-

CI .„.„. ,.„„
„„,„„m
ma
ci nem1!0 9 raficA

https://biblioteca-digitala.ro
 LA EDIŢIA 1967
A FESTIVALULUI DE LA MOSCOVA
CINEMATOGRAFIA ROMÂNEASCĂ
PREZINTĂ

Ion Caramitru, talentatul actor al Actriţa franceză Genevieve Grad,

F
Teatrului «Lucia Sturdza Bulan- partenera lui Louis de Funes in
dra», cunoscut din filmele «Comoa- filmele «Jandarmul din Saint-Tro-
ra din Vadul Vechi» şi «Dimineţile peZ» şi «Jandarmul la New York».
unui băiat cuminte».
Foto Hedy Loffler Foto Unifrance
ilmul lui Virgil Ca/oiescu, realizat după sce-
«Subteranul» nariul lui Ioan GrigoresC11 adMce pe ecran lumea
FESTIVALURI petroliştilor, o lume asupra căreia ~-au aplecat în
Un Cannes neobişnuit , un Cannes foarte bun - de Albert Cervoni răstimpuri dese mulţi oameni de artă. Intr-o atmosferă
CRONICA al cărei dramatism este accent11al şi de peisajul sterp„
«Maiorul şi moartea» - de Mirceo Mohor parcă dintr-o altă planetă, o almosferă îmbibată de
«Şapte băieţi şi o fetişcană» - de G. Dimiseanu
frig, ploaie şi noroaie, în dogoarea focului sau a
PA.N ORAMIC PESTE PLATOURI
• Ion Marinescu : Sînt împotriva interviurilor. • Ultimul Bergman: s Personna». soarelui, ni se înfăţişează o amplă galerie 'de eroi.
• Oscar-ul la 39 de ani. • Oraşul meu are un nou actor de film: Gopo. • Nu
există cinema pentru proşti sau pentru inteligenţi . • Lăsaţi copiii acasă. • Muncitori, meşteri, ingineri, toţi laolaltă luptă cu
Experimentînd un dialog al culorii. •Acei oameni minunaţi. .. • Trăiască
ritmul! • O comedie muzical-coi egrafică poliţistă . elementele, dar luptă în acelaşi timp şi cu ei înşişi,
Reportaje realizate de Evo Sirbu şi Rodu Gobreo 10
cu concepţii de multe o'ri depăşite, spre a ·păstra
MICRO PORTRETE
florin Piersic - de Adino Dorian 18
incandescent spiritul novator al muncii de cercetare
Ieri necunoscuţi, azi celebri - de Rodico Lipatti
Cine eşti dumneata Claudia Cardinale? - de Gideon 8achmonn
19
28
a adîncurilor pămîntului, pentru a smulge aurul negru.
CRONICA CINE-IDEILOR
T oală încordarea dramatică a peliculei se axea-
De la «Sfîntul» la James Bond - de Ov. S. Crohmdlniceanu 20 ză în jurul aplicării unei noi metode de foraj. Preo-
INTERVIU
cupat însă de sensul mai adînc al comportării şi
Nuvela mea «Maica Ioana a îngerilor» - de Romulus Vulpescu 22 gîndirii, al faptelor omeneşti, Virgil Ca/oiescu anali-
CORESPONDENŢE
zează, într-o tratare cinematografică pasionantă,
Marlen Huţiev - de .Eleno Azernikovo 23
Ultimul film ar lui Malle, un film neliniştitor: «Hoţul» -de Robert Grelier 24 opoziţia ce se naşte· între spiritul novator al celui
MICROMONOGRAFIE care-şi asumă cu bună ştiinţă o seamă de riscuri şi
Pierre Etaix sau melancolia unui comedian - de Al. Rocoviceanu 26
primejdii pentru a duce mai departe însăşi chemarea
CRONICA CINEMATECII
Expresionismul post-mortem - de D. I. Suchionu 29
muncii şi activităţii sale, şi pe de altă parte o anume
SUPLIMENT prudenţă vecină cu blazarea, o anume comoditate
ANCHETA INTERNAŢIONALĂ A REVISTEI CINEMA - La ce slujesc fest i- funcţionărească în care n-a mai rămas viu decît
yalurile? - (continuare din nr. 6).
ln acest număr rdspund criticii : Rostislov IURENEV (URSS), Eleno AZERNIKOVA instinctul de conservare. ,
(URSS), Fronfois MAURIN (Franţa), Ivan STOIANOVICI (Bulgaria), Giovanni GRAZ-
ZINI (Italia), Aldo SCAGNETTI (Italia). jerzy PLAZEWSKI (Polonia). Drohomiro Eroii din «Subteranul» nu sînt caracterizaţi nu-
OLIVOVA (Cehoslovacia). A.J. LIEHM (Cehoslovacia), Mirceo ALEXANDRESCU
(România) şi regizorii: Serghei IUTKEVICI (URSS), Jon KADAR (Cehoslovacia), mai prin stricta lor raportare la acest coeflict funda-
Lucian PINTILIE (România).
CRONICA mental _ce se naşte între spiritul traai.ti 'UJlist şi cel
«Agonie şi extaz», «Compartimentul ucigaşilor», «Faraonul». «Ciocîrlia»,
«Peretele vrăjitoarelor» , «Chemaţi-l pe Martin», «Străina», «Sus mîinile, dom- inovator. Ei au o bogată trăire .;-i r: onanţe ome-
neşti - dîrzenie şi bărbăţie, t. ~ m i şovăiri -
nilor poliţişti» . Semnează: George Littero, Andrei 8/oier, Mirceo Mureşan , Voi S. De-
/eonu, Ion Cozobon, M. Teodorescu, Adino Dorian, Atanasie Toma VI
CRONICA FILMULUI DOCUMENTAR
Un film caracteristic - de Dinu Kivu X înapoia cărora întrezărim mk mi ale exis-
Documentarul românesc la porţile anchetei sociale - de Călin Cdlimon IX
T.V. tenţei lor anterioare mo al în film.
Mitologie - de Valentin Silvestru XI
Sfîrşit, End, Konec, Fin ... şi aşa se termină filmul - de Ano Mario Norti XII Aşa se face că văzîndM-i I că ei s-au
născut sub ochii no,tri }i că i-a rÎlt.S pentru o
PREZENTAREA ARTI STICĂ:
clipă pe un drum cotit, plin de obsta ,ri asperităţi
CINEMA
Radu Georgescu
ANUL V NR. 7 (Y.i) IULIE 1967
PREZENTAREA GRAFICĂ: dar şi de frum/l.Stţi bănllite, un dru " re semnifisă
REDACTOR ŞEF : Ecaterina Oprolu Ion Figărlişanu
viaţa însăşi.

2
https://biblioteca-digitala.ro
IURIE DARIE: Un film care realmente a stat in mina regizorului. EMIL BOTTA : Inginerul Barbu, eroul pe care am încercat să-l
Iar actorii vor face publicului numeroase realizez, ascunde in · suflet pasiuni zăgăzuite
surprize dezvăluindu-şi resurse pTnă acum ne- clndva, în tinereţe.
bănuite.

MIRCEA BASTA : Personajul pe care l-am interpretat, Vasile, TOMA CARAGIU:Mă bucur din toată inima că pot oferi specta-
este omul care apără dreptul de a)ncerca şi de torilor ceva ce nu aşteptau de la mine: un rol
a greşi încerclnd. prin excelentă dramatic.

https://biblioteca-digitala.ro
 Corespondenţă
specială
din
PARIS
de la

«Blow-Up» (cu Vanessa Redgrave
şi David Hemmings) primul An/anioni premiat fa Cannes.
De multă vreme n-am mai asistat la un festi-
val cannez cu un nivel mediu atît de ridi-
cat. Dacă s-au putut număra puţine filme
ind iscutabile. excepţionale pînă la a se
mpune ca autentice capodopere (pentru
min e doar «Accidentul» a atins acest
rag). a existat în schimb o cantitate de
fi e importante cum rar se poate vedea
s i ni ciodată, sau aproape niciodată nu am
avut. ca în acest an, sentimentul timpului
1ne folosit.
Pricinile sint desigur mai multe. Mai întii
ci cinematograful se mişcă, evoluează în
toate ţiri l e lumi i sau aproape în toate, şi
acest lucru contribui e la explicarea schim-
:iăr " i de caracter a festivalului de la Cannes.
-<jrgu l, ex!'l i bi ţia de vedete sînt fără doar şi
~te in regres, dar chiar noţiunea de
edeti. csur-system>>-ul a pălit mult faţă
de ipen:rofierea monst ruoasă şi idolatri-
zantă de acum zece ani. Cele mai bune
actriţe şi cei mai buni actori aspiră azi,
mai pUţi n ca oricind. la titlul de «monstru
sacru>. Ei au devenit nişte fiinţe mai
terestre. mai apropiate de noi, care se
adaptează unor personaje avînd o indivi-
dualitate proprie, in vrem e ce cu zece ani
în urmă. majoritatea rolurilor erau croite
pe măsură spre a sluji interpretul şi nu
invers. Apoi , şi la scară universală, s-a
modificat compo rtarea publicului ş1 deci ,
de la un anumit mome nt dat, politica pro-
ducătorilo.r s-a schimbat ş i ea. Nu încape
îndoială că filmele bazate pe o anumită
facilitate spectaculară , pe o estetică imbă­
trînită dar ancorată în obişnu inţe bine
înrădăcinate, îşi păstrează încă poziţia do-
minantă, numai că si această dom inatie
este pe cale să cedez~ din teren . Cine~a­
tograful de calitate marchează puncte.
progresează . Faptul se verifică în structuri-
le însele ale exploatării militante (în cine-
cluburi) şi comerciale (în circuitul sălilor
de încercare, de artă) , fenome ne de o am-
ploare probabil mai acuzată în Franţa
decit în altă parte, dar care se resimt şi în
Germania Federa lă, în Iugoslavia. în Polo-
nia, în Ungaria, în Italia. (Federaţia Inter-
naţională a Cineclubu rilor b care aderă
atît ţările occidenQie cit şi cele socialiste
şi ţinuta Congres I I t.enUţion al al Cine-
matografelor de Ani s· e lncercare de la
Hyeres stau - e netăgăduit în

, un an mai tîrziu,
a doua lor operă.
-erberg, francezul jes-
'TI3.i întii de această
cam lăturalnică, ca
- com petiţia oficială

4
https://biblioteca-digitala.ro

«Accidentul» lui losey (cu Michael Yor/<.) un film implacabil, un film lucid.
PALMARES
LUNG METffNE.:
MARELE PREMIU INTERNAŢIONAL:
dlow-UfD ( cExplozlu) • (Anglia)
de Michelangelo Antonlonl
PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI:
Ex aequo: cAcddentul» (Anglia)
de Joseph L01eJ tl «Am lntDnlt
chiar ti ţigani fericiţi» (Iugoslavia)
de Petrovlc.
CEA MAI BUNĂ INTERPRETARE
FEMININĂ:
Pia Degermark ln «Elvira Madipn»
(Suedia)
CEA MAI BUNĂ INTERPRETARE
MASCULINĂ:
Oddet Kotler ln «Trei zile tl un
copil» (Israel)
CEA MAI BUNĂ REGIE:
Ferene Kosa pentru «10
sori» (Ungaria)
CEL HAI BUN SCENARIU:
Ex aequo: «Jocul de-a crima» (Fran·
ţa) de Alain jessua fi «Fieciruia ce
i se cuvine» de Elio Petri (Italia).
PREMIUL PENTRU OPERA PRIMA:
«Vîntul din Aures» (Algeria).
SCURT METRAJE. :
MARELE PREMIU: «Cerul Olandei»
(Olanda).
PRIMUL PREMIU SPECIAL AL JURIULUI :
«Glorie lui Felix Tournechon»
(Franţa)
AL DOILEA PREMIU SPECIAL AL
JURIULUI:
«Unu tl cu unu fac trei» .{Iugoslavia)
MENŢIUNE SPECIALĂ: «Întrebuinţa-
rea timpului» (Franţa)
ln unanimitate, lnalntea orlclrei de-
ooo de llberlrl, Juriul a 0maglat opera lui
Robert Bresson.
https://biblioteca-digitala.ro
MAI ÎNTÎI A FOST JO LOSEY
Ne este cunoscut Joseph Losey, acest american prea
puţin liniştit, acest american victimă a mac'carthysmu-
lui, care lucrează în Anglia şi care înţelege ca misiunea
sa să fie aceea de a nelini,ti, de a instiga la reflecţie, de a
face să răsune fel de fel de întrebări şi de a pune în discu-
ţie universul capitalist «avansat» pe care 1-a descris
mereu, neobosit, de la «Eva» şi «Criminalii» pînă la
«Ancheta inspectorului Morgan» şi «Accidentul». Losey
este fără îndoială unul dintre cei mai mari regizori în
viaţă care se adapă la filozofia marxistă, unol dintre cei
care a adus cinematografului un aport asemănător cu
cel al prietenului său Brecht în teatru.
Rar s-a putut vedea o punere în scenă ajustată pe o
temă sociologică, morală, politică şi critică at'it de rigu-
roasă ca cea din «Accidentul». Încetineala mişcărilor
de aparat, introdl/cerea, prin montaj, dintr-o dată, ca a
unui intrus, a cite unui amănunt, traduc scrupulozitatea
şi acuitatea privirii lui Losey asupra unui univers social
minuţios descris, în cazul de faţă cel al universitarilor .
englezi. În legătură cu acest mediu, Losey - foarte
obiectiv -analizează de fapt procesul confortului moral
şi intelectual şi, dincolo de el, procesul unei societăţi cu
'valori instalate, încremenite, imobilizate. Totul în
acest film este pasionant şi de o crudă luciditate, implaca-
bil şi pe înţeles. Losey respinge categorisirile morali-
zante, pătrunde procesul de alienare prin disecarea
universului social ambiant, respectă întreg jocul indivi-
dualităţilor înăbuşite, rănite, înlănţuite. «Accidentul»
este totodată o constatare şi o punere sub acuzaţie, ca
şi o revendicare spre o umanitate redată ei însăşi.
totalităţii ei necesare. Estetica este la Losey o formă
superioară de luciditate, de morală socială, o atitudine
activă, o concepţie activă despre om şi societate, despre
raporturile umane şi nicidecum o «artă agrement», o
artă formată din «norme estetice» codificate.
ANTONIONI DEPOSEDAT DE SINE ÎNSUŞI
Se pot uşor opune acestei opere de o deplină maturi-
tate, insuficienţele filmului «Blow up» (Explozia) al lui
Michelangelo Antonioni. Se vede cit de colo că e vorba
de o lucrare «de comandă» . Oare nu-i prevenise Anto-
nioni , la conferinţa de presă canneză, pe ziarişti , că nu va
răspunde decit la întrebările privind tehnica filmului
său şi nu la cele vizînd semnificaţia operei sale 1 Lucru pe
care nu-l mai făcuse nici cu prilejul proiectării «Aven-
turii» şi «Eclipsei» la Cannes, şi nici la Veneţia, după
«Deşertul roşu». Dimpotrivă, pe atunci se angajase
puternic în apărarea argumentelor morale şi sociale
enunţate de filmele sale. Se pare că după der11ta.finan-
ciară care a urmat «Desertului roşu», Antonioni nu
şi-a putut permite să-şi aleagă el scenariul şi a trebuit
să accepte unul ales de alţii. Ceea ce dăduse valoare pînă
acum lucrărilor sale, caracterul eminamente subiectiv
şi per;onal al mărturiei unui intelectual jupuit de viu
în regimul burghez modern, a fost redus la neant,
Antonioni fiind constrîns la a pune în scenă un film ce
nu mai poartă amprenta sa, un Antonioni simplu ilustra-
tor, adeseori strălucitor, dar nu autor al unei pelicule
care i-a scăpat printre degete. Calitatea unor secvenţe,
măiestria în folosirea culorii, în intimismul sau precizia
tehnică a anumitor scene nu sînt deajuns pentru a depăşi
nivelul unei fabule bine servite de un meseriaş înde-
mînatec şi bine rodat.
Fără a intra în controverse inutile în jurul palmaresului
(orice palmares al oricărui festival este un compromis
pe care toţi laolaltă şi fiecare în parte îl poate discuta
avînd în buzunar micul său palmares personal la fel de
discutabil), nu putem să nu relevăm totuşi acest ilogism:
Cannes care tratase cu dezinvoltură (ca să nu spunem
altfel) filmele personale ale lui Antonioni, decernează
faimoasa sa «Palme d'Or» primului film antonionian
impersonal!
5
DECEPŢIA FRANCEZĂ

Selecţia franceză a fost, fără putinţă de tăgadă, cea mai

decepţionantă. «Jocul de-a crima» al lui Alain Jessua,
greoi , laborios, pretenţios, pretinde să demistifice
·«benzile desenate», dar singurul lucru care are stil în
film este ... reproducerea de benzi desenate. «Dragostea
mea, dragostea mea» de Nadine Trintignant nu e~te
decit o plagiere neîndeminatecă după Lelouch, după
Godard, după anumite ticuri ale cinematografiei contem-
porane (împrumuturile de la «pop-art»). În schimb,
«Mouchette» al lui Robert Bresson este un film frumos
despre universul rural francez şi în acelaşi timp un film
metafizic, creştin, cu totul ermetic pentru cine nu
împărtăşeşte metafizica bressoniană .
Printre selecţiile străine interesante trebuie citat
filmul puţin cam decorativ, dar sensibil ca pinzele
impresioniştilor, al lui Bo Widerberg, «Elvira Madigan>>,
filmul danez «Vălul roşu», plin de respect faţă de
civilizaţia vikingă. Realizatorul lui, Gabriel Axel, s-a
dus în Islanda ca să turneze o frumoasă «saga» romantică
şi a ştiut să-i aleagă un decor auster, sălbatic.
Cehoslovacia a fost reprezentată de două filme: «Hotel
pentru străini» al lui Masa este mai mult un excelent film
de scenograf decit un film de regizor şi autorul pare a nu «10 OOO de sori» al lui Ferenc Kosa, unul din filmele cele mai emoţionante
şti pe cine să aleagă intre Kafka şi un oarecare Courte-
line. Dar «Trenuri puse sub observaţie» al lui Mentzel a
fost f~arte bine primit de critica franceză pentru sensibi-
litatea amară pusă în slujba evocării unei Cehoslovaci i
ocupate. Uniunea Sovietică a fost prezentă cu o nouă
serie din «Război şi pace»- «Borod ino», tot de Serghei
Bondarciuk, o operă de caracter, de un pro n unţat aca-
«0 poveste sentimentală» al iugoslavului Makavejev, un film ironic, mustind de umor sănătos
demism şi cu «Katerina lzmailova», adaptarea unei
lucrări de Şostakovici.

«10 OOO DE SORI»

este unul din filmele cele mai frumoase, cele mai emo-
ţionante, cele mai convingătoare realizate în ultima vre-
mede cinematografia ungară, un film la fel de important
ca «Douăzeci de ore» al lui Zoltan Fabri sau «Fascismul
obişnuit» al lui Mihail Romm . ·
Nu putem rămîne indiferenţi însă faţă de faptul căe vorba
şi de o peliculă de diplomă a unui student proaspăt absol-
vent al Institutului de cinematografie. Ceea ce îl distinge
în primul rind pe Ferenc Kosa este credinţa sa pasio-
nată faţă de socialism. Filmul său este de o sinceritate
extremă în examinarea bilanţului social al Ungariei
revoluţionare , după aproape 25 de ani de experienţă .
ln plus, Kosa dovedeşte şi mari calităţi plastice, o exce-
lentă cunoaştere a mediului moral pe care-l analizează ,
o mare sensibilitate faţă de fiinţele şi lucrurile aceste i
planete numite «Terra>>.
«Am intilnit chiar şi ţigani fericiţi » al regizoru lui iugos lav
Petrovic, în ciuda unui indiscutabil interes trezit de
partea informativă , în ciuda une i oarecari ab ili tăţ i
profesionale, înclină excesiv spre pitoresc şi răm ine la
suprafaţa temei. «A trăi cu orice preţ» al vest-germa-
nului Volker Schlondorf expr i mă un contact real ş i
sensibil cu tineretul German ie i federale , destul de
dezorientaC Participarea italiană a fost nulă şi nu merită
nici măcar a fi pomenită .

ÎN AFARA FESTIVALULUI

Rămîn de examinat filmele care au fost prezentate «hors

concours». Să începem prin a nota două remarcabi le
pelicule canadiene prezentate la Săptămina critici i,
cea a lui Pierre Perault «Domnia zilei» şi «Warrendale»,
un film realizat în manieră britanică şi semnat de Allan
King, film închinat copiilor nevrozaţi şi admirabililor
educatori care-i îngrijesc într-un institut specializat.
Aceste filme , împreună cu francezul «Orizontul» şi
iugoslavul «0 poveste sentimentală» al regizorului
Makavejev , au completat admirabil peisajul cinemato-
grafic al acestui Cannes '67. Un bilanţ încurajator, un
bilanţ tonic. Să-l aşteptăm cu încredere pe cel din 1968.

6
https://biblioteca-digitala.ro
 ROllGA
Filmul lui Alexandru Boiangiu, documentarist care debutează cu
acest prilej pe tărîmul creaţiei artistice de lung metraj, porneşte de la
o nuvelă al cărei subiect este lipsit de piste false, de lovituri de teatru
sau de rezolvări care să exceleze prin ingeniozitate. Dimpotrivă, dru-
murile sînt drepte şi duc la crearea unui raport esenţ i al între anchetat
şi anchetat"Or. Dar nu este „orba -d~ un duel -al n~rvilor, -al puterii de
rezistenţă. Autorul nuvelei , Ion Băieşu, a preferat să-şi concentreze
atenţia mai mult asupra aspectului etic al încleştării, un aspect mai puţin
fascinant, poate mai puţin spectaculos, în schimb, mai credibil. În
nuvela sa, Ion Băieşu îşi călăuzea eroii spre tărîmurile cenuşii ale tra-
gicului, spre a· da ,lucrării sale alte dimensiuni, superioare celor ale
genului poliţist . El a prefigurat un conflict în care sentimentul înalt al
datoriei se înfruntă, într-o încleştare aproape tragică, cu ceea ce s-ar
putea numi «o conştiinţă a ilicitului». Regizorul n-a schimbat titlul
nuvelei, dar a schimbat unele sensuri. Eroii îşi părăsesc aspiraţiile
către tragic, preferînd să străbată şi cărările comicului. Şi, în această
alternanţă de modalităţi, e limpede că regizorul n-a căutat să ne soli-
cite spaimele primare, să folosească spectaculosul dle dragul spectacu-
losului şi nici să umble prin arsenalul foarte bogat în mijloace facile
de care dispune filmul poliţist. El nu'Şi-a supralicitat subiectul, dintr-o
prejudecată de gen, chiar dacă uneori ar fi fost bine s-o facă. Dimpo-
trivă, a neglijat tensiunea, senzaţia de primejdie, atmosfera de mister,
căutînd în schimb, prin alte mijloace, să-şi înscrie pelicula în arii artis-
tice accesibile unui public de toate categoriile. Astfel, pe canavaua
unei fabulatii în fond simple, el a căutat să creeze caractere de infrac-
Gheorghe Dinică
MAIORUL
SI
https://biblioteca-digitala.ro
teri, dăunători societăţii ,
ca şi ale acelora care detectează infracţiunea
şi apără normele morale şi juridice. O portretizare făcută pînă la amă­
nunt, la nuanţe , ne îngăduie o diferenţiere tipologică ce îmbogăţeşte
galeria eroilor. Astfel de la Solomonică, un «vechi specialist» (cu faimă
internaţională) în spargerea de case de bani, care şi-a creat o «morgă».
chiar «un stil de viaţă şt o manieră de a acţiona», pînă la măruntul borfaş
(interpretat cu farmec şi precizie de Jean Constantin) mişună o lume
de mici infractori, fiecare contribuind cu ceva la «marea lovitură>>.
Dar nu marea lov i tură interesează în filmul lui Boiangiu, ci caracteri-
zarea prin fapte, participarea din mers a celor ce participă la actul
pas cu pas urmărit de o veghe neobosită.
Apropierea de cotidian pe care regizorul o aduce ca un ecou al
activităţii sale anterioare de documentarist are un efect tonifiant
asupra subiectului, cu toate că Boiângiu nu stăpîneşte încă tehnica
prezentării complexe, simultane a eroilor în cadrul aceleiaşi secvenţe
fapt care duce, uneori, la inadvertenţe de tratare. Este semnificativă
în acest sens secvenţa confruntării şoferului cu Solomonică. Centrul
de greutate nu se mai află aici pe încleştarea dintre anchetat şi anche-
tator, aşa cum ne-am fi aşteptat şi cum s-au şi petrecut lucrurile pînă
aici, ci pe o portretizare aproape neorealistă a şoferului în dauna celor-
lalţi doi, care din eroi principali ai secvenţei, devin replicanţi simpli
şi palizi.
Contribuţiile actoriceşti în acest film sînt demne de relevat. Solo-
monică, în interpretarea lui Ion Stănescu, este un «as al profesiunii
lui», conştient 4e «valoarea» internaţională pe care o reprezintă un
Jean Constantin
1
spărgător care operează în fier cu morga şi fineţea unui mare chirurg,
un bătrîn cu un aer pe cit de blînd pe atît de primejdios, care, ajuns
în pragul morţii, a rămas credincios amintirilor pe care le-a semănat
pretutindeni pe uşile mătăhăloaselor «safe>>-uri ale marilor bănci
din Europa. Excelentul actor de film Gheorghe Dinică realizează chipul
unui anchetator inteligent, cu simţul umorului, sigur pe sine dar
întrucîtvastînjenit de resursele puţin generoase pe care i le oferă
rolul. Aceeaşi senzaţie o avem şi în cazul Vasilicăi Tastaman, interpreta
Liviei, o fetişcană sobră, melancolică, puţin timidă, îndărătul căreia
bănuim o viaţă interioară bogată, viaţa cu care însă nu ajungem să
facem cunoştinţă mai îndeaproape. Peter Paulhoffer (Blondul) aduce
pe pînza albă a ecranului imaginea interesantă a unui recidivist, un
tinăr cu muşchi masivi şi inteligenţă mediocră, care împreună cu falsul
său unchi pregăteşte asasinarea maiorului. Ştefan Mihăilescu-Brăila
(Unchiul) ne sugerează, dincolo de datele cam paupere oferite de
personaj, un infractor proaspăt ieşit din puşcărie şi sortit de inteli-
genţa sa rudimentară să se întoarcă tot acolo. Aerul reţinut şi plin de
sine al unchiului, tom~ I său arogant şi emfatic sugerează însă părerea
bună pe care acest personaj o are despre el însuşi .
Imaginea (Nicu Stan) înfăţişează din unghiul obiectiv al trecăto­
rulu i, fără surprinzătoare piruete de aparat, fără calităţ i deosebite
entru a caracteriza genul pe care ii ilustrează filmul lui Bernard Bor·
dar şi fără erori flagrante, interioare oneste, care poartă patina folo-
derie , gen foarte popular, reprezentat şi pe ecranele noastre de pelicule
sinţei cotidiene, străzi şi uliţe de provincie, cărora scenografia (Virgil numeroase, totdeauna asaltate de public, s-a folosit formula : epopee
Moise) s-a ferit să le atribuie adaosuri artificioase. eroico-lirico-comică, sugerîndu-se că cel puţin în intenţia iniţială, în
Creatorii filmului au izbutit astfel să realizeze ceea ce şi-au propus : realizarea unor astfel de producţii, e implicată o anume concepţie artis-
tică. Alegindu-şi temele din istorie ori numai plasîndu-le in decorul
un film uşor şi accesibil marelui public.
istoriei, căci adesea subiectele sint în întregime inventate, aceste filme par să aspire la
Mircea MOHOR o interpretare a trecutului din Perspectiva unei viz iuni mai destinse, admiţînd epicul
aar Oemitizindu-1 , făcindu-ni-1 familiar ŞI simpatic, aducindu-1 in vecinătatea comediei
sentimentale şi a farsei, diminuindu-i dimensiunea subl imă , dar sporindu-i-o pe aceea a
omenescului. «Fanfan la Tulipe» al lui Christian jaque rămine una din materializările
cele mai inspirate ale unei astfel de atitudini, care îş i are corespondenţe directe in lite-
ratura secolului nostru, in viziunea despre istorie a unor autori ca Bernard Show sau
Giraudoux.
Dar in prea marele succes al acestei iniţiati ve a stat şi repedea ei compromitere, in
ordine artistică . A Început , adică , producerea in serie industrială; autorii s-au instrăinat
de orice subtilitate şi au Început să folosească in exclusivitate «cirligele» deviind total ln
eflji;:ă pură ori ingroşind latura bufă sau picantă pină la anularea oricărui sens mai a'dinc.
Chiar ideea care fusese punctul de pornire, aceea a dem itizării istoriei, e contrazisă in
esenţa ei, căci sensul parodic pierzîndu-se sau estompindu-se prea mult, se obţine doar
o imagine idilic-tehnico/oră a trecutului , facil con venţională şi neserioasă in ultimă. ins-
tanţă. E adevărat că tocmai filmele de această factură atrag in sălile de cinematograf
numărul cel mai mare de spectatori, dar faptul nu are nici o legătură cu calitatea lor
estetică, aşa cum imensa tălăzuire a mulţimilor către stadioane nu transformă spectacol·
lui sportiv în manifestare de artă .
Nu încape îndoială că filmul «Şapte băieţi şi o fetişcană» va obţine şi el succesul de
public scontat de autorii săi. Pledează pentru aceasta o mulţime de elemente : «fetişcana»
(Marilu Tolo) e intr-adevăr frumoasă. plină de nuri şi mereu surprinsă (intimplarea face!)
imbăindu-se, fie in cochete piscine interioare, (ie în cristaline riuri de munte ; cei şapte.
fără a fi magnifici, sint simpatici iar aventura lor, cam minoră , e adevărată, nu se dis-
pensează de incăierările in vigoare, de lungile galopade şi urmăriri , de escaladările noe·
turne şi nici de recuzita «eroică» ştiută : oşti ri in mişcare, sar;e oe cava lene , sclipiri de
lăncii , obuze şuierind, şi toate celelalte, uimitoarele isprăvi petrecindu-se pe «fundalu l
istoric» al campan iei napoleoniene in Ita lia. Din timp in timp se spun vorbe de spirit,
culorile sint minunate, peisajul asemenea, atmosfera , in sa lă şi pe ecran, plăcu tă, astfel
că toată lumea, protagonişti şi spectatori , s ă se simtă bine.
Punctul de atracţie e lesne de ghicit că ii constituie distrib uţia , din care fac e parte
a lături de temperamentala Marilu Tolo, actorul cel m ai popular al filmelor de capă şi
spadă : Jean Mara is. Elogiul acestui mare actor doream de multă vreme să ii pot face şi
regretul este că prilejul mi-l oferă tocma i un film în care partitu ra sa este destul de să­
ra că ş i mai ales monotonă . Dar ş i aici prezenţo sa captivează ca un nuid magnetic, nr>-
bila sta tură a eroului umple ecranul, agilitatea ext raordinară , privirea limpede-albastră
şi ace/ farmec masculin nediminuat uluiesc incă o dată prin strania lor rezistenţă in faţa
timpului necruţător cu oricine in afară, se pare, de acest bărbat . Izbitoare este asemănarea
(fizică) intre m arele actor francez şi emulul său mai tinăr, Florin Piersic, fapt evident
acum pentru toată lumea prin Încadrarea lor in acelaşi chenar al ecranului. Asta ţine
lntr-un fel de hazard dar sugerează un drum pe care actorul român ar trebui, cred, orie~
tot cu toată indrăzneala . Dintre actorii tineri niciunul nu pare să întrunească, in aceeaşi
măsură ca Florin Piersic, însuşirile necesare spre a deveni un erou tipic al filmelor pentru
tineret, al filmelor eroice şi de aventuri şi, nu ştiu de ce, chiar cind se fac astfel de filme
el ori nu este distribuit ori este impins către roluri de planul al l/.leo.
Ceilalţi protagonişti ai peliculei, străini şi români (Sydney Chaplin, Guy Bedos, Şerban
Cantacuzino, Dem. Rădulescu şi toţi ceilalţi) işi îndeplinesc misiunea cu destoinicie şi
chior cu vervă ; punîndu-şi calităţile în valoa re otita cit le dă prilejul un film care nu are
oit cusur decit acela că se instalează prea cuminte în tiparele industriale ale genului.
Imaginea (Henri Persin) este frumoasă , decorul Cheilor Turz ii e impresionant, cum ne
aşteptam , dor aceste elemente capătă importanţă ab;a atunci cind ajung să se integreze
operei in chip necesar, parte a viz iunii creatorului, altfel rămin ind simple accesorii cu
existenţă de sine stătătoare . Se pot semnala şi ciU-to inadvertenţe tehnice, destul de
neplăcute, dovadă că opera ţia de montaj s-a executat în grabă : apariţia liniei de telegraf
in imaginea orizontulu i intr-o secvenţă care · e o pan oramă circulară sau cea a
cabinei de pază de lingă pod care se Yede dar că parţine vremii noastre şi nu secolului
evocat de povestire.
Aplicind corect o reţet.ă , Bemar . · ut exact ceea ce era de aşteptat să
obţină : un filme de divertismen agreabile, spumos pe alocuri, scli· ·
pitar insă n iciodată.
G. DIMISEANU

https://biblioteca-digitala.ro
 SA TE
BĂIETI
'
SI O
' ""
FETI SCANA
'

Un moment de teatru în film cu Mari/ii Tolo . Trei ofiţeri la picioarele unui inamic irezistibil.

Un război de operetă in care totul se termină cu bine. Trei gratii moderne într-un film în care epoca este doar un pretext.

https://biblioteca-digitala.ro
 ANO RAM IC
ESTE
LATOURI
ION
MARINESCU:
Sînt împotriva
interviurilor
GIOCONDA FĂRĂ SURÎS

Cinematografia a mai cîştigat, graţie regizoarei Malvina

Ursianu. încă un actor, pe Ion Marinescu de la Teatrlil Mic,

~~~~=a~~:e;~~:~~ r~~~~~::'~'rt~~ l~~st~u:i ~~n,:~~~!,:~!~

solicitat actorului Ion Marinescu obişnuitul intetviu , despre
rolul său, despre film, despre sine. ·
«Nu am făcut nimic altceva decît teatru, şi asta de 20 de
ani.»
Aşa stînd lucrurile-, întrebarea: «aveţi încredere în film,
în existenţa lui ca artă, în posibilităţile lui» era aproape
periculoasă . Din fericire, declaraţia de mai sus mi-a fost
făcută către sfirşitul interviului, iar la întrebările în legă­
tură cu filmul, Ion Marinescu mi-a răspuns:
- Sint un cinefil convins. Deci iubesc filmul. Iar în ceea
ce priveşte posibilităţile lui, le consider nelimitate. Dovadă,
diversitatea de stiluri pe care o intilnim în cinematografia
contemporană . Mă impresionează numărul mare de per-
sonalităţi artistice pe care filmul le polarizează în jurul său .
Şi cred că el se datorează faptului că în film, rolul regizorului
capătă nişte dimensiuni impresionante. Regizorul de film
are posibilităţi de exprimare mult mai multe şi pinii la
minuţie .
- Şi totuşi cel mai adesea oamenii merg la cinematograf
atraşi de numele unui actor şi nu de cel al regizorului .
- Cel mai adesea nu înseamnă totdeauna. Antonioni,
Fellini, Germi (şi lista ar putea fi continuată cu uşurinţă)
sint nume care atrag spectatorii cel puţin cu aceeaşi putere
pe care o au numele marilor vedete. De altfel, cred că ar
trebui să mergem la cinematograf pentru ca să vedem
filmul în întregul său (regie, actori , scenografie, imagine
etc.).
- Dacă nu e vorba de o aversiune (aţă de film, de ce nu
aţi jucat pină acum?
- Motivul principal este atît de amplu, incit ar putea
constitui el singur subiectul acestu i interviu , deci nu con·
sider util să·I aduc în discuţie . Dar am ş i n işte motive se-
cundare care se pot expune pe scurt : nu am avut timp să
mă gîndesc sau să aspir la film, pentru că în teatru lucr ez
foarte mult. Nu am avut niciodată un rol care s ă mă tenteze, „.„Filmul este pentru mine ceva cu totul nou.'
sau dacă a existat, nu am fost solicitat eu pentru el. Pe urmi ,
pciate m~a fost şi teamă. Filmul este pentru mine un luc ru
nou în care am totul de învăţat şi nimic, sau aproape nimic, - Ş i totuş i , n-aţi putea găsi o formulare care să nu ştirbea­ - Spuneaţi că filmul e ceva cu totul nou, în care nu puteţi
de adus din teatru. scă misterul spectacolului? aduce nimic din experienţo dvs. scenică .
- Ce v-o determinat să încercaţi, totuşi, şi acest ucu totul - Pentru că insistaţi, am să în~rc o caracterizare ste- - Poate am exagerat. Să presupunem că ceva din expe-·
nou»? · reotipă : e vorba de un poet-ziarist, ratat şi neliniştit, rienţa actorului de teatru ar putea fi folositor în film . E
- Am în faţă un scenariu care îmi place foarte mu lt - nei nţelegîndu-se nici pe sine, nici pe cei din jurul său. cert însă că nimic din experienţa actorului de film, nu
şi asta e puţin spus. Apoi regizoarea Malvina Ursianu mi-a
Am căutat o formulare care să spună cit mai puţin . Reali- poate fi utilizat în teatru.
ciştigat pe deplin stima şi încrederea ; am impresia că ne tatea e că rolul este mult mai complex şi din punct de vedere -De ce?
vom înţelege de minune. Apoi partenera mea este Silyia social şi din punct de vedere psihologic. Cit despre inter- - E foarte complicat de explicat. Poate pentru că în
Popovicl şi asta spune destul. La urma urmelor, cred că pretarea lui, sint hotărît să mă subordonez cu foarte multă afara tehnicii necesare jocu lui de scenă, mai este vorba
am acceptat şi pentru că niciodată nu m-am dat înlătur i supunere concepţiei regizorale. Este lucrul pe care îl fac şi despre acel inefabil. pe care ii dă comuniunea de sufl~
de la o experienţă nouă. ~i în teatru, pentru că. în general, eu acord regizorului dintre actorul de pe scenă şi publicul din sală. Pe scena
- Mi-aţi putea vorbi despre rolul dvs .? drepturi foarte mari. fiind , luăm ş i dăm în ace l aş i t imp, şi atît emoţia spectatoru-
- Nu cred că este necesar. Poate greşesc, dar nu consi- - Lăsind Io o porte principiile dvs„ credeţi că se poate lui cit şi creaţfa noastră actoricească, se ajută una pe alta,
der necesar. În general sint împotriva interviurilor. vorbi despre a prefigurare o rolului, sau el se naşte pe drum? crescind una din alta. îm pl inindu-se, reciproc şi sincron.
-De ce ? ·- Depinde de rol. Asta e în funcţie de mulţi factori , Lucru l acesta se învaţă d u pă n işte legi care nu pot fi trecute
- ln primul rind din modestie. Socotesc că opiniile printre care şi de afinităţile pe care actorul le are faţă de în niciun catehism.
mele nu au de ce să intereseze. ln al doilea rind din pudoare. un anumit gen de rol. Prin asta neînţelegînd deloc că tre- - Cu ce Râ înlocui acel contact direct cu publicul, acum
Nu văd de ce opiniile mele, chiar interesante fiind , trebuie buie să joci numai personajele care ţi se potrivesc de la cind jucaţi in. film? .
să fie împărtăşite ş i altora. bun început. Dimpotrivă, continui să cred cu încăpăţinare . - u id . Dar am încredere în ajut'!rul pe care-l voi
- A vorbi despre un rol, a-l anticipa pentru viitorul specta- că un actor trebuie să încerce toate genurile, ind iferent primi de la echipa. cu are filmez.
tor, nu mi se pare lipsit nici de modestie, nici de pudoare. de randament, şi cu atît mai mult cu cit s-ar simţi mai la el - ~ eiperienJD dvs. co actor de film se află foarte la
- Totdeauna prefer să vorbesc despre eroii pe care ii acasă într-un anumit gen. • putea spune dacă veţi continua sau nu?
joc, jucîndu-i. Iar anticiparea aceea de care vorbeaţi mi se ..:.... Asta fereşte de manierism, de plafonare. · _ Şi spun acest nu ştiu independent de rezul-
pare că ştirbeşte din misterul unui spectacol. - Şi de plictiseală. De comoditate. Urăsc comod icuea.. aaonu· · concact cu filmul.

10
https://biblioteca-digitala.ro
 Elizabeth Taylor premiată a doua oară„.

Oscar-ul la 39 de ani
Statueta cea mai celebră printre cineaşti,
dar mai ales cea care asigură cel mai repede
celebritatea, s-a născut dintr-o schiţă desenată
pe o masă de restaurant acum 39 de an i, şi a
fost botezată «Oscarn de ziarista Margaret
Herrick , la acea dată memb ră a «Com itetu lui
de Prem ii C inematografi ce», pentru că sem ăna
cu unchiul e i, Oscar Pierce. Oscarul e o statuetă
m odestă de bronz, a uri tă numai într-un strat
subţ ire care, în ti mpu l războiului , a fost returna-
tă în ghi ps ş i l ăcu i tă. Ş i care, cu toate astea, a
rămas la fe l de rîvn i tă ...
Cum se decernează prem iul 1 Academia de
Arte şi Ştii nţe Cinematografice din S.U.A.
numără 2 800 de membri , fiecare slujind într-un
fe l sau altu l arta filmulu i: regizori , actori , scena-
rişti , cri tici ş i teoreticieni de film. Fiecare are
d rept ul la un vot şi campania pentru strîngerea
unu i n umăr cit mai mare de voturi se practică
uneori destul de intens, după modelul parla-
liv Ul/man, eroina acestui film amar. mentarismului american.
Debuturile sînt modeste. . Mereu aceiaşi: Fred Astaire
e.1928 : prima decernar!'. O sală modestă cu şi Ginger Rogers
250 de locuri , iar Janet Gaynor, ale cărei filme au

Ultimul Bergman: primit consacrarea, a fost atît de emoţionată

incit, după primirea premiului , s-a îmbolnăvit.
Prin t re laureaţ j i consacraţi de statueta doam-
• 1953 : Audrey Hepburn şi William Holden
pentru interpretare şi Fred Zinemann pentru
r.egie.
• 1956 : Oscarul pentru cel mai bun film străin .
Personna nei Herrick se mai
• 1929 : Emm il Jannings.
numără;

• 1935 : Bette Davis , după ce cu un an înainte

fusese nedreptăţ i tă de un juriu prea puţin
binevoitor.
6ergmon pdreo că se apropie de un cinematograf filozofic, iar despre filmele sole • 1937 : 5pencer Tracy pentru rolul din filmul
începuse sd se spund cd devin chintesenţe, perfecţiuni, ·concentrate de idei, parabole «Căpitanul curajos».
purificate şi distilate În conţinut . Dar din ultimul sdu film , «Personno>>, războte porcd După război, statueta a devenit venerabilă ,
moi mult decit din celelalte un sentiment de singurătate, de alienare, de dificultate s-a maturizat şi şi-a sporit familia : Emmy -
tot mai more o comunicării Între oameni. Bergman însuşi ·pare o se simţi tot mai Oscarul televiziunii , Globul de aur sau Grammy
înstrăinat, tot moi departe de ecoul omenesc al artei sale. «Am sentimentul că astăzi - Oscarul discuk.ii , iar festivităţile au loc acum
arta nu moi Înseomnd nimic. Se petrec noi mutaţii , noi combinaţii, totul pare sd cadd în marea sală Santa Monica Civic Auditorium
prodd unei continue agitaţii, totul pulsează În artd, păstrînd doar aparenţa unei vieţi din Hollywood .
intense. Seomdnd totul cu o mişcare agitatd, febrild, care te face sd te'gÎndeşti Io Alte consacrări :
pielea unui şarpe mort de mult şi năpddit de furnici . Veninul său şi-a pierdut de mult • 1946 : Primul Oscar de după război - Olivia
orice putere de a ucide, dar pielea se mişcă, se rdsuceşte, umbld animată de inutila de Havilland ş i Frederic March .
ardoare vitald a insectelor dinduntrul ei». • 1950 : Vivian Leigh («Un tramvai numit dorirr
Din ce În ce mai mult este evident că 6ergmon se apropie de o filozofie a deprimării. ţă») şi Humphrey Bogart («Regina Africană»).
Ajuns Oici , nu moare Însd frumuseţea pe care 6ergman o slujea cu dragoste şi abnt>- • 1951: Oscarul pentru regie este decernat
gaţie de o viaţă? lui John Ford.
«La strada>> de Federico Fellini.
e 1960 : Burt Lancaster («Şarlatanul») şi Eliza-
beth Taylor («Venus cu blana de vizon») .
• .1965 : Julie Christie pentru excepţionala sa
cre.aţie din «Darling». Statueta este de multe
ori şi capricioasă. Anul acesta ceremonia de la
Santa Monica Civic Auditorium adat ciştig de cau-
ză «veteranilorn. Cei mai aplaudaţi au fost Fred
"AStaire şi Ginger Rogers. În schimb, nimeni nu
s-a prea sinchisit de noile staruri care au invadat
sala, sigure de succesul lor: surorile Redgrave
sau tînăra lnger Stern, excesiv de «mini jupată» .
Ca urmare, consacrarea ultimului Oscar a în-
cununat valori sigure, serios verificate: Fred
Zinemann, Paul Scofield sau Elizabeth Taylor.
care se temea asa de mult de rivalitatea Anouk-ei
Aimee («Un bă.rbat şi o femeie») şi era atît de
puţin convinsă că va cîştiga pentru a doua oa ră
Oscarul , incit nici nu s-a deplasat pină la el.

- 11
https://biblioteca-digitala.ro
 ,,BUCUREŞTIUL VĂZUT DE . .'~
ANO RAM IC
ESTE Grasul meu are un nou ai
LATOURI '

o
8-
(!)
=>
<.J
(I)

"'8-
Q..
c:
~
..§
;.-::_

"'
'l:>

-§
I :;"'
o
ţ c:
:;j
-t;
"'
<.J

..::

Nu există cinema pentru proşti sau pentru inteligenţi

Citadela revistei «Cahiers du Cinema» este în pericol. După ce destul de mulţi ani , în înverşunarea Atentie, tineri cineaştii Ataci (Claude Autant Lara fi/roind «Nu vei ucide!>>}
lor adolescentă şi in fanatismul lor cinematografic , băieţii de la «Cahiers», animaţi de cele mai
bune intenţii, au încercat să distrugă după spusa lor, tot ce era vechi, prăfuit in cinematograful
francez, de multe ori intimplindu-se ca o dată cu apo din copaie să arunce şi copilul, după ce
Claude Autant-Lara a fost catalogat ca un autor de «cinematograf al bunicului», dinţii tinerilor
cronicari ascuţindu-se in carnea filmelor sale, iată-l acum pe cel onorat altădată cu titlul de «re-
gizorul cel mai reprezentativ pentru lipsa de calitate a filmului francez», invitat la «Cahiem>,
ascultat cu respect, iar in concluziile interviului - minune mare - ii vedem pus alături de cel
mai turbulent şi mai agresiv reprezentant al 11rupului, Godard. 6ătrinul a atacat tot timpul, afir-
mindu-şi cu tărie punctele de vedere asupra filmului, atit de hotărit incit Jean Narbani şi Michel
Delahaye au fost mai tot timpul in defensivă.
- «Cind a apărut noul-val, spune Claude Autant Lara, el a întors spatele cinematografului tra-
diţional, revendicind o libertate absolută de expresie. Mă întreb dacă asta nu însemna in fond a·
supralicitare formală, in dauna fondului. Or eu sint absolut convins de contrariul Conţinutul
este primordial ... Şi mi se pare, de altfel, că şi ultimele filme ale tinerilor cineaşti nu fac decit
să-mi dea dreptate, să mă confirme. Dacă forma este tradiţională sau nu, asta e foarte puţin im-
portant. E absolut necesară insă o corespondenţă totală intre .ceea ce exprimi şi felul în care te
exprimi„. Să-l luăm de exemplu pe Godord. Sint foarte curios cum va evolua. Pentru că incontes-
tabil talent are.„ dor„. mă întreb dacă nu dezorientează prea mult publicul. Şi eu am ideea mea
fixă : trebuie să reuşeşti să influenţezi mulţimea. Şi de acest lucru Godard işi cam bate joc şi e
primejdios. Pentru că de public nu trebuie să ridem niciodată! Pentru că noi avem nevoie de el.
Cu toţii. Dorinţo mea cea mai arzătoare este să fac filme de calitate pentru marele public. Pentru
că nu cred că există două feluri de cinema : un cinema pentru imbecili şi unul pentru oameni «in-
teligenţi». Nu există decit cinematograf de calitate şi cinematograf prost!...»

12
https://biblioteca-digitala.ro
tor de film: GOPO
ln Garo de Nord, într-un colţ, Io telefonul public de lingă florărie,
un domn in haine impecabile, cu pălăria trasă pe frunte şi ochelari
de soare. vo„bei:c :O telefon:
- N-a venit. Poate la trenul următor. Ce să fad Să mă plimb?
Unde să mă plimb? ln Bucureşti?! Păi doar ii cunosc pe dina-
fară. Bine, lasă că văd eu.
- Te rog! mişcă-te mai larg, Gopo. !mi rămine cadrul gol,
- cere operatorul Vasile Oglindă .
- Mă mişc - răspunde Gopo, căci el este omul de la telefon~
şi scena se reia cu o repetiţie identică cu cea care toanai s-a
tras.
- Asta numeşti «mai larg»! - explodează operatorul.
Vino să vezi cadrul.
Rolurile se inversează. Gopo trece /o aparat, Vasile Oglindă in
cadru. Se mişcă intii co Gopo, apoi oşo cum crede e/ că or trebui
pentru echilibru. cadrului. În fine , sceno se turnează şi toată
lumeo e mulţumită.
- Ai văzut cum ţipă la mine, se plinge Gopo cu satisfacţia
omului care şi-a făcut rost de martorul principal în procesul
vieţii lui.
Se mai filmeaiă un codru în faţa gării, un codru in care Gopo,
in rolul omului care cunoaşte oraşul pe dinafară, întrebat de către
un bătrin ţăran unde e Colea Griviţei, ii îndrumă serios înspre
Inginerul Dan Ionescu şi asistentul său gata de
Cotroceni, apoi toată echipa, încărcată în maşini, o porneşte către
înregistrare. noul loc de fi/more - o librărie din cartieru/ Pajuro. ln moşind,
Gopo îmi explică rolul său.
- Eu aştept în gară o nepoţică din provincie. După cum ai
văzut, nepoţica nu vine cu trenul aşteptat şi pină la trenul
Operatorul Vasile Oglindă şi cameramanul Dumitru următor mă plimb, cum am fost sfătuit, prin Bucureştiul pe
Gaiţă gata de filmare. care eu sînt convins că ii cunosc foarte bine. Cu ocazia asta
constat că de fapt nu-l cunosc, îmi cumpăr un plan al oraşului
- asta filmăm acum la librărie, ai să vezi - şi iau chiar notiţe
într-un carneţel despre principalele monumente ale oraşului.
Cind va veni nepoţica, eroul meu o să scoată pe furiş carneţelul ·
din buzunar şi o să spună: «Această statuie a fost ridicată în
anul„.». Nu-i nostim 1
Sigur cd e nostim, dor moi nostimtl mi se pare ideea de o-I vedea
pe Gopo jucind. În Pajuro, lingă librărie se afid un bor şi ocolo,
la o mosd, md pregătesc sd iau ce/ moi senzaţional interviu din
cite i-om luat vreodată: Gopo joacă!
- Ce să-ţi spun? Ştii că filmul iese bine ... Ieri dimineaţă.. .
r Şi Gopo începe să povestească ceva despre ploaia de ieri, care
i-a dat ideea să filmeze neapărat o secvenţă cu 6ucureştiul pe
ploaie. Aş prefera sd aflu cum i-o venit ideea sd joace.
- Să ştii că nu e vorba de nici o idee. Rolul trebuia să-l facă
Iurie Darie. Dar el n-a terminat încă filmările la «Subteranul»
şi aşa, în disperare de cauză, ml-am spus: ce-ar fi?
Inginerul Dan Ionescu îşi face apariţia la masa noastră şi Gopo
ii primeşte co pe Mesio. · intră în ca.p că sint actor!
- Profesore, bine că ai venit! Salvează-mă! Uite, profesorul
este unul dintre oamenii care de mult mă pisează să joc.
- Nu vă e teamă de aparat? Nu vă stinghereşte să vă aflaţ i
in faţa lui şi nu in spate ca de obicei 1
- Nu ştiu. Poate că da. Sigur că mi-e puţin teamă. Şi nu atit
de aparat, cit de felul cum arăt pe peliculă. La început m-am
Lăsaţi copiii acasă
«.„Ei trebuie să-l vadi fără părinti i lor. Apoi trebuie să se întilnească ş i
să-l discute împreuni cu dumneavoastră» - spune producătorul
Dmitri Grunwald despre filmul c:Striinul în casă», realizat de finna
Rank în regia lui Pierre Rouve. dupi un roman de Georges Simenon.
E vorba aci de o temă destul de veche. care a fost de altfel magistral
tratată de Free-Cinerm~ul englez, de un Fonnan, Schonn sau Skoli·
mowski: opoziţia intre generaţii care duce, de multe ori, la conflicte
dramatice intre părinţi şi copii , intre adulţi şi adolescenţi. «Am încercat
si limpezesc problema de ambele părţî cu onestitate şi sinceritate. Nu
am avut intenţia să facem un film moralizator 'i nici să judecim excesiv
de aspru» spune Pierre Rouve.
«Striinul» Uames Mason) este un avocat cu prindpii exagerat puri-
tane, de multe ori Caf!1 demodate, care se simte tot mai izolat, tot mai
departe de fiica sa (Geraldine Chaplin) şi de prietenii ei din aceea,i
generaţie cu ea. Ciocnirea intre confonnismul său 'i nonconfonnismul
lor, excesiv şi nihilist, se rezolvi insi într·un mod neaşteptat: în urma
unui accident tragic, logodnicul fetei este învinuit de crimă. Tn lupta lor
comună pentru a·i dovedi nevinovăţia cele două generaţii descoperă,
fiecare, că există de fapt muJt mai multe posibilităţi de înţelegere
decît au crezut ei vreodată.
În rolul fiicei avocatului Sawyer, Geraldine Chaplin filmează cîteva
Geraldine Chaplin - o fiică neînţeleasă secvenţe în bătrinul Bedford Theater din Londra, unde a debutat
care încearcă «să comunice» cu tatăl ei. înainte de a p~eca în căutarea norocului, tatăl ei, Charlie.
https://biblioteca-digitala.ro
speriat chiar foarte tare. De asta mi-am şi pus ochelari de soare,
iar pălăria mi-o trag cit pot mai pe frunte. Nostim e că, văzin­
du„mă pe ecran, am observat că semăn foarte bine cu omui ,~ : ~ '.
meu. Trunchiul e fix. iar picioarele se mişcă aşa, într-un fel
ciudat, parcă singure. Exact omuleţul. Pe timpul cind ~am
născecit, prietenii îmi spuneau că seamănă cu mine, iar marna
că e foarte urit. Prietenii au avut dreptate. Seamănă, chiar
foarte bine.
- Lui nu-i e frică de aparat, intervine Dan Ionescu. Coche-
tează .
- Ba nu. de ce? - îşi apără Gopo dreptul de a-i fi frică ·
de ceva. - Uite, cînd montez,las uşile deschise să intre cine
vrea, chem chiar lumea să vadă, şi cum spune unul ceva, sînt
gata să îndrept.
- Chemi lumea ca să fii apreciat, nu de frică - ride Dan
Ionescu şi Gopo renunţă la bătălie, schimbînd vorba.
- ln orice caz, cînd Bazil ţipă la mine cum ai văzut şi mă pune
să mă mişc în cadru altfel decît îmi vine, îmi dau seama ce stupizi
sint unii regizorii.
Şi dupd a pouztl-:
- Uite, ceva despre actor: la început mă gindisem să şarjez
puţin, să joc mai pentru comedie, dar m-am răsgindit. Am hotă­
rit să fiu serios, grav chiar, mă mişc pur şi simplu în faţa apara-
tului şi cred că pentru film e mai bine aşa.
Şi Gopo bote în lemn, adică in tablo mesei, expficindu-se candid:
- Nu sint superstiţios faţă de material, ci faţă de gestul
în sine.
- Acum serios vorbind, spune Dan Ionescu, e foarte bine
că joacă el, mai ales în acest film. Pentru că nu mai e vorba de
o fieţiune, ci de o realitate pe care el vrea s--o transmită specta-
torului, iar contactul nemijlocit - eu considerind filmul un
asemenea contact - intre el şi public, este de natură să sp~
rească gradul de autenticitate a filmului.
- A propos de ficţiune, trebuie să ştii că pentru mine,
care lucram de obicei pe platou, unde îmi construiam cel mai
adesea o lume fantastică, contactul acesta cu strada, cu oamenii,
mi-a prins foarte bine. Şi mai pot să-ţi spun că de-abia acum am
descoperit oraşul.
- A~torul la cadru - strigă cineva. Gopo stă calm o clipă,
apoi realizind:
- AA! Actorul! - şi pleacă val-virtej, lăsindu-şi pe masă
recuzita : pălăria şi ochelarii. Dan Ionescu ii întoarce din drurr ·
- Pălăria, Gopo - şi ochelar" •
«Actorul» se Întoarce st>ăsil şi 1umciu~ş: !:-; primire recuzite, ''"::.
turisefte În şoaptă :
- lntr-o dimineaţă, cînd au venit să mă ia la filmare, m-au
găsit echipat ca regizor. ln pantalonii mei comozi, fără cravată
şi cu scurta de piele. M-au trimis înapoi să mă schimb. Nu-mi
Apoi, În librdrio din cartierul Pajuro, Gopo a cumpărat de la
Catiţo Ispas un ghid ol 6ucureştiului, pentru co Într-unul din
cadrele filmului să-i poattl spune nepoatei sole din provincie:
«Aceostd statuie a fost ridicată În anul„.» - Io care probabil
nepoato va răspunde, topită de admiraţie: «Ce bine cunoşti tu
6ucureştiu/, unchiu/el»
James Mason, frumosul tenebros
de acum 20 de ani, azi
13
 ANDRAMIC
ESTE
LATOURI

«Poveste de iarnă» ln decorul

lui N. Nobilescu.

Experimentînd un Acei oameni

dialog al culorii minunaţi...
Pe platoul alăturat celui pe care se turna «Răzbunarea haiducilor», lnainte de a muri, fetiţa are t rei vise Şi fiecare va fi tratat în altă d~
într-o ambianţă de Iarnă feerică, cu pom încărcat cu globuri , zăpad ă m i nantă de culoare, incluzînd , rind pe rind, toate culorile pe care
artificială , balerini şi balerine coloraţi ca în cărţile frumoase de po- le-am văzut mai înainte. Filmul e construit din senzaţiile fetiţei , care
A existat un oarecare domn Astruc. care o
p redicat despre un «cinema-stilou» sau un ~omn
veşti, regizorul Aurel Miheles, operatoru l Ştefan Horvath şi decora- derivă toate, din momentul în care rămine desculţă pe zăpadă. Mai Bresson, sau otîţia alţii care s-au străduit să
rezolve di/emd : filmul-spectacol sau filmu~lim-
torul Nicolae Nobilescu îşi continuau experimentul lor început cu intii senzaţia de frig fizic, apoi frigul moral provocat de indiferenţa
«Legenda ciocirliei», asupra posibilităţilor de subordonare a cu lorii oamenilor şi , o dată cu asta, senzaţia ei de singurătate. Apoi , cînd baken Annolcin nu s-a Împiedicat niciodată prea
în film . Continuarea experimentului se numeşte «Poveste de i arn ă» din punct de vedere biologic fetiţa îngheaţă şi vor începe visele, mult de consideraţii teoretice de oc~st fel . Dupd
şi are, ca punct de pornire, povestirea lui Andersen , « Fetiţa cu eh~ senzaţii l e vor fi de cald, de îndestulare, de bucurie. Totul e construit o viaţă aventuroasă de ziarist. fotoiraf ş i reporter
brituri». În cadru, Ana Szeles în rolul feti ţei , îşi oferă ch ibriturile ei din punctul de vedere al copilului, dar în acelaşi timp am vrea să falimentar în Australia şi S.U.A.. după citeva
unor balerini care simbolizează indiferenţa omenească . in planul al facem din fetiţă un mic personaj plin de demnitate. Ideile pe care le scurtmetraje ca asistent al lui Carol Reed, format
doilea, două balerine, două pete de culoare - de roşu electric - poate manevra filmul sint multe - povestea lui Andersen e foarte deci la şcoala serioasă a documentarului englez,
Annokin a devenit ceea ce este şi azi, un solid
în faţa unui portal. Balerinii în costume albastre, cămăş i albe cu haine bogată - ş i de fapt, cum spuneam, această bogăţie ne-a sugerat dia- cr~tor de spectacol cinematografic.
negre, cu jobene colorate roşu , albastru pe cap, Ana Szeles în alb- logul culorii. Mizăm foarte mult pe faptul că un cadru poate fi ech~ Autorul unor comedii de more succes ca
negru , globurile pomului în toate culorile curcubeului. Cînd se valent cu un tablou, prin forţa de expresie pe care o degajă, şi asta «Mirando», «.Hotel Sahara», cŞtiţi cum sint
aprinde lumina, din cauza pereţilor decorulu i care sînt din staniol. convine de minune experienţei noastre. În orice caz, «Fetiţa cu chi- marinarii», «Acei oameni minunaţi şi maşinile
culorile se aprind, cadrul îşi pierde materialitatea, feţele actorilor brituri» reprezintă, pentru mine cel puţin , un pas înainte pe linia lor zburdtoare» sau a unor filme istorice de more
devin măşti strălucitoare. Domneşte pe tot platoul o frenezie a culorii experimentului început şi sper că într-un film viitor, culoarea să montaj co «Ziua cea mai lungd» sau «.8dtălia
care cîştigă, cel puţin aşa , la ochiul liber, interesul spectatorului poată să-şi împlinească funcţia în aşa măsură, incit să elibereze filmul pentru Ardeni», Annakin o terminat recent filmul
«.Morele duel» , Io fel de amplu ~i spectaculos.
intimplător. Dar mai e şi ochiul aparatului de filmat şi ce vede el, ce de acea parte inutil informativă pe care o conţine dialogul, chiar şi
O istorie care pare sd dovecleascd o dată moi
selecţionează el din această frenezie a culorii, numai cei trei, Miheles, cel mai bun. Posibilităţile procedeului nostru sînt foarte mari. Re- mult «.splendorile şi mizeriile genului» : un erou
Horvath şi Nobilescu ar putea să spună . cent am filmat în exterior şi am obţinut de la natură ce am vrut: toam- indian, Sultan (Yul 8rynner}, luptd pentru liber-
Îl rog pe Aurel Miheles să-mi explice ce vrea să facă din această na aurie din frunzele verzi, sau copaci .înfloriţi. Trebuie să mai spun tatea tribului său, urmărit de ofiţeri englezi
«Fetiţă cu chibrituri» şi de ce a ales tocmai povestirea lui Andersen. însă că , la un asemenea film, scenograful nu e un simplu scenograf, cbuni» co poliţistul Young (Trevor Howard») şi
- Pentru că aş vrea să demonstrez că indiferenţa noastră poate după cum nici operatorul nu e pur şi simplu operator. Amindoi devin «răi» - căpitanul Stofford (Horry Andrews} toţi
avea urmări foarte tragice pentru cei din jur. Şi dacă această indife- într-un fel pictori. cu problemele lor de conştiinţă - moi mult sau
mai puţin profunde.
renţă se manifestă vis-a-vis de copii , asta este cu atît mai grav. Anul - Am observat efectul pereţilor de staniol, dor oş vreo să-mi explicat' Puţin gandhism - Sultan iubeşte libertatea da~
trecut am citit o statistică UNESCO din care reieşea că pe suprafaţa exact rostu/ lor. e împotriva violenţei ca mijloc de obţinere a ei
pămîntului mor, anual , foarte mulţi copii. lnspăimintător de mulţi. - Ei servesc la crearea spaţiului wlorat. Trebuie să ştiţi că cea - şi pusin umanism cu iz civilizator britanic -
Mor datorită mizeriei, foametei, datorită unor stări sociale, dar cred mai curată culoare este lumina colorată. Un perete mat absoarbe poliţistul Young 1 deşi e obligat să-/ aresteze pe
că moartea atîtor şi atitor copii se datoreşte şi indiferenţei unor culoarea, în timp ce peretele de staniol o reflectă şi , reflectînd-o, Sultan ,luptd cu el cavalereşte, iar Sultan merge
oameni care ar putea să facă ceva pentru ei, şi nu fac. Am ales povestea creează acea culoare pu ră , aproape imaterială, pe care aţi văzut-o pe pind acolo cu generozitatea incit îşi salveazd
lui Andersen pentru că mi se pare că oferă o similitudine de situaţ ii platou. urmăritorul oficial din ghearele unui leopard -
puţind trddare, şi Stofford cel. rdu se amestecă
Desigur, filmul e prea mic - numai 350 de metri - pentru ca să * şi el şi osistdm astfel, conduşi . de Ken. Annakm,
permită dezbaterea unei probleme atit de mari, dar dacă vom reuş i ln cabina de machiaj, machieuza Ion Aurelia şi decoratorul N. N~ Io «istoria odevdrot6 o marelui duel dintre pol1-
m ă~ar s-o atingem, vom fi mulţumiţi. bilescu pregăteau cu atenţie personajul viitorului cadru : golanii. ţistul englez Young şi n.Obositu/ brigand Sultan,
- Ce aduce in plus faţă de «Legendo ciocirliei» , noul dvs . film ' Cinci balerini în costume sfirtecate cu rost şi meşteşug, ascunşi sub o adevdratd încleştare a voinţelor».
- «Fetiţa cu chibrituri» este o etapă mai evoluată a experienţe i peruci colorate roşii, verzi, galbene erau gata să intre pe platoul Ş i toate aceste probleme serioase de conştiinCd
noastre, mai ales în ce priveşte culoarea. Vreau să încerc un dialog înzăpezit , unde Ana Szeles urma să le ofere în zadar chibriturile lui cu femei frumoase (Virainia North), in Panavision ,
al culorilor, pe care mi l-a sugerat chiar povestirea lui Andersen. Andersen. in culori şi costfnd Un milion de lire sterline.

14
https://biblioteca-digitala.ro
 Margareta Pislaru, in travesti?
Trdiascd
ritmul! şi regizorii s-ar apuca să-şi caute fiecar e
ograful inseamnl mai Ina· bucăţica lui. Unul a făcut un film muzical.
ole orice, ritm!» spunea Michel altul poliţist, altul sportiv. Cam asta e .
, pini astlzl cunoscut ca autor - Pe ce mizaţi in mod special - md re-
cmnedi i cinematografice, adept con- fer la cele trei genuri de film care de fapt sint
profesorului slu Rene Clalr , al patru.
• asistent a fost timp lndelungat. - Ador genul muzical-coregrafic şi nu·
S - fi plrut el o datl cu ultimul slu mai genul muzical-coregrafic. Restul filme-
Omul care valora miliarde», Bois- lor le văd cu plăcere. dar fără emoţii. ln
si-a trldat vocaţia, conformin- «im puşcături pe portativ» important pentru
9-se unei mode, aceea a filmelor de mine sint momentele coregrafice şi cele
ri şi . spionaj, dar el e de altl muzicale. De fapt, aş dori să realizez prima
~ : cCred el filmele de spionaj,
comedie muzical-coregrafică pentru că «Dra·
~ unei opinii destul de rlspln·
goste la zero grade» - la care am scris
te, nu limiteazl creaţia. Şi aci, ca şi scenariul - nu era decit un film muzical
• comedie, esenţialul este ritmul! Şi, cu balet.
de altfel, nici gagurile nu sint interzise !n - Şi cum gindiţi aceste momente muzica/-
Pent:ru a dovedi acest lucru, Boisrond coregrafice?
a realizat un film clasic de spionaj - ln · discuţiile avute cu coregraful şi
interpretat de Frederick Stafford, Ray- compozitorul filmului, am stabilit că atît
mond Pellegrin, Peter Van Eyck şi muzica cit şi coregrafia, vor fi de inspiraţie
Annie Ouperey, ln care intriga se lm- folclorică. Va exista în film şi un moment
pl eteşte ln jurul unei sume uriaşe de
coregrafic-sportiv. lncerc să reeditez fina!•
bani falşi, ascunsl de germani la sflr· campionatulu i mondial feminin de hand bal ~n
situl rlzboiului. $1, ca şi fn filmele lui 7, mai precis să alternez faze autentice din
Philippe de Broca, şi aici suspensul şi meci, cu momente coregrafice. În ceea ce
gagul merg mini ln mini. Urmlriri priveşte momentele muzicale, ele vor fi
tn munţi, mister, o fugi ln Maroc, o susţinute, bineînţeles , de Margareta Pislaru .
ascunzltoare subterani, o fatl fru-
moasl prizonieri, o bltaie finali «ca-n
filme», montate toate ln ritmul «Mi·

O comedie muzical-coregraficd poliţista

lionului» lui Clair şi terminate, evi-
dent, cu victoria eroului Jean Straton
(Frederick Stafford) care izbuteşte ln
cele din urmi sl distrugi falsele mi·
llarde. Peste toate 'i peste toţi domini
un umor de buni calitate, datorat ln
mare parte 'i scenariului scris de Ml-
chel Lebrun dupl romanul lui Jean
Stuart.

Cezar Grigoriu, Margareta Pislaru şi operatorul Sandu Întorsureanu.

ÎMPUŞCĂTURI
PE PORTATIV
' - ba chiar patru - genuri de film voi avea
Regia Cezar Grigorlu. Imaginea Sand u
Întorsureanu . Scenariul Dimos Rendis. Mu-
zica George Grigoriu . Scenografia Oleg
Danovschi. Margareta Pislaru , Ştefan Bă nică,
Ştefan Tapalagă, Nicu Constantin, Puiu Că·
linescu, Mihai Berechet, Ovid Teodorescu ,
Sincronii ~ în cap cu Cornel Fugaru -
corpul de balet al T.O.B.-ului ş i echipa de
handbal feminin în 7. Deci muzică , dans,
suspense, handbal ,' haz, şi totul pe cine-
mascop în alb-negru şi culoare. Titlul :
«lmpuşcăturl pe portativ», filmul de debut
al scenaristului Cezar Grigoriu.
- Nu e prea mult? Nu e prea complicat
ţJentru debut, Cezar Grigoriu?
- lmi dau foarte bine seama că mi-am
asumat o sarci nă dificilă . Fi ind vorba de trei
tot atitea categorii de judecători şi va trebui
să-i mulţumesc pe toţi deodată, nu pe fie:
care în parte. Serios vorbind, sper să nu
mă depăşească problemele variate care mi
le pune filmul şi cind spun sper, mă bazez pe
faptul că ideea filmului este foarte cla ră,
iar felul în care e gîndit permite amestecu l
de genuri. Ba chiar ii favorizează.
- Despre ce e vorba?
- Dacă vă spun subiectul e ca şi cum aş
dezvălui poanta unei glume . Pot să spun doa r
că filmul nostru este rezultatul unei încurcă­
turi. lnchipuiţi-vă că făcind o rdine, cineva
ar amesteca resturile, dublele a trei filme
Cornel Fugaru şi Sincronii. Dar Sincron ii,
în această perioadă a existenţei lor, care
cred că ~a consacrat ca formaţie de sine
stătătoare , netributară unor influenţe stră­
ine.
- De ce aţi ales totuşi atitea formule pentru
filmul dvs.?
- ln primul rind pentru că aşa cum vă
spuneam, ador genul muzical-co~egrafic. Dar
scopul nostru este şi de a trezi buna dispo-
z i ţie - zimbetul , destinderea spectatorului,
dornic şi de puţină muzică în primă audiţie ,
şi de puţin dans , puţin suspense şi , de ce
nul - puţină emoţie în faţa unui meci.
- Nu s-ar ţJutea spune cd nu aveţi destule
a mbiţ ii. aveţi vreuna?
Moi
- Aş avea. Dacă se poate, să lansez un
nou dans de parchet. E un lucru pe care
m~I doresc foatJ;e mult.

... şi se filmează cu nervi Reportaje realizate de Eva SÎRBU şi Radu GABREA Foto: A. MIHAILOPOL

15
https://biblioteca-digitala.ro
 Secvenţă din filmul
regizorului sovietic Roland Bîkov,
«Doctor Aumădoare».

https://biblioteca-digitala.ro
 -
a
ne
ma SUPLIMENT
A nc he ta i nt er naţiona lă
''
l
Fără ele
operele
Care esteu cllupcil părerea dv., rolul festiv.alurilor in dezvoltarea cinematografiei l
Au reutit festivalurile să aibă o inf luenţă binefăcătoare?
JAN KADAR (Cehos lovacia-·Regizo r,
autor - îm p reună cu El mar Klos -
printre altele al filmelor „Acuzatu l",
impor·
„Magazinul de pe strada Mare").
tante -Indiferent ce atitu din!! ad optăm faţă
ar apune. de festivaluri şi chiar dacă în ultima
vreme se pare că 'festivalurile, ca
urmare a cantităţii lor, încep să
degenereze, un lucru nu li se poate
nega : fără ele şi în deosebi fără festi-
valurile de tipul Veneţiei, care-şi
propun ambiţiile cele mai înalte,
multe dintre operele importante ar
apune, nu ar pătrunde atît de preg-
nant în conştiinţa publicului.
Con- tVAN STO IANOVICI (Bulgaria-
Critic, scenarist, redactor şef la re-
cursuri vista „ Film").
naţionale
- Operele remarcabile sînt de obicei
drastice
creaţiile unor cineaşti care se situ-
- avan- ează pe cele m~i avansate poziţii
premiera ale gîndirii cinematografice. Întîl-
festiva- nirile dintre aceşti creatori şi operele
lor la festivalurile internaţionale,
luri /or fac ca aceste festivaluri să fie indis-
interna- pensabile, dacă dorim o confruntare
ţionale. de idei, dacă dorim ca festivalurile
să fie o trambulină care să favori-
zeze dezvoltarea cinematografului pe
plan mondial. Din păcate însă există
o tendinţă de proliferare a festiva-
lurilor care nu corespunde creşterii
calitative a producţiei pe plan inter-
naţional. lată de şe, cred eu, crite-
riile de selecţionare a fi lmelor îşi
pierd din exigenţă, iar premiile sînt
decernate, uneori, foarte arbitrar.
Mai cred, în schimb, că foarte nece-
a revistei
sare sînt concursurile naţionale,
foarte drastice ca exigenţă calita-
tivă, cu o largă participare de crea-
tori, critici şi producători din lumea
întrea_gă, care să releve trăsăturile
specifice ale unei cinematografii.
Şi numai filmele socotite aici foarte
bune (şi nu relativ foarte bune)
să treacă graniţa şi să se prezinte
într-o competiţie internaţională.
Tribune, ROSTISLAV IURENEV (Uniunea So-
tîrguri, vietică -Critic şi istoric de cinema).
- Festivalur. le de filme sînt tribune,
conden-
tîrguri, un soi de condensatoare.
satoare. Sînt tribune pentru critici, pentru
declaraţiile autorilor. Condensatoare
de experienţă artistică, de noi mij-
loace de expresie şi de noi idei şi
forme 'n arta cinematografică.
„Ce ar GIOVANNI GRAZZINI (Italia -
Critic, „Corr ie re delia Sera").
uebu1 să
facă c1- - Trebuie făcută o deosebire între
rolul festivalurilor aşa cum se pre-
nemato- zintă ele astăzi şi rolul pe care ar
graful?" putea să-l aibă dacă ar suferi unele
transformăro . Un festival de film
trebuie în primul rînd să aibă un
caracter de promovare şi apoi să
exalte şt să sublinieze distincţia din
ce în ce mat necesară dintre cinema-
tograful divertisment pur şi simplu
şt cinematograful de artă. Un festi-
val care-şi propune să ajute cinema-
tografia n-ar trebui să se mulţu­
mească cu înregistrarea a ceea ce
s-a făcut, ci să lanseze mereu aceeaşi
întrebare neliniştitoare de spirite:
„Ce ar trebui să facă cinematograful?"
https://biblioteca-digitala.ro
„C inema"
Mi se pare că problema esenţi al ă
rezidă în faptul că festivalurile se
limitează să reflecte situaţia în cine-
matografia actuală care se bazează
pe o confuzie cvasi totală între va lo-
rile reale şi cele false, între cinema-
tograful care-şi propune să ilustreze
realitatea omului ca s-o modifice şi
cinematografu l care vrea doar să
mistifice această realitate, ca s-o
conserve.
Eu sînt SERG HE I IUTKEVICI (Uniunea So-
pentru! vietică - Regizor, „Lenin în Polonia",
„Baia", „Othello", „Povestiri despre
Lenin" etc.)
-Cu toate lipsurile existente în'orga-
nizarea festivalurilor (de pildă; sînt
prea multe, adeseori se organizează
din motive comerciale sau pentru
reclamă), cu toate păcatele lor
- reale şi atribuite - consider că
festivalurile sînt manifestări folosif
toare. Eu sînt pentru festivaluri.
Eficaci- LUCI AN P INTI LIE (România-Re-
tatea lor gizor - „Duminică la ora 6").
e ex- - Se protestează-e o modă şi asta-
traordi- împotriva degenerării mondene a
festivalurilor. E o furie suspect as-
nară.
cetică împotriva cocteilurilor. Se
denunţă cu o intransigenţă, într-a-
devăr demnă de o cauză mai bună,
ridicol ul gesturilor formale care
întovărăşesc un festival. De acord.
Ei şi? Pînă şi Pesaro care e un festi-
val esenţial de lucru. are în răstimpu l
unei singure săptămîni 3 4 coctei-
luri oferite în somptuoase palate de
 Renaştere. Se spune că argumente
a ma bi le, sentimentale etc. etc i n-
fluenţează hotărîrile juriilor De
acord. Ei şi I Încă o serie de lucruri
se spun. Toate adevărate şi toate
fără importanţă. Personal detest
festivalurile dar şi asta n-are nici o
importanţă în judecata mea despre
rostul lor. Eficacitatea !ore extraordi-
nară şi e cel puţin snobism să I ce
reproşeze tot lanţul de superficiali-
tăţi pe care-l declanşează.
Filmele JERZY PLA Z EWSKI (Polonia, -
se fac Critic şi istoric de cinema).
- Festivalurile de film sînt astăzi
pentru un imens şi de netăgăduit element
public I pozitiv !n cadrul dezvoltării cinema-
tografiei mondiale. Festivalurile s-au
inventat (doar), din iniţiativa indus-
triei hoteliero-turistice (Veneţia)
pentru a înviora aşa-numitul „sezon
mort" în localităţile cele mai vizitate.
Ele se numesc „vanităţi de afaceri"
deoarece de multe ori nu filmul şi
arta joacă rolul principal. (Îmi amin-
tesc cum la Cannes, în timpul pro-
iecţiei unui film de scurt metraj în
concurs, s~au aprins reflectoare imen
se !mpiedicîndu-se vizionarea filmu-
lui, pentru că, în sală intra, întîrziată,
Gina Lollobrigida). Agenţii de publ 1-
citate mai ageri cunosc diferite
metode de lansare a filmelor medi-
ocre. Uneori şi caracterul oficial a!
festivalurilor înlătură din compet1ţ1e
filme mari, iar premiile juriilor
sînt în multe cazuri rezultatul unor
obişnuite presiuni oficiale. Toate
acestea sînt adevărate. Pot aduce
în continuare multe argumente pen-
tru a arăta că festivalurile în gene·
ral - sau un festival în special
2
Se remarcă un decalaj din ce în ce mai evident între filmele „Biletul de aur"*) •i
filmele de valoare artistică. Pot influenţa festivalurile acest decalaj l
Care este viitorul filmelor realizate de un Bellocchio sau Skolimowskl, deci a unor
opere programate deocamdată doar în cinematografe de încercaret
Să se JAN KADAR
spargă - Ceea ce numim noi, superficial. ci-
nematografie experimentală nu mai
conven-
constituie în esenţă un experiment.
ţiile ci expresia artistică a unei întregi
încetă­ generaţii ce formează un component
ţenite I indisolubil al cinematografiei. Viitor
nu au festivalurile în care primează
îndoielnicul joc di pi o mat ic în jurul
premiilor, ci acele festivaluri care
vor avea întotdeauna ambiţia serioasă
de a sprijini spargerea convenţiilor
încetăţenite, acea ambiţie care reac-
ţionează la starea actuală a gîndirii
omului, oricît de provocator ar
părea acest lucru.
Idei IVAN STO IAN O VICI
renegate - Nu mi se pare că, în ultimii ani,
astăzi, juriile au reflectat prin hotărîrile
lor, decalajul dintre filmele „bilet
spre a fi de aur" şi filmele de mare valoare
recunos- artistică. Dimpotrivă, se remarcă
cute absenţa „bombelor" din palmaresul
mîine. festivalurilor internaţionale. Dimpo·
trivă, premiile au fost atribuite
unor opere care nu căutau cu orice
preţ originalitatea în exprimare,
găsind un sprijiin estetic concep·
ţiilor tor, în sinteza senină a tot
ce fusese spus pînă acum graţie
alfabetului mijloacelor de expresie
cinematografică. Cu condiţia să pre-
zinte ideile de avangardă ale ne-
liniştii creatoare. adeseori renegate
• Premiu din palmaresul canryez
acordat filmului cel mai comc1C1al
al anului
li
este o instituţie departe de ideal.
Totuşi ... Totuşi filmele 1tal1ene. mexi-
cane, poloneze, japoneze. suedeze.
cehoslovace, daneze, ungare -
anterior aproape necunoscute în
afara ţărilor lor - demonstrînd că
fără o tehnică specială, fără „stele"
strălucitoare şi fără milioane de
dolari, avînd talent şi ceva de spus
lumii, te poţi perfect realiza. s-au
impus tocmai datorită festivalurilor
Rămîne de demonstrat - cui 1 Ace·
lora care profesional se chinuiesc
să aprecieze creaţiile cinematogra·
fice: criticilor, teoreticienilor. Nu-
mai că filmul este pentru mase
Impor- DRA HO MIRA OLI VO VA (Cehos·
tante, lovacia - Critic, „Film a Doba").
necesare, -Consider festivalurile foarte impor·
tante, întrucît ele permit opiniei
utile.
cinematografice mai largi sau mai
restrînse să ia cunoştinţă cu regu-
laritate de cele mai de seamă fi Ime
dintre care multe ar rămîne, fără
festivaluri, circ umscrise numai la
difuzarea pe plan naţional.
FRAN<;:OIS MAURIN (Franţa, Cri·
tic, „Humanite Dimanche").
4 în parte, la prima întrebare, aş mai
- Da, festivalurile joacă un rol efici·
ent. Pentru că îmbracă întotdeauna un
caracter de informare de care cinea-
ştii şi criticii pot profita spre a favo·
riza dezvoltarea unei arte de care el
sînt, fizic şi sentimental, foarte ataşaţi.
MIRCEA ALEXANDRESCU (Ro-
S-a pus
mânia- Critic, „Cinema").
oare ln
- Prima întrebare a acestei anchete
discutie cred că trebuie precedată de o mică
utilitatea precizare: că arta are o vitală şi
unor continuă nevoie de confruntare între
festiva- slujitorii şi creaţiile ei, pare a fi
luri mu· astăzi un postulat. Actul artistic o
dată săvîrşit s-a şi consumat, făcînd
astăzi spre a f 1 recunoscute şi aplau·
date mline.
Formă şi ROSTISLAV IURENEV
conţinut: - Eisenstein şi-a intitulat articolul
un tot despre filmul „Noul şi vechiul": O
experienţă pe înţelesul milioanelor.
unitar.
Marele regizor îşi realiza experlrnen·
tele sale creatoare pe tema revoluţiei
din 1905 şi a revoluţiei din 1917,
a celor mai importante evenimente
din istorie şi contemporaneitate,
fără a despărţi vreodată forma de
conţinut, experimentul, de publicul
larg. Experimentele închinate ex-
clusiv aspectului formal sînt aidoma
unor rătăciri în întuneric şi cel care
le practică poate termina prin a-şi
frînge gîtu I.
Sîntem GI O VANNI GRAZZINI
răspun­ - Filmecaaceleaaleunui Skolimow•
zători ski sau Bel locchio nu au, în general,
un foarte mare viitor. Şi asta fiindcă
de for-
nu amuză în sensul cel mai tradiţional
marea al cuvîntului, ci incită la reflecţie.
publi- Ani de-a rîndul am obişnuit publi-
cului. cul să creadă că cinematograful slu-
jeşte la a te face să uiţi viaţa şi pro-
blemele ei spin oase. Este deci mai
mult decît firesc ca acest public,
de formarea căruia sîntem direct
răspunzători, să refuze filmele care
în loc să-l facă să uite viaţa grea pe
care o duce, i-o arată în toată goli-
ciunea ei. De aceea, în primul rînd,
trebuie să schimbăm mentalitatea
publicului. Iar ca să . o schimbăm,
trebuie să dărîmăm mitul cinemato·
https://biblioteca-digitala.ro
zicale. loc al tuia, chemat să-1 ia locul,
teatrale, preluînd, dar şi infirmînd cîte ceva
din experienţa predecesorilor săi.
sau a
Este, cred, însăşi dialectica progre·
expozi- sului artei. Şi atunci cum se poate
til lor de produce o asemenea confruntare
pictură? într-o artă cum este aceea a filmului
- de departe cea mai complexă -
dacă nu prin nişte lntrtniri repre-
zentative? S-a pus oare în discuţie
utilitatea unor festivaluri muzicale
cum sînt cele de la Salzburg sau
Prades, ale unor festivaluri de teatru
cum este cel al Teatrului Naţional
din Paris, cel de la Avignon, Strat·
ford sau din Grecia, ori expoziţiile
de pictură care au determinat, une·
ori chiar prin reacţia produsă faţă
de ele, o luare de conştiinţă a unui
curent cum a fost impresionismul 1
De altfel italienii numesc festivalul
lor cel mai important, cel de la Vene·
ţia, o mostro adică o expoziţie (de
film, bineînţeles) implicînd în aceasta
şi ideea de selecţie şi pe aceea de
confruntare de valori re prezenta·
tive. Şi cum mi se pare că am răspuns
adăuga că în mod sigur festivalurile
cinematografice serioase, exigente,
care şi-au propus într-adevăr să
aleagă şi să confrunte opere şi au-
tori, izbutesc să ofere artei filmului
astfel de momente reale de luare
de conştlinţă, atît în ce priveşte
propriile-i manifestări, tendinţe, cău·
tări de exprimare şi de limbaj şi
poate chiar să repudieze unele rătă­
ciri prin reacţia pe care critica -
principala„vedetă" a festivalurilor-
este totdeauna gata să le pună în
discuţie.
grafului ca distracţie a maselor 1.;U
de pildă, unul din rolurile pe care ar
trebui să le aibă festivalurile.
Festiva- SER GHEI IUTKEVI C I
lul - - Festivalurile cinematografice au
tribună dat cinematografiei internaţionale
multe nume noi, care fără aceste ma·
de lan-
nifestări ar fi rămas necunscute.
sare a Festivalul de la Cannes a descoperit
valorilor. neorealismul italian (Rossellini, Lat-
tuada), cinematograful mexican (Fer-
nandez), pe Bergman, „noul val"
francez, filmele sovietice . Numele
lui Claude Lelouch, laureat al festi-
valului trecut s-a făcut cunoscut în
întreaga lume. Festivalul de la Veneţia
a adus la cunoştinţa opiniei publice
mondiale numele lui Tarkovski, Alov
şi Naumov. Cel de la Moscova a des·
coperit cinematografia Mongoliei, a
Pakistanului şi a Ceylonului; aici
a răsunat numele lui Kaneto Shindo.
Şi astfel de exemple se pot da la
infinit.
De la LU C IA N PINTILIE
cineclu- - Cred cu tărie în viitorul filmelor
de tipul Skolimowski, Bellocchio, deşi
buri la
nu e nici o legătură între aceştia doi
cinema- cum nu e între Godard şi Visconti,
tografele dar, în sfîrşit, înţeleg ce vreţi sl
experi- spuneţi. La Paris sînt 30 şi ceva de
mentale. săli de încercare, experimentale,
unde se proiectează asemenea fii me
- şi care sînt în permanenţă pline.
Aici se proiectează filmele lui Nemec,
Forman, Bergman. Într-o asemenea
sală, după cite sînt informat, se va
prezenta după proiecţia de la Tele-
 viziune, ş• „Duminică la ora 6"
ln ce!e mai obscure orăşele din Fran-
ţa, paralelă mentalităţii şi atmosfe-
re• Clochemerle în plină vigoare,
există un interi:s acut pentru cele
mai noi forme de cinematografie
contemporană. Am avut discuţii
foarte interesante cu Alain Resnais,
dar senzaţionale cu farmacişti, opti-
cieni, profesori de gimnastică din
Rochefort, orăşel azvirlit undeva pe
coasta Atlanticului, despre Forman
şi Godard. Reţelele de cinecluburi
în întreaga lume sînt într-o dezvol-
tare fantastică. Ofensiva cinemato-
grafului - nu a cinematografului pur
sau de avangardă - ci pur şi simplu
a cinematografului, este în plină
desfăşurare. E stupid să se creadă
că cinematograful va învinge vreo-
dată fotografia comercială. Ru(Jerea
e definitivă şi ireconciliabilă. Între
„Hoinăreala cea mare" * şi „A şaptea
pecete", doar pelicula e comună şi
asta e coincidenţă. A te lupta cu
fotografia comercială e neomenesc,
stupid, inutil. E neinte l igentă şi de-
gradantă însăşi ideea acceptării luptei.
Fotografia comercială- numită pînă
nu de mult cinematograf - care îşi
are publicu l ei, îşi organizează şi-şi
educă în prezent publicul său tenace
restrîns, de o extremă seriozitate.
Festival uri le au un rol covîrşitor
în structurarea acestui public. Pînă şi
snobismul pe care un festival li de-
clanşează este uneori în perspectivă
istorică un fapt pozitiv. În numele
filmului experimental am văzut mari
stupidităţi triumfînd şi chiar la festi-
valuri a căror preşedinte era un
artist de valoarea lui Calder. Aceste
greşeli n-au nici o importanţă. Cri-
teriile se limpezesc în timp. Pentru
o victorie finală trebuie să avem
puţină răbdare.
Nu există JERZY PLAZEWSK I
tendinţă - V-aş răspunde ~ă nu e vorba nu-
mai de faptul că sute şi sute de filme
ideolo-
meritorii au fost puse în circulaţie
g1că sau
pe scară mondială tocmai prin aceste
artistică
festivaluri. Aş spune mai mult chiar:
care să nu există în ultimii 20 de ani nici o
nu fi fost tendinţă ideologică şi artistică în
marcată filmul mondial (aşa estel), care să
la un nu fi fost marcată de un festival
festival sau altul. Festivalurile au fost primite
sau oftul. cu entuziasm de păturile competente
de spectatori din întreaga lume,
alături de cluburile de film şi cinema-
tecile experimentale. Din ce în ce
mai mu lt această ierarhie, chiar şi
nesprijinită pe galoanele premiilor
şi ale noilor reclame în dimensiuni
de IOx 15 m, răzbate, deşi încet,
în tabăra duşmană, în cercul distri-
buitorilor comercia!i.
Influenţa ElENA AZERNIKOVA (Uniunea
Sovietică - Critic).
producă­
- Mă îndoiesc că un festival ar putea
torilor lichida neconcordanţa între filmul
şi a comercial şi filmul cu înalte calităţi
reclamei artistice. Pentru a micşora acest
comer- decalaj, festiva lul ar trebui în primul
rînd să se elibereze de influenţa
ciale.
producătorilor şi a reclamei comer-
ciale.
ALDO SCAGNETTI (Italia - Critic,
Trebuie
„ Paesa Sera").
impuşi
- Problemele creatorilor de filme
creatorii ar trebui dezbătute în festivaluri în
tineri. contextul stimulatoarelor noutăţi
prezentate mai ales de autorii tineri,
cărora ar trebui să li se dedice o
bună parte din aceste manifestări
Veneţia, care de la început a optat
pentru filme de mare valoare artis-
tică, îşi scoate sufletul ca să adune
crema producţiilor anului respectiv,
în timp ce la Cannes au trebuit
să născocească „biletu l de aur" dînd
astfel posibilitatea (în calitate de
• Film premiat anul trecut Io Cannes
cu „Biletul de aur".
prim festival al anului) distribui-
torilor să aleagă ce este mai bun în
producţia comercială a spectaco-
lului.
Accesibi-
litatea
DRAHO MIRA O LI VOVA
- Festivalurile pot micşora prăpastia
Cu Jean
filmelor dintre aşa numitele filme artistice
de artă.
şi filmele-divertisment, prin promo-
varea cu consecvenţă a filmelo r de
valoare artistică, prin refuzul de a
Effel
face concesii prostului gust. În aca-
laşi timp, contribuie - chiar dacă
într-o măsură minimă -la accesibi-
litatea filmelor de artă. Fi reşta,
nicio dată nu se va ajunge pînă acolo
încît publicul larg să accepte imediat
filmele exigente, de avangardă. Aşa
ceva nu s-a întîm plat în nici o artă,
de aceea şi cinematografia trebuie
să-şi asume riscul, dacă vrea să fie
o expresie artistică autonomă.
Să spri- A.J. LI EHM (Cehoslovacia - Critic).
jine ceea - Sînt încredinţat că distanţa mereu
ce merită crescîndă dintre filmele de masă şi
film~le pentru cei exigenţi, constituie
a fi spri-
un fenomen normal care ln alte
jinit, domenii de creaţie artistică s-a pro-
adică dus de mult şi, în consecinţă, trebuie
arta. să ne adaptăm lui. ln alte domenii
artistice, pimeni nu se poticneşte
de faptul că se produce şi marfă de
consum şi artă. Atunci despre ce e
vorba? Că filmul e arta cea mai
răspîndită? Dar mJ.JZica nu e? Festi- În ultimii şapte ani, ln Eu-
valuri le n-au decît să ateste ateastă , ropa, cinematograful. .. ş1-a
despăr ţire. Şi să sprijine ceea ce
pierdut o treime din spectatori
merită să fie sprijinit, adică arta.
Va veni FRAN<;O IS MAURIN
vremea - Acelaşi viitor îi aşteaptă pe un
cfnd se Skolimowski sau Bellocchio, ca şi
pe un Glauber Rocha sau Ivan Passer,
va rein- Forman sau Chytilova, Saraceni sau
venta Ousmane Sembene, pentru că e
„biletul vorba, în toată această diversitate
de aur" de personalităţi şi naţionalităţi, de
fapt de însuşi viitorul cinematogra-
pentru
· un Skoli- fului. Va veni fără îndoială o vreme
- vreme pe care ne vom strădui
mowski. s-o grăbim - cînd nu se vor mai
distribui la Cannes bilete de aur
pentru filmul cel mai comercial
-cel puţin nu ln condiţiile în care se
face acum - căci nu va mai e xista
public suficient pentru un film ca
„Hoinăreala cea mare".„ Şi atunci,
se va reinventa biletul de aur pentru
un Skolimowski depăşit de alte
curente artistice mai apropiate de
adevărul timpului lor, iar noi ne
vom revolta din nou împotriva
„biletului de aur"„.
Lecţii de geometrie pe ecrane ...
Există MI RC EA ALEXANDRESCU
numai - Denumirea de film experimental
filme esw, cred eu, impro prie, ori sînt
filme bune şi atunci nici un realiza-
bune tor nu-şi micşorează gloria lipindu-şi
şi filme caracterizarea de creaţie experi-
proaste. mentală, ori sînt nerealizate, total
sau în parte, şi atunci apelativul de
experimental sună ca o consolare.
Deci, filme ca acelea menţionate
în întrebarea pusă, vor ajunge mai
curînd sau mai tîrziu în conştiinţa
publicului dacă sînt bune (indife-
rent de dificultatea pe care specta-
torul o va simţi uneori în vizionarea
lor), sau vor trăi din gloria de mult
îngălbenită a cutărui festivălaş care
le-a încununat ca „promisiuni experi-
mentale". Cit despre decalajul dintre
filmele de mare succes de public şi,
să zicem, cele de mare succes de
stimă, cred că însuşi faptul acesta
pune în discuţie profilarea festiva-
lurilor, specializarea lor. Cred că ar
putea să existe pe I urne o întîlnire
a superproducţiilor ultrapanoramice
de hipermontare, care să lanseze
cel mai bun film din acest gen, după
cum sînt sigur că la Pesaro, de pddă.
şi lecţii de geneză după cum
un film care-şi propune să abordeze
o nouă modalitate de limbaj cinema- le vede Jean Ef{el.
tografic, o dată intrat în selecţie
aici, faptul acesta îi şi confuă o
recunoaştere valorică.
III
https://biblioteca-digitala.ro
 Faimo '
3 JAN KADAR
Sînteţi
de film?
satisfăcut de numele lansate în ultimii ani de festivt.thnile internaţionale

Cu SERGHEI IUTKEVICI între filmele „biletul de aur" (fotogra

filmului - Vorbind ca regizor cehoslovac, tre-
buie să constat, cu toată sinceritatea,
ceh, că numele cinematografiei cehoslo-
clădită
pe bazo
vace a fost clădit astăzi după o serie
de succese şi aprecieri la cele mai
diferite festivaluri. Ele au introdus
succese-
filmele cehoslovace în conştiinţa
/or, lumii. Şi dacă vreau să fiu obiectiv
Io festl- faţă de situaţia generală, trebuie să
vafuri. declar că mulţumirea mea e doar
parţială. Dar putem cere o ju stiţie
deplină l
Mult
IVAN STOIANOVICI
zgomot
- La întrebarea dv. vă răspund că nu
pentru sînt de loc satisfăcut, mai ales de
nimic.
lansarea actori lor. Mi se pare că festi -
valurile se transformă din ce în ce
mai mult în nişte reviste de prezen-
tare a modei, sub toate aspectele .
O dată cu înmulţirea festivalurilor,
mai ales în occident, lansarea de
creatori din toate domeniile (actori ,
regizori, scenarişti) se face ades sub
influenţa unor criterii de ordin
comercial sau publicitar, cu alte
cuvinte „se face mult zgomot pentru
nimic".
Do, dar ROSTISLAV IURENEV
·să nu ne - Festivalurile care nu promovează
artişti tineri, artişti noi, sînt lipsite
culcăm
de sens. Ciuhrai şi Tarkovski , Ku-
pe lauri. rosawa şi Resnais, Pasolini şi Le-
louch, Kaneto Shindo şi mulţi, mulţi
alţii s-au impus la festivaluri. Dar
niciodată nu trebuie să ne mulţu­
mim cu vechile izbînzi,
1ncă GIOVANNI GRAZZIN I
departe - Îmi cereţi să răspund la o problem ă
'de ceea veche de. cînd Iurnea şi nouă tot-
odată. Festivalurile au lansat adeseori
ce s-or adevărate personalităţi. Dar în a-
putea celaşi timp au lansat şi false valori,
baloane de săpun, reflectînd astfel
face I
o tristă imperfecţiune a situaţiei
cinematografului.
condiţia - E regretabil cînd intervin în selecţia
festivalurilor considerente extra ar
să fie
tistice. Filmele lui Alain Resnais
premiate
valorile.
„Noapte şi ceaţă" şi „Războiul s-a
sfîrşit", deşi au fost oficial respinse
de juriu, au reuşit totuşi să fie vizi-
onate la festivaluri şi ~ă atragă aten -
ţia opiniei publice. Cea mai mare
plăcere, ca membru al juriului, am
avut-o la premiera remarcabilului
film al lui Bunuel - „ Viridiana",
care ulterior a fost oprit de guvernul
spaniol. Această victorie a fost, în
felul ei, o satisfacţie faţă de lipsurile
inevitabile oricărui fe st ival.
Mă in- LUCIAN PINTILIE
- Filmul „Duminică la ora 6" a parti -
teresează
cipat la 4 festivaluri din care la 3 a
Premiul
cucerit premii foarte importante
publicu- La unul singur aş fi vrut foarte mult
lui. să fiu premiat - cu un anume pre-
miu - la Pesaro. Mărturisesc e xtrem
de s incer că ce mă interesa la acel
festival era premiul publicului pe
care în locul meu l-a luat - la o
diferentă infinitesimală - Sch orm ,
autorul „Curajului cotidian" care se
joacă azi pe ecranele lumi i cu un
mare succes. Premiul publicului -
evident că e şi prostie şi copilărie
şi orgoliu în ce-spun - mă interesa
mai mult decît toate aprecierile
foarte favorabile ale presei italiene,
pentru că eu cred în publicul con-
tem poron real. Cinemateca a contri -
buit la noi enorm pentru această
selecţie, pentru această separare a
-operelor. Mişcarea de cinecluburi e
abia la început . E bine, e frumos dar
e insuficient. „Hiroşima, dragostea
mea" trebuie să ajungă să circule în
cinecluburi. Publicul începe să se
formeze, să aleag ă. Trebuie ajutat
exact în acest moment vital al creş­
terii sale . Cît priveşte festivalurile,
nu cred că pot influenţa decalajul
fie comercială) şi celelalte, şi nici
nu cred că e necesar. Lupto nu trebuie
acceptată. '
o ELENA AZERN IKOVA
- N-a existat o hotărîre a vreunui
pepinieră 1uriu care să nu trezească aprecied
de talente contradictorii; juriul e formlt din
oameni care sînt supuşi greşelilor
Cu toate acestea, festivaluri le au
dezvăluit lumii cineaşti de prim rang
şi adevărate opere de artă. În ulti-
mul timp festivalurile par să devină
ş1 o pepinieră de talente: de curînd
s-a introdus un premiu pentru debut
regizoral. El permite tinerilor regi
zo ri să se afirme, să concureze cu
c ineaşti consacraţi, cunoscuţi in
întreaga lume, şi să-şi înceapă „viaţa
î n artă" trecînd printr-un concurs
greu.
DRAHOM IRA OLIVOVA
Eficaci-
- Un rol de seamă, în această pri-
tatea vi nţă, festivalurile nu-l pot avea. În
sloganu- sc himb, prin aprecierea operei unui
lui bun regizor, ele pot fi de ajutor
„premiat acestui regizor, deoarece pe de o
parte sloganul de reclamă „ premiat"
la fe sti- la festivalul internaţional" acţionează
valul în sens pozitiv asupra unei anumite
interna- părţi a publicului spectator , iar pe
ţional ... de altă parte, regizorul al cărui
film a fost distins, obţine mai uşor
d in partea producătorului o nouă
comandă de film. Socot că, de pildă,
în ultimii ani festivalurile au ajutat
mult fi Imele cehoslovace care mai
întî: au fost premiate la festivaluri,
iar acum pătrund, prin difuzare
largă, într-o serie întreagă de ţări.
FR AN<;;OIS MAURIN
- Da, da, da.
Festiva- MIRCEA ALEXANDRESCU
- Sînt de părere că festivalurile lan-
lurile sează în primul rînd f ilme de pe urma
lansează cărora rea-I izatori i profită moral şi
filme . mater;al, prilejuindu-le noi realizări
şi poate afirmări.

SUPRAVIEŢUITORII . l-ui uciM pe buronul ton Ricbtofenî" Din feriliLTe, filmnl are şi un titlu
Casa producătoare M.G.M. intenţioneazii ca la premiera mondială a mai scurt.: „Dragă J,oly".
versiunii noi - pe ecran panoramic şi cu sunet st~reofonic - a filmului
,,Pe aripile vîntului" (ecranizarea din 1939 a cel.ebrulni roman al l\11u-
garetei Mitchell), premieră care va avea loc la Atlanta, în octombrie. TRAGICA ŞARJĂ *
să-i invit.e pe tof.i supravieţuitorii. Printre ei se numilră Vivien Leigh .Episodul glorioasei şarje 11 cavaleriei engleze din timpul războiului din
(Scarlet), Olivia de Havilland (Melanie), Ann Rutherford {Careen) Crimeea va fi transpus pe ecran de elitre Tony Richsrdson, dupil un
şi Evelyn Keyes (Suellen). La premiera mondială care a avut loc în scenariu original semna& de lohn Osborne 11i Charles Wood. Filmările
1939 au participat şi regretaţii Clark Gable (Rbett), Leslie Howard au început in luna aprilie şi vor dura cinci luni. Majoritat.es exterioare-
(Ashley), precum şi regizorul Victor Pleming. lor vor fi turnate în Turcia. Filmul, care este foart.e diferit de cele
semnate pinlL acum de Richardson. va avea dimensiunile unei super-
CRIZĂ *
în Austria numărul spectatorilor din anul trecut 11 scăzut cu 9,2 mi-
producţii, dar va pl,stra cu stricteţe adevărul Morlc. Printre interpreţi
Vanessa Redgrave. John Gielgud şi Barry A.ndrews.
lioane faţă de 1006. ])în acest motiv au fost închise numeroase săli
de cinema. Anul record rămîne 1D68, cînd numărul spectatorilor s-a
ridicat la 122 de milioane, aproape dublu în raport cu anul 1966. NOI COPRODUCŢII *
„Omul care o spus o minciună" e~te titlul viitorului film al lui A lsin
AC'l'ORI LA VîNĂTOAR.E îN AFRICA * Robbc-Grillet care va li şi o coproducţie fraoro-reiloslova11ă.
„Ultimul Safari", film produs ş.I regizat de Henry Hathaway, o obligat
intţlrpreţii principali, printre care şi pe Stewart Granger, si't petreacă CRI'l'ERil *
trei luni în regiunile cele mai sălbatice din Africa tropicalu. Se pare eii Soţii Burtun sau 'l'aylor (dat fiind că eelebritstea soţiei tinde să o depă•
răcoarea stmliourUor de la Pinewood din Anglia, unde ~e ,-or filma şească pe cea a soţului) au înregistrat un nou succes răsunător cu ,,Fe-
interioarele, va fi binevenită. meia îndărătnică". Iatii ce declară Richard Burton despre alegerea lor:
«Am vrut să filmăm „Femeia îndăriltnicil" din motive diferitn. l!:u îmi
DOUĂ TITLUIU PENTRU UN SINGUR FILM * doream si\ joe un rol aspru, cit mai depărtat de genul de roluri cu cos-
Iulie Andrews - Premiul Oscar 1964 - este protsgonista unui nou tume tăiate şi cămăşi scrobite 8 la Rex Harrison. Iar Mz, pentm că
film produs de „P1unmount": ,.Unde erai în seara in care al declarat cu dorea să vorbf'asră şi „englezeşte" ~.

IV

https://biblioteca-digitala.ro

4
Care ar fi cele mai bune forme pentru a se ajunge
la întîlniri internaţionale mai eficace?
JAN KADAR
S1nt
- Personal, sînt ma i curînd pentru
pentru fest ivaluri le fără concurs - treceri
festiva- în re vistă cu o foa rte îngrij it ă selec-
lu rile ţ ie a fi Jme lor - ·care să const ituie /
fără o confruntare imediată a situatiei
respective a ci nematografiei m~n­
concurs. d iale.
IVAN STOIANOVICI
- Rezultatul ce l mai bun al fest iva lu-
ri lor constă , în afara prezentării de
fi lme, în pos ibilitatea ofer i tă crea-
to rilor, criticilo r, pro ducătorilor, dis-
tribu ito rilor, de a se întîln i. Se
creează, cumva, un fel de opinie
pu blică mondia l ă pe teme cinemato-
grafice. Un bu n exem plu l-au dat;
pî nă acum, festivalurile de la Mos-
cova şi Karlovy Vary.
ROSTISLAV IURENEV
Să fie
- Filmele prezentate la festivaluri
preferate t rebuie alese cu mai multă severitate
filmele şi pe săptămînă arătate maximum
tinerilor, 12 lung metraje şi 60 scurt metraje.
fncepă ­ E necesar să se organizeze, cu această
ocazie, discuţii serioase. co ntroverse
torilor. teoretice, legate de creaţ i a filmului
şi nu conferinţe de p resă cu înt rebări
provocatoa re şi răspuns uri de auto-
reclamă. Tre buie prefe rate fi I mele
reg izorilor ti neri, în cepăto ri. Tre-
buie interzisă preze ntarea mereu
a ce l oraşi filme la diferite festi val uri.
E necesar să se organizeze mai des
concursuri tematice şi co m pet i ţii
î nt re filme de acelaşi gen, î n soţ i n d
acest e concursuri cu demonst rarea
retros pect i v ă a filme lor clasice, pe
nedrept uitate.
GIOVANNI GRAZZINI
- Tre buie să avem curajul să alegem
filme care gîndesc, dacă dorim o
ci ne matografi e care să gîndeas că .
Nu tre buie să co nfu n d ăm vedetismu l
ş i monden itat ea cu arta, dacă vre m
un cine matograf care să nu fi e mon-
den, dar care să ajut e la schim ba rea
lum ii.
SERGHEI IUTKEVICI
Le urez
- Ura rea pe care o fac festiva lur ilor
s ă nu se e să nu se t ransfor me în n i ş te tî rgur i
tran· comerciale (deşi în part e şi e le sînt
sforme în ne cesare). Ex peri e nţa fes t ivalurilor
de la Moscova şi Kar lovy Vary de-
tîrglm
comer-
mon strează că fes ti valul este un
mijl oc de comunicare între ci n eaşt i ,
ciale. un prilej de dialog. Ma i puţine coc -
te il uri, întî lniri mondene şi vizi o nări
pentru reclamă. Mai multe întîlniri
cu caracter operativ, discuţii. expo-
ziţii (să ne reamintim de minunata
expoziţie a filmului mut de la Veneţia
ş i de expoziţia cinematecii franceze
de la Cannes), mai multe retrospec- -
t ive închinate eminentilor mae-
ştri ai cinematografiei m'ondiale sau
diferitelor etape ale dezvoltării c ne-
matografului.
Urgent, L UCIAN PINTILIE
săli
- Înfiinţarea grabnică de săli de artă
şi experiment - bineînţeles asta
de artă fiind concluzia imbµnătăţirii funda-
ş i de ex- mentale a fondului Cinematecii. Şi
în genera l e timpul ca cinematogra-
periment.
fia cehoslovacă - măcar în săli de
artă şi încercare - să fie reprezen-
tată de alte filme decît „S-a furat
un Fragonard".
JERZY PLAZEWSKJ
- Pînă cîn dîn creaţia cinematogra-
f i că mondială nu va domni pr incipiul
ce l ma i judicios, stab il it de o critică
compete nt ă, i m parţia l ă ,ştii n ţifică
- existenţa „ festivalur ilor" rărPîre
un aliat import ant în lupta dintre
arta c in e m atog rafi că în sensul pro-
priu al cuvînt ul ui ş i p rod u cţ i a baza t ă
pe criterii comerciale, furni zată în
lovy Vary. Faţă de festivalur ile ca re
din diferite motive prezintă ori1:e
şiale căror jurii premiază orice, în
mod necesar se pie rde încrede rea.
1miln11 i- ELENA AZEKN IKOVA
- Formele cele mai potrivite pentru
d:5 pute , întîl nirde inte rnaţiona le în dom eniul
i111ilniri- cine matografie i sînt acelea ca re cre-
diolog. ează o atmosferă e fect i vă de c re aţie,
de întî lnir i-dis pute , de înt îlniri -dia-
log ale cinematografiei di n lumea
înt reagă.
FRAN<;:OIS MAUR IN
m asă de oameni care obţin din aceasta - Să d i spară mo nd enităţile sau să f ie
reduse la minimum. Să se o rgan i-
mari beneficii. De aici o concluzie
log i că: să îmbunătăţim aceste crite- zeze întîlniri înt re cineaşti, între
ri i, îmbunătăţind festivalurile. Să critici, între cineaşt i şi criti ci, şi s ă
l ichidăm inflaţia, ridicînd prestigiu l le fie lăsat suficient t imp libe r ca
să se cunoască ma i bine decît o pot
lor, perfecţionînd criteri ile de selec-
ţi e; să cerem aportul criticii şi pre-
face în timpul unor confe rin ţe de
miile ei independente, stigmatizîn d p resă sau simpozioane. Să ai b ă t im p
abuzurile şi prostia. d isponibil să se întîlnească în afara
ALDO SCAGN ETTI festivităţilor organizate. De alt fel
Să se
- D u p ă mine, festivaluri cinemato- am convingerea că recepţ iil e care
desfiin- grafice sînt prea multe. As i stăm în costă foarte mult nu sînt uti le decît
ţeze fiecare an la o luptă între directorii pentru a stabili o întîln1re pe~tr u .a
premiile. acestor manifestări (luptă din care doua zi. Dar cred că la fel de n1 mer1t
nu lipsesc nici loviturile). ca să-şi pentru aşa ceva ar fi ş i telefonu l.
asigure cele m·ai bune filme. Poate Unde mai pu i că e mai iefti n.„
că premii le ce se acordă la Veneţia
Festiva- MIRCEA ALEXANDRESC U
ar t rebui să fie desfiinţate. Faptul - însăşi discuţia despre festi va lurr
în suşi de a fi selecţionat pentru pre- luri mai exprimă cred o criză, să-i zice m de
zentare pe ecranele acestui festiva l, puţin creştere, a fenomenu lui fest iva lier,
îmi pare a constitui un premiu des- festive. chemat - aşa cum a r ătam mai sus -
tu l de mare. să fie mai puţin festiv şi mai lucrativ.
Să dis- DRAHOMIRA OLIVOVA Deci o specia! izare a întîln iri lo r,
pară di-
- Multor festivaluri le-ar fi de folos poat e ch iar încurajarea acel o~ festi-
introducerea unor criterii mai severe valuri cu temă, ar ajuta ma i mult la
p lomaţia. de selecţie, mă refer printre altele orientarea acestor întîlniri şi la con-
densarea uno r rezultate concrete.
ş i la festivaluri le noastre de la Kar-
de~i:
Din desfăşurarea anchetei noastre internaţionale pe tema „La ce slujesc
festival urile?" începută în numă r ul trecut, în pofida neconc o rdanţei
unor răspunsuri, se desprind cfteva idei dominante pe care am dori să
le subliniem.
CE SINT FESTIVALURILE, CE FAC ELE ?
e Impun cinematografii naţionale, descoperă filme, consacră regi-
zori, lansează actori.
e Sînt tribune de dezbatere a ideilor, condensatoare ale experienţei
artistice, tîrguri de clrculaţie a filmelor .
e Pe lingă înregistrarea a tot ce s-a făcut mai bun în cinematografia
mondială, promovează o întrebare neliniştitoare , creatoare în
ultimă instanţă: „Ce ar trebui să se facă de aici înainte ?" Deci
stimulează evoluţia artei filmului.
e Sînt un for de propagandă i ntern aţ i ona l ă , marchează orice tendinţă
ideologică sau artistică m an i festată în cinematografia mondială .
e Impun creatorii tineri, î ncurajează începătorii talentaţi , constitu ie
un Rubicon a cărui trecere aduce consacrarea.
e Înlesne sc întî ln iri le î nt re creatori, întîlniri-dispute , î ntilnir i-
d ialog.
DECI SÎNT IMPORTANTE. NECESARE Ş I UTILE.
CE AR TREBUI SĂ FIE FESTIVALURILE , CE AR TREBUI SĂ
FACĂ E LE~
e Să fi e mai puţine la număr ş i mai ex igente.
e S ă stim uleze dezvoltarea cinematografiei ş i nu concu renţa . D eci
m ai p uţin e festivaluri competiţionale.
e Să fi e m ai specializate , mai diferenţiate pe genu r i.
e Să fie mai puţin mondene ş i mai puţin fest ive : mai mu l tă econom ie
de coctei lur i, mai multă r isipă de dezbateri lucrative , creatoare.
e S ă d imin ueze pe cit posibi l decalaju l int re fil mul de succes com er-
c ial şi fil mul de artă .
e S ă lanseze mai puţin persoane , cit idei.
e S ă ale agă ju ri i alcătuite d in cit mal pu ţ ine pe rsonalităţi onorifice
şi d in cit mai mu lte persona li t ăţi cinematog r afice act ive, eficie nte,
novatoare.
e Să spa rgă convenţ i ile încet ăţen i te spre a face loc ideilor proaspet e .
e Să spr iji ne î n exclusi v itat e va lorile r eale, talente le adevărate ,
să sp ri ji ne a rta.
Anchetă realizată de Rodica LIPATTI, cu sprijinul corespondenfilor r eviste i
„Cinema" din străinătate.
https://biblioteca-digitala.ro
cronica
AGONIE
FĂRĂ
EXTAZ
®
AGONIE
ŞI EXTAZ
o cop rodu cţi e american o-italiană
REGIA :
Carol Reed
SCENARI UL:
Phil ip Dunne , dup ă ro manul lui
Irving Stone
IMAG INEA :
Leon Shamroy
MUZICA:
Alex North
I NTE R PRETEAZĂ:
Charlton Heston , Rex Harriso n,
Olane Cilento, Harry Andrews,
A lberto Lupo, Adolfo Ce li, Ve-
nantino Venant inl
Carol Reed e un nume - cu glorie
nemeritată, spun unii şi nu greşesc
prea mult -. t recut însă în toate
istorii le de film la loc de cinste. A
încercat, cu rezultate bune şi rele, de
toate: film istoric, fi Im de montaj,
melodramă, d ramă poetică, thriller.
Ecranizări l e, între care „Agonie şi
extaz", sînt o preoc u pare mai veche
a regizorului - cu ani în urmă adu-
sese pe ecran romanele fui Cronin,
Con rad, Wells, Gree ne. Spre cartea
lui Irving Ston e l-a chemat, poate,
preferinţa, mă rtur i si tă de f i imefe
lui cele mai î mpli nite („Fugarul",
„Al t rei lea om"), pent ru existenţiole
dramat ice , t orturat e. Anii de lucru
la „Judecat a de apoi" slnt in biografia
lui Michelangelo un episod apocalip-
tic d in care Reed ar fi putut traga
su bstan ţa unui f ilm tu l burător. Cre-
deam, că regizorul va desprinde din
existenţa o mului ş i a creatorului
răstignit su b bol.ta C ~pelei înţeles~­
rile profu nde, simbol ice, ale marti-
riului. Dar „Agonie şi extaz" e o
simpl~ relat are de anecdotică bio-
grafi că, un f il m în care documentul
e t rădat de cele mai multe ori iar
ficţ i unea - m ed i ocră, o romanţare.
Cusurul cel mai grav mi se pare
extrema frag il itate a caracterelor,
i nconsistenţa psihol og i că, aplatiza-
rea pe rsonajelor. Tensi unea drama-
ti că t rebuia s ă ţîş n eas că d in ciocniri le
vio lente între do uă firi a prige, teri-
bile. O r, Iulius - r ăzboi nicul victo·
rios, d iplomatul intelige nt, po ntiful
- e doar un cont ur dese nat în grabă,
pare mai c urînd un veşn ic certăreţ
a mato r de li tigii măr unte (rezolvate
de scenarist în chip in ge nuu), un
bătrîn capricios şi un t iran pitoresc,
lipsi t de măreţie c1nd tună, plat cînd
VI
•uferă, comun cînd meditează. Şi
Michelangel o ? Îl vedem plin de tan-
dreţe cu o bontessină convenţi o nală
(ingred ient obligatori u într-o poveste
romanţioasă), protestînd la birt că
vinul e prost (cine s-a îndoit vreo
clipă că era, totuşi, un „pămîntean" l)
sau aruncînd vorbe în doi peri şi
răspunzînd ironic sanctităţii sale
(ilustrarea independenţei de s pirit ,
pe semne). Eroul e pus în antiteze
faci le: Bramante este înăcrit şi cam
meschin, Michelangelo - un suflet
mare; Michelangelo trăieşte simplu,
auster, ca un păstor biblic şi pictează
cu o desperare surdă, în timp ce
Rafael, înveşmîntat cochet şi înconju-
rat de admiratoare, pictează 1ntr-o
atmosferă de o mondenitate graţioa­
să. Simplismul devine de-a dreptul
stînjenitor cînd Reed încearcă să
explice geneza operei şi să sugereze
universul ei plastic (m-am gîndit
cu melancolie la un alt film dedicat
unui pictor, la „Moulin Ro~ge''.
al lui Huston). Negăsind persona1ulu1
nici o cheie, autorii se opresc la nota-
rea reacţiilor lui prime, superficiale,
iar privirea aceasta sumară nu poate
descoperi fiinţa intimă a lui Michel-
angelo, semnificaţiil e latente ale ges-
turi lor lui: încăpăţînarea e pură
încăpăţinare şi nu semnul infl~xibi­
lităţi i morale, caznele munc11 nu
devin imaginea căutării mistuitoare
a perfecţiunii, în conflictele cu Papa
nu se poate citi mai mult decît o
răbufnire a nervilor. Nimic din tra-
gismul existenţei şi măreţia artei lui
Michelangelo, nimic din spiritualitatea
omului rinascentist , a vremi i lui,
nimic din lupta titanică cu materia,
din neliniştile, îndoielile, chinurile
nobile ale creaţiei, dîn orgoliul mag-
nific al insului de geniu care înfruntă
semeţia rangurilor lumeşti, din umi-
litatea lui în faţa artei ş i a trava-
1iului.
„Agonie şi extaz" se deschide ~u
un document ar despre sculpturile
lui Michelangelo, semnat de Vincenzo
Labe Ila. E un fi Im lucrat cu acurateţe.
George LITTERA
O OOŢIATIYĂ BIXEVE:\TIĂ
în Republica Populară Un-
gară s-a introdus iD cadru l
programei analitice a şcoli­
lor medii de cultură gene·
rată, o nouă di sciplină obli·
gator ie: estetica filmului.
Programul studiului privind
filmul nu este merueat cu
detalii şi dafo din istoria ci·
nematogre.fului, ci analizează
pr oblemele gener ale alo fii.
mnlni ca artă - cum se scrie
un scenariu, din tainele re-
giei, imagine, cadraj şi !lu·
minare, montaj JI sunet.
Predarea se bazeaza pe ana•
liza cîtorva fi Ime dintre ca-
re: ,,Electra" de Kakoyannis,
,,Bala.da soldatului" de Cinh-
rai, „Caruselul dragostei" de
Zoltan Fabri,
RECORD
Stiaţi că filmul lui l\Iiklos
.îancso, „Sărmanii flăcii.i" ,
care a rulat la Bucure şti~ a
fost turnat in numai 26 de
zileî
https://biblioteca-digitala.ro
ÎNCERCÎND
O CRIMĂ
PERFECTĂ
(~)
COMPARTIMEN -
TUL UCIGAŞILOR
o pr od ucţie a studiourilor
fran ceze.
REGIA şi SCENARIUL:
Costa Gavras, dup ă ro manul lui
Sebastien Japrisot
IMAGINEA:
Jean Tou rnier
MU Z ICA :
Michel Magne
INTER PR ETEAZĂ:
Simona Signoret, Yves Mon-
t and , Pierre Mondy , Catherine
All egret, Pascale Roberts , J. Per-
r in, M. Piccol i, J.L. Tri nt ign ant.
Există un soi anume de film poli-
ţist. Răufăcătorul, ucigaşul care co-
. mite o crimă se află printre eroii
filmului. Efortul poliţiei de a-l des-
coperi se face concom itent cu parti-
ciparea logică a spect atoru lui. Pre-
tenţia maximă, pe ca re o are spect a-
torul, la un asemenea fel de fi lme
po liţiste, e să nu băn u i ască pe fă P;­
taş de cît foart e tîrziu . Di ficu ltatea
î l int ri g ă ş i 11 c ucere şte.
„Compartimentul u cigaşi lo r" sa-
tisface multe d in p rete n ţii le s pecta-
torul ui. In e dită, mi se pare d ifi cul-
tatea im p usă de natu ra crime i. Pen-
tru a co rn pune un jaf pe care-l vor
perfe ct , doi inşi re curg la n işte
crime cu funcţie fals ă în logica poli-
ţienească. O bţi n o c rjmă n eutră
faţă de scopul lo r final , într- un com-
partiment de t ren . Apoi îi u rmă­
resc pe ve ci nii de compartiment
ai victimei şi î i ucid pe rînd, ca şi
cum ucigaşul primei victime ar
vrea să-i facă d i s p ăr u ţi pe martori.
De fapt, sco pul u ci gaşilor e jefuirea
ce lei de-a t reia victi me. Interesantă
mi se pare ind ivi d ualizarea persona-
jelo r: act riţa ratată, care refuză t ot
fără talent, îm b ătrîn i rea (ce frumos
îşi studiază Simone Signoret pînă şi
a utomatismul respiraţiei actr i ţei„.)
inspectorul obosit şi gri pat, derutat
şi imperfect, îi oferă noi posibili-
tăţi de dem onstraţ i e actoriceasc3
lui Yves Montand, perechea de tine ri
(în rolu l feminin Catheri ne Allegret),
obsedatul sexual amator de box,
profesorul de la facultatea de medi -
cină veterinară mai b ănu i tor declt
inspectorul. Fiecare aduce un piui
de tensiune şi suplimentează subtil
argumentarea bănuielii noastre: iar
povestea celor doi puşti, reabilitată
retrospectiv, descărcată de adao·
surile genului, se valorifică al tfel,
cald, adevărat, nuanţat psihologic,
aproape poetic,
Cîştigul principal al acestui film
bun, mai bine zis „bine făcut", m1 se
pare că rămîne această notaţie aten-
tă, sugestivă a personajelor şi stărilor
lor psihice.
Pentru că, dacă accepţi „regula
jocului" la filmul poliţist, cu puţin
înainte de sfîrşi t ul filmului îţi zici
că mai bine n-ar exist a o asemenea
regulă. Apreciezi fireşte felul cum
povestirea se subiectivează, la înce-
put pare a amatorului de box, apoi
a tînărului erou, apoi a actriţei,
modalitatea aceasta contribuie la
crearea dificultăţii de cercetare. e
deci convenabilă spectatorului, şi
se justifi că şi logic. Dar nevoia de
nelinişte, nedumerire, d erută, pe
care o impune genul, amestecă lingă
observaţii pe rtinen te, prezenţa unor
figuri de bă r baţi d eghizaţi în femei,
apariţia insinuantă a băiat u!"Ui, ime-
diat d u p ă comite rea une i crime.
îmbrăcat tot in negru lucios, cu o
bucată de fier, spe c u lată prin lumină
ca să sugereze o a r mă, sau tensiunea
exterioară obţinută prin mizanscenă.
şi prin mit ralierea di alogului, acestea
şi altele, te re introduc în schema
filmului po l iţist, tocmai cînd îi
observai Ii psa.
O ricum, alerg sîmbătă seara la
cinema să văd un film ca acesta.
Andre i BLAIER
FABULĂ PE DOS
PrjmuJ film desenat pentru
adulţi, realizat in Franja, s-a
terminat după 18 luni de
muncă intensii.. Autorul lui:
celebrul Valerian Borowc-
zyk. Stilul filmului: un fel
de fabulA pe dos. Eroii săi:
doamna ~i domnul Kabal,
care reacţ1oneazii. şi se com·
portii. ca animalele. Doamna
Kabal păşeşt~ ca. o barzii,
domnul Kabal are mersul
repezit, furişat şi siiltinet
ea al unui şoricel„.
DRACULA PE ECRAN
'l'od Browing a ecranizat ro-
manul lui Bram Stocker in-
spirat din legenda lui Dra-
cula. Povestea. vrea ca temu-
tul vampir să Iocniusc·ă în-
tr-un castel iD mtwţii Tran-
silvaniei. Regizorul a pl1s·
trat „adevărul" superstiţiei
doar teoretic, pentrn că fii·
mările au a rut Ioc pe alte
meleaguri. Printre victimele
lui Dracula vor fi Bela Lu·
gosi, Helen Chandler, David
l\lanners.
UN FARAON
sulu1 e1 c1nematograt1c. Poate pentru
că era vorba de Kawalerowicz,
şi nu de Cecil B. de Miile. Cred că
PE
m-am gîndit atunci că e destul dacă
aştept filmul.
Şi filmul, iată-l!
VISTULA
Nu mai are i rn portanţă dacă răs­
punde integral sau parţial la între-
barea în două părţi de mai sus.
Pentru că „ Faraonul" este şi un mare
spectacol şi un film analitic, încărcat
de o problematică actuală prin com-
paraţii şi metafore în timp.
Spectacolul există din belşug .
Atunci cînd trupele lui Ramses li,
marele faraon, comandate de fiul
său, străbat deşertul infinit din ba-
zinul Nilului, cînd săvirşesc manevre
mtlitare bizare, sau cînd sugrumă
rebeliunea mercenarilor libieni. Spec-
tacol mai este şi atunci cind preoţii ,
FARAONUL, savanţi astrologi, profită de o eclipsă
de soare ca să inspăirnînte mulţimea
o pr odueţie a studiourilor adunată în faţa templului în aştep­
dea părnînt ţăranilor, ceea ce pare
o reformă socială de neconceput
la anul 12SO înainte de era noastră.
o
Posibil ca în intenţia autori lor
(scenariul de Tadeusz Konwicki şi
Jerzy Kawalerowicz), conflictul să fi
FORMULĂ
avut o valoare mai mult arbitrară,
teoretică, decît una ·reală, obiectiv CUNOSCUTĂ
istorică. O atare intenţie poate fi
acceptată, dar nu răs pun de unui
punct de vedere care ar conduce la
regenerarea super-producţiilor, la o
nouă viziune asupra ternelor istorice.
Eu cred că de valoare artistică ac-
tuală este nu deplasarea înţelege­
rilor actuale, evoluate, asupra
unui fenomen istoric trecut, ci pă-·
trunderea respectivului fenomen, în
propriile limite, dar cu ascuţ ime
contemporană. Mai interesantă pen-
tru noi, cei de azi este, să spunem,
psihologia exactă a unor oameni
de acum o mie de ani, decît supo-
ziţia că acei oameni ar fi putut gindi

poloneze. tarea tînărului faraon. Spectacol e ca urmaşii lor. oricît de glorioşi,

REG IA:
jerzy Kawalerowicz
SCENARIUL:
Tadeusz Konwicki, Jerzy Kawa.
lerowicz, după romanul lui Bo.
leslaw Prus
IMAGINEA:
jerzy Wojcik
MuZICA·
Adam Walacinskl
INTERPRETEAZĂ:
jerzy Zelnik, Wieslawa Mazur-
kiewicz, Barbara Br ylska, Kry .
styna Miko lajewska, Ewa Krzy-
zewska . Pi otr Pawlowski, Les.
iek Her degen, Stanislaw Mi lski.
Acum vreo doi ani Jumătate, pe
tind turna „Faraonul" şi dădea inter-
viuri largi, Jerzy Kawalerowicz era
deja o personalitate importantă a
cinematografului european - luase
premiul special al juriului la Cannes
pentru „Maica Ioana a îngerilor"
putea face orice fel de promisiuni,
putea conta pe. orie".. cantitate de
credit asu pra 1ntenţ11 lor sale ş1,
totuşi, o surpriză neplăcută nu era
imposibilă, pentru că o întrebare
p lutea în aer: regizorul 'făcea un salt
peste 22 de paralele geografice şi
32 de secole istorice din nestăvilită
ambiţie sau din motive de criză
personală l bună parte eludată: „ciocirlia", solul
Care ar fi fost ambiţia? Investirea
lntr-un film istoric de proporţii,
lndeobşte super-producţie, dimen-
siuni not artistice de investigaţie în
profunzime a unor psihologii prea
puţin cunoscute şi fundamentate pe
o problematică de interes etern,
plus învestmîntarea unui atare film
în frumuseţi formale plastice de
valoarea celor din „Maica Ioana"?
Care ar fi fost criza? Incapacitatea
realizatorului de a se mai exprima
în fine nuanţe de ilf\aliză intimă a
fenomenelor sufleteşti, ca în „Ade-
văratul sfîrş<t al războiului" sau ca
fn ,Trenul de noap•e". fenomene
suprapuse pe acute întrebări funda-
mentale ale contemporaneităţi• 1
Cartea „Faraonul" a lu i Bo1eslaw
Prus, autorul „Păp uşii ", rn1-o llm1n-
team foarte vag. iar vestea ecrani-
zării nu·mi trezise sufident interesul
un'!• noi lecturi. cu toate că aş ft
dorit să mă dumiresc asupra intere-
mai fiecare moment, pigmentat cu
dansurile sclavelor nude, cu deco-
ruri somptuoase şi supracostisitoare,
cu culoare aleasă, cu în~adraturi
vaste„.
Tot acest spectacol este de o
admirabilă calitate, majestuos şi ele-
gant, de bun gust şi de autentică
atmosferă. Ironia unui critic francez
care îl numeşte pe realizator Cecil
B. de Nd, mi se pare răutăcioasă
şi fără umor. Mai ales că spectacolul,
după cum obser vă însuşi ironicul
comentator, cu toată amploarea sa,
rămîne totuşi secundar, fundalul
unui nu mai puţin vast conflict inte-
rior, al unei nu mai puţin ample
lupte intestine pentru putere. într-un
stat sclavagist fireşte , dar cu rezo-
nanţe universale peste timp.
Consider că universalizarea tde -
tlor, ca intenţie cel puţin , este o ten-
tativă pe cît de lăudabilă , pe atit de
temerară şi de primejdioasă . Am
impresia că „Faraonul", temerar de
altfel . n-a scăpat de primejdii, de
alunecări în impasul forţatei actua-
lizări a istoriei, de jenant „viziona-
rism", de modificări nefireşti ale
mentalităţii obiective.
Tînărul Faraon sfărimă revolta
mercenarilor libieni , dar luptă şi
!rnpotriva influenţei atotdetermi-
nante a preoţil o r; denunţă tratate
secrete dubioase. dar vrea chiar să
sau că şi-ar fi putut înţelege existenţa
cum le-o înţelegem noi. Desigur,
acest punct de vedere nu modifică
substanţial calităţile „Faraonului".
Kawalerowicz s-a demon st rat şi cu
prilejul prezent un realizator de
clasă mare, chiar dacă filmul n-a avut
succesul „Maicii Ioana" ... În ordinea
de idei a succesului de public, la
filmele super-producţii, am' 1rnpres1a
că funcţionează mai mult decît la
alte genuri criteriul prezeAţei nume-
lor. a vedetelor pe afiş. Dacă, de
exemplu, în rolul preotesei dtn
templul lui Astoreth. Kama, devenită
amanta perfidă a lui Ramses III.
ar f1 apărut Lyz Taylor, succesul
„ Faraonului" ar fi fost egal cu al
„Cleopatrei", deşi Barbara Brylska
nu este nici mai netalentată, nici
mai puţin frumoasă decît colega et
mai norocoasă. Altfel întreaga dis-
tribuţie este admirabilă, femei fru-
moase, bărbaţi expresivi: K rystyna
Mikolajewska în Sarah, Eva Krzy-
zewska ln Hebron, jerzy Zelnik, în
Ramses III etc. R ărnîne de verificat
dacă prejudecata publicului îşi va
spune cuvintul. Sau nu este vorba
tocmai de o prejudecată, ci mai mult
de un certificat de garanţie. Dacă am
putea, în cazu l „ Faraonului", l-am
da spectatorilor noştri în alb.
M i r ces MUREŞAN
CIOCÎRLIA
O producţie a studioului
„ Lenfilm"
REGIA· Nikita Kurihin
şi Leonid Menaker
CU: V. Gurenkov.
G. luhtin, V. Pogoreltev
Formula ne este cunoscu1ă din
filmul nu de mult programat pe
ecranele noastre - „Apelul". fo,ce-
eaşi încercare de a explora posibilită­
ţile fi Imului-itinerar. un tanc sov1e-
t1c care cutre1eră în spatele lin11lor
inamice. De data aceasta miza e ma i
spectaculoasă, gesWI mai temerar.
fără justificare strategică , dar for-
ţînd în schimb graniţele simbolului:
tancul e reparat şi pus în circulaţie
de prizonierii ruş i dintr-un lagăr
aflat departe, în inima Germanie i ;
dar nu cu scopul corn un al evadării,
ci mai mult ca o demonstraţie. Drept
urmare, destinele umane nu intere-
sează decît spre a însoţ i ilustrativ
consumarea metaforei sugerate de
titlu. Ca şi în „Apelul", metafora
este acuzat literară şi destul de înde-
părtată de faptica odiseii umane, în
primăverii, e tocmai tancul inexpug-
nabil care anunţă inopinat ofensiva,
e liberarea, parcurgind ca un mesa-
ger tQSolit drumurile şi oraşele ger-
mane. Din păcate, această schemă
generoasă nu e susţinută de o inven-
tivitate şt o vervă echivalente, încît
chiar episoadele încărcate de inedit
(de pildă, sosirea tancului în piaţa
unui liniştit oraş de provincie) rămîn
amorfe (reducîndu-se în cazul citat
la dărîmarea - simbolică! -
monumentului din centrul p•eţ1i)
De reţinut, secvenţa în care femeile
ruse aduse la muncă forţată pe un
cîrnp arat iau metafora d1·ept reali-
tate şi aleargă în întimpinarea tancu-
lui rătă.cit ca în calea unuia care le-ar
anunţa victoria.
Val S . DE LE AN U

VII

https://biblioteca-digitala.ro
 twa iulie. J<:crau ele au leş H în griidi11J , pe> stadioane. Numărul posibil al spedator. ilor b ut'ure~teni

l
a crescut: deci mal multe gusturi, mai multe dor inje, mai mulk cxiger1f!' d!• impli iJ lt. Să
vedem cum s-a menţiont echilibrul, adesea precar, între fi Im ele ••de probl<'mi\„ - l' llrl' nu se
pot v11poriz11 111 căldura lnJ Cuptor, şi filmele ,.divertisment" - care 01·icum se potl'i ve~r mai biot
anotimpului esti val. Din prima cat.egorie face parte „Faraonul", ultimul film al lui Jerz) liawaltro-
wicz, care după „Maica Ioana a îngerilor'· est.e din non prezent pr erranele noo stre. De astl'1 datll. di-
m ensiuni le şi 11tunrile superproducjfoi smt pu se ÎII slujba r afinamentului estetit ş i a l eseului fil ozofic.
Uin genul „tihne diverti sment" , redact.orii şi colaboratorli no ştri m1 ' 'iizut pentru dvs. : un excelrot
film poliţist, „Compftl'tlmentul uci gaşilor". prilej de u. reîntîlui familia l\Joufond- Signoret şi, de dab
11sta, şi pe fii ca 11etrij.el: Catherine Allegret ; Categoria filmelor spec·farulare a s11oril numt>r fo şi prin
programarea mrni (ilm biografic de ultimii oră, ,,Agonie ş i e:\iaz" .
Celelalte premiere vi zionate au corespuns mai puţin exigenţe lor 11oast r!'. Ele ou riimas la l•pidtlrma
l1azului sau a suspcnsului ini ţi al propus ( .•Perete le vrăji to are lo1·" . „Sus miinile domnilor poliiiştl"),
sau alt-Oori s-au ri sipit în acţiuni colaterale, nesemnifie11tiv1> {.,Cltem aji-1 pe l\Tartiu") .
Mai inti i, un film cn so!1re, zăpadă şi ski io decor ul 3Iunţilor Tatro , vacnnj ă dr i aruă in p li nă l•Uă. O
in trigă vag mo ra li z ator- ironi că, vag com ică în care im aginaţia s portivă o de pi1~e~ le 111· cea !1rratoare:

PERETELE VRĂJITOARELOR STR ĂI NA

O producţie a st ud iou ril o r din R.P. Po lonă
REGIA: Paw el Komorows ki
CU: Zbigniew Dob r zynski, Marta li p inska, lga Cem b rzyns k a .
Cînd eroii filmului sînt sportivi (ca în „Stînca diavolului", „ Băieţii
noştri", :.Cineva acolo sus mă iubeşte", „Mîine, Mexicul I" - şi filmografia
nu-i completă), la sfirşit există de obicei un meci, un concurs, o compe-
tiţie; aşa cum la sfîrşitul unui film poliţist trebuie să aflăm cine-i crimi-
nalul, aşa cum o melodramă cu happy-end se încheie cu sărutul 'prota-
goniştilor îndrăgostiţi. Aşa se cade, aşa ne-am obişnuit, aşa e (psiho)logic.
Deci nu asta ne deranjează într-un film polonez cu schiori excelenţi,
ca „ Peretele vrăjitoarelor". _Ce se întîmplă însă pînă la finalul de o „subti-
litate" previzibilă? Tot ce trăieşte eroul de-a lungul filmului nu este decît
un prost înţeles „antrenament", monoton şi didactic, pentru lupta din
urmă. Campionul îşi neglijează antrenamentul, se înfumurează, bea, pierde
nopţile şi, nepăsător la tristeţea fetei care-l iubeşte sincer, are o aventură
pasageră cu o cîntăreaţă de muzică uşoară„. Unica „extravaganţă" a compe-
tiţiei finale este să ni-l arate pe învingător totuşi în pierdere şi pe învins
cu un cîştig mai preţios decît o medalie.
Dacă ar fi să alegem, am opta pentru crestele înzăpezite ale Tatrei,
pentru pîrtiile aproape verticale, pentru coborîrile vertiginoase şi curbele
riscante luate fără teamă de vreo zece băieţi cu feţele arse de vînt. Ne-am
mu l ţumi cu exterioru l, cu decorurile naturale (măcar ele au natura l eţe)
şi am aplauda latura turistică a filmului renunţînd la cealaltă.
O producţie a studiour ilo r d in Odesa
REGIA: Ko nstant in Juk ş i A leks an d r Se rii
CU: li ud a Sabanov a, Azer Ku r banov, Igor Kriukov, !ura Bon-
d aren ko , Valia Sokolova .
Plecată acum cîteva decenii la Pari~, fugind din Odesa revoluţionară,
madame Joubert se reîntoarce ca turistă în oraşul natal, însoţită de nepoata
sa Madeleine. Mica franţuzoaică vorbeşte perfect ruseşte şi foarte prost
franţuzeşte. Pe vapor s-a împrietenit cu Giafar, al 27-lea fiu al unui prinţ
arab. Prietenia s-a legat uşor, pentru că micul prinţ vorbeşte ruseşte la
fel de bine ca Madeleine
Copiii, neastîmpăraţi, o şterg de pe vaporul ancorat în port şi, după
acest convenţional şi modest ince put, asistăm la peri peţ1ile celor doi
prin Odessa. ·Vor cunoaşte alţi copii, vor mima şi vor parodia formalis-
mele relaţiilor diplomatice dintre state, vor trece prin „locurile turistice"
cele mai interesante.
Filmure constru it după o reţetă binecunoscută: puţin prospect turis
tic, puţină come die de situaţii, unele ironii inofensive; în rest, film educa-
tiv pentru elevi. O regie palidă dă anemice impu lsuri unui spectacol ce
seamănă a serbare şcolară regizată de profesorul de gimnastică sau cu o
emisiune oarecare d in programul TV ~entru pionieri. Dacă destinaţia
filmu lui a fost „s pectacol pentru copiii între 7 şi 14 ani", ţinta a fost oare-
cum atinsă

Ion CAZABAN Marius TEODORESCU

Două filme cu copii: „Chemaţi-l pe Martin" - un film cu copii „ 1'i tr.eheiere, !'-'I film cctre, puni' la îricerrctre, ÎTI mod diferit, ~ma­
pentru spectatorul de toate vî rste/.e şi „Străina" - un f ilm cu cop it ţnle spectatoru lui. Doar a tît.
pentru cop ii. D in păca te ex istă şi u" alt punct r.amun al celor do1J.ă
pelicu le: intenţiile depă~efc rea lizarea. SUS MÎINILE, DOMNILOR POLIŢIŞTI
O producţie a studiourilor franceze
CHEMAŢI-L PE MARTIN REGIA: Philippe Agosti ni
CU: Ge r a rd Blain , C laude Br asseur , Jean Serva is, Mau rice
S iraud .

T1t!ul original „Supă pentru sticleţi" ar putea duce imaginaţia specta-

O producţ i e a stud iouri lo r d in R. S . Ceh osl ovacă
REG IA: Mi lan Vosmik
CU: la r oslav Vizner , Mart in Ruzek , Emanue l Fia i a.
Dacă tinereţe a ar şti, dacă bătrîneţea ar putea .. Dacă însă tinereţea
ar şt i, ar treb ui să se numească alt fel. Pentru că tinereţea trebuie să caute.
să des.cope re , să afle. Şi pentru asta are dreptul la g reşea l ă, la căutări ,
u neon la ex ces.
Ca m aceasta ar fi t eza ce lo r d ou ă s c hiţe cinematografice „Trei sticle
cu la pte" şi „Car use lul zb urăto r", ale regi zoru lui Milan Vosmik, adunat e
su b t itlul co mun „ C hemaţ i- l pe Mart in", care p le dează pentr u copi l ări a
co pil ărie i, pe nt ru t in e reţea tine reţii . Martin - c ă p itanul de mi l iţie - nu
om ologhează sim plist lumea copiilor delincvenţi cu infracţiunea. El are
ră bdare să desco pere cauzele gre şeli l or în sensib il ităţi rănite, în pasiuni
înşe late, în elanurile cinst ite ale co pii lor de a-şi căuta singuri d reptatea.
Ins pirat e d in fapt e de viaţă, d in cazu ri de pe agenda mili ţi ei, înce rcînd
o apro piere de st il ul documentaru lu i, al cine-verite-ului, cele două momente
au pe alocuri scli piri de n atural e ţe, fio ri de emoţie - ceea ce e bine, dar
în totalitate nu evadează de pe terenul anost al schemelor cu ideile tocite.
Adina DARIAN
torului spre o come di e sau parodie p o l iţist ă. C u o condi ţ ie: spectatorul
să şt ie că în argoul fran cez sti clete îns eamnă po l iţi st. Dar cum supa în
ca u ză nu est e nici mai mul t nici mai puţin decît n i t rog l icer ină, să lăsăm
glumele pentru a l tăd ată. C inst it vorbind, f ilm ul nu este lipsit de interes,
d eş i nici nu poate entuziasma. I maginaţ i-vă o secţ i e a p o liţ i ei marsilieze
în ca~e toţi co.mi sar.ii, s .ub ~or11isarii şi agenţ i i sînt ţinuţi o zi înt reagă sub
ame n inţarea n1t rog l1 cerine1 de către o femeie cernită ca re in te nţ i oneaz ă
să- şi răzbune soţu l! De fapt acest a este fi lmul: o situaţie cu totu l ne o bi ş­
nui t ă, specu l at ă de regizor at ît cît a putut din punct ul de ve de re al e mo-
ţii lo r spectatoru lui. Ex i stă la început cîteva elemente care ne -au făcut să
cre de m că vo m asista la o adevărată explozie - nu a nitrog liceri ne i, ci
a co ntradicţii l or d intre cei ameninţaţi - dar ne-am înşe l at . Ar f i fost un
frum os ~ r il ej de a descifra caracte re umane în faţa a meni nţ ării m o rţii -
care la f iecare om în parte declanşează reacţ ii di feri te : curaj , sen in ătate ,
rese mnare sau d eopotrivă frică, l aşitate ş1, de aic i, t răda rea. Se putea, de
ase me ne a, re~liza cu acest prilej o disecţie a a paratu lui po l iţie nesc, dar.
la ur ma urmei, ce nu se putea? Se putea face ch iar un fil m ca cel des pre
care vorbim şi care, dacă nu sîntem prea preten ţ ioş i , îl putem fo arte bine
vedea într-o după amiază l iberă.
Atanasie TOMA
P. 8. R ubrica a foşt alcătuită IW haza prograroărilur cornuriica.tc de D.R.C.D.F

VII I

https://biblioteca-digitala.ro
 în nenumăratelc.d.ireq1i evolutive ale
D documentarului mondial se poate dis.
tinge limpede azi - ca o trăsătură
definitorie pentru acele tendinţe care
contribuie efectiv la pro pâşi rea ge
nului - aplecarea din ce în ce mai
pertinentă asupra fenomenelor vieţii în cone-
xiunea lor dialectică. Caracterul social al investi-
gaţiei cinematografice atinge adeseori intensi-
tăţi maxime, de unde şi polemica tot mai vio-
lentă a cineaştilor de pretutinden.i cu falsele
adevăruri şi mituri ale lumii înconjurătoare.
Un ziarist canadictn. care ne~a vizitat recent
ţara, îmi împărtăşea rezumativ cea mai recentă
experienţă a cunoscutului documentarist,
Lianei Rogosin: inregistrînd pe viu o discuţie
intre personalităţi ale vieţii social-culturale
dintr-un oraş american, regizorul a exempli-
ficat tezele vorbitorilor cu secvenţe de reali-
tate referitoare la exact aceleaşi subiecte.
Efectul demitizării a avut ne mai pomenita forţă
-Oe şoc, cineastul făcînd (şi eviden"ţi ind public)
descoperiri senzaţionale, dincolo de paravanul
destul de greu de clintit al unor false adevă­
ruri.
do~umenfarul românes~
an~hefei so~iole
Dar de ce să căutăm exemple aiurea? Nu
foarte de mult, am putut vedea cu ochii noştri
excelentul pamflet politic al regizorului italian
Francesco Rosi, „Cu mîinile pe oraş": o denun-
ţare lucidă, bazată pe documente şi fapte. a
unuia din numeroasele scandaluri edilitare din
Neapolul contrastelor. lmixitiunea metodei
documentare în cadrul unei opere de ficţiune
nu trebuie să ne deruteze în cazul de faţă:
avem de-a face cu o valorificare raţională şi
plină de responsabilitate a funcţiei social-
politice a filmului.
~E NE INTERESEAZĂ iN PRIMUL RÎND !
Atractia nucleului social al fenomenelor in-
vestigate, corelată cu fascrnaţia .. crnematogra-
fului-direct", acţionează din ce în ce mai preg-
nant şi asupra documentarului românesc.
Ceea ce ne interesează în primul rînd (şi, în
fond, ceea ce determină în ultimă instanţă
reuşitele) este forţa cu care cineaştii izbu-
tesc să impună în documentar observaţia
socială, cu toate implicaţiile ei: atitudine,
analiză lucidă, spirit critic, detaşare, privire
/ şi alte exemple, nu am putea omite contribu-
obiectivă, cercetare febrilă. De pc platforma
prezentului, şi înarmaţi deci cu necesara
distanţare pe care o oferă perspectiva, putem
aprecia fără teama de a greşi că dezbaterea
cetăţenească pe care ne-a pro pus-o acum
cîţiva ani regizorul Al. Boiangiu în „Casa
noastră ca o floare" a introdus un curent de
opinie în lumea documentariştilor. Pătrun­
deam atunci în intimitatea unor comportări
umane certate (sau divorţate de-a binelea)
cu normele eticii noi, satira atingînd zone sen-
sibile şi delicate ale convieţuirii sociale. Desi-
gur, mai ales în lumina discuţiei de faţă, nu
toate exemplele evidenţiate atunci de regizor
(unele cam forţate, de dragul demonstraţiei)
îşi păstrează puterea de convingere. Rămine
în picioare, neostenită de timp, atitudinea.
capacitatea regizorului de a atribui secvenţelor
surprinse „pe viu" finalităţi critice cu bune
perspective de generalizare.
Ancheta socială i-a ajutat mult pe documen-
tarişti să pătrundă în miezul faptelor de viaţă
aduse pe peliculă. Regizoarea Florica Holban,
consecvent preocupată de generaţia în creştere,
a izbutit adesea, aşa cum şi-a propus, să şocheze,
să zdruncine indiferenţa. În mai vechiul său
film „A cui e vina l" am devenit martorii unor
mărturisiri de real dramatism (cei anchetaţi
fiind copii din centre de reeducare), care acu-
zau în chipul cel mai simplu posibil, fără gesturi
retorice şi patetice, i res ponsabi Iitatea unor
pJrinţi, atitudinea condamnabilă -de nepăsare
faţa de soarta propriilor lor copii; în fiecare
autoportret de adolescent al filmului am intuit
o dramă, un univers sufletesc mutilat de ires-
ponsabilitatea părinţilor. Mai puţin spontane,
mai elaborate, „Copii1, iar copiii" şi „Mama
lui Adrian" (creaţii ale aceleiaşi regizoare),
lş1 propun de asemenea teme de mare interes
în educarea tinerei generaţii, dar realele vir-
tuţi ale anchetei sociale sînt mai palide. În
„Politeţe", Mihai Iacob, preocupat de anumite
manifestări reprobabile desprinse din cotidian
- beţie, huliganism, mită - îşi expune, dens
şi concis, rezultatele instantaneelor-anchetă
surprinse cu aparatul de filmat. Al. Boiangiu,
în „Cazul D", izbuteşte să valorifice abil,
împreună cu scenaristul Mihai Stoian şi cu
sprijinul consistent al „cazului" real transpus
pe peliculă, virtuţile anchetei sociale: inter-
ceptarea vie a stărilor de fapt (autorii filmului
pornesc o adevărată cam pan ie pentru resta-
bilirea adevărurilor care au condus la diver-
genţele familiare ale personajului ales drept
erou) axează filmul pe linia maximei auten-
ticităţi. Şi Ion Moscu, în recentul său film
„Fabrica de împachetat fum", reuşeşte să des-
la porfile
prindă concluzii limpezi în înfăţişarea pe viu
a unui sector de muncă măcinat de aluviuni.
Ceea ce nu se poate afirma despre tentativa
mai veche a lui Mihai Dimitriu din „Mîine
începe azi": ancheta sa printre tineri de diverse
profesii, despre preocupările şi pasiunile lor,
despre atitudinea lor faţă de muncă, faţă de
dragoste şi prietenie (ce temă generoasă!).
Ancheta este însă ratată pentru că viaţa a fost
extrasă din ritmul ei firesc pentru a putea
încăpea în tiparele prestabilite de regizor,
înţepenind parcă acolo.
DE ce „LA POARTĂ" l
Cu os ci laţii le valorice de rigoare , pe care am
încercat să le sugerăm, documentarul româ-
nesc şi-a însuşit treptat „armele" anchetei
sociale. De ce, atunci, titlul însemnărilor de
faţă: .,Documentarul românesc la porţile
anchetei sociale" l Ne vom explica. Scurta
recapitulare de mai sus (fără nici o pretenţie
exhaustivă: într-un bilanţ stricta sensu, am avea
ţii le altor realizatori, precum Al. Sîrbu) ne
conduce spre două concluzii principale. An -
chetele sociale realizate pînă acum cu mijloa-
cele celei de a şaptea arte au - pe de o parte -
un prea pronunţat iz cazuistic (chiar cele
mai bune dintre ele). Cazuri le cercetate de
cineaşti sînt adesea interesante, multe dintre
ele pilduitoare. În majoritate, ele sînt inspi-
rate de viaţă (nu inventate, nu aduse din con-
dei, nu elaborate artificial). Sînt născute şi nu
făcute. Asta e bine. Dar sînt, şi rămîn, cazuri.
Ca atare pot să răspund într-o mult mai mică
măsură menirii principale a documentarului,
aceea de a determina poziţiile culturale, so-
ciale şi estetice ale societăţii. Ca atare, direcţia
principală a Studioului „Sahia" nu poate
rămîne, în continuare, atacarea unor cazuri.
mai ales cind aceste cazuri se mai întîmplă să
fie şi izolate. Pe de altă parte, teme de larg
interes, cu inevitabile capacităţi de generali-
zare, sînt tratate uneori fără respectarea
normelor interne (scrise şi nescrise) ale an·
chetei sociale, astfel încît. practic, interesul
tematic al preocupărilor actuale rămîne strîmt.
Cu alte cuvinte, tratarea cinematografică a
unor teme de real interes cum ar fi aceea a
educaţiei tineretului, abordată în mai multe
pelicule, se mai intîmplă să fie dezbătută
„din birou", cu un sentimentalism gol de con-
ţinut, fără apelarea - imperios necesa.ră -
la metodele şi procedeele fireşti ale anchetei
sociale. Asta nu e bine. Atenta cercetare socio-
https://biblioteca-digitala.ro
logica (pe care cinernatc·gratul, hotărît lucru,
o poate întreprinde cu bune şa7~e de reuşită)
n-ar face decît să consolideze pliitforma de pe
care documentariştii pornesc investigaţia unor
fapte sau atitudini umane. Plusul de substanţa
(pe care îl reclamăm unor scurtmetraje româ-
neşti) se află, adesea, în „grăuntele de aur"
al adevărului vieţii, şi ancheta socială poate fi
chemată mult mai insistent decît pînă acum să
descopere şi să scoată la lumină preţiosul
minereu. ·
Excepţii, precum am văzut, există - în
ambele direcţii. Ţinînd seama însă de posibili-
tăţile vaste, practic nelimitate (şi încă necer-
cetate), pe care ancheta socială le conferă
creaţiei cinematografice, sîntem nevoiţi să
plasăm documentarul românesc acolo unde se
găseşte de fapt: la porţile anchetei sociale,
pe care le-a deschis viguros, dar drumul de-
abia acolo (şi acum) începe.
Ne putem convinge mai uşor de . această
realitate urmărind destinul publicistic al an-
chetei sociale. Uneori ancheta socială din
paginile presei, cultivată cu tot mai mare şi
binevenită insistenţă, îşi pune întrebări de-a
Călin CĂLIMAN
dreptul pasionante: „Se poate cultiva inteli-
genţa?", „Cum depistaţi şi izolaţi ;namici 1ade-
vărului?", „Constituie căminul un cadru civi-
lizat, o et:ipă educatoare în viaţa tinerilor?"
Alteori dezbate, cu bune şanse de concluzii,
climatul locului de muncă, sau folosirea raţio­
nală a timpului liber, sau racilele sociale ale
egoismului, sau... Am reluat, firesc, doar
cîteva exemple rămase în memorie din scrisul
publicistic al ultimelor luni. (Nu sînt lipsite de
interes, se impun cercetării şi cîteva iniţiative
recente ale micului ecran.) Filmul nu poate
oare să răspundă la asemenea întrebări?
POATE ŞI ARE DATORIA 5-0 FACĂ!
Şi, oricum , are nelimitate posibilităţi în des-
coperirea, observarea şi selecţionarea din viaţa
însăşi a unor pasionante subiecte de docu-
mentar. I se cere, imperios, o mai mare mobili-
tate, eliberarea de prejudecăţi şi o mai vie
conştiinţă a propriilor posibilităţi. Cu mulţi
ani în urmă, o excelentă hotărîre internă a stu-
dioului „Al. Sahia" a frinat producţia unor lungi
metraje sau medii-metraje descriptive (adesea
plictisitor de lungi sau plictisitor de medii)
în favoarea unei producţii de scurtmetraje
vii, diverse, dinamice. Poate că acum, cînd
fiecare specie de documentar şi-a cristalizat
un necesar şi prolific bagaj de expei-ienţă, ar fi
cazul să se încerce, pe temele de mare răsunet
socia!, crearea - din timp în timp - a unor
documentare de mai amplă respiraţie, care să
prospecteze cît mai profund subiectul abordat.
Astfel de realizări - serios şi cu responsabili-
tate gîndite - ar constitui necesari piloni
în susţinerea întregii producţii de filme a
creatorilor documentarişti.
Cinematograful poate oferi anchetei sociale
un cadru deosebit de propice. Modalităţile
specifice cinematografului direct, utilizate cu
tot mai multă pricepere şi consecvenţă de către
filmul românesc. constituie principalul argu-
ment. „Cinematograful-adevăr" este o treabă
foarte bună - scria Joris lvens . Ne stimulează.
El spune «marelui film»: „Nu mai pălăvrăgi
atît!" El spune documentarului: „Nu face
numai poezie". El ne introduce în viaţa cot -
diană, şi viaţa e totuşi sursa noastră supremă ...
Te depăr-tezi uneori de ea, din raţiuni supra-
realiste sau abstracţioniste (şi nu e rău ca arta
să încerce cit mai multe drumuri) dar te tre-
zeşti strigat de „cinematograful-adevăr" : . A<:ta
e ! Aşa e !". În lpc de concluzie, oe: . ~ast4. e.
aşa e!"

CRONICA
FILMULUI
DOCUMENTAR
Dinu KIVU
UN FILM
CARACTERISTIC
Petrolul
• Post sc r iptum
Să trăi ţi,
s ă - mbătr i n iti !
AVA GARDNE R ŞI ~lARLENE
DIETRICH
vor juca în ,,Eroii lui H emin,,"Way".
Est.e vorba de o evocare a vieţii
Iul Hem.ingway .în care cele două
aetri~ - .priet.enc apropiBt.e ale
scriitoru'lui amctiC&D - vor inter·
preta propriile lor roluri din viaţă.
Interpretul lui Ernest Hemingway
ou a fost încă .ales.
DIN UNGHIURI DIFERITE
Cin eaştii din Republica Demo crată
Vietnam au realizat llD metraj
mediu de 46 de minute io titluat
,,No;, tinerii de 20 de ani" . Est.e
vorba de generaţia celor n ăscuţi
o da'tă cu Republica, în 194,6; pcli·
cula înfăţişează realizări.,!e şi succe-
se le obţinute în coostrmrea socia·
lismului.
*
Peter Gessner, un tin i'r cineast
new-yorkez, a turnat uo documentar
de 12 minute în care înfăţi şează
.atrocităţile comise de americani în
Vietnam, contr11-p11Dctiod aceste ima-
giol cu fr.a;mente din discursm•i le
~:C~~~a~::!'.f-0 de Johnson şi
SCENARIUL şi REGIA:
Titus Mesaroş,
IMAGINEA: Petre Gheorg he.
„Petrolul poartă semnătura lui
Titus Mesaroş, autorul ciclului des-
pre Hidrocentrala de pe Argeş şi
al elegiacului „Stuf". Se reînlîl-
nesc aici, cu mai n1Ultă eviden~ă
decit oricînd, aproape toate cali-
tă~ile (şi defectele) care l-au impus
pe regizor atenţiei cinefililor şi
mai ales juriilor festivaliere;
descripţia amplă, impregnată de
un foarte modern romantism, ten-
taţia metaforei, sensibilitatea în
faţa detaliilor ce închid în ele eh in-
tesenţe ale unor idei generoase şi,
în srlrşit, universu l de preocupări
circumscris tot mai unitar şi con-
~tant - victoriiie spiritului asu -
pra materiei inerte, desprinderea
omului dintr-un contingent tere-
Ti tus
lvlesoroş
SCENARIUL:
Radu Hangu şi Adolf Elias .
REGIA:
Radu Hangu ,
IMAGINEA:
Co nstant in Dembinschi.
l' - .'
SI NON E VERO •••
F iind întrebat ce personalitat.e re·
marcabllă ar mai vrea si'i. reîn·
carneze pţi ecran după ce a .lnterpre·
tat rolurtle Iulius CMar ş i Papa
Iuliu al Il·lea, aet-0rnl american
Rex Harrison a rispuns: „Singu-
rul roman de llellmă care a mai
rămas - Carlo Ponti".
ÎNTRE DOI .JANDAR!\ll„ .
Louis de Funes va fi vedeta filmu-
lui „Marile vacan ţe" alătur i de
Geraldine Chaplin , 1n regla lui
J ean GiI•ault. D11p1' ,)larile va·
cante", Louis de Fuiii\s va redeveni
jandarm co „Jandarmul se însoară" .
O dată problemele jandarmereşti
.rezol vat~, el va turna două filme
pentru Gaumon t, 1ilme care vor
marca - se spu11e - debutul regi·
zoru.I al ce lebrului act-Or.
NE REîNTOARCEM îNTo'J'DEA·
u.NA„.
Mickey Rooney revine la studiourile
Metro Goldwyn Mayer a căror
vedetă a fost mult.ă vreme ş i unde
a cunoscut primele succese din
cariera sa. Din non la !U.G.M.,
Mickey Rooney va tur11a „Extraor·
di11arul mar inar", alături de David
Niven , }' ayo DllDaway ş i Jack
Cart.er (revelaţia anului) . Reg'ia
Ulmului este semnat.\ de John
Frankenheimer .
https://biblioteca-digitala.ro
stru, aspiraţiile (şi împlinirii• lui
succesiYc) spre desăvlrşire. Şi se
pot reproşa acestui „Petro l ~ i" şi
tare care apăsau şi cclelail•' peli-
cule ale autorului: un anu1uP
tezism, nu tocmai bine disimulat,
o ostentai.ie lirică care diminura-
ză - normal! - puterra de seduc-
ţ.ie a sub iectului însuşi, un „hy-
bris" general în dozajul tropilor şi
al argumentelor (rezu llo1 , para-
doxal, din dor i nţa de a iepu iza,
complet şi perfect, srmnificaţiile
unei s i tuaţii). Toall' aceste am<l-
nunte - corelate şi acceptate ca
un „mixtum oomposilum" variabil
în preponderPuţa unu ia sau altu ia
din elementele constitutive - ne
fac să v-0rbim, cu liniştită convin-
gere {<lupă 5 Cilme în acelaşi stil !),
despre o •rriiturn cinematografică
proprie lui Ti1us MPsaroş, lu cru
remarcaLîl pentru· un d1JGumrnta-
rist, in rond, foarte lînăr.
Dar oricărei individualităţi,
chiar formale şi bine Pchililirale
în structu1·a ei, nu-i sînt re fuzate
dramele, <iintre care era mai in -
sup.ortabillî este desigur a locu lui
comu n . Titus Mesa1'0Ş face parte
din acea categorie de creatori a
auror personalitate înglobea1,ă mai
mult sau mai puţin vaste porţiuni
defrişa.li', cu r>gal suoces şi ln ace-
laşi timp , şi de al\ii. Pentru a
reveni la filmu 1 în discuţie (de
fapt, un pretext), „Petrolul", să
menţionăm că &cvenţe întrrg i din
prima lui parte ne-au amintit de
un foarte bun film al lui Dumitru
Done, „Liniorii" . Drumu 1 maşi­
nilor prin pădure , înălţal'f'a ciuda-
Chiar şi un subiect de o foarte
mare di.sponibilli,ate interpretativă
poate fi compromis dacă ai lipsa
de tact să obligi o mulgătoare de
vaci să rostească declaraţii patetire
tn timp ce-şi exercită meseria coti-
diană (altfel cu totul stimabilii),
sau pe un tinăr - vizibil deranjai
de la dne ştie r.e lndPletnir.irP -
-- • „~ ,.._"
„COl'llE TE AllIO" PE ECR.L~
După succesul obţin ut cu ciut~cu I
„Come t.e amo" - care i·a adus
un premiu la Festi valul do la San
Remo şi llD n11D1ăr Imens de admi·
rători - Gig(iola Ciuquetti a turnat
îo Spania o comedie cu ace laş i
tiJ;lo. Din păcate se pere cii 11umai
tftlul aminteşte gloria melodiei în·
spiratoare, peDtru că filmul nu
prea lanijează şlagăre, ci doar peri·
peţii mat muti; sau mai puţin amu-
zante (fete care se dau drept cast~·
lane şi )lmt în realit.ate m cc de ll'fă·
dinar, bâteţl CIJ· Şi părăsesc logodni·
cele pentrp că li se par mai atră­
gătoare prietenele lo1' ete.).
DDLCINEE l\. N· A EXI TA'l'
NICIODA'l'l?
()are span iolii vor să d~a o r~p lică
autoht-Onă acelui Don Quijotlc re·
eeot interpretat de actor ul german
Horst Buchholz la Ho llywood ?
În orice caz, ei au în cercat Îll final
o moderuizere a .ce lebrului roman:
eu puţin înain te de a mur;, Don
Qnijotte mărturiseşre : „Dulcineea
n-a existat niciodată''. Dar Îll <'lipa
următoue apare o feme ie ireal de
frumoasă, pe care l'avalerul o
întreabă .răpi t : - Cum te numeşti?
- Dulcineea, îi răs1nm d e treci·
toarea - tran sfo1·mu1d înti·-o rcali-
l.at@ veşnica aspiraţi e umană spre
frumos.
I<- 'or "' helăru de
lor, tensiunea d r
ce lor care mdrăznc
natura, sint pa!?ini iti
şi \'izua l, atit ln fii I
a
Mesaroş, cit şi iu cel al
Done. Intenţia e'le 1
scripţi,a filmică la 1 I, •
l-0cnlu 1 comun este „·c • ....,...,_...
Prin compoziţia sa, ,.PE
~e a propie mai mulL d
<lecit de ciclu l Argeş_ I
(;,Unde forăm", la trecere
dru l", „Aşa se nasc păd
„Complicatu I purgatoriu"
inexistente în celălalt fiJ -
dică o a()(leaşi descendenţă art -
(remarcată, în cazu l „Stufu l
alţ i co mentatori) d in Dovje
chiar din Eisenstein. Plnă şi _
şeal a de a depăşi, prin ri11al, l
toriul exact al temei propu·e, repe-
tă cazu l „Slufulu i". identic
struit. Dai' ş i aceasta poate fi o
not;) marcantă a unei pPrsonah-
tăţi„.
• .i t<·va cu vinte <1espre imagme_
Fr .moasii. ş i corectă tehnic, ca în
toate filme le lui Mesaroş (apar-
ţinind lnsil lui Petre Gheorghe),
ca face totuşi pe alocuri imprPsia
unui diletantism cam Pmfalic.
Prea mu ltc cadre oblice sau răstur­
nate (pc care ecianul lat le subli-
niază şi mai mult), prea multe
contre-jour-uri minuţios compuse
(deci „făcute"), prea multă calo-
filic cu tot dinadinsul într-un film
în <'a re secvenţa magistrală rămîne
lupta oameni lor ru noroiul, un
noroi nrsfîrşit ca înlr-un lnc<'put
de lume.
să spună, „sfătos", „cine D· are
bătrîni să şi-i cumpern''. Şi, „oricît
ar părea de ciudat", chiar aşa se
lntlmplii în acest film. Am reţinut
doar cîteva sugestive portrete de
bălrini, cu reac\ii de mare expre-
si\'ilate (de ce nu s-au rezumai
autorii la alit?), animati agreabil
de mişcăl' i abile de tran~focator.
. - ,__ ~ „
DE LA DOCUilJENTA ti J,,\ FILl'IJ
AitTIS'J'IC
Canadianul Gilles Groulx, autorul
unor filme doeumcntare de răs11Det,
a declarat în legătur.ă cu ultima sa
realizare, „Pisica îu sac" : „Ani
în coccat să alătur cinematograful•
ade văr de cinematograful-ficţiune.
Eu cred că situaţiile fictive ou ţin
mai puţin scama de realitate decît
o situatlo &~-zis reală. Amîodouă
pot fi la rol de adevărate" . Regizorul
lucre&ză pentru prima oară cu
aetol'i profesionişti: Paul Ne wman
şi Iulie Andrews.
VECHI AC'J 'ORI, NOI REGIZORI
Cintru·eţele devin \'edctc, 'fedet.ele
de vin regizori, rcgizo1·U devin ac-
t-0ri. Albert-O Sordi va apare şi el,
pentru prima dată, în dubln' rol de
actor ş i de regizor, în filmul inspi·
rat după o anchetă s ocială „Scu-
zaţi-mă, sîntcti pro sau couk a f·'
l 'ÎNlRUL r mEUAl'OGRAF
AFRICAN
În 11p1·i!ic a a vut loc I.a Paris o
întîlnire a re11rezenta11ţilor „Tîoăru·
lui cinematograf african" . Au part!·
cipat cin eaşti din Senegal, Nigeria,
Camerun, Guineea.
 Metamorfoze. istoria teatrului la
televiziune (două cicluri) a devenit,
treptat, istoria literaturii dramatice
a secolului XIX, cu mici ilustraţii
neprevăzute: critica teatrală activă,
la zi, cu arie largă de cuprindere a
tuturor scenelor ţării s-a restrînş,
treptat, la „Gong"-emisiune pe apu-
cate şi pe sărite, cînd se întîm piă
şi cum se întîmplă, rezumată înde-
obşte la două-trei expuneri şi trei
patru bucăţele de film - şi acelea
despre spectacolele bucureştene; in-
formaţia teatrală enciclopedică a fost
lăsată exclusiv pe seama „Dicţiona­
rului de personaje", emisiune de bibe-
louri teatrale, la preţ artistic redus
- apare şi el cind se întîmplă, n-are
zi şi n-are ceas. Şi uite-aşa viaţa tea-
trului trece. Trece pe lîngă televi-
ziune şi chiar departe de ea.
Poeticele legende antice istoriseau
şi ele tulburătoare metamorfoze:
mîndrii copii ai Niobei s-au prefăcut
în pietre, Nisus, megarianul, a fost
transformat în vultur, păstorul Alfeu
într-un rîu, Cel! isto în ursoaică şi
Io, fiica lui lnachus, întîi într-o vacă,
iar după moarte într-o constelaţie
- dar fiecare schimbare - din bine
în rău şi din rău în mai rău - îşi
avea raţiunea ei, o explicaţie, un
sens„. E surprinzător cu cite atri-
buţii era investit Hermes cel născut
Mitologii
într-o grotă din fericita Arcadie.
A inventat lira şi a devenit protec-
torul muzicanţi lor. Dar îi proteguia
în acelaşi timp pe păstori, pe hoţi,
pe meşteşugari, pe negustori, era
curierul zeilor şi mijlocitorul lor,
desfăcea vrăji le şi aducea binefăcăto­
rul somn, celui ce nu-l avea, printr-o
blindă miruire cu caduceul.
Îţi.aminteşti de el ascultînd muzica
ce însoţeşte filmele documentare,
emisiunile de actualităţi, teleenci-
clopedia şi chiar călătoriile pe glob.
Ochii vor să rămînă deschişi, fiindcă
imaginile sînt solicitate, dar în ure-
che, apa melodică monotonă, curgînd
egal, uniform, rostogolind sunete ne-
diferenţiate are un efect adormitor
căruia nu-i poţi rezista. Filmul aduce
pe rînd: un tăpşan pe care pasc
vite de rasă cu o mare productiv~­
tate lactiferă, îngrijitori cu boneta
în cap, din nou cornutele pe toloacă,
grafice, bidoane, camioane, un viţel
alimentat cu biberonul: peste toate
se pre Iinge leneş un slow de orgă
electronică. O misiune economică
străină coboară din avion la Băneasa
acompaniată de Simfonia fantastică.
Blocuri de granit se prăbuşesc în
mare pe un marş relaxat, schimbat
numaidecît cu · o uvertură webe-
riană care izbeşte valu.rile de ţărm.
Şi sunetele ci i pocesc„.
Horele, zeiţele însărcinate cu rîn-
duiala anotimpurilor şi cu ordinea
lumii erau trei: Irena-Pacea, Eunomia-
Disci plina şi Dice-Dreptatea. Gra-
ţiile, reprezentînd frumuseţea lumii
.şi bucuriile ei cele mai pure, erau trei:
Aglaia, Thalia şi Eufrosina. Eriniile,
semnificînd sancţiunile răzbunătoare
împotriva ticăloşii lor şi a fiindu-se
totdeauna într-o stare furioasă, erau
tot trei: Al'e cto, Megera şi Tisifona.
Cînd se produce cite un cintăreţ
ori cite-o cîntăreaţă pe micul ecran,
Valent in SILVESTRU
https://biblioteca-digitala.ro
în spatele lor se întîmplă de se mişcă
lălăind sau făcînd cite trei umbre
coregrafice, b.lînde ori aprige, fine
ori zmucite, netede ori colţuroase -
care se cheamă că fac decor. Ce fel
de divinităţi vor fi fiind şi care gînd
le călăuzeşte paşii, numai Zeus cel
atoateştiutor ar fi în stare s-o lămu­
rească. Pentru că regizorii - care le
tot preiau unii de la alţii-nu cred
c-ar putea s-o facă.
S-ă preţuim cum se cuvine sobrie-
tatea, exactitatea şi corn petenţa,
distincţia şi di screţia cu care comen-
tatorii sportivi ai televiziunii ne
gh<dează printre imaginile transmise
din depărtări. Un meci de fotbal
din Elveţia, un campionat de box
din Italia sînt punctate cu luare-
ammte, pe cit. de parcimonios pe
atît de funcţional, de reporterii
noştri trimişi speciali. Ei manifestă
încredere în imagine şi, în definitiv,
în capacitatea spectatorului de a
pricepe ceea ce vede, nu-l potopesc
cu fraze şi nici nu-l lasă nedumerit
cînd e cazul a se' explica, a se ana liza
rapid, a se emite un calificativ. În
plus, cînd a comentat întîlnirile dintre
boxeri, Paul Ochialbi, a pronosticat
fără e x cepţie e xact, rezultatele întil-
niri lor încă de pe la Jumătatea des-
făşurări i lor.
N-ar fi rău dacă aceşti crainici
inteligenţi şi ponderaţi ar fi invitaţi
să comenteze şi unele filme docu-
mentare. În ele pare a vorbi cîteo-
dată eroul elin Stentor - nu stri-
gînd, ca în faţa zidurilor Il ionului, cit
cincizeci de oameni laolaltă . ci s poro-
văind calm cît o sută.
Pandora a fost cea dintîi femeie din
lume, creată pe cale art1f1cială, cu
meşteşug şi înţelepciune, adică de
Hefaistos şi Atena, în urma unei
comenzi exprese a lui Zeus. Pentru
ca exemplarul să fie pe deplin reuşit,
toţi olimpienfi au contribuit la împo-
dobirea ei iar cind au hotărît s-o
mărite cu Epimeteu i-au dăruit o
cutie cu toate bunurile hărăzite de
zei pămîntenilor. Interpretări ulte-
rioare au deformat adevărul, pretin-
zîn d că în acea besactea s-ar fi aflat
toate rerele. Ar fi fost însă nelogic
ca dopă ce cheltuiseră atîta talent
şi iscusinţă în a-i da o înfăţişare desă­
vîrşită, nemuritorii să-i fi pus fecioa-
rei în braţe nefericirile lumii. Zeii
nu prea obişnuiau să fie paradoxali.
Aşadar, Pandora a venit pe pă­
mînt , la mirele său, cu caseta ferme-
cată. Dar fie că nu i-a pi ăcut soţul,
fie din emoţia întîlni ri i, fie din
nebăgare de seamă ori cine ştie ce-o
fi fost, tînăra a deschis capacul şi
bunătăţile din cutie au zburat toate
către Olimp, unde îşi avuseseră
tntîiul sălaş. Numai Speranţa, care
fusese aşezată sub toate celelalte,
n-a mai avut cînd să zboare şi ea -
căci fata, speriată, a închis iute case-
ta - aşa că a rămas aici, printre noi.
Şi din cînd în cînd ne îmbărbătează
cu asigurarea că într-o bună zi, sau
mai degrabă seară, vom vedea o
emsiune drstract ivă a televiziunii
cum n-am mai văzut niciodată şi
nicăieri.
Numai de n-ar mai fi deschis
cineva, în'tre timp, cutia Pandorei!
XI
 SFÎRŞIT, END, KONIEC, FIN
• Ce aşteptati de la finalul unui film 1
• Vreti un deznodămint
• O solutie categorică 1
• V ă supără să p ărăsiti ·sala într-o stare de incertitudine7
• Vă. nemultumeşte finalul - dilema'?
Ana Maria NARTI
Ea ~i El apar, fiecare venind din altă parte a cadrului. Îşi
zîmbesc, îşi spun sau nu-şi spun cîteva cuvinte tandre. Se
sărută. Ecranul se înceţoşează, este încet învăluit în întu-
neric şi din mijlocul său înaintează spre noi cunoscutul
«Sfîrşit». Exemple mai concrete nu sînt necesare, fiecare îşi
aminteşte cîteva zeci de astfel de deznodij.Ininte. Sau: s-a
făcut linişte. După peripeţiile şi întîmplările dramatice
care au populat cu agitaţia lor pînza albă a sălii de
proiecţie, iată-l în cele din urmă pe erou singur - sau
iat-o pc eroină singură. Îşi reia vechea ocupaţie, revine spre
deprinderile de totdeauna, dar în tot ce face se simte urma
celor trăite; de pildă, dacă este stea de cabaret, cîntă de aici
înainte numai melodii sfîşietoare şi le cîntă cu lacrimi în ochi
sau dacă era vorba de moarte, imaginea fixă a celei sau celui
care a dispărut invada ecranul, ca într-un epilog al regretelor
care fixa foarte adînc în memorie chipul actorului iubit. (Aşa
se încheiau, spre exe.mplu, foarte multe din filmele triste ale
Gretei Garbo. Din nou, literele-tot mai mari, categorice, ale
cuvîntului <~Sfîrşit» acoperă dreptunghiul imaginii).
Cam aşa stăteau lucrurile pînă acum vreo cincisprezece,
douăzeci de ani. Un final de film era o certitudine. Ieşind
din sala de cinematograf luai cu tine o difuză undă de fericire
sau de înduioşare melancolică, dar în orice caz această bucurie
şi această tristeţe îmbrăcau o aură de neîndoielnică linişte.
Totul era clar, matematic-definitiv, nu mai aveai nimic altceva
de făcut decît să-ţi iei cu tine mulţumirea sau nemulţumirea:
nici o întrebare nu se mai tira, neliniştitor, pe urmele tale.
Astăzi însă privitorul are adeseori surpriza (care a devenit
atît de frecventă încît a început să devină o nouă obişnuinţă)
de a găsi la capătul peripeţiilor urmărite o imagine-rebus, un
cuvînt enigmatic, o mişcare topită în nedefinit - un uriaş
semn de întrebare, în aşa fel încît tradiţionalul anunţ al ulti-
mei încheieri s-ar putea scrie aşa, într-o fidelă transcripţie a
intonaţiei deznodărnîntului: <6fîrşit»? I Şi mulţi spectatori
protestează, nesatisfăcuţi de iritanta dilemă care li se oferă
în locul atît de confortabilei siguranţe a filmelor de altădată.
Ar fi riscant să încercăm aici să stabilim cu hotărîre cine are
dreptate - spectatorul care vrea ca totul să fie cît mai aclînc
rezolvat, cineastul care preferă indecizia întrebării exclamative;
mult mai interesant este însă să căutiim să aflăm ce se ascunde
sub această botărîtă schimbare de ton a atîtor finaluri cine-
matografice.
El şi Ea nu vor rărnîne împreună - este imposibil. După o
noapte de zbucium şi de hoinăreală fără noimă prin oraşul
!>trăin în. care s-au întîlnit, iată-dn zori. Femeia se reîntoarce
XI I
https://biblioteca-digitala.ro
ŞI AŞA
SE TERMINĂ
FILMUL
dar'?
ostenită în hotelul din care peste cîteva ore va pleca. Revine
în cameră cu chipul răvăşit, se aşază pe pat. Uşa se deschide
încet în urma ei. Bărbatul intră, îi ia capul în mîini. Şi ecranul
se stinge asupra unui schimb de replici care nu schimbă nimic
în ceea cc ştiam dinainte din acţiune, dar aduc o ciudată, greu
explicabilă înseninare, în această despărţire apăsată de amă­
răciuni: «-Numele tău este Hiroshima - Numele tău este
Nevers». Alain Resnais (Hiroshima, dragostea mea).
Eroul, care este un copil, a murit: am aflaL-o cu neinuoioasă
limpezime din desfăşurarea faptelor. Şi iată-ne deodată proiec-
taţi într-unul din acele visuri pe care el le visa, un vis cu ape
inundate de lumină, cu silueta tînără, robustă a mamei,
apropriindu-se în mină cu ci căldare abia scoasă din fîutînă,
cu mînji care gonesc pe picioarele lor fragile şi zvelte, cu tm
zîmbet de fetiţă brună şi jocuri, alergări pc nisipul alb al
plăjii„. A1idrei Tarkovski (Copilăria lui Ivan).
O capcană: eroul - tînăr ilegalist - a fost înşelat, adus
în cursă. Văzînd poliţişti în faţa cherhanalei, loc de întîl-
nire, el înţelege. Şi încearcă să fugă unnărit de un automobil
vechi, leneş, impasibil. Aleargă înainte, e ajuns, aleargă
înapoi, e din nou ajuns. Atunci aleargă în mare - pînă ce
valurile încep să-i lovească pieptul. Se opreşte. Priveşte încă
odată, intens, la cei care-l aşteaptă. Apoi începe să se în-
toarcă lent, păşind în apă cu paşi greoi; pe măsură ce se în-
toarce, imaginea lui devine ceţoasă, se topeşte în mişcarea
de ape cenuşii. Lucian Pintilie (Duminică la ora 6).
Toate aceste finaluri sînt în măsură să nemulţumească pe
iubitorii rezolvărilor net retezate - şi se şi întîmplă destul
de des să întîlnim asemenea spectatori pe care nelămurirea
finalului i-a şocat, mai mult decît noutăţile şi neprevăzutul
unui film de factură modernă. Graniţa dintre refuzul acestor
inovaţii în stabilirea deznodămîntului şi acceptarea lor, deşi
foarte fin desenată, nu este atît de greu de precizat. Este vorba,
în primul rînd, de întregul atitudinii pe care-o avem în faţa
unui film, de ceea ce aşteptăm de la el. Dacă ne aşezăm în faţa
proiecţiei, ca în faţa unui bloc de fapte geometrice legate şi
explicate între ele, închise în această claritate maximă a
acţiunii şi fără prelungiri dincolo de limita netă a ultimei în-
tîmplări din povestire, o nelămurire de tipul celor înainte
descrise poate să nu ne comunice nimic. Dacă însă ocupăm
acelaşi loc, schimbînd însă unghiul de vedere, s-ar putea S-t
descoperim exact acolo unde înainte nu vedeam decît o în
grămădire de gesturi şi expresii fără sens, o lume vie, bogată,
pl m ă dP. culoarr şi înţeles: pent ru asta trebuie să ne obişnuim
să pnv1m faptu l cinematografic (ş i faptul de artă în genere)
mai puţin ca pe ceva compus, dens, o exi stenţă fixă, definită
odată pentru t otdeauna, ~i mult mai mult ca pe un fragment
din neslîrşita şi neîngrădita mişcare continuă a vieţ ii omeneşti,
o verigă dintr-un lanţ de corespondenţe, schimburi, transfor-
mări vaste cît universul. Dincolo de această poetică a infinitei
mişcări l ăuntrice şi exterioare nu putem înţe l ege mare lucru
d in arta moderni't şi nici d in modalităţile cinematografice
elaborate în ultimele decenii. Pentru că în v izi unea acestor
modalităţi sfîrşitu l acţiunii nu este un punct definitiv, o solu- 1~~~~l~i~PiiYJi~. s!b r~?e~:
ţie hotărîtă a tot ce am văzut, ci o trimitere sau o chemare, toarele cinematografice.
o recapitulare ca de vis sau o previziune, o ipo t etică aruncare
îutr-un sat îndepărtat trilia 1m
straniu personaj numit doctor Co11-
de punte spre un viitor care îşi ascunde chipul. Faptul în sine pelius, eare- ş i consacrase exist-Ont a
înseamnă mult mai puţin în această ordine de idei a reacţi i lor fabricării uno1· păpuşi stranii. Ca-
podopera sa era o păpuşă, mări me
artistice decît climatul care îl învăluie, atmosfera, amestecul naturală, cm·e prim ise nume le de„.
de emoţie şi gînd pe care-l condensează. Aţi recun oscut desigur începutu l
ce lebrei opere a lui Dellbes „Cop-
11eli a". Ea a fost transpu să pe ecran
După ce a dezvoltat o întreagă dezbatere tragică a amintiri- de către cineaştii spanioli (regizor,
lor celor mai dureroase, întreb bd u-se dacă dragostea şi suferinţa Victor Maria Taruella) cu concur-
sul studiour ilor No rd-Ameri cane ş i
şi cele mai adînci experienţe ale vieţii umane nu sînt înghiţite ale ansamblulu i marelui Teatru
fără urmă de trecerea timpului , Alain Resnais nu poate încheia del Liceo din Barcelona. în r olu l
povestea amanţilor din Hiroshima nici cu sărutu l cu ajutorul doetorului Coppc lius ••• Wa lter Sle-
căruia se pecetluiesc hotărîrile de a rămîne împreună , nici cu zak. iar balerina Claudia Corday '"
susţiDe part itura coreografi că 11
însingurarea îndurerată a unuia dintre eroi. De altfel a subliniat fr umoasei p llpuş i î11snf111ţită de
ferm de la bun început iminenţa despărţirii. Pentru el este im- stran iul mag ieian.
portant să ne arate altceva: cum în l upta lor disperată împotriva
ADlO, l\IR. BOND I
timpului şi împrejurărilor care macină dragostea, cei doi COLABOR ARE
Duvă ciţi va uni de succes seria fii.
se agaţă de numele oraşelor în care au fost foarte fericiţi şi foarte me lor Jamos Bond pare a intra îu în anul 1967 studioul .8amu'id11w
nefericiţi - Hiroshima, N"evers: aceste nume ei le poartă ec lip să„ . Sort ii au fo st a1·1U1caţi . va sprijini studioul ..Mosfilm·• la
în sînge, aşa cum orice om duce cu sine pretutindeni parfumul „Casino Royal" f are a fost adeTă­ tllJ'naren1 filmului ..Imbcrarea l:u-
ratu I act tic n aş tere al lui James ropei'". Cineaştii sovietici vor cola-
de neconfundat al locurilor în care s-au consumat cele mai im- Bon d în liforaturll, va fi act bora Jn rîntlul 101· cu co legii ceho-
portante din faptele trecutului său intim. H iroshima , Nevers de deces în film - ne anuntr. slovaci la reali zarea 1mor coproduc-
sînt două certitudini ale act>stor oameni care se \'ăd însinguraţi, l"Express. Se I"Cali zează o parodie 1ii: „Leni n la Praga'" - o con-
cu o pleiadlt de actori comici şi tinuare a coproducţiei soneto-polo·
smulşi dragostei, două părţi din făptura lor contopită cu amin- un buget domn de gadget-urile ce lui· neze „Lcuin în Polonia'", n UJIUI
tirra oraşelo r care au dat tipar celor mai puternic<' e xperienţ e lalt Bond. Î n locul impozantului film 1le1licat ofiţerului ceh oslo vlie
Sean Conner y, noul J ames Bond Jan Nalcpk1t - căruia i·a fost de-
alf- lor ; iubirea lor îşi promite să învingă timpul. va căp ii.ta cl1ipul simpatic al lui cernat post-mor tem titlul de „Erou
David Niveu - în mm un M· al Un iunii Sovietice" şi a unui film
trîn pen sionar căruia îi repugn ă inspirat din povestirile lui J ack
Micul I van a murit împu:;-cat de fasci~ti , el nu-';'i ,.a mai visa vio lenţa şi se:i.-y-ul. I s-a in ventat London .
şi o partencrlL(l'\Iata Bond, nliscutlt
nicioda t ă a lb-transparentele \'ise de pace, copilărie şi fericire .
Tarkovski ţine să-şi încheie însă filmul printr-o reîntoarcere în dinfr·o fatal lL legătură cu Mafa· *
Studioul „J,ennaucil"ilm" dio Lenln-
Hari) dan sînd un balet- caricatură grOAI Ta realiza impreUJ1ii cu stu-
această lume de vis care a pierit, pentru că a urmărit în primul demn de mit nr ile nebuniilor con· dioul Dcfa·Bcrliu un documentar
rînd să însufl eţească pe ecran uni,·ersul gingaş a l acestui suflet t em11ornne .. • despre cnpodopercle picturii uni-
' ersale oî lilte în muzeele din Dresda
de cop il ; în condiţi ile de cruzime extremă ale război ul ui micu ţa ş i cele din Len in grad (J<;rmitaj).
conştiinţă a b ăieţaşului de doisprezece an i og lind eşte nevoia
de dragoste ş i pace ca o minunată ogl indă fenn ecată în care urî- JJ ACĂ 'r l:ENUL NU VINE
tul dispare, iar frn mosul devine de zeci de ori mai frumos. Unul tlintre regizor ii tinerei gene·
raţii, Edunrd Zalmricv, s-a inspira&
dupil un scenariu scris de Gheorghi
P int ilie îşi închide filmul ştc rgînd printre valuri imaginea 1'1işev pentru ultimul sun film :
„Dacă trenul nu vine", în care
lui Dan N uţu, pentru că singurul lucru care-l preocupă est e regizorul surprinde, nu fără ironie,
să comunice intensa st are ele apăsare a tin ereţ ii zdrobite de ma- pro-ylncialismul c1ulttual ~i fllisii-
şinăria represiunii politice. El şi-9- prins eroul Intre valurie nismul cnre caract-Orizeaza o anu·
mării de i arnă ş i malul pi{zit de temniceri ca înt r-o ce lu lă fără mit11 eat~gorie de aşa-zişi intclec·
tuali. llka Zefirova, cunoscufil pu-
ieşire . Şi aceast a est e fără îndo i al ă un sfîrsit, nu al Yieti i si al blicului nosţru din filmul „Lu-
luptei eroului , dar al bucuriilor neumbrit e pe care el le' pi{tuse poaica", este interpreta r olului
tră i pînă nn întîlnise rnoart<'a sălbatică. şi capth·itatea umi li- principal aviDd ca parteneri pe
Nnum Şopov şi "Kirol Iane v.
toare.
ANTONELLA-POLIGM'l'Ă
Arta finalul ui, arta de a te rmina, este în toate ramurile ciea- Un cuplu pe ecmn şi în viaţă despre
ţie i legate de dimensiunile t impului o uriaşă p iatră de încercare care s-a nuzit mai rar în ultima
a talentului . Sigur că exist ă finaluri categorice, definitiYe, VI"emc: .l!'ranco Iuterlenghi şi An-
tone Ila Lualdi (ea îndeosebi se bu-
care au o m are valoare poet ică: chipul răvăşi t , a rs de intensi- cura acum cîţiva ani la noi de o
tat ea crescîndă a lum inii , cn care Ilona îşi pr i veşte pentru mare popularitate. Astăzi , blondi
u ltima oară iubitul , înainte să vedem lopeţi l e de pămînt care ş i cu purul scurt, uşor sofisticată,
va răspindi oare nceeaşi graţie a
deschid pentru el morrn întnl ,est e un d eznodămînt rnagistra I, s implităţii , farmecul prospeţimii
unul din cele mai frumoase episoade pe care Ci ulei l-a dat cine- <'ore ne captivase'!). Jn filme azi
matografiei noastre. Dar momentul depăşiri i finalului de re- încă mult. Ea ~i-a întrerupt -
deocamdatiL - cariera cinema&o-
zolvare defin it i v ă este pr inc ipial important pent ru istoria c ine- i;rraiică ventru a se dedica studiului
matografului : el const i tuie unul d in cei ma i mari paşi făc u \ i limbilor. (Nil.scuti'L la Bcyrut, din
în direcţia mlădierii supunerii limbajulu i c inematografic ~i părinţi greci, crescută în Italia,
se descnrelt în toate orgO·Ul'ile medi-
relaţiilor ecran-sal ă după ce rinţele acelor dinamice, subtile teraniene).• De cînd s-o întors de la
şi foarte legate sensuri pe care conştiinţa mişcări i cont inue, Londra ştie şi limbo lui Shll"kes•
infinit e a vieţ i i, o ad nce în a rta mode rnă. pe are.

X III

https://biblioteca-digitala.ro
 •
• . . . -. .cn 1ll I I: J.. • •........
\Jnro rma v"Lt'LI
• .......

ATENŢIUNE,
U· ll11~ ' ---

• •
CIUPERCI !
Emoţie la centrala elec tr ică Belve-
dere din Ken t. Printre turbine
şi
ca zane , printre ins talaţiile elec-
trice de com and ă , printre butoane
şi contacte de b ache lită , au ap ărut
tntr-o zi, înmu lţi ndu- se parcă vă­
zlnd cu ochii , pes te 3 OOO de ciu-

. ·r· · ····
..-:\
.r~'!..„
.
perci de toate soiurile şi mărimile.
Din feri cire era o invazie ... artifi-
ci a l ă. Produ cătorul Thomas Clyde
pregăte a începutul turnării filmu-
lui: „Muncă ... un cuvtnt de cinci
,.!····:,:. ·. .,..,:.· -,~~<~ . · · ..
,·,-: ~·
litere" care constituie debutul re-
gizoral al lui Peter Hali, directorul
cPlebrei Royal Shakespeare Com- Filmlnd lnt r-o uzinli electrică , din cauza zgomotului , Pete r Half e nevoit să
. ·.~ ·_ .1t '_.:,. ....„ - . „...•.- „ pany, av!nd ca protagoni ş ti pe dea indicaţii actorului (D. Warner) la cască .
. ;-- ~-- ' .,. ' .. Cilla Bl ack şi David Warner, film
Bcris dup ă o pi esă de Henry Living,
inlilu I a lă „Eh?". Totu I se !ntîmplă joacă rolul unu i inadapt at şi necon- ln fi ecare d.in să lile u zinei, prmtr-e
lnt r-o lume a viitorului nu prea formist . In ace as tă lume invadată aburi şi cabluri de îna ltă t ensiune
lnd e părlal, în care automatele s-au de tehnicitate , el mai are ln că o există un nemaipomenit mediu
înmulţit ca ciupercile şi munca pasiune arhaică : cultivarea ciu- pentru cu llivarea ciuperci lor
manual ă , dPve n1lă o raritate, a percilor. Angajat lucrător în urma Peter Hali încearcă astfel 1m gen
rămas doar un cuv!nt... de cinci insistenţe lor logodnicei sale, Cilla nou de film. El vrea să in-
liter<'. Black , într-o mare centrală elec- troducă comedia ln filmul „ştiin­
Ca şi îrl „Morga n·', David 'Wa rner tri că, des cop e ră cu lncîntare că ţifico-fantastic" .

POTECI LINIŞTITE ş i PARFUM DE MIGDALE

Cinematografia bulgară care şi - a
dovedit maturitatea prin realizările
cîtorva creatori interesanţi ca Ran-
ghel Vîlceanov („Soare şi umbră " ,
„Lupoaica") sau Veulo Radev („Ho-
ţul de piersici" şi „Ţar şi general")
ş~-a completat reuşitele cu clteva
h l me profund actuale ca problema-
tică. Este de notat preocup:uea ti-
nerilor cineaşti bulgari pentru pro-
b lP.mele serioase, majore ale vieţii,
ale raporturilor dintre oameni, pen-
tru încercarea de a descoperi, în fie-
care fapt sau eveniment relatat, sub-
stanţa sa profundă.
Astfel Veulo Radev cu „Noap-
tea cca mai lungă" izbuteşte un film
cu multiple semnificaţii contempo-
rane . Lupta pentru a salva un prizo-
nier ascuns într-un tren de pasageri
devine un prilej pentru serioase re-
flecţii despre responsabilitatea omu-
lui simplu, solidaritate , un apel îm-
potriva indifere nţe i şi p a sivităţii in-
d ividua lis te . · Grişa Oshrovski şi Todor Stoianov
Tot o lemă contemporană are şi
!ilmul lui Vladimir Ikonomov, „Po-
teci liniştite". Aici, căutarea unu i
erou r,ăzu t în război, face posibilă
dezbaterea unor probleme morale
foarte actuale . Acolo unde cu an\ în
urmă doi tineri prieteni au scăpat ca
prin minune de la moarte, as tăzi ei
sînt constrlnşi să analizeze cu serio-
zitate relaţiile Intre ei, problema
prieteniei şi a încrederii Intre oa-
meni.
Foarte interesant ca idee este şi
filmul pe care-l va realiza Liubomir
Şarlandiev după un scenariu de Pa-
vel Vejinov, „Parfum de migdale" .
„Triumful raţiunii, scrie autorul
scenariului, altădată o aspiraţie
sfintă a umaniştilor, a devenit as-
tăzi un scop ln sine . Şi invers . Via-
ţa afectivă, cu problemele ei, este
acum lăsată pe planul doi. Pentru
mulţi oameni sentimentele sint de-
clarate bana1e şi demodate . ln acest
scenariu am vrut să dovedesc drep-
tul la existenţă deplină a sentimen-
tului in lumea noastră".
Realizat după un scenariu de Bla-
ga Dirnitrieva, interpretat de actorii
Ivan Andonov şi Nevena Kokanova,
filmul „Mică abatere" al regizorilor
este o evocare a tinereţii trecute,
plină de entuziasm, poezie şi dra-
goste . O întîlnire după şaptesprezece
ani care prilejuieşte eroilor analiza-
rea trecutului cu toate erorile ce au
provocat· despărţire a.

X IV

https://biblioteca-digitala.ro
 CI NEMATOGRAFUL
O E ALTĂ D ATĂ
f. YOCĂR
CÎND
,SFINXUL"
A VORBIT
PRIMA OARĂ
9 februarie tnt : primul „talkie"
(film vorbi.li al Gretei Garbo,
Anna Chris/le pe ecranele româneşti.
Ştirea apăru tă în ziarele vremii
căpăta proporţiile unui eveniment
art-istic. Trei ani „Divina" rezis-
tase sonorului. Clnd toate difu-
zoarele lumii făceau cunoscu te
voci~e vedetelor preferate, Garbo
con tmu a să tacă
Sl'INXUL f'URÎDEA REC'E, llf.
PASIBIL. ENIG.lUA'.IIC •••
Dar lnainte de a inCrunta aven-
tura sonorului actriţa se pregătise
îndelung, îşi perfecţionase engleza
reci ta zilnic tirade din Shakes'.
peare, inva(ă „slang"-ul yankeu .
Cind pentru prima dată a fost
prezrntat publicului din San-Bn-
oardo, pe neanunţate, primul film
vorbitor al Gretei Garbo a produs
o explozie de entuziasm. Specta~
torii veniseră în număr uriaş să
vadă ultimul film mut al Divinei
The Kiss {Sărutul). Fără a fi
preveniţi, li s-a oferit o proiecţie
de probă cu Anna Christie. Lini-
ştea care domnea la început s-a
preschimbat curînd într-o bucurie
delira~ţă . Garbo vorbea. în sf!rşit,
oamenu auzeau glasul ei. .. divin.
„Un timbru adinc ~i ,,ibrant ca o
mîngiiere".
Marele dramaturg american Eu.gen
O'Neill erct entuziasmat; „Are o
CJoce uni_că . Acei car,e cunosc piesele
mele ştiu foarte bine cel nu sînt
un sentimental. Şi totufi îndrăznesc
să spun că vocea Gretei îmi atluce
aminte de "intui fi fiordurile Suediei.
Vocea ei e rece şi p'ofundă ca cerul
înstelat . "
EN'l'UZIAŞTII
Presa românească era în mare
parte elogioasă.
„Cinema" din 16 februarie 1931
scria: ,„ .. Ecourile glasului Gretei
Gar/;o, ale glasului „Dfoinei", cu
vibraţiile calde de orgă răsună în
amintirea noastră tulburată.
ŞI R:EZERVAŢil
(
D.I. Suchianu -„Realitatea ilu-
st.rată" din 10 ·septembrie 1931:
„Una dintre cele mai celebre
11edete - dacă nu chiat cea mai
celebră - ez1td de multă vreme să
joace în film vorbitor. ,Ş L apoi deo
dată, se decide. Spel'latorul merge
la sigur la .de_cepţie. Chiar fără ezi-
tările aclr<ţe1, care sint de acum
aprobate, era de presupus că va fi
o proastd ac~ri/ă de teatru căci prea
e bună actriţă de film mut. Decit
că - lll loc de asta, am avui în
fa/a noastră o CretCl Curbo care joacă
teatru tn chip magistra l, cu o
naturaleje, c11 o căldltră, Clt o nltan-
ţare minunată. Doar că fire,•te,
oriei/ iţe bună actriţă de teatru Clr fi,
Greta Garbo este încă de o su.tă de
ori mai bună i11 arta mulă.
A nu se u ila că aceste rlnduri
sin t scrise în 1931 ! De cîte ori de
atunci D.I. Suchianu n-a făcut
„mea culpa" in cronicile sale ulte-
rioare, cînd a avut de relatat des-
pre Oarbo din Grand-Hotel, din
Regina Cristina sau Dama cu
camelii I
01'11\'JA LUI C'AlUIL PETRESCU
din articolul „Garbo şi moda su-
fletului" (Rampa, 18 aprilie 1931)
,, „ .Rareori parcă un artist-actor
a fo.st mai co11ştie11t de mijloacele
artei. sale· ca această stea de film .
lntu.1/ia ei o tmpinge ' spre proble-
mele esen/iale ale artei. JYu luplă
n.U1r1ai cu moda {pe care a biruit-o
atit de strălucitor) ci fi cu elemente
care păreau fi:i:ale fn domeniul
esteticei. E obse..•ia 11rit11l11i care o
chinuie. Acolo însă rrea să învingă
prin mijloace excep/Îona le. Dincolo
de modă, Garbo alată datele graţiei
şi feminilăfii„. Dar, peste toate se
ridică surîsul ei„ privirea ei, care
<•ariind fiecare pe linia lor prcprie
şi acordîndu-se, de fiecare dată altfel,
dau un număr nes{irşit de nuanţe
e.t presiei, Asemenea ochi şi asemenea
surîs cereau o ţ,•oce interioară, gravă,
macerată de tristefe. Şi cînd a
porbit, aşa i-a {ost 11oceal Garbo -
remarcă o revist<I germană - a rea-
dus „moda su{letullti" _ Azi, din
cauza ei, „se poartă sufletul" -
Const anfln POPES CU
UN
MINUŢIOS
STUDIU
BIOGRAFIC*)
Iubitorii filmri hii găsesc tn noua
carte despre Eisenstein. semnată de
Jon Barna, o amplă şi minuţioasă
biografie care ne in<'ilă să par·
curgem etapă m etapă itinerariul
vieţii şi crea/iei celui care a dat
lumii „Crucişătorul Potemlcin".
Cercetător tenace şi metodic, aC'ind
o predilecţie vădită pen!rz< document
şi o atitudi11e foarte cirrumspectd
fri/ă de relatările, în mod fatal
subiectiPe ale martorilor sau ale
unor exege/i care l-azt precedat,
auiorul <•olumului a urmărit c•iaţa
lui Eisenstein reflectată într-un
IJaSt materia/ documentar . Cartea
sa nu e ceea ce se cheamă o car te de
•1 Ion Raroa: „Sergl.ei F.lsenstrin" -
Editura Tineretului - CoJec1ia .uau,.eni
de scamă.''.
https://biblioteca-digitala.ro
O CARTE
VORBITĂ
ÎN CINCIZECI
DE ORE'')
Frarn;ois Truffaut l-a „provocat"
pe 1-lilchcock la o discuţie despre
cinema. O discuţie în patru ln
prezenţa ziaristei americane Helen
Scotl şi a unui magnetofon RCA .
Timp de şase zile, cîte 8-'-9 ore
pe zi, ln studiourile Paramount ,
ei au refăcut împreună un itinerar
şi o operă. La început mai timid
şi mai convenţional, Ilitchcock
s-a deschis treptat în faţa admira-
ţiei şi fanatismului cinematogra-
fic al lui Truffaul. Rezultatul? O
excepţională carte de estetică a
cinematografului, unică ln felul
ei („Le cinemaselon A .Hitchcook") .
'l'ruffaut a pus peste 500 de între-
bări referitoare la filmele lui
H itchcock, care şi-a trădat rind
pe rînd toate secretele, povestin -
du-şi a5tfel cei 35 ani de cinemato-
grafie.
An după an, lncep!nd de la primele
sale încercări din perioada cînd
lucra ln Anglia ca desenator al
cartoanelor pentru subtitluri Ia
filmele mute ale companiei „Fa-
mous Players" plnă la marile sale
succese ca „Psycho" sau „Păsă­
rile" sînt evocaţ.i de Hitchcock
lmpreună cu peripeţiile naşterii
H~t~~to~~ J_• 1{~~~~~= \fo'l,g;r<~~r~~~e
0
Paris. l 967.
popularizare; ţelul ei, atins în
mare măsură, a fost de a descifra
biografia interioară a llti Eisenstein
prin coroborarea şi selectarea unei
multitudini de date, amintiri, in-
forniaJii, mărturii etc. Au.torul a
strîns şi a confruntat fapte şi decla-
raţii, s-a străduit să elucideze contra-
dicfii, să intregească lucrurile atunci
cînd dispunea doar de elemente par-
/ia le , călăuzindu-se cu precădere de
însemnările, notele, articolele si
memoriile cinea.stului, a cărui e.-i:-
traordinară 1nc/inare spre autoClna-
liză lucidă fi generalizare teoretică
e bine ştiută. E"·iste111a dramalică
a lui Eisenstein nu a cu110Fcut căi
netede nici în creaţie, şi nici ca
pedagog sau teoretician; fiecare cuce-
fiecăruia din filmele sale, ajutat
de luciditatea unui alt mare cine-
ast, care este Truffaut.
Pentru prima dată se realizc az~
astfel exegeza unei opere cinema-
tografice prin dialog cu participarea
nemijlocită a creatorului ei: maieu-
tica socratică a intrat triumfătoare
şi în estetica celei mai t inere arte I
Remarcile lui 1-Iitchcock asupra
alegerii scenariilor, asupra modu lui
de rezolvare a filmelor, asupra
accer1tc.Ior. şi nuanţelor, reuşesc să
reconstitu 1e pas cu pas universul
estetic unitar al acestui mare şi
controversat cineast.
Cartea este în fond o apologie a
unui anumit tip de cinematograf,
a unei estetici care derivă dintr-un
suprem ideal, slujit fără încetare
.de Hilchcock în toată opera sa
cinematografică: un mod specific
de a se impune, de a domina publi -
cul printr-o încercare de pcrnia-
nentă provocare a lui, nrintr-o
stăpînire fără greş a cmo\iilo · sale
primordiale.
1nlr-un asemenea cinemalogru! se
pune mai puţin problema de a -i
lăsa publicului putinţa de reflec-
tare, de îndoială, de distanţai'<',
clt de a-i ofori un sistem logic l'Oe-
rent, construit de multe ori aşa
cum recunoaşte Ililchcock însuşi
pe un „arbitrar" sau pe o „coinci -
denţă", fără nici o preocupare
pentn1 verosimil. Prin ci, Ilitch
rock urmăreşte să poată atinge ~ele
două mari deziderate ale sale : „A
u li liza aparatul de !ilrnat penlr·u a
zgudui publicul" şi „A crea emo-
ţia maselor şi a o slăpini şi dirija
după voie" .
Carlea, exprimtnd admiraţia lui
Truffau t faţă de H itchcock, căruia
trebuie să-i recunoastcm &irnt.u 1
prodigios al construcţlei dramadce
şi al invenţiei vizuale , o , .preş! 1
inţă" aproape magică a comporta
mentului publicului - lasă dPs
chisă problema, dacă nu cumva mo-
dalitatea lui Ilitchcock de a in·
ţelege filmul nu limitează totuşi
posibilităţile creatoare ale cine-
matografului ca artă de sine st:ită­
toare
Radu GABREA
rire a fost urmar~a 1uwr acute lupte
şi {răminteiri . Tocmai către aceste
e.rp/ica ti i prof11nde , inti11te, ne con-
duce ion Barna . Cartea stăruie
as11pra proiectelor abandonate MU
nerealizare de cineast, ar·ordă mult
spaţiu intenţiiwr. 1•ariantelor de
scenarii, dczbatPrilur pregătitoare in
c•ederea lllrnitrii f:au, în unele ra-
zuri, desfeişurării calendaristice a
{ilmăl'ilor, astfel incit putem stabili
corelaţii edi ficatoare între ceea ce
a vrut să fac<i şi ceea ce " reuşi I
efectiv să termine Eisenstein. J'Pr-
sonalitatea sa efervescentă e descrisă
în dinwnicct dezyollării ei; de la
o perioadă la alta, de la un moment
la a/tul, ea se dezminte şi se confirmă
totodată pe sine, lntr-o devenire dia-
lecticei, ateni urmărită de-a lung1tl
celor peste 300 de pa[!ini. „Cum a
devenit EisenslP in -Eisenstein?",
întrebarea cheie pusă de autor capătă
un răspuns comple.T, evitînd deopo-
tri(•ă apologia, transformarea unei
fiinţe c ii într-un bronz, cit şi
1
redu<-erea biografiei la anecdotic, la
înstiilarea sterilă de amănunte. Sî1i-
tcm îndreptăţiţi să-i reproşăm a11-
torului o anume lipsă de cursi1•itate
a textulzti, redactarea şi corectura
adesea neglijentă şi lipsa unei filmo-
grafii şi a unei bibliografii complete,
(in locul notei e:cistente). Sentimen·
tztl dominant pe care îl dă cartea '8/e
în.•ă câ ne a{lă_m fn fa/a unei ex-
puneri clense ş• cuprinz1itoare care
dacă nu, se sa,·u.rează rapid şi uşor,
ca a,dierea trecătoare a unei „vieţi
ronutn(Clle", se citeş te în schimb cu
interes şi cu reală satisfacţie .
Mihail LUPU
xv
 Publicaţia se intitu la: „Revista Cinematografică", organ al industriei cinematografice. 5 bani exemplarul.
CITITORII NE SCRIU: Redacţia ş1 Administraţia . Cinema Putlie - Bfrlad . Primul număr a apărut la 15 octombrie 1912, în 4
pagini, hîrtie inferioară, format coală de scris. „Revista" era mai mult un program, ceva mai evoluat
decît programele obişnuite care se vindeau la intrarea în cinematografe .
Pub l icaţia debutează cu un articol de fond, intitulat „Scopul nostru" din -care spicuim: „Scoatem
această revistă în scopul de a da la iveală publicului cft mai larg posibil şi spre ,lnţelesul tuturor, din intimi-

LA tăţile artei Cinematografice, că unele părţi fiind prea interesante de ştiut şi unde cititorul va putea ofio rtnd
pe rtnd din intimităţile acestei arte''.
În rest, revista cuprinde o înşiruire de titluri. Redăm cîteva:
""' „Pasiunea fatală", mare dramă în lungime de I.OOO metri, capodopera casei „Pathe Freres", „Ftntina
BIRLAD, logodiţilor, dramă emoţionantă; „Din viaţa pisicilor", tablou foarte interesant; „Ochiu pentru ochiu", s~
rîzi să nu mai poţi; „Şarlatanul 1nşelat", să te tăvăleşti de rîs„.
În numărul I începe un lung şi laudativ reportaj: „ Vizita Sultanului Marocului la stabilimentele

ÎN Pothe Freres", reportaj care continuă şi în celelalte numere.

La rubrica „ŞTIRI", citim: celebrul explorator Amudsen a tnregistrat 50.000 de metri de film, 1n tim pul
recentului voiaj la Polul Sud. Tnainte de a le prezenta publicului, Amudsen trebuie să termine turneu l său rn
Australia.
ANUL În continuare : Mare succes, mare, nemaivăzut pfnă acum, „AMOR EROIC" zguduitoare dramă in 2
acte, jucată de artişti celebri ; „Infidelul", mare comedie; „Polidor pe bicicletă": „Scăpat din ghearele des-
fdului'', senzaţională dramă mora l ă; „Manon Lescaut", zguduitoare dramă în 3 acte. Printre alte filme, este
anunţat şi un documentar : Smyrna şi împrejurimile sole, tablou luat din natură.

'1912... În număru l 2 se face o amplă reclamă unor comedii de mare succes pe atunci : „Rigodin se însoară "
şi „ Regele Hingherilor". Apare curios că „ Iubita", senzaţională dramă, est e „în culori" ( 1)
Din număru l 3, reţi11em comedia „ Familia Popescu face o plimbare pe mare", tablou foarte comic şi
documentaru l „O vir ătoare de Opusumi în Australia, natură".
Şi .„ cam acesta este conţinutul „Revistei Cinematog,-afice" din Bîrlad, anul 1912, care făraînsăane
furniza informaţii mai valoroase, În legătură CU cinematografia de acum şase decenii ŞI mai bice, ne -a StÎrnit
c uriozitatea.
Emil IENCEC

SCURTĂ ISTORIE A CINEMATOGRAFULUI (VII)

E: DE Nf'eR 'E~VT /
AC.t:;F\STA ESTE. SUtiŢI\ PR\MULUi Af'ARfff l>E. PRcie.~TiE /
ACESTE Îl1f\G-itH lNfRiCO$ETOJ\~E 'SU'l'l'T PR\\"lt.LC. suio\e<îe. /

OA'1'11:NÎi ~r11oio~i S'E î'NTORC. o

L
l \\ bi:.SC: t\ S..LC. î>'a PE o
"f\SC:LE ~l'fiil'E .ş \
l!l

~ttF\-Lit..e~'2p; Mi~t~REPt- ul
r:
"
...
III
o

Af>A~J:\T c F\~C:.
~"""'"'""IXA Rcf~o~u~~ Ml~rA~tt
---"tA..:~Sj NU 11A; Sft=RiE.
NI<!\ Cof'Îif .
SE l)ţ:Sc\ti'IYE. PRH'\UL TEAIRV _ Of>Tl'C
itl~ NT Pi\ D~ EMiLl; REll'H\U\) .. ,

Şi IJ'ti l'\0 li ~T Ri '-ţ:rT :

t;.l"\iL E. Ct.St'UH~ Î t\ , ,f\TS.L'E. ~c.-RA ttu i.v i MF\l"IÎPQLIH~'li\ ~E.'ti~ \ UN 5Pt\/Ptl'f1' t)'E~CO~ERS\- I
DE.. \.\-Î Eli.IC. PE. Cf\Rc FME. S lffE. t>C. l>E~'E.~E: „. f>f~..\MP.- ÎMf\-'\~E_ 't'\î:GAii''/t:î ·
UR't'\E~2.t\ foTO().~t:\-F1' R( 1
VPr ~RMA 0 J

XVI

https://biblioteca-digitala.ro
 Elisabeta Jar şi Florin Scărlătescu în
«Răpirea fecioarelor» şi «Răzbunarea
haiducilor».

(Foto: A. MIHAILOPOU

https://biblioteca-digitala.ro
FLORIN PIERSIC

https://biblioteca-digitala.ro
 Puţini realizatori se pot mîndri că au obţ i nut
un premiu de calibrul Palme D'Or de la Cannes
la vîrsta de 29 de ani. Claude Lelouch este unu l
dintre ei, iar succesul ultimului său film, «Un băr­
bat şi o femeie», l-a proiectat brusc, din mai 1966.
pe firmamentul cinemacografiei mondiale. ln ciuda
tinereţii sale el are un trecut cinematografic. La
13 ani obţine un premiu la un festival de cine-
amatori. Urmează mai multe scurtmetraje, dar
primul său mare film «profesionist» este un
eşec, şi nici celelalte nu-l disting de marea pleiadă
de regizori care-şi încearcă forţele - şi doar
uneori - îşi dovedesc şi talentul. După «Un
bărbat şi o femeie» însă Lelouch a devenit unul
dintre cei mai căutaţi regizori francezi. Produ-
căcorii, care pînă mai ieri ezitau să-i dea pe mină
chiar şi un scenariu modest, azi se întrec în a-1
convinge să accepte să lucreze pentru ei. Do-
vadă, imediat după încununarea de la Cannes,
Lelouch s-a apucat de un nou film, un film cu ve-
dete, un film căruia i s-a acordat credit încă îna-
inte de a fi ieşit pe piaţă. Este vorba de «A trăi
pentru a trăi» cu Annie Girardot, Candice Be rgen
şi lves Montand .

S-a născut în 1921. Simultan urmează

cursurile Facultăţii de drept şi cele de etno-
grafie şi istorie a artei. Obţine titlul de
doctor în drept în 19+1 şi diploma Şcol i i
superioare de artă dramatică de la .Buda-
pesta, in 1950. Debutează ca regizor de jur-
nale de actualităţi şi apoi de filme documen-
tare. ln 1958, realizează primul său film ar-
tistic de lung metraj intitulat «Au răsunat
clopotele la Roma». Urmează o perioadă în
care alternează filmele de scurtmetraj şi
documentare cu cele artistice de ficţiune .
Toate parcă nişte etape în pregătirea acelui
«Sărmanii flăcăi» cu care, in 1965 se prezintă
la Cannes. ln 1966, «Sărmanii flăcăi» obţine
mai multe premii la Festivalul naţional de
la Pecs, iar în 1967, Miklos Jancso este ales
membru in prestigiosul juriu de la Cannes,
juriu care 1-a premiat- in sfirşit - pe Anto-
nioni şi care, in general, se pare că s-a bucurat
anul acesta de una din cele mai interesante
competiţii din istoria filmului cannez.
De la bun început, de cînd a venit in Europa,
Candice Bergen a fost comparată cu Grace Kelly.
Comparaţie publicitară, desigur, care are întot-
deauna drept scop să a lăture o tînără vedetă de
alta care a precedat-o şi care a fost celebră .. . De
cite ori n-am auzit pînă acum despre vreo «nouă
Brigitte Bardot», o «nouă Marilyn Monroe»,
ridicate în slăvi de către serviciile de publicitate
ca să d i spară la fel de brusc cum au apărut 1 Şi
totuşi. .. Totuşi , se pare că ceva comun există
între fostul star şi actuala prinţesă de Monaco,
Grace, şi tînăra actriţă canadiană (în afară de ase-
mănarea la chip) : rezerva, discreţia, oroarea de
publicitate.
Candice s-a născut la Beverly Hills în 1946.
Edgar Bergen, tatăl ei, este o celebritate a mu-
sic-hall-ului american . Fiica lui a studiat istoria
artei şi literatura. Debutul cinematografic ş i 1-a
făcut cu filmul «Grupul». Au urmat două roluri
importante în două filme, unul realizat de Robert
Wise şi celălalt de Michael Kakoyannis. Dar abia
Claude Lelouch cu al său «A trăi pentru a trăi»
avea să-i aducă definitiv Candicei Bergen galoa-
nele de vedetă internaţională.
GENEVIEVE BUJOLD:
«NOROCUL ŞI - L FACE OMUL
CU MINA LUI»
Pentru Genevieve Bujold totul a
început în ziua în care, la Montreal,
a primit o telegramă: «Probe exce-
lente, vă propun rolul Nadinei».
Semnat: Alain Resnais. Aşa a devenit
tînăra canadiană, alături de Yves
Montand şi Ingrid Thulin, eroina
filmului «Războiul s-a sfirşit». Nu
în Canada a descoperit-o însă Res-
nais, ci la Paris, pe scena teatrului
Odeon, unde Genevii!ve Bujold juca
în vara anului 1965 în «Visul unei
nopţi de vară» de Shakespeare:
actriţa făcea parte din trupa cana-
diană de teatru, «Cortina verde».
Iar succesul nu a aşteptat apariţia pe
ecran a filmului lui Resnais: Philippe
de Broca, asistînd într-o seară la
proiecţia scenelor turnate în ziua
aceea pentru «Războiul s-a sfirşit»,
a remarcat-o pe Genevieve Bujold
şi i-a propus să joace şi în filmul său
«Regele de cupă». Şi aşa, actriţa a
apărut aproape simultan în două
filme de prestigiu, după care a
urmat consacrarea: rolu I Charlot-
tei din «Hoţul» de Louis Malle.
Nu numai trei mari regizori au con-
tribuit la lansarea actriţei, ci şi
trei mari parteneri: Yves Mon-
tand, Jean-Claude Brialy şi
Jean-Paul Belmondo. Să fie
un norod Poate. Dar Gene-
vieve Bujold susţine că «no-
rocul şi-l face omul cu mîna

https://biblioteca-digitala.ro
 muţelor sau să rupi fălcile
UN MIT
CRON:CA leilor, ca să fii d' Artagnan
trebuie să posezi arta scrimei
CINEMATOGRAFIC:
CINE-IDEILOR şi să ai tupeul gascon, ca să
fii Tom Mix trebuie să te pri-
de Ov.S. CROHMĂLNICEANU
DETECTIVUL cepi să azvirli lasso-ul din
goana calului şi să descarci
fulgerător «colt»-ul din orice
poziţie . O investigaţie de-
tectivă reuseste să o ducă la
capăt perfe~t ·şi o fată bătrină
ca Miss Harpie şi un slujitor
al domnului în sutană, ca
brută care nu-i mai · ~
ză şi o las ă pe seama a
lor. Ei se m ulţumesc sa-
copere şi s ă facă evident
cum a procedat. Centri
lor e în primu l rind mte.ec-
tuală şi priveşte sp ulberana
misterului. Restu l de
«une sale besogne». Cinemr
tograful n-a pierdut nic· c
ocazie să faciliteze speeta0>
rului actul de identificare _
detectivul ca person aj-mi

de la Father Brown şi nişte copii

î ntreprinzători cum sint Ci-
Charlie Chan, Poirot, Ma;-
gret sint oameni în vîrsti

"
re ş a r ii . Ca pacitatea de iden- incapabili de exerciţi i acro-
t ificare a spectatoru1u1 cu a- batice. Ei nu escaladează zi.

SFINTUL"
semenea ero i e practic neli-
mitată. Prin funcţia socială
exercitată, prin facultăţile pe
la care ea i le cere, detectivu I
duri , nu se machiază şi nu se
iau la trintă cu nimeni. Ma i-
gret, în contrast cu numele
pe care ii poartă , e corpolent.

''
are, cum se vede, o rară greoi şi gîfiie dacă trebuie să

JAMES
Am văzut pe mai multe zi-
duri emblema «Sfintului» de-
«Sfinlul»

o cochetărie uşor desuetă ca

senată de copii cu creta. Am
auzit numărindu-se zilele săp­
tăminii: luni, marţi, miercuri,
joi, vineri şi. .. «sfintul». Am
intilnit nişte trecători strinşi
ciorchine în faţa unei ferestre
situate la demisol ; înăuntru,
televizorul era deschis şi pe
ecran evolua... «Sfintul».
Grupul se mărea, adăugin­
du-i-se mereu alţi spectatori
şi intre ei se încingeau con-
versaţii familiare, ca la meciu-
rile de fotbal. «Sfintul», e evi-
dent, a devenit tot atit de
cunoscut ca Pele sau Ozon,
popularitatea lui a atins prin
urmare punctul suprem. Ne
aflăm în prezenţa unui perso-
naj cinematografic-mit de cea
mai pură esenţă. Care sint
însă însuşirile lui, prin ce-ş i
ciştigă o simpatie cu o ase-
menea sferă uriaşă 1Ce funcţie
socială îndeplineşte acest
erou ca să intru neas că auto-
mat mii şi mii de adeziuni su-
fleteşti 1 Ce proiecţii subcon-
ştiente îşi capătă împlinire în
actele sale? Ce compensaţii
psihice secrete îşi găsesc în
el toate virstele, toate profe-
siunile şi toate temperamen-
tele!
UN D 'ARTAGNAN
LA VOLAN
Dar să
nu ne grăbim şi să
procedăm metodic : «Sfintul»
intruch ipează un personaj că­
ruia cinematograful i-a dat de
mult o forţă mitică: detecti-
vu I. Sub diferite înfăţişări,
excentric şi flegmatic ca Hol-
mes, sentimental şi cavaler ca
Rouletabille, onctuos şi în-
ţelept ca Charlie Chan, «in-
sezisabil» ca Mister Moto, de
Hercule Pofrot, jovial şi bla-
zat ca Maigret, distins ca
Philo Vance, brutal ca Lemmy
Caution, el a trecut din lite-
ratura ih fascicule şi din ro-
manul poliţist pe pinză, făcînd
o carieră extraordinară.
Detectivul e eroul vechi-
lor geste, un Lance lot cu şapcă
şi pipă, e muşchetarul de mai
tirziu, d'Artagnan la volan , e
justiţiarul foiletonisticii seco-
lului XIX. Monte Cristo si
Rocambole, absolvenţi ai şc~
Iii lui Bertillon. El repară
nedreptăţile, ia apărarea fe-
cioarelor dezarmate, înfruntă
pe şantajişti, răzbună crimele
nepedepsite, împiedică rea-
lizarea comploturilor infer-
nale, dezleagă enigmele, face
să triumfe legea. Detectivu I
«miroase» lucrurile necurate
ş i e atras irezistibil de ele, ne-
l ăsindu-se p i nă nu le scoate
la lumină . Activitatea lui tinde
să corecteze violentarea bru-
tală a cursulu i vieţii paşnice
prin infraeţiunea dibace care
are toate şansele să rămină
nedescoperită . El întruchi-
pează sub o formă elementară
principiul ordinei în univers .
Dar numai atit nu i-ar da cali-
tatea de personaj cinemato-
grafic-mit. Eroi sint mulţi ...
De ce însă detectivul - şi sub
chipul pe care i 1-a modelat
ecranul - posedă o aseme-
nea putere fascinatoare par-
ticulară 1
ÎNTRE OEDIP ŞI
ACHILLE
Să reţinem că spre deose-
bire de diverşi rivali ai săi cu
funeţii morale similare (Robin
Hood, Pardaillan, Old Sha-
terhand, Judex etc.) el lucrea-
ză
B_O ND
mai ales cu creierul. Tăria
lui i-o dă în primul rînd inte-
ligenţa, ascuţimea observa-
ţiei. Detectivul se trage din
Oedip şi nu din Achilie. Vir-
tutea sa principală e de a
privi în jur, de a stabili legă­
turi revelatoare intre fapte
şi detalii aparent insignifiante.
Sherlock Holmes, ca şi Mai-
gret, se înrudeşte psihic cu
orice gospodină curioasă, care
nu scapă nimic din ceea ce se
petrece la vecini. Pe Poirot
ii interesează toate amănun­
tele şi pune, asemenea copii-
lor, necontenit, întrebări. De
altfel portăresele vorbăreţe,
pensionarii care stau multă
vreme la geam şi studiază stra-
da, puştii cu simţul observa-
tie~ dezvoltat sint şi auxiliarii
Îor cei mai buni. În orice om
de rind , sugerează filmul po-
liţist, se ascunde un detectiv
virtual. Ca să fii Tarzan tre-
buie să poţi sări agăţat de
liane la înălţimea arborilo r
ecuatoriali, cu agilitatea mai-
Maigret a căpătat în film ponderea virstei
a lui Jean Gabin.
putere de a întrupa u·n perso-
naj mitic modern .
JUDO-UL REEDITEAZĂ
LEGENDA LUI GOLIAT
Presimt o furtună de ob iec-
ţi i : sintem oare în stare să ne
în chipuim încasind şi împăr­
ţi nd pumnii formidabili pe
care ii primesc si ii dăruie
atit de generos Lemmy Cau-
tion sau Simon Templar! E
uşor să ne deghizăm sub zeci
de feţe ca proteicul juve 1
Izbuteşte oricine să fie expert
în toate domeniile, medicină,
artă , arheologie, finanţe , gas-
tronomie ca Holmes1 Sigur
că nu . Dar privind mai atent
lucrurile, vom fi siliţi să recu-
noaştem că detectivul ca per-
sonaj-mit tinde a reduce la
minimum asemenea obstacole
de identificare cu el a oricărui
dintre noi. Holmes, Poirot,
Philo Vance dispreţuiesc vi-
nătoarea propriu-zisă acrimi-
nalului. Aceasta e o treabă
şi a experienţei artistice

2C
https://biblioteca-digitala.ro
 urce o scară. Mister Motto
e pipernicit şi-şi corectează
miopia cu nişte ochelari
imenşi. Ca să poată totuşi
înfrunta eventualii agresori,
ecranul i-a dăruit o armă de-
fensivă infailibilă: judo-ul. A-
cesta e un atribut tipic al per-
sonaju 1u i-m it pe care detec-
tivul tinde să-l întrupeze.
Judo-ul reeditează practic, în
condiţiile lumii noastre, le-
genda lui David şi Goliat.
Piticul ii doboară pe uriaş
invariabil printr-o indeminare
pe care o poate dobindi ori-
cine (cel puţin aşa, lucrurile
văzute pe pinză ne îndeamnă
să credem!). Chiar şi «Sfin-
tul», aţi băgat de seamă, nu
foloseşte niciodată revolve-
rul. El n-are nevoie de arsena-
lul tehnic al lui James Bond
şi iese la luptă ca în poezia
populară: «fără puşti, fără
pistoale/ Numai cu mîinile
goale» . ..
IV
În zămislirea mitică a de-
Monica Vitti -
M odesty Blaise -
versiunea feminină şi
sofisticată a lui James
Bond.
tectivului intervine încă ceva.
Oricît ar respecta-o, cetăţea­
nului nu-i e simpatică poliţia.
Funeţionează aici o reacţie
specială firească în statul ca-
pitalist. Eroul chemat să con-
centreze asupra sa admiraţia
şi dragostea nu poate fi un
«flic». Detectivul, în cele mai
multe cazuri, nu face parte
din poliţie. El acţionează pe
cont propriu, e un amator
pur. Holmes acceptă să se
ocupe de o afacere pentru că
primeşte discrete scrisori a-
casă . Ele survin cum termină
o aventură, solicitindu-1 să se
angajeze în alta, ca o chemare
a destinului (vezi «Sherlock
Holmes contra lui Jack Spin-
ţecătoruh>). Poirot se bagă
acolo unde nu-i fierbe oala ;
la Londra, Scotland-Yard-u l
încearcă să-l expulzeze, e ur-
cat sub escortă în tren, în
avion , pe vapor, dar el se
întoarce mereu îndărăt , mi-
nat de vocaţi a sa i rez i sti b il ă
(vezi «ABC cont ra lu i Poi- Mima loy şi William Powell, cuplu detectiv celebru prin anii'3S-'38
ro t>>.) Phi lo Vance e «expert
în crime.» Cind soa rta îl face
inspector de pol iţ i e, ca pe
Maigret, colaboratorii mai
mult îl încurcă decît îl ajută .
De aceea preferă să lucreze
singur, fără fişe antropo-
metrice, fără dosare şi fără
interogatorii de gradul 1, 2
sau 3. Ca un civil oarecare,
pretextînd o vagă profesie, se
prezintă la locul crimei, nu-şi
declină calităţile, zăboveşte
prin bistrouri , înjgheabă con-
versaţii despre vreme, ascultă
indiscreţiile subretelor, co-
mentează partidele de bil iard ,
«intră în atmosferă» şi con-
duce ancheta, renunţind la
orice prerogative speciale.
Detectivul în film nu numai
că nu are concursul poliţiei,
dare nu o dată silit să se lupte
cu prejudecăţile ei. Superi-
orii îl pisează cu pretenţii
stupide pe Maigret. ln «ABC
contra lui Poirot», poliţia stri-
că mereu totul. Într-un exce-
lent film de «serie neagră» ,
«Răfuiala» , Fritz Lang o arată
conlucrind cu asasinii . Cali-
tatea sa pr i vată îi dă detecti-
. vului o aureolă de indepen-
denţă morală şi o vi rtute în
plus. El nu susţine lupta cu
crima avînd îndărătul lui forţa
strivitoare a autorităţii . Con-
diţiile bătăliei ar apărea ast-
fel inegale şi i-ar răpi din me-
Jean Marais, detectivul particular, e uşor romantizat. De Funes
reprezentantul legal al justitiei, e uşor caricaturizat.
https://biblioteca-digitala.ro
rite . Detectivul se bizuie pe
sine însuşi, cel mult pe un
prieten devotat : Watson ,
Hastings sau o admiratoare
fidelă de care e şi puţin legat
sentimental.
Ajutoarele îi creează însă
şi dificultăţi sporite pentru că
nu sînt precaute ca el , nu-i
respectă recomandările şi îl
obligă să le $alveze din ghea-
rele duşmanilor, cînd îi e
viaţa mai dragă .
li L} TA
Sfintu l împinge atît de de-
parte această i ndependenţă
totală, incit spre a deveni
personajul-mit nu ezită să în-
calce legea. El e un fel de
Arsene Lupin «gentleman-
cambrioleu r» ş i trăieşte la o
margine foarte imprecisă în-
tre virtute şi crimă . Pătrunde
în case fără să ceară nici o
autorizaţie, deschide safe-
urile cu instrumente de spăr­
gător, acoperă anumite ile-
galităţi dacă le socoteşte mo-
tivate. ln mod egal însă pedep-
seşte ticăloşiile pe care auto-
ritatea instituită le absolvă.
El se conduce după o morală
a sa, mult mai flexibilă decit
a textelor legii şi-şi cîştigă
simpatii tocmai prin acest spi-
rit justiţiar liber şi nuanţat.
Detectivul, ca personaj-mit,.
devine prin urmare nu numai
un împlinitor al ordinii, dar
şi un corija.tor al ei. Ce a adus
cinematograful în plus faţă
de roman la concretizarea
acestei imagini! lnainte de
orice farmecul fizic al inter-
pretului . Mr. Moto nu e , in-
contestabil, un Adonis , s-ar
putea spune chiar dimpotrivă.
Figura lu i s-a impus însă spec-
tatorilor graţie expresiei fas-
cinatorii pe care i-a dat-o
Peter Lorre. Alt exemplu no-
toriu e cuplul detectiv întru-
chipat de William Powell şi
Mirna Loy prin anii '35-'38.
Fără nici o glorie literară
prealabilă, el a devenit repede
foarte popular exclusiv prin
intermediul ecranului. Lemmy
Caution a căpătat azi pentru
toţ i cititorii romanelor lui
Peter Cheyney, eh ipu I tume-
fiat pe care i 1-a creat Eddie
Constantine. Cine şi-l poate
acum imagina pe Maigret alt-
fel decît 1-a încarnat Jean
Gabin ! Personajului i s-a ri-
dicat anul trecut o statuie
şi m-aş mira să aflu că nu sea-
mănă cu celebru I actor fran-
cez. «Sfintuh> însuşi îşi dato-
reşte o mare parte din succe-
sul său lui Roger Moore. El
i-a dat privirea de o cuceri-
toare candoare, calmul suve-
ran , faţa deschisă şi luminoasă,
ţinuta vestimentară impeca-
bilă păstrată chiar şi după cea
mai înfiorătoare bătaie . În
romanele lui Leslie Charte-
ris, Simon Templar are o iu-
bită, de care e îndrăgost i t
pînă peste urechi, pe iron ica
Patricia Holmes. Micu l ec ran
i-a suprimat existe nţa ca să
lase inima perso najului-mit
neangajată ş i nădej d il e a ·
ratoarelor sale de prenr ·
deni , intacte. «Sfint > -~
amor_

lwaszl<.iewicz: Le-am spus că eu sini autorul nuvelei.„ M-au crezul un bălrîn mitoman ...
„Maica Ioana
a Îngeri I or''.;·:
JAROSLAW IWASZKIEWICZ
N uvela este inspirată de o întîmplare petrecută pe vremea lui Richelieu.
•• ~JAMES BOND
veţi prin urmare de ce dis-
pera, competiţia rămine des-
chisă!
UZURPATORII
MITULUI
Cinematografu l - trebu ie
să o recunoaştem - exercită
şi o acţiunea de degradare a
figurii detectivului ca perso-
naj-mit. Încăpăţinindu-se să-i
pună la indemînă toate mij-
loacele tehnicii moderne, o
serie de filme îi distrug, fatal,
orgolioasa-i însingurare.
Asistăm astfel la un fel de
imperialism poliţist care tinde
să anuleze orice carieră pri-
22
Nuvela mea
Interviu cu scriitorul
de . Romulus VULPESCU
vată pe tărîmul luptei cu
crima. Metodele lui Sherlock
Holmes sau ale lui Poirot -
ni se sugerează - s-ar fi pe-
rimat. Acum se lucrează cu
alte mijloace noi, mult mai
perfecţionate : portretul-ro-
bot, masa de ascultare tele-
fonică, interogatoriul sub pre-
siune, dus pină la uzarea ner-
vilor, avertizarea fulgerătoa·
re prin radio, cartotecile şi
arhivele electronice etc. Am
văzut cite va filme, unu I des tu I
de recent, «Ferăstrăul», pre-
ocupate să demonstreze foar·
te «realist» această strivitoare
superioritate. Într-adevăr,
faţă de asemenea aparaturi
https://biblioteca-digitala.ro
Într-o duminici, dupl mm, Jaroslaw lwaukiewia (prozatorul, poetul,
maturgul de renume mondial, preşedintele Uniunii Scriitorilor d in Po
pe care-l fnsoţeam fn timpul scurtei lui vizite fn Rominia, m-a-ntrebat daci MAICA
IOANA A iNGERILOR mai rulead pe undeva prin Bucureşti. Mai rula. A .
morţiş sl-1 vadl fntr-o sall modestl, firl pretenţii. La cinema «Cotroceni>. -
trfnul lnalt, cu o cuşml impozantl (tfrguitl la Bucureşti), concentra p rivi
pensionarilor, ale elevelor cu abonament, ale soldaţilor ln permisie care ~
rlbdltori ora-nceperii:1S. Asimetria sllii micuţe (peretele din stlnga ocupat d
balcon, ecranul deplasat spre dreapta:), atmosfera de «familie» (proecţ i on ·
a-ntlrziat 5 minute şi dol mucaliţi, unul la «cucurigu» şi altul la parter, au oferit.
un scurt scheci umoristic), buna dispoziţie generali l-au fncfntat. Şi a fost profu
emoţionat (pe cft de uimit am fost eu) de reacţiile precise, inteligente, ale acest11i
public eterogen, de «sall de cartier», care urmlrea cu sufletul la gurl peripeţiile
palpitante ale povestirii cinematografice. Vlzuse, ca şi mine de altfel, de mai
multe ori filmul, dar- mi-a declarat-n-a avut trac mai mare ca la aceastl reluare
romineascl, într-o slliţl cu ecranul cit batista, amestecat anonim printre specta-
tori vibranţi şi sensibili, public Incomparabil superior celui «rece» al sllii de pre-
mieri varşovianl.
-«Ajuns la Bucureşti, am fose teribil de emoţionat aflind că aici rulează filmul lui
Kawalerowicz, Mmca Ioana a îngerilor, pe care acest admirabil regisor 1-a rumat după
nuvela mea cu acelaşi titlu. .. .
Îi sunt nespus de recunoscător lui Kawalero~icz pentru că, realizindu-şi filmul care
s-a bucurat de-un succes mondial, mi-a răspîndit, pot zice, numele pe toate ecranele lwnii.
Filmul a fost foarte apreciat, de pildă, în America de Sud, din cite mi-a spus o frumoasă
venezolană pe care am cunoscut-o-n Sicilia~
Dar, fireşte, filmul îşi are legile lui care nu coincid cu legile literarurii. La baza fiecărui
film bun stă o bucată literară bună . E adevărat, numai că filmul concretizează întotdeauna
.imaginea,„ - <:asă.!pun~ - .monodramă şi, în general, nu poate fi interpretat în moduri
diferite.
Nuvela mea, Maica Ioana a îngerilor (inspirată de altfel de povestea Ursulinelor din
Loudun;• relatată de abatele Bremond în cartea lui Istoria literară a sentimentului religios
în Franţa, şi transpusă de mine în secolul al XVII-iea polonez), poate avea mai multe semni-
ficaţii . Desigur, Kawalerowicz a simplificat lucrurile. Aşa, de exemplu, a suprimat o intrigă
politică (pe care o corelasem cu intriga generală a povestirii), intrigă ce motivează în nuvela
mea apariţia seducătorului maicii Akruczy. De asemeni, conversaţia dintre preot şi rabin
nu este limpede în film, mai cu seamă din cauză că regisorul distribuie acelaşi interpret în
ambele roluri (preorul şi rabinul). Un •truc• nejustificat rămînînd numai o •găseală• de efect,
lipsită însă de sens.
Îmi place mult interpretarea actoricească a filmului şi mai ales rolurile admirabil
jucate de Winnicka ( Maica Ioana ) şi de Voigt (preotul e:xorcisor) . La fel, personajele episo-
dice, excelent figurate . In ceea ce mă priveşte, mă înduioşează pînă la lacrimi o scenă anume :
cea în care, în grajd, căruţaşul Kariuk, •îngerul bum al preotului Surin, îl pune pe tovarăşul
lui de rîndăşie să se roage pentru taică-său . Scena reproduce exact momenrul respectiv din
nuvelă, dar o privesc de fiecare dată ca pe un lucru neaşteptat.
Am fost profund emoţionat asistînd la reprezentaţia cu acest film într-un mărunt cine-
ma de cartier din Bucureşti . Şi m-am simţit adînc recunoscător faţă de acest public simplu,
atit pentru atenţia pioasă şi pentru cuviinţa cu care urmărea desfăşurarea intrigii, cit şi
pentru reacţiile lui prompte care erau inlOtdeauna juste şi justificate.•
*) lntîmplarea, anecdotică, pe care am îngăduinţa s-o relatez, s-a petrecut cam aşa :
scriitorul cunoaşte un tînăr cuplu din Venezuela. Perechea nu-i reţine numele (altminteri ilustru
pretutindeni) . Ştie numai că-i polomz. Din vorbă-n vorbă, se discută despre cinema şi se ajunge
fi la filmul cu pn"cina. Entuziasmul lor nu cunoaşte margini.lwas2k;ewicz tace modest. Cei doi
se-nfldcărează treptat, iritaţi în peno de răceala interlocutorului (compatriot, gelos probabil,
al autorilor capodoperei). Mai ales ea admiră peste poate «romanul• adaptat pe ecran . Ar vrea
să-l citeascd dacd-ar fi tradus. Are sd-1 caute la Paris. Somat, fina/mente, să-şi spună părerea
despre valoarea filmului şi-a cărţii, polonezul anonim declară că se abţine fiind însuşi autorul
elogiat al •romanului• (de fapt, al nuvelei citate) . Cei doi sunt stupefiaţi. Pun capdt, cit de iute
le îngăduie politeţea, acestei co11vorbiri cu un bătrin mitoman. A doua ~i îl salută distallt si-i
.-vită pe •impostor. • ( R. V. ) · · '
**) Călugăriţele l-au acuzat pe Urbain Grandier (preot care solicitase duhOfJnicia mănăs­
tirii şifusese respins) că le-afăcutfarmete. Arhiepiscopul din Bordeaux isi dă seama că e vorba
de-o calomnie şi nu dă curs intîmplării. Dar Grandier (adversar al lui Richelieu şi bănuit a fi
autorul unui pamflet împotriva cardi11alului) este acuzat din nou de sacrilegii, de magie, de
morawri deocheate şi de demonism şi este ars pe rug, după ce-a fost torturat, în 1634. Cartea
lui Aubin ( tipărită la Amsterdam, în 1776), Istoria diavolilor din Loudun sau crudele urmări
ale răzbunării lui Richelieu, este grăitoare în privinţa insanităţii acestui •proces al vrăjitoa­
relon. ( R.V.)
Belmondo şi Ursula Andress - un cuplu detectiv al generaţiei ye-ye + coca-cola .
 Corespondenţă
e DEBUTUL
Huţi ev a term inat Institutu l un ional de cinemato-
specială grafie în 1952, studiind sijb îndrumarea regizorului
Igor 5avcenko. ln modesta sa lucrare de diplomă
din Constructorii de or~e, el şi-a expus profesiu-
nea de credin ţă în domeniul artei : realizarea auten-
ticulu i, poezia faptelor. Huţiev a ştiut să cuprindă
MOSCOVA într-un singur tot documentar ul şi pateticul, coti-
dianul şi convenţionalul , fără delimitări intre «poe-
de la zie» ş i « proză». A renunţat la frază, dar nu şi la
Elena AZERNIKOVA cuvinte patetice, arta sa •e lucidă şi veridică ,
pl i n ă de încredere în dreptatea socială , e pătruns ă
de simţ cetăţ enesc dar ş i de lirism.
'· Pe erou l primulu i său fi lm, Primlvara pe strada
log, ci şi ca un romantic, un visător , un poet.
Filmul, căruia i s-a decernat premiul special al
juriului festivalului de la Veneţia , Am doulzeci
de ani (1961-1965) pare să însumeze cercetările
artistului, apare ca o concluzie, ca un autograf.
În acest film epic, obiectiv, în care punctul de ple-
. care este observaţia, răsună din plin nota lirică a
autorului. Prezenţa sa în film e discretă, ascunsă
în naraţiunea calmă . Personalitatea autorului se .
manifestă şi în felul în care Huţiev şi operatoarea
dar Margareta Pilikina, cu obiectivul său atent, discret
şi liber, au filmat Moscova. El au filmat-o cu o dra-
goste comparabilă cu cea a francezilor cînd îşi fil-
mează Parisul. Pe ecran se succed peisajele moscovite,

Hu/iev : Opreşte-te, omule! Adună-li gin duri/el Eroii.Ploii de iulie" pătrund în film împreună, dar îl păr~sesc despărţiţi. De ce ?

Un film de Huţiev suscită,
Discuţiile se poartă, în sală,
inevitabil,discuţii.
după vizionare, într-o
societate,de cum se aduce vorba de cinematograf ;
critici cu greutate îşi încrucişează spadele în coloa-
nele presei. De fapt e şi fi resc : o lucrare de talent,
reali zată într·un spirit inovator, rar nu dă naştere
la d iscuţii în contradictoriu.
Dar şi «oponenţii» şi «apărătorii» sint întot-
deauna de acord că fiecare operă nouă a lui Huţiev
este un imbold spre refleeţie. Filmele lui Huţiev
parcă ar spune: opreşte-te, omule! aduni-ţi gîndu-
rile ! În graba asta, în această aparentă asemuire a
faptelor e foarte uşor să-ţi scape esenţialul. Încotro
te grăbeşti I Alături de cine eşti 1 Şi împotriva cui 1
Zarecinaia (1 956}, Saşa Savcenko, l-a luat dintr-u n
mediu muncitoresc. Nu J-a ideali zat de fel, nici nu
1-a înă lţat: l-a lăsat în mediul în care puterea obiş­
nu i nţe i ci n tăreşte greu, în care gustu ri le pot părea
învech ite, dar refaţi i l e dintre oamen i apar mai
simple şi mai directe. E vorba de un tinăr oţelar ,
talentat şi profund , dar ajuns cu timpul prea plin
de si ne şi grosolan, care la un moment dat îşi dă
seama că viaţa pe care o duce nu-l mai satisface.
Rolul lui Saşa Savcenko l-a interpretat, cu pasiune
şi tem pe'"'!"ent, Nikolai Ribni kov.
•A M DOUĂZECI DE ANI
Î ncă din primele sale opere, Huţ iev se conturează
nu numai ca un creato r de «cotidian» ş i un ps i h~
fluv iul uman pe străzi în orele de virf, paş ii ind ră­
·gostitului răsunînd în noapte prin oraşul adorm it ,
îngrămădeala din autobuze - viaţa agitată a Mosco-
vei de azi. Moscova trăieşte şi respiră ca o fiinţă vie,
agitată,mereu grăbită, cîteodată amuzantă ş i stra,.
nie, dar minunată în întregul său.
Pe acest tona , luată în pla-n mare, privită parcă
printr-o lupă - soarta celor trei eroi - trei prie--
teni din copilărie, băieţii din curtea noastră -
Serghei, Kolka Fokin, Slavka. Tineri care au im plinit
20 de ani trec prin faza clasică a tinereţii , prin care
trec toţi tinerii din toate timpurile. Aceşti băieţi
parcurg perioade de observaţie, căutări şi ginduri
referitoare la sensul vieţii . Se naşte simţul cetăţe­
nesc, apare eliberarea interioară, se trezeşte inde-
pendenţa.

gigantice, lupa lui Holmes
sau memoria lui Poirot fac o
fi gură jalnică, iar deghizamen-
t e ld'f'. la care recurge Juve,
iţi vine să le plîngi de milă.
Dar efectul e contrar celui
scontat. In loc să capete re-
1ief, personalitatea detectivu-
lui se aplatizează pînă la ano-
nimat. Superscientizată şi
supertehnicizată, profesiunea
lu i nu se mai poate exercita
decît în cadrele marii poliţii
organizate, cu . o vastă reţea,
cu zeci · de birouri, sute de
specialişti şi mii de informa-
tori . Marea industrie - dacă
se poate spune aşa - îl înghi-
te pe micul producător . Me-
1 canizarea desfiinţează artiza-
natu I. Independenţii Holmes,
Poirot, Wens şi Perry Masson·
dispar ca să facă loc unei ar-
mate de funcţionari. Detec-
tivul cu t icurile şi fanteziil e
sale, cu o metodă proprie de
lucru , devine ireproşabilul in-
spector X. Acesta se des-
parte şi de un întreg univers
emblematic : pipa, vioara, si-
ringa, bastonul cu şiş , pălăria
melon , fox-terrier -ul, crete-
le colorate, îmbrăcînd ori u-
niforma, ori costumul civil
curent. Neîndoios, filmele
care ne fac cunoştinţă cu nou l
tip de detectiv cîştigă în au-
tenticitate , sînt mai realiste,
dar î ngroapă personajul-mit.
AGENTUL SECRET 007
O uzurpare a lu i are loc şi
pe a ltă cale. Detectivului tra-
diţional i se substituie agen-
tul secret. ln locul lui Simon
Templar, apare James Bond .
Aici procesul de degradare e
mu lt ma i e ne rgic şi mai grav
pe ntru că tinde să altereze
mitul, să- i păstreze forţa, dar
să- i schimbe natura. Imper-
sonalizarea, dacă n u e î nfăp­
tui tă practi c (personajul îşi
m a nifestă o p u ternică ind ivi-
du ali tat e) se afi rmă într-o ma-
ni e ră teo ret i că foarte semni-
fi cat ivă. Noul erou devine un
număr : 007 . Faptul ca e o
rot iţă d int r-o imensa maşină­
ri e agres i vă e subliniat cu in-
siste n ţă : cînd Bond pleacă
într-o acţiune, toate forţe l e
NATO-ului îl însoţesc ma-
terne şi ocrotitoare, fie şi
sub formă simbolică . I se în-
mînează o valiză cu ultimele
arme secrete, vestitele «gad-
get>>-uri din filmele lu i; în
final s0sesc să-l pescuiască de
pe mare unităţile flotei bri-
tanice sau uriaşe hidroavioa-
ne ; micro-tranzistorul pe
care-l poartă ascuns asupra
sa îl ţine permanent în con-
tact cu «centrul». Mitul lui
Bond e o creaţie a războiulu i
rece şi se hrăneşte din obse-
siile întreţinute de el. Adver-
sarii eroului sînt de cele mai
multe ori metişi, negri sau
galbeni. Cînd se nimeresc a
fi albi ca Goldfinger, au pro-
nunţate trăsături semite. Mo-
rala lui Bond e cinică . El duce
o viaţă luxoasă, frecventează
cluburile selecte, trăieşte în
marile hoteluri internaţionale
şi nu-şi interzice nici o plă­
cere. E cartofor. Schimbă fe-
meile ca batistele şi nu dis-
preţuieşte chiar graţiile fru-
moaselor spioane care îi ies
în cale, neez itînd apoi să le
dea pe mi ni' autorităţilor.
Atu-urile sale principale sînt
puterea de seducţie mascu-
lină («You sexy-man» - îi
spun partenerele) şi violenţa .
Ecranul i-a dat şi replica femi-
nină, pe Pussy Malone sau pe
cruda Barbarella. Mitul, sub
forma aceasta, face apel la
· pornirile erotice obscure şi
instinctele agresive refulate.
Pe gustul aventurii şi pe ad-
m i raţia pentru temeritate şi
ingeniozitate se grefează o
propagandă detestabilă, cu in-
citaţii sadice. Oricîtă priză ar
părea să ai bă ea pentru mo-
ment, nu va putea niciodată
să învingă proiecţia aspira-
tiilor colective, care au făcut
din detectiv un personaj mo-
dern popular. Dovada o oferă
succesul «Sfintului» la noi ş i
în programele de telev iziune
occidentale serialul intitulat
semnificativ : «Incoruptibili i» .

https://biblioteca-digitala.ro
 UN OM SINGUR - iN NOAPTE REDINGOTA NEAGRA. BASTON DE ABANOS, MELON.
S -AR SPUNE CA ESTE UN BURGHEZ CUMSECADE. iN REALITATE ESTE UN HOT MAI EXACT

HOTUL Corespondenţă
ASA CUM L-A DESCRIS GEORGES DARRIEN. PAMFLETARUL ANARHIST.· specială
ASA CUM L-A VAzur LOUIS MALLE, REGIZOR CONSACRAT. 34 ANI
AŞA CUM L-A CREAT JEAN-PAUL BELMONDO. din
COMENTATORII SPUN IATA-L iN SFiRŞIT iNTR-UN ROL DEMN DE MARELE SAU TALENT.
PARIS
de la

Ultimul film al lui Malle Robert GRELIER

.
un film nelinistitor

HOTUL 9

De cind" obţin11t, la vîrsta de 21 de ani, prenlilll LoJ1is Del11c pe11tm primlll să11 fi/111 «Ascettsor spre eşafod», nici rma din /11crările realizatorlllui Lo11is Ma/le 11-a mai lăsat i11difere11fi spectatorii sa11
critica.
Orirft de cilidat ar părea , fiii fil111 de Ma/le este i11totdeaJ111a foarte deosebit de un alt film de J.falle, şi totuşi, cel care se apucă să a11t1lizeze ansamblu/ l11rrărilor regizor11l11i, va găsi 111ereu cîteva constante
Cflre să asig11re perenitatea acestei opere cirumatografice mai 1111111 decil surprinzătoare.
Care sini aceste comta11te? O foarte mare fidţlitate faţă de opera adaptată, dacă este vorba de o adap tare, la care se adaugă o scrup11lozitate a detaliilor ce 11e face să uităm aproape că Î11ainte de a fi
1111 savant al punerii În sce11ă, LoJ1it Ma /le este p oet . O căutare frmdamentală a f or111ti, mereu în profitJil i111agi11ii şi a esteticii sale, face ca f iecare din filmele l11i să f ie o desăvÎrşire stilistică şi de /i111haf
P11ţin ii pasă dacă aceste fonne aJI mai fost f olosite, uzate chiar, llli ii va fi de'!f11ns să le dea o 1101111 aplicare ca ele să devi11ă, sub pa11a sa, 1111 noli fel de a privi l11111ea. Aşa sfot : <
<Zazie În metro», «Feu
f oi/eh>, « V iva M aria» şi 11lti11111I să11 fih11 intit11lat «Hoţ11I».
Ma/le preti11de ră « Hoţ11I» este film11I său cel 111ai personal. D ar 1111 o mai sp11Jese oare şi d11pă filmele sale precede11te? Acest realizator ptulic 11u indrăz11eşte să 111ărt11risească, de f apt, ră se identifică
CJI eroii săi În fiecare di11 l11crările sale. E l 1111 ştie deci/ să povestească ceea ce are pe slfflet, şi de fiecare dată se dezgoleşte ceva 111ai 111ult ca să poată expri111a această pasi1111e pe care o tra11s111ite în fih11.
A lăt11ri de Codard, el este sin/!,tmd realizator care poale, act11al11m1te În Franţa, să-şi aleagă subiectul şi scriitura filmelor sale!

«Hoţul» este un model de rigoare, de co-
eziune, de logicăîn viziune, şi sîntem în drept
să ne intreblm cum a reu,it acest autor să se
autodepişească o dati în plus, să se identifice
scriitorului «anarhist» Georges Darrien ca
si facă nu o ilustrare, o traducere, ci o ade-
vărati recreare, adică o operi nouă, ~a cum
fructul este produsul norii!
«Există hoţi care-şi iau mii de precauţiuni
ca să nu strice mobilele. Eu nu. Sînt alţii care
pun totul la loc după vlziti. Eu niciodată .
Eu fac o meserie murdară, dar am o scuză: o
fac murdar. Şi apoi , n-am timp de pierdut :
pentru o casă ca asta, de pildă, ca să vezi totul ,
să triezi, să alegi, îţi trebuie o noapte. Şi e
firesc . Eu ştiu ce spun. A fura, e chintesenţa
vieţii mele. Nu noi ne alegem soarta, dar eu
unul, nu mă plîng».
Acest comentariu spus de Georges Randal
Oean-Paul Belmondo) la începutu l filmulu i,
în timp ce «operează» mobile ş i tablouri
într-o casl burghezi de la începutul secolului ,
defineşte oarecum specia de hoţ reprezentat
aici: hoţul monden, care nu-i jecmăneşte
decît pe cei avuţi , dar care-şi exersează
«profesiunea» ca oricare alt meseri~ . Geor-
ges Randal este un pasionat, îi plac r iscurile
hoţiei. Ş i apoi , el de fapt se răzbună pe o
societate cal"!e l·a respins, o societate care 1-a
ruinat, l-a spoliat (a dorit să se cisătorească
cu verişoara lui - Genevieve Bujold - dar
unchiul du i-a preferat «o partidă»)o socie-
tate care apări proprietatea privati. Cînd .
în copilărie, unchiul său ii mustra că--şi roade
unghiile, o făcea cam aşa : «Nu-ţi roade unghi-
ile, ele sînt proprietatea ta şi orice proprie-
tate trebuie respectată!»
Prima lui ispravă va fi o răzbunare. Va fura
bijuteriile retrase de unchiul său de la bancă
cu ocazia logodnei fiicei sale. Apoi , din furti-
şag în furtişag , îşi va continua meseria, exer-
sînd-o la Paris şi la Londra.
Ne aOăm în epoca în care o parte din hoţi
's-au raliat anarhiei, în care atentatele politice
se înmulţesc ca ciupercile, în care bombele
sînt semănate cam peste tot, pînă şi în Camera
Deputaţilor. Se fac arestări, se taie capete.
La propriu, cu ghilotina. Burghezii au devenit
din ce în ce mai neî ncrezători , se baricadează
în case şi-ş i instaleazi sisteme de alarmă
electrice. Meseria devine dificilă .
Georges Randal o va reîntîlni pe Charlotte,
verişoara lui , şi o va lua de nevastă la puţină
vreme după moartea unchiului său care ,
bineînţe les , o desmoşt~nise înainte.
Georges a îmbătrînit . Mina nu-i mai este

~LOAIE DE IULIE " care le· considera juste. Aceasta poate fi că totuşi ceea ce cauti ea în oameni există; ci cinstea,

MARLEN „Ploaie de Iuite'~ ultimul film al lu i Huţie v,

continui acee~i temi, oarecum transformată.
denumltl o a doua maturitate. Fiimui meu
este lnchlnat ~acestei Idei».
Ceea ce numim de obicei «tînăra generaţie» şi
generozitatea, bogăţia suneteascl nu sînt vorbe
goale, că ele existi efectiv, că fări ele viaţa e stearpă,
neatrăgătoare. Filmul povesteşte despre victoriile '
care ne apare ca o noţ i une unitari, împodobită şi înfrîngerile ce se petrec înlluntrul nostru, pe

HUTIEV «ln filmul meu AM DOUĂZECI DE ANi ,

ne spune Marlen Huţlev, era vorba de tineri
de virtuţi şi defecte generale, e de fapt infinit mai
complexl, mai profundă, mai contradictorie. lată
care nu le recunoaştem nici faţi de noi Înşine, ş i
deseori facem abstracţie de ele, dar ele continuă
' de douhecl de ani, de aleserea unei cll ln
viaţi, de &lndurlle '' frlmlntlrlle lesate de
aceastl alesere. Eroina filmului • Ploaie de
de ce Lena (i nterpretată de Evghenia Uralova) şi
Volodia (A. Beliavski) - eroii filmului, pătrund
să rimînă ceea ce slnt - victorii sau înfrîngeri.

în film împreună, dar îl părisesc despărţiţi. ln acest PERSPECTIVA:

îulletare 27 de ani, cam tot atlt sau ceva mal
mult au ceilalţi eroi al filmului. La aceastl
vlntl calea este aleasl, penonalltatea - ln
sensul pneral cetlţenesc - e conturatl. Pre-.
tenţllle faţl de ~tl oameni sfnt ,1 trebuie sl
fle mult mal complexe. Dar se lntlmpll ca,
ajuns la aceastl vlnd, omul 11.,1 schimbe
plrerlle care pini atunci li satlsBcuserl, pe
film realist, la prima vedere chiar un film al faptului
cotidian, există un penonaj aproape misterios
- glasul unui tînăr necunoscut, care i-a oferit
Lenei, pe ploaie, haina sa ca să o ocrotească . Nu-l
vom vedea în film, îi vom auzi doar glasul. El îi va
telefona de la teatru, de la o petrecere, din depla-
are. E un glas trist, bucuros, serios, obosit, ameţit.
Acest glas parcă o susţine pe Lena în convingerea
UN FILM DESPRE PUŞKIN
Cu mult înainte de a porni lucrul la . Ploaie de
iulie~ Huţlevîncepuse d se pregătească pentru
turnarea unui Olm despre Puşkln .
«Ml presltesc de mult pentru acest film -
ml-a spus Huţiev - ,1 voi continua sl ml pre-
gltesc Inel multl vreme, acumullnd material,

https://biblioteca-digitala.ro

la fel de sigură. E ş i pl ictisit . Lucrează singu r,
a renunţat la bandă. Ş i se mulţumeşte cu mici
furtişaguri , numai pentru că nu poate sl-şi
schimbe năravul .
Pe tot parcursul povestirii apare şi un
personaj misterios : abatele La Margelle, care,
şi el, sparge noaptea casele de bani , numai că
o face pentru un scop divin, vrea să constru-
iască biserici ...
Acest rezumat de circumstanţă nu are alt
scop decit acela de a demonstra cititorului
că filmul nu este doar descrierea minuţioasă
a unui personaj şi aunui mediu social, ci
aceea a unui fenomen social, şi în acelaşi
timp constituie o critică amară şi dezabuzată
a proprietăţii .
El este în primul rind şi în chip esenţial
un burghez care nu se revoltă împotriva
mediului social în care trăieşte decit din răz­
bunare. ln rest, el rămine un izolat, un individ
la marginea societăţii . Dacă continuă sl fure ,
este pentru că îi face plăcere, ii pas ionează,
dar şi pentru că nu a găsit, la timpul său , o
altă ocupaţie . Este oare Randal un om cu
vederi avansate! Credem că nu , pentru că nu
este suficient sl conteşti societatea burgheză
ca să fli progresist, ci trebu ie, în primul rind ,
să fli conştient că este necesar si o tra nsformi,
să faci în aşa fel incit ea, societatea, să d evi n ă
mal bună, mai bun ă pent ru toată lumea.
Ceea ce defineşte un om de stinga este con-
vingerea lui că societatea este transfo rmabilă .
Or, nu este de loc cazul cu Randal . Pentru că
a eşuat la intrarea în v i aţă, Randa] a devenit
hoţ. ln fundul sufletulu i său însă, el rămîne
profund burghez, cu toate tarele acestei
clase.
El neagă anarhia g en e roasă. utopici: cum
să retezi craca pe care eşti cocoţu, cum sl-ţi
distrugi sursa propriilor venitu ri! ln acelaş i
timp, este un solitar care şi-a pierdut iluziile.
lntr-un fel, e un soi de învingător solitar
care nu mal are nimic de învins şi c:are se cul că
pe laurii victoriilor t.recute spre a d uce un
trai lipsit de griji.
Şi totuşi, cHoţu ht
este un film angajat.
profund angajat înt r-o epocL in corupţi a
"'
OMAS
acestei epoci, ca şi în eliberarea de ea. Eli-
berare pentru că realizatorul ne arati oameni
care încearcă totul tocmai spre a transforma
FA
această societate mult prea imperfectă în
Un nou Fantomas! Un
ochii lor. Fantomas nemaipomenit!
Fantomas contra„. Scot-
Malle nu a diminuat aspectul subversiv al ·
romanului lui Georges Darrien, dimpotrivă ,
land-Yard.
~a întărit, adăugindu-i o dimensiune umană
E miezul nopţii la Urquart
Castle în Scoţia. Mister ...
ce nu se află în carte. De fapt, este un film
al demnităţii omeneşti, făcut de un om care groază. Panică printre fan-
nu vrea si se lase înjosit, care nu vrea să se tome: «Fant6mas e prin-
ghemuiască într-un colţ, înfricoşat şi laş. tre noi! Un mort... un spîn-
şi
Film minuţios , de descriere, de expoziţie zurat... un mort... un spîn-
am spune noi, care defineşte perfect atît zurat. A trecut Fant6mas!t
personajul cit şi vlctimile sale. Cînd, de pildă, Ce a mai născocit eroul
industriaşul belgian întîlnit în tren şi care e
gata si-i escrocheze pe Randa!, îşi expune reînviat al lui Feuillade?
punctul de vedere, o face cam aşa : c Noi O nouă metodă de şantaj
lucrăm cu materiale primejdioase. La prima care stoarce sume fabu-
explozie, au fost ucişi cincisprezece oameni , loase bogaţilor din High-
la cea de a doua doar zece. Dar aceste cata- Society. Un birou de im-
strofe fac intreprinderii o publicitate minu-
pozite care percepe o t~ă
nată! De altfel, nici nu trebuie să despăgubim pentru ... «dreptul la viaţă».
famil iile victimelor ... Şi inmormintarea! Toate Neobositul com isar Juve,
inimile · înmănunchlate într-o durere comu-
nă! Nu mai există caste! Unirea tuturor,
alias Louis de Funes, îl
patroni şi muncitori , plîngînd la unison în urmăreşte pas cu pas pe
monstru: spinzuraţii îş i
ritmul majestuos al lui De Profundis !»
ta ie singuri funiile, morţi i
Cit cinism, veţi spune dv., şi totuşi cam aşa
se ex p rimă şi as tăzi patronatul, fi e el belgian reînvie, fantomele adevă­
sau francez. pat ro nat din care de altfel face
rat e sau false se ameste-
parte ş i familia lui Malle. că în garden-party-uri e-
c:Hoţu l• este un film cvasi analitic, nuanţat legante. Ş i peste toate
cu mii de detalii , bogat în culo ri, a căru i reuşi­ domneşte atotputernic
tă poate apărea ca rezultatu l unei munci misteriosul şi maleficul
prea bine făcute, prea bine fin isate„. Dar Fantomas, deghizat cînd
puţin ne int e resează acest lucru ! Malle nu a
în gangster, cînd în lord.
experimentat un limbaj nou, el a împins pină
Suspense, urmăriri, bătăi
la preţiozi tate munca de cercetare şt ii nţifică
a unui realizator care ne dl prilejul sl şi mai ales ... rîsete. An-
vedem. Mu lţi ar putea discerne aici o stră­ dre Hunebelle duce mai
lucire car e nu mai ţ i ne de o punere în scen ă departe serialul său cu
modernă. da r cel mai important este că Louis de Funes, Jean Ma-
acesto r detractori ş i acestor fidtori de teori f rais şi, bineînţeles , cu
li ngvistice, Mal le le răspunde cu un film care fermecătoarea Mylene
ne dl de gfndlt. Demongeot.
Jean-Paul Bel-
PIPELE
mondo, adică ho- Inspirat de volumul lui llya Ehrenburg «13 pipe» (publicat în 1923) regi-
tul: «Eu fac o zorul ceh Jasny a transpus pe ecran lat şi în culori 3 din bucăţile literare:
meserie murda- «P~a lordului», «Pipa Sfîntului Hubert» şi «Pipa actorului». Se pare că însuşi
ră, dar am o scu- Ehrenburg s-ar fi inspirat din stilul filmului clasic-burlesc, iar Jasny a redat
ză : o fac mur- ecranului ce era al ecranului...
dan>. «Pipele» - acesta este titlul filmulu i - este o comed ie de scheciuri
concepută într-un stil şi cu o vervă «a la Boccaccim>. Jasny spunea că : «ecra-
nizînd şi cele lalte nouă sch iţe pe tema pipelo r lui Ehrenburg , aş putea face
un fel de encicloped ie a lumii de astăzi». După ce le-am văzut pe primele trei ,
oricum credem că ar putea fi un original decameron cinematografic contem -
poran , dar un decameron care decepţionează parţial pe vechii admiratori ai
ln copilărie un- lui Jasny.
chiul 11 mustra :
«Nu-ti roade un-
ghiile. Ele sini
proprietatea ta ...» Sfinte Hubert, nu mă lăsa singură ... Un lord care se respectă pufăie .. .
Georges Randa/
(Belmondo) şi
Charlotte (Ge-
nevieve Bujold),
verişoara.
bule la dramaturgia operei. Iar ca fundal -
Rusia cu peisajele el, cu soarta e l istorici.
Dar dificultatea cea mai mare, blnelnţeles,
o prezlntl Pu,kln. Va fi nevoie de un actor
cu multiple ,1 !nalte calitlţl . Trebuie sl fie
neaplrat Inteligent, sensibil, sl albi imagina-
ţie, sl-1 placi poe:zla, s-o cunoascl, s-o fnţe­
leagl. Trebuie sl fie talentat. El deţine juml-
tate din chela succesului . Ml preocupi ,1
viitorii mei colaboratori . Toţi trebuie sl fie
Tndrlgostlţi de Pu,kln. Niciunul nu trebuie
sl fie Indiferent. Cum sl povest8'tl altfel
despre aceastl personalitate - acestfenomen
u imitor, unic, al culturii noastre, al Istoriei
noastre, mfndria noastrl, prima dragoste a
Rusie i. Omul a cirul existenţi petrecutl
acum un veac ,; jumltate, ne face v iaţa noa-
st:rl de ~i mai boptl. m al fer icitb.
https://biblioteca-digitala.ro
\

•
Citadinul, însetat de natură («Cit timp eşti sănătos»).

1n comedia mondiali de după cel de-al doilea război mondial s-au afirmat citeva
nLi me care au reu,it si-i redea genului, micar pentru o clipi,. strălucirea de alti-
dati. Un Jacques Tati, un Jerry Lewis, un Danny Kaye,prin fii mele lor, vin si exe m·
plifice afiimaţia de mai sus.
Pierre Etaix, comicul melancolic al şcolii cinematografice franceze,se înscrie
la rindul siu printre virtuoşii genului.
ETAIX ŞI VIAŢA SOCIALA
Etaix nu este un .comic iz.olat de ILime, 11.n comic care si încline spre gagul pur.
Dimpotrivi, tot timpul in !mijlocul vieţii !moderne, el ii observi caracteristicile şi
caută si le cauterizeze prin rîs. lati-1 în fii mul «Îndrăgostitul» supunînd satirei
publicitatea care se face în jurul unei cintireţe de tmusic-hall; iati-1 în «Cit timp
eşti sinitos» rizînd ironic de confortul sintetic şi de reclama pe care o intilneşti
la tot pasul. . .
Ca şi lui Tati, Iii mea supeimecanizati din care a dispirut orice u'mi de sentiment
şi călduri Li mani ii repugnă lui Etaix. De această lume fuge în filmul«Cit timp eşti
sinitos». Zgomotele, certurile, înghesuiala sint condamnate prin ris. Viaţa t marei
metropole ii înspiiminti, de aceea eroul cauti si se refugieze în naturi. Dar şi
aici ii uimiresc zgomotele, lafma, un grup de excavatoare uriaşe a pornit la defri-
şat pădurea. Eroul nostru fuge îngrozit. Unde? Nici el nu ştie.
ln supra-agio meraţie se nasc psihozele, nevrozele. Un psihiatru foarte agitat
el însuşi recei mandi tuturor odihni, deşi nici el nu şi-a ·cipitat-o. Etaix ii priveşte
şi pe acesta ca şi pe pacienţii sii, ca fiind cuprins de o boală a secolului. Satira
sa dedublată de o galanterie tipic franţuzească, ţinteşte în toate aceste anomalii.
Tema chapliniani a circului care apare în «Yo-yo» duce la alte surse de satiri.
De data asta este supusi ironiei viaţa dusi într-un castel luxos de nababul Yo-yo.
Criza generală din 192911 duce pe milionar la faliment şi eroul alege din nou drumul
circului. Lumea miraculoasă a circului este prezentati cu un zimbet şăgalnic,
ccimplice adesea. Este lumea pe care Etaix o preferi snobismului •i preficitoriei
ce caracterizează viaţa în înalta societate. ·
MECANICA GAGULUI

sau «Gag: bum!»

«Gagul este un incident violent, scurt şi neaşteptat , care-şi află în el însuşi realizarea
burlescă». Sînt două din :multiplele definiţii (sau încercări de definire) date unui
cuvînt de trei litere (gag) care avea si devină fundamental în istoria comediei
melancolia cinematografice.
un ~!~ii~', "..an';.!:~~r~~~:~~ueb':~::~~r~g~~i~ur.r::::~:::i~,e~~ii~~~ ~ee cau ::'tfs5:;vEas~~

unui•
de aici elaborarea : minuţioasă (un adevărat laborator al gagurilor) a situaţiilor
comice. «Poţi descoperi gaguri oriunde: pe stradă, la masa de lucru sau faţă-n faţă cu
un obiect».„
Daci unii ii socotesc simplu imitator, alţii au pus în circulaţie ideea ci filmele
comedian lui Etaix sînt prea studiate, de un ccimic prea esenţializat, ci ar degaja o anume
răceali. li contrazice, de doui ori, Etaix însuşi ca teoretician («Umorul e o problemă
de sensibilitate şi emoţie; în clipa în care încerci să-l explici, să-l raţionalizezi, dispare»)
şi ca regizor .(prin toate filmele sale, dar :mai cu seamă prin «Îndrăgostltul») , Ceea
ce nu insea mni ci Etaix nu-i preocupat de structura intimă a gag-ului, de efectul
siu asupra publicului. Realizatorul nu uită ci «„.la un film comic, publicul este neln-
duplecat Tn exigenta lui şi nutolerează pasaje care nu sînt comice, ci numai narative: tre-
buie să-ţ[ frazezi filmul cu multă ariiă si să te asjg_uri că Intre gag-uri apare numai inter-

ETAIX şi pe mişcare, şi rezultatul era daci am auzi m'!_şina apropiin- fenomenalii Marx, care au reuşit

despre
~cea exagerare a adevărului pe
care ţi-l dă mimica; dar «mu-
ţenia» in sine era uri sprijin.
Imaginaţi-vă, ce ar rămîne din
du-se».

mersul lui Chaplin şi din faimoa-
•
«Nu cred totuşi că sunetul
constituie prin însăşi natura lui
un dezavantaj. lnseamni pur şi
si facă un amalgam din toate
felurile de gaguli, verba18, vizu-
ale, satirice, şi şi-au dus arta la o
atare perfecţie incit au interzis
virtual oricui si încerce si lu-

ETAIX
«Cred ci perioada mută a fost
sele lui alunecări pe du pi colţuri
dacă s-ar auzi zgomotul paşilor.
Există un gag într-un film al.lui
simplu că esenţa umorului s-a
schimbat. Şi nu e riu, pentru ci
ne obligă si experimentăm. De-
creze în idiomul lor» ...

într-adevăr virata de aur a co-
mediei. ln parte pentru că s-a
intimplat să aibă genii ca
Keaton şi Chaplin, în parte, da·
toriti naturii filmului mut. Lipsa
cuvintelor ii obliga pe autori să
se sprijine in principal pe gestică
Sennett, nu mai ţin minte în care,
unde Fatty Arbuckle stă pe pla-
jă şi fotografiază o fată frumoasă
care înoată. Un automobil apare
deodată în spatele lui şi-l îm-
pinge în api. Şocul vizual al
gagului ar fi în întregime pierdut
test genul de umor facil şi exclu-
siv verbal pe care ni·I oferă
vodevilul, în care două perso-
naje sporovăiesc unul cu altul
vreme de cinci minute. Aceasta
nu înseamnă că sporoviitul nu
ar reuşi în film - gîndiţi-vi la
•
«Găsiţi în filmele lui Tati nu-
meroase exemple de modul în
care sunetul poate fi utilizat în
mod original. De pildă, Tati
exploatează în film umorul cu-
vintelor care nu sînt legate de
imagini şi care provoacă rîsul
prin incongruitatea Ion>.

26
https://biblioteca-digitala.ro
 Yo-Yo, miliardarul nefericit.

valul corect». Nu este improprie, în cazul lui Etaix, formula gag desenat, ea incluzind
fixarea foarte exactă, pe o planşeti 1 a evoluţiei «mecan icii gag-urilor». Ultimul sâu BIOFILMOGRAFIE
lung : metraj «Cit tl ml! eşti sănătos» este poate cel . mai bine frazat. El şi celelalte
două lung :metraje («indrăgostitul», «Yo-Yo») sint o demonstraţie de ceea ce în· • S-a născut la Roanne, la
seamni evoluţia gag-ului lui Etaix (sau, :mai exact, capacitatea regizorului de a 23 noiembrie 1928. A debutat
stipini tehnica gag-ului). De reţinut, în acelaşi tl mp, o detaşare sporită taţi de ca desenator •i ilustrator de
naraţiune (în ultimul film emoţia apare foarte cenzurată). De aceea dragostea
cărţi. «Antrenamentul meu de
noastră rimîne totali pentru fii mul în care Etaix este co median, firi să-şi fi pierdut
nici o clipă privirea melancolici: «indrigostituh>. proiectant m-a ajutat firi în-
d oiali. al observ» - scrie mai
KEATON PLUS TATI = ETAIX?! tirziu Etaix.
Etaix n-a scăpat nici de zÎ mbetele superioare, nici de insinuările mai g rave, care· i
vizau insi•i personalitatea, noul pe care-l aduce in fii mut co mic. A fost nici . mai • L-a atras mirajul arenei, a
mult nici . mai puţin acuzat ci a «furat» chipul lui Buster Keaton şi stilul (de a ob- devenit clovn •i a lnceput să
serva lu mea şi de a construi situaţiile co mi ce) al lui Jacques Tati. ln revista «Sight apari ln numere de circ •i music-
and Sound» criticul David Robinson a lansat chiar o formulare («manierisme kea- hall (ca •i Tati). «lnainte de a..
tonesque») care a circulat cu destul succes în literatura de specialitate (pier-
zindu-se insi ideea de filiaţie artistici şi rimînind numai cea peiorativi de copie, intra ln cinema iubeam comedia.
de imitaţie). Un desen omagial pe care Etaix ii publica în n1tmirul din «Cinema Am început al expri"! comicul
'65» care ii cO.memora pe Keaton purta semnele respectului şi ale consideraţiei în spectacolele de muaic-hall
deosebite pe care i-o purta autorul, lui Keaton. De aici însă şi pini la plagiatul •i în desene» - mlrturise•te el.
tematic, gestic şi fizionimic ... «Mi-am dezvoltat stilul lnainte de a vedea un film al lui
Keaton. L-am descoperit cu doi ani în urmă la o serie de spectacole date la Cinemate că . • Revelaţia celei de a 7-a
A fost o revelaţie. Am lnvătat de la el o ·multime de lucruri , dar asta nu lnseamn ă că l-am
imitat. Aş spune mai curînd că genul meu de umor aparţ i ne unei anumite tradiţii a circ u- arte i-o dl Tati («Jacques Tati
lui care l-a alimentat ş i pe Keaton». De Tati (cirula i-a fost «uceni.., la Mon oncle) di - mi-a revelat - spune Etaix -
ferenţierea se poate face în li mitele ll morului :modern. Cei care vor si-i înalţe pe posibllitlţile cinematografului
acesta în dauna lui Etaix, ii neagi ultimului poezia sa proprie, observarea aten tă in materie de umor»).
şi înregistrarea sensibili a faptelor petrecute în :mediul înconjurător, .modul per-
sonal de a elabora gag-urile şi se . mulţumesc si exagereze punctele tangente (un • Ucenicia •i-o face tot la
amestec de inteligenţi şi lirism în poanta comici, efectele sonore speciale, şcoala lui Tati lucrlnd ca gag.
economia de dialog). Cum spuneam .mai înainte, Tati este însă o stea careia i s e
larti inegalitiţile de stil şi o an1tme viziune desueti (în «Mon oncle», de pildă) man la «Mon oncle». Are •i o
iar Etaix, dupA trei filme care îi definesc destul de exact profilul artistic, :mai poate apariţie ca actor de cinema in
~:~np~~~e:!:~c~::::n:iunnua,;t:;r!~:~i~~l;f~~::.'!in:~el~s~:;::,~1,'f:{;~~id:e;;: Pickpockett», filmul lui Bresson.
ne ma care ii trec încă în rlndul cO. micilor de categoria a doua vor recunoaşte certa • Debutează relativ tirziu în
personalitate a acestui om al cărui ris însoţit de o uşoari : melancoJie (altceva decit
expresia de neuitat a lui Keaton-«O.mul cu faţa de piatră>>) iţi rimine ·multA vreme film (la 33 de ani) ca autor in·
în suflet. dependent cu scurt metrajul
VOCAŢIA PENTRU SCHECI «Ruptura» (1961). li urmează «A·
niveraare fericită» (1962), o suită
.Acestui artizan al gag-ului care este Pierre Etaix i se potriveşte in 1..;ici•..;1suri de gaguri care vor fi amplificate
lung .metrajul în accepţia clasici. Etalx nu porneşte de la un «story» unitar pe care ,1 prelucrate stilistic în filmele
s i-i pigmenteze apoi cu gag-uri, ci dlmpotrhti, juxtapune episoade comice rotunde
(adesea inegale ca valoare şi de un efect imedlu asupra spectatorului) neurmirind sale de l1tng metraj.
(ca în perioada «virstel de aur»)firul unul subiect. Etaix ajunge si creeze gag-uri
d esf işurate pe i mulţi !metri de peliculi, lent pregitlte, Intre începutul gag-ului şi • ln 1962, ataci filmul de lung
momentul exploziei existind o evidenti distanţi. Gag-ul plluli sau secvenţa gag metraj cu «Le Soupirant» («ln-
are de cele1mali multe ori unitatea el artistici, neţinlnd de context, fapt care i-a dus drlgostitul»). Colaboritazi fruc-
pe unii critici (printre care Claude Perrin şi Gilbert Salachas) la concluzia ci lung
metrajele lui Etaix nu sint altceva declt ... o sulti de scurt imetraje. puse cap la cap. tuos tot cu scenaristul Jean-
ln «lndrigostituh> suita este dellmltati de ld,ea fiecirei nol lntlmplirl («fndrigos- Claude Carriere. După părerea
titul lucreazi», «lndrigostltul cucere,te», «lndrigostltul la 1mllSic-hall»); ln «Cit lui Etaix, «lndrigostitul» nu este
tim p e şti sinitos» subtitlurile slnt sugerate de intlmplirile prin care trece .Pierre,
alter-ego-ul lndrigostitului: ar fi deci: «Pierre şi psihiatrul», Pierre şi zgomotele», «o operă burlescl, ci u.n film
<Pierre la vinitoare» etc. de gaguri. Am h1cercat un comic
c:Yo-yo», poate cel :mai pretenţios fii..; al Iul Etaix, dar •i cel imai inegal, este de loc gratuit, un comic de ob-
amestec de stiluri •i procedee comice nu totdeauna bine alese, uneori tridind servaţie». «lndrigostitul» a fost
uenţa clasicilor genului (nenll mirate . motive chapliniene - pornind de la lu -
ea circulu i - se simt în film). Istoria ,miliardarului solitar care trăieşte într-un distins cu premiul Delluc •i a
cast.I c iudat crize sentimentale pentru ca, ruinat fiind, si revini la circ, la viaţa făcut cunoscut în Franfa •i ln
• aa:turi, la dragostea ocrotită de o lmai :moderni «ciruţi cu paiaţe», continuată alte ţări numele lui Pierre Etaix.
cs povestea fiului siu Yo-yo, clovn şi apol ,mlliardar, nu este lipsiti de un amestec
· de umor s i liriAm. Totu,i «Yo-yo» este un fii m prea obosit, o cei medie secituiti • Urmează «Yo-yo», film in-
Uz du pi 20-25 de . minute de excelent cinematograf «a la belle epoque du !muet».
Etalx «Yo-yo» este imai imult un prilej de a încerca diferiteimişti al abia dual drÎgit de autor, p.,,fru care a
~ de a dezvolta cu rigurozitatea care-l caracterizeazi, lanţul gag-urilor. consumat multi enerilie. Filmul
Vocaţia lui Etaix este scheciul cinematografic. Pentru a-l descoperi în tot ce nu mai stlrne,te acela•I interes
_.. • stri.lu cito r, pentru a gusta li morul tandru şi poanta subtili a lui Etaix trebuie ca «lndrigostitul», fiind inegal
si deo parte cele trei filme de lung :metraj •I •i ne întoarcem la o cei medie de
Z • ute d atind din 1961, «Aniversare fericită>>. Pini astizl ea rimine capodo· în materie de gaguri •i de cursi-
· Etaix. «P ilula» lui se poate rezuma cu aceeafi rigoare cu care este narati vitate a povestirii. Observatorul
; circ ul aţi a supra-aglomerată din Paris ii împiedică pe erou t1i ajungi social din Etaix î•i f~e din nou
a în tete-â-tite cu soţia. «Aniversare ferlciti» se transformi ln calvar apariţia în toată plenitudinea sa
de u or mecanic se inlinţuie striluclt), iar poanta finali- eroul lşl gi-
- ~--. - ---_- _-:- ,--e" '":J~i. du pi ce consll mase toate cele pregitite pentru festin - ln filmul «Cit timp e•ti si.nltos»
(colaborator la scenariu tot Jean-
Al. RACOVICEANU Claude Carriere).

21
https://biblioteca-digitala.ro
 Cind dai mina cu ea, Claudia Cardinale Sp!Jne
ceva. Orice. Întreabă despre vreme, despre stele ...
Trebuie să o faci să vorbească, · pentru că abia aşa
în cepi s-o descoperi : prin vocea sa.
Pînă acum trei ani n-o auzise nimeni. Pină atunci
fetiţa tunisiană fusese întotdeauna dublată în filme .
Producătorii considerau că nu are o voce de film .
Nu avea o voce de film şi nici nu are. Are o voce de
femeie. O voce cu totu I deosebită, învăluitoare.
Dacă ai auzit-o, dacă ţi s-a adresat, eşti pierdut pe
vecie. Ai devenit, în chipul cel mai firesc, un admi-
rator al Claudiei Cardinale. Un fan.
E o voce joasă, foarte aspră, cu răguşeli de om
mahmur, vijelioasă ca o furtună de vară. Te mingiie
ca un val blind, te răstoarnă ca şuviţele despletite ale
Meduzei . Nicăieri , în tot cinematograful, nu vei găsi
ceva asemănător .
Adăugaţi la această voce frumuseţea sa, modestia
fiinţei sale, politeţea înnăscută, drăgălăşenia "zimbe-
tului şi atenţia pe care este în stare să o acorde
celor mai mici detalii şi nu vă mai miraţ"i atunci de
succesul răsunător pe care 1-a obţinut în majoritatea
filmelor pe care le-a făcut . «Adevărata» Cardinale
este fata lui Bube, tunsă scurt, ascunsă în hambarul
unei ferme părăsite sau geniul bun al unui suflet
rătăcit - rolul pe care îl joacă» în «BX» al lui
Fellini. «Desigur, sînt chiar eu, cea din viaţa de toate
zilele. Federico vroia de mult să mă ia să joc într-unul
din filmele sale, dar niciodată nu-mi găsea un rol
potrivit. ln timp ce pregătea «BY.» ne-am dus la res-
taurantul «Escargot» de pe Via Appia Antica şi am
stat de vorbă . Mi-a spus că nici de data asta nu are
un rol pentru mine. Ca după aceea, să primesc o scri-
soare de la impresarul său şi un text pe care trebuia
să-/ învăţ. Şi ce credeţi că aveam de spus în acest film?
Aveam de repetat conversaţia de la «Escargot». Aşa
că pot spune că mi-am scris singură rolul din «BY.».
J.....am scris pentru Federico ... »
Franco Cristaldi, cel care a descoperit-o,a devenit.
prietenul ei nedespărţit (azi, soţul actriţei) din clipa
în care Claudia a ciştigat un concurs de frumuf\!ţe
la Veneţia. Trăieşte complet retrasă într-o vilă de
pe via Salaria, aproape de vila lui Viscon"ti. Călă­
toreşte mereu, vine la Roma din cind în cind pentru
citeva zile, pentru ca între două producţii americane
să-şi facă o scurtă apariţie în vreun film italian.
Dar de cum a sosit în oraş, află toată lumea. Nu din
cauza publicităţii. Se plimbă pe Via Condotti, face
cumpărături sau vizitează vreun platou unde lu-
crează prieteni de-ai ei. Şi pe unde trece împarte
zîmbete. Răspîndeşte bucurie. O afecţiune . calmă
radiază din această fetiţă îndrăgită de atîtea mi-
lioane de oameni. Explicaţia e simplă : ea răspunde,
fără rezerve, afecţiunii lor. Şi de ce n-ar face-o1
Viaţa a fost bună cu Claudia Cardinale, aşa că şi
Claudia Cardinale e bună cu viaţa.
Ce zi frumoasă e astăzi. nu-i aşa Claudia?

Gideon BACHMANN

https://biblioteca-digitala.ro
 ((CABINETUL DOCTORULUI CALIGARI))
împreună cu alte citeva filme asemănătoare, (în special «Nosferatu» al lui Lang,
comandant al unei oşti de Şobolani propagînd ciuma, apoi «Cabinetul figurilor de ceară»
de Paul Leni, unde ţarul Ivan este promovat monstru pe picior de egalitate cu jack Spintecă­
torul) au impresionat pe spectatori tare şi scurt. Scurt, aşa cum este tot ce e prea tare.
Mişcarea s-a numit expresionismul cinematografic german pentru că avea desigu r
asemănări cu pictura expresionistă. Dar de cînd aceasta din urmă a evoluat spre abracada-
brant, abstracţionism, antifiguraţionism (Klee. Kandinsky. Delannoy) expresionismul
cinematografic a evoluat spre normalitate şi cuminţire, spre Murnau şi Lang. Desigur gă­
s im şi la ei ceva feroce, scrişnit . si nistru. Dar în doză moderată şi cu măsura bunului gust.
De altfel Lang a contribuit direct la temperarea exceselor şi extravaganţelor cuprinse
în «Caligari». El a schimbat scenariul iniţial al lui Robert Wiene, transformînd pe dementul
Caligari în onest psihiatru care vindecă pe bolnavi. ln forma originală, el era cel mai nebun
din toţi, şi după o serie de crime, termina la balamuc. ln ediţia Lang, toate nu-s decît visul
unui nebun pe care bravul medic Ca)igari îl încuie într-o celulă capitonată .
«Expresionismul - scrie un istoric englez al picturii contemporane, William Gaunt -
este o formă de artă care duce, cară cu ea, ceva din dispoziţia personală a artistului,
această dispoziţie fiind o excitaţie spirituală, o tulburare sau o agitaţie a minţii, mişcare
pe care o vom recunoaşte în strimbarea («distortion», răsuclre 0schimonosire) a formelor ,
a liniilor, sau în violenţa culorii, distorsiuni şi excese cromatice care rezultă din acea
stare de spirit».
lntr-adevăr, Callgari (şi mai pe urmă «Raskolnikov» şi «Orlac») sînt filme unde adevă­
raţii actori sînt decorurile, iar decorurile sint nişte perspective scrîşnite, contorsionate,
halucinante, deformate, unde oamenii devin simple completări de arhitectură şi mobilier.
Costumul, macntaJul şi atitudinile lor sinistre, cam la asta se reducea «jocul» lor actoricesc,
Ca acţiuni propriu-zise, nu făceau decît una : ucideau. Şi cind ne gîndim că aceşti actori
reduş i la funcţie de recuzită erau actori extraordinari ca Werner Kraus, Konrad Veidt,
Twardowski, Lil Dagover, Friederich Feher, care aveau să ilustreze multă vreme ecranu l
mondial cu creaţii sinătoase ş i roluri de psihologie serioasă!
E foarte bine că Cinemateca ne dă acest film care a făcut senzaţie, care a murit în clţiva
ani, care azi este pur ş i simplu hidos, de o uriciune săracă şi ieftină, care azi este uneori
admi rat de unii din fi del itate pentru cei 3--4 ani de vogă delirantă de care s-a bucurat
cîndva, în sfirşit , un film interesant ca nici unul pe lume pentru semn ificaţia sa istorică .
( B in eînţeles, ce spun despre el e valabil pentru tot lotul).
Toţi crit ici i ş i cronicarii sint de acord că expresionismul
german a fost reaeţia popula-
ţiei după înfrîngerea din 1918. A fost grimasa de supărare , de ciudă , desgust şi pe ici pe
colo de disperare. Nu degeaba istoricul englez citat mai sus vorbeşte de dlstortlon, de
strîmbătură. c;opiil cînd se supără scot limba la cei ce i-au supărat. Adulţii simt şi ei uneori
nevoia să se strîmbe. Vă amintiţi de scoaterea limbii însoţită de o expiraţie zgomotoasă cu
vibraţie de motor de avion, strîmbătura făcută de marele Laughton şi care este întregul său
rol în întregul film «Dacă aş avea un milion». O asemenea grimasă pe lungime de naţiune
caracterizează perioada de marasm a anilor Fabian şi Euel Andergast, epocă de derută ,
de pierdere a busolei. E intecesant fenomenul între altele şi pentru că ceva asemănător se
petrece şi în cinematograful apusean contemporan. După revolta serioasă şi demnă a
«tinerilor furioşi» , ştafeta a fost preluată de beatles-i şi beatnic-i. Şi ei sînt protestatari.
Dar nu îşi exprimă dezaprobarea faţă de societate ţinînd discursuri inteligente ca Jimm y

EXPRESIONISMUL Porter din «Look back ln anger». Ei se strîmbă. Se schimonosesc. Fac grimase din plete, din
pantalon!, din năsturaşi şi sulemeneli. Bătîndu-şi joc de exteriorul lor, ei exprimă, expre-
sionist, profundul lor dispreţ pentru societatea de azi. Parc-ar spune : «Uite ce facem noi
pe voi toţi!» Există oameni care socot că e artistic ceea ce fac ei. Şi poate că aşa şi e, ·
într-un sens foarte larg al cuvîntulul artl. ln tot cazul, de cind lumea, a scoate limba la

POST-MORTEM «persoanele mari» a procurat o certă voluptate oamenilor mici. Expresionismul german
al anilor înfrîngeril a fost desiiur o asemenea revanşă înciudată de neputincios supărat .
Din fericire mişcarea a produs şi citeva mari talente : t<.lee, Kandinski, Delannoy şi a lţii ;
iar în cinem~tograf acei ciţiva mari actori mai sus pomeni ţi ş i doi mari regizori : Murnau şi
Lang. .
Hotărit lucru . «Caligari» trebuie văzut . Este un interesant moment de istorie şi de
O.I. SUCHIANU psihologie.

((ÎNDĂRĂTUL FAŢADEI )\
de George Lacombe a fost un film remarcabil la vremea lu i şi, calitate încă mai mare, se
poate vedea şi azi cu o egală plăcere . Nu numai pentru că avem acolo o mobilizare generată
de mari actori (Michel Simon, Maurice Escante, Carette, Gaby Morlay, M~rguerite Mo-
reno), dar mai ales pentru că aduce o inovaţie de structură cinematografică. Este o inte-
resantă alianţă a două genuri în principiu contradictorii: filmul pol iţist şi filmul cu ske-
ciurl. Acesta din urmă constă din păstrarea unei idei, aceeaşi , de-a lungul întregului film ,
dar plimbînd-o prin 5, 7, 10 decoruri, ambi anţe diferite, cu alţ i oameni, care nu se cunosc
de la un panou la altul. Procedeu în principiu incompatibil cu filmul poliţist, u.nde toate
personajele trebuie să fle legate între ele. Lacombe însă a reuşit acest paradox. Într-un
imens imobil este asasinată proprietăreasa. Pol iţiştii viz itează rînd pe rînd o duzină de
apartamente, locuite fiecare de oameni total străi n i de cei din celelalte apartamente.
Deducţiile (false toate) ale poliţiştilor ii leagă pe aceşti oameni unul de altul. Teoriile
detectivilor le atribuie aceste legături , in fond . inexistente. Dar cu ocazia anchetei, aceşti
străini intră, efectiv, în raporturi. Aşa ch iar, vreo ~ suspeeţi sînt închişi laolaltă in
aceeaşi cameră . Rezultatul acestei alianţe de genuri este între altele că, deşi interesul
central rămine căutarea criminalului. totuşi , mereu , s i mţim că parcă mai importante inte-
resul suscitat de varietatea acestei menajeri i umane care e un mare imobil şi că, indiritul
faţadei, se petrec lucruri oribile, care nu se văd (tocmai pentru că sînt în spatele faţadei)
dar pe care acum, excepţ ion a l , le vedem pe toate, etalate ca,douăzeci de grave mărturisiri
intime. Foarte interesant.
« HOŢUL DIN BAGDAD•
al lui Alexander Korda lasă în umbră pe omonimul său clasic (cu Douglas Fairbanks).
Era singurul film unde Fairban ks devenea ridicol. Pentru că dorea să «joace» într-un film
unde nu aveai nevoie să joci. Pentru că era un basm. Acolo nu oamenii, ci evenimentele
sint adevăratele personaje. Evenimente împodobite cu decoruri strălucitoare, evenimente
pe cit posibil miraculoase, supranaturale. Basmul lui i<;orda ne dă realmente sentimentul...
basmulu i, a poveştilo r cu genii, duhuri, monştrii .
ln acest film, erou l negative marele actor' Konrad Veidt. Avem impresia netă că ori era
el , ori era altul, tot aia era. Pentru că marele său talent nu joacă aici nici un rol, rolul său e.
ca al tuturor celorlalţi, rol de figurant . Printre ei există însă un figurant mai important
decît toţi : prinţesa . Singura care are un «rol». Rolul ei e să fie frumoasă . Frumoasă tot
timpul , dar fărăsă semene a carte poştală ilustrathau a copertă de revistă . Nu ştiu cine e
acea actriţă, probabil că nu este o vedetă, dar îşi îndeplineşte admirabil greul său mandat.
«GIBRALTAR))
este ae un mare regizor germano-francez de origine rusă, Fedor Ozep, autor a dou ă
filme celebre : «Condicuţa galbenă» şi «Fraţii Karamazof» (ambele cu Anna Sten). «Gi-
braltar» este un film de spionaj, cu Stroheim, film extraordinar de bine compus. Desigur,
neînsemnat, cum sînt cele mai multe filme de spionaj, dar ticluit cu o artă a sforări ilo r
acestui gen care bate multe filme de spionaj făcute astăzi. Repet : neînsemnat ca temă ş i
problemă, e interesant doar pentru a dovedi cit de conştiincios se lucra în anii treizeci .

29
https://biblioteca-digitala.ro
 CONfORTA
REZIST!NT
IEFTIN

... PIE CARE LE GĂSIŢI DE VIN-

•••,,
•
A ZAF(E LA MAGAZINELE DE
• - SPECIALITATE .

https://biblioteca-digitala.ro
 Abonamentele se fac la toat e ofi cii le
poştale din ţară, la factori i poştali
si difuzorii voluntari din Intreprinderi
https://biblioteca-digitala.ro 'i i nstituţii. Exemplarul 5 lei
 ANUL V (55)

„„„„.rn
rev1stl lunara

ma

https://biblioteca-digitala.ro