CINEMA 63 colocviu cu MIHNEA GHEORGHIU, PAUL CORNEA şi FEDERICO FELLINI

în paginile 14-15
Un nou film romînesc : VÎRSTA PRIMEJDIOASĂ in paginile 2.3

Profiluri

-
a„.„„ ~?
""""'~
https://biblioteca-digitala.ro
maclnematogr1tlci
 I ntrat în tradiţia staţiunilor de odihnă,
Festivalu l filmului romînesc a stîrnit în
această vară un interes deosebit în rîndurile
oamenilor muncii aflaţi în concediu şi printre
turiştii străini care şi-au petrecut vacanţa
pe litoral sau în alte regiuni ale ţării.
În fruntea selecţiei s-a situat filmul Godin,
co producţia romîno-franceză, distinsă după
c um se ştie cu două premii la Festivalul de la
Cannes de astă-primăvară. Au mai fost pre-
zentate filmele Cerul n-are grat1i şi Vacanţă
la mare.
Prelungit pînă la sfirşitul lui august, fes-
tivalul s-a deschis la I iulie , printr-un spec-
tacol de gală organizat în sala noului şi mo-
dernu lui cinematograf constănţean, „Repu-
bl ica" . La festivitate, alături de Mihnea Gheor-
ghiu, preşedintele Consiliului Cinematogra-
fiei, a u fost prezenţi Alexandru Platon, in-
terpretu l lui Codin, Anda Caropol şi Vasile
Ichim, protagoniştii filmului Cerul n-are
gratii, precum şi Melania C!rje, interpreta
unui rol din Vacanţă la mare.
Oe legaţii ale cineaştilor noştri au însoţit
de asemenea filmele prezentate în staţiunile
de pe Valea Prahovei, Valea Oltului etc.

l ' Ol'UODUCŢIA RO-

MlNO-k'RANCEZĂ CO-
DIN S-A PLASAT lN
~'RUNTEA SELECŢIEI.

TN STATIUNILE DE ODIHNĂ

festivalul fii r

ION FINTEŞTEAN~
lNTR-0 SCENĂ DIN
Y<\CANŢĂ LA MARE .

https://biblioteca-digitala.ro
 tudioul „Bucureşti" şi-a creat o
bună obişnuinţă prin ritmicitatea
prezentării tn premieră a filmelor
originale.
Intre octombrie 1962 şi iulie 1963 au fost
prezentate tn premieră nu mai puţin de
11 filme noi. lată-le, cronologic: Celebl'ul 102,
Vară romantică, Omul de ltngă tine, Sub
cu;1>ola albastră, Partea ta de vină, Lupeni 29,
Cinci oameni la drum, Vacanţă la mare, A
fost prietenul meu, Cerul n-are gratii, Lumină
de iulie. Inegale valoric, aceste unsprezece
filme ale Studioului „Bucureşti" fixează un
stadiu anume tn evoluţia cinematografiei
naţionale.
Evocarea emoţionantă a luptei comunişti­
lor şi proletariatului minier din Valea Jiului,
filmul lui Mircea Drăgan, Lupeni 29 (reali-
zat după scenariul semnat de Nicolae Ţie, Eu-
gen Mandric, Mircea Drăgan), constituie, fără
tndoială, evenimentul artistic al stagiunii.
Cinematografia noastră socialistă s-a tmbo-
găţit cu o operă de artă profund realistă,
capabilă să stabilească acea comuniune sufle-
tească cu spectatorii pe care numai adevărata
creaţie o poate realiza. Intr-un interviu care
a premers premiera, regizorul făcea o pre-
ţioasă remarcă, foarte caracteristică de altfel
filmului său: „Cred că fără emoţie artistică,
fără ca spectatorul să iubească, să sufere şi
DE LA
să se emoţioneze profund de soarta eroilor
noştri nu ne-am fi tndeplinit sarcina de mare
cinste de a arăta generaţiilor de azi sensurile
luptei şi ale jertfei eroilor căzuţi la Lupeni
1n 1929".
Capacitatea aceasta de a c11ea caractere
puternice, viabile, este o condiţie indispen-
RO-
sabilă pentru obţinerea unui film calitativ
CO-
superior. Spectatorii au apreciat şi alte ct:
lT lN
OVARA
CŢIEI. teva filme ale anului cinematografic, tocmai
pentru că au reuşit să angreneze tn conflict
personalităţi umane. complexe •. cu ? via~
interioară bogată. Chipul comuntstulm Matei,
attt de firesc integrat tn ansamblul vieţii
noastre socialiste, attt de uman şi apropiat
de semenii săi, participant activ la făurirea
fericirii celor din jur, contribuie tn A fost
prietenul meu (scenariul D. Carabăţ ~i Mircea
LA
Mohor - regia Andrei Blaier) la evidenţie­
rea pregnantă a ideii de bază a filmului: Şi
Mihai Brad tlnărul moţ din Pat'lea ta de vină,
care se for~ează în procesul muncii pe unul
din marile noastre şantiere, are mult adevăr
de viaţă, un incontestabil firesc şi o moti-
vare lăuntrică care-l impun tn centrul fil-
mului ca un personaj complex, capabil să
sintetizeze o evoluţie caracteristică zilelor
ALTA
noastre. De aceea, filmul lui Mircea Mureşan
(după scenariul lui P. Sălcudeanu şi Francisc
Munteanu) trăieşte prin veridicitate. De
aceea, scăderile de construcţie ale filmului
(urmărirea unor fire pur spectaculare ale
acţiunii, exterioare conflictului central), ca
şi inserţiile melodramatice din A t Cele mai multe din filmele amintite mai
tenul meu, trec pe planul al doil •
tonul montărilor respective.
Recapitultnd, lmpreună cu pecta u. fi •
mele prezentate 1n premieră tnceplnd d '
toamna trecută, avem prilejul să coasta
un fapt tmbucurător: centrul de greutate ~1
producţiei naţionale a fost axat pe scenaru
inspirate din imediata actualitate .. Reuşesc
tnsă, filmele să vorbească spectatorilor de la
!nălţimea epocii noastre? Nu tntru totul.
Adesea, intenţii meritorii stnt apr_oape an~­
late prin soluţii confuze, confecţionate , h-
vreşti, In Omul de ltngă tine (scenariul Paul
Everac, regia Horea Popescu) punctul de
pornire conţine o idee a epocii noastre: tn-
cercarea de a defini profilul moral al omului
contemporan, atitudinea sa nouă faţl,t de
muncă, dragoste şi viaţă 1n general . nsl
evoluţia celor doi eroi centrali, ingi~I
Popescu şi soţia sa Corina, e_ste urmlnU
şi soluţionată de scenarist tn acţ1un1 necarac-
teristice, banale, subsidiare, lipsite de fiorul
emoţional a.I trăirii autentice. Aceeaşi defi-
~i~ă o~':n,!rnt!ed;:~. şi re!'ii!a.f rrea7il.ih!tl
Bucur şi Gabriel Ba.rta. In loc să dea naş­
tere unor caractere puternice, demonstraţi"'.«'.
prin tnsuşi conţinutul lor uman, scenariştu
creionează 1n fugă ctteva schiţe mai r1:1ulţ
sau mai puţin distincte de tipuri, cu _acţiuni
ma.i mult sau mai puţin motivate şi argu-
mentate artistic, nereuşind, tn fond, să sur-
https://biblioteca-digitala.ro
prindă tocmai ce şi-au propus: portretizarea
autentică a unui colectiv de muncitori din
zilele noastre care să acţioneze tn virtutea
unei etici evoluate, comuniste.
Simplificarea realităţii, substituirea unor
conflicte reale ale zilelor noastre ev scheme
confecţionate tn care scenariştii tncea.rcă să
„potrivească" conflicte inventa.te sau d~p~­
şite nu poate duce la un rezultat artistic
pozitiv. Din păcate, lucrul s-a. tntimpla.t cu
sin~! scenariu. (scris, de altfel, d;e d?i ţn­
zestra.ţi prozatori: Fănuş Neagu şi Vintilă
Ornaru) inspirat din viaţa satului contempo-
ran: Lumină de iulie (regia Gh. Nagy).
Realizatorii n-a.u fost preocupaţi, tn princi-
pal, de problematica morală a. ţărănimii co-
lectiviste. Locul conflictului tntre caractere,
pentru a. defini lupta dintre nou şi rămăşiţele
vechiului tn mentalitatea. oamenilor, este
luat de un conflict „zootehnic". Oamenii stnt
tnlocuiţi cu scheme, iar dezbaterea. de idei
este substituită prin discuţii pseudospecia.li-
zate care nu pot, prin forţa lucrurilor, să dea
adevărata şi justa măsură a. problemelor
reale din viaţa satului contemporan. (Lăsăm
la. o parte faptul că tnsăşi problematica. fil-
mului este depăşită, plasată arbitrar tn ca-
drul unor gospodării colective evoluate: 1n
nici o gospodărie nu mai persistă astăzi falsa
dilemă tntre oportunitatea creşterii cailor sau
bovinelor.)
Ignorarea realităţii anulează valoarea de
ansamblu a unor filme concepute 1n limitele
genurilor a.şa-zis uşoare. Vacanţă la mare in-
tenţiona. să fie un film uşor, vesel, care să
valorifice tntr-un context spumos, tineresc,
frumuseţile naturale sau făurite de om a.le
litoralului nostru. Filmul a. abundat tnsă tn
greşeli flagrante de logică şi de construcţie
cinematografică (tn limitele genului presta-
bilit), datora.te tn primul rtnd tratării super-
ficiale a datelor realităţii pe ecran (vezi
ridicolul cu care e aureolată pra.etica tn
producţie a fetelor, vezi a.tttea şi atttea ele-
mente a.le subiectului şi cadre din film fără
corespondenţe tn realitate, „comanda.te" de
realizatori tn contradicţie cu modul autentic
tn care tineretul nostru tşi petrece vacanţele
pe litoral) .
In majoritatea. cazurilor amintite, defi-
cienţele pornesc de la. conţinutul de idei al
filmelor . Un film - de oarecare interes şi cu
rea.le calităţi - cum este Celebrul 102 (rea-
lizat după scenariul lui Al. Miroda.n) demon-
strează că, la rtndul ei, insuficienta valorifi-
ca.re pe ecran a. specificului cinematografic
poate slăbi structura unei investigaţii de
tipul celei tntreprinse de regizorul Mihai
Iacob. In mod evident, filmul tn discuţie
nu şi-a propus să fie teatru filmat. Şi totuşi
secvenţe tntregi stnt concepute şi glndite
cenic, şi nu 1n spirit cinematografic.
sus a.u calităţi tnsemna.te, denottnd din par:
tea realizatorilor posibilităţi şi resurse ma.i
mari dectt cele concretizate 1n a.ceste creaţii
ale lor. De pildă tn Ce,-ul n-at'e gyatii (filmu~
lui Francisc Munteanu, care păcătuieşte şi
el prin simplificare excesivă, prin a.batere
de la unele date ale realităţii) există bune
mente artistice, pe care disputa. de idei
arU-politică le prilejuieşte de-a. lungul ~c­
ţ1unii; chiar un film neizbutit ca. Lum~nă
u iulie a.re, tn afara. unor calităţi de rephf?ă
vie, nealterate de vicisitudinile unui scenariu
schematic, calităţi certe ale imaginii (opera-
tor: Ovidiu Gologan). Cronicile au menţio­
nat ampiu, la timpul res_Pectiv, toate :iceste
calităţi. şi avem certitudinea. existenţe~. unor
creatori talentaţi care pot face, 1n vuto~~
apropiat, dovada. plenară a. unor tnsuş1n
artistice superioare.
Studioul cinematografic „Bucureşti'.' are
tndatoriri importante faţă de spectatori. Sta-
giunea tn pragul căreia stntem (şi care va
prilejui prezentarea coproducţiei ro~tno­
fra.nceze Godin, premiera filmuiui istoric de
amplă desfăşw:are epică tnchinat figurii lu-
minoase a. lui Tudor Vladimirescu) se anunţă
de pe acum ca. fiind prestigioasă şi calitativ
superioară. O aşteptăm cu interes şi nerăb­
dare, cu tncredere, alături de milioanele de
spectatori.
Cilln CĂLIMAN
 o MARTUR IE

ai tntti, tradiţionala reco- terpretat de Ştefan C1u u, e1 calităţi actori~ti, reu-

M mandare:
Titlul filmului: Vfrstă pri-
me~~~~:.1~ 1 şi regia: Francisc
Munteanu.
Ima~inea : Gore Ionescu.'
Muzica: Temistocle Popa.
Montaj: Elena Paşca.
Decor: Giulio Tincu.
În rolurile principale:
Ana: Ana Szeles, studentă tn
anul III la Institutul de teatru
din Ttrgu-Mureş.
Mihai: Barbu Baranga, proas-
păt absolvent al Institutului de
teatru din Bucureşti, actor la
Teatrul de stat (secţia romtnă)
din Ttrgu-Mureş.
Meşterul Bălan: Ştefan Ciubo-
tăraşu, artist emerit.
Inginerul şef: Septimiu Sever,
artist emerit.
Crişan: Costel Constantinescu.
Mama: Sandina Stan, artistă
emerită
Guţă : Dem. Rădulescu.
Subiectul Vfrs~ prinuj-
dioase, schiţat tn cuprinsul in-
terviului pe care ni l-a acordat
regizorul filmului Francisc Mun~
teanu - şi pe care U puteţi citi
în pagina din dreapta - nu vi-l
vom repovesti. Vom st.\rui numai
prin a spune că, anticiptnd, el
va fi o oglindă a realitlţii, o
încercare de a zugrăvi aspecte
ale bogatului univers moral care
U caracterizează pe omul con-
temporan. Evoluţia personaje-
lor centrale, Ana şi Mihai, este
~::~tit ~~d~~~~~~eş!~f~Ît~
cu abilitate. Meşterul Bălan, in-
este o inimă generoasă. un om de
o căldură sufletească deo ebită,
modest, şi de o cuceritoare bo-
nomie. El îl primeşte tn echipa
sa pe Mihai întrezărind, primul,
tn privirile tînărului, o lumină
adevărată. Conflictul o dată de-
clanşat, prin reacţia neaşteptată
a meşterului, la aflarea veştii
că Ana, fiica lui, şi Mihai se
iubesc, aceste trei personaje par-
curg un drum complicat spre în-
ţelegere. Nesigur la început , pe
rînd, violent ori împăcat, pe par-
curs, bătrînul meşter sfîrşeşte
prin a-şi cunoaşte nu numai ln-
văţăcelul într-ale zidăriei (Mihai),
dar şi fiica, pe Ana . Iubirea celor
doi nu e proiectată pe decorur i
romantice.
Este evident faptul că autorii
Vtrstei primejdioase şi-au dorit
stăruitor un film de dragoste.
Sintetizînd, Francisc Munteanu
afirmă: „Filmul acesta care mi-e
de pe acum cel mai drag din cite
am lucrat, ,îşi propune să fie -
să nu mă acuzaţi de lipsă de mo-
destie - un mare poem de dra-
goste, dar o dragoste nouă, o dra-
goste tn 1963 .. ."
Unul dintre meritele incontes-
tabile ale lui Francisc Munteanu
este tndră.zneala de a promova
tn roluri cheie actori tineri, a-
flaţi abia tn pragul carierei lor,
tndrăzneală nu lipsită de riscuri .
Slntem însă convinşi că - de
data asta cel puţin - regizorul
nu -a înşelat. Ana z4!les, dupi
debutul facilitat de f fa-
cila r..ea>1td 14 " ln
n-a izbutit s1 ne
1
~lrs;!i!:::/,iiă. ţ~n~~
are numai 20 de ani. Ctnd
1 I s-a prezentat la exame-
n I de admitere la Institutul de
teatru d10 Ttrgu- ureş, micuţa
oddeand a a~-at urpriza să- l
a;:tnJ! mtele juriului
1
I l-ai trecut. Bra-
1 prea mică tncă.
şi prezintă-te din
1. peste un an. In loc
e străzile orădene , aş­
ca lunile să treacă, ori
ce" tn faţa oglinzii un
repertoriu universal , cum
fac multe aspirante la gloria
sune1. Ana a hotărtt să mun-
cească şi - tn consecinţă - s-a
anga1at la Fabrica „Ha1a Lif 1 w.
Fără să-şi dea aere de „ mică
vedetă", îndrăgostită cu pasiune
de film, Ana e ln acelaşi timp
o excelentă studentă. (Arhstul
poporului, Kovacs Gyorgy, rec-
tor al Institutului, o preţuieşte
foarte mult.)
Cu o echipă tlnără şi entuzias-
tă, acest film poate deveni ceea
ce îşi doresc realizatoru l 1 o
evocare contemporană 1 ln ace-
laşi timp introspectl a timpu-
lui nostru .
Deşi nici gre tAţî
sit, aproape
secvenţele h 1
un şan ier d
herul 1
• f

2
https://biblioteca-digitala.ro
E CONTEMPORANA
1
„MI-AM DORIT UN FILM
DE AOTUALITATE, IN OARE
SĂ APARĂ, CA DECOR NATU-
RAL, BUCUREŞTIUL ŞI lN
CARE EROII SĂ SEMENE CU
OAMENII JN MIJLOCUL CĂ­
••
li III
••••••
De vorbă
•
RORA TRĂIM".

ŞI
2 ANA MIHAI, PER•
SONAJE GENERICE, INTER-
PRETATE IN CERUL N-ARE
GRATII DE ANDA CAROPOL
ŞI VASILE ICHIM •• • SlNT lN-
cu Francisc Munteanu

3 TRUCHII'ATE IN NOUL FILM

AL LUI FRANCISC MUNTEANU
DE ANA SZ€LES ŞI BARBU
DARANGA.
În urmă cu cîţiva ani, un reporter care
tl intervievase pe Francisc Munteanu măr­
turisea, ln încheiere, că nu-l mai sîcîie
~~x~~~~~lr~~~f~~t;u~!~~~! ~!r:~1i~~~
SANDINA STAN ŞI ŞTE­ c·are scrie".
FAN CIUJlOTĂRAŞU JN RO-
LURILE PĂRINŢILOR. Mai tîrziu, după un număr impresionant
de nuvele şi romane, Francisc Munteanu
EVOLUŢIA PERSONAJE-
s-a arătat atras de miracolele şi frumuseţile
LOR CENTRALE ESTE URMĂ­
celei de-a şaptea arte.
RITĂ CU PASIUNE ŞI DISORE- - Am scris, singur sau ln colaborare,
ŢIE. scenariile filmelor Mingea, FuYtuna, Va-
lurile DunlSrii, Soldaţi jlSră unifoYmlS,
ŞTEFAN CIUBOTĂRAŞU
Cerul n-are gratii, Paytea ta de vinlS şi
(MEŞTERUL BĂLAN) ŞI DEAI. VtrstlS PYimejdioaslS. După ce am făcut
RĂDULESCU (GUŢĂ) INTR-UN asistenţă de regie la filmul lui Ciulei
DECOR NATURAL. Valurile DunlSrii, m-am încumetat să-mi
realizez singur scenariile. Lucru pe care
• MI-AM PROPUS SĂ REA- l-am încercat în Soldaţi flSr/I. uniform(! şi
LIZEZ PE PELICULĂ UN POEM
CeYul n-are gyatii .
AL BUCURE ŞTIULUI". - Cum aţi ajuns la„. Vfrsta primej-
dioasll.?
- Titlul, vă rog să notaţi, e provizoriu.

•• Cînd voi găsi unul care să exprime mai

bine ideea filmului, li voi schimba. In
primele mele filme, acţiunea se desfăşura
ln trecut. Mi-am dorit un. film de actuali-
tate, ln care să apară, ca decor natural,
•
• Bucureştiul şi în care eroii să semene cu
oamenii în mijlocul cărora trăim. Filmul

• •••
istoriseşte situaţiile prin care trece un
tînăr (căruia un accident de circulaţie i-a
adus cîteva luni de închisoare) şi care
lncepe să lucreze pe un şantier. Nu e atît

•
blC'C, să zicem după o noapte de un proces de redresare morală - datele
odihnă, nu mai putea fi conti-
~:rai!~~~e~Yr!e(!~~ăd~ce;:J:s;;p~;ir:)nu;

•••
nua.t fiindcă, în acest scurt răs­
timp se ridicase un nou etaj, lumii, a oamenilor. Pe şantier, t!nărul
al ~'I-lea, şi această modificare nostru lnttlneşte oameni deosebiţi şi con-
tactul cu ei îi grăbeşte deplina maturi-
de cadru ar fi dat mult de furcă zare. Tot aici, el înt!lneşte iubirea. Ana„ .
tehnicienilor filmului. De alt- -Cine e Ana?
fel, în aceste scene nu există - Fata de care se îndrăgosteşte Mihai,

••••
clasica figuraţie. Muncitorii care eroul filmului.
apar pe ecran sînt chiar construc- - Cum se numeau eroii din CeYul n-are
gratii! ·
torii„. peisajului.
- Ana şi Mihai I Nu e nevoie să luăm
Elementele de decor, începtnd toate filmele la rînd. In toate filmele
de la schele şi macarale p!nă la pentru care am scris scenarii, eroii - de

•••
panourile de onoare şi lozincile
cu angajamente privind durata c~i~!t'fn~u~~{v~~cln~r~e s~~:tsi~:i~
construcţiei, sînt cele reale. In
nu el personajele pe care le îndrăgesc cel ·
&1 mult - un băiat simplu şi o fată
plus, folosind o metodă proprie 1mpl.\ - trec, cu fiecare film, prin noi
mai mult filmului documentar, epi oade de viaţă, şi a-i urmări circulînd

•• ••
Gore Ionescu a realizat chiar prin tntlmplări care sînt mereu altele mi
scene de stradă „pe viu", cu apa- se pare un lucru interesant.
ratul ascuns. - Am văzut - la masa de montaj -
ctteva bobine din materialul filmat de
Aşadar, pentru Francisc Mun-

•••
către operatorul Gore Ionescu pentru
teanu, scriitor-regizor, condeiul VtrstlS f>Yimejdioas(S şi am fost impresionat

•••
tradiţional suferă stranii meta- de calltatea imaginii. .
morfozări. Nici un scriitor nu se
- Printre altele, mi-am propus să rea-
poate lăuda cu un.„ cabinet de lizez pe peliculă un poem al Bucureştiului.
Am filmat pe străzi, _ dar puţin cunoscute,
lucru atît de somptuos precum iar Gore a găsit unghiuri de filmare ine-

•••
este uriaşul platou de filmare. dite. Fiecare colţ din oraş, care apare pe

•••
Pe biroul nici unuia dintre con- ecran, e o descoperire a vreunui om din
echipă.
fraţi nu luminează atîtea lămpi
- Care vor fi surprizele filmului?
miraculoase (zeci de reflectoare - Jocul celor doi tineri interpretaţi de
cu pleoape de oglinzi) şi e tul- Ana Szeles şi Barbu Baranga şi creaţia
burător să-ţi vezi eroii - candizi maestrului Ciubotăraşu .

•iii
•••
sau fioroşi - ascultîndu-ţi cu e-
moţie cuvintele solemne: *
E ultimul tur de manivelă.

••
- Atenţiune I Motor I Clacheta a „retezat" o dată cu momen-
G. î· tul de pauză dintre filmări şi un interviu
care se cere continuat. „ ·

https://biblioteca-digitala.ro
• •
NEAMUL ŞOIMAREŞTILOR ~I I
onventii
. e u
filmului
ISTORIC
Întors de le Fesflvelul de le Moscova, unde filmul LUPENI 29 • ct1flgat o
Medalie de argint tl o Dlplomi de onoare, regizorul MlrcH Drigen se pregite1te
si tnceepi fllmirlle pentru NEAMUL ŞO IMĂREŞTILOR- ecranizare • cunoscutei!
opere sadovenlene, dupi o adaptare semnati de Constantin Mitru tl Alexandru
Strujeenu.
- Se spune c4 proza lui Sado· crul de la Lupeni, fără a-l arăta
ca atare , sugertndu-1 doar prin
'l!ane~rf:f:;:iet4 _!if~1;_~1;// a'X~~~ detalii caracteristice - goarnele, SIMION
noi regizorului. baionetele. „ ln plus, pentru fie- Amae ......
- ln ceea ce mă priveşte, după care din cele trei bătălii din film
un studiu atent, m-am convins că voi prezenta ctte un singur mo-
opera lui Sadoveanu cuprinde ment din desfăşurarea lor. La
subiecte extrem de „cinematogra· firima voi arăta urmările bătl·
J:\u~feţ ~ i:twf~r~ef:r~~ ~îti~
fice" . Conflictul şi dezvoltarea 0
dramaturgică corespund de ase-
menea întru totul celor mai „spe· ma, în care eroii noştri vor fi
cif\ce" cerinţe ale ecranului. Apoi, lofr tnţi , voi tnfăţişa într-un mon· sune1
taj eliptic, alternativ, armele
ru~~~ft:l:. r~:i~~\1:Ei~ţ:!~i~
1 la tn1
et late de către trupele invada· de
tate, dar e sîngeros şi brutal.
~ili~~~:: :ic:n:~iâ~~~~ri:n~
1
în tiJ
Tudor Şoimaru e animat de dra-
goste pentru cauza alor săi, şi teptlnd cu încordare, filmlndn-le tiv l
totuşi o dă uitării de dragul unei ln ~ fel înctt să se simtă că de ce I
fete de boier. Hanul tătarilor er u n tri se apropie o armată ascu
e foarte simpatic, capabil de o 1m • <:'' pleşitoare: ultimul ca-
mare prietenie, dar în acelaşi
timp are trăsăturile proprii castei
dru tre · să fie foarte impre-
ionan 1 vo i le~a cu un prim
~7n!J
ven,
prădalnice din care face part e. plan al 1 ~ dor ;;oimaru, care
se nd1d 1 "le· ,,Amar este multi
Toate acestea pot da filmu lu i
multă autenticitate, scoţîndu -1 paharu I înfr maru
din sfera convenţiilor obişnu ite - Btl m Berli
ale filmului istoric, plasîndu-1 realiza o opn seşt~
pe linia unui realism aproyiat u 1rupt a Cuml
naturii umane şi vieţii sociale. U '4 I 11 •1U ~r#>;:lfltLf'JI şi tel
maior· .
;:~~u~~b:'.:clti~~~ii~~~t ~e~:~ -E !
De ai
simt
fără a se mărgini la descrierea totul deose t.l
rolu l
~~~'j1i~~·~ob~ pIT1~~~ec~~m:;
jului atlt de fn
Sadoveanu, prin f lipsa
ht~~:,le ~~A~~~=afo~~= ca-
face din cuvinte. ni mi
- Totuşi, apai-e cerinţa de a le nea~
gtisi un echivalent. acest scop a planurilor generale A
- Ca tratare regizorală, mă voi a culorilor pastel, a lumimi
abate de la tradiţia filmelor is· peisajului de toamnă, ctnd frun· sie
torice îndrăgite uneori de public, zele stnt galbene, filmările din care
dar care recurg la o anumită racourci şi alte mijloace obişnui­ vers
poetizare a istoriei, idealizează te, clasice, înfăţişarea unor sate în
oamenii şi schematizează carac- pitoreşti, a costumelor naţionale,
t erele. Eroii vor apărea în per· ctt mai multe filmări tn decoruri-
manenţă legaţi de interesele lor le naturale oferite de monumen-
de clasă şi sociale, iar evenimen- tele de artă feudală care s-au
V~r~:!ţitl, ~~;:~~f!1t~re~~~:
tele nu vor fi dectt consecinţa
acestor interese. Sentimentele no-
bile ale eroilor răzbat printre ele ritmul tratării regizorale, j 1
ca o lumină, păstrtnd prin aceasta actorilor care vor trebui să redea
o altă caracteristică, foarte iu- cu fidelitate personajele sado-
bită de spectatori, a filmului is- veniene, farmecul lor incompa·
toric - afirmarea sentimentelor rabil. am
Sper că filmul va place şi va
~:te~~:f~;i~~ ~~~~t:ac~l~!= emoţiona, printre altele, pentru
cop ·
fost .
lui pentru patrie. Nu am intenţia că eroii săi, deşi trăiesc într-o
să accentuez elementele anacro- epocă frămîntată de războaie şi Pa
nice iii tmbrăcăminte şi machiaj, de cumplite ciocniri de interese, înt!i
~t~t!_ă~~uf~!sfu! :i :~~i~~~
1 năzuiesc cu toţii spre linişte. văd
Tudor Şoimaru şi ceilalţi visează merg
Insuşi publicul e suprasaturat de să ţină tn mîini coarnele plugului
gigantismul filmelor istorice, care şi nu armele, iar armele le ţin
pect
duce la anularea emoţiei. Ctnd tocmai ca să-şi poată reahza Gin
se ciocnesc prea mult săbiile, speranţele lor paşnice . Fiind vor- mari
cad ca.Petele şi curge sîn~ele, ba de prima ecranizare din proza pest
sensibilitatea spectatorului ş1 ca· istorică a lui Sadoveanu şi de plac
pacitatea lui de a recepta ideea un roman foarte cunoscut şi o p2
şi valorile artistice autentice se preţuit, noi simţim• tntreaga răs-
muH
tocesc.
-1ncercaţi, probabil, şi prin v~:e~cfr~a c~e d~:~nsa:r~1:iă~i bine
aceasta stJ vil apropiaţi de spiritul opera marelui Sadoveanu este un şi r
lui Sadoveanu. izvor nesecat de inspiraţie pentru cont
- Da, în redarea bătăliilor cinematografie. Dar
voi folosi frecvent sugestia, în Rit~
genul în care am tnfăţişat masa- Vel S. citei

https://biblioteca-digitala.ro
 un debut: LEOPOLDINA BĂ LĂNUT Ă -
Va lea din "Prima î ntîlnire",
Jana din "De n-ar fi iubirile"
şi An lcika din ~Oceanul" -
debutează Tn film, lnterpretînd
rolul Liviei din PISICA DE MA-
RE. lat-o făcînd o paranteză în
cadrul unei discutll. mai ample

- Ceea ce o să vă spun acum , o să vă

rog să nu scrieţi. recitat mult din ea .. . Îl ador pe Heming-
way I Dostoievski...
M-am născut într-un sat din Vrancea.
Acolo am şi copilărit. Nu ştiu dacă ştiţi A fost o vreme cînd îmi zicea m că filmu 1
ce înseamnă să trăieşti în apropierea mun- va fi viaţa mea. Dar m-a cucerit teatrul. . .
telui. Şi în Vrancea nu sînt numai munţi. Vii, intri în cabină, te machiezi, te gîndeşti
E un peisaj foarte divers . Sînt şi ape, şi la personaj , bate gongul şi intri în rol ,
munţi, şi şesuri, sînt şi păduri în care te lansezi. Îl simţi în permanenţă pe spec-
cresc şi brazi, şi mesteceni. Într-un fel sînt tator lîp.gă tine. Slnt clipe de neegalat .
vara, altfel toamna, iarna, primăvara ... Iar după spectacol, starea aceea de linişte .. .
Am învăţat să mă-nţeleg cu muntele , să-l Dar nu poţi să dormi. Tot ai merge, te-a i
ascult. Muntele e locul cu cele mai multe plimba .. . Filmul e cu totul altfel. Încă
sunete. Şi cînd trăieşti lingă o cascadă, nu pot să spun cum - slnt la prima în-
cercare.
la marginea unei păduri plină de vietăţi
de toate felurile, toate acestea creează În Pisica de mare am un rol curat, făx:ă
în tine un freamăt perpetuu, te fac recep- încărcătură inutilă. Am avut momente de
tiv la tot ce e sunet. Aşa c ă înţelegeţi de satisfacţie clnd am reuşit să mă concen-'
ce îmi place muzica. Cînd am început să trez. La filmări trebuie să fii foarte con-
ascult muzică simfonică, am avut impresia centrat, foarte atent. Şi în teatru e nece-
că toate acele sunete şi armonii le ştiam ·
sar, dar acolo, pe parcursul a 2-3 ore,
dinainte. Pe cine prefer? Îmi place Beetho- mai poţi să te redresezi, să te aduni, pe
ven, pentru tot ce e tonic în el , dar de cînd aici, cînd filmezi numai 2 · minute
multe ori vreau să ascult Bach sau Schu- cit ţine un cadru, trebuie să faci abstracţie
mann. Îmi place Wagner (nu tot, însă) de tot ce e în jur. La început mi-a fost greu
Berlioz, Dvorak, Bartok. Muzica îmi folo- să mă acomodez . Experienţa din teatru
seşte foarte mult la pregătirea rolurilor.
poate să te ajute în pregătirea rolurilor,
Cum? Părerea mea e că despre laboratorul dar forma de expresie e cu totul alta .
şi tehnica oricărei creaţii e greu de vorbit.
La prima vizionare m-am speriat. Parcă
se uita la mine de pe ecran o persoană
De aceea v-am rugat să nu scrieţi. Eu mă pe care nu prea o agream, complet străină ,
simt foarte bine în perioada de pregătire a duşmănoasă chiar. Sper că pentru specta-
rolului. Nu suport impro vi zaţia facilă, tor nu voi fi la fel. La vizionările ulterioare,
lipsa de punctualitate, nu pot să mai .fac am început să mă obişnuiesc cu mfoe.
nimic cînd se anunţă o filmare la 5 dimi- Dar jocul mi se părea teatral. Îmi dădeam
neaţa şi ea începe la 5 seara .
seama că trebuie totul mult mai simplµ.
Am simţit de mult nevoia să dau expre- Parcă e suficient să gîndeşti ceva şi filmul
sie într-un fel senzaţiilor , gîndurilor pe a şi înregistrat. Nu, nu mă incomodează
care mi le provoca viaţa . În liceu recitam tehnica şi aparatele . Dar ar fi bine dacă
versuri. La absolvire, în 1951, am intrat o s cenă ar fi filmată concomitent din mai
tn învăţămtnt , am predat romtna şi istoria multe unghiuri . Aud că tn cinematogra-
timp de doi ani, într-un sat, la o şcoală fiile cu tradiţie se filmează deodată cu
medie. ii -au prins bine aceşti ani. Am mai multe aparate. La noi însă, filmezi
cunoscut oamenii, viaţa. Aveam 16 ani. astăzi planul general, m!ine prim-planul
Apoi, Institutul de cinematografie, care a celuiaşi moment ; intervine un anumit au-
s-a unit cu Institutul de teatru . După tomatism . Simţi mina regizorului , scena nu
absolvire, am mers împreună cu alţi colegi te mai fură . Toate actriţele sînt îmbrăcate
la Piatra 'eamţ, ca să „ înfiinţăm" acolo corect, cu coafura fără nici o şuviţă în
Teatrul de stat. Am făcut turnee prin dezordine ... Aş vrea să joc roluri adevă­
satele şi oraşele .loldovei. După un an , r„te, în care oamenii să se comporte firesc.
am venit la Teatrul pentru tineret şi Şi mai intervine un factor - care aici e
copii din Bucureşti . ,, Prima lnt!lnire" a extrem de i mportant: colectivul - echipa
fost.„ prima mea iubire . de filmare. Eu ştiu şi din teatru. Se spune

le_op_old· _
Pasiunile mele? In ordi ne c hiar? 1· Mai că. o cabinieră nu e om' de teatru, dar de
întîi, poezia. Apoi , fi l mul. Imi place să !apt ea poate să. fie om de teatru. Dacă
văd filme bune ... In u ltimul timp, Omul execută totul formal, e un fel de funcţionar.
merge după soare - minus lungimile res- Şi în teatru şi !n film trebuie însă pasiune .
pective. Dintre actori, o prefer pe Annie Fiecare om trebuie să fie un creator. Da ...
Girardot. Balada soldatului e un film de Numai astfel viaţa şi arta noas tră pot să

~Al~N~f~
mare poezie. Şi Copilăria lui fran . .. Dar capete un sens şi să stîrneas c ă un ecou.
peste toate, sau împreună cu a cestea, !mi Nu zic să idealizăm viaţa , oferind soluţii
place muzica . .. Teatrul e mai mult declt de-a gata. Dar cel puţin s-o înfăţişăm aşa
o pasiune, e însăşi viaţa mea . Îmi place cum este, convingător şi firesc, pentru că
mult teatrul clasic, dar mă simt foarte în acest mod le oferim oamenilor un fel ,
bine şi în teatrul modern. Aş interpreta de oglindă vie, în care privindu-se se vo~
şi roluri de comedie, din dramaturgia cunoaşte mai bine, vor gîndi mai adînc şi
contemporană. Şi grozav aş vrea să scriu ... vor învăţa să trăiască mai frumos.
Dar asta e mai complicat . Imi place lannis
Ritsos . E un mare poet ! Quasimodo ... O p entru conformitate
citesc cu pasiune pe Nina Cassian . Am şi Valeri a n SAVA

5
https://biblioteca-digitala.ro
 Un film documentar bazat pe o Idee
generoasa., dar totodată mal exigentă
declt pare la prima vedere, este mmul
Rdddcini, ce are drept subtitlu: Cîteva
note despre MaTamureş şi d.eapre sculp-
torul GP.za. Vida.
Ideea constă Io a valorl!lca la locul
de oblrşle lnseşi rădăcinile unei opere
sculpturale foarte legate de mediul
fizic şi de oamenii din preajmă, aşa
cum este lntr-adevăr opera sculptată
ln lemn a lui Geza Vida, flul Mara-
mureşului. ln Jurul acestei Idei, · prin
diferite meta!ore poetice şi comparaţii
de ordin tebnlc, se arată spectatorului
cum arborii pădurilor maramureşene
- arbori v!njoşi şi impunători ca nişte
urlaşi din poveste - devin figuri urna_
ne, ln urma cioplirii cu barda şi mode-
lării cu dalta, Intreprinse de către
sculptor. Dar tnseşi figurile umane,
oglindite de artist, aparţin uneori tot
loculul, fiind muncitori forestieri din
satele tnvecinate cu casa şl atelierul
unde Geza Vida lucrează şi !şi petrece
cea mai mare parte din viaţă. Deci
.rădăcinile" operei lui Geza Vida stnt
oamenii şi natura din preajmă şi atlt
scenariul cit şi regla nu o dată sugerează
transmutaţia dintre om şi arbore, dintre
pădure şi sat, dintre activitatea artis-
tului şi munca lucrătorilor !orestlerl
- transmutaţie !olosită to sens alegoric,
uneori chiar simbolic.
Apăs!nd pe această caracteristică
a operei lui Geza Vida, care s-a dedicat
aproape cu totul sculpturii în lemn şi
nu celei !n piatră ori modelate ln lut
spre a fi trecută. 1n bronz, autoru l sce~
nartului şi totodată regizorul !!Imului
- Mirel Ilieşlu - ni-l prezintă pe
sculptor !n!răţlt cu pildurea maramu-
reşeană, străbăt!od-o Io dl!eritele ano-
timpuri şi aleglndu-şl copacii cel mal
prielnici viziunii sale sculpturale.
După ce a văzut ln arborele ales vir-
tualitatea !llnţel pe care năzuieşte a
o lntruchlpa, sculptorul apare ln ate-
lierul său, cioplind şi dăltuind trunchiul
de copac, ln ritmica dansurilor locale
sau a unor procesiuni de prlmilvară.
ln !elul acesta, se face legătura dintre
viaţa naturii, viaţa oamenilor şi viaţa
artei, comunlclndu-se spectatorului
unele din tainele creaţiei artistice a
lui Geza Vida. Slnt şi unele detalii
din viaţa sculptorului, pus uneori de
către regizor chiar să joace ca un actor
(clnd străbate pădurea şi priveşte arbo-
rii , clnd cresteaz!I. lemnul, se odihneşte
lntr-un şezlong ori !şi lngrljeşte stupii,
şi aceştia cu forme sculpturale foarte
legate de basmele locale). Este ara.tată
şi casa cu atellerul şi cu gr!l.dlna, care,
drept notă exotici, are cactuşi şi alte
plante rare la noi.
Ceea ce vede, aşadar, spectatorul este
interesant, deoarece valorl!lcl ln parte
viaţa unei regiuni şl geneza unei opere
artistice de mare lnsemnltate. Imagi-
nea colorată - Serglu .l(.uzum - a
Izbutit uneori s!I. red ea aspecte variate
ale p!l.durll maramureşene ln dl!erlte
anotimpuri, siluete expresive de arbori,
uneori cu rorme umane, precum şl
aspecte din viaţa sătească. Totuşi, une-
le costume locale nu erau armonizate
pictural, apărlnd tn culorl prea tari
faţă de altele, iar !lorile din gr!l.dină „SCULPTORUL APARE IN ATELIERUL Ă.U, CIOPLIND
ŞI D;\LTl11'10 TRUNCHIURI DE C'OP \('" ,
- lalelele - aveau un colorit de ilu-
stl"ată convenţional!!., f!l.ră luminile
şi umbrele ce le-ar fi modelat forma şi
redat suavitatea petalelor. Unele cere-
monii erau expeditiv prezentate, ca
aceea de la rlu, Iar abuzul de decoraţii
cu ghirlande de hlrtle colorată strica
ansamblului pictural, destul de !ldel
şi caracteristic. S-au strecurat, deci,
unele Imagini mai stridente şi de mal
puţin bun gust, ln armonia picturală
a tllmulul, ln genere de bună pnut!I.
artistică.
Muzica nu a avut o partitură specia-
lă şi a constat din lmbln!l.rl de compo-
ziţii !olclorice (dansuri şi clntece locale)
şi !ragmente alese din ce era disponibil
Io arhiva studioului. Altrel ar fi !ost
daci un compozitor ar fi scris lntreaga
muzică a filmului, aduclnd, prin ur-
mare, o tratare unitară, 1n care folclo-
rul autentic să li fost dezvoltat şi Io
episoadele celelalte, unde se evoca
viaţa p!l.durii sau activitatea atelleru-
lul. Nu am lnţeles de ce, atunci clnd
se arată munţii pietroşi, spre
finalul filmului, se aud sunete de orgă.
Doar pentru a sugera cumva că stlnclle
şi crestele tor aveau ceva asemănător
cu tuburile orgii? Admlr!l.m muzica de
org!!., dar ln contextul folcloric al fil-
mului şi chiar Io viziunile lui rustice,
orga părea cu totul deplasată, schlm-
blnd brusc atmos!era caracteristică
loculul, acel .genlus loci" pe care regla
legat doar de arborii p!l.durll şi de viaţa
folclorlcl a maramureşenilor este prea
puţin. Pe de o parte, su!lul contem-
poranelt!l.ţll nu apare aproape de Joc
ln valorificarea unul artist r evo luţio­
nar, Iar, pe de alU. parte, - tot dintr-o
insuficientă documentare asupra arte l
lui Vida şi asupra artei de a sculpta
lemnul - nu se arat!!. Io film el po-
porul nostru şi Io special Maramure-
şul are o străveche tradiţie a arhitec-
turii ,I sculpturii ln lemn. E bine c!I. s-a
arttat legătura cu natura p!l.duroasă
a loculul, cu arborii-fiinţe de basm,
du ~ntru a se expllca geneza operei
la! Vlda - .răd!l.cl nlle el" - trebuia
uitat el marele artist co ntinuă şi
denoltă o veche tradiţie a artei Iem-
aulul. Fragmente de arhitectura. popu-
lari sau obiecte de artă, sculptate tn
lemn de c!l.tre artişti din popor ar fi
ar!l.tat mal temelnic rădăcinile din
•··· lN lllT!lllCA DANSURILOR LOCALE." care a crescut arta viguroasă şi atlt
de semnl!lcativă pentru realismul socia-
şi scenariul s-au str!l.dult a-l valori- list a Iul Geza Vida care, al ături de
fica. Brtncuş l şl de Romulus Ladea, a cul-
Am amintit Ia lnceputul acestor tivat şi cultiv!!. Io forme noi, contem-
rlndurl c!I. ideea de baza. a filmului porane, sculptura ln lemn. Filmul nu
s-a dovedit oarecum generoasă, dar a avut nici un consultant din rlndnl
totodat!I. mal exigentă declt pare la Istoricilor sau criticilor de art!!. şi
prima vedere. Autorii !!Imului l-au astfel se explic!!. serioasele lui lacune,
subintitulat .note despre Maramureş caracterul de .note" lnsu!lclent de
şi despre sculptorul Geza Vlda", pro- concludente al scenariului.
babil pentru c!I. şi-au dat seama de Atlt regla, scenariul cit şi cel care
caracterul prea fragmentar sau prea au fotogra!lat operele sculptorului nu
sumar al conţinutului. Oricum ar !!, au scos lndeajuns Io evldenţll conţinu­
credem că trebuie analizat ce lipseşte tul revoluţionar al operei şi nici stilul
din film sau este prea sumar tratat. sculptorului care, respectlnd caracte-
Va s!I. zici un mm cu unele aspecte risticile lemnului, structura şi apele
ale naturii şi !olclorulul din Maramureş, Iul, reuşeşte să lmprime formelor tri-
din care cresc r!l.dăclnlle unei opere ca dimensionale o Impresionantă mişcare
aceea a lui Geza Vida. Dar viaţa de ,1 vlaţă. Personajele construite de
https://biblioteca-digitala.ro

„ DIN LEMN RĂSAR CIDPURI MARAJ\lU REŞENE".
Iaţa
•rea
Vida ln volume puternice şi definite,
em- de dimensiuni mal mari sau mal mi ci,
loc
dar niciodată de bibelou, ci totdeauna
ţio­
statuare - au expresii vil, oglindesc
lr-o o tipologie uluitor de carac t er i stică,
tei
iar adesea mişcarea este manllestă
pta ln operele sale. La el sculptura tn lemn
po-
capătă dramatism şi mişcare, spre
deosebire de opera altor artişti, care
multă vreme au menţinut-o la forme
s-a
w statice şi rudimentare.
Im, La Vida, construcţia rtgurllor este fă·
cută ln funcţie de compoziţie, Iar com-
rel
p oziţia este dictată de caracterul temei
Iia
şi şi de sentimentul artistului. Mişcarea
îşi atinge măl.,,.trla ln cunoscutul Dans
IU- oşenesc (1948), unde cel trei ţ!lranl,
fn înlănţuiţi tntr-un Joc foarte dinamic,
fi
slot conturaţi Io alltudlnlle cerute de
ln mişcarea Jocului, de Poziţia ce o au .
:tt ln momentul respect!.- formtnd totuşi
a-
o unitate. Din oricare parte le-al privi,
ie
cele trei personaje suger azi unitatea
,1- Io mişcare, acea lnlilntu1re cerută
G-
şi de Joc, dar şl de sculptura statuară
lu
care se vrea bloc şi nu formă se<'\lonată
li
jl
de goluri. Fiimul nu a atras atenţia
asupra acestor însuşiri ale artei lui
Vida, asupra stilului artei sale , stil
realist, tn care se tmhină. o tratare
·e oarecum primitivă sau rusti că a lem-
nulu i cu această forţă şi mi şcare foarte
1- m odern ă, caracteristică artiştilor noştri
11 de azi, călăuziţi de realismu l socialist.
I- Stilizarea pe care o foloseşte artistul
este şi simplificare, dar şi acce ntuare
a exp r esi vi t ăţii şi mişcării contempo-
rane, far asemenea însuşiri nu au rost
· lnvederate pe ecran. Chiar şi lntr-o
lucrare mal curlnd statică, aşa cum
este Odihna, lnfăţlşlnd un ţăran dor-
mind , se simt vtaţa şi forţa , prin pozi-
ţia u şor contorsionată a corpului , căr uia
braţele tncolăcite li aduc mal multă
expres I vltate. Capul, purt!nd clopu 1
de o perfectă rotunjime, se înscrie 1n
euritmia formelor interioare ale rtgurit.
Dar ln materie de expresivitate şi
mi şcare, de adevăr semnificativ, .Mine-
rul (1942), Ra.coala, Horitoarea, Dansa-
torul proiect ează omul ln acţiuni toarte
vil şi caracteristice şi totuşi formele
!şi păs trează ln genere stabilitatea,
echilibrul, tnscrilndu-se ln spaţiu şt
cu forţ ă, şi cu armonie.
Aceste lnsuşlrl bine cunoscute ale
lut Geza Vida - artist de frunte al
creaţiei soc ialiste - şi despre care s-a
scris temelnic !n presa noastră, au rost
în mare măsură nesocotite ln . notele"
ecranizate ş i astrei !llmul a trecut
tocmai peste ceea ce merita în primul
r!nd relevat: contemporaneitatea şi
originalitatea acestui mare sculptor
al lemnului.
Autorii rtlmului s-au oprit deci la
clteva metafore şi c~mparalfi int ' -
sante, nemerglnd plnă Io a~lncu
de Ia care au pornit . rum t v r a
de primul tilm care valorlllc „ o
sculpturală romlnească şi cum a ulp-
tura poate fi mal mul t deci! pictura
analizată şi valorificată pe ecran -
prin dllerlte mişcări ş i unghiuri de
vedere, prin pe>zlţll dinamice şi altele
statice, prin prezentarea totală a operei
şi apoi prin elementele el - am stăruit
a ici asupra insuficienţelor acestor "note",
nu lipsite lnsă de bune Intenţii şi de
unel e rezol vă ri parţiale mer ituoase.
Petru COMARNESCU
https://biblioteca-digitala.ro
ln ceea ce priveşte natura subiectelor, compoziţia ca-
drelor , noutatea unghiurilor de filmare, există în filmul do-
cumentar rom!nesc realizări cărora li se pot acorda cele mai
bune calificative . Din păcate, nu putem spune ace laşi
lucru , dec!t arareori, despre comentarii .
In film , indiferent dacă este vorba de un film documentar
sau de unul artistic, cuvîntul nu -şi găseşte loc atîta timp
cît nu-l cere imaginea . Se pare însă că la studioul „Al. Sa-
hia" există o altă părere. De cele mai multe ori , comentariile
scrise în acest studiou nu izbutesc să formeze îm preună cu
imaginea un a liaj unic . Ele o însoţesc doar într-o coex istenţă
parale l ă, formală, hibridă şi asta din pricina abundenţei
frazelor gratuite , scrise probabil in virtutea concepţiei că
în film mai trebuie să se şi vorbească. De aici şi maniera li-
teraturizantă în care sînt scrise numeroase comentarii .
Cîteodată , creatorii documentarelor noastre seamănă cu
ucenicii vrăjitori care dezlănţuiesc forţele, dar nu mai sînt
in stare să le stăpîne as că şi atunci forţe l e, combin!ndu-se la
voia întîmplării, generează efecte năstruşnice. Aşa se face
că uneori neconcordanţa comentariului cu imaginea merge
pînă acolo înc!t textul literar capătă o funcţie inversă
celei scontate. Edificator în ~eastă privinţă este filmul
documentar Hîrtia se naşte din ape . Ni se vorbeşte acolo, în
fin a l, despre „monumentele" bătă liei de recoltare a stufului,
în vreme ce ochiul aparatului de filmat se plimbă cu seni-
nătate peste cîteva stoguri de stuf care, cu toată bună­
voinţa, nu au nimip monumental. Efectul este grotesc .
Se mai întîmplă uneori , din pricini pe care am vrea să le
punem pe seama grabei sau neatenţiei, ca în comentarii să
se strecoare contraziceri, inexactităţi şi vulgarizări. Tipic
1n această p rivinţă poate fi considerat filmul documentar
TYo tuşul şi oamenii (scenariu l şi regia: Gheorghe Horvat).
!n care înt!lnim fraze de acest gen: „ în ad incul de întuneric
al salinei de la Tîrgu Ocna, sarea îşi trăgea parcă gustul din
sudoarea generaţiilor de ocnaşi. In vechea ocnă, îşi ispăşeau
osînda mulţi tilhari adevăraţi {de remarcat formularea con-
cesivă - n.1'.), dar ea încătuşa şi luptători pentru libertate,
ale căror glasuri se auzeau chiar şi de aici, din fundul pămln­
tului. Tehnica modernă a transformat ocna într-un loc de
muncă civilizat, omenesc. Azi este o cinste să fii miner
la sare:· Autorul , desigur, nefamiliarizat cu arta ingrată
a cuvlntulu i şi cu legile subtextului îşi continuă prezenta-
rea Yăii Trotuşului afirmînd cu toată ser.iozitatea: „Zile
,i nopţi, ani fără număr, Trotuşu l s-a răz boit cu natura săl:
ba ică, zdrobindu-i coastele, crestlnd în trupul ~i poteci
şi clmpii, statornicind pentru totdeauna neasemuitele fru-
m ţi ale păminturilor din Moldova." Prin ce miracol o fi
u ut Trotuşul, singur-singurel, să statornicească, ş i încă
tru totdeauna, neasemuitele frumuseţi ale pămlnturilor
_ oldova?
ettaşi avalanşă de cuvinte gratuite o intllnim şi în
mentarul Tehnică noud, oameni culţi (scenariul şi
ia Ale. andru Strbu) tnchinat uzinelor Electronica. Ce-i
, aici comentariul nu realizează performanţe de natura
citate mai sus. ln sch imb, autorul atras de mirajul
i Brecht face eforturi să creeze ceva asemănător.
I un comentariu pretenţios , intelectualist,
1ca şi abstract, care, în ciuda cîntecelor cu care este
t, nu izbuteşte să ne comunice mai mult dec!t ştim,
CJ d pre uzinele Electronica şi nici despre oamenii care
uncesc acolo. Cităm o „mostră" din acest poem pseudo-
htian.
.Oamen ii ei stnt tot tineri. .. Ne bucurăm de această tinereţe.
·e place veselia, dansul. Noi sîntem cei care în fiecare zi con-
struim o mie de aparate de radio şi 170 de televizoare . (Cîntec)
-i ăm ... Descoperim lumea. Mîinile poastre fac gesturi si_m-
ple. Fiecare gest lnsă, presupune cunoaştere. Condensaton ...
I
Picofarazi... Nanofarazi. .·. Microfarazi. . . Rezistenţe .. . Mega-
ohmi... Kiloohmi. .. Ca să le înţelegi, trebuie să le înveţi."
Mărturisim că am fi preferat să înţelegem ·ceva, pentru
ca la urma urmei acesta şi este rostul unui film documentar. •
Ne surprinde orientarea studioului „Al. Sahia" spre co-
mentarii voit poetice şi încă de o poezie îndoielnică , atri-
buind imaginii sensuri pe care ea nu le poate conţme . Ne
mai surprinde şi ţonul didacti_cist cu care unii comenta:
tori vor cu tot dmadmsul să-1 bage în cap spectatorului
ceea ce bietul om vede şi singur. Oare n-ar fi mai simplu
să scutim filmul documentar de fraze care dăunează între-
gului? Prin ace.asta d_ocumenţa:ele noastre n-ar avea <lecit
de cîştigat în firesc şi autenticitate.
Mircea MOHOR
7
 VLA.DY, de un pitoresc adesea exotic, Ma-
B UR, JN FILMt."L LI I rina Vlady dovedeşte că poate
UZE BUNE, REA.LIZ T mai mult decît să zimbească suav
lEA.N LA.BORDE. sau cochet. Episodul în care pre-
supusa vrăjitoare îşi descoperă
frumuseţea ln apele lacului, sau
finalul tragic, sînt susţinute de
actriţă cu o mare forţă interpre-
tativă.
'
Am regăsit-o pe Marina Vlady
în filmul !n umbra legii (copro-
ducţie ceho -franceză din 1957) şi,
mai apoi, !n Sentinţa (producţie
franceză din 1959). Aceste ultime
filme au scos la iveală valenţe
ascun e ale talentului actriţei. In
coproducţia !n umbra legii, Ma-
nna \"lady dă viaţă unui tulbu-
răt r chip de adolescentă. Parte-
nerulactriţei este cunoscutul actor
i regizor francez Robert Hosseiu
(ln compania căruia actriţa a
realizat mai multe filme între care
Noaptea spionilor). lnterpretînd
rolul logodnicei din Sentinţa,
artista îmbogăţeşte biografia oa-
recum lineară a personajului, tră­
ind, cu un plus de sensibilitate
(să ne amintim momentul execu-
ţiei}. drama eroinei.
înaintea filmului Patul con-
jugal, Marina Vlady se dezvăluia
spectatorilor ca o actriţă de mare
talent în alte două opere cinema-
tografice (Prinţesa de Cleves -
film prezentat la noi în cadrul
Festivalului filmului francez în
1962) şi Climaturi.
Prinţesa de Cleves, maiestosul
şi nu mai puţin celebrul roman
al doamnei de La Fayette era
transpus pe peliculă, în 1960,
de cunoscutul regizor francez

https://biblioteca-digitala.ro
 o
o
Jean Delannoy. Pentru cel care
a văzut filmul, chipu l prinţesei
o
(aşa cum era ştiut din literatură)
se contopeşte cu cel al a-ctriţei.
o
Ma.rina Vlady îşi lnzestrează per-
sonajul cu acea mtndrie care imo-
o
bilizează aproapele, fără a uita
însă să dezvăluie, atunci cind
o
prinţesa se află tn intimitate,
acele ascunse trăsături interioare
o
care, într-o lume mai puţin rigidă
şi superficială decît cea a curţii,
o
ar fi făcut-o fericită pe prinţesa
de Cleves.
o
„Era făcută pentru bucurie, o
această femeie încă copil, miste-
rioasă şi fantastică", scrie Andr6
o
Maurois despre Odile, eroina cu-
noscutului său roman Climaturi.
o · SECVENTE
La trei secole diferenţă, doamna
de La Fayette şi Andr6 Maurois o
realizează-cu multă subtilitate
- două portrete feminine . Iubi- o
rea Odilei şi cea a prinţesei de
Cleves se tntllnesc tn neîmplini- o
rea lor. Marina Vlady a dat un
perfect echivalent cinematografic o
acestor cunoscute eroine de roman.
Tot 1n 1961, regizorul Michel o
Deville produce o surpriză publi-
cului punlnd în valoare înclina- o VI-L PREZINT PE 111111...
P'
ţiile actriţei, tncă nemanifestate,
spre comedie. Marina care inter- o BALUEV, SOUA
PRODU • SOVIE-
TICA. VIZIONATĂ CU
pretase personaje sentimentale
ori destine dramatice se dovedeşte, o PRILEI L CELUI
DE-AL TREILJU. FE-
STIVAL INTERNA-
tn AdoYabila mincinoas4, o mică
copilandră plină de umor. o ŢIOSAL AL FILMU-
LID DE L MOSCOVA
Înzestrată, după cum se vede,
atlt pentru filmele psihologice o ARE CA PROTAGO-
NI T P CUN08CU-
TCL A OR I. PE-
de atmosferă, ctt şi pentru co-
media uşoară, armonizlndu-şi ta- o REVER V.

lentul cu meşteşugul actoricesc,

Marina Vlady este una dintre ac- o
triţele cele mai interesante ale
cinematografului contemporan. o
Al. RACOVICEANU o
o
o
o
, Ma-·
poate
llARrNA VLADY lN COPRODUCŢU
C EHO-FRANCEZĂ lN UMBRA LEGII
FILMUL VRĂHTOAREA A PRILE-
JUIT At'TRIŢEI O CREAŢIE INTE-
HE' .~'l'Ă.
o
suav
pre- o
~peră

fes~:
o
rpre- o
'lady o
1pro-
rl ş i , o
cţie
ime o
nţe
. Tn o
o
o
o
o
o
o
o
ia
o
o
ml
în
o
sul
o
an
~ ra
o
'O,
ez o
o
o
https://biblioteca-digitala.ro
A . DEML\.NENKO SI I. lUM4'tOV 1N PRIMUL REPORTAI
Primul reportaj aminteşte
realizările superioare ale filmu·
lui de „sus pense", trezind spec-
tatorului reacţii de ordin intelec.
tual, nu numai o primară senza-
ţie de spaimă, de biciuire sadică
a nervilor. Păatrtnd legile de
bază ale genului : un conflict des-
chis din care se ivesc altele, sub·
terane, nea.şteptate; situaţii sur-
prinzătoare ce schimbă radical
părerea iniţială asupra unui per·
sonaj. a unei lntlmplări; un punct
maximum de tensiune ce concen-
trează interesul nostru ln jurul
unei singure, vitale lntrebări;
va fi salvat ori nu, eroul preferat?
etc. etc. - această inteligent con-
dusă „Curai. cinematografică" cu
o preţioasA. tnclrclturl de idei,
se bucură de adeziunea sălii.
' Prejudecat& - stabilită ln ul-
tima vreme - că subiectul poate
fi neglijat cu totul ln filmul mo-
dern, el „spectacolul" e o cerinţă
dramaturgicl depăfitl, naivă
chiar, !şi dovedeşte din nou incon-
sistenţa. Filmul scris de Serihei
Antonov şi regizat de Veniherov e
dens fără al plictiaeucA., vehicu-
lea.zl idei şi noţiuni etice lntr-un
mod lipsit de didacticism, ctt se
poate de atrlgltor, de „specta.-
culoa" (!n aensul bun a.I cuvtn-
tului). Originalitatea lui reiidl
mai puţin ln situaţii ori perao-
10
naje. Miza dramatl e
cutl: maşina plecatl lntr-o ~ o J. IT Dl: loU.RB 1NTBNl1TATJll l>MM4T10!1 T.utAlU SlO·
ce periclitează - voit ori acc1- lru aot.u. Aat KA.1.
denta.l - viaţa a. cel puţin unuia
dintre cei doi pasa.ger!. Eroul
centra.I - zia.ristul cu candori de
adolescent tnt!rziat, a.v!nd bruac
revela.ţia vieţii - de a.semene&.
Pare fra.tele locotenentului Ivlev
din Pac1 11oului 11111it - interpre-
tul e acela.şi: ta.lenta.tul Alexa.ndr
Demianenko.
Ce e insolit !n filmul premiat ;a
Moscova? Relaţiile - complex ,
nea.ştepta.te, Intre personaje ; fe-
lul tn care se rezolvi conflictul
proba de „foc" (citeşte de iheaţl
pentru el are loc tn tundra !nzlpe·
zitl), probă trecutl de eroii ple-
caţi ln drama.tica cursa. ca ina.·
mici, suspecttndu-se reciproc, dar
ajungtnd tn cele din urml al se
cunoa.scl şi să se preţuia.aci.
Fa.ţi de şoferul Hromov, zia.·
rittul tşi schimb! de doul ori,
ra.dica.l, opinia.. La. tnceput U pri-
veşte auperficia.l, gata al a.dauiie
portretului idealiza.t al eroului
pozitiv (a.şa cum şi-l !ma.ginea.zi.
el naiv, livresc), alte ctteva 1uper·
lative-tablon : „Un om voinic,
cu privire eneriiicl, lntreprinz§.„
tor, cu o viaţl de familie exem·
pla.rl". Cu umor subţire , fOferul
n a.jutl iniţial •l·ti completeze
inocenta liatl a unor clişee pzo-
https://biblioteca-digitala.ro
 tlreşti de genul: „Caracterul lui
s·a format !n timpul marilor cin·
cinale. „ c!nd a vbut el transpor-
tul nu poate face faţA, •·a !ncor·
dat fi a glsit soluţia salvatoare.
Astfel a scoa din impas sectorul. ..
etc." Şi apoi, brutal, adevArul:
MIRACOLU L
şoferul frunta, e de fapt un im·

RU S
po1tor, cate•fi falsific:! datele de
producţie, arunci benzina ca sl
se creadA el face cursa !ntreagl,
dar de fapt merge pe un drum
scurt, nepermis, care-i aduce o MERIDIANE
glorie nemeritatl. Şi un c!ştig
pe care-l !mparte cu feful secto·
rului. La !nceput, ziaristul venit
cu referinţe bune despre Hromov,
necunosc!nd oamenii, nu observă
nimic. Doar comportarea ciuda·
tă a logodnicei fOferului, Arinka
(excelent interpretau de Siomina,
protagonista In11i1rii) care-l sus·
pecteazl pe Hromov şi !ncearcl
sl se tndepArteze de el, cu toate
cl·l iubeşte, !i dl primul semnal SOŢILOR THOR!fDIKE LE
de alarml. Deşiaparent şi·a ter· DATORĂM <JITEVA PAQINI
ANTOLOQl<JE ALE PILMU·
minat misiunea: culegerea datelor LUI BAZAT PE DOOUMEN·
despre Hromov, ziaristul tşl dl TE DE ARHIVĂ.
seama el mai e ceva. Ceva. care ti
scapi. Şi tncepe, cu prudenţă, tn·
dlrltnic, ancheta care-l a.duce !n
poaesia da.telor uluitoare. Cursa
!ncordatil. de care vorbeam !ncepe
abia la jumil.ta.tea filmului, c!nd
ziaristul, edificat, e gata sl plece
la Moscova.. Avertizat asupra pri·
mejdiei, se urcl totuşi !n maşina
condus! de Hromov. Şantajul a·
pa.re limpede, ameninţarea e ca·
tegoricl: „N·a.i sil. ajungi al ml
distrugi. Taigaua. nu poate vorbi.
Alei ursul e singurul procuror."
Cu o energie nebA.nuitl la acest
t!nlr Intelectual timid, atlngaci,
flrl experienţă, el rezistl pre-
siunilor lui Hromov, cu fermitate,
blrbA.ţie . tn timp ce ziaristul are
trista revelaţie a josniciei şofe·
rului, acesta trăieşte descoperi·
rea - care-l tulburii. profund -
a unei fermităţi de caracter ne-
bA.nuite la a.cest „puşti fricos"
(cum !l considera.se). Şi iată el
are loc o modificare treptat! !n
~sihologia celor dol (cu subtili·
tate urmlritl de cineaştii sovie-
tici) modificare, capabill, din
nou , al ne duel la. o rlsturnare
de plreri. Chiar flrl reveria (fa.·
cilA.) !n care-l plonjează la. un
moment dat autorii, Hromov se
va trezi, cu luciditate, tnainte de
a comite crima. Dramul de con-
ftiinţl omenească !I va salva, pe
marginea prlpastiei, şi aici, mai
mult dectt amintirea Arinkli, Dia•
rolul important revine ziaristului. I de
FA.ril. fraze didacticiste, aproape lecuv
flrl a·i adresa un cuvlnt, ttnărul amlnun·
va c!ştiga stima şoferului, de- ac de la
clanşlnd, prin aceasta, criza sa-
1 pini la
rat1 a comu•
lutară. Frumos lucrată (!ndeosebi
cc ului ar.
ca imagine - Gh. Maraudjan) comtl !n aceea
lupta celor doi cu !ngheţul, efor· omul a-a aflat
turile lor aupraomene ti de a su· ten ea creatorilor lui.
pravieţui. Mai intere ante tiui pecia comlderl că prin
declt tncleştarea omului cu natura " ltd nu 1-a nlscut un nou
vrljmaşă, mi se pare treptata to- gen al docnmentarului artistic.
pire a !ngheţului din sufletul unui Pentru aceutl operă a lor, Anne·
om egoist, brutp.1. !n acelaşi timp. !le fi Andrew Thorndike au fost
radicalizarea unei firi copilăreşti, distin9i de cltre guvernul sovie·
credule, primind de la viaţă (şi tic cu Ordinul Lenin 9i cu Pre•
dtnd !n acelaşi timp) o lecţie miul naţional clasa I de către
de bărbăţie, curaj, conştiinţă ce· guvernul Germaniei democrate.
tăţenească. La. cel de-al III-iea Festival in·
ternaţional al filmului de la
Moscova, Miracolul ~us s-a bucu·
Alice MĂMOIU rat de o preţuire unanimă.

https://biblioteca-digitala.ro
 KawaLe-
row1cz
zy Kawalerowici care, all o altă artă nu e în stare să creeze ca ea senza-
11nlt, a creat p ta ac ţia descoperirii unei feţe nebănuite a lumii
cinaltoj;;r:a11e1 polo înconjurătoare, fiindcă nicăieri sentimentul
a rula autenticităţii nu se păstrează într-o asemenea
o prod măsură , chiar cînd imaginile transfigurează
realitatea. In episodul citat e vorba de o
„„ flrl
tul
faptă aberantă. Povestită, nu spune mare
lucru. Dar fotografiată în singularitatea ei,
toate :if
fenomen · •"leţu soc:iale l:I• Dtr..escb• plină totuşi de adevăr psihologic şi social
devine tulburătoare şi relevantă. Kawale-
~!:~Y~!;. 1 1~~:is.u rowicz a înţeles aceasta şi filmul care l-a
gandistice deosebite. făcut celebru, Maica Ioana din Ordinul
artificioasă, clişeul tngerilor (1961) o dovedeşte. E prezentată
nică asupra tntregu u1 aici o poveste cu călugăriţe posedate de diavol.
doxal, tnsăşi finalita Unei mănăstiri îndepărtate dintr-o Polonie
pa acestor producţi arhaică , medievală, suspectată încă la Roma
pentru propagandă . Ş 1 că se închină vechilor ei idoli slavi, i s-a
ment ctnd filmul i~ creat o faimă sinistră în fmprejurimi. Maica
sforăitoare şi capătl stareţă Ioana se află ln comerţ trupesc cu
beat, afltnd că a obţ i--· -·- ~~'- Satana ş1 celelalte călugăriţe au căzut victime
tate ale terenului p<- ace l u1 aş 1 păcat . O atmosferă de suspiciune,
noua construcţie . curioutate maladivă şi teroare mistică stăpt-
argaţi şi cu caii Ulll&m&;l&a 1~~ sa
o lecţie. Din micul
chiaburului purtlnd
~f;r~~~uc:L~a::e~u~:
din şareta venită de la o r
ce vrea să facă morarul. Şi ,
marş impetuos, asistăm ia o
de cea mai bună calitate dramatld .
furios din bici, înjurtnd, lmp1ed1c!Ddu-se
bolovani, morarul ară drumul spre a-l face
impracticabil. Apoi tnţelegem ce e cu pache-
tul. Un Isus primitiv tăiat 1n lemn e aşezat
~~i:~gu~~~;eL:~~f~:~~~u~~ş~~ ~i!e~i~~~!
0

ctnd primele căruţe nu mai găsesc drumul şi

oamenii îşi fac cruce descoperind statuia . Ş•
întrebtndu-se dacă n-au băut şi au vedenu.
Efectul e excelent şi constituie în acest film
foarte slab o admirabilă demonstraţie a speci-
ficului artei cinematografice. Ce se v1deşte?
Că nicăieri mai mult ca în această art1 e do

~~~~ii:. ~:e~a:~!~u1 ~~f~l1~~~~in~

teribilă forţăa certitudinii , cinematografia
poate da insolitului, neaşteptatului, surprin-
zătoruluio inegalată valoare expresivă . 'ici

https://biblioteca-digitala.ro
neşte regiunea. Fostul confesor al mănăstirii
a fost ars pe rug pentru că în loc să-l izgoneas-
că pe necuratul s-a lăsat prins în mrejele
lui. Unui nou călugăr tlnăr, plin de fervoare
mistică, îi revine sarcina ingrată a exorci-
zării posedatelor. Filmul are două aspecte.
Unul priveşte reconstituirea directă, concretă,
a acestei forme de nebunie religioasă cu sub-
strat etico-social şi e excepţional. Al doilea
urmăreşte să încarce faptul cu tot felul de
aluzii filozofice, să-i dea o valoare de parabolă
şi e lamentabil. Filmul tnsă se ţine, e impre-
sionant şi pe alocuri chiar zguduitor. Tăria
lui vine însă tot din acea capacitate de a
dezvălui deodată o faţă nebănuită, uluitoare
a realităţii. În Maica Ioana, Kawalero~vicz
are intuiţia fericită să abordeze cinematogra-
fic, adică aYătind, jotogt'afiind pe viu o opera-
ţie de un straniu absolut. Asistăm la o scenă
de exorcizare cu tot aparatul ei ecleziastic,
cu poruncile date diavolului tn latineşte, cu
accesele tipice de isterie ale victimelor, cu
pompa ceremoniei şi groaza asistenţilor. Con-
damnarea fanatismului, Kawalerowicz izbu-
teşte să o facă astfel mai profund şi mai efi-
cace declt prin diversele speculaţii cam con-
fuze introduse cu intenţii generalizatoare în
monologurile călugărului sau în tntîlnirea
acestuia cu alter-ego-ul său sub înfăţişarea
rabinului cabalist. Tratarea realistă, minu-
ţioasă, lentă, aplecată asupra amănuntelor
unor stări stranii, scoate la iveală admirabil,
fără ostentaţie, dar cu o rară valoare docu-
mentară, substratul social-moral al întlmplă­
rilor: ignoranţa poporului, intoleranţa bise-
ricii, furia simţurilor biciuite de dorinţă şi
condamnate la asceză. Kawalerowicz posedă un
neobişnuit simţ pictural. Maica Ioana e o
splendidă compoziţie în alb şi negru, iar
efectele procesionale, cadrele pustii, arcadele
înecate ln umbră, gesturile călugăriţelor care,
agitîndu-şi mtnecile largi, par imenşi lilieci
înnebuniţi, amintesc în ctteva scene (primi-
rea călugărului, prima izbucnire de furie
erotică a penitentei, întllnirea din pod printre
rufele puse la uscat) lecţia marelui Eisen-
stein. Acolo unde substanţa de viaţă se sub-
ţiază şi notaţia realistă a insolitului e înlo-
cuită cu abstracţii destul de debile, căutarea
efectului plastic încetează să aibă o finali-
tate dramatică şi alunecă tn pură euforie
decorativă, adică tn formalism.
Explorarea faptelor neobişnuite din jurul
nostru, obiectivul cinematografic o poate face
cu rezultate surprinzătoare şi de mare interes
tn ordinea cunoaşterii atunci c!nd rămine
credincios realităţii. De altfel succesele şi
eşecurile creaţiei lui Kawalerowicz aduc o
confirmare !n plus acestei experienţe artis-
tice mai largi. ln film, a fantaza e atlt de
facil incit nici un creator autentic nu lucrează
cu metafore şi simboluri dectt apăstnd pe
detaliul concret, pe amănuntul realist al
imaginii. Din relieful acestor date vii, exacte,
de o mare valoare sugestivă creşte poezia
cinematogt'afică adevărată şi nu siropul lite-
rar turnat pe atltea pelicule !n locul ei. Pri-
mul film, care l-a impus pe Kawalerowicz,
a fost Amintit'i de la Celuloza (O noapte de
amintiri) creat tn 1954 după un roman de
Igor Newerly, despre o familie ţărănească
venită la oraş să se angajeze 1n uzină. Şi aici
tabloul izbeşte prin amestecul ingenios ş i
3-4 6. POATE CĂ CEL MAI ECHILIBRU FJL~I AL LUI KAWALERO~\ICZ ESTE ADE\.ARATUL SFlRŞIT AL RAZBOIUL_u_1 _
1-2. OMUL DIN UMBRA ES'fE O POVESTE PO-
LIŢISTĂ COMPUSĂ DIN EPISOADE RELATIV IN-
DEPENDENTE .
~~~dt~;1~~at~e !~J[~fJ:~::~l~~~~sc~~~~7:
a strălucirea Maicii Ioana, dar nici cusururile
proletar sau artizanal ş1 incizia care lasă să
se vadă totodată diverse aspecte ciudate ale
existenţei. Erou l principal , băiatul venit de
la ţară, nu o apuc{ pe calea firească. O tntlm-
plare ti aduce protecţia preotului, apoi a
nevestei patronului. Personajul e pe cale să
se declaseze, pierztnd contactul cu masele
proletare. Iarăşi o tntllnire stranie cu o fată
noaptea într-un parc tl readuce pe drumul
drept. Sub steaua jl'igiană (seria a doua a
filmului), mai puţin di:scriptivă , mai epid!
e istoria luptelor greviste ale munntonmn
poloneze 1n jurul anilor 30 . Erou , devenit
acum un element co~tien , lş i f ln focul
lor educaţia re,·oluţ1 . In
partea I e mult mai I O asemenea ierarhizare nu prea cred să
e bogat, viu , popula
naje, creionate cu m
Sub steaua Jril'an4, d 1
tnchegatl , rl.mtne cenn ie. T
lerowicz iese la iveal.l e
fapte foarte viu indiv1doali.z&
bătr1nului ţăran şi a fiului său u p
https://biblioteca-digitala.ro
America, aşa cum îi spun ei oraşului unde s.e
află fabrica de celuloză, momentul înjghebării
cartierului muncitoresc pe maidanele infecte
unde se aruncă deşeurile uzinei, tabloul fau-
nei dostoievskiene din subsolul unde locuieşte
eroul etc .). Regizorul polonez are o remarca-
bilă pricepere 1n trecerea de la o situaţie la
alta. fn c!teva scene zugrăveşte un mediu,
situează o acţiune. Ceea ce-i lipseşte, cred că
este sentimentul mare al naraţiunii. In epi-
soade e excelent, în logica mai complicată a
~~fete:~r!.':e~~~h~~aapi~~~ 1;f1~~iibil:iEI ~ie,;
0
umbră (1956) este o poveste poliţistă, compusă
din episoade relativ independente. Un miste-
rios personaj apare în diverse tntlmplări ră­
mase nelămurite pînă acum. Fiecare episod
e narat cu brio şi cel din timpul luptelor cu
bandele teroriste, după eliberare, e chiar
foarte bun. Kawalerowicz reconstituie cu o
admirabilă conciziune atmosfera vremii, schi-
ţează ctteva figuri, creează nu puţine momente
de „suspensie". Dar tn întregul său, judecat
ca filJII poliţist, Omul din umbră suferă de
o slăbiciune gravă: indică la sftrşit ca vinovat
un personaj insignifiant, care nu apare decît
tn treacăt la începutul acţiunii. Arta e, în
genul respectiv, să-l ţii pe criminal tot timpul
sub privirile spectatorului şi să-l scoţi
mereu de sub orice bănuială. Altfel, adevărata
surpriză, psihologică, bazată pe reprezentarea
pe care ne-am făcut-o ptnă atunci despre un
om, e înlocuită cu surpriza ieftină, mecanică
(intră tn problemă factori complet ignoraţi).
Poate că cel mai echilibrat film al lui Kawa-
lerowicz e Adevăratul sffrşit al t'ăzboiului
(1957). Aici şi irupţia neobişnuitului în viaţa
de toate zilele şi preocupările picturale de
atmosferă şi alura narativă fragmentară sint
subordonate unei idei majore şi generoase.
Filmul e o „întoarcere de pe front", infinit
mai cr!ncenă, fiindcă şi războiul ultim a
tntrecut Qrice limită a neomeniei, cruzimii
şi absurdităţii. Eroul, deşi a scăpat cu viaţă
din lagărele naziste, nu se mai poate regăsi,
iar reacţiile lui de un tragism .indicibU otră:
vesc existenţa celorlalţi. Ororile fasc1smulu1
se prelungesc, prin efectele lor ireparabile,
tn vremurile noastre. Filmul acesta n-are
peliculei care i-a adus lui Kawalerowicz
Premiul special al juriului la Festivalul de
la Cannes în 1961. Mesajul său e clar, fără
a înceta să fie răscolitor. Epica discontinuă
corespunde cazului, eroul suferind tocmai de
lapsusuri mari tn conştiinţă, de amnezii. şi
obsesii. Îndrăznelile de filmare nu deosebite
merită totuşi reţinute, pentru că dau pe de o
J?arte echivalentul unei traume grave psihice
(obligaţia deţinuţilor de a se tnvtrti pină cad
morţi de oboseală), pe de altă parte trecerea
de la planul subiectiv al personajului princi-
pal la cel obiectiv (de unde şi efectul tragic
- gesturile fostului arhitect rămin mereu
neînţelese).
aibărost attta timp cit e vorba de creaţia
d~~M1~~~~„~~~ ~j~!ş~t ~~ „°J:t:I~l~i~af!e~râ~
noapte şi l'rlaica Ioana şi-a atins maturitatea
creatoare şi ne rezervă sigur încă m ulte
surprize.
O v. S. CROHMĂLNICEANU
_.....~_ ___,.___ _,.,..._,.__ _ _~
 •
Mihnea Gheor9hlu:
Realismul
în ofensivă
- Festivalurile internaţionale sini probabil un
bw1 prilej tk a afla „pul.tul" anului cinemato-
grafic.
- E greu de stabilit, din marele număr de
fesţivaluri internaţionale şi naţionale cu care
cinematografia mondială se afirmă în fiecare
an mereu aptă de noutăţi, care dintre ele pre-
zintă avantajul real al unor repere de principiu.
Vă referiţi, de bună seamă, la filmele artistice
de lung metraj. Există însă festivaluri cu o te-
matică interesantă şi conc ludentă şi ln alte ra-
muri de afirmare ale artei şi tehnicii cinemato-
grafice declt acelea care-l pasionează pe cinefi-
lul mai puţin avizat. Sint, de asemenea, şi fes-
tivaluri necompetitive, sau numai comerciale,
unde prezenţa unui film e menită să-i sporească
publicitatea şi valoarea de circulaţie. Pentru
el nu rareori filme premiate la festivaluri cu
prestigiu nu s-au bucurat în egală măsură şi de
sufragiile publicului. Pe urmă, mai slnt şi fil-
me respinse la un festival şi premiate la altul.
Adevlirul e că nu totdeauna e lesne de găsit,
prin mijlocirea listelor de premii, pulsul exact
al anului cinematografic. Dar se poate găsi.
- După Cannes şi Moscova, cum aţi caracte-
riza anul cinematografic 1963? Care ar fi direc-
ţiile de dezvoltare ale filmului contemporan?
- Anul acesta, Festivalul de la Cannes a reu-
şit să se apropie cu mai multă îndrăzneală de
temele şi metodele de muncă artistică pe care
le stimează un număr tot mai mare de cineaşti
din toate ţările. Realismul cinematografic a
clştigat cîteva poziţii semnificative pe ţărmul
Mediteranei, fructificate apoi la Moscova sub
stindardul: „Pentru umanism ln arta filmului,
pentru pace fi prieten ie tn tre popoare". La am-
bele festivaluri, premii însemnate au rlisplă­
tit strădaniile unor creatori anima ţi de cele mai
bune sentimente faţă de progresul omenirii con-
temporane. uccesele cinematografiilor socia-
liste demonstrează cu fermitate aceaslli direc-
ţie. Pe de altă parte, respingerea curajoasă a
filmelor care nu serveac umanitatea sau care
reprezintă experienţe lipsite de sens creator, nu
a făcut decît să confirme această direcţie gene-
rală pozitivă, foarte promiţătoare a filmului
actual.
- Aţi sesizat anumite dominante tematice?
- Ar fi riscant să purcedem la o catalogare
seacă a temelor principalelor filme din ulti-
ma vreme. Mai intîi pentru că nu tot ce apare
!n unele festivaluri constituie ceea ce a dat mai
bun o cinematografie naţională sau alta. Cri-
14
teriile slot deseori relative. Nu se poate spune,
de pildă, că cinematografia franceză este efec-
tiv reprezentată anul acesta doar prin filmele
care au luat note proaste la Cannes ... Dar nu e
mai puţin adevărat că problemele actualităţii
directe, în viaţa socialii şi personali a oameni-
lor şi că marile teme ale luptelor •liberatoare
au dobîndit o pondere principială importantă
în creaţia scenarittilor şi reidzoril r de azi,
chiar dacă orientarea unora dintre a tia su-
feră încă de incertitudine. Este end nt cil a-
politismul snob ti indiferent •i-a p1 rdut ireme-
diabil terenul.
- lncotro credeţi
tică" a filmuluiJ
că ..-oluea::ă „formula artis-
- Nu sînt partizanul etichetelor şi al serta-
relor cu conţinut drămuit farmaceutic. ln artă
e bine ca ferestrele să fie pururi deschise aerului
proaspăt, dătător de noi forţe. lnchistarea în
„modalităţi" şi formule nu corespunde defini-
ţiei artelor şi cu atît mai puţin artei filmului.
t p<'rienţă interesantă este filmul lui F li
Ot t ft;;:.o. cu care nu cred cil pu f1
ţu d •rd; o altl ri ţi
' ill mi
at •I
nici un
experienţ i nal ,
chipeze într-o op rl art
audienţe clt mai im
- Vă rugăm aii a
cele tk mai sm, filmt
cele doită festivaluri
- Cred că filmele
curentii prezenta te la
internaţionale corespWld
cinematografice conte
biectul lor (ambele au f
pentru scenariu) cit •i
şi tehnicll animate 1n~1i.::n:.Ul
respect al creatorul
eului său. Lu,uni
rioase şi de bunl caht
care se va vorbi cu
vreme încă.
- ln „cursa" ptrma11 r
cinematografii naţionalş,
„etapei" 1963?
- Nu putem aplica aici ,.oca
tiţiei sportive. Statistica noa tr
alt complex de legi. La Canoe
„cursa" aceasta a fost c!ştigată d• inemat
a-
fia italiană, urmată de cea japonez.:. ti de altele
apoi. Dar problema se poate ridica şi altminteri.
Cînd producţia naţională a unei ţări atinge,
să zicem, 130 de filme anual, iar a altei ţAri
numai 15, dar amîndouă oapătli clte două premii
internaţionale la aceleaşi competiţii, care ar fi
rezultatele „etapei" respective? Egalitate? Rl-
mlne de vllzut ! Noi credem puterhic în n
filmului romînesc, ln admirabilul viitor ea 1
aşteaptă, dacă vom şti să consolidăm ti al d z-
vo~coO:~k~:;t!l ;_u~c~~r co~;,J~:!i aint ,:
naţionala au piu ln e11i"nţ4 anumite ui en~
tk ordin tematic fi artistic, pentru a{&rmareo
majoră a cinematografiei noaatre J
- Da, consider el .totem pe drumul cel bun.
https://biblioteca-digitala.ro
Federlco Felllnl
lntrezărind
perspectivele
- La Cannes şi la Moscova, cim•111tlluora/11i
italianăa-a aflat iarăşi ln centrul atenţiei. Soco-
i tiţi căVisconti cu Leopardul şi dumnea-
voastră cu Opt şi jumătate vă încadraţi în ceea
ce se numeşte neorealism?
- Depinde cit de îngustă sau cit de largă
este accepţia pe care o daţi acestui curent cine-
matografic şi dacă definiţi neorealismul nu ca
un fenomen static, ci ca unul dinamic, ln perma-
ntl evoluţie . Imediat după cel de-al doilea
rbboi mondial, Italia oferea spectacolul unei
ţări aflate în mizerie. Atunci, o atentă observare,
o judicioasă consemnare de către ochiul cine-
matografic a faptelor, avea darul să emoţioneze.
Pionierii neorealismului italian au făcut acest
lucru şi ei merită tot respectul. Numai că viaţa
s-a schimbat, ,i, o dată cu ea, oamenii au evoluat.
Pentru a convinge, pentru a emoţiona, cineastul
cont mporan nu ae poate mulţumi doar cu înre-
gi tntta la 01u, necomentată, a faptelor pe
care le o-l ln jur. El este obligat să caute
1 1 mţa ieţii pe care o reprezintă pe
lnd acu tă esenţă, cineastul investi-
htatea ln profunzime, pătrunde în
mului, pentru a-i descifra meandrele.
• o pare oare riscul de a se pierde din vedere
ială a relaţiilor dintre oameni J
- D1mpotrivii. Eu consider că neorea lismul
1 at face pe deplin valenţa sa socială tocmai
introspectarea vieţii individului. Dacă
tul ştie să descopere în om, în contradic-
nl tale interioare, reflectarea unei lumi exte-
"' din care nu lipsesc asperităţile, el şi-a
a\1 scopul. Bineînţeles, toate aceste lucruri
tttbuie făcute cu artă.
- Cua ce numiţi dvs. „reflectarea lumii e:xte-
ritoan'' implică o condiţionare a mediului in terior
ol oamenilor de către mediitl exterior?
- Desigur. Numai cunoscîndu-se însă bine
pe sine (şi această cunoaştere implică o întreagă
experienţă umană şi socială) omul poate încerca
sii-şi modifice viaţa, să schimbe lumea exterioară.
Pentru mine, fiecare film înseamnă o dublă
experienţă, una umană şi alta artistică. ln La
dolce vita am descris mediul exterior, socie-
tatea italiană contemporană. Marcello, eroul

filmului, era un pasager prin diversele categorii
de oameni; un pasager nu lipsit însă de vibraţii
interioare. Guido din Opt şi jumătate trăieşte
el însuşi, cu o maximă intensitate, contra-
dicţiile interioare provocate de mediul numit
„la dolce vita".
- Se fac uneori referiri la aşa-numitul „uni-
11ers închis" al filmelor dvs.
- Cred că în film, ca şi în viaţă, e foarte
greu să tragi o concluzie definitivă. Prezentînd
însă latura negativă din om, eu caut să dau şi
punctul de plecare pentru o altă viaţă, între-
zărind perspectivele. Acest început de drum se
întrezăreşte abia pentru Marcello, dar este mai
apropiat pentru Guido. Ce-i drept însă, nici
acest ultim personaj n-a reuşit să depăşească
mediul în care domneşte „la dolce vita".
- Ultimele d11s. filme arată că v-aţi fixai locul
de observaţie în lumea intelectualilor italieni.
Aţi renunţat definitiv la eroi de felul lui Zampa1w
fi Gelsomina din La strada, sau Cabiria din Nop-
ţile Cabiriei?
- Eroii din La strada, Nopţile Cabiriei sau
li Bidone erau oameni la care exista un
primat al senzorialului. Lumea lor bogată
în pitoresc şi nu ·lipsită de sensibilitate
oferea mai puţine puncte de plecare pentru ana-
liza unor contradicţii între universul interior şi
cel exterior al individului. Io ultimele filme
m-am oprit la un ziarist şi la un regizor. u pot
spune însă că am renunţat definitiv la eroi de
felul Gelsominei sau l..abiriei. S-ar putea să
mă întorc la ei.
- Folosiţi, de obicei, ambianţele reale (străzi
case, parcuri) sau preferaţi platoul?
- Şi una şi alta. Io La dolce Pita stră­
zile, scuarurile, monumentele, au fost „locuri
de filmare". Aceste exterioa~e autentice cores-
pundeau intenţiei de frescă a moravurilor Ita-
liei. Dar în Opt şi jumătate, unde aveam
nevoie să reconstituim unghiul de vedere subiec-
tiv al lui Guido asupra lumii am folosit platoul.
- Pe care din regizorii italieni îi consideraţi
reprezentativi ~rotru stadiul actual al neorealis-
muluif
- E foarte greu pentru un regizor să vorbească
obiectiv despre confraţi. Dar, în limita vederilor
subiective, voi cita trei nume: Roberto Rosse-
llini, de care mă simt legat spiritual şi pe care-l
consider unul din maeştrii neorealismului (a-
mintesc unul din filmele sale foarte bine lucrate
- Generalul delia Rovere), Michelangelo' An-
tonioni, pentru arta de a se apropia de
sufletul omului şi de a-i analiza pasiunile
(mai ales în A11entura şi Eclipsa) şi Lu-
chino Visconti, un mare realizator de spectacole
cinematografice (în înţelesul bun al cuvîntului)
şi un laborios creator în teatru şi film. Leo-
pardul , cîştigînd „La palme d'or" , i-a adus
o meritată încununare a eforturilor sale artistice.
(lnt•rvlul a rost obţinut ln excl usivitate p•ntrn
revista „Cinema", de Al. RacovJc.eanu, la Moscova. )
Colocviu
despre
festivalurile
internationale
ale
anului
Paul Cornea :
Un succes
care obligă
- Ftstivaluril11 dii la Camu.t şi .llo cova 11-au
prilejuit de btmd •tamă rtfl.«Jii cu privire la
gradul de tkzuo/tart a ciN Io •rafiei mondiale.
- 1n genere, mi ae pare primejdios să faci
generalizări asu pra cinematografiei mondiale
pornind de la do u ă sau trei festiva luri. Dintre
cele 2500 d e filme produse anual în lume,
festival urile selecţionează doar cîteva şi nu
totdeauna pelicule le cele mai bune, nici cele
mai semnificative. Totuşi„.
La Cannes am înregistrat din nou ravagiile
pe care le provoacă în lumea cineaştilor occiden-
tali goana după originalitate cu orice preţ
şi cazuri limită. Principala preocupare a
realizatorilor pare a fi aceea de a şoca printr-o
po»e tirt cu incidente ne.,,erosimile d obic~i
cu inţ•I uri simbolic , prin pi tar
caractert viol nte, print hi c at ra-
fie abrupt i atlt e d hr I I p
di!icultuţi nu 1 I multe din tilme au fost prezentate şi în şe­
avea ac tn palatul
lui 1wiut, I re!
Hilch c un Jl6"
Dar allt 1 de avala
p ih nalizl e istă i o al
puţin diiunătoare. E ,·ori>.
ţie1 << merciale de serie .. l
ptrfecţie (vezi de exemplu
Stlltrt:ada), dar opera cine mat r f
mediocră, iar sensul acestui g n
asigure perpetuarea ordinei capital
că-i învaţă pe oameni cu ea.
Există evident şi multe tendinţe
arta cinematografică occidentali.
concurenţei producţiei comerciale 1
tismului, un număr din ce ln
cineaşti din Italia, Franţa i al
preocupaţi să dea filme( r I
act de conştiinţă. ln opera I r fa •imţită
influenţa luptei ma el r. Ei dau pr ie puter-
nicelor contradi ţii ra~ agită "aţa contempo-
rană, a piraţiei omen ti apr o i tenţ.i demnă
şi onorabilă. l'n film interesant din acest
punct de vedere a fost Logodnicii de Olmi.
- Dar despre tendinja cinl-vtritd ce 1k! puteţi
spune?
- Există un viu interes pentru acest gen de
film, care în concepţia unor realizatori occi-
dentali ar trebui să înlăture tot ceea ce-i arti-
ficial în procesul propriu-zis al turnării şi să
redea adevărul autentic al oamenilor şi situa-
ţiilor. Dar pentru un marxist e evident ilu-
zoriu să se postuleze obiectivitatea infailibilă
https://biblioteca-digitala.ro
a camerei. Doar camera e manevratA. de cineva,
iar acest cineva nu poate face abstracţie de
propriile-i convingeri artistice ~i politice.
- Aţi văzut la Cannes fi apoi la Moscova,
unde a luat şi marelo premiu, filmul lui Fellini
Opt şi jumătate.
- Filmul lui Fellini ne relevă din nou arta
rafinată a acestui mare creator contemporan.
Dar am multe obiecţiuni faţă ·de subtextul
ideologic al filmului şi de modalitatea construc-
ţiei sale. Pentru că opera lui Fellini e realizată
cu mult talent şi aparţine acelor lucrări care
nu liniştesc ci excită, care nu dau spectatoru-
lui o satisfacţie călduţă, ci-I detel'mină să
reflecteze şi să ia poziţie, ea va •tîrni contro-
verse pasionate. Io ce mă priveşte, consider
că meditaţia asupra procesului creator pe care
ne-o împărtăşeşte regizorul italian e prea com-
plezentă faţă de laturile mediocre şi subcu-
tanate ale existenţei diurne a artistului. Nimeni
nu-i adeptul unui romantism de duzină, 1nsă
noi credem cu toţii - şi nu se poate să nu
credem - în marea vocaţie umană şi cetăţe­
nească a creatorului.
- Cum aţi caracleri:a Festivalul de la Mos-
co11a?
- Festivalul de la Moscova a constituit un
mare succes prin lărgirea impre~ionantă a
numărului ţărilor participante - 53 - · printre
care am salutat cu bucurie noi membri ai fami-
liei cinematografice, Ghana, Nigeria, Mali şi
altele. O trăsătură caracteristici\ a Festivalu-
lui de la Moscova, deja intrată în tradiţie, a
constituit-o confruntarea permanentă a cineaş­
tilor cu masele largi ale publicului. La Mos-
cova, Festivalul s-a desfăşurat într-o sală de
6 OOO locuri, magni!ica sală a Congreselor, iar
dinţe publice to faţa a zeci de mii de spec-
tatori. De asemenea, aş sublinia utilitatea
deosebită a schimbului de păreri cu prilejul
tribunei libere organizate sub preşedinţia
cunoscutului regizor sovietic Serghei Ghera-
simov ~ In s!îrşit, aş vrea să remarc că pal-
mare ul Festivalului de la Moscova - de altfel
ca şi cel de la Cannes - reflectă succesul
remarcabil al filme lor prezentate de ţările
cialiste. Io adevăr, alături de noi, U.R.S.S„
Polonia, R.D. Germană, Cehoslovacia şi Un-
garia, au figurat printre laureaţii diferitelor
premii ~i distincţii. E o dovadă a ponderei
din ce în ce mai mare pe care o reprezintă cine-
matografia socialistă în arena mondială.
- Jn acest sens ce ne puteţi spune despre
primirea filmului nostru Lupeni 29?
- Presa noastră a oglindit la timpul său
primirea călduroasă făcută la Moscova filmu-
lui Lupeni. Dincolo de rezultatul oficial, me-
rită subliniată reacţia deosebit de favorabilă
a publicului şi a criticii de specialitate. Ne
bucură desigur că am luat două premii la
Mo•cova, după ce luaserăm cu cîteva săptă­
mîni înainte, tot două premii 'i la Cannes.
Chiar dacă verdictul juriului a lăsat în ce ne
priveşte de dorit (de aceeaşi opinie fiind şi
corespondenţii ziarelor „L'Humanite" şi „Daily
Worker)" faptul principal este că am fost pre-
zenţi în Palmares la cele mai mari festivaluri
cinematografice ale lumii. Aceasta este un
indiciu pozitiv că mergem înainte, o răsplată
care onorează şi obligă cinematoj?rafia noastră.
15
 A ventura, filmul regizoru lui
italian Antonioni, apare pe ecra-

aven ura
nele noastre precedat de multe co-
mentarii entuziaste, dar şi de pasi-
unea bruscă pe care i-a declarat-o
snobismul. Omagiile compromiţă­
toare ale snobismului nimeresc
uneori printr-un concurs de împre-
jurări şi ln zonele autenticităţii
artistice cu care nu pot convieţu i
multă vreme. Proust e contradic-
toriu şi discutabil , dar dimensi u-

o
_J
nile neobişnu ite ale prozei lui nu
pot fi negate pentru căi s-au adus
osanale in saloanele literare. An-
tonioni e v inovat doar in mică
măsură de faptul că în jurul fil-
w melor lui s-a creat o modă.
Aventura nu e opera unui de-

1. t9 butant, deşi maturitatea şi nou-

tatea regizorului Antonioni devin
zZ mai certe cu acest film şi cu cele

<( o două următoare Eclipsa şi Noap-

tea .
Michelangelo Antonioni s-a
născut acum cincizeci şi unu de

~z
ani, la Ferrara, şi a produs în
u ltimii cincisprezece ani mai
m u lte filme care l-au situat prin-
IO tre r egizorii de la care se aştepta

u 1- 1. GABRIELE FERZETTI (sAN-

DBO) ŞI LKA MASSARI (ANNA).
ceva deosebit şi faţă. de care elo-
giile erau frînate de rezerve. Ca
mulţi dintre autorii contempo-

-:I: <(
z 2 . MONICA VI TTI (CLAUDIA)
lNTR-UNUL DIN MOMENTELE
DE TENSIUNE ALE FILMULUI
rani de filme, a început cu cri-
tica cinematografică., a devenit
apoi scenarist şi asistentul lui
AVENTURA.

https://biblioteca-digitala.ro
 Rossellini şi Carne. Primul lui
film a fost un remarcabil docu-
mentar Oameni de pe malul Pa-
dului, socotit în istoriografia ci-
nematografică drept una din sur-
sele neorealismului. Faptul me-
rită semnalat pentru că, prin
ultimele sale filme, Antonioni
se desparte stilistic, dacă nu şi
în spirit, de acest curent. Pînă
la Aventura. a făcut mai multe
filme artistice: Cronica unei iu-
biri, !nvinşii, Doamna jdrif. ca-
melii, Prietenele, Strigif.tul .
DesP.re Antonioni - şi în spe-
cial despre seria care începe cu
Aventura - se discută aproape
exclusiv în raport cu originali-
tatea stilistică şi cu formula de
film analitic. !n filmele lui An-
tonioni cu cadrele lor lungi şi
minuţios compuse, cu scurgerea
lentă, fără teama de . lungimi,
originalitatea stilistică e evi-
dentă. Caracteristică e şi ten-
dinţa de a investiga mişcarea
sufletească prin mijloace aproape
numai plastice. Dialogul n-are
pondere mai mare decît gesturile,
e constituit dintr-un fel de ges-
turi verbale, căci oamenii se
mărturisesc greu. Cu excepţia
unor explicaţii neduse la capăt,
cum e cea dintre soţ şi soţie de
la sfîrşitul Nopţii, dialogul e
alcătuit din frtnturi, punctat de
tăceri şi explicat de gesturi re-
velatoare. Astfel, tn Aventura,
un arhitect ratat, care visa la
mari construcţii şi a devenit
acum un bun meşteşugar, face
calcule pentru proiectele altora,
îotilneşte doi tineri entuziaşti.
Aceştia desenează detalii arhitec-
turale într-o superbă piaţă de
orăşel sicilian. Cu stlngăcie voită,
Sandro varsă cerneala peste plan-
şeta celor doi.
O discuţie despre Antonioni
nu poate ignora nici trăsăturile
de stil, nici orientarea spre ana-
liză, dar cît timp se menţine la
ele nu ajunge prea departe şi
riscă să deformeze estetizant me-
sajul amar al operei. Antonioni
nu e un caligraf şi nu face exer-
ciţii de stil. Analiza este pentru
el un mijloc de a comunica sen-
suri, de a surprinde un tip uman,
produsul semnificativ al unei so-
cietăţi. Cu toate deosebirile de
stil, e potrivit s ă comparăm
aceste filme cu Anul trecut la
Marienbad al lui Alain Resnais,
considerat de mulţi drept cel
mai înzestrat cineast francez din
generaţia t!nără. După Noapte
şi cea/ii. şi Hiroshima, dragostea
mea, filme cu problematică ma-
joră şi cu clară atitudine progre-
sistă, Resnais a ancorat în regiu-
nea romanului experimental. Pe
un scenariu de Robbe-Grillet, a
construit - termenul pare nepo-
trivit - un film care jonglează,
uneori cu fine detalii de plastică
cinematografică, cu timpul şi cu
personajele, amîndouă .ln egală
măsură pulverizate plnă la dis-
pariţie. !n filmul lui Resnais nu
avem personaje, nici naraţiune
propriu-zisă. Analiza se trans-
formă şi ea în variaţiuni pe tema
neliniştii şi singurătăţii.
In Aventura desfăşurarea în-
tîmplărilor poate părea deconcer-
tantă, dar e pe măsura unor per-
sonaje cu sufletul mutilat. Cu
deosebiri de stil şi de unghi,
este lumea filmelor lui Fellini.
Regăsim acelaşi refuz tn raport
cu acelaşi mediu. ln Aventura,
„la dolce vita" a grupului plecat
în croazieră în Sicilia are loc
mai puţin zgomotos şi sterilita-
tea pe toate planurile a acestor
oameni e mărturisită mai puţin
violent. Verdictul nu e lnsă mai in-
dulgent . Sandro e asemenea lumii
în care e pe cale să pătrundă prin
căsătoria cu Anna. Slot oameni
care trăiesc doar clipa, n-au
durată, ca şi acel soţ înşelat
care comentează calm gustul so-
ţiei lui pentru adolescenţi şi o
compară cu Oscar Wilde. Sandro
e frigid sufleteşte. Mimează fără
convingere durerea, dragostea,
înmulţeşte experienţele, sperînd
că altă aventură va putea trezi
izvoarele secate. După ce Anna
a dispărut ln timpul croazierei,
deşi tşi impune să urmeze cer-
cetările, să-i caute urma -
pînă la sftrşitul filmului rămasă
obscură - începe aventura cu
Claudia, prietena Annei. Dar el
nu e în stare să-i spună convin-
gător că o iubeşte, căci nu minte
cu plăcere. Singurul sentiment
pe care-l trăieşte autentic e umi-
linţa propriului vid. E sensul
accesului său de pllns, cînd Cla-
https://biblioteca-digitala.ro
udia îl surprinde în braţele unei
prostituate. Şi în gestul de mîn-
g!iere al Claudiei e milă şi
dispreţ.
Oamenii aceştia care trec de
la croazieră la petrecerile în ho-
telul luxos sînt incapabili să co-
munice între ei, aşa cum nu sînt
în stare să simtă afecte, ci numai
senzaţii. Dragostea se reduce la
sexualitate. E consumată ca un
stupefiant ce urmăreşte să le
neutralizeze pentru cîteva clipe
anxietăţile şi sentimentul vidu-
lui. Cu uimitoarea lui sensibi-
litate la gestul semnificativ, An- a. SAND RO lNCEPE O NOUĂ A-
VENTURĂ .
tonioni călăuzeşte în acest sens
actorii în scenele de dragoste.
Frenezia acestor scene este mai
mult a neliniştii decît a pasiunii
şi tandreţea e absentă. Lipseşte
şi prietenia ce nu depăşeşte o
anumită solidaritate de clan.
Puţinele personaje care păstrează
umanitate se ciocnesc de zidul
indiferenţei. Claudia, care a luat
în serios legătura cu Sandro, !şi
scrutează neliniştită sentimen-
tele, descoperă că în prietena
dispărută vede acum doar rivala.
Problema ei de conştiinţă e
pentru ceilalţi plictisitoare. Pen-
tru Patrizia, dispariţia Annei a
fost un incident dezagreabil care
i-a tulburat pentru o clipă viaţa
şi adulterurile mondene.
Attt de discutatul stil al lui
Antonioni e menit în primul rînd
să comunice impresia de uscăciune
4. CLAUDIA IŞI SCRUTEAZĂ. NE-
şi de sterilitate . Însuşi modul de • LINIŞTITĂ SENTIMENTELE.
naraţiune, în care !ntîmplările
se scurg lent, parcă dispersate,
fără noduri dramatice, contri-
buie la caracterizarea acestor
personaje dezorientate. Ele trec
prin dragoste şi prin întîmplări
cu alură de somnambuli, incapa-
bili să participe mai mult dec!t
cu simţurile. Acelaşi sens îl are
şi folosirea relativ frecventă a
unor planuri vaste, panoramice,
în care grupurile sînt surprinse
într-o forfotă, într-o zbatere inu-
tilă: turiştii pe insulă, petrece-
rea din • 'oaptea. Stnt mijloace
care ap n capacităţii de a tra-
d '.izual dinamica vieţii de
1in~ . Slnt şi o dezminţire
a teu care, absolutizînd dis-
tincţia 1 i Les ing între artele
succes1 ii şi cele ale simultanei-
tăţii, testă filmului puterea
anali id Finalul Aventurii sau 6. OAMENTI ACEŞTIA 8fNT IN-
vizita celor doi soţi în camera de CAPABIW SĂ COMUNICE INTRE
clinică din Soaptea stnt două El.
dintre multele argumente pe care
le aduc tn acest sens filmele lui
Antoni 1 .
De!<i ai dt~a e clară. reţine­
rea cu e e lnfăţişat contextul
social poate părea excesivă, după
cum modul cum sînt compuse ca- 6. SINGURUL SENTDIENT TRĂIT
drele dă, pe alocuri, impresia de AUTENTIC ESTE UMILINŢA PRO-
PRIULUI VID .
supraelaborare. Incetineala voită
a ritmului duce la unele secvenţe
dilatate. Există şi riscul unei mo-
de care să transforme ritmul lent
şi dispersarea namţiunii în fetiş.
Dar Antonioni nu poate fi învi-
nuit de eventuale pastişe. Aven-
tura, ca şi filmele posterioare,
s!nt importante !o primul rtnd
nu pentru un procedeu, ci pen-
tru teribilul diagnostic pe care-l
pun unei societăţi.
Silvlan IOSIFESCU
scenariu l Scriitori sau regizori, critici sau spectatori, exprimîndu-şi exigenţele faţă de
arta ecranului, nu pot să nu vizeze în cele din urmă ca sursă atît a realizărilor cît

de
şi a neajunsurilor cinematografiei noastre - scenariul. Oricît de diverse ar fi aprecie-
rile şi formulările privind geneza şi natura specifică a scenariului, este unanimă recu-
noaşterea primordialităţii lui în definirea valorii unui film şi în reuşita efortului con-
jugat al factorilor de care depinde dezvoltarea în ţara noastră a artei celei mai popu-
lare.
In ultimii ani a crescut vizibil priceperea regizorilor, a operatorilor şi a celorlalţi
creatori din cinematografie. Cîţiva scriitori de talent au fost cîştigaţi pentru arta filmului,
iar scenariile lor au contribuit la obţinerea unor incontestabile succese. Sînt numeroşi
oameni de litere şi de artă care, chiar dacă nu au colaborat încă sau n-au reuşit să
facă rodnică colaborarea lor cu cinematografia, manifestă un interes constant faţă de

i Im
arta ecranului, atît datorită cîştigului pe care literatura însăşi îl poate obţine din „schim-
bul de experienţă" cu cinematografia, cît şi ca urmare a marilor tentaţii cu care noul
mijloc de expresie, deosebit de dinamic şi de eficace, îi îmbie .
Dacă însă de multe ori putem să remarcăm în filmele noastre talentul actorilor,
ineditul unor imagini sau abilitatea regiei, spectatorul rămîne adesea nesatisfăcut de
conţinutul de idei, arareori captivat de situaţia de viaţă înfăţişată, prea puţin convins
de autenticitatea faptelor şi personajelor, sau emoţionat de evoluţia dramei . Persistă
încă unele bariere, reale sau imaginare, între scriitori şi cinematografie, care fac ca
multe dintre colaborări să rămînă în stadiul de intenţie sau de tatonare. Grupele de
creaţie din studiouri, Asociatia Cineaştilor, Uniunea Scriitorilor, revistele nu se pre-
ocupă c·u suficientă eficacitate de extinderea contactelor, de organizarea unor discuţii
menite să generalizeze experienţa cîştigată, să depisteze cauzele insucceselor, să spulbere
prejudecăţile şi o anumită rezervă nefirească manifestată şi de o parte şi de alta.
Avem deci suficiente motive să socotim binevenită o discuţie amplă şi concretă,
desfăşurată în spirit creator, de pre scenariul de film - sector hotărîtor în creaţia cine-
matografică.

tografiei (muzica cinematografică cere lu-

cruri aparte).
Pentru că redacţia a insistat „să dau şi
exemple", voi da: ln Setea, de pildă, mi-au
plăcut scenele de masă şi am suspinat că
seama, a după un excelent scenariu a ieşit totuşi destul
tori -an de puţin. In Valurile Dunării nu lipsea

O CAUZĂ
cep tnri c:1
poat
citate d· pr
vreau num i - am10 cd Coc
COMUNĂ
Rezultatele colA rării tntTe
ginii şi oamenii de pint au f
cazurile excepţionale. Din
decată tmpămîntenită mai pe
şi continuă să mai facă mul
general. „Arta pe plnză" , cu
e socotită o specialitate. !n f
<mestec de dramă, literat
muzică, un produs modern 1
accesibil şi pretenţios. Din
to·ată lumea, din cinematograf
comerţ şi atunci au apărut r
dusul şi chiar produsul
multe filme în lume şi numa
Există o cerinţă de m
numită distractivil tn care intri
tură, neapărat o idilă, clte\-a
înţeles, muzică siropoa. ă. In cc
nu pot să recomand sugrumarea a u1 gen
care merge la public, dar îngrădirea 101, da;
respectarea unei proporţii faţă de pehculele
valoroase, pentru că altfel gustul general cade
cu siguranţă .
Am o veche convingere căfilmele cele mai
bune se fac (vorbesc din punct de vedere al
scenariului) după opere literare. A scrie
direct pentru ecran (şi aici ştiu cite exemple
mi se pot da) prezintă şi avantaje şi dezavan-
taje. Cei mai mulţi regizori uită pe drum,
din pricina spectaculozităţii unor episoade,
dramaturgia filmului, fără de care orice peli-
culă nu face două parale, oricîte momente
tari ar oferi. Spectatorul vrea să fie convins,
vrea logică a acţiunii, vrea caractere şi abia
pe urmă spectacol I ~. rez'!ma: un film mare
se face pe un scenariu scn de Shak pearc,
în regia lui Ei enstein, cu imaginea lui Fi-
gueroa, pe muzica unui Beethoven al cinema-
poezia, dar regizorul excelent a avut totuşi
cam puţin de la scenarişti în ceea ce priveşte
caracterele personajelor . Se vorbeşte despre
Bomba lui Gopo . Am mare stimă pentru
autorul Scurtei istorii, dar ultimul său film
cu actori, în afara mesajului umanist,
foarte important, nu are alte merite. Satira
e facilă şi autorul n-a ajuns la filozofia păcii
spre care a tins.
Am reţinut de asemenea filmul Partea ta
de vină al regizorului :.Ureea Mureşan. Autorii
paginilor care au stat la baza filmului (Petre
Sălcudeanu şi Francisc Munteanu) au pornit
de la o idee fericită: urmărirea trezirii con-
ştiinţei unui băiat de la ţară !n mijlocul fas-
cinantei lumi a şantierelor naţionale, unde,
tn afara unor impre ionabile zidiri, se ridică
şi uu sufle nou Apariţia lui Mihai Brad, un
ţllrăn p1tore c, pe şoseaua care-l duce spre
locul muncă, promitea foarte mult, anunţa
j dlrz, bătăios, cu o personalitate
-mccheriile cu care-l tntimpină
u f hoţ venit să se recalifice ti st!rnesc
ac 01 ţăran pur o minie violentă. Iată-ne
!n lu cuno cută a lui Makarenko, recon-
titu1tA tn condiţi ile unui loc de construcţie
din Ro Inia' Ceea ce urmează ne dezamă­
ge te. Era de aşteptat o descriere cit de cit
detahată a forţelor ce se înfruntă şi se impunea
o ma1 accentuată portretizare , o aglomerare
de d te biografice. Apar însă două femei, un
topometru, un organizator de partid şi lncă
doi au trei muncitori, abia schiţaţi, acţiu­
nea ramifictndu-se şi pierzind din tensiunea
dramatică. Secretarul organizaţiei de bază,
ca ln mai toate filmele noastre , e simpatic,
dă sfaturi, spune vorbe mari, intervine cu
un ztmbet şi o bătaie pe umeri, ori de cîte
ori scenariştii se află în impas şi, cu asta,
dt pare şi-l uiţi şi te lntrebi de ce tocmai
cei mai interesanţi oameni ai societăţii
noastre stnt văduviţi de calităţi şi de măies-

https://biblioteca-digitala.ro
tria celor ce scriu pentru film? Un utemist
cumsecade aşteaptă de 4 ani o scrisoare de
la o femeie căreia i-a împrumutat bani ca
să înveţe (filantropie neexplicată ln nici
un fel, poate o iubire de o calitate discutabilă)
şi ctnd aceasta termină, în sfîrşit, să tnveţe,
o telegramă laconică îl anunţă pe cu msecadele
băiat că „nu s-au potrivit" şi că fosta studentă
se mărită cu un doctor. Pentru a ajunge tn
posesia nefericitei telegrame, actorul este pus
să traverseze cîteva pasarele metalice şi sftr-
şeşte prin a se prăbuşi, spre indignarea una-
nimă. Mai asistăm intre altele şi la o despăr­
ţire între doi tineri, motivată cam sumar
(fata creşte un delicios copil al surorii moarte
şi el e un egoist) şi cu asta fundalul filmului
e complet. !n centrul atenţiei spectatorului
rămlne în cele din urmă o intrigă poliţistă:
Mihai, zglrcitul şi lacomul strîngător de
~~t~i es~~l~;n~~ dr~:b\{i~:;:ă'F~ţ~t ~~ B2i~i
oameni la drum, Partea ta de vinct este meri-
toriu. Dar şi în acest film am reîntîlnit erori le
vechi ale scenariştilor şi cineaştilor noştri:
evitarea conflictelor adevărate, ilustrarea
mecanicistă a lumii noastre, alunecarea
către soluţii simpliste.
In ceea ce priveşte tematica filmelor romt-
neşti , aici a existat o mare dorinţă de a se
face filme de actualitate, fapt care trebuie să
ne bucure, pentru că e de neînchipuit să lă­
săm pe eroul zilelor noastre în afara ecranu-
lui . Dar s-a crezut că fundalul sărbătoresc
al unor producţii poat~ compensa inconsis-
tenţa caracterelor. Poţi să fotografiezi pe
sute de kilometri de peliculă construcţiile
noastre formidabile, dar la cinema, specta-
torul caută, ca şi în literatură, explicaţia
unei conştiinţe. Omul din stal se întreabă:
bine, bine, eu văd ce s-a construit, dar vreau
să mi se explice ce şi cine a declanşat aceste
energii, cum s-a produs mişcarea extraordi-
nară din sufletele oamenilor?
Care sînt filmele care n-ar trebui să lip-
sească din producţia apropiată? Foarte multe I
S-a făcut un film despre Tudor Vladimirescu.
Foarte bine I Era de mult necesar. Lipseşte
un film despre evul mediu romtnesc (ah, ce
epocă, ce cinematografică e povestea vieţii
lui Mihai Viteazul!) , cinematografia noas-
tră nu a adus pe ecran plnă acum chipul lui
Bălcescu şi asta este ceva mai mult dectt
o neglijenţă! Unde e filmul despre Eminescu?
Unde slnt filmele despre primul război mon-
dial şi chiar despre al doilea război mondial?
Unde-i filmul „Craii de Curte Veche"?
Unde este cronica întunecată a epocii fana-
riote? S-au pierdut cam mulţi ani ln jurul
unor comedioare lipsite de sens ~i de bun
simţ! Mă întreb unde este filmul Gre,·ei din
33? Unde e filmul despre 23 August? l:nde
e filmul zilelor naţionalizării, al alungă.rit
forţelor reacţionare de la putere, unde este
filmul dramatic şi măreţ al ridicării primelor
obiective industriale, cu sabotajele resturilor
claselor deposedate şi cu lupta neînfricată
a comuniştilor?
!n toate aceste lipsuri, o mare parte de
vină o au şi scriitorii. Ca membru al Biroului
Uniunii Scriitorilor, consider că o slăbiciune
a noastră a fost aceea că nu am înfiinţat o
grupă de scenarişti în cadrul Uniunii. S-ar
simţi de asemenea nevoia unei „specializări"
a scriitorilor, pentru anumite laturi ale cre-
aţiei de scenarii. Există, de pildă, scriitori
care, după cum observă critica literară, scriu
foarte bine teatru - stnt specialişti tn dia-
log. Stnt alţii care au minte ascuţită şi care
au idei multe, dar nu se pricep poate să-şi
dezvolte ideile într-un scenariu. Alţi autori
pot să inventeze cu mult succes situaţii
comice şi filmelor noastre nu le-ar strica
mai mult umor de bună calitate. Dacă ne
uităm la filmele care vin din alte ţări, vedem
cite patru scenarişti la un film. Să se renunţe
la asemenea orgolii: „Eu stnt specialist şt
tn inventarea subiectu lui şi ln dialog şi în
construcţia dramatică a filmului." Este un
lucru care ar trebui să ne dea de gtndit, pen-
tru că filmul e o artă nouă, complexă, !ncă
puţin cunoscută. Ne lipseşte experienţa şi
cu atlt mai mult ar trebui să ne unim forţele.
Eugen BARBU
FRAZA
CI HEMATOGRAFICĂ
Este surprinzător cum, accepttndu-se no·
ţiunea de sintezil, i se răpeşte tot mai des
filmului dreptul la specific. Poate să fie un
adevăr că cinematografia s-a tmbogăţlt for·
mal, sintetizînd procedeele altor arte, dar
nicidecum că ea s-a născut istoriceşte tntr-o
anumită etapă de dezvoltare a. literaturii,
artei plastice, sau artei actorului I Filmul
trăieşte de multe ori ca o iederă pe spinarea
stejarilor, dar aceasta nu este decît o slăbi­
ciune momentană. El are dreptul să-şi reven-
dice orlcînd deplină autonomie. Arta ecranu-
lui a avut şi continuă să-şi atribuie o evoluţie
proprie; documentantl este originea sa şi în
această origine nu există nici un fel de sin-
teză procreatoare. Spunem documentarul {re-
portajul etc.). deoarece în aceasta constă
forţa vizuală dinamică (esenţială) a cinema-
tografului, specificul său definitiv. Şi dacă
este vorba de o sinteză, atunci să vorbim de
una naturală, provenită din selecţia directă
a elementelor de viaţă. In perioada prealabilă
filmărilor, trebuie nu să-ţi imaginezi ceea ce
vei face, ci să prevezi exact elementele con-
stitutive ale creaţiei, care slnt tn fond:
natura, oamenii, decorul în stările cele mai
apropiate de viaţa însăşi. In literatură, de
exemplu, un erou este descris fizic în ctteva
pagini la lnceput şi în elemente disparate mai
tîrziu, lntr-un film lnsă prezenţa fizică a indi-
vidului este, în general, descrisă permanent,
deoarece apare continuu !n faţa ochilor noştri.
Dacă în literatură poţi prelungi răspunsul
la cum aratll? în film, ştiind cum arată, vrei
să afli cit mai repede posibil ce i-rea au măcar
ce face. !n literatură, ori cit ar fi ea d „cine-
matografică" fraza este esenţială, 1n film
ea nu există declt !n formă de dialog, iar
dialogul , de foarte mulţi ani !neo ce e sonor,
deci diferit de cel scris, ca ritm, expresivi-
tate, efect ... Un cenariu nu tre •uie sll. fie
bine scris, ci buu c: 111t. Descri~ pe zeci de
~~g~fiin: e~~nf:!~tti ~tht.m·; ~~t ~~:;: !rt~:
0 pllng pe unde pot că o idee care a fost folosi-
n-a existat şi nu va e. 1 niciodată ... „Fram,
ursul polar" este iubit de noi 1n literatură.
tntr-un alt mod decît l-am lndrăgi, de exem-
plu, într-un film, deoarece pe ecran el nu va
putea face ce e scris despre el, ci troctural
altceva sau altfel .. . Degeaba crn tn cenariu
„inima ei începu să bată cu putere" sau „se
lnt!lni cu un nenorocit <;ăruta i se edea pe
faţă că nu mlncase de două săpU.mtni" ...
Deoarece aceste elemente nu se vor putea
descifra pe ecran tn noua formă . 1 ca să
~l~i~~:e ~~!· c~::!el: ~~~ l!r~~ r:rfil~~i
vizionat e ceva mai greu, numai somnul te
poate salva, dar atunci nu mai poţi judeca
nimic, nici în bine nici ln d.u ...
Francisc Munteanu, care este şi scriitor
~~ r::!:~~~l~: fit~~~~i~~în~1!~!n~ ~:r~~~=
de pantofi cu alta, ci a dat :i,>este un mijloc
de expresie răzvrll.tit, care nu-1 traduce direct
https://biblioteca-digitala.ro
gtndurile într-o înşiruire stabilă a literelor, ci
lucrează cu elemente vii, dinamice, !n perma-
nentă evoluţie, care trebuie stăptnite, diri-
jate, combinate lntr-un mod extrem de
complex şi de abia după mult timp va afla
~~a~:er1:t~u~e f!n:~~ ~a s:~~r~;!~r::!!::i~!:
1
matograful face un ocol foarte lung şi costisi-
tor, foarte adesea un cadru conţine mai multe
fraze decît ai avea nevoie şi nu mai ai cum să
elimini, alteori prea puţine şi nu mai ai cum
să L~~:tin măcar că
considerare faptul un
film costă foarte scump , scenariul de film
trebuie să se nască dintr-o inspiraţie nouă,
originală.
Ca un scenariu să apară dintr-o inspiraţie
nouă, originală !n profunzimea filozofiei sale
artistice, este greu, de aceea ne vom mulţumi
cu un scenariu sincer. Aceasta este cea de-a
doua condiţie. Primul deziderat sub!nţeleire
sinceritatea, însă poate exista un scenariu
care nu este nou în totalitatea sa, dare sincer
şi acest lucru are un merit incontestabil.
Sinceritatea presupune indisolubila legătură
a creatorului cu conţinutul de viaţă descris.
Din acest punct de vedere, am califica pe un
plan superior acest deziderat pentru că el
este cel ce dă viabilitate operei. Multe filme
eterogene, uneori stlngace, cu fragmente
copilăreşti, au depăşit timpul în dauna unor
realizări armonioase din punct de vedere al
construcţiei, dar reci şi fără adincime.
O altă cerinţă a scenariului, şi cea mai ele-
mentară, este ca el să fie un scenariu cinema-
tografic şi nu altceva. Originalitatea ca şi
sinceritatea o apreciem acolo unde derivă
dintr-o partitură de film. De aceea, autorul
trebuie să nu uite că se exprimă filmic şi nu
altminteri; că el duce o polemică cinemato-
grafică şi nu una teatrală sau picturală. A-
ceastă ultimă cerinţă este exclusiv sie ordin
profesional, dar vitală şi se rezolvă doar
printr-o cunoaştere profundă a filmului de
la epoca mută pînă azi.
La noi există din păcate scriitori (unii chiar
talentaţi) care cred că este suficient să aibă
un glnd oarecare pentru a scrie un scenariu şi
se miră că studioul 1i refuză, ba se mai şi
toare pentru roman, piesă de teatru, scenariu
radiofonic, libret de operă sau operetă nu
merge şi pentru film .
Dacă toate aceste deziderate; specific,
originalitate, sinceritate lipsesc într-o măsură
sau alta dintr-un scenariu (sînt şi destule
cazuri ctnd lipsesc toate), există posibilitatea,
şi nu se poate nega acest considerent, ca prin
prelucrare regizorală un scenariu să capete un
sens original, care-i lipsea. Jean Vigo a
realizat Atalanla după un scenariu neagreat,
dar filmul a ieşit foarte bun, pentru că re-
gizorul a devenit autorul ideii I Cine neagă
posibilitatea ca un scenariu să fie transmis
ln film la un nivel superior desconsideră con-
ţinutul muncii regizorale. Este însă tot atît
de adevărat că de multe ori poţi depune stră­
danii nesflrşite şi ideea să nu apară, iar sce-
nariul să rămînă mediocru şi deci filmul la fel,
chiar acolo unde e vorba de o mină regizorală
eficace.
Dorinţa noastră sinceră este ca scriitorii să
se apropie de cinematografie, numai că . uneori
se depune un efort absolut inutil şi ineficace.
Scriitori de mare talent sau au o părere de-
formată despre specificul cinematografic, sau
reiese din scrisul lor imposibilitatea adaptării.
In aceste cazuri, cele mai expresive opere
urmează să fie ecranizate de acei oameni care
o pot face.
Titus Popovici (cu rigoarea sa dramatur-
gică). Francisc Munteanu (cu talentul său în
~ub~i~f:!!~·a d:n~rr;:it. ~~ecc~~v~~ ;~i~~aă~~~
Eugen Barbu (cu diversitatea caracterelor
!n acţiune) şi de asemenea încă mulţi alţii
constituie chezăşia unui viitor mai senin
pentru fraza cinematografică.
La aceasta, să-i adăugăm şi pe regizori, nu
numai pe cei de acum, dar şi pe cei care vor
veni... ·
Şi întorclndu-ne la scenariu, în concluzie
trebuie spus că nu există norme după care să
scrii, ci după care să nu scrii. Un singur lucru
aparţine scenariului care e comun şi celorlalte
arte şi chiar ştiinţei: ideea. Se spune pe bună
dreptate : „Am o idee de film !" sau: „N-am
o idee de film I" In aceasta constă tot secretul,
să-l găsim pe cel care spune cea de-a doua
frază. El ştie ce e aia cinematograf I ...
Iulian MIHU
19
 GRIGORE VASILIU
, Ş tie toată lumea: e de ajuns
ca silueta lui Birlic să se arate
pe ecran pentru ca publicul să
înceapă să ridă. Pentru cei mai
mulţi spectatori, actorul a înce-
tat să mai fie un artist, un inter-
pret. El a devenit un personaj
quasi-folcloric. Cei care merg să-l
vadă, fie în Telegrame, fie în
Băieţii noştri sau Io alt film fiind-
că i-au citit numele pe afiş, nu
merg să-l vadă pe Lefter Popescu
sau pe birocratul-suporter, nu
merg să cunoască un nou rol al
actorului, ci merg în primul rîn,d
să-l vadă pe Birlic, aşa cum l-au
văzut şi l-au îndrăgit în alte fii.
me sau în nenumărate spectacole.
Dacă, atunci ctnd am scris des-
pre Beligan, am vorbit despre
farmec, despre atracţia pe care
personalitatea lui o exercită ire-
zistibil asupra publicului, cu attt
mai mult se cuvine să vorbim
20
despre asta în legătură cu Birlic.
Cu unele precizări, însă. De data
aceasta avem de-a face cu un
talent comic prin excelenţă, cu
unul din acei interpreţi construiţi
pa.rcă anume pentru comedie,
mai ales pentru comicul violent
de farsă. Creaţia actorului se în-
scrie printre acele fapte de a.rtă
care se supun greu - aşa cum,
şi muzica, de pildă, este mai greu
de explicat raţional decît lite·
ratura. Prezenţa lui Birlic în
teatru şi film face pa.rte din acele
apariţii actoriceşti despre care
sîntem tentaţi să spunem că ar
fi miraculoase : mereu el însuşi,
refuz!ndu-se compoziţiilor deo-
sebite intre ele prin acele parti-
cularităţi fizice extrem de per-
sonale care ti şi oferă, tn ma.re
măsură, materia primă pentru
creaţiile lui comice, actorul ştie
să nu se repete, să nu rămtnă la
https://biblioteca-digitala.ro
aceloraşi ctteva „c trh~e".
cu pune tn culi . tai al
car a lui teatrali dov e d
trul interpretativ I acto-
rului este foarte amplu : Birlic,
care ne obliga ă o ten1m rtztnd
tn . ·„„ta lui Krecinsl11
Revi:uwul, dtnd viaţi unor for-
midabile ca.ricatun vii, ne-a ln-
duioşat şi ne-a întristat în O ul
cu mtrţoaga, fără să înceteze Â
stîrnească r!sul, atingtnd chiar,
spre sfirşit, acea măreţie comică
ce ridică pe unii eroi de comedie
pînă la demnitatea celor care aduc
dreptatea. Personaj grot c, parcă
născocit de fantezia unui mare
autor de farse, el nu e: te trăin
nici de vibraţia hncă ascunsă dis-
cret tn subte:oct nici de sentimen-
tul tragic exprimat făţiş şi cu
vigoare to momentul de culmi-
naţie al unei acţiuni comice.
Interviu fotografic
BIRLIC SURPRINS IN
PARCUL STUDIOULUI DE
TELEVIZIUNE.
Se adaptează aceste date net
individuale ale actorului la legi-
le universului cinematografic? În
p rincipiu, da. Teoretic vorbind,
nu există piedici care să oprească
teatralitatea atît de bogată şi de
pregnantă a interpretului să de-
vină cinematografică, pentru că,
în teatru, creaţiile lui Birlic por-
nesc de la acele rădăcini popu-
lare, general-valabile ale comi-
cului, care stau şi la temelia ce-
lor mai mari realizări comice din
istoria filmului. Dar trecerea de
la o artă la alta nu se face meca-
nic, de la sine. Birlic rămine ace-
laşi, irezistibil şi îndrăgit de
public, pe care îl cunoaştem din-
totdeauna; ecranul cere însă ca
personajul lui să fie încadrat în·
tr-un univers care să-i fie pe mă­
sură. Este binecunoscuta deose-
bire dintre teatru şi film: teatrul,
prin definiţie convenţional, cu-
prinde firesc apariţii atît de puţin
cotidiene ca aceea a lui Birlic
(şi să nu uităm că actorul lucrea-
ză de foarte mulţi ani în aceeaşi
trupă şi cu aceiaşi regizori, expe-
rienţa comună creînd cu timpul
o unitate de stil Intre modul lui
de joc şi factura spectacolelor în
care apare); filmul, artă a realis-
mului strict al fiecărui detaliu,
cere ca asemenea apariţii să nu
se producă <lecit în anumite ge-
ln

••• ŞI LA O REPETIŢIE, PE
PLATOUL ACELUIAŞI STU-
DIOU.
nuri, tn anumite spectacole, mai
pregnant stilizate. Dacă îl pui
pe acest actor alături, să zicem,
de Colea Răutu sau de Ernest Maf-
tei , obiectivul va surprinde ime-
diat deosebirea de ton între in-
terpretări atlt de distanţate. De
aceea prezenţa lui Birlic pe ecran
este justificată şi foarte necesară
numai ln acele realizări cinema-
tografice care creează în ansam-
blul lor universuri comice perfect
tn acord cu stilul l ui de joc . De
la dialog ptnă la ambianţă şi
decor, de la construcţia acţiunii
ptnă la mişcările de aparat, totu l
trebuie să se armonizeze în fil-
mele de acest fel conform aceleiaşi
convenţii comice - aşa cum, tn
filmele lui Chaplin, Keaton sau
Laurei şi H ardy se pot înttmpla
evenimentele cele mai fantastice,
cele mai iraţionale, aparent, dar
care se armonizează perfect cu
logica specială a personajului cen-
tral şi creează, împreună cu el,
o unitate a ideii comice . (Şi
dacă cercetăm mai atent marile
creaţii din arta filmului nu este
greu să ne dăm seama că ele au
izbutit tocmai fiindcă au fost
realizate de actori care erau ln
acelaşi timp şi regizori-scenarişti,
autori integrali ai filme lor care
nu se mulţumeau să creeze doar
personaj e comice viabile şi fer-
- CU P L ĂCE R E, AŞ
INSTALAT LA VOLANUL
POZA EU, DAR TREBUIE - PE ALTĂDATĂ ! ( JN
MAŞINII: - A! TOT SĂ PLEC LA RADIO . AM
DUMNEAVOASTRĂ ! ?
G!ND : MAI ALES CĂMIINE
ACOLO O lNREGISTRARE. pLE(I DL'i B UCU R EŞTI. )
mecătoare, ci construiau şi lumi-
ln care juca . De multe ori am re- comice schematice. Birlic poate
le, microcosmosurile care să pună gretat că scenariştii şi regizorii, să devină un fabulos personaj de
în valoare semnificaţia acestor
în loc să-i ofere posib ilitatea de comedie populară, care să treacă
personaje.) a-şi dezvălui toate faţetele boga-
din film tn film ducînd cu sine
De asemenea comed ii cinema- tului său talent , apelau la pre- dragostea publicului şi împletind
tografice , din păcate , Birlic nu zenţa lui numai p entru a atrage idei generoa.S'e: dar, pentru asta,
a avut parte. AI fi putut să aibă, spectator ii şi a ascunde, tn spa- slnt necesare scenarii şi roluri pe
d acă fil mele inspirate din Cara- tele interpretării lui savuro:i.se, măsura lui.'
giale - D ouă lozuri , Telegrame, sărăcia unor personaje şi situaţli
Ana Maria NARTI
D'ale carnavalului - ar fi izbutit
să însufleţească pe ecran spiritul
marelui nostru autor de satire.
Dar acestor filme le-a lipsit toc-
mai armonia lăuntrică a inspira-
ţiei comice unitare ; ele păreau
făcu te d in bucăţi, unele ma i reu-
şite, altele cop iate plat după di-
ferite mode le şi nu aşezau per-
sonalitatea atît de puternică a
lui B irlic ln mediul şi atmosfera
care i-ar fi slujit cel m a i b ine.
In filmele cu scenarii originale -
Băieţii noştri sau, să zicem , Lu-
mină de iulie - actorului i-au
reven it din nou scene izolate de
solist , şi m a i contradictorii cu
restul acţiunii decît în filmele
Caragiale, care aveau unitate cel
puţin ln liniile mari ale acţiunii
şi ideilor . Ptnă acum l-am văzut
şi l-am admirat pe el singur, de
multe ori făc înd abstracţie, chiar,
de calitatea genera lă a filmelor .\.L..\T UBI DE ION ANTONESCU-CĂRĂBUŞ IN TELEGRAME .
KOZ ARA
Un film de partizani, închinat de regizorul Veljko
Bulajic eroicei rezistenţe de la Kozara, a adus o
medalie de aur lugoslavici la. Festivalul de la Moscova.
Bulajic pleacă de la o realitate istorică. In 1942,
ln inima Europei cotropite de nazişti , exista un teri-
toriu liber - lung de 70 km şi lat de 30 - care-şi
trăia viaţa sa independentă . In regiunea muntelui
Kozara, un mic detaşament de circa 3 500 de parti-
zani rezista atacurilor unei armate germane de cinci-
SP.rezece ori mai numeroase, băt1ndu-şi joc de „invin-
cibilitatea" diviziilor motorizate. Comandamentul
hitlerist decide să lichideze această insulă a libertăţii,
tncercuieşte tntrea~a regiune şi declanşează o ofensivă
concentrică. Bătăhile crtncene duse cu partizanii au
fost însoţite de obiş_nuitele atrocităţi_ fasc:is_te. ~emţii
au exterminat pur şi simplu populaţia civilă din îm-
prejurimi. Cinci săptămlni de groază s-au soldat cu
80 OOO de victime. Dintre partizani, foarte puţini au
reuşit să spargă tncercuirea
Kozara este un film de o rară vigoare. Bestiala ex-
terminare a femeilor şi copiilor este redată cu toate
cruzimile ei. Regizorul a reconstituit evenimentele
consulttndu-se cu martorii oculari. Numeroşi locuitori
din satele Kozarei şi-au dat concursul, interprettnd
roluri episodice din film.
21
https://biblioteca-digitala.ro
NOI FILME
ÎN LUCRU
LA „HUNNIA
FILM"
e IMTUMERIC IM
PLINĂ ZI
e CIMTAREA
CIMTĂRILOR
e TDCSOK
e OCHI DE
COPIL
zeul !n prezent filmul !ntunaric
ln pUn4 1~.
- Acţiunea. noului meu film,
ne declarl el, ae petrece !n perioa•
da celui de·al doilea rlzboi mon·
dial. Anii acela de groaza. au 11·
aat !n noi urme de ne,ters. Rea·
Uzez deci un film d pre rlzboi,
dar flrl elemente!• lui obi,nulte
- bombardamente apectaculoue,
decoruri care ae prlb c etc.
AJ vrea mai degrabl li de·
~~i:::!ţ! c:~1!w!e ~"'!1 au f.u1~
ac11t mod cred el voi p rla·
punde unor preocupln M:tu •
al~n~!1;::::fi~rlncipal este un
mare actor dramatic, Bhtl La·
joa; el ne povesteşte conţinutul
filmului:
- Eroul principal, un scriitor
cu renume, li dl iubitei sale ur·
mlrltl de „sala,ifti" actele pro-
priei sale fiice. El nu ftie !nai
el fiica sa este comunistA fi, !n
locul ei, li e1te areetatl fi execu·
tatl iubita, Aceasta acceptl o
moarte eroici tn locul unei pieiri
flrl sens.
La ,antierul naval, conatructo-
rii atau pe dane fi privesc curloti
la oupeţii neobişnuiţi ai fantle·
ZOLTĂN FĂBRI, BEOlZOBUL PIL· Tl!fĂBA. BALERI!fl EIZTEBOALTOI
MELOB CĂLUŞEII, DOUĂ REPRIZE CECILIA PARE SĂ FIE O SPERANŢĂ
lN IAD $1 ALTELE. A FILJllULUl MAOBIAR.
„. DAR EL
FAPT AD
https://biblioteca-digitala.ro
ruini. Aici ae turneaz! exterioa·
rele filmului Cfnta„1a clntllrilOt'.
Printre membrii echipei de
filmare, g!seftl destul de greu
vreo cunoftinţl.
- Toţi membrii echipei s!nt
la primul lor film? !I !ntreb!m
pe regilor.
- Aproape toţi. Doar c!teva
roluri episodice stnt interpretate
de actori consacraţi. Tema · fil.
mului nostru a stabilit ti inter·
preţii. E o poveste de dragoste
din zilele noastre. Dorim sA !nfâ·
ţişlm dragostea mare, curatil., aen·
timentele fierbinţi ale tinerilor
care, pentru dragostea lor, s!nt
capabili s!·i !nfrunte pe ne!ncre·
zltori, pe sceptici fi pe cinici.
?ntr·un sat, nu departe de Bu·
dapesta, regizorul Markos Miklos
fi echipa sa transpun pe pelicull
romanul „ Tllcsok". T!tcsok este o
t!nlrl care lucreazl la construirea
unui oraf nou, se !ndrlgostefte
fi se maturizeaz! muncind şi iu·
bind . ?n evoluţia ei, se reflectil.
soarta unei ţlri !ntregi ,1 trans·
formarea vieţii multor oameni o·
bişnuiţi.
Interpreta rolului titular este o
ttn!rl balerinl, Esztergâlyos Ce·
cilia, care a repurtat primul suc·
cea cinematografic interpret!nd
rolul principal !n filmul de scurt
metraj Tu. Regizorii o feresc sl
devinl „vedetl" 'i pe cit posibil,
o ţin departe de ziarişti.
- ?ml place mult rolul, ne
apune ea. La prima lecturi a ro•
manului, am izbucnit de mai multe
ori !n lacrimi de bucurie, g!ndin·
du·ml c! voi interpreta persona·
jul lui T!icsok. Chiar dac! voi
„scoa.te" din acest rol numai o
parte din ceea ce conţine el, fil.
mul va avea desigur succes.
- !n ceea ce o priveşte pe in·
terpreU, intervine regizorul Mar·
kos, cred c! nu greşesc dacl pre·
vld el !n cur!nd aceastl foarte
modestă, t!n!rl fi talentatl artis·
tll., va deveni preferata spectato·
rilor din cinematografe. Meritl
notat numele ei I
Revesz Gyorgy, regizorul fil·
mu!ui P4mtntul tng1„ilot', distins
anul acesta cu Marele Premiu la
Mar de! Plata, transpune pe pe·
llcull un scenariu intitulat Ochi
d1 copil.
- RedAm viaţa prin ochii unui
pu,ti de 15 ani, ne spune regizo·
rul. Filmul se realizeazl totuşi
pentru adulţi fi vrea al arate el
nu este posibil sl vorbeşti ln·
tr·un fel fi sl tril.ieşti altfel, -
una sl·i spui copilului fi alta sl
faci.
Se anunţA terminar~~a lucr!rilor
pregltitoare pentru c!!drul urml·
tor.
- Restul„. la cinematograf,
se scuz! regizorul, !ndrept!ndu·se
apre platou. Totuşi, iatl·l !ntor·
clndu-se din drum:
- Salutlri cititorilor reviatei
„Cinema" I
Studioul „Hunnia" mai realizea·
zl tn acest an doul filme poliţia·
te, o comedie de actualitate fi
alte filme avlnd teme fi genuri
diferite . Rezultatul muncii cine·
a,tilor maghiari li vom vedea !n
toamna acestul an sau !n anul
viitor, !n cinematografe.
E ADBE AZl DE
LŢILOB,
Zsug'n ISTVAM

Debutează ca asistent la Tittlnuşa de la
iatac, peliculă realizatl dupl . nuvela lui
Radu Rosetti. Primul său film lucrat inde-
pendent este transpunerea pe ecran a nuvelei
„ Păcat" a lui I.L. Caragiale. Premiera fii.
mului are loc la 23 octombrie 1924, la cine-
matograful „Bulevard-Palace". Publicul fi
presa au flcut o caldl primire filmului, re-
marclnd tn afara muncii regizorului şi opera-
torului (Vasile Gociu). clteva creaţii actori-
ce,ti: George Aurelian ln rolul seminaristului
N1ţl, Ion Niculeecu·Brunll. ln rolul lui Mitu
ti c~fi~o-al doilea film. al lui Jean Mihail,
Manass1, ecra.nizare a p1e5ei cu acelaşi titlu
a lui Ronetti Roma.n, face pa.rte din puţinele
pelicule de la tncepu turile cinematografiei
noastre care se mai pot viziona ln Arhiva
naţionalii. de filme. Piesa „Manasse" era
cunoscută, mai alea datoritl unor remarca·
bile interpretil.rl actoriceşti (ln rolul titular
- Constantin Nottara la Bucureşti 'i Gheor-
ghe Clrjă la. Iaşi). tn film. ro lul ţ>rincipal este
interpreta.t de Roma.Id Bulfinslu, a.lături de
Maria Ciucurescu (Sara), Ion Constantiniu
(Emil Horn), George Aurelia.n (judecătorul
Frunzl), Al. Finţi (Lazlr). Dorina. Deme·
trescu (Lelia). lntruclt M anasse reprezinta.
una din producţiile cele mai interesante ale
filmului mut din Romlnia, ca nara.ţiune cine·
ma.tograficl, imagine, ritm, interpretare acto-
riceascl, meritil. a fi a.mintite condiţiile '!n
care a. fost fii.cut. Platoul de filmare a fost
scena. teatrului Comedia (Compania Bulandra),
iar decorurile, mobila, recuzita lmprumutate
de la teatru. Filmările lncepeau noaptea,
după terminarea spectacolului, şi ţineau plnă
a doua zi dimineaţa, clnd teatrul !şi relua
GH. STOBIN 1N UNUL DIN FILMlllLE Bl:ll.U\OABILE
repetiţil~il!- Pentru iluminarea decorurilor
erau fol~lte unele „reflectoare" improvizate,
ia.r altele ' tmţ>rumutate de la diverse ateliere
fotografice din Bucuretti şi care, d.imineaţa,
erau restituite fotografilor . Re111orul !şi
tncepea munca, machiind el 11niur o bună
parte dintre interpreţi
tn perioada filmului mut, numele lui Jean
Mihail reapare pe ecran ln producţii rea.lfzate
de diverse companii strline, care •i-au trimis
reprezentanţi ln Romtnia: In 1927, Lia, tn
care George Vraca are o creaţie remarcabilii.,
ln 1928, Pouara, avlnd ca Interpreţi princi•
pa.li pe Elvira Godeanu fi V. Va.lentineanu,
ln 1929, poemul cinematografic Via/a unui
oraf , eu un singur actor - Geo Maiean, cele·
la.lte roluri fiind interpretate de neprofe1io-
nişti . ln uns. este cooptat membru al So-
cietlţii creatorilor de f:lm din Viena
!n filmul nor, Je 1hul d cu
Chamar111 dr 11#i , ln h
rea.luatl la dioun B
l~~t~:nv~~~ ca ntAt
Al. Lupescu 1 c
In 1933, tntr~
doul filme a e 1l·~10a1=ruo
pesta. e te an
ţ t T"""l 11 .• vlnd co a
scenariu pe ctor Eftimiu, iar ln d •
actori de frunte ca Tony- Bulandra, Gh.
Sterin, Tr'11wl fanlom4 ae impune ca o
liza.re remarcabilă.
In 1934, ln cola.bora.re cu • •.D . :
regizea.zil. versiunea. romtnea.scă a hi l 1
Prima dr11gosl1. După aceasta, tncep a ei
pentru cineatti. ~entru tntregul popor pe-
rioada. fascizării. Jean Mihail abia z t te
plnl la terminarea celui de·al doilea bboi n:As llllUIL A CUL'J'IVAT T.\I.!'STE ,\('TO·
mondial si!. rea.lizeze clteva act de hlm
documentar. Pot fi reţinute im Ul din hi·
~t&Jil A0.J~~'l 8sI J~~s';JrfNA~1:r1n1:
IN BRIGADA LUI IONUŢ .
mul Priuelişti din D1l14 sau C F • • - o nm·
fonie a muncii, după un cenanu de Ionel scenariu de Geo Bogza (1951), Cu fruntea tn
Teodoreanu . soare (1952) . ·
După eliberare, Jean Mihail ae lncadreazll. Realizarea de filme cu actori o reia tn
;:;t;~ir i~ri9~/~~::;~~ {~uţ~r n~;:~ (s~~~l
ln efortul colectiv pentru crearea cinema.to· 1 4
grafiei noa.stre noi. Filmul documentar Rap-
sodia riutic4 (1945) stă mărturie pentru sens!. film greu pentru vlrsta şiputerile lui fizice :
bilita.tea şi spiritul de observaţie a.le regi- Brigada lui Ionuţ, film care aducea pentru
zorului. Pentru calităţile lui, filmul Rapso·
dia ruslictJ se plaseazil. pe Jocul II printre w:~n~:rfufd:c:arldlc~ne:;~n~?te~~~l ~~~~:g
documenta.rele prezentate la Festivalul inter· de erou 11 face să tncerce ln 1956 un film din
na.ţional al filmului de la Cannes, din 1946 . mediul muncitorilor forestieri, Ripa dra-
ln continuare, realizeazil. un mare numil.r de cului.
documentare . Ia.tă doar clteva titluri: Po· Jean Mihail este distins, ln 1946, cu „Me-
ritul cultural" clasa I, iar tn 1949 cu „Medalia
porul romln tn lupt4 pentru democraţii (1946), Muncii" .
Naţionalizarea (1948), Anul trl48, după un Gh. VlTAMlDIS
23
https://biblioteca-digitala.ro
 • •
s I I V I
1n vizita la
·a-
ne
... O şuviţă aurie coboară ln
răstimpuri peste arcul sprinccnei,
cu somnolentă graţie şi degetele o
!ndepărtează, grăbite. Cînd i se
vorbeşte , îşi înclină capul - im-
perceptibil - şi ochii au o sctn-
teiere perpetuă, egală. Surtsul
contrazice întrucîtva liniile de o
deli cată sobrietate ale unui chip
exprimtnd, ~ rînd, îngîndurare,
uşoară nedumerire şi un cert echi-
libru al emoţiilor. Multiplicat la
infmit în imagini foto si cinema-
tografice, acest chip nu recomandă
o „vedetă", ci rămlne firesc şi tot-
deauna cald, apropi.at
- Vorbeşte-ne d ;- ~ debutul
dumitale tn film, 51 Popov1ci.
S.P.: La term.inan: 1tutului
colegii mei. f.ihu
d istribuit tntr-un f
metraj , La mere, ecra.. după
Cehov. Astfel, Aniuta a f t 1.n-
ttiul meu rol. Au urmat Ora H,
Furluna, Darclee şi Omul de lb1gă
tine.
- 1n patru din ele vi s-a tncre-
dinţat rolul principal. Acumultnd o
experienţă tndeajuns de bogată,
mergtnd cum se spune „la sigur"
aproape, cu fiecare nou film, aţi
mâi putea reedita emoţia primei
tnttlniri cu ecranul?
S.P.: N-am mers niciodată „la
sigur". Fără a fi ~ călătorie tn
necunoscut, strădama pentril pre-
gătirea unui rol impune stări com-
plicat e, nelinişte şi - de ce n-aş
recunoaşte - teamă. Dincolo de
premisele, aş zice teoretice, po-
trivit cărora poţi sau nu să dai
viaţă unui rol, mai rămtne o mare
tndoială şi te întrebi dacă tu eşti
cel potrivit pentru interpretarea
partiturii alese, ori trebuie să re-
nunţi. Fără cochetărie, trebuie să
vă spun că, după fiecare reuşită a
mea, trăiesc - tnaintea unui rol
nou - formidabile frămîntări in-
time. Im.i spun uneori că, pur şi
simplu, nu mai am talent, că n-am
depăşit nişte trepte, că succesul
mi-a fost facilitat de date - cu-
ceriri - anterioare. Apoi mă mai...
lmbllnzesc, stnt ceva. mai „bună"
cu mine şi mă judec cu mai multă
obiectivitate. Nu vreau să afişez
o modestie exagerată. Mărturisesc
că mă bucură multe din la.udele
care lmi stnt adresate şi consider -
să nu mă judecaţi pentru asta -
că le şi merit, oarecum. Dar nicio-
https://biblioteca-digitala.ro
• • •
a po p O V IC I I
dată nu m-am considerat în compe- le mai proeminente figuri ale ecra-
tiţie cu cltpa care trece, am căutat nului romînesc, va ajunge marea
să !ntrezăr c etape noi de muncă,
actriţă pe care fiecare pi esă ori
film în care apare o anunţă.
de creaţie i m-am obligat să mă Emanoil Petruţ ne-a uimit in-
depăşe c să-mirdnn,•iescrnijloace!e
terpetînd rolul cheie din „Poveste
de expresie art1st1ce. Cred că fie- din Irkuţk" (Petruţk, ziceau priete-
care rol trebuie să fie ca o draş-oste • nii). Prestigios actor de teatru , el
nouă căreia te încredinţezi cu este la fel de bun actor de film.
luciditate. Sînt asemenea roluri - In ce filme aţi jucat?
care m-au obsedat, pe care am vrut E .P.: Nu mă grăbesc. Eu apar !n
să le domin (Ofelia. tn „Hamlet" , filme cam din trei în trei ani. Am
Carrol în „Orfeu în infern" şi debutat în In sat la noi (1951), cînd
chiar Da.relee). Înainte de a fi am interpretat rolul unui secretar
actriţă, tn anii de oală, imaginam de U.T.M. Inceput urile mele în-
.pi~e de tea - somptuoase cu tr-a.le artei au fost îmbrăţişate cu
m"l e per le tntruchipa.m căldură de către tovarăşii de muncă .
Visam - şi visez - să-l întruchi-
pe te Ul am monologuri pa.-
ietoa.re" şi mă pez pe scenă (sau pe ecran) pe
Vladimir Ma.iakovski. Avtnturi ro-
ttli n-le. Acum, ctnd pri-
n rol ca.re-mi pia.ce, mă gră­ mantice ...
- Pe urmă. a urmat Brigada lui
sl a1ung acasă, unde înalţ
Ionuţ ... .
1urul meu imagina.re ziduri de
te şi, 1n liniştea astfel dobtn- E.P.: Imi amintiţi de acest film
pentru a-mi spulbera... avînturile
tl, citCS(; cu avari 1e piesa sau
romantice? Intr-adevăr, filmul a.
iul, Heconom1 c" filele, nu fost slab.
parcurg ln grabă, lmi prelungesc
- Dar Petruţ v-a plăcut?
pU.cerea de a a înţelepciunea
fÎ farmecul UDOr texte rare. Apoi, E.P.: Pe atunci, da . Acum ...
tn co ' tradă, ln autobuz, - Şi tna.inte de a găsi Secretul
Usc ·; r, tmi stăvilesc cifrului .. .
dorin a-l 10terpreta utiliz!nd E.P.: ... a fost A larmă în mun/i .
la lndemtnă şi ideile, -Şi acum?
culorile acestui rol se E .P .: Tudor. E un rol pe care-l
mine ca nişte veşminte . visam „din puştie". Dintre toate
c alt rol nou, mă des-
en .o adevărată spaimă . de
it brusc, vechi şi ml mt
ti, singură, departe de ceva
p de drag.
da? !n ce film nou vă '-om aplau-
S.P.: Să nu anticipăm Yoi f1 (în
filmul lHOf<nU de-o sear4) o ţărancă
simplă dintr-un sât ardelean_
- O tntoarcere la. Aniuta?
S.P.: Numai pe jumătate. Fac-
tura psihologică a rolului implică
zugrăvirea frumuseţilor sufleteşti,
lăuntrice a le unui om ca.re !şi tn-
vinge suferinţa.
- E un rol cu totul potrivit, un
rol „mănuşă"?
S .P.: lmi place, dar - ia.r!şi
fără cochetărie - de n-ar fi ocu-
pată cu turnarea unui alt film
Leopoldina BălănuţA l-ar fi inter:
pretat mai bine ...
... Avem convmgerea că Silvia
Popovici, de pe acum una dintre ce-

-------
FI emanoil
personajele istorice, cel mai drag
mi-a fost Tudor. Cînd mi s-a spus
că-l voi interpreta, am început o
migăloasă muncă de documentare.
Am petrecut foarte multe ceasuri
la Biblioteca Academiei, printre
„hîrţoage". Un lucru ieşea în evi-
denţă cu claritate: istoriografia
burgheză s-a străduit să impună
figura unui Tudor contradictoriu,
ros de ambiţii mărunte, violent şi
ursuz. Erau exagerate actele lui de
aspră disciplină pentru ca însăşi
responsabilitatea istorică a perso-
najului să poată fi contestată . Am
înţeles însă că, dimpotrivă, Tudor·
a fost u1'1. diplomat subtil şi un re-
marcabil strateg, încercînd să poar-
te, teafără, corabia grandioasei
mişcări revoluţionare în fruntea
căreia ii alesese poporul, printre
meandrele unei ambianţe politice
contradictorii şi potrivnice. Am
văzut în Tudor un erou popular, de
factură mitică, investit însă, nu
numai cu însemne romantice, ci şi
cu mari calităţi de organizator şi
conducător al poporului. El a în-
truchipat pentru mine tipul oş­
teanului viteaz şi al patriotului
generos, lucid şi clarvăzător. Mi s-a
cerut să contribui, alături de re-
gizorul Bratu şi de ceilalţi inter-
preţi ai filmului, la o acţiune ma-
joră de dimensionare a personalită-
- -
- ~~~ ~-~
petruţ
ţii marelui revoluţionar. Sînt fe-
ricit că am jucat în Tudor . In sa-
tele oltene unde filmam, ţăranii
colectivişti mă strigau cu prietenie
spunîndu-mi cu alint „tovarăşul
Tudor" sau pur şi simplu, Tudor.
Anul trecut, am defilat pe străzile
Craiovei, călare , înveşmîntat în
straiele eroului şi mi-am simţit
(atunci cînd uralele izbucneau,
pline de căldură) umerii împo-
văraţi de o gravă răspundere
Repet, Tud<W e un film autent'
un film dinamic, de bărbăţie. El a
marcat pentru mine un moment de
răscruce: trecerea la roluri grave,
mai pline de sensuri · şi de greutate
artistică. Fiindcă nu mi-a plăcut
să fiu - la nesfîrşire - tot june
prim ...
- E vîrsta adevăratei maturi-
tăţi...
E.P.: Să vă spun un secret: sînt
fericit că ... tmbătrînesc.
- Dar aţi trecut de puţin (ex-
presia e a comentatorilor p-•rtivi)
de 30 de ani ...
E .P.: Adevărat, dar simt ~abia
acum mă pot „mişca" mai ln 'Ole
pe scenă sau pe ecran.
- O tntrebare... clasică 'l.
pasionează mai mult teatrul.
filmul?
E.P.: Şi teatrul · 1 filmul! Io
egal. Şi literatura.
https://biblioteca-digitala.ro
- In ultima vreme nu v-am mai
văzut 'mnătura prin revistele
literare.
E .P.: Pregătesc un volum de
schiţe şi povestiri. !n curînd e gata.
- După o lungă absenţă (timp
ln care s-a filmat Tudor) reveniţi
pe scenă Ce veţi juca?
E.P.: E greu să spun. Deocam-
dată e ecret. La noi la Naţional
se montează o piesă a lui Mircea
Ştefănescu al cărui erou e Emi-
ne ru . . fi-aş dori să-l tntruchipez •
re ~ ceafăr ...
- Dar e cu totul altceva declt
Tudor!
E.P.: Tocmai de aceea aş dori
să-l joc. M-ar obiiga la noi eforturi,
la investigaţii laborioase.
- Şi 1n materie de film?
E.P.: Vreau să uit de iatagane,
caftane, bărbi şi peruci „de epocă"
şi să redevin un om al zilelor noas-
tre, un personaj to care să te re-
cunoşti...
EMANOIL PETRl!Ţ:
„S1NT FERICIT CĂ ...
I~nt\TRL"F.SC .. . "
*
SILVIA POPOVICI:
,CRED CĂ FIECARF.
ROL TREBl'lF. Ă FIF
O DRAOOSTE :-101 Ă •
 CLEOPATRA A
DEVENIT SIMBOLUL
CINEMATOGRAFIEI
AMERICANE CON-
TEMPORANE.
NOUA FATĂ A
HOLLYWOODULUI
Despre filmul care s-a bucurat de cea mai
mare reclamă în ultima vreme, Cleopatra,
cu Elizabeth Taylor, s-a vorbit intens în
ajunul premierei sale. Cleopat1'a a devenit
simbolul cinematografiei americane actuale,
un fel de prismă în care se răsfrîng principa-
lele tendinţe ale industriei hollywoodiene
de filme, industrie ce face eforturi disperate
să se salveze cu faţa curată din suita riscan-
telor sale aventuri de producţie. Şi, cum
se !ntîmplă adesea cu astfel de „experimente",
o întîmplare scoate din nou în evidenţă vechiul
mecanism al concurenţei capitaliste.
O astfel de surpriză a constituit-o anunţa­
rea premierei unui alt film cu perechea de
actori din Cleopatra în rolurile principale.
Este vorba de filmul The V.l .P.'s (titlul con-
stituie prescurtarea definiţiei „personalităţi
foarte importante"). cu aceleaşi stele: Eliza-
beth Taylor şi Richard Burton - film pro-
dus de Anatol de Grunwald. In acest fel,
casa concurentă, Metro-Goldwin ?.layer, a
urmărit să lovească pe producătorii Cle.,pa-
trei - 20-th Century Fox - cu propria lor
armă. Pentru că The V.I.P.'s (Oameni im-
portanţi) este exploatat în cinematografe con-
comitent cu Cleopatra, profit!nd de imensa
reclamă şi popularitate a vedetelor Cleopa-
trei. Avantajul e că Oameni impo1'tanţi a
costat abia o fracţiune din suma pe care a
înghiţit-o supergigantul film-mamut pe teme
antice.
!n duelul dintre cele două case hollywood-
iene - independent de rezultat - evident,
26
LOCl JOl"RD \S I ELIZABETH TAYLOR I • FIL-
o..un; a
YlL IMPORTA IŢI
cîştigă o singură perso Elizabeth Taylor
Din vila sa helvetică , plănuindu-şi n ul
film , noul spectacol de televiziune au noul
roman, ea poate să urm~ască , zimbi care
dintre cei doi cai va ajuoge pn I la potou.
Doar că a mizat pe ambii i, dinainte de
a porni în cursă, a inc fiecare cite
un milion de dolari .
Frumoasa stea es e rată agentu-
lui său Kurt Frin • t tot posibilul
ca !n contractul a • Century Fox
să figureze o clauză ~ e să-1 asigure vedetei
10 % din veniturile Ci tw (venitur~ :"pre-
ciate în acest moment la 60 de m1hoane
dolari). S-ar putea chiar ca actriţa să ctştige
la acest film mai mult declt producătorul.
Şi asta nu se lntlmplă prea des ln istoria ci-
nematografiei. Kurt Frings ştie să organizeze
inteligent interesele Elizabethei Taylor şi le
păzeşte ca pe ale sale proprii. u-i de mirare,
pentru că, la rlndul său, el încasează procente-
le corespunzătoare din veniturile actriţei.
20-th Century Fox a pus la bătaie puternicul
aparat de reclamă al Cleopat1'ei. Pe piaţă au
apărut coliere „a la Cleopatra", se lansează
pieptănătura „Cleopatra", rochii „a la Cleo-
patra", lenjerie de damă „Cleopatra", mă­
runţişuri de toaletă „a la Cleopatra" etc. Au
fost mobilizate pentru aceasta casele de modă,
radioul şi televiziunea. Se organizează expo-
ziţii volante cu costumele din film. Pe bule-
vardele hollywoodiene, pe poduri, şi chiar
pe acoperişuri se înalţă imense statui romano-
https://biblioteca-digitala.ro
ELIZABETH TAYLOR ŞI RICHARD BURTON PE
STRADĂ,
egiptene, tn ciuda prescripţiilor siguranţei
rutiere şi a ordinei urbanistice.
Casa producătoare se şi aşteaptă ca autori-
tăţile locale să-i intenteze proces pentru tul-
burarea ordinei publice şi urîţirea aspectului
urban , dar cheltuielile pentru procese sînt
deja incluse în bugetul de reclamă al filmului.
Casa 20-th Century Fox nu ştie ce să mai
in,•enteze tn materie de reclamă, în schimb cei
de la !\1etro-Goldwin Mayer îşi freacă miinile
mulţumiţi. Oameni impo1'tanţi nu are nevoie
de asemenea reclamă . Este suficient zvonul
că Elizabeth Taylor şi Richard Burton îşi joacă
propriul lor rol (că ar fi eroii dramei amo-
roase contemporane, în care soţia necredin-
cioasă îşi părăseşte soţul care o adoră şi
invers). Sînt suficiente asigurările că „filmul
e plin de erotism şi că întrece în această pri-
vinţă dramele franceze". Este suficient ca
publicului să i se amintească despre interviul
dat de Elizabeth Taylor, care a spus : „Singură
nu ştiu dacă voi putea lua parte la premiera
Cleopatrei". În fine, e suficient anunţul că
ambele stele pot fi văzute tmpreună pentru
suma de 2 dolari şi nu 5 şi jumătate - cit
costă cele mai ieftine bilete la Cleopatra.
Şi astfel, dolarul se rostogoleşte în continu-
are pe bulevardele Hollywoodului împestri-
ţat de această dată cu bizare efigii romane şi
egiptene. Probabil că e singura schimbare
care poate fi observată pe faţa capitalei fil-
mului american.
 Ultimii ani au stat mărturie
multor înnoiri în arta filmului:
noua dezvoltare a cinematografiei
sovietice, naşterea „noului val"
în Franţa, afirmarea unor noi per-
sonalităţi în cinematografia ita-
liană, conturarea orientării „Free
Cinema" din Marea Britanie, suc-
cesele şcolii poloneze, ale cinemato-
grafiei japoneze etc. Şcoala de la
New York constituie şi ea una din
cele mai originale şi complexe ma-
nifestări artistice din momentul
de faţă.
Ceea ce se precizează de la prime-
le încercări ale noii şcoli americane
este spiritul ei viguros , accentele
de critică socială, împotrivirea faţă
de tradiţiile „uzinei de basme şi
iluzii" californiene.
Ruperea totală faţă de centrul
californian s-a manifestat şi prin
aceea că grupul creatorilor „inde-
pendenţi", a refuzat pînă şi co-
munitatea geografică cu Hollywo-
odul, stabilindu-se la New York,
centru cu tradiţii cinematografice
progresiste, care pînă în 1920, cînd
au luat fiinţă studiourile de la
Hollywood a constituit metropola
cinematografiei americane. Ca un
protest faţă de producţiile comer-
ciale californiene, începe să se afirme
de prin 1930 o şcoală documenta-
ristă cu caracter progresist, a cărei
avangardă avea să fie, după cîţiva
ani , grupul „Frontier Films", sub
conducerea lui Paul Strand. Aici
îşi face debutul Elia Kazan cu un
film documentar.În tradiţia acestui
grup se înscriu şi filme artistice
realizate mai tîrziu, valori ca:
Sarea pămintuli'i şi Marty, cunos-
cute şi apreciate de spectatorii
noştri.
Care sînt trăsăturile caracteris-
tice noului curent? Dacă creatorii
„noulu i val" francez, în ciudadeose-
birilor ideologice dintre ei, au
încercat totuşi să elaboreze o bază
teoretică mişcării lor, încă de pe
vremea cînd erau critici la revista
„Cahiers du Cinema", regizorii de
la New York n-aveau preocupări
teoretice cînd au început să facă
filme . Cu atlt mai puţin se poate
vorbi de existenţa unor ţeluri
sociale unice sau a unor poziţii
estetice comune. Ceea ce ti aduce
la un loc este sinceritatea cu care
comentează realitatea americană
contemporană , tonul nou , plin de
vigoare, cu care fac acest comen-
tariu şi mijloacele de expresie ca-
racteristice în mare parte filmului
documentar. Primul film al lui
Lionel Rogosin Pe Bowery (On
lhe Bowery), realizat în 1956 şi
distins cu „Leul de aur" al filmului
documentar de la Veneţia din ace-
laşi an, constituie un exemplu grăi­
tor în această privinţă. Metodele
utilizate de Rogosin sînt acelea ale
filmului documentar: filmări cu
aparatul de mină, utilizînd adesea
teleobiectivul, filmări făcute în
afara studiourilor cu actori nepro-
fesionişti. Inginerul Rogosin, care
a lucrat pînă la vîrsta de 30 de ani
într-o fabrică de textile, a simţit
dintr-o dată o atracţie deosebită
pentru cinematografie, după vizio-
narea filmelor Sciuscia şi Hoţii de
biciclete şi şi-a propus să realizeze
un film-anchetă despre mizerie şi
alcoolism. Regizorul urmăreşte de-
căderea tînărului Ray venit pe
Bowery, unde se afundă din ce în
ce mai mult în mlaştina beţiei.
Bowery este strada rău famată a
New York-ului, locul de înt!lnire a
vagabonzilor, alcoolicilor şi decla-
saţilor , mediu care, pînă la Ro-
gosin, nu a apărut niciodată pe
ecrane. Aici se înşiruie una după
alta cîrciumi frecventate de vic-
timele unei societăţi care nu le
oferă dectt visuri deşarte. Mizerie
ajunsă la paroxism, chipuri desfi-
această mină, care ne evocă atmo-
sfera unui lagăr de concentrare nazist,
1Jn film cu o tematică asem ăn ă­
toare este Umbre ( Shadows), în
regia lui John Cassavetes, o oglin-
dire directă şi deosebit de sinceră
a vieţii unei familii de culoare din
New York. Cassavetes rezumă con-
ţinutul fimului în citeva cuvinte:
„O fată este sedusă de un tînăr,
care descoperă dintr-o dată că
aceasta este de altă culoare decit
el". Autorul analizează cu subti-
litate diversele reacţii ale celorlalte
personaje în faţa acestei situaţii.
Unul din elementele de bază în
realizarea filmului este improvi-
zaţia. In cursul filmării intervin
idei noi, care le înlocuiesc pe cele
iniţiale. Forma definitivă a filmu-
lui diferă foarte mult de intenţiile
de la început. Aparatul de filmat
urmează mişcările fireşti ale ac-
torilor, care nu slnt stînjenite nici
de reflectoare, nici de intervenţiile
regizorului. ..
Shirley Clarke este regizoarea
filmului The Conneclion. In argoul
consumatorilor de stupefiante din
S.U.A., „The Connection" este tra-
ficantul care le furnizează doza
zilnică de droguri. The Conneclion
este un „film în film", prezentînd
un grup de disperaţi str!nşi de o
regizoare !n căutare de documente
„pe viu". Ei aşteaptă sosirea tra-
ficantului de stupefiante. Autoarea
tncearcă să demonstreze, prin in -

PE

ei

i-
l-
ti
lt gurate de lips alcoolism, zdren-
ţe, vorbe d e aruncate de
oameni careu mai aşteaptă nimic
li de la viaţă.
lntoarce-14, A I (Come back
Ajrical) a fost f t de Rogosin
la Johannesburg 1 lmprejuri mi.
Filmul a putut h realizat pentru
că autorităţile ncane au fost
induse tn eroare d regizor, care
!şi manifesta.se • nţia de a face
un scurt metraj pre muzica ne-
grilor. Cu,·iutele · .lntoarce-te, Afri-
ca I" slnt luate din imnul mişcării
de eliberare naţională africană.
R iu 1 ~pune să prezinte
pohuc.\ de apartheid, cu
putttnice aluzii la adresa discri-
miDAru r tale din S.U.A. La baza
filmului a stat un scenariu scris
lmpreună cu doi ziarişti africani.
lntoarce-te, Africa! reprezintă o
sinteză între filmul artistic şi cel
documentar. Interpreţii s!nt ne-
profesionişti, dar ei nu se rezumă
să se reproducă pe ei înşişi, ci ca-
pătă valoarea unor tipuri. Ţăranul
Zah aria din Zoulouland îşi pără­
seşte satul natal din cauza sărăciei,
spre a-şi încerca norocul într-o
mină de aur. Deosebit de demasca-
toare sînt scenele luate pe viu !n
termediul filmului, zădărnicia spe-
ranţei , imposibilitatea de a ieşi
din impasul tn care te-a adus o
societate nemiloasă. Jonas Mekas ,
un alt cineast din şcoala newyor-
keză, s-a remarcat prin Guns oj the
Trees . El prezintă frămîntări!e a
cinci tineri, care încearcă cu dis-
perare să descifreze semnificaţia
propriei lor personalităţi şi a ro-
lului lor în lume.
După cum se poate vedea, ceea
ce aduce la acelaşi numitor temele
alese de tinerii regizor i ai şcolii
newyorkeze este actualitatea. Ti-
pică pentru aceste filme este se-
sizarea aspectelor negative din so-
cietatea Statelor Unite, fără a ajun-
f~r ~?~! s~u~~i~~f:~~I~:. rţ~~~~~t:
de a se descătuşa cu totul de tra-
diţii,regizorii noului curent · ame-
rican cad pradă unor exagerări,
cum ar fi refuzul categoric de a
filma în studio, accentul excesiv de
mare pus pe improvizaţie . Ceea ce
rămîne însă demn de a fi reţinut
este caracterul progresist al acestor
creatori, care vor da poate o nouă
orientare cinematografiei america-
ne.
Ecaterina GRU NDBOCK

27
https://biblioteca-digitala.ro
O IMAGINE DIN NOUL l' ILM BULGAR DE SPJO·
NAJ ŞI CONTRASPIONAJ lNTtL NIRE P E ŢĂRM U L
LINIŞTIT, REALIZARE DATORATĂ LUI G. GJIEN-
CEV, PREZENTATĂ RECENT ÎN CADRUL FESTIVA-
t
LULUI FILMULUI BULGAR DE LA VARNA.

LAllltENCE OLIVIER l'REGĂTL~DU-SE SĂ IN-

TERPRETEZE LA TELEVIZIUNE ROLUL LUI JOHN
GAJlltIEL BORKMANN DIN PIESA CU ACELAŞI
NUME DE lBSEN

ACTRIŢA
OLĂ SPANI- '
SARA JllONTIEL
(PE CARE AM VĂ­
ZUT-O IN CARMEN
DE LA R O DA ŞI
ULTOI U L ME
TANGO) ŞI ltAF
VALLONE (CUNOS-
CUT DI ' PILMELE
THEltESE RAQUIN ,
ROMA, O RELE 11 ,
PLAJA I ALTELE)
VOR FI PA.RTENERI
IN FlLJl[UL LA VIO-
LETERA .

~
AHTISTA JAPONEZĂ !OKO TANI PE .\RE
"\tULŢI DINTilE NOI AM VĂZUT-O ÎN FIL)IELE
M URE ALBE ŞI PLANETA TĂCERll - ULTI-
MUL REALIZAT IN Il.D. GERMANĂ. FOTO-
GRAFIA O INFĂŢIŞEAZĂ lNAL'llTEA lNCEPE-
IUI T RNĂRil FILMULUI GHEIŞA MEA, lN
CARE VA JUCA ALĂTURI DE SHIRLEY MAC .
LAINE ŞI YVES MONTAND.

l'N PORTRET RECENT AL MARELUI

REC..IZOll ~UUCEL CARiS"E , CUNOSCUT
Pl' BL!Cl'Lm NOSTRU PRIN I''lLUELE
COPil l PA RADISU L UI , THERESE RA-
Q UlN I LT ELE.

.........
FILMUL EN GLEZ LORDUL MUŞTELOR,
REGIZAT DE PETER BROOK, ESTE ECRA-
NIZAREA ROllA..~L'LUI LUI WILLIAM GOL-
DING : SE IJlllGISEAZĂ UN RĂZBOI ATOMIC,
lN TIMPl'L CĂRUIA UN AVION OARE EVA-
CUEAZĂ NI TE COPII SE PRĂBUŞEŞTE PE O
INSULĂ PU TIE, IN APROPIEREA TROPICE-
LOR. COPJ;D, ŞCOLARI ENGLEZI DIN !NALTA
SOCIETATE, CAPĂ NEATINŞI, DAR PENTRU
A TRĂI SE VĂD OBLIGAŢI SĂ SE . DESCURCE"
SINGURI. REZULTATUL, PARE-SE, ESTE D~
ZASTRUOS.

https://biblioteca-digitala.ro
 O SCENĂ DIN COPRODUCŢIA ITA.LO·
FRANCEZĂ LA VITA PROVVISORIA.
DRAOOSTEA A DOI ADOLESCENŢI NA·
IVI CARE TREC NEINTINAŢI DE-A LUN-
OUL UNEI VIEŢI ABSURDE; SOLIDARI-
TATEA UNUI ORUP DE BOLNAVI FAŢĂ
DE UNUL DINTRE EI, MURIBUND; CA·
RITATEA UNUI EQOIST ETC„ SINT IN-
DICU CARE IMPUN O CONCLUZIE LIM-
PEDE : DOAR CEI OARE SE IZOLEAZĂ
SINT PIERDUŢI ••• REALIZATORI: CHRIS
BROADBENT ŞI VINCENZO GAMNA.
~

TINĂUA CJNEUATOORAFIE CUBA.NEZĂ lNREOISTREAZĂ

UN DEOSEBIT SUCCES CU FILMUL ISTORIA REVOLUŢIEI,
IN CARE SlNT EVOCATE EPI DE MEMORABILE ALE LuPTEI SECVENTE
REVOLUŢIONARILOR CUBA. I lllPOTRIVA REGIMULUI DIC-
TATORULUI BATISTA.

ANNA KARi·
NA PE OARE O
VOM VEDEA lN
CURIND lN FIL-
MUL SEHERE·
ZADA, INTER·
PRETIND RO·
LUL PRINCIPAL.
~

ARLENE DIE·
TRICH, lNTR·UN
INSTANTANEl"
LUAT LA PARIS
LA CEA DE·A
XXXIIl-A OALĂ
A UNIUNU AR·
TIŞTILOR, UNDE
A ACCEPTAT SĂ
FAOĂPARTEDIN
.PE RSONALUL
AUXILIAR" .

CADB ru.an::L LEGENDA LUI PAISIE, RBGI-

liT Tl„-,.OB DA? CENKO, PREZENTAT CU OCA·
ZJA. ALnCI CABE 8-A. DEOĂŞURAT LA V~A
l:o."TB I HA . TA.. C.

UQIZORQ. JEAN LUC

ODA.BD ( OTUL ANNEI
K RINA) DEŢINĂTORUL
PREXIULUI .JEAN VIGO
CHIAR DE LA PRIMUL SĂU
FILU A BOUT DE SOUF-

t
FLE (CU SUFLETUL LA
GURĂ). DE CURlND EL A
TERMINAT INITALIATUR-
NAREA UNEI NOI ECRA·
NIZĂRI DuPĂ MORAVIA,
DISPREŢUL, A CĂREI VE-
DETĂ ESTE BRIGITTE
BARDOT.

https://biblioteca-digitala.ro
 Pe platourile de filmare, sub
j eturile oblice ale reflectoarelor,
~:1c:;~~J1 ~ă~~laăs;a~f1~ ~i ;l!~
formă. Pe platformă - un şir de
patru coloane de asemenea albe.
Lingă coloane, un glob terestru.
Mai încolo, machetele unor coră­
bii: o caravelă, un bric, o bri-
gantină.
Eram la Buftea, unde Ion Po-
pescu Gopo, explorator pasionat
al continentelor necunoscute din
universul artistic dădea viaţă
noului şi, ca de obicei, neobişnui­
tului său scenariu, Paşi spre luntl.
De data aceasta el şi-a propus să
dezbată pe complicata claviatură
a genului comic istoria şi evoluţia
ideii de zbor.
Impresionaţi de frumuseţea de-
corului, ne-am adresat lui Marcel
Bogos, pictorul scenograf, ru-
gindu-l să ne explice în cîteva
cuvinte concepţia plastică a fil-
mului. l. l ::.. I : O ll.\X.\X,\ DE .ll"ll. ALA1'lR1
DE SELENA, CUPIDON !ŞI PREGĂTEŞTE
- Goncepţia mea pl~stică, ne-a ARCUL PRIVIND SPRE PĂMJNT.
răspuns Marcel Bogos, are la bază SCHIŢĂ DE DECOR SUGERlND OBSCURANTISMUL.
două elemente. O scară, simbo-
lizînd Evoluţia şi Spaţiul neli-
mitat, care alcătuieşte fundalul
aces~ei evol~ţii. In lungul scării,
pe diverse nivele, se succed acele
epoci din istorie care răspund
ideii filmului.

deili_~ţ~d~~· l~~f ~~~~~! ~~ă;f.
- Da, cu excepţia a două
episoade care prin natura lor
nu-şi găsesc locul pe scară. Un
astfel de episod este labirintul pe
care l-am imaginat ca întruchi-
p!nd căutarea, eterna căutare
omenească, fără de caren-arexis-
ta Evoluţia. Celălalt episod este
Olimpul.
- Cum aţi ajuns la această vizi-
une?
- Căuttnd timp îndelungat.
La început am fost asemenea ar-
heologului care sapă, descoperind
straturile suprapuse ale civiliza-
ţiei. Indepărttnd tot ce era de
prisos din aceste stratu -Supra-
puse, am obţinut o piramidă în
care epocile se vădeau tot mai
repezi_. mai suple, pe măsură ce ne
apropiam de v!rf, adică de pre-
zent. Piramida avea însă deza-
vantajul unei mari rigidităţi.
Av~am suprapunerea epocilor is-
tonce, nu însă şi întrepătrunde­
rea lor. Atunci, am înfăşurat
piramida într-o scară spiral:!. şi
am obţinut o construcţie asemă­
nătoare turnului Babe!. Pe urmă,
am eliminat turnul şi am rămas
cu scara.
- Spuneţi-ne cîteva cuvinte
despre felul în care reprezentaţi
epocile de-a lungul acestei scări
cu o geneză atît de complicată.
u Ul
D co
- Am stilizat epocile pînă la
elementul lor cel mai semnifi-
cativ. Goticul, spre exemplu,
este sugerat printr-o ogivă, creş­
tinismul printr-un amvon, iar
antichitatea prin coloane.
- Nu cumva din cauza diver-
sităţii acestor stiluri, decorul va
fi lipsit de unitate?
- Nu, pentru că am operat
şi asupra stilurilor, dindu-le acea·
unitate în cadrul întregului fără
de care nu poate exista opera de
artă. Am conceput un decorcare
nu are valoare atlt timp cît în
interiorul lui nu se află perso-
najele pentru care a fost creat.
- Aşadar, în concepţia dum-
neavoastră, personajul face parte
integrantă din decor.
- Desigur, asta cu attt mai
mult cu cit tn cazul de faţă cadrdl
plastic joacă un rol deosebit de
important. Este unul din per-
sonajele principale ale filmului.
NTEV A SCffiŢE CARE lNCEAROĂ SĂ Mircea HULUBAŞ
ILUSTREZE EVOLUŢIA CONCEPŢIEI
LI"! MARCEL BOGO , AŞA CUM NE-A
DEMONSTRAT-O EL lNSUŞI.

30
https://biblioteca-digitala.ro
 P entru cineaştii din diferite ţări şi într-o
anumită măsură şi pentru creatorii din Stu-
dioul „Bucureşti" filmarea în ambianţe natu-
rale a devenit în ultima vreme o preocupare
artistică de prim ordin, o problemă a cărei
rezolv<1,re poate oferi soluţii neaşteptat de
avantajoase, atît din punct de vedere artis-
tic, ctt şi organizatoric-financiar . La noi, ea
nu a făcut ptnă acum obiectul unor dezbateri
mai largi, deşi s-a aflat !n studiul fiecărei
echipe de filmare.
Sînt, ce-i drept, cazuri cînd nici nu poate
fi vorba de a se folosi ceva existent !n natură
ca decor de film. De pildă , filmele lui Gop~
impun folosirea platoului. Decorul clădirii
unde se află depozitată bomba din S-a juYat
o bombă sau scările din Paşi spye lună tre-
buiau construite pe platou. Situaţii similare
au fost şi la alte filme, ca penitenciarul din
Celebml 702 şi Veneţia din BădăYanii. Există
aşadar o limită a folosirii ambianţelor natu·
r~le, limi_tă care.nu.trebuie forţată. Spre deose-
bire de cmeaştu dm unele ţări , care folosesc
decorurile naturale nu numa i în virtutea
concepţiilor lor realiste, ci şi fiindcă sînt
lipsiţi de fonduri, noi avem posibilitatea să
decidem pornrnd de la cel ai Inalte exigenţe
artistice.
Este totuşi extrem de ~eu de realizat atmo-
sfera veridică ln cond1 ule decorurilor de pe
platou, în ciuda trf&d ulor ide multe ori a
:~~~~~~~~~r~~.pls I 11~11~~· alJ~pe~~tO~~~~l~
atmosferă se reak..au pnn lmbinarea unui
şir întreg de elemen : alia decorului,
factura suprafeţelor. pauca, lumma, unghiul
de filmare şi altele. t decorul construit
pe platou dispune de t e aceste posibilităţi
şi poate fi demontat parţial sau i e poate
modifica dispunerea pere ilor după nevoile
filmării, totuşi filmarea interioarelor natu-
rale duce la rezultate arti tace superioare.
Plastica secvenţelor respective are o mai
mare expresivitate şi apare un dinamism
veridic în viaţa interioară a cadrului filmat.
Poate că tocmai datorită marilor posibilităţi
pe care le oferă decorurile pe platou, tn ceea
"e priveşte amplasarea şi mişcarea aparata-
ului, realizatorul este tentat să folosească
unghiuri care nu sint fireşti. In schimb, în
nterioarele obişnuite, aparatu l poate fi aşe­
at numai acolo unde pătrunde omul în viaţa
de fiecare zi: pe traiectoria sa normală de
tzibilitate şi de mişcare.
Pentru unii actori, decorul e un fel. de
artener pe scenă. Se înţelege că ei vor pre-
ra un „partener" real şi că acesta îi va
INTERIOARELE
FILMATE
LE ATBUIUJE FILMELOR UN PLUS DE AUTENTICITATE.
iuta în realizarea rolurilor. Actorii pro
ni t care sînt ob işnuiţ i cu o anumi·l
n1eră de joc în decorul de teatru, pot
apropie mai uşor de stilul de joc necesar
ranului 1ucind în ambianţe naturale. ~ u
şi mai mare folos sînt aceste decoruri pe -
tru interpreţii neprofesionişti care se obi n -
iese foarte greu cu ambianţa artificial cr
, în studiou.
Pentru operatorul de imagine, se pare el
problemele sînt cele mai complica ln
condiţiile platoului nu ex1 tă practic ICl o
în~ădire tn ceea ce priveşte amp reflec-
toarelor, a utilajului de efecte pec.t 1 a
aparatului de filmat . ind1[eren e ar
fi pe mac.ara, ln trapă au pe nce co trucţie
special reahzatil . fn ambian~ naturală, me-
toda de uncA a operat lot trece printr-o
serioasă c. tmbare . ln ervin o serie de noi
calcule, din care trebuie s.\ rezulte posibili-
tatea de realizare. a atmosferei şi a punerii
în scenă în cond1ţ11le spaţiului restrîns.
Ingeniozitatea şi inventivitatea operato-
rului au un rol însemnat. Nu mai puţin însem-
nat este şi rolul utilajului: aparatul de fii.
mare de dimensiuni şi greutate reduse, sursele
de lumină mici cu randament luminos mare
şi, mai ales, pelicula cu sensibilitate ridicată.
La filmările în interioare naturale se iveşte
adesea necesitatea ca în acelaşi cadru să
apară o porţiune de interior şi o alta cu pers-
https://biblioteca-digitala.ro
pecti vă spre
problemă din
exterior. Este cea mai grea
punct de vedere fotografic, dar
cu ajutorul reflectoarelor puternice, avînd
un volum mic şi cu sprijinul altor măsuri
tehnice , asemenea filmări pot fi realizatecu
succes . Cit de frumoasă este filmarea realizată
de Serghei Urusevski !n ZboaYă cocorii, c!nd
~~ a~~:::p~~~~u ~:a~~!~;:~x:ia;~t~'t5~rui~~
pînă pe trotuarul de vis-a-"l(is !
Cu toate că la filmarea tn•interioare natu-
rale se folosesc numai acele surse de lumină
care pot fi instalate şi strict necesare, totuşi
factura imaginii este extrem de veridică.
Pe platou, libertatea spaţiului îndeamnă la .
o excesivă finisare a compoziţiei tonale, adică
la realizarea tuturor petelor de lumină şi a
reflexelor, respectiv a coloraţiilor cu ajutorul
luminii . Fără îndoială, aceasta !şi are impor-
tanţa sa şi măiestria sa. In decorul natural
imaginea pare, în general, ceva mai puţin
finisată şi mai puţin preţioasă, ceea ce însă
deseori îi dă, cu discreţie, un plus de sponta-
neitate şi de autenticitate.
In mod firesc, la un volum mai mic de
utilaj. apar două avantaje de ord in economic:
productivitate mai mare, întructt scade .
timpul de manevrare şi preţ de cost mai scă­
zut, datorită economiilor care rezultă din
folosirea construcţiilor şi amenajărilor exis-
tente. In condiţiile folosirii ambianţelor
naturale, stagnarea în tim:pul filmărilor e
practic exclusă, pentru că există J?Osibilitatea
amenajării a patru-cinci decoruri tn paralel,
pe ctnd !n studiou nu se pot obţine într-o
unitate de timp dectt un singur decor sau
cel mult două. Cu o echipă de filmare elastică
şi mobilă , se pot face combinaţii ingenioase
tn planificarea filmărilor, dejucînd capriciile
timpului, alternînd filmările în exterior cu
cele în interioare naturale pregătite dinainte.
Folosirea pe scară mai largă a filmărilor în
ambianţe naturale ar crea de asemenea
posibilitatea realizării unui număr mai mare
de filme decît cel prevăzut.
O experienţă utilă, care a confirmat cele
de mai sus, a fost filmul Stritzile au amintfri ,
realizat în întregime în decoruri naturale, la
Ttrgovişte şi Ploieşti. O serie de secvenţe
reuşite din alte filme ale noastre constitllle
de asemenea argumente convingătoare în
această privinţă .
Este însă necesar ca toţi factorii din cine-
matografie, de la scenarii la aparatura teh-
nică, să facă în viitor tot ce le stă în p ut inţă
pentru a sprijini şi încuraja concret această
metodă de lucru.
Gheorg he FISCHER
31

Discufie cu un grup de
cineclubişti din industria
electronică pe marginea
unor tilme prezentate anul
acesta pe ecranele noastre
tn una din după-amiezele
caniculare ale lui iulie '63
am organizat un colocviu
prietenesc cu un grup de
cineclubişti din industria
electronică. Problema pusă
tn discuţie era: filmul
„necomercial" şi filmul „co-
mercial" (delimitarea fiind
făcută din punct de vedere
estetic şi nu financiar).
- De fapt, ce este un film
comercial? întreabă controlorul
de calitate Alexandru Badea.
Cei 10-15 oameni din jur au
ridicat privirea miraţi.
- In ziare şi reviste, şi-a
continuat argu-
mentarea Alexan- .ALBXANDRU
dru Badea, cro- BADBA:
nicarii se mulţu­ DUP.l A8TPBL
mesc să eticheteze DB PILllB NU
pur şi simplu un B.lM II CU NICI
O DIPBJil8JB,
~i~r· ~et~ „c:~~=
ta ei socotesc că şi-au făcut
datoria faţă de public. De ce
tnsăconsideră un film „comercial",
iar pe altul „ne-
comercial" ne-o
spun mai rar
sau de loc. Eu
cred că terme-
nul .. comercial"
se opune - tn
subtextul croni-
cilor şi artico-
lelor de film -
termenului ar-
tă. De exemplu
SI
Mongolii
CaYtagina
fliJ.clfri slnt tri-
butare unorfor-
mule cinemato-
fb:!~ie ds~~~~~
culoase, multă vopsea folosită
drept s!nge, femei răpite şi
salvate în mod miraculos). După
astfel de filme nu răm!i cu ruci
o impresie.
- Mă asociez explicaţiei pe
care o dă colegul meu termenului
de film ,comercial", spune in-
ginerul George Calihman. Vreau
tnsă s-o completez. Cred că o
operă cinemat >grafică care nu
mizează pe efect ieftine, cu alte
cuvinte un film omercial", nu
N
exclude momentele r ·taculoase.
Să ne gtndim la hi e romantice
ln genul lui Till E ug•i u
Fanjan la Tvlipe . • mai el ln
filme din aceas~ ltJmJ. catego-
rie spectaculosul est n element
integrat organic ln tntr i. nu
transformat într-un scop tn sine.
Nu tot ce e spectaculos e repro-
babil.
- Şi încă. ceva, adaugă mun-
citorul Nicolae Savopol. Eu merg
des la cinema, mai ales la filme
istorice şi la comedii. Caut apoi
să-mi verific impresiile formate
citind critica. M-a surprins că.
un film ca Vikingii, care nu mi s-a
părut lipsit de calităţi, a fost
pus de cronicari pe aceeaşi treaptă
cu o realizare fără nici o valoare
artistică., cum a fost Ca,-tagina
tn flil.cil.Yi.
- Cum vă explicaţi atunci
afluenţa foarte mare
de public la filme
de genul Cat'taginei
şi, mai recent, Cdpi-
lanul FYacasse? am
întrebat noi.
- Există mai mul-
te explicaţii, inter-
vine inginerul Calih-
man. Mai stnt tnc ă
spectatori care se duc
la cinematograf pen-
tru a „pierde" o oră
şi jumătate. Şi aleg ....__ ___,,.,.....
https://biblioteca-digitala.ro
sau adesea pentru acest timp pierdut
tn un film „cu bătăi" .In ceea ce mă.
priveşte, caut să regăsesc la cine-
matograf o lume care să mă
emoţioneze, ceea ce nu mi se
tnttmpHI. la filme de felul CaYta-
gitui.
- Dacă şi studiourile noastre
s-ar preocupa mai mult de reali-
.zarea unor filme istorice, com-
pletează. maistrul Mihai Constan-
tinescu, filme care să !mbine
educativul cu spectaculosul de
bună calitate -
atunci, desigur,
s-ar face încă un
pa.s spre apropie-
rea publicului de
operele cinemato-
grafice valoroase.
1 ea tn toamnă TuăoY.
lucrează. la ecranizarea
utului roman „Neamul Şoi­
lreştilor" al lui Mihail Sado-
u.
- Cit priveşte filmul Tudor,
pune Mihai Constantinescu,
ne-aţi făcut curioşi, atlt dum-
neavoastră, rev15ta CINEMA,
cit şi celelalte gazete. După re-
portajele care s-au publicat stn-
tem nerA ton să vedem această
primi producţie is-
tori romtnească .
Dar. lundcă vorbim
d pre filmul comer-
ci credcă.nuputem
lăsa la o parte o altă.
problemă pe care cri-
ticu se mulţumesc
să o enunţe doar,
fără a o adtnci, cea
a genului „uşor".
-Nu ştiu dacă des-
părţirea gen ;,uşor" şi gen „greu"
e foarte nimerită, spune Alex.
Badea. Mărturisesc că mie lmi
plac foarte mult comediile cine-
matografice, care va s1 zică lu-
crări din genul „uşor , dar pri-
vesc cu interes NICOLAE
şi dramele de SAVOPOX.·
pe ecran. r=~-=
- Şi mie lmi H 11f1VBB•
place să rid,
zice zimbind Nicolae Savopol.
Mă atrag !n special comediile
muzicale. M-a bucurat clnd s-au
reluat filmele lui Alexandrov
Volga, Volga şi Toatd lumea rtde,
ctntd şi danseazd. Nu s-ar putea
spune că marele regizor sovietic
nu s-a folosit de elemente specta-
culoase şi de efecte neobişnuite
tn filmele sale. Dar cu cită artă
a făcut acest lucru I Am urmărit
cu piă.cere şi filmele-revistă aus-
triace care au rulat la noi prin
1950-52 (Primii.vara pe ghea/d
sau Copilul Dunil.rii), care, în li-
mitele genului, erau amuzante.
Am văzut de curlnd Tu eşti mi-
nunatd. M-am dus pentru clntă­
reaţa Catherina Valente. Din pă­
cate, aceasta ctntă foarte puţin,
iar filmul abundă tntr-o intrigă
ce se vrea cu haz, dar la care nu
se rtde de loc. Din păcate, studio-
urile noastre de la Buftea au dat
o comedie realizată. după. cele
mai ieftine „reţete sigure": Va-
canţii. la mare, film de o vulgari-
tate şi de un prost gust care ne-au
scandalizat mai ales
pe noi, tinerii. Ne-
am tntrebat: „Oare
aşa arată studenţii
noştri tn vacanţă?
Slntem siguri că
nu".
- Eu, adaugă ing.
DumitraDoncescu am
fost nemulţumită că
n-am găsit ln V acan/d
la mare nimic din
viaţa adevărată. a oamenilor
noştri, nimic din frumuseţile lito-
ralului nostru. Am fost bucuroasă
c!nd după acest
film am văzut ING. DUHITRA
A fostprietenul DONCESfl\l :
meu, o evocare o DATORII: A
a oamenilor şi OINBAŞTILOB
a oraşului soci- L-"_
0_'1T_m_ . _ _„
alist. Cred că
este o datorie a cineaştilor
noştri să valorifice la un !nalt
nivel ideologic şi artistic genu-
rile atlt de iubite cum stnt
filmul istoric, comedia muzicală
etc.
Tema film „comercial" şi „ne-
comercial" i-a stimulat pe cine-
clubişti la discuţii. Nu toate pro-
blemele au fost duse ptnă la
capăt, multe au fost doar atinse.
Discuţia s-a dovedit tnsă rod-
nică.
:Ne-am despărţit cu convingerea
ca organizarea în cinecluburi a
unor asemenea discuţii ar con-
tribui la dezvoltarea capacităţii
spectatorilor de a tnţelege feno-
menul cinematografic.
Al. R.
o pol.
id ii le
s-au
ldrov
Ytde,
lutea
ie tic
icta-
mite
artă - TR AGEDIA OPTIMISTA - GRANDIOASĂ MONTARE CINEMA-
Lărit TOGRAFICĂ PE ECRAN PANORAMIC, DISTINSĂ CU PREMIUL

~
aus- PENTRU CEA MAI DUNĂ EVOCARE A UNEI EPOPEI REVOLU-
ŢIONARE LA FE TIVALUL DE LA CANNES - VA RULA IN
prin ACF.ASTĂ TOAMNĂ PE ECRA.NELE NOASTRE .
ea/4
L li-
ate.
mi-
1tă­
pă­
fÎD,
'igă
nu
io-
iat
ele
ra-
ri-

Ir
...
ll
ECANICUL „ GENERALEI " REA-
UOE PE ECRANELE NOA TRE l'i
LASIC AL COMEDIEI AMERIC.l "E.
USTER l<EATON (PE CARE L-AM LU
\ZUT JN CADRUL FILMELOR- XTO-
OOIE DATORATE LUI ROBERT Yoc; · o-
0)(; VIRSTA DE AUR A COMEDIE I
I ClND C O~fEDIA E RA REGE)

:J NUVELE ALE SCROTORULUI

RICAN O' HENRY AU STAT LA BAZA
'fULUI, RULAT DE CURIND PE E-
"ELE NOASTRE, OAMENI DE AFA-
I. DIN DISTRIBUŢIE VĂ MUNTllU
ELENŢU ACTORI SOVIETICI R.
TT, I. NIKULIN, G. VIŢIN.

https://biblioteca-digitala.ro
 nr.7
rnlstl l1aarl

„.~
.....
ma
clnamatog r 1tlcl

https://biblioteca-digitala.ro