurat sub semnul cantităţii minime, s-a creat ad hoc şi termenul care să
exprime proporţiile corespunzătoare ale petrecerii.
188 Note lexicale 8
ABREVIERI BIBLIOGRAFICE
CADE I.-Aurel Candrea – Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat.

Partea I: Dicţionarul limbii române din trecut şi de astăzi de
I.-Aurel Candrea. Partea II: Dicţionarul istoric şi geografic ilustrat,
de Gh. Adamescu, Bucureşti, Editura „Cartea Românească” [1926–
1931].
Coşeriu 2005 Eugeniu Coşeriu, Limba română – limbă romanică. Texte manuscrise,
ediţie îngrijită de Nicolae Saramandu, Bucureşti, Editura Academiei
Române.
DA Academia Română, Dicţionarul limbii române, Bucureşti, 1913–1948.
DEX Dicţionar explicativ al limbii române. Ediţia a II-a. Bucureşti, 1986
(Academia Română. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”), Bucureşti,
Editura Academiei Române.
DGS Dicţionarul graiurilor dacoromâne sudice, coordonator Maria Marin,
volumul I, Literele A–C, 2009, Bucureşti, Editura Academiei Române.
DLR Academia Română, Dicţionarul limbii române (DLR). Serie nouă,
Bucureşti, 1965 şi urm.
Gl. Dobr. Glosar Dobrogea de Paul Lăzărescu şi Nicolae Saramandu în Texte
dialectale şi glosar. Dobrogea, de Paul Lăzărescu, Victorela Neagoe,
Ruxandra Pană, Nicolae Saramandu, 1987.
Gl. Munt. Glosar dialectal. Muntenia, de Maria Marin, Iulia Mărgărit,
Bucureşti, Editura Academiei Române, 1999.
Gl. Olt. Glosar dialectal Oltenia, întocmit sub conducerea lui Boris Cazacu,
de Galina Ghiculete, Paul Lăzărescu, Nicolae Saramandu şi
Magdalena Vulpe, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1967.
Iovan, Dicţ. Tiberiu Iovan, Dicţionar bulgar-român, Bucureşti, Editura Ştiinţifică,
1994.
NALR – Olt. Noul Atlas Lingvistic pe Regiuni. Oltenia. Vol. I–V, întocmit sub
conducerea lui Boris Cazacu, de Teofil Teaha, Ion Ionică şi Valeriu
Rusu, Bucureşti, 1967–1984.
Nestorescu, Românii timoceni Virgil Nestorescu, Românii timoceni din Bulgaria. Grai. Folclor.
Etnografie, 1996.
TD – Bulg., Gl. Victorela Neagoe, Iulia Mărgărit, Graiuri dacoromâne din nordul
Bulgariei. Studiu lingvistic. Texte dialectale. Glosar, Bucureşti,
Editura Academiei Române, 2006.
Timoc, I Sărbători şi obiceiuri. Răspunsuri la chestionarele Atlasului
Etnografic Român, Românii din Bulgaria. Volumul I, Timoc, de Emil
Ţârcomnicu, Ionuţ Semuc, Lucian David, Adelina Dogaru, Cristina
Mihală. Coord. Emil Ţârcomnicu, Bucureşti, Editura Etnologică,
2010.
RECENZII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE
Sărbători şi obiceiuri. Răspunsuri la chestionarele Atlasului etnografic român,

Românii din Bulgaria. Volumul I, Timoc, de Emil Ţârcomnicu, Ionuţ Semuc,
Lucian David, Adelina Dogaru, Cristina Mihală. Coord. Emil Ţârcomnicu,
Bucureşti, Editura Etnologică, 2010, 200 p. + 16 p. ilustraţii.
Volumul menţionat, conceput după metodologia Atlasului etnografic român [= AER],

urmăreşte acelaşi scop ca şi lucrarea tutelară: identificarea şi conservarea patrimoniului cultural
român (v. Cuvânt-înainte, 11, semnat de Ion Ghinoiu, coordonator AER). Este primul volum publicat,
dintr-un proiect mai amplu, pe baza cercetărilor efectuate la românii din Bulgaria, proiect despre care
cei interesaţi găsesc informaţii până la detaliu (p. 12). Ne limităm la a preciza că, în acest fel, se
deschide noua serie a corpusului de Documente etnografice româneşti (DER), Românii din afara
graniţelor ţării.
Prezentul volum constituie „un corpus al sărbătorilor, obiceiurilor şi credinţelor unei
importante comunităţi româneşti sud-dunărene,localizată pe teritoriul Bulgariei, între Vidin, Dunăre şi
Timoc” (p. 13).
Organizarea acestuia este următoarea: Cuvânt-înainte (p. 11–14), cu varianta corespunzătoare
în limba engleză, Forward (p. 15–18), din dorinţa evidentă de a integra lucrarea într-un circuit
ştiinţific mai larg, şi în afara ţării, Introducere (p. 19–28), de coordonatorul lucrării, Emil
Ţârcomnicu, de asemenea, cu varianta engleză Introduction (p. 30–39), din aceleaşi raţiuni, Notă
tehnică (p. 40) pentru instruirea cititorului în privinţa codificărilor operate, după care începe
materialul propriu-zis. Acesta este repartizat după cum urmează: Partea I – Ciclul familial (p. 41),
subîmpărţit în Naşterea (p. 43–64), Nunta (p. 65–86), Înmormântarea (p. 87–119); Partea a II-a –
Ciclul Calendaristic (p. 121), cu subdiviziunile Sărbători şi obiceiuri cu dată fixă (p. 123–145),
Sărbători şi obiceiuri cu dată mobilă (p. 146–153), Sărbători şi obiceiuri în calendarul agro-pastoral
(p. 154–160), Sărbători şi obiceiuri comunitare (p. 161–172); Partea a III-a – Mitologie (p. 173), cu
subcapitolele Reprezentări mitice (p. 175–178), Practici magice (p. 179–180), fără numerotare,
relativ, exterioare materialului de până aici: Istorii orale privind întemeierea aşezărilor (p. 181–188),
Glosar (p. 189–196) + Anexa 1.: Lista localităţilor cercetate (p. 197–198) şi Anexa 2.: Localităţi,
culegători, subiecţi intervievaţi (p. 199–200).
Materialul documentar, înregistrat în grai, este supus unei clasificări riguroase. Operaţia constă
în repartiţia tematică, în sensul concentrării răspunsurilor pe baza acestui aspect. Autorii au stabilit un
titlu, sub care acestea sunt grupate, precum şi subtitlurile, poziţionate la început de paragraf, prin
marcare grafică. În economia unui subcapitol, desfăşurarea propriu-zisă a subtitlurilor este precedată
de enumerarea termenilor de bază, corespunzători problemei discutate. Pentru Femeia gravidă se
oferă următoarele: Denumiri (succedate în paranteză de repartiţie pe localităţi): gravidă, însărcinată,
femeie burtoasă (etc.), după care urmează o desfăşurare de paragrafe: Interdicţii; Femeile gravide
munceau; Forţe protectoare; Ghicirea sexului (copilului). Etnografic, „o ploaie” de practici,
lingvistic, grai autentic, excelând în elemente specifice, preţioase. Moaşă. Denumiri: moaşă şi
acuşercă (…), moşică (…) etc.; Alegerea moaşei … Modalitatea etnografică de prezentare a
materialului are, fără îndoială, indiscutabile avantaje. Cel dintâi constă în g r u p a r e a ş i
s i s t e m a t i z a r e a t e m a t i c ă , operaţie benefică, probabil, pentru orice tip de cercetare. Toate
relatările culese din localităţile anchetate se află concentrate într-un singur paragraf, cel puţin, ca
obiceiuri, terminologie, grai. În reperarea acestora, cititorul, mai mult sau mai puţin avizat, este
orientat în permanenţă prin ordonarea riguroasă şi subtitrarea, de regulă, a unor structuri nominale
percutante, atât pentru titlu, cât şi pentru relatările comasate: Peţitul: Denumiri; Participanţi;

190 Recenzii şi note bibliografice 2
Desfăşurare; Cererea, târguială; Masă, meniu; Schimb de daruri (p. 66–68). Aici reproşăm autorilor
inconsecvenţa din articularea subtitlurilor, fiind de preferat cerere, ca în toate celelalte situaţii.
Alteori, în acelaşi sens, sunt supărătoare structurile tip-propoziţie, discordante printre cele nominale,
preferate, în general, ca titulatură: Petrecerea mortului pe ultimul drum; Transportul sicriului; Slujbe;
Opririle la răscruci; Boceau; În biserică […]; Momentul când se suna sau se cânta la instrumente;
Zestrea: Stabilirea zestrei; Se dădea de zestre (p. 70). Pentru cele două ansambluri de structuri în
privinţa armoniei gramaticale şi sonore a acestora, se impune conversiunea propoziţiilor în secvenţe
nominale, nonpredicative: Bocete în loc de Boceau ori Intervenţia muzicii pentru Momentul …
Dincolo de astfel de observaţii minore, apreciem riguoarea autorilor, efortul de a sistematiza şi de a
clasifica materialul, transformând volumul într-un i n s t r u m e n t d e l u c r u e f i c i e n t ş i
p r o d u c t i v . Am putea considera că acesta a fost un obiectiv prioritar, mai ales, dacă nu pierdem
din vedere un volum anterior, similar ca profil şi ca zonă de investigaţie (Monica Budiş, Comunitatea
românească de pe Valea Timocului, 2001), unde autoarea a optat pentru maniera monografică la nivel
de localitate. Succesiunea punctelor cercetate, după acelaşi plan (= chestionar) dă impresia de album,
de altfel confortabilă, dar sarcina de a colecţiona, în funcţie de interes, informaţiile referitoare la un
obicei anume, de la un capăt la celălalt al lucrării, îi revin cercetătorului.
Cel de al doilea merit, evident, într-o ordine total subiectivă, constă în c a l i t a t e a
m a t e r i a l u l u i e t n o g r a f i c c u l e s , care face din parcurgerea lucrării o lectură ştiinţifică
fascinantă. Bogăţia şi diversitatea tradiţiilor cuprinse sporesc valoric din perspectiva timpului actual.
Comunităţile româneşti, cu mult mai numeroase altădată, ca număr de aşezări şi ca populaţie, cunosc
în momentul de faţă un grad avansat de disoluţie. Ele se înscriu în situaţia generală a localităţilor
rurale, indiferent de etnie, dar asupra comunităţilor româneşti planează un pericol suplimentar:
asimilarea. Pretutindeni în lume, practica tradiţiilor şi obiceiurilor, a manifestărilor folclorice
spontane (neresuscitate) cunoaşte un regres alarmant. Pentru minoritarii români, starea de fapt devine,
de-a dreptul gravă, pentru că afectează i d e n t i t a t e a , f i i n ţ a l o r n a ţ i o n a l ă . Din acest
motiv, volumul comentat s e î n s c r i e c u s u c c e s î n o p e r a ţ i a d e s a l v g a r d a r e a
s p i r i t u a l i t ă ţ i i r o m â n e ş t i , ca manifestare etnografică şi lingvistică din spaţiile situate în
dreapta Dunării, în ţara vecină. Ca un obicei particular, amintim ora [= hora] de pomană. Cu un mod
de practicare limitativ, în memoria defuncţilor tineri, obiceiul (creştin ori precreştin?) cultivă relaţia
viaţă / moarte, prin undele melodioase ale horei preferate de dispărut. În amintirea acestuia, dansatorii
se bucură de viaţă. Într-un anume fel, obiceiul aminteşte de hora mortului, recent atestată în Bihor
(Aurel Anca, Monografia comunei Dobreşti, judeţul Bihor, Timişoara, 2008, p. 683) sau la românii
din Ungaria (Maria Marin, Iulia Mărgărit, Graiuri româneşti din Ungaria. Studiu lingvistic. Texte
dialectale. Glosar, 2005, p. 189 s.v. horă). Nu cumva, românii minoritari din Timoc, au adaptat
ritualul, prin interpretare lingvistică, şi i-au dat o nouă dimensiune conform acesteia? În Transilvania
şi, în general, în partea nord-vestică a ţării, horă are înţelesul „cântec”, spre deosebire de Muntenia,
Moldova „dans”, detaliu decisiv în practicarea ritualului. Aici se impune să relevăm şi semantismul
etimologic al construcţiei prepoziţionale de pomană: „pentru amintirea, pentru pomenirea” cuiva,
care, „grăbit să plece”, nu a mai apucat să se prindă în dansul deschizător al vieţii pentru orice tânăr
din satele româneşti de altădată.
Alte obiceiuri reprezintă prelungiri ale celor din ţară, dincolo de apa Dunării. Regăsim aici
sumedenie de astfel de practici actuale încă în Muntenia: dresul mortului pentru a nu deveni moroi,
neutralizat, în acest sens, printr-un obicei desfăşurat cu un instrumentar simplu (câteva fuse şi câlţi),
dar cu „ştiinţa” femeilor vârstnice practicante; căratul apelor la mort, cu reguli şi interdicţii,
slobozitul apei şi multe altele.
În sfârşit, şi nu în ultimul rând, amintim meritul volumului prezentat ca d o c u m e n t
l i n g v i s t i c . De fapt, încă din Cuvânt-înainte, Ion Ghinoiu prevenise cititorul asupra aspectului
amintit: „Limba vorbită, încărcată cu multe arhaisme, este o mină de aur pentru lingvişti şi etnografi”
(p. 13). Afirmaţia, percepută, la prima lectură, ca o hiperbolă, odată cu parcurgerea textelor este
onorată, cu asupra de măsură. Întâlnim risipite, ici şi colo, fonetisme specifice secolului al XVI-lea
meare, mease, peare pentru pluralele actuale mere, mese, pere: Nainte a făcut [pomană] în curtea
bisericii. A ieşit cu measele acolo (p. 111, Gânzovo); elemente lexicale, cu forme şi sensuri, specifice
aceluiaşi secol: legume s.f. „mâncare gătită” < lat. legumen: Moaşa face colăcel şi cu legume ceva,
găteală acolo (p. 64, Pocraina) (reluarea sinonimică găteală confirmă semantismul termenului). Ca şi
în alte zone conservatoare ale minoritarilor români, termenul a dezvoltat un plural nou, legumuri: Se
face pomană [la 40 de zile] ... se găteşte, se face legumuri, mâncări (p. 103, Rabrovo); lemn „copac
până stă în picioare” (v. Dicţionarul Academiei s.v.): Plaţenta o îngropa ama la pom, la lemn, la un
măr, ori la ceva (p. 45, Deleina). Seria sinonimică în care este încadrat lexemul îi dezambiguizează
semantismul, ca şi în cazul următor: După ce vedem barza, [mărţişorul] îl atârnăm afară la un lemn
care are pomoate şi la caisu şi la prun (p. 137, Drujba); încura refl. [despre cai] „a alerga” < lat.
*incurro, ~-are: Când să-ncură caii lui Sfeti Ilie, tună (p. 143, Rabrovo); rod „copil, urmaş” < v. sl.
rodŭ: Dar a mică [= ursitoarea] a zis „rod să facă, rod să n-aibă!” Şi aşa a fost: cinci copii a făcut şi
toţi i-au murit” (p. 58, Gomatarţi); strat „pat” (aici amenajat pentru naştere) < lat. stratum: Înainte
s-a făcut de paie, a fost strat de paie şi-a pus-o pe femeie acolo, de a făcut acolo şi-a şezut trei zâle pe
strat (p. 45, Deleina). Câteva dintre elementele, derivate pe terenul limbii române au conservat forma
şi înţelesul din secolul al XVI-lea: bătârneaţă (prin metateză) < bătrâneaţă < bătrân „vremuri
vechi”: La Ignat ziceai atuncea, aşa era pe bătrâneaţă (p. 123, Rabrovo); tinereaţă, subst. colectiv <
tânăr: Oră [= horă] pentru morţi se dă de-a avut tinereaţă, mai tineri a murit (p. 112, Calenic);
dulceaţă „dulciuri” < dulce ş.a. Dintre împrumuturile turceşti se păstrează unele cu semantismul
etimologic: calabalâc „lume multă, aglomeraţie” < tc. kalabalik: [De Paşti] tăiem miel, care [are]
calabalâc în casă îl umple tot şi-l ţâne să se frigă în cuptor, dacă are (p. 151, Deleina).
Pe lângă această categorie de termeni, foarte numeroase sunt elementele regionale. Unele
dintre ele atestă infiltraţii ale graiurilor bănăţene, prin unităţi lexicale reprezentative: aconi „ac de
cusut, acoi”; nat, în expr. tot ~-ul „tot omul”; oară „păsări de curte”; pingă „pe lângă”; sobă
„cameră”; tuna „a intra într-o încăpere”. Cele mai numeroase însă reprezintă elemente din Oltenia şi
Muntenia, provincii de la care, prin fire nevăzute, s-a realizat un adevărat „continuum lingvisticum”.
Fonetisme regionale munteneşti se întâlnesc la tot pasul: oră „horă”, maala „mahala”, etapă
anterioară faţă de varianta contrasă din stânga Dunării: malá, paar, în aceeaşi situaţie, faţă de par
„pahăr (v. Glosar Muntenia, de Maria Marin, Iulia Mărgărit, 1999). Dintre elementele lexicale
spicuim, la întâmplare, câteva: bradoşi „colaci pentru colindători”, colindeţe „idem”, grâu „colivă”,
neam1 „fel, soi”: Dacă dă de un an [pomană], ama să i se creadă că sânt trei, dă trei neamuri, trei
feluri de haine (p. 111, Pocraina), neam2 adverb negativ „defel, deloc”: Aia [părinţii] care n-a avut
moaşă, n-a venit neam [la copil] (p. 51, Deleina), pite „colaci”; Oltenia: cotârlete „coteţ”, făsui,
săcui, compuse: dedejos, locuţ. adv. „de jos”. Unele dintre faptele specifice de oralitate, din partea
meridională a ţării, au fost reproduse grafic în soluţii care le obstrucţionează recunoaşterea: Şi jumule
mături de alde câmpii (p. 142, Rabrovo). Făcea sarmale de alde post (p. 139, Drujba). Structurile
asemănătoare, marcate grafic, corespund unor construcţii prepoziţionale cu de ante- şi postpus, în
raport cu articolul genitival al, în partea locului cu o unică formă pentru ambele numere. Prin urmare,
este vorba de mături [= plante] de al[e] de câmpii şi sarmale de al[e] de post. Articolul invariabil
alde nu este compatibil cu inanimatele decât în scopuri peiorative (cf. multe d-alde alea!).
Unele forme verbale, de mare frecvenţă, în graiurile munteneşti, cunosc forme abreviate, care,
din acest motiv, devin susceptibile de fuziune ca pronumele personal ori altă parte de vorbire în
antepoziţie. Ele sunt specifice oralităţii şi pot fi auzite în astfel de circumstanţe: necem = ne ducem;
sas = s-a dus. Le-am reprodus într-o grafie discutabilă, pentru că părţile au fuzionat în compuşi
hibrizi, pronume + verb. În texte întâlnim următoarele notaţii şi adnotaţii: Şi la Ispas săcea [făcea],
dar la Ispas săcea [făcea] mai mult în deal lângă grobişte (p. 136, Calenic). Muierile, rudele se
îmbracă în negru, bărbaţii, dacă vrea, punea ceva negru, da muierile tot în negru. Tot aşa pân la
pomană. Care, săcem [făcem], a murit om, şede un an cu cârpă neagră, ţoale negre (p. 107,
Deleina). Formele omonime, identificate în paranteze de către autori, provin de la două verbe diferite
La Ispas săcea [= să ducea]; săcem [= să zicem]. Gramatical, în al doilea caz este vorba de o
propoziţie intercalată, exprimând o ipoteză, prin urmare, separată prin virgule: Care, să zicem, a murit
om. Construcţia cu anacolut afectează comprehensiunea textului. Corect, căreia, să [zi]cem, (i-)a
murit om [= soţ], şede un an etc. Alteori, formele verbale sunt ocultate de reproducerea grafică. În
contextul: Se dă cârpă, ciorapi, care ceva se împărţeşte (p. 110, Drujba), forma verbală învechită va
„vrea” trebuie separată de pronume: care ce va „fiecare ce vrea”.
În legătură cu Glosarul, conceput ca un auxiliar în lectura textelor, remarcăm operaţiile de
simplificare drastice la care a fost supus, sub aspectul „prezentării tehnice” şi al inventarului de
termeni. Au fost eradicate indicaţiile gramaticale minime (s. = substantiv, adj. = adjectiv, vb. = verb
etc.) importante, mai ales pentru glosare; s-a renunţat la mulţi termeni, consideraţi mult prea
cunoscuţi. Alţii au fost „înrudiţi” cu forţa. Punctual, arni, arăni, nu-l putem numi morfologic, fiindcă
nu are identitate, un prim obstacol în renunţarea la norme, reprezintă nu două sensuri, ci două vorbe
diferite (e bine?), adică verbe 1. hrăni „a mânca” < v. sl. hraniti, cu amuţirea laringalei [h] răni, prin
proteză sau propagare vocalică arăni, iar prin sincopă arni. 2. râni „a curăţa” < bg. рина, în urma
protezei arâni, prin alte modificări arni, prin urmare, este vorba de două lexeme comasate abuziv;
căţeluş 1. „parte, bucată (din ceva)” reprezintă, în realitate, un diminutiv de la căpeţel „bucăţică, muc
de lumânare” (< lat. capitellum), v. Dicţionarul Academiei s.v. 3., cu citatul: Căpeţelul de lumânare...
sta în gâtul gărafei. Eminescu, N. 44; remodelat prin haplologie, în urma sufixării, căpeţeluş >
căţeluş: Se duc să tămâie cu câte-un căţeluş din lumânarea asta (p. 94 – Gânzovo). 2. diminutiv de la
căţel şi nu „pui de căţel” (imposibil!) < lat. catellus. Diminutivele trebuie repoziţionate ca elemente
distincte, implicate prin accident fonetic, într-o relaţie de omonimie întâmplătoare.
Cele câteva reproşuri mărunte nu afectează valoarea lucrării de real d o c u m e n t
c u l t u r a l - l i n g v i s t i c a l c o m u n i t ă ţ i l o r r o m â n e ş t i din Bulgaria, de p r e ţ i o s
i n s t r u m e n t d e l u c r u pentru toţi cei interesaţi, de autentică „bancă de date”, de ultimă oră,
de la confraţii noştri de pe celălalt mal al Dunării. Elaborată la începutul mileniului al treilea, cartea
reuneşte pagini preţioase de relatări privitoare la tradiţiile neamului nostru, păstrate îndelung, în
condiţii, mai degrabă dificile, narate în grai local, desprins din ansamblul unic al limbii române.
Valoarea documentară a volumului sporeşte şi mai mult, dacă nu omitem s p e c i f i c u l e p o c i i
c o n t e m p o r a n e d e a s i m i l a r e ş i d e n i v e l a r e a minoritarilor români în masa altor
popoare. Prin raportare la momentul în care s-a făcut culegerea materialului şi realizarea volumului,
meritul suplimentar al acestuia devine o p o r t u n i t a t e a .
Iulia Mărgărit
CRONICĂ
SUR L’HISTOIRE DE L’ATLAS LINGUARUM EUROPAE (1969–1986)
I. INTRODUCTION
Il y a 25 ans, j’ai quitté l’Atlas linguarum Europae (ALE) pour me consacrer à un nouveau
projet situé de l’autre côté du spectre géographique: de la description macroscopique de l’ALE à la
microscopie d’un groupe de dialectes du sud-est de l’aire néerlandaise, celui des dialectes
limbourgeois.
Je ne cache pas d’avoir regretté ce passage, pas tout à fait volontaire, mais le nouveau terrain
de recherche et le projet même, lancé, lui aussi, par Antoon Weijnen, n’a pas tardé à me fasciner. Le
Dictionnaire des Dialectes Limbourgeois est la combinaison d’un dictionnaire et d’un atlas, qui se
rapproche, sur le plan méthodologique, de l’ALE. En 2008, le petit groupe de chercheurs du
limbourgeois des universités de Nimègue et de Louvain a achevé le dictionnaire, qui comprend
39 volumes.
Après 1986 j’ai encore fait l’inventaire complet des archives du projet européen: matériaux,
correspondances, synthèses, etc. que j’ai décrits dans un abrégé. J’ai photocopié aussi, pour Mario
Alinei, tous les matériaux originaux des questions en cours de traitement à l’époque et je les ai
envoyés à Florence. Après quoi, j’ai déposé le tout auprès du Meertens Instituut de l’Académie des
Sciences d’Amsterdam. Je reviendrai plus loin sur ces archives.
Ce travail achevé, on avait convenu que je m’occuperais plus de l’ALE. Je me suis donc
éloigné rapidement de ce projet, à cause du travail lexicographique, de la coopération avec des projets
voisins dans le Brabant et dans les Flandres et des recherches autour de la frontière linguistique
romano-germanique, que je poursuivais dans mon ancien Institut de Nimègue et au Meertens
Instituut. Je n’étais plus témoin de ce qui se passait dans l’ALE. J’en parlais encore, de temps en
temps, avec Weijnen, mais je n’ai plus assisté à une réunion quelconque depuis 1986. Jusqu’au
moment où, il y a quelques années, à l’occasion d’un Congrès, j’ai rencontré Nicolae Saramandu, qui
m’a demandé de reprendre, d’une façon ou d’une autre, ma collaboration avec l’ALE, dont il est
actuellement le Président.
Voilà deux ans, Antoon Weijnen mourait, à l’âge de 98 ans: jusqu’à un an avant sa mort, avec
clarté d’esprit et motivation, comme toujours, il continuait à écrire et à exercer son métier. En
décembre 2009, à l’occasion du centième anniversaire de sa naissance, notre faculté de Nimègue a
organisé, en son honneur, une table ronde scientifique au cours de laquelle huit collègues
dialectologues, et parmi eux des représentants de la plus jeune génération, ont montré la force et les
ressorts scientifiques de cet homme extraordinaire.
Ses enfants m’avaient demandé de décrire son héritage scientifique pour qu’il soit conservé
dans les archives du Meertens Instituut. Ce dernier a accueilli non seulement la riche bibliothèque du
professeur Weijnen, mais aussi sa correspondance volumineuse, embrassant sept décades, avec ses
collègues et amis de toute l’Europe – celle qui était liée à l’ALE se trouvait déjà au même endroit,
dans des étagères à côté – ainsi que la vaste collection de ses manuscrits et de ses annotations non
publiées, les textes de ses conférences, de ses cours et des écrits divers. A l’occasion de la table ronde
mentionnée, j’ai pu montrer sa première dissertation datant de 1928 et nombre d’autres documents, où
bien souvent son atlas européen était visible. Mon estime et mon respect pour cet homme n’en sont
que plus approfondis. Le contenu des archives-Weijnen peut être consulté sur le site du Meertens
Institut.

194 Cronică 2
À la demande de Nicolae Saramandu, je vais présenter ici un bref aperçu de l’inspiration

originaire et des considérations dialectologiques, telles que Weijnen les a transmises dans l’ALE et
telles que je les ai assimilées au cours de la période 1969–1986. Je ne présente pas l’histoire de l’ALE
avec la distance objective de l’historien que je ne suis pas. Celle que je présente, est plutôt mon
histoire, mon parcours à travers l’histoire de l’ALE.
II. ORIGINES
Depuis les années trente du siècle passé, on a exprimé, à plusieurs reprises, l’idée et le souhait
d’agrandir les frontières géographiques des atlas nationaux et régionaux. Aussi bien dans la
phonologie comparative que dans la dialectologie historique et ethnographique on a touché aux
limites de ces aires de recherche. Les questionnaires conçus suivant des objectifs différents, les
réseaux des points d’enquêtes dont les densités diffèrent considérablement, les différents concepts
mêmes de la recherche, tout cela empêchait de trouver les instruments propres de la comparaison
interlinguale.
1929. Wilhelm Pessler souligne, dans le Festschrift Schrijnen (Pessler 1929), la nécessité de la
mise au point d’un instrument de recherche pour l’histoire des mots de tout le continent. A cette
époque, Joseph Schrijnen était secrétaire de la commission d’enquête linguistique du CIPL, le Comité
International Permanent de Linguistes, dont Antoine Meillet était le président.
1931. Cette commission prie Marcel Cohen de concevoir un questionnaire approprié à la
recherche linguistique partout dans le monde. Son étude, parue 1931, s’appelle justement
Questionnaire linguistique.
1936. Lors du Congres des linguistes de Copenhague, Roman Jakobson constate que les
phénomènes phonologiques dépassent souvent les frontières linguistiques et il se fait l’avocat de
l’effort commun des linguistes de divers pays pour arriver à un atlas international d’isoglosses
(Jakobson 1938). Jakobson lui-même se met à la tâche, à Oslo, mais le projet échoue dans les préludes
de la seconde guerre mondiale qui rendait de plus en plus difficile la coopération internationale.
1954. Gerhard Rohlfs publie la première ébauche de ce qui va devenir en 1971 sa Romanische
Sprachgeographie, un vrai atlas roman qui ne porte pas encore ce nom, avec des cartes comparatives
inédites (Rohlfs 1954; Rohlfs 1971).
1956. Klaas Heeroma, dialectologue de Groningue, reprend l’idée d’un atlas européen, dans
Orbis, avec l’article intitulé Vers un atlas européen, où il esquisse les perspectives et les pièges d’un tel
projet. La division de l’Europe s’avère un obstacle sérieux pour une approche commune (Heeroma 1956).
1958. Ludwig-Erich Schmitt lance à Marburg la série impressionnante de Deutsche
Wortforschung in europäischen Bezügen. Les huit volumes avec plusieurs recueils de recherches,
contiennent souvent des études interprétatives d’un phénomène commun aux domaines germanique
ou européen. On peut les considérer comme le pendant germanique de l’approche de Rohlfs.
1959. Entre-temps Roman Jakobson et Emil Petrovici soutiennent de nouveau le projet d’un
atlas linguistique européen pendant le Colloque des romanistes de 1959, à Bucarest, et Manuel de
Paiva Boléo en souligne le nécessité dans une conférence présentée à Coimbra en 1960 et publiée en
1965 (Jakobson 1962, Petrovici 1962, Paiva Boléo 1965).
1964. Antoon Weijnen conçoit la carte de fond pour un Interlingual Comparative Atlas (ICA)
et fait transposer les réseaux des grands atlas linguistiques de l’Europe sur cette carte. Weijnen et
Hagen publient leur projet dans Orbis et dans Zeitschrift für Mundartforschung en 1966 (Weijnen et
Hagen 1966). Il s’agissait d’une carte de fond «ouverte», avec des cases formées selon les degrés de
latitude et de longitude. Une telle case pouvait contenir plusieurs points des réseaux des atlas
linguistiques existants. Je reviens encore à ce genre de cartes.
1965. Enfin, Mario Alinei défend, lors du second Congrès des dialectologues que Schmitt
organisait à Marburg, la création d’un atlas européen qui aurait dû décrire le développement des
phonèmes indo-européens, en droite ligne avec les plaidoyers des précédents congrès des linguistes.
3 Cronică 195
L’ International Committee of Dialectologists, créé à l’occasion de ce même congrès, le charge

d’examiner les chances de succès de ses idées.
Beaucoup d’idées et de souhaits, en conclusion, pour arriver à une recherche de grande
envergure pour laquelle manquent, cependant, une élaboration concrète et pratique et l’organisation
matérielle. On peut dire finalement que l’ALE est né de la combinaison de trois initiatives: celle de
Schmitt, de Weijnen et d’Alinei.
III. LA REALISATION: 1969–1986
REUNIONS PREALABLES
a. En février 1969, Antoon Weijnen invite Mario Alinei à son institut de Nimègue pour une
délibération à laquelle participe aussi Toon Hagen, qui avait réalisé la carte de fond de l’Interlingual
Comparative Atlas. On constate qu’il y a deux propositions différentes: l’une, c’est l’illustration
géolinguistique et typologique des grands mouvements culturels de l’Europe, de Weijnen; l’autre la
cartographie de la phonétique historique de l’indo-européen, d’Alinei. Sans ambages on décide de
donner la priorité à la première option. On va chercher les concordances entre tous les concepts traités
dans les grands atlas linguistiques nationaux pour en faire ensuite une sélection destinée à la
réalisation de l’atlas européen. On opte pour un comité rédactionnel réduit: à côté de Weijnen, qui
assume le rôle de coordinateur avec le secrétariat central, Alinei prend la responsabilité des langues
romanes; on demandera Ludwig-Erich Schmitt de Marburg d’en faire autant pour les langues
germaniques, et à Ruben Avanesov, le rédacteur en chef de l’atlas de toutes les langues slaves,
l’Obščeslavjanskij lingvističeskij atlas (OLA), à Moscou, pour les langues slaves. On conserve le
procès-verbal de cette réunion et de toutes les réunions suivantes. À une distance de 40 ans, ce sont
des textes intéressants.
b. En mai 1969, Weijnen invite encore une fois, à Nimègue, Alinei, Schmitt et Jaromir Belić
qui, à l’époque, enseigne à Cologne, pour le lien avec l’OLA. Ce groupe se constitue comme comité
de rédaction provisoire de l’entreprise et nomme secrétaire Toon Hagen.
c. En mars 1970, se réunissent à Nimègue Weijnen, Alinei et Hagen, avec Klaas Heeroma de
Groningue, pour préparer ce qui va être la première réunion formelle du projet en avril 1970, à
Cologne, à l’institut de Jaromir Belić. Le comité de rédaction se met en place à ce moment là: il doit
décider si l’atlas panslave sera représenté par Belić ou s’il faut en parler d’abord avec Ruben
Avanesov, à Moscou.
LES REUNIONS DE LA REDACTION DE L’ALE
1. Avril 1970: première réunion de la rédaction, à Cologne. Sont présents Weijnen, Schmitt,
Belić, D. Olesch, directeur de l’Institut slave de Cologne et Hagen. Alinei et Heeroma sont empêchés.
Belić présentera sa candidature à la rédaction de l’ALE à l’occasion du congrès de l’OLA qui se
tiendra le mois suivant à Varsovie. Les responsables de l’OLA ayant demandé d’expliciter la raison
d’être et la base théorique de l’atlas linguistique européen, Weijnen assume cette tâche et se déclare
prêt à élucider le projet à Varsovie ou à Moscou. On décide de convoquer, à l’automne 1972, une
table ronde de la rédaction et d’y inviter tous les instituts nationaux de recherche dialectologique de
l’Europe, afin de discuter sur les bases théoriques de l’atlas commun et d’en envisager les chances de
réalisation. Weijnen accepte d’entreprendre l’organisation d’un tel colloque.
2. Novembre 1970: deuxième réunion de la rédaction, à Nimègue, sous la direction de
Weijnen, avec Alinei, Schmitt et Heeroma, et Hagen en tant que secrétaire. Belić et Wolfgang
Putsche avaient été invités aussi, mais sont empêchés; en remplacement du dernier, dont la présence
se justifiait pour la réalisation de la cartographie par ordinateur et pour le traitement automatique des
196 Cronică 4
données, Schmitt s’est fait accompagner par Werner Veith, de Marburg. L’OLA fait savoir que les
pays slaves participeront à l’ALE et que le comité international de slavistes a délégué Withold
Dorszewski, Ruben Avanesov et Jaromir Belić comme leurs représentants auprès de la rédaction. On
décide d’inviter deux autres romanistes à la rédaction, Pierre Gardette et Antoni Badía Margarit, afin
de restaurer l’équilibre entre les familles des langues. On décide aussi de constituer des « comités
nationaux », en vue de la table ronde de 1972. Ont lieu les premières échanges d’idées sur le contenu
et l’étendue du questionnaire, sur la cartographie et le traitement automatique des matériaux.
3. Octobre 1971: troisième réunion de la rédaction, de nouveau à Nimègue.
La rédaction s’agrandit. À côté de Weijnen, Alinei et Heeroma, on souhaite la bienvenue à
Boris Cazacu; à côté de Hagen, Kruijsen devient secrétaire. Schmitt, Belić, Avanesov et Doroszewski
sont empêchés. Les comités nationaux apparaissent. Il y a beaucoup de problèmes pratiques à
résoudre, comme la participation de la France, où d’autres projets internationaux s’étaient heurtés à la
faible volonté de coopération de Gardette. On discute sur le contenu du questionnaire qui comprendra
quelque 500 questions, que l’on aimerait voir traitées sur le plan onomasiologique et selon les
structures étymologiques avec une attention particulière aux emprunts. On discute aussi sur les
propositions concernant la carte de fond et l’étendue des points d’enquête. Le programme de la table
ronde de 1972, qui se tiendra à Berg en Dal, près de Nimègue, est établi. La coordination générale du
projet s’établit à Nimègue.
4. Mars 1972: quatrième réunion de la rédaction, à Prague, avec Weijnen, Alinei, Belić,
Cazacu et Mieczyslaw Szymczak (qui remplace Doroszewski), Hagen et Kruijsen. La rédaction de
l’OLA délibère avec l’Akademia Nauk de Moscou sur la participation au projet. Entre-temps, Weijnen
m’avait envoyé auprès de Monseigneur Gardette à Lyon, qui m’avait assuré la participation de la
France. Gaston Tuaillon sera présent à la table ronde de Berg en Dal. On constate que l’approche
tenant compte uniquement de l’héritage indo-européen exclut les langues finno-ougriennes, ce qui est
inconciliable avec les principes du projet. Le premier questionnaire sera conçu selon l’approche
onomasiologique seul; la grammaire sera réservée au second questionnaire.
5. Octobre 1972: Berg en Dal, cinquième réunion de la rédaction et premier colloque.
Pendant trois jours 35 dialectologues venant de 19 pays différents participent aux discussions. La
rédaction se trouve agrandie considérablement et le « Comité international », comprenant les
représentants des comités nationaux, recouvre beaucoup de pays de l’Europe. On voit parmi eux
Terho Itkonen et Valter Jansson, Gaston Tuaillon et Nicolae Saramandu, Pavle Ivić et László Deme,
Rudolph Grosse et Peter Wiesinger, Inger Ejskjaer et Ingeborg Hoff, Christo Holiolčev et Slavomir
Utešeny, J. Poulsen et Reiner Hildebrandt, Jo Daan et Jan Goossens, Arturo Genre et N. Andriotis,
Har Brok, Jan Berns, Jaap de Rooij et Jan Stroop. Wolfgang Putschke et Robert Neumann sont là
pour la cartographie et le traitement par ordinateur. Le nom latin du projet est choisi: il s’appellera
Atlas Linguarum Europae (à la proposition de L. Deme). Le projet de texte de l’Introduction est
soumis à discussion, de même que la première ébauche du premier questionnaire. On convient de
fixer l’interprétation des réponses au niveau des comités nationaux, selon les « formes de référence »,
avec un système décimal pour les variantes morphologiques et phonétiques. Le réseau des points
d’enquête comprendra quelque 3200 localités, situées dans une carte «close»; l’idée des cases
«ouvertes» de l’ICA (voir plus haut, p. 194) a été retenue pour la France et l’Italie. Putschke avait
exposé dans un article circonstancié (Putschke 1972) les perspectives de l’utilisation de l’ordinateur
dans la ‘Identität-similaritätsbildung’ des données brutes, proposition que l’on commente. Weijnen
présente sa carte européenne de la ‘roue’ dont je parlerai plus loin comme un exemple de son
inspiration originale.
Dès lors, à chaque printemps depuis 1973 jusqu’à 1986 – date de ma dernière réunion comme
secrétaire – la rédaction de l’ALE, toujours plus nombreuse, se réunit avec, en principe tous les deux
ans, un colloque général avec les représentants des comités nationaux.
6. Mai 1973: sixième réunion de la rédaction, à Nimègue. A côté de Weijnen, Alinei, Schmitt
et Tuaillon, y participent aussi Witold Doroszewski et Mieczyslaw Szymczak de la Pologne, Manuel
Alvar fils, Boris Cazacu, et Wolfgang Putschke, qui se charge de l’automatisation entière du projet à
Marburg. La coopération avec l’OLA prend forme: le premier questionnaire de l’ALE ne contiendra
5 Cronică 197
que des questions qui se trouvent dans celui de l’atlas slave. L’Akademia Nauk invite Weijnen à se
rendre à Moscou à brève échéance. On discute sur la création de départements des familles de langues.
Sont analysées les ébauches des premières publications: l’Introduction et le Premier Questionnaire.
7. Mai 1974: septième réunion de la rédaction à Căciulaţi, près de Bucarest, avec la
participation de dix rédacteurs. Au même moment, les premières séries de formulaires d’enquête
remplis, transformés en listes de formes de référence, sont reçus au centre de Nimègue. On débat sur
la première proposition concernant le Second Questionnaire. Sont évoqués les problèmes soulevés par
quelques organismes bailleurs de fonds qui souhaitent la publication rapide des résultats. On relève
que quelques régions ne sont pas encore représentées dans l’organisation.
8. Mai 1975: huitième réunion de la rédaction, à Marburg. Weijnen, Alinei, Cazacu, Corrado
Grassi, Itkonen, Ivić, Schmitt et Tuaillon y participent, avec Hildebrandt, Putschke, Szymczak et
Kruijsen. Au dernier moment, la participation, pour la première fois, de Avanesov et de Valerij
Ivanov a été annulée. On annonce que la publication de l’Introduction (1975) et du Premier
Questionnaire (1976), chez Van Gorcum, est imminente. On s’attarde longtemps sur le nouvel
équipement technique de Marburg, avec le ‘plotter’ et l’imprimante des formes phonétiques. Sont
définies des procédures de coordination et de correction des listes de formes de référence entre les
comités nationaux, le secrétariat et le bureau de Marburg. Les comités doivent présenter leurs
matériaux au secrétariat de Nimègue pour un contrôle formel concernant le réseau, les réponses
doubles, l’absence de réponse, les formes de référence, etc. Après une concertation éventuelle, le
secrétariat enverra une copie des matériaux au centre de Marburg pour la digitalisation; les originaux
doivent rester à Nimègue. On se penche sur l’état de l’enquête et sur la préparation du second
questionnaire en vue du colloque de 1976.
9. Mai 1976: neuvième réunion de la rédaction et deuxième colloque, à Strasbourg. 60
participants venant de 20 pays de l’Europe se réunissent à Strasbourg et parmi eux, pour la première
fois, le délégation de l’Akademia Nauk: Valerij Ivanov, Georgij Klimov, Boris Serebrennikov et
Ė. R. Tenišev. O y voit aussi pour la première fois Poul Andersen, Jacques Allières, Manuel Alvar
père, Willy Bal, Lars Bleckert, Michel Contini, Nicolas Contossopoulos, Arnold Dalen, Marinel
Gerritsen, Ton Goeman, Huib Hogerheijde, Humphrey Humphreys, Samu Imre, Jean Le Dû, Xavier
Ravier, Pierre Stein, Gerard Taverdet et Joseph Vromans. Weijnen et Tuaillon font des discours sur la
base théorique du projet. Weijnen signale l’avancement de l’organisation: les comités nationaux se
consolident, les départements se forment, l’enquête sur le premier questionnaire progresse. On
consacre la plupart du temps aux discussions sur le second questionnaire. Pendant deux journées
entières des commissions discutent sur les propositions concernant les chapitres syntactique,
phonologique et lexicologique.
10. Avril 1977: dixième réunion de la rédaction à Varsovie, avec quinze rédacteurs. On décide
de selectionner trente cartes dites prioritaires, qui doivent être publiées au plus vite pour qu’elles
constituent la vitrine du projet, mais aussi pour tenir compte de la pression des instituts qui
soutiennent financièrement le projet en l’Allemagne et aux Pays-Bas. On accepte aussi la nouvelle
carte de fond conçue par Putschke.
11. Avril 1978: onzième réunion de la rédaction et troisième colloque, à Marburg. 50
participants se rassemblent à Ortenberg: parmi les nouveaux arrivants se trouvent Natacha Donadze et
Dalibor Brozović, Manuela Barros Ferreira et Gabriela Vitorino, David Clement et Donald Kenrick,
Manlio Cortelazzo, Hugo Plompteux et V. Arvinte, Anita Gagny et G. Dahler-Vik, Th.
Papadopoullos, D. V. Vayacacos et R. Ris. Weijnen présente deux textes importants avec des
considérations sur la cartographie et sur le niveau d’interprétation étymologique des matériaux.
L’événement majeur est sans doute la discussion plénière sur neuf premières cartes, présentées par les
auteurs, avec las synthèses des désignations de cochon, petit cochon, chêne, dent, papier, soleil,
taupinière, il danse et table.
12. Avril 1979: douzième réunion de la rédaction, à Moscou. Ruben Avanesov, devenu entre
temps, avec Alinei, vice-président, à côté de Weijnen, reçoit 18 membres de la rédaction et une
dizaine d’autres invités. On discute sur la suite des cartes prioritaires. Alinei présente sa synthèse des
désignations de l’arc en ciel, avec plusieurs cartes motivationnelles, élaborées à partir des motivations
198 Cronică 6
sous-jacentes des désignations et de leurs relations. Avanesov et Donadze ont élaboré la carte des
désignations de la sauterelle, en suivant, à peu près, une approche semblable. Suivant cette approche
on ne cartographie pas les lexèmes apparentés; ce sont les mots ayant une même motivation originaire
qui reçoivent un même symbole sur la carte: c’est le cas, par exemple de sauterelle, grasshopper et
sprinkhaan, désignations toutes motivées par l’idée de ‘sauter’, ou d’arc-en-ciel, arcobaleno et
rainbow, toutes motivées par ‘arc’. Leurs aires de répartition peuvent se trouver ainsi rapprochées et
mises en relation historique. On aborde aussi la discussion sur l’un des problèmes majeurs du premier
questionnaire: celui des questions dites ‘contaminées’. Concernant les questions de l’atlas slave, on
n’a pas rendu compte suffisamment de la façon dont elles avaient été formulées. Certaines, par
exemple, y figurent uniquement pour la réalisation phonétique du mot et non pas pour la réalisation
lexicale du référent. Les départements rédigent les synthèses relatives aux familles de langues.
À partir de 1979, les départements roman et germanique organisent des colloques séparément.
13. Avril 1980: treizième réunion de la rédaction et quatrième colloque, à l’Institut des
Tropiques d’Amsterdam. On compte 45 participants. Parmi eux beaucoup de visages nouveaux:
Jeanine Médélice, Hélène Franconie, Jean Lechanteur, Heinz Gassmann, Ellen Mooijman, Marion
Lompa, Jan Petr, Ernest Schüle, João Saramago, Roger Stiers. Réunis en cinq groupes, par
départements, ils discutent sur 46 cartes présentées par les auteurs respectifs et cartographiées par le
centre de Marburg. Les résultats sont présentés et commentés au cours d’une réunion plénière: cette
démarche laisse apparaître des problèmes d’organisation qui s’avèrent être nombreux et compliqués.
14. Avril 1981: quatorzième réunion de la rédaction, à Bardonecchia. 24 membres de la
rédaction se réunissent dans les Alpes italiennes. Pour la première fois deux membres de l’Académie
albanaise, Androkli Kostallari et M. Domi, participent aux travaux, grâce aux pourparlers entrepris,
sur place, par Weijnen. La Lituanie est représentée par M. Morkunas, lui aussi pour la première fois.
À cause de la lourdeur des responsabilités à la tête de l’organisation et en qualité de rédacteur en chef,
Weijnen suggère de désigner Mario Alinei comme président de la rédaction. Ivić propose de faire
rentrer dans la rédaction deux spécialistes de l’indo-européen, Frits Kortlandt et Eric Hamp, afin de
juger des références à l’indo-européen dans les cartes. Les nouvelles versions de 30 cartes prioritaires
ont été analysées au cours de cette réunion. À ce moment là, quelque 55% des réponses au premier
questionnaire sont parvenues à Nimègue.
15. Avril 1982: quinzième réunion de la rédaction et cinquième colloque, à Copenhague,
avec 53 participants. Parmi eux quelques visages nouveaux: Nils Århammar, Lennart Elmevik, Béla
Kálmán, Jean-Marie Pierret, J. Poulsen et K. Ringgaard. Mario Alinei, nouveau président de la
rédaction, présente son programme dans le texte Goals and Structure. On apprend deux nouvelles
inquiétantes. Du côté de l’Allemagne, la Deutsche Forschungsgemeinschaft a formulé des objections
à la publication des cartes prioritaires sous la forme choisie ; du côté néerlandais, les organismes qui
apportent leur soutien financier, l’Académie des Sciences d’Amsterdam et l’Université de Nimègue,
ont fait savoir qu’ils envisageaient de diminuer leurs contributions au secrétariat central. Alinei invite
sur-le-champ Werner Winter, responsable de la Deutsche Forschungsgemeinschaft, auprès de la
rédaction. On y discute ses desiderata: plus d’attention structurelle pour l’indo-européen, meilleure
représentativité des réseaux, responsabilité commune pour les cartes, plus de cartes de motivation et
publication des matériaux bruts. Le centre de Nimègue diminuera progressivement les activités
éditoriales pour les auteurs et ne sera plus disponible pour les départements. Alinei cherche le soutien
pour le secrétariat à Utrecht.
16. Avril 1983: seizième réunion de la rédaction, à Leipzig. Sous la direction d’Alinei,
24 rédacteurs se penchent sur la publication imminente du premier fascicule de cartes et des
commentaires (1983). Alinei rédige une nouvelle introduction dans laquelle il défend les options
prises à Copenhague et développe les perspectives de la dialectologie comparative. On précise le
choix des cartes destinées au deuxième fascicule. Alinei présente le texte General Criteria où il
préconise la réalisation de cartes de motivation accompagnées de commentaires sous la forme
d’articles pouvant figurer dans une revue internationale.
7 Cronică 199
17. Mai 1984: dix-septième réunion de la rédaction et sixième colloque, à Grenoble/Aussois.

Les 67 participants analysent et commentent le premier fascicule qui vient de paraître quelques mois
plus tôt. L’un des nouveaux invités, Tamas Gamkrelidze, spécialiste renommé d’indo-européen,
défend un niveau bas d’interprétation des matériaux dans les cartes et l’exploitation ultérieure par les
spécialistes. Alinei présente ses Basic Points, qui suscitent une discussion laborieuse sur la
publication des matériaux bruts. Beaucoup de comités nationaux précisent qu’ils n’ont pas rédigé
leurs listes de formes de référence pour les voir publiées. Alinei finit pas s’en remettre aux comités
mêmes pour la publication ou la non publication. Putschke demande aux comités de lui envoyer,
directement, leurs matériaux bruts pour ses programmes de la ‘Identität-similaritätsbildung’; il suscite
peu d’enthousiasme.
18. Mai 1985: dix-huitième réunion de la rédaction, à Belgrade. 23 membres de la rédaction se
réunissent; parmi eux, de nouveau Toon Hagen, successeur de Weijnen à la chaire de dialectologie de
Nimègue et, dans cette fonction, chef du secrétariat. À l’ordre du jour: discussion sur de nouvelles
cartes destinées au deuxième fascicule, sur la publication des matériaux bruts et sur le statut des
questions ‘contaminées’. Alinei propose une nouvelle structure d’organisation et un nouvel
organigramme avec un présidium, de nouvelles commissions. Il reste peu des tâches assurées
auparavant par l’ancien secrétariat de Nimègue: on y travaille uniquement à la préparation technique
des deuxième, troisième et quatrième fascicules. Les auteurs, les départements et les comités
nationaux se dirigent directement à Alinei et à la nouvelle secrétaire d’Utrecht, Nicoline van der Sijs.
19. Mai 1986: dix-neuvième réunion de la rédaction, à Édimbourg. De facto, à ce moment là,
je ne suis plus secrétaire du projet. Il n’y a pas de procès verbal ni une liste de participants. Dans ma
mémoire, la discussion la plus importante est celle du soi-disant Hagen-Putschke-Plan, dans lequel on
avait prévu la publication rapide de cartes contenant les matériaux interprétés au niveau des
départements, avec un bref commentaire technique, sans articles, afin de garder les subventions de
l’Académie d’Amsterdam et de la Deutsche Forschungsgemeinschaft. Alinei se montre défavorable à
ce projet, qui a été rejeté ensuite. Cela signifie, au fond, la rupture du projet aussi bien avec l’institut
de Nimègue et qu’avec celui de Marburg.
IV. LA METHODE WEIJNEN
Je remonte encore une fois dans le temps et je retourne à Antoon Weijnen. Dans son exposé
sur le Interlingual Comparative Atlas, en 1964, Weijnen adhère à l’appel de Pessler et reprend les
exhortations, répétées au cours des décades suivantes, à réaliser une série d’études géolinguistiques
sur la dialectologie interlinguale comparative. C’est une méthode de travail qui lui est propre.
Spécialiste des dialectes du Brabant, il a souvent cherché des explications dans le contact avec les
dialectes environnants, avec le flamand, le limbourgeois, les dialectes ingvéons de la côte, ou plus
loin encore avec les dialectes rhénans, le wallon et le picard. On trouve des dizaines d’articles sur ce
problème dans sa bibliographie. En cette période, le néerlandais et le germanique de l’ouest
constituent le centre d’intérêt de Weijnen. Il n’est pas surprenant de trouver encore les Pays-Bas tout
à fait au centre de la première carte de fond de l’Interlingual Comparative Atlas, dans lequel une
grande partie du territoire russe, le nord de la Scandinavie et le sud de l’Espagne, de l’Italie et de la
Grèce se trouvent hors de la carte. Il s’agit d’une carte dite «ouverte», sans un réseau fixe de points
d’enquête, mais contenant des cases, définies selon les degrés de latitude et de longitude, dans
lesquelles il place les données des atlas existants et des monographies. De cette façon il a réalisé,
effectivement, des cartes européennes, avec ici et là, il est vrai, des espaces vides.
L’une des cartes européennes les plus instructives, réalisée de cette façon, est celle des désignations
de la ‘roue’, qu’il a présentée souvent et puis publiée en 1974 (Weijnen 1974; voir Kruijsen 1999).
200 Cronică 8
ROUE
Carte ‘roue’, a (carte originale)
Carte ‘roue’, b (schématique)

9 Cronică 201
Le point de départ de son exposé est la petite rivière de la Donge, qui traverse le Brabant et qui
réunit un nombre important d’isoglosses. À l’est de la Donge la roue est dénommée rad, à l’ouest
wiel. Pour l’étymologie cette différenciation ne pose aucun problème. Le néerlandais wiel se rattache
à l’anglais wheel, au scandinave hjul, au slave kolo, kolelo, koleso et, avec réduplication, au grec
kuklos, tous reconductibles à la racine indoeuropéenne kwel, ‘tourner, s’avancer’. Le brabançon de
l’est, rad, fait partie des descendants du latin rota; ses emprunts allemands et autres se rattachent, à
leur tour, à la racine indoeuropéenne reth ‘courir, rouler vite’.
Sur la carte de l’Europe, les deux groupes se répartissent suivant un principe de base de la
géographie linguistique. À la périphérie, avec l’Angleterre, la Scandinavie, les langues slaves et le
grec, on retrouve la couche la plus ancienne, repoussée du centre du territoire par le nouveau venu,
l’innovation. Weijnen rattache la répartition géographique des deux racines au passage historique et
culturel de la roue massive à la roue à rayons, et donc au changement de la motivation de la
dénomination. La roue massive des chars de bœufs, connue depuis le quatrième millénaire avant notre
ère, s’avance lentement, au pas, et convient pour cela à la racine kwel ‘s’avancer, tourner’. La roue
nouvelle à rayons, inventée pour les chars de bataille et connue depuis 1900 avant notre ère, du temps
de la domestication du cheval, s’accorde avec la racine reth, qui exprime la vitesse. L’explication de
la donnée dialectale ressort ici, en premier lieu, de la comparaison des dénominations en Europe et, à
partir de cette répartition, de la référence aux phénomènes historiques et culturels. Le retour aux
motivations des dénominations s’avère aussi de la façon dont Weijnen a traité, dans la même carte, le
finnois kiivo ‘roue’. Kiivo est un emprunt transparent au suédois skiva ‘disque, tranche’ et s’inscrit, de
cette façon, dans le groupe des dénominations de la roue massive.
TABLE
Un autre exemple clair, toujours de cette époque, est la carte des désignations de ‘table’. Du
point de vue historique le mot ‘table’ appartient, avec tant d’autres mots du champ sémantique de la
maison, au patrimoine culturel latin qui a rayonné en Europe. Les mots latins sont les plus anciens et
ils se sont répandus loin, hors de la Romania (voir Kruijsen 1980 et Kruijsen 1999).
Carte ‘table’, a (onomasiologique)

202 Cronică 10
On distingue facilement trois lexèmes latins dans la carte: les descendants de mensa, de discus
et de tabula. Je les décris brièvement. Mensa se retrouve, dans les deux extrémités de la Romania,
dans l’espagnol et le portugais mesa et dans le roumain masă. Originairement participe de metiri
‘(portion individuelle) mesurée’, le mot va désigner par métonymie ‘le contenant de la portion, le
plat’. Le rapport entre ‘plat’ et ‘table’ devient clair à la lumière des habitudes de prendre des repas de
l’époque: il n’y avait pas de «tables» communes, les mets se servaient sur des petits plats qu’on posait
devant soi sur un tabouret.
Le deuxième mot latin, employé avec le sens de ‘table’, discus, du grec diskos ‘disque’, vient
du monde des sports: il correspondait en effet à un plat de forme ronde. Après le déclin des jeux
olympiques, discus a remplacé mensa au sens de plat utilisé pendant les repas: le mot est devenu
populaire et s’est répandu, dans ce sens, notamment en allemand, où il survit dans tisch.
L’apparition du troisième terme latin avec le sens de ‘table’ se situe au début du moyen âge,
quand les repas communs venaient à la mode. C’est tabula, originairement ‘planche’, qui, par
métonymie, finit par désigner le meuble entier: la ‘table’. Le mot se rencontre dans le centre ancien de
la Romania, l’Italie du centre et du nord, la France et la Catalogne. Le mot et sa signification moderne
ont été empruntés plus tard par l’anglais, le breton, le néerlandais et le germanique du nord-ouest:
tavola, taula, table, tol, table et tafel. Dans les langues scandinaves le mot commun pour désigner la
table est bord, dont la signification primaire est ‘petite planche, plat’. Le développement allant de
‘petite planche’ en passant par ‘plat’ vers ‘table’, se laisse facilement comparer, quant à la motivation,
avec le développement du discus méridional. Dans l’est de l’Europe on aperçoit l’extension du mot
slave stol, avec variantes et emprunts. La signification de base de ce groupe de mots est celle de
‘construire, ériger’: stol est une spécification de ‘construction’ et peut être rapproché, pour la
motivation, du grec trapeza ‘table’, originairement ‘trépied’.
Carte ‘table’, b (motivations)

11 Cronică 203
Dans la deuxième carte de ‘table’, les désignations ont été regroupées par référence à leur
motivation.
Je me suis attardé sur ces cartes de la première heure pour donner une image des sujets de
discussion au sein du bureau de Nimègue. Pendant les réunions de travail, quotidiennes, nous
parlions, Weijnen et moi, des perspectives nouvelles des cartes multilinguales, de la typologie indo-
européenne et de la notation phonétique, des implications sémantiques d’une enquête commune sur
tant de familles de langues différentes (Kruijsen 1977), bref de tous les thèmes linguistiques relatés au
projet.
Mais le meilleur de notre temps a été pris par une correspondance riche de milliers de lettres
que les collaborateurs et les auteurs envoyaient au secrétariat et auxquelles nous dévions répondre,
par les centaines de voyages partout en Europe pour expliquer les «conventions», par la préparation
des réunions de la rédaction et des colloques, par le contact avec les Académies des sciences et
l’Union Académique, avec l’Unesco et le CIPL et par les contacts très fréquents avec le centre de
Marburg. Pour quelques pays, la participation à l’ALE a été déterminante pour la relance des
recherches dialectales en vue de la réalisation d’un Atlas national. Weijnen était un homme qui savait
tisser des liens, qui cherchait partout la coopération en offrant son énergie et son amabilité, sa
patience et son intelligence. D’une grande force physique, il avait aussi le sens de l’organisation:
c’était un constructeur entreprenant et infatigable, toujours disponible et d’une grande gentillesse.
V. LES ARCHIVES DE L’ALE
Comme j’ai dit déjà, je me suis attelé au classement et au rangement de tous les documents
relatifs à l’ALE dès qu’il était devenu clair, au début de 1986, que le centre de Nimègue serait clos.
L’état des archives a été minutieusement décrit et, à la fin de la même année, nous avons transporté le
tout au Meertens Institut de l’Académie des Sciences d’Amsterdam: cela représente quelques
25 mètres de boîtes d’archives. Ces dernières comportent trois parties principales: les matériaux
originaux avec les interprétations réalisées par les départements à ce moment-là, la correspondance
relative au projet, et d’autres documents (procès-verbaux des réunions, etc.).
Les matériaux. Ils remplissent à peu près 100 classeurs, contenant les listes des formes de
référence des comités nationaux, accompagnées d’ aperçus où la présence de telle ou telle réponse est
cochée. J’ai fait aussi la description détaillée de l’état des enquêtes dans les 65 unités de recherche du
projet à la fin de 1986. Nous avons photocopié les quelques 50.000 feuilles de ces classeurs et nous
les avons envoyées au centre de Marburg, où elles ont été digitalisées. Nous avons gardé aussi les
grands formulaires contenant des fiches du début du projet, rassemblées en 50 fichiers. Dès qu’une
question était désignée pour être traitée et faire l’objet d’une carte, on prenait les listes de réponses
des classeurs des comités et on les réunissait dans un nouveau classeur, un par question cette fois.
Toutes les opérations suivantes (synthèses des départements, cartes d’inventaire, premières ébauches
du texte de l’auteur) ont été rangées dans ces classeurs, au nombre de 165, dont les contenus, eux
aussi, ont été décrits d’une façon détaillée.
La correspondance. La correspondance de cette période, 1969 – 1986, avant que le courriel
ne la remplace, est réunie en 50 classeurs contenant des lettres entre Weijnen ou le secrétariat, et les
membres de la rédaction, les comités et les auteurs.
La correspondance étendue avec le centre de Marburg, avec les académies, les autres
organismes internationaux, la maison d’édition, etc. est classée par thèmes. Récemment, sont venus
s’ajouter deux classeurs de l’héritage de Weijnen contenant sa correspondance relative à l’ALE pour
la période 1986 – 2004.
Autres pièces. Parmi les autres pièces, enfin, se trouvent les procès-verbaux des réunions de la
rédaction et des colloques généraux tels que je les ai présentés ici. On y trouve aussi de nombreux
documents autour du Second Questionnaire, de même que la bibliographie de toutes les publications
où l’ALE a figuré en cette période.
204 Cronică 12
J’ai eu connaissance des efforts déployés, il y a 25 ans, pour faire numériser les matériaux de
l’ALE chez un éditeur de Leyde. Ce projet n’était pas accepté par tous les comités. J’ai entendu parler
aussi des essais pour faire publier les soi-disant listings du Centre de dialectologie de Marburg. On
n’en parle plus. Dans l’ordre du jour de cette réunion de Cracovie, j’ai constaté que la digitalisation
des données est de nouveau au centre de votre attention. J’aimerais bien participer à ce débat et faire
le trait d’union entre le projet actuel et les archives d’Amsterdam, en créant, par exemple, une page
spéciale dans le web-site du Meertens Institut où les auteurs peuvent consulter les matériaux originaux
de leur cartes en traitement. De cette façon le lien de l’ALE avec ses origines pourrait être renouvelé.
(Conférence tenue lors de la 43e réunion de la Rédaction de l’ALE à Cracovie, le 24 juin 2010.
Je remercie Michel Contini, avec qui j’ai parlé longtemps après la conférence – ses souvenirs ont
enrichi le texte – et qui a eu l’amabilité de toiletter mon français.)
BIBLIOGRAPHIE SOMMAIRE
Alinei, Mario et alii (1983), Atlas Linguarum Europae, Premier fascicule de cartes et de
commentaires. Assen.
Alinei, Mario et alii (1986), Atlas linguarum Europae, Deuxième fascicule de cartes et de
commentaires. Assen.
Alinei, Mario (2008), Forty years of ALE: memories and reflexions of the first general editor of its
maps and commentaries, in: „Revue roumaine de linguistique” 53, 1–2, 5–46.
Cohen, Marcel (1931), Questionnaire linguistique [s.l.].
Heeroma, Klaas (1956), Vers un atlas linguistique européen, in: „Orbis” 5, 339–348.
Jakobson, Roman (1938), Sur la théorie des affinités phonologiques entre les langues, in: Actes du
Quatrième Congrès international de linguistes (Copenhague, 1936). Copenhague, 45–58.
Jakobson, Roman (1962), [participant aux] Discussions, in: Actes du Collogne international de
civilisations, littératures et langues romanes (Bucarest, 14–27 septembre 1959). Bucarest, 201.
Kruijsen, Joep (1977), Quelques implications sémantiques d’une enquête linguistique européenne, in:
Atti XIV Congresso Internazionale di Linguistica e Filologia Romanza, „Napoli, 15–20 Aprile
1974”, IV Amsterdam/Napoli, 383–395.
Kruijsen, Joep (1980), ALE 414, Table, explication possible d’une carte, in: Joep Kruijsen (réd.),
Liber Amicorum Weijnen. Een bundel opstellen aangeboden aan prof. dr. A.A. Weijnen bij zijn
zeventigste verjaardag. Assen, 327–336.
Kruijsen, Joep (1999), Met Weijnen de grens over; de betekenis van benoemingsmotieven, in: Taal en
Tongval 51, 187–199.
Paiva Boléo, Manuel de (1965), Algumas tendências e perspectivas da linguística moderna. Coimbra
[origin. conférence tenue à Coimbra en oct. 1960].
Pessler, Wilhelm (1929), Atlas der Wortgeographie von Europa–eine Notwendigkeit, in: Th. Baader
e.a. (red.), Donum natalicium Schrijnen. Nijmegen, 69–75.
Petrovici, Emil (1962), Les nouveau atlas linguistiques de la Romania Orientale, in: Actes du
Colloque international de civilisations, littératures et langues romanes (Bucarest, 14–27
septembre 1959), Bucarest, 183–190.
Putschke, Wolfgang (1972), Planung einer Projektdurchführung: Automatische Kartierung des Atlas
Linguarum Europae, in: „Germanistische Linguistik” 4, 547–577.
Rohlfs, Gerhard (1954), Die lexikalische Differenzierung der romanischen Sprachen. Versuch einer
romanischen Wortgeographie. München.
Saramandu, Nicolae (2003), L’Atlas linguarum Europae, in: Penser l’Europe. Bucarest, 100–105.
Saramandu, Nicolae (2011), Les renseignements de l’Atlas linguarum Europae (ALE), in: „Revue
des études sud-est-européennes” 49, 123–130.
Saramandu, Nicolae et Nevaci, Manuela (2008), Cartes linguistiques motivationnelles. De l’ALE à
l’ALiR et aux atlas linguistiques nationaux, in: „Revue roumaine de linguistique” 53, 1–2, 79–85.
13 Cronică 205
Rohlfs, Gerhard (1971), Romanische Sprachgeographie. München.

Schmitt, Ludwig-Erich (1958–1989), Deutsche Wortforschung in europäischen Bezügen [8 volumes].
Giessen.
Viereck, Wolfgang (2005), The Atlas linguarum Europae. Its linguistic and cultural significance, in:
„Revue roumaine de linguistique” 50, 1–2, 73–92.
Weijnen, Antoon et Toon Hagen (1966), Op weg naar de interlinguale comparatieve atlas, in:
Mededelingen van de Nijmeegse Centrale voor Dialect- en Naamkunde 5, 5–8 [traduction
française dans „Orbis” 16, 23–34, et allemande dans „Zeitschrift für Mundartforschung” 34,
187–190].
Weijnen, Antoon (1974), Aim and method of interlingual research, illustrated with the aid of the
wordmap of the wheel, in: A.A. Weijnen and M. Alinei, The wheel in the Atlas linguarum
Europae [Bijdragen en Mededelingen der Dialectencommissie van de Koninklijke
Nederlandse Akademie van Wetenschappen te Amsterdam 44]. Amsterdam, 5–15.
Weijnen, Antoon et alii (1975), Atlas linguarum Europae, Introduction. Assen.
Weijnen, Antoon et alii (1976), Atlas linguarum Europae, Premier Questionnaire. Assen.
Weijnen, Antoon et alii (1979), Atlas linguarum Europae, Second Questionnaire. Assen.
Joep Kruijsen
(Nimègne)
NOTE DESPRE ROMÂNII DE PE CURSUL INFERIOR

AL NIPRULUI, DIN DONBAS ŞI CAUCAZ
1. La Nord şi la Răsărit, dincolo de frontierele actuale ale celor două state româneşti –
România şi Republica Moldova –, trăiesc, în mase compacte şi în directă continuitate teritorială,
românii maramureşeni, bucovineni şi moldoveni (respectiv, transnistreni). Grupuri mari de români se
mai găsesc în numeroase sate situate la răsărit de Bug şi de Nipru, în Caucaz, în Asia Centrală şi în
Extremul Orient al Federaţiei Ruse.
1.1. Cele aproximativ 15 sate româneşti din nordul Tisei (Ucraina) au făcut parte din
Maramureşul istoric. În trecut, Maramureşul românesc de dincolo de Tisa, reprezenta, din punct de
vedere lingvistic, o arie mult mai extinsă decât în zilele noastre. Nordul Maramureşului cuprindea
peste 40 de sate, iar românii reprezentau 90 la sută din populaţia zonei (Popa 1970).
Populaţia românească de azi din regiunea menţionată şi-a păstrat graiul matern şi conştiinţa
identităţii naţionale. Aici funcţionează şcoli româneşti, dar limba literară nu-şi exercită nici pe departe
funcţiile socioculturale. Vocabularul, în special, este influenţat de limbile maghiară, rusă, ucraineană.
1.2. Schimbări esenţiale, în sensul reducerii numărului de vorbitori de limbă română, au avut
loc şi în zona de contact intens dintre românii şi ucrainenii din nordul Bucovinei şi din fostul judeţ
Hotin. Destinul graiului românesc din aceste ţinuturi, de asemenea româneşti, a fost determinat,
îndeosebi, de modificările demografice care au avut loc de la 1775 şi, respectiv, 1812 încoace,
precum şi de politica lingvistică a imperiilor habsburgic şi rus. Şi în aceste teritorii, procesul de
deznaţionalizare s-a soldat cu restrângerea ariei de localităţi româneşti. De pildă, în regiunea
Cernăuţi, în 1940 funcţionau 113 şcoli cu predarea în limba română, pe când astăzi au rămas numai
87 de asemenea unităţi.
1.3. În sudul Basarabiei, în prezent în componenţa regiunii Odesa (Ucraina), graiul românesc
se confruntă cu mozaicul de graiuri ucrainene, bulgăreşti, ruseşti.
În această zonă funcţionează doar 18 şcoli româneşti, foarte puţine în raport cu numărul de
circa 40 de localităţi cu populaţie românească sau majoritar românească.
206 Cronică 14
1.4. O situaţie sociolingvistică deosebită o reprezintă comunităţile de pe malul stâng al

Nistrului. În perioada 1920–1940 s-a militat pentru ridicarea graiului local la rang de limbă literară,
româna literară fiind considerată „limbă burgheză”. Bunăoară, se încerca înlocuirea terminologiei
tradiţionale cu regionalisme, cu unităţi lexicale ruseşti sau ucrainene, cu vocabule născocite sau
plăsmuite după modele slave. Este tocmai ceea ce Eugeniu Coşeriu (Coşeriu 1996, 26) defineşte drept
aspect negativ al „activităţii orientate spre constituirea unor limbi regionale”. Încercările oficialităţilor
din fosta RASSM [= Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească], rămase de pomină,
au eşuat. Din păcate, şi astăzi diriguitorii aşa-zisei Republici Nistrene Moldoveneşti stăruie în
perpetuarea aceloraşi idei ciudate, propagate odinioară în RASSM. Cele mai multe şcoli naţionale
sunt din nou aduse la alfabetul rus. Din acest motiv, şi în această regiune ţăranii rămân principalii
păstrători al graiului străbun.
1.5. Teritoriile limitrofe cu graniţele politice de azi ale celor două state româneşti constituie
astfel vădite zone de interpenetraţie etnică şi lingvistică. Dar în aceste zone românii locuiesc mai mult
sau mai puţin în mase compacte şi fără a întrerupe, definitiv ori pentru perioade îndelungate,
legăturile cu vorbitorii de limbă română din imediatele regiuni, din Ţară sau/şi din Republica
Moldova. Este unul dintre factorii importanţi întru dăinuirea graiului românesc.
2. Cu totul alta este situaţia sociolingvistică actuală a românilor din zonele îndepărtate
geografic de ţara-mamă.
În enclavele din spaţiul slav de răsărit, comunităţile româneşti trec prin încercările înstrăinării
de limba maternă şi de neam. Se rup firele memoriei între generaţii, sunt uitate rădăcinile lor, datinile,
tradiţiile, locurile natale ale strămoşilor. În prezent, în aceste enclave, conaţionalii noştri sunt în mare
parte asimilaţi ori în curs de asimilare. Dată fiind această situaţie, înregistrările de grai românesc
vorbit în mediile alogene de răsărit constituie, cu atât mai mult, o sarcină urgentă a dialectologilor.
În cele ce urmează, ne vom referi, în special, la graiurile din Voloşskoe (reg. Dnepropetrovsk),
Novoignatievka, Bairak (reg. Doneţk), Troiţkoe (reg. Lugansk), din estul Ucrainei, Moldovanskoe,
Trudovoi (Solonţî), Şabanovskoe şi Moldovanovka (ţinutul Krasnodar, Federaţia Rusă), situate în
nord-vestul Caucazului. Observaţiile se bazează pe noile anchete dialectale de tip Arhivă fonogramică
a limbii române (AFLR), efectuate de semnatarul studiului de faţă între 12 şi 18 august 1996, în
Caucaz, sau împreună cu echipa de cercetători de la Institutul de Fonetică şi Dialectologie
„Al. Rosetti” din Bucureşti şi de la Institutul de Limbă Ucraineană din Kiev, între 29 septembrie şi
5 octombrie 1998, pe cursul inferior al Niprului şi în Donbas.
2.1. Istoria aşezărilor româneşti de la răsărit de Nistru s-a aflat în atenţia lui Ion I. Nistor. În
lucrarea sa Românii transnistreni, publicată la începutul anilor ’20, din secolul trecut, istoricul
menţiona: „Este o datorie a conştiinţei româneşti să se întrebe cine sunt aceşti Români, de unde vin ei,
când au descălecat acolo, care este soarta lor în prezent şi care sunt aspiraţiile lor în viitor” (Nistor
1990, 151). Toate aceste chestiuni se refereau, în egală măsură, şi la istoria românilor din sud-estul
Ucrainei şi din Caucaz. Problema acestora din urmă nu 1-a preocupat în mod special, dar unele idei,
expuse în lucrarea citată mai sus, pun în lumină şi anumite momente din istoria emigrării românilor la
est de Bug, pe Nipru şi în Caucaz.
2.1.1. În cursul secolelor al XV-lea şi al XVI-lea, grupuri de români au trecut peste Nistru, ca
păstori şi agricultori, ca ostaşi, transfugi politici şi ca robi, mânaţi de tătari (ibidem, 158). Tot Nistor
susţine că în urma războiului ruso-turc din 1737–1739, când generalul rus Munnich „ocupă
Moldova”, mulţi moldoveni „erau transportaţi în Rusia” şi că „cetele mai numeroase formau sate
româneşti în regiunile de dincolo de Bug”; numărul sloboziilor româneşti de acolo sporind mereu prin
aşezarea, în deceniile următoare, de colonişti „veniţi de bună voie” din Principate. În epocă, „agenţi
de emigrare, de tot felul, mişunau în toate colţurile ţării”, „regiunea transbugiană”, cuprinsă de
„bărbaţi capabili de a purta arma” (aduşi „din Moldova” între 1753–1765 de polcovnicul Vasile Lupu
zis Zverov), forma „un fel de graniţă militară contra atacurilor turceşti şi tătăreşti”, graniţă
încredinţată mai ales „Cazacilor de la Bug”. Sprijinindu-se pe unele afirmaţii ale lui Zamfir Arbore,
Ion I. Nistor precizează că în 1783 numărul familiilor româneşti la est de Bug, „spori la 2000, cu
10.000 suflete, formând 1500 de gospodării cu 15 biserici româneşti” (ibidem, 98–99).
15 Cronică 207
2.1.2. Stabilirea „volohilor” în câmpiile semipustii de dincolo de Bug, până spre coasta Mării
de Azov şi în Crimeea, 1-a preocupat îndelung şi pe lingvistul rus V. F. Şişmariov. În studiul său
monografic Romanskie poselenia na iughe Rosii, publicat post-mortem, în 1975, savantul rus susţine
ideea unor „strămutări spontane de moldoveni” (iar mai rar şi de transilvăneni şi de munteni), de prin
secolul al XVI-lea şi al XVII-lea. Şişmariov vorbeşte pe larg şi de aşezările militare şi civile de
„volohi” la hotarul din sudul Rusiei, fondate, mai ales, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea
(Şişmariov 1975, 12–90).
2.1.3. Lucrarea lui Anton Raţiu, Românii de la est de Bug, cu o prefaţă de Vladimir Trebici,
înfăţişează rezultatele uneia dintre cele mai interesante cercetări sociologice, etnografice şi folclorice,
cu informaţii de o excepţională valoare privind viaţa, tradiţiile şi spiritualitatea românilor de la est de
Bug. Discipol al prof. Dimitrie Gusti, ca şi Anton Golopenţia, Henri H. Stahl, Traian Herseni şi mulţi
alţii, Anton Raţiu descrie condiţiile în care au fost efectuate cercetările în Transnistria şi dincolo de
Bug în perioada 1941–1943 de către colaboratorii şcolii sociologice, conduse de D. Gusti (Raţiu 1994).
2.1.4. O anumită semnificaţie pentru dialectologia istorică şi pentru sociolingvistica românească,
mai exact, pentru tema discutată aici, au, de asemenea, lucrările semnate de E. Lozovan, Les
roumains orientaux: du Dniestr à Vladivostok (XIe–XXes), Copenhaga, şi H. H. Stahl, Les Roumains
Orientaux, Paris, 1990.
2.2. Graiurile româneşti de la est de Prut şi cele insulare din spaţiul aloglot de răsărit au fost
cercetate, în perioada 1957–1965, în vederea elaborării Atlasului lingvistic moldovenesc (ALM)1.
Ancheta pentru atlas a fost însoţită de înregistrări de texte pe bandă magnetică. Din lista satelor avute
în vedere în prezentul studiu, în reţeaua ALM au intrat: Novoignatievka (pct. 225), Troiţkoe (pct.
226), Moldovanskoe (pct. 227), Moldovanovka (pct.228), Voloşskoe (pct. 235), anchetate în 1960, şi
Bairak (pct. 190), anchetat în 1964. Texte dialectale. Supliment la Atlasul lingvistic moldovenesc
(ALM), vol. I, partea II, culese de V. Melnic, V. Stati, R. Udler, Chişinău, 1971, conţine texte
transcrise doar din localităţile Novoignatievka, Moldovanovka şi Voloşskoe.
2.2.1. Colaborarea dialectologilor de la Bucureşti şi de la Chişinău, din ultimii ani, în cadrul
temei Graiuri româneşti în arii laterale şi/sau izolate constituie o nouă etapă în cercetarea
comunităţilor româneşti insulare, inclusiv a celor din spaţiul geografic al Donbasului şi al Caucazului.
Investigaţiile respective de tip AFLR contribuie astfel la cunoaşterea stadiului actual de
evoluţie a graiurilor româneşti din enclavele răsăritene, iar, prin descrierea sincronică a varietăţii şi
variaţiei limbajului, şi la relevarea sau compararea unor stări mai vechi de limbă, succesive, din
cadrul dacoromânei. Un asemenea teren de cercetare are ca obiectiv şi unele aspecte sociolingvistice,
cum ar fi caracteristicile graiurilor din perspectiva cunoaşterii şi utilizării normelor generale ale
vorbirii, în relaţie cu structura socioculturală a comunităţilor sau „cu exclusivitate” numai „a
cunoaşterii idiomatice însăşi” (Coşeriu 1994, 139). Aceste judecăţi de valoare ale lui E. Coşeriu
privind obiectul sociolingvisticii capătă note semnificative atunci când este vorba de asimilarea
graiurilor din zona cercetată, ca urmare a implicaţiilor în „planificarea lingvistică”, în condiţiile
regimurilor totalitare şi de bilingvism ale vorbitorilor supuşi unui program intens de deznaţionalizare
(Pavel 1992, 64–70).
3. Pe baza arhivei de manuscrise ale lui V. F. Şişmariov s-a constatat că satul Voloşskoe a fost
întemeiat în anii 1770–1771, satul Troiţkoe – în 1778, satul Bairak – în 1779, satul Novoignatievka –
în 1780–1782. Localitatea Voloşskoe este situată nemijlocit pe malul drept al Niprului. Aici locuiesc
„urmaşii volohilor” (ai moldovenilor), „capturaţi” ca robi de tătari „la zidurile Oceakovului”. În 1793
1
Amintim că în perioada 1968–1973 la Chişinău au văzut lumina tiparului volumele I–II
(fiecare în câte două părţi) din ALM, avându-i autori pe Rubin Udler, Victor Comarniţchi, Vasile
Melnic, Vasile Pavel. Neexistând în spaţiul lingvistic dacoromân niciun titlu de atlas de tipul, să
zicem, Atlas lingvistic bănăţean, nu putea fi justificată în continuare, în niciun fel, publicaţia cu
denumirea de Atlas lingvistic moldovenesc. Atlasul lingvistic român pe regiuni: Basarabia, nordul
Bucovinei, Transnistria de Vasile Pavel (ALRR. Bas., vol. I: 1993; vol. II: 1998) reprezintă o continuare
directă a ALM, o reluare – sub un titlu revăzut, adecvat – a unui material necartografiat în ALM.
208 Cronică 16
la Voloşskoe au venit şi un grup de munteni. În Novoignatievka locuiesc „urmaşii moldovenilor”,

originari de prin „părţile Dunării de Jos”, care s-au stabilit, ca ciobani, mai întâi în Crimeea, iar apoi,
devenind „robi ai tătarilor”, s-au aşezat în Bazinul Doneţkului. Toate aceste patru comune sunt
considerate „aşezări civile” (Udler 1978, 37, 39). Consângenii noştri de pe cursul inferior al Niprului
şi din Donbas îşi zic „moldoveni”, dar sunt numiţi (mai ales de către populaţia din zonă) şi „volohi”,
iar limba lor – „limbă moldovenească” sau, mai rar, „limbă volohă”.
Satele Moldovanskoe, Trudovoi, Şabanovskoe şi Moldovanovka din nord-estul Caucazului
sunt fondate, prin anii 1850–1860, de către basarabeni veniţi prin părţile locului, la pământ „liber”.
Numele de „voloh” ei nu-1 cunosc.
3.1. Numărul vorbitorilor de limbă română a scăzut în mod vertiginos în toate satele cercetate
recent. Procesul de deznaţionalizare este foarte avansat. De fapt, copiii, tinerii şi persoanele de vârsta
a doua, cu mici excepţii, nu mai vorbesc româneşte, ci ruseşte şi/sau ucraineşte. Cei din generaţia a
treia ne mărturiseau cu nostalgie: noi prapadim limba şi obâcea (obiceiul), vorghim scîrnav. Pe tot
parcursul dezvoltării lor în zonele actuale, graiurile descrise au fost private de „imboldul” normelor
limbii literare. Doar în anii ’30 ai secolului trecut în unele sate (Novoignatievka, Moldovanskoe) au
funcţionat şcoli cu predare în „limba moldovenească”. Un informator din Voloşskoe, pe nume
Grigore Ceban, ne spunea că la-nceput pochü o fost moldoveni. Asemenea mărturisiri ne-au făcut şi
subiecţii din Moldovanskoe. Prin anii 1936–1939 comuniştii au distrus bisericile, dar cei mai mulţi
enoriaşi şi-au păstrat credinţa. Acelaşi subiect din Voloşskoe, în vârstă de 75 de ani, ne-a arătat o
veche şi frumoasă icoană, pe care i-a dat-o, pentru păstrare, preotul din sat atunci când a fost stricată
biserica.
3.2. Graiurile din estul Ucrainei şi din Caucaz se caracterizează printr-o serie de trăsături, care,
în multe privinţe, sunt comune cu particularităţile altor graiuri din ariile izolate de răsărit.
3.2.1. Atestarea stadiului ì $ < p, b + ie, i: ìitî „pită”, ìeli „piele”, st'in— „spini”, ìisat „pisat”,
ìept „piept”, $ini „bine”, vrádi˜i „vrabie”, ó$eli „obiele”, în locul formelor cu 7, 0 (întâlnite în spaţiul
geografic al Moldovei istorice: 7í tî, 0í ni etc.), care uneori au fost înregistrate şi în graiurile din Caucaz
sau în cele din estul Ucrainei. Consoanele palatale primare 7, 0 sunt, de asemenea, deseori atestate în
faza ì, $: uréìi „ureche”, ìem „chem”, ìe˜i „cheie”, $em „ghem”, díndî „ghindă”(vezi şi ALM I/2, h.
237–239, 246–252).
3.2.2. Frecvenţa mare a calcurilor lingvistice: la două ceasuri de noapte, după traducerea
expresiei ruseşti b двa чaca ночu; s-aude miros „miroase” reprezintă transpunerea sintagmei ruseşti
cльшeн зanax; lung fierbem „fierbem mult (timp)”, după rus. долго вapuм (Voloşskoe).
3.2.3. În exprimarea datei calendaristice se folosesc, de obicei, construcţiile specifice limbii
ruse (sau ucrainene): la noi, în tridţati se$moi god o stricat biserica; pe noi în soroc tretii ni-o ridicat
(Moldovanskoe).
3.2.4. Neologisme ca spital, creion, caiet, oraş, stradă, tren, gară, orăşean, pantofi, geantă şi
multe altele, devenite în arealul dacoromân cuvinte obişnuite, în graiurile din zona cercetată lipsesc
cu desăvârşire.
3.2.5. În schimb, abundă împrumuturile ruseşti de tipul: toje „de asemenea, şi, la fel”,
primerno „aproximativ”, gde-to „undeva, pe undeva”, tocino „(în mod) exact, precis, fix”, daje
„chiar, până şi”, hoti, hotea „deşi, cu toate că, chit că”, srazu „dintr-odată, foarte repede, imediat, pe
loc; deodată, simultan”, dopustim „admitem” etc.
4. Vorbirea dialectală a românilor statorniciţi pe cursul inferior al Niprului şi în Donbas
prezintă afinităţi cu graiurile de pe cursul inferior al Dunării (respectiv, din sud-vestul Basarabiei),
iar, în anumite privinţe, şi cu graiurile din Transnistria sau cu cele de la est de Bug. Ilustrăm această
observaţie prin următoarele particularităţi (mai ales fonetice).
4.1. Palatalizarea labialelor acoperă o mare parte a teritoriului dacoromân, dar fenomenul se
diferenţiază în diverse regiuni, după fazele diferite de realizare şi după frecvenţă. Ca şi în sud-vestul
Basarabiei, în toate cele patru localităţi cercetate recent din estul Ucrainei consoanele labiale v şi f +
ie, i au fost notate în stadiul y şi 2: yin, moyilă, loyim, yis, h'˜er, h'˜erbe, h'in, forme existente, de
asemenea, în zona de nord a teritoriului dacoromân (mai ales, în graiurile maramureşene şi în unele
17 Cronică 209
graiuri bucovinene). Exact ca în unele graiuri din sudul Basarabiei, au fost notate cuvintele magaz
„beci”, peşchir „ştergar”, crastaveţ „castravete”, tarag „dărac” (cf. ALRR. Bas., h. 137).
4.1.1. Etnicii români din regiunile de est ale Ucrainei utilizează frecvent forme verbale
iotacizate, pe care ALM le înregistrează constant în sud-vestul Basarabiei şi în Transnistria: (eu) spu˜,
spu©, (nu) poĉ, (eu) pu©, (eu) rămî© etc. Tot în aceste zone apar frecvent cuvintele: iorgan „plapumă”
(Novoignatievka) şi mormânturi, morminte „cimitir”, sărac „orfan”, care se întâlnesc, de asemenea, şi
în reg. Kirovograd, Nicolaev, Zaporojie şi în ţinutul Krasnodar.
4.1.2. Alteori, având în vedere reţeaua ALM, graiurile de peste Nipru relevă afinităţi doar cu
graiurile din Transnistria şi cu cele de la est de Bug: (eu) u˜ít, (tu) u˜íţ, (el) u˜ítă (< lat. oblito), „cu
accentul vechi păstrat” (Pop 1941, 433), ver— „sau”, pentru Transnistria această conjuncţie fiind notată
(într-un singur punct cartografic) de Sever Pop (idem, 436); yitión, jitión, zitión „(om) slab”, ŝolan,
ĉolan „carne”, miniştergură, nimiştergură „şervet, prosop” sau numai cu cele de la est de Bug: acolé
„aici”, híriş, híriş— „mereu, neîncetat, întruna”.
4.2. Menţionăm unele forme accentuale specifice graiurilor din Bazinul Doneţk: básmă
„basma” (Troiţkoe), cúmătră „cumătră” (Voloşskoe), fenomenul anaptixei în cuvinte ca 0iréc „grec”,
7iresc „cresc”, si7iri˜ „sicriu”; abó „sau”, conjuncţie de origine ucraineană; forma arhaică ahmú
„acum”, frecvent întrebuinţată de vorbitorii din zonă, a beteri (beterim) „a termina”, nicăduh „absolut
nimic”, iau sama „înţeleg”.
5. Cercetările la faţa locului, pe care le-am efectuat în vara anului 1996 în aşezările româneşti
din nord-vestul Caucazului, oferă încă neaşteptate posibilităţi de a lua act, pe viu, de persistenţa
graiului românesc vorbit în mediu alogen. În afară de cele patru sate indicate mai sus, la vreo 10 km
de Şabanovskoe este situată localitatea Thamaha (Tamoşinca), iar în Abhazia – satul Moldovka, unde,
de asemenea, locuiesc minoritari de etnie română.
5.1. Strămoşii lor au ajuns aici la îndemnul unor agenţi de emigrare. În 1863 au părăsit
Basarabia peste o sută de familii plecând spre Kuban, unde au fondat, la poalele Munţilor Caucaz, pe
malul râului Ghecepsân, satul care poartă azi numele oficial de Moldovanskoe (Moldovanka, Supsân),
cu un număr de circa 500 de gospodării. Este cea mai mare aşezare românească din Ţinutul
Krasnodar, unde graiul românesc, datinile, tradiţiile se păstrează mai bine. Călătoria cu carele cu boi a
durat peste trei luni de zile, spun documentele vremii. Au trecut prin zona semipustie a Hersonului şi
a Donului, ducând cu ei copiii, uneltele de muncă (plugul, grapa, râşniţa), puieţii de pomi fructiferi,
butaşii de viţă-de-vie, seminţele. Relieful, solul fertil, clima favorabilă din zonele unde s-au aşezat le
aminteau de locurile de baştină. Românii basarabeni au defrişat aici păduri, au plantat livezi şi vii, au
făcut fântâni de piatră cu ghizdele, cu cumpănă sau cu cicârâc („val de fântână”), au ţesut lăghicere
(lăicere), paratare (peretare) şi, bineînţeles, pânză pentru cămeşi. Zoleau şi ghileau pânza la râpă. Au
avut şi oi multe: Tata neu o avut o sută de oi, ne spunea Anica Bogza, în vârstă de 80 de ani.
5.1.1. Moldovanskoe are o istorie aparte. În 1943, aflându-se pe linia de foc a frontului, armata
română a evacuat locuitorii pe malul stâng al Nistrului, în satele Hârjău, Sărăţei, Caterinovca din
apropierea oraşelor Râbniţa şi Camenca, iar de acolo, în toamna aceluiaşi an, în sudul Basarabiei, prin
satele părăsite de coloniştii germani, din preajma oraşelor Cetatea Albă şi Sărata. Cei mai mulţi dintre
românii caucazieni s-au întors apoi în satul lor din Kuban prin 1945–1947, unde, în urma războiului,
mai rămăseseră doar trei case: Noi am avut noroc că ni-o luat românii pe mâna lor, povesteşte Toader
Morari, în vârstă de 70 de ani. Despre această evacuare istorisesc Constantin A. Ionescu (1994,
5–7), care în 1943 a cules colinde din satele de pe malul stâng al Nistrului, şi Anton Raţiu (1994, 32–35).
5.1.2. Până în 1948, prin împrejurimile satului Moldovanskoe au mai existat câteva hutore
(„cătune”) de moldoveni, şi anume: Diserim, Colbasanu, Aluţă, Crudu, Subeps. Locurile din jurul
comunei respective mai poartă şi azi numele foştilor ţărani proprietari: Râpa lui Sîrghi Baciu, Rîpa lui
210 Cronică 18
David Grosu, Râpa lui Huţă Falcă, La Fântâna Tudorachioaei, La Fântâna lui aldi Ghimpu, La Iazu
lui Enache.
5.2. Legăturile comunităţilor româneşti din diaspora caucaziană cu locurile strămoşeşti nu au
lipsit cu totul, cel puţin în anumite perioade, dar limba literară nu a exercitat nicio influenţă asupra
acestor graiuri, în care consângenii noştri nu au încetat să-şi exprime în mod metaforic un principiu
etic, o normă de conduită prin ziceturi („zicători”), să creeze cinghilituri (ghicitori) sau să compună
cântece: Bate vântu vălurele/ Pe deasupra casei mele/ Şi ne-aduce-un dor şi jele/ De la trei surori a
mele. // Am un frate şi-i departe/ Nici hârtia nu străbate./ Da-ntr-o vinere-ndeseară/ Am primit o
hârtioară (Moldovanskoe, Vasilina Budurin, în vârstă de 67 de ani).
5.2.1. Prin caracteristicile de ordin fonetic, morfologic şi lexical, graiul moldovenilor din
Caucaz se integrează, în linii mari, în grupul central de graiuri din Basarabia. Fireşte, anumite
elemente arhaice din domeniul vocabularului (carte, hirtie „scrisoare”, târg „oraş”, băietă „fetiţă,
fată”, sărac „orfan”, păr „până”), cuvinte nou-create de tipul grochincer „gropar” (Moldovanskoe),
utilizarea unor elemente lexicale de origine străină etc. oferă graiului studiat o coloratură
individualizatoare. În raport cu grupul de graiuri din estul Ucrainei, vorbirea dialectală din Caucaz are
totuşi un caracter arhaic mai puţin pronunţat, ceea ce nu înseamnă nicidecum că interesul ştiinţific
pentru graiurile moldoveneşti din enclavele caucaziene ar putea fi diminuat. Din păcate, şi în acest
caz, avem de a face, poate, cu înregistrări ale unor ultime „mostre” de grai din zona la care ne referim,
căci copiii şi cei mai mulţi tineri de până la 30–35 de ani abia de mai leagă câteva vorbe în graiul
părinţilor şi al bunicilor lor. Doar numele de familie Cibotariu, Negreanu, Bârlădeanu, Achirii,
Cojocariu, Ghimpu, Răileanu, Bogza (Moldovanskoe) arată în mod convingător originea lor etnică.
6. În aceste rânduri am încercat să expunem doar câteva rezultate ale investigaţiilor de teren.
Cunoaşterea în profunzime a graiurilor româneşti vorbite în mediul sociocultural şi lingvistic de
răsărit – domeniul extins al problematicii – necesită publicarea fără întârziere a unui corpus de texte
dialectale, care, cu siguranţă, vor pune în lumină argumente numeroase pentru cercetarea graiurilor
româneşti din enclavele răsăritene, precum şi o seamă de elemente importante şi de mare interes ştiinţific.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Coşeriu 1994 = Eugeniu Coşeriu, Lingvistică din perspectivă spaţială şi antropologică (trei studii).
Cu o prefaţă de S. Berejan şi un punct de vedere editorial de S. Dumistrăcel, Chişinău.
Coşeriu 1996 = Eugeniu Coşeriu, Limbaj şi politică, în „Revistă de lingvistică şi ştiinţă literară”,
Chişinău, 1996, nr. 5.
Ionescu 1994 = C. I. Ionescu, Colinde din Transnistria, ediţia a II-a, Chişinău.
Nistor 1990 = I. I. Nistor, Românii transnistreni, în „Basarabia”, 1990, nr. 10, 11.
Pavel 1992 = V. Pavel, Elemente de suport sociolingvistic în anchetele dialectale, în „Revistă de
lingvistică şi ştiinţă literară”, Chişinău, 1992, nr. 6.
Pop 1941 = S. Pop, Importanţa graiului românesc din Bucovina de Nord, Basarabia şi Regiunea
Transnistreană. Extras din „Revista Fundaţiilor Regale”, 1941, nr. 8–9.
Popa 1970 = Radu Popa, Ţara Maramureşului în secolul al XIV-lea, Bucureşti.
Raţiu 1994 = Anton Raţiu, Românii de la est de Bug. Cercetări etno-sociologice şi culegere de folclor.
Prefaţă de Vl. Trebici, Bucureşti.
Şişmariov 1975 = V. F. Şişmariov, Romanskie poselenia na iughe Rosii, Leningrad.
Udler 1978 = R. Udler, Problemele dialectologiei moldoveneşti în lucrările academicianului
V. F. Şişmariov. Moştenirea lingvistică a lui V. F. Şişmariov şi problemele filologiei
moldoveneşti, Chişinău.
Vasile Pavel
Institutul de Lingvistică din Chişinău
19 Cronică 211
„AL PATRULEA SIMPOZION INTERNAŢIONAL DE LINGVISTICĂ”

Bucureşti, 5–6 noiembrie 2010
Comunicările prezentate la „Al IV-lea Simpozion Internaţional de Lingvistică”, organizat la

Bucureşti de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române în zilele de
5 şi 6 noiembrie 2010, au fost grupate pe următoarele secţiuni: dialectologie, geografie lingvistică;
gramatică, ortografie; istoria limbii, lexicologie; etimologie; onomastică; stilistică, pragmatică,
sociolingvistică; vocabular, formarea cuvintelor.
Lucrările au fost deschise de Nicolae Saramandu, care a subliniat faptul că Simpozionul a
intrat deja în tradiţia manifestărilor ştiinţifice internaţionale organizate de Institutul de Lingvistică
„Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române. A dat citire, în continuare, mesajului adresat
participanţilor la Simpozion de acad. Marius Sala.
Cel de-al IV-lea Simpozion a oferit un cadru adecvat de dezbatere a problemelor actuale ale
cercetării lingvistice privind, cu precădere, limba română. Simpozionul a reprezentat un loc de
întâlnire a lingviştilor din toate generaţiile, între care s-a realizat un util schimb de cunoştinţe şi de
puncte de vedere dintre cele mai diverse. Comunicările prezentate au ilustrat o gamă largă de
preocupări şi de teme abordate în perspectivă atât descriptivă, cât şi istorică, după cum urmează:
SECŢIA: DIALECTOLOGIE, GEOGRAFIE LINGVISTICĂ
Grigore Brâncuş (Universitatea din Bucureşti), Credinţe străvechi şi terminologii populare în poezia
lui Marin Sorescu;
Maria Marin (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Termeni pentru
viclean în graiurile dacoromâne sudice;
Vasile Frăţilă (Universitatea de Vest, Timişoara), Formarea cuvintelor în dialectul istroromân;
Iulia Mărgărit (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), „Flux şi reflux” la
unele împrumuturi slave în graiurile româneşti din Ucraina;
Federica Cugno (Universitatea din Torino), Atlasul lingvistic italian (volumul VII): instrument de
cercetare lingvistică şi etnolingvistică;
Manuela Nevaci, Carmen-Ioana Radu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”,
Bucureşti), Leagăn în ALRR. Sinteză. Digitalizare şi aspecte geolingvistice;
Mircea Farcaş (Universitatea de Nord, Baia Mare/ Academia Română, Filiala Iaşi), Aspecte
morfologice privind antroponimia maramureşeană;
Sorin Guia (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi), Aspecte dialectale în graiul din comuna Mănăstirea
Humorului, judeţul Suceava.
SECŢIA: GRAMATICĂ, ORTOGRAFIE
Dana Manea (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Negaţie şi modalitate
în româna contemporană;
Adina Dragomirescu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Este clasa
semantică a verbelor de mişcare relevantă sintactic?;
Irina Nicula (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Verbele de percepţie
a vedea şi a auzi. Valenţe sintactico-semantice;
Gina Necula, Ionel Apostolatu (Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi), Avatarurile diacriticelor
româneşti. Privire diacronică şi sincronică a utilizării semnelor diacritice;
212 Cronică 20
Adriana Gorăscu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), „Atracţia
pluralului”: hipercorectitudine gramaticalizată?;
Valerica Draica (Univesitatea din Oradea), Consideraţii asupra genului neutru;
Dumitru Draica (Univesitatea din Oradea), Din istoria ortografiei româneşti (câteva consideraţii;
Ionuţ Geană (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Un tip special de
coordonare copulativă: ce şi cum, unde şi când;
Laurenţiu-Ioan Theban (Universitatea din Bucureşti), Spre o reprezentare de maximă iconicitate a
dinamismului intern al timpului prezent.
SECŢIA: ISTORIA LIMBII, LEXICOLOGIE
Gheorghe Chivu (Universitatea din Bucureşti), Cărţile de bucate, o sursă lexicografică insuficient
exploatată;
Gabriela Haja, Marius-Radu Clim, Marius Răschip (Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iaşi),
Resurse lingvistice informatizate pentru redactarea în format electronic a „Dicţionarului
limbii române” (DLR), create în cadrul proiectului complex eDTLR;
Alexandru Gafton (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi), Între aspectul scris şi cel literar al limbii
române vechi;
Cătălina Mărănduc (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Consemnarea
în dicţionare a calcului lingvistic;
Claudia Ionescu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Terminologia
gramaticală la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Studiu de caz: „Gramatica românească” a lui
Radu Tempea;
Elena Dănilă, Marius-Radu Clim (Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iaşi),
Perspective în cercetarea lexicografică informatizată din România;
Cristina Creţu (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi), Mijloace de nuanţare a lexicului în „Cazaniile” lui
Ilie Miniat (1742);
Petronela Savin (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi), Dicţionar frazeologic român–francez: domeniul
alimentaţiei omului. Obiective şi metodologie.
SECŢIA: ISTORIA LIMBII, ETIMOLOGIE
Stelian Dumistrăcel (Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Iaşi), Etimologia multiplă; un
studiu de caz: bursă;
Cătălina Vătăşescu (Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti), Consideraţii semantice şi
etimologice privind termenul ştirigoaie;
Ion Coja (Universitatea din Bucureşti), Avatarurile sufixului dacic –ilă;
Adrian Poruciuc (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi), Rom. burtă şi rom. borţ, ca vechi germanisme;
Simona Georgescu (Universitatea din Bucureşti), Infans şi urmaşii săi romanici;
Lia Brad-Chisacof (Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti), Reconsiderând „meşteşugul
doftoroaiei”;
Victor Celac (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”,Bucureşti), Originea şi biografia
unei sintagme: casa scării;
Simona Goicu-Cealmof (Universitatea „Tibiscus”, Timişoara), Cuvinte româneşti în -et (-etă)
împrumutate din limba franceză;
Aida Todi (Universitatea „Ovidius”, Constanţa), Accentul şi etimologia.
21 Cronică 213
SECŢIA: ISTORIA LIMBII, ONOMASTICĂ
Ecaterina Mihăilă (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Nume de locuri
provenite din antroponime de origine latină;
Viorica Goicu (Universitatea „Tibiscus”, Timişoara), Onomastica de origine neolatină în
Transilvania şi Banat;
Constantin Corniţă (Universitatea de Nord, Baia Mare), Unităţi lingvistice cu conţinut etnologic în
vechile texte româneşti;
Emanuela Dima (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Apelative
păstoreşti în câmpul terminologic entopic al limbii române;
Adrian Rezeanu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iodan − Al. Rosetti”, Bucureşti), Toponimie urbană.
Firme comerciale bucureştene;
Oliviu Felecan (Universitatea de Nord, Baia Mare), Numele actuale – între uz şi abuz;
Theodor Georgescu (Universitatea din Bucureşti), Nume de produse de patiserie moştenite din latină
în limbile romanice;
Ioana Costache (Universitatea din Oxford), Schimbarea de cod în texte româneşti din secolele
al XVII-lea şi al XVIII-lea.
SECŢIA: STILISTICĂ, PRAGMATICĂ
Georgeta Corniţă (Universitatea de Nord, Baia Mare), Stilistica atributelor mimice;

Margareta Manu Magda (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti),
Construcţii existenţiale în limba română actuală vorbită (perspectivă pragmatică);
Oana Chelaru-Murăruş (Universitatea din Bucureşti), Limbajul alimentelor: metafore în româna
vorbită;
Daiana Felecan (Universitatea de Nord, Baia Mare), Aspecte ale utilizării nickname-ului în „limba
română virtuală” (perspectivă pragmatică);
Veronica Nedelcu (Universitatea „Ovidius”, Constanţa), Spaţialitate şi repere spaţiale;
Ioan Milică (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi), Proverbe şi anti-proverbe;
Daniela Răuţu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Strategii de „agresare” a
numelui propriu în presa actuală;
Alice Toma (Universitatea din Bucureşti), Să luăm un exemplu’ – marca relaţională frastică în
limbajul matematic;
Sorin Semeniuc (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi), Oscilaţiile uzului în cotidianul „Universul” din
perioada antebelică;
Mihaela Popescu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Categorii
structurale moderne în presa scrisă: hiperstuctură, dosar, multitext.
SECŢIA: GRAMATICĂ
Alexandra Cornilescu (Universitatea din Bucureşti), Alexandru Nicolae (Institutul de Lingvisitcă

„Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Observaţii asupra genitivului prenominal în limba
română veche;
Laurenţiu Theban (Universitatea din Bucureşti), Ce noutăţi poate şi trebuie să spună despre
gramatica limbii române un model tipolologic al sintaxei? (II);
Isabela Nedelcu (Universitatea din Bucureşti), Complementul consecutiv;
214 Cronică 22
Ion Giurgea (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Cantitativele – o
categorie aparte;
Blanca Croitor (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Constituenţi
non-canonici în poziţia de subiect;
Mona Moldoveanu Pologea (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti),
Aspecte gramaticale privind prepoziţiile din structura locuţiunilor;
Carmen Mîrzea Vasile (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Expresiile
adverbiale de mod în limba română. Sincronie şi diacronie;
Georgiana-Andreea Şovar (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti),
Vocativul termenilor de rudenie în limba română veche;
Ana-Maria Mihail (Institutul de Lingvisitcă „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Criterii de
clasificare a verbelor cu regim de dativ.
SECŢIA: STILISTICĂ, SOCIOLINGVISTICĂ
Vasile Bahnaru (Institutul de Filologie al Academiei de Ştiinţe din R. Moldova), Limba ca factor
integrator al statului;
Sofiana Chiriacescu (Universitatea din Stuttgart), Understanding salience in discourse;
Igor Skuratov (Universitatea din Moscova), Kevin Bacquet, Multilingualism on the Internet or the
importance of respecting intercultural diversity;
Diego Muñoz Carrobles (Universitatea Complutense, Madrid), Limba română vorbită în Madrid.
Aspecte sociolingvistice;
Anabella-Gloria Niculescu-Gorpin (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti),
Cum s-a facut de au ajuns toate „în stradă”? Evoluţii recente în utilizarea prepoziţiilor în
limba română din presa scrisă şi audiovizuală;
Ioana Jieanu (Universitatea Petrol-Gaze, Ploieşti), Schimbarea / comutarea de cod în comunicarea
românilor din Spania;
Constantin Manea (Universitatea din Piteşti), Remarks on euphemism and PC vocabulary in English
and Romanian;
Oana Roşu-Stoican, Mecanismul formal al comparaţiei ca trop în limbajul poetic arghezian;
Anamaria Bota (Universitatea din Braşov), Limbajul motocicliştilor între tehnolect şi argou.
SECŢIA: VOCABULAR, FORMAREA CUVINTELOR
Cristian Moroianu (Universitatea din Bucureşti), Contaminaţia şi analogia lexicală din perspectiva
DELR;
Liviu Groza (Universitatea din Bucureşti), Despre unele expresii frazeologice cu valoare de
propoziţii subordinate;
Ana-Maria Barbu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Cuvinte de
compunere în limbajul presei;
Adrian Chircu (Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca), Un sufix ieşit din „amorţeală”: rom.
-eală. Repede aruncătură de privire asupra limbii române de azi;
Dana-Luminiţa Teleoacă (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti),
Observaţii asupra vocabularului a două texte contemporane de rugăciune;
Cristinel Munteanu (Universitatea din Piteşti), Compunere lexematică vs. compunere prolexematică
în frazeologie ([un] fluieră în biserică sau [un] fluierător în biserică?);
23 Cronică 215
Monica Vasileanu (Institutul de Lingvisitcă „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Câteva prime
atestări ale cuvintelor în „Dicţionarul limbii române”. Cazul Dimitrie Cantemir;
Mihaela Morcov (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Bucureşti), Observaţii
referitoare la câmpul semantic al numelor de animale sălbatice în limbile romanice;
Monica-Mihaela Rizea (Universitatea din Bucureşti), A accesa – evoluţia contextual-semantică în
presa actuală de largă circulaţie.
După cum se observă din programul prezentat, Simpozionul s-a bucurat, ca şi în anii
precedenţi, de o largă participare a lingviştilor din ţară şi din străinătate, susţinând comunicări
cercetători şi cadre didactice, atât din Bucureşti, cât şi din alte centre universitare: Baia Mare, Braşov,
Cluj Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Sibiu, Timişoara. Acestora li s-au
adăugat lingvişti din Anglia, Germania, Italia, Republica Moldova, Rusia, Spania.
Manuela Nevaci, Carmen-Ioana Radu

INDICE*
A. MATERII
atribut (adjectival) 155, 158 iotacizarea verbelor 133

categoria timpului 157 lexic etnobotanic 127–132
complement circumstanţial 153; ð de cauză metateză 23
153; ð de condiţie 153; ð 153; ð 153 modul condiţional 151; ð prezumtiv 151
condiţional perfect 131 modurile nepersonale 145
conjunctiv 145; ð prezent 130 nume predicativ 155; 158
corespondenţe ~-e 21 participiu 155, 158; ð activ 158; activ prezent
derivare cu sufixe 127–132 159; ð activ trecut 159; ð pasiv prezent
descântece (terminologie) 127–132 159; ð pasiv trecut 159; ð durativ
dialectul albanez gheg 132 (imperfectiv) prezent 156
perfect 152
diateza pasivă 158
predicat (verbal) compus 147
dicţionar meglenoromân 55–115
prezumtiv perfect 131; prezumtiv prezent 130
element predicativ suplimentar 155, 158 radical 134
formaţie ~-e 23 subordonată circumstanţială temporală 148
formaţie ~-e 23 supin 161
gerunziu 149,130 valoare 148; ð substantivală 148; ð modală
graiurile munteneşti 130 151; ð temporală şi aspectuală 156
imperativ pozitiv 132 verbul copulativ 158
imperfect 152
infinitivul 145; ð lung 146
B. AUTORI
Adamescu, Gh. 25, 32, 188 Androkli, Kostallari 197

Alibert, L. 117, 120, 122 Arbore, Z. 206
Alinei, Mario 188, 191, 192, 193, 196, 197, Århammar, Nils 197
198, 205 Arvinte, V. 27, 33, 196
Allières, Jacques 195 Atanasov, Petar 51, 52, 124
Alvar, Manuel 195 Avanesov, Ruben 193
Anca, A. 190 Avram, A. 131, 167
Andersen, Poul 195 Bal, Willy 195
Andriōtē, N.P. 52 Barcianu, S. P. 121
*
Indice alcătuit de Alina Celac, Maria Marin, Iulia Mărgărit, Ecaterina Mihăilă, Manuela
Nevaci, Adrian Rezeanu.

218 Indice 2
Bârleanu, Ion-Horia 26 Demiraj, B. 130, 132

Barros Ferreira, Manuela 196 Densusianu, Ov. 19, 46, 50, 52, 122, 124, 130,
Baubec, Agiemin 52 133, 146
Bălteanu, Valeriu 128, 131, 132 Devoto, G. 117, 120, 122, 123, 125
Bărdăşan, Gabriel 5, 18, 119, 124, 125 Diaconescu 147, 148
Belić Jaromir 193 Diego, Garcia de 120, 122, 125
Berejan, S. 210 Dimitrescu, Florica 122, 124
Bleckert, Lars 195 Dimitroski, Todor 52
Bloch, O. 123 Dogaru, Adelina 188, 189
Bobb, I. 131, 132 Domi, M.197
Boissacq 46 Donadze, Natacha 196
Bolcan, Gh. 43 Doroszewski 193
Boléo, Manuel de Paiva 190, 191 Drăganu, N. 40, 43, 46, 117, 121, 125
Borcea 47 Drini, S. 129, 133
Bordeianu, M. 27, 33 Dumistrăcel, Stelian 21, 22, 26, 210
Borza, Al. 127 Ejskjaer, Inger 194
Brâncuş, Gr. 7, 11, 18, 19, 26, 32 Elmevik, Lennart 197
Brozović, Dalibor 196 Ernout, A. 117, 120, 121, 122, 125
Buchholz, Oda 52 Evseev, Ivan 50
Budai-Deleanu, Ion 126 Fiedler, Wilfried 52
Budiş, M. 190 Filimon, N. 120
Bulgăr, Gh. 33 Filipi, Goran 18
Burada, Teodor T. 14, 19 Floarea, Irina 45, 51–116
Butură, Valer 129, 131, 132 Franconie, Hélène 197
Byhan, Artur 6, 19 Frâncu 132
Candrea I.-A. 19, 25, 46, 47, 50–52, 119, 124, Frăţilă Vasile 5–20, 118, 119, 124, 125
125, 127, 132, 188 Gardette, Pierre 193
Cantemir, Dimitrie 7, 15, 19, 131, 132 Gassmann, Heinz 197
Capidan, Th. 51, 52, 119, 123, 124, 125 Georgiev Vl. I. 52
Cazacu, Boris 188, 193 Gerov, Najden 52
Celac, Alina 51–116 Gerritsen, Marinel 195
Chivu, Gh. 26 Gheorghe, Ion 124
Cihac, A. 121, 125 Gheţie, Ion 121, 134
Ciorănescu, Alejandro 117, 121, 122, 123, 125, Ghiculete, Galina 188
128, 132 Ghinoiu, I. 189, 190
Clement, David 196 Giurescu, Const. C. 120, 125
Cohen, Marcel 190 Goeman, Ton 195
Comarniţchi, V. 207 Golopenţia, A. 207
Constantinescu, N. A. 37, 43, 119, 125 Golopenţia, Sanda 127, 130, 133
Contini, Michel 195 Gorovei, Artur 117, 125
Contossopoulos, Nicolas 195 Gr. Brâncuş 161, 163
Corominas, Joan 122, 123, 125 Graur, Al. 7, 19, 36, 43
Cortelazzo, Manlio 196 Grecu, Mitică 52
Coşeriu, E. 186, 188, 206, 207, 210 Grosse, Rudolph 194
Coteanu, I. 33, 43,127, 132, 147 Guţu Romalo 157
Dahler-Vik, G. 196 Guţu, G. 117, 120, 121, 122, 123, 125, 131, 133
Dalbera, Jean Philippe 50 Hagen 191
Dalen, Arnold 195 Hagen, Toon 191, 192
Daveluy, A. 117, 121, 122, 123, 125 Hamp, Eric 197
David, L. 188, 189 Hasdeu 32, 37, 124
Dănăilă, I. 33 Heeroma, Klaas 190
Deme, László 194 Herseni, T. 207
3 Indice 219
Hoff, Ingeborg 194 Marian, S. Fl. 119, 125

Hogerheijde, Huib 195 Marin, Maria 21–26, 33, 125, 126, 188, 190, 191
Holioltčev, Christo 194 Marinescu, Anca 21, 26
Hreapcă, Doina 26 Massim, I. C. 46, 129, 130, 131, 133
Humphreys, Humphrey 195 Matilda Caragiu Marioţeanu 151
Iancu 133 Mărgărit, I. 21, 26, 27–35, 125, 181–187,
Iliev, St. 52 189–193, 192
Imre, Samu 195 Médélice, Jeanine 197
Ionescu, Christian, 37, 40, 43 Meillet, Antoine 190
Ionescu, L. 201, 210 Melnic, V. 207
Ionescu-Ruxăndoiu 132 Meyer, G. 128, 133
Ionică, Ion 21, 26, 132, 88 Meyer-Lübke, W. 130
Ioniţă, Vasile 118, 125 Mihală, C. 188, 189
Iordache, Gh. 120, 125 Mihăescu, H. 117, 119, 122, 125, 128, 133
Iordan, Iorgu 32, 37, 39, 40, 43, 128, 149, 188 Mihăilă, Ecaterina 35–44
Iorga, Nicolae 120 Mihăilă, Gheorghe 43
Iovan, T. 52, 187, 188 Miheş Papiu, Livia 122, 126
Ivănescu, G. 16, 19 Miheş, Mircea 122, 126
Ivić, Pavle 194 Miheş, Petru 122, 126
J. Byck 132 Miklosich, Fr. 128, 133
Jakobson, Roman 190 Minda, Teodor 52
Joseph, Vromans 195 Miron, Paul 119, 124, 126
Kálmán, Béla 197 Mooijman, Ellen 197
Katsanis, Nik. At. 52 Morariu 133
Kenrick, Donald 196 Morariu, Leca 16, 19
Klepikova, G. P. 14, 19 Morcov, Mihaela 45
Klimov, Georgij 195 Neagoe, Victorela 33, 125, 188
Koneski, Blaže 52 Nestorescu, V. 182, 187, 188
Kortlandt, Frits 197 Nevaci, Manuela 45, 45–50, 211–216
Korubin, Blagoja 52 Niculescu 147
Kovačec, August 5, 6, 8–10, 12–16, 19 Nistor, I. 206, 210
Kruijsen 200, 201, 202 Olesch, D. 193
Laurian, A. T. 46, 129, 130, 131, 133 Ovel, Vl. 128, 130, 133
Lăzărescu, P. 32, 188 Paia, Nicolae 52
Le Dû, Jean 195 Pamfil, Viorica 124
Leca Morariu 132 Pană Dindelegan 145, 155
Lechanteur, Jean 197 Pană, R. 188
Leon, N. 131, 133 Papadopoullos, Th. 196
Leskien, A. 11, 19 Papageorgiou, Maria G. 52
Levi-Strauss, Claude 50 Papahagi, Pericle 52, 119, 122, 124, 126
Lompa, Marion 197 Papatsafa, Dimitrie 52
Lozovan, E. 207 Pascu, G. 127, 133
Maillet, A. 117, 120, 121, 122, 125 Paşca, Şt. 34
Maiorescu, Ion 7, 19, 124 Pavel, Vasile 33, 125, 205–210
Maloneshi, Ana 53 Pătruţ, Ioan 37, 43
Mann, S. E. 128, 130, 133 Pessler, Wilhelm 190
Mareş, Lucreţia 33 Petr, Jan 197
Margarit, Antoni Badía 193 Petrovici, Emil 18, 51, 119, 126, 190, 191
220 Indice 4
Philippide, Alexandru 121 Stiers, Roger 197

Pierret, Jean-Marie 197 Suciu, Emil 53
Plompteux, Hugo 196 Svane, G. 128, 133
Pontbriant, R. 121 Szymczak, Mieczyslaw 193
Pop, Sever 51, 122, 133, 209, 210 Şăineanu, Lazăr 24, 26, 121, 123, 125
Popa, R. 205, 210 Şişmariov, V. F. 206, 207, 210
Popovici, Iosif 7, 19 Taverdet, Gerard 195
Puşcariu, Sextil 5–10, 12–15, 18, 19, 21, 26, Teaha, Teofil 21, 26, 117–126, 127, 130,
37, 46, 51, 119, 121, 122, 126 133,188
Putschke, Wolfgang 195 Teleor, Dum. 120, 126
Quicherat, I. 117, 121, 122, 123, 125 Tenišev, Ė. R. 195
Radu, Carmen-Ioana 45 Tiktin 47, 50
Raţiu, A. 207, 209, 210 Tiktin, H. 26, 40, 121, 127, 133
Ravier, Xavier 195 Timotin, Emanuela 130, 133
Răuţu, Daniela 45 Tiugan, Marilena 51–116, 52, 126
Resmeriţă 121 Tocilescu, Gr. C. 121, 126
Ris, R. 196 Tomescu, Domniţa, 37, 43
Roesler, R. 50 Tomici, Mile 17, 19
Rohlfs 46, 50 Topciu, Luan 53
Rohlfs, Gerhard 190 Topciu, Renata 53
Rosetti, Al. 33,118, 122, 126, 130, 133 Tuaillon, Gaston 193, 194
Rusu, V. 188 Tubici, V. 207, 210
Sala, Marius 33, 43 Tudose, Claudia 127, 133
Saramago, João 197 Ţârcomnicu, E. 188, 189
Saramandu, Nicolae 45, 51–116 , 52, 119, 126, Udler, R. 207, 208, 210
133, 188, 189, 194 Udrescu, D. 26
Sârbu, Richard 6, 15, 19 Uhlish, Gerda 52
Săteanu 1966 147 Ursu, D. 27, 33
Schmit, Ludwig-Erich 190 Uţă Bărbulescu, Oana 26
Schmitt, Ludwig-Erich 192 Valter Jansson 194,
Schrijnen, Joseph 190 Vayacacos, D. V. 196
Schüle, Ernest 197 Vătăşescu, Cătălina, 129, 133
Scriban, August 33, 122, 123, 125, 133 Vitorino, Gabriela 196
Sejdiu, Gh. 129, 130, 133 Vonica 134
Serebrennikov, Boris 195 Vulpe, M. 188
Sesnuc, I. 188, 189 Wartburg, Walter von 123
Sevastos, Elena 120, 126 Weigand, Gustav 13, 19, 37, 52
Simionescu, I. 131, 133 Weijnen, Antoon 188, 189, 191, 192, 193, 196,
Skok, Petar 7, 8, 11, 19 197, 200, 205
Sorin Stati 158 Wendt, Dr. Heinz F. 53
Stahl, H. 207 Wiesinger, Peter 194
Stamatoski, Trajko 52 Wild, Beate 52, 124, 126
Stati, V. 207 Xhuvani, Al. 128, 133
Stein, Pierre 195 Zaimov, J. 52
5 Indice 221
C. CUVINTE
Albaneză bà̀čva 6 krpù̀ša 7

bà̀čva 6 laktika 16
bar shtrige 129 balegar 6 -liv 6
barkryp 129, 132 bijeličast 11 -ljiv 12
kam 163 bikar 6 lokva 11
bočina 16 lokvetina 11
këpushë
bogatija 9 lov 8
me 163
bogåt 9 lovac 8
-ojĕ 129 bosanac, bosanaci 8 lovranac, lovranci 8
-onjë 129 boška 6 maslo 6
për 163 bôk 16 medvijedica 9
punuar 163 brada 16 mesina 11
shkrue 163 br/k 7 meso 11
shtarë 129, 130, 132 candela 6 monarski, -a, -o 12
shtarët(i) 132 candèlăr 6 munac, munci 8
shtaroj 132 čašica 16 Mune 12
shtërgonjë 129, 130 dalmatinac, dalmatinci 8 munski 12
shtrig 128 dalmatinski 12 naranča 11
shtrigâ 128 debeljati se 13 narančast, -a, -o 11
shtriganë 128 drà̀ga 10 o- 13
shtrigë 128, 130 fašina 11 obed 13
shtrigní 128 ganati 12 očice 10
shtrigû 128 gò̀d 17 ovčar 6
të 163 greda 10 pekarica 10
guska 7 pekljati 13
Bulgară hlà̀p 8 petljar 6
hlà̀pac 8 petljati 13
kopanja 49 -ica 7, 9 p/kljar 6
дапя 185 -ić 8 pì`r 11
игла 181 igrati 13 pisati 13
liulka 49 -ina 10 plav 11
простя′ 182, 186 inteligentan 13 po- 14
рина 192 internacija 13 pobròjiti 15
стока 187 jarac 8 pod 16
сьрце 184 jarič 8 pobititi 15
kafen, -a 11 (pod)bradak 16
Catalană kafeni, -a, -o 11 podlaktica 16
kaliger 9 pò̀dočńak 17
parar 117 kàhva 11 podpà̀zuh 16
porca 120 klučar 6 pogriješiti 15
vitualla 125 konjar 6 pokositi 15
kozlić 9 poloviti 13
Croată kravar 6 popodne 18
krcati 14 pre-prekosutra 18
-ac 6, 8 krlja 7 prenajesti 15
arel 8 krljep 7 preseliti 15
arelič 8 krp 7 provalija 16
-ast 11 krpele 7 pri- 15
-av 12 krpelja 7 raspoloviti 14
222 Indice 6
raztvoriti 14 teke ruggire 122

Rim 12 teko ruzare 122
rimski 12 vitaiile 125 stregare 130
roza 11 tega 123
siromah 12 Germană teja 123
siromaski 12 u- 13
sì`vast 11 vitto 125
Bettler 6
sîv 11
-ski, -ska, -sko 12 Bub 6
Latină
škrbast 11 Buttner 6
slìnav 12 Freier 9 accoperire 14
slovenac, slovenci 8 grünlich 11 adspectare 15
spati 15 Laus 6 -agināre 46
srbijanac, srbijanci 8 -lich 11 agnella 10
sriča 14 rötlich 11 agnellus 9
srpski 12 aggestum 28
Trok 47
štrbast 11 Alba 35
Trôch 47
straža 6 Albus 35
Trucke 47 alvea 46
stražar 6 Wagner 6
tako-takov 12 *ambidoi, ambidue 17
talionski 12 anellus 8
Greacă Angelus 36
tkalac 8
trava 6 Antonius 36
travar 6 λεχάνη 45, 46 -arius 5
unpregnuti 13 λεχάνιον 45, 46 asina 9
unpola 13 λέχος 45, 46 asinus 8
-uš 6 θήχη 123 Asper 36
- uša 6 Petros 36 *astĕctare
ušlivac 6 -atus 6
-vati 12 Italiană Augustinus 36
vojska 13 auscultare 14
volar 6 Balbus 37
a- 13
Barbara 36
za- 15 acompagnare 13
Barbius 37
zaspati 15 biavo 11
blavus 11
zidar 6 brac 7
bovus 8
žaba 6 candela 6
caballus 8, 11
žabar, čakavian ~ 6 candelara 6
cadere 14
dispartire 14
žejanec, nejanci 8 caldaria 9
encarigàr 13
žut 11 callis, -em 10
fabro 9
žutkast, -a, -o 11 canem 7
fascina 11
cantare 15
imbarcare/imbarcàr 13
imbatersi/imbaterse 13 capitellum 192
Engadină
inamorare 13 capra 8
incollare/incolàr 13 caput 8
parer 117 carbonarius 5
intelligente 13
nono/nonno 15 carricare 14
Franceză palma, ~ del piedo 16 catellus 192
parare 117 cor 184
parer 117 porca 120; ~ madonna 120 cēnare 14
ruir(e) 122 pisce de se cambe 16 clamare 16
son 122 porca 8 coctorius, -a, -um 10
7 Indice 223
consocer 9 iurare 16 scrofa 119, 120

Constantinus 36 iuvencus 9 sedere 15
corvus 8, 9 latrare 16 separare 117
cotitus 8 lecanis 45 servus 40
*de-parare 117 legare 14, 16 Silvester 36
*deparare 117, 126 legumen 191 sonus, -I 122, 126
depilare 117 lĕporem 9 stimare 15
dĭs- 13, 14 *leviginare 46 striga 128
discludere 13 levis 46 strigare 130
disculceus 14 ligare 46 subiliare 15
disparare 117 *lĭgĭnāre, 46 sugere 15
dispoliare 14 lignus 10 taliare 15
dormire 12 lupus 42 tela 31
-ella 7 lupus 7, 9 theca 123, 126
-ellus 7 machinare 16 Tiberius 36
equa 9 Marcus 36 titionem 9
*excappare 14 Marinus 36 torquere 15
*excubulare 14 medius locus 16 Traianus 36
extra- 15 melum 9 -uceus 7
fabricare 16 merendam 10 ursus 7, 9
facere 14 mergere 14 ustium, ustia 10
fac(u)la 30 mjicus 9 vallem 16
feta 10 moríre 13–15 venefica 131
*furicellus 7 occidere 15 venio, -ire 12
*furuncellus 7 -onea 129 ventus 12
Florus 36 -oneus, -onea 7 verrēs 120
focus 8 Paulus 36 victualia 125
formigarium 5 *peciolus 9 victualis 125
fraga 10 pecorarius 5 victum 125
furare 14 pedester, -tris 118, 126 victus 124–126
furunculus 7 peduculus 6 vitĕllus 7, 9
furus 7 per 16 vivo, -ere 125
glandarius 5 Petrus 36 volet 17
haeda 10 pĭlus 9
haedus 8 pissiare 8 Maghiară
herba 6 plangere 15, 16 bölcsö 48
-icellus 7 pomanuc 38 pelenka 28
impĕdicare 13 porca 119, 120, 126 rece 121
in- 13, 15 porca 8, 10 szecska 28
inabante 13 porcus 9
incalciare 13 porcus ; ~ femina 120 Occitană
(in)carricare 13 primavera 16
incingere 13 pugnus 9 parar 117
inclinare 30 pulleus 8–10 porca 120
includere 13 rete, retis 121, 126 rugir 122
*incoagulare 13 *retella 121 teca 123
*incurrare 191 *reticella 121
inflare 13 ripa 11 Portugheză
*inobviare 13 Romanus 36, 38, 40
*inuxorare 13 rugio,-ire 122 bitalha 125
investio, -ire 12, 13 rugire 121, 126 parar 117
*invitio, -are 13 scamnum 9 porca 120
224 Indice 8
Română Auşu 36 beteri 209

babă 21 Blându 36
a. dacoromână Baia 36 blehoaie 30
bandachie 183, 184; bodnă 31
a- 182 bandaghie 183, 184 bojiu 185
acăra 182 bandagiu, ~ ii 183, 184 bordeu 185
aconi 181, 187, 191 bandă 183, 184 Bouru 36
acónia 189 Barbara 37; *Barbară 37 bradoşi 191
acuşercă 189 barbă 37; (topon) 36; Brâncă 36
adânc adj. 22, 23 Barba 37 brighidău 28, 29
Adunaţi 37 Barbăr 37, 38 Broască 36
Afumaţi 37 *Barboră 37 Bunu 36
agest 28, 29 Barbu 36, 37, 38; ~ Curăţitu burtă 184
agestru 28, 29 37; ~ Mircea 38; ~l 37, 38 burtoasă 189
agiestru 28 Barbur 37, 38; *Barbur 37 buşi 184
ajestru 28 Butoiu 36
Barbura 36, 37, 38; ~ Mare
alăsa 182 cadoresc 184
38; ~ Mică
Albăstroiu 36 caiet 208
*Barbură 37
albie 45, 48, 50 Câineş 36
bartiţă 31 cal 28, 31
Albină 36
básmă 209 calabalâc 191
Albu 35; ~a 35
băietă 210 caladauă 28
alca 21
bălegar 6 câlţiu 185
alde 191
băndură 28, 29 Calu 36
alÍi¤árî 48
Bărbat 36, 37 cap 7
alÍiúţî 48
Bărbăreşti 37, 38 capăt 185
aliman 21 Bărbăria 38
Amaru 36 capeţel 185, 186, 192
Bărboaia 38 capeţeluş 186, 192
amnar 21 Bărboasa 38
amurcă 182 cârcotaş 22, 23
Bărboi 38 cârcotă 23
Anghel 36 Bărboian(u) 38 carte 210
Antonie 36 Bărboieşti 38 cazopuf 28, 30
apăretari 182 Bărbucea 38 căpuşă 7
aprinde, a 182 Bărbuceanca 38 Cărbune 36
aprosti, a 182 Bărbuceanu 38 Căruntu 36
apune, a 182 Bărbuceni 38 căţă 121, ~ -le 121
-ar 181 Bărbui 38 căţău 185
Aramă 36 Bărbuia 38 căţel 186, 192; ~ uş 185, 186
arâng 182 Bărbulani 38 Celaru 36
arángătul 182, 183 Bărbuleni 38 cerceta, a ~23
Arcu 36 Bărbulescu 38 cercetător 22, 23
arecări 181 Bărbuleşti 38 chiţibuş 23
Argint 36 Bărbuţ 38 chiţibuşelnic 22, 23
Ariciu 36 Bărbuţeşti 38 cicârâc 209
Armaşu 36 Bărbuţoi 38 cinghilituri 210
arni, a 192 bătârneaţă 187, 191 cireşar 181, 182
ascultător 183 bătrân 191 cireşer 181
-aş 23 bătrâneaţă 191 cişcorniţă 28
Aspru 36 belceu 45, 48, 50 ciuciurlău 28, 29
astroi 182 Berbece 36 Ciumă 36
Augustin 36 berbecéle 184 Ciutură 36
Auru 36 berbecuşi 184 clopot 183
9 Indice 225
codoş 22, 23 faloş 27 intrigă 24

codoşi, a ~ 24 falş 22, 23 intrigos 22, 24
Codrea 36 farfara 25 iorgan 209
coduş 22 Fârtatu 36 iscoadă 22, 24
cofar 24 Faur 36 iscodi, a ~ 24
cofaş 22, 24 făsui 191 iscusit 22, 24
cofă 24 Fătu 36 iscuşitor 22, 24
ĉolán (ŝolán) 209 floare 28, 36 ispion 22
colindeţe 191 Floarea 36 ispitelnic 22, 24
Constantin 36 Foame 36 ispiti, a ~ 24
copaie 45, 49, 50 forfolog 22, 25 ispititor 22, 23, 24
Corbu 36 Frâncu 36 -işar 7
Cornea 36 Frate 36 închina 30, 31
cotâlete 191 Frumosu 36 încura 191
Cotea 36 Frunză 36 înţelepciune 21
covată 45, 48, 50 Fumu 36 7iti 208
covăţÄcî 48 gară 208 Lăcustă 36
crastaveţ 208 Găină 36 lăghicere 209
crăcane 182 găteală 191 leagăn 45, 46, 47, 50
crăcănar 182 geantă 208 legăna, a 45, 46
creacă, creci 181 Germanu 36 legume 191
creion 208 Geru 36 legumuri 191
crum(uri) 186 Gherman 36 lemn 31, 191
cuc, ~-i 185 ghizdele 209 Lepădatu 36
cúmatră 209 -giu 183 limburuş 10
cumpănă 209 grâu 191 limbut 22, 23
dânsele, flori de ~ 28, 29; Graur 36 Linieni 37
boală de ~ 29 gravidă 189 lom 28
dărí 185 Grecu 36 luică 45, 49, 50
dedejos 191 grochincer 210 Lună 36
Degeratu 36 gros, ~ la bot 22, 23 ; ~ de Lungu 36
depărat 117 obraz 23 lup 42; (topon.) 42
depărta, a ~ 117, 126 Grosu 36 Lupa 42
deştept 22 Gruia 36 Lupani 42
dohot 30 Gură 36 Lupănceşti 42
drâşcă 185 Guşă 36 Lupăneşti 42
dulc 185 0íni Lupeni 42
dulce 185 0iréc 209 Lupeşti 42
dulceaţă 191 hârtie 210 Lupoaia 42
duşman 22, 23 hora mortului 190 lupoaie 42
$em 208 horă 190 Lupoi 42
$indi 208 hoţ, ~ de gură 22, 23 Lupoiu 42
$ini 208 hrăni 192 Lupşa 42; ~ de Jos 42; ~ de
-eală 187 hutore 209 Sus 42
-easă 5 -iciure 186 Lupşă 42
-el 7 Iepure 36 Lupşeni 42
-elnic 23, 24 inimă 184 Lupşoaia 42
-esc 5 intelligent 21 Lupşoara 42
-eşte 5 interesa, a ~ 24 Lupu 36, 42
fachíe 30 interesat 22, 24 Lupuieşti 42
Falcă 36 intrigant 24 Lupuleşti 42
226 Indice 10
Lupuleţ 42; ~u 42 opăritură 28 Purecu 36

Lutu 36 ora 191, ~ de pomană 190 Puru 36
Macrea 36 oraş 208 rangăt 183
magaz 208 orăşean 208 râni 192
mâine 36 orbu 36 răcituri 28
mala 191 orzoaică 127 Răguşilă 36
Marc 36 orzoaie 127 răni, a 192
Marcu 36 - os 5, 17, 24 răscruci, ~-uri 186
marfă, marhă 187 - oş 22 răscruciul 186
Marin 36 oţ 23 răscruciumuri 186
marmură 36 par 191 răşină 36
măciucă 36 palavragiu 22, 23 Rătăcitu 36
Măruntu 36 pantofi 208 rău 22; (topon.) 36
măşcat 28, 29 par 191 reţe 121
mătase 36 paratre 209 reţea 120, 121, 126, ~ -ele
mături 191 Pasăre 36 120, 121
mătuşă 36 Paul 36 riaţă 121
meare 190 paviclean 22 rieţe 121
mease 190 Păpuşa 36 rod 191
meiu 36 păr 210 roman 40; (topon.) 36, 38,
mielu 36 părpălog 22, 25 39, 40
mierlă 36 păstaie 123 Romana 40
miniştergură 209 Pătrunsu 36 Romanatu 40
minte s.f. 21 Păunu 36 Romanaţi 40
miros, s-aude ~ 208 peare 190 Romanaţu 40
mişel 22, 23 pedestru 118, 126 Romanescu 39
moala 191 pelincă 28, 29 Romaneşti 39; ~ i de Sus 39
moale 36 pervers 22 Romanii 40; ~ de Jos 40;
moaşă 189 pervest 22 ~ de Sus 40
Moraru 36 Pescaru 36 romaniţă 40; (topon) 40;
mormânturi 209, morminte 209 peşchir 208 ~Mare 40; ~Mică 40
Moru 36 Petru 36 Romanu 39, 40
moşică 189 piedestru 118 român 38, 40; (topon.) 38, 39
muiere 36 piele 36 Român(u) 39, ~a 40
mura 36 Pietraru 36 Românaţi 40
muscă 36 pingă 191 Româneasa 40
mutu 36 pişicher 23 Româneasca 40
nat, tot ~ -ul 181, 187, 191 pite 191 Româneşti 39; ~i de Jos 39;
nătărău 36 pizmaş 22 ~i de Sus 39
neam 191 plachie 28, 29 Români 40, ~ (i) 40; ~i de
nebunu 36 poarcă 8, 119, 126 ; ~a ; de-a Jos 40 ; ~i de Sus 40
necem 191 ~ 119 Romoniţa 40
negru 36 poiată 28 Roşu 36
nicăduh 209 Porcu 36 Rotaru 36
noapteş 36 Portaru 36 rubăşti 28, 30
Nnod 36 postavă 4, 49, 50 rugi, a ~ 121, 122, 126
nuc, ~-i 185 postăviţă 49 Rugină 36
ó$eli 208 prădice 30, 31 ruji, a ~ 121
-oaică 127 prosti 182, 186 rumân 40; (topon.) 39, ~ (u)
oară 181, 191 prosticiune 186 39
ochiu 36 Puiu 36 Rumâna 40
olanu 36 pungaş 23 Rumâneşti 39
11 Indice 227
Rumânii 40 strigă (bot.) 129 tiran 22, 23

Rumăna 40 strigă n. f. 128, 130, 131, 132 toje 211
rupe, a 182 Strigoaia 128 -tor 5
Sacu 36 Strigoanea 128 traduce, a ~ 24
sanchiu 22, 23 stucă 187 Traian 36
sâpion 22 stupar 31; (topon.)u 36 trânjoaică 127
sas 191 sun s.n. 122, 123, 126 trokúţă 48
săcem 191 suna, a ~ 122 troÖíţă 48
săcret 24 -sură 5 tr©ácă 45, 47, 48, 50
Săpunaru 36 Surcel 36 tufar 182
sărac 209, 210 Surdu 36 Tufă 36
scamator 23 Susu 36 tuna 181, 191
Scânteie 36 şarlatan 23 Tunaru 36
scârţâi 186 Şchiopu 36 Tunsu 36
scârţâitoare 186 şerb 40; (topon.) 36, 40; -tură 5
scârţoici 186 (topon.) u 41 Turbatu 36
Scăpău 36 Şerban 40; ~Cantacuzino 41; Turbure 36
Sciarţă 36 ~a 41; ~u 41 Turtă 36
scoate, a 182 Şerbăneasa 41 Turturică 36
scroafă 119 Şerbăneasca 41 fe˜i 208
Scurtu 36 Şerbăneşti 41; ~i de Jos 41; feli 208
secret 22, 24 ~i de la Otăsău 41; ~i de
fem 208
sfin— 208 Otăsău 41; ~i de Sus 41;
~i lângă Olt 41; ~i fept 208
Silvestru 36
Morunglav 41; ~i fisat 208
slatină 31
Soare 36 Morunglavului 41 fítî 208
sobă 181, 187, 191 Şerbănoaia 41 Ţânţaru 36
Socu 36 Şerbănoiu 41 ţârică 187
-sor 5 Şerbeşti 41 ţâricheală 187
Sora 36 Şerboaica 41 Ţăranu 36
Spânu 36 şiret 22 u˜ít 211
Speriatu 36 şişcă 28 uréti 211
spion 22, 24 şişcorniţă 28 undului 31, ~ teară 31, 32
spital 208 şmecher 22 ; puţin ~ 22 unsoare 30
Sprânceană 36 şmir 30 untar 6
Spurcatu 36 -şor 7 untăriţă 6
Spuză 36 ştirb 11; *ştirbu 11 Urâtu 36
srtigoaie bot. 127, 128, 130 tâlmaci 22 Ureche 36
Stângu 36 tarag 208 uréti 211
stanog 28 târg 210 Urlat 36
staroste 31 tălmaci 22, 24 Ursa 36
stirigoi (bot.) 127, ~oaie tălmaci, a ~ 24 Ursică 36
(bot.) 127, 128, 130, 131, tămăşag 25 Ursu 36
132, ~oaică (bot.) 130 tămăşalnic 22, 25 Uscatu 36
stoacă 186, 187 tămăşeală 25 -uş 22
stolnic 183 tămăşi, a ~ 25 -uşă 7
stolnicar 183 tămăşit 25 -uşor 7
stradă 208 teacă, -ci 123, 126 Uşurelu 36
Strâmbu 36 teară 28, 31, 32 va 192
Strâmtu 36 Teiu 36 vale 16
strat 191 Tiberiu 36 Varvara 36, 37
strigare n. f. 128, 130 tinereaţă 191 Văraticu 37
228 Indice 12
Vărgatu 37 -av 12 âncârţ¦˜ 14

Viaşu 36 -av¦˜ 12 ăncompań¦˜ 13
viclean 21–26 åmflă 13 ăncruni/ocruni 13
Vieru 36 -ån 8 ândebeli se/ ânândebeli se 13
vipt, -uri 124, 125 åpa, vi˜e ~ 16 ânmeţav¦˜ 12
Viţelu 36 -år 6 ânmeţå 12
vrádi˜i 211 åsir 8 ânsurav¦˜ 12
Vulpe 36 åsira 9 ânsurå se 12
Vulturu 36 åsiriţa 9 ânteligentân, -tna 13
zarvă 23 åstez 18
zavragiu 22, 23; * zarvagiu ânternaţi˜e 13
-åş 8
23 åter 18 ântrebav¦˜ 12
ziceturi 210 åtes¦ra 18 ântrebå 12
åze 18 ârp¦/ârpa 10
aromână ămbark¦˜ 13 ârpin¦/ârpina 10
îmbatire 13 Bacotă 8
arujescu 122 bačva 6
ămeţå 13
cărcare 13 barbuţ 7
ămnesti 13
limba, ~ ţea mica 10 barš×ån 8
limbăriţă 10 ămpaket¦˜ 13
ămpledecå 13 batav¦˜ 12
poarcă 119
ămrevåle 13 båba
poarţe 119
ăn- (ăm-, n-, m-) 13, 14, 15 båb-in-a 10
ştirbu 11
ănamur¦˜ 13 båbin¦/båbina 11
yiptu 125, ~ -uri 125
ănapo˜ 13 båčvar 6
meglenoromână (ă)ncarcå 14 båčv¦ 6
ăncarg¦˜ 13 bålega 6
ghipt, -uri 124 (ăn)cărcă 13 bålegar 6
poarcă 119 ă(n)căţå 13 bårba/bårb¦ 7
p³rcă 119 ănc×egå 13 båt¦/båta 11, 12
porţi 119 ănc×ide 13 båtin¦/båtina 11
băčvar 6
ăncol¦˜ 13
istroromână bârstina 10
ănfati/infati 13
bâţvar 6
ăniurbå(se) 13
-a 7 Belån 8
ănmiså 13
-ala 8 Beleş 8
ănpunto/inpunto 13 Beneţån 8
-alnic 8
ănrenće 13 bicår 6
-alo 8
amindoi 17 ănsc×ide 15 biličast 11
(a)prope 17 ănsuråse 13 Biluşa 8
-ar 5, 6 (ă)ntrebå 14 biti 15
armar 9 ăntruşa 14 blaviten, -tena 11
armarič 9 ănţinze 13 blăv/blav 11
ascundav¦˜ 12 ănzdolu 13 blăvast, -a 11
ascunde 12 -ărie 9 bobnar 6
as¦ra 18 âmna 12 bagati˜e 9
asirič/asiriţ 8 âmnav¦˜ 12 Borocån 8
-ast 11 amnestiv¦˜ 12 bosanaţ, bosanţi 8
(a)stăra/(a)stăr¦ 18 âmpolovi/mpolavi 13 bosca 6
aşăv/aşăv¦ 12 âmpregni 13 bosk¦/boşk¦ 11
-at 6 ân- 13 boskin¦/boşkin¦
13 Indice 229
boşca 6 căre 8 cuvet 16

boşcar 6 cărnav 12 čaturiću 9
bo(u) 8 cătcoder 18 čaturu 9
bov 8 căt Jod 18 cå, de ~ 18; din ~ ke 18;
bovič/boviţ 8 cândgod 18 čåte-măre 18
bozit 9 cântå 15 čecoder/ţecodăr 17
bož-(bog-) 9 cârbunar 6 čegod 17
brec 7 câre 7 čela istu 17
breca 7 * câr÷a 7 čela©antu, ča ©åta 17
Briani 12 câršťån 8 čeva/ţeva 17
brijånski 12 cârţ¦˜ 14 či, za ~ 18
briličast 11 cirav¦˜ 12 čire/ţire 17
broi 15 čireva/ţireva 17
cirå 12, 14
brst 10 dalmatinaţ, dabmatinţi 8
clopotić 9
buba 10 dalmatinski 12
bubina 10 c×emå 16
codăr/coder 17 dav¦˜ 12
coderiţ¦ 9 då 12
conit 9
cad¦ 12, 14 coń 9 depårte 17
cadav¦˜ 12 coń- 9 des- 13, 14
cad¦re 9 cońaru 6 despre 18
cafenast, -a 11 copa 10 did, dizi 15
calić 9 copăcel 7 dirapo˜ 17
calič/caliţ 8 copina/copin¦ 10 direnťe 17
caligeriţ 9 coptor 10 drac-in-a 10
caliţ¦ 9 corb 8, 9 draga 10
caluţ 7 corbič 8 duh-(ov)-ina 10
candela 6 corbiţ¦ 9 durmi 12
candelår 6 cosi 12, 15 durmiv¦˜ 12
candel¦ 6 cosiv¦˜ 12 Dvo˜ån 8
cap 7 coşel 7 -el 7
capiţ 8 cotrova 17 -eş 8
caprič 8 covač 9 -eţ/-ăţ/âţ 8
capuţ 7 covači˜e/covaţi˜e 9 -¦ 7
carcå 14 cozliću 9 -÷a 7
carelič 8 cravăru 6 fabreri˜e 9
cavtå 12 crì̀njkast (crì`nkast) 11 fabro 9
cavtav¦˜ 12 crn 11 farecå 16
cå˜b¦ 10 crven 11 fåce 14
cå(l) 7, 8, 11 crvenkast 11 fåşina 11
cåla 9 cumparav¦˜ 12 fečoriću 9
cåle 10 cumva 18 fečor-in-a 10
cålina 11 cumpără 12 fečorit 9
cåp 8 cumyod 18 fetiću 9
cåpra 8 cupa 10 fet-in-a 10
cårne/cårna 11, 12 cuperi 14 fetiţa/fetiţ¦ 10
cårnin¦ 11 cupit¦ 10 f¦ta/f¦t¦ 10
-că, -kĕ 8 cuscri˜e 9 foc 8; vi˜u ~ 16
cåleţ 8 cuscru 9 fokič 8
căntav¦˜ 12 cuţit 8 fra˜eriţ¦ 9
căntå 12 cuţitič 8 fraj 10
230 Indice 14
fraje 10 jåba 6 mer 9

frajiţa 10 jåbar 6 mericån 8
frå˜år 9 je˜åneţ, je˜ånţi 8 merič 9
furå 14 jerunc×u, čaşiţa de ~ 16; merind¦ 10
furiče, furiče× 7 ãboţiţa lu ~ 16 merindiţa 10
furnigår 5 junc 9 m¦re 14
gan¦˜ 12 junkič/junkiţ 9 mic 9
ganiv¦˜ 12 jurå 16 mijloc 16
jut 11 mikicic/mikiţiţ 9
gârm×åvina 10
juteast, -a, -o 11 mikič/mikić 9
Givu×a 8 minţi, a ~ 8
kərpuša, kərpuše 7
g×indår 5 kərpušε 7 minţu×e, -a 8
golub 11 -kast 11 Mişån 8
golubast 11 klutsar 6 mjelić 9
gospodariţ¦ 9 koptorise 10 mlad- 9
gospodår 9 k³rburår 5 mladić 9
gr¦d¦ 10 lasa 11 mladit 9
gusca 7 là̀sast 11 m×å 10
guscon 7 lasica 11 mlåd 9
gvardi˜ån 8 latrå 16 m×åliţa/m×åliţ¦/mońåliţa 10
hlapâţ/hlåpâţ/hlapăţ 8 låcat, dupa ~ 16 mńe(l) 9
˜åda 10 legå 14, 16 mńelič 9
˜åp¦/˜åpa 9 lemăn 10 modrina 10
l¦mniţ¦/l¦mniţa 10 monarski, monarsca 12
˜årba/˜årb¦ 6 morà̀st 11
-ič/-it/-iţ 8, 9 limbiţ¦ 10
lingula 10 moriv¦˜ 13
-ičiţa 10
lingura 10 motor 9
˜ed 8 motorič 9
˜edič/ãdič 8 linguriţ¦ 10
munăţ, munţi 8
-liv 12
˜ediţ¦/˜ådiţa 10 muncav¦˜ 12
lov 8
˜epiţ¦ 9 lovâţ/lovăţ 8 muncå 12
˜erbår 6 lovrånâţ, lovrånţi 8 munski 12
muntar 6, 9
igr¦˜ 12 lucrav¦˜ 12
muntarič 9
igriv¦˜ 13 lucrå 12 muri 13–15
-i˜e (-i˜-e) 9 lup 7, 9 mutast 11
-ilă 8 lupiţa 7, 9 -na-
iipt 125 lupońe 7 narančast, -a 11
impacchetare/impachetàr 13 ×epur 9 naranče/marånče 11
-ina/-in¦ 10 ×epurič 9 ne- 14
×epuriţa/×epuiţ¦ 9 necriviţa 14
istri˜ån 8
necunoscut 14
-iş 8 mačirå 16
nemuşåte 14
-iţa/it¦ 7, 9, 10 Måleş 8 nepravo, pe ~ 14
˜uva 17 månťe zi 18; ma˜ ~ ~ 18 nepriãte× 14
˜uvava 17 måre, ~ drågin¦ 10; ~ gredin¦ nesrice/nesriče, din ~ 14
-iv¦˜ 12 10; ~ šku×iń¦ 10; ~ cå˜bińe neţisni 14
înmesti 12 10 nevreme 14
jarič 8 Mărcuşa 8 nono 15
jastreb 11 mârţin¦ 10 nopte, pode ~ 17; pu×ina de
jastrèbast 11 medvidiţa 9 ~ 17
15 Indice 231
notira 10 plânge 16 primav¦ra 16

notriţ¦ 10 plec×¦˜ 13 primuncå 15
novošanski 12 pleti 13 prinovi 15
Novoselo 12 pletiv¦˜ 13 printru 18
nuşcarle/nuşcårle/nuscårle 17 p×erde 12 prirugå 15
nuşcum 18 prisaturå 15
p×erdav¦˜ 12
nuştire/nusčire 17 privinde 15
po- 14
obed 13 pu× 8–10
pobiti 15
obedv¦˜ 13 pulić 9
poblati 14
oc×iţe 10 pobroi 15 pu×ič/pu×iţ 9
oc×u 10 pocad¦ 14 pu×iţ¦/pu×iţa 10
oduc×åt/nduc×åt 13 pociră 14 pu×k¦ 8
òkruglast 11 pocosi 15 pumăn 9; dupa ~ 16
òkrugao, okrugla 11 pocuperi 14 pumnič 9
ol¦ 10 podne, dupa ~ 18 purtå 12
oličiţa 10 pofåce 14 Puţalo 8
o×iţ¦/oliţa 10 pofurå 14 rascarcå/rescarcå 14
³nn³zat 13 pogledi 14 rasc×ide 14
pogreşi 15 răs- 13
-oń, -ońe 7
polegå 14 res-/rez-/ras-/raz- 14
-or 7
oşor 7 po-må˜ 9 resc×ide 13, 15
-otă 8 pomå˜it 9 rescop¦˜ 15
o© 7 pom¦re 14 rescuţ/rascuţ 14
o©şor 7 pomuri 14 resg×eţå 14
ov 7 porc 9, 10 resmaritå 14
ovčåru 6 porca/porkĕ 8, 10, 120 resparti 14
partizan 12 porkič/porkiţ 9 respleti 14
partizanski 12 porkiţ¦ 10 pespolovi 14
partizån 8 portav¦˜ 12 respo×å 14
pec×ar 6 poscapå 14 rezlega 14
posculå 14 rimski 12
pec×iv¦˜ 13
poscutå 14 rozast-a 11
pecurår 5
posuje 14 rugåt 6
peduc×år 6 posve×å 15 rumunski 12
peduc×u 6 poşteptå 15 samo se 18
per 9 poştim¦˜ 15 sârbi˜ånaţ, sârbiãnţi 8
perič 9 pota×å 15 sârpski 12
pet×ar 6 potorče 15 scandič/scandiţ/scandit 9
Petriş 8 poručide 15 scapå 14
pičor 9; påma de ~ 16; riba pre 16 scånd 9
de ~ 16 pre- 15 sculåt 7
pičorič 9 predizii 15 scundav¦˜ 12
Pikeş 8 prenamuncå se 15 scunde 12
piriãst 11 prenono, prenoni 15 sculå 14
Piscala 8 preste 18 scutå 14
pis¦˜ 13 presteier 18 secåt 7
pisiv¦˜ 13 preşed¦ 15 sì`njast 11
pişalnic 8 prevåle 16 siromåh 12
pişå, a ~ 8 pri- 15 siromåski 12
Plavuşa 8 prifåče se 15 siv 11
232 Indice 16
sivast, -a/-¦ 11 tuspåtru 17 zajucå 15

sì`vast 11 tustei 17 zajurå se 16
sânj 11 t″avka 10 zaključati 15
-ski, -sca 12 t″avkina 10 zalatrå 16
slavu×a 8 ţesariţ¦ 9 zalegå 16
slina 12 ţesår 9 zamačirå 16
slinav 12 ţigan-in-a 10 zamuri 15
ţire-codăr-mi-ţe 17 zaplânže 16
slovenăţ, slovenţi 8
ţiribirii 12 zatvoriti 15
spelav¦˜ 12 zaučide 15
spelå 12 ţiribirski 12
učide 15 ze- 15
spiråt 7 zec×ide 15
sriče 14 -u×a 8
unt 6 zecop¦˜ 15
starac 8
*untår 6 zedurmi 15
starâţ 8 zeplânje 15, 16
stražår 6 urs 7, 9
zgreşi 15
stră- 15 ursiţa 7, 9
zidaru 6
striga 7 ursońe 7
žejane 12
strigoń 7 -uş, -uşa 7, 8 žejånski 12
subårba 16 uşe 10 župån 8
subočina 16 uşiţ¦ 10
suje 7, 14 -uşor 7 Rusă
supazuha/supazuh¦ 16 -uţ 7
supcuvet 16 våk¦ 6 dopustim 208
su(p)oc×u/suoc×u 16, 17 våle 16 gde-to 208
supt (part.) 7 -v¦- lochanĭ 45
suptå 7 veri (vb.) 12 oblito 209
Vida 8 primerno 208
sur 11
Vidås/Vidåš 8 srazu 208
sù̀rkast 11
tocino 208
susńevski/sušńevski 12 vindav¦˜ 12
Suşnieviţa 12 vinde 12 Sardă
sve×å 15 vint 12
Şaru×a 8 vintliv 12 techë 123
şcu×a/şcu×e 10 vipt 125 tega 123
şed¦ 15 virav¦˜ 12 teka 123
ştârb 11 viţe(l) 9
ştârbast, -¦ 11 viţelič 9 Sârbă
şteptå 15 viţeliţ¦/viţeliţa 10
ştim¦˜ 15 viţ¦ 7 ljuljka 49
tačuru 9 viţ¦(l) 10
talianski 12 vlåški 12 Slavă
ta×å 15 vlåšku, po ~ 12
-alnik 8
tali˜ån 8 vo˜sk¦ 13 -arĭ 5
(t)calâţ 8 vo˜skiv¦˜ 13 baba
torče 15 volåru 6 bogatŭ
travår 6 yråška 10 *chlopъ 8
trebå 14 yråština 10 -ija 9
trecav¦˜ 12 za- 15, 16 -ica 9
tr¦ĉe 12 zacântå 15 -ьсkъ 12
Trohilă 8 zac×emå 15 -ьсь 6, 8
truşe 14 zafarecå 16 -ъk-astъ 11
17 Indice 233
-ka 8 ščьrbъ 11
kopati, kopajo 49 -uša Turcă
kositi 12, 15
hraniti 192 Spaniolă kalabalic 191
na- kovata (kuvata) 48
podstavka 49 ateca 124
preseliti 15 porca 120; puerca 120 Ucrainiană
raz- 13, 14 ruir 122
rodŭ 191 teca 124 січка 28
rŭjati 122 vito 125 pelenca 28

765

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

765

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FONETICĂ ŞI DIALECTOLOGIE

XXX, 2011 Apare o dată pe an

VASILE FRĂŢILĂ, Formarea cuvintelor în dialectul istroromân ............................................ 5

RECENZII ŞI NOTE BIBLIOGRAFICE

INDICE ....................................................................................................................................... 217

FD, XXX, Bucureşti, 2011, p. 1–233

VASILE FRĂŢILĂ, La formation des mots dans le dialecte istroroumain ............................... 5

COMPTES RENDUS ET NOTES BIBL1OGRAPHIQUES

INDEX ........................................................................................................................................ 217

FD, XXX, Bucureşti, 2011, p. 1–233

Istroromâna posedă foarte puţine mijloace interne (sufixe, prefixe, inclusiv

1.1. Sufixele substantivale

FD, XXX, Bucureşti, 2011, p. 5–20

Format cu siguranţă în interiorul istroromânei este peducľår ‘păduchios’

35–42 şi de el însuşi, Puşcariu 1926: 207 le înşiruie pe următoarele: -ala şi -alo:

1.2. Sufixele adjectivale

Sunt puţine în istroromână şi toate de origine croată:

1.3. Sufixele verbale

În ceea ce priveşte tipul de formare a cuvintelor, limba română, ca şi limbile

(Jeiăn), suocľu (Şcabici şi Costârcean), după cr. pȍdočńak, împrumutat în celelalte

SIGLE ŞI ABREVIERI BIBLIOGRAFICE

ALiI = Goran Filipi, Istrorumunjski lingvistički atlas. Atlasul lingvistic istroromân.

LA FORMATION DES MOTS DANS LE DIALECTE ISTROROUMAIN

Universitatea de Vest din Timişoara

Prezentele observaţii ne-au fost sugerate şi facilitate de activitatea desfăşurată

FD, XXX, Bucureşti, 2011, p. 21–26

Pentru ilustrare, ne oprim asupra unui singur exemplu, şi anume la noţiunea

(din judeţul Dâmboviţa) se spune e viclean ca vulpea, în altele vulpea e vicleană,

cuvântul a dezvoltat şi o altă semnificaţie: „om lipsit de caracter şi de personalitate,

CADE = I.-Aurel Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I:

Marin 2010 = Maria Marin, Despre desinenţa -i la substantivele neutre în graiurile

TERMS FOR VICLEAN IN THE SOUTH DACOROMANIAN

FD, XXX, Bucureşti, 2011, p. 27–33

Pentru o minimă sistematizare a cazurilor selectate, le-am grupat în două

Urmărind glosele în care am identificat termenii se poate observa că aceştia

În cuvântul introductiv, autorii previn cititorul că includerea în glosar s-a

parastasă [sic!] „a fi pe punctul de a muri” (Drăguşeni, Fălticeni). Evident, o astfel

şi, în acelaşi timp, probează poziţia termenului în vocabularul dialectal. În sfârşit,

CADE I.-Aurel Candrea – Gh. Adamescu, Dicţionarul enciclopedic ilustrat. Partea I:

1. În această comunicare ne vom ocupa de numele de locuri provenite din

FD, XXX, Bucureşti, 2011, p. 35–43

De la aceeaşi temă există şi nume de sate cu forma de plural Romani. Un fost

propulsat ca prenume al unor dregători, boieri sau chiar domnitori (Şerban

Lup(u), antroponim atestat din 1490 (DERS) şi înregistrat în DOR: 312 şi în

6. În concluzie, putem spune că numărul mare de antroponime de origine

DERS = Institutul de Lingvistică din Bucureşti, Dicţionarul elementelor româneşti din

c. – comună, Dj – Dolj, Gj – Gorj, lat. – latină, latinesc, m. – municipiu, Mh – Mehedinţi,

PLACE NAMES RESULTED FROM ANTHROPONYMS

We have a project concerning the origin of Oltenia’s toponymy based on Toponymical

MANUELA NEVACI, CARMEN-IOANA RADU

Prezentăm în studiul de faţă aspecte geolingvistice şi câteva aspecte legate de

FD, XXX, Bucureşti, 2011, p. 45–50

Ipoteza admisă în MDA pleacă de la vb. legăna, considerat ca originar, în

l˜ágăn cu variantele fonetice (l˜ágăn°; l˜ágân; l˜ágîn; l˜ágîn°; ×˜ágăn; @˜ágân;

– tr©ácâ, cu închiderea lui ă neaccentat la î, se întâlneşte izolat în câteva

Alţi termeni înregistraţi pentru primul răspuns la chestiunea [564], cu

Candrea – Densusianu, Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine (A – Putea),

LEAGĂN IN „ALRR. SINTEZĂ”. DIGITALIZATION

NICOLAE SARAMANDU, MARILENA TIUGAN, IRINA FLOAREA, ALINA CELAC

Publicăm în prezentul număr al revistei „Fonetică şi dialectologie“ a doua

ALDM I = Petar Atanasov, Atlasul lingvistic al dialectului meglenoromân, vol. I, Bucureşti,

FD, XXX, Bucureşti, 2011, p. 51–117

Cap2 = Th. Capidan, Meglenoromânii. Literatura populară la meglenoromâni, vol. II,

B zice: „Cine a făcut treaba?” Iar ea îi zise: „Nu