Sunteți pe pagina 1din 403

lorga

tle c
.

"tEli.t
1,

oameni cari au fost

**

1-

,I

i.
f F ic!Giritkr-A7k.Ajl''

C;
)

4-4
4:

,
r1P

I 7,4

t_,;
N. II

Ilustratia copertei : P. Vulccinescu

n. iorga

oameni cari au fost

**

EDIT1E INGRIJITA $1 NOTE DE

ION ROMAN

1967
EDITURA PENTRU LITERATURA

NICOLAE DOBRESCU

Soarta rea lovecte ci mai departe in puterile ci sperantele unei generatii intregi, care desigur ca mai are
de indeplinit o misiune.

Primesc, in momentul cind se tiparecte aceast foaie,

prea tirziu ca sa pot lua parte ci eu la punerea in pamint a elevului meu iubit ci colaboratorului meu in atitea privinte, vestea mortii, inainte de patruzeci de ani,
a bunului, cinstitului ci harnicului profesor de Universitate Nicolae Dobrescu.

Fiu de Oran, numai el ctia prin cite greutti a trebuit s'a' treac pentru a-ci insuci o mare cultura. Bursier

al Universittii din Bucurecti, a facut solide studii in


Apus.

L-am facut, pe rind, profesor la Teologie, membru corespondent al Academiei. Acuma il ingropam.
Sracul Dobrescu, care spunea, plingind, ca.' nu me-

/it'd atita suferintk ca unul ce numai bine a fcut tuturora 1

La foaia aceasta 1 a lucrat in vacanta din 1907, cind


I Neamut rometnesc (ma.),
3

toti ma" parasisera, facind i bandele de expeditie alaturi


de mine ; la cursurile de yard a alergat intre cei dintii.
Acum s-a ispravit.
1Daca este dupg moarte vreo simtire, prietenul plecat

tinar dintre noi se va ruga, aiurea, pentru dainuirea puterilor noastre i pentru cresterea lor
cad, dupa atitea pierderi, am famas asa de putini !... 1
13 iulie 1914
(IV)

ANDRE FAURE

Intre cei cazuti la Ypres 2 e i profesorul, loarte tinarul profesor Andr Faure.

lienit la noi dupa terminarea studiilor sale in patrie,


ca sa" ocupe un loc la Liceul militar din Iasi, el a prins
draga aceasta lark impartasind idealele noastre cele mai
inalte i cele mai cinstite. Nimic din viata noastra nu
1-a lasat indiferent, i glasul lui s-a auzit la intruniri
publice iesene intru glorificarea Romaniei.

Pe crucea ce-i acopere mormintul de modest si devotat erou va trebui cindva ca o mina* romfineasca sa adauge

un Dumnezeu sa-1 ierte", care-i va tinea cald acolo jos


sub pamint.
23 novembre 1914'
(IV)
I Nicolae Dobrescu (1874-1914) a publicat o biografie a lu1
i numeroase studii vrivind istoria biserici1
din Romania.

Antim Ivireanu1

Oras in Belgia, unde s-au dat in repetate rinduri, intre

1914 i 1918, violente lupte fntre armatele franceza i germana.


6

UN PROFESOR : VASILE BURLA

Si eu am ceva de spus de3pre Vasile Burlii, de care


ma leaga si o veche datorie de recunostinta ce nu se
poate uita. Era dintr-un neam de razesi din Bucovina
si, in aceIe convorbiri cu elevii, pe care le zugraveste
asa de viu d-1 Sadoveanu, el nu uita sa spuie ca nu e
numai un adevarat roman, ci un coboritor de boieri printre romani. Invatase la Viena si se prinsese de dragoste
pentru filologia de maruntisuri, foarte indrazneat, insa,
uneori in constructii, a anilor 1860. Venit ca profesor in
Iasi, el nu putea sa se gaseasca mai bine decit in societatea Tunimii". Ii placea acolo calitatea culturald a oa-

menilor, sinceritatea lor, lipsa lor de afectatie si acel


respect pentru traditia de gluma si petrecere cu yin bun
pe care o adusesera membrii conducatori, crescuti ca si
el in universitati germane.

Convorbirile literare, care se intemeiasera atunci, indemnau la scris. Un mare razboi filologic se incepuse
intre stiinta de diletant a lui Cihac 1 si intre stiinta de
uimitor autodidact a d-lui Hasdeu.
Pentru originea unui cuvint se dadeau strasnice lupte,

in care Cihac a stiut totdeauna sa pastreze masura, daca


nu sa cistige biruinta. Burla s-a amestecat in discutie,
tiparind citeva articole foarte bine informate si cinstit
muncite, dar ale caror rezultate nu erau totdeauna definitive.

El le-a strins mai pe urma intr-o brosura de Studii


filologice. Ca profesor de limba greceasca, el a dat ceva
mai tirziu o ingrijita prelucrare a gramaticei lui Curtius,
carte grea, desigur, dar care e totusi pina astazi cea mai
buna din care se poate invata greceste.
, Alexandra Mac (1825-1887)

autor al Dtctionantlui

etimologic daco-romdn (1870-1879).


7

Sfgrimarea cercului iesean al Junimii" lgsg pe Bur lg


singur. Activitatea lui stiintificg inceta,

cu toate c

pina la sfirsit i-a plgcut sg ceteascg mult, fie si pentru

a nu scrie niciodatg ce-si pusese in minte. Familie n-avea.


Despre societatea noastrg, el avea pgrerea rea pe care o
au de obicei bucovinenii. Nici in coala nu punea mare

temci. Desigur cg, asa de cinstit cum era, el a dorit s


svirseasca ceva ca profesor. Avea i tiinta, si iubirea.
Ii lipseau insg alte doug insusiri, care pot pa'rea secundare, dar fdrg care cele dintii rgmin sterpe, anume : rng-

sura si consecventa. Era sau prea bun, sau prea aspru,


sau prea vesel, sau prea trist, si se schimba adesea.
Ochiul pgtrunzdtor.si crud al scolarilor vedea aceasta,
ni,

pe vremea mea cel putin, Burld nu rnai avea o ade-

vratii i depling autoritate. Faptul cg-i plgcea a vorbi,

a glumi cu copiii can nu intelegeau ce se cade si nu se


cade, nu-1 ajuta sa fie ceea ce s-ar fi cuvenit dupg rnul
tele sale insusiri. Cind i se pgrea cg pierde terenul, el
lovea. Si a doua zi ii pgrea rgu, i nemgrginita, lui bungtate invingea astfel. Pentru citeva vorbe nesocotite si
citeva din atitudinile revolutionare pe care scoala so-

cialist le-a pus la modg in Iasi, unde ele se vgd

ni

ping astgzi, cel ce scrie aceste rinduri a fost exclus din


internatul liceului de la Iasi. 0 rudg, la care cgutasem
adgpost, rn-a aruncat pe stradg. Si atunci acelasi director
care mg izgonise rn-a primit ca un pgrinte i, fuggduindu-mi reintegrarea, a zgbovit-o inadins pentru ca s stau
in casa lui, in biata lui cas de boem, goalg, fgrg rinduialg, si ca s mrminc la birt hrana pe care o plutea

el din biata lui leafg mincatd de multele datorii care


i-au fost nenorocirea. De atunci el n-a uitat pe elevul
neastimpgrat i nesupus, care stia carte si i se prea
lui ca nu e rgu la suflet !

Cind rn-a vgzut intiia oarg om isprgvit, mi-a sgrit


in git. Bucuria lui n-a fost sAg cind a stat in capul
mesei fostului sgu scolar.

i acum citeva sgptgmini el

imi scria Inca o scrisoare in care lega trel lucruri care


ma induiosau deopotriva : visurile lui tiinti1ice, un studiu despre ortografie, grija pentru Inca un elev bun, eine

stie cit de neastimparat i acela (el zicea insa ca nu),


si amintirea vechiului elev fara astirnpar din alte dati.
Despre el ca despre putini altii, se poate zice vorba
ce se cuvine oamenilor foarte buni, care au avut greseli, din care nici una n-a fost un pacat decit doar fata
de dinsii : Durnnezeu A-1 ierte !
1914

EMIL GIRLEANU

Emil Girleanu s-a stins, minat de o boala de rinichi


care de un an de zile Ii distrugea. S-a stins visind de
sanatate, de bucurie si de munca. S-a stins cu mintea
limpede si luminoasa, cum 1-am gasit, acum citeva sapta-

mini, pe patul de spital, intre flori, privind afara raze


de soare, vorbind, glurnind i zirnbind, cu masca grozava
a rnortii pe fata.

Nu e aici locul sa vorbim de marea pierdere pe care


o sufere literatura noastra careia i-a dat pagini clasice
ca nobila simplicitate a stiIului i adincime a sirntirli
sincere. Nici de sentimentele ce ne pot misca astazi pe
noi, aceia cari, odata, eram tovarasi buni la SZimiincitorul.
El s-a gindit in ultimele clipe si Ia noi, fiincica, in noaptea

in care se lupta, la Cimoulung, cu moartea, chipul lui


nu rn-a parasit o clipa in visurile grele care ma framintau.

Dar, daca astazi exista aceast foaie, dna a putut


V. Burtd (n. 1840) a murit fn 1905. Extragind articolul din
0 luptil Mantra, N. Iorga I-a datat cu anul aparitiei volumului.
1

face ceva pentru progresul moralit5tii i idealului in aceas-

t5 tark o mare parte o are Girleanu. El rn-a indemnat


din rAsputeri s incep, a crezut in biruintk s-a zbtut
cit i-a fost cu putinta noi i familiile noastre incheiam
benzile de expeditie in casa cu chirie din strada Buzest
i, doar cind n-a mai putut spera, a rasat numai
asupra mea urmarea acestei lupte, pling de atitea greutti
si de atitea sacrificii.
Nu c5 avea chemarea unui militant politic. Era prea
poet pentru aceasta, prea visAtor. Nici n-a scris in foaie
un singur rind de lupt5. Dar idealismul lui a simtit frurnuseta acestei indraznete incerc5ri, i astfel secretarul de redactie" Emil Girleanu si-a legat numele de cele
dintii luni ale silintilor noastre spre bine pe aceast cale
a gazetei.

Durerea noastr se adauge la aceea care va fi strins


inimile tuturor celor ce 1-au cunoscut, la vestea mortii
lui asa de premature.
1914

SPIRU CARPUS

Pierdem in tingrul jurist Spiru Carpus, care a incetat


din viald la Jena, unde fdcea solide studii de economie
politick pregtindu-si rabdator o tez5 pe care si-o alesese
cu iubire, pe inc unul din tinerii raliati in toat5 cinstea
sufletului lor la miscarea noastr5.

Carpus era si un ziarist de chemare : a fost mult timp


corespondent al foilor romnesti de dincolo, si nu sint
decit trei luni de chid tip5ream un folositor articol de
politica' extern pe care, cu citeva rinduri asa de modeste, ni-1 trimesese.
10

Meat c' se due tinerii cei buni, si eil r5min. in asa


de covirsitor numrir, ceilalti !
1914

DIMITRIE ANGHEL

Poetul Dimitrie Anghel care a murit la Iasi, de mina


sa, intr-o tragedie care poart pecetea neindurat a sortii,

a fost unul din marii virtuosi ai poeziei romnesti, dar


mai ales unul din cei mai marl maestri ai prozei noastre,
in care a pus mldiere, coloare, milt talent, foarte mult
mestesug i uneori Inca mai mult suflet. El n-a fost un
militant politic. In anume chestiuni judeca altfel decit
noi, ba chiar diametral opus. Dar totusi noi 11 putem
privi ea pe unul din ai nostri".
i

anume pentru c intreaga lui generatie nu s-a

putut sustrage de la aceeasi constiint5, de la simtul aceleiasi datorii. Traditionalisti nationali, realisti democrati,

asa am fost toti, asa suntem astgzi cei rama0 in viall


Am putut spune, pentru Un motiv ori altul, i lucruri
deosebite, dar sensul operei noastre e acelasi la toti.
$i. de aceea regretatul scriitor nu va putea fi asezat
in istoria sufletuIui romnesc decit in cadrul unei lupte
in care n-a purtat o sabie, ce e dreptul, dar asupra area a proiectat razele luminoasei sale arte.
$i cei ce trec impreuna atre urmasi au motive de a
simti mai adinc loviturile fatale care-i imputineaz.
1914

(IN
11

AVRAM SADEANU

Inca unul din fruntasii cu mintea ai romanilor din


Ungaria cade victima a razboiului atroce pentru toti si,
pentru dinii, si stupid.
Avram Sadeanu, profesor la Seminariul din Arad, a
murit in Galitia. Cetitorii lucrarilor de istorie ce apar
dincolo" cunosc studiile lui serioase i cinstite despre
invtamintul rornanesc in aceste parti si mai ales acea
carticica despre Gheorghe Lazar, marele dascal ardelean,

ale carui inceputuri s-au deslusit atunci pentru intiia


oara.

Eu am avut placerea s numar intre ascultatorii cursurilor de vara pe acest om blind, modest, plin de zel pentru
cunoasterea trecutului national si urmarind inalte si
mindre visuri in viitor.

Firul kr s-a rupt astazi. Visatorul doarme in tarina


pamintului strain.

Dar figura prietenoasa nu va disparea din amintirea


noastra. Ea se va aseza intre ale acelor cari au n-iurit
fr sa trebuiasca a muri, si din umbra tot mai deasa
a vremii va veni si zimbetul lui, de indemn pentru munca
desfastuat fara dinsul si de parere de rau pentru plecarea lui dintre noi.
1914

ALEXANDRU BOGDAN

Ni 1-au omorit si pe dinsul. Nu rusii, ci ceilalti 1


Aceia cari 1-au bagat in focul ucigator pentru o cau4
care era tot una cu sclavia lui si a neamului sau. Profesorul Alexandru Bogdan de la gimnaziul din Brasov,
cumnatul meu Sandi, era unul dintre cei mai culti tineri
din generatia sa.

Cu o nesfirsita rabdare, cu o staruinta de fier intr-un


corp subred, cu cele mai mari jertfe si infrinari a izbutit el sa-i capete la Berlin cunostintele cele mai serioase
si mai intinse in domeniul literaturii germane si al teoriilor literare. A publicat un mic studiu foarte ingrijit
despre metrica romaneasca, a facut propuneri judicioase
in materie de ortografie, a fost unul dintre cei mai harnici colaboratori ai foil-or politice si literare din Ungaria.

Putini profesori sunt cari s aibd nesfirsita iubire pc


care el o avea pentru obiectul sau, pentru scolarii sai
iubiti, pentru cultura romaneasca. Impartind toate vederile noastre, incalzindu-se la marea vatra a ideilor predicate de Eminescu, pentru care ca scriitor avea cultul
cel mai intelegator, el era un factor moral de capetenie
in dezvoltarea tineretului ce-si cauta lumina in Brasov.
Sfios si bun, totdeauna cu o lumina de Intelegere si de
prietenie in frumosii sai ochi albastri, traind in alta lume

decit a noastra, aducind in glasul sat dulce si clar ca


o duioasa solie de aiurea, el parea menit numai sa iubeasca pe altii si sa primeasca in schimb iubirea bor.
Cu dragoste s-a dus in razboi. Delicatul sublocotenent

in rezerva se putea eschiva de la primejdie. N-a vrut.


Nu ca-i 'Asa de soarta acelei infame temnite a Ungariei,
pe care si el era s-o stropeasca cu nevinovatul sau singe,

dar simtea nevoia de a fi alaturi in cele din urma si


1 Pe frontul din Galitia, armata habsburgia era incleqtata
In lupt5 cu armata rusii.
13

mai grele suferinti cu ai lui. I-a sfatuit, i-a mingiiat,


i-a indemnat, i-a hranit si i-a pazit in odihna, uitind cu
totul de dinsul, cind, inaintat pentru vitejie, calarea printre morti pe cimpiile de lupta din Galitia.
Apoi, intr-o zi, acum cloud saptamini
vin vestile de acolo un srapnel 1-a sfisiat.

asa de ineet

Noi nu i-am putut spune un cuvint si nu i-am putut


pune pe piept o floare. Acum tu, Sandi, dormi acolo departe. Glasul tau de copil nu 1-om mai auzi i nici lumina buna a ochilor tai nu ne va alina in necazuri. Sarace erou fara de rasplata al unei cauze straine i odioase... Viitorul nu-1 putem ti. Poate c niciodata visurile
noastre nu se vor indeplini. Poate ca mai tirziu numai.
Poate Ca mine... Dar, daca va fi ziva aceea, i in Bra-

sovul tau, liberat in sfirsit, vom intra intre steaguri si


flori, te voi vedea pe tine colo, sus, inaintea batrinei
case parintesti unde nu te-ai mai intors, i voi auzi glaVezi tu, pentru asta
sul tau spunind linitit i vesel :
am murit i eu !I
1914

Alexandru Bogdan (1881-1914) fAgilduia o activitate interesantA mai ales in domeniul prozodiel (Die Metrtk Emtnescu's

in Elftes Jahresbericht des Instituts fr rumfinische Spraclze


zu Leipzig, 1904 ; Ritmica cintecelor de copii, 1906). A mai
publicat in presfi unele studii eminesciene, articole despre
limba literarA etc.
14

D. GHICA

Traducatorul si adnotatorul lui Herodot era cel mai


studios din fiii lui Ion Ghica. Facuse stuclii serioase in
Anglia. Avea cunostinte intinse si adinci, pe care le-a

dovedit si prin lectiile facute anul trecut la Institutul


pentru studiul Europei sud-orientale. Amestecat si in
viata politica, n-avea calitatile de energie si spontaneitate
care trebuie pentru a se impune.
1914

(IV)

AT. MARIENESCU

Din Sibiu se anunta moartea foarte batrinului membru


al Academiei Romane, At. Marienescu.

Rposatul s-a ocupat pe vremuri de literatura populark catitind sa introducd in vechile balade elemente
de interpretatie simbolica dupa doctrinele la moda Inca,
ale lui Kreuzer.

Era un spirit dogmatic si tenace, legat pe toata viata


de idei preconcepute pe care nu le-ar fi parasit cu nici
un pret. Vremea noud ii era neinteleasa si-I impresiona
antipatic.

Cariera politica n-a avut aproape de loc, dar a avut


o onorabila cariera de functionar.

Cu slabiciunea extrema, cu parul foarte alb si dirzul


semn de interpunctiune fizionomica a barbisonului sat'
napoleonian, el era la sedintele Academiei o figura interesanta.
15

Rau nu va putea sa spuie nimeni despre dinsul ;


binele e legat de-o viata absolut corect, dar care nu
s-a cheltuit pentru nici un scop mai inalt j.
1915

(IV)

N. CUL1ANU

A murit la Iasi, dupg o imobilizare prin boala, care


a tinut dougzeci de ani, N. Culianu.

Raposatul a fost un om de stiinta distins, un autor


de carti didactice limpezi si bine scrise pe vremea cind
era o fapta culturala sa' le scrii, a fost unul din membrii
cenaclului Junimii", celei fara lux si fara saloane politice, ins&
cu talent. Dar el va raminea in arnintirea
cui 1-a cunoscut ca rectorul".

0 fat linitit i buns, de patriarh cu barba alba,

cu grai asezat i dulce, ochi de parinte opriti cu iubire


asupra copiilor sal studenti, o grija exemplard pentru
lectiile ca i pentru purtarile sale, ca sa aiba de la cine
sa invete tinerii, o demnitate fireasca Med morga i card
pretentii in legaturile cu alte organe scolare
acesta
a fost Culianu in lungii ani cit a condus Universitatea
din Iasi.

Intr-o vreme cind rectorii se aleg pentru politica si


nu fac decit politica, elm! datoresc locul lor nu unei
chibzuiri de constiinta a profesorior, ci unei actiuni politice contra altei actiuni politice, cind termeni de ultima
1 Autor de lucrAri istorice I filologice, Athanasie M. Marienescu (1830-1915) s-a fAcut cunoscut mai ales ca folclorist

prin publicarea culegerilor Poezia poporald. Colinde culese


corese 1 Balade cutese gi corese (1859, 1887).
16

sC

brutalitate au putut fi intrebuintati verbal si In scris


de unii fath de colegii kr, cind studentii au putut intra
in cabinetele rectorilor ca agentli electorali la sefii kr,
figura lui Culianu nu pare desfacutd din viata real, ci
dintr-un vechi basorelief de marmura. 1
1915

UN OM DARIMAT" : DIMITRIE ONCIUL

Multe lucruri se revizuiesc" asthzi, de oameni cari-si

au chemarea de a trata asemenea chestii. Cum erau


odath, in destrabalatele scoli romane inainte de cucerirea germana, cete de eversores", de rasturnatori",
cari, nefacind ei insii nimic, impiedecau sa invete si sal
lucreze pe altii, mai putini doritori de faima ieftena, asa

isi are si Romania, stricath de viata ei politica si de


consecintele ei in moravuri, inainte de ceasul supremei
incercari si al grozavului rise, rasturnatorii" sai, tineri
si batrini. Darima" fiecare ce poate : cutare, scriitori,
altul, oarneni politici. Ba acum a venit rindul si al pasnicilor oameni de stiinth, inchisi cu bucurie irk camaruta
migalosului kr lucru. S-au amestecat in viata publica,
deci aceia cari dau alte solutii intr-insa vor arunca
asupra laboratoriului stiintific, din norii prezumtiei kr,
oaresicare bombe cu gaze asfixiante de tagacluiri si
insulte.

1 Papa Culianu", cum 1 se spunea la Junimea", Nicoll:le

Cutianu (1829-1915) a lost profesor de matematic1. Cursul sAu


Lectiuni de calcui diterential (1870-1874) este cea dintli lucrare
de analizA matematicS publicata in Rornfinia.
2

17

Dar Hugh' cei cari vreau s d5rime au fost, de eind


lumea, acei cari izbutesc sa" faca la loc.

Un da'rimat" e D. Onciul, istoricul, profesorul de


trecut romnesc, membru al Academiei Romne, despre
al earii presedinte insusi se spune
ceea ce nu putem
crede
ca' ar fi proclamat la un consiliu universitar
inulitatea operei stiintifice a eruditului.

Sa incercAm a face la loc". Acuma poate dougzeci


de ani, D. Onciul a fost chemat la Bucuresti. Nimeni
nu 1-a strins de pe drumuri, ea frate" tfaind in lipsA,
nimeni nu 1-a creat, nu 1-a fabricat. Ci, dupg studii de
o noutate absolut, fcute cu o strict i asprd metodil,
cu o rbdare putin obisnuit'a in cultura noastrA, si in
stdpinirea, pratit cu indelungate osteneli, a unui material intins i risipit, el reucise a da icoana adevarata,
intru cit se poate reconstitui, a partii celei mai vechi
81 rnisterioase din viata noastra ca popor. Aceste studii
au fost o revelatie pentru cei cari puteau pricepe. In
Apus, unde sunt mult mai multi invatati, pentru mai
putin decit aceste rezultate intra cineva in invatamintul
superior.

A venit la noi. Invatamintul practic al istoriografiei


nu exista Inca, In domeniul lui. La istoria romanilor se
ascultau conferinte ci se treceau, de forma, examene.
Absolventul, licentiatul nu ctia ce este un izvor ci cum
din izvoarele neintregi, viciate, obscure, contrazicatoare
iese lamura stralucitoare a faptului constatat sigur. De
munca grea a pregatirii tineretului
munca impopulara

pe linga toate, cad lumea era beata de filozofie"


s-a apucat Dimitrie Onciul. I s-a consacrat dougzeci de
ani, iar deed azi avem o ccoala de istorici, lucrind dupa
aceeaci metoda, aceasta se datorecte nu numai impulsurilor i exemplelor ce au putut veni, ci inculcaril rabdatoare, aspre, a disciplinei ctiintifice. Acest lucru 1-a facut
18

el, si pentru acest lucru a jertfit cu abnegatie un timp


bogat care putea fi consacrat unor studii personale, pe

care dovedise c`a. este in stare a le face cu trainicie


nezguduith, cu delicath observare si coordonare a celor
asa de mici, filrd stiinta deplin5 a crora nu se pot incerca far cutezantil lucrurile mari.
Pe dealul lui Mihai Viteazul geniul lui Hasdeu prezida,

melancolic, la ruinarea unor vechi incAperi istorice, in


care urmele trecutului nostru putrezeau in neingrijire.
La noi nu i se d fiecgruia ce trebuie, ce e chemat sa"
fack si oricine a cunoscut pe Hasdeu stie & a-i da o
functie administrativ5, a-I pune s'a ordoneze si sd pazeascg o institutie, fie si stiintific5, a-i impune sa redac-

teze rapoarte si sA iscaleasc5 adrese era nu numai o


garantie de neglijare a institutiei, dar si o ironie fata
de vioiul romantism dezordonat al acestei naturi de
exceptie. Si, atunci cind Hasdeu insusi a inteles aCeasta,

nimeni n-a miluit" pe Onciul cu directia Arhivelor, ci


told ne-am dat in laturi inaintea candidaturii lui, fiincicd

stiarn ca acel moment nu este al cercettorului, ci al


fundatorului si al orinduitorului.

Astgzi un imens si frumos palat se inalta pe locul


ruinelor, intr-o ordine admirabild miile de documente si

dosare asteapt pe lucratorii cart le vor face sa" vorbeasca. Iar, dacii aici locuieste, in anii lui de maturitate
obosiral de un lucru spornic, creatorul Arhivelor statului,

aceasta nu poate supara pe nimeni intr-o tail unde


atitia stau in palate, particulare si publice, unde a fost
munca altora ori unde, pin5 acum, n-a fost munca
nimnui.

Acestea am avut s le spun aici, afirmind Inca o data,


la sfirsit, principiul ca greseala cea mai mare si cea mai
naiva este ca, atunci cind interesele politice ale cuiva se
ciocncsc de interesele politice ale altuia, s' se incerce a

ruina, nu o atitudine in viata publick ci o munch' si


2*

19

rcputatie pe care nimic nu le mai poate stirbi, o data


ce ele sunt.1
1915

UN POET STUDENT : ALEXANDRU SIHLEANU

Pietatea familiei a ridicat un monument la Sihlea,


in judetul Rimnicul Skat, acelui poet mort finar care a
cintat, tutors din strainatate, la 1854, frumoasele locuri",
verdea cimpie", girlita cu tainici soapte", padurea misterioasa" i doina ciobanasilor" de la mosie. S-a adus
astfel o inchinare spiritului care nu se poate desparti
niciodata de aceste locuri iubite ale copilariei sale, ale
celor dintii simiri 0 ale durerilor ce-1 stapineau atunci
cind 10 d'adea seama ea pustia cea desarta de pe malul
nisipos", dincolo de margenile vietii, e ceea ce-1 mai
asteapta. Dar
cu toata neparticiparea acelora prin
cart se face faima, i pentru mortii uitati
comernoratia
modesta de la Sihlea, Hugh' locul de discreta liniste al lui
Alexandru Vlahuta, aminteste unei sociefati care nu se
preocupa prea mult nici de poetii ei, fa10, de astazi, un
poet adevarat.
Poet de chemare a fost Sihleanu, desigur. Caci trebuie

sa i se recunoasca aceaSta Insusire rara, cu toga perSucovinean de origine, cu studli superioare la Viena,
Dimitrie Onciul (1056-1923), until dintre cei mai de seama
istorici romani, este initiatorul metodei critice in studiul Istoriel.
S-a ocupat Indeosebi cu problema originii la tine 0i a ariel de
formare a poporului roman. Lucrari Teoria tut Roesler. Studii
asupra stitruintii romanitor In Dacia traiand (1885), Ideea tennis
tilii 0 a unitatii rationale (1919), Oripinile Principatelor TOmane (1899).

20

manenta prezentg lrmuitoare a versificatorilor, aceluia


care, la dougzeci de ani abia impliniti, putea sg exprime
setea lui de emotii in versurile care cer
S-aud vuirea bombet si caii nechezind,
Sti veiz arzind vtizduhul a plumburilor ploaie,
Cti, suliti sfcirimate, de singe lungi strode,
Cadavre ciopirtite i morti mem picind,

asgmgnindu-si patima ce-1 smulge din hotarele traiului


obisnuit cu
Vulturul ce nu vrea cinpul verde,
Cimpia infloritti : o testi qi se pierde

Prin nori, prin munti de gheatd, prin Nati qi prin pustfi.


E aici o adevgratg energie, nemerind cuvinte vrednice
de dinsa, in vremea cind Bolintineanu scincea i Alecsandri insusi admira pica-tura de lacrimg romantica in virful degetului.

Ce ar fi scris acest talent dupd atingerea cu viata,


care i-ar fi dat dureri adinci i marile fericiri pe care
le zgboveste uneori, aceasta se poate prevedea. Tineretei unui scriitor i se cere atita : avint, sinceritate,
pasiune, instinctul cuvintului poetic, expresiv, cald ; ce-

lelalte lucruri vin de- la sine, ping la dulcele dar de


toamnd al mgsurii si ping la sclipirea de gheatg a intelepciunii. Dar acel care la cei dougzeci de ani vine cu
poza si maniera, acela nu va ajunge niciodatg la nimic.

Sihleanu nu migglea si nu fabrica, nu-si menaja


efecte", retoricele suliti" cu virfuri tocite nu le avea
la indeming. Dar, ca orice tingr smuls dintr-o civilizatie
incepgtoare

i aruncat In virtejul unui mare oras de

strglucit culturg, el imita, o candidg imitatie care-si


Inchipuie serios cg e originalitate, produs spontaneu al
propriei inchipuiri, rgsunet dintr-O suferintg adevgratg.
Orice deprindere a graiului incepe prin repetarea cuvintelor auzite : la poetii tineri ca si la prunci. De aici
21

castele, baluri medievale, pgini, Elvire, Emme i Oscari


toate insA prezentate cu o net5g5duitli dibacie. Nu e
mai r5u, chiar in ce priveste limba, decit la cutare poet
italian acesta in plin5 desfsurare
care scria tocmai
aceste lucruri, inspirate de Ossian, si Walter Scott, pe
la 1850 inca.

Studentul roman din aceast vreme isi dadea astfel


examenul de poezie, i trebuie s-i punem o not5 mare.

Si astazi se imit, ba chiar de filologi maturi, carili

cheltuiesc astfel degeaba vremea in care pot da o etimologie nou5. Si aslazi moda e o stea de hirtie, dup care
se tin multi copii in saptaminile irozilor. Dar studentul
de la 1850 era mai serios, mai real.

Acas, el nu era un alt imitator, imiAtrinit al aceleiai civilisetil neadaptate, cum e cazul studentilor de
astAzi. Ci era dumnealui p5harnicul I. Sihleanu", om
de datin5 veche, gospodar cu obiceiuri patriarhale, cu

iubire de tard i mora15. Si de aici, din Sihlea, care nu e


Ca lea Victoriei, a pornit el catre lumina Apusului, cu
sufletul in adevar tingr si fundamental sanatos. De aceea
va duce acolo, unde cei de azi innebunesc de bucurie,
dor de mama, de cas5, de pajiste si de izvor, dorul tovar5silor de copilarie, al ciob5nasului cu doina
i va mai

duce un dor, acela pentru alinarea c5ruia va zori, la


intors, trasura :

Mind lute cu-nfocare,


Mergi ca vintul fi mai tare,
Surugiului strigam...

Erau i atunci vremuri de c5patuiala inlauntru, vremuri de marl tulburari inafara, de amenintari grozave
si de senine sperante pentru noi.

In Cismigiul care era Capsa de atunci, se purtau sf5-

tosi, dirji, nemultruniti oameni fard treaba", tineri in


Ossian (sec. III)
22

poet legendar irlandez.

talme si raglan, numai pretentii

i furnuri, politi-

ciani
se zicea pe atunci mai simplu boiernasi de
mahalale"
i rima rOspunde glumeat :
Cari judecii guvernul, cari pun tara la cale,
lume paraponisit"...,
oameni jalnici"...,
bind pe ceas zece cafele
$i trdind intr-un funt vesnic de ciubuc i narghitele,
pe linga adversarii lor politici :
Ce se plimbil-n ochi cu geamuri, strinsi in guler
colturat,
Care-i mused de ureche, i cu capul zarzavat,
si in acest amestec hrtgos i mofturos cgcleau, aprinzind
sufletele, vesti din rkboiul Crimeii, dintre care nu era

una Me urmOri pentru fiinta noastra national. Dar


poetul-student nu scria articole de ponegrire i amenintare si nu organiza procesiuni menite s injoseascO prin
trivialitatea lor idealul pe care pretind sO-1 serveascA,
ci, inchizindu-se in singurAtatea plink' de misterioase pi
profetice glasuri, el soptea cu evlavie :
Smulge de pe fatii valid trist si jalnic,
Drag piimint al Orli cu amar hreinit
Steaua invierii, soarele cel falnic
Al inririi tale, azi a rasarit.
Pii ai Rometniei, fratii mei de singe,
Reiscoliti ceruksa vetrei strarnosesti
Si mipaia slavei din trecut va-ncinge

Inimile voastre mari i bdrbdtesti :


S-aptirtim a noastre drepturi vechi i sfinte,
Pe dusmanii nostri singuri sd-i zdrobim.
intr-o unire top. sa ne shim
Set dam tnii noastre vie striilucire...1
1 Citatele sunt din cArticica

Alexandru Sihleanu. Poezii.

Armonti intime (1857), VAlenii de Munte, 1909 ; pp. 72, in 16 (n.a.).


23

Dedesupt a insemnat data : 9 septemvrie 1855. Sunt


saizeci de ani de atunci. Multe s-au schimbat. Si tipul
poetului-student s-a schimbat si el, ca toate celelalte.
Asa e, dar trebuie sa spunem : pilcat !
1915

COMEMORAREA LUI ALECSANDRI

In ziva cind scriu aceste rinduri in coltul meu de


lume, Mircestii vor fi v5zut atita public" ca acurn dotedzeci si cinci de ani cind se cl5deau p5mintului rmasitile
lui Vasile Alecsandri. Discursuri frurnoase se vor tinea

si atitia curiosi vor socoti Ca au intrebuintat bine ziva


de 22 august 1915, sub norii cei grozavi de deasupra
capetelor noastre si -in necontenita zguduire a acestui
p5mint pe care starn.

Se pare c5 Academia Romng e initiatoarea pomenirii de dou5zeci si cinci de ani de la moartea acelui care
a cintat
un vis de-acele
Ce poartei pe-a lui aripi riisfringere de stele,

si care a iubit vitejia simpl a vechiului dorobant din


1877, pe care nici un meeting nU-1 trimesese la Grivita
s5-si jertfeasc5 srkia pentru tar5. Si bine a fgcut Academia Romfing. Desi la un ceas Ca acesta este de pus
un miinunchi de flori rosii la groapa uitat a celui care
a strigat la arme ', si mini pioase ar trebui s impodobeasc clincolo crucea lui Andrei Mur5sanu, desi se in, St. 0. lost!.
24

fioarA undeva de nerbdare

i indignata minie farina

marelui iredentist care a fost Eminescu, nu e ceasul comemoratiei lor, socotind cu anii.
$1 Alecsandri a lost si el un poet de lupte, intre
multele aspecte ale unei poezii prin care o epoca intreaga
mai multe generatii
s-a inaltat i s-a facut
mai buna. Ar fi fost mai bine sa-1 putern aminti in
ziva cind steagurile sfisiate s-ar fi intors cu flori in

cad firea lui a samanat mai mult cu sentimentul


ce am putea sa-1 avem atuncea
dar nu e vina lui
desigur ca suntern Inca in ceasul asteptarilor dureroase
suliti

care ne-ar face sa cercetarn alte morminte.


Dar ma gindesc, l cu privire la aceasta comemoratie,

pe care vom fi ,stiut


parca as fi fost i eu acolo
s-o prefacem intr-o excursie de placere i o exhibitie,
ce superficial intelegem actele de recunostinta fata de
aceia cari cu prinos din gindul i inima lor ni-au facut bine.

Citi din cei cari vor fi acolo au cetit oare, nu zic


pe Alecsandri intreg, ci macar atita din scrkul lui, cit
sa-si poata face o idee adevarata despre ce a fost poetul
renasterii noastre ? Citi dintre ziaritii numerelor festive au in mintea lor din poeziile lui altceva decit reminiscente de liceu ? Unde e editia critic. a operelor lui
Alecrandri, si din editia populard a Minervei" cit s-a
trecut aici, nu peste Carpati, unde oamenii iau lucrurile
altfel ?

Care e cartea despre Alecsandri in care sa se adune


stiinta si intelegere, ca pentru unul ca dinsul ? In ce be

din Bucuresti se poate vedea statuia lui linga a lui


Dintr-o editie criticd a poeziilor fAcuta cu incerciiri de

eleganta tipograficd, i pentru femeile acestul popor de mode


totdeatrna proaspete, n-am putut raspindi nici o suta de
exemplare.
M-am dezgustat, si am ldsat lucrul.
Acum hicreazd altil aibd mai mult noroc decit mine !
(n.a.).
25

Lascar Catargiu, Barbu Catargiu, Pache Protopopescu si


alte ilustratii ale politicei contemporane ?

Cit a trait Alecsandri, din fericire pentru dinsul, si-a


avut mediul lui boieresc de adoratie si veniturile de la
mosie. I-am dat recitarile mai mult sau mai putin gingave

ale copilariei noastre. Acuma la Mircesti ni oferim o


excursie cu pret redus si cu bilete de favoare. Spiritul
lui poate fi linistit : nu ne-am schimbat de Joe. Asa
ne stia si politeta lui nu voia s-o spuie
asa suntem
si astazi. Cind vom avea oare pietatea care nu vita,
tace si lucreaza ?
1915

0 CARTE DE NUNTELE POSTUME A LUI GIRLEANU

Din ce a lsat Girleanu, chinuit de acea dorinta a


perfectiunii formale care, fara a inabusi spontaneitatea
sentimental, a dat literaturii romanesli citeva din cele

mai mari pagine ale ei, familia si prietenii dau acest


manunchi pe care cea dintii bucata il nurneste cu un
titlu care ar I:Area ca are in el ceva din duiosia plecarii
lui inainte de vreme : 0 lacrimci pe o geand.

Acest volum pe care nu ni-I mai Intinde mina lui,


tremurind de emotia creatorului sincer si sfios fata de

sine ca si de altii, e un rezumal al talentului sat' in


toate infatisarile lui, care in ultimul timp ajunsesera a
fi asa de variate. Ai tot ce vrei : nuvela realist, cu
strengarii, sada", povestirea glumeatfi, povestea, simbolul, interpretarea ca suf/et omenesc a vietii celor cari
26

nu cuvint'a", amintirea, iubitoarea soapta de pgrinte la


moartea unui copil iubit.

De toate sunt, si este totusi o unitate care e inssi


nota sufletului su. Sunt scriitori duiosi a ca'ror stingIicie
jenat opreste inima noastfa cle a plinge, desi au talent

poate chiar foarte mult ; sunt altii, calculatori reci,


cari se joac mestesugit cu simprea noastr si, cind vor,
pi

aduc lacrmi in ochii nostri.

La Girleanu mai mult ca la oricine, chiar in alte


literaturi, e sentimentul zguduit insusi de ce spune, care,
ochii plecati de puterea pasiunii, de timiditatea unei naturi gingase, te prinde cu obrajii umezi pi
atunci
ride, de bucuria comuniunii in durere pe care
o constatl

Aceasta insusire ii va da un loc mare in literatura


noastra'.

Si, pe cind figura altora, glasul altora ni sunt indiferente fa ta. de opera lor, opera lui niciodat nu va putea
fi despartitg de dinsul : de ochii mari mingiiosi in fata
palid'a, pare c'd totdeauna plins i luminata totdeauna
de un zimbet in care statornic era atita jale, i glasul
acela in care si desperarea avea modulatiile alintate ale
unui copil care simte o privire iubitoare lunecind asupra lui, in suferinta.
1915

(ID

STOJAN NOVAKdVICI

Serbia a pierdut pe cel mai harnic dintre Watrinii ei.


Oameni cari aduceau din alte vremuri, pe ling un entuziasm romantic pentru stiint5, pe ling5 neclintita cre27

dinth fat de un ideal, si o simplicitate in marire


glorie, care e cea mai frumoasa podoaba a omenirii.
Ce n-ajunsese a fi, in lunga sa viata de peste saptezeci
de ani, Stojan Novakovici !

SO al partidului progresist, presedinte de consiliu,


presedinde timp de multi ani al Academiei de stiinte,
el se bucura de respectuI tuturora ; era o glorie necontesta CA a natiunii sale. An de an, apareau scrieri istorice
nouti ale inimosului i zdravanului batrin, si nu era nici

una care s nu faca a inainta cunostintile privitoare


la istoria politica sau cultural a Balcanilor intregi, pe
cari-i cunostea ca putini altii. i, cu toate acestea, in

acest veac in care toata lumea gaseste cal e dulce sa fie


vazut in vitrina, nu se poate inchipui un om mai multhmit cu o patriarhala viath modesth decit marele invatat sirb.
In calatoria mea din urma la Belgrad 1-am cercetat
in casa lui batrineasca, asemenea cu o locuinth de preot
in partile Ardealului ori ale Banatului vecin. Un salon
cu tavanul jos si mobilele din alte timpuri ; pe pareti
talouri i schite din vremea tineretii acelui care se simtea asa de bine in asa de putin.

Pe usa joas si-a facut intrarea batrinul inalt, cu


ochelarii adinc infundati ; asa trebuie sa fi fost acei eruditi din veacul al XVIII-lea cari mureau cu mina pe
condei,

urmarind

ultima

explicare, ce

raminea

acum sa fie data de apt Vorbea incet i sfios, fara sa


lase a se vedea prin nimic constiinta pe care trebuia s-o
aiba despre marea sa valoare.

Am plecat din Belgrad dupa o sedinta a Academiei


prezidata de dinsul, care, pe catedra lui ca de scoala,
'Area o icoana a interesului adinc, serios i senin pentru
problemele tiintii. Peste putin Novakovici imi scria ce-

rindu-mi o carte rara. I s-a trimes din greseala alta. A


revenit insd cu tererea sa, o data, de doua ori. Era zorit.
28

0 alt lucrare se pregatea. Se simtea dator, la cei saptezeci i trei de ani ai sas, cu Inca o lucrare. N-a isprdvit-o.
Ii era dat sa moara in clipele cele mai grele pentru
tara lui. Tunurile austriece au zguduit paretii smeritei
casute unde el trgise asa de fericit. Va fi fost silit sa-si
paraseasca iubitele carti, in mijlocul carora muncise

ping atunci. Cu grij se va fi gindit si el la ceea ce-i


asteapta neamul incalcat de vechii dusmani inviersunati.

Daca n-a vazut trecind, in strigate de biruinta ostenii


generalului Frank, el s-a cutremurat la vestea ca steagul negru-galben flutura pe zidurile cetatii lui Eugeniu
de Savoia.

Ce bucuros va fi fost mosneagul aflind ca Petru I-iu


Karagheorghevici caldreste pe strazile parasite de vrajmasul invins ale capitalei sale !
Dar suferinte ca acestea prind inima ca in cleste si bucu-

rii de acestea fac sa zvicneasca timplele nebune. Astfel


Stojan Novakovici a inchis ochii, poate asupra ultimei

viziuni de glorie. Sa nadajduim ea sperantele lui din


urma se vor indeplini. i atunci pe mormintul lui va
creste iarba inalt i florile mindre.
1915

KARL LAMPRECHT

Germania a pierdut mai mult decit o batalie, ale carii


urmari totusi se pot repara, a pierdut pe Karl Lamprecht.
Cel mai mare istoric al ei, revolutionar, deschizgtor de
Stojan Novakovici (1842-1915) a fost nu numai istoriC,
ci i filolog, poet, novelist, traducator.
29

cale, inovator, a inchis ochii in ceasul celoy mai grele


griji pentru tara sa.

Stiinta istorica se pierdea in marunte lucrari de eruditie, bogate, exacte, precise si mai mult sau mai putin
inutile. Se inventaria trecutul cu o rabdare admirabila :
exhumatii savante, oscior de oscior, cu toata putregiunea
muceda de pe dinsele. Ramasitile se clasau apoi cu metoda perfecta i seaca a capucinilor
intind tot mai
departe mumiile omenesti i scheletele innegrite. Era tot
si nu era nimic. Suflarea cea puternica de inviere a lui
Ranke incetase ; scopurile inalte ale marior filozofi fusesera parasite.

Veni atunci acest mare spirit nelinistit. Voia sa gaseasca, nu adeturtrul faptelor, ci adevdrul din fapte, nu
suprafata singura, ci, impreuna cu dinsa, esenta, sensul
superior al zbuciumului umanitatii, fizionomiile pe care
le imbraca pe rind sufletul ei mobil, drumurile sigure
ale dezvoltarii, tipurile ce-i inseamna fiecare popas.
I se paru ca le recunoaste aceleasi peste varietatile
locale i prolundele deosebiri ale raselor. Acestea dadeau
coloratura, fondul uman raminea acelasi, ametind pe ne-

cunoscatori numai cu o felurime care era doar in afara.


Cladi astfel, pe substructiile grelei munci a tineretei sale,
o noted stiinta a istoriei, care intimpina critice hotarite,
pasionate negari, indiferenta despretuitnare i entuziasmul
unei intregi generatii noud de cercetatori si care, la urma,

daca nu deveni o dogma pentru altii, se impuse atentiei


tuturora.
Aceste teorii nu sunt eterne : ele reprezinta numai
interpretarea din partea unei epoce i unei natiuni, care
nu sunt totdeauna adoptate in alt timp si de alta natie
pi, oricum,

niciodata in totalul Ion

Daca. Lamprecht ar fi fost numai atit


j cit de
mult e totusi aceasta 1
el ar fi ramas numai ca un
puternic fauritor de doctrina, menit sa fie cercetat pi
30

pretuit de istoricii teoriilor care au insufletit 43 perioad5

de culturk Dar el era si un mare artist, un creator de


icoane, un pictor mare al epocelor.

Astfel, prin intuitia lui genialk rAski, in asprele linii


ale mud stil greu de ginduri noug, intreaga dezvoltare a
neamului ski, nu in linii elegante, nu in vioaie colori,
nu in figuri si figurine, ci in toatii intinderea i adincimea,
in toat grandiozitatea i intimitatea ior.

Colectiv, ca imense mase sociale, miscate de uriasa


fort a factorilor adinci, ra'srir'd veaeurile istoriei germane, cu un caracter asa de impunkor, incit ele par a
coplesi, a zdrobi pe cetitor.

Lupta' urmeazA dupa luptk sfortare dupa' sfortare,


avint dupd avint, nu pentru a cuceri cununi ori a culege

przi, ci pentru a imbogki si duce mai departe, spre


o alta fazk spre un alt tip sufletul national.
Apoi, el voi mai mult.
S infeleapil viafa lumii intregi prin aceectfi dezvol-

tare a tipurilor sufletefti colective. Pentru aceasta nu


mai avea materialul la indemink strins prin munc proprie, in anii nesktosi de stiinci ai tinkului savant. Cite
n-ar fi trebuit sa afle pentru a fi mgcar pe departe mulOmit ! Cite limbi ar fi fost de nevoie, cite initieri speciale in civilizatii diferite i, neputind ca-pka insusi
rezultatele, el organiz o hnensa" fabria de materiale
pentru opera in a carii aldituire poate insusi nu credea
vzindu-si prul alb in oglinda.

Totusi de la trecutul, mult pretuit de dinsul, al Japoniei, pinA la cele mai recente fenomene psihice ale
omenirli, totul se lucra in multele inciiperi ale easel
speciale pe care oficialitatea germanA o ddruise institutului sta.
La congresul de la Londra, acum iloi ani, acest mare
bkrin, care n-avea saizeci de ani, unea in comunicatiile
sale constihrta celor indeplinite cu nesatul celor ce trebuiau s se facd.
31

Eram un tingr de dougzeci de ani, cind, de la Berlin,


cerintile examenelor rn-au dus la dinsul in Leipzig. Fain-ia
lui nu incepuse incA atunci, la 1893. Dar ideile lui originale porniserA la luptA si-si atrAseserA multe dusmAnii,
la care stia sA raspunda. Am gAsit im examinator sigur,
constiincios, nu binevoitor, dar nici aspru
si atiti. Ve-

nit de la altA universitate, n-avusesem contactul sufIetesc cu dinsul. Dar el nu era dintre aceia cari-si uitA elevii,
chiar clacA ei dAduserA probe asa de putine de stiinta ca

acelea cu care fusesem in stare eu. i cu citA bucurie


aflai, acum profesor eu insumi, la 1901, cA Lamprect
imi face onoarea de a-mi da sarcina scrierii unei Istorii
a romdnilor in vestita sa colectie ! $i aceeasi incredere,
cAreia ii datoresc o mare parte din citA sigurantd in puterile mele am cApAtat cu vremea, imi permitea sA scriu,

tot acolo, Istoria Imperiului otoman, pe care abia scum


ierte-mi-se cA
doi ani o isprAveam. In tot acest timp
rAscolesc, ca o mingliere, aceste scumpe amintiri !
indemnurile nu-mi lipseau ; la fiecare noted sfortare plecarn
cu o vorbA bund de la dinsul. Cind la cetirea unui volum

isprAvit aprobarea lui venea, indrAzneam sA-mi iert o


parte din pAcatele pe care mi le stiam asa de bine si de
care ma durea asa de eau.

La 1913 am putut vorbi la Londra dupa dinsul in sedintile reunite ale congresului si el a avut bundvointa
sA pomeneascA, terrninind, de legAtura care ne unise odi-

nioard. Peste giteva luni el considera ca o pretuita recunoastere alegerea ea membru de onoare al Academiei
noastre
cit puteam da si noi pentru atita ajutor ce
ni-a venit de la dinsul.

Acuma s-a dus acest bAtrin" de cincizeci si opt de


ani, care pAStra in zimbetul fetei sale o tinereta aproape
strengAreascd sub cununa pgrului, alb prins pe Malta
frunte de eugetAtor,
32

'

De pe catedra de la Leipzig-nu se va auzi glasul lui


incet pin& la soapta, trecind subtil, intr-o forma asa de
familiara, cele mai inalte i grele adevaruri.

Nenorocul natiei lui 1-a frint, a doua zi dupa ce pretinsese pentru dime cel dintii loc. TJn mare factor de
vigil, in lume s-a dus cu dinsul. i lauda mai inalta
decit aceasta nu i se poate aduce nici unui om de pe
pamint.
1915

VIRGIL ONITIU

Moartea, la Brasov, a directorului de gimnaziu Onitiu.


Om cu nesfirsita iubire pentru scoala sa, spirit limpede
el vointa hotarita, el a adus nepretuite servicii invatamintului romanesc in Ardeal.

A campus carti de scoala In spirit modern si a scris


opere literare, intr-o limba frumoasa, care 1-au facut
sa fie adus membru corespondent al Academiei Romane.

Despre cei cari dispar in aceste mari momente, nu stii


ce sa spui : daca soarta rea n-a vrut sa-i ingaduie a vedea
izbindirea visurilor sfinte ale unei vieti intregi, sau
daca ea a fost pentru dinii miloasa.,
.1915

Virgil

Onitizi

(164-1915)

publicat.

alit

de

citire,

lucrAri despre istoria limbil rornane, IncercAri literare destinate


sStenilor (In sat la Tingutesti, pies& de teatru etc.).
3

Oameni cart au fost, vol. ir

33

I. M. MOLDOVAN

Intr-o cgmgrutg, in care erau numai cgrti si scinduri


goale, s-a stins, la adinci bgtrinete, canonicul Moldovanut", ucenicul si prietenul lui Cipariu. Btrinul carturar care stia de o mie de ori mai mult clocit a scris si
a spus, a murit de greutatea celor optzeci si trei de ani,
pe cari i-au socotit altii, dar pe cari ping daungzi el
nu-i simtea. A murit pentru Ca, precum face numai cu
cei pe cari-i iubeste mai mult, Domnul il chemase, fgra
amestecul suferintii, la sine pentru a se invrednici de
rgsplata ostenelilor lui pe pgmint. Dar caluggrul din Blaj
nu va fi murit zimbind, ca aceia cari nu mai au cu viata
nimic, fiindcg i-au dat tot ce ea a putut cere.

Nu, acest suflet nu era al unui sfint : era al unui


viteaz. Imprejurgrile au pus pe trupul lui de fecior de
taran rasa monahalg, dar ochii lui, cari erau numai foc
aprins, scinteind de o sglbatica hotgrire, fata lui tgiatd
in linii tari si aspre, barba rarg in care parcg se sprijinea,
ghemuirea ca pentru asalt a trupului sgu mgrunt si vinjos
vgdeau pe acela care ostas trebuia sg fie.
Si a fost ostas.

Altii au discutat ; el a afirmat. Altii au negociat, el a


pretins. Altii s-au supus, el dirz a rgmas impotriva sortii.

Da, soarta se hotgrise impotriva poporului sdu. La


orice prilej ea a rostit osinda impotriva noastrg. Unii au
intins, inaintea fatalitgtii, mina catre dusman. Altii au
lgsat ceva, crezind cg primesc mai mult. N-a fost poate
unul care s5 nu fi indulcit, macar in formg, protestarea sa.
El nu s-a injosit mgcar O. proteste : a negat.
S-a inchis in odaia lui si a fgcut din ea cetate nebiruita. Cu focul din ochii lui de dac sglBatec se apara. Si gura
lui stgtea inchisa ca in rinjirea unui blgstgm mut.

Asa a trait cincizeci de ani canonicul Moldovan din


34

Blaj, incremenit de infringerea pe care sufletul s5u n-a


voit s-o recunoase.

Si acum sus, inaintea lui Dumnezeu, el va putea s5


vorbeasca. 1
1915

'II)

UN MORT CARE SE INGROAPA : I. CIOCAN

A murit bietul Ciocan, adec5, mai exact, pe r5posatul


Ciocan il ingroapa azi. A murit la Pesta, spun ziarele, dar
11 pun in mormint la N5sUud.

Si asa si este : a murit la Pesta.

Biet om fail talent si chemare, s-a 15sat a fi f5cut


de Briffy 2, amicul sail, profesor de limba si literatura
romng la Universitatea din Pesta, obiecte pe care le stia
eit si Briffy.

Era un renegat de scoal veche bietul Ciocan. Mince


leafa si. tkea din gurg. Nu scria : parc era cineva care
s i-o ceara ! Acuma isi las averea, se zice, scolilor
romnesti.

Si, cind te gindesti la altfel de renegati, de scoal5


nou5, cari fac cArti si se misc neastimprat, te prinde un
sentiment blind pentru omul cuminte care a fost Ciocan.
1 Ion Mieu Moldovan (1833-1915), membru al Academiel
Rol/15/1e, militant pentru drepturile romAnilor din Transilvania,

a publicat manuale de limba latinS, de istorie el geografie a


Transilvaniel.
2 Beinffy Desideriu (1843-1911)

3*

cm politic maghiar,

35

In zklele lui Seghesou, o lacrirnd pentru bietul Ciocan !I


1915

PROFESORUL STEFAN PETROVICI

Un bun si tindr prieten ne lasd, binecuvintind cu


singele lui generos pdmintul Ardealului dorit ca atita
ealdurd de dinsul, pentru intregirea patriei.

Nu punem negru in jurul acestor rinduri si nu le insemndm cu crucea odihnei crestine. El, Stefan Petrovici,
harnicul bdietel, p1M de o credinta fiascd, de la foaia de

ideal rornnesc Unirea din Iasi, a cazut ca un viteaz


dintre aceia a cdror poveste mdreatd o cetea in cdrti.

A czut parcd ar fi vrut sd sdrute cu buzele lui


singerate, pline de atita sete, acea sacra trina a neamului
nostru. Si astfel el n-a plins asupra soartei sale si, acolo
unde este, el cere sd nu-1 plingem ; el nu se odihneste,
ci toat puterea tineretii lui cosite in floare o revarsd ca

un indemn neamtenit, neobosit asupra prietenilor sal,


asupra generatiei sale intregi. Iar trupul i 1-a coborit
subt brazda de yard ca s-o facd si el nedesprtit de
soarta viitoare a Rornfiniei.
Frumusel i sfios, loial i statornic, apdrind pe prieteni

fi iertind pe dusmani, avind vreme numai pentru muncd

onestd i condei numai pentru cele mai nobile idei, advo-

Ca 01 Iosif $eghescu, profesor la Pesta, Ion Ciocan (1850


1915) a lost denuntat de romanii din Transilvania ca un renegat

01 un incompetent In materia pus s-o predea.

(V.

Tribuna

poporului, Arad, 14 iulie 1899). Activitatea lul publicistieS e


aproape nul : citeva articole neinsemnate tipArite prin 1873
In gazeta Albfna din Pesta.
36

catul de douazeci de ani inspira de la cea dintii vedere o


simpatie pe care purtarea sa nu facea decit s-o intareasca.

Acolo, in Iasul lui, vom simti multa vreme lined nol


pasul usor al celui pe care nu-I vom mai vedea intovara-

sindu-ne oriunde era saminta bun de samanat si de


imbunatatit sufletul omenesc. Iar numele lui va fi unit
in mintea tuturora cu amintirea zilei celei mai grele

ei

celei mai sfinte a poporului


7 septembre 1916
(IV),

OSTASI CAZUTI

Locotenentul C. Panait, cazut la Turtucaia, era unul


din acei elevi ai colonelului Sturdza cari vad in armata o
inalta scoala a datoriilor de om i cetatean.
Invataturile pe care le trasese din lecturile lui si din
practica facutd la scoala de energfe din Manastirea Dea-

lului le-a cuprins intr-o carte care, ca mai tot ce se


scrie la noi pentru a exprima serioase i adinci convingeri,
a trecut nebagata in seama. Cu acest tinar ofiter, Romania
pierde i pe unul din cei mai dew:I:tali educatori din
generatia nou.

A murit i un capel-maestru. Neamtul" Otto Pursch


a fost pirit deseori de multi pentru numele su. Moartea
pe cimpul de lupta a fost singura-i dezvinovisVe.

Locoteneol.; 1 de artilerie Tutunaru ei a in.;asi icoana

frumusetii barbatesti. L-am vazut de mai multe ori la


37

Viilenii de Munte, unde regimentul lui isi avea garnizoana.

Modest si prevenitor, el era o podoab a vietii sociale.


A fost ucis in ultimele lupte.
*

Desigur ofiterul loan Motet a fost unul dintre cei


dintii si dintre neclintitii prieteni ai nostri. I-a ajuns
sarAcia si cinstea lui. Ca dinsul sunt putini, si cu
induiosare ne vom gindi totdeauna la acela care de acum
inainte ni lipseste si el.
*

Intr-o foaie un prieten plinge cu duiosie pe locotenentul Gheorghe Hanes.

Era in adevar un mindru ofiter, arnorezat de cariera


sa. Cu temperament de scriitor, el a hrAnit talentul s5u
cu o cetire bogath si aleask Partea moral a rostului unui
militar 11 interesa indeosebi si lucrgrile lui erau menite

nu numai sa faca intre civili un mai puternic curent


pentru armatg, dar sa creasc si virtutile acesteia. Dorea
din suflet ceasul cel mare, care trebuia s'a cear
si sacrificiul lui.
*

Gheorghe Skarlet, avocatul din Iasi, care a fost bucuros sg moara pentru Romania ca ofiter in rezervk era
un nemultamit si un nerndtor. Firea lui aprins6 il impiedeca ca sa" caute cu liniste un drum de indreptare
pe care sd nu-1 pgrAseasca niciodatk

Dar n-a fost in viata lui de publicist politic o singur

usg la care s nu fi btut cind credea ca' ea inchide o


sperantA de mai bine.
*

In retragerea de la Jiu, generalul Dragalina a incheiat


sfortgrile sale supraumane v5rsindu-si singele pentru tara
si neamul sat.
38

Acest banatean, rudg a profesorului care ni-a dat


singura istorie a Banatului Severinului, acest urmas de
grgniceri, ostasi din nearn in neam, aupta ping in clipa
cind rana 1-a scos din rinduri pentru ceea ce altii cunosc
abstract, iar el vedea aievea c a scop apropiat : liberarea
robilor din insgsi semintia sa.
*

Inca unul a cgzut dintre acei cart trebuiau sd trgiascg.


Mihai Sdulescu avea printre versurile lui atitea care erau
de cea mai bung tesatura. S'a fi avut tot asa putin caracter
ca altii, azi, in locul ranei de la piept, ar avea imignele
devotamentului sgu pentru... sgrigtatea si viata proprie.1
0, dacg acei ce se duc n-ar fi lsat pe toti cei ce ramin !
*

Se anuntg moartea pe cimpul de luptg a lui Petre


Cinta, ajutor de primar la Ploiesti. Bgrbat frumos si
voinic, de o afabilitate deosebitg, el 1.5i crease o situatie
sociald cum o au numai putini. Prins in luptele de partid,
el a stiut sg se tie departe de acea atmosferd de intrigi,
clevetiri si rgzbungri, de care ele sunt prea mult incunjurate. Era in adevAr consilierul comunal pentru toti si nu
numai pentru tovardsii stri de organizare.

Toatg lumea, pretuind eroismul cgruia i-a cdzut victimg, va regreta adinc pierderea lui.
*

Moartea tingrului economist Mihail Cosoiu.

Fcuse serioase studii la Mnchen si publicase lucrgri

in care se observaserd frumoase calitati de judecat


dreaptg si de sirrit practic in tratarea problemelor.
1 Poetul Mihai Saulescu (n.

1888)

s-a Inro1at ca soldat

voluntar intr-un regiment de infanterie i a cazut In Bucegi,


in septembrie 1916.

39

Am putut aprecia cunostintile lui si marea modestie


care-I deosebea cu prilejul unui concurs peztru catedra de
istoria comertului la Academia comercialg din Bucuresti.
1916

(I)

HENRIK SIENKIEWICZ

In Svitera, departe de castelul pe care i 1-a dat recunostinta unui popor intreg, care din toate colturile
sfisierii sale a contribuit iubitor la aceasta, moare Henrik
Sienkiewicz.

A spune despre dinsul ea' a fost un mare romancier,


un mare psiholog, un mare scriitor ar fi prea putin. $i
ar fi si de prisos. Cine dintre contemporanii nostri n-a
cetit, nu cu ochii, ci cu baTaile inimii sale, ceva macar
din operele omului care in Bartek invinglitorul a slAvit,
zimbind, pe bietul soldat polon al cauzelor strgine, care
intr-o serie de mrete romane istorice a Meld mai mult

decit Walter Scott pentru Scotia sa medieval si care,


in Peva dogma, a creat acel chip al Anielcei, superior
tuturor figurilor de blinde femei jertfite care fatkesc
prin paginile scrisului modern ? Sienkiewicz a fost insg,
si in eel de pe urrna rind al sau, altceva, mai mare decit

forma literard care i-a cucerit gloria. El a fost insusi


sufletul polon, in pilrerile lui de r'au pentru trecut, in
mindria de steamosi, in protestarea contra umilintii -si
ap.a'srii de azi, in cultul bunata.tii si milei, de care surd
capabile numai popoarele foarte nobile si foarte nenorocite.

El moare prea tirziu si prea devreme. Prea tirziu ca


sii fie crutat de privelistea nespuselor suferinti ale poporu40

lui sau, si, pentru a se mingiia la vederea biruintii, reunirii, reintemeierii acelui popor, prea devreme.
A doua zi insa dupa aceasta inviere, daca polonii, izba-

viti in sfirsit, vor cauta un mormint pentru a-i multami


recunoscatori, va fi mormintul lui,
1916

ZIUA LUI MIHAI VITEAZUL LN 1916

Astazi e ziva Lui, a celui care a facut ca neamul


nostru s traiasca o clipa de suprema fericire, dupa care
a urmat lovitura perfida, pierderea cistigului glorios al
unei cinstite biruinte, sfirsitul lui in mijlocul tradarii si
batjocurilor unui inamic ignobil, insultele care au cazut
asupra mormintului indata uitat. L-am admirat i iubit
totdeauna intru cit o asa de inalta admiratie poate lasa
kc i pentru iubirea pe care desigur 1-0 datoram. Dar
nu stiu daca 1-am si inteles cum trebuie.

0 parte din fapta lui Mihai Viteazul am inteles-o.


Am inteles indignarea lui impotriva unor indelungate
suferinte, setea lui de a razbuna durerile neamului, dorinta lui instinctiva, deci fireasca, de a face ca toti

romanii sa se gaseasca intr-o singura tara, de neamul,

de limba, de legea kr. L-ain inteles in mindria lui

barbilteasca de a fi rapus pe dusman j de a-i fi Smuts

acel Ardeal pe care il credea legat pentru vecie de


steagul su biruitor.

Toate le-am inteles, dar un lucru, pina acum incg,


nu. Acel lucru era incordarea lui de la inceput, suferinta
lui de pe urmil, puterile care 1-au zguduit in lupta, du-

rerile care 1-au chinuit la sfirsit, sufletul de resignare


41

cu care, in ceasul mortii sale, a inchis ochii crunti, Rind


sigur cA, mine sau cindva, poat7 peste veacuri, vor rsdri
cei cari-1 vor razbuna.

Aceasta o intelegem ins astazi, cind mergem pe urmele isprvilor si durerilor lui, cind pas de pas li repeOm lupta si calvariul, cind ni facem, prin chinurile si
pierderile de fiecare zi, un suflet ca al Lui, neinfrint,
neumilit, dirz pina la moarte, cum 1-a avut EL
Si, ca sufletul lui Mihai stfabunul, un suflet plin, orice
ar fi, de sacra speranta ca", peste acele nimicuri care sunt

veacurile, pline de silintele si durerile noastre, merge


spre un scop neclintit cineva neasmgnat mai mare si
mai puternic decit toti oarnenii cari au trecut pe pmint :
Dreptatea !

Sub bataia bombelor, in preajma arhanghelilor purtiltori de sabie Mihail si GavriL


1916

MARIA CORNESCU

Nici in astfel de imprejurgri nu poate fi trecutii la


rubri6 necroloagelor pltite disparitia, la frumoasa virst de optzeci si palm de ani, a doamnei Maria Cornescu.
Rica lui loan Manu si a acelei femei, Anicuta Manulur, ca'reia Eliad i-a inchinat singurele lui versuri care
n-au pierit I, a fost in mijlocul unei socierati inteligente

stealucitoare un chip de femeie dup datinele de


h5rnicie si simplicitate ale celui mai bun trecut rornsi

nese.
1 Balada Zburittorta.

42

Intelegatoare a frumusetii portului nostru de la lark


Maria Cornescu era cea mai calduroasa sprijinitoare a
unei activitali in folosul acestui port care nu trebuie sa
fie numai o moda efemera, ci ceva mai rnult. Pe de o
parte, gin nou i trainic element al frumosului in toate
conceptiile natiei intregi, pe de alta un titlu de glorie
inaintea strainatatii i, in sfirit, un mijloc de hrana
pentru acelea care si astazi prin maiastra rnunca a degetelor lor tiu
pastreze viata. Opera nationala, opera
de prestigiu cultural, opera de economie romaneasca di
de ajutor social, asa a inteles doamna Cornescu incurajarea portului popular". i, pinfi la -aceasta vrista a ei,
a fost vazuta totdeauna in fruntea oricarii manifestatii
in acest sens, fiind pentru cele mai tinere un necontenit
indemn.

Trebuie sa se gaseasca un condei pentru a urmari in


modestia temeinicelor ei virtuti o asemenea viata. Ceti-

rea ei ar feri pe multa lume femeiasca de la usurinta,


lux i instrainare, pacate care se cere a fi parasite, imediat, daca v.rern sa traim.
1916
(H.)

ALEXANDRU ZAGORIT

Blindul artist, indragit de frumusetea vechilor noastre

cladiri pe care nimenea nu les-a urmarit mai rabdator


prin toate cotloanele tarii si nu le-a schitat mai adevarat, a murit de Moartea severa a ostaului. Dupd ce, o
lunfi intreaga, a privit, in paturi de spital, cu grija si
melancolie, minile lUj harnice sfarimate de gloante, montea 1-a prins in bratele ei.
43

Acum o sAptdmind incd, 1-am vzut. Ascundea cu


sfiald rdul care incepuse a-1 cuceri. Vorbea cu sfortare,
inecindu-se si scAldindu-si ochii in lacrimi de cite ori
atingea un om, un lucru din ce iubise. Vorbea de munca
lui de pind atunci, de tot ce voia sd mai facd de acum
inainte. Nu cartea, cArtile", spunea el cu privirea aprinsd
unuia din ocrotitorii silintilor sale.
Avea aceeasi bunAtate de copil, aceeasi frdgezime de
suflet, aceeasi incintAtoare naivitate a unui suflet pentru

care rdul, in toate formele lui, n-a existat. Pentru fiecare lacrimd in ochi isi cerea iertare.
Asa sunt de o bucat de vreme ; iertati-md.

Fiedruia gdsea o vorbA bund s-i spuie. Isi ardta o


recunostintd nesfirsit acelora cari, ca d. G. Ba ls, vegheau iubitori asupra suferintilor lui, si se arAta asa de
mirat cA a putut merita atita.

Amintea cum g famas izolat de ai sAi, cari se retraseserd, cum a fost lovit la brate ca de o barA de fler,
cum 1-a scApat soldatul care cu ochii gelosi pdzea, ingrijorat, lingd patul lui. $i, din cind in [Ind, de cite
ori voia s feed o miscare, ochii mari, umezi si duiosi
sub larga frunte plesuvd se plecau asupra zdddrniciei
dureroase a celor cloud brate infAsurate.

Toatd intelegAtoarea ingrijire a doctorului cu inima


de aur care e d-1 Gerota nu 1-a putut scdpa. $optind dorinta de vindecare pentru a putea lucra, el a inchis aici

ochii cari vedeau asa de bine, si minile mutilate, care


nu vor mai face nimic in vesnicie, s-au incrucisat pe
bietul piept chinuit unde bAtuse o inimA mare.

Numai cind tot ce a strins el se va itipAri sub ingrijirca fratelui pe care pdr.inteste 1-a crescut, numai atunci
se va vedea ce a pierdut cunostinta acelor urme de %re-

cut pe care le bate azi, nernilos, tunul dusmanului, in


Alexandru Zagorit.
1916

MAW SBIERA

A murit la Cernauti b5trinu1, strabunul Sbiera. De


la dinsul, care a fost multi ani de zile profesor la Universitatea din Cernauti, profesor de romaneste in romaneste i cu hofarit, cu exaltat suflet romanesc, ni ramin
crti lucrate cu atita straduinta in eatacirile de autodidact bizar ale autorului, incit la fiecare pas aproape cercetatorul metodic trebuie s'a se opreasc5 pentru a culege o
informatie rara, o vedere dreapta, uneori i o propunere

ingenioas5. Istoricul literaturii noastre mai ales se va


opri totdeauna in puncte de amgnunte la opera in care
r5posatul sl-a Arius rezultatele studiilor.

Dar Ioan Sbiera era interesant prin el insusi i va


rminea astfel o figura original& in viata romanilor din
Bucovina.

Pornit de la sat, in vremea cind biitea pins& si pe


acolo un vint puternic de romantism national, el s-a
purtat urt timp cu cojoc i turck strabatind locurile unde,
hi

dincolo de hotarele micii sale Bucovine, putea s5 se

afle grai romanesc i rosturi romanesti. Pe urmg s-a asezat 11 Cernauti, unde a eamas pind la sfirsit un credin cios indartnic i neinduplecat al vechiului crez cultural

si politic, cu ideile sale, cu graiul sau particular, cu ortografia sa individual. Lucrurile lui toate le spline el
insusi intr-o carte tiparit pentru prieteni, in care interesante stiri despre vremea lui sunt amestecate cu naivitati fat% pgreche j cu nevinovate crudifati, care f5ceau
s ridd i pe aceia cari aveau altfel tot respectul pentru
acest om onorabil prin vrista, munca i caracterul sau.
Cindva insd aceasta autobiografie va fi foarte cautat5
ca s se stie
ceea ce pe alt cale desigur nu se poate
afla
cum s-a insurat un profesor roman din Bucovina,
cum i s-au nascut copii
sunt pentru aceasta paragra45

fele speciale
cum i s-a desfasurat cinstita si frumoasa
viata de familie, si cite altele.
La Cernauti, Sbiera io avea casa lui, unde slbiciu-

nile 1-au oprit cu totul in ultimii zece ani de zile. E


in strada Sbiera si se .chearna, dupg voia lui, palatul
Sbierenilor", a cdror genealogie e insemnata jos pe o
placa.

Aici traia batrinul, cu devotata sa sotie i cu citi copii


puteau raminea linga dinsul, aici Ii avea primitorul salon,
bogata biblioteca, in care lucra i intre doua lesinuri,
iar, sus, cucurigul astronomic de unde nu se observa

numai stelele, ci simtea ceva din legAturile nedesavirsirii noastre treatoare cu eternitatea infinit
privilegiu al marilor talente si al vristelor mari.

Acuma, in cele mai grozave ceasuri pentru neamul


pe care 1-a iubit cU cea mai curata dragoste, el a culcat
pe capatiiul odihnei netulburate pletele lui lungi, albe
de patriarh. Desigur ea nu mai are durerile noastre, dar
poate c vede cu un ceas mai inainte sperante pe care
inca nu le-am descoperit 1.
1916

0 INMORMINTARE : A LUI N. FILIPESCU

N-am impresia ca am asistat la inmormintarea acelui


care a fost Nicolae Filipescu.
loan G. Sbiera (1836-1916), membru al Academiel Romne,

e cunoscut mai ales pentru editarea, cu un studiu, a Codicelui


voronetean (1885). A mai publicat studii istorice
filologice,
volumul Die rurrainische Literatur und Sprache (Viena, 1890).
46

Am vAzut un cortegiu oarecare, multd lume amestecat, puting care era tristA 0 mai putinA care plingea ;
am vkut ridicat pe urneri, in cintecele unor copii cariii
fAceau meseria, un greoi sicriu de stejar cu inscriptii
banale ; atita am vkut.
Nu putea fi inmormintarea lui. CAci el nu putea fi
inmormintat decit in haing de osta, nu putea_ fi inf5-

urat in alt giulgiu decit al tricolorului 0 nu putea fi


coborit in pAmint decit la sunetul tunurilor intr-o sear
de victorie.

*i dui:a inmorrnintarea aceasta banal, ca a cuturui


bAtrin politician, mort de uzur la optzeci de ani, eu, care
1-am vAzut prea de multe ori ap de viu ca sA inlocuiesc,
azi, minclra icoanA de voirdc cu trista amintire a rAmd-

itilor sale, sunt incredintat cA el e aiurea. Liberat de


suferintile acestei zdrente omene0i, aleargu acum liber
cimpiile de lupra, indeamnd pe cei ce ovAiesc, opre0e
in cale pe acei ce se retrag 0 intete0e pe cei cari atacii.

El e acum cu strmo0i sAi osta0, cari 0 ei au fost

ingropati, cine tie cum, undeva, 0 cari acuma vii cutreierd in zborul cailor nevkuti de-a lungul tArii, amenintatA

0 cAlcat de dugnani, 0 smulg biruinta prin minile


urma0lor lor j.
1916

, Fruntas al partidului conservator, Nicolae Filipescu (1862


1916) a condus ziarul Epoca si anexa acestuia, Epoca Uterard,
cu redactla careia I-a insarcinat pe I. L. Caragiale. Articolul
II evocA pe milltantul InflAcArat pentru eliberarea TranslIvaniel
prin intrarea Rornfinlei In razboi alAturi de puterile AntanteL

TIBERIU POPESCU

Mi-a fost dat sd-i pomenesc si lui jertfa si sd-i pling

plecarea prea devreme dintre noi, impreund cu atitia


dintre aceia cari cu sufletul mi-au fost mai aproape si
cari, despArtindu-se de noi, imputineazd insgsi viata noastea moral.
Ce profesor a fost olteanul Tiberiu Popescu, vor putea

spune sute de elevi ai sOi. Ce orn, modest pind la abnegatie, o mOrturiseste un oras intreg. Ce tovards de
luptd pentru ce e bun si nobil, o stim numai citiva.
Vor mai fi pe lume si de acuma inainte atitia prof esori buni si oameni de treabg. Dar suflete unind sub o
mai simpaticO infatisare atita dor de muncO, atita bucu-

rie de a indatori pe tot!, atita pasiune de a face binele


si atita eroicA pornire spre jertfd

nu !

Si cei din urm cari 1-ar putea uita am fi nol, carora din tot ce avea si din tot ce putea acest viteaz
tinOr nu ni-a refuzat nimic 1
1916

(II fi IV)

MOARTEA PICTORULUI LUCHIAN

S-a stins, dupd o lung si grea board care-I imobillzase, pictorul Stefan Luchian. Nu era un creator de planuri mari, un descoperitor de formule. Dar era ceea ce
nu sunt cei mai multi pictori : era un entuziast si atent
observator al naturii si un artist de o superioard onestitate in reproducerea ei.
48

De aceea tablourile lui mid, cu subiecte oarecare, Mit

nici o pretentie si nici o urma de maniera, au un pret


superior atitora din celelalte : ele sunt contrasemnate de
acel sever si mare verificator care este : Adevarul.
1916

UN FERT DE VEAC DE LA MOARTEA


LUI MIHAIL KOGALNICEANU

La 12 iunie notite strecurate prin ziare, mai la umbra,


au vestit implinirea a douazeci si cinci de ani de la trecerea din viata a lui Mihail Kogalniceanu. Nu poate fi
vorba de o comemorare, adeca de o amintire". Amintirea
poate avea un rost, un pios si recunoscator rost, strict

cerut de o datorie morala, neaparata, feta de morti.


Dar Kogalniceanu n-a murit. E adevarat ca acum
dougzeci si cinci de ani s-a insemnat intre cei ince-

tall din viatki la un sanatoriu din Paris un strain


din Romania venit pentru a i se face o ultima si riscata
operatie de batrinet. Dar aceasta are a face numai cu
un om de societate, foarte istet, neobosit in glume, setos
de distractiile si placerile vietii, doritor de prietenii, dar
nu totdeauna statornic in ele, iubitor de tot ceea ce este

pe lume frumuset si grape. Acolo a murit, si cei de


aproape ai lui 1-au plins, fara ca dusmanii sa se bucure,
cad el nu era primejdios ; iar, cit despre amici, ei nu
existau. Dar 'Kogalniceatiu celalalt, incepatorul culturii
romanesti moderne, ginditorul care a vazut limpede
Romania liber si intreaga din umbra unui principat cu
despotism consular sub un domn vechil rusesc, dezrobitorul tranimii aruncate in serbie, intelegatorul tuturor
4

49

legturilor, multe, tainice i indisolubile, care leag viata

unui popor de calitatea moral si de energia sufletului


su, acesta triiieste.

El nu poate muri niciodata", el nu se poate odihni


mgcar, cel putin ping ce cugetarea lui in toate domeniile
nu va fi fapt.
Si astfel nu noi rdscolim azi o cenus in care de mult

s-a stins cea din urmA scinteie a vechiului rug. Ci el


st viu inaintea noastr. Viu std inaintea noastr, i ni
cere socotealA.

Ne intreaba ce am fcut cu o cultur pe care am


15sat-o s5 ajungd la superficialitatea unei jucgrii preten-

tioase de vorbe far inteles, cu o nobild i inalt conceptie din care am fikut o platformA nationala" pentru
toate stirpiciunile i toate stirpiturile vietii de partid pi
o tejghea pentru vechiul fabricant de vitriol Adevrul
ce am facut cu grija taranimii, pe care o tirim, in ceasurile libere, de la un compromis la altul, in asteptarea
unui binecuvintat prilej de ziibavA nou5, ce am facut
cu legtura organicg dintre sufletul acestui neam i viata
lui materialg, intre care am statornicit antinomii absolute, reducind pe unul la o fraza de trindavi i pe cealaltA la un cabaret" de Bucuresti. Ne intreaba in aceastd
zi de 12 iunie 1916
i noi n-avem ce-i faspunde decit
doar c s-au fkut unele incerctri individuale de a-i con-

tinua opera si ele au cazut in indiferenta sau inertia


oamenilor de treabd ca i in hohotele de ris ori in
cinicile sltdri din umeri ale celorlalti.

Si mina acelui care nu poate muri ni arat sever


ceasul unic care bate astazi in viata lumii moderne.
1916

VON DER GOLZ

Von der Go lz a murit. A murit in tabara, ca osta4.


Asprul mosneag cu figura spata in stinca era unul
din elevii lui Moltke, si soarta a facut ca el sa fie amestecat la sfirsit in aceleasi rosturi turcesti care au deschis cariera marelui sau invatator. Ca si dinsul a crezut
in turd si
trebuie s-o recunoastem
a facut ceva
din ei.

A facut ceva din turci supt raportul militar. Ca si


Moltke. Acei caH credeau c invataturile lui s-au pra busit in catastrofa de la 1913 s-au convins Ca nu era
asa, cu prilejul eroicei rezistente din Dardanele.

Nu se vede bine daca Moltke credea in vitalitatea statului otoman. Go lz se pare ca a crezut si mai putin. El
a vrut sa dea o oaste turceasca Germaniei, azi si mine.

Se duce la timp ca sa nu fi vazut ca si aceasta e


imposibil. 1
1916

BUSTUL LUI PETRU LICIU

La Focsani, dumineca trecuta, s-a dezvelit bustul care

infatiseaza, intr-o zimbitoare tinereta, chipul de bunatate si inteligenta a lui Petru Liciu.

Aceia in orasul carora s-a nascut nu 1-au uitat.


' Colmar, baron von der Golz (1843-1916)
feldmaresal
prusian. In calitatea sa de organizator al armatei turcesti, i
s-a acordat titlul de pas
4*

51

Si, pe linga cei de fatil, multi altii si-au indreptat


gindul catre sufletul cinstit si prietenos care se va fi
coborit o clipg, intre cele dintii raze de lumina', asupra
bronzului ce imith forma in care el, odata, s-a salasluit.
1916

CEL CE NU SE POATE ODIHNI : MIHAI VITEAZUV

In lume, deasupra si dedesupt, -sunt multe lucruri pe

care nu le cunoastem", a zis cel mai mare din poetit


lumii. Si nu o data intimplarile vietii aduc in minte
aceste cuvinte grele de taina.

Sunt trei sute cincisprezece ani de cind cel mai aprig


la lupla si mai norocos la biruinta dintre voevozii nostri,
Mihai vodd Viteazul, a pierit de arma soldatilor straini

cari luptasera alaturi cu dinsul in tabra de la Turda.


Trupul, batjocurit, alipit de hoituri, infatisat zile intregi
cautaturilor pline de ura [...], s-a feamintat, necunoscut,
in trina cimpului de care asthzi este nedespartit. 0 inscriptie de insulta poftea, o bucata de vreme, pe trecator
sa-si lase murdariile pe famsitile, neiertate nici acolo,
ale valahului.

Iar capul lui, acel cap mindru si fioros cap, a fost


furat de o femeie si de un credincios al voevodului ca
sa' afle loc de ingropare Hugh' ramasitile parintelui lui,
la Manastirea din Deal, deasupra Tirgovistei.
De atunci mortul acela de la Turda nu se poate odihni.

Ca vechiul Carol cel Mare, invocat veacuri intregi de


oricine dorea linistea si ordinea, ca Frederic Barba Rosie,

viu pentru aceia cari doreau sa inceap5 iara'si marile


ispravi de vitejie, ca Matias Craiul si regele Eduard al
52

Angliei, ale cdror nume iubite erau legate de oricine


rivnea cdtre dreptate, astfel Mihai strgbunul a fost necontenit legat de orice avint al nostru pentru dezrobirea
neamului, catre adunarea laolaltA i legarea pentru tot-

deauna a farimelor trupului nostru national. Biruinta


lui lumina dintr-un trecut tot mai depgrtat, i noi o
vedeam intr-un tot mai apropiat viitor. De la cintecele
invdtate la scoald ping la cel dintii fior spre fapta eroicg
a tineretei, ping la cugetdrile temeinice ale bgrbatului,
ale cetateanului cu privire la viitorul neamului i ping
la pdrerile de eau ale mosneagului cd el va trece de pe
pdmint Med ca lucrul cel mare sa se fi intimplat, el a
fost tovardsul nostru, generatie dupd generatie. Uneori
cni-a zimbit de sperant, alteori a incruntat asupra noastrg sprincenele lui grozave, totdeauna ni-a ardtat cu
dreapta lui, pe care am fdeut-o de bronz, drumul cdtre
sfintele noastre locuri, &atm moastele sfinte ale sale.
chipul neasAmdnatului erou si al mucenicului celui

mai glorios a fost, veacuri intregi, pe locurile unde


luptase, domnise si singerase, singura mingiiere a robilor.
Copilul de scoalg, opincarul valah despretuit, hulit si
argtat cu degetul, se oprea ingindurat asupra paginii din

cartea de istorie in limba strging in care era vorba de


hotul Mihai care a venit si a adus foc i pradg pe plaiurile ardelene umbrite ping atunci, fireste, de zina drepWU.

Ii simtea undeva vgzind, pindind, pregtindu-se.

Popa de sat, socotit ca un simplu iobag al mosiei


strgine, bietul dasegl dind putina lui invdtAturg prin suri
gi bordeie, se pierdeau uneori in mijlocul slujbei, in mij-

locul lectiei, la gindul ca au fost vremuri mai bune,


cind sabia romaneased ragaduia and lege si altd dreptate,
st

graiul lor era indemnat s aminteascg numele cel

oprit, in pomelnicul sufletelor ori in povestea trecutului.


di obosit, flamindul plugar, care tdia brazdg pentru
hrana altora, vedea la captul siintilor sale, cind sudori
53

de singe-i broboneau fruntea, un tovargs, ascuns stripinilor, care cu vechea lui sabie ptat de singe tdia alturi

brazda lui, adinc5 brazdd, ca pentru veacuri, in care


arunca din bielsug sAminta luptei, saminta mortii, sminta razburarii. j capul eel Mat cu barda dusmanului,
chivotul acela sfint al celor mai maxi ginduri romnesti,
nu se suferea incunjurat de umeda cenusd putredd a mortilor. Ii arunca pdmintul, cum aruncg, se spune, ram5-

sita acelora cari au de fiicut o m5rturisire, de cerut o


pedeaps5, de svirsit pe lume o rAsplgtire. Iesea din mormintul voievozilor ca sA-1 vedem, ca s ni aducem aminte
de dinsul si pare c'd in acele adincimi grozave ale ochilor

se aprindeau lumini, ca de dorinta de a ne vedea si el


pe noi, de a ne chibzui i cint5ri, de a-si da sama ce
suntem in stare a face.
Cind, pe la 1840, s-au facut 1ucr5ri la Dealu, tidva de

fildes lucie, avind urmele rou5i de singe, a ras5rit deasupra p5mintului mormintelor, tocmai in clipa cind se
zWatea o constiint de nemulcamire si de avint in sufle-

tele tuturora, cind toti simteau nevoia libertatii si a


uniril, cind cele dintii glasuri binecuvintate ale poetilor
se ridicau spre ideal. $1 mortul cel mare a vrjit pin
la el pe un biet domn de vasalitate, pe Gheorghe Bibescu,
care din porunca lui a pus pe umeri hlamida si a infipt
pe capul sdu frumos cusma triumfurilor ardelene.
De atunci el a stat in razele soarelui, &Mind pared

s prind cit mai malt din viata lor. Cine dintre noi
nu 1-a vzut i n-a simtit in el fiorul sufletului sal ?
la un parastas
Odat
nu voi uita ziva aceea
pentru dinsul, capul Mfg odihra a trecut, pe o bucat
de purpurk intre ostasi. i ofiterul care comanda a avut
viziunea unui domn viu, unui domn adevrat, unui domn
poruncitor i. scotind sabia din teacA, a poruncit oame-

nifor sai onor la rage", iar trimbitile sunau de gloria


viitorului.
54

Am voit, dintr-un superior simt de pietate, sa-i saparn


un mormint. Neodihna lui obosea inactivitatea noastra.
Ministrul de razboi, N. Filipescu, a dat citeva mid de lei,
si talentul sculptorului Storck a facut un splendid mausoleu de marn-iura, intru toate dupa vechea datina, pur-

tind pe margini insemnarea tuturor luptelor lui si la


mijloc asigurarea ca el sta aici asteptind indeplinirea
scripturilor". Candelabrul de bronz astepta numai sa se
aprinda lumina intr-insul.
Dar alta lumina se cerea : lumina crucla care nimiceste

sate si orase, care mistuie ceea ce a fost pentru ceea


ce trebuie s fie. De atitea oH s-a hotarit ziva punerii
in mormint, care trebuia sa fie solemna, si de atitea
oH ceva neprevazut a stat la mijloc, si nu s-a putut.
0 data campania din 1913, oH consideratii pentru
alianta care dilinuia Inca., pe urma doliul pentru moartea

celui dintii rege, in sfirsit, doi ani intregi, asteptarea


ceasului nostru, a ceasului sau. Cad El nu voia linistea,
nu voia odihna, nu voia uitarea poruncii sale.

$i azi, s-au implinit scripturile. In Manastirea Dealului asteapta cineva. Acela cdruia ii trebuie ca sa doarma

in mormintul ski incoronarea in acel loc, in fata sa,


a celui dintii rege al romanilor.
1916

(If)

MOARTEA LUI FRANCISC-IOSIF

In mijlocul salbatecului vuiet de arme care de doi


ani innebuneste lumea si pe care 1-a provocat el, cedindu-si tremurata iscalitura de batrin sub manifestul infam
al contelui Tisza, se stinge acela care parea ea' nu poate
55

muri fiindca nu s-a implinit inch' numarul nenorocirilor,


al plagilor ce trebuiau sa curd asupra capului sau, Fran-

cisc-Iosif. Triste raze de soare rasfrinte in baltile de


singe ale milioanelor jertfite se joaaa pe fruntea lui
despoiata si in locul plinsului duios pentru cei morti se
ridica din patru colturi ale pamintului bocetul multiminesfirsite de vaduve si de orfani, dar pentru a-1 biastarna.
Noi n-o vom face.

N-o vom face, noi, crestinii, in mornentul cind vane


Olteniei sunt pline de soldatii lui i ai tovarasului incoronat de care 1-au legat grele lanturi de infringere in
momentul cind satele minunatelor tinuturi ard, cind mini
brutale de ostas strain, flamind i libidinos darima usile
bordeilor pentru a aduce despoierea saraciei i rusinarea
femeilor innebunite de groaza, in mornentul cind in inimile .fiecaruia dintre noi sila izbinditoare sapa rani prin
care viata noastra intreaga pare ca se duce.
Nu-1 vom blastama pe batrin". Nu vom dori ca mor-

mintul lui sa aiba aceeasi soarta ca ale sfintilor nostri


domni, batuti, dupa sutele de ani ai odihnei lor liniptite,
de ghiulelele barbarilor turbati cari oarta tot inainte, in
vechea Valahie austriaca", Steagul negru i galben al
celei mai fatarnice tiranii. Nu vom cere rasplatiri dumnezeiesti ca toat neomenia si profanarea pe care o suferim

sa se prefacd in furtuna care sa arunce in vint cenusa


lui si a stramosilor lui.

Ne vom opri thcuti inaintea acestui sicriu pe care-1


apara uriasa fantasma a Fatalitatii.

El n-a vrut tot ce s-a facut sub dinsul i printr-insul.


Nu era nascut ca sa voiasca aceasta sau altceva. Tinar
aruncat de soarta pe un tron zguduit de revolatie, el a
fost totdeauna jucaria puterilor care-1 inaltasera numai
pentru a-1 chinui. Proclamat intre spinzuratorile
revolutionarilor unguri, el a prezidat ca rege al Ungariei
atitea alte spinzuratori. Pazit de rusii de la 1848 impotriva
56

popoarelor sale rebele, el a lovit de doug ori in Rusia


eareia-i datora existenta statului sau insui. Sah at de
romilnii din Ardeal, el a lsat ca impotriva lor s5 se
indeplineasc5 toate actele unei dezmatate tiranii [...1.

Stia asa tie putin din toate acestea, din orice nu era
buna lui viat5 pliicut de burghez blajin din Viena ! Dar,

si cind voia mai mult s se ascunda de orice datorie


pentru a gusta aceste plceri modeste, Fatalitatea rasgrea
si in fata omului, dupa ce-si btuse joc de onoarea suve-

ranului. Ea ii arunea inainte cadavrele celor mai de


aproate ai lui : fratele executat in Mexico, fiul cu teasta
zdrobita la bete, sotia pribeaga injunghiat Ia Svitera,
mostenitorul doborit de gloante in Bosnia furat5. In jurul
lui omor si nebunie. El stergea singele ce-i tisnise pe hain5

si se ruga de o indurare care nu i-a fost ingkluit5 niciodat5. Un urias ar fi fost frint fiindca ar fi luptat ; el
s-a plecat la toate si a trait astfel optzeci si sase de ani.
Ii

va

inmorminta

Wilhelm,

imp5ratul

german,

si cu dinsul va ingropa insusi viitorul Austriei. Iar asupra mormintului aceluia earuia nimic nu i-a fost crutat", cezarul hunic va v5rsa, dup datina strAmosilor
pagini, singele milioanelor pe care se ateste Inca sd le
injunghie.
1916

DOI OAMENI DIN VREMEA MAI VECHE


(GENERALUL BENGESCU-DABIJA
SI PROF. I. RALET)

A murit la Bucuresti generalul la pensie BengescuDahlia. Dind vestea, ziarele au ad5ugit si note biografice
57

gi

bibliografice, care erau absolut de nevbie. Fiindcg lu-

mea uitase c raiposatul ofiter a tinut pe vremuri condeiul, cd a fost colaborator al Convorbirilor, cd a primit
aplauzele teatrului i cg a trecut cu laude prin critica
ziarelor.
Caci el a scris Pigmalion.
Pigmalion ? 0 poveste clasicg din Tlmaque j.

Didona lui Virgil, Tirul si Cartagena, Orientul Vara


Flaubert si Salammb. 0 clasicg rinduialg in actiune, un
sever si maiestos vers dupg Racine. 0 rece gi mindrg moraid.

Constiinta cg s-a fcut greu un lucru trainic. Greutatea era neaggduitg ; luni, poate ani trebuie pentru asemenea osteneli. Mult trudg pentru o clipg de succes.
Onestitate si respect de artd. tiinta i constiint 2
$i acum Teatrul National reprezintg improvizatiile

aventurierilor artei, a cgror ignorantg e in stare a spurca


orice subiect, i lumea aplaudg...
Un progres.
$1 cind a venit vestea mortii generalului, se inmorminta la Iasi profesorul I. Ralet. Un boier mare frg

mosii. 0 crestere aleas Mfg nici o pretentie. Mari leggturi sociale fr nici o-ambitie politicg.
0 stiintg i un talent farg nici o reclarng.
$i fiindc a predat matematicile iubite lui, mi-I
amintese spunind acum vreo treizeci de ani incapabilului

Nu stii ? Nu stiu nici eu...


in materia sa care eram :
S incercgm impreung... Deci bungtate in loc de pedagogie.

$i erau la ingropare, intre cei putini, tot mai putini


mosii
caci avea multi prieteni
ping la mormint
fgrg boierie, pretentii fgra crestere la oameni cari ieseau
cu tigara in gurg inaintea unui sicriu, ambitii politice
I

AveMurtle lui Telemac de Fnelon.

9 George Bengescu-Dabija (1844-1916) este 9i autorta libretului operetei Olteanca de Ed. Caudella 9i G. Otremba.
58

fara nici o legatura sociala, reclamagii Med talent si


stiinta si multi profesori *cu stearpa pedagogie Med un
pic de bunatate.
$i aici un progres.
1916

(IV)

ZIUA LU1
(A LUI MIHAI VITEAZUL)

Pentru intiia oara de cind cautam in trecut dovada


ca se poate indeplini cel mai firesc ideal al neamului
nostru, 1-am uitat de ziva lui.

An de an, hramul sfintilor arhangheli ne indrepta


gindurile catre dinsul. Daca aceasta pomenire nu se facea

cu acea larga participare a lumii intregi, indemnata si


luminata de o pres in adevar nationala, credinciosii
cultului biruintilor si dreptelor lui cuceriri ii inchinau
cu pietate aceasta zi de amintiri glorioase si de sacre
sperante. Sus la Mihai Voda, in biserica straveche pe
care el o innoise, se celebra slujba de vesnica pornenire
a celui care pentru aceasta a fault destul. Tineretul,
mult-putin, lua parte la liturghia savirsita de un cleric
foarte cult si cu aspect impunator.

Se rostea cuvintarea indatinata de un delegat al Ligei culturale, al carii steag arnintea o neaprata datorie
lupttoare de mini, si uneori luptatorul era chiar profesorul de alaturi 1,-unde se pastrau comorile scrise ale
trecutului, si, fiind el un roman de peste hotare, un bucovinean, cuvintele lui, de o asa de apasata si sonora
i Dim. Ottciul.
59

energie, aveau un deosebit rasunet in inimi. La statuia


de bronz atirna o cununa notia, legata cu tricolorul intregirilor asteptate. Si deasupra Tirgovistei detronate, in
lacasul stramosilor celui amintit in aceasta zi, linga ramasitile eroului pe care le-am vazut salutate cu onoruri
regale de armata care a mostenit cinstea biruintilor, se
inaltau rugacluni pentru odihna aceluia, dar si pentru
fericita indeplinire de noi insine a aceleiasi misiuni.

Ieri biserica bucuresteana a ramas fara alt public 1


decit al arhimandritului Scriban, ramas cine stie cum si
de ce ; acolo si Dimitrie Onciul, care nu-si putea parasi
paza Arhivelor.

Dar clericul n-a putut sluji, si gura dascalului de istoria rornanilor a ramas muta.

Iar la Dealu, in necropola neamului domnesc de pe


vremuri, nu mai era nici slujba si nici cela pentru care
obiceiul cerea sa se faca. Intocmai ea i acum trei sute
de ani, el era un invins, un invins din nou, in sufletul
sau trecut asupra urmasilor, si, intocmai ca atunci, el
-ratacea intre straini, pe acelasi drum al dreptatii pe care
calca in ziva cind pornise pentru a cere razbunarea sa
cuvenita de la Rudolf imparatul.
In aceasta tacere nu e insa o renuntare.

0 dovedesc cele trei sute de mil de oarneni cari sunt


inca sub steag, dup ce tovarasii lor au cazut prada mortii
si a robiei. 0 dovedesc biruintile kr de ieri si indatorirea
pe care ele au impus-o lumii, oricare ar fi terminul cind
ea va trebui sa li-o plateasca.

0 dovedesc prieteniile nepretuite pe care ni le-a dat


jertfa kr si care au facut din cauza romaneasca o cauza
a omenirii.
1 Bueuretiul era sub ocupatie germang.
60

Si o dovedesc mai ales sufletele care in aceste suferinte riumai puteau s capete energia pe care el insusi

o cistigase prin doua sute de ani de robie a neamului ski !


19/7

ANTON NAUM

A inchis ochii la virsta de optzeci si opt de ani, dupa


o scurta l5oal, ca o izbavire, Anton Naum.

A fost cel mai blind om pe care-I cuprindea Iasul


acesta de care era legat cu- toate fibrele sufletului sau
de o delicateta incornparabila. Daca poezia ar fi creat
insasi un orn care sa-i fie inchinat numai ei, si Inca el
n-ar fi putut sa fie mai senin, mai lipsit de orice trivialitali inerente trupului omenesc, mai bun cu altii i mai
impacat cu sine decit acela care s-a dus acuma.
A facut versuri frurnoase, de o clasica liniste, din care
se desfac miresmele unor vremi mai bune decit a noastra.
A imbracat in vesminte de krigrijita forma clasica legende

medievale care la altii rid cu viclenie, iar la el zimbesc


abia, cit ingaduie decorul de la care purtarea lui ca scriitor

nu se putea departa. 5i in anii din urma acest spirit pe


care natura n-a vrut sa-1 umileascd, ci 1-a pastrat vioi
si elegant in trup, intreg si suptire la minte pind in ceasul

cind i-a placut sa puie capat trecerii lui aici jos, si-a
gasit multamirea suprema in jocul armonios al silabelor
care irribracau inchipuiri curate.
Nu-1 asamanan-i cu alti poeti. El insusi era o intrupare

a poeziei. Se petrecuse intre dinsul i singurul obiect


al evlavioasei lui iubiri acea confundare deplin care
61

irnpiedecg a se despgrti un preot cu fierbinte rivng de


zeul cgruia i se inching.

Vieii i-a cerut un singur lucru : s tacg in jurul lui.


$i, cu adevgrat, ideal de tgcutd a fost atmosfera in care
trei sferturi de veac, un secol intreg aproape, el s-a inchis, s-a izolat.

Cind nenorocirea patriei i-a tulburat aceastd sacrg


liniste, a fugit la targ, unde divinitgtile cimpului Ii pgzeau batrinetele. $i aici 1-a cgutat ins amenintarea supremg, grija pribegiei : intors in Iasi, n-a mai putut rezista si a urmgrit linistea acolo unde toatg rilutatea pgmintului nu i-o poate strica.
$i,

acum, cind bgtrinul alb se duce inapoi la tall,

unde s-a cerut, nu e om din cei cari 1-au cunoscut care


sl nu-1 intovrgseascg, nu cu durerile obisnuite la cgpgtiiul mortilor cari s-au frdmintat cu viata i s-au tgvglit
In ea, ci cu un fel de prevestire cg undeva este totusi
o lume altfel decit a noastrg, de vreme ce de acolo unul
ca dinsul a putut veni 1.
1917

CEI DOI GOLE$TI

0 instiintare prin gazete cheamg azi la parastasul pentru odihna sufletelor locotenentului Nicolae A. Golescu,
din regimentul 54 infanterie, i lui Dimitrie A. Golescu,
1

Junimistul Anton Naum (1829-1917), membru al Acade-

miei Romane, a publicat versuri de o corectitudine rece (Versurt,


1890 ; Povestea vutpei, epopee eroic-comica, 1903). Profesor de

literature franceM la Universitatea din Ia0, e autorul unor


talmiiciri din poezia francea (Traduceri, 1875).
62

voluntar in regimentul 70 infanterie, morti pe cimpul


de onoare".

Nicilieri nu s-a vorbit despre c5derea lor : cum, cind,


in ce imprejufari. i acum aceast veste din partea familiei face cunoscut c fiii lui Alexandru Golescu 1 au
murit pentru ap5rarea pamintului romanesc i pentru
dobindirea sfintelor noastre drepturi.
Amindoi : ofiterul de rezervg ca i acela care n-avea

alt5 datorie de a lupta pind la suprema jertf5 decit numele s'au i singele &au, boierul voluntar, soldatul.

Ce mare lucru e i singele acesta care, din veac in


veac, pin ce ultima lui picgturg s-a vgrsat pentru aceeasi
cauz5 pentru care au pierit stfamosii, cere aceleasi fapte,
cutind pe orn oriunde se afl, intre ostasli de chemare,

intre voinicii pregatiti pentru luptd sau in oHce colt linistit al societalii civile, pentru a-i impune sfortarea care
este ins5si ratiunea de a fi a familiei, motivul superior
pentru care printre nenorociri i dezastre numele ei se
pstreazA ca o asigurare c5, oHce ar fi, se vor g5si oameni
caH s lupte pentru o cauz asa cum era odinioar datina
de a se lupta ! j e asa de imperioas, de nebiruita acea-

sta chemare, incit acel ce hlearga sub steaguri nu mai


pare a fi omul blind, rezervat, rece, pe care 1-ai cunoscut,

ci insusi acel neinduplecat suflet al neamului, care a


simtit ceasul jertfelor nou'a i sung din nou, vijelios,
asupra steagurilor pe care le mina tot inainte pin'a la
indeplinirea ursitelor !

Era in 1546. Bunicul lui Mihai Viteazul, Radu Paisie,


avuse sa infrunte o grea primejdie. Cazusera asupra lui,

cu un pretendent, Laion, domnisor" de aventura, pribegi din Ardeal cu sprijin unguresc, pentru a-i fArima
scaunul de calugar ajuns din nou la voinicie de voievod.
Vr5jmasul birui j tabgra toat, cu vistieria domneasc5,
1 Alexanciru G. Golescu-Artipila (1819-1881)
unul dintre
conduatoril revolutiei de la 1848 din Tara Romaneased.
63

ajunse in minile haiducilor de peste munte, care-I sprijineau. Atunci Radu Clucerul din Golesti se puse in fruntea apararii 0 scapa agonisita tarii de prada strainului.
Cind a fost intiia lupta cu Stroe pribeagul, spune voda
Radu, daruind bunului sail ostas satele Poienari, Cheiani
si Capatineni, si ne-a biruit pre noi Stroe, si frinse oastea,
si se imprastiara toti si toti fugira, si parasira vistieria
domniei-mele, si aceia incepura a jacui vistieria domnieimele si razbira caratele, iar Radul vistierul el n-a parasit
vistieria domniel-rnele, ci o izbavi cu voinicia lui si indrepta carutele si duse vistieria toata la dornnia-mea in
turnul de la Nicopole."

Trecurd douazeci de ani si mai bine. Din neamul lui


Radu se ridicara doi tineri boieri, cari stiau bine de ce
s-au nascut pe lume, unde e prilej de petrecere, de lenevie si lipsa de suflet pentru altii. Voievodul lor, Alexandru voda, ducea o lupta in Moldova, cu turcii si impotriva

unui eroic domn crestin 0 roman care Maltase flamura


libertatii. Drept sau nedrept, era razboiul Orli, si steagul
celalalt era steagul domnului lor. Si Ivascu Golescu, Albu
Golescu Iuptara de sirg, sub dinsul.

La Vieros, linga leaganul vechi al neamului lor, In


vechea biserica umeda 0. neagra din manstirea ce se
darima, cu casele pustii si cismelele stinchite, din care
ca sculpturile miestre, lespedea de mormint a lui Albu
11 infatiseaz5 murind pentru credinta : cusma e pusii dirz
pe capul cel mindru, si pe umerii asupra carora moartea

va lovi, flutura ca o hlamida mantia furtunoaselor sale


zile de lupta. Si, pe cind Ivascu mergea in Ardeal sa
aduca de acolo pe vornicul Dumbrava, tradatorul fata
de domnie
acel Ivascu caruia-i era scris sa moara in
slujba domneasca si el, Bind ingropat aici in Moldova,
straina lui
Alexandru voda, scapat de la moarte prin
vitejia celor doi frati, scrie astfei despre isprava lor, inchinincl aspri din vama de la Rucr pentru odihna lui
Albu : Atunci am vazut domnia-mea dragostea boierilor
64

si a vitejior domniei-mele. $i apoi mare dragoste am


vzut de la cinstit dregalorul domniei-mele, cel mai sus

scris jupin Ivasco vel vornic si de fratele lui, cinstit

dregAtorul domniei-mele jupin Albul, clucerul cel mare,


ce nici unul n-a f5cut ca dinsii, fiind foarte bucurosi a-si
pune ei capetele lor pentru capul domniei-mele... $1 dac5
nu s-ar fi invirtejit ei atunci... de au ap5rat capul domnieimele, apoi insusi capul domniei-mele ar fi cazut. $i, cu
acel prilej, cinstit, dregkorul domniei-mele jupin Ivasco
vornicul cel mare si-a l'asat acolo capul, la vadul ce se
zice Rimna, ling'a satul Jilistea, pentru capul domnieimele, precum singur Dumnezeu martor este si adevereaz5."

$i, veac de veac, neamul lui Radu, lui Ivascu si lui


Albu nu s-au 15sat de la datoria lor, fruntasi intre boieri,

cari apArau pe dornn frg a-1 lingusi si-i dddeau sfat


bun fard a trage folos pentru sine. Oameni de mimed
si de jertf5, cu ochii la steag, dup5 datina printilor si
a strbunilor, p5strind viata lor ca armele insesi thsate
mostenire numai pentru a lucra cu dinsele pe aceeasi
cale pentru acelasi scop. Lauda de sine li era stedin5,
fiindc5 se laud de ce-a fcut numai acela care simte
c'd ar fi putut face si altfel.

Apoi, cind n-au mai fost razboaie, Golestii cei noi


cautaed aiurea cimp de osteneli pentru tar. $i, cind Iordachi culegea comoara de cuvinte a limbii romnesti, prieasith si despretuith, in folosul limbii mindre a grecilor

cotropitori, i se p5rea c5 stringe de pe un loc de lupt


uitat de toti steagurile pe care nimeni nu le mai saluth,
iar, chemind prin scoalii la viath nou5 pe thranii ajunsi
robi ai oric5rui venetic, frate-s5u Dinu, thuddtorul cu
lacrimi al izbinzilor civilizatiei apusene, si-i inchipuia in
striimosii lor cari luptaser si ei cu striimosii lui la Fin-

tina Tiganului si la Jiliste si in urmasii lor cari si ei


se vor intoarce a fi cu aceeasi cinste ostasi.
5

Oamenl cari au fost, vol. II

65

Cum iarasi cu aceea5i credinta cei trei Golesti de la


1848, odraslele kr, vedeau in noul tricolor invierea flamurii de atuncea.

Iar chid ceasul cererii celei marl de dreptate a neamului lor a sunat, din Vierosul in ruine, din bisericuta
de la Golesti, din mngstirea moldoveneascii primitoare
de oasele pribeagului, de pretutindeni au alergat umbrele
nestioase de jertra, si feciorii lui Alexandru Golescu

s-au dus cei dintii unde se arAta dragostea boierilor


si a vitejilor" pentru Ora si rege, fiindc erau foarte
bucurosi a-si pune ei capetele lor"...
1917

T. MAIORESCU

Se anunta moartea la Bucuresti, dupil o scurt suferint5, a lui T. Maiorescu.

De cincizeci de ani si mai bine numele lui a fost


amestecat in viata intreagg a %aril. Profesor de o mare
si elegant elocventa, orator parlamentar neintrecut in
subliniarea fing a intentiilor sale si capabil in acelasi
timp de a da cea mai impresionant expresie ideilor cekr mai inalte, dacA nu si unor puternice sentimente
pe care a tinut sa nu le aibk ca hind contrare conceptiei
ce-si fcea despre omul public

scriitor corect si limpede

in rostirea unor p5reri de bun-simt cu scumptate cintiirite, el va lsa in mintea tuturora o icoanA de om mai
mult decit amintirea unei opere. De fapt la aceasta a si
lucrat el viata intreagg, observindu-se, indreptindu-se,
preggtindu-se, dind un sens fieciiruia gest si fiedirii
66

silabe, pentru ca SO apara asa cum teoria lui, cu influcnte

din vremurile olimpiene ale lui Goethe, ii spusese ca


trebuie sa fie omul. Niciodata un roman n-a atiut sa dea
o expresie individuala mai perfecta rezultatului simplu
al imprejurarilor pe care el venea numai sa-1 constate
ai sa-1 drapeze in nobila sa personalitate.
idealul
A inceput In vremuri cind murea un ideal
si ispraveate in alte vremuri, cind
vechilor ardeleni

un nou ideal rasare, acela pe care-I desfacem azi din


fapta noastra ince neispravita. El s-a tinut la o parte
ai de unul, ai de altul. De agonia celui dintii a ris, de
primele miacari de viata ale celui din urrna nu s-a incalzit. Faldurii tunicii clasice nu trebuiau sa se desfaca in
aceste dureri ai nadejdi ale pamintului.

Ce era sub masca euprepiei" , lui antice ? Dar el


n-a vrut sa spuie niciodata, ai chiar cine a strecurat o
privire ca sa vadd miacarile ascunse ale muachior n-are
dreptul s-o spuie. Pentru ca te-ai cobori indata de la
rezultatul perfect al artei supreme cine atie la ce.
Cald ai frig nu i-a fost nirnanui linga dinsul. A trecut
printre oameni, intrebuintindu-i, de multe ori, despretuin-

du-i in taina totdeauna. El insuai trebuie sd-ai fi fost


indiferent aiesi. N-ajungi a te iubi putintel decit de mile
ta, dupa ce amar te-ai tinurt de rau si te-al pedepsit cu

asprirne. Ajungi astfel de afli aurul care s-a topit in

tot acest foc al vietii tale : fie si numai un graunte pierdut in atita cenuaa zadarnica a lucrurilor care au ars.
La o adinca batrineta, acela eati tu insuti. Atita nu-

mai. $i ajungi a te respecta pentru tot ce ai jertfit, ai


pentru ca aceasta sa
distrus
cu oricita suferinta
ramiie.

Cu cit atie lurnea mai putin ce straluceate acolo in


fund, cu atita ti-e mai drag unicul tezaur pe care ti 1-ai
lamurit.
1 Euprepie

5*

inalta %inut (grec.).

67

El era prea in afara de sine insusi, de personalitatea


sa chiar, pentru aceasta bucurie. Ii interesa, nu ce poate
da topirea in focul tuturor sentimentelor, ci nurnai artistica prezintare a elementelor insesi pe care nu simtea
nevoia sa le preschimbe pentru a le inalta. A cioplit asa
de frumos carbuncle omenesc comun, incit nu s-a gindit
railcar ca in adincurile unde fierb puterile creatoare se
poate face din el un diamant care cristalizeaza o data
cu aparitia sa inslsi.
A-ti [...] ajuta patria, a sprijini cultura neamului,

sfinte acte prea estetice pentru ca un suflet ca al lui


sa fi refuzat a le face si s fi fost in stare a le face eau.
Ce zile marl a dat el elocventei romane, privind inainte,

nu o adunare de multime, nu o frimintare de razboi,


nu un valmasag de munca, nu o fantoma de viitor, ci
friza impecabila in care desfasura un alt moment al existentei sale ! i la ce importante acte a luat parte
adaugindu-si-le !

Tratatul din Bucuresti era pentru el, nu solutia definitiva a unei probleme care i s-ar fi frimintat mult
timp in minte, nici punctul de plecare al unei politice
risarite din propria lui cugetare. In fondul ca si in clauzele lui ii era indiferent, cum indiferente-i vor fi fost
aclamatiile cu care 1-am primit noi, multamindu-i pen-

tru izbinda. Era un basorelief frumos i, privindu-i de


departe efectul, s-a departat multilmit de dinsul. Asa
trebuia sa-1 faca, orice s-ar fi cuprins in el. Niciodata

cu mai multa decenta euritmica nu s-a facut un pas


&are o mai mare catastrofa. Dar ce are a face directia !
A murit in haosul celor mai desfrinate pasiuni. Ce
credea el, oaspetele ping in ultimul moment al Germaniei
care-I crease aproape ? Unii ziceau ca voia conducerea
pentru a da alt rizboi sau, mai ales, pentru a-1 impiedeca
pe acesta. Se poate. Dar inainte de toate el cauta, dup5

triumful silu, fondul pentru o moarte care sa nu aibii


agonie.
68

$1 raminind in Bucuresti, dar fait un amestec vizibil

in tot ce s-a petrecut acolo, trebuie sa spunem c a


relish.

si-a salvat opera, singura si marea opera : iluzia superba ce voia sa deie despre sine insusi.
1917

LA MORMINTUL LUI LA FAYETTE

Aniversara independentei americane a fost serbatk nu


numai cu o deosebita pompa, in Franta si Italia, dar si cu
participarea entuziasta a miilor de oameni din toate stra-

tele societatii, cari s-au grabit sa arate cit de adinca li


e recunostinta pentru nobila interventie in favoarea
dreptului a marii republice. La Paris, serbarea americana" a avut ea moment mai inaltator pelerinagiul facut
de o imensa multime la mormintul lui La Fayette, conducatorul de capetenie al acelei cete de tineri francezi din
nobilime, cari s-au dus, acum o arta si mai bine de ani,

sa lupte acolo, peste ocean, pentru triumful libertatii.


Mormintul era de multa vreme uitat. Cine s se gindeasca ieri, cind alte probleme framintau lumea, la acela

care totusi, de atitea ori, in viata politica a tarn sale a


jucat rolul cel mare, a fost aclamat cu frenetica pasiune,
a fost ridicat pe umeri, a fost pus sa vorbeasca din balcon,
in umbra tricolorului, multimilor revolutionare ? Deed oamenii cari au intemeiat o tara, daca aceia de la cari pleaca
asezamintele ei cele mai puternice, daca marii prefacatori
prin rnunca si lupta se uita mai greu, ce ramine din uriasa

si trecatoarea fierbere a iubirii poporului ? In hirtiile


familiei, scrisori ingalbenite de pe care se Serge seri69

soarea vechilor protestAri de devotament, portrete pe care

lumina soarelui le soarbe in fiecare zi i, la locul de


odihng al celui asa de mult aclamat, cenusa florior care
s-au uscat de mult.

Poate si de aceea cei cgrora li place de nvala si


zgornotul maselor nu sunt niciodat satui s se imbete
de dinsele ! La Fayette a fost amestecat in toate miscgrile
populare ce s-au petrecut in Franta de la 1789 incoace.
Cu peruca lui blondg, stingaciul marchiz pe care Maria

Antoaneta, zglobia reging cu soarta cumplitg, ii lua in


ris, a condus convoiul sglbatec al gloatelor pariziene care

veneau la Versailles sa cearg pine" i, dacg interventia


lui a impedecat mgcelul familiei regale, ea a inthrit hotrirea rnultimii de a duce in capitalg, ca prizonieri ai
plebei, pe aceia inaintea cdrora ping atunci toath lumea
se plecase. Dacg nu si-a putut mentinea rolul
fiMd
prea delicat pentru aceasta in mijlocul furioaselor prefaceri singeroase in care s-a incurcat apoi o revolutie
ce nu voia sa-si mai cunoascg vreun stapin, dupg linistirea
lucrurior, cind, sub Bourbonii intorsi, partidul mai inaintat se gindea numari la libertti publice, la o erg de constitutionalism romantic i la pasnicul tricolor al unei re-

publice Hied singe, nu se putea lupta contra vechiului


regim farg" ca numele lui sg se irnpuie de la sine apgratorilor populari ai crezului liberal. Cu dinsul se va putea
face revolutia, fara dinsul, nu. Era ca o dating, de care
nu se atingea nimeni. Alergau dupg el, 11 descopereau
unde se ggseste, 11 ingltau la tribung, ii aburcau pe balcon,

intindeau steagul la spatele lui, deasupra capului, si articolul din program, zadarnic, dar neapgrat, era indeplinit.
Asa se apucase, si-1 aclamau i aceia cari stiau Ca miscarea
poate izbuti i farg aceasta, intocmai cum, la noi, atita
lume merge pe secetg, desi se stie cum se produce ploaia,
dupg moastele bulgarului de acuma o sutg de ani care
e sfintul Joan de la Basarabov, adus in Bucuresti.
70

Apoi, cindva, in circumstante obscure, omul a murit


foarte bgtrin.1 Traditionala figurg incununatii cu par alb
nu s-a mai ivit la cea mai apropiat rgscoalg. i lumea
a vgzut cg se rgstoarnd un tron i filrg dinsul.

In cimltirul de la Picpus, piatra care-1 acopere n-a


prima prea multe flori in mai bine de juingtate de veac.
Fi acuma gradinita mortilor a fost ngpgditg de atita
multime de oameni cum nu se mai vgzuse ping atunci.
Francezi din cei cari-si aduceau aminte doar de un nume
frumos ggsit de mult in cartea de istorie I necesar la
examen", soldati intorsi de pe frontul unde se d o luptii
pe care perucile nobile n-au gicit-o niciodatg, cind asa de
elegant adversarii se pofteau unul pe altul sg tragg cel
dintii, oameni cu totul strgini pe cari Parisul Ii vedea
pentru intiiai datg, ostai i ei, in alte uniforme, absolut
necunoscute prin aceste locuri. Ei veneau sg intoarcg
vizita pe care La Fayette o fgcuse Americei acum o sutg
cincizeci de ani, si spiritul din el era acum, in 1917, spiritul
pe care-1 avuse el atunci, in 1779.

Ciudatg log'cg rasplatitoare a irnprejurgrilor care par


oarbe pentru ca rnerg doar mai drept decit noi, trecind
necontenit peste cararile noastie intortocheate !

Toate baricadele, toate detrongrile si proclamgrile ce


s-au succedat in Franta de la 1789 ping astgzi n-au putut
sa aducg ziva marelui omagiu pentru acest mormint pgrgsit. Orice se plgteste de contemporanii insii nu rmine ca
o datorie vesnic deschisg $ i in continua crestere, chiar
dacg nu se vorbeste de dinsa, fata de urrnasi.
Conturi incheiate ! Mortul nu mai poate cere nimic.

Politica de interese si politica de vanitate lichideazg


lard sg lase ceva in urm.
Dar, cind, farg nici un calcul i farg nici o ambitie per-

sonald, cineva jertfeste tot : iinite, carierg, viatg, pentru


a se duce acolo unde nu-I cheamii nimic decit constiinta
Naseut in 1757, La Fayette a murit in virstd de 77 de ani.
71

unei datorii i licgrirea unui ideal, atunci c5r5rile nectilcate, care se acop5r de buruianA, vor fi cindva calea triuinfalii a pelerinagiior.
1917

MOARTEA GENERALULUI DRAGALINA

Generalul care a aprat cu mintea lui de cugefator,


cu energia lui de soldat i cu calda lUj inima de brulteen Oltenia, nu mai este. In durerile ridnilor sale, ciuntit
de un brat, el si-a dat nobilul suflet lui Dumnezeu, in
dreptatea earuia fat5 de neamurile bune i nenorocite ca
al lui a crezut.

AstAzi Bucurestii vgd trecind convolul aceluia care


in zvonul usuratec de ieri al marelui oras era unul din
muncitorii cei mai harnici si mai bucurosi pentru binele
patriei i pentru izbAvirea neamului. Cu pietate .fiecare
va privi ultimul lui drum intre noi. CiAci lacrAmile, le-am
isprdvit.

Dar mine, dud Banatul lui pt'uintesc va fi came din


trupul RomAniei biruitoare, cind colo departe-n Carensebes va flutura steagul sub care el si-a Varsat singele,
vom ridica pe locul unde el a fost craruit neamului statuie
de bronz intru pomenirea curatei figuri de erou care se
ascunde acurn vederior noastre.
1917

72

I. TANOVICEANU

E curios ca, in Moldova plina de familii marl care


pastreaza mu i mii de documente, a trebuit sa vie un
oltean i un advocat, pentru a face, cu o sthruinta de
fier i cu o dragoste calda, istoria familiilor boieresti
ale vechiului principat.

Opera aceasta de o viata intreaga a luat-o asupra-si


I. Tanoviceanu Inca din acci ani cind era profesor la
Facultatea de drept din Iasi si a continuat-o intrucitva
si dupa ce a schimbat catedra sa cu una din Bucuresti,
unde ins n-a urmat astfel de studii pe noul teren ce
i se deschidea inainte. Cind, acum vreo treizeci de ani,
s-a intemeiat o societate de profesori i alte persoane,
Societatea stiintifica i literal-, care s-a hotarit sa publice

o Arhimi, al carii titlu german a fost gasit, mi se pare,


de filologul Tiktin, Tanoviceanu a facut sa apara acolo
cele dintii studii ate lui, sprijinite pe hirtii din cartoanele familiei Frajescu. Erau scrise placut, infatisau lucruri interesante i, mai ales, dadeau in atitea puncte
o informatie cu totul noua i, in amanunte chiar, signed.
Pe urma lucrari de ale lui au aparut si aiurea, chiar
si in Analele Academiei Rorane, caci pe temeiul acestor
intii lucrari el fusese ales membru corespondent al institutiei.

De la un timp, el incerca a trece la tratarea problemelor de istorie. Aici insii lipsa unci culturi generale
se filcu simtita : rezultatele erau mai putin noi i judecata n-avea acea siguranth care se desfacea din iubitele
lui cercethri genealogice. Fire foarte sensibila, el interpreta deseori cel mai mic cuvint de critica din partea
tovarasilor sili de ocupatie ea un atac personal si se
grilbi s raspundil in acel ton vehement care nu poate
decit sa provoace polemici regretabile, mai ales in ce
priveste putinta de lucru impreuna la un popor cu asa
de putine forte ea al nostru. 1mi aduc aminte ca a tipa73

nit odath o intreagri brosurii de pasiune pe care o pot

judcca nedreapt. Dar de aceasta nu poate fi vorba


aici si acuma.

In ultimit ani, profesorul de drept penal si-a publicat


lectiile, pe care oamenii competenti le socot ca avind

o mare valoare. Meat cd n-a apucat sii orinduiascd


hirtiile sale, care erau
cum am constatat cu un alt
prilej
putin in dezordine si ca" n-a dat mAcar, ca
eaposatul boier muntean tefan Greceanu, o lucrare de
total, cuprinzind rezultatele lungilor sale cercethri ! Ydra
s fi putut avea precizarea neimitabild si informatia

uimitor de bogath a studiilor d-lui Sever de Zotta, o


astfel de carte, rinduit poate in forma de dictionariu
genealogic, ni-ar fi fost de mare folos tuturora. Dar
Tanoviceanu, ca penalist", prefera s' indrepte, in loc
s'd previe.

Cel mai chemat s'd se intereseze de soarta acestui


Igsiimint e d-1 Zotta, el insusi.

Stirile de acolo, din arhive uneori neaccesibile astiizi,


ar intregi propria sa recolth de informatii. 1
1917

I. MANLIU

Acurn citeva zile a eaposat aici inginerul Manliu,


rapus de tifosul exantematic. El se odihnea acuma in
, loan Tanoviceanu (1858-1917) a publicat 1ucr5x1 de drept,
cereetdri istorice, blografil ale cronicarilor. Criticat de N. l'orga,

a aspuns vehement prin browra Apuctiturt vecht ale nouet


f Coti istorice. N. lorga et comp. (1905).
Pi 4

pginint, cind de la Bucurevti a venit vestea incetara


din viat a parintelui su, Watrinul profesor loan Manliu.

Cine, din generatia noastra, nu-vi aduce aminte de


eartile lui de gramatied, prin care a inaintat pina la
culmile stilului i compozitiei" ? Cine nu s-a trudit cu
ele ? Cred ca prin eel dintii din aceste manuale, privit
cu desperare, la vase ani, inaintea easutei Vizdogesei din
Botovani, am fost initiat vi eu in grozavele taine ale
vechii scolastice gramaticale, grea de traditil medievale.
Pentru aceastA initiare nu erarn prea recunoscatori, mi
se pare, caci am fi preferat s ni InviIm limba suferind mai putin.

Mai tirziu, cartile lui Manliu au fost inlaturate prin


altele. Am putut face comparatia. Dascalul acesta vechi,
ardelean de la Fofeldea, vtia bine rom5nevte, vi in regulele lui aspre era folos pentru cine li se supunea. Un coridor negru i rece care ducea la o frumoasa perspectivd.

Il prefer perspectivei care te atrage pentru a gsi de


fapt un simplu culoar.

In ultimii ani, Manliu era neamt curat i traia in


Gernyula. Abia se intorsese o data cu razboiul. S-ar
putea totuvi ca el s' nu fi murit de bucuria prezentei
germanilor lui in capitala Romniei, care era vi ea a
lui, ii inFri mai de mult.
1917

loan Manliu (1841-1917), fost profesor la Bucuresti, a


publicat numeroase manuale de gramaticA rornAn8, con1Poziiie,
crestomatil etc., unele in colaborare cu loan Slavic!.

DOCTORUL M. BOTESCU

Oricine a cunoscut pe doctorul Botescu, fie si numai


i citi nu 1-au cunoscut, cgci el pgrea, in
voioasa lui activitate, insasi umbra mingiietoare a dureva simti la vestea mortii lui, a sacririlor omenesti !
ficiului suprem pe care 1-a dus pina la capt, ceea ce

in treack

se simte numai la plecarea de linga noi a sufletelor


infratite.

A fost un medic, real, de bun-simt, sigur in diagnos-

ticele lui, sigur si efectiv in tratamentul pe care-I recomanda. Sfatul lui nu era niciodata zadarnic : pe atitea
mii dintre noi el ne-a facut snatosi. A fost un claruitor

cu mila si dragoste al stiintii si ingrijirilor lui. A fost


un dezinteresat al unei profesii care la dinsul n-a fost
un mijloc de a se imbogati.

Dar, in afard de toate aceste daruri rare, el era o


vointa necontenit incordatg, cdutind munca pentru binele

aproapelui. Bucurestii au cunoscut in el ca ajutor de


primar pe eel dintii care a purtat si grija hranei curate
si sanatoase.

Asociatia medicilor s-a sprijinit ani intregi pe hgrnicia lui nedomolitg. Bane Govora-Calimanesti el le-a
organizat in intregime, facindu-le sg poata rivaliza cu
cele mai renumite statiuni balneare din strainatate. In
viata politica el a fost omul oricarii fapte folositoare,
oricarui ajutor de care s-a simtit nevoie.

Ultima oarg glasul lui a rasunat in Camera facind,


cu emotie, lauda tovargsilor earl au primit moartea ca
sa scuteasca pe altii de dinsa. A fost ascultat cu pietatea
datorit comemorarilor meritate. Se simtea el insusi pe
pragul grozavei boale ? Cine va sti vreodatg ce se ascunde
in adincul fiintii noastre omenesti ?

In sufletele noastre e azi pentru el ceea ce era in


sufletul lui atuncea pentru camarazii lui disparuti, cu
76

adausul durerii de a nu mai putea intilni la rosturile


lui pe tin om asemenea cu dinsul.1
/917

VIRGIL HALACEANU

Toath lurnea care a cunoscut pe inginerul Haldceanu


va regreta moartea lui inainte de vreme.
Om de o nesfirsita bunavointg, dorind din toatg inirna

sa ajute cauzele de cultura. Iesean iubitor de orasul sau


a cArui glorie, pe care n-o putea urmari in dovezi istorice, o simtea instinctiv asa de puternic, el a avut ideea
de a darui orasului, chiar daca nimeni nu si-ar manifesta dorinta de a-1 cerceta, un muzeu al Moldovei.

A cules de pretutindeni, cu o nesfirsita rivna, flira


a fi descurajat de indiferenta sau de refuzuri, cu acea
binecuvintata staruinta care a dat Italiei atitea din colectiile ei provinciale, tot ce putea servi scopului s- ak. Intr-o
halt modesta, el a adunat si unele acte, unele ietre cu

inscriptii,, unele vechi publicalli care sun t de o reala


valoare.

Dilunilzi, cind hale din curtea Goliei a fost ceruta


pentru un nobil scop de caritate, el s-a luptat multa
vreme cu purternicul sentiment cacre-1 lege de opera lui,

si 1-am vazut plecind cu lacramile in ochi. As muri


daca s-ar pierde muzeul", spunea el.

Avea presimtirea vesnicei despartiri de dinsul. Boala

cea rea n-a putut-o birui trupuj siiu subred. $i


1 Doctorul Botescu (1874-1917)

azi,

a cazut vlctimli tifosulu1

exantematic.
77

cind s-a dus dintre noi sufletul lui blind, de un roman-

tism naiv, asa de induiosAtor, avem o datorie sa nu


uitsam recolta de sfinte fam'asite, pe care a inchinat-o el
vechilor glorii moldovenesti. Cine va stringe din nou si

o va addogi va avea ling5 dinsul un tovartis nevazut


in sufletul care nu se va putea dczlipi niciodath de
fapta lui.
1917
TII)

Drd. JOHN STUART CAMPBELL

La spitalul Maternitatea" a incetat din viatk dupd


lungi suferinti provocate de o infectie, tinarul medic
englez Stuart Campbell.

Era un om de toat frumuseta, cgruia-i scinteia din


ochi inteligenta si bunatatea, un exemplar superior, supt
toate raporturile, al speciei umane. Devotamentul lui
pentru bolnavi si rAniti era far margini.

Si ne intelegea, ne iubea, nu numai pentru suferinta


noastr, ci pentru sufletul din nol. Ni invalase limba ;
incepea s traduc in englezeste o scriere despre relatiile noastre cu Anglia. Si. parca-1 aud cum, la trecerea
regimentului 9 de vinatori, el spunea : ,,In neamul acesta
al d-voastr este ceva romantic romanesc, care atrage".

Fie-i usoara tarina acestui bun prieten care s-a jertfit


pentru noi !
1917

78

IOAN GRAMADA

Ofiterul bucovinean loan Gramada, care a murit luptind eroic, era un om foarte frumos si zdravan, pe care
natura-1 impodobise cu o minte aleas. Poate intre toti
tinerii din tarisoara lui nu era unul care sa-1 intreaca.
Bun cunoscator al trecutului natiei sale, el era si un
scriitor de chemare, stiind sa dea viata prin farmecul
formei bogatului material pe care-1 aduna rabdator. Articolele lui, strinse, mi se pare, si 1ntr-o brosura, despre
inchinarea Bucovinei catre Austria si despre nunta domnitei Ruxanda a lui Vasile Lupu arata toate insusirile
unui istoric de talent deosebit.

Pentru doctoratul sail la Viena pregatise o intinsa


lucrare despre romani la asediul din 1683 al acestei
cethti, care va raminea neispravita si poate se va
pierde.

Vorbind frumos si cu caldura, era un profesor ascultat si iubit.

Ce era in inima lui

oH la ce 1-ar fi silit viata

a dovedit prin moartea sa de vite*. 1


1917

ALEXANDRU TENIE

Aflu din ziare moartea lui Alexandru Tenie, institutor. Si ziarele, fara osebire, spun ce om bun era si ce
i loan Grdmadd (1866-1917) a publicat sante, poezli,
articole istorice in Junimea literard, precum 6i studiile Bucovina
de altadatd (1911), Mihail Emineseu (Heidelberg, 1914).
79

milos, ce gata de ajutor, cu citg tragere de inim se


inf Atisa la lucru de cite ori o durere orneneascd se cerea
sprijinitg i mingiiatg. Ele aratg si de ce a murit har-

nicul dascd1 din Iasi, iubit de toat lumea a muncit in


spitale, in mijlocul bolnavilor si al rgnitilor, la cApdtiiul celor ce mureau, ca j acel medic de treizeci pi
patru de ani, Brumg, pe care tot acurna 1-au dus la rnormint, ca i acel Colceag, cintiiretul modest, ingrijitor al
:

acelorasi averi ale tgrii.

De la inceputul razboiului, scrie M4carea, a fost


avea patruzeci i noug de ani
la spitalul
de rgniti de la Scoala normalg de fete, unde cu o activitate neintrecutd si-a indeplinit cu sfintenie datoria." Iar
acela care-1 pomeneste in Evenirnentul stie eg din Tatarapt", unde locuia, departe, in margine, mergea regulat
la lectiile de la Scoala de adulti i adulte de lingg Regie",
mobilizat

in cealaltg margine.

Distanta o facea pe jos si rsplata materialg de un


leu pe lectie cele mai adeseaori o dddea elevilor sgraci."
Cineva care i-a fost scolar mai vorbea cu evlavie de
dinsul, de institutorul sfios i devotat din Dorohoi, desi,

din anii de scoalg primarg, trecuse la atitia profesori

mai marl, pe cari poate i-a uitat, cad nu-i fuseseril


modele de viatg i dascdliai inimii lui.

De cind mg port si eu prin Iasul acesta, am auzit


de multd lume. Am auzit si de citiva oameni de un
merit deosebit, de atitia altii cari sunt ori au fost oameni
de treabg in cel mai corect inteles al cuvintului.
Stiu binisor i pe cine s-a amestecat cit de putin in

viata politicA a acestui oras, vorbind la intruniri, agitind la alegeri, rostindu-si pgrerea prin gazete, fcindu-se
cunoseut i pretuit in mijlocul acestor sterpe frgmintgri in care atitia si-au mincat toatA viata. De Tenie

ins n-am auzit, desi fgcea drumul de la un capt al


orasului ping la altul pentru un franc ceasul i avea
80

acasa patru guri de hriinit

nici n-aS fi crezut c

trieste aici.

$i totusi eu 1-am cunoscut pe Tenie. -Eram tovarasi


de scoala si de clas acum treizeci i mai bine de ani,

cind era pe lume ceva mai niult idealism si decit a


putut sa ni dea grozAvia aceasta a razboiului ; cind plutea
in aer alt socialism decit al doctorului Racovski' un
simplu socialism de comptimire adinca pentru suferinta,

de nespusa sete de-a sprijini dreptatea. Cel care s-a


ridicat de pe patul murinzilor ca sa mearga." acasa, pentru
ca

el sa-si ispaseasca lunga si greaua sufcrinta",

ramasese credincios si el acestei religii de tinereta.


Si pentru aliceva Inca.

Ne intilneam acolo, la liceul din Iasi, baieti si mai


bogati, si mai saraci. Dar Tenie era cel mai sarac. Sarac

in haina lui proast si petecita, dar wrath, sarac in


incaltminte i acoperisul capului, sarac in cartea cumpArata de mina a treia si a patra, srac ins a. chiar in

laptura lui fizica de biet tin'ar bdlan, slab, cu pa'rul lung,


umed i rar, plesuv inainte de vreme, imputinat si imbtrinit de sarkie inainte de dougzeci de ani. Si. de aceea
poate a fost el un om asa de bun i a cautat pe &amen
ca dinsul pentru a-i alina i mingiia.
Invala binisor, cit ii ingAduia sanMatea i mijloacele

lui. $tia curatel totdeauna. Se pricepea la matematic5


si

la allele. Era ins, in stingkia lui de vorbire, un

cuvint pe care nu-1 putea rosti : scepticism. Si acuma-1


aud cum se trudea cu dinsul. Se vedea ca pentru viata
asa ceva nu-i trebuie, c si-a fkut provizia lui de credinta. Cu dinsa a murit, fericit printr-insa, soldat sarac

al devotamentului, jertfindu-se pin la capt pentru


bietii sracii lui.

totusi, ori ce am vedea si am auzi, trebuie sa' fie


ceva mare in zilele aceStea, de vreme ce despre un om
Dr. C. Racovski unul dintre conduatorli Partidulul socialist din Romania, repretentind orientarea centrista.
6

81

EL,sa de ascuns, de necunoscut ca dinsul se cere ca toti


sa' vorbim respectuoi pentru c'd a fost bun, a iubit pe
fratii sai i a murit servindu-i.
1917

DR. GIANI

Afliim cu pdrere de rau moartea d-rului Giani, fost


deputat. Medic devotat acelora pe cari i-a intovdrdsit in

rdzboi si i-a cdutat ca un frate in suferinta kr, el se


pierde de o board contractat la cdp5tiiul bolnavilor sdi.
Temperament focos, doritor de lupt, el a fost pentru
rposatul N. Filipescu un prieten cum n-a mai avut altul.
Cind, in acea frumoasd zi de septembre, trupul voinicului
rdzboinic al luptelor noastre interne, care iubea totusi in
taind ceva mai presus de dinsele, se cobora in p5mint,

intre putinii cari erau acolo pentru a-si face ultima


datorie fat5 de dinsul, unul singur dintre prieteni

si

se chema c5 are multi si buni . stergea lacrimi grele


de pe obraz. Unul singur, &aci am fost de fatd si am
vraut.

In acel tindr zdrav5n si vesel era una din acele

inimi care nu pardsesc ping la capdt pe acela cdruia i

s-au dat.
Nu s-ar fi crezut c5 va urma insusi, in toatd vigoarea

tineretii, pe acela de care in frdminthrile politice a fost


nedespartit, avind energie doar pentru a creste energia
lui.

Plecind astdzi in haind de ostas din spitalul suferin-

tilor unei ostiri c5reia nimic nu-i este crutat, el pare


ca urmeazd o chemare.
82

$1,

data in ultimul lui ceas, va fi simtit-o, a murit,

desigur, fericit.
1917

EUGEN COCUTA

Nu 1-an-i putut scdpa pe ofiterul care n-a cunoscut


in timp de cinci luni fiinta sa insdsi pentru a fi al tuturora : sfatuitor, lecuitor, mingiietor, frate bun al soldatilor si. Desi se credea cu tilde in vindecarea lui, Eugen
Cocuta a murit ieri dimineata, dupa o sdptamind de
lupt cu grozava boala care ne pustieste.

Altdclat, eine dintre noi va ajunge la liman va putea


povesti ce a fost viata acestui om in care nu era nimic
decit bundtate, cea mai curat, mai activa si mai binefaca'oare bunatate. Ii va infdtisa cautind zi de zi prin
focul dusmanului i prin furia bolii s asigure sdnatatea
celor cad fuseserd dati in sama lui i pentru cad s-a

jertfit. ti prevedea moartea. Acum patru zile refuza


mincarea. Ce-mi trebuie mie mincare acolo unde ma
duc eu acuma ?"

Acolo" ii intovaraseste nesfirsita noastra parere de


rau pentru tot ce am pierdut intr-insul i nu se va mai
gasi in altul. In singuratatea saraca i trista de la Valenii de Munte acest tinar farmacist mi-a fost mie insumi
cel mai mare ajutor I cea mai bund mingiiere. Lacramile lui au curs aldturi de ale mele in clipa celor mai
mad dureri. Sunt lucruri care nu. se uit niciodata. Icoana
6*

83

intreagd a celui ce a murit azi pentru ajutorul celor


mid

i prrisiti o primesc in inima mea, de unde nimic

nu va putea-o smulge.

Vor mai fi cari vor zice asa cind vor auzi cii asa de
eapede si de trist s-a stins viata, asa de mult insufletita
de credinta noastril morali i sociali, a sublocotenentului Eugen Cocutrt.
1917

JOSE ECHEGARAY

Spania a pierdut spre sfirsitul anului 1916 pe cel mai


mare poate dintre scriitorii ei, pe dramaturgul Jos Eche-

garay, ale cirui marl drame moderne au aflat risunet


departe dincolo de hotarele patriei sale, aflincl traducatori si la noi, unde s-a reprezintat cindva opera sa
Mare le Galeoto.

Inginer, profesor, om politic, tribun, economist si totodatri vestit publicist si dramaturg"


asa-1 infatiseaza
un biograf al lui din Portugalia, ciici presedintele Asociatiei spaniole pentru progresul stiintilor era si membru
al Institutului din Coimbra.
Era si un om de mari insusiri ale inimii.

Opera lui intreaga a fost dedicat5, de alminterea,


formirii acelor caractere sigure i mindre pe care, mai
mult decit oricare alta, le cere epoca noastri.

Din ce a scris s-ar putea face la noi o alegere intr-un


volum, dar traducritorul va trebui sil se adreseze origi84

nalului spaniol, de o forma' delicat5, iar nu, ca acel de


pina acum, versiunii germane. 1
1917

(IV)

GEORGES OHNET

Cu Georges Ohnet, mort la adinci batrinete, dispare


unul dintre cei mai populari scriitori ai Franciei.
A scris mult, a fost cetit mult.
I s-a imputat
si nu Med' dreptate
ca opera lui

nu cuprinde realitate, nu se inalci pind la adevarata


poezie si nu se infatiseaza intr-un stil personal.
0 suflare de idealism se desface insa din aceasta opera
care e, din punct de vedere artistic, mediocra.
Si acei cari 1-au cetit n-au devenit mai rai prin aceasta.
Un merit care, astzi, nu e secundar.
1 mai 1918
(IV)

Laureat al Premiului Nobel In 1904, Jos Echegaray y


Eizaguirre (1832-4916) s-a aflat, fritr-o parte a operei lui, sub
influenta lui Henrik Ibsen. Drame : Nebunie sau sfintenie,
Duninezeu cel nebun etc.
85

UN MARE INVATAT : C. J. JIRECEK

Cu prilejul mortii lui

Stiinta pierde prin moartea profesorului C. J. Jiraek,

de la Universitatea din Viena, dar fruntas al culturii


cehe, pe unul dintre eej mai straluciti reprezintanti ai
ei i pe una din cele mai frumoase figuri de care a fost

ea servita.

Fiul omului politic si al ministrului Iosif Jiraek,


nepotul de fiica al marelui filolog, revolutionar prin ideile

sale, Schafarik, a fost cresgut intr-un mediu in care


iubirea devotata pentru neam se unea cu un suflet religios pentru studiile privitoare la grai i la trecut, in
care se vadeste sufletul national.

Din aceasta asa de ingrijita pregatire a iesit pentru


el putinta de a incepe, putin dupa douazeci de ani, cu o
carte clasica in ce priveste seriozitatea cunostintilor,
irnpartirea exemplara, linistea cumpatata a formei, ca
si

larga conceptie culturala in care se cuprind toate

manifestatiile vietii etnice : Istoria bulgarilor, lucrare pe


care nici el insusi n-a crezut ca o poate intrece, reluind-o,
si

cu care, de la 1876 pin astzi, nimeni n-a indraznit

sa rivalizeze.

Se asteptau vaste lucraii de sinteza de la acela care


debuta in stiinta prin aceasta lovitura de maestru. Ele
au zabovit.

Jire'eek a fost prins, de la inceput, de o iubire fara


margeni pentru fapt, pentru faptul nou, inedit, scos cu
greutate, cu nesfirsita rabdare din izvoare care nu sunt
la indemina oricui. 0 data ce-1 capata acest fapt, el il pas-

tra cu ingrijire, ii adaugea la altele de acelasi fel,

il

cuprindea intr-o impartire, bine hotarita, a bogatului su


repertoriu, care crestea in fiecare zi, pina ce atinse proportii uriase.
86

Erau astfel in hirtiile lui materiale de prima ordine,


unele dintre dinsele cu desavirsire noua, din care s-ar
fi putut scrie o biblioteca intreaga de carti capitale privitoare la pamintul si la natiile balcanice. Avea tot ce
trebuie pentru a scrie acea opera despre geografia
torica a Balcanilor pe care poate altul o va intruchipa
din tezaurul notelor lui, care asteapta numai redactarea.
Trebuia un prilej pentru ca publicul s capete o treed-

toare viziune a comorilor ce zaceau in saltarele lui. 0


recenzie despre cartea altuia, un discurs la Academia din

amintim pe acela de la primirea lui in ea, InViena


semneitatea Ragusei
un curs la universitate
pe care
scoteau la iveala toate aceste
se ferise sa-1 tipareasca
pretioase lucruri neasteptate. Voi fi totdeauna bucuros ca
am putut contribui la acea cerere a lui Lamprecht, marele
istoric german, care 1-a adus pe Jire6ek sa scrie pentru
colectia Istoriei statelor europene" o /storie a Serb'ei de
un nepretuit folos. Prisosindu-i atita material privitor la
cultura sirbeasca, a facut apoi din el studiile care raspindesc adesea o lumina cu totul noua asupra asezamintelor

din deosebitele Serbii" medievale, pe care le-a dat in


publicatiile Academiei vieneze.

Uneori druia vreunui student copiile si insemnai ile


sale, si acesta-si alcatuia astfel -- cum a facut-o cu profesorul Radonici, traducatorul in limba sirbeasca al Istoriei Serbiei
lucrarea cu care-si incepea, sub ochii
lui binevoitori, cariera stiintifica, de care urma s se bucure el, profesorul, care, insusi, era mai presus de orice
satisfactii personale, despretuind critica, mai totdeauna
inferioara scrierilor lui.

Intre elevii lui, foarte numerosi i raspinditi in toate


tarile balcanice, ca si in acelea de culturd germand bi
slava, au fost i romani, dintre cei mai buni cercetatori
istorici pe cari-i avem acuma.

Pentru toti el a fost un ocrotitor plin de iubire si a


ramas un sigur si bun prieten, care nu se poate uita.
87

Am avut norocul de a-I cunoaste de nault, scum vreo


douazeci de ani, la Ragusa, unde insenma pe caietele sale
ingrijite, imitate ca marime dupa registrele originale din
arhive, cu caligrafia sa de o linie perfecta, in rinduri co-

respunzatoare acelor pe care le avea in fatil, marturiile


numeroase despre viata de odinioara a slavismului balcanic. Era si un om de cea mai placuta societate. Impunator cu statura lui zdravana, cu barba de vladica rasaritean, el avea cea mai interesanta conversatie, in care
o stiinta nemargenita, in toate domeniile, se unea cu amintiri personale, de cel mai mare interes, cad organizatorul
scorn bulgaresti, prietenul oamenilor de stat sirbi cunostea, ca martor ori ca statornic confident, cele mai multe
si adesea cele mai tainice printre faptele care constituie
politica moderna a acestor tari. Cite lucruri bune nu le
raspindea el astfel pe drumurile ragusane, intre zidurile

de piatra sura, deasupra carora se iteau oleandrii rosii


dincolo de care el ma asigura c auzea uneori, in
casele ce pareau fara locuitori, vesele risete de feta cind,

pe ginduri, se poticnea in primblarile sale singuratece


de batrin holtei !
$1 am petrecut cu el ceasuri ncuitate cutreierind strazile vechii cetati a sfintului Vlasic, ori ratacind spre Gra-

vosa cu frumosii chiparosi batrini, ori, in sfirsit, stind


pina tirziu noaptea in salonul inalt al palatului parasit
in feta domului, inaintea migdalelor proaspete, a smochinelor abia culese, din livezile acestei Africe dalmatinc,
si a paharului cu vin dulce din insule.

Acuma e la Trieste arhivarul, batrin 'Inca de atunci,


Giuseppe Gelcich, din casa caruia, sus pe stinca, la cepa-

tul crestei prietenoase, vedeam usoarele aripi albe ale


luntrilor pierzindu-se la intilnirea cold mai frumoase
mai line mari cu orizontul clar al verii meridionale...
Jire6ek ura germanismul i prefera s convorbeasca
si Su corespunda in limbile franceza si Monona.
88

Credea in viitorul Boemiei sale, in misiunea rasei slave

si nu se temea citusi de putin de cotropirea ruseasca,


sub care era sigur ca o cultura superioard se poate mentinea i dezvolta.
Acestea erau pentru dinsul lucruri de viitor indepar-

tat. Si, astazi, cind razboiul pare sa le Ij apropiat asa


de mult, nu e o cruzime a soartei ca-1 smulge de la
vadirea marelui vis de patriot ? 1
1918

PETER ROSEGGER

In coltisorul lui de Stirie, pamint iubit de care nimic


nu 1-a putut face sa se desparta si in care n-a asteptat
nici nume mare, nici avere
el care traia in linistita
constiinta a zadarniciei faimei si a sfinteniei unei vieti
sarace
a fost pus in pamint austriac Peter Rosegger.
In pamintul pe care el 1-a inteles si 1-a vrut austriac
nimic mai mult decit austriac, dupa vechile amintiri
si dupg traditiile vechi, cu localismul medieval care nu
cunoaste lacomie i indirjhe, care nu rivneste la lucruri
zadarnice i acelea !
si care, tinind,
mari i grele
mai mult decit la orice, sa nu fie tulburat de nimeni,
nu vrea sa tulbure pe nimeni. In pamintul care, oricine
s-ar fi schimbat la cirmuire in cursul atitor veacuri, a
sprijinit aceiasi oameni ca pe vremea ducilor stirieni de
acum aproape mia de ani
credinciosi fii sufletesti ai
1

ConstantM J. Jirei5ek (1854-1917) a fost membru onorar aI

Academiei Romne. De mentionat o alta lucrare important6 a

sa : Romani( in orafcle Datmatict in timput evului-mccliu


(1901-1904).

89

bisericii catolice, loaiali ostasi ai Domnului lor, frg sg


caute cite si ce fel de pietre strglucesc in cununa lor ;
tgrani multumiti cu putin si stiind sg descopere in linis-

tea patriarhath a cugetului lor fericiri mai mari decit


acelea de care vorbesc cele mai lgudaroase povesti ale
Orientului.

Pe mos Petre povestasul 1-au dat odihnei in locurile

unde tot asa de simplu, dupg o viata indurath cum ii


e dat fiecgruia si dupg bucurii cite trebuie ca o mingiiere la atitea dureri, inaintasli lui s-au inmormintat.
Iar dupg el ramine ceea ce criticii pot numi, calificind-o

si clasificind-o, o opera' literarg", dar care pentru el


nu era decit ca un grai linistit la coltul vetrei, cind
cel care stie ce este rostul omului pe lume spune celor
cari Inca trebuie sg-1 afle pe ce cgi poti trece printr-insa
curat si bun ca sg nu rgmiie pe urmg, in locul uitgrii
la care toti avem -dreptul, indelungarea unui blgstm.
Asa a scris paginile lui acela care, decenii intregi,
a fost, in Austria, singurul scriitor austriac. $i poate
cg va fi si ultimul. Ping in muntii lui au rgsunat tunurile luptelor de trei ani de zile, care argtau de ce e capabird mintea omeneascg pornitg pe distrugere si ornor.
Se parea cg dusmanul va razbate si prin aceste locuri,
atita timp ferite de relele rgzboiului. Atacul a fost insd
rgspins, si steagurile austriece au pgtruns in tara celui
care ataca.

El insa, mosneagul, nu se va fi bucurat de aceasta


izbgvire. Cdci va fi inteles ca, oricum, Austria s-a dus.

Austria pe care a inteles-o, a iubit-o si a cintat-o el ;


cd farmecul care o incunjura s-a risipit pentru totdeauna
inaintea realitgtilor unel economii politice pe care chimia
si mecanica o servesc peste mormanele vietilor stinse si
peste.tristul haos al tinuturilor distruse.
90

gi cu aceasta jale Petre Robegger, incapabil de a scrie


aceste povesti, s-a dus in mormint.1
1918

UN CAVALER : GENERALUL CULCER

Totusi cea mai frumoas calitate a sufletului e cavalerisrnul. S5 jertfesti datoriei i cele mai scumpe convingeri ale tale, sincer i simplu Med a-ti face din aceasta
nici un titlu de glorie ; s urmezi steagul de care esti
legat prin onoarea ta ; s fii loaial fat5 de seful t5u si

de camarazii thi, sg nu te desparti de ei nici in bine,


nici in rdu, oricit te-ar costa, oricit ti-ar fi dat s' infrunti. Si pe urm5, la fiecare prilej in care va fi vorba
de acei cad nu mai sunt, de acei cad nti se mai pot
apdra, cad nu pot para lovitura i da faspunsul, s5 te
ridici pentru a vorbi in numele lor, socotind ca o jignire
a ta odce jignire li se aduce.
In slbticia evului mediu aceast conceptie moral5 a

introdus o lumina, far care totul ar fi rArnas numai ca


amintirea unui singeros haos pierdut in umbrele celui
mai grosolan materialism.

Mi-au fas5rit in minte aceste legi ale cavalerici, trecutd ca mostenire in vremurile noastre, popoarelor celor
mai nobile i oamenilor celor mai curati, cetind cuvintele
pe care le-a rostit in Camera d-1 general Culcer, dup5
ce un domn senator medic exprimase p5rerea sa perso-

nald cu privire la calitatea si la serviciile ajut5torilor


francezi ai strAduintior si suferintilor noastre.
1 Peter Rosegger (1843-1918)
a publicat, hare altele, volumul de povestiri ScrierRe inviittorului din pcidure.

91

Convins ca nu putem face un riizboi in conditiile din


august 1914, dindu-si seama, ca vechi i experimentat
ofiter, de greutatile luptei faril mijloace tehnice i fra

sprijin asigurat, impotriva calitatilor reale pe care le


aveau aceia impotriva carora se intrebuintau ca forte
retoricele suliti" ale intrunirilor publice, generalul, indata

cc s-a ridicat steagul, s-a grabit sa se puie fard rezerve


la dispozitia tarii sale. An-i tinut, a spus el, sil ma supun
si sa-mi fac cinstit datoria". i tie toata lumea cum si-a
facut-o.

Membru al guvernului care s-a gasit inaintea problemei dureroase a pacii separate, generalul n-a facut nimic
care sa adauge la poverile fatalittii...
(Cenzurat)

Si, cind, in Senat, s-a cetit asa de usor

macar,

pentru a vorbi dincolo de sentiment, fiindca ziva de mine

n-o stie nimeni

despre auxiliarii francezi pe cari

i-am iubit i dintre cari unii dorm in pamintul nostru,


dupa un sacrificiu pe care nu 1-au facut pentru Franta
singura, generalul Cu lcer a tinut s multameasca tuturor ofiterilor francezi cari au contribuit la organizarea
armatei noastre si au luptat alaturi de noi".

Cuvinte care aveau cu atita mai multa valoare, cu


cit nu se spuneau dintr-un tren care pleca spre ospitalitatea franceza.
1918

CRITOBUL DIN IMBROS

Constantinopolul c5zuse. Constantin Paleologul, cel din


urm5 dintre mostenitorii lui Constantin cel Mare, picrise
luptind pentru lege, cinste i drept, de sabia turcilor n5vdlitori cari veniserd s prefaca in robi ai lor pe aceia cari
sprijiniserd ping atunci impiir54ia de rdsarit. La Sfinta
Sofia ecteniile pentru imPdratii incununati de biruint5"
Vacuser5, clopotele fuseserd coborite pentru a face din

ele tunuri cu care cuceritorii sil sfarime si crestinatatea apusean5, palatul cezarior, care vazuse atita glorie
ling5 atitea crime, st5tea pustiu, i Mohammed al II-lea,
oprindu-se inaintea singurrit5tii lui piirsite, l5s5 s5 cad5

de pe buzele despretuitoare ale celui ce se stie stapin


des5virsit i vesnic cuvinte din falania oriental5, pentru
ruina curtilor din Efrasiiab". Un Starnbul nou-nout se
nascuse cu sultanul salt, cu vizirii sal, cu ieniccrii si

spahiii, cu hogii i ulemalele 1 unei vremi nou5, care l5sa


mina lui aspra, strivind, peste bucuriile i credintile unei
lumi ispr5vite. Ce-au facut grecii, aceia care pind-n ultima

clip5 si-au zis romani si au socotit imparalia transmisa


de vechea Roma' ca singura putere legitima in lumea
intreagg ?

Mult vreme ei s-au tinut de-o parte. Inaltul demnitar

bizantin s-a retras intr-un colt de oras, intr-un colt de


tar5 unde nu-1 stia nirneni. Boglitasul care-si pierduse
averea, prin jaf sau prin foc, s-a apucat de mundi pentru ca s asigure o nou5 existenta cinstitii la ai rat.
Ostasul care dezbi 5case zalea i daduse jos coiful a dus
in retragerea lui dirzd dorul zilelor care nu se mai puteau intoarce. Mai tirziu numai ambitia a fiicut sib rilsar5
cite un renegat care, blgstilinind lupta pierdut5 i desfAcindu-se din tot mediul moral al natiei sale, batjocurind
icoanele i t5g5duindu-si crezul, se imbulzea la usa vre1 utema

doctor al legit", teolog, la musulmant.


93

unui puternic dintre turd si prin toate mijloacele soli-

cita gratia, cersea mile de a fi privit ca unul dintre

dinsii, dintre cei mad si tari acuma, dintre culeggtorii


bielsugului si impgrtitorii favorurilor. Dar, cind trecea
calare in scumpul caftan cusut cu aur, nicgieri el nu
intilm. a declt privirile incruntate ale celor ce-i fuseserg
frati, si buzele mormgiau ocgri 0 afurisenii contra nerusinatului pe care puterea dumnezeului adorat ping atunci
nu-1 trgsneste in clipa chiar a lepgdgrii de lege.

Cind se intimplg insg asa ceva, o asemenea grozavg


catastrofg, elementarg, care incremeneste pe neamurile
slabe, dar trezeste la un nou avint de refacere si rgsplgtire pe celelalte, e de mare interes sg se vadg atitudinea

scriitorior, a celor cari pot tinea un condei pentru a


mgrturisi despre ce se gindeste intre timplele celorlalti
si despre ce se bate in inimile lor. In societatea bizanting
cutare dintre povestitori
cAci ea n-avea poeti
a
pomenit, ca Gheorghe Phrantzes, cu adincg evlavie de
impgratii stgpinii sal, de curtea lor cea cresting, de strgduintile pentru pstrarea unei tgri ameniMate si de lacrgmile ce se vgrsau nestiute in colturi de strglucitoare
ietacuri
si aceasta pentru a trece la ultima rezistent5
din provincie, la tot ce s-a fgcut pentru ca mgcar intr-un
ungher depgrtat s5 se tie sus crucea. Cutare altul a vorbit, in stilul elinilor celor mad de odinioarg, despre

lupta si truda intregii lumi crestine, in apgrarea ei contra patronului pggin : Chalkokondylas. Dar este unul
inaintea cgruia, desi esti dator a-i cere lgmuriri despre

ce a vgzut 0 stie, te opresti totdeauna cu un dezgust


pe care nimic nu-1 poate opri. Critobul din Imbros s-a
apucat
de ce sg mai intreb5m care i-au fost motivele ?
sg zugrgveascg isprgvile lui Mohammed al
II-lea, ale uciggtorului si profanatorului, ale celui care,
cglcind peste trupurile apgrgtorilor jertfiti ai Constantinopolei in agonie, a intrat plin de singe in biserica ha
94

Iustinian si a rsturnat altarul cuprinzator al sfintelor


taine si al unor traditii de o mie de ani i jumAtate.
Cu ingrijire, alegindu-si cuvintele, cumpanindu-si frazele, potrivindu-si colorile, impartindu-si cu mestesug
tapitolele ca sA dea o bun impresie de total, el s-a consacrat s inftiseze urmasilor care au fost inceputurile,

cum s-au desfasurat cuceririle, in ce chip s-au serbat


triumfurile, pe ce se sprijing drepturile (!) impkatului
celui nou".
Cartea lui, Viata lui Mohammed al II-lea, avea ca scop
sA facA pe acest barbar singeros
cAci ce alta putea el
sA fie, cu toate calitAtile lui militare i politice, pentru un

a fi ascultat, a fi iubit de
bizantin, pentru un grec !
aceia crora doar un singur lucru nu li luase : dreptul de
a munci i pentru hrana kr, o data ce dau tiranului tot
ce este de nevoie pentru intretinerea i rAsfAtarea lui.
Ce scirbA !
pi

Dar ceva te mai minglie strAbAtind acesle rinduri care


dupA o mie cinci sute de ani revoltA, la neamuri strAine,

prin infamia kr.


Intii cA nici un cuvint din ce scrie canalia nu atinge
sfintenia luptei pe care, orice s-ar fj intimplat, Bizantul
era dator sA o dea ca sA nu rAmiie lumii amintired cA el a
fost sugrumat In genunchi, skutind haina asasinului.
Si, al doilea, cA lAudAtorul pAginului, i apAsAtorului,
sufletul de IudA care, fAcind vinzarea, nu vrea sA creadA

in putinta unei invieri, a fost, intre atitia oamenl, unul


singur.
1918

DELAVRANCEA NECUNOSCUT (CRONICILE

LUI FRA DOLCE")

In supiemenfui literar al Romniei Ithere, timp de


citeva saptmini numai, in septemvrie i octomvrie 1884,
Delavrancea a tiparit cronici de arta
in sensul cel mai
vast, cu teatrul, ca i cu literatura insasi care nu trebuie
sa piar, pentru ca in ele se cuprind, in cea dintii mani-

festare a unui talent absolut nou, nu numai in forma,


dar si in fondul de observatii i judecata, caracterizari
i

portrete decit care nu se pot gasi altele mai bune.

Se intorsese abia din Paris (pp. 10-11) si aducea


proaspete amintiri din Italia, pe care nu le-a uitat o
viata intreaga, cu toata atmosfera asa de neprielnica
pentru pastrarea lor Aceste acvarele, spunea el, vorbind de ale sculptorului Georgescu, mi-au redesteptat
cerul senin, albastru si transparent al Italiei de nord,
casele ratacite in desisul verdetei care -acopere cladirile

rustice, ca o manta de smarald presarat cu flori de


iasomie".

Robft pe viata de patirna frumusetii, in toate el o


cauta pretutindeni in jurul sa'u, cu deznadejdea Ca o
afl asa de rar.

Ni-am propus a vizita atelierele artistilor nostri,


sculptori, pictori si arhitecti, a asculta in repetitii gene-

rale pe artistii dramatici de capetenie si a da publicitii


impresiile noastre sincere". Si, adaugea, flied nici o consi-

deratie de sistem", de small, de formulak artistul fiind


volnic" a-si alege ce-i place dupa preferintile sale intime", din momentul ce izbuteste a-si asterne pe pfnza o
cersitoare, a sapa in piatra o Venere, a reprezinta o drama

de caracter, o comedie de intriga, a zidi un palat ori o


magazie de marfuri, cu talentul i bunul simt potrivit
fiecarula din aceste subiecte" (p. 22).
96

Si astfel el va peregrina de la Georgescu 1 pe care-1


pretuia, la arhitectul Socolescu, atunci in plina manifestare a unei originalitati ce lipsea zidirilor noastre. Am
reprodus rindurile de infierare pe care tinarul critic le
publica pentru a lovi in pretentia greoaie i idioath care,

in citiva ani, a izbutit a strica definitiv thate orasele


noastre. Va trece pe la d-1 Mirea, al carui yin cu dor e
analizat cu un adinc simt al artei, dar i cu o cunostint,
fara pareche la noi, a tehnicei intrebuintate, cu o putere
de strabatere unica in intimitatea mijloacelor folosite
fata smaraldie, grasa, lustruith i, de regul, cu un aspect
timed i moale, a muschiului, alcatuieste imaginea exacta
a naturii in muntii nostri". Si, vorbind de interpretarea
cinstita, patrunzatoare i indrazneata a lui Hamlet de
catre Manolescu 2, el va avea curajul s spuie Ca el s-a
ridicat la asa inaltime ca, aici de-ar raminea i, incontestabil, s-ar masura cu cei mai distinsi artisti din capitalele thrilor civilizate".

Imprejurarile au oprit aici pe pelerin : daca mai avea


mult de vazut ne putem intreba.
1918

BISMARCK BATRIN...

Ce greu e sa fii batrin i, mai ales, sa meriti a fi


batrin !

Generatia mea a apucat Inca pe Bismarck dupa silita


parasire a puterii prin vestita demisie smulsa la capatul
celor mai sthruitoare in terventii din partea stapinului
Sculptorul Ion Georgescu (1856-1898).
2 Actorul Grigore Mano'eseu (1857-1892).
7

Oament cari au fost, vol. II

97

care, cu defectele i cu atotputernicia i tirania lul, nu-1

mai voia cu nici un pret. Retras la Friedrichsruh, acela


care de f apt crease prin geniul situ aspru, nemios, una
din cele mai formidabile puteri ale lumii i tiuse, dupg
atingerea scopului situ firesc, sit impuie acestei lumi,
dougzeci de ani, pacea pentru care-i era recunoscatoare,

simtea dureros, cu toti cei saptezeci de ani trecuti ai


sai, neputinta la care fusese redus, izolarea in care era
inchis, lipsa de intrebuintare a unor puteri care, ping
la capgt, n-au slgbit
dar foarte rar al naturii si care
trebuie pretuit spre a face din el numai ceea ce se cuvine,

nu pentru propria ambitie, ci pentru binele acelor cari


nu cer unui om asa de bgtrin o noug afirmatie victorioasa
a acestei ambitii.
Pgstra toate forinele cele mai ceremonioase cind vor-

bea de cine-1 trimesese in acest surgun al zilelor din


urmg, argtind un devotament fgrg margeni ideii monarhice de care nu vole sg desparta viitorul Germaniei
el, omul care ar fi socotit ca o grobienie nepotrivita cu
anii sai, ca i cu meritele sale, sa atingg in dreptul lui
pe acela care domnea printr-un titlu pe care, oricit ar fi

fgcut pentru sera sa insgsi, nu el i-1 dgduse si nu el


i 1-ar fi putut da.

Dar nu era gazetar cu oarecare influentg cgruia sit


nu i se fi deschis, o data cu usa castelului, i accesul
la tainele politicii de odinioarg si la cunoasterea dramei
prin care pentru dinsul ea se incheiase. Iar la Hamburg
gazeta care servea interesele fostului cancelariu nu scgpa
nici un prilej ca sg critice ceea ce se fgcea in politica
exterioarg a imperiului dupa plecarea aceluia care, mai
la lirmg, Mud cel mai intcligent i avind cea mai vasta
experientg, putea sg se creadg, farg prezumtie, indispensabil i neinlocuibil.

Acum treizeci de ani admiratia pentru opera lui


Bismarck era generalg ; in mintea noastrg, a tineretului,
ea intuneca, prin vasta ei umbra, ideile eterne ale
98

dreptului. Si totusi spectacolul acestei neinfrinate lacomii

de putere, a acestei dorinti de razbunare, cu atit mai


inviersunata, cu cit se stapinea mai mult in rostire, era
pentru oricine o jignire, o iritatie aproape zilnica. Nu
intelegeam cum poate cineva sa imputineze astfel icoana
pe care trebuie s-o lase intreaga urmasilor !

Imi aduc aminte cind, intr-o localitate din Austria,


ziarul de dimineata deschis pe marmura cafenelei a adus
vestea mortii lui Bismarck.

Ei bine, a fast si ea o usurare. Caci distrugatorul de


sine insusi gasise puterea pentru a-1 opri in antipatica
lui opera de autoprofanare.
1918

C. GIURESCU

0 stire din Bucuresti arata moartea profesorului C.


Giurescu, membru al Academiei Romane.

Ca invatat era un puternic spirit critic, strabatind


pina in miezul problemelor, carora li &idea uneori o
solutie definitiva, alteori una care, si prin discutlile ce
provoca, lumina esential subiectul.

In studiile istorice niciodata nu s-a introdus la noi


o asa de vinjoasa dialectica, obisnuita mai mult in filozofie, pentru care era format tot spiritul sau.

Lucrarile lui Giurescu asupra cronicilor vor famine


ca o puternica dovada a unei superioare inteligente ; cele
asupra chestiei taranesti in trecut, cu aceeni patrundere,
aunt mai mult stpinite de idei preconcepute.
7*

99

Ca om, tinarul invatat era de o puritana corectitudine,

de o mare stapinire de sine si de o mindrie la care


desigur ca avea dreptul.

Nu putem deplinge indeajuns pierderea unei puteri


stiintifice de intiiul rang, rapita in plina ei dezvoltare. 1
1918

GENERALUL LAFONT

Asupra venirii, primita cu atita bucurie, a soldatilor


francezi in Iasi, soarta, vitrega Inca o data, aruncd o
adinca umbra de doliu. Generalul Lafont s-a stins ieri,
joi, la ceasurile 6 seara, asa cum se rugase lui Dumnezeu
s. o poata face, ca un crestin i ca un soldat".
Gripa infectioasa, fringind trupul obosit de atita munca
si de atitea drumuri, 1-a rapus in trei zile, la intoarcerea
lui de la Bucuresti, unde, linga marele sau prieten, gene-

ralul Berthelot, 1j facuse intrarea in ziva rasplatirilor


noastre.

Nu se poate spune cit de mult datorim acelui care


era menit sa inchida ochii in tara careia asa de generos
i-a dat doi ani intregi din viata sa.

Invatat ofiter de artilerie, care-si insemnase nurnele


intre ale conducatorilor grelelor lupte din Apus, el a
impartit frateste cu arti1eritii nostri o experienta citiLuerri ale lui Constantin Giurescu (1075-1918) : Contributiuni la stadia/ cronicelor muntene (1906), Contributiuni
la stadia!, cronicelor motdovene (1907). /n stuclille Despre rumini
Despre boieri, C. Giurescu a sustinut o tezil greitii, contrarie

acelela argumentate de N. Balcescu cu privire la originen

latifundidor boierevti.
100

gata pe cimpul de luptd. Metodele cele noua el le-a


irnpartsit ostirii revansei romanesti.

La plecarea generalului Berthelot, Lafont, de curind


inaintat general, a luat asupra-si intreaga opera militara
franceza din Romania. Dezbracind uniforma armatei
Republicei, el trece prin mijlocul nostru, vioi, nervos,
impartind stringeri de mina si indemnuri, si oriunde se
vedea sprintena silueta elegant a acestui om frumos,

Inca fink', o incredere noua patrundea in suflete. Nu


poate cadea o cauza care e reprezentata prin atita munca
si credinta.

Ultima oara a fost vazut aici in ziva mobilizarii.


Indelungatele lui staruinti, ostenelile lui peste orice ma-

surd erau rasplatite. Si, cum il aclama multirnea, el a


oprit automobilul inaintea unui planton cu drapelul si,
luind in brate pe cel dintii soldat roman, 1-a sarulat
frateste.

Acuma din toata aceasta energie si din tot acest devotarnent famine aici doar sdrmanul lui trup chinuit.
Sa ne descoperim adinc inaintea acelui care pentru
ultima oara trece printre noi.
1918

EDMOND ROSTAND

Edmond Rostand a murit. Se spune, de acei cari-1


pling, crezind ca stiu cine a fost si cari, oricum, au cetit

cu admiratie scaparatoarele lui versuri, cu el se duce


ultimul romantic. Asa sa fie oare ? Romantismul inseamna,

inainte de toate, sims pentru trecut, simt pentru taina,


credinta mergind pina la fanatism, incredere care ajunge
pina la iluzie.
101

Romantismul face literatura, oricum, pentru altceva


decit literatura Insi. Si aceasta chiar dacn-si inchipuie

Ca nu are and iubire decit a literaturii, din care face


un element de sine stntator al vietii, filed izvor i Med
asa
un ocean unde se vars. El s-a ivit si a progresat
de rape.cle !
pentru a cadea
asa de brusc !
in
momentul cind popoarele, iesind din vijelia revolutionarn,
din gloriosul freamilt al rkboaielor napoleoniene, aveau

tot singele in fat, toatn lumina in ochi, toti muschii


incordati i, in pgrul dezordonat al inediernrilor, infiornri
din alt lume.

A fost o revolutie in stratele adinci ale sufletului


omenesc, precum evenirnentele politice i sociale fusesern

o revolutie in stratele adinci ale trupului omenirii. Dar


la Rostand
nimic din toate acestea. Venit dupd un
naturalism greoi, dupn un spirit de sistem, indbusitor
pentru orice independent, el a fcut numai, in fruntea
unei generatii care rgpede trebui s-1 inlgture, mergind
si mai departe, o rait prin terenurile necunoscutului
si posibilului. A incercat potriviri de cuvinte, sonoritati

de vers, ciocniri de idei cum altul pinn la el nu se


incumelase a face. Si a cutezat asa de m'ult, incit pe
scena francezn, a atitor traditii, a infdtisat un Romeo
cu creastd i o Juliet cotcodkind. Suflet rafinat
a zguduit nervii unei societnti obosite i dezgustate de

tot ce a fost, de -tot ce se credea c ar putea fi, prin


bizareria eleganta a procedeelor sale, dincolo de care nu
se,poate gnsi un suflet.
Si de aceea, dupg prestidigitatorul superb, dupg galva-

nizatorul uimitor, literatura noun, care s-ar putea sa fie


foarte simpI, asteaptn acest suflet.
1918

CALIFUL

La moartea lui Abdul-Hamid


A murit un mort. In coltul de Asie_unde fusese ascuns

cind Salonicul, unde multg vreme a vegetat bgtrineta


lui fgrg rost i scop, ajungea si el in stgpinirea crestinilor,
pi incg a celor de la cari mai putin astepta o biruint
asupra ostilor incercate ale lui sultanul gaziu", invin-

ggtor", s-a stins Abdul-Hamid al II-lea.

Un banal sfirsit de pneumonie, oficial constatatg pi


oficial garantatd, Med nici un amestec al traditionalei
filantropii de stat... Asa-i era scris s isprgveascg, dupg
lungi ani de neinsemngtate, aceluia care se temuse
odinioarg, cum nu s-a temut mai tare vreun om pe lume,

ca sfirsitul, un tragic si singeros sfirsit, sg nu-i vie, in


mijlocul voluptgtilor plAcerii absolute, de la asasinul
mester i viclean, care ar fi pgtruns pe drumuri nestiute
ping la adgpostul lui, asa de strict supravegheat de cgtre
garda sa albanezg, de cgtre polititii i curtenii increderii
pi rgspltirilor sale, spre a rgzbuna atitea i atitea victime
ale unor porniri singeroase, la izvorul cgrora era aceeasi
atotputernicg simtire, stgpinitoare a sovgitorului sau suflet, vesnic pindind, vesnic bgnuind, vesnic pedepsind
frica.

Anul trecut se impliniserg patruzeci i unu de ani


de cind pe tronul lgsat liber de Abdul-Aziz nebunul,
ucis pentru pilcatele lui, i asupra cgruia se strecurase
o clipg fantoma melancolicg a fratelui sgu, Murad,
Abdul-Hamid, tingx plin de sperante pentru strgvechea
impgrutie, era instalat de uneltitorii schimbgrilor rgpezi
din zilele unei crize supreme. Se prea cg statul
osrnanliu se va prgbusi sub povara greselilor grgmgdite
in cursul veacurilor, l cu toate incercgrile de a-1 salva

ale unei reforme de suprafatg, care nu atingea si nu


cguta sg atingg viata insgsi a poporului.
103

,Junii turd", de mai veche i mult mai cinstith spetg,


ai lui Midhat, fgcuserg in zddar tentativa unei nouil
contrafaceri dupg datina ApusuIui crestin, i diplomatii
Europei ocrotitoare, adunati in conferinta care trebuia
sg impiedece temutul fazboi cu Rusia, capabil de a pune
in primejdie intreaga ordine politic5, tresariserg la bubui lor in
itul tunurilor prin care se -anunta tuturora
special
c o noua era s-a deschis pentru Turcia mo-

derna, aceea in care ea insgsi are sd hotgrascd, fgrd


presiuni, Vara sfaturi chiar, asupra soartei sale.

Abdul-Hamid inlgturO rgpede aceastg parodie a unui


parlament care stia numai sd piece capul de cite ori se
fgcea apel la initiativa si la rdspunderea lui. Iesit din
umbra care retinea tinereta printilor din casa lui
Osman, el se simti in stare, frd s aibg macar o profundg credinth religioasg, totdeauna inthritoare, s ia
totul asuprg-si, avind ca singurg putere, in totala lui
lipsg de experientg, in aproape totala lui inculturd, o
inteligenth realg, care nu se putea ridica ins niciodath
ping la o conceptie politic. Avind mai mult decit oricine
dintre prietenii i dusrnanii lui talentul oriental de a
trage profit din orice imprejurare, tesind din incidentele
meschine ale fiecarii zile platosa sigurantei sale perso-

nale, pe care nimeni s n-o poata rupe, el a trecut prin


atitea greutOti inaintea cgrora un mai hotOrit caracter
pi o mai nobild vointil ar fi dizut poate invinse. Prin
conspiratiile de acasa, prin intrigile din afara, el s-a
strecurat asa de istet, incit, pentru cei mai multi dintre
supusii lui, aparitia in fiecare vineri pentru a merge la
ruggciunile sale a sumbrei figuri cu ochii mari de spaima

cari alunecau in dreapta si in Ainga dupii primejdia ce


s-ar putea ivi era ca o asigurarc cg. orice s-ar intimpla
pe lume, impgriltia va trgi.

$i el, care s-a putut pastra impotriva celor mai iscusite minti politice, a cgzut jertfa unei miscgri pornite,
intr-un colt de provincie, de citiva sublocotenenti ieiti
101

dintr-un club de discutii teoretice asupra celui mai bun


sistem de a invia putreziciunile statelor. Pe dinsul cel
neinduplecat ei 1-au adus inaintea unei multimi care nu
stia ce aclam5, ca sa declare ea va fi acum inainte un
stdpinitor constitutional i, la capdtul unei ultime incercari de a fi el insusi, o rasturnare I-a crutat de moarte
pentru a-i da ceva mai crud decit dinsa. Caci nu nurnai

el s-a simtit nimic in tara unde fusese totul, dar a


trebuit s asiste la reluarea politicei sale de &are acei
cari pentru dinsa ii dadusera jos si, suprema durere,
la triumful acelei politica, macar la meschinul triumf
de orizont restrins in care el era deprins s rnrgeneasca
perspectivele sale.

Prigonise mult, cu o politic care n-avea nici Lin con-

trol al puterii sale, si Enver, Talaat, invingatorii, au


stabilit o si mai stapinitoare politie, careia oricine-i era
este supus. Urmdrise unificarea nationala a imperiului
Turcia, turcilor !"
prin uciderea in masa a

crestinilor, in maceluri ca acelea de la Adana, de la


Constantinopol chiar, care au facut ca indignarea lumii
sa-1 infiereze sultanul rosu", i junii turci", Inca mai
crunti, mai cinici, au lucrat i lucreaza la exterminarea
totala a armenilor, a grecilor, a sirienilor, mine a arabilor... Se visase sef al Islamului, calif dominind peste
credinciosii din patru continente, i megalomanii cari i-au
luat locul au cautat s ridice in arme pe toti inchinatorii
lui Alah pentru a crea, o data cu o Turcie panturanica,
0i o influenta mondiala in numele religiei in care nu
cred. Si, in sfirsit,

acei cari 1-au atacat in puterea

ideilor de libertate ale Apusului anglo-francez, pe dinsul

prietenul imparatului din Berlin, sunt astazi singerosii


mandatari in Orient ai lui Wilhelm al II-lea, din mita
caruia traiesc.

Macar de li-ar fi fost dat sa piara o data cu dinsul,


in catastrofa finala, pe care in visurile lui ingrozite o
vilzuse adeseaori ! Dar nu, ei au izbutit

Si, cum Abdul105

Hamid vedea asa de bine, dar numai de aproape, el a


rrurit cu aceastg mare durere in suflet.1
1918

DR. C. I. ISTRATI

0 stire din Paris, trecut5 pe la dusmani, cari o dau


In foile lor din Bucuresti, anunt incetarea din viata
in Paris a doctorului C. I. 'strati. Era o figura' foarte
cunoscut si care se impunea prin puterea, dorinta de
muncd i credinta in ideal care se desfaceau din insasi
irnpunAtoarea lui inftisare. 0 elocvent cglduroas, pe
care n-o conducea indeajuns critica, izbutea mai totdeauna
sa" cistige i s miste pe asculttori. Un entuziasm real,

care prea sa-i cuprind intreaga flint5, se rostea in cuvintele care curgeau ca din dzvor, fdr5 pretentii de a aduce,
intr-o form5 superioar, idei care ar fi noug. Om cu pla-

nuri vaste, cu dorinti mai marl decit puterile reale pe


care numai alte irnprejurari decit ale noastre le-ar fi
putut indeplini, dar pe care el le vedea drept inaintea lui,

asa de aproape de sA-nlind5 mina numai pentru a le


prinde i retine. Puternica lui imaginatie, gata oricind sa.
plece la drum, n-avea nevoie insa totdeauna de biruint :
se satisfcea prin ea inssi.

Nu s-a oprit, ca Invgtat, ca profesor, ca dlletant in


las
studiile de istorie, de etnografie, de arheologie
in urma sa un bogat muzeu putin cam amesfecat
ca
om politic si administrator, ministru, organizator de expoI

Abdul-Hamid II (l842-1918) a Yost sultan al Turciei intre

1876-1909. Sub stApinirea lui despotieA au fost inAbuOte in

singe rAscoalele popoarelor oprimate din cuprinsul imperiului.


106

zitie, inaintea nici unel greutati. Credinta lui ataca orice


problem5, si bucuria lui era nesfirsit cind, la cea
dintii atingere cu acele realitali, care mai cereau Inca
atita munc5, el credea c5 a si isprvit cu dinsele. Aceasta
avea insd totdeauna si o parte folositoare. Bucuria cuiva
de a fi intreprins un lucru e, prin ea insasi, un indemn

pentru ca altii s5 porneascil la drum, cu o stiint mai


speciald, cu o chibzuire mai rece, cu o rnai bun disciplinare a mijloacelor de care dispun. Si, de cite ori se
face ceva din isprava real, el nu se poate sa nu se
gindeasca la acela care, in conditii mult mai 1 ele, totusi

a indrznit. A face ceva, a reforma, a schimba si a


construi, acesta i-a fost visul, si pe toate 6-Me el a cau-

tat o tint pentru setea sa de activitate, de activitate


publicd in mijlocul multimilor pe care s le convinga,
sh le incalzeasc5 si care s-1 aclame.

A inceput studii de medicina la o vrist5 cind putini


se mai gindesc a-si alege o carier5. S-a facut chimist
printr-o nebiruit5 vointa, si lucrilrile publicate si in
limba francezil arat ca studiile sale n-au rarnas fiird
road. Spectacolul unei vieti politice conrupte 1-a indem-

nat hied din tineretd sa supuie celei mai aspre mustrari


un regim in care, totusi, necontenit protestind, acuzind,
vorbind de schimbgri radicale si de revolutii populare,
si-a gasit de atitea oil locul. Si aici ca si in alte domenii,
in pornirea lui de negatiune chiar el isi gasea multilmirea,

pe care altii ar fi cdutat-o in pasii hotgriti si definitivi


de-a lungul drumului plin de riscuri si primejdii spre
care indignarea lui, sincera, arata, Med sa porneascd.
Pentru r5zboiul Romniei si tot ce se intrevedea la

capatul campaniei de trei luni", care trebuia s5 fie


decisiv5", el a agitat din toate puterile lui. Ce mare
i-a fost bucuria cind a vazut c5, in sfirsit, steagurile
se miscd spre Carpati ! Un moment n-ar fi putut ciede
ca atita entuziasm nu ar ajunge tolusi pentru a se atinge
rnarele si strlucitorul scop.
107

Pentru intiia ()aril in viata lui, el a avut notiunea,


cu neputinta de infaturat, a neizbinzii, a neputintii de
a indrepta i de a reface. Pentru altii, aceasta duce la
cercetarea cauzelor, la critica mijloacelor, la nou'a hotkiri

pe altfel de baze, la noi metode pentru aceeasi tinta.


Pentru el a fost o darimare, o complect catastror a
intregii sale fiinti. Mai face sa' trAiesti intr-o lume care
poate da asa de grozave surprinderi ?

$i el s-a dus in cealalt, unde credintile lui religioase


si filozofice ii deschideau largi portile unor sperante care

nu se vestejesc.

Dintre cel morti, cind vor veni faptele, pe altii Ii


vom simti ajutind energia noastr6, dar, de cite ori in
aceeasi trud pentru neam, at intul increderii absolute,
naive, copilkesti
i atit de induiosgtoare
in ce
se poate mai mult si mai inalt pe pAmint, va cuprinde
o clip sufletele noastre, odihnindu-le i mingiindu-le
prin mkeata zkrarnicie a iluziilor, ling5 noi 11 vbm
vedea

pe dinsul. '

1918

Istratl (1850-1918), profssor la Uni] Doctorul Constantin


versitatea din Bucureti 1 membru al Academiei RomAne, a
facut valoroase descoperiri in dorneniul chimiei organice. Printre
lucrArile sale de specialitate : Stucliu relativ ta o flC menclaturd
generaid in chimia organica (1913). Exponent al materialisinu-

lul 0tiinti1ic-naturalist, a aderat, in ultima parte a vieti sale,


la fideism. A mai publicat carti de edlAtorie, studii de arheolo61e,

istorie literarA etc.

AMINTIREA LUI WASHINGTON

Motto : De-ar fi sa ramiie in oriee

tan./ doar un Adam 0 o Eva, dar


lib eri, tot ar fi mai bine ca acum".

(Freedintele Jefferson)

Radiogramele arata ca ziva de nastere a lui Washington, care e o sarbatoare nationala americana, a fost
celebrata la Paris cu o ceremonie deosebita i Ca s-a

tinut o cuvintare, de d-1 Pichon, ministru de Externe


al Republicii, preamarindu-se fapta de acum aproape o
suta cincizeci de ani a celui dintii presedinte pe care
1-a avut America.

E natural sa se dea astazi aceasta importanta unei


zile care altfel ar fi trecut neobservata oriunde aiurea
decit in America insasi. Din ce in ce se face mai necesara
neintirziata interventie a trupelor pe care State le Unite
le pregatesc pentru Intelegere, i lumea-si pune intre-

barca dacd aceasta interventie a lor va trece de sarcina


unei defensive cu puteri i mijloace mai mari pentru a

se pronunta in sfirsit ofensiva biruitoare pe care citi


cred totusi in dreptate, macar pentru ca ea este necesitatea permanenta a lucrurilor, pe cind nedreptatea nu
a fost niciodata altceva decit un accident de trecatoare
tulburare a lor, o asteapta cu o asa de dureroasa nerabdare. Nu stim citi americani se afla pina acum pe pamintul

francez, dar colaborarea lor, desi germanii au si Inftisat in Mile ilustrate grupe de prizonieri dintre 11010,
nu a avut vreo importanta deosebita
in mice caz nu
a fost a unei armate dind, cu alcatuirea ei proprie, nota
ei deosebita in marele razboi. Se vorbeste ceva mai
putin
dar poate ca aceasta vine si numai din seceta
Antanta formatii prin alianta Frantei, Angliei

i Rusiel.

109

noastra de informatie mai rapede


de acele marl preparative tehnice care ne faceau sa speram asa de mult
si pentru o data mai apropiata decit primavara Iui 1918,

care pentru apuseni incepe aproape a se gocoti, cad


suntem in preajma lui martie : din partea lor, germanii
cred ca pot vorbi de neajunsuri in aceasta pregatire si
de apelul ce s-ar fi facut si se face de americani Inca
la aliatii din Europa.
Oricum
zica-se orice din tabara dusmanului

imposibil ca acest stat care e insu0 o lume s'i In jurul


caruia graviteaza cea mai mare parte din -Wile cu asa
bogate rezerve ale Americei de Nord si ale celei de
Sud, ca acest imens rezervoriu de oameni sa nu-si dea,
nu numai partea, dar, in acelasi timp, si masura. A
sosit momentul ca Noul Continent sa-si fixeze locul pe
care-I va avea, nu numai prin munca si avutie, dar si
prin conceptiile politice si energia cu care e in stare,
nu numai a le enunta prin gura elocventa a unui profesor, dar a le si indeplini prin bratele vinjoase ale
unui n-iilion de soldati in mijlocul societatilor omenesti
viitoare, impacate si prinse intr-o tovarasie care sa poata
fi pentru unii o glorie, unita si cu o datorie corespunzatoare, dar pentru nirneni o robie.

Vor raminea Statele Unite numai creditorii, ei insisi


zguduiti, ai unei Europe ruinate prin infringere si prin
necontenita stoarcere germana, conform tratatelor impuse

de spiritul feudal, nemilos si lacom, sau vor reprezinta


ele forta moralii directiva, asa cum ambitioneaza asa de
niult si cum atita dreptate au sa ambitioneze ?

Aceasta se va botari prin evenimentele ce vor avea


orice s-ar petrece aici la noi, orke am mai avea
de jertfit si de indurat, vinovatii ca si nevinovatii, rusii,
de o parte, ca si, de alta parte, pe linga popoarele odatii
supuse lor, noi si sirbii
de frontul apusean, cel plin
de amenintazi si cuprinzind acum singur strasnica taina.
Prin nimic America nu arata ca s-ar indoi de putinta
loc

110

indeplinirii acestei mad misiuni pe care si-a rezervat-o


pentru ducerca la capt bun a creia ii adund si-si
disciplineazd toate puterile.

In aceasId sigurant o tine, fdrd fndoial, 1 constiinta


acelor puteri nesfirsite care -zac intr-insa i privelistea

uriasei miscdri pornite de acum un an si in care se

stringe toatd viata nationald, ping atunci prinsd in furia


cistigurilor materiale. Dar o tine insusi exemplul fundatiunii i dezvoltdrii sale, a inceputurilor sale asa de
nesigure si de modeste si a dezvoltdrii sale superbe [...J.
insdsi imprejurdrile faptei lui Washington, cel
sgrbdtorit acum la Paris ca un erou liberator, deopotrivd
cu altd figura simpld i smerit, asa de slabd, dar totusi
biruitoare, Ioana d'Arc, vorbesc, nu numai pentru posibilitatea unei asemenea victorii a fortei morale, dar pentru necesitatea ei, pe care nimic n-o poate impiedeca.

Fao de puternica Anglie a veacului al XVIII-lea,


care ajunsese a hotdri ea toat politica Europei, de care
avea nevoie pentru intinderea economicd a fabricelor ei
incdpiltoare, fata de aceastd mindrd. Anglie care tinea
in puterea sa toatd lumea germanicd si care va sfida pe
Napoleon, pind-1 va pune in genunchi pe el, colosul
citeva provincii depdrtate, sdrace, necunoscute, fdr sprijin, menite, s-ar zice, unei vesnice exploatdri a metropolei, care numai sub acest raport se gindeste la dinsele,
trirnitmdu-li cordbii cu ceai indian i stringdtori de taxe
ilegale. In revolta lor contra acestei vesnice stoarceri
fdrd sd cugete mdcar acei cad trag profitul la calitatea

umand, egala, a celor de la cad el se scoate, cine sa


cunoascd, sd pretuiasca l s fie gata a sprijinii pe
acesti oameni, amestec de englezi, de pasnici olandezi
si de citiva francezi, cari au pornit o revoltd faia nici o
perspectiva pentru calculatorii i profetii politici ai
timpului ? Ce se putea astepta de la accast5 tovardsie

pe care un istoric o numeste mixtur5 ciudata de fugari, de speculated, de entuziasti, de tilhari, de ariste111

crati", pe cari-i unea doar munca alaturi ? Abia tin


milion de oameni contra unui mare regat dispunind de
un imperiu colonial nemargenit si de rezerve banesti
infinite ! In frunte, un om care pind la patruzeci de ani
nu insemna nimic. Origine modesta, educatie ca pentru
acele imprejurari : nici baza clasica, nici limbi straine,
nici literatura, nici stiinte
nici gramatica i ortografie
engleza ; ceva matematica. Un rol oarecare in luptele
de hotar cu vecinii francezi. Colonel al trupelor neregulate

cu care s-au capatat succese usoare. Nimic strdlucitor


la dinsul : nici o fagaduialii in grai, in ochi, in gest.

In clipa declaratiei de drepturi" in numele unor teritorii neorganizate, in numele unor oameni cari aveau
numai constiinta
dar depling
ca sunt oameni
atita si in ce priveste corrducerea. Ca hotarire in caz
de infringere, retragerea in muntii Alegani"
moartea
de foame. $i, cind americanii vac' ce a iesit din silintile
desperate ale acestora sub conducerea acestuia, n-au ei
dreptul, sute de milioane de neobositi muncitori pentru
culturd in numele libertatii, s intind lurnii intregi noua
declaratie de drepturi ?"

$i nu ni e ingaduit noua,

si

in ceasul cind mai

puternic urn triumful organizatiei germane, sa credem


ea aceste drepturi" vor birui totusi i sa salutarn nobila
figura demna a lui Washington, care n-a fost un imparat,
nici un mare om politic, ci abia un general ?
1918

EMILIA HUMPEL

Sora lui T. Maiorescu i-a urmat rapede in mormint.


Crescuta cu aceeasi grijd ea si acesta de un tat5 care
avea cele mai slinatoase idei despre educatie, ea a fost
una din cele mai luminoase femei ale vremii sale.
AN, em de la dinsa, iscalita modest cu initialele E. M.,
o traduccre romneasca a Mortii lui Wallenstein de

Schiller, in care e mai mult adevar decit poezic, dar


care dovedeste o perfect5 cuno.tinl
i interpretare a
origin a lului.

S-a consacrat
ca nimeni alta
educatiei fetelor,
pensionul ei din Iasi a fost cea mai bung scoala de
acest fel pe care am avut-o pin5 daunazi. Directoarea,
care a fost mai mult decit atita, era v enerata de elevele
gi

sale, fat5 de care raminea asprO, dar dreapta. Castorita


cu un muzicant german, cind Maiorescu insusi se insurase, in intiia casatorie, cu o germana, ea n-a iubit

pamintul acesta romnesc cu acea iubire care face sa se


treaca peste toate lipsurile societ5tii noastre. Desi vaduva,

s-a retras, de mult, in Austria, si moartea a prins-o


linga Viena.

La dinsa opera indeplinita


atit de national. cit
o putem socoti
a fost superioara, deci, aceleia care,
pentru a fi altfel ea insOsi, avea nevoie poate de acea
sentimentalitate femeiasca pe "care
condusa de teorii

care au lost
prea mult.
1918

ale fratelui ei

nu tinea s-o arate

CHANZY

In dorinta, pe care trebuie sa o aib5 oricine in asemenea momente, de a cerceta trecutul pentru a vedea
cum au primit i alte popoare o suferintd, o umilint,
o sfisiere asa de cumplit ca ale noastre si cum, prin
ce mijloace morale, mai puternice, in ultima esentd, decit
toate apds5rile violenli biruitoare, decit toate indbusirile

asasine, au -ajuns ele din nou la o conStiint de fort


si de mindrie si la tot ce trebuie ca pregdtire pentru
deplina reparatie a trecutului
rAsfoiam o revist5
francezd din anii cari au urmat nemijlocit marea catastrofd hationald din 1870.

Strasnici ani pentru Franta, aproape tot asa de strasnici ca i acel an teribil" pe care in neuitate versuri de

o dramaticd revolt5 1-a infdtisat Victor Hugo... Unii


patrioti credeau cd de fapt s-a sfirsit, c zile mai bune
nu se pot intoarce, cd dusmanul care pindeste va putea
savirsi o noted uzurpatie pe care tare stoarsd, sdr5cita
in aparent5, lipsit de aliati
cad ce rece privise si
Anglia martiriul vecinei sale !
nu o va putea impiedeca. Pmintul Orli se privea cu acel sentiment cu care
ochii, umezi, se opresc asupra unei flinte iubite care

astzi este si mine ar putea pleca spre alte trimuri.

Totul ptirea ca un provizoi at, asupra cdruia apasd ernenintarea unei nou5 distrugeri. I, cu cit urd era in
suflete dup5 marea rdscoald care (Muse Parisului pd-

trarul rose al Comunei socialiste, urmind cdderee imperiului, care mai avea aderenti, se credea, de atitia,
cd nu s-ar mai putea astepla m5car acea solidaritate
nationald cu ajutorul cdreia se trece, mai la urrn5, si
prin cele mai crude incercdri.
Pe paginile acelei reviste din 1872 am gdsit simpatica
figurd a generalului Chanzy, cu aceastd calificatie, scurtd,

dar potrivitd : Acest priceput ofiter, necunoscut in ajun


gi devenit in citeva zile eroul rezistentei... Chanzy a lost
114

singurul dintre generalii nostri care sg fi avut gloria,


desi nu comanda decit trupe tinere, rau armate, rgu
echipate si formate in pripa, de a bate pe prusieni in
mai mult decit o intilnire fard sg fi fost vreodatg biltut
de dinsii."

Si se anexeazg, ca o si mai buna caracterizare a


marelui soldat, care a fost i un mare cetgtean, proclamatia lui cgtre oarnenii armatei a II-a, datata 14 decembrie 1870, din care scoatem aceste rinduri, care ar pgrea
de astazi :

Consideratii strategice v-au adus inapoi pe poziiile


ce ocupati acuma. Le yeti pgstra, oricare ar fi sfortarile
dusmanului, care nu se inviersuneazg asupra noastrg
decit fiindca intelege cg voi sunteti pentru dinsul piedeca i rezistenta.

Ceea ce ati facut ping acum, cu toate privatiile silite,

cu toate necontenitele osteneli, cu tot frigul, cu toata


zapada, cu tot noroiul bivuacurilor noastre, o yeti face
gi rnai departe, pentru c e vorba de a nape Franta,
de a razbuna Vara noastra ndvalita de hordele devastatorilor."

Si tot mai limpede rgsare icoana luptgtorului care


n-a desperat, desi, mai mult decit oricine, el stia ca nu
se mai poate invinge. Marile lupte hotaritoare se purtaserg. Rau preparata i fau condusg, siit a trece de la
siguranta unei rapezi ofensive cuceritoare la vadirea unei
infringeri iremediabile, armata de capetenie a imperiului

francez depusese armele la Sedan, ca sg fie tiritg apoi,


in mijlocul celor mai mari dureri i injosiri, dintr-un
legar in altul, ping la locurile captivitatii indelungate.
Bazaine I, mult timp o mare speranta, se lasase inchis,
flgminzit, redus la suprema mizerie materialg l moralg,

in Metz, care, la rindul sau, capittilg. Nu mai putea


crede nimeni ca o asemenea stare de lucruri se va indrepta. La capatul atitor lovituri ale sortii se vedeau
t Achrne Bazeine (1811-1888)
8*

marepl al Frantel.
115-

numai dou lucruri : desperarca i datoria. Am zice : o

desperatil datorie. Omul care a inteles-o si a dat trup


ideii a fost, mai presus de tori, acest necunoscut".

Armata Loirei era asa cum o descrie Times, putin


prietenos pe atunci : un amestec de arme, de uniforme,
de natiuni chiar cum nu se mai vzuse pind atunci in

lupta orinduita a unui stat. Ce trudri pentru a o tinea


impreund, pentru a o duce la victorie ! $i mai ales ce
talent de sef pentru a-i 'Astra sufletul, atunci cind nici
unul dintre soldati nu putea hrani iluzia unei refaceri
a lucrurilor ! Chanzy a izbutit. El n-a putut impiedeca
pacea i pierderile de provincii pe care ea le-a adus
tdrii. Dar in fruntea acelor cari au protestat solemn a
fost generalul de la Loire, ca unul ce stia cd vine din
locul cel mai rar i pentru un ostas viteaz, de dincolo
de marginile intelepciunii, ale prevederii si
bi pe urrnd ?

Ah, ce strasnic proces ar fi putut el face

chiar

dupd cilderea imperiului si mai ales de aceea


acelora
cari d'aduserd Franta pe mina unui Bazaine si a altora

ca dinsul, cari distruseserd intr-o clipd atita prestigiu


gt atita putere ! Ce responsabilitti" ar fi putut preciza
generalul minunii necrezute de dupd catastrofd !

Dar nu. Desi prusienii plecaserd, desi privirea lor nu


mai urmilrea de aproape convulsiile trupului rdnit pe
care altii picuraserd otrava, el a stat la locul sdu, in
parlament
fiincicd a fost i un activ element politic
miirgenindu-se a afirma nevoia unei Francii democratice,

in care prin gind nu i-a stat s ocupe un loc care, cit


de mare, ar fi fost prea mic pentru acel care salvase,
ping la sfirsit, onoarea nationald.
$1,

cind e vorba de a-I lauda, foaia de care vorbeam

adduga : de curind e/ a primit medalia militarii din


mina chiar a d-lui Thiers", a presedintelui burghez care
nu stia ce este o luptd, dar ce este viata unui stat, stia...
116

Fericit tara care, in nenorocirile ei, poate s ai.b5


asemenea fii !
1918

SUFERINTE OMENESTI SUB OCUPATIE

Lucrurile parc5 s-ar schimba, dar suferinta omeneascA, prefcindu-0 formele si inftisarile, pgstreaz din
veac in veac aceleasi note dominante. N-am asit, oricare

ar fi progresele tehnice ale artei de a face rdu, nici


altfel de durere fizicd pentru a vedea pe aproapele nostru

suferind, cum nu s-a mai vAzut nici altfel de durere


moral5 pentru a smulge sufletului ski un alt strig5t.
Si de aceea ni sunt asa de scumpe paginele istoriei
in zilele marilor dureri pe care prin g5sirea altor exemple
pare cd le imparfasim nu numai cu contemporanii nostri,

ci cu speta noastr5 intreag5, peste toate deosebirile


timpului ca si. ale spatiului. Si noi, cari n-am ajuns
la sperantele noastre, ne imbarbafam, dup5 ce am plins
lacrirnile noastre peste dureri care au mai fost o data
plinse de ochi cari nu mai sunt, amintindu-ni de sperantele care, la capatul atitor incercdri, s-au indeplinit, pin
inslisi logica lucrurilor care la aceia a tras ultimele si
neinduplecatele ei concluzii. Largirn astfel margenile

fiintii noastre, o complect5m si o intarim pentru o rezistentd de care altfel poate nu ne-am fi sirntit in stare,
cind la fiece pas catre lumina ne infundam mai adinc

in noapte, fara a ni da sam5 ca, o data ce soarele a


apus, aceasta e o conditie neaparata pentru a-i vedea
din nou rilsaritul.
117

August Lewald, scriitor german, foarte simpatic scrii-

tor german, a vazut pe Napoleon in Knigsberg, 1-a


vazut de cloud ori in vremea cind norocul lui parea mai
tare decit siintile coalizate ale omenirii intregi.
Copil, el a tresdrit de emotia luptelor care se dadeau
in margenea chiar a orasului sau, a privit la ranitii din
bisericile insingerate, la gramezile de agonizanti cari,
in mijlocul iernii, mureau pe piete i in strazi thra a

putea gasi un acoperamint". Bietii tarani, cari nici ei


n-aveau ce minca si trebuisera sa-si petreaca o zi lunga
ai

o noapte si mai lungd in aerul liber, Ii aruncau

sarcina (de murinzi) pe ceva fin, intr-un colt de strada,

ii acopereau milos cu vreo haina veche sau cu vreo


cerga de cai, si se intorceau la ai bor."

Noaptea intreaga rdsuna orasul de gemetele celor pe


cari nu-i mai putea ajuta nimeni.
La Lewald in casa a aparut un sef de escadron francez,

om de buna-cuviinta si de cunostinta a lumii" ; alaturi,


marInari ai gardei, oameni de treaba, cari primeau din
bielsug bonuri de came si de legume cu care-si ospatau
bucuros gazdele. Seara sthteau pe prag, se jucau cu Copul
flit cintau frumoase cintece franceze."

Eu, spune acest martor, m uitam cu deosebith dragoste la aceste figuri romantice... Seful nostru de esca-

dron ma luase in afectie deosebita... Tata, cum v5zu


buna purtare a francezilor din vecinatate I ca viata
noastr5 pare a capata acum prin ei o infatisare mai
pasnica, accepta inevitabilul i ingadui sa merg la pollticosul nostru oaspete, cai e dorea au. fiu linga dinsul in
mice clip5 din zi, dupa ce rnintuiam ceasurile mele de
invatatura.

Ma lua cu el cind mergea la prieteni ori la teatru


si mil facea i pe mine s5 iau parte la mesele lor de
camarazi. Si deoarece el era un om fin, cu bune mora118

vuri, am ajuns a cunoaste printr-insul numai oarneni de


o cultura sociala asemenea cu a lui."

Mama lui Lewald i alte femei din familie puneau


flori pe masa ofiterului ranit, care suferea Inca. Cultura

francezilor, cuviinciosul lor ton de societate, pe care


stiusera a si-1 pastra peste campanii de atitia ani de
zile, imi cistiga sufletul pentru ei. Deosebirea intre dInii
gi iuncarii nostri fudui de sstramosi i tapeni, fara talent
pi cunostirrti, far bundtate de suflet i incercare, sarea
limpede in ochi. La mesele prietenesti la care asistam,
domnea aceeasi amabila lipsd de constringere ; nici o

grosolanie, nici o apucatura urit, desi era din destul


pi

bucurie, i yin."

Cu acest conducator ca un tata vazu copilul pe


Napoleon insusi coborindu-se inaintea castelului, dupa ce

trecusera fratii imparatului si Eugene si Murat, rudele


sale cele mai de aproape, i camarazii sai Berthier, Ney,

Soult, Bernadotte si speranta multor tronuri germane,


tineri printi din vechi case, cari impodobeau alaiul invingatortilui. In sfirsit se auzi : C'est lui ! (cIata-1 !>),
pi omul tInr, actima asa de bine cunoscut, trecu pe un
cal alb inaintea mea... Toti cei de pe piata striga
Vive l'empereur !"

Cincizeci de ani pe urma. Atd cetit ceva din Alphonse


Karr ? Pe vremea lui a fost cel mai pretuit din scriitorii
satirici al Franciei. Nimic nu scapa de gluma lui arzatoare. Vespile, revrista lui necrutatoare pentru moravuri
pi oameni, a avut clipa ei de mare celebritate. Nu ti-1
poti inchipui altfel pe acest spirit sarcastic decit intepind
pi

lasind veninul fara a muri, cum face viespea cea

adevarata. 0 masca voltairiana pare sn-i acopere figura.


$i cine ar crede ca
de suprema durere !

de pe urma lui a ramas o paging


119

Trecuse la 1871 in teritoriul ocupat si de aici s-a


intors cu sentimenteIe cuprinse in ceea ce numeste
Inirna unui francez.

Cdutam un prieten, azi fiul meu, atunci ofiter de


mobili, bolnav i prizonier. Ei bine, mi-a r5mas din acele

zece zile o impresie pe care n-o pot asemana decit cu un

vis r5u ; numai ce-mi aduc aminte si-mi trece un fior


prin par, md apasa pe piept, Mi se umple ochii de singe
si mi se turbura vederea ; o strabatatoare durere-mi
stringe inima si-mi crisca dintii...

Am v5zut in strazile din Pontarlier, din Byans, din


Dole soldati zimbitori cari cu virful cravasei ii faceau

semn s te cobori de pe trotuar

i sa ii faci loc.
Dumnezeu ma stie ca mergeam tot prin mijlocul drumului.

Mincam in picioare farima de piine si de brinza ce


puteam gasi, pentru ca vazusem pe aceiasi soldati intrind
intr-o circiuma i facind sa se ridice francezi ca sa ii
ia locul, i eu simteam c, desi a ma impotrivi ar fi

fost o nebunie, mi-ar fi fost cu neputinta sa ma supun.


totusi, nu aveam cu mine nici pe fiica mea, nici
vreo alta femeie iubit pe care s-o ameninte o insolentii.
Nu as fi gicit niciodata puterea i grozava durere a
acestei impresii daca nu mi-ar fi fost dat s-o incerc..."
1918

COMINES

Dupd ce s-a oprit atacul de zdrobire dare Amiens,


un altul, de o putere tot mai mare, cauth pc la canalul
la Basse drumul spre Calais, urrnarind i aici scopul

de a rupe legatura dintre englezi si francezi si de a


120

grarnadi pe cei dintli, din retragere in retragere, dare


malul maril. Intru cit s-a atins acest scop se poate vedea

din stirile zilnice pe care ni le dau radiogramele. Dar


eine mai are simt astazi Pentru tinuturile care sufar de
pe urma unui razboi ea acela de acum, distrugind, fara
totul in calea sa, lasind pustiul total, absolut, acolo

unde inainte se destasura viata cea mai infloritoare,


unde comori de arta se pastrau in fiecare sat
i ce
sate de veche munca omeneasca rasplatita prin bielsugul
veacurilor !
unde fiecare frintura de zid aminteste un
trecut care se cunoaste si in cele mai mici amanunte
inca o data ruinele castelului Coucy au trecut din mina
in mina pentru a adaposti din nou tunurile germane

are prilej de adinca parere de rau. $i pared toata acea


lume, care se nimiceste pentru ca nici o refacere sa nu-i
poata da inapoi taina ce s-a imprastiat o data, se ridica
la numele care smalteaza buletinele de lupta spre a
vorbi despre tot ce a produs i adapostit pe vremuri
cind, inainte de teribilele victorii ale stiintei, omul lasat
nurnai cu puterile sale, nu putea face tot raul, de care
e capabila vointa lui.

Intre aceste nume, unul evoca i o mare figura de


cugetare adinca aplicata la politica, de socoteala maiastra a imprejurarilor timpului, de conceptii noua privitoare la legaturile dintre state Comines.
La douasprezece mile spre nord de Lille e castelul
unde s-a nascut, la 1445, acela care era sa fie sfetnicul
rece al aprinsului, patimasului duce de Burgundia Carol
Cutezatorul, pentru ca apoi, printr-o schimbare pe care
ai fara anecdote o poate explica psihologia lui statornica,

el s se alipeasca de regele cel cu nasul ascutit, cu


barbia de baba, cu scotocitorii ochi de pinda, care-si

infasura viclenia in vesrnintul unui sarac pelerin si ale


carui rpedalii de plumb din palarie tacaneau la fiece
miscare facuta de cine voia sd fie cit mai putin rege,
pentru a domni de fapt cit mai mult.
121

Rege modern", acest Ludovic al XI-lea, care era socotit in stare sa otrveasca un frate incomod i caruia
desigur nu i se parea, nici lui, c trupul dusmanului
mort rniroase rau" ; rege care face oaste, care stringe
bani, care pune guvernatori pe terenuri de libertate feudala, care distruge pina In temelie tot ce pentru treipatru secole fusese maretia, nobleta i frumuseta vietii.
La el la curte
ce curte !
nu sunt petreceri, nu sunt
lupte de cavaleri, nu sunt spectacole care sa poata fi
puse in fata acelora, vestite, de la rivalul burgund, ingropind o avere intr-o seara.
Doi-trei burghezi in haine simple
unul barbierul
maiestatii sale
se aduna pe Wcutele, vorbesc putin
si incet, i ei hoWrasc.

Alta lume decit aceea de pina atunci ! E lumea statelor

care se ridica, a regalitatilor care ies de sub tutelii, a


armatelor permanente care se deprind cu cazarmile lor,
a socotitorilor de bani i a mesterilor diplomati, spew
noun, cari se strecoara pretutindeni, descopar servitori
devotati, pltesc toate informatiile i ajutoarele, se tin
in curent foarte de aproape cu tot ce se petrece la dusman
ca si la prieten, care e
cine stie !
poate un dusman

de mine, redacteaza rapoarte secrete al caror cuprins


then s-ar cunoaste, ei ar trebui sa piece far% zabavn
de linga printul caruia-1 sint recomandati.
Comines joaca, fireste, prin intelegerea lui cea adinca

a rosturilor acestei marl a vietii", cu furtunile" grele,


un rol cu totul superior in aceste timpuri de prefacere
care-i ingaduie sa-si desfasure toate mijIoacele neobisnuite cu care I-a inzestrat natura. I o asemenea politicd,
pentru care cauta modele In anticitatea clasica, plina de
uzurpari, de asasinate, de cuceriri brutale ce se innobilau
doar prin grija pentru bunastarea supusului, ii place. E
pasionat de dinsa, i nimic din ce o alcatuieste : minciuna,

tradare, vrsare de singe, ruing nu repugna sufletul de


tirgovet flmind care nu-si la ochii
indiferent facd
122

de drumul ce se va strabate de la cistigul ce se urmareste. Are si el fata de izbinda obositul ris crud al stapinului sari. i astfel va fi in stare sa treaca prin Italia

nvalita de trupele franceze ale lui Carol al VIII-lea,


care n-aveau desigur respectul frumusetii artistice si
pietatea istorica, fr ca in fata lui darimaturile acumulate sa miste de revolth, de indignare un singur muschi.
0 data ce toate acestea servesc regelui sat_ Nimic nu e
mai presus de cerintile interesului care prin forth necruthtoare isi face drum... Poate ceva pe lurnea cealalta, dar
si

inainte de Tartuffe se stia c5 sunt tnijloace de a te

intelege cu cerul : ...Avec le ciel des accommodements...


di totusi Philippe de Comines n-ar fi inteles cu totul
vremea noastra care, zgomotos, in urletele minor de tu-

nuri, vine sa zguduie azi, in acest colt de Flandra, si


pamintul nasterii lui. N-ar fi inteles-o nici in scopurile,
nici In metodele ei.

Cad, spune marele istoric german Ranke, macar in

afara de politica" sa, el era aplecat spre virtute

el ura razboaiele de aventuid, stralucitoare, dar primejdioase, i vedea- catastrofa


bun:Rate"

credem !

la capatul kr ; el era contra capetelor nebune" care


se dau de Dumnezeu unui popor pentru a-1 pedepsi, cum

se dau de vointa de sus oameni intelepti" pentru a-1


rasplati ; el sfatuia pe printi sa aiba mai putin zbucium,

sa nu se oboseasca asa de mult i sa intreprinda mai


putin" ; dar, mai presus de toate, el era de credinta,
nezguduita, ca, daca in toate lucrurile trebuie toleranth
si drept, caci Dumnezeu a pedepsit totdeauna cruzimile,

ft

zabava", ceea ce este mai de nesuferit e cind un


print strain vrea sa fie domn in tam altuia. De ce a
ingaduit Dumnezeu
stria el cu minie, inaintea planurilor de cucerire ale lui Maximilian de Austria

ca

austrie6ii sa ajunga domni in 'raffle de Jos", in buna


lui Flandra. ,,ca sa nu faca alta decit a le umplea de
razboi ?"
123

Si, dac5 de la augustinii din Paris, unde se odihneste,

el s-ar putea intoarce sufleteste la leagdnul s1u, la


Comines, ce intrebare alta ar pune asffizi ?
1918

UN POET BUCOVINEAN : V. BUMBAC

In fascicula I a anului 1869, Foaia sofiettifii pentru


literatura i cultura romeind din Cernduti, care se tiparea
prin ingrijirea profesorului I. G. Sbiera, se publicd, impreund cu o prefaffi explicativd
scurtd, dar interesanta i despre care vorr; vorbi mai tirziu
cel dintii
cint dintr-o epopee romneascd Desceilecarea mui Drago
in Moldova.
91

In fascicula urmdtoare, ultima din acest an, se dAdea


cintul al doilea. Dar publicarea n-a mai urmat.

Autorul acestei lucrari, care in intentia lui trebuia


sa cuprinda indtinatele douasprezece cinturi, dar din
care numai atita fusese ispravit, la fiecare datd, cit se
tiparea, iscdlea V. Bumbac.

Lainuriri asupra vietii sale nu s-a ingrijit sa lase


acest om modest, ale cdrui zile 1initite s-au prelungit
pin5 ddundzi. Colegul j prietenul sal Sbiera cl5dea in
Enciclopedia romeind doar citeva stiri din care se vede
c Bumbac s-a niiscut in februar 1837, Ca' a invtat intii
in Cernauti, ea a trecut prin Blaj, ca s ajung5 la Viena.
Aici termind cintul I la 10 noiemvrie 1868, iar al doilea
peste un an, la 20 noiemvrie 1869.

Deoarece locul sau de nastere e Costina, in pdrtile


de la nordul Sucevei, el este autorul unei bucAti. lirice,
124

purtind data de : Suceava, 1859" 0 iscalita Audin


Costinceanu", care a apgrut numai atunci, la 1869, in
aceeasi revistg ca i poemul epic (p. 233 si urm.). Imitatie

a odei lui Cirlova asupra ruinelor Tirgovistei, influentatg apoi de Bolintineanu mai mult decit de Alecsandri,
aceasta Dimineatg pe ruinele Sucevei cuprinde generalitti abstracte, care nu miscd, despre al zilei impgrat",
despre cereasca lege", despre fiinta creatoare" etc. Dar
ici i colo rgzbate grai popular .0 vorbg asezatg, tare,
cind se infatiseazd :

...sfintul soare In falnicd marire


Pe calea presgratii de aur si de flori,
Cu soimii sal ce varsd scintei de stralucire,
ori :

Carpati cu piscuri nalte si-rapodobiti cu non,

ori cind, numgrindu-se dusmanii lui Stefan cel Mare,


se insird :
Tatarul crud, sdlbatec, sdmintii bldstamatii,
Ce-si pdrsi Caucazul, ungher afurisit,
Spre-a pingdri pgmintul,
ping ce :

Incurnintit ttarul prin ghioage sdntoase


Cu multe rane-n coaste grijit s-a cam mai dus.

Apgrarea Moldovei i se pare poetului cg. ridic fii de


uriasi" contra unor titireze" cgrora viata li-asfinteste".
Si, dorind ca aceste glorioase rosturi sg nu mai fie
cglcate de piciorul profan, el incheie astfel, nu Mfg
energie :

0, cum n-am en putere, o, ziduri intristate,


Sd vd-rnprumut o gurg I glas din glasul men,
Sa-mi dezveliti secretul ce-n viitor departe
Innegurat s-ascunde, de nu-7 pot vedea en.
125

N a-I vad, nu pot prezice ce vremi or sii mai vie


qi ce-or s mai aducii poporului roman :
Veni-vor ani de jale sau ani de bucurie
Nu stiu
i voi nu-mi spuneti...

Mu lt mai slabe, dar nu inferioare ca factur5, nici


mai palide ca inspiratie sunt deosebitele cintece pe care

Bumbac le d'a aceleiasi foi si care par a fi scrise mai


demult : usoare, salthrete cintece de vinAtoare, de betie,

de iubire, in metrul si cu vocabulanil acelui Alecsandri


care era sarb5torit in Bucovina ca regele poeziei romanesti si a acelui ucenic bucovinean al literaturii de la
noi, byronianul Petrino, a carui indignare i durere de
atitudine nu vor gasi un sentiment adevarat ca sa poata
furi versuri rasunatoare pentru rostirea lui. Ici i colo
doar cite un am5nunt nou de limb5, ca dricul de vinat",
cite o figura trecind scurt inaintea noastr :
Stuhul geme de sitari.

Cind tinarul din Suceava inf54iseaz5 pe ostas astfel


Sunt voinic, sprinten, prind glonti-n palma,

simtim cum rsare artificialitatea lui Bolintineanu, si-i


refuzam atentia noastr. lin imens progres fat5 de aceste
inceputuri si de toat literatura bucovineana, de literatura romneasca de atunci, ii constituie insa poemul epic.
If

In Mihaida lui Eliad, enumerarea acelor cari acum


sunt conspiratori, iar pe urmd vor fi luptitoni, eroi, e
seac5, Med epitete, on cu epitete uzate, banale adesea
si cu numele rat' potrivite :
I Bi o balacth a lut Bumbac merit& atenlie (rt a.).

126

...Aid sta banul Udrea,


Btitrinul bauunlanta si banul al Craiovei,
Miltalcea belicosul, si vornicul Dumitru,
qi. Mitrea cel hotarnic (!), Miricii logofdtul,
Isar ft Teodose, mintosi logofeti ambit.
Vistierit Dan si Panel, spiitarul Vintilicei,
Splitarul Viiccirescu si. aga Vijelescul,
Si aga Luca Lungul (!) $ i Radu Beirceinescul,
Tustrei fratii Buzestii, Calonfirescul Radul,
Si capul lor, ptistorul Euthymie zelosta.

Zelosul", kyriachul", cit de putin trezesc aceste neologisme, acesti termini speciall, evlavie pentru vla'clica !
Incep discursurile, dui:A ce-i vedem pe toti in costume
descrise cu de-amanuntul pina' la
...coloana cea de aur,
Cea rdmdsit-anticei de cavaterii Romei.

Cind e vorba de slat, de gilceava, de lupt, spiritul


razboinic al lui Eliad nemereste usor tonul si d versuri
care ating si misca. Teodosie arat neomenia turcilor :
JO ia asttizi copila,
Mine-ti ucide tata, iti spinzurd fldcdul...

Mai aproape de cugetul si de simtirea oricui vorbeste


un Isar, un UdreaCi stati, sii stim ce facem. Noi ne sculdm cu arme,
Si tare e putind, de tot ddraptinatd.
N-ar fi de cuviintil intii set' ne-ntelegem
Sau cu vecinii nostri sau cu-o putere mare,
Sit' cerem ajutoare ?
Ce ajutor, nea Udreo,
Precurrnd logoftitta Isar cu carte multd,
Nu este la loc vorba ; pe semne de-aliantei
Ai vrut s-aduct cuvintul, eta fratele moldavul (!)
qi, dineoaci, transilvanul e intr-aceeasi stare,
.51 toti evern nevoie sci ni intindem mina
127

In string legeiturd, i unul pentru a/tut


Sti sari/ spre-ntdrire. Iar sirbul si bulgarul
De-si simte sctiptitarea # jugul, scoate arma
caug comund cu noi vie sit fag.
Asa inteleg 1UCDUL. Iar, dacti mergi cu mintea

La neamt, sau leah, sau ungur sti cerem ajutoare,


La astfel de-mprumute e cameita prea mare,
gi lipsa de-ajutoare ce nu le mai poti duce.
Nu vd-ncurcati cu oangheri si cu puteri de astea,
Ca unii ca aceqtia or sd ni puie capul
In numele credintii. De-o fi s sccipam asttizi
Ca sti a/dem iar mine, schimbind mereu la juguri,
Sau sc./ intindem mina, cerind cind ici, cind colo,
,Scutire i protectii, mai bine, frati cu turcul !

Dar am intrat in polemici contemporane. Ellad are


i i se pare ea nici intr-un chip nu le-ar

socotelile lui,

putea pldti mai bine decit cu eroicele versuri ale epopeii


sale. Democrat care va visa in curind cine stie ce coborire de la Radu Negru
de unde Rdulescu
el se va

lua la luptd cu boierii, cu cei ce se cred aristocrati si,


atribuindu-si drepturi, doresc a se deface, inaltindu-se,
din mijlocul tarii :
Acum IL vezi c-aleargd dupti grofii strdine,
Set-0 impleteascd coada cu bandd baronalti (!).

Dusman al jignitorului si pdgubitorului amestcc al


Rusiei in viata noastrd nationald, al acelui regim consu-

lar, preconsular care cduta pricind pentru a zdrobi cu


orice prilej cel mai elementar sirrit de demnitate al nostru i credea
mare greseald
cd supunerea se
!

naste din umilire, el nu pierde prilejul s incheie


aid un condei de debitor fatil de
...acea vuipeand (0, ascunsti despotie.
Ba, cum std rau si cu vocid Bibescu, eel ce ei-a cpi"1tat cu mestesuguri domnia i, acum, in vesmintul eroului
128

de la Cdlugareni, pozeazii scenic inaintea unet socieVtt


care e departe de a-I admira fard rezervd, iata-1 prins
pe dinsul, rfiutacios, in douil versuri :
Domnia e arendo, pe care ii dai sufict
Si-n care arendasta e una cu pristavu/
Ce-a rnijlocit vinzarea... E bun, biet, tot ronitinu1,
Ce intrd dracu-ntr-insul cum s-a vtizut calare

Cu buzduganu-n nun/.

Convorbirea se pierde in dialoguri de roman de senzatie : Alexandre Dumas, Eugthe Sue : no-i sa-ncerciim,

nepoate", Ce facem astd-seara" etc. Si, cind Mihai va


apdrea, el nu a contribuit mot al cu nimic la deciziunea
de care ia cunostintd, pentru ca sd apard teatral, daD
nu epic :
Ban Manta face semnul,
Feciorul trage coarda, cortinq (!) se deschide...
Boierli imprcund vad tor/ pe insusi vodd.

Ramine doar ea muza smerit" s fie chematd-n ajutor. Doar ea s ajungd la un capfit, cdci dupd doufi clii-

turi intregi actiunea nu a inaintat cu un singur pas in


singurele lurnj pe care le poate cutreiera neadormita
cad altfel e i adonnitoarea

epopee.

III

Bucovineanul din Costina nu e preocupat de ade-

vdrul istoric. i pentru subiectul lui care ar putea fi


acesta ? Ce se stia la 1868 despre descdlecarea Moldovei,
atunci cind critica nu osebise realitatea documentard de
fantazia unei frumoase legende ? Dacd, i atunci, se stia,
totusi, c Dragos, din care se fficea Inca un domn, desi
a Post un simplu cdpitan al regelui Ungariei pe pamintul
ocupat de la tatari, n-are a face cu adevdrul, curn crede
9

Oament earl au fost, vol. II

129

Ureche despre Dragoc vodg, feciorul lui Bogdan vod5,


carele era din domnii Rgmului" (pentru ca Bogdan cel
istoric sfi aparg dup g. propriul sgu. fiu Latco)
nici unul,
nici altul n-aveau o figura distincta
i
fapte
nedespar,
tite de dincii.

Ce Incurcat ar fi fost poetul erudit fatg de asemenea


greutati ! Lui Bumbac insa nu-i pasa. El e convins dbar
ca poetul 41 poate urzi cintarea sa avind o baza chiar
II numai In traditia poporal", did poctul poate crea

din nimicg, istoricul insg nu poate crea nimicg" (p.5).


$i aca hind, se va multgrni a cauta izvoare de informatie la fata locului, lingg vechile bisericute bucovinene.

Il mai ajutg cite un prieten, ca profesorul Buliga. Iar,


incolo, el va croi din Inchipuire, fgcind s aparg voievodul
din Cimpulung ales de tarani, cei opt cefi din tare ceasg
care va fi o Moldova' ; el va scoate din acelaci izvor cele

cinci cete de cite o mie care vor indeplini luarea in


stpinire teritoriuld i izbdvirea oarnenilor din robie,
i, chid va fi vorba de cbetenii, le va ggsi pe toate In
comoara poreclelor populare. $i in largul spatiu gol al

unei realitgti aca de batrine ci de pustii el va acme


scene care, in mult mai mult, corespund acelora din
care se alcgtuiecte viata insgci a taranilor nactri : aceleaci ospete, aceleaci cintece, aceleaci sfaturi, aceleaci
idei. $i astfel el va fi adevarat i dupg istorie, cg
i boierii vremurilor ce au fost ei oare, in
cea mai bung vreme din trecutul nostru, decit sgteni
cu mai mult noroc fiindcg aveau mai multg minte

voievozii

vitejie mai mare !

Ce bine ales e totul ! $i numele eroilor : Boldur,


Balutg, Pintea, Arbure, Vlad, Novae, Bistra, Cercel, Ureche, Arcan, Potop, Ciurea, Tisa, Craciun, Taur, Strabun,

Balaur, Hurmuz, Stejar, Bradu, Corbu, *olden, Racul,


Pgdure, Vintrea, Carpgn, Mgciec, Vircolac, Veveritg, Graur,
Buzdug, Virtej. Calificativele populare, scurte, dau viata :
130

V5r Arbure-nteleptul, biitusul Borcea", Hurul cu


fara-mpodobit" etc.

Limba lor i limba in care el si ale lor se inf5tiseaz5


e cea mai bun5 limb vorbita in adincul satelor. Intil-

nirn termeni rad si termeni noi, cari pot prinde, pot


rruninea, imbogiitind limba : la vadeaua de pornire"
apar firtati razboinici", gate s5 inving5, de-a voire
soarta", liberind cirnpia de lifte treierata" j raspingind bulucul de vrdjmasi".

Alt5dat5 ei vineazA prin locurile cu fr5tini brazi",


unde sunt, se spune intr-un vers frumos, doisprezece
munti cogemeti cu biii nemaisecate", l anume la dricul
toamnei, cind bouri-s mai grasi". Apoi cei pe soimi
buieci calari" petrec de multdmit5, i iat-i inaintea
mesei impodobite cu harul cuhnei", bucurindu-se de o
pirg5 din hold5 cimpeneascd" i ridicind o cup5 de
mursti 1

cu miirgele". Expresii dialectale : ,,m5ri", fiin-

duredia (pentru cii) se amestec5 smilltind via stilul.


Acest stil e de o plasticitate minunata. lath', in aceeasi

ordine, indemnuri &are luptil ale bdtrinului Bogdan :


Bogdan cdruntul mart, cu sceptru-n. mina dreaptd,
C-o burcd peste um& litsatd-n voia sa,
far coapsele-i cuprinde o chingd de curea,
Cu et:item/bra de aur p1 altfet auritd
$i de la briu atIrn o sabie-ascuritd.

$i aid un preot apare pentru a binecuvinta, dar, in


locul lcyriarchului", simtim cum :
0 tainicd tiicere cuprinde same toatd...
Din luntrul und cameri de tron aproplatti
Pe-ncetul scirclieste zdvorul u0i marl
$I-un preot se ivqte in haine de attar.
Biluturri preparat5 din miere.
9*

131

Cuvinthrile lui Bogdan (pp. 25, 195) au un m5ret sart


bterinesc si trezesc si in sufletele noastre un adinc
rasunet
Bdrbati, bdtrini si tineri, voinici din tam mea,
Vol, razimul acestei mosii in vreme grea,

incepe el, pentru ca sii ar5te cum se tine in adeviir o


tarri :

,oi, dace:, prin unire, un purnn de oameni poate


Sd deie piept cu dusman in luptele de moarte,

0, ce-ar putea sd faca vecinH nostri frati


Supt flamura Unirii fiind incununati !

E vorba de a li se da ajutor, de a indeplini fapta


cea mare a stringerii puterilor laolalt5 :
Plecati si dovediti
Cd-n vetrele strdbune barbari nu suferifi .1
Sa ridicdrn din tdrnd mdrirea strdmoseascd,
Pe vechile hotare fdlosi sd filfiiascd
Ai vuiturilor steaguri...

Infringerea chiar, intr-o af;a de dreapta lupfa, n-are


a face, did .
Si, cind va cere timpul. supt lamura sirdbund
Vom sfarima cdtusa ce-ar vrea ca sd ne-o pund
Sdlbatecele turme ce ndvdlesc mereu
'St samdnd prim lume chin, patimd si rdu.

, de se va supine cu sila patria :


...Cerbici neindoicioase din sinu-i S-Or scula
$.1, faima despre dinsa prim lume va zbura :

Se va crust' pdmintul cu-al duonanului singe.


Ultimul indemn e p1M de vlaga acelor vremuri :
Deci sd scurtdm cuvintul $ i sd venirn la fapte :
Supt steag pdsind cu totii, un brat ve-om face tot?.
t A erupt
132

a se inrosi

Ostasii sosesc

la chemare, impovarati ca stupii",

dud :
0 ceatd de tret sute
De cilleirac,i rtizboinici soseste-n larga curte ;

cind iardsi :
Cinci rinduri de rtizboinici cu suflete btirbate,
Mari i pedestrime, toti luptdtori alesi,
Feciori de vristd tineri, voinici de cei vitejt,
Cu stibii i cu arce, cu suliti, cu siigete,
Ce stiu lupta-n falangd, si-n pilcuri mici, si-n cete.
In fruntea lor cirmacii pe oirni sirepi se vdd
Cum strdlucesc in zale tt bratelor 'se-ncred :
Fluturcitoare steaguri la razele de soare
Sus filfiiesc atinse de-a vintului sufbare.

Chelarul unlit deschide inaintea lor poarta cea veche :


A curtii poartd mare, de fier intreg urzitti,
Deschide-se de bratul unui voinic fecior
Si-o curte solit intrd jucind pe murgii tor...
Nu sunt aici eine stie ce anonime personalitati istorice

sau neistorice, ci cu grdmada rdsar voinicii din lumea


basmului etern si a vechii balade :
Este-nteleptui Hurul, ce multe tdri ailed
Si cunostinfl adince de carte-si adund :
De cdrturarul curtii Bogdan si 1-a luat
Sd-i fie de-ndemind pentru-ajutor i sfat,
Si rarginasul Pintea, ce-i numai foc l viatti,
sau aiurea :
Boldur, Novae qi Bistra, Ureche si Cercel,
Sutasi de vristd tineri cu bratele de fier,
Arcan, Potop Ciurea fl Tisa si Crdciun,
qi Ur?ii, frati de-a gerneni, i Faur si Strabun...
133

Calea lor e Insemnal de un conosefitor, o eale :


Cu coboripri multe, stilbatece de fire,
Cu pegeri incilcite z codri-ntunecosi.

El vede cu puternica lui imaginatie cum :


In urma lor pe-ncetul se miscti-un lung sirag
De card, numtir mare, ce tauri mari le trag,
?l turme de tot soiul, de vite marl, mtirunte,
01, capre, junci i julice, l cai cu stele-n frunte.
Tabgra i se desface inainte :
Vdr-Arbure la mijloc cu ceata sa cuprinde
tin dimbulet c-o ciuhd ce vesel Ii intinde
Spinarea sa tdpcisti /ing-al cettitii mur :
Ale cettitii veghe cu lungile bor suliti
Pe-acolo fac preimblet, cetatea priveghind

?i-n ceasurile noptii : te vdd, te vild" strigind.

Jar, cind e vorba de a porni, semnele se intreabg.


Si-atuncea fulgerare de cdtre mina dreaptd.

Nome bun si biruin voinicior ! Acurn partea rnesei,


care precede si inchide luptele.

Cgmgrile sunt ca pe timpurile istoriei, care e o legendg, si ale legendei care poate fi o bung realitate
rural :
De-a dreapta i de-a stinga se-ntrec in strtilucire
Icoane daurite 4 chipuri de mdrire
Ce-mbracd-n jur paretii scobiti de sdpiituri
Si zugrviti in virste $ pintre virste flori.

Aici pune harnica Wring Bogdgneasg" ospiltul cel de

cinste. Sala ni se infliseazd in strdlucirea ci, care e


mai mult de legendg :
Treizeci de policandre cu lanturi de argint,
Iar crestele de aur de cel mai ltimurit,
134

Vioi lacesc la focul Mail/or aprinse,


Ce lumineaza sala de strdluciri cuprinsti :
Trei mese stau de-a lungul odi atirnate,
Tustrele-acoperite cu fete-nciucurate,
Tesute-acolo-n casa: de-a Bogcldnesei mini,
Cu gust, cu iscusinta leisatii de bdtrini,
Cusute pe la cornuri cu scampi streimeiturd,
Jar ciucurii din cornuri, ce greu in jos atirnd,
Suitt numai fir de aur, lucrati de-a doamnei mini,
.5/ fe/ de fel de vinuri prin plosce puse-n rind,
aprind
Pe lucedele mese te-ngind
Un gust sl-o sete-adincd...

Dar naas5 biltrineascii fr5 cintec nu se poate, t iat5 sl

rinaul cintilretilor eu alaute, din me0e5ugu1 naiv al


dirora :
Ospatul lui se-ngind prin farmecul de strune,
caci :

...mesterii de coarde arcusuri iau i trag


$1 zic un cintec dulce 0 zic un cintec drag :
Toti tac, si toti ascultd a coardelor suptiri
Fennecatoare ziceri tainice soptiri.
$i cupele direse cu vinuri vechi qi bune
Prunta5ii le ridicti 5i-ncMnd 5i ciocnesc,
$i eine strdlucitd timp lung se trgtineazd,
$i glasul de-aleiutd ospeitul desfdteazd
L

$i a5a intr-una de la un pLthar la altul, de la un cintec

la altul, de la un cuvint la aItul, de cind :


...soarele se culcd si ciurdele de stele
Ici, cob licureazd cu focuri mititele,
Piutind deasupra noptii pe deptirtatul cer,
pini ce, de spre ziu :
...noaptea-si patureste vesmintul ei cernit
jo fuge-nspdimintatd prin pesterile-ascunse.
135

IV

De uncle insii acest grai nou, asa de real, de popular,


de arhaic si de prezent, purtind atitea anaintiri i trezind atitea icoane de eel mai actual si mai obstesc adovdr ? De unde aceasta revelatie fatil de literatura frA
miez i, de la un timp i filra de forma', a lui Bolintineanu, pe lingA usorul cintec al lui Alecsandri, asa de
iubit totusi in Bucovina boiereased a meritosilor frati
Hurmuzachl
acel cintec care recheamil in minte nu
pajisti inflorite i vi pline de umbea, i drumuri Igiate
in stmca, i culmi de munti gal imblinzire, ci miresme
de saloane moldovenesti intr-o epoc5 de prefacere, poli-

candre cu lumin'ari de spennanten, acorduri de harpg


st cintece romantice pe clavirul domnisoarelor iesite de
1,:,

pension cu savoir vivre si ,.sentiment ? ".

Ca s gisim explicatia, n-avem decit srt mArturisim


ac5mgnarea, care se impune, cu unul mult mai mare.
de un avint epic chiar superior si de-o Erica absolut
nouil in farmecul el cuceritor de suflete prin ritm pi
i sil ne gindim si la acel prieten
al amindurora. al bucovineanului si al moldoveanului,
armonie : cu Eminescu.

cari ammdol facuseril aceeasi Koala supt auspiciile Vira-

nului ardelean Aron Pumnul, apoi, la Blaj, de unde


vcnise acesta : ungureanul, loan Slavici, care, pe o vreme
cind d. Iacob Negruzzi cisadea nuvele cu teorii dui:fa moda

Berlinului si N. Gane, in cea dintii faz'a, desfacea in


proz5 poezia artificialg a lui Alecsandri despre tgranii
ideali", cuteza sA prezinte, in toata asprimea lui zguduitoare pi induiosiltoare, traiul tgranului de pe Murgs.
Tustrei se intilniser insil la Universitatea din Viena

Nu ne intereseaza ce se invgta pe atunci acolo, in ce


spirit se predau lectiile pe o vreme cind, stim, energia
creatoare in toate domeniile, avintul de luptil, inciarAtn'cia in credinta a poporului german intreg scazuse pi
136

murea decit In aceasta Austrie condarnnatii a gindi

sI

simti ca i oficialitatea...1

Ne intereseazA ce au putut schimba intre ei rornAnir


veniti din toate provinciile teritoriului national romEne,c.

Aceastil atmosferA pan-romaneascd a creat starea do

spirit national din care a iesit ideea acelor serbilri


de la Putna, in 1870, care pentru intiia wed au adus urnbrei lui Stefan cel Mare prinosul de recunoscatoare admi-

ratie si de thgaduinti de a nu-i ptir5si mostenirea, al


Intregului siu popor.

Erninescu, Burnbac, Slavici s-au intilnit aid 1 cu


altii, cu d. A. D. Xenopol, venit de la Berlin pentru a
tinea vestita sa cuvintare.

Dar la Viena nu erau, ca la Paris, bogati bilieti de


boieri, bine crescuti cu preceptori francezi si inhiati
asa de mult in tainele culturii straine, incit pe a lor o
uitaseth cu totul. Aid erau mai mult copiii satelor din
Bucovina si Ardeal, i marea lor energie, spontaneitatea
lor sinceri, iubirea lor absolut i intelegerea kr adindi
pentru realithtile fecunde, in fapta vietil si In stilul
scrisului, dornini usor orice alte tendinti.
Caracterul popular se impune astfel, prin ei, prin
originea i caracterul vietii kr, prin Intorstura pe care

trebuie s-o la orice inVatiltur mai lnalt, literaturii noua


rorntinesti, care a putut sa vie pe urmA la Convorbiri
literare, redactate de fo.stii studenti din Germania, vlbistare ale aristocratiel ori ale noii intelectualit511, dar
n-a si pornit de la dinsii.

Si intro cele dintii produse ale acestei literaturi noug

a fost cintecul dulce 1 cintecul drag" al lui Bumbac


pe care ni-1 amintirn cu atit mai bucuros, cu clt azi
din acele piri, Ca si de pretutindeni, un cintec trist
ni vine In auz, acel cintec trist de care 1-a scutit soarta
pe biltrinul, blindul pensionar in clipa cind cu ochii la
Cenzurat (n.n.)
137

ecagul ro-nanesc pe cetatea lui Stefan cel Mare el se


stingea, binecuvmtind.
1918

GHEORGHE COSBUG

Intregul neam rornanesc pierde in aceste zile grele


pe un om care era printre acele putine indiscutabile
glorii ale lui.
Gheorghe Cosbuc a inchis ochil la 13ucuresti.

Sufletul adinc 1 tilcut s-a sfarrnat de necuprinsa


durere a romanului si a fiului locurilor unde s-a n'ascut.

Cel ce a cintat toate vitejiile neamului, de la Gelu


al legendei pira la dorobantil din 77, moare faril s5 fi
vlizut cJ.l ochil sub steag pe aceia car! au onorat din
nou sfintul drapel al tilrii.
sa Glailne Ca asupra fruntii lui palide, acum
s cadzi o umbra mingiietoare a deptirtatului tricolor

nevtizut.
1918

Tin nepot al bau m asigura ca n hirtlile lui se gaseau


ease einturi din aceasta epopee. Sint sigur 0 familia va pti
sa pastreze cu pietate tot ce a ramas pe urma lui (n.a.).
138

DELAVRANCEA

In momentul cind dadearn la tipar vestea mortii lui


Cosbuc, aflam aceea, fulgeratoare, a mortii lui Delavrancea.

Cind cea mai duioas5 coarda a poeziei romnesti se


rupe, amateste glasul cel mai zguduitor de suflete.
Nu e nevoie s spunem ce 1-a ucis.

El moare ca ostasul caruia in mini i s-a frint arma.


Ori, printr-o fatalitate salbatecd, suntem osincliti
la mutilarea noastra sufleteascg ?
1918

ULTIMA CUVINTARE A LUI DELAVRANCEA

Care a fost ultimul cintec al lui Cosbuc, ultima opera

asupra careia s-a oprit in noptile de trucla care i-au


preg6tit i grabit sfirsitul

poate nu vom sti niciodata.

Acest tacut Oran, cu sufletul inchis chiar pentru cei


mai de aproape ai lui, aceasta discret5 j sfloasa natura
de stean caruia nu-i place a impartasi nim5nui ce se
petrece in sfinta sfintelor", in intimitatea sacra a stifle-

tului salt, va trece ducind cu dinsul, intre atitea alte


taine, i aceasta.

Dar stim care au fost ultimele cuvinte pe care le-a


rostit in public oratorul tuturor nuantelor i finetelor,
acela de pe buzele c5ruia nu se desfacea nici un cuvint
care sa n-aiba ca o mireasm nou5, acela inaintea sicriului caruia, in marea lui nenorocire, ingreuiata prin aceasta
noua lovitura, se descopere azi un neam intreg.
139

Nu a fost discursul la reforme. Acum cind el nu- mai

e in viaO, cind anume adevaruri se pot spune Ord ca


sufletul lui srt sufere
si de aceea, o viata intreaga,
in treizeci de ani incheiati cit 1-am cunoscut, nici nu
le-am spus
putem ardta de ce acele frumoase fraze
nu si-au luat avintul care ar fi induiosat i cucerit.

Membru al partidului conservator, pentru Ca


si
aceasta trebuie s-o spunem
in partidul liberal de pe
vremuri inteligenta lui superioarA i suprema lui virtuozitate oratorica nu puteau ggsi alt intrebuintare decit

aceea de gazetar de poruncealii, fie si sub un sef ca


G. Cantacuzino, la Vointa naional, fiul de Oran din
De lea Veche trebuia s aducg laude unui project care
fusese smuls interesului egoist al marii propeietti
mai mult decit atita, s'a" faca cea mai larga parte acelora
chiar cari, in coalitia din 1917, o reprezintau raai legitim,
desigur, dar evident, si mai putin generos.
A simVit deci nevoie au se indreptilteascd pe sine
insusi inainte de a indreptilti pe alii. A fiicut
jenat
istoria carierii sale. 0 grea cariefu pe care,
al jenant

desigur, cu experienta unei vieti intregi, ar fi vrut-o,


acum, altfel. Se va fi inchipuit vofbind multimilor sale,
sracilor i harnicilor acestui pamint, ostasilor i mucenicilor, fratilor sli de singe de cari-I despurtise soarta,
pentru ca din cuvintul lid minunat sii se de.,faca toat
povestea suferintii kr, toatil siguranta dreptului
toatu chemarea kr de viitor. In locul aplauzelor pe care

le dau minile albe, suptiri cind cineva bate in struna


nevoilor celor de sus, i se va fi prut c aude ridicindu-se din adincurile norodului zguduit i aprins de rostul lui acel glas care nu se poate asumlina iii infricosatul ski vuiet decit cu al miirii cind sare la asaltul stin-

cilor. Cine stie ? Poate si el ca altii din osul lui ar fi


fost, la vremi hotilritoare, un condueator de oameni,
din robia Eghipetului in Tara Fagacluintii, si aceasta
cu vorba lui, dar l cu dreptatea thr.
140

acum s elute i s descinte milostenia boierilor


sa-i dea ca sprijin, nu numai vorba lui asa de tare,
dar viata lui pe care nu stiuse a si-o face tot asa de
si o simtea. In acel moment mai mult ca
tare
oricind.

Au trecut ins luni de zile. Victoria care se pregatea

atunci, pe care toti o credeam siguri, n-a fost decit


o mare jertfa, o mare cinste
i atit. Ce vremi grele
au venit dupa ce dadusem tot ce un neam poate da,
ft nimeni mai mult decit satenii, fratii lui ! Dezertiunea
aliatilor celor mai de aproape, izolarea, impresurarea,
momentul suprem al hotaririi care nu putea duce nici
macar la pastrarea celor ce le avusem.

Un genel al, un general biruitor a venit la putere, si


in parlament, intr-o .sedinta neuitata, la 19 februar,
cel insarcinat de dinsul a venit s ni spuie ca tam
se va
Atunci Delavrancea a rostit ultirnul sau discurs.

Desigur eel mai zgudnitor. Nu mai erau nici consideratii de partid, nici interese de clash. N-avea de ap-

rat o tagma de rornani contra altora. Ci in glasul lui


tremura numai durerea fr margeni a unei ta'ri prin
care trece fierul despolerilor si al &arid trup intreg
se stringe intr-un ultim spasm de aparare. inabusindu-si strigatul care nu trebuie sa se audit

va inchipuiti ce a spus. Ce ar fi spus un ostas de la


Marasesti daca i-ar fi fost dat sa aiba dumnezeiescul
lui

dar... 0 formula mi-a ramas insa in minte : Se

clinteste azi hotarul pe care de la Neagoe Basarab pina


astazi nimeni nu 1-a atins."

A doua zi s-a gilsit eine sa ricla de aceste cuvinte,


al caror adevar scormonise toate fibrele sufleteIor noastre
Si, azi, cind sufletul lui poarta marturie aiurea despre

suferintile poporului care 1-a nascut, am vrut sa amintesc, cit lacrimile pentru el curg Inca. aceasta aparare
141

a dreptului nostru in cel mai frumos discurs al lui


care a fost i cel mai sincer.
1913

(10

IDEILE POLITICE ALE LUI CO$BUC

Cu sufletul marelui poet care s-a stins la Bucuresti


de o boal5 veche si de dureri nou5, nu s-au prea ocupat
ziarele de acolo, care au atitea alte lucruri de comunicat
cetitorilor obisnuiti I entuziastilor clienti pe cari gi
l-au cistigat in Moldova.

Dr totag cineva, un scrifior si el, din eel mai not,


pare a fi voit sil furiseze, in cele citeva HMI de necrolog,

n biinuialii cu privire la felul cum feciorul popei din


Niisliud ar fi privit i apreciat evenimentele grozave
al door teatru singerat a fost Vara noastr5. De aid
nu putem sti ce a spus Cosbuc cui ii intilnea pe strad5
si-i vorbea far5 sa fie intrebat asupra unor lucruri pe
care el avea motive

de temperament si allele

s5

nu le comunice nimnui.

Dar altceva putem $1. Un om nu se judecil dupii


chiar o vorba de nerdbdare, de nemultilmire care 1-ar
fi scapat intr-un moment oarecare sub presiunea unor
evenimente capabile s turbure i mintile cele mai sigure
de sine, sii fac5 a devia o clip i convingerile cele mai
bine intemelate si mai statornice. Ci judecala cea dreapt5

se poate dobindi numai dup5 dovezile pe care le d el


in momente decisive sau in lucrri indelung chibzulte
despre ce se g5seste in adincul cugetului sau. La Cosbuc,
cel tilcut i inchis in sine, cel despretuitor de conversatii
zadarnice i aplecat mai mult la discutii cu privire la
142

atitea probleme de limbk de literatura, ori chiar de o


naturd speciala care se parea cu totul straina de preocupatiile unui poet, nu se poate afla acel crez complect,
expus in siguri termeni de abstractie filozolicil, pe care-I

poti gasi si fixa la oameni necontenit amestecati in

politica militanta sau deprinsi, siliti a-i analiza problemele.

Dar altceva ne poate lumina asupra gindului acestui


om de socoteli incete si adinci : nota fundarnentala a
scrisului stiu intreg, aceea care domina toate amintirile
de lectura, toate influentele striline, amestecate si contopite intr-insul. Si omul care va izbuti, din strabaterea acestei opere cu aparenta variata, sa culeaga ceva
care nu s-ar potrivi cu singele lui, cu locul lui de nastere, cu anii lui de lucru de la Tribuna cea mare din
zilele de Ifupta, cu tovdeasiile aid de acolo, cu spectacolul

din acel ceas al dezvoltarii ideii romanesti, cu pribegia


lui printre noi
acela, dar numai acela, ar cuteza sa
rupa, fie si prin simple insinuari, din solidaritatea morala a neamului sau in suprema suferinta pe cel mai
mare din poetii de energie luptatoare al romanimil
intregi.
1918

(ID

VASILE PODEANU

A incetat din viat la mosia lui din Prahova, pe valea


Teleajenului, dupa o scurta suferince, Vasile Podeanu.
Podeanu a facut versuri frumoase, de o dulce melancolie, si unele din ele au aparut in revistele de inaintea
.razboiului.
143

1 dreptate se face celul dispaEle ar5tau un poet


rut, cind banalul anunt funebru spune, mindru, poetul
Vasile Podeanu".

Dar el a fost poet i prin viata pe care a ales-o, A


avut curajul sd se despartii de tot ce scinteie Ia otase
si, retragindu-se la tarli, st trdiasca: acolo ca un om al
tdrii si al frumusetelor ei.

Acolo s-a stins, acolo i s-a facut loc in prnint

pi

acolo isi vor aduce arninte mai mult de dinsul.


21 ianuar 1919
(IV)

ERMETE NOVELL!

Se anunt moartea, la Neapole, a marelui tragedian


Ermete Novelli, care era si unul dintre cei mai mail
artisti dramatici ai lumii.

Oricit ar avea Italia puteri bogate in toate domenille


artei, totusi acest om nu va putea fi inlocuit.
Oricit de multe ar fi lalentele, acolo i aiurea, nimeni
nu va putea sA fie ce a fost eL
Pentru Ca Ermete Novelli nu era un talent, ci altceva.

Era un om, in toath energia, in toatA varietatea, in


toatfi contrazicerea si in toate conflicteIe, dar mai ales
in toatil sinceritatea aceluia care e orn adev5rat i, multmindu-se cu asa de mult, nu vrea sd fie in modestia
lui decit atita.
Deosebirea intre dinsul i intre cestialalti era numai
aceea Ca, pe cind rmi traim o singurci via(et, el trAia mai
Colaborator al revlstelor Convorbiri titerare i Flacdra,

Vasile Podeanu a publicat volumele


Poezit (1911).

144

907

En

versuri

(1910),

multe. foarte matte, pe rind


cite o %data pe seara, in
harnicia lui, avida de senzatii noi pentru el insusi, care
nu ingaduia sa se piarcia macar o picatura de timp ce
putea sa fie
pentru el i, deci, pentru ceilalti
un
strop de viata.

Inca rolurile lui asa incit pdrea ca el a creat insi


poezia pasionata al cdrii interpret se fcea.

In jurul su avea tovarasi pe cari desigur si-i alesese,


cu simtul marelui artist pentru necesitatea ansamblului

armonic, dar trebuia s se spuie, totdeauna, Ca ei nu


existau aproape, de mult ce traia el, capabil s5-i suplineasca si pe dinsii, ctici in e/ trdia piesa intreagd, traia
drama toata, trdia sensul ei, gindul ei initial si tendinta
pe care o urn-airea.

Ieseai de la reprezintatie intrebindu-te daca imprejurarile nu te-au pus cumva in contact cu o drama omeneasca reala
asa de mult iti vibra sufletul de vijelia
pe care el o aruncase asupra lui.
Un astfel de artist rut face scoald in obisnuitul inteles
al cuvintului, caci scoala inseamna i maniera, procedeu,
artificialitate rationata, atitudine pregatita.
El trezeste vocatii.

$i astfel de vocatii a trebuit sa trezeasca el oriunde


a trecut, i intre spectatori se gaseau de aceia cari in
ei inii simteau demonul creatiunii.
La noi, Petru Liciu, care incepuse de la Manolescu,
acela un mare mester, pasionat pina la jertfirea de -sine
pentru mestesugul sau, a ispravit prin egalarea, in naivitate superba, in mindra abdicare de sine, a lui Novell
care, in drumurile sale triumfatoare, s-a abatut
nu o
singura data

i aici.

$i trebuie sa spunem ca el, care nu pleca de nicairi


fat% a duce in sufletul acela larg i bogat o urma inclele-

bila a oamenilor intro cari traise si de viata incunjuratoare a carom vibrase, ca el, marele latin, maret, prin
10

145

calitAtile rasei ca i prin ale sale proprii, ne-a Inte les si


ne-a lubit.

De aceea ast5zi, cind arta italiang n-are destule cununi pentru acest mormint de revelator revolutionar al
ei, trimetem i noi la doliul fratilor unul din acele ginduri sincere care desigur fac sfi se infioare ttirina mor.
Tiler. t

2 februar 1919
(IV)

SEPTIMIU ALBINI

In satul sdu ardelean, intre ai si, s-a stins, dup5 o


/ungd zdcere, de urmdrile unei rceIj prinse in cel dintii
drum al sdu spre casa de mult pdrasitd pentru o lung5
pribegie, Septimiu Albini.

Unul din tinerii cari in procesul Memorandului au


ardtat vointa de a trdi a neamului nostru, Albini avea
un frumos viitor inaintea sa, dacd ar fi putut rezista
ispitei de a trece dincoace".

Aici, luptatorului politic, ziaristului i s-au inchis intr-un birou de functionar la Academia Rom'an5 perspectivele.

A lucrat cinstit ri ri-a isprdvit viata Vara a fi tr5ft-o.


De aceea indoit ii plingem sfirsitul. 2
16 novembre 1919
(IV)

I Ermete Novel li (1851-1919) a jucat la Bucurqt1 (1 Iasi)


altele, In stagfunea 1902-1903,

in mai muite rinduri, fntre

avind o influentil considerabil8 asupra actorilor romani.


Septimiu Albini (1861-1919) a colaborat, lntre altele. la o
lucrare despre anul 1848 In Virile romfine.
146

THEODORE ROOSEVELT

America sufere o mare pierdere, pe care o imparte


cu umanitatea intreaga. Una din cele mai mari energli
pe care le avea lumea s-a stins, 0 Inca o data con0iinta
umana se poate Intreba de ce se lasa pamintului pe asa
de scurta vreme puteri aa de marl.
Om care s-a pus la coala aspra a vietii, el a straba-

tut-o Intreaga faril falsa ru0ne 0 Ora falsa mindrie,


ajungind a fi astfel un om In stare sii se masoare oricind, in orice, cu alt om. $i, indata ce s-a creat forta
aceasta nebiruita care cata lupta ca sa Ingenunche pe
orice adversar, din fericire ea a fost Inchinata numai
celor mai nobile scopuri. Aceasta s-a vazut in clipa care

a hotarit despre cum vor trill veacurie viitoare. Daca


America a mers, e 0 pentru ca Roosevelt a vrut aa.
$i astral, in momentul de biruint, care trebuie sa
Incunjure rama0tile trinmfatorului, se amesteca, pare ca.,

toate colorile steagurilor stropite cu singele rascumparator. 1


1919

TOAN BOGDAN

Dumineca, 1 iunie, s-a stins, dupa o lunga 0 grozava


boala, Inca unul din oamenii cari aveau inaintea lor o
intreaga munca pe care altii n-o vor putea face ca dinsii :
loan Bogdan, profesor la Facultatea de istorie din Bucut Theodore Roosevelt (1059-1919) a fost pre9edinte al Statelor Unite Intre 1901 si 1909.
10*

147

resti, fost decan al ei, un moment rector, &bat I rasturnat de intriga politicianismului, coalizat, al Universitiitii.
Amintirile care mi se trezesc in suflet in aceasta clipa,
cuprinzind viata mea intreagil, sunt prea multe 1 prea

duioase, ele inchid prea mult din ce a fost mai intim


in fiinta mea insasi pentru ca sa nu-mi impun, cu atita
greutate totusi, sa le pastrez pentru durerea mea. Ma
voi shi sa vorbesc lumii numai despre ce o priveste pe
dinga, pentru ca sa poata pretui dupa cuviinta pe accla
care. printr-o modestie exageratil, in mijlocul pretentiilor

curente care I-au navalit i inabusit i pe dinsul, s-a


tintit dc o parte in atitea imprejurari in care el se impunea prin calitati incomparabil superioare acelora ale
concurentilor i rivalilor sai. Voi fi savirsit astfel, o data
cu o datorie de pietate, care ma priveste printre cei dintii,
si

o mare datorie ce trebuie indeplinita macar feta de

memoria omului neglijat i calomniat in tara unde, de


atitea ori, compromitind-o i pagubind-o, a triumfat sarlatanismul oamenilor fara eunostinti i Earl talent.
Sfiosul copiI care, acum patruzeci de ani aproape, venea din Brasov, unde in casa mamei sale insasi vazuse
ce poate fi o muncii de toate zilele, o lupta necontenita
cu greutatile vietii i o jertfa neintrerupta pentru datorie,
aclucea cu dinsul insusiri din cele mai pretioase oriunde

caci in orice tara el ar fi ajuns la situatia pe care


si-a cistigat-o aici, dar poate fara suferintile pe care,

deal a tilcut despre ele, nu inseamna ea nu 1-au patruns


adinc, zguduindu-i pe incetul puternica sanatate
dar
pretioase, aceste insusiri, mai ales la noi si in acel moment

cind se hecea de la un romantism definitiv risuflat, de


la un criticism sterp
ea al Junimii", admirateare a
la un realism constructiv.
singurelor ei negatii
A fault bune studii de filozofie la Iasi, si un raport
din tinereta despre invatamintul din Germania aratil ce
competinta i1 putuse cistiga, asa de rapede, in domeniul
pedagogiel. Dar, cerindu-se un specialist de limbi slave,
148

in care pinA atunci se pricepea numai genialitatea necritic a lui Hasdeu si tot asa de putin criticul diletantism naiv al episcopului Melhisedec, el a avut curajul,
extraordinarul curaj de a se initia in ciieva luni intr-o
materie din cele mai grele ai, adliugim, din cele mai
putin simpatice.

A fScut solide studii la Universitatea din Austria si


a petrecut un timp in mediul rusesc, a carui limbS o
vorbea cu usurint i elegantO, cunoscind in acelasi timp,
cu o stApinire deplinS de fliolog, celelalte limbi ale vastei

familii slave. S-a intors la Bucuresti pentru a crea catedra de limbi slave pe care era s-o oeupe trei decenii
intregi si care, prin pierderea lui, la cincizeci si cinci
de ani abia, rdmine goalS fOrd sil vedem eine ar putea
primi, dintre cei din tarS, o succesiune ca aceasta, care
cere cunostinti, metodd i un spirit critic ales.

Pub Heath hothritoare pentru stiinta noastra si care


pind azi sunt punctul de plecare al oricArii cercetgli des-

pre istoria noastra mai veche, fr s fi pierdut nimic


din valoarea lor, in text si chiar in comentarii, cu toatO
imboggirea, datorit si lui, a cunostintilor de amanunte,
au apdrut indata. Prin el am ajuns a cunoaste, peste tirzia

prelucrare de compilator stingaci a vornicului Grigore


Ureche, originalele slave, izvoarele primitive ale istoriei
Moldovei, de la insemnSrile din Bistrita i Putna pin5
la adausurile, supt Petru Schiopul, tirziu in veacul al
XVI-lea, ale cdlugOrului Azarie. Tot p.ein el s-a avut
culegerea, de o capital importantS, a scrisorilor domnesti
in limba slavonS pilstrate in arhivele din Brasov. Si, ins
sfirsit, prin munca lui s-au adunat i publicat, intr-o
colectie model, in aceeasi veche limbs diplomatica, actele lui Stefan cel Mare_ Aceste trei lucrIiri fundamentale
pentru istoria noastra" vor fi, necontenit, titlul lui de
glorie in istoria stiintii filologice i istorice la noi.

Inzestrat cu un spirit de organizare, armonizare


conducere putin obisnuit, acela cdruia i se datoreste

ai

149

intemelerea Comisiei istorice, cu editiunile el adrnirabile


supt toate raporturile, ar fl putut indeplini, intr-o socie-

tate mai dreapt5 in aprecierile el, si rosturi superioare


acelora in care a lilsat urme care nu se vor putea sterge.
Rareori a fost intre intelectualii nostri un om de un mai
sangtos simt real si totdeodat5 de o constiint5 idealistil
mai sigur decit dinsul. Cei ce 1-au cunoscut bine au
avut astfel pentru dinsul un respect care, in aceste momente cluioase, biruie cele mai firecti lacrimi.

In ultimul timp, chinurile bolii nu-1 hupiedicau de a

se gindi necurmat, cu o dureroasit urm5rire a tuturor


stirilor, la soliditatea marii cradiri nationale pe care ni-a
dat-o soarta. Trei-patru zile itnainte de moarte, cind i
s-a vorbit de documentele noastre de la Moscova si de
alte averi amenintate, a obiectat : Total se poate pune
la loc, documente i averi ; tarn s ramble".
Tara nu-1 va putea uita, i memoria lui va fi cu atit
mai vreclnic onorat5, cu cit discern5mintul insusi al soeietatii noastre va ereste.1
1919

(II Fi III)

TEODOR AMAN : LA POMEN1REA LUI

In zilele acestea de supreme incordgri si de suferinte


cum de mult nu le-am avut, preglitind supreme bucurii,
Pentru N. Iorga, moartea filologului

.s1

istoricului loan

Bogdan (1864-1919) a fost i un doliu de famille, deoarece era

cumnatul sfiu. Dintre lucra'rile Intemeietorului cercetrilor de


Mavisticg : Vechile cronici moldovenegi pind la Ureche (1891),
I efooisctut tui Azarie. (1909), Docuraentele lui *lefan cel Mare
(1913).

150

cum de veacuri nu le-a mai avut acest neam, se serba


intr-un colt de tara, in Craiova, amintirea pictorului
Aman.

Fara aceasta hotarire mult asteptata, fara aceasta sacra ridicare de steaguri, aceasta serbare nu si-ar fl avut
mediul. In adevar, arta de azi, complicata, dorit de senzatli noun, iscoditoare de procedee tehnice Inca inedite
mergind pina la grandomania sarlatana i pina la
n-are multa evlavie pentru acest
barbaria brutala
inaintas. Aman n-a font Wei un virtues al desemnului,
tablourile lui hind sure si
nici un original al colorli
nici un om de indrazneata. conceptie. Fiul nesterse

gustorului grec din Craiova 0 al femell care pare a-i


fi dat ea istetimea i idealismul a fest un sirguincios
scolar al rnaestrilor sai din Apus, un onorabll absolvent
al bunei educatil artistice primite L.. Si un bun si mare
patriot cu mijloacele artel sale.

A revenit in Ora, cu un idealism legal de nevoie insesi ale el. Dorea sa faca a se cum:Paste, a. se pastra in
formeIe nemuritoare ale artei tot ce cuprindea Romania
in prezent, tot ce-si putea aminti in trecut. II era drag
de fata oamenilor, de vesmintul lor, el insusi opera de
arta, de datinile de la Ora si de felul de viata, Inca palriarhal, de la orase, de luptele voievozilor 0 de triumfurile br. SI In tablouri, in aevaforte, in schite el le-a

prins pe toate asa de rabdator si de statornic, o viata


intreaga, fie 0 fara vreo recuneastere si rasplata, incit
ea sa-i
a trebuit casa lui intreaga
azi, un muzeu
cuprinda opera.

Si de aceea e bine sa-1 sarbatorim astral eind micile


plraie ale vietii de specialitate se varsa toate cu avint,
cu sete, in riul eel mare al vietii nationale.
Un gind bun, romani, pentru acela care a pus pe pinza,

in4rirat de melancolia poeziei, a Bolintineanului ultima


151

noapte a lui Mihai Viteazul"

dincolo de care astilzi

pentru noi se lumineazd zorile.


1919

LA INMORMINTAREA POETULUI AL. VLAHUTA

Cind ai tinut, prietene, frate, cum Iti pliicea sh ni


spul, acum treizeci de ani, si celor mai tineri dintre noi,
cind ai tinut ea orice curiozitate sh fie departe de patul
cuferintii tale, orice iubire chiar sh fie crutath de a sufell impreunh cu tine, cind ai interzis ziidarnicia pompelor si trufia goalii a oficialitiltii la ultimele ingrijiri ce
putem da fiintei tale phmintesti, n-ai putut gindi sii ne
impiedeei pe cei cari nu te-am vhzut de mult .si. cari
nu le vom mai vedea niciodath de a-ti spune un ultim
cucint. Un ultim cuvint tie, celui ce ai fost om ca noi,
supus mizeriilor noastre, pe care, viteaz ca un ostas de
rash, din vrernurile eroilor cari-ti erau dragi si pe cari-i
cintai in cei din urrnd ani ai vietii tale, le-al biruit, senin,

rizind de cine te putea rhpune, dar invinge nu, si in


ceasul cind vintul mortii rupe plaza steagului, dar vulturul sulitei nu-1 poate apleca.
Dar tie celui care ai fost mai mult ca gloata omeneascri,

care te-ai ridicat cit de sus poate un suflet nobil si mare,


in avintul suprem al inspiratiei, tie celui a chrui divinh
putere creatoare s-a coborit pe vecie in pagini care nu
pot muri, tie iti vom vorbi adesea, mult, duios, cu drag,
in adincul uncle incap toti mortii iubiti, al sufletelor
temple ale iubirior riipite si ale prielenoastre insesi
niilor ce s-au dus.
152

Iti vom vorbi, ne vom mgrturisi tie, ne vom sfgtui


cu tine, vom astepta minglierea i vom primi judecata
ta. In acest suprem adgpost pe care si.-1 vor transmite
generatiile pe rind pentru viata vie a sufletului tgu, tu
nu vei mai trece prin durerile pgmintului din care noi
nu venim, dar spre care soarta ne apleacg ping ne confundam cu dinsul.
$i de aceea

vorbim tie, cel din taring, care al


piltimit de osindele ei, 5if vorbim de cele din urmg
prin care ai trecut pentru ca, la cap5tul lor, inirna din
tine sg se rupit

Te vgd despgrtit de vremea tn. pe rind despoiat de


prietenia celor dragi tie, te vgd izolat in mijlocul unei
lurni pretentioase, pline de zgornote bizare, care, in deli-

cateta ta superioark te sperie, facind ca tot mai mult


sg cauti un colt de tam blinda i bung, undo sa te intovargsesti cu natura care n-are pretentii i rarnine tot
aceeasi.

Te vgd prins de furtuna cumplitului rraboi, fugar,


cu toate cele scumpe rgrnase in urma ta, bgtind drumurile nenorocirii in car cu boi, intre sgteni inspghnintati
31.

ostasi fgrg putere sg se mai lupte ; te vgd cgrunt, obosit,

sfdrimat luind parte, cu o ascunsg mult5mire in suflet


nO n-al fost fericit in mijlocul nenorocirii altora, la mucenicia neamului tgu.

Te vgd in odgita pusa la indeming de un pretuitor,


in Iasul imbulzit de o multime care nu te intelege 3i
pe care nu vrei s-o intclegi, te vgd bolnav, aproape murind. avind o singurg durere : cg nu poti vedea biruinta

in care crezi. Te vd aducind solia apropiatei libergri,


indatk peste o luau, intrezgrind cu atita timp inainte
izbgvirea care era sg incunjure de lumina' apusul tdu
insuti.
Te vgd lgerrimind pe ruinele micii tale averi, a scumpe-

lor tale odoare, te vgd din nou iargsi pribeag, cind pasii
altora se opreau la un prag mult dorit
153

Te vedem acuma asa cum esti


peste tot ce-ti poate
da vremea mai r5u, peste tot ce ti-am putea da noi mai
bun. Si, cind ne vom intoarce dupra implinirea supremei
datorii fata de acest lacas al nemuririi tale, ceea ce ne
va usca lacramile va fi partea din tine pe care am furat-o
in sufletul nostru si de care nimic nu ne va mai despiirti.
1919

UN OM DE ISPRAVA : SCARLAT VIRNAV

Fulgeriitor a venit vestea mortii vigurosului biltrin


Scarlat Virnav. Mai dauniizi el asista la o sedint5 a Aca-

demiei in care se pomeneau oamenil de mare merit in


lupta pentru noua Romanie cari au fost : tatiii siiu, d-rul
Costachi Virnav, qi unchiul s5u, c51ug5ru1 Sofronie. Ieri

Inca el se ocupa de campania electoral5 in care se prezinta, in fata dobrogenilor, ca reprezentant al intereselor
si aspiratiilor tar5nesti. Si ast5zi din ziare afl5m, brutal,
sfirsitul lui. Acest frumos batrin, cu atita simt de demnitate personal5 in fiecare actiune a sa si in fiecare cuvint
al silt; acest tip al boierului de o aleas5 educatie a fost
acum zece-cincisprezece ant unul din binefacatorii prin
faptil ai Dobrogii unde il adusese ca prefect de Constanta
hazardul politicei.

Aici e wild din cei multi cari, impoviirati de zile, se


due. Dar acolo, in fiecare sat trilieste si va trili amintirea
lui, prin scolile pe care le-a filcut, prin bisericile pe care
le-a indltat, cinstit, harnic, gospodareste, cu priceperea

lui tehnicii de arhitect si cu caldul lui avint de patriot,


cu nesfirsita lui iubire de om de bine.
154

A fost, In acel timp, acest organizator 1 civilizator,


unul din acei oameni de autoritate cart oriunde, si
mai ales acolo, sunt de cel mai mare folos. A fost un
mindru reprezentant al statului roman, care numai arareori a fost servit de oameni cu fibra lui.
Si astazi Inca, in Dobrogea prdata, el 10 avea locul

Politica de partid nu i 1-a dat in viata ; politica nationala Ii va gasi de mult odihnit in mormint.
1919

UN MODEST INVATAT : GRIGORE CRETU

0 notita prin ziare, intre cele neinsernnate, cu litere


maruntele, anunta moartea lui Grigore Cretu i inmormintarea lui la Bucure0i.

Cretu, pe care cea mai mare parte din celitori nu


1-au putut cunoa0e,_era in adevar un om de pricepere
0 munca in specialitatea lui. Profesor de liceu, cop1e0t
de ocupatiile sale la coala, neindemnat i nesprijinit de
nicairi, el a prins pentru graiul romnesc In dezvoltarea
lui seculara o pasiune atoatestapinitoare. I-a inchinat
toga vremea say renuntind la once multamiri obipuite
poate s dea viata.

Un hazard extraordinar ii Meuse sa descopere acel


vechi manuscript, cuprinzind Faptele apostolilor, care,
din al XV-lea veac Inca, se apza in fruntea monumentelor limbii romfine0i medievale. Editarea ap de pretiosului text a luat-o asupra-0 un filolog bucovinean,
I. Sbiera, care 0-a legat numele de Codicele voronetean
(manuscriptul fusese aflat in mandstirea Voronetului, din
155

Bucovina). Niciodan Cretu n-a putut uita aceasta jignire


adusd dreptului sau.

A lucrat si mai departe in acest domeniu si in cele


invecinate. Orice chestie de limba romneasc5 ii interesa.
Se consacra pentru s5ptamini i luni intregi elucidarii
problemelor ce i se infatisau.

Vedeai bine ca viata lui intreaga e legat de aceastii


I5murire. Multi ani el a fost unul dintre cei mai staruitori oaspeti ai Bibliotecii Academiei Romdne. Migdlea la
manuscripte cum n-a mai facut altul. Le cetea si le r5scetea, le aducea la lumina, le observa indelung, le strabiltea, le minca, poti zice, cu ochii.

Era in stare sa strabata mii de pagini pentru a-si face


citeva rinduri de insemn5ri cu priVire la un cuvint.
cu ce ironic se uita el la noi, pripitii, cari ne rnultamim,
in superficialitatea noastril, cu mult mai putin si ale caror

asertiuni trebuie privite totdeauna numai cu indoiala


criticei !

Se pare ea pregritea o lucrare mai intinsa, dar subiectul

nu vroia 5U-1 spuie nim5nui. Traind asa singuratec, in


familia sa, intre ciirtile sale, in mijlocul notelor sale,
ajunsese un mizantrop. Abia r5spundea la ce-1 intrebai,
si in fiecare orb5 parca bnuia intentia de a descoperi
secretele lui, de a impiedeca astfel marea rzbunare pe
care intelegea sa
ia cindva, contra celor cari nu-1
bagasera in sama si nu-I facuser a. macar membru corespondent al acelei Academii pentru care editase, comentindu-1 indelung, dictionarul slavon al lui Mardarie
Cozianul.

Ceea ce a scris e cinstit si solid. Un autodidact nu


putea da mai mult ; un om cu scoald n-ar fi putut aduce
atita dragoste. Din cind in cind stiinta noastr filologic5
tot va intilni pe Grigore Cretu.

La el acas trebuie s fi ramas o bogata colectie de


manuscripte.
156

Ele nu trebuie s se risipeascii. Acei cari se vor folosi

de ele nu vor trebui s uite ins& pe omul care cu o


nesfirsiti iubire le-a adunat ea s U inchine toate zilele
unei harnice vieti modeste. I
1919

UN SUFLET ADINC (AL. VLAHUTA)

Acel cari cunosteau in Alexandru Vlahutil pe poetul de


i mindra', dind, greu, lucruri de o form)
neatacabilii, a ciiror rilspundeie parea di se declara gata

o arta sigur

a o infrunta, peste orice schimWeri de gust, deasupra


veacurilor, aceia ciirora ii mingiia sufletul proza de o
cadentatil al monie. ducind in valul ei frurnuseti indelung

socotite si primite numai la capatul celor mai ingrijite


cercethri, toti cetitorii, din toate Vinuturile rornnesti, pe

cari nu i-a dezlipit de dinsul triviala reclamil pentru


bizarele lucruri, atit de inferioare, venite pe urma lui,
nu 1-au cunoscut totusi pe acela care cu atita discretie
iese din lume, inchizind cu grijil, cu frica, pare ca, usa

dupg dinsul. Omul, asa cum am avut norocul de a-I


cunoaste, de cind aveam nougsprezece ani abia impliniti,
fhnd incep5tor in ale scrisului, pina acum, cind generatia

mea trece in rindul celor ce, fiir a slbi arma, privesc


totusi moartea in fatii, omul era superior si acestei opere
literare, de care, sunt sigur, vremurile se vor atinge pe
rind numai pentru a constata cit a fost de romneasd
Profesor la liceul Matei Basarab" din Bucurcsti, Grigore
Crept (1048-1919) a mai publicat studii de etimologie, precum
01

lucrarea Tipografille din Ilonidnia de la

1801

pInd an

(1910-1911).

157

sI cit a fost de urnanTi in rezerva-1 rani orgoliu, dar fara

concesii. Era in accst om care nu voia sa se cornunice


decit intr-un cerc restrins si pe care prima ca-I sperie,
ca-1 ingrozeste, mai mult chiar decit ii dezgusta, orice
triviala aparitie, orice imbulzeala cutezatoare, o adevarata si nepretuita comoara de care, zgircit al visteriei
sale celei mai din launtru, scinteind la lumina razelor
inspiratiei pentru a se pecetlui indata, nu rasa pe nimeni
decit pe cei mai de aproape, i Inca numai la ceasurile lui,
sa se apropie.

Dintr-o familie care-si trecea din generatie in generatie ca o misiune mistica, in legatura cu ceea ce natura
cuprinde mai tainuit i sufletul omenesc ascunde mai pu
path, el avea in figura lui brazdata adinc, din tinereta
Inca, plin de umbra propriior sale ginduri, in ochii de o
asa de intelegatoare lumina tainica, urmarind toate, dar
rasfringind numai izvorul ei nestiut, enigmatic, in glasul
potolit, care parea ca reciteaza litanii dintr-o carte pe
care nimeni altul n-avea voie s-o deschida, in sonoritdtea religioasa a intonatiilor sale, ca i cind, Lira poza
care-1 scirbea la altil, de la sine flinta-i toata se concentra
intr-o formula fulgerator de justa, avea, zic, ceva ocult
si

sacru. Era in trupul mic, dar vinjos, usor indoit de

povara, dar capabil totusi s-o sprijine, unul din templele


marilor mistere.

N-a vorbit decit rareorli in relatie cu o chemare oficiala de care-1 legau nevoile vietil, inaintea unui auditoriu
de scolari sau de sateni. Prieten al lui Dclavrancea, care
a fault sa vibreze, atingind toate coardele, cu o maiestrie

infinita, sufletele mai multor generatii, tot asa de mult


legat si de Caragiale, care-si expunea verva cuceritoare
si gata sa muste in prieten ca si in dusman oricarui rind
de ascultatori vulgari, el despretuia sontactul acelora
de cari nu se simtea legat prin ce poate avea mai bun
natura omeneasca.
158

Ins in conversatiile pe care nu le cuta, dar de care


delicata lui sensibilitate, cald prietenoas5, avea o neapa-

rata nevoie ping si in clipa din urrn5, cind, ironic, dar


rezignat, 0-a plecat singur pleoapele, despiirtindu-se de
lume, se desfcea o intreaga bogrttie de cunostinte onest
adunate i controlate necontenit, de observatii originale

asupra vietii, de scinteieri uimitoare, care meritau a fi


pastrate printre cele mai frumoase formule ale realit5ti-

lor celor mai importante. Intreaga orhestratie a unei

armonii intime, necontenit innoite, imputernicite, irfaltate


se simtea in vigoarea ca i in fineta fiecrirei note.
De ani de zile s5-1 fi cunoscut, i totusi revelatiile se
ingr5m5deau ca sg nu se mai repete alfadat, filcind loc
altor unde, tot asa de puternice si de curate.
Un capac de sicriu s-a lAsat acum peste acest tezaur
rpit noug pentru totdeauna, i bulgdrii de tarina au cgzut

peAe atita viat oprit5 brusc, in piing radiere, de legea


cAreia toti Ii suntem supusi.

Tara a pierdut nu numai pe un mare scriitor, dar el


unul din cele mai adinci suflete ale neamului, iar, pentru
vremea de azi, cel mai adinc.
1919

BADEA GHEORGITE

Gheorghe Pop de Msesti si-a isprvit lungul veleat.


$1-a inchis ochii truditi. A murit pe urma dusmanilor ori

a au trimes un glonte 'in trupul patriarhului cauzei romanesti, on c 1-a doborit durerea patimilor ce se adauga

astdzi la acelea care se cer pentru ascumpgrarea din


robia de o mie de ani a neamului celui incercat peste
159

masura puterilor omenesti. L-au omorit astfel, de-a drep-

tul sau prin zvonul navalirii kr pagine asupra nenorocitului Salagiu, accia in earl, cind el avea virsta visurilor,
cind bratele se intindeau generos spre imbratisarea tuturor popoarelor in zi de libertate pentru toti, a crezut si el.

Era in 1848. Poetii cintau inceperea unei noi ere pe


ruinele tuturor bastiliilor politice i un vint de primayard' Ricca sa miste i steagurile rosii care pareau sa
aka, nu coloarea singelui, ci coloarea orilor. Gheorghe
Pop, feciorul de nemes, mostcnitorul de iugare cadastrale", a fost printre aceia cari au crezut Ca la izvorul
fermecat pot bea laolalta lupul i mielul. Viata 1-a invatat
altfel.

Ea 1-a putut ilimuri rapede crt osinda lui Adam apasa


inca asupra urmasilor lui i ca umanitatea" e poate unul
din cuvintele frumoase culese din gura sarpelui cind se
invirtea in jurul pomului cunostintii binelui si a raului.
De atunci si-a iubit neamul, neamul lui singur. Altii ii

aduceau prinosul talentului, al stiintii, al energiei luptatoare. El i-a adus, dupa ce si-a gasit drumul care nu se
mai poate parasi, ceea ce la putini oameni se da din
mila unui Dumnezeu care in vesnicia lui pare gelos de
batrinetele prea lungi ale oamenilor, subrede fapturi ale
jocului sau sublim cu viata.
A fost batrinul natiei.
Era astfel mai presus i decit arhiereii pe cari-i vazuse

asa de
copilandri, si, fata de aceia dintre vladici cari
putini erau de sama lui ca vrista, avea Inca avantagiul
descendentei dintre oamenii cari au avut pamintul fdrd
a trebui sa-si innoiasca dreptul asupra lui prin picatura
de sudoare a fiecarii brazde deschise din nou.

Tocmai fiinded este acolo o asa de mare si mindra


oaste de tarani, ii trebuia voievodul ca pentru obstile
taranimii celei vechi, intemeietoare i sprijiel ostile
nitoare de domnii. Sunt domni cari nu domnesc, i sunt

de aceia cari fard a sta in scaun de stdpinire au rost


160

domnesc intre ai lor. Icoana de trecut, garantie morala


pentru prezent, indemn catre tineretul viitorului, asa a
fost cind 1-au lasat s trdiascd dusmanii semintiei sale, in

castelul sdu care era o cdsuca, intre Walla sai care-I


erau frati, bdtrinul Gheorghe Pop.
Natia i-a zis badea Gheorghe".

In acest dulce nume, pe care nu a sirntit nevole sa-1


prefaca potrivit cu caruntetele lui, este o nota de iubire
it incredere cum n-a mai avut-o altul.
$1, cind vremurile se vor aseza si dreptul nu va mai
trebui s se tearnd de nimic, legenda patriarhilor se va
tese pe locul unde bdtrinul a murit de durerea neamului
de care nu se indura sa se despart prin moarte.i
1919

UN PRIETEN STRAIN PE CARE L-AM PIERDUT

In totala noastrd incercuire de la Iasi i chiar dupd


aceea, in asa de grelele legdturi, mai mult accidentale,
dintre Romdnia liberat i liberatorul Apus, n-am aflat
despre incetarea din viatd a unui om pe care, cu toate
leaturile lui de familie, ce-i impuneau simpatii fata d
poporul maghiar, Romania Intregitd 1-ar fi bucurat,
fiindcd nu se poate ca, o viata intreagd, sfi fi cercetat
cineva istoria unui popor, sd-i fi cunoscut luptele, sa-i
fi descoperit vechile suferinti, sd-1 fi atins sfiritele sperante rani ca intre acesta i dinsul s se creeze legaturi
Gheorghe Pop de Basgti (1835-1919y, unul dintre initiatorn Memorandului din 1892, a fost pre8edinte al Partidului
national roman din Transilvania Intre 1903 si 1918, reprezentind cele mai categorlce tenclinte antlhabsburgice.
11

Oameni earl au fost, vol. II

161

de acelea pe care nimic nu le poate rupe. Acest orn, care,

astfel, a fost amintit doar intr-un colt din ziarul de la


Paris al partidului d-lui Take Ionescu, La Roumanie, card
ca presa de la noi, presa, dusmanA a sufletului romAnesc,
de aici, din Bucuresti, ori biata presii lipsit de informatii
din Iasi s ia not despre disparitia lui, trebuie InfAtisat

insa poporului nostru la cea dintii stire, fie ea 0 atit de


tirzie, veche de aproape jun:Mate de an, a disparitiei
sale.
E Emile Picot.

Intimplarea I-a pus in legaturA cu tara noastrg. Secretariatul princiar, apoi regal, care a introdus in intimitatile
noastre politice atitia oarneni fdr crodinta, Med iubire
fatA de noi, fAr intelegere fata de inexorabila necesitate
a scopurilor noastre nationale, a fost o data incredintat fi
unui tinAr francez inteligent i harnic, pe care-I puteau
interesa, daca nu 0 pasiona
cad Picot nu era nici un
romantic, nici un sentimental, 0 anume engouements
totusi atit de nobile, erau straine de firea lui socotitd
elementele vietii noastre in trecut, atit cele politice, cit
si cele culturale chiar.
Emile Picot, .fratele altui invatat, care s-a distins
intr-un domeniu vecin, Georges Picot, era o fire de erudit,
dintre aceia cArora de la sine li se alipeste
prostii o
adaugA i altora, crezind cA astfel 04 fac inferiori printr-o condescendenta recunoastere
calificatia de benedictini". Avea vocatia bibliografului care cautd cu neobositd sirguintd ceea ce descopere cu o bucurie fr margini, care eticheteaza cu o admirabild ordine si care, in
sfirsit, prezintd, la vremea sa, cind crede c intreg cimpul,
pind la ultimul spic rtcit sau ascuns, a fost explorat, cu
suprema satisfactie rezultatele unei munci de care putini
pot fi capabili. Astfel invAtind romneste, rApede 0 bine,
atita cit s nu uite niciodata, i Med necontenitul contact viu, aceastd limbA, sora limbii sale, cetind in original
1 Engouement

,I62

paslune, admiratie exageratS (fr.).

acele cronici care sunt o comoar de cuvinte si de intorsaturi stilistice, vrednice ea fie cunoscute i inviate, el
ajunse, pind s aiba ideea unei activitfiti stiintifice inehinate romfinilor, la hotrirea de a Incepe la Paris leetil
privitoare la graiul nostru.
Picot, secretarul domnesc din Bucuresti, a fost apoi
consul la Timisoara, a cumpOrat, acolo-n Banat ori si
peste Dunre, cai pentru remonta armatei franceze.
0 bucatO de vreme, viata lui avu astfel atingere mal
mult cu interese practice, de negot. i i s-a pgrut ca pen-

tru francezi, la cari marea traditie nobild a epocii lui


Michelet, lui Edgar Quinet, lui Batail lard1
ca s nu mai
vorbim de epoca lui Vail lant si a directorilor de sward din
Iasi, call invataril pe un Mihail KogOlniceanu se inehelase, ar avea un interes, in legaturA cu activitatea practicii

ce ar putea sa desfsoare in Orient, cunostinta limbli


noastre.

Aceasta e originea invalfimintului de romaneste la


$coala limbilor orientale. Rostul nostru, asa de apropiat
de al neamurilor latine din Vestul cu origini romanice,
pus allituri de graiurile si de jargoanele Orientului semit
pi turanian, era in adevr o ciudatenie pe care, deoarece
alt catedra de romfineste nu mai era in Franta Intreagt

si mai ales in acest Paris plin de atita invatturd in


domeniile cele mai neasteptate o puteam simti si ea o
jignire, o mare jignire nemeritatfi pentru un popor care
a ciiutat totdeauna sA eurioasc tot ce priveste Franta ea
pe niste lucruri ce ar face parte din propriul sau patri-

moniu, din propria sa avere, si a adaus totdeauna la


aceast cunostintil, pe ling indenmurile traditiei i cerintile modei, i o sincer5 iubire. Dar, oricum, se invOta

romaneste Ia Paris, si eutare elev ci lui Pkat, CUM, in

loe de a se face consul oil de a cauta specula VI in


I Paul Bataillard (181G-1894)
istoric i publicist trances,
membru corespondent al Academiei Rormlne. In 1855 a publicat
lucrari despre arlle romnesti.
11*

163

Orient, era bibliotecar la Nationala amid eft lectiile


invatatului profesor pot destepta i anumite curiozithti
distinse in sufletul asculthtorilor, oricit de real ar fi fost
f6ctite.

Dar bibliograful de vocatie nu se lasa ingbusit de


nici o alt preocupatie sau indatorire. Se pare c5, explicind scolarilor sal, ca un adevilrat i simplu text de limba,
leatopisetul batrinulul vornic Ureche, profesorul ajunse
la ideea de a-1 retipari la Paris, nu dupil manuscripte
care nu-2 stilteau la indemina, dar, pentru a fi totusi o
nota de raritate, in litere chirilice, oricit ar fi creat aceasta
un zid de veche piatr slavona intro limba noastrri
publicul francez. A pus in fata traducerea franceza, dar,
mai ales, a gfumadit in note, nu simpla indicatie a izvoarelor care luminau i complectau pe cronicar, ci insusi
textul br. Ti poate inchipul cineva ce manLi cereascii
pentru cercetiitorii istorici de la noi, cari n-aveau totdeauna o bung biblioteca la indernina, ori cari gilseau mai
cornod sib afle totul" in cuprinsul unei singure carti !

Ar fi putut face pentru noi, cu cit stia i cu cit era in


stare s mai afle, mult mai mult, dac5 am fi facut parte
din si alt cerc decit al curiozitillii sale bibliografice. Dar
autorul studiilor asupra relatiilor dintre Franta si Italia
in secolul al XVI-lea. alctuitorul catalogului stiintific al
bibliotecii Rothschild, n-avea destulii vreme pentru
aceasta, i astfel a trebuit s ne multiirnim cu note asupra
istoriei literaturii romanesti (Nicolae Milescu) on aFupra
tiparului nostru, de la vechile crti slavone de dupii 1500
la lucdtrile rusului Strilbitki. In vremi i mai nouii imi
oferise
din nenorocire prea tirziu
la 1902 o contributie la Prinosul Sturdza.

Nu stiu cit vom fi aratat la moartea lul trnile Picot o

recunostinta care e in cele mai frumoase traditii ale


poporului nostru. Sunt sigur c nu s-a luat Inca nici o
msuril pentru ca sil putem avea partea romneascii din
' Biblioteca national din Paris
164

frumoasa lui biblioteca si notele lui, care trebuie s5 fie


numeroase si importante 1, asupra vietii noastre nationale.

N-am voit ins'a ca o comemorare pe deplin cuvenit sit


lipseascii in presa Romaniei. Si la dinsa s-rni fie iertat
s5 adaug o dorinta : aceea ca dupg laza eruditiei bibliografice ori a eruditiei filologice, care i-a urmat, a revie,

in atentia fat de noi a marelui popor francez, care a


fost aliatul nostru si un asa de puternic sprijin In rilzboiul unitatii nationale, acea faza de intelegaloare si sen-

sibild pretuire a sufletului nostru intreg, demn de a fi


cunoscut, creclem, in totalitatea lui originald 2.
1919

(HO

I. C. FRIMU

Se anunt5 moartea sefului socialist I. C. Frimu. Orn


gtatornic in veclerile sale, camarad credincios al celor
cari au luptat aldturi de dinsul, om de treab5, Ian, nu
mai putin, evolutionist convins, care aducea o notd de
calm in vglmAsagul revendicatiilor sociale, el merita stima
adversarilor 9.
1919

(IV)

1 Se afla acum la Biblioteca nationald din Paris ci aU


servit d-lui Ceorgescu-Tistu pentru un stucliu in Melanges ale
Scold romne in Franta (1928) (n.a.).

0 Auguste Emile Picot (1844-1918), membru onorar al Aca-

derniel Romane, a avut sl activitate de folclorist, publicind


poezil populare culese de la romanii din Serbia.
g Restul, cenzurat la acea data (n.a.).

163

0 COMEMORARE A LUI EMINESCU

De Alecsandri, al cgrui centenariu de la nastere se


serbeazd acum, asa cum stim noi serba aici, cu doug-trei
articole schioape de gazete proaste, nu s-a putut despgrti
nici cu acest prilej glpria rivalg a acelui Eminescu, in care
nu stiu ce pot recunoaste reprezentantii generatiilor mai

bgtrine, dar pe care cei cari n-au cincizeci de ani ii


consider

i ca pe spiritul care a exercitat cea mai adincd

influenta asupra sufletelor lor. Nu se va putea spune


indeajuns cit de mult au fost pdtrunse doug, trei generatii in Or, si nu numai de sentimentalitatea specialg a
poetului ceea ce inseamng foarte mult lucru, cgci, dacd
unii oameni simt cu ideile lor, cei mai multi judecg obis-

nuit cu sentimentele pe care le au

dar si de credintile

pe care, si atunci cind era pus a vorbi in numele unui


singur partid, le exprima cu aceeasi convingere i cu
aceeasi lgrgime omul care a fost i un mare cugetgtor.
Fa td de dinsul avem insg grele datoril, care n-au lost
Indeplinite. S-ar putea crede, de cineva venit de aiurea,
ct nici ping astgzi, oricit de mult ar cuprinde editia de la
manuscriptele de la Academie ale lui Eminescu n-au
fost prelucrate asa cum se face in toatg lumea pentru
editiile definitive ale clasicilor ? S-ar putea crede, de
acelasi, c nici o editie portativg, eleganth, frumos ilustrat a lui Eminescu n-a fost incercath de editorii cari au
atita cerneald i hirtie pentru coplesitoarea mediocritate
curenth, in cgrti si in reviste ?
Astfel comemorarea lui Eminescu e i un prilej pentru
cele mai grele mustrgri de cuget.
$i ele sunt si mai grele prin amintirea, pe care cei

treizeci de ani trecuti de la moartea lui o recheamg in


mintile noastre, a conditiilor de viatg mizerabile in care
166

aceast geniala personalitate a fost 15.sat s decada pinS


la izbavirea prin loviturile nebunului asasin.
1919

(HU

GENERALUL GRIGORESCU

Nu, asupra morii, atit de premature, a generalului


Grigorescu / nu se poate trece asa de usor, cu o notita de
citeva rinduri pierduta in nimicniciile care, strinse la un
loc, i cu praful de strada al asa-ziselor informatii", clan
impreuna un ziar popular sau de partid in Romania. Sim-

patic sau antipatic dupa punctul de vedere al unuia it


altuia, generalul care se coboaril in mormint dupa ce asa
de frumos 1-a luminat o asa de curata glorie, a insemnat
pentru poporul nostru mult incercat, in suprema lui criza,
razhnul pe care nirnic nu 1-a putut zgudui.

In rezistenta fara care, cu neutraIrtatea cutaror inventatori s.g.d.g. sau in lipsa ei, am fi ramas un neam dczonorat, fiecare si-a adus partea : unul siguranta metodica
a comandantului pregatirilor minutioase, altul largimea

planurilor fericite, cutare altul avintul dispretuitor de


moarte. Dar el, generalul Grigoreseu, a contribuit esential
la izbinda de la Mariisesti prin acea insusire, fericit4 intre
cele fericite, care e siguranta de sine, increderea absoluti
in neaparatul succes, farmecul ce aceste calitatl de vein-

ta-1 exercita asupra tuturor celor ce stau sub ordinele


unui asemenea om, sugestionati de cuvintul, de gestul, dar
mai ales de neclintita lui atitudine.
I Eremia Grigoresett (1864-1919) a foss general de div2zie,
apol de artnat5.
107

Dupa Ieremia Grigorescu n-au mers numai, supunindu-se efluviior cuceritoare ale vointii lui flied margini
de increzute, ofiterii i soldatii armatei careia-i apartinea,
ci i comandanti rusi cari credeau di e o cinste pentru ei
s5-1 secondeze. i aceluiasi prestigiu al hotaririi neclin-

tite trebuie sa i se atribuie consideratia respectuoas de


care I-au Incunjurat alialii. de la Franta, cu ai carii ostasi
a colaborat frilteste, pina la depiirtata Japonie, care i-a
trimes o sabie de onoare.

Prea curind face drwnul cel mare generalul de la


Oituz si de la 111iirilsesti. Tara avea nevoie de dinsul pentru lucruri in care nimeni nu-1 va putea inlocui.

Iar a-I ignora in disparitia lui neasteptatil pentru cg,


amestecat o clipui in politica, nu s-a afiliat nici uneia din
asociatiile care tind a monopoliza totul, este o ignominie.
La marginea mormintului proaspAt am tinut ca aceasta
s fie spus
1919

BATRINUL MEU ELEV

La Agapia, in Muntii Neamtului, s-a stins profesorul


iesean Vasile Botez. Numai color din orasul lui, colegilor,
citorva elevi ii e cunoscut numele acestui dascl de istorie,

curn, in ce priveste stucliile, cunostintile, talentul, sunt

asa de multi, ca dinsul si mai mult decit dinsul. Cici


Botez nu s-a deosebit nici prin studii, nici prin elocventii,
nici prin publicatii. Dar iath ce-I pgstreazd si-1 va pilstra
totcleauna in amintirea mea pe bietul

La Iasi, desi n-am fost niciodat5 profesor acolo, am


tinut, ca deputat. apoi dup5 ce nu mai cram deputat di,
188

acum in urmg, doi ani de zile intregi, ca pribeag al luptei


nationale, multe lectii din deosebite domenii ale istoriei
Cind in aula neincalzitii, de inghetam cu totii, a Universitiitii, cind in amfiteatrul de la Anatomic, in miros de
cadavre si CIA mustile infectionse bizlind uneori lingii noi,

cind intr-o camaruta de la Liccul national, la lumina


luminarii aduse de-acasa de una din asculthome
Afara de anume momente, ran i treciitoare, eram
putini, foarte putini la aceste lectii. Uneori zece, douiizeci
de persoane. Dar printre ele mare lucru sa" fi fost dacd,
dintre atitia profesori de istorie, lipsea Vasile Botez.
Asculta. In capul rotund, plesuv, cu ochii mici, gramiidit
in umeri, se petrecea o neobisnuitil operatic de continuu
control al cunostintilor sale. Uneori soptea, alteori auzeam
ruspunsul dat cu anticipatic intrebarilor mele dialectice.
Aceste lucruri Botez le stia. .$i cc bucueos, ce mindru era
cil lc stie ! Uncle era. inqa. explicatia nou, ideca originalIl ori macar faptul necundscut, repecle lua creionul

in carnetelul lui, insemna. Nu era sa tie curs despre


aceasta materie, pensionarul. Dar ce arc a face ? Insemna.

Pentru el, pentru a nu fi in urmil, pentru ca s poatil, la


cea diMii ocazie, sa dea din cap c i aceasta o stie.
De ar avea invatamintul eel nou multi profesori ea acel
batrin elcv !
19/9

WI)

RUSKIN

Anglia a comemorat pe until dintre cei mai mari seriitori ai sdi In veacul trecut, pe unul care era in acelasi
timp un adinc si personal cunoscator de arta
cum
dovedesc i schitele lui expuse cu aceastd ocazie, a in
forma sa originald care nu ingaduie metodd si dogma-.
tism
i un cugetator dintre aceia cari au revolutionat
datina despre frurnusetti. John Ruskin a fost in afard
de aceasta un intelegator al misterului, un spirit erninamente religios, al cdrui entuziasm clescoperea adesea
pe &dile lui proprii ceea ce-i este interzis cugetrd reci
procedind (WO metodele pe care ni le-au transmis vechii
greci, mostenitori ai abstractiei asiatice, i pe care ne-am
deprins, de reci ce sunt, a le crede vesnice.

Venerat in Anglia sa, Ruskin a gdsit mai putind pricepere in acea Italie care i-a fost asa de dragd, care 1-a
retinut la sine atita timp din viata lui, care prin splen-

dorile sale i-a dat mijlocul de a intelege in felul Iui

marile probleme. Nu stiu s se Li fdcut ceva in Venetia

pentru acela care in PietreZe Venetiei a dat una din


crtile cele mai bizar frumoase care s-au scris cu privire
la comorile orasului Med pilreche. Francezii, cari 1-au
privit, cu estetismul" lui, ea o curiozitate a vremii, s-au
asociat si mai putin la omagiul adus memoriei marelui
suflet.

Si e ciudat cum potriveste hazardul pomenirea oamenilor cari si-au tras dunga de lumina pe cenusiul banalitatii curente !

Omul adoratiilor catre divinitatea frumusetii rasare


asthzi, cind Venetia se desface abia din sacii de nisip ai
apardrii contra culturii austro-germane. $i evanghelia lui.
de pace seninti, in numele revelatiilor rnistice prin linii
z1 colori, se inithusd in vdimdsagul urgiei materialiste
care, sub toate numele, a ndvalit lumea si amenintd 00
170

facd, in generatia viitoare, neintelese de nimeni solii ca


a lui.

Noi, cei de ieri, frisk avem datoria s nu-1 uitdm.1


1919

A. D. XENOPOL

Cuvintarea rostita la inmormintarea 1W, in numele


Academiei Romne

Academia Romni pierde in A. D. Xenopol nu un


colaborator de fiecare moment, fiindcd de multo. vreme
ani intregi de zile, nespus de durerosi
el era oprit

de a participa la lucrdrile ei, dar, desigur, pe acela


dintre membrii ei, a cdrui largd popularitate stiintifica
in lumea intreagd n-a putut fi intrecutd de a nimnuia.
Suntem datori a spume in.aintea acelui care a reprezintat
atitia ani ceea ce avea stiinta romdneascd mai activ, mai
plin de initiativa si mai amabil in stil, intii, Mx% indoiald,
ce-i datoreste istoria romdnilor.

Odatd, cu oricit entuziasm la unii, cu oricit naivd


poezie la altii, cu oricit de fericitd divinatie la cite unul,
superior inzestrat, istoria trecutului nostru se desfacea
ca o expunere interesantd sau ca o luminoasd proiectiune
de figuri si scene.
Critic de artA t sociolog, John Ruskin (1819-1900) a Yost
teoretician al curentulul prerafaelit in arta englezA. Scrierile
lui, opere ale unui vibrant artist al cuvintuhd, sint strAbatute
de un suflu de generozitate umanitarista, dar de pe pozitit
idealiste i mistice. Alte carti
ale arhitecturii.

Pictort modernt, Cele sapte tiimpt

171

Crescut in cele mai bune traditij ale scorn economice

de la jumatatea veacului al XIX-lea i, mai presus de


toate, minte filozofica, deprins cu abstractiile i cu o
nesfirsitil iubire Path' de subtilele legaturi dintre dinsele,
A. D. Xenopol a facut, prin cunoStintile i aplecarile sale

de spirit, din istoria romanilor pentru intlia oath un


sistem. Am urinal-it apoi aceeasi minte pe care anii n-au
putut-o obosi, cautind, indrazneata; ultimele si supremele

adevaruri privitoare la doctrine stiintifica a disciplinei


sale. Cartea care a rezultat din acest studiu a reprezintat
fara indoiala una din cele mai mafi sfortari ale spiritului
romanesc aplicat la stiinta.
Nu vom uita niciodata

si vom infatisa aceasta ca un


sublim exemplu pentru tineretul care trebuie deprins cu
munca spornica i idealismul activ
acel moment eroic,
epic, as zice, din viata colegului nostru cind el, smulginclu-se de la speculatiile sale inalte, s-a intors spre istoria

neamului sau, nu numai cu acea iubire adinca ce se


ascundea sub glumele lui usoare si sub critica lui surI-

zatoare, dar cu hotarirea de a-si asimila imediat rezultatul


muncii de citeva decenii a unei generatii intregi. Am avut
volumele revazute ale marii sale lucrari : ele reprezinta o

initiare fulgeratoare, care inspira respectul. Trasnit, el


insu# a cazut. Niciodata caderea unui Invatat n-a fost
mai nobila decit aceasta.

Dar la acest mormint parerile noastre de rat' se mese


nu numai cu ale unei natiuni intregi, ci si cu ale unor
cercuri foarte largi din lumea cultural straina.
Acolo el, membru asociat al Institutului Franciei, a fost
nu numai invatatul roman care fcea cinste patriei sale,

dar i un sol, statornic i totcleauna bine primit, al


drepturior noastre nationale. Ani de zile, el le-a al:drat
cu tot talentul sau i cu acea vitalitate vioaie care era una
din cele mai placute insusiri ale marii sale inteleetualitati.

Cind a inceput lupta noastra pentru drept, lupta pe


care o initiase p\zin propaganda care-i macinase ultimele
172

puteri, succesele ei erau ultima mmgliere a bolnavului


zdrobit trupeste, i soarta nu i-a refuzat bucuria, reparatoare a tuturor suferintilor, de a vedea miracolul acelei
Dacii traiane a dull istorie o scrisese.

Am fost martur adeseori al sfirsitului acestei vieti.


Duioase amintiri despre profesorul care avea in col mai
inalt grad interes pentru orice licarire inaintea ucenicilor
cal se amestecau in sentimentul de durere pentru nespusa
lui suferinta. El parea indiferent fata de dinsa.
Un zimbet se ratacea din cind in cind- pe buzele care

nu mai- puteau vorbi. In acel zimbet era ironia ultimi


a vietii, dar indoiala fatii de idcea eternil nu era.
Pe aceasta idee o vcde poate acuma intreaga. Servind-o

in penumbra existentei margenite pe care el a Orasit-o,

II vom sirnti lingi noi, ca o vesnica intarire pe

noi

drumurile stiintii, care nu duc la adevrul absolut numai fiindca la fiecare ins gasim dintr-insul atita cit ni
trebuie aici
1920

(DI)

-CENT,ENARUL NASTERII LUI CUZA VODA

Astazi. vineri, se implinesc o sutil de ani de la nasterea

lui Cuza voda. Un domn care nu s-a nascut din neam


Alexandra Nenopol (1047-1920) a reprezentat cu straineire scoala istorica romaneasca peste hotare, participind la
congrese internationale, predind lectii la Sorbona, tiparind
lucrari in reviste de specialitate i edituri straine. Lucrarca

sa capitala, la care se refcra N. lorga, este Utopia romdnilor


in Dacia tripana, aparuta Intr-o forma prescurtata si in editic
franecza (Paris 1896).- in economia politica a reprezentat coneentia protectionista, pozitiva i utila intr-o epoca in care se
panes problems incurajaril industriei nationale.

173

mare, care n-a avut o cultura superioarg, care n-a protejat artele, care n-a inaltat cldiri menite s rarniie, care
n-a strins in jurul sriu pe frunta0i prin talente ai neamului, care s-a argtat indiferent fatti de opinia scrisg. Un
roman care n-a iubit solemnitritile 0 care nu s-a gindit
Ca ar putea s poarte, dacd nu coroana vechilor domni
independenti, mgcar cuca 1 lui Alexandru Ghica 0 a lui
Bibescu, a lui Mihai Sturdza. Un stApinitor care nu s-a
deosebit prin fapte de milostenie, prin marl aezgminte
pentru ajutorarea semenului sgu. Un monarh care nu
i-a insemnat numele intre ale voievozilor celor cucernici
caci a bruscat pe mitropolit 0 a stricat legea" canoanelor
ori ale celor virtuo0, cad a fost aplecat patimilor
primintului 0 a crescut in palatul siiu copii cart nu erau

ai doamnei. Si, in sfir0t, un domn care n-a purtat nici


un rgzboi, n-a ci0igat nici o biruintg, n-a adaos o palma
de pgmint tgrii ap cum o apucase.

Dar Alexandru loan I a intrupat lupta de veacuri a


sgracului Oran romAn, veglic obijduit i jignit, peste
margenile suferintii omene0i, contra acelor exploatatori,
din toate neamurile i cu nici un suflet, pe_care el i-a fixat
ceea ce inseamng (s-o 0iti bine),
cu numele de docoi"
nu o c1asi socialg, ci o categoric politicg i economicg, o

varietate moralg degenerat a omenirii. I-a sfidat, in


ciuda tuturor leggturior pe care le avea cu dInii, s-a
Want viteje0e cu ei i, a doua zi dupg improprietgrirea
care a fost, de fapt, sgminta cea mai bung pentru viitor,
a cazut prin rgzbunarea bor. Erou i mucenic al aceleia0
cauze, de aceea a rgmas pentru poporul nostru nu idolul
de o c1ipi, ci neuitatul pgrinte i binefAcgtor.
Venicg fie amintirea lui !
1920
Cued

- cticlulA domneasa purtat5 la ceremonn.

A. D. XENOPOIA

rolul &au din viata politicd

Inteleetualitatea romfineasea pierde prin disparitia lui


A. D. Xenopol, mucenic linistit, resemnat, de o blind
filozofie, al unei cumplite boll de cinci ani incheiati, pe
unul dintre cei mai gloriosi reprezintanti ai ei. tiinta

istoricd va ti sa arte cit de mare a tost rolul aceItua


care, venit intr-un moment cind studiile de trecut se
opreau la cercetarea miggloas5 a unor amAnunte infatisate farg interpretare si cind cugetarea asupra kr pornea

fall metodg pe verzile plaiuri inflorite ale genialitatii


romantice, a stiut s5 introducd in orinduirea si talmacirea
acelor lucruri de trecut, care conditioneaza asa de mult
prezentul, metoda stiintifica- obisnuit5 in alte domenii,
mai putin deschise ipotezei. Literatura ea ins5si va trebui
s'a insemne, recunoscatoare, meritele omului care, iafasi,

strain si de grobienia stilului specialist si de capriciile


poetice de la inceputul veacului trecut, a stiut totdeauna
s5 dea o forma' interesant5, dar usoard de inteles pentru
oricine, consideratiilor asupra istoriei romnilor. $i acela

care va urmari dezvoltarea educatiei noastre ca popor

va trebui si desfac o larg5 parte pentru omul care


a inteles
in deosebire de atitia altii
c energia
noastr etnicg ea insiisi creste in msura cunostintilor
serioase si intinse despre toat aceast5 experient, verificat indelung, a vietii neamurilor care se cheamd istoria.

Dar si in viata pol itic5 A. D. Xenopol, desi atit de


scurt vreme numai deputat, sub un regim liberal, ni se
pare a fi fasat urme care, cu tot covirsitorul rost pe care
istoricul si filozoful istoriei 1-a avut in dorneniile ce i-au
fost mai iubite, merit s5 fie releva te cu tot respectul si
recunostinta ce se cuvin, mai ales in ceasul cind santul
negru, plin de infinit, se sand intre el care a fost si noi
cari mai eaminem o vreme.
175

Xenopol a fost un economist remarcabil, pe o vreme


cind noua economie politica se socotea un indispensabil
element de educatie pentru oricine se amesteca in viata
publica i pentru oricine atingea probleme de viata sociala, cad atunci tocmai ceea ce s-a numit apoi, de partidul
-socialist, conceptia materialista a istoriei" punea stapi-

fire pe spirite. Cunostintile lui in acest domeniu erau


loarte adincite i ar fi putut face mindria unui om de
specialitate. Inca de prin 1870 el a dorit o politica reala,
practica, sprijininduTse pe aceste adevaruri ale economiei

de stat, care erau pentru clinsul de un caracter strict


national. A scris o carte populara -care, din nenorocire,
de mult timp flu mai este in circulatie, si care
lucru
vrednic de a fi remarcat
exprima, cu energie, pared
opuse acelora ale mediului junimist in care-I aduseserd
imprejurarile. In acest sens se poate zice ca el este, impre-

un cu P. S. Aurelian, dar cu o inaltime de conceptie la


care acesta nicl n-a rivnit vreodata, creatorul scolii nationale in ce priveste cercetarea bogatiilor Orli.

Daca ar fi intilnit tovarsi de pareri, el ar fi putut


porni o actiune binefacuitoare, de innoire a vietii politice.

Am fi avut Inca de atunci o scoala nationala in lupta


partidelor. Venise prea devreme insa i, in lipsa de intelegere si de sprijin, el a ajuns
desigur si de pe urma
idelior sale economice in partidul liberal.
0 data acest pas facut, cugetatorul independent a lost,
ca actiune, desfiintat.
Acei cari, azi, reprezinta, intr-un mediu maj favorabil,
aceeasi conceptie, nu pot uita insa pe ,marele inaintas.
1920

T. V. STEFANELLI

0 boala zpriga a luat in citeva saptamini e septuagenarul membru al Academiei Romane, T. V. Stefanelli.

Vechi coleg al lui Eminescu, caruia-i pastra o duioasa


memorie, Stefanelli fusese un eminent magistrat, care,

in ceasurile-i libere, se ocupa cu interes si de istoria


coltului de pamint romanesc unde se nascuse. Astfel a
strins, ani de zile, asupra republicei de tarani a Cimpulungului atitea documente, care, tipdrite damazi, lumineaza

puternic aceasta viata sateasc de un caracter asa de


original. S-a ocupat si de stilpul de la Vama, pomenindu-ni de ultimele biruinti romanesti in epoca fanariotilor,
si a lamurit mai bine Inceputurile neamului Calmasul,
care a dat patru Callimachi ca domni Moldovei.

In zilele de incercare ale razboiului, batrinul refugiat


la Folticeni, de unde e sotia sa, a fost unul dintre aceia
cad au patimit mai greu in viata lor material. Bucuros
ca lucrurile s-au ispravit cum le vedem, el reincepuse
studiile sale iubite. La citeva santamini inainte de moarte,

chinuit de dureri cad-i rapeau somnul, el vorbea la


Academie despre cadastru i carti funduare in Bucovina.

De o corectitudine exemplara in toate manifestarile


sale, el poate fi dat ca un exemplu tineretului. 1
1920

Teodor V. Stefanelli (1847-1920) a lost coleg al lui


Eminescu In primil ani de 8coald al acestula la Cernauti, apoi
la Viena. L-a evocat pe marele poet In volumul Amintirl despre
Eminescu (1910. Lucrarea la care se referd Iorga : stUput Phi
Iihafl Raco MO (1914).
12

1'77

UN BOIER DIN ALTA VREME :


DIMITRIE STURDZA SCHEIANU

Batrinul Dinaitrie Sturdza Scheianu s-a stins in casa


ultimului sau adapost la Bucuresti. Acest nume, identic,
afara de adausul care aratil mosia lui de odinioara, cu al
unui cunoscut om de stat, vrul sail, nu spune nimic celor
cari n-au patruns in lunge existenta, de o nobila rivna
pentru cultura, a celui care, de mult disparut din viata
sociala, ti era' astazi incetarea suferintilor.

Aceia pe cari imprejurarile i-au pus in atingere cu


acest mare om de treaba, care a fost i unul din cei mai
carturari ai tarii,
de mina
desi din cei mai modesti

stiu ins ca el a reprezintat intr-o forma deosebit de


simpatica pe boierul roman, mai precis, pe boierul moldo-

vean de veche vita, asa cum el era in alta vreme decit

a noastra. Fiul unuia din stilpii tarii in vremea sa,


purtator al unui nume ilustru, posesorul unei mari averi
si, pe linga toate aceste daruri ale norocului, i impodobit
cu o bogata culturk foarte variata, el si-a pus ca scop de
intr-o tar unde i atunci putinta
capetenie a vietii
unei stralucite cariere, chiar i fara un deosebit talent si
mai ales Med prea multa munca, scormonea pe atitia de la
ocupatiile folositoare natiei
sa adune intr-o imensa
biblioteca tot ce putea servi ca sa lumineze trecutul nostru. Cu nesfirsita rabdare, cu o cunostinta adinca
a istoriei, cu un simt fin in alegere, el n-a pregetat sa-si
sacrifice pentru aceast unica tinta intii veniturile sale,
apoi si capitalul, pina ce, i in urma altor imprejurari,
nenorocite, din ceea ce avuse odinioara i-a ramas atita
cu cit sa-si asigure la batrineta, addugindu-se macar, un
timp, i cuvenitul ajutor de aiurea, traiul cel mai modest.
Am vazut cindva frumoasa i larga lui casa, din satul,
odinioara un oras, legat si de lupte in epoca glorioasa a
vechii noastre domnii.
178

Altii loctnau acolo unde el se gdsise aa de fericit intze


seumpii sai tovardsi, cu nerfibdtitoare dragoste ci.stigati din largul lumii civilizate. 0 gospoddrie modernd,
care nu amintea prin nimie suprema distinctie culturald
ce fusese acolo. Uncle se insiraserd pe politile bibliotecilor
scumpe volumele venerabile in care se ascundea cite ceva

din isprava veacurilor romdnesti, zburatdcea un stol de

canari, cad odaia plind de soare se prefacuse intr.


imens cuscd pentru zglobiii favoriti al casei celei noud.
Cdrtile

plecaserd la Academia Romdn5.

Conditiile in care ele au putut intregi colectiile muis-

luiei fac cea mai mare onoare acestui boier de vitd


curatd. Se poate spune c filr cuprinsul pretios al Bibliotecii scheiene" lucrul tuturor istoricilor cari s-au
straduit de citeva decenii ca sii dea istoriei nationale o
mai mare sigurant i amploare ar fi fost esential impiedecat. 0 recunostintd nesfh-sit se datoreste lui care,
ftird nici o pretentie, a fcut acest lucru in adevilr mare.

Din cind in cind, ca omul care si-a legat sufletul de


ce n-a putut pdstra lingd sine, el revenea intre ceea ce
fusese pentru el, odinioard, podoaba locuintii sale 0 obiectul celei mai devotate iubiri. Ochli obositi se opreau

indelung asupra spindrilor de piele aurit pe care le


cuprinsese de atitea ori in minile lui. II venise gindul,
pentru a-si face un rost statomic pe lined ele, s II
alcdtuiascd un catalog, sd lucreze la o bibliografie istoricd. In miscari incete el minuia la ceasurile de dimineat fisele cu titluri asa de cunoseute lui, care infdtisau
marea aventurd a vietii sale.
Stia adinc tot ce privea trecutul nostru, i, cind cineva

mai indrznet decit dinsul a avut sa scrie despre chestia


agrard la romCmi, el a deschis cu cea mai largd bund-

vointd saltarele sale, dind fait nici un sentiment de


12*

179

egoism stlintific tot ce adunase asupra evolutiei proprietatii de primint in Moldova.

Apoi Intr-o zi n-a mai venit la Academie. Hoak il


oprea de a-si face obisnuita vizitii. Se despiirtise de sine
tnsusi, despartindu-se definitiv de tezaurul sau.

Dar, multa vreme dupa ce-1 va acoperi tarina, In

umbra care se lasii asupra crimarilor tiinei, ni se va


parea ca vedem Inca pe biltrinul alb strecurindu-se printre dulapurile incarcatc de ce i-a fost mai drag decit
dorul placerilor care nu-i mai erau ingiiduite.
1920

GHEORGHE PITIS

Cu totul neobservata a trecut, in mijlocul gravelor evenimente i intr-un mediu din ce In ce mai instrilinat
de bucuriile sufletului, moartea. la o virsta cind putea shi
mai acluca servicii in scoala romaneascii, a brasoveanului
Gheorghe Pitis
Ghita, cum li ziceau cei din orasul lui
natal-

L-am cunoscut la Revista nouti a lui Hasdeu, in ociiiita

lui din strada Regala, unde in jurul magului imb5trinit


care, zdrobit de moartea fiicei sale, ni anunta solemn,
in fiecare sedinta de vineri seara, data precisri a mortii
sale, prevestita prin spirite, se aduna, nu o scoala literara,

fiindca Hasdeu nu cunostea decit prietcni personali

gi

admiratori, ci un numar de persoane care alaturi de literaturn aveau o pregatire culturala ce-i apropia de invritatul
conduciltor al cercului. Era cu putinta deci s stea alatun
Delavrancea care venea destul de adesea Vlahutd figura
180

numai pe coperta intre redacton

Ionescu-Gion 2

cu poza lui vang, $dineanu 2, exprimind cu dinii strinsi


idei cuminti asupra chestiilor intimplgtor aduse in discutie, i Sperantil anecdotistul, care-si facea un loc tot
mai mare in increderea marelui sau prieten i, apoi, cu
poetul Stavri 3, cu Vasile Cosmovici, si el poet in vremurile prielnice, cu altii, tineretul inceptor.
Pitis era singurul care aducea, in aceastil intimitate
literara a omului care a fgcut asa de mult pentru stiinta
aprecierea sufletului popular, cunoasterea adevaratg,
personald a acestui suflet i putinta de a-I reda in scrisul
sgu. Oaches si slab, cu dintii albi si ochii jucausi, pgrea ca
st a. gata sg inceapg povestea. i o spunea bine ; pat:at

numai a a spus-o prea putin, cad frg indoiala avea

toate insusirile pentru a fi adungtorul basmelor aidelene,


mult mai putin cunoscute decit ale noastre, earl am avut,

ping dilunazi, cind ne-am cufundat iarj intr-o stearpa


literaturd artificiala, de imitatie pretentioas i oadiduted,
un sir intreg de harnici povestasi.
Se pare eg interesul lui Pitis mergea insg mai &Tarte
decit basmul. Studiul lui, vralnic de toat lauda, despre
obiceiurile junilor" de la Brasov poate servi drept model pentru altii, dar el aratg i ce intelegea sa scoatg el
insusi din cercetarea serioasg a datinelor poporului roman.

Pentru orice ocupatie literara continua mediul nostru


este desigur cu totul neprielnic. Putini rezistg. La Pitis
izvorul interior nu era destul de bogat pentru aceasta.
Profesorul de greceste la Sfintul Sava a trecut astfel
intre cei cari au renuntat. Viata lui a apartinut treb-eci
de ani numai scolarilor si familiei. Constatind, o data cu
pgrerile de rail pentru omul blind si prietertos, aceasta
1 G. Zonescu-Gion (1851-1904)
Bacurestilor (1899)
1 Lazar ?dineanu (1859-1934)
sal al limbii romane) i folclorist.

s Ariur Stavri (1869-1929)


rent ruralli.

publicist, autor al Istorici


fiolog (bictionarul univerpoet de 1nspira0e preponde181

pierdere mai veche decit incetarea lui din viatg, ne intrelagm dna' nu cumva povesti nepublicate se gasesc intre

scrisele riirnase pe urma lui Piti. Ele ar trebui psastrate


pentru publicarea in vremuri mai bune decit ale salbAtdciei i speculei actuale 1
1920

CEI CARI SE DUC: CONSTANTIN LUCACIU

S-a stins in Ardeal preotul C. Lucaciu, fratele pgrintelui Vasile Lucaciu, a carui zgomotoas faimA ii umbrise
toatd viata. i totusi acest maruntel i srabut preot avea

caliti refuzate de soart marelui retor de pe vremuri


al cauzei nationale i osinditului, cu un asa de rsungtor
proces, al Memorandului.
Nu-i lipseau cunostintele, l, in felul cum le prezenta

astfel in cutare carte pe care a tipArit-o prin anii


avea curajul de a judeca independent,
lovind curagios neajunsurile, far a se intreba dacg printr-aceasta supar pe aceia de care putea s atirne situatia
sa. Am vorbit pe vremuri despre aceast lucrare de critica
netrtralitAtii 2

' G. I. Pitiq (cca. 1864-1920) a Yost un cercetAtor competent


al thIclorului transilvAnean, dar nu s-a ingrijit de adunarea

studiilor sale in volume. Le-a pArAsit in paginile periodicelor,

mai ales in Revista noud, In care le-a tipArit intre 1888 pi


1893. S-a ocupat cu ceremonialele de muncl agrard, jocurile
de copii, obiceiurile la naptere, nuntA i inmormintare.

Junii" din Brapov pi din alte centre, carora le-a dedicat


un substantial studiu, erau asociatii de tineri ocazionate de

petrecerile populare In timpul sArbAtorilor de prim:Ward (in


alte Orli, de iarnA).
Biscrica, pcoala i armata (1915).
.182

sociala, in care be atingeau uneor1 foarte dur, si cu o


putinta de informatie rilpede, care era in adevar remarcabila, viciile organizatiei noastre de astazi. Vedea pentru
indreptarea relelor numai marele mijloc al culturii, bise-

ricesta si. laice, al unei solide culturi nationale, in care


singura, cu adevarat, ni este mintuirea, iar nu in exageratiile de o clipa ale retoricei ieftine si in carnavalesca
exhibitie de idoli gaunosi si de fetisi surzi si muti.
Pentru acest crez-al lui imi place sa-1 amintesc astazi,

cind la orice se ,,indeste lumea interesata in cistiguri


providentiale si in sortii marelui mezat de constiinte,
decit la conditia sufleteasca neaparata pentru mentinerea
si dezvoltarea noastra.
Invatati profesori cari va schimbati 1.a fata dupa tm
dar mattnimob, talente care va prostituiti unde va prinde

ispita, pe piatra murdara a drumului public, autoritati


recunoscute care cu atita indiferenta pentru faima ce-o
yeti rasa va angajati in intreprinderi rentabile, tineri cu
sapte piei la obraz, cari calcati in picioare cele mai sfinte
indatoriri ca sa va capatuiti cu o cariera necistigata prin

munca, sa stiti ca dreptatea in ce priveste putinta unui


viitor pentru acest neam nu sta decit in ce spunea acest
biet popil pribeag, in exilul neutralitatii noastre, la 1915.
1920

MIRCEA CHRISTIAN

Din Roma vine trista stire a mortii prietenului nostru


Mircea Christian, atasat comercial pe lined legatia romana de acolo
183

Om tinar, frurnos si bun, avind cele mai nobile calit541, el facuse studil frtiunoase i publicase in foaia noastril I la Iasi articole prin care se semnalase atentiei.
Inteligent i plin de invatatura, el era in Italia sufletul

miqcarii de raspindire a cunostintilor despre Romania,


impreuna cu alit de meritosul profesor Silvestri si cu
talentata satie a acestuia.
Revista sa, Romania, care apare de doi ani. ni aducea
cele mai mari servicii.
Abia se mtorsese dintr-o callitorie la Racuresti, unde
o crizii de rinichi ii zguduise ; ostenelile tirumului, facut
imediat, fdr5 crutare pentru sine, 1-au rapus.

In orice prilej, era unul la care te putcai adrcsa pentru o faptii bunk pentru o actiune folositoare. Va fi cu
neputinta a-1 inlocui.

Nu gasim cuvinte pentru a mingiia pe nenorocita lui


sotte
19 tunic 1921
(IV)

UN POET REPREZENTATIV : IVAN VAZOV

13u lgarii au inrnormintat cu cele mai mari onoruri pe


poetul reprezentativ al natiei lor, pe Ivan Vazov, a carul

lung5, foarte 1ung5 viat5 i-a ingaduit sa fie martor al


intregii lupte pentru libel:tate, din zilele grele pe care
le-a pomenit in romanul sau Sub jug pind la capatarea
independentei si la acea mare situalle in lume pe care
au zguduit-o actele de nebunie imperialist din ultimele
timpuri, cu aprobarea 1W insusl.
Neamul rornOnesc (n.a.).
184

liege le a mers dup5 sicriul gloriosului britrin : Virg


deosebire de pgreri politice toti au plins pe acela in care
tedia constiinta natiunii lui, inriltafa in forrnele imperioase
ale literaturii. Clopotele au sunat pentru dinsul in fiecare
biceric5 de sat. Pe alocurea, spune darea de seam5, mul-

timea de la sine a format cortegii care au str5batut localitatea cintind marsuri funebre.
Aceast5 atitudine e desigur o dovadd de timtire din
partea poporului bularesc. Dar ea se datoreste i felului
in care Vazov si-a inteles misiunea. De la inceput pin5
la sfirsit el s-a identificat cu ai sii. Orice suferint5, mice
bucurie, orice sperant5 a lor a giisit intr-insul glasul care
a m5rturisit-o.

Generatii intregi s-au strecurat aducind in materie de


literaturil esteticsa alt formulii, care a venit i s-a dus
In forma simpla a interpretului sentimentului societatii

care 1-a produs, el a continuat a spune, in proz5 si in


versuri, povestea, dinafar

i dinliluntru, a neamului sriu.

Teoreticienii artei pot spune ce voiesc : nu poate fi


pe lume o activitate mai frumoas si mai binecuvintata
decit aceasta i, fata de orice talmrieiri filozofice ale
operei sale. un scriitor de inim va primi mai curind
soarta lui Ivan Vazov.
.1921

UN BINEFACATOR CULTURAL : IOAN EIBICESCU

D. I. Bibicescu a driruit o bibliotec5 de optzeci de mii


de volume liceului din Severin. E opera de rrtbdare, de
inteligent5 si de sacrificiu a unei vieti intregi. Neobosit,
iubitorul de scrieri bune si de publicatil rare .si-a sporit,
185

zeci de ani, comoara, i astazi, cmd 1-au razbit b5trinetele, inchind acest ncpretuit prinos orasului care 1-a vazut
fcind cei dintii pasi in lume.
Cetitorul pasionat, ziaristul cu avint, culegaporul cin-

tecelor poporului a voit ca in acest oras, mult5 vreme


straj5 fata de Banatul rob, s5 se aprind o lumina care
s se vada departe si s arate drurnul cel bun poporului
s5u Inca att de adinc cufundat in noapte.

Severinenii, cari au primit acest tezaur, n-au insii


numai datoria de a-1 instala, de a-1 cataloga si de a-1
inchide in rafturile frumos lustruite. Ei au datoria de
a-1 intrebuinta intii. Este acolo un liceu si este atita
lume care a Ricut studii mai inalte. Profesorii trebuie sa
indemne pe scolari la munca persona15, iar acei oameni
culti sil forrneze o societate literar5 i tiintificti in jurul
bibliotecei.

A doua datorie e de a tinea biblioteca la dispozitia


vizitatorilor de aiurca, ciirora bog:4a ei s. le fie impartasit printr-o analiza sumard a cuprinsului 1 prin amanuntita insemnare a pieselor rare.
Vor II oameni earl s inteleag5 c5 un dar e o datorie,

cu atit mai mare, cu cit mai mare e darul ?


1921

CENTENARUL LU1 NAPOLEON

0 suta de ani de cind, a doua zi dup5 o furtun cumplit5, s-a stins, intr-o biat odaie pe care o cutrernurau
furiile naturii n5pustite pe nesfirsita intindere a oceanului, acela din care, de un an. de zile, nu mai r5masee
deal o biat5 umanitate dureroasil : Napoleon.
186

Atuncl, in 1821, era numai un fapt divers tragic. Din


deprtrile stincii bkute de unda plingdtoare", nu era
sA se mai intoarc5 niciodat eel care ingenunchease lumea : aceasta o stia oricine. N-a fost macar o usurare

pentru un regim amenintat : dusmanul cel mare era trecut dincolo de margenile posibilitWor istorice. In sufletele credinciosilor incomparabilei glorii a fost numai
disparitia fara zgomot a unor sperante nebune. 0 nou5
regalitate, cetateneasca", a crezut c5 se asigur5 aratind
ca nu se teme de eroul mort, i, sub Ludovic-Filip, pe
strazile Parisului care pdrsise de dou'd ori pe atletul invins s-a desf5surat convoiul imens care ducea la Invalizi,
in sicriul de porfir, ramsitile desfcute din groapa meschina a insulei pierdute. Era restituit p5mintului Franciei pe care, fie si numai pentru a o servi unei ambitii
supraumane, o voise doamnd lumii. Restituirea in istoria
insgsi a poporului francez a fost mai grea. Victoriile lui,
fundatiile lui, legislatia i organizatia lui incapeau acolo ;
personalitatea lui, ins5, nu.
Teamd de un partid bonapartist, care dovedise la 1848

ea' poate da, ajutat de dorinta unei societgti intregi anarhiste, un al doilea imperiu ? Antagonismul de principii
al republicanilor fata de tiran ? Oroarea sacrificiior de
singe pentru satisfacerea unei l5comii rdzboinice fara
margeni ?

Ceva din toate, desigur. Dar mai ales lipsa pentru


citva timp a acelui element care consolideazd mai mult
si asigurd mai puternic natiunile : simtul continuitatii

istorice. $i nu, o natie, oricare ar fi patimile care o


dezbin la fiecare moment, nu poate renunta la nimic
din ceea ce s-a fAcut in numele ei i spre folosul ei,
material si moral. $i in numele Franciei, pentru cresterea

hotarelor ei, pentru mrirea prestigiului ei a facut acel

mare intre cei mari opera sa de pace si opera sa de


razboi.
187

Azi se recunoaste aceasta. La o sut de ani dup


moartea sa, omul patrunde intreg in cetatea cea mai grea

de cucerit : inima natiunii sale fail deosebire, caci ft


cel mai indirjit socialist simle vibrind in fiinta sa ceva
la auzul numelui care rezum o legendd.

E cea mai mare din biruintile lui, si era firesc s vie


asa de tirziu dupg insAsi desfacerea fiintii pmintesti.
$i cu aceasta Franta se simte mai mare, fiindcii s-a
reintregit intr-unul din cele mai glorioase domenii ale
trecutului el.
192/

(HI)

IOAN SCTJRTU

$i ieri am dus la mormint puteri din acelea pe care


o soarta rea nu le ingaduie s fie cheltuite pin la cap5t
pentru ce ni este mai scump astazi : cultura poporului
nostru.

0 soart5 tragica pare a fi urmrit intreaga generatie


care, acum aproape dotazeci de ani, a innoit in nuinele
icleii nationale- si a iubirii pentru clasele populare literatura romaneasa Dup Gdrleanu, Chendi, Iosif, Anghel,
pmintul ni cere astAzi pe Ioan Scurtu.

Ardelean din aceia pentru cari Romania era tara f aeaduintii, unde veneau s samene griul curat al idealismului, el a aflat in Eminescu un profetie calguz al propriilor lui silinti, si opera incomparabilului poet nu va putea
Ii niciodat scormonitii farg a recurge la ostenelile lui
devotate.

Potrivit cu principiile trase din ea si care erau sacre


pentru dinsul, loan Scurtu a fost, la Stimitniitarul, criticul
188

neinduplecat, informatorul curagios care stiltea cu credintd pe pragul idell ap5rafe de dinsul.

0 lungd mucenicie i-a lost viata in anii maturitiltii,


cind ar fi putut da mai mult. Retras de lume, si-a purtat
crucea cu discretia sufl9telor nobile care nu cer lumii
cornpritimirea el.

Cu alit mai mult durere shntim astlizi cei cari n-am


avut prilejul sii-i aducem minglieri, cu care cram datori,
dar de care sufletul lui hottirit n-a simtit nevoie.

Acuma, cind nesaniltatea unei vremi de criza a nai cuprinsul literaturii, al culturii intregi, oricine
se duce dintre cel buni lasa un loc pc care nimeni nu

valit

se va griibi sfi-1 umple.

Locul pe care 1-a avut insa Ioan Scuriu in inima


prietenflor va riiminea totdeauna al lui
26 tulle 1922
(IV)

LORD NORTHCLIFFE

A murit, dupil un lung zbucium, cel mai mare din


ziaritii pe cari-i are lumea, acela care min talentul si
energia sa, prin uriasa sa mtmcd de o viata, a putut sii
intre, printr-un fel de recompensil nationala, in rindul
lorzilor, luind loc anituri cu urmasii celor mai glorionse
familii, lordul Northcliffe.
Ici i colo in ziarele noastre s-a relevat aceastia dispa-

ritie, care n-a emotionat numai Anglia. Ea va influenta


' Din activitatea criticului literar slimanAtorist Than SCUrtU
rumin utile contributille erninesciene : Vico $
scrierile n proza ale tut Mihail Erninescu (1903), editi.i din
(1877-1922)

proza 1 versurile poetului.


189

asupra politicet eurente, cAck lordul Northcliffe era un


sprijinitor puternic i un dusman de temut, un creator si
un stapinitor al curentelor de opinie public prin care
astazi se misc5 lumea.

Dar, gindindu-se cineva la aceast lung5 i glorioasa"


carier, glorioas5 Ca a unui comandant de ostire, el poare
prinde si o lectie de morahl

Au mai fost intre ziaritii contemporani oameni cu


insusirile lui i atitia cari aveau i mai multe cunostinti.

Viata zbuciumatii a satuitorilor zilnici ai publicului de


milioane nu cunoaste odihnd. Pricepere administrativ5
posedil i atitia alti directori de gazet5, cari realizeaza
averi din cele mai impunilioare.

Pe dinsul ce 1-a ridicat, 1-a fkut influent si puternic


era ins altceva : convingerea absolutd cd serve0e o
cauzii dreaptd si buna sl neclintita hotdrire de a o urrna
pinti la capdt.

Cetitorul poate fi nesigur si capricios. Dar stirna lui

nu va ciiuta niciodatil pe aceia cari se incovoaie, se


mldie, se schimbli dup nesigurantele i capriciile lui.
Invdtatorul" care i se infAtiseazg trebuie s aib un
sincer crez.
Si, in timpul riizboiului, ca i inainte, ca i dupg, lord
Northcliffe 1-a avut.
5 septembre 1922
(IV)

DUILIU ZAMFIRESCU

Vestea despre moartea lui Duiliu Zamfirescu rn-a uirnit

Era in acest om, sangvin, voluntar, dirz, mindru, nu


nurnai de scrisul s'au si de talentul sau, dar de puterea
190

sa fizica # de eleganta cautat a imbracamintii sale material cu care s-o duca inainte macar douazeci de ani.
In ultimele zile cind 1-am vazut la Academie, cu tot pilrul
1111 alb, era gata sa poarte razboi oricind, cu oricine, pen-

tru convingerile sau numai pentru fantazfile sale, care-i

erau mai presus de orice. Daca 1-a rpus ceva, a fost


desigur osteneala zadarniciilor politice la care 1-au supus
in ultimii ani anume prietenii. Caci in politica romaneasca

nu 1-a adus pe dinsul o aplecare deosebita, o chemare


netaggcluit, nici o credinta careia s fi fost in stare a-i
sacrifica totul.

Nu, s-a dus unde nu-1 reclama nimic si unde n-avea


nimic de indeplinit. Cu exagerata lui simtire de poet,
cu usoara poza a romanticului din generatia lui s-a framintat cu toata lumea, si-a instrainat prietenii, nu si-a
eistigat dusmanii s'i a otrvit un organism extraordinar
de puternic, care n-a putut rezista.
Acei cari la mormintul lui au aflat laude pentru dinsul,
puteau gasi motive de mustrare pentru dinsii.

Partidul" 1 se putea completa si fail sa ruineze pe


acest om distins.
1922

VASILE LUCACIU

0 amintire mare, scazut de mizeriile zilei prezente,


dispare dinaintea ochilor nostri, o data cu batrinul cleric

care si-a ispravit, singuratec, suferintile la Samar.


i Aa-nurnitul partid al poporulul" condus de generalul
Averescu.
191

Odat, pe cind oamenil cari imbatrinesc astazi Li incepeau viata, contra urgiei Ungariel desnationalizatoare,

a lui Tisza tathl si Tisza fiul, s-a ridicat un pop de


sat roman, ca in zilele acelea eroice cind ajungea o veverend veche i o cruce de lemn pentru ca mit i Inn
de tarani s samene cu trupurile" lor calea dreptiitii. A
lost un simbol pentru multimile care vac' i simt, lucreaza

biruiesc prin simbol. .5i el a stiut, prinzind de la inceput sufletul neamului obisnuit a voi preotii cu crncea-n frunte" mai presus de avocati i alte spete de oameni, sa fie vrednic de aceasta -credint a multirnilor
pi

care prin el mergeau spre luminosul necunoscut.


Frumos, cu capul roman rotund, cu linLtitii ochi marl

negri, cu gura fin thiatil ca de un artist antic, zdraviin si


proportionat in toath fdptura sa deplind, el aducea inaintea inchizitiei curtior maghiare ceva din acea maiestate
a Romei pe care-i plilcea s-o aminteasca. i, pe linga

accasta, din studiile sale prin seminariile catolice ale

Rornei notai, acea elocventh de amvon, solemnd i rdsund-

toare, care, pe atunci mai ales, trezea o reala admiratie


si in dusmani cind atingea lucrurile cele mari ale lurnii
si ale omului.

I-a trebuit, pentrd romantismul popular, si fondul de


Intunerec al unei temnite. Curtea s-a grabit sa-1 dea indaratnicului.

atunci edtre acei pareti de piatr s-au dus ginduri


recunoseatoare, indemnuri de staruinth pins la capt gi
triste doine rasarite spontan in razletirea satelor care de
mult n-aveau pe cine s cinte.
Ce a lost pe urma ? ImprejurAri omenesti...
Cine stie ce se va prinde cindva de fiecare din noi rind
nu vom putea sthpini vremea noastr ! Nimic nu va putea

distruge ins in marturii acelor timpuri aceastd icoana


desfacuta pe linia de mucenicie a unui calvar.

Azi, cind batrinul ia cu sine elementele din care s-a


dat romanismului acest neuitat episod, e drept ca aureola
192

pe care greselile vristei o Intunecaserd s5 incunjure din


nou capul celui adormit

1.

1922

ANDREI BIRSEANU

Andrei Birseanu, presedintele Asociatiei, pOrseste Ar-

dealul su, acela care 1-a nOscut, 1-a crescut si de care


nu s-a depdrtat niciodatO, fOrd a se gindi ins5 a face
din el o armO contra sigurantei marii patrii rsOrite ca
prin minune. Ii pArdseste tocmai atunci cind e mai mare
nevoie de oameni ca dinsul.

Suflet de poezie, el a dat versuri de o linitit, dar


i nobild inspiratie. Inimg iubitoare de tineret,
el, caruia nu i-a fost dat s creased in case sa copii care
s-i clued numele i fapta mai departe, a fost, o viat
intreaa idealul profesorului care nu stie ce e supOrarea,
cum nu stie ce e oboseala : din graiul lui mOsurat si blind
duioasa

s-au desfacut nu lectii de un ceas, ci invdtAtura de o viat.


Minte perfect echiibratd, stOpinind armonios insusiri
pe care le fdcea s reiasO numai cu cea mai perfecta dis-

cretie, el a trait intre cOrtile sale, luind din ele doar ce


era mai potrivit ca sa completeze frurnoasele cunostinti
I Preotul Vagle Lucactu (1852-1922) a fost unul dintre cei
mai energici conducatori ai luptei pentru eliberare nationala
a romanilor din Transilvania. Semnatar al Memorandutuf, a
fost condamnat la Inchisoare de justitia habsburgica. In anil
urmatori, a desf4urat o intensa activitate, in art 1 peste
hotare, pentru alipirea Transilvaniei la Romania. In 1918, a
fost vicepreedinte al Consiliului unitatii nationale creat la
Paris.
13

Oameni earl au fost, vol. II

193

pe care si le cdpdtase in studioasa-i tinerete. Intr-o lume


silitd la izolarea provinciald, adesea ru sfatuitoare, intetitoare la ambitii i trezitoare de uri, el a fost totdeauna
prietenul celor buni, indrepttorul celor ovielnici, acela
de la care si cei mai rdi erau siguri ea, pornind pe altd
calevor gasi cea mai deplind iertare i primirea cea mai
frdteascd.

Era in fiinta acestui orn palid, cu privirea tristd, cu


glasul invdluit de o veche suferintd, alinatd prin cele mai

iubitoare ingrijiri casnice, ceva care-I punea la o parte


de trivialele incdierdri ale puterilor ce se luptd pentru
a stdpini o societate
i aceasta-i crea un loc cu totul
deosebit, in care era ceva misterios i sacru, ca oriunde o
mare onestitate std alturi cu o modestie incintAtoare.
Asociatia nu putea sli aibd mai bun presedinte. Pentru
intiia oard ea i% recunostea intr-insul misiunea el insesi.

Cuvintdrile acestui om de adevdrat culturd, ca o superioard valoare eticd, sunt lectii de morald publicd i capitolele unui catehism al ideii cultural-nationale. Nimic
din nefabddrile, din violentele i nedrepatile acestor timpurl tulburi n-a putut atinge constiinta inteleptului. Jignit
crud el insusi, el n-a gsit un cuvint de protestare contra
moravurilor rzboiului civil in care triiim. Dacd in Ardealul care si-a pierdut cumptul in clasele de sus ar fi
rdmas numai un singur om mai presus de partidul ski, de
confesiunea sa, de provincia sa, acela ar fi fost desigur
Andrei Birseanu.

Sunt oameni cari pot Iransmite, cind inchid ochii,


sufletul lor intreg institutiei pe care au condus-o, cauzei
cdreia j s-au devotat. El era dintre aceia. Nirnic nu trebuie
adaus la ceea ce a fost el, nimic nu e iertat sd se retragd
din aceastd comoard morald.

Astfel, la disparitia lui, avem sentimentul atit de rar


194

c nimic nu s-a schimbat in jurul nostru, nifnic alta decit


bunii ochi blinzi pe ean l. nu-i vom mai vedea niciodat5
pi zimbetul trist care mingiie insii toate tristetele umane.
1922

VASILE LITU

Tinar Inca se stinge la Vatra Dome! profesorul bucovinean Vasile Litu.

Cind a pornit in Bucovina miacarea national5, care a


dat romnilor de acolo, impArtiti, invrjbiti, descurajati
pi gata a primi toate impunerile unei st5piniri tiranice,

dar foarte dibace, o incredere in sine fard care nici o


natie nu-0 poate urma menirea, s-au gsit in generatia
care se ridica atunci marturisitori i 1upt5tori de tot felul,
fiecare lucrind dupfi puterile sale 0 dup temperamentul s5u. Dar intre ei toti nici unul n-avea dirzenia nein-

duplecata, focul in privire, hotarirea in glas, insuairile


care fac pe cineva in stare & tirasca' multimile dupa
dinsul ca frumosul cimpulungean sprinten, cu fata
fink mdrturie de rash' bun i veche, care a fost Vasile
Litu.

L-am vgzut venind spre mine, nu cu sfiala unui student care-ai caut5 calea i simte nevoia de ocrotire moral5 i atunci cind e pe drurnul cel bun, ci cu siguranta
unui ostaa care atie bine unde-i e steagul 0 nu preget5
s5 sara oricind in apilrarea lui. Nu 1-am auzit vorbind
multimilor, dar avea tot ce trebuie pentru a li impune pi
a le face sa vie dup5 dinsul unde ar crede el c5 e bine sa
se duck
13*

195

N-a arAtat nici un fel de sovAire in ce priveste viitorul


neamului sAu i acela al statului din multe petece care
stApinea i prin acele vAi romnesti.

Simtea, din puterea credintii sale, ca' Austria se duce


si se apropie ceasul nostru. Ii va fi pgrut bine, In timpul
rAzboiului, cA aceast oblAduire, reprezintat acolo prin
turbata prigonire a unui colonel Fischer, 11 trimete la

loc de poprealg, hanuind cA prin el duhul cel fau ar


intra intre supusii" tarAnesti ai Bucovinei austriace. Nu
era om care sa se dea in lAturi la apropierea suferintilor
necesare, care rascumpArA i inalt.

De ce, pe urmA, cind izbAvirea a venit, rsplAtitoare


pentru cei cari nu speraserA si nu aduseser jertfa, el,
care pe vremuri avuse un puternic, fie si uneori gresit,
amestec in meschinele lupte de clopotnit dintre partidele
micii sale patrii, n-a aratat nici o dorinta de a se manifesta intr-o viatA politica' in care era nevoie si de francheta, de energia lui ?

S-a multumit cu un loc in invAtAmint, si moartea 1-a


prins la scoala lui.

Oricine 1-a cunoscut trebuie sa regrete ea ni s-a luat


inainte de vreme una din acele puteri adevarate, care,
oricit s-ar ascunde, totusi pot fi descoperite i intrebuintate.
1922

ION SIRBU

Amintesc in acest loc, dura datoria ce o are fata de


dinsul istoriografia romi'mA, pe Ion Sirbu, paroh din Ru-

aria, pentru cine nu i-a cunoscut munca stiintificA de


196

mult intrerupth, iar pentru scriitorii i cetitorii paginilor


de istorie unul din cei mai rabdatori i constiinciosi prin-

tre aceia cari in ultimele decenii s-au trudit sd desluseascd, pind in amanunte, trecutul, plin de exemple pi
fagaduieli pentru viitor, al acestui neam.

Format la scoala de migaleald critica' Med orizont a


Vienei, intors de acolo cu o perfect cunostinth a tehnicei
capabile de a fixa detaliul material, el aducea o istetime
fireascd i un dar de a razbate ping la ultima expresie a

preciziunii, care fac parte desigur din calitatile ce trebuie


sa' aiba un istoric.

Astfel a putut s dea, i dupa izvoarele unguresti,


pe care putea sa le utilizeze, o istorie a politicei lui
Matei vod Basarab, dincolo de care e imposibil a se
merge, ca atenta fixare a faptelor, de toata ordinea.

Aceast lucrare germana a fost foarte bine primith


de critica, in tard j aiurea. Aceasta 1-a indemnat pe
Siibu sa caute un mai important subiect. Pe el, ca barthtean, Ii interesa cariel a fulgeratoare a lui Mihai Viteazul.
A consacrat acestuia ani de zeloase cercethri in arhi-

vele vieneze, si, cind i s-a parut ca a terminat recolta


materialului, s-a pus sa redacteze. Intiiul volum din cartea
pranuit foarte vast a primit marele premiu al Academiei.
E j aceasta o lucrare foarte pretioasa. Dar ,eruditul nu

era un scriitor. Mai mult, Ii lipsea cunostinta deplin6 a


limbii literare, i pretentia lui de a scrie bandtene0e"

n-a putut fi luata in serios. Aceasta a impiedecat raspindirea scrierii, care trebuie socotita oricind ca un indispensabil mijloc de control.

Neajunsuri de caracter, porniri polemice care-i faceau


mai mult rau lui decit presupusilor adversari, un fel de
fireasca antipatie fata de orice prietenie si solidaritate
stiintifica au condamnat intii la izolare pe om, i pe urrna
i-au intrerupt 0 opera. Azi, cind el dispare de o moarte
timpurie, e o datorie s5 se caute in hirtiile lui ceea ce
ar putea duce cu un pas mai departe expunerea critica
197

a marelui subiect i s se dea publicitii intregirea la


cele dotia volume aparute 1.
1922

ERNEST LAVISSE

Franta a pierdut in foarte Watrinul istoric Ernest Lavisse, nu numai pe Un om de stiint a carui opera, ca
scriitor, despre formarea i dezvoltarea Prusiei, mai ales,

si de organizator pentru marea opera de istorie universala si de istorie a patriei sale, nu poate fi pretuita indeajuns, ci mai mult decit atita : pe inspiratorul, atitia
ani, al invatamintului ei si mai ales al celui superior.
Acest invatamint trebuia innoit, apropiat de cerintile
si de nevoile vremii. Prin Scoala de inalte studii inchinata eruditiei active, plin de avint, dar stapina pe metodele eriticei de azi, se ineepuse reforma. Sorbona se
apara Inca, in vechile ei ziduri medievale. A trebuit timp,

a trebuit staruinta, mutt prestigiu personal si multa influenta pentru ca si aid s patrunda aerul liber al cugeOrli actuate, al preocupatiilor din timpul nostru.

Largindu-i-se cadrul de Mere, acordindu-se un mult


mai mare loc tiintiIor, Universitatea Parisului a devenit
scoala de care Franta i lumea au nevoie azi. i, pentru

a se adapta si mai bine, pentru a se complecta si mai


bogat, nu-i trebuie decit sa mearga mai departe pe calea
deschisa de generatia pe care a condus-o in atitea privini Lavisse. Asa cum e, noua cladire pare ea simboliI Luerdrile Iui Ion Sirbu (1865-1922) : Retaffite externe ale
tut Matei voad Basctrab (Leipzig, 1899), istoria tui Mihal vocla

Viteazul (vol. I, partea I, 1904, partea 11, 1907).


198

zeaza intinerirea institutiei care a cistigat in curs de


matte veacuri dreptul la stima intregit umanitati culturale.

$i amintirea lui Lavisse, iesind din frumoasele lui


carp, care vor fi i ele cindva invechite, se va pastra
ocrotitoare asupra Sorbonei, cu acea putere pe care n-o
are decit ctitoria marilor opere colective

I.

1922

(HD

PIERRE LOTI

Moartea lui Pierre Loti, pe care inchipuirea noastr,


a celor cari am fost incintati de tinereta lui visatoare,
pornit spre aventuri exotice, nu

99-1

putea inchipui ba-

trin, zdrobit de virst, izolat, aduce aminte nu numai


o incintatoare literatura, plina de ceata erizonturilor infinite cleasupra marii, ci i o faza din dezvoltarea literaturii contemporane, pretutindeni, dar mai ales in Franta.
In leg6tura cu filozofia pozitivista, sigura in conturele-i

trase drept, i cu ordinea perfect ierarhizata a unui


imperiu conservator, o literatura se desemnase in care
nimic nu era lasat nelmuririi, gicirii i prevestirilor mis-

terioase ale sufletului omenesc. Epopeea masiva a lui


Zola domina scrisul timpului i poezia insasi, cind nu
suspina arii familiare cu Francois Coppee, urmarea linia
dreapta, precisa a templelor antice.

Atunci, un ofiter de marina, far pregatirea profesionala, fr legaturi in cercurile care stabilesc reputaErnest Lavisse (1842-1922), istoric francez de orientare

burghezo-liberald, membru al Academiei Franceze, a publicat


citeva opere monumentale : Istorta Frantei dc la origine pind
la revolutie, Istoria contemporand a Frantei etc.

199

tiile, a incercat, intr-un stil nou prin libertatea lui, de


o usurinta care ascunde totusi efecte maestrite, sa vorbeasca unei lumi deprinse cu alta lectura despre cele
vesnic incapabile de definitie din infinitul sufletului
omenesc.

Plutind cu creatiunile lui iiitre vis si viata", el a


vrajit inaintea unor ochi deprinsi cu viziuni dare, netede,

icoane in care tari departate, rase necunoscute si neintelese, pina la arhaicul mister psihologic al Bretaniei
sale insesi, adaugeau farmecul cadrului si cuprinsului lor
pentru ca sa se intrevada figuri ferneiesti de o ispititoare
irealitate, chemind, mingiind si disparind ca o iluzie.

Pe urma a venit alta generatie. Ea a cautat, afara din


subiecte si afara din virtuozitatea insasi a stilului, prin
aruncarea indrazneata in anormal si absurd, acea nou-

tate pe care el o Osise la un colt de zare strina, de


uncle veneau razele palide ale unor stranii iubiri. N-a
mai fost inteles acela care de fapt nu fusese intrecut.
El se duce astazi strain de literatura cea noted, dup
ce strain de cea veche se ivise, imprastietor de vedenii,
ca o protestare contra marilor cladiri ale brutalitatii
constructive.
17 februar 1923
(IV)

MOARTEA UNUI TINAR : NICOLAE BELDICEANU

Tinar si-a ispravit Nicolae Beldiceanu zilele intunecate

la sfirsit de una din cele mai schimonosite forme ale


nebuniei.

Era de la Semlinatorul, s-a spus


si de aceia earl-0
infatiseaza acea epoca de solidaritate, de armonie, de
utilitate moralii si de avint national al literaturii noastre
200

ca pe o inchisoare in care sub o ferul de dascal


talentele n-aveau
voie sa se consulte pe sine, ci erau datoare sa se supuie
unei directii, unui control, poate chiar unei umilitoare
Dumnezeu stie cit de mult ea lipsea !
pedagogii.

cazul, asa de trist, al lui Beldiceanu, vine tocrnai


sA lAmureascd o neintelegere pe care anumite interese,

tot atit de urite in fond, pe cit sunt de grosolane in


felul de exprimare, caut a o face sA dainuiased.
Incepind a scrie alaturi de d-1 Sadoveanu l facind din
acesta modelul s'au statornic pinA 0 in potolita armonie
a frazer moldovenesti fluide, Beldiceanu n-a avut nici-

ca i oricare din ceilalti


sA treaa pe la
ortopedii estetice pretentioase, de care totdeauna mi-a
fost prea silA la altii ca sa le practic eu insumi.
Criteriul era numai acesta I E bun ? E sAntos ? Da, si
sAngtos... Fiindea Med aceasta literatura e un pacat, gi
nu intelegeam a-i fi complice.
Aceasta era deci o directie. De la o vreme ea a fost
pArtisitA de cei mai mari, iar cei mai mici au apucat
unde au vrut si au scris ce au vrut. Cu acelasi talent,
desigur, dar nu cu acelasi echilibru, fiindcA literatura
Med inspiratie etica se loveste cu capul de 'toti pAretii.
Beldiceanu n-a azut in falsificatiile de mod* fiind
pentru aceasta un moldovean prea cuminte. Dar rodul
ostenelilor sale s-a frimitat i s-a pierdut in buna
parte, 0 nici multAmirile marilor camaraderii oneste,
pe care nu le pot inlocui mgulelile ipocrite ale cenacu-

odata

lelor de fabricatie literal* nu le-a gustat in anii din


urma ai unei vieti prea repede isprvite 1
Ceea ce era de constatat.
1923

(III)
Nicolae N. Beldiceanu (1881-1923) a pialsit Sdmaniftortd,
pentru a deveni colaborator al Vietit ronainegt, impreunA cu
201

TEODOR BURADA

Un biarin a ca'rui viat intreaga a fost numai dorinta


de a sti, placere de a comunica, sentiment pentru binele
obstese i modesta' hiirnicie in serviciul patriei, s-a stins
la Iasi, in virsta fericit a patriarhilor.

Pelerin pe toate plaiurile latacirilor romanesli, din


Moravia pia in Asia Mica, cercetkor al Dobrogii mocanilor i cojanilor Inca inainte de alipirea ei la tara,
purtator entuziast al dorintilor noastre prin orasele tuturor tarilor, el a consacrat ani de zile cercetarii teatrului
iesean, pe vremea cind artistii lui indeplineau ca o misiune nationalfi.

Colectia adunatfi cu atita truda, tiinl i gust, trebuie


pastrata intreaga, asa cum este.
Singurul ministru care reprezinta Moldova in cabinelul
actual trebuie sd se ingrijeasca de aceasta.
Va rAminea dupd el insa i altceva decit crtile, ziarul,
placardele i afisele lui : va raminea exemplul unui om

care a adus tinereta creatoare pin la ultimele hotare


ale ddinuirii pe care soarta a lasat-o omului pe pamint
1923

eei mai mari"

M. Sadoveanu, Anghel, Iosif. Literatura lul


de inspiratie mai ales rurald recomandS un spirit generos, dar
nu si forta unui talent realist (Chipurt de mahala, Cea dintfl
iubtre, La un han odatti, Chitia dragostei etc).
Teodor Burada (1839-1923) a editat un Atmanah muzical
(1075-1877). a publicat studii de istorie, arheologle, etnografie

si folelor. Teatrului iesean i-a dedicat lucrarea Istoria teatrutut


in Moldova (1915-1922).

202

UN PRIETEN DISPARUT : VRATOSLAV JAGIC

/n zabava vestilor din strainatate si in mijlocul grijilor felurite, in ruperea legaturilor celor mai strinse
cu straintitatea dusmana, nu s-a gasit prilejul de a pomeni

si aid, cu sentimentele cuvenite, moartea lui Vratoslav


Jagi.

In Boemia s-a vorbit mult s't duios despre dinsul.


Acest filolog jugoslav, care atitia ani a condus cu traiMete si cu tact marea publicatie care e Archly fr
slavische Philologie, nu era numai un cdutator norocos
de etimologii, un mester deslusitor de schimbdri fonetice.
Poate
pare ciudat s-o spunem
el nici nu era
aceasta, desi putea sa fie. Idealist din vremurile de largi
conceptii, de simtire calda, de atingere cu viata practica
stiinta reprezentind i o tinta, dar i un punct de plecare

el si-a inceput activitatea din curentul romantic care


ducea la cercetarea tuturor limbilor inrudite ale marii
familii slave, sLa avut totdeauna in vedere putinta unei
tot mai strinse legaturi intre ele. Limba germang, ca si.
catedra universitara din Viena erau pentru dinsul numai
i instrumente de prestigiu.

mijloace

Prin tot ce ne apropie de slavi, el a fosl indreptat


si spre noi.

Mult timp si-a cautat la noi ucenicul. L-a gasit in


munca, rabdarea, claritatea de cugetare i masura de
forma ale lui loan Bogdan, care i-a fost i colaborator
pretios, i prieten mai tinar.

Daca Bogdan ar fi trait, de la dinsul am fi avut


paginile miscate pe care j le-ar fi dictat lungi si sincere
relatii. In lipsa aceluia care avea toga competinta specialistului, fie-mi ingaduita aceast recunoastere, Ca unuia

care, stiindu-i numai viata i reputatia, cauta a trage


203

din lungile zile ale acestui conducAtor Insufletit exemple


hi pentru noi j.
1923

DIMITRIE ONCIUL

Cu Dimitrie Onciul pleacd din mijlocul nostru, desigur

la o virstd cind putea sd mai aducd multe i insemnate


servicii invdtdmintului, initiatorul insusi al studiilor critice de istoria romanllor.

Incepindu-si lucrul intr-o vreme cind o scoald invechit nu-si ciddea osteneala de a stringe de aproape izvorul i nu-si impunea disciplina necesard pentru ca s nu

intreacA rezultatele cercetdrii obiective, el a fost prin


scrisul su invdtatorul la noi al doctrinei germane, cu
toate insusirile ei, pe lingd care sunt j neaparate defecte.
Ca profesor, a fost acclasi strict pdzitor al unei doctrine
severe, pe care a transmis-o cu autoritate elevilor sdi.

In multe prilejuri cuvintul sdu gray a servit pentru


exprimarea demnA a sentimentului general.
Pretutindeni unde, ca la Arhivele statului si la Comisia

monumentelor istorice, o sarcind administrativd i-a fost


incredintat, el a indeplinit-o cu o scrupulozitate care
poate servi de model.

Cu aceste insusiri pozitive va raminea el in amintirea


elevilor sdi si a opiniei publice, indureratd azi i totdeauna recunoscdtoare.
1923

(III)

Mai inainte de a deveni profesor la Universitatea din


a funclionat succesiv la

Viena, Vratoslav Jagid (1838-1923)

204

IOAN PAPINIU

loan Papiniu, pe care-I puneau in pdmint ieri, a fost


un simpatic reprezentant-tip al diplomatiei care dispare.
Fiul preotului de la Ploieti, om harnic si solid, pornit
pe studiu i capabil de muncd grea, n-a plecat la o legatie
nici din personalul unui club, nici din incunjurimea unui
om politic. El nu s-a mentinut prin leggturi personale
intriga n-a intrat in combinatiile lui. Din cei mai tineri
ani ping cind moartea a cules pe septuagenar la lucru, el
a fost un perfect functionar i un muncitor neobosit.
Astfel de oameni sunt in traditie
o veche traditie a
noastrg, care-si are originea in aspra i greaua veghe a
oameni modesti j economi,
agentilor pe ling Poartd
cu ochii deschisi la toate primejdiile.

La Constantinopol, la Haga el era necontenit la masa


lui de lucru, putin strglucitor desigur, dar cu atita mai
util.

Legatiile erau pe atunci laboratorii : rapoartele, care


nu se trimeteau la seful de partid acas, o dovedesc.
Azi sunt alte vrerni. Politica a cotropit i diplomatia,

cu aceleasi defecte. E un progres ? Cine va pune farg in


fata o diplomatie i alta, va rdspunde cindva, cum fac
astgzi eu : nu.
11 decembre 1924
(IV)

universitatile din Odesa, Berlin, Petersburg. A fost membru


al Academiei Romne. Este, intre altele, autorul unei Istortt
a Itteraturit sErbe l croate.
205

UN ACT DE PIETATE

S-a ridicat la Birlad un bust lui Alexandru Vlahut.


Stim ce putin inseamn5 pentru o literatur5 r5tAcit ei
n5rdvit acest frumos nume de constiint5 i onestitate
literara.
Liber e oricine sa" cread5 ca o nota form5 a geniului
uman s-a s515s1uit in fartkuta sa craniang ! Noi, toti cari
ne-am incalzit i ne-am mingiiat din scrisul lui, citiva
avind i aleasa onoare de a-1 fi cunoscut In mindra lui

discretie, vom continua s5 pstram in ce are mai adinc


sufletul nostru nu numai amintirea, ci prezenta vie a
aceStui suflet superior.

Dar monumentul de la Birlad nu e numai omagiul


adus unui literat, ci mai mult decit atita.
Poate I-au asezat acolo pentru faptul, intimplAtor, c5

poetul s-a ngscut in Tutova. Dar acei cari i-au urmArit


viata, in mijlocul celei mai complicate vijelii prin care a
trecut neamul nostru, se gindesc la altceva.
Vlahuca a fost un om de critica si de credint5. De nemiIoasa criticd tocnnai pentru c puternic i nezguduit5: era

credinta lui. De natur inalt-etic5, ea a intrebuintat Iiteratura ca un mijloc. Dar tinta nu era frumosul, intrucitva
schimbator, ci natia etern5. Cind a pornit r5zboiul, el a
fost unul din acei cari nu s-au clintit. A vrut s sufere
pribegind, daca nu putea s-o faca luptind. Si, neputind
organiza lupta, el a cutat s5 organizeze, unde a fost,
constiintile.

Astfel in Birlad, ca si in Iasi, el a fost indemn5tor,


indrumMor i sprijinitor. Si de aceea se cuvine acolo s
se infatiseze chipul lui, pentru zilele de ieri ca o amintire,
pentru cele de azi ca o mustrare.
1924

206

IANCU FLONDOR

Sa-i zicem asa, cum ii ziceau ai lui inainte de 1875, cind

in tara furata nu ploua asupra boierilor mari si mici


titlurile de cavaleri si baroni, particulele nobiliare ale
Austriei stapinitoare : Iancu Flondor.

Purtatorul acestui nume se cobora din cele mai vechi


neamuri. Incercarea de a lega pe Flondoresti de un Albota

al Moldovei de Sus, boieria lui, oricit de lustruit prin


scoala si societatea austriaca, nu-1 smulgea dintre multimile romanesti al Bucovinei sale.

Totusi o anumit demagogie, care a trecut la strain in


timpul razboiului, a lui Aurel Onciul, 1-a fixat in tabara
boierilor. De fapt, ea era inainte de toate o tabara nationala, plina de amintiri ale trecutului, plina de aspiratii
dare viitor.

In timpul rzboiului cei ce faceau parte dintr-insa


n-au avut un moment de nesiguranta. Iar sefului lor, de
un timp departat de politica prin dezgust, i-a fost rezervata suprema bucurie de a prezida adunarea care a readus Bucovina la trupul cel liber al poporului romanesc.
A stiut sd-si guverneze noul tinut eliberat, cu prestigiu si autoritate. Cei cari 1-au rasturnat o vor recunoaste
azi, alaturi cu aceia cari s-au folosit apoi de dinsul in
tristele noastre discordii de dupa razboi.

Nu insa in mijlocul lor va famine amintirea lui, ci in


mijlocul luptei pe care a dus-o sincer si cavaleresc si in
mijlocul biruintei pe care a meritat s-o reprezinte.
1924

207

SIENKIEWICZ

Poporul polon plateste azi datoria lui de recunostinta


fata de unul din scriitorii cari, in veacul al XIX-lea, de
sfisiere si suferinta, i-au facut gloria.
.
Henryk Sienkiewicz apartine de mult umanitatii. Carti

cum e Quo vadis sint scrise pentru lumea de oriunde si


din orice vreme, asupra careia autorul lor a aruncat o
suflare de nobil sentiment crestin, inaltind si purificincl

sufletele. In Fdrd dogma, cetitorul de orice natie s-a


putut lasa prins de acelasi farmec al celor mai delicate
schitari de sentimente omenesti. Mare le povestitor polon
a fost un sol de bine, un mingiietor, un indemnator pentru
oricine are simtul sfinteniei vietii morale.
Dar, vorbind umanitatii, el a ramas omul natiei sale.

Ar fi putut sa se spuie ea' a iubit-o ; el a trait in ea si


pentru ea, inlocuind vrernelnicia cu constiinta existentei
marelui suflet polon de-a lungul secolelor. $i de aceea
tara lui il primeste azi pe dinsul, pribeagul, nu numai cu
admiratia pe care, ieri, Franta o dadea, la mormint, altui
scriitor de mare faima, ci cu acea duiosie care se cuvine
numai celor cari mult au suferit si au sperat mult, cre-

zind in om si in viata, in cele bune si in cele drepte.


Sint ani de cint Polonia slava ducea la locul de odihna,

cu o grandioasa manifestare de solidaritate, pe pictorul


Siemiradzki. Pe Sienkiewicz il readuce la sine cu acelasi
sentiment de fratie nationala Polonia libera, dovedind ea
la popoarele alese fericirea nu conrupe.
1924

208

QUIDDE

Germania revansistd mai are un trAdator de urmArit


si de pedepsit.
E profesorul, istoricul Quidde.

Acest ati patriot, al cdrui nume se ceteste acuma


in lumina verde a urii conationalilor sai
cart cred
c o tard nenorocitg are ca intlia datorie nu sa se refacg,
material si moral, pe sine, ci sA provoace din nou nenorocirea, cit mai deplind si mai neintirziat, a altora

nu e la cea dintii greseal a sa fata" de natia care


1-a na'scut.

In adeVAr, sunt vreo treizeci de ani


dacg-mi aduc
bine aminte
de cind acelasi scriitor era amenintat
cu alte fulgere pentru ea-0 permisese, in plind strlucire
a domniei lui Wilhelm al II-lea, impdrat i rege, considerat de majoritatea germanilor ca un nou Lohengrin,
infatisare cavalereasea a rasei, s gAseasca oarecare

similitudine intre tinrul cezar germanic imbrkat m


platos de argint si Caligula insusi.
Caligula, maiestatea-sa irnpArAteascg ! Dar se poate o
blasfemie mai teribild decit aceasta ? Toti zeii din
Walhalla urlau de minie, si Wotan era gata trAsneasca"

pe acest profesor obraznic... Dar, vezi, vremea a trecut,


si an de an, zi de zi, dreptatea nerespectuosului cunosator

al trecutului roman si al prezentului natiei sale iesea


mai limpede la iveala".

Dupg intiiul farrnec de noutate, monarhul care scria

in cartea de onoare a primgriei din Berlin dictonul


homeric ca nu e buna Slapinirea a mai multi, ci unul
s fie stapinitorul" destAinuia prin gesturi dezordonate
ce se ascundea sub exploziva-i genialitate fals : imensa
vanitate a lucrurilor cum nu le-a mai facut nimeni, patima furioasa' de a uimi.
Actul insusi al rzboiului a incheiat demonstratia :
istoricul avea dreptate.
14

209

Dar el se indardiniceste s-o aibd Inca mai departe.

In locul unui om vrsind pe nas ca un zmeu focul


patimei sale si intinzind dintii sd mdnince jeratec ca un
cal nazdravan e un popor intreg. Germanul invins nu
se resigneazd.

El nu cautd in el pe vinovatul catastrofei, ci aruncd


raspunderea asupra acelora pe cari i-a atacat. Propria
lui insandtosire-i e indiferentd, numai s cadd asupra
dusmanului urgiile iadului.

Din coltul lui, Quidde, acum girbovit de biltrinete,


judeca. Rdspingincl pentru el ispita nebuniei incunjurdtoare, el cere poporului silu un curagios examen de

constiintd, o hotdrire eroicd impotriva propriei lui dureri

sfdtuieste sd se creased' noua generatie, salbatecita


sistematic, dupd principii de bunatate si de infratire.
Nu va fi ascultat. Dar vreme multd nu va trece in
pi

Germania lui Ludendorff 1 si Hitler si, poate, din nou el


va auzi cu urechile de orn viu vechea constatare : Quidde
a avut dreptate 2
1924

STINNES

A murit acela care tinea in mini firele tuturor intrigilor impotriva piicii dreptului national, acela care a
1 Generalul Erich Ludendorff (1865-1937)
reprezentant
al militarismului german, sprijinitor al lui Hitler.
2 Istoricul Ludwig Quidde (1858-1941) a practicat convingeri

i pacifiste. A fost membru al Comitetului international pentru pace (1901), preedinte al Societlitil germane
pentru pace (1914-1929) etc. In 1927, i s-a acordat Premiul
ciemocratice

Nobel pentru pace.


210

intrebuintat imense mijloace bnesti i o energie filed


pereche, o cutezanta f5r5 margini, un absolut dispret
de orice risc in servirea Germaniei capitaliste. CApetenia
baronilor industriei intrupa ceea ce noua Germanic
avea mai caradteristic : materialismul avid de dorninatie,
pofticios de stoarcere i constructia urias5 care trebuia

s-i serveascg in atingerea celei mai mari satisfactii.


Ridicat, daca nu din nimic, mkar din cercurile nebilgate in seamd ale cistigului obisnuit prin mijloace

obisnuite, el si-a fkut aripi, nu atit prin ambitia sa

proprie, cit prin impingerea spre inltimi a unei societ5ti


dispuse cu patim5 a escalada cerurile.

Dar pornirile lui furioase cdtre culmile puterii prin


ban, numai prin ban, n-ar fi ajuns atit de repede deed,
dup viziunile nebune ale ndtiei sale, sfkimate de rezistenta moral a lumii civilizate, n-ar fi urmat fata de
infringere atitudinea pe care m5car trei sferturi din societatea germand o urmeaza Old astazi.
Pentru doritorii lie revanse, pentru iluzionistii de pu-

tere, Hugo Stinnes fkea o concurent puternicd lui


Ludendorff si venerabilului Kraftmensch 1 Hindenburg.
Omul care cumpKra tot, care exploata tot si, in fundul

sufletului stul de izbind5, 10 biatea joc de tot era o


mingiiere pentru sufletele jignite de disparitia unei hege-

monii de apkare

stoarcere.

Azi, aceastd mingliere dispare. Omul fAr5 uniform5


si far& gloriold s-a dus in mormint, tr5gind cu dinsul

acolo o iluzie germanii mai mult. Iar opera lui se va


destr5ma. Vor trece luni numai, i nimic din ea n-o sa

mai invie. Materialismul in sine nu poate avea decit


victorii trecatoare, dar, cind se adauge i individualismul
aventuros, i mai trecatoare e opera lui.

lar cei cari cred in altceva decit in munca pentru


aur i n aurul pentru plkere, pot privi 'Ma o data
I Om de minA forte (germ.).
14*

211

cu o satisfactie intim5 la zadrnicia cldirilor, oricit de


rn5rete, In care sufletul omenesc n-a fost intru nimic
.0 care pentru aceasta In nimic sunt menite a se preface 1.
1924

HELFFERICH

Germania tulburata de neimpkate uri, contra altora


si contra ei insesi, nu mai are nevoie sa-si ucid5 conducatorii. 0 fatalitate-i culege acum unii dupd altii. Dupl

cej ucisi de glonte yin cei pe care-i loveste o soart5


Inddrtnicii.

Strivit si ars intr-o oribil5 catastrof5 de cale ferat5,


in momentul chiar cind, pe deplin intgrit, revenea pentru noi incaier5ri p5timase, Helfferich lask ca si Stinnes
ieri, un loc care nu va putea fi implinit de altul.
Acest amulet slbanog, numai niervi, i in nervi nurnai
zbucium, fusese cinciva unul din intetitorii la rkboi. Va-

zuse ca i ceilalti corifei ai atacului dezlantuit contra


libertatii lumii cum opera nefasta piere prin blastarnul
pacatului care-i daduse nastere.
Dar, cit despre aceea, sigur de puterile poporului sdu,

de capacitatea lui, incontestabilA, de a se reface dup5


Infringere, el nu se dadea btut.

Versailles era pentru dinsul o rang care nu se putea


inchide. A, s fi fost Invini dusmanii, ar fi platit pin
Hugo

Stinnes

(1870-1924),

mare industrias

german,

Infiintat IndatA dupS rAzboi un concern care reunea Intreprinderi extractive, societAti de transporturi navale, fabrici de
hirtie, de automobile etc. A sprijinit cercurile politice revansarde.
212

la istovirea puterilor lor ! Doar restul lumil nu merita


decit soarta sclavior... Dar Germania s-ar injosi ispasind,

ea, care a fost crutata de grozaviile razboiului, macar


cu banul ei, pe care-I ascunde, dar il are.

Atunci, cu toate puterile unei cugetari fanatice, ale


unui temperament pornit pe bataie, el s-a apucat sa stirneasca tot ce nenorocirea i mizeria, de o parte, tot ce
trufia i setea de a domina, de alta, pot sa aiba mai
neimpacat pentru a sfarima lanturile" Germaniei sale.

A vazut rezultatul criminal iesit din excitarile lui

neobosite i, oricit s-ar fi jurat ca n-are nimic cu oamenii,

ci numai cu politica lor, s-a bucurat in adincul constiintii


sale.

Oricit de inversunata in ura ei, societatea germana


a trebuit s capituleze. America, pina ieri sovaitoare in
filantropia ei, a recunoscut ca putinta de a executa tratatul este. S-a pregatit o baza pentru convietuirile viitoare.
Aceasta nu putea s-o ierte insa omul in sufletul caruia
ardea iadul furiilor nesatisf acute.

Astazi el e o mina de cenusa. Dar flacara din el va


trece in altii si in altii, pentru nenorocirea lor si a
omenirii. Caci niciodata instinctul cel mai barbar nu poate

face atita rau ca o cugetare metodica ratacita prin pasiune I.


1924

Kart Heifferich (1872-1924), de mai multe ori ministru


tn timpul primului r9zboi mondial, a fost conduatorul finantelor in Germania 81 un exponent at politicit revan8arde.

AMINTIREA LUI BYRON

E usor a comemora cind al uitat. Si cei comemorati


cu mai mult zgomot sunt aceia asupra carora de mull:A
vreme a trecut valul greu de mituri al uitkii.

E i cazul lui Byron, care iese din nou la suprafata,


in legatura i cu unele nevoi ale Greciei de azi, impovarat de amintiri biografice, de liste bibliografice si de
anecdote discutabile, dar Med acea atmosfera de miscata

intelegere care singura face valoarea unor asernenea


serbki.
El a fost furtunosul reprezentant al unei stari de suflet,
violente, dar trectoare. Iesise lumea din virtejul epopeii
napoleoniene, si el insusi plecase din imensul amestec
omenesc, stropit larg cu singe, al revolutiei. Ostile tricolorului strabatusera Europa, apropiind tarile i ames-

tecind nearnurile. Omenirea se deprinsese a trili mai


larg, in vaste imbratiski, de ura si de prietenie, pe care
nu le mai cunoscuse.

Un cadru unic se deschisese i poeziei. Personalitatea


exagerata pina la nebunie a oricui se putea cufunda in
undele rascolite ale veacurilor i putea sa zboare pind
in fundul zarilor geografiei i legendei.

Supraom, cuprinzind vultureste totul cu priviri de


indrazneald si de sfidare, calator calcind imparateste
tarna tuturor regiunilor i spintecind rezistenta oricaror
obiceiuri traditionale, astfel porni tinarul englez avind
o singura caliluza : steaua necontenit intunecata de negura pasiunior, a egoismului su imens.
Astfel a rascolit tot ce poate incapea in domeniul
poeziei, dar nu s-a oprit cu credinta i cu iubire nicaieri.
Si n-a respectat macar instrumentul poetic CU care lovea,

in thate stincile, si din ele iesea thc mistuitor pentru


dinsul, dar apa rkoritoare pentru nimeni.
214

Iar, adrnirindu-1 azi, ii gasim o singura lipsa, dar


hotatitoare : hind poet asa de mare pentru el, 1-am fi
dorit cit de putin i pentru noi.
/924

WILSON

A murit omul prin ale carui idei


intrate in cercul
de viziune al diplomatilor la capatul razboiului, impuse
prin valoarea interventiei arnericane i mentinute cu o
energie nezguduita
traim noi astazi intre hotarele
statului national aproape deplin, intemeiat prin vointa
insasi a marii majoritati de locuitori ai lui.

Si, daca ideile lui ar fi fost sincer adoptate pina la


sfirsit, astazi Societatea Natiunilor n-ar fi prea adeseori
redusi a exprima deziderate, ci in legatura ei, primita
cu convingere adevarat, s-ar rezolva toate problemele

Inca deschise si care vor raminea probabil tot astfel


pina la noi varsdri de singe.

Acel care a izbutit a stabili o asa de binecuvintata


realitate si a incepe indeplinirea unui si mai indraznet
program a jucat un astfel de rol, unic in istoria omenirii,
prin doua imprejurari care nu pot fi indestul de pretuite.
A vorbit in numele unei tari, mare cit o lume, care
era in deplin acord, railcar in ce priveste sfintul principiu
al liberarii popoarelor prin dreptul lor de autodeterminare,
cu seful sat' oficial. Si, mai ales, pentru Ca' propunerile

lui nu veneau din chibzuirea cit de desteapta a unei


situatii de fapt, ci din tezaurele nepretuite ale unei
ideologii la care ajunsese prin gindirea unei vieti intregi.
215

N-a fost o lectie mai usturatoare decit aceea care


s-a dat Europei, minded de cugetarea ei milenara, de
catre acea societate americana pe care cei mai multi o
considerau ca inchinat cuceririlor materiale.

Un binefcator al omenirii s-a trecut din viat. Nu,


insa, fara a lase formula, simpla ai mare, prin care opera
lui poate fi continuata.
Daca Wilson ar mai fi ramas sa conduca soarta marii
republici de peste Ocean I, daca ar fi reuait sa miate mai
departe opera de impaciuire politica la care i se ducea
gindul, el ar fi trecut poate i la alt capitol din orinduirea
lumii : la acela, asa de important ai de greu, al noilor
asezari economice.

Am ajuns acolo, in adevar, incit razboaiele nu mai


sunt pornite din capricii sau pasiuni de suverani, atit
de reduai in actiunea lor, nici din neastimparul unei
clase militare, nici din furia nesocotita a unor multimi
fanatizate, ci din necesitatea

trist necesitate 1

de

a invinge, altfel decit prin calitatea i cantitatea productiei, pe un adversar economic.


Traim in faza asasinatelor in masa, cu milioanele,
pentru a servi interesele producatorilor industriali, cari
string o natie intreaga in jurul avintului de cucerire,
de inlaturare, de cotropire.
A stimpara aceasta furie de productie anarhica i prea
adeseori inutila, a cruta ai mijloacele naturii i energiile

umanitatii, a distribui roluri prin care popoarele sa se


completeze in loc sa se impiedece, a supune munca rasei
noastre unui program din care sa. poata folosi oricine,

aceasta reglementare ar fi, fara indoiala, dupa aceea a


statelor nationale de drept national, cea mai mare pe
care, astazi, o poate dori conatiinta lumii.

A stabili apoi, dupa multamirea cui se afla in statul

pe care 1-a vrut ai a stiut de ce-1 vrea,


1 Thomas Woodrow Wilson
al Statelor Unite intre 1912 si 1920.
216

(1856-1924)

i aceea

fost presedinte

znuncitorului care lucreazg la ce si-a ales i, tiind c


ajuta la altceva decit cistigul capitalismului, adesea anonim, a pune problema social, ca i cea politic5, pe
bazele constiintii umane, aceasta ar incorona opera lui
Wilson.

Cine o va face cindva, atita timp dup5 moartea Mi-

tiatorului, nu va uita ins5 tot ce se cuvine acestuia.


1924

UN CUGETATOR ALES AL SASILOR DIN ARDEAL :


STEFAN LUDWIG ROTH

Un tingr profesor ardelean, d. Otto Folberth, a descoperit, se poate zice, un adevarat si ales cuget5tor in
cineva care era cunoscut ping acum mai curind prin
rolul sau politic si prin tragedia mortii sale, de glontill
revolutionarilor unguri, in mai 1849, moarte care a fost
a unui nobil martir.
Citeva cuvinte despre acest om de credint i voirrt5,
care a fost, in mijlocul unei lumi de provincie, muncitoare, econoam5 i mora15, dar ingust in orizont
fricoas5 fat5 de orice iniliativ, un adevrat fenomen
de intelectualitate capabil5 de a adinci intreaga viata
contemporarai si de a o inilita pind la cele mai superioare
ideologii.

Fiu de carturar, de preot, crescut fard mama, elev


al modestelor scoli ardelene de vechi regirn, dorul de
a ti, dar mai ales de a se innoi si de a crea 11 ming
in Apus, ping la acel sat elvetian Yverdun, unde aproape
octogenarul Pestalozzi, intre sarcasme si insulte, continua
curata iluzie a regenergrii omenirii intregi printr-o pe217

dagogie sentimental. Scurt iubire cu o femeie, o tova-

rasa de predicatie, care va mgrturisi mai tirziu ca ea


lucrcazd pentru a fi bine plgtit. La intors, vrea sg
introduc pe ai sgi in noua viatg a secolului prin sistemul a cgrui aplicare, cu succes mgcar relativ, o vgzuse.

In Ardeal, ii iau in hatjocurg pe vizionar, care se


alege cu porecla de Pestalozzi", cu care se putea mindri.
La Viena, nimic din sprijinul ce astepta. Institutia
planuitg, pregatitg, n-a functionat niciodatg. Revista menita a revolutiona spiritele cade intr-o perfectd indife-

rentg. Se face profesor la Medias, mai tirziu paroh de


sat. Doug cgsgtorii terminate prin morti premature. Cei
doi copii mai marl se sting de ofticg.

0 viata amaritg, pe care o suportg credinta adinc


In vointa diving, care prin suferinta ne conduce aiurea.
Tot ce e in jur ii intereseazg i devine prilej de analiza,
de sistematizare, de orientatie mora15. Astfel, desfacerea
vechilor bresle, dincolo de care vedea, profetic, aglomeratia, nesiguranta rnateriala i mizeria moral a fabricii.
Apoi ingsurile de maghiarizare ale ungurilor in plin mars
de cucerire a mostenirii" lor.
Anul 1848 aduce alte probleme.
lar pe acestea cautg a le rezolvi, din parte-i, i altfer
decit cu condeiul.
E credincios impOratului. Puechner, reprezintantul
acestuia, Ii d sarcina de pacificare in cele trei districte
unde erau sasi in serbia nemesilor. Cu truda i riscul
sgu reuseste : fratii pierduti se aduc la atirnarea de
Scaunele nationale.
In ceasul rsplOtirii biruie revolutia maghiara. Cava-

lerescul Bern, victoriosul, nu se atinge de acest om al


loialitatil. Dar comisarul civil, Csgnyi, 11 aresteazg. E dus

in lovituri la Cluj. Doarrne in temnitg pe lemnul gol,


de-si rgneste coastele.

Actul de acuzare-1 prezintg ca pe un conduator de


horde ssesti i valahe cu sabia scoas". E condamnat
218

la moarte. In scrisoarea cgtre fiica sa, Sofia, osinditul

asigura Ca bine a voit natiei sale fail a purta gind


ru altor natii ; nici in viatg, nici in moarte, spune el,
n-am fost dusman al natiel unguresti".

E tirit prin noroi intre insulte ping in celgtuie pi,


refuzindu-i-se gratia ceruta in extremis, e pdtruns de
trei gloante : in brat, in sale, in cap. Cgpitanul care
comandg executia, adinc miscat, strigg : Soldati, deprindeti de la acest om curn se moare pentru poporul sgu".
19 februar 1925
(IV)

UNUL PE CARE NU L-AM UrtAT : GENERALUL;


LAFONT

0 vgduva i doug fiice yin din Franta prieteng ca


sg ingenunche la un mormint. Dupg atitia ani de la
sfirsitul rgzboiului care ni-a mgrit i inaltat tara, pentru
intiia oarg se trezeste astfel, public, amintirea aceluia
care pe pragul triumfului a fest smuls sgrbgtoririi : generalul Lafont.

Fuseseram siliti a inceta lupta. Armele noastre se


cgrau cu grgmada in depozitele trufasilor invingatori.
Delegatul lor, ministru" de ocupatie, un roman, venea
la Iasi i constata c mincam prea bine" si se mai
putea lua ceva pentru biata Germanie flgmindg. Uniformele stgpinilor rsgreau pe strgzile Iaior, uncle-0 facea
zilnic plimbarea colonelul care-si da aere de guvernator.
Reprezintantii aliatilor nostri plecaserg, noaptea, de
la o garg de suburbie, regele, regina furisindu-se pentru
a-si lua rgmas bun. Chipiurile rosii dispgrusera. Dar intre
aceia a cgror vedere singurg inspira inca speranta era,
219

In haina lui civil, purtata cu distinctie, un ofiter francez


Inca linar 1 voinic, sprinten i mindru, generalul
Lafont. De cite ori din convorbirile cu dinsul s-a desprins
fncrederea in rezultatul final !
Profetiile lui se apropiau. Ceasul liberarii statea sa
bat& Atunci o unda notta de suferinte se abatu asupra
noastra. Si una din victirnele bolii, ostenelilor i lipsurilor

a fost el. In casuta de la Copou, el s-a stins stringind


mina colegilor sai, cu mintea tree* aratind cum cade
la datoria lui un ostas. Si o lume imensa-1 intovarasea
apoi la locul lui de odilm pe acela care murise intre
noi i pentru noi.
Doanma Lafont, sotul d-tale iubit e in pamintul
nostru, dar rnai mult Inca in inima noastra.
1925

DOCTORUL BOTESCU

S-au adus la Bucuresti ramasitile doctorului Botescu,


mort in indeplinirea datoriei sale de medic i de roman
in cele mai triste zile ale razboiului de unitate nationall

Politica noastra nu s-a Intilnit cu politica lui, dar e o


datorie pentru oricine vorbeste publicului romanesc sa
Indrepte catre dinsul o amintire recunoscatoare.
Partidul sau Ii daduse grija sanatatii publice, In orasul
tuturor miasmelor. Nici nu s-a gindit sa-i impuie a indeplini de fapt sarcina sa. Deasupra unei lumi sistematic
neglijate, din vechi orientalism lenes, se urmeaza nume
indiferente de functionari cari iscalesc in registre I primesc leafa.
220

Botescu a inteles lucrul altfel, i ani intregi de zile


el si-a distrus popularitatea eledtoral umblind din

tainit in tainit5, din spelunc in speluncO, in dorinta


de a insOngtosa imensa capitald imputita.

Cu aceeasi hotarire, cu acelasi entuziasm s-a pus el


in serviciul unei armate pe care o copteseau cele xnai
teribile boli. Din lagar in lag5r, din spital in spital alerga
el, aducind ajutor i mingiiere. In rnijlocul nespuselor
suferinte, in fata agoniilor sfisiitoare el isi pOstra vioiciunea i avintul ; pe fata lui bOrbOteasca era chiar ca
o ultirn licdrire de voiosie. Pink ce boala cumplita s-a
prins de dinsul i 1-a zdrobit.
Din nou amintirea ceasurilor mari trece asupra
noastrA si in fata profitorilor se profileazg umbra mustraloare a martirilor.
1925

UN OM DE BINE : GHEORGHE DIMA

Ardelenii au dus la mormint pe una din cele mai


crespeetabile personalitilti pe care le-a produs in a cicala

jumgtate a secolului al XIX-lea romnimea de peste


munti.

Brasoveanul Gheorghe Dima era icoana inski a meritului modegt, aproape timid, a omului de munca pe care-I
multAmeste numai rodul silintelor sale oneste, a omului

de talent care cauta a se despersonaliza pentru a intra


numai, ostas devotat, in rindul acelora cari, solidar, continu i inalta o traditie.

Acest compozitor muzical n-a inteles arta sa ca o


magic string de viata si superioar6 ei. Crescut in cele
221

mai bune traditii germane, vrednic de recunoasterea acelora cari in strainatate pot fixa, neinfluentati, rangurile,
el a pus priceperea sa, dorul sail in serviciul ideii national filra a crede cd prin aceasta et e
fervent adorator al muzicei Internationale.

mai putin un

Elevii din Cluj au de pastrat de la dinsul cunostinti


care nu se intilnesc pe toate drumurile. Dar mai presus
de toate un lucru : convingerea prin exemplu ca pentru

a fi un maestru" nu se cere nici unul din caracterele


exterioare pe care le poate da, pe nimic, orice frizer
si orice croitor, ca divina creatiune poate trai i intr-un
simplu corp de burghez, credincios natiei sale si partas
disciplinat al vietii sociale.
1925

UN CREATOR : ANGHEL SALIGNY

Batrinul pe care 1-au dus la mormint ieri reprezinta


altceva decit o pricepere tehnica i o mare putere de
a munci, altceva si decit triumful, pe deplin rasplatit,
al ostenelilor sale si acele nesfirsite ldgaturi care au
umplut un moment de o lume amestecata casa in care
el a lucrat necontenit ping la ultimele zile din viata sa.
Anghel Saligny a fost unul din corifeii unei generatii
spornice, al manunchiului de creatori caruia-i datatim
atita din ce are si din ce poate astazi tara.

In oamenii acestia cari erau in plina vigoare pe la


1880-90 traia constiinta ca Romania nu e un teren de
exploatare pentru norocosi i nici o arena nepazita, prin
culoarele subterane ale careia alearga intriganti ca sa
ajunga mai rapede decit aceia cari in vederea tuturora
222

aiearga la suprafata. Ei aveau credinta adinca a necesitatii


creatiunii.

Nu erau atunci hotarele vaste ale Romaniei Mari si


nesfirsitele mijloace pe care le ofera astazi o admirabilli
situatie inIume.
In cuprinsul mic insa s-au facut planurile mari, si ele
au legat numele lui Saligny de podul de peste Dunare
si de alte memorabile infaptuiri.

De ele nu-i places sa vorbeasca. Dar, cind, la Iasi,


a vazut cu ochii durerosi cum s-a facut fard spirit creator
razboiul, el, caruia i se daduse de forma grija munitiilor,
care au lipsit, mi-a marturisit miscat ce grea raspundere
si-au luat, in preocupatiile meschine de joc de sah, rail
gospodari ai unitatii nationale.

Nu credeti ca apusul acestel vieti deprinse cu alte


metode si alte scopuri a fost intunecat de melancolia
pretentioaselor vremi sterpe ale epigonilor ?
1925

Gil. M. MURGOCI

Lunga si nespus de dureroasa agonie pe care Murgoci

o purta in mijlocul prietenilor indurerati a luat sfirsit.


Marele muncitor, sufletul preocupat de necontenita emi-

tere a ideilor, de creatiunea vesnic noud a plecat spre


singura odihna pe care demonul din el nu o va tulbura.
E greu de spus in citeva rinduri de ziar ce pierde
in el *Uinta romaneasca. Ani intregi de munca i-ar fi
putut el cheltui inca pentru cunostinta mai adinca a
pamintului care spunea acestui flu dorit al lui toate
tainele sale. Opera definitiva pe care in dezlinarea capri223

cioasa a vietii lui a tot zabovit-o s-ar fi putut injgheba.


In strinatate, unde numele lui era rostit cu un deosebit
respect, am mai fi avut ani intregi un reprezintant de
prima ordine al intereselor noastre. Geo log, si prin
aceasta geograf, el n-a ramas cu totul strain nici unui
domeniu de cunostinte privitoare la Romania. i, cind
era vorba de a comunica prin grai sau prin scris rezultatul cei cetarilor sale, totdeauna poetul se amesteca : un
poet cald i indraznet. Cartea lui pentru scolari e o
capodopera a genului i ar trebui tradusa pentru.folosul
atitora cari s-ar lumina printr-insa asupra fiintii noastre
teritoriale.

N-am vazut om in care spiritul sa cerce mai mult


a domina materia, de mult deficienta. Aproape distrus,
acum citeva luni Inca, el facea confidente i lectii de
o sfisietoare frumuseta.
$i astfel ceva din glasul ultimelor lui rostiri pare
ca a ramas definitiv in jurul nostru. 1
1925

PETRU PONI

In tumultoasa viata politica de azi se uita usor

41

aceia cari, Vara a Li batrini, nu se amesteca, din dezgust,


I Gheorghe Mtznteanu Murgoci. (1872-1925), profesor la
$coala politehnica din Bucure8ti, membru corespondent al

Academiei RomAne, a publicat numeroase studil de geologic,

a descoperit lotritul", a alctuit prima hartS a solului din

RomAnia. Ca popularizator al stiIntei, a lucrat o vreme in


redactia Samandtorului. Pretuirea sa peste hotare s-a vgdit
prin aceea cS, in 1923, a fost ales pre8edinte al Comisiei Internationale de cartografiere a solulul.
224

in triviala ciocnire a neatioaselor patimi. Cu atit mai


mult aceia can, fAcind parte din generatii aproape total
disprute, nu mai puteau da vietii de asfazi decit acest
asa de putin lucru : un model de cinste, de rezervA, de
modestie 0 de munc.

Astfel vestea c Petru Poni 0-a ispravit lunga viat


de optzeci i patru de ani i ea are parte, in sfirsit,
de odihna la care de mult rivnea, nu va trezi o deosebit
emotie intr-o vreme care simte nevoie de alte temperamente si de alte directii.
Dar ce frumoas'a infatisare a omului din rindul celor
cari au intemeiat cultura acestei taxi ! Neclintit la datoria

sa, neiertator numai fata de sine, plin de bungtate feta


de neajunsurile i greselile celorlalti, purtator In orice
irnprejurgri ale socotelii chibzuite 0 al vorbei de frnpkare,
astfel a fost Poni. Ca bdtrinul senin care sta'tea in

fate acestei lumi crispate era unul din marii chimisti ai


t'arii, ea' el contribuise la organizarea invtmintului ei,

ca fusese sfetnic al coroanei pe vrernea cind aceasta


demnitate impunea respect, cine ar fi crezut-o !

Cind se va scrie Ins'a un Plutarh al natiei sale, Petru


Poni 10 va avea desigur locul in el, in rindul cucernicilor
intelepti 0 al facatorilor de pace.
1925

AMUNDSEN

Vorbea un politician de duzina, ministru in guvernul


utilitgilor" momentane, 0, punind in relief importanta
activitatii sale 0 a castei de care se tine, arunca de sus
o, cit de sus !
despretul sLiu universitatilor, unde o
15

Oamenl earl au fost, vol. n

225

mare parte din profesorl, spunea el, sunt inferiori semenilor sai, ca i intelectualitatii care nu ar fi singura In
drept a se mindri cu ce face si cu ce poate.

Era miezul noptii, i mirosuri cadaverice pluteau in


parlamentul calcarilor de drept. Fara voie am avut atunci

viziunea pe care lumea intreaga o are astazi cind i se


duce gindul catre regiunile pustii ale Nordului inca
nedescoperit.

Un om e acolo cu o ceat de credinciosi. N-au avut.


parte la nimic din bunurile pe care le imprstie politica
arivismului i saturarii. Minat de singura patima a cuce-

ririi pentru stiinta, acela caruia nu-i trebuie in stiinta


lauri noi a pornit cu un curaj de viking spre ghetele
polului pentru a gasi sau a muri.

Si iata ca nu e un om cult pe coaja globului care


sa nu uite toate grijile i interesele zilei pentru a rosti,
chid s-a pierdut urma eroului, o rugaciune pentru
Amundsen
1925

(III)

IOAN SLAVICI

Greselile omului politic nu se mai discuta la moartea


lui ; ele trec in domeniul istoriei, care nu iartd, cind

judeca in afara de patimile momentului, dar in acelasi


timp i explica, puind pe fiecare in mediul epocei lui,
1925, exploratorul norvegian Boa[d Amundsen (1872
cerceta Arctica. Atunci s-a tutors. A pierit peste trel

k In
1928)

ani, end conducea o expeditie organizata pentru salvarea


echipel lui U. Nobile.
226

in acele imprejurari in care a trait si in miscarea curentelor de care a fost impins i condus.

Fericit insa e acela care, in afara de directia politica


pe rare, in constiinta sa, ori, din nenorocire, dup5 interesele sale, a trebuit s-o urmeze, a dat rostire sufletului
sau, in clipele cele mai insemnate ale lui, in formele
durabile ale literaturii. Cu ce sentiment de raspingere
s-ar apropia cineva de amintirea lui loan Slavici, daca
ar tinea smug numai de actiunea lui dusrnanoasa fata
de programul, neaparat, de unire a tuturor romanilor,
de serviciile -de sclav pe care le-a adus armatei de ocu-

patie prin scrisul sau, de injuriile pe care acel care a


dispfirut astazi le-a adresat celor cari, dupa putinta lor,
au luptat pentru izbinda dreptului romanesc !I

Dar cit tle rnult se da in urm5


i tot mai in urma
va raminea cu vremea
vinovatul -politic din vremea
marelui razboi cind apare opera de tinereta i maturitate
a scriitorului !

In vremea cind se cauta fara succes, de ideologi si


sentimentali cu scrisul usor i fara durata, formula vietii

noastre populare in deosebitele tinuturi, cind tot mai


palid in zorzoanele lui se Mem caranul roman", descopetit" de Alecsandri in asa-zisele lui poezii populare",

acest -flu de Oran din partile Ardealului, Sirbu dupa


numele lui adevarat, Slavici intr-un limbagiu mai
mentinut cu obstir5mInind In capitala
ocupata de armata germana, a colaborat la Gazeta Bucure$titor,
favorabila ocupantilor. Cum se stie, faptul acesta avea sa fie
sanctionat printr-o condamnare. Virsta InaintatS a scriltorului
(trecuse de '10 de ani) i marile lui merite literare au solicitat
bunavoirita confratilor. Insusi N. Iorga, care-1 conibatuse cu
violenti mal Inainte, ni-a dat adeziunea la campania pentru
amnistiere. (1.rd. P. Alarm, Ioan Slavici, Editura pentru Were.

In timpul rAzboiului, Ioan Slavici

natie convingerile filo-habsburgice

01-a

i,

turd, 1965, pp. 120-135.)

15*

227

savant 1, a stiut poate influentat de un Auerbach, 2


povestitorul german al vietii de la tar5 germane, cad
Rosegger tirolezul nu ap5ruse Inca la orizont, i nu era
vorba de idilele lui I3joernstjerne Bjoernson,

s deie

cetitorilor revistei junimistilor sucul tare si gustos al


adevfiratei vieti populare, asa curn o vlizuse, o traise in
tinutul su de nastere.

raranii lui Slavici, adevarati

energici, au intrat

biruitori in literature romneasc.


Vorba lor puin i apasata, expri mind sentirnente, cind

dirze, cind duioase, dar totdeauna de o mare demnitate


umank chiar i cind erau adusi pe cArrile pdcatului,
da"dea nuvelei romnesti o infalisare de realitate dramatied necunoscut pind atunci. Se vedea intiia oar cd nu
e nevoie sa creezi un Oran neexistent pentru a te mindri
cu dinsul, ea se poate trezi interesul si produce consideretie fAr a trece cu un pas dincolo de margenile realiOW.

$i totodat fostul seminarist 3 facea preotie" si in acest

scris de imaginatie al sau. Din toate aceste curente

pi

miscari se desfacea o impresie de sanatate morala, robusta


si discret5, care n-avea nevoie s intrebuinteze mijloacele
predicilor sarbede i bodog5nelilor ipocrite.

Opera de atunci a lui Slavici este o contributie esentiara la educatia poporului romnesc.

N-am asteptat moartea autorului pentru a o spune.


1925

t In monografia citatS (p. 9-10), P. Marcea neagA aceastA


afirmatte, arAtind cS tatAl serlitorului se numea Sava Slavici.
serlitor german, autor
t Berthold Auerbach (1812-1802)

al unor Povestirt sAtefti din Pridurect Neagra.


I In realitate, I. Slavict n-a dat urmare dorintei familiel
sale de a urma teologia.
228

I. URSU

Profesorul I. Ursu de la Universitatea din Bucuresti


a inceput un studiu ingrijit, despre re1aii1e Moldovei cu
Po Ionia. Trimes In strainatate, a publicat o teza germand
despre Petru Rare i una franceza, plina de informatie,
despre politica orientala a lui Francisc I-iu. A editat si
o cronica venetiand despre luptele lui Stefan cel Mare.
In timpul razboiului ni-a aparat drepturile printr-o carte
care a fost remarcata. De curind daduse un Petru Rare;
un Stefan cel Mare, scrise cu multa rivn5.1
1925

(IV)

BRUSILOV

Generalul Brusilov, conducatorul de pe vremuri al


armatelor rusesti din Galitia, a murit.

Ce departe Orem de vremurile cind, luni de zile, in


neutralitate si in agonia luptel noastre de aparare, ochii
tuturora erau indreptati spre mersul actiunii sale, cind
acest nume rusesc trezea sperante nebune sau umplea
de deznadejdea iluziilor inselate !

Si, amintindu-mi de vremurile acelea cind sufeream


asa de grozave chinuri sufletesti In tare cea mica, amenintata, invinsa, rupta in bucti, comparindu-le cu aceasta
Intins5 i frumoasa lard de astazi, lasata in prada numai
ambitiilor personale si dorintilor de irnbogatire, toga
LucrArile lul Ioan Ursu (1875-1925) : Politica externd a
tut Petru Pares (1908), .Ftefan eel Mare $t turcif (1914), Personalitatea tut .5tef an eel Mare (1921) etc.
229

lumea amestecindu-se, ne deosebire de rang, in haosul


poftelor dezlntuite ce curata i sfinta pare nenorocirea
de led fhta de aceasta fericire stropita de toate noroaiele
intrigior !
1926

MI)

Dr. VICTOR BABE$

Vinerea trecuta Inca dr. Babes asista la sedinta Academiei Romane, al carii presedinte voise, ceruse sa fie
in ultima sesiune. Usi atac de anghina de piept 1-a luat
vineri dimineata.
Rolul pe care 1-a avut in stiinta medicala acest septua-

genar, ramas cu spiritul tinar i vioi pind in ultima clipa

a v:etii lui, ii vor spune altii, cu competinta. In lumea


intreaga el era cunoscut, nu numai ca un mare invrtat,
ci, prin urmfirile practice ale descoperirilor saIe ca un
binefacator al omenirii.

Chemat in Romania, el parasise, acum patru decenii,

o stralucitii situatie in Ungaria, si de atunci a ramas


legat prin toata munca sa de Ora al carii prestigiu 1-a
inaltat.
Cugetator a carui minte se ridica mai presus de margenile specialitatii lui, a dovedit nu o data ca problemele

mari ale naturii sj. omului 1i apar in toata maiestatea


si in tot misterul lui.
Oricine pretuieste intelectualitatea activa lucrind pentru folosul i mindria unei societati intregi se va descoperl
inaintea acestui mormint.
/926

230

VASILE BOGREA

S-a stins tul om cum poate niciodat nu vom mai


avea unul.

A doua zi dupa" o operatie desperata, Vasile Bogrea


a disparut dintre noi.
Natia noastra' a pierdut o comoarl Era cel mai inVatat

dintre romni. Era un neintrecut vorbitor si un profesor


far pereche.

Era un caracter vrednic de vremile antice. Era, in


suferinta lui de atitia ani de zile, un dint.
Si cei cari 1-au urit si prigonit se vor descoperi miscati
In feta urtei asernenea pierderi. '
1926

ION GRAMADA

Oasele lui. Ion Gramaa au fost asezate cu cinstea


cuvenit in p.amintul Varisoarei lui. Tineretul de azi nu
va fi stiind cine a fost omul caruia i se aduc asemenea
onoruri.

El a fost un om intreg si bota"rit, pe lingd o inteligent si o culturii pe care le au putini, dar viata lui,
cu sfirsitul ei glorios si tragic, este si o mare si frumoasa
invatalura.
Scriitor distins, istoric Caruia-i era plistrat cea mai
mindra" cariera, vorbitor ales, aCest flu de t'aran buco1 Vasite Bogrea (1881-1926) a fost profesor de filologie
clasicii la Vniversitatea din Cluj. A publicat documentate studii

de etimologie, semanticg si onomasticii.


231

vinean era legat de ceea ce idealismul dinainte de razboi


avea mai curat.
Razboiul cel de acasa de la dinsul a venit insa.
Austriecii au cautat sa pingreasca sufletele rornanesti
de acolo si silintile lor s-au indreptat, staruitoare, asupra
acelor cari intrupau aspiratiile spre alt viitor.
Sub presiuni teribile, tinarul nationalist a scris contra
ideii nationale.

Apoi, intr-o decisiva fulgerare de constiinta, el si-a


revenit. Un singur mijloc putea fi prin care sa se stearga
greseala : sa lupte cu pieptul lui pentru acest scop suprem
al neannului.

A infruntat moartea, a cautat-o : trupul sau a fost


sfirtecat de gloantele acelora cari atentasera la comoara
constiintCi lui.

Azi, cind acei cari primeau pe austriaci cu discursuri

sunt minitri, orice roman cu simt pentru inallimile


morale trebuie s se place inaintea mormintului acestui
martir al credintii si al pocaintii sale.
I92G

PALACKY

Boemia a sarbatorit arnintirea lui Palacick.


El e creatorul sufletesc al statuiui cehoslovac de astazi,

chiar clack la un moment, metodele lui n-au fost acelea


care puteau duce direct dar venise oare vremea ?
la
imediata si intreaga libertate politica.

N-a fost un avocat cu fraza inaripata" agitatia lui


n-a strigat l raspintii ; n-a ridicat un steag pe baricade.
N-a fost macar un poet care sa fi cintat psalmii suferintii
N

indemnul catre raspltire.

232

Istoric erudit, prezentind linistit concluziile sale, teoretician legat de formulele unei gindiri filozofice, el a
fost insa prin onestitatea superioara a scrisului si a vietii
sale unul din acei oameni pe cari in tarile civilizate i1
respect si adversarii lor.

Omul de la 1848 e astfel viu si astazi, in opera si in


cugetarea sa.

i cei ce-1 sarbatoresc nu duc viata lor la un mormint,


ci vin la mormint pentru a lua viata 1
1926

UN OM DE BINE : GR. CERKEZ

Acum citeva zile conducearn la mormint pe Grigore


Cerkez.

Presa noastra n-a bagat de sarna decit prin necrologul

platit disparitia unuia din oamenii cei mai distinsi pe


cari i-a avut tara. Cine trece inaintea cladirii impunatoare

a scolii de arhitectura trebuie sa-si aduca aminte ca un

roman e acela care a avut curajul de a intreprinde o


asa de vast lucrare si, cind, peste multi ani, se va
vedea Ca nimic nu se clinteste din piatra ei
atunci
cind Palatul de Justitie se dejghioaca lamentabil si ca
sa ajungi la Camera treci printre batjocura cari sunt
stilpii triumfali cu cioare berce si bouri fara bot
se
va intelege cita stiinta a avut acela care a predat atita
vreme normele constructiilor.
1 Frantilek Palacklj (1798-1876) este autorul unet ample
lsmrli a poporului ceh, care a contribuit la dezvoltarea constiintei nationale a poporului ski ql I-a stimulat In lupta de
eliberare.
233

Dar Cerkez a fost i until din rarii oameni cari s-au


gindit ca Bucurestii nu trebuie sa ramiie o invalmasala
de cladiri scuturate ca dintr-un corn de abundenta una
peste aita. A rostit cuvintul de sistematizare", riimas
cuvint i pina azi.
S mai pomenesc pe organizatorul Postelor ? Un orn

occidental a trait printre noi. i nu e de mirare Ca


disparitia lui nu atrage atentia cind suntem pina in git
in cel mai haotic Orient,.
1927

V. PARVAN

Prin disparitia lui Vasile Parvan, cultura rornaneasca

sufere una din cele mai grele pierderi, mai mult decit
aceasta : una ireparabila. Nu se va gasi nimeni care s
uneasca darurile cele mari adunate in cel care asa de
rapede paraseste o glorioasa cariera : cunostinti arheologice i istorice de o imensa bogatie, o rivna nesfirsita
alaturi de cea mai sistematica mune& grija de cel mai
neinsemnat detaliu alaturi de indrazneala celor mai
inalte ipoteze.

Toate faceau din el un arheolog, privit ca egalul


oricui, in strainatatea cea rnai culta, infatiseaza mai cu
autoritate acest domeniu. Dar, inaugurind i conducind
Ingincrul

arhitectul

Grigore

Cerkez

(l850-1927)

reprezentat tendinta specificului national in arhitectura noastrg.

In afarg de localul Institutului de arhitecturg, lui i se mai


datoresc i alte constructii frumoase din Bucuresti : aripa in
stil romnesc a actualului Palat al pionierilor, clgdirea de pe
calea Victoriei, unde se afla" sediul Uniunii artIstilor plastici etc.
234

cu un prestigiu atit de incontestabil o nou5 er5 in istoria


veche i preistoria tarilor noastre, el era fried mai mult.

Talentele lui de organizator erau exceptionale. Dovad5,


cele doug frumoase publicatii periodice pe care le-a d5ruit

tiintij mondiale. DovadA, mai ales, crearea unui invtmint al arheologiei din care a iesit o intreagd pleiad5
de tineri eruditi cu cari orice natie s-ar putea znindri.
Era si un scriitor de mari insuiri, caruia nu-i era team5
de nici una din cutezantele modernismului care-I incinta.
Fara a-fi un filozof in sensul specialistilor, mintea lui
superioarg obisnuia sa rscoleascg problemele mari, care
pe atitia din noi ne incremenesc in atitudinea unei re-

veren te tacute. Era unul din sail tineretului, asupra


cdruia avea o aproape mistica influenci. Cuvintul lui cu

profetice penumbre era primit in aceste cercuri ca al


unui oracol.

$i idealistul convins, cu gicirea supranaturalului, va


fi el, oare, azi, in stpinirea tainei grozave care ni-1
rilpeste asa de curind ?
1927

(III)

AMINTIREA LUI PAPIU ILARIAN

Departe, hitr-un sat ardelean, se sArbfitoreste foarte


modest amintirea lui AL Papiu Ilarian.

0 epoca interesant a istoriei Ardealului invie la


rostirea acestui nume. 0 Ord nelibera. Mase Prnesti
care abia si-au cistigat drepturile politice. Intelectuali
crescuti cu sacul de mglai si bucata de slaning adus
de printi de acas5, In FoIi care sunt o sarkie plin
de suflet. Casele fruntasilor acestui popor sunt ca ale
235

..

unul preot de sat, goale 0 curate. Oameni de frunte


cAltoresc, in cArutA, pe cergi. Mindria cea mare e s
0ii carte, sA te apzi astfel alAturi de cApeteniile neamurilor mai favorizate de soartA. Inaintea nimAnui nu se
ridicA mai respectuos pAlAria decit inaintea profesorului,
a scriitorului, care impune, in hAinuta lui ieftenA, pentru

ce este in comoara mintii lui. Cind tree muntii, ace0.1


oameni yin la noi ca ni0e cenzori aspri de moravuri, ca
ni0e judecAtori incoruptibii, ca niste preoti neinfricoati
ai idealelor inalte i intregi. Prietenul lor este omul de
bine, cit de modest ; du0nanu1 lor e orice trintor care
se lAfAiete in binele nemeritat.
Am avut 0 eu dascAli de ace0ia.

lia era in Ardealul lui Papiu Ilarian, acum trei


ferturi de veac 1.
1927

VALERIU BRANISTE

Pentru liberarea Ardealului nu s-a cheltuit numai


munca electorald 0, ici 0 colo, putin agitatie, ci gind
0 scris.

Stiu bine cA ap ceva nu mai are pret astAzi ; mai


mult chiar, experienta mea imi spune cA a le avea este
un pdcat, un mare pdcat, care poate condamna pe cineva
0 la heizbindA politicA. Dar nu mai putin respectabili
I Atexandru Paptu-Ilarian (1828-1878), pdrtas la revolutia
de la 1848 din Transilvania, a fost profesor la Facultatea de
drept din Iasi si membru al Academiei Romane. Convingerile
democratice stau si la baza studiilor sale istorice (Istorta romanitor din Dacia superioard, 1851-1852).
236

in viat5, regretati la moarle trebuie s fie aceia cari


prin suflet au lucrat asupra sufletului omenesc, izvor
al tuturor celor bune, cum poate fi i inceput al celor
mai rele.

Valeriu Brani0e, care se duce ast5zi dintre noi, a


fost aceasta, i atita : cdrturar, profesor, scriitor, gazetar

mai ales gazetar, pe un timp cind in tara lui roab5


nu era un loc mai expus decit acesta.

A gustat temnita pentru libera expresie a gazetriei

sale. A gustat-o de la du0nani, cari nu 0iau c prin


sila f5cutd ideii se pfabuesc toate regimurile. Iar dup5
ce visul lui a devenit fapt5...
...Dupg aceea de dou5 ori a c5zut la alegeri.
S ni fie ru0ne obrazului ! 1
/928

GHEORGHE KIRIAC

Nu vom putea spune indeajuns cit datore0e, nu numai

muzica romneascg, pus pe alte baze in ce prive0e


intelegerea sufletului national, dar 111010 acest suflet,
izvor al tuturor puterilor, lui Gheorghe Kiriac.
Sfios i pasionat de singurgtate, grbit s se ascund5,
sg dispar5, ferindu-se de orice recunoWere ca de o pedeapsa care-1 durea, bucuros de a se vedea t5g5duit
ignorat, i recunoscator acelora cari, cu mult mai putine
mijloace, erau siguri c5-1 pot inlocui 0 face uitat, acest

om care cu atita discret eleganta s-a dat din calea

Valeriu Branite (1869-1928), frunta politic al romanilor


din Transilvania, a fost redactor al publicatiilor Tribuna (Sibiu),
Dreptatea (Timipara), Drape lul (Lugoj).
237

orisicui, a indeplinit, cu un entuziasm pe care numai


boala i 1-a putut stinge, una din cele mai marl opere
din epoca de pregAtire spiritual inainte de razboi.
Adinc intelegAtor al originalitiltii artistice a neamului

sau, el nu s-a multumit s-o imbrace in formele unei


arte pe atit de stiutoare pe nit de limpezi, ci a grupat
in jurul sal, in jurul idealului .siiu o intreaga falang5
de lupt'atori intru izbinda acestei lupte pentru sanatatea
si.

inltarea societatii noastre. Luind tineri din toate

clasele, invatindu-i si. indemnindu-i, dindu-li ceva din


comoara propriei sale fiinte, el a exercitat asupra lor
una din acele hotaritoare influente care transform'a
fiinta omeneasck

Astfel cintecul societalii Carmen nu era numai un


firm spre frumusetk ci o m'arturisire de puritate moral.
Era unul dintre acei cari nu se due cu totul, fiinde
atitia il vor recunoaste totdeauna pe dinsul in ei.
/928

DOI OAMENI MODESTI : CORNELIU BOTEZ,


VLADIMIR ATANASOVICI

In vremea eind valoarea oamenilor se socoate dup5


ell intrigheaza in ascuns si dup eit VIA in public, doi

oameni se duc, putind fi laudati de oricine si liisind


oricui amintirea recunosatoare a faptei lor.
Din studentul aprins, pasionat de Eminescu, s-a dez-

voltat, la Corneliu Botez, un magistrat care era numai


stiint si constiintk hfanind zilnic increderea in macar
una din Institutiile unei societiti care-si distruge zeil.
238

Intrat in partidul liberal pe vremea cind el a ajuns


ghiceul imboeitirilor i parvenirilor, Vladimir Atanaso-

vici a fost avocat cu acel sentiment de drept pe care-I


au magistratii cari nu apara o cauld controversath, ci
rostesc o hotgrire unicg. $i in politic6 el a ctiut s'a nu
aducg acele doui mari defecte ale oamenilor de drept,
deosebite sau i concomitente : a judeca viata dupd formulele abstracte ci a le aplica tutuci dupd interese
concrete.

Cind e aca de greu s'a mai respecti pe cineva, cape-

tele se descopr la trecerea ultim printre noi a doi

oarneni cari au onorat tara Meg sii pretincid c aceasta


a fost i intentia kr.
1928

AMICUL NOSTRU BASTERA

Moartea a luat din mijlocul celor mai mari chinuri


ale omului care simte cum ii alunedi mintea spre locuri
unde nu mai e stpinirea de sine, pe amicul, pe bunul

caldul nostru amic spaniol Ramon de Bastera. Se


ceruse la noi, din Italia, unde era cer senin i viat
asigurat, ci venise in iadul rAzboiului nenorocit, in
si

dezvoltarea unei societ5ti infrinte i incgtucate. Ins'arcinat de afaceri al deprtatei tan latine, a fost un sprijM i o mingiiere.
Dar a fost i al tceva. Poet de chemare, unul dintre cei
mai inzestrati scriitori ai generatiei tinere, el a privit cu

adinc interes zbuciutnul nostru. $i ne-am trezit cu o


carte din acelea pe care nu le dau diplomatii : Opera
239

lui Traian, In care critica Indrepntitfi se uneste cu cea

mai inteleatoare simtire a tragediei noastre i care

se mintuie cu aceste superbe cuvinte despre latinitate :

e o afinitate de naturd spiritual, nil de trup,

si

astfel sunt de fine, aici jos, lucrurile suflelului, nu mai

putin solide ins decit umbra ce cade de pe coloana


nemuritoare ce st in For".

Acest simt 11 mina vesnic spre noi, pe cari nu ne


putea uita.

Omul care stia romneste, pe care-1 purtasem, cu


pasul lui usor de eaprioard based, pe dilmele Teleajenului, ma intimpina la Madrid cu aceeasi stAruitoare
amintire induiosat a lucrurilor de la noi.

De acuma, el e numai in rindurile de poezie inchinate mei' noastre. Nu poate fi un omagiu mai frumos
mernoriei lui decit s le &am romfineste poporului nostru.
1928

JERTFELE ZADARNICE

Abia a fost adus de pe blocul de gheat r=akitor


generalul Nobile. *i se pare cd nimeni nu va mai da de

urma locului unde s-a petrecut nestiuta agonie mut


a lui Amundsen.

Totusi altii merg pe urma aceluia care nu mai poate


chema pe nimeni in ajutorul lui. Cei mai viteji dintre
exploratori Ii ceared i ei norocul in tinuturile pustiului inghetat.
Nu se poate lauda indeajuns aceastd solidaritate intre

oameni cari s-au inchinat atit de dezinteresat unor scopuri atirde inalte.
240

intelegem bine si cit nobletg este in dorinta

fiecgruia de a dovedi cg natia lui e aceea care cu mai


mult izbindg poate face sfortgrile cele mai marl.

Dar omenirea nu e prea bogatg in asemenea naturi


exceptionale.

Atitea tinte reale stau inaintea bor. In atitea locuri


natura cere numai sg fie cercetatg pentru ca sg-si invedereze tainele, punindu-se in serviciul nostru.

De ce am fortat-o acolo unde ea nu face decit sg


interzica omului acele locuri unde pentru dinsul sub
nici un raport nu poate sg fie, oricit ar suferi el in
martiriul pe care si-1 impune, de nici un folos ?
1928

IOAN RATIU

In Ardeal s-a comemorat dr. (doctor in drept) loan


Ratiu i cu acest prilej figura zdravanului sef al roma-

nilor de acolo in lupta pentru capatarea drepturilor nationale a iesit din nou la ivealg.

Ea meritg sg nu fie ultatg, nu pentru faptul ca Ratiu


a stat atitia ani fn fruntea partidului national roman de
peste munti, nici pentru talente extraordinare, ci pentru alte doug motive.

Cel dintii a fost momentul istoric pe care 1-a reprezintat el.

Romanii de acolo fuseserg ping atunci condusi de


biserica Preofi cu crucea-n frunte"...
*aguna dgduse o deosebitg, princiarg strglucire acesS

tei hegemonii a cirjei. Dar, urmasii lui fiind numai


16

241

ce-au fost si vremea find tot mai 1aic5, s-a cdutat


aiurea cirmaciul. Lsind la o parte pe profesori, alegerea a czut asupra unui avocet. Si de atunci cu avocati si avocgteste s-a condus politica fratilor nostri de
acolo.

Dar Ratiu era mai mult decit un avocat. Era un


om dintr-o bucat5, dirz, franc, de o sinceritate si de
un curaj care fac plkute si relatiile cu tm om politic
si dau o linie sigur5 vietii politice insesi.
Aici sta insemn5tatea lui.1
/923

TEODOR WESTRIN

In persoana lui Teodor Westrin care, dupil lungi suferinte, si-a ispeavit o viat5 plina de munca stiintifica
si de fapte bune, poporul romanesc, asa de lipsit, ast5zi,
de prieteni, pierde pe unul din acei cari, cunoscindu-1
mai bine, 1-a iubit mai mult.

Ocupindu-se de istoria eroicului rege al neamului


sat', Carol al XII-lea, adpostit multd vreme pe pamintul romAnesc Hugh' Tighinea, el a fost adus sa. se intereseze de nol, si de atunci nu ne-a lipsit niciodal5
prietenescul lui interes. Str5batuse istoria noastr5, Incercase limba romaneasc si, oriunde putea sa ne dea
o dovada de simpatie, o facea cu cea mai vese1 5 gra1 loan Ratiu (1828-1902) a fest unul dintre 1nemorand4til
azvirliti in inehisoarea de la Szegedin.
242

ba. I-am putut raspunde facind din el un membru corespondent al Academiei noastre.

Ultima oara cind 1-am vazut pe patul lui de boalk


el se ingrijise sa aiba in mina un fascicol din Baletinul francez i ochii lui luminosi se opreau cu bucurie asupra tovarasului meu de vizit, d-1 Karadja, care,
fiu al unei suedeze, Ij vorbea farii gres in limba nobilei lui patrii.

Sa ne grabim a ni cauta prieteni noi, cad cei vechi


se due unii dup alii, i ar fi bine daca altii ni-ar
da aceea ce, la bine si la eau, ni-au dat acestia

1928

CADORNA

Jute se mai uita, daca nu in lara lor, macar in marea


comunitate, strins legatk a luptatorilor razboiului din
care a iesit cit dreptate i siguranta avem acuma,
oamenii carora li se datoreste o victorie asa de scump
platita ! Intre dinsii, si in primele rinduri, e i batrinul general italian pe care 1-a fulgerat moartea in retragerea celei mai aristocratice distinctii, celei mai perfecte ascunderi a marilor sale merite.
General de socoteala i rabdare, de siguranta in metoda sa, stiind ca nimic nu poate zdrobi energia constienta

de chemarea ei, a lasat sa treaca asupra lui, fara a se


indoi, cele mai teribile momente ale iurusului Centralilor.

Fortificat pe linia Piavei lui, devenita transee a latinitatii in aparare, ea si-a asteptat ceasul, i 1-a avut.
16*

243

Pe urma, adevArat urmas al celor mai nobili din


generalii Romei celei vechi, a asteptat s'a treacri in
rindul umbrelor tutelare ale patriei salvate.
S5 ne inclinfim inaintea celui gare trece !'
1928

EMINESCU SI TINERETUL

0 scrisoare cdtre studenti


16 iunie 1929

Iubiti studenti,

Cultul vostru pentru Eminescu, acela care n-a avut


Inaintasi si nu va putea s5 aibfi usor urmasi ai geniului

ski, pentru marele creator de vesnicA poezie in care


se dovedeste stealucit c se pot imbina armonic cele
mai inalte preocup5ri morale, cel mai nobil avint national cu cele mai frumoase realizari estetice, e o adevrat5 garantie pentru viitorul nostru si prin aceasta
pentru insusi viitorul acestei tari.

Aratati astfel prin asemenea comemorgri pioase si


pline de discretie c5 mintea voastra, bine indreptat5,
nu se las6 momit de formulele strlucitoare ale unui
esteticism bolnav si ale unei dibace sarlatanii literare,
mestera in a jongla cu cuvintele :
Cuvinte goale, ce din coadd pot sd sune...,

c5 nu cadeti in defectul naivilor sau pretentiosilor, earl,

pozind in noted generatie" pentru meritul singur ea


. MareWul Luigi. Cadorna (1859-1928) a fost, 1ntre
ai 1917, generalisim al armatei italiene.
244

1915

au numai dougzeci de ani, cred cg lumea incepe cu


dinsii, cg nu priviti legatura, aa de naturalg, cu ceea
ce s-a fdcut ping acum ca o ingenunchere la zeii cari
au murit, ca intelegeti pe deplin unitatea organismului national urmind de la sine, peste rataciri de moment,
drumul care corespunde mai bine cu scopurile lui imutabile.

VA felicit pentru toata siguranta pe care o dati celor

de o virstg cu mine, cari nu voiesc & lase in praful


aventurilor comoara pe care au primit-o 0 au adaus-o.
Cu parinte0i sentimente, al vostru
N. rorgo

EMANOIL UNGUREANU

Dintre frunta0i de odinioard ai miscarilor politice,


dar mai ales ai vietii sociale a romanilor de peste munti,
s-a mai desprins unul.
Emanoil Ungureanu, patriarhul bangtenilor, reprezinta

unul din cele mai interesante tipuri din acele tinuturi


sub stgpinirea maghiarg. Fgcea parte dintre aceia cari
aduceau 0 cele mai mari servicii poporului lor fang
sa arate aceasta cu o vorbg, cu un gest, cu o atitudine.
Deci : figuri de asprg datorie, indeplinit necontenit,
Ca o sarcing naturala 0 de nimica toatg, chiar atunci
cind omul &Idea tot ce are : avere, muncg, jertfa pentru
ai sai, a cgror recuno0inta, oricit de discret exprimatg,
i-ar fi jignit.
Tarani morocanosi si colturati, fgcuti nu din marmura
zimbitoarei Elade, ci din dura piatra de stincg, la loviturile ciocanului minios al prigonirilor milenare.
245

De cite ori pleaca unul din ei se n'druie ceva dintr-un


munte, munte aprig si prilpgstuit. Dar, din nenorocire,
nu curg prin despicAtura soartel izvoarele de ape limped ale viitorului.

coala de noroc a Romniei marl nu creste astfel


de suflete.
1929

ALEXANDRU HODOS

Unul dintre cei mai alesi scriitori ai generatiei normale a trecut dincolo de hOtarele vietii, asa cum viata
insAsi si-a trgit-o, la o parte; discret, retras, aproape
apgrat prin lipsa de stiri a srbatoririi de imbulzeala
amatorilor de spectacole funebre si de discursuri comemorative.

Ion Gorun a fost insusi tipul scriitorului prob. La


acest ardelean de mare ras, in singele diruia erau
instincte de dirz viteaz, din neamuri de cnezi si de
voievozi, pgstrtori inaratnici ai unui neam osindit,
nimic nu-i era necercetat, necontrolat, nerelevat, cu cea
mai dureroasa grij : ideea generatoare, arhitectura, limba.
Gospodar perfect pinfi la cea din urm nuanta"

a scrisului sat., nuveIa lui era cum e casuta femeii din


mahalaua moIdoveneased : frd nici un fir de praf pinii
in fundul patului.

De aceea nu poate fi o traducere mai exact : prin


intelegerea originalului, ca 0 prin easirea corespondentului romAnesc decit ale fui, intre care 0 Faust.
246

Oriunde la altii i se parea c5. se intrece masura oi


se jigneste adevArul era cel mai corosiv si mai neimpacat dintre critici.

Avea astfel in el ceva rud i neapropiabil, strjuit


de tepii dispretului fata de favoritii succesului. Dar eine
a prins adinca mil de oameni din fundul povestirilor
lui a inteles cd ea nu putea sa vie decit dintr-un mare
izvor de iubire, totdeauna si cu ingrijire ascuns. I
1929

G. G. MATEESCU

S-a dus dintre noi, dup5 cit suferint5 ingereste indurat5, profesorul G. (1 Mateescu de 1.a IJniversitatea
din Cluj, directorul SCOW romnesti din Roma.

Cel care a fost smuls de la iubitele lui ocupatii


la virsta cind de obicei abia se incepe o
cariera universitar5, a fost unul dintre cei mai alesi
stiintifice,

elevi ai lui PArvan i desigur acela care era mai potrivit ca


continuie opera, ceea ce ne-a facut s5 ducem

o adev5rat lupt pentru a-I aseza in locul lasat de


invaratorul i maestrul lui.
Cerce&tor neobosit, cunoscAtor adinc al tracilor

pentru care sttea alaturi cu un Seure, dar, mai pe


unn5, i al enigmaticilor etrusci

spirit precis, legind


intr-o sintez5 simpl i tare rezultatul studillor sale,
st5pin sigur al scrisului i graiului su, el era si de o

Ion Gorun (1853-1929) a evocat vista tartnimil $1 a


micilor funcilonari (Robinson in tara romtineascd, Lome necaXS etc.). A mai tradus din Kant, Alexandre Dumas.
247

incintatoare modestie, care facea sa se aprecieze si mai


mult aceste inalte insusiri.

Strain de orice patima mita, frate bun pentru oricine

lucra pe acelasi ogor, el &idea zilnic exemplul celor


mai inalte virtuti, intre care n-a fost cea din urrna
eroismul cu care si-a biruit, ca si nobilul Bogrea, atitia
ani de zile osinda bolnavului salt trup.

Scoala poate da invatati : nurnai o stricta observare


de fiecare clipa poate da astfel de oameni.
1929

PETRU MISSIR

Cu Petru Missir se duce dintre noi unul dintre rarii


reprezintanti ai sufletului romanesc in epoca de ascutita si nemiloasa critica prin care s-a pregatit terenul
pentru, noul avint de idealism, necesar infaptuirilor
de ieri.

Dupg studii adincite in Apus, el s-a intors in tara


pe care a iubit-o far% fraze si fara pretentii
adaug
si : Vara rasplata
pentru a pune cu greu, in stiinta sa
a dreptului, temelii solide pe terenurile vagi ale improvizatfflor indraznete care 1-au precedat. Orice rind a
scris era gindit, orice cuvint a rostit cuprindea indatoriri
morale, orice cauza a aparat, credea intr-insa.
Specialist, da
si cit de serios, desi infirmitatea
de incredere a generatiei sale 1-a impiedecat de a scrie.
Dar nu simplul mestesugar solid, ci mintea deschisa
catre orice intrebari, spiritul lacom de orice stiinta.
A fost din vremea oamenilor intregi, cari, stiind putin

din orice, stiau mai bine ce-si alegeau indeosebi. Si,


248

cu acestea, atita ironie cita trebuie ca sa-ti dai sama


ca In nimic nu putem sti tot si nu putem crea definitiv,
ca e o lipsa de respect fata de misterul care inv5luie
trecatoarea noastra fiinta a crede ca 1-ai strabtitut cu
cita fugara intelegere ni s-a dat.
1929

(ln)

CHARLES VICTOR LANGLOIS

sa ni se ingaduie a vorbi in acest Mc, unde se


inseamna mai mult imprejurdri politice, despre invatatul francez a carui disparitie o anunta ieri o telegrama,
care schirnba numele fiului cu acela, nu mai putin scump
pentru *Uinta, al tatalui sau, cunoscutul armenizant. 0

fac pentru ca o datorie de recunostinta ma leaga de


dinsul.

Fostul director al Arhivelor statului din Paris era


unul din reprezintarrtii cei mai impunatori ai noii scoli
franceze de dupa 1880, ingrijita mai presus de toate

de a da adevarul obiectiv", asa cum spune marturia


istorica".

N-a fost un rnalievist, un chartist" mai sigur de ce


spune decit dinsul. Si n-a fost scriitor mai pazit in
ce

priveste simple notatiune, aproape matematica, a

fa ptului".

Ca profesor la Inaltele studii, nu atragea. Si-a dat


caz rar
s-a retras. Dar cine 1-a cunoscut
atunci pe blindul, inaltul normand, rece, evitind contactul personal, raspunzind in citeva cuvinte, a descopetit in folosul lui o calitate de invatat si de invatator
pe care el nu si-a pretuit-o : aceea de a cunoaste dinsama. i

249

tr-o privire ce poate un oin si de a-I ajuta, de a-I


pune pc cale, de a-i da incredere, fie si celui mai
stingaci strain.
$1. de aceea simt azi atita recunostinta miscata pentru
profesorul ce mi-a fost Charles V. Lang lois.
1929

LIMAN VON SANDERS

A murit omul pe care Turcia de la 1926 il tinea


In frtmtea armatei sale pentru Ca s-o pregatease de o
victorie care i-a fost refuzata : Liman von Sanders.

Cu dinsul se duce unul din reprezintantii generatiei


de ofiteri germani cari au socotit ca soarta lumii poate
fi hotarita prin atita lucru : o buna armata servit de
o tehnica admirabila si de finante solide, sub ordinele
unui sef ambitios i mindru.

Niciodata acest organizator cu contract, pentru care

turc sau german insemnau tot una : elementul uman


pentru sistemul" cu care se poate ajunge oriunde, n-a
banuit acele puteri morale, acea taina a Uflui singur
cuvint, de a earui neintelegere se plingea ieri fostul
Kronprinz german.

Brutalul materialism creeaza oameni ca dinsul, dar,

daca ei pot da succese, in minile lor nu este marea,


deplina biruinta.
1929

250

COMEMORAREA LUI ANDREI BIRSEANU

0 ceremonie privata a adunat, in jurul unui modest


mormint de la Sibiu, un numAr restrins de prieteni
pe cari nevoile grele ale vietii de azi i-au ing5duit sa"
aduc5 acest ultim omagiu.

Cu acest prilej s-a vorbit in presa de acolo, a cgrei


decadenta e asa de grozava, de Andrei Birseanu.

Nix stiu dac5 s-a prins destul de bin figura si rostul aceluia a crui lips am fi avut de atitea ori motiv
s-o regretm cu totii,

Era un crturar din vremea bung. Nu un btrin,


cAci de prea mult gind n-a imbtrinit nirneni niciodat.

Dar un om de inalta cuviint si de crestinesti purtri,


asa cum ii ddea Ardealul de odinioarl Un orn lard
nevoie de bani si fr sete de onoruri. Un orn care-si
avea mindria, rnultmirea si pacea in el insusi.

Cu oameni de acestia se insenineaz viata public5.

In fata lor, la anume momente capituleaz5 urile,

si

minile vrjmase se intind de la sine una ctre alta.

Azi, nu numai cd nu-i gsim, dar


rerea cea mare

aceasta e du-

nici nu ni-i pregittim.

1929

(III)

LA /NMORMINTAREA LUI GR. CERKEZ


Cuvintare la mormint

In momentul cind se desprtesc de un bun coleg


si de un delicat prieten, membrii Cornisiunii istorice
tin sa adaoge la induiosatul lor cuvint de adinc regret
251

recunoasterea publicA a meritelor pe care Grigore Cerkez


si le-a cistigat in opera grea a pAstrArii celui mai scump

al nostru tezaur de arta. Pe cind monumentele noastre


erau lasate capriciului unor stralini nepreatiti si neintelegAtori, reparind prin clArimare i adAogind elemente

iesite din inchipuirea lor, el a afirmat cu hotarire principiul cA datoria noastr este numai de a conserva consolidind.
Inteligentei i initiativei lui i se datoreste astfel pds-

trarea frescelor admirabile din biserica domneasca de


la Arges, pe care a stiut-o apara contra crimei pinuite
de a o distruge.

Oricine va cAlca pragul acestui mai vechi sanctuar


romAnesc va trebui sd-si aminteasca de dinsul, cum, de
cite ori vom apAra i noi aceste nepretuite ziduri contra
vandalismului nAvlitor, un gind de recunostintA ni se
va duce cAtre memoria lui.
1929

MEMORIA DOCTORULTJI CAROL DAVILA

Se mai continuA rAsunetul comemorArii lui Carol


Davila. E o recunoastere i o ispAsire.

0 recunoastere, nu pentru un mare invAtat, un descoperitor de adevAruri nol, ci pentru mai mult decit

atita, pentru ce ni lipseste nouA mai ales, de atita

vreme : pentru creatiunea lui, pentru nevoia lui organicA de a crea, pentru ctitoria lui.
Pe alAturea, i pentru dorinta lui de a se confunda

cu noi, de a intemeia un neam de roman!, cu nobil singe


romAnesc, de viteji, cum viteaz, inainte de toate, a fost
252

el. Uitati-v la urmasii lui : din amindou pdrtile li


vine curajul de a vorbi si de a lucra.
Mai e insa la mijloc si o ispgsire.

Contra omului de mare merit s-au coalizat toate neputintile. Aceste neputinti pline de invidie si .de ur de
care, generatie de generatie, se fring toate elanurile frumoase ale vitejilor.

Cind oare ura va fi trimeasA la sanaloriu si invidia


la casa de corectiune ?
1930

AMINTIREA LUI SIMION BARNUT

Intre marii ardeleni, Varnut e fr indoiaId cel mai


departe de noi, cel mai putin in legatur cu ideile si
sentimentele noastre de azi. Cine mai crede astki, chiar
Intre btrinii cari I-au ascultat In tinereta lor vorbind
despre indestructibila, eterna idee romang inaintea bunilor, molatecilor moldoveni, cari n-aveau mutr de legionari pe front, eine mai crede in ereditatea romang
lgsat noua, numai nou, romani puri si neschimbati,
In posibilitatea refacerii Romei aici chiar si numai aici,
In ineluctabila datorie de a da din noi singuri, perfecta"
si complet, toat lumea de questori si de pretori ?

Dar omul unei singure viziuni si unei singure misiuni

cuprinde, in ciuda unor teorii perimate, in aspra lui


viatk de cremene si de erica', un inviltmint.

E tipul vechiului ardelean, care, Inchis in teoria lui


milreata, nu vede nimic Imprejur. A stat acolo la Iasi
ca intre ruinele unei necontestate Rome pe care vraja
253

asprului sau cuvint, pe care abia de I-or fi inteles taranii

de la 1848, ar fi putut s-o ridice in picioare. Intr-o


viata politica nascinda el nu si-a reclamat nici un rol.
N-a vazut decit orizontul iluziei sale si n-a ascultat
decit glasurile care-i vorbeau de dinsa.

Cu buzunarul gol
aveau togele buzunar ?
cu
capul scutit de vanitati politice s-a intors, prin ungurimea, pe care o vedea neplacuta, dar trecAtoare, ca
sa mearga, obosit, dar nu infrint, la dit manes 1 in anul
cutare ab urbe condita.
El n-a lasat nici un urmas.
1930

IOAN RATIU

La o parte de atentia publica, a Ardealului chiar,


s-a dezvelit la Turda statuia lui Ioan Ratiu. Generatia
de astazi, grabita sa-si valorifice drepturile pe care cu
atita generozitate i le atribuie, va fi facut un semn
mental de intrebare in fate acestui nume, care pe vremuri
a avut un asa de mare rasunet. Se vor fi gasit de aceia

cari sa serveasca ignorantei lor fata de trecut o biografie cu datele cronoiogice necesare. Eu vreau sa-i dau
si o interpretare.
Acum jumatate de secol, conducerea romAnilor de
peste rnunti scapa din minile clerului. Marele Saguna
murea neinteles i parasit.
1 Dii manes
254

strgmosi (lat.).

S-a simtit nevoia unui mirean care s fac5 el ce


fusese pin atunci in sama preotilor cu crucea-n frunte".

Si s-a prezintat de la sine un om zdraviin trupeste


sufleteste, nu popular prin cuvirit, nu ma'gulitor prin

patimi, nu dibaci in a easi mijloacele de a ajunge, de


a se mentinea si de a reveni, i nici un artist in materie
de prestigiu, invesmintat in taceri solemne i in izoldri
impuniatoare. Ci un caracter.

Un caracter neinfrint. Om de da si nu. Om de orice


riscuri. Om care moare pe cuvintul lui, la datoria lui.
Orice material s-ar fi intrebuintat pentru monumentul lui,
marmurg sau bronz, mai tare a fost sufletul acestui om,
a cArui traditie, din nenorocire pentru Ardeal, a murit cu
dinsul.
1930

GUSTAV WEIGAND

A Incetat din viat la Leipzig unul dintre cei mai


harnici cercetdtori ai vietii rom'anilor din Balcani, pe
cari oarecum, si mai ales pentru lurnea din Apus, i-a
descoperit din nou, prin ostenelile sale cinstite i indelungate : Gustav Weigand.

Cercetarile lui pornite de la ai nostri cei mai deprtati, mai putini si mai nenorociti, razleti, turciti, destinati s'a se piarca acum prin Valle Asiei Mici, meglenitii,

vardariotii, s-au intins apoi i asupra muntior i esurilor noastre, cari au vazut pe nearntul Varbos cAlatorind intr-un fel de ckutA-adgpost, in care minca, dormca i scria.
255

In jurul lui s-a Mut o scoala, de la care au plecat


si multi romani. 0 scoal care a fost i o propaganda,
o serioasa i buna propaganda.

A fost insa un timp cind teorii generale de balcanologie 1-au pus pe alte drumuri. A cunoscut albanezi,
a cunoscut bulgari. Nu stiu dacd ne-a iubit vreodata,
dar acestora din urma vadit li-a dat inima.
Aceasta a avut consecinte tiintifice. Razboiul, care

a pus pe ai lui in contra noastra, 1-a intarit si mai


mult. De aici inainte indiferenta lui a devenit i dusmania, chiar o dusmanie ofensiva.

Totusi pe sicriul lui ar fi trebuit sa nu lipseasca


un manunchi de flori romanesti.!
1930
1710

ANDkEE

L-au gasit in Nordul neexplorat, 1-au gasit intreg,


pastrat cu ingrijire in sicriul eau de gheata.

Plecase cu gindul sa dea tiinii lumi noua, si furtunile polului 1-au prins, culcindu-1 aldturi de cei din
urma lovarasi ai lui. Acolo, in invelisul lui rece, el
a asteptat ziva descoperirii care trebuia s vie.

Nu e, oare, in tragedia exploratorului suedez cu planurile marl, cutezatoare, pe care nedreptatea sortii 1-a
intepenit pe blocurile de gheata, ca un simbol ?
Filologul

german

Gustav

Weigand

(1860-1930)

a fost

profesor de limblle romanice la Universitatea din Leipzig. In

a Infilritat scolo un Institut pentru limba romang, In


cadrul carula a tIparit un anuar. A tradus In germana Harap
Alb de I. CreangA qi a publicat o gramatica a limbil romane.
1893

256

Astfel, din mijlocul unei societilti neinteleggtoare gi


crude feta' de cei mai buni ai sgi, cercetgtori indrzneti
ai viitorului pornesc pe drumul lumina de un ideal

care nu e al vremii lor. Ei cad in drum, la capgtul


ultimelor sfortgri, ca sg nu se mai ridice. In gheata
nepgsgrii acelor timpuri triste, ei se pgstreazg, insg,
intregi i frutnosi.

Ping la timpul cind fruntile respectuoase se pleacg


asupra rgrngsitii intacte a gindului si a faptei lor. 1
1930

AUGUST HEISENBERG

Citeva sgptgmini abia dup intoarcerea sa de la


Atena, unde, intr-o excelent stare de sgngtate, luase
o parte asa de activg la congresul de studii bizantine,
seful bizantinologilor germani s-a stins, abia in virstg
de saizeci de ani, aproape fgrd a fi fost bolnav, la
Mnchen.

Nu se va spune niciodatg indestul cit de mare a


fost devotamentul lui August Heisenberg pentru 0iinta

in care ajunsese unul din maestrii cei mai stimati.


Filolog de formatie, trecuse in domeniul istoric, cgruia
i-a adus cele mai mari servicii, Med a fi pgrgsit intorsgtura de spirit pe care i-o daserg primele sale studii.

Nu era numai un erudit sever ; cgrticica sa asupra


Greciei noi, de o asa de zimbitoare prezintatie, argtase
4.

Exploratorul Satomon-August Andre (n. 1954) a plecat


spre polul nord in 1397 cu Ufl balon i s-a prabuslt deasupra
gheturilor vesnice.
17

Oamenl carl au fost, vol. ii

257

cit de familiar putea s5 devie pentru toat lumea doritoare de a invgta.

Dar cel mai mare merit al sal a fast acela de a intruni, chiar i dupd r5zboi, pe cercetkorii tuturor tdrilor

in a sa Byzantinische Zeitschrift, care a fost indatd

un organ central al acestor studii.


Cei cari 1-au cunoscut personal regret adinc pe omul
bun si afabil a cdrui amintire ii va r5minea totdeauna vie.
1930

C. Z. BUZDUGAN

Se anunta din Galati c5 avocatul" C. Z. Buzdugan


si-a dat singur moartea. Putini, in afard de 'Drawl pe care

1-a iubit si de care n-a vrut niciodat5 s5 se desparta,


vor fi stiind ce om rar se desface in acest asa de trist
chip din mijlocul acelora cari-1 pretuiau cit nu-si dAdea
sama el insusi.

Avocatul" a fost un blind vis5tor, urmdrind nobile


ginduri politice, in mipocul unui partid ca oricare altul,
si a fost un ales suflet \de scriitor, cu o rea1 5 vocatie
poetic5.

Ace la care astepta de la sufragiul universal ceea ce


votul anonirn al orbilor politici n-a dat nici unei societati
omenesti, a fost, acuma citeva decenii, cind versul repre-

zenta o cugetare, o simtire, o formd, iar nu ginguritul


oricdrui anormal on ine1tor, unul din cintilretii inzestrati ai vremii sale.

Dar mai ales el s-a incumetat, cu atitea cunostinte


cite le-a putut stringe singur, fdr5 scoa15, sa dea din
nou in romaneste grandiosul epos al lui Dante, si cu
1ung5 trudd ri-a atins tinta.
258

Cind opera era gata, lumina ochilor i s-a acoperit.


in intunerecul infernului unde pare ca-1 coborise poetul

lumii de dincolo, n-a putut trAi acela care cerea vietii


lumina

bucurie.

1930

IOAN VIDU

Omul celor mai dulci cintAri romAnesti, acela ale carui

duioase melodii ni sunA in ureche la singura pomenire


a numelui sau, banateanul care, in mijlocul strigAtelor
raguite ale ambitiilor ce vor ministere si milioane, a

ramas in lumea sa de o inalta idealitate, Ioan Vidu,


ne las.

Prin cintecul pe care 1-a cules, 1-a armonizat, 1-a


raspindit in tot cuprinsul pAmintului romnesc, Vidu a
fost

i un factor de unitate nationala si un educator.

Pe de o parte a fAcut pe toti romAnii sa se recunoascA,


sub farmecul muzicii unitare, membri unui singur popor.

Pe de altA parte a strecurat in sufletele ispitite de


toate coruptiile si de toate anarhiile ceea ce poate da
numai o artri ca a lui : simtul de ordine i instinctul
frumusetei.

Para' teorie savant i lipsit de mice fel de pretentie,


el s-a asezat in fruntea tuturor acelor cari, fard a jertfi
nirnic din regulele artei, au fcut din ea un element de
viata i un mijloc de inaltare pentru natia noastr.
12 februar 1931
(IV)
17*

259

VIRGIL EAREAT

A incetat din viata la Cluj profesorul de universitate


Virgil Barbat.
Scoala pierde pe unul dintre cei mai devotati servitori
ai ei, dintre cei mai zelosi formatori de constiinta in

mijlocul tineretului. Inzestrat cu frumoase cunostinti in


domeniul civi1izaiei americane, acest sociolog cu inalte
preocupari morale a avut totdeauna inaintea ochilor acea
ridicare a nivelului educativ al noilor generatii fara cal e
in zddar vor fi fost toate sfortarile i toate sacrificiile.
Tinut prea mult in umbra, adesea neinteles de mediul
In care lucra, acest autor zelos, din al carui scris era totdeauna ceva de invatat pentru oricine, nu si-a dat partea
in viata sociala si politica, pentru care avea alta pregtire decit a politicianilor de duzina.

Acelor cari 1-au cunoscut el li loon amintirea unui


caracter ferm i unui suflet adinc patruns de menirea sa
ea profesor i ca om. 1
1931

EDISON

Acel care, la o virsta de patriarh, a inchis ochii in


America a fost fara indoialii unul din bei mai mari creatori in domeniul tehnicei, unul din cei cari au razbunat

Virgil Barba a public2t un stadia despre Nietzsche,


volumul ImperiaUsmul american (1920), traduceri din Ch. Eliot,
Hagedorn etc.
260

mai mult asupra naturii dusmane geniul omenesc, i prin

poibilitatile de legaturg intre oameni, i prin punerea


la indemina tuturora a placerilor artei, a fost cel mai
glorios bineflicMor al umanifatii in vremea noastrd.

Inventatorul neobosit a fost, in acelasi timp, un om


bun si Mc:A-tor de bine, care, in fiecare descoperire, s-a

gindit inainte de toate la cit pot folosi semenii s'ai din


noua tain pe care a smuls-o materiei mute si oarbe.
0 viata' de o puritate de cristal a fost necontenit legata de activitatea vrjitorului stiintific care n-a cunoscut odihna.

Cei cari fac deosebire intre insusirile sufletesti i datoriile morale, arogindu-si privilegiul de a fi mai rgi
decit altii Linda decit altii se simt sau se cred mai
detepti, ar putea lua exemplu de la americanul simplu
si modest, ca'ruia, totusi, in orice ores de culturd un

monument ar trebui s'a dovedeascil recunostinta fata de


mdreata lui fapth
1931

MATILDA CUGLER-PONI

Venerabila doamnd care la o asa de inaintat virst


pleacd dintre noi a fost, in viata ei impodobit cu atitea
daruri sufletesti, un exemplu in toate privintile.

Pe vremea cind poezia era sinceritate, sentiment si


simplicitate, versurile Matildei Cugler au fost cetite si,
mai mull, cintate, de atita lume care a gasit in armonia
261

usoara a silabelor ritmice, cu tin parfum de sentimentaMate duioasg, mingliere in multe suferinti i deziluzli.
Sotie a unui om eminent, in care era intrupatg discreta intelepciune a rasci lui moldovenesti, d-na Poni
a fost buna sfatuitoare care se ascunde i sprijinul moral
care e totdeauna la c5pgtilul indoielilor i necazurilor
pe care oricui, si mai ales omului drept si bun, lumea
le d din bielsug.

0 astfel de viata sg indemne pe femeile de azi, care


au nevoie de asemenea indomnuri, i in sensul el sa
se creased, harnice, modeste i bune, acelea de care, mine,

are nevoie neamul nostru, pentru a nu cgdea, pradg pgcatelor fatale ale unei modernitgti in afarg de morala
eterng, sau contra ei. 1
1931

N. LEON

La Iasi s-a stins d-rul Leon

doctor de stiinte na-

turale, nu de medicing una din figurile cele mai simpatice ale Universitutii moldovene.
Sprinten ping la bgtrinetil, cu un aer de cavalereasca

sfidare a virstei, privind viata vesel cu clarii lui ochi


albastri i plimbind pe strgzile capitalei atipite pglaria
lui de vechi pictor flamand, cravata lui invoaltg de poet
Sotia savantul ii Petre Ponl, poeta Matitda Cugter-Pont
(1852-1931)

publicat versuri de un liristn minor mal ales

4n pagintle Convorbirilor Utcrare ; volume : Poezii. Fata stolerului (1884).

262

romantic de la 1830, Leon era un bun si blind prieten


pentru tineretul pe care cu vorbd bund ii indemna, ca
si pentru

cei de virsta sa.


Unui astfel de om, chiar in atmosfera de urd obisnuitd
in anumite cercuri intelectuale iesene, nimeni nu i-ar fi
putut iei in cale cu o vorbd rea.
Naturalistul din scoala lui Haeckel, in a carui doctrind
a crezut pind la sfirsit, era un cercetdtor atent al fdpturilor lui Dumnezeu, pind la gingdnille cele mai mdrunte

scirboase, care cdpdtau un interes deosebit pen tru


dinsul.

Din aceastd truda' neintreruptd, din acest zimbet de


vesnicd tineret se forrna valoarea i farmecul acestui
om, asemenea cu care nu dri tineretul crescut si in primejdii, si in rdsfdt.
1931

GENERALUL DRAGALINA

A fost cindva un rdzboi pentru intregirea neamului,


s-au topit in aceeasi voint,d de sacrificiu toate osebirile

meschine care ne scot ca dusmanii unii in fate altora


o, ce ridiculd dusmdnie, fiiri nici o adeviirat osebire
in idei, frird nici un antagonism de traditie ; numai vanitate si interes 1
ne-am simit oare cindva o natie ?

Acestea sant intrebrile care se pun de cite ori un om


de atunci rdsare plin de mustrdri.
I Biologul Nicolne Leon (l862-1931), elev i colaborator al
lui Haeckel, a fost until dintre cei.mai consecl:enli reprezentanti
al darwinisnaului in stiinta rorn'aneasei. Profesor la. Facultatea
de medicind din Iasi, a creat cel dintli laborator de parazitologie
din Romfinia.
263

Generalul Dragalina, care se comernoreaza astazi, a


fost un roman de la locul lui banatean, dar un roman
pelitru toti romanii, pentru marile scopuri generale romanesti. Ofiter in Romania
deci : regatean"
el a
dat tarii libere ceea ce e marea insusire a oamenilor din
tinutul ski : vitcjia sincera, careia-i place pericolul, care-1

cauta, ii infrunta, pentru scop, dcsigur, dar i pentru


frumuseta gestului.

Gestul, el 1-a fdcut mergind in voia soartei dupa datoria lui, si de gestul acesta a murit.
General, cazind ca un soldat.
1931

NESTOR URECHIA

Ne paraseste un orn foarte cult si inzestrat cu un fru-

mos talent literar, un iubitor pasionat al tarii sale, in


natura de azi, in amintirile de ieri, dar mai ales unul
de o nesfirsita modestie i bunatate, Nestor Urechia.

Prin viata s-a strecurat ca o umbra, evitind tot ce


era zgomot, tot ce putea gil para dorinta de a fi vazut,
putinta de a fi apreciat.
Greaua lui copilarie i tinere, apasarea unui nume

care sub multe raporturi era greu de purtat i-au dat


aceasta infiitisare simbolica, sub care va raminea In amin-

tirea acelora cari, fie numai prin scris, ca mine, 1-au


cunoscut.

Se va gasi greu un om care sa faca din diletantismul


zelos mai mult decit a izbutit sil faca, in cartile sale de
264

pitoresc, in articolele sale de istarie rornaneasc5, acela


care a lost Nestor Urechia. 1
1931

UNUL DIN CEI VECHI : DIMITRIE COMSA

BtrInul Dimitrie Comsa a ajuns la ceasul odihnei.


Ce ardelean de treaba, dintr-o generatie a carii viata
a fost numai ideal si sacrificiu, petrecuta fiind toatti, si
cu atita placere, intre masa de lucru de acasa i vizita
la temnitile politice ale regirnului maghiar ! Si ce resemnare la dinsul, cind alta: vren-re a adus la suprafata alti
oameni, cari nici la masa de lucru n-au prea stat i nici
n-au facut cunostint.a cu gazduirea in ghearele stapinilor.

Cind altii se vor duce, va raminea o clipa in aer


praful pe care-I vor fi rascolit intr-o vana zbatere de
rnbhli. Dupa cei din kelul bunului Mos Comp va raminea

o intreadi opera de fo/k/ore artistic care e pentru noi


o vest-lied rnindrie. Caci ce n-a facut el din carnasile si
opregele, din covoarele i scoartele, din furcile i uneltele
gospodariei taranesti din Ardeal in albume a caror executare e o minune i biruie ce au fost in stare srt lucreze
alte popoare care, die, aveau statul lor !

Si valoarea unui om se pretuieste in ce lasa dupa


dinsul Ca un adaus la viata neamului sau.
1931

(III)
1 Nestor Urechia (1866-1931) a Lost unul dintre cei dintli

turisti rom6ni si Un pasionat explorator al Carpatilor. A publicat numeroase articole t c6r1.1 dc turism, precum si volume
de literatur5 scrise pentru tineret : Zivele din Valca Cerbului
(1901), Robinsonii Bucegilor (1916) etc.
265

GENERALUL BERTHELOT

Bunul batrin ai ctirui ochi surizatori strluceau de


bucurie de cite ori era in ctisuta-i romaneasca de sub
muntele ardelean, acela care, in Franta lui, era amicul
de fiecare ceas al ficctiruia dintre rnartorii luptei pe care

am purtat-o impreun, ne-a lasat. A doua zi dupa ce


seful sau ' a intrat in lumea umbrelor, el a parut c se
supune, vechi soldat, unei misterioase chernari de intovardsire.

Generalul Berthelot a fost numai un general. Fara'


idei politice si far6 ambitie, Med dorinta de a iesi in
vitrina. Ostas din alte timpuri, Ricindu-si serviciul unde

era ordinul, fr tristeta in dizgratie, fara trufie in biruint5. Un suflet care parea ca vine din vremile cind
rzboiul era o viara pentru oamenii voinici, cu hotaririle
neclintite.

Era pentru el o plgcere cind ii facea datoria in singurul fel pentru care era na'scut. ti iubea soldatii si era
prietenul sigur al celor ce iubeau steagul lui. Un francez,
un bun francez din timpurile Rir6. teorii.
A fi inutil era pentru dinsul a muri.
$i a murit nemaifiind in serviciu. 2
1931

MI)

Maresalul Joseph Joffre (1852-1931)


al armatelor franceze intre 1914 si 1916,
t Generalul Henri Mathias Berthelot

comandant suprern

(1861-1931) a fost
seful misiunii militare franceze in Romania, in timpul primu-

lui razboi mondial.


266

IACOB NEGRUZZI

La citeva saptamini dupa ce i se Meuse lauda la Academia Romana, Iacob Negruzzi a trecut la prietenii de
cari atita vreme fusese despartit.

Cine a putut cunoaste de aproape, daca nu in casa


lui, de mult inchisa printr-un doliu de care nu s-a- putut
mingiia niciodat, dar in relatiile acadernice, singurele
pe care adinca lui batrinet i le putea ingadui, pe supravietuitorul Junimii", pe conducatorul vechilor Convorbin literare a putut sa-si dea searna de cit vigoare pastra
pina la nouazeci de ani, in cugetarea lui clara, fiul lui
Costachi Negiuzzi.

Literatura lui, destul de bogata, dar de mult incheiata,


era a unui om de5tept, de vaste cunostinti, de o cultura
generala cistigata in apusul german, de un simt autocritic care era la el o frumoasa traditie de famine. Ro-

mantismul din unele scrieri e azi cu totul vested, alt


romantism, si mai prost, stapinind generatia actuala, dar,
cind era vorba sii. dovedeasca spiritul lui de moldovean
sugubat, de buna rasa razeseasca, el a lasat documente
durabile ale vremii sale.
Ce placea la dinsul, ce dadea un farmec mintii agere

care se zbaea in trupul de mult istovit era curiozitatea


lui de a sti, de a intelege, pe care vrista n-o atinsese
citusi de putin. Nu o data acel care preLinta o comunicatie auzei de la Negruzzi, anume asezat lingd dinsul,
o exclarnatie de uimire pentru lucrul nou, care nu putea
sa-1 lase indiferent.

Cu cei nougzeci de ani ai lui Iacob Negruzzi, de la


i iubit refugiu al lui, pleaca

Academia Romand, ultim


un suflet.
13 ianvar 1932
(IV)

267

SFIRITUL ZBURATORULUI : IONEL GHICA

A fost o uimire dureroasa moartea subita, cu voie, fara


a adrnirabilului tinar

voie
taina a dus-o cu dinsul
care a fost Ionel Ghica.

Ieri, se intorcea biruitor de la un drum pe care nitreceau dedesubt la


fiecare ceas. Navigatia aeriana olandeza i se dovedise
meni nu-1 Meuse Ca dinsul.
inferioara.

Mersese in excursie la Saigon ca intr-o scurta caldtorie de placere. Unde nu-i putea tinti gindul, cutezatorul
gind care-i daduse o prima glorie ?
Frumos i voinic, posedind virtutile cavaleresti, mostenirea de vitejie a raselor vechi din care venea, urrnasul

Ghiculestilor n-avea in el nimic din ceea ce face anti-.


patici pe eroii" cari paradeaza. Vorbea de ce a facut,
de ce a vazut, de ce pregateste cu o minunat simplicitate.

Batrinii se simteau sfiosi inaintea gratiei si elegantei cu


care povestea despre marile lui ispravi.

...Daca tinker i s-ar fi dat norocul, tristul noroc de


a ispravi in lumea lui, acolo sus, trsnit de fulgerul fataIitii
!

1 iunie 1932
(IV)

ANA BRINCOVEANU, CONTESA DE NOAILLES

A murit cel mai mare poet francez, care era despre


partea tatalui o romnca.

Nu e locul in citeva rinduri, a doua zi dupa moartea


ei, sa se arate ce loc unic a cistigat in literatura franceza,
268

in a lumii intregi, femeia care crease din bleisugul sufletului ei, din tot ce poate da o ascendenta intelectuala,
din indrazneala de a face cu desavirsire nou, din nespusa

el iubire de lumina si de viata, din eroica protestare


contra intunerecului si a mortii o sensibilitate poetica
pe care nimeni n-a putut-o imita, de care nimeni nu
s-a putut apropia macar si care e formula cea mai delicata a ce are mai intim si mai misterios sufletul modem.

De la inaintasii romani ea a avut acea mostenire de


poezie care, prin bunica el, sotia lui Dumitrachi Bibescu,
bun gospodar oltean, it venea din nearnul, atit de inzestrat
literar, al Wicarestilor. Tot romantismul ei este de acolo.
Dar simtul ales pentru forma are si alta origine : tatal

mamei ei, ambasador al Turciei la Londra, Musulus, a


fost traducatorul in greceste al lui Dante.

Pentru nu stiu ce cuvinte spuse intr-o clipa de capriciu, smuls idealismului ei de acea arnintire a Eladei,
care e in sufletul oricarui inchinator al frumusetei, s-a
aruncat impotriva ei, poeta franceza prin toata cresterea
pe care o primise, printr-o instrainare de copila de care
nu era vinovatii, invinuirea c si-a renegat natia. Eu,
care am propus i reusit ca Academia Romana s-o numere printre membrii ei de onoare, cred cu toata convingerea ca intre cine cinta mediocru in romaneste dupli
inspiratii total straine i intre eine aduce, genial, acordurile misterioase ale sufletului nostru intr-una din cele
mai marl literaturi ale lumii e de prcferat cu admiratie
acesta. 1
1933

(III)
Anne Elisabeth, contesd de Noailles (1876-1933) a seris
poezil, romane, eseuri, Incadrinclu-se printre romanticii fntir-

slat captati de simbolism (Le Coeur tnnombrable, uorabre


des fours etc). Cel care a fnvinuit-o cd 0-a renegat natia" a
lost 0. Goga, In poezia Scrisoare.
269

MIHAIL SUTU

Nonagenarul care si-a gasit locul de odihng lingd biserica din Calinesti a familiei sale, Mihail Sutu, a fost,
pin5 la accidentul care I-a pregatit rnoartea, until din
cele mai extraordinare exemple ale vitalitatii care se

capald de cele mai multe ori numai la sfirsitul unei


lungi dezvoltgri de rasg.

Aproape orb, el urmarea nu numai orice se cistiga


in stiinta
eia-i consacrase de multi ani de zile toate
grijile lui, dar orice se petrecea in domeniul intelectual
avind i cea mai slabg leggturd cu aceste preocupatii.
L-am vilzut intr-o zi la Comisiunea monumentelor
istorice protestind contra faptului c n-a fost convocat
de mai bine de jumgtate de secol, atunci cind caeca parte
din vechea comisiune a lui Odobescu, a cgrui continuare
ar fi cea de acum. Ne-am f5cut o pl5cere sg-i oferim
un loc de unde niciodata n-a lipsit.

Pe striizile Parisului ping acum citiva ani umbla pe


jos, si citeva rasturnari nu 1-au putut face sd renunte
a argta ca vinatorul pasionat de pe vremuri are fried
picioare bune. A biruit o dubla pneumonie i, indat5
ce a putut rgsufla, a venit la sedintile Academiei. Lupta

de zeci de ani cu umbra lui Mommsen si nu s-a lgsat

ping nu i-am adus la Paris ca sa-i asculte teoria pe


scepticul Theodore Reinach 2.

Cind a venit sg-mi multdmeasca pentru aceasta, a


cazut vorba de Fanar 11 cu cea mai mare energie acest
' Mihail C. Sulu (1841-1933) a publicat in lard i peste
hotare un mare numar de informate studii arheologice i numisrnatice. A fost membru al Academie! Romtirie.
2 Theodore Reinach (1860-1928) numismat 81 Istorie francez.
270

prea perfect gentleman ma asigura c nu se simte in el


nimic fanariot.
Vorn mai avea oamLni de aceasta fibrd ?
/933

AMOS FRINCU

A murit in Ardeal un om cum nu se va mai gasi


altul prin ciudatele contraste care se gaseau intr-insul.

Era mic si slab, cu o figura extrem de fina si de

nobila, pe care o strabateau fulgerele unor visuri ce nu


se pot intrupa in cuvinte, i atunci in ochii poate timizi,

ireii trecea o flacara. Crescut de o


mama pentru care avea un cult si care tinea pe linga
dinsa foarte strins pe omul matur, carunt, el avea totpoate copildreste

deauna aerul cui simte o supraveghere i asteapta o per-

misiune. Dar in mintea celui care purta un nume de


profet al Vechialui testament era credinta ca va face
un lucru mare, ca e dator sa-1 faca, aceata fiind misiunea lui.

$ef de regiuni ale motilor, crai al .muntilor, Avram


Iancu, Horia...

$i in jurul lui era cite un baiat, cite o fatil cu tricolor la mineca

ei, toata oastea...

Dar el o simtea mare, puternica i astepta proclamarea. $i, cind a plecat din lume tot cum fusese, un
avocat de provincie in Romania mare de care visase si
pentru care suferise, i se va fi parut ca soarta a fost
cu dinsul grozav de nedreapta.
1933

271

VICTIMA DIN VIENA CANCELARUL DOLLFUSS

Bestia umarth, st6pin5 pe soarta lumii in atitea privinti, a mai fcut o victirna. Un grup de conspiratori in
uniforme de politdsti au piitruns in palatul guN, ernului
si au impuscat pe canceiarul Dollfuss.

Piere un om de o energie extraordinaril, siirac, de


moravuri simple, filra nimic din falsul prestigiu al dictatorilor obisnuiti, un servitor devotat al micit lui ri, pe

care credea c trebuie s-o tie la o parte de tulburatele


valuri ale imperialismului german. Dollfuss nu era un
magician, si el nu plastrona. Functionar intr-o tar deprinsii a asculta de oamenii in functie, el nu dispunea
de mijloace care creeaz

i mentin pe idoli.

Pentru el era o scAdere, pentru succesiunea lui, un


avantagiu. Fiinded el e dintre oamenii cari se pot inlocui.

Oricine va crede ca dinsul in doug lucruri : c un


popor nu poate fi minat cu bomba la o sthpinire care
1111-i place si ea' oamenii bombei merith streangul, va
putea face la Viena ceea ce a Mcut acela pe care 1-au
suprimat briganzii comandati de acolo unde un mort mai
mult nu intereseaz6.
Si, in aceasth apdrare, constiinta tuturor oamenilor de

bine, supravietuitori ai unei civilizatil morale moarte,


va fi cu dinsul.1
1934

Engelbert Dollfuss (1892-1934), cancelar al Austriel din


1932, a fost asasinat de nazi9til austriecl, agouti al Gcrmaniel
hiticriste.
272

HINDENBURG

Greoiul soldat aproape nonagenar, care figura ca pi esedinte al statului cirmuit, reformat si insingerat de Hi-

tler, s-a stins dupa ani mtregi in cari a dovcdit cita


deosebire este intre un mare general care distruge pe
dusman si intre un om politic care zi de zi se lasa distrus de un rival, fie el chiar iesit din fundul unei aventuri
cutezatoare.

Alegerea lui Hindenburg, care a ernotionat atunci asa


de puternic lumea intreaga, era in legatura nu cu talentele de alt ordin ale maresalului, ci cu o speranta, cu o
iluzie a poporului german : aceea c s-ar putea darima
tratatele dezonorante si mutilatoare, ca Germania, cu
acest invingator in frunte, ar putea fi din non ce a fost.
$i asteptarea era zadarnica fostul supus al maiestatiisale eelui de al doilea Wilhelm a fost mai pasnic decit
orice burghez asezat, pe baza insignificantei sale, in scau-

nul confectionat din ideologia, astazi complet


de la Weimar j.

Atunci, in chip firesc, acelasi popor german, stapinit


de aceeasi chinuitoare obsesie, s-a adresat aiurea. Cineva

a cutezat s afirme ca aceasta opera o va face el, care


e in stare sa aseze Germania, rdzbunata, in fruntea lumu intregi.

Si atunci acei cari voisera pe Hindenburg presedinte


1-au ridicat pe Hitler ea pr,int" al natiei.
Batrinul a tacut. Poate si el credea ca acest nou-venit

va savirsi minunea de care el insusi, care stia ce este


razboiul, s-a simtit, de la inceput, incapabil. Va fi avut
el in clipa cind inchidea ochii viziunea Rinului trecut,
a Poloniei invadate, a Vienei anexate sub conducerea lui
Adunarea Constituanth din Weimar a proclamat in 1919
republica, act rAmas farii consecinte, datorit politicii oportuniste a socia1-dcmocrati1or de dreapta.
273
18

Adolf I, devenit impiiratul Reichului al treilea", pe care


el I-a creat ? Ori poate a binecuvintat pe Dunanezeu ca-1
ia inaintea catastrofei pe care o pregilteste acesth ?
1934

CHEORGHE BOGDAN-DUICA

Cu toat5 virsta lui inaintat, stiinta romneasc5 pierde


in Gheorghe Bogdan-Duicii, incetat din vi ta subit la Brasov, locul nasterii sale, pe unul din cei mai activi si mai
spornici scriitoii ai ei.
F5cea parte dintr-o generatie rAzboinica, i vijelios,
aprig, peste orice consideratii, cMcind in picioare si inrudire, i prietenii i sfidind orice criticd, a fost acest
erudit care avea si ceasuri de poezie
ca bun traducAtor

in versuri

dar care, inainte de toate, simtea nevoia

s-si descopere un dusman, fie si intre cei mai de aproape


de din_ul i sa caute a-1 distruge, gata, de altfel, sa reia
de a doua zi reiaUile netinute in sarnd in clipa inelectbrii,
care era pentru dinsul o necesitate i o voluptate.

TovarAsul de tineret al lui Cosbuc a infruntat in


Ardeal autoritatea mitropolitului Miron Romanul i, trecut in Bucovina, a purtat razboi cu guvernatorul austriac

Bourguignon. Iar cind s-a asezat la Bucuresti a alergat


indat dup o tinta pentru noi carnpanii, pe care le-a
dus, nedrept, dar desigur sincer, cu oricine i-a rds5rit
in cale avind alte idei i alte metode. Ca invtat
si
a fost unul dintre romnii cari au stiut i cercetat mai
mult, uimind prin formidabila sa informatie
el vklea
aceeasi tendinta dominant5 a puternicii sale personalitgli.
274

In stringerea stirilor mari si mici, mai ales mici, cci


migala D. imbdta de bucurie cu nesfii-sitele surprinderi ce

prepar5, el avea aerul unui rasturntor de stinci, care


le rupe si le sfarrn5 pentru nisipul de care caut a se
folosi, fie 0 ca sii-I arunce in v1,1)1. Nici o piedecA nu-1
oprea in avintul cercethrilor sale. Si ce iesea din aceast5
trud5 era neasteptat de nou, stabilindu-se legdturi a c5ror
delicateta ar fi scApat privirit, oricit de atente, a altuia.

Dintr-un subiect de nimic el crea o intreag5 lume,


de care acest amorezat de microcosme se imbta. A studiat si cunoscut adinc filozofie, pedagogie, istorie, istorie
literar5, adunind din banul smuls familiei sale sgrace biblioteci scumpe pe care, apoi, grAbit s scape de dinsele, le
ddruia ,.

le impartea, le-ar fi distrus. Se pare cd era in

fundul sufletului su un om adinc simtitor, care ascundea

aceastd lature, vdit umilitoare, prin brutalitati voite.


Cu atit mai adinc5 a fost p5rerea de rAu a acelor cari,
pretuindu-1 si iubindu-1, au fost impiedecati, prin surprinderile unui temperament voit bizar, de la colaborarea
care ar fi folosit tuturora.
Munca lui, insii, o va intilni oricind oricine va cerceta
domeniile in care, oprindu-se, fie si numai o clip5, el
s-a dovedit st5pin.
1934

(M)

GEORGE BAL$

Nu se poate spune indeajuns ce suflet pleac5 dintre


noi cu George Bals, r5pit de o infectie a doua zi dup5
ultimul drum pe care 1-a flicut pentru cinstea stiintii
romnesti, areia i-a adus servicii nepretuite.
275
18*

Cu dinsul se duce un boier, dintre aceia cari de doua

vaacuri, sub influenta culturii franceze, se asazil in


acelacj rind cu cei mai alesi din aristocratia Apusului.
Cresterea lui la Geneva, mediul lui familiar asa de ales
au \ enit ca de la sine pentru dezvoltarea unor insusiri

pe care el le avea din instinct. N-am cunoscut, nu se


poate cunoaste un om de o mai mare probitate unith
cu o discretie i o delicateta de suflet exceptionale. In
mijlocul brutalitatilor unei vieti amestecate, el se retra-

gea in cetatuia inexpugnabila a rezervei sale, a carii


sfiala aparenta era singurul mijloc de aparare al unei
naturi ca a lui.

Crcscut ca pentru alth lume, el s-a initiat uirnitor de


rapede in toate realitatile noastre, in toate domeniile careia, afara de politica, si-a simtit datoria sa se amestece,

cu aceeasi munca' onesta de a carii multamita nu stia


cum s se ascunda mai bine, gasind singura rasplata in
lucrul bine facut.

Inginer, el a invatat arhitectura. Ce a putut da in


acest domeniu a aratat atit de practic conceputul depozit al Academiei Romane, al carui mcmbru devotat a
fost, reprezintind si in administratia ei un spirit de gospodarie luminath, care nu ingaduia nici o concesie
nici unui interes. Cunoscind de mult vechile noastre monumente, el a fost aproape silit sa comunice comoara
unor cunostinte de o uirnitoare bogatie i siguranta. Cu

el impreuna am publicat in limba franceza cartea de


revel atie dc,-pre Vechea artti romilneascii. Pentru Moldova

a reluat subiectul intr-o stralucita prezintare in trei volume a dezvoltarii artei de cladire a moldovenilor. Pentru toate timpurile aceasta opera va fi baza, neatacabilii
din orice punct de vedere, a orientarilor. Ea e o glorie
pentru stiinta noastra.

In Comisiunea monurnentelor istorice el era de fapt


conduciitorul, prin cunostintile sale tehnice, prin necontenita prezenta la datorie, prin devotamentul sal nesfirsit
276

pentru urrnele cladite ale trecutului in care familia sa


jucase o asa de largA parte, filr ca si din aceasta el s5
fi tras cit de putin5 mindrie.
In jurul nostru, cei earl am ramas, o astfel de pierdere
creeaza un gol pe care intrucitva poate sa-1 umple numai
iubitoarea noastr5 amintire a bunei i blindei lui figuri. 1
1934

ALEXANDRU MAVRODI

Alexandru Mavrodi a fost un om de mare inteligent5,


un om de autoritate i un bun conduc5tor de oameni, care
stia sa" se facii ascultat. Cariera stralucit pe care a lacut-o arat curn, f5rd a trece prin filiera unui invatamint
care d atitea suflete sterpe, poate cineva s-si cistige

tot cc trebuie pentru a sta in primele rinduri ale unei


societilti. In zilele grele de la Iasi a fost unul din putinii
cari nu s-au temut, si a r5spindit incredere in jurul s5u.
Director de teatru national, el a pgstrat ca o sfidare
catre dusman tot ce in timpuri normale e legat de institutia sa. Pe cind toti croitorii de copii dupg piesele franceze pretindeau monopolul acenei, el a avut curajul de
a reprezenta piesa mea, de afirrnatie national, Invierea

lui ,tefan cel Mare. Dac5 rn-am legat apoi de teatru,


aceasta se datoreste increderii pe care mi-a dat-o si pentru care m5 sirrft dator, in clipa cind ii coboar5 in pamint,
Inginerul George Bats (1866-1934) a lucrat la construclia
podulul de la Cernavoda si a realizat, intre altele (in colaborare),

clgdirea Institutului de seruri si vaccinuri Louis Pasteur" din


Bucuresti. A publicat studii despre arhitectura bizantina, despre
bisericile I mgnastirile din Serbia, Moldova etc.
277

cu acest act de adincii gratitudine, care se uneste cu


parerea de rau ca -omul de energie s-a dus dintre noi
tocmai cind de acestia ni trebuie mai rnult decit de oriearl altii.
/934

(lu)

DR. I. CANTACUZINO

Doctorul Ion Cantacuzino era insasi intruparea integrala a puteril, voinii i inteligentii omenesti, un exemplar de rasa cum trebuie veacuri pentru a-1 clarui unui
popor.

0 vitalitate imensa respira din trupul sau voinic, din


superbu-i cap de rege barbar ducindu-si ostile la asaltul
Romei rivnite, din podoaba bogat, acuma alba, a parului
care-i -aureola fruntea, din stringerea de mina puternic
prieteneasca, din ochii stralucitori de lumina, bunatate gi

veselie, din inflexiunile glasului in care era simfonia


ins5si a acestui tare ritm de viata pe erne vrista nu-I
scazuse.

Cugetarea lui atingea toate domeniile tiintii i toate


infatisarile frumusetei, unina o cunoastere profunda cu
o aleasa eleganta in prezintare, dar mai presus de toate
cu o coloratura pitoreasca absolut personala, i, la acest
urias sanguin jucindu-se cu teoriile ,si jonglind cu ipo-.
tezele, nu faril oarecare scinteie de indoiala ironica in
Alexanclru Illavrodi -a fost director al Teatrulut national
1915-1916, 1921-1922 (Cu Victor Eftimiu),
1922-1923, 1930-1931 (cu I. Gr. Perieteanu), 1931-1933, 1933
I

din Bucuresti intre :

1934 (cu Victor Eftimiu).


278

privirile care nu s-au aprins niciodatd de acca prosteasL5

incredere in ce ti se pare cd este si pe care lumea o


numeste convingere i o stimeazd Ca atare, din cind in
cind porneau duioase unde de simtire, care ariltau larga
generozitate a inimii. Cine a lucrat cu dinsul ksimtit-o
din cind in cind.

Unii au abuzat de aceastd insusire mdrinimoasd. Nu


era chip sd-1 feresti de o asemenea exploatare : era prea
bun pentru ca s5 consirntd milcar a o recunoaste.

Un astfel de om, dintr-un neam care a stapinit din


secol in secol, nu se poate s5 nu se intereseze de politica. El o vedea in linii marl, care se urcau sus, spre un
ideal de libertate umana in care nu era nimic din preocupatiile de partid si de club. Orice miscare in acest sens

putea conta pe dinsul, si el i se &Idea intreg. Se putea


ca a doua zi s-o uite, cind, oricit ar fi ldsat sa se intrebuinteze numele s5u pe vreo fatad5, el sc5pa definitiei,
se revolta, in adincul sdu, contra ideii c5 apartine la
cineva-, sau la ceva care a devenit o doctrin5.

Era in acest domeniu cavalerul steagului liber, i ce


putea fi un program pentru inteligenta care vinturase
toate ideile, dind fiec5reia ceva de la dinsul numai asa
ca o eleimosind 1 pentru stiraci !

F5r5 gestul lui, viata intelectual a tdrii va fi ceva


mai ingust i simtitor mai rece.
1934

Milostenie.

VINCENTIU BABES

Ce a fost, i numai atita

Constient de ce a facut, maruntelul mosneag, slab si


acru, ferit de a lua o al itudine si de a rosti o convingere
mie mi-a refuzat la premiul Academiei Docimentcle
Bistritei intii pentru c dAdusem numai volumul I si pe
urma fiindca apucase a refuza acest volum
ar fi fost
foarte mirat daca i s-ar fi spus ca pentru onestele sale
indeletniciri, cuviincios si precis rasplatite, i se va ridica
o statuie, si mai ales ca el va fi privit ca simbolul Banatului in care s-a nascut, ca fiu de taran
ceea ce se
pare ca e astazi la unit oameni un argument decisiv (dar
ei se tineau nobili).

Biografia lui, larga ca a unui rege intemeietor de tara,


in Enciclopeclia de la Sibiu, il prezinta inainte i dupa
1848 ca avocat
si a fost bun avocat si translator"
i ca un rnester redactor de memorii juridice. In era
absolutismului austriac a lost intrebuintat ca rnagistrat,
dar continua a fi autorul petitiilor" din partea cercurilor
romAnesti. In acesta epoch' a fost i deputat.

nolul situ cel mai mare a fost sa creeze, subt aceeasi


administratie a austriecilor, conditiile juridice ale bisericii rominesti ortodoxe, desficuta in sfirsit, Ca un dar imparitesc, de a sirbior.
Cind s-a smuls lui Franz-Joseph constitutia monarhiei
dualiste, dind ungurilor tot ce e la est de Leitha, Babes,
care, intr-o brosura germanA, fusese pentru monarhia unitara vieneza, a fost fireste despoiat de ce i se daduse pentru credinta fata de vechiul stApin. A condus insa si mai
departe ziarul Alhina si a reusit sii fie ales in noul parlament budapestan, pe care deci 1-a acceptat. $i, cind a

lost vorba de a se fixa ori pactul cu noua Ungaric, ori


programul de lupta contra ei, marea experienta a lui
Babes a fost indispensabill
280

Om de teorii i protocoale, fdra energie de luptiltor


cu totul fir5. poezie, acest om mic, sec si rece a adus
servicii care naerit recunoastere. Dar simbol al Banatului nu, caci stria din mormintele lor cei prigoniti i izsi

goniti, sufletele de foc : Murgu si mai ales Moise Nicoard,

pribegii la noi, oameni slAbi in protocoale, dar, in suflete,


tari !
1934

(UN

MIREA

A murit la peste optzeci de ani un mare pictor care


a fost.

Numele lui Mirea se rostea foarte rar, si de foarte


mult vreme. In colectiile statului se admira poezia, grija
de cel din urmii anignunt, unit cu o delicat i original

stiinta a compozitiei, din cea mai mare si cea mai frumoasa pinzil a sa. Se mai gindea cite unul si la altg vrajire artisticil a unei scene, aceasta din trecutul nostru :
Mihai Viteazul inaintea capului invinetit al lui Andrei
Bthory. Cii Mirca lucrase indelung la catedrala din
Constanta, intr-un stil care nu e al traditiei, aceasta se
daduse uitarii, iar cii lui i se datoreste infrumusetarea
fatadei de la Ateneul Romun o spune numai acuma necrologul. Doar portrete de ale lui supravietuiesc.

Desigur cii, intr-o vreme chid meStesugul asa de subtil, vederea asa de personali, necontenita tendinta de a
observa si a innoi a unui Grigorescu se socoate lucru de
trecut, Mirea nu zice nimic color cari atit de tisor se
ridicil prin increderea in sine si prin superficialitatea
unui public care core numai senzatie.
281

Dar disparitia mesterului mosneag ne face sd gindirn


la unele laturi ale artei sale pe care le trecusem cu vederea cu totii
si pictorii lenesi, i pretuitorii lor generosi. Pictura este si cugetare, i sirntire, i putere
epicd de a lega si de a inchega ; este si natrundere adincd
a sufletului omenesc, i intelegere a vietii societiltilor
care se schimbd.

El stia acestea, le stia asa de bine, incit a zvirlit cu


dezgust penelul cu care trezise legenda i glorificase
trecutul. In alt mediu acest solid muscelean ar fi fost
un Matejko 1 In al nostru, el a ajuns un profesor si
un functionar.

Nu e de ajuns ca o Ord s dea talente ; ea trebuie


sa" stie a le tinea vii.
1934

IOAN BIANU

S-a dus intemeietorul cel adevdrat, pdzitorul statornic

i harnicul strdjer al cartilor, asa de multe si de

scumpe, aflate, asezate, catalogate si cu strdsnicie apdrate de dinsul, insusi sufletul viu al Academiei Romdne,
zeul ei tutelar, viu acolo pentru eternitate
loan Bianu.
Ce nu jertfise el acestei institutil, a crU bibliotecd,

a cdrii rinduiald sunt un ajutor nepretuit pentru cercettori c o mindrie pentru tard ! Bine pregiltit, dus
prin strdindtate la studii serioase, format de conducdtori ai ccrcetdrilor romanice, scriitor de talent, cu sufleI Tan Matejko (1838-1893)
trete si scene istorice.
282

pictor polonez, autor de por-

tu! sirntitor i cugetarea sigur pe care le-a ar5tat in


frumoasele sale discursuri la Academie, el si-a interzis
o activitate stiintific5 pentru a se consacra unei strivi-

toare gospodarii culturale, in care aducea o nebiruit5


energie. Ani intregi, ea profesor, s-a multumit doar cu
o obositoare i umilil catedri de liceu.

Mari le lui insusiri vencau din vinjosul trunchi tar5nese ardelean, a carui ramur5, dintre cele care nu mai
r5sar, era el. Cineva, aruncindu-i injuriile curente la
noi, a vorbit de paiele pe care a dormit copilul de pe
Tirnave. Somn meritat prin munc5 pe floarea uscat5
a cimpului pgrintesc ! De acolo a venit acest blAjean
de vcche modA si de sacra traditde, asa cum 1-am cunoscut, iubit
i uneori si r5.bdat : cu disciplind de
roman intirziat care nu stie induplecarea i cu ascunsd
inim6 dulce de cioban doinind din fluier.

El a rnurit spre optzeci de ani, intreg i tingr, fiind


dintre aceia cari par a 15ra prietenilor tot ceea ce au fost.'
1935

UN VECHI ELIN IN PARIS : MAURICE CROISET

Am fost la mareata slujb5 catolicA pentru acela care


pin5 la virsta proorocilor a stat frumos i drept, continuind tipul ba'trinilor d5ruiti cu euprepie elenicA, profesorul Maurice Croiset.
t loan Bianu (1856-1935) a avut totu0 o activitate slant,
relativ fecundA. A publicat texte de literaturA romAnA

ficA

veehe, materiale folclorice, luerAri de ortografie i bibliografie.


Sub conducerea lui s-a aleatuit i tipArit Bibtiografta romaneascd nacho (1904-1936).
283

Si

la noi oricine a atins studiile greceti a trebuit

neaparat sd-1 cunoasca i sa se inspire de la dinbul, de

la gindul lui senin, de la fraza lui de arnionie si clan-thte. Dar ce fericiti au lost aceia cari au cunoscut pe om !
Tot era la el proportie i armonie. Truth grea a atm-

seanului care traieste numai pentru stiinta si-i smulge


dureros tainele care nu se dau uor, nu-1 crispase si
slutise, nu-I incovoiase si nu-1 zbircise. La catedra sa
de la College de France, pe fotoliul sau de la Academia
de inscriptii, septuagenarul, octogenarul, nonagenarul sta.-

tea ca un intelept al vechimii pe rnarmuia bancilor


ateniene. Afara, ceata se intindea si se stringea inapoi,
picaturi cadeau din neguri, urlete de sirene si vijiiri de
motoare taiau un aer gros si obscur, strigate nervoase
trimeteau unde spre ferestile salii, iar el statea liniptit,
strain de aceste toate desantari ale unei vremi triste
chinuite, si in coltul gurii zimbea o usoara lumina rasfrinta din Atena lui Pericle.

Ce pacat ca ultimii supravietuitori ai epocei lui Socrate si lui Fidias se pierd astfel fr urmasi ! 1
19345

DAMIAN IZVERNICEANU

Din Jimbolia se anunta moartea, in plina barbatie


pi

implinire de datorie, a profesorului Damian Izverni-

ceanu.

Impreund cu fratele Sall, Alfred Croiset, elenist si el,


Maurice Crotset (1846-1935) a publicat o valoroasii /storie a
ttteraturit grecegi.
284

Il cunosteam de mult prin scrisul sau de harnic povestitor al celor de acasa de la dinsul. Pagini simple
si adevarate, care nu se inchinau nici unei mode si nu
ascultau de nici o directie. Amintiri puse pe hirtie, eredincios, din iubire sau din mila fata de dinsele.

Era un Agirbiceanu al Banatului, ca si acela care de

mult ar trebui sa fie la Academia Romana, intre cei


mai buni scriitori ai vremii sale. Izverniceanu era cu
mult mai putin, dar un martur cinstit al vremii sale.
Mi-a trimes intr-un rind un intreg pachet din asemenea naratiuni ale lui, raspindite, pierdute min foiletoane, cu speranta, care s-a dovedit zadarnica, de a gasi
un editor, asa incit si el sa-si poata aduce manunchiul
inflorit ca prinos Romaniei celei noi si marl, de care,
subt jugul strain, visase.

N-a insistat cind a simtit ca nu se poate, si sulul de


veche hirtie tiparita trebuie sa se afle undeva prin saltarele mele.

A ajuns profesor la un liceu din margine. El n-a


alergat dupd politica, si nici politica nu 1-a cautat in
coltul lui. Acolo a murit.
... In clipa cind, pentru binele natiei, ai sai se calca
in picioarele cailor .5,i se bat la cap cu rnacincile.
1935

AVEM SUFLETE EROICE : BANCIULESCU

La Cairo, intr-un spital, otravit cu doctoriile luate


pentru a putea cit mai iute sa piece, s-a stins -marele,
neobositul aviator Banciulescu.
285

In activitatea publica, plind de zvonul desert al


intrigilor in serviciul poftelor dezldntuite, care poate
da impresia cd, intr-o fazd de sovilire morala, de atita
lucru am ajuns a fi buni, viata, care ni se releveazrt
acurn o datd cu vestea acestui trist sfirsit intre asa de
depdrtati strdini, e o mingiiere, un indemn, mai mult

chiar : o asigurare.

Stfalucitul ofiter fusese aruncat la pamint in cursul


unui zbor catre Apus. Picioarele i-au fost zdrobite si
au trebuit tdiate. Pe eine oare, dup o asa de grozav
nenorocire, nu 1-ar fi cuprins dezn5dejdea, cautind doar

un colt de lume unde sd se ascund mindria asa de


crud rdtezatd ?

El, insd, n-a capitulat. Nu numai c5 tinereta lui s-a


hotdrit s5 lupte, oricum, pin5 la capiit. Dar n-a parasit
nici cariera, chemarea pe care cu atita iubire o imbrdtisase.

Zburdtor a voit s rmiie. i cu protezele care-i inlocuiau picioarele pierdute a strdbdtut vdzduhul de la
un cap5t al lumii la altul, o clatd, de mai multe ori, pind
ce boala a izbutit sd r5puie aceast extraordinard energie
care-I asaz5 intre cele dintii rinduri ale epopeii aeriene

din timpurile noastre, capabile si de cele mai nobile


indrdzneli.

Oamenii mici si multi pot s5 urmeze cu forfoteala


lor. Pentru zilele mari stim astfel c avem sufletele
eroice...
1935

OMUL CARE S-A INTORS ACASA PANAIT ISTRATI

In ce taine de neptruns e innsuratil aceast5 biat5


viata orneneascd ! Din ce adincuri fait fund ni yin themdrile i alguzirile ! i ce neputincioasti e i cea mai
ascutit inteligent5, cea mai aprig5 dirzenie fat5 de
poruncitoarea lor magie !
Iath asa i cu acela aprig in lupta, sfidator de opinie

p5r5sitor de tari i rtisturngtor de lume cu


puterile unui real talent care vrajea tocmai prin lipsa
publica,

acea culturd general5 de care


si a ce strica
lipsit soarta I caie, trecut prin toatg stratosfera
laudelor i fr5mintat prin toate vijeliile luptelor sociale,
lauclat peste masur5 i cu cruzhne batjocorit, e astzi
adormitul robul lui Dumnezeu Gherasim", cruia i se
va cinta in biseric plingerea oii celei pierdute".
a ce d
1-a

Panait Istrati a vrut & fie aiurea decit in lumea

sa, in tara sa, in al cgrii sin st5 s se odihneasca acum.


Iluzia ispititoare a balaurului revoltei 1-a prins, 1-a invirtit in aer, 1-a aruncat in sldvi la care nimeni dintre
ai nostri nu s-a ridicat. Furtunosul ionian care i-a fost
tat51 1-a azvirlit in aceste furtnni ca acelea pe care neamul lui le-a infruritat pe ape. Dar taranca noastr, mama
lui, 1-a chemat cindva la sine i, bolnav, zdrobit de
glorie, el s-a intors la dinsa.
A z5cut aici, si-a inchis ochii aici

si ea il asteaptd
acum, asa cum a vrut ca din mormint, linga dinsa, in
cimitirul Sfintului Constantin din Br5ila.

Eroi ai marilor aventuri din mice domeniu, ceea ce


v5 asteapta

aceasta e...

1935

N1/)

287

UN INTEMEIETOR : DOCTORUL BRINDZA

Inaugurindu-se Gr Mina botanicd, de acum inainte


nu numai templu al stiintei, pe care sunt bucuros ca
1-am ajutat sa se ispraveascd, in scurta rnea trecere
dezastroasa, cum o stiu toti idiotii
la Instructie, dar
si

loc de inseninare al Bucurestilor, s-a dezvelit un

bust al doctorului Brindzii.


Inca un om al inceputurilor.

0, miirctia acestor inceputuri, fard public, Elea indemn, Vara o mina de sprijin, fru a un cuvint de recunoastere, fara macar siguranta ea' opera ce s-a pornit
va fi dusd mai departe ! Dar ce sfint lucru, stiind toate

acestea, s strui mai departe pe calea unde te intovrasesc rinjirile ieftenelor ironii, amestecate din cind
in cind si cu piatra de prastie a unui copil, cu bolovanul
aruncat de un nebun.

Doctorul a lucrat asa. Voia ca si tara lui sa-si aiba


gradina botanica, laboratorul. Ii era mild de darul lui
Dunmezeu din flori si smerite buruieni pe care-1 cuprinde tara, menita pare Ca, prin laldstmul protivnic
al Satanei, sd ramiie vesnic nestiutd.

La locul lui, intre plantele lui, doctorul Drindzd zimbeste acuma. A fost pentru cine sa lucreze.
1935

GHEORGHE V ILSAN

Ce tristd soarta au avut, ca oameni, cei mai multi


din colaboratorii, animati de acelasi spirit si asa de
strins infratiti intre dinsii, ai vechiului nostru Stinitinti238

tor ! Moarlea i-a cosit pe rind, inainte ca ei sg-si fi


putut cuprinde suflettia intreg intr-o mare opera reprezentativd.

Intre accia cari au rezistat mai eroic unor suferinti


farg nume trebuie asezat omul, model pentru scolarii
sai, care a fost Gheorghe Vilsan.

Poet puternic, cgruia am incercat de curind a-i face


dreptate
delicat

si -tot trecutul s-a trezit in sufletul lui

autor al unui admirabil roman psihologic,


de o rarg puritate etica, el fdcuse la Paris, pe lingg
d-1 de Martonne, studii de geografie, care 1-au pus in
stare sd dea acestei tiini o noug stralucire.
Profesorul de universitate de la Cluj a creat o scoalg
ardeleang, cgreia si ping acum i se datoreste degtul.

Mutat, cu multg greutate, la Bucuresti, unde a cgzut


intr-o atmosfera de intrigi, nepotrivit cu inaltimea roralg a lui, el a dovedit Ca tiinta cea mai solida se
poate uni cu o impecabild formg, in vorbire si in scris,
al cd i problemele cele mai grele se pot Infrunta fara
a zbura in stratosfere metafizice.

Pentru stiinta roma/leased este o mare pierdere,

at

e o adinca parere de rau pentru aceia cari stiu din


ce iad de dureri care 1-au rgpus in sfirsit a rgsgrit
senina opera ce rdmine dupa dinsul.,
1935

Gacorghe Vitsan (1885-1935) a adus o remarcabilIi contributie la progresul geografiel regionale (Cimpta romdnd etc).
Volume de literaturA Povestea and. tinere0 (1924), Grdina
pant-it-a (versuri, 1925).

19

OaMeni earl au fost, vol. II

MARIA CUNTAN

Intr-un spital, de oftica btrinetelor foarte inaintate,

s-a stins singur un suflet blind si bun care n-a avut


parte in viat de nici un noroc si pare chiar c nici
n-a avut vreodat5 indrazneala s cread5 ca" pe aceast

lume ar putea fi un colt de fericire sau mdcar de liniste asigurat5 pentru dinsa.

Maria Cuntan, fiica unui preot i profesor respectat

din vechiul Sibiu, nu parea ins a fi nascut pentru


deceniile de trai muced intr-un azil de b5trini i nici
pentru agonia dintr-un colt de sanatoriu. Crescut5 cu
ingrijire, cunostea foarte bine literatura german

i avea

un frumos talent poetic, minor, fkut tot din sinceritate si simplicitate, despretuind poza i chiar preatirea. Avea prietene, si nu o data o privire de afectiune
s-a indreptat de cine o putea intoviir5si in viata, care
trebuia s-i ajung5 asa de pustie, &are fata maruntic
privind din coltul ei de sfial5 cu o uimit fried camenii si lucrurile.
A tipArit in Ardealul et ca i in Seimancitorul destul
ca s fie cunoscuta, nu insA destul ca s5 fie apoi urm5-

rita cu simpatie. $i, pe urm, in negura care a cuprins


pe orfang i pe femeia doborita de virstil, rareori condeiul s-a coborit pe hirtie pentru o plingere obosit5.
Cu voluptate se va fi desprtit silraca de linceda

osindd a bietci sale fiinti nenorocite, dr cintecul

ii

ramine, curat i clan,


1935

' Volume ale poetei silmiingtoriste Marta. Cunlan


1935) : Poezii (1901, 1905), Din calerul vrernit (1916).

290

(1862

HORATIU AL ROMEI SI HORATIU AL LUMII

Comemorarea lui Horatiu are, desigur, i azi o valoare mondiala, fiindca in latina lui mestesugita, din
epoca lui August, el infatiseaza pentru oricine, din orice

vreme, idei generale si sentimente care, deed nu sta.pinese toate pe toti, au trecut i trec prin inima oricui.
De aceea a si fost cetit, inteles, iubit i urmat ca o
mica biblie a ornului foarte om, cu insusirile i seaderile scumpei i bietei noastre umanitati, in toate timpurile si de oameni din toate clasele.

Copiii din scoli, chinuiti de gramatica

urrnariti de

ideea notei la limba latina", au trebuit sa simta si

ei

ea in paginele manualului cu note explicative neroade


este o viatil, aceea spre care tinde si fiinta bor.

In ceasurile libere, smulgindu-se de la truda si mono-

tonia vietii, atitia oameni maturi au gasit o mingliere


in aceasta asa de placuta, de insinuantii tovarasie. $i
pe banca din gradMa casei de retragere, pensionarul
civil sau militar a suspinat la gindul c anii se duc",
eheu, labuntur anni ! Unele din formulele lui poetice
au intrat, oarecurn, in graiul obisnuit al oamenilor culti
si au stabilit, in timpuri mai bune decit cele de azi,
ca o legatura intre popoare. Horatiu este al tuturora,
fiindca orice a gasit o expresie la dinsul, harp rasunatoare melodies a tuturor curentelor. A fost i pentru
cel ce-si cauta harnic de ogor, incintindu-se de frumusetile naturii, dar i pentru cel care, cu coroana stropit

de via pe frunte,

ii irnbratiseaza iubita,

la capatul

ospatului. L-a pretuit i eine a invatat de la el versul


sprinten ce se pare fara constringere i pentru d--1 profesor care a explicat Aria poetic& a datatorului de legi,
pe care talrnaciul 1-a inteles ingust i dur.

Dar si cui da vietit un scop i o Indreapta spre milltimile lui nu-i poate fi strain acela care, cu tot singele
lul amestecat i vulgaritatca unei conditii de libert, cu
291

19*

toata instrainarea de orice directie politica, a izbutit


sa elute Romei un carmen saeculare si a proclamat
cu profetic glas de inspirat, ce este si ce poate fi omul
tare si indaratnic in voia sa, fortis et tenax propositi".
1935

(M)

PAUL BOURGET

S-a raspindit multa lauda in jurul sicriului care cuprindea pe octogenarul scriitor Paul Bourget, dar desigur

ca ea a aflat putin rasunet intr-o literatura de azi a


carii directie e cu totul alta.

De altfel niciodata acest normalian invatat si dogmatic, intelegdtor al sufletelor omenesti celor mai deo-

sebite, n-a fost primit deplin in literatura In care cu


orice pret a vrut sa intre, sa razbata, sa se impuie.
Si cei cari-1 considerau ca in afara de breasla, aveau
dreptate.

In adevar, el n-a putut crea niciodata oameni din


psihologiile" pe care le analiza cu de-arnanuntul
oameni de aceia cari sa rarniie ca si cum in adevar ar
fi fost vii i pe cari in rindul color vii sa-i recunosti
si sri le spui pe nume. Toate aceste figuri sunt fantome,
larve, din lumen gindurilor. Un primitiv cu un puternic

talent de gicire ar fi putut sri puie in picioare altfel


de fapturi.

Forma insasi se resimtea de inviltatura, cu tot dresajul ei. Ea nu zguduia si nu fermeca printr-o noutate
pe care harnicul literator n-o avea in suflet.
292

Din toate ce a scris ceva ins va rAminea : Incercdri


de psihologie contemporand prin scriitori, cal'e au deschis atita orizont generatiei mele.
14 ianuar 1936
(IV)

RUDYARD KIPLING

Rareori moartea unui scriitor a fost incunjurath de


o asa de duioas pArere de rdu ca a lui Rudyard Kipling.

Fame c lumea care ceteste a pierdut un bun si


vechi prieten, un vrAjitor de ceasuri bune. Desi el nu
mai fAgAduia nimic din comoara unei inchipuiri minu-

nate, amintirea atitor lucruri spuse de dinsul era asa


de vie, Melt o pornire spontanee de recunostintg se
indrepta cAtre acela care-si ducea, la rindul sau, lupta
cu fatalitatea de la capAtul vietilor noastre.

Kipling n-a cAutat niciodat lucrul nou i, scriitor


englez din secolul al XIX-lea, contemporan al Mande-

zului care-si bate joc de tot ce e la noi ratiune

pietate, el a fost reprezentantul clasic al mAsurii i bu-

nului simt. Din experienta sa, din puterea de a gfei


a unei minti extraordinare el a fAcut povesti, dar nu
pentru ele, ci pentru oamenii din luntrul lor.

$1 pentru acesti oameni, din toate locurile

si de

toate rangurile, creatorul, totdeauna el insusi emotionat,


a avut o nesfirsita iubire i o adincA milA.
Astfel de scriitori sunt binefacAtori ai bietei noastre
urnanit4i.
29 ianuar 1936
(IV)
293

PIERRE DE NOLHAC

Cu Pierre de Nolhac se duce unul din spiritele cele


mai fine ale Franciei de ieri.

A fost un poet pe care 1-a furat invatatura fara

ca insusirile sufletesti ale celui nascut ca s inteleaga


misterul i sa induioseze prin inima sa duioasa pe altii,
orice ar spune si orice ar face, sa fi disparut.

Tot ce a fost frunnos i nobil 1-a atins, 1-a incalzit


s-a prefacut in cuvintul vibrant si comunicativ. A
vorbit astfel ca unul care a vazut : despre Ronsard si
vremea lui, despre chinuita regina frumoasa Maria-An91

toanetta, despre ce a fost odinioara acel Versailles caruia,


ca istoric i om de gust, i-a consacrat o iubire asa de
statornica si de intelegatoare.

A murit la o vrista foarte inaintath, onorind i astfel


nobleta curagioasa a inteligentei si intelepciunii umane.
Si-a incheiat ultimul manuscript de istorie i a dictat
versuri asupra fatalitatii sfirsitului nostru.'
3 mart 1936
(IV)

LA MOARTEA LUI VENIZELOS

Acela care a fost cindva eroul, organizator i cuceritor,


al Greciei, liberatorul Asiei Mici in numele natiei sale,
qeful de stat i comandantu1 de oaste in vremea marelui
razboi, rasturnator si inlocuitor de regi, object de admiratie al unei lumi care vedea, in mijlocul mediocritatii
I Pierre de Nothac (1859-1936), membru al Academic) Fran-

ceze, a publicat poezii st remarcabile stuchi istorice despre

secolul al XVIII-lea si despre umanism.


294

cenusie subintelectualitate, un geniu


creator, pentru ca apoi el sa rupa unitatea nationala,

unei epoce de

s prefaca o armata in doua tabere dusmane, sa seduca


o Both i sa incerce, se pare, pina i desfacerea micil
sale patrii de patria cea mare, pe care el insusi o crescuse peste marginele puterilor ei, se odihneste acuma de
lungul zbucium care i-a fost viata.

Din ce lasa venea acest out sprinten cu dulcii ochi


albastri, cu zimbetul ispititor supt ochelari, acest vorbitor fara putere i fara poezie, care insa tragea dupa
dinsul printr-un fluid misterios multimile ? Erau picaturi de singe venetian in cel venit din insula care patru
secole a fost urnbrita de steagul cu leul Sfintului Marcu ?

0 mare fineta de spirit, o nesfirsita putinta de a pregati


si de-a ascunde .0-ar avea acolo izvorul, cum in individualismul neinfrinat cu care unea calda lui iubire de
neam era mostenirea Eladei totdeauna asemenea cu
dinsa de-a lungul secolilor.

L-a cunoscut cineva in adevar, dincolo de francheta


apalenta, pecetluita cu un nelinistitor zimbet rece ? S-a
cunoscut el insusi pe sine ? Si-a dat sarna de contrazicerile care 1-au facut cu citeva zile inainte de moarte
sa trimeata urari pentru regele impacarii, din dinastia
pe care asa de crud a dusinana-o ?

Misterul ninth sale va interesa pe multi cari vor


recunoaste ca nu-i pot da de capat, dar ce a dat din
bogiitia sufletului sau unui popor care fard el se lasa
prada oportunismului politicianilor o vor recunoaste azi

si cei mai aprigi dintre adversarii pe cari nu obisnuia


sa-i crute. '
20 mart 1936
(IV)
Eleutherios Vcnizelos (1884-1986) era originar din Ci eta
1910 si 1928 a fest in citeva rinduri prim-Mtnistru al
Greciel.

Litre

UN MODEST : ALEXANDRU CIURA

si-a incheiat viata de modest munch unul dintre


aceia cari, acum treizeci-patruzeci de ani, in Ardealul
vietii de provincie, preocupatii de cistiguri de avocat,
de afaceri de bane% si de indeplinirea onest5, dar f5r5
orizont, a datoriilor scolare, a crezut.

Alexandru Ciura era un scriitor de vocatie, dar nici-

odatA n-a visat c ar putea cuteza s atace subiectele


man i s facd gesturile eroice. La o natie care de
obicei se avint5 prea sus si nu-si d5 mutt de nepotrivirea

intre tinta urmirit5 i puterile mult mai slabe, el s-a


stiut opri, rn5rgeni si controla. Simtea in el di trebuie
s5 scrie i n-avea nevoie de indernn pentru aceasta, dar
scrisul sat' 1-a pustrat in hotarele pe care i le impunea
o serioasA autocritica i o delicata sfial5 de lume.

Pentru el va fi un the in istoria aminuntita a lithi o antologie fricuta at gust va gAsi


ce sii aleag5 din insemnarile lui trecatoare. El nu s-a
raturii ardelene,

gindit, desigur, la nici o recunoastere si la nici o

risplata.

Profesorul clujean, legat strins de catedra lui, le-a


vrut cu atit mai putin in domeniul unei politico in care

au fost ridicati sus oameni cari nu se manifestaser5


ca dinsul sau cari chiar fuseserd in tabara opusa aceleia
in care a luptat el.
Intre cei lisati la o parte si cu multa nedreptate
despretuiti numele lui nu trebuie sii lipseascii.
31 mart 1936
(IV)

1 Alexandra Ciura (1876-1936) a publicat povestiri istorice


i din viata satului transilvrinean, precum t manuale didactice.
296.

G. M. MURGOCI

G. M. Murgoci, a carui amintire, zece ani dupd moarte,

a fost incunjurata de simpatia statornica a geologilur,


n-a

apartinut

numai

acestei

corporatii

stiintifice,

cdreia, fara sa fi cautat O. se impuie la locuri de conducere, i-a facut atita cinste prin munca-i statornica,
prin adincile cunostinti cistigate, prin putinta sa de a
descoperi, imbogatind stiinta.

A fost pina ce I-a doborit, Inca tinar, boala, ba chiar


peste lungile i nespusele suferinti ale unui carp cu
desavirsire zguduit, care parea ca se desface in bucdti,

a fost insusi tipul romnului intreg. doritor de a sti


orice, de a se deprinde cu orice imprejurari, de a primi
pe umerii sai zdraveni oHce fel de sarcina si in stare
a birui greutatile de la inceput si a crea. Ani de zile,
la Smantitornl, la Institutul sud-est european, in pribegia
de la Iasi. la intoarcere. asa 1-am vazut si 1-am cunoscut.

Era o intrupare a vietii, a vieVA care shnte nevoia


sa se arate, sa cucereasca, sa se bucure de biruinta
i aceasta din prisosul energiilor, adunate, in
ratacirile prin munti si de-a lungul sesurilor tarn, al rasei
cistigata.

lui de pastori mocani, cu ochii la toate zarile i tiind


sa-si despice un drum spre dinsele. Petrecea, muncea,
cillatorea. cu acelasi avint.
In toate ducea sinceritate i simplithte. Era incredintht

de tot ce spunea i incalzit de tot ce statea sa faca.


Din atita adevar ce era in el ajungea la infatisari naive
si

copilaresti si se rasa adeseori, la indoiala sau la boalii,

tratat asa ca un copil, multamind cu acel zimbet care


i-a ramas toldeauna tinar.

Avea un real talent literar si a lasat pagine de antologic. Ca dar al vorbirii firesti, spontanee nu voi uita
minunata povestire a drumurilor lui de cercetator prin
Asia Mica : erai acolo de fapt impreuna cu dinsul. Dar
297

ce-1 stapinea mai mult din tot ce stia

intelegea era

peimintul.

Pamintul, cu straturile lui, a caror explicare la el


i pentru un profan. Pamintul cu
vlaga lui, din care creste pinea. Pamintul cu oamenii
lui, cu acel oameni pentru a caror improprietdrire a
luptat. Pamintul, cu drepturile ce d'a unei rase, si de
ajungea inteleasa

aceea s-a straduit pentru unitatea statului roman.


1-a cerut
Pamintul bun, care 1-a iubit si el
devreme la sine.
30 mai 1936
(IV)

UN INTERPRET DE FRUMUSETA $1 ARMONIE :


CEZAR PAPACOSTEA

Nu se va putea spune niciodata indeajuns ce minunat


prinos aduc in viata noastra national& fratii nostri macedoneni", a..a de putini la numar i asa de bogati in
fapte, poate i pentru ca in ei e mai multa adevarata
romanitate, si mai veche, decit la noi.
Grecii moderni au dorit s si-i cistige. Ei insa, urmasii

unor priceputi negustori, au stiut sil pastreze pentru


dinii cistigul care era cunoasterea lirnbii elenice, cu
putinta de a patrunde in grelele ei taine, atit de ri-ispltitoare, iar suiletul si I-au pastrat pentru ei
i pentru
noi.

Astfek-am capatat tXdrnacitori in trei generatii ai modelelor grecesti, fair care nu se poate o cultur complecta",

fiindea insIii cugetarea ce o avem de la ei vine. Intre


298

cei mai batrini, loan Caragiani, la mijloc d-1 Gheorghe


Murnu, intre cei mai tineri, in frunte, Cezar Papacostea,
Prin el, Platon, pe care-1 ceteau mai toti frantuzeste,
a ajuns altfel inteligibil pentru cei ce vreau sa se apropie

de o cugetare care vine cea dintii dupa a zeilor din


Olimp. Dar mai ales prin el, intr-o forma cu totul superioara, am avut povestea de ratacire pe ape si de fericiia,
desi atit de tirzie, intoarcere acasa, a lui Odiseu opera
care ea singura 1-ar putea pune pe acela, a carui pierdere
asa de timpurie a deplingem astazi, in primele rinduri
ale scriitorilor romani.

Astazi pe alte ape, rnai far% capat decit ale lut


Odiseu, riitaceste ce a putut sa ramiie din el, si o tate,
lepciune care intrece pe a noastr-1 va fi mingiiat de
tot ce a lasat, asa de iubit, aici pe lumea noastra, rapede
treca Ware. 2
14 izzlie 1936

(IV)

UN RAZES MOLDOVEAN : GHEORGHE GHIBANESCU

Desi bolnav si tusind din greu, Gheorghe Ghibariescu


nu parea gata sa ne paraseasca.

Pentru ca in acest om era o vointa de fier de a


trai si de a lucre.

Pentru a o intelege trebuie s ni amintim, noi cei


cari am cunoscut astfel de oameni, din nenorocire gata
loan Caragiani (1341-1921)
profesor de elin la Ia0,
a tracius in proz5. Ochseea, Batrachomiomahia, Matta de Homer.
2 Profesor la Universitatea din Ia41,. Cezar Papacostea a publi-

eat o editie a operei lul Cezar. Din Platon a tradus : PhaedOn,


Apararea tvi Somate, Criton.

299

sil dispara, interesantul tip al razesului moldovean, asa

cum el s-a format de-a lungul vremurilor, aducind o


notil proprie in viata vechii Moldove.

Ghibanescu, din neamul Ghiban", cum ii placea s-o


spuie, reprezinta varietatea de pe malul Prutului, din
margenea chiar a Codrului Chigheciului. Pe acolo secoli

intregi s-a trait si vorbit in legatura cu pdmintul, mult


iubit i cu libertate ingrijit, pastrat tot de spitele din

vechii arbori genealogici. i astfel era natural ca acel


nascut i crescut acolo, ca sa fie invatator i nimic pe
alaturea, sa fi avut religia docurnentului.

Nu pentru a se folosi de dinsul ca istoric, ci pentru


a-1 awe necontenit inaintea sa, a-1 copia cu ingrijire,
a-1 publica, a reveni asupra lui, a cauta in el intorsaturi
de fraze, vechi obiceiuri, datini de drept iesite din uz
o intreaga comoara astazi risipita. Astfel Ghibanescu,
orice s-ar mai fi prins de activitatea lui, a trait impreund
cu documentul.

Tiparea la sfirsit, in gred lui ani de suferinte fizice,


o revista anume pentru Ca sa afirme aceast legatura
nedespartita. Ii zisese Teodor Codrescu 1, cu gindul la
batrinul, Inca mai simplu si mai arhaic, de la care capatase
indemnul i indrumarea. i, de cite ori te vedea, el scotea
din buzunar aceasta dovada a unei nesfirsite iubiri.

Asa de putini sunt azi cei legati in adevar de un


lucru, incit merita o lacrima aceia dintre dInii cad se
duc.
19 julie 1936
(IV)
Teodor Codrescu (1819-1994) a publicat
de documente istorice : Uricarita (1852-1892).

o mare eclectic

2 Lista luerArilor lui Gheotghe Ghiblinescu (1864-1936) este


consta" in
publicarea docurnentelor, unele traduse din slavonS.

parte intlnsS. Contributla principala a istoricului


300

MOARTEA UNUI INVATAT : PROFESORUL ION


BORCEA

Profesoruf Ion Borcea a ckut in lupta pe care de


ani de zile o ducea pentru lainurirea tainelor naturii.
In aceasta lupt el inchisese intelesul vietii sale
intregi, indepiirtindu-se de o viata politica la care fusese

atras faril succes acest mare suflet simplu, mai mult


prin instinctele lui de urmas al zdravenei taranimi de
la muntele Moldovei.

Pe cind vacantele sunt pentru altii prilej de lenevie


si de petrecere, din care se intorc mai obositi decit la
plecare, pentru acest entuziast al descoperirii ele erau
plilejul cercetrilor sale r5bdiitoare in domeniul caruia-i
consacrase viata.

Ajunsese a crea un capitol romfinesc din cunostinta


faunei maritime, i prin rodul ostenelilor sale el se irnbogatea an de an.

Teoriile de imprumut care se striga la intruniri in


discursuri asudate

i asudante nu vor face fericirea

i nici lumea de aiurea nu-si va cauta pe a sa


in teoriile pe care, pe ling atitea altele, mai mult sau
mai putin rasuflate, le-ar propune mentalitatca noastra
noastr

politica.

Dar vorn fi mindri ori de cite ori se va insernna in


vreo carte de stiinta cc i-a dat entuziasmul gata de
jertfa al bunului profesor Borcea. '
12 avgust 1936
(IV)

"

Pro Meerut universitar Ion Borcea (1879-1936) a fost direc-

tor al Muzeului dc istorie naturald din Ia.1 si a organizat


Statiunea zoologied maritimd de la Agigea. Reprezentant al
coneeptiet materialiste, este
romdneqti de oceanografie.

considerat Intemeictorul

301

I. POP FLORENTIN

A murit un om care nu voia sg moarg, care si-a

impus sd nu moard i cgruia-i lipseau numai trei ani


ca s atingd suta.

S-ar fi crezut cg a murit printrun accident, fiindcg


o astfel de vointg trebuie sg biruie ping si acea osindg
stupid

ridicolg a mortii care ne asteaptg pe toti.

A fost profesorul meu de fiozofie

i ce filozofie !...

A agentului constient", pe care el 1-a pgstrat, tare,


neinduplecat, sigur i rece, ping in pragul veacului pc
care a vrut sa-1 trgiascg, dacg nu sg-1 treacg. Profesor
blind, timid si sec, care-ti permitea s i cetesti la
lectie", din cartea sprijinita pe spinarea colegului din
fatg si care nu se supgra, cind usa desfcutd din titini
cgdea la atingerea minii sale delicate.
Nu-I stiam eine e. Nu cetisem nuvelele din Convorbiri

literare, care vgdeau o inspiratie personalg i o depling

stupinire a graiului din acel Ardeal unde se ndscuse


si din care venise foarte tindr. Nu-mi dgdeam samd ce

poarta subt acea largg frunte bombatd unde nu era


numai agentul constient" si formula matematica a frumusetii", ci i uhnitoare profetii in domeniul descoperirilor, ca aceea a telegrafiei figurilor i scenelor, cu care
mg uringrea cindva pe peronul ggrii din Cluj.

Un om neobisnuit, dintr-o rasg tare ca stinca, fie si


intr-un delicat trup, disciplinat pentru adinci butrineti.
Un amestec de rationalist pedant l de visgtor mistic,
cu oarecare aplecgri cdtre bizarerli copildresti.

In fond, toatg generatia lui, cind a avut originalitate,


era asa.
4 septembre 1936
(IV)

loan Pop norentin (1843-19B) membru al Junimir, a


publicat nuvele istorice de atmosferti romantic i sumbra.
302

IULIU VALAORI

Incrx unul din rnacedonenii, cari au venit la noi ca


sa" ne ajute j earl prin munca i cinstea thr s-au asezat
in primele rinduri ale societalii noastre, se duce.

Valaori, al crui nume aminteste pe al poetului grec


Valaoritis, de aceeasi origine, i pe atitia alti balauri"

de rasa noastrk avea infatisarea fizic5 a sufletului sdu


laborios, bun la orice i se incredinteaz si sigur in orthe
indeplinire de datorie.

Fiologul cu pregatire, care-si captitase, si nu prea


devrerne, si o cateded la Universitate, autorul unei masive
lucr5ri care va ridminea, era inainte de toate un administrator, unul de un devotament filed plareche feta de aceia

pe cari se indatorise a-i servi i feta de misiunea care-i


revenise.

Legat de partidul s5u cu aceeasi statornicie i cu


acelayi fanatism, el a cdpatat de la acesta, in ultimul
timp, o ridicare in rang pe care avea dreptul s-o astep1 e
de mult.

In ministerele noastre, unde incurca" toti improvizatii,

pierderea untii om de stincoasd traditie trebuie

s'a"

fie

simtita adinc.
16 octombre 1936
(IV)

Iullti Valaori (1867-1936), profesor de limbile clas.ce la


1.1Liversit .tea din Sucurc91.1, a publlcat rnanuale i stadri de
specialitate, tradu,eri din scriitorit latini 1 grecl.
303

NEILLET

Franta a pierdut pe eel mai mare diritre lingvitii ei,


pe omul cu scrmarAri gcniale care se poate zice Ca stia
si piltrundca cu mintea toate limbile de samO ale lumii.
Din aceastO irnensa cunostinta, Mei llet scotea principii

pe care pina atunci nu le putuse fixa nimeni. Tot ce era


ca operatic sufleteascO in formele cuvintelor ii atragea
si ii pasiona. Gindirea lui puternicg descoperea operatiile

de o extrem finetd prin care gindul, Eta de greu de


prins, devenea grai i, peste alte fenomene ale mintii,
graiul mergea mai departe.

Avea o infatisare de preot oriental omul cu barba


lunga rdsfiratd, cu ochii obositi subt ochelari, cu discreta
inftisare atit de cucernic modesta. Dar, cind incepea s'a
desluseasca teoriile sale, verva se ridica simpatied si convingatoare din acel mdrunt trup obosit de muncii.
Paralizia-1 lovise, i cei citiva ani din urmi-i n-au fost
decit un lung chin. Moartea a fost miloasd puind capat
acestei umilitoare suferinti.
25 octombre 1936
(IV)

SIMBOLUL DE LA SATU MARE


(VASILE LUCACIU)

S-a dezvelit la Satu -Mare, ling locul unde a fost


preot, monurnentul lui Vasile Lucaciu.
1 Antoine Meittet (106-1936), unul dintre eel mai de seama
lingvti ai lumii, a valorificat in mod strAlucit metoda compa,
tativ-IstorleA Cereetririle sale fundamentale privesc cu deosel ire
limbile indo-europene.
304

E un simbol in legatura cu acela care a lost insusi


un simbol, un mare si glorificat simbol.

Se dadea lupta eroica pentru drepturile poporului


roman de subt coroana sfintului Stefan, dar mai ales
de subt apasarca unei trufase clase de magnati si a unei
caste de functioned dresati savant pentru prigonire. Erau

in rindurile ostasilor natiei noastre avocati elocventi


inaintea tribunalelor, subtili cazuisti juridici, oratori parlamented cad faceau onoare tribunei, crau profesori cari

sthu sa predice de pe catedra j scriitori pentru cari


limba romaneasca n-avea nici un secret. Dar pentru
multimile pe cai e se sprilina o astfel de aparare n-a.jungea

accst manunchi de intelectuali. Trebuia omul care sa


intrupeze in fiinta sa vazuta, in tinuta i glasul su,
in atitudine sl gest aceasta lupta. Si chemarea sociala
sii fie din acelea care ingaduie, care impun revelatia
agresiva a pfofetului.

Cu fata lui de romana frumuseta severa, cu trupul


de atlet, cu glasul tunator, cu miscarea poruncitoare a
bratului, cu haina de preot, ca o toga de tribun, Vasile
Lucaciu intrunea aceste insus17'. Razboiul national isi
avea, peste capeteniile adevarate, icoana consacrata, zeul
dupa vedenia caruia aleaiga cetele credinciosilor.
Si pe urind pe urma, nimic.
Era un om ea oricare i, mare dovada de intelepciune,

nu si-a dat osteneala sa peril a fi mai mult decit era.


Astfel nu si-a stricat acel moment ieprezentativ in
care a incremenit "n mintea unui popor intreg inainte
de a se turna in bi onz monumentul de astazi, in care,
din nou, intrupeaza, la un ceas de tagaduiri, rezistenta
nebiruita a neamului nostru.
16 decembre 1936
(IV)

20

PIRANDELLO

Italia a pierdut pe unul din cei mai de seamg scriiiori


ai ei, dar nu dintre aceia cari reprezint5 mai bine spiritul
italian, in care &Mese insusirile sufletesti pe care nici-

odata nu le-au pierdut, nici in cele mai rele vremuri,


urmasii vechii Rome.

Cci Pirandello era inainte de toate un sicilian, iar


neamul de acolo are in vinele sale elemente care yin
din vechea indoial5 elenicA, din obisnuinta sofistic5 a
jocului cu ideile, din aplecarea de a considera realit5tile
drept iluzii mai mult decit iluziile drept realithiti i, pe
ling5 aceasta, tendirrta arab5 de a despica firul in patru

si de a se pierde in lumea lucrurilor infinit de subtile.


De aici tot extraordinarul dintr-un teatru care nu
samgria cu celelalte, ca unul care prezint5 urm5rirea
rnetodic5 a consecintilor unei bizare inchipuiri sau calc5
si dincolo de hotarele cornediei decente, pentru a urm5ri
un caz interesant de psihologie.

S-ar zice : un tovargs al lui Bernard Shaw. Dar irlandezul, celtul acesta, cu ascutitul zimbet de riiutate si de
despret, acest profanator si al mortilor pentru a face sd
scapere Racal-a albastra a satanismului s'au, apartine altei
rase si mai ales nu are in el, in ce priveste forma, friul
de disciplin5 rornan5 care n-a lipsit italianului.

Pe acesta 11 reg5sim frate cu buna noastr5 m5surd


romana' in alta lature, cea mai putin cunoscuta, dar rnai
durabil5 din opera lui : povestirile.

Acolo e un adevgrat farmec de simplicitate bun'a


uneori duioas5, ori dacii e vorba de vinzarea dureroasil a

livezii de miislini, ori dac5 o maimut5 isi zugrurn in


somn sthpinul, ori daca profesorul inchis in gindurile
sale, de nu mai stie minca Ii dormi, ia p5larrile plouate
de pe banci drept ascultatorii Inaintea carora peroreall
306

Cu acesta ne cunoastem i ne recunoastem numai in

acesta.
/936/7
(IV)

UNUL DINTRE CEI VECHI AI NOSTRI : TIBERIU


POPESCU

Cind am vorbit, in Senat, despre jertfirea tineretului


de pe vremuri, prin care ni s-a intemeiat aceastg mare
frumoas5 tard, a cdrii priveliste insi, cu primejdiile
ce o incunjurA, ar ajunge pentru a impAca toate urile
si a potoli toate ambitiile precoce, si am arAtat cu cit
uitare de sine s-au cobotit aceia cu mine subt brazda
insingerata pe care au sfintit-o cu trupurile lor, mi-a
trecut inainte icoana unuia dintre cei mai modesti si
mai buni, dar i dintre cei mai senini viteji : neuitatul
prieten ce mi-a fost profesorul oltean Tiberiu Popescu.
Aproape in acelasi moment, pe nestiutele, scoala pe
care a condus-o la Tirgul-Jiului i-a onorat memoria,
ridicindu-i acolo unde a muncit cu atita discret striiduinta bustul, si cei de -aproape ai lui au crezut poate
c ar fi din partee lor sa." nu-1 fi inteles pe dinsul
stringind in jund acestei infAtisari i pe cei cari i-au
stat mai aproape, kr mai ales pe citi dintre ei au fost
legati si politic de dinsul.
Tinar, frumos, inteligent, iubit de toti, profesorul gor-

jan a mers la lupt cu o antica" simplicitate in indeplinirea intreagg a datoriei sale, si cum, atunci, "cadeau
zilnic atIia, nici n-am stiut cind, unde i eum i s-a pus
capilt zilclor.
307

20*

Dar, amintindu-1 i aici pe acest nobil reprezintant

al unei generatii care cu greu va putea fi vreodata


ajunsa, necum intrecutii, nu trebuie sa uit i o and
dovada de spirit roman din aceeasi familia.

I s-a propus tatalui, un batrin preot, ca partidul

liberal din Gorj sa-1 treacd pe Tiberiu intr-un loc fra


pericol. Iar el, parintele, a raspuns asa : El va merge
la datoria lui, orice ar fi sa se ihtimple cu dinsul".
Tineri de azi, a caror grija apasa asa de greu asupra
inimilor noastre, Romania mare s-a facut asa !
25 febrvar 1937

(IV)

AMINTIREA LUI PETRE LICIU

Foarte rapede dispare amintirea, afara de cartile de


istorie a profesiunii lor, pentru aceia can, ca marl arUsti, au complectpt i inaltat prin interpretarea lor pe
toti poetii scenei.
Nu e asa pentru Liciu.

El n-a fost numai omul capabil sa deie viata sufletelor


celor mai deosebite, prin scinteia anirnatoare care era in
sufletul sau mnsui. Nici o profesiune i nici o chemare
n-ar fi putut cuprinde intreg un om asa de adinc uman.

La el, cultura inalta, puterea dramatica, statornicia


de caracter, credinta fata de ideal, prietenia devotata,

dorinta de a ajuta, nevoia de a iubi erau unite si cu


cea mai incintatoare modestie pentru a crca unul din

acele foarte rari tipuri morale care nu se pot uita.

Plecat asa de tink dintre noi, stingher, afara de un


tatil aa de biltrin, care 1-a plins pina la moarte, el se pastreaza induiosatei noastre memorii i cu tot farmecul exis303

tentelor prea nobile i prea curate ca sa le poata pastra


prea multa vreme parnintul.
27 april 1937
(IV)

AMINTIREA LUI AL. VLAHUTA

Cit de actuala, de indrepthtoare, dar i plina de mus-

trare e comemorarea de la Rimnicul Sarat a aceluia

cafe si-a inscris, peste toate curentele i modele, pentru

totdeauna numele in analele literaturii romanesti oneste


si insUfletite, Alexandru Vlahuta !

Ani intregi dupti ispravirea acestei vieti sfinte, vred-

nica de a fi pusii alaturi de aceea a celor mai nobili


reprezentanti ai spiritului romanesc legat de tara si de
neam, era o deprindere la un tineret crescut prea in
fuga si mai adesea lasat in sama propriilor sale inspiratii

sa ia in desert numele aceluia din care cel mult se


consintitea a face un ucenic si un imitator al lui Erninescu.

Nu s-a bagat de sama ca bagatelizarea acestui scriitor

de o asa de aspra autocritica nu era decit inceputul

injosirii intregului trecut de claritate logica i bund-cuviintii.

Asthzi, cind se cautil din nou sfatul cel bun in traditie,

acest reprezintant al celei mai curnpanite intelepciuni


moldovenesti se ridica din nou, fie si fara o noua editie
a unei asa de frumoase opere, cu adausul acelor inedite
care, contra vointii lui, par a nu fi fost distruse.

Dar ceea ce peste orice schimbari literare Ii pune


in iconostasul natiei e altceva : cultul fanatic, Lira exagelari i greseli de gust, Para vorbe goale i fraze moarte,
pe care I-a inchinat el poporului sau.
309

Azi, cind nationalismele se afinnii in toate formele,


forma nationalismului sAu e o piatr5 de fncercare si un
model.
1 mai 1937
( IV )

GENERALUL TEODOR TAUTU

Marele ostas ale carui r5m5site s-au inmormintat


la Ploiesti a infatisat in zilele sale de grea i g1orioas5
luptd un tip de conducator cum din nenorocire n-am
prea avut in mersul unui r5zboi de suprem5 incercare
nationa15.

Au fost destui intre sefii armatei noastre


i o
can n-au stiut s execute si au
spun cu durere
fost si de aceia can, neavind ordine de executat,
n-au g5sit o directie in ei inii. Cu astfel de oameni se
pierde o campanie i uneori i o armat.
Moldoveanul de veche ras5 care era colonelul Thutu

s-a gasit, la un moment, f5r5 directii, care nu mai puteau yeah nici prin siguranta gindirii, nici prin postbilitatile de leggtura. A r5mas stapin pe citeva mii de
osta I

cari atirnau de la viziunea si de la hotdrirea

i atunci el a vildit marile insusiri ale nearnului


nostru, care, cind e curat, stie s lucreze de capul lui".
Asa a reusit el s5 rllmIie intre dusmani cari nu-1
puturil prinde saptiirn:ni intregi, pe dinsul, uitatul
parlsitul. Loviturile lui se simteau, fiinta lui era cu
neputint5 de descoperit si de capturat. Increderea pe
care o simtea intr-insul a trecut asupra i_elor cari pin5
lui.

310

la capgt si-au dus epica impotrivire, sfidind soarta de


la care stiau bine Ca nu pot astepta nimic.

totusi nu era un vorbitor, un om de gesturi,

unul dintre aceia cari pentru multi personified o conducere militarg. Cei eari 1-au cunoscut nu 1-au putut
face niciodatg s vorbeascg despre poezia lui ostaseascg.
N-a scris un rind despre dinsa.
Astfel de oameni sunt rani oriunde. La noi mai mult
decit aiurea.
19 iunie 1937
(IV)

LA SICRIUL UNUI GENIU ITALIAN : MARCONI

Marconi n-a mun't ; el a incetat de a trai. Sau mai

curind el s-a mutat in toti aceia cari servesc genialele


lui descoperiri si mai ales in aceia cari sunt meniti sg le
ducg mai departe.
A incetat de a trgi Marconi aceasta inseamnd nurnai
atita cg Natura si-a rgzbunat, prin exercitiul legilor ei

de fier, pe acela care a cutezat a-i desoperi atitea din


marile ei secrete. Si de acuma, ping se va mai ivi unul
ca dinsul, sirul acestor descoperiri s-a oprit. Drumul care
ducea la izvorul tainelor, ping la el nepgtrunse, s-a inchis.
Era, cu toatg mama irlandeza, venlig dintr-un popor

de sentiment si de mare imaginatie, care n-a dat nici


un mare inventator, un italian in toata plenitudinea cuvintului. Adecg, atunci cind cineva este in adevgr italian,
un roman.

Cu multi s-au luptat romanii si au biruit, cu mune


neamuri pe care le-au distrus ori le-au prefgcut. Dar,
inainte de toate, i ei, cei vechi, ca i acest dictator al
311

legilor firii, ca i acest imperator al misterelor, n-au putut

suferi tirania brutala a Naturii. Ci de la inceput au in7


fruntat-o si au silit-o s ingenunche.

Marconi era astfel din neamul acelora cari spargeau


muntii, cari deschideau drumurile in plastic, earl supuneau

riurile si le stringeau in hotarele de piatra peste care


n-aveau voie sa treaca.
Dominator prin acel ingenium al carui nurne I-a dat
limba lor rornana i oamenilor de geniu, si inginerilor.
Fiindca i unii i altii, fii ai puterilor lumii, stiu sa
Ii arate ca
gasit in sfirsit stapinul.
28 iulie 1937
(IV)

CEI TREI MUCENICI HORIA, CLOSCA, CRIS/1N

Se ridica un monument care se va inaugura cu stralucire, adunindu-se oameni ean l. nu se pot vedea in ochi

cari ar fi bucurosi sa arate ca aceia call se glorifica


au fost inscrisi la 1784-85 in clubul lor, acelor trei mucenici -Omni ai secularelor suferintl romanesti in Ardealul obladuit i strivit de straini, pe cari-i cunoastem subt
numele-porecle de Horia, Closca i Crisan.
Monumente au in Romania si oameni cari n-au rabdat,
n-au indraznit i n-au patimit cit acestia. Cit de frumos
sa fie conceput i executat acesta, mai bucuroase ar fi
sufletele lor daca pe locul unde Ii s-au rupt oasele
s-a strapuns inima s-ar ridica din recunostinta nationala
un mare asezamint pentru urmasii lor, cari i azi, subt
tricolorul Romanici, chemati din cind in cind sa-si fad,
electorala datorie, trudesc .tot in casutele cu coperisul
mai mare decit zidul i cu zece stapini strilini pe grumazi.
312

Et au fault o miscare simpla i tacuta dare o libertate pe care n-o puteau defini revolutionar. S-au cerut
oarneni de capul lor, traind dup datina bor. Ca multi
altii s-au luat dupri naluca milostivului impiArat". i ca
toti aceia, milostivul imparat", cind a vazut ca se ingroasa gluma, care singura ti trebuia lui, i-a dat pe mina
calaului.

Intelectualii de atunci au inteles cit au inteles la 1821


intelectualii din Romania liberri din ridicarea de steag
a lui Tudor. Intelectualii acestia inteleg pe urma, cam la
un veac de distantd, cind se deschid gurile pentru discursuri si se intind mesele pentru banchete.
31 octornbre 1937
(IV)

JAROSLAV BIDLO

S-a stins la Praga, dupa o lunga boal, unul dintre


cei mai alesi reprezentanti ai studiilor istorice la cehi,
profesorul Jaroslav Bid lo, i cu el dispare un competent
pretuitor i iubitor al poporului ron-ianesc in tam aliata.
Eminent slavist, care plecase de la studii filologice,
el ajunsese in dorneniul istoric la vederi largi si la ipoteze personale, care imbratisau multe din marile probleme ale vietii popoatelor si ale legaturilor dintre ele.
Bizantul ii interesa tot asa de mult casi subiectele din
lumea slava, inteleasa in sensul cel mai deplin.
Care aceasta se intorcea fireste o cugetare vioaie care
pina in acesti ani de batrineta nu se obosea s rascoleasca
materialele cele mai variate pentru a scoate din ele noi
elemente de intelegere. Si in consideratiile de istorie generala, catre aceasta farnilie a rasei sale se duceau, uncoil
nu fara anume exagerrai, incLeierile sale.
313

Se cuvine ca si aid la noi plecarea dintre cei vii a


ocestui creator de inakte sinteze s fie intovdrasit cu
un sentiment de adinc regret si de sincera gratitudine.1
9 decembre 1937

(Iv)

MOARTEA UNUI PAWN : LUDENDORFF

Ludendorff n-a adormit intru Dornnul", de care s-a


despktit violent, ca de un intrus semitic in templul zeilor
lui steamosesti, ci, oasele avind sa-i fie astrucate 2 la
Tannenberg, cu eroii, el s-a dus cu sufletul sau setos de

luptii, de biruint5 si de sthpinire in Walhalla lui Odin


si a zeilor acelora nernilostivi.
Riizboiul cel mare pentru sfapinirea lumii de catre
rasa singurd avind drept la aceasta a fost provocat
intretinut de spiritul lui.

El 1-a gindit ca teoretician, 1-a pregAtit ca organizator,


1-a condus ca strateg i tehnician. El, cu siguranta oamenilor unel singure idei i unei convingeri absolute, 1-a
insufletit.
Povestirea lui stingace n-ajunge ca s arfite ce a fost
el in imensul avint german pentru posesiunea parnintului intreg.

Cind s-a vgzut invins, el nu i-i3 vazut greselile pe


care, asa cum gindea el, nu putea s le aiba, ci a cautat
Jaroslar Bidlo (1868-1937) a lost succesorul lui C. Jirecek

la catedra de istoria Europei orientale la lIniversitatea

din

Praga. A pubhcat : Istoria Rusiel In secolul al XIX-Iea, Istoria


slavilor.
A astruca
314

a ingropa.

vinovtia aiurea si a descoperit ca friptas al nenorocirii


pe rstignitul de la Golgota.
Asupra lui, sprijinit pe mitologia aricA a strmosilor,
a pornit el un fazboi pe care incetul pe incetul i 1-a
insusll mai fericitul rival, ajuns, el, sef al poporului
german.

Si azi pginul, care si-a falzbunat, merge sa duca solia


ultirnei j marii sale biruinti contra divinittii semitice

zeilor Nordului cu minile rosii de singe si cu ochii de


infiorAtoare gheata.
22 decembre 1937
(IV)

FERDINAND BRUNOT

Stiinta francez5. pierde pe unul dintre cei mai mari


reprezentanti ai ei.
Ferdinand Brunot nu era numai un filolog in obisnuitul inteles al cuvintului. Pentru dinsul filologie" insemna
descoperirea i scoaterea la iveala a intelesului organic

al graiului. Ca de o fiinta vie se apropia el de felul de


rostire al poporului sax i izbutea, descoperindu-i tainele, nu numai sa" ajute pe cercetatort dar s stabileascd

o Iegiitur intre ceea ce stia asa de puternic sfi inf5tiseze i interesul cel mai viu al cetitorului. Se poate spune

c5 in masivele volume ale Istoriei limbU ranceze, -care

ar fi putut sa fie numai un repertoriu, el a pus insdsi


dezvoltarea istoricA a unei mari natiunb
0 rnunc5 uriasui, la care a fost ajutat foarte putin de

altii, afarii de cea mai devotata dintre sotii i, pentru


aminunte, cliadva, si de o romanca asezata in Franta,
fiica doctorului Zamfirescu din Iasi, a sttins un mate315

rial a carui bogatie uimeste i pe care numai o inteligenta superioara putea sa-1 imbratiseze i sa-1 domine.
astfel s-a ridicat mareata constructie care nu se vede
de eine si de ce ar putea fi inlocuita.
Era 0 un vorbitor de o rara ciildur i coloare, de o
spiritualitate admc irnpresionanta, Sara' nirnic din acea
pregatire, mergind pinii la debitarea discursurilor invatate pe de rost, pc care o au altii. Cind, cu rnult greutate, 1-am hotarit sa vie la Bucuresti, cuvintarile lui despre literature franceza au fost, prin noutatea lor absoluta, o irnpresionanta surprindere.
Era in el ceva din soliditatea claselor adinci ale Franciei. Cine a cunoscut pe mesterul sculptor ce era el,
facind, cu aceeasi energie si miga1, admirabilele usi ale
easel sale, putea sa inteleaf,a si mai bine pe marele om
de stiint.1
6 februar 1938
(IV)

MATEI NICOLAU

Printr-o grozava nedreptate, care se svirseste atit de


adeseori impotriva oamenilor celor mai vrednici de a trai
pentiu a fi folositori societatii, atunci cind atita netrebnicie i rautate face mai departe umbra pamintului, pleaca
dintre noi in plina tinereta i fard a fi avut prilejul sa-si
aeite deplin marea cultura i deosebita patrundere, unul

dintre oamenii rari cari se nasc aid mai mult pentru a


li se pastra parerea de rau decit a ni aduce tot folosul
ce statea ascuns in el.
I Ferdinand Brunot (1860-1933) a studiat evolut,ia limbil
dupil criteriul 9tiintific al legrdurii acesteia cu istorla socletatil.
316

Prin marli lui profesori din Paris, ca si prin pretiosul scris pe care 1-a tiparit, stiam ce comoara de cunostinti

se ascundea cad se ascundea in adevar


la omul de o
nemaiintilnita modestie i discretie care era Matei Nicolau. Era cautat de dinsii i ca latinist, pentru marile lucriiri de lexicografie i i s-a oferit sa tie prelegeri la
Scoala de inane studii de acolo.
Ceea ce-1 oprea de a-si primi o situatie in invatamint,
care desigur ca 1-ar fi incintat, era jalnica lui stare trupeasca, produsa de o lipsa dureroasa. Prin mijlocul iernii,

intr-o haina subtire, el se istovea muncind, in peima


de a sti si de a invata rnai mult, fiind necontenit in pragul rnortii. Lipsit aproape cu totul de auz, panda figura
stins in ochii careia liciirea flacara vie a marii inteligenie, el s.e strecura printre oameni cu un zimbet dureros,

care piirea a cere iertare ca se gaseste intre aceia carora


Ii s-a dat minunatul dar al sanatatii.

L-am vazut la Paris agonizind pe un pat de spital.


Nu mai putea fi la'sat acolo. L-am dus acasa, capatindu-i
un foarte modest loc de bibliotecar al Primariei, alaturi de
neuitatul meu prieten Gamber, menit si el s isprAveasca,
dupa multa suferinta naorala, intre ai sal de origine. Acolo
s-a facut uitat, uitat cu totul. Rareori apilrea la prieteni
siguri fantoma zimbitoare.
Si acuma, cu tot ce stia el, cu intreaga-i comoara ne-

desfilcutri, el s-a dus, poate cu un suspin de usurare.


11 mart 1938
(IV)

Mate/ Nicolau (1904-1938)

latina i dieptul joman.

a publicat studii despre limba

UN SUFLET DE LUPTA : OCTAVIAN GOGA

Cu mult inainte de vreme, Octavian Goga paraseste


o %data pe care a trait-o en o putere extraordinara, mer-

gind cu un fanatic avint ping la distrugerea unui trup

care ca prin minune a putut sg reziste 0 pina acum acestui necrutator zbucium. S-a ars pe sine prin flacara nestinsa ce ardea in el.
Nu s-ar fi banuit astfel de porniri la studentul micut,
blond si cu flacri albastre in ochii cari au fost invtati

pe urma, intr-o figura string pentru a impune, sa rosteasca pravotarea i porunca. Intille versuri, in care sunt

fulgere, dar ele veneau de la modelul strain care i-a


stat, un timp, inainte, erau intr-o notg de duios lirism :
col care cerea Oltului sg se mute si el in alt tag' aducea
desigur o alt not& decit a urmasilor lui Eminescu, dar
si

nu scinteiau acolo sabii ascutite, gata s taie.

Cum s-a fcut prefacerea lguntrica n-a stiut-o poate


el insusi : de la sine ? din afara ? Deodata, si in zilele
Inca nehotfirite, desi nu in ce priveste idealul insusi, din
neutralitate, a aparut omul in zale, lovind necontenit, cu o
neobosit nevole de rfizboi, pe plaselele fierului. Simtea in
el puterea ce trebuie pentru a revolutiona imediat si cornplet o societate care-i parea sovaitoare i linceda. Literatura o raspingea acama, poezia trecutului, a unui in adevar
mare poet, ii era o povara si-i parea o sCidere : politica-1
domina i prin politica voia sli domine, inexorabil.

S-a distrus urmarind naluca. Semnul ei Imbietor,


apoi imperios, ii fcuse altul. 3n sfirsit a ajuns unde voia.
atunci
s-a vazut c subt platosa de zale era, cum putea sa se prevada, tot poetul.
Dar descoperirea 1-a doborit. Iar noi, cari n-am dorit
pe cel dintii, nu ne putem mingiia cii i pe cel de-al doilea 1-am pierdut.
10 mai 1938

(w)
318

DOI INAINTASI : DELAVRANCEA

I GOGA

Aceia earl dau literaturii romfinesti sensul ei adei care singur i sigur va birui, ii indreapt

varat,

astazi privirile umezite de lacrimi spre doua morminte :


unul de mult parasit in Iasul tragicei pribegii, iar celalt
care acuma se deschide, cu mult inainte de vreme.

Se adund atitea amintiri cu privire la Delavrancea.


A fost de la cele dintii manifestdri literare, afara de ale
adolescentului, aproape copil, un innoitor. Unul fard

teorie, filth program st fara vointa. Firea sa, care nu


era ca a altora, i-a cerut imperios sa se manifeste cum
era. Asa-i porunceau inaintasii cari erau in el : grinarii
tarani strbatatori de Vj i munti, r5scolitori de zari,
adundtori de privelisti i tezaurizatori de impresii. Ei
toti, slatosi cum li era rostul si buni de toate povestile
culese in cale, si-au dat drumul deodata printr-insul.
Alta viziune, alta gindire, peste obisnuita 1ogic., alt
grai, un alt fel de romneste, de munteneste, decit cum
stiam noi pind atunci, dupd forma milestru artificial5
a boierului savant Odobescu si a zetarului orsean
Ispirescu. Neschimbat, in nuvel, in teatru, el a fost_
asa : n-a luat de la nimeni i, chiar s fi vrut, n-a

putut lasa nimanui nici acest dar, cu totul deosebit,

al scrisului i nici dogoritoarea ndval a unei elocvente


capabile s arda conventionalismul f uturor tribunelor
si catedrelor. Un om de vedenii, rum insusi era, in

padurea pdrului cret de supt cat:e privirile ieseau impungdtoare ca doua fosforice flac5 ri, o rninunat i impresionanta vedenie.

Nu asa acela a carui pierdere pentru literatur5 o


pling astazi cel cari-i luta ca a prsit poezia pentru
scopuri zadarnice pe care iluzia lui ucigatoare le-a socotit imense i irnperioase. Goga, care rasdrise ca un nou

lampadofor poetic al milenarei lupte artlelene si care


319

tie aceea a fost imbratisat ea un tinar fat-frurnos, pourValor al glasului smuls din durerile robiei, de intelegatoarea lume de boierie a anilor 1900, aducea cu dinsul,
din stramoseasca mostenire si la el, tot ce trebuia pen.:
tru Ca, de la uimitoarea vadire de la inceput a noului
profet din mila Durnnezeului tuturor rabdarilor, sa mearga

freptat, pe caile de intelepciune ale anilor, spre si mai


depline roade ale neobisnuitei sale inzestrari. Dar lui,

de la o vreme, in urmarirea fugarelor satisfactii ale


politicii, indeletnicirea aceea careia-i inchinase primii
ani i pe care n-o putea tagadui, cu atit mai putin

distruge, i s-a parut o efemera jucarie, aproape cornpromitatoare, asa. incit nici nu-i placea ca ea sd-i fie
amintit. Corului celor alesi i-a preferat tunetele aclamatiilor in care credinciosii adevarati nu se mai pot
osebi de strigatul spre triurnf si pradd al vulgului.

Si totusi, pe cel care parasise literature ea 1-a urmnit,

dintr-o iubire care nu putea sa moara. I-a spus

la ureche cele mai frumoase thine ale ei, i vraja pe


care o exercita el nu venea de la idei, imprumutate,
de aici sau de peste granita, ci de la acele mistere ale
ei. Si ceea ce era in adevar viu in el era aceasta obsesie
a cuvintului nobil, a cornparatiei plastice, a perioadei
largi i bogate.

Imbatrinit politiceste in neizbinda ce i se putea profetiza, el isoraveste tinar in sullet prin toate mijloacele
acestei minuni care, peste orice, ramine poezia.
12 mai 1938
(IV)

UN LACOM DE A STI : D-RUL GHEORGHE


MARINESCU

In putine cazuri se poate vedea asa de lamurit ce


zadarnica e osebirea, copildroasa, intre batrini i tineri,

ca in acela al marelui Invatat, al scormonitorului din


fiecare zi care a fost doctorul Gheorghe Marinescu, intrat asa de linistit in taina cea mare.

Din cele dintli tinerete el a fost stapinit, imperios,


de nevoia de a sti. Oprindu-se asupra sistemului nervos,
ca sa ajunga cu ceva
o, de fapt, asa de putin 1
la
cunoasterea originilor misterioase ale gindirii, care aceea
suntem noi, restul nefiind decit o serie de aparate mes-

tesugite care o creeaza pe dinsa, el, s-a aruncat cu


pasiune asupra marii probleme pe care a urmarit-o
necurmat, gasind in aceasta opera neintrerupta marea
placere a 1, ietii.
Si avea i necesitatea

impartasirii la cit de multi a


fiecarui amanunt pe care straduinta lui exemplara Ii
smulsese necunoscutului. De aici conferinte, comunicatii,

calatorii, toata aceast neohosita exteriorizare care, In


loc sa-1 adinceasca in batrineta fizica, punea piedeca
procesuIui insusi al imbatrinirii.

Ca nu era indeajuns ajutat de administratia publica,


aceasta-I durea pe omul care si-a tot cerut, aproape cu
lacrimi, marele spital modern, dar nu-I descuraja. Trezind in jurul sau noi energii tineresti, el urma, astfel,
cu o legiune vesnic improsptat, asaltul cel mare irnpotriva misterului, de fapt, indescifrabil.

E astfel in viata lui o stralucita intrupare. a ceea ce


toti vrem sa cunoastem

si nu vorn sti niciodata.

18 mai 1938
(IV)

321
21

Oameni earl au 'oat, vol. II

UN NEADAPTABIL : OVID DENSUSIANU

Ovid Densusianu, care a plecat ea pe furls din viata

pe care n-a vrut s-o primeasca asa cum era si n-a

putut s-o domine asa cum el ar fi vrut, a fost, in societatea romaneasc preocupat de atitea probleme si fra'mintata de atitea patimi, un neadaptabil.

Aducea aplecarea catre aceasta de la parintii sal


insii, oameni de mare discretie, plini de inteligent

31

chiar de talent, dar, inainte de toate, feriti de lume.


Ce splendid exemplar de romanitate ardeleand si in
corp, in figurk era tatal su, dacul cu pa'rul i barba
collie, care a fost neinduplecatul i cu toga lumea
1nd4mAnitu1, nu din urg, ci dintr-o necesitate sufleteased special& Aron Densusianu ! Ce claret singuratec,

imbatat de vintul cuhnilor propriei inchipuiri, i-a fost


unchiul, Nicolae Densusianu, care g5sise in Bucegi leaganul zeilor elenici !

De o precocitate extraordinar, erudit inainte de dou5-

zeci de ani, de o sfaruinta far pa'reche la lucrul meto-

dic, ffind nepotul acelora, pgstra aerul de familie. 0


mare vointa' de a se afirma, de a crea si a schimba,
fr nimic din mijloacele, pe lingd inteligenta pe care
o avea din belsug, necesare pentru a se atinge scopul.
Menirea acestui nobil i tenace ambitios a fost s fie
necontenit invins, j pentru aceasta i-a tinut nacaz vietii,

indepAttindu-se de dinsa, ca si cum subt nici un raport


ea n-ar fi fost vrednic5 de eL

Filolog, s-a vrut poet ; om de cabinet, a visat de


un amestec in viata politicg ; i necontenit, cu picatura
de singe a infringer% se intorcea la el insusi.

0 opera' senin'a lingg un om torturat prin sentinte


mai vechi decit insgsi fiinta sa !
17 iunie 1938
(IV)
322

0 UMBRA A TRECUT (IULIA HASDEU)

S-a amintit daunazi aceea care a fost fiica, inzestrata cu cele mai inalte daruri, dar asupra careia plutea
amenintarea soartei neinduratoare, a lui B. P. Hasdeu.
Smulsa de acas, ea a mers, in grija unei mame care

nu si-a dat sama de eft poate rabda un trup subred,

cad slabiciunea fizica


i lasata sa se arunce
cu o necrutatoare pasiune asupra tuturor izvoarelor
cu toate infatisarile sanritatii
a parinteIui ei zacea intr-insa

stiintii, ea a cazut fulgerata de cea mai nobila, dar


si cea mai imprudenta ambitie.

A lasat, la cei vreo douazeci cle ani ai el, se pare


ca Inca neimpliniti, un intreg saltar tainuit de ginduri
si de simtiri. Gindurile, inalte l pline de o geniala
originalitate, sirntirile, ca ale unei fete frumoabe si bine
ce era. Iar, pe lingii aceasta, scrisori.

Din aceste scrisori, lasate abia sa se intrevada intr-un

ziar basarabean putin cetit, mostenitorul lul Hasdeu,


d. Iuliu Dragomirescu, a tiparit atita cit sa-/ rugarn

a nu mai tinea Ia 0 parte de public restul. E acolo


un pretios material, nu nurnal pentru dinsa, dar pentru

vremea ei, intr-o forma care, in ce priveste judecata


oamenilor, e uimitor de matura.
Literatura ei, poezie i proza
tot in limba franceza,
odrasla marclui invatat roman filed lasata In Imola mediu-

lui care a instrainat-o

e frail indoiala de o adevarata

valoare. Inteleg de o valoare literara, dar inainte de


toate de una educatoare.

peste aburii inaIn vremea noastra, strabrituta


busitori ai unui materialism degradant, zbuciumat de
de curente de regeisteria petrecerilor frtra masura
nerare, vrednice de toata simpatia, dar Inca intr-o faza
de imitatie naiva a lucrurilor de aiurea, ceea ce trebuie
323
21.!`

fetelor ce cresc si de la care atirn ce va fi neamul


mine, e o icoanti.

Una mai curatil decit a Iu Rol Hasdeu nu se poate.


Ce e mai de pret in aceste incercgri franceze trebuie
deci tradus i infEtisat acelora care dacil i-ar pdmilna,
in suflet, ei !
21 octombre 1938
(IV)

UN UITAT NERVA HODO$

Dupil multi, multi ani se ' face, bisericeste, nurnai


bisericeste, pomenirea aceluia care a fost Nerva Hodos.
$i totusi, fuir dinsul n-am avea nccontenit la lodemind acel admirabil mijloc de informatie care e Bibliografia romneaseci veche, stiintifica i totodath artistica
prezintare a acestei crti de odinioaril care e una din
mindriile noastre. loan Dianu, care o iscaleste in prirnul
rind, s-a sprijinit exclusiv pe munca subordonatului si
colaboratorului s'au.

La multe alte lucruri asupr6-i a ciizut sarcina, cu


stiinta sau fIrii tiinta publicului, care se folosea de
bun'avointa lui. Grele sarcini de familie 1-au legat, impiedecindu-1 de la lucrari personale, de tiprirea cores-

pondentei diplomatice franceze, in care si-a inchis o


parte din Viata, din acea chinuit5 viatil care 1-a dus
atit de curind la pra'pastie.

Dar cu disparilla lui s-a pierdut omul. Omul care


era acuma peste treizcci de ani unul din fruntasii tineretului. Acela care, cu singele mostenit de la tatil, de
la bunicul dup'd mama, popa Balint de la 1848, era un
324

hotiirit caracter si care, cu ingrijita sa crestere, impreura


cu familia Davila, era un perfect cavaler.

In ultimele licgriri ale unei frumoase minti el saluta


idealul de unitate romaneasc5 pentru a cdrui irinptuire
porneau ostasii.
...A lost dintre acei credinciosi cari n-au vazut
invierea.
I novembre 1938
(IV)

JAMMES, VIRGILIUL FRANCEZ

S-a stins in coltul ski de provincie un mare poet


francez care a avut curajul sa. ramiie provincial si de
aceea a fost un mare poet.

Acest bearnez de supt muntele care se ridic5 in


spatele cettit de nastere a lui Henric al IV-lea, si el,
pin la sfirsitul zilelor sale, un simplu i vesel bearnez,
s-a simtit acasii la dinsul nurnai in aceste vtii, al c5ror
verde adinc nu sam5n5 cu acela al nici unei alte podgorii". Ce putea s' insemne pentru dinsul, chiar dac5
acolo se creeaza notorietatile si se glorific5 celebritatea,
Parisul miiret i haotic, plin de zgomot si de zarv5,
in care pentru ca s intunece albastrul cerului se 1upt5

ceata cu fumul si, minat5 din urrn5 de grijile-i grele,


ilinta orneneasc5 are asa de putin5 vreme sti zimbeasca I
Adevrat nou Moise dupd talm5cirea lui Michelangelo,

easfirindu-si barba de fluviu supt beretul basc, acest


om de la tar5" a inteles ye vechiul latin care a cintat
vine .$1 cimpul si a dat invataturi intcmeiate acelora
cari ca gi dinsul vor avea mosioara $i un suflet capabil
s-o ineleag i s-o iubeasc5.
.

325

intr-o limb5 de o perfectii limpeziciune, Med sfortare si fArd pretentie, hisind sd curga domol un vers

cu sunetul ea al unui susur de piriu, el cintd, ca in

Ecloge, uneori, alteori Ca in Georgice de ogor, lucruri

care sint ale tuturora 0 de aceea intrec cu mult ceea


ce, prin cugetare rafinatd i mindrd sirntire, a ajuns
s fie numai a citorva. i dintr-un trecut care n-avea
nimic solemn au iesit figuri care par coborite dintr-un
diafan peisagiu al lui Puvis de Chavannes j.

Nu e de mirare c5 acela care a avut thria si ing5duie


uneia din fiicele sale drumul m5n5stirii unde sa" i se
inchid tinereta a crezut intr-un cer locuit de puterile
sfinte i U s-a inchinat cum faceau ai lui din mosistrmosi, asa incit, pentru dinsul, sufletul imp5cat, astfel
se infatisa sfirsitul care ne asteaptd :
Si, cind voi merge, Doamne, spre tine,-atita cer :
Stir fie sdrbdtoare pe cimp ca gi pe cer.
Aceasta, i acolo, e singur dorui meu.

Doresc atit : ca drumul sti fie cum il vreu :


Spre raiul unde stele se vild i ziva mare.'
18 noiemvrie 1938
(IV)

UN CREATOR DE TARA : ATATI.YRK

Puterea in vesnic5 izbire cu orice greutati, energia

neistovitd care nu credea cd ar putea-o opri in loc

1 Pierre Puvis de Chavannes (1824-1898)


pictor francez,
de un colorism delicat.
! Francis Jammes (1868-1938) poet simbolist, a eintat cu
sensibilitate i grgie natura ocihnitoare i universul mArunt.
326

orice irnpotrivire omeneasca, firea uriasa carela-1 pMcca

trinta cu orice protivnic si rival, a platit legit neindurate a vietii omenesti birul de care nimeni nu scapa.
Imparatul neincoronat al turcimii si-a dat sfirsitui,

intr-o ultima sfortare de a inlatura moartea care de


mutt ii aplecase fata spre dinsul.

Ostas de chemare si de meserie, ramas asa in ciuda


amestecului in politica si cetirilor inghitite cu aceeasi
lacomie ca in orice voia
insusi, el n-a vazut decit

tinta, peste mice ar fi trebuit sa calce, i o singura


cale, dreapt i, daca trebuic, cruda, sine dinsa. Mila
era strainil de dinsul, ori deed era vorba de oamenl,

ori decii insesi puterile divine trebuiau tagaduite i izgo-

nite din suflete. A anulat o religie care domina de


aproape o mie de ani pe al sai, a facut praf mice
autoritate istorica i, reprezintant fanatic al neamului
sau, atita vreme sprijin al unor idealuri straine : arabo,
persane, romano-bizantine, nu s-a gindit la trecut decit
pentru a ridica, adinc convins, cita stiinta putuse avea,

pina la indepartatii hititi 1.


Europei i-a luat formele de civilizatie pentru un popor
care cu greu ist va insusi spiritul ei, cu totul

deosebit, dm: nu s-a prezintat ca ucenicul bucuros ed


invata bine lectia, ci ca mai batrin creator al principiilor acestei civilizatii, pe care cu o grandioasa naivitate
inchipuiti.

anexa in nurnele strabunilor, reali sau

Astazi, in afara de insasi energia unei rase tart o


mare problema se pune : creatura va putea ea supravietui creatorulwi ? 2
21 novembre 1938
(IV)

vopuiane de limba indo-europeana, care s-a stabilit in IL. a


Mica in mileniul al doilca, l.e.n.
&mad Mustaf a Atatarle (1881.1938)
reformator
Turclei, a lost preaedintele acesteia Intre 1923 i 1933.

al

327

MEI PRIETENI AI NO$TRI


(HERTVIK JARNIK, PAUL COLLINET, GLIXELI)

Aproape in acelasi limp trei dintre cei mai buni


prieteni ai unei natii, in general putin cunoscute si
adeseori grosolan batjocurite, ne parasesc Virg ca in
aceleasi locuri sii fi rasiirit, din lumea mai noua, oameni
capabili sg-i urmeze pe aceasta linie.

Mai sint la noi de aceia care-si mai arnintesc, din


cele citeva aparitii la noi, pentru conferinte sau fesbivitati, de biltrinul Urban Jarnik. Masiv i hirsut, cu
niste ochi de o nesfirsita blindeta in acea busnata 1 fatii
rotunda, filologul ceh care, dintr-o calatorie in Ardeal,
unde intilnise pe Andrei Birseanu, legindu-se intre ei o
colaborare pentru stringerea j publicarea poeziei popu-

lare, prinsese o trainica iubirc de noi, n-a incetat pina


la sfirsitul vietii sale sa ni-o dovedeasca prin tot invatamintul sail. Ca o traditie scumpa, el a lasat aceasta
grija de tot ce e romfinesc fiului sau Hertvik.

Profesor la Brno, acesta, care a introdus limba noas-

tra totdeauna in cursurile sale de filologie romanica


p. pentru a stringe legaturile intre cele doua neamuri,
a intemeiat si o societate de filoromani. care-i va supravietui. Nu I-am mai vazut de la razhoi incoace ca s5-i
aratam ca n-am fost nesirntitori Ia atita gind bun ce-1

simteam necontenit indreptat spre noi. Extrema lui


shall, eare-1 facea asa de simpatie pe fiul care n-avea
energia ofensiva a tatalui, 1-a impiedecat singura de
a face acest drum.

Venit in Romania cu prilejul unui congres de bizantinologie, juristul Paul Collinet, cercetator deopotriva

al dreptului roman si al sintezel juridice bizantine, isnusnat


328

buclat.

toricul co1it de drept de la Beryl, s-a simtit de atunci

legat de noi. Studentii nostri gaseau la el slat 1 sprijin

si nu era un profesor oaspete roman la Paris pc care


sii nu-1 griseasca i s5 nu-1 aducd in casa lui primitoare, impodobita cu atitea amintiri de artg. In ultimul
timp, grele suferinti fizice indoisera statura dreaptii a
acestui voinic gal cu barba rosie de druid, fara ca,
intilnindu-1 la congresele de care nu se putea desparti,
sit se fi putut b5nui un asa de apropiat i subit sfirsit.

Mai mult s-a stins in Po Ionia, unde, dupii un lung


exil, neexplicabil, pe care I-a suportat cu greu, i s-a
ing5duit sa' se intoarc5., profesorul Glixeli. De pe cind
nu era inca decanul Universitatil din Vilno, el se ariltase bun prieten al nostru, venind si la

lenii de Munte,

pe o var5 intreagil, pentru a tinea in limba francezra


acele clare lectii de literatura polonil care au 0 fost
publicate in limba noastra. De aceca, cind a lost sa
aleaga un ad5post, a venit drept la noi. Cu a foarte
modesta insiircinare la Universitatea din Bucuresti. el
s-a consacrat asa de mult studiilor romanesti, incit a
pregatit un studiu adincit asupra Invtifdturilor lui Ncagoe
Basarab, promitind i o editie a lor, mai lungil truda,
care desigur 111.1 va niminea pierdutrt,

29 decemvne 1938
(IV)

CORRADINI

ro estea lui Corradini, pricten al generatiei moldoenesti de la 1840, apoi dispa'rut, care a tiparit Les
chants du Danube, intr-o frumoas5 editie, a ramas Ia
329

pina azi neisprilvita. Poeziile lui le ceteam, copil, in


casa parinteasca, dovada ca s-au raspindit mult. Acum
aflu la anticvari Inca un exemplar, incomplet.

Versurile sunt frumoase. Ar face onoare oricaruia


din poetii romantici francezi ai timpulul. Tinarul autor
e desigur francez, daca nu de nastere, cad Moldova-1
e patria (A la Moldavie), dar de educatie. Insa bucati
ca acelea pe care le inchina Romei :
Flegarde ton forum, deserts silencieux :
It semble regretter le date de ses dieux.
Car U veut saltier des legions guerrieres :

Ii veut voir des exploits et non pas des prieres...


urmat de raspunsul Romei, arata legaturi sufletesti puternice cu Italia strabunilor, cu aceasta eterna 1 sacra
Roma insi. Aceasta, desi Roma.. nou5, a preotilor, do-

valete elocvent ca si forma crestina, minglietoare a


suferintelor omenesti, i1 are rostul.

Corradinl e un poet al iubirii. Iubirea pe care o


data nu e de sub alte ceruri. Cind Il cheamd lubita
Zulnie", nume oriental, care nu e rar in societatea
boiereasca de atunci a IVIoldovei singure, aceasta arat5
uncle i s-au trezit cele mai dulci simtiri.

Obisnuita filozofie de tristeta lamartiniana ii domina


insa si ea repeta cu monotonie condamnarea und vieti
reale care nu poate multumi un melancolic suflet
de Ren.

El n-are de ce se prinde. Cind intituleaza o bucata


La patrie, e vorba de rdzboaie si de revolutii de aiurea,
de undeva din Apus, si el apare ca un exilat". E vorba
probabil de un 1848 francez. Aiurea (p.71 51 urm.), el
PrIveste-ti forul, pustiuri tfieute :
Pare ed regretd eultul zeilor sal.
Cdel vrea sti salute legiuni de rzboinlcl :
Vrea s vadd fapte de arme nu rugdeluni.. (fr )
330

apare ca o tinned victirrth", lipsit de mama (Si favais


une nire 1), departe de un frate iubit, departe de pragul

patein", ducind o amintire de mormint". Doar dacg


soarta i-a fneut favoarea de a-1 arunca pe tgrmuri
mai frumoase", dar nu afl aici decit o singurg prieteng, acea Zulnie pe care i-o riipeste moartea. 0 Stella
insg,

in mijlocul petrecerilor pe care le descrie,

1-a

cucerit si-1 tine. Ea-i aminteste, insn, nu de Moldova,

ci de aceea0 Italie, in care, la Venetia, cu pgrul de

aur, mindra", la Genova, la cocheta" Neapole, la Florenta, la Pisa cea invntath, la Roma, cgreia-i cinth arcurile, au fost impreung.

Moldova-0 are partea in opera de glorificare. Intors


la dinsa
deci dupg 1848
Ii cintg munti, dealuri,
riuri, sesuri, priduri, turme, albele cetgti cu cupole strdlucitoare",

tristele manastiri cu cruel scinteietoare",

dulcea suflare". Nu lipseste amintirea marilor voievozi"

biruitori peste turd 0 Mari, cu moldovenii lor, in

vinele cgrora curgea singele vechilor dad", 0 tot trecutul ei de incercgri i suferinte de pe urma navglitorilor, dupd disparitia lui Stefan cel Mare, ii trece poetului inainte. Nimeni, nici o putere suzerang n-a ocrotit
sora cresting". Dar iatg cg vine noua vreme, cintatfi de

noii poeti. Cum prin rgzboiul din Orient, al Crime%

un mare popor"

Franta napoleoniang

anunt

un viitor, puii de vulturi luminosi 10 vor lua zborul".


Dar indata e bucata prin care Corradini-si ia rgmas
bun de la aceia cari-i sunt compatrioti", cad el pleacg
in Franta, pgrnsind -tot ce era trecutul, rudele
cad
parents" nu pot fi, dupa cele ce insusi a spus inainte,
sora prea iubit", mormintul mamei
tathl 0 mama
care in Un nom 2, aratil cg se chema Ecaterina
bratul mingiietor". Iubirea pentru cealaltg tarn 11 cheam
acolo de unde-i vine gloria napoleoniang, trezitg de aduDaca 8$ fi avut o mama (fr).
Un nume (fr).
331

cerea rilmtisitelor impgratului. Iubita e insa aid alta,


pundul dupg A e o
un
sau o
M. J. C. D. B."
formuld in care D. B." ar putea
gresealg, desigur
fi un de B (alche ?)".

Enigma ramine insg. Fiul de moldoveancg si de ita-

Ran unde-si va fi isprdvit zilele ? Probabil de boald


in acel Paris, unde insusi prietenul Vasile Alecsandri,
care-i inchinii o duioas5 amintire, nu 1-a putut regasi
niciodata.1
12 iamtarie 1939
(IV)

INAINTEA UNUI MORMINT


(GHEORGHE TITEICA)

In marginea cirnitirului plin de amintiri, lingil ripa


care-si asteaptd alto rarngsite omenesti, a fu,1, coborit
acum doug sdptgmini un om care nu va putea fi inlocuit.
Despre ce a fost profesorul Ghcorghe Tileica pot
vorbi specialistii in studiile maternatice, i cLa mai strii-

lucitii dovadd a valorii sale a lost, actua cilix a an',


invitarea la Sorbona, pentru a da acolo lectii intr-o
ramurd de stiintg pentru care nu se afla niciri unul
mai competent. De sentimentele cc se aveau pentru
dinsul in stigingtate mgrturiseau legiiturile de strinA
prietenie ce pgstrau cu dinsul, vechiul elev toman al
Scorn normale din Paris, cu usile inchise strainilor,
fostii lui colegi. Iar ngvala de flori revdr, ate a..t.pra
1 Mama

ti

Michele Corradini, poetul parta 7. la revolutia

de la 1843 din Moldova, ora nascuti Nacu. Pentru aflarca manuscriselor poetului, Alccoandri a Inglat in 1378 c :c_tarl, zadarnice, la Florenta.
332

sicriului su arrita cit de iuhit era el in cercurile unde


i se cheltuise atitia ani

Dar casa lui de om public era Academia Roma&


Acolo, secretariatul fusese multIl vreme al strictei
gospodlirit create de hursuzenia lui Dimitrie Sturdza,
ern grozav la socotelile mgrunte in toate domeniile. De-

getul magic" cuprindea in el o intreagii corectitudine


si o disciplinrt cu fiori. Plirvan, plin de mari planuri
romantice, s-a asezat in acel rost cu ginduri de transformiiri revolutionare, intipraite de personalitatea lut
niivillitoare. A trebuit Titeica pentru ca secretariatul
academic pe cinci ani, menit a-i apartinea pe viatg,
sd-si capetc o dcfinitie care va admirer-

Academia e o bogiitasil scgplitatA i prddatri de stat,


care-i face mil5 din cind in cind. Din cc-a avut i-au

rrimas mai mult gnu

i indatoriri. 0 nesfirsit staruintrt

un simt al imprejurilrilor se core pentru a stbini.


Firea de %gran rrtbdator i stAruitor a lui Titeica a
putut s-o lard.

Dar cum a gospodiirit el acolo e nu numai o lectie


de finete, ci una de inaltil moralri.
22 februarie 1939
(IV)

CAZUL GASTER

Moartea octogenarului inviltat dr. Moise Gaster aduce


inainte, pc ling5 amintirea unei opere care nu va putea
sii fie uitatri, in cele dourt domenii unde s-a intins,
si amKnuntele, desigur neobisnuite, ale cazului Gaster",
adecri al raporturilor pe care riiposatul, plecat senin la
333

vrista patriarhilor evrei, cu cari sarrigna si la infdtisale, si la mentalitate, le-a avut cu Romania si poporul
romnesc. Ele merita sii fie rechemate in minte si formeaz5 o inv5t5tur5, o mare invattur5 de intelepciune
31 nobletii pentru coreligionarii i conationalii sal
Ndscut aici in 1356, el a tr5it intreaga vrerne a luptei
pentru organizarea Rornniei i cdpAtarea independentei.

Studil serioase in Germania i-au ingkluit s5 se ocupe


in limba german5 de subiecte de folclor, ca Judecata
strugurelui, povestile noastre iii comparatie cu ale altor
neamuri, soIomonarii" citeva de filologie chiar, addugindu-se sinteza, Inchinat5 romaneste, a literaturii populare romane", spre care era atras atunci pi spiritul scotocitor al lui Haodeu. De pe urma unor asernenea luerdri
el cistigase stima i prietenia invatatilor rornani.
lat5 ins5 cii, in a doua faz5 a guvernrii lui I. C. Brdtianu, cind s-au expulzat pentru a face phicere la Budapesta i iredentisti ardeleni, leghturile lui Gaster, care

era si un ebraizant in ziarul Egalitatea, luptind pentru


imp5mintenirea in mas, a adus izgonirea lui, aldturi
de persoane care nu i se puteau pune, pc dcparte, anturi.
Scos din tam nasterii sale, a bliistdmat-o el, a urm-

rit-o cu ura ? A filcut Ca, mai tirziu, Laz5r Sdineanu


care, plecind de bundvoie, pentru cii Urechid i-a stricat
imp5mintenirea, a rupt mice legaturd cu tara a cdrii
limb5 pretindea c5 n-o mai cunoaste ?

De loc. Si-a dus in exil cornoara de manuscrise, din


i materialul unei
istorii a literaturii romanesti, vinzind acele manuscrise,
nu Muzeului britanic, ci Academiei Rom5ne, a redactat
pentru Ministerul de instructie un raport despre inv5.tamintul in Anglia, a venit dup5 rzboi ca s5 indemne

care a scos o vestitd Crestomatie

So/omoiter
334

vriljltor, eetItor In stele, prevestltor al vremil.

pe al sal la patriotism si a murit mergind sfi faca


la Oxford o conferintii despre scrisul nostru.t
11 martie 1939
(IV)

CRIGORE TABACARIU

Un ziar de provincie anunta inmormintarea, undeva,


intr-un sat bilcduan, a profesorul ui Grigore TfibAcariu.
De multi ani 1-am cunoscut pe acest pedagog zelos,
care era legat de scoalii nu prin consideratii de carierg,
nici prin dorinta, asa de faspinditd astzi, de a parvenl,
ci printr-un sincer, calduros i statornic deNttament.
A cdutat s invedereze o chemare in acest domeniu,
unde avea i Pgrerile sale proprii, printr-un lung sir
de publicatii, carti, brosuri i reviste, care s-a oprit
numai acum citiva ani. Le scria intre multe griji, neincurajat i aproape despretuit, si le tiparea cum putea in
continua lui sfirficie.

Altii, mai pregtiti decit dinsul, pot considera cu o


Ingkluint miloasd acest zbuciurn care a fost tragedia
omului bun si harnic, care credea c ar avea si el un

lucru de fcut pe lume. Cei cari au fost in atingere


cu dinsul au lnteles cit de mult neajunsurile, care se
pot vedea usor, se datorau unei vieti nenorocite, a cdril
soartd-i era pared scris5 pe fatfi.
Savantul Moses Gaster (1856-1939) s-a ngseut la nucureoti,

de unde a fost expulzat In 1885. S-a stabilit la Londra. A fost


membru de onoare al Academiei Romfine. Opere : Lfterptura
popularti romtinil (1883), Chrestomatie romtind (1891), Studit
texte (1925-1928), o editie din Anton Pann.

(d

335

Acum in urin5 avea un rost in noile creatiuni. Era


fdrd indoia1 prea tirziu. i aceasta ne -.educe la constatarea marelui nostru defect : de a risipi puteri/e.

E enorm de multii nevoie a lucrului in aceast5 tare.


Nu trebuie s se tin5 seam5 in valorificarea puterilor
de o superioritate sau de o rard distinctie a lor. Nu e
om cu bundvoint5 care si nu poatd folosi in aceasta
mare si grea oper5 de a ridica pretutindeni, in orisice,
nivelul inc5 destul de scazut al truii. Pretuite si bine
asezate, i fortele mai slabe inc5 se indeamn5 i dau
ce nu se spera de la ele.1

E vrernea acestel mobilizetri generale a suftetelor.


19 martie 1939
(IV)

NUMAI UN PROFESOR BATRIN :


GHEORGHE MATEESCU

Aflu din ziare c5, la o virst foarte inaintatd, a


incetat din viata profesorul vilcean Gheorghe Mateescu.
M-am uimit aflind ca trecuse de mult, in retragerea

sa de pensionar, de saptezeci de ani. Eu ii vad ca pe


vremea cind la Viler& de Munte mi-am infiintat tiparnita cu naive credint5 cii lumea are nevoie de cdrti
pi

anume de ciirti curate si bune, asa incit ma facusem

pe ling5 tipograful ce sunt si pin5 acurna

i corector

editorul unor lucriri de care m-au scdpat numai flaca' Docent universitar i profesor de pedagogle, dr. Grigore
Tabiicariu (1885-1939) a publicat studit de specialltate (Problema

coalet active etc.), Jocurde ronulnegi pentru copit, lucr5r1 cu


valoare docurnentard despre scriltorl
(.Ftefan Petica etc.).
336

pe care i-a cunoscut

rile din 1916 ale ocupatiei nemtesti, care mi-au nimicit


tot depozitul. Atunci a venit la mine un om incd tindr,
inalt si voinic, eu un caiet de balade populare din acele

piirti ale Oltului, in frunte cu o variantd eurioasil a


legendei interneierii Argesului. Cdrticica a apdrut, ne-

stiutd, ea de obicei cu tipdriturile de aeolo, de supt


teascurile
mele.
_

Va fi adunat si mai departe dasciatl de la Rimnicul


Vilcii astfel de vddiri frumoase ale sufletului popular ?

Se poate. Dar mi se pare cd nu s-a mai imbulzit la


tipar.

Era un orn cuminte, care si-a dat samd de ce [se]


cere, de ce se cumprd si de ce se gust.

Sunt multi oameni ca dinsul ean l. incep cu avint


si isprdvesc asa pe tdeute, in vreun colt de Ord, numai

ca niste profesori bdtrini. Ceva mai greu e de cine


persevereazd.
In aceast privintd, stiu si eu ceva.
17 aprilie 1039
(IV)

UN MARTIR AL STIINTII $1 DATORIEI


GHEORG HE LONGINESCU

Vechiul meu prieten Gheorglie Longinescu s-a dus


la Focsanii nasterii sale ca sii. se aseze pe veci linga
mormintul, plins indelung de lacrirnile sale, ale fratelui,

profesorul de drept Stefan, de care-1 lege, ea si de


ceilalti fii ai negustorului focsdnean, admirabile sentimente de familie care nu mai sunt din vremea noastrd.
Nu s-a stiut decit de un cerc restrins ce a foA viata
acestui om de bine. 0 groaznicd tragedie pe care el a
337
22

primit-o cu atitudinea unui erou care era in acelasi


timp si un perfect crestin, impacat cu sarcina care cazuse
asupra lui.

De tinar Inca, el orbise aproape cu totul. 0 iluzie


de vedere lateralii. Un altul s-ar fi cufundat in intunericul desperarii sale. El insa a luptat.
Chimist pasionat pentru studiile sale, el. a fcut, dece-

nii intregi, s i se ceteasc din cartile si articolele pe


care nu le putea petrece cu ochii. Si a dictat cercetari
proprii a caror tiparire n-o putea supraveghea.

Si a fost el oare pentru aceasta un om amarit si


aspru, cautind sil-si razbune pe altii ce patimea de la
nemiloasa soarta ? Dimpotriva, nimic nu i-a putut turbura seninatatea. Daca uneori setea de dreptate il indrepta catre oamenii violenti, era de-ajuns un cuvint
de rechemare al unui prieten ca sa revie /a desavirsitul echilibru al unei vieti frumoase, care, in ciuda
suferintilor din urrna, se va fi incheiat cu un zimbet
ca al oamenilor din antichitate, pe urma carora ciilca.
19 aprilie 1939
(IV)

UNUL DIN VREMURILE BUNE :


ETTORE PAIS

Tirziu aflam, intr-o vreme cind ce se aude e triumful

zilei de azi

si

marelui 1:-.trirk,

amenintarea zilei de mine, disparitia


vizionar al lumilor antice, cu tot ce

aduc cu dinsele ca seninatate sufleteasca, Ettore Pais,


glorie a cugetarii poporului italian.

Pais nu era un istoric al Romei si al Italiei antice,


carora li-a inchinat o puternica opera inaintea careia
333

nu se inftiseazd ca invingdtoare marea eruditie tinuta


la curent a lui de Sanctis si a lui Be loch. El era de fapt
un roman.

Un roman din cele mai bune vremuri. Un ginditor


din vremile republicii, un orator din forul liber, un
predicator de nobild filozofie ca a lui Marcu-Aureltu,
un legionar in lupta pentru adeviir i dreptate. Aceasta-1

insufleteste pagini care nu stint nici arheologie, nici


inventariu, sec si sterp, de institutii.

Roma era ins pentru el, nu un altar pdrdsit pe


care sa fi pus cununile florilor not, ci un temphi in
care se serveste. Iar preotul firesc al cultului sacru
era insdsi rasa lui.

Tn cdutarea el, el a rdsdrit la noi, cu fata lui de

preot al trecutului i cu gestul larg de orator latin.


Si eine ral-i intelegea cuvintele, toate cuvintele, era
strdbdtut de un fior ascultindu-l. CIci pentru noi tati,
prin el se refdcea, pe acest plimint al ei, Roma.t
21 aprilie 1939
(IV)

ULTIMA SOLIE A LUI GOGA

0 nobild solie de poezie o trimite peste rnormint


0. Goga, prin culegerea Din larg. 0 mindrd afirmare
a rostului sdu in Profetta. Atitea minunale versuri, dar,

pentru prima parte, nu venind din viata Insi, ci mai


mult plutind deasupra el.
Autor al unor lucr5ri fundatnentale asupra originii Rome!
si a clvilizatiel din Italia pina la epoca imperiald, Ettore Pais
(1056-1939), profesor, succesiv la Pisa, Neapole si Roma, a
tinut lcciii si la Sorbona, Praga, Bucuresti.
339

22*

Oratorul, prozatorul, abundent i furtunos, rupe Incietarea poeticil a versului. In navala comparatiilor e
ceva care anuntii nelinistca noil poezii. Poemele sunt,
dup unele adnotrtri, anterioare incri anului 1916. Se
afla apoi i rrtsunete din durerile i ingrijorhIrile r5z-

boiului. flora nu are Insh in ea :.!ufletul acelor ceasuri :


c un Alecsandri cam vechi. 0 satir5 cu tinte apropiate
mlirginite urmeaz5

In fata ciocnirilor de vorbe i de forme ce limpede


desflisurri Ins5, fiindcrt pleacrt dintr-o adevriratil si
calda simtire, desflisurindu-se in largi valuri ritmice,
bucata Departe ! Poate si Din viah, cu aluzie la propria
s.e

fritmintare a poetului. Dar nu e aceeasj pornire vi-

branta :si In celiilalt poem de tubire pritimas5, Szefietul.


Tot asa de ptrtin In cele ce urrneaza, i In fatii se tidied
eterna rugiiciune ciitre idealul femeiesc din Eminescu.

Dar, cind e vorba de a Inchide inspiratia In margcnile


aceleiasi idei, ca o invhturh rhsare Ramura intintatt.
Un sonet puternic inchegat e Apus.

0 diph de inseninare la 1929-30, sub ceruri straine,


dh poeme din cele mai frumoase. E o odihn5 de ferici -e, care creeaz5, poate mai mult decit patima furtunoacg, poezia. Inspird mai putin caricatura oraselor de
bri. Taina inspirlirit n-o pot veaji nici rarile Intilniri
cu satul.
Ca o prevestire, Cintecul mortii la f creastrii.
11 mai 1939
(IV)

ADDENDA

ARON DENSUSIANTJ

Profesorul Aron Densusianu, mod dgungzi la Ia01


uncle ocupa de multi ani catedra de limba i literatura
rcrngng, a fost un om harnic i constiintios, de o corectitudine exemplar% in viata sa si in indeplinirea datorlilor
sale de sward. 0 figurii de laborios bgtrin care se desfacea
limpede din gloata meseriasilor didactici fara tragere de

inimg pentru cariera lor de invatiltori si Virg mustrare


de cuget pentru chipul usor cum credeau ell se pot achita
de inalta i frumoasa lor sarcing de semngtori ai adevgrului i pastrgtori ai focului iubirii pentru dinsul.

Defectele care se intimpinau alaluri de aceste insusir)

si care 1-au fkut putin simpatic celor mai multi, nu


puteau s le inlunece. Ducea, desigur, ping la pedantism
iubirea pentru ordine, pentru lege, pentru paragraf, dar
fanatismul orinduielii e mai bun decit dispretul pentru
dinsa. Convingerile earl formau regimul vietei sale in-.
telectuale le pgstra ;I le sustinea adeseaori cu indaratnicie
si asprime ; dar cu cit e preferabilg aceastg indaratnicie
si asprime scepticismului surizgtor, care se alipeie zilnic la o pgrere noug, din interes sau din capriciu. Avea
simpatii i antipatii pronuntate sl, in Judecatile i purtarea
lui, aceste sontimen1e-1 duceau la nedreptate ; dar nedreptatea lui venea toLdeauna din inselare, din gresealg,

si nu dintr-o combinatie egoibt ea nedreptatea, farg


343

scuz5, a prigonitorilor din invidie si a canonizatorilor de


slugoi. In izolarea lui, acest riltacit, care ajunsese la urmri
a-si restringe consideratia stiintificil. la un cerc atit de
mic incit devenea acela al familiei sale, facea o mai bung
impresie decit multi altii dintre colegii sill. din Iasi, cari,

aceia, aveau ucenici si-1 au, dar cit de putin sinceri I


In scris era acelasi ca i in actiunea sa. Un gelos
ilutodidact, care inlocula arareori prin incontestabila sa
inteligentg deprinderea cu metoda ce ar fi ciipiitat-o in
liner*. Descoperea lucruri descoperite, nu recunostea
evidenta cind era vorba de vreuna din iubitele lui iluzii,

se hisa atras ca altii mai mari cleat dinsul, formati in


aceeasi vreme de aplecare cgtre strglucitoarele ipoteze
zadarnice, se 15sa atras de false explicatii, care scinteiau

inaintea ochilor lui cn adeviiruri autentice. In tratarea


celor mai multe chestii generale el era dominat de preven-

tii, care-si ggseau insg izvorul in sentimentele sale de


iubire pentru neamul romAnesc, din care se minclrea cii
face parte.
Intimplarea 1-a fulcut i profesor de istoria literaturei

mane. Gust literar n-avea insg. Aprecia un poet dupg


directia in care scrisese : de unde rezultil cii pentru el
Muresianu era mai mare decit Eminescu. Scria o prozg
clarg, de invgtat care-si ingrijea forma, dar versurile pe
care se indaritnicea sa le fad', in mijlocul indiferentii
meritate sau a insultelor gazetarilor f5ri crestere, cari
nu se gindeau la vrista si la situatia lui, acele versuri
epice sau lirice, Negriada sau Valea vieii, erau palide
imitatii de scoalg, reminiscente de cetitor al operilor clasice. Avea o inimg alduroas5 i fantezie in inteligenta

sa. dar le pgstra, din nenorocire, pentru stiintii, unde


abuza de ele.

A scris o Istorie a Irmbii i literaturei romdne, care


a avut doug edliii : o carte scrisii corect, bine impgrtitg,
cu multe vederi bune de istorie literarg, dar care incepe
prin erezii filologice pentru a se sfirsi cu greseli de gust.
344

Dar c5 Densusianu putea sii lucreze bine, sti foloseasc5


.stiintii sale, dovedesc studille din Revista criticrpIiterard,
pe care o intemeiase si care, nesprijinit5, s-a stins dup5
patru ani de aparitie. Aid un istoric serios al literaturii
noastre va g5si iscilite de dinsul articole asupra cronicilor, asupra literature! romne din Ardeal, care nu pot
fi trecute cu vederea. Ele ar merita sa fie adunate intr-un volum care ar intrece ca vraloare Cercettiri literare,
care. ocupindu-se mai mult de literaturd contimporank
nu puteau fi justc. '
Noua revistil rorruin'd pentru
politica, litcraturii, ftiinta si arid,
15 sevtembre 1900

LA MORMINTUL Lrn CONACHI

Iesi din Tecuci prin lunga stradg pc care o incheie


cl5direa nou5 a gimnaziului, scos, cum se vede, la aer
curat. In stinga se vedo turnuletul unci biserici de cimitir, iar in fatil, minun,atii copaci ai unei mari gridini
totusi proprietate a comunei
isi rasucesc
parasite
trunchiurile in goala desperare neagril a iernii, pe dud
buruienile niiv5litoare zac moarte pe iarba Ingiilbenitii
de vinturile reel.

Administrativ, municipal, Tecuciul nu s-a minluit


inca Satul Nou face parte din el, precurn alto sate faceau parte din Tirgul Tecuciului" de pe vremuri. Ace lea
cuprind astAzi clildini publice, case de cgrinaidil cu ferestile

mari, pl.:Willi la strada. Aici viata de sat in cea mai


uritii i rnurdarg forma a ei stilpineste. Biete cosmcge
Lipsa de gust sl de receptivitate In materle de Eteraturtt,
semnalata In articol, 1-a situat pe Aron DC/1.3710antl, (1837
1900), adept al latinismului, printre detractori1 lul Eminescu.
1

345

zgribulite sup't urite coperiwri de taloa' rosie sau supt


jalnicele cusme ale stufului zvirlit in neorinduiala. Nici o
gospodarie, adesea nid o imprejmuire. Curti le sint pustii ;
lipsesc arborii ; lipsesc straturile de flori ; nu e nici macar

o ulcica cu mascat rosu la fereastra. La locuitori, nici


urma de portul de la tara barbatii poarta salvarii el
scurteicile vechilor tirgoveti, femeile au pe cap barizuri
care ii ascund pina i ituntea i urite rochii de stambd
murdara din care ies picioarele goale pline de noroi.

Ceva mai departe rasare din ses o casa noun, foarte


mare, cu multe turnurl, purtind, in proportil i stil, pecetea averilor de ieri si a pretentiior de astazi. Mai in
fund, dintre cradle negre ale copacilor unui pare intins,
se iveste coperisul rosu de tigla noun, al unei cladirl
curioase.

Acolo sint Tiganestii, mosia lui Conachi, si acea casa

a fost inceput de insusi Conachi, mult timp locultor,


foarte gospodar i stringator, al acestei mope.

Conachi ? Rapede trece icoana batrinului cu giubea


lunga si mare, islic rotund, cu parul raspindit in suvite
suptiri, cu barba creata i rarn, cu nasul lung grecesc
# ochii marl plingatori in fata slaba de vechi tinguitor
al iubirilor norocoase ca si al celor pline de durere. Apoi
versuri de aIe poetului iti rasar in minte i, daca nu

ti se nazar pe o pajiste verde amorasii fluturind din


aripi trandafirii si gingurind ca pasarile, pe cind prin
v-nzduh zboara usoarele lor siigeti ascutite, de mare pri-

mejdie, ai crede c dup ferestile multe privesc ochi


negri frurnosi de cocoane albe, fragede, tot atit de nebiruite la gospodrie, cit sint de biruitoare in iubire.
Poduri negre...rje lemne incrucisate, pe temelie de
pih4i de stejar trainic, duc peste suviti de Birlad, galbene ape statute, acoperite de o ceata murdara. Riul insusi, peste amindoua malurile caruia stapinea poetul, are
346

tin tremur abia simtit, i apele lui srace rilt5cesc, nesigure, supt inaltele rnaluri de lut arcuite.

Din aleea de plopi care ducca la curte, abia dac5 au


ramas vreo doi-trei stejari pierduti, pe care i-a crutat
barbaria. Parapetele celui din urin5 pod au czut, seridurile subrede tremur5. 0 mare curte pustie se intinde
acum intre ziduri.

Din copacii vechi au riimas abia citiva. S-a Mat parul

care ad5postea pe cinfaretul altor vremuri. Stejarul in


umbra caruia se intindeau, spun b5trinii, horele tariMesti
pe care le chema, tinere i vioaie, sdgalnice i zgomotoase,
boierul-poet ca s-i incAlzeasc5 biltrineta sufletului, mai
suceste singur crengile-i despoiate. Mare le boatas, satrapul" unui nou regim politic, care a mrmat in stpinirea
Tigdnestilor neamul lui Conachi, a sklit in acest p5mint

rdu copacei tineri, pe care i-a atins o noud incetare a


vietii din castel. Acum, acolo unde au fost pajisti inverzite, pe care s-ar fi putut zbengui vesele i alte muze
decit impiedecatele muze de ietac, pe locul florilor de

mult moarte, care-si ridicau mirezmele spre balconul


stapinului, pe locul p5durii de la inceput ce incunjura
bisericuta de la 1815 a st5pinului care unea fiozofia"
Apusului cu evlavia Rsiiritului, un bouar ii paste vitele.

pe care cinii le string laolalt5 alergind neobositi de la


una la alta.

0 gramggioard de pietre, citeva cardmizi umplute cu


muschi, o cruce pe locul altarului aratii unde a stat, imprejmuit de codru din toate partile, eel dintdi Ideas pe
care I-a inaltat Conachi. In dreapta sth aproape neatins
marele arc de c5xiirnid5 rosie, cu ferestruici de sinagogd,
pe care-1 ridicase, in zilele in care Ii astepta domnia,
cel dintgi gincre al marelui logof5t i cavaler", beizadeaua Nicolachi Vogoridi.

Casa cea mare, cu trei rinduri, avind portice, terase,


turnuri, a plAnuit-o Conachi, care stiituse pan5 atunci
347

in casutele ce au adapostit pe urma slugarimea nollor


stapini : vreo patru odaite saracacioase. Vogoridi a lucrat la desavirsirea el.

De batrinul cintaret nu-si mai aduce aminte nimeni


clintre cei mai batrini al satului. Pe Vogoridi-1 stiu, cu
capul lui cel mare, cit capul rnCU cu caciula cu tot"
spune unul
cu fesul rosu, cu pletele lungi ajungindu-i pana pe umeri. Frurnos om, socot si abtazi satenii !

Catinca, fata lui Conachi, Cocuta", nu era frurnoas. $i


totusi ea a gasit in principele Ruspoli un al doilea sot,
cu care a plecat apoi in Apusul departat. Totusi in palatul lui Vogoridi i acest strain si-a gasit odihna buna
ai, nestiutor de graiul nostru, italianul strabatea satul
dind buna-dimineatA oamenilor cu banul buzunarelor sale
totdeauna pline.

Palatul e rau impartit ; pe parell se mai \rad zdrente


de tapete a caror hirtie aurita va fi inlaturatia curind
cu desavirsire, pentru Ca paretii scolii de agricultura a
Academiei Romane sa fie dati cu var igienic. Lingii- sobele noug de teracota stau parasite cadrele albe de marmora, delicat sapate in flori, ale caminelor in care focul
nu se va mai aprinde niciodata. Tencuiala cade, lasind

sa se vada grinzi negre, putrede, din tavanele, stropite


cu semilune si stele de aur, ale odaii turcesti".
De pe balcon privelistea e stralucitii. Ochiul fuge pest

intinderea ling a cimpului cu copaci rani in care se incuibii ciorile, parka la linia dealurilor goale, a muntPoi
Vrancii, albi de zapada.

La 1847 Conachi ridica biserica, Para stil, care-i cu


prinde astazi rnormintul. Azi dintr-un chnitir pustiu, cu
citeva cruci de lemn si de piati a, ea se tidied informa,

cu un ciudat pridvor rotunjit, cu turnul rau infipt, pe


care-1 infasura tinicheaua rosie prost vopsitii. Nu se mai
s1ujeste. Paretii n-au avut niciodata zugraveala, i ei pas343

treazg gaurile cuielor ce s-au Mut la ultima cernire


pentru moartea lui Tache Anastasiu.

De plirete se razimn piatra, scris'a cu neelegante caractere cursive ruse0i, care stitea pe mormintul lui Manolachi Conachi, tatl lui Costachi (+1803), a fiicei lui,
Ecaterina Sturdza (+1827), a Srnarandei Donici, sotia
poetului, si a acestuia chiar. Sus e slipata deeoratia ruseasca a Sf. Vladimir, vapsitil in culorile cuvenite, jos
se incrucieazil oasele mortii. 41 Pica sa Ecaterina, siivirOtti la"
incheie inscriptia in slove si mai rat
sculptate.

Ecaterina. Catinca, ajunsese principesa Euspoli, i ei


ii era tnenit sa se odihneasca supt lespede de marmura
cu sterna italian i inscriptie franceza. In acelasi cavou
zac i oasele, rmiele, dezgropate, cu prilejul strlimutarii aceleia, ale lui Conachi, batrinul logofat asa de strain

de astfel de mariri straine. Batrinul din pare a fost groparul lui la aceasta strgnnitare din urma, 0 el ii aminteste de oasele suptiate de umezeala i putregiune pe
care le-a mutat supt ochii nepotilor lui de fiu, cari nu
tiau nici un cuvint din limba in care el cintase.

Cartile de slujbli au Inca insemnarile lui Conachi, de


la rindurile scrise cu siguranta i mestesug de aga inca
liniir ping la ultimele buchi tremurate ale muribundului
care pastra grija bisericii lui. Evanghelia minunatil din
1821 poarta insemnarea ci mitropolitul Veniarnin a daruit-o in coli, cu o mindrie nerabdAtoare, de patron al
artei, prietenului boier, care o lega i o hiirizi ctitoriei
sale.

Acum rareori numai se ceteste in aceste carti, dar,


cind limba noastra mai rasung de chitari. supt piatra
scrisi frantuzeste se va fi miscind cenup poetului uitat,
care a iubit si a scris aceasta limb5
Neamul romiinesc literar
3 ianuar 1910
349

LA INMORMINTAREA LUI IOSIF

Dintre aceia cari, la Sdnidniitorul, au dat acurn tece ani

semnalul intoarcerii literaturii noastre la adevdr, la sinceritate, la folosul pentru neam i pentru omenire, prefacind jucaria unor oameni frd ocupatie in mijlocul de
imiere al unui neam intreg si de afirmare a insusirilor
sale sufletesti inaintea lumii intregi
unul pleacd. El
se duce inainte de vreme, in acest ceas al sunetului de
goarne i clopote, al miscdrii de oaste pe toate drurnurile
tdrii, de filfiire a celor dintii steaguri de luptii. Se duce
cind din trenurile militare, aclamate cu un urias entuziasm, riisund un cintec mai sus clecit toate celelalte, un
cintec de incredere, de avint, de indemn la lupta care rdscumpdrd, curdtd i inaltd cintecul LW.
In jurul sicriului sat sdrac e astazi putind lume. Dar

ii va fi pastrat acestui Arndt1 al notru, acestui dintd.


cintiiret al unei nol energii care o noun glorie cel mai
mare din darurile dumnezeiesti : acela de a-si pierde
sufletul in uriasul suflet al sutelor de mii, al milioanelor
de oarneni cari vor merge miine la jertfd cu versul lui
pe buze.

In istoria literatunl noastre se va pastra o frumoasd


pagina pentru acela care, scolar al marelui Caragiale, a
invatat de la acesta cloud articole de crez, pe care tineretul

cellalt nu le stie sau nu le stia indeajuns a fi cinstit


fata de fondul si de forma scriselor sale. A nu spune
decit ceea ce este in tine 0 a o spune In forma care
trebuie s fie, in singura forma* care trebuie sd fie.
E31

Ernst Moritz Arndt (1769-1860)


poet german patriot
democrat, militant pentru eliberarea taranilor l unitatea

na#onala a germanilor.
330

De aceea a scris putin si de aceea a pus asa de mult


in ce a scris, de aceea s-a pus intreg in aceste citeva
carti, cu toatd durerea sa si cu toate curatele sale sperante.

Ele vor trdi cit literatura noastr5. Nici o modd nu


va distruge, nu va intuneca mikar lumina sigurd, cald5,
bung a scrisului su.

0 lacrim pentru om. Aceea pe care ar fi voit-o, sincer5 si discret, asa cum desigur e/ si-ar fi plins prietenii
plecati inainte de dinsul.

Ce om drept, blind, bun ! Ce suflet curat ca al sfintilor ! Ce prieten f5rd p5reche !

Si orice-ar fi in ceasul acesta, o zi e a lui, a omului


despre care se va vorbi an de an in viata noastr5 nationald, o zi in care oricine se va gindi inainte de toate
la superioara valoare morald care s-a pierdut in acest
om cu totul si cu totul superior.

Sol tin5r al Ardealului trdind pentru ideal, crainic


tindr al fazboiului celui mare pentru dreptul nostru intreg, prieten al cinstei, al muncii, al jertfei, suflct ingeresc de credint5 nebiruit5, de sfint renuntare, inaltd-te
sus in sunetul victorios al strofelor tale in clipa cincl p5mintul patriei primeste biata tdrind obosit si dureroasd
a trupului tau martirizat !
Flaccira
29 iunie 1913

OSTASII

Ii v5d trecind, in lung alai de ostire. Flori li sint


prinse in sdpci, si ramuri verzi impodobesc tunurile. Si
in ploaia razelor de aur cu care-i incunun5 soarele, pe
eroii-mucenici, ei nu cintd, cdci nici un cintec n-ar putea
351

exrr1ma ioat5 energia care gilgile intr-insii, ci chiuie.


Se intrec pe dinsii chiuind pind ce valul se sparge de
stincile din prejur.

Asa au fost din neam in neam. Miniaturile unguresti

arat5 la 1330 pe ciobanii romani biruitori asupra lui


Carol-Robert, sprinteni ea o c5prioar5, asa cum cutare
drumet din evul mediu infatiseaz5 pe fratii lor din Balcant, voiosi i plini de bucurie, cu saricile lor aruncate
pe umeri si cu dirza aciu15. tuguiata. Asa i-a vazut la

Dunre francezul Wavrin o sutd de ani pe urm5, intrecind bubuitul vechilor tunuri cu chiotul lor. Asa vor

fi alcut sa r5sune vile in neguroasa zi de ianuar la


Vaslui, in calda amiaz5 de august la Clugareni. Asa
chiuiau in 1913, cind isi aduceau aminte de acea mostenire sfintii care e pentru dInii ra'zboiul.

Altii vorbesc, multi cint5 ; ei chiuie. Acum o mie,


cloud de ani tot asa chiuiau strAmosii pe cari Roma nu

i-a putut invinge, ci ucide numai. E ca un strigdt al


acestei naturi insasi care ne naste i ne tine.
Iar in ziva de astrizi e btrigatul ei spre libertate !
26 august 1916

(Rdzbotul nostru in note zilnice, II)

N. VULOVICI

Inaintea mea v5d chipul lui, al celui mort pentru tar5


si, cu zimbetul bun al mindrei lui sanatati, el cere acebte
rinduri care i se cuvin.
Cind a venit la Scantintitorul cu cintecele lui vitejesti
eta numai Ufi tinr sublocotenent. Cinta din prisosul credintei sale in oaste, al hotririi sale de a invinge. Acesta

nu era un ofiter pentru galon ori pentru titlu ; era un


352

conducator militar pentru munca i pentru indurare.


Taia in pinza viitorului tablouri mari de vis, luind din
forma' cit ii trebuia Ca sa-si traga liniile lui tari catre
idealul caruia i se consacrase. Cu o rima luath de oriunde, cu Ufl vers de traditie facea lucruri frumoase, asa
cum, in uniforma luturora, cu oameni luati din gramada,
se cucereste cu avint indaratnic o pozitie.

Scriitorii de profesie aveau de criticat. Eu credearn


ca nu e cazul s-o faca. Aceasta poezie nu era o poezie,
ci eXpresia poetic a unui suflet.

Cu dinsa in auz, cu muzica eroicil a ultirnelor lui


cintece pentru Ardealul iubit s-a dus zdravanul erou
blond, cu fata de voiosie si de hotdrire. A cintat-o acolo,
in fata [...] &ililor tehnici ai cultului" Apus, in

lovituri de sabie. Si, cind moartea 1-a atins, el va fi


incheiat intr-un strigat de entuziasm ultima strofd a
unei vieti care cerea din toate puterile aceasta onoare
suprema.

A mers inaintea acelor cari-1 vor urma pe caile tainuite ale mortii de unde trebuie sa credem Ca, totusi,
se vede putin din triumful idealului pentiu care s-a jertfit
cineva. El merge inainte, cintaretul luptelor si al biruintelor, i urma lui de singe cuprinde picaturi care trebuie
sarutate de aceia ce vor cistiga pe aceleasi locuri victoria
pe care el a visat-o inchizind ochii.

Legat de noi prin ce ni-a scris, prin ce ni-a spus,


prin cum a inteles sa traiasca i sa-si incheie viata, capitanul Vulovici 1 va raminea, in vesnica tinereta, nedezlipit de pragul idealului linga care a cazut. Caci era
Din volumele de poezd ale lui N. Vulovici : Vitejestt (1906),
Stihur! ()tette (1909).
353
23

Oamen1 earl au fost, vol. II

din rasa unui Krner . si a unui Petffy, can mkturisesc murind cd tot ce au scris era adevrat.
11 septembre 1916
(lidzboiul nostru in note zilnice, II)

FETITA LUI IOSIF

Intre copiii mist de bombele tilharilor de la Berlin


este si unul a carui moarte va face s rsar in atitia
ochi o lacrim.

E fetita poetului Iosif. Ce soart tragica merge pe

urma lor ! Cind la 1913 un urias avint de entuziasm


cuprindea toata" tara, care cinta la arme", in Biserica
Alb intre flori zacea acela al earui cintec era in gura
tuturora. Acum, cind de acelasi strigk sint pline v5ile
Ardealului unde el s-a ngscut, fierul dusmanului nimiceste ce i-a fost lui rnai drag pe lume : odorul", pdsdrica" pe care a inginat-o in somnu-i singuratec...2
16 septembre 1916

(Rdzboiul nostru in note zi/nice, //)

CALARETII

Pe strada pling de lumea ce venise spre a se bucura


de soarele acestei primilveri iernatece, insultkoare penTheodor Krner (1791-1813)
poet german de avInt
eroic si patriotic, mort In rAzbolul de eliberare Impotriva armatei lui Napoleon.

Carina lost" a fost ucisa In casa mamei sale, in Bucuresti,

de schija unei bombe lansate dintr-un zepelin.


354

tru durerile noastre, din mijlocul amestecului de zdrente


tardnevti $i de frumoase blnuri purtate prin norol de
acele fiinte incorigibile pe care, ca i pe virtuosul lui

Horap, nu le-ar insplihninta nici ruinele lumii intregi,


rgsdri o ceatg de calgreti.

Erau putini la numgr i foarte obositi, dar infipti cu


un fel de indargtnicie pe cglutli lor rupti de drumuri
grele i iuti, cari pgreau i ei eh' lovesc cu ciudg in
asfaltul inghetat al Calor neumblate de dusman. Uniforma

ajunsese foarte simplg, i sumane de targ copereau


rgmasitele postavului albastru, sters de soare i plot
Cdciuli marl brumgrii sfidau parcg lumea intreagg. Nu
mai era vreo osebire intre ofiteri i soldati : pustile vgdit
intrebuintate se tineau shins, ca intr-o imbratisare despe-

ratg, de spingrile dirze ale unora, ca si ale altora. Nu


salutau galoanele late cari irnpodobeau des valul multimii, si in ochii tuturora era ceva pe care nu 1-am mai
vgzut ping atunci : un fel de minie incremenitg In avintul

ei ce cautii necontenit un dusman pe care nu 1-a putut


invinge.

Treceau tacuti i aproape nebagati in samh, ramiisite


ale unui escadron frint in suprema incordare pentru apg-

rarea unui colt de tard pierdut. Nu-i tinea in sama nimeni a ce simtire mai poate fi pentru o asemenea priveliste cind se vgd rniIi dusi in spate, si in colturi de
strade pribegi mor visind bucata de pine pe care mindria lor i-a impiedecat sa o cearg ! i apoi era soare
cald i cer limpede, i suferinta cea grea n-a vestejit
Inca toata frumuseta acestei tad odatg asa de ferieitg.
Dacd ar fi fost, insg, in aceastg multime, un striat
6-the patrie la vederea acestor aspri martini, daca din
piepturi s-ar fi smuls florae pentru a &idea asupra lor,
maiestatea acestui spectacol de mindru nenoroc an fi
fost imputinatg.

Asa, insg, ei veneau de i mal departe decit locul


pride s-au luptat pentru urtima oarg, Nu erau niste ne355
23*

cunoscuti, c5ci i-am vilzut de atitea ori, aproape In acelasi


port, pe aceiasi cluti m5runtei, cu acelasi fulger in ochl,
care n-a putut trisni i ucide. Veneau din oastea bdtutri

a lui Mircea Biltrinul, de la Nicopolul cruciatilor, din


pildurile RAzboienilor, unde nici mlliestria rilzboinica a
lui Stefan nu-1 putuse face a rilzbi un dusman nesfirsit

la nurar ; intovariisiser un Rams vodii in fuga lui


dinaintea Nardi lui Dumnezeu pentru piicatele lui" si,
intr-un colt de Ardeal, la rilsiiritul soarelui, vAzusern
pe Mihai jertfit i nu-1 putuserg apra.

Iar acum ei mergeau spre viitor, spre cel de mine


sau spre cel de poste multi ani. Mergeau spre ispire
ai

spre razbunare, pentru tot ceea ce am suferit de cind

sintem.
26 decembre 1916

(Razboitil nostru in note zilnice, II)

GHEORGHE STANESCU-DELAR

Intre jertfele bolii care face cele mai rnari victime


azi e i fostul revizor scolar de Arges, Gheorghe StnescuDelar.

Era un suflet cald si bun, pe fata atria stiltea scris5


voiosia, bucuria de a fi de ajutor pentru orice lucru frumos si util. Viata lui Inlreagii n-a fost decit iubire pentru
ideal si dorint de a-1 servi. Nu se poate inchipui un om
care s'a ailag el insusi mai multA pliicere In trezirea Si
sprijinirea unei opere de interes public.

Corpul nostru de institutort n-a fost fericit s alba'


multi ca dinsul.

L-am vgzut la Pitesti luptindu-se din riisputeri


lumineze lumea
356

mai mult indiferentii

sfi

asupra acelor

datorii superioare care daca ar fi fost inteleae de toil,


multe lucruri nu s-ar fi petrecut. Am vorbit in aceeasi
seara aceluiasi public. Am petrecut ceasuri de ospitalitate incintatoare impreuna cu dinsul.
Pacat ea astfel de bunavointi sunt luate tocmai atunci

and, pentru uriasa opera de refacere, ele ni-ar fi fost


mai de nevoie.
28 februar 1917
lRdobOiul nostru in note zit/ace, III)

ZEPPELIN

Nu-i punem crucea inaintea numelui, c5ci o singura


cruce i s-ar potrivi aceluia care a dat alor sai mijlocul
de a ucide in orase neaparate, la adinci ceasuri de noapte,
cind nevinovatia doarme j visea.za de bine, copii, femei

batrini. 0 singura cruce : ncagra cruce infernala de


pe aeroplanele surori ale nascocirii lui dracesti.

Mosneagul care plena astazi, ea s nu vada un sfirsit

care va veni desigur, la ceasul su, acest iertat prin


moarte de ispasirea pe p5mint a pacatului sau, n-a lost
numai un piietcn personal al 2 celui trufas imparat care
primeste asa de putini muritori obisnuiti in cercul divin
al intimitatii sale, ci i idolul poporului german. La curte
el aparea ca m casa lui promie i invata pe copiii printului

de coroana interesante" jocuri cu zeppelinul" su, prin


care s-ar putea nimici usor musinoaie de existente omenesti, menite mortii, care se cheam5 in geografie : Parisul,
Londra... far, la fiecare experienta a baloanelor lui calntaare, i cel mai sarac german era in stare sa-si de banul

de nafura numai sa-i fie cu putinta contelui a inlocui


mashia distrusa prin alta, ajungind astfel la acea form5
357

definitiva, sigura, care sa tie lumea intreaga supt amenintarea unei distrugeri imediate. i cind zeppelinurile"
au inceput sa-si face' cursele", ce nebunie a entuziasmului
pe un popor intreg
I

De fapt pentru germani acest inventator indaratnic


in urmarirea planurilor sale a fost reprezentantul insuO
at epocei. Literature tinlea in rafinari de forma dulcege,
in bizarerii de balamuc. Arta Ceuta necontenit pina la
tarmul neguros al absurdului formele noua prin care
singure credea ca poate tri. Cugetarea filozofica se coborise la complicatii i repetari. *tiinta insi, mindra stiinta
germand, ajunsese a fi o simpla colaboratie comerciald.
Initiative descoperitoare, bunatatea care creeeza in jurul
ei o alta viata nu erau acolo ca sa dea figuri mari si

noug, inaintea carora toti sa se poata pleca. Nu era macar un industries genial, un negustor cu planuri uriase
in aceasta tara in care toti munceau, dar nimeni nu se
osebea, ca orn, din munca tuturora. Atunci contele zburator lug pentru dinsul toata admiratia, toata devotiunea
contemporanilor. Germania lui Goethe si a lui Bismarck
a trait in zodia lui Zeppelin.

Cind a inceput razboiul, asteptau cu totii ca loviturile


cele mari, hotdrind vidtoria, le va da masina dumnezeieste

de distrugatoare a eroului national. Indata zmeii lui pardsira hangarele i intre stelele vesnice rasari in nopti
de groaza liniuta lor de foc fugara, departe sus, in lumile ceresti. Bombe le aruncate dintre luceferi filcura
din casute de muncitori un mormen de ruine i carnuri
arse. Opera lui Zeppelin incepea, i lumea, inspaimintata,
era sa cada la picioarele Germaniei ca, odinioara pieile
rosii inaintea cailor i tunurilor, cum nu se mai vazusera, ai lui Fernand Cortez.

Dar o scurta experienta arata ce valora toata aceast


parade' ucigasa. Unul dupa altul zmeii cazura in marl
ori ii spinzurara prin copaci maruntaiele &Orate. Con358

tele nu era deer, inaintea faptelor, deut un anruseur


rnacabru, un sinistru boscar.

$i eroul national" vazu astfel rasarmd ca zei noi


pe generalii de infanterie cad nu strau nimic din mecanica, pe Hindenburgii grosolani de veche garnizoana,
afirmind principiul fortei dupa stramoseasca dating. Ce
va fi fost in inima acelui care spera sa rarniie in mintea
oamenilor ca distrugatorul cel mai mare 9

El moare azi desigur cu parerea de rau di irnensa lui


opera de macel a dat faliment, i, impreuna cu scirba
pentru astfel de servicii aduse patrier, umanitatea are
fata de acela care a vrut s-o arda cu focul bombelor sale
acel sentiment de consideratie pc care-1 inspira totdeauna ridiculul.
28 februar 1917
(Razboiul nostru in note zilzuce, III)

JERTFA MEDICILOR

Zi de zr, de pe urma contagiund ce s-a raspindit


acum citeva saptamini, nesocotindu-se primejdia amerinttoare a uneia din cele mai grozave boli mor medici
infirmieri a carora pierdere in grelele imprejurari de

fata e cu atit mai grea, cu cit fiecare din cei cari se

duc azi insearnn i un numar de bolnavi, de raniti earl


nu vor avea, mine, cine sd-i a3ute in suferintele lor
Epidemia pare ca si-a ales victimile S-au pierdut
citiva medici eminenti
unii din ei romani veniti din
tara a arii noua i definitiva liberare o ateptau cu atita
dor si meritau s-o vada ea rasplata pentru nobila hr
hotarire, iar altii din numarul acelor straini francezi,
mai ales, cari au alergat sa aline suferinta unor soldati
359

ce s-au luptat puna la ultimele puteri pentru aceeasi mare


pi sfint5 cauza. Secerisul a cuprins i atita tineret in
dorinta de munch, in spiritul de solidaritate si de sacri-

ficiu a chrora am pus cu totii sperantele noastre de


indreptare. Intre infirmicri s-au pierdut intelectuali cu
o activitate cunoscuta, oameni ai colii, un pictor de
talent, Sanielevici. Sint si fete tinere care s-au jertfit.
In recunostinta noastril acesti eroi ai devotamentului
vor avea un loc dcosebit. Fi Ira' a fi dat moartea, ei au
primit-o. Ei au cules-o la ciiphtliul acelor chirora Ii
aduceau mila i iubirea. 0 noth de blind sacrificiu crestin deosebeste sfirsitul lor.

Ei vor servi de inviithturg acelor cafi vor veni duph


dinil pentru a indeplini aceeasi grea i nobil sarcing.
Prea se uitase elementul moral, religios, a zice, dintr-insa, pentru a vedea numai o functie sau o meserie.
Prea se uitase eh trup i suflet omenesc face o singurh
Muth i ea nu se poate ridica din locul de zhcare cel
dinthj far a descoperi i mingiia putintel pe eel de-al
doilea. Oare n-au fost pe vremuri chilughri, bunt si miboi
chlughri, filed legaturi cu lumea, accia cari, in cumplirea

boiler ce trtisneau mile de nenorocitir ptinh la neagra


molimh a ciumii, alergau nu nurnai cu dorinta de-a
ajuta, dar .cu o nestinsh seta de a irnpfirthsi martirul,
de la un muribund la altul, si se stingeau cu zimbetul
pe buze ch au putut gasi astfel poarta cerurilor undo
Hristoq eel bun stti de asteapth pc ai shii.

Azi. acei cari s-au sacrificat nu triiiau in ideca religioash, cu siguranta materialti a rtisphitirilor ei. Si ei
aveau o cash a Ion, chzutii poate in minile dusmanului,
aveau pe ai lor de la vatra, cum nu-i aveau chlughirii
inchinati mintuitorului singur. i tausi nu s-au incrincenat si nu s-au dezgustat inaintea bietului om nccunoscut care nici mhcar nu putea sh astepte, in halul
in care era, rechemarea la viath de pe urma ingrijirior

ce i se dau. I-a cuprins chiar, pe unii din ei, o a.;si


360

de nesfirsita" dragoste pentru suferinta Insi, o asa de


nesfirsitg mil pentru sufletele ce se zbateau in chinurile

incit unul dintre dinii s-a rugat, printr-o u1tim5


sub1im5 marturisire de iubire, s nu fie despiirtit
nici in mormint de aceia intre cari i pentru cari sta
el,

si

moar5.

Dupii greul tribut pe care 1-au plgtit nenorocirii nationale, medicii,

infirmierii nostri vor sti

s'd

se p5-

zeascli mai bine frail a rtipi nirndnui dreptul ce-1 au la


fratescul sprijin. Vorn avea, nild5jduim, mai putine pierderi de plins. Dar va r5mine pentru corpul medical al
Romaniei o nepieritoare glorie ea le-a avut pe ccle de
pan acum
12 mart 1923

(Razboial nostru In note zilnice, III)

EDGAR QUINET 1

Franta a comemorat pe unul din acei scriitori cari


au avut
trei din cele mai distinse Infiiini
istoricul, preocupat de mersul societtilor omenesti. de principiile dup care se conduce,
filozoful unn5rind ideile generale ce reies din aspectele
variate le vicisitudinilor umane i predicatorul in care
vede cea mai siguril indreptare pentru umanitatea In
ale cugetAtorului

mijlocul direia trilieste.

Edgar Quinet e ins5 .si mai mult decit aceasta. Acel

care de la .cele dintii studii ale sale a fost atras de


Cu ocaziunca semicentenarului mortii lul.

In peclinta

Acaclemiel Itomane de la 9 aprille 1925 (n.a.).


861

cintecul arhaic al Indiei Vedelor, caruia 1-a consacrat


teza de doctorat, pentru a trece la examinarea cu suflet
intelegator a marilor constructii de poezie narativd izvorite din fantezia aceleiasi Indii i acel care a stiut
gOsi apoi legaturile spirituale dintre vechea Grecie mareap i dintre inceputurile naive ale Greciei noi, cercetatorul cu simpatie si ernotie al tainelor cuprinse in
religiile tuturor timpurilor, pretuitorul fin al cornorilor
de arta din Spania, a fost i poetul din Ahasvrus
din Napoleon, din Promethee si din Les esclaves. De
fapt, el a amestecat totdeauna farmecul cuprinzator de
intime adevaruri ale poeziei cu enuntarea credintelor
sale si a dat poeziei insasi acea consolidare interna care
nu poate veal decit din convingerile dominante.

Aceste convingeri le-a pastrat el, cu o admirabila


statornicie i cu meritul, rar, de a putea mentinea cu

tot necontenitul adaos al cetitorilor noi si al punctelor


de vedere ce se deschideau spre alte orizonturi. Toata
viata lui a lost stapinita de ele. Ca si Hugo, el se indaratnici sa nu se intoarca in Franta imperiald a uzurpatorului" i teal astfel, si dupa intoarcerea lui Michelet,
genialul prieten cu care colaborase i schimbase idei
atitia ani, pe pmintul de exil al Belgiei ; numai dupd
catastrofa lui Napoleon al III-lea reveni pentru a participa, putina vreme, la activitatea politica a unei epoce
noi, in a carii ivire el vedea numai triumful libertatii
glorificate de dinsul.

De noi 1-a apropiat inca de dupii 1830 sentimentul


de dreptate fata de popoarele in suferintii, compatimirea

lui de poet pentru sufletele incapabile a se manifesta


cu toate puterile kr, cunoasterea, cit de slaba, a unci
literaturi care vibra de aspiratiile unel intregi societati
pe cale de a-si construi patria noua. Pe urma insa legS-tura de iubire cu una din romancele cele mai cultivate
si mai inteligente din vremea ei, cu fata lui Gheorghe
Asachi, Hermiona, ramasa vaduva in strainatate cu un
362

copil pentru care Quinet avu sentimente printesti, il


fcurl s trezeasea, impreun cu o curiozitate simpatic,
si admiratia omului capabil de a prettii ceea ce vrednicia

acestui neam a stiut sA deie si ca fapte de arme, si ca


infaptuiri de frumuset.

Nu se pretuieste de ajuns In istoria culturii noastre


valoarea raporturilor pe care unii dintre romnii epocei
eroice au stiut sa le creeze si s le intretie cu fruntasii
cugetrii si scrisului din Apus. Pentru aceasta trebuia
si o cultur general mai intins si o nevoie de orizont,

o putinta de orientare, o atitudine capabil de a trezi


interes si simpatie la aceste personalit5ti nu totdeauna

usoare de apropiat. Dacl tinerii de la

1848,

crescuti

frantuzeste, s-au easit la Paris, in anii exilului, ca intre


ai lor, ba mai mult decit in tare lor inssi, deed Eliad
si-a descoperit tovar5si in Frantz aceleiasi epoce printre
romanticii politici cari ca si dinsul jurau pe principiile
ideologiei mistice, Asachi, care n-avea nici virsta de
entuziasm a celor dintii, nici aspiratiile celuilalt ctre
noile constructii sociale si nationale, s-a prezintat in

fate ginerelui care 1-a respectat si a eternizat sentimentele sale de veneratie prin medalia executat la
Bruxelles in anii de exil, ca un spirit de aceeasi treapt5,

cu aceleasi preocupatii. Quinet il numeste unul care


mai mult ca oricare a contribuit glorios la trezirea si.
a pregatit renasterea natiei romnesti". In cele spuse
de bAtrinul poet moldovean, crescut in Viena si in Italia,
scriitorul francez a esit intrirea si completarea stirilor

culese de el insusi pe apucatele cu dou'azeci de ani in


urrnA, cind compunea articolele despre roman!, culese
chiar sub acest titlu pentru viitor, Les Roumains, in
1839. Frg a putea comunica luptatorului pentru ideile
de libertate nationala o informatie suficient, el, care
1-a ajutat si la tiprirea operelor complete din 1857, i-a
intretinut necontenit calda simpatie pentru lucrurile

noastre. $i nu se poate zice ca paginile avintate ale


363

acestui creator de curente au rarnas fara efect asupra


cleciziunilor diplornatice care ni-au permis s ni intomeiem o singura patrie intre Carpati i Dunre.

II
Dind tributul cuvenit de recunostintd mernoriei sale,
Intr-un moment in care prea adeseori viata poporului
nostru serveste in Apus, sub condeie strdine sau i romanesti, scriind in limba francezd, numai ca subiect
pentru expuneri false, cornpromitdtoare pentru noi, de
stricaciune la moda, sus si jos, de superstitii injositoare,
cred ca e bine & amintesc, dupd atit de interesanta
,,istorie a ideilor lui", cum s-a format acest spirit de
credinta si de luptd, care ni-a dat o parte asa de largd
In preocuparile i simpatiile sale.
ITdscut la Bourg-en-Bresse, in calea spre Savoia,

dintr-o mama calvind, care n-a rdmas fard influenta


asupra dezvoltdrii unei constiinte foarte exigente fata
de ea insdsi, el a fost botezat in legea catolicd, singura
obisnuit in locul unde vazuse lumina zilei. Era momentifi triumfurilor napoleoniene, i fatal a lost comisar de
razboi pentru imparat pe malurile Rinului. Copilul fu

purtat prin multe locuri straine, Bruxelles, Co Ionia,

Wessel, pe unde mai tirziu era sa-i umble gindurile pi


unde avea sa i se irfatiseze adapostul. S-a jucat el, fiul
de ofiter, cu soldatii de la Austerlitz.

A descris cu duioasa pasiune casa de tarn din Certifies, linga Bourg, cuib intre cirei, men i nuci, intre
salcimi i plopi, unde s-a intors inca din 1807 cu marna-sa.

A fost un taranus cu secera in mind printre lucrdtorii


mosioarei parintesti : o practica de democratie muncitoare,
care prinde bine. A copt singur in cuptorasul lui pine din
griul secerat de dinsul. Astfel a invatat, cum spune insusi,

sfintenia munch altuia". A pdzit boii i caii ca orice


rindas. $i a deprins astfel in singuratate s asculte gla364

surile naturii, ale viettitilor mici i blinde care toate sunt


lectii de poezie.

Ca oameni, un bat/in trapist1 cersetor, care slujeste


la liturghia pentru doamna de alt5 lege si pentru rnicul
s5lbatec dat la scoala libera a lui Dumnezeu. Biseric5
numai bunk stirack umilk gingavti, deschisd tuturora, ca
in vremea Evangiteliei". Preotul cu crucea de lemn, cu
potirul de lemn."
Mama di o educatie religioask strain5 de orice dogma',

rspindind rug5ciunile oriunde, pe cimp, in pildure, In


gradini, in livadii", la vremurile stiute. N-am auzit niciodat aceeasi rugticiune zisti de douil ori. In fiece zi,
in fiece sear5, rugdciunea se schimba, dup5 nevoie, dup5
greselile zilei, dupil tristetele i stringerile de inim5
ale momentului."

Era vialla noastr5 de fiocare zi, expusk dezviiluita


inaintea marturului celui mare." Nu auzisem nimic vor-

bindu-se de ingeri, de biserick abia de Hristos." Nici


miicar crestinismul Irnitaliei". 2

Invat la un profesor de maternatica din Bourg ftir5


carte, ftirii hirtie, fr condei, fdrii cerneal5", scriind pe
nisip i pe tabla neagr tiara a sti s ceteasck invilt5torul declarind ea nu s-a v5zut om stiind scrie care s'a
nu fi deprins a ceti. Latina si-o insuseste intro pr5jituri.

Intlia cetire e intr-o carte de povesti, pe care le crede


adev5r. In ortiselul Charolles, intro povestirile soldatilor eroici, e dat. dup sapte ani, in scoala unui biet fost
preot, raspopit i caterisit, siirac i despretuit, gingav .si
el Si surd, eimoseind pe Virzi liu din Scarron3, care crede
ci Rafael si Michelangelo erau niste vestiti profesori de
caligrafie. Muzica se invtita la un profesor a carui MarCiilugiir din mAngistirea franceza La Trappe.
2 Imitatia lid isus Christos
scricre atribuith autorului
mistic german Thomas de Kempis (1379-1471).

Poetul francez Paul Scarron (1610-1650) este autorul unei


luerAri cu titiul Virgiliu travestit.
365

siliezd, strigatd cu desperare, criuta sa inabuse tropotul

austriecilor intrind in oras. Cu mama ins& copilul ceteste

tragicii greci, pe urgisitul Voltaire si chiar Hamlet

*1

Macbeth, plus operele d-nei de Sia81'.

Ororile lui 1812 sfarma idila. Copilul se depriride cu


lupta i suferinta. In 1814 satul cautd, intr-un avint naiv,
sa' se apteme de kaiserlichi Batrinii mor de robie, co-

pill se adunii in oaste. Cind totusi austriecii intra, mama


prinde a plinge. Dusmanri a lui Napoleon, ea plinge, SI
pentru el, plingind pentru lard. Zgomotul copitelor sund,

in mijlocul tcerii oamenilor ca pe un morrnint." De


atunci, va scrie batrinul, n-a mai fost in Franta viatd
usoard."

Oeupatia din 1814 3 pune in contact pe viitorul prieten


al natiilor apasate cu fiii uneia din ele : ungurii eu mus-

tatile date cu unt, care-i vorbesc latineste. Tatal ii intrebuinteazii, de altfel, ca pe niste simpli servitori ai
nevoior i distractiilor sale. Dar intimitatea se mintuie
printr-o amenintare a lui de a fi batut si prin administrarea acestei pedepse unui biet orn din partea locului
in chiar grridina casei. Din prezenta dusmanulai rezultd o adevdratri furie de lupta cu copiii din vecindtate, care in gIndul micului erou erau o amenintare
a revansei ce va veni. Cetirea in timpul ingrijirii
date neajunsurilor infringerii era alcatuita din romanul cavaleresc Quatre fils Almon 4 i din Evreul rtaCitor 3. Aliituri sora desfasura o intreagd activitate literard copilrireascd.
. Operele doamnei de Stael (nes-1817), scrutoare cu. tendmte liberale, precursoare a romantismului : De/final., Carina

Despre Germania.
s Imperial]. ; soldatt din armata austriacri.
1314, Franta a fost invadatil de armatele coa be).
5 In
antinapoleoniene.
4 Patru 111 Aymon (er.).

Roman de Eugene Sue.


368

Mama se intoarce din Parisul cucerit, cu iubire pentru cocarda albg a Bourbonilor, obiect de despret pentru viitorul apostol al revolutiei democratice. Quinet a
vtizut pe contele d'Artois In mijlocul entuziasmului
popular, si lingg el pe maresalul Ney, eroic, dar mingiind pe copii. Dar el aclamg intoarcerea lui Naperleon,
acum figura distinct" inaintea Inchipuirii lui aprinse :
un regiment, sub ordinele sergentului-major mai in-

drgznet, trece in fata lui la vechiul cglguz atre victonic, si el, bgietelul, Ii dg cocarda din piept pe care
o ascunsese intre viorele. El insusi poart prin sate

steagul tricolor cusut de o fetitg. Waterloo 11 zgudui,


dar idolul nu cazu in sufletul sgu nici la vederea soldatilor fgra arme cari veneau la sate, cu bgtul alb de
cale in mini. i iargO apar, mai trufasi, ungurii vorbind latineste.

Algturi, tatgl lucreazg la mari probleme de fizicg.


Copilul, cgutind singurgtatea, trgieste intre cgrtile lui,
pe care cu cit mindrie ! le intelege".
Marii poeti abrupti" 11 atrag. Vrea pe Shakespeare
sl pe Tasso, dar nu pe Ossian, atit de admirat atunci.
Despretul curent pentru ideologie" ii exaspereazA ; ironia obisnuitg II singerg. Sunetele vioarei 11 rgpesc, ca
un glas de vrgjitor chemind in alte lumi : trezeste
noaptea pe strung chemgrile duioase. Tristeta infringerii e Intrucitva mingiiat de revelatiile frumusetior
necunoscute.

La 1815, colegiul" vremurilor de pace, cu cariere


bine stabilite, ii inchide pe doi ani de zile, Inngbusit".
Instructia mohorit" (maussade), fortatg, uritul, nostalgia", vglul incolor" (terne), uniformitatea dureroasd". Scriitorul ilustru spune ca-i sufere Inca urmgrile. De pe zidurile inchisorii, ochii soimului tinr scruteazg orizontul. Studiile mahinale" nu Inlocuiesc natura, familia, poporul In care se confundg. Emotiile

curate slut tinta batjocurii. Niciodatg un cuvint de


367

incredere, de intimitdte." 1 Ca lecturi, de la Shake-

speare, cade la Florian... Sclavul ru" ajunge a rivni


s fie un sclav perfect" (accompli). Ti inalta" numai
intiia iubire precoce i tregrirea unui sentiment religios mai precizat, desi in el se unesc sfaturile preotului catolic i dulcile recomandatii ale rnamei calvine.

Alta iubire, ginduri de moarte, incercare nebuna


de a o gra'bi ; apoi trei ani la temnita" colegiului din
Lyon. Dar aici zimbetul tmui preot intelegiitor indulceste asprimile disciplinei. Deodatai revelatia antichittii latine zbucneste, i o adevarati pasiune e trczeste in sufletul colegianului. Bolnav, Eneida-i desire
versurile la cpatii. Cornentariile ii introdue in realithtile arheologiei. Barbarii noi ii ajufa a intelege pe
cei vechi, si

el Ii da same cii o vreme e ca alta

vreme. Ideea de a scrie o istorie a navlirilor liciirete in mintea celui care vAzuse pe cea din urma.
Dar se aprinde si de poezia abstracta" a algebrei, pe
cind caut insusi ritmuri spre a-si exprima pasiunea
pentru o icoand a tineretii sale.

Intri la Scoala politehnica in 1820. Pinii in 1325


cunoscu pe Michelet. Pasiunea trecutului, licomia conceptiilor de filozofie biruird. Lumea cistiga in el unul
din marii agitatori de idei.

Inch' din 1823, Quinet scrie Istoria constiL4ii umane


Personalitatea morald, in 1824 Introducerea /a ftiozofia istoriei omenisii i Tabletele evreutui rdtacitor, dulki

ce incercase a studia InstitujU1e politice in raport cu


religia. Invatase limba germand pentru a traduce pc
Herder, in vremea cind avea gata o carte despre Bossuet.
Grecia modernil e din 1830, atunci cind numai la 1839
era saii ieie doctoratul la Strassbourg inainte de a fncepe

cursul la Lyon, care preceda pe acela, glorios, de la


College de France.

Jantats une parole de confiance, cl'inthnit6 ; p. 193 din


editia de la 1858 (n.a.).
368

In ce

se rezurra sistemul lui de cugetare ?


La sfirsitul acestei cArti a spus-o insusi, si iu vol

face decit s transcriu cuvintele lui

Cil am avut un cuvint, am apArat cauza popoa-

relor, a celor slabi, a nationalitatilor care cer sA Mvie.

Am murit cu ele, e drept. Dar sint inmormintat cu

Italia, cu Venetia, cu Polonia, cu ungurii, cu romanii.

Cind va fi chestia de patrie, citiva oameni binevoitori (de bonne volont) Ii vor aminti de mine."
Ceea ce in mijlocul romAnilor, In sfirsit uniti, facern noi astzi.

Portrete i comemortiri

HAROLD TEMPERLEY

Unul dintre cei mai ilustri istorici ai vremii noastre


a inchis ochii dupg lungi suferinti cazute asupra lui muit
inainte de vreme : Harold Temperley ti-a incheiat viata

in orasul universitar englez in care a fost multi ani de


zile nu numai invatAtor de trecut, dar i predicatorul
prin scris i prin viata al celor mai nobile virtuti omenesti.

Frumosul abia sexagenar cu dulcii ochi albastri a fost

un prieten cum din ce In ce mai putini se vor gAsi.


Ca o undd de cAldur venea de la acest asa de frtunos
suflet care cAuta necontenit sA lArgeasca in jurul &Au
tot mai mult cercul acelei prietenii de care niciodata
gi

nimeni nu a avut dreptul sA se Indoiascg. Cu o ne-

sfirsit delicatetA servea el datorille pe care acest senliment, de o admirabilg statornicie, i le imnunea. Oricine

a lucrat lingg dinsul, acolo la Universitate sau la Comitetul international de istorie pe care mai mult timp
369

24

1-a prezidat, s-a simtit inthrit i incurajat prin simpatia


lui.

Lucrrile lui Temper ley s-au intins asupra intregii


istorii universale, cu o deosebit iubire, asa de fireasc5,

pentru tara sa ingsi. Dar pe acela care, in tinmul razboiului, pe care-1 lumineaza marea colectie de documente

diplomatice la care a lucrat, avusese de indeplinit o misiune in sud-estul european, aceste 15ri, Serbia in rin-

dul intli, unde a stat mai mult, apoi Romania, i-au


r5mas foarte aproape. Crease de curind o comisiune

pentru cercetarea istoriei Orientului apropiat". Cind a


intreprins o nou cercetare, menit a da rezultate originale, a rzboiului Crimeii, atentia i s-a oprit i asupra Romniei. Prin el s-a ramurit misterul schimbarii
de atitudine a diplomatiei napoleoniene la intilnirea de
la Osborne.

Cind s-au pus piedici, de unde se putea astepta, la


intrunirea in Bucuresti a Comitetului international de
istorie, nici o clip nu s-a clintit hotgrirea lui de a ni
asigura aceast onoare si, peste toate intrigile, dibaci
tesute, vointa fermg a acestui suflet clar i cald a biruit.
Recunostinta noastr va intovgeasi necontenit scumpa
lui amintire.
Neamul romeinesc
25 iutie 1939

UN MEDIC ARHEOLOG

In grelele imprejurlari de astki pe care le face si


mai grele, la unii, neincrederea in noi insine, a trecut
neobservat pentru cei cari nu se opresc asupra anunciu370

rilor mortuare, disparitia, in phna. putere Inca, a doetorului Severeanu.

Fiu al unui alt medic, de multa popularitate care a


lrtsat foarte interesante memorii, scrise la adinci btrineti, Gheorghe Severeanu a dovedit Inca de la inceput
o deosebit intelegere i iubire pentru tot ce privea trecutul nostru, i cel mai depArtat.

Dispunind de o frumoas'a avere, a intrebuintat-o larg


ca sd-si facrt una din cele mai frumoase colectii private,
pe care &dub necontenit s si-o creasca.

Intre aceste obiecte, care-i erau asa de scumpe, el a


i o adevilrata initiere stiintifica' A
dat in Buletinut Comisiunii monumentelor Istorice Un
ajuns sa-si cistige

studiu original despre monedele lui Radu L

Indraigit de originile i dezvoltarea Bucurestilor, a


fo.t unul din principalii initiatori i colaboratori ai revistei Muzeului municipal, de care se ingrijea cu mult3
bimpatie.

Dacd amatorul de tablouri a fost deseori inselatt co-

lectia de lucruri autentice merita

s'a

fie pastrata cu

grija de stat. I
Nea mu/ romdnesc
28 septembrie 1939

Doctorul George Severeanu (1379-1939) a fo,t protesor


la Facultatea de meclicinS din 13tteure5t1, medic priatar al
sectiel de tadiologie de la Spitalul Coltea, autor al mor luerari
tie specialitate. A ocupat functia de director al muzeului comunal din Bucuresti. Colectia Maria si dr. G. Severeante (pe
strada I. C. Frimu 26), inauguratA in 1956, cuprinde e Ball
in care sint expuse numcroase Si foarte inte-esaute obtecte

preistorice, entice, mecilevale etc.


371

24*

CHARLES BEMONT

Intro cei dinti cari n-au putu rbcla groztivia rczboiuiul a fost i aproape nonagenarul istoric, formator
ri conducator de istorici Charles Bmont.

Mare le meu profesor de la Paris era una din naturile


cele mai fericite ca limpeziciune de gindire si perfect
echilibru. La aceste insusiri ale unei admirabile vitalitati
care nu 1-a parasit pang in asa de inaintatii ani de care

s-a invrednicit, se adaugia o reit virtute umand. In

stapinirea unor cunostinti atit de solide, mai ales in ce


priveste istoria Angliei, de care s-a ocupat tooth viata.
el avea o neinvinsa sfiald de a da publicului invataturi
asa de folositoare, pe care le %ince pentru elevii- sii
iubiti. Cu greu s-a -hotarlt s dea scolilor una din cele
mai gindite istorii ale evului mecliu.

In sufletul lui de judecatii dreaptd, unebri pana la


esprime, era un altar moral, al carui caracter sacru ii
cunosteau putini. Alaturi, credinta se oprea la marile
indoleli peste care-mi mdrturisea cd n-are fericirea altora
de a putea trece.
Pentru Romania a avut intelegere i iubire. Cercetind
intimplator tare noastrii, el s-a Intors cu un adinc respcct
pentru clasa el muncitoare. i, cind ne-am jertfit noi in

marele razboi, el a vorbit de acest prinos de singe in


cuvinte care nu se pot uita.

Apartinea unei mari generatii catre inaltimea cIrei


urmasii nici nu incercau railcar sa se ridice. '
Nearnta romdnesc
29 octombrie 1939

Charles Bmont (1848-1939), profesor in Eco1e des Mutes


Etudes, a Lost membru onorar al Academlel nomtlne. A prefatat

cartes elevului sAu N. Iorga, Iltstoire de rlations entre ta


France et Les Floumatra (Paris, 1918).
372

SEPTIMIU ALBINI

Intr-o scrisoare plina de duiosie la amintirea necon-

tenit innoita a aceluia care i-a fost sot, o vrednica

rcmncii, tovargsa acelui de mult disprut acuma in toate


credintile, silintile i suferintile lui, uitate, imi vorbeste
de acela care a fost Septimiu Albini, unul din acei oarneni

ai Memorandului cari nu mai sint, din nenorocire, in


mintea generatiei de astazi.

Cine vedea la Academia Romfing, inainte de marele

ra 4boi, pe acest refugia" al luptelor ardelene pentru


o dreptate care s-a putut smulge numai cu armele, nu-si

putea da sarna, neavind in memorie istoria lor, ce insemna, in lungul sir de jertfe ale earierei si uneori ale
N

ietii, modestul functionar" la care privea cu atitoritatea

controlului indrituit acela care-1 stia cine ebte, roan


Bianu.

El a fost tuptdtorul-tip. Ace la care, de cite ori e nevoie

de dinsul, cla tot ce poate i, a doua zi dupa aceasta,


multamindu-se cu orice darab de pine muncita, se straduieste a nu se vorbi de sine.
Aceasta nu insenma i retragerea, ci asteptarea attui

ceas, cind iar nevoie s-ar simti de dinsul. Atunci el revine, am zice, supt steag.

Asa a fault Albini in a doua pribegie a lui, din

Bucuresti 'Ana in Bucovina, in ceasul neiertatelor soyahi si al siintelor sperante.


Aceste sperante el le-a avut.
Neamul romiinesc
11 noiembrie 1939

373

NICOLAE TECLU

Printre academicienii din prima serie veche pe cari,


modest membru coresponderit, ii priveam din mijlocul
publicului de la galerie, era unul a carui lunga barba
alba ii dadea infatisarea unui profet al Vechiului Testament.

Stiintificii" se bucurau de o reputatie pe care nu


eram in masyra, cei mai multi, s-o judecam. Stara atita :
ca acolo, la Academie, se intra greu, catre sfirsitul unei
spornice activitati. Dar puteam face deosebirea intre acei
cari avusesera o atingere, profitabila, cu politica si intre
solitarii cari n-avusesera in viata lor nimic a face decit
cu obiectul cercetarior bor. Batrinul cu figura de profet,
Nicolae Teclu, ea dintre acestia.
Cetisem cindva pe tiprituri i carti de editura firma
Socec, Sander si Teclu" i, daca Sander ni era o enigma,

puneam in legatura acest nume de Teclu cu al venerabilului academician. Dar a trecut multa vreme pentru

ca sa aflam ca omul care nu vorbea in public si nu


atragea prin nimic atentia era un descoperitor pe care
strainatatea-1 cunostea prin mijloacele de lucru pe care
batrinul chimist le daduse stiintei sale.

Acestea mi le amintesc astazi, nu fara Ca fiul sa fi


atras atentia, Intr-o scrisoare pioasa, actualii membri
ai sectiunii, cari cheama la o comemoratie.

Ea va trezi inaintea celor de azi icoana acestui ardelean de nobila figura, a carui invatatura nu era intrecuta
decit de o incomparabild modestie. 1

Neamul romdnesc
16 noiembrie 1939

In 1939 se Implineau o sutA de ani de la nasterea lul

Nicolae Teclu (1839-1916). Orlginar din Brasov, chimistul de


fairnA monclialA a fost profesor la Universitatea din Viena 91

membru al Academiel RomAne. A publicat un mare numAr


374

AGATA BIRSESCU

Intr-o banala si saraca odaie de spital s-a inchetat


viata uneia din marile intrupatoare de arta ale veacului
trecut, rornanca rumasa romnc i dupa entuziasta inflare a societatii vieneze, una din cele mai dificile in
materie de arta (odata !), Agata Birsescu.

Istoridi teatrului din Viena vor insemna locul pe care,


i prin covirsitorul ei talent,
si 1-a cistigat acolo accasta strdina fara nici un sprijin,
Wei macar acela al unei frumuseti atoatebiruitoare.
Sccnci noastre ea n-a putut sa-i deie decit in anii tirzii,
cind faima ei cea mare "scazuse, reproducerea la Bucuresti a unora din rolurile triumfatoare in marea tragedie

prin vointa ei tare, ca

careia i se dedicase.

Ultimul ei refugiu i 1-a gasit tot aid in tam neamului ci. A fost o profesoara de neobosita iubire
chiar grija materiala a elevelor ei din acel Iasi a cam)
umbra era potrivita ca sa acopere umbra ce ajunsese
a fi insasi ea.

Acolo o puteal vedea i acurn de curind, batrind


extrem de ingrijita in simplicitatea vesmintului ei, cercind cu bietele-i picioare dureroase de octogenara, care
calcasera cindva covoarele saloanelor celor mai mindre
din Vicna, pietrele strimbe ale ulicioarelor vechil resedinte domnesti.

Pe acelasi caldarim superba tiagediana va merge la


locul uncle toate se inchid.
Neamul romcinesc
23 noi,mbrie 1939
de luer,.ri k,1 este inventatorul unor aparate i p,oeedee utdizate

lstazi in lumen intreaga

lampa Teciu, aparatele pentru es


plrarea ozonuh 1, pentru sinteza t analiza apei, pentru studiul
arderii etc.
375

CHARLES DROI1HET

Acuma aparuse, In Revista Fundatiilor regale, un interesant articol al profesorului Drouhet i ni se anuntii

indata moartea autorului, care prin aceastii publicare


area s5 revie la o activitate stiintifichi de mult timp
phirre4ita din cauza unei grele boli.

Charles Drouhet a fost in toata fiinja sa,de4i lungul


atitor ani de profesorat, asa cum se infatiseazil In aceasta

din urm5 scriere a sa. Era in acest fiu de profesor


francez. ajuns la Birlad si inclestat cu intreaga sa f amile in acest mediu ingust de provincie moldoveneascii,

piistrarea neatins5 a insusirilor fundamentale pe care


le duce oriunde i le mentine cu indhirtnicie burghezul din aceast5 minunata ras5. Concret, legat strins de
ocupatia sa. onest in orice lucru face, cu mai mult5
grij poate decit sentimente, ghisindu-si tot rostul ti
toat multmirea intr-un core bine tras dincolo de care
nu rivneste a trece, dar in care e neatacabil.

A biruit prin aceste calitrrti intr-un concurs pentru


studii in Franta pe un alt tinhir, format insil la Iasi, nu
aici la noi. care, avind calithti ce pot usor degenera in
simpatice defecte, aducea cu dinsul neobisnuite cunostinti care-1 copleseau, pe cind la Drouhet era exact ce
trebuia. Asa a fost i scrisul shiu, corespunzInd intocmai,
in cercetilri de amanunte, scopului urmarit. Asa era si
in rarile sale Intilniri cu colegii : discret, rezervat. la
fapt",

In felul acesta el a putut da elevilor s5i lectii din


acelea care nu se pot scrie in carte.1
Neamul rornanesc
12 ianuarie 1940
profesor de limba i literatur rancez Ia Universitatea
din Bueure0i, -Charles Drotazet (1879-1940) a publieat luerari
376

0 DUIOASA COMEMORARE

Inamtea unui public enorm, neinvitat ca in uncle


d. M. Sadoveanu a vorbit la Academia Romanri despre Creanga, pentru care hraneste de mult
cazuri,

o admiratie nemargenita, considerindu-1 Ca pe un om


genial si ca o individualitate raspicata, cu mult peste
insusirea lui de a reprezinta pc taranul moldovean
dintr-o anume parte supt munte.
Comemoratia incepea cu cercetriri i intregiri bio-

afice care pareau sa anunte o impartasire de simple date noi. Dar indata expunerea a capatat cu totul alt caracter, devenind una din cele mai frurnoase
cuvintari ce s-au iostit vreodata inaintea alesilor cultuxii romanesti.

Vorbea nu o minte care lamureste

despici lu-

crurile, ci o inima adinc induiosatii, aducindu-i tot

caldul prinos de iubire, cum li va fi placind mortilor, dad' plutesc intre noi. De ce n-a fost vorba in
acelasi grai Meet. potolit, cu dulci susuieli de Moldova ? Din toate cele spuse, strecurate i subintelese, un lucru se desfacea dominind : desfeiratul, cu
tragedia care se ascunde in dosul scriitorului hazliu.
Trtran care nu mai era taran, popa care nu mai
era popa, strain in satul lui care-1 uitase, strain in
locul

unde-I mutase

soarta-ntr-o casutri de birne,

vergi de lut, de subredii paianta, intre copii saraci


qi necrescuti, carora li facea scoala", lingii o ferneie slujnica si tovarasa in acelasi thnp, in mijlocul
unei societati literare de boieri careia trebuia sa-i facii
pe caragbiosul, dar filra care el n-ar fi serfs un
rind.
despre relatille dintre literatura romtinti pi cea francez41, Intro
care Vasite Alccsandri pi scrittorit franced (1924).
377

$1 povestea patimii lui Ion Ciubotaru, zis Creanga, se


desfacea astfel, in acea moldoveneasca taraganare, si un
val de emotie cuprindea tot mai mult pe toti cei de fata
pi pe cei mai abstracti savanti dintre savantii abstracti.

Neamul rorndnesc
18 ianuarie 1940

CONTELE BRONISLAW DEMBINSKI

Se confirma stirea cLi intr-o inchisoare, unde sufe-

rea pentru tara sa, s-a stins istoricul polon, de larga


reputatie, contele Bronislaw Dembinski.

Jertfltul pentru o nobila cauza nationala nu era unul

dintre acei militanti cari cheama prin energia luptei


lor trusnetele razbunarii politice. Nu-si putea inchipui
cineva o dusmnie, i una asa de necrutatoare, fata de
septuagenarul, obosit de o lunga l spornica truda asupra

cartilor sale, care a fost numai blindeta, buniivointa


zimbet.

Acei cari 1-au cunoscut la Comitetul international

de istorie nu vor putea

s
uite niciodata aceasta
venerabila i atit de senina figura in care nu se oglin-

dea decit seninatatea unei vieti oneste traite in tovariisia vrernurilor de odinioard si a marilor spirite ale
omenirii. $i ca l fata ii era dulcea vorba franceza cu
imblinziri slave, pe care pardi o auzim inca.

Dembinski a organizat la Varsovia, in tovarasia tineri! or istorici, intre cari nu avea decit fosti elevi sau devotati prieteni, i cu ajutorul sotiei i fiicei, care cine
stie pe unde vor fi ratacind, un nlaret congres, care era
ca o afirmare a marelui rol de civilizatie pe care cu miii378

drie 11 luase asupra-i patria sa in sfirsit liberat. Ospitalitatea traditionala a poporului polon s-a intrecut pe
ea insasi.

De ce se inversuneaza o cruda fatalitate i asupra


unor astfel de oameni ?
Neamul romnesc
21 ianuarie 1940

G. D. SCRABA

Ni se anunta moartea lui Gh. D. Scraba.

A fost unul dintre cei mai devotati vechi ajutatori ai


ideilor noastre, pe care le-a servit feed s ajunga raker
la rasplata care se dadea din bielsug i celor mai stersi
comparsi ai unei vieti politice care nu ignora meritul,
ci-1 raspingea. A fost numai, citeva luni de zile, in
Camera guvernarii de la 148-19.

Om de migalos lucru metodic, pe care-1 deprinsese


in lungile sale osteneli de institutor, el scapa din legaturile oeupatiei de toate zilele pe care si-o gasise, timp

de multi ani de zile, la Liga cultural, pentru a se


avinta in domeniul cercetarilor teoretice, pentru care
avea o reala aplicare, doveditfi i prin contributia sa
la unele congrese de filozofie.

Sociolog diletant, avea un deosebit interes pentru


teoriile in care se complacea un Eliad i, in anii din
urma, ajunsese la planul unui dictionar ideologic al limbii romanesti, plin de ipoteze antilinguistice, de care

vorbea cu aerul misterios al unui alchimist din evul


mediu, care a gasit in sfirsit taina fabricfirii aurului.
379

Nestiut, si nevrinci s fie stiut, si-a petrecut anil


din urma cu credinta ea in toate a ramas un neinteles. i
Neamul romilnesc
9 mai 1940

CONSTANTIN BANU

Se anunta moartea intr-un spital de la Roman a


lui Constantin Banu.

Acest profesor de istorie, ajuns in prima linie a vietii


politice pe vremea cind ea pastra Inca vechea demnitate si" decenta si oarnenii se ridicau prin talente si
merite, era desigur o figura neobisnuita in societate si
in activitatea politica.
Cu origini franceze prin femei, dar poate nit:lean prin

barbatii asezati in Balmita, 61 aratase de tinar o deosebita aplecare &are studiile istoriei sau, mai mult, a
prezintarii rezultatelor, la care se ajunsese in cercetarea
trecutului decit in dorinta de a contribui la imbogiltirea

lor. Am fost in comisiunea care 1-a recomandat, ca


profesor, la o catedra din Bucuresti.

De acolo 1-a desfacut politica, dar iubirea lui pentru

cultura 1-a facut sa grupeze dupa marele razboi un


numar de scriitori in jurul revistei Flaciira, de un eclectism tot asa de elegant ca si toata fiinta sa.
1 Fost membru In Comisia internationala a congreselor de

filozofle 0 easier central onoriflc al Ligli culturale, G. D. Scraba


a publicat volumul Ion Heilade Rddulescu. Inceputurlie fitozofiei 0 sociologtel romdne.
380

Era orator ales. aducind o mare stApinire a formei,


filed nici o strident& 1

Neamul ronadnesc
18 septembrie 1940

i Orn politic liberal, C. Banu (1873-1940) a fost ministru


al cultelor In 1922-1923. Revista Fiaciirn, pe care a Inflintrat-o
in 1911, s-a bucurat de colaborarea tutifror scrittorilor importanti al vremii.

IND1CI
Nume de persoane-tendi
Abdul-Hamid (Califul. La moartea lui f.,), II, 103.
Adam, Ion, I, 296.
Albini, Septimiu, II, 146.
Albini, Septimiu, II, 373.
Alecsandri (La dezve/irea monumentului lui fv), I, 110.
Alecsandri (Comemorarea lui fv), II, 24.
Alecsandri (Corespondenta lui "), I, 70.
: la pomenirea lui), II, 150.
Aman, Teodor
Amundsen, II, 225.
[Amundsen] (Jertfele vidarnice), II, 240.
Andre, II, 256.
Anghel, D. (Un poet al florilor : d-1 ma), I, 92.
Anghel, Dimitrie, II, 11.
Atanasovici, VI. (Doi oameni modeqti : Corne/iu Botez,
II, 238.
Antonescu, Teohari, I, 260.
Atatrk (Un creator de twig' : fv), II, 326.
Aurelian, P.S., I, 207.
Axentie, Sever (Un biitrin erou : ), I, 151.

Babq, Victor (Dr. m7, II, 230.


Babq, Vincentiu, II, 280.
Te \tut din paranteze completeaz5 titlul articolelor ; cifrele
romane Moica volumele, cele arabe, pagina.
383

Babes, Vincentiu (Un dispiirut : no), I, 159.


Bals, George, II, 275.
Banu, Constantin, II, 380.
Baritiu, Gheorghe, I, 66.
Bastera (Amicul nostru md), II, 239.
llanciulescu (Avem suflete eroice : nd), II, 285.
Brbat, Virgil, II, 260.
Warnut, Simeon, I, 197.
Biirnut, Simion (Amintirea lui, ev), II, 253.

Beldicemnu, Nicolae (Moartea unui tintir : "+), II,

200.

Bmont, Charles, II, 372.

Bengescu-Dabija (Doi oameni din vremea mai veche.


Gen. mr 0 prof. I. Ralet), II, 57.
Berthelot (Generalul MO), II, 266.
Bianu, loan, II, 282.

Bibicescu, loan (Un binefacator cultural iv), II, NI


Didlo, Jaroslav, II, 313.
Bismarck (Mod biitrin), II, 97.

Dirseanu, Andrei, II, 193.


Birseanu, Andrei (Comemorarea lui ev), IT, 251.

Birseanu, Andrei (Tin prof esor ardelean :

cll.

nd), I, 304.

B7rsescu, Agata, II, 375.


Bjrnson, Bj8rnstjerne, I, 264.
Bogdan, Alexandru, II, 13.
Bogdan, loan, II, 147.
Bogdan-Duicg, Gheorghe, II, 274.
Bogrea, Vasile, II, 231.
I3orcea, Ion (Moartea unui invtitat : r%/), II, 301.
Borcia, Ioan, I, 313.
Botescu (Doctorul no), II, 220.
Botescu, M. (Doctorul "...), II, 76.

Botez, Corneliu (Doi oameni modesti : no, Vt. Atanasovici), II, 233.
[Botez, Vasile] (Biltrinul meu elev), II, 168.
Bourget, Paul, II, 292.
384

Brancovici, Gheorghe (Un aventurier interesant :


244.

Brankte, Valeriu, II, 236.


Brindza. (Un intemeietor : doctorul md), II, 288.
Brunot, Ferdinand, II, 315.
Brusilov, II, 229.
Buditeanu (Generalul ma), I, 299.
Bumbac, V. (Un poet bucovinean :
II, 124.
Burada, Teoclor, II, 202.
Bur15, Vasile (Un profesor : MO), II, 7.
Buzdugan, C. Z., II, 258.
Byron (Arnintirea lui fv), II, 214.
Cadorna, II, 243.

Campbell, John Stuart (Drd. p.4, II, 78.


Cantacuzino, r. (Dr. 4, II, 278.
Carada, Eugeniu, I, 282.
Caragiale (Ce se iubea in fd), I, 321.
Caragiale, I. L., I, 319.
Carpus, Spiru, II, 10.
Crihiretii, II, 354.

Cerkez, Gr. (La mormintta lui et..), II, 251.


Cerkez, Gr. (Un om de bine : "or ), II, 233.
Cerna, P., I, 336.
Chanzy, II, 114.
Chernbah, Gheorghe, I, 220.

Chitul, Titul (Un scriitor ardelean F.,), I, 113.


Christian, Mircea, II, 183.
[Cinta, Petra] (Osta0 dizu(i), II, 39.
II, 35.
Ciocan, I. (Un mort care se ingroapd :

Cipariu, Timotei (Citeva rinduri de dincoace" in amin,


Viva tui r..), I, 96.
Ciura, Alexandru (Un modest : r.d), II, 296.
Cirtan, Badea (Un fanatic gran al romantismulut
national : et,..), I, 301.
CriFan), II, 312.
Clo4ca (Cei trei mucenici : Horia,
23 - Oameat cari au fost, vol. II.

383

Cocutii, Eugen, II, 33.


Codru-Drrigusanu
: un caltor arcletean prin Europa
apuseana), I, 271.

Collinet, Paul -(Trei prieteni ai nostri - Hertvid: Jarnik,


Glixeli), II, 328.
Comines, II, 120.

Comp, Dimitrie (IInnl din cei vechi : "a), II, 203.


Conachi (La mormintut tui f..), II, 315.
[Corina] (Fetita
Iosif), II, 351.
Cornescu, Maria, II, 42.
Corradini, II, 329.
Cosmovici, Vasile, I, 206.

Costache, Veniamin (0 icoand curatu. : mitropoli:ul


I, 74.

Cosbuc, Gheorghe, II, 133.


Cosbuc (Ideile potitice ale mai ma), II, 112.
[Cosoiu, M.] (Costasi cauti), II, 39.
Craciuneseu, C. D. (Tin poet copil :
I, 253.

Creangk Ion (Ceva despre "4, I, 256.


Creangri, Ion (0 duioasti comemorare), It, 377.
Cret,u, Grigore (Un modest invilfat
II, 155.

Crisan (Cei trei mucenici : Horia, Closca,


Critobul din Imbros, II, 93.
Crimea, Anastasie (Un arhiereu artist :

".0),

II, 312.

"4, I, 176.

Groiset, Maurice (Un veciti din in Paris : f%,), II, 283.


CklIger-Poni, Matilda, II, 261.
Calcer (Un cavater : genera/it! e..), IL 91.
aulianu, N., II, 16.
Cuntan, Maria, II, 290.
Cuza vodrx (Centenarut nasterii lui "4, II, 173.
Cuza vodri (Intnitciminte din viata .71 darnnia lui "a), I, 233.
Cuza vodii (Statuia lui "a), I, 30.

Dame, Frederic, I, 171.


Dante (".. in romaneqte), I, 189.
Davila, Carol (Meinoria doctorului my), II, 252.
386

Davila (Doctorul ftJ, I, 21


Delavrancea, H, 139:
Delavrancea
necunoscut), II, 96.
Delavrancea (Doi inaintasi
Goga), II, 319-.

Delavrancea (Ultima cuvintare a lid


Dembinski, Bronislaw, contele, II, 373.
Demetriescu, Anghel, I, 11.
Densusianu, Aron, II, 343.

II, 139.

Densusianu, Nicolae, I, 294.


Densusianu, Ovid (Un neadaptabil : ev), II, 322.
Dima, Gheorghe (Tin om de bine : ev), II, 221.
Dobrescu, Nicolae, II, 5

Dolliuss (Victima din Viena

cancelaral ev), IT,

272.

Dragalina (Generalul iv), II, 263.


Dragalina (Moartea generaltdui 4, II, 72.
[Dragalina, gen.] (Osta# ceizufi), II, 38.
Drouhet, Charles, II, 376.
Echegaray, Jos, H, 84:
Edison, II, 260.
Elena, Cuza (Doamna ev), I, 209.
Eminescu (ev g I generatia de asttizi), I, 34.
Eminescu (". i tinerettd), II, 244.

Eminescu (Cel dintui voluin din operele in prolti


ltd tv), I, 104.
Eminescu (In amintirea lui rv), I, 247.
Eminescu (0 comemorare a tut ma), II, 166.
Eminescu (IIn roman de 0%0, I, 43.

Eminescu (Vederlie pontice ale /id

st generatia de

azi), I, 216.

Fzbiceanu, Constantin, I, 339.

Faure, Andr, II, 6.


Felix, Iacob (Doctorul "4, I, 79.
Filipescu (0 inmormintare : a jui ev), II, 16.
Flondor, Iancu, Il, 207.
25*

387

Flondor, Teodor de, I, 196.


Francisc-Iosef (Moartea lui ma), II, 55.
Frimu, I. C., II, 165.
Frincu, Amos, II, 271.
Frincu, Teofil) I, 5.
Garibaldi, Giuseppe, I, 173.
Gaster (Cam/ no), II, 333.
GhibAnescu Gheorghe (Tin raze; moldovean : nr), II, 203.
Ghica, D., II, 15.
Ghica, Ion, I, 268.
Ghica, Ionel (Sfirfitul zburiltorului : r.,), II, 268.
Giani, Dr., II, 82.
Giurescu, C., II, 99.

Girleanu (0 carte de nuvele postume a lui "0, II, 26.


Girleanu, Emil, II, 9.

Glixell (Trei prieteni ai nogri : flertvik Jarnik Paul


Collinet, es.), II, 328.

Goga (Doi inainta0 : Delavrancea ci "), II, 319.


Goga (Ultima solie a lui iv), II, 339.
Goga, Octavian (tin suflet de tuptd : AO, II, 318.
Golescu, Dinicu, I, 265.
Golescu, Iordache, I, 286.
Goleti (Cei doi "..,), II, 62.
Golz, von der, II, 51.
Grmadil, loan, II, 79.
Gr5mad, Ion, II, 231.

Grecianu, Stefan (Unul dintre ultimii 'marl boieri de


neam : F..,), I, 199.
Grigorescu (Generalul m.,), II, 167.
Grigorescu (ev dupl. Vlahu(d), I, 279,
Grigorescu, Nicolae, I, 181.

[Haneg, Gh.] (Osta$ dizu(i), II, 38.


Haret, Spiru C., I, 312.
Hasdeu, B. P., I, 183.
388

Hasdeu, Iu lia (0 umbra' a trecut "a), II, 323.


Hillliceanu, Virgil, II, 77.
Heisenberg, August, II, 257.
Helfferich, II, 212.
Hindenburg, II, 273.
Hodoq, Alexandru, II, 246.
Hod4, Nerva, I, 329.
Hodo, Nerva (Tin uitat : ".d), II, 324.
Horatiu fr./ al Romei i ev al lumii), II, 291.
Horia (Cei trel mucenici : rv , CloKa, Crifan), II, 312.
Humpel, Emilia, II, 113.
Hurmuzachi, Nicolae (Baronul "d), I, 219.
Ibsen, Henrik (Un erou modern :

r...,),

I, 128.

lonescu, Nicolae (Un orator al generatiei beitrine

: ...,),

I, 83.

Iosif (La inmormintarea tut v), II, 350.


Istrati, C.'I. (Dr. ...,), II, 106.

Istrati, Panait (Omul care s-a intors acas : ev), II, 287.
Izverniceanu, Damian, II, 284.

Jagi, Vratoslav (Un prieten disparut : m..,), II, 203.


Jammes (v.., Virgiliul francez), II, 325.
Jarnik, Hertvik (Trei prieteni ai nogri : ,.,, Paul Coltinet,
Glixeli), II, 328.

Jiraek, C. J. (Un mare invdtat : -,), II, 86.


Kipling, Rudyard, II, 293.
Kiriac, Gheorghe, II, 237.
Kogainiceanu (La mormintul lui 4, I, 137.

Kogalniceanu, Mihail (Un sfert- de veac de La moartea


lui iv), II, 49.
Krumbacher, Karl, I, 232.
Lafont (Generalul "4,11, 100.
Lafont (Unul pe care nu /-am uitat : generalu/ i4, II, 219.
389

La Fayette (La .mormintia lui m.;), IL 69.


Lamprecht (ft, despre rolurile nationale), I, 109.
Lamprecht, Karl, II, 29.
Langlois, Victor Charles, II, 249.
Lascar, Vasile (0 figura : "a), I, 160.
I, 3.
Laurian, August Treboniu (Un utopEst :
Laurian, Dimitrie A. (Us profesor : m.4, I, 156.
Lavisse, Ernest, II, 193.

L5pildatu, Ioan (0 personalitate cultured" din Ardeal :


"a), I, 146.
Leon, N., II, 262.
Liciu
ca artist), I, 316.

teem/ tut Alecsandrt), I, 113.


Liciu
Liciu, Petre (Amintirea lui e*, 0, II, 303.
Liciu, Petru (Busts! tut 'NJ), II, 51.
Liciu, Penni (In amintirca lui "a), I, 307.
Litu, Vasile, II, 195.
Longfellow, I, 191.

Longinescu, Gheorghe (Un martir al tiiniei si daioriei


"4, II, 337.
Loti, Pierre, II, 199.
Lucaciu, Constantin (Cei cart se duc : "a), II, 132.
Lucaciu, Vasile, II, 191.

Lucaciu, Vasile (Simbolul de la Satu Mare), II,

3C4..

Luchian (Moartea pictorului ",), II, 43.


II, 314.
Ludendorff (Moartea until pagin :
Malorescu, loan, I, 335.
Maiorescu, T., II, 66.
Manliu, I., II, 74.

Manolache, I. D. (Cartea ',mut dusplirut : Fete" de mil


/, 114.

Manolescu-Mlaclian (Locotenentul-colonel

2, 327.

Manolescu-Mladian I. (Locotenentut-coland "J), I,

334,

Mann, Gheorghe (Generalul m.,), I, 297.

Marconi (La moartea unul gesiu ttallas :


390

II, 311.

Marian, S. FL (lin cercetiitor al victii poporalui romaI, 167.


nese :
Marienescu, At.. II, 15.

Marinescu, Gheorghe (Un lacwn tie a ;t1 : d-rul : "d),


II, 321.
Mateescu, G. G., II, 247.

Mateescu, Gheorghe (Numai un prof esor britrin :


II, 336.
Mavrodi, .Alexandru, II, 277.
Mavrodin, Maria, I, 254.

Miirg5rit, Apostol (tin idealist"


Medicilor (Jertf a rJ), II, 359.

4, I, 11

Meillet, II, 304.

Mihai Viteazul (Cel ce nu se poate odihni :

II, 52.

Mihai Viteazul (Pomenirea mi -,), I, 221.


Mlhai Viteazul (Ziva lui. A lui
II, 59.
in 1916), II, 41.
Mihal Viteazul (Ziva lui
Mihdescu, Alexandrina (Paginile r..), I, 163.
Mincu, loan, I, 311.
Mirea, II, 281.
Missir, Petru, II, 248.

Moceanu (Girnuasticul "), I, 213.


Moldovan, I. M., II, 34.
Momrnsen, I, 25.
Monod, Gabriel, I, 305.
[Motet, loan] (Osta0 cilzu/i), II, 33.
Mure*ianu, Aurel, I, 214.
Murgoci, G. M., II, 297.
Murgoci, Gh. M., II, 223.

Napoleon (Centenarut tut


Naum, Anton, II, 61.

), II, 186,

Negri, C., I, 309.


Negruzzi, C., I, 100.
Negruzzi, Iacob, II, 267.
Nicolau, Matei, II, 316..
331

Nicoleanu, N. (Un poet din vremurile nehotiirite :


I. 132.

Noailles, Ana Brincoveanu, contes de, II, 268.


Nolhac, Pierre de, II, 294.
Northcliffe (Lord r.,), II, 189.
Novakovici, Stojan, II, 27.
Novelli, Ermete, II, 144.
Odobescu, Alexandru, I, 47.
Ohnet, Georges, II, 85.
Onae, AL, I, 300.
Onciul, Dimitrie, II, 204.

Onciul, Dimitrie (Un om ddrimat" : ...,), II, 17.


Onitiu, Virgil, II, 33.
Orsanu, Stefan, I, 39.
Orleanu, G., I, 292.
Ostasii, II, 351.

Pais, Ettore (Unul din vremurile braze : r..,), II, 338.


Pa1ack5r, II, 232.

[Panait, C.] (Ostasi cazuti), II, 37.


Pann, Anton, I, 59.

Papacostea, Cezar (Lin interpret de frumusetti si amp.


nie : ,-..,), II, 293.

Papiniu, Joan, II, 205.


Papiu, Barlan (Amintirea lui mv), II, 235.
Parvan, V., II, 234.
Petrovici, Stefan (Prof esorul ,...),II, 36.

[Picot, nmile] (Un prieten strain pe care 1-am pierdut),


II, 161.

Pirandello, II, 306.


Pitis, Gheorghe, II, 180.
Podeanu, Vasile, II, 143.
Pont P. (Jubileul d-lui ma), I, 120.
Poni, Petru, II, 224.
[Pop de Bhisesti] (Badea Gheorghe), II, 159.
392

Pop, Florentin I., II, 302.


Pop-Reteganul I. (Un scriitor pentru popor
Popescu, Tiberiu, II, 48.

I, 88.

Popescu, giberiu (Unit/ dintre cei vechi ai nostri :


II, 307.

[Pursch, Otto] (Ostasi cazu(i), II, 37.


Puscariu, Ion, I, 315.Quidde, II, 209.
Quinet, Edgar, II, 61.

Rckczi, Francisc (La trecerea unui erou), I, 153.


Radovici, I. (Dr. ma), I, 203.

Ralet, I. (Doi oameni din vremea mai veche. Gen. Bengescu-Dabija si prof. t..), II, 57.
Ratiu, Ioan, II, 241.
Ratiu, loan, II, 254.
Rascanu, Petru (Profesorul "..), I. 326.
Rola, Piekarski V., I, 221.
Roosevelt, Theodore, II, 147.
Rosegger, Peter, II, 89.
Rosetti, Horia, 1, 333.
Rostand, Edmond, II, 101.

Roth, Stefan Ludwig (1ln cugettor ales al sa$ilor din


Ardeal : my), II, 217.
Ruskin, II, 170.

Saligny, Anghel (Un creator e.,), II, 222.


Sanders, Liman von, II, 250.
Sadeanu, Avram, II, 12.
[Saileseu, Mihai] (Osta0 dizu(i), II, 39.
Sbiera, Ioan, II, 45.
[Scarlet, Gh.] (Ostasi di:u(i), II, 38.
Schiller (Serbtirile pentru "..), I, 93.
Scraba, G. D., II, 379.
Scurtu, loan, II, 188.
-6

-- Oatneol cart au fost, vol. 11

393

[Severeanu, G. dr.] (tin medic arheolog), II, 370


Sienkiewicz, II, 208,
Sienkiewicz, Henrik, II, 40.
Sihleanu, Alexandru (Un poet student :
II, 20.
Sirbu, Ion, II, 196.
Slavici, loan, II, 226.
Smigelschi, Octavian, I, 323.

Stamati, C. (Un poet basarabean :


StiMescu-Delar, Gheorghe, II, 356.
Stefanelli, T. V., II, 177.
Stinnes, II, 210.
Sturdza, D. M., I, 201.

I, 139.

Sturdza Scheianu, Dimitrie (Un boier din aUcl vreme


..), II, 178.
Suferinte omenesti sub ocupatie, I, 117.
Sutu, Mihail, II, 270.
$tefAnescu, Grigore, I, 290,
Stefulescu, Al., I, 284.

Stirbei vodk I, 55.


Tanoviceanu, I., II, 73.
TdbAcariu, Grigore, II, 335.
Tautu, Teodor (Generalul eV), II, 310.
Tzlgtuanu, Adelina, I, 259.
Teclu, Nicolae, II, 374.

Teliman, Mihail (Un scriitor necunoscut :

I, 124

Ternperley, Harold, II, 369.


Tenie, Alexandru, II, 79.
Teodori, D. A., I, 289.
Tolstoi (La moartea lui e,), I, 282.
Tolstoi, Leon, I, 193.
[Tutunaru] (Ostasi cdzu(i), II, 37.

Titeica, Gheorghe (1naintea unui mormint), II, 332.


394

Ungureanu, Ernanoil, II, 245.


Urechirt, Nestor, II, 264.
Ursu, I., II, 229.
Valaori, Iuliu, II, 303.
II, 184.
Vazov, Ivan (Un poet reprezentativ
Venizelos (La moartea lui
II, 294.
Vidu, loan, II, 259.
Vilsan, Gheorghe, II, 288.
Virnav, Scarlat (tin orn de ispravd : .4.0, II, 154.
Vlahut, Al. (Amintirea tut ev), II, 309.

Vlahut6, AL (La inmorrnintarea poetutui


[171ahura, Alex.] (Un act de pietate),. II, 206.

Vlahut, Al. (Iln suftet adinc), II, 157.


Vlaicu, Aurel, I, 331.
Voinescu Eugeniu, I, 213.
Volenti, N. (Iln poeta minor" : mI, I, 277.
Vulcan, Iosif, I, 186.
Vulovici, N., II, 352.

Washington (Amintirea lui


Weigand, Gustav, II, 255.
Westrin, Teodor,.II, 242.
Wilson, II, 215.

Xenopol, A. D., II, 171,


Xenopol, A. D., II, 175.

Zagorit, Alexandru, II, 43.


Zamfirescu, Duiliu, II, 190.
Zeppelin, II, 357.

II, 109.

4, II,

352.

CUPRINSUL

Nicolae Dobrescu

Andr Faure
Un profesor : Vasile Burla
Emil Girleanu
Spiru Carpus
Dimitrie Anghel
Avram Sadeanu
Alexandru Bogdan
D. Ghica .
.
At. Marienescu
.

6
7
9
10
11

...

N. Culianu
Un om darima 1." : Dimitrie Onciul .
Un poet student : Alexandru Sihleanu
Comemorarea lui Alecsandri . . .
.

0 carte de nuvele pos ume a lui Girleanu .

Stojan Novakovici

Karl Lamprecht
Virgil Onitiu
I. M. Moldovan
.
.
.
Un mort care se ingroapa : I. Ciocan

..

Profesorul Ste-can PeLrovici


Ostasi cazuti
Henrik Sienkiewicz
Ziva lui Mihai Viteazul in 1916
Maria Cornescu
Alexandru Zagorit
.

17

20
24
26
27
29
33
34
35
36
37
40
41

Joan Sbiera
0 inmormintare : a lui N. Filipescu
Tiberin Popescu
.
.
Moartea pictorului Luchian
.

12
13
15
15
16

..

42
43
45
46
48
48

399

.....
....

Un sfert de veac de la moartea lui Mihail Kogal-

niceanu
Von der Go lz
Bustul lui Petru Liciu . .
.
,
Cel ce nu se poate odihni : Mihai Viteazul .
Moartea lui Francisc-Iosif . .
Doi oameni din vren-lea mai veche (generalul Bengescu-Dabija si prof. I. Ralet)

Ziva lui (a lui Mihai Viteazul)


Anton Naum
Cei doi Golesti
T. Maiorescu

La mormintul lui La Fayette


Moartea generalului Dragalina
I. Tanoviceanu
I. IVIanliu

Doctorul M. Botescu
Virgil Halaceanu
Drd. John Stuart Campbell
Ioan Grmada
.
Alexandru Tenie
Dr. Giani
Eugen Cocuth
Jos Echegaray
Georges Ohnet .
.

. ......

Un mare inviitat : C. J. Jireek. Cu prilejul raor(ii mui


Peter Rosegger
.
.
Un cavaler : generalul Culcer

..
..

Critobul din Imbros . . .


Delavrancea necunoscut (Cronicite lui Fra dolce")
Bismark batrin... . .
C. Giurescu

Generalul Lafont
Edmond Rostand .
Califul. La moartea mut Abdul-Hamid
Dr. C. I. Istrati
Amintirea lui Washington
Emilia Humpel
.

Chanzy

....
...

Suferinte omenesti sub ocupatie


Comines

Un poet bucovinean : V. Burnbac


Gheorghe Cosbuc
Delavrancea

Ultima cuvintare a lui Delavrancea


400

229

51

51
52
55

57
59
61
62
66
69
72
73
74
76
77
78
79
79
82
83
84
85
86
89
91

93
96
97
99
100
101
103
106
109
113
114
117
120
124
138
139
139

Ideile politice ale lui Cocbuc


Vasile Podeanu . .
Ermcte Novel li . .
Septimiu Albini .
Theodore Roosevelt

..

loan Bogdan

Teodor Aman : la pomenirea lui


La inmormintarea poetului Al. Vlahu1,3

Un om de isprava : Scarlat Virnav .


Un modest invatat : Grigore Cretu
Un suflet adinc (Al. Vlahuta)
Badea Gheorghe . . . .
Un prieten strain pe care 1-am pierdut
I. C. Frimu
0 comemorare a lui Eminescu
Generalul Grigorescu .
Batrinul meu elev . .

...
..

Ruqkin

A. D. Xenopol. Cuvintarea rostila la inmormintarea


lui, in numele Academiei Romcine

Centenarul nasterii lui Cuza voda

A. D. Xenopol (Rolul stiu din via(a politica) .


T. V. Stefanelli
.
.
.
.
.

Un boier din alt vreme : Dimitrie Sturdza $che-

..

ianu
Gheorghe Pitis . .
.
Cei cari se duc : Constantin Lucaciu

..

Mircea Christian . .
.
.
Un poet reprezentativ Ivan Vazov
Un binefacator cultural : Ioan Bibieescu .
Centenarul lui Napoleon .
loan Scurtu
Lord Northcliffe
Duiliu Zamfirescu
.

142
143
144
146
147
117
150
152
154
155
157
159
161
165
166
167
168

170
171
173
175
177

178
180
182
183

J84
183
186
188
189
190

Vasile Lucaciu

191

Ion Sirbu

193
195
196
198
199

Andrei Birseanu
Vasile Litu
Ernest Lavisse
Pierre Loti
Moartea unui tinar : Nicolae Beldiceanu .
.
Teodor Burada . . .
Un prieten disparut : Vratoslav JagiC
Dimitrie Onciul
.
.
.
.
Ioan Papiniu

200
202
203
204
205

26

401

Un act de pietate
Iancq Flondor
Sienkiewicz .
Quidde
Stinnes
lielfferich

Wilson ....... ....

Amintirea lui Byron

Un cugetiitor ales al sasilor din Ardeal : $tefan


Ludwig Roth

Unul pe care nu 1-am uitat : generalul Lafont .


Doctorul Botescu . . .
Un om de bine : Gheorghe Dima
Un creator : Anghel Saligny
Gh. M. Murgoci
Petru Poni
.

Amundsen

Joan Slavici
I. Ursu

Brusilov

Dr. Victor Babes


Vasile

Bogrea

Ion Gramad
Palackk

.
.

Un om de bine : Gr. Cerkez


V. Parvan
Amintirea lui Papiu Ilarian
Valeriu Bianiste.
Gheorghe Kiriac .
.
Doi oameni modesti : Corneliu Botez, Vladimir
.

Atanasovici

241

Eminescu si tineretul. 0 scrisoare catre studenfi .


Emanoil Ungureanu , .
Alexandru Hodos
G. G. Mateescu . .

Petru Missir . . .
Charles Victor Langlois

Liman von Sanders

Comemorarea lui Andrei Birseanu


402

217
219
220
221
222
223
224
225
226
229
229
230
231
231
232
233
234
235
236
237
238
239
240

Arnicul nostru Bastera


Jertfele zgdarnice
loan Ratiu
Teodor Westrin
Cadoi na

206
207
208
209
210
212
214
215

242
243
244
245
246
247
248
249
250
251

La inrnormintarea lui Gr. Cerkez. Cuvintare la


mormint
Memoria doctorului Carol Davila .
Amintirea lui Simion Barnut
Joan Ratiu
Gustav Weigand
Andrea
August Heisenberg
C. Z. Buzdugan

251
.

loan Vidu
Virgil Barbat
Edison

Matilda Cugler-Poni
N. Leon
Generalul Dragalina
Nestor UrechiS

261

262
263
264
265
266
267
268
968
270

Unul din cei vechi : Dimitrie Comp


Generalul Berthelot
Iacob Negruzzi . .
.
Sfirsitul zburatorului : Ionel Ghica
Ana Brincoveanu, contesA de Noailles
Mihail Sutu . .
Amos Frincu
.
Victima din Viena : cancelarul Dollfuss

...
.

Hindenburg . .
Gheorghe Bogdan-Duica
.

George Bals

Alex andru Mavrod i

271

..

272
273
274
275
277
278
280

Dr. I. Cantacuzino .
Vincentiu Babes. Ce a fost, i numai attta
Mirea
Than Bianu

281

.
.

252
253
254
255
256
257
258
259
260
260

282
283
284
285
287
288
288
290

Un vechi elM in Paris : Maurice Croiset

Damian Izverniceanu . . . .
Avern suflete eroice : Banciuleseu
Omul care s-a intors acasri Panait Istrati
Un intaneietor : doctorul Brindza
Gheorghe Vilsan
Maria Cuntan
.
.
.
libratiu al Romei i Horatiu al lumii
Paul Bourget .
.
Rudyard Kipling
Pierre de Nolhac
La moartea lui Venizelos . . .
Un modest : Alcxandru Ciura .
.

....
. ....

291

292
293
294
294
296

403
26*

G. M. Murgoci
Un interpret de frumuseca i armonie : Cezar Papa.
.
.
.
.
.
costea
Un razes rnoldovean : Gheorghe Ghibanescu
Moartea unui invatzt : profesorul Ion Borcea

Pop Florentin
Iuliu Valaori
I.

Meillet

..
..

Simbolul de la Satu Mare (Vasile Lucaciu)


Pirandello
Unul din tre cei vechi ai nostri Tiberiu Popescu
Amintirea lui Petru Liciu . . .
Arnintirea lui Al. Vlahuta
Generalul Teodor Tautu . .
La sicriul unui geniu italian : Marconi .
Cei trei mucenici : Horia, Closca, Crisan
Iaroslav Bidlo . . . . . . .
Moartea unui pagin : Ludendorff
Ferdinand Brunot
Matei Nicolau
.
.
.
Un suflet de lupta : Octavian Goga
Doi inaintasi : Delavrancea i Goga
Un lacom de a sti : d-rul Gheorghe Marinescu .
Un neadaptabil : Ovid Densusianu
.

...
.

..

0 umbra a trecutului (lulia Hasdeu)


Un uitat : Nerva Hodos . .
Jammes, Virgiliul francez
Un creator de tara : Atatark

Trei prieteni ai nostri (Hertvik Jarnik, Paul Collinet, Glixeli)


Corradini .

298
299
301

302
303
304
304
306
307
308
309
310
311
312
313
314
315
316
318
319
321

322
323
324
325
326

. ....

328
329
332
333
335
336

. .....

337
338
339

Inaintea unui morrhint (Gheorghe Titeica) . .


Cazul Gaster
r
.
Grigore Tabacarit
.
.
.
.
Numai un profesor btrin : Gheorghe Mateescu
Un martir al stiintii si datoriei : Gheorghe Lon.

ginescu

297

Unul din vremurile bune Ettore Pais


Ultima solie a lui Goga .

Addenda
Aron Denususianu

La mormintul lui Conachi


La inmormintarea lui Iosif
Ostasii
404

343
345
350
351

N. Vulovici

Fetita lui Iosif


Calgretii

Gheorghe Sta'nescu-Delar
Zeppelin

..

Jertfa medicilor
Edgar Quinet
Harold Temper ley

352
354
354
356
357
359
361

G. D. Scraba
Constantin Banu

369
370
372
373
374
375
376
377
378
379
380

Indici. Niime de bersoane-ternii

383

Un medic arheolog

Charles Bmont
Septimiu Albini
Nicolae Teclu
Agata Birsescu

Charles Drouhet

0 duioasd comemorare

Conte le Bronislaw Dembinski.

Redactor responsabll : NICOLAE TEICA


Tehnoreclactor : ELENA CALUGARtr

Dat la cules 02.09.1966. Butt de tipar 20.01.1967.


Apdrut 1967. Tiruj 80.160 ex. broate. Hirtie
ziar de 50 g pl.% Format 700 X920 32. Cott ed. 18,43.

Colt tipar 12,75. Plan8e A. nr. 10.86811966. C.Z.


pentru btblioteefle marl 8 R. C.Z. pentru bibitoteetle mici 8 18-94.

Tiparul executat sub comanda nr.

60.579 la
Combinatul Poligrafic Casa Scinteti", Piata
Republica Socialista
Scinteit nr. 1, Bucurestl

RomAnia

A"'

iorga
Lucrirt de culture generalh in
.Bibllo lace pentru foflVenind- in intimpinarea sugestiilor unui mare

numar de cititori si a presei, Biblioteca pentru


toti" a inaugurat, incepind din toamna anului
1966, seria de cultura generala". Vor fi publicate

lucrari de critica si istorie literara, de popularizare a artei (pictura, sculptura, muzica, cinematografie, teatru, dans etc.), de istoria si filozofia
culturii, scrieri din tezaurul filozofic mondial,
eseuri, monografii si biografii, carti de calatorii
celebre, sinteze de istorie etc., in tiraje de masa
si
in general
la acelasi pret ca si scrierile

'

beletristice. Vor vedea lumina tiparului din aceasta


la inceput cite 4-6 titluri pe an, urmind

serie

aparitiile sa ajunga, intr-o prima etapa, la


12 titluri anual. in acest fel, in Biblioteca pentru

ca

toti" vor aparea pina prin anul 1980, pe linga


cele circa 1.200 de volume, cuprinzind cele mai

valoroase scrieri beletristice din literatura mon-

diala, Inca circa 300 de volume din seria de cultura generalr. Prime le volume din noua serie:
Ion Creangd, viola ;I opera de G. Calinescu si Arta

prozatorilor romdni de Tudor Vianu au aptrut


de curind. in lunile urrnttoare vor aparea:
re
ga

..tn

Pagini alese
V. Parvan
G. Ibraileanu
Pagini de critic& 2 vol.
COldtoriile cdpitonului Cook, 2 vol.
pregatire:
s
Sint in
I. Burckhardt
Cultura RenaVerii In Italia

***

L..

t)

0.1

O.

2 vol.

Istoria ortei, 5 vol.


E. Faure
F. Gundolf
Goethe, 2 vol.
S. Radhakrishnan i Ch. Moore
lzvoarele
culturii indiene, 2 vol.
Istoria lui AlexanQuintus Curtius Rufus

dru cel Mare


E. R. Curtius

.1-H Lei 10

"15
cl)

Cumparati
care poarta
generala".

Bolzac

*:

cartile Bibliotecii pentru toti"


pe coperta mentiunea cultura

'