a • nr.

7
ANUL VII (79)

„„.„„rn rev1stl lun1r1

c
ma
i n e m 1 t o g r 1 f ;· c 1

https://biblioteca-digitala.ro
 CINEMA

A NUL VII NR. 7 IULIE 1969

Redactor şef: Ecaterina Oproiu

RĂSPUNDEREA
MORALĂ
ŞI FI LOZOF I C Ă

A FILMULU I
ROMÂNESC

D i s<; u 1 i i

« RĂUTĂCIOSUL
ADOLESCENT»
MAI ARE CEVA
DE SPUS
conrorbire cu
Gheorghe Vitanidis ..

SEBASTIAN
PAPAIANI
de Geo Saizescu

UN TALENT
BINE PĂZIT: FILMUL DOCUMENT
Margareta Pogonat de T. Caranfil.
16
Cronica Polonia anului XXV
Exclusivitate
«DEŞERTUL
ROŞU
POFTA
«MICII
DE MU N C Ă
NOUL MIT LUPT ĂTOR I »
AL ANTI -STARULUI A LU I WAJDA
«ULTI MA TUR Ă »

«MARATON» de Sererin P1he1

Martor ocular

OGLINDA
PROPRIULUI GUST
de Adina Darian

FRAN<;OISE HARDY
O VEDETĂ /li<l
cA'l'HERil CRĂC I UN
SFIOASĂ '
de Manuela Gheorgh111 „„.,.
C:.9'fl
32 H
o respondenţă din Rom ·
de la Valentin S//reslm
36 37
CU ... ANGELICA
de Rodica Lipatti

C INEMA
Redaqia p o • • - -
Piaţa SdMeli ar.1........._.. l'reuoto1e0 artistică :
lladu~
Tiparul executat la c:ornw-t ,_isnfic cc.a Sdtoteii» - Bucureşti

Cititorii din străi Mtate se pot abona la aceas1ă p ub li caţie adresînd .., 017
comenzile la Cartimex, P.0 .8. 1~1 35, B ucureşti , România.

https://biblioteca-digitala.ro
 În ajunul zilei care cinsteşte împlinirea unui sfert de veac de fiinţă naţională liberă
~• a poporului nostru de a-şi trăi munca şi poezia, ca şi în ajunul unui alt eveniment
~ istoric în existenţa noastră - cel de-al X-lea Congres al Partidului - eferves-
cenţa
- cu care oamenii de artă se alătură climatului general de efort conştient orientat şi
competent desfăşurat de întregul popor român întru întimpinarea şi sărbătorirea prin
succese active şi eficiente a acestor mari evenimente, demonstrează o dată mai mult mă­
sura în care oamenii de artă şi cultură din ţara noastră au înţeles să-şi aducă la rîndul lor
aportul la mersul înainte al societăţii noastre socialiste. -----.
j

https://biblioteca-digitala.ro
 În fertilul nostru climat de creaţie,
ce
oferi\ cele mai largi posibilităţi de
manifestare spirituală , şi care îi an-
gajează şi solicită pe artişti să concu-
reze într-o nobilă şi rodnică emulaţie
pentru crearea de opere menite să
constituie mărturii ale culturii socia-
liste româneşti şi - este de dorit a
celei universale - cineaştii se incor-
porează tendinţei şi direcţiei generale
a societăţii noastre ce înaintează tri-
umfător pe calea nu lipsită de difi-
cultăţi, dar care duce spre fericirea
omului , calea spre desăvîrşirea socia-
lismului.
fntelegind, aşa cum sublinia de alt-
Cu filmul «Setea» - spectatorului i se dezvăluie un univers
dramatic din· istoricele evenimente din August.
«Cartierul veseliei» a fost o pagină din istoricu/ naşterii conştiin­
(ei revolutionare in anii de represiune .
fel nu de mult tova răşu l N icolae
Ceauşescu că această sp i noasă pro-
blemă a feri ci rii şi p ro sp erităţ ii unui
popor comportă un drum complex
de cunoaştere şi munca, ce nu poate
fi dus la bun sfirşit decit cu convin-
gerea că pe umerii fiecăru i cetăţea n
român , de la agricultori la profesori,
pină la medici şi artişti, stă un dram din
responsabilitatea înfăptuirii ei, cineaş ­
tii din ţara noastră - acum in pragul a
două evenimente covi rş i toare in viata
noastră socială, Congresul al X-lea
al Partidului şi a 25-a aniversare a lui
23 August - işi mărtu ri ses c solemna
ş i efectiva lor strădanie creatoa re in
pas cu întregul nostru popor. Buftea,
Sahia şi Animafilm sini tări mu l mani-
festării lor şi civice,ş i artist ice.
.Iii ceastă preocupare, ce se integ rea-
ză vibraţiei generale a i ntel ect ual ităţii
noastre, chemată să sprijine cu mij-
loacele, argumentele ei specifice şi
cu forţa ei mobilizatoare mersul îna-
inte al societăţii noastre socialiste,
îş i găseşte o expresie grăitoa re şi in
elaborarea colectivă a unor principii ca-
re sintetizează problemele de toate or-
dinele ale muncii in cinematog rafie,
teze elaborate in vede rea unei larg i
,.
f „
«Aşa s-a
«Dum in ică
confruntări de opinii ce va avea loc
în cadrul conferinţei ACIN , cu sigu-
ranţă un moment de răspîntie pentru
evoluţi a filmului românesc.
Fil m ul - oglinda vremii
Expunînd, aici şi acum, constată­
ril e ş i avem sentimentul, convingerile
tuturor celo r a n g renaţi în producţi a
pe peliculă- o p rod u cţi e mai bună ori
mai puţin bună , pe m ă su ra capaci-
tăţii fiecăru i a - nu putem să nu re-
c unoaştem că prin efortul comun,
https://biblioteca-digitala.ro
lucid şi principial, al presei ş i creatori-
lor, de a stabil i nivelul ş i valoa rea
actuală a creaţiei noastre cinemato-
grafice - o strădanie nici comodă şi
uneori nici plăcută - s-a înfăptuit un
prim Şi important pas spre asigurarea
unui teren şi mai fertil de creaţie cine-
m atog rafică . Smulgerea dintr-o anu-
mit ă ine rţi e in ce priveşte autoanaliza
şi ră s pun de rea realizatorului de filme
pentru nivelul manifestării sale, ca şi
pentru destin aţi a ce o are realizarea
sa (cu toate jertfele de ambitii şi demi-
tizarea falselor glorii ) constituie o
con d iţi e a progresului în s u ş i al artei
noastre cinematografice, care s-ar im-
născut legenda» este mărturia prezentului
ş i a unui nou tineret.
la ora 6» ne-a apropiat de tragicul luptei din
ilegalitate.
potmoli în automulţum ire şi mediocri-
tate neimpulsionată mereu de conştiin­
ţa vocaţiei, destin aţiei şi a însăş i
structurii ei de comp onen t ă a artei
noastre sociali ste.
Sîntem co nşt i e nti că problemele ar-
tei fil mului nu .pot fi abordate deci!
ş i numai înţelegînd arta filmului ca o
co mponentă a întregii noastre cultu ri
socialiste şi, în felul acesta, făcind
parte din efortul de creaţ i e pe care ii
î nfăptuieşte un popor devenit stăpinul
soartei sale şi care trăieşte astăzi în
plinătatea lor, clipele uneia din cele
mai avîntate epoci ale istoriei sale.
Locul cinematografiei nu poate fi
deci! alături şi în pas cu poporul
nostru, constructor al socialismului
în ţa ra sa s uvera nă şi lib e ră , iar filmul
nu poate fi deci! expresia conştiinţei
sociale a n aţiunii române. Cineaştii
pot şi t rebu ie să ia parte activă ca
animatori ai idealurilor patriotice, ca
educatori, ca martori sensibili ai unu i
vast proces de prefacere socială şi
umană la reflectarea şi materializarea
în opere durabile a acestei epoci ; pot
şi trebuie să înriurească prin realiză­
rile lor viaţa spirituală a poporului
nostru.
Privit ca atare, filmul se dovedeşte
a fi o artă care răspunde şi vocaţiei
sale artistice şi menirii sale de artă a
maselor largi. De aici rezultă însă
nevoia, res i mţ ită imperios, de a des-
cătuşa şi a dezvolta multilateral per-
son alităţil e ş i stilurile de muncă şi
creaţie în perspectiva acestei meniri
călău z ite şi sprijinite generos de că­
tre Partidul şi Statul nostru.
O datorie e ti c ă
În aceste cl ipe cind ne aflăm în
pragul unor even imente de î nsemnă­
tate naţională - Congresul al X-lea
al Partidului şi a 25-a aniversare a
eliberării - · menţionînd cu emoţie şi
cu modestie însăşi conferinţa ACIN
ca pe un eveniment al cinematogra-
fiei noastre - cineaştii noştri sini
conştienţi şi pătrunşi de necesitatea
fermităţii ideologice, baza însăşi a
creatiei lor artistice, şi văd in finali-
tatea nobilă a artei noastre cinema-
tografice condiţia afirmării ei ca o
şcoală naţional ă, capabilă să stator-
nicească, cu vigoare şi alese virtuţii
artistice, un punct de vedere propriu
şi valoros în ansamblul cinematogra-
fiei mondiale. Necesitatea unui pro-
gram ideologico-artistic-organizatoric
de perspectivă le apare astfel ca o
cond iţie a afirmării lor şi a şcolii
noastre de film. Este nevoie, de ase-
menea, credem, ca filmul de scurt
metrajJ documentarul , filmul ştiinţific,
de an1matie şi jurnalul de actualitate
să reflecte pasionat şi convingător
noua şi frumoasa faţă a r ealităţii noas-
tre, privită mereu cu ochiul nealterat
nici de şablonul meşteşugăresc ş i
nici lipsit de vibraţia atit de proprie
artistului. Şi mai ales, nu trebuie să
u ităm că filmele sini expresia materială
a datoriei etice şi estetice a artiştilo r
ci neaşti fată de popor. În acest spirit
c ineaşti i , exprimindu - ş i adeziunea fa-
ţ ă de întreaga politică a Partidului
nostru. simt un nou imbold creator şi
o dor i nţă neţărmur i t ă de a exprim a,
prin arta lor, participarea la istoricul
proces de edificare socialistă .
Apreciind in acelaşi timp rolul ex-
trem de important al criticii de film
ş i bizu indu-ne pe aportu l ei la dezvol-
tarea cinematog rafiei n aţio nale , ca şi
pe contri b uţi a A sociaţiei cin eaştilor
la pregătirea p rofes i onal-art i stică a
membril or sau asp i ranţilor săi, la spri-
jinirea, dezvoltarea şi răspindirea cul-
turii cinematografice, sint cred in asen -
ti mentul tuturor pentru a spune c ă
realizatorii de film. indiferent de dome-
niul muncii lor, se angajează să res-
pecte şi să se ostenească a îndeplini
condiţiile inerente unei efective schim-
bări calitative a act ivităţii viitoare a
cinematografiei şi aso ci aţi e i lor, şi să
manifeste, încă mai statornic, grija
de a înfăptui opere care să ducă la
ridicarea neco ntenită a e x igenţelor
filozofice ş i estetice ale publicului
nostru.
Ion Popescu GOPO
RASPUNIEREA
ceastă vară , a aducerilor aminte,
A dar mai ales a unor ample panora-
mice spre viitor, ne indreptăţeşte , ne
s ol ici tă chiar, o privire lucidă, respon-
sabilă, spre ce a .fost, ce este şi ce va {1 ,
pe teritoriile filmului românesc. O pri-
vire de ansamblu, deci, din perspectiva

M•AlA Tinereţea
filmului
nostru
anului 25 al României socialiste, de la
«orizontul '69» al unei impunătoare
deveniri politico-social-culturale „

Momentele festive pe care se pregă ­

teşte să le trăiască ţara întreagă -
Congresul al X-lea al Partidulu i şi al

SI RIOZOFICA a durat
două decenii.
Acum
25-lea August liber - clipe de mare
s ărbătoare, constituie , fireşte, bune
prilejuri de retrospectivă. Dar nu un
bilanţ propriu-zis ne interesează acum.
Nu încheierea unor «conturi», şi «sol-
durile» respective, deş; ar fi neîndo-

AFllMUlUI trebuie ios multe evidente de amintit şi in

caz ul unor asemenea bilanţuri. (ln
să înceapă para nteză şi autocriti c fie spus , unii
dintre noi n-am izbutit, intru totul , să
ne dezobişnuim , ca la prilejuri festive
maturitatea. să cernem multe, prea multe petale de
trandafiri peste realităţile cinemato-

ROMANESC
grafice despre care scriem , colorînd
arbitrar perspectiva„.

Integrarea artei a şaptea in contextul

culturii naţionale este un proces viu ,
care se desfăşoară sub ochii noştri şi

https://biblioteca-digitala.ro
critica este chemată nu numai să
aprecieze stadiul actual al acestei ne-
cesare osmoze, ci şi să direcţioneze,
să faciliteze osmoza. Străbatem - şi
nu sintem primii care o spunem - o
etapă de efervescenţă creatoare , în
care artiştii trăiesc, parcă, mai acut
decit altădată, problemele contempo-
rane ale meseriei lor, simt mai eficace
ca oricind nevoia de a-şi «cintări»
creaţiile, de. a-şi privi lucid realizările .
O ştim de fapt cu toţii: în peste două­
zeci de ani de cinematografie socia-
listă, filmul românesc şi-a consolidat
în mod firesc fiinţa, prin creaţii de
certă valoare, care- deşi ivite la inter-
vale relativ mari de timp, nereprezen-
tind, deci, decit parţial, indicele de
posibilităţi efective - au întrunit apre-
cieri pozitive şi reacţii publice favora-·
bile în ţară şi, uneo1 i, peste hot.are.
USPUNDEREA IDRA
Estetica - etica viitorului
Nu ne lipsesc exemµlele, fie că ne
vom reten la episoade cin ematog ra-
'fîce, care evocă momente din lupta
comuniştilor şi maselor populare pen-
tru libertate socială şi naţională, fie
că avem in vedere creaţii inspirate din
diverse zone ale actualităţii socialiste.
Să rememorăm titluri? Ne va fi relativ
uşor mergind pe filonul unei istorii
mai mult sau mai puţin îndepărtate -
intre «Tudor» şi «Dacii» - şi cerce-
tind filmele care evocă anii premergă­
tori sau clipele «augustului de foc» -
intre «Valurile Dunării» şi «Duminică
la ora 6» - şi ta capitolul ecranizărilor
- intre «Moara cu noroc», «Pădurea
spinzuraţilor» şi «Răscoala»; ne va fi
mai puţin uşor, poate, în domeniul
filmelor de actualitate, deşi reuşite
https://biblioteca-digitala.ro
parţiale n-au lipsit, dacă ne gîndim la
«Dimineţile unui Dăiat cuminte» sau
«Apoi s-a născut legenda», la «Gio-
conda fără suris» sau «Răutăciosul
adolescent». Am evitat cu bună ştiin­
ţă enumerări exhaustive, «liste de pro-
tocol» care să dea senzaţia unor ierar-
hii îngheţate, imuabile şi definitive.
Rememorarea titlurilor de mai sus,
necesară pentru a stabili jaloanele
evoluţiei in timp a filmului românesc,
este, dintr-un anume punct de vedere,
riscantă. Ghimpii «automulţumirii»sint
totdeauna gata de atac. Or, mai preg-
nant ca oricind, acum - cind tezele şi
Proiectul de directive ale celui de-al
X-lea Congres al Partidului deschid
perspective impresionante de evolu-
ţie în toate domenjile de activitate,
simţim acut nobila chemare a «sfintei ·
nemulţumiri» creatoare. Tn fond, cele
ARllllU-
mai importante repere pentru arta
noastră cinematografică slnt - şi tre-
buie să fie - tocmai ritmul impetuos
de dezvoltare a societl!ţii socialiste
şi profunzimea transforr:nărilor produ-
se în conştiinţa maselor, condiţiile
materiale nou create, exigentele le-
gitime ale publicului, evoluţia celor-
lalte arte - ln particular - sau evolu-
ţia gindirii estetice - in general. Răs­
punderea morală şi filozofică a filmului
românesc (am adăuga, neapărat, şi
estetică - mai ales prin prisma unui
citat clasic, care consideră pe bună
dreptate că «estetica va fi etica viito-
rului») este mult mai amplă şi pro-
fundă dacit cea asumată pînă acum .
Dacă listele de titluri şi ierarhizările
exacte ne interesează mai puţin, nu
putem trece cu vederea datele de con-
ţinut şi formă, care au determinat reu-
li SI- FllOZOFICI
şitele (şi, implicit, eşecurile) cinema-
tografiei naţionale. Nu intîmplător,
ceea ce a rămas durabil, învingind
eroziunea neiertătoare a timpului, sînt
tocmai acele creaţii care au reuşit să
ofere o reprezentare cit mai convin-
gătoare, semnificativă şi de înaltă ţi ­
nută a trecutului istoric, a contempo-
raneităţii, a mutaţiilor sociale şi psi-
hologice survenite în viaţa poporului
nostru. Deloc intîmplătoare această
relaţie . După cum, la fel de firesc este
şi reversul medaliei: atemporalitatea
concepţiei, absenţa unui gînd creator
activ şi substanţial au contribuit în
măsură decisivă la «facerea» atîtor
şi atitor filme perisabile pe care le-a·
acoperit, grijulie şi maternă, uitarea.
Filmul - martor al prezentului
Nu sintem nici primii, şi nici ultimii
mMINESC
care sustinem că ratiunea de a fi a
cinematografiei, a cinematografiei so-
cialiste, este de a afirma - precum li-
teratura, precum toate celelalte arte -
personalităţi artistice, valori capabile
să exprime experienţa istorică şi pre-
zentă a poporului nostru. Răspund
perspectivele tematice ale filmul ro-
mânesc acestei cerinţe fundamentale?
Problema oglindirii contemporanei-
tăţii în arta cinematografică şi proble-
ma contemporaneităţii artei cinema-
tografice însăşi rămin, credem,coor-
donatele princ;pale în tentativa afir-
mării şcolii noastre naţionale de film.
Pe de o parte, deci, afirmarea filmului
românesc ca martor (şi participant,
am spune) al vastului proces construc-
tiv, care angajează în aceşti ani întrea-
ga noastră societate şi, pe de altă
parte, imperativul de a acorda creaţia
https://biblioteca-digitala.ro
originală la stadiul actual al dezvoltării
artei cinematografice, de a o investi
cu limbajul şi acuitatea unei arte ale
cărei mijloace de expresie sînt în
continuă prefacere.
Filmul ca în viaţă
Este binecunoscut - în această or-
dine de idei-adevărul estetic conform
căruia ceea ce defineşte caracterul
actual al unei opere de artă nu este
relatarea naturalistă, şi prin aceasta
îngustată, a unor detalii şi aspecte
cotidiene din viata contemporană, ci
tocmai acordarea dezbaterilor filozo-
fice şi estetice ale operei de artă la
problemele şi · întrebările pe care le
ridică respectivele momente din viata
contemporană. Condiţia actualităţii
rezidă, normal, în ascuţimea viziunii
ideologico-artistice, care permite ca ,
prin efortul de interpretare filozofico'
estetică,faptul cotidian să devină sem-
nificativ şi , dincolo de reactiile pe·r-
sonajelor, să se descifreze acele
contradictii ascunse, inerente unui
vast proces de înnoire, care să conducă
spre «filme ca-n viaţă» şi. nu spre o
«viaţă ca-n filme».
Dacă am extras ca un fel de «numi-
tor comun» al celor de faţă, răspunde­
rea morală şi filozofică a filmului ro-
mânesc, este şi din convingerea că
potenţialul artistic al cinematografiei
naţi onale este în măsură să răspundă
mai limpede, mai eficient, exigenţelor
spirituale ale poporului şi ale epocii,
momentului de efervescenţă creatoare
pe care: I parcurge azi România so-
cialistă.
CINEMA
https://biblioteca-digitala.ro
 • „Lupta e sîngeroasă.
INTO ARC ERE A.
LUI
OVID IU
"'
lncerc are de preciz ie cadru cu cadru
O zi frumoasă de primăvară
8
întîrziată,prima zi caldă
din anul acesta după o iar-
nă nemaipomenit de aspră,
cu un ger de-au crăpat toţi
microbii aduşi de soldaţii
romani, de ncgus11orii greci, de fetele
tunisiene în acest orăşel de pe malul
Pontului Euxin, care înfige cu un cui în
mare un~ din extremităţile hărţii
imperiului roman. Aşadar. astăzi, după
ce-a suflat în pumni cinci ani, Ovidiu,
omul trist şi enigmatic, un obişnuit al
falezei noaptea cînd iese luna şi este
permis să se răcnească versurile\ de
disperare, a aflat că a fost iertat.
Mare este 1mperiul lui Augustus, dar
mila lui nu are.margini! L-au anunţat,
oficial, azi dimineaţă . Şeful garnizoanei,
Tullius Lulius, i-a citit perso nal, cu o
voce gri pată, actul de slobozenie. „ Eşti
poftit de urgenţă la Roma, dragul meu,
se vede că acea conjuraţie a fecioarelor
care şi-au pus în gînd să te smulgă din
braţele timitanelor a reuş\t". Se observă
J însă că Tullius, care i-a făcut atîtea neca-
zuri lui Ovidiu, nu e prea bucuros că-l
scapă din mină. Corabia îl aşteaptă în
port. Ovidiu, în căsuţa cu pămînt pe
jos, cu unghere zgîriate de ·poet şi Cil
tavanul scund pe care într-o zi exilatul
s-a iscălit cu creştetul, mai bine zis cu
vîrful coifului, după o încăierare -îşi _
strînge febril bruma de lucruri. „Să iau
oare şi cojocul ăsta miţos l - o întreabă
ci pe Getuza. Poate sperii cu el centurio-
nii, cînd vor veni să mă exileze a doua
oară!" Frumoasa fată, pripăşită de vreo
cîteva luni la ci, tace. Tace şi.„ plînge.
Într-un fel , sulmonezului îi pare rău că sare, poate
pleacă. Ce mi-e Tomisul,ce mi-e Roma!
La drept vorb ind , nu a fost chiar aşa
de rău nici la Tomis. Cam frig, cam mize-
rie, nu se găseşte peşte, nu curge apa
caldă, apa rece de băut e sălcie, nu tu
circuri, nu tu pîine. Dar încolo - pestul
de bine. Pacostea mare au constituit-o
luptele acelea nenorocite cu sarmaţii ,
năvălind în cetate la fiecare 3 şi 13 ale
lunii (idele în schimb aici nu sînt primej- · măreşte. Poetul · stă de
dioase), aducînd în bărci fiori reci de
moarte de pe lstrul îngheţat. Îşi amin-
teşte cum a asistat la prima bătălie, abia
sosise de citeva zile, s-a suit pe zid să
vadă mai bine orori le măcelu lui' (avea
nevoie de material documentar pentru
o nouă elegie de îndrumare) şi cineva -
nici acum n-a aflat cine - i-a dat brînci
chiar în mijlocul barbarilor, ca într-un
nou exil şi mai brusc decit primul. Pri- tire despre acest colţ de lume, un.de am
zonier, în deltă, cite săptăfuîni s-a căznit
să le explice prin semne băştinaşilor ce
e poezia! Cînd au priceput, în sfîrşit,
i-au adus pe unul chior şi cu un burduf
de oaie în braţe care i-a cintat şi i-a
turuit, într-o limbă răstită1 fără înce-
tare trei zile şi trei nopţi. Plîngeau
. ,.scenaristul bărbaţii aceia stranii, ţo păiau - şi
şi-aprinde o ţigară cite unul îi ruga şi pe ceilalţi să-l
dispărlnd şi el ln
negura fumului
'
Lui C3iuseppe De Santis
arunce în sus şi cădea în suliţi.
„Asta e poezia - parcă voiau ei să-i
spun ă - să nu-ţi pese nici de m_o arte,
nici de viaţă, nici de mamă, nici de
tat ă l" S-a împrietenit cu chiorul -
Sălceanu parcă-l chema - care l-a con-
dus să-i arate frumuseţile deltei, ba a
urcat cu el pînă în munţi, prin văgăuni,
sate şi peşteri, văzînd tot felul de lucruri
stranii. După care l-au lăsat să se întoarcă
la Tomis. „Noi nu ţinem pe nimeni cu
forţa" - i-au spus. „Ori îl omorîtn, ori
îi dăm drumul să plece de urtde a venit".
Poetul e trezit din amintiri de un
sclncet mai puternic al Getuzei. Fata i
se aruncă de gît , mai să-l 'sugrume.
„ Vreau la Roma. Ori mă iei şi pe mine,
ori aici rămînem amîndoi !"
Stînjenit puţin de această dragoste
du'.;ă pînă în pînzele albe, Ovidiu îi ex-
plică pe larg ce vasăzică morala la Roma.
Cum e cu familia, cume cu tineretul şi
copiii. Că ele căsătorit, că după ce a
pătimit pentru cartea aceea nenorocită
despre amor, atît i-ar mai trebui să se
întoarcă în cetatea eternă, ca un satrap,
înconjurat de ţiitoare. De fapt, ar fÎ o
lecţie bună pe care ar putea-o da împă­
ratului, dar cine poate garanta că pe
acesta n-o să-l apuce furia şi năbădăile 1
Fata, făcută foc şi pară, începe să-i des-
pacheteze boarfele, îşi smulge părul din
cap, se aruncă peste grămada de tăbliţe
pline de versuri, refuzînd să i le lase
împachetate. Intră Salustius, un so ldat
roman, şi cu Sarmis, vlnzătorul de sare,
prieten cu Ovidiu. Soldatul îi spune să
se grăbească , corabia trebuie să plece
imediat. Sarmis îi dă în dar un grunj de
o să-i trebuiască la Roma,
cine ştie cu atîtea războaie ce-o mai fi
şi pe-acolo. Ovidiu mulţumeşte emoţio­
nat, spune că îptr-adevăr sarea romană
nu prea sărează, şi că, oricum, n-o să-l
uite niciodată. Pleacă toţi trei, c~rînd
bagajele. Fata s-a furişat ma i îna inte.
Ovidiu, observînd gestul, roagă soldatul
să-i arate fetii la îmbarcare o altă cora-
bie. E mai uman aşa. Spre port, alaiul se
vorbă cu tot
felul de oameni care li arată multă dra-
goste şi-i urează sănătate. Se văd străzile
Tomisull!i, înguste, întortochiate , trece
prin piaţa mare, se uită la statui, la şar­
pele fantastic, calcă pe mozaic. etc.
11 Parcă regret că mi s-a terminat minia
împăratului", glumeşte Ovidiu. „Parcă
aş fi mai sta~ aici - deşi, ca să fiu sincer,
mi se urîse! Voi păstra î nsă o bună amin-
plîns, am iubit, am luptat, am întinerit
şi am îmbătrînit, unde mi-a fost atîta
dor de soarele sudului şi am avut pa11:e
de atîta viscol. Unde am legat prietenii
durabile şi de atîtea ori m-am sim1it
chiar ca acasă. O să vă trimit tuturor
veşti şi plăcuţe cerate cu Coloseul".
în port - o mulţime de gură-cască.
Se vorbeşte în vreo nouă limbi. Ovidiu
https://biblioteca-digitala.ro
Nu se ştie dacă
Ovidiu a fost omorît
ori a p lecat În munţi
cu luptător'ii geţi".
e asaltat de fete (cîteva cu copii în braţe)
care cer să le ia cu el. În învălmăşeală
toate se urcă pe punte. Se ridică ancora,
pînzele se umflă - adio, adio la Tomis!
Un moment de sentimentalism sincer,
Tomisul văzut din larg, cu arhitectura
lui amestecată, cu mulţimea pestriţă, şi
cu atîtea gînduri de trecut şi de viitor
încurcate. Poetul aruncă în valuri cîteva
monede. Doi cerşetori pripăşiţi .Pe pun-
te se reped să le pescuiască.
Se călătoreşte de două sau de trei
zile. Mare animaţie pe vas. Ovidiu e
într-o excelenţă dispoziţie. Capul lui
e plin de lumina Romei. Îşi povesteşte
viaţa. (Scene bogate evocînd Sulmona,
apoi Roma). „Auzisem multe despre
Roma, dar nu voiarn, nu ştiu de c'e, s-o
văd. Părinţii m-au dus acolo cu forţa,
şi cind să intru în cetate m-am legat cu
o basma la ochi. Nu voiam să văd Roma I
Nu ştiarrrtă o parte din viaţa mea se va
consuma apoi în dorul de a zări, măcar
din zare, Cetatea asta blestemată. (Rî-
sete). Tot aşa şi cu versuri!~ - continuă
poetul. Mi-a prezis o ghicitoare, pe la 13
ani, c-o să ajung mare poet-!. şi din
asta o să mi se tragă. (Rîsete). M-am
abţinut cit m-am abţinut să nu scriu, dar
ca să nu scriu trebuia nici să nu vorbesc,
pentru că orice încercare să spun, se
făcea vers. Uneori tăceam aşa săptămîni
în şir. Pînă cind au pus mîna pe mine
nişte fetişcane şf- rămîi cu bine mu-
ţenie!" Sînt evocate apoi nopţile petre-
C\'te cu frumoasele curtezane. Vorbeşte
despre faima lui la Roma, prietenii, legă­
turiJe cu cele două !ulii. Atmosfera de
intrigă şi desfrîu de la curte. Împăratul,
Postumus Agrippa, Tiberiu, Livia, împă­
răteasa, defilează pri~ faţa ascultătorilor,
lacomi de a cunoaşte lumea de dincolo.
Cîţiva inşi încearcă să-l tragă de I imbă
pe Ovidiu asu pra motivului real al exi-
lului. 11 îmbie mereu cu vin, poetul însă
nu spune nimic clar în această privinţă.
În zare se vede o insulă. După citeva ore
sînt acolo. Debarcă toţi, culeg ... şerpi,
petrec, dansează. Încă o zi şi o noapte
de plutire şi , în sfîrşit , corabia acostează
în port ... Tomis I A fost o farsă sinistră,
pusă la cale de şeful garnizoanei. E însce-
nată aici o primire „romană'\ poetului
i se pune o coroană de fiori, cu ghimpi,
comandantul face pe împăratul, ţine un
discurs de bun venit. Poetul blestemă
Roma. Toţi se amuză, femeile plîng.
Mascarada e întreruptă de vestea că bar- •
barii sînt la porţile cetăţii. Lupta e sîn-
g~roas:i. Ovidiu se pierde în învălmăşeală.
Nu se ştie dacă a fost omorît, ori a ple-
cat rn munţi cu luptătorii geţi. Marea,
furtuna „. corabia care l-a adus pe Ovi-
diu scufundîndu-se în port.
Aici se termină fii mul (istoric, istoric
dar mie mi -a plocu1), iar scenaristul
şi-aprinde o ţigara dispărînd şi el în ne-
gura fumului .
Marin SORE SCU
 DOI, DOMNI
Un urmăritor perspicace
FARA UMBRELE Ca de obicei ne grăbim să asistăm
la primele filmări pentru a avea cer-
titudinea că relatarea de pe şantierul
unui nou f Im românesc va vedea
lumina tiparului în timp util, înainte
ca filmul să fie gata. Interval necesar
nu pentru că procesul de producţie
cinematografică ar fi, la noi, exage-
rat de rapid, ci pentru că procesul de
producţie poligrafică - tipărirea,e­
vistei noastre lunare - durează mult.
Primul tur de rr a ni v e lă:
ultimele H<V•nţe
Încercarea de a asigura astfel ac-
tualitatea, asistînd la „primul tur de
manivel'ii", implică şi riscul de a nu
con semna întotdeauna secvenţe-che­
ie sau aspecte semnificatjve. În cazul
de faţii, asistăm - aparent parado-
xal - la filmarea ultimelor secvenţe
ale filmului „Doi domni fără umbre-
le " . Astfel că deşi e vorba de primul
tur de manivelă, nu avem deloc sen-
ti mentu l că ne-am„. precipitat. Re-
gizorul, al treilea d intre absolvenţii
proaspeţi ai IATC-ului care anul
acesta îşi încearcă forţele în lung me-
trajul artistic, Ştefan Traian Ro-
man, a pornit, cu entuz iasmul firesc,
la realizarea unui proiect interesant.
E vorba de un film de suspense, cum
îl numesc criticii, un film poliţist
des pre invenţia unui chimist român,
o importantă realizare ştiinţifică
care, pusă în practică, ar revoluţiona
industria mondială a cauciucului.
Cerc uri de afaceri de peste hotare,
interesate să împiedice extinderea
noului procedeu, intervin prin in-
termediul a doi agenţi avînd misiu-
nea de a z ădărnic i apli care a acestei
descoperiri.
Regizorul s p u'ne:
-Tot ce se intîmplă in film est~
bazat pe fapte veridice; decoru rile
sînt autentice ; efectele nu sînt căutate
de dragu l efectelor. Cind apar, ele
sînt declanşate firesc, decurg din ac-
ţiune, din relaţiile dint re oameni, din
manifestările lor. Nu-mi propun să
creez cu orice preţ o atmosferă de
tensiune, scene „tari" specifice genului
poliţist. Dacă se vor ivi asemenea si-
tuaţii, ele vor fi implicate de conflict
şi prezentate „ la vedere" Scena pe
ca re o filmăm mi se pare caracteristi·
c ă din acest punct de vedere.
Nu căutaţi ~uspense-u l,
nu-l veţi găsi!
- Dar nu căutaţi suspense-u„ nu-l
veţi găsi! - încheie Roman înainte
de a începe repetiţia scenei care se
va filma.
Locuinţa căpitanului D1ma, prin-
cipalul urmăr'tor al agenţilor străi­
ni, constă dintr-un I iving-su fragerie·
dormitor. O încăpere dublă, mare,
dar în care se înghesuie cu greu şin a
de traveling, reflectoarele, actorii,
echipa. Operatorul Răducanu Atod i-
resei ştie din proprie experienţ ă că
f i lmările în decor autentic prez irtă
dificultăţi tehnice din punctul de ve-
dere al spaţiului şi al eclerajulu i ; le
preferă însă categoric în cazul de
faţă.
Comentatorul acţiunii , personajul cu melon: Mircea Constantinescu
10
https://biblioteca-digitala.ro
Buftea:
Un film poliţist.
Un savant credul.
Doi spioni neobişnuiţi.
I
şi ...
O femeie fatală.
Operat?rul spune: I
- Tn gene.ro/, ne propunem să ob.
ţinem un /nal t grad de autenticitate,
să fim aproape, cit moi aproa pe de
cotidian. De aceea , imaginea va evlc.
procedeele cios1ce ale filmului poli-
ţist: umbre, racursi uri scurte , etc.
Desigur, voi puncta anumite ffl ()oe
mer.te „tari" dar voi interveni cu
m işcări de apa rat, cu unghiuri spe-
ciale sau cu cadre compuse numai
atunci cind necesi tăţile dramatice •
vor ce re Î{J mo d expres .
... În scena la care asist nu se pe-
trece nimic spectaculos. Căpitan ul
Dima (întruchipat de actorul Mihai
Pălădescu, pe care-l cunoaştem d in
mai multe pelicule ale studioulu i
B ucureşti, dar mai ales din „Mean-
dre") doarme cu faţa în jos .- S'oţi a
lui (ac triţa Ioana Ioniţă de la Teatrul
d in G a l aţi , debutantă în fi lm şi , în
consecinţă, foarte emoţionată) se
furişează spre pat şi umblă la car-
neţelul aflat în vestonursoţului. Sus-
pense-ul care se va crea nu e căutat.
nu e „efect de dragul efectului", nu e
cum nu îl vor realizatorii. Scena are
motivare psihplogică şi pregăteşte
o surpriză: soţia căpitan ului e ge-
loasă . Are impresia că a descoperit
pricina frecventelor absenţe ale so-
ţului şi caută un indiciu concret ; deci ,
în cadru va apare o mi n ă în întuneri c
care va căuta febri l nişte notiţe se-
crete (sce nă clasică de fi lm poliţist),
dar mina nu aparţine vreunui intru5
animat de intenţii tenebroase. Spio-
nii, dimpotrivă, vo r apare „neobiş­
nuit" de nemisterioşi, împotriva ttr
turor schemelor în vigoare, vor fi
nişte oameni ca toţi oamenii, simpa„
tici - în fel ul lor - inteligenţi .
Fără p ls taa I•,
fără explozibil
Principalele lor arme nu vor mal
fi pistoalele şi explozibi lul, ci abili·
, tatea gîndirii. Factura deosebită a
acestor personaje implică aşadar
evitarea oricărui manierism ln in„
terpretare. E de bun augur faptu l
că cei doi agenţi (Marce l şi Remmy)
vor fi încarnaţi de doi actori d istri-
b uiţi pentru prima oară în roluri
„negative": Silviu Stănculescu şi
Virgil Ogăşanu.
Actorii spun:
- Deocamdată nu am alte premize
de discuţie decit cele oferite de sce-
nariu - afirmă Virgil Ogăşanu. Dar
cred că am de-a face cu un adevăr'1t
scenariu de film poliţist, iar persona-
ju/ mi se pare rotund şi dus plnd
la capăt. Mă pasionează chior ca tip
uman, deoarece îmi oferă mult co
actor: Remmy e un tip cu reacţii sur-
prinzătoare, cu treceri de la can doa re
pină la duritate, fantezi a lui e debo r-
da nt ă şi nu numai ext e rioară (vesti-
mentaţie, comportare) ci şi ca I roire
interioară.

- Cred în acest scenariu şi în pers-
pectivele de reuşită ale filmului -
spune M1ha1 Pălădescu. Ceea ce m-a
impresionat la lectură e faptul că eu,
c ăpitanu/ D1ma, izbutes c prin intuiţie
ş1 prin logică să contracarez acţiu­
nile reţelei de sp1ona1 fără ca să între -
prind manevre spectaculoase, sau să
beneficiez de „coincidenţe" neverosi-
mile, deseori intiln1te în filmele de
genul respectiv. În plus, cind turnez,
Tm1 place să primesc indicaţii preci-
se: improvizaţia regizorală tn mun-
co cu actorii nu mă satisface decit
1n cazuri rare şi, de astă dotă, se re-
petă cu seriozitate, primesc indicaţii
m1nuţ1oase la fiecare detalw.
Într-adevăr, aşa se petrec rucruri-
le. Scena finală, de care am vorbit,
se repetă mai bine de o oră. Pălă­
descu va trebui să facă o suită de
mişcări cotidiene ale omului care se
întoarce obosit ş i flămînd acasă; să
guste din căpşunile aşezate într-o
fructieră (înaintea felului întî i, aşa
cum fac mulţi bărbaţi), să deschidă
radio-ul, să-l închidă enervat, să se
frigă cu su pa, etc.; iar Ioana Ioniţă '
va trebui să îndeplinească un ritua l
tle gesturi la fel de cotidiene - servi-
t ul supei, rinduirea tacîmuri lor, etc. ;
dar în acest timp, sînt schimbate şi
cîteva replici care, completînd ges-
t urile, dezvăluie relaţii încordate
fntre ce; doi soţi. T ra1an Roman cîn-
tăreşte fiecare amănunt, e l „ lucrea-
2 ă" efectiv cu actorii, pentru clari -
fic.re. Urmează apoi un îndelungat
c onciliabul cu echipa. Problema e
c um „să facă dintr-o bucată" această
secvenţă, adică să prindă tot ce se
petrece într-un singur plan, unifi-
cînd cadrele. Cameramanul George
C ricler, cu îndelungata sa experienţă
(lucrează
în studio din anul 1951)
contribuie şi el la fixarea unghiului
cel mai potrivit. Scena se repetă
pentru ultima oară ş1 începe filma-
rea. - Constantinescu) va fi integrată orga-
Se fi l mează, după cum am ma i
s pus, într-o cameră dublă, mobilată
cu gust şi cu grjă pentru detalii .
Scenograful Nicolae Drăgan e ne-
lipsit de la filmări, observă fiecare
a mănunt (de pi l dă , pe toaletă nu sînt
o biecte persona le ale soţiei căpita­
nul ui. Asistenta aduce repede o bră­
ţa ră , un borcan cu cremă, etc.).
La întrebarea mea dacă a avut pro-
b leme cu realizarea decoruri lor
IScenograful spune: I experimentat ca Andrei Blaier.
- ln film am şi un decor foarte di-
ficil - laboratoru/ in care lucrează
profesoru/ Turtureanu la invenţia sa .
Real izarea a ri dicat un Întreg complex '
de probleme. A fos vorba de o plasa
E.chipa la lucru. Dar pe ecran nu vor apare dectt Ioana Ion iţă şi Mihai Pălădescu
ln decorul autentic al Hidrocentralei
de la Argeş, in spectaculoasele săli
subterane, o staţie-pilot L un fel
de olomb 1c modern, care sa sugereze
un nivel tehnic în decalaj cu cfteva
decenii faţă de prezent ş1 un grad de
automatizare 1eşJt din comun. M-am
bazat mult pe fantezie, n-am folosit
consultanţi şti1nţ1(1ci deoarece nimeni
nu ştie nimic despre invenţia imoginatd
Tn scenariu. Pr in intermediu/ unei com-
plicate structuri de ţevi, om Încercat
să deschid o perspectivă asupra viito-
rului, să construresc un spaţiu tn care
se petrece un nemaipomenit proces de
olch1m1e modernă.
Unde se va mal filma!
Cine va mal apare!
Decorurile construite vor fi numai , ,.,.
la Argeş. În Bucureşti vom filma foarte
puţin in studio. Tn general, rn decoruri
autentice, fn case obişnuite , co aici,
sau in exterioare neconstruite, pe
străzi,
Tn Gara de Nord, la Obor.
„ .Regizorul a accentuat, a sub li-
n iat că în pofida genu lui („policier")
nu va pedala pe spectaculos, pe
efecte, ş.a.m.d., că „faptele" vor fi
doar retopite cu fantezie. Dacă
ţinem seama că la Argeş se va filma
la 180 m . sub pămînt, în săli . amena ­
jate ingenios, că în Deltă se va filma
din helicopter, că vor exista mo-
mente de suspense - cu acoperire
în dramaturgie, evident - rămîne
de văzut în ce măsură se va reuşi evi-
tarea specificu lui po liţist. (De alt-
fel, dacă nu e vorba de scheme, de
poncife şi de şabloane, nu văd de ce
ar fi evitat cu atît de multă grijă un
gen iubit de public şi viabil atunci
cind se afirmă ca o realizare artisti -
că.) Mai rămine de văzut şi în ce mă­
sură prezenţa comentatoru lui (un
pe rs onaj cu melon, costum negru
şi umbrelă, întruchipat de Mircea
nic în ţesătura filmului. Comenta-
torul intervine doar ca să explice
stări de spirit şi reacţii psihologice,
nu construieşte
prin prezenţa lui o
altă dimensiune; apariţiile lui vor
trebui să se întrepătrundă în modul
cel mai firesc cu naraţiunea, ceea ce
Un „negativ" aiurit şi pitoresc: Virgil Ogăşanu
ridică probleme de dramaturgie de-
loc neglijabile.
Dar premizele sînt optimiste. Se
filmează cu elan ŞI gri jă pentru fie-
care detaliu, echipa bucurindu-se Marian), George Bănică (ingineru l va fi filmată doar sosirea lui Rem my,
de sprijinul unui consultant artistic Virgil) ş1 Eniko Oss de la Teatru l pescarul amator, dotat cu o fant ez ie
În afara actori lor menţionaţi vor
mai apare în ro luri le principale Geo
din Oradea care va juca rolu I Toto
(o spioană).
debordată, căruia Virgil
îi va împrumu t a, p roba bil ,
Og ăşa nu
reacţii le
surprinzătoare care să- l cont ureze,
Bart on (profesoru l Turtureanu), Gil- Prima zi de filmare e pe sfîrşite.
da Marinescu (o victimă a spionilor),' Mîine se va turna la aeroportu l Bă­
aşa cum l-a co ncepu t sce narist u l,
sc r iitoru l Tudor Popescu .
Emii Hossu ( locotenent de mi liţ1e), neasa, aşa că secundu l Ilie Sterian
regi zo ru l Horea Popescu pe care fuge să pregătească fi Imarea. Acolo,
l-am a plaudat în rolu l farmacis- din fu selaju l unui avion de pasageri, Laura COSTIN
jului din „Răutăciosu l „." (ingineru l vor descinde cei do i agenţi ; mîine Foto: A. MIHAILOPOL
11
https://biblioteca-digitala.ro

FOTOG RAFIA
CARE
MINTE
Adevărul foto-
B
grafiei - puterea
ii:nagin.ii fotogra-
ftce ş1 cinema·
. tografice de a
„fura", a lua, a
fixa ca atare înfăţişări le rea-
lului - pare de netăgăduit.
Orice discuţi·e despre natura
vizualului filmic qe aici por-
neşte. Bazin face să depin-
pă şi imaginarul pe ecran de
ceea ce el numeşte „realis-
mul irezistibil al imaginii fo.
tografice": e l vede farmecul
fantasticului cinematografic în
contopirea împrejurărilor im-
posibile cu imaginea precis
şi neînd9iclnic obiectivă ..
Tocmai de această calttate
primă a imaginii fotogr_afic-
filmice am început să ma în·
doiesc văzînd „A trăi pentru a
trăi", Cu cît imaginile privite
erau mai· evident adevărate,
cu atît mai mare era îndoiala.
Şi -c!nd au apărut „citate le"
care dezvoltau pe larg ceea
ce anuntase genericu I - Viet·
namul, Africa , America de Sud
văzute în lumina însîngerată a
am înţeles: Le-
vio l enţei -
louch face fotografia să mintă.
Pentru el „adevărul", „obiec-
tivitatea", „realismul" foto-
gramei sînt numai mijloace d_e
a întări frumuseţea celor pri-
vite: faptul autentic citat este
un fard mai mult pentru aven·
tura erotică, Vietnamul şi Afri-
ca devin podoabele exotice
şi atrăgătoare mai ales ,prin
violenţă adăugate poveşt11 de
adulter. În legătură cu „A
trăi pentru a trăi" cuvintele
despre „realismul irezistibil" al
imaginii de pe peliculă se go·
Iesc de înţe Ies.
Frumusetea ca pretext
Unde şi cum are loc proce-
sul care schimbă în felul aces-
ta sensul imaginii, în ce fel
se desfăsoară prefacerea foto-
12
https://biblioteca-digitala.ro
gramei dint r-o mărturie Î!'
simplă invenţie decorativă 1 Fi-
reşte, această „transfigurare"
negativă nu se petrece înlă­
untrul scenelor desprinse dir
filmările documentare şi de
jurnal de actualităţi, ci pre-
tutindeni în jurul lor, trans-
formîndu-le şi pe ele prin
legăturile în care le prind;
nu citatefe mint, ci optica
în care elesînt aşezate. Această
optică aparţine întregii vizuali-
tăti a fi Imului: este însuşi felGI
de' a vedea al lui Lelouch.-Nu
spun nimic nou repetînd că a-
cest cineast este, Înainte de
orice altceva, un foarte înzes-
trat operator; indiferent de
lucrul oprit în cîmpul de ve.
dere al obiectivului său, el ştie
să îl prefacă într-un scînteie-
tor model de frum useţe. Toate
culori le cîntă - .)lă puteţi
închipui un film de Le louch
alb-negru? - iar unghiurile
neprevăzute şi subt ilităţile de
spontană
caligrafică şi totuşi
încadrare modernă, dau tot
timpul senzaţia de mirifică
fericire a ochiului. Ştim, fără
îndoială, că minunat de ku-
moasa Candice Bergen există,
că ea este o femeie vie,
în carne şi oase, dar nu o
privim aşa, ci ne uităm ta ea
aşa cum ne uităm la unul din
manechinele încleştate în miş·
cări neînchipuite şi învest·
mîntate în rochii imposibile
dintr-un „ Vogue": ca la un
vis, ca la o fantastică plăsmuire
făcută pentru a ului privirile.
Apropierea de factura ma·
rclui jurnal de modă nu este
o figură de stil în legătură
cu acest fi Im care se vrea
politic, filozofic, etic şi at?t-
cu prinzător, Lelouch însuşi o
recunoaşte, fără să-şi dea sea-
ma: rochiile şi blănurile sînt
semnate de Yves Saint-Lau-
rent, stilul femeilor este pus
sub semnul acestui vrăjitor
al ve;tmîntului.
NcÎntrerupta bvmhardare
a ochilor cu f mmuseţi
subtil elaborate,
„miracolul publicitar"
Miraco lul publicitar
Ne apropiem de miezul pro-
blerr.ei şi de dezlegarea c1,
căci totul se limpezeşte dacă
ne intrebă:n ce fel de frumu-
seţe ne impune aici obiecti-
vul .\cei!stă frumuseţe este
departe de a fi creaţia lui
le!:>uch: cineastu I aduce numai
la desăvîrşire o vizualitate ela-
borată înainte de realizarea
filmelor lui şi foarte larg răs­
pîndită, o vizualitate estetică
şi estetizantă care a pătru~s
în occident toate zonele obiş­
nuite, începînd cu forma şi
ambalajele celor mai neînsem-
nate obiecte mărunte din vi-
trină şi sfîrşind, să zicem, cu
fascinanta cristalizare stilis-
tică a unei limuzine Masera·
tti. Yves Saint-Laurent însuşi,
creator de rochii, care este
un mare artist, nu poate fi
privit ca personalitate arti~­
tică izolată: şi el este înregi-
mentat, şi toată originalitatea
şi fantezia lui acţionează nu
pentru a-l desprinde din miş·
carea -generală, ci pentru a
da şi mai multă strălucire. pu-
tere şi varietate aceleiaşi miş­
cări cuprinzătoare, aceluiaşi
stil. Aş numi acest proces care
nu şi-a găsit încă denumirea,
„miracolul publicitar", căci
sîmburele său ascuns 11 consti·
tuie asaltul asupra public-ului,
neîntrerupta bombardare a
ochilor tuturor cu frumuseţi
din ce tn ce mai subtil ela·
borate, apelul continuu, tot
mai intens, la reacţia privi-
torului de pe stradă. Reclama
nu mai este de mu Iţi ani o
naivă chemare p:-actică: ea a
invadat totul, s-a transformat
în principiu al relaţiilor so-
ciale, a devenit o obsesie este-
tică agresivă şi gencralizatd.
Este stilul epocii moderne
postbeli~e -: un sti~ nu m~i
puţin cristalizat dec1t, să 21-
cem, barocul. Studiul acestui
sti I - şi mai ales al fapte-
lor sociale, al proceselor de
sociologie\ pe care el le im-
plică şi le dezvăluie - nu
poate să încapă într-un ar-
ticol ca cel de faţâ: deocam-
dată, încerc să pătrund nu-
mai cîteva din efectele acestui
stil în fotografie şi în imagi-
nea de film. Lelouch, care este
deosebit de receptiv, ca ori·
ce om talentat, dar care este
cu totul lipsit de personali-
tate, devine cazul transpa-
rent, prezenţa mai mult decît
tipică, prin care se citesc toate
caracterele şi sensuri le feno-
menului general de stil. Şi,
judecînd după lelouch, aş
îndrăzni să spun că esenţa
acestui sti I modern este deter-
minată de dorinţa născută sub
directele înrîuriri ale istoriei
publicitare - de a face un
mare spectacol estetic, preţios
colorat şi savant pus în pagină.
din fiecare imagine din fie-
care moment vizual.
Cadrajul ti c11lorlle mint
lntîlnim această strădanie in
aproape toate fotografii le şi
filmele vieţii obişnuite ocel-
iată
dentale de astăzi. Orice mare
revistă ilustrată poate servi
de exemplu: fotografiile de
reportaj - chiar realizate în
condiţiile dramatice ale răz­
boiului sau ale actelor de cru·
zime - se îmbracă în splcn·
dori colorate şi în irizaţii de
lumină întocmai ca instanta·
neele indiscrete, mai mult sau
mai puţin regizate, din viaţa
actriţelor ca şi paginile de
prezentare pe care se desfac
într-un balet încremenit, flo·
rile fabuloase născocite de
Dior, Cardin şi Saint Laurent.
Un p1·unc din Biafra - un
co pi I care, de cînd a fost
fotografiat, a şi murit de foa·
me, fără îndoială - apare ca
o graţioasă jucărie miniatu-
rală, cu ochii uriaşi şi cu r<1em·
brelc prea fragile: aparatul
argintiu de fotografiat aşezat
alături este aproape la fe l de
mare ca ~i copilul. Alburi le
fondului se topesc într-o cea·
ţă lăptoasă, cafeniul pielii
străluceşte: totul a fost au··
tentic în fata obiectivului, dar
cadrajul şi "culorile rtiint. Nu
vedem foamea, nu vedem cea
mai cumplită moarte - moar:
tea prin înfometare - c1
privim o cu.ri~zitate. o c?mpo-
ziţie fotografică senzaţională,
un mic spectacol care se ser-
veşte de ceea ce este crud şi
sfîşietor în realitate, pent!·u
a-şi spori puterea de atracţie.
Comparaţi această foarte cu·
noscută fotografie din Paris-
Match cu fotografia americ~ă
distinsă cu Premiul Pulitzer•
fării nici un calcu I de p11nere
în pagină şi f~ră nici o ~u~ti­
litate de nuanţa coloristtcă,
vedem aici, un general sud-
viem;imez împu'jicînd cu mi.na
lui un om înspăimîntat, mic·
şorat. supt parcă de_aştepta·
rea glontelui ore îl va lovi
în t1mplă. Pune\i una lingă
alta cele două fotografii şi
veţi înţelege că cst~ti~an~a au·
tenticului este minciuna. Le·
louch face fotografia să min-
tă în felul acesta. Dacă el s-ar
mulţumi cu poveştile de adu!-
ter şi mare paStune care ii
pasionează, faptu I n-ar ave.a
însemnătate, pentru că. on·
cum, aceste poveşti n-au ne-
voie de adevăr; dar în clipa
în care el se atinge de tra-
gediile Vietnamului şi ale Afri-
cii, cochetăria lut so:ial-poli-
tică devine dezgustătoare.
Lelouch a luat de gata stilul
fotografic şi scenografic al pre·
zentului şi l-a adus la apogeu.
Alţi cineaşti au folosit apara•
tul de filmat pentru a-şi pune
întrebările acestui stil, pentru
a analiza etica socială (sau
mai curînd asocială, antiso.
cială ?) condensată în .e l. Fel-
ii ni a făcut începutu l În „La
dolce vita". Antonioni a atins
în „ Blow-up" unul din ce le
mai dureroa~e şi mai ciudate
centre nervoase ale acestei noi
probleme omeneşti: hipertro·
fia imaginii frumoase. Dar
aceasta este altă poveste.
Ana Ha"ia NAR.TI
 • Un ordinator va
11 INCEPU TUL 51
SFÎRSITUL ~
-
SÎNT A
\$tir e de xe ce ri ndurl j .. Un reg izor
d~ teatru, Guy Kayat, a ales „Oedip
rege" al lui Sofocle pentru o e~pe­
rienţă şocantă. Ordinatorul pe scenă.
Din fotoliile lor, spectatorii vor pu-
tea determina cursul piesei, vor
putea schimba hotărîrile persona-
jelor. Centru I de la jorey-en -
Josas va decupa în cîteva secunde
cele 1 052 de combinaţii posibile şi
va reţine pe aceea impusă de public".
Desigur, ceea ce-i interesant în aceas-
tă experienţă nu ţine de faptul că
un om de teatru nu e satisfăcut de
solutiile lui Sofocle. Cunosc tineri
dra~aturgi profund nemulţumiţi de
Shakespeare. Iar odată, într-un an-
tract la „Macbeth", un proaspăt ab-
solvent era convins - răsucindu-rrlli
bratu I foarte dureros ca să mă con-
vingă şi pe mine - că rolul doamnei
Macbeth ar putea fi scris mai bine,
mai nuanţat, mai puţin schematic El
zicea că rolu I Iu i Lady Macbeth ar
trebui refăcut. Secolul 20 - virtuos,
exigent, seru pu Jos şi cite şi mai cite
- a adus ,,Îmbunătăţirea", „Reface-
rea", „ Perfecţionarea'\ Mod!ficarea"
11
unui text sau a unui spectacol printre
muze. Inspiraţia organică, cea care
cJădeşte o dată pentru totdeauna o
operă de neclintit, e pr ivită strîmb.
Ordinator, regie şi public intră în
Sofocle şi-l „modifică" precum un
articol. Se cheltuieşte infinit mai
multă energie cu refac,rile decît cu
faceri le. „ Facerea" nu mai e moarte
d~ om. „ Schimbarea" personajelor,
„restructurarea structurii, etc., etc.
11
- aici e voluptatea, aici e arta. Mă
întreb dac ă în noua versiune a ordi-
natorului, Sfinxul nu va fi silit să dea
răspunsuri clare şi nu în doi peri lui
Oedip, ca la „curierul juridic" al
ziarelor. Prevăd că pe Sfinx şi pe
relaţia dintre Oedip şi Sfinx se va
exersa zelul modificărilor ordonate
de ordinator. Avem o mare aversiune
îm~otriva sfinc şilor.
JMinutul
•
1. o-o ~J Dar cc se va in-
fim pia cu începutul? Ordinatorul îşi
va spune cuvîntul şi în privinţa înce-
putului l Cînd cortina se va ridica
în actul întîi, nimeni nu-şi va da cu
părerea? Nu sînt posibile şi aici 1052
combinaţii l Chiar dacă ar fi, nu am
impresia că ar interesa pe cineva
cum începe un început. E tot ce inte-
resează mai puţi n - începutul. Do-
vada e că în folc lorul cinefililor eşti
rugat întotdeauna să nu povesteşti
sfîrşitul. Nimeni nu te imploră să
nu dezvălui începutul. De ce? Nu
înţeleg ..:. cred că e o imensă preju-
decată afimentată de meciurile de
fotbal şi de crimă. Într-o crimă, ceea
cc contează e în primul rînd rezul-
tatul, adică sfîrşitul. La un meci -
idem. Toată lumea ştie că în minutul
1 - indiferent dacă joacă Real Ma-
drid cu Portul,Constanţa - nu poate
fi decît 0-0. E neinteresant. Te duci
la cinema, vii mai tîrziu, plasatorul
îţi face hatîru l să te lase să intri mur-
murînd: „Aţi scăpat începutu 11''.„
Nu e - adică - nici o nenorocire.
Era 0-0, veţi înţelege repede. Am
iubit mult o femele, tocmai pentru
vehemenţa cu care se opunea şi pro-
testa - acoperindu-şi urechi le cu
o spaimă de co pi I în bombardamente
-ori de cîte ori începeam să-i poves-
FILEI
1ntr-'1l- frumoasă dimineaţil de vară, domnul Hitchcock a plecat sil vadă păs<'lri„,
tesc un film. Susţinea că nimic nu e
mai tainic, mai important şi mai grav
într-un film decît prima imagine.
Din Ba lzac, socotea că cea mai înaltă
expresivitate e atinsă în fraza dintîi,
fraza cu acea precizare aiunsă la alţii
tic: „într-o frumoasă dimineaţă a
anului 1830„.", „într-o seară moho-
rîtă din toamna anului.„". Era prea
extravagantă. Amoru I nostru de cine-
fi Ii s-a sfîrşit repede, într-o frumoasă
dimineaţă de vară, cînd a nimerit cu
maşina într-un stîlp de pe Valea
Prahovei.
•
I Hltchcock I Nimeni nu termină
mai dispreţuitor un film ca ~lfred
Hitchcock. După dezlegarea en1gme1
urmează o secvenţă scu1·tă şi punct.
Acest constructor-şef de nave cine-
matografice plasate precis pe orbite
exacte ştie .să pună punct fără
greşală. Finalurile lui au laconismul,
perfidia şi nonşa lanţa aparentă a
basmelor: „că dacă n-ar fi nu s-ar
povesti 11 , Omul care ştie mai bi.ne
decît oricine cum să încordeze o in-
trigă, cum să complice fără. intelec:
tualism un subiect - se pare că nu-ş1
mai bate capul cu finalurile. În afara
celui logic, venit dinlăuntrul poveştii
- alt final nu există. După cathar-
sis, Hitchcock spune spectatorului:
„Repede acasă, hai, du-te, nu mai
avem ce discutai" Spectatorul mediu'
nu e încîntat, e I ar mai vrea ceva în
plus, ceva poezie, ceva vorbărie, dar
„bătrînul" ştie ce face. Dupl cathar-
sis, după eliberarea· interioară, după
ce ştii ce-a fost, cine şi cum a fost,
finalul nu mai contează. Cu o extra-
ordinară senzualitate în actul estetic,
Hitchcock plasează „the end" pc
punctul cel mai înalt al catharsis-
ului . Secvenţa finală pare mai tot-
deauna stîngace, naivă, expediată.
D,upă „quod erat demonstrandun:"
- nu mai avem cc ne spune. ln
schimb, începuturi le sînt memorabile,
https://biblioteca-digitala.ro
- ' modifica „Oedip rege".
•••
li
lncepu_tul nu
îndelung elaborate, cît mai derutante.
La fi.I mele lui, plasatorii amabili care
te liniştesc cu „n-aţi pierdut .decît
începutul" sînt buni de bătut la tălpi.
La Hitchcock, dacă ai pierdut înce-
putul, ai pierdut tot. De aceea recla-
me le serioase la filmele lui atrag
atenţia spectatori lor să vină fără
întîrziere. În „Străinii în tren", totul
porneşte de la gestul cel mai anodin:
în tren, aşezîndu-se pe banchetă, un
bărbat loveşte din gre~e1 l ă piciorul
altui bărbat. Pa1·do~·pardon. Cei doi
vor pune la calc două crime. Fără
gestul iniţial, filmul e c'e neînţe l es:
Hitchcock e cel care a dat începutului
forţa sfîrşitu Iui.
•
J.Premlzele inte re sante •! Fraza de
început, secv~:1ţa de 1r..:::.epi..1t, cea
căutată de Tolstoi timp de zece ani
pentru ..învie rea", cea în care vibrea-
ză tot ce e mai preţios într'o operă:
tonul - nu tulbură niciodată pe cît
a r trebui să tulbure. Nici în artă,
nîc i în viaţă. Cînd un critic vrea să
facă praf un film sau un roman, un a
din formulele cele mai uzitate este:
... „romanu I are premize interesan-
te". Asta înseamnă că nu e ni mic de
capul lui. Fiindcă, în lumea noastră
pe dos, capul (inclusiv capu l de ope-
ră) - se găseşte în final. I\ avea
„ premize interesante" - i se pare
criticului - că nu c mare brînză,
premize interesante ştie să stabileas-
că toată lu mea, pre mi ze interesante
găseşti pe toate drumuri le. Sugestia
e că autorul care a găsit premize
interesante n-.::rc de ce să se bucure
şie mai bine să stea ruşinat c:u capul
în pămînt. Or eu spu n că dacă vorba
aceasta nu e aruncată în vint dar
de obicei. e aruncată În vînt pentru
a se dovedi că de fapt nimic nu e bun
în opera aceea - dacă „ premizele
sînt interesante'', e greu, e foarte
greu, în cazul unei opere dt de cît
talentate, ca după aceea nimic să nu
Dar începutul?
in teresează
pe nimeni.
mai fie interesant. Premize!e slnt
inte'resante - în cazul unei opere
de inspiraţie fie şi medie, dar prga
nică - numai dacă ceea ce urmează
e interesant. Şi invers: dacă ceea ce
urmează e prost şi fad înseamnă că
nici premizele n-au fost atît de s.t[ă-
1ucite pe cît ţi s-a părut şi ai aruncat
o vorbă a iu rea, operaţie din care nu
moare - se ştie - nici un. critk.
Mai mult: eu spun că „premizele
interesante" au drept la respect şi
elogiu cît un fina l interesant. Nu se
găsesc pe toate drumuri le premize
interesante . .Nu e la îndcmîna oricui
să pornească b ine un fi Im. Un început
bune la fel de important ca un fina l
extraordinar. În seco lul nostru efi-
cace pi~~ la meschinărie, iubiţi „pre~
mizele intcresar.te"- Acolo c mai
multă viaţă decît în ,Jinaliz1rea
11
după care aleargă toţi cu limba scoasă.
Dacă nu altceva, măcar teroarea ato-
mică a sfîrşitului să ne întoarcă spre
începuturi, descoperind frumuseţea
pr;melor semne de viaţă pc p<imînt,
coborîrea maimuţelor din co paci şi
transformarea mîinii în <>R'I. Doamne.
cu cc,, premize interesante" 1m ajuns
să scriem acest fi Im făra de sfî1;itl
•
llhe end l În Franţa, un tîn ăr numit
Vergnaduzzi e condamnat la moarte
pentru paricid. EI îşi ucisese mam~
fiindcă ea se opunea la căsătoria lui
cu o studentă în litere. La proces -
acesta e finalul - tînărul e impa-
sibi l. distins, nici un regret, nici o
remuşcare. Va plînge doar la depo-
ziţia logodnicei sale. Fata relateaza
cum a început amoru I lor: el s-a pre-
zentat drept inginer în fizică nuclt;,ară
urmînd un curs de pi Iotaj pentru
cosmonauţi - şi ea l-a crezut. El
era şomer. „Andre e un mitoman".
Acesta a fost începutul .
Radu C O S A ŞU
13

Am pr im it la redacţ ie u n mare nu-
măr de scr isor i , scrisori contradictorii
despre „ Răutăciosul adole scent " .
Din toptanu l epistola r alegem trei
eşantioane cap a bile s ă sugereze d lver-
sltatea p ă re r ilo r:
•
Dacă dintr-o greşală în loc de
Gheorghe Vitanidis ar fi apărut scris
pe ecran „Regia: Anton ioni" şi filmul
ar fi fost văzut de specialiştii străini,
nu credeţi că ar fi obţinut un premiu?
MARIA-MAGDALENA DINESCU
str. Verşeni 15
Bucureşti
•
Este oa re acesta mult aşteptatu I
film al iubirilor noastre? Cît de repre-
zentativ pentru ţinuta intelectuali/or
noştri este doctorul Pala/oga?
G. BRUCMAIER
Bd. I Mai 6,
Suceava
•
fnt rebo re : Cîţ i med ici şefi de sec-
ţie au fa vîrsta eroului titlul ăsta, ma-
şina Ş; apartamentul de pe clişeu?
DINU CORDEANU
str. Toamnei 126.
Bucureşti
Me rg î nd pe firul u neia d intre
mai statorni ce p reocup ări a le redacţiei
noastre, ş i an ume d e a sta b il i un dialog
per ma nent între ci ne a ş t ii noş tr i
publicul no st ru, am consi d e r at
aceste scr isori pot să re p re z1'ite o bună
b az ă de di scuţ ie î nt re regizo ru l
mulu i, Gheo rgh e V lt anldis, şi re d acţ ia
noastră .
Întrebarea funda mentală pe c are o
u r m ă r im în ac eastă discuţie este: .,În
ce m ăsu ră trece rea unul film
at îtea m ii de conştlln~e. conşt ii n ţele
spectatorilo r lu I, poat e I nf lu e n ţ a g î n-
d lrea a utorulu i"?
Răspunsul n- a re r ost s ă- l dăm noi.
El este conţinut în r îndur i le alăturate .
14
exprimat o anum rtd îndoială
Ţi-ai
B în privinţa jUdecăti/or de valoare afe
criticilor negfnd, pa .r~se. posib1l1tatea
unei influenţe a c11tic11 asupra dumi-
tale. 1n ceea ce ne prive~e. propune rea
e să discutăm pe un teren mai sigur,
pornind de la scrisorile în care cit1tor1 noŞtfl vo r-
besc despre „ Răutăciosul adolescent". Ce pă re re
01 despre aceste scrisori, sosite pe adresa redaci•e•
pe care ţi le-am transmis?
- În primul rînd, o precizare. ln unele discuţ ii
colegiale de la Asociaţia cineaşti lor, unde ne înt; /.
neam ca oameni avînd aceeaşi menire, am exprimat
unele păreri cu priv ire la valoarea unor cronic ş 1
la insatisfacţiile pe care alte cronici le pricinuiesc
publicu lui în primul rînd. De aici n-aş vrea să se
tragă concluzia generalizatoare că eu m-aş afla
cumva în opoziţie cu cronicarii de film în general,
pentru că ar fi în primul rînd inexact 51 pentru că
în al doilea rînd ar însemna să fiu nedrept fată de
o serie de cntici care s-au apropiat cu deosebită
atenţie şi căldură de ceea ce se numeşte fenomenul
cinematografic naţional în genera l şi în speţă de
fi Imu I meu. Mă gîndesc în pr·mul rînd la O.I. Su-
ch1anu, la O. Costin, chiar ş i la dumneata, care .ai
<>Clalizat „Răutăciosul adolescent" în n!vista
„Cinema", la S ilvia Cinca, la C. Stăne scu şi la mulţi
alţ11. După părerea mea, în rîndul cronicarilor
noştri avem realmente oameni de valoare . Am
făcut această paranteză pentru că eu cred că pub li-
cul aşteaptă de la noi să constituim un front comun.
Acum, în privinţa scrisori lor primite la revista
„Cinema'\ trebuie să spun că eu aş putea să le
adaug un teanc mare de scrisori adresate studioului
sau mie personal. Le-am citit pe toate cu interes.
Ele mi se par expresia unei anumite efuziuni de
cele mai multe ori generoase, cu caracter de spon-
taneitate, de imp rovizaţie, uneori cu exclamaţii,
alteori cu naivităţi sau sentinţe categorice îndem-
nînd la meditaţii .
- 1n două scrisori se face o apropiere intre du m-
neeta şi Antonion1,
- în două sau trei.
- Nu vreau să te întreb dacă te compari sau nu
cu Antonioni. Dincolo deci de orice discuţie despre
valoare, vezi totuşi vreun punct de contact între
estetico dumitale şi cea a lui Antonion1?
- Comparaţiile sînt totdeauna hazardate. Sigur
că pe nimeni n-ar jigni comparaţia cu Antonioni.
- Cred că ar copleşi pe oricine.
cele - Da, dar eu am răspuns o dată, într-o situatie
similară, unui coleg - care văzînd materialul meu
filmat spunea: Această secvenţă e a la Anton 10-
ni, aste ea la Lelouch, asta a fa Săucan - că m1-ar
şi
place să spună că „asta e a la Vitanidis".
că - Cred că e o aspiraţie nobilă, dar de obicei, mai
ales fa începuturi, nu se refuză apropierile, asocia-
ţiilecu o anumită familie de idei, cu unele direcţii
fi l-
de stil„.
- Dacă ar fi să discut despre .influenţe, te n dinţe
şi strădanii ale mele î n rea lizarea acestui film, aş
spune că l-am realizat gîndindu-mă la tot ceea ce
cinematografia modernă căpătase deja.
- Chiar la tot?
p rin - La mulţi cineaşti contemporani de valoare.
Şi, vizînd pentru viitor nişte lucruri mu lt mai
mari, cred că fi lmul pe care l-am făcut poate sta
alături de o serie întreagă de pe licu le semnate în
ultimii ani în cinemat ograful european.
- Semnate de cine?
- Nu cred că An t on io ni e p r imul la care tre-
buie să ne gîndim . Cre d că fi lmul acesta, „Răută­
ciosu I ado lescent", s-ar îns cri e pe Iinia cău tăr i lor
µe care le-a ma rcat cin ematog raful e uro pean în
gen e ra l, şi cînd s pun eu ro pean mă gîndesc în pri-
https://biblioteca-digitala.ro
mul rind la nişte reafizatori din generaţia ceva mai
apropiată mie ca vîrstă - poate un Godard,- poate
un Alain Resnais, poate chiar un Lelouch„.
- Da r e foarte greu de apropiat Godard, de
Resna,s 51 de Lelouch. Sînt otît de diferiţi, incit mi-e
impos1b11 să realizez Io ce elemente concrete te referi.
- Vorbesc tocmai prin gener<1lităţi, pentru că
nu cred că eu m-am apropiat de anumite elemente
conc -ete din opera lor. Noul val francez a venit,
într-un anumit moment istoric, cu un limbaj al lu i,
marcind o ieşire din rigorile şi regulile clasicismu -
lui care făceau ca adesea filmul să nu mai poată
ad uce, cel puţin in formă, în limbaj, nimic nou .
- L•mbaj ul fiind insă o formă organizată a gtn-
să vedem la ce elemente de optică ne putem
d in1.
refer pornind de la scrisonle primite de noi. Ele
ofe rll o g omă foarre întinsă de aprecieri la adresa
f1l mulu Pe care l-a1 turnat: de la apropierea de
Anton oo ş pină la negarea totală o filmului. Sînt
de p1l aă o sene de observaţii privind gradul, să zi-
cem. de ·ealism al filmului, obiect1ndu -se o anum ită
infrumuse1are art1fic1oasă o existenţei noastre, după
cum unora eroul dumitale le-o apărut ca un personaj
compus i'ntr-o manieră barpcă, cu prea puţine re-
zonanţe din realitatea vieţii noastre.
- Dacă îmi amintesc bine, nu există decît o
singură scrisoare de acest fel. pe care realmente
am citit-o cu foarte mu lt interes.
- Sint cel p u ţin trei sau pat1 u.
- Una sing ură se referă la acest mod baroc al
fi lmu lui, deza p robînd înt r-u n fe l fact ura luxuriantă
a ambianţe l or. Mă refer la această scrisoare, fii n dcă
este încă una care„. e expresia unu i punct de ve-
dere care, mă rog, poate fi şi e l comentat sau luat
în seamă. Autorul acestei scrisori începe aliniatele
cu „Mizerabil 1", „Mizerabil 2", „M izerab il 3" ş•
aşa mai departe, explicînd la fiecare punct de ce e
filmul „mizerabil". Mi se pare că dacă am discuta
şi am argumenta în faţa unei asemenea negări to-
tale ş1 absolute a filmului, nici noi nu-l vom con-
vinge pe corespondentul voluntar, după cum ne e
şi nouă greu să ne lăsăm convinşi de afirmaţiile lui.
- De acord. De altfel ş1 cititorii ca şi criticii con-
vin în a remarca o serie de calităţi, de virtualităţi şi
rle reuşite ale filmului.
-Este însă ~scrisoare care realmente mi-a
pi ăcut, chiar dacă, parţi a I, ea neagă fi Imu I. E o
scrisoare pe care autoru l o începe descriind starea
lui sufletească, condiţia lui profesională. El spune
că tocmai venise de pe şantier, plin de praf. Abia
aştepta să intre în baie. Apoi s-a dus la cinema să
vadă filmul nostru. Şi văzîndu-1, fără să-l nege, a re-
gretat că nu a întilnit pe ecran eroi care să se ase-
mene lui, colegilor lui, o~menilor care se confr~ntă .
zilnic cu realitatea, cu durităţile şi asperităţile ei.
Eu stimez acest punct de vedere. Î nţeleg această
dorinţă de a vedea pe ecran o realitate ceva mai
c~udă, cu o frumuseţe mai frustă. Nu contest nece-
sitatea unor fi lme de·acest gen. De altfe l în această
manieră lucrea z ă cîţiva dintre co legii me i - mă
refer în primul rînd la Andrei Blaier - care au şi
rea lizat pe ;locl'ri lucruri remarcabi le. Nu este
exclus ca eu însumi să fac un film cu eroi de acest
gen, care realmente şi mie îmi plac, pe care mi -i
doresc ca eroi pe ecran şi pentru care ină aflu
acum în prospecţie şi aş dori să mă af lu cît mai cu-
rînd şi în filmare. Mă refer la un fj lm despre un
şantier de corrstrucţie foarte comp lex - hi dro-
energetic, de drumuri, poduri, baraje, ş.a.m. d. -
cum este cel de la Porţi l e de Fier, fi lm care se va
numi probabi I „ Porţi le".
- Cred că cititori; vor găsi, cel puţin de data
aceasta, că răspunsul este complet şi interesant . Să
mergem mai de pa rte. Unul dintre cititori se re ferCI

la personajul central, fon:n ultnd o indoială în pri-
vinţa autenticitătii acestei figur i de intelecwaJ.
- Nici Breban, nici eu nu ne-am propus să re-
zolvăm toate problemele existenţei noastre, nici
toate problemele complexe ale intelectualităţii
contemporane, într-o peliculă menită să dureze pe
ecran o oră şi jumătate. De aceea ş1 Antonioni ,
încercînd să vorbească des pre o anumită lume a
intelectualului, a realizat o întreag ă trilogie cine-
matografică, pentru a merge apoi mai departe,
fără a fi spus 'l'lici el pînă la urmă ultimul cuvînt
despre această lume . De aceea şi alt geniu al cine.
matografiei _s:ontemporane, care e Fellini, a reluat
aceeaşi temă din „La dolce vita" în „8 1/ 2 " ş.a.m.d.
- Dor outorii citaţi nu par să se limiteze la drama
sentimentală . Eroii lor rămin intelectuali, rămin
nişte personaje complexe, deschise spre o lume de
gînduri şi de trăiri aparte şi asta mi se pare a fi o
diferenţă de notat.
- Eu cred că este efectul unei înţelegeri p oţin
cam înguste aprecierea că filmul nostru s-ar rezema
la o simplă intrigă amoroasă. Pe deasupra între-
gului film planează ideea responsabil ităţ11 eroului
faţă de fiecare act al său.
. - Perfect, semnificaţia acestei aventuri este destul
de limpede şi din scrisori nu rezultă că ea ar fi pus
ln dificultate pe vreun spectator. Dar unul dintre
cititori, dacă îţi aminteşti, afirmă că personajul
principal, care e om de ştiinţă, „un intelectual al
zile.lor noastre", nu e prezentat ca atare. Cititoru/ des-
crie începutu/ filmului - la Ateneu, cum li lntr/rrim
pe eroi, în <Jmbianţa Iar de preoc!j,pări elevate, ce/
puţ in ca sugestie, pentru ca apoi să părăsim cu totul
această lume. Ajungem la ocel iocal exotic, cu ţigăn­
cu~e. in care cei doi medici n-au ce să-şi spună 11 ,
11
z ce cititoru/ nostru. Intelectual itatea lor ar fi doar
revendicată, pozată şi nu o stare a lor intimă , care
să e cov1ngă Şi pe noi.
- Sigur că existau mai multe modalităţi de tra-
tare, sigur că se putea reveni la prima parte, la
contextul social şi de preocupări al eroului. De
fapt, eu revin în partea finală la strada bucureştea­
nă, la spital, la mansarda în care locuieşte fata,
pentru a sparge senzaţi a de lu xuriaTit în care evo-
luau eroi1. Dar toate acestea sînt selecţionate din
unghrul subiectiv al eroului, reţinînd select v ceea
ce el a trăit cu doi ani în urmă. Ş1 e firesc ca, reme-
morînd o poveste de dragosle, eroul să-şi amin-
tească acele lucruri care erau strict legate de eroi-
nă, de atitudinea lui faţă de ea. Cel puţ in asta am
vrut noi să realizăm în acest film. in altele, rămine
de văzut ...
- Care ar f1 totuşi concluzia la care ai ajuns,
după tot ce s-a scris, despre personajul acesta prin-
cipal, care li s-a părut multora că nu s-ar aduna în
jurul unei idei, că cel puţin în prima parte ar simula
doar dotele eroului, că ar trăda o suficienţă care nu
ţine de persona1 ci de interpretare.
- Mie mi se pare că şi prin aceea că eroul sus-
cită atîtea discuţii, el se do vede~te interesant.
- E un răspuns diplomatic.
- Nu, sincer. Spun foarte franc că, atribuindu-i
meritul cel mai mare lui Iurie Darie în această crea-
ţie, cred că doctorul Palaloga e un personaj care ·va
rămîne un punct de reper în fi Imu I nostru de
actualitate. Sigur că totdeauna este loc şi de mai
bine , însă eu cred că Iurie Darie a rezolvat bine
acest personaj.
- Dar Gheorghe Vitaniais?
- Pentru că totul s-a înscris în trecut şi pentru
că nu se mai poate repar• nimic, Gheorghe Vita-
https://biblioteca-digitala.ro
ARE.
DE SPUS
nidis trebuie să demonstreze prin filmele pe care
le va face cum ar pL1 te'l. să realizeze mai bine un
asemenea personaj. Sigur că reluînd filmul şi poate
reluîndu-1 cu aueeaş1 distribuţie, multe detalii,
multe nuanţe, multe relatlÎ dintre personaje le-aş
rezolva altfel. N1c1odată de altfel, chiar cind e vorba
de un defect tehnic, nu su port să refac o scenă
exact pe coordonatele anterioare, niciodată apa-
rat ul nu e situat în acelaşi punct, niciodată şarful
nu e la aceeaşi distanţă, niciodată corn poziţia nu e
rig u ros aceeaşi.
- Modifici neputlnd să te repeţi sau dintr-o ne-
mulrumire profundă (otă de ceea ce ai făcut 1nainte?
- Nu din nemul\u?"ire profundă.
- Nu te-o încercat n1ciod0lă sentimentul acesta?
- Nemulţumirea profundă, ddcă m-ar încerca
pe parcursul realizării, aş face totul ca să refac.
scenele care nu-mi plac.
- Dor după ce un film e gata?
- După ce un film e gata, de fiecare dată mă
str ăd uiesc ca pe următorul să-l fac mai bine.
- Deci numai Încre „bine" şi „mOI bine" - acesta
e conflictul în creaţia dumitale personală.
- Eu am afirmat chiar, provocator, că e vorba
de un conflict între „foarte bine" şi dacă se
poate, „cel mai bine",
- Aici avem păreri diferite. Eu cred că trebuie
să Încercăm, cel puţin din cfnd În cind, nevoia acută
a despdrţîrii de ceea ce este sau a devenit negativ
sau insuficient sau calitativ necorespunzător .
- Mi se pare că e hazardat să tragem concluzii
de valoare estetică din dialectica binelui, mai ales
cînd discutăm concret despre creaţia unui actor,
desp re un rol.
- O ultimă sau penultimă întrebare . Cîţiva citi-
tori s-au referit la locul „ Răutăciosului adolescent"
ln creaţia dumitale. Unii li văd, ca ş1 clţiva cronicari,
drept un salt surprinzător foră de filmele pe care
le-oi turnat înainte. Ce părere oi despre această
oPtică? Şi dacă socoteşti că viitoru/ dumitale film
Va fi un salt de ocfeaşi an\.ergu ră?
- E foarte greu ca viitorul film să însemne un
salt de aceeaşi anvergură. Eu aş dori să continui
unele căutări pe care le-am început în acest film,
de data aceasta coborînd mai mult intr-o realitate
mai dură, dar în acelaşi timp mai frumoa;ă, cu un
eroism implicit, neafişat, nemanifestat direct de
eroi, ci apărînd ca o concluzie a întregii lor exi-
stenţe - mă refer la noi ca naţiune, ca popor. Nu
şt iu, s-ar putea să aibă un succes mai mare. Este
de fapt o mare întrebare pe care mi-o pun acum
şi aş dori ca publicul nostru, atît de generos la
acest fi Im, să fie generos şi atunci cînd nu va asista
la un spectacol cu interioare luxuriante, cu eroi
îmbrăcaţi foarte elegant şi cu o poveste erotică
desfăşurată amplu, cind va vedea: poate, eroi plasaţi
într-o realitate mai complexă, mai diversă, impre-
sionantă prin dimensiunt!e ei interioare şi exte-
rioare, eroi an2ajaţi, pe plan erotic, într-o poveste
care se va opri la primul sărut. Şi ca mediu şi ca
eroi, vreau adică să ofer spectatorilor recompensa
pentru ceea ce n-au găsit în filmul anterior.
- Îmi face o deosebită plăcere, mai ales că eu
sînt dintre aceia cărora filmul anterior le-a plăcut,
să mă fac ecoul fe/1c1tăn/or pe care majoritatea c1ti-
torilo.r noştri ţi le adresează pentru filmul pe care /-ai
realizat, film care s-a bucurat de aprecieri dintre
cele mai bune ş1 de rezerve şi critici dintre cele moi
îndreptăţite şi, după c1t se pare. 11tile, şl Să-ţi urn,
cum foc ş1 cititorii fn scrisori, succes în viito r.
V•lerian SAVA
15
 SEBASTIAN
PAPAIANI
Surîs, bună dis-
8 8
~~'~i~~:. hohote
Puţini sînt ti -
nerii actori ro-
mâni de comedie care pot
concura la ora actuală cu Pa-
paiani la atît de mult visata
popularitate.
Puţini sînt, dint re el. aceia
care se pot lăuda că expresiile
lor cinematografice circulă în
public, aşa cum circulă ale
lui Papaiani. ..
Puţini dintre ei sînt atît de
aşteptaţi , de doriţi şi de acla-
maţi de sală, pc ecran, ca Papa-
iani I.„
Marc bucurie pentru el.
Mare bucurie pentru mine,
cel cu care a lucrat ce l mai
mult („Un surîs în plină vară".
„ .Unii l-au numit un „Alberto Sordi român", „
„La porţile pămîntului",„Ba­
lu I de sîmbătă seara") şi cu
care a avut cele mai mari suc-
ces.e de pub Iic şi de presă,
inclusiv premiul de interpre·
tare - Mamaia '64.
Unii, văzîndu-i filmul în
străinătate, l-au numit
„Alberto Sordi româ~"„.
Cine este Papa1an1?
Este o întrebare de prisos.
Cum este Papaiani?
li ştim cu toţii .•
De ce P3paiani este Papa·
ia·'i ?„. Asta da. este o
întrebdre.
... Pentru c~ are talent.„
lntr·ade\·~r.
Dar .ce-1 talentul?
I Inutil s-o n;ai spun eu. cind
$alom·Alchem, care se ex·
prima foarte plastic, spunea
-I că
„ .. Talent~! e ca banul·
cînd îl a1. îl ai şi cînd nu-l
Dar atunci, cc ipseamnă Pa·
I paiani r
. i6
https://biblioteca-digitala.ro
Înseamnă multe, multe
şi mai ales„.
ln.teligenţă scăpărri.toare.
Sensibilitate artistică, cu o
asemenea disponibilitate, cu un
asemenea registru, incit poate
realiza cele mai diferite ro-
luri. de la comedie bufă,· tre-
cînd prin lirism pînă la cele
mai dramatice partituri.
Inventivitate, urmărind me·
reu să fie altul,
Spontaneitate.
Îndrăzneal ă creatoare.
O memorie afectivă de invi·
diat, indi:;pensabilă actului
creator în cinematograf.
Un spirit de observaţie de
savant naturalist.
O fa'ltczie debordantă, con-
jugată cu o mare receptivi·
late dorită tuturor interpre. _
ţilor de către oricare dintre
regizori.
Bun gust.
Muncă stăruitoare, fitnd
mereu neobosit şi.peste toate,
măsură , măsură şi.„ iar mă­
sură!
Bun prieten şi coleg. plin
de modestie, este un partener
de joc ideal.
Este molipsitor ca bună dis-
poziţie, vervă de joc şi pasi-
une creatoare.
Curios ca un co pi I, visător
ca un adolescent, mereu îndră­
gostit, înţelept ca un bătrîn.
Papaiani se vrea erou de av<!n-
tură.
.„ A-n să-i ofer ocazia, poate,
în PĂCALĂI
Un erou, ce-i drept, nu de
capa ş1 spadă, dar un erou în
adevăra.ul înţeles al cuvîntulu1
- chintesenţi a inteligenţei şi
umorului.
r
Geo SAIZ'. ESCU
UN TALENT
BINE PAZIT: -
-
La Margareta Pogonat acasă nu m-a întimpinat o
actriţă,
ci o femeie obişnuită. Dacă nu ai ştrdinainte
ce meserie are1 ai putea spune numai că ai in-
tîlnit o femeie la vîrsta tinereţii mature, cu
privirea inteligentă şi surîzătoare, cu gesturi
calme care caută să reţină zbuciumul interior printr-o
linişte aparentă.
O ·1:.zJsem pînă atunci, doar pe scenă, pe ecran. Adică îi\u-
noşteam tale:ntul. Acum cea dintîi impresie pc care mi-a făcut-o
a fost aceea a modestiei, a măsurii, a răbdării.
r;arpreta Pogonat împlineşte anul acesta zece ani de meserie,
Zece ani de cinci a absolvit Institutul. Teatrul de stat din Botoşani,
Teatr~I I hţional din laşi şi acum Teatrul de stat din Ploieşti au
fes: pe rhd scenele pe care actriţa a trecut, rol cu rol, de la
ucs~;cie la coc,firmarea talentului său. Ultimele ei roluri în film,
.. ·ieardre" ş1 „Legenda", au împlinit în faţa spectatorului scn•ibi-
Htat~ ei, pr;za pe care o face cu ecranul şi au afirmat crcsterea
pe care actriţa a parcurs-o în arta sa irterpretativă de la „Două
low•i" şi „Lumină ce iulie".
O expc·îc-:ţă de u~ dcce:1iu ne-a hdrcptăţit interesul de a
afla cu11 se produc:! intîlnirea cu un nou rol.
- E,te ca a:::~c· ciod c ;ioş'J o persoană care te interesează.
V:c• să a'li cit mai ·ryu;te espre eo, doreşti să ţi-o apropii. NtJ
descoperJ nici o Ame„ică. fo g1ndeşti nurna; la cc spune ea despre
co, la ce spur; ceilalţi despre ea, la ce fel de 1;aţă duce. Apoi iţi
faci o părere a ta despre toate cite le cfli. Nu ştiu dacă acest pro-
cedeu este stanislavskian sau nu, dar ştiu cii aşo om fn»ăţat ş;
cred. că mare porte din actori procedează Io fel.
Margareta Pogonat îmi spune apoi că pină la o anume etapă
meseria de actor este o ştiinţă, O ştiinţl exactă, care observă,
investighează şi conclude. Apoi se foce pasul de la ştiinţă la artă.
Pas care nu se poate defini în cuvinte. Atunci actorul devine
instrumentul prin care 1·edă tot ceea ce a acumulat.
Am întîlnit mulţi actori s iguri de ei. Prea siguri. Prea mulţi.
Margareta Pogonat mi·a rezervat în acest sens o sui·priză. Ea se
consideră într·adcvăr primul ei judecător, ea se încrede cel .,mai
mult în propriul ei arbitraj, dar nu pentru a se !duda. Cum ştim, a
avut în general critici bune, şi în teatru şi în film, darea crede că
de multe ori criticii nu au avut dreptate, că au exagerat. Crede
asta pentru că ştie ce poate sau ce ar fi putut într-un anume
rol şi nu i-a ieşit. O rog să·mi dea un exemplu. Îşi aminteşte de
„Femeia îndărătnică", elogiată de cronicari, criticată de ea.
O întreb dacă se simte legată mai mult de rolurile pe care le-a
jucat sau de cele pc care, fără să ştie "ee-i aduc, vor veni. Nu·m
dă un răspuns categoric. Din tmcut alege două cxerr.plc' „Cleo·
patra" lui Shaw şi „Misterioasa doamnă M". Şi Ic am'ntcş,e. după
cit se pare, pentru că au însemnat examene grele faţă c'c ea în -
săşi. Aşa aflu că şi astăzi preferă rolurile interiorizilt~. e<re pre-
supun stări afective complexe, fr<imîntări mentale şi care se pe·
trec în ambianţe sociale ce o solicită. Se grăbeşte să adacge că
faptul de a se simţi atra;ă de un anumit gen de rolu1 l nu în~eomnă
că doreşte un repertoriu închis într-o formă fixă.
- Credeţi că ~ţi avut noroc în rnluri?
- În •earru do, in frlm nu.
Ascult apoi, pentru a cita oară?. tristeţea actriţelor noastre
de iilm care def)lîng lipsa unor roluri feminine care să nu fie
s'mple "P"rturi po,t•u biografia personajului masculin, pe
care o completează m1i ales pe latura sentimentală.
O btreb d.v:ă i s·a ~pus de asemănarea ei cu Jeanne Moreau
şi cu.,, o pri:neşte. Rămînc circumspectă, între bucuria accep·
tărit şi teama implicaţiilor.
- Cred că semănăm la defecte. Mă refer la unghiuri, la implan·
toţia muşchdor feţei, la curbura sprTncenelor, Sigur că asemiinarea
mă (Jatează, dor numai Tn accepţia în care spectatorul sau criticul
întrlneşte şi o oceeaşi calitate a artei. Altfel ar fi vorba doar de o
asemănare banulă care se poate 1ntflni la un colt de stradă.
Am vorbit apoi despre succes, despre felul în care oblig! acto-
rul la o continuă autodepăşire. Am vorbit despre negustorii
cei buni de artă în film şi rolul lor în a şti să dea actorului parti-
tura care i se potriveşte pentru ca, la rindul său, spectatorul să
găsească ceea ce aşteaptă. Am vorbit despre O'Toole în „Bec-
kct" şi Q.Jinn în „Zorba". Apoi am rugat-o să se autodefineasca
ca actor.
- Cred că sînt 1n P'imul rfnd un actor foarte muncitor.
A•rnn:indu·mi de interpretările e;, m-am gînd1t din nou că
prima impresie era c<a:tă: modestie, măsură, răbdare. Marga-
reta Pogonat are un talent bine păzit.
Ad in a DARIAN
https://biblioteca-digitala.ro
Într-o lume frămîntată, în care televiziunea abia mai pridideşte să aducă la cunoştinţa publicului evenimentul cotidian, mărturia
obiectivului cinematografic pare să dobîndească o importanţă din ce în ce mai mare. Filmul documentar îşi lasă o amprentă din ce în ce
mai apăsată asupra dezvoltării cinematografiei contemporane. La Oberhausen, Leipzig, Edinbourgh, la Cracovia, Tours şi
Pesaro,jurii internaţionale îl trec anual în revistă şi-l încununează cu premii. Cine-verite-ul tinde să capete atracţie universală, un
Zavattini predică noul cinema întemeiat pe documentul viu al realităţii, iar un Lelouch îşi asigură succesul de public pigmentîndu-şi
filmele cu reportaje de actualitate.

Sînt acestea fenomene izolate,

întîmplătoare, sau destăinuie ele o tendinţă inevitabilă,
obiectivă, în dezvoltarea celeide-a şaptea arte?

1
lată întrebările pe care le..:am pus unor profesionişti, critici şi teo-
reticieni ai filmului contemporan:
Walerian Borowczyk: Pentru mine
Credeţi În obiectivitatea
1. cinematograf ului ca document al adevărata obiectivitate o poate repre-
zenta numai jurnalistica, actualitatea
contemporaneităţii? brută, nemontată. Cînd intervine se-
lecţia, foarfeca monteurului, alegerea
extraselor de realitate filmată , inter-
2. Care este - după dvs. - cea mai rodnică formulă În docu- vine implicit şi interpretarea. Totuşi
fiecare spectator inteligent ştiind că e
mentarul modern? vorba de un extras, va şti să aleagă
şi să completeze cu intuiţia lui . Şi pe
urmă mai există, din fericire, în vremea
3. Credeţi că documentaru l poate să fertilizeze, În momentul noastră şi alte mijloace de informare,
de faţă, cinematografu l artistic? Cum? care să completeze informaţia dată de
film. Primejdia care rămine este ca rea-
lizatorul să nu ne ascundă cite ceva. fn
acest sens va exista întotdeauna incer-
Au răspuns: Marcel Martin (Franţa), redactor şef al revistei titudine, dar nici asta nu este grav, de
Cinema '69, Gregor Murray (Anglia), directorul Festivalului internaţional neînvins. Cele mai oribile, mai dăună­
toare mi se par filmele documentare
al filmului de la Edinbourgh, Walerian Borowczyl< (Polonia), regizor, în care ingerinţa autorului este neîn-
preşedinte al juriului internaţional al Festivalului de la Oberhausen - frînată şi interpretarea sa, care se pre-
t inde ghid, devine forţată . in ce mă
1969, Karel Vachel< (Cehoslovacia), regizor, laureat al Marelui Premiu - priveşte, nu mă las niciodată influenţat

Oberhausen 1969, Milutin Kosovac (Iugoslavia), regizor, Kurt Rosenthal de o asemenea manieră cinematogra-
fică „ .
(R.F. a Germaniei), regizor, Kurt Gloor (Elveţia), regizor.
Kurt Gloor: Cred !

https://biblioteca-digitala.ro
 Milutin Kosovac: Nu poate exista
într-o operă artistică , obiectivitate ab-
solută! În cel mai bun caz, artistul poate
exprima subiectiv, obiectivitatea. Alt-
fel, obiectivitatea rămîne apanajul isto-
ricilor, economiştilor şi statisticieni-
lor„ .
Marcel Martin: Cinematograful nu
este niciodată o reproducere a realităţi i.
ci o imagine a acestei realităţi; deci
chiar documentarul nu dă decît o ima-
gine a realităţii actuale. Obiectivitatea
rezidă mai mult în viziunea personală
a cineastului, adică în modul în care
îşi alege el imaginile, decît în aceste
imagini propriu-zise : cu metode de
realizare identice, cinematograful-ade-
văr poate să devină un cinematograf-
minciună . Chiar filmele care nu-ş i
propun ca ţel să depună mărturie direc-
tă asupra calităţii actuale pot deveni
documente de grad secund ale acestei
realităţi. De exemplu, «unde-ground»-
ul american, deşi este adesea neangajat,
reprezintă un document asupra reali-
tăţi i americane de. astăzi.
Grigor Murray: Da, cred.
Kurt Rosenthal: Nu cred, deşi va-
loare de document a filmului . îmi pare
mai presus de orice îndoială.
Karel Vachek: Nici o operă de artă
nu -ţi dă un mesaj de absolută obiect(-
vitate. O operă poate fi , cel mult,
autentică sau neautentică „.
2 li
Walerian Borowczyk: Totul de-
pinde aici de sub iect. În 90 la sută din
cazuri, valoarea filmului documentar
consistă în subiect. Există însă grupuri
de subiecte care se pretează la montaj ,
interpretări, etc„ după cum există alte-
le în care influenţa de această natură
.omogenitatea filmului, asta depinde de
a autorului va fi vătămătoare, unde
interpretarea falsifică. Dacă eu văd,
de pildă , două filme diferite despre
viaţa furnicilor, furnicile vor rămîne
aceleaşi. Există însă teme în care două
interpretări diferite pot crea confuzi i.
lată de ce , vă repet, cred că cea mai
rodn i că formuli a documentarului mo-
dern este documentarul brut. Eu ră­
mîn ateist, nu cred, vreau să ating!
Kurt Gloor: După părerea mea,
reportajul dialectic.
Milutin Kosovac: Asta depinde de
temperamentul, de formaţi a, de încli-
naţia către anumite mijloace de expre-
sie, ele determiriînd în viaţa artistului
alegerea formei în care se exprimă o
anumită temă. Tema însăşi pretinde,
dealtfel , modul de exprimare cinema-
tografic cel mai corespunzător, cel
mai adecvat subiectulu i.
Marcel Martin: Eu cred că toate
formele de expresie sînt valabile, atît
în documentar cit şi în alte genuri cine-
matografice . Singura problemă rămîne,
pentru documentarist, a găsi forma cea
mai adecvată de expresie pentru lu-
crurile pe care vrea să le spună . Cele
două primejdii principale care îl pîn-
desc pe autorul de filme documentare,
mi se par, pe de o parte formalismul
estetic, şi pe de altă parte, patetismul ,
în sensul pejorativ al cuvîntului, adică
cel al unei viziuni pătimaşe sau senti-
mentale.
Grlgor Murray: Dramatizarea unui
material documentar. Dar mai poate el
rămine , în cazul dramatizării, docu-
mentar 1 Cred că da, în măsura în care
dovedeşte o severă ancorare în adevă­
ratele probleme ale epocii. Aş da ca
exemplu filmul lui Gilio Pontecorvo
«Bătălia pentru Alger». Prin dimensiune
şi rolurile interpretate ar putea fi
considerat film de ficţiune. Forţa lui
stă însă în folosi rea creatoare a mate-
rialului de cronică. Fără să recurgă la
răsuflatele trucuri de virtuozitate ale
imaginii , acest film recompune un ta-
blou care dep~eşte în autenticitate
suma. materialului autentic folos it , pen-
tru că materialul de cron i că , de ju rnal ,
filmat la întîmplare, poate fi adesea ne-
reprezentativ in timp ce reconstitu irea
vizează esenţele ş~dacă e făcută cu talent,
e mai convingătoare decît secve n ţa
luată la faţa locului. Cunosc de altfel
numeroase cazuri în care filmărijauten­
t ice de stradă , demonstraţii , încăie­
ră ri, etc.) pot fi prezentate deformat,
creîndu-se o atmosferă de artificios.
Aşa că, dacă nu eşti un Flaherty care
să te poţi încorpora un an şi mai bine
subiectului, trebuie să-ţi bazezi obiec-
tivitatea: documentului pe tehnicile fil-
mului artistic de buget redus.
Kurt Rosenthal: Reportajul anga-
jat care trebuie să exprime limpede şi
cu francheţe atitudinea creatorului de
film faţă de fenomenul înregistrat pe
peliculă .
Karel Vachek: Modalităţi le cine-
matografice pe care le amintiţi sînt
numai noţiuni ajutătoare pentru a le
clasifica. Ele servesc mai mult criticilor
şi istoricilor de film, decît cineaştilor .
Condiţia principală pe care o pretind
operei moderne este - indiferent dacă
e vorba de film artistic sau documentar,
autenticitatea! Prin autenticitate în-
ţeleg o calitate esenţială oricărei opere
de artă: un conglomerat de relaţii sin-
cere şi nu ~imate, între autor şi reali-
t~a-te_a_e_x_t_e_ri_o_ară~·~~~~~~~--.
I J
Walerian Borowczyk: ,Evident că
actualitatea filmată - de exemplu -
sau filmarea documentară poate fi in-
tegrată într-un film de ficţiune , dar
dacă aceasta poate da forţă, adevăr,
cel care o face. Deci să recap i tulăm
întrebarea: Credeţi că documentarul
poate fertiliza cinematografia artisti-
că 1 Nu e obligatoriu, dar e posibil!
Cum 1 Nu ştiu ! Nu pot da reţete „ .
Kurt Gloor: N-am mare încredere
în noţi unea de film artistic. Cred de-
altfel că cinematograful viitorul ui se va
doved i din ce în ce mai dificil de pri ns
ş i încremen it în categorii. Fil mu l-do-
cument î nseam nă disputa cineastulu i
cu med iul să u şi prin aceasta va influen-
ta întotdeauna c reaţia de fil m în în-
'tregul e i ş i t oate celelal te gen uri .
Milutin Kosovac : Filmul documen-
tar influen ţează de mul tă vreme deja
filmul de ficţ i une . Ş i nu nu mai._ pur ş i
simplu , în alegerea mijloacelor de ex-
presie, ci ş i prin alegerea temei şi a-
propierea de interesul spectatorulu i a
acestor teme .
Marcel Martin: Este sigur că filmu l
documentar a adus mult filmulu i de
ficţiune în ultimul decen iu , mai ales
prin i nfluenţa enormă a televiziunii ş i
a cinl!-veritl!-ului. Această i nfluen ţă a
obligat filmul de ficţiune să dea o ima-
gine a vieţii reale, foarte aprop i ată de
v i aţa reală şi să abandoneze unele fo rme
plastice şi dramaturgice care duceau
cîteodată la falsificarea adevăru l u i v ieţ ii .
Cred că aceasta este lecţ i a ev i den tă pe
care a dat-<>«tînărul-cinema » din toată
lumea, fiindcă ~ti ca ş i estetica se deter-
mină în mod mutual.
Grigor Murray: Da! V-am răs pu n s ,
de altfel, la aceasta mai sus.
Kurt Rosenthal: Nu preţ u i esc fil-
mul de ficţiune , nu mă i nteresează„ .
Karel Vachek: Metodele de lucru
nu au nici o influenţă asupa calităţii
unei opere de artă. Ele pot deven i însă
un catalizator care trebuie ales în mod
judicios pentru a face posibilă realiza-
rea unei lucrări de artă autentică.
AncheU realizată
de T. Cl'RANFIL
19
https://biblioteca-digitala.ro
 Duel
pe
Riviera
După cum se ştie , ra po rturile între marile festivaluri şi critica cinema-
8
tografică europeană n-au fost niciodată din cale afară de că l du ­
roase. Relaţiile s-au răcit extrem de mult - şi erau cit pe ce s ă
îngheţe - în urma colocviului care a avut loc în luna ap rilie la
Lugano. Acest colocviu , pornit de la întrebarea «La ce servesc
festivalurile?» a sfîrşit cu o serie de concluzii extrem de crit ice, unele nimici -
toare. Marile festivaluri - spuneau criticii - nu ştiu ş i nu pot răspunde dez-
voltării cinematografiei ca o artă a conştiinţelor ne li n i şt i te. Cu unele excepţi i ,
festivalurile nu sînt altceva decît debuşeele unei cinematografii comerciale ,
un stimulent pentru un lustru cultural derutant pentru vise tehnico lore în cine··
mascop. În aprilie, la Lugano, criticii au atacat ideea de palmares şi au .arătat
că palmaresurile nu mai pot dobîndi încrederea noastră, pentru că de prea multe
ori ele nu încoronează valorile autentice, pent ru că de prea multe ori premiile
sînt date în funcţie de considerente diplomatice, personale etc.
Nu s-ar putea spune că asemenea ob i ecţ ii sînt afară de orice temei. Din
păcate exista şi există convingerea că nu putem să ne facem prea mari iluzii
în legătură cu eficienţa acestor dezbateri, pentru că - după cum se ştie - cri -
tica este în momentul de faţă un factor de oarecare influenţă , dar este departe,
chiar foarte departe de a acţiona ca un factor determinant. Ce poate să facă
un critic sau toată critica l ao l altă în faţa unui festival? Criticul poate să critice.
Să spună NU! Să întoarcă spatele competiţie i, s-o boicoteze. Dacă e invitat -
dacă! el poate fi invitatul incomod al unui festival. Un invitat nerecunoscător,
capricios, căruia nimic şi nimeni să nu-i poată intra în voie. Dar altceva?
Altceva?
În cadrul unei structµri determinante, «altceva», pe cale paşnică, nu poate
s ă facă . Aşa se părea. În pofida a ceea ce se părea, atacul din ce în ce mai vio-
lent pe care critica ii susţine la adresa festivalurilor nu rămînefără consecinţe - zorul cu un prieten operator au lucrat în apartamentul propriu , din New York,
şi numai pe plan moral.
20
https://biblioteca-digitala.ro
Cîteva prime rezultate s-au vâzut anul acesta la Cannes, un festival care
a fost şi a rămas în bună măsură un festival al producătorilor. După cum se
ştie, Cannes-ul a fost o zonă în care, de ani de zile, finanţatorii de filme ,şi critica
de film se află într-un război de guerillă. E drept că bătăliile au fost adesea regi-
zate după regulile războiului în dantele. E drept că duelul se consuma întot-
deauna fără vărsări de sînge. Dar aceasta n-a împiedicat ca cel mai mare festival
cinematografic din lume şi critica de specialitate europeană să se afle pe Coasta
de Azur într-o stare de veşnică nemulţumire reciprocă sau, mai exact, într-un
neîntrerupt meci neamica!.
Spre deosebire de cei cîţiva ani anteriori în care victoriile criticii erau victorii
ă la Pirus, critica a înregistrat pî nă la urmă anul acesta cîteva puncte în avan-
tajul ei. În primu l rînd s-a obţinut să se organizeze, paralel cu festivalul, ceva
care s-a num it săptăm î na critici i, dar care a fost de fapt un adevărat festival
ţ i nu t paralel în acelaş i palat, într-o sa l ă vecină , la ore acceptabile, în care au
fost prezentate nu fi lme legate de interese comerciale, ci filmele care deocam-
dată n-au mari şanse de a înreg istra succese de public, dar care ar putea ferti-
liza terenu l cinematografiei. E adevărat,nu tot ce s-a prezentat la această foarte
l ungă săptămî nă a criticii mi se pare demn de o atentă luare aminte. Căutarea
în artă este î nsă deseori întovărăşită de bîjbîială, iar găsirea nu înseamnă întot-
deauna ineditul. În săptămîna criticii s-au prezentat uneori şi filme inutil com-
plicate, pelicule în care şocul anticonformist era numai o răsturnare cu capul
în jos a lumii. Nimic nu se schimba în fond, numai că unde şedeau înainte pi-
cioarele, acum şedea capul. Anticonformismul acestor filme nu era un proces
de regîndire a lumii, ci pur şi simplu o operaţie de schimbare de semn. Unde
era înainte semnul plus, se punea acum semnul minus şi invers. Cum spuneam,
unele din aceste filme aveau o subtilitate mai mult formală. «Parisul nu există»
- una dintre cele mai discutabile pelicule iscălite de R. Benayoun - mi s-a
părut preţioasă în dezbaterile ei filozofice şi destul de banală în intenţia de a
redemonstra ideea că dincolo de adevărul real există un supraadevăr mai real
decît cel real, un adevăr la care nu se poate ajunge decît pr[n vis şi halucinaţie .
La standul de cărţi se vindea cartea «Învăţaţi spaniola în 15 lecţii». în sala cu
«Parisul nu există» se oferea,de fapt,un manual vizual «Învăţaţi suprarealismul
în 90 de minute».
Harakiri
Un «altceva» realmente interesant încearcă un tînăr regizor american, Jim
McBride, care a prezentat filmul «Nunta iubitei mele» (o regretabilă greşeală
de tipar ·a făcut să fie calificat în «Contemporanul» drept «o confuzie») . Este
o producţie de metraj mijlociu, care n-a fost filmată pe nici un platou. Regi-
adică în două odăiţe fără mobile, ·cu pereţi albi şi cu o fată cu plete, nu prea
 frumoasă, o fată care este prietena regizorului şi care este adusă în faţa camerei
«ca să-şi povestească viaţa». «A povesti» este un fel de a vorbi. De fapt , asistăm ,
nu la o conversaţie, ci la o şedinţă de harakiri . Un harakiri fără sînge, fără vio-
le n ţă . Fata este pusă să-şi deschidă poşeta. E rugată s-o deşerte şi să ne arate
ce are înăuntru. O deschide, o deşartă şi ne arată, spunîndu-ile cu sinceri-
tate (o sinceritate albă, fără ostentaţie , fără impudoare), spunîndu-ne deci
cu o deplină sinceritate povestea fiecărui obiect. Această brichetă mi-a dat-o
un băiat. Pe băiat îl chema Fred. Fred era aşa „. Aceasta este fotografia fiului
meu„. Are trei ani„ . lată cum a venit pe lume„. Aici este o scrisoare care con -
ţine nişte versuri de dragoste. Am primit-o mai demult de la cineva. - De la
cine? - Nu pot să spun! - Vrei să ne-o citeşti?- Nu, asta nu!
Timp de aproape o oră camera rămîne nemişcată pe obrazul pistruiat al fetei.
Nu există nici un flash -back. Toată atenţia este concentrată pe acest cutremură­
tor minut de sinceritate - unu, două minute, 60 de minute, în care o feme ie
acceptă să devină transparentă, să i se vadă creieful şi mişcările inimii ,şi neli-
niştile,şi ezitările, şi pornirile urîte,şi speranţele. lntr-o cinematografie contor-
sionată, filmul acesta simplu ca un cîmp înverzit,descoperă tremurul unei clipe
de mare sinceritate şi, deşi sinceritatea nu are nimic senzaţional, rămîi înmăr­
murit în faţa acestei şedinţe de confesiune,ca şi cum un stol de porumbei s-ar
coborî peste capetele noastre şi ne-ar readuce marele, rîvnitul şi de atîtea ori
uitatul har al adevărului.

Răscumpărarea

Aşa după cum se ştie, Premiul criticii a fost acordat filmulu i sovietic
«Rubliov», capodopera tînărului regizor Tarkovski. Superlativele cu care v-aş
prezenta aceasta peliculă n-ar putea nici pe departe să vă sugereze forţa aces-
tui film, un film cum cinematografia mondială n-a avut demult, poate de pe
vremea lui «Ivan cel Groaznic». «Rubliov», premiu l criticii, a fost de fapt marele
premiu de prestigiu al festivalului de la Cannes. Pentru critica cinematografică
nu înseamnă puţin faptul că premiul a fost acordat de ea şi nu de altcineva.
Prin această încununare Festivalul de la Cannes îi achită criticii o parte din
vechile lui datorii. Micşorîn du-ş i pasivu l, el îşi răscumpără cu cinste şi onor
şi o parte din propriile-i păcate. Din marile,şi micile,şi veselele,şi mult rîvnitele
lui păcate.

Ecaterina OPROIU

Lauri
SI
.
'
.spini
Marile personalităţi ale filmu lui de astăzi din -lume, marii lui gînditori

8 şi plăzmuitori au lipsit de la competiţia canneză în 1969. Nic i

Fellini, nici Anton ioni, Bergman sau Bunuel şi încă alţii de dimen-
siunea lor (ne-am gîndi pe dată la japonezul Kurosawa) şi nici
dintre noii animatori ieşiţi din valurile reaeneratoare ale artei fil-
mului - un Truffaut, Godard, Resnais din Franţa sau Bellocchio din Italia, etc.
- n-au ajuns de astă dată să-şi înscrie filmele în competiţia care, într-un fel,
este un examen anual al creaţiei cinematografice. (Unul din examenele impor-
tante din cele 3--4 cite contează în scara acestor manifestări periodice) .

Un Cannes mai laic

Anul acesta Cannes a pornit fără mari vedete, sau dacă ar t1 să tacem o para-
lelă cu 'lumea platourilor, am spune că a pornit să facă festival doar cu starlete
şi cu artişti ale căror nume nu cotează încă în aur la box-office. S-a scontat
probabil ca această selecţie (fortuită într-o măsură de vreme ce Antonioni şi
Fellini nu-ş1 terminaseră filmele - «Zabriskie Point» şi «Satiricon» - iar
« Ruşinea» lui Bergman n-a ajuns în mod inexplicabil pe Coasta de Azu r dup ă
ce se vorbise despre ea ca despre un serios pretendent la lauri) s-a scontat deci
că această situaţie de tapt să devină un argument în favoarea ideii de schimbare în alte veşminte,
adusă în atmosfera festivalului după frămîntările la care fusese el supus anu l
trecut. Şi tot ca o urmare a anu lui trecut s-a făcut o selecţie de filme cu tendinţă, Claudia Cardinale a fost
cu o problematică socială la zi, realizate de cineaşti alerţ i şi combativi (restul
constituind, evident, categoria celor comerciali) . amfi'trioana Cannes-ului '69
Dar odată dominanta participării aleasă,s-a asigu rat şi o nuanţare, d iscretă ,
dar sigură (atît de sigură incit a ajuns să obţină şi prem ii - vez i filmu l american
«Easy Ridern al lui Hopper) care să echilibreze reprezentarea . al lui Tarkovski s-ar fi aflat în competiţie, pentru că un singur premiu n-ar fi
exprimat reala lui valoare. În acest caz premiul Fipresci acordat în unanimitate
Glasul oracolulu i acestui film devine d·e fapt şi pentru subsemnatul cel mai important premiu
acordat în 1969 la Cannes.
Problema-cheie o constituie operaţia premiere i, a î ncununăr ii unor tendinţe Nu s-ar putea spune că ediţia 1969 a festivalului francez nu s-ar deosebi de
în arta cinematografică. Or, aici s-a preferat un film, «lf», care mima excelent precedentele din punctul de vedere al sţructurii şi orientării ei estetice. Singura
divulgarea unei «malaise» sociale în locul altuia care era însuşi documentul, reminiscenţă, destul de viguroasă însă, a fost, poate, dorinţa de compromis
actul ei de acuzare, filmul «Z» al lui Gavras. S-a acordat lui Hopper pentru «Easy în recunoaşterea adevăratelor valori,ceea ce a dus, credem, la o nereală ierar-
R,jdern («Călătorul potolit») un premiu de debut re·gizoral, s-a ignorat prezenţa hizare a filmelor prezente pe ecranul renumitei întreceri cinematografice inter-
altui document, care centrează preocupările cineaştilor pe sursele vitale ale naţionale .
filmului modern, «Calcutta» al lui Malle; s-a ignorat în continuare «Plouă peste
satul meu» al lui Petrovic etc. Mă întreb ce-ar fi făcut juriul dacă «Rubliov» Mircea ALEXANDRESCU

21

https://biblioteca-digitala.ro
 NOUL MIT AL ANTI•
preotese ale cronicii hollywood iene - zia-
r istele Hedda Hop per, Louella Parson şi
Reţeta Sheifla Graham - oficiau ziln ic în presă,
pe scena naţ i onală , pentru zeitatea «Sta n>
anti- sub sloganul subînţeles : «Oameni sintem !
Dar ce oameni h> Zeci de milioane de spec-
starului: tatori şi cititori înghiţeau momeala publici-
tăţ iicu entuziasmu I orb al celor care. în
perfect ş i definitiv anoni mat, ·continuau sa
Un profil viseze la o celebritate obţ i nută prin accident
sau miracol. Aşa cum mitul naţional asigura
imperfect pe fiecare băiat născut în S.U.A. că e destinat
să ajungă preşedintele Americii , fiecare fată
(la modă) se năştea cu cel puţin o şansă să devină Greta
Garbo .

O
•
maşină
Oameni sintem!
Dar ce oameni t

U n eori, în concepţia mitului intra în sub-

· minusculă sid iar ş i talentul. Dar punerea lui în ecuaţie
era fortuită ş i nimeni nu-l înregistra altfel
(comandă decit ca pe un accident fericit dar neglijabil,
oh, cit de neglijabil! A~a a fost posibil să fie
împ~recheate pe frontisp iciul ziarelor talen-
specială) te incomparabile ca cel al lui Gary Cooper
cu nulităţ i ca Rock Hudson, genii interpre-
tative ca Bette Davis cu Betty Grable, ~a

•
Pantaloni
s-a făcut că un actor de ta lia excepţională a
lu i Walter Mathau să vegeteze în umbra
studiourilor în roluri de mina şaptea în
vreme ce inarticulatul Elvis Presley bătea
recordurile box-office-ului şi provoca isterii
cîrpiţi de masa.
Dar cea mai bun ă reţetă de publicitate
n-are decit o viaţă şi de la o vreme începe
la genunchi să se roadă şi să crape la încheieturi . ince-
pînd cu decada anilor '60. publicul american
(de Dior) - marele consumator al miturilor holly-
woodiene - a purces să-şi modifice sensibil
standardele de credulitate. Au început să
fie arse în faţa primăriilor ordinele de mobi-
lizare pentru războiul din Vietnam. Univer-
sităţile americane au pornit la revol tă ş i
noua metafizi că educaţ i onal ă a captat pe
alocuri dimensiuni Camus-iene. M inoritatea
de culoare a început să aibă - la moduri
violente - noţiunea de «nuanţă » şi în alte
probleme în afară de cele stricte de culoare.
Au ars cartiere întregi în Chicago, în Los
Angeles şi aiurea. Asasinatele politice au
făcut valuri în apa cam stătută ş i nu tocmai
bine mirositoare a politici i Republicanilor
~ i Democraţilor . Peste hotare, un ii din ve-
ch ii aliaţi au devenit făţ iş ostili ş i ferestrele
unor ambasade S.U.A. din străinătate au făcut
o neplăcută risipă de sticlă spartă . Omul de
rînd a început să- ş i pună întrebăr i, poate
naive - de genul celor ·«Ce se intîmplă cu
noi, ce se intimplă cu Americal» - dar
î ntrebări. Explicaţia oficială a «subversivi-
tăţii» pentru toate aceste fenomene a lăsat
să se vad ă prea multă aţă albă la cusătur i.
S-a creat o situaţie «de urgenţă » pentru
care creatorii de mituri de la Hollywood
s-au văzut obligaţ i să-şi revizuiască ş i ei stan-
dardele. Noţiunea de public - mai nece-
sară cinematografului american ca aerul şi
ca apa - trebuia să fie circumferenţ i ată cu
alte valori , visul spectatorului de rînd ne-
maifiind vila fabuloasă a lui Mary Pickford ,
croazierele lui Errol Flynn în Mediterana
în tovărăşia ilicită a d iverselor minore sau
tribulaiiile sexuale ale lui El izabet Taylor
de la cintireţul de cabaret Eddie Fisher la
shakespeare-ianul (cu rezerve) Richard Bur-
ton.
Capul de afiş al unui antistar (Mia Farrow)
Anti-starul
ca să creeze imaginea «publică a starului» : o replici «revoltatl»
Cînd cu trei secole în urmi Spi- o vilă cu parc vast şi imens bazin de înot

B
noza spunea despre faimă că :
:i.-~=~o~du~~:ăr~:ţat~~b~:
fel incit să fim pe placul fante·
ziei oamenilor, evitînd ceea
ce el dezaprobă ş i căutind să facem
ceea ce le place», era departe de a şti că
dâduse perfecta definiţie a cstarului» de
t ip hollywoodian. Cinci decenii ~i "!.ai bine,
ignorîndu-1 pe Spinoza,dar ghidaţi de legile
implacabile ale box-office-ului, agenţii de
presă ai marilor studiouri au asudat din plin
în Beverly Hills sau Bel Air (cartierele vede-
telor) unul - sau mai multe - Rolls-Royce-
uri, unul sau mai multe yacht- uri. o respec-
tabilă (1) v i aţă de familie, accidentată de
unul - sau mai multe divorţuri - un con-
tract pe şapte ani cu un mare studio, cîteva
bijuterii mitice, una - sau mai multe -
intrigi sentimentale bine asezonate şi specu-
late ca să menţini respectivul profil în act ua-
litatea senzaţionalului ; totul impecabîl am-
balat într-o atmosferă paradoxală de scandal
cu dimensiun i de respectabili tate. Cele tre i
Er a nevoie de un nou mit care să intîl-
nească
de
la jumătatea drumulu i laica nevoie
răspunsur i a celor care pină mai ieri
adoraseră pe zeii publicităţii cinematografice
Jă ră să pună înt rebări .
Aşa s-a născut anti-stuul, noul produs al
agenţi ilor de publicitate pentru ani i '60-
'70. Anti-starul este replica «revoltată» a
miturilor dintre an ii ' 30--'SO. Anti-starul
prezintă camerei un prim plan sau un profil
plin de ilnperfeeţiuni estetice, care ii face

22

https://biblioteca-digitala.ro

să fie lesne confundabil cu cetăţeanul de
rind. Anti-starul nu conduce un Rolls-Royce.
un Cadillac sau un Imperial, ci o maşin ă
minusculă , ce nu atrage atenţia, de prove-
nienţă franceză sau italiană. Anti-starul nu
locuieşte .la Los Angeles într-un semi-castel ,
ci vintură hotelele europene sau asiatice.
Anti-starul nu îmbracă rochii cu pene ş i
strassuri , ci pantaloni cirpiţi în fund şi în
genunchi . Părul anti-starului, în loc să fie
bine coafat de unul din marii coafori profe-
sionişti , atÎrnă în laţe dezolante de o parte
~i de alta a obrajilor. Anti-starul nu face
contracte pe şapte ani cu MGM-ul , ci turnea-
ză în locaţie la New York, în Italia, în Spania
sau în Japonia. Anti-surul dă tot atîtea
interviuri ca starul, dar de obicei denunţă
societatea americană, recomandă reţete de
bucitărie olandeze sau chineze~ti ş i profe-
sează o marcată prefer i nţă pentru amorul
liber. Oe obicei minuscula m~iriâ
de import este comand ă sp ecia l ă şi costă
tot atît ca un Rolls-Royce ; pantaloni i zdren-
ţuiţi sînt desenaţi de Cardio sau Coco
Chanel ; laţele sint peruci care costi mii de
dolari, creaţii pe comandă : contractul pe
şapte ani cu un mare stud io este un anacro-
nism, căci majoritatea fi lmelor americane se
turnează în orice caz în afara graniţelor
SUA din motive financiare - mina de lucru
mai i eft i nă şi evaziuni fiscale. Toate astea
însă nu-l î mp i edică pe anti-star să fie un «re-
voltat» În aparenţă şi să fie prezentat ca
atare. Noi standarde, noi imagini . Publicul.
ameţ i t de întrebări ş i insetat de răspunsur i.
muşcă din momeala anti-surului cu fervoa-
rea cu care idolatriza cu ani în urmă profilul
nesărat al lui Tyrone Power sau protube·
ranţele generos expuse ale lui Jane Mans-
field .
Nu cred să pot găsi un exemplu care să
ilustreze mai perfect cele de mai sus decit
Fenome nul
Mia Farrow
Mia Farrow s-a născut acum 23 de ani în
California. fiica regizorului John Farrow ş i
a celebrei Maureen O'Sullivan, partenera
fieţ i onală a lui Tarzan . fapt care a făcut--o .
cum spune criticul Charles Champlin , să
a i bă încă de la naştere un picior lezat pe
scara celebrităţii. Era încă o fetiţă abia ieş i t ă
din renumita şcoală londoneză Cygnets pen-
tru fete «de familie», cind i s-a oferit un rol
în «Guns at Batasi», unde o înlocuia pe
Britt Ekland după ne~teptata căsătorie a
acesteia cu Peter Sellers. Nu era un rol
major, dar n-a fost nevoie de mai mult ca
să fie remarcată de cunoscutul producător
de televiziune Paul Monash. Monash era în
acea vreme pe punctul de a lansa pe micul
ecran. într--o lungă (cinci ani) serializare a
controversatului roman al lui Grace Metal-
lious, «Peyton Place„ şi căuta o interpretă
pentru rolul lui Allison Mac Kenzie, o fetiţă
sensibilă, inteligenti, chinuită de întrebări
§Î pivotul romantic al întregii acţiuni . Timp
de doi ani, zecile de mijloace de spectatori
ai seriei «Peyton Place» s-au delectat cu
imaginea delicatei Allison care~şi purta cu
o graţie de Julietă. insecuritatea romantico-
adolescenti nă şi blonda melancolie de-a
lungul episoadelor bisăptămînale care asi-
gurau ABC-ului (canalul 7) cea mai largă au-
dienţă feminină din SUA. Pînă în vara lu i
196-4, cînd spre stupoarea gospodinelor ame-
ricane morfiniute de cPeyton Place» eroina
lor preferată a fost imobiliută pentru
două luni într· un pat de spital. inconştientă
(în urma unui accident) şi cu o ciudată evi-
tare a prim planurilor. Explicaţia a venit
două săptămîni mai tîrziu, cind presa de
scandal a anunţat că Mia Farrow se afla în-
tr-o croazieră, pe 1achtul lui Frank Sinatra,
care plătise probabil cu bani grei acest ca-
priciu de potentat. La Hollywood, contrac-
tele nu se denunţă fără compensaţii majore.
Mariajul care a urmat un an mai tîrziu a
desfundat noroiul uneia din cele mai scan-
daloase campanii de presă. Allison Mac Ken -
zie a displrut din «Peyton place~ fără nici
o eXplkaţie verosimilă, mii de mame ame-
Un mit naţional:
Fiecare tinăr născut in S.U.A.
poate să ajungă preşedintele Americii.
Fiecare fată are cel puţin o şansă sd devină Greta Garbo.
ricane au organ izat un boicot împotriva
actorului care sfida legile respectabilit ăţii
hollywoodiene căsătotindu-se cu o actr iţă
m~i tinără decit propria sa fiică . Pînă la
acest punct nimic nu contrazice făur i rea du pă
vechi tipicuri a unui nou star - scandalul
ş i senzaţionalul fuseseră servite pe tava
publicitiţii de circumstanţe «fericite» şi a-
genţii de presă îşi frecau satisfăcuţ i mîi nile
aşa cum şi le frecaseră în trecut cind eroina
a celuiaşi fabulos mariaj fusese Ava Gard ner.
De la star
la anti-star-
Aşa cum erade aşteptat, a urmat un d i vo rţ
după mai puţin de un an. Aşa cum era de
aşteptat , marile case de publicitate s-au tre-
zit 12 lun i mai tîrziu, avînd în braţe o vedetă
care la 21 de ani era deja în afara gran iţelor
legendei. lnvest i ţHle fuseseră mari ş i profi-
turilese profilau puţ i ne în noile circumstan ţe
d in care avea să lipsească de pe fundal nu-
mele fabulos al lui Sinatra. Trebuia făcut ceva
în grabă ~i pentru a fi salvate investiţi ile .
Mia Farrowa fost transformată peste noapte
în anti-star. Bijuterii le mirifice oferite de
Sinatra au încetat să mai fie În atenţ i a presei
şi Miaa adoptat stilul «vagabon<j ». Au apărut
ca fa un semn pantaloni i cîrpiţi în genunchi,
jacheta cu franjuri şi meditaţiile transcen-
dentale sub supravegherea preotulu i revol-
tat de modă, indianul Maharishi. Controver-
sata mireasă a fost împachetată ş i tr i misă în
India să caute, în meditaţie , pe î nălţimile
Himalayei, răspunsUri pentru nou a genera-
ţ i e a întrebărilor. Următorul rol care tre·
buia să denunţe convenţional ul a fost în
filmul lui Roman Polanski , «Copil ul lui
Rosemary ». Şi astfel sub priviri le fascinate
ale publ iculu i care o urmărise de la evoluţia
spre «star», la cea spre «anti-star». Mia
Farrow a conceput pe ecran un copil cu
diavolul. Era oricum mai acceptabil decît
să faci un copil cu Frank Sinatra care are
deja progenituri mature şi, vai! normale !
Copulaţ i a cu diavolul are i mpl i caţi i l e ant i-
constituţional e (cel puţi n) ceea ce aj ută
sigur la imaginea anti-starului.
intre t imp au ma i fost produse două fi lme :
«Dandy în aspic» (in compan ia lu i Laurence
Harvey) şi «Ceremonia secretă » (alătur i de
Eliubeth Taylor şi Robe rt Mitchum) ; am-
bele căderi atît de prestig iu cit ş i de casă .
Dar imediat a apărut după colţ regizorul
englez Peter Yates. care a scos d in mîned
noul film care se turnează in momentul de
faţă în locaţi e la New-York. «John ş i Mary»,
în care Mia Farrow ii are ca partener pe
Dustin Hoffman (un alt anti-star lansat de
neconvenţionalul film «Laureatul». una din
marile realizăr i ale cinematografiei ame-
r icane d in ultimi i ani). Aşa cum se anunţa
Pînă acum, «Senzaţionalul» nonconformism
al noului film constă în faptul că începe acolo
unde de obicei filmele americane se termină
discret : în pat. Ce poate fi mai potrivit pen-
tru imaginea publică a unuî antistar decît
un film in care tine r ii eroi - el şi ea - se
întilnesc într-un bar, petrec noaptea împre-
ună ş~în zori, se întreabă reciproc sub pătu ­
ră : «Pe t ine cum te cheamă ».
M inciuna
este adevirul
Ex i stă în portretizarea de mai sus şi u n
element de t ri steţe : r egretu l ca re intr ă în- personalităţ i artistice. Desfăşurată sub aus- ora actuală, Mia Farrow ţine capul de afiş
totdeauna în ecuaţ i a estetică în momentul picii necomerciale, această personalitate ar al marilor reviste şi publicaţii. Condamnă
cînd vezi ceva preţ i os r isipit în zadar. Mia fi putut fi senzaţională În accepţia majori public instituţia căsniciei în interviuri bine
Farrow este în mod obiectiv o i n t erpretă şi poz i tivă a cuvintului. Personajul lui Rose- t rase de sfori şi îşi autoprezice numai cîţ i va
de clasă ş i de reale resurse dramatice, ceea mary a fost o v i gnetă a sensibilităţii inte r- ani mai mult de trăit, pozează în Manhattan
te face poate «fenomenul» ei şi mai patetic. pretative într-un film care urmărea origina· în costumul zdrenţuros al hippy-ilor, este
Sub aspectul unei fragil i tăţ i aproape mor- litatea, frizînd scandalosul şi morbidul. Din aproape dată afară din hotelurile londoneze
bide, pulsează un talent cu durităţi metalice. nefericire; autenticitatea unei reale perso- pentru comportare dezordonată , provoacă
Imenşii ochi lichizi ai primplanurilor, mob i- nafftăţi artistice s-a înecat în ciorba insi- incidente în restaurantele din Amsterdam
litatea unul facies cu sensibilităţi de seismo- pidă a legilor comerciale ~i în anecdotica şi se autodistribuie în roluri aşa-zis necon-
graf, adîncimea detaliului cinematografic în vieţii personale care,la drept vorbind,ar formiste. ln realitate Hollywoodul face din
mişcare ş i gesturi, reduse la o economie trebui să nu privească pe nimeni. Dar legile nou sacrificii pe altarul publicităţii cinema-
simbolică şi profund sugestivă, ii conferă Hollywoodului sînt inflexibile : odată anti- tografice.
de pe acum Miei Farrow patina unei reale star, totdeauna şi cu orice preţ anti-star. La Alexandra VALP
https://biblioteca-digitala.ro
Exotismul, - -„ ... .....
o iluzie
la
preţuri
populare

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 Jilmarea
în planuri
lungi
e o greşeală
capitală...
•...iar
cinematograful
o defecţiune
tehnică!
•
În fond,
regia
de film
este
o meserie/'1
«Insesizabilul
L·am întîlnit pe realizato rul
B
«Canal u l u i~ în vastul ho l al
hotel ului « E u rope iski~ din
Varşovia. Am intrat rapid in
subiect, ca intr·u n documen-
tar de 10 minute ; am început,
fireşte , cu su rp ri n ză toru l să u fil m «Tot ul de
vînzare» (vizionat recen t ii de publicu l
nostru) :
Penultimul film
- «Totul de vinzore» este un film neobiş­
nuit din multe puncte de vedere. S-or pdreo
cd sensurile sale trebuie cdutate in profunzi-
mile ascunse, în subtext ...
- ln fiecare film adaug unele scene «din
sinea mea», care nu există în scenariu sau
ecranizarea .respectivă."' Multe din ele n-au
apărut însă niciodată pe ecran. M-am gîndit
că ar merita ca aceste scene «în aşteptare »
să formeze un film aparte. Bineînţeles că
t rebuia găsită o idee căre i a să le subordonez,
un pretext care să le imbine, să le cimenteze.
Titlul «Totul de vînzare» îl aveam demult.
Nu ştiam însă prea precis ce să fac cu el.
Cîndva m-a impresionat profund o scenă
văzută in India : un om sărac, stînd pe mar-
ginea autostrăiii şi avind în faţa lui, pe o
bucată de cîrpă, înşirate cîteva cuie, bucăţi
de tal pă veche ... O impresionantă imagine
a unui om care vinde tot ce posedă , iar fap-
t ul că posedă atît de puţin nu este de loc
vina sa, ci a soartei care îl d o mină . M-am
gîndit atunci că aş vrea - cind voi fi pe
punctul de a mă despărţi de cinematogra-
fie - să realizez un asemenea film în care să
ofer spre vînzare tot ce am acumulat în
aceşti ani. ..
Apoi a murit Zbyszek (Cybulski - n.n.).
26
https://biblioteca-digitala.ro
rw poate fi fotografiat. „ » («Totul de vinzar.e»)
M-am gînd it la un film despr e omul care nu
mai este. De la bun început î nsă mi-am dat
seama că realizarea unu i film biografi c des-
pre un acto r este cu to tul şi cu totul im po-
sibilă . Esenţa acto rului se găseşte do ar in
propria sa personali tate. Şi nici o aJtă perso-
nalitate n-o poate înlocui. Ar i e~i o poveste
d~pre cu totul altcineva. C ine l-ar putea in-
t erpreta pe Zbygn iew Cybulski 1
- Aţi realizat un film cu actori care se
joacd pe ei în~iii. Şi tolu~i. regizorul este in-
terpretat de un actor.
- Am realizat pur şi simplu un film des-
pre oameni care fac filme . Caracterul său
deosebit constă în faptul că actorii au cu
adevărat, cuvîntul în film . Nu este întîmplă­
tor că apar sub numele lor autentice. Ce
rost ar fi avut schimbarea numelui , atîta
timp cit ei vorbesc prin propriile lor cuvinte
cu care s-au declarat, de la bun început, de
acord l În ceea ce pri veşte rolul regizorului ,
trebuie să mărturisesc sincer că am dorit
mult timp să joc eu însumi acest rol. Nu
m-am decis, totuşi. Nu sînt actor. şi nu aş fi
.putut interpreta o ficţiune . O situaţie reală,
în schimb, nu am avut ocazia ş i nici n-am
vrut să joc. N-aş fi putut realiza nici a sut a
parte din cit a făcut Andrzej Lapicki.
- Foţd de caracterul otit de neobişnuit ol
filmului «Totul de vinzore» , ce probleme spe-
cificeaţi avut în munca de realizare ?
- filmuJ a luat naştere în mod oarecum
diferit de cel normal. Fabulaţia nu se evi-
denţiază aici pe primul plan. Am urmări t
crearea naraţiunii în jurul a ceva insesizabil.
Acest carater insesizabil, această imposibili-
t ate de a surprinde faptul, a avut un rol
preponderent.
Filmul este însă fotografie. Nu poate fi
fotografiat ceva insesizabil, pe peliculă tre-
buie înregistrate fizionomii, peisaje, întîm-
plări. În aceasta constă marea ii simpla
dificul tate.
- Remorcăm pentru primo dotd in filmul
«Totul de vinzare » semndtura dumneavoastră
şi ca outor ol scenariului. Cum se explicd cd
pind acum nu aţi lucrat niciodatd dupd sce-
narii proprii?
- Scrierea scenariulu i a fost din partea
mea un act de curaj. Nu l-am încercat nici-
odată pină acum. Această reţinere faţă de
«condei» este o reminiscenţă a anilor de
studii la Academia de Arte frumoase din
Cracovia, unde toţi pictorii care se apucau
de scris erau trataţi cu suspiciune. Se con-
sidera ci le l i pseşte talentul din clipa cînd
căutau o altă formă de exprimare ... Cu
toate acestea, string material şi voi mai
încerca să realizez un film după propriul
meu scenariu .
- Consideraţi cd filmul aşa-zis «de outor»
se situează pe o treaptd anume În arta cine-
matografică?
- A num i «film de autor» un film in care
regizorul este şi autorul scenariului e o
etichetare mecanică. Există mulţi regizori ,
autori de scenarii excelente. La fel cum unii
regizori preferă să lucreze pe scenariile
altora. lnseamnă oare că filmele realizate,
de pildi, de Orson Welles sau Renoir sînt
filme de «neautori»!
Adevăratul autor al filmului este cel a
 «... unii regizori preferă
să lucreze pe scenariile altora;
inseamnă oare că
Orson Welles sau Renoir
LUI sini «neautori» ?»

«Vinătoarea de muşte»- «o comedie care inversează mitul Galateea - Pygmalion»

cărui personalitate se degajă cel mai preg-
nant din film. De ce să nu recunoaştem că
există şi filme de actor sau de scenarist?
- Sau de operator ?
- Din păcate, există şi din acestea.
Ultimul: «Vinătoarea de muşte»
- Vă rog să-mi spuneţi ceva despre «Vină­
toarea de mu~te», filmul prezentat la Cannes ...
- «Vînătoarea de muşte» constituie pri-
ma mea comedie. O comedie tristă, în care
tristeţea nu exclude comicul. Rezumat, fil-
mul este o comedie despre femeile care în-
cearcă din toate puterile să îndrume soarta
bărbaţilor . Un fel de inversare a mitului
Galateea-Pygmalion. Dominarea bărbatului
de către femeie este de altfel o problemă
la ordinea zilei şi cred că filmul va avea ecou
la spectatorH de ... ambele sexe.
În afara unei singure scene în decor, în-
tregul film este realizat în ambianţe reale,
iar majoritatea interpreţilor din scenele
episodice sînt neprofesionişti. Neprofesio-
nistul aduce cu el ceva mai mult decit
actorul, el reprezintă întotdeauna o indivi-
dualitate originală, cu toate detaliile auten-
tice psiho-fizice pe care actorul profesionist
nu le poate reda decit cu preţul unor efor-
turi mari, şi nici atunci în întreaga lor com-
plexitate.
- Fiecare film nou constituie pentru reali-
zatorii sdi o experienţă in plus. Ce au însemnat
in acest sens pentru dumneavoostrd ultimele
doud filme?
- În primul rÎnd am ajuns la convingerea
fermă că punerea În scenă trebuie să fie de
maxi m ă naturaleţe . M iş carea actorilor ~ î
dialogul trebuie în aşa fel înregistrate, in-
cit să nu se simtă nici prezenţa camerei de
filmare , nici «ideea» după care este con-
struit decorul. Am filmat de parcă decorµI
ne-ar înconjura din toate părţile , de parc ă
ne-am afla în mijlocul altor oameni şi totul
s-ar afla în mişcare iar noi am privi din toate
unghiurile.
Pînă de curînd am urmărit În regie direc-
ţia decoruluî. Se ştie că unul d in pereţi
lipseşte pentru a se putea instala aparatura
de filmare şi iluminare. Mai întotdeauna se
uită însă filmarea unor cadre în direeţ ia pere-
telui lipsă. Rezultatul se cuno~te: filme
teatrale, realizate in planuri lungi. Aici stăm
noi, acolo e rampa, dincolo se desfăşoară
acţiunea. Nimic mai greşit. Cinematograful
înseamnă viaţă, acţiune, mişcare . Filmarea
în planuri lungi o consider ca o greşală
capitală, iar trecerea camerei de la un actor
la altul (iar uneori , mai rău - la recuzită !)
ca o pierdere de timp. De ce să plimbăm
camera, dacă putem utiliza foarfeca? Ce vom
putea realiza mai mult decît un racord atit
de gretit incit va produce un şoc spectato-
. rului? ln acest caz se pune însă întrebarea:
ce «păzeşte» regizorul? În fond regia de
film este o meserie!
Ultimele «mode»
- Pentru că a venit vorbo de opticd, ce
pdrere aveţi despre ecranul lat? Aţi realizat
citeva filme in sistemul cinemascop, însă re-
veniţi mereu Jo formatul clasic al imaginii.
- Ecranul clasic ne permite folosirea mi-
nunatelor obiective vechi. Iar cinemascopul
constituie o defecţiune tehnică! În cinema·
tografie, cînd se atinge o culme într-un do-
meniu tehnic se descoperă imediat ceva cu
iz de noutate, «Strigăt» în fond extrem de
primitiv. Cind obiectivele cinematografice
au atins perfecţiunea, s-a inventat deforma-
rea imaginii şi sistemul cinemascop.
- Pe pion estetic insă situaţia se prezintă
cu totul altfel. Noul şi dezvoltarea mijloacelor
de expresie ole celorlalte arte au o influenţă
directă asupra art.ei filmului.
- În acest sens cea mai puternică influenţă
asupra filmului o exercită, fără îndoială. li-
teratura. Dintre caracteristicile literaturii
moderne şi-au făcut loc în film , în special ,
complexitatea şi profunzimea naraţiunii . Nici
multitudinea scenelor ce poartă un vădit
caracter de improvizaţie - elemente ce se
nasc în decursul realizării efective a filmului
- nu sint străine de această inrîurire.
- Ce importanţă acordaţi diferitelor cu-
rente mai mult sau mai puţin «furioase» in
contextul cinematografiei mondiale?
- Sînt ultimul care ar. condamna apariţia
unor curente noi. Marile curente care au
constituit puncte cruciale în istoria litera-
turii şi artei universale au luat întotdeauna
naştere din manifestări uneori impercepti·
bile. Unele dintre aceste manifestări au
păru~ chiar extravagante la începuturile lor.
- Aţi realizat într-un timp relativ scurt
două filme„ .
- Trebuie să vă corectez: trei. În acelaşi
timp am terminat şi filmul «Macbeth» pen-
tru televiziune, realizat cu mijloacele spe-
cifice TV. Un film de lung metraj, a cărui
durată însumează o oră şi 50 de minute.
- Cu atît mai mult. Cum aţi reuşit acest
«tur de forţă»?
- Pur şi simplu am poftă de muncă.
- Se pare că această poftă de muncă este
caracteristică Întregii şcoli poloneze de film .
Am constatat asta, parcurgind fugitiv planul
de premiere şi de producţie al colectivelor
dumneavoastră de creaţie.
- Ritmul de muncă şi numărul de filme
aflate în produqie se datorează în bună
măsură şi afluenţei de tineri regizori în stu-
diourile noastre. Ne aflăm intrwo etapă plină
de noutăţi. Iar aceşti tineri talentaţi, dintre
care unii sint la filmul lor de debut, vor juca
un rol important în dezvoltarea cinemato-
grafiei noastre, aşa cum şi noi, la timpul
nostru, am dat tot ce era mai bun în noi.
- Oe obicei un interviu se Încheie cu Întrew
barea «clasică»: ce proiecte de viitor aveţi?
lmi permiteţi, deci, sd vd pun aceastd între-
bare?
- Şieu voi răspunde tot în mod «clasic»:
aştep un scenariu. Un scenariu contem-
poran.
Severin PIKER

27

https://biblioteca-digitala.ro

Lelouch a devenit unul din subiectele
cele mai controversate
ale criticii mondiale
(şi, deopotrivă, ale publicului)
Părerile
•
emise în acest sens
la masa rotundă a revistei
«Cinema '69»
pot aduce cîteva argumente interesante
nu numai
pro sau contra
Lelouch,
ci pro sau contra
unei anumite modalităţi cinematografice
Claude Beylie : Totul porne şte de la ş oc ul
« Un b ăr bat şi o femeie » care a declanşat in
public şi într-o anumită parte a critici i un
mare entuziasm , provocînd un succes pe
ca re nimeni nu-l sconta - nici chiar Lelouch
- şi, in acelaşi timp , o vie opoziţ ie. Dar şi
mai curios e că, înainte de asta. Lelou ch era
autorul ignorat al une i jumătăţi de duzin ă
de lung-metraje .şi a nenumărate scurt-me-
traje.
Albert Cervoni: Si lucrul cel ma i remarca-
bil În acest succes f~lgerător e că el a cucerit
şr pe ce i ca re se consideră cinefil i - pentru
ca şi pe un ii
a folosi un termen pract ic -
critici care ating şi influenţează acest pub-
blic de cinefili (Cournot, de exemplu ).
Guy Braucourt: Este ca şi cum marele
public-care consacră succesele pariziene -
fi asumat o anumită atitudine faţă de u n
ş i-ar
au tor ca Lelouch . Ceea ce m i se pare neobi ş­
nuit. surprinzător şi dificil de explicat; căc i
publicul care-l urmează pe Oury urmează
de fapt cuplul de vedete Bourvil -De Funes
sau Bourvil- Belmondo, şi nu pe cineast.
Albert Cervoni: Da r şi în cinematograful
lui Lelouc h ex i st ă vedete, si nu numa i
Anouk Aime-Trint ignant sau ' Montand-Gi-
rardot. .. Ex istă ma i ales un anumit tip de
ci nema. cu muzică - garanţie de succes -
cu apusuri de soare, căţelu şi pe plajă , la
Deauville, maşini de curse, mediu de cinema
~i o întreagă structură a anecdotici i. Şi ma t
c Lelouch însu~i, pe care presa - ~i în spe-
l-au lansat ca
cial revistele fem inine -
vedetă. ţesind un fel de legendă injurul lu i. .
Guy Braucourt: Aceasta e o explicaţie a
posteriori pentru că În momentul « Un bar-
bat s1 o femeie», Lelouch era mai curind u n
cine~st blestemat, fără a dori să pun o
aureolă termenului, un cineast pe care toat ă
lumea îl ignora, chiar cind realiza un filmu-
leţ plăcut ca «0 fată şi arme ». E comod s ă
spui acum că a fabricat « Un bărbat şi o fe-
meie » pentru a place.
Albert Cervoni: C ă a ex is tat o evolut1e la
Lelouch, e indiscutabil si normal. Lel~uc h
e încă foarte tînăr (32 de ani), un cineast
format în afara tradiţiei - adică nu a trecut
nici pe la l.D.H.E _C., nici prin asistenţă de
~ Cand ice Bergen :
«o poză agreabilăi> . . ? - Tot.u şi...
https://biblioteca-digitala.ro
regie- un cineast care a început să manipu -
leze pelicula cu multă plăcere şi c~re s-a
simţit sigur deodată de meseria lui . ln ace-
laş i t imp , el a descoperit un model de sce-
nariu - un model popular în care se intîl-
nes forme na rative familiare, aflate demult
în afara cinematografului. Cred, de exemplu ,
că «Un bărbat şi o femeie » trimite foarte
direct la ceea ce s-ar putea numi «curier
sentimental». Ajuns aici. realizatorul ama-
tor devine obligatoriu un realizator comer-
cial. El se instalează într-o funcţie , intr-un
statut comercial cu preocuparea indiscuta-
bilă de a place. şi evoluţia lui se sis t emati -
zează„. Pin ă la urmă . pentru mine există do i
Lelouch : un Lelouch real izator indemînat tc
şi mediocru. fără o inspiraţie reală sau or i-
ginalitate în stil. încă amator. dar experimen-
tat; şi alături . un mare bonOm al cinemato-
grafului. producător foarte sensibil la gustu l
publiculu i.
Claud e Beylie: Altfel zis. un om cu ban i.
care se ia drept artist, atunci cind ar trebu i
săse mulţumească să producă filme.
«Paris Match » ! Ei şi?
Lelouch -
Marcel Martin: Nu . Lelouch are u n
anumit succes pentru că reflectă gusturile
publicului. E demagogia naivă - şi chia r
pretenţia lui e extraordinar de naivă - la
nivelul titlurilor sale, cu dorinţa lor pom-
poasă de a generaliza ... Pentru m ine Lelouc h
e «Paris-Match». adică prezentarea fac ilă,
seducătoare si mincinoasă a evenimentelor
0
vieţii cotidie ne. Aceasta place oamenilo r,
aceasta caută ei în cinema: o anumită înstră i ­
nare , lucruri frumoase de privit, fotografii
cu gust.
Henri Moret : Dar toate acestea nu te îm-
p i edică să faci filme bune! Succesul filmulu i
« Un bărbat ~i o femeie » corespunde nevo ii
publicului de a avea un cinema romanesc,
foarte simplu, foarte linear, refractar la ma-
niera intelectuală a lui Godard - care îm i
place adesea , de altfel, dar care face un
cinema pentru cîţiva aleşi. În afară de asta ,
aceste elemente, să le spunetn facile, dacă
puteau fi regăsite în «A trăi pentru a trăi »
(reporter , televiziune, Vietnam , mercenari )
nu mai există în «Viaţa, dragostea, moartea ».
Dovadă , cred , e insuccesul acestui film în
raport cu precedentele (să lăsăm la o parte
«13 zile în Franţa» care e un cinema margi-
nal). De data aceasta, nu mai găsim de loc
concesii făcute publicului. Şi totuşi. Lelouch
~ontinuă să fie atacat cu aceleaşi argumente !
ln fapt , nu el , c i detractorii lui sînt sistema-
t ici în a- i fi potrivnici , orice ar face ..
Albert Cervoni : Cinematograful lui Le-
louch constituie, desigur. un răspuns la ne -
voile reale ale publicului. dar un răspuns
'f oarte mistificator. Să vedem situaţia din
«Un bărbat şi o femeie »: două fiinţe care
vor permite publicului să se identifice cu
ele, amîndouă rămînind aureolate de un fel
de exotism social şi fictiv. Trintignant, bo-
nomul mediu. Anouk Aimee, fata de trea b ă
cu un copil în braţe ; dar ele totuşi pilot de
curse - de unde o anumită încărcătură de
snobism: ea lucrează în cinema, de und e o
participare, de asemeni fictivă , la un univers
de înlocuire.
Guy Braucourt: Pardon! Poate că voi păre a
şieu naiv, dar cred că ceea ce califici drept
exotism social , este poate, pur şi simplu ,
familiaritatea, dragostea lui Lelouch pentru
obiectele pe care le cunoaşte bine, pe care
vizibil le indrăge~te: maşina , cinematografu l.
El se mulţumeşte să-şi implanteze persona-
jele într-un cadru social şi material, asta ~i
totul !
Albert Cervoni: Dar Lelouch nu ne arată
funqia reală a personajului; el nu păstrează
decit mitul , uniforma. Marele reporter din

lves Montand: «o altă concesie» .„? - Pardon!
«A trăi pentru a trăi» - şi toţi cei care au .
puţină practică la televiziune ţi-o vor spune
- rolul lui Montand nu poate fi luat în se-
rios. Vreau să spun că la Lelouch nu există
decît aparenţe şi nu realităţi trăite .
Sinteţi ieftini, domnilor!
Henri Moret: Pentru că nu e ·cine-verite.
pentru că Lelouch face filme romane.şti ..
Dar dincolo de acest caracter romanesc, eu
simt un contact real cu personajele.
Ex i stă
momente, dialoguri, gesturi, atitudini, pri-
viri între Trintignant şi Anouk Aimee, între
Girardot şi Montand. între Am idou şi Jani ne
Magnan sau Caroline Cellier. cJe altfel mi nu-
- naţi ca sensibilitate şi precizie. Lelouch exce-
lează în a descrie raporturile unui cuplu, în
a face ca totdeauna intre ei să se intîmple
ceva, şi ca acest «ceva» să emoţioneze pu-
blicul. Aceasta oare nu contează? Dar cri-
tica de azi este, sistematic, împotriva a tot
ce place publicului. Nu doriţi de fapt decit
filme făcute pentru delectarea d-voastră
personală!
Marcel Martin: Dar Lelouch nu caută să
arate substanţa lucrurilor, el se joacă cu
camera, se mulţumeşte cu aparenţele ime-
diate. Este dusă la limită - în momentele
cele mai bune - tehnica fotografului la
modă: surprinde clipa şi epiderma lucruri„
lor, fără a ajunge vreodată să dep~ească
„ Criticul X :«Criticii
• place publicului!»
momentul imediat în ceea ce acesta are
«drăgup>, spectaculos, exterior.
Al birt cervoni : Şi de aceea în filmeJe lui
nu pătrunde "'flici o sensîbilitate reală, ci
numai un joc de-a sensibili tatea. Dau un
exemplu precis. Prima dată cind Anouk
Aimee .şi Trintignant sint în intim itate.
brusc ei ii apare amintirea soţulu i decedat :
imaginea ar fi_ trebuit să fie fu lgurantă şi
insuportabilă. ln loc de asta, se caută in
rafturile cinematecii personale o serie în -
treagă de mici secvenţe foarte cuminţ i şi
grijuliu puse cap la cap - dragul meu în
zăpadă, dragul meu pe nisip, dragul meu în
momentul accidentului - şi în acest t im p,
alături de ea, Trintignant .. . Dacă nici asta
nu e ridicol, dacă nici asta nu e una din cele
mai proaste idei ale cinematografiei !
Guy Brancourt: Personal , ceea ce mă je-
nează cel mai mult nu e atît faptul că sinteţ i
nereceptivi faţă de «farmecul», de «lirismul»
şi uneori «adevărul psihologic» al filmelor
lui Lelouch (să punem toţi aceşti termeni
în ghilimele pentru a vă face plăcere) în care
nu vedeţi decit facilitate , clişee şi trucaje
adesea folosite de alţii - în special de cri-
tici - dar că faceţi un «anti-Lelouch» atît
de sistematic incit reduceţi ultimul film la
aceleaşi dimensiun i cu precedentele!
Claude Beylie: Atunci Lelouch să nu facă
un cinema de probleme mari! Dacă este
https://biblioteca-digitala.ro
sînt împotriva a tot ce
Trintignant: «bonomul mediu»„.? - Da, dar„.
incapabil, să se mulţumească să povestească
mici istorii..
Henri Moret : Cind povestea «mici istorii».
l- aţi atacat spunind că e incapabil să turneze
una «mare»; cind tratează o temă funda-
mentală, ii trimiteţi înapoi la povestioare ..
Nu , e prea ieftin! ...
C laude Beylie: Singurul lucru care ar putea
fi pus la activul lui Lelouch este entuziasmul:
li teralmente, el se înflăcărează pentru anu-
mite personaje şi pentru propria lui tehnică.
Are o plăcere instinctua lă să facă cinema. Dar,
p i nă la uqnă, aceasta îl trădează, căci îi ră­
peşte luciditatea indispensabilă realizato-
rului.
Sinteţi snobi, domnilor!
Henry Moret: Da, e un temperament, un
«să lbatic în ale filmului» şi asta nu întilneşti
în fiecare zi! Şi apoi - dacă nu vă doare
stomacul privind condamnatul care aşteaptă
în celulă, drumul lui spre ghilotină- e pen-
tru că sinteţi insensibili sau nu credeţi în
forţa cinematografului. Snobismul anti-Le-
louch face ravagii cumplite. Chiar dacă
miine el ar da o capodoperă, tot n-aţi vrea
să o admiteţi. „
Marcel Martin: Nu , totul ne lasă rece,
pentru că e fals.
Nu! Nu sînt!
Henri Moret: Mi se pare că publicul nu e
în întregime de acord cu dumneata cind
aplaudă finalul filmului, un film pe care l~a
urmărit intr·o linişte de o rară calitate.
«Viaţa, dragostea, moartea» nu-i lasă rece
decît pe intelectuali care au oroare să se
lase fascinaţi şi se vor impasibili.
Guy Braucourt: Ceea ce aş vrea să subliniez
e că jucind rolul avocaţilor diavolului,
Henri Moret şi cu mine am căutat deopo-
trivă să denunţăm facilitatea, şi chiar dema-
gogia, de a proscrie definitiv cinematograful
lui Lelouch şi să subliniem că acest cinema,
orice s-ar spune, există chiar pentru cine-
fili. Aşa cum există opera unui producător­
distribuitor (despre care aş fi vrut să se
vorbească ceva mai mult) care ar fi putut
să-şi facă filmele proprii de cert succes şi
care a ales încă o dată să rişte, permiţind
unor tineri realizatori să facă primii paşi sau
distribuind filme necomerciale. Mi se pare
că aceasta, precum şi faptul de a ataca tema
pedepsei cu moartea~ îşi au importanţa lor
atunci cind judeci opera unui realizator şi se
pun in discuţie însă.şi sinceritatea. intenţiile.
onestitatea lui. Şi cred că. în fond. acesta
este «cazul Lelouch».
'' În nr. 3/1969, revista noastră a prezentat
opiniile contradictorii ole presei franceze asu-
pra ultimului film semnat de Lelouch : «Viaţa,
dragosteo, moartea».
29
 VISUL ÎNGROP AT
iN VAR
a teatru actul morţii are un efect trecător
L şi superficial. După ce actorii «mor», ei
«învie» ca s5 fie aplaudaţi. lntr-o carte,
în scopul de a-l «prinde» pe cititor, a-
vem nevoie de o atmosferă necesară, creată prin
acumulări succesive, prin detalii sugestive. Ci-
titorul e nevoit să pătrundă într-o lume imagi-
nată de altcineva, dar care se modelează după
mintea fiecăruia. Cititorul ajunge să trăiască pe
rind toate personajele unei cărţi . Dar tot ceea ce
intr,o carte sintem obligaţi să ne închipuim, într-un
film ni se oferă spre contemplare. Odată cu asta,
însă, detaliile se estompează, ce ne interesează este
viaţa, pină la ultimul ei licăr de lum i nă. Dar naşterea
nu e decit o făgădu i nţă că vei muri» spune într-un
loc Armand Salacrou. Moartea în sine, moartea ca
teritoriu e o mare necunoscută pentru noi, e o pată
albă pe hirtia cunoştinţelor noastre. E normal :
avem de-a face cu două ţări complet diferite, viaţa
şi moartea. Deoarece trăim în viaţă nu putem cu-
noaşte decit ce-i al vieţii şi atunci ce-am putea afla
despre moarte! Noi nu ştim decit cum se poate muri ,
aşadar cunoaştem numai actul morţii şi, in conse-
cinţă, la cinema ni se rezervă şi dreptul de a-l privi.
Cinematografule cel mai in măsură să ne ofere moar-
tea ca act deoarece acţionează direct, vizual şi ast-
fel are efectul cel mai pătrunzător. Vedem actul pur
al morţii in toată goliciunea lui şi, deşi totul nu-i de-
cit un spectacol, iluzia e perfectă, moartea e redată
natural .
Acum mulţi ani am văzut un film - «Casa mult
visată» care, prin cruzimea sfirşitului său, mi-a tul-
burat serios ochiul încă senin de copil ce abia luam
contact cu viaţa : un om îşi doreşte cu ardoare o
casă, dar propriul său vis ii va trata cu o supremă
nepăsare. Din casa aflată in construcţie, omul se
prăbuşeşte şi moare îngh i ţit de-o groapă de var.
Acea mlaştină albă şterge , desfiinţează, anule;µă
dintr-odată totul. Pentru un timp m-a inundat o
spaimă strălucitoare şi am fost complet orb : în faţa
mea nu vedeam decit acea lacomă groapă de var
aşteptîndu-mă, răbdătoare să cad şi eu de undeva
de sus. Nu sint pesim ist, nici nu am apetit pentr u
macabru - dar de-atunci , orice act al morţii pre-
zentat pe ecran mă forţează să-l urmăresc cu încor-
dare ş i durere. Ulterior, am observat că astfel de
scene sint înveşmintate şi într-o haină si mbolică
mai mult sau mai puţin pregnantă ş i de multe ori
beneficiază de o tratare ceva mai deosebită, uneori
inediţi. Voi încerca să mă justific prin rîndurile
care urmează, aducind precizarea că sînt excluse
orice pretenţii de clasificare propriu-zisă sau de
epuizare a subiectului şi că , in virtutea obişnuinţei ,
cuvintul pe care-l voi folosi în locul expresiei «act
al morţ i i» nu va fi altul decît cuvîntul «moarte».
Moartea frumoasă
în «Hombre» există o certă acumulare progre-
si vă care ne-mpinge spre un sfirşit inevitabil : deş i
strigăm disperaţi «nu , nu vrem!», Hombre trebuie
30
«Matahari» - lovitura precisă
să moară . De la începutul filmulu i, omul acesta
poartă în el un calm de moarte, privirea lui are du-
ritatea pustiului (pustiul albastru !) în care va cădea
şi nu poate fi uitat profilul său energic u r mări n d
dintr-un colţ al ecranu lui cum , pini la urmă, intrind
în ţarc , calul va da ascultare calului. Lovit de vi aţă ,
Hombre o cunoaşte perfect şi e îm păcat cu aspri-
mea şi meschinări a e i. Printr-o mare forţă inter ioară
el şi-a impus faţă de toat e aspectele vi eţ i i o supremă
detaşare . nimic nu-i poate tulbura privirea, dar bă­
nuim sufletul său mereu încordat şi nu ştim precis
dacă e ind iferent sau dacă urăşte oameni i îngro-
zitor de mult ; gestul final ne dezvăluie, de fapt ,
adinca, profunda lui umanitate.
Şi Hombre, un om deosebit, moare demn şi sim-
plu, într-un cuvînt, moare frumos . Deşi, aparent,
Hombre respinge omul, filmul poate fi pri.vit ca un
îndelungat ritual de autojertfire în numele omulu i.
Ca şi in «Hombre», în «Tudor», moartea erou-
lui e previzibilă într-o oarecare măsură. Neînţele­
gerea sau respingerea idealurilor lui Tudor, teribila
lui singurătate, într-o viaţă închinată semenilor săi
sînt reliefate pregnant în scena finală: fuga disperată
pe spinarea calului, cimpia stearpă, cerul cenuşiu,
săgeata ucigaşă şi moartea lingă !întina solitară
(groaznic de frumos!). Dar Tudor moare trădat
chiar de semenii pentru care a trăit şi , astfel, moartea
lui ne doare mai mult decit aceea, prea resemnată,
a lui Hombre.
Cu un expresiv poem vizual ne-am intilnit in
«Viaţă particulară» . O tinără necunoscută ajunge
o mare vedetă. Popularitate excesivă, extenuantă ,
devoratoare; vedeta se refugiază într-o ascunză­
toare. Dar ea nu mai poate avea dreptul la o ex isten-
ţă proprie. Hăituită, se va prăbuşi de pe «acoperiş »;
o privire amară urmăreşte, în speranţa unei zadar-
nice amînări a morţii , căderea ei moale, eşarfa pă­
rului despletit, traducindu-se in această dificilă
desprindere de viaţă a oricărei fiinţe omeneşti .
Oare poate fi uitat grupul celor trei entuziaşti
din uAventur.ierii»1 Oameni îndrăgostiţi de vi aţă ,
plini de planuri, dori nţi , speranţe . E deajuns un
schimb de focuri şi făptura inconsistentă a fetei se
destramă neştiut, în afara ochiului nostru infier-
bintat şi captivat de scurta luptă. O aflăm dintr-odată
moartă şi ne cutremurăm . Moartea ei sugerează
fragilitatea, vulnerabilitatea a tot ceea ce aparţine
omului ş i vieţii, în general. ln plus, avem parte şi
de o «inmormintare» stranie şi seducătoare : aceeaşi
privire înceţoşată care înregistrase în «Viaţă parti-
culară» drumul spre moarte al Brigittei Bardot,
în «Aventurierii» urmăreşte drumul întru moarte
al johannei Shimkus.
Moartea - şoc
«Depăşirea» are o desfăşurare halucinantă. Vezi
numai o linie neîntreruptă pr111 aer; spectator
fiind nu observi săgeata din cauza zborului. Ener-
https://biblioteca-digitala.ro
vare, dar ce-i asta!! Filmul nu-ţi spune nimic, ai
senzaţ i a neîmplinirii, a unei alergături fără rost,
prea e lipsit de miez. Dar iată că săgeata se-nfige
zbirnîind ! Tînărul întruchipat de Jean-Louis Trin·
t ignant moare într-un banal accident de maşină ,
moare stupid, «ca-n viaţă» . lată că se-ntimplă ceva
şi încă ceva foarte crud . Lovitura e pregătită minu-
ţios şi e plasată cu precizie. Chipul lui Gassman ,
omul care a scăpat, exprimă o mare şi dureroasă
nedumerire : Cum de a fost posibil! Ca ideee şi ca
realizare, «Depăşirea» a fost un film excelent.
Trebuia recomandat cu prisosinţă tuturor poseso-
rilor de automobile, deşi «morala» acestei lungi
«fabule» e alta şi cit se poate de precisă (Ne mai ajută,
de altfel, şi titlul).
Moartea lui Trintignant e o moarte-şoc , lipsită
de orice spectaculozitate. Căci există şi o moarte-
şoc spectaculoasă. Exemplul cel mai bun mi se pare
a fi cel din «Dacii»: jertfirea tinărului dac. Intenţie
clară, de un mare efect: pentru o clipă, şi trupul
tău a fost aruncat în suliţe .
Moartea - obsesie
Nu pot să nu mă opresc o clipă ş i asupra morţii ­
obsesie. Prea curat şi cam ţipător prezentată în
uUn bărbat şi o femeie», moartea-obsesie are
o rezolvare imagisti că deosebit de interesantă in
«Dum i nică la ora 6», unde, efectiv, ea se zbate ,
loveşte , torturează sufletul : mereu un fel de pră­
buşire într-un hău îngust· cu pereţii zgronţuroşi .
î ntunecoşi şi citeodată un ţipăt de lumină - o vagă
speranţă , neputinţa de a crede în realitatea celor
petrecute. Căc i obsesia trebuie să zgîrîie, nu să în-
ţepe.
Moartea - uscatl
Vorbind despre sinucidere voi face o primă re-
ferinţă la «Columna». Sinuciderea eroică a lui Dece-
bal e însoţi tă de moartea soarelui într-o baie de
singe la orizont. ·
Adevărata sinucidere rămine, însă, cea japoneză;
aşa după cum , într-un alt sens evident, adevăratul
tango e cel argentinian. Faţă de sinuciderea euro-
peană , japonezi i aduc un fior particular, ei vin cu
o nuanţare mai aspră, simţi realmente răceala mor-
ţii şi , ca atare, sinuciderea e un ritual sobru şi uscat.
(E suficient să ne reamintim puternica scenă dintr-un
film documentar uMondo Cane» - budistul care-şi
dă foc) .
Scenele din «Harakiri» nu pot fi descrise, însă,
ş i mă voi mulţumi doar să constat că, din pricina
perspectivei contemporane, filmul capătă o inter-
pretare universală : el acuză cred i nţele şi practicile
prea rigide, deşi tradiţionale .
 «~Nu
sînt pesimist
şi mcz nu am apetit pentru macabru,
dar orice act al morţii prezentat pe ecran
îl urmăresc cu încordare şi durere·»

Un alt film japonez, uSanjuro», reuşeşte să ne
taie răsuflarea. Doi samurai faţă-n faţă urmăresc
lovitura unică, decisivă . lncordarea supremă. ln
clipa cind, în sfi~it , samuraii lovesc, putem ţipa
in gura mare «că ştim ce-nseamnă a fi fulgerat».
Se produce şi un «triplu » moment de uşurare :
răsuflă Sanjuro (şi cu cită tri steţe „ nedorită uşurare!) .
«răsuflă» şi cel ucis (căc i, măcar pentru el, totul s-a
sfirşit) şi răsufli, mai ales tu , cel din sală.
Moartea - singeroasl
Da r iată-n e ş i la «Samuraiul » secolului XX,
sam uraiul degradat, samuraiul alto r ti mpuri. Alain
Delon în rolul unu i ucigaş de profes i e. Pălări a -
un scut al anonimei morţ i care pindeşte , ochi i-foaie
de glaspapir, pasărea-o colivie - fărîma de viaţă
reală ce se mai zbate înlăuntru l robotulu i. Căci,
de fapt, ucigaşul de profesie e un robot. introduci
«moneda» şi el apasă pe trăgaci . Dar robotul s-a
umplut de «monede» şi îşi îndeamnă semenii, care
l-au creat, să-l distrugă. Se «Sinucide» meticulos,
ca un samurai. Film de detalii, de felii prelungi de
tăcere, «Samuraiul» e un film sobru şi uscat, dar
plin de sînge. Alain Delon e maestrul incontestabil
«CenuşA» - lovitura mortală al morţii pe ecran şi virtuozitatea salturilor sale în
moarte ne atinge serios sufletele noastre sensibile
«Hara/l.iri» - lovitura unică la tot ce-i frumos şi presărat cu destulă sare.
Văzind cBecket» gîndul mi-a zburat imediat
la o fotografie nedorită: Robert Kennedy prăbuşit
la podea într-o poziţie crispată; îţi făcea impresia
că încerca cu disperare să găsească ceva de care să se
agaţe, numai să nu moară. Actul asasinării şi al mor-
ţii lui Becket se petrece fără menajamente în faţa
noastră incit ai senzaţia că pipăi moartea cu ochii.
Scena aceasta, care are loc în imensitatea pustiului
din catedrală - un autentic tărîm al nefiinţei -
apropie actul morţii de un paroxism al exprimării
vizuale. Orgoliosul Becket e sfirtecat fără milă .
(lnlăturarea adversarului prin violenţă - rezolva-
rea dintotdeauna a concurenţei). Şi Becket alunecă
în spre pămint cu gesturi retezate, nu mai are nimic
de ce să se mai poată prinde, lupta a fost definitiv ·
pierdută.
Ş.i e cazul, cred, să amintesc, în încheiere, şi de
filmul «Am întîlnit ~i ţigani fericiţi». Ce poate
fi mai îngrozitor decit bătaia aceea animalică ·intre
două fiinţe omeneşti într-un imperiu de impasibil
puf imaculat? Ce poate fi mai îngrozitor decît un
trup singerînd într-o stupidă moliciune albă?
lnainte de-a sfi~i. vreau să arăt că unele scene
de acest fel nu-s cituşi de puţin plăcute ochiului
tocmai prin autenticitatea cu care prezintă actul
morţii şi destui spectatori îşi pleacă privirile în jos
intrebind sfios: «Ei, s-a terminat I»
Mai e şi o altă categorie care, dimpotrivă, desface
napolitane şi urmăreşte scena morţii ca şi cum ar
urmări o scenă oarecare (poate chiar una de dra-
goste, cu deosebirea că la cea din urmă cască ochii
ceva mai mult).
Mai există, însă, şi restul spectatorilor...
Dan OZERANSKI
student anul III
Facultatea de englezi
Bucureşti

«Hombre» - lovitura ratată

11

https://biblioteca-digitala.ro
 FRA NCO ISE HAR DY
O VED FTA
---
SFIO ASA De obicei, marea problemă
tovarăşă nedespărţită· pentru o- melodie lentă, melancolică, ce
_ Totul a pornit de la o a vedetelor lansate peste noapte
evoca în accente tulburătoare
lirismul rele de singurătate şi visare

B
aniversare. Împli - este găsirea unui «tip» propriu,
petrecute departe de cei de-o singurătatea unei adolescente.
nea 16 ani. După ce crearea unui «personaj» care să
Lansarea acestui disc implica
impotriva îşi bătuseră capul seamă cu ea, de care o separa o
timiditate extremă. De la o vrem e un mare risc, întrucit în mo- constituie, eventual, baza «mi -
în fel şi chip, încer- tului» de mai tîrziu. in cazu!
mentul acela erau la modă aşa ­
«urlătorilor» cind să găseasc ă nu s-a mai mulţumit să interpre-
numiţii «urlători», în frunte cu Fran~oise~căutările nu au durat
un dar potrivit firii visătoare şi teze numai melodiile altora, ci a
Johnny Hallyday. Ritmurile fre- prea mult - tînăra cîntăreaţă
retrase a fiicei lor, părinţii Fran- început să creeze ea însăşi cin-
nu avea altceva de făcut decît

•
Timîditatea
c;;oisei hotărîră să-i ofere o ghi-
tară, fără să bănuie că acordu-
rile compuse pe strunele e1 aveau
să fie în curînd fredonate pe mai
tece, scriind în acelaşi timp şi
textul. Printr-o fericită întîmpla-
re, reprezentantul unei celebre
auzit-o şi a invitat-o la o audiţie
toate meridianele globului.
impotriva
Romantismul în atac
«furio,rilor»
Treptat, pe măsură ce dep-
prindea tainele ghitarei, Fran -
i;:oise descoperea în aceasta o
Ador cinematograful, dar prefer să fiu spectatoare!
case de discuri - «Vogue» - a
în studio. În faţa microfoanelo r
şi a comisiei s-a înfăţişat o fată
înaltă, firavă, literalmente para-
lizată de emoţie . Rezultatul? A
doua zi Francoise imprima pri -
mul ei disc cu'«Tous lesgarcons
et Ies filles de mon âge» ~ o
netice, trepidante ale acestora,
exprimau exuberanţa unei tinere
generaţii «furioase», care, prin-
tr-un mod violent de existenţă
şi de exprimare, vroia cu orice
chip să atragă atenţia asupra ei.
Într-un asemenea context, de-
sigur că Fran~o i se Hardy, cu
poezia ş i gingăş i a cintecelor ei,
nu părea să aibă prea multe
şanse de succes. Şi totuşi , pri-
mul său disc s-a epuizat cu o
rapiditate de invidiat Lansînd
un nou curent- curentul liric-
în muzica uşoară franceză a
noilor generaţii, Franc;oise a de-
venit şi ea un «idol», cu toate
avantajele şi dezavantajele aces-
tei noi stări sociale, caracteris-
tice secolului nostru.
Meseria de «idol»
Abia acum începea cu ade-
vărat greul. Ca să-şi menţină ş i
consol ideze succesul , tînă ra
compozitoare - interpretă nu se
putea mu lţumi numai cu înre-
gistrarea cîntecelor în studio.
Trebuia să se supună regulii
generale: să apară in public, să
înfrunte imensitatea înspăimîn­
tătoare a unei scene goale, inun-
date de lumina reflectoarelor şi
să se lase «adorată» de «fan>>-i
(termen anglo-francez, expre-
sie bizară a noţiunii de admira-
tor fanatic). Natură sfioasă, in-
trovertită şi vulnerabilă, Fran-
c;;oise trebuia să se impună spec-
tatorilor - nu întotdeauna bine-
voitori să-i domine, să-i vră­
jească. N-a fost uşor. La început
apariţiile ei erau stîngace„.
- Astăzi incă, după ani de
zile de meserie, de lungi turnee
prin mai toate oraşele Franţei şi
prin marile capitale europene, mi
se . mai intimplă să mă apuce
tracul - un trac ira/iona/, să-mi
~~7: pr~er ';W/pri1/i~rilgC,W1ftuJ?oe
Şi-apoi, cit de pasionant a devenit
procesul de elaborare a unui
şlagăr in studio! De-altminteri,
tehnica este astăzi absolut indis -
pensabilă compozitorilor, avind
în vedere că, datorită ritmului în
care apar şi se perimează cinte-
cele, este din ce în ce mai greu să
reînnoieşti temele de inspira/ie ş i
âtunci trebuie să-l cucereşti pe ·
auditor prin sonoritatea neaş­
teptată a instrumentelor, printr-o
orchestra/ie originală, şi prin tot
felul de efecte vocale facilitate
de resursele nes(irşitealeacuslicii
moderne. Pentru că trebuie să
recunoaştem că s-a ajuns la o
limită de saturaţie a publicului,
extrem de greu de depăşit. Din-
tr-un anumit punct de vedere,
acest lucru e insă benefic, pentru
că el a determinat exigenta fată
de calitatea textelor.
să rămînă fidelă propriei ei ima-
pini, cu totul ieşite din comun.
lnaltă şi graţioasă, cu ochi
imenşi verzi·, luminînd un obraz
de o transparenţă aproape ireală,
Fran9oise Hardy are ceva din-
tr-o prinţesă de pe alte melea-
guri şi din alte vremuri, căzută
din greşeală în epoca noastră.
Fermecul ei melancolic; neo-
bişnuit şi impresia de mister
degajată de făptura sa au atras
de îndată atenţia Pygmalion-
ului francez - regizorul Roger
Vadim - care a distribuit-o
într-un rol principal în filmul
«Castel în Suedia», ecranizare a
piesei lui Franroise Sagan. Ast-
fel, după ce apăruse deja de
nenumărate ori la Televiziune
în show-uri sau filme muzicale,
Franc;oise Hardy a debutat în
1964 în cinema, alături de citeva
mari vedete ale ecranului, ca
Monica Vitti, Trintignant, Brialy.
După acest prim contact cu
cea de a 7-a artă, au urmat alte
apariţii episodice in mai multe
filme muzicale.
Prinţesa cîntecului
- Mărturisesc însă că nu mă
simt prea atrasă de profesiunea
de actriţă „ Ador cinematograful,
dar prefer să fiu spectatoare. Poa-
te şi pentru că în fata camerei de
filmat nu mai reuşesc să-mi in -
fring timiditatea, pe care pe scenă
am ajuns să mi-o maschez destul
de bine.
E curios să asculţi o mare
vedetă mărturisindu-ţi că e ti-
midă. Dar Franc;;oise îţi rezervă
·neîncetat surprize. De pildă, cu
cinci minute înainte de începerea
unei emisiuni TV în direct, o
poţi găsi în cabina ei, cufundată
în lectura pasionată a unei cărţi
despre„. Istoria Egiptului. Dra-
pată în rochia ei lungă, neagră,
de o sobrietate căutătă, Fran -
9oise rîde, scuturîndu - şi bre-
tonul care îi cade mereu în
ochi: - Nu, nu mă preocupă
în mod deosebit istoria. Dar cum
cititul e una din ocupaţiile mele
favorite, citesc cam tot ce îmi
cade în mină . Am totuşi şi unele
preferinţe literare - Proust , Ce-
tine şi Ionesco. Nu l-am pomenit
pe· Ionesco pentru că d-ta eşti
româncă, ci pentru că îmi plac
într-adevăr enorm de mult piesele
lui. Fiindcă a venit vorba de
România: ci/iva colegi de-ai mei
mi-au vorbit entuziasmaţi de Fes-
tivalul de la Braşov. Cum primesc
foarte multe scrisori de la admi-
ratori români, sper ca într-o zi să
fac un turneu şi în tara dvs.,
despre care am auzit atitea lu-
cruri frumoase.
Manuela GHEORGHIU

https://biblioteca-digitala.ro
 oe ec·rane
Deşer t ul roşu
***
Coproduc,ic italo-franccz5. Regia: Michclan-
a:el~ ~ntoni~ni. Scenariul: Michelan,elo An-
ton1on1. Toni no Gucrra. lmC'gineo: Carlo dt
Palma. Cu: Monica Vitti, Richard Harris
Carlo Chionctti, Xcnl:o Valdcri, Lili Rhcim;
lnaintc de a începe „Deşertul
roşu" Anton ioni spunea: „ Va fi un
punct de plecare cu totul nou, pen-
tru că tot ceea ce făcusem pînă
acum, nu mă mai intercscaz.ă' ,
1
Dar
adevărul este că pînă la Lrmă, fil-
mul a apărut ca o consecinţă şi o
„su mă" a tri!ogiei care-l precedase
(„Aventura", „Noaptea", „Eclipsa")
relulnd, deşi poate la alte nivele ve-
chile teme. Nu însă şi concluzi~ lor
fundamentală. „Deşertul roşu" se
situează acum la n-j,.,elul unui nou
punct de vedere asupra lumii con-
temporane. Constatlnd o mutaţie
Irevocabilă în realitatea materială a
societăţii contemporane, Antonioni
!şi pune întrebarea în ce măsură o
atare transformare a atras implicit
schimbări în fondul comportamen-
tului moral şi psihologic al oamenilor
care populează această lume. El
caută aşadar să înţeleagă ce se întîm-
plă cu "cei pe care nu-i sperie necu-
noscutul Ştiinţific, dar îi îngrozeşte
n~rnnoscutul moral." Alegînd-o pe
G1u.l1~na, procedează poate nemăr­
tur1s1t la o trădare a pro pri ilar sale
poziţii, căci, de la început, ni se spu-
ne: „Giuliana în deznădejdea ei ne-
vrotică a devenit mai puţin cazul fi-
lozofic al însingurării cît mai degra-
bă cazul fiziologic al nevrozării''.
Ceea ce mută, oricum, datele pro-
blemei şi poate nu în favoarea ei.Ar
treb~i ded .oă vi;dem în aceste per-
sonaie mai întl1 cazul individului.
cufundat numai pînă la un punct cu
sem~i~icativul, dar care nu atinge
în nici un caz gradul de generalizare
pe care l-au avut personajele „Stri-
gătului" şi ale „Aventurii". Şi cine nu
e mulţumit cu o asemenea afirmaţie
nu are decît să constate că do că
Aldo, eroul din „Strigătul", rr.oarc
ln final într-un mod nesemnfc&tiv
şi inutil, chiar în raport cu responsa-
bilităţile pe care şi le-a asumat de a
apăra cu disperare o cauză di~ainte
pierdută: imposibilitatea iubirilor
uitate, condamnarea la singurătate
a Giulianei este şi rămîne doar un caz
aparte, atît timp cît vechiul ei vecin
de spital, astăzi muncitor la Radio-
telescop, s-a reintegrat perfect
în realitate. De fapt însă nu aceasta
este problema pentru că de la un re-
gizor de talia lui Antonioni putem ac-
cepta şi problemele unor „cazuri"
atît timp cît ele nu· se depărtează d~
cond i ţiile generale atît de mult in-
cit să devină o excepţie absolută şi.
pe de aftă parte, pentru că modul în
care el ştie să servească povestirea,
sau mai degrabă antipovestirea aces-
tor cazuri prin mijloace specifice ci-
nematografice, este de fiecare dată
o revelaţie. De această dată revelaţia
a fost culoarea. Ea face parte din na-
tura profundă a lucrurilor, este, aşa
cum spune Antonioni, însăşi" cdoa-
rea sentimentelor noastre" creată
exclusiv în raport cu ceea ce ar tre-
bui să exprime şi devenind astfel una
din
La
surse le progresiei
limită, s-ar putea
spune că îr. „De-
dramatice.
şertul roşu" pentru prima dată cu-
loarea nu mai este coaja lucruri or,
ci însăşi miezul lor.
Pentru Antonioni nu există de.cit
o singură realitate: reaPtatez scbiec-
tivă .. adică acea realita!c ce se ;.aş­
te din percepţia directă şi imediata
cu lumea înconjurătoare, dar h:mca
v!e, mereu schiMbătoare şi rr.ercu
dtspu~ă săse cc:.tra.:ică pe sir.e în-
săşi, îşi găseşte un ritm şi o un;tate
tocf"'ai prin coerenţa efectului sti-
listic ,pe care-l aduce culoarea. Anto-
nioni st>amănă prob~bil, mai ales cu
Metisse, de care îl leagă aceeaşi pa-
siune de nestăpînit pentru frumuse-
ţea interioară a lucrurilor, mai puţir.
pentru ceea ce sînt şi moi mult
pentru ceea ce vor să fie şi să spună
ele. Dar în aceeaşi măsură, el se
apropie de pictura lui Dubuffet.
Cu~oarea devine aici materie şi ma-
teria, culoare. Problema filmului a
fost însă aceea de a pune - pe de o
parte, această alchimie în slujba
fabulaţiei, de a-i atribui deci o func-
ţie dramatică şi psihologică şi, pe de
altă parte, de a reuşi să se stăpînească
această alchimie pînă acolo unde coe-
renţa expresivităţii stilistice impune
realităţii subiective. Continuînd să
elibereze conflictul cinematografic
d.c S!Jbstanţa sa narativă, Antonioni
s~tuează sursa li!Cţiunii în permanen-
ţa, dar mereu disimulată, în acele
puncte de contact ale personajelor
sale cu realitatea 1n care trăiesc. în
,conc.ecinţă, el a decis să facă această .
reolitatc cît mai expresivă, colo
rînd -o. Dindu-i şi redindu-i viaţa aşa
cum se reflectă ea în conştiinţa unor
personaje care la rîndul lor simt Descfrlnd culoarea sentimentelor (Monico V1tti în „D•. ş~rtul 1oşu")
şi trăiesc prin culori. Dar, la Ln rro'.
ment dat, Giuliana îi cere lui Cor-
rado„ să o apere de culori". În aceas- acum neputinţa de integrare într-o Am avut totdeauna sentimentul că
realitate care este lumea metalică a filmele lui Aritonioni sfnt nişte agonii
tă frază stă poate întreaga cheie a
filmului: ruptura dureroasă între unei epoci dominată de tehnicitate, /ucide. Aci se putea discuta despre
modul în care o societate hiperin- Cînd deodată, de undeva, dintr-o agonia formulei din „Aventura",
nare pe care-o bănuim dincolo de „Noaptea", „Eclipsa". Despre agonia
dustrializată contemporană violează
plnă la alienare universul interior al ceaţă, se aude un ţipăt prelung, sfî- colaborării cu Monica Vitti, colaborare
omului şi posibilităţile pe care şietor, An,onioni îl pune pe Corrado ce o dat o scrie de aur.
să s;:>ună: „De fapt toţi trebuie să Pro şi contro, această mică rubrică
acesta le. ":'ai poate avea pentru a-şi
găsi echilibrul moral într-o lume fim ajutaţi". Dar el nu ne spune de bună inspiraţie redacţională nu vrea
cum. Poate pentru că nu ştie nici el să fie declt un oct de adeziune faţă
z?r~ncinată, ea însăşi, în propriile
e, idealuri. Antonioni îşi explică însuşi, de titular. Sau de neodeziune, co fn
titlul filmului prin aceea că lumea C0"'1 I de faţă'.
Eduard CONSTANTINESCU
Gelu IONESCU
pe care o descrie este o lume fără
oaze şi fără speranţe. Este lu mea unui
deşert. Un deşert în care nu se înal-
ţă decît o cabană. Goală, pustie, ro-
şie. Giuliana
această cabană
crezuse cîndva că
ar fi putut să fie o
. Pro -:-sau ·- Contra •
Printre altele, n-am lnţeles din
„Deşertul ro~u" nu merită o cronică oceo,tă cronică (verbioasă, lăbărţată
oaz:\ în mijlocul deşertului: o~za
de subiect co cea c'e alături„. Chiar şi grăbită), cum anume pune Anto-
erotismului, a salvării de la singură­ nion alchimia culori: „ln slujba fa-
spectatorul care se va prctisi vo rn-
tate. A fost însă numai o iluzie şi bulaţiei", Pictural;tatw dinamică de
ţe/ege subiectul acestui film şi e pă­
poate, nu întîmplător. că la un mo- cat că Eduard Constantinescu s-a oste- care vorbea cinecstul fn „Sugestii din
mer,t dat, eroii filmului încep să n;t (sau nu s-a ostenit fndeajuns) să Hegel" e fn „Deşertul roşu" chiar for-
distrugă, scîndură cu scindură, aceas- ne explice, cu citate din Antonioni, ţa care germinează np~ra. Culoarea
tă speranţă iluzorie. lnsingurarea îi ceea ce nu avea nevoie de explicaţie. naşte aici ,trama, aş zice. şi ne dă
Cronico nu face nici un serviciu fil- acele senzaţii extraordinare pe care
va copleşi iarăşi. Din ce în ce mal
mului şi mă mir. sincer, că Eduard sc bizuie întreg filmul. Această mag-
mult. Dar dacii pînă acum Antonio-
Constantinescu nu o dezvoltat ceea nifică suveranitate o imag'inii, această
ni fusese pentru întreaga critică
ce era de discutat cu prilejul seriei putere creatocre o plasticii, n-am mai
cineastul imposibilităţii, el ar trebui intllnit-o dectt ln „Giulietta degli spi-
Antonioni ajunsă acum la „Deşertul
să devină prin „Deşertul roşu" ci· roşu": Problema culorii. riti" al tui Fcl/ini, alt semn ol unui ci-
Filmul
ncastul însingurării la pătrat: nepu- pictat. Raportul dintre ol>stroct şi nematograf inccl neinventat.
tinţei de a comunica i se adaugă concret, George LITT ERA
https://biblioteca-digitala.ro
 oe ecrane
Micii l uptători
Producţie a studioului Bosna-film Sarajevo
Reg10: D ato Cengic; Scenariul: Mirko Kovac;
Imaginea: Aleksandar Vesligaj. Cu: Stole
Arandelovic, Marika Tocinovska, Zaim Mu-
za ferija, Zlatko Madunic, Mija Aleksic
cu~~~~ri:~ 6~ţi~n~~ef!u~i~:~~a~~
0
simţeam acea nemulţumire a neîm-
plinirii operei „care ar fi putut fi'',
poate din cauza unor clişee mult bă­
tute - mai ales de ordin vizual -
poate din cauza unei preţiozităţi pe
care filmul însuşi şi-o refuza, acum,
timpul trecînd , „ii mul îşi soficită ade-
vărata dimensiune.
Oare nu e acest film una din acele
mult rîvnite întruchipări în spirit mo-
dern a unor teme generoase, b ătute
la timpul lor pînă la saţietate?
De la „Drumul vieţii" al lui Niko-
lai Eck, clasic al cjnematografului
sovietic, trecîp,d--prin poeticul „Un-
deva în Europa" al lui Geza Rad vanyi ,
care anunţa naşterea unei cinemato-
grafii notabile în Ungaria, tema
adaptării la viaţa normală a copiilor
t raumatizaţi de războaiese jalonează
memorabil prin „Cei cinci din stra-
da Barska" al polonezului Alexander
Ford, ca să reapară cu o nou ă vi-
goare, într-o nouă viziune în acest
film iugoslav, original, al lui Dato
Cengic.
Căci nimic nu găsim aici din acea
delincvenţă minoră caracteristică co-
lectivităţilor de copii marcaţi de
ororile războiului. Aici însuşi răz­
boiul, crimă organizată a celor mari,
bîntuie minţile fragede ca singura
realitate cunoscută, ca singurul fel
posibil de relaţii între oamen i. E
aici o întruchipare rar întîln ită în
cinematograf a acestei teme primor-
diale a cruzimii ca rău endemic şi
mai ales o întruchipare >onvingătoare
filmic, obsedantă. Copilul purt ăto r
de pistol, uniformă şi intoleranţă
rămîne unul din acele tipuri create
de cinematograf spre oglindirea şi
mărturia unei epoci.
Regizoru I are o deosebită su pieţe
a povestirii filmice (decupajul, struc-
tura secvenţelor), o imaginaţie pu-
ternică mai ales în domeniul tipa ju-
lui şi al comportamentului, dar ceea
ce emeritul său principal şi-i conferă
aureola de artist e siguranţa şi per-
sistenţa cu care finalizează .expres ia
unei idei.
Un film care trebuie văzut poate
nu numai j5entru ceea ce comunică
în sală, cit mai ales prin ceea ce în-
seamnă ecoul său. Şi asta în fond e
principalul.
Save l STIOPUL
34
U ltima t ură
Producţie
**
a st\Jdiouri~r din fl.P. Uncarl.
Regia: Vlkto r Ge,;t·ler; Scenariul: Endre
ni, Miklis Hubay; Imaginea= Perene Sdcs6nyij
Cu P:erena Bessenyei, Pere nâ, Divid Kiş, ,..,..
toska Molnir, PM:et- BenkO, Tibor Molnir.
cnn~:~~~~~a:~:e r:~~~i~~od~cţ~~I~~
se ridică mult deasupra a ceea ce nu-
mim de obicei · „film mediu" (înţele­
gînd prin asta un fel de mediocritate
unanim tolerată).
„ Ultima tură" nu e, desigur, titlu
de competiţie la un festival specia-
lizat, di'r eu 1-•ş propune unei între-
ceri a pieţei mondiale în care să se
prezinte grosul realizărilor unui an
cinematografic. S-ar vedea atunci cu
cită seriozitate ţări ca Polonia, Ce-
hoslovacia, Ungaria, Iugoslavia fac
eforturi nu numai să asigure operelor
de vîrf premii de prestigiu, dar să
ridice sensibil calitatea realizărilor
cinematografice curente. Pîinea de
toate zilele a consumatorului. E mo-
dul cel mai temeinic de a face cultura
publicului.
Exigenţele autorilor „Ultimei ture"
pornesc de la scenariu. Scris cursiv,
de Veszi Endre şi Mik16s Hubay, în
maniera neorealistă a dramelor omu-
lui obişnuit - aici un şofer spre 50
de ani recăsătorit cu o tînără care-l
p ărăseşte pentru fiul lui din prima
c ăsătorie , omul traversează o criză
ce-l duce în pragul unui accident şi-al
pe nsionă rii premature - scenariul
alunecă pe lingă tentaţiile melodra-
mei cu o discreţie şi o sobrietate spe-
cifică literaturii moderne de film.
Eleganţa textului a influenţat şi in-
terpretarea. Şoferul - om tăcut,
într-un colocviu permanent cu el-
însuşi, evitînd exteriorizările - a
găsit în actorul Bessenyei Ferencz
ceva din nobleţea pensionarului din
„Umberto D" sau a profesorului din
https://biblioteca-digitala.ro
Miliona r de timp , fără voie ( „Ultima tură")
„Fragii sălbateci • Regizorul maghiar său
11
sufletul contribuind la accen-
- Viktor Gertler - îşi ia ca model tuarea crizei, la crearea unei psi-
opera lui De Sica cea mai excentrică hoze a vîrstei (pînă atunci, inexis-
curentului şi real i z ări lor neorealiste tentă) şi a unei presupuse incapa-
tipice. De aici dilatările subiective cităţi profesionale . Secvenţele sînt
de timp (scena plecării şoferului din
casă fără un cuvînt de reproş pentru
nervos montate, cu efecte sugestive
de sunet şi lumină, dar ocupă un
ve.. tei care l-au trădat, pare, prin monta- loc exagerat în economia filmului
jul ei şi prin absenţa sunetului, că - poate pentru a accentua ideea cri-
durează chinuitor, penibil pentru ticii birocratismului medical (sin-
gura idee pe care se insistă). Priete-
toţi); de aici contrapunctul alert
trecut-prezent cu treceri fireşti, nia dintre şofer şi fostul conducător
uneori doar de simple planuri, suge- de locomotivă ieşit la pensie, ca şi
rînd întîmplăr~i , mai mult senzaţii ce relaţiile generoase cu fiul acestuia(din
au determinat criza eroului (cursa ne- vi na căruia au survenit accidentul
bunatecă a tinărulu i pe bicicletă, in- şiancheta), sînt momente de căldură,
conştientă şi fermecătoare, ce-l ză­ de mare adevăr psihologic. Prima
păceşte pe şofer pînă produce ac- zi de concediu forţat, al omului aCtiv,
cidentul). Apoi îndelungi, de ase- devenit subit „milionar de timp" -
menea chinuitoare pentru erou 1 cum îşi spune cu umor trist şoferul
sînt probele psihofizice moderne la pensionat - transcrie colorat am-
bianţeleexterioare şi - ceea ce era
care îl supun anchetatorii ca să- i
mai dificil - pe cele interioare.
verifice capacitatea de muncă după
accident. Flash-uri rapide săgetează Alice MĂNOIU
Hold-up/ Apare dt Funes. ( „Arunc aţi banca în aer")
tăm la o explozie de spargeri care de
Aruncaţi banca în aer care mai înfricoşătoare sau mai co-
mice. De Funes cu ticurile ş1 mimica
** unui sagace caricaturist se deghizează
împreună cu modesta lui familie în
tg~~~eJe~~ec~.irj~!~·-P~~~e L~~~: 11:c Funes, spărgători de bancă. Gag-uri şi si-
tuaţii comice ca într-un joc de socie-
Hold-up de-adevăratelea, hold-up tate. Dar cu comediile e întotdeauna
ştiinţă-ficţiune sau hold-up parodie, la fel, nu rîde cine vrea, rîde cine
ca în filmul de fati\. pe ecrane asis- poate.

Maraton
P ro ducţie
**
a studiourilor din Barrandov.
Regia: Ivo Novik; Scenariul: Jan Prochizka,
Ivo No vâk; lmagineo: Vaclav Hanus; Cu:
Jan a Brej:::hova, Jaro mi r Hanz:lik, Vladimir
Mens ik , Ka re l H61er, Zdenek Step anek, Vi[
Olmer
#Jv1a~~~~i·~=~~~l~ns!i!~cc~~ rcăuzb;~~
peziciune pînă la dez'nodămînt: el i-
berarea Pragăi de sub ocupaţia fas-
cistă.
Dacă am spune numai atît despre
filmul „Maraton", am scăpa însă
e•enţialul. În centrul acţiunii se si-
tuează cunoaşterea şi primii fion a
dragostei a doi tineri: Karla şi Rudo.
Pentru e1 şi prin e1 trăieşte, pulsează
filinul. „Maraton" nu descrie o dra-
goste romantică care să fie dusă de
la un capăt la altul al povestirii ci-
nematogcafice. Reg1Zorul Ivo No-
vak este mai zgîrcit cu dezvăluirea
sentimentelor. El punctează numai
idila pe fondul marilor întîmplări
care aveau loc.
Cine sînt Karla j<i Rudo 1 O fată
obişnuită şi un băiat obişnuit . Ni-
mic excepţional în caracterele lor.
Băiatul scapă dintr-o închisoare, are
nevoie de haine, de un adăpost.
Fata vrea tocmai să părăsească ora-
şul, să plece undeva la ţară. Se cu-
nosc. Se tatonează reciproc. Se
ciorovăiesc puţin. Se hîrjonesc pu-
ţin. Băiatul caută o puşcă pentru a
se alătura celorla l ţi eliberatori a1
Pragăi. Fata vrea totuşi să plece.
Ş1 lucrurile se desfăşoara astfel tre-
cîndu-se printr-o serie de împre1u-
rări mai mult sau mai puţin semni-
ficative . Neputlnd pleca din oraş ce
doi se reîntorc în apartamentul fetei
Aici se desfăşoară povestea de dra-
goste şi tot aici îşi găseşte în fine
Rudo puşca de care avea nevoie pen-
tru a trage în fascişti. Şi, undeva, b
bucuria Pragăi eliberate, trupurile
celor doi tineri. împuşcaţi peo terasă,
rămîn simbolice.
Am mai· văzut
Contesa Cosei
*
Regia Jerzy Antczak Cu Jadw1ga ihfanska,
Marius1 Dmochowski, Sunislaw lasiukiew•!'.Z.
Prin idila romantica aintre conresa
Cosei şi regele August al II-iea al Po-
loniei răsfoim o pagină din istoria se-
colului al X Vlll-lea. F1del.otatea fap-
telor pare să fie respectată, pe lun-
gimea celor două serii, dar in artă
prea multă f1aelitate str1Ca. Ef10ctul
dramatic-emoţional
e vlagbit. tre-
nează. Interesul e captat mai mult
prin amănunt. Detaliul decorului,
al ~ostumelor , al gesturilor. Indicaţi­
ile de regie par a 11 fost date după
un studiu prealabil ş1 minuţios al
tab louri lor celebre ale epocii, de pe
pînza cărora parcă descind persona-
jele. Fresca moravurilor - a ipocri-
zie i, a avidităţii, a libertinajului de
curte - sau a luptelor pentru pu-
te re am fi dorit-o însă recreată în
Vi recomandăm si vizionaţi:
capodopera
neapirat
pe rispunderea noastrl
****
***
*•**
pe rispunderea dvs.
pe rispunderea D.R.C.D.F.
Titlul „ Maraton" este aşadar o me- Ceea ce nu izbuteşte întotdeauna un ceas şi jumătate de destinde. e
taforă. O metaforă care se încheag ă
prin viaţă şi moarte. Acţiunea se des-
filmul este urmărirea în paralel a
poveşti dintre Karta şi Rudo cu am -
în lege, fără strîmbături de nas la
faţa locului şi regrete postume. Poa-
făşoară pe două planuri şi are ca pla cesfăşurare de forţe militare. te nu întotdeauna dispoziţia noastră
obiectiv goana pentru victoria finală. Tehnica acţiunilor paralele nu a fost
Filmul începe foarte bine cu o secven-
ţă de sus pense: eliberarea deţinut lor
prea b:ne condusă de Ivo Novăk. Şi
acest lucru îşi lasă amprenta asupra
faţă de produs este binevoitoare,
după cum nici produsul nu este me-
r~u la fel de onorabil. Întîmplarea
dintr-o închisoare. Totul este pre- întregului film.
face însă ca „Dragoste la Las Vegas"
gătit minuţios. Aparatul stăruie pe Al. RACOVICEAN U •ă fie mai izbutit decît altele din se-
chipurile celor care pun la cale eli- rie.
berarea. Şi apoi, după împuşcarea Ce ni se oferă? Un Las Vegas by
sentinelelor, totul se desfăşoară Dragoste la Las night şi a giorno, o Ann-Margret
într-un ritm precipitat. E poate cea Vegas 'foarte la largul ei ca dansatoare şi
cîntăreaţă (departe de melodrama·
ma1 bună secvenţă a f1l('('l~h.1. cea ma1
tica parteneră a lui Alain Delon din
realizată din punct de eCere ora-
matic. Prieten ia d intre Karla~ R..uco
generează şaalte cîten eois.oaoe rea- P~i·a;
**
Georie Sidney Sce:noriul: Sally Benso n
„Clndva am fost hoţ"), cîteva gaguri
strict americăneşti şi. în final, un
semi-spectaculos raliu automobilist ic,
lizate cu că!dt;ră. ir::r-ur, sp1r.t uma- lmog -ieo: jos.ep„ B-iroc Cu: Elvis Presley,
Ann Marsret 1 Cuare Oar'IOva. William De- filmat, presupun, în timpul desfă­
nist. Do i actor foarte bine d istri- mue:st, Nic.Ier Blair
şurării adevăratului raliu al oraşului
bu .; , Jana Bre1cnovă şi Jarom1r Hanz-
lik, doi actori dotaţi cu reale cali- Las Vegas. Şi desigur, un Elvis Pres•
n film cu Elvis Presley, oricît
tăţi şi foarte potriviţi cu virsta eroi- U de cîrcotaş1 al]l vrea să fim, r~­
ley frumuşel, cumsecade, care ne
cîntă cu vocea lui caldă şi „răscpli ·
111or sporesc farmecul acestui cuplu, mîne un film cu Elvis Presley. Adică
toar.;'\ cîteva melodii cunoscute (fii,
mul a fost făcut în 1964).
O comedie muzicală care, pe sca-
ra marilor spectacole ale genului ,
nu urcă multe trepte. Nu putem
să-l pomenim, încercînd o compara·
ţie, pe Busby Berkeley şi nici măcar
pe cel ma i năpăstuit elev al său, dacă
a avut cumva şi dintre aceştia, dar
t impul totuşi ni-l risipim fără păreri
de rău . Ştim totul dinainte - putem
cronometra chiar şi cînd va reîncepe
Elvis să cînte - recunoaştem pînă
şi firmele care au finanţat filmul, fără
a mai vorbi de agenţiile de turism,
dar ce ne pasă! Privim, surîdem şi
ne place. Parcă westernurile nu sînt
făcute toate pe aceeaşi schemă 1 Să
nu-mi spuneţi că este totuşi al t ceva ,
pentru -i::ă o să vă dau dreptate. Am
vrut să remarc doar că nu schema ne
deranjează aici. Iar În rest e cîntec,
joc şi voie bună. Atribute care ne fac
să luăm pe răspunderea noastră cele
o sută de minute de veselie la Las
Vegas, răpite orelor dumneavoastră
libere.
O dragoste în bătaia focu'u 1 (Jana Brejchova şi jaromir Hanz lik in „Maraton") R.L.
spiritul unor dimensiuni contempo- zdruncină într-un val de rîs. Re-
rane cu mai actuale implicaţii, sau găsim
pentru că, detectivii urmăf-esc şi
tradiţia bunelor comedii
măcar mai puţin ilustrativ-descrip- poliţia arestează. Dar această „Cri-
domestice franceze încetătenite cu
tivă şi cu un dramatism mat nervos. Bourvil sau Fernandel. De. astă dată
însă cu Philippe No1ret, care lasă de
mă" are şi veleităţi de studiu psiho-
logic şi moralizator. Arbitrează con-
• o parte rolurile serioase de soţ în-
Ale }( andru ce l fe r icit şelatcu care ne obişnuisem, pentru flicte între soţi despărţiţi, dă sfa-
masca comediei. Cea dintîi întilnire turi pentru educaţia tineretului şi
** cu prima
a scenei
comediană,
şi ecranului
de ultimă oră
francez: Mar-
încă multe altele care au darul să
Reg. . J·1es Robert Cu: Philippe No•re[, înglobeze suspense-ul într-o fundă­
Fra otse Brion, Marlene loben .
lene Jobert.
tură unde moare neredescoperit de
O căsnicie sui genens intre un Crima din păd u re nici un detectiv-regizor. Iniţial co n-
•
bărbat ş1 un căţel. Mai comodâ ş1 ma1
plăcută decît cea cu o femeie, în spe- ceput pentru televiziu~e filmul are
cial cînd buclele blonde sau och11 verzi pauze menite să separe un episod
degh1Zează un suflet de 1andarm. Eli- Regia Manfred Mosb lech. Cu: Brun o C arst en s,
berat prin accident de vic1s1tudu1tle A/e>Cander Papen d ieck, Ho rst To rka. de cel de săptămîna următoare, car e
inchizitoriale ale vieţii în doi, prea
pe marele ecran îi taie su pi i mentar
fericitul se dedică în exclusivitate Un film poliţist, desigur, pentru că
somnului . Somnului neîntrerupt, vo- se petrece o crimă care are un făptaş, şi nefast respiraţia.
luptuos prin plinătatea sa. Comed ia
are lentorile peisajului campestru Rubrica „Pe ecrane" a fost întocmită pe baza programării comunicate de
în care se desfăşoară. Din cînd în
cînd cîte o replică sau poantă ne I D.R.C.D.F. Io doto rncheierii n umăr u lui.
35
https://biblioteca-digitala.ro
 ÎNTRE B4RI S I
NEi.INI STI
„
ITALI ENE
Călătorind prin ora~ele
8
italiene, am înţeles mat
inema bine cît de adlnc se
insinuează televiziunea
în viaţa oameni lor şi a
familiilor, cît de întinsă
e aria înrîuririlor ei şi ce complex
îi e rolul formativ. Toate acestea
capătă, în atmosfera spirituală pe·
ninsulară , un accent particular, căci
Italia e ţara marilor spectacole ar-
tistice, re ligioase, civile, peisagiste
şi televiziunea e spectacol prin exce-
lenţă.
După cît se pare, în ultimii ani,
aici, ca şi în alte ţ-ări, pe lingă socio-
logia şi psihologia televiziunii se în-
cheagă şi o mitologie -a acestei noi
zeităţi a comunicării. O dată cu ea se
ivesc, din zona raţiunii, neliniştile şi
întrebări le care au însoţit totdeauna
apariţia unor fOl'ţ:e dominatoare.
Nu cumva se creează un monopol
care tinde să condiţioneze ideile,
gesturile , obi$nuinţele , alegerile
noastre? - se întreabă ziaristul Um-
berto Eco, cu neascunsă îngrijorare.
Impresia degajată de amplul său stu-
diu - cărui a ziaru l „L' Esprcsso" i..a
consacrat un supliment special de
patruzeci şi opt de pagini j lustrate
(nr. 19, mai 1969) - e că o atare
tendinţă există şi e depistabi l ă . Dar,
lucid şi obiectiv, gazet aru I exami·
nează şi conexiunile în care - aflîn-
du-se cu necesitate - televiziunea
suportă, la rîndu l ei , un număr de
condiţionări şi determinări. De aceea,
ferindu-se de concluzi i sentenţioase,
studiu l lansează mai ales întrebări ,
incitînd la meditaţie.
36
\ grame au putut augmenta o atare
Cum se fab ric ă un spe ctato r„ .
Cum se fabrică un spectator (noi
am zice cum se formează un telespec-
tator) e prima întrebare; răspunsul
elementare că el, te lespectatorul , se
naşte o dată cu intrarea în posesiunea
unui aparat de recepţie, cu care pri-
lej televiziunea intră, la rîndul ei, în
posesia unui privitor-ascultător.
Obligat de noua proprietate, insul
se transformă într-un „homo videns",
cu habitudini specifice, pe care pro·
gramele încep să-l modeleze zilnic,
în sensurile conţ in ute de ele.
Pedagogii italieni pretind că in-
fluenţa exercitată acum de televi- _
ziune, prin programe le cinematogra-
fice, asupra copiilor, e nocivă şi că,
în genere, confecţionează delicvenţi
sau măcar contribuie la intensificarea
unei stări infracţionale. Profesorul
Teleportret Rita Pavone
Luigi Volpicelli, a cărui carte „Tele-
viziunea în viaţa italiană" a cunoscut
un tiraj record, nu contestă această
posibilitate, dar atrage ate nţia asupra
nedoritelor simplificări, Filmul îşi
exercită influenţa în cumul cu alţi
factori şi e, de p ildă, important să
se stabilească în ce mediu social şi
familial primesc copiii înrîurirea
pelicule lor socotite vătămătoare;
căci într-u n mediu caracterizat de
carenţe, boli a le subnutriţie i. şomaj
cron ic, dezintegrare, efectul e unul,
iar în căminele care nu cunosc sub
nici un aspect cauzele ce determină
fenomene negative ca acelea amin-
tite, se recepţionează într-un chip
contrar materia propusă de film.
Un alt cercetător·. Leonardo Ancona,
care a întreprins timp de doi ani,
pe cont pcopriu. experienţe psiho-
logice asupra telespectatorilor - în
domeniul dinamicii agnosivităţii -
consideră că agresivitatea poate de·
ven i o forţă negativădar că, prin
reacţie, se poate acumn la şi într-un
activă.
potenţial pozitiv, de energie
El c de părere că mişcările numite
„de contestare" .'.lle unui anumit tine-
ret, care a tulburat şi mai tulbură
încă tihna cetăţi l or universitare , nu
au o legătură directă cu televiziunea,
dar că, într-o peri~dă, unele pro-
https://biblioteca-digitala.ro
-
stare de spirit. Psiho logu l Bernard
Bete Ison. a ajuns şi el la părerea că
există efec:e certe ale mijloacelor de
comunicare asu pra atenţ i ei dar că
un telespectator e „fabricat" de un
complex de factori, nu numai de tele-
vizor.
Într-ad~văr, semnalele emise pe
telecanale nu se imprimă într-o ceară
virgină ci în persoane care au un mod
propriu de percepţie şi care, prin
cultură, deprinderi, puncte de vedere
proprii, opun - dialectic vorbind -
o rezistenţă - pasivă sau activă -
transmisiunilor, asimilînd şi dezasi-
milînd hrana spirituală oferită de
micul ecran. Chiar şi în cazul copiilor
e greu să se admită că pot fi „confec-
ţionaţi" ca spectatori după un anume
tipar, întrucît majoritatea progra-
melor care li se adresează rămînJleîn­
ţelese pentru ei. Profesorul Fabio
Canzini a demonstrat că limbajul
'
pretins universal al desenelor animate
fără text prez i ntă chiar ş i el dificul-
tăţi de înţe l egere . Noţiunea de vînă­
toare e înţe leasă numai de la şapte
an i în sus; noţiun ea de d ubiu, ş ovă­
ială, îndoială nu e percepută de nici
un copil; pentru „furia" unui perso-
naj, 7 % din copii propun echiva-
lentele „ plînge" sau „rîde" etc.
Se pare deci că esenţiala contri-
buţie la formarea unui te Ies pectator
o aduce el însuşi, prin part ici pare
opţională la programe şi spirit critic
permanent . În acest fel se poate
considera că influenţa televiziunii se
exercită imediat şi complex, putînd,
evident, modela un tip de telespec-
tator, niciodată însă izolat de con-
textu l spiritua l al poporul ui din care
face parte şi de climatul cul•:.;ral.
Cine studiază tele l nfluen ţ a
leleinfluenţa avînd o intensitate
şi o arie de manifestare considera-
i se consacră cercetări
bi l ă , în Ita lia
de măsurare lntr-un volum şi de o
calitate Umberto Eco
impresionantă.
citează, în acest sens, Centrul de
-studii aud iovizuale al Facultăţii de
Ştiinţe Politice din Florenţa, lnsti -
tutui de Etnologie din Perugia, Insti-
tutul de Pedagogie din Padova şi cei
din Roma, Centrul de A p ărare
Socială din Milano, Şcoala superioară
de mijloace de comunicare în mase a
Universităţii catolice, Institut ul Ge-
melli din Milano şi a lte organisme,
organizaţii şi instituţii interesat e , de
la caz la caz, de tonusul social-politic
a l programelor, de reacţii le psiho lo-
gice sau fiziologice ale spectatoru lui .
Radioteleviziunea ita l iană e preocu-
pată la rîndul· ei - prin spec i aliştii
servic iului de sondaj al opiniei , prin
serviciul de programe experimen-
tale şi printr-un mare număr de
consultanţii ştiinţifici extern i - de
felul în care reacţionează pub lic ul la
ceea ce vede şi aude. Datele culese
sînt prelucrate şi transformate la un
centru mecanografie . în tabele mate-
matice şi cataloage ştiinţifice. Aceştia
1
sînt- zice 11 L1 Espresso' - parametrii
cuceririi şi dominării spectatorului.
Atitudinile tipice
Marota Indic ilo r
Ce ind ici polarizează şi orientează
uriaşa cantitate de informaţi i ob·
ţinută?
Indice le de ascult are ş i privire :
finalitatea e, aici, info r mativă şi edu•
cativă. Se cercetează coeficientul de
telespectatori pe' clase sociale , pro-
fesii, sexe, vîrste , regiuni , ore de
transmisie. O statistică în t re pri ns ă
de „Clubul Turati" relatează c ă mo-
mentul de vîrf al recepţionări i pro-
gramelor e ora 21 (12 milioane tele-
spectatori la programur1,2 mili oane
la programul 11). Momentu l de mi ni m
e la înc~iderea emisiuni lo r cînd se
mai află în faţa televizoarelor apro-
ximativ u°"mi !ion de oamen i. lndi.
ce le de privire-ascultare determ i nă
modificări corespunzătoare în alcă­
tuirea şi ierarhizan•« rubrici lor.
Ind icele de sat'sfactie : e unu I din
indicii care preocupă mu lt şi te le·
viziunea britanică şi cea franceză.
Te leviziunea italiană stabileşte o oare·
care medie a gustu lui dar, cum deci a·
ra cîndva dr. Ettore Barnabe i, di rec-
torul general . nu se consideră anga-
jată în respectarea aceste i med ii,
căci ea exprimă depotrivă şi un anu-
me imobilism al cerinţelor telespec·

tatori lor. Se a prec1ază că e necesar
a se stabili în baza căror raţiuni mo-
rale, estetice, ·po litice, spectatorul
preferă un program sau altul şi să
se facă paşi înainte spre inventarea
ui:ior forme noi de influenţare în
acel sens. Se studiază nu numai ratiu-
nile de conţinut ci şi cele formale,
determinate de ritmul, tensiunea ,
comptexitatea unei emisiuni şi chiar
cele tehnice, ilustrate de natura com-
poziţiei cadrului , ecleraj, densitate a
Imaginii. • ecran.
Criticii italieni manifestă unele
îndoieli cu privire la testele destinate
cercetării indicelui de satisfactie
fntreblndu-se, printre altele, dacă e
destul de larg investigată sfera inte-
reselor (fa mi Iiale, umane, sociale,
politice, e~onomice) dacă e exami-
nată cu suficient spirit analitic pers-
pectiva (actualitatea, intersectările ei
cu trecutul şi viitorul), precum ş 1
i:radul de emotivitate al telespccta-
ale personaje/or fu i Disney nu sînt percepute tn semn , (1caţ1a Io • e xactă de către cop u.
tarilor. Deoarece scopul declarat al
stabilirii indicelui de satisfacţie constă
fn suscitarea unei mereu mai intense
participări emotive.
In dicele de persuasiune: „L'Es-
presso" îl denumeşte „indicele secret
al realizatorului", precipitatul care
rezultă din creuzotul eforturilor.
combinaţiilor, ipostazelor, experien-
.ţelor, preevaluărilor acestuia. Gaze-
tarul italian pretinde că tehnica
persuasiunii ar trebui şi ea dezvăluită
publicului, pentru a-l înarma cu po-
sibi Iităţi critice noi.
Aici i se rezervă rolul cel mai în-
semnat criticii de televiziune, care e
privită în Italia cu toată seriozitatea,
ca un instrument de corectare a pro-
gramelor şi de apărare a telespecta-
torului. Cronicarul e apreciat drept
omul care, cel dintîi, îi sădeşte s pec-
tatorului rezerva critică faţă de ceea
ce vede. Apoi îl obligă să-şi constituie
preferinţe, să selecteze, să ;1ibă tăria
de a închide aparatul şi de a-l des-
chide numai la anumite rubrici. Să
pretindă cu glas tare. Să participe la
elaborarea politic ii televiziunii. E
interesant de amintit că şi în presa
franceză, într-o drastică Iuare de
poziţie, Pierre Moinat, fost director
general al literelor şi artelor, aprecia
că „trebuie să-i învăţăm pe oameni
să primească, adică să aud'eze. să
privească. În materie de televiziu~e.
programele vor p~tea dştiga •, cali-
tate abia atunci cind publicu I va de-
veni pretenţios şi critic".
De aceea se consideră că televiziu-
nea însăşi e datoare să descopere
forme mai intime de colaborare cu
telespectator~ I şi să-i dezvăluie ne-
mijlocit preocupările ei de laborator.
inaugurînd ceea ce s-ar putea numi
o introducere în televiziune pe micul
Idolii fi prestigiile
Idolii televiziunii sînt vedetele,
cîntăreţii de muzică uşoară, actorii
comici, prezentatorii (şi în Italia -
la ace laşi capitol - comentatorii şi
crainicii). Ei stau sub acea sabie a lui
Da moc Ies care în tcledictionar se nu-
meşte indi ce le de popu larit ate . Ser-
viciile de sondai stabilesc cu certitu-
dine şi cu periodicitate lunară acest
indice. El nu e tot una cu indicele de
notorietate; în 1968, Claudio Vil la,
de exemplu, era pe locul doi ca noto-
rietate, dar pe locul patru ca popu-
laritate. Notorietatea e în funcţie de
frecvenţa apariţiilor, de calitatea şi
dimensiunile întregul ui program în
care apare vedeta cu pricina. Am
văz6t o întreagă fa•nilie părăsindu-ş i
toate ocupaţii le şi luind cu asalt lo-
curile din faţa televizorului ca să-l
admire pe Gianni Morandi. Totuşi
indicele de notorietate e foarte insta-
bi I şi nu cred că e realmente operant
pentru fact0rii de televiziune: poate
mai curînd, pentru impresari, case
de discuri, produ căt o ri de filme. În
schimb, indicele de popularitate mă­
soară una din dimensiunile inrîuririi
televiziunii. Profesorul Francesco
Alberoni pretinde că, prin idolii ei,
televiziunea a creat „o elită fără
putere instituţională", oferind însă
modele de comportament ce influen-
ţează puternic comunitatea privito-
rilor. Distincţiile săvirş1te de vedete
în teritoriul moralei. vieţii sociale.
esteticii capătă o valoare un iversală
şi o extraordinară pute1·e de propa-
gare. Sînt examinate şi cîteva cazu ri
(care trebuie coroborate, evident, cu
https://biblioteca-digitala.ro
Italia, ţara marilor spectacole
artistice, religioase, cn;ile, peisagiste,
a adoptat televiziunea
ca spectacol prin e~celenţă
biografiile cîntăreţilor relatate pe
lacg de presă. aventuri le lor, decla-
raţiile, opin!ile asupra produselor
comerciale. etc.). Mina propune dra-
gostea (impktăşită), camaraderia,
ambiţia independenţei, vocaţia artis-
tică întemeiată pe-un solid sentiment
al profesiei. Celentano e un moralist
mic-burghez, sentimental. mistic,
practicînd rock-ul cu un fel de umi-
linţă, apărînd în postura unui soţ
şi tată exemplar. Rita Pavane e mitul
contestării în forme vesele, copilul
bun care reface armo~ia dintre pă­
rinţii certaţi, dragostea lipsită de
tragedii. Tognazzi şi Vianei/ o, actori
de parod ie, exprirră ironia telespec-
tatorilor la adresa emisiunilor şi
personalităţilor care s-au perindat
pe ecran, „autocritica" blajină a
di recţiei programelor.
Deocamdată nu se măsoară coefi-
cientul de antipatie - cînd, de ce şi
cum un pers'onaj începe să se bucure
(După „L'Espresso")
de antipatia publicului; şi incă nu
s-a răspuns la întrebarea dacă tele-
viziunea - care creează, neîndoiel~
nic, notorietate -şi popularitate -
poate determina şi prestigii„. După
părerea mea, nu; cel puţin în faza
ei actuală. În televiziuni le occiden-
tale, teleprestigiu poate obţine uneori
producătoru l-realizator, artist inde-
pendert. de tipul Averty. Din plă­
rnta convorbire pe care am avut-o
cu reputatul dramaturg Aldo Nico-
laj. unul din realizatorii italieni, a
reieşit că în Italia situaţia are încă
anu'l'lite particular i tăţi şi că producă­
torul dispune de posibilităţi mai
vag• ş1 mai sporadice de a se impune.
În genere cred că acum televiziunea
poate doar confirma prestigiile oa-
meni lor de ştiinţă şi artă, bizuindu-se
pe ele, s porindu-le uneori, prin
forţa şi întinderea auditoriului, nici-
odată formîndu-le. Iar prestigiul
teleastului e, deocamdată, prea spe-
cios şi funcţional ca să poată fi vali-
dat în sfera culturii şi integrat axio·
logiei acestui domeniu .
. Strl9olul-vl deo" .. .?
Nu am impresia - nici din comen·
tariul atît de amplu al colegului ro-
man po menit la Început. nici din ce
am văzut , nici din cele cîteva cărţi
răsfoite - că se poate vorbi de
„strigoiul-video", „drogul teleimpus"
etc. Insinuarea televiziunii în case şi
oraşe este un fapt ce iscă firesc neli -
nişti şi întreb ări. Capacitatea ei de
înrîurire e largă şi nu încape îndo-
ială că prin mijloace specifice şi mito-
logia-i pFOprie poate determina
anumite mutaţii pozitive în gîndire.
sau. ca revers, o sărăcire a vieţii
spirituale. Dar spiritul critic al tele-
spectatorului începe, la rîndul său.
să devină un factor ordonator efi
cient iar reacţiile opiniei publice.
condensate în critica de specialitate
un altul. Perspectiva ne îmbie cu
viziunea unui raport osmotic, de
echilibru constant, între teleast şi
telespectator, într-o ambianţă fertilă
de cultură modernă.
.'alcntin SILVESTRU
'
Tele-
corespondenţă
La întrebarea pusă de Televiziune
prin programul „ Vrei să ne întîl
nim sîmbătă seara", Nelu Şendrea
din Cluj răspunde: „nu, nu mai
vreau".
E totuşi cam devreme, stimate
corespondent, pentru hotărîri atît
de definitive. Să mai aşteptăm.
Cine acordă, întrebaţ i dumnea-
voastră, ,.trei stele unor filme ca
11
..încurcăturile de la colegiul..-::".
„Iubeşte-mă", etc? Să vă spun drept.
asta mă întreb şi eu, adeseori.
S.H, din Craiova exprimă unele
(îndreptăţite) rezerve cu privire
la cantitatea prea mare de filme
mediocre care s-a aglomerat în
ultimul an pe micul ecran. Cores-
pondentul pretinde (şi are dreptate)
o rigoare mai accentuată în selec-
ţie ;i - dacă e posibi I - o precri-
tică avertizatoare.
E posibil. Foarte indicată ar fi
această precritică chiar la alegere.
v.s.
37

Cronica
spectatorului
Jn coresporic;!enţa · lunilor aprilie- ma i, trei
filme au dominat „ecranul ": dintre film e le
româneşti, „ Răudciosul adolescent" , di ntre
filmele strline - spre sincera no astr l satis-
faqie - capodoperele lui Antonioni : „Noap-
tea" şi „ Eclipsa" .
.Răutăciosul adolescent"
Dintre numeroasele scrisori , remarcim
cele ale citirorilor :
ELENA CONSTANTINESCU - laşi ;
ULISE VINOGRASCHI - str . Vasile Lupu
21, Galaţi ;
N . DUMITRESCU - Bd. Plcii nr. 168, Bucu-
reşti ;
PETRONELA PĂRĂLESCU - str. Cremenea
28, Sadu ;
ANDA GOANGĂ - Craiova;
MARIA- MAGDALENA DINESCU - str.
Verşeni nr. 15, Bucureşti ;
MARIANA BELLU - com . Vi şi na-Olt ;
Gil PITIŞ - str . Cazărmi i 47, Bucureşti:
G.M.S . - Buc u reşti ;
ELFRIDA BA UMAN - M ă rlc i neni , jud . Bu-
zlu ;
G . BRUCHAIER - Bd. 1 Mai 6, Sucea.v a. ;
DINU CODREANU str . Toamne i 126,
Buc u r eş ti ;
ELENA PETRESCU - str. Dobrogeanu
,
Gherea 16, laş i ;
IOAN MANEA - str. Movilei 36, Gala ţ i ;
Interes antele lor opinii - favorabile şi
tlefavorablle - am considerat potrivit că ar
merita s ă stea la ba.za une i di s cuţii pe ca.re re -
daqia a purtat-o cu regizorul fi Imul u i, Gheor-
&:he Vitanidis . Pentru prima oară deci scr i-
sorile „curierul u i·' nost1·u au fost confruntate
cu opiniile, „la sursă", ale creatorilor . ( Citiţi
ln paginile1-4 - 15 ale numlrulu ' nostru discu-
ţia cu Gheorghe Vitanîdis).
.Noaptea" fi .Eclipsa•
• I. GIURCĂ - str. Cetăţi i nr. 9. Alba-
Iulia :
„„,Noaptea" lui Antonion i, cons i dera.t ă ca
un film excepţional de critica noastri c!nema-
tografică , a fost pr.imidcu răceal ă fi indiferenţ ă
de publicul oraş u lu i nostru . Pentru a Înţe le&e
resort u ri!'!! sufleteşti complicate ale e roilor
pri ncipal i, a mi ndoi p licti s iţi de banalitatea
unei căs nici i Hlr ă relief, cr ed că publicul tre b u ia
preg ătit . Spectatorii grăbiţ i să iuste o int ri a:I
captivant ă , ră min deprimaţi " cind Antonioni
desflş o oi rl cu prea mare i ncetine;1lă starea de
nelini şt e sufl ete ascl a personajelor ... To:id
derularea de i m im plări anodine, în care nu se
petrece nici un eveniment dorit de s pectatori .
nu a.re nici o atr aqie pencr u cei s e duşi de wes·
tern- uri ş i filme poliţ i ste . Este dificil să pă ­
trunzi in zb u..ci.um u l persona jelor - d ar tre-
buie pătruns . . . ln fi ecare ftlm al lui Anto nioni
exist! o fapt ă centrali, o fapt ă uneori cu aspect
poliţist . alteo r i o pornire pe urm e le un ui feno-
men sufletesc misterios car e apare în pri mel e
s e cvenţe şi se prelungeşce pin ă in fi na l. Înţ e­
lege rea unui astfel de film - după cum s punea
Sadoul - nu se fa ce dintr-o singur ă vizionare
ci prin t r-o revedere şi refl ectare c o n t i nuă asu -
pra î nlă n ţuirii faptelor şi imag inilor . Uni i au
fluierat în sala de spectaC'ol. alţii au admir at
şi pre miac filmele lu i Anton ioni . Arit ..: d ini
contradictori i din care rezult ă e l ori ce ino-
vaţie in cinematograf este pr i mită fie în mod
absurd, cu neîncredere, cu scepticism, fie cu
un entuziasm nelimitat " . (N .R. : ln ollc'f ordi ne
de idei, cum de v- a pu1ut veni mb conde i o ofir-
mope de ocesr 1?en ; „vocea cinefrlilor d in pro-
v inc i~ se bare cd nu ore ecou fn revisto dum -
neovoostr6 " ~ „Curieru!" llOstru nu v1 se ţ;are cd
y (I concraz ice n u măr de n u indr n Jtri g!i t m a rin ăresc: d e al ar mi ( om la babord !"")
e S.P. -laşi:
.• „. Reţin ca semnificativă in felul ei scurta
cronică a lui M.G. din Bucureşti ( nr. 2 1969)
ln care se desfiinţeni, pur şi simplu, „ No ap-
tea" lui Antonioni. Subliniez de asemenea. ri~­
punsul dumneavoastră , prompt şi tranşant de
data aceasta . Nu eram un adept al lui Antonio-
ni . „Aventura" ml contrariase . .. Noaptea " mi -a
fnllturat orice reticenţ :il . fste un film excep-
ţional ... O muz.ică perfectă, dar desi&ur aricit
ai explica cuiva frumuseţea celor trei sunete:
crave care deschid Simfonia V-a, imposibil
li o.bţii un rezultat daci respectivei persoane
nu-i place muzica. lat! de ce aţi avut dreptace
fn răspunsul dumneavoastră cltre M.G. De
altfel, se pare c ă M.G. nu a fost departe de un
lnţeles al filmului atunci cind referindu-se la
personaje afirma ci acestea nu ştiu ce să ia
din viaţă şi ce sl facă cu timpul. Rlminea ins!
si surprindă această. idee şi în măiestria po -
Yeştii cinematoirafice„.
• DOINA RĂDULESCU - şos . O.teniţei
'7-69 Bucureşti :
.... ,Am auzit pe cineva reproşindu-i lui An-
tonioni ci in „Eclipsa" a lungit nefiresc sfirşîtul,
38
el fi Imul s-ar fi putut termina foarte bine pe
scena desplrţirii celor doi: Vitt;oria, indecisl
şi nemulţumită coborind scările, Pierre -
repunind telefoanele în prizl şi reluîndu-şi
activitatea. Du „camera" lui Antonioni nu se
putea opri aici . Obosid., firi sl fi găsit certi-
tudinea, ea revine cu o obsedant! insistenţi
pe drumul început cu atica speranţă. Toate
sînt la locul lor: schel,a, butoiul în care apa se
scurge • încet-încet, stropitoarea din parc,
trecerea de pietoni cu benzile albe pe asfaltul
cenuşiu, autobuzul ; din ce tn ce mai obosită,
„camera" revine asupra acestor amlnunte,
asupra unor siluete fantomatice , pini cind se
fixeatl cu un suprem efort pe lumina puter-
nică a unui bec. „Ecl i psa" sl aibă vreo speran-
ţă ~„
• TRAIAN MICAN - Bd. Republicii
2'4-26 Arad:
. .. „ Pa.re mult mai uşor sl priveşti un film
decit să înveţi a-l citi. Totuşi, şi filmul are se-
mantica, stilistica. şi s intaxa sa. Spre exemplu,
eu nu si nt deloc intrigat de încetineala cu ca.re
Lidia se plimbl prin Milano (în „Noaptea") şi
nici _d e ar:iditatea priveliştii de ziduri betonate
şi st•cll. lnţeleg că acest peisaj este un peisaj
l'ne nta l, filtrat pr in tonşciinţa eroinei , fiind
în ac e laşi timp obiecti>l-ca o fotografie.şi subiec-
ti v ca o conştiinţl. Anton ioni nu face descrierea
lumii înconjurătoare, ci o anali"Zeazl, foreaz l
î n int erior. de unde ia probe pe care le anali-
ze u ă, sc rupulos, sub microscop. Realul e res-
pectat nu prin acum u larea aparenţelor ci prin
elimina.rea a cot ce nu e ese nţi a l. . . "
• MIRCEA POP - str. Avram Iancu
Cluj ·
... „Noaptea " e un film cerebral , de o luci-
d itat e excesivă . Am stat încordat, crispat , dou l
ore ş i apoi am meditat, am reluat , am refi.c ut
sec v enţel e , profund impres ionat . Mai bine de
7 ori la „ Noaptea" decit de 2 o ri la „ Ang eli -
ca" !. .. Ml mir că s-au pub licat afirmaţ:iile sen-
tenţioas e ale lui Sc e fan Culcear d in R eşiţ a ,
a.tic de ned rept şi fa.ţl d e cr iti cii c o m pet en ~i .
La C luj, filmul a ru lat do ui s ă pt imin i cu s:Ui le
arh1phne . .. "
• MARIA-MAGDALENA DINESCU - str.
V~~.~~~~ :i·u!uf~~~~ş~~ cel al „ Eclipsei " , unii
pre fe r i sl ia Ca.rba.x in , alţii ies injurînd , cei
ma i mulţ i niuci , Ev a Havaş - în cronica din
nr. -4 11969 - găsea acest final de o „neasemuit!
îndrăzneal i cinematografici". Cred el avea
dre ptate ."
Pro Lelouch
e .. „,Am o nemulţumire faţ ă de alunecarea
spre manierism a unora dintre criticii no,tri de
film pe car e-i urmăresc cu interes şi respect.
E u n. manierism al „ problematizării " . Eu cred
d si nt necesare şi filme fără prob leme MARI .
Filmul lui Lelouch are probleme le lui . Obişnui­
te, dar nu banale. Poat e ci sint necesare ~i
filme, pur şi simplu. frumoase. Comportamen-
tul celor trei din A trăi pentru a trli " este
perfect veridic . Ce putem fa.ce da.el viaţa are
şi cu loarea roz - de ş i mie, culoarea d i n film
n u mi se pare ctiiar atit de ro:r. ă? Poate acea
Î nţ el ege re a oam enilo r unul faţ ă de celălalt ,
poate li psa de egoi sm şi orgol i u prin care se
evit I dr a mele - e le să daa acea impres ie de
ro 1 1 Da r vi a ţ a este şi aşa . Oe ce atun ci pe
ecra n să infl ţ işă m nu mai dram e firi i eşi re l
Oe ce ca li tatea unui film sl se măs o a re do ar
pr i n nu ml r ul min utalor de d urere insuporta-
b i l ă pe care n i le p rovo acă r Nu cre d el Le-
louch se joacă, că lelo uch n u e suf ic.ient de
profund pe ntru a î nţ elege ş i probleme le grave
ale vi e ~ii. Daţi, in , A t diî pentru a tr ă i " el
face într - adevăr , după p i\rerea mea , o ma re
greşall : el pre"Iin tă cele mai profunde şi se-
rioase proleme ale vie~ii (esce vorba de obi -
ectul reportajelor) într- un ambalaj care le
diminueazi din importanţ i".
t .A . - Bucureşti
• Vîrs!ele omului"
e .. „, Aşa cum dintr-u n lagăre o victode dacă
scap ă unul din cei 200 ciţi Î ncearcă evadarea,
la fe l şi aici : e o 1ictorie dacă S din 50 de spec-
tatori iz.bucesc sl e „adeze din perimetrul care
se cheamă „Pentru inel puţini dolari " , .. Noap-
te a e făcud pencru a fura ·' . „ Riscurile mese-
riei " - şi ieşind din cinematograf dupl „Vir-
stele omului '„ s1i spuni nu el „e bun" ci :
„mi-a plăcut"! Ar însemna el mai sintem inel
apţi să privim înapoi. Eu i-aş premia pe re-
alizatori , un premiu pentru cel mai bun film
naţional.
DANIEL - Constanţa
„Reg izorul Alecu Croitoru a vrut d facă un
film despre folclorul rom5nesc ş i nu înţeleg
de ce nu 1-a făcut. Pentru ci o atitudine onestl
faţă de creaţia folclorică impune tratarea. ei
ca o entitate care nu poate fi prelucrată sau
https://biblioteca-digitala.ro
Să ne ferim de greşeli nu din teamă,
ci din simţ de răspundere.
Iubeşte adevărul,
aranj at! Uri a-şi pierde forţa şi originalitatea.
Din nefericire, tocmai la asemenea prelucrlri
fi aran j ări asistăm în recenta producţie a stu-
dioului Bucureşti. -Stri & ăturile sine hăulite
languros „ca la teatru" . melodiile populare
si nt incerpretace cu inflexiuni vocale care crl-
deazi Conservatorul şi s ingurul procedeu teh-
n ic pe care par a-l scăpi ni realizatorii este lin-
ceda fi Imare cu încetinitorul, folo s ită ca un
Uicut tocm11.i in mijlocul celor mai animate
secve:n ţe (descintecul ). Se pare el reaJ izatori i
film u lu i au fost intimida ţi de vigoarea folclo-
r u lui româ nesc ş i au ciutat 53-1 mai te m pereze
prin stilizare. Asde l, i n locul un u i şir de scu rt-
metraje o neste care s-ar fi limitat la înreg i-
strarea c u t ăr u i sau cutl r ui ob icei popul ar (şi
cit i f'! evo ie am fi avu t de ase menea scurt -me-
traje !) ni se prezint l un lung-metr aj pr ete:n-
ţios , un amalg am de fr agm ente de o biceiuri
popula.re , re un i te pr intr-o i ncri &l pueri li din
care nu l i pseşte un simbolism fa.cil $i r idi col. . .
S ingur.ul luc r u i ntr-ad evl r se mnificat iv este
extrao r dina.ra vitalitate a folc loru lui · nostru
care, chiar maltratat , mai reuşeşte totuşi sl
ne placi ".
N. DUMITRESCU - Bd . Pici i 168
Buc u reşti
.Neînţelesul"
e ,.Filmul lui Comencini r uleazl d e cit ev a luni
î n C a p i tală , dar d i n d ife r ite mo ti ve nu am
reu ş it si-i vid pin i ma i zile le trecute . Auz ise m
mult e I ucr uri bu ne , $Ci am el este vorba des pre
o in tro s pecţi e în viaţa un or cop ii, ş tiam ci
r ea:ia este s em nat ă d e un reg izor cu noscut .
Dec i m-a m du s cu o arecare încre de re , d ar
m-a m i o ş e l a t. Ţi n m in te că in urm i cu cÎ ţÎva
ani me lodr ama „Feme ia necuno scut l" a fost
pe bună dreptat e des f ii nţacl d e d.tre critii::l .
Dup ă p ă rerea mea, „ Neî nţelesul " nu e cu
nimic mai presus de acea .,caustrofl ". Nu
avem altceva decît o inllnţuire de multe, prea
multe situaţii artificiale care dau impresia el
au fose clutace cu luminarea d~ o armată de
specialişti . Copilul neînţeles este pus in tot
felul de imprejurlri în care s1 se vadl clar
intenţiile lui bune, chiar dacă absolut în toate
cazurile lucrurile se termină prost. Toatl lu-
mea observă asta, numai tatăl copilului este
pu.s de autor sl Înţeleag l totul pe dos . Cele
mai obişnuite intimplări sint transformate in
drame insolubile $i sfîşietoare . Şi pentru el
suita de i ntimplări lacrimogene i s-a părut
scen11.ristului c.li. nu a fost destul de convin&l-
toare, filmul culmineazl cu moartea neîn ţele­
sului şi cu mult aşteptata înţelegere din partea
tatUui. Un film de m i nus trei stele".
AUREL CANJA
Bd . Leontin Sălăjan 31 A BucureftÎ
Contra-cron ica
spectatorului
Pro Polanski
Sîntem comozi. ContempLim pasivi , nemul-
ţumiţi dar pasivi, greşelile care se fac în jurul
nostru şi care nu ne pri vesc direct. Sintem
orgolol i. E de-ajuns ca o meschină nedreptate
să ating: ! m ica noastrl lume. miel dar a noas-
tr l, pentru c a sl izbus: n im revolt a. ţi. Nu vl
fa cet i, ded, il uzi i, m i -aţi oferi t ş i pini a.cum
destule oc azii si fiu „contr a" , dar ... nu merita
ostenea la. Acu m m i simt ob lig :n s- o fac , ca
pe u n act justiţi a r. N u se po ate altfel , m i- a
fost lezată una d in marile mele i u bir i. Ea se
numC:ite . Cuţitu l in ap l ".
Încep ru î nceputu l. Cu CHlul , ca să - mi şi
a:r&ume ntez varianta personali . Oeoa.rece în
o ri gi nal - .NO:z w wod'tie el e.stc a m biguu
(in limbile slave nu e>cista artico l enclitic i. a.m
optat p entru cr11.d ucerea poate mai puţin uzu-
a li, dar , zic eu , m3i e:xacti. cea ade virad in
i nt enţia au toril or . Pentru ci sună, astfel , ca un
c he ia 1 nsaşi. ideea filmu lui. A cizut un cuţit in
ap ă . S-a scu fu nda.t , a di s p ăru t. Per icolul , prin
tran s l aţ i a. de sim bolu ri, este ev iden t ş.i iminent ·
non-conformismul tinirul u i int r us se va pierde ,
va trece, lent dar irevers ibi l, În liniş t e a ŞI ti hna
călduţ i a unei vieţi compuse din co nve:i pon a-
lisme, se va topi in bun istarea. con fortabi li
şi anosti cu care se intiln eşte pe. •aht. S-au
ciocnit două lumi, două conc:epp i de via ţ i.
De fapt . doui ipostne ;ile ac e le1aş1 ment a-
lităţi , dar 11.flate la nivele dife rite , des părţit•
î n timp de ceea ce s-ar putea nu mi ,event u al )
experienţă de viaţi. Nu exist ă decit un sin&u r
personaj, prins, ca Într-o ilog ici ub icui tate ,
î n două raze ale evoluţiei sale. O spun e ch iar
Krystina , raisonneur-ul fi Imu lui, ex pl ici t , c.e.e a
~~rib";~i~~:n e1e~;"' d~: :~~~~~iA~~~z~j'.n~~rifo~~
„copil teribil" , gata sl d inamiteze con fo rmi s-
mul, refuzind aşe:r.are.i in numele sfin tei nel i-
ni~ti în căutare de altceva, mai nou, mai
altfel Şi iată-l pe Andrzej acum . dup ă ce a
consumat experienţele juneţii , primind repitea
nostalgică şi acuzatoare a propriei sal e imagm i
ta timpul trecut. Dar nu e posibil dccit un
' sin&ur sens. Frumoase dar iratuite , reacţiile
DEMOCRIT
dar iartă greşala.
VOLTAIRE
tinărului sti'rnesc: doar duio,ie, raportate la
viitorul previzibil , oferit chiar vizavi. Avertis-
. ment 'i scepticism. Scepticismul lui Polanski
• î n î ns:lşi utilitatea avertismentului slu . Tlnlrul
lui erou nu este dedt un termen al demon-
straţiei. Şi demonstraţia se inchea& l precis
' i percutant in ceea ce înclin să con sider cheia
de bolti a filmului : în scurta i nclierare ad-hoc,
care urmeazl c:lderi i cuţitului În api, bliatului
i se rupe un nasture de la dmaşl ; di ntr-o dad.
el devine înfiorător de preocupat de găsirea
acestui obiect cit se poate de casnic . Dint r-o
dată el a parcurs ani întregi de viaţ i şi de .. .
parvenire. O intreagl e:voluţi e într-un simplu
v irai de comport ament. Demo n straţ i a e com-
pletă , termenul de comparaţ i e poue lipsi de
acum, conflictul se conţine în sine, incl us iv
de"Z nodămintul.
Aş putea pune punct aici ~i 5l semnez cu
ve l ~ ităţi de critic foarte sumara mea cronică­
argument. Dar abia acum i._ntru in subiect . ..
Polemica de care pomeneam la i n1.:e pu t por-
neşt e de la o nedumerire iscată de cronica
atit de_ superficiali, atit de tange n ţială
impresionistă, incit pentru absenţa adevlratei
'j
î nserată în presti~ioan dv. revistă. Mi se pare
de
şi necesarei diseqi i analiti ce nu vid decit doul
po hilităţi : ori critica. n-a înţeles filmul. ori
1
n-a „vrut" si -i inţeleagl . Optez ( nu doar din
amabilitate) p2ncru a doua Îpotezi, dar .. . cu
atic mai rlu . Numai câ pare bizar . Şi - uunci
nu -mi rimine decit sl fiu derutat şi nemulţu ­
mit. Este adevărat , spaţiul este cel descris;
timpul - cel de weekend, personajele -
cele care se confrunt ă aşa cum ni se spune.
Dar, doamne, cit rimi ne d incolo de aceste
e lemente primordiale ! Şi cite se mai pot spu-
ne .. . Nu m i se pare eronat , de pildl, si asimi-
lez „universului damnat'' dinfi Im tripla unitate
antici, de loc , timp şi aqiune. Mi se pare ero-
nat , însă , sl se afirme ci „pe iaht nu se intim-
pll nimic" . O, cite se întimpl ă! Dar, ca sl
vezi, e nevoie de un sina:ur lucru, foarte sim-
plu : să citeşti printre .. , foto grame . Pentru el
pelicula este, de la un capăt la alwl , o succe-
siune de metafore, fiecare obiect-de la cuţit
pini la geamandurl - e un simbol, fiecare
gest e încărcat de semnificaţi i , fiecare replici
îşi etalează rezonanţa,compunind ca într- un
„puzzle" o imag ine unitari . ln sfirşit. nlvodul
aruncat de Polanski ajunge mai în larg (sau
mai în afund) decit cred cronicarii : nu dift
înfumurare şi nici din ., necunoştinţl de caud"
refuză Andrzej adevărul rostit de soţie ci pur
'i .simplu:din comoditate, ca sl nu şi compli~•
existenţa cu probleme (a rave, dar acceptabi-
le) care i -ar dezechilibra rostul pe lume, cu
multă trudă căpitat. „
S. SERGIU
Bucureşti
.Cînd voi fi mori ,1 llvld"
.. Filmul surprinde viaţa aşa cum este, nu
încearcă să mena1eze pe nimeni şi nu încearcl
nici măcar scuze . Loveşte cu cinism, rîzind
amar, batjocorind minci~nile şi o face pentru
el numai şocul adevlrului poate interveni
într-o viaţă in care domneşte banalul de dracul
banalului, nonsensul da dragul nonsensului.
Oameni rli. abjecţi, cruzi, pro,ti, felinl, ur-
mlrind un singur ţel : a trli pentru a mfnca •••
Chiar da.ci finalul este pesimist , nei2butind
altceva decit si ilustreze motto- ul printr-un
pleonasm veritabi I. el are marele merit de a
refuza.poveştile schematice, insensibile în hţa
cotidi anului ''.
DAN ALEXANDRESCU
Str. Rhboieni 222 Braşo•
Poş;ta cronicii
spectatorului
·ro ~.-\011 •co Nlote1 - Bucureşri ; Avet i perfec[iJ
drel)(ate, do r nu e suf1c iem.
Gt>or geto Gheorghe - Str . Ialomicioarei
nr. 13, G iurg iu . fntr-adevdr, nu aduceri nimic
noo .... do r scri e;, c u cd/duro. Vd mai aşteptdm.
Adflan Popesc u - Str. Cezar 80\iac nr. 11,
B ucure~t i '. Problema e interesoni<l dar cerea o
mo :a re densi rote a 1dedor.
Do r in Tinca, jude ţ ul Bihor : SJol:>,
De la Disney nimic noul
. . ... Cit s-a vorbit in revista Cinema despre
„ Par isul vesel " , „101 dalmaţieni " 1 Vi rlspund
eu nimic. aproape nimic. Vorbetti cu cineva
despre filrtlul animat : ,, Oe la Disney nimic
nou !" Ciţi au auzit de animaţia iapone%ă 7
Cine a v.izut filmul lui Taiji 13.lubita - „Şar­
pele fermecat " 7 Cine-l apreciază P• Norm1n
McLaren ? Ciţi credeţi ci au vizut, cunosc sau
apreciazi filmele lui Trnka 1 Încerc sl discut
cu unii despre şcoala poloneză da animaţie -
nimeni nu ascultl, nimeni nu inţele1e. ~entru
public, filmul de animaţie. e la fel ci> enigmatic
ca arhitectura grldini1or Şemiramidei sau a
colosului din Rodhos . Mulţi te vor intre.ba ce
este deosebit în „7 Arte" , în „Scurti istorie" şi
de ce au fose premiate aceste filme ale lui
Gopo ? Nimeni nu cunoaşte recizori inu pro-

Olul studioulu i „Ani maf ilm„. Nimeni nu ştie
4e filnlul „Sirutul " al lu i Sitbin Bll :qa sau de
perspectivele. studioulu i. În .. C inema" nr . 3/
1969 se analizead starea de lucru r i de la cine-
matocraful „ Timpuri No i" unde se pre::tintl
majoritatea filmelor de animaţie. Rbpunsurile
primite de Adina Dar ian sî nt foarte exacte
ln ceea ce priveşte se.opul cumplrlrii unui
bilet la acest cinema. ln aCarl el sala este in-
fectl, publicitatea nu mir~te cu nimic. inte-
resul publicului pentru gen, Marin Sorescu
scrie regulat În revista dumneavoastră dar
niciodatl despre animaţie, cu toate d este
4irectorul artistic al studioului „Animafi Im".
Criticii ce scriu fn paginile revistei nu comen-
teazl acest subiect şi ml întreb dadli nu sint
•trlini de producţia interni şi externă a ani-
maţiei. La rubrica „Curier" se discutl de zed
de ori asupra unui film pro ~i contra, regizorii
t1nt urcaţi pe podium pentru ca apoi sl fie
trecuţi la eşafod, are loc un continuu rhboi
Intre cei ce vor ca Alain Delon d sco ată spada
ti revolverul cu cei ce--1 vor doar pe lgmar
&.r1man, etc . Dar n imen i n u se l u pt l pen t ru
.101 Dalma,i eni" ş i „ Par isul vese1··. Ant •i-z.u.t
mufchii lui .. T uzan , omul m a imuţJ , dar de
dnd nu l- am mai • lzut pe .PopMy, ma.rana.-
rul ".,.
SER llAN SA SU
Str. Popa Soare 15, Bucure$t i
Cititorii ,; .Curierul"
Am primit numeroase scrisori în care sint
elogiate calitlţile ,. Curierului " nostru. Am
fost foarte mulţumiţi, dar preferim în acest
numlr sl facem un montaj al unor opinii cri-
tice, fie ele 'i aspre, dar care ne intereseul
ln aceeaşi mlsurl ca şi „ laudele" .
- MIRCEA DRĂGĂNESCU - Sf. Con•
ltantin 31, Bucureşti: ,,. .. Sint oameni care
cred d daci vid toate fîlmele şi citesc
toate cronicile capltl in mod automat toate
drepturi le. Acelea de a se apuca şi ei
de criticat. Nu vid rostul publiclrii unor
opinii care n-au nici o tangenţi cu arta ;
clei filmul, domnilor, este mai Întii de
toate o artl . Vi place un fi lm, duceţ i- vi
•i-l mai vedeţi o dad. Nu v-a pllcut,
@nsideraţi el aţi dat 3 lei pe un loz în plic:
fÎ aţi blut o citronadl ca sl vl r ă coriţi. Dar
lisaţi regizorii în pace. Nu veniţi l n pag ini le
acestei reviste conduse de persoane destul de
lnţelepte şi cu un mare simţ al umoru lui (N.R.:
•e multum i m moi ales t>entru acest comr>li""1erit
.cu interpredri, acuzaţii sau laude la ad resa
regiei. Vorbiţi de actori, daci au fost buni
llL nu, dar 11u intraţi in zone interzise şi
periculoase "• Blumen Sergiu , cel care in
Ir. 3 /1969 ,. • uprimat durerea fa ţl de fe lul
fl. m a fost p„•m ·• , Noaptea " în sal ă , l-aş
tlatui ca la „„rnuoarea ocaz ie sl fie ma i
fnc•~tv chiar o• I ta ~legi cu un och i vi n ă t :
1>entru un film de-a lui Antonion i merid.'"
- AUREL PETRESCU - Bucure$t i: . ... Sint
convins că ,,Curierul " ar trebui d nu mai cu-
•r·ndlli tot felul de bazaconii ale unor cit itori
ure-$i cautl publicitate, allturi de articole
aemnate de critici competenţ.i ai revistei Iu-
n.are. Sincer fiind, nu ml prea interesează de
ce cititoarei A. 8. sau tinJrului C.D . le-a pllcut
•e două-trei ori filmele pe care le-au vizionat.
J1 nici pe dumneavoastrl "„. (N.R.: Ba ce noi ,
tot since r. ne 1merese<1.rd).
- lng. AUREL PODARU - Beclean , jude~
yul Bistriţa : . .. „ Dumneavoastră ar trebui să
explicaţi prin cărţi poşta.le ori epistole, celor
te nu inţeleJ, ceea ce trebuie Înţeles. Vă rog
Jnsiscent să nu ţineţi neapărat la plrerile fie-
cărui neavizat ce doreşte un dram de falsă
publicitate numai pentru (,ă ţine s1 fie in dis-
cordanţă cu frumosul. Doresc sl triaţi mate-
rialele mai ca lumea şi sl nu publicaţî orice.
De pildă: eu o si susţin în trei fraze ci „ Rocco
fi fraţii săi " este o poveste stupidă . Dumnea-
voastrl o să ~ mi publicaţi aberaţia ? Nu credeţi
că in felul acesta se incur:ajeati pirerea falsă,
ruvoinţa $Î că in feli+' acesta pierdem cu toţii ?"'
- DĂSCĂLESCU NICOLAE - •tudent,
Institutul de construqii, Bucureşti : „.„At
'He<I d $tiu de ce trebuie publicate pledoarii
ln favoarea frumoasei Angelica (în mai multe
numere) dnd cunoaştem părerea criticilor $i
• unui public iniţiat . Este drept el „de gustibus
non disputandum„, dar ce s-ar intimpl3 daci
fiecare ar lua apărarea tuturor An1elicilor şi
Angelilor?
De ce să se repete lucruri discutate la ma-
•imum : „ Viitorul filmului romSnesc nu sdin
rezolvarea unor probleme teoretice, de ordin
1eneral. .. climat propice ~entelor ... curaj ...
tlniţiativl„. talent, etc)" Oe ce aceasU fra-
zeologie 1 Tnvlţăm noi cinematografia rom5-
1eascl ce sl faci ? Cunoaşte ea bine plrerile
noastre şi firi prea multe cuvinte in plus.
Sau de ce o scrisoare in care sint judecaţi
actori cu reputaţie mondiali? Plreri umile .. .
tlar nici ~a. Sau o întrebare de prisos : „de ce
alnt filme proaste?"
De ce afirmaţii puerile : „ am plins la un film
fi un prieten a ris de mine 1"
Nimic nu seamănă mai mult a nevinovăţie
dedt o nechibzuinţă.
WILDE
Cunoaşterea greşelilor e începutul salvării.
EP,ICUR
nu Sa:x~~~~~.~ ~Î~ie ~j·~upa~Tsit:T:i 1 ~~~~~:~~\
„ Mi -a păruc"'bine el în nr . 9 aţi evitat acele
cronici ale filmelor care nu făceau altceva
dedt s1 umple paginile reviste i", iar sub acest
citat alt autor notează : .. De ce n - aţi prezentat
croni ci ln nr. 9 7" Oare redacţia vrea sl ne
ar~te d iversi t atea pSrerilod (N. R : Oa .)
ln s.f i rşit bomba. : .!'Cind ii prinde pe Fant&·
mas 1" Unde este interes u l pentru artl ? Dacă
cinev a spune o aberaţie ne mulţumim s1 scriem
la nota red at: ţi ei . „ Aşteptati-vli la o replici
prompt ă din partea cicitor ilor ".
De ce să nu fie incura1ată originalitatea în
locul simpl e i frneologii şi a repetării ? Sînt
remarcabile in acest sens cronicile la „Fragii
s ă lbatici " ş i „ Billy minci nosul'' şi discuţia
cu
pr i vi re la cinematograf şi adolescen,ă.
NR. Deschizind poginife acestui .,curie r"
noi orn (ost conştienCi cd nu vom publico doa r
scrisori demne de Volwire, că vor apa re muite
Pdrer eronate. puncte de vedere cu totul subiec·
trve care nu vo r 1mruni unonimirnteo ş i chiar
„coo.ldrr1•. Dor noi nu ne-om gindit sd stabili m
o u-;onimi<~e intr-o orrd olir de controversotd .
ci un d1al„g. Si nici w'l diofog nu se poate sta bili
Pr·n into/er0I1'd fotd de pdren/e celar/o iţi. Fi -
reş1e c6 toleronfo .noas!rd n-o fost fd rd greş;
noi insd cre6em cd om rdscumpdrot ace le greşe li
prin morele.fltlx dc,.scr sor; 1meresante ş i foa rte
<rirerescnre care 1t"-ou fost rrim1se cu fnc redere .
/n acest domenru nu avem suspiciuni. Nu
vrem sd desconsp1rdm cite scrisor i ou mers
indiscutabil Jo coş. S1 moi departe, cine ne ga-
rorneozd cd ceea ce preferd N D .. ·de pild6 din
•. curierul" nostru imruneşre majoritatea Pd re-
'r:"/or? Cron1c1fe citate de dinsul au 1ntl mpinot
suficiente obiecţiil. Un dialog adevărat, ca re sd
condw~d la ff'dct>ărtarea cit de cit a ero r ilo r, nu
St> poufe ~!ot ..i: bczindv-re Pe deeo cd „doar
eu StJ'un od"vdrri/ - asctJ/tat•-md pe mine i"
Faane de7!ocrot:cd. ana c1nemotograf1cd a rt!
aces1 pdcat: ea il1gddu1e co orice persoand sd
pootd bare cu pumnul în rnosd şi sd spund ~ds­
prcot „ceea ce--mi place mie. numai asto e bun",
Chior docd nu vom rdspunde r4st>icot şi tăios
fiecdrei pdreri, „curieru/" nostru vo 1ncerco de
ftecore dotd sd se opund unei asemeni acitudini •
de intoferonţd , continuind sd-şi 10 r isc ul de Q
publico scrisori ole lui x, y z cu care a, b, c, n u
vor fi de acord. Totodatd, publicind cu man'
p/Ocere op iniire at ft de exigente ale cit/rar ilor da
moi sus - ne man'{esldm fd rd echivoc dorinţo
a
de imbundtdli nivelul rub ricii noastre. d1ndu-i
o consistenţd dm ce în ce moi more. fn s(irşi t
- - putin haz nu ne vo strica niciodotlJ , n ici no ud,
nici cititorifor noştri. fie ei cruzi sau bltnzi. Un
singur regret: apariţia noast rd ing rotd ne sileşt e
sd rcfspur:dem ş1 să publicdm ooiniile ono-
rabili/o~ ci•irori, c-u o îrit1r"i':'re intre 3 - -4 luni-
Din umorul cititori lor
• Dacă a i deran jat spectatori i prin intir-
zierea ta , fii consecvent şi ri dici-te în picioare
cu cel p u ţ i n cinci minute înainte de sfîrşitul ­
filmu lu i, pentru a- i deranja din nou . • Daci
e af i şat · „nu arunc aţ i s eminţe pe jos" , arunci- le
în sus ; va fi tras la răspundere un oarecare
Ne wton şi nicidecum tu . • Nu pune s acoşa
cu cumplrături in faţa u, căci s-ar putea să-l
deranjezi pe vecin : pune-i-o direct În poală.
e Daci vizionezi un western nu- i preveni pe
spectatori cine pe cine ucide. Ordinea.nu are
nici o importanţi $i pină la urmi tot se topesc
c.u toţii. e Continuă nestingherit fumatul
la ieşirea din sală chiar dacă ai ars haina celui
din faţ ă. Fumătorul din spatele tău va av4P
grij ă şi de haina ta .
.. Maxime " de A. PETROVICI. ser . Gh. Dimi-
trov nr. H - Arad.
Către
Revista Cinema
Referitor la sesiza rea apă rută
rn revista dvs. nr. 4/ 1969 . sub
titl ul „Martin sau Nelson?" , vă
comunicăm că cefe se mnalate
s înt juste.
Menţionăm că fo tog ra fia la
ca re se refe r ă nota a fost exe-
cut ată de c ăt r e cooperativo
„ Fotografia" din Buc u reşti .
S-a at ras a ten ţi a cooperativei
ca pe viitor , înainte de repro-
duce rea fotografii /o r , să soli-
cite av i zul Casei Filmu l ui.
Totodată, vă mul ţ um i m
V. BĂLĂNES C U - Satu Mare: pentru
sprijinul acordat şi vă asigurăm
„ Aş nea să ştiu la ce lucreaz ă acum
Ar:tonioni ?" că vom acorda o atenţie deose-
Reg izo r ul italian finisează lon film turnat ln Ame r ica, b i tă editării fotografiilor de
„Zabrisk ie Po int", reflectind oramele de conştiinţă ale tine·
actori de film.
rei generaţ ii. Vedeta filmului e Daria Halprin - o debutantă
în care Anton io ni are mare încre de re . lată-i îm p reună , în Directoru/ Casei Filmului
pa uza unei fil mări . CONSTANTI N BOERIU
39
https://biblioteca-digitala.ro
 „CRĂCIUN CU ELISABETA"
De astă dată martori sînt cifrele.

să cun oaştem
părereg_
Vrem
dv s.I
Primele
B co~~:;a a c~ve~zi~:~!en~: ds~n~
daj de tip Gallup, Direcţia
Elifuzării filmelor
cu Intreprinderea cinematografică a Muni-
cipiului Bucureşti au iniţijlt o
împreună

dată
ceputu l 'acestui an o serie de anchete-test
cu în-
La „Centra l" au fost c:tistribuite numai 180
buletine pentru capacitatea sălii de 388 locuri,
deşi sondajul a fost făcut tot la ora considerată
de vîrf (19) din care au fost înapoiate 178.

fo a rte bun
bun
.. 23,60%
..... 49,44%
anchete ca re au ca scop investigarea gustului publicului. medioc-u .. . ..... 17,98%
A V Diagrama preferinţelor furnizînd criterii de ori- sl ab ..... . .......... .... .... 8,98%
t rt masa entare nu numai criticii şi distribuitorilor de Relyăm din nou calificative le extreme pen-
/ filme , dar r!'lprezentînd în acelaşi timp pentru tru a le defalca pe profesii, grad de studii . sex:
pe tărîmul Alai.1 Delon şi Monica Vitti
nu mai ou nevoie de recla- chiar public oglinda propriului său gust, părerea "foar te bun "
unui spe,ctator nu mai rămîne doar o/părere a-
filmului. mă ... ( „Eclipsa")
runcată' la un co l ţ de bulevard şi menită să se
Inte lectuali
stude nt i
.... „ . „ 28,5%
.•. „ „ „ 40,4%

risipească în văzduh. Ea este înregistrată pe un m uncit.ori , tehn i ci eni „ 11 ,9%

buletin, adunată şi împărţită cu a lte semene funcţi on a ri 9,6%
e Ie v i 9,6%
de ale ei şi din suma tuturor părerilor se în-
din care:
cearcă să se calculeze acel mass-media al o pini- b ă rbaţ i .. (6,6%
. ilor iubitorilor şi , poate, neiubitorilor de film . feme i „ ·'·· .. . . 33 ,4%
Pentru noi este abia un început. Pe terenul „slab"
filmului nu au mai fost realizate sondaje de ase- inte le ctual i .. „ „ 1,9%
menea p roporţii. Este un început pe care-l st uden ţi „ „ „ 1,9%
elogiem ş i pe care-l sperăm continuat şi ampli- mu nc itor i, tehn i cieni ............ 1,2%
ficat. Siste mul adoptat (Serv. pres ă : V. fu ncţ ion a r i .„ .. „ 4,4%
Nisipeanu): un buletin notat cu categorii casnice .. „„„„„ „ „ 0,6%
pe profesie, n·ivel de studii, sex, vlrstă. din care·
conceput astfel incit spectatorul numai prin b ă r b aţi . . . . . .. -: ....... 62,5%
simpla rupere a taloanelor necorespunzătoare feme i ...... 37,5%
poate indica datele sale. fără a avea nevoie să Numărul redus de spectatori în comparaţie
folosească un mijloc de scris, ni se pare eficient. cu criteriul de apreciere faţă de fi Im, pe ansam-
Pîniţ în prezent au fost realfîate două son- blul pozitiv, se datorează, credem, în primul
daje la „Răutăciosul adolescent" în zilele de rînd proastei programări (în cuplaj) cu „Eclip-
dum inică 23 martie şi luni 24 martie a.c., la sa" şi insuficientei reclame care să anunţe cine·
spectacolul de v!rf de la ora 19. Un sondaj la fi lui că se află în faţa unui film care nu trebuie
Central, miercuri 14 mai, tot la ora de vîrf
pierdut .
(19), la filmul lui Karel Kachyna. „Crăciun cu Sim on a DARIE
Elisabeta". Se lucrează însă pentru lansarea
unor anchete de masă care vor-avea loc la toate lată în acest sens o mărturie consemnată
cinematografele din Capitală şi din ţară. la faţa locului:

Să încPPem cu începutul:
„RĂUTĂCIOSUL ADOLESCENT"
Duminică 23 martie au fost distribuite 1 100 Crăciun cu.„ Angelica
buletine de son<;laj pentru întreaga capacitate
a sălii „Republica" (1 100 locuri). Au fost îna• .„nu s-ar mai povesti. Aşa î nsă, s-o iau de la
poiate 1 060, din care au fost notate cu: început . Ad i că di n seara premierei fi Imu lui
foarte bun . . . . . . . . .. . . . 25,7% lui Karel Kach ina la cinematograful Central.
bu n ..••.... , • . . . 41 ,5% Pînă la ore le 19 ru lase (ca de multe zi le încoa-
mediocru .. „ . „ „ „ „ „ „ „ .13 °/n ce) „Eclipsa''. Venisem mai de vreme ca nu
s I ab ...•...••....... , . . . .10.2% cumva să nu găsesc loc la „Crăciun cu Elisa-
ne l dentificaţL „ ........ „ ... . .. 9,6% beta", pe care- l scăpasem în spectacolu l de gală
de la Republica. Mi-am luat biletul fără nici o
Spectatorii care au dat menţiunea „foarte dificultate (cred că nu erau mai mu lt de doi-
trei tot aşa de hotărîţ i ca mine) ş i am aşteptat
bun" au fost repartizaţi pe profesii, grad de ca !ă se sfîrşească „Eclipsa" ca să intru. Afară
studii si sex, după cum urmează ~ ploua. Bulevardul totuşi , ticsit. Lumea se în-
Intelectuali .. .. . . „ . ... „ ... . „ 23,5% ghesuia pe sub umbrele şi pe sub partale. Să
studeo ţi . . . . 30.So/,, se adăpostească, să se distreze mai intrau şi pe
functlonarl .... . . . .. ... •• . ..... 11 ,7% la cinematografe . Discuţi i . Ezitări. La Central
munc;torl, tehn ic ieni .. 14,4% un afiş ma re şi fotografi i îmb ietoare. Alai n
e Ie vi ... . , . . , ..... . 4,1% De lon şi Monica Vitti. Cîţ i va t ineri s-au decis,
ca, nice, penslo'n a ri .............. 4.4% au intrat şi cînd si< cumper·e bi letele au aflat cu
neldentlflcaţ i .11,1% stupoare - ş i din pură înt!m pl are -că de la
din care: 19 h. î n sus nu mai e Alain De lon ci Elisabeta.
b ă rbaţi •. . ........•.......... 43,3% D in nou discuţii, de data aceasta cu caseriţa:
femei • .. . „ . . „ . . . . 56,7% - De ce nu anunţaţi? - Ba am scris acolo,
peste afi ş u l "Ecli psei"„. - Ce fel de fi lme? -
Spectatorii care au dat menţiunea „slab" au Ceh . - C u cine?
fost repartizaţi pe profesii, grad de studii , sex - . „l?l
- Hai bă, cine ştie cc o fi şi o mai cheamă
astfel:
intelectual! „ ........ . .. - .. „ .. 22.2% şi Elisabeta I
studenţi · .. 35, 1% •N-am nimic cu Antonioni. Dimpotri vă. Bine
fu~cţionarl .14,8°/n că am ajuns să n-avem 1oc de el. Dar nu-i păcat
muncitori ş i teh n icieni „ „. „ „ „ . 20,30;~ şi de Karel Kachina? Nu s-ar putea asigura o
elevi 1.9% mai bună ·popularizare a filmelor pe care un
casn ic 0 , pensio nari 3,SOfo spectator neavizat e firesc să le oco l ească: re„
n~ lde ;1t i f i c aţ l . ... . .... . . .. . 1,9% gizorul, actorii îi sînt necunoscuţi sau aproape?
din care:
Ei, dacă ar fi. „
.„ dar Vlad Mul ler şi Povla Kornikovo nu trebuie pier- b ă rb at! . ... „ . . • • „ . . .. .. 53,7%
duţi ( „Crăciun cu Elisabeta") femei . „ „ „ • • „ . „ „ „ „ 46,3% Ro dica LIPATTI

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro

MA I EXI STA
SI CO PIII ...
Se pare că titlul «Supraveghe-
B
Absolut torii» este provizoriu. N-aş pu-
tea să jur nici că povestea va
orice rămine cum e, că nu se va mai
sch imba «pe ici, pe colo, prin
punctele esentiale». Nu ştiu nici
ci'ine dacă . de exemplu , Gheorahe G imă va fi sau nu
şerif în acest film cu doi clini, un copil (Bog-
poate dan Untaru), o raţă, un sugaci şi doi foşti
puşcăriaşi (Dorin Dron şi canadianul Tony
fi educat. Kramreitber). Ceea ce ştiu cu si gurantă este
că «Supraveahetorii» e o cooroductie româ-
• no-canadiană {producător, Paul Fritz Nemeth
care semnează şi regia împreună cu Gheorghe
Turcu) că scenariul e scris duoă o idee de
Charles Eisenmann (de Paul-Fritz Nemeth şi
Oan1enii Nicolae Crişan) şi că tot restul echipei, ince-
pind cu directorul de film Sanda Mănescu şi
au şeful de productie Georgeta Vil cu, sini români .
Regizor secund, Edith Mandel, operator Ştefan
Horvath, cameraman, Vasile Oglindă. Cos-
ci'inii tumele sini făcute de Ileana Oroveanu, deco-
rurile de Constantin Simionescu, machiajul
pe care {mai sini şi oameni în film) Ioana Mocanu,
sunet.Silviu Camil.iar montaiul va fi făcut de
Eugenia Gorovei . Actorii . in afară de cei
;fi-i merita. pomeniti mai sus, mai sint Draga Olteanu
în chip de nevastă de şerif, Elena Sereda, Va-
leria Marian, probabil va fi şi Ernest Mafiei
pe post de vagabond şi trei lupi alsacieni:
London, Toro şi Hobo. Primii doi, eroi prin-
cipali, al treilea în ceea ce la oameni se chea-
t:ar~~~I Ef:~~~d~~~', ~~~ri!t~r~1alo~ ~ ~~r~Î
0 0
rol, deşi nu apare in film, va fi foarte greu şi
foarte mare: cei trei lupi alsacieni nu ascultă
de nimeni, nu catadixesc nici măcar să răs­
pundă cu o privire clnd li strigi pe nume,
scurt, ar fi, fără stăplnul lor, inutili şi inutili-
zabili.
Lumea se dă peste cap să găsească subi-
ecte, teme, idei şi pe urmă bani, pentru. ca
aceste subiecte, teme, idei, să vadă lumina
ecranului. Şi în timpul ăsta, trei oameni în
toată firea şi o echipă de alti vreo 20. îşi pun
tot sufletul şi toată ştiinţa în a realiza un film
pentru copii. Şi uite că nu mi se pare ciudat.
Mi se pare ci.udat doar că de multă vreme am
uitat că mai există şi copii - foarte multi -
pe lumea asta. Copii care, parcă e mai bine
să privească la televizor sau pe marele ecran
aventurile a doi luoi alsacieni, deci! decol-
teul promitător al nu ştiu cărei frumoase,
mai mult sau mai putin cunoscută. Şi dacă
am fost in stare să stau două zile la un film
cu clini şi să nu mă plictisesc, s-ar putea
intlmpla ca filmul acesta să intereseze şi
copiii mai mari de 10 ani. Adică aceia Intre
8 şi 80 de ani, cum îmi spunea Paul Nemeth.
Hobo, Toro, London. Sau invers. Numai stăpinul ii ştie„ .
https://biblioteca-digitala.ro
o coproducţie româno-canadiană
cu doi ciini, un pulii, o raţii,
un sugaci li doi _ptL;rciiria;fi
4 200decuvinteşiomarecarierăln fată„.
Asta ar fi o minune şi dacă minunea se va
intimpla, ea va fi rodul altei minuni: intilnirea
pe aceeaşi lungime de undă a trei oameni :
Charlie-George-Paul
Charlie, adică Ctiarles Eisenmanri~ George ,
adică Gheorghe Turcu . Paul, adică Paul-
Fritz Nemeth. S-a intimplat ca Charles Ei-
senmann să se ocupe, cum spune singur,
ţi mp de 21 de ani, 24 de ore din 24, de clini şi
ş ă facă din ei nişte fiinte aproape cuvintă­
toare. S-a mai intimplat ca Paul-Fritz Nemeth
să aibă ca pasiune a vietii lui, filmele pentru
~ opii, deşi pină acum n-a lucrat decit pentru te-
leviziune şi a fost asistentul lui Charles Eisen-
mann la două filme pentru marele ecran . Şi
s-a mai intimplat ca Gheorghe Turcu să-şi
dorească demult un film pentru copii cu un
cline lup şi o fetită. «Clnd am auzit că se face
un asemenea film - spune el - mi-a părut
foarte rău că nu-/ fac eu. Şi pe urmă a fost so-
licitat şi un regizor român şt mi-a părut foarte
bine că sini eu acela». Paul Nemeth a făcut
63 de episoade de cite jumătate de oră pen-
tru TV cu aceşti clini şi sini doi ani de cind
discută cu Charles Eisenmann posibilităjile
de â face filmul de fată. Dar ca să faci un film,
oricare ar fi el, asta presupune să ai bani.
«Oamenii de afaceri - spune Paul Nemeth -
sini interesaji mai degrabă să-şi investească
banii ln filme sexy care aduc la rindul lor fOllrte
multi bani. Pllrerea mea e că se pot scoate bani
şi cu filme pentru copii. Mai mult, un asemenea
film poate fi făcut aşa, incit să, placă şi tatălui
care-şi aduce copilul la cinematograf. Se pare
că am reuşit să-i conving şi pe alţii, d altfel
n-aş fi aici. Dar marele noroc rămlne că cei de
aici m-au lnteles si au acceotat colaborarea».
Cit despre Charles Eisenmann, el a fost ju-
cător profesionist de base-ball, instructor
sportiv , actor - a jucat în 55 de filme - sce-
narist şi producator, autor de cărţi despre
clini şi este omul cel mai paşnic din lume,
pe care nu-l poţi supăra decit într-un singur
fel: pronunţind în faja lui cuvintul «dresuri».
Atunci cum se cheamă ceea ce face el cu
clinii? «Educaţie». Şi crede că orice cline
poate fi «educat•? «Absolut orice ciine. Oa-
menii au ciinii pe care şi-i merită».
«Supraveghetorii»:
Hobo-London-Toro
Slntem toţi 6 - cei trei clini (mai există şi
un al patrulea. care e acasă în America) -
ş i trei oameni, Charles Eisenmann, Gheorghe
Turcu şi cu mine intr-o cameră . Clinii se o-
dihnesc fiecare in coltul lui, noi discutăm
despre ei. Cum ad i că : «să-i educi»? «Adică
- spune Eisenmann - să te oorli cu ei cum
te-ai purta cu nişte 011meni. Să nu-i jigneşti,
să-i inveti cuvinte, noţiuni, să le dezvolţi apti-
tudinile, să nu-i umileşti cerindu-le lucruri
pe care nu sini ln stare să le facă - cum ar fi
să deschidă o cutie de conserve, de exemplu -
să le apleci fiz_ic pină la înălţimea ciine/ui, dar
să-l aduci psihic la lnăl(imea ta. Ca şi 011menii,
clinii au trepte diferite de tntelegere, de memorie,
de aptitudini, dar ca şi la Ollmeni I011te astea
sini tntr-o permanenti evoluţie. Hobo, cel mai
ttnăr, nu are dec/I un an, lntelege dOllr 400 de
cuvinte. Toro, 4 200. London - care e Ială/
lor - 51)()(). London mai ştie să te intrebe poli-
ticos ce mai faci, să-ti spunl bună ziua şi la
revedere şi să facă socoteli simple.»
Asta eu ştiam ca se poate şi la circ şi se
~~~:~~ ~isg~~in~~~ :~!:'a.s~Î~~uf-!~P=u~:t
rugindu-l pe Toro să ne arate de unde vine
căldura. Toro s-a ridicat alene, s-a dus la
calorifer, ni 1-a ariitat şi ca să nu avem vreun
dubiu, s-a ridicat şi s-a sprijinit cu labele din
faţă de el. Apoi, Hobo a fost rugat să ne arate
«ce a făcut fratele lui». Şi Hobo ne-a arătat.
ca Hobo a fost atent la ceea
Asta presupune
ce se intlmplă - am lansat într-o totală bui-
Clinii ştiu tot; sini
măceală. «Dar bineinteles.
atenţi la tot ce se vorbeşte şi inteleg tn limita
vocabularului pe care au aiuns să-l stăplnească„.
George, Iii minte că alaltăieri l-am rugat pe Lon-
don să inchidă uşa de la dormitor şi n-a putut
din cauza cutiei de conserve„. London, vrei să
ne arăţi despre ce am vorbit?» Şi London ne-a
arătat.
Nu numai un film «despre clini»
Binelnţeles că după demonstraţiile de mai
sus tot restul - că London adună sau scade
cifr~, că deosebeşte culorile, că şchioapătă
clnd i se spune «şchioapătă!» sau că spune
«How are you ?» :- mi s-a părut floare la ure-
che. Aşa cum floare la ureche mi se pare
şi ceea ce au de făcut în film. Un singur
lucru a fost şi va fi ln continuare greu de
obţinut de la ei: să se bată. Tn film, Hobo
şi London trebuie să se bată la un mo-
ment dat. Şi nu vor. Şi nu le vine să-şi creadă
urechilor clnd li se comandă acest lucru.
Pentru că ei sini nişte gentlemani şi au fost
lnvăţati să trăiască in pace intre ei şi cu toate
animalele, fie ele şi bipede. Şi cum ar putea
să fie altfel clnd trăiesc alături de cineva,
care le·spune pe tonul cel mai firesc cu pu-
tintă: «mulţumesc» sau: «îmi pare rău, băia­
tule, te-am deranjat degeaba. Am vrut să-l
chem pe Hobo ş i am spus din greşeală Toro.
/mi oare rău» .
Dar Gheorghe Turcu nu vrea să conteze
doar pe clini deşi este în totala lor admiratie
şi n-am văzut plnă acum regizor mai îndră­
gostit de actorii lui, ca el. «Noi n-am vrea să
filmifm , Paul şi cu mine, oricum, n-am vrea să
facem un film «despre clini», ci dacă se poate
să fie şi un film cu Ollrecare ţinuti artistică.
ln acest sens am colaborat şi cu scenograful
şi aş vrea să colaborez cu toată echipa. Să iasă
un film corect din punct de vedere profesional
şi nu doar pretextul de a arăta nişte ciini for-
midabili.
lfNhy noi»? ar spune London . Şi chiar,
adică,de ce nu?
Eva SIRBU

Piaţa cinematog rafică este, în·. con-
«Un progra!ll
de noi
filme
româneşti»
8·
tinuare, săracă la capitol cio-
cumentare româneşti•. Direc!Ja
difuzării filmelor a rămas ta
de circumspectă. popdarizarea
(«un program de noi
româneşti • se scrie d · d
. ilalilb
este la fel de cca ş d"ll!eJ<i:!
;e documentare
·„c.· d - rar -
în presă, ca şi cu ace-asta onnulă imper-
D e ce
•
această
sonală ar putea conslrt1n realmenteo invitaţie
la vizionare) _ Se adaugă insă un element
nou d ·sc ' e i: nici Studioul cinematografic
«Sahi.u nu a prea rasfăjat în ultima vreme
pe distribuitori cu filme interesante, pentru
fonmdă care noi, criticii, «să ne batem» infruntind
neglijenţe şi atitudini indiferente. Să fi devenit
oare circumspecţi şi documentaristii?
laconică, · Cert este un lucru: nu vom obosi pledind
pentru o mai bună politică de difuzare a docu-
ce nu poate mentarelor. După cum nu vom obosi - cu
riscul de a ne repeta copios - pledind pentru
constitui o pondere mai mare a filmelor-anchetă în
cadrul preocupărilor actuale ale creatorilor
o invitaţie de la studioul «Sahia». Nu ne propunem să
rememorăm aici succesele (reale) pe care
realizatorii documentarişti le-au înregistrat
la vizionare ? de-a lungul anilor în domeniul filmului ,de
investigaţie socială şi nici activitatea utilă şi
relativ consecventă pe care o desfăşoară în
ultima vreme telecineaştii. Vrem însă ne-
apărat să facem o precizare. E uşor de consta-
tat, pentru oricine, că filmul documentar
românesc este retardar în ceea ce priveşte
utilizarea metodei csurprinderii», a filmărilor
pe viu şi acest decalaj faţă de producţia mon-
dială iese foarte bine în evidenţă atunci cind
filme româneşti sini puse într-o aceeaşi com-
pet iţi e cu realizări reprezentative din alte ţări.
Dllr nu acest fapt este, ln primul rind, neliniş­
titor. ln fond, nici o metoda - njci csurprin-
derea», deci - nu este, şi nu trebuie să fie,
suverană în documentar. Important este ca
prin metode cit mai diverse să se indeplineas-
ca «norma de calitate• indispensabi lă oricărui
bun film documentar: raportul adevărat om-
aparat. Ce concluzii ne permite producţia
. recentă , privită prin prisma acestei clauze
imperios necesare?
Am putut vedea. nu de mult, pe ecrane
scurt-metrajul «Cum a fost posibil?•. semnat
de Titus Mesaroş şi I. Moscu, un film-ancheta
în care ·stnt trecute ln revistă cauzele acciden-
tului de cale ferată petrecut la Teiuş . Realiza-
torii au fost prezenţi la proce,sul celor vino-
.„ji într-un decor care se vrea al clntecelor
https://biblioteca-digitala.ro
DE PE
STRADA
Corul Madrigal 1n decorul c1ntecelor vechi
vaţi , au consemnat pe peliculă relatlirile mar-
torilor, momentele cele mai importante ale
dezbaterii judecătoreşti. Fireşte, filmul acuză.
Acuză neglijenţa, lipsa de responsabilitate,
nepriceperea celor din pricina cărora s-a
petrecut drama. lnainte de acest film, Moscu
semnase unul similar ca intenţii, «Sentinţa»,
tot într-o salli de tribunal, luînd în discuţie
un alt accident (de mai mici dimensiuni)
lntlmplat pe un drum de ţară timişorean. Şi
acest film avea evidente raţiuni educative.
S-ar putea reproşa ambelor filme că au în-
registrat doar o anch,etă judiciară şi nu au
provocat o dezbatere pe marginea cazurilor
semnalate. Cu alte cuvinte, că au reprodus
un punct de vedere (pe care şi l-au însuşit)
şi nu au manifestat o atitudine proprie, adu-
cind în d iscujie probe cinematografice perso-
nale. Cele spuse mai sus reprezintă doar
clteva din observaţiil e posibile, nu prejudi-
ciază însă calitatea filmelor i11 raport cu obiec-
tivele propuse. Realizatorii asta au vrut să
facă, asta au făcut. Ş i au făcut bine. Pe noi
ne interesează exemplele pentru a sublinia
faptul că uneori intenţiile documentariştilor,
chiar în cazul unor filme-anchetă cu larg i
rezonante etice, sini minime.
Prezenţa reala şi activă a cineastului în mijlo-
cul evenimentului social este de importanţă
primordiali pentru filmul documentar. Nici
•prezenţa reali> fără atitudine, nici «prezenta
Renaşterii
Palme d' or
la Cannes
pentru România:
«Ci'ntecele
Rena;rterii».
româneşti ••.
activă» din birou nu sini în măsură să conducă
spre rezultate eficiente. Cind facem aceste
constatări nu avem în vedere - evident -
doar filmele amintite mai sus şi nici doar
categoria peliculelor de «intervenţie critică»
in peisajul social al anilor noştri. Dimpotrivă.
Filmul «direct», datorat prezenţei reale şi
active a documentaristului în contextul viejii
sociale, este necesar înainte de toate pentru
a conferi ecranului dimensiunea spirituală a
contemporanilor noştri. Numai astfel «omul
de pe stradă» - şi prin aceasta înţelegem,
neapărat, omul adevărat, nu cel plămădit din
invenţii scenaristice, nu cel «aranjat» ca să
semene cu o anume viziune ideală, nu cel
căruia li este ascunsă propria personalitate
sub fel de fel de farduri - omul de pe stradă,
deci, poate deveni, aşa cum se cuvine, perso-
najul central al filmelor noastre.
Pe acest teritoriu trebuie purtată «bătălia
cea mare». Altfel„. lipsită de ax, întreaga
producjie a studioului «Sahia» se cam clatină,
indiferent de reuşitele ei parţiale. Degeaba
(cuvintul «degeaba» este,fireşte, un fel de a
spune) Mirel llieşu conferă cu desăvirşită
rigoare corespondente cinematografice coru-
lui «Madrigal» surprins în ipostaze diferite:
în lumea «Clntecelor vechi româneşti» sau a
«Cîntecelor Renaşterii»„ . «Degeaba» Pavel
Constantinescu filmează cu sensibilitate, fă­
cind inutile vorbele, tezaurul de frumuseţe al
unor vechi bisericuţe cu turle ţuguiate răspin­
dite pe tot teritoriul ţării, adevărate «Cintece
în lemn»: doar biserici, şi anotimpuri, ş i
vreme care trece„. «Degeaba» regizorul Titus
Mesaroş, pătrunzlnd intr-unul din cele mai
frumGase monumente carstice (Peştera Muie-
rii din Cheile galbene - în Gorj), scoate «la
lumină» în «Metamorfoze» o scenografie ilus-
tră: adevărate catedrale sculptate în piatră
de-a lungul secolelor„. «Degeaba» Ion Bos-
tan înregistrează zboruri mirifice in «Histria,
Heracleea şi le\edele.„» «Degeaba» opera-
torul V. Mărgineanu ne propune în «Impresii
de călătorie» oameni adevăraţi de aiurea.„
«Degeaba» este, cum spuneam, un eufe-
mism. Toate filmele de mai sus - şi altele
- îşi au neîndoios importanţa, menirea şi
raţiunea lor de existenţă. Dar ansamblul pro-
ducjiei documentariştilor este handicapat se-
rios de prezenţa palidă, prea puţin semnifica-
tivă, a «omului de pe strad㻄.
Cllin CALIMAN
P.S. ln genul său , virtuozitatea filmului
«Clntecele Renaşterii» , de Mirel ll i eşu , a
obţinut o confirmare prestigioasa: «Palme
d'or» la Festivalul de la Cannes. Este lncă o
dovadă că virtuozitatea realizării şi premiile
la festivaluri,de care ne bucurăm cu toţii, nu
sini lucrurile cele mai greu de atins. Noi le
privim ca o premiză, ca o incurajare pentru
tentative artistice mai temerare.
43

La 80 de ani, Chaplin este oriental mai mult spre viilor„.
Charlie Chaplin:
«Nu mai sînt în stare să fiu Charloh
Prinţul tăcerii, Charlie Cha-
plin, a rupt tăcerea şi a acordat
un interviu, apărut în Paris-
Match.
- La 80 de ani sin teii oriental
mai mult spre viitor decit spre
trecui?
- Da, e natura m~a, «natura
fiarei». Nu mă pot opri să
creez, să fac noi filme. Pentru
vechile mele filme pot să com -
pun oricînd muzica. Dar nu e o
creaţie pură şi originală, nu
mă pot mulţumi cu asta.
- Nu mai Scrieţi memorii?
- Aleksei Batalov, ce calităl1
umane apreciaţi cel mai mult ?
Ce trăsături omeneşti de-
testaţi?
- Apreciez bunătatea, ta-
lentul, integritatea. Urăsc cru -
zimea, ignoranţa şi mitocănia.
- Ce părere aveli despre ne-
norocire?
- Îmi dă sentimentul ire-
parabilului.
- Ce vă place ln natură?
- Nu, e un lucru al trecutu- aşa cum îmi sînt dragi filmele
lui şi o altă muncă. Scriu lu i. Mi s-a reproşat că sînt
poveşti pentru copii mei. sentimental faţă de «Piciul»,
«Goana după aur» şi celelalte.
- Credeţi că există o dife- Dar dacă nu le-aş iubi eu, cine
renţă Intre
Chaplin?
Char/ol şi Charlie
- Sincer vorbind, cînd er~m
să le iubească?
tînăr nu exista vreo diferenţă
între mine şi Charlot. Apoi
totul s-a schimbat.
- Vă mai place personajul
Char/ol?
- Da, dar nu mai sînt în
stare să intru în pielea lui . E un
alt «eu însumi». Mi-e drag,
- Ceea ce are ea unic.
- Credeţi că toţi oamenii
sini interesanţi?
- Fireşte că . fiecare actor
trebuie să se intereseze de tot
felul de oameni. Dar asta nu
înseamnă deloc că în viaţă
ar fi agreabil sau interesant
să te învecinezi cu fiecare .
- Ce oră a zilei preferali .şi
pentru ce?
Căpitanul
nu visează -
O cabină de machiaj. ln
faţa oglinzii un actor care
se machiază. Nimic neobiş­
nuit în aceasta. E un mo-
ment din viaţa unui teatru",
act reflex, cotidian, banal.
De unde să pornim discu-
ţia? Mai avem doar 30 mi-
nute pînă la ridicarea corti-
nei.„ lată şi pretextul: un
teanc de scrisori nedesfă­
cute pe măsuţă.
- Sini adresate actoru/u1
Mikulski sau căpitanului
Kloss?
- Atît unuia, c,it şi altuia .
Să vă spun drept, adesea
nu am nici timp să le citesc.
Trebuie să amin zile întregi
<<lectura», căci timpul mi-l
împart intre teatru , film ş i
televiziune.
- Cum de reuş ili să im-
păcaţi această cantitate de
muncă cu cele 24 de ore ale
zilei?
- Foarte simplu: utilizind
avionul, maşina sau trenul.
De la caz la caz. Astăzi, de
pildă, joc într-un Shakes-
peare, iar miine plec la fil-
mările exterioarelor «Ultimu-
lui martor».
- Cine realizează filmul?
- Regizorul Jan Batory.
Tot el a realizat şi filmul
«Taxiul morţii» în care am
interpretat rolul principal.
«„.primăvara îmi place din ce în ce mai puţin»„.
- Ce e pentru Dvs. gloria,
domnule Chaplin?
- Noua proiectare a «Cir-
cului» a fost pentru mine o
adevărată reînviere şi mi-a
adus multă bucurie. Dar glo-
ria„. Mă simt mic. Şi apoi «dru-
murile gloriei nu conduc de-
cit la mormînt»„.
- Îmi place amurgul. Ar ··
tistul este noctambul prin de-
finiţie.
Vă place primăvara?
-
- Din ce în ce mai puţin.
- lertali-mi indiscrelia - vă
temeli de bătrlnele?
- Da. Şi nu atît de semnele
ei exterioare - firele albe de .
păr, chelia sau ridurile - cit
de pierderile care o însoţesc .
https://biblioteca-digitala.ro
iarr.a trecută? Cineva, nu
ştiucu ce intenţii, a lansat
zvonul cum că aş fi suferi !
Kloss un grav accident de auto-
mobil. S-au găsit şi unii care
lucrează puteau jura că m-au văzu1
la morgă sau că au vorbit
cu medicii care m-au operat
şi care susţineau că nu mai
am nici o şansă. Am primit
zeci de telefoane şi sute de
- Ali realizat roluri ln film
scrisori de la sp.e ctatorii din
şi la televiziune. Ce ne puteţi
provincie care se interesau,
spune despre caracteristicile
îngrijoraţi, de soarta mea.
jocului actoricesc fn faţa ca-
Şi, vă rog să mă credeţi, nu
merei T.V. ?
m-am gindit nici o clipă
să-mi fac eu însumi reclamă
- ln televiziune actorul a- in acest mod .
re o mult mai mare libertate
decît în faţa aparatului de - Ar trebui să vă bucure că
filmat. Camera tv. se află atlla lume este îngrijorată de
în continuă mişcare, iar o- soarta d-voastră.
biectivele parcă nu au alîta
«maqnetism» ca în fil m Pe - Bineînţeles. Am însă o
de altă parte munca la tele- mamă bătrînă şi bolnavă ca-
viziune este toarte apropiată
re locuieşte în provincie şi
de cea de pe scenă, intrucit ar fi putut da crezare zvo-
aici se respectă continuita- nului. Aceasta era singvra
tea acţiunii.
mea grijă, în rest eram să­
nătos tun.
- Orice creator are dorinle,
visuri ...
- Ali fost în România?
- Eu nu visez, ci lucrez .
- În urmă cu cîţiva ani
Sini realist, deci umblu cu
am făcut parte din delega-
picioarele pe pămint. De vi-
ţi a cineaştilor la zilele fil-
sat, se visează doar la Loto
mului polonez din Bucureşti.
şi pronosport.
Capitala d-voastră mi-a fă­
cut o impresie extraord1na-
- Totuşi, orice om are cite-
ră . Am vizitat şi Braşovul şi
va dorinle precise.„
litoralul Mării Negre. Ce poţi
vedea însă într-o trecere de
- În c·e mă priveşte, do-
citeva ore prin Mamaia? Aş
resc să joc şi altceva decît
vrea să vin în România, însă
eroi «pozitivi», oameni în
ca turist particular. Totul
uniformă . Sint curios cum
depinde însă de permanenta
aş arăta pe ecran în pielea
competiţie cu cele 24 ore
unui personaj urmărit de
ale zilei ...
miliţie, de pildă.
În această clipă o sone-
rie anunţă iminenta ridicare
- Popularitatea de care vă
a cortinei . Semn că pentru
bucurali l-ar face pe specta- «Căpitanul Kloss» va înce-
tor să nu creadă in «negati-
vul» creai de d-voastră „ .
pe o «epocă» de două ore
şi jumătate în care va intra
in pielea» clasicului Petru-
- Da, popularitatea ..
Ştiţi ce mi s-a intimplat în cchio.
«Ocolul» la~
I
New York "'"
-- 1
Nevena Kokanova a vizi -
tat New York-ul, cu ocazia
unui Festival al filmului bulga r:
«Doar că n-am aterizat cu
paraşuta în sala dela Modern
Art Library. Avionul era în
întîrziere şi am irupt în faţa
publicului new-yorkezîn haine
de voiaj, la mijlocul proiecţiei
filmului «Ocolul». Vă puteţi
imagina neliniştea cu care
m-am înfăţişat spectatorilor
atît de dificili ai unei ţări ca
America, despre a cărei im-
portanţă în cinematografie e
inutil să discutăm. Şi iată că
aici, în sala întunecată, plină
de lume, am avut prima bucu-
rie- publicul reacţiona spon-
tan şi precis, aşa cum trebuia.
Într-un cuvin!, fremătind în
întuneric, am căpătat puţin
cite puţin convingerea că mun-
ca noastră nu a fost zadarnică
şi că am trezit chiar admiraţie.
De prisos să mai adaug ce
sentiment de mulţumire inte-
rioară este să vezi buna pri -
mire rezervată de un publi c
străin şi sceptic unei opere
din ţara ta, care îi este prezen-
tată pentru prima oară» .

u. Nu mă c red un
Si natra, in ciuda o rig i-
n ilor n oastre s ic iliene.
co m une. Înţeleg să-mi
duc cariera de cintăreţ
separată de cea de actor.
- Vi se propun totuşi
multe comedii muzicale.
Ce roluri aţi alege?
- Prefer personajele
poetice ... Detest să mi
se vorbească de scenele
erotice. Sînt foarte pu-
dic. În fond, visez să fiu
un Montgomery Cliff su-
rîzînd din cînd în cînd
ca Belmondo.
0.K.
Eva!
Pre mi ul B istingo pe
anu l 1969, care se atri-
b uie une i tinere act riţe
de talent remarcab il, a
fost decernat
Evei
Swann, re l evată publicu-
lu i în filmul «Bye , bye,
Barbara» în reg ia lui Mi-
c hel Devi i!e.
Story şi
istorii
•«Neguţătorul din Vene-
ţia» va fi ecranizat cu mult
fast, cu filmări la Veneţia şi cu
Peter O'Toole în distribuţi e.
•Edward Albee, celebrul dra-
maturg american adapteaz ă
pentru ecran - «Locatarul »
după romanul desenatorul ui
francez Roland Topor: un li·
năr e în prada unei obsesii
fi ind locatarul unui apa rta -
ment ocupat cîndva de o fe -
meie care s-a sinucis. • Pen-
tru muz ica la «Faptele apos·
tolilorn - reg izat de Rossel-
lini , «clasicul» compoz itor al
filmelo r italiene, Mario Nas-
cimbene, a recurs la vocea
soţ i e i reg izorului , Sonal i Das
Gupta, la înreg istrarea sune-
telor de greieri şi la un corn de
berbec. • O moarte s ub ită, o
primă de as igurare foarte
substanţ ială , un agent de
companie (Philippe Leroy)
plecat să dezlege misterul ş i
îndrăgostindu-se de fata de-
functe i. Filmă ri la Livorno, iar-
na - în regia lui Luig i Com -
mencini. Titlul «Fără să ştii
nimic despre ea»
https://biblioteca-digitala.ro
Gene
Kell y
că se
. CEgT2:Că la 'ft!Cf>ea
decil di se descoperă
nouă i ntr-un sens
-adev<Y creator. Pentru un
motiv foarte simplu: nu avem
stele care d a nsează . Devine
foarte dificil, dacă nu imposi -
bil, să găseşt i o actriţă sau un
actor care să ştie să cînte,
să danseze şi în acelaşi timp
să joace convenabil . E me-
seria cea mai grea şi nu se
intilnesc decît unul sau doi
actori dansatori pe ge n e ra ţie.
- Poate fi folosit termenul
«realist» în privinta unui film
muzical?
- Cred că «Helio Dolly »
este efectiv un film foarte
realist, orice s-ar crede apri-
oric, din pricina genului căruia
îi aparţine. E vorba de fiinţe
omeneşti cu problemele lor.
Fireşte, într-un «musical• e
imposibil să te eliberezi de
fantezie, de vreme ce perso-
najele clntă şi dansează. Baza
r.ll mîne deci un amestec cu-
rios de fantezie şi realism.
Ş1 am impresia că aceasta e
baza indispensabilă a unu i
bun «musical».
- Nu slnteti pentru vedete
frumoase ?
- Cert, Barbra Streisand nu
e o frumuseţe - ca Liz Tay-
lor. Da r are totul pentru a
deveni o mare vedetă. Are
chiar o anumită atractivitate.
Odată , la Paris, am lntîlnit-o
pe Edith Piai. Nici ea nu era
fr umoasă , dar poseda un sex-
appeal diabolic. Este exact
ceea ce se i ntimplă cu Bar-
bra Streisand . Are ceva - şi
e imposibil să spui ce ...
Lumea nu mai
e nebună
î n R.F. a Germaniei se cons-
ta tă un reflux al filmelor sexy.
Curiozitatea publicului pare a
fi fost satisfăcută. Revistele
ilustrate ca ş i casele de filme
au adoptat o nouă d i recţie :
« d i recţia-familială». Frede-
rick-Karl Pflughaupt, direc-
toru l societăţii UFA, mizează
în viitor pe filmele de familie,
remarcl nd succesul surprin-
zător al peliculelor cu subiecte
din lumea şcolarilor. Sălile de
ci nema si ni pline pină la refuz
la sentimentala ecranizare a
romanului «La 7 dimineaţa, lu-
mea mai e normală», ultimul
film al lui Kurt Hoffmann.
Balada istorică «Nibelungii»
cu Uwe Bayerîn rolul principal
(clştigătorul medaliei de ar-
gint la aruncarea ciocanulu i
în 1964, la Tokio) a atras
într- un singur an peste 3 mi -
lioane de spectatori.

a. b, c.„
... x. y, z
• «Neobosiţii cvadrage-
nari ai cinematografului ita-
lian» au fost numiti Alberto
Sordi,Nino Manfredi,Ugo
Tognazzi, Vittorio Gas-
sman, Marcello Mastro-
ianni, Gabriele Ferzetti, a-
dică acei actori care sint
astăzi primii idoli ai publicu-
lui din peninsulă. • După
«Mondo Cane» un alt do-
cu.mentar italian de lung me-
traj, de data asta în regia
lui Marino Marzano, se pre-
găteşte să facă înconjurul
lumii aritind tragedia unui
moment din istoria contem-
porană: lupta Biafrei. • Mo-
narhia e şi ea buni de ceva.
După fosta impărăteasă So-
raya, vedetă in «Femeia cu
trei feţe» şi principesa lra
de Furstenberg1vedetă con-
sacrată, iată o altă prinţesă,
de data asta de origini ita-
liană, care debutează pe e-
crall! Mlrta Barberîni Scia-
nL •Scriitorul-regizor Pier
Paolo Pasolinl va turna în
Turcia «Medeea» după Euri-
pide, în interpretarea cintă­
reţei: Maria CallaL • O-
dată în plus un critic trece
în spatele aparatului de fil-
mat. Eduardo Bruno, cri-
tic, eseist, directorul revistei
Filmcritica a debutat ca re-
gizor cu filmul «Ziua sa de
glorie». • Jean-Paul Bel-
mondo a inspirat scenaris-
tului filmului «La revedere,
prietene», Sebastian Japri-
sot, · un rol-suspense in ca-
drul unei povestiri de «hold-
up ştiinţific» care se va pe-
trece la etajul 30 - inăuntru
şi in afară unui imobil din
Montreal. Filmul este reali-
zat de asistentul lui Truffaut,
Jean-Jose Richer. • Patru
vechi prieteni din nou împre-
ună: Zavattini - scenariul.
Vittorio de Sica - regia,·
Sophia Loren şi Marcello
Mastroianni îşi vor reintru-
ni verva în filmul «Floarea
soarelui». • Annie Girar·
dot într-un nou film al lui
Lelouch, «Poveste de dra-
goste». Ea interpretează o
actriţă franceză in trecere
prin Statele Unite care se
îndrăgosteşte de un compo-
zitor: Jean-Paul Belmon-
do. • Iulius Cezar şi Anto-
nius vor apare din nou pe Laf6ret
ecran, de data asta sub in-
fiiţişarea lui Richard Har·
rls şi Charlton Heston, in
regia regizorului englez Ste- «Funny
wart Burge. • Filmul iugo- brei Strelsand să fie vedeta principal în «Tam Lin», in-
slavului Dusan Makavejev,
«Un caz de iubire», apare
pe lista celor mai bune 13
filme văzute in 1968 in S.U.A.
listă editata ae revista News-
week.• Matiaz Klopcic sem- lui Luchino Visconti. • ln vor începe vara aceasta in
nează regia şi scenqriul u-
nui nou film iugoslav -
«Privind-o pe Maria», in
care tema este din nou răz­
boiul şi mişcarea de parti-
zani.• Mediul tinerilor sculp- Wiazemski, Vanessa Red· sale.
tori praghezi şi a modelelor
lor va apare in filmul lui
Jaroslav Papousek «Cea
mai frumoasl vlrstl». Fil-
mul marchează debutul ca
regizor al l!-Ji Papousek, nu-
46
me bine cunoscut in calitate
de scenarist la filmele lui
Milos Forman, «Asul de pi-
că», «Draaostele unei blon-
de», «Balul pompierilor». •
Un nou film cehoslovac este
«Pelerinii» in regia tinărului
regizor slovac Juraj Jaku-
bisko. De curind, Jakubis-
ko a terminat «Dezertorii».
Ambele filme vor rula im-
preună sub titlul «Dezerto·
rii •i pelerinii», iar perso-
najul principal va fi moartea
care va lua infăţişarea unui
bătrin morar. • Un show
pantomimic - acesta este
filmul «Valea caravanelor e-
terne», realizat de Miroslav
Hornak. Personaje: bunica,
arhitectul, frumoasa. Locul
acţiunii: un sat in care fie-
carecasă relevă profesiunea
şi caracterul locuitorilor, un
sat in care domneşte pacea,
toleranţa şi unitatea • Jane
Fonda nu vorbeşte prea a~
mabll despre Europa. ln-
tr-un recent interviu acordat
televiziunii americane in
em1s1unea «Joey Bishop
Show» a spus ci în Europa
nu se mai poate respira, că
filmele sini de calitate Infe-
rioară, francezii leneşi şi en-
glezii stupizi... • Marie-Jo-
•' Nat a plecat pe neaştep­
tate tn Algeria. Ahmed Ra-
chedi a invitat-o să fie vedeta
filmului «Opium». • Charl-
ton Heston a inceput repe-
tiţiile la filmul «Dincolo de
planeta maimuţelor», o ur-
mare a «Planetei maimuţe­
lor». • Robin Phillios este
noul David Copperfield.
Partenerii săi prestigioşi
sînt Sir Michael Redgrave,
Sir Laurence Olivier, Sir
Ralph Richardson şi Dame
Edith Evans. • Eduard Ro·
binson la 75 de ani. A sosit
la Londra, cu ţigarea lui de
foi obişnuită, cu ochelarii
de soare binecunoscuţi pen-
tru noul său film «Cintecul
Norvegiei». Eduard Robin-
son a abandonat persona-
jul de gangster pentru a de-
veni omul care 1-a incurajat
pe celebrul compozitor
Grieg.
Stelele
tinere
• Asociaţ ia belgiană a cri-
ticilor de muzica uşoara şi
spectacole de varieteu a de-
cernat Marele Premiu Mariei din swdiouri de la «Hombre»
cu 11 voturi «pentru»
faţă de 9 acordate lui Jac-
ques Hustin. Ray Stark, pro-
ducătorul comediei muzicale
girl», i-a propus Bar-
unui film consacrat marei ac-
triţe Sarah Bernhardt. • Faye
va fi partenera lui
Dunaway
Marcello Mastroianni într-un «Mica bătălie a doamnei
film despre Puccini in regia
«westernul contestatar» al lui Anglia şi Irlanda.
Jean-Luc Godard - intitulat
«Vini de răsărit» - vor juca vedetele viitorului său film
alături de celebrul student
Daniel Cohn-Bendlt: Anne Victoria cel'l două fiice ale
grave şi Gian Maria Volon·
t.;. • Agnis Varda - aflată gie adaptind pentru ecran
în America - a terminat un romanul unui profesor de
lung metraj despre viaţa holly- psihologie de la Cambridge:
woodiană: «Celebrităţi, min-
ciuni şi iubiri».
Călătorul
Welles
Abia lntors din Mexic, unde
a filmat «Catch 22», Onon
Welles a plecat la Londra
pentru a fi Brutus în «Iuliu
Cezar»: «Nu e nici o ruşine să
faci figuraţie Inteligentă, daci
aceasta lţi permite o compo-
ziţie interesantă. lmi place
meseria mea fiindcă mi obligă
să voiajez foarte mult»„.
Ziua
Iguanei
Un adevărat oraş turistic a
început să răsară ln jurul vilei
cumpărată de Llz Taylor şi
Richard Burton la Puerto Va-
larta (Mexic). pe locurile unde
s-a filmat clndva «Noaptea
Iguanei•. E pentru prima oară
ln istorie clnd resedinta unor
idoli ai ecranului provoacă o
asemenea uaglomeraţie»,dez­
voltlnd ansamblul turistic al
unei regiuni. Terenurile din
jurul vilei au fost achiziţionate
la preţuri exorbitante. Com-
paniile publicitare apreciază
ci Puerto Valarta va deveni
un al doilea Acapulco.
Revenirea
la Roma
Laurence Harvey a ter-
minat la Roma un film sem-
nat de Mauro Bolognini -
«El şi ea». Partenera sa:
Sylva KoscinL laurence - «poetul» ...
- «Deţin rolul unui poet
blind ... Tn sfirşit nu mai sint
acea «lichea» seducătoare
de care m-am tot plictisit in
filmele mele din ultimii ani.» - - - - - - - bibliorama -------.
Stelele
VICTOR ADRIAN:
«GIULIETTA MASINA»
mari
Monografia lui Victor Adrian nu ne-a plăcut.
Frederic March, absent Am reluat-o la lectură pentru a nu fi acuzaţi de
subiectivism, dar prima impresie s-a păstrat. Tn-
(1966) - reapare in rolul credinţînd un subiect atît de generos unui debutant
unui primar dintr-un orăşel (n-am întîlnit numele lui Victor Adrian în presa
sudist al Statelor Unite, ln l)inematografică sau în cea literară) editura «Meri-
filmul «Tick, Tick, Tick». diane» a ratat ocazia de a scoate o carte bunii . o
Ava Gardner deţine rolul adevărată carte despre Giulietta Masina. Cu afir-
maţii de tipul: «ca actriţă, dincolo de talentul ei,
spirat de o veche baladă Giulietta Masina nu aduce nici un atribut particular
scoţiană. ,
Meri• Oberon va filma în pe ecran» sau cu locuri comune: «nimeni nu ghi-
ceşte ln personajele Giuliettei Masina doctorul în
Darting», ale cărei turnări filozofie deşi, în ultimă analiză, rolurile ei exprimă
o filozofie alta decît acea eventual gindită de sce-
narist şi poate comentată de regizor», nu se poate
Charlie Chaplin a ales face nici istorie, nici critică, nici eseistică de bună
calitate. Studiul lui Victor Adrian, plin deci de locuri
«Capriciul»: Josephine şi comune şi rămînînd la suprafaţa lucrurilor e totuşi
greoi la lectură.
Rex Hanison va face re-
Al.R.
o tragicomedie a unui psi-
hiatru in virstă de 50 de ani.
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 c i n em1 t o g r 1f i c a

În numărul viitor:

Elogiu
publicului .
bucurestean
,

https://biblioteca-digitala.ro