a . nr.

11
ANUL V(71)

„m
rev1s.ll lun1rl

„ ...

c
ma
1 n 1 m a t o g r a t i c I
BUCUREŞTI . NOIEMBRIE . 1968

I Ce-i ~
ae ăcut
ca sa ve .em
. filme · bune?
https://biblioteca-digitala.ro
 CINEMA
ANUL VI NR.11 (71) NOIEMBRIE 1968

Redactor ~ef: Ecaterina Oprolu

Cronica filmului romanesc

Ancheta revistei
oCinemu
COPERTA I
Ursula Andress a lnceput prin a fi •cea CE-I DE FĂCUT CA
mai frumoasă fată din lume», apoi " SĂ VEDEM FILME
devenit vedeta şi om de afaceri. MAI BUNE, IN CON-
DIŢII MAI BUNE?

- Punctul de Y9dere al istoricului:

«URA I DRAGOSTE, PALOŞUL
al ecranului PWG»
«Noapteu .<Colivie pentru doi• V CândN
SOPHIA LOREN George Lillera Radu Cosaşu
«Samuraiul> - Punctul de redere al criticulu i:
I. SMOKTUNOVSKI •fete ln unttormb
Adina Darian ..COl.U Ş I DACIA FELIX»
E•aHa•ltŞ
't'Menatl Sat-a
«Vara capricioasă»
Radu Gabrea - Punctul de vedere al actorului:
«Expresul colonelului Von Ry ŞTEPT CU EMOTIE ~
Rodica Lipatti
Richard Johnson
Gala filmului sovietic

Teroarea melodramei

«VREM SĂ SUFERIM,
DA SĂ NU COMPLICĂM•..>
Ana-Maria Naro

«DE CE SĂ NU COMPLICĂM'?>
Radu Cosaşu

Dialog prin Pms

UN ALM PE LINGĂ
CARE NU POŢI <RECONSTITUIREA SAU FILMUL UNUI FIL >
TRECE INDIFERENT Eva Slrbu
«MĂRIUCA»
Laura Costin
«LA IZVOARELE FRUMUSEŢII>:
~~Ad_m_a_Dar~~-n~_
42~4_2~~~~-A-~_e_M_ă_noi_·u~~~~ 45

Prezentareo graficd: PENTRU ÎNTÎRZIEREA ACESTUI NUMĂR:

Ion Flglrl.şanu cerem scuze c1t1torilor noştri
Revista «CINEMA " - iar
Piaţa Sdnteii nr. 1. Combinatului Poligrafic îo amintim încă o dată
-Bucure$ti
că nu-1 sîntem recunoscători.
Tiparul executat la
MONSIEUR GABIN Combinatul poligrafic
Rodica Lipatti «Cua Sdnteii»
46
«Cititorii din străinătate se pot abona la aceasta publicaţie, adresind

https://biblioteca-digitala.ro
41 .017 comenzile la Cartimex, P.O.B. 134-135, Bucureşti , România. Preţul: Slei exemplarul
CE-I DE FACUT .
CASA VEDEM

MAI MULTE
FILME BUNE ...

https://biblioteca-digitala.ro
<
ii
,f
COLUMllA
••• • URA IN DRAGOSTE
•••
•
Vara anului 106„.
Atenţ i a înfrigurată a întregii lumi
romane este îndreptată către nord-est,
dincolo de Dunăre. Acolo, in meterezul
muntos al Carpaţilor, armatele impe-
riului conduse de Traian însuşi zdro-
~ed~~jifă:~~~~i:~~jăct~l~Ţ;~ar~~~:;;~~
dac. Supunerea acestui adversar.min-
dru, puternic, viteaz, bogat, va da
î mpărăţiei linişte la frontierele sale
septentrionale şi va servi, de pildă
populaţiilorrebele din afară, care au
crezut un timp într-o posibilă înfrun -
tare a Romei sub conducerea lui De-
cebal. Cu un efort excepţional, costi·
"
"
PALOSUL
. IN PLUG
sitor, pe măsura unui duşman neîn-
duplecat şi temut, imperiul va impune
şi de astă dată pacea lui, Pax romana
celor ce au cutezat decenii de-a rîndu l
să sfideze puterea sacră a slăpîn i lor
lu mii. Nimic nu e prea mult pentru
infrîngerea dacilor: un pod de p iatră
peste apele adînci, ostile, ale Dunării;
patrusprezece legiuni aduse din Pano-
nia, din Moesia, de la Rin sau nou
î nfiinţate: trupe auxiliare de german i,
palmirieni. sirieni, asturi, iazigi, mar-
comani şi cvazi; cavaleria maură a lui
Lusius Quietus; cohortele pretoriene
ale împăratului, care conduce el î nsuşi
campania - o armată de peste 150 OOO
https://biblioteca-digitala.ro
de ostaşi , dotală cu marină , unităţ i
de geniu, maşini de războ i, numeroase
serivicii de aprovizionare, chirurgi, au-
g uri, tilmaci, d i plomaţi, informatori.
lată maşina de război pe care Roma
nu pregetă s-o pună în m işcare pentru
a-i tnfrlnge pe daci, problema externă
principală, nevralgică , a unul imperiu
ce se lntindea de la Atlantic pînă în
deşerturile Siriei ....
Biruinţă grea, costisitoare şi tristă,
pe care o cumpănesc cu greutate
uriaşele prăzi de război, serbările trium-
fale îndelungate, Impunătoarele con-
strucţii publice ridicate din aurul da-
cic. Războiul a fost aspru şi Traian
l-a condus, scrie cronicarul Dion Cas-
sius, •mai mult cu pază decit cu
lnfocare». Decebal lnsuşi n-a putut fi
Tnfrlnt şi capul său azvîrlit ritual, la
Roma, pe scările Gemon iei, pentru a
l ndeplini soarta tuturor duşmanilor
împărăţiei, i-a fost retezat după ce-şi
dăduse singur moartea. ln ml ndria
libertăţii sale el nu putuse fi tirît în
lanţuri în cortegiul triumfal al lui Tra-
ian, iar dacii lui, acum sub stă pîn i re
romană , se dovedeau un neam greu
de înduplecat. .•
ln această apăSa:loare tristeţe a bi-
ru i ţilo r neo bişnuiţi 56-şi plece gruma-
zul, hrănind n6dejdea răzbu nării cu

scrlşnetele l nfr1ngerii, dar şi a birui-
torilorcare-şi vindecau greu rănile şi
ştiau să preţuiască înălţimea morală a
adversarului chiar supus în lanţuri -
lncepe reconstrucţia Daciei, de astă­
dată Provincia Dacia, curlnd apoi Dacia
Felix. una din marile preocupăr i , din
milenarele lnfaptuiri ale lui Traian,
omul de stat căruia chibzuinţa, disci-
plina, curajul şi generozitatea i-au va-
lorat numele de Oplimus princeps -
«cel mai bun principe».
Cu această apăsătoare tristeţe, în-
tărită de ploile şi ceţurile toamnei
transilvane, ln care trupele romane de
ocupaţie desăvlrşesc supunerea Da-
ciei, începe filmul lui Mircea Drăgan
Columna.
De ce Columna?ln lipsa de pe ecran
a venerabilului monument pe care-l
găzduim acum în copie I ntegrată pe
pămlnt românesc - ne rămln , ispiti-
toare, conjecturile simbolice. Nu e
Columna Tralană piatra de hotar a
istoriei româneşti ale cărei lnceputuri
vrea să le restituie filmul? Dar nu e
Columna uriaşul fus pe care arti ştii
Romei au înfăşurat filmul de piatră al
cuceririi Daciei-şi nu secvenţele sale
ultime, de la cilderea Sarmizegetusei
şi pieirea Iul Decebal , le continuă cu
mijloacele celei de-a şaptea arte ur-
maşii lor români?
Parcurglnd cu glndul anii de
supremă încleştare, a celor două unea-
muri tari» din 1()1-106 ln faţa «colum-
nei noastre• as1âzi oferită privirii aici,
în Bucureşti , noua producţie a cine-
matografiei româneşti ne apare drept,
o îndrăzneaţă continuare a cronicii de
piatră .
Creatorii filmului Columna au ales,
din trecutul poporului nostru, episodul
cel mal dificil, acela al genezei. Cum
s-a convertit mtndra independenţă dacă, .
Nume de rezonan/â ale unei mari coproduc/ii:{Antonella Lua/di şi Richard Johnson).
în la fel de mlhdra conştiinţă romană?
Cum s-a transform~! asprul ostaş ro-
man ln constructiv cetăţean al pro-
COLUMNA . .
vinciei Dacia? Cum s-au înţeles duş­
manii neînduplecaţi de ieri, cum au
înălţat ei, împreuni!, temple de mar-
mură pe ruinele fumegînde ale sanc-
tuarelor lui Zamolxis? Prin ce miracol
r~~~~~ fc~~;~~ '~ i~~~~i~~~z~~r.~~o~~'.
liile strategice ale limesului . roman
din Carpaţi, vatra poporului român?
Dincolo de trama uneori didactică
a filmului - înţelegem parcă ambiţia
avar,ii a realizatorilor de a nu lăsa
deoparte nici un capitol din fragmentul
de istorie ales, dar atunci unde este
episodul dramatic al lui Longinus care
asigură printr-o înălţătoare jertfă bi-
ruinţa roman&? - ne lntlmpină, con-
vingătoare, elementele perene ale pe-
kulel. Maiestatea munţilor, frumuseţea
oamenilor, amestecul inefabil de as-
prime şi bllndeţe care a fost calitatea
supremă a dacului (Geruia), ca ş i a
romanului (Tiberius), cromatica im-
punătoare a purpurei romane pe ver-
dele plaiului transilvan sau albul trans-
parent al marmurei templelor profilat
pe stlnclle Carpaţilor biruie bogăţia
imaginilor variate, studiate, căutate
uneori, ale lungului metraj.
Columna ne ajut& - parcă mai mult
declt Dacii, evocarea civilizaţiei enig-
matice, tulbur,&toare, a străbunilor noş­
tri autohtoni - s6 asistăm la lntllni-
„s1DACIA FELIX
rea, decisivă pentru toată Istoria noas-
tră, cu străbunii de departe, din Roma, ln ciuda unor prejudecăţi standardi· st!i în sprijinul şcol i lor respective de a
centrul lnvăpălat de atunci al civili- zate, criteriile şi modelele slnt şi în rezerva acestui gen un atare statut.
zaţiei europene. filmul Istoric extrem de diferite de la o Evocări le istorice italiene. mai ales -
Dacii şi romanii s-au lntllnit şi au şcoală naţională la alta. Dacă, să spu- dar şi cele franceze, dacă exceptam
rămas lmpreună pe Columnă. nem, critica italiană sau franceză, un «Fanfan la Tulipe» - si ni mai
Şi ln Columna lui Mircea Drăgan . foarte active, tind să acrediteze imagi- totdeauna opere de divertisment, con-
nea unui gen istoric fatalmente ·perife- venţionale şi galante, neglijabile sub
Virgil CÂNDEA ric şi derizoriu , e pentru că realmente raport artistic. ln timp ce, n-am putea
---t
https://biblioteca-digitala.ro
 elimina din cinematograful britanic sau
din cel rusesc filmele de Inspiraţie
istorică, fl!ră riscul unui gol conside-
rabil. Iar de ar fi sa extindem operaţia
la filmul american, ignorind western -
ul clasic, ar lnsemna sA-1 răpim o
dimensiune esenţiali!. Genul nu se
poate deci reduce la un prototip. ln
aceeaşi ordine de idei, pe plan istoric,
haiducii noştri, de pildl!, au avut cu
totul altă justificare şi alt profil declt
briganzii italieni ai secolului XVI -
de unde şi diferenţele multiple dintre
o baladi românească şi o cronică de
curte medievali!. lnsaşi percepţia is-
toriei e alta, atll ca viziune, cit şi ca
ton, ln romanele unui Alexandre Du-
mas decît în cele ale lui Mihail Sado-
veanu, care au altă pondere valorică
în culturile respective. A trata cutare
film despre haiduci cu indulgenţa au-
tomată datorată serialelor sau a pune
orice film istoric sub zodia inexorabilă
a superproducţiilor, care se sustrag
judecaţii estetice, poate, ln consecin-
ţă , să constituie o eroare şi o depre-
ciere, ln ciuda numeroaselor elogii
condescendente. Proilucţia ocaziona-
lă, ilustrativă sau de divertisment, se
oferă altfel analizei declt cea care are
poate şansa sa creeze clndva mari
valori şi sA impună un stil.
Tocmai de aceea, la apariţia unui
film cum e «Columna•, a cărui mi-
siune, ca act oe cultura naţională, nu
poate să scape, observăm cA puţine
pelicule, ln întreaga istorie a cinema-
tografului, şi-au propus o sarcină atlt
de temerara - aceea de a lnfăţişa sin-
tetic, insAşi geneza unui popor şi
raţiunile fundamentale ale existenţei
sale. Acest gest ln sine şi pasiunea
aceasta a coborîrii pe firul secolelor
,şi milenulor, pină in adincul necuno&
cuţ pentru a reconstitui, din datele
primare, momentul iniţial al unei Is-
torii, pot fi semne ale unei chemări
şi ale unei vocalii deosebite.
in perspectiva de timp grandioasă
pe care o lnfăţişează, ca o replică
modernă a columnei de piatra dedicate
împăratului Traian, filmul lui Mircea
Drăgan lmprumută ceva din dimen-
siunile şi factura artei monumentale,
cum au !nearcat şi alte producţii ale
noastre, la proporţii mai modeste şi
cu rezultate inegale. Din păcate, aceste
inegalităţi şi însăşi această apetenţA
a regizorilor de film pentru monumen-
tal şi fresc6 n-au fost cercetate critic,
cu promptitudine si cu toate conclu-
ziile care se impuneau. Pentru că,
dacii e falsă opinia du.,a care artei
româneşti i-ar fi impropriu monumen-
talul, se poate concede lns6 că această
dimensiune nu se exprimă cel mai
fericit în cinema prin numărul de
serii, prin amploarea montării şi prin
aspiraţia spre exhaustiv a dramatur-
giei. Aceasta e o practici! ţinînd mai
degrabă de tradiţia supraproducţiilor
deci! de cea a filmelor istorice de
substanţ ă şi durabile.
Monumental, m accepţiunea româ-
nească, este mai ales un anumit sen-
timent interiorizat al timpului, al na-
turii; al cosmosului. Aceasta este şi
sugestia pe care o conţin cîteva din
cele mao bune secvenţe ale «Colum-
nei». Moartea lui Decebal este situata
de Titus Popovicl si Mircea Drăpan pe
un virf de munte. De aici eroul are, în
ultima clipă. o viziune cosmicii asupra
păm intului său, tradusă lapidar de un
panoramic egal şi liniştit, ca o privire
intensa care scrutează, de la înălţi­
mea faptelor şi tăriei eroului, viitorul
acestul pămlnt, prin plnza roşie de
slnge a timpului. La orizont e geana
soarelui care apune deşi, lntr-o ima-
gine mai puţin ilustrativă, ca acele
sublime metafore rl!sturnate ale fol-
clorului românesc («CA la nunta mea/
A căzut o stea»), soarele ar fi putut
tocmai sA răsara. Un metronom grav
pare să măsoare ln coloana sonoră a
muzicii clipele acestul moment capi-
tal şi regizorul vădeşte efectiv aici o
voca\ie a gravităţii dense şi vibrante.
O rara consonanta a sugestiilor şi rit-
mului leagă !lesturile lente, de ritual
m1t1c, cu care Decebal se oferă morţ11 1
iar Tiberius li retează capul; privirile
grele pe care Geruia le lntoarce, ca
din mari depărtări spre roman; miş­
cările circulare ale aparatului, ca ale
unui martor tnfiorat.
Monumental este apoi, ln sobrieta-
tea sa, sentimentul suprem al demni-
tăţii umane pe care li inspiră dacii,
alături cje senzaţia tulburătoare de
luciditate citită ln privirile romane.
Sentimentul ni se relevă atunci clnd,
pe fundalul mişelirilor colective, trans-
pare drama umană şi destinul parti-
cular al eroilor, tn detalii de interpre-
REGIA M ,·cc::i Dr·:ig:ir·
SCEN.ARIUL Titus Popov ;c
IMAGINEA Nicu St::in
MUZICA Theodor· Grigorn_,
DECORURI Liviu Popa
COSTUME: llcJnJ OrnveJn "
SUNETUL: A. SJl::im::ini::in.
MONTAJUL: Dr·Jgos V i:ccvs :, 1
CU Rrch:ird Johf'sc:'. ~~:2··;:: :'
Lu::ildi. ll:mor Cob:i„u. A"·ecec
N:izz:i.i-i. Ştefan Crcbot:lr::is..:.
Amz::i Pelle:i.. Gheorghe 0 ; n.c:l.
Flor·in P1ers1c. Emil Bott::i.
Fr·:inco lntcr·lcnghi. Sidonia
Manolache.
tare şi atmosleră. Este de cotat în
acest sens dialogul intermitent pe
care-l poartă de-a lungul filmului că­
petenia dacă Ciungu, interpretat de
Ştefan Ciobotllraşu, cu generalul ro-
man Tiberius, lntrupat de Richard
Johnson. Slnt personajele pe care se
sprijină lntreaga compoziţie drama-
turglcă - şefii celor două comunităţi
care, după război, conlucrează lnăl­
ţind Dacia Felix. Ştefan Ciobotăraşu
ştie să exprime mlndria frustă, lnte-
leaptă şi taciturni! a celor care «cre-
deau despre dînşii că slnt nemuritori»,
iar Richard Johnson aduce ceva din
seninătatea clasică a expresiei, atri-
buind totodată lnvingatorulul nota de
reflexivitate şi de remuşcare care fă­
cea dialogul cu putinţA. El se cunosc
în scena unei judecăţi dacice, la o
nevăzută masă a tăcerii, ln jurul căreia
se aduna bătrin ii, ca să judece pe
tinărul care a ondllcat inţeoegerea cu
romanii. Scena despărţirii celor doi,
în ceaţă, cinci romanul pleacă mai
departe să caute loc de cetate, iar
dacul se întoarce singur din cale,
https://biblioteca-digitala.ro
pare un fragment dintr-o partitură
dramatică extraordinari!, a unei frăţii
de slnge dure şi surde, cu desc răs­
turnări şi meandre,cu dramatice des-
părţiri, regăsiri şi revelaţi!, pe care
le-am fi văzut pe parcurs mai constant
relevate. Toate aceste virtualităţi le
întrezărim ln scena amintită, care nu
e numai un moment de sugestie ac-
toricească. E şi o bunii paginii regi-
zorali! şi de literatură scenaristică.
Titus Popovici a plasat aici, în replici
fireşti, fără aparte-uri explicative, ca
în alte part~ ecoul unuo suspense doa-
maturgic - T lberlus află acum că
dacul a preferat să-şi condamne la
moarte propriul flu decît să ceară gra-
ţierea romană. Regizorul regăseşte
tonusul său narativ sobru, dar lncl!r-
cat de emoţie adîncă. Cei doi înain-
teazl! prin ceaţl!, pe un drum desch is
şi pietros de munte. Oprindu-se, dacul
se întoarce, retuză prin tăcere calul
romanului şi rămlne ln urmă, acoperit
de ceaţă, ca o mare necunoscută
Este în aceste momente promisiu-
nea unei modalităţi originale de tra -
tare a monumentalului, ca o dimensiu-
ne a pasiunilor umane. cum a proce-
dat Dreyer, care s-a oprit la un episod
sublim al istoriei franceze, turnînd
•La passion de Jeanne d'Are». Ar li
o istorie văzută prin prizma momen-
telor de paroxism tragic şi eroic, deloc
lipsite de spectaculos şi de culoare -
şi tocmai astfel a fost, ln punctele sale
revelatorii, istoria românilor. Marea
dificultate este şi va fi aceea de a
decanta aceste sugestii, de a le dez-
volta şi uni într-un stil, fără teama
unui anume hieratism al expresiei ş i
a unui laconism eliptic al naraţiuni i.
Conferind monumentalului Intimitate,
dezvăluindu-I ln lnsăşi pasta umană a
dramei istorice, o asemenea modali-
tate n-ar fi obligată să se risipească in
grandori exterioare, nici să epuizeze
toate trimiterile documentare, nici să
recurgă la istorioare drăgălaşe şi pa-
razitare, cu amor de circumstanţă şi
viaţA de familie ca agrement
«Columna» turnată de Mircea Oră-
gan după scenariul lui Titus Popovici
i mplică, poate ln afara cadrului modest
al unei cronici de premieră, discutarea
diferenţiată a multor teme, aspecte
şi momente. Oprindu-ne la una din
laturile sale şi la citeva detalii care o
Ilustrează , nu putem decît să semna-
lăm, pe de altă parte, efortul amplu şi
divers de realizare regizorală şi a altor
linii de tortă ale scenariului, lncluzînd
sintetic aportul a numeroase partituri
actoriceşti, dintre care cîteva presti-
gioase, ca şi contribuţia decoraţiei,
costumeJor, construcţiei arhitectonice,
a ambiantelor, a scenelor de masA, a
celor de luptă, într-o desfăşurare poli-
croma şi sonori de multe ori condusă
riguros, cu măsură şi elocvenţA. Con-
cepută in dolllinante de roşu şi alb,
imag· I · icu Stan smulge pe
alocuri ac:est0< culori fundamentale
vibrat„ neaşteptate, u.neori tresăriri
tragace-..,.,, pocl!turile de slnge care
cad aJ g · de mercur pe .mar-
- alteori g i ngăşii de măr­
' ca • irata.rea croma11că a unei
i9oorelnice. Decoraţia, lări! per-
de atmosferă în interioare, .
ln exterior prin sugestia
cadru cu temple roma-
- concurlnd prin lumina
sudic:a frumuseţea severă a
-o neobişnuită vecină­
ca gen şi facturi!, alături
aaonceşb semnalate sau
~referi mai jos, fil-
lli evantaiul unei dis-
presionante, cu numele de
ale unei mari coproductii:
Naz:zari, ln rolul unui îm~rat
• generos, cu vagi maliţi i;
i - fiica lui Decebal,
'="'-•-noa a graţiei şi rafinamen-
rul complex, plin de dem-
. î feminine.
1 le pe care le pro-
sa structură, finalul
este lncă un argument
- - ·- _ __.•.., superioară a film ului
Secvenţa luptei care
e psită de acea exul-
soiei=-it::ioe:sl! şi ostentativă, co-
murii Plrod<ldliior eterogene, fiind mal
al unei mari dra-
~ a opţiunii. lnsAşl
,.,....,,_.,. -e.. lotogenic ă , a peisa-
JU 11e capMA ln imaginea lui
Nicu Sllm o panidoxală lncărcl!tura
dra · T cetoase de gri şi
un bmpan baar „uzlCă aduc ln-
sonul depărtării CBTe se ascund
barbarii. Geruia, dacul rebel, interpre-
tat cu străluci re de llarion Ciobanu, în
nota vivace a unui temperament im-
pulsiv, colorat de candoare, are a
înfăptui aici răzbunarea morţii tui De-
cebal, o dată cu primul său act politic
-trecerea de partea civilizaţie i. Gheor-
ghe Dinicl! aduce un fior puternic de
tragism sarcastic. Graţie unui efect de
montaj Inspirat, imaginea luptei este
interiorizata, văzuta fragmentar şi sin-
copat, prin ochii minţii lui Tiberius -
«ultimul roman care trebuie să moară».
Deznodămîntul, cu femeile care co-
boară să-i caute pe cei căzuţi, are
ecouri de tragedie elină, dar mai ales
desenează sugestia unei alte dimen-
siuni monumentale - aceea a senti-
mentului duratei. Profilurile lntoarse
spre cer ale tînărului rege dac şi gene-
ralului roman par sA vegheze etern şi
egal, alături de volumele de granit ale
munţilor. Iar Geruia, dacul nelngenun-
chiat, nu capătă contur de piatră, ca o
statuie, dar un efect optic, ln ultimul
cadru, li arată chipul lntegrîndu-se unei
lespezi de piatră, ln timp ce priveşte
cum se înalţă cortegiul spre cetatea
albă a Daciei Felix.
Valerian SAVA.
 GOLIMNI\
Interviu telefonic cu Richard Johnson,
după prima proiecţie a filmului «Colum-
na», într-un cinematograf din Londra.
.
ASTEPT .
CU EMOTIE
-Alo, cum vi se pare filmul?
- Nu vreau să vă flatez, dar părerea
mea este că ceea ce am văzut la Londra,
vreau d spun copia standard a filmu-
lui «Columna», corespunde atît inten-
ţiilor autorilor săi, cit şi dorinţelor celor
care s-au străduit să dea viaţă perso-
najelor propuse. lndrăznesc să afirm
că atit realizatorii filmului, cit şi cine-
matografia românească in generai, se
pot mîndri cu această realizare cine-
matografică, cu această operă de artă
care lmbina vi rtuţile filmului istoric,
spectaculos,cu o neobişnuită adînci re
a dramaturgiei caracterelor. O men-
ţiune specială pentru acurateţa şi sen-
sibilitatea Imaginii, ca şi pentru perfec-
ţiunea execuţiei tehnice a lucrării fin ite,
care se poate compara cu oricare
alta din cele mai bune producţii cine-
matografice ce se realizează astăzi
în lume.
- Acum, dupJ ce ati vilzul filmul
«acasă», ce ne puteti spune despre
eroul pe care 1-ati inlerprelal1
- Tiberius este unul din rolurile
care mi-au plăcut foarte mult. Am
simţit o puternica apropiere faţă de
acest erou şi am cliutat să exprim cit
mai sensibil această simpatie, această
identificare a mea cu ·personajul. Am
fost emoţionat acum cînd l-am regăsit
pe Tiberius pe ecran şi cind am putut
constata cli am reuşit să-l dau viaţă
aşa cum l-am aflat în scenariul lui
Titus Popovici şi cum am lncercat
să-l completez, cu imaginaţia mea.
Tiberlus este un personaj istoric, ·dar
în acelaşi timp modern prin trăsăturile
ce-i caracterizează marea lui persona-
litate. Interpretarea acestui rol mi s-a
părut deosebit de Interesa ntă prin
faptul că tumultul evenimentelor prin
care trece eroul influenţează evoluţia
sa într-o manieră profund umană .
Modul în care el descoperă valorile
păcii şi renunţă la brutalităţile războiu­
lui, mi s-a părut foarte emoţionant şi
în acelaş i timp corespunzător aspira-
ţiilor omenirii contemporane.
Vreau să mai adaug la toate acestea
ş i tentaţia de a lucra într-o ţară pe care
n-o cunoscusem tncă. „
- Cum •-ati sim/il ln România?
- Primele impresii pe care le dobin-
deşti venind în ţara dv. se leagă de
prietenia şi ospitalitatea oamenilor
acestor pămlnturl minunate. Pe urmă
iei cunoştinţă de frumuseţea şi varie-
tatea peisajului, apoi devii conştient
de bogăţiile lui ş i de posibilităţile
mari care stau Tn faţă poporului român .
Ml-am flicut mulţi prieteni in Româ-
nia şi am fost tot timpul impresionat
de căldura şi generozitatea românilor.
Sper din tot sufletul că voi avea in
curlnd prilejul să mă întorc în România.
Aş fi încîntat să colaborez din nou
cu Mircea Drligan. Defaptam şi discu-
tat împreună această posibilitate. De
data aceasta, aş dori ca viitorul meu
film ln România să abordeze o temă
contemporană, actuală şi sper sincer
că se va face un scenariu bun şi pentru
aceasta.
Aştept cu emoţie şi nerăbdare ver-
dictul spectatorilor români ln ceea ce
priveşte rezultatul strădaniilor noastre
de a materializa Intenţiile scenaristulu i
Titus Popovici şi ale regizorului Mircea
Drăgan . Voi fi fericit dacă acesta
ne va fi favorabil. Ion MIHU
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro

„Mi-ar place să spun aşa· actor contem-
poran sînt eu! Dar înţeleg că nici gluma, nici
ironia nu vor atenua proasta impresie pe care
o lasă un astfel de răspuns . Şi atunci„ ."
Totuşi această afirmaţie conţine omului. Din confluenţa acestor iz-
purul adevăr, pentru că la drept voare a rr:zultat un fluviu care a
vorbind nu sînt un ihtiozaur, mărtu­ devenit pentru mine contele Mişkin .
riseşte Smoktunovski într-un inter- Dar fluviul are afluenţi mici şi mari
viu apărut în ,.Litcraturnaia gazeta'', aceştia au fost pentru mine Ghe-
ci un actor care trăieşte şi acţionează nadie din fdrnul „Anul bisect",
ac;tăzi, care particip!i alături de Hamlet, luri Detocikin, Ei nu repre-
ntemporaniî săi la toate even1- zentau o analogie a lui Mişkin,
me~tcle şi problemele _i lei de azi pentru că este vorba de cu totul
ş•. p~ măsura fo rţelor şi posibiliti.- alte caractere, şi aşa după cum s-a
ţiloF sale, le o&lindeşte in creaţia sa. scris şi s-a vorbit, fiecare dintre ei
Există oare o reţetă după ca.re sa este contemporan.
se poată croi noi tipare ale unui De ce m-am oprit atît de mult la
actor contemporan? Sint convins, rolul contdui Mişkin? Pentru că
Cd primul meu rol, cel al contelw vreau să subliniez că şi caracterul
MişY.in din spectacolul „Idiotul" de contemForan îşi ia izvoarele şi din
la Teatrul din leningrad, nu ar mai ziua de ieri şi îşi îndreaptă torentul
pl:-ea. azt contemporan. Şi nu întim- spre cea de miine.
plător în decurs de zece ani. acest Acum, înainte de a începe munca
spectacol a fost remontat de trei la filmul ,,Ce::iikovski" imi dau seama
ori, nu fiindcă ar fi existat unele cit de greu se fac aceste legături
îndoieli în privinţa caracterului artis- între ieri şi miine.
tic contemporan, ci că aşa a dictat În noi şi cu noi trăieşte muzica
mersul înainte al timpului. lui Ceaikovski. Şi eu trebuie să creez
Pină la întîlnirea cu rolul lui Miş­ nu numai figura unui mare artist,
kin, se petrecea tn mine un proces
ci şi a unui om, care să nu provoace
activ de acumulare - din viaţă, din
îndoieli, asemenea celui care a creat
~ărţi, din toate bogăţiile ce-i aparţin o astfel de muzică. Pentru mine
https://biblioteca-digitala.ro
Ct:!aikovski este în primul rind un
om care influenţează pe cei din jur
nu numai prin muzică, ci şi prin
personalitatea sa. Jn ftlm există de
exemplu o secvenţă in care Cealkov-
ski citeşte o recenzie despre noile
sale lucrart.· „Nu citiţt mai departe
- ii spune deodată P.lioşa, ~ervitorul
lui - eu vă cunosc: c1t1ţi, apoi
suferiţi".
Din această secvenţă (care a fost
filmată numai pentru proba de
machiaj) am inc,ercat să găsesc
primele elemente ale reacţiei aproa-
pe bolnăvicioase a lui Ccaikovski
faţă de plrerea criticdor. Oe fapt
ce-l supdra şi ii indispunea pe com-
pozitor în acew~ articole? Îi raneau
oare orgoliul? Nu, era ceva mai
mult.
Pentru mine, ca şi pentru orice
artist, este important să acumulez
un potenţial contemporan şi să
extrag acel „oxigen creator" din
comunicarea mea cu oameni de
diferite profesii, virste, concepţii,
caractere. Cred că pentru actor
una din problemele de prim ordin
este gradLI său de ocupare profe-
sională şi posibifitatea de a avea un
contact p~rmanent cu oameni in
afara teatrului şi a platoului de
filmare. Dacă actorul este prea
ocupat în teatru şi în film, acest
lucru influenţează in rău contactul
său cu actualitatea, în aceeaşi măsură
ca şi lipsa unei munci interesante. Smoktunovsl<i
,A.desea în spatele noţiunii „cunoaş­ în „Atenţie la automobilişti! " „.
t erii vieţii de către actor'', se sub-
înţe l ege o cunoaştere generală a
deprinderilor altor profesii şi pri-
ce perea lui de a observa şi de a
copia unele particularităţi. Pe cînd
lucram la filmul „Scrisoare neexpe-
diată" , am audiat citcva lecţii de
geologie şi am vizitat muzeul geo-
logic. Practic, acest bagaj nu a fost
transpus în film, dar a putut el oare „ .şi Tn „Hamlet"
să ne facă pe noi. cei care am studiat
şi ne-am format o părere clară
despre obiectul geologiei, să creăm
oameni vii, oameni adevăraţi l Sigur
că nu. Adevăratele surse se găseau
în viaţă, departe de profesiunea
de geolog. În filmul „Nou.i zile
dintr-un an " în C!lrc părea cJ. trebuie
urmărită de ta lat viaţa laboratoare-
lor de fizică, nu am mai audiat
lecţii speciale. La început, la apariţia
filmului, fizicienii au fost circum-
specţi deoarece nu ~~ găsit acolo
semnale concrete Gle v1eţ11 lor pro-
fesionale, la care ţin atît de mult.
De atunci a~1 trecut şase ani. Azi,
aceiaşi fizicieni vorbe!c despre film
cu mult rr.a1 multl r:ăldură, văzind
în el ceea ce an-- vrut noi să redăm
- gîndunle omului contemporan.
Nu caut expli-~aţ1a acestei metamor-
foze in at tudmea frzicienilor faţă
de filmul ,,t'-;ouă zile dintr-un an".
Dar ea trebu c totl1şi căutată în
evoluţia concepţiei despre artă şi
în scopul c1. Sînt convins că problema ·
actorului contempora;i este identică
cu cea a omului contemporan. Şi
o putem rezolva numai împreună.
Cu toţii încercăm să facem un tot
comun, să formăm gustul zilei de
astăzi şi simţul timpului.
Îndepărt1ndu-mă de întrebare,
cred că Într-o măsură oarecare am
răspuns la ea şi totuşi, dacă aţi
remarcat, am vorbit despre mine
Însumi. Aşa e mai uşor. Pentru că
în afara noţiunilor generale, în desene de Aleksandr SOKOLO V
fiecare om există un EU uriaş.
Doar omul - reprezintă universul.
9

CE-I
DE FĂCUT
CASĂ
VEDEM
FILME V. Stan : Din păcate ,
elemente împortante din activi-
o seri e de
tatea n oast ră slot numai parţia l
MAI BUNE cunoscute, iar unii crit ici. mai ales
de la cotidiene, nu le cunosc deloc.
Noi slntem o tntreprindere econo-
mică în care sarcini le economice nu
trebuie să prej udicieze în nici un caz
MAI MULTE sarcina majo r ă pe care o avem -
educaţia estetică şi educaţia ideologi-
că a spectatorilor. Pe de al tă parte
fnsă, obiectivele noastre economice
FILME nu pot fi nici ele de loc şi su b nici
un motiv diminuate.
Tn ceea ce ne priveşte, am fost fn
permanenţ ă p reocupaţi de a prezen-
BUNE ta publiculuf cele mai valoroase rea-
lizări cinematografice, dar aceasU
dorinţă ne-o limităm noi înşine. une-
ori chiar atuoci cind e vorba de unele
filme lăudate de critica i nternaţio­
FILME BUNE nală, inte r pretind, considertnd ca
juste, e><igenţefe ideologice şi edu-
cative fireşti faţă de o artă cu o arie
de răsptndi r e atît de tntinsă şi cu o
ÎN CONDlJll putere de influenţare attt de iotensl
ca cinematografia.
tv1AI BU c C inema: E foarte clar ce~aţi spus.
Dar vreţi s-ă daţi un cxem piu 1 la
ce filme mari, pe care critica le cere,
credeţi dumneavoastr& că s.-ar mani-
Ci .trna · Tn primul rind, am vrea festa o lncompat'lbilit;rto ideologică I
d vă sp1.:n::.m el noi vedem ace<l.Stă
lntilnlre ca pc o discuţie de lucru,
realmente c;olcgială. Ne este strâină
Ideea de război cu vreur.a din insti- Oct co nu ro~poctăm Indicaţia:
tuţiile cinematografici, pentru că 5nterzls mino rilo r
avem sentimentul că în momentul
de faţă cinem.atozrafia rom:nea.5că
are cca mai marc nevoie de solidari-
tate intre critică şi spectatori, între V. Sta n : 1nainte de a ajunge la
difuzare şi creat?ri. Dorim prin ur- exemple, aş cita, de pitdă , fn acest
mare sl avem o discuţie constructivă. sens, argumentul că sistemu l de
Este_un moment.acum, după cc luni acces al publicului nostru tn sa l ă nu
de zile slăbiciun.!e cinerriatoc:rrafiei e dirijat, ca în alte ţări. Dacă un film
al; fost supuse un:i foJrte minu\ioase rulează la „Central", aceasta nu
ş! drastic:c analize:, să nu abandon:im reprezintă o oprelişte ca să-l v~dă
discuţia, dar nici s3 nu ne mărginim şi un copil de 14 ani. Aşa-numitele
numai IJ ea. lntrebărife acestui mo- interdicţi i nu se respectă. De aceea
ment sînt : sînt de acord cu Comisia noastr3
de selecţie în ceea ce priveşte, să zi-
- Ce fa cem1 cem, un film ca „ Belle de jour„ care,
luat în sine, îşi păstrează toate cali-
tăţile la care se referă critica, dar
- Cc esto
de f5.cut. pe care eu nu l-aş rccomand01 adoles-
cenţilor.
în mod concret
în ma:crfo C inema: Ceea ce spuneţi dumnea-
c:!c difi.:ZJIQ voastră ar putea fi foarte bine
a f,Jr;;clor? luat ca tncă un argument convingili-
tor privind necesitatea unei dife-
- ~ e!<te renţieri a sălilor noastre de cinema.
de f;:ci..t V. Sun : Po;:i.te, d.:r deocamdaU,
pentru ca D.R.C.D.F. 1 cum spuneam. sînt de acord cu Co-
care e în a-;eb~l misia de sel?cţie în cazul acestui
tir:-.p
o întreprindere fi lm.
economică
şi o filme aduse din rnotive economice,
Instituţie c ulturală,
.„Dar b fi! .'icb ob:clut n:.:!e
să fie
do ca nu se opun.J nimeni t
în m~i m:irc m~sură
un ln:otrumcnt
dl! susţinere
a artei
şi c~lturil
C inema.: Am vrea s1 vă pune m
clncmo:.togr:!.ficc1 fnsi, tovarăşe Stan, următoarea pro-
Prima noastră întrebare ar fi: blemă; la fel de ocuU ca problema
10
https://biblioteca-digitala.ro
e:te,;\st a a f"dlne lo r foal'te bu ne, dar
•.tm"JciJe". este şi probl>:rna filmetor
brte proaste sau nut e, la care ne
lntrebăm de ce nu exi stă obie.c.ţJi ,
De ce nu s-a opus nimeni la atîtea
filme absolut nu~e care fac sală pl i nă
ş.i disCtJtlm în schimb despre filmele
Cifrcun:oosc care, în unele c\!zurl,
pină la urmă. evolutiv, au fost pri-
cepute. S·a C?US cir:f!va la .,Moşteni­
rea lui Achile" 1 S·a opus cineva
la „Piramida ... " nu ştiu care7 La„Ru„
b inul ncgru" l
V. Stan : Răspun d !ndatll. Dar
mai întii aş vrea să- m i reiau ideea.
O a doua problem:i de care trebuie
să ţineţi seama şi pe care mulţi o
consideră b anală, o constituie posi·
&i li tăţil e materiale, per.tru că , pre-
tutindeni - şi noi nu putem fa.ce
excepţie de la această lege - dintre
toate bl.lnuri le culturale, filmul e
ce l mai costisitor, info1it mai costi-
sitor. Aşa d , fa t almente, aici inter-
vin o seri e de criterii mai puţin ide-
ale. pe ca re n u putem avea naivitatea
să le ign or ăm.
G. flav~ : Nicăieri fn lume r.,.
ţelele cinematografice nu merg în
p ierdere.
C inema: Desigur, posibiliUţile nu
t rebuie evaluate fan tezist. Vrem !>ă
vedem Tnd, înainte de toate, care
sînt direcţiile dumne:ivoastră de
preocupări, ce zone din istoria cine·
matografului sau din geografia sa.
mai. puţin luminate, vreţi să le clari-
ficaţi Tn perioada următoare. la ce
autori şi fa ce curente ţineţi în mod
deosebit, care stnt pasiunile dumnea-
- voastră ca persoane şi ca instituţie.
ca oameni de c ultură şi ca responsa-
bili culturali. care stnt ideile şi Ini -
ţiativele dumneavoastrJ. de principiu
privind cultura acestul popor în ma-.
tcrie de cinema?
De und• vine dlloma
An9cllcllo rl
A. Ovidiu: Toate planurile noa-
stre sînt legate de film ca materie
primă. Şi, din păcate , stnt foarte
numero~i spectatorii care fac coadă
la nişte filme foarte discutabile di.n
punctu l de vedere al realizării artis-
tice ...
Cinema· Şi n·a adus in schimb
altele. Pe anumite ţigări, fn unele
ţări, scrie „Cancer" . Dumneavoastră
nu puteţi programa filmele pro\!ste
cu indicaţia „Din raţiuni comerciale"1
A. Ovidiu: P.semenca filme, care
asigură avalal"lşa de public şi care
în ultimă instanţă ne susţin pe noi
ca înt;eprindere economică, ne o-
feră beneficiile necesare ca s.i ffnan-
ţ~m producţia naţională şi să avem
în lei corespondentul necesar pentru
achiziţionarea restului d~ filme la
care nu se înghe~uic publicul, cu care,
economic, neoi nu facem afacere, dar
pe care le aducem in virtutN celor-
lalte interese - estct:ce, cultur:ile,
ideologice, care trebuie să predo-
mine.
Cinema: Vreţi să ne citaţi citeva
comerciale?
A. Ovldlu: ,.Angelicile". de exem-
plu. Vă spun foarte cinstit. Am fost
în marn dilemă - dacă să aducem sau
nu „Angelici" în continuare. Mă rog,
dacă ne luăm după ce „a incasat'
1
D.R.C.D.F.-ul din partea presei
pentru „AngelkHe" respective, ar
W.bW .s~'Dir'iln d~.c.. de nilfJ•
j]!mra. Colr. "" de atu j)llrtll. c:DS>·
dlldndnoiMul dlO fiJllJlt COl!>U<1ale
~ "' pnx!ucin tone ţ~rile şi "1in
Cllr.Zl nu~ sii e1'i.ti!m săad~ m
U'D n umăr ~ producfiî, şi cons ide-
r.lDd be„eficiul sub'rtanţia l pe care n
.,,auc. boner>ciu o.re nu poate fi \g•
narat, stntem tnc1inaţi, cu cel puţi"
sfnt înclinat. ~ mai aduce m "Ang ~
liti''.
Cinem a : Iau. deci, un clement:
concret.
De unde t l ct1 m a p ar fllm•I•
anoste?
A. Ov idiu: Aş mai dori sJ m1 re-
fer !n prealabil la lncii o chest iune
foarte precisă.
ş,i dorinţa ca în
Noi avem obli gaţ ia
repertoriul cinema-
t'Ografic roni:.lnesc s1 fie re prezen-
tate, într.un anumit raport, ciner-
matografii din diferite pkţi ale
lumii. Avem interesul ca filmul
rQmânesc sl fie difuzat în ac.este
ţări. ln c3drul unui asemenea sc.him~.
pentru u un r;rm romlnesc d (1e
exportat, a ap~n..it la r.oi pe ecrane
„Moş!enirea lui Achile".
Cinema: Co attt mai mult se pu ne,
fn asemer.ea cazuri, problema. niva..
luJuf la care se face selecţia. Atunci
clnd într-o producţie naţlonall de
20-30 de filme se află doar două­
trei filme bune. limpţzi din punct
de vedere ideologic, ne)i psite de fan-
tezie şi de farmec, e grav dacă ele
i;i:e scapă dln motive de competenţ.J
a saJecţionetilor_. Şi, tn schimb, îşi fac
(pc ln seiec(lil filme anoste, care nu
sint nid art'S„ nici di.vertlsment. Şi
dad un asemenea film - care s-ar
ODrr.i.. să zicem.. .Reb.us miraculos" -
v.a (j prezentat la „cinematografele
de ~tr', e cu 41.Tt mai greu de înţeles.
A. Ovidiu:. Erori s·aU făcut. Acum
le indrept:L.-n şi !nvăţăm sl le evităm
pe viitor. N-aş putea să mai justific
.a.i, deşi eu 1m condus comisia res-
pectivă, de ce nu am achiziţionat un
film ca .o căruţă spre Viena'',
ln genere Tnsj, ca să·mi reiau ideea.
dacă am găsi filme multe şi bune tn
unele ţări, am lua un număr dublu
decit luăm acum. Am fi bucuroşi
s·o facem şi am găsi şi posibilitatea
să o facem. Uneori însă aceste filme
bune lips:!sc. Atunci luăm din cell!lal•
te. Şi pierdem.
Cinema: Cu care filme pierdeţi 1
A. Ovidiu: De: obicei cu filmele pe
care le socotim „de artă" . Să nu ve-
niţi imediat cu exemplul ,.Un b~r­
bat şi o femeie•, care e un ur: icat,
pentru că a mers bine ş· la crifcA c;I
la public ~ Dar.„
Aco.dQ01 dnt „fllme bune" .
Do co au ru!at tn p ler do rcl
A.Ovidiu :Vreau să citez citeva filme
bune ca:-e a·J mers slab: „ Mon or.ele",
„Week-end la Zuycoote" (cred că
sînte~i de acord că sint filme ba.:ne),
„Miinile pe oraş", .. Tovarăşii", .. Viaţă
dificilă", „Strig tlJI", „Marşul as11pra
Romei", „America, America".
[fo au rulat in pierdere. Mai pot
să mai citez: „Colina", 1 ,Decoraţ11
pentru copii minune", „Ultima va.
canţă" (nu e chiar formidabil , da
e bun), „La ora S după amiază" al
lui Bardem, 11 Fata în doliu", „Anii
clocotitori", Boccaccio '70", „Dr. Pre„
torius" (poate n-o să fiţi de
părere că e foarte bun, dar urmează
„ Yo-Yo" al lui Pierre Etaix), „Gustul
mierii", „Femeia în halat", „Nu sînt
copii pe- stradă", „Barbă-R.,oş-ie".

Cinema: Deci acesta este încă un

impediment în activitatea dumnea-
voastră: o serie de filme de calitate
nu au totdeauna la public succesu l
spontan scontat de critică. Dar. la
lista dumneavoastră s-ar putea face
cîteva obiecţii. Mai întîi, unele din
filmele pe care le daţi ca fiind foarte
bune sau cel puţin bune, se întîmplă
să nu fie deloc bune. Ce caută în
această listă „Dr. Pretorius", care e
complectamente nul? De ce încărc'aţi
apoi „lista de plată" a filmelor de
valoare cu „Ultima vacanţă" sau
11Femeia în halat" şi altele, filme me--
diocre de care ne-am fi putut dispen-
sa la nevoie fără prea multe regrete 1

V. Stan: La o întrebare concretă,

un răspuns concret. Fiimele la care
vă referiţi. şi pentru care primim
aici reproşuri. au făcut posibilă -
prin schimb - pătrunderea unor
filme romineşti in Franţa, R. F. a
Germaniei, Anglia.

Cinema: Poate ar trebui să in„

tervină o diferenţiere în înseşi ca-
tegoriile dumneavoastră econo• Dilema „Angelici/or" are şanse de rezolvare („Angelica şi sultanu/")
mice, pentru că ele se referă la
produse artistice. Raportate la fac-
tura lor, „America, America", „Mon Ne lntrebăm cum se va rezolva dilema „filmelor dificile" („Procesul")
oncle" sau "Procesu l de la Niiren-
berg11, care au rulat cu săli pline,
au avut şi succes de public: la noi,
nu numai de critică, deşi la ele spec„
tatorii au intrat fără să spargă geamu-
ril e, ca la „Angelica". Or, ca să con-
chidem şi asupra acestui punct pre-
liminar, dacă din lista dumneavoastră
de „filme bune fără succes" eliminăn
pe cele proaste şi mediocre, dacă
eliminăm apoi pe cele care au avut
tot uşi succes, uneori chiar un succes
Impresionant, tn genul lor, lista
devine mult mai mică. ln fine, dacă
mai amintim şi de posibilitatea
- slab folosită - de a susţine filmele
dificile printr-o programare şi o pu.
blicitate preferenţială ...

V. Stan: Aş dori să mă refer acum

mai pe larg la planurile noastre de
viitor, fiindcă se pare că asta vă inte-
reseaz ă. Căutăm ca filmul aşa.numit
„de casă", să fle prezentat şi el pe
ecrane, pentru că există o mare
categorie de spectatori ~are nu
vin neap!irat la cinematograf ca să
filozofeze, ci vin să se distreze şi
timp de două ore, ei nu maj vor să
gindească nimic şi nici după ce ies
de la cinema nu le face mare plă­
cere, probabil, să se preocupe de
film. Dar chiar pentru această cate-
gorie de filme, noi vrem să ne oprim
la cele mai valoroase din genul res·
pectiv.

Ca vom vedea tn lunile urmă•

to a rel

Aş vre.t\ să m.~ refer acum la ct-

teva fllrre-Cl>llsi~~rate ca făcînd parte

11

https://biblioteca-digitala.ro

Cin i~~ori..: dnem.:i.tografiei ş ic. a re n-l1'
fost dlfuzatq pl nă ac um. Vom vedea
,. Vlridlana", „ Eclipsa" , „La do lce vita".
„Prnrrot n~bunul" . Acestea slnt fdme
rNi veci11. Intenţionăm - şi acum
vrc3u să r~vin sistematic asupnl planu-
rilor noastre tematice - să prezentăm
1.1 cir1cmatograful de artă pe care dum-
ncl•:oa:;tră l-aţi criticat şi care i n
curind i?i va mu t a sediul la „Union" ,
unde cu cheltu ieli foarte mari -
un milion - se vo. reu1i să se reali -
zeze o sală mo d ernă , cu atmosfera
dorit3 de acei care a u răspun s
la ancheta dumneavoastră d in pri -
m~'lară„. Intenţionăm să prezen-
tăm î n acest cinematozraf un ciclu
al fdmelor din ţările socialiste care
au obţinut premii la festivaluril e
na„.onale respective, u n alt ciclu
privind filme ale ţ!rilo r socialiste
premiate la marile concursu ri
internaţionale d~ la Cannes, Mos-
cova, Veneţia sau Kar/ovy-Vary
sau selecţionate pentru aceste festi -
valuri. ln măsura posibilităţilo r
vom aduce şi filme din ţările occi-
dentale, în aşa fel indt să reedităm
tn mic ceea ce se tntîmplă la marile
festivaluri internaţionale .
Din Franţa. i ntenţionăm să aducem
„Mireasa în negru" . Truffaut a r1il~t
d emult şi foarte puţin.
V. Stan; „Pierrot nebunul" d
Goe!. r Încercăm să mai aducem Ic.
viz10 .„re încă un film sau două de
Godard, ca să- le rediscutăm.
C inema; Dar punctul dumneavoas-
t ră ~e vedere care este? Ce vă place
mai mult şi ce vreţi si vedeţi ne-
ap~r-"~ din Godard, odată cu publl-
t ul larg l
E c:11ul s ă foc a m
un caz. God a rdl
V. Stan• P;1rerea mea e că faţă de
e xige!"' le pc r.:i.rc le avem, cel mai
pasabtl f l:n in momentul de faţă
e „P·c„r t nebunul", Din cauza aceas-
t a ne am ~i opr t a>.upra lui. De fapt,
mi „e parc că aceastJ corespunde şi
cu re'"omarid~rile pc care dumnea-
voastră l'!·a\1 făcut în lista pe care
a ţi publicat-o în numărul 8 al revistei.
C in e ma: Godard e într-adevăr un
cine t mal dificil. Dar am vrea să
ştim care sînt în genere regizorii
pe care dumr.eavuastră vrc\i in
mod dco!:.ebit să-i faceţi cunoscuţi.
V. Sun: Aducem deci un Godard.
Acest ::1m nu place tuturor. Săli­
le sint goale ş i la Paris. Dar se dis-
cută atita despre Godard, incit
milioanele de spectatori care n-au
văzut nici un Godard, o să creadă pînă
la urmd că, ştiu eu, va fi un film~ la
„Sparta<::ui" l Spectatorii aceştia pro-
babil că se vor „linişti" cind vor
vedea acest „ Pierrot nebunul" „ .
C ine ma : Dar noi nu vrem să-l
'„ l iniştim" şi cu atît mai puţin să-i
d esc;urajăm pc spectatori, ci mai
cj egrabă „să-i rieliniştim", să le trezim
setea de a cunoaşte, de a înţelege
1'.!
mai. mu lt, ~e a dl(ereriţia el lntişl,
c nt1c , op t ica u nu f Creato r, cfiia r
dacă un filrn de GQdâ'f"d, p rimul pe
care 11 văd, poat e nu ce l mli sem n i-
ffcaţiv, ti va dece pţiona .
V. Stan : De aco;d. Aş cita m> l
departe din lista noastră. V-am po-
menit ctţiva autori . Am să e n um ăr
acum toate filmele d e a r tl pe ca re
i ntenţion4m, pfnă acum cel puţin ,
să le p ropunem spre a fi lua-te în CQn-
sidcraţie pentni achiziţie în anu l vi-
itor: „Elvira Madigan", „ln arş i ţa
nopţii", „Deşertul roşu", „Blow- Up" ,
„Eclipsa", ,,La dolce vita", „Femei a
e femeie", .. La intlmplare, Balt.ha-
zar", „fundătura", „Te iubesc, te
iubesc", „Omul care minte", „M i-
reasa in negru" , .,Play-Time", „Balu l
vampirilor", „Plecarea". Sigl.Or, e o
lisU succintă.
C inema : Ce e cert ins.l în toate
acestea, sau ce socoti i dumneavoastră
prim o rdia l ?
V. Stan : N-am încheiat lista Pen -
t r u fa anu l încercăm să prezentă m
cele mai valoroase filme di n ţăril e
socialiste; avem o seri e de filme sovie-
tice valoroase, unele recente, alte le
puţin mai vechi, din producţia ma-
ghiară („Tatăl'', „Internaţionaliştii" )
Am dat citeva nume, dar asta n u
Înseamnă că am epuizat filmele. Vom
prezenta o serie de autori foarte ci r-
Culaţi în critica cinematografica: An -
ton ioni, Fellini şi ~oda,_r d . .._Pentru
r e_geşi ţară" de Losey a'fost prezentâ1: -
tn octombrie, c4 oca~la Zilelor filmu„ j
IÎ.Ji eng-lez şi l-am şi achiziţionat pen-
tru difuzarea restrînsli, dedicată iubi ...
torilor de film. „AntÎrtrecut la Ma-
rienbad" de Alain Resnais va fi do
asemeni achiziţionat şi prezentat .
„Procesul" de Orson Welles va fi
supus discuţiei comisiei de selec-
ţionare in ma~imum o lună de zile.
„Othello" şi „Macbeth", de acelaşi
autor, vor fi şi ele solicita.te spre
vizionare. „ Viaţa lui Matei", filmu l
cu care Polonia !l·a prezentat la
Cmnes, e deja achiziţionat. Filmu l
sovietic „Trei plopi la Pln.:ş'hc'', pre-
miat la festivalul de la Ler.ingrad ,
e deja achiziţionat, iar flrnul cehos·
lovac pentru copii, „Fuga"', se află
ac.um la vizionare. În ceea ce pri-
veşte „My fair Lady". „Wc:t Side
Story" sau în arş·ţa nopţn , ele
presupun prct J:·i <Hit de cx.'.Jrbitante,
incit deoc:lri1d, Ll .. Filmele pe care
le-am c:lat co1nc1d d.... altfel şi cu
recomandările pe care dumneavoas-
tră le-aţi făcut,
G. Rl.vaş: Pîn.i .JC JO"' am citd.t do, r
titluri, exemple, in timp ce dumnea-
VOl. tra vreţi să forn d<im, foarte
concl"ct. nişte dit c~ţ: precise de
preocupări şi p-:rspecl1velc practice.
Deviza şi sarcina noo.strâ perr. 2nen-
tă este să luăm tC't ce se produce
mai bun in c1ne:natogr.:f1a mondială.
Vrem sa avem reprezentate pe ecra-
nele rom~neşt1 toate şco1 le, toate
curentele, toţi mani regizori, cu
tot ce au niai reprezenta 1v. În acest
scop am luat iniţic1.tiva întocmirii
unei liste de propuneri. Dorim ca
planul tematic al anului viitor să fie
stabilit cu concursul tuturor acelor
care pot aduce o contribuţie în acei.1s~
tă p riv'nţă.
https://biblioteca-digitala.ro
Cinem<l : Noi am publicat tn re-
vist ă - acum yă propunem să tre-
cem la alt .capitol - o serie intreag l
de materiale; articole, anchete , co-
locvii, chiar şi o scrisoare deschisă,
p riv:Lnd necesitatea unei diferenţieri
1 sălilo r, în primul rind prin crea-
rea unei reţele a cinematografelor
de arU. Argumentele sint atît de nu-
m~roase - istorice , estetice, psiho -
logi.c;e, economice, etc. - şi au fost
repetate de atîtca ori, incit nu le
ma.I reluăm. Dumneavoastră nu aţi
răs p uns însă tn nici un fel solicită­
r ilor noastre, iar cinematogra.feic
de a rtă continuă, din multr.: puncte
:fe vedere, să rămînă o ficţiune .
O convenU•
1ecretă 1
G . Rava;: Am intîlnit ş i scris, ş i
v :ld c ă o r epetaţi ş i acum , că n u
ave m cinematografe d e artă. Eu
cred c; ă aic;i tntervine şi lipsa de i n~
fo rmare a dumneavoastră. Prob lema
a afta - nu că nu avem cin e mato-
grafe de artă, pentru că noi avem~
în Buc.ureşti, la laşi, Cluj, Timişoara
ş.a.m . d. Există aceste cinematografe.
Le-am făcut în urmă cu un an ş i
jumătate, A rămas însă deschisă pro-
blema ce aducem pentru aceste cine-
matografe.
C inem a : Dar e suficient oare să
spunem c;ă un cinematograf e „de
artă"? Dacl repertoriul lui se com-
pune din ,Oraşul meşterilor", „Va-
lea" sau „Rebus miraculos"? Afară
de asta cind te uiţi la repertoriul
publicat în ziare, nu vezi nici o
indicaţie el ar fi vorba de un cir.ern?-
tograf de art .
G. R avaş: Eu cred c1 r-u a„la e
esenţial.
C inema: Atunci e o ţl.J con·
venţie între noi, sd-i zicem de
„artG"?
G. Ra.v at: Eu cred că dacă fi_rm a
e aşa au altfel, interes!ază mai puţin
Tn carul de faţă„. Trebuie să discu-
tăm, intr-adevd.r, în c;e măsură am
reuşit să aducem la ac;cste c;inema-
tografe filmele potrivite.
Ci ne ma : Atund să vorbim c;or1-
'ret. Cite cinematografe de artă
avem? '
G. Rava1 : ln Bucureftl - ued.
Cir-ema : ExistJ perspective sl
.e ~.ii facă vreunu l r
G. R;vaî: Dcocamdatl, n~.
C inema: lr.!r~o d:scuţie p~ C3re
am purtat-o arym un an şi Cl."va
cu tovarăşul Q·;·diu Andrei, ni s-a
d.::.t acelaşi r~ puns:, Deocamdată e
suficient cel pe care ii a'ler.1 .
G. Ra·n-t · Repet a::cl„şi r~spuns.
Vrem să-l facem pe a~c~.a ca li.mel,
mut:ndu-1 în alU parte. renovînd
COfl'' plet o ~~lj_ Poate o d. facem un al
doilea, anul v 1•01, d ă rcu?· n cu
primul.
0'lr c n u credem că dac U un fiJm •
plictisitor î nna m n â cit a de a rtă ?
V . Stan : A doua sală care se pro-
iectează şi care în momentul c!e
faţl e într-o dispută intre noi şi Mi -
nisteru l lnvăţămi ntului, e sa la „Li-
bertatea", dacă nu mă-nşe l, trans·
formată în ultimii cinci anl - o
sală minunată - 1n depozit de che-
restea al Teatrului „Ţăndărl~ă" . Asta
e altă prob l emă„.
G . R avaş.: Proâ,1?tlia in primul
rînd, după mine, nu-i c!;idfrca, ci cc
rulează ln această clădire. Cre d c:ă
t'oată lumea e de ac;ord că în u ltimele
6 luni, mai bine spus in acest an, !)Oi
ăm adus filme special pentru acest
cinematograf.
C inem a : Care filme?
G . R av aş. : „Hiroşima, drago.stea
mea". „Cenuşă şi diamant • „Oco·
11
' lui", „ Fragii sălbatici i ,, Pri nţesa''.
11
C inema: Am vrea să vă intre;.
băm: Nu exi~tă oare tendinţa ca
filme le care nu au succes de pu -
blic şi care sîn t mai greu de su por-
tat, nu pentru că ar fi bune, ci pen-
tru că sînt plictisitoare, să fl e
considerate ca filme de artă şi pro ~
gramate la ,,Central" l Unii par să
aibă convingerea că d1că un film e
plictisitor şi nu prea te antrenez.ză.J
ar fi cam de artă.
G . Rav a;: Greutatea e că din cela
1 SO de filme pe care le import5m,
sintem obligaţi s.ă aducem filme de
tineret, rnme pentru c0Pi1, rn~~ ci~
toate genurile ti filme de art.- /p
că dacă~vom pu tea cump;!ra ~::.-·~ -
maxim1,1m opt filme de ar+!!. rr- ;:o
din tările nesocialiste.
Şi as ta U.Cînd sacrificii, ri:>'" r. ~,,d
la altc;eva, la alte fi!r'! e ~ uUle
să ne asig'" ·e ir.Jcpl1n1rca ... Jrci.;1\or
noastre eccno:Ti ·c.
film dtt ~rtâ" ţnu~amnâ cn fil m
" ţ:&:-,~tu 2J <le ~pccbtori?
Cir.cm a : E cazul. po.:i.tc. să fl cm o
prccizJ.r <: I !01 nl1 vrcl""'l filme de artă
pc:,t:-u 20 C,... o?'m~n1 Si.1t numeroase
fi ~de c;;i.ht t 'cai ... pct să captive:'
un public 1 rg l.itţ Eclip!:.a" -
fdrn dt.: valcare care a avea şi pu-
blic. Jules ct J• ' - cn f1ln de va-
 loare cu sigiliul lui Truffaut care va
avea, credem, succes. Sigur că În mate-
ria aceasta nimeni nu poate să jure,
dar se pot face pronosticuri. „Jur-
nalul unei cameriste" n-o să formeze
la casă o coadă ca la „Tarzan", dar
va fi un film cu succes de public.
,,La dolce vita" - sigur că da, şi
el. „ Vă place Brahms?" nu e o capo-
doperă, dar c liigrid Bergman, e
Tony Perkins. Sau filme ceva mai
vechi - să zicem „Nopţi albe" , c:u
Maria Schell şi Jean Marais, film psi-
hologic şi poetic - care la vremea lui
a fost respins (numai dumnezeu ştie
de cc, poate pentru că Visconti îşi
permitea să dea o versiune moderni-
zată a nuvelei lui Dostoievski) e un
film care şi astăzi şi oricînd va întruni
sufragiile publicului. Sau „Miracol
la Milano'', despre care am mai vor-
bit. Noi nu vrem filme lâ. care
să vină cite 30 de oameni. Noi ne
referim desigur şi la fllmele de :$
avangardă, la filmele experim~.ntale , '1
dar avem în ved!re În primUI rind ~I

marele repertoriu, operele de rezo- După „Ana Karenina';Pr~ducţia so;;;;·ică ~a 'fi pre;~~-;~ cu o serie de filme valoroase („Ziarist~i",
nanţă cultura l ă. „6 Iulie", „Contemporanul tău", „Tandreţe")

O zonă de mare interes din geografia cinematografică: filmul japonez (..Barbă-Roşie")

V. Stan: Fiindcă a venit vorba de
„Miracol ta Milano" - filmule foarte
vechi, ştiţi. Să vă fuznizet o infor-
maţie tehnică. El a fost d't la te, -
viziunea din Roma şi tn revista de
specialitate a televiziunii Italiene s-a
consemnat că la această emisiune
frecvenţa spectatorilor a fost foarte
redusă.

Cinema: Am putea să facern un

pariu cu dv'. 'ă nu a~e\i di:epja,fe.
E ce l mai mare nrr:n al lui De 'Sica,
omul care a fost socajit de mlJTţi,
timp de un dece riiy, cel maj mare
reg izo r din lume. ro,mai asta ln.!,e-
Jegem noi înainte de toate prin fli.
mele de artă - filmele fn care se
reg~sesc. aspiraţiile şi originalitatea
unei epoci.

Am acordat prioritate Teatrului Naţional. Dar să vedem „Becket" şi la cinema.

lng. C. Pivniceru. Aş vrea mai întîisă

sp11n două vorbe, ca simplu c..etăţean,
despre repertoriu. Disputa în jurul
repertoriului este un proces care
s-a manifestat, se manifestă şi - de
ce ne-am minţi - sint convins că
va continua să se manifeste. E În
firea lucrurilor. Important este totuşi
de a se găsi nişte soluţii la o situaţie
care a devenit croni că. Alegerea
repertoriului cinematografic, în con-
diţiile unei ţări socialiste, e un act
de cultur ă. Şi - ceea ce poate să
pară paradoxal - această cultură
trebuie făcută tn condiţiile unei
eficienţe economice.
În intenţia Centr ului Naţional al
C inematografiei - recent înfiinţat -

13
https://biblioteca-digitala.ro
Comisia repertoriului, c:.are este avem ş:l filme care, poate, se adre-
prevăzuU. a-şi fncepe activitatea sează unor categorii mal rettrfnse.
la nivelul Centrului Naţional, va Slnt pantofi de 280 lei, dupl cum
sint şi pantofi de 60 do lei.
trebui si fle foarte reprezentativi.
Această comisie va trebui să-şi asu-
me sarcina de a jalona pe viitor poli-
tica repertoriului cinematografic. O moştenlro 9rea: 1âllle.
D.R.C.D.F. rămlne Tnsă organul de Ce facem cu elel
specialitate care este informat de ce
se inttmplă tn lumea cinematogra-
fică, cunoaşte conjunctura econo·
mică, participă la festivaluri şi are C. Pivniceru: Acum Tn legătură cu
posibilitatea de a viziona direct fii. situaţia sălilor.
Vorbesc de pe pozi-
mele ş.a.fn.d. Va fi vorba deci de a ţia celui care răspunde de latura
tehnică în C.N.C. Moştenirea este
tmbina ac;tivitatea acestor două. orga-
grea. Am preluat aceste săli de
nisme. ctteva luni,

A. O~idlu : Unele din ele au tncl

mobilierul cu care au fost naţio­
Cine poat• apun• că n• cunoaJ• nalizate. Se tmplinesc 20 de ani
tem publlcull de-atunci.

C. Pivniceru: Adăugaţi la aceam

faptul că Tnslşi C•pitala are un
De asemenea, eu zic să nu ign°'" număr foarte redl.lt de cinemato-
răm - ş1 cred că am ignorat - pU-! grafe. Am o listă a cinematogra-
blicul românesc. L-am ignorat în felor care au disp~rut din reţea de
sensul că n-am găsit o modalitate la naţionalizare încoace, lutnd alU
de a testa, de a depista, de a între- destinaţie - teatre. case de cultură.
ba, de a studia, de a face teorie în
instituţii ş.a.m.d. Sînt 24 la număr.
legături cu publicul romlnesc. Tn
capitalism, barometrul este reţeta,
Cinema: Şi ctte s-au construit l
iar producătorul, dnd face planul de
perspectivă, testează ln prealabil pu.
blicul. Clnd am fost, de exemplu, G. Ravaţ: 15.
anul trecut la Londra, la casa Rank,
ei ştiau bine că filmul istoric nu C. Pivniceru: ln al doilea rînd, o
mai merge la ei - publicul nu-l mai serie Tntreagă de săli preluate I•
agreează: ca atare, au eliminat filmul naţionalizare stnt Improprii dezvol-
istoric dintr-un condei, şi iată cum tării pe care a înregistrat-o tehnica
actul de cultură se face acolo strict cinematografică în ultimii ani. Sint
numai prin prizma rezultatelor eco- cinematografe care nu pot fi adaptate
nomice. La-noi situaţia e diferită şi -e la ecranul lat, nu mai vorbesc de
bine că este diferită. Dar va trebui ecran panoramic, sunet stereofonic
11 noi să cuno~tem publicul. Mal sau un anumit grad de vizibilitate.
ales acum, cînd filmul intră într-o Ele sint lipsite de tratament acust 1c.
concurenţă din ce în ce mai acerbă de ventilaţie şi de alte condiţii ele·
cu televiziunea, şi nu numai cu ea, menta.re ale unei săli moderne.

Cinema : Centrul Naţional are o

Intenţiemai precisă în această pri- Perspective Imediate:
vinţă/
Panlru Bucure1ll I.OOO.OOO lei

C. Pivniceru : Intenţia noastră s~a

concretizat în cadrul Direcţiei difu- Am solicitat sprijinul Comitetului
zării şi exploaUrii filmului a C.N.C., de Stat al Planificării şi vreau să vl
unde există două servicii - Serviciul spun că am găsit foarte multă înţe­
repertoriului şi Serviciul propagan- legere. NI s-au alocat fonduri foarte
dei şi sociologiei filmului, care au Importante pentru construcţii ;I re-
obligaţia de a se ocupa de latura paraţii .
aceasta, dacă vreţi, teoretică a studi· Noi am repartizat chiar pentru
erii publicului spectator. Dar eu nu anul viitor sume mari Munci ph„ tui
cred că do:.s! servicii vor rezolva Bucureşti şi celorlalte uniUţi admi-
totul. Eu văd această preocupare nistrative:, Iar pentru reparaţii 'api-
pentru testarea şi înţelegerea pu· tale, am distribuit Bucureştiului un
blicului desf!.şurată pînă jos, la milion de lei.
tntreprinderile cinematografice, unde Dar asta nu tnseamnă că am şi
şi acolo să avem oameni calificaţi care rezolvat în întregime problem a
să organizeze tntîlniri, anchete, foarte spectacolului cinematografic. Pe dea·
multl activitate „cu condeiul" tn supra o bună proiecţie depinde Ş• de
ziarele locale, tn şcoli, în licee şi proiecţionist, de calificarea şi co·
universităţi. interesarea lui, de pregătirea şi spi-
Revenind la repertoriu şi tocmai ritul de iniţiativă ale responsabililor
tn legătură cu o cercetare ştiinţifică de cinema.
a cerinţelor publicului, este adevărat
ci nu vom putea aduce, şi nici n-ar
G. Ravaş: Avem lncă mulţi res·
fi bine să aducem numai filme de
ponsabi li de cinema, chiar în oraşe,
artă sau numai filme care pun pra.
bleme cu totul şi cu totul speciale cu 4 clase elementare.
pe plan estetic sau strict cinemato-
grafic. Va trebui ca, din punctul C. Pivniceru: Am fost extrem de
de vedere al genurilor, repertoriul scrupuloşi cu o serie întreagă de
nostru să fie diversificat. Trebuie să meserii şi de specialităţi, iar aici
avem şi film poliţist, şi film istoric, - unde, repet: e vorba de o insti-
şi c!rimă socială, şi comedie ş.a.rl"-.d. tuţie de cultură - am permis ca
Va crc:,ul deci să avem rili:.c nre sălile de cinema să fie conduse de
se bucură de audienţă larră şi să orice fteavenit.

14

https://biblioteca-digitala.ro
 Cu unele condiţii:

să punem mai multă exigenţă (uneori

competenţă) în susţinerea filmului nu
numai ca element de comert, ci şi ca
element de artă;
să trecem la diversificarea sălilor de
cinema;
să nu mai preferăm fi mele anoste
(multe, prea multe) fi lmelor "dificile";
s ă nu m a i socotim cinematograful de
artă nUn ră u n cesar" i

•să nu m a i credem că cinematograful

de artă e făcut pentru filme plictisi-
toare;
să nu mai confundăm filmul de artă
cu filmul pentru snobi;
• să înţelegem că na sluji publlcul" în-
seamnă a-l educa;
deci •să îmbunătăţim condiţiile de vizionare
din sălile noastre de cinema.

• FILME MAI BUNE

• MAI MUL TE FILME BUNE
• MAI MUL TE FILME BUNE
Î . CONDITll MAI BUNE .
15

https://biblioteca-digitala.ro

După mine , nota lui caracteristic ă
e o aversiune viscerală împotriva
a tot ceea ce solicită inte lectu l.
Caliban socoteşte creieru l un organ
prea delicat ca să fie pus in mişcare
pentru nişte nenorocite de umbre
care se mişcă pe pînz.ă. La şcoa l ă ,
la birou, la dezlegat cuvinte încruci-
şate, da ! La cinematograf în nici
un caz, pentru că ar 'insemna să facă
o risipă absur d ă de materie preţioa­
să! Alei, e l ar vrea să trăiască stric t
la nive lul simţurilor. Să i se excite
privirile, auzu l ; dacă se va inve nta
un cinematograf tacti l. olfactiţt sa u
comestibil, î l va avea de cl ient sigur.
Lui Caliban ii plac de aceea filme le
cu femei „sexy", care se dez.bracă
des în cursu l acţiunii, a l eargă ~ nu
p iardă Răpireo fecioor<?!or , pentru
că are scene de harem. Înclin să cred
d pentru motive analoage şi un
fi lm ca „Noaptea Iguanei" a ţinut
la noi afişu l atita vreme. Caliban e
un „vo)'eur'' nemărturisit. Dacă i s-a r
~~~ro~~n r~fi~ai~~~~otirz.:ri~~~rş~=
!~~~i docu~~~t~I ~!fi~~i ~~~7:t~t~~
Caliban g4stă la cinematograf şi
banda sonc~ă, dar iarăşi sub o
fo rm ă neterebraHz ată , strict ele-
mentară. Fi lme le cu mu lt dia log,
ş i încă spir itua l, îl scot din sărite .
Preferinţe l e lu i merg ţătre limbaju l
monosilabic şi. dacă se poa:,e, nearti-
cu lat. Practic tipul de vor bire care î l
incintă este ce l din aşa numitele
„bandes dessin~es", un nor din gura
personajului cu o singură exclamaţie
expresivă: „Srrrrr!" ; „l.!Juuufffl",
,,auuuuuul", „Phiiiiil" La o producţie
ca „Loana", care-i prezenta pe oame-
ni neajunşi încă la cuvinte, împărtă ­
şindu-şi deci sentimentele doar prin
sunete guturale, s-a simţit sigur în
e lementul său . Cind e vorba de lumea
modernă, Caliban reclam ă.. ca limba-
ju l uman, prea complicat spre a fi
urmărit fără eforturi mintale, să lase
loc pumnilor şi gloanţelor. De aici,
atracţia pe care o exercită asupra
sa fi lmele cu cow-boy şi cu gangsteri.
La cinematog raf, e l pendulează
insill intre două extreme. Pe de o
parte, cau t ă „senzaţii tari", fiindcă
numai ele î l c l ectrizeJZă, pun'indu-i
sUpinire pe întreaga fiinţă automat,
prin reacţii primare care nu cer
nici u_n consum cerebral - şi can-
titatea uriaşă de violenţă sau sexuali-
tate din filmul contemporan vine in
întimpinarea acestui gust al său.
Pe de altă parte, evitînd orice efort
nervos. nu-i displace nici să fie doar
uşor gidi lat sentimental şi este totoda-
tă consumatorul prin definiţie al pro-
ducţiilor melodramatice, muzica l la-
crlmogene de tip $arita Mantiei.
Cum se vede, Caliban nu ni se infă­
ţişeaz.ă ca un „spectator dificil". El
înghite şi filme istorice şi de aventuri
şi de groilză şi drame duioase şi
comedii uşoare. Totul e ca regiz.orul
să ştie tn ce fe l să- l ia, pe care
coardă sensibilă. Secretu l constă în
reducţia intelectuală a filmului.
Coeficientu l ridicat şi obliga.tor de
in epţie liniştitoare e măduva din
16
CALllANlft
Cineva mi-a făcut observaţia că ocupin du-mă de snobii cinematografului, in nu-
mărul trecut, dau prilej să se bucure tuturor spiritelor obtuze. Pentru o foarte scu rtă dura-
tă însă , fiindcă n-am de gind să le uit nici pe ele. Să vedem, prin urma re, cum se ma-
n ifestă primitivismul gustu lui în cea de-a şa ptea artă.
os, vişina din fondanU, marmelada
din gogoaşă, dulceaţa pe care el o
caută .
Mod e lul de .s ănătate "'
Caliban n-are nimic com un cu
omu l simp lu, să z.icem fără cult ur i
cinematografică. Adesea tip ul obtuz.
de spectator se recrutează din medii
instruite : e inginer, medic, econo-
mist, profesor universitar.Uneori t ri-
mite chiar î n ti mpinări la gaz et ă, scrise
foarte fluen t şi cu o argumentaţie
strînsă. Particu laritatea lui e el
socoteşte cumpărarea biletul ui de
cinematograf, o permisiune la sati s·
facerea fiinţei sale strict instinctuale.
Sub protecţia întunericu lui vrea să
petreacă două ore exclusiv epide r-
mice , ca la baia cu aburi.
Caliban nu este însă delo c libe ral.
El are un acut sentiment reprezen·
t ativ şi înţelege s~ şi- l manifeste cu
multă energ.ie. Calul lui de b"ătais
e gustu l aşa-zis „finătos ", termenu l
fiind identificat aici cu trivialitatea
cea mai răspindită, cu i nerţia , len evi a
gindirii şi filozofia locurilo r comune .
Orice iese din acest perimetr u devi ne
•pentru e l instantaneu o expresie a
anormalităţii. Cui ii place fil mu l lui
11
Bel locchio „Cu pumnii în buzu nare
nu poate fi un om ca. toţi oame nii.
E sigur că are înclinaţii ,morbide şi
plănuieşte in ascuns să o asasineze
pe iraică-sal Oamenilor cu gustul
,.sănăt05" trebuie să le repugne
filme ca ,.Hiroşima, dragostea mea"
sau „Fragii sălbatici". Dacă nu mo r
Cc plictiseală la ele, e pentru că sî nt
sofi~ticaţi într-atit incit şi-au pierdut
complet reacţiile naturale. Caliba n
ii suspecteaz.ă de nesinceritate pe
toţi acei care declară d le-a p l ăc ut
,.Aventura", Dacă nu sint loviţi pu r
şi simplu de o incurabilă perversiune,
crede el - „fac pe nebL1nii" şi tre-
buie numai puţin „muştruluiţi" ca
să recunoască îndată aceasta. În
secret, fără îndoia l ă, ii preferă şi
dînşi1 lui Antonioni pe T6t6, dar nu
vor să o spună. fiindcă \ln să pară
interesanţi.
Cahban refuză să acorde ce l mal
mic credit culturii cinematografice
pe care o consideră un .,moft".
Cind i se vorbeşte de ea. răspund e
invariabil ,,a se 'ilăbi". Ştie ci singu r
cc e bun şi ce nu e bun; instinc-
tul lui ,.sănătos" nu-l înşeală nici-
odată. Ca liban nu citeşte cronici
cinematografice din . princ1 piu. A-
cestea sînt „fumister it intelectuale",
teorii.„ (cuvintul ii utdizeaz.ă, dindu-i
sensul cel mai pejorativ cu putinţă).
Pnmilivitatea e la el garanţia
emoţiei autentice şi aceasta nu tre-
buie să vină din cap, ci din măruntaie.
Dacd se si.mte atras, uneor i, să
răsfoiască o revistă cinematografică
c numai pentru pozele de actriţe
semi-nude.
Caliban delestă inovaţia. În cine-
matograf ca şi În altă parte, ea face
apel la o anumită reflecţi~ intelec-
tual.! critică asupra habitudinilor
noastre, lucru care ii irită la culme,
https://biblioteca-digitala.ro
regi mul lui fiin d comoditatea. Tro-:
glod itu l e pentr u pri nd piu i să se
schimbe, da r să nu se modifice nimic.
Şi aic i „să n ăto s" ii pare numai ce a
mai intîln it . Paradoxu l lui e c ă
ajunge s ă cons ide re „ bol năvicioa să"
îns ăşi mişcare a, prefacerea, cîn d
organismu l abia prin ea îşi v ădeşte
vita lit atea.
Cal iban e de fa pt un sclerotic care
se d ă drept omu l cu „sănă tate a cea
mai e x pl oz.ivă " . El îi trimite la
cl i n ică pe a lţii , în t imp ce cre ierul
său îş i adau g ă z.iln ic no i stratu ri
alarma nte de g r ăs imi .
Mică fl1ă lingvistică
Şi Ca li ban are, în materie de
ci nemat ograf, un lim baj prin care
Pe Ca!iban 11 incintă ...
se l asă , la rindu l lui , imediat recu -
noscut . El ut11izeaz.ă de predilecţi e
cuvintele care mută actu l satisfacţ i e i
estetice în ctmpu l gastronom ic. D acă
un fi lm i-a p l ăcut, a fost „fain",
Inte r preta era o „bomboană". Pe
erou l principal „îţi venea să- l mă ­
nînc i". Cum totu l se desfăşoară aici
la 'nivelul sensoria l imediat, despre
filmele '6re l-au entuziasmat, Caii-
ban spune că l-au „făc1Jt praf",
„ l-au topit" , sau l-au „dat gata" ;
şi pe ce le care l·au decepţionat le
c alifică cu un cuvint luat iarăşi din
sfera consumului larg, drept „raha-
turi".
Mai interesant e insă codul folosi t
de eL Ace.sta se bazează pe o per-
manentă substituţie de noţiuni . Cînd
Caliban vorbeşte de „simp lu" sau
„pe î nţe l esu l tuturor" , trebu ie să
traducem „rudimetar", „pueril". Cînd
zice „fără fasoane" are în vedere
„ordinarul" şi ,.grosolanul". Cînd
p ronunţă cuvintul „atractiv'' , să fiţi
siguri că se gindeşte la ,.senzaţionalu l
ieftin'' . Cînd spune „incîlcit" s-a
lovit de o idee. Caliban e cel mai
cri ptic vorbitor. Rosteşte vorba „su -
bl im" ş i visează nişte sarma le cu varză .
Refloctll final•
Re ma rc că şi in cazu l acesta n-a m
relevat nici una di n calităţile perso-
naj ului. Caliban nu suferă de com-
plex e în faţa ar tei. .EI are o sensibi li-
tate v irgină, ne fa l sificată de reacţ ii
î m prumu tat e. C ă e sincer î n gustu ri.
cu orice ri sc, n u înca pe în d oia l ă ş i
aceasta consti t uie o dovadă de cura j.
C ă se m i şcă int re extreme le emoţie i
estet ice, nu văd , iarăşi, pentr u ce
i-am rep roşa-o. Faptu l dovedeşte
o l atentă apetenţă la grandios ş i
e a poate fi, de asemeni , un stimu-
lent tn creaţia cinematografică. A
cîştiga şi adeziunea acestui tip de
s pect at o r cu filme într-adevăr bune
limbajul nearticulat
a fost mereu ambiţia marilor regizori.
Ci neva îmi atra&e atenţia că lipsa
de gust~ educabilă estetice.şie. Dar
nu de t ipu l fără cultură c1nem3tc-
grafic ă a fost aici vorba, ci de cel
care refuzd principia/ să se instru-
i ască ş i -ş i so.:oteşte aplecarea spre
t r ivia li tate o însuşire.
Să adăugăm că toată lumea are
d reptu l să se relaxez.e la cinemato-
graf. Cine cere ca urmărirea 1..1nui
fi lm să se prefacă în dezlegarea unui
rebus sau într-o l ecţie plicticoasă
de psihologie confundă arta cu
tortura şi are o natură milsochistă.
Pe Caliban ii distreaz;l numai groso-
l ănii l e, dar refuzind să. accepte a se
plictisi la cinematograf, e l afirmă
un p rincipiu care merită să fie
a p ărat . Prin urmare, poate exercita
şi o acţiune pozitivă moblliz.înd
r e z ist enţa elementarităţii umane au-
t ent ice împo~rivil exceselor in_tclcc~
t ual\ste ale filmului de azi. F1indca
f ără aceasta, cine ştie dacă nu ajun-
geam pină acum la cinematograful
abstract !
Ov . S. C R O HMĂ L N IC ~AN U
1

CINEMATOGRA

https://biblioteca-digitala.ro
 Se pare că t11etodrcm1a, azi, nu 111ai e un gen, ci o ocară„.

~~~~j~~uferim TEROAREA
complicămr
Ci teodacă. desăvi~1rea alunecă în bu ie să cinte ş i să danseze , atunci totul culesu lui coregrafic şi muzical, a ten-
tă.c e repe li ngă noi , aproape nevăzu tă. trebu ie să cinte ş i să danseze in film - si un ii en igmatice (suspense) , a creşteri i
~i numai după ce a trecut simţim tre- şi strada devine o scenă de balet şi gradaţiei sentimenta le - care este de
murul u~r de aer pe ure ~a lăsat în culorile se leag ă intre ele leg ă nat , aşa fapt di"agoste ş i înţelegere şi bucuria
urmi. clolu a lui Jacques Demy este i ncit ora ş ul . şi fiecare casă , fiecare în- acestui gen - scapă trăirii cinemat~
melodrama perfecti - ~i perfecţiunea căpere intră în dans şi in cintec. Ş i grafi ce cu totul i nconşt i ente , viz i onăr ii
unei opere «uşoare» nu este mai puţin dacă misterul « Den un t ă torului » trebu ie de loc gind ite. Pentru a gusta înalta
întreagă decit aceea a creaţiei grave. să ne ţi nă cu suflet~! la gură, atunci ş t ii nţă a unei balerine trebu ie să fi
Cu toate acestea ea a rulat modest, e nigma pol i ţistă se păstrează nepătrun­ urmăr i t cu migăloasă atenţie z~ci şi
mai mult anonim, la Cinematecă.. stin- s ă p i nă în ultima clipă , căci deş i am zeci de spectacole de balet în aşa fel
g î ndu-şi ecourile în săli pe trei sferturi văzut cu och ii noştr i cum ~au petrecu t incit och iul să d i st i ngă limpede tot ceea
goale. «Roata vieţii», «Robii» ş i mul te fa ptele - ş i crima, şi încercarea de ce noua maestră pune in cel ma i mic
al te filme ar a tă limpede, scînteindu-şi s pargere, ş i trădarea - nu ş t i m pin ă ;;ara besc de m i şcare . Dar asta î nseamn ă
triumful pe firmele celor mai mari cine- la cadrele finale nimic. Şi dacă Lola a
matografe, că melodrama n--a murit , fost o feme ie părăsită, dacă toată feri- Ana Maria NARTI
că pofta şi dragostea publiculu i faţă de ci rea e i at î rnă de întoarcere a singurulu i
acest gen au rămas la fel de aprinse bărbat iubit , atunci revenirea acestui a (Co nt inua re in pagina 20)
ca oricind . Atunci de ce melodramele ia î nfăţi ş area unui marş triumfal de
oarecare, neîngrijite, ies î nvingătoare operă ş i se deapănă solemn de-a lungul
din bătăl i a pentru public,in timp ce me- întregului film . Ob i şnu i nţa ar trebu i
lodrama desăvirşită, adusă cu inteli- să-l facă pe amatorul de melodrame.
gentă gingăşie la fransparenţa vibrantă fi lme muzicale sau de istori i pol i ţ i ste
a operei de artă, se vede osindită , la să adm ire uimit ş i incintat performanţ a
t r i stă singurătate? ci ne aş t i lor francezi; şi noi ş t i m că nu
se i ntimpl ă aş a . _ .
O fatalitate? O ca uză este poate prelucrarea. ln-
tr- adevăr , subl inierea. î ntăr i rea , inze-
cire01 caractc.-u lu1 de gen - a s pecta-
Faptul se repetă şi cu alte filme care
ţ in de genurile populare. «În genunch i
m ă întorc la tine» şi-a afişat cu înver-
ş unare succesul, în timp ce «Domni-
ş oarele din Rochefort» au stirnit. o
curiozitate îndo i tă , şovă i toare ; mai
mult decit clasicul , celebrul «Cintind
în ploaie», model al filmului muzical
american, a întimpinat o pr imire neh~
tărită . Chiar şi cel mai popular dintre
genurile populare - filmul poliţist -
pare să demonstreze aceeaşi însingurare
a realizări i perfecte. «Sfinţii » ş i «Ba-
ronii » şi «Campionii» ţintuiesc mi-
lioane de perechi de ochi in faţa tele-
vizoarelor, dar minunatul « Denunţ ă­
tor» al lui Melville nu cişt i gă masa.
«Trageţi in pianist» î nfruntă, la Cine-
matecă, rezistenţa făţişă a unor spec-
tatori . Pare o fatalitate : cum se ridi că
la demn itatea creaţ i ei , filmul popula r
î şi pierde o parte uneori foarte însem-
nată din popularitate, şi ceea ce păr:.us e
pină atunci in caracterele genului să u
o ch4: ie de succes sigur; intră in zod ia
tulbure a îndoielilor. De ce? Cum se
explică această trădare a spectatorulu i
care, in faţa operei pure,incepe să de-
v i nă ind iferent? Ce friuri ascunse ii
ţin legat ş i-l trag brutal î napoi tocma i
atunci cind are prilejul să se apropie
de cea mai plină întrupare a genurilor
pe care le preţuieşte~
Poate că obişnuinµ e cauza, obi ş­
nuinţa unor moduri · cinematografice
instinctiv. iubite, refuzul de a admite
ceea ce este nou în versiun ile de astăz i
ale melodramei filmului poliţist , filmu-
lu i muzical. Dar nu , aceste filme nu
s parg t iparele, nu se despart ~e ceea
ce ~a statornicit. Noutatea lor întă­
reş te numai , subl i n i ază de foarte multe
o r i ceea ce este ma i obi şn u i t , mai t ipic
pe ntru genul dat, î ngroaş ă conturul ,
r i d ică inzec ît intensitatea s ituaţ ii lor ,
confl ictelo r , acţ i un i lor tradiţ i onale. Da-
că « Domni ş oarele din Rochefo rt» ere-

18
https://biblioteca-digitala.ro
 Ana-Maria Narti li Radu Cosa;ru caută un
7
MELODRAMEI
Pu ~i ne cuvinte sint dispreţuite în
limbajul critic în halul la care a ajun s
cuvintul «melodramă». Melodrama nu
mai e un gen, ci o ocară . Melodramă în·
seamnă tot ce e prost, ridi.col. vech i,
desuet , stupid. sentimental, idilic, ne-
inteligent, neadevărat , caraghios: şi -
ce ar mai lipsi?- plicticos. Criticul
prost ride de melodrame cu gura pi nă
la urechi, ca copiii răi care-şi bat joc
de un copil in cirje. Criticul bun şi
ager la minte nici nu se uită la ea,
încredinţat că inteligenţa lui nu are ce
face într-o sală unde lumea consumă
abundent lacrimi in batistă . Într-adevăr ,
· ceea ce compromite melodrama e can-
titatea de lacrim i. În a doua jumătate
a secolului 20. teroarea intel i genţei -
consecinţă probabilă a terorii atomice
- a izbutit să stabilească această lege
strimbă în sala de spectacol : a pl in ge
la un film sau la o piesă e descalificant ,
semn indiscutabil de slăbiciune ome-
nească; în secolul nOstru - avind pro-
babil în vedere progresul spiritului -
omul nu mai e slab, nu mai pl in ge. ii e
interzis să mai plingă , omul gindeşte,
creierul are prioritate asupra inimi i
(fiecare e mindru că ştie la ce catastrofe
a dus prioritatea inimii asupra creieru-
lui, de şi n-ar putea cita nici un exemplu
convingător). După cum se ştie , creierul
nu consumă lacrimi ; creierul - într-un
secol de mare consum - e un frigider
răspuns flJai nuanţai
Karenin, Karenina, Vronsky - pină unde-i melo-ul, de unde incepe tragedia ?
de lu x în care nimic nu se topeşte .
nim ic nu curge şi tot ce e ma i bun in
lumea sentimentelor (cinism, scepti-
cism , orgol iu , neîncredere în semenul
flăm i nd, lăcomie , sete de putere, laş i­
tate numită deşteptăciune, etc. etc.) se
păstreuă în forme solide, ca ghiaţ a
pentru whisky . În acest fr igider, siropul
e exclus. Ori ce alt nume mai denigrator
poart ă melodrama dedt acela de
«sirop » ~
Dar publicurile - căci am jurat că
nu mai folosesc termenul ineficient îi
rară adevăr : publicul - nu se prea for-
mal i zează de injuriile aduse melodramei.
Sute de mii de oameni consumă sirop.
Televiziunea a înregistrat un «boom»
proiectind d in stocul de melodrame ale
deceniului patru . În septembrie, bucu-
reştenii (-cele) au consumat mii de
batiste la « Neînţelesul » şi « Pr inţesa>>
- melodrame indiscutabile. Nu-s in-
cintat, doar mulţumit : în zile foarte
aspre, concet ăţe n ii mei aveau t imp să
ma i plingă la margine de du i oşii. «Prin-
ţesa» ii ferea de cinism şi dezabuzare.
Oameni i ma i puteau plinge la cinema -
era un fenomen social încurajator şi
frumos , într-o toamnă aşa şi aşa . Prefer
să se pl î ngă la « Pr inţesa» decît să se
rid ă cretin la comedii cretine. Aceasta
pe plan sociologic.
Artistid Artistic nu sint incintat.
dar nici indignat. Pericolul într-o discu -
https://biblioteca-digitala.ro
complicăm?
ţie despre melodram ă este acela de a
discuta în termen i de melodramă . Ca-
re-s ttcesti termeni>
Definitiile
Larousse-ul explică foarte l i ni ş tit ş 1
nepolemic : « Melodramă - dramă cu
caracter popular în care sine acumulate
situaţii patetice ş i peripeţii neprevă­
zute». Cum zice un dramaturg francez
socotit de avangardă , Adamov : «Nimic
nu m ă deranjează in această defi-
niţie! ... » Pe cine ar putea deranja, la
drept vorbind! Dacă s-ar reduce la
această defin iţie scolastică, melodrama
ar fi minunea minunilor : şi accesibili-
tate populară, şi suflet mare. şi aventuri
uim itoare - de ce ne-ar mai trebui
drame şi traged ii! Arta s-ar reduce la
melodramă şi am trăi linişt i ţi, legal şi
acoperiţi de definiţie . Dar de ce există
drama - fără particula «melo» în frun-
te! Pentru mulţi această particulă ar
veni de la «melodie » şî muzica unei
melodrame este, după cum se ş tie , su-
flarea nasului într-o batistă udată de
lacrim i. Numai că «melo» vine de la
grecescul «melos» = cadenţă! Şi atun-
ci , drama simplă exi'Stă doar pentru a
se preciza că există drame fără plins,
fără lacrimi , fără batistă? Apelînd din
nou la Larousse, ne î ncurcăm ca ori de
cite ori vrem să trăim legiferaţi în artă :
De ce
sa nu
......
« Dramă - p iesă cu caracter grav. care
caută să dea o imagine reală a vieţii si
care poate fi însoţită de· elemente co-
mice». Fiecare termen e aici discuta bil
ş i nesigur. Caracter grav? Şi melodrama
(«dramă cu caracter populam) are ca-
racter grav. Imagine reală a vieţîi? Rare
sint melodramele care să nu plece de la
o imagine reală : o femeie n aşte un copil ,
un băiat îşi pierde mama, o femeie nu
se poate căsători, un bărbat căsătorit se
îndrăgosteşte de o femeie care întimp lă­
tor nu-i soţia lui, etc., etc. S-ar putea
spune că una din principalele slăbiciuni
artistice ale melo-ului - şi simultan
forţa sa socială - este tocmai aservirea
sa faţă de realitate, lipsa invenţiei ma-
jore, fundamentale. Plecarea se face
întotdeauna din adevăr banal, la nivelul
zilei şi normalului. Situaţiile neprevă­
zute se constituie într-o tehnică bine
rodată a unor neadevăruri formale, su-
perficiale dar eficace, in acord secret
cu adevăru rile bine ştiute . De fapt .
fascinaţia melodramei e aici. în adev ă­
rul la îndemina oricui, in lipsa de anor-
mal. Camus are dreptate: «Romanele
foileton (şi cine a lansat melodrama în
mase dacă nu romanele foileton! -
n.n.) sint proaste pentru d în cea mai
mare parte sint adevărate ... >>
Cit priveşte «eleme ntele comice»,
proprii dramei - e le sint obligatorii
în tehnica melodramei. Muzica melo-
Radu COSAŞU
(Con tinuare în pagina 2n
 TERDARI
·prinderile e1 provocatoare de cintă­
reaţă de cabaret. Şi a ceastă tulbu ră­
toare u ş urinţă este foarte departe de
nev in ov ăţi a femeii care su fe r ă.de obicei .
pur , în melodramă . «Domnişoarele din
Rochefort» respectă toate reguli le vechi
în constru irea subiectului. Jocul de
iubir i care se presimt şi se caut ă pentru
a se găsi în fericirea finală se ţes~ cu o
limpezime na i vă , în toate complitaţiile
copilăreşti ale intilnirilor ratate şi ale
întrevederilor surprinzătoare de ult i-
mă cl i pă . Dar intre toţi î ndrăgost iţii
fericiţi ai filmului stăruie invizibila pată
de singe a neexplicate i crime pe care
a săvir şi t- o cu o cruzime groaznică,
într-o noapte tăcută , bătr i nul domn
simpatic. Ş i iată că realitatea neprevă­
zută , dureroasă , abureşte cu acest fapt
pereţ ii de cristal ai spectacolului. Cit
despre « Denunţătorul» acesta este de
la un capăt la altul o mereu reluată
răsturnare a convenţiei faţă de rea li-
tate._ Cl ~ pă de_~lipă, ~rmăr i nd rebus~I
aventuru poliţiste , 1ntrevedem prin
lanţul problemelor sale pasionante, alte
şi alte umbre ale unor adevă rur i ome-
neşti amestecate, greu de indurat. Se-
rial urile poliţiste fac parte din altă
lume. deş i urmăresc acelea.şi desene :
in ele î nl ănţuirea de enigme e simplă
şi nu te lasă să vezi decit întrebarea
de moment, nu comunic ă nici un fel
de nes i guranţ ă, nici o a ltă uimire decit
aceea a aeţ i un ii jmediate. S-ar putea ca
unii spectatori să se oprească tocm ai
in pragul acestei noi tens iuni , acestei
noi calităţ i de continut. RealitateJ .
chiar astfel filtrată, i~podobită şi ilu
minată de ceea ce este « u ş o r» in gen u-
rile populare. rămîne greu de accept:ll
S-ar putea ca aici să se afle cauza cea
mai i mportantă a 9 i stanţei dintre pu-
blic şi filmele pe care le-am num it .
Produsul cinematografic de serie, de
lip «Roata v ieţii», este înainte de orice
limitat, închis într-o sferă ermetică
de emoţi i sterilizate, pe cind realiz.ă­
•rile care descoper ă şi împlinesc posi-
b ili tăţile de artă ale genului popular
sint deschise, dezvăluind sub toate
î nfăţi şările d inainte şti ute ale subiec-
tului şi deznodămintului nebănu i te per-
spective de adinc, lung i alunecări spre
infi nit. O ri cit de ameţitoare ar fi aven-
turile unu i film poliţist ob iş nuit , oricite
lacrimi ar smulge melodrama banală ,
oricit de frenetic ne-ar cuprinde dezlăn­
ţuirea spectaculoasă a une i ieft ine pr~
duqii muzicale, noi nu ne contam i năm
ad inc urmăr i ndu- le , ci ne simţim cumva
t ot timpul apăraţi, feriţi , excluşi de la
frămintarea intensă şi chia r şi de la
excesul de bucurie, de la exuberanţa
total ă. Tocmai de aceea oamenii care
iubesc această categorie a cinematogra-
fu lu i pot spune cu atîta linişte : «La
cinema vreau să mă distrez». Aceste
tensi un i cu o singură dimensiune , a-
ceste bucurii care ne cuprind pe sfert.
aceste tristeţ i şi aceste înduioşări p lă­
cute , care nu ne fac să suferim, incintă
·dar nu tulbură. În clipa în care un
cineast trece graniţa arte i, plăcerea
î ncordăr ii senine, neîmpovărate de in-
lre bări , se împrăştie . Pentru că arta
incepe de la nelinişte .
A.M . N .

a avea conştiinţa formei, ma i bine zis

a a lcă tuiri i artistice şi, b i ne î nţeles ,
spectatorul nepregătit nu cunoaşte a-
c eastă stare. Pentru el plăcerea genu-
lui este amorfi, nu are contur, există
cumva orbe ş te, neluminată in nici un
fel . liniile prea aspre s-ar putea să-l
sperie. Dantelăriile şi piruetele de
î naltă ştiinţă şi gingaşă sensibilitate,
şlefuirile subtile rămin pentru el adau-
suri fără î nţeles, care apasă numa i
asupra înaintării aeţiun ii. Din aces t
unghi vizual şi psihologic s-ar putea
chiar ca urmărirea filmulu i să fie ma i
dificilă , mai anevoioasă decit de obicei.
Astfel , ceea ce este frumos poate să
devină piedică.
Sau poate că de vină sint picăturile
amare de realitate pe care Demy şi
Melville le strecoară in compoziţ ia
limpede a vechilor genuri. Lola este o
femeie care a iubit odată şi care tră i eşte
aşteptînd reîntoarcerea primului băr­
bat cunoscut; dar ea işi trăieşte aştep­
tarea în tot felul de legături fugare .
Ambigu itatea vieţi i ei intime se simte
puternic in atrhos'fera locu i nţe i sale,
în halo-ul de gestur i şi surisuri care o
î nconjoară pe Anouk Aimee, in de-

20

https://biblioteca-digitala.ro
IREA MELODRAMEI
genu- ului nu e altceva decit «o altern are a
!pt;it lacrimei cu surisul» - după expresie
:a cea consacrată . Orice melo autor priceput
e pu- ştie că după un episod dramatic foc tre-
um it. buie să unneze o destindere zimbitoare.
" de E o lege - zice-se - a vieţii normale.
o ri ce În această căutare insistentă a lacrimei
t et ică împletită cu surisul. buna melodramă
a l iză­ e imbatabilă. Cea proastă o .degradează
pos i- pînă la stupid - vezi in «Neînţelesul »,
pular rizgiielile fratelui mai mic, nimic alt-
toate ceva decit naive imbecilităţi venite din
biec- inconştienţă la care se rîde intre două
: per- lacrimi în batistă . Pruncul se joacă in
s pre timp ce fratele mai mare e pe moarte.
Cum o să înţeleagă un copil moartea~
·icite «E dulce. e mic şi dulce», zice fiecare .
n al ă. Dar cind micuţul aplică primele ele-
z lă n- mente de rasism inoculate de un unchi
idiot şi se sperie la masă de nişt~ stu-
denţi negri, oamenii mari de pe ecran
ş i din sală ia.r rid cu simpatie mare faţă
de îngeraşu I care ne face să alternăm
lacrima cu zîmbetul. Melodrama e o
tehnică a simpatiilor şi antipatiilor sim-
pliste, uneori salutare, alteori nu; o
simplificare - de multe ori dreaptă ,
de multe ori nedreaptă .
Camus o spune şi mai bine dindu-ne
cheia unei înţelegeri substanţiale , în
~~~on~~~~,~~~;, t~~~ed~~n;~~~l:e ca~:
se înfrunti sînt în mod egal legitime,
în mod egal înannate cu argumente.
Io melodraml sau draml, dimpotrivl,
numai una dintre acele forţe e legitimă.
Altfel spus, tragedia e ambigui, melc>
drama simplisti. fn cea dintîi fiecare
forţl este simultan bună şi rea, în cea
de-a doua, una e binele, alta e rău l.
Antigona a.re dreptate, dar Creon nu
greş:eşte. Prometeu este drept şi ne-
drept şi Zeus care ii oprimă flri milă
e îndreptăţit s-o faci. Formula melo-.
dramei ar fi in esenţd: unul siniur e
just Ji justificabil ; formula trarediei :
toţi sint justificabili, nimeni nu e just».
Fireşte, nu trebuie si transformlm
aceste cuvinte într.o definiţie incasa-
bili ; ele pot fi doar un foarte bun apa-
rat pentru detectarea şi înţelegerea
mecanismului în melodramă - înţele­
gere şi nu acuzare, nu condamnare, a
unui gen care, dad pricepem bine ce
spune Camus, constituie 80--90% din
poveştile filmate de la Lumiere încoace. ... acelaşi mecanism, aceleaşi legături: ei sintjuşli1 ei şi numai ei au dreptate, noi µnem cu e
Toate liniile mari de subiecte inventate
sau prelucrate de cinema au la buă
fonnula: unul singure just şi justifica-
bil, ceilalţi sint nedrepţi, rli, pr()lti
odioşi. E formula wester~ului unde
cantitatea de pumni, gloanţe şi morţi
ne dl iluzia el asistim la un spectacol
tare, violent, care ne oţeleşte nervii,
dar de fapt, in profunzime, se leagă de
logica şi sentimentalismul celor mai
siropoase filme cu îndrăgostiţi martiri.
John Wayne, cow·boy-ul erou, e si~
gurul just ,1 justificabil ca 'i Charles plingem în suferinţele lor. Fiind juşti şi
Soyer în «Iubirea lor:». E fonnula tutu.
ror dramelor de familie în care soţul
sau soaţa fug sau vor să fugă cu altul
sau cu alta, justificat.i de uritul şi mes-
chinăria vieţii familiale . Nevestele din
«Iubirea lom sau «N.u sintem singuri»
sînt oribile, odioase, ca. şi un tidlos
care terorizează saloon-.uri şi ranch-uri
in far.west. Intre «.negativii» melo- . Maigret, Chaplin, Ingrid Bergman, Tom
Charles Beyer şi Belle Davis ...
...Marele Şarpe ...
urilor - desflşurate oricînd, la 1800,
la 1900 şi oriunde, într· un castel fastuos
francez, în New Yorkul contradictor!Ji6
sau în munţii sllbateci - existl aceeaş i
legi tu rl: lipsa de justificare. Şi reciproc : d ia-, pini la unnl, este o melodramă
între Chaplin, martir al lumii civilizate,
al sergenţilor de stradi Ji Maigret,
omul care cauti asasini şi borfaşi, între,
Bette Davis şi Winetou, ac-i leglturl:
justificarea. Ei sînt singurii juşti - in-.
dlferent daci ne fac sl rîdem sa~ sl
buni, noi ţinem cu ei. E un pact simplu,
simplist, bazat pe simpatia unWersală.
Nimic complicat, - doar ..o învăluire
a ochilor în lacrimi. Nu e scandalos,
nici nociv, nici inuman. Nociv ar fi să ne
închipuim d melodrama, eroii şi ter-
menii ei sînt apogeul artei . Că arta se
încheie cu acest pact simplu dintre
https://biblioteca-digitala.ro
ş i «Prinţesa ». „
Mix şi noi. a acest simplism e superior
complicaţiilor tragice.
Orice complicaţi e tragică porneşt e
de la _un contract melodramatic. Trage--
intens complicati în care se dau argu-
mente solide ambelor plrţi. Ambigui-
utea nu e altceva decît acceptarea argu-
mentelor adevirate de o partoa ş i de
alta a moralei . Cilinescu a demonstnt
aceasta extravagant pe teritoriul «Anei
Karenlna», operi care în multe frigi·
dere ale inteligenţei nu are ce căuta ,
repudiatl pentru procentul de sirop.
Pentru Cllinescu, meschinul Karenin
are tot atîta dreptate - daci. nu mai
multă - cit femeia idealistl. Karenin
e martirul, Karenin e victima bovaris-
mului, argumentele lui morale şi sociale
sînt superioare celor aduse de femeia
nenoroclti. Jn viziunea aceasta, «Ana
Kareninu devine o poveste impo"antă
a lumii în faţa căreia inteligenţa ezită
să tranşeze, supusi unui lung joc ham-
letian .
Ar trebui să înmulţim aceste exer-
ciţii de tragedizare a termenilor fT!elo-
dramatici, exerciţii utile pentru inteli-
genţa noastră ' de spectatori şi , mai ales .
de oameni,de oameni ai secolului 20.
În loc s-o repudiem, necruţători ş 1
st upizi, ar trebui s-o nuanţ~m prin com-
plicatii aflate in acord cu adevărul
vi eţii. Iad «Prinţesa» -melo oe care nu
pot ride, chiar dacă nu mi--a plăcut .
chiar dacă insistenţa primplanurilor
de un expresionism rh.gîiat m-a scos
din sărite . Şi nu pot rîde pentru că
filmul se apăr~ printr·o situaţie in
afara binelui sau rlului : o femeie naşte .
Dar asta nu ne împiedică sl vedem că
drama nu e acolo unde zice scenariul , la
ea - ci la el. La el ar fi simburele din
care ar putea înflori o situaţie mai im-
portand. decît cazul clinic particular
al «Prinţesei» : de ce un bărbat tinăr
se îndrăgosteşte de o femeie aflată la
un pas de moartel ln termeni melo, fil-
mul zice : fiindcă e bun şi curat la
suflet. Alte explicaţii nu ni se dau .
Aceasta-i logica melodramei . Dar dad
« Prinţ e s a» l-ar fi g ~ si t pe cc print» cu
fcmei<t aceea fatală. în noul domiciliu~
Dacă acest M.rbat tinăr şi pur ar fi
fost omeneşte muşcat de ispit ă şi ar
fi putut justifica ispita?
«Neînţelesul» e însă o melodramă
debili, unde nu-s de pus nici un fel de
Întrebări. intr·un mediu opulent, pe
cit de înlesnit pe atit de diplomatic, un
blieţel putred de bogat are mici ş i
inerente malentendu-uri cu tatăl său ,
vlduv tînăr . Regizorul vrea să fac ă
din aces te povestioare un conflict turbat
de tandru, în care tatăl nu-şi i nţelege
fiul. Se încearcă acea acumulare tipică
în melodramă, numită năpăstuire de
mare succes cind la mijloc mai e şi un
copil. Numai ci micul «neînţeles» nu e
năpăstuit, ci doar privat de citeva alin-.
tări clasice în mediul burghez. Băiatul
e idealizat, tatăl îşi pune cenuşi În cap
şi nu înţelege de ce. Fiul nu face nici
un drum de înţelegere spre tată şi , in
pofida jocului actoricesc, mă îndoiesc
sincer de sensibilitatea şi inteligenţa
eroului. Totuşi lumea plînge în sală
deşi sistematic fiecare episod e lipsit
de draml şi importanţă ; pină la unnl
(în ciuda unu i accident tragic, fie--mi
iertat ...) tatăl trăieşte vina trasă
de pă r a panntelui care sufei;ă că
pruncul său «neînţeles» face pipi in
pat„ . Fireşte că nu-i frumos , e chiar
urît ş i supărător, dar pînă la durere
mai e. Repet, lumea pl înge în sală .
De«ţă~ nu dramatizăm!~ ne sfătuiesc
sever realiştii, deşi aceste cu yinte ale
lor merg mănuşă pe ritmul unui tangou
(«SI nu ne despărţim») . Ideea ar fi
de reţinut dacă toţi ceilalţi, inclusiv
realiştii, ar înceta şi ei să melodramati-
zeze. Numai d primul imbold al gîn-
dului şi al inimii noastre e să punem pr<>
blemele în tenneni de melodramă . O-
mule melodramatic din instinct : în ochii
săî, el şi numai el ~re dreptate, el şi
numai el e just. el pe sine se ascultă
în primul rînd şi imediat apare justif1-
21
carea. Din justificare - suferinţa şi
din suferinţă, martirajul. A-1 asculta
pe celălalt? A-i da dreptate şi celuilalt?
A constata d şi tu şi el aveţi dreptate~
A fi amindoi la fel de justificaţi in con-
flict şi nici unul justl Toate astea în-
seamnă complicaţii «dramatizări»,
o
înţelegeretragică - eforturi supli-
mentare într-un secol epuizant prin
ambiguităţile, duplicităţile şi neclari-
tăţile sale. judecata noastră e melo-
dramatică. lată de ce melodrama nu
trebuie înjurată (decit dacă vrem să ne
trădăm), iată de ce succesul ei nu tre-
buie d ne înfurie (ci cel mult s-o con-
vertim calm în dramă reală) iată de ce
se acceptă atît de greu orice complicaţii
plurivalente încercate în filmele popu-
lare foarte bune («Denunţătorul» , cLo.
la», etc.) numite şi de Ana-Maria Narti
în articolul alJ.turat: din instinct de
conservare. Melodrama ne aparţine, e
in fibra noastri adînd.
La teroarea dramelor aflate la fie-.
care punct al orizontului - nu din
pesimism, ci din ins~i mersul cumplit
al vieţii - omul se retranşează în sis-
temul du melodnmatic. E un punct
de rezi~tenţă . Cit de solid? Nu ştiu.
El există indiscutabil şi de aceea, pină
una alta, ca la şcoa l ă - căci acolo ne
întoarcem - să împJ.rţim melodramele,
caşi comediile bufe, caşi tragediile crun-
te şi inacceptabile, în bune şi proaste.
R.C.

Adamov:«Nimic nu mă deranjează in
definitia melodramei... » Gaby Morlay şi 9 septembrie «The immorlals». Irina Petrescu, Gopo, Petre Sălcudeanu . Irina, smilel Pe balustradă! Smite!
Pierre Blanchard - («Mela» -1933).

u un bilet de avion pentru Londra
C în buzunar, te simţi dator să faci
un popas prompt într-un magazin de
galanterie şi să-ţi lei o umbrelă. In-
tenţie banal oportună, scuzabilă ... şi
de efect, căci a nu purta «fiş» în Anglia
este şi o probă de bun gust şi o dovadă
de respect la adresa celor care, mai
constant decit orice naţie de pe con -
tinent, nu iubesc zgomotul în jurul
propriei lor mişcări. Mă gindeam chiar,
acolo, după citeva zile de uimire ş i
incîntare, ce natural şi logic este ca
«fişul» să fi luat naştere în Italia...
Probabil însă că şi în Anglia starea
meteorologică se conduce după ace-
leaşi reguli banal folclorice de pe con-
tinent: ploaia se porneşte cind te
aştepţi mai puţin, cind eşti pregătit
mai puţin , invariabil... din senin. Şi
invers. Căci nu-mi pot explica altfel ,
cum am reuşit să beneficiem - în
mod cert intimplător şi neorganizat,
de cea mai frumoasă săptămină de
toamnă londoneză . Englezii, siguri de
ei, iubindu-ne pentru tot soarele şi
buna dispoziţie aduse din Răsărit,
ş i-au uitat recuzita personală de vreme
ploioasă, . conducindu-ne calmi ş i
curtenitori la aeroport, fără să-şi în-
6 zile la.
chipuie că, plecind cu umbrelele noas-
tre acasă, vom stirni minia norilor de
îndată ce vom decola. La citeva zeci
de ceasuri după plecarea noastră,
aeroportul Gatewick era inundat!. ..
Să-şi fi amintit ei oare de secvenţa
ploii lui Zamolxe din «Dacii» - tradus
«The lmmortals» adică «Nemuritorii»
- care a deschis săptămlna româ-
nească la National Film Theatre? ...
T ol ce se poate ...
L uni , 9 septembrie, vizita noastră în
Anglia a început în mod oficia l.
Trecuseră deja aproximativ 40 de ore
de cind ne aflam în capitală şi gazdele
avuseseră eleganţa să învingă timidi -
tatea unei delegaţii în premieră - căci
nici unul din noi nu mai fusese pină
atunci la Londra. Un excelent specta-
col de revistă simbătă seara (Sweet
Chosity la teatrul prinţului de Wales),
o vizită de dimineaţa, a doua zi, dum i-
nică la Hampton Court (castelul car-
dinalului Wolsey, cuibul intrigilor po-
litice şi amoroase a regelui Henric
al Vlll-lea şi. .. decorul natural al unu i
excelent film de dată recentă cu Paul
Scofield în rolul principal: «The man
for all seasons» - «Un om pentru
toate anotimpurile»); iar seara, pen-
tru varietate şi mister, o plimbare de-a
lungul Tamisei, în cartierul de Est. in
lumina galben-verzuie a felinarelor de
ceaţă, casa lui Dickens, cartierul tea-
trelor Shakespeare, biserica «May flo-
wern unde primeau binecuvîntarea cei
care se îmbarcau pentru America şi
o bere englezească, acră şi neacidu-
lată. Tirziu, spre miezul nopţii, pentru
că unul dintre noi a avut buna inspira-
tie de a-şi aminti că împlineşte 38 de
ani , dl. Leslie Hardcastle, di stin să
noastră gazdă de la British Film
Institute ne-a dus într-un vechi restau -
rant cu cintece vechi, unde tortul cu
l uminări a fost decupat în aplauzele şi
bucuria unui «Happy birthday»-un fel
de Mulţi ani trăiască, cîntat în cor de
toate mesele, avertizate în secret de
pianistul cu jiletcă şi joben, că la·
masa din colţ, unde se vorbeşte româ-
neşte, se serbează o zi de naştere „.
A do ua zi, luni , conferinţă de presă .
Reprezentantul oficiului de presă de la
British Film Institute ne-a anunţat,
discret ş1 jenat, in drum spre Natîonal
Film Theatre. că o grevă a fotografilor
londonezi declanşată cu citeva zile
înainte, va împiedica, probabil, desfă-

22
https://biblioteca-digitala.ro

Dai Acesta e însuşi «Sfintul»! L-am convins să vină Tn România. Să filmeze. Şi să dea autografe.
1Londra
şurarea normală a unei asemenea
intilniri..., asigurindu-ne din nou de
bunele lor intenţii şi sentimente, şi de
neprevăzutul unor situaţii pe care nu
au cum le controla şi îmbunătăţi .
Holul mic din aripa dreaptă a sălii
de cinema unde am ajuns peste citeva
minute, era ticsit. Mirarea naivă a dom-
nului Thirlwell, sinceră şi neacoperită,
ne anunţ a că se intîmplase ceva ... Da.
evident. Jumătate din asistenţă purta
aparate de fotografiat şi flash-uri„.
Asalt. lrina,smile! Pe balustradă , Iri-
na sus! Pe parapet! Scoate pelerina!
Smile! Sprijină mîinileîn centură! Scoa-
te ochelarii. Smile! O ţigară! Franţu­
zească . Mulţumesc. Pauză. Cum te
cheamă? Jack. De la Guard ian . Dîn-
sul? De la Even ing Standard. Brian.
Thank you. Şi dumneata?„. Now,lel's
come back. Da, hai să ne întoarcem ir>
sală . Două ceasuri jumătate de între-
bări interesante, sincere, discuţie aler-
t ă. Gopo este cunoscut. Regretă cu
toţii că nu şi-a adus filmele şi sini
c uceriţi de zîmbetul lui de copil cind
le spune că iubeşte Anglia pentru c ă
e prima ţară care a deschis şirul de
peste 40 de premii internaţionale pe
care le are. Tn '58 la Edinburg„ .
D eschiderea precedată de un
coktail nepretenţ ios la care am
avut ocazia să salutăm cîteva persona-
l i tăţi de seamă ale culturii engleze, de
la doamna Jennie Lee şi pînă la
John Gilgud, s-a desfăşurat calm şi
relaxat. Prilej neforţat de a sch imba
cuvinte de salut ş i de a primi cel mai
frumos buchet de orhidee albe. Căci
Anglia este ţara florilor de toate cu -
lorile şi a celor mai verzi cimpii verzi ,
cum pe bună dreptate cintă Tom
Jones, «The green, green grass al
home». Nu trebuie să i eşi din Londra
ca să le vezi. Se întind la colţul pi eţe i
Grosvenor, unde începe Hyde Park-ul ,
şi se termină la poarta fiecărei case, la
ferestre şi pe mesele decorate din
a bundenţ ă cu platouri întregi de fl ori.
Englezul stă, tntîmplător şi de nevoie,
1n clădir i supraelajale, de s ticl ă ş1
beton, pentru că altminteri preferă
casele mici, de cărămidă, cu ferestre
albe, cu grădină şi flori , de care se
bucură ingenuu şi recdnfortant. Dacă-l
prinde o rază de soare trecind prin
Richmond sau Hyde Park, nu ezită
să-şi scoată pantofii ca să calce pe
iarbă , să se întindă pe un şezlong ,
lăsat acolo în paza bunului lor obicei
https://biblioteca-digitala.ro
VEDETELE
ŞI
GENUL
de a şti să se simtă bine şi fără efort
oriunde s-ar afla, beneficiind cu dis-
c reţie de un bun pe care e de la sine
înţeles să-l lase la fel, trecătorului
următor, cu picioarele desculţe şi el,
sau unei doamne fardate care împin-
ge un cărucior .
Această săptămînă de întîlniri ofi-
ciale, de dejunuri de protocol sau de
mari recepţi i de noapte ca cea dată în
memoria actriţei Vivien Leigh cu pri- Sarah Miles : genul puştancă fără fa -
lejul premierei londoneze a copiei pe soane, uşor de imitat cu conditia să ·
70 mm. a filmului «Pe aripile vîntulu i», arăti intru totul ca Sarah Miles ...
interviurile, televizate ş i fotografiate,
n-au avut, aricit ar părea de ciudat,
aura unei manifestări spectaculoase
şi obositoare. Eram parcă de cînd
lumea acolo, îndeplineam nişte sar-
cini de lucru şi respectul manifestat
faţă de eforturile noastre de a face
faţă suprasolicitărilor, îndulcea obo-
seala, atenua somnolenţa primelor
zile , cind neobişnuiţi cu presiunea
atmosferică scăzută, moţăiam poli-
ticos pe stradă, în lift, în maşinile care
nu ştiau să zdruncina si care nu ne
trezeau deci! la şocul de a merge ana-
poda pe stinga, cu senzaţia că fiecare
maşină care vine din sens opus, te
sorteşte carambolulu i final...
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 jilj'Urrrătatea""d'e oră
....... de 1>1!"'Vaporetto n-am
ma i„ privit. deloc în urmă spre-San Marco.
ci numai înainte spre Lido. dutind să identific
primele semne festive ale insulei filmului.
Nici la debarcader nu mi-au căzut ochii pe
vreun afiş măcar. În drum spre hotel zăresc un
panou cit o clădire de mare şi descopăr cu-
vintul : festival - dar nu de film , ci de bridge.
foarte aşteptat , pare--se. Vis-i-vis de hotel ,
escavatoarele se luptau cu o bătrină clădire .
tot de hotel . făcînd loc probabil unui nou
Hilton . Ab ia cind o pornesc spre palatul
Mbstrei, la un colţ mă văd oprit de uri grup
juvenil ş i sonor : un bă i at îmi cere scurt
parola : Mostra? Da. zic eu . Şi-mi inmineazl
o foa ie trasă la ş apirograf. Am timp să des-
cifrez pe maioul lui, scris cu litere moi şi por-
tocalii , cuvintul electrizant «contesta.zione».
Am priceput ce cuprindea hirtia. Mai fac un
pas ş i mă opreşte o tinără , tot in blue-jeans,
dar cu părul ceva mai scurt decit al biiatului .
purtind acelaşi maiou şi aceeaşi parolă pe piept.
- Am primit, spun eu cu t imiditate. - Asta-i
alta, îmi răspunde plasindu-mi sub rever încă
o foaie de hirtie. Mă uit repede peste cele
două documente : unul protestează împotriva
măsurii de împiedicare a unei manifestaţ ii de
protest. Celălalt anunţă că se discută organi-
zarea paralelă a unei « Mostra Cinematografica
delta contestazione» care ar începe in clipa
in care s-ar întruni un număr de filme pe
canoanele ei. Primul dintre acestea există
şi se cheamă «Les encercles» adică Prinşi in
incercui re , as traduce acest titlu . realizat de un
• Veneţia '68 - celebru judtor de rugby francez. Christian
Gion .
un festival
Se intră prin spate
fără
În faţ.a palatului Mos trei, uri aşele panouri -
festivitate. in anii trecuţi luminate incandescent şi anun-
ţind filmele zilei aflate in competiţie - sint
parcă abandonate. O boare rece dinspre
Adriatica le umezeşte şi le scorojeşte , iar
e Lu111ea intrarea palatului - un perete întreg de
cristal cu uşile ca nişce evantaie transparente,
se întreba e blocată . Se intră prin spate. Protocolul s-a
redus la citeva gesturi ş i astea doar la spec-
încotro merge tacolul de gală, seara la zece şi jumătate. În ·
filmul. rest - spunea directorul festivalului, Profe-
sorul Chiarini - mai multe vizionări, mai
multe discuţii, schimburi de păreri , mai pu-
ţine recepţii şi mai multă atmosferă de lucru.

e Acum Cursuri de vară în lege - mi-am zis eu, ve-

nindu-mi in minte printr-o curioasă asocia-
se Întreabă şi ţie de idei, Vălenii de Munte.
Aşadar , un întreg program : o retrospectivă
Încotro merg Re noir, o alta Hitchcock (perioada engleză) ,
ş, i o prezentare a primitivilor filmului ameri-
festivalurile. can, francez şi italian, precum şi o dezbatere
despre «cinematograf şi politică» (condusă
de Jacques Doniol-Valcroze, critic, regizor
ş i chiar actor de film).

• În sală Dar principala atenţie ş i activitate a tuturor

o constituie proieeţiile de filme în competiţie.
proiecţie; Selecţ i a şi-a propus să culeagă pelicule infă.·
ţişind principalele tendinţe din cinematogra·
în stradă fia mondială, care ar contribui la progresul
acestei arte. Toate valurile şi şco lile. debu-
contestaţie. tanţii prom i ţători şi consacraţii dinamici .
Unii realizatori şi-au retras peliculele in ajun .
alţii in ziua rezervată lor şi, in s firşit, ita-

e O teoremă lianul Baldi, de pildă , a formulat, la con-

ferinţa sa de presă, o curioasi condiţ ie şi
anume că nu acceptă decît sau toate premiile
şi patru (regie, interpretare, scenariu, imagine, etc)
fîntîni = sau niciunul pentru filmul său ccfuoco». Juriul
a optat pentru cea de-a doua soluţie .
Pasolini in ultima săptămină tematica filmelor - ca
ş i cind realizatorii au conspirat pe mai multe
26

https://biblioteca-digitala.ro
 meridiane deodată - a fost năpădită de
cazurile neuro-patologice şi pe culoarul festi-
valului a început să sufle un vînt de alienaţie.
Mult aşteptata ecranizare a lui Noelte după
«Castelul» lui K•fka (cu Maximilli•n Schell în
rolul principal) • fost o decepţie, pentru că
autorul filmului a crezut că poate înlocui
atmosfera psihologică a cărţii, şi mai ales
a personajului, doar cu o atmosferi. exterioari.
stranie, în care cel mai mic zgomot pare pro-
dus într-o cutie de rezonanţă şi receptat ca
"tare de o conştiinţă hipersensibilă.
Protest, dar pentru ce?

În afara concursului şi a programării , şi

ca o surpriză plăcută , a venit într-o dimi-
nea~a filmul-ancheta a lui Gideon Bachmann.
«Protest, dar pentru ce?». Bachmann (îl cu-
noaşteţi din paginile revistei noastre al cărei
colaborator permanent este) sondează origi-
nile aşa-numitului film subteran american şi
intercalează in pelicula sa fragmente din cele
mai reprezentative filme ale principalilor
realizatori «underground», cerindu-le apoi
să se explice, atit pe planul concepţiei despre
lume cit şi al concepţiei despre film şi rostul
acestuia în societate. Din această confruntare.
atitudinea numită protestatară s-a pus doar
intr-o lumină de excentricitate, iar la întreba-
rea «pentru ce?» răspunsul a fost invariabil
o ridicare din umeri.
Juriul festivalului - aflat in faţa atitor ten-
dinţe şi valuri şi poate în mod involuntar
influenţat şi de agitaţia de pe de lături , s-a
oprit la <<Arri$tii de sub cupola circului» al
regizorului din noul val german, Kluge, con-
ferindu-i mult rîvnitul «Leu de Au rn, deşi
filmul dovedeşte o inovaţie cuminte .şi o
îndrăzneală moderată. Nimeni n-a înţeles de ce
s-a trecut atît de uşor pe lingă «Faces» (Chi-
puri) al regizorului american Cassaveces. o
profundă şi abilă investigare în zonele sub-
conştiente ale individului, acolo unde se pro-
duce dedublarea personalităţii sale sau unde
trăieşte adevărata faţă a oamenilor.
Dar cum~ nu există palmares fără contestaţie
şi nici cineast fără o listă proprie de premii
la un festival. fiecare dintre participanţî a
acordat el premii, contestînd astfel lista ofi-
cială (şi deven ind poate cineast avangardist),
a propus în articole să se acorde reparaţii
morale, a suferit pentru festivaluri că nu sint
ceea ce ar trebui să fie după opinia sa şi,
în mod tacit, fiecare s-.a gîndit la cea de--a
treizecea ediţie a Mostrei - o cifră jubiliară .

<;_ine mă iubeşte, mă urmează!

De talie mijlocie, subţirel, cu faţa pămintie ,

crispată şi tenebroasă, căreia ochelari i fu-
murii ii sporesc misterul, de la distanţă adu-
cind mai degrabă a adolescent (în ciuda celor
•pro•pe 50 de •ni), purtînd blue-je•ns. i•-
chetă de piele cafenie şi cămaşă în carouri ,
cam astea sînt primele semne pe care le
reţii cînd îl vezi din stal , pe P.P.P. sau Pier-
Paolo Pasolini sau Pier Paolo Pitagora, de la
«Teorema» (ultimul său film) încoace. Şi dacă
la liniile statice de mai sus adaugi nişte gesturi
foarte nervoase, largi, puţin teatrale chiar,
violente şi contrastind cu glasul stins, gutural,
pe care ceva pare că-l opreşte să explodeze
în acute - ii şi vezi sau te şi trezeşti cu el
pe buza scenei festivalului c ăutînd să domine
rumoarea şi nedumerirea, cerind să se facă
tăcere pentru a comunica «due parole».
Nimeni nu crede. în genere, că două cuvinte,
mai ales ale unui temperament gata să erupă,
_.. 27

https://biblioteca-digitala.ro

vor fi chiar două . iar în Italia ştii sigur că u r-
mează o mică demonstraţie de oratorie. A
şi unnat. Nu in pură tradiţie parlamentară, ci
pe tonul confesiunii cu public. «M-am opus
din răsputeri - spunea Pasolini - .am pro-
testat, am scris, am urlat în stradă , înainte ti
după începerea festivalului, că nu vreau ca
«Teoremo» să fie prezentat la Mostră. Nu
recunosc această instituţie, contest un ase-
menea festival şi dovada contestării ime-
diate este împiedicarea prezentării filmului
meu \ici . Dar producătorul a trecut peste
voinţa mea, unnărindu -şi interesele sale şi a
adus filmul»- întrerup pentru o clipă citatul,
ca să mă întreb cum 1..o fi determinat şi pe
autor să se aducă la Veneţia , şi .. . continui
28
https://biblioteca-digitala.ro
ii este obiceiul , face loc proieeţiei filmulu i
«Teorema >>. Dar perdeaua, de astă' dată a
i ntrării din dreapta, se dă şi ea la o parte lăsind
să pătrundă fi şii de lumină din hall. şi odată
cu ele, nişte umbre (tot vreo 30--40) parcă
întirziate, la fel de impetuoase ca cele ce
ieşiseră după Pasolini , în căutare de locuri
poate chiar a fostelor locuri.
Pasolini vă asteaptâ. .. .
Nu pe mine. pe toţi cei din sală î ndată după­
terminarea «Teoremei». Convocarea fugea din
om in om . conspirat iv şi mob ili zator, cind de
fapt nimen i, spre sfirşi tul filmului. nu prea
mai avea nevoie de demonstrarea teoreme i.
Ultimul film al lui Pasolini este poate şi cel
ma i bine făcut . cu o mai mare economie de
~ ij loace şi cu o epurare a argumentelor.
lmbibati de o poezie dramati că, «Teorema» .
in mod paradoxal , expr i mă insişi drama auto-
rulu i e i: pentru că Pasolin i pornind de la
nişte cazuri , în intenţia lui reprezentat ive
Din profil, Chaplin._
citatul: - «Dar, domnilor gazetari, de-acum
înainte nu mai pot lupta singur. Trebuie să mă
aj utaţ ~ .Cine mă iubeşte. să mă unneze,
părăsind sala, pentru ca filmul să fie proiectat
în faţa scaunelor goale». Gest solemn de
ofensivă generală şi trecind rampa îşi croieşte
drum printre scaune ş i spectatori.
Vreo. 30--40 de «spontani» antrenaţi de
«contestazione» sar imediat şi indiferent
unde. po rnesc după maestru spre cucerirea
hall-ulu1 . Ca un general cu st inga în şold,
Paso lini priveşte înainte, indiferent la aplau-
zele care-l însoţesc, şi marea cortină de catifea
galbenă a intrării se despică sub impetuozi-
tatea ieşirii din sală . Inei 30 de secunde şi
lumina descrescind lent, fc;>arte lent, aşa cum

(o familie din marea burghezie italiană ale
cărei condiţii exterioare dau sentimentul
prosperităţii umane şi materiale, în timp ce
pătrunderea în intimitatea existenţe i ei des-
coperă un grav proces de descompunere mo-
- Nud plac in genere?
- Nu-mi place Mostra veneţiană pentru
că nu-i ajută pe cineaşti cu nimic.
- Dar v4 prezentat filmele şi anul trecut
şi anul ăsta~
- Da, dar (şi urmează un argument fami-
liar) nimeni nu ţine seama că n-avem condiţii de
creaţie.
- Ce vă lipseşte?
- Sprijin multiplu.
- Pas serieux! tună lingă mine, pe fran-
ţuzeşte. un mustăcios, scoţîndu-şi cu fur ie

rală şi biologică) ajunge la o asemenea parti-„

cularizare a observaţiei sale. incit cazurile
devin de-a dreptul clinice ş i rupte din con-
textu I social. De asemenea se simte că Paso-
lini isi urmăreşte ideile cu acuitate. dar nu ş1
pe c~i care le poartă in film. astfel d. actorii
sint lăsaţi la libera lor i nspiraţie (pe care un ii
inst rumen te le de imprimare din funqiune
ş i împărtăşindu-mi din bogata sa colecţie de
expresii -argotice la adresa împrejurării , din
care recunosc, la intervale consecvente, cu-
vintul lui Cambronne.
Dejun intre confraţi .

nu o au).
Dar, după această digresiune asupra filmulu i,
să ne mutăm sub bătrinii castani şi pini ţepoşi
din grădina hotelului Quatro Fontone. unde,
cocoţat pe o simbolică fint i nă de piatră ,
Pasolin~ mai vehement ca oricind . caută să-şi
explice hotărirea de a nu lăsa filmul său în
competiţie .
- De ce n-aţi vrut să-l prezentati ţ - se
i ntereseazăun gazetar.
- Pentru că detest festivalul!
... de la depărtare, Elena din filmul lui Saura
Eram singur la masa mea, a1utat intru sm-
gurătate de un perete cu o i mensă ogl i ndă
(veneţiană pesemne). flancat şi de o fructi eră
de metal de două ori mai inaltă decît masa,
pe care aştepta desertul pentru întregul
restaurant.
masa ca de nuntă , din dreapta, luau
La
loc mereu aceiaşi. Se cunoşteau . păreau să nu
accepte neofiţi şi mincau «in breaslă » -:--
ad i că o lingură, o frază, o lingură , o exclamaţie
ş.a.m.d. Dominant prin alură şi verbiaţie un
cunoscut critic al unei cunoscute gazete (nu
din Veneţia, ci din marile oraşe, adid ori din
Roma ori din Milano). În general. se continua
«conferenza stampa». Lingă el se aşeza, cu
tabiet şi ticuri , unul mai firav. deja cărunt ,
dar cu ochi tineri şi nev i novaţi , intotdeuna
împovărat de tehnica uţHo-date a gazetarului
international : magnetofon portabil cu două
microfo,ane, aparate de fotografiat , o (elcJ.
rosche cu secrete (rimase ca atare pentru
mine pină la urmă).
Cum se a ş eza îşi derula banda, iar vecinul
i-o comenta pe loc. Eu nu auzeam decit un
hiriit întrerupt de o tuse spartă (probabil
a stăpînului aparatului). Alţi doi comeseni
păreau că adoptă o rezervă totală în faţa
desfăşurării tehnice. Se discuta filmul zilei , se
comenta conferinţa de presă a realizatorului
(intotdeuna ridicol ca toţi realizatorii in faţa
presei, ca să nu mai pomenesc cit de puţin
măgulitoare sînt cuvintele pe care realiza-
tori i le împărtăşesc intre ei , la adresa gaze-
rn rilor).
După trad i ţionalele disensiuni (deloc grave .
pentru că totul fiind, după e i, foarte prost.
nu mai inca peau dccit confrunt ă n de n uanţ e)
se ajungea curind la un numitor comun,
opiniile se infriţeau spre bucur ia reciprocă
şi cind nu ma i găseau atitea braţe ca. să se
î mbrăţ iş eze . se aşternea, o dată cu felul do i
al mesei , un consens ilum inat şi îngăduitor .
Mai era loc, ce-i drept , de cite o critică-două
la adresa restaurantului şi a mincării. Timp
era suficient şi pentru asta, căci nimeni la
Veneţia nu rămine străin de manifestările
Mostrei , iar chelnerii prelungesc, cum se
pricep şi ei mai bine, dezbat~ril: teor:tice
despre film , intre două plat-un . Ş1 pe masură
ce straturile de energie acumulată îşi căutau
cel mai bun Joc de sedimentare, o tăcere grea
de sensuri se aşeza , suverană , peste masă .
Nu îndrăznea nimeni s-o tulbure ca să pără­
sească locul. Curajosul ştia că ar plăti scump
gestul. Amicul cu tehnica la zi s-a decis totuşi
intr!un rbtimp. Şi-a adunat dotarea mate-
rială, a mai strivit un bob de strugure în cerul
gurii, a salutat scurt şi grăbi t şi a plecat.
Zimbet acru şi instantaneu în stinga. la vecin.
Aşteptare felină, la ceilalţ i doi. Scurte con~
sideraţii (astea destul de în surdină) la adresa
personajului ieşit din scenă . Opoziţ i e de peste
masă, alt argument, al contraargument, pină
ce tăcerea e fulgerată de un verdict venit
parcă din adincuri: «Ascultă . cum poţi con-
sidera că M. ar fi un personaj in breasla noas-
tră? Cum poţi spune o inepţie ca asta? Cine
poate crede că ăsta ar avea pârerP Cine sus-
ţine aşa ceva trebuie radiat, radiat!» Gest
larg, salut voios şi co-breslean şi.. . înapoi la
palat pentru vizionarea de după amiază .
Se poartă femeia inocent e•olică, inconştientă de far-
mecele sale. (Maria Grazzia Buccella)
VEDETELE
SI
MODA
Cea mai spectaculoasă. deşi în mod paradoxal cea mai
discretă alianţă social-mondenă o oferă de la o vreme
vedeta + moda + filmul. Subiectul s-ar preta chiar la
un studiu economico-artistic pe care, evident, nu avem
intenţia să-l facem aici. Dar ... vedeta se proiectează in
faţa maselor de spectatori cu o aură de mit; o întreagă
literatură propagandistică tinde să--i acrediteze calităţi
aproape supranaturale - mai ales calităţi calo-fizi~e .
Adoratia obis nuitului spectator împinge la imitaţie .
Filmul 6te terenul de intilni1e dintre mit şi adorator, şi
aşa dorinţa de a semăna cu modelul sacrosanct începe să
se manifeste prin modă . Iar moda ajunge chiar să creeze
tipuri de feme i. Se afirmă de pildă că Jane fonda poartă
blue-jeans-ii cu o ... eleganţă masculină, că Sophia Loren
a făcut din portul decolteului o doctrină, etc.
Tot mai des se intilnesc pe generice nume pe care le
găseai doar în «Vogue», «Officiel». «Burda», etc. Audrey
Hepburn la volanul unei maşini hiper-rapide poartă în
«Cum să furi un milion » o pălărie-cască de inspiraţie
cosmonautică? Autorul este Cardin,acelaşi care semnea-
ză şi costumele Dianei Rigg d in serialul de televiziune
«Răzbunătorii ». Iar ceea ce poartă actriţele se poate
intîlni apoi pe estradele de prezentare ale casei marelui
«couturie n>. Yves Saint-Laurent consideră de pildă că
velurul în dungi cu cordon lat şi pardesiul evazat se va
purta în toamna asta? Semnează costumele G_eraldine_i
Chaplin în a:Singur în casă » ş1 1n vitrinei~ but1celor. lu ~
din Paris şi New York a şi apărut pardesiul Geraldine1
tras în serie restrinsă (ca ediţiile bibliofile). Dior creează
rochiile , să zicem , ale Elisabethei Taylor, dar vedeta
ţine la unicat şi atunci Dior se sacrifică şi se auto-pas~i­
şează şi pentru «un public mai restrins». Marele public
imită apoi «micul public» care plăteşte duplicat~le ra:ut~
după rochia vedetei. Schiaparell_i a creat roch1~ cu~arei
actriţe din cutare film şi s-a mai lansat o rochie. Ş1 aşa
ceea ce «se poartă în toamna asta» Vil născut pe ecran ,
a trecut în vit rina buticei si apoi în serie.
Moda se lansează voluminos prin film , filmul creează
modă , vedetele slujesc şi filmul şi moda , iar «fanii» i1
slujesc pe toţi din spirit de imitaţie. Şi in felul ăsta , din
iarnă în primăvară , din primăvară in vară şi apoi în
toamnă, de patru ori pe an , moda se schimbă pe gustul
dictatorilor ei , cu aîutorul vedetelor, filmului şi publicu-
lui, ca în cea mai bună dintre lumi .
Şi continuă să se poarte cu frenezie, femeia-băieţoi, de
la 8.8. citire, via Roger Vadim. (Jane Fonda)

https://biblioteca-digitala.ro
 «Amiază» de Purisa Djordjevici - - UQ film politic şi o meditaţie poetică
10 (i/111e co111erciale -
1
1 1Ojil111e hune
1 5-6 filllle deosebite
1 Restlfl: 11ede111n de atenţie
A fost odată un îm părat...
Credeţ i sau nu, însă aşa începe is-
toria Festivalului filmului iugoslav care
de cinsprezece ani se desfăşoară , în
fiecare vară , la sfirşitul lunii iulie, în
orăşelul Pola.
A fost odată un împărat care dom i-
na împărăţia romană; se numea Ves
pasian şi în primul secol al noii ere a
construit la Pola un măreţ amfiteatru ,
care chiar şi astăzi poate primi peste
12 OOO de spectatori. Construind aceas -
tă arenă monumentală , Vespasian s-a
gîndit la gladiatori şi la jocurile lor;
evident că n-a putut visa că peste opt -
sprezece veacuri pe aceste meleagu ri
se vor întilni oameni ai filmului ·care
prin pasiunile lor şi prin lupta dintre
ei au , de fapt, înfăţişarea unor gladi-
ato ri.
Cea mai mare judecată din lume
Într-adevăr, arena lui Vespasian,
unul dintre cele mai importante şi mai
frumoase monumente antice din Iugos-
lavia, reuneşte, în cepînd din 1954, fil -
me şi cineaşti , cu scopul de a da săi -
- bătorii cinematografiei naţionale o am -
bianţă şi o. strălucire deosebite.
Nu este uşor: fiecare film -apare în
· faţa judecăţii a 12 OOO de spectatori
curioşi, care din fiecare festival selec-
ţionează cel mai preţios film pentru ei,
adesea altul decit cel premiat de juriul
de specialitate. ins;\ tocmai in rindurile
lor, în tăcerea, aplauzele şi fluierătu­
rile lor, se ascunde una din cele mai
impunătoare garanţii atît ale trecutului
şi prezentuluî , cit şi ale viitorului fil-
mului iugoslav, a popular ităţii şi ener-
giei sale vitale.
Ce a însemnat pentru mine festiva -
lul din acest an, stîrşitul anului «filmu-
lui», care a adus pe ecrane 30 de filme
30
Pola '68: 8
artistice noi? A însemnat: vreo 10 f il-
me destinate com11rtului pentru publ i-
cul larg, vreo 10 filme bune, accepta-
bile, 5 sau 6 filme de un ecou deosebit
şi cîteva filme nedemne de atenţ i e .
Spaţ i ul, mai ales cel destinat nou-
tăţilor, trebuie folosit raţi onal : de aceea,
pentru cititorii revistei «Cinema» le-am
ales numa i pe cele deosebite.
PhOnix-ul l ibertătii
«Cir.d voi fi mori ş1 alb>>, cel mai bun
fil m al festivalului, este în acelaşi ti mp
ş i cel mai bun film al regizorului J ika
Pavlovici, artist căruia criticii noştri
de bulevard îi acordă cu plăcere
epitetul de «negru». De ce? Deoa-
în filmele lui apare viata fără
https://biblioteca-digitala.ro
nicl o înfr umu seţare , fără glazură şi
parfum; deoarece in operele lui trăieş­
te acea cca doua parte» a existenţe i ,
mohorită şi cenuşie, murdară şi pără ­
ginită , însă cu nimic mai puti n om e-
nească, umană , demnă de a'te nţie ş 1
poezie. Acest film vorbeşt e despre un
tinăr care nu a iz butit să pună în con
cordanţă sensu l vieţi i lu i cu cel al so-
cietăţii care-l înconjoară . Nelegat de
nimen i şî de nimic, liber ca pasărea
in zbor , se des curcă cum ştie şi cu m
poate, răzbate pri n realitate cu ajuto -
rul celo r mai variate mijloace, iar în ce-
le din urm ă moare înt r- un mod absurd ,
fără un anume motiv , pur şi simplu in -
timplător. A murit într-un mod absu rd
- dar a trăit oare tot atît de întimp lă ­
to r, de absurd? Poziţia reg izo rulu i
este uşor de presupus? Nu! Pentru că ,
r /
« Văpaia de soare»
nopţi
sărman şi liber, v iaţa aleasă de el 1-a
li psit poate de un mare sens, însă nu
1-a lipsit de frumuseţe, bucurie şi spe-
ran ţă . Ca atare, a fost vrednic de pre-
ţul tragic pe care tînărul 1-a pl ătit. Ase-
menea lui Phonix din mitologie, acest
sentiment de libertate se naşte aici
din cenuşa unei vieţi distruse. De aici
şi dragostea pe care J ika Pavlovi ci o
dedică eroului său dispărut, de aici şi
gingăşia cu care noi urm ărim drumul
său. «Cînd vo i fi mort şi alb))· este un
film de un deosebit ecou în întreaga
cinematografie iugoslavă .
Libertatea ca atractie
ţ/Nevmovâi1a (arâ aparare», regi zat de
Duşan Makaveev,este cel mai neob iş ­
nuit film al festivalului. Acest artist
inventiv a scos din arhivă un film vechi
(« Nev inovăţia fără apărare»). turna t
în 1942 în Belgradul ocupat, de către
cunoscutul acrobat Dragoliub Alek-
sici, aici regizor şi erou principal. Naivă
şi dură, această poveste despre o ma -
mă v it regă rea ş i despre o fiică vitreg a
nefericită, pe care p î n ă la urm ă o va
salva un t inăr atlet, acest documen t
de o rară na ivitate, de un primitivism
i nc i ntă tor şi de o încredere în sine ne-
bu n ă, a fost folosit de către Makaveev
ca ax in jurul căruia a montat cadre
documentare din perioada războiulu i ,
precum şi cadre filmate astăzi cu ar-
tiştii din filmul de atunci, care mai sînt
în viaţă . Iar totul, 1-a înrr\ănunchiat
intr- un coctail variat, nebunesc, ne-
maivăzut . D eod a tă povestea naivă a
primit un nou "sens: Aleksici , dezvol -
tat din punct de vedere atletic , care
in ţara ocupată zboară în faţa mulţimii
agăţat cu dinţii de un avion , rupe lan -
ţ urile şi eliberează dintr-o colivie un
prieten , colivie în care , în momen tu l

în
următor. ex plodează o bombă. Acest
om, puternic şi solid , devine deodată
simbolul unei dorinţe de libertate pe
care nu o poate opri nici un fel de ob s-
tacol. Şi aşa cum astăzi sexagenarul
A lekf:>1c..1 1t::peta ac1obal11 le sale 1111mc1·
ginabile, tot aşa iscusitul Makaveev
ne pune la d i spoz i ţie o paradă cine-
matografică de o atractivitate şi o str ă ­
deosebită .
luci re
Libertatea, un lucru firesc
«Bejenie» al lui Djordje Kadjevici es
te ca valoare imediat după filmele amin
lile pînă acum. Această povestire cal ·
dă despre un ţăran sărac care rătăceş
te prin haosul celui de-al doilea război
mondial încercînd să păstreze singura
fiinţă ce i-a mai rămas , un viţe l uş, a
obţin u t, atit prin simplitatea adînc u-
mană, cit şi prin viziunea poetică a
tragediei care se naşte din aceast ă
situaţie, aparent lipsită de importanţă ,
un mare succes. Deoarece acest om
pierdut, dezorientat, care din instinct
fuge de atrocităţi şi se îndreaptă spre
o viziune a libertăţii tulbure şi neclară.
dar totuşi posibilă, a devenit un mare
simbol al întregii vieţi omeneşti , în
acelaşi timp o viată de nimic şi mărea­
ţă, lipsită de importanţă şi destoinică .
Interpretarea excepţională a lui Slobo -
dan Petrovici a venit în întimpinarea
meditaţiei profund filozofice a regizo
rului. -·
Libertatea ca viziune
Asemenea tragediei antice a ra -
sunat forţa filmului «Voinicii», regiza t
de Mircea Popovici. Este o povestire
despre doi partizani care, imediat după
război, nu se pot nicicum descurca în
acele momente de zbuciumare din
OLIVER TWIST...
Londra secolului al XIX-lea1 aşa
cum a descris-o Charles Oickens
şi aşa cum a reprezentat-o Cruiks-
hank, desenatorul primei ediţii a
lui «Oliver lwist» (apărută in timpul
vieţii autorului) este din nou fun-
dalul unui film. Transcrierea cine- 1t
matografica a capodoperei dicken-
siene a fost văzuta de o lume
întreagă acum mai bine de un
deceniu. Dar cariera cinematogra-
fică a micului Oliver nu s-a termi-
nat. Pentru că cinematografia cu-
noa şte o i nstituţie sacro-sanctă
care se numeşte remake şi pentru
că de la uWest Side Story» şi
«My fair Lady» - prima reluind
într-o altă modalitate artist ică tra-
gedia lui Romeo şi Julieta, cea de
a doua, trecînd pe portativ o «pie-
pragul păc ii. Este o parabolă simbo-·
lică despre eroi care, fără să vrea şi pe
neobservate, continuă jocul cu moar-
tea1 şi care la urmă, asemenea unor
copii orbi , se omoară unul pe altul.
Povestea s-a transformat i ntr-o vizi-
une deosebit de clară, într-o viziune
monumentală , aproape mitologică , a
forţei umane care nu poate fi oprită
nici chia r atu nci cind apucă pe căi Qre-
şi te. Tragedie a oamenilor incapabili.
de a ~e de ~piin de de propna lor v1z1-
une despre viaţă în momentele cînd să ne plăcută» a lui Bernard Shaw
această viziune şi-a trăit traiul «Voi- - s-a deschis gustul pentru muzi
nicii» rămîne una dintre cele mai com - calizarea ci nematografică a unor
plexe, dar şi cele mai bizare creaţii ca podopere literare şi dramaturgi-
ce. Este exact ceea ce au şi făcu t
văzute în arenă . O perioadă haluci-
cu romanul, devenit piesă şi deve-
nantă şi aspră, în care spuma sînge- nit mai apoi drama cinematografică,
rindă a războ iu l ui încă nu s-a retras al lui Oickens, regizorul Carol Reed,
de pe mal ul nisipos, curat al păcii - in filmul care acum se cheamă
a căpătat, pri n acest film, o transpu- simplu, «Oliver», pe un scenariu
nere poetică s u perbă. scris de un actor Vernon Harris
(care a jucat ani de zile la Londra
in dramatizarea pentru teatru a
Libertatea ca joc ro manului) şi cu muzica scrisă de
o celebritate londoneză a genului
În final voi aminti un film excepţio­ Lianei Bart. Nu facem decit urarea
nal realizat, fără pretenţii , însă nu şi de a-l vedea şi noi, dar nu aşa cum
de neluat în seamă : «Văpaia de soare» am văzut «West Side Story» sau
a lui Bostjan Hladnik, un vast poem «My fair Lady».
al tinereţii , al seninătăţii, al energiei
şi bucuriei de viaţă, dar în acelaş i timp
un conglomerat excepţional real iza t
din cele mai diferite.detalii ale acestu i
univers moder'h cu adevărat înnebuni-
tor, o parodie lucidă a unui mănunc h i
multicolor pe care această epocă ii
poartă adesea fără nici un motiv şi fără
un adevărat sens. Prezentat în ultima
zi a festivalului, acest film dinam ic a
descoperit pe autorul care, în ciuda
anilor, în fata experienţei şi a timpului,
a rămas tinăr şi care prin creaţia sa
este în stare să ne înveselească şi să
ne întinerească pe toţi care i-am vă zut
fil mul.
https://biblioteca-digitala.ro
 • AITDlllDNI .
- «Ce-aţi fi făcut
într-o lume
fără peliculă ?»
-«Aş fi inventat-o!»
«.Cerul e alb; ţdrmul mării pu&tiu ;
marea rece şi goală ; hotelurile albe
pe 1umătote închise! Pe una din bcfo. .
cile al~ de pe Promenade des Al>-
glais .std rwoseurul, un negru îmbrăcat
cu un tricou alb. Pe plajă nu e nimeni,
doar un Înotător care pluteşte
la ciţivo paşi de ţărm ... »
Antonion i povesteşte astfel o in-
timplare la care asistase la Nisa în
timpul rizboiului. Se descoperă apoi
ci inotător wl e mort. Urmeui eve-
nimentul obişnuit . mulţimea.
gitele, spaima de moarte a unora ...
«Dacăof vrea să consrrujesc din
osro un fragment de film, aş căuta
mai intii să înlătur faptul in sine,
pdstrind numai imaginea descrisă in
cele patru rMduri de la început..
Pentru mina pla10 aceea albd . s;...
lueta singuratică, tăcerea , posetlau
o extroordinard forţd de şoc. Faptul
nu adaugă nimic. El este de prisos».
Cuvintele acestea conţin cred în
esenţă o cheie a înţelegerii este-
ticii cinematografice a lui Michel-
angelo Antonioni.
Faptul, evenimentul, implică ac·
ţiune . Acţiunea înseamnă drama-
turgie, spectacol. În «Strigătul», în
«Aventura» sau «Noaptea» eveni·
mentele sint fie eliminate, fie îm-
pinse citre limitele filmului. Iar în
«Blow-up». redarea evenimentului
dramatic, crima. deş i pare surprinsi
chiar în momentul desfiiuririi ei,
este evitată printr-o elipsă imensă,
ca si fie reconstruită abia ulterior
din imaginile ei fragmentare.
Toate aceste evenimente, de mul·
te ori brusce şi aparent inexplica-
bile, acţionează apoi ca un reactor
puternic, dezvăluind realitatea stă­
rilor de spirit a personajelor .şi
situaţia lor in raport cu lumea
(dispariţia Anei în «Aventura», moar-
tea lui Tommaso în cdNoaptea») şi
definindu-le prin reacţiile lor faţă
de ele.
Faptul este aproape întotdeauna
analizat in cinematograful lui Anto-
nioni prin reflexul lu i în oglin4a
conştiinţei , prin urma pe care o
lasi in eroii di. Clei «e mai intere-
sant să examindm ceea ce rămine
12
BI TRIUMFUL
IMAGlllll
Încet
stri-
Evenimentul devine simbol . («Noaptea»)
Antonioni fluierat. Antonioni adulat. La rwi aproape
necunoscut. Şi iată- l prezent în această stagiune
întîi cu •Noaptea&, îr1 curind cu •Blow-Up~ .
https://biblioteca-digitala.ro
in personaie dupd experienţele lo r
trecute» (Antonioni).
Horor facti
Aş ezarea faptulu i ca o premisă
a filmului, poate explica structura
de film poliţist «â l'enveru> a filme-
lor lut Anton ioni : pornirea pe ur-
mele unui eveniment misterios ini-
ţial care îşi prelungeşte pină in
final efectul ca un ecou , adevărul
dezvăluindu·se pe parcurs, treptat,
fără nici o surpriză .
Faptul este doar elementul care
dezvăluie adevlrul psihologic, pro-
iectîndu-1 in sfen imaginii, a vizi-
bilului . Filmele lui Antonioni sînt
filme ale stărilor de spirit, nu ale
faptelor. Acest «horor facti» din
filmele sale a condamnat definitiv
«i nfama tradiţie teatrală» în cine-
matograf. Prin Anton ioni cinema-
tograful a căpătat acea libertate de
expresie a romanului visată de Ale-
xandre Astruc cind îşi proclama
celebrul ·siu c<camera-stylo». spe-
rind că limbajul cinematografic va
deveni într·o zi «un mijloc de scriere
tot atit de simplu şi subtil ca cel al
limbajului scris».
Odată cu decorurile de carton
pictat ş i cu minunile truajelor,
M.!li6 a. dărui t cinematografului şi
moştenirea aristotelid teatrală de
« recunoaşteri , răsturnări sau ca-
ractere». Cu Antonioni , cinema·to-
graful a arătat d poate exista în
afara acestora. ln filmele lui nu mai
există o schemă dramaturgică cla-
sici, o poveste cu crescendo puncta·
tl de noduri dramatice cu un dezno-
dlmint, în care personajele se în-
scriu cu un rol determinat exclusiv
de necesităţile acestei scheme. In-
triga tradiţională e complet inii·
turată , iar în locul evoluţiei în
trepte. prin răsturnăr i ş i recunoaş­
teri succesive, filmele sale au o
evoluţie liniari, continui ca reali-
tatea insişi. ln locul intrigi i. in
locul faptului , forţa dominatoare
devine in cinematograful lui Anto-
nioni imaginea.

Compoziţia geometrizează
Ti mpul Im a g inii
Această încredere în puterea ei
1irtuall c;a instrument de cunoaş­
tere, unealtă perfect adecvată pen„
tru descoperirea adevărului, esta
rn fond una din ideile filmului
„ Blow-up", această mărturisire de
c:edinţă estetică, un fel de ars-po&-
t1ca a lui Antonioni,
Adevărul poate fi găsit prin inter„
mediu l imaginii, care este în stare
să foreze mai adinc realitatea dedt
o face omul singur şi ii poate fi
acestuia un auxiliar de neînlocuit!
Ce este în fond secvenţa reconsti-
tuirii crimei după fotografiile făcut e
în parc d~cit o încercare de a restabi ll
cursu l unui eveniment rea l, irepe~
tabii , prin imagin il e sa le fixate de
ochiu l pătrunzăto r a l camerei de
luat vederi în fntreaga lui realitate
spaţio-temporală? Ceea ce face eroul
filmului în această secvenţă nu este
altceva decit o folosire inversă a
unor legi ale montajului cinemato-
&:rafic, legi care îi aparţin filmului şi
i1_ permit să redea cit mal fidel spaţiu l
fmc real şi care sint aici folosite
magistra l pentru a re·crea spaţiul,
cit mai concret cu putinţă. Foto·
Decorul capătă valori psihologice (scheciul "Tre Vofti")
sentimente („Aventura")
graful este încredinţat că arma ins! să analizeze sentimentele „în
ucigaşă trebuie să se afle acolo, sine" prin intermediul unui li mba j
ioe:~t~~cucl~î~~a~~i~:gi!~ f~,~~i~ret~
pe care tl doreşte cit mai apropiat
de limbaju l primar, neconceptual, a l
asigură de asta. c ăru i mij loc principa l de informare
Găsirea mai tirzju a cadavru lui fi constituie senzaţiile, stă r ile de
în parc nu este decit o cs:>nfirmare spirit pe care o realitate dată le
a încrederii absolute în imagine caro generează . De altfe l, intr-unul di n
l·a călăuzit tot t'irtipu l Ţ>e erou. primele sale documentare Antonioni
Cu atit mai tragid apare tn această a încercat, după cum a mărturisi t
i poteză imposibili.latea ae.es.tuia de mai tîrziu, „sd redea cinematografic
a utiliza pentru binele soC'ia.I formi- senzaţiile de gol, de tnalţim e , de
dabila armă cu care este ~ozestrat . omefeold" pe care le-a si mţi t într-u n
Nu este oare aCe],Sta, jntf1rect, o funicu la r, la Cortina d 1Ampezzo.
mărturisire asupra condiţiei d rama-
' tice a creatoru lui de film în anumita
)oe de- a ad •vărul
condiţii sociale?
lmpingînd dedramatizarea pînă la
ultimele sale limite, Anton'ioni îş i Pe de altă parte, preocuparea
propune să facă o cinematografie a pen t r u „sentiment e în afa ra carac-
senzaţiilor. te re lo r" ex pl ică structura neobiş n ui t ă
Şi pentru că sentimentele, st ări le a perso naje lor sale . Ele nu există
de spirit, se dezvă l uie ma i bine în ca o construcţ i e apriorică. Regizoru l
nu mai este un fabr icant de caractere,
m~mentele de criză, de hi persensl-
bil1zare, Antonioni analizează cu ci un o bservator atent, o biectiv şi
precădere aceste momente în viaţ a lucid . Pe rsonaje le lui nu se nasc
într-u n mecanism dramaturgie pre-
personajelor sale. (Sentimentele C la-
udiei şi a le lui Sandro ies la ivea l ă stabili t, c i dintr-o sursă de reacţii
spontane în rapo rt cu un anumit
după dispariţia Anei, Lidia îşi simte
mediu, reacţii pe care regizorul le
cu adevărat singurătatea, inutilitatea
după moartea lui Tommaso). observă şi le fixează în timpul fil-
mării. El devin~ astfe l „un hoţ de
Eliminînd caracterele, e l încearc ă
imagini autentice", furînd instan-
tanee, manifestări instinctive, ilumi -
nări al e interpretului. Filmu l ia
naştere atunci cind „creatorul con·
veacă personajele la locul turnării
la _un joc de-a adevărul" (R. Farabet).
ln acest joc apar şi limitele con-
cepţiei sale. Pentru că sentimente
pure în afara oricăror determinăr i
cauza le, neîncadrate unui context
social ş i caracterologic, nu există .
Încercin d să analizeze în „Strigătu l "
un sentiment tn sine, Antonion i
creează un erou neviabi l. Stăril e
sale sufleteşti, abandonu l, inada pta·
bilitatea, sentimentu l inuti li tăţi i şi
al alienării sînt proprii mai d egra b ă
personajelor feminine de t ip ul Lidia,
Claudia sau Giuliana, hi pe rsensibile
şi excesiv de rafinate. Tn „Strigătu l "
Antonioni calchiază sentimente şi
trăiri proprii mediu lui burghez (pe
care e l însuşi mărturiseş te c ă i i
cunoaşte atit de bi ne) şi ii în vesteşte
pe aceşti oameni simpli, eroii obiş·
n.uiţi ai neorealismu lui cu sp leenuri
carâcteristice a ltu i mediu, ceea ce
dă naştere unu i personaj a rtificia l,
variantă „proletară" puţin ve r osim il ă
a Udei sau Giulianei.
Pentru Antonioni, rea litatea este
o unitate indivizibilă între sunet ş i
imagine·gest, atitudine sau peisaj
- extinsă pc o durată proprie,
https://biblioteca-digitala.ro
d urată care, du p ă cum spune el,
„li d eter m ină însăş i fi i nţa".
Dar o realitat e p rivită d in o ptica
fe rtomenologiei care abso l utize az ă
feno menele în sine în afara oricăror
e xplicaţii şi relaţ i i cauzale.
Astfel cinematbgraful lui Anto-
nioni devine - e drept - o „ fereas„
tr ă sp re realitat e" , dar o realitate
t n care evenimente le sînt doa r
o bservat e şi fixate de regizor obiec-
t iv, acesta intervenind cit mai puţi n
cu putinţă în desfăşurarea lor.
Ca urmare a acestei concepţii,
Antoni.oni desăvlrşeşte revoluţia în
montaj a l c:ărei germene apare la
Stroheim. El renunţă la montaj ul
clasic, elimină succesiunea de cîmp
ş i contracimp, tăietura fiind consi -
d erat ă de el o intervenţie bruta l ă
şi d e l iberată intr·o realitate dată,
care a r a ltera esenţa acesteia.
ln secvenţa îmbrăcării Claudiei
în camera de hotel (,,Aventura" )
„cineastu l clasic'' ar fi realizat filma„
rea int r oducînd numeroase planuri
detali u sau „gros planuri" socotite
„sugestive" sau „importante", obli·
gîn d s pect atoru l să vadă înlr·un mod
unic rea li tatea scenei. Antonionl
nu introduce nici o tăietură de mon·
t aj, prezentînd simu ltan cele două
personaje în mediul lor firesc. Apa-
ratul pucă se strecoară in realitatea
însăş i, dezvă l uie gesturile. faţa , och ii
C laud iei. Tot timpul spectatorul es te
liber să p r i vească interiorul camerei ,
Să descopere singur elementele pe
care le consideră importante în
gesturile Monicăi Vitti sau în reac·
ţiile lui Sandra. Nici un prim pla n
nu se introduce aici pentru a accen-
tua trecerile de la starea de euforie
marcată de dansul Claudiei la starea
finală de singurătate , de pllrtiu
in care e plonjată Claudia odată cu
plecarea lui Sandra, în camera
sordidă de hotel care subliniază
parcă perspectiva singurătăţii ei.
r
„Principiul de b ază
al cinematografului ca
şi cel al o ricăre i arte
este opţiunea . Cum a
spus undeva Camus,
opţiunea este re·volta
artistului împotriv a
rea lităţii".
Spectatorul trebuie să observe, să
caute, să găsească el însuşi în reali-
tatea reconstituită sensul şi semnifi -
caţiile unui gest, al unei atitudini
sau al unui obiect cuprins în ea.
În aceste planuri·secvenţe, pentru
a se păstra exactă iluzia realităţii ,
timpul cinematografic se identifică
cu timpu l real.
Ide ntif icarea timplla r
Timpul cinematografic nu mai este
e lementu l care sintetizează, care
condensează realitatea, el nu mai
este· timJ'\,JI iluzoriu, străin ritmului
existenţe i reale, un timp arbitrar
al concepţiei cinematografice impus
de regizor . Este timpu l real în des-
făşu rarea lui firească, fluidă. Este
du rata normaiă a reacţiilor, a trece·
r ilor de la un sentiment la altu l,
d urată pe care Antonioni o respectă
cu stricteţe, căreia e l i se supun e
ş i care determină caracterul filmelor
sale. G esturile personajelor, reacţiil e
lor, mişcările de aparat - trave lingu l
sau panoramicul - toate exprimîn d
în fon d stări l e de spirit ale persana·
je lo r , sîn t mişcări in imaginea filmată
care îi d etermină ritmul filmulu i.
Acesta nu mai este exterior, rezultat
din montaj , din variaţia durate i
planur il or, care pri n alăturare con·
st ituie secvenţa. Ritmu l este aici
interior planului, aparţine imaginii
cinematografice însăşi. Astfel este
scena magistrală din „Aventura"
cînd Claudia se trezeşte noaptea
33
 Singură şi 11 caută pe Sandra şl
treptat 1rcepe să bănuiască ceva.
Naşterea acestui sentiment este
analizată minuţios de Antonioni.
Gesturile Claudiei sTnt la început
l eneşe, liniştite, jocu l în faţa oglinzii
se prelungeşte mult, el e filmat fără
nici o condensare temporală. Ritmul
se preci pită din interior, din gestu-
rile Claudiei care devin mai repezi,
mai abrupte, pe măsură ce bănuiala
despre infidelitatea lui Sandro capătă
tot mai mult contur în sufletul ei.
În locul unui ritm exterior rezultat
din montajul de planuri tot mai
scurte, ritmul este aic.i interior,
pornind din tnseşi reacţiile perso-
najului. Totul culminează cu goana
Claudiei prin coridorul nesfîrşit,
1ncărcat de ornamente baroce, în
care agitaţia şi neliniştea ei par mai
evident 1n contrast cu frumuseţea
greoaie şi indiferentă a decorului.
Să ne gîndim, de pildă, la durata
planului din „Blow·up", din parcul
cu gazon englezesc, în care fotograful
n vede pe bărbatul şi femeia necu-
noscuU. Fără nici o schimbare de
unghi, aparatul rămîne mult timp
fix, pe siluetele lor, aproape pier·
dute în verdele rece al parc.ului.
O senzaţie de frig şi teamă se naşte
fn spectator ca un presentiment al
morţii.
În afara acestei utilizări „obiective"
a timpului, Antonioni mai utilizează
timpul „subiectiv". Prin accentuarea
sa, prin ritmul uneori exagerat de
lent, creind uneori ceea ce mulţi
critici au considerat 0 timpii morţi"
ai lui Antonioni, el induce în spec-
tator senzaţia de plictiseală, de ne-
linişte sau oboseală pe care o au
multe din personajele sale. ln „Noa~
tea", tot golul, toată imposibilitatea
de comunicare, toată singurătatea
lui Giovanni şi a Lidiei este arătată
magistral prin intermediul dansa·
toarei negre din cabaret. Erotismul
forţat, senzaţia de gol, de inutilitate
34
e redau prin filmarea tfansulul
aproape la durata sa reală. Spectato-
rul urmărindu·l sfirşeşte prin a avea
sentimentul Li diei, prin a simţi
acelaşi dezgust, plictiseală şi oboseală
sufletească.
Decorul, Hmn cinema tografic
Pasiunea pentru autenticitate a
lui Antonioni, care a dus la elimina·
rea criteriului dramaturgie în alege-
rea situaţiilor şi evenimentelor fil-
melor sale, a dus, evident, la o nouă
ierarhizare a valorilor. Valoarea
dramaturgică a unui eveniment este
subordonată va lorii sale imagistice,
figurative. Prin aceasta, Antonioni
realizează o întoarcere la sursele
cele mai pure ale cinematografului.
Spaţiul fizic, decorul devin la el
semn, ca pătă o valoare la fel de
mare cu celelalte elemente ale
limbajului cinematografic, ca gros·
planul sau tăietura de montaj_ (deco-
rul umed, întunecat din "Strigătul'',
Figuraţie cu rol principal („Bio w-up")
»A face filme. Pen-
trn viaţa mea ăsta e
litcrul cel mai impor-
tant. Ar fi superficial
să fiu Întrebat ce-mi
aduce filmd. Răspun­
sul e: totul. Fără ci-
nema aş avea senzaţia
că nu exist."
https://biblioteca-digitala.ro
peisajul 5ttncos al insulel din "Aven·
tura", decorul geometrizat, modern,
abstractiz.at, de beton şi sticlă din
„Noaptea", inspirat parcă de formele
lui Mondrian sau Malevici, peisajul
industrial devorant din „Deşertul
roşu", sau decorul stăpînit de obiec-
tul aparatului fotografic transfigurat
de razele lunii într-o continuă
frîngere prin prisme de sticlă şi prin
reflexe care dau lumii forme nebă­
nuite, decor ce apare în atelierul
fotografului din „ Blow-up"). Acest
spaţiu devine psihologic şi prin
stabilirea unei legături între ritm
şi peisaj. Antonioni acordă astfel o
importanţă mare planului general
foarte larg şi foarte lung ca durată.
care integrează pînă la dizolvare
personajele 1n spaţiu („Aventura").
După cum nota, ca semn al limbajului
muzical, are în afară de calităţile
sale sonore şi o valoare temporală,
decorul are şi aici o durată, se dez·
văluie temporal. El capătă o pondere
tot atit de mare ca şi cea a persana·
jelor. De multe ori („Aventura")
spaţiul işi aşteaptă personajele.
Lucrul este evident atît în peisajul
insulei în care dispare Ana, cit şi
în spaţiul Tn care călătoresc Claudia
şi Sandro tn maşină, culminind cu
plecarea maşinii albe din faţa bise·
ricii. Travelingul lent, prin strada
îngustă, se continuă mult după
dispariţia maşinii, cadrul răminînd
imobil pe faţada cenuşie a bisericii.
Agitaţia eroilor pare astfel inutilă,
totul urmind parcă să se supună
unei încremeniri definitive. Ştim
deja că cercul se va închide in final.
Prin toate aceste elemente, cine·
matograful lui Antonioni înseamnă
un triumf al imaginii. Filmele sale
des:ivirşesc o importantă revoluţie
in limbajul cinematografic iar Anto--
nioni rămîne, incontestabil, unul
din cei mai remarcabili artişti ai
filmului contemporan.
Radu GA BREA
BIOFILMOGRAFIE
1912 - Se naşte. la ferrara (Italia).
Cea mai mare pasiune ~
copil.iriei: să deseneze.
1936 - Studii clasice la Bolonia, apo.i
Institutu/ tehnic. Publică fn
„li Corriere Padano„ pri·
mele cronici de film.
1939 - Redactor la revista .li Ci-
nema". Scrie un s~enariu
destinat lui Rossel/ini.
1941 - Asistent al lui Marcel Carn6
la „Trubadurii diavolului".
1942 - Primul său film. docu-
mentarul „Oamenii Padu-
lui". Tot atît de revolu·
ţionar în documentar pe
ctt a fost „Obsesia" în do-
meni~I filmului de ficţiune,
apreciază critica vremii.
1943 - „Netezza urbana" - docu-
mentar despre oamenii care
întreţin curaţenia oraşului.
1943-1951 - Realizează mai multe
scurtmetraje - dintre ele,
un film despre teleferi-
cul de la Cortina D'Ampezzo.
1951 - „Cr.:nica unei iubiri" - pri·
mul său lungmetraj. „O-
biceiul meu de a turna scene
foarte lungi s·a născut spon·
tan, în timp ce turnam"„.
1952 - „Cei Învinşi"
1953 - „Doamna fără camelii"
1953 - „Sinuciderea tatei"
1954 - lncearcă să obţină bani pen•
~ru „Strigătulu. Subiecţul nu
interesează pe nimeni. Între
timp turnează un film inspi-
rat de romanul lui Pavese,
„Femei singure".
1955 - „Prietenele" - filmul său cel
mai pavesian. Tot mai mulţl
critici încep să facă legăturl
între cinematograful lui Anto.
nioni şi o frază din „Meseria
din a trăi a lui Pavese: „ Prin-
11
d paia problemă a vieţii e
armătoarea: cum să te rupi
de p.roprla singurătate, cum
si comunici cu ceilalţi oa·
meni."
1957 - ,.,5trJţitul"„,Tnainteeroii mei
te<0mpt"ăceau tn durerile lor
şi în crizele lor sentimentale.
Sînt acum în faţa unui erou
care încearcă să acţioneze,
să se opună nenorocirii„.•
1959 - .Aventura" - Prima con-
sacrare a lui Antonioni. O
consacrare ... dramatică. Du-
pă prezentarea filmului la.
Cannes Monica Vitti mlrtu.
risea: ''Auzeam în spatele
meu, tn sală, sarcasmele.
Antonioni era aparent impa-
sibil, dar niciodată nu îl vi·
zusem atît de inspăimîntat,
palid şi crispat ... Mai tîrziu,
tn maşin~. a început să plinei
în hohote".
ŞI numai după cîţiva ani: -
„Unul dintre cele mai fru-
moase filme ale tuturor ti!ft-
purilor" (Michel Aubriant).
1960 - „Noaptea" - cea de-a doua
parte a tripticului antonio-i
nian.
1961 - „Eclipsa" - „Michelange!o
Antonioni este cineastul vier
ţii interioare' (Claude Mau-
riac)
1963 - „Deşertul roşu" - ,.Aportul
culorii tn film a fost pentru
mine ceva extraordinar. Se
spunea adesea "să scrii un
film 0 , de ce nu s·ar spuna
atunci şi „să pictezi un film• t
1964 - Scheciul „Tre volti" din
filmul „Cele trei feţe ale
unei femei" („Soraja").
1967 - „Slow Up" - Ogenialăcol1'!
cesie făcută publlculwi fi
producătorilor,
 VĂ RECOMANDĂM
SĂ VIZIONAŢI
GALA capodopera
FILMULUI neapărat
****
pe răspunderea
***
SOVIETIC noastră

pe răspunderea
**
dumneavoastră
„Trebuie scris pentru cinematograf. Fil-
mul este pe înţelesul maselor şi al tuturor
naţiunilor", spunea To ls toi, fără să ştie
*
atunci , la începuturile filmului, că operele pe răspunderea
sale vor deveni, peste ani, scenarii pe toate
platourile lumii.

După „ Război şi pace" a Iul Serghel

DRCDF-ulul
•
Bondarcluk, ultima ecranizare Tolstoi din
lume, „Anna Karenina" in regia lui Alek-
sandr Zarhi va consti tui un moment în
Gala filmului sovietic din această lună.

Fidelitatea faţ3 de clasicul roman sau,

dimpotrivă, Interpretările originale ale
regizorului care dau filmului pe alocuri
o viaţă autonomă. vor fi desigur tot atitea
puncte de interes pentru critici. Latura
feminină. a distribuţiei, pe treptele celor
trei generaţii - Kitt : Anastasia Vertins-
ka.la, Anna: Tatiana Samoilovaşi, în specia!,
principesa Betsy, Interpreta.tă de una din
cele m3I celebre balerine ale lumii, Maia
Pllsetskaia - constituie una dintre seduc·
ţllle filmului.

Cu „Mariana, agentul 0555", p ărăsim

saloanele „fin de slCcle" şi asistăm fără
menajamente la lupta împotriva fascismului
dud de sovietici în timpul ultimului război.
„Mariana" este deci un film de ră zboi.
Nu despre luptele deschise din prima linie
de foc, ci despre cele subterane, din prima
linie de spionaj, orgMlzate in spatele fron-
tului Inamic. Elanul eroic este tradus
cinematografic potrivit exigenţelor genului
şi Intenţiilor regizorului.

Mal Interesantă este experienţa pe care

şi-a. propus-o regizorul luli Karasslk
de a face un film-document despre Lenin:
„6 lulie". 6 Iulie 1918. Pacea fusese obţinud
de Lenin la Brest-Lltovsk. Revoluţia trebuia
salvată . Stenogramele unei singure zile
din acea etap5 de lupte pentru cauza
revoluţiei proletare, consemnind activita-
tea Iul Lenin, dictează în cronologia lor
reală, pas cu p3S, substanţa scenariului.

Cel mai puţin eroic. cel mai puţin somp-

tuos, cel mal simplu dintre filmele sovietice
prezentate, este însă şi cel care iţi stăruie
mai mult în minte : „Tandreţe". Un film
care ar fi putut tot atit de bine să se numeas-
d. ca mult celebratul film al lui Lelbuch,
„Un biirbat şi o femele". Mal puţin specta-
culos dccit exemplul citat, dar de o poezie
tot atît de emoţionantă. Un film despre
fericirea sau nefericirea în dol. Se rostesc
adevăruri simple, cunoscute. Emoţia intil-
nlrll lor este insl mereu înnoită atunci
cind o actriţă ca Tatiana Doronlna - o
Anouk AimC:e cu stepa în priviri - trăieşte
atit de adevărat pe Nura, femela de la
răscrucea virstelor. lntre gesturile zilnice
cu care ea împleteşte evlavios co:dle
fetiţei care merge la şcoală şi imaginea
bărbatului ce numără seara, ban cu ban,
cîştlgul adus de ea de la ora.ş, Nura intil-
neşte privirea unul alt bărbat în c::i.re
ghlce,te el fericirea se poate numi şi
armonie. Dar fericirea ei trebuie să rămină
acolo, lingă datoria intransigentă faţă de
ea tl faţă de cel din Jurul el, chiar dacă
atunci nu se' va mal putea numi armonie.
Autorul acestul film, Tatiana Lioznova,
a scris ln imagini o poveste aproape de
sufletul oricărei femei, o poveste aproape
de sufletul oricărui bărbat, o poveste
aproape de sufletul fiecăruia dintre noi.

35
https://biblioteca-digitala.ro
 „Noapteo." -a făcut pe. unii să-şi
amintească existenţialismul lui Sartre
şi fenomenologia lui Merleau- Ponty,
arta lui Antonioni a fost apropiată
de cea a lui Cehov şi Scott Fitzge-
rald, obsesiile autorului -s-a spus -
sînt pavesiene, au fost invocaţ i
Giorgio de Chirico şi Mor andi,
Vailland şi Pierre Kast. D upă toate
aceste savante voluptăţi ale criticii ,
cum să îndrăznim să scriQm că
„ Noaptea" e nu numai ce l mai pur
film antonionian dar, într-un fel ,
şi ce l mai tradiţional?
. De ia „Strigătul" la „Noa ptea"
universul poetic a l lui Antonion i
are o uimitoare coerenţă. Motivele
NOAPTEA circulă reluate din noi unghiu ri,
sensurile s-au multiplicat. „St r igă­
****
Copr odu c ţie ita l o- fr a nce ză.
REGIA :
t ul" , ca şi „Prleteflele", fusese un
ar hetip, în timp ce „Aventura0
împlineşte căutările cineastului tntr-o
Michelangelo An t onionl . SCENA -
RIUL Ş I DIALOGURILE : Michelan- o peră magnifică de revoluţie a
gelo Anton ioni , Ennio Falano, Tonino lim bajului. „ Noaptea" poate fi în-
Gue r ra . IMAGINEA : Gianni Dl Ve- ţe le asă ca o contemplaţie, ca o
nanzo. MUZICA : Glorgio Gaslini.
CU : Jeanne Mor e au, Ma r ce llo Mas- antologie a întregii creaţii a italia-
troia nn l, Monica Vitti, Bernhard nului. Mediul investigat a r ămas
Wick i. a ce l aşi , condiţia cercetată de ascme-
SAMURAIUL „Samuraiul" este un fi lm despre
si ngurătate. Egală cu sing u rătatea
profundă a samuraiului sau a tigru lui
*** din jung l ă poate fi şi aceea a omului
singur în vacarmul civilizaj:iei. Esenţa
so litudinii a rămas aceeaşi. Adinei mile
ei sînt însă mai greu de b ănuit.
Dincolo de vitalitatea zgomotoasă a
maşinilor, de surîsurile machiate, de
re cl amele mu lticolo re , Me lvi lle ştie
s ă descopere izolarea de sine, con-
Co produ c ţi e a stud iour ilor franco· struind numai prin sugestii „ stări l e"
personajelor sale.
Italie ne. Un film de Jean-Pierre
Pentr u iubitorii de etichete, „Sa-
Melvi ll e. IMAGINEA : Henri Decae. muraiul" t rebuie numit, în pr imu l
rînd, un Wm psihologic. Tot pentru
CU : Alain Delon , Fr a n ~o l s Pe r ier,
aceştia , „Samuraiul" este ş i un fil m
N athalic Dclo n. Michel Boisrond, p oliţist. Sîntem martorii unei cr ime,
Caty Rosicr. urmărim o dată cu poliţia vinovatu l,
VARĂ CA- Uimitor este acest un ic spirit
care străbate peste tot în fi lme le lui
· PRICIOASĂ
Menzel. Pentru că dincolo de evi -
dente le sa le calităţi de cineast com -
plet - scenarist , regizor, actor -
**
Pro ducţie a studiourilor ce hoslovac e.
SC ENARIUL ŞI REG IA : Jiri Me nzcl ,
după romanu l lui Vladis lav Vanc ur a.
IMA Gll lEA jaromir So fr . CU :
Rud olf Hrusinsky , Vlas ti mil Brodsky,
Mil a Lyslikova, Fra ntisck Rahak,
Jan a Drchal ov;i. Fi lm d ist ins cu
Marele pre miu la Fest iva lul inter-
n aţi o na l de la Kar lovy-Vary, 1968.
36
https://biblioteca-digitala.ro
sentim6ntală
nea - anxietatea fi
~!~lteuf ll~~n:r~m~~~~o:~fJi·r"fe~~J~t
(„un filtru mai sensibil dedt oricare
altul") e tot atit de viu ca şi înainte,
temele sînt neschimbate - dezagre-
gar~~ lentă şi dispefată a iubirii ,
egoismul bărbatului pus în cumpănă
cu luciditatea femeii, feminitatea
misterioasă, enigmatică, aspiraţia spre
fericire, libertatea l ăuntrică a omului
de artă şi realizarea lui socială,
dezastrele timpului şi ale obişnuinţei,
dificultatea de a comunica, singură­
tatea care ·devine copleşitoare. Sint,
însă, tr.atate amplu, simfonic, î n
variaţii subtile.
Ca „Strigătul" şi, mai ales, „Aven-
t ura", „Noaptea'' e opera unei fer-
vori analitice ieşite din comun. Pare
o analiză microscopică, o analjză
c apilară, care observă nervurile cele
mai delicate ale realităţii psihologice.
Antonioni ne face să simţim frin-
gerea resorturi lo r inlerioare, lumi~
n ează dialectica mişcărilor l ăuntrice ,
captează nuanţe l e. E o artă a semi·
to nurilo r, a penumbrelor, a sur·
asistăm la duelul de forţă dintre o
bandă de gangsteri şi un luptător
solitar.
Care sint interesele celor care
plătesc crima? De ce Jef Costelio
omoară 1 Nu primim nici un răs­
puns, pentru că toate acestea „nu
au importanţă". „Nu au importanţă , 11
aşa cum însuşi jef Costel/o - samu -
raiu l par izian cu privirea expresivă
în inex presivitate - o. spune, de
fi ecare d ată, cînd este întrebat:
de ce 1 Aşa cum mecanismul poliţist
al Samuraiului „nu are importanţă"
decît în plan secundar, decît în
măsura în care, crcînd un subtil,
periculos joc de situaţii, evidenţiaz.l
caractere şi tensi~n1 psihice.
Parabola samuraiului este refăcută
pe un meridian vestic, astăzi. Samu-
ceea ce aduce Menzel nou în cine-
matograf, este tocmai spiritul său
a ntipoetic prin excelenţă, care dcz.
vă l uie aproape cu cruzime perma-
nenţa anumitor ipostaze groteşti ale
Echilibru delicat („Vară capr icioasă")
;;~~;tjr~~ g~;~~~~îl. in:i~:~esi~:~c!~t:
fntr-tm Milailo (fo s ticl~ şi beton,
pustiu ca un deŞe rt , sau în cartie r ul
de periferie, pr i veşte t re cători i,
! o bătrină, o fetiţă, zidu r ile roase de
vreme, un ceas sfărîrriat sau zbo rul
rachetelor şi iată fiinţa i ntimă a
filmului - un monolog interior,
vizualizare enormă şi vo l uptuoasă .
Pentru Antonioni cinematograful t re-
buie să fie, c red , aceas U magie
nespectaculoasă care se naşte şi se
exerciU. sub ochii noştri, această
atingere a plasrtlei şi această r espira-
ţie firească a „subiectului" pr in zeci
de detalii insolite, văzute p arc~
inconştient, înmulţindu-se aparent
haotic. Niciodată, ambianţe l e, deco-
rul, n-au fost, ca aici, dra maUs
personae şi ntclgdată· meteorologia
poetică a lui Aritonioni - p loaîJ
şfichiuitoare, luniina c r udă a d upă­
amiezii, seara căzind molcom, zorile
livide şi mercuroase în care eroii
încheie printr-un gest disperat dra.;
ma - n-a fost mai tulburătoare.
raiul lui Melville a lăsat spada. Ţin ­
teşte cu pisto lul. Tot fără greşail.
A renunţat însă şi la cauzele drepte,
fiind mai mult un simbriaş al morţii
decit al dreptăţii. Tradiţia legendelor
cu samurai este insă păstrată prin
aceea că ei nu pot fi niciodată învinş i
cu adevărat. Nici prin moarte.
Renunţarea la jocul de·a crima
şi la miza lui mercantilă este spec-
taculoasă . Mimînd o nouă crimă,
pe care era hotăr1t să n-o faptuiască,
Jef Costeiio se p redă. Nu po l iţiei ,
nici bandei care·i cumpărase price-
perea. El se predă morţii , singură­
tăţii eterne.
Melv:lle a făcut un film „strîns'"
ca o partidă inteligentă de şah. Fie„
care personaj ara rigorile sale.
celor mai ir.time manifestări umane.
Nimic, nici r:i.zbolul („Trenuri strict
supravegheate"), nici absurdul morţi i
(„Moartea domnului Balthazar") nu
pot îndepărta grotescul.
 „ Noaptea", din care s-a făcut
. adesea un stindard al cinematografu-
lui rrodern ş1 al aşa-zise dedrarnati-
zări, are atributele clas1c1tăt i. E:<istă
a1C1 o puntate şi o geoniet„1c ci 1sta-
lină, o artl a rigorii care :;e întiheşte
doar cu cxact.tatca lui Stroheim
sau a lui Bresson. Pove:;tea, cer.cen-
trată in timp, se dezvoltă în ritmuri
încete şi lentouca, sau rra1 bine zis
lentorile, devin matcrta dramatică
a filmului, o imagirc insolit~ a spai -
mei. Dar nu există r.id o „lungime",
nici o clun~ a:-e i1'l~t n în ac.est
fllm al di&r csiuni!cr. Apoi, actorii
evoluează cu o extr2.ordiriarâ
precizie ritmid, travclit.gurd:: la-
terale şi inapt , remodelările ca-
dro •ului pentru a reinve·ia ambianţa
sau pCntru a descoperi o f zionomie
sir.t at:t de r1guroa e, incit s-ar
putea zice cJ. film1,;I se datoreazâ
ur.ui ing11"1cr La ţ ..,•on10 , c.:i la
Bre~son, 1mphtatr>a e do, aparentă .
George LITTERA
Drumul .ău obligatoriLr Dacă mersu·
rile Ier se ncrucişe.::.t..G,. un personaj
e deft.iSJ1. C i.dlalt r.-111ine În joc.
1
0 este atît de bine gindită, incit îţi
Cuvinte <lproapc că r.u se rostesc.
Gindul se exprimă prin gesturi
laconice.
M~l"1 le a gindi• fclmul odată în
irn.l.g1 ,, şi aici avem înlănţuirea
poliţistă; şi încă o dată „printre."
imagin , ictr-un subtext al gindului
nerostit, cu c~re mlsoară singurătăţi ,
1~tel!g::nţc cJ sîngele rece, hotăriri
spec:taculoJse. Trepidaţia civilizaţiei
d:! motoare, butoane şi automate
este prezentă. Aparatul însă o înre·
gistrcază, suspectînd-o parcă, lent,
cit mui lent cu putinţă. Samuraiul
ace„ta cu trencicot, pălărie moale ,
mănuşi albe, care fură maşini şi
omoară cu o s1iuranţă rapidă, are
nedintin de statuie. Aparatul face
Ne reamintim de faimoasa exegeză
shakespeariană a criticului polonez
Ja!1 Kott care 1ncearcă să·şi explice
cor.vertirea "ragicului în grotesc, ca
o tra~ă,u~" c1fic;J a unei anumite
arte. La Mcnzel, d:id acest lucru este
mai puţin clar în primele sale filme,
el devine evident in „ Vară a.pri ·
cioasd", ~i poate tocniai C!-:ccsul de
std caracter stte pentru Mef'lzel e~­
plică neccsăvirşirca filmului. Nu
mai este. evident, vorba de conver-
ti re. ln acest film grotes:::u1 domneşte
nestînjer.1t, zugrăvind psi!1otogii, ana-
lizînd medii sociale. Filmul întreg
e:; te o încercare de a dcrionstra
incor.sistenţ:i 1.;nor simboluri poetice
inconsistenţă care ţine de
uzate,
semnificc.ţia pc care o atr1bi.:ie acestor
simboluri poetice croi' fdrnulu1 .şi
care distruge aura de poezie a
simbolului, închizind 1rcrr.ediab1 în
el însuşi cercul de grotesc şi de
uriţenie.
Venirea în tîrguşoruf de provincie
a unui echilibrist cu insoiitoarea lui
stirnc,t e în acest orăşel furtuna ,
George littero are dreptate tn tot
ce spune atit de fr mos despre „Noap-
tea" şi de~preAnton1oni. Dar c p•ea
puţin, pentru cd întotdeauna e pica
pt;ţm ceea ce sc111 despre capodopere.
Sfntcm CatorniC1i lor.„ Nu şti niciodatd
ce va urma seu cum va mai urma
ceva, mit Ge perfect şi de uim1ror,
dupd ce vezi fsecore film al lui Anto-
nion1. A mal umor (nsă exper m~ntu/
,.Deşertul roşu", gen1ald ratare, şi
„Slow up'', ('imul·mtnune. De fapt
„Slow up" este o cont1nt.:ore a „Noppi"
fn zilele nocs~re. Dromo lncepu~ă
Jn parc•il roman la fnceputul zo ct
se rct1U1cşte rn u md~oarea z• ţe
gazonu Hyde·parcului. „8/tJw up" e
popasuri prelungi pe nemi~carea
unei expresii. Tehnica· acestor opriri
lasă impresia că secvenţe foarte lungi
sint o înliinţuire de stop cadre.
Ritmul static exterior amplifică prin
contrast emoţia interioară. În film
nu sint momente, ci felii de suspense.
Totodată ritmul tărăgănat apropie
acest samurai apusean de strămoşul
său de la soare răsare .
Nu din obişnuinţă, nu pentru că
se cade ca ultimele rinduri să fle
dedicate interpretării, ci pentru că
sobrietatea l ucidă şi poezia reţinu·
tă a jocului lui Alain Delon ne obligă
să-i amintim numele ca ega l părtaş
la fascinaţia inedită a acestei com·
poziţii. cinematografice, alături de
Jean Pierre Melville.
Adina DARIAN
dezl~nţuind refulă1 ile celo r trei ono-
rabili cetăţeni ai tirgulu i.
Dar sallimbancul este urit, puţin
idiot, iar însoţitoarea lui, blonda
fermecătoare, eţ,te departe de a fi
altceva decit o altă variantă, e drept,
puţin mai tinără, a nevestei neglijate
a domnului Antonin. Cei tre i ono·
r ab1li, plictisiţi de partidele de
pescuit , visează şi încearcă pe rind
o aven ur„ cu actriţa necunoscută,
in timp ce nevasta neglijată a do m·
nului Antonio !:e refugiază în vagonul
circarului pentru „a-1 îngriji, ~şa
cum o merită, pe un om aşa de extra-
ordinar". Şi pe acest subiect cu
resurse comice evidente îş i ţese
Menzel adminibilul său covor de
detalii şi observaţii tipologice.
Dar, cum se 'intimp lă de multe
ori în artă, în mod inexplicabil,
nici talentul, nici premize le excelente
nu impiedică filmul în ansamblu să
lase o senzaţie de ncdesăvîrşire.
Există poate ·o prea unilaterală
caracterizare a personaje lor, o ex-
ploatare nenuanţată a mizei erotice.
https://biblioteca-digitala.ro
drama martorului, a convenriei sprc-
tacofufui, a (ascinaPei terifiante pe
care vlzuofuf o exercită asupra lui
Alltonioni. 1nrre un film şi altul
haonioni face sinteza a tot ce s-a
petrecut in cinema. Şi astfel
exercitd oceastd ortc1 condamntndu-şi
contemporanii să inventeze un alt
cinema, mereu unul nou. cu speranţa
cd Antonroni se va opri de data asta
şi că astfel vot coexista, ca un omag fu.
Gelu IONESC U
voi conrmuo pe Gelu Ionescu
nu pentru cd G. LHtcra n·ar spune •
totul despre o copodoperd cum este
„Noapteo", dar pentru că dupd
„B!ow Up" care continud „Noapteo",
aşa cum prea bine a(irmd Gelu
Ionescu, An1oriic.n1 pare sd-şi fi ofes,
poate pentru un timp sau numai
Am dubii asupra opiniei cd „Somu·
raiul" e o parabold. El se afid la
limito de jos a spaţiului ce permite
o interpretare simbolicii şi la limita
de sus o filmului cu poveste şi lecţii .
Or o parabold cuprinde întotdeauna
un transfer clar urmat de o certd
şi explicit<! intenţie morold.
srntem rnainteo unui caz de singu·
rdtate onimald. Este şi un (llm despre
asceza performerului. Jef-Delon apare
co un Tnger ol crimei care-şi îndepli-
neşte sacrul ritual, fn a(ord de feric1te
şi nefericire. Misterul său rămine
Cu toate acestea, filmul conţine cîteva
momente cinematografice unice .
Să ne amintim numai de acea
secvenţă sortită să rămină fără în·
doia l ă antologică, cind domnul Anto·
nin şi colonelul ii cos urechea preotu-
lui cu un cirlig de pescuit. Este o
secvenţă prototip pentru ace l spirit
al lui Menzel de care vorbeam la
început.
Structurat după exemplu l lui For·
man, pe mari niomente de ana.liză
duse pînă la deta liu, fundamental
anti-epic, filmul se dezvoltă printr-o
dilatare excesivă a momentelor-
cheie, printr-o insistenţă deosebită,
aproape încăpăţinată asupra lor şi
poate şi asta să fie o altă cauză a
incompletei sale reuşite. Aceeaşi
dilatare excesivă la Forman sa u
Paser se baza pe revelarea uno r
adincimi psihologice, inedit ul şi sus-
pcnse-ul erau în personaje, în ges-
turile şi acţiunile lor, pe cind aici ,
filmul are subiectu l destu l de sche-
matic, previzibil şi reve l ările psiho-
logice sînt mai puţin minuţioase.
Rodu GABREA
pe:ntru un film, cafea filmu/u l de
actiune , a filmului atitudine. Declara-
ţiile pe care le·o flJcut fnointe de
1ncepereo primei sale rcol1zdri ameri-
cane ni-l retevd co pe un foarte
tşi preocupat observator al fenomenului
social concret şî al unui aspect acut:
violenţa. „ Zabrlskye Point", (•Imul la
care lucrează rn prezent la Los
Angeles, ia pylsu/ unei lumi la ceasul
c ontestaţiei , ol negdrii tntregii aşezd rl
şi poate cd ne va spune Anton;onl
şi al ci1rei ofirmdri . Oricum, recele
şi lucidul analist care este Antonion l
pare să simtă nevoia acum de a
prinde evenimentele în substanţa lor,
dincolo de vi/va publicitară pe care
o provoacă. fntre „Noaptea" şi „Za-
briskie Point îmi pare cd se scrie
0
de fapt şi istoria unei epoci.
Mircea ALEXANDRESC U
sacru. Stntem cenzuraţi. Delon se
poartă cu noi ca un stăpin - . sd
nu uităm fnsd şi pe Caty Ros1er 1
ferestrele şi vitrinele, toate ale lui
Melville, vecinul capodoperei.
Gelu IONESC U
11 socot pe Melville un bun, un
strdlucit meseri aş. Meseriaşului nu-i
este oprit accesul la subti11tote ş i
elocvenţd - ior cronica aduce tn
acest sens argumente edificatoare.
Dar - ceea ce cronica nu spune -
el tşl boreazd totuşi drumul spre
marea artd, printr-o oarecare afectare
tn tratarea locurilor comune, rn
otmosferd, simboluri şi aluzii - v.ezl
colivia, simbol al singurdtăţii , vezi
afişul cu telefonul, cînd eroul e
urmărit de pol/ţie, vezi fnsdşi linearf·
tatea expres-er metică a eroului, „tras"
dupd un model exotic.
Valerian SAVA
••
Se pot admira aici cafitdp/e creato·
ru /ui de atmosferei, tehnica strdluci-
toare, de virtuoz şi scdpărdrile Ironiei
lui Menzel. Dar filmul dă mult mai
purin decit pretinde, are destule efecte
telefonate şi, cum observă cronicarul,
o dezvoltare schematică . E mol
degrabă un mecanism (care junctio-
neazd impecabil, (ărd lndoiald ), declt
un organism viu. Armătura parabolei
se vede bine , în timp ce acuitatea ,
pulsaţia detaliu/ul de viatd lipsesc.
George LITTE RA
Mi-o plăcut mult „ Trenuri stric t
supravegheate". fn ceea cc priveşte
„ Varo capricioasd", 'impifrtiişesc mal
p uţin entuziasmul cronicii. Filmul ml
se pare, la nivelul outorului, doar ca
divertisment , un lntermi?zzo tn care
realizatorul se amuzd, sovurtndu-ş l
propriile sublil1ldţl.
Valerian SAVA
(Cronica filmelor con:;nuă ln pag. 4o )
37

Cronica
I spectatorului
De1pre .Fragil• ••. lui Bargman
„. Filmul este o confesiune; a
regizorului sau a unui bătrîn oare-
care, asta nu contează. În film se
frămîntă teama de ireversibilitate,
obsesia ireversibilităţii, încrederea
tn ireversibilitate. E greu să stabileşti
precis coordonatele acestor concluzii.
E mult mai simplu
o
să iei filmul ca
reală şi adincă conversaţie tntre
oameni.
Secvenţa cu pri mul vis. Bătrtnul
se găseşte singur într-un cartier
necunoscut, pustiu. lipsesc limbile
ceasului din stradă. Timpul e singur.
A apărut un om. Dar e orb şi mut,
e şi el singur, e poate singurătatea
Tn persoană. Cînd o atingi se p~ăb~
şeşte, dar moartea ei e doar f1zic:ă.
Sîngele i se împrăştie, ea dispare
ca orice corp în descompunere. Cel
care moare cu adevărat eşti tu,
Eşti ucis de propria.ţi singurătate.
Apare un dric. El e singura fărlm~
de viaţă. Ea nu e oarbă pentru că
n·are vizitiu. O roată se desprinde.
Se opre$te strivită. E partea ta
de vină şi de viaţă. Restul , chiar şi
pe trei roate, merge înainte. Apoi
frica în faţa morţii. Dar obsesia
morţii e neînsemnată faţă de obsesia
unei vieţi egoiste. Cînd eşti egoist,
singurătatea e cea mai grea şi cea
mai „obişnuită'' sentinţă, mai ales
cind. ai fost obişnuit să fii singur.
Visele fţi lămuresc adesea sensurile
vieţii şi încearcă să te înveţe să
trăieşti aşa ca să ţi se spună la un
moment dat „că eşti valoros pentru
că ştii să trăieşti". De fapt nu ştii
nici atunci: ai vrut să pleci singur
la drum, dar împrejurările te-au
azvirllt într-o furtunoasă meandră
a vieţii (accidentul): relaţiile dintre
oameni, adevărul şi duritatea con-
cluziilor.
Regizorul nu vede o graniţă clară
tntre vis şi realitate, confundă inten·
ţionat (aceiaşi actori) personajele
din viaţă cu cele din vis. Şi lsak e
mereu prezef'lt în visele sale conver„
sînd cu ele. Unele slnt umilitoare,
dar li spun adevărul . Ele pătrund în
conştiinţă, „clare". Într-o secvenţă,
lsak se apropie de un geam şi pri-
veşte înăuntru pe Sara şi pe Sieg·
frid, fericiţi în alb şi negru. Fusese
atras de muzică, de muzica vieţii
dinlăuntru. Vrea să pătrundă şi el
în ea, dar mina i se opreşte Tntr·un
cui care·I sfredeleşte dureros. Pri-
veşte într-un microscop, dar îşi
vede ochii în locul realităţii, e o
continu ă întoarcere în sine. Nu înţe­
lege rt ndurile de pe tablă pentru că
nu a şt iu t s ă ce a ră iertare la vreme
şi in urechi îţi sună o replică pre-
cedentă - „lumea îţi spune prie·
tenul omenirii". Pentru c3 nu ştie
cine este lsak Borg.
38
„Billy mincinosul"
(„Oare a avea imaginaţie
Diagnosticul li greşeşte. li obse-
dează moartea şi ea rîde de el, de
gre'ielile lui, demonstrîndu-i .cinic
că existenţa i-a fost o absurdă singu-
rătate. Soţia i-a murit devreme,
poate din cauza incompetenţei lui
tn a trăi. Şi-a ucis intimitatea de
dragul singurătăţii. Ajuns la capătul
drumului începe să înţeleagă marea
lui eroare. Şi atunci caută intimitatea
pierdută (în relaţiile cu menajera),
caută căldura sentimentului tn acel
„să ne scrieţi" adresat. ti~erilor._ se
caută pe sine tn copilărie (ultima
secvenţă). Sara în alb şi lsak I~
~~f~~;ea~~ ~~ ~~c'~u~~i :;:~~irii~'.
între ei există copilăria şi atît. Dar
el rămîne departe de ţărmul ei,
tn virtutea ireversibilităţii. Teama
de ireversibilitate ar putea fi şi
retragerea în moarte sau pur şi
simplu renunţarea la o existenţă
vie, împărţită cu ceilalţi. Tncrede~ea
tn ireversibilitate s-ar putea def1nf
prin titlul filmului: fragii se lmpră.t­
tie, stnt reculeşi, dar pentru ci
există o „cauzalitate" în faptul că
s-au împrăştiat, ei nu mai fnseamnă
pe urmă acela~i lucru., ..
Fiecare replică e utilă, n1ct u~
cuvint de prisos sau poate două~tre1
de atmosferă. Felul de a trata visul
mi se pare nou prin lipsa de a
apela la fantastic. Muzica aproape că
nu există sau. atunci c.înd apare.
reprezi ntă lucruri foarte precise,
indispensabile expresiei de ansamblu,
Ocolind discuţia care se poate înlăn­
ţui în jurul oamenilor din film (căci
acestui film nu i se poate face o
cronică) aş mai spune că există
şi o discuţie despre religie, în care
regizorul rămîne neutru sau poate
că nici nu are hotărît răspunsul.
lsak Sorg pare a fi un „Umberto O",
dar mai filozof şi mai necunoscut.
ADRIAN ISTRĂTESCU
Liceul Gh. Lazăr - Sibiu
str. Tipografilor nr. 10
.Vin clcll1lll"
„.Cc contează dacă artistul tşi
sparge _numai un„ o~ in cap sau ~pucă
cu piciorul o h1rt1e de 10 lei 1 Ce
dacă publicul vede ~ai mult numele
artistului pe generic sau rîde I~
~~i~~m~~ti=p~~~fne~in l~~~~:jied~
se poate de puerilă. Umor? Numai
dacă te gîndeşti la coada de la
„Republica" la prima reprezentaţi~
(deşi nici aceasta nu er~ mare, .că~1
publicul are fler) . .Tn schimb, pe1sa1e
cite vrei - cum nici în documentare
nu întîlneşti. Mă mir că cicliştii
n-au fost şi pe litoral sau pe la
mînăstirile din Moldova .... De la
„Corigenţa domnului profesor" co·
mediile rom 1. neşt1 încep să cam
rămînă repetente.
NICOLAE DĂSCĂLESCU
student, anul I V
Institutul de Construcţii -
Bucureşti
https://biblioteca-digitala.ro
tnseamnă a minţi?" - T.
Po,ta .Cronicii 1pectatorulul•
ALEXANDRU DAVIDESCU - str.
Maximili an Popper nr. 35 Bucureşti
Cronica dumneavoastră la „Mes-
teacănul" are multe calităţi dar
punctul de vedere nu ni . s~ pare
ferm. Vă rugăm să reven1ţ1.
în jurul
articolelor
noastre
• N-or fi necesar un 1ondaJ
printr• elevu
.„~ vrea să s~blinlez că
trebuie confundată introducerea fli.
mului tn şcoală ca obiect de studiu
cu modernizarea mijloacelor de pre·
dare prin folosire.a filmelor didactice
sau ştiinţifice. Filmul didactic va
deveni fără nici un fel de discuţie
un preţios ajutor al profesorului,
la fel de obişnuit ca harta sau muta.
jele. Dar asta nu înseamnă că elevli
fac cunoştinţă cu arta filmului, după
cum privind un mulaj de ghips nu
se studiază sculptura. Consider că
este absolut necesar să se prezinte
elevilor, cel puţin celor din ultimii
ani, un curs în care s~ se . prede.a
istoria, teoria şi estetica fllmulu!•
toate însoţite bineînţeles de ex~mph·
ficările corespunzătoare. Evident,
se pune problema supraîncărcării
elevilor. Dar pentru a rezolva această
problemă propun ~ă se fac~ un la~g
sondaj tn rindunle elevilor din
clasele X-XII. Ei vor putea spune
mai precis dacă una sau două ore pe
:~f:~~~~u;nco~~;~tuf! os:upsr~~~~~~~
care a activităţii lor şcolare.
SILVIU ZIMEL
strl Horezu nr. 18-Craiova
„.Filmul trebuie introdus în şcoală
pentru ca să cultive sensibilitatea
elevilor. să le elCerseze puterea de
judecată asu pra filmelor foarte bune.
MARCEL POPESCU
elev ci. X-a-Călăraşi
Opinia unul profeior:
ln calitate de dirig inte la o clasă
cu elevi _mai mari, am căutat să
programez vizionarea şi discutarea
unui film rom dnesc cu o valoare
deosebită pentru tinerii noştri. Tre-
buie să spun că am găsit foarte greu
filmul care să răspundă scopului
urmărit şi întrebărilor înfrigurate
ale elevilor mei. Poate că se vor
găsi scenarişti şi regizori care vor
spune că nu au posibilităţile noastre
în a cunoaşte specificul problemelor
tineretului. Oare documentarea în
sensul acesta este atit de dificilă 1
Pentru că vorbesc despre asemenea
Liana)
ln treb ări, iată ş i ci t eva pe _care. mi
le- au pu~ el evii mei: „Mai există
eroi in zil e le noas1re ?„, „·Se găsesc
ast ă zi iubiri atit de frumoase ca
aceea d intr e Ro meo şi jl! lieta ?",
„Putem vo r bi cu p ăr in ţ ii de; pre
iubir il e noastre1" , „Cit poate dura
o pri ete nie a d ev j r ată ?". O sursă
interesil ntă de info rm are o oferă
repor taje le şi an rhc tele din ziare.
Une le din aceste a ::.rnt al armante.
Specia l iş tii noşt ri ar trebui să le
studie~~~f. AN ATOL PAVLOVSCHI
Lice ul din Urziceni
Opinia unei eleve
Trebu ie să rem3.rc, de la început,
~u
~~~~=~~~ c~ 0~~~~ a î~os}i i'~~re~~!=~
lucrul acesta inexpli~abil. .Nu ştiu
de ce există înrădăcinată ideea că
pc ecran tinerii trebuie _să apar~
neapărat numai în posturi de eroi
imaculaţi. Cînd se cunosc. atitea
cazuri (relatate tn an.chetei~ zrar~lor)
de tineri care au păşit greşit în viaţă,
în filmele noastre nu ni se arată
decit personaje stere~ti pe puse să
debiteze replici sforăit.oare. Eroul
e sau student sau muncttor pe şan­
tier. Altfel de tineri nu avem 11
Dar atunci dnd se încearcă ~n ~ce­
nariu ie~t din tiparele ob1şnu1t~.
cronicarii cad într-un exces subit
de exigenţă, se iscă o adevărată
f:1~~~;iu~e m:~ăări~~~~~ d~~~~a~ă ~=
porneşte o adevărată ~ampa~1e î':":
potriva realizatorilor, 1ar Unii amic~
de-ai mei care pă~eau aşezaţi ş1
foarte de treabă, lş1 aduc de??aU
aminte că-s tineri respectabili Jf
cer înlăturarea filmului. ln conse·
clnţă, filmul abia dacă e programat
tn dtova săli obscure de cinema. S·a
făcut vîlvă - filmi.;1 e imoral, filmul
e fals, etc. _ i s-au găsit păcate
adev ă rate, dar cite nea~e.vărat:,
tncercîndu-se abaterea atenţ1e1. pubh:
ce de la atitca insuccese ale filmului
românesc, spărgtndu-se toate oale!~
în capul bietei „fete fermecătoare ·
Dar pentru numele lui dumnezeu,
arătaţi-mi o jurn~tate d~. _sce~~
imorală tn acest film! Pnv1ţ1 ~1ţ1
tineri îşi pierd vrem~a ~o:_ tncer~1nd
la IATC şi nef ă<. i n d n1m1c intre timp
şi ~~c;ăn:~iv:'r;,r~iul~~t~i tme
1
oare
bune,
nu aveţ i şi dumnca'.'oast.r~,
stimaţi cronicari, o parte din vină
~~~7~~ raJ~ne~e ~l~~de:~~~Di~i~eţi~:
unui băiat cumint e''• „G1oco~da fără
surîs", „Meandre'', îngenunchind însă
cu laudele la filme fără valoare
numai pentru că erau acol? o coope:
rativă agricolă şi un şant1ed Ar f1
bine să reflectaţi la problemele
acestei'!, stimaţi cr~nicari.
.„Din toat ă scrisoarea mea aş
vrea să tnţe~e g eţi c~ an_i aşternut
aceste rinduri pe hirt1e din drag<?ste
~iă~~~pecc;e Si~~~~~:cer~f~ u1~7 r~ mi~
1 1 1
nesc, ln ciuda filmel<>r proaste pe
„Haraklrl"
(„Elevii mă fntreabă: „mai există
care le-am văzut. Cred într-o schi m-
bare, cred că va veni o vreme cfnd
studioul „Bucureşti"' ne va oferi
numai filme de calitate. Cîne ştie,
poate că şi scrisoarea mea va ajuta
într-un fel!
IULIANA MICU
~agistrala Nord-Sud nr. 15
Olac 9 scara C, et. 8, ap. 109-
Bucureşti
N.R.: Hotărlt că scrisori "" ale
'i
dumneavo01Stră, pline de sinceritate
pasiune faţă de filmul românesc,
- chiar dJcă punctele noastre de
"'~dere diferă - nu ne pot decit
ajuta în argumentarea marilor exi·
r;n~~ ra~~i~=ş~~ne;n~~f ~!ia ~~~str;;.
referiţi, revista noastră şi-a expus
părerea deschis şi fără menajamente
demonstrind defectele lui prorunde,
slăbic.iunile mesajului, echivocurile
supărătoare. Fireşte că nu aveam
orgoliul de a spune ultimul cuvlnt.
Nu dorim să deţinem tristul privi-
legiu al adevărurilor monopolizate.
Regretabil a fost - după părerea
noastră - că în cazul de faţă nu s-a
desflşurat o dezbatere 1 ci o „batere
11
unilaterală împotriva unui film, de-
parte de a fi „nocivul' rebut al
1
studioului nostru. Or filmul nostru
nu se poate dezvolta decît în discuţii
vii, contradictorii, pro şi contra.
Nu ne rămîne decît să sperăm că
tn viitor vom face filme mai bune
dectt acesta, filme în jurul cărora
pasiunile să se înfrunte multilateral
(să aibă de ce să se înfrunte) cu
acuitatea cu care o faceţi şi dumnea-
voastră. Vă mulţumim.
„Angelica şi Sultanul"
(„Cine nu şi-a dorit să fie frumoasă
eroi?" - prof. A. Pavlovschi.)
Cino f1I rfd o do noii
Am 18 ani, aştept şi eu ca şi
mulţi tineri de virsta mea, filme
dedicate nouă. filme care să ne
convingă. Dar noi „înghiţim" filme
C\J viteji medievali sau cu faimoşi
cuceritori ai far-vestului; ieşim însă
de la „Un bărbat şi o femeie" cu
sufletul radiind de o copleşitoare
mulţumire, încrezători că în viaţă
dragostea nu are oprelişti. Am văzut
şi filme ca „Statornicia raţiunii
care, chiar dacă nu ne-au mulţumit
pe deplin, cel puţin au analizat
0
problemele tineretului şi au pre-
zentat o anume situaţie care ne-a
făcut să reflectăm. Şi în cinemato-
grafia noastră există ctteva filme
care s-au ridicat din noianul de medio-
crităţi, ne-au plăcut filme ca „ Pădu·
rea spînzuraţilor" sau „Răscoala",
Am început să realiz3m şi noi clteva
seriale dintre care „Haidacii" s-au
remarcat printr-o oarecare spon-
taneitate, umor şi fantezie. Aşteptind
11 momentul rom ânesc" tn film, ne
permitem totuşi să consumăm peli-
culă cu „Zile de vară" care nu-şi
fa.c loc nici măcar în limitele medio-
crităţii. De ce ni se împuiază capul
cu subiecte atlt de fade şi lipsite de
importanţă? De ce ·stntem siliţi
să înghiţim culorile idilice, scene cu
fete transformate în naiade şi atîtea
altele? De ce actori buni ca Ştefan
Bănică şi Coca Andronescu sint
obligaţi să-şi trivializeze personalita-
tea în asemenea „filme"? După
vizionarea lor, ai senzaţia că cineva
ca Angelica?" - N. Ursescu)
https://biblioteca-digitala.ro
„ Cop ilă r ia lu i Ivan"
(„De ce nu avem un cinematograf de
tşl rîde de tine, că cineva socoteşte
minciună capacitatea ta de a aprecia
un film.
GEORGETA CĂPRUŢĂ
str. Tipografilor 29 - Sibiu
o
Fe llcl tărl lui Ion Bostan
Bravo, de zeci de ori bravo.
felicităridin toată inima, lui Ion
Bostan pentru scurt-metrajul său
„Histria, lderacleea ş1 lebedele". Este
un adevărat poem simfonic tn ima·
gini pe care tare aş vrea să-l vadă
mu!U, cit mai multă lume, mai ales
tinerii.
.
PROF. SARVAS KARIPtDIS
str. Bach 5 - Bucureşti
De ce nu p ot re v edea fll male
ca re•ml p la d
ln nici o ţară nu s-a ajuns incă la
o asemenea tehnicizare tnctt să ţi se
proiecteze acasă filmul pe care vrei
să·I revezi. Sint de acord, aşa e.
Dar atunci ce rămine de făcut?
Singura soluţie posibilă ar fi readu-
cerea pe ecrane a clt mai multor
filme valoroase, rulate de-a lungul
anilor. Să privim în""U programul
filmelor ultimelor luni. Din aproxi·
mativ 30 de filme ctte rulează săptă­
mînal la cinematografele din Capitală
(exceptind Cinemateca) doar unu l
sau două sînt valoroase," restul balast
- non artă. De ce oare nu se readuc
cit mai multe filme bune pe ecrane 1
De ce oare nici un cinematograf nu
este „specializat" în această direcţie?
Priviţi vă rog şi dumneavoastră,
reluări?" - M. Boholţeanu)
programarea filmelorln ultimele luni
şi fiţi sinceri, tovarăşi răspunzători
de răspindirea artei filmului: cite
filme valoroase găsiţi şi pe care aţi
dori să le revedeţi l
MIRCEA BOHOLŢEAN U
Biblioteca Centrală Universitară
Bucureşti
$1 l a răJ I dHp r• r elu ări
Vreau să anu de ce nu se achizi·
ţionează cit mai multe comedii ale
marilor clasici ai genului, mult mai
suculente decit jalnicele comedioare
ce domină ecranele în prezent. De
ce nu se reiau marile comedii ale
ecranului 1 Ele ar trebui scoase de la
nartalină şi repuse tn circulaţie. nu
de alta, dar noi, tinerii de azi, abia
dacă am aflat de la cei maturi sau
din vreo statistică 1ntîmplătoare
despre ele.
AUREL POP
Jibou
o
N•o fnfleratl pe Angelica I
De ce s-o înfierăm pe Angelica 1
Oare numai de filme cu gust amar
avem nevoie 1 Să nu rezişti decît
la o jumătate din „Angelica" mi
se pare exagerat. A viziona doar
filme strict psihologice, strict apro-
piate de viaţă, înseamnă a-ţi limita
orizontul i e ca şi cum ai elimina
din literatură basmele şi din viaţă
- reveria. Pentru că cine nu şi-a dorit
să fie frumoasă ca Angelica, viteaz
şi stă pin pe sine ca un cow-boy l
Văd şi „Cleopatra" şi „Angelica"
şi „Căderea imperiului roman" şi-mi
spun că „Război şi pace" a fost
incomparabil mai bun. Păreri şi iar
păreri.
N. URSESCU
studentă - Bucureşti
N .R. Păreri şi Iar pirerl. ..
D ialog
între c ititori
e Răspuns cronicii semnate de citi-
toarea Carla Barbu la filmul „ Billy
mincinosul" (Cinema nr. 7/1968) :
„Am citit cronica Carlei Barbu
tnainte de a vedea filmul. De obicei
procedez invers. Am rămas surprin-
să, după vizionare. Nu prea se
potrivea cu ce citisem. Billy nu este
nici „mincinos", nici „fricos" (cuvin-
tul „laş" îl găsesc prea greu, prea
nepotrivit). Billy nu este un min-
cinos. Are imaginaţie. Tovarăşa Carla
Barbu clasifică oamenii în două
categorii: mincinoşi şi „fricoşi, cel
mai adesea laşi" I Oare a avea imagj-
naţie, înseamnă a minţi? Dacă-l
numim pe Billy mincinos pentru
visele sale, de ce nu am numi-o
mincinoasă şi pe fetiţa cu chibrituri
a lui Andersen ca şi pe atîţia alţi
visători l Găsesc u.tastă categorisire
tngu5tă, neinterr(:iată.
T. LIANA
Galaţi
39
 EXPRESUL
COL ONELULUI
VON RYAN
**
P rodu eţie
a studiourilor am e r icane.
REGIA : Mar k Ro bson. SCENARIUL :
:U~~d:~~a~:n~i, o!~~;~est~~~~~~:
IMAGINEA: Wlllîam H. Dan lels.
MU Z ICA : Jerry Go lds mlth. CU :
Frank Sin a t r a, Trevor Ho ward , Br ad
Dexte r , Sergio Fantoni , Jo hnleyto u,
Ed wa rd Mul hare , Wolfgang Preiss.
Mark Robson face parte dintre regizorii pe care Holly-
wood-ul i-a lansat in anii 1949-50, într-o perioadă cind
America, traumatizată încă de pe urma războiului, dar
operindu-se deja distanţarea necesară, începe marea
serie a filmelor inspirate din campania din Pacific şi de
debarcarea în Europa. Seria se continuă şi azi, pentru că
tema este prea ademenitoare şi succesul prea la îndem1nă,
pentru a se renunţa cu uşurinţă la ele.
Desigur, nu toate aceste pelicule pot fi asem\Jite - ca
stil .• yaloare cu adevărat ci~emato~rafică sau ambiţi 1
art1st1ce - cu un film de talia „Iluziei celei mari''. Nu
ştiu dacă. în general, căutind în istoricul genului, cu
e.xcep\i~ acelui „Ziua cea mai lungă'' (care rămîne pentru
filmele 1nspirate de cel de-a l doilea război mondial, ceea
ce „Iluzia" lui Renoir este pentru primul război) ar putea
f1 dcspr_i.nse multe altele. S-ar mai putea probabil adăuga
„Evadaţn", „Podul de pe rîul Kwai" sau „Evadarea cea
mare". ln schimb, mişună produse de duzină - ameri-
cane de predilecţie - care sînt expresia desăvîrşirii,
o desăvîrşire strict artizanală însă. Şi trebuie să recu-
noaştem el nu sîntem atît de răsfăţaţi incit să privim
cu blazare la reuşita unei pelicule ca „ Expresul colonelu-
lui Von Ryan". Film care ne cucereşte prin ingeniozi-
tatea scenariului, vigoarea ritmului şi măiestria inter-
p retării: film care se străduie - ş:i, cred eu, izbuteşte
- să ţină trează atenţia spectatorului ce se va surprinde,
nu o dată, cu răsuflarea tăiată, stînd în cumpănă dacă
să i se ridice părul măciucă sau să zimbească .
Regizorul nu are ambiţii exagerate şi nu se sfieşte să
ne-o demonstreze. El se ascunde - cu modestie sau
pentru că puterile-i se opresc aici - irrapoia scenariu lui,
mulţumindu-se să-şi piloteze interpreţii ş:i să aplice ceea
ce meseria şi experienţa l-au tnvăţat . Deci, un film fără
p retenţii estetice, fără să poarte pecetea unui dirijor
foarte personal şi minat de har. Da, dar un fi lm desăvîrşit
executat. pe o temă suprasolicitată ş i , prin asta , cu atît
mai primejdioasă. Pentru că trebuia suplinită banalitatea
subiectului. Cu ce? Cu meserie. Să fie acesta oare un
merit Cerizoriu?
Un lagăr de prizonieri în Italia anului 1943, în care
ajunge. picat din cer şi in flăcări, pilotul american Ryan-
Frar.k Siriatra. Colonelul Ryan începe prin a colabora
cu autorilăţde lagărului - de unde şi porecla de „ Van"
- pentl u ca, pînă la urmă, să organizeze evadarea între-
gului lagăr şi îmbarcarea lui într-un tren (expres). Desti-
naţia : libertatea. Încercarea de analiză psihologică de la
începutul filmului este sumară şi, cunosdnd metodele
genului de care pomeneam, falimentară a priori . lmpăr­
ţ1;ea clasică în buni şi rdi arhicunos~ută, .iar complexita-
tea dramei, opusă extremei simplificări a moralei ce
decurge din ea, 1nvăţată pe de rost. Toate le ştim dar
pe toate le aflăm din nou. Ştim şi că un film cu prizo-
nieri !i lagăre de război este ca o poveste despre copii
părăsiţi: naşte o reacţie fu l gerătoare de simpatie în
sală. Mesajul profund um<ln este inevitabil. Toate astea
le ştim, prea bine şi totuşi filmul ne place. Ne plac adică
pînl şi cusururile lui : poncifele? Da, devreme ce ele
sînt prelucrate, metamorfozate, asimilate cu inteligenţă
unui tot ce vădeşte ştiinţă a meseriei, talent cinern.UP-
~ra~i~;,,~u ~i~~·;~ geniu. Nici măcar talent pur şi simpl"U.,
Rodi ca LIPATTI
PRO s~u · CONTR'.A.1
Scenariu ingenios, e muft spus. Dor ştiintcl de cinema,
ritm viguros şi interpretare cu odevclrat excelentă, este
cit se poate de exact. Pentru cel, ce altceva poate face
credibife cele mai neverosimile
atenţia şi simpatia, deopotrive}?
situaţii, cucerindu-ne
Adina DARIAN
est~e v~!s~ ~f~t saa:e~ usf u~;~~ u7i~c~c~~k~p~~;~ ~ic~~t~:f~:
1
pentru co sd verificăm verosimilul.
Doccl un film ne boate ţine doud ore cu rdsuflarea opritd,
ajunge. Şi (1/mul lui Mark Robson reuşeşte din plin acest
lucru.
Radu GABREA
4.0
https://biblioteca-digitala.ro
COLIVIE
PENTRU
DOI
**
Produc ţ ie
a studio ur il or cehoslovace.
REGIA : Jaroslav Mach. SCEN A-
RIUL : Jaroslav Mach, Jiri Kadsek ,
Vl ad imir Men• ik. IMAG INEA : Io-
sef Hanus . MUZIC A: Stepăn lu cky.
CU : Vlad i mir Mens ik , Consue la
Morikova , Ja ros lav Ma r va n, Marie
Rosul kova, Jan Skopecek.
Prima parte a filmului - cea pin3 la înnodarea clasică
a conflictului - e foarte bună. În filmele lucrate după
tabieturi , expunerea se cere de obicei a fi scurtă ş: i
rapidă. Şcoala rehă - in plăcerea ei inteligentă de a
dedramatlza acţiunea pentru a ajunge la drame mai
„adevărate" - renunţă la tabieturi, lungeşte introdu -
cerea cu răbdarea ei de fier binecunoscută de la
Forman. Passer şi discipolii lor. Mach n~-şi trădează
colegii de şcoală şi practică împreună cu ei acel neo-
neorealism ceh cu oameni fără cuvinte mari, cu exis-
tenţe mărunte, la nivelul cotidianului surprins in
intimitatea lui impudică. Eroul e muncitor necalificat,
într-un depozit de hirtie, la subsolul unei tipografii,
tinăr necalificat în muncă dar calificat în tristeţi le
wnei adolescenţe dusă cam prea departe. O mamă
sîciitoare care ar vrea să-şi vadă băiatul căpătuit, un
sufertaş în Clre Cendra ia zilnic mîncarea de la „Gos-
podina", fotografii multe ale oraşelor lumii pe unde
rMdra nu speră să. ajungă, un apart.ament vechi cu
u;. _„ ,,·ojite in care rn~i trăieşte un actor bătrîn, cu
fular mătăsos la git, un patefon la care mama pune
înaintea cir.ei o pl::!.c~ de pc vremuri, zîmbete triste,
de unul singur, prin oraşul populat cu baruri mediocre
în care tinerii se sărută nestingheriţi şi soliste ve~te­
jite de muzică uşoară dau ochii peste cap, focoase,
intontnd „ Pepito mi corason".
Drama e aceea din „Marty" - filmu l acela american
surprinzător, mic şi antihollywoodian - drama băia­
tului bătr1n căruia sîmbăta seara cu singurătatea e i
i se pare cea mai îngrozitoare zi a săptămînii. Se
dovedeşte cil băieţii bătrîni sînt în secolu l 20 la fel
de interesanţi ca „fetele bătrine" lansate în secolu l 19
cinematog rafic de Bette Davis: timizi, alergici la
vulgaritate , suspicioşi faţă de vitalitate, virtuoşi cu
măsură, p uţin bovarici , eco nomi , dar gata să-şi facă
praf averea cîl'.'ld dau peste o rază de l umină ... Por-
tretul ceh e tiP,ic, poate prea tipic, tratat însă fără
emfază, cenuşiu şi tuşant. Dar din clipa cînd apare
raza, interesul se stinge. Intrăm intr-o intrigă oare-
care, pe schema virtuţii decente care întilneşte viciu l
decent. O fată blondă, membra unei bande de borfaşi,
şantajată de aceştia. Raza caută adăpost întimplător
în apartamentul scorojit. şi l uminează citeva zile
existenţa timidului singuratic care, fireşte, habar
n-are ce păcătoasă idolatrizează. Dar chiar dacă a r
şti.„ Pînă la urmă, viciul moderat e învins de vir-
tutea moderată şi după un gest frumos fata se decide
să-şi ispăşească hoţiile. Cercul se închide, eroul
rămîne iar singur. Regia nu gafează, actorii sînt la
locul lor, deşi acest Cendra (Vladimir Mensik)
mi-a părut mult mai savuros în „Dragostele
unei blonde". Aici aduce un foarte expresiv tip
tumefiat de tristeţe, dar la un moment dat nu mai
avem nici o surpriză. For man avusese griji să-l expună
mai puţin şi să extragă astfel mai mult.
Radu C O SA ŞU
Mi·e teamd cd acest „neo-neorealism" (cum inoveozd
aulOrul cronicii) sd nu oscundd subconştient senzaţia
de naturalism pe care filmul mi-a lăsat-o. mie. Mach
este aici epigonic şi prin asta nu tndeajuns de „neo-
neorealist" , precum colegii săi.
Savel .STIOPUL
Filmul ml-o pldcut mai puţin declt lui R. Cosaşu.
E o ontologie de şabloane mai vechi ş:/ mai noi ale
cinematografului, incluztnd şcoala strd/ucitoare cehd.
Cehov + Bardem + Marty+ Forman.„ Din crestoma-
ţia asto ies cu toţii bagatefizaţi. Şi-i bine să ne pdsţrăm
totuşi idolii.
Alice MĂNOI U
Nu se poate spune „nu" unul film pentru cd nu e
capodoperd sau experiment inedit. Acesta e un bun
film „de ş:coold" , dintre acelea care apar tn jurul
realizărilor de vlrf ole unui curent, sustinfndu-i evolu-
ţia . Are dreptate Rodu Cosaşu.
Valerian SAVA
FETE
ÎN
UN IFO R MĂ
•
Productie a s t udi ourilo r di n R. F.G.
REGIA : Geza Radv any. SCENA-
RI UL: f. An dam , Dr. Fr anz Ho lle-
r ing. IMA G INEA : We r ne r Kr ie n.
MUZICA : Pete r Sa ndloff. CU : Lill i
Palme r, Romy Sch nei der, Th eresc
Giehse, Bla ndi ne Ebl nge r , Ad elhe id
Se ec k, Gina Albert , Sa bine Sinje n,
Ch ristine Kaufmann .
lncor;2ibilt, oa icnii cumsecade se
l asă mereu, de bună voie, impresionaţi
de melodrama de tip clJsir în care doi
tineri se iubesc nebuneşte şi fără
speranţă. Şablonul, cu ccndiţia ca ea să
fie frumoas<l, el since ·, şî amindoi să
joace bine (sau „bine") s-a dovedit o
reţeU. fără eo;e.:uri. Happy-end-ul e
numai un ar:cesoriu neglijabil. Totuşi,
fiecare regizor, dăruit cu atotputernicia
şi orgoliul creatorului, caută să mai
schimbe prnc~dura, bineînţeles în limi-
tele relativ h gi ale tiparului. Aşa cum
se intim piă şi cu Geza RădVanyi: mese-
riaş fărl cu~ur, l·Jcr~nd cur•, dar înve-
chit şi cu slăb:ri .ine pentru declamato-
rismul regizoral, el face pe un şablon
deja de pe altă lume, un film şi mai
desuet decît modelul. Se petrece lntr-un
pension pentru fete tinere de vlţ1
n obilă. Pensionul, ca şi educaţia, sint
prusace, deci primul e o citadelă zăvo­
rită, departe de lume şi mai ales de
b ărbaţi, iar educaţia acluce grozav cu
instrucţia militară. Manirestările anarhi-
ce sau părerile personale sint pedepsite.
Sentimentele de orice fe l sînt neper-
mise. ln sus-descrisa citadelă mocnesc
o mulţime de drame, inclusiv neferici'•.a
dragoste. Dar (aici vine noutatea şi
totodată problema centrală a filmului),
ea (Manuela) o iubeşte pe ea (profe-
soara). Se adaugă sosul de gelozie,
i ntrigă şi sinucidere şi despărţire. De
altfel în pension excepţii sint cele cu
înclinaţii normale. Concluzia moraliza-
t oare - ~dresa.tă t:lirectoarei - sugerea-
ză că a te im potrivi firescului uman are
ca unică altern3tivl dcriv~rea lui spre
nefiresc. Fără comentarii. Probabil că
oamenii cumsecade nu vor avea încotro
şi vor plinge, „ele" fiind frumoase şi
foarte sincere, iar evoluţia psihologică
a evenimentelor fiind, ca 1n toate pro-
ducţiile autorului, măiestrit gradată.
Acestea fiind zise, sau mai degrabă
ocolite, vom considera ,. Fete în uni-
formă" inCi. un film şubred, mult.
prea mult îndatorat actorilor.
Eva H AVl> Ş
Freud tn versiune Lehar, povestit de cel
moi corect şi mai p/ictis;tor regizor de
film. Geza Rddvonyi. Un film cu Romy
Schneider mereu cu lacrimi in ochi şi
cu Lily Pa/mer cu suspine fn gft/ej.
Iulian MEREUŢĂ
Aprecierife cronicii sînt exacte, tonul
e cam indutgent.
Adina DARIAN
 DIALOG PRIN PARIS

UN FILM
PE LÎNGĂ
CARE
NU POŢI
TRECE
INDIFERENT

Michel Cournot,
temutul critic
de la «Le Nouvel
Observateun>,
are vocaţia succesului.
Trei cărţi,
trei premii.
«Martinique» ( 1948)
Premiul Feneon.
«Primul spectaton> ( 1957)
Premiul Deux Magots.
«Copiii dreptăţii» (1958)
Premiul Italia.
Un film,
«Les Gauloises bleues»1
selectionat
pentru vij;liosui
Cannes '68.
Dacă festivalul a fost
pulverizat
nu a fost
vina filmului.
Poate Întrucîtva
a autorului.
--4
41

https://biblioteca-digitala.ro
DIALOG
PRIN
PARIS
c~~~~~tf;:~~l~i r; ~~~~:i c~~r~8.::
ziarele franceze mi~a amintit cum am
văzut «Les Gauloises·bleues• în zilele
acestui răscolit şi răscolitor mai pari-
zian.
Filmul făcuse cale întoarsă de la
Cannes fără să fi lntilnit opinia criticii ,
a spectatorilor, fără să fi dezlegat
pariurile pentru Marele Premiu. Furia
canneză li oprise calea de la o celebri -
tate formală . Evenimentele din mai ii
puneau însă în valoare într-un fel cu
totul neprevăzut, actualitatea sa per-
cutantă .
ln acele zile cind a cor.tesla era cel
mai conjugat verb din vocabularul
limbii franceze, a prezenta un film, fie
şi numai pentru prieteni, însemna un
act îndrăzneţ.
M minusculă sală
0
de proiecţie de
lucru pe rue Lauriston . Cournot în
«puii• roşu şi Nella Bielski - doamna
Cournot - ln pantaloni, arătau pentru
prima dată «Les Gauloises» citorva
privilegiaţi . Prietenii şi colegii translo-
caseră curiozitatea de pe neprevăzutul
«happening» real al străzii asupra
happening-ului imaginat pe peliculă .
Intre ele, nici un contrast. Atunci cînd
o sinRură zi îmbătrinea de-a binelea
ginduri sau fapte, «Les Gauloises• era
mai mult declt un film actual. Era un
film care avusese intuiţia actualităţi i,
anticiplnd-o. Flash-back-urile din po-
vestire realizaseră, Inconştient poate,
un flash-ahead în timp. Revendicări
sociale, confuzii politice. lmi vine ln
minte albumul de fotografii pe care
Ivan li răsfo ieşte în aşteptare la mater-
nitate. Poza cu copii mizeri, schilod iţi
de foame asupra căreia aparatul se
opreşte lndelung. lmi pare făcută ieri
la Biafra.
S criam atunci că «Les Gauloises»'
se lasă mai mult simţit declt în-
ţeles. Calea înţelegeri i clasice fiin'd
parcă voit barată de autor prin paran-
teze care se deschid mereu şi mereu.
«Este un film simplu , nu trebuie
decît să-l priveşti , să te laşi în voia lui.
Este un film care nu trebuie înţeles ,
interpretat», îmi spunea Cournot.după
clteva zile, lntr--0 discuţie răzleaţă pe
străzile Parisului, atunci clnd ii între-
basem dacă nu se teme că filmul lui
ar fi greu de urmărit prima dată din
pricina încărcăturii de implicaţii expri-
mate printr-un montaj de idei sacadat
ca firul gîndului. lmi spunea, tot atunci,
că nimic nu I se pare mai aproape de
prostie decît inteligenţe . Filmele lui -
îmi spunea - nu vor fi niciodată desti-
42
nate publicului snob de pe Champs
Elysees, ci numai acelui public popular
care nu-şi aduce de acasă gata pregă­
tite reacţiile, interpretările, emoţii le şi
un lntreg sistem de gindire pentru a
detecta simboluri chiar acolo unde nu
sini. ·
L es Gauloises bleues», notaţii de
viată. Dragostea, despărţirea, singu-
rătatea, lmplinirea. ln fiecare moment
se întimplă ceva. Apar tot felul de
oameni. Apar şi dispar lăsînd ln urma
lor dira durerii , a. bucuriei - a v i eţ ii :
Observatil lucide, retinute cu o imen-
să tandreţe prin privirile unui copil
matur ş i ale unui matur cu suflet de
copil.
«Les Gauloises bleues», un film
care nu poate fi povestit. Un film făcut
pentru a fi privit. Poate cheia acestui
film o dă însuşi Cournot, personajul.
«A face cinema nu lnseamnă a
pune în scenă, ci a pune ln imagini. A
face cinema înseamnă a compune, a
imagina, lnseamnă a face poezie.
Filmul e făcut din culoare şi ritm, nu
din subiect, nu din personaje».
Cournot vorbeşte cum filmează, cu
ritm şi culoare. Răspunsul lui nu vine
la lntrebarea ta. Este glndul acelui
moment rostit cu glas tare.
Mi-amintesc cum mi-a povestit in-
terviul lui pentru radiodifuziunea fran-
ceză. Era lntrebat despre «Les Gau-
loises». El răspundea despre «Camera-
man»-ul lui Buster Keaton.
ull văzusem în ajun. E genial. Filmul
·meu e desigur foarte frumos, dar
Keaton era genial ş i cu el în minte nu
puteam vorbi despre altceva».
Fără sli-1 fi întrebat mi-a vorbit cu
multă admiraţie - şi numai cine 1-a
citit pe Cournot ln «Le nouvel obser-
vateur» ştie cit de rar se liitimplă să
folosească tonul admiraţiei despre«Ha-
rap Alb.al lui Gopo. 11 văzuse la Mos-
cova în 1963. li considera printre cele
mai bune filme ale festivalului. Dorise
să-l cunoască pe Gopo pentru a i-o
spune. Nu l-a cunoscut. Cite intenţii
nu se pierd la un festival!
C ~~;d~~ '~~~ro"~:~cuo~~~~r=~~~~
{ucrurl, Idei. Sau ln metro. lmi spune
cum scrie repede, fără să corecteze,
în picioare.
Figuraţia? O delestă.
«Nimic mai fals. Aleg Intre extreme.
ln cinema nu există cale de mijloc, ca
în teatru. Ai nevoie ori de mari actori
(în «Les Gauloises• ei sini Annie
Girardot, Bruno Cremer, Jean-Pierre
Kalfon) .sau de amatori•.
Cum este Nella Bielski pe care a
ales--0 pentru rolul principal după ne-
n umărate căutări . Numai că, după
acest prim rol, Nella Cournot cu greu
ar mai putea fi numită o amatoare. Ş i
tot pe ea a ales--0 Cournot pentru urmă ­
torul său film . Există o singură soluţie,
să facă din Nella o mare actriţă. După
cum i-am cunoscut pe amlndoi, nu
le va fi prea greu.
I :~in~!'.e~!~:::p;;~:ci:~e, 8t:sC:r~
ultimul regizor francez, născut din-
tr-un critic. Despre un film care este
unul dintre acele rare exemple de
cinema care te marchează. 11 poţi iubi.
11 poţi detesta. Nu poţi trece pe llngă
el Indiferent.
Mi glndesc că Michel Cournot li
seamănă. La Paris are sau prieteni
sau duşmani . Poate că pentru el nu
numai ln cinema, dar şi ln v iaţă , nu
qxlstă i:ale de mijloc.
11.dina DARIAN
https://biblioteca-digitala.ro
D ol tineri - R1pu şi Vulcl -
muncitori ş i elevi la cursul seral
dintr-un oraş de provincie, se
imbat6 cumplit lntr-o simbătă
seara, se bot, dărlml o baraca
şi sparg capul responsabilului
buletului c Pesclruş». Ajuns la
miliţie , cazul lor devine subiec-
tul unui film educativ. O re-
constituire. Nuvela lui Horia
Pltraşcu se desllşoarl în at-
mosfera sufocantl a unej du-
minici de vari. Decupajul lui
Pintilieurmlreşteatmosferanu ­
velei, cu un plus de lentoare şl
ireal. Poate şi cu un plus de
monotonie. Dar ceea ce am
văzut la filmare arlta altfel.
Arăta altfel şi materialul filmat:
vi u, pli!1 de nuanţe ,
plin de
semnificaţii pe care nu le--aş
numi colaterale ci ţlntnd de
însăşi su b stanţa subiectului.
Echipa
Se spune ci marele secret al
lui Pintilie stl tn felul în care
ştie sl-ş l aleagl oamenii. Ac-
torii. Echipa. Probabil c6 e
asta dar precis nu numai atrt.
Echipa «Reconstitu irii• e facu -
tl din echipe. Mai lntii Pintilie
şi Huzum, operatorul, care se
ciocnesc, se tntllnesc lntr-o idee
se resping în alta, pentru ca să
constate finalmente cA stnt de
acord. Apoi echipa Plnlilie-
Edlth Mandel, secundul lui. Oe
o suta de ori pe zi Pintilie
cheamă enervat: Edithl Ca
cum Edith tocmai acum ar lipsi,
de o sul! de ori Edith rlspuode
calma din dreapta sau din stfn-
ga lui: «Da, sint aici». «Esie
extraordin11rA. Nu exisl.A al
d01/e11 regizor S«und ca ea. Este
absolut er.ervantA. E cel pulin
-111 fel de pisAloagA ca şi mine»,
spune Pintilie„ . Apoi echipa
SergiuHuzum-OinuTAnase,se-
cundul lui şi Paul Misirgic, ca-
meramanul. ln timpul lilmllrli
Huzum li bruftuluieşte pe amin-
doi, apoi lntr-o pauzli ml roagA
sll scriu neapirat despre Paul
Misirgic, pentru c6 e cel mai
bun cameraman din citi e•is tă
pe lumea asta. A poi echipa
sunetului, cu Andrei Papp me-
reu dlsplrut sub clstl si Eugen
Zaharia umbllnd t6cut cu micro-
tonul-glrafl printre noi. Şi în
sftrşit, echipa actorilor care e
flcutl din singuratici, Emil
Botta, hieratic, tăcut şi zîmbi-
tor. George Constantin, mereu
izolat într-un colţ, mereu cu un
plictis vechi lntiplrit pe laţ6,
pini in momentul filmlrii clnd
învie dintr-odatl, explodează în-
tr-un farmec unic, Irezistibil.
Ernest Maftei, veşnic cu o glu-
mi de spus - şi cele mai bune
se nasc din felul cum îşi mode-
leazl el textul. cum glseşte
cuvinte noi - Ştefan Molse1cu,
pe care-l blnui persecutat de
Ideea ci. nu face destul pentru
rolul lui şi tinerii debutanţi :
Ileana Popovicl, Vladimir Gă e­
tan, Gigi M ihMă. Niki Wolc2.
Primii trei cuceriti de film şi
Pintilie in egali masur6, al pa -
,trulea numai de Pintilie. Cercu l
se lnchide la Pintilie. El Iace ca
toate echipele la un loc sa de-
vina una singurl 1 plstrlndu-şi
autonomia. Nu se bagi, nu se
amesteci, nu cere decît ca fie-
care si-şl vadl de ogorul lut.
Pintilie care stl în scaun ş i
absoarbe fiecare cuvfnt, prinde
din zbor o replică schimbata şi
o fixeazl (caşa, spune-o aşa»),
mimează pentru fiecare sce na
respectivi, apoi se înfund ă
în scaun, dispare pentru tot
~: ~r ~U s:~: :~:\:~f V~~
care ceea ce el a mimat, lnCepe
si existe altfel, jucat de George
Constantin, de Maftei, de Moi-
sescu. Cum se modifici. Inter-
pretarea lui, cum se împlineşte
ea cu gesturile alunecate ale
lui Emil Botta, cu masivitatea
lui George Constantin, cu stin-
glcla băieţilor. Cum se naşte
de fapt acea scena şi naşte la
rlndul ei foarte multele detalii
care i se suprapun: o întoarce-
re de cap, o pauzl, o tntretliere
şi de replici, o repetare. Mai ales
aceste «accidente» ale unei fii-
miri li stimuleazl ş i- l lnclnt!,
pentru ci ele scot filmul de sub
semnul cflcutului• şi-l muti ln
realitate. Acolo unde repetarea
unul cuvlnt are putere de argu-
ment, pauza este a gtnduful
înainte de a se formula, gestul
nu se cunoaşte pe sine declt
in momentul ln care gtndul 1-a
şi co mandat.
Secretul aponlaneililii
Vladimir Gletan (Rlpu) şi
Gigi MihAi\6 (Vulcl) stau unul
lingi altul ln lata maiorului de
miliţ ie (George Constantin). Ri-
pu uşor Intimida~ Vuicl total
buimac. Plutonierul de miliţie
(Ernest Mafiei) mlnlncl zmeuri
ş i le oieri şi lor. Responsabilul
bufetului « Pesclruş» , Toma (in-
terpretat de Ion Rldulescu, unul
dintre şefii de producţie ai fil -
mului) mlnlncl şi el zmeuri.
de
 «Reconstituirea» sau
filmul unui film.
În scena asta toatl lumea ml· machiajul şi afara se f ilmează Ceva limpede şi gheţos e şi stare foarte preclsl, dar cu
nincl zmeuri. lara reflectoare, deci lara-ma- in felul tn cere lucreazl Pinti· marginile elastice, margini Intre
Pintilie (iul Mafteo): «Eşti rosei chiaj. Toma se apara moale lie. Nu numai luciditatee cu care fantezia actorul~! se poate
111 place lllmosfera de.Unu de lmpotriva gestului Imperios cu rare urmireste fiecare mi şcare, mişca ln voie. Şi atunci clnd
3ic1, măr.Ir.ci, te patez1 tot timpul, care prof~sorul li cere «lichior fiecare ton al actorOor, du si descoperi pe loc un gest, im-
toi Ympu/ Iii cad boabei• pa jos. de mandarine». «Nu pot, zău acea izolare a lui în filmul pe provlzeeza o replici seu o miş­
Acum dl-Io, dl-I• şi lor/ (blle- mă rede makJru/ şi ml distruge> care-l Iace. Pentru el filmul nu care, ele slnt limpezi şi precise,
lilor): Voi r.u Jua/j Ir.ci, rl uil,P - se lamenteazl Toma, rlsu · în cepe tn momentul tn care se fixeaza repeda, nu-l trag l n
la el. (lui Mafiei): Dl-le Ir. mir.I: cind tirbuşonul ln gllul sticlei. fil meazl o scena şi nu se ter- afara scenariului, ci dimpotrivă.
«Luati mfil» (blleţllor): LuaJi. Pintilie (rlzlnd): Foarl• bir.el mini o datl cu lnregistrarea ei ii duc mal tn adtncul lui, mai
Şi lu Glelar.. Bagă rosiul Ir Asia• foarte bir.e: «ml disiruge• pe pelicula, ci exista tot timpu l aproape de o realitate care in-
guri, M1ft.eJ. ŞI acum rir.e replica şi desface siicla. Apoi lui Emil si el exista ln mijlocul iul. Se cl ude şi glndurlle şi senzaţiil e
mai<xu/u/: «Sir.teii liberi•. Cor.-
lir.ua/j sl mir.caii. N-all Tr.teles.
«Sir.teii liberi/» VI oprill din mir ·
cat, r.-aţi realizat Inel, dar bate
allfel slr.gole. «Sir.teii liber/, mlA•.
Aici rNCtii/I roa.stre se di(e1er.-
1iază. Tu, Vuicl, rlmli Ir. cor.-
tir.ua1e r.luc1 Ripu trece Ir. afli
' zor.I de uşoarl suspiciur.e faU
• de acesi Qlntet1 /Jber1» al ma101u-
lui. (lui T orna, responsabilul
buletului): E#i lnduiosal. 111 pare
bir.e ci totul se termir.I cu t»r.e,
te bucuri că loall lumea • aşa
cumsecade. <Bur.i bliolil»- spre
maic< spui 1sie. Dar de fapt ,
domr.u• Ridu/eseu, fi cum 111
11ir.e. Nu trebuie Y asculti ctt-fi
sour. ttu.
George Constantin (bine dis
1 pus}: AS1.a-111a11oi/ şi per.iru r.01,
actorii/
• Pintilie (violent, amuzat): Nul
Nul Per.iru roi r.u. Voi areti
r.e'loie de ir.dicatii.
Oe fapt asta Intra ln metoda
lui de lucru: la neprofesionişti
conteazl pe spontaneitatea re-

:~~~~~ri~~~:~r:est~~ul~:A m~~ v. Găetan şi G. MihiitA : şan-

n lşte excitanţi nervoşi care le sa de a lucra cu Pintilie.
l mprospăteaza cunoştinţele , a-
trlgtndu-i astfel tot tn zona unei
spontaneitatl, dar a unei spon -
tanettatl conştiente.

limpede •i gheS01

Scena in interlorul bufetului

«Pesciruş•, cu Emil Botta -
profesorul Paveliu şi Ion RAdu-
lescu-Toma, responsabilul bu -
fetului. Scena beţiei . Actorii
nemachiali-llmplle cu mercur
ale lui Sargiu Huzum exclud

Ileana Popo~ici: pata de

culoare a «Reconstituirii».

Botta: dir. momer.tul ace.sta ur-
miriti circuitul alcoolului: dopul
care se scoale, lichidul - cum
curgo Ir. pahar - totul trebui• sa
fie ca o exporier.IJ chimici. Ime-
diat ce r-a turr.al, feppl o rad~i.
E1presi1 aceoa go/lneascl: ra-
de-ol aici se potrireşl• foarte
bir.e. Vă loarr.ă şi iar jappl E o
beli• de umor. De umor g/ar:i1/.
Pareliu r.u are r.ici o şcwiia/A.
Ir. el e o cor.siructie do slicli şi
otel. El limpede şi ghelos: «M.!
lmWt cu lichior de mar.darlr.e„.•
«Toarr.A»„. Calm , ceretl calm :
«Toarr.I. „. de mar.-4/a-ri-.„ Str -
teti formidabil/ Eu tocmii lr.ce-
pusem .sl cfr.t replica şi dumr.ea-
roasir.! m-all simlll şi •li spus-o
exact aşa/ Tragem.
uita la llezma Popovici cum l$i
ascuftl tranzistorul - ca şi
eroina el Ileana umbli tottlmpu l
cu un tranzistor dupl ea -
spune: «Ar lr•bul sl exisie şi ln
film un aS1H1H1nea moment, ln
care 1sla mki .sl asculte muzici,
aşa ln Umpenie•. Se uita Io
lumea care se opreşte pe şo­
sea dincolo de calee ferata, si
prlveascil, şi deodata li roagă
pe Sarglu sa filmeze cu tele-
obiectivul feţele celor care pri -
nse: «0 SI fie r.evoie. Poate
chiar maiorul clnd se joad cu
obit1Cti'lele, li descoperi. acolo».
Ceva limpede şi gheţos e şi în
felul lui de a da Indicaţii acto-
rilor. Nu Indicaţii de tipul «fi
aşa», ci puneri într-o anumita
şi reacţiile noastre tn faţa ei.
Este tn Pintlli9 o mare limpezime
de idei. Actorii o simt, se las!
şi 'contaminaţi de ea, li vin ln
lntlmplnare, ca Emil Botta cu
acel: cde man-da-rl-ne».
«Cit Ymp lucrez la ur. film
nu rorbesc despre el. Nici despre
film Ir. ger.erai. E o supor.Ulle
a mea».
Probabil •superst~lu de a
nu epuiza tn cuvinte ceea ce
trebuie spus ln Imagini. ln film .
Tn «Reconstituirea».
Eva SÎRBU

-:- , --.......
. lliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiliiiiiiiiiliiiiiiiiiliiiiiiiiiliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii„
43

https://biblioteca-digitala.ro

recent, ca regizor din partea
română la «Frumoasele va-
cante») intervine în discuţie :
- Scenariu/ lui Cillin Gruia,
de la care am pornii, se ba-
zeazil pe un fapt auter.tic: sa-
crificiul Of(anei Maria Zaharia,
moartă eroic ln primul război
mondial. Mormlntul ei se află
ln centrul Mausoleului de la
Mărăşeşti. Evocarea nu va pu-
ne lnsa accentul pe elementul
tragic, apilsillor, ci va lmpru-
muta respira/ia amplă şi spi-
ritul eroic al eposului popular.
Filmare de noapte
tdeşi e duminică şi se lu -
crase toată ziua.) Măriuca -
întruchipată de Brînduşe Hu-
descu din laşi, elevă ln ci.
VI-a - conduce, călare, un
grup de ostaşi români spre
a-şi salva bunicul din mîinile
vrăjmaşilor. Grupul de călă­
reţi coboară ln galop o coas-
tă rlpoasă; dar în planurile
care se filmează de la dis-·
tanjă, Brlnduşa poate fi ln-
locultă de dublura ei„ . «cas-
cadorul• Pavel Vasile, călă­
ret excelent, elev ln ci. a VII-a.
Alegerea micii Interprete
pentru rolul principal pare
a fi inspirată. Brlnduşa­
Măriuca e ageră, dezin-
voltă şi, lucru principal, crede
ln ce are de făcut. Aşa că va
apare pe ecran spontană ,
dinamică, lmpunlnd ostaşi­
lor, aşa cum impunea pe vre-
Ea nu /ine să semene cu 8.8.
"V:zita pe şantierul •Mări­
muri Maria Zaharia. Măriuca
este totuşi la vîrsta clnd co-
piise joacA şi visează, la vîr-
sta poveştilor frumoase.
ucăi» ml-a dezvăluit o atmos-
feră dominată de elanurile
proprii oricărui debut.
«Fruntaşul Ilie» (Ion Caramilru) ln visul
- Ne propunem să suge-
rim ln (I/mul nostru realilă­
/ile dure ale războiului prin
intermediul plăzmuirilor unui
copil, să privim viata-şi moar·
tea - prin ochii larg deschişi
şi plini de lnlrebiri a/ Măriu­
căi. E drept cil eroina e o fetită
de 12 ani, dar f/lmul nu se a-
dresează ln moa special co-
piilor: va fi o meditaţie liricii
cu rezonante - ln inten/ja
noastril - mult mal largi.
(Precizarea de mai sus o face
regizorul Titel Constantines-
cu. Poet şi autor al unor cărţ i
pentru copil, el este proas-
pAt absolvent al IATC ş1 rn
filmul său de diplomă, •Ba-
lada», şi-a evidenţiat con-
cludent Inclinaţiile lirice.)
Constantin Neagu (care .
aduce ln tandemul de realiza-
tori al acestul film experienţa
ciştigatl! ca secund la •Ano-
timpuri». «Tudor», etc. şi,
44
https://biblioteca-digitala.ro
Măriuca
Echilibrul celor două pla-
nuri - real şi imaginar - e
esenţial ln acest film. Este şi
părerea actorului Ion Cara-
mitru (al cărui talent l-am a-
preciat ln «PAdurea splnzu-
ratilor», ln «Dimineţile„ .», dar
mai ales ln «Comoara din
Vadul Vechi»):
- Trebuie să confer perso-
najului nu numai dimensiu·
nea realii , sil creez tipul osta-
şului romin din primul război
mondial care luptil pentru in-
dependenta ţilrii sale, ci şi o
dimensiune imaginară, cu va-
loare de simbol, aşa cum a-
pare «fruntaşul Ilie» ln visele
Milriucili.
Deşi în film există scene
de luptă, autorii nu mizează
-după cum ml-au spus-pe
«acţiune», ci au optat pentru
un ritm mai lent, pentru at-
mosfera şi curgerea de bala-
dă (susţinute şi de caracte-
risticile scenografiei semna-
te de Nicolae T eodoru ş i Fi-
li p Oumitriu, ca şi de muzica
scrisă de compozitorul Gri-
gore losub). Particularită ­
ţile de concepţie ale filmului
vor solicita şi experienţa o-
peratorului Viorel Todan, ca
şi virtuţile echipei sale {ca-
meraman: Gh. Cricler, se-
cund: Radu Dumitru). Oe
altminteri T Odan spune ca
a preferat •MAriuca• altor
propuneri ale studioului, toc-
mai datorită problemelor de
creaţie a căror rezolvare i le
impune realizarea filmului.
$1 Ileana Oroveanu, autoa-
Măriucăi.
• podoabele, alungi copiii.
rea costumelor, a fost atrasă
de ineditul şi poezia scena-
riului:
- Mi s-au pilrul interesan-
te tndeosebi secvenţele de vis;
trebuiau surprinse aici, inclu-
siv ln costuma/ie, optica, fan-
tezia, nostalgiile şi ln acelaşi
timp naivitatea unui copil de
12 ani; şi n-a fost simplu să
mii tranSPun ln mentalitatea
Măriucăi„.
Există însă şi dificultăţi
„.care pică din senin. Luni
dimineaţă, ln livada de meri
de llngA mlnăstirea Văratec,
urma să se turneze secvenţa
•nunta din visul MAriucăi».
Totul e pregAtit. Ileana Oro-
veanu a terminat cu aranja-
tul costumelor, iar Angela
Ochişor cu machiajul. Inter-
pretul lui Ion Pasăre (unul
din rolurile importante) stu-
dentul ln anul IV la IATC Ge-
lu Zaharia-Parşolea poartă
aripi din frunze şi seamănă
cu •Fili lnaripatul•. Mulţi
membri ai echipei ajută la îm-
podobirea merilor cu beteală
şi serpentine (recuziterul ce-
rut la studio, de care ar fi fost
mare nevoie, nu a sosit lncă).
Regizorul secund Ilie Sterian
dă lndrumări de mişcare co-
piilor. Maşiniştii au instalat
şinele pentru travelingul se-
mi-circular care va cuprinde
planul general al livezii pline
de copii şi scăldate ln soare.
Sini prezenţi pe platou şi
lurii Stoica, sosit pentru a
r:~::c~:~ţ:;:::e,;:~~i~::;~
care, la masa de monu.j, va
ordona lntregul material. Dar
soarele nu s-a arătat. Deşi
ln zori fusese senin. Deşi ab-
solut totul era pregătit. Deşi
a doua zi copiii erau obligaţi
să meargă la şcoală. Deşi„.
ln consecinţă, s-a filmat.„
sflrşltul secvenţei. Vlntul
puştlitor, simbol al războiu­
lui, (provocat de obişnuitul
avion de recuzită) smulge
Iar a doua zi, clnd soarele
n-a mai fost ameninţat de
nori grei (Todan privea In-
cinta! prin filtrul de contrast
la nişte norişori despre care
spunea că sini nişte «cumu-
luşi superbi şi trebuie nea -
părat prinşi») regizorii se gră ­
beau să profite de vreme şi
să turneze una din cele mai
complicate secvenţe ale fil-
mului - nunta din visul Mă ­
riucăi.
Laura COSTIN
Foto: V.ictor BIRCA
La
-J n nici un caz nu ra rAml-
ne aceSt titlu, mă asigură Ale-
cu Croitoru. Pentru că eu nu
urmăresc frumosul ci fantas-
ticul. Atmosfera de basm, nu
de idilă» .
Ca să mă limpezesc citesc,
scenariul noului său film,ale
cărui exterioare le termină
acum . E într-adevăr ceva stra-
niu în simplitatea «povestirii
lui» fără fapte, fără cuvinte,
ca un cîntec ce esent1alizea ~
ză ceva specific românesc:
dorul, aspiraţia diverselor
virste.
Mai lntli e copilăria răsă­
rită ca o joacă pe malul apei;
apoi tinereţea întrebătoare
care se caută în ochii celui-
lalt şi o ia la fugă de-a lungul
rîului, pornind nici ea nu ştie,
după ce ,vis; apoi maturita-
tea gravă, asprită de viaţă -
drumul pe rîu, urcuşul pe
stîncl, luptă continuă, cale de
întoarcere nu se străvede .
Şi apoi e bătrlnejea; împie-
trirea în tine dar şi senină­
tatea cu care ştii să te apropii
de linişte, de împăcarea cu
moartea.
li însoţesc pe regizor într-o
prospecjie în căutarea fan-
tasticului. Refuză peisajul bu-
colic, plaiul - gură de rai şi
ne oprim pe valea Arieşului
într-un loc ciudat unde izvo-
rul dispare îng~ijit de munte.
- Aici se opreşce arumu1 e-
I
roilor mei - ei dispar deodată
«fn piatră», nu mor - cum
SPUn biltrlnii. noştri: «se duc
ln lui».
Eu n-am să le-apuc «bă­
trînejea». O vor filma săptă­
I
mîna viitoare. Asist doar la
startul din Cheile Turzii. O
I
codană sprintenă, urmată de
un ca~ aleargă de-a lungul
riului, căutind o floare, cău­
tind băiatul care-a scăpat o
floare. E o joacă a simţurilor
încă ingenue. Apele-s repezi,
calul nechează, dragostea dă
tîrcoaie şi se opreşte ln Chei.
Aerul vibrează săgetat de
ochii negri , de ochii albăstrui.
I
Nu idilic
- Ş i vrei sa spui că filmul
va evita idila, că floarea asta
roşie, că floarea asta albas-
I
tră „.
- Fereşte-ne doamne de li-
teratură că de Eastman Color
avem r.oi grijă si1 iasă cit mai
pu/ir. «briar.I». Filmăm ca la
·reportaj, cu puţine proiectoa-
re, pe orice vreme, adesea ln
contre-jour.
Azi e Mircea Mladin la apa-
rat. Cristea Intră abia peste
citeva cadre <dn scenă». Are
timp să mediteze:
 /I cheamă Vislrian Roman şi se spune că seamănă cu Robert Mitchum
- lncercăm să găsim şi Tn
imagine ritmul interior al fil-
mului vietii - scenele de dra-
goste de pe rlu - apoi lot mai
domol, mai interiorizat senti-
mentul, plnă aproape de lm-
pielrirea finali.
Regizorul li completează :
-E o metaforă a vlrstelor, a-
cest film . Fiecărei etape li co-
respu„de plastic. un element
primordial. Copilăriei - izvo-
rul, zbenguiala ln apa iute.
Tinere/ea e un vlrtej de aer,
plutire ameţită Intre pămlnl
şi cer. Povestea noastră de
dragoste ajunge la lmplinire,
la maturitate; aici motivul po-
etic e focul, focul mocnii, pe
care-l lnlretin cu grijă s(lnlă,
pe un vlrfdemunlesotii-oieri».
li intilnesc lrrtr-o seară plo-
ioas ă la o pro iecţie cu mate-
rialul filmat la stină, pe pro-
tagoniştii idilei de loc, soţii
Başta . El actor cunoscut, ea
soţie discretă, aduclnd în re-
fugiul de pe Yirful muntelui
ceva din intimitatea de acas ă
Privirile lui sînt neguroase
ca Piscul Pătrulu i, întoarse
înăuntru ca pentru o gravă
conversatie, gesturile ei sin1
obosite, au o graţie hieratică .
Din hîrjoana de mură a tine-
reţii din Chei a rămas o smir-
na tare, arsă în ceramică dP
Obroca.
Mihaelo Caracaş, «tinere-
ţea» de 14 ani,îşi cercetează
lucid alter-ego-ul matur, re-
prezentat de doamna Başta .
Tinărul e Vistrlan Roman. I
se spune că seamănă cu Ro-
bert Mitchum. Apropierea ii
măguleşte, dar simţi că tare
ar vrea să- şi semene doar lui
insuşi. Refuză - pe cit po-
sibil - roluri de june-prim.
Preferă compoziţiile: la Tea-
trul din Piteşti joacă Dragoş
Manea din «Arborele gene-
aloQic», Juan din «Yerma».
I n film îşi face abia intrarea:
a debutat lntr-un scurt metraj
·al Anastasiei Anghel. Aici
îl văd că nu cochetează
cu aparatul care-i caută
ochii şi zlmbetul fotogenic.
!şi păstrează umorul, chiar
cind trebuie să repete căde­
rea, de nu ştiu cite ori, ln apa
ca gheaţa. li mai retin şi eu cu
o poză - «Keystone». Se
amuză: «reclamă pentru cas-
cadorii locali». După filmare,
goleşte cu spor un ginars.
Nu etnografic
Echipa de jocuri din Salva
filmează o datină veche:
schimbarea cămăşilor. Oie-
rii coboară din munte cu stra-
iele lor înnegrite cu smoală
şi zer (ca să tină la ploaie).
în capul satului ii aşteaptă
'fetele dindu-le cămă şi albe
https://biblioteca-digitala.ro
cusute cu flori şi doruri.
- Filmul culege multe a-
semenea obiceiuri?
- Să ne lnlelegem. Nu
vreau să concurez Studioul
Sahia ori Institutul de folclor.
iProiectez doar - folosin-
du-mă de clleva man moltve
populare devenite simboluri
- legenda vlrstelor pe păm/n ­
lul românesc. lncerc să depă­
şesc faza estetică a fokloru-
lui şi să ajung la filozofia lui.
Alături de noi echipa de
jocuri porneşte domol o tro-
~::~~r~=~e;;î~· ~:;i~~ ~~ ~-~(.;'.S1J~
sunet chiuiturile mindrilor fe-
ciori cu pălărie cu pene.
- Coloana sonora nu va
ilustra pur şi simplu imaginea
ci o va comenta, uneori chiar o
va desmmle, pentru ca să ob-
li"em nişte efecte dramatice
deosebite. Deexemp/u,pemo-
mentele nuntii se insinuează
îndepărtat, un fel de bocet-
prevestire a mamei care nu va
apuca să-şi vadă copiiifericiţ;.
Accente aspre, amare, versuri
populare şoptite răsună pe
scene care vizual ar părea prea
senine, idilice. ln felul Asta„.
- „.Vei lncerca balada şi
nu idila m ioritică a vlrstelor
româneşti.
Alice MĂNOIU
Foto : Raru BĂNICĂ
 Monsieur Gabin
ieri...
Alain Robbe-Grillet îl cataloghează printre mediocrităţile desăvirşite .
Dicţionarele de cinema îl trec la capitolul «monştri' sacri», iar istoriografii ii
consideră unul din cei mai mari actori pe care i-a dat filmul francez: «Lucien
Guitry al ecranului».
«C'est le Monsieur du cinema» {este seniorul cinematografului) se spune
despre el, aşa cum Elvira Popescu este «la Grande Dame du theâtre» (marea
doamnă a teatrului~Seniori in întelesul absolut al evului mediu: atoatestăpi­
nitori.
Domnul a început prin a munci cu bratele: ucenic, zidar, magaziner. La
19 ani, tatăl său, comic de music-hall, îl ia partener la Folies-Bergere sub
pseudonimul de Gabin. După Folies-Bergere urmează Vaudeville, Bouffes-
Parisiens şi Moulin Rouge, unde joacă alături de Mistlnguett şi Spadaro. Ca
actor şi cîntăret. ln cinematografie debutează tot cintînd: în opereta «Fiecare
cu norocul său» (t930). Se părea că acesta ii este genul.
Dar după patru ani de mediocrităţi mai mult sau mai puţin muzicale, dar
foarte puţin cinematografice, Julian Duvivier are năstruşnica idee să-l trans-
forme din actor•lejer» ln interpr\tdramatic, intuind în Gabin o mare sobrietate
şi mai cu seamă un firesc perfect, însuşiri care se potriveau personajelor ro -
mantico-veriste din «La Bandera» şi «Pepe le Moko». Amlndouă filmele repre-
zintă culmea creaţiei lui Duvivier şi de această vigoare artistică va profita şi
Gabin care !şi începe, defapt abia acum, dar ln chip strălucit, cariera. «Pepe le
Moko» li prilejuieşte crearea nu a unui personaj, ci a unui tip de personaje:
actorul izbuteşte să-i dăruiască «banditului din Casbah» calităţi profund
umane, să facă dintr-un hot, un gentilom romantic. Hotul-gentilom, acesta li
este, fără outintă de tăaadă, genul.
46
https://biblioteca-digitala.ro
„.azi
Au mai trecut doi ani. Jean Renoir se pregăteşte să dea cinematografului
francez una din operele sale cele mai puternice, cele mai semnificative:
«Iluzia cea mare». Gabin este ales să joace rolul omului din popor - «un
dar al revoluţiei franceze»-deci un om nou, în contrast cu aristocratul de un
rafinament decadent, Pierre Fresnay. Şi iată că se încetăţeneşte un nou tip:
romanticul-populist care, datorită lui Gabin ş i unor Renoir, Carne şi Jacques
Prevert, a rămas unul din cele mai reuşite personaje ale filmului francez.
Aparent molcom, uşor greoi chiar ş i pe vremea cînd era svelt, cu privirea
scăpind parcă de sub fruntea îndărătn ică , dintotdeauna brăzdat de riduri «de
expresie», cu glasul adinc, cald şi totodată aspru, actorul a parcurs o gamă
infinită de rc>luri. De la «omul persecutat de destin», ideal interpretat de Gabin ,
care creează o prezentă demnă de tragedia antică şi reuşeşte să se exprime
printr-un joc interior clar, o mimică sobră şi de aceea mai eficace, plnă la
marele industriaş din «Marile familii».
«Jean Gabin este mereu acelaşi, mereu egal cu Jean Gabin» spunea, pre-
ţuindu-i talentul profund original şi personalitatea, Prevert. Un actor banal,
perfect mediocru, care n- a ştiut niciodată să joace altceva decît pe sine
însuşi declară dispreţuitor Robbe-Grillet, părintele romanului fără acţiune.
«Aduce toate rolurile la el»,se spune de obicei despre un mare actor. O spun
ş i cei ce critică şi acei ce laudă . Dar numai despre un mare actor.
Singurul care nu-şi bate, cred, capul cu asemenea definiţii este Monaîeur
Gabin însuşi. la 64 de ani o fi ştiind şi de ce.
Rodica LIPATTI
Casa noastră
ca o floare
Un produs nou, modern fi atrigltor, care va aduce fn apartamentul dum-
neavoubl o notl deslvl'flll da confort fi bun gust. Linia supli pracum
tl multlplala poalbJllUţl de utJlhtara a piuelor tac din • CAMERA COMBI·
NATA CIBIN• o garnituri care nu trebuia sl llpH&scl din nici un clmln .
Raallzatl da lntraprlndarlla Mlnlst„ulul Economiei Forutlare, camera com-
blnatl CIBIN ara urmltoarH componentl:
- dulap combinat cu oglindi
- dulap cu doul utl
- mul extensibili
-•hutl fantezia
- canapea axtanalblll
- fotoliu (H llvraazl cu doul fotolll)
- scaun Olt (•• llvreul cu ' scaune) 2'S-21t-Z74
Preturile la canapea. fotolH fi scaune oscllaazl tn funcţia da calitatea
1tofalor. •

Recomandim cana.,.aua u:tensib lli MUREŞ. Avtnd matarlaJul, axacu-

tla tl flnlu,ful da calitate sup„ioarl, canapeaua MUREŞ lnbunett• unanim•
aprKlerl. Rezl•tenţa. eleganţa tl comoditate• „nt ablbutele care reco-
mandl cu priM•ln11 ac••t produ• •Uperlor. Lada pentru qlernut, lndpi-
toare, prec.um ti tapiţeria reallzall. cu state de calitate, 1n culori atrlgltoare,
completeul fericit tnaufirile acHtel canapele. Preturile de vina:.,. o•cl-
leul Intre I 221lei.,141:2 lei tl 2: 511 lei, tn funt;ţle de ulltet- stofelor folosite.

Comoditatea tl rezistenta alnt ablbutele acaunulul tapiţat LOTRU.

Preţul de vin.zare: t•
lei taplferia pe placaj, 211 tapiţeria pe chingi .

Doriţi al tnzestraţl apartamentul Dumneavoastrl cu o bucltlrl• moderni?

Buc.lllrla MODUL rhpunde tuturor exigentelor funcţionale tl Htetlce.
Se poate livra ln ansamblu - tl corpuri componente cu utillll.11 diferite ,
mul tl tr.i acaune auperpozablle - aau ln pleH Hparate, dupl dorinţa
dumneavoubl. Prin •Impia allturare tl •uprapunere a corpurilor compo-
nente H pot realiza diferite combinaţii ale garniturii, MODUL, cOt'Hpun·
zltoare apaţlulul destinat buc.lllrlel. Preţurile de vlnzar• ale corpurilor
componente Nclleul tntre 21C lei fi 111 lei.
Preţul de vin.zare al mHel esta de lei 111, Iar al celor bel scaune super-
pozabile - lei tn.

https://biblioteca-digitala.ro
 ,a· nr.11
ANUL V (11)

„„„.„m rev1stl lunirl

ma
c i n • m Ito g r I f i c I

https://biblioteca-digitala.ro