Sunteți pe pagina 1din 20

NASTEREA UNEI CAPITALE

Constantinopol si institutiile sale

Capitolul I FONDAREA CONSTANTINOPOLULUI Bizantul inaintea lui Constantin Ce importanta are pentru Constantinopol istoria Bizantului? Unitatea unei istorii nu este aceea a unui loc si obiectivitatea arheologului ar fi aici un contrasens al istoricului. Constantinopol mosteneste de la Bizant locuitorii sai , unele dintre monumente ,poate si unele traditii,dar de la oras la viitoare capitala exista o discontinuitate istorica ,care este prima sesizare a surselor noastre si care trebuie sa fie punctul nostru de plecare.Fondarea Constantinopolului rastoarna brusc in uitare sau in legenda istoria Bizantului , asa cum ea reiese din marturiile mai vechi,adica istoria unui oras prosper ,daca nu brilliant,animat de o grija vie pentru independenta sa. Reconstituirea acestui pasaj preconstantinian nu ar duce nicaieri,sau mai degraba ar conduce la stabilirea unei relatii implicite si false;studierea transformarilor sale in sursele preconstantiniene permite,din contra,o prima evaluare a importantei Constantinopolului si al sensului dat fondarii sale. Istoria Bizantului inainte de Constantin nu este decat rareori evocata, astfel incat noi putem s-o deducem dintr-o literatura mutilata de scriitorii secolelor IV si V.Ea parea sa fie o descoperire a secolului VI,descoperire a unei civilizatii bizantine (bine reprezentata de catre Hesychios din Milet, Stephane din Bizant, Jean Lydos),care pentru prima oara,isi face socotelile cu istoria.Daca ajungem la parerea ca inaintea Constantinopolului exista Bizantul ,aceasta nu este pentru a integra un nou capitol,care ar merge de la Byzas la Constantin in marile cronici care se elaboreaza,ci pentru a explica intr-un cuvant brusca irupere de la Constantinopol la centrul istoriei mondiale.Astfel,in miscarea generala a operei lui Hesychios,asa cum o expune Photius,istoria veche a Bizantului este o maniera de introducere de la inceputul cartii VI,distincta de ansamblul chronologic si care a

fost ,efectiv ,separata pentru a intra in culegerea lui Patria cu texte anonime, rezumate ,fals atribuite uneori (pseudo-Kodinos);o intreaga literatura de fise care constituie destul de repede un gen aparte,detasat de istorie si care alimenteaza intreprinderile enciclopedice ale lui Constantin alVII-lea, articolele Souda sau comentariile lui Eustathe. Acestui gen ii apartine istoria Bizantului antic.Informatia furnizata despre ea nu este intotdeauna de proasta calitate;sursele invocate,cateodata discutate (Jean Diakrinomenos, Theodore lectorul) sunt bune;dar telul, chiar in opera lui Hesychios ,este cu totul salvat istoric.Este vorba sa gasim oracole,la fel de departe pe cat e posibil in trecutul Bizantului,anuntand destinele Constantinopolului(aceasta nu este tocmai tema unei cercetari care i se atribuia lui Zosime in secolul V?),etimologii care se anexeaza la un trecut legendar,asa toponim,de origine incerta,anecdote care explica asemenea obiceiuri sau credinta populara (astfel,in ceea ce priveste respectul serpilor in interiorul cladirilor Constantinopolului).Intriga cronologica,acolo unde ea exista,este oricum discontinua,si personajele,cat de istorice ar fi ele, se invecineaza un pic prea mult cu Byzas sau Agamemnon,pentru a ramane complete.In plus,daca relatarea inca salveaza aparenta unei cronologii in opera lui Hesychios,aceasta devine dupa aceea din ce in ce mai topografica si isi marcheza astfel veritabilul destin.<<Acolo unde vedeti astazi Hipodromul >>:acesta este stilul unui Baedeker;bucati de istorie de citit avand Constantinopolul in ochi. Bizantul este astfel redus la geografia sa.Si in masura in care Patria cauta ,in ciuda a toate,sa dea imaginea unui trecut,ei incep s-o remodeleze pe istoria veche sau legendara a Romei:Byzas,fondatorul,se cearta cu fratele sau vitreg Strombos, asemenea lui Romulus cu Remus;numaram sapte strategi in istoria Bizantului,asemenea celor sapte regi din cea a Romei;cainii trezesc orasul adormit cand Philippe incearca sa-l surprinda,cum facusera si gastele din Capitole.Romanizam istoria Bizantului ,la fel cum romanizam topografia Constantinopolului inca de la fondarea sa,descoperind aici sapte coline si decupand 14 regiuni .Aceste detalii dau cheia unei interpretari: trecutul Constantinopolului nu poate fi decat de stil roman; veritabila istorie in care Constantinopolul se gaseste prada fondarii sale este,opera lui Hesychios o infatiseaza bine ,o istorie romana.De la mijlocul secolului al IV-lea,Themistios dadea influenta istorica acestei fondari , atunci cand il compara pe Constantin cu Romulus,uitandu-l pe Byzas si atunci cand numea Roma <<metropola noastra>>,renegand <<vechea Megare>>.Asta inseamna sa spunem ca Bizantul nu este decat preistoria Constantinopolului si ca veritabila sa istorie incepe la Roma. Astfel ,putem explica ca un singur episod al trecutului Bizantului ar fi retinut cu adevarat atentia patriografilor si a traditiei si ca singur ar fi prins dimensiunile unui eveniment istoric:asediul,distrugerea,apoi reconstructia orasului de catre imparatul Septimius Sever.Pornind de la fapte incontestabile,relatate pe termen lung de catre Dion Cassius si Herodien ,se elaboreaza o prefigurare asupra catorva puncte,poate pe jumatate legendara, dar perfect coerenta,a fondarii Constantinopolului.Aceasta este istoria unei fondari ratate,a unei intalniri ratate a istoriei romane in persoana lui Septimius Sever cu realitatea geografica care este Bizantul.In fond,un moment in care Bizantul a ratat sa se nasca la<<veritabila>> sa istorie. Inaintea oricarei examinari critice a surselor,sa le punem cap la cap pe cele date,care in traditie,fac sa reiasa un paralelism intre fondatorul care esueaza si cel care reuseste:

In luptele care vin dupa asasinarile lui Commode si Partinax (192-193),dupa ce Septimius Sever a fost numit imparat de armata de la Dunare, s-a intors stapan al Occidentului si a intrat in Roma ca eliberator,Bizantul il sustine pe uzurpatorul Pescenius Niger si devine miza razboiului civil. Pe durata unui lung asediu(noiembrie 193-iulie196),dificil si ucigator, orasul este cucerit.Septimius Sever ,pentru a pedepsi orasul ,masacreaza garnizoana si notabilii,ordona sa se distruga cladirile si monumentele si reduce orasul la rangul de sat ,supunandu-l lui Perinthe(Heraclee). In curand se realizeaza o redresare:supararea ii cedeaza locul politicii. Septimius Sever recunoaste situatia exceptionala a Bizantului si decide sa faca orasul mai frumos si mai imperial decat inainte. Zidul roman nu a fost imediat restaurat,dar,in interiorul perimetrului pe care il definea,Septimius incepe sa reconstruiasca.Sursele insista pe termen lung asupra evergetismului imparatului ,odata ce Bizantul a fost iertat. Printre constructiile pe care el le incepe si pe care succesorul lui le continua notam:arcadele de la Tetrastoon , un Kynegion,bai foarte mari ( baile lui Zeuxippe,pe care el vroia sa le numeasca Severion,dar carora bizantinii le pastreaza vechiul nume) si in sfarsit, un hipodrom asemanator cu Circul Maximus din Roma. La cererea fiului sau Antonin(Caracalla) ,Septimius Sever i-ar fi inapoiat Bizantului drepturile de oras.El ii da ,fara indoiala,odata cu statutul de colonie romana,numele dinastic de Antonina sau Antoniniana. Dupa moartea lui Septimius Sever,pentru o clipa se pune problema impartirii Imperiului intre cei doi Augusti,Antonin-Caracalla si fratele sau Geta (211-212):aceasta impartire i-ar fi dat lui Caracalla Occidentul cu Roma pentru capitala ,Propontide pentru delimitare si Bizantul ca post militar avansat ;Orientul i-ar reveni lui Geta cu Antiohia sau Alexandria pentru capitala,Calcedonul ca oras delimitator.Mama lor ii face sa abandoneze proiectul replicand :<<Puteti prea bine sa impartiti Imperiul ,dar pe mine cum ma veti imparti?>>.Caracalla restabileste unitatea Imperiului in avantajul sau ,facand ca Geta sa fie asasinat. In confuzia care urmeaza demisiei Augustilor (1 mai 305),Constantin este proclamat imparat de catre trupele tatalui sau in Bretagne (306-307);se intoarce stapan al Occidentului si este primit la Roma drept eliberator dupa ce l-a batut pe Maxentiu la podul Milvius(312).El intra atunci in conflict cu Licinius ,colegul sau de Orient(314). Razboiul civil izbucneste in 324 si asediul Bizantului ,dupa lupta de la Adrianopol si inaintea celei de la Chrysopolis,este un punct culminant. Poate Constantin pedepseste orasul ca a luat partea lui Licinius si ii exileaza pe unii dintre notabili,dar el ii da imediat un destin nou,deoarece ii recunoscuse importanta strategica. Dupa un ritual de sfintire (noiembrie 324) si delimitarea unui nou perimetru care marea de trei ori si jumatate suprafata orasului severian,el incepe munci foarte importante din care unele nu sunt terminate decat de succesorul sau :noua incinta,Forumul ,drumuri mari marginite de arcade,Palatul Mare,biserici.Hipodromului lui Septimius Sever ii adauga o loja imperiala.Noul oras este considerat ca un imitator al Romei si locuitorii sai sunt numiti populus romanus

Orasul primeste numele de Constantinopol si destinul sau este unit cu cel al dinastiei :ziua fondarii sale este de asemenea ziua ridicarii lui Constantius II la Imperiu (8 noiembrie 324). La moartea lui Constantin se deschide o lunga criza de succesiune: Imperiul este mai intai impartit intre Constantin II, Constant si Constantius II;apoi Constantin II este eliminat,Occidentul ii revine lui Constant instalat la Roma,Orientul lui Constance care isi imparte timpul intre Antiohia si Constantinopol. Atunci cand moare Constant,in 350,Constantius II restabileste unitatea Imperiului in avantajul sau. Legaturile reies clar si conduc la un anumit numar de constatari .Intr-o situatie de razboi civil si in fata unei amenintari de impartire a Imperiului , Bizantul ia brusc o valoare politica si strategica exceptionala.Nu este capitala unui Orient disident (aceasta este Antiohia),este cheia acestuia si un imparat care incearca sa-si fondeze puterea pe o schisma ( Niger, Geta, Licinius) trebuie intai s-o castige pentru cauza sa.Herodien,care scrie in secolul al III-lea si a carui relatare este deci ,curata de orice contaminare, ni-l arata pe Niger facand alianta impotriva lui Septimius Sever(adica impotriva Romei) cu Parthessi Armeniens,rezidand la Antiohia,capul coalitiei orientale,dar fondand un sistem de aparare impotriva Bizantului.Pentru a diviza Imperiul in doua parti aproximativ egale, propunem sa fortificam fata in fata Bizantul si Calcedon.Invers,un imparat care cauta sa reconstituie in avantajul sau unitatea romana (Septimius Sever,Constantin) face din supunerea Bizantului,propriul sau obiectiv.Niger este mort deja de mult timp, capul sau a fost aratat bizantinilor pentru a-i indemna sa se grupeze ,dar Septimius Sever intelege ca disidenta nu este cu adevarat conjurata decat atunci cand Bizantul in sfarsit cade.Pentru a suprima un pericol gata sa renasca,el alege ,mai intai,dintre doua solutii posibile,pe cea rea:el distruge orasul;Constantin o alege pe cea buna:el il romanizeaza. Aici ,sursele posterioare fondarii Constantinopolului adauga ,fara indoiala, faptelor istorice,interpretarea lor. Ele insista mai putin strict decat Dion Cassius pe pedeapsa Bizantului ,data de catre Septimius Sever si mai mult pe ceea ce ele interpreteaza ca o prima renovare a orasului lui Byzas. Interventia lui Caracalla ne este cunoscuta prin Istoria Augusta,numele coloniei Antoninia sau Antoniniana prin intermediul lui Hesychios si al traditiei lui Patria.Aceste precizari nu sunt inventate,dar nu intelegem relatia decat dupa Constantin.Marirea,infrumusetarea unui oras al Traciei ,nu este in definitiv decat o generozitate banala a unui imparat everget;era necesar ca Bizantul sa fi devenit Constantinopol pentru ca, colonia Antoniniana sa apara ca un act politic important. Act politic in logica unui sistem care conduce la fondarea unei <<alte Rome>>;cel putin post avansat al Romei,ca in proiectul lui Caracalla,la cea mai buna inradacinare a Romei insasi in Orient.Remarcabila din acest punct de vedere este constructia Hipodromului de catre Septimius Sever,pe un model roman,cu caracterul de institutie populara care caracterizeaza aceasta cladire in trecutul Romei si in viitorul Constantinopolului.Am putea vedea aici un prim pas catre atribuirea titului de populus romanus bizantinilor.Dar de aceasta data ,altoiul nu a prins.Bizantul nu s-a trezit roman;bizantinii nu au vrut sa numeasca Severion baile lui Zeuxippe si colonia Antoniniana

dispare o data cu Caracalla,contrar Constantinopolului ,care ii supravietuieste lui Constance II.De altfel,Septimius Sever nu realizeaza pana la cap gestul fondarii:Hipodromului sau ii lipseste kathisma;el intelege importanta Constantinopolului ,dar alege sa se intoarca in Occident. Concluziile ce pot fi trase din acest paralelism sunt de doua categorii. Episodul domniei lui Septimus Sever da incontestabil o pista de urmat pentru interpretarea politicii constantiniene.Dar ,faptul ca,autori tarzii au recompus evenimentul,mai mult sau mai putin constient ,pentru a face din asta o prefigurare a fondarii Constantinopolului ,arata ca aceasta fondare este inteleasa de catre ei,nu doar ca actul unui imparat,dar si ca termenul unei alegeri oferite de mult timp Imperiului si ca ,daca Bizantul in perspectiva Constantinopolului nu are istorie,el are cel putin un destin istoric pe care il realizeaza cu Constantin. Constantin,Roma si Imperiul Sa ne indreptam deci catre Constantin,caci cu el incepe totul si catre Roma,caci ea este cea care da raspunsul la intrebarea pusa de istoricii secolului al IV-lea:de ce a fost fondat Constantinopolul? Raspunsul ,sau mai degraba raspunsurile vor fi analizate aici intr-o ordine de complexitate crescanda:cele ale lui Zosime si ale lui Hesychios,simple in expresia lor ideologica;cele din Vita Constantini,care este de o admirabila coerenta politica;in sfarsit,cele pe care le putem culege prin intermediul textelor,pe deasupra aproape de eveniment si in plus departe de interpretarea lor si asupra carora ar trebui sa se fondeze concluziile noastre. Opusi in ceea ce priveste diagnosticul, Zosime si Hesychios sunt de acord in privinta rezultatului:Constantinopolul a fost creat -rival sau mostenitor- pentru a inlocui Roma. Explicatia lui Zosime este cu totul psihologica:dupa ce a triumfat in fata lui Licinius,Constantin revine la Roma. Atunci se produce o drama familiala care insangereaza palatul:din cauza denuntului sotiei sale Fausta,noua Phedre,face sa fie asasinat Crispus,fiul sau,apoi la instigarea mamei sale Elena, face sa moara Fausta intr-o baie clocotita.Sufletul imparatului cade atunci prada remuscarilor;el se consacra crestinismului,ca singurei religii care acorda iertarea crimelor asa de odioase.El renega paganismul parintilor sai si un incident izbucneste:<<Atunci cand soseste sarbatoarea nationala (vicennalia) ,in cursul careia armata trebuie sa urce la Capitole pentru a face acolo ceremoniile prescrise,Constantin,de teama soldatilor,va participa la sarbatoare.Dar Egipteanul(preotul responsabil de convertirea sa;acesta este fara indoiala Ossius care,in mod curios,este astfel desemnat)ii va trimite o viziune [...pag 20] prin care ii reproseaza in mod formal imparatului urcarea sa la Capitole.In consecinta, se tine departe de ceremonie si determina astfel ura Senatului si a poporului.Cum nu suporta insultele care i se adreseaza pentru a spune asa,din toate partile ,el cauta un oras care este contragreutatea Romei si unde poate sa stabileasca tronul Imperiului sau [pag 20]>> .Textul este dificil de redat in nuantele sale ([]implica in acelasi timp opozitie si echilibru;[] e in acelasi timp palatul imparatului si tronul Imperiului),dar concluzia vine mai departe cu claritate: Constantin, prin fondarea Constantinopolului este responsabil de distrugerea Imperiului Roman[]. Notam ca explicatia psihologica a lui Zosime se bazeaza pe o eroare cronologica:dubla

executie a lui Crispus si a Faustei dateaza din 326,in timp ce decizia fondarii Constantinopolului este luata inca din 324;in cel mai bun caz,incidentul relatat de Zosime(de catre el singur) face sa ne dam seama ca Constantin paraseste Roma la sfarsitul lui septembrie 326 si nu mai revine acolo nici pentru tricennalia care se desfasoara la Nicomedia,apoi la Constantinopol intre 335 si 336.Sa dezvaluim de asemenea o greseala de interpretare curenta:Constantin in viziunea lui Zosime , nu este un imparat crestin care lupta impotriva paganismului si interzice ceremonia Capitole-ului;el este un imparat,pe care un scrupul religios il retine sa participe personal ,asa cum ii este datoria,la o ceremonie nationala si care este numit din cauza asta,un fel de cazut al demnitatii romane printro miscare de opinie.Episodul nu admite din asta decat o morala: Constantinopolul este anti Roma,<<inovatia>> unui imparat care respinge traditia romana si tradeaza Imperiul.Regasim punctul de vedere al lui Eunape,insemnul lui Julien in scrisoarea sa catre Senatul Romei si in pamfletul sau al Cezarilor, tot spiritul politic al <<reactiei pagane>> de la sfarsitul secolului al IV-lea. Este suficient sa remarcam ca Senatul Romei si Ammien Marcellin cu el- respinge acuzatiile lui Julien. Zosime rezuma si finalizeaza o traditie,Hesychios inaugureaza o alta: Constantinopolul inlocuieste Roma prin drept de succesiune si deoarece Roma decadea. Extrasele lui Patria din istoria sa se termina cu fraza:<<Si astfel Constantinopolul a fost dus la acest punct de grandoare,primind (de la Constantin) titlul de comoara mostenita (de la Roma) [pag 21]- pe care o pastreaza pana in zilele noastre>> si chiar Patria incep prin aceasta fraza: <<Vechea Roma traise 362 de ani de la venirea lui Cesar Auguste si lucrurile era deja ajunse la declinul lor []-atunci cand Constantin fondeaza noua Roma>>.Aici nu este o lume care se termina,ci o civilizatie care renaste cu Constantinopolul,fidela modelului sau vechi.Vedem la originea sa o versiune de evenimente care devine oficiala,punctul de vedere al acestor <<mostenitori>> care sunt bizantinii secolului al VI-lea,cum sunt mai tarziu bizantinii secolelor IX si X.El ciocneste aproape un secol de istorie in timpul caruia Roma inca mai exista drept capitala,cel putin simbolic ,a Occidentului si se amesteca cu tanara sa rivala din Bosphore inainte de a disparea aproape in intregime in agitatia invaziilor.Ideologia decaderii romane corespunde nelinistilor reactiei pagane,ideologie a succesiunii care raspunde aspiratiilor noului Imperiu Bizantin,noi suntem oricum foarte departe de realitatea istorica de la 324-330. Ne conectam mult cu Vita Constantini,opera politica de o admirabila densitate,daca o examinam in coerenta sa profunda.Pentru Eusebiu,daca el este intr-adevar autorul,fondarea Constantinopolului este de inteles ca actul unui imparat care tocmai a recucerit Roma si a redescoperit unitatea si ecumenismul Imperiului Roman.Ceea ce era sugerat in alte surse despre Septimius Sever,este aici clar subliniat despre Constantin. Fiul lui Constantius,Chlore nu urmareste nimic mai putin decat sa rastoarne un regim,acela al tetrarhiei,pentru a fonda o dinastie.Diocletian din Vita nu este intr-o masura asa de mare un persecutor,in masura in care este un imparat gelos care vrea sa-l impiedice pe Constantin sa-i succeada tatalui sau; puterilor rezultate dintr-un regim tetrarhic,Constantin opune legitimitatea din ce in ce mai deschis si conceptia unui Imperiu care este <<proprietate>>,<<mostenire>> de familie.El pretinde ca astfel l-a primit de la tatal sau si astfel il transmite si el celor trei fii ai

sai.Aceasta noua legitimitate il lumineaza pe Constantin ,care intelege ca printr-un fel de convertire politica,corespunzand cronologic in Vita convertirii sale religioase ,Imperiul este un intreg ,al carui cap este Roma.Acesta este inceputul cruciadei impotriva lui Maxentiu. Romanii si oamenii din Italia inrolati in armata lui Constantin s-au batut,recunoaste Zosime,cu o inversunare particulara.Roma il primeste pe invingatorul podului Milvius ca eliberator.Aceasta intrare in Roma este pentru autor(sau pentru adaptatorii) Vita o data in mod cert mai importanta decat fondarea Constantinopolului:in acest scop intervine legenda crucii zarite pe cer,Roma este locul unde invingatorul va face sa-i fie inaltata o statuie cu drapelul ce purta simbolul crestin al crucii,amintind ca <<prin acest semn salvatorSenatul si poporul din Roma a fost eliberat si readus la vechea lor glorie si splendoare>>.Renuntand la traditiile indoielnice pentru istorie,notam ca ,Codul Theodosian porneste din momentul in care Senatul Romei ii confera lui Constantin in 312 titlul de primul August si dreptul de a legifera in intreg Imperiul.In ceea ce priveste relatiile dintre Constantin si Roma,ele au fost ,fara indoiala,indiferent de ceea ce spune Zosime,excelente pana la capat. Sarbatoriile vicennaliacelebrate la Nicomedia in 325 dupa Conciliul de la Niceea,dar reinnoite in Roma in 326 reprezinta ocazia medalioanelor care il reprezentau pe Constantin senator,cavaler si cu spiritul poporului roman. Fiind pe moarte,Constantin face donatii locuitorilor Romei;acestia isi manifesta durerea si Senatul il poarta printre zei.Dupa toate,romanii suporta cu greu sa-l stie pe Constantin inmormantat in orasul care ii poarta numele,<<caci-scrie Aurelius Victor-trebuie sa consideram ca orasul Roma a fost ca renovat de armele sale,legile sale si clementa domniei sale>>. Vita,panegiristii,dar de asemenea istoricii,monedele,opera legislativa il arata pe Constantin ,inainte de toate,ca reformatorul Romei si fac sa se creada ca fondarea Constantinopolului ,nu este dupa toate,decat un element al unui vast program de renovare romana. Prin intermediul lui Maxentiu,Constantin distrugea un regim,impotriva lui Licinius ,el reducea o disidenta.Aceasta ,care este in joc nu mai este o definitie a Imperiului Roman ,ci o definitie a Orientului Roman.Nu trebuie sa cautam in Vita o expunere,chiar caricatura de idei politice a lui Licinius; tiranul si imparatul sunt opuse ca noaptea si ziua,neloialitatea si generozitatea:aceasta este legea felului.Dar vom remarca insistenta lui Eusebiu asupra anumitor teme.Licinius este acuzat de abandonarea traditiilor Romei,de stricarea legislatiei prin introducerea unor principii straine dreptului roman si in ultimul rand,de persecutia crestinilor;ca si cum persecutia si paganismul erau in Orient o activitatea schismatica sau preludiul unei divizari a Imperiului in timp ce unitatea imperiala si pura romanitate luasera de acum inainte chipul crestinismului. Este deci o tentativa de impartire careia Constantin ,cum facuse si Septimius Sever mai inainte,i se opune;cand merge impotriva lui Licinius,intentia sa,dezvaluita de Vita este sa schimbe statutul Orientului in Imperiu,sa faca nu o <<alta parte>> a Imperiului (vorbind <<alta limba>>),ci Imperiul Roman insusi.La aceasta unificare politica va trebui sa corespunda o unificare religioasa: bataliei de la Crysopolis ii corespunde Conciliul de la Niceea. Eusebiu nu ne duce mai departe,dar ne indeamna in directia cea buna. Vita Constantini vorbeste tare putin de Constantinopol ,aproape exclusiv de bisericile sale si fara sa evoce motivele

fondarii sale;dar este un punct asupra caruia ea poarta o judecata implicita:in aceasta lume unitara in care Constantin este simbolul,nu mai este loc pentru doua capitale ,cum nu mai este nici pentru doua ortodoxii.Constantin nu fondeaza Constantinopolul pentru a face sa fie pierduta Roma,ci pentru a-i reda grandoarea de odinioara. Sa parasim Roma pentru tarmurile Bosphore-ului si sa punem in ordine textele care ne pot ajuta la definirea caracterului exact al fondarii proiectate de Constantin: Julien:<<(Constantin),odata stapan al universului>> Zosime:<<Dupa ce Imperiul intreg a fost supus numai lui Constantin>> Sozomene:<<Dupa ce Constantin a reusit in intreprinderile sale(de restaurare) interioare si dupa ce el a redresat situatia situatia exterioara prin razboaie si prin tratate>> Chronikon Paschale:<<Constantin,devenit singur imparat [pag25]al intregului Imperiu Roman>> Zonaras:<<Constantin,devenind astfel imparat unic[]>>. Legatura temporala este mai degraba o legatura cauzala: Constantinopolul este consecinta directa a reunificarii Imperiului si cuvantul care sfarseste prin a invinge in traditie pentru a denumi aceasta reunificare [pag 25] este extras de Eusebiu [],unde el simbolizeaza intreaga ideologie constantiniana:reuniune mai restransa a Orientului cu Occidentul, conceptie unitara a Imperiului,careia ii corespunde convertirea la o singura credinta.Putem apropia aceasta remarca de vocabularul anumitor detalii iconografice sau de titulatura care indica ceva,ca o schimbare a regimului politic in 324-330:diadema de perle si pietre pretioase pe care Constantin o poarta pentru prima data la fondarea Constantinopolului,titlurile(care nu sunt noi,dar care sunt o redescoperire a ecumenismului imperial si care coincid cu fondarea Constantinopolului) de<<triumphator omnium gentium>>,<<rector totius orbis>>,<<ubique victor>> Intelegem mai bine,din acel moment,formula putin eliptica ,una dintre sursele noastre cele mai bune,anonimul din Valois,isi da seama de transformarea Bizantului in Constantinopol :<<Constantinus autem ex se Byzantium Constantinopolim nuncupavit ob insignis victoriae memoriam>>. Constantinopolul este orasul care comemoreaza victoria asupra lui Licinius,fiind bine inteles ca aceasta victorie nu se reduce la infrangerea Chrysopolis-ului,ci reprezinta triumful perpetuu al Romei.Aici inca se impun numeroase paralele cu simbolurile triumfale care insotesc intotdeauna imaginea Constantinopolului in iconografie:inainte coroana <<regala>> era coroana de lauri care incorona capul orasului;calendarul din 354 il reprezinta pe Constantin incojurat de un fast triumfal;statuia lui Constantin pe coloana de porfir tine in mana dreapta globul stapan al victoriei si acest simbol roman devine Patroana spirituala(zeita) de Constantinople.In acest sens, Constantinopolul este precis orasul victoriei Romei. Orasul este de asemenea asezarea invingatorului .Constantin a vrut sa fondeze un oras <<care sa-i poarte numele>>;aceasta este explicatia data de Eusebiu,Julien,Sozomene si este vorba despre o explicatie ,daca suntem atenti la faptul ca ,Constantin fondeaza un regim dinastic si

Constantinopolul devine,daca nu capitala acestei dinastii,cel putin orasul legitimitatii constantiniene.In fond,sursele numismatice si sursele literare indica o legatura precisa intre destinul orasului si cel al familiei lui Constantin:o fraza a lui Themistios ne permite sa credem ca promovarea lui Constance II la rang de Cesar(noiembrie 324)coincide cu fondarea orasului; acest sincronism ar fi confirmat de faptul ca monede cu imaginea lui Constance circula de la aparitia lor,adica de cand fiul mult iubit al lui Constantin este numit Cesar,insemnul atelierului CONS(tantinopolis). In retorica luiThemistios,exaltarea legitimitatii constantiniene serveste ca suport ambitiilor politice ale Constantinopolului:orasul este fiica lui Constantin,deci sora a lui Constance si in curand mama a regalitatii rezultate din legitimitatea constantiniana.Anonimul din Valois sugereaza o interpretare foarte apropiata atunci cand el scrie :<<Quam (Constantinopolim) velut patriam cultu decoravit ,ingenti et Romae desideravit aequari>> .<<Velut patriam>> al anonimului ,care se raporteaza la Constantinopol ,ii corespunde [pag27]care caracterizeaza in opera lui Eusebiu,conceptia dinastica pe care Constantin o avea despre Imperiu. Toate noutatile domniei lui Constantin pastreaza un raport strans cu persoana imparatului si cele mai bune surse nu rateaza niciodata sublinierea acestei legaturi strict personale:monograma sau crucea este semnul victoriei sale; Dumnezeul crestin este numit in Vita [pag 27]ca si cand viitoarea religie a Imperiului era in primul rand aceea a dinastiei constantiniene; Imperiul insusi se reduce la o mostenire a tatalui sau pe care el o transmite copiiilor sai .Astfel,Constantinopolul este orasul sau si el nu trebuie sa-i caute o alta definitie institutionala in momentul fondarii sale.Ne gandim la cuvantul atribuit lui Constantin si adesea comentat:<<Roma mea,aceasta este Sardique>> care marcheaza cu certitudine un interes pentru Balcani,un dezinteres pentru Roma si care anunta deci fondarea Constantinopolului,dar care este de interpretat,fara indoiala,in sensul replicii corneliene:<<Roma nu mai este in Roma,ea este in intregime acolo unde sunt eu>>.Unde rezideaza imparatul,acolo este centrul Imperiului. Astfel Sardique,unde Constantin rezideaza in 317 si 319 ,anunta Constantinopolul;dar in 324 o noua etapa este depasita:Constantin ,dandu-si numele resedintei sale,implanteaza propria Roma si fondeaza pentru dinastia sa,adica pentru mostenitorii Imperiului sau o capitala. Aceasta capitala dinastica prevesteste o succesiune si o impartire? Fondand-o,se gandeste Constantin la o impartire in doua a Imperiului sau chiar la o divizare de tip tetrarhic?Suita de evenimente cuprinse intre 324 si 337/338 da in primul rand aceasta impresie:imparatul unic,da succesiv rangul de Cesar fiilor sai Crispus si Constantin catre 317 ,lui Constance in 324,Constant in 333 si chiar nepotului sau Delmatius in 335.Dar este indoielnic ca acesti numerosi Cezari sunt intr-adevar mostenitori ai Imperiului;ei sunt mai degraba,cum spune Eusebiu,razele pe care soarele le proiecteaza in departare,reprezentantii unei autoritati imperiale,pe care Constantin o detine intreaga pana la moartea sa si pe care el intelege s-o lase in integritatea sa lui Constantin II,fiul sau mai mare,dupa asasinarea lui Crispus din 326.Nici responsabilitatile lui Constance in Orient,ale lui Constant in Italia,ale lui Cesar Constantin in Galia,ale lui Delmatius asupra Dunarii de Jos,nici chiar numirea lui Hannibalianus drept <<rex regum et Poticarium gentium>>(Anonimul din Valois,35) nu rup unitatea Imperiului.

Nu a existat impartire si tocmai asta explica imbulzirea mostenitorilor lui Constantin in 337 si lupta care izbucneste imediat intre ei.Cronologia,dupa cum se pare,se stabileste astfel: -22 mai 337:moartea lui Constantin;Constance organizeaza funerariile tatalui sau la Constantinopol -inainte de 9 septembrie 337:soldatii revoltati asasineaza descendentii branselor colaterale ale familiei lui Constantin si anume Cesar Delmatius si <<regele>>Hannibalianus -9 septembrie 337:dupa aproximativ trei luni de interimat si proclamati Augusti cei trei fii:Constantin II,Constant si Constance II -cei trei imparati se intalnesc la Viminacium,probabil in primavara anului 338 si sunt de acord pentru prima oara asupra unei impartiri.Constantin II are suprematia peste tot Occidentul,chiar daca nu conducea efectiv doar Bretania,Galia si Spania si daca Constant pastreaza jurisdictia asupra Italiei,Africii si Panoniei,Constance II primeste Orientul ,Asia si Pontul. In plus vechile teritorii ale lui Delmatius sunt impartite:lui Constance II ii revine Tracia ,lui Constant(spun sursele),sub suveranitatea occidentala a lui Constantin II ,ii revin Dacia si Macedonia. In ciuda multor incertitudini in detalii,retinem ca Imperiul constantinian ramane nedivizat timp de aproape un an, Constantinopolul (a carui posesie o ia Constance II de la moartea tatalui sau) si Roma (unde s-a instalat Constant) nu devin polii unei impartiri ,capitalele unui imperiu divizat decat dupa eliminarea lui Constantin II,seful dinastiei ,de catre Constant in 340.In orice caz,aceasta divizare nu intra in proiectele lui Constantin cel Mare intre 324-330. Fondarea Sa trecem in relatarea noastra speculatii politice,adica intriga narativa asupra careia traditia bizantina juxtapune amintirea catorva fapte, minunatiile catorva legende si diversitatea interpretarilor. In ziua urmatoare victoriei de la Chrysopolis(18 septembrie 324), Constantin ,hotarat sa fondeze un oras care sa-i poarte numele,ezita asupra alegerii unei locatii:se gandeste la Sardique(actuala Sofia),Ilion,Calcedon, poate chiar Thessalonic;si in final Bizantul este ales.Aceste ezitari ,in privinta carora este inutil sa te intrebi daca acestea au fost cu adevarat cele ale imparatului,sunt expunerea in forma narativa a motivelor care dirijeaza catre alegerea definitiva. Sardique,tocmai am vazut,poate fi considerata un prim pas catre fondarea Constantinopolului:Constantin rezideaza acolo dupa armistitiul intervenit cu Licinius in 316;in martie 317,tot aici ii ridica la rang de Cezar pe Crispus si Constantin II,fiii sai ,precum si pe fiul lui Licinius;in fond,acesta este orasul armistitiului si al unui prim proiect de succesiune,care anunta orasul de victorie si de succesiunea definitiva.In acelasi mod, Thessalonicul,unde Constantin isi pregateste flota impotriva lui Licinius;este orasul sezatoarei de arme si subliniaza,la fel ca Sardique,importanta strategica a Balcanilor,la fel de bine in conflictele interioare,cat si in razboaiele exterioare.

Ilion este intoarcerea la sursele legendare ale Romei.Traditia este bine stabilita;Sozomene afirma chiar ca muncile incepusera in campia unde s-au asezat Acheens si ca marinarii timpului sau,trecand capul Sigee, inca mai observa trecatori monumentale.Oricum ,alegerea Ilion-ului ii corespunde mentiunii lui Palladium,pe care Constantin l-ar fi facut sa vina de la Roma si care ar fi lasat un talisman sub coloana de porfir;o maniera de a insista asupra romanitatii orasului,de a asocia destinele noii Rome cu cele ale vechii Rome. Calcedon,este Bosphore-ul ,dar latura sa negativa;este Bizantul ,dar in Asia nu in Europa;este o apreciere corecta a importantei economice a unui port al Marii Negre,dar sabotat de ignoranta curentelor care defavorizeaza partea sudica.Opozitia Bizant Calcedon apare inca de pe vremea lui Herodot <<Megabase,deoarece a mentinut hotararea pe care vreau s-o relatez,el a lasat o amintire imperisabila in opera Hellespontinilor:fiind la Bizant,el afla ca Chalcedonienii erau orbi pe vremea aceea;caci daca n-ar fi fost orbiti,nu alegeau cel mai putin bun loc pentru a se stabili,in timp ce ,cel mai bun li se oferea>>. Vorba de duh a unui general,in traditia populara relatata de Strabon si Tacite,un oracol al zeului din Delphi:<<Apollon, intrebat de cei care vor fonda Bizantul dupa ce Megariens au fondat Chalcedon-ul,se spune ca le ordona sa se instaleze in fata orbilor, desemnand prin <<orbi>> Chalcedonii care,inaintea lor,parcursesera aceste regiuni si care,neglijand malul opus atat de bogat,au ales partea cea mai rea>>.Legenda relatata de Kedrenos si Zonaras pentru fondarea Constantinopolului este o transpunere in limbajul crestinismului a acestei versiuni a dublei fondari a Chalcedoine-ului si Bizantului:Constantin alesese Bizantul si muncile incepusera deja atunci cand vulturii apar sa ia franghiile (sau in opera unor autori ,chiar pietrele) din mainile muncitorilor si sa le duca la Bizant,de cealalta parte a Bosphore-ului.Constantin este un <<orb>> lamurit subit; interventia divina corecteaza in ultimul moment judecata imparatului. Astfel Bizantul reuneste avantajele sau caracterele de la SardiqueThessalonic,Ilion,Calcedon;dar intre ezitari si alegere,exista distanta unui miracol.Asupra acestui punct,toate sursele coincid: in opera lui Sozomene, Dumnezeu ii apare lui Constantin,ii spune sa paraseasca Ilion-ul si il <<impinge>> la Bizant;versurile din Antologie evoca o interdictie divina; Philostorge il arata pe Constantin trasand,cu lancea in mana,perimetrul noului oras si declarand ca va avansa <<pana unde se opreste cel care merge inainte>>.Istoria legendara se uneste cu marturia legilor :Codul Theodosian marcheaza si el printr-un insemn divin fondarea Constantinopolului: <<urbis quam aeterno nomine Deo jubente donavimus>> In episodul miraculous, relatat de Philostorge,recunoastem ceremonia traditionala alimitarii si sfintirii,careia trebuie sa-i asociem anumite ritualuri de fondare dirijate de catre neoplatonicianul Sopatros si legenda horoscopului orasului extrasa de catre astrologul Valens.Este deci deschis un imens santier. Cand? Sincronismul indicat de catre Themistios intre ridicarea lui Constance la rang de Cezar si delimitarea(mai degraba decat constructia) noii incinte a Constantinopolului,daca este luata literalmente,da o data precisa: 8 sau 13 noiembrie 324. Inca din 324,emisii monetare purtand insemnul atelierului din Constantinopol si din 325 Constantinopol incepe sa apara in mod egal in subscriptiile Codului Theodosian.In sfarsit, marturia istoricilor,adesea imprecise,il face si pe el sa creada ca muncile au fost intreprinse putin timp dupa infrangerea lui Licinius: Socrate plaseaza

constructia bisericilor,monumentelor si noii incinte dupa vicennalia care aveau loc in Orient in 325;Theophane reuneste in acelasi an( anno mundi 5816=325 dupa era Alexandriei) vicennalia, incoronarea Elenei si fondarea Constantinopolului; Kedrenos o plaseaza pe ultima in al 18-lea an al domniei (=324);in ceea ce priveste Chronikon Paschale, fara indoiala,pentru facilitatile expunerii ,coincide cu trecerea lui Constantin in Bizant in 328,care nu este de necrezut, marirea incintei,alegerea numelui de Constantinopol si majoritatea muncilor constructiei care vor transforma orasul (cladiri,loja imperiala a Hipodromului, coloana de porfir si Forumul,Palatul imperial si marile bulevarde marginite de arcade);dar acelasi cronicar,evocand inaugurarea Sfintei Sofia in timpul anului 360,declara ca ,Constantin incepuse lucrarile cu 34 de ani mai inainte,ceea ce ne trimite de data asta la anul 326. O cronologie sumara,fara indoiala,mai putin asigurata decat ni se spune,dar cu adevarat credibila se stabileste astfel : -18 septembrie 324 :Victoria lui Constantin asupra lui Licinius la Chrysopolis -noiembrie 324:in timp ce il ridica pe fiul sau Constance la rang de Cezar, Constantin decide sa fondeze Constantinopolul prin inlocuirea Bizantului si printr-o ceremonie de <<sfintire>> el ii da numele orasului si un nou perimetru; el poarta chiar diadema cu perle pentru prima oara. -325: cea mai mare parte a muncilor sunt intreprinse inca din acest an,fara indoiala sunt active sau amploarea lor creste cand Constantin,dupa ce parasise Roma,vine in Orient si ramane un timp in Constantinopol (327-328) -11 mai 330: sarbatoarea <<dedicarii>> care devine,la fel cum devine 21 Aprilie pentru Roma,aniversarea Constantinopolului. -335-336:muncile principale probabil nu erau terminate in 330;o fraza a lui Julien da de inteles:<< Lui Constantin ii ia mai putin de zece ani ca sa construiasca orasul care ii poarta numele>>.Fra indoiala, Constantinopolul ramane un santier cel putin pana la tricennalia Sarbatorite mai intai la Nicomedie in 335,apoi cu stralucirea Constantinopolului in iulie 336,atunci cand vicennaliaera sarbatorite la Roma.Philostorge,care plaseaza fondarea Constantinopolului in al 28-lea an al domniei(=334),indica astfel (daca nu este vorba despre o simpla eroare) ca doar Constantinopol <<va inlocui>> Roma. Foarte devreme traditia aduna intr-un singur an aceasta perioada de zece ani si o rezuma intr-o sarbatoare,aceea din 11 mai 330. Sa intram in detaliile care au fost atunci intreprinse presupune o cercetare arheologica care ne depaseste scopul;examinarea surselor literare nu ne permite sa tragem concluzii asupra datei muncilor si asupra mijloacelor efectiv:pusa in aplicare ea poate-singura-sa ne invete ce este Constantinopolul la nasterea sa:un oras scump,un fenomen urban de o amploare excelenta;o capitala construita pentru a fi centrul politic al Imperiului si locul de intalnire privilegiat al

elenismului si romanitatii. Aceste trei caractere ,pe care le vom aprofunda si pune in relatie cu cateva date sigure care ne-au parvenit,se regasesc in toate textele;ele formeaza prima si cea mai exacta definitie a viitoarei capitale a Imperiului Bizantin. Proiectul lui Constantin cerea multi bani.Sozomene vorbeste despre un impozit nou ridicat pentru constructia si decorarea monumentelor ,de asemenea pentru distribuirea gratuita de alimente locuitorilor:cheltuielile de fondare sunt deci imediat asociate unui <<stil de viata>> al capitalei. Julien spune ca,pentru a construi Constantin foloseste comoara lasata de Licinius, putem adauga de asemenea bunurile confiscate din templele pagane(si care sunt foarte considerabile);anumite castiguri luate de la orase.Banii curg in valuri ,ceea ce pare a fi provocat o criza de numerar;anumite ateliere monetare sunt inchise provizoriu.Exista deci o problema economica legata de fondarea Constantinopolului ,dar aceasta problema de conjunctura este aproape imediat tradusa in principiu:pentru Julien ,Constantin cheltuia banii stransi de Licinius;acesta este gestul generos al sparsio opus celui al acumularii improductive.Acest gest anunta deja un nou tip de economie; Constantinopolul absoarbe toata bogatia Imperiului(ruineaza orasele,spun unii ),consuma si redistribuie. Orasul este de asemenea un egal demografic care cade;il vom vedea pierdut de Constantin ,dar care in sfarsit reuseste si fondeaza in termenul Antichitatii,primul mare oras al Evului Mediu.Egal in fond,deoarece peretii preceda casele si casele precede locuitorii lor;Themistios,Sozomene ,Patria fac sa reiasa,fiecare in maniera sa ,aceasta particularitate;Philostorge insista in legenda fondarii asupra decalajului care exista intre realitate si previziuni: ne miram sa-l vedem pe imparat trasand cu lancea sa un perimetru atat de mare pentru atat de putini locuitori si acesta se regaseste in spatele vointei divine care ii ghideaza gestul. Arheologia confirma aceste proportii ambitioase:suprafata orasului proiectat de Constantin este de trei ori si jumatate suprafata Bizantului. Pentru a construi noul oras, se apeleaza la o veritabila mobilizare a muncitorilor si arhitectilor;doua legi ale lui Constantin arata ca acesta cauta sa favorizeze vocatia acestora din urma,in mod notabil prin scutiri fiscale ; diferite texte-din nefericire putin sigure- pastreaza principalele nume: Euphratas care ar fi proiectat,sau cel putin dirijat ansamblul lucrarilor si care ar fi murit la putin timp dupa Constantin ,Urbicius ,Olybrius , Isidorus, <<patricienii>> Eustorgius si Michel ,<<prefectul >> Honoresius. Cladiri publice,spun ca sursele i le atribuie lui Constantin ,mai putin din grija de a le data , cat pentru a desena ,inca de la fondarea constantiniana ,un spatiu politic coerent si complet care sa fie cel al unei capitale a Imperiului si de asemenea al unei capitale crestine la origine: circumferinta cladirilor,centru simbolizat de o coloana de porfir pe Forum ,patru raioane principale care sunt carari mari marginite de arcade[..pag36] ,Palat imperial,adica tronul regatului,Senat ,Hipodromul, remodelat de imaginea Circului din Roma prin adaugarea lojei imperiale si a unui pasaj care permite comunicarea directa cu palatul,in sfarsit bisericile Sainte-Irene,Saints-Apotres si cateva altele anacronice.Descrierea nu este completa decat cand din surse reies anumite identitati cu topografia romana:cele sapte coline ale orasului theodosian,cele 14 Regiuni create de Constantin, Milion-ul Lui Augousteon,replica a milei de aur,care arata devierea intregii strazi si inseamna ca ,Constantinopolul,la fel ca Roma ,este chemat sa devina centrul lumii;atunci cand ele

au prezentat noul oras ca un veritabil muzeu al Orientului elenic:sunt expuse pe strazi si in scuaruri statuile si obiectele cele mai sacre (Apollon pythien,Muses de lHelicon ,trepiedul din Delphi sau cel putin coloana serpentina , Pan care amintea de asemenea de victoria Grecilor contra Mezilor), nu ,cum afirma Eusebiu si Sozomene ,prin batjocura ,ci pentru a insemna ca Roma orientala mosteneste de la elenism bogatiile si gloriile sale.<<Constantinopolis dedicateur paene omnium urbium nuditate noteaza Cronica Sfantului Jerome. Putem,cu D.Lathoud sa- i raportam Constantinopolului distinctia pe care o sugereaza Ciceron intre <<sfintirea>> care face sa inceteze caracterul profan si dedicatio care creaza apartenenta religioasa:pe de-o parte avem ritualurile fondarii din 324 al carui scop este sa dam orasului un nou primetru si o noua personalitate, pe de alta parte,ceremonia [..pag 37] din 11 mai 330(<<inaugurarea>> devenita<<aniversare>>)asupra careia ne informeaza o traditie prolixa si incerta in acelasi timp si care leaga daca putem traduce astfelreligiosa lui Cicerone destinele orasului.In fond le leaga o simbolica in care gasim cateva exemple precise:astfel un lant inchis inconjoara,la Milion, o cruce purtata de statuile lui Constantin si Elena si leaga Patroana spirituala(zeita) Constantinopolului plasata in mijlocul sau;acest lant garanteaza integritatea orasului, precizeaza pseudo-Kodinos,si victoria Imperiului asupra tuturor popoarelor.Cheia inchiderii,pentru un plus de siguranta,este ingropata sub un stalp al monumentului. Aceasta reprezentare permite intelegerea sensului profund al ritualurilor de dedicare,dar nu este de comentat,caci ea nu este cu siguranta contemporana fondarii.Daca exceptam inaugurarile profane , ca acele ale bailor lui Zeuxippe restaurate de circumstante, si festivitatile populare de 4o zile care urmeaza,fazele diferite ale ceremoniei istorice [pag 37} se raporteaza toate la statuia lui Constantin,care depaseste coloana de porfir pe Forum: se aseaza , se transforma intr-o veritabila racla, i se onoreaza replica in lemn Hipodromului.Observam ca, coloana,cu statuia ,cu crucea care o inlocuiste,ramane pe toata durata Imperiului Bizantin simbolul fondarii si preservarii orarului:imparatii victoriosi vin aici in cortegiu si uimesc imnul lui Moise ;in viziunile apocaliptice din Viata lui Andre Salos(sec.X) coloana este ceea ce trebuie sa apara de la Constantinopolul risipit,pentru ca aici se gasesc conservate cuiele pasiunii,si supravietuitorii aici isi vor ancora barcile,pentru a plange necazurile capitalei;in imaginatia populara coloana este ultima siguranta:credeam ca atunci cand turcii au intrat in oras, un inger coborat din cer a incredintat o sabie unui sarac necunoscut la piciorul coloanei,si ca dusmanii au fost prinsi.In sfarsit , dupu ce ultimul imparat bizantin, Constantin XI,a disparut in asaltul din 1453,legenda il transforma intr-o statuie invizibila a carei reaparitie va reda viata viselor milenare ale hegemoniei imperiale.La inceputul si la sfarsitul Constantinopolului exista o statuie a lui Constantin pentru a simboliza<< o mare idee>. Statuia din 33o ,este chiar reala;nu exista nici o indoiala asupra identificarii sale in texte.Este vorba de o statuie a lui Apollon cu capul taiat provenind din Phrygie dupa Chronikon Pas Chale,din Ilion,precizeaza Malalas si Zonaras si transformata in statuie imperiala.Originea nu este indiferenta daca ne gandim la traditiile apoliniene ale dinastiei si admitand provenienta Troiei ,daca vedem acolo un semn suplimentar al vointei lui Constantin de a uni elenismul si romanitatea. De asemenea ,reunirea virtutilor protectoare ale religiilor pagane si crestine.

Imparatul tinea in mana dreapta un sceptru(Anne Comnene) sau mai credibil o lance(Kedrenos) pe care un cutremur o face sa cada in 541-542 si in mana stanga un glob dominat de o victorie rapida(a unei cruci dupa Nechifor Callist).Traditia conserva trei dedicatii care au fost inscrise pe piciorul statuii, dar care sunt toate inventii tardive:una pagana(<<lui Constantin care straluceste precum Helios>>) este probabil inspirata de o fraza a lui Hesyqchios;alta ,crestina(<<Tie,Hristoase Dumnezeule iti dedic acest oras>>) este dat de Nicephore Calliste si deriva,fara indoiala dintr-o remarca a Vita Constantini si de la Sozomene;a treia este mai literara,dar nu este mai autentica: <<O,Hristoase ,Tu esti regele si stapanul lumii; Iti dedic acest oras,servitorul tau, Cu acest sceptru si toata puterea Romei. Pastreaza-o,pazeste-o de orice pacat>>. Coloana,in parte conservata,masoara aproape 50 de metri si se fondeaza pe o baza patrata la care ajungem printr-o serie de trepte si care era echipata cu arcuri care se deschideau catre Forum.Sub unul dintre aceste arcuri,se gasea fara indoiala ,un fel de capela unde se derulau in fiecare an procesiuni solemne;posibil in altar situat deasupra unui mundus pe moda antica ,desemnand regiunea ideala a sufletelor strabunilor.In orice caz traditia relateaza ca a fost ingropat sub baza statuii arhaice a lui Pallace numita Palladium,pe care Constantin a ridicat-o in secret la Roma,ca simbol al unui destin fericit.Asupra acestui punct sursele ,totusi cele mai putin critice ,ca Malalas si pseudo-Kodinos,exprima o indoiala care nu este atata incredibilitate pe cat este pesimism;istoria a fost inventata ptr a da incedere unui oras obsedat de ideea sfarsitului sau.Ceremonia din 11 mai 330, asa cum o putem reconstitui dupa pasajele dispersate dinPatria pare sa se fi derulat in doua timpuri .O procesiune plecata din Philadelphion sau ,dupa Jeanne Diakrinomenos,de la Magnaure se intoarce la Forumul lui Constantin pentru a plasa statuia sub coloana;au fost introduse prealabil in statuie sau plasate in varful coloanei tot felul de obiecte magice sau relicve:Jeanne Diakrinomenos vorbeste in mod notabil de bucati de aur batute pe imaginea lui Constantin,simbol al prosperitatii;traditia crestina adauga mai mult sau mai putin tarziu relicve ale sfintilor ,un fragment al adevaratei cruci,cosurile multiplicarii painilor,vasul sfantului Chreme,coada toporului lui Noe,piatra de unde Moise a facut sa izvorasca apa,cuiele crucificarii.Patriograful anonim cae citeaza in cortegiu un prefect cu numele de Olbanius vorbeste de asemenea de preoti,de cantece crestine aleKyrie Eleison si de un juramant final:<<Asigura acestui (oras)prosperitatea pana la sfarsitul veacurilor,Doamne!>>.Tonul crestin si anacronismele institutionale au pus in parte in veridicitate in aceasta relatare .Este deci fara indoiala faptul ca ,Constantinopolul primeste in plus ,pe langa numele sau <<orasul lui Constantin>> numele hieratic de [pag 40] care face pereche celui de Roma,Flora,daca nu este simpla in intregime traducerea surselor noastre. Al doilea timp estepompa circensis care are loc efectiv pe 11 mai 330, dar care este prezentat mai ales ca model oficial,impus de catre Constantin insusi,ceremonii care trebuia sa comemoreze in fiecare an aniversarea fondarii. Relatarea cea mai coerenta este cea a lui Cronikon Paschale: <<(Constantin ) a facut sa fie executata o alta statuie a lui insusi,din lemn aurit,care purta

in mana dreapta Patroana spirituala(zeita) a orasului ,de asemenea aurita. El comanda ca in ziua in care se vor da jocurile aniversare(ale fondarii orasului) la Hipodrom ,aceasta statuie de lemn sa fie introdusa,escortata de soldati care purtau mantouri si pantaloni de campagi,avand fiecare in mana o lumanare alba si carul care aducea statuia,dupa ce a inconjurat kampton-ul superior al Hipodromului,s-o plaseze in skamma ,in fata kathisma-ei imperiale,imparatul dominant se ridica si se inclina la vederea statuii imparatului Constantin si a Patroanei spirituale(zeitei) orasului>>.Ne imaginam procesiunea,ghicim de asemenea ca statuia din lemn e in cateva variante aproape o reproducere mai maleabila a statuii Forumului si ceremonia este deci,pur si simplu o comemorare a dedicarii;cu toate acestea anumite puncte raman obscure.Care este aceasta Patroana spirituala(zeita)a orasului pe care Constantin o poarta de aceasta data in mana dreapta? Este vorba ,fara indoiala(vom vedea mai departe)de globul stapan al victoriei,ca pentru statuia de bronz si nu o reprezentare figurata o orasului;in fond simbolul puterii sale romane,nu imaginea sa a orasului.De ce patriografii numesc carul pe care este transportata statuia de lemn:carul Soarelui?Regasim aici simbolica solara care a facut sa fie aleasa o statuie a lui Apollon pentru a transforma statuia imperiala cu cap taiat;dar expresia nu este mai putin obscura.Daca pompa circensis este atestata de unele texte care fac trimitere la Constantin,pare ca traditia nu a fost conservata mult timp:Julien a facut sa fie ingropata statuia de lemn aurita din cauza crucii pe care o purta,afirma patriografii desi nicio cruce nu apare in descrieri;mai credibil,aceasta ceremonie de adorare a fost judecata prea pagana si a fost suprimata.Singurele care supravietuiesc sunt jocurile si distribuirile de alimente,care sunt inca atestate,in fond in secolul X. Doua probleme sunt de evocat aici,care au dat nastere la o literatura abundenta si la care ni se pare acum destul de usor de raspuns:ceremonia ale carei faze diferite tocmai le-am studiat este ea pagana sau crestina ?Cui ii este dedicat Constantinopolul ? Asupra primului punct am prins obiceiuri sa distingem in mod arbitrar o sfintire pagana in 324,cu interventia ipotetica a neoplatonicianului Sopatros si cea anacronica in orice fel a astrologului Valens,si o dedicare crestina in 330,cu procesiunile preotilor pe care le descriePatria,cu bisericile care au fost construite intre timp in capitala;330 este o <<luare de posesie crestina a Constantinopolului>>.Nimic nu autorizeaza aceasta distinctie;este probabil ca simboluri crestine au fost prezente la ritualurile de fondare din 324,este sigur in schimb ca ceremoniile din 330 nu au fost doar ceremonii crestine.Daca ne imaginam progrese ale crestinismului la Constantin intre 324-330,ele se combina cu o permanenta de ritualuri solare si simboluri pagane.In definitiv nu este vorba atat de mult de crestinism si de paganism,cat este vorba despre un Constantin pagan si un Constantin crestin,caci Philostorge ne avertizeaza de marele scandal a lui Photius dar in acord cu pasajul tradus al lui Chronikon Paschale,caci pe Constantin il adoram,in fata lui ne aplecam;de la el luand o unitate a ritualurilor de origine religioasa diversa care preceda fondarea;relicvele crestine si simbolurile pagane sunt reunite in statuia sa;in aceasta nu exista opozitii si exclusivele pe care istoria moderna crede sa le fi recunoscut intre religii:nu sunt aici decat garantii cumulate. Aceasta este ceea ce face ca dedicatiile avansate si care par contradictorii sunt in acelasi timp adevarate si false.Lasand de o parte,evident dedicarea la Vierge care nu apare decat tardiv si

care sfarseste prin a o aduce in traditia bizantina.Eusebiu spune ca Constantin s-a dedicat Dumnezeului martirilor si Sozomene precizeaza:Lui Hristos;ceea ce este adevarat daca ne referim la traditia care prezinta crucea lui Hristos ca semnul victoriei lui Constantin.In acelasi mod putem spune ca Constantinopolul este dedicat Patroanei spirituale(zeitei) ei Romei,daca intelegem prin aceasta ca prin intermediul gestului lui Constantin care poarta in mana globul si Victoria se vede promitand,la fondarea sa , beneficiul Patroanei spirituale(zeitei) Romane.Dar, este Constantin cel care face unitatea acestor destine,cum statuia face unitatea ceremoniilor din 330,cum persoana si numele sau fixeaza locul institutional al noului oras.Constantinopolul este dedicat lui Constantin,adica de catre el , Imperiului nou pe care il reprezinta deja sau tinde sa-l reprezinte:roman,oriental si curand crestin. << Noua Roma>> Daca Constantinopolul nu este la propiu vorbind <<dedicat Patroana spirituala(zeita)orasului >> (a se exprima astfel este in primul rand a compromite o petitie a principelui , cum face sa fie remarcat D.Lathoud),el nu ramane mai putin decat Patroana spirituala(zeita)-intr-un sens ,peste putin timp prcis,peste putin timp vag intervin frecvent in surse in scopul fondarii orasului si aceasta notiune confuza pune o problema complexa. Pentru a incerca sa le rezolvam vom distinge patru intrebuintari diferite ale acestui cuvant: 1.Sunt desemnate caPatroana spirituala(zeita)doua modele iconografice care figureaza in mod notabil pe monede ,dintre care unul este numit de catre numismatici Patroana spirituala(zeita) de Romme (o Minerva cu casca) si celalalt Patroana spirituala(zeita) de Constantinopleo femeie coafata cu o coronita impletita,,tinand un corn a belsugului si punand piciorul pe prora unei nave).Nimeni nu se indoieste ca primul tip simbolizeaza puterea romana sau zeita Roma si ca al doilea este o figurare a modei elenistice a orasului Constantinopol;dar nu trebuie sa vorbim despre <<o Patroana spirituala(zeita) dubla>>,in masura in care,sub domnia lui Constantin,acestea nu apar niciodata impreuna in aceleasi incaperi.Nu putem sa nu mai vorbim insa de <<doua Patroana spirituala(zeita)>> distincte in masura in care ambele,dupa parerea emisiilor,pot ilustra o parte a Constantinopolului,la fel de bine ca o parte a Romei:astfel,Minerva cu casca,tinand globul stapan al victoriei,care este reprezentat in emisiile din Constantinopol cu legenda Gloria Romanorum. Spunem ca avem pe de-o parte o Patroana spirituala(zeita) romana si pe de alta parte o reprezentare simbolica a Constantinopolului ,care este deja traditionala in secolul al IV-lea si care mai ramane inca mult timp,deoarece Zonaras descrie o statuie de acest fel pe vremea lui Anastase si a virtutilor pe care opinia publica i le imprumuta , si ca pseudo-Kodinos ne vorbeste si el de o statuie din bronz a Patroana spirituala(zeita)-ei orasului [pag43] ,situata pe o bolta orientala a Forumului lui Constantin. 2.Exista de asemenea [pag44] vechi al Bizantului ,care,dupa parerea lui Hesychios,ar fi templul lui Rhea,cu statuia sa construita de catre Byzas insusi pe locul numit [..].Ne gandim evident la

templul lui Rhea ,despre care Zosime ne-a spus ca <<l-a construit>> Constantin si caruia i-a alaturat un alt <<templu>> continand statuia Patroana spirituala(zeita)-ei din Roma.Zosime plaseaza aceasta dubla constructie la Tetrastoon,vechiul centru al Bizantului severian. 3.Exista in Basilica o statuie onorabila ca Patroana spirituala(zeita) a orasului si care era o Patroana spirituala(zeita) romana de un tip comparabil cu Minerva monedelor. Pseudo-Kodinos precizeaza ca ,Constantin l-ar fi facut sa vina de la Roma; cunoastem o epigrama care era inscrisa pe o latura a Basilicii si care felicita un anumit Theodore << deoarece a ornat templul Patroana spirituala(zeita)-ei cu coloane frumoase de o asa mare minunatie si deoarece a oferit cadouri minunate Romei cu protejarea aurului care l-a facut consul si de trei ori prefect>>;este evident ca in acest <<templu>> al Patroana spirituala(zeita)-ei orasului Constantinopol unde Julien,in relatarea lui Socrate,va oferi sacrificii publice. 4.Simbolicul inca se precizeaza daca examinam textele care privesc fondarea orasului de catre Constantin.Malalas :<<Patroana spirituala(zeita)a acestui oras pe care el l-a renovat si caruia i-a dat numele sau ,dupa un sacrificiu nesangeros,o va numi Anthousa>> care revine sa spuna ca ii da Patroana spirituala(zeita)-ei Constantinopolului numele celei de la Roma,Flora.La sfarsitul ceremoniilor care marcheaza sfintirea statuii lui Constantin in Forum, Patria ne spun ca sunt cantate imnuri si ca toata lumea se inclina in fata statuii,la fel ca in fata Patroana spirituala(zeita)-ei orasului.Statuia de lemn de la pompa circensis poarta in mana dreapta Patroana spirituala(zeita) a orasului.Se pare ca elementul comun al tuturor acestor denumiri este globul stapan al victoriei pe care il poarta Minerva pe monedele Gloria Romanorum, Constantin insusi pe coloana Forumului si probabil pe statutuia de la Hipodrom. Astfel Constantinopolul nu are decat o Patroana spirituala(zeita)(Tychaiona lui Hesychios fiind un suvenir arhaic si Patroana spirituala(zeita) a lui Zonaras o figurare simbolica a orasului), si aceasta este promisiunea unei dominari mondiale, comuna cu Roma,primita prin intermediul imparatului omonim.Examinarea surselor literare aduce o confirmare :Constance II recunoaste Constantinopolului o [pag45]romana in acelasi timp cu o []elenica si insista asupra uniunii acestor doua caractere care dau originalitatea orasului lui Constantin;in retorica din secolul al IV lea,aceasta tema este abundent explorata si semnificatia sa politica este clara,chiar daca nu este precizat ca [pag 45] este roman(ceea ce vine de la sine) si ca [] este elenic(ceea ce este de asemenea evident);mai tarziu,Lydos ii reproseaza lui Constantin ca a abandonat [..]cand a plecat din Roma si contemporanilor sai ca au pierdut [pag45]institutiilor romane,renuntand la folosirea latinei ,folosind acum limba greaca.Vedem cu usurinta in ce sens este incarcat cuvantul si intelegem ce cauta Constantin sa realizeze prin toate mijloacele magiei si ale religiei: o extensie,daca nu deja un transfer la Constantinopol al Patroana spirituala(zeita)-ei romane. Suntem foarte aproape de notiunea de o a doua sau o noua Roma.A fost ceva mai mult in timpul lui Constantin?Asta este ceea ce afirma un pasaj al istoricului Socrate:<<Orasul care altadata se numea Bizant,(Constantin) l-a dezvoltat ,l-a inconjurat cu ziduri inalte,l-a ornat cu diverse monumente; punandu-l la egalitate cu Roma,orasul dominant ,si dandu-i numele nou de

Constantinopol ,el ordona prin lege ca se va numi <<a doua Roma>>. Aceasta lege a fost gravata pe o stela de piatra si Constantin a plasat-o,in timpul unei ceremonii publice ,pe locul Strategion,langa statuia sa ecvestra.Nicio alta sursa nu ne face sa cunoastem acest act legislativ si sunt motive puternice sa credem ca Socrate confunda mai multe lucruri:numele de Anthousa dat Constantinopolului si derivat de la Flora-Roma,ceremonia de inaugurare din 330,posibil o inscriptie plasata la Strategion care ar fi numit Constantinopolul <<a doua Roma>>.In orice caz,mai multe documente dovedesc ca a existat inca de la inceput o asimilare retorica,purtata imediat pe planul institutional ,de la Constantinopol la Roma: in 324,Alexandre primea deja titlul de <<episcop al noii Rome>>;un poem oficial adresat lui Constantin de care Optatianus Porphyrius in 325-326(inaintea asasinatului lui Crispus) desemneaza Constantinopolul ca altera Roma;in textele mai tarzii,dar mult mai explicite,Libanios il numeste pe Constantin <<[pag46]-acela care creaza un oras purtand acelai nume ca Roma>> si Themistios spune ca ,Constantinopolul <<participa la numele Romei>>; in sfarsit,Sozomene ,intr-un pasaj care nu depinde de Socrate ,afirma ca in 381 Constantinopolul poseda deja de mult timp numele noii Rome .Noi intram in traditia pe care o rezuma Balsamos in comentariul canonului al 3lea al conciliului de la Constantinopol:<<Constantin cel Mare ii va transfera(Bizantului) sceptrul regalitatii Romanilor,ii va da orasului numele de Constantinopol si de noua Roma,fiind regina tuturor oraselor>> Printr-o precizie mai mica decat cea a lui Socrate,toate sursele dau acelasi ecou:<<Constantin a proiectat un oras cu imaginea Romei>>,el a vrut ca,Constantinopolul <<sa aiba aceeasi putere ca Roma si sa imparta cu Roma conducerea Imperiului >>;intentiile au trecut la masuri legislative care vor fonda aceasta egalitate si care,toate,sunt legate de domnia lui Constantin.Exista o anticipare,nu exista eroare de interpretare.Bruscam un secol intreg de istorie in scopul de a rezuma fondarea in limitele cronologice ,care sunt acelea ale fondatorului si de a o intelege astfel intr-o coerenta mai profunda.Subit,totul este dat Constantinopolului:dimensiunile sale,statutul sau ,Imperiul sau .Alegerea Bizantului din 324,inaugurarea din 330,etapele unei lente promovari la rang de capitala,al carui sfarsit va fi al 28-lea canon al Conciliului de la Calcedon, acela isi gaseste locul in intregime intr-un singur capitol al lui Sozomene si,mai naiv,intr-o singura fraza,la fel de plina de greseli ca de sens,al Cronicii lui Malalas. Putem enunta ca regula ca tot ce este considerat in sursele noastre ca fiind indispensabil constituirii unei capitale romane este pus pe seama lui Constantin si ca tot ce este detaliat sau pur si simplu dezvoltat istoric ,este lasat la locul sau cronologic in istoria Constantinopolului .Prin acest mijloc,ne putem face o idee precisa,daca nu de la prima vedere a noului oras constantinian ,cel putin prin maniera in care scriitorii secolelor V si VI vedeau marea capitala a Orientului.Constantinopolul devine o nou Roma prin trei moduri: I.scapand de jurisdictia provinciala si devenind in acelasi timp cu tronul imparatului,centrul Imperiului II.mostenind de la Roma,cu drepturile si numele sau ,institutiile care il caracterizeaza:senatul ,un prefect. III.devenind un oras de proportii gigantice,care totusi nu ajungea unei populatii intr-o continua crestere si unde principala problema este hranirea oamenilor;devenind fara resurse proprii,orasul

cel mai bogat al lumii romane,imbinarea unei civilizatii de lux si a saraciei.