STEAUA

A N U L V III
REVISTĂ
U
TEA
S A UNIUNII SCRIITORILOR DIN R. P. R.

3
CLUJ Anul Viii (85) marîie 1957
 Sumbra primăvară
I
A fost o izbucnire de flăcări şi w tale
O avalanşă surdă, un ~uiel, un torent —
Robii veneau din ceaţă, din grote feudale
Pe sub p ă m in t ca lava cu trup incandescent.

N u -i urm ărise nim eni — conacele dorm eau

S o m n a m eţit prin cîm puri cu oam eni şi r u vite,
N u -i urm ărise n im en i şi ei veneau, veneau
Pe drum urile ţării convoaie m ohorîte.

V eneau ca ploaia verde ce u m flă şi revarsă

P osom orite flu vii prin vastele 'cimpii,
V eneau ca o pădure cu rădăcini întoarse
Ca flu x u l negru-al m ării pe plajele pustii.

Ş i s-au aprins incendii arzind nim icitoare

Ş i v în tu l prim ăverii purtă prin ceruri ser. .in
I n şuerat de coase, în vu ei de topoare
U n ev il înndirii părea că-şi taie drum . -

D ar n u venise vrem ea — s-au ridicat stăpînii,

Tunul lovi năpraznic bordeiele' d e lut,
C u m îin i în sîn g era te arm atele ruşinii
A ir bintuit prin sa te şi-au trecut.

A poi veni tăcerea şi somnul fără vise,

M oartea veni şi toate s tă tu tă la p ă m in t —
P rin porţile ţârînii ce zăboveau deschise
Zăpada iernii se topea plingind. ■

Sp re zările d eşarte pîraiele-şi purtară

A p ele m ari şi tulburi su n in d p u stiu prin cim p ■
O cnaşii in convoaie se m istu ia u în ţară
P ierind cu-ndureratul şi su m b ru l anotim p.
4 A. E. Baconsky

II

C îm puri în tin se — arbori trecînd spre m iază-zi

De m u lte ori copacii au înfrunzit- în creştet
D e-atunci — şi iar cînd toam na prin codri se trezi,
î ş i scuturară-n soare şi-n tim p, fru r dşul veşted.

P îraiele în albii s-au adîncit m ai m u lt

Ş i-n cet trecură toate — pieriră şi boierii
L ă sîn d doar am intirea pe care-o m ai ascult
V en in d d in depărtarea răscoalei şi-a durerii.

D in trupurile celor ce n-au m ai vru t sâ-ndure

D e-atunci crescură lanuri şi ierburi m ari şi flori,
Ş i poate-această tînărâ pădure-
P rin care-m i rătăceşte cintarea uneori.

P ă m în tu l iată-l, liber, iată-l aici, aproape

Ş i iată prim ăvara alăturea — şi vezi
S in g u ri sîn tem pe Lanuri stăpini şi peste ape
Ş i p este fu m u l ultim ei zăpezi.

în c h id e ochii ziu a şi îi deschide iar,

Cu m igratoare păsări se plim bă vrem ea-n c e r u r i..
Dar m oartea lor răm îne ca piatra de hotar
A veşnicelor noastre nădejdi şi adevăruri.

D e-areea prim ăvara cînd apele se&aud,

C înd clocotesc în arbori şi-n oam eni seve grele,
C înd a m eţit de-ntîiul pa rfu m de m u g u r crud
îm i risipesc pe drum uri cintarea ţării m ele,

Spre D unăre prin şesu ri cînd izbucnesc arzînd

A m u rg u ri som ptuoase şi se d izo lvă -n noapte,
V ă d flacăra răscoalei d esfăşurată-n vîn t
Ş i su m b ra p rim ăvară din 907.

A. E. BACONSKY
N. G rigorescu C o lib a

N. Luchian: Sfîrşir 1907

 învăţătura anului 1907

Perspectiva unei ju m ătăţi de veac de la răscoalele ţă ră n e ş ti din 1907

îmbie la cîteva reflexii as u p ra acestui evenim ent de o im p o rtan ţă covîrşi-
toare în istoria luptelor de desrobire a poporului romîn.
Judccind-o în lum ina transfo rm ărilor uriaşe ce au avut loc în lum e în
ultimele cinci decenii, ră sc o a la ţă ră n e a s c ă din 1907 se adînceşte, în a p re ­
cierea; istorică, şi ca sens şi ca în sem n ătate. E a constituie, fă ră îndoială,
un a dir . cele lovituri date orînduirii burghezo-m oşiereşti care, deşi fă ră
rezultate imediate, a zg ud uit această n ed reap tă aşezare socială şi politică
pînă în adîncurile ei, prevestindu-i, asem enea pre m e rgătoru lu i vuiet al
vulcanului pe cale de a erupe, ca ta stro fala ei prăbuşire. Azi, la d istan ţă de
cincizeci de ani, sensul şi în s e m n ă ta te a acelei răfueli a ţără n im ii oropsite
c u m oşierim ea ex p loatatoare de vieţi şi de bunuri, se profilează puternic şi
clar pe paginile n ec ru ţăto arei istorii.
A cincizecea aniversare oferă, în această privinţă, un binevenit prilej
de cercetare şi studiere adîncită a variatelo r aspecte pe c a re le-a îm b răc at
m a re a răscoală, a cauzelor şi, totodată, a ră s u n e tu lu i şi efectului pe ca re
l-a a v u t ea atît în ţ a r ă cît şi în s trăin ăta te . Studiile şi evocarea eve nim e n­
tului, cu ocazia com em orării sem icentenarului, vor reuşi, desigur, să fixeze
desluşit rostul şi rolul pe ca re l-a jucat acest mic război ţă ră n e s c în p ro ­
cesul de lichidare a rînduelii capitaliste, în g e m ă n a tă m o nstruo s cu cele
m ai crîncene forme de s u b ju g a re feudală prelungită.
Am ploarea m anifestărilor ce se o rg a n iz eaz ă pe to t cuprinsul ţării, pe
de altă parte, depune o m işcăto are m ă rtu rie despre în a lta cin stire ad u să de
întregul popor m uncitor eroilor şi m artirilo r ca re s-au jertfit pentru pîine şi
libertate. In luptătorii de la 1907, m asele poporului romîn, îm p reu n ă cu
acelea ale n aţion alităţilo r conlocuitoare, îşi cinstesc pe vrednicii lor p re ­
m ergători, pe aceia care, prin jertfa vieţii lor, au p re g ătit calea desrobirii
îm plinite la 23 a u g u s t 1944.
înţelegerea sensului pe care-1 au răscoalele ţă ra n ilo r de acum 50 de
ani, ca şi actul de recunoscător om ag iu ce le însoţeşte din p a rte a co n tem ­
poranilo r ar fi, însă, imperfecte dacă din această m işcare re vo luţio nară a
p roletariatului agricol1 n u a m scoate acele în v ăţăm in te pe ca re ni le s e r­
veşte m arele eveniment. N eg lijarea acestei în v ă ţă tu ri a anului 1907 ar fi
o gre şeală şi ar lipsi com em orarea de un esenţial elem ent al ei.
 învăţătura anului 1907 7

E bine ştiut că pentru clasa burghezo-m oşierească de atunci şi de mai

tîrziu răscoalele n-au constituit nici un fel de în v ă ţă tu ră . Nici p entru clasa
e xploata toa re din Romînia şi nici pentru aceea din ţările vecine, din ţările
fostei m onarhii habsburgice, în special, unde ră sco ala ţă ră n e a s c ă rom înă
a avut un ecou puternic şi m obilizator atît în sînul ţărăn im ii, cît şi în rîn-
durile muncitorim ii conştiente. Cel mult, ca avertism ent, le-a servit
acea ră scoală pen tru o şi mai ap rig ă p rig o an ă şi pentru o şi mai diabolică
orga n iz are a m ăsu rilo r de represalii şi preventive. Aruncînd, cu o voită o r­
bire, to ată v in a pe sea m a unor „ in stig ato ri“ şi căutînd, ca ţapi ispăşitori,
cel m ult pe cîţiva aren d aşi de moşie de a ltă n aţio n alitate de cît cea ro ­
m în ă , m oşierim ea şi burgh ezim ea rom înească de la putere n -a sezisat că
ura ţă ra n ilo r s-a în d rep ta t îm potriva oricărui opresor, fără deosebire de
actul de n a ş te re sau de botez, şi că, alături de clăcaşii romîni-moldoveni,
lu p ta u şi fraţii lor de suferinţă ciangăii.
Aceiaşi n eto ată pricepere ca racterizează şi burghezia m oşierească din
U n g a ria şi Ardeal, deşi m anifestările de solidaritate cu ţăra n ii răsculaţi
romîni porneau, fă ră de nici o rezervă, din to ată ţă ră n im e a s ă ra c ă şi din
toată clasa m uncitoare a acestor teritorii, indiferent că erau romîni, m a ­
ghiari sa u de altă naţionalitate. Nu şi-au d at sea m a nici unii nici alţii
dintre aceşti exploatatori că „le g ă tu ra de sîrige n u slăbeşte lup ta de c la s ă 11.
Nu a înţeles rostul şi im p o rtan ţa răscoalei nici conducerea o portunistă
a social-democraţiei romîne. A lianţa între ţ ă ră n im e şi m uncitorim e s-a
înfiripat, totuşi, sp o ntan d ato rită unor fruntaşi ai m işcării m uncitoreşti
d i n Rom înia şi m aselor de m uncitori conştienţi.
Semnificativ răm îne, iarăşi, faptul că, în ciuda unor cazuri izolate
(chiar şi acestea nu m ai pînă la o an um ită lim ită) intelectualitatea ro m î­
nească n-a p ă ş it cu c u raju l cuvenit în a p ă ra re a deschisă a n ăp ă stu itei ţă-
rănim i. Istoriografia burgheză ro m în ă a vremii, precum şi cea de mai tî r ­
ziu, excepţie făcînd doar cîteva g lasu ri şi condeie, au trecut peste acest eve­
n im e n t ca peste unul neglijabil sa u socotit ca o „ p a tă n a ţ i o n a l ă 11 ce trebuie
acoperită. Acelaşi caz, după cît se pare şi cu istoriografia b u rg h e ză străin ă.
Nici aceasta n-a p utut vedea în ră scoala de la 1907 din R om înia decît,
•cel mult, un caz a p a rte special romînesc, lipsit de prea m are im portanţă.
C o n sta tare a aceasta despre istoriografia b u rg heză n u e s t e . d e loc de
n a tu ră să ne surp rin d ă . E a confirmă, încă odată, ceea ce ştiam despre
ea: că nu era şi nu este, nu poate să fie o „ m a g is tra v ita e 11 (cum, aşa de
zelos, se auto-apreciază!). Oricum, şi acest caz de recentă experienţă
p o a rtă pecetea de prindere în fla g ra n t delict şi slujeşte ca o nouă şi in ­
structivă lecţie m ă c a r pentru profesorii de istorie.
A ceastă lecţie, cuprinz ăto are a în v ă ţă tu ră , pentru tot poporul nostru
m uncitor care construieşte socialismul, — muncitori, ţă ra n i şi intelectuali
— , se desprinde, din faptul însuşi al răscoalei şi, în speţă, din so a rta pe
care a avut-o.
Nu este nici o îndoială că m aselor ţă ră n e şti ră scu late n u le-a lipsit
nici elanul nici fo rţa elem entară. Ca un u ra g a n d eslăn ţuit ţăra n ii au tăvălit
în calea lor stufoşii copaci ai rînduirii m oşiereşti fă ră a-i zm ulge în s ă din
ră d ăcin ă. P e n tru ac easta le lipsea şi co ncentrarea puterilor şi conducerea
 8 C. DaUovcclu

u n ita ră a acţiunii spre c ţintă hotărîtă, u rm ă rită pînă la ultimele ei con­

secinţe.
Nu e de m irare că uriaşele jertfe soldate cu pierderea a 11.000 de vieţi
ţără n e ş ti n-au avut rezultatul dorit. R ăscoala a fost înăb uşită, iar situaţia
m izeră â ţărănim ii a co ntin uat să dăinuiască, în fond, aceiaşi. P ăm în tu l a
ră m a s tot în m îna moşierilor, cu toate „reform ele11 a ş a zise a g ra re de
cru n tă batjocu ră ce a u u rm a t m ai curînd sau m ai tîrziu.
F o rţa care ar fi p utut duce ,1a izbîndă, la stăp în irea in teg ra lă a pă-
m întului de către cei care-1 m uncesc era clasa m uncitoare cu un p artid
al ei neşovăielnic şi puternic.
A lian ţa firească între ţă ră n im e şi m uncitorim e sub h egem onia acesteia
din urm ă, ca una ce constituia c la s a rev oluţion ară p rin excelenţă, nu s-a
p u tu t realiza în 1907. E a era atunci abia în faşe.
A fost nevoie de trecerea unui timp pentru ca clasa m u ncitoare să se
ridice, să se organizeze şi să-şi creeze acel p artid de tip nou, partidul
com unist, — pen tru ca ac eastă alianţă să devină o realitate de neînvins.
R oadele acestei alianţe se văd: astăzi m oşierim ea e un vis urît al trec u tu ­
lui, iar ţă ra n u l e stăp în pe ogorul şi pe rodul muncii sale. Durerile şi su-
• ferinţele de veacuri ale ţă ra n u lu i m uncitor au fost izbăvite prin clasa
m un cito are şi partidul ei: ex ossibus ultor.
Altfel, nici nu se putea: iată m a re a î n v ă ţă tu ră a anului 1907.
E a nu e valabilă, însă, num ai pen tru trecut. Dimpotrivă!
Ca din orice în v ă ţă tu ră , e nevoie să tra g e m şi din aceasta o concluzie
pen tru prezent şi viitor: în u n irea cu clasa m uncitoare, sub steagul ei
p u rta t de Partid, rezidă s in g u ra ,şi s ig u ra chezăşie a izbînzilor de m îne
şi de to tdeaun a ale în tregu lui popor. •

Acad. C. DAICOViCIU
 Poate inima lui

Trec nuna pe p ă m in t ca pe lăută

şi-aud:
colţii ierbii răsar
, şi griul, prim eşte harul zăpezii
şi n a şte în clm p.
D easupra lunecă cerul,
ded esu b t ră su flă pământul.
Trec m in a uşor pe neagra lăută
şi tac;
înăuntru e noapte
şi sîngele m orţilor sună.
. . . B ă trîn u l F urtună
căzu acum cincizeci de ani sub rafală
şi cîm pul n-a fo st al lui.

L a vară cînd eu am să trec pe ţarina ta,

cu sfială
voi rupe un mac:
poate in im a lui înţlort
p rin veac
in petală.

VERONICA PORUMBACU
 La semicentenarul răscoalei

Au trecut cincizeci de ani de cînd cei peste 11 mii de ţă ra n i şi-au je rt­

fit v iaţa în timpul crîncenei ră sco ale din! 1907.
S trig ătu l de căpetenie al ţăra n ilo r, la 1907, a fost: noi vrem p ă m în i —
şi se ştie de ce. P e n tru a n u m uri de foam e îm p reu n ă cu familia, ţăra n u l
e ra silit — în afară de cu ltiv area petecului să u de ogor — să m ai ia pă-
m in t în arendă de la m oşier sa u aren daş, cu p reţ întreit şi îm pătrit. Aşa
se explică de ce ţăranii, începînd m işcarea, cereau p ăm în t cu 25 lei falcea.
Dijm ele au cunoscut un urcuş neîncetat, aju n g în d la „una din două", deci
îndoit faţă de cît e rau m ai înainte. P e lîn gă aceste dijme, ţă ra n ii m ai t r e ­
buiau să facă 10— 12 zile de pogon clacă p en tru m încarea ce o prim eau.
P e d easu pra acestor g re u tă ţi de n eîn durat, în acest început de veac o n ouă
p la g ă rodea v iaţa necăjiţilor ţăra n i: arendaşul. Boierul nu avea vrem e să
se ocupe de moşie, fiind ocupat cu „grijile ţ ă r i i “, ca deputat, prefect, m i­
n i s t r u s a u alt m are dregător, cu plim bările prin capitalele apusului, sau
cu trîn d ă v e a la prin staţiun ile climaterice. Ia r arendaşii, constituiţi în
tru s tu ri arendăşeşti, erau g răb iţi să se îm b o găţească prin to ate mijloacele:
furînd pe boier, dar mai ales asu prin d pe ţă ra n . Fiindcă arendaşul avea
casă g r e a . . . P a t r u copii aci (la m oşie), două fete la ora ş în p e n ­
sion . . . doi băieţi la P a r i s “ , după cum ca racterizează C a ra g ia le tipul
arend aşu lui rom în din acea vreme. Ştefan F u rtu n ă , v eteranul erou din
războiul de independenţă, înfăţişează în chip im presionant m izeria ţ ă r ă ­
nimii, — ca u za răscoalelor din 1907: „Noi ţă ra n ii în d u ră m jaful nem ilo­
şilor ciocoi şi ne ră m în copiii goi şi flăm înzi în tim pul iernii. M uncim
v a r a în tre a g ă pe lanurile boiereşti, m u ncim ca nişte robi şi noi şi copiii,
şi pe an ce trece ne g ă s im tot m ai înglodaţi în datorii, de am a ju n s să ne
vindem şi icoanele plătind glo ab a boierului. Ne-am tot plîns, n e-am tîn-
g u i t . . . Jalb ă peste jalbă am trim is pînă şi la m ă ria sa vodă, d a r au-
zitu-ne-a cineva? D atu-ne-a cineva dreptate? Or fi ele legi şi pravilă cum
ziceţi şi d u m neavoastră, or f i . . . nu tă g ă d u e şte nimeni. D a r p en tru noi
ţă ra n ii cînd avem dre p ta te n u stă scris în pravilă şi cînd stă scris în p r a ­
vilă, n-avem dreptate. Am în d u ra t toate, că de! . . . Noi ţă ra n ii sîniein ta ri
de v îrtute şi proşti la m inte; tari, căci r ă b d ă m r ă b d a re cînească şi proşti,
că de n-am fi proşti n-a m şti ră b d a ". I n sensul celor de m ai sus, cine a
privit tabloul pictorului Octav Băncilă — în a in te de 1907, nu poate uita
 La semicentenarul răscoalei 11

în făţişarea jalnică a ţă ra n u lu i în aju nul răscoalei: fa ţa sup tă, pe care s u ­

ferinţa a s ă p a t brazde adînci, trupul fă ră vlagă, acoperit de 2 irenţe.
Cine a privit în să un alt tablou al acestui m are artist atît de sensibil
la durerile celor oropsiţi, iarăşi n u v a putea uita tra n s fo rm a re a re s e m n a ­
tului ţ ă r a n de ieri. Pletele şi b arb a răvăşite, ochn aruncînd flăcări' ce t r e ­
buiau parcă să m istue lum ea n edreap tă, zdrenţele fluturînd în vînt, picioa­
rele goale frăm întîn d păm întul. P u n eţi în m îna acestui ţ ă r a n coasa, cio­
m agul, furca şi tabloul este complet.
P re g ă tită de în s ă ş i re alităţile dinlău ntrul Romîniei, în tr-u n m om ent
cînd suflul în v iorător al revoluţiei populare ru se din 1905— 1907 a ju n se şi
pe m eleagurile noastre, ră sc o a la n u a mai p u tu t fi în lă tu ra tă . P ild a ţ ă r a ­
nilor şi m uncitorilor ru ş i care tră ia u aceeaşi v iaţă oropsită sub cnutul
boierilor şi al ţaru lu i a fost cea m ai edificatoare cale ce putea fi a r ă ta tă
m ulţim ilor oropsite din Roniînia. Şi ele au urmat-o.
Ne m ai putînd r ă b d a această „ r ă b d a r e cîn e a s c ă “, ţă ra n ir — c a şi cei
din Rusia — în a rm a ţi ou furci, coase, ciomege, încep p e la mijlocul lunii
februarie lupta îm p otriva nem iloşilor exploatatori. Paşnicele unelte agricole
de pînă ieri devin a rm e ucig ăto a re în mîinile m ulţim ilor înfom etate. La 15
februarie 1907 ţă ra n ii din Flăm înzi (n u m e sim bolic), u rm aţi de cei din
Frum uşica, R ădeni şi Stroeşti din judeţul Botoşani se răscoală. Ţ in ta lor
e oraşul, unde se g ă s e a u învoielile înrobitoare. P ild a lor se ră sp în d e şte cu
iuţeala fulgerului. Alte sate se răscoală. P e la sfîrşitul lunii februarie
ap roape în tre g judeţul e în flăcări. S a t după sat, judeţ d u pă judeţ sînt
cuprinse de ră sco ala care se întin de spre sud. Judeţele Iaşi şi Dorohoi sîn t
cuprinse de flăcări. Tîrgul B urdujeni e distrus complet. Soldaţii trim işi îm ­
potriva ră s cu laţilo r se a lă tu ră acestora. Alte a rm a te sîn t trim ise îm potriva
răsculaţilor. Ciocnirile de la P o d u Iloaiei şi T îrgu F ru m o s iau carac te r de
ad e v ă ra te lupte. Cu toate m ă su rile luate pentru a preîntîm pina răscoalele,
acestea cuprind judeţul Suceava, Fălciu. M uncitorii ceferişti se alătu ră
răsculaţilor, cum fac cei din P aşca n i, ca re eliberează ţă ra n ii închişi în v a ­
goane. Noi judeţe sînt prin se în vîrtejul răscoalelor: R om an, Bacău, Neamţ,
Vaslui, Tecuci, P u tn a , Covurlui. M oşierii şi arendaşii sînt ucişi, conacele
a ta c a te şi distruse, hîrtiile cu învoielile agricole nimicite.
Răscoalele cuprind judeţele m u ntene şi oltene. M ai ales P raho va,
Vlaşca, Teleorm an, Olt, Dolj, Vîlcea şi M ehedinţi au cunoscut în acele zile
de m a rtie în v e rş u n a re a m ulţim ilor flămînzite. Boieri şi aren d aşi tre m u ră
cuprinşi de g ro a z ă în fa ţa primejdiei.
F rica cu prinde şi pe grofii din Transilvania. Şi nu fă ră temei. Căci
n edrep tatea e ra to t atît de m a re şi aici. M izeria ţără n im ii — tot atît de
n ea g ră. F o am ea şi bolile m ăcin au şi aici v iaţa m ulţimilor. P re s a din T ra n ­
silvania, înfăţişînd cauzele răscoalei ţă ră n e ş ti din Rom înia, dezvăluie în
fond şi s tare a ţă ră n im ii din T ransilvania. C alea ocolită e r a s in g u ra posibilă
presei pentru a înfăţişa m izeria ţără n im ii ardelene din această vreme.
„A sup ra ţără n im ii a p a s ă şi astăzi î n t r e a g a . pov ară a unui sistem de ex­
ploatare bizantin, lacom şi nem ilos", scrie E ug en Brote în ziarul T ribuna;
„ ţă r a n u l a devenit liber n u m ai juridic, d ar economic a ră m a s iobag, iar
robia economică de acum e mai g re a decît robia boierească de o d in io ară11,
12 Ştefan Pascu

co n stată Tr. M ihai în Lupta; „ ţă ra n u l e un sclav în m a n tia libertăţii, iar

a s u p ra ţă ra n u lu i a p a să jugul jugurilor, jugu l economic", concludea acelaşi
ziar, în tr-u n alt n um ăr. F a ţă de această stare mizeră, leg ea lui D arân y i
v otată de nobili e neputincioasă. H o tărîrea de luptă a ţă ra n ilo r e ra m ai
puternică decît legea asupritoare. Nu cu astfel de legi se p u teau linişti
ţăranii, ci printr-o reformă a g r a r ă dem ocratică. P en tru c ă „în U n g a ria —1
după cum scria ziarul clujean U jsă g —■ ’ care e şi ea o ţ a r ă a g ra ră , refor­
mele sînt tot atît de necesare ca şi la vecinii noştri (în R om înia) şi fiecare
ştie că n em ulţum irile p erm a nen te care am enin ţă să izbucnească în fiecare
var#, nu pot fi în d e p ă rta te cu m ăsu ri artificiale decît un oarecare timp".
Intr-adevăr, nem ulţum irile acestea deveniră şi mai am en in ţăto are în
vara anului 1907. Grevele de seceriş se ţin lan ţ de la un colţ la altul al
Transilvaniei. In m ulte locuri ţă ră n im e a p ăşeşte neînfricată la form e s u ­
perioare de luptă: Agitaţiile, răzv ră tirile şi chiar răscoalele prevestesc o
furtună generală, tot atît de a m e n in ţăto are ca şi cea din Romînia. î n c e ­
putul îl face ţ ă ră n im e a de la m arg inile sudice ale Transilvaniei, unde veci­
n ătate a nemijlocită cu Rom înia a fost pilduitoare. „ P o p u laţia din judeţele
vecine de lîngă g ra n iţă , din C araş-S everin şi H u n e d o ara fiind de asemeni
rom înă, este g a ta la furtună, aprinderi şi ră sco ale îm potriva m o ş i il o r . . .
astfel că este întem eiată în g rijo ra r e a că flacăra se poate extinde şi aici“,
ra p o rta com andantul postului de grăniceri de la Orşova.
Team a s-a adeverit în curînd. De la agitaţii îm potriva legii D arânyi,
ţără n im e a din T ra n silv a n ia a trecu t la acţiuni concrete, la revolte şi chiar
ia răscoale arm ate. M ai m u lte sate din Secuim e sînt cuprinse de răzm eriţă.
A fost n ecesară in terv en ţia arm atei şi în tă rire a jan darm eriei pentru poto­
lirea ră zv ră tiţilo r din judeţul Trei Scaune. In mai m ulte sate din jurul D e­
jului ţăra n ii ră sculaţi au a tac at şi ,au a lu n g a t autorităţile, pe notari, pe
prim ari. „S lugile" de la ţ a r ă - s e solidarizează cu restul ţărăn im ii. „S piritul
slugilor la sate e atît de revoluţionar, încît ne p u tem aştepta la com pli­
caţii", scria un ziar braşovean, sezisînd stare a de spirit din părţile sudice
ale Transilvaniei. Agitaţiile se întind şi în restul ţării, sporesc în intensi­
tate şi frecvenţă. „ î n t r e a g a m uncitorim e din ţa ră e cu prinsă de spirit r e ­
voluţionar", ra p o rta un ziar din O radea. Cele mai m ulte şi m ai a m e n in ţă ­
to a re agitaţii au avut loc în Timiş, Lugoj, Bihor. Nu e ra decît u n pas
pentru ca răscoalele să cuprind ă M aram u reşu l, ceea ce de altfel s-a în-
tîm p lat în curînd. La început ţă ră n im e a s-a a d u n a t în mai m ulte locuri
p en tru a protesta îm potriva legii D arânyi. D ar m ăsu rile lu ate de oficiali­
tate — de a trim ite a rm a ta pentru în ăb u şirea agitaţiilor — av ură efect cu
totul potrivnic celui u rm ă rit de autorii lor. N em ulţum irile izbucnesc cu şl
m ai m ultă putere, găsindu -şi ecou în în tre a g a ţa ră . Revolta m a ra m u re ş e ­
nilor stîrneşte entuziasm u l m arelui poet Ady Endre, ca re publică un articol
în ziarul b udapestan B u d a p esti N aplo, sub titlul P °lagra istorică, no'tînd
între altele: „Ş tirea care ne vine din M a ra m u re ş e pur şi sim plu stră lu c i­
toare. Ţ ăranii au p u s m î n a pe coasă fiindcă au co m asat de la ei 120 de ju-
g ă re de păm înt. D ar de la Kohat (un deal din M a ra m u re ş ) domnii com asa-
t o r i . s - a u rostogolit ca lavina în tim pul iernii. Bravo, ura, M aram ureş,,
poate unicul colţ revoluţionar din U n g a ria ", încheie Ady. N eînfricata rid ica re
 La semicentenarul răscoalei 13

a m ulţim ilor oropsite din Romînia, dar şi sem nele p rev estitoare de fu rtu n ă
ce se m a n ife sta ră în diferite locuri în T ransilvania, au aco rd at lira poetului
O ctavian Goga, sm ulgîndu-i v ersu ri de am plă re zon anţă. P o ezia P lugarii
este un im n închin at vieţii m izere .dar şi luptei ră z b u n ă to a r e a milioanelor .
de ţă ra n i de dincolo şi de dincoace de C arpaţi:

In pacea obidirii voastre

: C a-ntr-un adine în tin s de m are
Trâieşte-nfricoşatul vifor
A! vrem ilor răzbunătoare.

P rim e jd ia era mai am en in ţăto are ca oricînd şi de aceea gîlceava boie­

rilor — care în v rem u ri paşnice echivala cu o „ lu p tă" de club sau de t r i ­
bu n ă p a rla m e n ta ră — putea să le fie fatală. C onservatorii şi liberalii,
arm a ta şi regele treb uiau să-şi u nească puterile; m oşierim ea rom înă şi ne-
m eşim ea m a g h ia ră trebu iau să-şi strîn g ă rîndurile, deoarece răscoala ţ ă ­
ran ilor era în d re p ta tă deopotrivă şi în contra u n o ra şi a celorlalţi. P este
11 mii de ţă ra n i au fost ucişi în Romînia veche, alţii — cu miile — a r u n ­
caţi în tem niţă; alţii: — iarăşi — m a ltra ta ţi şi schingiuiţi. Zeci d e -s a te au
fost d istruse pînă-n temelii. „Ţ ăranii flăm înzi şi îm pilaţi se scoală cerînd
de m încare — scria ziarul D ezrobirea, referindu-se la ră sco ala din 1888
(a d ev ăru ri în tru totul valabile şi pen tru cea din 1907!) — iar guvernul
in loc de pîine le dă g lo an ţe’ din ţevile puştilor; ei se ridică îm potriva îm ­
pilării, iar guvernul trim ite a r m a ta ca să-i calce în picioarele cailor şi să
le despice capul cu ascuţişul săbiei; ei şe ridică şi cer p ăm în t oa să se h r ă ­
nească şi să trăiască, iar cîrm uirea porunceşte să-i îm puşte, să-i ucidă şi
să-i bage în m orm înt". In T ra n s ilv a n ia „au fost trim ise porunci moşierilor
ca în caz de g revă să la s e la o p arte orice trata tiv e şi să folosească forţa
a r m a t ă 11, — cum scria un ziar din O radea. Şi în tr-ad e v ăr satele au fost
îm pînzite cu oaste; mii de ja n d arm i călări, cu pene de cocoş şi cu puştile
p reg ătite de a fi slobozite în piepturile oam enilor, s tră b a te a u am eninţători
uliţele satelor. A rm a ta avea un sin g u r consemn: să fie g a ta pen tru orice
eventualitate. „ E v e n tu a lita te a 11 i s-a oferit cu prilejul grevelor de seceriş,
a revoltelor locale sau a răscoalelor m ai m ari. R ăspu nsul arm atei şi ja n d a r ­
meriei a fost şi în T ra nsilvania acelaşi ca în Romînia. N e n u m ă ra te vieţi
secerate de gloanţe, altele m ăcin a te în tem niţele întu necoase ale com i­
tatelor.
In acele zile, ţă ră n im e a ră s c u la tă şi apoi m a s a c ra tă g ă se ş te înţelegere
şi sprijin la fraţii săi de suferinţă, muncitorii din industrie. P rin m anifeste
a d resate ostaşilor, aceştia erau în dem naţi „să nu tr a g ă niciodată în cei ce
sufăr, în tovarăşii de m uncă, în fraţi, surori, rude sa u p ă r in ţi11, ci să se
a lătu re răsculaţilor, p entru a-şi uni puterile îm potriva d uşm anu lui comun,
burghezo-m oşierim ea. Acţiunea de la P aşca n i a m uncitorilor ceferişti, s p ri­
jinirea răscoalelor din p a rte a m uncitorilor petrolişti din P rahova, m an i­
festaţiile miilor de m uncitori din Bucureşti şi din alte o raşe e rau semne
vădite ale .acestei înţelegeri. In T ransilvania, m ărturiile acestui sprijin
le-au constituit adun ările de protest ale m uncitorimii din Tim işoara, Lugoj
14 Ştefan Pascu

şi Arad, Oradea, Dej şi Braşov, ad u n ă ri ce au prilejuit m uncitorim ii afir­

m a re a solidarităţii sale de clasă cu ţă ră n im e a săracă. La fraţii lor din
T ra nsilvania g ăsesc adă p o st şi sprijin m uncitorii fugiţi din R om înia sa u
exilaţi pentru sprijinul dat ţă ra n ilo r răsculaţi. P e n tr u cin stirea m emoriei
zecilor de mii de jertfe ale ră zb u n ării boiereşti, m uncitorim ea rom înă, m a ­
gh iară , g e rm a n ă şi de altă naţion alitate, în îru n tîn d am en inţările g u v e r­
n a n ţilo r m ag hiari, se în tru n e ş te într-o m are a d u n a re la B udapesta, în 16
a u g u s t 1907, h otărînd că „la fel c u în treg u l popor rom în şi m uncitorim ea
din U n g a r ia va p ă s tr a m em o ria m orţilor căzuţi jertfă în u rm a ră zb u n ării
g u v e rn an ţilo r din 'R om înia“.
Au p u tu t fi b ă g a ţi în m o rm în t zeci de mii de ţăra n i, au p u tu t fi în ­
m orm ântaţi de vii în tem niţe şi ocne alte mii. Cei 6.000 de jan d a rm i rui aii
trim işi cu acest prilej în satele Romîniei iau p u tu t teroriza ţără n im e a, îm ­
plinind poruncile stăpînilor. N-a p u tu t fi înfrîntă în să voinţa de lu ptă p en ­
tr u pîine, păm înt, drep tate şi libertate a ţărănim ii. Sumele fabuloase p lă ­
tite m arilor proprietari de păm înt, drept desp ă g u b ire p entru pagubele s u ­
ferite, n-a u pu tu t salva de la pieire putredul edificiu feudal. Nici acordul
în făp tu it în tre burghezie şi moşierime, în d re p ta t îm potriva ţărănim ii, n-a
fost în sta re să reînvie aşezări anacronice, co n dam nate de istorie, ră scoala
dovedind fo rţa re vo luţion ară a ţă ra n ilo r şi lovind cu p utere orînduirea
burghezo-m oşierească. A silit-o la unele legiuiri agrare: legea învoielilor
agricole, legea izlazurilor com unale, legea îm potriva tru stu rilo r arendă-
şeşti, legea pentru înfiinţarea Casei Rurale. Acestea, chiar dacă n-au u r ­
m ă rit rezolvarea problemei a g r a r e în sine, au deschis la rg porţile dez­
voltării capitalism ului în Romînia, şi deci co n d a m n ă rii la pieire a feude) s-
mului.
Supravieţuitorii anului 1907, fiii şi nepoţii celor ucişi acum 50 de ani,
au p u tu t vedea realizat visul p e n tru care părinţii lor şi-au jertfit viaţa.
P r i n reform a a g r a r ă din 22 m a rtie 1945, ţă ră n im e a a dobîndit p ăm înt şi
libertate. Regim ul dem ocrat p opular a înţeles că suferinţele de veacuri
trebuiesc ră s p lă tite cu pîine, nu cu gloanţe, ’ră z b u n în d astfel’ jertfele zecilor
de mii de vieţi om eneşti din. 1907 şi din anii ce u rm ară. Iar în aceste zile
ale lui m artie, de în do liată aducere aminte, întregul n o s tru popor p re ţu ­
ieşte d upă cuviinţă sacrificiile în aintaşilor de acum o ju m ă ta te de veac.

ŞTEFAN PASCU
 A n u l profetic

F lâ m înzi, ca n işte strigoi, s-au răsculat.

P rin vîloătaie şi furci şi topoare au trecut
aşezări boiereşti —
P ină su s la tron, spaim a crescu uriaşă.
Dar, vai, boierii-au trim is soldaţii cu arm e
Ş i ca o holdă b ătută de grin d in i
s-au culcat la p ă m în t ţăranii.
B ieţii, săracii, oam eni ai satelor,
în anul acela profetic.

Peisaj

D orm păm înturile, iarba n-a încolţit,

C asele-s negre, noroiul adînc, cerul cernit.
U n cîine orbecăieşte şi s-ascunde.
Tăcerea e grea, ţdranii-s ca m orţi în cocioabele scunde.

N iciun îndem n. R o g o jin ă aspră e bărăganul.

— Oare tot aşa va fi şi la anul?
F ru n ţi m ohorite, braţe ca fierul, g u ră lihnită.
— Lipie albă, lipie a l b ă . . . p lîn g e clopotul rece pe plită.

P ină departe nim ic n u se m işcă. Zările tac.

O tră su ră ca u n sicriu se duce prin sa t spre conac.
Ochi de ghia ţă , d e foc şi de ură
l-a u aruncat o căutătură.
.16 Victor Felea

U n de se d u c ?

U nde se duc, încotro au pornit

P rin zloată, prin vu itu l d ezlă n ţu it,
C u furci, cu topoare şi alte unelte stranii?
în c o tro se îndreaptă ţăranii?

N u -i nim ic de cules pe chnpia toată,

N ici pădure nu-i ce-ar trebui tăiată,
N u m a i caii vln tu lu i fu g ca turbaţi
D e clinii u rltu lu i pln-la oase m uşcaţi.

Trec cete, sta fii în cru n ta te.

U nde se duc cu unelte ciudate?
D in colibe vin, de prin veacuri, din bezne . . .
N oroaie ca şerpii li se prind de glesne.

U nde-au pornit fără grai ca pâm lntul?

Vor să-şi sape în p u stiu m or m intal?
V or să îngroape foam ea sub glie
O ri n u m a i oasele lor pe vecie?

Conacul înalţă braţe de flăcări în zare,

V ăzduhul îşi clatină clopotul mare.
Ţ ăranii petrec. M oartea în horă s-a prins
Ş i încă n im en i n u ştie cine a-nvins.

In ' pace adîncă

U nsprezece m ii de ţărani h ă ituiţi, îm puşcaţi.

O asele şi sîngele lor au îngrăşat p ă m în tu l —
C întaţi arbori şi ierburi, cîntaţi!
O elegie-n am intirea lor şoptească vîntul!

Toată orchestra cîm piei să se d eslănţuie dulce,

A poi m onoton şi trist ca lum ina de lună
Ca să poată în sfîrşit să se culce
I n pace adîncă, su fletele frîn te în furtună.
VICTOR FELEA
 Ţăranii în ajunul răscoalelor
— Pagini dinfi— o culegere de texte dialectale —

De la m area ridicare a ţără n im ii din anul 1907 s-a scurs o ju m ătate

d e veac. Astăzi, cînd gîndul se înto arce cu em oţie pe fă g aşu l faptelor tre ­
cute, datele istoriei, ca şi evocările literaturii ne vin în ajutor, sp re a sluji
de călăuză acestei călătorii în timp. Socotim că s-ar putea ad ă o g a cu folos
o altă categorie de documente: ţă ra n ii înşişi, în preziua răscoalelor, au dat
glas durerii ca re îi cotropea. Şi unele crîm peie au răzb it pînă la noi. Aşa, de
pildă, — cele ce pot fi desprinse din paginile lucrării Graiul nostru, care
în m ă n u n c h ia z ă rezultatele unei anchete dialectale efectuate pe acea vrem e
de c ă tre I. A. C andrea, Ov. D en susianu şi Th. D. S perantia. Autorii cule­
gerii a ra tă în prefaţă că s-au s tră d u it a lărgi cadrul tradiţional al anch e­
telor dialectale, înregistrînd — pe lîngă producţii folclorice — „m ărtu risiri
d e ale ţă ra n ilo r despre traiul lo r“ . Recitind astăzi aceste pagini, interesul
p e care ni-1 solicită este deosebit. Ni se deschide, cu cea luai strictă a u te n ­
ticitate, perspectiva lăuntrică a tragediei ţără n eşti. î n vorbirea p ă tru n s ă
de înţelepciune a sătenilor, în cuvintele lor nem eşteşugite, d a r pline de
miez, ne întîm pină m ă rtu ria directă a unei suferinţe fă ră seam ăn, noian de
dureri din care va izbucni în curînd u riaşa v îlv ătaie a răscoalelor.
Truditorii ogoarelor vorbesc despre creşterea necontenită a poverilor
ca re îi apasă. Nu unei tendinţe de idealizare a trecutului — de altm interi
posibilă la oameni trecuţi de mijlocul vieţii — i se datoresc desele referiri
la îm preju ră rile mai bune de odinioară. Este vorb a de co n s ta ta re a lucidă
a înrău tăţirii stării ţă ra n ilo r după închegarea m onstruo asei coaliţii şi în
p a s . cu extinderea continuă a noilor forme de exploatare. Aceeaşi lim pe­
zime de vederi o ră sfrîn ge şi atitudinea ţă ra n u lu i din Corbu care, înţele-
g în d ad ev ăratu l caracter al alegerilor burgheze, se leapădă de ele cu dez­
gust, şi poziţia lipsită de discrim inare pe care sătenii din G om ana o
adoptă în faţa tu tu ro r exploatatorilor, indiferent de naţionalitate.
Zăbovim asu p ra acestor file, ca şi cum — din d ep ă rta re a celor cinci­
zeci. de ani — am asculta aievea rostirea plină de obidă a ţă ra n ilo r greu
asupriţi. G lasurile lor se unesc în tr-u n ad e v ăra t cor al osîndiţilor, în care
desluşim — în ăbu şite încă — accente prevestind ră z v ră tire a ce se apropie.
2 — S teau a
18 Şî. Cazimir

M ai bine ierea pă vre m e a Turcului, făceam 12 zîle pe an şi dam dijm ă

la porum b; încolo nimic. D u rm iam cu boii pă livez pînă-n Sfîntu Ghiorghe-
şl pînă să făcea la loc şî nimini n u m ă-n treba. M ă apuca n a m ia z u pă cîmp
şî nu m ă-n tre b a nim ini de unde viu şî unde m ă duc.
A duceam lem ne cu t r a g a ’) şî aşa că nu m ă-n tre b a nimini. A veam de
cosam fîn ş-a ram pe u n d e vream . Ne-a cuprins stă tu de peste tot, n-avem
nicio mişcare.
Turcu a tos credinţos: iei a tos, siriacu, bun; cum da în d rep tă ri a ş a
le ţînea.
P lîn g e inim a-n m ine cîn v ăz că stă grîu pă livez şî trebue să m uncim
la arindaş.
(M otleni— Dolj, S an du Dina Duţă, 52 an i).
. *
în a in te vrem e aveam vaci cu lapte, o sută, două dă oi, v r ’o douăzeci
dă stupi, cai cîţi vrei; da acu n-am nici cu ce orbi un şoarece; dă lapte, dă
miere nu mai e pom eneală, şi as ta n u m ai din lib ărtate [din 48] s-a tă c u t
rău, da râu dă tot, şi a re să fie şi mai ră u dacă n-o b ă g a dă sam ă comîndu;
ala dîn Bucureşti.
(P o ro s c h ia — Teleorman, Ion N ăb ăro g u , 90 ani).
*
D ăla Cuza a venit com îndu ă s ta şi ciocoii s-a făcut mai răi dă cum a
fost ş-a ajun s v re m e a să dăm două p ărţi ciocoiului şi una nouă, care a b ia
ne-aju n g e să plătim biru şi fonciera, că noi um blăm cu ţig anii cu trenţe
pă noi.
(Acelaşi)
*
Aia-i m oartea n o a s tră — arîndaşîi. M oşîia n o a s tră s-a lu at dă n iş te
socitari, rum îni d-ai noştri, ş-acum a t ră im mai ră u cu ăştia ca cu ăia',
care a fost înainte, ca cu grecii. Uite ce’ntocm eală: iei a lu at p ăm întul ăl
bun şi nouă, la nişte săraci, a ră m a s p ăm în tu p ă unde nu le-a plăcut, şî
preţu tot ăla; nu vo r să ne dea dîn ce-a apucat iei ’nainte. S -ar putea î a -
ce-ndreptare, da nu vor iei, a apucat iei putere.
P lă tim pogonu douozeş şi cinci dă lei; am făcut plîngere am tos şî
pă la dom nu m inistru şî ne-a trem es anchietă, şî nu ne-a făcut niciun drept.
P ă u rm ă a venit altu şî a zis să -m p ă rţeasc ă şî la s ă r a c şî la bogat, to t-
dăuna să fie. Şî pă urm ă a venit altu, ş-a ră m a s tot cum a zîs iei, ăi cu-
bani.
(C o m a n a — Vlaşca, Ion Bîrsan, 40 ani)
*
Cu boierii tră im greu dă tot, ne dă cîte doo pogoane dă loc, îm parte:
unu al mieu şi uriu al boerului. Apăi ne cere zile dă facem cu caru, o zi
cu c ă ru ţa la un iectar, şi doo cu mîinile. Apăi facem s tră p o st2) cîti-o chilă
la pogon, la g a r ă sau la Bucureşti. Ii dăm şi trei pui dă g ăină; pă u rm ă

’) san ie de transportat lem ne.

2) transport.
 Ţăranii în ajunul răscoalelor 19

douăzeci dă oo, dă lume, dă om. Şi d ijm a ieste in p arte cu arînd aşu. Am in-
terea ne ia şi coceni, dooăzeci dă znopi dă pogon, şi cinci bani dă pogon
dă pîn dărit dă-1 silveşte1) la cu rte a dînsului cin sin bucatele s trîn s e la
ta b ă ră .
(B erceni— Iltov, D u m itru Drăghici, 45 ani)
*
^rîndaşîi ne m ăn în că pă noi. Toată m unculiţă, to a tă sud o area n o a s tră
la iei să duce. Dă cum ieşim în p rim ă v a ră şi pînă iarn a, la iei n ec h ie rd em
timpu. Ale n o a stre le bate d um nezău pă cîmp. I n tr ă m în ia rn ă goi şi tă ră
nici dă unele! Vai dă m ăiculiţa noastră!
( B o ra — Ialom iţa, T oader R otaru, 78 ani)
* , •

P ro pch ietaru n o stru nu l-am mai v ăz u t d ă cînd iera copchil. Cică-i dus
naibii, doam ne iartă-m ă, tocm a . . . tocm a . . . ni-um blă pîn g u ră . . . tocm a . . .
la Vena, bat-o pîrdalnicu! Ghietu ta-so nu să nişca dîn sat. D oar pîn la is-
prăvnicie cîn să ducea, ş-a tu ncea rar. Ş-apîi n u iera Iodul ca ăsta; vorghea
cu noi şî n e-ntreb a mai dă una, m ai dă alta. Ii spunieam dă m u lte ori cîti-o
bra şo av ă şî să-l hi v ă z u t cum m ai rîdea dă să p ră p ădea . Hi-so ă s ta cică
n u ştie nici rum îneşte, yine pă la noi dîn a n în p a ş te ş-atunci stă cîta
puţin, acolo la cîmp, un d e are case. D acă să-n tîm p lă să-l v a z ă d-ai noştri,
nici n u să uită la iei; nici m ă c a r n u m oţăie dîn cap cînd îş ia căciula la iei.
S ă rm a n u ta-so, unde ie să-l vază!
(Acelaşi)
$
He! He! Domnule! în a in ti cu-nvoieli pă moşîie irea di-o s u tă di ori
m ai ghini ca acuma. Atunci p rim ă v a ra ci făceam ? P u n e a m boulenii la plug
cîn să făcea d i-a ră tu ră şî plecam pă moşîie; nici n u ştiam undi m ă (fuc.
U ndi videam loc b u n di-arat, s ta m şî b ră z d a m şî a ra m cît îrii trebuia, şi
n i n e r i c a nu m ă -n tre b a că cini hi-a d at loc acolo.
La secirat sa u la cules d am din zeci, şi-alt nimica. Acu ie di speriat.
Ghini faci ci faci cu ciocoiu cu-nvoiala, d a cînd a ju n g i pă m în a logofeţilor
ş-isprămniceilor, pînă să-ţi dea locuri în v-un lac s a u s ă r ă tu ră , îţ yini să ti
lipseşti şî di-alea.
Ei fraţi, toati ca toati, dinspri altili parc-a r hi m ai ghini acum ca
’nainti, da dirispri locuri s-a d at dracului di to t cu ciocoii! B arem nu -ţ dă
aşa dipă cum ti-nvoieşti. Aş! ţ-ai găsit.. Iţi dă la iei pin tru cinci pogoane
uopt şî la tini pintru cinci pogoane trii. Pii mai ie di trăit?
(Ţ in teşti— Buzău, Toma D ră g a n , 80 ani)
#
Undi sîntem noi ie m oşîia lu baron Victor. Acolo tră in greu, ni-o
strîn to rit cu tăti şelea. S întem clăcaş. O fost o leacă di păm înt, d a 1-o-mpăr-
ţit omu la şela, la şela. Io an douăzeş di prăzini şî sîntem şinşi în casă.
S luzăsc la un boier şî ţîi copchiii.

*) îl „serveşte", îl duce.
20 Şt. Cnzimir

P ro p itâ ru undi-i un spulberiş, acolo-i dă loc rum înului, undi nu-i trebui
lui, nu ca ’nainti undi vroiai şî cît îţ trebuia. .
(M oreni— R om an, C o nstand in Dănilă, 58 a n i).
*
Oaminii-s to arti supuş, călcaţ amu. O vinit m eliţîa acolo şî i-o b ă tu t
săra ş îi di i-o spart, cu tra g ă to a re a . D a p-aiş o tăcut m ulţi socoteli şî i-o
b ă tu t şî pi iei di i:o ars lâ inimă. O. şî m u rit v ’o doi. '
Şî p-aiurea o tăcut posne şî n u li-o tăcu t nimic, n-o p ăţit nimic.
Vechilu, n u baronu, o pus la caii, iei o adus m elîţîia şî i-o dat di băut.
(Acelaşi)
- • .

Di toarne an ră b d a t trei dzîle şî trei nopţi odată, că s-o stricat podu

pi D u n ă re şi n-o putut aduşe provizie.
Ca ista, ca ră g h im e n tu al treispreşelea, niş un u n-o în tra t în tocuri
aşe multe. An tra s şî io op focuri, op gloanţe, la şe să spui m ai m ulte? că
poate s ă-n treab ă undeva di asta. Di-acolea n-a m ai -tos ninic, s ’o s trig a t
în şetare şî s-o d at prezonetu.
Aşe o tost. Şî s tă tu nu ni dă păm înturi ninic, n u ni taşe m ăcar scutire
di ghir-uri, di avalele.
(D eleni—Vaslui, Ion P ascal, 50 ani)

Io dzîc aşe, dacă vine căzu di alezere să rnerzem toţ să-n treb ăm : „ieste
dzîua alezerii astădz? D acă ieste, are să spuie preşedintele. „Domnule! —
să dzîsem — alezeţ dacă vă trebuie, şta tu s-a le ag ă şe-i plase lui. Dacă el
nu ni dă ninic di se să-i alezem noi oam ini?" — Şi să videm şe are să
facă. Aşe mai bine dicît som agu, cum o tost căzu acu. S -a re -s ă tacă, dacă
nu aleg io? An s ă trăiesc şî io ca u n vinit din altă ţară.
Aşe ar ti m ai bine dicît s-aleagă omu cu un p a h a r di rachiu şî pi urmă
iei să ia mii di lei dila ţară.
(G orbu— Vaslui, Mihai Mihăilescu, 45 ani)

ŞT. CAZIMIR
 14 Februarie

Ce lin iştite sin i aceste ogoare!

Z ăpada străluceşte im aculat.
N um ai am urgurile sîn t de singe
C ind pe Ş iret şi pe O lturi bat.

Ş i albă fa n to m ă in întuneric
N u m a i viscolul ţipă am en in ţîn d
D easupra hornurilor fără fu m
D easupra tirg u rilo r fără drum
D easupra durerilor m ari din păm int.

Ş i în atît de frum oasa noapte

D orm şi visea ză ţăranii rom ini —
Ws de robi si vis de stăpîni
1907 . . .

G e a ta
M arin Topăranu m i-a spus cel dintîi să
zic că sîn t stu dent şi a z is aşa: H aid eţi
Eraţi în ain te că avem acum şi pe stu dentu l
cu noi.

(din declaraţia unui fruntaş ai r ă sc o a le i).

— H ei, străinilor, unde um b la ţi

N oaptea pe v în t şi pe sloată
A şa zd ren ţu iţi, aşa de-ncruntaţi
A şa de g răbiţi şi in ceată
Cu coase, cu furci, cu securi, cu hîrleţe?
— N e ducem . în ţară că-i ordin cum plit
■
Ca toţi de prin sate, com une, judeţe.
Care dreptate n-au m âi prim it,
S ă ne ridicăm , să um blăm
La judecat şi la răsplătit!
22 Aurel Rău

N e ducem pe n egura ţării în su s

P e unde-s boierii m ai m ari şi m ai răi.
S e spune că în să şi regina frum oasă
P e calul ei alb, cu un ste a g de m ă ta să
In fru n tea unei cete pe A rg eş s-a dus.
Ş i chiar printre noi se află, se pare,
U n „stu d e n t“ stră in ce poartă scrisoare
C u şapte peceţi de la şapte-m pâraţi
Ş i acelaşi ordin.

V oi n u ne urm aţi?
Ş i se duc pe n eg u ra ţării în' sus
M a i spre răsărit,
M ai cătră apus —
C u pletele-n vîn t, cu zdrenţele-n vîn t
S ă facă drep ta te pe păm înt.

Recunoaşterea
— după tabloul lui Băncilă —

F em eile veniră pe cîm p

S ă -şi caute m orţii.
L una lovea pădurile
Ş i sîngele îngheţat.
F em eile veniră pe cîm p
S ă -şi recunoască bărbaţii
Care-au ieşit cu securile
Sâ -n d rep te sorţile.
Ş i cînd i-au g ă sit, au strigat!
D ar n u m a i luna era
I n lu m ea toată.
S in g u ră luna vedea
I n lu m ea toată.
Ş i lu n a aprinse ochii m orţilor
S ă mai. scînteieze odată .
P este p ă m în tu l boierilor
Ş i p este durerea braţelor.
O clo v Bâncilâ: Recunoaşterea
24 A urel Rău

'C o n v o i u l
Cînd s-a com andat ,,la ochi“, ţăranii din
satu l C ălugăra au căzu t în g e n u n c h i. . .
Ziarele

C im p rom înesc îm brăcat în argint

Ca o m ireasă g ă tită de nuntă,
Plopii tăi în zare se clatină
P arcă au băut alcool, absint.
Ş i negri corbi se izbesc de ram uri
In fîlfîire de negre flam uri
Ş i m u t se aştern pe întinderea ia,
P arcă aşteaptă ceva.
Ş i iată, în zarea încercănată
P ilcuri ciudate, o m e n e ş ti. . .
D easupra ta se apropie încet
Z ornăituri de la n ţu ri sp u n triste veşti.
R ecunosc portul şi feţele lor:
Ţărani de la D unăre, de pe la noi
M erg între arm e, în pas greoi.
Locul îngheţat
P e unde trec — de atîtea ori l-au arat
Ş i l-au răscolit cu m îinile lor
C are-n lanţuri se leagănă.

Tn sat
C ineva care se grăbeşte
T rage un clopot, de zor.

&
* *

l-a u d u s in. pădurea de s a lc îm i. . .

U ltim ii din 907.
Ş i patru ja ndarm i• cu lopeţi în m ini
A u pus deasupra lor p ă m în t şi noapte.

A poi au plecat jandarm ii.

Ş i-n m a i
Salcîm ii-şi iviră florile.
S i florile ’pale. ..................... ._ .
C ăzură şi ele cu blînd alai
A sem enea celor că zu ţi în răscoale.
AUREL RĂU
 Coram populo

,,S ă treci in a s te v re m i h a in e
P e U ngă fr a ţi, n e sim ţito r?
S ă su fe ri n u m a i p e n tr u tin e? "
V ictor H u g o : P oetu l şi revolu ţia

„Inchipuj.e-ţi-1 p e E m in e s c u tră in d ,
v ir ît in a c tiv ita te a p o litic ă ş i a v i n d
n o ro c u l să . dea p e ste el răscoalele-
d in 1907 . . “
/. L . C aragiale: P olitică şi literatură

Nu ştiu prea exact cum, prin ce chimie a tra n s m u ta ţie i sensurilor,

h o raţianul „coram populo“ (din E pistola ad P isones, versul 185) a ajuns
la înţelesul m ai nou şi de circulaţie independentă. E o chestiune ce ţine-
în prim ul rînd de com petinţa şi de interesul filologilor. D ar acel. a m in tit
înţeles mai nou al expresiei horaţiene, mi se p are că acoperă o re a lita te
etico-psihologică de un interes larg, şi nobil, şi m ereu actual: a vorbi
tare şi fără team ă — coram populo — cînd interesele fun d a m e n tale ale
colectivităţii şi îm prejurările o cer, iată su p re m a deviză pe ca re poate să
şi-o revendice cineva, ca în d re p ta r de conduită. Şi a m crezut nim erit să
m ă refer la acest sens mai nou al expresiei horaţien'e, acum, la an iversarea
a o ju m ă ta te de veac de la răscoalele din 1907, tocm ai pentru a situa-
într-o perspectivă mai larg ă atitudinea pe care au înţeles s-o adopte scrii­
torii noştri de seam ă faţă de sîngeroasele evenim ente din acel an, ori din
perioada ce i-a premers.
Ju steţea convingerilor şi hotărîre a de a o afirma, răspicat, iată ce ­
i-a ca racterizat dintotdeauna, în m omentele de cu m p ănă, pe dascălii n o ş ­
tri într-ale vieţii, m arii cugetători, scriitori, artişti. R enu nţînd la toate
exigenţele şi convenţiile, la doza d e hieratism pe ca re o p resupu ne a titu ­
dinea filosofică ori estetică, ei au ' ră m a s în asem enea m om ente pur şi
simplu oam eni, în înţelesul cel m a i adînc orig in ar al cuvîntului, devenind’
parcă g lasul nemijlocit al speciei um ane, — aşa cum se’ face el simţit
în îm p reju rări decisive p entru destinul acesteia. De aceea, poate niciodată
n u ni-i sim ţim m ai apropiaţi, pe m arii gînditori ş î oameni de artă, mai
intim înrudiţi cu noi ceştilalţi, ca în mom entele cînd au trebuit să nu-şi
am intească decît de datoria lor cea mai adînc u m ană: a spune fă ră nici.
26 George Munteanu.

o reticenţă adevărul, în le g ă tu ră cu problem e ori evenimente ce vizează

— după îm p reju ră ri — destinul cetăţii, clasei, um anităţii; cînd au simţit
datoria im perioasă de a se p ro n u n ţa cu prom ptitudine în favoarea echi­
tăţii sociale, a omeniei, a progresului am eninţat în funcţiile sale fu n d a ­
mentale.
In îm p reju ră rile ob işn u ite ale istoriei, atitudinea aceasta decurge din
în săşi exercitarea curen tă a vocaţiei specifice m arilo r gînditori, scriitori,
artişti şi de aceea e poate m ai puţin vizibilă; ea ap a re într-o puternică
lum ină şi im presionează mai viu im ag in aţia n o a s tră în m om ente cruciale,
cînd îm p reju ră ri teribile îi co nstrîn g pe cugetători sau pe artişti să-şi
schematizeze la m axim um — concentrîndu-şi-le într-o s in g u ră ipostază —
aptitudinile, îndeletnicirile, experienţa, convingerile: cînd trebuie să se m a n i­
feste deci prin excelenţă ca m embri ai unei an um ite colectivităţi, ca cetăţeni.
De ce aceasta? P e n tru că asem enea m anifestări de suprem ă solidarizare
cu v ia ţa obştei le justifică esenţial, pe planul cel m ai m ajor cu putinţă,
calitatea de cugetători, de artişti: în esenţă, cug etarea, a rta sun t chem ate
să stim u leze v iaţa colectivităţilor um ane, viaţa speciei — în ultim ă a n a ­
liză, oricîte alte rosturi le-a g ă s it de-a lungul tim pului g îndirea alam bicată;
iar atitudinea cetăţenească, m anifestată făţiş, atunci cînd o cer îm p re ­
jurările, lum inează — asemeni unui fulger — izvoarele unei întregi opere
filosofice s a u artistice.
Gîndiţi-vă, spre exemplu, la D ivina C om edie a lui Dante: aţi fi găsit,
în inextricabila şi com plicata ei arhitectură de alegorii şi simboluri, r ă s ­
p u n s u l la ceea ce a fost lum ea sufletească a m arelui florentin, v ia ţa şi
a r ta sa, fără repetatele acuze ce culm inează cu acea înspăim ântătoare
apostrofă din Cîr ul VI al P urgatoriului, care începe cu bine cunoscutele
versuri:
„Oh, slujnico Italie! T rist ospel
şi navă-n viscol, ce-şi pierdu pilotul,
n u doam nă de provincii, ci bordel!“ . ..?

Greu de presupus. In esenţa sa, D a n te e în treg aici, în m înia şi r e ­

volta sa atît de nud-om enească, izvorîtă dintr-o d ra g o ste adîncă faţă de
p atria decăzută şi sp u să tare, fără team ă. C oram populo! Celelalte aspecte
ale D ivinei C om edii su n t fenomenalităţi. D ecurg din acest prim izvor. Şi
tot aşa — diferitele episoade ale vieţii sale.
C o nsta tări a s e m ă n ăto are s-ar pu tea face în le g ă tu ră cu C erv antes şi
Camoens, autorii lui D on Q uijote şi, respectiv, L usiadelor, — care au fost
cetăţeni destoinici şi ostaşi viteji, n u num ai m ari creatori; de asem enea,
în le g ă tu ră cu cei că ro ra le d ato ră m Pedepsele, Florile R ăului, Siegfried:
cu orieît de com plicate m eandre şi semnificaţii, evoluţia lor, operele lor nu
pot fi înţelese fă ră atitudinea ad optată cu prilejul revoluţiei de la 1848, cînd
— ca să spunem; a ş a — au jucat totul pe o s in g u ră carte. I n esenţă,
Hugo, Baudelaire, YVagner se definesc prin ceea ce au năzuit şi au voit să
.înfăptuiască atunci: că nu s-au putui realiza ca revoluţionari în v ia ţa
 Coram Populo 27

obştească — sînt de v ină îm p reju ră rile specifice ale acelei epoci; că au

încercat s-o facă, prin tot ce le-a s ta t în pu tin ţă, acesta e un gir su prem
pentru iniţiativele lor revoluţionare în artă . Nu poate exista a rtis t autentic,
dem n de acest nume, care să ră m în ă indiferent la ceea ce lezează exis­
tenţa semenilor săi. Zoi a ar pu tea fi înţeles fă ră fulm inan ta sa intervenţie
în Afacerea Dreyfus, cînd adîncul sen tim ent de justiţie al poporului f r a n ­
cez s-a concentrat parcă în tre g în pateticul J ’accuse?
C ugetătorii, artiştii în tr-ad e v ăr m ari — aceia de care om enirea n-ar
putea să se lipsească —■ se definesc, a ş a d ar, în funcţie de evenim entele
capitale cu care se întîm plă să, fie contem porani. S-a rem arcat, pe b un ă
dreptate, că există toate tem eiurile să n e îndoim de valab ilitatea pledoa­
riei lui Schopenhiauer in leg ătu ră cu an u la re a voinţei de a trăi, de vrem e
ce apostolul pesim ismului nu n eglija nimic din ceea ce putea pune pre-
ţioasa-i v iaţă Ia adă p o st de orice riscuri. Nimeni n -a r pu tea suspecta însă,
în vreun fel, versurile autodefinitorii din E xe g i m on u m en tu m :
„ A m d eştep ta t în inim i cu Ura-mi bunătatea,
D eaceea de popoare m u lt tim p voi fi iubit.
I n veacul m eu cel crîncen slă vit-a m libertatea
Ş i m ila p en tru cel lo v it", —

cînd le judecă în lum ina întregii opere a lui P uşkin şi le co nfru ntă cu ati­
tud inea pe care poetul a înţeles s-o. adopte fa ţă de m işcarea Decembriştilor,
ori cînd le ra p o rteaz ă la cu tez an ţa cu ca re acesta s-a p ro n u n ţa t despre
ţarul tu tu ro r Rusiilor. Şi în c£ perspectivă ap a re o pera unui Byron sau
Petofi, ra p o rta tă la acea s u p re m ă con sa cra re pe care cei doi poeţi au
dat-o crezului lor, m urind pe cîm purile de lu ptă p entru libertatea popoare­
lor; sau opera lui Federico G arcia Lorca — m a rtir şi simbol al m artiriulu i
Spaniei contem porane! Şi cum s-a r m ai putea face ab stra cţie azi de d em ­
n itatea pe care a înţeles M aiakovski s-o atribue poeziei:

„C hem at de revoluţie, m o b iliza t de ea,

pe fro n t su n t!“ . . . ?

In lum ina unor asem en ea exemple ilustre, că rora li s-a r putea a d ă o g a

atîtea altele, atitudinea scriitorilor noştri faţă , de răscoalele ţără n e ş ti
din ain te şi din tim pul anului 1907 c a p ă tă semnificaţii poate m ai exacte,
mai cuprinzătoare, m ai vii decît sun tem înclinaţi să le atribuim , cînd j u ­
decăm com p ortarea lor de atunci ca u n fa p t de istorie literară. E o are o
sim plă întîm plare că trei d in tre scriitorii m ari ai epocii aceleia: C aragiale,
Coşbuc, V la h u ţă — s-au dovedit tot atît de m ari şi în aprecierea celei mai
zg udu itoare d ra m e a istoriei n o a s tre moderne, răscoalele „ţărăneşti? Că
niciodată cuvîntul lor scris n-a av ut în tr-u n asem enea g ra d carac te ru l de
m ărturie sp ontană, directă, sinceră, convingătoare a solidarizării cu desti­
nele fund am entale ale poporului, am enin ţate de o confrerie de sceleraţi?
Rînduri d upă rîndtiri de generaţii, de atunci încoace, în v aţă încă ;pe băncile
şcolii şi n u m ai uită pînă la m oarte asem enea versu ri din N oi vrem p ă m în t,
— tăio ase ca şi coasele răsculaţilor:
28 George Mwiteana

„Să n u dea d u m n e ze u cel sj'int,

S ă vrem no i sîrtge, n u păm înt!
C înd n u vom m a i p u tea răbda,
C ind foam ea ne va răscula,
tîr is to ş i să fiţi, n u veţi scăpa
N ici în m or m int!"

Sau versurile din poemul 1907 al lui V lahuţă, care relevau odioasele
tem eiuri ale nu m ai puţin odioasei domnii ,,jubiliare“ :

„M inciuna stă cu regele la m a s ă . . . .

Doar asta-i cam de m u ltişo r poveste:
De cînd su n t regi, de cînd m inciună este.
Duc laolaltă cea m ai bună casă“.

T rebuia să închei evocarea acestor exemple ilustre prin num ele m a r e ­

lui nostru C aragiale, pentru că — dintre scriitorii noştri clasici — el mi
se pare că se situiază pe culm ea cea mai de sus a civismului, prin modul
de loc reticent în care a înţeles să pună în f a ţa contem poranilor oglinda epo­
cii lor. In d esfăşurarea creaţiei lui C ara g ia le e o logică internă al cărei
sens putea să rărnînă pînă la un tim p ascuns, sau să fie apreciat greşit.
Nu trebuia să faci num aidecît p arte din ta b ă r a detractorilor scriitorului,
pentru a te declara nedum erit de exp an siun ea satirei sale, care părea să nu
m ai lase loc pentru afirm area unui crez pozitiv şi îndeosebi p en tru ilu s tr a ­
re a lui prin aspecte de v iaţă corespunzătoare; pentru că — orientîndu-şi
analiza în extensiune şi la su p ra fa ţa edificiului social — scriitorul n-avea
cuin să descopere îm p reju ră ri şi tipuri care să poată fi puse sub alt semn
decît acela al satirei. Iată de ce, destui se puieau în treb a pe atunci, în
sinea lor, despre C aragiale: U nde v r e i.s ă a ju n g i şi, în fond, cine eşti tu?
Abia cînd scriitorul a a ju n s să-şi orienteze analiza în adincim e,
apropiindu-se de viaţa claselor de jos, elem entele unui ră s p u n s
echitabil au început să se prefigureze. A trebuit să se ivească însă m iş ­
carea m uncitorească, în le g ă tu ră cu care scriitorul s-a p ro n u n ţa t după
cum ştim, şi a trebuit m ai cu seam ă să su rv in ă cutrem u rul social de ia
1907, pentru ca opera lui C a ra g ia le să fie lum in a tă retrospectiv pe de-a-ntre-
gul, prin acea categorică lu are de poziţie care e studiul 1907, din p rim ă ­
va ră p în ă în toam nă. „Iată, acesta sun t eu!“ — părea să sp ună C aragiale
prin acest studiu, contem poranilor şi urm aşilor, cînd, în deplină cu n o ş ­
tinţă de cauză şi conştient de consecinţe — scria ră sp ic at şi fă ră team ă:
„ .... acoloi în adine, g em uriaşe nevoi m ateriale şi m orale ale unui popor
în tre g ■— sin g u ra tem elie, sin g u ra realitate, sin g u ra raţiune de a fi a
sta tu lu i naţional r o m în . . . Acolo, în adînc, o lu m e care ştie m ai bine ce
în sea m n ă a m uri ca vitele, d e c ît ce va să zică a trăi ca oam enii, scrîş-
neşte: „Noi vrem acum n u doar p ă m în t! . . . vrem ş i p ă m în t şi om enie! . .
P rin asem enea rînduri, care n u m ai su nt (sa u nu su n t în prim ul rîn d )
ale a rtistului, ascuns aproape , to td eau n a în d ă ră tu l eroilor săi, ci . ale cetă­
ţea nului, ale om ului, in glasul c ă ru ia se disting parcă suferinţele şi revolta
 Corcim Popula 29

d in totd eau na ale unui în tre g popor, C ara g ia le se situează pe poziţia care —
de la Bălcescu şi pînă la S ad ov ea n u ori Arghezi — a d at clasicilor noştri
dem nitatea unor tribuni.
*
S ă fie n ecesară şi vreo concluzie? în tre z ă re s c una. Lenin le-a dezv ă­
luit scriitorilor principiul ca re poate ridica atitudinea lor cetăţen ea scă lu ­
cidă, neînfricată, plină de ră spu nd ere, la ra ngu l unei v irtu ţi c a rd in ale a
creaţiei literare. C oram populo: a vorbi tare şi fără team ă, azi, — în n u ­
mele cui? î n a p ă r a r e a a ce? îm p o triv a cui? Ia tă în treb ă ri fu n dam en tale
ce i se p u n astăzi oricărui scriitor. Şi nu e o în tîm p lare că scriitorii în tr-
a d e v ă r reprezentativi din orice ţa ră înţeleg să se situeze cu ferm itate pe
poziţiile de lup tă ale clasei m uncitoare, ridicîndu-se neînfricaţi în ap ă rarea
prog resulu i um an, întru chipat astăzi de ideile socialism ului; îm potriva
falşilor lui apărăto ri de la diferite posturi de radio apusen e ce se in titu ­
lează cu cinism „libere“ (adică libere de orice ră s p u n d e re faţă de destinele
um an ităţii); îm potriva celor ce experim entează în p re ajm a coastelor
Japoniei şi aiurea virtuţile d is tru g ă to a re ale atom ului; îm potriva celor
ce i-ar dori pe scriitori în po stu ra lui N eron contem plînd „ inspirat“ incen­
diul Romei — considerînd deci că aceasta e o p rerogativă firească a
celor ce ţin astăzi o p an ă în m înă, e o datorie prim ordială a scriitorului
m ilitant, p ă tru n s de spirit de p a rtid .
înţeleg în du-şi m enirea de cetăţeni, de neînfricaţi a p ă răto ri ai in tere­
selor celor m ulţi — în m are a luptă co ntem porană dintre p ro g res şi reac-
ţiune — scriitorii reprezentativi ai vremii n o astre continuă pe planul cel
m a i m a jo r cu p utinţă opera predecesorilor lor din toate veacurile.
GEORGE MUNTEANU
 Robii pă mînfului

P â m în tu l era negru,
Ţăranii erau negri,
N egre um brele lor, —
Ş i-m pleticite
Ş i stra n iu de subţiri
Ş i stra n iu de triste
Ca tulpinele păpuşoiului cînd n u m ai au apă.

Ş i um brele se clătinau
Ş i-n g estu rile lor
S e desluşeau sem n e ciudate,
M işcîndu-se parcă
D upă-un g ea m translucid.
Ş i-n iarna ceea
V orbele-aveau duritatea m eta lu lu i —
Ş i p retu tin d en i se presim ţea un abur de sînge.

A poi orizontul
Fu copleşit de fulgere;
F ulgerele negre ale coaselor
Sclipiră pe cerul Valahiei
Ş i pom ii din grădina boierului
A u fo s t sm u lşi,
Ş i arborii de pe d ru m u ri tăiaţi
Ş i clapele pianelor m u g iră strident,
I n ţipetele de m oarte ale stăpînilor.
Robii p ă m m tu lu i s-au urnit ■—
C u ascuţişul coaselor
P orniră să-şi facă dreptate.
 Liniştea 31

Atunci

P reotul spune că n u e păcat.

A prinde conacul, Ioane!

în g e ru l D o m n u lu i trece prin sa t
Ş i frln g e peceţi şi canoane.
E frig — şi pădurea-i departe de sat.
A prinde conacul, Ioane!

P reotul spune că n u e păcat.

O m oară, Ioane, om oară!

D estul te-au bătut şi-ai răbdat
Ş i-n toa m n ă şi-n iarnă şi-n vară,
A z i sin g u r eşti do m n şi-m părat.
O m oară, Ioane, om oară!

P reotul spune că nu e păcat.

L i n i ş t e a

N u -i m ai atingeţi,
N u -i m ai strig a ţi —
N u vă răspunde niciunul —
O am enii tac, sfîrtecaţi.

N u m a i tunul vorbeşte — nebunul.

32 A urel Gurghianu

Fina I

Ce n u m e să le dau celor ce n u m a i su n t
In curgerea eternă a tim p u lu i cărunt,

D ecît în am intirea bătrînilor şi-n plante,

I n florile ţîşn in d exuberante?

A r trebui văpaia din pietre şi d in iar

S-o s m u lg şi s-o-m pletesc cu verzi ram uri de stejar,

Cu fulgere, cu volbura şi v in tu l
V eghindu-le jertfiţilor m orm ăitul.

Securile sclipeau, înfierbîntat.

C rescu, crescu durerea, apoi s-a revărsat

In cen d iin d cuprinsul ca o pedeapsă mare.

D ansa neb u n ă m oartea, strîn g e a boierii-n ghiare.

P rin flacăra crescuiă p in ’ la cer

l i văd pe ră svră tiţii bordeelor, prin ger,

Ca n işte um bre colindînd prin sate

Ş i m istu in d în noapte castele şi păcate.

Istoria — o frescă — se zu g ră ve a cu sînge.

A p u su ri de cenuşă; u n dru m care se frînge

C ercînd să lase-n urm ă lu n g i nopţi m edievale.

Dar biruinţa unde-i? V ă d cerurile goale.

Răscoala-o vă d înfrîntă. Ş i vă d un cîm p cernit

Ş i peste el trec corbii rotindu-se, grăbit.

V ăd oase sem ănate. P ă m în tu l, in crispare,

P rim ea în el otrava pedepsei viitoare.

AUREL GURGHIANU
 C î n t u r il e unei epopei

Am recitit recent unele pagini din tris ta epopee a răscoalelor ţ ă r ă n e ş t f

din 1907 şi m -am gîndit, fă ră să vreau, la cîteva m ărtu ris iri ale unor;
d in tre contem poranii celei dintîi generaţii de rapsozi ai slngerosului e v e­
nim ent, al cărui sem i-centenar îl sărb ă to rim în anul acesta. P e cea dintîi,
o cazion ată de o ră s v ră tire m ai veche a ex plo ataţilo r din lum ea satelor
n o a s tre de odinioară, am aflat-o în tr-u nu l din volum ele d q În se m n ă ri z il­
nice ale lui Titu M aiorescu:
„M iercuri 6/1 8 aprilie 1888. R âscularea ţăranilor d in Ilfo v tot m ai ţine,
d eşi ieri foarte slăbită. — Col. L ahovary energic la C ălăraşi, 4 m orţi şi
8 răniţi. ( . . . ) E u d e ieri răcit in cerul g u rii“ („ ie ri“ — g in g a ş a făptu ră
fusese u nsă de rege ca m in istru de C ulte şi ad-interim la D o m e n ii. . . ) .
P e cea de a doua, provenită tot de la u n junimist, am cules-o din
d iscursul rostit de P e tre Carp, cu prilejul altor răscoale, în m a rtie 1907,
în fa ţa parla m en tarilo r. O rato rul dorea — şi nimic nu-1 pu tea împiedeca,
bineînţeles, să şi re uşească — să-şi convingă auditoriul că „in a şteptare
n u este d ecit u n sin g u r lucru de făcut, n u este decit represiunea“ . . .
Acestor două m ărtu ris iri de iresponsabilă politică antisocială, venite,
la interval de aproap e două decenii, din parte a unor m embri dintre cei
inai m arc an ţi ai Junim ii, deci din p arte a u nor persoane cu pretenţii şi p re ­
o cu p ă ri în prim ul rînd cultural-literare, li s-ar putea opune, fă ră îndoială,
m ulte altele, ilustrînd principii sociale de cu totul altă factură. P ro b le m a ­
tica articolului de fa ţă m ă determ ină să reţin în să do ar o b serv aţia croni­
carului anonim al L uceafărului (probabil G o ga sau T ă s lă u a n u ), cuprinsă
într-o scu rtă în sem n are din n u m ăru l 10 al revistei ardelene, din 15
m ai 1907:
„Mai to ţi scriitorii de sea m ă iau în apărare ţărănim ea, vorbind de
recentele răscoale d in ţa ră “.
O asem enea con stata re ar putea fi făcută şi astăzi, de c ă tre oricare
d in tre cercetătorii publicaţiilor vremii; faptul că ap a rţin e unui com entator
obiectiv, contem poran tragicelor frăm ântări ale anului 1907, nu poate însă,
fă ră îndoială, decît să-i sporească semnificaţia. Slujitorii adevăratei arte
— c a re nu poate fi concepută în afara u m anului, a eticii sociale su p e ­
rioare — nu au p u tu t răm în e a indiferenţi în faţa soluţiilor crim inale p e
care le propunea statu l exploatatorilor pen tru rezolvarea ruşinoasei m i-
3 — Steaua
34 Leon Baconsky

zerii a ţărănim ii romîne. D urerea socială i-a făcut să tre s a ră şi să-şi m a ­

nifeste în m od publfc dezaprobarea. Politica an tiu m a n ă a m oşierilor este'
vestejită astfel, rînd pe rîn d şi cu in ten sitatea şi mijloacele specifice artei
fiecăruia, de C ara g ia le (1907, din prim ăvară plnă-n toam nă şi fabulele-
D uel, B oul şi viţelul, T em elia, M in g îiere) şi V lah u ţă (1907); de Coşbuc
(P arabola să m ă n ă to ru lu i), G oga (O Iară ştiu — 1907, ciclul de so n e te
C ain ■ — 1907 etc.), Şt. O. Iosit (R u g ă ciu n e, S o m n u l lu i.C o rb e a ) şi E lena
F a r a g o (P a tru cruci, Secetă, R u g ă ciu n e); de A. M irea (1 9 0 7 ), P anait.
C erna (Z ile de d u rere ), Spiridon Popescu (R ătăcirea din S to b o ră n i), P a u l
Bujor (M ăcar o l a c r i m ă . .. ) , I. I. M ironescu (F u rtu n ă V ete ra n u l) şi I. C_
V issarion (ro m anul R ăsculaţii, publicat frag m en tar, şi piesa L upii, scrisă
ceva m ai tîrziu); de N. D. Cocea (J ertfa celor douăsprezece m ii), G. R a-
netti (1907, P lu g u l şi tunul, R eform a ag...ridicolă, P arabola lui Io v ) N. P o r a
( R ă zm iriţa ) şi atîţia alţii. Diferite aspecte ale răscoalei vor fi apoi ap ro fu n d a­
te, în perioada dintre cele două războaie mondiale, de c ă tre o a ltă generaţie-
de scriitori, care vor evoca d easem enea figuri şi fapte din istoria lui 1907. E
suficient să ne gîndim la scrierile lui Mihail S adoveanu (U n in stig a to r
Tn ziu a aceea de m art 1 9 0 7 . .. ) , Liviu R eb reanu (R ă sco a la ), Cezar P e -
trescu (trilo g ia 1907), P a n a it Istrati (C iu lin ii B ă ră g a n u lu i), Tudor Ar-
ghezi (u n capitol din C im itirul B u n a -V e stire ), Gib. I. M ihăescu (n u v e la
N oaptea focurilor), V. D em etrius (D o m n u l d e p u ta t). L itera tu ra n o a stră
n o u ă ne oferă, in sp irate din acelaşi episod sîngeros, scrierile lui T u d o r
Arghezi (1907), Z aharia Stan cu (D e sc u lţ), P e tru D um itriu (B iju te rii de1
fa m ilie ), V. Em. G alan (Z o rii R obilor), Teodor Balş (poemul 1907) etc.
Im aginea m arilor răscoale ţă ră n e ş ti poate fi reconstituită, aş spune în;
a m ă n u n t chiar, din paginile acestei uriaşe epopei colective.
*
* *
Vîntul, ciulinii şi sără c ia stăpînesc cîmpia întin să şi uniformă a B ă r ă ­
ganului. Vîntul de sea ră rostogoleşte baloanele ciulinilor, care dănţuiescr
bizar, „cînd săru tîn d păm întul nesigur, cînd dispărînd sus în bezna nopţii,,
ca nişte înnebun itoare jerbe de um bre rotunde, dezlănţuite de un D u m ­
nezeu ieşit din m inţi". î n u rm a lor, ca nişte fantome, ale a rg ă h a lu c in a ţi
zeci de copii; m iraju l depă rtărilo r îi face să uite de sărăcie, de foame ş t
ch iar de cei de-acasă, pe ca re cavalcada ciulinilor vegetali nu-i m ai poate-
de m ult ispiti. P e „c o ja n u l“ preo cupat de s ă răcia şi lipsurile vieţii de azi
pe rnîine, ciulinii îl în sp ăim întă; „e vorba însă, cum spune Costache, r o ­
taru l diri Trei Sate, de acei ciulini, care trebuie stîrpiţi, d acă n u vrei să'
vezi, printre alte nenorociri, fugindu-ţi copiii de-acasă şi luînd-o r a z n a
prin lum e" . . . ( C iulinii B ă ră g a n u lu i).
Pe ciulinii sociali, „care-i n ăvălesc în tindă, i s e c a ţă ră pe spinare;-
şi-i iau ultim a picătură de s în g e “, cojanul, ca şi m un teanul şi ca şi oricare-
„rum în" sărac, nu-i poate suferi. D oar .„acriturile" îm bogăţite pe s p i n a r e a
flămânzilor fac casă bună cu ei. P en tru c ă „acriturile" n u sînt decît nişte
ciulini în devenire. Lui Iordache Diman, de pildă, îi convin de m inun e ani!
■de secetă: dă doi saci de grîu şi trei de porum b şi se face stăpîn pe douăî
 Culturile unei epopei 35

pogoane. îşi im ită idealul — pe stăpînul moşiei, căruia trebuie să i se dea

şi oul cel mai m are (cele care trec p rin tr-u n a n u m e inel sîn t refuzate cu
aspră d o jan ă), şi muşchiul porcului de C răciun şi a căi ui vie trebuie
culeasă cu „b otniţă" . . .
„Aşa e scris,-unii să aibă mult, unii să n-aibă nim ic" — îşi lăm u re şte
credincioşii popa Bulbuc. „Raiul, taică, raiul e al s ă r a c i l o r " . . . (D e sc u lţ).
P e lumea cealaltă, bineînţeles, p entrucă pe tărîm ul acesta, romînesc, e
a l . . . tu tu ro r (sîn tem doar în ţ a r a şi pe v rem ea în care „m inciuna stă cu
regele la m asă"!) V orba poetului: '
„Tu-n ţara asta n u vezi decît raiul
Ce-ai tăi ţi-l ticluiesc într-o clipită.
R uină-i sub hîrtia poleită,
S u b crăngi de brad, trosneşte putregaiul, —

D ar tu eşti fericit. L inguşitorii

În a lţă im n u ri proslăvirii tale
Ş i fac să n -a u zi cîntecul de jale
C u care-şi adorm foam ea prăsitorii'1.
(V lahuţă, 1907).

„Anul trecut — n o ta C aragiale, în cunoscutu-i pam flet despre r ă s ­

coalele din 1907 — şi-a serb at acest tîn ă r r e g a t patruzeci de ani de domnie
paşnică şi glo rio asă a înţeleptului să u suveran; ca o în co ron are a operei de
progres săvîrşite în acest timp, el a făcut o fru m oasă expoziţie jubiliară,
care a re p u rta t atîta succes faţă de reprezentanţii, Europei civilizate". Suc­
ces obţinut fă ră prea m ari sacrificii m ateriale, pentrucă, cum constata
G. Ranetti, cu ironia-i caracteristică,

„ . . . din m ă m ă lig a bietului olugar,

Ca printr-o m agie ies azi m ilioane
Ca să se serbeze anul jubilări"
( E xp o ziţia e naţională!)

„ U nde m ergem ? Ce-o să devenim ?" — se în trea b ă unul dintre vizi­

tatorii de la ţ a r ă ai bîlciului jubilar de la F ilaret. «Sînt expuse acolo de
toate — le povesteşte ţă ra n ilo r din1 Trei Sate în v ăţăto ru l C ristea — mai
ales „case ţă ră n e ş ti", „un s a t rom înesc" pe care nu l-am v ă z u t niciodată;
familii de cojăni grăsulii, îm b răcaţi naţional şi care trebuie s ă fie toţi
prim ari; vite necrezut de frum oase şi care nu s e a m ă n ă nici pe .departe cu
m ortăciunile pe c a re le sfîşie dulăii noştri. M ilioane aru n cate pe fereastră!"
( C iulinii B ă ră g a n u lu i).
„Ci despre toate acele — conchide parcă, pe ton profetic, soldatul
Mucenicu, din rom an ul lui Cezar P etrescu — e rau sem ne în Apocalipsă
pe care am în v ă ţa t eu s-o citesc . . . Ş i-atuncea le-am tălm ăcit eu o am e­
nilor acele s e m n e . . Ş i ca şi ostaşul iniţiat în tîlcul c ă rţilo r sfinte, tot
felul de b ătrîni vizionari — să ne amintim, de pildă, de Anton nebunul, din
R ăscoala, sau de Alecu F ara o n , din 1907 — cutreieră satele, vestind semne
30 Leon Baconsky

de tu lb u rare a veacului: „s-au sculat m orţii no ştri şi ţă s satele şi păm în-

tu-n lung şi-n lat, să ne d eşteptăm ' şi n o i . . S em nele neprevăzutului
plutesc în atm osfera g re a a prim ăverii lui 1907. F a n te z ia înfierbîntată a
ţă ra n ilo r filtrează orice svon, localizîndu-1 şi amplificîndu-1 în spiritul
nesatisfăcutei lor n ăz u in ţe de m ai bine. S ate în treg i aşteaptă, fă ră s ă ştie
prea bine e. „în tîln e a i — spune P a n a it Istrati — ţă ra n i care se înd rep ta u
în g ru p sp re cîmp, cu m ersu l dezechilibrat, cu m işcări nesăbuite, glasul
miorlăit, cu ochii cercetători. P riv e a u frum osul p ă m în t negru, lung, lung,
ca nişte halucinaţi şi se în apoiau ac asă chinuiţi de neputinţă: n u mai
aveau vite de m uncă, nici putere, nici să m în ţă şi pe dea su p ra nici păm în tu l
n u e ra al lor. S ta re a lo r-su fle te ască nu e r a nici descurajare, nici revoltă,
ci un fel de delir care-i am eţea. Am v ă z u t inşi vorbind s in g u ri, tro păin d ca
n işte copii, scărpinîndu-se în cap, încrucişîndu-şi braţele, frecîndu-şi mîi-
nile s ă le r u p ă “.
P în ă cînd, „ca din senin, în m arte, intr-o n o a p te 1' (T. A rghezi), furia
şi u ra m u ltiseculară a ţără n im ii s-a d ezlănţu it în to ată ţa ra , m anitestînd
cea m ai crud ă in toleran ţă fa ţă de exploatatori şi de avutul lor. Lacrimile
prelinse peste buza p aharului plin au in u n d at conace şi moşii, suferinţele
acu m ulate în tăcere au răbu fn it cu in tensitatea cu ca re se dezlănţuie ele­
m entele cele m ai dinam ice ale naturii, ţintind, cum spune poetul, n im i­
cirea zidurilor Gomorei:
„A zi s-a aprins oceanul tă u de ură,
A z i lim b i de ţoc despică aurora,
P ierzarea a stă zi îşi în tin d e hora
Ş i d esp letită urlă-n bătătură.

S-a 'mceput războiul tuturora

A z i strig-acei ce m ii de ani tăcură.
D e zlă n ţu ita p a tim ii arsură
A zi prâpădeşte-n tră zn ete G om ora!"
(O ctavian Goga, Cain, III).

Tablou apocaliptic de proporţii cu a d e v ă ra t danteşti, ale căru i c o n tu ­

ru ri se desprind parcă cu şi mai m u ltă m ăreţie din versurile în m e tru de
epopee hom erică ale poemului 1907, din C aleidoscopul lui A. Mirea:

„ R uguri pe m u g u ri ardeau, făcîndu-şi tăcute sem nale

Ş i-altele jo s răspundeau oglindite pe fu n d u ri de ape!
S e profilau pe ceruri, treptat lu m in in d orizontul,
V îrfuri d e codri in flăcări, părind nişte negre convoiuri
C ari cu făcliile-aprinse porneau să îngroape o m oartă;
C lopote-n d u n g ă băteau ca-n vrem e de cum pănă, -ntr-una,
G ioate de om eni în groaznic tu m u lt se-ndreptau spre conace;
Cel în d irjit şi cel paşnic, cel slab şi nevolnic de-a-valm a,
C ain lîn g â A bel, alături fem ei cu copiii în faşe,
Tiirbur cum curge un rîu cînd zăporul porneşte din m unte.
A stfel m ergeau în am estec să ceară dreptate sau m oarte!“
 ClntuHle unei epopei 37

R ăscoala este a r ă ta tă , în m a jo ritatea scrierilor c o n sa cra te ei, ca o

m işcare s p o n tan ă şi, în acelaşi timp, anarh ică. Condiţiile focul ti exisiînd
în fiecare s a t şi c ă tu n de pe moşiile boiereşti, e suiicientă o scînteie, ad usă
de vînt, pentru ca incendiul s ă izbucnească. Necesitatea om ului simplu de
a-şi im ag in a şi noţiunile abstra cte sub o form ă concretă, îl determ ină să*
personifice răsco ala, care apare în închipuirea sa ca o fiinţă vie, căreia îi
revine sarcina de a h o tărî so a rta ţă ra n u lu i (R ă tă cirea din S toborăni, N oap­
tea focurilor). A devărate întruchipări simbolice ale răscoalei sînt şi acei
„ s tu d e n ţi1* sa u călăreţi pe cai albi, întîlniţi în toate scrierile despre 1907,
ca factori, adesea im agin ari, de c o n tam in are şi de în c u ra ja re a ieşirilor în
m asă. în ch ip u irea naiv ă a ţăranilor, h ră n ită de iluziilt unei vieţi d e m i­
zerie şi um ilită supunere, începe să fie subordon ată, uneori în m od conştient,
alteori nu, ţelurilor generale ale răscoalei. In . felul acesta a ju n g e S andu
Ciubotarul să-şi asig u re confraţii dornici de d esc ă tu ş a re că „studenţii sînt
cei m ai m a ri oam eni din ţa ră , că ei pot să facă ce vor şi nu înd răz n eşte
nimeni să le stea în cale; că e destul să se a ra te undeva un student, să
spuie, de pildă, că norodul nu treb uie s ă mai sufere, pentru e a să s e ni­
micească orice piedică a r plănui cineva îm p o triv ă 1' (R ătăcirea din S to b o ­
ră n i); şi tot astfel, dintr-un sim plu incident, lipsit de sem nificaţie pentru
desfăşu rarea răscoalei, femeia din Cotul Ilă b ă ş e a s c ă i aju n g e să creeze o
ad e v ă ra tă legendă cu studenţi, s teag u ri şi lupte (1907 — P ă m în t, mor-
m î n t . . . ) , Gheorghe B arb ă g ă s e şte foarte firesc să se proclam e sin g u r
„studentul S tob orănilor"; şi, tot ca el, dîrzul Istratie Creţu, din ro m an ul
lui Cezar P etrescu, se le a g ă să le fie „ştiuderit" răsculaţilor din P rigoreni,
„ca să nu se socotească orfani şi fă ră nici un căpătîi". Ia r M arinică, din
B iju te rii de fam ilie, socotit şi el, pînă la urm ă, student, inventează, cînd
co n stată că vorbele sale pot g ăsi astfel m ai m u lt ecou, că studenţii „um blă
pe cai albi, cu porun că de la şa p te îm p ă ră ţii şi de la regină, să schimbe
soarxa r u m î n u u i n ecăjit" şi că .„unde stau oam enii şi nu-şi fac su guri
socotelile", studenţii „om oară tot satu l". Şi aproape la fel gîndeşte cu
voce ta re şi unul d in tre participanţii la un sfat al desculţilor din ro m an u l
lui Z ah a ria Stancu: „D acă la n oap te n-o s ă se v ad ă foc îri satul n o stru ,
au să vină oam enii din a fara satulu i şi au să ne dea foc la case, ca s ă ne
pedepsească că nu n e-am legat cu e i“.
Focurile se întind astfel, din Botoşani şi pînă-n Mehedinţi. Supuşii se
d eşteaptă şi cap ătă în d răz n eală . A lu ngă pe ciocoi şi le ap rind curţile. Cei
ca re nu-şi au ciocoiul lor, pleacă să-şi ajute vecinii (D e s c u lţ). în cepe un
înfricoşător „judeţ al s ă rm a n ilo r". Ţ ăranii din Răscoala lui R ebrean u nu-şi
iartă asupritorii. N a d in a Iu g a este batjocorită şi ucisă de răsculaţii că rora
refuzase să Ie vîndă u na din moşii; feciorul desfrînat şi cinic al a r e n d a ­
şului P la tam o n u este co n d a m n a t să-şi dom olească pentru tot restul vieţii p or­
nirile lubrice; însu şi bătrîn u l M iron Iu ga — tatăl lui Grigore, cel „drept şi
milostiv şi bun de parcă nici n-ar fi boier" — cînd în d ră z n e ş te să tra g ă
într-unul din solicitatorii dreptăţii, este strivit de furia m asei. In rom anul
lui Cezar Petrescu, ră z b u n a r e a ră scu laţilo r este în făţişată în ton uri de şi
m ai intensă cruzime. M oşierul Voicu Cojan, sui.,,rins de fraţii M a rin şi
P ândele N ăbîrogu, în timp ce m edita la avantajele pe ca re le-ar putea
38 Leon Baconsktj

obţine de pe urm a răscoalelor, este biciuit în contul unor mai vechi răfuieli
şi apoi ucis cu jungherele; m oşieriţa şi copila îi sînt deasem enea sdrobite,
fiecare lovii u ră aplicată de oficianţii crudei ceremonii a n eîn durării aflîn-
du-şi m otivarea simbolică în antecedentele rapo rturilo r dintre m oşier şi
ţărani. Şi nu m ai puţină cru zim e relevă şi sancţio n a rea ex em plară a a r e n ­
daşilor Ivancea şi Alexiu, din B iju terii de fam ilie, sa u a logofătului Filip
Pisicu, din S ecara ( D esculţ, capitolul B ra zd ă -n g u stă şi adincă).
U n caz de lim itare a acţiunilor anarhice abuzive — desigu r m ai puţin
obişnuit, dar semnificativ atît pentru profilul m oral al moşierimii, cît şi
pen tru psihologia m asei ră s c u la te — ne este în făţişat de Gib. I. M ihăescu,
in intere sa n ta sa nuvelă psihologică N oaptea focurilor (R e v ista F u n d a ­
ţiilor, nr. 11/1935). Ţ ăran ii m ultă vrem e pasivi de pe m oşia boierului Take
Asan, cînd observă că „dom nişoarele" acestuia în cearcă să părăsească,
din pru den ţă, periculoasa zonă a răscoalelor, încep să intu iască a d e v ăra ta
stare a lucrurilor şi n u mai pot rezista tentaţiei de a interveni; nu de alta,
dar n u doresc ca fetele boierului „să se p iard ă aşa uşor", m ergînd aiurea,
la m o arte s i g u r ă . . . („D e ce să se bucure alţii?“ sau: „fiecare s a t să-şi
v a d ă de boieroaicele lui" — în d răz n eşte chiar cîte unul, pe ici, pe colo,-
să-şi trădeze gîndurile). Boierii sînt hotărîţi să preîntîm pine atacul, ce le
apare, mai ales în urm a unei atari întim plări, —• iminent. Toate m ăsurile
lor ar fi ră m a s însă, pînă la urm ă, insuficiente, în fa ţa inepuizabilei forţe
a valurilor de capete, dacă bătrîn ulu i moşier, bun cu n oscăto r al codului
civil, n u i ;s-ar fi revelat, în chiar m om entul m axim ei încord ări a situaţiei,
ideea de a propune ţă ra n ilo r tra ta tiv e oficiale de cedare a p ăm întu luh în
condiţiile unei aparent indiscutabile ireversibilităţi j u r i d i c e . . . Necunoscînd
textul articolului care a ra tă că „violenţa în con tra celui ce s-a obligat
este cauză de nulitate", răsculaţii au preferat, bineînţeles, actul cu oeceţi
şi sem nături, rezolvării anarhice şi neconsfinţite de leg alitate a problemei
agrare. Ceea ce nu este decît o dovadă în plus că principalul mobil al
m işcărilor ţă ră n e ş ti din 1907 nu a fost, dincolo de răfuielile de orice altă
n a tu ră , decît acelaşi „noi vrem p ă m în t!“
R ăsc u la ţii.n u sînt înfăţişaţi, de altfel, în nici una dintre scrierile a m in ­
tite, ca nişte fiinţe dom inate şi determ inate s ă acţioneze, în mod precum ­
pănitor, de instincte atavice de „pitecantropi din caverne", cu m îi
categoriseşte fostul , senato r M işu Gheorghiadi, din trilogia lui
C ezar P etrescu. înseşi actele lor de cruzim e sînt, cu destul de
ra r e excepţii, pe deplin m otivate. Răfuelile de sînge vizează, de
cele mai m ulte ori, doar pe aren daşi şi pe moşieri; familiile le
sînt, îndeobşte, cruţate, ca şi slugile sau an g a ja ţii fă ră vini co n ­
statate. N ev asta şi cele două fete ale logofătului de pe moşia Trei Sate
sînt lăsate să plece în voie, cu to ată în to rs ă tu ra pe care o iau între timp
lucrurile (C iu lin ii B ă ră g a n u lu i); ca şi femeia b eteag ă şi cele trei fiice ale
logofătului de pe m oşia lui Zagoriţ, despre care povesteşte un p ersonaj din
D esculţ. Colonelului Ştefănescu, aren d aş din R ăscoala, i se spun e do ar
atît: „O am enii cu oamenii, boierii cu boierii. Tălică du-te la oraş, că acoln-s
boierii şi-i locul m atale!" M ai m u lt chiar, unii răsculaţi nu num ai că nu-şi
m anifestă bucuria descătuşării doar în „explozii de sălbăticie" — cum
 Cînturile unei epopei 39

teo re tiz eaz ă un erou din acelaşi rom an — ci sîn t capabili, chiar în toiul-
agitaţiilor anarhice, de gesturi profund um ane. M elinte Heruvim u, de pildă,
se înapoiază de la conacul d e v a sta t doar cu cîte ceva de-ale gurii, cu care
s ă-şi ospăteze copiii înfom etaţi şi, mai ales, n ev a sta suferindă.
Adevăraţii „pitecantropi din ca v ern e'1 sînt cei ce o rg a n iz eaz ă şi p a r­
ticipă la rep rim a rea sîn geroasă a răscoalelor, cei ce schingiuiesc şi ucid
sau n um ai ordonă să se ucidă, convinşi de faptul că „soldatul rom în exe­
c u t ă ordinele", fiind „cel m ai leal soldat din lum e" (cum afirm ă maiorul
Tănăsescu, bestia d ezlănţuită furibund din epilogul sîngeros al R ăscoalei).
M ulţim ea d e z arm ată a răscu laţilor este îm pinsă pe uliţele satului de g lo a n ­
ţele ucigaşe ale unor form aţiuni m ilitare special instruite şi în zestra te cu
a rm a m e n t m odern (R ă sc o a la ). F u g a rii sînt vînaţi ca fiarele, pe cîmp, prin
p ă d u ri (1907 — P ă m ln t, m o r m în t. . . ) . Cei ce scap ă din măcel sînt schin­
giuiţi şi ucişi treptat, cu parul (D e s c u lţ), pentru a fi apoi îng rop aţi în
g ra b ă chiar pe locul execuţiei, înainte de a-şi fi d at chiar, uneori, sufletul
(I. C. Vissarion, E pilogul răscoalei). Cînd condiţiile nu perm it să le fie
aplicată pe loc pedeapsa capitală, victimele represiunii sînt închise în v a ­
g o an e plum buite (Z o rii R obilor) sa u în pîntecele şlepurilor special a m e n a ­
jate (B iju te rii de fa m ilie ). S înt m asacraţi, fă ră nici o deosebire, bărbaţi,
femei, copii; uneori sate întregi sîn t ra s e de pe faţa păm întului cu a j u ­
torul artileriei (D o m n u l d e p u ta t).
M o n stru ozitatea m orală a moşierimii este înfăţişată în scrierile inspi­
ra te din mişcările anului 1907 în to ată hidoşenia ei. „Boierul Alexandru —
aflăm dintr-o scrisoare a unui ţă ra n , inclusă de Arghezi în C im itirul B u n a ­
v e s tir e — stăpînise judeţul Oltului. D upă ce răscoalele se potoliră, el
a ră ta poterelor oam enii de ca re voia ;să se scape, p en tru v ’o b ra z d ă de
păm în t, pentru v ’o femeie, şi ei erau duşi pe jos, în colo, peste dealuri. In
m uchia dealului se ridicau puştile, ca din g re şeală şi ca şi cum oam enii
a r fi voit să fugă" . . .
*
* *

T ulb urarea „ordinei s ta tu lu i" şi a „tihnei boiereşti", cum scria cîtva

timp- după re p rim area răscoalei N. D. Cocea, a fost aspru san cţionată: „Un
statistician bizar a făcut socoteala că dacă s-ar fi în ş ira t cadavrele ţ ă r ă ­
neşti în lungul şi latul Căii Victoriei, pe de o parte a cheiului Dîmboviţei
şi pînă dincolo de P ia ţ a M are, M aiestatea sa ar fi p u tu t să m e a rg ă de la
p a l a t pînă în Dealul Mitropoliei, ca să citească m esajul de deschidere a
Camerelor, păşind pe un covor im ens de carne ţ ă ră n e a s c ă " (J e rtfa celor
•douăsprezece m ii).
S oarta miilor de m artiri ai ţără n im ii a fost repede trecută sub tăcere.
Nu le-au pu tu t fi identificate în to td e au n a de către cei pen tru care p ătim i­
s e r ă nici cadavrele, aruncate, 'e cele m ai m u lte ori, în gropi comune.
Am intirea li s-a mai p ă s tra t astfel doar în sufletele orfanilor şi ale v ă d u ­
v elor şi, uneori, pe braţele crucilor înălţate, în mod simbolic, la m argine-
d e drum:
40 Leon Baconsky

„ S în t p a tru cruci în sat,

Dar m orţii nu-s sub ele, —
T rec oam enii oţtînd,
Ş i-şi sp u n în şoapte grele
în tu n e c a tu l g în d ". ..
(Elena F ara g o , P atru cruci) .

Şi „problem a ţă ră n e a s c ă " ? Problem a ţă ră n e a s c ă s-a r e z o l v a t . . . de la

sine; pe „lum ea cealaltă", bineînţeles, .unde, după cum su g e ra cu a m a r ă
ironie G. Ranetti, „toţi săracii vor îi chiaburi, ia r cei bogaţi or să a j u n g ă
calici ca vai de ei". M o ra la răscoalei o spune doar clar:

„Păm înt? F u g iţi încolo! La ce vi-i bun păm în tu l,

C în d ceru-i tot al vostru, v-a-ncredinţat prea sfîn tu lf
H ai, n u m ai sta ţi la gînduri, chem aţi un inginer
S ă vă hotărnicească m oşiile din cer! . . . " .
(G. Ranetti, Parabola lui Io v )

P e lum ea aceasta, m eschină, păm întul era sortit s ă ră m în ă , ca şi pînă

atunci, al moşierului, cu sau fă ră blazon, că ru ia răscoalele — î n afara
trecătorului „leac de frică", pe c a re i l-au oferit — n u au fă cu t decît' să-i
deschidă noi perspective de îm bogăţire. Grînele au putut fi p la s a te cu be­
neficii şi m ai frum oase, iar „nou s u n iiia (arină b ă trîn ă " a început să d e a
ro a d e din ce în ce m ai îm belşu g ate (O. Goga, O ţa ră ştiu —• 19(77):

„Va creşte, D oam ne, g rîu bogat la vară,

în c o v o ia t de roadele durerii
Ş i va ven i cernită oaste m u ltă
Pe cîm pul la rg să strîn g ă sporul v e r ii . . .
A p rin s luci-va soarele-n vă zd u h u ri ■
Ş i n-a fi cînt să-i m îngîie arsura,
I n pas dom ol oştirile de seceri
Iii vor culege cum inecătura . . . "

D oar în verile m ai secetoase, trecătorul va răm în e a uim it de ab u n ­

denţa corolelor roşii de maci din lanurile din nou însetate:

„Doamne, D oam ne . . . de ce-s oare

A şa m u lte flori de m ac
Vara asta pe ogoare?“
(E le n a F ara g o , Secetă)
*
* *

Nu poate fi neglijat, fireşte, faptul că m ulte dintre scrierile inspirate: .

d in m a re a ră sco ală ţă ră n e a s c ă din 1907 prezintă lacune în ce p riv eşte in­
 Ctniurile unei epopei 41

te rp re ta re a realităţilor istorice ale vremii. P e cititorul de astăzi îl su p ără,

poate, caracterul de „ rătăcire " — acţiune condam nabilă, deci, dinxr-un
an um it punct de vedere — pe care îl im prim ă Spiridon Popescu, de pildă,
m işcărilor ţă ră n e ş ti în iaţişa te în nuvela sa; îl lasă, de asem enea, oarecum
nedum erit, to le ra n ţa prea puţin justificată de care se b u cură din partea
răsculaţilor unii moşieri, de tipul p atria rh alu lu i Iordache C um pătă, din
rom anul lui Cezar Petrescu; îl şochează, pe de altă parte, prezenţa, în
acelaşi rom an, a unor figuri prea puţin fireşti de boieri, clemenţi, pînă la
an ularea propriilor lor interese, g a ta de orice sacrificii, figuri p ur şi sim plu
providenţiale; îl umilesc, aş pu tea spune, în fine, apelurile d isp erate la
m ila divină („Fii D o a m n e -n d u ră to r") s a u la în d e p ă r ta re a v irtu a lă a d is ­
cordiei dintre clase („Coboară, Doamne, pentru to td e a u n a / F iorul sfînt
al dragostei de frate") din v ersu rile scrise cu prilejul lui 1907 de unii
poeţi, (m ă refer, în special, la poeziile cu titlul sem nificativ de R u g ă ciu n e„
scrise de Şt. O. Iosif şi E lena .F a rag o şi la poemul O ţa ră ştiu , de O ctavian
Qoga, publicat iniţial, în Luceafărul din 1907, tot cu titlul de R u g ă ciu n e).,
Asem enea limite n u pot să ne a p a ră însă decît fireşti, dacă ne gînd im la
influenţa p ăg u b ito are pe care au exercitat-o a s u p ra literaturii n o a s tre de
inspiraţie ru rală, decenii de-a rîndul, în dem nurile spre cultiv are a idilis­
m ului şi a non-violenţei, la n s a te de teoreticienii p oporanism ului şi, în
specia' ai sem ănătorism ului.
Iniţiativa acad. Cezar P etrescu de a-şi revizui în acest sens rom anul
este cît se poate de binevenită. C apodopera lui Liviu R ebreanu — c a rte de
eăpătîi în ce priveşte, mai ales, înfăţişarea răscoalelor din satele m u n te n e
— îşi v a căpăta, în felul acesta, un v aloros p a n d a n t în trilogia lui C ezar
P etrescu — am plă frescă a lui 1907 în M oldova. Ciclul M ane, Techel,
Fares, N oi vre m p ă m în t! şi P ă m în t, m o r m în t. . . reprezintă de altfel, pînă
în prezent, s in g u ra încercare mai com pletă de a reflecta pe plan literar
epoca şi evenim entele din, 1907, din Moldova, — ro m an u l lui V. Em. G alan
prezentîndu-se oarecum deficitar în ce priveşte z u g ră v ire a m işcărilor ţ ă r ă ­
neşti propriu zise. Meritul rom anului Zorii R obilor este că dezvoltă un
aspect neg lijat în alte scrieri (excepţie făcînd, poate, doar n uv ela lui
P e t r u D u m itriu ): solidarizarea elem entelor m uncitoreşti de la o ra şe cu
răsculaţii; s-a a r ă t a t însă, de către persoane competente, că scriitorul a
d e n a tu ra t întru cîtva, în această privinţă, adevărul istoric, dînd am ploare
unor fapte cu carac te r m ult mai sporadic.
*
* *

Vorbeam, la începutul articolului, despre o epopee a răscoalelor ţ ă r ă ­

neşti din 1907. Recitind cele scrise, m i-am în tă rit parcă şi m ai m ult con ­
v in gerea că se poate vorbi, în tr-ad e v ăr, de o epopee a lui 1907. Lipseşte
doar acela care, reeditînd în tr-u n fel povestea Kalevalei finlandeze, să-i
organizeze şi să-i tran sc rie cînturile . . .

LEON BACONSKY
 Dim ineaţa răscoalei

D e-a lu n g u l riului
Tn n o a p te a . senină,
Ş i pe oglinda n elin iştită a riului
C oasele lunecau cu tăişuri frîn te în valuri.

R îu l bolborosea între două vise:

— Ce devrem e se duc azi cosaşii la c o a s ă . . .
Ş i se întorcea, adorm ind, pe partea cealaltă
L a cotitură.

V in tu i nopţii,
V în tu l de dinainte al zorilor,
Şu era pe-ascuţişul oţelelor,
Ş i coasele lunecau legănate,
In noaptea senină,
Ş i pe oglinda n elin iştită a riului
Cu tăişuri frîn te în valuri.

L a cotituri, rîul iar se trezea

Spunîndu-şi:
— Ce de vrem e se duc azi cosaşii la c o a s ă . . .

D e-alungul riului,
Ş i pe oglinda-i n elin iştită
Treceau cosaşii cu um brele frînte în ape.
A poi, s-au despărţit cele două ş u v o a e . . .
R îu l a dorm it cîtva tim p şi iar s-a trezit,

P e pleoapele lui, dănţuiau

A lbastre şi roşii
L u m in i şi răsfrîngeri frînte în valuri..
R îul s-a trezit cu pleoapele injectate,
S p u n in d u -şi:
— Ce de vrem e au venit zorii:

O prit d in loc
R idicat d intre m aluri
R îu l privea
M area revărsare a zorilor!
LEONIDA NEAMTU
 Ve c h i I u I

M iss Betty-Continent, so ra dom nului aren d a ş Leonida P achide-D um i-

trescu, era o fiinţă plină de c i u d ă ţ e n ii . . . î n v ă ţa s e c a rte la u n discret
pension din F ra n ţa , trim isă de fratele său, obligat prin testam en tu l p ă ­
rintesc s-o ţin ă la şcoală aleasă. O m oştenire fo rm a tă din icosari, drahm e,
ruble şi franci de aur, lă s a tă pe num ele fetei la o bancă franceză destul
de obscură, de către unchiul dum isale dinspre ,tată, com erciant prin p o r­
turile greceşti şi turceşti, i-a schim bat din tr-o dată viaţa. Acel unchi bo­
g a t m u rise la P aris, doborît într-o noapte de apoplexie. Gurile, rele s p u ­
n ea u că unchiul îşi violase n e p o a ta în ziua cînd ea îm plinea optsprezece
ani, deşi, luîndu-ne d upă felul de a fi al dom nişoarei, lucrul este foarte
gre u de o r e z u t . . . M ai d egrabă testam en tu l a fost cucerit cu pecetea
unei feciorii inutile, speculată cu m ult r a f i n a m e n t . . ■
M iss B etty-Continent ă m ai s ta t un an la pension, după m oartea
binefăcătorului. E ra o i a t ă împlinlită bine, în altă, cu păr gălbuii-roşciat,
b ăeţoasă şi voluntară,, după m oda cea mai no u ă care începea s ă n ă v ă ­
lească de pe celălalt ţărm atlantic în Europa, odiată cu dolarii. M iss Betty
nu m ai încăpea în corsetunille pensionului fnaqcez, a ş a că, într-o bună zi,
fratele s ă u — tutorele — a fost nevoit să cedeze un cec pe num ele s u ­
rorii siale, în valoare de GÎteva zeci de mii de franci. Miss Betty a trecut
oceanul, în America şi s-a năpu stit la petrecerii. . . ia r fratelui s ă u din
B ă ră g a n îi cTăpa obrazul de ruşine. O m ul avea relaţii în Bucureşti, oa­
meni ou legătu ri în toată lumea, c a re îl în co njurau nu pen tru că el ar fi
fost cine ştie ce m are personalitate, ci din pricina acestei zvăpăiate dom ­
nişoare bogate, oare, duipă ce se va fi s ă tu ra t de atm osfera Americii,
putea deveni o partid ă b un ă pentru un viitor colonel, fiu de moşier, de
com erciant, sau de p e t r o l i s t . . .
Lucrurile s-au petrecut ca m a l t f e l . . . M iss Betty care cu treierase ca
într-un vîrtej America şi E u ro p a şi Asia, s-a trezit fără gologani în
portul A lexandria din Egipt, în to v ără şia unui oiiţer de m a rin ă neam ţ.
Banca d ăduse faliment! M iss îm plinise douăzeci ş i p a tru de ani, iar f r a ­
tele său pierduse toate nădejd ile leg ate de o căsăto rie cu vre u n dom nişor
din ţa ră . . . In scurt, nea m ţu l i-a făcut vînt peste bord. Cu preţul unur
44 Dumitru Mircea

colier M iss Betty a aju n s — de la Alexandria Egiptului, la m o şia aren-

de slugi ceva to arte ruşinos. Deci conu Leonida este zgîrcit. O am enii de
Alexandriei noastre, la optzeci şi opt kilometri d e p ă rta re de B u c u r e ş ti . . .
Dom nul Leonida a prim it-o r e c e . . . N -a în tîm p inat-o la g a ră , ci şi.-a
trim is docarul, iar în docar un vizitiu u r s u z . . . P loua ca Ia tropice, adu-
cîndu-i am inte dom nişoarei Betty că farm ec exotic se putea găsi destul
şi în Romînia de sub dom nia lui Carol I, u nde copilărise dum neaei, ca
fiică de neg u sto r şi a ren d aş de moşii din Oltenia.
F ratele să u nu avea familie, deşi trecuse peste treizeci de ani. S pera
să-şi adune destulă avere şi n um ai cînd va stăpîni o m oşie o areca re să se
că p ătu iască . Veniturile lui e rau contabilizate cu g rijă şi depuse în au r la
bănci sigure. Ciupise ceva şi din averea surorii. F alim entul, care în fond
fusese o com binaţie reuşită pusă la cale de Leonida, fostul tutore, îi t r i ­
m etea pe cap un fel de dihanie deochiată. Trebuia să scape de ea urgent...
E ra u destule motive să se ţin ă în g h e ţa t în a in te a acestei M iss Betty-Conti-
rient căreia n u m ai num ele cu re zo n an ţă de glob-trotteur îi m ai răm ăsese...
— A sta o crezi tu, Leo! l-a sfidat M iss Betty, la cea dintîi convorbire.
Cu bijuteriile de la aceste mîini pot c u m p ă r a două m o ş i i . . . D oar să
v r e a u . . . Aşa! M ă cunoşti cam puţin, d ra g ă Leo, foarte puţin. P oim îine
plec la Bucureşti. ,
Conu Leonida n-a scă p at de soru-sa, după cum se va vedea mai la
vale.
Intr-o noapte, după un chef sălbatic cu nişte prieteni, M iss Betty-
C ontinent s-a trezit într-o m a g h e rn iţă de pe C ălăraşi, în b raţele unui
ofiţer de roşiori care sforăia cumplit. O durea capul şi se chinuia să afle
cum a aju ns acolo. II trezi pe ofiţer, ţuţurîndu-1 de m ustăţi.
— Hai, b ă i e t e . . . sus. î m i . plesnesc creierii. Sus! G ăsim undeva o
crîşm ă cu lău tari? V reau să u i t . . .
Ofiţerul o privea buimac.
-— Ce stai? Scoală-te! i-a poruncit iar Miss Betty pe un ton care nu
în g ă d u ia refuz.
Miezul nopţii trecuse. Au g ă s it o crîşm ă cu lăutari, plină de beţivi,
de fum, de răcnete, de femei pe ju m ă ta te goale.
— De ce nu-ţi place, Nick? întrebă M iss Betty n edum erită de d is­
preţul în tip ă rit pe chipul ofiţerului. P a rc ă m -aş afla într-o tav ern ă din
M editerana. Bem?
Li s-a servit un vin rubiniu, d ar n-au avut vrem e să-l guste. I n fund
s-a iscat o ceartă, apoi un om m ătăhălo s, cu faţa n ă p ă d ită de barbă, s-a
lipit de perete urlînd:
— Stai cuminte, cetăţene . . .
Avea o voce ca v ern oasă şi tare, ca un bubuit.
Cetăţeanul cel avertizat se repezi la bărbos, să-l lovească. B ărbosul
se a p ă ra cu o m înă, bolborosind:
— Aşează-te, îţi sp un . . . opreşte-te!
Cetăţeanul apucă o sticlă şi-l pocni pe bărbos în o braz Atunci, m a ­
tah ala se urni şi-l îm pinse cu atîta p u tere încît r ă s tu r n ă cu el două m ese
 Vechilul 45

încărcate. S-a iscat vacarm , în g ră m ă d e a lă , ţipete. A tac at din toate părţile,

bărbosul s-a a p ă r a t c a un tigru, u rm ă rit cu ad m ira ţie de Miss Betty.
în c ă ie rare a tran s fo rm a se localul în iad. Şi-au făcut in tra re a vardiştii; şeful
lor a s trig a t aprig:
—• Ciomîrdac, sup une-te legii! Urm ează-ne!
M iss Betty a sărit atunci de la locul ei, ca friptă şi s-a înfipt î n a ­
intea vardistului:
— De ce-1 arestezi, dom nule? O m ul n-are nici o vină. A fost atacat.
D epun m ărturie!
— -Cocoană, omul a c esta a fost puşcăriaş. L-am prins în recidivă.
Este? De p a tru zile b e a . . . ca să provoace scandal. U rm ează-m ă, Cio­
mîrdac!
M iss Betty i-a făcut roşiorului sem n şi au ieşit îm p re u n ă cu v a r ­
diştii. Ciomîrdac, moale, m are, m ătăh ălos, p ăşea clătinîndu-se în tre e i . . .
M iss Betty îl îm pu nse pe v a rd is t cu um breluţa:
— Ascultă, ş e f u l e . . . Dresezi procesul-verbal şi-mi dai acest om pe
cauţiune. în ţeles? Vrei să zbori m îine din slujbă, ori ba?
Aşa s-a trezit conu .Leonida P achide-D um itrescu la m oşie cu „două
dihăn ii14 în loc de una. La un a n du p ă aceea, S ta te C iom îrdac e r a vechil
straşn ic la c u r t e . . . E ra prim a ciudăţenie făcută de M iss B etty-Continent
şi aprobată de arendaş. Şi mi se pare — ultima.

II

P e n tru S ta te Ciomîrdac, lum ea d im p reju r se îm p ă rţe a în două:

M iss Betty — stăp în a, cum îi zicea el — şi restul. îl sm ulsese din m o ­
cirlă, îl pusese în rînd cu oam enii şi — după un an de arg ă ţie — vechil
cu p u tere cum plită a s u p r a a rg aţilo r şi a s u p ra ţă ra n ilo r învoitori pe moşie,
îm p reju ru l să u slugile vorbeau în tot chipul despre s t ă p î n i . . . P e conu
Leo îl lovise boala zgîrceniei, iar M iss parcă tu rb a s e risipind. Se spunea
că într-o s e a ră conu Leonida a in tra t la s lă p în ă cu biciuşca în mînă,
h o tărît s-o alu n g e pen tru to td e a u n a de la d î n s u l . . . Vrea să cumpere, m o ­
şia — a şi început vorb a cu boierul — şi să se î n s o a r e . . . Nu-şi poate
aduce soţie alătu ri de u na ca Miss, oricît i-ar ii de soră. î l b a g ă în p ă ­
m înt de ruşine, cu petrecerile ei din Bucureşti. „Ia-ţi lum ea ,în cap şi să
nu te v ă d !“ a r fi răcnit, cică, s t ă p î n u l . . .
Miss stă te a pe p at şi-şi piep tăn a căţelul. Fetele din casă spu n că ar
fi să rit în picioare şi dintr-o s in g u ră m işcare a ră m a s ca-n cristelniţă
în ain tea fratelui său , urlîndu-i: „D a? Crezi că num ai atîta am ?" — şi-şi
pocnea rotunjim ile cu palma.
Se pare că a deschis su b ochii cuconului Leo o lădiţă plină de po­
doabe scumpe, aruncîndu-i în . o b raz un pum n de pietre scînteietoare.
— M ai vrei? îţi mai dau! ţipa M iss . Betty cu glas de sabie. S ta u aci
pentru că-i voia m ea . . . S ta u ca să turbezi tu, înţelegi, n e m e r n ic u le . . .
Să m ă bu cur că n u m ă poţi strîn g e de gît! Nu ştiu eu că m-ai jefuit? N u
te văd eu? . . .• H a rp a g o n . . . h a r p a g o n . . . h arp a g o n . . .
 46 Dumitru Mircea

N um ai înv ăţăto rul din s a t a lăm u rit înţelesul acestui cuvînt socotit
de .slugi ceva foarte ruşinos. Deci conu Lemiida este zgîrcit. Oam enii de
la curte ştiau as ta m ai demult, după ceea ce se p unea în străchini la
cuhnii.
De la acea întîm plare conu Leonida parcă în gh iţise otravă; nimic
nu-i mai era pe plac. A rgaţii um blau trem urîn d; Anghelina, fa ta de Ia
cuhnie pe care conu Leonida o chema uneori la el făgăduindu-i de fie-^
care d ată şi cam dem ult patru pogoane şi doi' boi, nu mai um bla fudulă;
ţă ra n ii aşteptau la sca ra cerdacului îndoiţi de spinare, iar vătăşeii, vechilul;
prim arul şi perceptorii um b lau prin s a t cu ghimpi şi ascuţişuri: „conu Leo-
nida n u iartă nici o d a t o r i e . . . conu Leonida nu m ai dă pogonul fă ră
cincizeci de l e i . . . conu Leonida cere treizeci de lei de p ă ş u n a t pen tru un
b o u . . . Cui nu-i place, n u se învoiască . . . conu Leonida cu m p ără tam az-
lîcuri în p rim ăv a ră şi le paşte pe moşie . . . Conu Leonida vrea b a n iţă
pentru baniţă la m ăciniş . . . “
— A turbat! m u rm u ra u ţăra n ii prin sat. Ne su g e ş în g ele arendaşul.
O să cră p ă m de foame, primarule!
P e S ta te Ciomîrdac lucrurile astea nu-1 priveau. El asculta poruncile
şi le îm plinea cu sfinţenie. Ce-i p ă s a lui că M iss Betty înnebunea chefuind
la Bucureşti? Ce-i p ăsa că a dus-o pe fata lui Niţă G ra u re cu dînsa în
oraşul cel m are şi după cîteva luni s-a auzit că au văzut-o unii m uiere d e ­
s tră b ă la tă pe Dudeşti? Despre M iss se vorbeşte în tot chipul — ba- în
le g ă tu ră cu bărbaţi, ba cu. f e m e i . . . Cică ia fete tinere, le adem eneşte şi
le strică, n ărăviu du -se cu ele ca un b ă r b a t — ptiu drace! •— după n u
ştie nim enea ce feleşaguri în v ă ţa te prin s t r ă i n ă t ă ţ i . . . Cică toate a s te a
le face ca să-l fiarbă pe frate-su c a r e 'i - a fu rat averea.
Ce-i păsa lui S tate Ciomîrdac?
N um ai cît S tate aflase m ulte în cinci ani, ca om de încredere al s tă -
pînei. De-o pildă, ştia că Leonida um blase cu bani grei pe la prieteni
doftori ca s-o închidă pe soru-sa la c a sa de nebuni, lucru m ă rtu ris it :chiăr
de stăpîna, într-o noapte plină de stele, în vreme ce o conducea, că la re,
la trenul de Bucureşti. .
— Ştii, tu Ciomîrdac; lum ea asta ar trebui pîrjolită! Aş v rea s-o văd
jă ră g a i şi pe frate-m eu p răjindu-se într-o frigare . . . M ai întîi m -a jefuit.
Acum vrea să mă închidă în tre nebuni, să scape de mine. Ehe! Iar e u
îl fierb şi m ă ră zb un . D em ult ţintesc eu să m ă r ă z b u n . . . Ah, ce m ă
r ă z b u n ! . . . Nu-mi p a s ă de lume; crape sub ochii mei, căci şi e u crăp!
Ciomîrdac se sperie surprinzîndu -se că-i dă dreptate conului Leonida
în privinţa casei de nebuni. Se sperie şi m ai tare cînd o auzi pe M iss
Betty poruncindu-i: '
— Descalecă, Ciomîrdac, să şedem. Am o v orb ă cu tine.
S -au aşe zat în iarbă, pe d rum ea gu l pustiu.
— State, omoară-1 pe frate-meu, i-a spus fă ră ocoliş s t ă p î n a - — şi t e
răsplătesc!
In puşcăr le sale Ciomîrdac n-a în v ă ţa t prea multe, d a r auzise n e ­
n u m ă ra te grozăvii. A sta în să le întrecea pe toate . . . Ciomîrdac se pom e­
nise dintotdeauna în m a h a la u a Bucureştiului, copil de pripas; F ire liniştită,
 Vechilul 47

pu ternic ca un bivol. A in tra t în puşcărie pentru furt, apoi a doua o ară

dintr-o bătaie între cuţitari; a treia o ară pentru o .ispravă cu tarabagiii:
— ceva. co n tra b an d ă . . . A p a tra o ară â fost scă p at de stă p în a aceasta cu
suflet de fiaiă. Nu şi-a închipuit că oam enii din lum ea ei sînt mai tîlhari
decît tîlharii, că se sfîşie şi se rup; că sfîşie to t ce le ca d e în labă . . .
P e n tru prim a dată în v iaţa lui, Ciomîrdac s-a înfiorat. L-a c u p rin s
un fel de am eţeală n e a g ră. S-a pom enit cu s tăp în a a g ă ţa tă de gîtul lui,
şoptindu-i în ureche, trem u rîn d ca de friguri:
— State, a s c u l t ă - m ă . . . vrei, S t a t e ? . . . Tu m ă înţelegi, nu?
Toată s ă p tă m în a Ciomîrdac a um blat mai întu n eca t ca întunericul, iar
noaptea se zvîrcolea ca pe jar, revăzînd-o pe Miss albă, în tin să ca leşinată
pe d ru m ea g . . .
După zece zile, în to a rs ă de la Bucureşti, stăp în a l-a poftit pe Ciomîr­
dac în ca m era ei, seara.
— M ă asculţi, nu-i aşa, State? . . .
L-a ţin u t acolo pînă în zori.

III

V a ra lui 1906 a fost arşiţă de cuptor, aşa că în to am n ă oamenii s-au

văzut cu coşarele goale şi în glo daţi în tot felul de datorii. P este B ă ră g a n
pluteau nori de praf, ca în p u s t i u r i . . . Ulii ţivleau a sete pe sus; corbii
croncăneau lu gub ru în salcîmii despuiaţi de frunziş.
— O să c ră p ă m de foame la i a r n ă . . .
— Am fi c răp at şi fără secetă. A rendaşul e nebun; soră -sa nebună.
— Lasă-i; îi p o artă n ecuratul pe ăştia. D ar cît ţine Teleorm anul şi
ţ a r a toată, ce n e c u rat îi m unceşte pe ciocoi? Ei?
— Nu-i m ai breaz unul ca ă l a l a l t ___
— O să li se taie curele din s p i n a r e . . .
— Taci, Gîndilă; puşche pe limbă-ţi! Ai zis ceva?
— D a r ce, voi aţi a u z i t ? . . .
Cît a ţin u t iarna, oam enii s-au fră m în ta t şi s-au muncit. U m b lau
zvonuri slobode ca nebunia. Cică dom nul K ogălniceanu ar fi scris că
boierii şi ciocoii trebuie d e s f iin ţa ţi. . . Cică um blă studenţi prin ţ a r ă cu
E d elw eiss — floarea reginei — de la regina, să le dea oam enilor pămînt.;
m uncitorii de la noi şi cei fu găriţi din Rusia cer .p ăm în t pentru ţăra n i;
cică la Belitori, la m oară, s-a op rit într-o s ea ră un om giubenat, cu m a n ta
albă şi a r fi spus că a ieşit hîrtie de la şap te îm p ă ra ţi către Vodă Carol
să îm p a rtă p ă m î n t . . . D acă n u îm parte, să-l ia oam enii singuri.
— Să-l ia oam enii s i n g u r i . . •.
— Să-l ia o a m e n i i . . .
— Să-l ia . . . să-l ia . . . să-l ia . . .
Ochii sticleau de foame şi de nădejdi t u l b u r i . . . Se aprindeau m in­
ţile pînă la n e b u n i e . . . U nd ev a în adînc m ocnea un vulcan de dureri»
g a t a să îm prăştie peste lume o tra v a d inlăuntru sub form ă de pîrjol.
Clocotea ţ a r a . . .
-48 Dumitru Mircea

iv .

P e la mijlocul lui februarie la conu Leonida a fost adu s de v ătăşe i

■Niţă Dincă-Fomete, prins că um blă n o ap tea la h am b arele din siliştea
a ş e z a tă în cîmp. Niţă Dincă-Fomete, om de patruzeci de ani, z d ren ţu it şi
slab, a fost lu ng it pe cerdac şi b ă tu t zd rav ăn, de fa ţă cu jan darm u l.
— S ă m ă ştiţi tare şi neînduplecat, ră cn ea conu Leonida, n u m ărîn d
loviturile. Dă, G hiţă — harapule, să nu te croiesc e u . . .
S ta te C iom îrdac era de faţă. II vedea pe om, dezbrăcat, în tins pe l a ­
viţă, cu m îinile strîns legate dedesubt şi-şi am intea că întocm ai fusese
"bătut el, cu vreo douăzeci de ani în urm ă, de un ip istat din B u c u r e ş ti . . .
Tot p en tru furt. Acum îi părea ră u că nu-1 z u g ru m a s e cu mîiia lui pe conu
!Leonida, a s tăv a ră. A a v u t destule prilejuri.
îm b ră ţiş ă rile înfocate d ăruite de M iss Betty trezise în m a ta h a la ca re
u ita s e s ă m ai fie om nişte sim ţă m in e curioase, ciudate. Miss Betty voia
să-i cum pere sufletul, să-l îm p in g ă la o m o r . . . E a a r fi m oştenit averea
şi S ta te s-a r fi v ă z u t sc ă p a t de griji. S ta te s-a ţin u t t a r e . . . î n el s-a
petrecu t o schim bare n e b ă n u ită de stă p în a l u i . . . L-a cuprins întîi scîrba
•şi din ea a început s ă crească u ră . . . Şi înţelegere pentru o b i d i ţ i . . . S tate
n-a r ă b d a t să se term ine cele cincizeci de lovituri d ate în d esat pe spin are a
-omului. I-a prins lui Ghiţă braţul:
— Coane, iartă-1. I-a fi destul. ■
Conu Leonida a înlem nit de uimire. La orice s-ar fi aşteptat, n um ai
la m ilă din p a rte a lui C iom îrdac n u . . . Ciom îrdac îi chinuia pe oam eni la
m uncă, nu-i ră b d a nici să bea apă, îi lua cu biciul, deşi n-a plesnit pe
nim eni. „Vechilul m eu are inim ă de piatră, b ra ţ de criţă şi credinţă de
cîine“ , se lăuda adesea conu Leonida, în cercurile prietenilor. „Mi l-a . adu s
B etty . . . S ing u ru l lucru bun din v iaţa e i . .
S ta te Ciomîrdac îl înfrunta neguros pe arendaş. Conu Leonida şi-a
scăpat ochii într-o parte:
— II iert pentru tine, C io m îrd a c . . . dar să nu te m ai.am esteci. Pleacă!
In aceeaşi zi a u venit la conac nişte învoitori din s a t şi s-au cerut
l a conu Leonida. D însul i-a ţin u t în zloată — începuse o lapoviţă — preţ
de un ceas şi se uita de d upă draperie, să v ad ă cum li se m oaie îndîrji-
rea, ori cum le creşte. P e feţele ţă r a n ilo r se putea citi doar o linişte de
m oarte, un fel de acceptare a oricărui destin. Conu Leonida voia să le
a r a t e că-i mai ta re decît oricînd.
— Ei, spuneţi, oam eni buni, i-a în d em n at el din cerdac.
— Cucoane, în d u ră-te de sufletul nostru; pierim. P o a te slobozi ceva
d e la ham bare. P e Dincă-Fom ete l-ai stîlcit că aşa ţi-a fost voia, d ar noi
n u venim tăinuiţi, noi cerem . . .
Vorbea m oş Ion T rand afir M u s tă re a ţă , om de bizuială în sat; vrem e
de mulţi ani fusese p rim ar şi-l ţineau oamenii în cinste.
—- Moş- Ion, îmi datorezi o c ă ru ţă de porumbi.
— Coane, ştiu. Le-om plăti cu credinţă, d ar sloboade-ne m incare.
 Vechilul 49

— Şi pogonul e scump, conaşule, îndrăzni un altul, Ghiţă Miu, om

cu şapte c o p i i . . . Cereţi m ult; şaizeci de lei pe pogon, cine-a mai auzit?
— Cui nu-i place să n u ia!
— P ăi, nu-i aşa conaşule . . . că . . .
— Tacă-ţi gura, P o p o n e ţ e . . . răcni conu Leonida, sim ţind că dacă-i
m ai lasă, nu isprăv eşte curînd. Duceţi-vă. M-oi s o c o t i . . . am să cuget.
Ţ ăranii şi-au m işcat picioarele în l o c . . .
— C ugetă, conaşule, a m o rm ă it careva, ori poate că toţi.
Conu Leonida a in tra t în casă, tu lburat. II priviseră şase perechi de
ochi în care lucea o lum ină stranie,, necunoscută. Cereau. Cereau, iar conu
Leonida nu putea s ă dea; n u e ra în v ă ţa t s ă dea. îşi zorn ăia cheile ţinute
h o jm a în b u zu narul p antalonului, legate cu lan ţ gros. Acele chei închise-
s e r ă şi h am b arele şi sufletul stăpînului; de ceea ce p ăzeau ele e ra legată to a tă
v ia ţa lui. Ce în d ră z n e a lă din p a rte a acestor oam eni — să ceară! N em ai­
pomenit! . . .
D a r d acă vor călca m ai mulţi pe calea lui Niţă Dincă-Fomete? Cum
îi opreşti? Cu cine? Cu argaţii?
In acea clipă in tră contabilul şi-i întinse ziarele. O ştire o subliniase
el, cu roşu.
— Coane, şopti contabilul, un om in tre d ou ă vîrste, veşted, chel şi
m ă ru n t — în M oldova se a n u n ţă tulb urări. Ştiţi, ţăranii, î n v o ie li. . .
Conu Leonida a v ru t întîi să-l apuce de g uler şi să-i facă v înt pe uşă.
S-a ră z g în d it în aceeaşi clipă şi pe cînd să-i spu n ă ceva, contabilul ieşise.
D u p ă ce a citit ziarele, a lu at p a n a şi a aş te rn u t pe hîrtie urm ătoarele:
„ D ra g ă Betty, caută-1 pe colonelul Costescu, regim entu l 10 Artilerie,
B ucureşti. La m ine sem nalez nem ulţum iri, agitaţie. In num ele prieteniei
îl ro g să trim ită ceva aju tor m ilitar pentru intim idare — jan d a rm i bine­
înţeles. El îl cun oaşte pe G. Gr. C antacuzino, prim ul m inistru. Să vorbeşti
şi tu cu I. I. C. B rătianu. Ştiu că ţi-e prieten.
Leonida"

P u s ă în plic, hîrtia a aju ns la. M iss Betty d u să de S ta te Ciomîrdac.

M is s Betty se odihnea în a p a rtam en tu l să u de pe bulevard, d ar l-a primit
în d a tă pe vechil. A citit pe n e ră su flate şi s-a r ă s tu r n a t în tr-u n fotoliu,
cu p rin să de un hohot sălbatec de r î s . . . Ciom îrdac o privea uimit.
— T rem ură din balam a le — h a - h a - h a a a . . . Bîţîie — m on pauvre
frere! S cum pule h arp a g o n , faci pe tine de f r i c ă . . . Ah, cum te cunosc,
iubitule. Cum te-aş strîn g e de gît! . . . State, spu ne drept, e galben?
— Coniţă, e galben!
— Să-l apuce gălb in area, dam blaua, epilepsia! Să-i stea-n gît îericirea
şi averea mea . . . să-l v ăd întiiiins — î n t i n s . . . Ah, Ciomîrdacule, vechi-
lule, boule! S trîng e-m ă, ce m ai aştepţi? . . . Am să-i fac frăţio rului o bucu­
rie! Ciomîrdacule, nu vrei u n rachiu? Ne îm b ă tă m acum şi înneburfîm pe
u rm ă . Ce stai ca o m ovilă de ra h a t? Ne veselim puţin şi plecăm îm p re u ­
nă . . . Strîîîngem -ină, diavole!
4 — S îeâ u a
50 D im ii ru Mir cea

v . .

Inspectorul com unal a fost pus pe jar, la o să p tă m în ă după asta, de

c ă tre conul Leonida. A in tra t alb la plasă, cu cearcăne, cu pun gi vinete la
ochi, cu privirea tulbure. I-a întins o hîr.tie deslipită de pe un ,stîlp de te­
legraf din pre ajm a conacului. Iată cuprinsul:
„D om nule Leonida,
Ce ai în socoteală în privinţa învoielilor cu oamenii? Nu-ţi a ju n g e d e
cînd sugi sînge nevinovat din oameni, nu-ţi aduci am in te că-ţi vei d a
îm pru m u tul de toate cîte le-ai făcut? învoieşte; oamenii după cu m cer,
altfel să te a ş te p ţi.c ă nu e m ult pină cînd vei vedea m o arte a cu o c h i i . . .
G eaba v a păziţi închişi în curte cu slugi şi logofeţi, — tot trebuie să cădeţf
cîte unu, cîte unu, la rînd.
Alt nem aiavînd ce seri ne-am înţeles şi a ştea p tă cafeaua şi ceaiul11:
Inspectorul com unal fu cuprins şi el de frică. II privea pe Leonida-
cu ochi tulburi, v erd e la chip.
— Ei, ce-i asta? întrebă el, buimac.
— Am eninţare, nu vezi? R ăzm eriţă, c-a-n Moldova. Să-mi afli cine l-a
scris, urgent. A nunţă M inisterul de interne. C e r c e t a ţ i . . . Of, ce zile,.
Doamne!
Conu Leonida era definitiv prăbuşit. Im b ătrîn ise peste noapte. Din-
falnic, tru pul său devenise gîrb. G ră sim e a pînă atunci în tin să pe corp,,
acum se pungise, a d u n a tă pe obraz, pe gjt, pe burtă . , . Conu Leonida nu­
m ai sem ăn a cu el î n s u ş i . . .
„U n m anifest am eninţător a fost g ă s it pe un stîlp de telegraf în faţa-
casei d o m n u lu i. aren d aş Leonida P achide-D um itrescu. Rog dispuneţi a n ­
cheta", su n a tele g ra m a inspectorului com unal a d re s a tă confidenţial prefec­
t u l u i . . . Prefectul, alarm at, scos de la pocker, cafele şi şpriţuri a trimis-o-
urge nt M inisterului de i n t e r n e . . . M inisterul de interne a ordonat anchetă
straşnică. Copiii din şcoala satului au fost chinuiţi o zi în treagă, puşi să
scrie tot felul de năzbîtii în prezenţa şefului de post, care sp eriat de um
asem enea ordin venit direct de la interne, îşi pierduse capul cu desăvîrşire,
„ In patruzeci şi opt de ore să fie cunoscut au toru l m anifestului", suna,
o dinul primit. P e n tru şeful de post as ta însem na ori un fel de condamnare-
la m oarte, ori avansare, g rabn ică . . . în v ă ţă to ru l tre m u ra mai abitir decît
şcdlarii, în vrem e ce şeful postului tra n s p ira de e n e rv are şi grabă.
D egeaba., E ră clar că nu şcolarii scriseseră.
Atunci şeful de post a convocat satul la prim ărie, mic şi m are şi i-a
pus să semneze, după ce, în prealabil a cerut un sprijin de zece jan d arm i.
De la început s-a izbit de îm p o tr iv i r i . . .
— Nu s e m n e z . . . Ce s ă 's e m n e z ? Ceteşte-ne . . . Asta-i şm echerie cio­
coiască, să sem năm contractele de învoieli cum vrea dînsul . . . Nu s e m ­
nez! . . .
— Nu ştiu carte . . . .
— Nu semnez . . .
Şeful postului turba, răcnea, trem ura, asu da şi-şi m ăcina m ăselele de
neputinţă. In plus, ceasul de la prim ărie bătea nemilos se c u n d ele,-am in -
tindu-i în fiecare clipă că s c a d e n ţa -s e apropie.
 Vechilul 51

— Scrie altceva, orice vrei. Nu zic să semnezi.

— Nu ştiu scrie decît num ele meu, domnule ş e i . . .
— Scrie, D ulăm iţă, f l ă c ă u l e . . .
— Scriu, dar ce?
— T ră ia sc ă conul Leonida . . .
D ulăm iţă, llăcăul, îl privi crun t pe şelul postului cu nişte ochi verzi,
de gheaţă. Nu scrise.
—1 Scrie „să m oară conul Leonida" . . .
— E cu păcat, dom nule ş e t . . .
— P ăcatele şi dumnezeii — scrii ori ba?
D ulăm iţă se alese cu doi pumni, dar din scrisul său se vedea de la
o poştă că nu el tăcuse m a n i l e s t u l . . .
Toate probele de scrisoare aliate la p rim ărie s-au luat în cercetare.
N i m i c . . . Atunci, şelul postului şi-a adus am inte că în s a t există un elev
ca re fusese cu zece zile în ain te acasă. B ăiatul s tu d ia la Alexandria. L-au
ridicat din clasă, ca pe un tîlhar şi l-au adus Ia p r i m ă r i e . . .
— Scrie, iubitule, ce-ţi dictez . . .
Şi i-a dictat m anifestul, încet. Băiatul, îndem nat, silit, a scris înfri­
coşat, înţelegînd că as u p ra fui cade o b ănu ială crîncenă.
Şeful postului a luat hîrtia şi s-a re tra s în consult cu o fic ia lită ţile . . .
— El a scris! conchise inspectorul comunal.
P rim a ru l se îndoia. în v ă ţă to ru l şi secretarul com unal n eg a u cu în ­
v erşu n are . . . Contabilul moşiei nu avu nici o părere. Şeful postului îşi
s ăltă pistolul:
— El a scris . . . ■
Băiatul, Vică Niţulescu, a fost b ătu t crîncen să spu nă din îndem nul
cui a scris; degeaba. II privea pe şelul postului cu ochi m ari, limpezi,
albaştri, de-o frum useţe îngerească.
— N -am scris eu . . . nu . . . n u . . . nu . . .
V estea că bietul Vică, sin g u ru l copil de dijm ăş aju n s la gim naziu,
este schingiuit la prim ărie, a cuprins satul ca o flacără. Vică s-a trezit
din al treilea leşin pe o g ă lă g ie de iad. In faţa prim ăriei urla m ulţim ea
şi-l cerea slobod. II cereau înfricoşaţi şi învăţătorul, şî popa, şi prim arul.
Şeful postului parcă surzise. Insisten ţa sătenilor ÎI încredinţa că pruncul
acela, cu ochi albaştri; e~a fă ră îndoială vinovat. Se făcuse exponentul
mulţim ii — scrise în num ele ei; iată de ce îl ap ă ra în tre g u l sat.
A ieşit în u ş a prim ăriei, în tre jandarm i.
— îm p răştiaţi-v ă, oameni, şi nu vă puneţi cu legea. A restatul e a r e s ­
ta t pentru in s tig a re la revoltă . . .
— Ceteşte-ne ce-a scris! . . -.
V uiet de glasuri poruncitoare. Se vedeau în aer pum ni şi ciomege
noduroase. Chiar şi f u r c i . . . Şeful postului răcni conţinutul blestem atului
manifest, în tre ru p t de strig ă te f u r i o a s e . . .
. — A ş a - j . . . n e su ge s î n g e l e . . .
— Ne jupoaie . . .
— A ghiazm a lui de g r e c o te i. . .
52 Dumitru Mircea

— Huooo!
— S ă vină de f a ţ ă . . . de faţă . . . de faaaţă!
Gonit de ordin, un ja n d a r m se repezi la conac. II găsi pe conu Leo-
n ida baricadat, cu pistoalele în cărcate pe m a s ă şi cu vechi-lul S ta te Cio­
m îrd ac la uşă. Conu L eonida nici nu voi să au dă . . .
— Nu m ă priveşte. S tatul să alle; e trea b a statului să-i apere pe ce ­
tăţeni. P oate că o fi s c r i s . . . Cine-i acela? Vică Niţulescu? Nu-1 cunosc.
— II om oară în bătaie. N -are nici şaisprezece ani, conaşule.
— Nu m ă priveşte! S ă nu fi scris . . .
J a n d a rm u l ieşi plouat. II urm ă S tate C iom îrdac şi-l însoţi la prim ărie.
M ulţim ea începu să urle m ai t a r e . . . S ta te se înfioră; îl v ăz u pe b ăiat
plin de sînge, în tins lat pe duşum ea, gem înd încet. S ta te simţi o sfîşiere
în inimă şi se n ăp u sti afară; o ţinu într-o g o an ă la conac, încălecă pe cel
m ai bu n cal şi aju n se la B ucureşti — el cu inima frîntă, calul împleticin-
d u - s e . . . N-a găsit-o pe M iss Betty acasă . . . D a r de ce-a venit la ea?
L-a îm pins o v a g ă b ănuială . . . P a rc ă o aude şi-acum a rîzînd: „am să-i
fac frăţiorului o b u c u r ie . . . Să d oarm ă cu pistolul î n c ă r c a t . . ; să trem u re
şi-n somn. Nu vrei să-l gîtui, Ciomîrdac; am să-i pun pe alţii. Ah, gorilă
ce eşti, vină şi strîn ge-m ă . . . “
P rin tre aceste cuvinte de nebun, vechilul auzea g eam ătul stins al
băiatului stîlcit, răcnetele o a m e n i l o r . . . II vedea pe N iţă Dincă-Fom ete
lovit cu biciuşca. „B lestem ată viţă de ciocoi", gem u el şi-i fu scîrbă că
i-a slu jit cinci ani î n c h e i a ţi . . . Ii era scîrbă de sine, de ceea ce ştia, de
lum ea întreagă. In acea clipă ar fi v ru t s-o vad ă pîrjolită, v o rba coniţei Betty...
Ciomîrdac îş i 'p i e r d u s e judecata şi cum pătul. Vrem ea trecea, iar el stă te a
pe jar. II înn ebu nea gea m ă tu l b ă i a t u l u i . . .
— Miss, vino repede. F u rtu n ă mare! izbucni el cît ce-o văzu pe Betty
coborînd din tră s u r ă .
— Ce-i, vechil? . . .
L-a în treb a t d eg e aba pe Ciomîrdac. S -au dus la han, au închiriat un
cal şi au plecat pe şoseaua Alexandriei în galop.
C ădeau a r a r fulgi lăptoşi, umezi, parcă în treg ul cer plîng ea cu l a ­
crimi de ghiaţă.

VI

Conu L eonida-Pachide-D um itrescu o privea pe so ru-sa cu ură, s p u ­

m ega, scrîşnea şi sim ţea din ce în m ai m ult nevoia să descarce un pistol
în tre ochii ei verzui, c u .s c lip ir i fulg erăto are de a u r . . . Miss Betty rîd ea
scîrţîit, p,.rcă într-adins c a să-l înfurie. Se le g ă n a ritm ic în tr-u n chaise-
longue de m etal şi-l îm proşca pe frate-său cu tot ce-i venea în gînd:
— M -ai jefuit, borfaşule. De m ică m -ai jefuit. P e ta ta l-ai dus în p r a ­
gul m o r ţ i i . . . Averea a încăp u t pe m în a ta. Ai pus la cale falimentul acela
idiot, care dacă voiam, te pu tea duce la ş t r e a n g . . . Tîmpitule, îţi înch i­
puiai că nu ştiu! Ce d o b i t o c . . . Tu eşti frate cu mine? Uite-l cu m t r e ­
 Vechilul 53

m u r ă . . . Ţi-e frică . . . Ai fugi şi ţi-e team ă să i e ş i . . . Ai sta, şi ţi-e team ă

să r ă m î i . . . Ai su p t ca u n p ăian jen şi-acum ghiceşti că te vei spîn zura
cu fîşii din pînza ta mânjită şi scîrnavă. L e p ă d ă t u r ă - .. . Nu ştiu eu cum îi
jupuieşti pe ţăra n i? Nu ştiu eu că m ă su ra i pogonul de 18 prăjini, nu de
24, cît s-a r fi cuvenit? La ce -te-ai chinuit atîta, iubitule? Ai m încat -de .sub
tine ca să ajungi boier, p t i u - . . . Şi-acum t r e m u r i . . . Ce te holbezi.' la
pistolul acela? Trage, dacă Vrei. T ra g e în mine. Ţi-e frică de conştiinţa ta
ca re sînt eu, da, scum pule frăţior? T r a g e . . .
Descompus, conu Leonida înşfacă pistolul şi-l în d re p tă înspre Miss..'.
— P leacă, sau te ucid!
Ea rîse, lăsîndu-şi pe spate capul. Se cu tre m u ra de rîs, hohotea.
— N u plec şi nu tra g i ţ . . D a r s ă ştii că biletul acela a fost scris de
m in a mea, pricepi? Cu s tin g ă l-am scris, ca s ă fierbi în tine, în frica şi-n
n ep u tin ţa ta . . . Trage, idiotule!
Conu Leonida o privea năuc; p ărea piftie. M iss îl s ă g e ta cru nt şi
batjocoritor. Şi r i d e a . . .
D eodată îşi curm ă rîsul şi se repezi la fereastră. O fu rtu n ă de urlete,
din ce în ce m ai apropiate, se auzea pe drum . fi v ă z u pe ţ ă ra n i venind
gloată, cu furci şi topo are şi înţelese că n u m ai are vrem e de p i e r d u t . . .
îşi sm ulse m a n ta u a din cui şi se precipită sp re uşă.
— Stai, răcni conu Leonida, în urm a ei.
M iss deschisese uşa, dar glonţul o ajunse. I n spate îi înflori o m uşcată
um edă, aprinsă. Se împletici, hohoti, h o r c ă i . . . Apoi că zu cu fa ţa în jos şi
cu mîinile în laturi. D egetele îi zvîaneau; rîcîiau parchetul.

S ta te Ciom îrdac aflase pe drum povestea cu biletul. M iss Betty rîdea

ca de cea mai straşn ică farsă, d ar bietului vechil îi ven e a s-o zugrum e,
să se isprăvească de pe lu m ea a s t a încă un suflet scîrn av şi m ăru n t. Avea
nevoie de m ă rtu ria ei ca să-l scoată din v ină pe băiat.
Vechilul se opri la prim ărie, iar M iss trecu mai departe spre conac.
La p rim ărie nu era decît paznicul.
— Unde-i Vică? în tre b ă State, de-a-ncălare.
■
— L-au lu at acasă, as e a ră . . . A m urit, sărăcuţul, pe la miezul nopţii...
S tate simţi atunci că-1 cuprinde am eţeala . . . Se îndoi de spate, cu
capul în mîini, p înă a ju n se în coam a calului. P l î n s e . . . cu hohot plînse.
P aznicul care îl ştia om c ru n t îşi făcu cruce ca în a in te a unei m inuni. Tot
atît de m ira tă a ră m a s g loata de oam eni din .curtea p ărin ţilo r lui Vică,
văzîndu-1 pe vechil cu m descalecă grăbit, cum se descopere şi-şi face cruce.
S ta te a in trat în casă, n eluînd s ea m ă la m u rm u ru l surd, a m e n in ţăto r din
jur, îşi făcu loc pînă la n ă s ă l i e . . . A juns acolo se prăbu şi peste Vică şi-l
s ă r u tă hohotind. O c l i p ă . . . I n cealaltă se răsuci în sp re oameni, fioros,
m ai fioros decît oricînd şi m ugi:
— Ce staţi? La conac! . . .
P orni în frunte, lăsînd calul legat de gard. Nu se ştie cine i-a pus în
m înă un t o p o r . . .
54 Dum itra Mircea

VII

Undeva' în B ără g an , pe un d rum ea g care se sloboade către D unăre, un

direcţia Zii nicea, există şi azi o troiţă veche, s tră ju ită de cîţiva salcîmi.
I s e ..s p u n e Troiţa vechilului. Sub ea doarm e som nul de veci. vechilul
State. Ciomîrdac. . . . . .
Din conacul dom nului aren d aş Leonida Pachide-D um itrescu n-au ă-
m a s decît ziduri hîde, afumate. P e a ren d aş l-au hăcuit oam enii .şi l-au le­
p ă d a t în f l ă c ă r i . . . P e 'u r m ă a venit a rm a ta şi un com unicat laconic a fost
trim is pe fir la Bucureşti: „B om bard at cu tunul . s a t u l . . . Cincizeci case
d ă rîm a te . . . , Capi. ră scoală executaţi". .
S tate Ciomîrdac a fost trim is de formă înspre Zimnicea. C ăpitanul
P a ia n u din regim entul 10 Artilerie a făcut sem n cu ochiul şefului de esc o r­
tă, un v a rd ist din Bucureşti şi vechilul a fost îm pu şcat în cîmp, ca un
cîine, s u b , m o t i v . c ă a încercat să fugă de sub e s c o r t ă . . '. Corbii i-au
ciugu lit carnea o săp tă m în ă î n t r e a g ă . . .
Oamenii trec pe lîngă troiţă şi se închină . . .
— Cine zace aici?
— U n' biet v e c h i l . . . A ţinu t cu oamenii la 9 0 7 . . .
Oam enii trec pe lîngă troiţă şi se închină, înfiorîndu-se la am intirea
acelor vremi crîncene al căror şir s^a î n c h e i a t . . .

DUMITRU MIRCEA
 Nelin iş titele cîm pu ri

POARTA SATULUI

Duminecile nu mai erau sărbători; oamenii, scoşi din case, trebuiau'

să Iacă zi de clacă la moşie. D acă nu ieşeai la clacă, te aştep ta a d o ua zi'
isprăvnicelul la p o arta satului şi n u te lăsa să te duci în cîmp să-ţi m u n ­
ceşti păm întul.
în tr-o dim ineaţă de m artie, cîţiva săten i din Jiana-V eche s-au strîns,.
nechem aţi şi nevorbiţi, la p o a rta satului, să-l aştepte pe Lega, a d m in is tra ­
torul moşiei boierului Nae xzvoranu. L eg a trebuia s ă vină de la Severin.
unde însoţise douăsprezece ca re cu lemne. V oiau sătenii s ă nu-1 m ai lase
în sat, să-l bată şi să-l alunge. S e s ă tu ra s e ră jienarii de el; îl a ş tep ta u Ia
p o arta satu lui să-l bată cu bice, p en truca d u pă s ă rb ăto ri să nu-i m ar
b a tă el şi să nu le m ai aţină calea de a ieşi la cîmp. So arele p rim ăvăratec
se în ă lţa spre am iază, d ar za rea nu se um plea de zgom otul carelor şi nici,-
de copitele calului călărit de Lega. Sătenii s-a u aşe zat pe păm înt, fiecare
ţinîndu-şi biciul la îndem înă.
:— Ca să ne facă învoielile la păm înt, în fiecare an trebuia să duceir
două fnii de kile de grîu s a u de lemne la Severin, cale de patruzeci d e
kilometri. Aşa n u se m ai poate; învoiala grea, şase zile de tran sp o rtu ri
făcute de pom ană, un tran d a fir şi limba de porc la Crăciun, douăzeci de
ouă, două băniţi de fasoale, prea m ulte vor ei, de pom ană, şi nouă prea
p u ţin n e lasă. D a r o să-l a lu n g ă m astăzi cu bicele pe Lega. î n alte sate
oam enii au dat foc, iar noi n-am făcut nimic, şi doar nu n e m erge m ai
bine, a zis L ep ă d at Dincă, un jenar m uncitor, cinstit de săteni.
D upă el a u început să vorbească, fără rînd, toţi cei aflaţi de faţă.
, —' Mi-a prins Izvoranu vaca în fîn, şi pînă nu i-am s ă p a t douăzeci
şi doi- de m etri de şan ţ şi nu i-am pus salcîmi pe lîngă şanţ, nu mi-a dat
v a c a . înapoi.
> — M -am îm prum utat de bani la Tache Ciupagea, să-l îngrop pe tata..
N onă. .ni m-am întors de la m aşin a de treeraf cu ce rg a goală, şi tot nu
m i-am achitat datoria.
■ — O v iaţă în tre a g ă am fost servitor la boer, pe m încare şi pe apă;
I-ant cerut lui Izvoranu bani să-mi fac g ra jd şi m ag azie şi mi-a spus că:
 Neliniştitele cîm puri 57

el are destule g ra jd u ri şi m agazii, că are el destule şi mie nU-mi mai

trebuie.
Taţi se p lîngeau şi în ju ra u şi aşteptau să vie ad m in istrato ru l Lega;
Voiau să înceapă cu el, căci boierii v e n e au m ai r a r pe la moşie şi nu-:
b ăteau atît de des şi de crunt ca Lega. N um ai G rjgore Bodac, contabilul
boierului Izvoranu, îi m ai bă tea cu biciul pînă le ţîşn ea sîngele prin cămaşa-
sfîrtecată. G rigore Bodac l-a b ă tu t o d ' tă pe Ş tefan Tică cu biciul pînă
i-a ru pt c ă m a ş a şi şalele; din b ă ta ia asta a m u rit Ştefan Tică.
Nicu T urtu re an u , b ă rb a t de douăzeci şi cinci de ani, a zis:
— Tot cu bicele o să-i b atem şi noi. E u am să m ă răfuiesc cu Ş te.air
Ghidei, că el m -a pîrît boierului. P e n tru o iapă moale şi bleaga am dat
grîu boierului şi i-am făcut patruzeci de zile de clacă, după cum n e-an :
înţeles la tîrg uială. M ai aveam de lucru două zile, cînd Ghidei ini-a lu a t
iapa la obor. E ra m la prăşit, tot la boier, cînd vine m uierea c . m încare
şi c - o j u n ătate de ţuică şi-mi sp u ne că mi-a lu at Ghidei iapa din curte,
pe motiv că nu term in ase m c l a c a . . . P în ă la obor nu rn-am oprit. L-am
luat pe Ghidei de piept, am d a t cu el de gard, pînă am s p a r t gardul; ani
făcut s p ă r tu r ă m ăre în g a r d ca să-mi po t scoate iapa prin ea. A m lu a t iapa'
acasă. Ghidei m-a aju n s pe drum , cu boierul, că aveau cai, iuţi. M i-a dat
Izvoranu două cravaşe peste spate. Am s ă r it jos din spin are a iepii şi am:
luat-o la fu gă prin salcîmi. A doua zi, m -a m socotit cu boierul: pentru
iapă . trebuie s,ă m ai fac patruzeci de zile de clacă. Cele două cra v a ş e n u
e rau trecute în. catastif. Am ră m a s fă ră iapă, d a r pe Ghidei nu-1 iert, şî
nici pe: boier.
Toţi îşi spuneau ce aveau pe suflet, n u m ai D u m itru Bărboi tăcea. O a ­
menii se uitau la el cu coada ochiului şi nu-i zicea nimic, li cu noşteau
toţi taina: Bărboi avea o femeie frum oasă, cu sînii pietroşi şi cu tru p de-
salcie pletoasă. Cînd era îată, ven eau la ho ră în Jiana-Veche băieţi din
şa p te sate s-o v a d ă şi să joace lîngă ea. O peţiserâ m ulţi ciorboreni, flă-
m înzeni şi dănceni, o peţiseră dăcăi din Balta-Verde, din P ă tu le şi din-
Jiana-M are, d a r ea îl alesese pe D um itru Bărboi. T ră ise ră bine, pînă cînd
boierul P e trac h e Ghiciu s-a culcat cu ea, fără voia ei.
— Trei boieri avem în sat, pe Izvoranu, C iupag ca şi pe Ghiciu. De-
n-am avea nici unul, n -a r mai fi cine să ne batjocorească nevestele şi să
n e facă de rîs. D acă Ghiciu îmi cade în m înă, îl sfărîm, zise D um itru
Bărboi, uitîndu-se în păm înt. .
L a p o a rta satului, nevorbiţi şi nechem aţi, v e n e a u 1încontinuu ţăra .n
să-l aştepte pe adm inistrato ru l Lega. C am pe la am iază, pe d ru m se v ă ­
zură,xloi oăm eni venind- c ă tre sat. E ra u din Jiana-M are, oam eni cunoscuţi.
Cel care m erg ea înainte, G heorghe Purec, d upă ce le d ă d u ziua. bună, le-
spuse că au venit studenţii la R ogova să -m p a rtă p ă m în t ţăra n ilo r. .
— Să m erg em toţi la Rogova, şi cei din Jian a-M are, şi cei din J i a n a -
Veche, şi.c e i din alte sate, s ă ‘îm părţim acolo p ăm întu rile boiereşti.
— De ce să m erg em noi la Rogova, a zis Ştefan Rochjari, că doar
a v e m boierii noştri, aici în sat. S lavă domnului, nu ducem lipsă de boieri,
avem trei,, m ari şi laţi. Ce să m ai îm p ărţim p ăm întu rile boierilor de ta»
Rogova, le îm p ărţim pe ale boierilor, din Jiana-Veche, . »
 58 Dum itru Radu Popescu

— Oameni buni, a g ră it L epădat Dincă, ne s trîn g en v tot s a t u L ş i ne

- facem dreptate cum şi-au făcut moldovenii şi cum fac cei de la Băileşti.
N e facem dreptate, că ne-au m încat boierii fripţi. M ergem , acasă şi mîn-
căm, iar după aceea ne s trîn g em toţi la circiuma lui Iancu B arzan. Cine
n u vrea să vină de bunăvoie, va fi b ă tu t şi tot va veni cu noi.

APELUL
După am iază, jienarii s-au strîns în faţa cîrciumii lui B arzan . P ă u n
C în tă reţu l n-a v ru t să vină, de frică. L-a b ătu t L ep ă d at Dincă şi l-a în-
■cuiat în beci. Ion Ghidei s-a b ă g a t sub pat, să nu m ea rg ă la adunare;
■oamenii l-au apucat de picior şi l-au scos de sub pat. I-au tra s două cio­
m e g e pe spinare şi lui Ghidei i-a trecut frica şi a venit în faţa circiumei.
Ştefan Rochian s u n a din g o arn ă, să se adu ne sătenii. Tineri şi bă-
■trîm veneau spre circiumă, din toate părţile satului; aveau ,în mîini ciomege
şi securi, furci şi coase. De cînd se ştiau bătrînii, asem enea ad u n a re nu
m ai văzuseră. L ep ă d at Dincă, suit pe o m asă, făcea apelul.
— Bărboi D um itru
■— Prezent.
— B ug aru D um itru
— Prezent.
Dincă scrisese toţi ţăranii pe cîteva foi. S trig a apelul ca la şcoală, să
.nu lipsească nimeni. Cei care lipseau, foarte puţin, erau aduşi cu forţa.
L e p ă d at Dincă se gîndea că fă ră să fie uniţi, n-o să poată obţine nimic.
— Ştaicu A lexandru
— Prezent.
— S taicu Ion
— Prezent.
Veniseră şi femeile, în grupuri. Unele, iuţi din fire şi gureşe foc.
■aduseseră cu ele cîte o furcă sa u un vătrai. Voiau să b a tă slugile boiereşti
c e le batjocoriseră soţii şi copiii, să-şi înfigă unghiile în ca rnea boierului
ce le p îng ărise trupurile.
— T u tu n aru Ion-mare
— Prezent.
— T u tu n aru Ion-mic
— Prezent.
Ştefan Rochian nu mai chemă din g o a rn ă sătenii: veniseră toţi. Se î n ­
d r e p t a r ă spre conacul boierului Izvoranu, să ce ară păm înt. Cînd ajun seră
acolo, boierul dispăruse. G rigore Bodac le ieşi în cale, u rm a t de pîndarii
-şi de slugile boierului. Le spu se că Izvoranu a plecat la oraş, chem at de
Treburi.
— P o a te a in tra t frica în e l . . . 1
— De cine să-i fie frică, s-o o ţă rit Bodac? De voi? Duceţi-vă la c a ­
sele v o astre şi să vă iasă din cap că i-ar fi cuiva frică de voi.
— Altă d ată să-ţi fie frică, Grigore, a zis cineva din m ulţim e şi l-a
ipălit cu ciomagul. Au trecut peste el şi pesie p îndari şi s-au apropiat de
'conac. A dm inistratorul 1 ega, venit între timp de la Severin, v ă z în d u -i
 Neliniştitele cîm puri 59

bătîndu-l pe contabil, s-a fu rişa t în grajd, a încălecat roibul şi a luat-o

prin spatele conacului, spre Gogoşi- Cîţiv.a jienari au s ă rit în spatele cailor
boiereşti şi s-au luat după el, d ar n u l-au ajuns. Cu capul gol, buim ăcit
de cele auzite venind de la Severin şi de cele v ăz ute în curte a boierului,
Lega b ătea calul cu călcîiele şi se r u g a lui Dum nezeu, cu g las tare, să nu-i
ia zilele.
D upă ce au s p a r t pătulele cu topoarele, în ain te de a m erg e la alt
boier, L ep ădat Dincă a s trig a t din nou apelul. N u lipsea nimeni.
TRINTA . ,
La cu rtea lui i'ache Ciupagea, jienarii n-au g ă s it pe nimeni. Boierul
fu g ise şi slugile p ă ră s is e ră conacul. U şile pătulelor, în cru c işa te cu păiante
de fier şi încuiate cu lacăte m ari şi grele, b ă t r î n e ş t i , : au s ă r it în ţă n d ări
s u b ascuţişul securilor şi porum bul a curs, drugi, pe păm înt. P ă s ă r ile ce­
rului s-au s trîn s în stoluri la uşile p ă tu lelo r şi au ciugulit, nestingherite,
boabe galben e de porumb. Flăm înzi, cîinii din îm p reju rim i se strec u rau
printre oameni, luau în g u ră dru gi de porum b şi se pierdeau în lăstărişuri.
M în cau cîinii boabe de porum b şi beau apă, sătui. Jienarii au s p a rt şi
uşile pivniţei şi unii au scos pe mîini, în curte, un butoi' de vin şi au băut
punînd gurile la slăvină. De p rin c ă m ă ri au scos picioare de porc afumate
şi codri de slănină la tă de p a tru degete. Au m încat şi au dus şi acasă,
copiilor. Doi s-a u îm b ă ta t şi au v ru t s ă dea foc conacului, d a r n u i-au
lăsat ceilalţi. -
— Dacă-i d ăm foc conacului, să ardă şi boierul, d a r să-i d ăm foc să
ne uităm la el cum arde, n -a re nici un rost. D oar nu sîntem nebuni, a zis
D u m itru Bărboi.
De la Tache C iupagea au plecat la boierul P etrach e Ghiciu. Acesta,
îm preună cu G heorghe Aldea le-a ieşit în drum , cu puşca în m înă, amenin-
ţîndu-i că tr a g e în ei dacă se în d rea p tă spre conacul lui.
— N-ai curajul să tragi, boierule, că noi nu ţi-am făcut nimic. Am
venit să ne m ăso ri p ă m în t în coasta F rasinu lui.
— Să nu v ă m ăso r p ăm în t in cimitir! Plecaţi acasă, că de nu, tra g
fă ră milă! E u nu v -a m făcut nimic vouă.
— Nu ne-ai făcut nimic? Şi gîştele ni le luai la obor, aşa de a d ra ­
cului piele ai.
U n jienar a pus foc pe g a rd u l boierului, şi P e trac h e Ghiciu, văzînd, a
tra s cu pu şca în el, d ar nu l-a nimerit. Atunci, Costache P icio rgro s a lu at
cojocul în cap şi s-a repezit spre boier; i-a a ru n cat puşca din m înă şi la
strîns în b ra ţe şi l-a în v îrtit prin aer.
— în d răz n eşti să te apuci la ■trîn tă cu mine, m ă? a z b i e r a t . boierul
văzîndu-se. cu~picioarele- p e-păm înt. I-a..pus.piedică lui..Costache P ic io rg ro s,_
dar ţă ra n u l avea picior tare şi nu s-a îm piedecat; la s trîn s din nou pe
boier în b ra ţe d e i-au trosn it oasele, l-a învîrtit prin aer ca pe un nimic
şi l-a trîn tit la păm înt, în rîsetele sătenilor. Roşu ca un rac, furios, P etrache
Ghiciu a în tins m îna spre puşca de v în ă to a re şi-a îndreptat-o cu ţeav a
s p r e pieptul ţăra n u lu i. în a in te a pocnetului puştii, s-a auzit o lovitură
cu m plită sfărîm înd ţ e a s ta boierului: D um itru Bărboi dăduse cu furca.
60 D um itru Radu Pope seu

SALBE DE AUR, SALBE DE FOC

S pre m a rg in e a satului, legaţi cot Ia cot, p ă ş e a u cei înscrişi pe lista

morţii de Gheorghe Aldea şi de ad m in istratorul Lega. Soldaţii, cu puştile
încărcate, îi îm p resu rau . M aiorul P op C o r n e l . venea în u rm a lor călare,
alătu ri de boierul Tache C iupagea. Cînd s-au oprit, în cîmp, la m a rg in e de
drum , şi au fost întreb aţi de ce s-au revoltat, ţăra n ii au ră s p u n s în cor:
pen tru păm înt.
-— Vă dau eu pămînt! O să-l duceţi în sp in are pînă o să putreziţi, să
vă s ă tu ra ţi de el şi să se s a tu r e şi cei ce nu-s aici.
: Ion .B u n ră u era leg at lîngă frate-său Gheorghe. Ion g ă sise u n stup
plin cu aur, în g ro p a t în păm înt. A casă avea un copil de două zile. I-a zis
lui Tache Ciupagea:
— Nasule, nasule, nu m ă lăsa să mor, am copii, şi e p ăc at să-i las
pe drum uri. Am să-ţi acopăr pieptul cu salbe de aur, nasule. Tot aurul
ş i ' t o t ce am, să fie al dumitale, nu m ai scapă-m ă.
Boierul s-a făcut că nu aude. I-a şoptit m aiorului:
— Dum nezeii m am ii lui de bandit, acum îi sînt naş, d ar cînd a venit
să m ă omoare, nu-i eram . T rag eţi în el, fă ră milă! ,
Doi soldaţi au prim it com anda să-i deslege la m îna d re ap tă pe r ă s ­
culaţi. Apoi m aiorul le-a o rdo n a t ţă ra n ilo r să îngenunche cu un genunchi
sp re ră sărit. Cînd au îngenunchiat, i-a pus să se închine; cînd au fost cu
m îna la frunte, s-a auzit com anda: Foc!
S albe de foc le-au pus pe p i e p t . . .

PRUNCUL .

P rin sat treceau soldaţii în g o a n a cailor, de parcă un n e a m b a r b a r ar

fi n ăv ă lit din pustiuri, să p ustiască lumea. Cu to rţe în mîini, treceau de
la o c a să Ia a lta şi pu neau sub streşini, lîngă cuib d- rîndunică, foc m is ­
tuitor. Copitele b ateau păm întul în ropote sălbatice, puştile um pleau cerul
de tunete şi de fum. S p eriate ca de cium ă femeile fugeau în păduri, tîrîn-
du-şi copiii d upă ele. Soldaţii, alături de slugile bioereşti, de fraţii Bodac
şi de G heorghe Aldea, in trau în case în a in te de a le pune foc şi alegeau*
b ătînd u-se uneori, pături, cânţi şi icoane şi tot ce g ă se au m ai bun. S atul
a rd e a potolit, cu fu m înecăcios, alb cenuşiu. F lăcările se chinuiau, tr ă g e a u ,
să m oară, nu se lipeau de um ezeala trestiilor din acoperiş; gazul a ru n cat
de roşiori le îm b ărb ă ta , le d ăd ea p utere p entru o vreme, d a r apoi ia r s e
potoleau şi ard e a u mocnit, scoţînd fum inecăcios, .alb cenuşiu. E ra u prea
sărăcă cio ase casele, n-avea ce să ardă decît tresia um edă şi păm întul din
care e r a u făcute. Ori păm întul nu arde. La conacele boiereşti a r s e se ră
grinzile, uşile m ari de lemn, mobila a d u s ă din s trăin ăta te , ru făria şi aurul,
La săteni n-avea. ce să ardă. S ă ră cia nu arde. .
Au ars în casele jienarilor m orţii furaţi de pe cîmp. A ars în c a să Ş te ­
fan Rochian, b ăiat de nou ăsp rezece ani, îm puşcat cu o zi înainte, îm preună,
cu unchiul-său Ştefan, cel care chem ase cu g o a rn a ţă ra n ii la răscoală. A u
 Neliniştitele cîmpurt 61

ars în g ra jd caprele lui Dionică B u garu. Cînd satu l ard ea cu fum înecă-
cios, alb cenuşiu, F riţ B u n rău îm plinea trei zile. A doua zi d upă n a şte re a
lui, taică-său m urise îm p u şcat la m a rg in e a satului, din ordinul m aiorului
Pop Cornel. B uim ăcită de m oarte a b ărb atu lu i şi vâzînd pe fe rea stră focul
întinzîndu-se peste tot satul, M a riţa B unrău, încă n eîn săn ă to şită, de fricij
să n-o g ăse a s c ă flăcările culcată în pat, a ieşit în d ru m cu pruncul în
braţe. Soldaţii treceau în g o an a cailor pe lîngă ea, cu to rţe ap rin s e în
mîini, ca o h o ard ă b a r b a ră venită să p u stiască lum ea. F em eia fugi spre
m a rg in e a satului, să n u m ai v a d ă şi să n u mai au d ă nimic, d a r puterile
trupului i s-au sleit şi m in te a a refuzat s-o mai slujească. A lă s a t copilul
în şan ţu l din m a rg in e a drum ului şi a pornit cu braţele întinse, sp re locul
unde-i căzuse b ărbatul. în velit în scutece, pruncul de trei zile scîm.ea în
şanţ, n e a u z i t . d e nimeni. Treceau soldaţii în goană, copitele cailor bă-
teau p ăm întul arun cînd în ş a n ţ peste pruncul de trei zile, pulbere şi z g o ­
mot. D upă o vrem e, Liţă. Rochian l-a g ă s it ju m ă ta te în g ro p a t în ţărîn ă .
Plînsese pruncul, n eauzit de nimeni, şi Liţă s-a gîndit, că tot aşa plîngea
şi ţa ra în zilele acelea, n e a u zită de nimeni.

C IM ITIR FARA CRUCI

Unul lîngă altul, peste treizeci de tru p u ri s ta u cu fa ţa în iarb ă sa u
privesc cerul. In s e a ra ce se tîră şte d upă ziua ce apune, cele peste tre i­
zeci de tru p u ri par că se odihnesc după o zi obositoare de clacă. I n ochii
celor ce privesc în sus, orbi, norii cu rg spre alte zări nez ărite de ei. Cele
peste treizeci de tru p u ri ce se odihnesc la m a rg in e a şoselii, s ta u neclintite,
aşteptînd noaptea, să se culce. Nimeni n u vorbeşte, nim eni nu cîntă să
nu tu rb u re odihna celorlalţi. Ziua m oare, în apus, roşind cerul. P e s te iarb a
înroşită de la m a rg in e a şoselii vîntul rece al serii aşterne întuneric. Cei
peste treizeci de jienarii culcaţi cu faţa în iarb ă sa u privind cerul, n u sim t
că tru p u rile li ş-au ră c it de m ult. Din s a t şi din păduri, u n m u r m u r .n e în tr e ­
ru p t vine pînă la ei şi trece m ai departe, neauzit. Clopotele bisericii nu
bat, n -a u voie să-şi îm p răştie c în ta re a peste tru p u rile m orţilor. Jienarii n u
au voie să-şi plîngă morţii, n-au voie s ă se apropie de părinţi şi de fraţi,
să-i jelească. Alaiorul. P op a dat ordin să nu t r a g ă clopotele după cei m orţi
şi să n u plîngă nimeni. Jienarii n u pot veni să-şi ducă m orţii în s a t şi
să-i în g ro a p e în cimitir.
— S ă nu se spurce cimitirul cu ei, a. zis m aiorul Pop. N-o să b ă g ă m
în cim itir nişte neleguiţi de ca re să se sperie străm oşii lor. La m a rg in e a
satulu i o s ă r ă m în ă pînă aducem benzină să. le d ă m foc. Cu ce o mai
răm îne din ei, î n g r ă ş ă m păm întul! Să se înveţe m inte şi a l ţ i i . . .
Clopotele nu bat, femeile nu-şi jelesc b ărb aţii şi copiii. M orţii s ta u în
cîmp, singuri. N oaptea, la m a rg in e a satului s e aude un g la s n eau zit de
oam eni:
— Bărboi D um itru
— Prezent.
— B u g aru D um itru
— Prezent.
62 Dum itru Radu Pop esc ti

Toţi cei care fuseseră prinşi de arm a tă, ră s p u n d eau la apelul s trig a t
de un glas neauzit de oameni. M aiorul P o p nu uitase pe nimeni. D ăd u se
ordin să nu-i jelească oamenii pe morţi, ca să-i uite. Să nu le pună cruci
la cap, ca să nu-şi mai aducă am inte de ei.
— T u tu n aru Ion-m are
— Prezent.
— T u tu n aru Ion-mi!
■
— Prezent.
N u m ărul celor prezeţi la m arg in e a satului, culcaţi cu faţa în ia rb ă
sau spre cer trecea de treizeci. M aiorul P o p a d at ordin să-i îngro ape,
după cîteva zile, î n aceeaşi g roa pă, pe locul unde lu seseră îm puşcaţi. N-a
lă s a t niciun jienar să se apropie, în ziua îngropării, de cei omorîţi. N-a
lă s a t să se tra g ă clopotele. N-a d at voie să Ie p ună cruce.
— Să, li se risipească urm a, să n-aibă cruce la cap, să-i uite oam enii
m ai uşor a zis m aiorul Pop.
D ar de atunci, bunici şi nepoţi, taţi şi copii, cînd trec cu carele la
cîmp sau vin pe jos de la m uncă, la orice oră din zi sau din noapte, în
f a ţa celor îngropaţi lă ră cruce, îşi dau jos din cap p ălăria sau căciula, în
sem n de adîncă cinstire.
G U TU II
Pătulenii s-au adunat, fă ră să-i cheme nimeni, în faţa cărciumei lui
Iorgu C ernăianu. A ltădată s lu g a boierească b ătea to ba-în s a t să se adune
oam en ii şi să alle porunci sau să înceapă s ă m ă n a tu l sau culesul p o ru m b u ­
lui. In ziua aceasta nu bătu se nici o tobă în sat şi nici un slujitor boieresc
nu poruncise oamenilc. să se ad une undeva. D inspre Viaşu, din spre Dăn-
ceu sau Ciorboreni veneau oam enii într-una, cîte doi sau cîte zece. P a rc ă
pe toţi îi a lu n g ase din casă o s ta re neînţeleasă, aceeaşi pen tru toţi. Lîn-
cezeala, gîndurile mocnite in tot tim pul iernii, îi a d u n a s e în fa ţa circiumei.
S oarele parcă le dădea puteri, îi învioara. D ar nu vorbea nici unul de
m uncile primăverii şi niciunul nu in tra în circium ă să bea. S p un eau alte
vorbe, neauzite pînă atunci in sat. Şi fiecăruia 1 s e : p ă re a că cel ce v o r­
beşte, vorbeşte în locul lui; şi fiecăruia i se p ă re a că cel ce vorbeşte i-a
auzit gîndurile şi vorbele. D u m itru Pleniceanu cerea să-i deie boierul
şi lui .oi boii aflaţi la conac, din boii cei mari, de ra s ă s trăin ă; lui Mi-
trac h e M onoaica i se părea că D um itru Pleniceanu i-a auzit vorbele şi că
ro steşte vorbe auzite. Sau aveau toţi aceleaşi gînduri? M elache Cojociu a
zis să ia fiecare cîţiva pomi din g ră d in ă şi să m e a rg ă pe moşia boierească
şi să-şi ia fiecare cîte zece pogoane de păm înt; pomii să-i pună la capetele
tarlalelor, ca sem n de hotar.
— E u am doi gutui tineri în g ră d in ă , îi desgrop şi-i pun ca sem n pe
locul unde mi-oi lua păm înt. Să ştie lum ea care e păm întul meu, să nu
intrăm unul cu plugul şi cu sem ăn atu l peste păm întul altuia.
A doua zi cînd p lăn u iseră să m e a r g ă pe moşie, nu s-au mai dus.
M elache Cojociu a m urit îm puşcat, îm preun ă cu fiul său. I-au înm orm ântat
în aceiaşi groapă. La cap .le-au pus gutuii desgropaţi; cînd se vor coace
to am n a gutuile să cadă grele pe mormântul lor şi să le deie ştiri despre
oameni, iar oamenii, văzîndu-le să-şi am intească de cei morţi.
 Neliniştitele cîtnpuri 63-

FLO R I DE C ÎM P
P e poteca de lîngă şosea, o Ia tă venea de la cîmp. Ia rb a se înclina,
verde, sub paşii ei m ărunţi. Optsprezece prim ăveri îm plinise l a ta în p ri­
m ăv ara aceasta. Cînta un cîntec de dor şi îşi îm pletea, m ergînd, cozile
blonde şi grele. Avea în p ăr o floare de cîmp. S eara voia s-o deie iubitului.
F a t a lui G rigore Şchiopul cînta Un cîntec de dor şi se g în dea la doi ochr
albaştri, cînd simţi în piept o lovitură ca de cuţit, d u re ro asă şi fulgerătoare.
C ăzu într-o nlînă, presim ţind o lu n g ă d espărţire de ochii cei iubea atît
de mult. U n m ac îşi ap rin se petalele pe pieptul ei. F a ta ce îm plinise opt­
sprezece prim ăveri simţi prin părul ră m a s despletit m îngierile vîntului de
prim ăv ară, m îngîieri lungi, de despărţire. P a rc ă erau mîngîierile cuiva
nesp us de d ra g ei. O d e tu n ă tu ră ce se pierdea în infinit, o chem a să-i u r ­
m eze calea. F a ta m îngîie ghiocelul împupit, ascuns între firele moi ale
ierbii, îndelung, ca pe cineva nespus de d ra g ei. M în g îia t de degeţe tre-
m urîn de şi încălzit de privirile fetei ce se stin g eau uşor, m urind, ghiocelul
înflori.

N O A PTE LUM INOASĂ

Cine a dat foc conacului din Ciorboreni, n u se ştie. P o a te a venit o-
scînteie, prin noapte, din Viaşu unde ardeau pătulele şi m agaziile lui Tîr-
noveanu; poate a venit din Jiana-Veche unde se svîrcoleau în'-flăcări co­
nacul lui N ae Izvoranu, p ătulele lui P e tra c h e Ghiciu şi ale lui Tache C iu­
p agea; poate a ven it din D ănceu unde flăcările cu p rin se seră jirezile de
paie şi de iîn ale lui N icoară; p o ate a venit din P ă tu le sa u de-aiurea. Focul
topea întunerecul, noaptea se ascundea prin colţuri, h ăitu ită de lum ina ce-o-
a ju n g e a şi o m istuia în flăcări. Uliţele satu lui e ra u galbene şi roşii, parcă
din cer ar fi curs m iere de p rim ăv a ră şi de toam nă. Stelele nu se mai z ă ­
reau, atît era de lum ino asă noaptea. Douăzeci şi opt de ţ ă r a n i din C iorbo­
reni se roteau în juru l conacului în flăcări. D um itru Trandafil, arendaşul
moşiei generalului Androcle Fotino, fugise peste cîmp, u rm ă rit de n o ap tea
ce lum ina păm întuL Dinu Udrea, Ion Luţă, Nicolae G uran, D u m itru Suţă,
Costea H inoveanu, D um itru Popescu, C o n stan tin H inoveanu, Ştefan As-
proiu, Nae Hornoiu, D u m itru S eăpăianu, Ion Neagoie şi alţii p riveau focul
ce lum ina zările şi n u ştiau cine aprinsese primul chibrit, căci fiecare^
aprinsese cîte unul.
Din conacul în flăcări s ă reau grinzile şi se p răbu şea acoperişul; p ă r e a
că focul, în acel loc, ţîşneşte tu m ultuos din păm înt, ca un izvor cu apă
roşie.
— P re a erau pline de păcate odăile şi registrele, prea duhneau ca s ă
mai poată fi ră b d a te .păcatele lui Trandafil. Focul c u r ă ţă locul. N um ai focul
spălă nelegiuirile ciocoilor, a zis P red a Georgescu, om cu m inte limpede şi
cu ştiinţă de carte.
— Ge arde acum, griul şi porumbul, să fie p o m ana lui Dumnezeu, a
s p u s .D u m itru Seăpăianu., ins bisericos şi cu credin ţă în cele sfinte.
Cu o s ă p tă m în ă în ainte m urise o m ătu şe a lui N ae G uran. N -avu se­
seră grîu Să-i facă colivă şi au cerut prin vecini. Vecinii n-au avut şi-
64 Durniirti Radu Popescu

atunci Nae G uran a plecat pe alte uliţi s ă ceară de la alţi săteni. Ii t r e ­

buiau d ţ i v a pumni de boabe de grîu, pen tru colivă. N-a g ă s it la nimeni.
Toţi sp uneau că nu v ăz u seră grîu de la treerat. M o a rta a lost în g ro p a tă
lă ră colivă. Şi cînd n-ai grîu de colivă, de colaci nici nu poate Ii vorba.
In fa ţa ciorboranilor ard eau m agaziile pline pînă la g rin d ă cu grîu.
M iros de pîine caldă la um plea plămînii. P a rc ă se aflau. în fa ţa unui c u p ­
t o r uriaş în care se coceau zeci de pîini m ari cît ro a ta carului.
— Să fie de pom an ă lui Dum nezeu pen tru toţi m orţii în g ro p a ţi fă ră
colaci şi fără colivă, a m ai zis D um itru S căpăianu, tră g în d în piept, ameţit,
m irosul uitat al pîinii calde.
— Să a rd ă pînă în temelii conacul boieresc, să facă lum ină ca să ne
vadă Dum nezeu, că ne-a uitat, de la o vreme, chipul.
— S ă ne v a d ă cum pătim im pe lum ea asta şi să mai ia din boieri, că'
p re a au îm p u ia t păm întul. Ia r dacă nu-i ia Dum nezeu, o să i-i trim item
noi plocon, să facă ce o şti cu ei! Nu te mai gîndi la D um nezeu, Dum itre,
c ă el nu se g îndeşte la tine. Cînd ai în curte o balegă, nu te rogi lui
D um nezeu s ă te scape de ea, ci o iei pe lopată şi o arunci la gunoi sau
îi dai foc să ardă. Şi focul îl zgîndări, ca să a rd ă bine ce vrei să ardă,
•cum fac eu acuma, încheie Ion Luţă z g în d ărin d cu furca de fier în g r i n ­
zile desprinse din casa boierului.
R ă s ă rin d dim ineaţa, soarele, pen tru prim a d a tă a g ă s it ziuă în Cior-
boreni.
STEAUA DIN R ĂSCRUCEA N O P Ţ II
Avea n ou ăsprezece ani S an d u Golea. P luto nu l de ostaşi nu-1 în s p ă i­
mânta. Ţevile puştilor îndrepta te sp re el şi spre ceilalţi săteni, nu-1 um pleau de
groază, N -au zea ce spu n e com and an tul, nici nu-1 privea. Sus, din r ă s c r u ­
cea cerului, îi clipea o stea. S andu o privea zîmbind. Bunica îi a r ă ta s e
o stea şi el, de mic o privise se a ră de se a ră cum îi clipeşte: e ra steau a
lui. în ch izătoarele arm elor ţăcă neau, d a r S an d u n u le auzea şi n u le vedea.
P riv e a ste a u a lui ce-i clipea încrezătoare. C om an dan tul răcnea, ste a u a lui,
c a în totdeauna, îi zîmbea. Nici un nor nu-i acoperea razele, nici un vînt
n-o mişca din loc. încre m en ită , steau a n u voia să cadă, şi S an d u nu credea
î n jocul celor cu puşti şi cartuşe. Cînd mori, s te a u a alunecă de pe cer, iar
în ainte de m oarte, îţi face semn. S te a u a lui nu-i făcea nici un semn. B ă ia ­
tul lui Ristea Golea din Ciorboreni avea nouăsprezece ani şi nu se tem ea
de m oarte. P rivea s teau a lui din ră scru ce a nopţii şi zîm bea încrezător.
Cînd în aer s-a auzit un pocnet şi un glonţ i-a d ese n at floare roşie în
piept, căzînd la păm înt, S a n d u a v ă z u t căzînd de pe cer şi s te a u a lui.

CONSTITUŢIA
D u pă ridicarea stării de asediu, a rm a ta mai ră m a s e în F lă m în d a pînă
la 1 aprilie. M aiorul P op o rd ona se săten ilor să le deie soldaţilor h ra n ă
b u n ă şi să-i cuice în casele lor. Banii veniţi de la reg im ent p e n t r u ; alim en­
ta re a ostaşilor s-au strîns în b u zu narul m aiorului, ca s ă n u se piardă.
In fiecare zi e rau chemaţi la prim ărie cîţiva ţă ra n i pentru a fi cerce­
taţi. Oamenii veneau de frică să nu le pună foc la case, căci m aiorul
 N eliniştitele cim purl 65

P op spusese că acei ce n u vin de b ună voie la cercetări sîn t vinovaţi de

participare la ră sc o a lă şi trebuie să li se a rd ă casele şi s ă fie îm puşcaţi,
cînd v o r fi prinşi. P rin tre cei ce au fost intero gaţi într-o zi a fost şi Gheor-
ghe Bădîi din Ciorboreni. Fiind g ă s it vinovat, m aiorul P op a ordonat:
— Soldat, aplică-i constituţia.
Avea m aiorul P op o botică. de corn, cu coada lu n g ă de u n m etru, la
ca p cu o m ăciulie cam de m ărim e a oului de gîscă. L-au b ă tu t pe Gheorghe
Bădîi pînă i-au despicat c a rn ea de pe oase.
Cînd a ieşit din prim ărie, clătinîndu-se, ciorboreanul, sprijinit de alţi
oam eni a in tra t în cîrcium ă şi s-a d e s b răca t în pielea goală. T ot era n u ­
m a i ră n i şi sînge. S-a sp irtu it singur, din cap pînă în tălpi; îl u s tu ra u r ă ­
nile, d a r el n u le sim ţea. P rim ise atîta b ătaie cu botica de corn că nu mai
avea p u tere să sim tă u stu rim ea spirtului p ă tru n s în răni.
Un flăm înzean l-a dus pînă în Ciorboreni cu c ă ru ţa . P în ă în sat,
G heorghe Bădîi n-a p utut sta în c ă ru ţă de cît în genunchi; î n genunchi a
s t a t tot drum ul p în ă acasă, d a r nu şi-a făcut o s in g u ră cruce şi n u s-a
g în d it la D um nezeu niciodată.

C ÎN T E C U L M ORŢILOR
Aici, la m a rg in e a satului, pe unde tr ă s u r a taie acum cu felinarele ei
roşii două dîre prin noapte, în p rim ă v a ră au că zu t cu fa ţa spre m oarte
jienarii îm puşcaţi. P r i n aerul nopţii biciuit de fu rtu n ă , se aude un cîntec
izvorît din păm înt, un cîntec fă ră cuvinte, ca un suspin prelung. La ora
as ta sufletele m orţilor ies din lut şi cîntă. Boierul Tache C iu pag ea se r e ­
întoarce la conac, ghem uit în fundul trăsurii. Vîntul îi aduce în urechi cîn­
tec de jale şi de blestem, cîntec nem aiauzit. P rin beznă i se p are că î n a ­
in tează spre el um brele m o rţilo r ieşiţi din păm înt. F elin arele tră s u rii îi o r ­
besc şi nu-i lă s ă să vin ă m ai aproape. Caii pufnesc pe n ă ri - speriaţi, se
ridică în două picioare şi nechează sălbatec. Cîntecul morţilor, nem aiauzit,
■cîntec de jale şi de blestem se îm pleteşte cu vîjîitul securilor prin aer. F u l ­
gerele, albe, p ar nişte coase u riaşe ce spintecă cerul. Cu cît t r ă s u r a se
apropie de locul execuţiei, cîntecul fără cuvinte se aude m ai tare, ca un
"vuet al m ării răscolite de fu rtun ă. U n glas, din spatele trăsu rii, se ro a g ă
încet, ca o amintire:
— Nasule, nasule, n u m ă lă s a să mor! G lasul p are a fi a lui Ion
"Bunrău.
In jurul tră s u rii s-au strîns sufletele celor îm p uşcaţi de m aiorul Pop.
■şi cîntă. Finul boierului, Ion B unrău, se ro a g ă în şoptă: „N asule, nasule,
e păcat s ă mor. îm i ră m în copiii pe drum uri. Tot ce am acasă, al dum itale
să fie; stupul plin cu au r pe care l-am g ă s it în păm înt, al d um itale să
fie, num ai scapă-m ă, n a ş u le .“
Cerul se cu tre m u ră de tunete, de hohotul m orţilor. Coasele celor ieşiţi
din lu t sînt uriaşe fulgere ce despică cerul. O pală de v în t cîntă cu morţii
ce se apropie tiptil, nevăzuţi, de că ru ţă. Boierul pipăi p u n g a în care mai
avea cîţiva din galbenii luaţi de la n ev a sta lui B un rău . T re m u ra şi n u
m ai avea glas. T ră su ra, parcă o ţineau în loc mîini nevăzute. F elinarele
■5 — Steaua
66 Dumitru Radu Popescu

pîlpîiau ameţite, îndepărtînd vedeniile. Dacă o să le stingă, m ă gîtuie,,

gîndi boierul îngrozit.
P e locul unde m aiorul Pop ordonase toc, cîntecul m orţilor se înzeci­
şi felinarele se stin e r ă . S trîn g în d cu mîinile puşca şi galbenii, Tache C iu­
p a g e a leşină.

07 CEN U ŞA

I n martie, casele ţă ra n ilo r s-au risipit în flăcări. Au ars pînă în te ­

melii şi gra jd u rile şi pomii şi salcîmii aflaţi în bătătu ri. Unele neveste*
a u fu rat s e a ra cadavrele b ărb aţilo r de pe locul execuţiei şi le-au asc u n s
în case, ca s ă le în g ro a p e a doua zi în g r ă d in ă sau în curte. P e s te noapte,
a r m a ta a d at foc caselor şi m orţii au pierit în flăcări. Cînd au venit b er­
zele din ţările calde n u şi-au m ai g ă s it cuiburile pe acoperişurile caselor
s a u în vîrful copacilor; rîndunelele nu ş i-au m ai g ă s it cuibul sub streşini.
U n de lă s a se ră în to am n ă cuiburi, au g ă sit scrum. Casele d ispăruseră, ş i
copacii, şi cuiburile. O are au g re şit locul? s-au în tre b a t rîndunelele şi b e r­
zele. Aici erau case şi oam eni în toam n ă, acum e fum şi cenuşe. Deodată,
cu oam enii ce-şi ridicau colibe, păsă rile şi-au clădit cuiburi noi. Au venit
ploile şi au s p ă la t cenuşa din bătături. Vînturile au risipit-o pe cîmp şi
aiurea.
î n august, o comisie de domni, bine îm brăcaţi, a venit de la B ucu­
reşti în Jiana-V eche să m ă s o a re c e n u şa şi s-o cîntărească. Au um b lat prin
s a t şi au cîntărit cen uşa ca după sa să le plătea scă oam enilor pag u b e le
caselor arse. Au p lătit de m întuială, ca să spele o ru şin e ce n u se pu tea
spăla.
— P e n tru asta ne-am ră z v ră tit ca s ă ne p lătească cenuşa caselor, s e
în tre b a u jienarii. P e n tru asta a m lu p ta t şi am cerut păm înt?
Domnii de la B ucureşti făceau liste, m ă s u ra u şi cîn tăreau cenuşa. Air
p lătit pagubele caselor după cenuşe. N u m ai cenuşa oam enilor arşi n -a u
plătit-o

AC EST COLŢ AL O LTEN IEI

Despre acest colţ al Olteniei şi al ţării şi despre oamenii ce au m u rit
în 1907 nu a scris nim eni nimic. D oar cîntecele bătrînilor şi am intirile l o r
învie în m intea u rm aşilor v ia ţa celor îm pu şcaţi acum o ju m ă ta te de secol.
In Jiana-Veche, Ion T ră ista ru , în v îrstă de 74 ani povesteşte celui ce-1 î n ­
treab ă, despre D u m itru Bărboi, b ă rb atu l chipeş care avea cea m ai fru ­
m o a să n ev astă din îm prejurim i, despre L ep ădat Dincă sa u despre cei dor
Ştefan Rochian, unchi şi nepot, amindoi îm puşcaţi din ordinul m aio rului’
P o p Cornel. In P ă tu le trăieşte Costea Iacob care a fost u rm ă rit de a rm a tă
şi de jandarm i, prins şi adus pînă la locul de îm puşcare. A scă p at printr-o-
minune, să povestească m ai tîrziu ce a sim ţit văzînd în faţa lui plutonul
de execuţie cu arm ele în cărcate aţintite spre el şi sp re alţii. î n Ciorboreni,.
S an d u Aldea a lă s a t pe cineva ca re azi e bătrînă , dar tot se mai uită
în fiecare sea ră s ă v a d ă s te a u a din ră scrucea cerului. S te au a lui S a n d u
O o lea n-a căzu t de pe boltă, sem n că ciorboreanului nu-i venise sorocub.
 Neliniştitele clmpurl 67

s ă m o ară; s teau a licăreşte viu în fiecare seară, sem n că şi astăzi S andu

a r m ai fi trebuit să trăiască. Cînd a că zu t la păm înt, îm puşcat, sa- a m ă g it
S and u Golea văzînd şi s te a u a lui căzînd de pe boltă, sau poate steau a a
căzut atunci de pe cer şi do ar în a doua n o ap te sa u m ai tîrziu a revenit
la locul ei.
Satele acestui colţ al Olteniei şi al ţării, aşezate c a m la 40 de km
d ep ă rta re de Severin şi la 6 sa u 10 km de D unăre, b o gate în tradiţii şî
am intiri îşi d ea p ăn ă astăzi viaţa, fă ră să sim tă sau să v a d ă zilnic c rav aşe
de logofăt şi fa ţă de boier. In Jiana-V eche e rau trei boieri, m a ri şi laţi,
v o rb a unui ră sculat; în P ă tu le stă p în ea u fraţii C reţeanu, în D ă n ceu M oise
Nicoară iar î n Ciorboreni arendaşii lui Androcle Fotino. Copiii ce se nasc
astăzi n-aud g o a rn a slujbaşulu i boieresc şi nu-şi v ă d taţii sau fraţii v ă r ­
gaţi de bicele slugilor boiereşti. S eara bătrînii le spu n poveşti cu feţi-fru-
muşi şi balauri, cu boieri şi cu conace arzînd; şi copiii au convingerea că
toate aceste poveşti vin din aceiaşi lum e foarte dem ult apu să, sa u dintr-b
lume a im aginaţiei bătrînilor.
Ca şi acum cincizeci de ani, jocul copiilor a r ă m a s acelaşi, ca şi
atunci p rim ă v a ra şi v a r a copiii ies cu vacile şi boii pe islaz, se scaldă în
bălţile din îm preju ru l satului, sa u m e rg la p eşte cu tîrn a sa u cu jig a jn iţa
în b alta Rotundei, încîlcită ca un vis şi plină de ţip ari şi căraşi, de tre ­
stie şi p ap ură. I n dealul viilor, cînd se coc la începutul verii cireşile şi cai­
sele, iar to a m n a strugu rii, gutuii şi nucii, copiii m erg să-şi um ple săcuile
cu poam e „fu rate“ şi n-aud suflînd din corn de bou pîn d ar boierbsc şi nu
văd călărind, în nori de praf, fa ta boierului bătînd aerul cu crav aşa . Boierii
şi arg aţii au ră m a s pen tru ei în lum ea poveştilor.
I n Jiana-Veche, în D ănceu şi Flăm înda, u nde au fost conace boiereşti,
se află astăzi sediile gospodăriilor agricole colective. E greu s ă treci din
slu g ă în stăpîn, dar gre u tă ţile acestea şi altele, inerente oricărui început,
sînt învinse de timp. Flăm înzenii au fost prin tre primii din raion şi din ţ a r ă
care au făcut gospodărie colectivă; colectiviştii din Dănceu, aju n şi astăzi
printre frun taşii din raion, se pot lă u d a cu camionul cum părat, cu c re s c ă ­
to ria de porci şi cu g ra jd u l de curînd construit. Nepoţii lui T u tu n a ru Ion-
mare, a lui T u tu n a ru Ion-mic, Ştefan Rochian, D um itru Bărboi, ascultă
se a ra la radio veşti din ţ a r ă şi din lume. î n Ciorboreni se clădeşte o
şcoală nouă, iar în P ătule, pe locul unde au fost executaţi ră s v rătiţii se
ridică schelăria căm inului cultural.
D espre acest colţ al Olteniei şi al ţării, despre cei ucişi în 907 şi des­
p re cei ce construiesc astăzi o n o u ă v iaţă, nim eni nu a scris o carte. î n
viitor această carte poate o va scrie cineva, s a u poate o voi scrie eu.

DUMITRU RADU POPESCU

 Dest i n

R îdeau în urm a ploii m estecenii în rînd

î n largul prim ăverii-nsorite şi suave.
P e-aproape răsculaţii, gardaţi, treceau tăcind
Ş i raze coborîră pe feţele lor grave.

M ergeau în lanţuri fără să va d ă în april

P ăşunea, grîu l verde şi rănile şi scrum ul.
N ici plin s nici blestem , parcă, nici fream ăt şi nici tril
E i nu-n tîln ea u pe unde se auzise tunul.

Cu chip brăzdat trecură, cu paşii de oţel,

Ş i n u se-ncovoiară înlăcrim aţi niciunii.
Ti aştepta un glonte? A prinseră-un castel,
Văpăi se înălţară pînă la braţul lunii.

P riveau în îm pietrire cu ochii fără trem ur

S u b cerul greu, conturul p ă m în tu lu i im en s . . .
Ş i întrebări în in im i creşteau, vii, p este vrem uri.
C um flăcările-n noaptea de sînge-ardeau, intens.

ION RAHOVEANU
 O im presionantă im agine

Nici un episod din m a re a luptă pentru pline, pen tru d re p ta te socială

şi pentru păm înt, pe c a re -a dus-o ţă ră n im e a în ultim ul veac în ţa ra
no astră , nu a avut u n ră s u n e t m ai puternic în sufletele oam enilor decît
răscoalele din 1907. S ălb ateca lor înăbuşire, cu preţul celor 11.000 de
victime, a zg u d u it profund conştiinţa întregii ţări. Şi a lă tu ri de g lasu l plin
de mînie al poeţilor şi al scriitorilor vremii, s-a ridicat atunci şi protestul
in d ig n at al artiştilor plastici, care au înfierat, prin operele lor, crimele
săvîrşite îm potriva poporului.
D esluşind tîlcurile istoriei, unii scriitori şi unii. pictori au prevestit
chiar, cu cîţiva ani înainte, trag ic ele evenim ente oare aveau să se petreacă
în 1907, ca un d esn odăm înt firesc al înteţirii luptei de clasă din pricina
exploatării din ce în ce m ai crunte la ca re e ra s u p u să ţă ră n im e a săracă .
D upă cum G. Coşbuc în poezia N o i vrem p ă m în t a n u n ţa s e izbucnirea mî-
niei poporului, tot astfel Ştefan Luchian, în compoziţia L a îm p ă rţitu l po­
rum b u lu i, înfăţişase cortegiul mut, d ar am eninţător, al ţă ra n ilo r înfometaţi,
însufleţiţi de aceeaşi voinţă, alcătuind o u n itate vie şi im p u n ă to a re ce-şi
afirma, neînfricată, setea de dreptate.
P e n tru a ilustra p ră p a s tia ce despărţea atunci lu m e a a ren d aşilo r ghif­
tuiţi de aceea a ţă ra n ilo r asupriţi, Luchian a pictat în 1907 compoziţia
C heful, în care a avocat traiul plin de h u zu r al exploatatorilor, far p entru
a sublinia şi mai m ult le g ă tu ra dintre aceste două lucrări, a folosit în
am îndouă un model comun, pe m oş 'N iculae, care ap a re în cea dintîi în
m oşneagul din primele rînduri ale ţăra n ilo r, şi în cea de a doua în lăutarul
din fund.
In afară de D ijm a din M oldova, compoziţie cu no sc u tă n um ai din re la ­
tările contem poranilor săi, căci pînza s-a pierdut, Luchian şi-a mai afir­
m a t solidaritatea cu ţă ră n im e a ră s c u la tă şi p rotestul îm p otriv a crudelor re ­
presiuni prin trei lucrări: o acu are lă în care înfăţişa o ţă r a n c ă înebunită
de durere, căzînd în genunchi în fa ţa cad avru lui soţului ei, în tim p ce în
z a re se ridică vîlvătăile pîrjolului ce m istuieşte satul; o sa n g u in ă in titu lată
1907 în ca re se vede un g ru p de ţ ă ra n i pribegi, izgoniţi din căm inele lor
pe vrem e de ia rn ă şi un pastel num it S ţîrşit 1907 reprezentînd un convo'i
70 Ionel Jianu.

d e arestaţi sub un viscol necruţător. In toate aceste im agini, su ferinţa

poporului e tem a artistului, căci „vaetul ţării", cum sp u n ea V lahuţă, r ă s u n a
adînc î n inima lui m are, „în zilele acelea de vifor şi de g r o a z ă “.
Ecoul răscoalelor ţă ră n e ş ti din 1907 se re g ă s e ş te în opera tu tu ro r
a rtiştilo r m ai de s ea m ă din v re m e a aceea. D a to rită acestui evenim ent se
schim bă în săşi clim atul vieţii no astre artistice. Spiritul com bativ sporeşte
şi se afirm ă cutezător în lucrări de o vehem enţă nem aiîntîlnică pînă atunci.
Cele două m ari cuceriri ale veaculuii al XlX-lea în domeniul evoluţiei concep­
ţiilor d espre a rtă — caracterul p opular al artei, socotită ca reprezen tînd
d e pe o poziţie de clasă revendicările şi aspiraţiile celor exploataţi şi ideea
unei a rte puse în slujba poporului — p ă tru n d din ce în ce mai adînc în
co n ştiin ţa artiştilor noştri. R ezultatul este o schim bare fu n d a m e n tală a v i­
ziunii în tem atica ţă ră n e a s c ă . In locul aspectelor însorite, care p un eau în
v alo are frum useţea, poezia şi farm ecul naturii, a p a re acum o viziune dra-.
m atică, sum bră, care dezvăluie tris ta condiţie de v iaţă a ţă ra n ilo r obijduiţi.
I n locul doinei ap a r d ra m a vieţii ţă ră n e şti şi epicul răzvrătirii. I n locul
lirism ului intervine accentul grav, v ig uro s şi profund al unui realism critic
ca re dem ască fă ră cru ţa re nedreptăţile sociale. Această viziune nouă, in a u ­
g u r a tă de Ştefan Luchian şi întem eiată pe principiile unui u m an ism d e s ­
chizător de larg i perspective, v a fi d usă m ai d eparte de Iser, O ctav Băn-
cilă, Camil Ressu, N. Tonitza, Ştefan Dim itrescu, F. Şirato, cei m ai de
sea m ă rep rezentanţi ai tinerei generaţii dinainte de prim ul război m o n ­
dial. I n fru n te a acestui curent se situiază O ctav Băncilă, p rin celebrul său
ciclu al răscoalelor ţă ră n e ş ti şi Iser, prin adm irabilele sale desene satirice
şi p rin seria de tablouri înfăţişînd ţă ra n ii din Argeş.
E venim entele din 1907 sînt consem nate şi de alţi artişti ca G. Popo-
vici (D u p ă răscoale), N. V erm o nt (P e aici a trecut a rm a ta ), Gabriel Po-
pescu (Ţ ă ra n 1907), F ritz Storck (M o ş Florea şi M oş C ostache, lucrate
în 1907) în acelaşi spirit de solid aritate şi de d ra g o s te fa ţă de ţărăn im e.
D a r nimeni, î n plastica rom înească, n -a atin s accentele pline de patos p<j
c a re le-a g ă s it B ăncilă în compoziţiile sale co nsacrale răscoalelor şi p u ­
terea de înfierare pe ca re Iser a dat-o faim oaselor sale desene satirice,
dem ascîn d pe adevăraţii vinovaţi ai m arei tragedii.
In m on o g rafia înch in ată lui O ctav Băncilă, P e tru C om arnescu a iden­
tificat 13 lucrări ca re alcătuesc ciclul răscoalelor în o p e r a . acestui artist:
„ în a in te de 1907, C ap de ţă ra n bătrîn, 1907, E xecuţia, R ecunoaşterea, î n -
m o rm întarea, S u b escortă, D upă răscoale, B lestem ul, P ovestirea răscoa­
lelor, P revestirea, H istoria şi P ropagandistul.
C îteva d in tre aceste pînze au provocat pe v rem ea aceea intervenţia
autorităţilor, a larm ate de carac te ru l lor agitatoric. Astfel, com poziţia 1907
expusă în v itrin a unei librării din Iaşi în decembrie 1907 a fost scoasă din
ordinul poliţiei ca re a v ru t să-l expulzeze pe lib raru l respectiv. La expoziţia
din 1909 de la Ateneu, E xecuţia, R ecunoaşterea şi în m o rm în ta re a au fost
ridicate de poliţie, iar ziarul R om înia M uncitoare din 4 m artie 1909 a fost
confiscat pentru că a repro du s tablourile în a in te de 1907 şi În m o rm în ta rea .
P rig o a n a au torităţilor nu s-a oprit aici. Băncilă n-a putut obţine n u m irea
 O impresionantă Imagine 71

la ca te d ra de profesor la Şcoala de Bele Arte din Iaşi din cauza acestor

'compoziţii care d em ascau ororile represiunilor. Iar p resa re a cţio n ară nu
s-a m u lţu m it să-l atace vehem ent pe Băncilă, d a r a ’cerut să fie îm p ie­
decat a m ai expune ase m e n ea tab lo uri „oribile şi ten d en ţio ase11 (z iarul li­
b e ra l V o in ţa N aţio n a lă din 7 iunie 1909).
Cu u n adm irabil c,uraj civic, B ăncilă a în fru n ta t toate aceste adversi­
tăţi, aducînd o im agine ad e v ăra tă , crudă, şi z g u d u ito are a acelor eveni­
m ente, în care se desluşesc categ oric m ă rtu ria şi verdictul artistului.
N u m ai puţin cutezător s-a dovedit Iser în desenele sale satirice ca re
alcătuiesc cel m a i teribil rechizitoriu îm p o triv a conducătorilor politici din epo­
ca aceea. P u te re a de sinteză, linia incisivă şi tăio asă, a s p ră şi colţuroasă,
v eh em enţa atacului, p asiun ea artistului, elocvenţa im aginii, — toate ridică
desenele sale satirice la nivelul unei arte convingătoare, em oţionante, care*
ră z b u n ă şi pecetlueşte definitiv în paginile istoriei infam ia crim elor săvîr-
şite îm potriva poporului.
D esenele satirice ale lui Tonitza, Şirato, Ressu, Ştefan Dimitrescu,
M u rn u , P etresc u -G ăin ă şi alţii exprim ă în forme diferite aceeaşi indignare,
acelaşi protest, aceeaşi atitudine de a rtis t cetăţean, aceeaşi participare
.activă la v ia ţa epocii. (
Operele in sp irate de răsco alele ţă ră n e şti din 1907 alcătuiesc o im p re­
s io n an tă lecţie de a r tă şi re prez intă unul dintre cele m ai strălucite capitole
din trad iţia realistă şi p ro g resistă a plasticei romîneşti.

IONEL JIANU
 Elegie

A ltfel n a pot privi p ă m în tu l acesta

U nde ca g rinele sîn t îngropate
O sem intele albe ale ţăranilor
U cişi pen tru dreptate.
Ţara n-o pot înţelege decit
Cu eroi anonim i in noaptea p ă m în tu l ui
Care, prim ăvara, se p lim b ă uriaşi
I n cîntecul ierburilor, în veşm in tele vîn tu lu i.

GHEORGHE GRIGURCU»
 1907 în poezia populară din O lte n ia

C ălătorind prin satele Olteniei pen tru îndeplinirea unor sarcini g a z e ­

tăreşti, pe lîngă n um ero a se fapte, întîm plări şi am intiri auzite de la foştii
capi de ră sco ală şi de la veteranii din 1907, am cules cîteva cîntece şi
poezii populare care vorbesc în tr-un mod sugestiv şi im p resio nan t despre
tragicele evenimente.
Unele le-am cules de la oam eni b a trîn i care au p articipat la răscoală,
iar altele — în m are a m a jo ritate — din „inform ările11 întocm ite de către co­
lectivele de profesori şi în v ăţăto ri din com unele în c a re .s-a d e sfăşu rat
răscoala. Aceste „info rm ă ri11 servesc drept m ateria l docu m en tar pentru o vii­
to are m onografie a Olteniei, în curs de pregătire, unde sînt înfăţişate con­
diţiile economice care au determ inat d ezlănţuirea răscoalei, desfăşurarea,
re p rim a rea ei şi — ca un capitol im p o rtan t — v iaţa no u ă ce se în făptuieşte
azi pe m eleagurile Olteniei.
U nele dintre poeziile culese — create cu m u lt în ain te de 1907 —
vorbesc despre v iaţa g rea a ţă ra n ilo r şi despre u r a lor faţă de boieri. O
asem enea poezie — „care se cînta pe o melodie foarte fru m o a s ă " :— mi-a
spus-o bătrînul Ion P îrlo gea, în v îrs tă de 74 ani, din com u na Băileşti. P o e ­
zia e cunoscută — sub o form ă puţin schim bată — şi pe la Balş şi Curii-
şoara:

Foaie verde ca m ura

Vai şi-am ar de via ţa m ea,
Mai ales pe iarna grea.
Afară e geru l m are
E u n -a m căm aşe-n spinare
Ş i nici opinci în picioare.
Copilaşii sîn t g o i puşcă,
Afară geru l m ă m uşcă.
Foaie verde ca lipanul
°erceptoru-m i cere banu,
Pe m ine e ru p t m inteanu.
Sta u în loc şi m ă gîndesc
Cum să fac s-o nim eresc.
74 V. Trifu

D ar’ar bunul d u m n ezeu

S ă fie pe g in d u l meu:
Foaie verde şi-o lalea
S ă v in ă prim ăvara
C u fru n za şi cu iarba.
Ş i iar verde-a bobului
S-apuc calea codrului,
D ru m u l d ra g voinicului.
S ă m -a şe z la ăl cotiş,
L a um bră de cărpiniş,
S ă pîndesc la ăi ciocoi,
C u plu m b i pielea să le-o-nm oi,
C ă prea sîn t spurcaţi cu noi.
Foaie verde de urzici,
V in-Jiene şi p-aici.
D ă-ne p u şti şi dă-ne furci,
S ă in tră m între haiduci
Ş-apoi să pornim cu toţi
S ă scăpăm ţara de hoţi.

Vestea izbucnirii răscoalei în Moldova, pătru n z în d cu iuţeala fulgerului

şi p rin satele Olteniei, şi trezind s p e ra n ţa într-o viaţă m ai b u n ă în rîndurile
ţă ra n ilo r asupriţi, n-a scă'pat creatorului popular:

Foaie verde izm ă creaţă

In tr-o lu n i de dim in ea ţă
P rin sa te se auzea
Ş i m ereu m i se vorbea
C ă s-a răsculat M oldova
Şi-o să ardă şi-n Craiova.
Foaie verde baraboi,
Plec, m ă duc la ăi ciocoi
C e-şi bat joc şi rîd de noi.
Foaie verde şi-o lalea
V ine-acu ş i ziu a m ea
Z iua m are, neiculiţă,
S ă -m i iau ţrîn ta p u şcu liţă
C ă de ani n -a m m ai cotat-o
Ş i rugina-o fi m încat-o,
Că de ani n -am tras cu ea
Ş i-a sta -i toată-averea mea.
(Cules la C u rtişoara)

In zilele răscoalei, poetul anonim şi-a folosit versurile drept arm ă m o­

bilizatoare, drept îndem n la iuptă. E ca terin a Sîncă din Almăj, aflîndu-se îri
 1907 în poezia populară din Oltenia 75

fruntea răsculaţilor, p u r ta în rnînă o p ră jin ă de salcie pe care flu tu ra drept

s te a g un brîu roşu. E a striga:
Foaie vercle de trifoi,
A ve n it ziu a de-apoi
Să-ncălecăm pe ciocoi,
S ă -n ju g ă m cucoanele,
S ă arăm pogoanele.
M ulte din poeziile populare din Oltenia constituie chiar şi pen tru isto ­
rici o s u rs ă p reţioasă de do cum entare şi informaţie, ele redîn d ziua şi anul
aprinderii conacelor, num e de sate şi oam eni din acea vreme:
Foaie verde trei granate
La 11 de m arte
A n u l n o u ă su te şapte
S -a-nceput răscoala-n sate.
A rd conace cu averi
Jefuite de boieri.
F u g boierii în g ro ziţi
Ş i ciocoii sărăciţi.
La H orezu, Poienari,
G îngiova şi O răşani,
A rd pătule cu bucate
D e pe la săraci furate,
B u n u ri strîn se cu top ta n u
De V ergică T îrnăveanu,
D e C apră — la G îngioveni
Ş i de L a ţ — la O stroveni
(com unicată de către colectivistul Ilie
B ulubuşa, în v îrs tă de 72 ani, din G igh era)
Şi alta ase m ănătoare:
Foaie verde foi de m ac
M -a fă cu t m aica sărac
Ş i m -a da t ca să slu jesc
L a conacul boieresc.
P este cap de te dădeai
N iciodată n u puteai
C a să faci pe bunul plac
L o g o fă tu lu i Saidac.
F ru n ză verde trei granate
A n u l n o u ă su te şapte
A ve n it ş i pe la noi
S ă n e scape de ciocoi,
De ciocoi şi d e nevoi,
Foaie verde de cicoare
A rd conacele în zare,
A rd la Gîrba şi Izvoare.
76 V. Trifu

C înd a fost spre înserare

A ve n it în goana m are
C avaleria călare,
S u b com anda lui G higolţ
C are i-a b ătut pe toţi.
P e săracul Ptircărin
Ş i p e Ţ ogoe M arin,
P e D încă şi pe T răistaru
Ş i pe G heorghe C ojocaru.
(Se cîntă şi azi de către bătrîni în com una
V rata, ra ionu l C uşm ir)

R epresiunea sălbatecă a răscoalei îşi g ăseşte oglindirea în m ai m ulte

cîntece şi poezii. Ia tă două dintre ele:
F ru n zu liţă du să -n vîn t
C obori, doam ne, pe păm int,
V e zi boierii ce-au făcut:
D in B îrla d la C alafat
C u m iile-au îm puşcat.
F ru n zu liţă de bujor
M ai la vale de Plopşor
C urge sîn g ele izvor.
C urge, n u se isprăveşte,
M u ltă lu m e prăpădeşte.

Poezia u rm ă to a re vorbeşte despre ad m in istrato ru l P îrîiâ n u din co­

m u n a Corniţa, care, după ce a fost a lu n g a t de răsculaţi, s-a întors, peste
trei zile, îm b ră c a t ofiţer şi a îm p u şcat cu m îna lui 7 ţărani:

P îrîiene, Pîrîiene,
C e"m i te făcuşi, viclene?
La conac cînd te cătai
T u pe alte căi um blai
A m fi vru t să po rn im m oara
Ş i să descărcăm povara
D e pe-ai n o ştri um eri grei
Pe ai tăi m a i uşurei,
D ar tu, lup înhăm esit,
D e la luptă ai fu g it,
Ca să vii după trei zile
C u cism e de la oştire,
S ă iei puşca şi să tragi
C a la m oarte să n e bagi.
D ar îţi va sun a. fîrtate,
Şi-al tă u ceas, cel cu dreptate
C înd o să m ori ca u n cîine —
Fără apă, fără pîine.
 1907 In poezia populară din Oltenia 77

P e tem a răscoalei din 1907 au îost create şi num ero a se b a lad e populare.
Ia tă una dintre acestea (c u le asă din com una Scăieşti, raionul F iliaşi):

Foaie verde iztnâ creaţă

Tntr.-o joi d e dim ineaţă
M ăre, ce m i s-auzea,
M ăre, ce m i se vorbea,'
Că s-a răsculat M oldova
Ş i arde şi la Craiova.
Că pojarul s-a în tin s
Ş i satele m i-a cuprins
Ş i se-n tin d e tot m ereu
P tnă-n să tu leţu l m eu.
Ş i iar verde ca lipanul
M i s-a ridicat ţăranul
Şi-a p u s m in a pe topor
S ă ţacă-n ciocoi om or,
S-aprindă conacele,
S ă taie ciocoaicele
S ă le ia m oşiile,
Ş i să p u n ă . plugurile
U nde i-au prins frigurile
R ăscolind păm lnturile,
Ca să dea ciocoilor
T oată m u n cu liţă lor.

Şi-apoi frate, frăţioare,

C am pe la chindia m are
Ce se vede-n d ru m u l m are
Cu securi şi cu topoare
Ş i cu furcile-n spinare?
E glo a ta calicilor,
C irdul nem încaţilor,
E cirdul desculţilor,
L u m ea necăjiţilor
Ş i spaim a ciocoilor.
Foicică ce-nverzeşti.
A pa n u poţi s-o opreşti,
C ă ea cînd îm i vine m are
L asă-n urm a ei cărare
Ş i jale şi supărare.
D ar în lum ea asta m are
C um s-o opreşti, frăţioare?
C-a pornit cu m ic cu m are
Ca să ceară de m lncare
De la cei fără-ndurare.
78 V. Trifu

D e la cei ce i-au robit

Ş i am ar i-au chinuit,
V laga de le-au vlă g u it
Cu biciul i-au bicuit
Ş i foam ei i-au dăruit.
M u lţi d in capii satului
L uau partea ciocoiului.
G eaba-n cale se ţineau
Că n im ic n u izbuteau.
Ţ ăranii se aţîţau
Ş i m a i rău se îndirjeau
Ş i pîrjolul întindeau
C onacele aprindeau,
M a g a ziile spărgeau,
Griul acasă-l cărau,
C ă-i fă cu t d in truda lor
N u d in a ciocoilor.
C ărau d e la P etrovici,
Ciocoi pripăşit pe-aici
Ş i spărgeau la C ernăţeanu
S ă ia g riu l cu toptanu
Că prea rău i-a u m ilit
Ş i am ar i-a jecm ănit.
Ş i iar verde viorea
în tr-o z i de vinerea
î m i . vine, frate, de-ndată
Ciocoiul cu-a lui arm ată
Ş i oam enii m i-i prindea,
î i bătea şi chinuia
Ş i cu lanţuri îi lega,
L a C raiova îi pornea,
L în g ă sa t că m i-i oprea
Ş i pe cinci că m i-i lega
Ş i sa lvă în ei trăgea.
Foicică de trei flori
C um m ai g em cele-nchisori.
G em de trupuri sfărîm ate
Ce-au vru t să-şi facă d r e p ta te . . .
Aici b a lad a se întrerupe. S ing urul din Scăieşti care o cu no aştea în î n ­
treg im e a fost lă u ta ru l N ă sta s e Lăeţu. El a m u rit însă. S -ar p u tea ca în
satele regiunii Craiova să m ai existe oam eni ca re să-şi am intească
una dintre eventualele ei variante. De aceea ar fi bine ca folcloriştii noştri,
într-o acţiune în d re p ta tă spre culegerea tu tu ro r poeziilor populare din s a ­
tele pe unde s-a desfăşu rat răscoala, să caute şi continuarea acestei b a ­
lade, care — după cum se spune — „e ra foarte m are şi fru m oasă".
V. TRIFU
Eva C e rb u : ,Au c îş tig a t c io c o ii ră zbo iul lo r cu ţa r a " 1907
 A specte ju rid ic e

E cunoscut îndeobşte că răscoala din 1907 îşi are orig inea în prim ul
rînd, în s ta re a economică insupo rtab ilă a ţă ră n im ii din Rom înia acelor
tim puri. Se ştie în special că dezideratele ţără n im ii, în m om entul cînd a
izbucnit ră sco ala se refereau, în toate regiunile ţării, la condiţiMe grele în
c a re e rau stabilite tocmelile agricole, ruşfeturile, impozitele de-a dreptul
covîrşitoare, precum şi obligaţiunile de tot felul faţă de moşier, respectiv,
arend aş; toate acestea — pe lîngă revendicare generală, izvorîtă din setea
-de păm în t a ţărănim ii. („V rem p ăm în t").
In cele ce urm ează, vom încerca să a r ă tă m că su rs a acestei stări de
lucruri trebuie că u ta tă, pe de o parte, în unele ră m ă ş iţe im po rtan te ale
sistem ului economico-juridic feudal, pe de altă parte, — în re alizarea unor
inovaţii juridice introduse de legiferarea capitalistă,, concretizată mai ales
prin Codul Civil (in tra t în v ig o a re în ziua de 1 decembrie 1864), d a r com ­
pletată şi cu alte legi speciale privind ra p o rtu rile dintre moşier şi ţă ra n .
In tr-adev ăr, în ţ a r a n oastră, procesul de decădere a feudalism ului şi
-de ridicare a burgheziei — atît pe tărîm econom ic, cît şi juridic — a u r ­
m a t aşa zisa „cale pru sa că", potrivit căreia n-a av ut loc desfiinţarea în t r e ­
gului sistem de drept feudal şi mai ales a structurii proprietăţii feudale.
In practică, nici regim ul Codului Civil b urghez n-a desfiinţat în întregim e
toate ră m ăşiţele regim ului feudal. Acest C od — făcînd ab stracţie de unele
divergenţe, mai ales privind dreptul familial, — nu-i, în esenţă, altceva
■decît introducerea tex tu ală a C odului N apoleon (textul din 7 septem brie
1807), avîndu-se în vedere modificările ulterioare, pînă la 18641). î n F ra n ţa ,
însă, con struirea orînduirii burghezo-capitaliste s-a realizat u rm uid „calea
am ericană", prin desfiinţarea instituţiilor juridice şi politice vechi. S is­
tem ul feudal al proprietăţii a fost scos din v igo are n u n um ai „pe h îrtie“ ,
-prin textul Codului, adică prin d ero garea tu tu ro r elem entelor unui sistem
■de drept feudal, ci şi prin aplicarea efectivă a dispoziţiunilor noului Cod.
m consecinţă, au d isp ăru t definitiv acele forme aie vieţii economice şi j u ­
ridice în care se concretizau tră s ă tu rile tipice ale orînduirii feudale: em ba-

') Cfr. Tr. Ionaşcu, L a fa m ilie e t la pro p riete, P aris, 1933 şi A. R ădulescu, I n ­
f lu e n ţ a fra n c e z ă asu p ra d re p tu lu i r o m în (A cad. Rom. 1945).
 Aspecte juridice 81

tieni (emfiteoza), privilegiile (im u nităţile) feudale, dreptul proprietarului

la prestaţii pozitive din p a rte a ţăra n u lu i, robotul, dijma, d a c a etc., fără
s ă m ai vorbim de procesul economic prin care, în b u n ă parte, au d ispăru t
uriaşele latifundii ale m arilo r proprietari.
î n R om înia de altă dată, în schimb, în tra re a în v ig o are a noului Cod
Civil — deşi acesta din urm ă a p re lu a t .'textual atît definiţia dreptului de
p ro prietate co nţinut de Codul lui Napoleon, cît şi celelalte dispoziţii cores­
p u n z ă to a re 1), n -a în s e m n a t însă nicidecum eliberarea to tală a m are i p ro ­
prietăţi agricole de sub sistem ul economico-juridic iobăgist-feudal. I n mod
formal, p rin Codul Civil s-au desfiinţat ră m ă şiţe le orînduirii juridice feu­
dale, dar în realitate, în practică, m ulte din ele au sup ra vie ţuit abro gării
bazelor lor; ia r aceasta s-a re alizat nu n um ai din cauza unei jurispru -
d e n ţe reacţion are şi refractare, ci chiar şi conform legislaţiei ulterioare.
C urînd după in tra re a în v ig o a re a Codului Civil au intervenit to t felul de
legiferări novelare, privind ra p orturile de drept în tre m oşier şi ţă ra n , pre­
c u m şi o serie de „reforme a g ra re ". Acestea, c o n tra r denum irilor în ş e lă ­
to a re de p ro p a g a n d ă , au creat situaţii de fapt, care au m enţinut, pe cale
lătu ra ln ică , n u m eroase ră m ă ş iţe ale sistem ului iobăgist.
C adrul prezentului articol nu ne perm ite să in tră m în t r a t a r e a a m ă ­
n u n ţită a acestor procedee legislative. Va fi în s ă suficient să m enţionăm
că, pe de o parte, term inologia acestei legiferări a c ă u ta t să ocolească î n ­
treb u in ţa re a oricărei construcţii juridice feudale, fă ră a-şi fi permis, b u n ă ­
oară, să vorbească de o „prestaţie de producţie sa u de m u n c ă 11 din .partea
ţă ra n u lu i către moşier; pe de altă parte, însă, în m od cam uflat — prin
.„abilitate av o c ăţeasc ă11 — s-a p utut adopta o „c o n stru cţie11 juridică potrivită
p e n tru a m enţine şi pe m ai d e p a rte' atît robotul, dijma, claca, etc., cît şi
ra p o rtu rile embaticale.
Astfel fiind, in practică şi de fapt au ră m a s în v igoare m ulte forme ale
presta .unilor de iobagi. Cu ajutorul acestora, s ta re a de sem i-iobăgie a
m uncitorului agricol a p u tu t să fie fixată pentru un tim p în d elu n g at.
P e lîngă acestea, a ră m a s cu totul n e a tin să îm p ă rţire a n ed re a p tă a
pâm întului şi relaţiile sociale cu puternice resturi feudale. î n u rm a siste­
mului latifundiar, cea m ai m a re p arte a ţă ra n ilo r nu aveau deloc păm înt,
s a u aveau n um ai lo tu ri foarte mici, c a re — în condiţiile agriculturii ţ ă r ă ­
n e ş ti şi a concurenţei boiereşti — e rau cu totul insuficiente.
M enţinerea de fa p t a unor forme feudale a în s e m n a t o p o v ară in s u ­
po rtab ilă pen tru ţărănim e. Totdeauna, nu m ai p a rte a cea m ai rea din moşia
boierească e r a de fapt d a tă în dijm ă ţăra n ilo r, astfel că, la culegerea r e ­
coltei, acestora le ră m în e a extrem de puţin. M ai sînt de a d ă u g a t: vreo
-cincisprezece-douăzeci de zile de clacă (chiar dacă sub o altă calificare j u ­
ridică) pentru fiecare pogon, pe care ţă ra n u l trebuia s ă le m u ncea scă n u ­
m a i pen tru m încare. In aceste zile de clacă, moşierii îşi lu cra u restul
moşiei, iar ţă ra n ii îşi iroseau v a r a cu ase m e n ea zile care se ad u n a u tot
m a i multe, dacă mai aveau şi învoire p en tru a duce vitele la p ă şu n e pe.
m iriştile moşiei.

’) C o d u l C ivil R o tn în , art. 480, Cod. N ap oleon, art. 544.

6 — S te a u a
82 Kiss Geza

„Em baticarii" (căci aceştia au existat pe sca ră întinsă, în ciuda a r ti­

colului 415 din Codul Civil) — care-şi aveau bordeiele pe moşii, „m u nceau
ca robii şi mai dădeau şi zeciuială de vite si păsări. In cazul unei mici în-
tîrzieri, gîrbaciul logofătului se făcea sim tit pe sp in are a ro b u lu i" 1).
P e lîngă acestea, ţăra n ii m ai e rau exploataţi şi prin aşezarea g re a a
impozitelor, care se percepeau cu cea m ai m are barbarie. In tr-ad ev ă r, în
cadrul noii stări de lucruri au ră m a s n eatinse toate mizeriile epocii feudale,
în să fă ră m om entele atenuante, care — în vrem ea aceea în a p o iată — t o ­
tuşi, ici-colo, p e de o p a rte dini c a u z a intervenţiei puterii c e n trale (în
scopul de a a p ă r a ca p a c ita te a ţără n im ii de satisfacere a im pozitelor şi a
serviciului m ilitar), pe de altă parte, în urm a influenţei îm blînzitoare a
unui spirit p a tria rh a l — în sem n ase o oarecare înlesnire în fav oarea celor
asupriţi.
E ste fra p a n tă sim ilitudinea dintre această situaţie a ţără n im ii din „Ve­
chiul R eg at" şi cea a populaţiei ru ra le din Transilvania, în p erio ada cu lm i­
n a n t ă a feudalism ului, atît în ce priveşte s tare a economică şi juridică, cît
şi în p riv in ţa n en u m ă ra te lo r abuzuri ale boierilor, respectiv ale „ m a g n a ţilo r" ,
precum şi în ceea ce priveşte co m baterea acestor excese2).

■) Roller, R ă sc o a la ţă r a n ilo r d in 1907, voi. I, Buc., Editura de S tat, 1948, p ag. 497,
unde se m ai dau urm ătoarele date: P în ă spre sfârşitul sec. al X lX -lea p artea de pro­
du cţie datorată de ţăran boierului era >/4, în preajm a lui 1907 ea a ju n sese să fie ' / 2-
R enta solului crescu se şi ea p e ste 100% faţă d e 1864“.
2) Să ne fie perm is a cita un p a sa j caracteristic din tr-un m em oriu în a in ta t de re­
num itul istoriograf ardelean C serei M ihai de N a g y a jta în legătu ră cu înlăturarea abu­
zurilor (P roiectam , d e re ţo rm a tio n e a b u s u u m T r a n s y lv a n ic o r a m " ) pu blicat în opera lui
S zad eczk y, B ă rd A p o r P e te r v e r se s m u v e es lev ele i (P o ez iile şi scrisorile llui B. A. P .)
v o i. II, B u d ap esta, 1903, p ag. 679 şi urm.: „D eşi M a jesta tea Sa a o fd o n a t chiar în
cursul anului 1713, ca p restaţiu n ile g ratu ite ale iob agilor să se d esfiin ţeze, sau cel
puţin să fie m icşorate în m od echitabil, totu şi poporul nenorocit a fost im pus cu şi
m ai g r a v e şi in tolerab ile s a r c in i. . ., ha se întîmp'lă, adeseori, că locu itorii din sa te
sîn t siliţi cu forţa să se d e p la se z e spre a m unci păm întu l p e terenuri foarte în d ep ărtate
(drum de două ziile). A ceşti ţărani n e v o ia şi sîn t o b lig a ţi în to t cursul anului (nu nu m ai
în tim pul m un cii agrico le de vară) să lu creze şi la construirea ca selo r boiereşti, să
procure ş i să taie lem n e etc. A stfel sflnrd lucrurile, cum să fie a c eştia capabili să m ai
în d ep lin ească p restaţiile rezervate pentru serviciu l im perial, pentru edificarea fortifica­
ţiilor şi pentru a lte lucrări publice? . . . “
P a g . 682: „D eşi M ajestatea Sa a ordonat prin decret ca m a g n a ţii şi nob ilii să nu
pretindă de la şerbii lo r pentru lucru decît cel m ult patru zile pe săptăm âna, iar co n tra ­
ven ien ţii vor fi p ed ep siţi cu o am endă de 200 florini, şi deşi a cest decret a fo st pu­
blicat la A dunarea com iţiilor regn icolare, totu şi executarea acestu i decret n ic i pîn ă azi
nu s-a e fe c tu a t. . . M a g n a ţii care p e de o parte vor să trăiască în m odul cel m ai lu x o s
. . . p e de altă parte s e află num ai rareori la d om iciliu l lor, fac prin lo g o feţii şi a d m i­
nistratorii lor ca to a te lucrările să fie foarte strict (strictissim e) execu tate. Iar aceştia,
ca să sa tisfa c ă în tocm ai cerin ţele boierilor, prestează executarea lucrărilor fără m ilă,
în m od barbar — trecînd a tît p e ste le g ile divine, c ît şi p este c ele date de îm părat —
în cît ţăranii sîn t nevoiţi să lucreze to a te zilele săptăm ânii, n ea v în d a stfe l nici m ăcar .o
zi pentru a lucra în m icile lo r gosp od ării, ceea ce chiar Tătarii adm it pentru prizonierii
lor. P lîn g erile şi ja lb ele acestor nenorociţi s e aruncă în f o c . . . A şadar, nu m ai rămiîne
altă so lu ţie pentru aceşti oam eni asupriţi decît să fu gă în str ă in ă ta te . . . şi în feluî
acesta m ulte sa te au răm as chiar nelocu ite de n i m e n i . . .“
 Aspecie juridice 83

„C alea p ru sa că" de dezvoltare a formelor şi aşezăm intelor orînduirii

capitaliste a avut drept consecinţă a g ra v a re a şi intensificarea şi m ai m a r e
a suferinţelor ţărănim ii.
In ţările apusene, formele feudale au început şă d is p a ră trep tat, cedînd1
locul formelor burgheze. Treutat, s-a transform a* şi: s itu a ţia carac te ristic ă
evului mediu, conform căreia .„nobilul feudal obţinea de la şerbul s ă u tot
ce-i trebuia, fie sub form ă de m uncă, fie sub formă de produse lu c ra te 11') .
Banii, m are le „nivelator" politic al burgheziei, deveniră un mijloc general
de schimb şi, prin aceasta, c a n tita te a lor crescu în mod considerabil. I n
consecinţă prin ridicarea progresivă a burgheziei şi decăderea tre p ta tă a
feudalism ului, ra p orturile burgheze au început să înlocuiască ra portu rile
feudale şi, deci, şi ra p o rtu rile personale (iobăgiste) au început s ă fie î n ­
locuite cu ra p o rtu rile băneşti, adică prestaţiile în n a tu r ă au fost înlocuite
uneori cu prestaţii în bani. Aşa dar — cum a r a tă E ng els (/. c., pag. 8) —
feudalitatea din E u ro pa occidentală era în plină descom punere; p re tu tin ­
deni pe întinsul ţin utu rilo r feudale se iviră aşezăm inte antifeudale, cu un
sistem juridic propriu, pînă la desfiinţarea totală a orînduirii juridice
vechi. R ăm în eau în v ig o a re n um ai obligaţiunile civile, conform sistem ului
de drept burghez. De aceea, pe drept cuvînt, distinsul istorio graf sovietic
T ârle scoate în relief „m arele efect pro g resiv " al Codului N apoleon pentru
ţările în care a in tra t în v ig o are2).
î n schimb, în ţ a r a no astră , du p ă cum am văzut, o bună p arte a for­
m elor şi aşezăm in telo r feudo-iobăgiste au ră m a s şi m ai d e p a rte în vigoare.
E le n-au fost înlocuite de formele şi categoriile noului sistem juridic. In
consecinţă, p este obligaţiile re zu ltate din ra portu rile feudale deghizate sau
semifeudale, au a p ă ru t — ca un surpluis — şi obligaţiunile izvorîte din
ra p o rtu rile civile de tip burghez. .
Am a r ă ta t m ai sus s itu a ţia insupo rtabilă a ţă ra n u lu i din cauza g ra v e ­
lor obligaţii de tip feudal (dijm ă, robot, claca, etc.).
P e n tru a putea face faţă de toate acestea, ţă ra n u l treb uia să lucreze şi
p ăm în t străin, fie luîndu-1 în arendă de la m oşier (respectiv de la a re n d a ş ),
fie obligîndu-se p rin c o n tra ct (învoială agricolă) să lucreze ca m uncitor
agricol.
P rin art. 1780 din Codul lui Napoleon, ca re a desfiinţat pe vecie orice
m uncă de iobag, ţă ra n u l francez a devenit — cel puţin juridiceşte şi din
punct de vedere formal — m uncitor liber, cu condiţiuni deocam dată relativ
mai favorabile decît cele din epoca feudală, deoarece de acum înainte
n-avea decît obligaţii rezultate din contractul de m uncă de tip burghez.
î n schimb, ţă ra n u l romîn, tocm ai pen tru a p utea îndeplini obligaţiunile
sale de tip feudal, e ra nevoit să încheie „învoieli" cu t- t u l neomeneşti. Căci,
în timp ce creştea re n ta păm în tulu i şi, o d ată cu aceasta, v alo area arenzilor,
preţul m uncilor agricole — din cauza su rplusu lui de b ra ţe de m uncă —
răm înea staţionar, ba chiar scădea sub preţul sta b ilit oficial. La aceasta’

') Cfr. E n g els, D ecăderea fe u d a lis m u lu i ş i rid ica rea b u rg h e zie i, E dit. P .M .R .,
1945, p. 7.
2) Târle, N a p o leo n , Bucureşti, 1946, pag. 134.
84 K iss Geza

se m ai a d a u g ă nevoia ţă ra n u lu i de a-şi vinde m unca anticipat, încă din

tim pul iernii, p en tru un sac de m ălai; d ato rită acestui fapt se reduce şi
m ai m ult preţul m uncilor agricole, iar ţă ră n im e a este adu să la cheremul
boierilor, a ju n g în d u -se ca preţurile de contracte să fie cu m u lt m ai m ici
(cu 50— 7 0 % ) decît preţurile agricole. Trebuie să m ai ad ă o g ă m şi con di­
ţiile grele de v ia ţă create chiar prin legile privitoare la aceste „învoieli
agricole", nişte legi hiper-reacţionare, făcute exclusiv pentru a servi in te ­
resele moşierimii şi punînd ţă ră n im e a în strictă dependenţă economică faţă
de m arii proprietari de moşii ca re speculau „în mod b a r b a r nevoia de p ă ­
m înt, bani, p ăşun e şi p ădure a ţă r a n i lo r " 1).
S itu a ţia ţără n im ii se m ai ag ra v a şi p rin faptul că pentru m uncile cuv e­
nite, dar neexecutate în term enul p revăzut de „contract", ţă ra n u l d ato ra
boierului „despăg u b iri" exorbitante, adjudecate şi executate cu cea mai
m are stricteţe de c ă tre instanţele judecătoreşti „dirijabile". A utorităţile
t r a t a u pe ţă ra n i ca pe nişte vite, înşelindu-i la socoteală şi încărcîndu-i la
ca m ă tă .
Ţăranii se îm p ru m u ta u , zălogind din ceea ce aveau prin casă, plătind
de la doi pînă la douăzeci de lei pe săp tă m in ă (se aju n g e a deci, lă o do-
bîndă de 104 lei pe an — p en tru 20 lei! —■ şi chiar la m ai m u lt).
In sfîrşit, pentru a c a rac te riza „binefacerile" noii orînduiri capitaliste,
c ităm u rm ă to a re a descriere caracteristică: „ In nordul Moldovei ap ă ru se o
asociaţie de jefuitori ai muncii ţăranilor, prin arendări de m ai m ulte moşii,
ajung înd u-se la un n u m ă r de 76 moşii la un loc, cu o su p ra fa ţă de 238 mii
hectare. Trustul lua p ăm întu l de la p rop rietar cu 20 lei hectarul şi îl
are n d a ţă ra n ilo r cu 50— 60 lei, sa u chiar cu 80 lei hectarul. Se m ai adăo ga
la această exploatare din p a rte a tru stu rilo r aren dăşeşti o justiţie p ă rtin i­
toare şi coruptă, pusă în slu jb a intereselor de clasă ale boierimii precum
şi impozitele şi ruşfeturile, adică darurile în n a tu ră d ato ra te de ţ ă r a n boie­
rilor. Ruşfeturile se ridicau uneori chiar peste 200% faţă de dijmă. Apoi
o serie în tre a g ă de biruri şi an g a rale, care că d eau num ai pe capul ţ ă r ă ­
nim ii"2).
Iată dubla exploatare a ţăranilo r, b az ată pe de o p arte pe forme ju ri­
dice ră m a s e din orînduirea feudală, pe de altă p arte — ca s u rp lu s — pe
instituţiile noului drept civil burghez. Astfel, clasa stăpînitoare a dus ţ ă r ă ­
n im ea la ultim a expresie a sărăciei. Ţ ărăn im ea — d up ă o ră b d a re în d e­
lu n g a tă — s-a a d resat stăpînirii cu pretenţii extrem de m odeste cerînd:
a) p ă m în t cu 25 lei falcea; b) realizarea justă a tocmelilor agricole şi c)
condiţii om enoase de m uncă.
Cei sus puşi nu le-au îndeplinit desideratele.. D a r ţă ră n im e a voia d re p ­
ta te şi —• in extrem is — era h otărîtă să lupte, cum sp un e Virgiliu (E neida,
VII, 312): „Flectere şi nequeo superos, Acheronta movebo!"
Şi „Acheronul" s-a pus în m işcare . . .
KISS G EZ A

') Roller, l. c. p a g . 498.

2) Roller, i'oidem .
 N. TIHONOV

C e d ru m ...**

Ce d ru m lu n g şi sîngeros şi m are
Ş i ce p ă tim a ş l-am îndrăgit!
Scîrţîia u sp în zu ră to ri în zare.
N e strin g e a m sub zid u l năruit.

L a copii n im ic n u le vo m spune.
V o r pricepe cînd vor creşti mari.
E i ne-or întreba, dar noi vo m pune
Lacăt g u r i i . . . V o m răm îne tari.

A ră tîn d p ă m în tu l ce bogat e,
A ltu l va răspunde pen tru noi:
„Toate-au fo st cu sîn g e cîştigate,
N u vrea n im en i p lată de la voi“.

în ro m ln e şfe de D . F lo r e e -R a r iţ îe

*) Din volum ul V iaţa sub stele, 1916— 17.

 ARANY JÂN 05

Spre toam nă

O, tim p al tinereţii m ele,

C it te doresc şi n u m ai eşti —
Frum oasă, vîrsta m ea de aur,
Cu dulci ilu zii şi nădejdi.

S ă urc d in nou spre pisc, înaltul,

Ş i chiar i.e-i n eg u ro s să-l sui
Căci pentru cel care coboară
S tră lu ce azi, — d a ’n urm a lui!

în ro m în e şle de A l. 8 o t e z
 La tlrg 87

La tîrg
C ă ruţă-de la ţară, cu trei căluţi in şir,
C u roţi leg a te-n şin e şi ga lb en coviltir,
O are-ai adus tu g riu l cu boabă stacojie
Ş i fin u l cu m irea sm ă de vară d in cîm pie?

E copt de-acum a spicul, acolo-n depărtare?

F în eţele-s cosite şi d ru m u -i plin de care?
Ia r stircul m a i stă oare stin g h er, p e-u n virf de sto g .
P riv in d cu m zace holda pe m irişte polog?

D em ult n u m ai zăreşte ţă ra n i voioşi cum saltă

Ş i-o vară nouă-l doare mai. m u lt decît cealaltă.
D ar poate de-a stă d a tă cîm pia, d u p ă plug,
V a incărca ham bare d e roadă şi belşug.

U ngarie frum oasă, d u m n ezeia scă ţară,

Fii b in ecu vîn ta tă ca şi odinioară,
C înd m ă trudeam la spice d in la n u ri să culeg,
N e iz b u tin d vreodată s-a d u n un sn o p întreg.

A stfe l, fiin d u -m i m unca la cîm p cu n ep u tin ţă ,

M -a m îndreptat cu g în d u l şi pa şii spre ştiin ţă .
I n loc de brazdă, ve rsu ri eu am brăzdat pe şes,
D ar, vai, nici dintre-acestea prea m u lte n -am cules.

.D eparte azi de sîn u l cîm piilor natale,

P e su fle t m i se lasă n em ă rg in ită ja le;
D ar m a i cu foc m ă arde, acum , cînd vă d că vii,
C ă ru ţă, încărcată cu griu l din c îm p ii. . .
In ro m în e jfe de D . F lo re a - R a riş fe
 H. W. LON GFbLLOW

Imn nopiii

A m a u zit cum noaptea îşi trece larga trenă

Prin sălile-i de piatră şi taină, ca-n poveşti.
V ăzui, cuprins de foşnet, cernitele-i veşm in te
Cu fra n ju ri din lu m in a pereţilor cereşti.

l-a m d esluşit prezenţa şi farm ecul ei straniu

C um se-apleca înaltă asupră-m i din tării;
P rezenţa m a iestu o a să şi g in g a şă a nopţii
A sem enea fem eii pe care o-ndrăgii.
a '
A m a u zit tristeţea vibrînd şi bucuria
î n clopotele g rele şi dulci um plînd, perechi,
Odăile, de um bre cercate, ale nopţii;
Cădeau ca n işte rim e în tr-u n poem străvechi.

Din recile vă zd u h u ri ca nişte m ari cisterne

S p iritu l m eu repaos sorbi — adine, senin.
Izvo ru l îm păcării şi lin iştii eterne
De-acolo, din acele cisterne curge lin.

0 , sfîn tă noapte! T u m ă în veţi să-ndur, să sufăr

Ce om ul şi-altădată să-ndure fu sortit.
D egetul tău se-apasă pe buzele D urerii
Ş i ele, ca sub vrajă, pe veci au am uţit.

O, pace, pace! Ca şi O reste-agîn acum

A ceastă rugăciune. Coboară larg, în şoapte,
T u m u lt prea aşteptata, de trei ori im plorato,
Cea m ai frum oasă, cea m ai scum pă — N oapte!

In rem îneşte de Aurel Râu

 Visul sclavului ;89

Visul sclavului

Zăcea in lanul de orez,

Cu secera de-oparie,
D e vla g ă stors, cu pieptul gol
Ş i ostenit de m oarte.
A cum priveşte iar, în som n.
L a Ţara lui, departe . . .

L arg, N igerul rostogolea,

î n vis, m ăreţe valuri. .
El rege se vedea din nou,
S u b palm ieri, pe m aluri,
Ş i caravane coborau
I n clinchet de pe dealuri.

R egina lui, printre copii.

Ş edea ca m a i înainte,
Ş i ei îl să ru ta u rîzînd.
Ş i-l dezm ierdau cum inte.
P rin som n, atunci, căzu-n nisip
O lacrim ă fierbinte . . .

De-a lu n g u l N ig eru lu i sfînt,

Z bura cu el fugarul.
De aur, încordatul frîu
S tră fu lg e ra ca farul,
Ş i spada de la şold izbea
I n coapse arm ăsarul.

I n fata lu i zburau flam ingi

Ca n işte roşii steaguri,
Ş i el privea pînă-ntr-am urg
A prinsele şiraguri.
V ă zu colibele-n sf'trşit
Şi-oceanul cu-a lui praguri.

P rin noapte, leul fioros

R ăgea în depărtare;
Se ascundeau hipopotam i
P rin trestii foşnitoare,
Ş i mic de tobe-n visu l lui
B ăteau biruitoare.
90 II. \V. Longfellow

P ăduri cu m ii de g u ri cîntau
Un im n de libertate
Şi, liber, vîn tu l d in pustiu
Tl auzea cum bate!
I n som n, el tresări zîm b in d
Cu gîndurile toate.

N u m ai sim ţea n ici biciul crud

N ici arşiţa de soare,
Căci noapteă visul i-a-m plinit,
Iar su fletu l său m are
Z vîrlise tru p u l ca pe-tm la n ţ
D e u ltim ă teroare.

în ro m ln e jte de D . F lo re a - R a ris te
 a n i v e r s a r i

Ion C reangă — n e în tre c u tu l povestitor

D in tre p u ii d e ro m in i cari a u tr e c u t d e o ju m ă ta te d e vea c p rin c la sele se c u n d a re ,

ba chiar ş i p rin cele p rim a re, p u ţin i v o r f i în v ia ţă care să n u -şi a d u c ă a m in te de
Capra cu trei iezi, d e D ă n ilă Prepeileac, d e Soacra cu trei nurori, d e Ivan Turbincă
sa u d e H arap-Alb, c u n o sc u te m a i a le s d in c ă rţile d e citire ş i d in p u ţin e le b ib lio tec i de
p o p u la riza re care e x is ta u p e v re m u ri. N u m e le Io n C re a n g ă p o a te îl v o r fi u ita t m u lţi
d in tr e ş tiu to r ii d e c a rte d e la sa te , d a r p o v e s tir ile a m in tite tră iesc ş i fă ră n u m e le a u to ru lu i
in a m in tir e a c itito rilo r care n u s e p u te a u g în d i la ele fă r ă în c in ta re ş i bucurie, fă ră un
z im b e t cald• ş i b un. T ip u rile creia te d e m u c a litu l p o v e s tito r tră ia u p rin ele in şile ca
n iş te fiin ţe a p a rte ! Ce fe m a i p ă sa d e ta tă l lor? E l le-a d a t d r u m u l p rin lu m e , ş i ele
s e p lim b ă d e -a tu n c i p rin tre lu m e ca la ele a c a să — iar a zi, cu e d iţii d e s u t e d e m ii
d e e x e m p la re d in o p e ra lu i C re a n g ă — a c e ş ti ero i v o r a ju n g e p în ă în crierii m u n ţilo r.
Ş i a ş a se ş i c u v in e b ă ştin a şilo r cu care I o n C re a n g ă a sp o r it n u m ă r u l ro m în ilo r
a u to h to n i.
P e n tru c ă , fă ră n ic i o în d o ia lă , to a te tip u r ile creiate d e C re a n g ă s î n t r o m în i. Ş i
în că ro m în i d in tr e cei m a i v e rita b ili: m u n te n i c re scu ţi în lu m in ă m u ltă , în a e r ta re , in
s lo b o z e n ia firii, cari n -a u c u n o sc u t p o a te n ic io d a tă fo a m e a , ş i d e -a ce ea n u -s să n ă to ş i
d a c ă n u rid , d a c ă n u g lu m e s c p e so c o te a la a ltu ia , d a c ă n u stre c o a ră ş i u n stro p de
sa rc a sm , d a r cu h u m o r s e n in ca în s ă ş i cerul lor ş i n ic io d a tă a c id u la t.
C e p ră p a stie in tr e u m o ru l ro m în e sc . ş i ru ra l a l lu i C re a n g ă , ş i în tr e . . . u m o ru l
c ita d in al lu i C a ra g ia le! O d e o se b ire ca în tr e o d n fto r ie cu m iere ş i a lta cu a c iz i ce
te frig !
E u v ă d ş i în I v a n T u rb in c ă u n tip m u c a lit d e ro m in : C re a n g ă în s u ş i d a c ă a r fi
a v u t tu rb in c a lu i I v a n , tot a ş a ar fi v î r î t pe d ia v o li în ea, ş i m a i pe u rm ă ş i pe
s c îrb a cea m a re — m o a rte a .
Ce s ă m a i z ic d e D ă n ila P re p elea c ? N u a r f i fă c u t acelea şi p o zn e ş i C rea n g ă
ş i a lt m u n te a n d in ju r u l m tn ă stirii N e a m ţu lu i? Ş i P o p a D u h u n u e ro m in u l p o z n a ş şi
p e striţ la lim b ă d e p re tu tin d e n e a ?
E u u n u l s în t în c r e d in ţa t că- Io n C re a n g ă p în ă a sc ris Soacra cu trei nurori a ris
s ă m oară, c u m rîd e m ş i n o i c itito rii. Ş i v e s e l şi lu m in a t la fa ţă a tre b u it să fie şi
p in ă a sc ris pe Dăniilă P repeleac s a u pe Ivan T urbincă. S -a b u c u ra t ş i d e p o p a su l în
p ă d u re a l lu i M oş N iehifor C otcarul, d a r cu. u n z im b e t d isc re t, ca ş i z îm b e tu l cu care
c ă ră u şu l a m e n in ţa cu lu p u l pe ju p în e a s a M a ica .
U m o ru l lu i C re a n g ă e u m o r u l ţă r a n u lu i r o m în , ş i m i s e pare că n e p u te m m în d ri
cu el — cu u m o ru l n o s tr u — in tr e n a ţiile lu m ii.
C in e n-a v ă z u t că Io n ic ă , d u c in d să v ln d ă p u p ă za , e ş i S tan P ă ţitu l ş i D ăn ilă
P rep eleac ş i P op a Duhu?
L u m in o a s e s i n t ş i A m in tirile din copilărie! C u m lu m in o a să a r fi ş i copilăria şi
tin e re ţe a ş i b ă rb ă ţia ş i b ă trin e ţe a o ricărui o m să n ă to s , d a c ă s-a r în fr în g e pe vecie
m ize ria m a te ria lă ş i in tu n e r e c u l în care a tră it p oporul n o s tr u v ea c u ri d e -a rîn d u l.
P e n tru c ă n o i r o m în ii -avem u n p u te r n ic fo n d o p tim is t. N o i iu b im v ia ţa ş i rare ori
s e sp in zu r ă v re u n u l d in tr e noi: n u n e lă să m în fr în ţi d e g re u tă ţile v ie ţii, c u m n u n e-a m
 92 A. E. Baconsky

lă sa t tir îţi d e tă v ă lu g u l isto riei. O p tim iş ti c u m s în te m n e p la ce g lu m a , n e p la ce r is u l,

n e pla ce păcăleala, n e plac n ă zd r ă v ă n iile , ş i de aceea d e C re a n g ă îi v a p lă cea n e a m u lu i
r o m în e s c cît v a tră i în lu m e .
E l să fi a v u t v re m e să scrie „ P o v e ştile lu i P ă ca lă "! Ce te z a u r a m avea în lite ­
ra tu ra n o a stră !
I n A m intirile s a le e ste ş i u n c rîm p e i d in v ia ţa c u ltu ra lă a epocii lui C reangă:
c u m în v ă ţa u , cu m se p re g ă te a u p e n tr u p re o ţie „ b o g o sla v ii" d e pe v re m u ri. D ar ce c rîm ­
pei, i-aş z i c e . . . n ă z d r ă v a n i S ă ai o su p ă ra re care să te om o a re, şi-i cu n e p u tin ţă să
n u te sc u tu ri d e za ş i să n u z îm b e ş ti c în d v e z i ch in u rile cu a zb u c h ile ş i g r a m a tic ile
ale n e n o ro c iţilo r d e b o g o sla v i. Ia r c in d a ju n g i la „ poştele" cu care fr ig e a u tă lp ile
c o leg ilo r care d o rm ea u , ai şi u ita t că ai fo s t n e c ă jit cu u n ceas în a in te !
E u n m a re dar?
E o s im p lă ş i m a re artă, o re sp ira ţie să n ă to a să a u n u i m a re a rtist!
O a se m e n e a tre ce re re p e d e d e la în tu n e re c la s e n in , eu u n u l n -a m m a i c u n o sc u t
d e c ît c itin d „ P a stra m ă tru fa n d a " sa u „K ir la n u le a " d e C a ra g ia le.
M a re artă?
M a re , ş i m a i a le s s tru c tu ra lă p arcă le g a tă d e to a tă fiin ţa celor d o i sc riito ri. Cr<d
că d in a c e s t m o tiv p e ei doi n u i-a p u tu t im ita n im e n i d in tr e u rm a şi. N ici C re a n g ă
n ici C a ra g ia le n -a u p u tu t fa c e şcoală.
ION AGÎRB1CEANU

Ion Creangă

P r in tr -u n a ct d e su p r e m ă lo n g e v ita te I o n C re a n g ă ar fi p u tu t a tin g e z iu a d e a zi
p a rtic ip în d , p o a te cu a c ee a şi iro n ică u m ilin ţă d e care i se p ă tru n d e a o d in io a ră fie c a re
g e s t, la a n ive rsa re a celor 120 d e a n i d e la n a şte re a sa ; şi to tu ş i o c iu d a tă o b işn u in ţă ,
o im p e rc ep tib ilă r u tin ă a s im e trie i n e fa c să -l s itu ă m a d e se a , a fe c tiv ş i p ă reln ic, în
v re m u ri în d e p ă r ta te — o d a tă cu u n R a b e la is bu n ă o a ră — c în d d e fa p t pe m e lea g u rile
n o a stre p ă sto rii îş i flu ie ra u d o ru l şi so litu d in e a , s u in d şi c o b o rîn d d in m u n te in r itm u l
g r a n d io s a l tr a n s h u m a n ţe i. D is ta n ţa a c e a s ta r e a liz a tă im a g in a r e ste p o a te s im p to m u l
e s e n ţia l al p e rm a n e n tiz ă rii, ori s fia la c o n te m p o r a n u lu i d e a se ş t i prea ap ro a p e d e to t
ceea ce se s u s tr a g e tim p u lu i ş i le g ilo r sa le . D e aceea fie c a re a n ive rsa re a d u c e în tr e a lte le,
ş i o su rp riză ; c o n fr u n ta r e a cu c ro n o lo g ia n e sp u n e că n u prea d e m u lt, la F ă ltic e n i, în c a p ă ­
tu l u liţe i R ă d ă şe n ilo r, N ic ă a lu i Ş te fa n a P e trii să lă şlu ia în tr u d e p rin d erea preoţiei
în to v ă r ă şia lu i G îtla n a lu i M o g o ro g e a ş i a lu i B o d rîn g ă , m o ş n e a g u l fă r ă c ă p ă tîi care
c în ta ca n im e n i a lt D oina, A liv e n c ile s a u Ţ iitura.
S in g u r u l care i-a s i m ţ i t v e c in ă ta te a a fo s t S a d o v e a n u , care — a tra s de fir u l d e
a u r a l u n e i ta in ic e g e n e a lo g ii — şi-a în te m e ia t d u p ă o ju m ă ta te d e s e c o l în tîia lui
g o sp o d ă rie to t acolo s u s în u liţa R ă d ă şe n ilo r — p o a te a lă tu ri, p o a te chiar pe locul
u n d e fu s e s e casa lu i P a v ă l C iu b o ta ru l. N o i n e -a m tr e z it cu p o v e ş tile lui, în r e z o n a n ţa
cărora a m d e slu şit c u v în tu l, în p a g in ile cărora a m d e p rin s c e titu l, a ş a c u m o d in io a ră
îl d e p rin se se el d in file le în g ă lb e n ite a le c e a slo v u lu i — ş i în că d in copilărie c în d nu
ş tia m bine ce e aceea u n sc riito r, n e -a m în v ă ţa t cu g in d u l că Io n C re a n g ă a tră it
d e m u lt, pe v re m e a c in d H a ra p alb vorbea cu a lb in e le ş i u m b la d u p ă fa ta lu i R o ş
îm p ă r a t.
P e I o n C re a n g ă l-a m c u n o sc u t în a in te şi m a i p re su s d e sc riito r i ş i d e aceea el
ră m în e în in im a n o a s tr ă a lă tu ri d e co p le şito a re le im a g in i p rim o rd ia le .
*
* *
P rin tr-o e la stic iza re a în ţe le s u rilo r co m u n e, p u te m sp u n e că p ro za to rii n o ş tr i cei
m a i d e se a m ă — e x c e p tîn d u -i pe a rd e le n i — au fo s t în u ltim ă in s ta n ţă p o e ţi ş i e
 Aniversări 93

s u fic ie n t să n e g in d im la S a d o v e a n u şi H o g a ş , la G a la c tio n ş i M a te i C a ra p ia le, p e n tru

a n u m a i v o rb i d e sp re fa p tu l că p ro za n o a s tr ă m o d e rn ă e d e n e c o n c e p u t fă ră a p o rtu l
p o e ţilo r A n g h e l ş i A r g h e z i. Ş i e cu n e p u tin ţă ş ă te g in d e ş ti la a s e m e n e a lu cru ri fă r ă să
s im ţi că a c e a s tă e x is te n ţă tr a v e s tită , care în v e s te ş te lite ra tu ra n o a stră cu fa rm e c u l a tît
•de a p a rte a l m a r ilo r să i r e p r e z e n ta n ţi, a p a re cu m a x im ă e v id e n ţă în opera p rim u lu i şi
a celui m a i d e se a m ă p ro z a to r al ro m în ilo r. O a te s tă fie c a re r în d al s ă u şi în a in te de
to a te lir is m u l n o s ta lg ic , d e o p re g n a n ţă lin iştito a r e ş i s tra n ie , al A m intirilor.
C re a n g ă p r im u l a a d u s în lite ra tu ra n o a stră s e n tim e n tu l tim p u lu i, aşa c u m îl v o m
î n tîln i a poi ca tră să tu ră e se n ţia lă a c rea ţiei u n o r S a d o v e a n u s a u A r g h e z i; t im p u l fo l­
cloric al d o in e lo r ş i a l b a la d elo r, la ire v e rs ib ilita te a căruia o a m e n ii n o ş tr i p riv e s c prin tre
g e n e ş i g lu m e s c s u r îz în d cu o m e la n co lică re se m n a re . P o e z ia evo că rii la te m p e ra tu ra
u n o r a se m e n e a s tă r i d e s p ir it în cep e la t o i o d a tă cu a u to ru l A m intirilor, c r ista lizin d u -se
în p a g in i d e m n e d e că rţile m a rilo r poeţi:
„Ş i eu eram v esel ca vrem ea cea bună şi stu rlub atic şi cop ilăros ca vîn tu l in
tulburarea sa .
Şi m am a, care era v e stită pentru n ăzd ră v ă n iile sale, îm i zicea cu zîm b et uneori,
cînd încep ea a se ivi soarele dintre nori după o p loaie în d elu n gată: ieşi, cop ile cu părul
bălan, afară şi rîzi lia soare, doar s-a în a rep ta vrem ea. Şi vrem ea se îndrepta după
rîsul m eu . .
P e n tr u a s e m e n e a p o e zie a trib u te le m e tric e n u m a i p o t fi d e c ît za d a r n ic e capricii.
E vo c a re a n u a re la C re a n g ă — ca ş i la S a d o v e a n u , care o m o ş te n e ş te ş i o d e z ­
v o ltă — n im ic d in p a s e is m u l s a u id iliza re a ru tin ie ră a r o m a n tis m u lu i d e g ra d a t. E o
c u m p ă n ire biblică a v re m ii, o m ă r tu r is ir e r o b u s tă ş i c a lm ă a o m u lu i în fa ţa m işcării
u n iv e rs a le — fă r ă s fîş ie r e lă u n tric ă , fă r ă a n x ie ta te ş i te a m ă . _
P e d e a ltă p a rte , P o v e ştile in v e d e r e a z ă o e x u b e ra n tă p o e zie a g ig a n te s c u lu i şi a
g ro te sc u lu i d u io s, u n p a to s a l a v e n tu rii fa n ta s tic e , care aduc în lu m e a o a re c u m c o n ­
v e n ţio n a lă a u n o r p e rso n a je c o n sa c ra te (a d e se a d e b a sm u l eu ro p ea n ş i c el o rie n ta l d e o ­
p o triv ă * ), u n aer d e in e d it ro m în e sc , d e fe r m e c ă to a re fa m ilia r ita te ru ra lă . C re a n g ă
a re u şit — p o a te m a i m u lt ca oricare a lt p o v e s tito r d e aiurea — să in tr o d u c ă în tre a g a
lu i p o p u la ţie d e eroi în u n iv e r s u l p a trie i sa le , în e ît v ia ţa lor s e c o n fu n d ă cu a n o a stră ,
iar p o v e ş tile ca p ă tă r e z o n a n ţa u n o r le to p ise ţe n ă zd r ă v a n e , care tra n sc riu sim b o lic , în tr -u n
p la n d e jo v ia lita te p a n ta g ru e lic ă , ep iso a d e ale isto riei ro m în ilo r. Ş i a c e a s ta se d a to re şte
în a in te d e to a te u n o r p a rtic u la r ită ţi d e to n , lir is m u lu i să u g e n e r o s, care c a ta liz e a z ă a s e ­
m e n e a m u ta ţiu n i g e o g ra fic e ş i e tn ic e ş i d e te rm in ă o rig in a lita te a p u te r n ic ă a . creaţiei
lu i Io n C re a n g ă . C a în le g e n d a s tr ă m o ş u lu i să u , M e ş te r u l M a n o le, m a rele sc riito r îşi
z id e ş te in operă propria să v ia ţă , r ă m în în d e l în s u ş i p e n tr u to td e a u n a p rin c ip a lu l erou
n u n u m a i a l A m intirilor ci ş i a l in e g a la b ile lo r p o v e ş ti.
C o n d e ele e le v a te o b işn u ie sc să -ş i s u p r a lic ite ze u n eo ri c o m p re h e n siu n e a , n o tîn d că
I o n C re a n g ă e ţă ra n u l lite ra tu rii n o a stre , care cu s p ir itu l să u h irsu t crea m o m e n te de
to n ic a m u z a m e n t în sa lo a n e le d is tin ş ilo r in te le c tu a li ai lu n im ii. S e p o a te că fr a te r ­
n iza re a m e ta fo r ic ă ş i s u b tilă cu m a rii creatori să fie a s tfe l d ă tă to a r e d e bucurii
secrete, in a cc esib ile ru d im e n ta rilo r . Ş i to tu ş i e g re u să n u s im ţi în a s e m e n e a fo rm u lă ri
— ce se vo r m ă g u lito a r e — u n d u h d e v o lu p ta te su b u rb a n ă , o s tr id e n ţă o fen sa to a re
ş i in u tilă . I n a c e a s tă d ire c ţie s e o rie n ta s e , a n tic ip în d parcă, iro n ia lu i C re a n g ă din
m o n o lo g u l care in tr o d u c e în cel de al tre ile a c a p ito l al Am intirilor:
„— N u m i-ar fi ciu d ă În caltea, cîn[d ai fi ş i tu c e v a şi ide te m ieri unde, îm i
zice cu getu l meu, dar aşa, un bot cu ochi ce l e g ă se şti, o bucaită de hum ă în su fleţită
din sat de la noi, şi nu t s la să inim a să taci, — asu rzeşti lum ea cu ţărăn iile ta le !“
C ert e s te în s ă că I o n C re a n g ă , „ ţă ra n u l" C re a n g ă , e ste cel m a i e u ro p e a n dintre,
sc riito rii n o ş tr i ş i u n u l d in tr e cei m a i m a ri a rtişti a i lite ra tu ri ro m în e . O pera lu i, a tît
d e le g a tă a p a re n t d e v a lo rile in tr a d u c tib ile ale lim b ii ro m în e în e ît, d u p ă u n ii e xe g eţi,
ai f i p u tu t cre d e că d in c o lo d e fr u n ta r iilo r H u m u le ştilo r , m a rele a u to r al A m intirilor îşi
în c e te a z ă e x is te n ţa — e s te a z i tra d u să în cele m a i de se a m ă lite ra tu ri a le lu m ii, iar

*) N um ai Iv a n T u rb in c ă , bunăoară, are coresp ondente în literaturile rusă, italiană,

norm andă; pînă şi în literatura portugh eză ex istă basm ul „O so ld a d o q u e fo i para o
ceo", foarte asem ănător.
94 A. E. Baconsky

c o m e n ta r iile p a sio n a te ce i s-a u c o n sa cra t a ra tă că d ific u lta te a m o ld o v e n is m u lu i fu s e s e

cu to tu l ilu zo rie. O c o n firm ă cu p riso s in ţa b u n ă o a ră ju d ic io a sa carte a fr a n c e z u lu i J e a n
B o u tie re d e sp re v ia ţa şi opera lu i C re a n g ă , tip ă r ită la P a ris în c ă în 1930, în care a u to ru l
îl situ ia z ă în r în d u l m a rilo r sc riito ri, în tim p ce italic m u R a ffa e le C orso v e d e în el:
„uno dei p iu graindi scrittori, se nan ii piu o r ig in a le della letteratura rom ena — d o ­
v a d ă că i-a f o s t în m a re m ă s u ră accesibil.
A u to r u l P o v eştilo r s tă cu c in s te a lă tu r i d e G rim m , P erra u lt s a u A n d e r se n , d u p ă
cu m A m intirile din copilărie se n u m ă r ă p r in tr e cele m a i p r e g n a n te p a g in i p e care p o e zia
c o n fe siu n ilo r le-a în sc ris în lite ra tu ra europeană.
E x is tă o în r u d ir e în tr e u n iv e r s u l lu i C re a n g ă şi sa v u ro a s a o p u le n ţă fla m a n d ă ,
d u p ă c u m rîs u l lu i ire zistib il e vo c ă ad e se o ri pe a c ela a l lu i R a b e la is. B e lş u g u l g a s tr o ­
n o m ic , v o lu p ta te a cu c a r e o a m e n ii se a p ro p ie d e v ia ţă a m in te s c a tm o s fe r a lu i U len s-
p ieg el sa u pe aceea a ca p o d o p erelo r p ic tu rii fla m a n d e , u n D a n s ţărăn esc d e B r u e g e t
ori K erm eza lu i R u b e n s , b u n ăoară. D a r în creaţia lu i C re a n g ă se a lia ză ş i c u v iin ţa
m o ld o v e n e a sc ă ş i o a ro m ă p a rticu la ră , d u lce -a m ă ru ie , a fa p tu lu i în tîm p la t sub z o d ia
tre c e rii tim p u lu i. în d e s tu la r e a lu i C re a n g ă im p lic ă şi o a n u m ită d u io şie, care d ă h u ­
m o ru lu i o n u a n ţă d e m o lc o m ă b u n ă ta te .
Ş i a poi C re a n g ă îşi iu b e ş te cu a tîta p u tere eroii, că n u se d e sp a rte n ic io d a tă d e
ei; e p a rc ă în to td e a u n a g a ta să ia a p ărarea u n u ia sa u să ceară în g ă d u in ţă p e n tr u g e s tu l
p rip it ş i n e să b u it a l a ltu ia ; să s e bucure ş i s ă se în tr is te z e la o la ltă cu e i, s ă -i c o m ­
p ă tim e a s c ă ş i să -i m u s tr e , în c ît pare la u n m o m e n t d a t a s e s tu d ia p e s in e în s u ş i într-Q
in fin ita te d e ip o s ta z e . E aici d e a s e m e n e a ceva p a rtic u la r sa tu lu i m o ld o v e n e sc — e
c o n v ie ţu ire a o m u lu i cu v ec in ii, cu n e a m u rile n e n u m ă ra te , cu fin ii şi cuscrii, în tr -o c o m ­
p le x ă ş i r itu a lă ţe s ă tu r ă d e re la ţii. H a ra p a lb e p o a te în s u ş i C re a n g ă , p o r n it cu n u ­
m e ro şii ş i n ă z d r ă v a n ii să i to v a r ă şi d u p ă isp ita p ă să rii m ă ie stre care c în ta se în fe re a stra
îm p ă r a tu lu i V erde:
Ş i c o n tln u în d p e p la n sim b o lic p u te m sp u n e că fa ta îm p ă ra tu lu i R o ş a f o s t c îş ti-
g a tă d u p ă to a te în cercă rile d e rig o a re; n u n ta a în c e p u t „ ş’apoi dă D oam n e bine". Ş i-a u
f o s t c h e m a ţi m ii ş i m ii d e o a sp e ţi. Ş i a ţ i n u t v e s e lia a n i d e-a rîn d u l, ş i m a i f in e încă,
ş i v a ţin e a to td e a u n a .
*
* *
/
N u fă r ă oarecare stin g h e r e a lă sc riu rîn d u rile d e fa ţă , în p r a g u l a c e s te i p rim ă v e ri
c în d s e a n iv e rs e a z ă 120 d e a n i d e la n a şte re a lu i Io n C rea n g ă . S p u n s tin g h e r e a lă ,
p e n tr u că s im t m a i m u lt c a o ric în d că m a rele n o s tr u în a in ta ş tre b u ie să r b ă to r it d in co lo
d e cărţi, în în s u ş i u n iv e r s u l p e care l-a c în ta t, cu care s-a id e n tific a t la te m p e ra tu ra
u n e i e m o ţii unice. E l fa c e parte, p e n tr u n o i ro m în ii, d in c a te g o ria s u p r e m ă a sc riito rilo r
d e sp re care n u s e ş tie bine d a c ă a u tr ă it ori n -a u tră it n icio d a tă .
O a m e n ii se n a sc ş i d e sc h id ochii sp re ta in e le lu m ii a s c u ltîn d m o d u la ţia u n u i g la s
care u rm ă re şte în s u fle t ş i-n fa n te z ie d e s tin u l fe te i m o ş n e a g u lu i. P e u rm ă e re s ş i
a p u că d ru m u l şc o lilo r ş i s a r g a r d u l la cireşele m ă tu ş ii M ă rio a ra ş i s e s c a ld ă în v a lu rile
r e p e z i a le O za n e i şi s e bucu ră în p re a jm a fe te lo r şi se p ierd în lu m e . P e u rm ă s e în to r c
s e a ra , cîn d v îr s ta îi în d e a m n ă ia ră şi 'la p o v e s te şi ia ră şi la s o m n .
Ş i în a c e a stă m işc a re a o a m e n ilo r n o ş tr i p rin tim p u ri s e c eleb rea ză n e c o n te n it în
fie c a re p rim ă v a ră , în fie c a re tu n ă , în fiecare z i, v ia ţa d in to td e a u n a a lu i Io n C re a n g ă .

A . E. B A C O N S K Y
 Aniversări 95.

G oethe şi B eethoven^

O în tî'm p lă to a re c o in c id e n ţă c a le n d a ristic ă evo c ă s im u lta n p e G o e th e ş i pe B eet-

h o v e n . L u n a m a r tie i-a ră p it pe a m în d o i v ea c u lu i lo r ş i o m e n irii în tr e g i. F u se se in tr e
ei o d ife r e n ţă d e d o u ă ze c i ş i u n u d e a n i, iar B e e th o v e n , d e şi cel m a i iin ă r , s e s tin s e s e
cu cinci a n i în a in te a s e m i-z e u lu i d e la W eim ar.
M u lte a lte la tu r i a le v ie ţii i-au a p ro p ia t a tit d e m u lt in c it c o titu ra isto ric ă în core­
ei se p la se a ză n u p o a te fi c a ra c te riza tă fă r ă p u tern ic a su b lin ie re a p e rso n a lită ţii lor,
a şa cu m în tr e a g ă c u ltu ra epocii n o a stre n -a r fi p u tu t s ă fie ceea ce e ste , fă ră ira d ia ţia
e x e rc ita tă d e u n u l d in tr e ei.
M e d iu l şi m o m e n tu l tre ce rii lor p rin v ia ţă s u n t a c elea şi. E s fir ş itu l z b u c iu m a ­
tu lu i seco l a l o p tsp re ze c e le a ş i p rim e le trei d e ce n ii ale s e c o lu lu i u rm ă to r. E epoca în
care lu m e a g e rm a n ă , căreia i-a p a n ţin ea u a m în d o i, s u fe r e o p ro fu n d ă fe r m e n ta ţie socială.
E o epocă d e a v în tu r i in e d ite ş i d e c isiv e . E n e r g ii p ro a sp e te îşi fa c a p a riţia p e scena.
E u ro p e i. E o p r im ă v a ră a „ evului",. în care s u fle te le în c e p s ă a sp ire sp re o lib e rta te
în că n e c u n o s c u tă ş i v ib r e a z ă d e o n e ră b d ă to a re s e te d e lu p tă ş i în ă lţa re.
C v in te s e n ţă ş i p re c ip ita t al lo cu lu i ş i tim p u lu i lor, G oethe ş i 1: d h o v e n n u n u m a i
că o g lin d e s c lu m e a în care s-a u fo rm a t, ci d e slu şe sc , a d în c e sc şi c ă lă u z e s c eroic s e n s u l
n e c e sa r a l e v o lu ţie i. D a r ceea ce e im p o rta n t d e re lie fa t în c o n sid era re a lor, n u fa c e
m a te ria u n e i sim p le p a ra le le b io g ra fic e ş i n ici e v e n tu a la c o m p a ra ţie a c o n ţin u tu lu i
operei lor, — sa rcin ă , d e s ig u r , în d r ă z n e a ţă d a r ş i d e s tu l d e r is c a n tă d e a ltfe l. A lt
p u n c t di v ed e re e cel care se im p u n e , parcă, a ci m a i cu se a m ă . E vo rb a d e d o u ă
..exem p la re" d is tin c te a le u n u i a c e la şi, a n u m it, tip d e ^ o m , — tip rar în tr-a d e v ă r, d a r
d e o e xc e p ţio n a lă In flu e n ţă în ă u n tr u l m a relu i o r g a n is m e v o lu tiv care e „ o m e n ire a ". E
o m u l care p o se d ă în g r a d u l cel m a i în a lt a p titu d in e a c re a ţiu n ii In telec tu a le , in v e n ti­
v ita te a , o rig in a lita te a , d e c i d a r u l d e a îm b o g ă ţi c o n ţin u tu l m in ta l ş i su fle te s c ş i d e a-i
s u g e r a o m en irii o rie n tă ri n o i p e n tr u v iito a re a ei e flo r e s c e n ţi. E ste: hom m o sp iritualis.
per excellentiam .
F ir e ş te , c o n trib u ţia , s e n su l şi p ro c e d ee le e d u c a ţie i, d e s ig u r a c el fa c to r e d u c a tiv
„ a n o n im " a lcă tu it d e în tr e a g ă a m b ia n ţa so cia lă , cu eco u rile sa le d ire c te s a u in d irec te,
d e s ig u r c h em ă rile m o m e n tu lu i istoric, — d a r ş i, n e tă g ă d u it, o a n u m ită c o n fo r m a ţie
p e rso n a lă cu u n a n u m it p o te n ţia l neu ro -cereb ra l, u n a n u m it „ d e b it", u n a n u m it r itm şi
o a n u m ită in te n s ita te î n p ro c e su l a s im ilă rii m in ta le ca şi în tr-a c e l a l p re sta ţie i, —
a lcă tu e sc, p sih o fiz io lo g ic , pe „ om ul" a c e s ta d e s tu l d e b iza r ş i u n eo ri c o n tr a sta n t, în
m e d iu l să u . D ar, to to d a tă , e s te în a fa ră d e o rice în d o ia lă că d a că fu n c ţiu n e a „c e n tra lă “
p o a te f i r e p r e z e n ta tă p rin tr-u n g r a fic ce a r in d ic a p o ziţii d e n e o b iş n u ită în ă lţim e , to t re stu l
p e rso n a lită ţii p sih o lo g ic e se r e s im te p u tern ic . A lta v a f i „ d ig ita ţia " sa p e c la v iru l so c ie ­
tă ţii, a lta va f i „ a lu ra " s a în m ijlo c u l c elo rla lţi o a m e n i. O m u l a c e s ta p re zin tă , fa ta l,
cev a c iu d a t ş i se re m a rc ă re p e d e în m ijlo c u l celor „ n o rm a li", celor cu c e reb ra lita te a m a i
m o lco m ă , cu d e b itu l m a i m o d e ra t şi cu a ltfe l d e e ch ilib ru in te rio r. C a ş i tre c e re a u n u î
bolid prin a tm o sfe ră , trecerea lor p rin lu m e produce u n v îr te j, o în v o lb u ra re ş i la să
în to td e a u n a o d u n g ă d e lu m in ă , m a i m u lte ori m a i p u ţin s tă ru ito a re p e ste d e ce n ii
sa u vea cu ri.

*) B ibliografia referitoare la G oethe şi la B eeth oven e ste extrem de b ogată. N u

putem indica aci idecît c îtev a scrieri im portante. D esp re B eeth oven : cartea în trei v o ­
lum e a Iul N ohl (1864— 1874), o prelucrare a lui H . R iem ann după A. W. Tbayei în
cinci volu m e (1917— 1923), stu diul lu i Rich. W agn er (1870) şi, m ai recentă, de Schone-
w olf: B e e th o v e n in der Z e itw e n d e (2 volum e, 1953). D esp re G oethe: H e r m a n n G rim m
— din 1877, cu rep etate reeditări pînă în 1939, — H . V ie h o ţt (4 volu m e ed. IV, 1877),
I\. G o ed ecke (ed. II, 1877), M . H e i/n a c h er (1905), G eorg S im m e t (1917), H . S ie b e c k
(ed. IV. 1922), H . A . K o r ff (3 voi. 1'923— 1940) şi, binecunoscuta: ( L a V ie d e B e e th o ­
v e n a lui Rom ain R olland (apărută şi iîn traducere rom în ească de A. de H er z). —r Sub
titlu l G oethe et B e e th o v e n su n t de sem n alat idouă lucrări: cea m ai vech e, a lui II mri
B la z e de B u ry , e apărută la P aris .în 1892. C ealaltă este tot a lu i R om ain R olland
din 1930. A m bele redau relaţiile .personale a le celor două mari p erson alităţi.
<J6 Eugenia Sperantia

A s tfe l, o rielt d e d ife rite a r fi în tr e elp d o u ă fig u r i ca >a lu i G oethe ş i B e e th o v e n ,

a r ic it d e m a ri d eo se b iri s-a r re m a rca în tre în fă ţişă rile lor, în tr e d ire c ţiile c u g e tu lu i lor,
în tr e stilu r ile ş i c o n ţin u tu r ile operei lor, râ m in în tre ei u n e le tră să tu ri c o m u n e, r e z u l­
ta te to c m a i d in ceea ce u n o r s a v a n ţi d in se c o lu l tre cu t li s-a p ă ru t că ar c o n stitu i
o a n o m a lie p a to lo g ic ă , a d ică d in in te n s ita te a e x c e d e n ta ră a fu n c ţiu n ilo r m in ta le , d in
înătţ<m ea la care s e s itu e a z ă d e a su p ra e fe m e ru lu i şi d e a su p ra p ropriei lor v ie ţi.
C u lm i r e c u n o sc u te ş i n e c o n te s ta te a le sp iritu a lită ţii, a fo s t fo a rte fir e s c ca î m ­
p re ju ră rile să -i p u n ă fa ţă -n fa ţă . S - a u a d m ira t recip ro c, e d re p t, d a r în m ă su ri d ife rite ,
în ceea ce c o n stitu ia m a n ife s ta r e a tip ic ă a g e n iu lu i lor, d e şi m u ltă v r e m e n u s-au
c u n o sc u t p e rso n a l. B e e th o v e n c o m p u se se d e p e c în d era în p r e a jm a v îr s te i d e p a tru ze c i
d e ani m u z ic a p e n tr u E gm on t ş i c îte v a „ lied"-uri p e v e rsu ri a le lu i G oethe. D e ta liu l,
cu to tu l c o n tin g e n t, a l în tîln ir ii lor p e rso n a le n u are, d e fa p t, o p re a m a re im p o r ta n ţă ,
p e n tr u că n -a a v u t c o n se c in ţe fe c u n d e p e n tr u h ic iu n u l d in ei. T e m p e ra m e n te p ro fu n d
d iv e r g e n te , o a m e n i tr ă iţi în c o n d iţiu n i p a rticu la re cu to tu l d ife rite şi p o se d în d , probabil,
p r e d is p o z iţii p sih o lo g ic e care n u -i aco rd a u s u fc ie n t, cele d o u ă p e rso n a lită ţi n -a r fi
p u tu t în n ic i u n c a z s ă c o n v ie ţu ia sc ă , s ă colaboreze s a u să se in flu e n ţe z e reciproc în
chip n o ta b il. C eea ce i-a fă c u t să s e în tU n ea scă la u n m o m e n t d a t a fo s t opera în-
tr -a d in s tic lu ită a u n e i a treia p erso a n e. A in te r v e n it fa n te z ia capricio a să a u n e i fe m e i,
e x c e p ţio n a le în tr -a d e v ă r, in te lig e n te ş i ta le n ta te , d a r s tă p în ite d e u n fe l d e fre n e z ie
în care se a m e ste c a m u lt v a n ita te a ş i sn o b ism u l. E v orba d e re n u m ita B e ttin a von
B re n ta n o , acea „ foile s u g e " c u m o d e fin e ş te R o m a in R o lla n d , acea tîn ă r ă care la
d o u ă ze c i ş i d o i d e a n i fu se se c u p rin să d e o e x c e n tric ă p a siu n e p e n tr u G oethe a ju n s
a p ro a p e s e x a g e n a r ş i în tr e ţin u s e cu el o p rie te n ie şi o c o re sp o n d e n ţă d e v e n ite fa im o a se .
S u b p u terea u n o r im p u lsu ri sim ila re , ea c ă u ta se a poi şi p rie te n ia lu i B e e th o v e n . In tîl-
nirea, pe care ea le-o p re g ă tis e , a a v u t loc în vara a n u lu i 1812, la b ăile T e p litz , d a r
d in acea în tîln ir e a m în d o i s-a u a le s cu cite o d e c e p ţie . G oethe era c u rtea n , era „om d e
lu m e " ş i în o biceiurile ş i e x ig e n ţe le v ie ţii sa le c o tid ia n e se d eo se b ea cu to tu l d e B e e t­
h o v e n . B e e th o v e n a v e a şi el re la ţii cu p e rso a n e d in m a re a a risto c ra ţie , d a r era, prin
n a tu r a sa, reb a rb a tiv ţa ţă cu orice fo rm u le p rotocolare şi cu p la titu d in ile im p u se d e
obicei în acele cercuri. îm p r e ju r a r e a în care fie c a re s-a m a n ife s ta t a şa c u m îi d ic ta
fire a ş i i-a d e sp ă rţit p e n tr u to td e a u n a a fo s t to c m a i cea care ar fi tre b u it să -i lege,
d a c ă ar f i e x is ta t în tr e ei c o n s o n a n ţa te m p e r a m e n ta lă . B e e th o v e n i-a re p ro şa t lu i
G oethe s e r v ilis m u l care d e g r a d e a z ă p e o m u l d e g e n iu , iar G oethe lu i B e e th o v e n , iip sa
b u n elo r m aniere. D u p ă a cest in c id e n t, B e e th o v e n n -a în c e ta t d e a a d m ira to t ce era
d e a d m ira t la G oethe, p e c în d G oethe a ră m a s, se pare, cu o d e fin itiv ă a v e r siu n e
p e n tr u p a rte n e ru l să u d e s c u rtă d u ra tă . Ş i, to tu ş i, orice s-a r sp u n e , el n u p u te a ră m în e
in d ife re n t c în d v ă z u s e în re p e ta te r în d u ri în n o d în d u -s e in sp ira ţia sa cu a so lita r u lu i
d in B o n n . Ş i cu a t ît m a i m ă g u lit tre b u ie să s e fi s im ţit, cu c ît el în s u ş i a v e a o la rg ă
în ţe le g e re p e n tru m u z ic ă ş i chiar o v e r ita b ilă p a siu n e m u zic a lă . L a v îr s ta d e 15 a n i
c în ta la c la v ec in ş i d in v io lo n c el, p a rticip a cu m a re plăcere la c v a rte te d e coarde şi
e x c ita a d m ira ţia celor ce-l a sc u lta u . P re fe rin ţe le lu i m e rg e a u sp re M o za rt
şi H a e n d e l, fă ră ca to tu ş i n ic io d a tă să se g în d e a s c ă să -l a lă tu re pe B e e th o v e n
a c esto ra . I n n e n u m ă ra te p a sa g ii a le scrierilo r sale, d a r m a i a le s în cele şase
v o lu m e ale c o re sp o n d e n ţe i sa le cu m e d io c ru l s ă u m e n to r m u z ic a l, Z e lte r, se în-
tiln e sc re fle c ţii e n tu z ia s te d e sp re m u z ic ă ş i c în te c, d e sp re m e lo d ie ş i r itm . D u p ă el,
m u z ic a p o se d ă ş i v ir tu te a d e a în v io ra m işc ă rile c orpului d a r ş i pe aceea d e a ,,în a ­
ripa su fle tu l" . B e e th o v e n g ă se a că to a te p o e ziile lu i G oethe îi in sp iră m u z ic ă ş i, de
a ltfe l, G oethe, el în s u ş i, a fir m a că „ poezia şi m u z ic a se d e te r m in ă reciproc ş i reciproc
s e e lib e re a ză ". I n W anderjahre (c a rte a a I I , cap. I. 9 ), t o t el p re c o n iz e a z ă c o n sid e ­
rarea m u z ic ii d re p t c e n tru al e d u ca ţiei, deoarece d in tr -în s a se n a sc d ru m u rile care duc
în to a te d ire cţiile p o sib ile. M u zic a e u n d o m e n iu care n u p o a le fi n ici c o n fu n d a t, n ici
în lo c u it cu a ltu l, ci e s te u n fe l de su b lim a re a g ra iu lu i: „acolo u n d e în c e te a z ă graiul,
în ce p e .m u zic a ".
L a r în d u l să u , B e e th o v e n a v u o m a re p a siu n e p e n tr u p o e zie ş i în sp e c ia l p e n tru
p o e ziile lirice. D e sp re ele, el m ă r tu r is e a că -l în jtu e n ţe a z ă p u te r n ic p rin c o n ţin u tu l,
p rin c a d e n ţa ş i prin a rm o n ia c u v in te lo r lor. „ L im ba a c ea sta " îi părea lu i o a rh ite c tu ră
m ira c u lo a să , d e p ro v e n ie n ţă su p ra n a tu ra lă .
C a fig u r i d in tr e cele m a i p ro e m in e n te ale c re a ţiu n ii a rtistic e d in tim p u r ile m o ­
 Aniversări 97

derne, ş i ca fa c to ri ai a celo ra şi tra n sfo rm ă ri care în epoca lor se p ro d u c e a u în v ia ţa

sp iritu a lă , G oethe ş i B e e th o v e n a u fa ţă cu a r ta ş i cu fr u m o s u l in g e n e re , n u n u m a i o
s u p e rla tiv ă se n sib ilita te , d a r ş i fo a rte în r u d ite v e d e ri — ţie fo rm u la te e xp res, fie, dis-
cernabile în re a liză rile lor e fe c tiv e . I n p rim u l r în d , a rta le ap a re a m în d o ru r a ca o
e m a n a ţie lib eră a p u te rii d e cre a ţie ş i ca o a fir m a r e a „ v ieţii". C re a ţiu n e a e ste , în să ,
u n im p e ra tiv ş i o d a to rie. „ A rta, z ic e a B e e th o v e n , e s te o re p u b lic ă în care fie c a re este
d a to r să creeze a tît d e m u lt b in e în ju ru l să u , c ît îi p e rm it fie şi cele m a i v itre g e
c o n d iţiu n i" . Im p e r a tiv u l c re a ţiu n ii a pare în să Ia G oethe în m o d c o n tu ra t, n u ca un
în d e m n fo r tu it s a u ca n e v o ie a c c id e n ta lă : el e ste u n u l şi a c ela şi în o m ca ş i în p ă tu ră .
N a tu ra , v ia ţa şi a r ta s u n t p rin c ip ii s tr în s în ru d ite , s u n t a sp e c te d ife rite a le u n u i acela şi
su b s tr a t. A rta , în to t c a zu l, n u e d e cît o urm a re, o c o n se cin ţă , u n d e riv a t al „ V ieţii".
V ia ţa e „ N a tu ră ", ia r „ N a tu ra " e to td e a u n a creatoare; fo rţa sa creatoare îşi im p rim ă
p e cetea s a p e s te to t:
„Ich e r k e n n e d ich b ild e n d e r G eistI
H a s t d e in S ie g e l in d e n S te in G e p ră g t* )
zic e „ p rib e a g u l" d in p o e m u l cu a c ela şi n u m e (Der W anderer).
E x ig e n ţa c re a ţiu n ii e fă r ă sfîr ş it; n ic io d a tă ea n u e to ta l îm p lin ită , p e n tr u că n ic i­
o d a tă n u se p o a te a tin g e p e rfec ţiu n e a : p e rfe c ţiu n e a ar f i se m n a lu l în c e tă rii p ro cesu lu i
d e creaţie.
P e n tr u m o tiv e a se m ă n ă to a re , B e e th o v e n crede că a r tis tu l n u e n ic io d a tă ju s tific a t
să -şi fa c ă o fa lă d in cre a ţia sa: „ A d e v ă r a tu l a r tis t n u p o a te fi m în d ru , p e n tr u că, d in
nefericire, a r ta n u are lim ite " .
I m p u ls u l im e d ia t a l crea ţiei, şi B e e th o v e n îl v e d e cu to tu l g r a tu it. I n c o n d iţiile
g re le în care şi-a d u s v ia ţa , fiin d prea ad e se o ri s i l it să -ş i c o m e rc ia lize ze fr u c tu l in sp i­
ra ţie i ş i a l a v în tu lu i să u a rtistic , el e x c la m a o d a tă în tr-o scrisoare: „A ş f i d o r it s ă pot
sc rie cu to tu l pe d e g e a b a " („ Ic h w u n s c h te n ic h ts , a ls g a n z u m s o n s t s c h r e ib e n z u k o n n e n t" ) .
E la n u l c rea ţiei îşi a tin g e în s ă cea m a i în a ltă cu lm e, d u p ă G oethe, în s tr ă d u in ţa
pe care fiecare tre b u ie s-o d e p u n ă p e n tr u p ro p ria s a tra n sfo rm a re , p e n tr u a fa c e d in
sin e în s u ş i o v e rita b ilă operă d e a rtă . P rin orice c re a ţiu n e, d e a ltfe l, a r tis tu l îşi s p o ­
re şte p ropria sa e x is te n ţă , fă c în d -o să tin d ă sp re in fin it. I n a c e s t ch ip se s o lu ţio n e a z ă
acel co n flict p e care B e e th o v e n îl. v e d e în tr e „ in d iv id u a lita te a " s a c o n cretă şi lu m ea
„ în a ltelo r p la n u ri", lu m e a p e care el o n u m e ş te „ îm p ă ră ţia sp iritu a lă ". F a ţă cu a c ea sta ,
to a te m ă ririle lu m ii c o n crete îşi p ierd o rice a tra cţie.
D e sig u r, to a te c o n sid e re n te le a c este a a p a r ţin in d e ste tic ii sa u p e rife riilo r ei, con-
s titu e o p u n te sp re d o m e n iu l eticii. E g re u d e conciliat u n în a lt g r a d d e sp ir itu a lita te
cu e g o is m u l î n g u s t ş i m e sc h in , — iar cîn d u n a d in a c e ste c a ra c te ristici e p r e z e n tă şi
e v id e n tă , s u n t cele m a i m u lte ş a n s e ca cea la ltă să fie a b se n tă sa u in d e clin , oricare
a r f i a p a re n ţele.
C re d in ţe le etice a le celor d o i m a ri creatori s u n t s tr în s în g e m ă n a te . N o b le ţă s u fle ­
tea scă e ste c u v în tu l p rin care a m în d o i d e n u m e s c cea m a i în a ltă va lo a re a c o m p o rta ­
m e n tu lu i în via ţă :
„ E d e l se i d e r M e n sc h
, H ilfr e ic h u n d g u t" **)
z ic e a G oethe, d u p ă c u m B e e th o v e n , în tr-o c o m p o ziţie m u z ic a lă pe v e rsu ri pro p rii a d re ­
sa te u n u i p ro te cto r al să u , sp u n ea :
„ E del h a n d e ln sei
S e in sc h o n ste r B e r u f" ***)
V ed erile g e n e ro a se a le lui G oethe s u n t bine c u n o sc u te . E l a fo s t u n iu b ito r al
„ o m ului", Luat in u n iv e r s a lita te a lui, d a r e l re sp e c ta „ om ul u n iv e rs a l" în fie c a re in d iv i­
d u a lita te . P rin in flu e n ţa lu i s-a c o n sa c ra t în g în d ir e a m o d e rn ă n o ţiu n e a „ u n iv e rsa lu lu i
u m a n ", fu n d a m e n t a l „ u m a n ita ris m u lu i" . D a r a se m ă n a re a cu B e e th o v e n e a ci d e p lin ă —
nu p e n tr u că în tîm p lă to r „ sem ă n a u " ci p e n tr u că e se n ţia l ei re p re zin tă , cu m a m zis,
a c ela şi tip d e o m . S o lita r u l a u to r al celor n o u ă sim fo n ii e x c e p ţio n a le p u te a să pară un.

*) „Te recunosc pe tine, spirit clâditor, ţi-ai im prim at pecetea în p ia tr ă 1*.

**) „Nobil să fie omul, m ilo stiv şi b u n “ .
***) „A se putea purta nobil, să fie cea m a i frum oasă chem are a s a “ .

7 — S teau a
98 Eugenlu Sperantia

m iz a n tr o p p e n tr u că „fu g e a d e o a m e n i" . D a r el ii e v ita to cm a i p e n tr u că d e fe c tu l a u z u lu i

s ă u b o ln a v îi in te rz ic e a d e p lin u l să u c o n ta c t cu ei. B o a la s a p u n e a o c rudă barieră în tr e
el şi „ lu m ea " p e care o iubea. B io g r a fii n e d e s tă in u ie s c în s ă că d in m ijlo a c e le lu i m a te ­
riale, m a i to td e a u n a re d u se , u n eo ri c h ia r in d ig e n te , n ic io d a tă n -a r e fu z a t g e s tu r ile d e
c a rita te. In im a ş i p u n g a î i erau la rg d e sc h ise , p în ă ia u ita r e a d e sin e . C aritatea, e a p li­
carea p ra c tic ă a iu b irii d e o a m e n i — ia r a titu d in e a c o n tra rie ar fi fo s t, la el, o g r a v ă ş i
n e ju s tific a tă d iso n a n ţă . P e c în d , to cm a i, to tu l în c o n s titu ţia s u fle te a sc ă a lu i B e e th o v e n
so lic ita a rm o n ia , a c e a s ta fii n d u n fe l d e v a ria n tă a c o n s e c v e n ţe i lo g ice. în tr e a g ă a rh i­
te c tu ra operei b e e th o v e n ie n e e d e o lo g ic ă im p e ca b ilă — e p oate aceeaşi c o n se c v e n ţă ra ­
ţio n a lă , tra n sp u s ă în m u z ic ă , p e care o d e sc o p ere o ricine în s tru c tu ra d e a n s a m b lu a
„ E ticii" lu i S p in o z a . P e lîn g ă in v e n tiv ita te a şi a v în tu l in sp ira ţie i, pe lîn g ă e x p r e s iv ita te a
ş i a d în c im e a d e o rd in e m o tiv , lo g ic ita te a c o n stru c ţie i e s te u n u l d in se c re te le c a ra c te ru lu i
im p u n ă to r al celor m a i p u te r n ic e d in crea ţvu n ile sa le . T o tu l se im p u n e în m a rile s a le opere
cu a ceea şi m ă re ţie zd r o b ito a re c a îm p lin ire a d e s tin u lu i iri c o n ce p ţia tra g e d ie i lu i S o ţo c le .
A c e a sta n u e xc lu d e de ţe l o sim ţito a r e v a ria ţie în s tilu l să u , în n a tu ra te m e lo r, î n a t­
m o s fe ra re a liză rilo r sa le d e -a lu n g u l anilo r, d in epoca tin e re ţii c în d stă , parcă, su b
în să şi re sp ira ţia lu i M o za r t, p în ă la u ltim a s im fo n ie , în care tim b r u l să u p sih o lo g ic e
p ro fu n d ş i in te g ra l im p rim a t.
C o n se c v e n ţa cu sin e în s u ş i e im p e rio a să p e n tr u oricare sp irit d e su p e rio a ră o r g a ­
n iza re . S e p o a te m e rg e a tît d e d e p a rte în c ît H e g e l, care fa c e p a rte d in aceea şi fa m ilie
de u ria şi, c o n sta tîn d e x is te n ţa n e tă g ă d u ită a „ c o n tra d icţiilo r" în c u rsu l fe n o m e n a lită ţii,
a în c e rc a t o ju s tific a r e , o s o lu ţio n a r e lo g ic ă a a c esto r d iso n a n ţe , în fă ţiş în d u - le ca
a p a re n te ş i ca r e z o lv în d u -s e în lu m in a u n e i su p ra -lo g ic i. Ş i p o a te că, în u ltim ă analiză,
id eea a b stra c tă d in care s-a z ă m ils it fig u r a lu i M e fis to fe l e ste o a ltă re e d ita re , o a ltă
e x p re sie a a c elu ia şi p rin c ip iu necesar: p rin c ip iu l o p o ziţie i, a l o p o ziţie i care e creatoare
p în ă la u n a n u m it p u n c t d a r care, o c a z io n în d „ a c ţiu n e a ", te r m in ă p rin a se d is o lv a şi a
lă sa loc u n ită ţii şi a rm o n ie i. O s c ila ţiile se n tim e n ta le , m o b ilita te a te m p e r a m e n ta lă şi
p re fa ce rile p e care G oethe le su fe re su b p re siu n e a anilo r, n u c o n tra zic lin ia c a rd in a lă
a m e rs u lu i să u sp iritu a l p rin v ia ţă . E le n u d e sm v n t m a s iv ita te a d e g r a n it a s ta tu r ii
sa le s u fle te ş ti, ci c o n stitu e d e ta lii fo r tu ite care n u ţin d e fo r m u la e se n ţia lă a fir ii s a le
ş i n u g r e v e a z ă fo n d u l u n ita r c lă d it ca pe u n a rh e tip unic, n e z d r u n c in a t. G oethe e „ unul"
— ca o s im fo n ie d e B e e th o v e n , iar a c c id e n ta le le d e s m in ţir i de s in e în s u ş i care a r p u te a
f i se m n a la te , c în d se ia în c o n sid era re v ia ţa sa p r iv ită în b u c ă ţi se p a ra te , îşi g ă s e s c
re zo lu ţia în a n sa m b lu l să u fa u s tia n , to t a şa ca şi c o n tra d ic ţiile lu m ii fe n o m e n a le în
su p ra -lo g ic a lu i H e g e l. -
D a r ea sin g u r ă , c o n se c v e n ţa ra ţio n a lă e d e p a rte d e a c o n s titu i o c o n d iţie s u f i ­
c ie n tă a su p e rio rită ţii: ea, c în d e s in g u ră , e ste rilă , e o s c h e m ă u sca tă , u n sc h e le t d e s ­
c a rn a t. O idee, o co n ce p ţie , e v ie ş i în tr e a g ă n u m a i c în d e e m a n a ţia în tr e g e i n o a stre
fiin ţe , c în d d u c e cu s in e ş i c u p rin d e în s in e că ld u ra in im ii ş i te n s iu n e a m u ş c h ilo r. Ş i
n u m a i a tu n c i îşi in v e d e e ra z ă a u te n tic ita te a . C o n se c v e n ţa cu s in e în s u ş i a u n u i G oethe
sa u a u n u i B e e th o v e n n u e n u m a i u n a sp e c t d e p u ră ş i a b stra c tă in te le c tu a lita te , ba
chiar u n eo ri ea n ici n u -şi r e v e n d ic ă p ro v e n ie n ţa d in m e c a n is m u l d e d u c tiv al m in ţii, cl
iz v o r ă ş te m a i cu se a m ă p rin tr-o bruscă, p u te rn ic ă ş i u n ita ră izb u c n ire d e v ia ţă in te ­
rioară, d in tr -u n d e b it to r e n ţia l al ei, care în re v ă rsa rea sa n u m a i are r ă g a z u l s ă se
fr a g m e n te z e , s ă s e risip e a sc ă în d e r iv a ţii d iv e r g e n te .
Ş i în tr -a d e v ă r, p u te m p r iv i v ia ţa lu i B e e th o v e n şi pe aceea ,a lu i G o e th e ca pe
d o u ă d e s lă n ţu ir i d e p u te re creatoare care, în a in te d e to a te , a u d re p t e fe c t — ş i d re p t
ţin tă chiar — să p ro c la m e ş i să s ta to rn ic e a sc ă în lu m e to c m a i în cred e re a în su p r e m a ţia
crea ţiei sp iritu a le în ro lu l ei su v e ra n p e n tr u d e s tin e le n o a stre . E , aci, la tu r a cea m a i
în s e m n a tă în ca ra c te riza rea a c esto r d o u ă fig u r i, e a titu d in e a pe care a m p u tea -o n u m i:
p ro m ete ic ă . E a p re su p u n e d in p a rte a fie c ă ru ia d in eî ş i d in p a rte a tu tu r o r celor d e
aceea şi s tr u c tu r ă in te rio a ră , e n tu z ia s m u l: „in im a fie rb in te " , cu m sp u n e a G oethe, r îv n a
in e p u iza b ilă , ca o a sp ira ţie n e să ţio a s ă „ p e n tru cucerirea in fin itu lu i" .
Ia r m a rca e x terio a ră cea m a i v iz ib ilă ş i cea m a i e lo c v e n tă a a c e s tu i d a r e s te ceea
ce G oethe a n u m it: „ s u p ra -a b u n d e n ţa " („ U eb e rreich lich k e it") şi pe care el o v e d e ca
pe u n s e m n d is tin c tiv ş i o c o n d iţie in e v ita b ilă a „ g e n ia lită ţii" . D iv e r sita te a şi c o n tin u i­
ta te a p ro c e su lu i creator, b o g ă ţia lu i, re v ă rsa rea lu i im p erio a să , s u n t a c elea şi, u im ito a re ,
ş i la G oethe, şi la B e e th o v e n . EUGENIU SPERANTIA
 Aniversări 99

H enry W adsworfh Longfellow

L a c iţiv a a n i d u p ă co m em o ra rea c en te n a r u lu i lu i L o n g fe llo w u n isto ric lite ra r

a m e ric a n sp u n e a : „ O ricîte v ic is itu d in i a su fe r it re p u ta ţia sa lite ra ră , ş i o ric îte ar m a i
p u te a su fe ri, el e d e s tin a t s ă a p a ră în că p e n tr u m u lt tim p ca o fig u r ă cen tra lă
p rin tre p o e ţii n o ştri".
A z i, la 150 d e a n i d e la n a şte re a sa,. L o n g fe llo w c o n tin u ă să ră m in ă — d e ş i cu
trecerea a n ilo r ş i d e z v o lta r e a u n e i c u ltu ri n o i, n a ţio n a le , g lo ria sa a s u fe r it u n e le
eclip se — u n u l d in cei m a i d e s e a m ă p o e ţi a m e ric a n i, ş i cel m a i r e p r e z e n ta tiv poet
a l epocii sa le . T r ă in d v re m u ri în care p o p o ru l să u n ă z u ia sp re o e x p r e s iv ita te pro p rie
în a rtă , L o n g fe llo w îşi în d e p lin e ş te cu c in ste ro lu l d e a fi o p u n te în trecerea d e la
o lite ra tu ră a s e r v ită L um ii vech i la o d e p lin ă ş i v ig u r o a s ă m a n ife s ta r e a to t ceea ce
a v ea A m e ric a m a i c a ra cteristic.
N ă s c u t la 27 fe b ru a rie 1807 în lo c a lita te a P o r tla n d d in s ta tu l M â in e , lu i H e n r y
W a d sw o r th L o n g fe llo w i-a fo s t h ă r ă z ită o v ia ţă d e s u iş u r i n e în tr e r u p te p e sc a ra
celeb rită ţii.
N ă s c u t d in tr -o fa m ilie cu oarecare sta re , p o e tu l a c re sc u t in tr -o a tm o s fe r ă în
care s im ţu l p ra c tic a l ta tă lu i să u — o m a l b a ro u lu i — era în d u lc it d e te m p e r a ­
m e n tu l ro m a n tic a l m a m e i sale. C opil precoce, L o n g fe llo w îşi în ce p e s tu d iile la v îr s ta
de tre i an i, ca la v îr s ta d e ş a p te să p o se d e în tr -u n g r a d m u lţu m ito r lim b a la tin ă .
Fire se n sib ilă ş i d e d ic a tă stu d iu lu i, m ic u l H e n ry se bucu ră d e p o sib ilită ţile a m p le pe
care i le o feră b ib lio tec a ta tă lu i, sa tu r în d u -s e d in copilărie cu S h a k e s p e a re , M ilto n ,
P ope, D ryd e n , G o ldsm vth, O ssia n , C e rv a n te s ş i O m ie şi una de n op ţi. L a v îr s ta de
13 a n i p u b l ic ă ' p rim a sa în ce rc a re lite ra ră . T e m a era o lu p tă cu pieile ro şii. The'
B attle of L o v ell’s p e n d ( B ă tă lia d e la la c u l L o v e ll).
L a 14 a n i e s te tr im is la c o le g iu l B o w d o in d in B r u n s w ic k . T a tă l s ă u v o ia să-l
o rie n te ze sp re s tu d ii ju rid ic e , d a r tîn ă r u l L o n g fe llo w se o p u n e c o n v in s că „o a s e m e ­
nea h a in ă " n u i-ar v e n i bine. M a l tîr z iu a m b iţia sa se c r is ta liz e a z ă în ju ru l lite ra tu rii
şi scrie alor săi: „ . . . cu to a tă in im a a sp ir la c eleb rita te în lite ra tu ră ; în tr e g u l m eu
s u fle t a rd e d e dorul, a c e s tu i lu c ru ş i to a te g în d u r ile m e le în tr-a co lo se în d r e a p tă " .
I n tim p u l a n ilo r d e s tu d iu la a c e s t c o le g iu e s te s e m n ific a tiv ă a titu d in e a lu i
L o n g fe llo w f a ţă d e u n a d in p ro b le m e le zilei: aceea a a n ta g o n is m u lu i în tr e pieile roşii
şi a lb i, în care to a tă s im p a tia sa e a c o rd a tă celor i in t î i pe care îi n u m e ş te „acea
rasă b a tjo c o rită şi p e rse c u ta tă ". I n lite ra tu ră , p re fe r in ţe le lui în a c e a stă p erioadă
s în t n e te p e n tr u G ray, a l cărui v e r s în g r ijit ş i lu s tr u it îi v a s e r v i d re p t m o d el.
D o v e d e şte p re d ile c ţie p e n tr u lim b i s tră in e ş i tra d u c erea u n e i ode d e H o r a fiu im p re ­
sio n e a ză a tît d e m u lt pe u n u l d in m e m b r ii c o n siliu lu i d e c o n d u cere a c o le g iu lu i în e ît
e ste p ro p u s să ocupe u n p o st d e p ro fe so r d e lim b i stră in e , a l c ă ru i p rim t itu la r a
fo s t L o n g fe llo w . S e m n ific a tiv cu p riv ire la p e rso n a lita te a sa în a c e s t tim p e ste că
la cerem o n ia d e a b so lv ir e , L o n g fe llo w ţin e u n a p o lo g d e sp re Our N a iiv e W riters,
(S c riito rii n o ş tr i a u to h to n i).
D u p ă a b so lv ir e a c o le g iu lu i, în 1825, la v îr s ta d e 18 a n i, v iito r u l p o e t pleacă
în E uropa ş i s tă p e r în d în F ra n ţa , S p a n ia , I ta lia , G e rm a n ia , ş i A n g lia s tu d iin d
cu m u ltă r îv n ă lim b ile ş i lite ra tu rile pop o a relo r re sp e ctive .
100 M ihail Bogdan

R e în to rs în p a trie se d e d ic ă cu m u ltă tra g e re d e in im ă în d a to ririlo r sa le de

pro fe so r ţin în d cu rsu ri d e lim b ile ş i lite ra tu rile fra n c e z ă , sp a n io lă ş i ita lia n ă . I n
aceia şi tim p tra d u c e o g r a m a tic ă d e lim b a fr a n c e z ă şi p r e g ă te ş te m a n u a le d e lim b i
stră in e p e n tru u z u l s tu d e n ţilo r săi. D e o c a m d a tă p o e zia ră m în e in u m b ră d e şi colabo­
re a ză d in c in d în c în d la r e v is ta N orth A m erican R eview . D a r în a c e st tim p L o n g ­
fe llo w e m a i m u lt p re o c u p a t d e scrierea u n o r a itic o le d e sp re d iv e rs e s u b ie c te d e
lite r a tu r ă u n iv e rs a lă p e care le p re sa ră cu tra d u c e ri m e tric e d in d iv e rs e lim b i. I n
a rta tra d u c erii el e x c e le a ză chiar d e la în c e p u t ş i v a ră m în e u n u l d in cei m a i isc u ­
s iţi tă lm ă c ito ri în lim b a e n g le z ă , fa p t care v a a v e a d e a se m e n e a o d e o se b ită în rîu rire
ş i a su p r a fo rm a ţie i ş i creaţiei s a le u lterio a re. ■
I n 1834', L o n g fe llo w a v e a 27 a n i, i se o feri p o stu l d e p ro fe so r de lim b i str ă in e
la u n iv e r s ita te a H a r v a r d d in C a m b rid g e , s ta tu l M a s s a c h u s e tts , cea mied v e c h e u n i­
v e r sita te d in S ta te le U nite. M a i în a in te d e a -şi lu a p o s tu l in p rim ire , el p lea c ă
ia ră şi în E u ro p a s p r e a s tu d ia lim b ile ş i Literaturile g e rm a n ic e . D e d a ta a s ta se
ocupă cu su e d e za , o la n d e za , d a n e za , fă c în d cîte u n p o p a s în ţă rile re sp e c tiv e , ş i pe
lin g ă a c este lim b i g e rm a n ic e L o n g fe llo w g ă s e ş te tim p să ia şi lec ţii d e fin la n d e z ă ,
c u n o sc în d a s tfe l epopeea K alevala. I n E lv e ţia el tre ce p e u rm e le lu i B y r o n ş i v iz i ­
te a z ă în ch iso a rea C hillon. S e în to a rce în A m e ric a în 1836 ca p ro fe so r la H a r v a rd ,
la cea m a i celebră u n iv e r s ita te a m e ric a n ă , u n d e v a ră m în e p în ă în 1854 c în d îş i d ă
d e m isia d in în v ă ţa m în t sp re a -ş i în c h in a to a tă e n e rg ia lite ra tu rii.
I n 1839 apare Ffyperion, o lucrare în p ro z ă c u p r in z în d m u lt m a te ria l a u to b io ­
g r a f i i p riv in d cea de a d o u a călătorie în E u ro p a . I n to a m n a a c e lu ia şi a n p u b lică
p rim u l să u v o lu m d e p o e zii o rig in a le V o ices of trie N ig h t (V o c ile n o p ţii) u n d e g ă s im
u nele d in tr e p o e ziile sa le d e v e n ite c u n o sc u te în lu m e a în tre a g ă : A P salm of Life
(P s a lm u l v ie ţii), F o o tstep s of A n g els (P a ş i d e în g e r i) , d a r m a i a les Hyrrwi to the
N igh t ( I m n n o p ţii) d e sp re care în s u ş i P o e — care era u n d u ş m a n în v e r ş u n a t al
a rte i po e tic e a lu i L o n g fe llo w — a scris: „N ici o p o e zie n u a în c e p u t v re o d a tă cu
o fr u m u s e ţe m a i a u g u s tă ''. A c e s t p rim v o lu m d e p o e zii îi a d u c e fa im a d e p o e t c o n sa ­
crat.
H ypcrion în sc h im b s-a b u c u ra t d e m a i p u ţin su cces. A z i e x is tă te n d in ţa d e a
se re a b ilita a c e a s tă operă în p ro z ă n u n u m a i p e n tr u m e rite le sa le a r tis tic e in trin se c e ,
ci m a i a les p e n tr u locul ce-l o cu p ă în isto ria lite ra tu rii a m e ric a n e. H yperion e s te m a i
m u lt d e c ît o „ a u to b io g ra fie v o a la tă "; e ste o d o v a d ă a n ă z u in ţa lu i L o n g fe llo w sp re
o c u n o a ştere a p ro fu n d a tă a lite ra tu rilo r e u ro p e n e ş i p e n tr u ră sp în d ire a a c esto r lite ­
ra tu ri în A m e rica . E re m a rca b ilă p rin p ro z a s a p o e tic ă pe care o s tă p în e ş te fă ră s ă
a lu n ece în v ersific a ţie. I n tr e tim p sc rie o d ra m ă The Sparrsh Stu d en t ( S tu d e n tu l
s p a n io l) cu u n c o n ţin u t d ra m a tic ca m a n e m ic , dar p lin ă d e v e s e lie şi lirism .
I n 1841 L o n g fe llo w p u b lic ă a l d o ilea v o lu m d e p o e zii B a lla d s and Q ther
P oem s (B a la d e ş i a lte p o e z ii) care c u p rin d e b a la d a The Sk eleton în Arm our (S c h e le ­
tu l în z a le ) p e care P o e o la u d ă p e n tr u „ m e tru l să u sim p lu , so n o r şi ech ilib ra t, în
d e p lin ă c o n co rd a n ţă cu su b ie ctu l".
D u p ă pu b lica rea B aladelor, L o n g fe llo w p leacă p e n tr u a treia o ară în E u ro p a
p e tr e c in d o v a ră la băile d in M a rie n b a d . I n d r u m s -a o p rit la B ru g e s ( B e lg ia ) u n d e
a rm o n ia clopotelor îl im p re sio n e a ză d e o se b it ş i scrie The B elfry of B ruges ( C lo p o tn iţa
d in B r u g e s ) ş i Cariillon. T rece ş i p rin A n g lia s t i n d la C h a rle s D ic k e n s d o u ă să p tă m în i.
I n d ru m sp re A m e ric a sc rie u n ciclu d e p o e zii d e sp re u n a d in cele m a i a rză to a re
p roblem e: P o em s on S lavery (P o e z ii d e sp re s c la v ie ), şi-l d e d ic ă u n u i a p r ig lu p tă to r
îm p o tr iv a sc la v ie i, W illia m E . C h a n n in g . I n p rim a p o e zie îi a d re se a ză c u v in te e m o ­
ţio n a n te , în d e m n în d u -l să -ş i c o n tin u ie e fo rtu rile p în ă ce ţa ra v a a b ro g a „ vechea ş i
le g ife r a ta m in c iu n ă , b le s te m u l fe u d a l a l cărui bici ş i j u g in s u ltă o m e n ire a ".
P rin tr e p o e ziile c iclu lu i re m a r c ă m The S la v e ’s D ream ( V is u l s c la v u lu i) în care
su b lin ia z ă c ru zim e a a c e s tu i fla g e l e v o c în d sc e n e d in v ia ţa fe r ic ită a s c la v u lu i, liber
în p a tria sa, i n c o n tr a st cu sta re a a c tu a lă d e p lîn s c în d , is to v it d e m u n c ă , m o a re
fă r ă s ă m a i s im tă b iciu l s tă p în u lu i. M a i p lin ă d e în ţe le s e s te p o e zia The W arm ing
( A v e r tis m e n tu l) în care îi p r e v in e p e su s ţin ă to r ii sc la v ie i a m in tin d u -le d e ero u l biblic,
S a m s o n , care a d ă rim i t s tîlp ii te m p lu lu i a d u c în d m o a r te sie -şi ş i celor v e n iţi să -ş i b a tă
jo c d e d în su l.
 Aniversări 101

C elor 'are l-a u c ritic a t p e n tr u a titu d in e a sa a n ti-s c la v a g is tă , L o n g fe llo w le-a

ră sp u n s: „C red că sc la v ia e ste o in s titu ţie n e d re a p tă , b a za tă p e m a x im a fa ls ă că
P u te re a în s e a m n ă D re p ta te ".
I n 1843, în tim p u l u n e i călă to rii L o n g fe llo w şi so ţia sa v iz ite a z ă a rs e n a lu l din'
S p r in g fie ld , u n d e tîn ă r a fe m e ie e ste im p re sio n a tă d e ţe v ile arm elo r, pe care le a se ­
m uieşte- cu o o rg ă c o n stru ită să c în te c in te c u l m o r ţii. I I ro a g ă p e H e n r y să. sc rie o
p o e zie pe a c e a stă te m ă , p e n tru pace. L o n g fe llo w v a d a a c este i idei o m a i m a re s e m n i­
fic a ţie în The A rsenal at S p rin gfield , în care z u g r ă v e ş te ororile ră zb o a ie lo r d e -a lu n ­
g u l vea cu rilo r. P o e tu l a d u c e o m u s tr a re o m u lu i care cu zg o m o te le a rm e lo r •a su r ze şte
a rm o n iile cereşti. D acă n u m a i ju m ă ta te d in e n e rg ia care u m p le lu m e a d e g r o a z ă ar
fi fo lo s ită p e n tr u b in ele o m e n irii n -a r m a i fi n e v o ie n ic i de a rsen a le, n ic i d e fo rtă re ţe
şi n u m e le ră z b o n ic u lu i a r f i u r ît d e to ţi. I n încheiere, p o e tu l a ru n c ă o p riv ire în v iito r
c în d ecourile a c e sto r s u n e te s e v o r a u z i d in ce în ce m a i sla b ş i c în d în~ă o d a tă
s p v a a u zi vo ce a lu i C h rist r o s tin d c u v în tu l „P ace".

A n ii u rm ă to r i v o r fi p e n tr u L o n g fe llo w a n ii să i d e m a re creaţie. I n 1847 apare

p rim a s a p o e zie ep ică m a i e x tin s ă E vanigheline.
A c ţiu n e a p o e m u lu i se p e trec e in tim p u l lu p te lo r d in tr e F ra n ţa ş i A n g lia p e n tr u
p u terea co lo n ia lă în L u m e a N o u ă . C a d ru l p o v e s tir ii c o re sp u n d e u n u i a d e v ă r istoric.
In tr -o z i a a n u lu i 1755 lo cu ito rii sa tu lu i G ra n d P re d in A c a d ia s î n t în ş tiin ţa ţi că,
d re p t p e d e a p să p e n tr u că a u d a t h ra n ă ş i a d ă p o st u n o r so ld a ţi fr a n c e z i, v o r fi
d e p o rta ţi ş i r is ip iţi p rin d ife rite colo n ii b rita n ic e în d e p ă rta te . E ro ii p o v e s tir ii s în t doi
tin e ri lo g o d n ic i, G abriel ş i E v a n g e lin e , care au fo s t d e s p ă r ţiţi în z iu a n u n ţii. L o g o d n i­
cul se a flă p rin tre p rim ii d e p o rta ţi, iar E v a n g e lin e , în c ă u ta rea iu b itu lu i ei, cutreeră
to a tă p a rte a d e e st a ţă r ii p în ă la b ă trîn e ţe c în d îl g ă s e ş te p e p a tu l d e m o a rte .
L o n g fe llo w re u şe şte în p a g in i e m o ţio n a n te să tre ze a sc ă to a tă , c o m p a siu n e a p e n tr u
a c e ste v ic tim e a le c o lo n ia lism u lu i. V ersu rile fr u m o a s e cu p rin d u n p a to s fă ră 'gal; iar
d esc rierea p e is a g iilo r d e p e m a lu rile rîu lu i M is s is s ip p i ră m în e ca e x e m p lu , d e c u lm e
poetică.
I n 1849 a v ă z u t lu m in a tip a r u lu i opera în p ro za K avanagh , im p o r ta n tă p e n tr u
d e fin ire a a titu d in ii lu i L o n g fe llo w fa ţă d e p ro b le m a u n e i d te r a tu r i n a ţio n a le a m e ri­
cane. P o e tu l se d ecla ră îm p o tr iv a n ă z u in ţe i d e a s e c u ltiv a u n n a ţio n a lis m s tr im t
în lite ra tu ra a m e ric a n ă ş i p le d e a ză p e n tr u u n iv e rs a lita te .
I n 1855, a c ela şi a n c în d ap. fo st p u b lic a te F irele de iarbă a le lu i W a lt W hitrnan,.
apare H iaw ath a, o epo p ee a in d ie n ilo r a m e ric a n i.
L o n g fe llo w a m a n ife s ta t u n in te re s p e r m a n e n t p e n tr u v ia ţa , tr a d iţia ş i le g e n d e le
in d ie n e . U n a d in tr e p rim e le sa le p o e zii The B urial oi the M in n ism k ( în m o r m în ta r e a
c ă p eten ie i) desc rie în m o rm în ta re a ş e fu lu i d e trib şi obiceiul d e a-i o m o rî c a lu l o d a tă
cu în h u m a re a . M a i tîr z iu , în The In dian H unter (V în ă to r u l in d ia n ) p o e tu l desc rie
„ lipsa d e caracter, d e o m e n ie ş i d e iubire a o m u lu i alb" în lu p ta sa d e e x te rm in a re
a p ie ilo r roşii. The R e v en g e of R ain-in-th e-F ace (R ă z b u n a r e a lu i P lo a ie -p e -o b ra z ) în care
p o e tu l în fă ţiş e a z ă o lu p tă , b a z a tă pe a d e v ă r isto ric, în tr e in d ig e n i ş i c o lo n ia liş ti e s te
u n a d in u ltim e le sa le p o e zii. I n lu p ta d in tr e in d ie n i ş i alb i L o n g fe llo w şi-ă e x p r im a t
a d e se a c o n v in g e r e a că d re p ta te a era d e p a rte a p ieilo r ro şii. Iu b ire a lu i p e n tr u in d ie n i
şi in te re su l p e n tr u ob iceiu rile lor şi-a g ă s it cea m a i d e p lin ă şi fe r ic ită e x p r e s i e ' în
t h e S o n g of H iaw ath a, in care L o n g fe llo w în tr e ţe s e m a i m u lte le g e n d e in d ie n e în tr -u n
to t u n ita r. I n p re ze n ta re a eroului să u , a a v u t g r ijă s ă a le a g ă n u m a i p e acelea care
erau. în a rm o n ie cu c a ra cteru l p e rso n a ju lu i s ă u . C a ra c teru l lu i H ia w a th a ş i ţo a le
fa p te le lu i îşi au, în m o d u l cel m a i rig u ro s, o rig in e a .în tr a d iţia in d ia n ă . P o e tu l n i-l
z u g r ă v e ş te ca pe u n b in efă c ă to r, u n le g iu ito r în ţe le p t p re o c u p a t în cel m a i în a lt g ra d
de feric ire a ş i b u n ă sta re a p o p o ru lu i său.
T r a d iţia in d ia n ă n e sp u n e că H ia w a th a a fo s t u n şe f. d e trib care a tr ă it in
se c o lu l X V . E l a ra m a s c u n o sc u t p rin stră d a n iile lu i d e a u n i d iv e rs e le trib u ri ite
p o p o ru lu i să u în tr-o c o n fe d e ra ţie de C inci N a ţiu n i, d e s fiin ţîn d . a s tfe l ră z b o iu l. T ra ­
d iţia in d ia n ă n e m a i sp u n e că H ia w a th a şi-a îm p lin it v is u l d e a-i u n i pe in d ie n i ş i că
s-a r fi c o n sa c ra t a p o i c o n stru irii d e d ru m u ri ş i d e b lo c ă rii d e rîu ri sp re a d a tră in icie
unirii. C u sc u rg e re a a n ilo r fig u r a lu i H ia w a th a a fo s t în v ă lu ită în cea ţa leg e n d e lo r
ş i ap a re su b fo rm a u n u i le g iu ito r ş i b in efă c ă to r idea l, c o n fu n d în d u -s e cu T a o u n y a w a ih a ,
o d iv in ita te a trib u lu i Iro q u o is şi cu M a n a b o zh o , u n z e u al trib u lu i A lg o n q u in .
102 M ihail Bogdan

I n H iaw atha, L o n g fe llo w a tin g e c u lm ea c rea ţiei sa le poetice. V a lo rific in d a rtistic

tr a d iţiile ş i le g e n d e le in d ie n ilo r, p o e tu l n e d ă o o peră fe r m ă c ă to a r e a v în d la b a ză u n
a d în c s e n tim e n t al fr u m o s u lu i, al iubirii f a ţă d e o m ş i fa ţă d e n a tu ră . S in t p ă rţi care
se re m a rcă p rin e x p r e s iv ita te m u zic a lă , s i n t r e d a te su n e te le apelor ş i d le p ă d u rii
o b ţin tn d e fe c te o n o m a to p e ic e d e o rară fr u m u s e ţe . M e tr u l sp r in te n , s im p lita te a l im ­
b a ju lu i ş i rep etă rile bine d o z a te d a u im p re sia d e n a tu ra l, d e lip să de a rtific iu , d e
n a iv ita te chiar, in d e p lin ă a rm o n ie cu su b ie c tu l. H ia w a th a e s te o fig u r ă ca ra c te ristică
d e in d ia n , a sp ru , h o tă rît, n e în fr ic a t, d a r cap a b il d e g in g ă ş ie ş i d e o p u te r n ic ă a d m i­
ra ţie fa ţă d e to t ceea ce-l în co n jo a ră . P rie te n al p ă să rilo r ş i a l a n im a lelo r, care
c o n trib u ie în m a re m ă s u ră la b u cu ria v ie ţii sa le , H ia w a th a e s te u n iu b ito r d e o a ­
m e n i şi de libertate, dar m ereu isc u ttă to r p o ru n c ilo r M a re lu i S p ir it.
M e tr u l fo lo s it în H iaw aH ia a fo s t îm p r u m u ta t d in e popeia fin la n d e z ă K al evada,
te tr a m e tr u l trohaic, care s-a d o v e d it a fi fo a rte p o tr iv it p e n tr u re d a re a tr a d iţie i orale.
N o u ta te a te m e i ca ş i a m e tru lu i, îm p re u n ă cu le g e n d e le ferm e c ă to a re , fig u r ile s tr a n ii
şi d e sc rierile în care a b u n d ă p o e m u l i-au c re a t o im e d ia tă p u p u la rita te . N u p u ţin a
c o n tr ib u it la a cest su c c e s u tiliz a r e a la m a x im u m a v a lo rii po e tic e a n u m e lo r in d ie n e ,
a lă tu r i de H ia w a th a (c a re în s e a m n ă „ p ro fe tu l", „ în v ă ţă to r u l" ) în tîln im M in n e h a h a
(n u m e le so ţie i lu i H ia w a th a , în s e a m n ă „care r id e " ) , C hibiabos, M u d jk e e w is , N a w a -
dah a , etc.
L a v a lo a rea a r tis tic ă a lu i H iaw ath a s e m a i a d a u g ă ş i aceea că p o e m u l a s tîr n it
u n v iu in te re s p e n tr u e tn o g r a fia ş i m ito lo g ia in d ia n ă . A s tfe l, p rin H iaw ath a, lu i L o n g ­
fe llo w îi r e v in e m e r itu l d e a ţi s a lv a t tr a d iţia care era pe cale d e a ţ i u ita tă .
A c e ste i epopei a in d ie n ilo r îi u rm e a ză , d u p ă tre i a n i, u n p o e m ep ic e v o c în d u n
e p is o d d in v ia ţa p rim ilo r „ pelerini" în A m e ric a , The Courtship of M iles S ta n d ish (P e -
ţit u l lu i M ile s S t a n d is h ) . E ro in a a c e s te i p o v e s tiri, P risc illa , e ste c h ia r o s tră b u n ic ă a
p o e tu lu i. P o v e stire a , d e u n fa rm e c d e o se b it, e ste in te r e s a n tă ş i ca o g lin d ire a v ie ţii
p e le rin ilo r ş i p r in a so c ia ţiile ei isto rice . T ra d u c e a poi o o p e ră ţa ţă d e care a d m ira ţia
sa era fă r ă re ze rv e: D ivina C om edia a lu i D a n te ( în c h e ia tă d e fin itiv în 1866).
I n t r e tim p a p u b lic a t (18 6 3 ) u n ciclu d e p o v e s tir i în v e rsu ri T a les of a W aysid e
Inn (P o v e s tir i d in tr -u n h a p d e la m a r g in e d e d r u m ) . C a d ru l a c e s te i lu cră ri n e a m in ­
te ş te lu cra rea lu i C haucer, The Cajiterburv T ales, p e care fă r ă în d o ia lă L o n g fe llo w a
lu a t-o d re p t m odel. C îţiv a d ru m e ţi se în tîln e s c la u n h a n la m a r g in e d e d r u m . E i r e ­
p r e z in tă tip u ri d ife rite : u n p o et, u n m u z ic ia n , etc. F iecare e d e sc ris ş i a p o i s p u n e o
p o v e s te p o tr iv ită cu p e rso n a lita te a sa.
I n 1868 u rm e a z ă trilo g ia Christus, o lu cra re a m b iţio a să , c o n s tin d d in The Q olden
L egen d (L e g e n d a d e A u r ) , The N ew E n glan d T.ragedies (T r a g e d iile N o ii A n g lii) şi
The D ivin e T raged ye (T r a g e d ia D iv in ă ) . The N ew E n g la n d Tragedie® în v e rsu ri albe
s i n t c o n sa c ra te p ro b le m e i v ră jito rie i în a d o u a ju m ă ta te a se c o lu lu i a l X V I 1-lea.
I n a c ela şi a n , L o n g fe llo w m a i fa c e o că lă to rie în E u ro p a u n d e e s te „ co p leşit cu
o s p ita lita te ş i a te n ţii" . S e b u c u ră în sp e c ia l d ° a p u te a v iz ita pe T e n n y s o n ş i pe D ic-
k e n s. Ş i d e d a ta a c e a s ta a c u tre e ra t F ra n ţa , a p e tr e c u t ia m a în Ita lia u n d e i la R o m a ,
1-a a u z it d e se a pe L i s z t c în tin d la pian. A tre c u t prin G erm ania, E lv e ţia şi A n g lia .
în to r s în A m e rica , L o n g fe llo w c o n tin u ă s ă scrie cu o lim p e z im e su rp rin ză to a re,
K eram os and other Poem® (K e r a m o s ş i a lte p o e z ii) s i n t m ă r tu r ii a le unei m ă ie s tr ii care
u r m a o lin ie c o n tin u ă a s c e n d e n tă . L a 24 m a rtie 1882 o p e rito n itâ îi c u rm ă zile le ş i e in-
m o r m în ta t în tr -u n c im itir în , aropiere d e C a m b rid g e (M a s s a c h u s e tts ). L a în m o r m în ta r e
s-a u citit v e rsu ri d in H iaw ath a iar u n p o e t p rie te n , W h ittier, în v e rsu ri o m a g ia le a
- re d a t su c c in t şi e x p r e s iv c a lita te a m a i d e se a m ă a, a rte i p o e tic e a lu i L o n g fe llo w :
„ T ă cu tă e a c u m lim ba dulce m în g îie to a r e . .
I u b it ş i a p re c ia t d e o lu m e în tr e a g ă (U n iv e r s ită ţile C a m b r id g e şi O x fo rd d in
A n g lia îi a c o rd a seră titlu r i o n o rific e , A c a d e m ia r u s ă d e ş tiin ţe ş i A c a d e m ia sp a n io lă
îl. a le g ca m e m b r u ), L o n g ţe llo v plea că d in tr e cei v ii cu v is u l s ă u îm p lin it d e a fi
c u ltiv a t fru m o s u l ş i u m a n is m u l în p ropria sa v ia ţă ş i d e a fi r ă s p în d it fr u m o s u l şi
b u n a în ţe le g e re în tr e o a m e n i.
N -a fo s t n ic i u n a lt sc riito r a m e ric a n care să se bucure d e a tîta r e n u m e a tît la
el în ţa ră cît ş i în re s tu l lu m ii. (D u p ă S h a k e s p e a r e e p o e tu l căruia i s-a a p lic a t, poate,
m a i m u lt e p ite tu l d e „ d u lc e"). P u ţin i sc riito ri a u m e rita t m a i m u lt c a lific a tiv u l d e
„ P oet al p o p o ru lu i" a ş a c u m -c o n tem p o ra n ii să i ş i p o s te r ita te a i l-a a c o rd a t lui. L o n g ­
fe llo w n -a f o s t n ic i su b til, n ic i p o m p o s, n ic i p ro fu n d d a r a iu b it fr u m o s u l ş i o m u l cu
 Aniversări 103

to t su fle tu l. A ş tiu t să d e a fr u m o s u lu i e x p r e sie a s tfe l ca o a m e n ii să -l a d m ire în cele

m a i c o m u n e lucruri. V ersu rile s a le s e a d re se a ză d ire c t o a m e n ilo r s im p li, m a s e lo r p o p u ­
lare care „fă ră m u ltă ş tiin ţă d e c a rte s ln t to tu ş i cei m a i în ţe le p ţi în a d e v ă r a tu l se n s
■al c u v în tu lu i"..
P o p u la rita te a sa a a v u t ca u rm a re o re a c ţiu n e îm p o triv a a ceea ce p ărea a d e v e n i
o id o la triza r e a p o e tu lu i. D e tra c to rii lu i L o n g fe llo w a u fă c u t g r e ş e a la d e a -l ju d e c a
d u p ă c îte v a p o e zii care (d a to r ită p o p u la rită ţii lo r) au f o s t p re a d e s re c ita te ş i p a ro ­
d ia te ş i u ită fa p tu l că pe lin g ă a c e s te a (E xcelsior, F ierarul satu lu i, P sa lm u l v ieţii) —
d e a ltfe l crea ţii a u te n tic e — L o n g fe llo w a lă s a t o m e n irii opere ce n u v o r fi u ita te
n ic io d a tă , ş i care îl s itu ia z ă în g a le ria p o e ţilo r lite ra tu rii u n iv e rs a le .
M o tiv e le in sp ira ţie i sa le , L o n g fe llo w ş i le g ă s e ş te p e ste to t. P o e t a l re a lită ţilo r
■americane, te m e le e u ro p e n e îi s în t d e o p o tr iv ă d e d ra g i. T ra d u ce rile sa le d in fra n c e ză ,
sp a n io lă , ita lia n ă , g e rm a n ă , a n g lo -s a x o n ă , su e d e ză , etc. a u c o n trib u it m u lt la ră sp în -
■d ire a c u ltu rii a c esto r popoare pe' p ă m în tu l a m erica n .
E a d e v ă r a t că p o e zia d u lce ş i a rm o n io a să a lu i L o n g fe llo w n u re fle c tă a sp rim ea
u n e i n a ţiu n i în p lin a v în t in d u s tr ia l, a şa cu m W a lt W h itm a n a p u tu t p r in d e sp e c ific u l
v ie ţii a m e ric a n e a l se c o lu lu i X IX . D ar L o n g fe llo w e s te b a rd u l a m e ric a n o -e u ro p e a n care
v e d e e le m e n te le c o n s titu tiv e ale n a ţiu n ii sa le în p lin ă fo rm a r e ş i îşi a c o rd e a ză stru n e le
la b ă tă ile in im ii a c e stu i o m d e t i n d a m erica n , cu ră d ă c in ile în E u ro p a . E l e s te m ai
a ccesib il a c e s tu i o m ş i c în te ce le sa le îşi g ă s e s c d r u m m a i d ire c t sp re a c e s t s u fle t.
A fin ită ţile lui in te r n a ţio n a le i-au a d u s u n eo ri re p ro şu l a c e lo ra care-l v o ia u m ai
a m e ric a n . I n P ovestiri dintr-un han la m argin e de drum, v ă d it in sp ira t d in P o v estirile
din Canterbury, lu i L o n g fe llo w i s-a re p ro şa t că p o v e s tito r ii lu i n u a u o m o g e n ita te a
n a ţio n a lă pe care o p o se d ă eroii lu i C haucer care s în t to ţi e n g le zi. D ar to c m a i în
-a c e a sta s tă m e ritu l d e o se b it al lu i L o n g fe llo w , care în tr o d u c în d p e rso n a je str ă in e (u n
sic ilia n , u n e vreu sp a n io l, u n n o r v e g ia n ) d ă o n o tă in te r n a ţio n a lă operii sa le. A m e ric a
d i n tim p u l s ă u a v e a a c e a s tă tră să tu ră d o m in a n tă : m u lti-n a ţio n a lita te a . E a p u r ta u n p u ­
tern ic colorit p e striţ, in te rn a ţio n a l — fa p t care era v iu în tip ă r it în m in te a p o e tu lu i; ca
u n n e o b o sit c ercetă to r a l lite ra tu rii u n iv e rs a le el n u p u te a — cu a t ît m a i m u lt —
să -l ig n o re ze . M a i tre b u ia u s ă tre a că m u lţi a n i p în ă c în d a c e s t c o n g lo m e r a t d e popoare
s ă fu z io n e z e în tr -u n to t o m o g e n , n o u ,' cu u n ca ra cter sp e c ific. G en era ţia p o e tu lu i era
p e d e a ltă p a rte c o n v in s ă d e su p e rio rita te a E u ro p e i în g e n e r a l ş i a A n g lie i în special.
L o n g fe llo w a m ilita t in te n s p e n tr u o lite ra tu ră a u to h to n ă . S o lu ţia p ro b le m e i el n u o
v e d e a în s ă d e c ît în tra ta re a u n o r te m e sp e c ific e a m e ric a n e p rin m ijlo a c e le ce-i stă te a u
la în d e m în ă : lim b a e n g le ză , m în u ită în s p ir itu l p o e ţilo r e n g le zi. ( L o n g fe llo w e ste chiar
■adesea s o c o tit „cel tnai a u te n tic r e p r e z e n ta n t a l epocii v ic to rie n e d in lite ra tu ra e n g le z ă " ) .
Ia tă -l p e L o n g fe llo w a şa d a r, u n a u te n tic re p r e z e n ta n t a l e p o cii sa le cu p u tern ic e
te n d in ţe in te rn a ţio n a le , te n d in ţe d e a ltfe l în p e rfe c tă a rm o n ie cu d ra g o s te a sa fa ţă de
o a m e n i ş i în sp e c ia l fa ţă d e cei o p rim a ţi. C o n d a m n ă cu a sp r im e sc la v ia ; celor u m ili
l e tr im ite m e s a ju l s ă u în c u r a jîn d u -i în m u n c a lor c in s tită „ tru d in d , b u c u rîn d u -se , în-
tr is tîn d u -s e " s ă n u se la se s ă trea că o z i fă ră în d e p lin ire a u n e i sa rc in i (F ierarul sa ­
tu lu i). C elor a b ă tu ţi le a m in te ş te că în z ile le p lo io a se so a rele c o n tin u ă să stră lu c e a sc ă
în d o s u l n o rilo r ş i că în v ia ţa o ricu i tre b u ie să cadă p u ţin ă ploaie: R ainy D ay ( Z i
p lo io a să ). T o a te s e v o r a ra n ja , pare el a sp u n e ; să lu ă m e x e m p lu d e la o a m e n ii care
a u re a liz a t cev a în v ia ţă „căci ţe lu l v ie ţii n u e ste m o r m în tu l ci să m u n c im ca z iu a de
m îin e să n e g ă se a sc ă m a i d e p a rte d e c ît cea d e a zi" (P sa lm u l v ieţii) şi să n ă z u im to t
m a i s u s (E x c elsio r).
T r a tîn d te m e a m e ric a n e în sp irit e uropean, L o n g fe llo w e ste u n p io n ie r, p r e g ă tin d
le r e n u l a celo ra care vo r tra ta te m e a m e ric a n e (d a r ş i u n iv e r s a le ) în tr -u n s p ir it a m e ­
rican, p rim u l p rin tre care a f o s t W h itm a n .
P ro b lem a u n e i lite ra tu ri a u to h to n e a fr ă m in ta t m u lt p e sc riito rii a m e ric a n i în se ­
c o lu l a l X lX -le a . S e cerea s tă r u ito r o lite r a tu r ă n a ţio n a lă , o lite ra tu ră sp e c ific a m e ri­
cană. C ei m a i d e se a m ă s u s ţin ă to r i a i a c este i id ei erau R a lp h W a ld o E m e r s o n ş i W alt
W h itm a n . E m e r s o n a da\t a la rm a în tr -u n d isc u rs ţin u t în fa ţa s tu d e n ţilo r U n iv e r s ită ţii
H a r v a r d în 1837. T re c u se ră 60 d e a n i d e la D eclaraţia ind ep en denţei S ta te lo r U nite;
-d a r in d e p e n d e n ţa p o litic ă n u a d u se se o in d e p e n d e n ţă c u ltu ra lă c o re sp u n ză to a re . E m e r ­
so n îi în d e a m n ă p e s tu d e n ţi să a lu n g e „ d e m o n u l" c u ltu rii eu ro p e n e care o s u g r u m a pe
•cea am erica n ă . (D in n e fe ricire, el n -a p u tu t s ă -ş i u rm e z e propriile S fa tu ri, d a r are m e ­
 104 Mlhall Bogdan

r itu l d e a -l f i sa lu ta t şi s p r ijin it p e W h itm a n cin d a re a liz a t a c e s t v is ) . I n g o a n ă

d u p ă sp e c ific u l a m e ric a n , u n ii a u a lu n e c a t pe p a n ta u n u i n a ţio n a lism . în g u s t. L o n g ­
fe llo w are m e ritu l d e a -şi f i d a t se a m a d e a c e s t pericol. I n 1839, E d g a r A lla n P o e ia
p o z iţie îm p o tr iv a u n u i n a ţio n a lis m e x c e s iv care fă ce a pe u n ii critici orbi fa ţă de v a ­
loarea a rtistic ă -a u n e i opere litera re, rid ic in d -o în s la v ă p e n tr u s im p lu l m o tiv că era
a m e ric a n ă . D ar to t P oe c o n d a m n ă e xa g e ra re a in d ire cţia c ea la ltă ş i v o rb e şte cu d isp re ţ
d e u n s e r v ilis m e x c e s iv fa ţă de to t ceea ce e s te b rita n ic şi care-i fa c e pe c o n tim p o ra n ii
să i să n u cite a scă o operă lite ra ră a m e ric a n ă d e c ît d u p ă ce a fo s t a p ro b a tă d e criticii
e n g le zi.
I n tr e a c e ste d o u ă e x tr e m e s o lu ţia care pă rea cea m a l b u n ă era cea p re c o n iz a tă
de \V. E . C h a n n in g ia că d in 1830 ş i a n u m e o c u n o a ştere m a i in tim ă a a lto r m o d e le
e u ro p en e n e -e n g le z e . U n p rim p a s sp re în v io ra r e a lite ra tu rii a m e ric a n e şi sp re e lib e­
ra rea ei de in flu e n ţa b rita n ic ă a fo s t, a şa d a r, lu a rea d e c o n ta c t cu lite ra tu rile celor­
la lte n a ţiu n i europene. D e aceea m u n c a lu i L o n g fe llo w în a c e a s tă d ire cţie n e apare
d e o se b it d e im p o rta n tă . L a în c e p u t ră s p în d ire a c u ltu rii e u ro p e n e în A m e ric a a f o s t g r e u
d e re a liz a t. L im b ile str ă in e n u o c upau u n loc c u v e n it in în v ă fă m in tu l a m erica n . A ş a
in c it a c tiv ita te a lu i L o n g fe llo w ca p ro fe so r d e lim b i stră in e , ca tra d u c ă to r ş i ca p o p u la ­
r iz a to r d e te m e litera re eu ro p en e în operele sa le tre b u e să fie d e o se b it d e a preciată.
Ia tă -l, deci, p e L o n g fe llo w cu m e rite d e o se b ite to c m a i în d o m e n iu l în care a c e s­
tea i-au f o s t tă g ă d u ite . C o n trib u ţia sa la o lite ra tu ră n a ţio n a lă a m e ric a n ă a fo s t a u ­
te n tic ă ş i v a lo ro a să ţin în d se a m a d e ca ra c te ru l re a lită ţilo r d in tim p u l s ă u . .
D ar a sp e c tu l cel m a i fe r m e c ă to r al p o e ziei lui L o n g fe llo w ră m în e căld u ra ,
c a lm u l şi s e n in ă ta te a cu care se a d r e s e a z ă copiilor ceea ce i-a ş i c îş tig a t re n u m e le d e
„poetul copiilor". I n a c e ste p o ezii, p rin g in g ă ş ie ş i sim p lita te , L o n g fe llo w a tin g e c u lm i
p o e tic e n e b ă n u ite în a c e s t d o m e n iu ş i p o e zii ca The C hildren’s H our ( O ra c opiilor) v o r
f i m ereu g u s ta te d e cei m ic i ş i de cei m ari. L o n g fe llo w n u „ g în g u re şte " . U n in s tin c t
s ă n ă to s îl îm p ie d e c ă p e L o n g fe llo w d e a-i „ ră sfă ţa " pe m ic ii să i p rie te n i. P e p la n a r­
tis tic , el n u coboară la n iv e lu l „ c o p ilă resc", ci îi rid ică p e copii la u n n iv e l e ste tic d e
o m m a tu r. I i m a tu r iz e a z ă d in p u n c te de v e d e re a r tis tic d în d u -le tră iri e ste tic e ce v o r
ră m în e v a la b ile to t re s tu l v ie ţii.
D in to a tă opera lu i se d e g a je a z ă o a tm o s fe r ă d e ech ilib ru , a rm o n ie ş i pace. P ace,
fie că e vo rb a d e lin iş te a s u fle te a s c ă a in d iv id u lu i ca a tu n c i r în d re p o v e s te ş te în fo rm ă
d e s o n e t a n e c d o ta d e sp re D a n te c ă u tin d pacea p rin tre z id u rile u n e i m in ă stiri, fie că
e v o rb a de p a c ea în tr e popoare ca a tu n c i cîn d c o n d a m n ă ră z b o iu l în p o e zia A rsenalul
din S p rin gfield .
P rin tr e p o e ţii d e lim b ă e n g le z ă , el o cupă u n loc d e se a m ă ca in te rp r e t a l s e n ti­
m e n te lo r o m u lu i d e rîn d , ceea ce l-a fă c u t aşa d e m u lt iu b it d e m a se fă ră în să să
p ia rd ă s tim a celor „ in iţia ţi" . M a re le să u su c c e s s e d a to re a ză a c c e sib ilită ţii s a le ş i popu-
'a rita te a sa i-a fo s t a s ig u r a tă d e fa p tu l că a re u ş it s ă in v e ş m în te z e g in d u r i şi î n ­
d e m n u ri n o b ile în v ersu ri m u z ic a le de o c o n stru c ţie e x tr e m d e sim p lă . L o n g fe llo w este
a u to ru l a m e ric a n cel m a i fr e c v e n t c ita t fă ră e tic h e ta n um ecui să u .
E l în su şi n u s-a c re zu t u n „ m are m a e stru " sa u „ bard su b lim " ci cu o m o d e stie'
c a ra cteristică , L o n g fe llo w s e c o n sid eră u n poet u m il _are s-a s tr ă d u it să a d u c ă în
v ie ţile o a m e n ilo r s im p li m a i m u lt fru m o s, m a i m u ltă pace ş i iu b ire. V ersu l lu i L o n g ­
fe llo w c în tă , tot. tim p u l c in tă m e lo d io s şi o a re c u m în s u r d in ă . V ersu l lu i n u e n ici
s tr ig a t, n ic i ş o p tit, ci îm b ie vocea la u n to n s c ă z u t m a i p o to lit. D e a c ee a p o e zia lu i n u
ră sco le şte ci calm eapă. Că a c e s te e fe c te s în t v iz a te de p o e t ne în c r e d in ţe a z ă p o e z ia
The D a y îs D on e ( S fîr ş ită - i z iu a ) care p o a te fi lu a tă d re p t p o e zie p ro g ra m .
P r iv ită în a n sa m b lu , opera lu i L o n g fe llo w s e c a ra c te rize a ză p rin tr-o p r o s p e ţim e .
m u z ic a lita te ş i g r a ţie rareori e g a la te . „ V e rsu l să u p o se d ă o m işc a re u şo a ră în su fle ţită :
d e o a g e ra b ilă v ita lita te " . C re d in cio s c re zu lu i p o e tic al lu i W o rd s w o rth , L o n g ­
fe llo w în v e s te ş te p riv e liştile c o m u n e ş i fa p te le d iv e rs e cu u n fio r p o e tic d e care în s u ş i
m a rele in iţia to r al m işc ă rii ro m a n tic e e n g le z e p u te a fi m în d ru . Ş i o m e n e s c u l care s tr ă ­
b ate to a te scrierile sa le îl fa ce să r e z is te la proba tim p u lu i. I n H iaw ath a p o e tu l se
a d re se a ză a celo ra care „cred că în to a te v re m u rile fie c a re in im ă o m e n e a sc ă est„ u m a n ă " ,
i a tă c h eză şia că o pera sa v a ră m în e u n a d in cele m a i sc u m p e com ori a le iu b ito rilo r de-
o a m e n i şi d e fr u m o s şi cît tim p v o r bate „ in im i u m a n e " pe p ă m în t în a c e ste in im i se
■va g ă s i în to td e a u n a u n loc p e n tr u L o n g fe llo w .
MIHAIL BOGDAN
 Viaja safelor ardelene în proza lui Pavel Dan

II avem azi în-tr-o nouă ed iţie pe P a v el Bain, prozator al cărui num ’e nu are în că
circulaţia în d rep tăţită de virtu ţile descifrab ile în creaţia sa. Iată de ce m om entul apa­
riţiei S c rie rilo r alese*) dob îndeşte sem nificaţii • ce d ep ăşesc sim pla reeditare. S e impune'
de fapt — chiar cu în tîrziere — restab ilirea în drepturi a unui vred nic continuator al
tradiţiilor prozei ardelene. E lo g iile postum e sînt m ai adesea con ven ţion ale, dar în'
cazul lu i P avel D an precizările e lo g io a se au rostul de a determ ina to c m a i lo cu l său
propriu, într-o literatură oare p orn eşte d e la I. P op ovici-B ăn ăţean u l şi se am plifică
prin I. S lavici, I. A gîrbiceanu, iar m ai apoi prin L. Rebreanu. U n fior epic condensat,
grav, o viziu n e profundă, fixează traiectoriile prozei epice ardelene şi m a siv ita tea ■ei-
recunoscută. P a v el D an s e -cuvine a fii c in stit astăzi pentru b o g ă ţia -de v ia ţă ,a, operelor
sale, m enite să transp un ă în lu m ea artei culori noi din peisajul A rdealului. R ealism ul
prozei sal-e are tocm ai elem en tele care defin esc în esen ţă a cea stă noţiune: descoperirea
straturilor su b te ra n e-şi întotdeaun a revelatoare ale existen ţelor.
Paveil Dau trăieşte d in respiraţia satu lu i ardelean, iar an aliza sa d ep ăşeşte corecti­
tudinea observaţiei realiste de v a lo a re m edie. Opera sa e un cic lu de e x isten ţe create
pasiona-t, înoad rînd u-se într-un torent epic -agitat şi crispat. Opera lui P a v el D an aduce
acea vibraţie de adîncim e, son orităţi im presionante, fra-gmen-te de viaţă în to n a lită ţi c u
adevărat tulburătoare. Term eni ca „observaţie atentă", „sensib il analist", etc. ni se
par de aceea incom plete pentru situarea povestirilor sa le în cadrul valorilor literaturii
noastre rea liste. P a g in ile lui P a v el D an a,r -pu-tea fi m ai degrabă v ă z u te ca o retrăire
a autorului în lum ea sa adevărată. E le -sîn-t departe de am intirile in telectu alu lu i de
provenienţă rurală cu anum e n o sta lg ii pentru o înd ep ărtată copilărie, ci o revenire la
unica lum e în care el poate respira. E vorba de o id en titate n ecesară ex isten ţei sale,
de o integrare în m ediul său. (A ceastă atitudin e dep ăşeşte cu m ult reacţiile consacrate-
în literatura „d ezrăd ăcinatu lu i" ). .
V iziu n ea interpretativă con stitu ie o perm anenţă a prozei sale; ea s e situ ia z ă din­
colo de im perativul obiectivării perfecte în relatarea vieţii, m ergînd spre creaţia de
atm osferă, spre recrutarea elem en telor de sin teză . (în ţe le g e m -prin -acestea m o tiv ele
dom inante ale prozei sale: dra-ma şi con flicte sumbre, atitudini sim b o lice care definesc-
eroii satu lu i, existen ţe decim ate dp relaţiile capitaliste, e tc .) . S atu l cîm piei ardelene cu
dealuri tălăzu ite, cu im presia d e sp aţii la r g i şi izolate, în v ă lu ite în tăceri, s e r ec o n sti­
tuie am plu, aproape m onografic. D u şm ăn ii -cumplite pentru păm înt, vîrtejuri şi v ise
fan tastice trăite intens, se d esen ează în tr-o an aliză uneori îndurerată, alteori întreruptă
de sarcasm şi batjocură. O chiul cititorului -este isp itit -să sta b ile a sc ă contururi fam iliare-
lui după ce a pa-rcurs c ic lu l. de p ovestiri ale lui P-avel D an, in sp irate din v ia ţa satului.
Dar aces' proces este rezultatul identificării cu olim atul creat de autor. Lumea- aceasta
ni se pare cunoscu tă, apropiată, dar m iracolul se -datoreşte lui P a v el D an . M anifestările
p sih ologiei ţărăneşti sîn t surprinse într-o com poziţie cu planuri m ultiple. M en talităţi,
reacţii caracteristice celor cu avere, o ste n ta ţia bogăţiei, str ig a tă şi azv-î-rlită spre cei.
lip siţi, sîn t surprinse cu ascuţim e în P o v e s te ţă r ă n e a sc ă sau în In m o r m în ta r e a lu i U r-

*) E .S.P .L .A ., 1956.
106 Ion Vlad

c a n b ă trîn u l (A m intim p ovestirile cele m ai în sem n a te). P e fondul aceloraşi dom inante,
an aiiza se c lă d eşte treptat: con flicte pentru păm înt, cu con secin ţe grave, atrofierea
in stin ctelor de elem entară um anitate, evolu ţia dubioasă a averilor, pornite din furt şi
afaceri în tu n ecate, (ca în adm irabila istorie a U rcăn eştilor sau în povestirea P r iv e g h iu l,
unde portretele fem inine su b lin iază o asem enea p sih o lo g ie d iform ată). Z gîrcen ie şi s e n ­
tim en te sim ulate, d isp reţ-n egh iob pentru satu l celor săraci şi, în sfîrşit, răfuieli rezo l­
v a te cu ajutorul cuţitelor con stitu ie elem en te iale nu velelor am intite, precum ş: ale unor
p ovestiri ca P recu b şi P riv e g h iu l. S ilu etele pot fi obişn uite, iar am ănuntele ar putea
a v ea aparenţa celor com une; cu toate acestea, din elem en te fam iliare /ea c ţiilo r ţără­
n eşti se în ch eagă psih ologia sp ecifică acestui m ediu. în a c e la şi timp. e x is tă în opera lui
P a v el D an o perspectivă care d iferen ţia ză grupuri com pacte de naturi felurite. E xistă
satu l celor um ili, robi p lecaţi ai păm întului, de felul' lui Toader din P riv e g h iu l, cu
silu ete v lă g u ite şi epuizate, dar şi cu dispreţul a scu n s în colţu l buzelor, g a ta să c o ­
p leşea scă totul. „B atjocura ţărănească" , in c isiv ă şi1 fără drept de replică, proiecţia -unor
figuri de dim ensiu nile lui Şuta (im a g in e sim bolică a atitudin ilor etice superioare), du­
reri tăin u ite şi o dem nitate om en ească vibrantă aduc r eg n a n ţa unei atm osfere căreia
greu i se p ot g ă si coresp ondenţe în a lte opere. T ăcerile grele şi durerile nem ărtu risite
a le celor săraci le-a cunoscu t prea bine P avel D an. N um ai trăirea unor asem enea
zbucium uri putea duce la acordurile delicate d in Z b o ru l d e la cuib, la notaţia ultim elor
z ile ale lui Sim ion. P oate că profesorul P a v el D an, reîn tors în sa t, Ia înm orm îm area
tatălu i său, să fi auzit ca o litan ie cu vin tele m am ei vorbindu-i d e sp re u ltim ele ceasuri
ale părintelui: „ S-a u ita t la fîn tîn ă , a poi s-a d u s la ş u r ă ş i s-a u ita t la p lu g , la g ra p ă ...
I se d u c ea u ochii pe to a te .
A fa r a era lu n ă ca ziu a . V aca r u m e g a in p ripor. S - a a p ro p ia t d e ea ş i a m v ă z u t
c u m îşi lip e şte o b ra zu l d e ca p u l e i . . .
. . . D u p ă aceea a p o rn it în c e t sp r e casă c lă tin în d u -s e ca o m u l beat. D in p ra g s-a
m a i u ita t o d a tă îna p o i. L u n a era p lin ă ş i în o g r a d ă to a te p ă re a u n in s e .
S - a în to r s în ca să ş i l-a m a ju ta t să s e urce în p a t.
„ R ă m în e ţi p u stii, d ra g ii m e i" , a z is , cu ochii p lin i d e la crim i.
„ A poi şi-a p u s m îin ile p e p i e p t . . . "
C oncentrarea de elem en te dă nu num ai relief d ar şi o acuitate m axim ă m işc ă ­
rilor evocate de scriitor. Cititorul în su şi încearcă im presia prezen ţei fizice în sp aţiile
conflictelor. P rofilurile sîn t dăltuite cu o m înă aspră, căreia nu-i este în să străină, la
rigoare, g in g ă şia . D urerile m ocn ite îin oam eni s în t su gerate cititorului prin im agin i
a d esea hieratice. M ocanul din C opil sc h im b a t îşi retrăieşte parcă drumul halu cinan t prin
m unţi, îm presurat de um bre fan tastice, cu o respiraţie a g ita tă , ou sen zaţii stranii.
A sem enea prezenţe sim bolice, în vălu ite în negurile m iturilor şi tradiţiilor înd ep ărtate
aduc o notă su m b r ă ,. apăsătoare, com pletînd 'liniile e se n ţia le din profilul satu lu i arde­
lean din vrem ea scriitorului. M ocanul din povestirea am intită, sa u ţăranii d in Io b a g ii,
evocă parcă toate durerile pălm aşilor; să ne gîn d im în a cest sen s la im agin ea satului
ardelean incen diat, răsculat, din Io b a g ii, care e surprins într-o im agin e cu sem n ificaţie
de sim bol.
S atu l lui P avel D an se caracterizează, cum am sp u s în treacăt m ai sus, şi prîntT-un
am plu ciclu de tradiţii sau reacţii repetate. P rivegh iu l la mort, cu aerul de şezătoare,
cu vorbe aruncate şi rachiu cin stit pentru cei vii şi m orţi, cu jocul de cărţi încep ut la
ceasu l ştiut, cu banii scoşi pe furiş din ta in iţe, — ia tă su rse pentru realizarea pnei
anum ite atm osfere. V ia ţa satu lu i are aparenţa unui curs lin iş tit şi în totd eau n a acelaşi.
D ar alături de ritu alele ziln ice, îm p ietrite parcă, ou serile lu n gi, cu d iscu ţiile în jurul
m esei (în acest sens, descrierea din P o v e s te ţă ră n e a sc ă ej apropiată ca atm osferă, de
unele dintre .paginile tui M arin P re d a ), e x istă o rea lita te ,mai g ravă străjuită de um brele
nopţilor, de su perstiţii şi legen d e, cînd oam enii sîn t g a la să om oare ( P o v e s te ţă ră ­
n e a sc ă ) sa ii să treacă la tîlh ării (B a n ii). U n ele din p agin ile tui P avel D an s în t parcă
n işte gravuri, după cum altele par n işte pîn ze con stru ite prin alternan ţa su blim ată a
culorilor. Prin ele se d ezvălu ie atm osfera satu lu i în tr-o varietate m agistrată de tonuri.
U m b re proiectare pe un lun dal dram atic, su n ete care alcătu iesc cerul rurail, arom ele
înţepătoare ale fumurilor, drum urile în tortoch eate printre lanuri g rele de rod, alcă ­
tu iesc „cîntecul de seară al satului". D e cîte ori l-a ascu ltat scriitorul?! El revine ca
un leit-m otiv al existen ţei sa le de m ai tîrziu, stim u lează e flu v iile lirice ale in telectu a ­
lu lu i din p agin ile cu o problem atică deosebită de aceea j e pînă acum .
 Cronica literară 107

Cititorul nu are niciod ată im presia de efort stilistic în proza lui P a v el Dan.
Atm osferă şi autenticitate în zugrăvirea diversă -a satu lu i se realizează prin-tr-o su ită
de m odalităţi artistice, parcă sp ontan ă şi inepu izabilă. L ecţia m arilor realişti e ste de­
sigu r vă d ită în proza sa. Alături de relatarea strictă şi precisă di.n în m o r m în ta r e a lui
U rcan b ă trln u l — în m aniera nu velelor lui R-ebreanu — in tervin e com entariul scrii­
torului, m enţi-nîndu-se -astfel o anum e turnură a povestirii, pe lin iile şarjei (P o v e s te
ţă ră n e a sc ă ), pentru a oaracteriza d efin itiv pe L udovica. A lteori com entariul e ste în să
al unui -participant p asion at la v-iaţa satului. O aglom erare de im presii tr ă ite puternic
este evid en tă în fiecare pagină. S atu l a lă sa t în su fletu l -lui P a v el D an urm e adinei,
g r a v a te parcă cu ascu ţişu l d altei. în cord are şi ten siu n e m axim ă ( B a n ii) , n o ta ţie fină
în asocierea peisajulu i la drama eroului, ca în povestirea. U rsita, dar m ai a le s o s ig u ­
ranţă în delim itarea grupurilor, — iată ce atrage în primul rî-nd atenţia ila P a v el D an.
P ersp ectiva are înrudire mai m ult cu aceea a dram aturgului. Grupurile au o -dinamică
a lor, dovedind aceeaşi cu n oaştere intim ă a atm osferei ţărăn eşti. In r ea c ţiile diferitelor
grupuri se d ezvălu ie reacţii caracteristice, cu coresp ondenţe în dram ele in d iv id u a le ur­
m ărite. Să n e ream intim , în a ceastă privinţă, bătr-îmi ven iţi la înm orm întarea lui
Uroan bă-trînul, oam enii în g h esu iţi I-a priveghiul lui Toa-der, m asa răzvrătită din Io b a g ii,
sau, prin contrast, anturajul dîn casa baronului, în aceeaşi n u velă.
M od alităţile u tiliz a te de P a v el D an -pentru a fixa psih ologia ţăranului din Cîmpie.
— se observă treptat — , sîn t extrem -de nu m eroase. Ţ ăranul din N e c a z u ri (nepuM icată în
volum ) m on ologh ează neîn treru p t cu o fluenţă care ascun de durerile lui. A sem enea
trăiri p oten ţează uneori atm osfera, fie că ele sîn t atribuite direct eroului sau sîn t in ­
tercep tate prin interm ediul com en tatu lu i. D e reţinut — au ten ticitatea expresiei — in ­
terpretativă, m etaforică de cele m-ai m ulte ori (a şa cum sem n alează şi F lorian P otra).
E ste o transpunere în s-ti-1 -a m en talităţilor, reacţiilor, şi lo gicii ţă ră n eşti. S oarele stă
la sfa t cu m uierile, oa un î-ntîrziat, greu -de pu s ,1a treburi; noap tea aduce im a g in ea u-nei
turme de oi, greu de urni-t; -sunete, paşi, um bre c-aipătă în proza I-ui P a v el D an rez o ­
nanţa unică a m om en tului, se încorporea-ză în expresia neiailterat ţărăn ească, insi-nuîn-
d u -se în su fletul cititoru lui şi r-evel-îndu-i m iracolul acestei apere sin-guilare.
P a v el D an este m ai îmtîi un p ovestitor. N-i-ci nu se putea altfel. P o vestirea impjjjjă
şi în g ă d u ie intervenţi-a scriitoru lui, afirm area unei optici m ult m ai personale. Proza- lui
I. Agîrbicean-u este, fără înd oială, o m ărturie în a-cest sen s. D e altfel, cei doi p o v esti­
tori se înrudesc în unele privinţe. Va-rfaţiUc în ritm ul povestirii cucere-.sc, în P o v e s te ţ ă ­
ră n e a sc ă . în toarcerea lui Si-m-ion spre c a să , erupţia de furie, fu-nd-ailul în tu n ecat, clim atul
favorabil răbufnirilor de ură şi îinatuil episodu lui brusc întrerupt, co n stitu ie unul dintre
cele m ai realiza-te m om ente; d-?r în deosebi zu grăvirea, în continuare, a peisaju lu i cu
.halucinaţiile şi um brele lui fan ta stice sîn t a le povestii torului şi am in tesc de pagin i din
Ion Agîrbicea-nu. P ovestitoru l con stitu ie în să o prezenţă absolu tă în C opil s c h im b a t* ).
P oate că tim-bru-l cel mai im presion ant îl întîl-ni-m în să în Io b a g ii. V orbeam de atitu ­
dini hieratice în reacţiil-e şi fizion om ia eroilor. In-t-r-adevăr, cursul v ed en iilor lui F ili-
rnon, altern an ţa unor cadenţe în acel im agin ar colocviu -pare un bocet prelung, o tîn-
guire, un cîn tec dureros, sfâşiat, de o extraordinară pu lsaţie dram atică. S-a-r părea că
ascultăm , ca într-o vrajă, prelu diile unui blestem neiertător:
H e i , . . . d o m n ii ia r n u v o r a sc u lta .
„— A tl t a le trebuie. S ă n -a sc u lte . C ă v a p o ru n c i D o m n u l ş i se v o r sc u la n o ro a ­
d ele p ă m în tu lu i a su p ra lor. C apul le va- s t a u n d e s ta u picioarele, iar d in c a se le cele
m in d re n u v a ră m în e -nici p ia tr ă p e p ia tr ă . P ă m în tu l de su b ele v a f i în to r s ş i v a
ard e de tre i coţi. S în g e le v a a ju n g e -pină la fo a le le c a lu lu i" .
D ar pentru proza lui P-avel D an înrud irile nu s e reduc num ai la c e le am intite.
T o ta lita tea sum bră a povestirilor, tem ele a lese -amintesc de un precursor: I. P opovici-
B ăn ăţean u l. P avel D an are, ca un adevărat ciclu, p ovestiri create în jurul unui m o­
m en t tragic. P oate de -aceea, fin ilurile din p o v estirile sale, par asem en ea unor căderi
fulgerătoare de coriin ă p este o rep lică plină de grele tîlcuri: în în m o r m în ta r e a lu i U rcan
b ă trln u l, o adiere a m orţii chem ată de glasurile, groparilor, în P recu b , -umbra om ului

*) R egretăm că F lorian P otra s-a rezum at la co n sid eraţii rela tiv v a g i despre arta
d e povestitor a lui P a v el D an şi în g en ere despre m od alităţile narative din proza sa.
108 Ion Vlad

tăiată parcă de um brele păm întului, alături de umbra calului adus de la tîrg, sau în
P riv e g h iu l, uşa se în ch id e greu p este în cleştarea din casa m ortului.
D ar din Lumea a ceasta se desprind două silu e te ale căror efig ii au Intr-adevăr
lin iile m ult pronunţate: L ud ovica şi p op a Tiron din ciclu l U rcăn eştilor. Im agin ea
fem eii, am intind profilul păsărilor de pradă, este d esăvîrşită. R eacţiile brutale, str ig ă ­
tele arunoate p este dealurile Gîmpiei, arta sim ulărilor, dar m ai ales en ergia dom ina­
toare, consum ată în avariţie — iată trăsături care o definesc pe L udovica. Ea m in teste
ca relief de V eta din n u vela I n lu m e a lui I. P op ovici-B ăn ăţean u l sau de M ara lui
S la v ici. P reotul Tiron este privit dintr-■ perspectivă dublă. Eroul e s te urm ărit cu
m aliţie de ochiul scriitorului, com en tat, p ersiflat pentru predicile lui su ficien te, dar di­
m en siu n ile sa le a d e v ă ia te sîn t redate de L dovica; portretul, d esen at grotesc, capătă o
notă de fan tastic şi e ste poate un ic în literatura noastră: „ . . . S u b h a in a bisericeu scă
d e brocart, a tîrn ă r e v e r e n d a n e a g ră , apoi o b a n d ă d e p a n ta lo n v ă r g a t şi d e d e s u b t în
g h e te le a sc u ţite , d in p iele m o a le ca p în z a , p icio ru l popii se m işc ă in r itm u l vo rb irii:
L u d o v ic a v e d e c u m s tr ig ă , c u m în tin d e m îin ile să îm p ră ş tie v o rb ele c ît m a i d e p a r t e . . .
P e n e s im ţite tr u p u l îşi p ierd e fo rm e le o m e n e ş ti, se lă ţe şte ; a c u m e apro a p e p ă tra t.
D ea su p ra -i r în je ş te c apul c o lţu ro s — ai zic e, iu n im e n s b o sta n a ş e z a t pe u n tru p a p o c a ­
lip tic, ce a d u c e v a g a corp o m e n esc — g u r a cu b u ze le s în g e r ii, bălo a se, s e lă rg e şte
o ină la urechi: o tă ie tu ră c u m p lită d e o m in ă s t î n g a c e . . -. în c e t, tru p u l se su b ţia z ă ,
lu n g in d u -s e , se în a lţă d e a su p ra o m e n ilo r, a <casei chiar, b ra ţe le se b ă lă b ă n esc în a e r ca
d o u ă re p tile g ig a n tic e ; în păru-i n e g ru , z b u r lit se v ă d p itite d o u ă c o rn iţe m ici, în ­
chircite . . . “
*

P a v el D an descopere noi straturi ale vieţii ţărăneşti şi de aceea m esaju l său

îm b ogăţeşte v a lorile autentice ale literaturii rom în eşti. N oua ediţie va putea co n stitu i
pentru cercetători m o tiv e de reflecţie, m ai ales că începuturile sîin .e v a z iv e . P refaţa lui
F lorian Potra sem n alează lirism ul sa u pred ilecţia pentru irTefăiforă, urm ărind con flictele
so c ia le în proza lui P a v el Dan 'dar răm îne deficitară în restab ilirea profilului irtistic
al scriitorului. A spune, de pildă, că personajele lui P a v el D an „ sîn t vii, trăiesc" sau
a reduce analiza copleşitoarei figuri a L udovichii la m enţionarea trăsăturilor oe carac­
ter, în so ţită de o exem p lificare im ediată, şcolărească (prin c ita t), n i se p are caro
puţin pentru un studiu introductiv. U n ele con sid eraţii din prefaţă, in sistîn d prea m u lt
asupra unor lucruri cu n oscu te în legătu ră cu rela ţiile c a p ita liste de la sa te , puteau
g ă si o com pletare m ai su b stan ţială privind d iversitatea artistică a scriitorului.
In cele de m ai su s nu ne-am refeiit d ecît la un anum it sector al prozei lui P a v el
Dan» Scriitorul, a cărui form aţie stă sub eg id a vieţii satu lu i, poate fi urm ărit cu in ­
teres ui în p a g in ile unora dintre schiţe. P rofesorul revenit în sat la mormîntuil tatălui
său (Z b o r u l de le c u ib ), sau elevu l răzvrătit din V e d e n ii d in copilărie, sau din nou
profesorul plin de sarcasm din C o rig e n ţe (în prefaţa la volu m apropiată neinsp irat
de L a n ţu l slă b ic iu n ilo r ) întruchipează destinul unui in telectu al du şm ăn it de le g ile aspre
ale societăţii capitaliste.
P a v el Dan, dispărut pretim puriu, a lă sa t m oştenire p a g in i puţine, d a r încărcate
de forţa m arilor zboruri. O m ul m arilor dureri, al unei v ieţi chin u ite de cunoaşterea
m izeriilor m ateriale şi m ai apoi sfâşiată de a lt e dureri, a dat fragm en te im presion ate din
ceea ce con stitu ia o. arzătoare dorinţă a sa: să p rin d to a tă lu m e a , to t aerul, toate-
fire le d e iarbă d in ţin tir im , în tr-o operă care să m iro a se a p rim ă v a ră , a flo r i, a f u m „
a v is, ş i a fericire".

ION VLAD
 Cronica literară 109

Frangois ViSlon p rin fre noi

Acum c îte v a luni s-a îm plin it o ju m ătate de m ileniu de cîn d F rangois V illon şi-a
publicat primul poem , L e L a is (sa ii L e s L a is ) , m ai cu n oscu t sub nu m ele de P e tit T e s ta ­
m e n t, adică „D iata cea m ică“ (1456). Cinci su te de ani au trecut, şi parcă poetul,
„bietul m ic d iac“, e ste m ai viu ca oricînd iprintre noi: s-ar crede că umbra lui, care
cîn d v a prin v ia tă fu făptură v agab on d ă, de plăcere şi de neastîm păr, acum a grea de
p ă ca te dar cu stranii raze d e lum ină în imîini, s-a deprins, de vreo sută de ani, să
rătăcească tot m ai departe, p este g r a n iţele ţării sale; nu ştiu să fie într-adevăr o limbă
europeană în care să nu i s e fi tradus cărticica — fiin dcă toată opera lui, cele două
T e sta m e n te , c ît° v a balad e şi alte poezii scurte, în cap e în tr-o carte m ică.
M odernitatea lu i V illon , s-ar putea sp un e chiar actu alitatea sa, explică desigur
viul interes p e care-1 trezeşte opera sa; ar trebui lăm urit în să în ţelesu l dat aici term e­
nului de „m od ern itate“: V illon. poate fi m odern pen tru că ni se pare încă v iu , pentru
că prin com p lexitatea acestei vieţi şi chiar prin pu nctele ei obscure el ţin e trează
curiozitatea noastră; dar poate fi m odern în tr-u n se n s m ai profund, an u m e pentru
că m ai m ulte asp ecte din opera s a corespund con ţin u tu lu i actual a l se n sib ili­
tăţii n oastre. E o problem ă dificilă să g ă se şti ca u zele pentru care u n ele opere au ră­
m as tin ere pe cîn d altele s-au în vech it irem ediabil; s a u pentru ce cutare operă, socotită
de către m ai m ulte g en eraţii su cc e siv e drept perim ată, în v ie deodată şi trăieşte o nouă
tinereţe. Opera lui V illo n pare să fi intrat într-un fel de penum bră, după epoca lui
M arut şi R ab elais, cînd a m ai fa st preţuită; două versuri a le lui B oileau ,în A r ta P o etică ,
şi care laudă în fond num ai claritatea lim bii lui V illon , sîn t principala m ărturie a epocii
cla sic e despre poetu l nostru . N ici rom antism ul n-a recun oscut adevărata lui valoare:
m arele S ain te-B eu ve în su şi nu l-a citit cu pătrundere. După 1848 în să — d eci odată cu
trium ful curentului rea list — articolele, stu diile, ediţiile se înm ulţesc, ren um ele lui
V illon d evin e g lo rie şi trece curînd în c e le la lte ţări, m ai în tîi în A n g lia , apoi în
G erm ania, în sfîrşit în ţările latin e şi în celelalte. A stăzi sîn t peste tot filo lo g i sp e ­
c ia lişti (în G erm ania există o „V illon -P h ilologie" ) care scru tează versurile lui cu lupa
şi sc o to ce sc u ltim ele d ep ozite de arhive; iar pu blicaţiile relative la V illo n alcătu iesc
de acum o bogată bibliotecă.
Şi totu şi răm în încă problem e de rezolvat, unele .însem nate, de pildă d e sp re u ltim ii
ani ai poetului; pe ilîngă acestea, sîn t obscu rităţile textu lu i, care au o în d o ită origin e,
u n ele fiind le g a te de aluzii contem p oran e care n-au putut fi p recizate p în ă acum , altele
provenind din structura lim bii tim pului şi m al a les din felu l cu m V illon o fo lo seşte,
adeseori cu o rară con cizie. E n igm a cea m are în să răm în e cea p rivitoare la se n su l
a devărat al operei, adică, în .fond, e n ig m a su fletu lu i în su şi al lu i F ra n şo is V illon .
A ceastă enigm ă e ste reală şi interpreţii sau com entatorii sîn t departe de a fi a ju n s
chiar la un început de acord. Cititorii ca re s e p lîn g de ob scu rităţile în tîln ite în lectura
lui V illon (origin al sa u tradus) n u trebuie deci să în v in o v ă ţe a sc ă nu m ai d e c ît n ici
propria lor facultate de pătrundere, nici even tu ala nepricepere a unui traducător: într-
adevăr textul origin al, de m u lte ori, e ste el în su şi obscur, cîteo d a tă eu două-trei fd u ri
de obscurităţi suprapuse. E ste un sp ectacol curios acel lu n g şir de critici care se su c ­
ced, fiecare cu interpretarea sa personală: pentru c in e nu ar avea tim pul să con su lte
cărţile lor, deci pentru m area m ajoritate a cititorilor, dau aici referinţele a două b ib lio­
grafii an alitice, care n e prezintă un rezum at al nenu m ăratelor păreri, pînă la 1936
(de-atun ci s-au m ai iv it a lt e le ) : Gerhard M oldenhauer, S ta n d u n d A u fg a b e n d e r V illo n
P h ilo lo g ie , extr. din G e rm a n is c h -R o m a n isc h e M o n a ts s c lir ift" , an. X X II, nr. 3— 4, p. 115—
139, H eidelberg 1934, şi m ai ales L ou is Cons, E ta t p re se n t d e s e tu d e s su r V illon, 163 p..
110 Henri Jacquier

P aris, 1936. Cei m ai m u lţi critici aplică, unii in tegral, alţii parţial, m etod a m a te r ia lis­
m ului istoric şi încearcă să le g e opera poetului -de co n d iţiile econom ice şi so c ia le ale
tim pului, fără să n e g lije ze acţiunea proprie a factorilor sp iritu ali gen eraţi de bază; un ele
asp ecte, care ţin de străfu n d u rile su fle te şti ale poetului (nu trebuie u itat că opera lui
este în tr-o lângă m ăsură lirică) răm în şi astăzi fără explicaţii con vin gătoare.
O sim plă p rivire asupra vieţii lui V illo n ne va arăta u n ele din nu m eroasele con ­
tradicţii care stîn jen esc p e cercetători.
*

P arizia n prin n aştere, prin educaţie, prin spirit, el n u are totu şi nici o picătură
de s în g e p arizian, căci părinţii lui erau de origin e provincială şi ţărănească: se cu-
n oscură probabil la P aris, unde fiecare s e refu giase, fie pentru a d u ce un trai m ai om e­
nesc, fie pentru a scăpa de urgia războiului; căci nu era term inat în că interm inab ilul
război care, m ai tîrziu, a fo st num it războiul de o sută de ani. B ieţii oam eni nu scăpară
în să de sărăcie; copilul putu totu şi să -şi ducă stu d iile p în ă la u n iv ersita te g r a ţie sp ri­
jinului unui om inim os, canonicul V illon , din V illon în B ou rgogn e, de la ca re p oetu l
primi nu m ele pe care avea să-l ilu streze. E rudiţia reală, deşi nu totdeaun a sigu ră, care
reiese din opera sa ne d o v ed eşte că V illo n făcu stu d ii m ai bune d ecît -a spus-o; de
altfel, la 20 de ani fu prom ovat m a g is te r in a rtib u s al u n iversităţii din Par s. Iată-1
aşad ar „cleric". U n ele prietenii, dubioase, p oate, m ai sig u r şom aju l care lovea pe
atunci m ii de in telectu ali tineri, îl aruncă în tr -o v ia ţă vagab on d ă, în care va d ecăd ea
treptat, perfect con ştien t de a ceastă decădere, d ar fără nici o înm otrivire a vo in ţii sale:
el duce de acum traiul acelor num eroşi clerici rătăciţi $i rătăcitori, stu d en ţi perpetui,
care continuă tia d iţia ,,go lia rzilo r“epocii precedente, fă^ă a fi ei în şişi „goliarzi":
aceia dintre ei care scriau, nu m ai foloseau la tin ea scă m ed iev a lă , ci lim b ile n aţion ale,
care la această dată se im puseseră; un s e c o l după V illon , prin p ă rţile orien tale ale
Europei, diacul Miihai din M old ova d e care vorbea recent profesorul Tudor V ianu , ducea
o v ia ţă de „vagant" asem ăn ătoare cu via ţa lui V illon , fără a fi n ici el goliard.
A doua ju m ătate a veacu lu i al X V -lea, cîn d V illo n şi-a scris opera, e ste de altfel
o perioadă de criză socia lă profundă şi de im oralitate generală. După uciderea unui
preot fără m oravuri, omor com is involun tar, se pare, şi după ce fu se se e l în su şi atacat,
V illon trebuie să se înd ep ărieze de P aris; n u pentru m ultă vrem e, căci curînd capătă
„scrisori de iertare". In tre tim p în să se a filia se unei a sociaţii prim ejd ioase, „La Coquille"
sau „Scoica", care cuprindea aproape 1000 de membri; aceşti răufăcători aveau argoul
lor sp ecial, jargon u l sau jobelinul, şi s-an păstrat şap te b alad e scr ise de V illo n în acest
lim baj, nu cu totul descifrat azi. P en tru a scăp a d e o legătu ră fem in in ă, aşa cum n e-o
p o v e ste şte el sin gu r la în cep u tu l M icului T estam en t, V illo n p ărăseşte din nou P arisu l
şi se în d reap tă spre A n gers, unde probabil avea rude din partea m am ei. Cu patru
com plici el să v îr şise de altfel un furt g r a v prin spargere, punînd m îna p e c a sa de
bani a facu ltăţii de te o lo g ie. D ecăderea lu i m orală co n tin u ă . A ceasta nu-1 îm pied ică,
trecînd prin oraşu l B lois, să ia parte la un concurs de poezie, la curtea lui Charles
d’O rleans, el în su şi un bun poet din acel timp: cele două b a la d e scr ise de V illon cu
acest prilej, în stilu l co n ven ţion al al acestei curţi, n-u ad au gă prea m u lt g lo r ie i sa le . El
în să parcă se o b işn u ise cu v ia ţa de curte: îl regăsim într-adevăr, n u m ult după aceea,
la curtea lui Jean de Bourbon, la M ou lin s, un de scrie în că o baladă în acela şi stil.
D eod ată îl descoperim în înch isoare, nu se ştie pentru care n elegiu ire, la M eu n g-
sur-Loire, unde-1 reţine episcopul Thibaut d’A u ssign y, a celaşi despre oare s e exprim ă
cu atîta resen tim ent la încep utul M arelui T estam en t. Se pare că V illo n s-a a fla t în
a c ea stă clipă la o cotitură a vieţii sa le m orale şi a istoriei sa le proprii: el a avut
atun ci, foarte probabil, sentim entul că ar p u tea scăpa din prăbuşirea lui su fletea scă şi
să red evină un om dem n de a cest num e, fo lo sito r so cietă ţii şi ţării lu i. M işcătoarea
balad ă pe care a scris-o atunci, în care ne prezintă un fel de dispută în tre inim a şi
trupul lui, este pentru noi o m ărturie grăitoare; poate chiar că fu sese com pusă spre
a fi cunoscu tă de episcopul tem nicer, ca o dovad ă de pocăinţă şi d e bu năvoinţă. E p is­
copul în să era cîinos; creştin redus, nu ştia de m ilă; şi m ai ales nu pricepu această
chem are suprem ă a unui su flet ce se zbătea între speranţă şi deznădejde: eliberat num ai
din întîm plare, printr-o m ăsu ră gen erală d e graţiere lu a tă de r e g e le L udovic al X l-lea
 Cronica literară 111

care tocm ai trecea prin oraşul M eu ng, V illon se va lăsa de acum în a in te cu totul în
voia tragicu lu i său , destin. D upă n oi nelegiu iri, el cade iarăşi între m îin ile ju stiţiei,
scapă şi reîncepe: „poet blestem at" într-adevăr, dar într-un se n s radical, m ai patetic
d ecît cel dat de V erlain e expresiei pe care a lan sat-o. A ceastă încăpăţînare desperată în
cele rele explică în m od verosim il u n ele versuri de ale lui, m ai cu seam ă „balada
M argăi celei grase", în care e l -se da cu cm-ism drept am an tu l unei fem ei pierdute, m ai
m ult chiar, drept proxenet. Aici nu-1 m ai pu tem crede p e poet. şi n u din pricina realis­
m ului obscen al unor am ănunte, căci a cest realism este în trad iţia poeziei m ed ievale
zise burgheze sau n eca v a lereşti, ci pentru că e ste pur şi sim plu im posib il şi de n e în ­
chipuit că V illon ar fi făcut în versuri pentru publicare a stfel de d ecla ra ţii, dacă ar
fi corespuns adevărului. Ştim prea bine că societatea tim pului, profund tulburată din
punctul de vedere so cia l, era şi dezechilibrată în ce p riveşte m oravurile: n u era ex cep ­
ţional ca unii feudali, reluînd m odul de via ţă b an d itesc al seniorilor ce trăiau cu cinci
sute de ani înainte, să ajun gă la sp înzurătoarea de la M ontfaucon; aso cia ţiile de
tîlhărie roiau; desfrîul in trase şi în biserică; iar erotism ul exasp erat se b iciu ia, ca în
toate epocile de criză socială, prin evocarea im agin ilor morţii: tem a v e stită a ' „ d a n ­
sului macabru" circulă pe atunci în toate operele de artă, ca şi în poem ele lui V illon ,
care este exact contem p oran cu tapiseria celebră din m ănăstirea de la C h aise-D ieu.
Dar toată atm osfera aceasta n-ar putea ju stifica g e stu l unui poet reputat, care se
d ezonorează în public prîntr-o m ărtu risire ru şin o a să . Trebuie d e c i să v ed em în
această poezie d esp re „la g ro sse M aTgot", ca şi în a lte p asaje cu acela şi caracter,
m ai m ult m an ifestarea unei stări de spirit, a unei atitudin-i de sfid a r e cin ică,
de „teribilism ", explicabilă printr-o pornire de revoltă socia lă şi, ca pricină originară,
printr-o puternică decepţie m orală. Se pare că cititorii contem porani cu V illon au în ­
ţeles această atitudine; criticii şi com entatorii de m ai tîrziu, însă, au lu at cu toţii
în sen su l ei literar a ceastă sp oved anie, care le perm itea fie să condam n e aspru pe poet,
fie să fo lo se a sc ă a n titeza rom antică a poetului gen ia l, d eclasat şi care se tîră şte în
m ocirlă. .
P rin s din nou de poliţie, după o ceartă cu efu zie de sîn g e , poetul este supus in ­
strucţiei prin tortură, z isă „chestiunea prealabilă", şi o sîn d it la spînzurătoare: atunci,
în praigul m orţii (cel p u ţin aşa şti-a e l), V illo n scrie u n a din c ele m ai frum oase şi m ai
răscolitoare poezii din opera lui, „epitaful" celebru cu titlul trad iţion al de „B alada
spînzuraţilor", v iziu n e de o putere r ealistă extraordinară, m ărturie a unei arte perfect
stăp în e pe m ijlo a c ele sale, a m estec ciu dat de cinism , de umor negru, de e v la v ie şi de
credinţă naivă şi profundă. In terven ţia unor protectori necunoscu ţi, printre care poate
şi bunul can on ic V illon , îl m în tu eşte încă od ată de la m oarte şi se n tin ţa e ste com utată
în exil. Atunci în cep e ultim a perioadă a vieţii lu i V illo n , cînd îl pierdem cu totul din
vedere: R ab elais -pretinde că ar fi sta t o vrem e în A n g lia şi că, la bătrîneţe, ar fi fost
în tîln it la S ain t-M aixen t, unde o rgan iza reprezentaţia unui „m ister" dram atic; această
tradiţie însă nu are tem ei solid . In realitate nu ştim nici cînd, nici unde şi n ici cum
a m urit poetul Fra-nşois V illon .
- . *
A ceastă via ţă zbucium ată s e o g lin d e şte — cu rezervele pe care le-am
făcut despre o ten d in ţă, d e a ltfe l constantă,, de .a „îm p in ge lucrurile l a negru"
— în opera poetului, în balad e, ca şi în cele d ou ă T estam en te, D ia ta - c e a m ică
şi D ia ta cea m are; şi se o g lin d e şte , fireşte, cu to a te co n tra d icţiile ei, ceea ce explică
de ce criticii au v ă z u t în V illon , fie un om al evului m ediu pe sfîrşite, ultim ul şi cel
mai pu ternic liric al acestei perioade, fie cel dintîi dintre poeţii m oderni. F iecare din
aceste opinii este eronată, fiind parţială: om dintr-o epocă de tran ziţie, de -descom pu­
nere a unui anum it regim social şi de elaborare a unei so cietă ţi n oi, F rangois V illon
este în acela şi timp un poet din evuil m ediu şi un precursor al spiritului m odern. D in
evul m ediu el păstrează m ai în tîi form ele poetice trad iţion ale, balada, rondelul, „octava"
(h u itain ), cu o structură rigu ros determ inată, fără să vorbim de gen u l mai recent al-
„testam entului". D istribuirea strictă a rim elor, care pune atîtea problem e traducătorilor,
nu pare să fi stîn jen it im p u lsu rile inspiraţiei, ritm ul interior al lirism-ulu: lui V illon ; în
secolu l următor, totu şi, R onsard şi P leiad a vor părăsi aceste form e pei.tru a ltele m ai
ample. M ed ievală e ste şi credinţa relig io a să a poetului, cu am ănuntele sa le n a iv e şi
n ea tin să nici de cea m ai tim id ă reflexie critică. A m intim şi stu d iile sale scolastice,
112 Henri Sacquier

le g a te şi ele de 'religie, iar p e lîn g ă a c e ste a lecturile lui obişn uite, de la B ib lie pînă la
R om anul Trandafirului, A lain Chartier şi C hristine de P isa n , lecturi prezente în opera
lui prin citate, aluzii sau sim p le rem iniscen ţe. A legoria însă, atît de preţuită de
p oeţii m ed ievali şi pre-um anişti pînă la C harles d’O rleans inclu siv, contem poran cu
V illon , este puţin folosită de poetul nostru, probabil din pricina caracterului ei arti­
ficial. A lte două trăsături, m ai intim leg a te de su fletu l m edieval, s e în tîln e sc în că la
V illon : m ai întîi lip sa acelei sete de-a cunoaşte, atît de caracteristică pentru ren ascen ­
tişti şi pentru în tregu l su flet m odern. Pentru om ul m odern, care a realizat -deplin vir-
tu a lită ţile şi cerin ţele im plicate în gîn d irea ştiin ţifică elină, ştiin ţa este un edificiu
ce se în alţă mereu şi m ereu se m odifică în sen su l progresului, un un ivers in telectu al m obil prin
e sen ţă şi dinam ic; pentru om ul m edieval dim potrivă, şi pentru V illo n în su şi, ştiin ţa
este o lum e în ch isă, adevărurile fun dam entale fiind ascu n se din ain te în cărţile sfin te,
din care „savan ţii" au sin gu ra m enire de-a le extrage, de-a le actu a liza şi dezvolta
prin com en tariile lor.
P e de altă parte, se observă la V illon lip sa altei trăsături a spiritului m odern,
anu m e a sentim entului naturii, aşa cum îl în ţe le g em astă zi, şi, în genere, a oricărei
viziu n i „naturaliste" a lum ii, luînd u-se term enul „naturalist" în sen su l filozofic fo lo sit
adesea de istoricii literaturii: „natu ralistă" este orice concep ţie a lum ii ca realitate au­
tonom ă, supusă u n o r leg i proprii care asigu ră 'dezvoltarea ei, in d ep en d en t de o r ic e .
principiu provid en ţial. O am enii R enaşterii vrîn d-nevrîn d, prinşi şi de farm ecul rem i­
niscenţelor m ito lo g iei a n tice, au îm p in s n atu ralism u l lor pe drumul panteism ului:
secolele urm ătoare l-iau îndreptat pe calea unui m aterialism din ce în ce m ai la rg şi
totod ată m a i riguros. V illon crede — este evid en t — în acţiu nea p ro v id en ţia lă a unei
divinităţi transcendente.
In ciuda acestor p u ternice răm ăşiţe m ed ievale, în tîln im în opera lui V illon d e s­
tule asp ecte care-1 apropie de noi: referinţe dese la scriitori şi la a lte p erso n a je din
antichitate; deşi an tich itatea n-a fo st cu totul n ecu n oscu tă pentru evul m ediu, m ai a les
încep în d cu ceea ce s-a nu m it „renaşterea din secolu l al X ll-le a " , e ste sig u r că la
V illon se g ă se sc prim ele luciri ale um an ism ului R enaşterii propriu zise: V illon este v ecin
cu R ab elais în timp, iar R abelais îi cu n oaşte opera şi o fo lo se şte. U n sen tim en t m o ­
dern, patriotism ul, deşi apare în literatu ra franceză în a in te de V illon , se precizează v i­
gu ro s în opera lui: s e cunosc cele două versuri care p om enesc, sim plu dar m işcător, pe
„Ioana, v itea za din Lorena, arsă de e n g lezi la Rouen"; m işcător m ai -ales . este faptul
că poetul aşează pe m od esta ţărancă de ieri prin tre doam nele p restigioase din trecut.
M odern este şi realism ul viziu n ii lum ii, precum şi realism ul exprim ării acestei viziu n i,
adesea crud şi brutal. D esigu r, V illon a avut precursori şi aici: sîn t p oeţii „roturieri"
sau burghezi din veacu rile dinainte, sîn t C olin M uset, Ada-m de la H alle, Rutebeuf m ai
ales, cu care prezintă atîtea asem ănări; pentru în tîia dală în să acest realism intrepicţ
este contopit a tît de m agistral cu sen tim en tu l liric pe care-1 hrăneşte; v a trebui să
aşteptăm de pildă L a C h a ro g n e de B aud elaire ca să descoperim , aliată cu o em oţie
lirică atît de autentică, o desoriere a şa de groazn ică a cadavrului şi a efectelor m orţii:
E t m eu re P â ris et H e len e , etc. (M arele T estam en t, strofele XL— X L I ).
Sentim entul artistic sigur, m ăestria m ijloacelor de exprim are cele m ai felurite,
ca lita tea a u ten tic p arizian ă şi b ogată în rostiri populare ce caracterizează fran ţu zeasca
lui V illon, care nu dă în ap oi nici în a in tea jocurilor de cuvinte, fără s ă m ai vorbim de
dibăcia în m înuirea form elor p oetice (di-băcie care se în tîln e ş te şi cu m u lt în a in tea
Iui) sau de pecetea personală pe care poetu l o im prim ă tem elor curente d în poezia
tim pului, to a te aceste trăsături sîn t noi pe atunci şi, pentru n oi, fam iliare. In sfîrşit,
m ai cu seam ă faptul de-a fi a les ca subiect pentru o operă de artă zu grăvirea persoanei
sa le proprii, fizice şi m orale, con fid en ţa cea m ai sinceră a vieţii sale, chiar şi a am ă­
nu n telor celor m ai m od este din existen ţa cotid ian ă, ne îm bie să ved em în V illo n unul
din tre cei m ai m ari străbuni ai 'rom antism ului. N u că n-ar fi fo st în a in tea lu i poeţi
m ed ievali care să fi vorbit de su fletu l lor, d e iubiri, de dureri; deosebirea cea m are
în să între ei şi V illo n provine d in obiceiul lor de-a tran sp u n e ac este con fid en ţe intim e
într-un m od im personal, potrivit unor tem e trad iţion ale care adesea nu m ai erau decît
sim ple clişee. V illo n sp a rg e tem ele şi c lişeele sub presiunea accentu lu i p erson al şi a
realism u lu i ind ividu alizator, fără să sacrifice nim ic din farm ecul poetic.
 Cronica literară 113-

A ceastă putere de ind ividu alizare, această notă personală dom inantă, a c ea stă liber­
ta te şi ind ep en denţă sîn t într-adevăr foarte m oderne: dincolo de g la su l acelei clase
burgheze care urcă pe atunci irezistib il şi cu care se înrud eşte cel puţin prin form aţia
lui, parcă se aude în opera lu i V illon vocea în să ş i a poporului din care iese, v o c e care
de abia după secole îşi va căpăta în treaga am ploare.
*
Poetul D an B otta şi-a asum at şi a dus la c ap ăt fericit sarcina de-a traduce Inte­
gral a ceastă operă, nu volu m in oasă, dar b ogată, com plexă, dificilă, adesea obscură.
Cartea, care se prezintă sub o în făţişare artistică din cele m ai atrăgătoare şi care se
deschide asupra cîto rv a ipagini introductive iscă lite de m aestrul Tudor A rghezi, s-a
bucurat de un m are su cces de librărie. Cu to a te că editura, 'după c îte v a zile, a dublat
preţul cărţii, cum părătorii nu s-au descurajat; şi cum nu există, cred, un sin gu r cum pă­
rător care să nu răsfoiască în a in te o carte nîvnită şi care să nu cite a sc ă ici colea
cîte-un rînd, cîte-un vers, su ccesu l acesta este îm bucurător: 18.000 de exem p lare d e sfă ­
cute aproape cu to tu l în cîteva zile, a ceasta este d esigu r o răsplată de m are preţ pentru
rîvna tălm aciului, dar este şi sem nul că pentru m arele public rom în esc, cu cultura lui
literară tot m ai b o g a tă şi m ai fină, F ran şois V illon nu e ste un străin.
D esp re calitatea traducerii, am pu tut auzi părerile cele m ai diferite; reproşul care
se poate releva m ai des s e referă la o anum ită obscuritate, m ai precis, l a o obscuritate
izvorîtă d n a b u zu l de arhaism e. A ş sp un e că şi acesta e ste un sem n îm bucurător:
cetăţeanul co n ştie n t de a stă z i vrea ca să i se vorbească în rom îneasca lui de astăzi;
şi el este pentru folosirea unei „lim bi literare" definite str ic to se n su . E l adm ite la
rigoare un număr d e region alism e, m ai a les dacă sînt m înuite de un m are scriitor;
n eo lo g ism ele, pe d e altă jarte, .nu-I prea supără, m ai ales dacă sîn t pu rtătoarele 'oului
sub form ele sa le m ai au ten tice. A rhaism ele în schim b, aşa se ved- cel pu ţin , îl in d is­
pun: parc-ar învia cu ele în am intirea sa u în im a g in a ţia lui un trecut pe care nu m ai
vrea să şi-l apropie decît critic, sub aspecte p e care să le a lea g ă el. E ste exp licab il ca
g recism ele fanariote şi turcism ele să fie m ai nesu ferite astăzi ca oricînd. D ar cu vin tele
slavo-b izan tin e? T otuşi, nu exprim ă ele oare acelea şi realităţi din Europa feudală ca
şi g a lic ism e le şi germ an ism ele pe care le folosea V illon ? Căci poetul D a n B o tta fo lo ­
se şte m ai cu seam ă acele arhaism e pe care lin g v iştii sovietici le nu m esc „istorism e",
adică term eni folosiţi de istorici şi de arheologi pentru ^ desem na in stitu ţii, slujbe,
locuri, obiecte, etc. le g a te de o anum ită orînduire socială şi de o anum ită epocă „ isto ­
rică": e ste cazu l cu vin telor a rm ă şe l, b ă n e a să , clucer, culă, d ia c etc. Traducătorul avea
trei căi desch ise în ain tea fui: sau să p ăstreze term enul fran ţu zesc vech i, rom înizîndu-1
uşor; în ca zu l acesta, ar fi introdu- o seam ă de n e o lo g ism e cu totul n eîn ţelese. P utea
să traducă prin ech ivalen ţe rom în eşti contem porane: dar e x istă oare, în faza istorică
de acum , într-o so c ieta te c v a si-so c ia listă , ech ivalen ţe exacte pentru „istorism ele" fran­
ceze feudale? O ire corespondentul lui „ cour du Parlem ent" ar fi trebuit trad u s prin
„Curte de C asaţie" sau „Tribunal suprem"?; „notaire et gref.fier crim inel" prin „'notar
şi grefier la crim inal"? şi aşa m ai departe. Nu sună oare m ai bine „Curtea de Divan"
sau „ lo g o fă t şi arm ăşel"? A ceasta e ste în tr-ad evăr a treia cale şi, după noi, cea bună.
Nu, F ra n ţo is V illon nu se putea traduce ex clu siv prin cu vin tele în registrate în D icţio­
narul A cadem iei: trebuia folosită, precum a făcut traducătorul, în trea g a com oară isto ­
rică a lexicului rom înesc. Cu atît mai m ult cu cît, g raţie acestor arhaism e de v o c a ­
bular, discret sp rijinite de unele arhaism e 'de sin ta x ă şi, mai rar, de rr „rfologie, s-a
putut păstra atm osfera nu num ai istorică ci şi poetică. U n ii cititori se p lîn g de lipsa
de claritate: m ai întîi, să aibă răhdarea să c on su lte cele două g lo sa r e de la sfîrşitu l
cărţii, în care traducătorul a avut caritatea să prim ească şi un ele cu vin te rom îneşti
(d estu l de m ulte!) care nu sîn t de loc arhaism e dar pe care a băn uit cu drept cuvînt
că nu toată lum ea le v a pricepe; apoi, să nu aibă p reten ţia să în ţe le a g ă sau să g u ste
ab solu t toate aluziile, ironice sau satirice, .pe care le face V illon la oam enii şi lucrurile
din tim pul său : nici com entatorii francezi nu ile-au lăm urit pe to a te p în ă azi. In
sfîrşit, să nu uite că o lum ină prea directă, prea brutală nu-i p r ieşte poeziei: ea are
lum m a ei particulară, în zona ultravioletului, .aş spune, pentru u n ele in tu iţii m ai fine,
şi în zuma infra-roşului, care imai m ult în c ă lz e şte p ă rţile tainice 'ale inim ii. Lumina-
poeziei e m argin ală: ea lasă pictorilor (dar nici lor nu le aju n g!) b en zile m ijlocii a le.

8 - S teau a
 114 Henri lacc/uier

spectrului. P arcă ^arhaismele ar avea tocm ai -acea transp arenţă şi acea op acitate p o ­
trivite cu cerin ţele poeziei.
Cu to a te d ificu ltăţile pe care textu l le opunea traducătorului, în sp ecial întoarcerea
de m ai m ulte ori a aceloraşi rime, m a i ci seam ă în balade, D an B otta, p ăstrîn d con­
ştiin c io s ritm ul, m etrul şi strofa origin alu lu i, s-a m enţinut c ît m ai aproape de text, re-
dîndu-I aproape totd eau n a c u o uim itoare exactitate. V irtu ozitatea m erge a tît de de­
parte în eît uneori pînă şi rim ele o rigin ale sîn t p ăstrate în rom în eşte, de pildă în şirul
de strofe 125— 128 din D ia ta cea m a re. Cînd rima nu poat.- fi identică în cele două
lim bi, traducătorul fo lo se şte m ăcar ason anţe, sau su nete apropiate între ele, şi aceasta
în foarte m u lte strofe. Im presia produsă asupra unui francez este stranie: după p rim ele
versuri citite, am avu t im presia că citesc textu l fran ţu zesc. Cînd se stu d iază traducerea
în am ănunt, atunci se poate c o n stata rîvna şi m ig a la traducătorului. Şi nu vorb esc de
sig u ra n ţa gu stu lu i (în ţe le g acea însu şire artistică m ai largă decît g u stu l c la s ic ), nici
de sim ţul poetic integral, cuprinzînd şi acea poezie a realităţilor fără glorie:

P e m o a le p u f în tin s , u n g r a s e g u m e n ,
L a fo c , in b in e c ă p tu şită -o d a ie , . . .

şi, nenu m ăarte reu şite care te fac să în ţe le g i cum într-adevâr m unca de traducere poate
fi, şi operă de creaţie.
B in e înţeles, era in ev ita b ilă strecurarea un or scăpări, g r eşeli ori confuzii: d in
g reşa la tipografiei, poate, a fo st sărit versu l 5 d in strofa 1 2 7 . (D ia ta <cea m a r e ); cu-
vîn tu l r u , odată redat corect prin „rîu“, este con fu n d at altă d ată cu rue şi tradus prin
„uliţă" (poate, de altfel, în mod v o it ). A cestea sîn t greşeli mărunte; sîn t în să
u n ele erori m ai surprinzătoare, d e pildă la refrenul balad ei D o a m n elo r d e a ltă d a tă , a
cărei traducere la să să se piardă prea m ult din sen su l general al poeziei; sa u refrenul

II n ’e s t h o n bec q u e d e P a ris,

din altă baladă, Dine redat de Z oe Verbiceanu:

M a i c lo n ţo a sa -i la P a ris,

(d eşi ritm ul versului o rigin al nu e respectat) este tradus de D an B otta prin:

N u -i g r a i fr u m o s ca la P aris,

ceea ce e departe de text; în sfîrşit, altă confuzie, din nefericire în B a la d a sp în zu ra ţilo r:

■ S i v o u s c la m o n s fre re s, p a s n 'e n d e v e z
A v o ir d e d a in , q uoique fu m e s occis
P ar ju stic e , etc.

adică: „D acă vă spunem fraţi, nu trebuie să vă fie cu supărare, deşi am fo st u c işi

prin dreaptă osîn d ă etc.“. Traducătorul răstoarnă totul, luînd cuvîntul fre re s drept v o ­
cativ:

Că v -a m c h em a t s a n u v ă ru p ă ra ţi,
0 fra ţilo r, cu to a te că p ieriţi
I n d re p ia te -a m fo s t etc.

A ceste greşeli şi cîteva altele, încă, sîn t uşor de înlăturat într-o nouă ediţie. F olosirea
ediţiei m onu m en tale a lui T huasne le-ar fi îm p ied icat. Prin caracterul lor de excepţie,
ele su b lin iază strălucita reu şită a poetului D an B otta.

HENRI JACQUIER
CARNET SOVIETIC

Prim u! congres al a rtiş tilo r plastic: sovietici

S -au în ch eiat de curând, la M oscova, lucrările prim ului C on gres al a ti stilor

p lastici sovietici. In P alatu l m are al K rem linului, tim p de oîteva zile, alături' de
fruntaşi ai artei so v ie tic e şi de rep rezentan ţii de seam ă ai vieţii culturale şi -social-
p olitice din m area ţară so c ia listă , au lu at parte ,şi so lii cullturii noi din R .P. Chineză,
B ulgaria, Republica D em ocrată G erm ană, Coreea, R om înia, Republica Populară M on­
golă, C ehoslovacia, P olon ia.
R eferatele, coreferatele şi ouvîn tările ţin u te su h lin iază lim p ed e im portanţa deo­
sebită a con gresu lu i. T oate p roblem ele v ita le a le artei r e a list socialiste au fo st d e z ­
bătu te p e larg, cu p asiu n e, com petenţă, aten ţie critică şi în a ltă prin cip ialitate.
C on gresu l .a fost d esch is de K- Iuon, a r tist al poporului, după care a urm at
referatul, despre situ aţia şi sarcin ile artei p la stice so v ie tic e, ţinut d e B. V . Johanson.
A n ălizîn d cuceririle ob ţin u te de artiştii p lastici ;ovietici în cei' p atruzeci d e ah i
de la victoria M arii R evoluţii iS ocid M R d in O ctom brie, B. V . Joh an son sublim iză
rolul m etod ei realism ului so c ia list în creaţie, arătînd între altele, că: „M e to d a r ;alis-
m u lu i so c ia list — cu în ţe le g e re a sa p ro fu n d ă ş i v erid ică — d e sc h id e î n fa ţa a rtis tu lu i
p la stic la rg i p e rsp e c tiv e p e n tr u m a n ife s ta r e a in iţia tiv e i sa le creatoare, p e n tr u în c lin a ţiile
sa le in d iv id u a le . Cu cît a r tis tu l p la s tic s tă p în e ş te m a i p ro fu n d ş i m a i d e p lin le g ile
creaţiei a rtistic e , fo rm u la te d e a c ce p ţiu n e a m e to d e i re a lis m u lu i, cu a tît m a i liber îşi
v a p u te a m a n ife s ta c a p a cită ţile sa le in d iv id u a le . R e a lis m u l s o c ia lis t n u o feră n ic i o
re g le m e n ta re ş i o fe ră •a rtistului p la s tic to a te b o g ă ţiile p e n tr u a c tiv ita te a creatoare,
p e n tr u m a n ife s ta r e a cea m a l la rg ă a p o sib ilită ţilo r sa le d e cre a ţie".
R eferatul llui B. V. Johan son a fo st urm ct de salu tu l adresat C on gresu lu i de
către C.. C. all P .C .U .S . r o stit de to v . Şapilov.
Tov. D . T. Ş epilov, secretar al C.C. al P .C .U .S ., a ţinut d easem en ea o am plă
cuvîntare. C onsacrată problem elor de artă p lastică, dar şi celor dp creaţie artistică
în general, ea co n stitu ie un docum ent deosebit de im portant, atît pentru critica de
artă cît şi pentru critica literară.
R eferindu-se, de pildă, la p rin cip iile a rtei sovietice, D. T. Ş e p ilo v arată că: „ L e­
g ă tu r a d in tr e a rtă ş i v ia ţă , ca ra c te ru l p o p u la r a l a rtei, slu jir e a cu a b n e g a ţie d e către
a r tis t a n o u lu i re g im so c ia l, r e p re zin tă m ă re ţe le ş i n o b ile le p rin c ip ii pe ca re se ba­
z e a z ă a rta " . .
O cupîndu-se de sarcin ile arte: noi, D . T. Ş ep ilov ca racterizează p e la r g m etoda
realism ului so c ia list şi poziţia acesteia în diferitele problem e a le creaţiei. Astt ;I, relativ
la m odul de reflectare al realităţii, cuv.întarea su b lin iază că: „ M eto d a re a lis m u lu i s o ­
cia list, care e s te m e to d a d e c re a ţie a a rte i so v ie tic e , cere o o g lin d ire v e r id ic ă , is to r i­
ceşte c o n cretă a re a lită ţii în d e z v o lta r e a e i re v o lu ţio n a ră , ş i a ju tă pe a r tiş ti s ă p ă ­
tru n d ă e se n ţa fe n o m e n e lo r v ie ţii, să d e sc o p ere p ro c e sele p r o fu n d e ş i p e rsp e c tiv e le d e
d e zv o lta re .
A r tis tu l p la stic n u e ste u n fo to g r a f. J Jn a p a ra t fo to g r a fic re fle c tă î n m o d p a s iv
ceea ce se iaflă în f a ţa (ui. D a r a r tis tu l e s te c h em a t — ş i a c ea sta e ste lu c ru l p rin ­
cipal în crea ţie — s ă v a d ă p rin p o jg h iţa e x te rio a ră c o n ţin u tu l a d e v ă r a t al v ie ţii,
e se n ţa fe n o m e n e lo r " .
116 Carnet sovietic

R esp in gîn d calom n iile duşm anilor realism ului so cia list, D . T. Ş ep ilo v arată că:
„ D e fin in d tră să tu rile fu n d a m e n ta le a le re a lis m u lu i so c ia list ca m e to d ă d e c re a ţie a
a rte i so v ie tic e , p a rtid u l s u b lin ia z ă " ca „ in a d m isib ilă orice in te rp reta re care a r a tra g e
d u p ă sin e n iv e la re a in d iv d u a lită ţilo r a rtistic e . E s te a b su rd s ă se p re tin d ă c a to a te
te a tre le d in ţa r ă să s e m e n e cu M H A T , iar t o ţi a r tiş tii să p ro c e d e ze d u p ă m a n ie ra
p e re d v ijn ic ilo r, d e şi a p reciem cu to ţii m a r ile m e r ite ş i v a lo a rea n e p ie rito a re a t tt a
te a tru lu i M H A T , c it şi a p e re d v ijin ic ilo r" .
In ce priveşte cu ren tele şi stilu rile în cadrul realism ului so c ia list, cu vîn tarea
precizează: R e a lism u l so c ia list e ste in c o m p a tib il cu orice în g u s tim e s a u d o g m a tis m .
P rin c ip ia lita te a n u tre b u ie în lo c u ită cu id eile p re c o n c e p u te a le u n u i g ru p , n u treb u ie
să „ e lim in ă m " cu u şu r in ţă p e u n ii m a e ştri d in re a lis m u l so c ia lis t ş i să -i in c lu d e m în
c a te g o ria „ e ste tic ie n ilo r-ţo rm a lişti" sau dim potrivă a „ n a tu ra liştilo r -fo to g ra fi" , p re ze n -
tîn d re a lis m u l so c ia list ca u n fe l d e p a t a l lu i P ro c u st şi p o tr iv in d cu p e rse v e re n ţă to t
ce n u c o re sp u n d e e ta lo n u lu i a le s d in a in te .
C in d u n g ru p s a u a ltu l s p r ijin it d e a n u m iţi critici s e p ro n u n ţă z g o m o to s îm p o ­
tr iv a e reticilo r" ş i d e cla ră , to to d a tă , că el ş i n u m a i el re p r e z in tă p u n c tu l d e v ed e re
a l p a rtid u lu i ş i re a lis m u l so c ia list în -artă, n e te m e in ic ia u n o r a se m e n e a a fir m a ţii a p a re
e v id e n tă . P a r tid u l se p ro n u n ţă p e n tr u id e o lo g ia c o m u n istă , p e n tr u re a lis m so c ia lis t în
a rtă . C red em în s ă că în -cadrul ş i pe b a za r e a lis m u lu i s o c ia list p o t ş i tre b u ie să î n ­
flo rea scă d ife rite le s tilu r i c reatoare, fo r m e v a ria te , d iv e r s e in d iv id u a lită ţi < a rtistic e
a tu n c i c în d , fiin d o rig in a l, a r tis tu l s lu je ş te p rin operele s a le m a rile id e i elib eta ro a re,
c o n trib u ie la crearea u n e i o rîn d u iri a rm o n io a se, cu a d e v ă r a t u m a n e , a ju tă la e d ucarea
e s te tic ă a poporului, îm b o g ă ţe ş te te z a u r u l sp iritu a l a l so c ie tă ţii cu v a lo ri a d e v ă r a te şi
n u cu n iş te im ita ţii ie ftin e .
U nii critic i d e a rtă sim p lific ă p ro b le m a le g ă tu r ii d in tr e a r tă ş i p o litic ă , a r tă şi
v ia ţă . A r f i g r e ş it să p riv e ş ti, d e p ild ă , fa p tu l că a r tis tu l p la stic şi-a a le s o iern a tic ă
a c tu a lă d re p t o d o v a d ă in d is c u ta b ilă a le g ă tu rii d in tr e cre a ţia s a cu p o litica , cu v ia ţa ,
d u p ă c u m ar f i g r e ş it ş i curios s ă p ro c la m i orice p e is a j d e s ă v îr ş it d r e p t o lu cra re a p o ­
litic ă sa u lip s ită d e idei. S a u să tre ce m pe u n a lt p la n . U n u i a r tis t cu o a n u m ită m a ­
n ie ră d e crea ţie n u -i plac orocedeele a ltu i a rtist î n fo lo sire a culorilor ş i a tu n c i ră su n ă
re p ro şu ri că to a te a c e s te a s î n t „ m eto d e s tr ă in e " , „ m e to d e .p e rim a te ", „o m a n ie ră re a c ­
ţio n a r ă " d e a fo lo s i lu m in a sa u culorile. Ş i, b in e în ţe le s , procedeele sa le p ro p rii, ale
a c e s tu i „ sever ju d e c ă to r" — s în t p ro c la m a te d r e p t s in g u r e le p ro g r e s is te ş i - re v o lu ţio ­
n a re . . . î n a c est ra ţio n a m e n t, n u e x is tă o în ţe le g e r e ju s tă n ic i a p o litic ii, n ic i a
a rtei. A tt t î n p o litică , în v ia ţă , cît ş i în a r tă , to tu l se p r e z in tă m u lt m a j c o m p le x .
N o i s în te m in tr a n s ig e n ţi f a ţă d e to t ce e ste le g a t d e in flu e n ţe le id e o lo g ie i re a c ­
ţio n a r e , d e teo ria „ artei p u re", fa ţă d e to t ce e ste a p o litic şi lip s it d e idei, a c este in ­
flu e n ţe s e o g lin d e s c ş i în d o m e n iu l fo rm e i a rtistic e . D ar, a c e a s ta n u are n im ic c o m u n
cu în cercă rile d e a să ră ci, u n ific a , în g u s ta a rb itra r ş i n e în te m e ia t c a d ru l tartei s o ­
v ie tic e . R e a lism u l socialist', p rin în s ă ş i n a tu ra sa , cere o lu p tă c u ra jo a să ş i h o tă rîtă
p e n tru v a rie ta te a in a rtă , p e n tru b o g ă ţia fe n o m e n e lo r a r tis tic e , a pro ced eelo r stilu rilo r
ş i m a n ierelo r, d a c ă ele se a flă în slu jb a in te re se lo r p o p o ru lu i, d a c ă a r tis tu l n e d ă r u ­
ie ş te opere care îm b o g ă ţe s c ş i îm p o d o b e sc v ia ţa p o p o ru lu i ş i n u ş tir ş i lo b o d ă ş i cu
a tît m a i p u ţin m ă tr ă g u n ă .
N u tre b u ie s ă n e te m e m , ci să ne b u c u ră m d e v a r ie ta te a stilu rilo r î n a rtă , d e
fa p tu l că m a n ie re le d ife r iţilo r p icto ri n u se a m ă n ă în tr e ele”.
C u vîn tarea lu i D . T. Ş ep ilov a fo st primită cu en tu ziasm de participan ţi. Ecoul
ei ş-a resim ţit puternic şi în d iscu ţiile d e sfă şu ra te pe m argin ea referatului lui B. V .
Johan son şi a coreferatelor ţin u te de I. Serebreanîi, M. A lp atov, N . Jukov, V . Iva n o v .
N . Tom ski, N. A chim ov şi A- S la tico v . D in partea artiştilor p lastici din R .P . R . a lu a t
cu v în tu l acad. Ion Jalea.
A şteptăm cu le g itim interes ca p u blicaţiile şi forurile com petente să publice în
traducere textu l in tegral aii tuturor cuvîntăriilor şi rapoartelor C on gresu lu i.

ION LUNGU
P E a I P L E

C o re s p o n d e z e

S o n e tu l lu i B a u d e la ire care p o a rtă a c e st titlu are o s u tă de ani: a fo st p u b lic a t

în p rim a e d iţie a c ă rţii L es F leurs de M al, care, m e re u re tu ş a tă ş i p e rfe c ţio n a tă , ră m ă ­
se se 15 a n i pe m a s a d e scris; m a i m u lte d in p o e zii, to tu ş i, a p ă ru seră prin d ife r ite
re v is te , în sp e c ia l în 1855, în R evue d es D eux-M ond es, cele. care a lc ă tu ia u ciclul in titu la t
Les F leurs du M al. S o n e tu l în d is c u ţie n u e ste a te s ta t în a in te d e 1857; e ste sig u r în s ă
că a fo s t sc ris în tin e r e ţe a p o e tu lu i ş i, cu to a te că e în p e rfe c tă c o n co rd a n ţă cu u n e le
te o rii ale lu i E d g a r P o e, e ste a n te rio r p rim u lu i c o n ta c t a l lu i B a u d e la ire cu opera sc r ii­
to ru lu i a m e ric a n ; n u a v e m n ici u n m o tiv să n e în d o im d e s in c e r ita te a lu i B a u d e la ire ,
c în d scrie: „ P rim a d a tă c în d a m d e s c h is o carte a lu i / E d g a r P o e — n. n .] , a m c itit cu
sp a im ă şi cu cea m a i vie bucurie ceea ce g în d is e m m a i d e m u lt; p în ă ş i e x p re siile fo lo ­
s ite se a se m ă n a u cu ale m e le " . C hiar d o u ă v ersu ri d in so n e tu l C orespondenţelor.

L a n a tu re e st u n te m p le o ii d e v iv a n ts piliers
L a is s e n t p a rfo is so r tir d e c o n fu s e s p a ro les . . .

(N a tu r a e ste u n te m p lu în care s tîlp i ce tră iesc la să m eori şă ia să c u v in te c o n fu z e )

au c o re sp u n ză to a re le lor î h a c e ste d o u ă v ersu ri ale iu i Poe:

AU N a tu r e sp e a k s, a n d e v 'n id ea l th in g s
F la p s h a d o w y s o u n d s fr o m v is io n a r y w in g s

( î n tr e a g a n a tu ră v o rb e şte, ş i chiar lu cru ri ideale s c u tu ră s u n e te o b scu re d e p e a rip ile

v is ă rii). S o n e tu l lu i B a u d e la ire ra m în e p r e z e n t în m e m o ria m u lto ra ; d a r d e ce e s te
to c m a i u n u l d in te x te le m o d e rn e cele m a i c u n o sc u te , n u n u m a i în F r a n ţa ci ş i în cele­
la lte ţă ri, ia tă o în tre b a re care cere u n ră s p u n s c e a r p u te a lu m in a în tr -o oarecare
m ă su ră calea u r m a tă d e p o e zia m o d e rn ă . În tr -a d e v ă r , n o i cre d em c ă d a c ă a c ea stă
sc u rtă p o e zie s-a fix a t în a m in tir e a m u lto ra , c a u za e ste d e s ig u r p e rfe c ţiu n e a ei fo r ­
m a tă , d a r m a i ales fă p tu i că fo r m u le a z ă fe r ic it, re zu m în d u -le , u n e le te n d in ţe str ă v e c h i
care n u m a i d e c îtv a tim p , a n u m e d e p e la s fîr ş itu l s e c o lu lu i al 18-lea, în c e p u se ră să
- f i e e x p r im a te cu m a i m u ltă p re c izie . E s te vo rb a d e d o c tr in a g e n e r a lă a c o re sp o n d e n ­
ţelo r; a c e a s tă d o c tr in ă a re, d u p ă au to ri, m a i m u lte v a ria n te p re c u m ş i m a i m u lte trepte.
C în d re c itim s o n e tu l b a u d e la iria n , p rim e le v ersu ri, d e o s o le m n ita te tu lb u ră to a re ,
a n u n ţă p a rc ă o r e v e la ţie m a i m ă r e a ţă d e c ît cea c o n ţin u tă în c elela lte şa p te versu ri:
„ pă d u rile d e sim b o lu ri" , „ p re lu n g ile eco u ri", „ în tu n e c a ta şi p ro fu n d a u n ita te " d in p rim a
p a rte p a r în tr -a d e v ă r d isp ro p o r ţio n a te cu c o re sp o n d e n ţe le d in tr e p a rfu m u r i, culori şi
s u n e te care u rm e a ză . T re b u ie o b se rv a t to tu ş i că B a u d ela ire , d a c ă era u n serisu a l, u n
o m a l s im ţu r ilo r ca m u lţi a rtişti, n u e ra u n „ s e n s u a list" în în ţe le s u l filo zo fic ; e l d e ­
p ă ş e ş te sfe ra se n z a ţiilo r p e n tr u a p ă tr u n d e m a i a d in e în v ia ţa su fle te a sc ă , p e n tr u a
sta b ili „ c o re sp o n d e n ţe" — ica în cele d o u ă te r ţe te a le s o n e tu lu i — pe d e o p a rte in tre
u n e le p a rfu m u r i ş i p a rtea a fe c tiv ă lu m in o a să a s u fle tu lu i, p e d e a ltă p a rte în tr e a lte
p a rfu m u r i ş i a sp ira ţii n e m ă r g in ite a le sp ir itu lu i. F e n o m e n u l e c h iv a le n ţe i s a u su p lin irii
se n zo ria le , c u n o sc u t în p sih o lo g ;a n o r m a lă ş i p a to lo g ic ă su b n u m e le d e s in e s te z ie , este
118 H enri lacquier

fa m ilia r tu tu ro ra : cu ta re culoare e ste iper-cepută cu c a lita te a u n u i s u n e t; de p ild ă , un

a n u m it ro şu p o a te fi în s o ţit în c o n ş tiin ţă cu u n tim b r u d e tr îm b iţă , sa u c u ta re p a rfu m
p o a te e vo c a s u n e tu l flu ie ru lu i. F o lo s in d n u m a i a c e s te sin e s te z ii, p o e ţii n -a r f i a ju n s
prea d e p a rte; se c ite a ză c u n o sc u tu l s o n e t ,,al v o ca lelo r", a l lu i R im b a u d , u n d e fiecare
s u n e t v o ca lic ca p ă tă o culoare d e o se b ită ; d a r e m a i c u rîn d o e x p e rie n ţă c u rio a să , fo lo ­
s in d — a şa cu m s-a d o v e d it — a m in tir e a u n u i a lfa b e t d in copilărie, în care fieca re
lite r ă era colorată. I n fu n c ţie d e o in d iv id u a lita te sa u a lia , s î n t p re d o m in a n te
im a g in ile re la tiv e la cutare s a u c utare s im ţ: B a u d e la ire d e p ild ă era u n o lfa c tiv ; fe n o ­
m e n u l s in e s te z iilo r fiin d in să g e n e ra l ş i m a n ife s tîn d u -s e chiar în u n e le m e ta fo r e u zu a le
d in lim b a ju l c o m u n , p o e ţii ,au p u t u t crea şi fo lo s i o g a m ă e x tr e m d e b o g a tă d e a d e v ă ­
ra te c o re sp o n d e n ţe se n zo r ia le , e x p r im a te în m e ta fo r e d e tip e le m e n ta r.
C u m a rte le s e a d re se a ză fie c a re u n u i s im ţ d e o se b it, tre a p ta a d o u a a co re sp o n ­
d e n ţe lo r ta care s-a u rid ic a t în c u rîn d a rtiştii, în sp e c ia l p o e ţii, e ste „ c o re sp o n d e n ţa "
a rte lo r în tr e ele: a r te le p la stic e , m u z ic a , p o e zia e tc. Ş i aici B a u d e la ire a a v u t o v iz iu n e
clară a a n a lo g iilo r care apropie în tr e ele a rtele. S e ş tie că la el p o e tu l er : d u b la t d e
u n critic fo a rte lu cid ş i cu in tu iţii e x tr e m d e sig u re , s-a r p u te a sp u n e chiar pro fetice;
în m a i m u lte s tu d ii ş i a rtico le d e sp re p ictu ră , d e sp re lite ra tu ră , d e sp re m u z ic ă , d a r şi
în u n e le p o ezii, B a u d e la ire in te rp r e te a ză operele a rtiştilo r fo lo s in d u n v o ca b u la r s e n ­
zo r ia l sp e c ific p e n tr u fie c a re a rtă ; u n e le p în z e a le lu i D ela cro ix, d e p ild ă , tr e z e s c î n el
s u n e te le u n o r fa n fa r e c iu d a te sa u u n e le s u s p in e în ă b u şite d in m u z ic a lu i W eber; in ve rs,
m u z ic a lu i W a g n e r evo c ă în m in te a lui ta b lo u ri d e p icto ri fe lu riţi. W a g n e r, care a v ea
în m a te rie de c o re sp o n d e n ţă « a rte lo r a c e le a şi id ei ca B a u d e la ire , se sile a i n d ra m e le
sa le m u z ic a le să în fă p tu ia s c ă s in te z a tu tu r o r a rte lo r; a c e a stă te n ta tiv ă g ra n d io a să , pe
care p o ste rita te a a con sa cra t-o , s e lo v i la în c e p u t d e n e în ţe le g e r e a p u b lic u lu i ş i a c riti­
cilor: în F ra n ţa , B a u d e la ire fu cel d in tîi p a r tiz a n c o n ş tie n t ş i e n tu z ia s t al a rte i w a g ­
nerien e. iar s tu d iu l s ă u d e sp re T annhăuser de p ildă, a c u m c în d se reia în ţa r ă re p re ­
z e n ta r e a d ra m e lo r lu i W a g n e r, m e r ită să ţie c itit a te n t: se v a p u te a c o n s ta ta că, după
u n secol, p ărerile c ritic u lu i n u s-a u în v e c h it.
S e p o a te concepe, şi, d e fa p t, d e s u te ş i chiar d e m ii d e a n i s-a şi conceput p o s i­
b ilita te a u n e i a lte clase de „ c o re sp o n d e n ţe": cele ce a r e x is ta în tr e lu m e a in v iz ib ilă
s a u sp iritu a lă ş i lu m e a v iz ib ilă s a u m a te ria lă . A c e a s tă c o n ce p ţie e ste im p r e g n a tă de
s p ir it m is tic ori m e ta fiz ic , d a r n u p o a te f i n e g lija tă d e isto ric u l artelor, în sp e c ia l al
lite ra tu rilo r, d in p ric in a ro lu lu i în s e m n a t ju c a t d e ea. S -a u c o n s tr u it s is te m e in g e n io a se
p e n tr u a d e sc o p eri p re tin s e le c o re sp o n d e n ţe care ai e x is ta în tr e lu m e a cerea scă ş i lu m e a
p â m în te a s c ă , în tr e d ife rite le p la n u ri sa u e ta je care d u c d e la o m la d iv in ita te . A d e v ă ­
ra ţii „ ilu m in iş ti" d e la s fîr ş itu l se c o lu lu i a l 18-lea — care n u treb u ie c o n fu n d a ţi cu
„ lu m in iştii" , a d ic ă filo z o fii r a ţio n a liş ti ş i .m a te ria lişti ai lu m in ilo r, s in g u r i p r o g r e s iş ti —
a u c lă d it m a i m u lte teo rii o a u ltiste d e sp re a c e s te c o re sp o n d e n ţe . M ă g în d e s c , în tr e a lţii
la M a rtin e z P a sq u a ly , la S a in t-M a r tin , la u n ii r e p r e z e n ta n ţi ai m a so n e rie i ro zic ru c ien e ,
d a r m a i cu se a m ă la m is tic u l s u e d e z S w e d e n b o r g . C ă rţile lu i S w e d e n b o r g , p e care s-a
ş i în te m e ia t o biserică, a u e x e rc ita t o in flu e n ţă n o ta b ilă 'asupra ro m a n tis m u lu i; sc rii­
to ri ca G erard d e N e rv a l, E d g a r P oe, B a lz a c ş i B a u d e la ire au a d o p ta t u n e le d in ideile
s a le . B a u d ela ire le-a c o m b in a t cu id ei a se m ă n ă to a re — care p lu te a u în a tm o sfe ra t im ­
p u lu i — îm p r u m u ta te d e la izv o a re le cele m a i fe lu rite , ca lo s e p h d e M a istre , H o ffm a n n ,
L a v a te r , E m e r s o n şi a lţii. E s te g r e u d e a d m is ca u n cap bine o r g a n iz a t ca B a u d e la ir e '
să f i fo s t c o n v in s cu to tu l d e a c e s te id e o lo g ii s u b ie c tiv e ş i a rb itra re ; ş i în tr -a d e v ă r, s în t
d e s tu le p a sa je în care p o e tu l pare să fi v o rb it d e sp re ele cu a c ela şi z îm b e t r e ţin u t cu
care G oethe în s u ş i s e în tr e ţin e a cu E c k e r m a n n d e sp re teo riile lu i L a v a te r, ca re -l in te ­
re sa u . O r ig in e ^ în d e p ă r ta tă a a c esto r idei tre b u ie c ă u ta tă , n i se pare, p e d e o p a rte
în se c te le d e filo z o fi n e o -p la to n ic ie n i d in ju r u l e re i n o a stre , a le c ă ro r teorii, in flu e n ţa te
d e re lig iile ebraică ş i c re ştin ă , a u d a t n a şte re la d ife rite le se c te g n o stic e , m a i tîr z iu
la C abala în s ă ş i; pe d e a ltă p a rte , la c o m e n ta to rii n e o b o siţi a i sc rip tu rilo r sa c re , a t ît
e braice c ît ş i c re ştin e şti, p e n tr u c a re fieca re c u v i n t p re ze n ta , pe lin g ă în ţe le s u l să u
p ro p riu sa u m a te r ia l, cel p u ţin u n se n s fig u r a t z is a n a g o g ic în c o re sp o n d e n ţă cu cel
d in tîi. T reb u ie n o ta t că. tra d iţia b isericea scă „ o rto d o x ă ", a d ic ă o fic ia lă , e s te ş i ea b o g a tă
în te x te care a d u c u n te m e i d o g m a tic in te rp r e tă rii v ie ţii u m a n e p rin c o re sp o n d en ţe ;
t e x te d e a c e st fe l se g ă s e s c în s c r ie r ile . lu i P a v e l, A u g u s tin , B o n a v e n tu r a , a poi la
 Periple 119

m istic ii p o st-m e d ie v a li, d in tr e : care îl v o m n u m i p e p o e tu l r e lig io s s p a n io l J u a n d e la

C ruz, p e n tr u că l-a in flu e n ţa t pe p o e tu l G o n g o ra , re p r e z e n ta n t e m in e n t a l c u re n tu lu i
c u lte ra n ist, al cărui s til sp e c ific în ch id e a m e ta fo r e c ă u ta te , a d e se a o bscure, în te m e ia te
şi ele p e c o re sp o n d en ţe . E s te d re p t că orice m e ta fo r ă e ste în te m e ia tă p e o co re sp o n ­
d e n ţă ; se în ţe le g e în s ă că, în c a zu l u n u i sistem b in e d e fin it d e c o re sp o n d e n ţe , un
n u m ă r d e m e ta fo r e s în t e lim in a te a priori, fiin d in c o m p a tib ile cu d o g m a .
N u e d e m ira re că p o e ţii a u c ă u ta t să sca p e d e lim ite le im p u se d e s is te m e ş i de
teorii; d e la r o m a n tis m în co a ce s-a u e lib e ra t deci d in ce în ce m a i m u lt d e a s tfe l de
în g ră d iri ş i a u p ro c la m a t lib e rta te a m e ta fo re i, d re p tu l d e a d e sc o p e ri ş i d e a fo lo si
orice le g ă tu ră a n a lo g ic ă , n u n u m a i în tr e „ reg n u l" c e r c u lu i şi p ă m în tu lu i, .ci în tr e to a te
lucrurile, fiin ţe le ş i fe n o m e n e le lu m ii. C u m s p u n e a V icto r H u g o , pe ju m ă ta te serios:
„ T oate s în t în to a te , ş i vice v e rsa " ( T o u t e st d a n s to u t, e t râ c ip ro q u e m e n t). P re cu rso ru l
a c e ste i a titu d in i e ste so c ia listu l u to p ic C harles F ourier, în tr a ta tu l să u d e sp re Harrnonie
universeLle, carp p o a te tre ce d re p t o m o d e stă ş i p a rţia lă p re fig u ra re a d ia le c tic ii m a r­
x is te ; n u e x is tă în tr -a d e v ă r n ic i o m e to d ă d e g in d ir e care s ă fie a t ît d e fa v o ra b ilă
■creaţiunii m e ta fo ric e a p o e ţilo r ca m a te ria lism u l dia lectic: el îm b r ă ţiş e a z ă în tr e g u l u n i­
v ers cu le g ile sale, d e la cel m a i fu g a r fe n o m e n d e c o n ş tiin ţă a o m u lu i p în ă la- cea
m a i d e p ă rta tă g a la x ie în e x p a n s iu n e sp re in fin it. ,

HENRI JACQUIER
VIATA CĂRŢILOR
ALECU RU SSO : Scrieri a le s e (E. S. P . L. A ,, B ib i. p en tru fo {i, 1957)

" Prim a cercetare cu caracter ştiin ţific a operei Iui Alccu R u sso a fo st întrep rinsă,
după cum se ştie, de Petr V. H an eş. Lui i se datoresc, în afara m onografiei pu blicate
în 1901, şi cele două ediţii de S c rieri, — prima apărută în 1908, în editura A cadem iei,
iar cea de-a doua, în două volum t , în col< cţia „C lasicii rom îni com entaţi". N ici un alt
cercetător — cu excepţia lui G. B ogdan -D u ică, care retranscrie, în 1910, o parte din
textele prime ediţii a lui H an eş — nu s-a m ai ocupat, între timp, în m od sp ecial, de
creaţia paşoptistu lu i m oldovean.
^ A ceasta nu ne poate îndreptăţi, însă, fără înd oială, a-1 încadra pe R u sso printre
scriitorii aşa z işi „uitaţi". D im potrivă, scrierile sa le — şi în prim ul rînd cele cu carac­
ter b eletristic —■ s-au bucurat de o situ a ţie, am putea spune, privilegiată, fiind in clu se
în diferite m anuale şi a n tologii şi ed ita te în n enu m ărate colecţii de popularizare a c la ­
sicilor noştri. F elul în care erau prezentate, în să, aceste scrieri, m ai ales în ce priveşte
fidelitatea transcrierii, lă sa foarte m ult de dorit. Zeci de cu vin te şi chiar fraze din
S o v e ja , de { ildă, apăreau, în rep etatele ediţii iade vechii B ib lio te c i p e n tr u to ţi, cu totul
altfel decît în tex tele de bază. Ş i m on stru ozităţile editoriale de tipul „ afişul dom nesc",
în loc de „opisul dom nesc", „conform itatea", în loc de „uniform itatea", „stăpînului",
în loc de „otcupului", „ca să m ai vad ă vreun om pe lume", în loc de „fără ca să
p o fte a sc ă pe n im e n i la m a s ă la d în s u l, fără oa să m ai vadă vreun om pe lum e" etc.
etc. au fost m enţinute cu o a-di-vărată r e lig io z ita te si de către alcătuitorii ed iţiilor de
S c rieri sau O pere a lese, apărute după 1944.
V olum ul de S c rieri alese, recent apărut î.n B ib lio te c a p e n tru to ţi, v in e să acopere
— deocam dată, e drept, doar parţiali — una dintre cele mai supărătoare „pete albe" ale
tabloului pe care ni-1 oferă m oştenirea noastră literară. P entru cei care, fără să în ­
cerce o cît de sum ară colaţion are a textelor, ar fi ten ta ţi să considere că e ste vorba
de o sim plă reeditare a volum ului apărut acum şa se ani, în aceeaşi colecţie, m enţionăm
că sin gu ru l elem ent oarecum com un a-1 celor două ediţii este stu diul introductiv, scris
de prof. Em il B old an , căruia îi aparţine ide altfel şi cea dintîi încercare de recon si­
derare a scriitorului — com en tariul la volum de S c rie r i a lese, apărut în că în 1948, în
B ib lio te c a d e b u zu n a r. Trebuie rem arcată, în sp ecial, scrupu lozitatea cu care sîn t re­
produse te x te le culegerii de care n e ocupăm . în s e ş i te x te le de bază nu m ai sîn t, de
altfel, acelea şi. Spre deosebire de autorii ediţiilor anterioare, care au tran scris cu c a n ­
doarea iresp on sab ilităţii şi au m utilat în m od cu totul n em o tiv a t te x te le unor ediţii
de popularizare, alcătuitorii recentului volum de S c rieri a lese au adop tat, ca tex te de
bază după cum se sp ecifică şi în N o ta e d itu rii, „antum ele apărute în ziare şi reviste,
d esig u r sub îndrum area autorului şi p ostu m ele (m anu scrise în lim ba franceză, răm ase
de la A lecu R u sso) î n . tălm ăcirile cla sice a le Iui V. A lecsandri, A. I. O dobescu şi
M ihail Sadoveanu".
F iind deci vorba de o lucrare alcătu ită p e b a ze rigu roase 'Ştiinţifice, ne perm item
să notăm cîteva dintre rem arcile pe care ni le-a ocazion at o cercetare ceva m ai aten tă
a cîtorva texte.
Ln primul rînd, îngrijitorii ediţiei au căutat să redea cît se poate de exact textul
autorului, m enţinînd adesea form e care, la o primă lectură, ne ipar nefireşti. La. pag. 151
găsim , de pildă, urm ătoarea frază: „Ş tiin ţele, artele, relig iile, precum şi lim bile, au
ie ş it din sîn u l noroadelor; în urmă au so sit poeţii; în v ă ţa ţii, ce nu sunt alta decît
culegătorii, păzitorii şi lăţitorii isco a d elo r obşteşti" (subl. n .) . M ai firesc s-ar părea
să fie vorba de izv o a d e ob şteşti, cum găsim chiar transcris în textul lui H aneş; şi totuşi
o confruntare cu origin alu l — în cazu l de faţă în R e v is ta ro m în ă , 1863, v o i. III — ne
 Viaţa cărţilor 121

poate c o n v in g e că autorul a fo lo sit forma isco a d e, interp retată probabil ca derivat

sem an tic al verbului a isc o d i. F raza care urm ează (p a g . 152) e ste şi m ai revelatoare
în acest se n s. In textu l transcris de H an eş găsim : „Aşa păstorii au descoperit rîndul
stelelor şi a vremiilor, aşa păscarii au încep ut plutăria, a ş a lim ba noastră făcută de
popor s-a păstrat de e l . . . “ In ediţia de care ne ocupăm , ca şi în R e v is ta ro m în ă :
„Aşa păstorii nu descoperit rîndul stelelor şi al tim purilor, aşa pescarii au încep ut
plutirea, aşa bab ele s-au în d eletn icit cu cercetarea buruienilor (în R e v . ro m . „burie-
nelor", form ă în tr-ad evăr m old oven ească) de leac, aşa limba, noastră făcută de ipopor
s-a păstrat de e l . . . “ M ai corect decît la H a n eş pare ia fi reprodus şi textu l articolului
polem ic C ritic a criticii, cu un ele rezerve, în să , în 'ce p riveşte in terven ţiile de la pag. 51:
„eşti fam iliar", în loc de „esti ( = este, m old .) fam iliar", precum şi acel „cu", pus într-o
paranteză colţurată în faţa cuvîntuîu i „dreptate", din fraza urm ătoare, în care de fapt
d r e p ta te = d re p tu l (arh .): „D om nule D . G., cînd un om, iprecum se în ţe le g e acest
cuvînt, ş-a în su şit dreptate a g ă si personalităţi" etc.
Cu totul n em otivate ni s e par m odificările operate la p a g . 148, u rd e, în locul
următorului tex t (v . R e v . ro m ., III, 1863): , R eacţia în contra apucării literaturei de
astăzi trebuie să vie; d e acum încă, lauda M old ovii e d -a nu pre fi dat în asem en e
rătăciri". — găsim : „R eacţia în contra apucăturii literaturei de astăzi trebui să vie;
de atunci încă, laud a M oldovei: e d-a nu pre fi d a t în asem en e rătăciri". L ipsesc, de
asem enea, în aceeaşi p a rte a textului, un ele in d ic a ţii la subsol, în care să se sp ecifice
frazele n o ta te de R u sso p e m argin ea m anu scrisu lu i.
C ele m ai supărătoare sînt însă, fără în d o ia lă , elim inările de fraze sau doar de
cuvinte, n otate, ce-i drept, prin cîte un şir di puncte, în ch ise între paranteze colţurate.
A bundenţa unor asem en ea p a s a je , n e face să credem că alcătu itorii ediţiei a u inter­
pretat cu mult m ai g r a v u n ele dintre afirm aţiile lui R usso, d e c it a r fi fo st în in ten ţia
autorului în su şi. In com paraţie cu trunchierile m asive din ed iţiile anterioare, c ele din
ed iţia recentă pot fi în să , la urma urm ei, trecute cu vederea.
P refaţa, sem nată de Em il B oldan , an alizează d estu l de d e ta ila t creaţia lui A lecu
R usso. Ea ni se prezintă de altfel, după cum am mai arătat. într-o a treia versiune,
fapt care i-a perm is autorului să in siste, la. su bsolu l cîtorva p a g in i, şi asupra problemei
ridicate din nou de stu d iu l lui G. C. N icolescu , în legătu ră cu paternitatea poem ului
în proză C în ta rea R a m în ie i. F ără să aducă d ovezi noi în ce p r iv eşte autorul poem ului,
com entatorul reu şeşte totu şi s ă com bată oîteva d in tre te z e le rep use în circulaţie, după
zeci de ani, de către autorul studiului din cu legerea L im b ă şi lite ra tu ră . In altă ordine
de idei, îutr-adpvăr g r a tu ită , cum se şi tem e de altfel E. B oldan , ni se pare apropierea
dintre u n ele v ersete a le poem ului lui R u sso şi p o eziile a g ita to rice a le lu i D . Th. N e-
c u lu ţă .. . .
Jud ecat în ansam blu, volum ul d e S c rieri a le se reprezintă, fără în d o ia lă , o pro-,
m isiu n e dintre cele m ai îm bucurătoare în ce. priveşte şa n sa de a ni se putea oferi,
cîr.dva, un volum com plet şi în g rijit alcătu it din opera, lui A lecu R u sso.
C. D O R N E SC U

V. PANOVA : S er io ja (C o le c ţia „M erid iane", E. S. P .L . A., 1956)

S e rio ja , una din cărţile bune despre lum ea sp irituală a copilu lu i e scrisă în febra
unei insp iraţii generoase, atît de frecventă La autoarea A n o tim p u rilo r.
N -am în tîln it p a g in i care să şoch eze prin in ten ţia m an ifestă de-a n e „învăţa"
cu orice preţ, de-a trage conclu zii cu caracter did actic din experien ţele de viaţă alo
m icuiui erou, pus în situ a ţii diverse, din tre care u n ele nu lip site de dram atism .
Serioja d esch id e ochii spre ceile ce se întâm plă în jur; e recep tiv şi sen sib il, em o­
tiv, in te lig e n t — fără osten taţie; aşa ni s e lesv ă lu e d e-alungu l capitol lor în care
eroul „cugetă" sau reacţion ează, caută să prindă în ţelesu l lucrurilor, să facă deosebiri
între un om şi altu l, să fie atent la ceea „ce se poate ved ea pe cer şi pe păm înt", să
suporte, :rispat de durere, probe de rezisten ţă fizică şi su fletea scă . Serioja nu e totu şi
un „bărbat în m iniatură", ci reprezintă — în schiţă — lin iile care m îin e îi vor defini
profilul.
 122 Viaţa cărţilor

P e .lîngă unda le lirism discret ce în v ă lu ie p erso n a jele şi în ch ea g ă o atm osferă

proasp ătă şi fam iliară, scrisul V erei P an ova trăd ează un condei su b til în arta an alizei,
culm in în d cu em oţion an tele p a g in i din final, de un realism dem n de tra d iţiile artei c la ­
sice ruse.
A l. BOTEZ

LU C IA STU RDZA B U L A N D R A : A m in tiri . . . A m in tiri . . . (E. S. P .L . A., 1956)

Ideea de a publica am intirile unor em in en te figuri ale teatrului rom în esc con ­
tem poran e bin even ită şi socotim necesară editarea în continuare a u n or a stfel de cărţi.
E n evoie c a experienţa teatru lu i nostru să se con cretizeze în sfîrşit î,n n u m eroase lu ­
crări, în oare m unca şi teoria sa sp ecifică să fie în fă ţişa te în chip a d e c v a t şi com petent.
Cu A m in tir ile L uciei S tu rd za B ulandra avem perspectiva a peste o ju m ătate de
v eac de v ia ţă teatrală. D eşi .prezentarea e făcută „en raccourci“, im agin ea acestei vieţi
a teatrului rom în esc se desp rind e cu claritate: dependenţa lui faţă de flu ctu aţiile p oli­
tice ale vrem ii, in com p atib ilitatea dintre un repertoriu bun şi n e c e sită ţile de „ c a ssă “
a le fiecărei com panii teatrale, fricţiu nile interne, dar şi en tu ziasm u l şi pasiu nea unor
actori de v a lo a re care au prom ovat un teatru dem n de acest num e. D ar A m in tir ile
Luciei Stu rd za B ulandra r su n t totuşi o isto rie a teatrului; farm ecul lor con stă în
cele cîteva e x is te n ţe oare se d esp rin d -d in tre p agin i — şi în primul rînd a autoarei —
cu lup tele ş i .perseverenţa lor, cu su ccesele lor, şi m ai a les cu exem plul pe care-1 la să
n oilor generaţii. P erson alitatea autoarei se con turează com plex din m u ltip lele sa le
activităţi: cea de actriţă, directoare de teatru, .profesoară, teoreticiana, m ilitan tă s o ­
cia lă . P artea de .teorie a artei aotoruilui, a n e x a tă cărţii de am intiri, con stitu ie .un p r e ­
ţio s aport în a cest dom eniu atît de n e g lija t pînă acum la noi. C eea ce reţii din această
carte — şi nu e p u ţin lucru — e m esaju l cald şi g en ero s al unei personalităţi d eose­
bite, care şi-a în ch in at în treaga via ţă unui în a lt ideal artistic. T ranscriem c u v in te le
prin care îş i d efin eşte m esajul, pentru tot ceea c e a-u ele caracteristic şi revelator cu
privire la autoare: „con sacraţi-vă profesiunii în chip total, cu în treaga fiinţă; iubiţi-o
pătim aş şi slu jiţi-o cu un devotam en t n em ă rg in it şi n eco n d iţio n a t — şi atunci v eţi
izbuti. In m u n c ă ,.în m un ca n eîn cetată stă secretul perfecţionării şi al su cceslui ! R estul
e diletan tism , cabotinaj — nu artă!“
V ic to r FELEA

M OH AM M ED D I B : La c a fe n e a (C o le c ţia „M erid iane", E. S. P. L. A., 1955)

C unoscut cititorilor romiîni în că din 1954, iprin scrierile p u b licate în revista
I n a p ărarea păcii, M ohanuned Dib face parte — fiind şi cel .mai ta le n ta t — dintr-un
grup de tineri scriitori norda.frcani de lim bă franceză. P rezen tu l volu m — o c u leg e re de
sch iţe şi n u vele — vorbeşte de A lgeria, ţară cu pam înturi sărace şi peisaj sever, cu
oam enii săi cin stiţi şi sim pli, cu lim bajul lor colorat şi obiceiuri pitoreşti. P entru
m ulţi dintre ei pîinea cea de toate zilele, sim pla bu căţică de p îin e n ecesară existen ţei,
c o n stitu ie o problemă gravă (A ş te p ta r e a ). In faţa greu tăţilor vieţii însă, aceşti oam eni
p ăstrează o în altă dem nitate (O n u n tă m in u n a tă ), m an ifestă o p a tetică d ragoste de
sem en i (V e r iş o a ra ): „Cît de num eroşi şi de buni sîn t sem en ii noştri. N im ic nu e mai
frum os decît viaţa" — spune, pe m oarte, bătrîna M asuria, eroina nu velei. O solid aritate
a tuturor acestor um ili şi um iliţi se sch iţează, pentru sim plul drept de a trăi. Sadak
(din P ă m în tu r i s te r p e ) şi Zubir (din T o v a ră ş u l) su nt zdrobiţi, dar încrederea celor
m ulţi nu este înfrîn tă. Iar departe, î-n m un ţi, se aude su n et de arm e . . .
Tonul reţinut şi calm , echilibrul aproape clasic, linia pură, fină, dar totu şi ferm ă,
a stilului, fac şi m ai puternic m esajul acestei cărţi.
 Viata cărţilor 123

Traducerea rom în ească— de obicei cursivă şi n u an ţată — suferă totu şi uneori

de o oarecare n e sig u r a n ţă stilistic ă şi de o aderen ţă prea m arcată faţă de textul
francez. C ităm şi c îte v a inadvertenţe: „ feţele g ă lb ejite şi s lă b ă n o a g e ale copiilor"
(pag. 12 ), „Ei n u cunosc i tn b m ă r i şi nici petreceri" (p ag. 4 3 ), „Y am ioă fu aleasă
d re p t m ireasă" (p a g . 74) „N um ai cîn tecu l gre e rilo r din în a ltu l arborilor de la spital"
(pag. 6 2 ), etc. (su b lin ierile n o a str e ). C uvîntul g re e r (la tin eşte g r y llu s ) ni se pare
nepotrivit pentru a reda „la cigale" (la t. c ic a d a ) , care e ste de fapt o altă in sectă,
cîn tăreaţă şi ea, p etrecîn du -şi tim pul prin pom i, pe cînd pe greeri îi s c o t copiii, pe
cîm p, de prin găuri. A tît form a c ît şi culoarea celo r două in se c te este diferită. D e ce
nu s-ar sp un e c ig a la ori cicala (după form a ita lien ea scă ) aducînd, odată c u n oţiu n ea,
şi term enul respectiv? (E drept că în fab u la lui La F on tain e „cigale" e tradus cu .greer,
dar fabula respectivă are toate asp ectele unei lo ca liză ri şi de aceea nu duce la nepo­
triviri) .
V . P A R A SC H IV

H O W A RD F A S T : C in a c e a d e t a i n ă (C o le c ţia „M erid iane", 1956)'

V olum ul C ina cea d e ta in ă în tru n eşte c îtev a p ovestiri şi sch iţe ale lu i H ow ard
F a st. Im p resionează varietatea su rselo r de insp iraţie. D e la frum oasele evocări,
S tr ă b u n u l, şi P ru n c u l s f î n t, pînă la surprinderea contem p oran eităţii im ed iate din C oca
cola ori S e n a to r u l d in M ississ ip p i, scriitoru l am erican m en ţin e, cu m ijloace artistice
sim ple, o atm osferă vioaie, antrenantă. U m orul p igm en tează ■n,urareori p a g in ile c ă rţii.
P o vestirea cu p rob lem atica cea m ai com plexă e în să şi cea care dă titlul volum ulu i.
Zbucium ul şi ezitările dram aturgului în iplină celebritate H arvey Crane — c în d v a membru
al unei o rg a n iza ţii com u n iste — ch em at în faţa C o m isie i d e cerceta re a a c tiv ită ţii
a n ti-a m e r ic a n e , frăm în tările m esch in e care .pînă la urm ă l-au dus la hotărîrea de
a -şi tr ă d a fo ştii tovarăşi, sîn t zu g r ă v ite cu ironie reţinută şi am ară. E roul e dispus
să -ş i ren eg e operele rebele din tinereţe şi, printr-o rid icolă su ccesiu n e de m o tiv e şi
cauze, a ju n ge să se co n sid ere H a r v e y C rane, a m e ric a n u l cel loial.
Cu sem n ificaţie, fără în d oială, m ai restrînsă, d ar p lin ă de .savoare, e ste schiţa
C oca cola, în care e z u grăvit un zbor p e ste ie ş e r tu r ile Arabiei pe bordul unui avion
de transport şi in cid en tele su rven ite d in cază că în .regulam entele de n a v ig a ţie nu
scrie n im ic despre m odul de încărcare al avionu lu i cu stic le g o a le de coca-cola.
F igu rile m iliardarului H. I. B axter ( V e d e n ia lu i H . I. B a x te r ) care in v e ste şte o
sum ă enorm ă pentru construirea unui su per-ad ăpost antiatom ic, sp re a m uri în celc
din urmă din ca u za unei căderi, a doctoru lu i A rno Seren te, fo st republican sp a ­
niol, a ţăranului m exican cu chipul asem ănător cu al lui H ristos (H r is to s în Cuer-
n a v a c a ), a ţăranului e n g lez, puritanul, n e v o it .să-şi p ă ră sea scă patria p entru a-şi
creia u n a nouă în Am erica ( S tr ă b u n u l) ş i altele — în tr eg e sc galeria de persoaneje
ale acestei cărţi.
D eosebită prin forţa şi lirism ul ei e ste evocarea T a tă l m eu . „Totuşi, niciod ată n-am
izb u tit să -i lă m u r e s c . . . şi tatii, m inun atului m eu tată, puternicului, în ţelep tu lu i şi
răbdătorului m eu tată, a le cărui m îin i aveau puteri de vra jă ,... n -a m fo st în stare
să-i exp lic că tocm ai el era Am erica v iito r u lu i. . . “ scrie F ast.
Tocm ai în nu m ele a c este i Am erici s-a rid icat şi a scris el.
Tom a SU C IU
MENŢIUNI SI OPINI
Despre o critică epistolară
A c u m c îte v a lu n i o r e v is tă d in c a p ita lă
o rg a n iz a s e o a n c h e tă p rin tre c itito rii ei,
pe tem a : „ C um v ă a ju tă criticii litera ri? "
D eoarece re v is ta se a d re se a ză u n u i p u ­
b lic m a i la rg , r e z u lta tu l a fo s t o „critică
a criticii" m a i m u lt se v e ră , m area m a să
d e c itito ri p lîn g in d u -s e m a i cu se a m ă d e
e x p rim a re a „ greoaie, c o n fu ză , a b stra c tă "
etc. ş i m a n ife s tîn d u -ş i n e d u m e r ire a cîn d
c ite -o c a rte e s te în acela şi tim p lă u d a tă
d itira m b ic d e u n critic ş i „ fă c u tă p ra f" de
a ltu l. N u e ră u ca o o p in ie p u b lic ă , care
r e p re zin tă „ co m a n d a so c ia lă " fa ţă d e a u ­
tori, să e x e rc ite ş i o a n u m ită p re siu n e a ­
su p ra criticilor, m a i a les su b fo r m a unei
e x ig e n ţe d e c la rita te, d e s in c e r ita te , d e
c o n c iziu h e etc.
I n s ta d iu l p r e z e n t d e d e z v o lta r e c u ltu ­
ra lă , în să , ş i p în ă c în d n iv e lu l m a selo r v a
f i rid ic a t la o tre a p tă în a ltă d e e d u c a ţie
in te le c tu a lă ş i a r tis tic ă — ceea ce v a cere
e v id e n t, o m u n c ă d e fo rm a re a m a i m u l­
tor g e n e r a ţii în că — v a c o e x is ta in ev ita b il,
p e lîn g ă m a s a c ititorilor, şi o m in o rita te
d e sp irite bine p re g ă tite şi o b işn u ite cu
lim b a ju l a b stra c t, m in o r ita te d in care cri­
tic ii în ş iş i fa c .p a rte ş i pe care n u p o t şi
n u au d re p tu l s-o n e g lije z e . D ar m a i ră ­
m în e o a treia ca te g o rie in te re sa n tă : a u ­
to rii cărţilor, care sp e ră s ă tr a g ă ş i ei un
fo lo s d in criticele ce li se a d u c .
I n le g ă tu ră cu to a te a c este a , a m a v u t
u n v is ( eram să sc riu m a i e x a c t, d u p ă
lim b a fra n c e z ă ş i p sih o lo g ia ei: a m făcut
u n v is ) , a n u m e : v e d e a m cu m criticii, care
p rim e sc m e re u că rţi, d e obicei cu d e d ic a ­
ţ ii fo a r te m ă g u lito a r e d in p a rtea a u to ­
rilor, lu a u cu to ţii h o tă rîrea s ă . r ă s p u n d ă
fie c ă ru i sc riito r, n u p rin tă cere ( ş i ace-
sta -i u n r ă s p u n s ), n ic i p rin tr-u n sim p lu
b ile ţe l protocolar, ci p rin tr-o sc riso a re per­
so n a lă b in ev o ito a re d a r a b so lu t sinceră,
d o rn ic ă să fie în tr -a d e v ă r u tilă a u to ru lu i,
s u b lin iin d u -i şi m e rite le (p o a te că n u le
c u n o şte a pe to a te ) ş i g re şe lile (p e to a te
cu s ig u r a n ţă n u le c u n o ş te a ), d în d u -i cu
m o d e stie ş i u n e le s fa tu r i p e n tr u în d r e p ­
ta re a lor. Ş i v e d e a m cu m sc riito r u l in te r e ­
s a t r ă s p u n d e a la r în d u l lui, c u m se n ă şte a
o d is c u ţie ro d n ică , care d u s ă d e la o m la
om , fă r ă m a rto ri, d eci fă ră a m o r-p ro p riu
ş i n u m a i cu d r a g o s te d e a d e v ă r, n u p u tea
să ră m în ă fă r ă r e z u lta te p o z itiv e . A tu n c i,
m ă g în d e a m , şi num ai atunci ar tre b u i
criticu l, p e rfe c t lă m u rit d e sp re in te n ţiile
a u to ru lu i ş i îm p re ju ră rile con crete în care
şi-a z ă m is lit opera, s ă -ş i re d a c te ze a rtico ­
lu l d e s tin a t p u b lic u lu i.
Ş i v is u l c o n tin u a , p oate, ca m utopic:
fiin d c ă la tu r a m a te ria lă îşi a v e a ro stu l,
v e d e a m c u m u n critic , care p r e z e n ta îm ­
p re u n ă cu a rtic o lu l d e fin itiv ş i d o v e z ile
a c e sto r p re lim in a r ii e p isto la re , p rim e a d e
la re d a c ţia re sp e c tiv ă o re trib u ţie d u b la tă .
Ş i aşa, to t v is în d , m ă v e d e a m şi pe
m in e r ă s p u n z în d u n u i sc riito r, să zic e m
p o e t tîn ă r ş i ta le n ta t, care-m i tr im is e s e
o c a rte d e v ersu ri: „ D ragă p rieten e, îi
s p u n e a m , îţi m u lţu m e s c n u n u m a i p e n tru
a te n ţia d -ta le , ci m a i a les p e n tr u p lă ­
cerea ce a m a v u t c itin d u -ţi s tih u r ile . M -a
în c în ta t m a i în tîi d iv e r s ita te a d e in sp ira ţie ,
ce se d istrib u ie in ju r u l celor d o u ă c ic lu ri
d in tr u d a c o n stru c to rilo r d e isto rie, ciclul
p e tr o lu lu i, a şa d e j u s t in titu la t F ocu rile
sacre, şi ciclul h id ro c e n tra le i, D intr-o n ou ă
căilătorie în m unţii N eam ţului, cronică m ai
d in a m ic ă d e c ît p o v e s tire a p re c u rso ru lu i
d -ta le p rin acele m e le a g u ri: în tr -a d e v ă r,
p e lîn g ă v iz iu n ile a lp in e d e codri ş i d e
s tîn c i fu lg e r a te p e care n i le-ai a d u s, n e
d e s c h iz i o chii a su p ra u n u i v iito r m ă r e ţ
care a ş i în c e p u t s ă se n a sc ă ş i să crea s­
că acolo su s , în tre m u n ţi. S ă n u crezi că
n u a m f o s t s e n sib il ş i la fa r m e c u l celor­
la lte p o ezii, în sp e c ia l la acele c o m p letă ri
m e d ita tiv e , cu în to a rce ri în tr -u n tre c u t u ­
n e o ri în n e g u r a t, p e m a lu rile S o m e şu lu i, în
a c e st oraş pe care in im a d -ta le ca a m ea
l-a a d o p ta t. Ce să s p u n d e s ig u r a n ţa pe-
 M enţiuni şl opinii
n e ţu lu i d -ta le , d e p ild ă c in d n e a ră ţi tu r ­
m a d e oi tre c ln d su b p lo a ie p rin o ra ş şi
cu m
P rin tr e c ă ld ă ri ş i su m a n e d o i m ie i
tin e re i
S c o t d in d e s ă g i o a ch eşe b o tu ri
p e care a p a şiroaie,
s a u m ă ru l roşu p rim it d e -a ca să ş i care se
u ită la d -ta prin
. . . o m ică
A lb ă ,
R o tu n d ă
P a tă
— ca o lacrim ă
ş i a tite a n o ta ţii d e u n re a lis m s ig u r de
p icto r în d r ă g o s tit d e ceea ce p icte a ză .
D a r a c este im a g in i, im a g in a ţia d -ta le nu
le cu leg e n u m a i, ci ş tie să le lă rg e a sc ă
d in co lo d e pe c ep ţia p re ze n tă , d e p ild ă
c în d ţig a n u l c în tă p în ă cîn d
. . . p a rc ă m jr u n z d e -a r g in t
S u n ă d in v re m ile -a p u se
D o in e le vech i ce n u m in t,
s a u c in d , d in tr-o „ im p resie d e p rim ă v a ră " ,
v e d e m cu m
H o h o tin d în v în tu l m o a le
C lo p o ţeii fu g la v a le,
R ă să riţi d e su b ză p e zi.
A r tre b u i s ă s u b lin ie z ş i u ş u r in ţa cu
c are m în u ie ş ti r itm u r i fe lu rite ş i c u m treci
d e la m e tr u l tra d iţio n a l rig u ro s la v e rsu l
lib er. A r fi tre b u it să -ţi s p u n ş i ceea ce
m i-a p lă cu t m a i p u ţin , d e ş i so r tile g in t p o e ­
tic l-a d iz o lv a t în im p re sia g e n e ra lă d e e u ­
fo rie p e care mi-aS p ric in u it-o . . .
D ar to c m a i a tu n c i m ă tre zii d in v is u l
acela, d e sp re care p re su p u n se v a p u tea
re p e ta .
1 Henri Jacquier
Reorganigarea muzeului „Arany
Jano s“ din Saionta
D u p ă in a u g u ra re a , în n o e m b rie 1956, a
m u z e u lu i „ A d y E n d re " d in O radea, în re ­
g iu n e a n o a stră s-a în r e g is tr a t re c en t u n
e v e n im e n t c u ltu ra l a se m ă n ă to r: in a u g u ­
rarea m u z e u lu i „ A ra n y J ă n o s" d in S a io n ta ,
la 3 m a r tie 1957, în c a d ru l se rb ă rilo r o r ­
g a n iz a te cu p rile ju l a n iv e rs ă rii a 140 de
a n i d e la n a şte re a p o e tu lu i.
S e ş tie că m a rele poet m a g h ia r A r a n y ,
a u to ru l celeb ru lu i Toldi, s-a n ă sc u t in
ziu a d e 2 m a r tie 1817, la S a io n ta . C asa
n a ta lă a p o e tu lu i a ars m a i d e m u lt, dar
125
în lo c u l ei a f o s t c o n s tr u ită o a ltă casă
(p e stra d a care se n u m e ş te a z i „ A ra n y ",
la n u m ă r u l 4 6 ), in care lo c u ie şte o ru d ă
a p o e tu lu i ş i u n d e e x is tă o in sc rip ţie co­
m e m o r a tiv ă . A cum , p i 'n re o rg a n iza rea
m u z e u lu i, s-a a d u s o n o u ă c o n tr ib u ţie la
m e n ţin e re a v ie a a m in tir ii m a relu i poet.
M u z e u l „ A ra n y J ă n o s" îş i a re o isto rie
a sa , d e s tu l d e b o g a tă . C în d , în 1882,
d e le g a ţii d in S a io n ta a u p a rtic ip a t la î n ­
m o r m în ta r e a p o e tu lu i, care a a v u t loc la
B u d a p e s ta , ei a u h o tă r ît să în fiin ţe z e în
o ră şe lu l n a ta l a l lu i A r a n y o casă m e m o -
rială. C eea ce au ş i r e a liz a t n u p este
m u ltă v re m e, e x p u n în d o b iec tele ş i m a n u ­
sc rise le p o e tu lu i m a i în tîi în tr-o s a lă a li­
c eului local, apoi în v e c h iu l „ T urn c iu n g ",
c o n stru it p e la 1600 p rin m u n c a iobagilor
-o m în i şi u n g u ri. E x is tă ş i a c u m , la in ­
trarea în m u z e u u rm ă to a rea in sc rip ţie , care
v o rb e şte d e în c e p u tu rile lui: „ A şa n u m itu l
T u r n c iu n g pe care l-au c în ta t l o a n A ra n y
ş i A le x a n d r u P e to fi. D u p ă p la n u l co n fo rm
te x ta m e n tu lu i lu i L a d is la u A r a n y , ţiu al
S a lo n te i, d e p u ta t în p a rla m e n tu l ţării,
a ici s-a u a ş e z a t spre p ă stra re lucrurile lui
lo a n A r a n y , pe care le-a d ă ru it b u n u l să u
fiu o ra şu lu i S a io n ta . 20 a u g u s t 1899“.
M u z e u l re o rg a n iza t a fo s t a d ă p o stit to t
în a m in titu l „ T u rn c iu n g " , care a fo s t şi
e l re sta u ra t în fo rm a sa o rig in a lă . S -a
s tr în s cu a c est p rile j ş i m u lt m a te ria l in e ­
d it în le g ă tu ră cu v ia ţa ş i opera p o e tu lu i,
m a te ria l care u rm e a z ă s ă fie v a lo rific a t
m a i în d ea p ro a p e, p rin lu c r ă ri ce se vor
î n to c m i ' d e a c u m în a in te . D ar ş i în p re ­
ze n ta re a a c tu a lă , m a te ria lu l m e m o ria listic
în le s n e ş te v iz ita to r ilo r u rm ă rire a cronolo­
g ic ă a v ie ţii ş i a c tiv ită ţii p o e tu lu i, fiin d
g r u p a t în fe lu l u rm ă to r: 1. Istoricul Sa-
ilontei (a sp e c te ce ilu s tr e a z ă ■p erioada de
tim p 1606— 1956); 2. Copilăria poetului
(1 817— 1833); 3. Epoca stu d iilor (1833—
1836); 4. E poca dintre anii 1836— 1846,
în care A r a n y a sc ris b a la d ele ş i po em ele
sa le d e sp re T o ld y şi a fo s t p rie te n cu
P e to fi; 5. A ctivitatea revoluţionară a p o e ­
tului din anii 1849— 1851; 6. P erioad a pre-
fesoratu lui Ia N agyk oros (1851— 1860); 7.
Perioada dintre anii 1860—-1877, c în d A -
r a n y a fo s t se c re ta ru l S o c ie tă ţii K isfa lu d i;
8. U ltim ii ani din via ţa poetului (1877—
1 8 8 2 ); 9. Traduceri din A rany în alte
lim bi, în tr e care în tîln im ş i lu cră ri tra d u se
■in ro m în e şte în c ă d e M iro n P o m p iliu , apoi
d e Ş t. O. I n s if — p în ă la tra d u c e r ile re a ­
liz a te în anii d in u rm ă d e V ero n ica Po-
ru m b a cu , H . G ră m escu ( care p r e g ă te ş te
u n în tr e g v o lu m d e tra d u c eri d in A r a n y ) ,
ele.
126 Menţiuni şi opinii
A lă tu r i d e m u z e u l „A d y E n d re " , m u z e u l
în c h in a t m e m o rie i lu i A r a n y c o n stitu ie a ­
cum , d u p ă ce a fo s t r e o r g a n iz a t, u n aşe-
z ă m în t c u ltu ra l im p o rta n t. D u p ă ce v a fi
o r g a n iz a t ş i v iito r u l m u z e u în c h in a t a m in ­
tirii lu i I o s i f V u lc a n şi M iro n P o m p iliu ,
r e g iu n e a O radea v a . a v e a p o s ib ilita te a să
ofere v iz ita to rilo r , pe .a ce a stă cale, o im a ­
g in e e d ifica to a re a s u p r a . c o n v ie ţu irii p o ­
p o ru lu i r o m în ş i m a g h ia r, care în a c ea stă
p a rte a ţă rii au d a t a m în d o u ă m a ri sc rii­
to r i ş i o a m e n i d e cultură.
■ Iosif E. Naghiu
Caragiale inedit ?
P o e z ia lu i C a ra g ia le M are farsor, mari
go g o m a n i n e e s te c u n o sc u tă tu tu r o r ca
o d ia trib ă p rin care sa tiric u l în e x il s t i g ­
m a tiz a s e m a sc a ra d a ■ ju b ilia ră d in 1906.
N u fu s e s e m In s ă c o m p let e d ific a ţi a s u ­
p ra m ijlo a c e lo r d e d ifu z a r e d e care b ene-
fic ia se ră p o m e n ite le v e rsu ri în acea epocă.
E d ito ru l operelor lu i C a ra g ia le reprodu-
c în d u n „ m a n u sc ris a u to g r a f, d a tă p ro ­
b abilă 1906, n e s e m n a t" 1) , c re zu se m că
e ste vo rb a — ca ş i în a lte c a zu ri — de
u n s im p lu „ ră vă şel" d e s tin a t să circule
în tr -u n cerc re strîn s. I a tă în s ă că cer­
cetarea u n u i p erio d ic al tim p u lu i n e re ­
z e r v ă o su r p ir ză . P rotestarea, z ia r care
a a p ă ru t în tr e 20. I I . ş i 22. V I I . 1906, p a r-
tic ip în d in te n s -la c a m p a n ia d e d e m a sc a re
a d e s m ă fu lu i f e s ti v 2) , p u b lic ă în n r,
108 28. V I. 1906 p o e zia M are actor! Mari
gogom an i! sub s e m n ă tu r a Farsor. R e c u ­
n o a ş te m v e rsu rile lu i C a ra g ia le în pofida,
c îto rv a m o d ific ă ri pe care le n o tă m m ai
jo s: '
I n titlu ş i s tr o fe le I I I , V I, farsor >
actor; în s tr o fa I, U n com ed ian te > Ar­
tistu l nostru ; în s tr o fa IV , 'în brînci
afax’ > D in scen -afar’— ; în s tr o fa V il ,
că-n lo c > şi-n Ioc; în s tr o fa V III, D e
douăzeci ş-a tîţi de ani > D -a tîta lun g
am ar de ani; în str o fa I I , d-acu > de
atunci; în s tr o fa X , Sub ca sca lu i de
*) I. L. C aragiale, O pere, Buc. 1938,
v o i. IV pag. 345. . de atunci, asu p rită şi exp loatată.
2) Oipt p ie se a le an tologiei D in lite ­
ra tu ra a n tim o n a rh ic ă , Bd. II, E SP L A 1956
au fost extrase din „P rotestarea".
cara g h io s / Ş i cum zah arisit Ia g la v ă >
Sub scara grea care-1 d ă jo s / El vrea,
ca ultim ă ispravă . . .
S e m a i pot o b se rv a a lte c îte v a s c h im ­
bări m ă r u n te (p o sib ile g r e ş e li d e tip a r );
b in e în ţe le s , şi p u n c tu a ţia d ife ră . Cu e x ­
c epţia tra n sfo rm ă rilo r d in s tr o fa X , care
to c e sc în tr u c îtv a a sc u ţiş u l e xp resie i ori-
■g in a le , c elela lte n u p r e z in tă vreo s e m ­
n ific a ţie d e o se b ită .
P e ce cale v o r f i a ju n s v e rsu rile lu i
C a ra g ia le în p o se sia re d a c ţiei? D e sig u r,
in te i m e d ia rii n u au lip s it ş i e p o sib il ca
ei să f i fo s t n u m e ro ş i. C ăci n u m a i prin
a b se n ţa s e n tim e n tu lu i d e ră sp u n d e re în
f a ţa a u to ru lu i n e e x p lic ă m in te r v e n ţiile
p e care re d a c ţia şi-a p e rm is a le op era în
te x t. S ă n u f i a fla t C a ra g ia le n im ic
d e sp re so a r ta p o e zie i sa le? P r o te s tu l le ­
g itim p e care p u te a u să i-l s u s c ite in ­
fid e lită ţile tra n sc rie rii n -a f o s t fo r m u la t
— cel p u ţin în scris. ■Ş i fa p tu l n i-l lă m u ­
rim p rin d o r in ţa a u to ru lu i d e a d is i­
m u la ^ p a te r n ita te a u n e i a ta ri creaţii, că­
re ia în c u rîn d a v e a u să -i u rm e z e a ltele,
a trib u ite „ unui m are a n o n im " .
D u p ă cu m v e d e m , n u p u ţin e p u n c te se
m e n ţin în o b sc u rita te . C eea ce r ă m în e
în a fa ra a ric ă ru i d u b iu e s te fa p tu l că
p o e zia în d isc u ţie a fo s t sc risă în tr -a d e ­
văr î n 1906 şi. a p a r v e n it n e în tîr z ia t c i­
tito rilo r ( — ce-i d r e p t, în tr-o fo r m ă u ş o r
a lte ra tă ) , ca u n ecou p ro m p t al e v e ­
n im e n te lo r ce o in sp ira se ră .
Şt. Carimir
„Toategş v e c h i!“
D e sc h izîn d zia ru l F ăclia d e v in e ri, 2 2
feb ru a rie, 1957, a m g ă s it în se ra te c îte v a
r în d u r i d e sp re c o m p o zito ru l în a in ta ş
G heo rg h e C ucu. A r tic o la ş u l în ce p e ş i c o n ­
tin u ă ca m aşa:
„ A s tă z i se îm p lin e sc 75 d e a n i d e la
n a ş te r e a lu i G h e o rg h e C ucu, u n în a in ta ş
d e se a m ă al m u z ic ii n o a stre . F iu de ţăran-
sărac, n ă s c u t în februarie 1882 în P u eşti,
un tîrg u şo r sărăcăcios de lîn g ă Bînlad,
com pozitorul G heorghe Cucu a cunoscu t
de m ic copil, durerea şi am arul 'ţărănim ii
D o ta t cu e vid en te aptitudini m u zicale,
trăind în m ijlocul lăutarilor şi c în tă re ţilo r
populari şi a sim ilîn d creaţia m uzicală:
 Menţiuni şi opinii
populară la izvoarele ei, G heorgh e Cucu
a sim ţit în că de copil o puternică atracţie
spre m uzică" . . .
D ar, vo rb a p o e tu lu i: „ to a te-s v e c h i . . .!".
C hiar ş i a c e ste rîn d u r i le m a i c itise m in
P rogram ul de radio, a p ă ru t cu o să p tă -
m în ă în a in te . S p r e e xe m p lu :
,,Fiu de ţăran sărac, n ăscu t acum trei
sferturi de v eac în P u eşti, un tîrgu şor să ­
răcăcios şi în ap oiat din îm prejurim ile Bîr-
ladului, com pozitorul G heorgh e Cucu a
cu n oscu t chiar în fam ilia părinţilor săi
127
durerea şi am arul ţărănim ii de atunci, a­
suprită şi exp loatată.
D o ta t cu ev id en te aptitud ini m u zica le,
trăind în m ijlocul lăutarilor şi cîn tăreţilor
populari şi asim ilîn d creaţia m uzicală
populHară la izv o a rele ei, G heorgh e Cucu
a sim ţit încă de copil o puternică a r a c ţie
sp re m uzică".
S u b lin ie rile n e a p a rţin , în lo c u in d to to ­
d a tă c o m e n ta ru l de rigoare.
a. i.
 C U P R I N S U L

A . E. BAC O N SK Y Sumbra p r i m ă v a r ă ..................................................................... ' 3

A cad. C. D A IC O V IC IU în văţătu ra anului 1907 ....................................................... 6
V E R O N IC A P O R U M B A C U P oate inim a l u i ....................................................................... 9
ŞT E F A N P A SC U La sem icentenarul r ă s c o a l e i ........................................... 10
VICTOR F ELEA Anul profetic; P eisaj; Un.de se duc?; I n -p ace adîn că 15
ŞT. CAZIM IR Ţăranii în ajunul r ă s c o a le lo r ........................................... 17
A U R EL RAU 14 Februarie; Ceata; R ecunoaşterea; C onvoiul;. 21
* * * . . . . 21
G EO R G E M U N T E A N U C oram populo ..................................... 25
A U R EL G U R G H IA N U Robii pămîntuilui; Atunci; Liniştea; F in al . . . 31
LEO N BAC O N SK Y C in turile un ei epo p e i ............................................................ 33
L E O N ID A NEA M ŢU D im ineaţa r ă s c o a l e i ............................................................. 42
D U M IT R U M IRCEA V echilul ' 43
D U M IT R U R A DU P O P E S C U N e lin iştite le c î m p u r i ........................................................... 56
ION R A H O V EA N U D estin . . . . ........................................................... 68
IO NEL JIA N U O im presionantă im agin e .......................................... 69
G H EO R G H E G R IG U R C U E legie .......................................................................................... 72
V. TR IFU 1907 în poezia populară din O l t e n i a ......................... 73
K IS S GEZA A specte j u r i d i c e ........................................................................ 80
N. TIH O N O V Ce drum . . . (in rom. de D. F lorea-R arişte) . . . 85
ARANY JA N O S Spre toam nă (în rom. de Al. B o te z); La tîr g (în
rom. de D . F lo r e a - R a r iş t e ) .................................... 86
H . W. LO NG FELLO W Imn nopţii (în rom. de Aurel R ău); V isu l sc la ­
vului (în rom . de D . F lorea-R arişte) . . . . 88

ANIVERSARI
ION AG 1R BIC EA N U Ion C reangă — neîntrecutul povestitor . . . . 91
A. E. BAC O N SK Y Ion C r e a n g ă .................................................................. " . . 92
E U G E N IU SP E R A N T IA G oethe şi B eeth oven ...................................................... 95
M IH A IL BO G D A N H enry W adsw orth L o n g f e l l o w ..................................... 99

CRONICA LITERARA
IO N VLAD V iaţa satelor ardelene în proza lui P avel D an . 105
H E N R I JAC Q U IER Fran cois V illon printre n o i .......................................... 109

CARNET SOVIETIC
ION L U N G U Prim ul con gres al artiştilor p lastici so v ie tic i . . 115

P E RIPLE
H E N R I JA C Q U IER C orespondenţe ......................................................................... 117

VIAŢA CĂRŢILOR
C. D ornescu — Alecu Russo: S c rie ri a le s e (120); Al. B otez — V era P anova: S e rio ja (121);
V ictor F elea — Lucia Sturdza-Bula.nd-ra: A m in tir i . . . A m in tir i; V. P arasch iv — Mo-
ham m ed Dib: L a c a fe n ea (122); T om a Suciu — H ow ard Fast: C ina cea d e ta in ă (123).

MENŢIUNI ŞI OPINII
H enri Jacquier — D espre o critică epistolară (124); Iosif E . ,
N a gh iu — R eorganizarea m uzeului ,,Arany J â n o s“ din S a lonta (125); a. i. — „T oate-s
v e ch i“ (126); Şt. C azim ir — C aragiale inedit? (127).
 STEAUA
R evistă lunară a U niunii Scriitorilor din R.P.R.

LITERATURĂ - ARTĂ - CULTURĂ

•k

In termen de cel m ult 1 lună de la sosirea m anuscriselor,

colaboratorii vor primi răspuns la adresa indicată
*
M anuscrisele reţinute vor apărea în ordinea
necesităţilor redacţionale
*
M anuscrisele nepublicate nu se înapoiază

Redactor şef: A. E. BAC O N SK Y

C olegiu l redacţional: IO N B R EA ZU , TEO FIL BU ŞE C A N ,

Acad. C. D A IC O V IC IU , A U REL G U R G H IA N U , LAJO S LETAY,
D U M IT R U M IRCEA, GEORGE M UNTEANU, L IV IU ONU,
A U REL RAU (secretar general de red acţie), T IB E R IU UTAN.

C o p er ta : M areei O H n escu : „ N o i vrem p ăm înt!"

Redacţia: Cluj, str. Horia 17, tel. 12.75 — A dm inistraţia: Bucureşti, şoseaua Ki-
seleff 10, tel. 7.79.46 — Abonamentele se fac la administraţia noastră, la toate
oficiile poştale din ţară, cum şi prin propagandiştii revistei.

în tr ep rin d er ea P o lig r a fic ă Cluj 2107/957