„Inaintea noastra se-nal-

ta, stralucitor in bataia

lunei, podul. In linistea
nopfii, sub cerul lim pede
?i instelat, frum usejea §i
m arefia acestei puternice
xntrupari a geniului rom i-
nesc ne dau im presia cai
sintem intr-o lum e de vra-
ji, in fa^a unuia din acele
m inunate poduri de argint,
de care ne vorbeau poves-
tile-n copilarie. Picioarele
de sprijin, zidite-n piatra,
sint a?a de departe unele
de altele ?-atit de inalte,
incit toata uriasa im pleti-
tu ra de fier, pe care alear-
ga zguduitoarele trenuri,
pare ca plute$te-n aer,
usoara ca o d antela“.

A. Vlahu^a:
„R0MT n IA PITOREASCA"
 C O L E C T IA

O A M E N I

D E S E A M A

C O P E R T A D E M I R I A M C R I § A M
 I ON C RI§ A N

A.SALIGNY

19 5 9
EDITURA TINERETULUI
 CAPITOLUL I

DESPRE O FAMILIE PLECATA IN PRIBEGIE

$1 DESPRE URMA$II STABILIJI
IN TARA MOLDOVEI

STRAHOV!! LUI A. Saligny, om ul de n u -

m ele caruia se leaga o s e n e de rem arcabile rea-
lizari tehnice, au tra it cu secole in urm a in de~
p artam en tu l Allier, un lin u t cu v e g e ta te bogata,
cu pam int rodnic.
la ta insa ca o serie de im p reju rari schim ba
cursul obi^nuit al vie^ii de pin a acum $i vine sa
tu lb u re lini?tea castelului Saligny. Intim plarea are
loc in anul 1685, in tim pul dom niei regelui abso-
lu t Ludovic al X lV -lea.
Ca u rm are a revocarii edictului de la N antes
?i a p e r s e c u t o r religioase ce se dezlan^uie, fa-
m ilia Saligny este obligata sa-$i paraseasca p a tria
§i sa piece in pribegie p rin la ri straine.
De la im p reju rarea aceasta purcede to t ce vom
povesti m ai departe $i ceea ce avea sa alcatuiascS,
mai tirziu, u n im portant capitol in istoria reali-
zarilor tehnice, la incep u tu rile Rom iniei m oderne.
G asind azil in Prusia, stram o^ii pribegi ai ce-
lui care va ilu stra cu doua veacuri m ai tirziu
tehnica rom ineasca se stabilesc acolo. Tim p de
e
aproape doua sute de ani, nici un docum ent nu
m ai pom ene$te nim ic despre aceasta fam ilie por-
n ita pe dru m u rile bejeniei. A bia catre sfir$itul ce-
lui de-al X lX -lea veac se vorbe$te despre u n u r-
ma$ al acestei fam ilii, §i anum e despre Alfred
Saligny, care, nevoit sa-$i ci$tige existen^a, ajunge
p rin m eleagurile noastre, adus fiind de ni$te bo-
ieri m oldoveni p e n tru in stru ire a odraslelor lor.
A nul precis cind vine, ca dascal sau preceptor
in ^ara Moldovei, A lfred Saligny' n u se cunoa§te.
N um ai a tit se ?tie, ca fam iliile la care el se toc-
m e$te p e n tru in v afatu ra copiilor erau ale boierilor
G hica $i $u^u, acesta din urm a efor in acea vrem e
a l §colilor din Moldova. Se m ai $tie, de asem enea,
ca so^ia dascalului v en it de dep arte era de origiue
poloneza, chem indu-se, pe num ele ei de fata,
Ezarschi $i inrudindu-se p rin alian^a cu fam ilia
Dobjanschi, presarata p rin jude^ele din nordul Mol­
dovei — rom ini, dar to t de origine poloneza ?i ei.
Am indoi erau instrui^i, vorbeau bine lim ba
g erm ana §i pe cea franceza §i m ai cuno$teau ?i
a rta de a d n ta la pian, am anunt nelipsit in m e-
todele de educare a odraslelor in sta rite din acea
vrem e. Cu pregatirea aleasa pe care o avea, nu
e ra greu ca dascalul v en it din P ru sia sa ti fost
pe placul celor care il tocm eau. N um ai ca, pe
atunci, m unca aceasta nu se cum para cu ora sau
cu ‘ luna, ci cu toptanul. Cel care se angaja in tr-o
astfel de tre a b a in tra cu to tul la stapin pentru
u n tim p, daca nu p e n tru o via^a intreaga. Se prea
poate deci, ca felul de tra i fara stap in al celui
ven it sa-§i ci^tige aci existen^a, sa nu se fi im -
p acat prea bine cii obiceiul pam intului. De aceea,
cum ?coli erau purine la noi pe atunci, A lfred
Saligny reu?e$te, cu tim pul, sa scape de povara
d e sim bria? cu inva^atura pe la c u rd le boiere$ti,
deschizind o $coala p e n tru in stru irea copiilor.

6
 $i a?a se stabile§te in M oldova tin a ra fam ilie,
inchegindu-§i u n rost p e n tru traiu l de to ate zilele
$i p e n tru cre?terea m odesta, dar ingrijita, a co-
piilor, care pu teau sa vina p e lume. Iar, dupa U ni-
rea T arilor Romine, cind s-a cerut strainilor stabili^i
in t^ra sa declare care voiesc sa devina cetafceni
rom ini, fam ilia Saligny ceru inceta^enirea.
In prim ele zile din lu n a m ai a anului 1854.
se anun^ase u n iarm aroc linga Foc$ani. T inarul
dascal ?i so^ia sa, aflindu-se in drum spre iarm a­
roc, sint prin$i de o ploaie toren^iala §i obligati
sa se adaposteasca in com una $erbane$ti. D rum u-
rile desfundate din cauza ploilor ii im piedica in
ziua u rm ato are sa-?i continue calatoria, obligindu-i
sa poposeasca la un han. Acolo, ?i in aceasta im -
preju rare, se na§te cel de-al doilea copil al lui
A lfred Saligny, care prim e$te num ele de A nghel
$i care avea sa fie u n geniu al tehnicii rom ine^ti.
Ploaia a d u ra t citeva zile §i apele care patru n se-
sera in h an au ridicat pe sus patul noului nascut.
B atrinele de p rin p artea locului, cu felul lor de
a in te rp re ta to ate am anuntele petrecute la na$-
terea pruncilor, au lu at d rep t o p rev estire faptul
acesta, prorocind ca noul nascut va avea de lu p ta t
in via^a cu apele. M ulte se pot intim pla in tr-o
via^a de om daca ai sta sa le depeni. $i n u e nim ic
ex trao rd in ar ca unele intim plari se potrivesc une-
ori cu evenim entele prevestitoare de la na$tere,
de?i in tre unele §i celelalte nu este absolut nici
o legatura. F a p t este ca, in lunga sa eariera, A n­
ghel Saligny a avut m u lt de lu p ta t cu apele. Cu
apele m arii, in tim pul lu crarilo r p o rtu a re de pe
tarm u l nostru m a r itim ; cu apele Prahovei, Tro-
tu?ului si S iretului, in lucrarile de poduri ?i cal
f e r a te ; cu apele de o infrico§atoare m are tie ale
D unarii, la G iurgiu, la B raila ?i m ai ales la C erna-
voda. L upta apriga, ca toate cele care se poarta

7
in tre for^ele n a tu rii $i iscusim ea min^ii omene?ti
— lu p ta din care n a tu ra iese dom olita $i stapinita
de catre tru d ito rii eroi ai progresului.
$i copilul care s-a nascut in tr-o odaie de han
din satu l §erbane?ti, p este care se intindeau cit
cuprinzi cu privirea m o b ile lui Ion Ghica, a fost
unul d in tre ace$tia, in diferent de ce ar fi povestit
localnicii fara ?tiin^a de carte sau de ce or fi
bolborosit im aginarele u rsitoare din poveste.
D upa cum am vazut, noul nascut n u era p ri-
m ul, deoarece cu un an m ai in ain te venise pe
lum e u n frate, cu num ele de Alfons, $i avea sa-i
urm eze o sora, cu num ele de Sofia.
De$i m ai nevirstnic decit fra tele sau, micul
Anghel se vadea a fi, de la o virsta frageda, vo-
lu n ta r §i plin de initiative. El era cel care dadea
porunci la joaca ?i u rm area cu tenacitate tot ce
i$i propunea. Trecind anii prunciei ne$tiutoare $i
venind vrem ea invataturii, parin^ii 1-au lu a t sa
in v ete carte in propria lor $coala pe care o inte-
m eiasera la Foc^ani. Invafatura copiilor p u tea sa
fie astfel, in acela§i tim p, m ai tem einica ?i m ai
pu^in costisitoare.
Cele p a tru clase prim are, a?adar — $i apoi
p a tru ani de liceu — A nghel Saligny i-a petrecut
la Foc§ani. Inscris in prim a serie, la infiinfarea
liceului, im preuna cu fratele sau m ai m are, el are
colegi de clasa pe cei ce aveau sa fie m ai tirziu
inginerul $ tefan G heorghiu ?i profesorul Suchianu.
D upa m artu risirile colegilor sai, tin a ru l Anghel
Saligny n u se prea om ora in prim ii ani cu inva-
fatura. Inva^a num ai cit sa poata lu a note de tre -
cere la toate m ateriile. D ar d in tre obiectele de
studiu, baiatul zburdalnic $i fara prea m u lt ghes
la carte, incepe sa indrageasca in chip deosebit
m atem atica. S pre deosebire de Anghel, fratele sau

8
Alfons se ara ta a fi sirguincios $i totdeauna cel
dintii la in vacatur a.
A tit de pu^in prom itea A nghel in prim ii ani
de $coala. incit profesorul Suchianu poveste$te,
m ai tirziu, ca mul^i ani dupa term in area studiilor
auzise despre u n inginer Saligny, care realiza con-
stru ctii im portante in ^ara, dar credea ca este
vorba de u n inginer strain, a$a dupa cum erau
to^i cei carora li se incredintau pe atunci lucrari
m ari. Abia dupa inaugurarea podului de la Cer-,
navoda, peste Dun&re, a descoperit ca Saligny era
fostul sau coleg de $coala.
D ar daca la carte nu se prea trecea cu firea
in anii prim elor zburdalnicii, la §otii $i boroboa^e
agerim ea m intii lui se ara ta in to ata boga^ia ei.
Se p a re ca cel m ai m u lt a av u t a se plinge de pe
urm a acestora o profesoara pe care fra^ii Saligny
nu o pu teau suferi $i care tinea totdeauna in gura
doua bile de ceara p e n tru a ascunde usca^imea
obrajilor §i z b ird tu rile pielii. G rija ei cea m ai
m are era sa nu-i cada bilele, de aceea vorbea
ra r ?i cu m asura. P lacerea lui A nghel era s-o
necajeasca : a$a, o facea sa ^.ipe ?i sa vorbeasca
repede, pierzindu-?i bilele din gura.
Cit de diferite ap ar aceste aplecari ale copi-
lariei, fata de seriozitatea ?i austeritatea de mai
tirziu ale lui A nghel Saligny ! Nici zburdalnicia,
nici lipsa de interes la inva^atura n u s-au p re-
lu ngit p este virsta de la care personalitatea incepe
sa se contureze, lasind sa se intrevada om ul de
m ai tirziu.
O d ata cu prim ele griji $i raspunderi, pers-
pectivele interioare se schim ba §i in tram in alt
capitol al vie^ii, care incepe sa defineasca stru c-
tu ra om ului ?i posibilita^ile sale in ceea ce prive$te
viitoarele realizari.
 CAPITOLUL II

IN CARE UN TINAR I$I GASE$TE DRUMUL

In v i a t a

AN II COPILARIEI se deapana repede din ca-

ieru l vrem ii.
Pe nesim ^ite au crescut copiii dascalului de
la Foc$ani $i s-au apropiat de v irsta cind incep
sa se puna gravele problem e ale inclinarilor. O
d a ta cu absolvirea prim elor clase secundare, de-
vin actuale to ate aceste intrebari. De aceea, la
term in area prim elor clase de liceu, adica pe la
14 ani, parin^ii se hotarasc sa trim ita pe baie^i,
p e A nghel ?i pe Alfons, in Prusia, la Potsdam ,
p e n tru continuarea liceului §i, m ai tirziu, a stu-
diilor superioare.
Copiii au plecat la inva^atura cu agoniseala
p e care o p u tu sera injgheba p a r i n g lor. D ar po-
sibilita^ile tata lu i e ra u a tit de reduse, incit ceea
ce li se trim itea, abia le p u tea ajunge. Cei doi
fra^i au fost nevoi^i sa ia de tim p u riu in piept
greuta^ile vie^ii §i sa cunoasca priva^iunile.
D in prim ele zile ale sosirii in Prusia, incepa
o existen^a plina de neplaceri. Lipsi^i de grija
prevenitoare a parin^ilor $i m ai ales de m ijloace

10
m ateriale, cei doi copii cauta o gazda care sa se
m ul^um easca cu pu^inul pe . care pu teau ei sa-1
ofere. Locuin^a era m ai m u lt decit m odesta. A n-
ghel Saligny po-vestea m u lt m ai tirziu, aducin-
du-$i am inte de anii ace$tia grei, ca in odaia lor
era uneori a tit de frig, incit le inghe^a cerneala
in calim ara.
Banii de la p a rin g e ra u a^tepta^i intotdea-
una cu infrigurare. In tr-o zi cind, dupa o m are
intirziere, m u lt a§tepta^ii bani au sosit in sfir?it,
cei doi fra^i, care nu i§i p u teau perm ite nici una
d intre micile dar — p e n tru ei — costisitoarele
placeri ale tinerefii, au lu at hotarirea, nu num ai
ind.raznea^a, dar de-a d rep tu l eroica, sa m earga
sa bea bere. Intim plarea — ceasul rau, cum spu-
neau ei — a facut ca u n u l d in tre profesori sa-i
vada in berarie. Cu severitatea lui aulica, profe-
sorul prusac s-a g rabit sa scrie parin^ilor, ca sa-i
incuno§tinteze despre aceasta abatere. Pesem ne
ca tonul scrisorii era destul de grav, deoarece
bie^ii p a rin g s-au sp eriat peste m asura. D upa ce
s-au tin g u it m ai intii §i s-au sfatu it in chip ?i fel,
au h o tarit sa vinda brum a de lu cru ri ce aduna-
sera p rin casa $i degraba au plecat cu to ata fa-
m ilia la baie^i, p e n tru a-i supraveghea $i „sa nu-i
m ai lase de capul lo r“ in locuri straine. Luind cu
ei ?i fata, o inscriu $i pe ea la C onservatorul de
m uzica din Berlin, unde la 15 ani ob^ine prem iul
I p e n tru pian.
Ca $i in ^ara, ei continua sa se ocupe inde-
aproape de educafta $i inva^atura copiilor. Dupa
ci^iva .ani, cei doi p a rin g grijulii socot ca perico-
lul a tre c u t $i prezen^a lo r nu m ai este a tit de
necesara acolo. De aceea fac calea intoarsa catre
tara, luind cu ei §i fata.
F ra tele cel m are, Alfons Saligny, se inscrie
p e n tru studiul chim iei la Berlin, ia r la term ina-

11.
rea faculta^ii revine in tara, unde este n u m it pro-
fesor la JjJcoala na^ionala de poduri $i §osele, func-
tionind pina in a n u l 1903, cind inceteaza din
via^a. Se poate spune ca a fost d in tre prim ii chi-
mi$ti, intor§i in ta ra dupa stralucite studii in
strain atate.
A nghel se hotara^te sa studieze astronom ia,
inscriindu-se to t la U niversitatea din B erlin. Ac-
tu l de inscriere este sem nat de cel m ai m are m a-
te m a tid a n de atunci a l Germ aniei, profesorul Karl
Theodor W eierstrass. In el se confirm a ca tinarul
A nghel Saligny, rom in, depunind ju ra m in tu l po-
triv it obiceiurilor ?i legilor U niversitatii, a fost
inscris p rin tre studentii regula^i ai $colii.
la ta cum este red actat in lim ba latin a actul
original :
„...Rectore Carolo Theodoro W eierstrass, philo-
sophiae doctore matheseos professore. P.C. dat, vir
ju ven is ornatissim us Angelo de Saligny, Rom anius
studiousus Philos, data dextre jurisiurandiloco legi-
bus m agistratibusque academicis fidem , obedientism ,
reverentiam pollicitus, num ere civium U niversitatis
Friedericae Guilelmae Berolinensis legitim a adscrip-
tu s est. Cuts Rei testes hasce litterae sigille U niver­
sitatis et Rectoris m anu suscriptas accepit" . 1
W eierstrass
Ia r certificatul de frecventare a cursurilor,
redactat to t in lim ba latina, este sem nat de m a-
rele fiz id an germ an A. H elm holtz :

i ..... In tim p u ] re c to ru lu i K arl T h e o d o r W e ie rstra s s, d o c to r

tn filo z o lie, p ro fe s o r de $ tiin te fiin d P . C. C et., d is tin s u l tin&r
A n g elo d e S a lig n y , ro m in , a v in d riv n a p e n tr u filo z o fie ?i p ro -
m ifin d , c u ju rS m in t, c re d in ta , a s c u lta re $i re s p e c t re g u la m e n te lo r
a c a d e m ic e §i p r o fe s o rilo r a fo s t in s c ris in m o d le g a l p r in tr e
c e tS te n ii U n iv e rs ita tii F rie d ric h W ilhelm , d in B e rlin . D re p t m S r-
t u r ie p e n tr u a c e s t lu c ru p rim e ? te p re z e n ta d ip lo m a p re v a z u ta c u
sig iliu l U n iv e rs ita tii $i s e m n a tu ra r e c to ru lu i” .
(S e m n a tu ra )

12
 ,TV irum ju ven em ornatissim um Angelo de Sa-
ligny, civibus U niversitatis litterariae Friedericae G u-
ilelm e legitim e adscriptum nom en apud facultatem
philosophicam 5.13743 — rite projessum esse les-
tatur.
Dr. A . H elm holtz
Decanus et professores Facultatis philosophiae
U niversitatis Friedericae G ulielm e“ 1

Sint singurele acte care s-au p a stra t din pe-

rioada de studii a lui A nghel Saligny. Docum en-
tele acestea ne apar im portante din m ai m ulte
puncte de vedere. In prim ul rin d ele ara ta ca cei
doi renum iti oam eni de $tiinZa germ ani au fost
m ae$trii principali in perioada de inceput a stu -
den^iei lui Saligny — fap t' insem nat, fiindca in­
fluenza lor se va resim li m ai tirziu in m etoda sa
d e cercetare $i de lucru §i in cuno§tinIele' sale
tem einice ?i m u ltilaterale in dom eniul §tiinZelor
fizico-m atem atice. M ai sin t im portante cele doua
docum ente fiindca ne vorbesc despre form a^iunea
$i preocuparile de inceput, p rea pu^in cunoscute,
ale lui A nghel Saligny §i, in sfir§it, p e n tru ca
a te s ta clar nationalitatea sa, de care avea sa se
lege m ai tirziu o cam panie de presa in teresata $i
calom nioasa, stirn ita de m eschinele pasiuni poli-
ticianiste, pe care Saligny le-a ignorat toata via^a
lui.
Seduc^ia studiului $i a cercetarilor ^tiin^ifice
e ste a tit de m are, in d t in m intea §i sufletul ele-

1 ,,C o n firm 4 m c& d is tin s u l tin a r , A ngelo d e S alig n y , in se rts

i n m o d leg al p r in tr e c e ta te n ii U n iv e rsita til d e lite re F rie d ric h
W ilh elm , a f re e v e n ta t f a c u lta te a d e filozofie, s u b n u m S ru l 5.13743” .
(S em n S tu ra)
D e e a n u l ?i p ro fe s o rii F a c u ltS tii
d e F ilo zo fie d in U n lv e rs ita te a
F rie d ric h W ilhelm

13
vului indiferent de odinioara, care in liceul de l a
Foc^ani $e lim ita sa im p u r e cite o nota de t r e -
cere, se opereaza o totala prefacere. De data a -
ceasta, idealul nu m ai este diplom a sau c e rtifi-
catul de absolvire, ci cunoa$terea in sine. Pasiu-
nea calma ?i re^inuta p e n tru adevarurile ?tiintei
ii deschide m ereu alte $i alte perspective p e n tru
disciplinele invecinate.
In aceasta perioada, in care A nghel Saligny
se afla in G erm ania la studii, izbucne$te razboiul
d intre P ru sia ?i Franca, la 1870. A rm atele im -
p aratu lu i Napoleon al Ill-le a sint repede in frin te
de prusaci $i, dupa dezastrul de la Sedan, u n d e
insu$i im paratul este facut prizonier, u rm e a za
victoria decisiva a Prusiei. Puterea, prestigiul
ven itu rile statu lu i prusian sporesc sim titor ?i a -
ceasta antreneaza o m are m i$care in dezvoltarea
tehnica $i economica a im periului germ an. M a-
rile construct!!, m ai ales de fabrici $i de cai fe ra te ,
care se realizeaza acum $i care treb u iau sa s e r-
veasca interesele capitalism ului germ an in p lin a
desfa$urare a fortei sale, schim ba cu desavir^ire
fata acestei ^ari. Daca despagubirile de razboi au
p u tu t fi sporite p rin aju to ru l dat de prusaci lu i
Thiers, la inecarea in singe a eroicei com une din
Paris, cu a tit m ai bine p e n tru tin a ra $i lacom a
burghezie germ ana.
Sensul evenim entelor politice din P ru sia ?i
din F ra n ta nu este realizat de invatacelul ro m in
de la Berlin. Doar inteligenfa lui practica este v iu
solieitata $i de la pasiunea de a cunoa?te, ea in -
cepe sa se deschida catre p e rsp e c tiv e ^ creatiei.
Mai m ult decit atit, sentim entele sale rom inefti
il.fa c sa vada pit de folositor ar p u tea fi ta rii s a le
in aceasta direcfie.
M inat de aceste ginduri, se inscrie ca stu ­
d en t ?i la . $coala tehnica superioara din C h a rlo t-

H
ten b u rg , linga Berlin. Cu rivna sporita se avinta
in studiul construcfiilor, m uncind fo arte m ult ?i
Serios, a?a cum o dovedesc caietele cu note ?i cu
-■schi^e lu ate la cursuri care erau tin u te cu m are
ingrijire. La in stru irea $i form area sa ca inginer
a u contribuit in special doi m aestri renum i^i : pro-
fesorul de poduri Schw eider $i profesorul de con­
s t r u c t hidraulice Franzius. Deseori, A nghel Sa-
ligny le vorbea elevilor sai de la $ coal a politeh-
nica din Bucure$ti, cu m ulta admira^ie, despre
a'ce^ti doi m aestri. D ata sigura cind term in a cursu-
r ile ?colii tehnice superioare din C harlottenburg
n u se cunoa?te. Din unele certificate, insa, de la
practica facuta in P ru sia pe linga citeva con­
s t r u c t , se deduce ca $i-ar fi incheiat studiile in
an u l 1874.
In ultim ii ani de invatatura, efo rtu rile se du-
bleaza $i m unca devine cu adevarat istovitoare.'
•Orele unei zile nu m ai sint de ajuns ; de aceea,
activ itatea se prelunge?te pina tirziu in noapte,
lasindu-i din ce in ce m ai pu^in tim p de odihna.
JSTumai gra^ie vointei de fier ?i unei pasiuni ra r
in tiln ite reu$e$te A nghel Saligny sa invinga $i
greuta^ile m ateriale, §i oboseala, nelasindu-se co-
ple$it de nim ic §i cautind sa-§i duca la bun sfir$it
inva^atura. A tit de istovit era de m unca, incit la
‘b anchetul de incheiere a studiilor, din cauza obo-
selii, a cazut cu capul in com potul de afine. A-
■ceasta intim plare, de care s-a ris m u lt tim p, n e
d a in chip expresiv m asura eforturilor depuse.
c a re aveau sa rodeasca m ai tirziu pe pam intul
^arii sub form a unor m ari realizari, ram ase m ar-
tu r ie pina in zilele noastre.
P erioada aceasta de studii, de acum iilare a
u n o r solide cuno$tin|e tehnice §i de fo rm are a
u n e i m etode de cercetare $i studiere a solu^iilor

15
— !n care se vede influenza celor doi m aestri de
poduri §i de construct^ hidraulice, arata^i m ai
sus — este in acela$i tim p perioada de form are a
stilului sau in m unca.
In tim pul lu crarilo r de la Cottbus — u lti-
m ele inainte de intoarcerea in ^ara — cind im -
plinise 20 de ani, v irsta de aur, prim avara vietii,
tinarul, care pina atunci trudise din greu p rin
universita^ile germ ane, ia p a rte la o petrecere
cim peneasca §colara.
Era toam na. Copacii din m arginea cim pului
incepusera sa ingalbeneasca. Soarele se lasa in-
cet, dind cerului o culoare de un ro$u aprins. L ar­
ina tin erilo r um plea geana de padure linga care
se a§ezasera. A nghel statea intins pe un pled $i
m inca, cu gindurile la lu crarile sale. Cineva i se
adresa. A nghel intoarse priv irea §i ram ase cu ea
a^intita pe o fata alba, prelunga, pe ni^te ochi
m ari §i codati. S tapina ochilor se u ita ?i ea la el
?i d te v a secunde priv irile lo r se intilnira.
—- Im i cer scuze — spuse tin a ra in tr-u n tir -
ziu —- am crezut ca sin teti altcineva.
A nghel nu-$i lua ochii de la ea.
— $ i eu sint cineva. Ma cheam a Anghel.
— A nghel ?
—Da, A n g h e l!
— Curios n u m e ! observa ea, cu privirea in
alta parte. N u sinteti germ an ?
— Nu. N u sint germ an.
— Ce sin teti atunci ?
— S in t rom in — raspunse Saligny.
— Da ?... $ i ce faceti in G erm ania ?
—- Studiez §i construiesc.
Cei doi tin e ri au ram as de vorba pina seara
tirziu. P e fata o chem a Thereza Kohna, avea 15
ani ~$i locuia in apropiere cu m am a ei. T atal m u -

16
rise. Voia sa §tie o groaza de lucruri despre fara
lui A nghel ?i despre el. Cu repeziciunea cu care
se iau m arile h o tariri la v irsta aceea — peste pu -
tin tim p — cei doi tineri se logodesc. A nghel ve-
nea reg u lat in casa fam iliei Kohna. I?i alesese
tovara$a de via^a, de care nu se va m ai desparti
niciodata.
 CA PI TOLU L III

INCEPUTUL CARIEREI
UNUI TlNAR INGINER ROMlN IN GERMANIA

PR EA MULTE AMANUNTE despre aceasta pe-

rioada din via^a lui A nghel Saligny n u se cunosc.
A rareori, in vreo clipa de ragaz, a^ternea pe hirtie,
du p a zile de m unca istovitoare, d te v a rin d u ri ca-
tre cei de acasa, in § tiin tn d u -i m odest, a$a cum a
facut-o o via^a intreaga, ca e sanatos, lucreaza
m ult, nu contene$te sa invefe ?i nadajduie§te a-i
revedea in curind. Sint tra sa tu ri de caracter ale
unui om care se deosebesc fa ra prea m ulta
silin^a, inca din prim ii ani ai tinere^ii. Lui Sa­
ligny nu i-a placut sa vorbeasca elogios sau chiar
in tr-a lt chip, despre m unca §i activitatea lui. P en-
tru Saligny, vorbe^te opera sa. Scrisorile din acea
epoca sin t foi „cumin$i“, im personale s-ar spune,
din care respira o anum ita sfiala, scrisori asem a-
natoare p rin concizie cu ale m ultor ad o lescen t
p le c a t la inva^atura peste hotare.
In realitate, via{a tin a ru lu i inginer practicant
nu se scurgea a tit de tih n it cum p areau a arata
m isivele sale §i cum poate s-a r fi a$teptat cei ce
nu deslu^isera inca, sub inveli§ul firii cum panite

18
?i al deprinderilor de silin^a, puternica energie
a unei gindiri creatoare. M unca il pasiona, era fe-
ricit ca are p rileju l sa se inifteze in tainele pro-
fesiunii sub indrum area unui tehnician de seam a
ca M ehrtens ?i sa participe la lucrari de amploa-
rea caii fe ra te Cottbus— F ra n k fu rt ?i la lu crarile
hidraulice din nordul Prusiei, unde se angajase
ca inginer dupa term in area studiilor. Profesorul
M ehrtens, de la $coala politehnica din Dresda, il
rem arca im ediat ?i il utilizeaza pe num eroase ?an-
tiere, apreciindu-i seriozitatea, ingenioasele ?i
surprinzatoarele solufii pe care le dadea di-
feritelor problem e dificile de construc^ie. In -
cepe sa fie tato n a t in vederea sem narii u n u i
contract, oferindu-i-se condign ispititoare pentru
a ram inea in Germ ania. T inarul, insa, refuza ca­
tegoric. Era acolo ca sa inve^e §i ca sa ci?tige
experien^a. N u venise p e n tru a-?i cauta un rost.
Il rodea dorul de pam intul pe care se nascuse,
dorin^a de a nu se cheltui pe m eleaguri straine,
de a aduce inapoi cuno?tintele ?i experien^a, cite
erau adunate cu sirg p rin aule universitare ?i
?antierele din P ru sia ?i Saxonia. De cite ori, plim -
bindu-se pe strazile ora?ului Cottbus sau visind
la picioarele vechiului tu rn S trem berg — unic
vestigiu al in ta ritu rilo r la adapostul carora se in-
chegase in evul m ediu ora?ul — nu-i va fi zburat
gindul la Foc?anii copilariei lui, la cele doua m ii
de case inecate in praf, la hanul lui Halghen, la
acel Foc?ani care ii p a re a u n sat cu h o tare nede-
finite, cu strazi fa ra num e, la acel Foc?ani de care
se sim^ea a tit de legat. D ar el era acum departe,
in tr-u n ora? strain. C ottbus-ul era in plina dez-
v o lta r e ; m anufacturile de postav ?i de covoare,
devenite ren u m ite m ai tirziu, i?i incepeau in vre-
m ea aceea cariera.. Iar la tirg u rile de vite, fai-
m oasele tirg u ri de la Cottbus, rin d u ite la zile fixe,

19
s e inghesuiau sa vinda $i sa cum pere tara n i venial
din toate a?ezarile intinsului •finut agricol, in m ij-
locul caruia se afla ora§ul. Se vor fi m irat, desi-
gur, obi$nui^ii acelor tirguri, dind cu ochii de ti-
n a ru l ora$ean, pe deasupra $i strain, cum il arata
vorba, care se am esteca p rin tre ei, cautind parca
ceva. $i, intr-adevar, cauta ?i regasea poate a id ,
in p rafu l §i in agita^ia m ulticolora, atm osfera iar-
m aroacelor din M oldova lui natala.
Profesorul M ehrtens il chem a in tr-o zi in bi-
roul sau. B atrinul dascal, cu p a ru l caru n t §i $ -
n u ta rigida, era ?tiut p e n tru zgircenia cu care i$i
precupe^ea aprecierile. U n om distant, rece, ne-
com unicativ. Il pofti sa $ada. In cuvinte purine,
in tre ru p te de pauze lungi, b a trin u l ii ara ta care
ii sint perspectivele in G erm ania $i care ii vor fi
in inapoiata ^ara care ii era patrie. „Nu ai sa poti
sa lucrezi. N u vei avea condi^iile. $tii bine ca eu
n u arunc cu cuvintele, dar dum neata ai calitati
care ies din com un §i despre care, daca vei ram ine
aici, istoria tehnicii contem porane va v orbi“. $i
profesorul M ehrtens tacu, continuind a se plim ba
p rin birou §i a^teptind un raspuns. Nici lui Sa-
lig n y nu-i placea sa vorbeasca m ult. R aspunse
sc u rt : „Nu, dom nule profesor, nu pot sa ram in “ .
$i tacu $i el. In cam era se auzeau num ai pa$i>
profesorului, care continuau sa loveasca ritm ic
podeaua. D upa un tim p, M ehrtens se a$eza la
birou, inm uie pana in calim ara $i incepu sa scrie.
Facea o scrisoare de recomandal^ie apreciind, cu
laconism ul sau caracteristic, pe care de altfel o
sa-1 preia §i Saligny, activitatea tin a ru lu i inginer :
,,Lucrarile sale au fost rem arcabile §i au facut
dovada nu num ai a priceperii sale, ci m ai cu sea-
m a a deosebitelor sale cuno^tinfe teoretice.“

20
 A nghel Saligny n u s-a lasat t e n t a t ; vadind
o con?tiinta m atura, rem arcabila la un tin a r care
abia adauga al douazeci §i unulea an la $iragul
vietii, neim batat de pre^uirea ce i se ara ta §i de
perspectivele unei eventuale cariere in strain ata-
te, se hotara^te sa se Inapoieze fara intirziere !n
tara.
 CAPITOLUL IV

A$A ARATA TARA In a n i i a c e ia ...

SlNTEM IN ANUL 1875. In m anualele de ?coa-

la, ca §i in literatu ra, burghezia rom ineasca s-a stra -
d uit intotdeauna sa zugraveasca in culori paste-
late peisajul politic al u ltim ului p a tra r din veacul
al X lX -lea. Lasind cu buna §tiinta in um bra to t
ceea ce a r fi p u tu t tu lb u ra tabloul idilic, ea a
infati$at acei ani sub sem nul e x d u siv al razboiu-
lui p e n tru in d e p e n d e n t na^ionala, invocind ,,mo-
d e m iz are a “, ,,civilizarea“ $i „in starirea t r ii“, o
data cu in stau rarea regalitatii. Istoria are insa o
anum ita cruzim e. Ea este a$a cum este $i n u a?a
cum a r vrea sa o prezinte iscusita $i in$elatoarea
pana a condeierilor burghezi.
Solidare in ra p a d ta te a cu care exploatau
m asele de tru d ito ri, boierim ea ?i burghezia —
care m u lta vrem e altern asera sau se asociasera
la guvern in tr-o p erm anenta mi$care de cadril, de
la conservatori la liberali §i inapoi — adopta ?i in
problem a in d e p e n d e n t! na^ionale o pozi^ie co-
respunzatoare intereselor lo r de clasa, nesocotind
cu desavir$ire nevoile m ajore ale \arii. Sim^in-

22
du-se la largul ei in tovara§ia im periului otom an
absolutist, care nu p a re a ' ca constituie o am eiiin-
la re p e n tru relajiile feudale §i. m area p roprietate
m o^iereasca, boierim ea tra d a to a re ?i u itato are de
neam era ostila oricarei ac^iuni m enita sa duca la
in latu rarea ju gului turcesc. A ngrenata in m on-
stru o asa c o a lite cu mo$ierimea, burghezia a prac-
ticat $i im prim at o politiea de pretinsa neu trali-
tate, care echivala de fap t cu trad area intereselor
na^ionale — subordonate de ea politicii unor t a ri
capitaliste din centrul ?i apusul Europei, de care
e ra legata p rin com plicitatea ci^tigurilor. Anglia
$i A ustro-U ngaria nu vedeau cu ochi buni even-
tu ala cucerire a independence! rom ine?ti, cea din-
tii p e n tru ca avea pozi|ii p u tem ice in Turcia, cea
de-a doua, p e n tru ca eliberarea popoarelor din
Balcani de jugul otom an p u tea sa m olipseasca prin
exem plul ei m ultele popoare pe grum azul carora
apasa ju g u l im periului Habsburgilor.
Legata de tarile capitaliste p rin tr-o adeva-
ra ta com plicitate a ci$tigurilor, coalij-ia burghezo-
m o$iereasca a p refe ra t sa nu sprijine rascoalele
nationale din B ulgaria, Serbia ?i M untenegru, sa
prigoneasca pe revoluCionarii refugia^i care cau-
ta u adapost pe terito riu l rom inesc „ n e u tru “. O in-
fim a p arte a burgheziei, cu capitaluri in vestite in
tin ara in d u strie na^ionala, care abia prindea a se
incropi, intrevedea nevoia de a fi stapina pe o
piata proprie ?i ca atare m ilita p e n tru in la tu ra ­
rea ju gului otoman. U nui ochi lucid n u ii venea
p rea greu sa deslu?easca, sub fard u l in?elator al
o stentativei dragoste de t a ra , adevaratul chip al
oam enilor p o litid afla^i la putere. In acel tim p a
venit in R om inia cunoscutul p u b lid s t englez W.
B eatty K ynystong, trim is de ziarul „D aily Tele­
g rap h ". Z iaristul englez m ai fusese pe m eleagurile
noastre. I n d n ta t de peisaj §i fam iliarizat cu limba

23
tarii §i cu m oravurile ei, el cunoa§te personal p e
m ulti dintre... „oam enii zilei“. Concluzia lui e de-
finitorie $i neechivocS : „ 0 clasS dom inants, inca-
pabilS §i lipsita de patriotism ".
Tabloul real al acestui pS trar de veac, in care
tinSrul inginer A nghel Saligny ?i-a inceput acti-
vitatea, este brazdat de dese frSm intSri tarane^ti
§i de cSutSrile razle^e §i confuze incS ale unor,
cercuri revolutionare socialiste. ' RSbdarea ^arani-
lor, a r&bdStorilor ^arani valahi, trecuse dincolo
de lim its. RSzm eritele izbucnesc ici ?i colo, cu
focare m ai p u tem ice in Ilfov, Vla$ca ?i Dolj,
m ocnesc u n tim p surd, apoi iau iar am ploare, in-
tinzindu-se din Boto$ani pinS in M ehedinti, pre-
vestind zguduitorul 1907, care avea sS insingereze
tara.
Un p ro letariat puternic num erice$te ?i care
sa constituie u n factor social, u n ita r §i eficient,
nu exista inca pe atunci la noi. In d u stria fScea
abia prim ii pa§i, de altfel sub ,,oblSduirea“ m a-
rilor firm e §i bSnci straine. Totu§i, p rin 1875, in
cercurile revolutionare ce se constituie vrem elnic
la Bucure^ti, la Ia§i sau la Galati, se intilnesc nu -
mero§i m uncitori. Ideile revolutionare care se co-
ceau in R usia rSzbat — p rin m ijlocirea unor oa-
m eni ca Zubcu Codreanu, doctorul Russel §i mai
apoi G herea — ?i in Rom inia, u n d e gSsesc un
tere n prielnic incoltirii lor. Stim ulati de pilda
ideologica §i practicS a p ro letariatu lu i din Rusia,
m uncitorii infiinteazS to t m ai des asociatii care
activeazS alSturi de cercurile socialiste ale in te-
lectualilor.
In aceastS atm osferS generals, clasa dom i­
n an ta nu voia sa se angajeze in razboiul de in d e ­
pendents. DacS totu§i, in tr-u n tirziu, a fScut-o,
aceasta s-a intim plat sub presiunea m aselor care
nSdSjduiau cS, o datS cu neatim area, vor putea

24
purcede la im plinirea revendicarilor lo r sociale.
Sa adaugam la aceasta unele interese in dezvol-
ta re a industriei, in interior, iar in ex terio r spri-
jin u l h o tarito r dat de R u s ia ; ace$tia au fost fac-
torii carora li se datoreaza in tra re a in razboi a
R om iniei im potriva T urciei p en tru in d e p e n d e n t
na^ionala.
P este to ata aceasta epoca flutura, intunecoasa
$i apasatoare ca un blestem , im aginea capului in-
coronat. O dinastie al carei „?ef“ se m arturisea
el insu$i un fel de arenda$ pe p am intul t ™ ; un
dom nitor care devenise o gazda de ho^i, un ne-
gustor cu aspect de feldw ebel cu complied, pro-
cente $i plocoane, un stra in care fusese in sta re
sa ceara p u terilo r protectoare aprobarea p e n tru a
abroga constitu^ia, socotita de el „prea in ain tata
p e n tru sp iritu l §i virtu^ile civice ale poporului
rom in !“ C urentul de opinie antim onarhic s-a re-
fle c ta t freevent in publica^iile epocii. Condeiele
cele m ai valoroase, m ingle cele m ai lum inate, oa-
m enii cei m ai cinstift s-au angrenat im potriva
dom nitorului hrapare^.
Ha$deu, Gh. Pana, C onstantin Mille, N. T.
O ra?anu, V lahuta ca ?i Co$buc, M acedonski $i ati-
fia altii au fost in prim ele rin d u ri ale acelor care
au infeles necesitatea luptei antim onarhice. Toate
genurile au fost folosite : pam fletul, can^oneta sau
cintecul, parodia, alegoria sau basm ul cu tile. Bog­
dan Petriceicu Ha$deu desprinde din M iron Costin
constatari $i pilde p e n tru p rin tu l strain : „om ne-
$tiutor rin d u lu i $i obiceiurilor t r i i , fa ra lim ba de
tara, care lucru m ai greu nu poate fi, cind nu ?tie
dom nul lim ba tarii unde dom ne$te“. $i m ai de-
parte, ca o s e n t i n t care avea sa se im plineasca
in vrem urile noastre, „ci dom nie ne$tiutoare rin ­
d ului tau $i lacom ia sint pricina pieirii tale, ca nu
cauta sa agoniseasca sie§i num e bun in tara, ci

25
 cauta desfrinat in avere sa stringa, care apoi to-
tu§i se risipe?te $i inca cu prim ejdia casei lo r“.
Va fi apucat, desigur, Saligny, tin a r inginer
constructor intors de pe m eleaguri straine, ?i ves-
titele alegeri p en tru Camera, din anul 1875, cind
guvernul conservator al lui Lascar C atargiu m as-
luind rezultatele, ob^ine un rezu ltat favorabil. Din
p a rtea opozi^iei coalizate, cam pania electorala era
condusa de ziarele „R om inul“, organ al lui C. A.
R osetti $i „A legatorul lib e r“, unde il aflam ca
g irant responsabil pe viitorul m are scriitor I. L.
Caragiale. In acele zile agitate, tin eretu l intelec-
tu al din opozi^ie se strinsese la gara §i ii facuse
o prim ire calduroasa poetului A lexandru Mace-
donski, adus sub stra^nica paza poli^ieneasca din
Craiova, unde fusese a re stat din cauza unei poezii
satirice cu in te n s e antim onarhica.
Saligny — ascuns in tre c ard ie sale de $tiinta
— auzea uim it $i pu^in sp eriat povestindu-se des-
pre toate acestea, ca ?i despre ciocnirile bandelor
de ciomaga^i ale partidelor burghezo-mo$iere$ti.
Liberalii aveau ca ,,anim ator" un cucernic slu ji-
to r al bisericii, pe popa G rigore M usceleanu. Cu
nim ic m ai prejos, conservatorii i?i asigurasera de
m ult serviciile unei alte vrednice fete biserice§ti,
popa Tache. P e acesta, contem poranii il descriu
ca o b ru ta de o forta neobi?nuita, cu o fru n te cit
o dunga, §i lipsit total de inteligenta. Popa Tache
facuse cirda^ie cu a lti doi indivizi din drojdia
societatii : Hie G eam ba?u Tem elie Tranca. Ba-
tau?i fioro$i, de fap t ni§te raufacatori de rind, ei
terorizau de ani de zile cartierele m argina$e ale
Bucure$tiului, furind, necinstind fem eile, adesea
omorind. La alegerile p e n tru Cam era, au „operat“
la m ai m u lte sectii de vot, pina ce au n im erit befi
intr-o circium a pe calea Jperban Voda, in vecina-
tatea prim ariei. Acolo li s-a im plinit sorocul. Din-

26
d u -se de $tire ca batau?ii se afla in circium a cu
pricina, o mul^ime de oam eni s-au adunat cit ai
clipi din ochi, au n av alit in au n tru , s-au napustit
asupra celor doi ticalo§i §i i-au ucis. A lt leac pen-
tr u a scapa ora?ul de urgia lor nu exista, de vrem e
ce m ina proteguitoare a g u v em u lu i le acoperea
faradelegile.
1875 este anul ratificarii c o n v e n e d com er-
ciale cu A ustro-U ngaria, care love?te p u tem ic m
m eseriile §i in d u stria incipienta din fcra noastra.
A v an tajate p rin conven^ie, fabricatele austriece
napadesc t ara in dauna produc^iei na^ionale, care
nici nu apucase bine sa se injghebeze tem einic.
T abacariile sint ruinate, ora^enii poarta num ai
incallam inte austriaca ?i, culm ea neru$inarii, in-
cepem sa im portant din A ustro-U ngaria pina ?i
faina, facuta — fire$te — in m are p a rte din griu
rom inesc. Cu p rilejul ratificarii conven^iei, p o rtu -
rile franco Gala^i $i B raila sin t desfiin^ate. Ziarul
,,Rom inul“ apare incadrat in doliu. In sfir$it, ne-
in^elegind sa ram ina m ai prejos, G erm ania bis-
m arckiana pretin d e curind o conven^ie sim ilara
care, pe deasupra, prevedea p e n tru o perioada de
?aisprezece ani o tax a obligatorie p e n tru grinele
rom ine$ti la in tra re a pe terito riu l im periului ger­
m an. M arii latifundiari realizasera eeea ce doreau :
o Rom inie ,,em inam ente agricola“, sem icolonie a
la rilo r dezvoltate din E uropa C entrala ?i A pusea-
na. In sfir$it, to t in 1875 se voteaza concesionarea
liniilor fera te P redeal—Ploe§ti §i Tg. Ocna—A djud,
firm ei C raw ley & Co. din Londra. D ar de problem a
scandaloaselor concesiuni de cai ferate, practicate
de guvernele „patriotice“ cu participarea de loc
d ezinteresata a ,,casei dom nitoare", n e voiri ocupa
pe larg m ai tirziu, cind il vom insoti pe Anghel
Saligny de-a lungul anevoioaselor in ceputuri ale
activita^ii lui in ^ara.
 CAPITOLUL V

IN ANII GlND TARA

$I-A CUCERIT INDEPENDENTA DE STAT

CALATORUL VENIT DE PESTE HOTARE in \a -

rile rom ine^ti avea in acei ani p rile ju l sa fie pu r-
ta t pe dru m u rile cu hirtoape de obi$nuitul vehicul
al Po§tei, po^talionul, cu cinci cai m arun^i $i iu(;L
V izitiul avea capul strins in tr-o cealma, dupa da-
tin a turceasca, conducea caii aprig, im boldindu-i
m ai cu vorba, m ai cu biciul, lasind in urm a ha-
rabalele incarcate cu g riu boieresc $i m inate de
taran i trudi^i. Cind glodul fram in tat de ploaie n u
silea Po§ta sa se opreasca in v reu n sat, a?ezarile
^arane^ti pitice $i sarace erau stra b a tu te in goana
cailor, stirn in d volburi de praf. O pririle se faceau
doar la h a n u rile din m icile ora?ele. Acolo, daca
ii dadea ghes inim a, calatorul putea sa-$i desm or-
^easca incheieturile, cercetind dughenele de pe
strad a tirg u lu i : Gase joase, acoperite cu ?indrila,
cu ferestrele fara geam uri, peste care se lasau
noaptea obloanele de lem n. Pe acest d ru m ajunge
Saligny in capitala.
T rait din frageda tinere^e in m arile ora?e ger­
m ane, el se va fi sim^it, de buna seam a, stin g h er

28
in Bucure$tiul anilor acelora, pe care il descope-
rea, la d re p t vorbind, p e n tru prim a oara. Ora§ul
infa^i$a u n ciudat am estec de lincezeala, de ina-
poiere §i de sem ne ale p a tru n d erii civiliza^iei mo-
dem e. D ar binefacerile aduse de inceputul dez-
voltarii industriei alim entau cu precadere h uzurul
celor instari^i.
Pe vrem ea aceea, D im bovita necanalizata i§i
§erpuia apele pu^in adinci chiar la nivelul stra -
z ilo r ; cheiuri nu erau, doar pe alocuri, im p re j-
m uiri de uluci $i ni$te am arite poduri de lem n,
intortocheate §i p u trezite ; la vaduri, sacagiii sco-
teau apa p e care o vindeau apoi la casele „abo-
na^ilor", cu 50 de bani sacaua, sau o desfaceau p e
strazi, strigindu-§i m arfa de-a valm a cu toft ne-
gustorii am bulanft. S trazile podite cu lem n erau
cind stra ju ite de cladiri im punatoare, hoteluri, case
boiere^ti, palate de beizadele, cladiri publice, cind
tiv ite de zidurile neregulate, saracacioase, ale unor
adevarate m aghem ite, p rin tre ele cu fo arte m u lte
locuri virane. Dar, in ciuda lor, vizitatorii strain!
se lasau adesea furaft de lu x u l ,,apusean“ care se
desfa?ura pe strazile cen trale : ?irul de birje, ca-
rete, tra su ri — cele de clasa I arborind n u m ere
ro$ii, cele de clasa a Il-a num ere albe — ie?eau
la plim bare sp re seara, indreptindu-se catre H era-
stra u sau Tei, daca nu o luau cum va spre izvorul
de ape presu puse a intineri, de la Vacare$ti, acela
care i-a insp irat lui Millo ,,ingenioasa piesa“ (a§a
scria pe afi?) „A pele de la Vacare$ti“. A nghel S a-
ligny obi§nuia din cind in cind sa se duca la spec-
tacole, dar nu la opera — unde p u tea fi vazuta
„lum ea b u n a “, venita sa aplaude m ai ales cinta-
reft strain i — ci la teatre, unde protipendada n u
se p rea inghesuia : niciodata o fam ilie boiereasca
nu s-ar fi comprom is pina in tr-a tit incit sa fie va-
z u ta la te a tru l. rominesc. Mul£i burghezi ii m ai-
m u^areau §i in asta pe boderi.
In acel in tii an al ?ederii lui la Bucure$ti, dupa
cum poveste^te Saligny m ai tirziu, a g u stat din pla-
cerea m ustariilor de la raspintii, linga care rasa-
re a u intotdeauna $i g ratarele cu cirna^i incin$i. A
cunoscut plim barile cu sania, care lua locul birjei
pe strazile infa^urate in m antaua de zapada ?i stra -
b a tu te de veselele chem ari ale zurgalailor. E rau
placeri pe care §i le pu teau ingadui §i tin erii fara
p re a m u lta stare, ca el.
A ctivitatea profesionala in ^ara A nghel Saligny
$i-o incepe la M inisterul L ucrarilor Publice. E nu-
m it „inginer ordinar clasa a III-a “ in Serviciul de
poduri §i $osele. Func^ia m odesta, cu titu la tu ra
aidom a, i se parea de-a d rep tu l im punatoare tina-
ru lu i inginer. Toate elogiile $i p rep iire a oam enilor
d e §tiinta §i tehnicienilor din G erm ania nu-1 in-
cintasera atit. De cum i se inm ineaza b irtia cu nu-
m irea, nu-§i m ai gase^te astim par. In m intea lui
se teseau fel de fel de p lan u ri mare^e. M ergea pe
stra d a plina de p raf $i in cadenza pa^ilor auzea
p arca pu faitu l surd al unor locomotive. Se tragea
de n astu rii jiletcei $i i se perindau p rin fa^a ochi-
lor im agini din anii de inva^atura. P astrase o buna
am in tire lunilor petrecu te pe santierele din G er­
m an ia : colegii, profesorii, i n v a d e m u lte de la ei
— apoi Therese... Acum insa era cu to tu l altceva :
ceasurile m u lte pe care le va petrece in biroul sau,
facind calcule, sau aplecat asupra unor proiecte de
plan, se vor m asura in c o n s tr u c t, in lucrari rea-
lizate de el in $ara. A ?tepta de m ult aceasta clipa.
,,Trebuie n eaparat sa-i scriu profesorului M ehrtens !
Sa $tie. Spunea ca la noi n u sin t perspective !... O
sa vada... O sa vada... Voi construi... Am sa croiesc
d ru m u ri de fier, poduri... Am sa arunc drum peste
ape... Am sa...“

30
 Saligny grabea pasul, to t pipaindu-?i cu un
gest m ecanic buzunarul hainei in care era plicul
cu pricina. P e d reap ta strazii, o dugheana cu f l o r i ;
n -a r strica sa-i duca u n buchet m am ei. P e n tru tala,
o punga cu tu tu n , din acela m ai bun. Ia r lui A lfons
?i Sofiei, are de gind sa le faca- o surpriza : ii invita
la teatru . P o ate ca au sa ?i cineze in ora? dupa
spectacol. O sa cam coste, n u-i vorba : d ar p o a te
cineva sa-i ia in num e de ra u daca se a ra ta ?i el o
data nesocotit — doar de poiimiine in tra in slujba 1
D ar amicii cu care reluase legatura de cind s e
inapoiase in ^ara, fo?ti colegi de liceu sau fiii unor
cuno?tinte ale fam iliei ? T rebuie sa le spuna ?i lor 1
Un gind il opri : cu m odestia ?i rezerva lui fireas-
ca, se tem u sa nu fie gre?it in^eles, sa nu se creada
ca i?i da aere. Totu?i, nu-1 rabda inim a. In dupa
m asa aceleia?i zile, i?i uim i cunoscu^ii p rin tr-o
scurta apari^ie la cafenea, la biliard. U nde m ai p u i
ca se arata neobi?nuit de sociabil ?i vo rb aret : in-
ten^iona sa intirzie doar a tit cit, in tre doua lo v i-
turi, . trecind cu creta peste virful tacului, sa
strecoare ?tirea num irii lui.
— Cine ?tie cind o sa ne m ai putem vedea ?...
Acum incep sa lucrez la m inister... %
— Ce spui ?! De cind ? U nde ? il napadisera
in treb arile celorlal^i.
— De poimiine. La L ucrarile Publice, ca in-
giner...
D ar fu in tre ru p t :
— A?a, la L ucrarile P u b lic e ! Bravos, te-ai
ara n jat ! Sa ?tii, draga Anghel, ca ai procedat cu
cap. Din p artea ta, nici n u m a a?teptam la a tita
intelepciune, parol !
§i, tem indu-se, pe semne, ca vorbele lui sa
nu fie lu a te drept o glum a, cel care vorbise p re -
ciza :
— Cind te auzeam perorind despre „cite sint
de fa c u t“, desDre ..nevoile t&rii“, „perspectivele
tehnicii" ?i altele asem anatoare, i^i plingeam de
m ila in sinea mea...
— D ar n u peroram de loc, spuneam ce gin-
desc — se apara n ed u m erit Saligny.
— Ma rog, voia dum itale... In definitiv, o
d a ta ce ai facu t prostia sa n u a c c e p t oferta lui
M ehrtens, parca a$a spuneai ca-1 cheam a, nu ?
§i te-ai inapoiat in Jara, nici nu-^i ram ine altceva
d e spus. T rebuie ?i dum neata sa-^i faci o platform a,
n u ?! '
T inarul i$i puncta cuvintele cu lovituri seci
d e tac, bilele se ciocneau — era fo arte indem inatic
la joc — $i in ju r se auzeau m urm ure aprobatoare :
n u e ra prea lim pede, daca p e n tru lovituri sau pen-
tr u ceea ce spunea. Oricum, peste buna dispoziljie
a lui Saligny s-a a$ternut o um bra. N edum erit ?i
p a rc a absent, urm area spusele interlocutorului sau.
— Ce vrei sa spui ?
— V reau sa spun ca patriotism ul dezinteresat
e ste o foarte buna carte de vizita... cu condi^ia sa
n u abuzezi de ea. D ar sa lasam asta. Principalul
e ca in tri la L ucrarile Publice ; e in tr-ad ev ar un
m inister cu perspective !
— A?a m i s-a p a ru t §i m ie — aproba Saligny.
— Sigur, acolo ai de-a face cu lucrari de an-
vergura, concesiuni... D upa o scurta pauza, urm a
m ai apasat : Licitafii... In^elegi ? N -are a face ca
nu e?ti inca prea m are acolo, ce spuneai ca te-au
n u m it ?
— Inginer ordinar clasa a Ill-a.
— A$a, a?a... N u $tii vorba veche ? ,,Pina la
D um nezeu te m aninca sfin p i !“ Ei, tu ai sa fii unul
d in tre „sfin^i“ ?i sper ca ai sa ne perm ifi noua
sa aruncam cite o c au tatu ra in rai, n u ?
P artid a in curs fusese abandonata, era mai
pasionanta discu^ia. Saligny il privi, cazut pe gin-
d u ri §i in tristat.

32
 — In^eleg, cum de nu... Licitatiile... Ei bine,
poate c& o sa va m ire, d a r eu nici o clipa nu m -am
gindit la asta... Nu vreau sa „perorez“, cum spu-
neai, a$a ca am sa v a spun scurt, ca perspectivele
M inisterului L ucrarilor Publice eu le vad cam
altfel.
Se duse sa puna un tac la locul lui — s in fu l
ordinei nu-1 parasea n id chiar in cele m ai nein-
sem nate im p reju rari — i$i im braca repede paltonul,
i?i lua palaria §i indreptindu-se spue u§a se opri
o clipa p e n tru a adauga :
— Eu v reau sa c o n stru ie sc !
Din fe rid re , in sinul fam iliei gSsi in^elegerea
la care se a?teptase.
P este doua zile i?i incepu activitatea la m i­
nister. Fire$te, p rin tre colegi — m ai ales p rin tre
cei tin eri — erau destui pasiona^i ai m eseriei,
harnici, doritori sa p u n a in practica cuno$tin^ele.
Se in^elegea bine cu ei, lega prietenii nod. Firea
lui rezervata §i blajina cucerea sim patii, um orul
lu i sec era gustat, seriozitatea, con^tiinciozitatea,
inalta lui p reg atire im puneau repede respect, dupa
cum surp rin d ea n ebanuita energie de care dadea
dovada in sus^inerea u nor proiecte indrazne^e. Bi-
nein^eles, prezen^a lui Saligny nu intirzie sa devina
suparatoare p e n tru o alta categorie — din nenoro-
cire fo arte num eroasa — de te h n id e n i ?i func^io-
n ari ai m inisterului : §m echerii $i carieri$tii.
Saligny lucra operativ §i cu simt: de raspundere.
— Im i place, dom nule Saligny, sa ?tii ca-mi
place... — spunea, cu vadita ironie, §eful biroului
in care lucra -— i$i dai silin^a... Ca m iine o sa-^i
ridicam o statuie...
— E$ti neserios, m on cher, parol — il ad-
m onesta u n altul, de^inator al func^iei foarte lu­
crativ e de secretar al directorului — ai facut ni$te
re fe ra te la ultim a oferta p e n tru lidta^ia aia cu pie- 3

3 A n g h el S a lig n y 33
tru ire a strazilor, ca m -ai speriat, nu alta ! D oar i^x
spusesem ca om ul in cauza n u se u ita la cheltuia-
la... Acum, m -ai bagat la apa, c-am lu a t un acont,
spune §i dum neata, se face, in tre colegi ?!
D ar Saligny i$i vedea de treaba. D esprins de
poftele carieriste, ata?at de m eseria lui, se cufim da
cu seriozitate in cercetarea condifiilor §i starii
tehnico-'economice specifice din Jara. E g reu de
presupus ca se va fi rata cit cum va in m ijlocul
societa^ii fran^uzite de la Cap$a sau din m agazinul
palarieru lu i francez Jobin, care a adus in Bucu-
re?ti prim ele palarii inalte, carora, de altfel, le-a
ram as ?i num ele de joben. D upa lucru, se oprea
in tr-u n u l din b irtu rile frecv en tate de funcjionari
?i studen^i, unde por^ia de m incare costa num ai 40
de bani, iar la nevoie se servea §i ju m a ta te de
por^ie. Din d n d in cind, cina cu colegii de breasla
in §andram aua din Covaci, unde se adapostea un
resta u ra n t v estit p e n tru bucataria gustoasa, curat
rom ineasca ; va fi facut haz, desigur, §i el de lista
de bucate a localului care introducea p e n tru in-
tiia oara ni§te term eni, im pam inteniti de nu ?tim
unde : cirna^i mici — m itite i; cirna^i m ari —
p a tric ie n i; ocaua de vin cu borviz la racitoare —
baterie ; cafeaua neagra — turceasca...
D ar p rea m u lt ragaz sa guste din placerile
Bucure§tiului nu a av u t Saligny. Facindu-se repe-
de rem arcat, de$i fo arte tin ar, i se da o m isiune in
s tra in a ta te .. E ste trim is la Praga, unde urm a sa re-
cepftoneze m aterial ru la n t p e n tru re^eaua de cai
fera te ce se construia in tara.
T inarul serios ?i m odest im pune celor care
trebuiau sa-i predea m aterialul p rin com petenta
sa. P riv it la inceput cu scepticism ?i pu^ina ironie
de b atrinii ingineri din Praga, el reu§e§te in scurt
tim p sa ci$tige aprecierea unor tehnicieni cu vasta
experienta. In orele libere, in pu^inele ore libere,

34
 ratace$te pe sub castanii ,,ora$ului de a u r“, p ri-
vind la zidurile batrine, la drum ul H radcinului,
adm ira podul construit de Carol la 1357, cu sta-
tu ile lui im punStoare $i popose$te m ai m ult la
vechea U niversitate Carolina, fondata in anul 1348,
care „inca in secolul al X V -lea avea zece m ii de
studen^i“. Tot ce vedea, to t ce i-a placut vreodata
peste hotarele t&rii sale, se gindea sa realizeze a-
c a s a ; sa construiasca d ru m u ri de fier, sa im blin-
zeasca apele §i sa arunce p este grum azul lo r poduri
facute de m ina omeneasca. Strazile b atrin u lu i ora?,
d rep te ?i curate, il faceau sa se gindeasca la prapa-
ditele dru m u ri din Bucure$ti, cele m ai m ulte cu
hirtoape $i cu bolovani, sau cu podeli ?ubrede.
Inapoiat in t a r&, in prim a dupa-am iaza libera
sugereaza fra telu i sau Alfons §i unui p rie ten co-
m un, ?i el inginer, coleg de m inister, sa faca o
plim bare la ?osea. Lui Saligny ii placea m u lt sa
faca plim bari lu n g i; in Germ ania, in orele libere,
b atuse n enum arate drum uri, ajungind sa cunoasca
ora?ele ?i im prejurim ile m ai bine decit localnicii.
„Te pomene$ti ca ai de gind sa te faoi ghid ?“ ii
spuneau colegii. A§a incit, acum, propunerea lui
n u-i surprinse pe ceilal^i doi. E drept ca o form u-
lase pe un ton ciudat, parca solemn, $i adaugase :
■
— V reau sa va a ra t ceva... ceva ce am adus
de la Praga.
C atre orele cinci $i jum atate, cei tre i tin e ri se-
in d re p tara sp re §oseaua Kiseleff. C ititorul de as-
tazi treb u ie sa §tie ca pe atunci o plim bare in tr-
acolo sem ana cu o prim a etapa de excursie.
Se ducea om ul „in a fa ra “ ora§ului, tocm ai dincolo
de capatul principalei a rte re : Podul Mogo$oaiei.
Acolo incepeau sa se ara te m ici cringuri d espartite
p rin por^iuni de teren viran, luind adesea aspectul
unor adevarate m aidane. P e alocuri sta^ionau, linga
o fin'tina sau in ju ru l unui u m brar unde se vindea

35
vin, carutele taran ilo r veniti la tirg sa-§i desfaca
produsele gospodariei. D upa ce treceai de aceasta
porfiune, te pom eneai in sfir$it pa$ind pe acea
larga ?i im bietoare cale de plim bare, cu care, inca
din 1832, se gindise sa inzestreze Bucure§tiul ge-
neralul rus Kiseleff. Ici-colo, chio^curi, um brare
unde se aciuau turci p u rtin d tavi m ari, incarcate
cu zaharicale §i fructe, al^ii cu cani de apa proas-
p ata sau siropuri, $i ^iganci m e^tere la datul in
ghioc, in car^i sau la ghicitul in palm a. Forfota de
lume, vorbe, risete. Cei care m ergeau pe jos, oa-
m eni nevoia§i, zvirleau p riviri m inioase privilegia-
tilor care se lafaiau in tra su ri particu lare sau in-
chiriate cu ora — cunoscutele dro§ti. Fem ei elegante,
barba^i sclivisi^i, cu infa|i$area plictisita, treceau
in goana cailor mina^i f ie \d e un dro$car de rind,
fie de un vizitiu in hain a lunga de catifea, cu briu
lat de m atase. Biciurile im podobite cu canafuri de
m atase ro§ie sau panglici m ulticolore, pocneau $i
§fichiuiau.
— E un peisaj pitoresc — rem arca Alfons.
— ...daca nu te ui^i ?i m ai incolo, uite, din-
colo de §irurile acelea de banci sau de rotonda pe
linga care ocolesc tra su rile cind fac cale-intoarsa —
spuse Saligny apasat, d rep t raspuns la exclama^iile
adm irative ale tovara?ilor lui de plim bare.
Apoi, tragindu-i spre o banca m ai izolata, con­
tin u e :
— Haide^i sa ne a?ezam aici. V reau sa stam
pu^in de vorba.
— Spuneai ca ai sa ne ara^i ceva — ii am inti
fratele sau Alfons, curios.
— Da, tocm ai despre asta... ?i, spunind aceste
cuvinte, Saligny scoase din buzunar o carte. Am
cum parat-o in tr-o pravalie de c a r|i la Praga. E
scrisa de un francez, G. Le Clerc §i se intituleaza
„La M oldo-Valachie — Ce q u ’elle a ete, ce qu’elle

36
est, ce qu’elle p o u rrait e tre “. Va atrag aten^ia asu-
pra ultim elor cuvinte : „ce qu’elle p o u rrait e tre “ —
,,ce-ar p u tea sa fie “. N u vi se pare ca este pu^in
cam penibil, sa vezi ca un stra in i^i face intr-o for­
m a politicoasa, ocolita, o m u strare ? ,,Ce-ar p u tea
sa fie “, cu alte cuvinte, ce-a^i putea face voi, ro-
minii, daca...
— Mda, cam a$a ceva... — raspunse, cazut pe
ginduri, prietenul, in vrem e ce fratele lui Saligny
rasfoia cu curiozitate cartea.
— Ah — exclam a el deodata — u ite ca scrie
despre Bucure$ti : „Bucure§tiul este u n tirg imens,
cladit la voia intim plarii, fara aliniere, fara cana-
lizare, fara u n a m acar din acele sim ple am enajari
pe care le gasim la ora$elele noastre... U n lucru e
sigur : aici s-a descoperit a rta de a m u ta din loc
noroiul, nu insa de a-1 face sa dispara...“
— N u-i devarat ? in treb a Anghel.
— A sculta m ai d ep arte : ,,In p erim etru l Bucu-
re?tiului s-ar putea lesne gazdui un m ilion de lo-
cuitori... Noua zecimi din suprafa^a totala rep re-
zinta tere n irosit...“
U rm a o scurta tacere ; cei trei tin eri se sim -
teau stinjeni^i, ca $i ctun cineva le -a r fi descoperit
un secret de fam ilie, un pacat pe care to^i il cu-
nosc, d ar despre care o falsa buna-cuviin^a cere
sa nu se vorbeasca. D eodata, A nghel se sculS, ii
apuca de bra^ cu un gest brusc pe cei doi tovara§i
ai sai ?i-i tra se dupa el, m ai departe de alee $i de
rindul de banci.
— Ei, acum unde ne m ai duci ? se supara fra ­
tele lui. Incblo doar nu e nim ic !
— ,,Nim ic“, inca a r fi bine — interveni rizind
p rietenul sau. D ar e o adevarata jungla !... $i ce
m irosuri !... De fapt, francezul acela al tau sa §tii
ca are dreptate, Anghel. Cit teren irosit ! Ei, ce
sa-i faci ! A sta e, $i gata !

37
 — Totu?i treb u ie facut ceva. N u poate sa
m earga la in fin it a$a. Voi v -ati suit vreodata in
foi$or ? N u ? Ei bine, eu am av u t curiozitatea asta :
in doua rinduri. P rim a data, dupa citeva zile de
p lo a ie ; priveli$tea era jalnica ! Degeaba ne laudam
nod ca v ara ora$ul e inecat in verdeata — asta, bi-
nein^eles, num ai p e n tru ca n u se construie$te sis-
tem atic, nu d in tr-o preocupare anum e. Ce am vazut
eu atunci era o adevarata rete a de m la§tini, de in -
gram adiri de noroi, in im ediata vecinatate a arte-
relo r principale, sau chiar aici, in dreap ta ?i in
stinga $oselei noastre, in „ju n g la“ de care vorbeai
m ai adineauri. A doua escaladare am intreprins-o
in tr-o dupa-am iaza, cam pe la ora asta dupa ce nu
cazuse picatu ra de ploaie tim p de p atru , cinci zile.
Ei bine, peste tot ora?ul plutea un nor de praf,
s tim it de trasuri, carute §i vint. M i-am am intit de
asta cind m a plim bam pe aleile din Praga. Nici nu
m ai vorbesc de canalizare, pavare etc. Astea-s
opera^n de m ai m are anvergura. Dar, in definitiv,
parca m are greu tate a r fi sa ne punem p u tin pe
lucru, sa largim frum use^ea asta de loc de plim-
bare, sa asanam §i sa despadurim teren u l im prej-
m uitor, sa croim strazi, sa inm ultim aleile, sa dam
bucure?teanului un colt unde sa respire in voie, sa-i
poata zburda copiii $i unde, pe urm a, sa se ?i con-
struiasca locuinte. Sa m ai intindem ora?ul in directia
asta, sa ne apropiem de lacuri, ca Dim bovita, o fi
ea ,,apa dulce“ in cintec, d ar in adevar, tare -i m ur-
d ara ?i nesanatoasa !
— M are g reu tate n u -i — se invoi Alfons $i
prieten u l il aproba u rm arin d cu lu are-am in te cu-
vintele lu i Anghel.
A cesta continua :
— $ titi ce observatie ju st a am m ai citit eu in
aceasta carte a ealatorului francez ? — de alt’f el,
pe linga o sum edenie de prostii §i inexactitati, mai

38
ales cind se afla in tre a b a sa scrie despre firea ^a-
ranului, se vede cit de colo ca n u 1-a cunoscut bine !
D ar in tr-u n loc zice a?a : „Cite nu se lasa a§teptate
in ta r a asta in m aterie de lucrari publice !“ $i are
d rep ta te !
— Asculta, A nghel — interveni p rieten u l lui
— m u ltora li s-ar p area ciudat sa te auda pledind
cu a tita foe p e n tru ni$te am arite de alei, tu, un
tin a r inginer de v iito r ! D rept sa-ti spun, chiar §i
pe m ine m a surprinde...
— N u-i chiar a?a „m inora“ problem a. Aici
traim cu to^ii... E capitala t&rii...
— Pesem ne ca ai tu ceva dreptate. D ar, ia
spune, te-ai lasa totu$i sustras de la studiile tale,
te preocupa a tit de m u lt problem a cailor noastre
de com unicatie, ca sa te ingrije§ti de o chestiune..,
edilitara ?...
— Da, fa ra indoiala. Sint constructor.
— A tunci, u ite ce sa faci. Sint inform at ca
prim aria discuta de la u n tim p posibilitatea' am e-
najarii acestui sector... B ineinteles, faza „discutii-
lor de principii“ se eternizeaza p e n tru ca fondul de
bani alocat nu este destul de im portant, ca sa is-
piteasca un num e cu rasunet. Daca tu ai fi dispus
sa...
— Sint dispus ! N u am num e cu rasunet, dar
sint dispus. Ave^i d rep tate ! Am sa incerc sa-i con-
ving... Ei, $i acum ca m i-am v arsat naduful, ce-ar
fi sa ne indreptam spre chio§cul lui k ir H assan ?
Gasim la el un ?erbet de toata b u n atatea !...
P este pu^in tim p, Saligny supune prim ariei
proiectul p e n tru am enajarea aleilpr de pe linga
?osea, care este intim pinat cu unanim e aprecieri.
Tot atunci, tin a ru l inginer, al carui num e ?i
reputa^ie incep sa creasca, este chem at sa faca p a rte
din grupul tehnicienilor rom ini, insarcinat sa exer-
cite un control din p artea statu lu i asupra m odului

39
cum decurg lucrarile pe ?antierul liniei fera te Plo-
e$ti-Predeal, concesionate firm ei Crawley.
Inginerii englezi i?i dau seam a repede ca din
to t g ru p u l rominesc, cel m ai p reg atit era tin aru l
n u p rea inalt, care venea to t tim pul pe $antier,
studia dosarele, m ergea pe traseu $i, din cind in
cind, punea in treb ari ce tra d a u o pricepere supe-
rioara in ale tehnicii.
N eincrederea in posibilitatile noastre se vadea
pretutindeni. Saligny o sim^ea la cei din conduce-
rea statului, in fiecare dispozi^ie, in fiecare hirtie
pe care o prim ea. De fapt, era o neincredere in
capacitatea creatoare a poporului, un fel de dis-
p re t organic. Saligny se gindea : „Ce p reten jii sa
avem de la straini, daca stapinirea n oastra ginde?te
astfel ?“
In tr-o zi b atu la u$a casei unde locuia ingine-
rul-?ef al firm ei engleze. In terio ru l era rominesc,
cu scoarte frum os colorate ?i geam urile impodobite
cu perdele, prinse cu panglici la col^uri. Englezul
sta te a la m asa. Se scula in picioare $i veni in in-
tim pinarea tinarului. E ra un om ca de 50 de ani,
inalt, cu p aru l aproape alb, dar cu fa^a inca tinara.
— Am venit din p artea statu lu i rom in pentru
verificarea lucrarilor. Ma num esc Saligny.
Englezul se u ita curios, distant §i p u tin absent,
apoi, cu o politete rece, il pofti sa ia loc, iar el se
a?eza din nou la m asa.
— N um ele m eu e Sm ith. Sint inginerul-?ef al
$antierului. Va ascult.
— D om nule inginer... eu am verificat citeva
lucrari ?i a? vrea sa va form ulez observa^iile mele.
$i tin a ru l i?i continua calm §i docum entat expu-
n erea in fa^a inginerului-?ef, care, dupa scuzele de
rigoare, i?i sorbea im perturbabil, in continuare,
supa. P e m asura insa ce tin a ru l vorbea, lingura se
deplasa din ce in ce m ai ra r din farfu rie la gura

40
 $i in cele din u rm a ram ase undeva, la mijloc... In-
diferen^a in itia ls facu loc unei surprize evidente.
— D um neavoastra, domnule...
— Saligny e num ele meu...
— Dom nule Saligny, sin teti inginer ?
— Da, inginer...
•— Inginer rom in ?!
— Da, inginer romin...
Sm ith lasa supa, se ridica de la m asa §i il
pofti in salon.
— O b s e rv a b le dum neavoastra tradeaza un
om fo arte bine pregatit... Totu?i, sin teti inca des-
tu l de tinar... Daca nu sint indiscret, unde a^i u r-
m at politehnica ?
— Politehnica am urm at-o in G erm ania, dom ­
nule Sm ith. Am fost stu d en tu l profesorului M ehr-
tens.
— A1 profesorului M ehrtens ?!... Da... Servi^i
o cafea ?... A$ vrea sa m ai discutam . S inteti prim ul
inginer rom in cu care stau de vorba m ai indelung.
Va m arturisesc fo arte sincer, §i va rog sa n -o lua^i
ca o jignire, ca sint fo arte surprins... De altfel, sint
in general surprins de poporul dum neavoastra.
Saligny p riv i’ la ochii patru n zato ri ai strainului
elegant, care statea in fata lui um plindu-$i pipa cu
tu tu n , ?i dupa o scu rta pauza, ii raspunse dus pe
ginduri :
— Ni'ci eu n-a$ dori sa va jignesc. D ar Occi-
dentul da dovada de o ignoranta to ta la in ce ne
p r iv a te . U neori veniti la noi ca-n colonii... Repet,
n-a§ vrea sa va jignesc, dar... Am sa revin insa la
problem ele de constructii. Daca imi dati voie, voi
continua...
S m ith 1-a re tin u t pina seara tirziu. II asculta
atent, -ii u rm area ideile, ii punea in tre b ari $i inte-
legea ca are in fata lui un adm irabil tehnician.

41
 Din acea zi lucrau adesea im preuna $i din cind
in cind se vedeau, la o cafea.
— Sint convins ca t-ara noastra se va dezvolta
rapid — ii spunea adesea tin a ru l inginer — avem
resu rse n a tu ra le §i vom crea ingineri capabili.
— N u ave^i industrie, ?i fara industrie...
— O vom crea. Vom crea $i cadre. Privi^i la
■faranii care lucreaza pe §antierul dum neavoastra.
Nici u n u l n -a fost lucrator. A u inva^at acum...
— E adevarat. Sint elem ente dotate.
D upa citeva saptam ini, Sm ith fu chem at de
rep rezen tan tu l firm ei, un englez batrin, inalt, cu
ochelari gro§i $i cu o ^inuta fo arte rigida.
— B una ziua, dom nule Sm ith, ce m ai faci,
cum m erge ?
— Merge...
— T e-am chem at sa stam de vorba in privin^a
unui inginer rom in, care i§i cam baga nasul in tre -
b u rile noastre. Am fost pe la m inister ?i, m a rog...
pus in garda de amicii no$tri..., in^elegi...
S m ith i?i p u rta m ina p rin p arul argintiu, i?i
aru n ca ochii pe chipul bu h ait al batrin u lu i adm i­
n istrator, scoase pipa din buzunar, o indesa tacti-
cos cu tu tu n ?i incepu sa vorbeasca cu vocea lui
re^inuta :
— Mi se pare ca ?ti^i ca eu sint inginer. Nu
sin t om de afaceri. In afacerile dum neavoastra nu
m a bag. Acest Saligny, a$a se num e§te inginerul
d espre care vorbi^i, este u n tin a r cu o pregatire
rem arcabila. P o t sa va spun ca toate, dar absolut
to ate o b s e rv a b le lui, sin t intem eiate. Desigur, pe
m ine n u m a intereseaza cheltuielile statu lu i romin...
D ar el e rom in $i pe el il intereseaza.
— Rom ini sint ?i p rietenii no?tri din m inister.
§i pe ei ii. intereseaza...
— Ii intereseaza procentele...
42
 — In orice caz, in diferent de ce ii intereseaza,
pot sa te a n u n t ca inginerul dum itale va fi m utat.
Am p rim it toate asigurarile.
— E ram convins. A faeerile sin t afaceri. D um -
neavoastra va in tiln iti cu cei care prim esc pro-
cente, §i eu cu cei care construiesc. Im i da^i voie
sa-m i p ara rau ca m a despart de el. Eu personal,
l-a$i lua cu m ine im ediat $i consider ca a? face un
im ens serviciu societatii Crawley.
—■ De ce nu incerci ?
-— Cred ca e inuti'l. Nu-$i parase§te tara... Nu
va su p arati daca va spun... ?ti^i... p a tr io t n u sintem
num ai noi, englezii...
Se ridica in p id o are, i§i lu a pardesiul din cuier
?i, cu o dira de dispret in glas, se adresa adm inis-
tra to ru lu i :
— Am onoarea sa va- salut.
D upa citeva zile, tin a ru l inginer A nghel Sa-
ligny a fost m utat.

Sintem in anul 1876 ; dupa tergiversarile pe

care le cunoa$tem, ta ra in tra in razboi a la tu ri de
Rusia ; poporul e h o tarit sa-?i cucereasca indepen-
den^a. Solda^ii rom ini — vesti^ii „curcani“, vina-
tori $i doroban^i, l;arani $i fii de ta ra n i — a u scris
cu singele lor file glorioase in istoria poporului ro-
min. Cot la cot cu vitezele tru p e ruse^ti, ei infring
a tit im potrivirea inver?unata a tu rd lo r, la G rivita,
cit ?i chinurile un&i ierni tim purii ?i geroase, agra-
vate de incuria a d m in istra te ! m ilitare romine$ti,
care, dupa ce ii trim isese p e fro n t cu echipam ent
$i arm am ent neindestulator, nu le asigura nici cele
m ai elem entare m ijloace de in g rijire medicala. De
altfel, $i acasa, in tara, povara razboiului o indura
in prim u l rin d t&ranimea, dato rita unei abuzive
politic! de rechizi^ii, care golea fSrS m ils gospoda-
riile taranilor, luindu-le pinS ?i ultim a vacS din
ogradS, sau u ltim ul sac de mSlai din camarS. Cum
a u fost rasplStite aceste je rtfe de cirm uirile bur-
ghezo-mo§iere$ti care au urm at, o ?tim p rea bine.
,,O am enii cu inim ile ste rp e “, cum i-a in fierat Va-
sile A lecsandri pe conducStorii din acea vrem e ai
tSrii, n u s-au sfiit sS-i lase cer?etori p e acei care
i?i vSrsaserS singele p e n tru independents, Eroii de
la Plevna $i G rivita au fost azvirliti in inchisori,
cind la inapoierea acasS au indrSznit sa ceara piine
§i pam int.
L upta com una a insem nat o noua etapa in re-
latiile d in tre poporul rom in $i cel rus, etapa ci-
m en ta ta de eroism ul osta§ilor celor doua arm ate.
A tit in lunile prem ergatoare razboiului, cit $i in
tim pul lui, corespondenta diplom atics schim batS
in tre P etersburg §i Bucure§ti se inscrie in ?irul do-
cum entelor doveditoare a prieteniei traditionale ce
leagS popoarele noastre. DupS ce ru$ii trataserS cu
Rom inia „ca sta t cu s ta t“, indatorindu-se sS res-
pecte $i sS ap ere legile, com andam entul m ilitar rus
adreseazS poporului rom in, cu p rilejul trecerii P ru -
tului, o proclam atie in care se spune p rin tre altele:
„...venim la voi ca vechi prieteni §i voitori de
bine...“, iar in cursul rSzboiului, cu to ate cS era fi-
resc ca tru p ele ruse?ti, m ai num eroase, m ai bine
echipate §i organizate, sS hotSrascS asupra opera-
tiilo r comune, in itiativa eom andam entului rom i-
nesc a fost perm anent respectatS.
IncercSrile rSzboiului luau sfir$it.
 CAPITOLUL VI

JNCEPUTURI. PRIMELE DURERI.

PRIMELE IZBlNZI

DAR SA NU ne pripim . Istoria t&rilor ?i a

popoarelor calca, ce-i drept, cu pa?i m ari, m asurind
cu u$urinta deceniul, d a r hronicul vietii unui om
se m igale?te din zile. De aceea, il vom relua m ai
din urm a, poposind — cu Saligny, fire$te — la Cim-
pina m ai intii, unde proaspatul asistent la sectia
a Il-a a liniei ferate Ploe^ti-Predeal, aflate in con­
s t r u c t , i$i alesese re^edinta in gara.
Fotografiile din acea vrem e ni-1 arata a fi un
tin a r m ai degraba scund, a carui fata retin e din
p rim a clipa aten tia d atorita ochilor m ari, stra lu -
ritori, cu o priv ire intensa $i totodata visatoare sub
d ira in tunecata a sprincenelor groase, im binate la
radacina nasului, urcind m ult sp re tim ple, cobo-
rind apoi iar subtiate $i im prim ind chipului barba-
tie m atu ra — in ciuda obrajilor inca bucalati; de
adolescent — ?i o ciudata expresie intrebatoare,
de curiozitate. E xpresia asta surprinde esenta fi rii
lui Saligny, a acelei energii neastim parate, a pa-
siunii p e n tru m unca, p e n tru creatie, care 1-a carac-
teriza t toata viata. M ustata cu v irfu rile u?or ra -

45
 sucite nu ascundea decit in p a rte gura frum os
arcuita, cu buzele pline.
In pofida tinere^ii (avea 22 de ani), Saligny se
fam iliarizase repede cu activitatea practica de or-
ganizare a construcfiei feroviare. D ar aici, la Cim-
pina, incepe p e n tru el o noua ucenicie, m u lt mal
insem nata, care ii solicita in treag a fiinta, n u num ai
aptitudinile ?i cuno$tinj;ele profesionale. E ra vorba
de afirm area capacitajilor personalului tehnic ro-
m in „adm is“ sau, m ai bine-zis, to le rat — sa su-
pravegheze lu crarile de c o n s t r u c t pe linia ferata
concesionata firm ei engleze Craw ley & Co.
E ste aproape de necrezut ce ma?ina^ii in to rto -
cheate ?i ce jaf neobrazat au precedat ?i au insotit
am enajarea celor dintii cai de com unicatie m o-
d e m e din ja ra noastra, in a doua ju m a ta te a vea-
cului trecut. F ara p rea m u lta osteneala, cercetatorul
afla aci u n v ast m aterial dem ascator de u n puternic
dram atism ?i o galerie de personaje diverse, m er-
gind pina la m arele p rofitor im paunat cu titlu ri de
domnie. Intr-adevar, in a doua ju m a ta te a seco-
lului trecut, statu l national constituit p rin U nirea
de la 1859, devenise u n „codru“ prielnic p en tru
tilharii capitalului strain. Sub form a im prum utului
sau a concesiunilor — deopotriva de oneroase, pina
la urm a, p e n tru bugetul national — capitalurile
straine se infiltrau, inlesnind in ap aren ta efectua-
rea m arilor lucrari necesare dezvoltarii economice
a tarii. In realitate, insa, frin a u aceasta dezvoltare,
deoarece ii im prim au o orientare $i-i stabileau
lim ite in funcfte de prop riu l interes, asigurindu-?!
astfel dom inatia economica $i, evident, politica. Din
prisosul beneficiilor pe care le objineau, capitalists
straini plateau cu destula darnicie com plicitati in ­
tern e p e toate tre p tele ierarhiei birocratice b u r-
ghezo-mo§iere$ti §i im parfeau com isioane conser-
vatorilor ?i liberalilor, fara nici o discrim inare,

46
iuci'u de care a tit unii cit $i ceilalti se a ra tau in-
cintati. N u este locul sa prezentam cititorului o
h a rta econom ico-politica sui generis a concesiunilor
stra in e din larile rom ine, oricit a r fi de interesant.
Vom am inti totu$i de cel m ai scandalos d in tre toate
aceste m atrapazlicuri : afacerea Strousberg, al carei
dosar in ain tat spre dezbatere Cam erei in 1871, 'a
comprom is grav o seam a de p e r s o n a lity in fru n te
cu „voda Carol".
In 1868, lucrarile de construire a liniei fera te
Rom an-B ucure$ti-V irciorova sint concesionate unei
firm e berlineze, in care cuvintul — a se citi capi-
talu l — h o tarito r il define bancherul Strousberg.
C ondiliile : costul kilom etrului de cale fera ta —
270.000 lei cu 7,50% dobinda anual, asupra capi-
talu lu i investit. In societate era in teresat ?i Carol,
iar in G erm ania, principalul sus^inator al lui
Strousberg n u era nim eni altu l d e d t Bismarck,
„cancelarul de fie r“. Ca urm are a u nor operand in-
corecte, bancherul da falim ent la inceputul anului
1871, ceea ce determ ina guvernul rom in sia-i re-
tra g a concesiunea. P ovestea n u s-a sfir§it a id . Sim -
bria? credindos al lui Bism arck, voda Carol, p er­
sonal fo arte comprom is $i in afacerile lui S trous­
berg, n u se sfie$te sa in terv in a direct p e n tru a-1
salva pe bancherul germ an. Indignarea opiniei
publice din ^ara create ?i presa ataca violent di-
nastia ; pe de alta parte, p rin tre intim ii dom nitoru-
lui „ofensat“ se v in tu ra posibilitatea abdicarii...
P in a la urm a, dato rita presiunilor lui Bismarck,
de^inatorii obligatiilor Strousberg, constitui$i in
,,S odetatea Rom ina" (!), ad actiunilor drum ului de
fier obtin de la sta tu l rom in sa li se plateasca o
dobinda anuala de 20.250 lei de km linie ferata !
M ai tirziu, in pragul razboiului de independents,
B erlinul va oondi^iona atitudinea sa fa^a de pozi^ia
Rominiei, de beneficiile ce vor fi asigurate actio-

47
narilor fostei s o c ie ta l Strousberg. Ia r in 1879, gu-
v ernul va fi obligat sa rascum pere pe un prej; ge-
neros caile fera te apar^inm d acestor ac^ionari,
p e n tru ca, in schimb, sa ob^ina recunoa$terea inde-
pendentei Rom iniei de catre Germ ania.
„Q pera#a Strousberg" a fost cea mai... rep re-
zentativa, dar nicidecum singura afacere de acest
fel. $i, ca §i cum enorm itatea preten^iilor form ulate
de firm ele strain e n -a r fi fost de ajuns, li se m a'
adauga u n a lt aspect : lu crarile executate n u inde-
plineau adesea nici cele m ai elem entare condipi
tehnice. M aterialele de construcpe erau necores-
punzatoare, iar in cazul liniilor ferate, p lata facin-
du-se pe kilom etru, ele prezentau nenum arate curbe
?i bucle inutile, m enite doar sa lungeasca t r a s e u l;
in schim b, p roiectanpi straini nu-§i luau osteneala
sa ocoleasca teren u rile inundabile sau fu g itiv e ;
c o n s o lid a te erau facute de m intuiala ; pe vechea
linie Cernavoda-Constan^a, facuta de concesionari
inainte de a se fi construit podul peste Dunare,
§inele plesneau la trecerea locom otivelor, necesitind
re p a ra p i neincetate. Cit despre poduri... la prim a
sau a doua v iitu ra se desfaceau din incheieturi de
parca a r fi fost incropite din surcele ! Fire$te, a-
cestea n u e ra u lu cru ri care pu teau fi p n u te secret ;
tehnicienii cinstip priveau indignap p neputinciop
cum afacerile crim inale ale concesionarilor erau
tolerate, ba chiar proteguite de au to ritap . Anevoie
p dupa m u lte sta ru in p s-a ob p n u t in stitu irea unui
control asupra m ersului lucrarilor din p a rtea per-
sonalului tehnic rom in, num ai pe linia P lo e p i-
Predeal.
P asionat de profesiunea lui, nu e de m irare ca
Anghel Saligny n -a cunoscut m u lte clipe de ragaz
in noua sa funcpe. D ar nu intotdeauna, d n d lu-
m ina slaba a lam pii de gaz intirzia a se stinge in
cam aruta lui, el i p apleca fru n te a peste tom uri §ti-

48
in^ifice sau rigle §i h irtie de calc. M iezul nopjii il
gasea adesea scriind de zor, cu gindul departe, rin -
duri catre tin a ra fata cu care se logodise in G er­
m ania $i care il a?tepta cu incredere de aproape doi
ani. Tare surprin?i ar fi fost, desigur, colegii lui,
daca a r fi aflat ca sobrul Saligny scrie... versuri.
T alentatul inginer scria Therezei poezii in lim ba
germ ana, caci altfel, d estinatara nu avea cum sa
le inteleaga. Cazna despar^irii ia curind sfir$it :
Saligny pleaca p e n tru sc u rta vrem e in Germ ania,
unde se casatore§te cu T hereza Kohne.
M odesta, rezervata, raspindind in ju r caldur&
?i echilibru, Therese a fost p e n tru Saligny o ne-
pre^uita tovara§a de via^a ; se injelegeau de m inu-
n e ; ea a $tiut sa creeze acea ambian^a de lini$te
$i arm onie de care avea nevoie a tit p e n tru m unca
lui de conceptie, cit $i p e n tru a se destinde. ,,Ma­
m a voastra a fost o sfinta. Daca nu era a tit de
buna, eu n-a? fi p u tu t ajunge unde am aju n s“ —
a$a obi?nuia sa le spuna copiilor sSi, la b atrineje,
Saligny.
In d ata dupa casatorie, tin a ra pereche s-a ina-
poiat in j;ara, poposind intii ?i intii la Ploe^ti. A-
duceau cu ei u n ciine m are de vinatoare, p e care
voiau sa-1 daruiasca unuia d in tre colegii m ai v irst-
nici ai lui Anghel. Pina insa a ajunge sa-1 incre-
dinj;eze viitorului stapin, s-au ales cu o seam a de
ponoase din pricina lui : pasam ite, dum nealui cii-
nele, s-a apucat sa m anince covoarele hotelului,
iscind zarva m are §i reclam a^iile proprietarului.
Mai ra u ,l-a u necajit pe bietul Saligny lacrim ile
so^iei in prim ele zile petrecu te la Ploe^ti. D eprinsa
cu ordinea m eticuloasa §i cura^enia, sarm ana T he­
rese arunca p riviri speriate in ju ru l ei : la pere^ii
cam afum ati ai camerei, la fa^a de m asa p a ta ta pe
care chelnerul o intorcea cu nepasare p e p artea 4

4 A n g h el S a lig n y 49
cealalta ?i la tacim urile cam ruginite. Noroc ca ?e-
d erea la hotelul din Ploe?ti nu a fost de lunga du-
rata ; s-au instalat curind la Breaza, tot pe traseul
caii ferate. Acolo, T heresei Saligny i-au placut ca-
su tele spoite in alb ?i p itite in cotloane de verdea^a.
Au inchiriat ?i ei u n a la fel.
A veau doua odai, bucatarie ?i un cerdac in-
chis cu geamlic, care a incintat-o pe Therese, pen-
tru ca era potopit de flori ?i dadea sp re o prive-
li?te m inunata : cit vedeai cu ochii, o intindere
v a lu rita de verdea^a, taia ta de firu l arg intiu al
Prahovei.
M obila au cum parat-o la Bra?ov, „din strai-
n a ta te “, cum s-ar spune —■ sa n u uitam ca pe
vrem ea aceea Predealul era punct de grani^a !
S -au p o rn it in tr-o zi, dis-de-dim inea^a, ?i dupa
citeva ore de drum , au coborit in pia^a centrala
a „K ro n stad t-u lu i“ (acesta era num ele germ anic
sub care vechiul ora? figura pe atunci pe hart'.
?i in scriptele oficiale). D upa ce au gasit gazda
— gindeau sa intirzie doua-trei zile in ora? —
?i s-au odihnit dupa drum , au plecat sa cutreiere
strazile ?i pravaliile.
— Im i place aici ! exclam a Therese. Ce fru -
mos se vad m untii, de ju r im prejur, aproape, ?i
totu?i nu a?a de infrico?atori ca la Predeal. Acolo,
parca stau sa se pravale, nu ?
— S igur ca nu — rise ingaduitor Saligny.
D ar tu vii din tr-o reg'iune unde om ul n u e atit
de deprins cu m untele ca pe aici. Mie, prive-
li?tile C arpatilor no?tri m i se par cit se poate
de fire?ti. Dar, u ite ce e, o data ce n e aflam
aici, eu zic sa lasam cum paraturile pe miine,
sa inchiriem o tra su ra ?i sa~ti fac cuno?tinta
cu ora?ul.
A u cutreierat ziua aceea vechiul ora?, cu
fizionom ia lui specifics, de burg m edieval, peste

50
care s-ar fi suprapus un tirg m odern, cu strazi.
d rep te ?i largi in centru, case cu cel m u lt un cat
$i num eroase pravalii. A u s ta t o bucata de vre-
m e sa urm areasca acel du-te-vino al mul^imii
care insufle^ea pia^a m a r e ; Saligny i-a a ra tat
Theresei cele m ai in teresan te edificii, vestigiile
zidurilor de ap arare de pe vrem uri, apoi, p e ca-
ra ri ?erpuite, m arginite de brazi, a dus-o pe un
platou inalt, de unde li se desfa§ura inaintea
ochilor panoram a ora^ului. P e cind lu au o gus-
tare, el a incercat sa-i spuna cite ceva Theresei
despre tre c u tu l Bra§ovului ?i al re g iu n ii; pe n e-
sim^ite, s-a lasat fu ra t de subiect, s-a. ridicat
de la locul lui $i s-a pom enit facind tin erei so^ii
o expunere rezum ativa a istoriei Transilvaniei.
—■ §tii, Anghel, tu a r treb u i sa fii profesor
— il asigura Therese. A tit de clar se inlan^uie
ceea ce spui, incit atunci cind te ascult, m i se p are
ca singura gindesc §i injeleg totul, fara nici un
efort.
— P rofesor?!,.. D rept sa-1;i spun, m i-a r pla-
cea !... Ei, draga m ea, cine §tie... P o ate cind voi
fi batrin, girbov $i cu vocea trem urinda...
— Vai de m ine ! Tu n-ai sa ara^i niciodata
a$a ! se im potrivi ea, rizind §i prefacindu-se spe-
riata. D ar de ce crezi ca nu po^i ajunge profesor
?i in ain te ? E u am m ai mul-ta incredere decit
tine ; sin t sigura ca am d rep ta te §i in ziua cind
vei fi num it, am sa-^i am intesc convorbirea
noastra de aci, h e rr Professor !
f e lu l principal al calatoriei fiind cum pararea
m obilierului, fire?te ca au um blat p rin pravalii.
Voiau o m obila care sa intruneasca to t felul de
calita^i : sa fie sim pla, practica, placuta la ve-
dere $i./. ieftina. Lucru greu de gasit ! Ca sa iasa
la socoteala, au m ai renun^at la cite ceva. In
schimb, nu s-au u ita t la cheltuiala cind a fost

51
v o rb a de o m asa de lucru p e n tru Anghel, de
raftu rile p e n tru car^i §i de vasarie. In privin^a
acesteia din urm a, Therese a gasit o sfatuitoare
priceputa in persoana gazdei lor, dem na m atroa-
na unguroaica, pe care tinere^ea ei o induio$ase.
A$a incit, in vrem e ce A nghel a p etrecu t o dupa-
am iaza la taifas cu so^ul gazdei, ea a insotit-o
pe Therese in ora$, de unde s-au inapoiat in-
carcate de pachete. Iar in seara aceea, Therese
a m ai in tirziat m ult in sufragerie, inscriind cu
g rija in tr-u n caiet cu s coarse groase, albastre,
to t felul de re^ete pe care i le dicta inim oasa
m atroana.
— ...Nu e la fel ca la voi, m incarea. Tre-
buie sa inva^a^i — o incuraja aceasta, ori de cite
ori ,,eleva“ se oprea din scris, nedum erita la
auzul unei combina^ii :alim entare strain e a rte l
culinare germ ane...
S-au inapoiat la Breaza ?i tin ara fem eie ?i-a
p etrecu t m ulte zile rinduind — cind in tr-u n fel,
cind in altul, mobila, pina a potrivit-o, spre m ul-
t;umirea ei $i a so^ului. A nghel era plecat m ai
toata ziua : cind verifica calculele planurilor pe
o m asa injghebata in p rip a din citeva scinduri,
in a er liber, cind se deplasa pe traseu spre a su-
praveghea, im preuna cu colegii sai, felul in care
se executau lucrarile. Condiiiile de lucru erau
proaste ?i reprezentan^ii concesionarilor ’ straini
ii p u neau cu buna $tiin^a pe inginerii rom ini in-
tr-o s itu a te de inferioritate.
D oar seara, cind se inapoia frin t de oboseala,
mai apuca Saligny sa schim be o vorba cu so^ia
lui, pe care era nevoit sa o lase de una singura
sa-?i faca ucenicia de gospodina rom inca. Nu era
p re a u$or — graiul, obiceiurile, locurile, toate
erau straine. Va fi zim bit, desigur, ingaduitor
Anghel, in seara cind Therese i-a m artu risit ce

52
 spaim a trasese in ziua aceea, nim erind i n .m i j -
locul unei cirezi de bivoli. B ietele anim ale pa$-
nice ?i molcome, a tit de firesc contopite cu pei-
sa ju l tin u tu rilo r noastre, ii p arusera a fi ni?te
nam ile vrajma$e, apar^inind unei alte ere. In
G erm ania nu vazuse unele asem anatoare decit la
G radina Zoologica ! $ i pe urm a nopjile, cind
tin a ra fem eie asculta cu incordare zgomotele ce
pareau ca um plu intunericul : auzise ca mi?una
pe acolo tot felul de hoft, tilh ari — $i, ingrozita,
nu-$i gasea lini?te, priveghind som nul sopilui ei.
D um inicile erau placute. Saligny, care pina
atunci nu §tiuse ce inseam na „zi de odihna“ $i nu-$i
crurase tinere^ea, lucrind $i m ai ales studiind du-
m inica de-a valm a cu celelalte zile ale saptam inii.
i§i fixa singur o regula, de la care nu s-a m ai
a b a tu t decit cu foarte ra re excep^ii, in- tot cursul
vie^ii : ziua de odihna era rezervata fam iliei. Nu
statea de pom ana ; in tr-o gospodarie noua ca a
lor, se gasea m ereu de trebaluit, cind in gradina,
cind prin casa. Lui Saligny ii placea sa lucreze
sistem atic, nu num ai in profesiunea lui, dar $i in
gospodarie. Lucrul la intim plare nu era pe gus-
tu l lui.
■
— D um inica asta potrivesc pam intul §i sa-
min^a in ghivecele de flori cele noi — spunea el,
de pilda. C um parase de la t&rani oale de lu t cu
desene me^te^ugite, a tit de frum oase, incit The-
resei nici n u -i venea a crede ca m inunatiile ace-
lea ie$isera din m ina taranilor.
Sau :
— M iine e rindul cotetului, treb u ie sa-i bat
ni$te $ipci. Iar dupa-m asa, inscriem cartile in re-
gistrul pe care 1-am adus de la Ploe$ti.
$i asta facea.
Inainte de a se insura, ?i-ar fi ISsat colegii
cu g u ra cascata daca le-a r fi m artu risit ca scrie

53
 p o e z ii; acum, uim irea lor era to t a tit de m are
vazlndu-l pe Saligny cum se ocupa nu num ai
de-ale gospodariei, dar chiar de-alg bucatariei !
Ba, in tr-o dum inica, $i-a suflecat m inecile ca-
ma$ii, §i-a incins in ain te u n §ort al Theresei $1
a purees, cu toata seriozitatea, sa o initieze pe
so^ia lui in tainele confectionarii m oldovene$tilor
alivenci, sau „poale-n b riu “, num ire pe care The-
rese, am uzata, o p refera p e n tru pitorescul ei.
Lecfia s-a desfa$urat conform tu tu ro r p r e s c r ip t -
lor pedagogice $i curind eleva §i-a in trecu t das-
calul — fap t ce nu a re a ne m ira.
Singura um bra care le intuneca acele prim e
luni de viaja conjugala au fost sim ptom ele unei
boli de inim a la Anghel. Din nenorocire, medicii
consultant au fost categorici. T inara pereche m a-
turizata ?i m ai strins u n ita de cind infrunta,
im preuna, aceasta incercare grea, nu se lasa aba-
tu ta. Se nascura la B reaza prim ii din ?irul de
opt copii citi aveau sa aiba softi Saligny ?i d in tre
care num ai tre i au atins virsta m aturita^ii.
In tre bucurii §i necazuri, cu incetul lucru-
rile s-au a§ezat, via^a tin erilo r a in tra t pe un fa-
ga§ firesc. Therese a prins sa inve^e romine§te,
sa lege cuno^tinte, ba chiar sa descopere un gust
b u n piinii adesea m ucegaite.
Izbucnise razboiul.
Saligny n u a fost trim is pe fro n t din pricina
bolii. Un tim p s-a sim^it um ilit, de parca n u ar
fi fost in rin d cu to^i oamenii. L-a a ju ta t Therese
sa treaca peste aceste clipe grele, sa infeleaga
ca poate fi folositor chiar fara a ^ine o pu§ca in
m ina. $ i avea d rep ta te !
Cit a d u ra t razboiul, lu cra rile propriu-zise la
linia fe ra ta au fost in treru p te, dar lui Saligny i
s-a lasat de catre autorita^ile romine$ti g rija in -
tre^inerii lor.

54
 M unca §i raspunderea i-au red a t tin a ru lu i in
giner echilibrul obi$nuit. In cele din u rm a tunu-
rile au tac u t §i iata-1 pe A nghel Saligny venit in
Bucure$ti, am estecindu-se in m ul^imea care in
ziua de 8 octom brie se grabe§te sa intim pine tru -
pele rom ine?ti la in tra re a lor triu m fala in Bucu-
re$ti. Se sculase devrem e, se im bracase ingrijit
$i, em otionat, ie$ise pe strada-. Ora$ul i§i luase
haina de sarbatoare, drapelele flu tu ra u de la fe-
restre $i balcoane $i o puzderie de lam pioane co-
lo ra te inveseleau peste zi aspectul strazii, urm ind
ca seara sa se aprinda, re^ea de licurici, peste ca-
petele m ullim ii adunate la rascruci. A ni de zile
dupa aceea avea sa povesteasca nepotilor sai :
„La ora 8 dim ineata s-au tra s douazeci ?i una de
lovituri de tun, la inceputul $oselei K iseleff a
fost ridicat u n arc de triu m f §i pe am bele p a r|i
erau in?iruite garda ora$eneasca §i societa^ile de
tir. P e Podul Mogo^oaia nu se m ai putea cir-
cula...“ A tunci s-au schim bat num ele u nor a rte re
$i strazi c e n tr a le ; P odul Mogo^oaia a devenit
Calea Victoriei...
La relu area lucrarilor, Saligny este inaintat;
firesc a r fi ca acum sa aiba p rileju l sa-?i desfa-
?oare p u terea de m unca §i excep^ionalele aptitu-
dini $i cuno?tint:e tehnice. In realitate, insa, fie-
care nou proiect aprobat, fiecare noua lu crare ini-
tia ta rep rezin ta o batalie m ereu reluata. T rebuie
sa lu p te im potriva delasarii $i incuriei, im potriva
ignoran^ei sau a incorectitudinii : m ai de fiecare
data, victoria este ob^inuta eu pre^ul u nor nenu-
m ara te staruin^e §i eforturi, fiind adesea nevoit
sa suporte, fa ra a protesta, ironiile, insinuarile.
refuzurile jignitoare ale m u ltora d in tre §efii lui
ierarhici. Din fericire, i se a latu ra to t m ai mul^i
tehnicieni tin e ri din genera^ia lui, pe care exem-

55
plul dirzeniei lui, lipsite de ostenta^ie, ii insufle-
te$te. P restigiul m oral al lui Saligny create...
Mai ales podurile, executate dupa indicative
$i sub supravegherea lui personala, im pun nu-
m ele fo arte tin aru lu i inginer in cercurile tehni-
cienilor din ■fara noastra. In 1881 este n um it in
Serviciul de poduri ?i §osele, incredintindu-i-se
curind c o n s t r u c t liniei fera te A djud—Tg. Ocna.
A nghel Saligny parase^te, dupa o §edere de a-
proape tre i ani, tin u tu rile prahovene $i se m uta
in noile locuri, luind de, asta data cu el $i parintii.
In acest sector al economiei ^arii — ca in
atitea altele — corpul tehnic rom inesc se afla abia
la cele dintii initiative de sine statatoare, urm ind
de aci in ain te sa faca dovada posibilitatilor sale.
E drept, tem eiuri care sa indreptateasca incre-
derea existau. F ara a m ai pune la socoteala acti-
v itatea m eritorie depusa de inginerii rom ini de-
ta$ati p e linga concesiunea Crawley, se cere a-
m in tit aci u n alt. fapt.
In p rim av ara anului 1879, o echipa de in -
gineri rom ini este insarcinata cu proiectarea ?i
construirea liniei fera te Buzau—Foc?ani—M ara-
?e?ti. T erm inate inainte de term en, in v ara anului
1881, aceasta a fost prim a linie fera ta realizata
in intregim e cu fo rte romine$ti. Indeplinindu-se
absolut to ate prevederile tehnice, costul m ediu
al u n u i k ilom etru a fost sub 100.000 lei, in vrem e
ce strain ii executau • lucrari nesatisfacatoare din
punct de vedere tehnic la p retu l de 270.000 lei
kilom etrul.
In au g u rarea solem na a liniei s-a facut la Foc-
?ani, la 18 octom brie 1881. Erau Foc^anii ace§tia
un tirg cu fizionom ie proprie — §i nu d in tre ' cele
m ai atragatoare. O ingram adire in tim p lato are de
case, desp artita de-a lungul p rin „ a rtera princi-
pala“, care se in titu la S tra d a U nirii, cetatenii

56
u rb ei voind probabil sa consem neze astfel a?eza-
rea Foc?anilor la punctul de im binare al celor
doua fost© fari surori. „Noi am fost la m ijloc“,
se grabeau sa se faleasca noului venit, ca $i cum
a$ezarea geografica prielnica ar fi fost un
m erit al lor. A m anunt p ito re s c : de o parte
§i de alta a „strazii m a ri“ erau doua... hai sa le
spunem cartiere, pe care localnicii continuau sa
le num easca „M oldova“ $i „M untenia“. N -ai gasit
postav cafeniu a id ? N u spune ! E u am lu a t ieri
de la negustorul acela chel ?i cu barba, din M un-
te n ia “. Sau : „Nu cum va 1-ai vazut pe om ul m eu
in tirg, vecina ? Zicea ca are de lucru p rin Mol­
dova".
. Din nenorocire, strad a evocatoare a m arelui
evenim ent istoric era o in$iruire jalnica de du-
ghene im bicsite de praf: lucrarile de p ietruire
execu tate de m intuiala, in d n ste a U nirii, se dete-
riorasera, in intersti^iile m ai m ari sau m ai mici
d in tre p ietre facindu-^i loca?ul tot felul de bu-
ruieni $i m ai cu seam a praf, cit m ai m ult praf.
Din ,,strad a m are“ se rasfirau un n u m ar de strazi
m ai inguste, $erpuinde, peste care era a§ternuta
ziua o tacere m ohorita. D oar seara se isca o oare-
care insufle^ire, p e n tru ca a tu n d gospodinele se
adunau la zaplazuri ca sa sporovaiasca, iar copiii
se a^ineau pe linga ele, fa d n d un zgomot m onoton
?i asurzitor. Din cind in cind se alegeau cu o
chelfaneala, ceea ce le dadea ghes sa tape §i m ai
virtos. B arbatii, plecati toata ziua dupa treburi,
nu se zareau nici seara, fie ca stateau in casa,
prin$i cu socotelile, fie ca dadeau o ra ita „prin
c e n tru “.
Foc$anii erau a^ezati in tr-o regiune agricola
?i m ai ales viticola —■ P u tn a — pe care ?i-o im -
p artisera m ai dem ult citeva fam ilii de mo?ieri.
Toti ace?tia aveau la Foc$ani case frum oase, cu

57
ograzi ?i gradini intinse, adapostite inapoia unor
im prejm uiri inalte din p iatra ?i fier forjat. Exis-
ten^a acestor locuin^e nu o puteai banui m acar,
daca te plim bai, ca strain, pe S trada U nirii, de-
oarece aristocra£La cedase „c en tru l“ norodului,
train d foarte distan^ata de el. Ba nici cu trasu ra
nu circulau pe acolo, decit la m are nevoie, prefe-
rind sa ocoleasca pe cine ?tie unde, p e n tru a ie?i
la drum ul m are, sp re mo?ie sau la tradR ionala
plim bare de la Cring, „§oseaua“ Foc?anilor. Se
gasea, insa, ?i p rin tre ei cite un original, ca acel
ciocoi, fiul unui mo?ier, care zilnic, pe inserate,
se im braca in lin u ta ecvestra, ca ?i cum a r fi
fost a?teptat la H yde Park, pe R otten Row, locul
de in tiln ire al calare^ilor snobi din Londra, ?i
executa citeva paradari calare pe S trada Unirii.
Cind trecea in trap, zanganeau geam urile ?i, pe
alocuri, calare^ul depa?ea cu capul acoperi?ul du-
ghenelor pitice.
De fapt, Foc?anii, de?i socotit ora? ?i inca
unul cu a?ezare a tit de prielnica, era m ai curind
o suburbie a mo?iilor putnene, un fel de centru
adm inistrativ al acestora.
In pu^inele luni pe care le petrecea aici —
in tre ?ederea la mo?ie ?i vie ?i calatoriile in strai-
n a ta te — protipendada avea totu?i doua locuri
de reu n iu n e publica. U nul era cafeneaua ,,La Na­
poleon" — completa, cu biliard ?i table — cela-
lalt, cofetaria „La H am el“. Acesteia din u rm a i se
dusese faim a pina la Ia?i ?i pina la Bucure$ti.
p en tru p ra jitu rile ei, m ai cu seam a cele botezate
,,alcazar" ?i „ecossaise“ !
In dupa-am iaza m em orabilei zile de 18 oc-
tom brie 1881, A nghel Saligny a nim erit la „Ha-
m el" §i iata de ce : in seara acelea?i zile urm a
sa aiba loc u n banchet care sa incheie festivitatea
inaugurarii. Fusese am enajata in acest scop ma-

58
gazia de m arfu ri a garii, care, de§i lipsita de ele-
gan^a, prezenta doua a v a n ta je : e ra incapatoare
$i sim bolica p e n tru evenim entul sarbatorit. Un
banchet presupune h ran a §i b a u tu ra din bel$ug
— ?i b u n e ; de acestea se ingrijisera al^ii, lui Sa-
ligny, ca un u ia d in tre cei m ai tin eri revenindu-i
„verificarea“ to rtu rilo r com andate, binein^eles, la
,,H am el“. D upa o plim bare, care il intristase, prin
ora$, tin a ru l inginer se achita con?tiincios de in-
datoririle lui culinare, zabovind apoi o bucata de
vrem e in cofetarie, spre a gusta d in tr-o bau tu ra
racoritoare. In tre tim p, i$i facura in tra re a doi
domni. Saligny recunoscu doi m em bri m arcanti
ai protipendadei Foc?anilor, care fusesera p re-
zen^i la cerem onia inaugurarii. Fire?te in tra ra In
vorba.
— Domnule... hm... Saligny — spuse la un
m om ent dat unul d in tre ei — noi doi am venit
in tr-a d e v a r la ceremonie, cum ai av u t bunavoin^a
sa-^i am inte$ti, d ar o spunem pe fa^a : din sim -
pla curiozitate. De lu a t in serios, nu o putem lua,
crede-ne !
— Ce anum e nu pute^i lua in serios, dom-
nilor ? se m ira inginerul.
— Toata agita^ia asta, cu „prim a linie fe-
ra ta construita cu for^e p ro p rii“ — raspunse al
doilea interlocutor, u n b arb at tin ar, cam de o
virsta cu Saligny, inalt, cu infati$are im puna-
to are §i cu o expresie inteligenta, d ar p arind in
p e r m a n e n t plictisit. Jj>i acum vorbea parca in
scirba. Va in treb : ei ?i ? Mai intii, n-a? v rea sa
te jignesc, dum neata personal pari u n om foarte
sim patic $i cu care se poate sta de vorba, a$a in-
cit... cum spuneam , m ai intii, eu unul nici nu am
incredere in capacitatea n oastra de a executa lu-
crari tehnice complicate. N ’est-ce pas ? se intoarse
el spre inso^itorul lui, cautind la el o aprobare ce

59
nu intirzie. In al doilea rind, n u e bine, draga
dom nule, sa ne certam cu amicii din strainatate.
Cine $tie rind o sa avem nevoie de ei $i ne-om
pom eni ca ne repro§eaza ca am fost, cum sa spun...
prezum^io^i. N ’est-ce pas ? §i iar se intoarse spre
am icul cu care venise. Ei, $i la urm a urm elor,
ce a tita inflacarare ?! „For^e proprii" ! ,,Victoria
tehnicienilor rom ini“... vorbe... vorbe... dar vor-
bele de acest fel sint ca m ustul, dom nul m eu,
le sorbi fa ra a le sim^i altceva decit dulcea^a §i
dintr-o data £i se urea la cap §i te im bata. A scul-
ta-m a pe m ine, dom nule inginer, ca am 150 de
hectare de vie linga Panciu ?i $tiu ce spun ! Ha !
Ha !...
M ul^umit de sine, ca $i de com paratia p e
care o gasise, dom nul i?i aprinse un trabuc, n u
fara a-i fi oferit in ain te o ^igara $i lui Saligny.
Acesta ascultase intr-adevar cuvintele lui, la in-
ceput cu nedum erire, apoi cu un ciudat am estec
de disprel §i de am uzam ent :
— Nici eu nu a$ vrea sa va jignesc, dar tre -
buie sa va spun ca argum entele dum neavoastra
le-am m ai auzit, nu sin t originate. Pesem ne ca
dum neavoastra v-ati in^elege foarte bine cu unii
d intre $efii no^tri...
— Allons d o n e ! se am esteca cel care tacuse
pina atunci. li §tiu eu, ni$te retrograzi, dom nii
conservatori ! Noi, aici, avem idei m ai largi, m ai
m oderne !
— Totu§i, sa §ti^i ca eu n u vad nici o deo-
sebire in tre spusele lor ?i ale dom niilor voastre.
Imi p are fo arte rau p e n tru creditul de sim patie
ce m i 1-ati acordat, d ar trebuie sa va dezam a-
gesc : cu m ine nu se poate „sta de v o rb a“ a$a
cum intelege^i dum neavoastra... Va sint indatorat
p en tru ca mi-a^i perm is sa dezleg u n m ister :
m a in treb am de ce n u a u asistat la cerem onie

60
personalita^ile ora^ului, afara de oficialii obligati
sa vina. Acum am inteles. N u-i nimic. Precum
vedeti, linia fera ta a fost c o n s tru ita ; o sa m ai
construim §i altele. Mai ciudat e ca, pina la urm a,
dum neavoastra veti fi cei care veti profita, m a-
terialice$te vreau sa spun, de pe u rm a lor. Eu
sint u n sim plu tehnician, nu m a pricep decit in
constructii si planuri. D ar de atita lucru pot sa-m j
dau seam a §i eu : e la m ijloc o nedreptate...
li saluta scurt pe cei doi dom ni care il p ri-
veau am uzati $i fara a m ai a$tepta continuarea
conversatiei, ie?i din local. D rum ul pina la gara
era destul de lung, ca sa-si poata potoli enerva-
rea ce pusese stapinire pe el. Acolo, in tre colegi.i
de m unca, i?i regasi curind calmul, ba chiar uita
de discutia avuta. li fu dat sa-?i aduca am inte
de ea abia dupa m ulti ani, intr-o im p re ju rare pe
care o vom rela ta la tim pul sau.
De banchetul din m agazia de m arfu ri de la
Foc^ani se leaga un evenim ent m em orabil.
In tr-o atm osfera sarbatoreasca, tehnicienii
care participasera la cerem onie — unii, m ai
inainte, la lucrari — au h o tarit sa constituie
o asociatie de ingineri §i arhitecti. A?a a lu a t
fiinta „Societatea P olitehnica“, ia r p rin tre cei
cincizeci ?i doi de m em bri fondatori se afla ?i
tin aru l inginer A nghel Saligny in v irsta de doua-
zeci §i saP te de ani. In decursul vielii, Saligny
a detinut, tim p de aproape opt ani, functia de p re -
Sedinte al Societalii, prestigiul personalitatii lui
contribuind nu in m ica m asura la sporirea rapida a
num arului m em brilor ei (prim a oara cind a fost ales
in aceasta calitate, in 1893—1894, societatea a dobin-
dit num ai in d te v a luni optzeci ?i unu de noi ad e-
renti).

61
 •
P e Saligny 1-a preocupat continuu necesita-
tea crearii unui corp tehnic rominesc. P e n tru a-
ceasta a lu p ta t perm anent cu indiferen^a autori-
ta tilo r adm inistrative ?i ignoran^a forurilor con-
ducatoare.
Inscsrierile m ergeau greu. T ehnicienilor ro­
m ini li se puneau to t felul de piedici. In tr-o seara,
s id it de indolen^a, apatia ?i obscurantism ul care-1
inconjurau, ii comunica Theresei ca va pleca la
Bucure$ti sa vorbeasca cu B ratianu. „T rebuie sa
in trep rin d ceva, a?a n u m ai m erge ! Il preocupa
num ai interesele strain ilo r“.
B ratianu 1-a p rim it in tr-u n birou im pozant, pri-
vind cu un dispre^ abia re^inut la tin a ru l cu figura
inteligenta, care in trase in cabinet.
— M a num esc Saligny, dom nule prim -m i-
nistru.
— $tiu. Mi s-a vorbit de dum neata. Ia loc.
Tonul lui B ratianu era d istant $i plictisit.
— D um neata te agi^i in legatura cu tehni-
cienii rom ini ?
— Da, dom nule prim -m inistru. N u num ai eu,
ci $i al^i ingineri rom ini, incercam sa sprijinim ...
Din spatele biroului, ochii batrin u lu i sclipeau
ra u ta d o s §i rece. Il in tre ru p se :
— Ce avem nevoie de tehnicieni rom ini ? La
ce bun ? N oua ne treb u ie agricultori. S intem ?i
vom ram ine o £ara agrara. Ingineri gasim in strai-
n a ta te d^i avem nevoie.
T inarul il privi in fa^a pe B ratianu §i fara a
da cuvintelor sale un ton polemic, ii raspunse
calm :
— ^ tiji, fiecare l^ara care vrea sa progreseze,
i§i creeaza propriile ei cadre de tehnicieni. f a r a
n oastra are bogate resurse naturale. A griculture
singura nu se poate dezvolta.

62
 Se opri o clipa din v o rb a ., P e obraz ii trecu
un zim bet im perceptibil. Apoi c o n tin u a :
— $i pe urm a, ?titi, inginerii strain i costa
m ult m ai scump...
Ochii prim ului-m inistru sclipira curios. Era
un argum ent la care era sensibil. T inarul avea
dreptate. M arfa din ^ara p u tea fi m ai bine exploa-
tata. E ra o logica care il atingea pe B ratianu. Lo-
gica banilor, a exploatarii. C adre na^ionale ? Da.
In m asura in care p u teau sa um ple buzunarele
stapinirii...
Saligny s-a intors apoi acasa $i s-a pus pe
lucru cu perseveren^a ?i tenacitate. Tehnicienii
rom ini treb u iau sa se afirm e p rin lucrari.
R aspunderea era foarte m are : traseul A djud—
Tg. Ocna, caruia i s-a adaugat apoi $i linia Bir-
lad—Vaslui, ridica m ulte, m ari §i felu rite pro-
blem e, solicitindu-i cu prisosinja ap titu d in ile ino-
vatoare. Astfel, la U reche?ti ?i One§ti, el a pro-
iectat §i construit prim ele poduri com binate de
$osea §i cale fera ta din ^ara noastra, strunind
apele capricioase ale Trotu?ului.
Purine erau orele d e' destin d ere pe care S a­
ligny ??i p u tea ingadui sa le petreaca in cercul
fam ilial, cu to ate ca locuin^a sa se afla intotdea-
una in im ediata vecinatate a ?antierului. In
schimb, ?antierul era d ep arte de ora§, a^ezat in-
tre dealuri, pe d rum uri aproape im practicabile.
M uncea de dim ineata pina seara fa ra odihna. In-
tr-u n a din zile, Therese vazu ca u n u l d in tre copii
are febra. Micu^ul se zvircolea $i halucina. O brajii
ii erau aprin$i ?i ochii injecta^i. Ii puse com prese
$i trim ise dupa Anghel. M ingiia copilul, incercind
zadarnic sa-1 lini^teasca. O ploaie deasa, m aru n ta
?i rece ?i un v in t p u tern ic vesteau inceputul
toam nei. Saligny veni in fuga, trecind peste tra -
versele a$ezate anapoda pe drum . In tra in casa

63
■?i arunca m antaua pe pat. Therese plingea ince:.
In^elese im ediat ca situa^ia era desperata.
— T rebuie sa chem am un medic.
Therese ridiea ochii spre el. O deznadejde
m u ta era ascunsa in ei. O deznadejde sfi§ietoare.
grea.
— U n m edic ?... Un medic... dureaza $ase-
?apte ore pina vine...
— Totu§i, un m edic ne trebuie. Am sa plec
dupa el... Plec chiar acum...
O §areta cu un cal in tra in bezna, infru n tin d
glodul, sa aduca salvarea. Om ul lovea calul fara
m ila. Ploaia §i v intul izbeau om ul §i anim alul care
tragea icnind. D rum fa ra sfir^it. D rum de \ara
cu noroiul cleios care trecea pina dincolo de ro^i.
D rum fa ra speran^a. In vu ietu l vintului, Saligny
auzea gem etele surde ale copilului. N u auzea gi-
fiitu l neb u n al calului. Nu auzea bu b u itu l spart
al tunetului. Nu vedea fulgerele im ense proiec-
tate in noaptea fara sfir^it. l$i auzeau num ai co-
pilul. A uzea plinsul re^inut al Theresei. Auzea
stingindu-se in batai m id , din ce in ce m ai mici,
inim a fap tu rii plapinde. $i noaptea era tot nea-
g ra §i drum ul tot fa ra sfir$it. $i fulgerele nu reu -
§eau sa goneasca negura in tinsa peste suflet. D ru-
m uri. N e treb u ie drum uri. D rum urile speran^ei.
T reb u ie sa intindem peste t a ra dru m u rile salva-
to are. §i to ate se platesc. Nimic n u vine din cer.
S e platesc cu suferin^a; cu singe, cu durere... A
cazu t calul ! C alul de fier nu cade. Sa se scoale !
S a m earga ! Sa a le r g e ! Sa goneasca nebun, sa
goneasca, sa goneasca... De ce sta ?...
Cind Saligny s-a intors cu doctorul, copilul
inchisese ochii p e n tru totdeauna. Therese era la
capatiiul lui, cu ochii pierdu^i in gol. Se stinsese.
N u-i m ai b atea inim a, n u-i m ai p lu tea surisul
peste buzele arse. O triste^e im ensa im braca ca

€4
o m antie odaia. Ju cariile a^ezate in tr-u n col^,
intoarse spre perete, stateau in nemi^care. Incre-
m enise ?i pendula. N u m ai b atea nici ea. Se opri-
se o d ata cu inim a copilului. D oar v in tu l batea
in ferestre, u n vint rece ?i tris t de toam na.
A doua zi, A nghel a dus chiar el sicriul mic
in bra^e. El i-a sapat groapa linga linia de cale
ferata. El a aru n cat bulgarii grei $i reci de pam int
peste fa p tu ra m ica §i draga. $ i intocm ai ca m e?-
teru l M anole, a ingropat la tem elia constructiilor
sale fiin |a iubita. f?i n u a fost singura. A m ai dat
pam 'intului acolo, in aceste in cep u tu ri tragice,
inca u n copil. D rum ul de fier cerea jertfe.
D rum uri. D rum uri m ulte, care sa brazdeze
$ara, cu cai de fier care n u cad, care sfideaza
noaptea $i noroiul. D rum uri, drum uri, drum uri...
*

U rm arile incorectitudinii §i incuriei concesio-

narilor strain i nu in tirziara sa se ara te : podurile
construite de ei §i care figurau cu sum e insem -
n ate in devize, • incepusera sa cada. Saligny §tia
acest lucru m ai bine decit o rid n e, p e n tru ca to t
ce se intim pla cu echipam entul §i instala^iile
noastre tehnice, il interesa ?i t-i1163 S 3 fie la cu-
rent, inform indu-se cu m inu^iozitate. P e n tru ca,
nefiind doar u n inginer „de b irou“, cl $i u n u l „de
te re n “ calatorea m u lt pe intinsul tarii, cercetind
personal starea de lucruri, stabilind la fa^a locu-
lui necesitalile, posibilita^ile... $i piedicile. Cu ne-
lipsita servieta la subsuoara, im bracat chiar §i
v ara in h ain e de culoare inchisa, i$i plim ba fap­
tu ra scunda p rin cele m ai nea$teptate locuri, p e
unde n id p rin gind n u le -a r fi tre c u t colegilor lui
de m inister ca e ceva de facut : vaduri, tirgule^e
u ita te de cartografi, a§ezari sem irurale d ar pe
cale de a deveni u rb an e etc.
/
5 A n g h el S alig n y 65
 E ra cu adevarat o apari^ie pitoreasca in a -
ceste m eleaguri, arareo ri calcate de ora?eni. Cit
e ra el de ta c u t din fire, ii placea sa in tre in vorba
cu taran ii $i tirgove^ii intilni^i in p erin d arile lui.
Se inapoia acasa cu servieta doldora de insem nari,
schi^e etc. ; lucra d te v a dupa-m ese ?i nopft in
§ir — p e n tru ca dim inetile treb u ia sa rezolve
chestiunile curente ale serviciului §i noianul de
o b lig a ti birocratice care facea ca, in vrem ea aceea,
func^ia de inginer in cadrul M inisterului Lucra-
rilor Publice sa fie legata de m ai m u lte hirjoage,
d e d t construc^ii — §i prezenta apoi m odest un
raport, con^inind §i propuneri. D upa care incepea
e te m a batalie p e n tru realizarea lor. D ar n u des-
p re aceasta este vorba ad...
Odata, cu p rileju l uneia d in tre aceste depla-
sari, lui Saligny ii fu d at sa. asiste la o intim -
p lare n e n o ro d ta. V enind dinspre T irgul-Frum os §i
1;intind sa innopteze la Roman, se nim erise in tr-o
dupa-am iaza, pe inserat, cam in aeela$i tim p cu
diligenta, in d rep tu l locului de trecere p este riu l
Moldovei. Plouase de curind, apa venea m are ?i
repede rascolind prundi$ul §i m ina cu ea in goana
pietricele, pam int, crengu^e §i frunzi?. A lbia riu -
lui era f'acuta din opt bra^e, opt fi?ii a ltern an te
de apa $i uscat, care laolalta intocm eau o prive-
li$te destul de salbatica $i nelini?titoare. In apro-
piere se afla u n pod din p iatra ?i m etal, nu prea
im punator, ce-i drept, oricum , insa, u n pod ! Dar,
lucru riudat, nim eni n u se sinchisea de el ! O
m ultim e pestri^a se ingram adise ceva m ai la vale:
tara n i calari $i pe jos, tirgoveli, fem ei, care
bom banind nerabdatori, care fum ind re s e m n a ti;
copiii, ispitit-i de scaldatoare ?i fem eile grijulii,
stru n in d u -i aprig, to^i a^teptau sa le vina rindul
la u n pode}; p lu tito r ce facea leg atu ra in tre cele
doua m aluri, in singura porftune unde Moldova

€6
curgea n erasfirata in m ai m u lte bra^e. Cei neim -
povara^i de boccele sau co$uri lu au inceti$or
drum ul unui a lt pod, ceva m ai la vale. E ra o
incropire $ubreda din nuiele §i crengi im pletite,
sp rijin ite pe ni$te p ari a§eza^i in apa la departari
aproape egale. P e u n a d in tre laturi, gindul bine-
voitoir al celor ce injghebasera podul asigurase
treeato ru lu i o b alu strad a prim itiva, din scinduri
prinse in cuie. U nul cite unul, oam enii incepeau
drum ul destul de lung de-a curm ezi?ul riu lu i peste
acest pod, fara sa le pese ca navala apei facea
sa trosneasca p arii de sus^inere, nici ca sub pasul
cite un u ia d in tre ei, podul se incovoia, „facea
b u rta “ trag in d in jos.
Saligny se nim erise acolo in acea v r e m e ; la
d rep t vorbind, intirziase anum e, am uzat de in -
tiln irea anun^ata cu u n a d in tre pu^inele diligence
ram ase in folosin^a in ^ara noastra dupa dezvol-
tare a re^elei feroviare. Cit a§teptase, in trase —
fire^te — in vorba cu doi-trei d in tre oam enii afla-
tori acolo. Acum, u rm arin d norodul care se ferea
in la tu ri deschizind d ru m diligen^ei, p a ru ca in -
registreaza p e n tru prim a oara o priveli?te d u d a ta
ce i se infa^i$a; scotoci p rin servieta, scoase de
acolo u n volum cu har^i, il rasfoi, d t i ceva, se
uita in ju r, ca §i cum a r fi voit sa-$i adevereasca
sie?i ca se afla chiar la locul insem nat pe harta,
$i pe urm a in treb a p e om ul de linga el :
—■ D um neata parca spuneai ca e§ti de p rin
p artea locului, ori m -am in^elat eu ?
— Sint — incuviin^a celalalt.
— A tu n d , fa b u n atate ?i lam ure$te-m a, ce-i
cu podul acela de-1 ocolesc to^i ? Vezi dum neata,
eu sin t inginer, lucrez la u n m inister, lucrez $i la
construc^ii de cai f e r a t e ; chestiunea m a intere-
seaza cu a tit m ai m ult, cu cit pe aici va trece,
sper, in viator, o linie ferata, chiar peste podul

67
cu pricina. Mi se p are ca nu e vechi, scrie a id , la
m ine, ca-i doar de vreo §ase-$apte ani. A tunci ?...
Interlocutorul lui, un tirgovet in tre doua
virste, il ascultase cu luare-am inte. Apoi, clati-
nind din cap, ii raspunse fara pripa :
— Sa treaca pe aici drum ul de fier ? F oarte
frum os ! Cit dinspre p artea podului, sa nu va pu -
ne^i nadejdea in el. D rept ca n u-i d u rat de m ult.
L-au facut ni$te straini, acu’ s-au dus de unde au
fost adu$i $i ni l-au lasat plocon ; d a r de la un
tim p : incoace, pe cit il vede^i de aratos, pe atit
ii de §ubred. Noi, se injelege, nu sintem inva^a^i
ca sa zicem : uite, a id ii buboiul, daca -1 dregi,
bolnavul, care va sa zica podul, s-o drege $i el.
D ar eu unul, tot privindu-1, tree pe a id in fie§te-
care saptam ina d n d m a due la bilci, am ajuns
sa vad lu cru rile cam in felul u rm ato r : e podul
aista ca om ul care §i-a cascat prea ta re gura §i
a ram as cu falca ie?ita din ti^ini, atirninda.
— A ha ! deschiderea...
— I-oft zice cum i^i voi. Eu nu m a pricep.
Jj>i apoi, vede^i, podul aistalalt din im pletitura, sta
d o ar pe ni?te pari batu^i de noi $i ai zice ca la
o apa m ai minioasa, cum a fi cea de azi, s-a da-
rim a. D ar parii, noi i-am in fip t adinc, nu in p ru n -
di§, ca-i u?or §i se spulbera. Am d at $i eu o m ina
de ajutor, ca m i-i fra tele din sat de aci, §i la
nevoie n u strica inca doua bra^e... Podul aista
insa, al strainilor, se tine t anto$, nu v rea sa aiba
de-a face cu apa, el ii, care va sa zica, „peste
a p a “ — om ul rise m ultu m it de vorba de ?aga,
d a r vazind ca lui Saligny n u-i este a glum a, i$i
relua inf&ti^area serioasa : A re picioarele a$ezate
pe povirni?ul m alului, cam sus. $i nici nialul nu-i
intarit. N -are podul in ce se propti. A?a ca...
Saligny privea acum cercetator podul. O chiu-
lui exersat n u-i scapau defectele de construc-

68
fie, pe care localnicii le intuisera, dupa cum da-
dea a infelege com parafia pitoreasca folosita de
interlocutorul lui. C ite poduri de acest fel nu
existau in fara, p latite cu bani grei s tr a in ilo r !
Mai trainice erau injghebarile ru d im en tare ale
localnicilor, care m o$tenisera din ta ta in fiu me$-
te?ugul $i... 'sim ful de podar ! D ar ce te f'aci cu
liniile ferate, ele necesita poduri trainice, con­
s tru c ts m odem e, complexe. Altcum , n u -i rost...
Deodata, pe cind era cufundat in ginduri, se
auzi u n trosnet p u te m ic ; povirni?ul un u ia d in tre
m aluri, in d reptul „podului stra in ilo r”, p a ru ca
se lasa in tr-o rin a §i apoi se scufunda in apa, ca
m a d n a t p e d e d e s u b t; p id o ru l podului aluneca
de asem enea $i to ata construcfia se fn n s e in tr-o
clipita. T otul se petrecu a tit de repede, i n d t cei
de fafa se dezm eticira abia dupa ce rostogolirea
incetase. In apa $i pe prundi$ul de linga m al se
gram adisera, la u n loc, piatra, frin tu ri m etalice
?i bulgari de pam int, facind u n m orm an inalt. Ca
m iine copiii satului i$i vor face joaca pe a id ,
cafarindu-se pe el. Fire§te, se isca pufina larm a
?i alergatura, ni?te plozi se p o m ira sa fipe, fem eile
i$i facura cruce — d a r n u d n e ?tie ce. Se cam
a$teptau oam enii la una ca asta p e o vrem e de
v iitura ! Apoi, nici n u p u teau intirzia p rea m ult,
pe fiecare il a?teptau tre b u rile lui. A$a in d t, dupa
scurta vrem e — dupa ce conductorul diligenfei
ii asigura pe localnid, cu u n a er im portant, ca
el ii va in^tiinfa pe cei in drept, la Rom an — tofi
i§i vazura de drum .
F a ra indoiala ca Saligny fusese cel m ai zgu-
d uit de to ata intim plarea. D intre cei de fafa era
§i singurul in m asura sa-?i dea seam a de gravi-
tatea ei reala : podul care se surpase era u n u l din­
tre m ultele asem anatoare. Ce siguranfa m ai ofe-
reau celelalte ?...

69
 T em erile lui se dovedira in scu rt tim p in drep-
tafite. $ tirile p rivitoare la d eteriorarea p a r|ia la
sau totala a podurilor de cale ferata, executate de
antreprizele straine, se inmul^eau. O pinia publica
era scandalizata. In aoeste conditii grele, in 1883,
i se incredin^eaza lui A nghel Saligny conducerea
se rv id u lu i de poduri din A dm inistratia C.F.R. $i
a serviciului de construcjle a podurilor m etalice.
A vea a tu n d 28 de ani. S-a im pus im ediat
p rin ingeniozitatea ?i sim plitatea cu care im agina
lucrarile, p rin perseveren^a ?i p u tere de m unca,
p rin increderea in colaboratorii sai.
N oapte de noapte, b a trin u l paznic de la ser-
viciu il indem na sfatos sa piece la culcare. Obi?-
nuia sa raspunda m e c a n ic : „Im ediat, mo? Nicu-
lae, im ediat !“, ia r m o?ul pleca tirindu-?i cu zgo-
m ot p id o are le ?i m arm aind su p arat : „ Iar il apuca
ziua a id ! O sa-?i m anince tinere^ea !“
D oar T herese il in^elegea. Ea il a?tepta nop-
£ le linga geam ?i prezen^a ei insa?i era ca un
indem n ?i u n factor de echilibru.
C onstruie?te. Lucreaza cu o pasiune adinca
§i nezgomotoasa, pe care o insufla ?i colabora-
torilor s a i ; organizeaza cu logica strinsa ?irul in-
cercarilor experim entale, g e n e ra liz e d apoi cu si-
guran'fa ?i dind solu^ii adm irabile. N enum arate au
fost lu crarile executate a tu n d sub indrum area §5
controlul sau. Vom am inti num ai de podul- dublu
de ?osea ?i cale fera ta peste Siret, la Cosme?ti. de
430 m etri lungim e, lu cra re rem aroabila care i-a
consacrat prestigiul de s tr a lu d t constructor de
poduri.
C a ra d e ristic p e n tru Saligny este fap tu l ca
n -a voit sa fie un „specialist“ ingust, n -a infeles
sa-?i ingradeasca preocuparile in cadrul profesio-
nal im ediat, d a ?tiut intotdeauna sa vada m ai de­
parted in perspective, interesele dezvoltarii indus-

70
tria le a tarii. P e atunci nu aveam ateliere p e n tru
piese m e ta lic e ; toate, pin a §i cele m ai sim ple pie-
se, pina ?i ?uruburile tre b u iau com andate in stra i-
natate. T ranzactiile se incheiau de p refe rin ta cu
firm e vieneze. P e n tru a curm a aceasta sta re de
lucruri — §i um ilitoare, §i oneroasa — Saligny
depune to ate staruin^ele §i objine sa se intiin^eze
ateliere p e n tru rep a ra tia podurilor m etalice. A
surv en it atunci un fapt, o catastrofa in tim p lata
dincolo de hotarele ^arii noastre, d ar care a zgu-
d uit $i la noi sufletele, avind ecouri $i consecinte
nea§teptate. la ta cum s-au inlan^uit evenim entele:
in iunie 1891, u n pod de cale fera ta s-a prabu§it
linga M onchenstein (Elve^ia), tirin d cu el in p ra-
pastie u n tre n incarcat cu excursioni$ti : 73 de
mor^i, 131 g rav rani^i — acesta a fost bilantul.
In aceea$i luna, de asta d ata la noi in tara,' un
m ecanic de serviciu raporteaza ca la trecerea po~
dului peste Moldova, linga Roman, a auzit o tros-
n itu ra puternica. E lesne de inchipuit ce em otie
a s tim it $tirea, v en ita a tit de curind du p a groaz-
nica in tim p lare din Elve^ia. Se hotara$te n e in tir-
ziat verificarea $i consolidarea podurilor de cale
f e r a ta ; in chip firesc conducerea noului serviciu
este incredin^ata celui m ai de nadejde d in tre teh -
nicienii speciali?ti de atunci — lui Saligny. D e
altfel, cu „intui^ia“ ce -1 caracterizeaza, el preve-
nise m ai dem ult fo ru rile com petente c& sporirea
neincetata a greuta^ii locom otivelor $i vagoanelor,
ca $i intensificarea traficu lu i puneau la g rea in-
cercare podurile m etalice ram ase de la concesio-
nari, care de la bun inceput nu fusesera. prea
rezistente. N um arul crescind al acddentelor, deo-
cam data lip&ite de gravitate, ii dadeau dreptate,
fara insa sa sm ulga din pasivitate autorita^ile. A
tre b u it sa survina catastrofa din E lvejia p e n tru
ca tro sn itu ra po rn ita d in m adularele podului de

71
ia Rom an sa fie in sfir§it auzita §i infeleasa ca
<un semnal.
A ceste problem e erau viaja insa§i a Iui Sa-
ligny.
P rieteni pu^ini. A proape de loc. Therese era
sin g u ru l om pe care il vedea in afara orelor ne-
n u m arate de birou. In februarie 1884, este insar-
cin at de Direc^ia generala C.F.R. cu r e c o n s t r u c t
celor $ase m ari poduri de pe linia Buzau—M ara-
$e$ti... Sarcina dupa sa rd n a , problem a dupS pro­
blem a. C utele inoep sa apara pe fru n te a inca
tinara. Via^a constructorului nu este bogata in
evenim ente exterioare. N u vorbe$te m ult, nu scrie
scrisori, nu ^ine discursuri. Clade$te...
P e in treag a in tin d ere de atunci a tarii, podu-
rile gindite §i ridicate de Saligny, aidom a unor
inele de p iatra sau m etal, leaga in tre ele m aluri
inverzite sau aride, povirnite sau netede ca palm a
m iinii ; se boltesc peste ap e involburate ce se zbat
in tre chingi de m u n te sau peste riu ri tih n ite ce-$i
rasfira albia p rin tre ogoare $i livezi. Mai m ari
sau m ai m id , m ai ades calcate de oam eni sau m ai
pu^in $tiute, ridicate pe locuri inca laturalnice,
ele au av u t to ate o m are im p o r ta n t economica,
in tregind ?i imboga^ind re^eaua prim elor cSi de
com unicafie m odem e din ^ara noastra, $i au fost,
in acela$i tim p, podoabe ale peisajului ei.
 CAPITOLUL VII

FARA $ c o a l A r o m in e a s c a n u p o t e x i s t a
TEHNICIENI ROMlNI

ANGHEL SALIGNY ?i-a inceput activitatea

in tr-u n m om ent cind inva^am lntul tehnic din Jara
noastra se m ai afla inca la inceput de drum . In -
tr-adevar, daca facem abstrac^ie de sfor^arile unui
G heorghe Asachi in M oldova ?i unor G heorghe
Lazar si Ion Eliade Radulescu in M untenia — in-
cercari m eritorii dar razle^e $i ca a ta re cu o sfera
de act-iune restrin sa — tre b u ie sa se a§tepte anii
de m ijloc ai veacului tre c u t p e n tru a se putea
vorbi cu indrepta^ire despre rinduirea, cit d e cit,
a u nui inva^am int tehnic in cele doua ta ri rom i-
ne$ti de dincoace de Carpa^i. In Moldova, un h ri-
sov dom nesc din 1840 stabile$te ca a tre ia $i cea
m ai inalta tre a p ta a invalam intului este Academ ia
cu tre i faculta^i : filozofie, legi $i teologie, iar
p e n tru disciplinele speciale „s-au u rz it“ $coala de
inginerie civila §i §coala de ,,zugravituri“. E ste a -
devarat ca in 1847 dom nul M oldovei M ihail
Sturdza, de altfel ca ?i G heorghe Bibescu in f ara
Rom ineasca, speriat de avintul ideilor dem ocrat
tice ?i de afirm are na^ionala, rinduie^te ca in ?co-

73
lile in alte predarea sa se faca exclusiv in lim ba
franceza. M asura era m enita sa curm e orice velei-
ta te de in v ata tu ra din p artea tin erilo r care, ne-
fiind ,,de vi^a", p u teau m ai lesne inclina spre
schim bari. C hiar ?i la A cadem ia M ihaileana, toate
cursurile com plim entare urm au sa fie incredin-
ta te unui singur profesor francez, dom nul E tienne
M algouverne. Fire^te, m asura era derizorie, daca
n e gindim la cauzele adinci ce aveau sa declan-
$eze m i§carea de la 1848, d ar am anuntul este sem -
nificativ. Totu§i, interesele burgheziei in ascen-
siune, necesitatile dezvoltarii incipiente a capita-
lism ului im puneau organelor cirm uitoare sa se
preocupe to t m ai m u lt de aci in ain te de organi-
zarea invatam intului tehnic. A$a se face ca in
cadrul Academ iei in fiin tate in 1851 la Ia§i, cu
lim ba de pred are — lim ba tarii, se ineearca a se
realiza u n inceput de politehnica, pi evazindu-se
cu rsu ri de arh itectura, facerea $oselelor, poduri §i
ziduri, desen topografic, desen de ma$ini, con-
struc^ii de ma§ini, de asem enea tehnologia m eca-
nica teoretica $i aplicata, paralel cu unele cursuri
teo re tic e : m atem atici superioare, chimie, fizica etc.
O conceptie sim ilara a orien tat ?i organizarea uni-
versita^ii din Ia$i in 1850, cursurile §tiinfifice in-
d rum ind studen^ii cu precadere spre cariere p ra c ­
tice (te n d in g curind curm ata de altfel, p rin legea
instruc^iunii publics din 1864, care da preferinfa in-
valam in tu lu i teoretic).
In 1864, din indem nul lu i K ogalniceanu se
purcede la organizarea unei ?coli de pun^i, §osele,
m ine, arhitectura, ai carei a b so lv e n t prim eau ti-
tlu l de conducatori. D ezvoltarea economiei capita-
liste im punea ?i in acest dom eniu pregatirea ca-
drelo r necesare. P rim a $coala n ationals de poduri
§i $osele din Bucure$ti ia frin^a in 1881, deci §ase
an i dupa inapoierea in £ara a lui Saligny.

74
 In tr-o zi de noiem brie a an u lu i 1884 — o zi
ploioasa §i re a — Saligny vine la prinz acasa.
Therese il a^teapta cu m asa §i sim te ca el are sa-i
spuna ceva. Nu-1 intreaba. A^teapta. A ^teapta, a$a
cum facuse intotdeauna. $ i in tr-u n tirziu, el in -
cepe a grai :
— $tii, Therese, am m ai p rim it o insarcinare.
Ea ridica spre el ochii m ari §i lini^ti^i.
—■Inca una ?
— Da. A m fost n um it profesor la Jpcoala d e
poduri §i ?osele.
— $ i ai acceptat ? Ai sa po^i ?
— Am prim it. F ara §coala rom ineasca n u pot
exista tehnicieni rom ini. Experien^a noastra tre -
buie pred ata m ai departe. T rebuie sa-i inva^am
pe tineri.
Ochii m ari ai T heresei il priveau cu i n t e ­
ger e.
— Bine, Anghel. Fiecare om are o chem are.
Tu o ai pe a ta. A lt drum nu exista.
I$i zim bira. Le rasuna in urechi „prezicerea“
Theresei in zilele de inceput ale casniciei lor, la
Brasov. „H err Professor" il poreclise ea atunci.
D ar glum a ascunsese u n adevar $i iata ca incre-
derea Theresei e ra acum confirm ata. O rice alte
cuvinte a r fi fost de prisos : am indoi i$i aduse-
sera am inte.
Saligny a fost credincios -chemarii sale. A
funcrfionat ca profesor pina in 1914, dind o con-
trib u tie rem arcabila la form area corpului de in -
gineri. N enum ara^i tehnicieni care s-au distins in
lucrari pubhce au sta t un tim p m ai scu rt sau m ai
indelungat sub conducerea lui. S prijinea pe ti-
nerii m atem aticieni convins ca, fara o §coala d e
m atem atica rom ineasca, corpul tehnic nu se v a
p u tea dezvolta.

75
 C ursurile sale erau u rm a rite cu un interes
deosebit. In ele se gasea to t ce era m ai nou $i m ai
u til in tehnica m ondiala, imboga^ita cu propria sa
practica. Se preocupa de proiectele $i lucrarile
studen^ilor, cautind, p e n tru prim a data la noi,
d u p a cum a ra ta un fost elev al lui —■ a le dirija
in vederea p regatirii studen^ilor, p e n tru lu crarile din
b iro u rile tehnice. P e cei m ai buni, la care observa
ap titudini deosebite, ii angaja in serviciile sale
inca in ain te de a fi term in at §coala. Cunoscator
d e oameni, avea sa spuna m ai tirziu, m odest, ca
m u lte d in tre succesele sale se datoresc m inuna-
tilo r sai colaboratori.
C hiar dupa ce a parasit 5 coala, el a fost pre­
s e n t cu sfatul sau in chestiunile de organizare
a le inva^am intului nostru tehnic §i a facut p arte
d in to ate comisiile in stitu ite in acest scop. Dupa
p rim u l razboi m ondial, a fost pre$edintele Comi-
sie i care a h o tarit in fiintarea $colilor politehnice,
i a r de la infiin^area celei din Bucure?ti §i pina
la m oartea sa, a fost pre?edintele Consiliului de
perfec^ionare.
Am am in tit aceste fap te n u doar p e n tru a
face o incursiune superficiala in istoria inva^a-
m in tu lu i tehnic din ta ra noastra, ci p e n tru a sub-
linia rolul deosebit pe care 1-a ju cat Saligny* In
sfe ra lui de activitate a fost un adevarat pionier ;
m arile lucrari executate de el au fost modele
p e n tru colegii lu i de breasla $i nu num ai p en tru
oei m ai tineri, care au inva^at — in in-
■felesul propriu al term enului — aplecindu-se a-
su p ra proieetelor ?i indica^iilor concepute de Sa-
ligny. Acest aspect al activitatii lu i este cu atit
m ai im portant, cu cit n u s-a m arginit num ai la
construc^iile feroviare, ci a lu cra t ?i in a lte do-

76
m enii, creind o bogata ,, ju risp ru d e n ts tehnica",
trebuind s& gaseasca solutii adesea fa ra a avea
precedente pe care sa se sprijine. M aterializate in
lu crarile sale, aceste solutii au constituit u n fel
d e in d re p tar concret ?i explicit p e n tru generatii
de in g in e r i; ele m ai sin t interesante §i astazi, clnd
posibilita^ile tehnice de care dispun constructor^
no$tri sin t neasem uit m ai bogate ?i p erfec^io n ate;
d ar principiile §i viziunea de tehnician a lui Sa-
ligny erau cu m ult inaintea epocii in care a tra it
?i de aceea m ai tin pasul cu noi, de?i ne despart
decenii.
 CAPITOLUL V III

ORAeAlTUL SCEPTICILOR §1 BETONUL

ARMAT

NU TOTDEAUNA caierul faptelor §i vie^ilor

omene§ti poate fi descurcat cu u?urin^a. „S o arta“
— sp u n unii oameni, legind in tre ele am an u n te in -
tim platoare, $i clatina din cap cu in^eles cind, de
fapt, e vorba de d rum ul pe care om ul §i 1-a ales
in via^a. A§a, s-or fi gindit, desigur, unii b atrini
pe la Foc?ani sau p e la fj>erbane§ti care, $tiind in
ce im p re ju rari s-a nascut A nghel Saligny $i aflind
de ispravile inginerului renum it, fost cindva un
baiejjel n eastim parat pe m eleagurile lor, i?i vor
fi pus capetele laolalta, dindu-?i cu p arerea ca,
de b u n a seam a, „i-a fost scris“ sa se lu p te cu sti-
hia apei. Intr-adevar, cit 1-au lin u t p u terile ii in-
tilnim num ele oriunde se cerea infrurrtata, s tru -
nita $i folosita in vreun fel for^a apelor, d ar nu
p e n tru ca „i-a fost scris“, ci p e n tru ca a v ru t sa
im bunatateasca via^a oam enilor.
In a doua ju m a ta te a secolului al X lX -lea,
insem natatea D unarii ca principals a rte ra com er-
ciala a tarii, sporise. B raila $i Gala^i, p o rtu ri li-
bere, adaposteau num eroase consulate straine, iar

78
in apele p o rtu a re se leganau m olcom vase de to-
naj diverse ale caror pavilioane nationale parca
im pestritau aerul, $i in zilele insorite se reflec-
ta u jucau$e in unda intunecata, vinefie.
B raila era un ora§el aratos, cu strazi p ietru i-
te, m arginite de edificii — m ulte d intre ele cu
doua caturi, am anunt rem arcabil ! — care o ' fa-
ceau sa sem ene cu a§ezarile m aritim e de peste
hotare.
In schim b Gala^ii — ora$ m ai m are, cu o
p o p u la te m ai num eroasa — parca e ra o h a rd u -
ghie cu zeci de in tra ri §i ie$iri. D oar citeva strazi
p ietru ite. C om ertul de grine luase aci o am ploare
$i m ai m are d e d t la B raila, dar m orile de vint
lipseau.
In ciuda acestor deosebiri, cele doua ora§e se
asem anau totu§i m ult. £j>i in tr-u n loc ?i in cela-
lalt, la g u ra p o rtului forfotea o m ul^im e de oa-
m eni, cei m ai m ulti localnici, care in su rtu c de
ora?eni, care in sum ane $i i t a r i ; p rin tre ei cir-
culau, dind o nota exotica pitorescului national,
m arin ari §i negus tori aparfinind a zeci de natio­
n a l i t y , se tirguiau, cascau gura in ceasurile de
ragaz sau i$i vedeau de treb u rile lor. C ursele re ­
gulate ale u n o r vase, m ai ales franceze §i engleze,
faceau p a rte din ritm u l obi$nuit al vietii acestor
doua ora$e.
Acelea§i interese legate de dezvoltarea capi-
talism ului, care faceau ca fo ru rile de reso rt sa se
preocupe de form area unor cadre nationale de
tehnicieni, au fost d eterm inante §i in ce prive?te
h o tarirea de a trece la am enajarea p o rtu rilo r Ga-
la ti $i Braila, in conditii m oderne $i la construi-
re a unor docuri §i antrepozite corespunzatoare
tra fic u lu i fluvial. I se incredinteaza aceasta lu -
c ra re lui A nghel Saligny, in 1884 ; o va term ina
in 1889. De la aeea data, constatam ca activita-

79
te a §i efo rtu rile lui se bifurca : fara a neglija pro-
blem a liniilor ferate, se va d arui cu o egala pa-
siu n e noii preocupari care, in tr-u n tirziu (1901—
1910), il va aduce la funcjia de director general
a l p o rtu rilo r ?i comunica^iilor pe apa.
L ucrarile erau dificile : la Braila, nivelul D u-
n arii ajungea pina la SO de m etri sub e t i a j 1, iar
teren u rile care m arginesc m alu rile n u erau priel-
nice p e n tru funda(ii. Saligny in trep rin d e m ai in -
tii o v asta m unca de docum entare, viziteaza chiar
unele p o rtu ri straine, cercetind cu lu are-am in te
construc^iile de a c o lo : cu u n deosebit interes se
inform eaza asupra m arilor silozuri din po rtu rile
ruse§ti de la M area N eagra. N um ele lui incepe sa
fie cunoscut §i dincolo de hotarele (arii, im pre-
ju ra re ce-i fariliteaza coresponden(a cu m arii teh -
nicieni strain i §i contactul cu publica^ii ?i insti­
tu te $tiin(ifice de specialitate, in a?a fel incit la
incheierea perioadei de studiu, cind trece la pro-
iectarea viitoarelor construct^, poate spune cu
deplina in drepta(ire ca este la curent cu realiza-
rile cele m ai m odem e in dom eniul ^m enajarilor
portuare.
C unosdn d constructive din alte Jari, Saligny
a r fi p u tu t lesne sa conceapa u n proiect lu at dupa
u n strain, cu m id m odificari ?i adaptari, care ar
fi oferit garan(.ia precedentului existent. D ar el
alege, ca intotdeauna, u n drum m ai greu, indraz-
ne(, §i da solu(ii noi, ingenioase, care stim e sc v ilv a
in lum ea teh n idenilor. Astfel, p e n tru cheiurile cu
apa adinca de 30 de m etri $i pam int slab, concepe
fundajii pe fascine ?i pilo(i. S cep tid i clatinau din
cap $i preziceau ca n u vo r trece p rea m ul(i ani
pina ce nam olul va inghi(i aceste cheiuri „§u-
b red e “ ; iata insa ca s-au adunat §apte decenii

1 N iv elu l cel m ai sc 5 zu t al a p e lo r u n u i riu .

80
§i daca n -a r fi fost u n ele s tric a d u n i p rid n u ite d e
u ltim ul razboi, construc^iile executate de Saligny
nu s-ar fi resim (it n id cu m de trecerea tim pului.
Cit p r iv a t e silozurile p e n tru care a creat bazine
in leg atu ra cu D unarea, Saligny le-a construit.
din beton arm at, introducind astfel p e n tru prim a.
oara la noi acest m a te ria l; m ai m u lt chiar — ?i
lucrul se cuvine relev at — el 1-a folosit p e n tru
intiia oara in lum e la astfel de c o n s tru e ^ . T re -
buie spus ca infiin(area acestui focar §tiintific,
care a fost S o d e tate a politehnica, a gasit proble-
m a betonului arm at in stadiul dibuirilor. M onier
ob(inuse prim ul brevet in 1867 (am anunt p ito resc
din „Mica istorie“ a te h n id i : brev etu l ii fusese'
acordat p e n tru vaze de flori de dim ensiuni m ari,
executate din beton §i a rm ate cu fier !), d a r cit
prive§te construc(iile propriu-zise, brevetele au
m ai in tirziat (pentru p la d de beton arm at — in
1869, p e n tru poduri — 1873). In prim ele tim puri,
procedeul a fost p rim it cu n e in c re d e re ; era ne-
voie de construc(ii „de p ro b a“, p e n tru a se stu -
dia com portarea acestui m aterial nou $i elabora
o teorie de rezisten^a, care sa faca posibila p ro -
iectarea construc(iilor pe scara m are. Saligny nu
se lasa im presionat de lipsa de indrazneala a ce-
lor din ju r ; cintarind cu clarviziunea lui de teh-
n id a n desavir^it posibilita(ile $i avantajele nou-
lui m aterial, h o ta ra ? te : celulele m agaziilor din-
silozuri vor fi din beton arm at §i placile nece-
sare n u vo r fi tu m a te pe loc, d prefabricate, le­
gate de stilpi tu rn a ti pe l o c ; ia r arm aturile v o r
fi sudate. A$adar, n u s-a mul(.umit sa foloseasca
un m aterial nou, a recurs la procedee indrazne(e,.
neobi§nuite la acea data in practica curenta a con-
struc^iilor §i a caror aplicare nu s-a generalizat.
decit m u lt m ai tirziu. 6

6 A n g h e l S a lig n y 8f
 G urile rele din G ala# ?i B raila se plim bau
p e linga §antier $i preziceau cu c o m p e te n t ca
bazinele lui Saligny de la docuri vor deveni locul
d e in tiln ire al broa$telor, care se vor p u tea des-
fa ta in ele dupa pofta inim ii. Via^a 1-a confirm at
insa pe Inginerul rom in. O racaitul scepticilor de
p e cheiuri s-a p ierd u t in vint, in tim p ce cheiu-
r ile au ram as in fipte in apa tu lb u re a D unarii.
A ceasta prim a experienfa in dom eniul con-
~struc#ilor p o rtu a re i-a fost de m are folos lui Sa­
ligny zece ani m ai tirziu, cind ia conducerea lu-
«crarilor din p o rtu l Constanta.
 CAPITOLUL IX

DIN TRECUTUL CONSTRUCTORILOR

DE PODURI DIN TARA NOASTRA

UN TRUNCHI DE COP AC prabu?it din in tim -

p lare de-a curmezi§ul unei viroage ■ —■ pesem ne
ca acesta va fi fost oel dintii pod ! De la el §i
pina la urm a§ii lui de astazi, construcl^iile desa-
vir^ite de o sobra $i im punatoare frum use^e pe
care le folosim $i le adm iram in acela§i tim p, ca-
lea este nespus de lunga. Din vechim e s-au pas-
tra t pe p am intul ^arii n oastre urm ele un u ia d in tre
cele m ai m ari poduri construite in an tichitate — sp u n
unii inva^a^i ca ar fi fost cel m ai m are — §i anu-
m e acela zidit peste D unare la T um u-S everin, de
Apollodor din Dam asc p e n tru Traian, cind im -
p a ra tu l a voit sa treaca peste apa §i sa aprovizio-
neze legiunile cu care a cucerit Dacia. La opt-
sprezece veacuri de la acele intim plari, in 1909,.
serviciul nostru hidraulic care veghea asupra b u -
nei rinduieli a cursurilor de apa, a fost sezisat ca
apele D ungrii fiind ex trem de scazute, vasele ris-
cau sa se izbeasca de un obstacol n eprevazut ce
trebuie in la tu ra t. O bstacolul era o pila a podului
lui Traian. S-a facut atunci o o p e ra te de d istru -

83»
 g ere $i cura(ire, sco^indu-se la iveala blocuri de
p iatra frum os doplite, g ratare de lem n etc., care
a u inlesnit isto rid lo r ?i arheologilor, reconstitui-
rea acelui celebru e d ifid u al antichita^ii romane.
R etragerea legiunilor $i a adm inistratiei ro­
m ane din Dacia (in secolul al Ill-le a : 271—274)
a fost un sim ptom al descom punerii im periului
rom an sclavagist. N estabilitatea a?ezarilor in epo-
ca ce a u rm a t ?i care a coinds cu o rev arsare
c re sd n d a a popula^iilor m igratoare de la rasarit,
a facut ca, p e n tru o bucata de vrem e, popula(ia
ba$tina$a sa lase la o p a rte g rija de §oseluire $i
ridicarea de poduri. S-au deteriorat ?i lucrarile
facute de ro m a n i; in cele din urm a, n-a razbit
pina in zilele noastre, ram inind in folosin(a, d e d t
podul natural de piatra de la Zatonul (pe $oseaua
Baia de A ram a—Isverenea). In Moldova, ca $i in
"ifara Rom ineasca, podurile statornice — fie §i de
lem n, n u n eaparat zidite — continua m u lta vre­
m e sa fie ' o r a r i t a t e ; in schimb, oam enii no$tri
erau indem inatici la injghebarea $i m inuirea po-
durilor um blatoare, plutitoare, ca $i a podurilor
pe vase sau plute. In privin(a aceasta erau chiar
a tit de pricepu(i, incit tu r d i i?i aleatuiau de p re-
fe rin ta u nita(ile de pontonieri (,,de gen iu “, am
spune noi astazi) din podari rom ini, cu sprijinul
carora i§i treceau tru p e le peste cursurile de ape,
•chiar $i peste D unare (podari rom ini n-au lips it
n i d in cam pania care i-a adus pe tu rci la por(ile
Vienei). In „D escriptio M oldaviae", D im itrie Can-
tem ir scrie ca p rin tra ta tu l incheiat de Bogdan
Chiorul, fiul lui $tefan cel Mare, cu tu rd i, se fa-
cu se „a§ezam int“ ca „atunci... cind va m erge im -
p a ra tu l insu?i la razboi... sa trim ita §i el la oastea
turceasca p a tru m ii de m oldoveni, ca sa fie pen­
tru deschisul drum urilor ?i p e n tru intocm irea po­
durilor... Osebit de aceasta... m ai a re T a ra dato-

«4
ria, cind porunce^te vizirul, sa faca pod peste D u-
nare...“
Cit p r iv a t e podurile fixe, „statato are“, cum
le gasim denum ite in hrisoave, se p are ca erau
adesea cam §ubrede. De cele m ai m u lte ori, erau
a^ezate de-a d rep tu l pe ni§te sim ple capre puse
in apa, care erau ra stu rn a te in tr-o clipita §i duse
la vale cind veneau apele m ari ; pe alocuri, ce-i
drept, oam enii deprinsesera §tiin(a de a bate pari
in albie, ca sa serveasca d rep t picioare de pod.
Oricum , din scrierile ealatorilor straini, care ne-au
calcat m eleagurile in acele vrem uri, reiese ca
n -a u p a stra t o prea buna am intire podurilor de
la noi. Cine $tie, poate de aci se trag e $i in^elesul
d intii al zicatorii : „F a-te fra te cu dracul pina
treci p u n te a “ ! ?
P e n tru ca sintem la capitolul podurilor de
lem n, n e indeam na gindul sa am intim §i despre
o ciuda^enie a a?ezarilor tre c u te din fara noastra :
podurile pe uscat, adica podinele din b irn e groa-
se, a?ezate pe ulifele „centrale“ ale tirgurilor. Pe
ele treceau caruncle $i cale^tile, iar sub ele, prin
$an(ul sapat in m ijlocul uli^ei, se scurgeau apele
m u rd a r e ; din cind in cind, sub g reu tatea vehi-
culelor, podina se scufunda in m la?tina puturoasa
d e sub ea $i to tu l in ju r e ra m in jit de noroiul care
■fi^nea. „P oduri“ din acestea, pom enite in secolul
al XV I-lea, gasim pina in prim ul p a tra r al seco-
lu lu i trecut, cind incep sa fie inlocuite cu calda-
rim de piatra. U ar de la ele ne-au ram as num iri
ca : Podul Mogo$oaiei (Calea Victoriei), Podul
T irgului din A fara (Calea Mo^ilor de m ai tirziu)
altele.
De poduri zidite, de p iatra, nu se p rea po-
m ene$te decit cu incepere din secolul al XV I-lea,
ia r m etalul nu-?i face a p aritia decit in cazul po-
detelo r suspendate p e lan^uri num ite pe alocuri

85
hurduzaie. T rebuie sa a§teptam secolul al X IX -
lea, ?i m ai ales inceputul celui de-al p a tru lea de-
ceniu, p e n tru a p u tea vorbi cu adevarat despre
c o n s tr u c t de poduri. Cit despre poduri m etalice,
cea dintii experien^a datind din 1865 nu a fost
p rea incurajatoare. la ta cum s-au desfa^urat lu -
c r u r ile : firm ei engleze B arklay & S tan iffo rth i
s-a concesionat construirea a nouasprezece poduri
m etalice. Pre^ul fix at a fost de 387.524 lire ster-
line, platibile in §aisprezece ani §i avind ca ga-
ran^ie v e n itu rile salinelor rom ine^ti. N um ai ca
deschiderile fiind pe alocuri prea m ici §i pilele
de suport insuficient de rezistente, m u lte d in tre
aceste poduri au inceput sa se deterioreze $i sS
cada chiar din prim ii ani.
Totu?i, paralel cu dezvoltarea retelei de d ru -
m uri de fier, se inmul^esc ?i podurile ; in terv en -
$ia corpului tehnic rom in, in latu rin d incuria con-
cesionarilor straini, m archeaza o cotitura salu tara
$i in aoest sector. A m a ra ta t in cuprinsul acestor
pagini ca Saligny a fost cel m ai de seam a p rin tre
pionierii construc^iei de poduri din ■fara noastra.
In cele ce urm eaza, vom staru i m ai cu de-am a-
n u n tu l asupra lucrarii care constituie, neindoios,
capodopera spectaculoasa a activita^ii lui in acest
sector : podul peste D unare, de la C em avoda.
 CAPITOLUL X

UN POD PESTE DUNARE

LEGAREA TERITORIULUI central al \arii cu

D obrogea $i m ai d ep arte cu M area N e a g ra p rin por-
tu l Constanta, se im punea tot m ai evident, ca o
necesitate de ordin economic. P e n tru a o infaptui,
ixebuia sa fie p arcursa m ai in tii o etap a preli­
m inary : statu l rom in u rm a sa rascum pere de la o so-
•cietale concesionara engleza calea ferata dobrogeana
Cernavoda—Constanfa. O data realizata aceasta tra n -
zacfie care, p rin insa§i ab surditatea §i nefirescul
« i reflecta u n ele sta ri de fap t um ilitoare p e n tru
dem nitatea noastra nationals, i se incredin^eaza
lu i Saligny construirea liniei fera te Fete$ti—-Cer-
navoda, menita. sa intregeasca circuital Bucu-
re?ti— Constanta. P roblem a centrala, totodata cea
m ai com plexa a lucrarii, era proiectarea podului
m a re peste D unare.
In tre Fete§ti $i Cernavoda, D unarea a re doua
b ra te : D unarea $i Borcea. La v iitu rile m ari, can-
tita te a de apa ajunge pina la douazeci ?i opt de
m ii de m etri cubi §i se revarsa pe o la tim e de a-
p ro ap e cincisprezece kilom etri. E rau cifre in m a-

87
 su ra sa p u n a pe ginduri pina ?i pe cei m ai d e
seam a tehnicieni. T rebuie adaugat ca p rin confe-
rin^a D unarii de la Londra, ni se cerea ca podul
— in eventualitatea construirii lui — sa fie a?e-
zat la cel pu^in treizeci de m etri deasupra nive-
lului cel m ai ridicat al apelor. A sta n u din cine
?tie ce considerente de securitate sporita, ci doar
p e n tru ca nici caicele turce$ti sa n u fie silite sa-$i
scurteze catargele inalte.
Evident, cu tradi^ionala lor neincredere in po-
sibilita^ile teh n id e n ilo r rom ini, ofidalita^ile h o -
tarasc ^inerea unui concurs international p e n tru
proiect. In 1883 se in stitu ie o comisie din care
fac p a rte som itati ca profesorul E. W inkler de la
B erlin $i profesorul E. Gollignon de la Paris, se-
cretar fu n d desem nat A nghel Saligny. Incepe pen­
tru el o perioada de activitate intensa : p e de o
p arte elaboreaza planul lucrarilor caii ferate, pe
de alta este prins in angrenaiul unei vaste ope­
r a te tehnico-birocratice. T rebuie stip u late condi-
tiile ce se cer indeplinite de proiectul podului ?i
com unicate eventualilor concuren^i din s tra in a ta -
te, trebuie p u rta ta o vasta c o re sp o n d e n t, in sfir-
$it, poate corvoada cea m ai obositoare p e n tru Sa­
ligny, spedali?tii straini, care se perinda pe rind,,
in tara, veniti sa cerceteze condi^iile obiective, d e
teren, ale v iitoarei construct^, trebuie „ d istra ti“
in orele lo r libere. A sta inseam na : receptii, - ban*
chete, spectacole, in tiln iri m ondene — adica in-
d e le tn id ri care il plictisesc pe tin a ru l inginer.
— N -am cum sa m a sustrag — ii explica e l
Theresei, in cite o seara cind,, sub privegherea-
ochiului ei atent, i$i im braca tin u ta de seara, cu
veston lung, strins pe tru p $i cravata din matase-
alba, a tit de larga, incit p area u n plastron. S -ar
putea ca a b s e n t m ea sa-m i fie lu a ta in num e d e
rau...

88
 In realitate, o ten tativ a de acest fel n u i-a r
fi atras nici o m u s tr a r e ; n u era nici destul de
,,im portant", nici destul de fam iliar cu coteriile
ofirialo-m ondene bucure$tene, p en tru ca lipsa lui
sa fie resim^ita. D ar razbatea in acest m ic ama-
n u n t o vina de tim orare, nea$teptata §i nejustifi-
cata la u n tehnician a tit de indraznet — §i totu?i
prezenta : pecetea intregii sale educated- Ia r T he-
rese, fiica de oorec^i ?i rigizi func^ionari germ a-
nici, il sus^inea ?i in aceasta direc^ie...
Cele opt proiecte p rim ite in cele din urm a au
fost exam inate tem einic ?i, dupa discu^ii $i con-
troverse, to ate au fost respinse : nici u n u l n u in-
tru n e a calita^ile cerute.
Fire§te, toate aceste lu crari au necesitat tim p.
S in tem in anul 1885... Z iarele §i opinia publics a
epocii inregistreaza §i consem neaza o serie de
fa p te sau evenim ente, m ergind de la pitorescul ce
tin e de arh iv a istorica sau de „mica istorie“, pina
la nota grava, sau de-a d rep tu l tragica, cu sem -
nificatii proiectate in viitor.
Astfel, p rim avara acelui an a fost m artora
un ei in tre p rin d eri care i-a pasionat pe bucure?-
teni : la T eatru l N ational se face in tiia incercare
d e lum inat electric ! In seara aceea, afluen^a era
neobi§nuita. D in curiozitate se infiintasera, ticsind
lojile, $i ,,elitele“ ora$ului, care n u p rea descin-
deau la spectacolele c u ren te ale actorilor rom ini,
rezervindu-§i entuziasm ul artistic —■ cum s-a mai
a ra ta t — p e n tru tu rn eele arti^tilor straini. Ca-
le$tile lo r se buluceau pe pia^a din fa^a tea tru lu i
$i pe strazile din jur. P rezenta tinerilor so^i Sa-
ligny, care n u se n u m arau p rin tre frecventatorii
asidui ai laca§ului Thaliei, se datora unei duble
curiozitati : fem inina la Therese §i tehnica la An-
ghel. S pre dezam agirea lor, ca §i a celorlalft spec­
tator!, incercarea cu lu m in atu l electric a d at gre?.

89
S alu tate cu u n „ah !“ adm irativ ?i general noile
surse de lum ina $i-au raspindit d e a r anevoie §i
cu in te rm ite n te suparatoare radierea de u n gal-
ben m urdar. De la b u n inceput n u a fost posibil
sa se ren u n fe cu to tu l la vechile lam pi cu gaz,
ala tu ra re care, in pitorescul ei m arunt, i s-a pa-
ru t lui Sajigny sim bolica p e n tru sta re a de atunci
a ^arii : „Po§talion $i cai f e r a t e ; pustieta^ile do-
brogene $i proiect de pod peste D u n a r e ; a id :
becuri electrice ?i lam pi cu fitil ! Ce am estec !“
A vea d rep ta te ; num ai ca gindirii lui, m ai p u -
tin fam iliarizata cu problem ele sodale, ii scapa
o a lta im pletire de contraste, aceea m u lt m ai gra-
va, dureroasa ?i atingind insu§i organism ul viu al
t&rii. In aceea§i p rim avara a anului 1885, la 1
februarie, aparea ziarul so d ajist „D repturile om u-
lu i“, in al carui com itet de redacfie se aflau Con­
stan tin Bacalba$a $i C onstantin Mille. Ia r in nr.
109 al ziarului, din 10 iunie, era publicat, sub
sem natura lui Bacalba$a, u rm ato ru l articol :
«Z iarul „O rientul R om in“ din G alaji, s c r ie :
„Fem eile §i copiii se hranesc cu zarzare verzi,
oamenii cu treiera tirgurile, cautind m unca p en tru
h ran a §i 1 0 bani p e n tru tu tu n ...“
„T aranii m or de foam e, dom nilor im buibati !“
„rJ?aranii m or de foam e $i trin to rii polei^i ai
ora^elor ci§tiga m ilioane..."
j^ a r a n ii m or de foam e $i m agaziile din por-
tu rile G alati ?i B raila gem de grine, $i grinele
m ucezesc in ele, $i ^aranii nu au d rep tu l sa le
atinga !“
„T aranii m or de foam e ! Ei bine, ce m ai a$-
teap ta ?“
„N -au piine ?... Gre§eala, o vor gasi in ham -
barele boga^ilor."

90
 „N-au d rep tu l s-o ia de acolo ?... Gre$eala : drep-
tu l de a se folosi de u n produs n u -1 a re decit
producatorul !“
„N -au p u terea !... Gre$eala : Uneasca-se, ho-
tarasca-se §i vo r face m inuni. Caci pam lntul este
ul lor $i rodul p am intului tot al lor‘‘».
P e n tru acei ce m u lta vrem e au v ru t sa n e faca
sa credem ca 1907 a fost ca u n tra sn e t din cer
senin, v e h e m e n t rin d u rilo r reproduse m ai sus este
o raspicata infirm are. De altfel, sim pla p arcurgere
a ziarelor vrem ii, d in cele doua decenii prem erga-
to are m arii rascoale tarane^ti, a r fi dezvaluit ochiu-
lu i a te n t $i im partial o succesiune aproape nein-
tre ru p ta de $tiri — redactate cu m axim laconism
?i paginate cu intenfionata nepasare — despre raz-
m eri^e §i to t felul de p ro teste ale m ul'fim ilor \ar&-
ne$ti. Au ram as surzi stapinitorii de pam inturi.
A veau a lte griji : iata, acum vine vara, cu vacan-
tele, cu caldurile tropicale ce invaluie Bucure^tii.
V ine epoca vilegiaturilor... in strainatate, u n d e a§-
tea p ta Parisul, Ostanda, Nisa ; sau, cum spunea C.
Bacalba$a : „Bunii no^tri boieri, conform $i mai
bu n u lu i lor obicei, alearga in locurile racoroase ?i
placute, §tiind ca acasa este cine sa m unceasca pen­
tr u ei in ar§i1;a soarelui...“
Totu§i, chiar §i in toropeala im bietoare a zi-
lelor de vara, cugetul „bunilor boieri“ era din cind
in d n d stirn it de cite o in g rijo rare : afacerile sint
afaceri.
— Bine, frate, eu n u-i in^eleg pe speciali$tii
a$tia ai no§tri ! Ce m are lu cru e sa faci u n pod,
acolo, p este D unare ?! Mai in tii ca fara el n-are
nici un haz to ata bataia de cap ?i to ata cheltuiala
cu linia ferata. Parca noua, tre n p rin B aragan ne
lipsea...
— Sau p rin Dobrogea... O sa ne tin a de cald
la iarna, ha-ha-ha !

91
 — Voyons, eu vorbesc serios ! In privin^a Do-
brogei, n u ai dreptate. I^i explic in doua cuvinte :
tu, cu pam intul tau, a?ezat chiar pe traseu l ipotetic
al caii ferate, n u ai p refera sa-^i depozitezi §i sa-^i
desfaci cerealele la Constanta, nu ai ie§i m ai ieftin
la socoteala ?
— Mda... C’est, m a foi, vrai !
— Ei, vezi ! $i eu la fel. De aceea am §i in -
sistat pe linga cum natul m eu, deputatul, sa sp ri-
jin e ideea la Camera. Am p rim it o scrisoare de la
el, in care m a in?tiin^a ca absolut to ate proiectele
prezen tate au tre b u it sa fie respinse. Ca n -a r fi
fost bune ! Incroyable ! I-am raspuns pe loc : „Ce
Dum nezeu, i-am scris, pesem ne ca nu se pricep cei
care le-au apreciat ; doar sint venite de la firm e
din strain atate, care prezinta to ate g aran tiile de
seriozitate. In sfir?it, face^i cum va taie capul, n u -
m ai n u lasa^i chestiunea balta !“ A?a i-am scris.
Ah, da’ sa te in treb ?i pe tin e : ai auzit de unul,
Saligny, in g in e r?
— Parca, dar n u sint sigur. De ce ?
— El se pare ca a r fi p rezentat referatele a-
su p ra proiectelor ca secretar al comisiei. Intelegi ?
I-am scris lui cum natu-m eu : face^i a lta comisie !
O data cu toam na, care a im pra^tiat aburii
verii, h o tarirea a fost luata. S-a in stitu it un nou
concurs, s-au precizat condi^iile ; m otor al comisiei :
din nou Saligny.
P aralel cu indoita lui activitate de §ef al unei
im portante lucrari feroviare ?i secretar al concur-
sului, tin a ru l inginer traie§te o perioada de ade-
v arata fra m in tare creatoare. Cei ce, spunind „in-
g in er“ i$i inchipuie u n fel de robot operind in tr-u n
univers rebarbativ de cifre, form ule, p lanuri etc.,
u ita de visatorul, im aginativul care treb u ie nea-
p a ra t sa coexiste cu te h n id a n u l telu ric in persona-
litatea oricarui „cu adevarat inginer". - Deoarece
c r e a te este $i aci, ca ?i in arta. In firea lui Saligny
exista vina aceasta specified de v is a to r ; in lunile-
acelea i-a d at parca m ai pu^in decit oricind, in
trecut, pace. In tim p ce exam ina schifele prea-
labile sosite p e n tru noul concurs, in tim p ce sem na
corespondenfa sau intocm ea rapoarte, in tre ochii
lui §i h irtie se interpim ea cind §i cind, o silueta.
de pod, altfel decit cele concepute de „firm ele ofer-
ta n te “. E ra plasm uirea lui, doar el o c u n o ? te a ;
n -a r fi p u tu t sa descrie nici un am anunt §i totu?i,
o vedea. De la o vrem e, povestea asta a inceput sa-1
stinjeneasca in m unca, m ai cu seam a cind pleca pe
teren sa inspecteze lu crarile caii ferate. Se pom enea
ca oam enii ii vorbesc, il in treab a ceva $i el nu-i
aude, ram inind p ironit cu p rivirea in gol, sau mai
bine-zis, in tr-o d ep artare unde num ai el deslu?ea
contururile im precise $i totu^i fam iliare. „Nu mai
m erge, doar n-am sa incep acum sa visez cu ochii
deschi$i, treaz !? Pesem ne ca sint surm enat. Da,
asta treb u ie sa fie, a lt m otiv n u exista ! A m m unca
mea, insarcinarile mele, sin t m ulfum it... A?a ca...
ce-ar fi sa m a m ai distrez ?i eu ?“
A ceasta infeleapta h o tarire il aduse in u r m a -
toarea sim bata la T eatru l N ational. De asta data
nu m ai era vorba de lu m in atu l electric ; in schimb,
atmosf'era era foarte incarcata cu electricitate. $i
iata de ce : se reprezenta in prem iera o noua lu -
crare a fo arte prefu itu lu i I. L. C aragiale : comedia
„D -ale cam avalului", p e care com itetul teatru lu i'
o prem iase cu citeva m ii de lei. Ce se intim pla insa
la p rem iera ? Inca dinainte de ridicarea cortinei,
in foaier ?i chiar in sala, era u n fo$net, o foiala ce-
nu prevesteau nim ic bun. In schimb, dupa incepe-
rea reprezentafiei, se a§ternu o lini§te de mar-mint,
sp arta ici-colo de risete izolate, curind reprim ate ;
increm enirea ce parea ca pusese stap in ire asupra
publicului fu definitiv curm ata de... o izbuenire de

93s
tfluieraturi ! B iata Therese, care fusese a tit de bu-
curoasal cind so^ul ei o anuntase ca luase bilete la
te a tru , din proprie initiative, fa ra ca ea sa recurga
la obi?nuitele staru in te — biata Therese il stringea
acum de b ra t pe A nghel ?i arunca p riv iri sfioase
$i indignate totodata in ju ru l ei. Nici ceea ce se
petrecea p e scena n u era lam u rit p e n tru ea : prea
-vorbeau repede rom ine§te ?i prea autohtone erau
personajele §i um orul, p e n tru ca ea sa le sur-
p rin d a savoarea. $i acum fluieraturile...
— A ber, A nghel — rep eta ea m ereu, reve-
nind, de a tita emotie, la lim ba ei m a te m a — dieser
H e rr Caragiale, er ist doch ein an e rk a n n te r Schrift-
steller... w ie ist es m oglich ?!'
—■U ite ca e foarte posibil — ii raspunse so^ul
•ei. $ i el se u ita in ju r, d ar cu privirea m ustrato are
•a dascalului care se pregate$te sa-$i chem e la or-
dine elevii. De altfel, din d t e in^eleg eu, fluiera-
tu rile tintesc m ai curind com itetul, p e n tru ca a
p rem iat tocm ai aoeasta lu cra re a lui Caragiale, m ai
slaba, pare-se, d e d t prim ele. Mie, piesa im i place...
Mai cu intreru p eri, m ai cu aplauze, reprezen-
tatia lu a in oele din u rm a sfir§it. Ecourile ei fu ra
p relu n g ite de o dezbatere in presa, d ar to ate aces-
tea nu-1 interesau pe Saligny. Ma rog, u n incident
p rin tre a tite a a lte le ; oricum , ii m ai v in tu rase gin-
d u rile, to t folosise la ceva. U nde m ai pui dk la
m icul d eju n de dum inica, u rm ato r „serii fu rtu -
noase“ cu p rid n a , i$i am uzase copios m am a $i copiii
cu o rela ta re um oristica, in titu la ta „sotii Saligny
la te a tru “.
B ineinteles, m om entele de acest fel figurau,
am, spune, in tre paranteze, in cursul obi?nuit al
vie^ii inginerului Saligny. P refera m u lt sa-$i
petreaca orele libere fa d n d lectura copiilor, ?i chiar 1

1 D ar. A n g h el, d o m n u l C a ra g ia le e s te doar un s c riito r cu-

n o sc u t... cu m e s te po sib il ? !

-94
Theresei, sau injghebind cu piesele m inunatulur
joc de c o n s tru e ^ m etalice, trim is nepo^ilor de
„bunica din G erm ania", to t felul de edificii, care-
de care m ai im punatoare — binein^eles, la propor-
tiile covorului din cam era m icu^ilor $i a m esei pe*
care i?i faceau prim ele lec^ii. De la o vrem e, nu -
m arul de senzafte al acestor „lucrari practice" era,
de fiecare data, un pod. „Taticule, d ar nu crezi c a -I'
faci prea lung ? Cum a re sa se fina ?“ —- „A sta o
sa vedem . Daft-m i o scindurica sau, §tiu eu, un
capacel... ah, tablfta, e p e r f e c t!“ — „De oe o pui
acolo, ce v rea sa fie ?“ — „Aici e pam int, o lim bai
de uscat...“ — „Taticule, taticule, u ite ca f t n e !“
Copiii bateau din palm e §i inaugurau podul plim -
bind pe el cu solem nitate, incoaoe §i incolo, ursu-
let-ii, calufti ft trasu relele care alcatuiau arsenalul
lor personal. Singura Therese, cu sensibilitatea e i
de fem eie iubitoare, in^elegea d t a preocupare tr a -
deaza aceste indeletniciri ap aren t infan tile ale lu i
A nghel Saligny. §i in vrem e ce cro?eta, insoftnd'
doar cind ft d n d , cu o vorba, joaca celorlalft, p ri-
virea i se oprea adesea, scrutatoare, asupra b arb a-
tu lui ei. Ce avea sa iasa din toata aceasta fram in -
ta re ?...
Cele c in d proiecte p rezen tate la al doilea con­
curs, n u au fost nici ele satisfacatoare. In cele dim
urm a, se cazu de acord asupra unei solufti nea?-
tep ta te ft pe care m ulft o socoteau u n comprom is,
ba chiar u n act d e s p e r a t: cu titlu de experien^a ft
fara un angaj am ent definitiv, sa se ceara tin a ru lu r
Saligny sa studieze problem a ft sa supuna u n p ro -
iect propriu.
Saligny avea a tu n d 32 de ani.
Podul a fost cea m ai im p o rtan ta lu cra re a lui.
S-a concentrat asupra ei cu seriozitatea ft energia
care il caracterizau. N im eni nu-1 m ai vedea. N id
copiii. D oar Therese din d n d in cind. Poveftile p e
 care obi$nuia sa le spuna celor mici, lecturile, plim -
barile inceteaza. T raia p e n tru pod, p en tru con-
rstruc^ia care avea sa-i duca num ele departe, peste
gr'anitele tarii.
!?i incepe m unca in februarie 1887. A lcatu-
ie?te o echipa de colaboratori num ai din ingineri
rom ini, d in tre care, o buna p a rte proveni# din rin-
•durile fo?tilor lui studenft de la $coala nationals
de poduri ?i ?osele. Apoi in tre p rin d e o calatorie de
studii, cercetind m arile poduri din strainatate. Il
intereseaza m ai ales lu crarile uria?ului pod peste
golful F o rth (Scoria) cu deschideri de 251 de m etri.
A-l insoti in peregrinarile lui e de prisos. Ni-1
putem lesne inchipui cu e te m u l lui caiet de schi^e,
detectind piedici n atu rale ?i d e sd frin d ingeniozita^i
tehnice acolo u n d e ochiul neexersat n u vede decil
o construcfie ca oricare alta. P e ?antierul din Sco­
ria, in biblioterile diferitelor ora?e europene, la
sediile ,,m arilor in trep rin d eri de c o n s tr u c t din ace-
lea?! ora?e, apari^ia lui incepe sa le fie fam iliara
tu tu ro r. C alator cufundat in contem plafra d n e ?tie
carui pod din cine ?tie oe capitala, ora? p o rtu ar
:sau cen tru feroviar d in tre cele vizitate de el in
aceasta perioada, pesem ne ca n u va fi atras d e d t
fugitiv aten^ia, ingaduitoare sau am uzata, a ceta-
■jenilor urbei respective. A?a in d t p eriplul lui
Saligny nu are is to r ie ; este u ltim a faza a uned in -
delungate perioade de gestajie. T rece apoi la etapa
»elaborarii proiectului. De asta data se inchide in
birou ?i lucreaza. Singur ; cu colaboratorii, ia r sin-
g u r ; adnoteaza, m odifica, bareaza, o ia de la in-
ceput. N u v rea sa ?tie de nim ic altceva, de nim eni.
P in a ?i pe T herese o prive?te parca fa ra s-o vada,
fara sa-i inregistreze prezen^a, d n d se strecoara
noaptea tirziu in cam era lui de lucru, p e n tru a-i
aduce o tabli^a cu de-ale m incarii sau o cea?ca de
*ceai proaspat oparit ?i tare. $i totu?i afara, dincolo

96
de pere^ii incaperii unde Saligny i§i ascute m intea,
aplecat a su p ra plan?etei, via^a clocote^te, se p etrec
fel de fel de lucruri. El ram ine probabil d intre
pu^inii care n u le afla, nu le com enteaza, n u le
traie^te...
...1887... 1888... Saligny lucreaza la proieetul
podului... I$i dram uie^te cu zgircenie som nul ?i
ceasurile de destindere. P e acestea din u rm a le
petrece exclusiv in tovara^ia alor s a i ; n id el, n id
Therese n u invederau ca vreo im p re ju rare oare-
care 1-ar p u tea im piedica sa supravegheze educatia
?i dezvoltarea copiilor. $ i daca ta ta l n u m ai avea
acum ragazul necesar p e n tru a controla lectiile
micu'tilor, acest lucru ram inind cu to tu l in s a rd n a
m am ei care se caznea, sarm ana, sa rezolve problem e
de m atem atica — in schim b erau cu a tit m ai p re -
■fuite lungile convorbiri dum inicale. cind copiii il
incolteau cu in treb ari — la care, fire$te, el trebuia
sa aiba raspuns — sau ii istoriseau tulb u rato arele
peripe^ii m aru n te ale viefti lo r !
In tr-o dim ineata de dum inica, aceasta tradtyie
im uabila a fost incalcata ; Therese, care de d te v a
zile p area preocupata, il revendica pe A nghel pen­
tru ea, trim i^indu-i pe copii in tr-o vizita matinaila.
Voia sa poata sta de vorba, in tihna, cu so^ul ei.
— A nghel draga — incepu ea dupa ce il vazu
instalat in fotoliul lui p referat, linga fere a stra —
tu... n-ai m ai d t i t ziarele, n u -i a$a ?
Saligny o privi n edum erit ?i am uzat.
— Vezi, asta e u ltim a in tre b are pe care m-a$
fi a?teptat sa m i-o pui ! M a $tii tu ca obi^nuiesc
sa citesc ziare ? Am eu vrem e de asta ?! M ai cu
seam a, acum...
— Sigur, injeleg. Dar, cum sa-^i spun, m -am
gindit ca p rea stai inchis in tre cei p a tru pere^i ai
cam erei tale, p rea n u vezi pe nim eni §i n u $tii ce
se intim pla. Ii vezi num ai pe colaboratorii tai §i7

7 A n g h el S a lig n y 97
vorbi^i iar despre grinzi, ia r despre deschideri de
bol£i, iar despre... m ai ?tiu eu...
— D espre m unca m ea, draga T herese —- in­
terv en e apasind pe cuvinte, Saligny.
Therese nu-?i pierdu cum patul.
— In m unca ta n u depinzi num ai de tine, A n-
ghel. De aceea, nu strica sa fii §i tu la curent...
U ite ce e : i^i aduci am inte ca atunci cind a^i in-
ceput lu crarile de terasam en t p e n tru noul tronson
de cale ferata, te-a prins o fu rtu n a, la u n post m ai
izolat §i ai petrecu t noaptea acolo, in tr-o coliba cu
lu crato rii ? Cind te-ai intors la Bucure^ti, m i-ai
istorisit o groaza de lu cru ri despre ei. Spuneai ca
sin t de felul lor ^arani, pleca^i de la v etrele lor ca
sa m ai ci$tige d t e ceva ; ca n -au pam int, ca li-i
tare greu $i ca p areau fo arte posomori^i.
— Da, da, £in m inte. E rau veni^i de departe,
unii d in tre ei... m a interesa ce-m i spuneau... £j>i pe
urm a, aveau toji o fire ciudata, inchisa, parca moc-
nea oeva in ei... Dar, ia spune, draga m ea, ce le-
gatu ra au ziarele cu to ata povestea asta ?
— Cite$te ?i tu — ii raspunse sim plu Therese,
?i-i intinse o gazeta.
— Hm, ia sa vedem... Aha, am gre$it : ,,Inter-
pelare la C am era : ce m asuri ia g u vernul p e n tru
stavilirea rascoalelor ^arane^ti ? A m trim is arm ata
§i la nevoie o vom spori, p entru ca ordinea sa nu
fie am eninfata m ai m u lt“, raspunde capul guver-
nului, adica Th. Rosetti. H m ! Ai dreptate, draga
mea...
$ i Saligny se cufunda in lectura. Sm uls din
tih n a cam erei de lucru, descoperea cu u im ire §i ir»-
g rijo ra re ca ^ara era in tr-a d e v a r in fierbere. M ult
m ai serioase decit voiau s-o recunoasca autoritajile,
razmeri^e, la inceput razle^e, izbucnisera in Ialo-
mi^a. La Fierbinfi, la G reci-G radi^tea, la Mic$u-
ne?ti in tra se ra in ac^iune unita^i com binate de vi-

98
 natori, calara?i ?i ro?iori. La Peri?, Berceni, Cran-
gea-Fundulea, V idra, Dude?ti ?i in m ulte a lte
locuri, proprieta^ile m o?iere?ti fusesera ?i continuau
sa fie devastate, prim arii erau alungaii, arenda?ii
prin?i, batu^i. In cele m ai m ulte comune, arm ata
trim isa sp re a-i „potoli“ pe ^arani fusese intim -
pin ata de ace?tia cu pietre, topoare, pari etc. N u-
m ai cu m are g reu ta te „lini?tea“ incepea sa fje
restabilita, binein^eles in prim u l rin d acolo unde,
fara sa stea prea m u lt in cumpana:, a u to ritatile
facusera uz de arm e.
— Au cazut m orfi §i ran ifi in m are num ar.
Rascoalele p a r sa se fi intins in jude^ele Prahova.
Buzau, Muscel $i Dimbovi^a — i?i in d ie ie lectura
cu voce ta re Saligny.
Ram ase p e ginduri. „Da, da, m ocnea ceva in
taran ii aceia care lucrau la teresam ent... Im i dau
seam a acum, ca aveau ?i de ce“.
G lasul T heresei ii curm a gindurile :
— Ai vazut ce scrie ? $ i in alt ziar, unul spu-
nea ca rascoalele sint... stai, sa-m i aduc am inte...
a?a : un ,,avertism ent“. T u ce crezi ? intreba, te-
m atoare.
— Cred ca nu e cazul sa n e facem g rip m ari.
Nici sa luam cuvintele celor care scriu in ziare
d rep t litera de evanghelie. La urm a urm ei, pe noi
astea nu ne privesc. Eu sin t tehnician ?i im i vad
de treab a m ea. Apropo, pina ce se inapoiaza copiii,
m a due sa verific ceva la u n deviz...
Cu aceasta, convorbirea in tre cei doi sofi lua
sfir?it. C iteva zile Therese continua s& cerceteze,
preocupata, z ia r e le ; apoi fu ra ta de tre b u rile m a-
runte, casnice, care ii um pleau din bel?ug ziua, pa-
rasi aceasta indeletnicire „nefem inina“ cum ii spu-
nea, m ustrator, Anghel. De altfel, desfa?urarea e-
venim entelor p a re a ca-i da d rep tate acestuia : dupa
reprim area rascoalelor, lu cru rile pareau sa se fi

99
lini?tit, aidom a unui v irtej de apa iscat din a-
dincuri §i care, razbind la su p rafata dupa o scurta
involburare, se desface parca, se a?tem e, facindu-se
u n a cu intipderea v a lu rita a apei. V iata politica
a Rom iniei de atunci §i-a d epanat m ai d ep arte suc-
cesiunea de interpelari, scandaluri, polemici... In
adincuri, insa, v irtej ul i?i im pletea in continuare
apele nepotolite... Saligny lucreaza la proiectul po-
dului...
Lucra de doi ani... O pinia publica, oficialita^ile
p areau ca uitasera de existen^a lui, de fa p tu l ca
elabora u n proiect de im ensa importan^a. Nici un
rin d in ziare, nici o in cu rajare schi^ata oficial, nici
un interes...
Saligny n u p area con§tient de acest lucru. In
schimb, prietenii, fam ilia, colaboratorii sufereau
p e n tru el. Indignarea lor rabufnea din cind in
cind, cu p rile ju l u nor discu^ii cu el, care, uneori —
o n d il puneau fata in fata cu fratele lui, chim istul
— am enintau sa devina acerbe. A$a, in tr-o seara,
cind A lfons §i sotia lui d n a s e ra la el. P rivirii m us-
tra to are a fratelu i n u -i scapase f a p tu l. ca A nghel
a ra ta ra u : slabit, tra s la fat&, cu ochii inflam ati ?i
inconjurati de cearcane. V orbea greu, e ra sleit.
— Ma u it le tin e §i m a m inunez de naivitatea
ta — izbucnise in cele din urm a Alfons. 'Eu, unul,
m a $i indoiesc ca in halul in care te afli, ai sa m ai
fii in sta re sa construie^ti u n pod. D ar de u n lucru
sin t in orice caz sigur : nici tie n-au sa-ti ridice o
statuie, daea ai sa te prapade$ti de a tita m unca !
— A$a e, uitasem ! Eu p e n tru statu ie m un-
c e s c ! ii intoarse vorba Anghel, cu am araciune.
— $tii fo arte bine ce vreau ’sa spun. D ar nu
vrei sa recuno^ti ca am dreptate. Ma rog : ai o co-
m an d a de p r o ie c t; fo arte bine, fa to t posibilul s-o
scoti la capat cit m ai onorabil, dar n u te darui
tru p $i s u f l e t ! Ca n-ai de ce. Nu, te rog — su rp rin -

100
sese u n gest de p ro test din p a rte a lu i A nghel —
nu-m i veni cu argum entele obi?nuite : „?tiinta ro-
m ineasca”, „tehnica rom ineasca" ! Le cunosc $i le
rascunosc. In schimb, m i se p are ca tu n u cuno?ti
realita^ile din ju ru l ta u ! Am a?teptat to a ta seara
sa spui u n cuvint m acar despre istoria ru?inoasa
cu doctorul Assaki ! D ar riu ! Tu n -ai h ab ar decit
de h irtia de calc ! Faci din noapte zi, te om ori cu
firea ?i in tr-o buna zi au sa se poarte cu tin e ca $i
cu Assaki ! Poate ca a tu n d a i sa te treze?ti in sfir-
$it la rea lita te !
A nghel n u raspunse. De „cazul A ssaki“ ?tia ?i
e l ; e d rep t ca de la o v rem e ii cam ie?ise d in m in-
te, ceea ce — recuno?tea in sinea lu i — n u-i prea
facea cinste. In u rm a cu vreo doi ani, doctorul
George Assaki, em inent anatom ist rom in, al carui
renum e i?i aflase, din pacate, recunoa?terea in afa-
ra h otarelor tarii, in Franca, fusese in sfir§it n um it
la B ucure?ti. f a ra red ? tig a se astfel o som itate, ale
carei efo rtu ri i se cuveneau de drept. Num ai ca
aceasta num ire, fo arte apropiata in tim p de a
d o d o ru lu i Babe?, ca profesor de patologie experi-
m entala ?i director al In stitu tu lu i de bacteriologie,
ingrijorase, nem ul^um ise pe fo arte m ulti doctori,
sim pli m eseria?i in tru ale lu i Esculap : i?i vedeau
pozitia prim ejduita. D rept care ii facusera im po-
triv ire fatisa lui Assaki, recurgind, in afara de
vex atiu n i m orale, la fel de fel de ?icane legalo-
adm inistrative. P rin tre altele, n u ?tim sub care
p retex t, n u se infiintase o catedra de anatom ie,
„nep o ftitu l“ fiind pus in situatia sa accepte pe cea
de d in ic a chirurgicala, care n u era sp e d a lita te a lui.
A ceasta inechitate absurda stirn ise indignare, m ai
cu seam a p rin tre m e d id i tineri. C irculau peti^ii, se
discuta p e salile facultatii, in spitale, chiar ?i in
sacrosanctele saloane ale protipendadei. Ru?inosul
tra tam e n t rezervat doctorulm Assaki continuasa

101
totu§i. M asurile vexatorii culm inasera cu desfiin-
ta re a postului sau la spitalul Brincovenesc. In tr-a -
devar, §tiin 1;a rom ineasca i$i croia anevoie drum ul,
lovindu-se de im potrivirea celor care s-a r fi cu-
venit sa o sprijine ! A m arit ?i s d rb it, Assaki p ara-
sise din nou tara, stabilindu-se la Paris. In ain te de
a pleca m arturisise uniii p rie ten speranfa lui ca
acolo, p rin tre straini, va fi cel pufin lasat sa-§i e-
x e rcite profesiunea in voie $i, poate, va fi a ju ta t
s&-?i duca m ai departe lu crarile §tiintifice. Plecarea
$i cuvintele lui cauzasera vilva. P e la sfir$itul lunii
m ai 1889, stijdenfii Faculta^ii de m ed id n a ii trim i-
sesera doctorului Assaki, la Paris, ru e C aum artin
91, o telegram a p rin care i?i afirm au solidaritatea
cu el, stim a ce i-o p u rta u ?i il ru g au sa se fringa
pe sine insu$i ?i sa se inapoieze in t:ara. P rin tre
sem natarii num ero$i ai m esajului figura Gheorghf'
M arinescu, student, devenit m ai tirziu savantul
neurolog de prestigiu international. De§i inseam na
ca anticipam asupra ?iragului anilor, consem nam
aci ca doctorului Assaki n u i s-au creat condign de
inapoiere in Rom inia decit in 1897, d n d a fost
in tr-u n tirziu rein teg rat in drep tu rile s a l e ; din
nenorocire, o boala cum plita 1-a doborit prem atur.
Deocam data, insa, revenind la m om entul in care
il aflam pe eroul narafiunii noastre, lum ea ?tiin-
tifica rom ineasca, in ce avea m ai bun, era in fier-
bere. „Cazul A ssaki“ rascolise ?i chem ase la reali-
ta te m u lte con^tiinfe. D in pacate, num ele lui Sa-
ligny n u poate fi d t a t in leg atu ra cu nici u n a din-
tre acfiunile — fie ele $i in e fid e n te — in itia te in
ap ararea savantului ned rep tatit. A?a se explica ?i
vehem enfa cu care il apostrofase fra tele sau $i —
de buna seam a — tacerea p rin care A nghel facuse
im posibila o continuare a discu^iei in tre ei pe a-
ceasta tem a. A devarul e ca se eschiva de la orice
1 -ar fi p u tu t distrage preocuparilor sale... $i preo-

102
cuparile sale se concentrau asupra u n u i singur
punct : podul de peste Dunare.
In 1890, Saligny aducea ultim ele p re d z a ri
proiectului sau. E ra convins ca optase p e n tru cea
m ai indicata rezolvare : in valea D unarii, lata de
15 kilom elri, linia fera ta u rm a sa stra b a ta in lun-
gime 4.088 de m etri de poduri ; podul p este bra^ul
D unarea era proiectat cu p a tru deschideri de 140
de m etri §i u n a de 190 de m etri, avind la capul lui
u n viaduct cu 15 deschideri de 60 de m etri. Bra^ul
Borcea u rm a sa fie s tra b a tu t de u n pod cu tre i des­
chideri de 140 de m etri, avind la m alul sting un
viaduct cu tre i deschideri, §i la m alul drept, opt —
to ate de 50 de m etri. In sfir?it, in tre cele doua
brafe, peste Balta, se prevedea u n viaduct cu 34
de deschideri de cite 42 de m etri. La data cind a
fost construit, podul de la Cernavoda a fost cel
m ai m are pod din E uropa continentals $i al treilea
din lume.
Solu^ia era nouS §i foarte indrSzneatS p en tru
acea vrem e, m ai cu seamS datoritS celor doua m ari
inova^ii propuse de Saligny : sistem ul de grinzi cu
console preconizat p e n tru su p ra stru c tu ra podului
§i folosirea ofelului m oale ca m aterial de construc-
lie, in locul tablierelor de fier.
Am gre§i daca, citind aceste form ulari seci,
lapidare, im panate cu term en i tehnici, am crede
ca proiectul colectivului condus de Saligny s-a
p u tu t im pune fa ra o lu p ta indirjita, care a cul-
m inat cu sus^inerea proiectului in fa^a comisiei.

* ^ *

Cu vilva cuvenita §i defec^iunile de rigoare,

fusesera instalate de curind in capitals cele dintii
ap a ra te telefonice. O litera se adaugase ini^ialelor
uneia d in tre m arile in stitu tii publice ale ^arii : P.T.

103
(pentru Direc^ia po?telor ?i telegrafelor) devenise
P.T.T. (telefoanele luindu-?i locul... la coada). E
lesne de in chipuit ca u n astfel de aparat-m inune
n u p u tea fi accesibil decit pungilor bine captu?ite
sau u nor m em bri ai protipendadei, al caror num e
§i pozi^ie sociala pu teau servi de reclam a. Ingine-
ru l A nghel Saligny n u se nu m ara p rin tre ace?ti
ale?i. De aceea, in§tiin^area ca avea sa se prezinte
ch iar in diminea$a u rm atoare spre a-?i sus'fine pro-
iectul definitiv ii ajunse, in tr-o vineri, catre prinz,
p rin m ijlocirea unui b atrin el vioi ?i foarte lim but, fost
cm de s e rv id u la §coala de poduri ?i ?osele, tre c u t
d e la o vrem e p o rta r ?i curier ocazional la m inister.
B atrinelul ii cunoscuse p e mul^i d in tre ?efii de
s e rv id u inca de pe d n d erau studenfi ?i-i dadeau
de furca la facultate, de aceea se sim^ea m ai legat
d e ei decit a r fi cerut-o slujba, ii urm area cu un
ochi g riju liu ?i-i placea sa le com enteze activitatea,
im par^ind cu darnicie note bune §i proaste. P e n tru
Saligny avea o stim a ?i o afectiune deosebita. Nu-1
scotea din „dom nul profesor“, parca anum e pen­
tru a da de in g le s o r ic u i: -«Noi, de, ne cunoa?tem,
e profesor la „noi“ !»
Acest curier, d e d , ii aduse ?tirea lui Anghel
Saligny. Se a?tepta s-o prim easca. E ra pregatit.
Totu?i, vrind sa-?i ab ata gindurile de la preocu-
p area centrala, perm anenta, sa le dea ragazul unei
destinderi, unei im prospatari, A nghel ii propuse
T heresei sa faca pe in se ra te o plim bare p rin ora?.
Pa?eau alatu ri, agale, schim bind cuvinte purine
despre lu cru ri neinsem nate. P rin tr-u n consem n
tacit, n u luasera cu ei copiii : 1-ar fi obosit pe A n­
ghel. T herese singura avea d aru l de a-1 insenina
?i de a-i descre^i fru n te a in ceasurile de incordare...
A junsera in Pia^a Palatului. E ra acea clipa inde-
finibila, u ltim a cind ziua sta in cum pana daca sa
faca loc nop^ii. De la o vrem e, bucure?tenii se

104
adunau la acel ceas in pia^a, p e n tru a se bucura
de o priveli$te neobi?nuita : aprinderea celor dintii
lam pi electrice, doua la num ar, care-?i facusera
aparitia pe strazile capitalei. Era, dupa telefoane,
a doua rasu natoare realizare tehnica insu$ita de
Bucure?tii acelui sfir^it de veac.
Sotii Saligny $i-au d at §i ei obolul admira^iei
l o r ; dar, la inapoiere, A nghel o strinse im pulsiv
de b ra t pe sotia lui $i-i spuse, cu u n zim bet ce-i
lum ina in treag a fa ta :
— Am sa fac u n pod peste Dunare...
Era, in cuvintele lui, a tita incredere $i a tita
hotarire, incit Therese se lini§ti dintr-o data ; orice
urm a de in g rijo rare ii pieri. „M iine totul v a de-
curge bine 1“

« * *

...Anghel Saligny in alta capul §i-i priv i p e

m em brii comisiei. Se sim^ea ca u n stu d e n t in p re-
zenta e x a m in a to rilo r; to tu l contribuia la aceasta
senzatie : incaperea maire, lum inoasa, cu pere^ii
nuzi §i m obilier redus la stricta utilitate, sem ana
cu m u ltele sali de cu rsu ri p rin care trecuse cindva ;
dosarele groase continind copii dupa proiectul sau,
pe care cei din fata lui le to t rasfoiau, facind in -
sem nari de ultim a ora, p arca a r fi pus n o t e ; pro­
pria lui emotie... La d istant^ de a titia ani, se su r-
prinse avind u n a d in tre reactiile cele m ai frecv en te
c e -1 insotisera in m om ente sim ilare, p e d n d era
student : autom at, gindul lu i se „deconecta“ d e
orice problem atics ?tiintifica, p e n tru a investiga
elem entul comic in chipurile exam inatorilor. A$a
?i acum. S u p arat p e sine insu$i, Saligny scutura
brusc capul : „Ce-m i v e n i? ! A pucatura asta de u n
gust indoielnic, nescuzabila n i d la u n stu d e n t cu
trac, daram ite... Ah, d e-ar incepe odata !“ $i con-

105
tinindu-?i gindul cu glas tare, se auzi pe el rostind
lim pede §i pu^in n erab d ato r :
— Sa incepem , dom nilor, daca nu ave^i m m ic
im p otriva !
E ra neobi?nuit ca in astfel de im prej urari, nu
comisia, ci „candidatul“ sa dea t o n u l ; neobi$nuit,
d a r sem nificativ. Incuviintarea veni p e data, do-
sa re le fu ra deschise ?i A nghel Saligny incepu sa
sust-ina proiectul p e n tru construirea podului peste
D unare, a?a cum il form ulase in m em oriul in ain tat
comisiei.
...Saligny era perfect con?tient de valoarea
§tiinlifica a lu c r a r ii; $tia ca p rin tem eritatea sa,
e a depa^ea cu m ult semnifica^ia obiectivului im e-
d ia t de care e ra legata. Prevazind im potrivirile, se
pregatise sa-?i argum enteze pe larg $i docum entat
sustinerile.
■— Hm, dom nule Saligny — il in treb a unul
d in tre m em brii comisiei, pe u n ton afabil, p rin care
razb atea totu§i o unda de n edum erire vag ironica
— vad c3 sta ru i foarte m ult asupra a ceea ce dum -
n e a ta num e?ti „grinzi cu console". Eu, unul, im i
recunosc um il ignoran^a aproape deplina in m a-
terie. D um neavoastra, dom nilor colegi ?
M urm ure aprobatoare.
—■ E, probabil, un procedeu recent — se grabi
sa-$i spuna p arerea directorul general. La prim ul
concurs nici m acar n -a fost pom enit !
Saligny zim bi u$or ; alese apod d in tre m ultele
dosare rin d u ite pe masa, in fa$a lui, o m apa alba,
destul de groasa, $i o depuse inaintea pre§edin-
telui.
-— Daca dom niile voastre va ve^i obosi sa
rasfoiti acest dosar socot ca. indoielile in privin^a
procedeului grinzilor cu console vor fi curind spul-
b erate. E fo arte adevarat ca la prim ul concurs ele
n -a u fost citate. D ar acest lucru n u dovede?te decit

106
team a concurentilor de a propune o s o lu te „ne-
consacrata“. Ve(i vedea acolo — ?i a ra ta spre
m apa cu pricina — ca in ce m a p r iv a te , ideea m -a
ispitit inca de pe atunci. De altfel, „recen ta“ n u
este decit utilizarea grinzilor cu console in tr-o m are
lu crare m odem a, pe care eu am avut putin^a sa
o vad cu ochii mei, ia r dum neavoastra o cunoa^te^i,
desigur, din auzite.
— Ce lucrare, m a rog ? se auzi in sem icercul
comisiei.
—■ Ma refe r la podul peste F orth, din Scoria
— raspunse lini§tit Saligny. M i-am perm is sa-1
descriu am anuntit, insistind $i asupra im presiei d e
frum usete, sim plitate ?i trainicie pe care o da. N-a?
vrea sa se creada cum va ca am folosit m em oriul
asupra proiectului de pod, ca sa-m i inserez ni§te
im presii personale de calatorie...
' C iteva denega^iuni, m ai m u lt sau m ai pu^in
spontane, ii curm ara o clipa firu l vorbelor. Con­
tinue, p arind ca nu le ia in searna :
— ...dar am facut-o, p e n tru ca la to ate aceste
calitati treb u ie sa ne gindim cind in trep rin d em o
constructie de asem enea proportii. A m spus ca n u -i
vorba de o inova^ie recenta. In tr-a d e v a r — §i aci
zim betul care-i flu tu ra se n e in tre ru p t pe buze se
accentua — ingaduit;i-mi sa am intesc dom niilor
voastre, intocm ai : sa amintesc, caci nu m a indo-
iesc ca to ate acestea sint lu cru ri §tiute de dum ­
neavoastra, ca in rea lita te „recentul“ procedeu a re
o vechim e de m ilenii. Privi^i reproducerile depuse
pe m asa dum neavoastra. In tr-o form a m ai sim pla,
procedeul poate fi d etectat la tem plele vechilor e-
gipteni §i indieni, ia r m ai aproape de epoca noas-
tra, la podurile p rim itive facute de trib u rile salba-
tice p este riu ri sau ripe, sau la podul de la W andi-
pore (Tibet). In m apa ve^i gasi ?i o lista a podurilor
construite in ultim ii ani, dupa acest principiu.

107
 Saligny tacu. Ironia su btila cuprinsa in cu-
vin tele lui, n u scapase m em brilor comisiei. Se
razbunara, in c e rd n d sa -1 incol^easca cu intrebari
d e am anunt, de extrem a tehnicitate. T in aru l ingi-
n e r le raspunse calm , sigur de sine §i conchise de-
fin itiv discufta asupra acestui punct, ilu strin d prin
cifre, avantajele care le of era sistem ul grinzilor cu
console, a tit din punct de vedere al economiei ce
s-a r p u tea realiza, cit $i al inlesnirii m ontajului
p e n tru u n flu v iu de la^imea D unarii.
O faza a bataliei fusese ci$tigata. § tia ca il
a$tepta faza cea m ai dificila, d ed siv a : problem a
o$elului preconizat de el ca m aterial de construc|ie.
Poea^ia lui era cu a tit m ai delicata, cu cit p ri-
raa comisie a concursului se pronun^ase im potriva
u tilizarii o^elului, iar a doua ii respectase indicatia.
Deci, din capul locului, punctul lui de vedere aten ta
la prestigiul u n o r num e consacrate — fie gratae
m eritelor lor ?tiin^ifice, fie in v irtu te a a$ezarii lor
p e scara ■ierarh iilo r social-adm inistrative. E ra p ri-
m ejdios sa confetti in d rep tafirea opiniilor lor. Sa­
ligny prefera sa inceapa cu o am pla rela ta re a
num eroaselor utilizari date o^elului in u ltim ii ani.
F u lasat sa vorbeasca un tim p, apoi pre^edintele
comisiei, ap le d n d u -se pu^in inainte, ca §i cum ar
fi voit sa -1 strapunga cu p riv irea $i cu vorba pe
tin a ru l din fata lui, il in treru p se :
— D um neata cunofti fo arte bine p arerea co-
m isiilor concursului. in definitiv le-ai fost. secretar.
A tu n d ... ?
— M a bucura fap tu l ca im i pune^i o in treb are
a tit de directa. Im i d a # p rile ju l sa lam uresc pe
deplin considerentele care m -au indem nat sa tree
peste aceasta parere. In realitate, n u o nesocotesc
§i iata de ce : n u putem contesta ca ju riu l din anul
1 8 8 3 a a v u t m are dreptate, in anul 1883, subliniez
d ata, sa recom ande fieru l in locul otelului. C red

108
ca din cele spuse de m ine a reie?it ca u n in terv al
d e tim p rela tiv fo arte scurt, 7 ani, a fost suficient
p e n tru ca neincrederea a ra ta ta atunci otelului sa
fie depa$ita. §i a p o i. m ai exista u n considerent : va
p o t dovedi cu cifre, fie aci, fie in scris, p rin tr-o
com pletare la m em oriu, ca realizarea suprastruc-
tu rii din o^el, n u din fier, a r reduce sim ^itor cos-
tu l lucrarii. N u cred, dom niile voastre, ca acest...
am anunt, intereseaza ?
— U ite ce e, tin ere — bubui d in tr-o dat& unul
d in tre m em brii comisiei, u n inginer b atrin , bur-i
du?it, care piiia acum n u scosese u n cuvint, dar
care il urm arise p e Saligny cu o v ad ita aten^ie,
in cru n tin d u -se ori de d t e ori cineva il in treru p ea
— u ite ce e, eu n u gu st ironia. Da, da, am spus :
ironia. T e-am ascultat cu lu are-am in te §i acum, ?i
m ai inainte, d n d ne-ai vo rb it despre procedeul
grinzilor cu console. T in sa spun ca in privin^a lui,
a i perfecta dreptate. Daca. §i in privin^a otelului
poti fi la fel de convingator, pe m ine m -ai ci§tigat.
D ar, te rog, fa ra ironii. F a ra subtilita^i. Clar §i la
subiect. Sa incepem : este unanim acceptata p are-
re a ca o^elul n u se potrive$te p e n tru clim ate fo arte
friguroase. Ce ai de spus ?
Lui Saligny, om ul d in fa^a lui ii placu. Se m ira
cum de se lasase in$elat de infa^i§area lui n u prea
im bietoare $i cum de uitase ca era singurul care
facuse, pe m arginea d o rn e i proiectului, unele in-
sem nari, cu adevarat utile. E ra u n om de m eserie,
nein v estit cu n i d u n titlu rasunator, d a r avea in
spate o v asta experien^a $i m u lte cuno$tin$e. Cu
el se va p u tea in^elege, de asta era sigur. De aci
inainte, fu evident ca se angajase u n dialog in tre
ei. Saligny se sim jea abia acum la largul sau. Ras-
pu n se:
— N u m a incum et sa cred ca vS. spun lucruri
necunoscute de dum neavoastra, daca va am intesc,

109
o spun fara nici o in te n s e ironica, u rm ato ru l f a p t :
in R usia in Canada, {ari friguroase p er excelen-
tiam , s-au executat poduri de o^el care se corn-
p o rta in tr-u n m od irepro$abil. Profesorul Bele-
buski din Petersburg, care a proiectat §i executat
o m ul^ime de poduri m etalice in Rusia §i la care
ne-am adresat p en tru i n f o r m a l in aceasta privinfa,
n e-a com unicat ca to ate podurile m etalice ale li-
niilor Riga— Pskow, L oundnetz—Gomel, Gomel—
Kow ell §i Kiev—W iasna, sint proiectate din o^el...
Interlocutorul lui dadu m ul^um it din cap. Cei-
lal^i m em bri ai comisiei taceau, d ar se sim^ea ca
inclinau sa fie favorabili. Se p etrecuse ceva, a t-
m osfera se schimbase. Saligny relu a expunerea sa,
com pletind-o cu cifre, date, lam uriri. De§i se ex-
prim a sobru, re^inut, totu?i de dupa cuvintele sale
razbatea o unda de caldura §i pe alocuri un patos
stapinit. Nici o clipa, m odestia n u - 1 parasise, dar
felul cum vorbea tra d a certitudinea izbinzii.
...Se apropia de sfir?it. De fapt, aspectele p u r
tehnice ale problem ei fusesera epuizate. D ar Sa­
ligny m ai avea ceva de spus :
— N u avem $i n u p u tem sa avem preten^ia
sa a$teptam ca opinia noastra sa se im puna, m ai
cu seam a cind se trateaza o lucrare a tit de m are
§i cind introducerea o^elului a r putea sa constituie,
in vederile unor ingineri, o inova^ie incarcata de
nesiguranla reu?itei. D ar fa^a cu a ta ri fapte, cadem
je rtfa tenta^iei de a afirm a : este nelogic, insem-
neaza a nega progresul sau a n u lua act de dinsul,
daca vom face su p ra stru c tu ra podului peste D unare
din fier.
Se sim^ea in aceste cuvinte pasiunea sincera,
adinca, a om ului de ?tiinj& — constructor §i, in
aoela§i tim p, am araciunea cauzata de indaratnicia
retrograda a celor din ju r.

110
 Comisia era im presionata. D ar iata ca Saligny
spuse ceva, care-i facu sa tresara :
— Sa avem in vedere lu p ta pe care am pur-"
tat-o cu prejudecatile care opun o rezisten^a in-
capafm ata tu tu ro r inova^iilor. Gred ca va urm a §1
opozi^ia sistem atica a fabricantilor interesa^i in.
confectionarea de lu crari din fier...
— Mda, tocmai... va tre b u i sa n e consultam ?i
cu reprezentan^ii cercurilor industriale, de la noi
$i de aiurea. Sa speram ca n u vom intim pina prea
m ari dificulta^i.
— Socot, dom nilor, ca inainte de a ne despar^i,
a r fi n im erit sa m ai cerem dom nului Saligny pre-
cizari privind problem a inal^irnii libere, term en
p rin care, precum ?tim cu to^ii, se desem neaza
d i s t a n t in tre nivelul cel m ai ridicat al apelor 51
fa^a inferioara a su p rastructurii.
Prom pt, Saligny raspunse :
— Din punct de vedere tehnic, observam c&
in opinia n oastra inalfim ea de 30 de m etri s-ar
putea reduce la 26, p e n tru tem eiul ca n um arul va-
poarelor $i vaselor cu pinze care tree peste aceasta
inaltim e, este mic, apod fiindca vasele cu pinze,
care, precum am vazut, au inalftm ile cele mai
m ari. dispar din ce in ce m ai m ult... $i, in fine,
fiindca proprietarii acestor vase se vor acomoda,
vrind-nevrind-
F inalul n u p rea fu pe placul ascultatorilor : e ra
p rea raspicat $i necru^ator felul cum vedea Saligny
lucrurile. Pe de alta parte, cine i-a r fi p u tu t im -
puta ca p u n e m ai presus de orice alte considerente
in teresu l ta rii $i avantajele ce decurgeau p en tru
ea din executarea lu crarii in felul propus de el.
Cum insa chestiunile tehnico-econom ice m ajore fu-
sesera elucidate, comisia p refe ra sa n u sta ru ie asu-
pra unor puncte delicate. Se p ronunta pe loc, fa-

111
vorabil : proiectul era acceptat in u n anim itate ?i
fara m odificari.
— Te felicdt, dom nule Saligny — se auzi iar
glasul bubuitor, insotit de o p u tem ica strin g ere de
m ina. $i in acela?i tim p, iti m ultum esc, am mai
in v atat cite ceva. N u protesta, a?a e... A m -sa vin
sa te vad ?i la lucru, ai g rija !

De la ziua aceea m em orabila, d n d se inapoia-

se acasa fe rid t, cu bra^el e pline de flori §i cu o
cutie m are cu bom boane, trecusera citeva sapta-
m ini. C urind aveau sa inceapa lucrarile. F a ra sa
dea de §tire nim anui, fara a o preveni nici m acar
pe Therese, Saligny, m inat de u n im puls nelam urit,
plecase sp re locul u n d e se va ridica podul.
Venise acolo cu trasu ra, invelit in tr-u n nor de
p r a f ; prafu l cim piilor din apropierea D unarii, un
p raf alb, m aru n t §i inecacios. Caii m ici se oprira
linga m alul ripos ?i Saligny coborl ginditor din
trasura. M asura cu p rivirea m alurile m incate de
ta ria apelor. A laturi, carau?ii aprinsera focurile
p e n tru noapte ?i se u ita ra —■ o clipa — curio?i la
om ul m ic de stat, care i?i scosese u n carnet din
buzunar §i scria de zor. P este apele tulburi, pa-
sarile i$i plim bau um bra incre^ita de indem nul
vintului. Crengile, * puse pe foe, trosneau ?i aru n -
cau s d n te i ce se topeau ca licuricii in bezna care
unea m alurile. U n pod de intuneric. N um ai in tu -
nericul indraznise pina acum sa-?i arunce pun^ile
peste apele D unarii. U n pod al lum inii ! T rebuie
un pod al lum inii — un pod p e care il va face el.
Un pod de o^el, cu p id o are le ta ri in fip te in apele
necru^atoare, ?i cu bra^ele vinjoase imbra^i?ind
m alurile. U n pod peste D unare. U n pod adevarat.
N u u n vis. U n pod pe care il visa adevarat... M a-
ret, fluviul curgea p u rtin d corabiile cu pinze albe,
pe care v in tu l abia g h id t le im pingea alene, §i, in

112
 curgerea ei statarniea, apa prim ea parca p e grumaz,,
gindul creator al om ului. Corabiile p rin sera a juca,.
pinzele se um flara §i ^arm ul sim^i m u^catura spu-
m elor. O m ul de pe m ai i$i gindea m ai d ep arte o-
pera. Fa^a D unarii se increjea din ce in ce m ai
tare, se mi$ca ca un cal lu a t de p e cim pul pe care-
obi?nuise sa zburde stap in ?i incalecat p e n tru prim a
oara. O m ul i?i punea §aua planurilor sale ?i D u-
narea ju ca din ce in ce m ai nestapinit. Aici vo r fi
stilpi. Aici arcuri de m etal. P e deasupra vor tre c e
can de fie r $i h u ru itu l lo r se va am esteca cu m u r­
m ur u l neostenit al apelor...
V intul p o m i sa bata cu p u tere ?i lua p alaria
tinarului, rostogolind-o in apa ca p e o geam andura.
Saligny n u facu nici un gest. P rivea num ai necajit
la cele doua tarm uri. Degeaba joaca D unarea ! Yoi
face un pod...
Baga c a m e tu l in buzunar $i se in d rep ta spre-
trasura. T ^ranii a^eza^i in ju ru l focurilor il p ri-
veau pe sub c a d u lile tuguiate.
Un pod p este D unare. II vedea. §i, in tim p c e
caii p o m eau ?i tra su ra se clatina p rin hirto ap e stir-
nind colbul, A nghel Saligny $tia ca arm asarul ne-
im blinzit al apelor sim^ise p e n tru prim a oara
pin ten u l calare^ului.
*
* *

9 octom brie 1890 — zi de m are emo^ie in casa

inginerului S a lig n y : u rm a sa aiba loc punerea
pietrei fundam entale a podului peste D unare.
C alendarul m are — infaj;i§ind u n cap de m o-
ta n negru, cu m u staji albe $i o lim ba ro$ie §i
obraznica — arborat in cam era de joaca a copiilor,
i?i vazuse m ai dem ult u n a d intre file incon ju ra ts
cu un chenar ro§u, tra s cu m u lta g rija de o m in§
de copil. P o triv it unei tradifti fam iliale im uabile, 8

8 A n g h el S a lig n y 113
 chenare sim ilare apareau pe parcursul anului la
-date diverse, am intind zilele de na§tere succesive
ale m icutilor : de asta data, e l servea ca „m em ento“
p e n tru o alta na§tere, era vestitaru l decorativ ?i
sarbatoresc al unei „zile“, ce venea sa se inscrie
definitiv in tr-a lt calendar — acela al vietii construc-
to rului Saligny...
Inca din ajun, atm osfera tih n ita a casei se
destram ase ca p rin tr-o m inune, inlocuita de o a-
gita^ie continua, un fel de trepida^ie ca a unui mo­
to r in func^iune. In treg m ecanism ul gospodariei
e ra angrenat in opera^ia com plexa ce se desfa^ura ;
se faceau preg atirile vestim entare in vederea ce-
rem oniei : fin u ta „de rigoare“ p e n tru capul fam i-
liei, o palarie p e n tru Therese $i, fire^te, im braca-
m in tea copiilor — cu gulere $i m an$ete scrobite,
jam biere, g h e te inalte §i paltona?e cu g u ler de ca-
tifea ! Toate treb u iau sa fie perfect puse la punct.
.Apoi trebuia preg atit §i un co$ulet cu g u stari —
$tiut fiind ca in calatorie copiii au o pofta de m in-
care neobi?nuita.
— In^elegi, draga m ea — spusese seara, pen­
tru a nu §tiu cita oara Anghel, care to ata ziua nu-§i
•gasise astim par §i um blase de colo pina colo p rin
casa, cind la bucatarie, cind p rin veranda transfor-
m a ta ad-hoc in calcatorie, cind in salona?ul din
fa$a, un d e tu lb u rase activitatea de „ultim a ora“ a
m odistei ?i a croitorului —- in^elegi, fin foarte m ult
ca sa n e prezentam cit m ai bine...
— Sigur, A nghel — cautase a-1 lini§ti sotia
lu i.
— N u m a in^elege gre$it, te rog. Toate solem -
. nita^ile, to ata parada asta, pe m ine nu m a im pre-
sioneaza. De d ata aceasta traiesc un evenim ent m ult
a$teptat...
P e cind rostise aceste ultim e cuvinte, privirea
i se m se n in a se ; regasise in sine ecoul adevaratelor

114
sale preocupari, acoperite o clipa de pojghi^a u n o r
considera^ii m arunte. A ceasta privire avea sa §i-o»
pastreze n ein tin ata in to t tim pul festivata^ii de a
doua zi. Nici raceala politicoasa a oficialita^ii, nicr
m orga invitatilor n u izbutira sa-i um breasca m area
hi inurie.

* *

L ucrarile podului, incepute efectiv in toam na

anului 1890, au fost duse la bun sfirsit dupa exact
cinci ani.
Cinci ani, in care Saligny §i-a concentrat in tre a -
ga energie, toate faculta^ile creatoare asupra aces-
tu i nou drum de fie r pe care il construia tarii.
Intr-adevar, podul de peste D unare era gindit m ai
m ult decit u n -simplu pod : treb u ia sa fie o con-
stru ctie im punatoare, frum oasa $i trainica, in m a*
su ra sa sim bolizeze adecvat progresul tehnicii $i
$tiintei rom ine?ti. De asem enea, dincolo de orice
considerente m eschine, de ordin m aterial, care fa-
ceau ca reprezentan^ii d a se lo r cirm uitoare sa fie
interesa^i in realizarea lui, podul avea sa uneasca
de corpul £arii o provincie care altm interi, in vir-
tu te a unor conditii geografice, risca sa ram ina ,,in
afa ra “. Podul avea sa fie prim ul „nerv vegetativ^
care sa perm ita acelui m em b ra periferic sa se in -
tegreze in circuitul v ital al organism ului ^arii..
In acei ani A nghel Saligny n e apare har^uit
de fel de fel de. dificulta^i iscate in calea lui de bi-
rocratism ul, indiferen 1;a sau reaua-credin^a a unora.
Se istovea zile ?i nopti de-a rin d u l pe $antier —
vara, in dogoarea soarelui, care incingea pulberea
de pam int uscat din ju r ; toam na $i iarna, in bataia
ploilor $i a v in tu rilo r naprasnice, g ata-gata sa
sm ulga om ul de la locul l u i ; statea de vorba cu in-
ginerii $i tehnicienii sub d t e u n adapost din $in-

115
•drila sau cu lu cratorii in clipele de repaus. Erau
■oare al£ii decit cei cu care petrecuse m ai dem ult o
n o a p te de vijelie ?i a caror am intire ii revenea
uneori, inexplicabil de obsedanta ? Da, cu siguran-
ta ca erau al^ii, in ciuda aparentei asem anari ; cei
•de acum se a ra tau §i m ai pricepu^i — mul^i nu
m ai e ra u doar sim pli terasieri, ci m uncitori cali-
fica^i, cu m eserii precise, vorba le era alts, ftnuta,
p rivirile ; al^ii — $i totu^i parca aceia?i... D ar
'Saligny nu in tim a m u lt asupra unor astfel de gin-
d u r i ; zi ?i noapte urm area, aievea sau cu ochii
m intii, in aintarea lenta, dar sigura a uria?elor limbi
de o^el pornite concom itent de la am bele m aluri,
p e n tru a se in tiln i la m ijloc, peste apa.
Fam ilia avea ?i ea o p arte — m ai m odesta —
in acest capitol al vietii lui Saligny. Copiii, m ari-
$ori acum, a?teptau cu n erab d are rare le „ie$iri pe
te re n “ pe care el le ingaduia. I n s o ^ i de m am a lor,
-se ingram adeau in com partim entul unuia d intre
acele vagoane de tren joase §i scurte, p arca te?ite
in virf $i in parfi, care circulau pe atunci pe linia
B u cu re§ ti-F ete§ ti; de obicei era o cursa speciala
care, ajunsa la u n anum it punct, se oprea. Acolo
l e venea in intim p in are Anghel, suit in tr-o drezi-
na, m ijloc de tran sp o rt care dezlanjuia bucuria co-
piilor. P e urm a, m ai erau putinele ore de destin-
dere pe care Saligny ?i le rezerva, dar ?i atunci
to t la pod ii zbura gindul. Pe cea m ai m are m asa
«din casa, ra stu rn a piesele ,,B aukastennului“ §i, din
cuburi ?i b e ^ o a r e — blocuri §i trav erse in m inia-
tu r a — inchipuia u n pod ce se inal^a trainic peste
ju ru b itele de m atase sinilie care voiau sa fie undele
Dunarii, m arginite de o p a rte $i de alta de cutii de
■chibrituri, in f a ^ in d m alurile !
...„In prim avara anului 1893, catre sfir^itul
lunii aprilie, ploi potopitoare au prins a cadea in
in tre ag a tara. Pinza apei se intindea, nem asurata,

116
p e ste cimpii, inecind sate, a?ezari, oam eni ?i yite,
pagubind recoltele. C apitala a tra it ceasuri de
groaza ?i, de pe urm a lor, zile ?i saptam ini de
ja le : la 26 aprilie, apele crescute ale Dimbovi^ei
sar zagazurile ?i se raspindesc in cartierele G ro-
zave?ti, C aram idari ?i Cotroceni ; G radina Botanica
e cu desavir?ire inecata, fara a m ai vorbi de nenu-
m aratele case darim ate, desfacute din incheieturi
sub presiunea apei ?i din care popula^ia abia-abia
d e a m ai p u tu t culege o brum a din av u tu l ei.
R am pa de vin u ri a fost m atu rata, butoaiele de vin,
m u lte in tacte p rin cine ?tie ce m inune, altele spar-
te, desfundate, au fost lu a te de puhoi, plutind
astfel p rin ora?, p e n tru ca, in tr-u n tirziu, sa „an-
coreze“ pe v reu n horn sau v reu n balcon. Mii de
oam eni ram a?i fara de adapost, victim e omene?ti,
team a de molimi, o atm osfera generala de panica
3?i de dezorganizare : a?a a ra tau Bucure?tii in a-
cele zile.
D ar flagelul nu cru^ase nici .restul ^arii : liniile
fe ra te au fost m aturate, cu terasam ent cu tot, po-
d u rile au fost lu a te de ape, zeci de m ii de oam eni
s -a u vazut saraci^i de p e o zi p e alta. N e putem
lesne inchipui ce au insem nat acele saptam ini pen­
tr u S a lig n y ; era lovit din to ate p a ro le : grija
p e n tru a i lui, raspunderea p e n tru d rum urfle de
f ie r ?i podurile £arii — de a carei b u n astare tre -
b u ia sa vada cu orice p r e ^ ; in sfir?it, g rija ?i ras­
p u n d erea p e n tru ,,ultim ul n ascu t“ : podul aflat in
plin lucru. A lte nop^i nedorm ite, tra ite la inalta
tensiune, a lte m ii de kilom etri strabatu^i p e d ru -
m u ri desfundate, in canine ?i drezine, a lte ^edin^e.
rap o arte, proiecte...
D ar to ate au trecut. Au tre c u t ?i cei cinci ani.
s>i la 14/26 septem brie 1895, in bubuit de tunuri,

117
§uierat de sirene ?i in uralele unei mutyimi im en-
se, a avut loc inaugurarea solem na §i festiva a
podului peste Dunare.
*
* *
C itat in to ate m anualele §i tratatele, p o d u l lu i
Saligny este am intit, p rin tre al|ii, de G. M ehrtens,
fostul lui profesor, ca fiind „geschichtlich die be-
deutendste... Sie ist die langste europaische Eisen-
briicke... („istorice$te, cel m ai insem nat... Este cel
m ai m are pod m etalic din E uropa“). Iar inginerul
J. A. W adell, precizeaza p rin tre altele : „The p er­
fect sym m etry of its en tire lay-out is quite stri­
king as it is show n in th e c u t“ („Sim etria desa-
vir^ita a intregii sale stru c tu ri este izbitoare, dupa
cum se vede in sec^iune"). Cit prive§te estetica
podului, parerile au fost m ulta vrem e im par^ite,
din cauza aparentei lui u?urin|;e care, la o p riv ire
superficiala, nu se arm onizeaza cu p a rte a arhitec-
tonica m asiva, cu caracter clasic. D ar, cu tim pul,
ochiul s-a deprins $i, fara a im povara aceste pagini
cu n enum arate p retu iri ce au fost aduse construc-
£iei, n e vom m argini sa reproducem u n pasaj din
„R om inia pitoreasca“ a lui Vlahu^a, siguri fiind
ca este m ai graitor de cit altele., „Inaintea noas-
tra se-nal^a alb, s tra lu d to r in bataia lunei, podul..
In lini$tea nop^ii, sub cerul lim pede §i instelat,
frum use^ea $i m arefta acestei p u tem ice in tru p a ri
a geniului rom inesc n e d au im presia ca sintem in -
tr-o lum e de vraji, in fa^a un u ia din acele m in u -
n a te poduri de argint de care ne vorbeau pove§-
tile-n copilarie. Picioarele de sprijin, zidite-n pia-
tra, sint a$a de dep arte u n ele de altele ?-atit d e
inalte, incit to ata uria?a- im p letitu ra de fie r p e
care alearga zg u d uitoarele trenuri pare ca p lu -
te§te-n aer, u§oara ca o d an tela“.
*
* *
118
 Inaugurarea, precum am m al spus, a avut un
caracter f e s t iv : au fost de fata guvernul, rep re-
zentan^i ai guvernelor straine, somita^i ?tiin$fice
$i tehnice din diferite ^ari, precum $i nelipsitele
prezen^e ale tu tu ro r solem nita^ilor din Rom inia
burghezo-m o§iereasca : fam ilia dom nitoare $i... jan -
darm ii.
R elatarile presei tim pului ne p erm it sa re-
constituim im aginea acelei zile, a?a cum au tra it-o
m ii §i zeci de m ii de oameni. Din B ucure?ti au
plecat „spre pod“ p a tru tren u ri, d in tre care unul
special, rezervat invita^ilor de seam a. De$i se a-
n u n ja se ca prim ul tre n va pleca la ora 6,35, totu§i,
inca de la ora 4,30 lum ea um pluse to ate sable de
a$teptare ?i peronul garii, astfel ca anevoie mai
p u te a i razb ate pina la vagoane. De altfel, chiar
§i in aceasta fericita eventualitate, te a$tepta o
cum plita dezam agire $i u n nou efort. Intr-adevar,
cind prim ul tre n fu tra s la peron, era p lin-furni-
car. O am enii stateau aga^a^i pe scari, pe tam -
poane, p e acoperi$uri ; pina $i locurile frinarilor
fu sesera „ex p ro p riate“. T renul invita^ilor, singu-
ru l m ai cru^at de asaltul mul^imii, a plecat la ora
9 ?i 5 m inute. U n ziarist, deta§at in exerci^iul
func^iunii pe linga acel convoi al elitei, poveste?te
ca in tim p u l parcursului „s-au serv it sandvi§uri
$i supeuri(?!), iar dom nii ingineri, care faceau
onorurile, oferira ^igari“.
In g ara Ciulni^a, om or de oameni. A juns in
apropierea podului tre n u l se opri $i pasagerii tre-
cura in ni§te m ici vagonete de lem n, care tran s-
portau pe invita^i p e m alul D unarii. De acolo erau
imbarca^i pe u n vapor, care ii ducea pe celalalt
m al, unde' urm a sa se faca inaugurarea. N um arul
vagonetelor fiind redus, o p a rte din asisten^a, m ai
pu^in privilegiata, o lu a pe jos, pe un d rum ni-
sipos, p resa rat cu bolovani §i im bicsit cu scaiefi

119
 $i m aracini. P e m alul sting al D unarii, acolo unde
incepe podul, se ridica u n colnic a$ternut cu un
cover de verdea^a. Mai sus, in d rep tu l prim u lu i
picior al podului, se injghebase o baraca unde s-a
facut recep^ia $i a av u t loc banchetul. C hiar in
v irfu l colnicului era instalata tribuna, de u n d e
se pu teau cuprinde cu privirea toate im p reju ri-
mile.
P e am bele m aluri, o mul^ime densa, m ereu
sporita, se inghesuise de cu noapte, in a$teptarea
ceremoniei. Veni^i m ai cu caru^ele, m ai calare
sau pe jos, cu copiii in circa, ^aranii intinderilor
dobrogene ?i m untene§ti de o p a rte §i de alta a
podului, se strinsesera aci p e n tru a vedea cu ochii
lor m inunea care avea sa ingaduie „cailor de fie r“
cu n ari de foe sa treaca in goana m are peste apele
fluviului, desfiin^ind astfel §i d epartarea d in tre
a^ezarile lor. Ei urm areau cu o pasiune ?i o bucu-
rie re|;inuta, p regatirile festivitatii ?i sosirile oas-
peftlor. N ota falsa in acest spectacol de o solem -
n ita te autentica, era adusa — dupa cum aflam
din rela ta rea unui re p o rte r — de ,,o mul^ime d e
doam ne care, nu §tiu p rin ce m ijloace, reusisera
sa capete bilete §i p e n tru m icii lor bebe care, ne-
putindu-se dezlipi de pisica $i ciinele de acasa,
ii tirisera aci ?i pe cind m uzicile cintau, draga-
la?ele odrasle plingeau §i ^ipau, sup arate poate d e
o doica nepoliticoasa, ca$elu$ii incepeau a urla,
iar pisicile a m iorlai... Frum os, n-am ce zice, d ar
cam sup arato r !“
De asem enea, sa n u uitam jandarm ii, a caror
elocinta se lim ita la lovituri cu patu l pu§tii. Daca
unii naivi sperasera ca m acar in acea zi $i la sute
de kilom etri d ep artare de Bucure§ti vor fi scuti#'
de aceste personaje, se in?elasera. Nim eni n u era
la adapostul incuriei $i abuzurilor lor. Un ziarist
povestea : „Cordoane de sergen^i $i de in fa n terie

120
n e-au taia t drum ul $i a' tre b u it sa inconjuram ,
c a le de vreo tre i kilom etri p rin praf, sa ne lasam
p e sp ata dealului care era a§a de inclinata, incit
a tre b u it sa ne coborim pe brinci, ca sa nu ca-
dem... Cit de injositor era tra tam e n tu l rezervat
•de ace$ti zbiri, presei rom ine$ti !“
In tr-u n tirziu, dupa b aterea ultim ului n it (de
argint), a u rm a t serviciul divin.
Conform program ului, inevitabila slujba reli-
gioasa urm a sa fie oficiata pe m alul d rept al D u-
narii, adica pe pam int dobrogean. N um ai ca sim -
bolica gestului n u a fost u n argum ent destul de
p u tem ic p e n tru a -1 convinge pe „sfin#a sa epis-
copul D unarii de jos“, pe num e Partenie, sa ofi-
cieze... daca nu i se platea 1.000 de lei. Discufiile,
staruin^ele, to tu l a fost zadarnic. P re la tu l se voia
„un om cu principii“ ! „Ce-am spus o data, e bine
spus : m ia — sau de nu, slujeasca cine-o pofti !
Eu am v ru t pod, sau d-lor ? !“
Infuriat, m inistrul L ucrarilor P ublice 1-a am e-
n in ta t ca daca persista in preten(iile lui, slujba
va avea loc pe m alul sting, in M untenia — $i va
fi oficiata de catre m itropolitul prim at.
— P u te ji face cum p o fti# — a raspuns p re­
latu l, la care „principialitatea“ m asu rata cu m ia
d e lei era chiar m ai puternica decit orgoliul $i
patrio tism u l local.
§i a§a s-a facut ca apa sfin # ta n -a picurat
la capatul dobrogean al podului, ci la cel opus, de
unde clerici adu?i anum e, cu odajdii cu tot, din
capitala, au p riv it de sus pe confra#i lor pro­
vincial!.
S-a purees apoi la zidirea docum entului co-
m em orativ in po rtalu l dinspre Cernavoda, inca-
d ra t de bine-cunoscutele sta tu i ale doroban#lor.
Intocm it in dublu exem plar, d in tre care u n u l se
pastreaza la A rhivele S tatului, docum entul este

121
cit se poate de interesant. $i iata de ce : incepe,
binein^eles, cu : „Noi, Carol precizeaza ca :
„...dupa cinci ani de m unca statornica, Dum nezeu,
harazind ta rii lini$te $i indestulare (!?)... am trecu t
pe deasupra valurilor celor doua bra^e ale D unarii
m are^e ?i am b a tu t cel din urm a cui, care a in -
cheiat ?i sfir$it aceste falnice lucrari...“, are grija
sa m entioneze ca era de fa^a : Sa Regina,
A ltetele lor Regale P rincipele $i P rincipesa Rom i-
niei, iu bitul m eu fra te Leopold de H ohenzollern,
nepotul m eu A. S. P rincipele E reditar de M einin-
gen $i A ltera sa Regala Principesa E reditara de
Saxa-M einingen, In altu l cler, m ini$trii Mei, pre-
?edintii §i m em brii C orpurilor Legiuitoare, trimi§ii
p u terilo r strain e acredita^i pe linga Mine, fru n -
ta?ii o^tirii Mele, Inal^ii dem nitari ai S tatului
corpul teh n ic“, dar nu pomene$te nicaieri de n u ­
m ele inqinerului A nghel Saligny, realizatorul lu -
crarii. Num ele om ului care i?i sleise p u terile m e-
ditind asupra proiectului, concepindu -1 §i apoi su-
praveghind ani in §ir lu crarile de c o n s tr u c t, n u ­
m ele inginerului creator nu a fost socotit vrednic
sa figureze in acel docum ent ! Nici num ele lui,
nici num ele colaboratorilor sai cei m ai apropiafi.
Cu a tit m ai pu^in are a n e m ira fap tu l ca nu po-
m ene^te in nici un fel, ca nu se evoca, fie ?i nu -
m ai in purine cuvinte, tru d a m iilor de lucratori
anonim i ai §antierului, a acelor fii de la ran i ve-
nift de la sapa $i care aci m inuiau p e n tru iritiia
oara u n eltele unor m e$te$uguri a caror cunoa^tere
nu o m o$tenisera de la p arin tii $i mo§ii lor. De-
m agogia cirm uitorilor din trecu t ai ^arii noastre
facea uneori loc unei neru$inari sfruntate, azvirlila
in obrazul poporului. A§a a fost cu pu tin fa ca, to t
cu acela^i prilej, rostindu-§i discursul inaugural,
Carol sa-$i asum e fa ra nici o sfiala rolul de ani­
m ator al construc^iei; s-a a ra ta t condescendent

122
$i a m ulju m it celor care 1-au susjinut in infaptui-
rea „operei lu i“ — dar n id atunci n u a pom enit
n u m ele inginerului rom in. Ce-i drept, avea $i de
ce m ultum i Carol. O norabilul m inistru al lucra-
rilo r publice de atunci, C. Olanescu, comrfind de
altfel aceea?i constants om isiune in privin^a - lui
Saligny — 1-a asem uit pe Carol cu Traian, dind
friu liber unor fraze sforaitoare, care au culm inat
cu m inciuna neru?inata : „Ai inzestrat Rominia
c u dru m u ri de fier !“
C uvintele m inistrului servil erau destinate s&
incinte auzul dom nului. D ar ecoul joaca uneori
renghiuri neplacute : a?a s-a in tim plat ca pina la
u rm a elocin^a lui Olanescu s-a intors im potriva
aceluia caruia ii era d e s tin a ta ; revolta stim ita de
cuvintele lui a razbit pina ?i in presa : cotidianele
progresiste ale tim pului o reflecta din plin. Astfel,
„A devarul“ din 21 septem brie 1895, scria :
„Din nenorocire, inau g u rarea acestui pod, a?a
cum a fost facuta, a m ic^orat §i a intunecat stra-
lucirea acestei solem nitaft.
Intr-adevar, ce am v azu t ? Un suveran scep­
tic, vanitos, in co n ju rat de ni$te slugam ici politi-
d e n i care au impdns lingu?irea pina a com para
pe pigm eul Carol cu Traian... N en o ro d ta inspi-
ra jie a av u t d-1 m inistru al L ucrarilor Publice cind
a zis suveranului sau ca el a inzestrat Rominia
cu drum uri de fier. Cum nu s-a gindit d-1 Con­
sta n tin Olanescu la escrocii Strousberg §i Am bron,
p ro tejati de prin^ul Carol H ohenzollem , ale caror
ho^ii m ai m u lte generatii de contribuabili trebuie
sa m unceasca p e n tru a le p lati ? In focul im pro-
vizarii a u itat d-sa ca n u se vorbe§te de fu n ie in
casa unui spinzurat ?"
Form ularea tin tea in plin §i de b u n a seam a a
ran it adinc. Bineinjeles ca din cercul intim ilor fa-
m iliei regale §i al credincio§ilor ei au rasu n a t pro ­

123
teste cu p riv ire la „m aiestatea jig n ita “ §i la
n ed rep tatea ce i se facea capului incoronat : „Ce
lipsa de elegan^a elem entara ! Sa scoti la lum ina
ni§te am anunte rasuflate ! $i acum, ce vor d-lor
cu inginerul Saligny ?! D oar 1-a scris ?i num ele
lui acolo, nu ? Ce m ai vor ?“ P e frontispiciul po-
dului se a^ezase o placa de bronz pe care fusesera
gravate num ele lui I. C. B ratianu, apoi num ele
generalului G heorghe M anu ?i al lui Lascar Ca-
targiu ca presedinti ai Consiliului de M ini?tri, al
lui A lexandru Lahovary, A lexandru M arghilom an
si C onstantin Olanescu ca m inistri ai L ucrarilor P u -
blice, al com paniei „Fives-L ille“ si jos, ultim ul,
num ele aceluia care fusese autorul proiectului si
directorul lucrarilo r : A nghel Saligny. U ltim ul, cel
m ai neinsem nat. El doar construise. D oar a tit !
M om entul culm inant al cerem oniei a fost, de
buna seam a, acela al incercarii podului, al inau-
gurarii lui efective. Trecuse de m u lt m iezul zilei,
se facuse ora trei, soarele de toam na isi potolise
dogoarea, dar to tu l in ju r — pam intul, p iatra si
m etalul construc^iei, tribunele, m ultim ea de oa-
m eni — erau incinse, in fierb in tate si Pe deasupra
fluviului plutea, cind destram indu-se, cind adu-
nindu-se iar la u n loc, o ceata stravezie, usoara,
ca aburirea unui geam invizibil. In sfirsit, ora trei
$i ju m a ta te ; emo^ia e unanim a : se zareste tre -
n ul de incercare, form at din 15 locom otive im -
podobite cu drapele si verdea^a, care tre e podul
cu viteza „vertiginoasa“ de 60 km p e ora.
Urale, salve de tun, m u z id m ilitare, batiste $i
palarii flu tu ra te. P odul este tre c u t apoi cu 80 km
pe ora de u n al doilea tren, rezerv at „inaltilor
oaspeti", care, im preuna cu inv itatii — in n u m ar
de 400 — se due la banchet, unde se 1-in discur-
su ri si toasturi, in vrem e ce m ultim ea se aciueste
pe m alu ri si scoate h ra n a adusa in desagi.

124
 Cind a tre c u t tre n u l de incercare, Saligny eu
stat sub pod pe o ?alupa, alatu ri de m uncitorii
care lucrasera la realizarea operei sale. Sirenele au
inceput sa sune prelung, ascutit, rasunator, tu n u -
rile au bubuit, iar cele dncisprezece ma§ini au-
flu ie ra t puternic, raspunzindu-le ca u n ecou...
Saligny privea la lum ea din ju r, la dantela-
de m etal proiectata pe cer, p roptita in m aluri, la
D unarea pu^in increftta de vint, la locom otivele
care pufneau ?i Jiuiau vesele. „D rum uri, drum uri
de fier p este apele tarii... D rum uri inseam na p ro -
gres... Sa-^i legi v ia |a de lucruri utile, esenftale.
Sa n u te risipe$ti, sa te aduni. Sa te lu p |i. Sa-'
clade§ti“.
Cineva il trase de m ineca :
— D om nule inginer, de cind va cautam ! Cum:
de a^i nim erit aici ? se m inuna un tin a r aghiotant,.
cu cizm ele lu stru ite oglinda si chipiul p u tin in -
tr-o parte.
— Nu am nim erit, dom nule locotenent. Aici
am fost tot tim pul, in m ijlocul celor cu care lu-
crez — ii raspunse Saligny, aratin d u -i cu u n g est
larg pe m uncitorii ?i te h n id e n ii in g ram ad i|i in?
ju ru l lui. Apoi, cu u n a d in tre acele sclipiri ironice,
de care superiorii lui inva^asera a se tem e, adauga:
Daca ne-ai fi facut rin stea sa n e vizitezi $i pe
cind se l u c r a l a pod, to t laolalta ne-ai fi gasit p e
to |i ci^i ne vezi aid ... ,
O am enii risera. L ocotenentul gasi cu cale ssu
nu auda. Spuse sc u rt : „ S in te |i chem at sus“, se
r a s u d pe c a ld ie $i, trav ersin d pu n tea salupei, sari,
pe uscat ?i o lua inainte.
„Sus“ ? D unarea curgea jos. Jo s erau si cei
ce cladisera podul. Jos erau ^aranii care m unceau
pam intul. Sus ? Sus era banchetul. M incaruri a -
lese si copioase. In f a |a fiecarui invitat, u n fru —
mos m eniu „gravat de M iitzner“ si scris in fra n -

125.
“fcuzeste — cum se §i cuvenea sa fie la sarbStorirea
am ei izbinzi rom ine§ti : caviar frais, sardines, con­
som m e de volailles, petites bouchees a la Reine,
saum on sauce regence, file t de boeuf a la Royale,
chaufroid de cailles en caisse, punch roum ain,
poularde du M ans trufee, salade russe, asperges,
■sauce hollandaise, glaces, g ateaux a la princesse,
from ages, fruits, cafe, liqueurs, vins, Cherry,
Johannisberg Cabinet, Clos de Vonj eat, Chauteroc,
C hateau Y quen, M outan Rotschild, Pom m ery,
P om m ery sec.
Jos — mizerie, m izeria regim ului burghezo-
mo$ieresc, m izerie neagra, pelagra §i m am aliga
rom ineasca...
P rim u l tre n direct Bucure$ti— C onstanta trece
podul in seara aceleia?i zile, avind p a rte de o in-
tim p in are entuziasta la capatul dobrogean al li-
niei. A doua zi, m icile locom otive vechi, cu g a r-
n itu ri de alam a, care de la acea data ies din folo-
sin^a, in tra in gara Bucure$ti in u ralele unui pu -
■blic num eros $i adinc ■emo^ionat.
*

R eversul m edaliei acelei zile festive nu a sca-

p at clarviziunii ?i bunului sim t al unora d intre
contem porani : ziarele vrem ii sint plm e de rela-
tari, apte n u sa intunece prestigiul lui Saligny §i
al operei sale p e n tru urma§i, ci, dim potriva, sa lu-
m ineze fara cru ta re m icim ea ?i a rb itra riu l care
le inco n ju ra’ Inca in ain te ca inaugurarea sa fi
avut loc, C onstantin M ille saria in „A devarul“ :
„Miine, podul de p este D unare se va inan-
gura. Se vor tin e discursuri, se vor ridica toasturi
§i valu rile elo d n te i adm inistrative vor curge o
data cu valu rile chihlim barii ale vinului. De$i nu
•voi avea onoarea de a asista la aceasta serbare,

126
pare ca aud discursurile ?i, m ai presus de toate,
lingu?irile ce se vor aduce lui Carol I, care nu a
pus u n singur n it la aceasta lu crare $i care n u a dat.
un singur ban $i care, totu^i, va avea, desigur,
to ate m eritele, to ata gloria ?i... to t ci^tigul. In
adevar, produsele bogate ale mo$iilor regale $i ale
dom eniilor coroanei vor trece ca m arfa de regie
$i podul peste D unare, p e n tru a lu a drum ul m arii,
cum de a tita am ar de ani calatoresc g ratu it pe-
reteau a cailor noastre ferate.
§i, a la tu ri de rege, burghezia rom ineasca §i
interna^ionala i$i sarbatore?te noua cucerire in
p rivinta m iiloacelor de tran sp o rt §i deci indrepta—
rea m ai m u lt spre imboga^ire.
E firesc lucru dar, ca la Fete?ti, ca la CernS-
voda sa fie veselie ?i ca chiolhanul -sa se intinda-
pina la C onstanta ?i sa ^ina m ai m u lte zile.
T aranul insa, talp a ^arii, ce va profita el, oare,
din aceasta com unicare d in tre am bele tarm u ri ale-
D unarii ? El de-abia produce p e n tru sine §i chiar
daca a r produce p e n tru vinzare, productele lui sint
lu ate pe nim ic de interm ediarii care i le cu m p ara
pe obiecte de h ran a §i de m ulte ori in m omente-
de grea cum pana. M arii agricultori, aceia care pro-
duc zeci de m ii de chile de g riu §i de porum b,
m arii in d u s tria l, m arii capitalist! cu u n cuvint,
singuri ei vor profita de aceasta noua inlesnire a
comunica^iilor ?i a tran sp o rtu rilo r. '$i de aceea,
ei vor benchetui $i de aceea, in cap cu regele lor,
vor sarb ato ri acest evenim ent.
N u a r fi, desigur, m ult de zis daca pentru
acest nou m ijloc de imboga^ire a burgheziei, ea
insa§i a r fi contribuit §i a r fi construit podul cu
propriile ei cheltuieli. Din n e fe rid re , ca in to td ea-
una §i in toate, al^ii due ?i tra g ponoasele §i al^ii
in ghit foloasele. Facut cu banii, cu m ijloacele
taranim ii, podul de peste D unare va servi sa im -

127
foogajeasca $i m ai m u lt stapinii sau sa-i faca m ai
p u te rn id $i m ai cruzi §i m ai exploatatori. O sin-
;gura centim a din foloasele ce le vor trag e proprie­
ta ry , arenda§ii $i toft grfnarii din aceasta jnles-
•nire de comunicafte, o centim a nu v a in tra in bu-
■zunarul sp a rt al ftiranului...
...Poporul rom in n u este ?i n u poate fi in vital
la triu m fu l stapinilor sai, poporul rom in va fi ab­
s e n t de la aceasta serbare. V or fi m uncitori adu§i
-acolo p e n tru decor. N u de ace$tia voi sa vorbesc.
D esigur insa, ca din fundul apei vor ie$i §i gem e-
te le m iilor de oam eni care ft-au gasit m oartea
•sub apele D unarii. V or ie§i din undele batrinului
flu v iu um brele acelora care au m u rit $i au lasat
ifi m izerie p e ai lor, p e n tru m area glorie a capi-
•talism ului de to ate neam urile §i p e n tru a cim enla
picioarele podului pe care vor trece roadele m un-
cii tara n u lu i rom in !...“
U nii au ?tiu t sa disoearna §i alte im plicafti ale
evenim entului. N u treb u ie sa uitam ca la data
in augurarii podului, terito riu l dobrogean n u era
inca p e deplin in teg rat in d rc u itu l economico-po-
litic al sta tu lu i rom in. P odul peste D unare, sta-
bilind o dale de com unicafte directa in tre centrul
ftirii §i m are, in tre pia^a in te rn a §i cea externa,
d e -a curm ezi^ul Dobrogei, lega economice$te pro-
v in d a din sud-est cu grosul terito riu lu i rom inesc.
Se im punea acum aplicarea m u lt d u n tite lo r rin -
'duieli politice constituftonale §i asupra populaftei
dobrogene. Clasele asupritoare n u doreau sa-i acorde
n id aceasta brum a de drepturi. la ta ce relateaza un
ziar al vrem ii ,,Lum ea N oua“, din 16 septem brie
1895 : „...p e n tru a p u tea da drepturile politice
■dobrogenilor... e n eaparat nevoie sa se dea votul
universal. N um ai a$a elem entele sarace, dar care
form eaza m ajoritatea, vor p u tea sa fie politice?te
libere... A plicarea constituftei la Dobrogea se lo-

128
ve§te de infam a lege electorala ce ne-au harazit-o
clasele dom nitoare in perfidia lor. li innebune^te
team a de a vedea pe proletarii agricoli $i pe cei
in dustriali in treb u in tin d votul universal ca u n ealta
de distru.gere a dom niei im buiba^ilor...“

;jc

C onstruirea podului angrena un com plex de

problem e.
D intre num eroasele sale crea^ii, este neindoios
ca A nghel Saligny s-a sim^it m ai cu osebire legal
de podul de la Cernavoda. N -a contenit sa-1 su-
pravegheze de departe, sa -1 ingrijeasca $i — de
ce am ascunde-o ? — sa se m indreasca cu el. In
doua rin d u ri i-a fost dat sa se reintilneasca cu
opera lui. P rim a data, ca s-o apere. In 1897, D u-
n area a venit cu o fu rie n e m a ip o m e n ita ; apele
ei s-au um flat depa^ind cu m ai bine de u n m etru
nivelul cel m ai ridicat de care i?i am inteau chiar
cei m ai b atrini localnici. M inata de un v'int pu-
tem ic, apa a spalat linia pe aloeuri, lasind in urm a
ei $ine suspendate §i trav erse atirninde. Saligny
a condus personal opera^iile de aparare. Opinia
publica era fo arte ingrijorata, dar au to ru l lucrarii
nu $i-a p ierd u t nici o clipa cum patul : $tia ca
proiectul stabilise p e n tru poduri inal'fimea nece-
sara p e n tru ca sa se poata scurge apele cele max
navalnice. De aceea, in tr-o telegram a in care re-
lata m ersul lucrarilo r de aparare, el poate spune :
„...acum, cind cunoa$tem p rin experienta fu ria va-
lurilor, vom face ca in vecie lucrairile sal le poata
rezista“.
A doua in tiln ire a fost m ai dureroasa pentru
Saligny. Ea s-a p etrecu t in 1916, ?i, de asta data,
i se cerea chiar lui sa distruga propria sa c re a te ,
p e n tru ca du$m anul sa nu se poata folosi de ea.
Cu o cum plita str'n g e re de inima, a acceptat m i­

ff A n g h el S alig n y 129
siunea ?i a indicat corpului tehnic al arm atei punc-
tele m ai slabe, unde construct-ia p u tea fi atacata;
d a r podul i s-a im potrivit : a fost zguduit, a cedat
partial, d a r nu s-a prabu?it in intregim e, a tit era
de m are trainicia cu care it inzestrase creato-
ru l lui.

ISIu e m ai pu^in adevarat ca podul peste D u-

n a re a m arcat o cotitura $i in felul de a fi al lu i
Anghel Saligny. Pe nesim^ite, dirzenia si inde­
p e n d e n t care inca m ai persistasera in rap o rlu rile
lui cu „m ai-m arii“ se atenueaza, dispar aproape,
p e n tru a nu se m ai m anifesta decit in ra re rabuf-
niri — §i atunci fara n u antele categorice din tre-
cut, ci im bracind m ai degraba haina ironiei triste.
Pe nesim^ite, Saligny p rinde tot m ai m ult gust-
p e n tru consideratia vadita ce i se acorda in cer-
curile tehnicienilor $i — in tr-o anum ita m asura
— p e n tru distinctiile oficiale care, i se acorda m ai
des acum. Cu incetul, personalitatea lui de c o n ­
stru c to r pasionat“ se com pleteaza cu o alta fateta
— aceea a ,,slujba$ului con$tiincios“. „Eu nu fac
p o litic a l se apara el, ori de cite ori era confrun-
ta t cu an u m ite intrebari sau problem e. Era ade­
v arat : subiectiv nu participa la viata politics si
sociala a t r i i , dar obiectiv, era u n elem ent pe
care se bizuia burghezda cirm uitoare, era in slujba
aoesteia. Evolu^ia §i pozi^ia contradictorie a lui
Saligny au fost tipice p e n tru situatia acelor inte-
lectuali din regim ul burghez, care au crezut ca
se pot sustrage im perativelor social-politice ale
epocii lor, refugiindu-se in „ n e u tralita te “.

130
 CAPITOLUL XI

UN PORT LA MARE. DRUMURI PE APA

CONSTANTA aparea calatorului englez H enry

Berkley, poposit p rin aceste par^i in ju ru l anului
1875, ca o m ica ad u n atu ra de m izerabile coline
de lut, cu m in aretu l unei m oschei tro nind in m ij-
locul ora$ului. O data cu dezvoltarea capitalists,
im p o r ta n t p o rtului create. Sint necesare am e-
najari.
O bucata de vrem e, lu crarile hidraulice ale
p o rtu lu i C onstanta fusesera concesionate a n trep ri-
zei franceze H allier, care insa n u le dusese la bun
sfir$it. De aceea, se hotara^te sa se ren u n te la
„serviciile“ com paniei franceze ?i sa se execute
lucrarea in regie proprie. D ar H allier, sus^inind
ca adm inistra^ia rom ineasca i-a pus in cale fel de
fel de p ie d id §i ca num ai din cauza ei nu a izbutit
sa execute in term en lucrarile, a p retins o despa-
g u b ire de 18.000.000 lei. Procesul urm a inevitabil.
Exigen^a lui H allier n-ar fi fost in sine de natura
sa p u n a pe ginduri autorita^ile rom ine?ti, daca ea
n -ar fi fost inso^ita de unele circum stance agra-
vante. $ i anum e : profitind de faptul ca guvem ul

131
rom in era in situa^ia de a so lid ta un im prum ut
de la m area finanfa straina, H allier, care avea sus-
tin ato ri mul^i $i p u te rn id in lum ea bancara fra n -
cezS, a ob^inut din p a rte a lor o declaratie dupa
care im p ru m u tu l nu se va realiza decit daca sta-
tu l rom in este dispus sa incheie cu antreprenorul
francez o conven^ie de lichidare care sa indepli-
neasca u rm atoarele condi^ii : sa se acorde lui H al­
lier procentele capitalului bagat in lu c r a r e ; sa
i se acorde o despagubire ca echivalenta p e n tru '
ci^tigul ce 1-ar fi p u tu t realiza ; sa i se dea o des­
pagubire p e n tru daunele cauzate rep u tatiei sale
din pricina rezilierii contractului, ia r cifra des-
pagubirilor sa se fixeze de un trib u n al de arbitri.
O pinia publica rom ineasca era in fierbere. In-
dignarea parea ca atinge o tre a p ta de in ten sitate
m axim a. N eru?inarea cu care H allier declarase ca
data fiind im portanfa procesului, el nu poate avea
incredere nici in nepartinirea, nici in com petenfa
tribunalelor romineqti $i cere ca judecata sa fie
deferita unui trib u n al de arbitri, era o in sulta a-
dusa intregii ^ari. G uvernul francez a sus^inut §i
el cererea lui H a llie r ; presiunile „fin an d aro -d i -
plom atice“ p u tem ice erau exercitate in tr-u n m o­
m ent cind spectrul falim entului p lu tea deasupra
cirm uitorilor. G uvernul rom in accepta conditaile.
In Cam era, Take Ionescu declara : „Ne aflam sub
apasarea unei necesita^i inexorabile“. Proiectul de
convenfie e aprobat.
In diminea-fa zdlei de 1 m artie 1900 a inceput
procesul. Sala trib u n alu lu i era plina pina la refuz:
publicul de rind, ceta^eni anonim i, venit sS u rm l-
reasca dezbaterile §i sa dea glas indignarii sale
legitim e, se intilnise a d cu o seam a de frunta$i
liberali — incinta^i ca pot pricinui dificulta^i gu-
vernului facind a g ita te „patriotica“ in ju ru l unui
proces al carui rezu ltat final nu-i interesa d e d l

132
in m asura in care p u tea constitui u n a tu in efortul
lor de a rastu rn a g uvernul — $i cu elegante re-
prezentante ale cuconetului care §u$oteau am uzate,
ca ?i cum a r asista la o parada a m odei sau, cel
p u |in , la un proces pasional.
In sfir$it, ora zece ; se face lin i$ te ; in tra tri-
bunalul, prezidat de m agistratul $ufu, asistat de
a rb itrii strain i M anfre $i Seemans. In tra $i avo-
ca^ii statului. H allier este ap arat de c a tre ' R ay­
m ond Poincare, o celebritate a baroului parizian,
m ai tirziu pre^edinte al Republicii Franceze. Poin­
care i?i asociase pe fostul m inistru liberal Con­
stan tin Nacu — care, considerind ca onorariul fa-
g&duit de H allier este destul de im portant, nu se
sfii sa pledeze im potriva propriei lui \&ri.
D ezbaterile incep §i continua in tr-o atm osfera
incordata, apasatoare, aidom a unui cer plum buriu
prevestitor de fu rtu n a, $i sfi§iata la rastim puri, ca
de fulgere, de exclam atiile indignate ale asisten^ei
§i de *vociferarile mul^imii care se adunase pe
strad a $i in curtea Casei de C onturi, unde avea
loc procesul. La u n m om ent dat, atitu d in ea m ul-
tim ii devine de-a d rep tu l am enin^atoare $i politia
intervine, „gone$te pe m anifestan^i“, love§te pe
cifiva, aresteaza pe unii d in tre ei §i p u n e u n cor­
don m ilita r in fa^a localului.' Din cauza agitaftei
din strada, m em brii trib u n alu lu i §i avoca^ii lui
H allier parasesc localul la ora 12 $i jum atate, apa-
ra ti de police.
Poincare $i-a sus^inut argum enta^ia de-a lu n -
gul a cinci $edin£e ; la a ?asea i s-a d a t in sfir^it
cuvintul unui avocat al statu lu i care debuteaza
p rin tr-u n incident cu Poincare, ln d d e n tu l i§i avea
,,preistoria“ lui, §i anum e : La intiia ?edin^a, ple-
doaria lui Poincare fusese tu lb u ra ta la u n m om ent
dat de navala in sala a unei mul^imi num eroase,

133
care sparsese cordoanele police!. E nervat, m aes-
tru l baroului francez exclam ase :
— Se cunoa§te ca sintem aci la portile Ori-
en tu lu i !
A vocatul sta tu lu i relevase in ten tia jignitoare
a cuvintelor lui Poincare §i form ulase un protest.
U lterior, Poincare inaintase §i el in scris tribuna-
lului o e x p lic ate .
Inainte de a-?i incepe pledoaria propriu-zisa,
avocatul romin spuse :
— la u act cu placere de retrac tarile $i scu-
zele d-lui Poincare.
La care Poincare sare de pe scaun, strigind:
— Un francez n u cere niciodata scuze !
— Fachoda ! striga atunci o voce din public,
?i strig atu l e relu a t de m u lte glasuri, insotit de
risete.
Se ?tie ca Fachoda era num ele unei localitafci
fortificate din Egipt, pe care in 1883 francezii fu-
sesera siliti sa o paraseasca cu scuze la injonc-
tiu n ea Angliei.
In sfir§it, sentin^a a fost rostita : in locul ce-
lor 18.000.000 lei, sta tu l rom in, care oferise ini­
tial 3.000.000 — a fost obligat sa plateasca drept
despagubiri sum a de lei 6.223.000.
G ratie co m p lid tatii lui Nacu, avocatul rom in
al lui H allier, §i concesivitatii cirm uitorilor de a-
tunci ai tarii, „afacerea“ H allier se inscria „in loc
de cinste“ (?!) alaturi de afacerea Strousberg in
palm aresul escrocheriilor de anvergura patronate
(sau de-a d rep tu l praeticate) de conducatorii Ro-
m iniei de atim ci. Oricum , indignarea opiniei pu-
blice a fost a tit de putem ica, incit a dus la o criza
de guvem . D ar lucrarile de la Constanta nu tre -
buiau, in orice caz, sistate. Solutia salvatoare : de-
sem narea lui Saligny care, fire?te, accepta.

134
 Procedeaza ?i de asta data la o o p e ra te m i-
nutioasa de docum entare prealabila, vizitind nu-
m eroase p o rtu ri strain e in cursul unei calatorii de
studii care a d u rat m ai bine de doua luni. Am e-
n ajarea p o rtu lu i C onstanta ii necesita aproape zece
ani, dai in acest tim p el il inzestreaza cu num e-
roase construc^ii ?i instala^ii portuare. Dispre^uind
cheiul mic, prevazut de proiectul in itial $i tinind
seam a de dezvoltarea industriei n oastre petroli-
fere, Saligny creeaza un bazin special p en tru ex­
port, precum $i num eroase rezervoare prevazute
cu instala^ii de pom pare p e n tru prim irea, depozi-
tarea ?i predarea petrolului $i a derivatelor sale.
Deoarece in lunile de iarn a se intim pla adesea ca
porturile B raila §i Gala^i sa fie blocate de ghe^uri,
el construie$te la C onstanta doua m agazii cu si-
lozuri, care repeta, cu unele im bunatatiri, mode-
lele din prim ele doua p o rtu ri §i inlesnesc comer-
tul de cereale. Nu am am intit aci decit de prin-.
cipalele construct^ din cadrul lucrarilor efectuate
in po rtu l Constanta, om i^indu-le pe cele m ai mici,
dar nu m ai p u tin im portante. Nu este vina lui
Saligny ca m iopia economica — vadita de cei
aflaji la conducerea statului, 1-au lipsit de fondu-
rile necesare realizarii altor constructii, ca de pilda
a proiectului unei gari m aritim e, a proiectelor de
instalatii p e n tru verificarea ?i rep ararea vaselor
de m are etc.
D upa cum aratam , in tim p ce conducea lucra-
rile de la Constanta, in prim avara anului 1901
(1 aprilie) A. Saligny este num it $eful Directiei
generale a porturilor si com unicatiilor pe apa care
cuprinde Serviciul naviga^iei fluviale, $ antierul
naval din T urnu-S everin, Serviciul m aritim , Di-
rec^ia hidraulica §i In sp e c to ra te general al portu­
rilor $i docurilor din Braila.

135
 Saligny se ocupase inca din 1888 de problem a
navigatiei fluviale §i m aritim e romine$ti, conce-
pind chiar unele proiecte in acest sens. De ase-
m enea, inca p e a n d p area ca se consacra exclu-
siv constructiilor feroviare §i de poduri, to t el se
lu p tase sa ob^ina reorganizarea ?antierului naval
d e la T urnu-Severin, in a?a fel incit sa se poata
executa acolo ferm e $i tabliere m etalice, precum
§i to ate vasele de care avea nevoie serviciul hi-
draulic, r&minind ca num ai m a^inila sa fie im por-
ta te din strainatate. Folosul acestei in itiative s-a
vazut cu citiva ani m ai tirziu, cu p rile ju l con-
stru irii podului peste Dunare.
Acum incearca sa dea viata pe cit poate pro-
iectelor sale m ai vechi, p rin tre altele creind veni-
tu ri serviciului fluvial. Deoarece in conditiile de
atunci tran sp o rtu l de calatori n u re n ta — utili-
zeaza cargoboturi p e n tru tran sp o rtu l de cereale $1
lem n, im portul de carbune ?i alte m arfu ri $i in-
fiinteaza, de asem enea, im portanta legatura, linia
C onstanta—R otterdam .
P rin a p a ra tu l serviciului hidraulic aduce im -
b u n atatiri po rtu rilo r noastre : lunge^te spatiul de
acostare, m are^te su p rafata platform elor, constru-
ie§te cladirile necesare personalului adm inistrativ
?i porturilor. La G iurgiu realizeaza p o rtu l Ram a­
dan §i am enajeaza un bazin unde sa poata ierna
vasele. Tot acolo face instalatiile necesare p en tru
a inlesni exportul petrolului in susul D unarii §i.
im portul de carbuni $i alte m arfu ri destinate Bu-
cure$tiului. Sub directia lui Saligny, tran sp o rtu rile
cu vase rom ine§ti pe D unare au lu a t o m are dez-
v o lta r e ; se construiesc rem orchere, se inm ultesc
^lepurile cu c a p a c ity sporite etc.
Tot el civilizeaza navigatia pe D unare r>ri.n
m asurile p e care le ia : adincirea ?enalului navi-

136
gabil cu drage noi, crearea unui serviciu de sem-
nalizare — ziua p rin geam anduri, noaptea p rin
lum ini de diverse culori. Acest serviciu a pus va-
sele la adapost jie avariile pricinuite p rin izbirea
de bancuri sau stinci, scutindu-le totodata de pier-
deri de tim p p e n tru transbordarea m arfu rilo r : in
p o rtu ri se anun^au zilnic punctele de adincim e ale
apei, a$a incit ?lepurile nu incarcau decit greu-
tate a ce le perm itea sa se m en^ina p lutind §i. in
zonele de m ica adincim e. Din indem nul lui Sa-
ligny se intocme§te h a rta hidrologica a P u n a rii d e
la B raila la Virciorova.
Se ocupa de toate indeaproape, personal, cu
obi$nuita lui tem einide, ?i cu u n entuziasm tin e -
resc n ealterat, de$i in cursul perioadei de noua ani
cit define aceasta func^ie — pina in 1910 — atinge
?i trece pragul celor d n d z e d de ani. S ilueta lui
scunda. indesata, in cununata de p aru l alb poate
fi vazuta pretu tin d en i : in porturi, pe pu n tea ve-
detelor S erviriului hidraulic, in atelierele $antie-
ru lu i de la T urnu-S everin ; privirea ram asa agera
in d aratu l unui „pince-nez“, ca.re ii im prum uta o
i n f a ^ a r e de dascal, n u pierde nici un am anunt.
Ta cu el colaboratorii pe teren $i le da indicalii la
fatia locului. Instruc^iunile sale sint clare dar
fo arte condse, p e n tru ca nu are tim p de pierdut.
De aceea p are uneori n erab d ato r i§i curm a sin -
g u r expunerile cu un $ir de : „In fine ! In fine
adaugind apoi, cu o incredere izvorita din cunoa?-
terea tem einica a posibilitatilor cplaboratorilor ce
$i-a ales : ,,A£i in^eles despre ce este vorba, n u -i
a$a ? Scrieti dum neavoastra prescu rtat si adu-
ceti-m i repede sa v a d “. In tre cei p a tru pere^i ai
biroului se opre^te seara $i acolo, in cam era d e
lueru, pe baza constatarilor de pe ?antiere, con-
cepe, calculeaza, schi^eaza planuri, indrum a cola-
boratorii m ai tineri sau le verifica proiectele.

137
 Este a tit de prins, incit abia m ai razbe$te sa
raspunda §i scrisorilor venite din stra in a tate prin
care mul^i tehnicieni ii cer informa^ii asupra lu-
crarilor pe care le-a condus. Fostul lui profesor
din G erm ania, Franzius, stabilit in tre tim p la
Brem en, il roaga sa-i trim ita fotografii dupa prn-
iectele $i construc(iile de la Constanta, B raila $i
Gala(i, spre a le reproduce in noua edifie a m a-
nualului de circulate internafionala. ,,Handbuch
der Ingenieurw issensdiaften“ (Indreptar al ^tiin^elor
inginere?ti) d ar ii §i repro?eaza #afectuos ca „m a-
rele Saligny“ n u m ai are tim p sa scrie vechiului
sau p rie ten §i profesor.
C o m p e te n t lu i Saligny in m aterie de lucrari
hidraulice este acum unanim recunoscuta — deo-
potriva cu priceperea in dom eniul feroviar — a$a
incit este firesc sa se faca apel la el, alatu ri de
u n ren u m it tehnician din acea vrem e, inginerul
B udeney din H am burg, cind se pune problem a
crearii u n u i p o rt pe cursul inferior al D unarii (in
Serbia d e atunci). Consulta(ii de acest fel i-au
m ai fost ceru te lui Saligny $i ele au soorit. presti-
giul corpului tehnic rom in peste hotare.

C atre inceputul veacului trecut, una din m i-

(iativele sporadice ?i de scu rta d u rata de care s-a
facut m are caz, fara insa a se in trep rin d e ceva
serios $i tem einic, a fost infiin(area unei direc(ii
a im b u n atatirii bunurilor fu n d a re , destinata —
pasam ite — in prim ul rin d sa recupereze §i sa va-
lorifice zonele inundabile ale D unarii, apoi $i ale
celorlalte cursuri de apa din (ara noastra. Procla-
m ate cu bel$ug de p u b lid ta te , inten(iile declarate
ale acestui nou organism au fost curind zadam i-
cite — in m asura in care au existat in tr-a d e v a r - -
dato rita condi^iilor social-economice, care n u fa -

138
ceau posibile m asuri de am eliorari p e scara na­
tionals
D ar daca autorita^ile superioare erau in te re -
sate in reclam a acestor inten^ii, nu §i in in fa p tu i-
rea lor, in schim b cei la care au ap elat — te h n i-
cienii, speciali?tii — s-au dovedit a fi de m ai b u n a -
credinta... sau m ai naivi. In 1910, conducerea noii
directii i-a fost incredin^ata lui A nghel Saligny.
A$adar, el relu a in alt sector lu p ta lui im potriva
apelor. De asta data, era vorba de izgonirea Du-
n arii de pe tere n u rile pe care le „ fu ra “ agricul-
turii, inundindu-le anual la viituri. In cam era de
lucru au a p aru t pe pereti alte h a rti decit cele
brazdate de liniile ro$ii ?i negre care indicau cai
de comunicatie. $i iar, noapte de noapte, intirzia
sa se stinga lum ina in m icul birou de la etaj, in
vrem e ce, aplecat asupra har^ilor ?i schi^elor,
uitind de boala de inim a care il incerca to t m ai
des, Saligny lucra cu o pasiune ve§nic proaspatS,
in tin erit parca de noua preocupare. F ara a mai
vorbi de num eroasele „ie?iri pe te re n “, pe care le
intrep rin d ea in acela?i scop, inso^it de u n u l sau
doi d in tre colaboratorii lui ce' m ai tineri. A rata
o vadita preferin^a acestora din urm a : „P en tru
m unca asta se cer oam eni tin e ri“, spunea el cu
a tita firesc $i seninatate, i n d t interlocutorul uita
ca a re in fata lui un Om care privea in fa ta cum -
pana celor §ase decenii...
P le d n d in tr-o seara de la sediul noii directii,
Saligny, care m unrise to ata ziua in birou, sim ti
nevoia sa faca o plim bare, sa resp ire p u tin a er
proaspat, sa se am estece in forfota m ultim ii n e -
cunoscute ce um plea strazile. Se indrepta sp re
casa in tovara^ia unui tin a r inginer, care-i fusese
de m are a ju to r in tim pul din urm a. E ra pe la
inceputul lunii m artie, la capatul unei zile sur-
prin zato r de calde, zi de prim avara tim purie, ra-

139»
 corita dupa am iaza de o scu rta aversa. Adia un
vintulet, caldut ?i el, care zbicise caldarim ul si
acum destram a norii p e cerul vine^iu-albastru. O
bucata de vrem e m ersera in tacere. D eodata in-
sotitorul sau ii puse o in treb are nea$teptata :
— S inteti trist, dom nule profesor ?
Saligny se intoarse catre el, il privi §i m or-
m ai incet :
— Da... N u sint prea vesel.
Apoi tacu. M ersera a§a, fa ra ca v reu n u l sa
scoata u n cuvint.
V intul fluiera su b tire in frunzele copacilor,
care fo§neau nepasatoare. Saligny reincepu in tr-u n
tirziu sa vorbeasca, incet, ca p e n tru el :
— O viata intreaga am v ru t sa construiesc,
sa dadesc. A m facut unele lucruri. Mai bine zis :
am fost lasat sa fac, atunci d n d interesele celor
care aveau bani cereau sa se realizeze ceva. Au
a v u t nevoie de linii de cale fera ta sa-?i transporte
grinele ?i a?a am p u tu t sa construiesc linii de cale
ferata... Au a v u t nevoie de p o rtu ri $i am fost lasat
sa am enajez porturi...
— ? i acum faceti am eliorari agricole — in-
terv en i tinarul.
— § tiu eu daca voi face am eliorari agricole,
daca am sa pot face?!...
— Daca o sa p u teti ? Nu inteleg cine v-ar
p u tea im piedica.
—D ragul m eu, cum ii cunosc eu pe proprie-
ta rii de pam inturi, n-au sa fie de acord. N -au sa
fie dispu§i sa faca investitii im portante ?i de lunga
durata, oricit ne-am cazni noi sa le dem onstram
ca, pina la urm a, au sa aiba un folos inzecit. Ei
sint deprin$i sa gospodareasca altfel, sin t grabiti
sa puna m ina pe beneficii $i atit. Li se p a re ca e
d rep tu l lor sa lase p am intul sa se sleiasca, sa se
iroseasca...

140
 — E p roprietatea lor — indrazni tim id
tin aru l.
Saligny il fulgera cu o c au tatu ra neobi$nuit
d e aspra dinapoia ochelarilor.
— Mda, tocmai... D ar sa lasam astea. U ite
ca aproape am ajuns acasa ; i^i m ul(um esc ca m -ai
inso(it pina aici, d ar n u e nevoie sa te departezi
$i m ai m ult de drum ul dum itale. Ne vedem miine...
O bservatiile lui Saligny e ra u stra b a tu te de o
adinca am araciune. E ra lucid. Intocm ise proiecte,
facuse dem ersuri, dar pina acum sfor^arile lui nu
se soldasera _ decit cu executarea u n o r lucrari par-
■fiale, de m ica anvergura. E ra firesc ca lucrurile
sa se p etreaca astfel ; rezolvarea problem ei care -1
preocupa nu in tra in sfera intereselor im ediate ale
jstatului burghezo-mo$ieresic, nedispus sa inves-
teasca fonduri in tr-o o p e ra te „de perspective
C it despre latifundiari... daca Saligny m ai nu trea
vreo indoiala in privin^a com portam entului $i con-
ceptiilor lor, ea fu spulberata de o in trev ed ere pe
care o avu curind dupa discujia rela ta ta m ai sus.
Fusese anun(at ca vor sa-i vorbeasca rep re-
zentan^ii cercurilor latifundiare; ii prim i in ca­
m e ra lui de lucru ?i pe data recunoscuse p rin tre
ei pe cinicul interlocutor de la cofetaria „H am el“
din Foc$ani. Im batrinise, fire^te (cu o nevinovata
cochetarie, Saligny constata ca parea chiar m ai in
virsta decit el, de?i num arau probabil cam tot
a tijia ani), d ar ram asese la fel de dezinvolt §i de
cinic, i?i puncta cuvintele cu expresii fran(.uze$ti,
to t ca pe vrem uri, doar ca era ceva m ai indignat
$i m ai pu(in am uzat decit cu p rile ju l prim ei lor
intilniri.
— Mon cher — incepu el fa ra alt pream bul,
decit schim bul de politeft de rigoare — ce-i cu
„am eliorarile“ astea ale dum itale? Cum vine ca-
zul ? Adica noi sa dam banii, statu l sa-$i faca

141
 •de cap pe p am inturile noastre, pe urm a sa ne
oblige sa suportam costul intre^inerii instala^iilor
am enajarilor, toate astea, p en tru ce ? C’est ridi­
cule, m a f o i ! 1 Slava dom nului, recoltele sin t des-
tu l de m ari, ca sa ie$im la socoteala, d ar nici prea
d e tot, ca sa avem a ne tem e de o scadere a p re-
tu lu i la grine. §i acum vii dum neata §i spui : se
va p u tea spori produc^ia culturilor agricole. A
quoi b o n 2, te in treb ? N -avem nevoie de asta.
F ara a m ai spune ca, din cite am infeles noi, dum ­
neata ti_ai pus in gind sa „am eliorezi“ $i pam in­
tu rile m icilor proprietari, ale taran ilo r ! §tii ca
a i haz, parol !...
£j5i u ite a§a o ^inuse m ai bine de u n sfert de
ora, fara intrerupere. I se alaturasera apoi $i cei-
lalt-i „delegati“. Saligny incepuse p rin a obiecta,
incercase sa le explice, scosese har^i, statistic!...
Brusc, obosi. Il napadea u n sentim ent de gol, cind
ii vedea pe ace$ti oameni. li intilnise in societate
sau la bai, sau in strainatate, sau in diverse co-
m is ii; ii §tia pe ei $i pe al^ii de-o seam a cu ei,
banuise ce soi de oam eni erau $i le redescoperea
m ereu egoismul, rapacitatea, cinism ul — §i auzea
ca p rin vis :
— ...sa nu n e in^elege^i gre$it, dom nule Sa­
ligny. Cind ti-a m am intit adineauri ca, in defi-
nitiv, in $ara asta dispozi^iile legale n u se dau
peste capul nostru, am facut-o doar ca sa-ft cru-
tam eforturi §i iluzii inutile. 1 $ dai seama, de-
sigur, ca p u team sa evitam vizita a c e a s ta ; am
venit insa de-a d reptul la dum neata, p e n tru ca
te stim am $i am inteles sa ne p u rtam ca in tre
gentlem eni...
...Intrevederea luase sfir$it. Saligny ram asese
a§ezat la m asa de lucru ; cazut pe ginduri, nici nu

1 E rid ic o l, p e le g e a m e a i
9 L a ce b u n ...

142
Inregistrase discretele, dar repetatele batai in u$a
ale colaboratorilor lui. Acum, deschise incet ulti-
m ul s e rta r de la biroul lui $i scoase de acolo un
voluma? ale carui scoar^e uzate de vrem e erau le­
gate cu o sforicica. Salta pu^in sfoara $i citi cu
glas scazut : „La M oldo-Valachie — ce q u ’elle a
fete, ce q u ’elle est, ce qu’elle pourrait etre“. Dupa
vizitatorul de adineauri, iata alta am intire din
tinerete. Cum scria aci ?... ,,Cite nu se lasa a$tep-
ta te in \&v& asta in m aterie de lucrari publice...“
„Da, da... au trecu t m ai bine de cincizeci de ani
d e cind au fost sen se cuvintele acestea — §i sint
m ai adevarate ' ca oricind !...“ Cu u n gest obosit
§i in acela?i tim p plin de duio?ie nespusa, puse
cartea la loc, incuie se rta ru l $i pleca acasa mai
devrem e decit de obicei.
In seara aceea vorbi indelung Theresei, care-1
asculta lini$tita. Ca intotdeauna, so^ia il intelese
§i il aproba. Peste pu^in, exact la 1 aprilie 1917,
Saligny dem isiona de la conducerea Direc^iei im -
bunata^irilor funciare. P e cit se pare, atitudinea
lui cu acel prilej a fost a tit de neechivoca, incit
in B uletinul Societa^ii politehnice din 1925 gasim
— in tr-u n articol om agial -— afirm atia ca Saligny
dem isionase... ,,vazind ca nu mai este speranfa
d e a se m ai incepe vreo lu crare de im b u n atatire
funciara la noi in lara, p e n tru m ulta vrem e...“
C itit astazi, in im p reju rarile istorice pe care le
traie§te la ra noastra, acest pasaj dobinde$te o
sem nificatie sporita. Acea „m ulta v rem e“ despre
care se vorbe$te in el a lu a t sfirijit m ult m ai cu-
rin d decit s-au a^teptat unii — ?i anum e tocm ai
acei care 1-au im piedicat pe Saligny sa-$i vada
realizata o alta latu ra a mare^ei sale opere. Cu­
vintele reproduse m ai sus sint o m artu risire ce se
cere consem nata.

143
 CAPITOLUL XII

SALIGNY, OMUL

A FO ST O VREME cind litera tu ra burgheza a

cunoscut o adevarata pasiune p e n tru „biografia
in tim a “ a m arilor p e rs o n a lity , p e n tru n ararea a-
m anuntita a vie^ii lor de fam ilie, a decorului in
care traiau, p e n tru destainuirea publica a prefe-
rin^elor celor m ai intim e.
Bibliotecile anilor 1900— 1930 au cunoscut ast-
fel nenum arate „mici istorii“ personale, m ai m ult
sau m ai pu^in adevarate, d in tre care u n ele afi$au
titlu ri dezinvolte de un gust cel pu^in indoielnic.
C ititorul burghez, cel m ai adesea lipsit de
interes p e n tru m arile problem e, gasea u n stim u-
lent „intelectual“ in etalarea indiscreta a unor a-
m an u n te pitore§ti, d ar rareori sem nificative.
N -am vrea sa fim gre$it in^ele^i. G enul lite ra r
la care ne referim a produs ?i in epoca respective
tom uri interesante. P e de alta parte, $i noua, oa-
m enilor de astazi, crescu^i in alt spirit, n e place sa
?tim cit m ai m u lte despre via^a §i felul de a fi al
personalitajilor p e care le pre^uim. D ar privirea
cercetatoare a biografului in arm at cu cunoa?terea

144
 $tiin$ifica a legilor dezvoltarii sociale are o altas
zona de cuprindere. Indiscre^ia din trecu t a cedat
locul unei dorin^e oneste, unui au ten tic efort de-
cunoa$tere a omului. M icile tra sa tu ri de zi cu zi
nu constituie in sine o p re o c u p a re ; n u urm arim .
decit sa regasim in ele pe acelea ce pot intregi,
imboga^i im aginea transm isa p rin m ijlocirea operei
?i a faptuirilor, im agine care, in definitiv, este sin-
gura valabila.
Nu e m ai puftn adevarat ca unele vie^i s in t
oricum ap te sa descurajeze $i pe cel m ai iscusit
prospector de... zacam inte anecdotic© ; via^a lu i
A nghel Saligny a fost u n a d in tre acestea.
O ricum am cerceta am intirile pu^inelor per-
soane in via^a, care 1-au cunoscut m ai bine, saul:
num arul redus de scrisori pe care 1-a scris, nu
descoperim nim ic care sa tin a de ordinul ,,senza-
tio n alu lu i“. D ram atism ul §i senza^ionalul traiesc-
in realizarile sale carora le daruia intreaga fante-
zie a unei min^i fecunde.
Daca p rin tr-u n efort de imaginable sau p rin -
tr-o licenba ingaduita dintotdeauna condeierilor,.
ne-am inchipui ca avem inaintea noastra pe Saligny
?i ca ii punem tradibionalele intrebari cu ajutorul
carora reporterii, ace?ti rom ancieri ai cotidianului
secolului al X X -lea, se m indreau ca pot gasi cheia
oricarei personalita# sau bdografii, lucrurile a r
decurge de bu n a seam a cam in felul u rm ato r : Sa­
ligny $i-ar rasuci pu^in jil^ul de piele din fa^a-
m esei de lucru, fap tu ra scunda ?i indesata, cu o
vadita stinjenire, ?i-ar potrivi m ai bine oehelarii
pe nas, sub cele doua caciulife albe ale sprincene-
lor stufoase, apoi, n edum erit dar doritor sa n e m ul-
tum easca, s-a r grabi, desigur, sa n e infafi^eze ca~
iete de sarcini, planuri, fi§e de calcul, in sfir$it o
sum edenie de obiecte de acest fel, gindind, pesem -
ne, ca sint cele m ai in m asura sa ne vorbeasca-

10 A nghel S alig n y 145-

d e sp re el $i ca nim ic din cite s-ar cadea sa ne ras-
punda, daca a r lua in seam a iscodirile noastre re­
p o rte r ice$ti, nu ar p u tea fi m ai graitor. La drept
vorbind, nici nu s-ar in$ela, p e n tru ca pina la urm a
ceea ce ram ine, cind te apleci asupra vietii acestui
om , este im aginea lui p rin opera pe care ne-a la-
sat-o, im aginea lui Saligny constructorul, mai
captivanta, m ai emo^ionanta, m ai dram atica decit
orice alta ipostaza in care 1-am p u tea cuprinde.
O pera covir$e$te omul. Mai exact, om ul daruindu-se
in intregim e ei, dim ensiunile lui reale pot fi rega-
site num ai in opera. Tot restul, orele de ragaz,
clipele de destindere, predilec^iile, nu pot decit sa
com pleteze palid im aginea m arelui constructor.
C ind scoatem aceste m ici detalii la lum ina, gindul
n o stru com porta duio$ia sincera pe care o simfi
cind, um blind la un serin de pret, descoperi prin
sertarele lui mici obiecte razlete, care im prum uta
ceva din stralucirea persoanei linga care au tra it
Innodind din nou firu l vietii de zi cu zi a lui
Anghel Saligny, de la anii petrecu^i in preajm a
^antierului Tg. O cna-A jud, iata ca il regasim
dupa o bucata de vrem e la Bucure§ti. Este capul
unei fam ilii ai carei m em bri se inm ultesc m ereu,
a$a incit tin a ra lui so^ie nici n -a r prididi sa vada
de toate, daca n -ar ajuta-o, cu priceperea ei de gos-
podina ?i educatoare incercata, b atrin a doamna
Saligny, ram asa vaduva §i care, pina la m oarte,
va tra i in preajm a fiului ei Anghel. D upa casu^a
v aru ita de la Breaza, dupa locuinta izolata din
M oldova, aici, la Bucure$ti, fam ilia inginerului Sa­
ligny locuie$te m ai in tii pe strad a F intinei (actuala
Popov) ; in tr-o cu rte m are, o casa d in tre acelea
vechi, incapatoare, dar nici prea lum inoasa, nici
p rea confortabila, cu clasica ci§mea in curte. In
aripa din fata era un hoi $i trei odai ; aripa din
fund, d esp artita de cea din fata p rin tr-o sala in-

146
 tunecoasa ?i un geamlic, cuprindea 4-5 incaperi in>.
care stapineau copiii. U ltim ii tre i s-au nascut aici.
D upa atifia ani de §edere in ^ara, Therese S a -
ligny inva^ase destul de bine lim ba, facuse cuno$-
tin^e $i legase prietenii, d ar m ai to t tim pul i -1
rapea g rija de casa, de sot §i de copii ; cind totul
era orinduit, la orele cind dupa-am iaza se in g in a
cu seara, se adincea in d titu l vreunei car^i sau a
revistei „B ibliotheken W issenschaft“, la care era:
abonata. A nghel obi§nuia sa se destinda ascultind
ce-i poveste$te Therese despre lecturile ei. In ge­
neral, lui A nghel Saligny ii placea sa fie in m ijlo-
cul fam iliei §i tot tim pul liber $i-l petrecea cu ai
sai. Felul lui de a fi, m odest, rezervat, se impaca.
de m inune cu un trai m ai retras. Cu toate acestea
nu era o fire m orocanoasa $i in cercul fam iliei ?i
prietenilor nu se sfia sa petreaca la rind cu copiii,
d ar nu tin ea sa straluceasca la reuniunile mondene„
In strad a Fintinii, de pilda, el consacra fam i­
liei m ai to ata ziua de dum inica. D im ineata facea
cu reg u laritate o plim bare la §osea inso^it de so^ia
lui sau de un bun prieten. La prinz prezida o m asa
fam iliala num eroasa, deoarece li se alatu rau in to t-
deauna fra tele lui, Alfons, cu fam ilia. O scurta
siesta, pe urm a lua o saltea, o intindea pe jos, a-
?eza pe ea gem enii — o bucata de vrem e ace$tia
au fost cei m ai m ici d in tre copii — §i... u rm au
ceasuri de incintare p e n tru copii, dar ?i p e n tru pa-
rin tele lor, care nascocea cu iscusinta fel de fel de-
pove?ti. Fiica lui Saligny i?i m ai am inte§te ?i as-
tazi de o veverita nazdravana care treb u ia sa fi
fost cindva, in propria lui copilarie, p referata lui
Anghel, „ca p rea o tot plim ba prin to ate istorisi-
rile lu i“.
O um bra s-a lasat peste acel trai, atunci cincl
inca u nul d in tre copii — un baiat, a m u rit de an-
ghina difterica. Izvorul cu veverita a secat, ia r la

147
o saptam ina dupa m oartea copilului, Saligny a
albit.
In afara p ropriului sau camin, iscusitul po-
vestitor se apleca insa cu o dragoste ?i o in(elegere
deopotriva de adinci, asupra altor m in(i tin ere —
ce-i drept, m ai coapte d e d t ale micu^ilor din casa
lui. E rau studen(ii de la $ coala de poduri $i $osele
— nucleul viitoarei $coli politehnice din Bucu-
re$ti — carora le depana inaintea ochilor caierul
din ce in ce m ai bogat al cuno$tin(elor tehnice acu-
m ulate de-a lungul vrem urilor. Tim p de tre i dece-
nii (1884-1914) — Saligny a regasit an de an, ca
neslabita emo(.ie, m ereu a lte genera(ii de tineri,
carora le-a fost, fara indoiala, u n u l d in tre cei mai
iubi(i §i respectati dascali. Avea, de tinar, d arul
de a deslu$i foarte repede ap titu d in ile oam enilor
?i de a-i indrum a ; pe de alta parte, $tia sa-§i aleaga
c o la b o rato rii; in sfir^it, era om ul care da totdeau-
na un sp rijin concret, ocolind generozita(ile verbale.
A?a 1-au cunoscut studen(ii lui din prim ii a n i;
■mai tirziu, de?i im povarat cu num eroase indatoriri
$i func(ii, el s-a a ra ta t statornic in g rija ce le-a
p urtat-o. P e cei m ai inzestra^i ii lua sa faca prac­
tica in serviciile conduse de el, spre a p u tea astfel
sa-i indrum eze in to t tim pul anului. Daca cons-
ta ta la ei ap titudini neobi?nuite, ii angaja bucuros
inca de la prim ele exam ene par^iale, creind astfel
unor elem ente dotate condi^ii m ateriale m ai bune
p e n tru studiu. D ar m ai m u lt decit toate, aceste
sem ne de incredere ?i dragoste, ni se parea a cin-
ta ri fap tu l ca Saligny a ru p t cu practica inceta-
(enita in inva^am intul tehnic superior din (ara
noastra, care pina la el fusese ax at cu precum pa-
nire asupra latu rii teoretice a problem elor. Supra-
veghind proiectele ?i lu crarile de an ale studen-
tilor, Saligny, cel dintii, s-a stra d u it sa le orienteze
s p re o m ai strinsa leg atu ra cu activitatea practica,

148
pe care erau chema^i sa o depuna dupa term inarea
studiilor. De altfol, pe acest faga? a incercat el sa
Indrum eze ?i efo rtu rile diferitelor comisii p e n tru
organizarea inva^am intului nostru tehnic superior.
De la data infiin^arii $colii politehnice la Bucu-
re$ti, pina cind a incetat din via^a, Saligny a fost
pre?edintele Consiliului de perfeclionare. Nim eni
altu l ca el n u era m ai indicat sa indeplineasca a-
ceasta func^ie.
T inerii tehnicieni il ?tiau „al lo r“ din toata
inim a $i nu scapau nici un prilej p e n tru a-i arata
stim a §i recuno§tinta lor. Astfel, in ziua ce a u rm at
festivita^ii de in au g u rare a podului peste Dunare,
i-au preg atit o surpriza : prim ul n u m ar al „Gazetei
M atem atice", scoasa din iniljiativa unui g rup de
ingineri, fo?ti elevi ai lui $i care, la data cind au
elaborat program ul §i obiectivele revistei $i au sta-
b ilit prim a redac^ie, lucrau toft in birourile direc-
ftei conduse de el.
P e Saligny il ?tiau cercetator pasionat. El, care
dorise cindva sa studieze astronom ia, pastrase viu
interesul p e n tru dom eniile cele m ai subtile ale
§tiin^elor, in p rim ul rin d p e n tru m atem atica, a§a
i n d t n u e de m ira re ca tin erii m ate m a tid e n i au
sim ftt din prim a clipa sp rijin u l lui cald, neprecu-
peftt. De altfel, m ai tirziu, incepind din 1914, a
facut parte din conducerea Societafti de m atem a­
tica §i to t el a creat u n fond denum it u lterio r
,:A nghel Saligny” pe care 1-au pus la dispozifta „Ga-
zetei M atem atice”, sp re a servi la tip arirea de
carft.
Daca ne ducem cu gindul la lucrarile num e-
roase $i de m are raspundere de care este legat nu-
m ele lui Saligny in tre anii 1885-1890, d n d preia
construirea podurilor $i antrepozitelor din po rtu rile
B raila $i G alati, proiecteaza linia fera ta T g.-Jiu—
Filia§i, executa tu n elu l din V alea Mosti$tei $i m ai

1 49
ales studiaza posibilitatea legaturii centrului larii
cu M area N eagra — n u e de m irare ca orele p e-
tre c u te cu ai lui sint purine, num arate, inserin-
du-le in tr-u n program strict, pe care Saligny il
respecta intocm ai §i cerea sa fie respectat.
P rinzul in casa Saligny se lua la ora 12,30,
rind se inapoiau copiii de la $coala. T atal le p re -
tindea o exactitate riguroasa ; daca intirziau 5 m i­
nute, nu spunea nimic, d ar i§i cerceta cu lu are-
am inte ceasul de buzunar $i apoi arunca o p riv ire
m ustratoare vinovatului, care se facea mic, m ic de
to t $i se strecu ra ru?inat la locul lui. N um ai ca, u -
neori, lu cru rile se petreceau ?i altfel — dar §i
atunci tot program ul, pirdalnicul, era de vina 1
(Binein^eles, asta rin d ta ta l era m u lt plecat pe
teren $i venea doar in trecere pe acasa). Voia sa-i
spuna o vorba unuia d in tre copii §i orele erau in a-
intate, ruga p u r ?i sim plu pe so^ia lui sa -1 trezeasca
pe cel „in cauza“ : ,,Cheam a-l, am sa-i spun ceva ;
pe urm a n-am sa m ai am tim p “. Pas de incearca
sa te m ai im potrive§ti !
In ciuda acestei ap aren te severita^i, era un
p a rin te intelegator ?i... diplom at in rap o rtu rile cu
c o p ii; niciodata n u -1 m u stra pe unul in prezen^a
celuilalt. Nici n u-i rasfa^a : indulgen^a ?i-a rev a r-
sat-o to ata la b atrin ete asupra nepotilor. A avut
insa in totdeauna oroare de copiii care se lasa ser-
vi^i — sp ed m en e cu ren te in lum ea odraslelor de
„oam eni bin e“, cum se spunea pe atunci ; pe copiii
lor, ca ?i pe nepo^i, i-a deprins sa respecte m unca :
p e n tru un ,,te rog“ sau u n „mull:umesc“ omis din
graba sau neatentie, m u strarea urm a neintirziat.
Noua locuinta din. strad a M anea B ru taru l era
foarte m are, cu incaperi a tit de inalte, incit in
toiul iernii nici nu p u teau fi incalzite bine, sp re
m arele necaz al Theresei. La p a rte r §i la etaj, o
mul^ime de odai, iar pe deasupra — adevarata b i-

150
nefacere in acea gospodarie cu copii m ulti — un
pod im ens unde se p u teau face plim bari cu bicicle-
ta §i n e n u m arate cotloane, parea anum e gindite sa
joci v -ati ascunselea in ele. A sta $i dorea Saligny :
locuinta sa fie destul de incapatoare, incit sa nu
stinjeneasca zbenguiala celor mici. In rest, p u tin
ii pasa... N u-i sugerase el Theresei ca rufele pu­
teau fi uscate repede, daca erau a tirn ate in salonul
fo arte m are §i bine incalzit de doua cam ine a§ezate
la cele doua capete ale salii ? Solutia i se paruse
ingenioasa $i eficace ; la d rep t vorbind, e ra chiar
d e s tu l de m indru de a o fi gasit §i nu p area sa-I
tu lb u re de loc fap tu l ca n u era de „bon to n “.
Vi-1 am intiti pe tin a ru l abia tre c u t de pragul
d e sus al adolescentei, care facea din noapte zi,
tru d in d la lum ina lam pii de gaz in tr-o odaita po-
d ita cu lemn, la Cim pina ? De atunci au tre c u t ani ;
acum , inginerul Saligny conduce serviciul lucra-
rilor noi din D irectia generala a C ailar F erate, aje
carei birouri sint instalate in tr-o cladire separata,
chiar in curtea propriei locuinte. §i totu§i, in tr-atit
e ste de preocupat de m unca, incit arareori inre-
gistreaza zgom otele ?i risetele fire^ti ale u nor copii
jucau$i. De altfel, zbenguiala aceasta era stru n ita
de Therese, ca totdeauna pazitoare g rijulie a lini?tii
sotu lu i ei. In schim b dupa-am iezele de dum inica
restabileau echilibrul in favoarea celor mici. Vara,
s e stringeau in cu rte to ti copiii fam iliei ?i priete-
nilor, la gustarea p reg atita de Therese. Saligny era
nelip sit din m ijlocul lor. Il incinta veselia copiilor.
U neori intirzia in preajm a casei unul d in tre obi?-
nuifii vizitatori saptam inali ai fam iliei Saligny,
fara de care dum inica parea ca n -a r fi fost dum i­
nica : un b a trin fla^netar italian, cindva cintaret"
d e opera, pripa§it — cine ?tie cum ? — pe la
Bucure^ti ; cu virsta, i?i pierduse vocea $i, m inat
d e mizerie, ajunsese m uzicant am bulant. Saligny

151
 il a ju ta dupa puteri, iar dum inica, batrin u l d eju n a
acolo, bucurindu-i m ai apoi pe copii cu cantile-
nele lui.
Am pom enit m ai sus de ceasul p e care il cer-
ceta ori de cite ori se in tim pla sa intirzie careva.
De ceasul acesta se leaga o in tim plare destul d e
neobi$nuita, petrecu ta catre sfir^itul vie^ii, cind
boala care 1-a doborit incepuse s&-i pricinuiasca
suferin^e m ari. Luase obiceiul sa doarm a cu fe-
rea stra larg deschisa, dindu-i astfel iluzia ca res-
p ira m ai u$or. Ceasul $i-l punea totdeauna pe
noptiera ; avea lan t de a u r §i capace duble, iar p e
dos, o inscrip^ie. Il prim ise in dar de la colegii lui
ingineri $i, pesem ne, de aceea n u se despar^ea de
el. In tr-o noapte, aude ca p rin vis u n z g o m o t; cind
deschide ochii, m ai apuca sa zareasca ni?te picioa-
re care ie$eau foarte agile pe g e a m ; ceasul §i lantuf
disparusera ! Fire$te, a dat de veste politiei. In tre -
b a t daca poate da sem nalm entele ho^ului, el ra s-
punde ca poate spune un singur lucru : ca avea a-
gilitatea unui acrobat.
C urind a re in tra t in posesia ceasului — nu ?i
a lan^ului. Ho^ul nu izbutise sa-1 vincfa din cauza
inscrip^iei. Mai tirziu, Saligny a aflat ca indica^iile
date de el au fost pre^ioase : ho^ul fusese acrobat
la un circ.
E ra firesc ca faim osul ceas, care le dram uia
clipele de intirziere §i orele petrecu te cu p a rin te le
lor, sa nu se bucure de favoarea deosebita a co-
piilor. Pesem ne ca intim plarea cu fu rtu l i-a pa-
sionat m ai m u lt prin caracterul ei..- poldtist, decit
i-a indurerat. In schimb, au p a stra t m u lta vrem e
am intirea unui a lt dar p rim it de tata l lor §i care a
facut ca atm osfera sarbatoreasca a inaugurarii po-
dului sa se prelungeasca p e n tru m iculii Saligny
citeva zile in ?ir : inginerii, colegi ai tatii, avuse-
sera gindul bun sa-i trim ita o m acheta fo arte

152
m are, cu vagoane ?i locomotiva, toate din cioco-
lata, afara de su p ra stru c tu ra din o^el, care era re-
-constituita in zahar ars ! Daca podul original a
re z ista t trecerii tim pului — podul „de d a r“ a cedat
foarte repede ofensivei copiilor, sub privirile in-
•dulgente ?i in d n ta te ale lu i Saligny, care asista la
„consum area operei“ sale...
M indri peste m asura de taticu l lor, mlcu^ii ii
sim^eau lipsa atunci cind in d atoririle li -1 rapeau.
■Cu o curiozitate n eastim parata §i care depa?ea
preocuparile fire^ti ale virstei lor, o in treb au pe
Therese am anunte despre m ersul lucrarilor, despre
m unca tata lu i ?i, m ai ales, despre data inapoierii
lui. Uneori, un sfir§it de saptam ina le aducea —
p e n tru 24 de ore — m are bucurie.
D um inica dim inea|a. Se auzea soneria la u?a.
C u strig ate §i risete, im pingindu-se unul pe altul.
copiii Saligny coborau scara in goana, lipaind pi-
cioarele incaltate doar in papuci sau chiar descul^e.
,,A venit taticu de la docuri !“ D esigur ca le-a adus,
ca de obicei, rahat, §i m igdale, ?i nuci p ra jite in-
tr - o gaoace de zahar ars. A u sa petreaca ziua im -
preuna, a re sa-i in treb e de §coala, de lecturi, dar
el n-o sa istoriseasca nim ic despre m unca ?i neca-
zurile lui, decit daca o sa fie intrebat.
Intr-adevar, num ai curiozitatea sofiei §i a Eu-
geniei — fiica „ p re fe ra ta “, izbuteau sa -1 faca sa
iasa din rezerva lui. D ar era ceva care parca ii
schim ba firea : calatoriile. Nu cele de studiu, care
1-au dus de-a curm ezi§ul Europei p rin toate por-
tu rile $i m arile centre feroviare — ci acelea pe care
le facea cu fam ilia p e n tru ingrijirea sanata^ii.
N u trag eau niciodata la hoteluri luxoase, cu
toate ca ii placea c o n fo rtu l; avea g u stu ri sim ple :
o cam era lum inoasa ?i curata, m incaruri pregatite
gospodare$te, fara a lte p re te n ^ ii; din d n d in d n d ,
u n p ah ar de vin bun, iar p e n tru copii, bere, daca

153
erau cumin^i. In vacanfa, p rin a ,,fi cumin^i" Sa­
il gny in^elegea a fi veseli ; ii rideau ochii cind se
vedea inconjurat de liota de copii zburdalnici $i
nascocea to t felul de m ijloace ca sa ii aiba m ereu
aproape. A$a §i cu plim barile. El, unul, m ergea
foarte m ult pe jos, batind im prejurim ile diferitelor
lo c a lity , §i din pasiune, d ar §i din nevoie : se in-
gra^ase cam m ult, ceea ce nu era bine p e n tru un
om suferind de inim a. P e n tru fam ilie, inchiria cu
ora u n carucior tras de un m agaru? $i el inso^ea
acest echipaj, schim bind glum e cu „pasagerii“ sau
cintind im preuna cu ei. Se pricepea de m inune sa
organizeze „vacan^ele“, d ar nim eni nu putea sa-i
p retin d a sa se priceapa chiar la to ate — spre pilda,
la pieptanatul unui copii. N um ai ca, in tr-u n an,
Therese a plecat in ain te cu ceilal^i copii, iar el a
ram as sa vina m ai tirziu cu Eugenia, care trebuia
sa-?i term ine m ai intii u n tratam ent. La plecare,
toate au fost in ordine, bunica veghease, iar pe
drum , pina la Viena, Saligny n-a bagat de seam a
ca p iep tan atu ra feti^ei incepe cum va sa lase de
dorit. D ar la Viena, n -a m ai fost chip : codi^ele
num ai noduri §i ?uvi^ele atirn au in dezordine pe
fru n te ! P erplex, m arele dezlegator de problem e
tehnice n u m ai ?tia cum sa iasa din incurcatura.
0 idee salvatoare : sa recurga la un specialist. A
poftit, a$adar, o coafeza ?i a rugat-o frum os sa-i
faca feti^ei o piep tan atu ra care sa find pina or a-
junge la destinafie. In acel tim p, cererea lui Saligny
p a ru curioasa $i de nerealizat. Lui i se parea o
exigen^a fireasca §i explica coafezei ca inginerilor
li se cere sa faca, sp re pilda, poduri care sa reziste
la cutare §i cu tare g re u ta te !
F ara a avea un succes total — coafeza aranja
p arul Eugeniei, explicind dom nului inginer ca coa-
fu rile doam nelor com porta problem e m ai delicate
d e d t podurile.

154
 In tr-u n an s-au dus in Elvepa, la W esen, linga
Zurich. Acolo dem onul alpinism ului a pus stapi-
n ire p e Saligny ; cind il prindeai, era cu ochii pe
c e r : sin t nori — n u sin t ? O sa fie vrem e buna
m im e — ori sa nu se incum ete ? Localnicii il in-
dragisera, m ai ales ca sim^eau in el un om simplu,
m uncitor, omenos — facu t din alta plam ada decit
obi$nuitii vilegiaturi$ti. De aceea, se gaseau totdea-
una p e n tru el calauze benevole, in tovara$ia carora
pleca p e n tru doua-trei zile in excursie. De fiece
data se intorcea cu u n buchet de flori alpine pen­
tru Therese. In ain te de a m u ri — zece ani dupa
so p h ei — ea a cerut sa i se puna alaturi, in pa-
m int, scrisorile §i florile p e care le prim ise de la
el. T herese Saligny a fost o adm irabila tovara^a de
via^a a unuia d in tre cei m ai straluciti constructor!
pe care i-a avut ta ra rom ineasca.

In 1895, la aproape doua decenii im plinite de

la ucenicia lui ca asistent pe linia Ploe$ti-Predeai,
A nghel Saligny a fost n u m it director general al
cailor ferate. $ase ani a sta t in fru n te a acestei ins-
titu p i pe care a condus-o cu com petenta §i unde a
lasat urm ele unor rem arcabile insu$iri de organi­
ze tor.
Mai intii, a dispus sa fie consolidate liniile
principale, p e n tru ca sa poata fi sporita viteza tre-
nurilor.
Apoi a organizat in teg rarea cailor noastre fe­
rate in m arele circuit feroviar international (dez-
voltarea capitalism ului §i patru n d erea capitalului
strain cereau acest lucru), creind legatura directa
zilnica Bucure$ti—B erlin $i B erlin—Bucure$ti, pre-
lungita de doua ori pe saptam ina pina la Constan­
ta, in leg atu ra cu cursele de vapoare spre ?i de la
Constantinopol.

155
 Om al hir^oagelor §i form elor birocratice n-a
fost Saligny niciodata. A ^ tem ut pe h irtie sau ros-
tit cu glas tare, prisosul de vorbarie il supara de-
opotriva. Se vede aceasta din m em oriile $i refera-
tele lui a tit de minu^ios docum entate, d ar care
totdeauna se men^in strict „la obiect“. Voia sa
realizeze. A tit. Opreli§tile form ale nu-1 retineau.
A?a s-a com portat $i ca director al cailor ferate.
El insu$i ,,vechi fero v iar“, ?tia prea bine cit de
birocratice, neoperative erau regulam entele dupa
care se conducea re^eaua de tran sp o rtu ri din vre-
m ea aceea $i ca ele n u aveau adesea nici o lega-
tu ra cu necesita^ile concrete ale vie^ii economice.
De aceea, i$i asum a in chip m artu risit riscul de a
proceda uneori „ilegal“, a§a cum reiese din urm a-
toarea scrisoare datata : Bucure?ti, 10 noiem brie
1896 •

„P rea onorate dom nule prim -m inistru,

Noi avem zilnic rap o arte despre cantita^ile

de cereale depuse ?i lipsa vagoanelor, astfei
ca suntem in cuno§tiin£a perfecta de toate
neajunsurile.
A m prevazut calam itatea ce va fi cind vor
incepe ploile §i in acest scop, spre a accelera
tran sp o rtu rile cerealelor, deja de cinci zile
am lu at dispozi^iunea ca vagoanele acoperite
sa fie puse exclusiv la dispozi^ia transportu-
rilo r de cereale pina m iine, joi seara. P e n tru
executarea acestor m asuri, p e n tru care nu
putem da ordin scris, fiind contrarie regula-
m entelor de transport, s-au trim is 2 0 con-
trolori pe linie... De§i, p rin m asura luata, n e
espunem la m u lte reclam a^iuni... era n eaparat
necesar a se da preferin^a m arfei neadapos-

156
 tita, m ai ■ales ca acea m arfa risca sa nu fie-
tran sp o rtata pina la inchiderea naviga^iunei
pe D u n are“
* '" *

Daca cine ?tie ce capriciu al fanteziei ne-ar

indem na — fiind vorba, in aceste pagini, de un
tehnician — sa intocm im u n fel de grafic al bio-
grafiei lui Saligny, punctind locurile unde ?i-a
desfa$urat activitatea, apoi unindu-le p rin tra s a -
tu ri de creion, am vedea ca s-ar na§te sub ochii
no§tri o im p letitu ra de linii — unele drepte, altele
sinuoase — care n u a r reprezenta altceva decit
im aginea scheletului p rim al re^elei noastre de-
cai ferate.
F ara voia lui, acest om harnic, m odest, a de-
venit o personalitate publica de p rim rang. D ar
func^iile ofidale, banchetele, discursurile — sint
p e n tru el to t atitea corvezi care il napadesc $i i se
par inutile, suparatoare. N u-i vorba, se $i eschi-
veaza ori de cite ori poate : la banchete n u face
decit act de prezen^a, cit tin e program ul oficial, pe
urm a se retrage discret. O singura data a ramas-
vrem e indelungata in m ijlocul com esenilor, atunci
cind a fost ales pre?edinte al Societa^ii politehnice.
$ i-a am in tit ca in urm a cu 15 ani facuse §i el p a rte
din g rupul acelora care, in tr-o m agazie de m arfuri,
pusese bazele acestei societa^i. A fost singurul b an -
chet la care a in tirziat pina la ziua...
Cit despre discursuri... V orbitor inzestrat, plin
de duh ?i a rid n d dispus sa sus^ina conversa^ia ore
in $ir, a tu n d cind se afla p rin tre intim i $i prieteni,
Saligny era cuprins de o cum plita, necru^atoare
tim iditate, d n d treb u ia sa ia cuvintul in public, la
ocazii oficiale. De aceea, luase obiceiul sa inve^e
,,tex tu l“ pe de rost §i il debita fara sa-?i priveasca
auditorii, de team a ca n u cum va sa se incurce. D ar
 m etoda asta a lui i-a ju cat unele renghiuri. La
~banchetul dat de corpul ingineresc rom in, dupa
inaugurarea podului peste Dim are, ropote de aplau-
ze ii curm a la un m om ent d at §irul v o r b e i; re-
•zultatul : „m arele Saligny" se fistice^te ca un ?co-
lar, se pierde $i, vrind-nevrind, cere ingaduin^a co-
m esenilor ca m ai d ep arte sa citeasca discursul pe
c a re il inva^ase pe de rost.

,,Tata, nu u ita ca m iine, vineri, ai ?edin^a la

A cadem ie !“ G lasul micu^ei Eugenia, cu inflexiuni
p e ju m a ta te im perative, pe ju m a ta te pova^uitor-
ingaduitoare, era de u n comic irezistibil. Totu§i,
nim en i in ju r n u ridea : ba chiar pe fa^a lui Sa-
ligny se citea o expresie de u$urare, ca la u n elev
;silitor care $i-a am intit din tim p sa pregateasca o
anum ita lec^ie §i $tie ca nu risca sa fie m u strat la
§coala. O clipa rolurile s-au inversat. Acum, tatal
:se scotoce^te p rin buzunare ?i, grav, ii inm ineaza
feti^ei un leu (suma nicidecum derizorie pentru
acea vrem e). D espre ce era vorba ? F oarte sim plu :
ales m em bru corespondent al celui m ai in alt for
$tiin1;ific al ta rn , in p rim avara anului 1892, m em ­
b ru activ in 1897, Saligny era obsedat de team a ca
nu cumva, prins in v irte ju l tre b u rilo r care il che-
m au in acela$i tim p in m ai m ulte locuri, sa uite
'de saptam inalele ?edinte la Academie. P ina la u r-
m a, gasise solu^ia : feti^a se achita cu seriozitate
$i m indrie de s a rd n a prim ita, iar... rasp lata m a­
te ria ls o consum a rapid sub form a de nugale ; a-
dunarea academ idenilor p u tea conta pe prezenfa
■sa.
Lui Saligny nici nu i-a tre c u t p rin gind ca ar
p u tea face din titlu l de academ idan o sinecura.
D im potriva, a activat intens ?i m ultilateral. Fiind
.stim at $i apreciat, el era consultat adesea $i in pro-

158
blem e care nu tin eau strict de specialitatea lui.
Lista bibliografica a lu crarilo r lui ?tiin^ifioe cu-
prindea, de pilda, rapoarte asupra unui „Curs ele-
m en tar de algebra” §i a unui „T ext-A tlas“, ,,Geo-
grafia jude^ului C onstanta”, am bele propuse p e n tru
a fi distinse cu prem iul didactic craiovean, 1899.
N enum arate au fost lu crarile prezen tate A ca-
demiei p e n tru diferite prem ii, pe care le-a studiat
$i asupra carora a refe rit A nghel Saligny. N u este
lipsita de interes parcurgerea acestor referate care
oglindesc seriozitatea cu care privea $i analiza ori­
fice lucrare. O data, insa, a gre?it... Astfel, in 1912,
G rigore Bri$cu prezinta Academ iei o lucrare p e n tru
prem iul D em ostene C onstantinide : „E licopterele“.
A utorul, care nu era inginer ci avocat, incearca a
dem onstra ca „elicopterele pot fi a p a ra te de avia­
tie practice, economice ?i jara pericol, utilizate
chiar de marele p u b l i c D upa ce analizeaza expu-
nerea avocatului G rigore Bri?cu, A nghel Saligny
constata, n u fa ra o ironie re^inuta, ca „dom nul
Bri?cu se ocupa de m u lt cu o p erseverenta lauda-
bila de u rm arirea problem ei ce $i-a propus. Daca
insa va reu$i in obtinerea rezultatelor dorite, a-
ceasta num ai experien^a o va putea p ro b a”. Ia r in
ceea ce p r iv a t e atrib u irea prem iului, Saligny
constata ca autorul „m erita, desigur, o in cu rajare
$i u n a ju to r p e n tru punerea in aplicare a ideii sale,
dar Academ ia nu poseda asem enea fonduri. In ceea
ce prive$te cererea de prem iere ea este p rem a tu ra ”.
Sint lucrari p e n tru care are un interes special,
cum a r fi cele care privesc caile ferate. A supra
acestora se apleaca cu o grija deosebita, cu o exi-
genta sporita. In leg atu ra cu lucrarea lui I. P.
Condiescu, „Studii experim entale asupra in tre fi-
nerii cailor fera te ”, Bucure$ti, 1889, Saligny notea-
za ca „este o culegere din lite ra tu ra straina, la care
a adaugat ?i rezultatele experientei $i observatiile

159>
 .sale proprii. Ea deci poate fi u tila “. Din adnotarile
ulterio are pe care le face reiese atenfta cu care se
apleca asupra fiecarei form ulari de am anunt. lata
'citeva din o b s e rv a b le lui : „la pag. 1 0 au to ru l a-
firm a ca „la ie^irea din lam inare capajina §inei ar
p u tea sa fie inca pe ju m a ta te flu id a“. Se ?tie —
•scrie Saligny — ca m etalul nu poate fi fluid nici
la inceputul lam inajului. In alta p a rte autorul
afirm a ca „una din cauzele care contribuie la reaua
calitate a $inelor este iu^eala cu care se face la ­
m ina ju l“, iar Saligny com enteaza : „necesitatea
unei bune calita^i a $inelor este ca lam inarea sa se
faca cit de repede“.
Deosebit de sem nificativ este insa referatu l
facu t de el in anul 1919, pe m arginea lucrarii in-
ginerului D im itrie Leonida : ,,Studiul unei uzine
hidroelectrice la S tejar (linga Bicaz)“. Consem nam
parerea lui Saligny despre un proiect pe care b u r-
ghezia n u 1-a p u tu t realiza niciodata. A fost rea-
lizat in anii regim ului dem ocrat-popular la o scara
m u lt m ai m are decit a visat-o Insa$i m arele cons­
tructor. „Dom nul inginer Leonida — scrie Anghel
Saligny in rap o rtu l sau — a p rezentat la m arele
P rem iu N asturel stu d iu l unei uzine hidroelectrice
la Stejar, linga Bicaz“. D upa ce da datele tehnice
ale lucrarii, Saligny apreciaza ca „problem a pusa
de dom nul Leonida, adica instalarea unei uzine hi­
droelectrice in condijlunile cele m ai economice...
•comporta m u lte solujiuni. Daca acea aleasa este
cea m ai buna, nu se poate spune fa ra p lan u ri fo-
tografice d etaliate cu curbe de nivel §i u n studiu
am anun^it la fa^a locului... O ricum a r fi, dom nul
Leonida p rin studiul sau a ra ta ca este cu desavir-
;$ire la inal^im ea problem ei ce §i-a pus ?i merita-
sa fie in cu ra ja t p e n tru a indem na §i pe al^ii a se
ocupa cu astfel de cercetari care intereseaza in
r: gradul cel m ai inalt ^ara noastra, cu a tit m ai m ult

160
cu cit chestiunea este cu to tu l de actu alitate acum,
cind carbunii sint a§a de scumpi. Propun, deci, a
se acorda dom nului Leonida prem iul solicitat“.
P roiectul inginerului Leonida a ram as in anii
regim ului burghezo-m o$ieresc — proiect, sem ne
a?ternute pe o hirtie, depozitata, cu n u m ar de in-
reg istrare $i dosar cu $nur, in cine $tie ce arhiva
de m inister. D ar A nghel Saligny a a v u t m eritul de
a fi fost unul din acei pu^ini care au sezisat im por­
t a n t electrificarii t r ii noastre.
In tre i sesiuni consecutive — 1907-1910 —
Saligny a fost ales pre?edinte al Academiei. Prin-
cipala lui preocupare in aceasta func^ie au fost
oamenii, cu nevoile lor. Lui i se datore$te a tit or-
ganizarea adm inistra^iei acestei institufii, cit $i
in fiintarea unei case de retrag eri ?i pensii p en tru
salaria^ii ei. R ecunoscatori p e n tru ca se ingrijise
sa asigure cit de d t situa^ia m ate ria ls a functio-
narilor ,,care i?i dau c u n o ? tin tle ?i m unca lor
p en tru a a ju ta aceasta in stitu te ..." personalul A-
cadem iei i-a adresat la 23 ianuarie o scrisoare de
multurciire, rugindu-1 sa accepte, ca sem n al re-
cuno$tin1;ei lor, ,,aceasta m ica statu eta de bronz a
M inervei, care este em blem a Academiei noastre ?i
care de aceea va va aduce am inte de s im tm in -
tele care ne unesc...“ C uvinte lipsite de orice pole-
iala ,,academ ica“, re c u n o $ tin t oam enilor sim pli !
M inerva de bronz ii va fi evocat, desigur, lui Sa­
ligny, ceasuri placute de m unca d atatoare de m ari
satisfac^ii suflete?ti. O a$ezase la indem ina, pe
m asa lui de lucru de acasa §i ii placea sa o atinga
din cind in d n d , a§a cum pui o clipa m ina pe u -
m arul u nui prieten bun.
La incheierea perioadei de pre^edintie, Saligny
n-a avut incotro : a tre b u it sa rosteasca' o cuvin-
tare. Nu o reproducem in intregim e, dar in pu^inele
cuvinte ce le dam aici, ritito ru l va regasi ?i mo-

10 A n g h el S alig n y 161
destia, ?i um orul care au facut ca acest om insem-
n at sa fie $i un om iu bit :
,,Nim enea nu a fost m ai surprins decit m ine
p e n tru a tita onoare, caci nim eni nu $tia m ai bine
ca m ine neajunsurile m ele p e n tru a sta in fru n tea
celei m ai inalte institufii culturale a neam ulul.
...Mi-am dat to ate silin^ele de a a ju ta lucrarea A -
cadem iei in m asura p u terilo r m ele. Daca im i lip-
se$te talen tu l frum oasei cuvintari, care este una
d in tre cele m ai stralucite flori ale activitatii aca-
demice, m i-am in d rep tat activitatea m ai ales spre
p artea a d m in is tra tiv e . T alentul frum oasei cuvin­
tari este desigur o floare, spunem noi — dar nu
cea m ai frum oasa. ' Cea m ai frum oasa este reali-
zarea concreta a operei.

N u $tim daca Saligny a facut m ereu apel la

m em oria vreunuia d in tre copii lui ori de cite ori
era vorba de o func^ie care presupunea §i num e-
roase $edinte Minute cu regularitate. E pufin pro-
babil. Oricum , agenda lui era din ce in ce m ai in-
carcata. Succesiunea n e in treru p ta de num iri, v erti-
ginoasa a lte rn a n ts a sectoarelor lui de activitate
ara ta lim pede cit de u tila ?i eficienta se dovedea
prezen^a lui Saligny oriunde lucra. In acele dom e-
nii, unde prezen^a ?i ac^iunea lui s-au p u tu t des-
fa?ura pe o perioada m ai indelungata, roadele au
fost vizibile p e n tru orice observator im partial.
Astfel, n u m it in 1901 vicepre$edinte al Consiliului
teh n ic superior, el va fi, in fapt, tim p de 16 ani,
conducatorul lui, deoarece postul de pre§edinte,
rezerv at prin sta tu t m inistrului Lucrairilor Publice,
e ra in rea lita te onorific.
De-a lungul acestor ani, el va indrum a cu p ri-
cepere $i tact dezbaterea proiectelor celor m ai im -

162
p o rtan te lucrari din ^ara. Cu calm ul $i cu polite-
tea-i cunoscute, d a r §i cu ferm itatea de care inva-
{asera a se tem e unii, el a ap arat $i a prom ovat
ori de cite ori a p u tu t corpul tehnic rom in im potriva
antreprizei straine. A r fi v ru t sa im bunatafeasca acti-
vitatea C onsiliului tehnic, dindu-i o noua organi-
zare care sa-1 faca m ai pu^in dependent de osci-
la^iile politice ale guvernarilor, dar a tre b u it sa a$-
tep te mul^i ani... ca sa poata am eliora — ?i aceasta
in tr-o foarte m ica m asura — starea nem ul^um itoa-
re de lu cru ri : p rin tre altele a introdus, in alca-
tu irea Consiliului, profesori universitari de la ca-
tedrele tehnice.
D ar povara anilor se face sim^ita... Saligny e
din ce in ce m ai suferind — inim a obose$te tot m ai
repede, rinichii il chinuiesc, dureri reum atice ii
m uncesc tot tru p u l — e h o tarit sa nu m ai p ara-
seasca aproape de loc Bucure$tiul, casa lui, fam i-
lia. Fire$te, nu renun^a la lungile plim bari pe jos,
care ii plac a tit de m ult. Tot m asurind strazile §i
aleile Capitalei, iata ca incepe sa-1 pasioneze pro-
blem a m ijloacelor de c irc u la te urbane. Fire?te,
existau, m o§tenite din anii sfir§itului de veac tre -
cut, tram vaie cu cai care se hurducau pe strazile
cu bolovani sau prost podite, im p ru m u tin d ' ora$u-
lui, ce se m oderniza, o nota de pitoresc cam... mizer.
I se p area evident lui Saligny ca era cazul ca aici
sa in te rv in a m ina §i rnintea tehnicienilor. De aceea
nu sta pe ginduri §i, la infiin tarea Societa^ii co-
m unale de tram vaie din Bucure?ti, prim e^te sa fie
adm inistrator delegat. Va ram ine in aceasta func^ie
pina la m oarte ?i va indrum a $i u rm ari indeaproape
opera^ia de electrificare a fostelor „linii cu cai“ §i
de creare a u n o r trasee noi.
In ceasurile de ragaz, de m e d ita te , privea in
urm a la u n drum lung ?i bogat in infaptuiri. Re-
vedea chipurile nenum aranilor colaboratori p e care

163
 ii chem ase a la tu ri de el, pe unii inca din aula
universitara, p e altii, dupa ce le m asurase capa­
c i t a t e vazindu-i la m unca, pe v reu n §antier sau
cercetind un proiect conceput de el. Cei m ai m ulti
au fost tineri. El dadea cuvintului „colaboratori“
intreaga sa valoare : discuta cu ei absolut toate
problem ele, le asculta cu luare-am in te p arerile ?i
e ra oricind gata sa adopte o s o lu te noua propusa
de u n subaltern, daca o considera preferabila ce-
lei alese in itial — chiar daca aceea ii apartinea
lui. Citi ingineri tineri, proaspat absolventi ai
$colii nationale, n -au pa?it — unii cu indrazneala,
a ltii cu sfiala — pragul biroului lui Saligny pen-
tr u a-i supune pu n ctu l lor de vedere in legatura
cu una d in tre num eroasele lucrari d irija te de el !
D e fiecare data inginerul cu ex p erienta i-a ascul-
ta t cu rab d are ?i cu interes, cercetindu-i a te n t cu
p riv ire a lui de m iop de dupa sticlele groase ale
ochelarilor, fara acea c a u ta tu ra parca strecurata,
care il fistice$te lesne pe interlocutorul neexpe-
rim entat. Saligny n u se sim tea de loc ra n it in
prestigiul sau de observatiile tin erilo r ; din contra,
le aprecia contributia in lam urirea unor proble-
me. Iar lucrul acesta n u se sfia sa-1 afirm e in mod
public. E ra m u lta dragoste de oameni, de profesie,
in p u rta re a lui Saligny. D ragoste $i incredere. De
aceea, in 1900 n-a p reg etat sa-1 in fru n te pe Carol
I, al carui g u v e m hotarise sa licentieze un num ar
m are de ingineri din in stitu tiile de stat, pretex-
tin d „lipsa de fon d u ri“ (fire^te, aceea$i „lipsa“ nu
u rm a sa functioneze in cazul speciali$tilor strain i !).
§i to t de aceea, m ai tirziu, 1-a in fru n ta t §i pe F e r­
dinand. A ceasta in tiln ire va ram ine g rav ata pina
la sfir§itul v ietii in am intirea m arelui construc­
tor. L ucrurile s-au petrecut a?a : la u n m om ent
dat, Saligny a aflat ca P a latu l se gindea sa conce-
sioneze unor antreprize straine atelierele cailor

164
ferate. N u-i venea sa creada. N u p u tea sa creada.
P e n tru a se lam uri, cere o audienja la rege. A u -
dien^a i se acorda.
In diminea^a aceea s-a im bracat nervos, fa ra
sa scoata u n cuvint, fara m acar sa o priveasca p e
Therese. A ie$it in strad a §i a plecat pe jos sp re
palat. Ploaia se scurgea rece ?i deasa p este o ra -
§ul im bracat in cenu^iul triste^elor ascunse. O a-
m enii treceau grabift, preocupa^i p e linga el, a -
daugind ora§ului propria lo r nelini$te. T ara tra ia
m om ente grele ; fabricile se inchideau, m uncitorii
erau concedia^i, se concesionau in tre p rin d eri d e
stat capitali§tilor straini.
Saligny nici nu-?i dadu seam a cipd ajunse in
hoi, a$teptind sa fie p rim it de Ferdinand. I se
preciza ca va p u tea ram ine zece m inute. Cind pa-
tru n se in sala de audience, in spatele biroului ma-
siv, sculptat in lem n de nuc, statea u n b a rb a t in
virsta, cu barba, cu fa^a bolnavicioasa $i ochii lip—
siti de expresie, apo$i. Saligny in tra repede in
subiect :
— Am cerut audien^a, tu lh u ra t de un zvon
care circula in ora$, sire.
In spatele biroului, ochii lui F erdinand con-
tinuau sa priveasca in gol.
— U n zvon ? D espre ce zvon e vorba ?
— Se spune ca se inten^ioneaza concesionarea
atelierelor c a ilo r' fera te u nor antreprize straine...
— $i... presupunind ca s-ar concesiona, ce
v-ar d eran ja pe dum neavoastra ? Ave^i interese
investite la caile fe ra te ? $ titi foarte bine ca strai-
nii ne pot aduce m ari foloase. Se pricep m ai bine
ca noi...
U rm a o pauza penibila. Saligny inv irtea o
bucata de h irtie in m ina, p e n tru a-?i stru n i nervii.
R upse incet-incet h irtia in buca^ele, m ai intix
m ari, apoi din ce in ce m ai mici. $i cind n u m ai

165
avu ce rupe, ii raspunse calm om ului care statea
in fa^a lui :
— A ceste ateliere au fost create §i organizate
de m ai m ulte prom otii de tehnicieni rom ini. Cred
ca tara a r plati prea scump o m asura, pe cit de
inutila, pe a tit de jignitoare p en tru corpul ei teh-
nic. N u ave^i p e n tru ce sa le concesionati strai-
nilor. N u a r fi de nici u n folos. Va rog sa va m ai
ginditi.
U n secretar deschise u$a §i anun^a ca cele
zece m in u te trecusera. Saligny se ridica in picioare
§i regele, fara sa-i intinda m ina, parasi prim ul
incaperea.
Intorcindu-se spre casa, o am araciune cum -
p lita il cuprinse. Avea senza^ia ca vorbise in vint,
in gol, ca om ul caruia i se adresase n u era sen-
sibil de loc la destinele acestei t^ri.
Se gindi apoi la el, la propria lui via^a. I se
dadusera onoruri, decoratii, func^ii, fusese pus sa
construiasca, atunci §i acolo unde interesele per-
sonale ale celor ce tin eau frinele acestei f a n o
cereau. „Nu le place sa vorbe§ti de interesele \a-
rii, de interese m ai generale decit ale lor. E in
ta ra ceva care nu m erge... Daca a? fi p u tu t sa
realizez... Daca s-ar fi p u tu t construi... Daca am
fi fost lasati sa construim ... Daca... daca... daca...
Da, e ceva care n u merge... De ce sa n u putem ...
de ce ne oprim m ereu ?...“
Saligny n u a inteles de ce „nu se p u te a “. El
n u a inteles esenta lipsei de patriotism a claselor
stapinitoare, lipsa de dragoste a burghezo-m o§ie-
rim ii p e n tru prestigiul corpului tehnic rom inesc
?i p e n tru dezvoltarea tarii-
Cind a im plinit 35 de ani de activ itate in
slu jb a statului, inginerii au d a t un banchet in cin-
stea lui. A fost rugat sa ia cuvintul. S-a ridicat

166
In picioare, s-a u ita t la cei din ju r $i a inceput a
vorbi incet, parca p e n tru el :
— $i cum sa nu-m i fie drag acest corp te h -
nic rom in, pe care 1-am vazut dezvoltindu-se tim p
de 35 de ani §i la a carui dezvoltare am contri-
b u it §i eu. O m are p arte m i-au fost elevi, o bunk
p a rte colaboratori care, p rin m unca $i inteligenta
lor, au determ inat succesele in lunga m ea ca-
riera.
In trecu tu l regim burghezo-mo^ieresc, p u tini
au fost oam enii de seam a care sa fi recunoscut cu
a tita sinceritate §i sim plicitate cit datoreaza co-
laboratorilor lor.

Copiii ram a^i in via^a au c re s c u t; acum, unii

au la rindul lor copii. Casa lui A nghel Saligny $i
a Theresei — acum bunici — rasuna iar de risete
zglobii. Cei doi nepoti sint zburdalnici. $i, la d rept
vorbind, cum sa nu fie, cind au in bunicul lor un
aliat, ba chiar un parta$ la sotii — cind pe dea-
su p ra se m ai ?tiu ?i apara^i de el im potriva seve-
rita^ii parinte?ti ! Intr-adevar, A nghel ii iube$te
nespus ; nu trece o zi sa n u-i vada. La u n m o­
m ent dat, casa parinteasca, amenin^ind sa devina
neincapatoare, fiica $i ginerele lui — parin^ii
hotarisera sa se m u te in alta locuinta. Gospoda-
re$te, o fi fost buna m asura, d ar p en tru bunic
§i nepo^i era un dezastru. Saligny nu s-a im pacat
cu ea. D upa d te v a luni „de proba“, in tr-o buna
zi, fa ra sa-i previna p e cei interesaft, ?i in lipsa
lor de acasa, trim ite oam eni sa le am baleze m o-
bila $i ii m u ta inapoi, la e ta ju l propriei lui case.
Scurt §i operativ. Nepo^ii lui au fost incinta^i —
ia r m am a lor $i-a am intit ca in un'ele ocazii nu
e ra indicat sa te im potrive§ti lui Anghel...

167
 ...Razboiul batea la u$a. A nghel Saligny este
silit a accepta conducerea Direc^iei generale a
m uniliilor, in fiintata in noiem brie 1915. E tre c u t de
60 de ani. C urind b atrin u l demisioneaza.
In anii razboiului, Saligny continua sa ela-
boreze n eincetat proiecte de asanare §i valorifi-
care a zonelor inundabile din lara, cu gindul la
pacea care va veni.
Dupa razboi, Anghel Saligny nu a m ai lu crat
m ult. P rivea in ju ru l lui §i nu in^elegea prea
m ulte. T otul se desfa?ura ca in tr-u n film. Un
d ru m lung, cotit, o istorie fram intata, pe care nu
reu?ea sa o patrunda. La inceput fusesera ni$te
tara n i pe care ii vazuse lucrind la prim ele linii
ferate, acum erau o puternica clasa sociala. Oa-
m enii ace^tia aduceau ceva nou, ceva deosebit, o
for^a pe care Saligny nu a in^eles-o in adincim ea
ei. Burghezia a cautat intotdeauna sa-$i apropie
c'ele m ai calificate cadre. Un tehnician m are, cum
a fost A nghel Saligny, i§i dadea seam a — $i lu -
crul acesta 1-a verificat , pe to t parcursul carierei
lui — ca in statu l burghezo-m o^ieresc in tre inte-
resul general al poporului, in tre dorinta de a con-
stru i a inginerului de geniu $i interesele inguste
ale conducatorilor, era o contradic^ie de neim pa-
cat. El n-a realizat niciodata radacinile socdale ale
aeestei contradic^ii. A vazut doar, crescind sub
ochii lui, pe acei care cu citeva zeci de ani m ai tirziu
vor in latu ra aceasta frina. I-a vazut m i?cindu-se in
rin d u ri strinse, dupa M area R evolutie Socialists
din Octombrie, pe urm a$ii prim ilor lucratori la-
ran i de la Caile Ferate. In tim pul grevei generale
din 1920 se plim ba pe strazile Capitalei, privind
la m iile de oam eni cu felele supte de m izerie, care
pa$eau pe strazile B ucure^tiului, la cei care fa-

168
cusera sa stea fabricile in loc §i fara a se dumeri?
prea bine, i§i dadu seam a ca se intim plase ceva.
Ce anum e insa, Saligrty nu a ?tiut. El a construit
d ru m u ri de fier, poduri $i porturi, a m odelat
o^elul ?i a im blinzit betonul, d ar a ram as spec­
tato r la procesul politic de radicalizare a clasei
m uncitoare, a acelei clase care, p reluind puterea
politica, va incepe r e c o n s t r u c t ^arii in ritm ul
visurilor lui Saligny.
...O diminea^a de inceput de vara. Anghel:
supravegheaza m icul d eju n al n ep o^ilor; e parca-
m ai pu^in a te n t ca de obicei la vorbaria lor ; gin-
durile ii zboara, nici el n u ?tie incotro, scapa din-
faga?ul lor §i se im pra?tie la intim plare : le ad u n a
a n e v o ie ; copiii pleaca dupa tre b u rile lor, iar el
se urea, greoi, in tra su ra ?i pleaca la birou, la-
S.T.B. M are inlesnire, tra su ra asta — curios ca
nu-1 ispitesc autom obilele, sa fi venit ele prea.
tirziu p e n tru el, sa fie el p rea b a trin ? — oricum,
ceruse Societatii de tram v aie sa-i puna la d isp o -
zi^ie trasura, lucrul cel m ai n im e r it; nici cheltu-
iala p rea m are din p a rte a lor, nici oboseala din.
partea lui. A lu crat pu^in, il supara durerea de­
cap. D upa prinz,- a ru g at sa fie chem at doctorul.
Therese nu a re de ce se nelini$ti. E o sim pla m a -
sura de precau^ie ! P este d te v a zile treb u ie sa
piece la Ilva M are, p e n tru o constatare p e teren,.
?i in asem enea cazuri u n control m edical e bine-
venit.
Se sim te nervos. Se duce in cam era §i se-
a§aza pe pat. V rea sa doarm a. Inchide ochii ?i un
somn greu, apasator, il invaluie cu incetul. Apoi,
m iini negre, $erpuite, incep sa-1 stringa. Il cu-
prind din to ate p arole, il sufoca. S ute de m iini,
m ii de m iini, m ii de m iini negre $i rele. $i el se
zbate, se lupta, i$i aduce am inte. $i to tu l in ju r
■e negru, intunecat, strain. In fata ochilor ii apare
tirg u l copilariei lui : uli^ele cu praf, casutele mici
$i o profesoara care i§i pierdea bucatile de ceara.
.Apoi un drum in G erm ania, fata lui Alfons, fra-
tele lui, anii de studii, figura rece, distanta a pro-
fesorului M ehrtens, §antierele din Prusia, oferta
de a ram ine in G erm ania, Therese... $i m iinile
continua sa-1 stringa, ii string capul, ii inlantuie
m em brele, ii strivesc gindurile. $ i totu$i contij
nua sa vada... Vede inceputurile, prim ele lucrari,
discutia cu inginerul englez, m oartea prim ului
copil, liniile fera te pe care le irttinde peste tru p u l
farii, Foe?anii prim ei S o c ie ta l politehnice... Li­
niile ferate, podurile opresc m iinile sa-1 mai
stringa. P arca nu m ai string a tit de tare, parca
in bezna care il inconjoara s-a strecu rat putina
lum ina. $i totu?i vor sa-1 striveasca, ?i totu?i in­
tunericul m ai este. D ar este ?i podul. Podul peste
apele p u tin tu lb u ri ale D unarii. Podul pe care el
1-a dat t^rii. Podul spre lum ina. $i parca m iinile
mu m ai pot sa stringa, $i parca intunericul se im -
pra§tie, $i parca respira m ai liber. $i apoi e Con­
stanta, sint docurile $i Braila, ?i poduri, ?i linii
ferate, §i am enajari, §i lucrari, iar lucrari, pre-
tutindeni, ?i o farim a din el in fiecare construc-
tie... $i m iinile negre cad, se desfac ?i intunericul
se risipe^te. E lum ina §i lini$te. F oarte m ulta
lini^te. „Am sa ram in. Sint lucru ri pe care bezna
nu poate sa le cuprinda. Sint lucru ri in fata ca-
rora bezna §i intunericul sint neputincioase. Am
sa ram in, am sa ram in p e n tru poporul m eu, caruia
i-am dorit o viata m ai buna $i i-am d aru it tot
■ceea ce p u terile rriele au p u tu t sa dea.“

170
 Nu m ai sint m iinile negre. E lum ina. Totul
in ju r e lum ina, lum ina §i lini$te.
Cind Therese a in tra t in cam era lui, 1-a gasit
pe Saligny cu un zim bet pe buze. l$i inchisese
ochii p e n tru totdeauna. E ra in 17 iunie 1925.

*
$ $

A nghel Saligny este, fara indoiala, u n u l din-

tre cei m ai straluci^i reprezentan^i ai tehnicii ro-
m ine^ti. A nim at de o neostenita pasiune p en tru
m eseria lui, calauzit de o intui^ie tehnica excep­
tional;! §i a ju ta t de ra re insu^iri suflete^ti, care
il faceau sa cunoasca oam enii $i sa ?i-i apropie,
el a izbutit sa realizeze o opera insem nata. Sa­
ligny a tra it in tr-o perioada de dezvoltare a ca-
pitalism ului in ^ara noastra §i a fost utilizat de
burghezie p e n tru constructive de care ea avea
nevoie in acea perioada, in special tran sp o rtu ri
$i instala^ii portuare. In tre planurile m ari, in tre
viziunea de constructor a lui Saligny ?i in tere-
sele m eschine ale burgheziei, au existat perm a­
nent contradictii. f?i e evident ca regim ul bur-
ghezo-mo§ieresc 1-a nm piedicat pe Saligny sa dea
ta rii tot ceea ce posibilitatile sale de constructor
ta le n ta t i-a r fi perm is sa realizeze. R egim ul ca­
pitalist 1-a onorat in m asura in care a avut ne­
voie de serviciile lui. A?a se explica ?i num irea
lui in diverse func^ii im portante.
C aracterul contradictorily al situatiei lui Sa­
ligny in rap o rt cu societatea tim pului sau nu con-
stitu ie u n caz particular, o exceptie. Il regasim,
atunci cind ne aplecam cu aten tie asupra bio-
grafiei celor m ai m ulti tehnicieni sau savanft de
seam a ai tarii noastre, in epoca b u rg h e z ie i; era
in eren t conditiilor social-istorice. D ar acest ca-
rac ter contradictoriu nu $tirbe$te cu nim ic din
valoarea operei lui Saligny. O istorie a tehnicii
rom ine^ti este de neconceput fa ra num ele lui,
a?ezat la loc de frunte. T im p de p a tru decenii,
drum ul lui A nghel Saligny a coincis cu drum ul
ascendent al tehnicii rom ine$ti §i a fost to to d ata
cea m ai exem plara ilu stra re a lui. O via^a lipsita
de dram atism exterior. O via^a de realizari, pen-
tru care poporul nostru ii pastreaza o adinca
recuno§tinta.
Statia de po$tA la jumalatea sec, XIX,
dup§ Doussault

Ia$ul la 1845,
dupj o litografie de I. Rev
Universitatea din Berlin spre sfiryitul see. XIX
 $oseaua Kiseleff Inainte de 186P

§oseaua K iseleff pe la sfir$itul sec. X U

 Hanul lui Manuc p« la i860
dupa Lancellot

Podul Radu Voda de peste Dimbovita, la 1870 —

fotografie de F. Duschek
A Saligny
intr-un grup
de construc­
tor! ai liniei
Ploiesti-Pre-
deal,
1877-1878
Gaiati

DQCURI

Brai'i
Strada din Foc$ani pe la sfir$Hui ser X!
 Portui Braila pe la 1840,
dupa M. Bouquet

BrSila in a doua jumatate a sec. XIX

Anghel Saligny in perioada marilor sale realiz&ri
 Podul lui §tefan
cel Mare de la
Borze§ti, sec. XV.

Pod combinat de $osea $i cale ferata peste Trotu? la

Urechestj
 Cemavoda la finele sec. XIX — Inainte de constructia podului
dupg o litografie de eooca

$antierul podului de peste Dun&re. E$afodajul

 Podul de peste DunSre. Jnstaiarea primuiui palier.

$antierul podului de peste Dunare

Primele paliere

Preiungirea podului peste Borcea

P o d u i de la Cernavoda
Irsteriorul podului de la Cernavod-i
Scftimb de telegrame mtre Prof. Belelupeki din Petersburg
?i log. A. Saligny cu privire la construirea podului de
peste Dundre
 e o « §ya a t a

Portul Constanta pe la finele sec. XIX,

dupa o litogralie de epoca

Portul Cons­
tanta. Estacada
metalica
Anghel S alig n v ir> a n ii batrineVu sale
 ' CX- ' { CLfX ( / n '/
// C
tt-rt-tf '>/■/(/■ /tfs s /<‘-

,CUy z <ZCC6c9~ CUXw t 4'JLCZ / , ,-T^

■‘ ■ , "N > ^ << -■>
^ ^ au- / { y h ts t

<**<■£’ f a * - * - . / , s ^ c /C / /s}

■ i n 'l i 'r t & € H d a s /7 r S ? & /c c O, b r & U t' Z Y ' ’,<£

<'& ? C <*£ ,■ '/ -1 ■rr -07 7 Y t c Y f Y ^

r<z " t' d**co. & « //a z & 9*f *

(P c & m 6 u t / / '# 0 .

C {y/ <<rf&{r>/y. (9c ( 9 ) vy77C.C^ & L.

0 (* tKi l iut ' U-IC / c

Facsimilul pergamentului elaborat de $c. de poduri ?i

Sosele, privitor la construirea podului de peste DunSre.
Manuscris Bibl. Acad. R J.R.
 P A S T E U R
de P. Tautu

Din paginile volumului de fata se desprinde

chipul luminos al mareluf savant Louis Pasteur.
Viata sa a constituit un omagiu adus ijtiintei, ca-
reia el i-a inchinat intreaga putere de munca, intrea-
ga capacitate creatoare, daruind astfel omenirii ne-
numaratele sale descoperiri : rolul fermentatiei in
organism, microbul dalacului $i al holerei gainilor,
vaccinul anticarbunos $i antirabic.
Perseverenta in cercetari, profunzimea analizei,
bogatia ipotezelor $i migala verificarii lor pina la
certitudine, cinstea, dragostea de patrie simtul ras-
punderii ?i dorinta fierbinte de a sluji omenirii sint
calitati ce se releva la fiecare pas in activitatea
savantului.
Pasionata, pentru cititor este urmarirea dezvolta-
rii ideilor savantului, confruntarea lor cu realitatea,
cercetarile de laborator ?i experimentarea lor prac-
tica.
El va simti alaturi de savant framintarea cautari-
lor, ca ?i satisfactia succesului in momentul eluci-
darii unei probleme, se va bucura o data cu el de
roadele descoperirilor sale.
 MAGELLAN
Viata unui om — pretext pentru evocarea unei epoci-
unei lumi.
Sub pana maiastra a lui Stefan Zweig invie epoca,
obiceiurile, relatiile sociale, conjuctura politica, in.
cadrul careia a trait, a calatorit, a cercetat $i a des-
coperit Magellan pamintul ce-i poarta numele pina
in zilele noastre.
Disparitia treptata a petelor albe de pe harta, pe
masura ce noi exploratori pornesc sa descopere pa-
minturi necunoscute, greutatiile pe care ei le intim-
pina in organizarea expeditiilor, tensiunea cu care-
sint ajjteptate de catre opinia publica rezultatele ex­
peditiilor — toate aceate caracteristici ale fermen-
tatiei din perioada de ascensiune a burgheziei -sint
zugravite de un penel care reda pe de-a-ntregul atit
culoarea epocii cit ?i esenta ei. Nu ramine ascuns:
nici mobilul investitiilor pentru echiparea de corabii
care sa cerceteze marile globului, substratul lui eco­
nomic — goana dupa noi posesiuni teritoriale, dorin-
ta de ci?tig — prin exploatarea lor, prin sOhimburi:
avantajoase de marfuri.
Pe acest fundal se desfa$oara viata agitata, aven-
turoasa, a lui Magellan, cel care a descoperit strim—
toarea dintre America de Sud $i Tara de Foe —
strimtoarea Magellan. Tot el a incercat pentru prima.
data sa faca ocolul globului pamintesc, dar a fost:
ucis in Filipine.
 C U P R I N S

C a p ito lu l / Despre o familie plecata in pribegie

$i despre urma$ii stabiliti in tara
Moldovei ............................................ 5
C a p ito lu l II In care un tinar i?i gase?te drumul
in viata.................... 10
C a p ito lu l III Inceputul carierei unui tinar ingi-
ner romin in Germania............. 18
C a p ito lu l IV A$a arata tara in anii aceia........... 22
C a p ito lu l V In anii cind tara ^i-a cucerit inde-
pendenta de stat. ....................... 28
C a p ito lu l VI Inceputuri. Primele dureri. Prime-
le izbinzi.................... 45
C a p ito lu l V II Fara $coala rorruneasca nu pot
exista tehnicieni romini.................. 73
C a p ito lu l V III Oracaitul scepticilor ?i betonul ari
mat ................................................, 78
C a p ito lu l IX Din trecutul constructorilor de po-
, duri din tara noastra............. , . . . . 83
C a p ito lu l X Un pod peste Dunare........................ 87
C a p ito lu l XI Un port la mare. Drumuri pe a p a .. 131
C a p ito lu l X II Saligny, omul..................................... 144
 Nr. 3636
Redactor de carte : C. MSciucS
"T ehnoredactor : V. G rigore Corectbr : A. A nasiasescu
D at la cule't 3.XI.959. Bun de tlp ar 7.XII.959. T iraj 5.100 ex.
"bro$ate §i 1.050 cartonate H trtie sem ivelinS de 80 g r. m . p.
-Colt de tlp ar 11. Coll de ed itu ra 8,5. F orm at 32/84X100.
'C om . editurii 4010. E dltia I. Plan§e tiefdruck 9 A 01523.
P entru bibliotecile m ici indicele de clasificare 8 (R)
1 iparul executat su b com. 4152 la I. C. P. — M. F . A.
str. izvor n r .137, Bucure?ti