vtaaIL rUJ M.

AILĂ

ma
c i n I

BUCURESTI
m I I o g_ r I I

SEPTf=MBRIE - 1968
i c •

https://biblioteca-digitala.ro
 CINEMA

ANUL VI NR. 9 (69) SEPTEMBRIE 1968

Redactor şe(.-@aterina Oproiu

Ancheta revistei
cCinemait

COPERTA I COPERTA IV
Catherine Deneuve, vedeta nr. 1 Sylva Koscina - împărăteasa Bizanţu­
ecranului francez, concurenta nr. 1 lui în filmul «Bătălia pentru Roma»
celebrei B.B.
Foto: Unlfrance Foto : S. Steiner

Cronica - 1 pcMibil Spectatorii ,i clneidelle

ci-
POEZIA, cA ŞI„. CAFEAUA NEAGRA
Ov.S. Crohmdlnicea""

Spectatortr •i 1ertrtortr
Rdspund :
Marin Preda, Al. lvasiuc1
Horia Lovinescu, Aurel
8arania. N. Mirodan
23
Panorai:nic peste platouri

Spectatorii ,1 actorii
Răspund:
RAUT.lCIOSUL ADOLESCENT.
Georie Constantin, Irina SĂ ~Al SPERAM ODATĂ!
.Petrescu, Ion Marinescu
Eva Sirbu
26 27
Spectatorii ,1 documentarul

Bfilf KBAMEB Rllspund: Mihai Stoian, Al. Boianiiu

Spectatorii ,i filmul TV
FiLMELE PROPRII ALE MICULUI ECRAN.
Telefille
28 valentin Silvestru
32 36 37
DE LA POL LA TROPICE

BONNIE $1 CLYDE ~FRUCTELE MINIEI

40 Vinicio 8eretta PASIUNILE LOR 46

Prezentarea artistică :
Radu Georpscu
Prezentareagrafică:
Ion făfă~u

Redacţia şi administraţia: «Casa Sclnteib - Bucu..-.ti

Tiparul executat la Combinlatul poligrafic cCasa Sclnteih• - Bucuretti

41017
,Ex-..a-1 5 ·lei

https://biblioteca-digitala.ro
 Propunem cititorilor noştri să urmărească in acest număr un «dosar de creaţie».
Acest dosar a fost alcătuit pe baza unei anchete Întreprinse de redacţia noastră la:
• Uzinele «Griviţa Roşie»
• Institutul de proiectări de
aparataj electrotehnic şi
instalaţii de automatizare
• Institutul de arhitectură
• Institutul de arte plastice
ANCHETA REVISTEI A AVUT CA TEMĂ URMĂTOAREA ÎNTREBARE:

23

27

„N .

l7

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
 Ce
părere
aveti
despre'
filmele
noastre
e Toate articolele şi interven-
ţiilecare urmează pleacă - după
cum se va vedea chiar din «pune-
rea lor în pagină» - de la opinia
spectatorilor şi de la întrebările
puse de ei. Revista ·noastră în-
cearcă astfel să realizeze o con-
versaţie demnă public-spectator,
încearcă să întreţină un climat
de lucru, un ton necesar în dez-
baterea actuală.

e Einutil să spunem că nu ne-am

străduit să stabilim vreo ierarhie
a «numelor», vreun clasament
sau vreun bilanţ de (inutilă) gră­
diniţă şi cu atît mai puţin am
încercat să fim exhaustivi, să ana-
lizăm toate problemele ducîndu-le
pînă la toate capetele. Mai e şi
mîine o zi - cum se zice - şi
în acest sens vom continua . să
dăm toată importanţa unor pro-
bleme spinoase şi în numerele
viitoare (cum ar fi situaţia docu-
mentarului , de pildă), după cum
«Curierul» va sta la dispoziţia
tuturor celor pe care sperăm că
acest «dosar» îi va incita să-şi
spună părerea.

e în sfîrşit, nu credem că există

altă încheiere pentru acest pream-
bu I decît ideea că discuţia noastră
va stimula creaţia de filme româ-
neşti în curs de realizare. Căci
nici o discuţie cinematografică -
oricît de fertilă - nu poate în-
locui FILMELE.
«CINEMA»

Sidonia M anolach e a debutat în «Colum na». Acum, Blaier a

d1stnbull -o în ,<Legenda». Două filme în mai putin de un an .
Nădă1du1m ca va rezista acestei ,< fan să rn> şi n u vom f1 sil1t1
s-o udăm - cum s-a mai intîmplat - nu din vina noa stră .
cu atîtea ,<t1nere sperante».
Foto : A . Mihailopol

https://biblioteca-digitala.ro
 •
•
•
În prefer~nţele celor
care au raspuns la an-
cheta noastră s-au con-
turat două tendinţe
•
clare:
e CRED CĂ LA NOI
CELE MAI IZBUTITE
SÎNT FILMELE ISTO-
RICE . («TUDOR»,
«DACII», «HAIDU-
CII») ŞI CELE POR-
NITE DE LA O CAR-
TE VALOROASĂ
(«PĂDUREA SPi~­
ZURATILOR», «RAS-
COALA» «SETEA»).
Ion Zaharia
frezor Grivita Roşie
e ÎMI PLAC ÎN DEO-
SEBI FILMELE DE AC-
Ţl!:JNE, CU CELE RO-
MANEŞTI PE SUBIEC-
TE ISTORICE MERG
LA SIGUR.„
Ivan Nicolae
frezor Griviţa Roşie
e ÎMI PLAC FILMELE
FĂRĂ SCENARII, CU
ÎNTÎMPLĂRI SPON-
TAN ÎNREGISTRA-
TE, DAR NU HAO-
TIC. PREFER FILME-
LE FĂRĂ SUBIECT,
ÎN CARE SĂ NU ŞTII
CE TE AŞTEAPTĂ
PESTE ZECE CADRE
Grigore Vasile
asistent Arte Plastice
t<Confllct» clasic fn arta
filmului, azi: film cu
· «story» 1 film firă story?
Georse Llttera analizează
două filme tipice pentru
fiecare tendinţă ( «Pădu­
rea splnzuraţilor» 'i «Du-
minică la ora6») lncerctnd
să demonstreze că din
punctul de vedere al artei
- atunci ctnd e slujită de
doul personalităţi puter-
nice ca Ciulei •i Pintilie -
nu există nici un conflict
de valoare, nici un exclu-
sivism.
SI
Se spune mereu că marele cusur al
filmelor noastre stă în superficialitatea
viziunii, în puţinătatea reflecţiei, în
•••
idilism. Nu $tiu cum se face dar uităm
întotdeauna să observăm lipsa expresiei
cinematografice, chiar gre$elile de gra-
matică ale ţelor mai multe dintre încer-
cări. Nu întîmplător filmele bune pe
care le-am realizat au o admirabilă arti-
culare cinematografică a discursului,
$tiu în primul rînd să nareze. De la
«Tudor» $i «Pădurea spînzuraţilor» ia
«Viaţa nu iartă» $i «Duminică la ora 6»,
valorile stilistice ale cinematografului
nostru, atîtea cite sînt, trebuie căutate
în arta povestirii. Cu o anume preferin-
ţă pentru epica lineară, au fost încer-
cate mai ales construcţiile ample, fresca
$i cronica, filmele corale, pînze vaste
pe care se proiectează destinele colec-
tivitătii sau silueta eroulu i.
O mică ceartă de cuvinte
Cîteva filme, în ultimul timp, au
experimentat tehnici narative mai
complicate, trădînd gustul pole-
mizării cu canoanele dramatur2iei
clasice, aspiraţia spre supleţe $i elasti-
citate. Acum, cînd experienţele aces-
tea par să se constituie într-o direcţie,
o mică ceartă de cuvinte e pe cale să se
nască. Grăbiţi, unii au încercat să susţi­
nll o artificială , o stranie opozitie. în
sensul viabilităţii, între structurile epice
tradiţionale $i cele, să le zicem şi noi,
eseistice. Unul din moduri ar fi perimat
şi meşteşugăresc, celălalt, contorsionat,
ar fi modern, destinat viitorului. Ni-
mic, cred, nu e mai superfluu decit a
demonstra că nu se poate face nici un
fel de d iscriminare intre formule , că
cinematografu l are nevoie în egală mă­
sură de Visconti şi de Resnais . O nara-
ţiune construită tradiţional nu înseamnă
neapărat prim itivism şi rigiditate, răsu­
cirea limbajului nu e neapărat semn de
subtilitate şi rafinament . «Nu văd mo-
tivul pentru care a nu nara o poveste
ar fi mai modern decît altceva» scria
cu maliţie Eric Rohmer. Esenţiale ră­
mîn acordarea fonnulei cu exigenţele
lăuntrice ale mesajului, consecvenţa,
organicitatea stilistică.
https://biblioteca-digitala.ro
 SI
Două filme remarcabile - «Pădurea
spînzuraţilon> şi «Dumin i că la ora 6»
- pledează cu argumente convingătoa­
•••
re legitimitatea ambelor moduri nara-
tive. Nu e timp pentru false dileme.

Ciulei practică o artă febrilă şi pasio-

nată, «in vivo» aş zice, cenzurată de
luciditate. E un temperament arzător
şi somptuos, care izbucneşte într-o
operă vitalizată de o cultură întinsă,
unind gustul pentru baroc cu aspiraţia
spre stricteţea clasicistă . Filmele lu i
sînt organisme vii în care pulsează o
observaţie ascuţită , adevărul vieţii eru-
pe în ele ca în puţ i ne alte pelicule ale
noastre, înscris în realismul minuţios
al ambianţei , în exactitatea t ipologiei.
Ciulei e, pînă acum , singurul nostru
narator a cărui artă e matură, care stă­
pîneşte cu mină sigură materia filmului,
ramificările ei , care are intuiţia ritmu-
rilor şi a momentelor dramatice. Apti-
tudinile constructorului , întrezărite în
«Erupţia» şi «Valurile Dunării», se vă­
desc în «Pădurea spînzuraţilorn cu stră­
lucire, cineastul regăsind aici vigoarea
paginii lui Rebreanu şi tensiunea ei
rece. Păstrînd liniile de forţă ale roma-
nului, Ciulei remodelează materia căr­
ţii, reţine sugestii din alte proze ale
scriitorului, fără prejudecata infideli-
tăţii care timorează atîtea ecranizări ,
dindu-ne o «lectură» proprie, nu de
puţine ori revelatoare. Varga. ofiţerul
orbit de datorie, în roman erou de o
rectitudine tezistă, prea transparent,
il devenit mai complicat psihologiceşte ,
tu o umanitate mai vibrantă, mai palpi· morţflOr) , ambianţele dau sugestii asu- Organizarea ritmică a întregii opere în aceste pasaje, autorul are intuiţi a
tantă . Roza, personaj pe care unii l-au pra personajului , au o veracitate de e dominată de o anumită lentoare (care elipsei, aici scrie lapidar, cu o forţ ă
crezut de prisos, e o imagine amară a documentar. Dimensiunea de cronică a displăcut unora) dar rarefierea aceas- neaşteptată şi tot aici face dovada unu i
erosului dezastrelor şi un termen fără nu lipseşte nici ea «Pădurii spînzuraţi· ta a ritmului vine din nevoia de a crista- simţ esenţial pentru un narator, cel al
de care criza lui Bologa ar fi pierdut o lom. liza expresiv, de a «solidifica» o stare suspense-u lui.
motivaţie. Drama lui Apostol are ampli- lăuntrică sau de a accede la simbol.
tudine, raporturile lui cu ceilalţi eroi Neprevăzutul joc Imaginea mamei se imobilizează brusc,
- semnificative, înalt simbolizatoare însoţită de ţipătul ometiesc al trenului
Nu frumuseţe> ci sugestie
- sînt ordonate într-o anume geome- ş i stop-cadrul capătă nu ştiu ce putere
trie. Experienţele sentimentale ale per- Filmul ,lui Ciulei are, lucru care lip- obsesională. Momentul în care · Bologa
sonaju lui sînt fixate cu precizie, din seşte aproape tuturor filmelor noastre, mărturiseşte hotărîrea de a trece fron- Dacă «Pădurea spînzuraţilor» are
suprapunerea lor născîndu-se drama- o remarcabilă poliritmie, un joc savant tul e construit prin sincopări, are o impetuozitate şi amploare simfonică,
tismul unora din aventurile lui inte- şi neprevăzut al cadenţe l or. Amestecă curgere leneşă, segmentată de tăceri. «Duminică la ora 6» face să se audă,
rioare . Roza, asprită, desperată, căl­ introspecţia cu epica nervoasă, de aven- Ceremonial tragic, finalul proiectează învăluitoare, sonurile muzicii de ca-
cînd noroiul cu paşi beţi, aduce ima- turi chiar, spulberă contracţia cu un trăirile lui Apostol în preajma morţii - meră .
ginea degradării sordide; Marta, super· detaliu comic, orchestrează ritmurile fata pune de mîncare cu gesturi liniş­ Marea calitate a lui Pintilie mi se
ficială, alintîndu-se cu o trivialitate dul- lente şi cele vertiginoase, încetineala t ite, învăţate parcă de milenii, apoi pare capacitatea de a releva latenţele,
ceagă în faţa bărbatului întors de pe traveling-tirilor şi răsucirile raff-urilor. chipul i se transfigurează straniu . Aici, arta subtextului, a sugestiei. Dragos-
front , semnifică încă o deziluzie, pier- tea eroilor, încă nedesluşită bine, ne-
derea unui refugiu care se dovedeşte comunicată încă celuilalt, se presimte
iluzoriu. Ilona e o imagine dureroasă în melopeea cuvintelor pe care fata
şi evanescentă a fericirii, înseamnă pen- le îngînă cu ochii întredeschişi, pe care
tru Bologa o clipă de dragoste adevăra­ băiatul le repetă, în gestul cu care Anca
tă, de puritate, de frumuseţe nefirească mîngîie grilajul terenului; o glumă (a-
în acest univers terifiant. Demersurile ceşti eroi care îndeplinesc misiuni de
spirituale, criza morală a lui Apostol raspunaere în lupta ilegală îşi păstrează
se definesc, cu o multitudine de nuanţe, nealterate candorile vîrstei şi suavita·
din jocul relaţiilor cu Klapka şi Varga, tea jocurilor copilăreşti) , o glumă cum
cu Petre şi Moller, văzuţi ca reacţ i i e cea de la magazinul cu articole de
etice şi sociale la realitatea, aceeaşi , a nuntă trece pe nesimţite într-un alt
războiului habsburgic, din confrunta· registru, al gravităţii. Realizatorul nu
rea crudă cu violenţa, cu laşitatea şi ţine să explice nimic, sîntem lăsaţi să
automatismul, cu omenia şi umanitaris- descifrăm singuri secretul unei vorbe
mul abstract. Ciulei a găsit cîteva me- sau al unei reacţii : (Estima cineastului
morabile stenograme plastice ale atmos- pentru spectator).
ferei (pădurea geologică, uliţa în care
sînt înjunghiate animalele, stivele de (Continuare in pag.1Z)
cC>lciuge invindu-se albe în noapte,
infirmeria cu răniţ i , magazia cu bocancii George LITTERA

https://biblioteca-digitala.ro 1
https://biblioteca-digitala.ro
.,.„Kawalerowicz mărturisea undeva că fn filmul său „Faraonul" a vrut să vorbească despre un singur lucru: lupta pentru puter-e".
Dincolo de bine şi de rău se întinde mai binele
)erzy Kawalerowicz mărturisea undeva că în
filmul său „Faraonul" a vrut să vorbească despre
un singur lucru: lupta pentru putere. Vă amintiţi
cum începe 1 Două gîngănii - luate pe viu - care
se încaieră pentru o căcărează. După care sîntem
introduşi în grandoarea austeră şi nisipoasă a pira-
midelor. Nu e aici numai o rezolvare de ordin
plastic - minusculul alăturat colosalului: filmul
avînd, de altfel, o punere în pagină extraordinară
- ci, mai ales, e găsită metaforo, care e exploatată
cu luciditate, artă, rafinament. Nu ştiu dacă noi
avem mulţi (sau prea mulţi) regizori care să-şi
vadă limpede opera, fn cap, înainte de-a începe •
s-o turneze: care să-şi subordoneze toate proce-
deele unei idei centrale: şi care, dacă n-au găsit
chichiţa filmului, să nu-l facă, Poţi să ştii tot în
legătură cu subiectul, să ai un material extra-
ordinar, dacă n-ai descoperit punctul de unde
trebuie început, locul exact unde să-i dai un bobîr-
nac peotru a se declanşa J!e la sine - degeaba!
Poţi să tragi cu tunul în acţiune, tot n-are forţa
aceea extraordinară a bobîrnaculuil
ln educaţia Yoga, discipolii învaţă, în primul
rînd, să-şi cunoască trupul, sistemul nervos în
special, să-şi descopere plexurile. În caz că tre-
buie să moară pentru o oră-două, apasă discret
cu buricul degetului mare cine ştie unde, sub
urechea stîngă, poate - şi au imobilizat plexul
realităţii - şi adio, pot sta morţi sub pămînt
fără nici o grijă. Trebuie să doarmă pe cuie l
Poci una peste sprînceana dreaptă. Filmul româ-
nesc are şi el şaptezeci de mii de plexuri nevral-
gice. Pentru că nu ştim cum să le imobiiizăm,
măcar în parte, îl aruncăm aşa viu, crud, în milioa-
nele de cuie din ochii spectatorilor. Şi e o d rere
şi-o jale! Nu îndemn spre fachirism, doamne
fereşte - (alţi bani, altă dogmă?) . Sugerez numai
existenţa unei tehnici a oricărei arte, care trebuie
înţeleasă şi luată ca atare. Şi încerc să-mi explic
nişte - cum să le zic - rămîneri Tn urmă.
De fapt, toată lumea ştie de ce, dar nu vrea să
spună. Se abţine . Dar nici filme bune n-o să vadă
'(prqiectanţii nici nu ştiu, lasă-i să se frămînte,
şi mai răul.
lumea cu atitudinea asta! Aceasta e răzbunarea
regizorilor. Că şi ei ştiu ce ştiu şi nu vor să facă.
Dar nici succese n-or să aibă! Aceasta e contra-
răzbunarea publicului. Am schiţat un mic cerc
viţios, naţional în formă, rotund. Să păşim mai
in amănunt.
Trebuie făcut, să zicem, un film despre podul
peste calea ferată din Paj u ra. Pentru a-i stimula
pe proiectanţii care de mulţi ani nu s-au decis:
peste calea ferată sau pe sub? se vor scrie, aşadar,
treizeci de scenarii pe tema asta - tot felul de
conflicte: bătăi pe pod, aruncări pe linie, deterio-
rarea macazului tocmai cînd trebuie s ă treacă ·
acceleratul spre Constanţa - cu turiş t i. O idilă
între o elevă şi-un betonist cu complicaţii etico-
juridice. Reconstituirea unei bătăi mai vechi cu
cuţitari, plus cu cîteva scene din timpul războiu­
lui - mă rog tot felul de probleme. Dintre 11 ceste
scenarii, regizorul şi-l va alege pe cel mai semnifi-
cativ, intitulat semnificativ: „ Podul". Pusiunca lui
de ani de zile nu e acest subiect, şi nici alt s1Jbiect,
oricare, pasiunea lui e să facă iilme. Filme btin c.
Buni Cîteva discu;ii, cîteva certuri, cîteva suspi-
ciuni, aprobarea, cîţiva ani, „ Pod1;1" c gata. Aş1-
dar, ce e rău în noua producţie a sţudiouri lor
Buftea l De ce nu merge, pentru c;i sîntcm cu
toţii de acord că ... adică ce să mai vorbim! Apare
chipul podarului nou, omul care trece peste pod,
în zilele noastre, cu o plasă în mînă, cu o servietă,
sau chiar cu mina go31ă - mai rar - omul bucu-
ros căi s-a mai scu.-'tat din drum, la dus şi la-ntors?
Apare. Şi chiar e luminos. Există un conflict
puternic? Exist!\ şi nu prea. Pentru că, iniţial,
eroii, Anghel şi Manea, mai-mai să se omoare;
apoi, după unele obiecţii, mai-mai să se bată
crunt de tot; la urmă, mai-mai să se îmbrîncească:
şi ce-a mai rămas pînă la sfîrşit, ce vede pu-
blicul? Eroii sînt gata-gata să se Tnjure, însă
intervin ceil<ilţi, la timp, şi înjurăturile sînt
înghiţite în faşă. Dar şi aşa, conflict, ctt de cît,
există, să nu cobim. Atunci? Ce-i lipseşte, de ce
https://biblioteca-digitala.ro
nu dă lumea buzna, de ce s-au cheltuit milioanele?
Privind lucrurile serios, vedem că filmul acesta
nu rezistă pentru că e clădit pe nişte falsuri. fn
primul rînd, podul nu s-o făcut şi nici n-o să se focă
dar planul a fost schimbat; o potecă pe lîngă calea
ferată, pe-o parte şi pe alta, şi două pîrleaz„ri,
pentru sărituri peste sîrmă, e mai economicos
aşa). ln al doilea rînd, nu poţi să stimulezi printr-un
film nişte ingineri, o categorie de oameni, ier-
taţi-mă, acinematografică. ln al treilea: regizorul,
(care între timp şi-a schimbat numele: Podoi)
a avut proasta inspiraţie să filmeze o scenă de
stri ptis la Mamaia, vrînd să puncteze ritmul mun-
citoresc cu un intermezzo liric, care să ţină filmul,
intermezzo care pînă la urmă n-a mai intrat şi
filmul a rămas în aer. În al patrulea rînd: ~ctorii,
nişte străini faimoşi, aduşi cu ma'.e chelt~!ală,
nu ştiu să calce romtJneşte pe pod ş1 cetăţen11 nu
se recunosc. în al cincilea: asta ne doare pe noi
acum, problema podeţelor, podiştelor ori pasare-
lelor? Acum, dnd facem combinate şi hidrocentrale
gigante, cînd răsar cartiere întregi şi conştiinţa
omului e în primenire l
Eu cred că nu problema podurilor trebuie să
stea în atenţia celor mai buni cineaşti ai noştri!
Cel puţin nu acum, în mome.ntul acesta, cînd avem
atîtea lucruri mai im portante. În al şaselea rînd
şi în al şaptelc rînd, etc„ etc ..•
Vă m ă rturise sc , nu m-a$ duce la un asemenea
film, în r u pti.;I capului. Chiar, să presupunem,
c-aş fi făcut eu scenariul, după o idee mai veche
a mea, dintr- un roman neterminat şi neînceput.
Mai bine, dacă tot mi s-astricot scenariul, m-apuc
să scriu romanul, să reabilitez ideea.
Femeile par mai înalte decît bărbaţii (chia~
cînd se întîmplă să şi fie). Filmele noastre par mai
slabe decît cele străine (chiar cînd, într-adevăr,
aşa sînt). De unde această deformaţie a oc~iului l
Prin cc prismă miraculoasă se descompune impre-
sia despre a·; î r:tul nostru cinematografic, de a ajunge
la noi aşa de debilă? Am încerc<?.t, printr-o pildă,
să arat că dintre elementele care constituie un
film: scenariu, regie, actori, întunericul din sală,
numai în ce priveşte ultimul - întunericul din
sală - s-ar părel că excelăm. Adică nu chiar
excelăm, pentru el mai sînt şi aici lipsuri, dar
oricum.„
judecînd după producţia marocană, tunisiană,
patagoneză, românească - cinematografia mon-
dială stă destul de greu. E într-un mare impas.
Am tuat ieri colecţia „Cinemonde" (am fost abonat
din oficiu), am frunzărit toate ace1e vedete lansate
cu multă sudoare, că nu e aşa de uşor nici pentru
ele, şi nu mi-am putut reţine un suspin: „Şi voi,
fiicelor!" Se duc de ripă marile ecrane. Pînzele
se strîng, se împachetează, pereţii goi, muţi - şi
fără urechi.
Tremur pentru Hollywood!
9
Ov, S. Crohmălnlceanu
ser vă carenţele documen•
ob·
•
tarulul, ajungtnd - ca 11
G\!orqe llttera tn artlco•
lui precedent - la oceeasl
răscr u ce: film cu subiect sau
fără! Dezvoltindu· i l obser·
v a ţllle 11 în alte domenii
ale artei filmulul românesc,
crit icul emite un diagnostic
propriu: un exces de p >e·
tl zare, un exce& de liri!m
ca re devin ot tudi ne lirl·
co ' dă, alterind g r av cantac•
tul d ir ec l 11 b in ef ă; ător cu
rea lit :ilea . Ne treb uie f il me
de un realism asp ru, fără
d ulc t! găr ii poe t iz a nte, f lme
p e subiecte d ra m a ti ce 11
so lid e - aceasta e opţiunea
criti cului.

În ancheta noastră am
în-tîlnit nu o dată
păreri asemănătoare,
eh iar dacă nu emiteau
acest diagnostic pre-
cis:
e SCENARIŞTII
NOŞ'rRI OCOLESC
CU MARE PRECA-
UŢ I E CONFL ICTELE
ACT UALESI CAUTĂ
CU LU MÎN°A REA AS-
PECTE CÎT MAI „Vrei să denunţi platitudinea şi ţi se răspunde că nici în, „Fericirea" nu se întîmplă cine ştie ce
DIAFA NE, ET ERA TE ,
EPURATE D E REAL I-
U na din formele cele .mai curioase subtilităti teoretice care să tocească condamnabilă îngustime au şi pus
TATE, CA Ş I CîND de persistenţă a dogmatismului este ascuţimea criticii . Că în alt context n'Î"a pe condei! Sigur că poezia e
N-AR TRĂI PE SO- în suş i antidog'}'latismul strict teore- general şi prin contrast scăderile un lccru prea nobil ca să devină o
tic, abstract. ln climatul lui, ideile de azi pot deveni mîine calit ţi , culpă, come1·ţul cuiva cu ea. Dar ca
LUL ACESTA.„ preconcepute continuă să trăiască aceasta e cu totul altceva. Unui om şi cafodua ne:igră, în anumite c;1zuri ,
linişLte ca microbii sub un înveliş cu tensiunea ridicată, medicii îi poate fi dăr nătoare.
Traian Ionescu rezistent pe care ş1-I fabrică ime. recomandă să nu mai bea cafea
ingin e r I. P. A. diat. De ce spun asta? Pentru că o neagră. Restricţia , aici, se im pune
grijă excesivă de a nu părea restrictiv neapărat. Nu înseamnă însă că oricîn d Prea mult lirism, d-lor reg izori I
e FILME LE ROMÂ-
în n1c1 o formulare lasă intacte pro -
dusele gîndirii dogmatice , ba le
ş i oriunde cafeaua dăunează orga-
n ismului. Oameni lor cu tensiunea
N EŞTI DE ACTUALI- îngăduie să se şi înmulţească. Vrei scăzu t ă le prinde chiar bine.
Ob1ect1vul se încintă prea des în
să denunţi platitudinea unor fi lme Într-o producţ ie cinematografică ,
TATE S E CANTO - cu subiecte de o descurajantă banali- excedată de documentaristica socială
fata norilor de pe cer, a foşnetu l u i
frunzelor. a puriuţ i unui profi l,
NE A ZĂ ÎN A SPECTE tate, ţi se răspunde că nici în „Feri -
cirea" lui Agnes v,rda nu se întîmplă
brută , psihologismu l aducea alt ae r
învio r ător. A fost o vreme , situatia
a zăpezu, a .ri1sipufui 1 a mării, a
MĂ RUNTE, L IPSITE cine ştie ce lucruri neobişnuite . filmu lui italian. La Hollywood, unde lumin11 rare se filtrează prin ja lu-
zele! U:nbld.m prea frecven t la
încerci să ·te ridici împotriva idilis- totu l se petrecea pe platou, tele-
DE IMPO RTANŢĂ, mului, ţi se citează o creaţie deli - viziunea, lucrînd cu imagini auten ·
metafore ş 1 s'mboluri. Încă o d ată ,
cioasă, roz-bonbon: "Umbrzlele din toate acestea nu sint lucruri repudi a-
ÎN TIMP C E PROB LE- Cherbourg". Susţii că filmele româ-
tice, „nearanjate", a provocat o b 'le i"I sine, doamne fe r eş te, dar
adevărată revo l uţie. Sînt convins film"lui rom6nesc li trebuie în mo-
ME LE MAR I, G?AVE, neşti au adesea un guzt dubios
că un cineast al suavit;;ţii şi tandreţii mentu/ actual o baie de realis m
pentru simboluri apoase, ţi se amin-
AS PR E A LE RE:A Ll- teşte prompt „Insula". Da, recunosc , ar face repede carieră în Japonia, aspru, de prozaism contemporan,
aş i ,drăzni să spun. Să vedem adusă
T ĂŢ l I SÎN T NEGLI- se pot realiza creaţii cinematografice d upă cum nu-i de mirare că ero-
pe ecran ambianţa adevărată a vieţi i
admirabile şi cu subiectele cele mai tismu l aproape exhibiţionist e la
JATE OR I LĂ SATE banale şi cu o atmosferă saturată mare preţ , azi, în puritana Ang e.
cotidiene (ără înfrumuseţări du/cege I
Să rec.unoaştem cadru I au ten tic ~ I
CU BUN Ă Ş TIINŢĂ de idilism şi cu o simbolistică re l uată Cer cititorilor scuze pentru acest e~1~tenţei noastre cu amănunte le
pînă la uzură, dar acestea nu schim bă lung preambul, dar îmi era necesar, exacte care-l l oca l izează şi-l situeaz ă
D E O PARTE. nimic. O producţie cinematografi că pentru ca să pot vorbi despre o în timp . Să în d re p tăm ob iectiv ul
trădează la un moment dat serioase n efe ric i tă - după mine - apleca e ş1 spre aspectele nu întotdeau na
Aurel Protopopescu
carenţe. Problema e ·a le identi fi ca sp re poetizare" a f ilmuh..11 românesc. cele mai pl ăcute de con t emp lat,
l ăc ătuş „G ri vita Roş i e "
11

şi numi limpede, fără prea mu lte Vede ţi c ă amatori. a-m reproşa o autobuze aglomerate, apart amente

10

https://biblioteca-digitala.ro
 -
•••• ,
suprapopulate, ghişee cu funcţionari
plictisiţi şi nervoşi, pieţe neaprovi-
zionate cum trebuie. Să- l silim a fi
atent şi la micile egoisme ~le vieţii
zilnice şi la apucăturile detestabile
pe care presa le supune necontenit
oprobriului public.

Că cinematografiei noastre . ti e
în primul rînd necesară această baie
realistă o dovedeşte situaţia filmului
documentar. Stilizarea, poezia, sim-
bolistica vagă l-a invadat şi pe el.
Ni se oferă imagini frumoase , străbă­
tute de fiorul cosmosului, dar s-au
rărit pină la dispariţie anchetele
sociale, examenul critic, observaţia
scrutătoare a realităţii imediate.
Vedem cum se lansează un vas nou
construit, cum se instalează o · reţea
de înaltă tensiune, cum se formează
tinerii actori. Dar tot ce e dificultate,
experienţă omenească vie, nu o dată
grea sau dureroasă, aici a rămas in
afara atenţiei, ca „nepoetic". Textul
urmează şi el acest proces de îmbă­
tare lirică. Metaforele se rostogolesc
ca într-o pagină de Ionel Teodoreanu.
Ne mişcăm la o înălţime prea mare
ca să mai băgăm de seamă cuiul din
pantoful lui Maiakovski. Im; vine
să spun ca lbrăileanu: „Domnilor
documentarişti, suprimaţi zarzării şi
florile, daţi-ne nişte telegrame de ze-
ce-cincisprezece minute I Poezia aceas-
ta ajunge fatal o non-poezie pentru
că împiedică să pătrundă pe ecran
poezia adevărată a vieţii cotidiene
cu amărăciunile şi bucuriile, cu
accentele ei grave sau comice necon-
trafăcute. Dacă nici documentarul
nu umblă cu picioarele pe pămînt,
ce ne putem aştepta de la filmul
artistic? De unde să ia el experienţa
contactului nemijlocit cu realitatea?

Metaforita în film ul de animaţie

Poet izarea artificială a unor teme

ca re se caracterizează prin lipsa lor
de acuitate contemporană, fiindcă
se feresc să atace pieptiş dilemele
existenţei zilnice, problemele neelu-
cidabile uşor şi simplist, a deven it o
boală foarte răspîndită în cine mato·
grafia noastră. După documentar,
iată că şi filmu I de animaţie a con-
tractat-o. Am văzut selecţia cu care
ne-am prezentat anul acesta la
Mamaia. Progresu I tehnic e evi-
dent, invenţia grafică remarca-
bilă , dar ce delir metaforic! Virstele
existenţei, miturile greco-tracice, di-
mensiuni le cosmice, stihiile naturii,
toate au fost mobilizate. Rezultatele
nu sînt însă prea încurajatoare. Ceva
afectat şi pretenţios stăruie şi în
această vagabondare prin nemărgi­
nitul spaţial şi temporjll. Semnul
infinit, haosul primordial, întuneri·
cui de unde venim şi ne întoarcem,
constituie elementele cu care anima-
ţia noastră pare să prefere în ultin:ia
vremea lucra. Sentimentul ecă facem
astfel prin lirismul cosmic şi oniric
filozofie înaltă. Dar se găseşte mai
multă ideaţie într-o glumă inteligentă
a lui Vucotic ca „Zidul'', decit în
toate aceste divagaţii ambiţioase la
un loc. Singurul lucru care-l izbu-
tesc e să izgonească orice umor
..Tncerci să te ridici împotriva idilismului, ţi se spune: „.dar" Umbrelele?„ . dintr-o specie de filme vioaie şi spi-

11

https://biblioteca-digitala.ro

„Susţii că filmele româneşti au adesea
rituale prin definiţie. Şi pentru că
vorbim de o şcoală cinematografică
- foarte debilă spectatorul paate fi
naţională, cum să se afirme ea, culti-
vînd exclusiv morga şi părăsind verva
cu care sîntem înzestraţi?
llrlamul, adve rsar al ep icii
Boala lirismului împinge producţia
noastră spre filmele fără subiect.
La noi, se întîlnesc îngrijorător
de mulţi cineaşti care nu ţin să aibă,
pornind la lucru, o istorie ·intere-
santă şi închegată. Convingerea lor
e că ce urm·ează să se întîm ple pe
ecran nu are mare importanţă. Totul
rezidă în arta de a povesti, a sugera
„cinematografic" substratul psiholo·
gic al faptelor, a crea o atmosferă,
a ridica istoria oricît de neinteresantă
la o valoare simbolică, etc. Nu sînt
puţine cazurile cînd regizori foarte
talentaţi realizează un asemenea tur
de fo rţă. Dare bine să se reţină, şi o
lege mai generală. În cazurile curente,
o intrigă bună, o idee într-adevăr ori·
ginală pe care istoria întîmplărilor
prezentate o implică oricum, sînt ga•
ranţii elementare pentru un film reu-
şit. Camil Petrescu spunea că şi-a scris
drama „ Suflete tari" astfel încît ea să
reziste chiar şi la montarea cea mai
ingrată, aşa cum o maşină Ford e
făcută să poată înfrunta chiar o şosea
plină de gropi. Pină la demonstraţia
contrarie, o poveste care se „ţine„
avtnd coeficientu/ el de surpriză şi
spunfnd efectiv ceva, micşorează sim-
ţito r riscul unor filme cu ambiţii
mari şi rezultate jalnice. De fapt,
12
un gust dubios pentru simboluri apoase, ţi se aminteşte „Insula''.
Tndă rătu/ credinţei că şi cu o eplcd
cucerit se ascunde încrederea cam
puerilă a regizori/or noştri 1n „cine-
matograful poetic".
Înaintea primului război mondial,
romanul românesc n-a izbutit un timp
să cunoască o reală înflorire din
cauza lirismului care îneca proza
noastră. A fost, cum remarca Tudor
Vianu, epoca „schiţei novelistice",
descriptive şi poetice. Abia cu obser-
vaţia rece şi crudă a lui Rebreanu,
cu analitismul lucid adus de Horten·
sia Papadat-Bengescu şi Camil Pe-
trescu, romanul şi-a găsit făgaşul
propriu, nu fără o luptă grea împo·
triva lirismului şi predilecţiei pentru
https://biblioteca-digitala.ro
povestirea fără subiect, dar cu
„culoare" şi „atmosferă".A fost nevoie
pentru aceasta ca Lovinescu să se
războiască un deceniu cu proza
„poetică". Filmul românesc se găseşte
astăzi într-o situaţie similară; criticii
noastre cinematografice îi trebuie
un Lovinescu.
Ov. S. CR O H MĂ L NI C EANU
De acord i au nu cu ldelle
crl llculul, vi go area cu care H
ridică î n fin a lui artlcolulul pro•
blema raportului dintre litera•
tură fi film,ne obllgă 1ă trecem
imediat la„. spectatori fi ieri·
ltarl (pa g.13-14),
ŞI CIULEI
ŞI PINTILIE
(Continuare din pag. 7)
Formula epică pe care o practică
fi Imu I a părut unora ceţoasă, obscură.
Această construeţie atomizată şi fluidă,
suplă, aparent lipsită de coerenţă, prin
care Pintilie a fncercat o eliberare de sub
tirania unor tipare epice sclerozate, nu
trebuie judecată după canoanele tradi.
ţionale. Desigur, nu există aici o dez,
voltare dramaturgică înţeleasă aşa cum
ne-am obişnuit, ci o organizare liberă
a imaginilor, lirică. Discursul filmic se
naşte sub ochii noştri, iată imagini culese
într-o gară - chipurile unor tineri
exuberanţi, o bătrînă, un soldat - şi
fulguraţia, explozia unei alte realităţi,
cea lăuntrică, iată jocul planurilor
temporale, iată amintirile izvorînd brusc,
amintirile care înjunghie toate momen-
tele de dragoste ale eroilor, sărutul,
o întîlnire, cuvintele tandre. Refuzînd
flash-back-urile convenţionale, părăsind
schemele narative elementare, autorul
a încercat să transcrie dezordinea me-
moriei, senzaţiile eroilor, stările, mişcă­
rile sufleteşti. A reuşit de cele mai
multe ori, chiar dacă pe alocuri există
curate artifiCii dramaturgice.
Filmul are o exemplară autenticitate
a ambianţei şi fineţe a observaţiei psiho-
logice. lnainte de orice, există în el
vraja spontaneităţii, a firescului; ne
lasă senzaţia imprevizibilităţii. La bal,
un muzicant ciuguleşte mîncarea dintr-o
hîrtie, oamenii se reped la bufetul cu L•
mîncăruri vechi şi ieftine, se şterg de G
sudoare, se piaptănă, îşi freacă nasul,
fetele dansează între ele. Anca şi Radu
M
P,
rătăcesc pe un maidan şi întreaga sec·
venţă se ţese spontan din gesturi şi
atitudini surprinse pe viu - eroii
găsesc cutia unei măşti de ga:z;e, privesc
ţiganii care scormonesc gunoaiele, fata
îşi potriveşte ciorapul. Sînt detalii de
„viaţă" viguroase, lipsite de spectaculos,
care conferă pasajului sunetul lui inimi-
tabil. Pintilie refuză calofilia. Personajele
lui nu se tem să repete cuvintele, o
dată, de două ori, să vorbească nelite-
rar, cu cacofonii, să se împiedice de
vorbe. Imaginea are o anume neglijenţă
{demnă de un Decae) fără efecte savante
de încadratură şi ecleraj. Frumuseţea
filmului stă în sila lui pentru estetică.
Folosind d i st i ncţia lui Bazin, am spu·
ne că Pint ilie e un regizor „care crede
în realitate" !n timp ce Ciulei „crede
în imagine".
„Universitarii ar vrea să facă din
cinematograf o aplicaţie a sistemului Â
Balzac brevetat cu garanţia proastei rll
X
calităţi generale. Ei bine, nu I Noi
de
aşteptăm de la ecran mai mult!" Desnos
dădea glas astfel, în chip plastic, cu o pr
violenţă nestăpînită, acelui dispreţ pen•
tru story, pe care-l vom întîlni de
atîtea ori în întreaga istorie a filmului.
Dar poetul iubise ca puţini alţii roma• o
nele cinematografice ale lui Stroheim••• fli
IE ••• Ş I
SCRIITORII

etică
cură. Marea majoritate a fă ră să fiu un maniac al filmului „Cu o singură condiţie, i-am răspuns. decizii de unu l singur. Le-o fi luat;
(să mă duc adică , pe o căldură înnăbu· Să nu-mi cereţi modificări". - „Şi d ar pentru mine a fost un şef bun ,
uidă, ce lor întrebaţi au pus şitoare, într-o sală închisă) îmi place dacă scenariul nu e bun?" m-a în· care s-a ţinut de cuvînt şi i-a lăsat,
prin această artă care rezistă atît de greu trebat la rîndul lui. - .,Îl respingeţi pe regizor şi pe scenarist, să-şi facă
e sub
în termeni foarte a- timpului şi aş lucra pentru ea. Din fără discuţie. Nu suport să mi se meseria şi Paul Călinescu a făcut un
~ nu cuţi relaţia nesatisfă­ păcate s-au dus frumoasele timpuri ceară modificări , cel mult înţeleg să f ilm care a rămas mai cinstit şi mai
1. cînd am făcut cu Paul Călinescu sce- le fac eu singur, dacă o să consider bun decît vodevilurile ţărăneşti care
•·adi· cătoareseri itor - cine- nariul pentru. „Desfăşurarea". Şeful ' necesar". - „ Se acceptă condiţia" s-au turnat u lterior.
dez. de pe atunci al cinematografiei m-a mi-a răspuns atunci acei şef, care Nu sînt deci un amator care îşi
cum matografie. invitat şi mi-a făcut propunerea. mai pe urmă a fost învinuit că ia închipuie că dacă scrie-romane poate
! beră să facă şi scenar ii de cinema. Ştiu că
e greu şi că nu merge de la sine, cum
8 EXISTĂ O INEX- cred unii scriitori. Dar nici nu cred
„.„s-a dus vremea cînd am făcut cu Paul Călinescu „Desfăşurarea" „. că un ins total lipsit de talent literar
P LICAB I LĂ DISCO R- poate să scrie un scenariu bun. După
DANŢĂ ÎNTRE Ll- ...,.Desfăşurarea" am înregistrat, ca
scenarist, două eşecuri. Ambele din
TER.A TURA ACTUA- pricina regizorilor care au mania de
a schimba scenariile care li se oferă,
LĂ ŞI FILMUL N O S- pornind probabil de la ideea că fii.
mul le aparţine şi că toată lumea
TRU. AŞ DORI SĂ trebuie să li se supună, aşa cum face
VĂD UN FILM COM- Antonioni. Pa, numai că Antonioni
e un maestru şi regii:ori i noştri sînt
PARABIL CU ROMA- încă ucenici în această artă. Fără să
torul mai vorbim că alţi maeştri, ca Fellini,
NELE LUI BREBAN, acceptă totuşi şi scenarii scrise de
me·
alţii şi scot filme grandioase, care
işcă· IVAS IUC, SORIN Tf- consacră termeni de psihologie şi
mai TEL.. . moravuri sociale, făcînd ca aceşti
istă termeni să intre în limbaju l curent,
Ro dica Păun cum ar fi, de pildă, „La dolce vita",
care înseamnă un anumit stil de viaţă.
Inginer electron ist N-a ajuns în acest fel. filmul P"
c ulmile sale 1 Şi scenariul în acest caz
I. P. A. nu e al regizorului I
Nu mai ş tiu acum dacă ultimul
meu scenariu era bun, pe atunci eram
8 UN DE E ECHI VA- ferm convins că da, mi-aduc amin1e
că le-am spus, directoru lui şi redac•
LENTUL CINEMATO- tarilor la care fusesem afiliat: „E
foarte bun! L-am citit eu azi noapte I
GRAF IC A L MORO- E excelent!" Poate că chiar erai
M EŢILOR LUI MARIN Şi în orice caz ideea era bună! Un
film are însă momentul lui potrivit
PREDA? . de apariţie şi e su ficient să-l întîrzii
un timp oarecare pentru ca insucce-
Traia n Ion escu sul lui să fie asigurat. Să nu ne facem
roii iluzii; dintre cele şapte arte, aceea
vesc inginer I. P. A. a filmului e ce.a mai efemeră. Dar
fata e şi cea care dă fntr·o măsură mal
i de
:.tlos,
e AVEM PROZA -
more pulsul epocii, al sentimentului
de contemporaneitate.
"mi- TORITALENTAŢI, A- Revenind la un punct de vedere
mai pragmatic, declaraţia mea că
~jele PLECAŢI CU MULTĂ aş vrea să lucrez pentru cinematogra·
f ie se sprijină pe fapte. Am cel puţin
e, o PASIUNE SPRE AC- două subiecte de actualitate pe care
I' te- aş fi gata să le transform in scenarii
f de
enţă
TUALITATE: BRE- de f ilm dacă „Cinematografia" ar
fi inte resată. Un ul se referă la
BAN, IVASIUC„. DE ultimul meu roman „Intrusul", dln
te
CE NU SîNT SOLl- care aş extrage un scenariu original,
seţea şi al doilea ar fi unu l din subiectele
.tică. C IT A ŢI DE CINEMA? mele literare pe care l-aş sacrifica
spu· pentru fil m. .
ede Traian Ion escu Un regizor citin d acest e rînduri
ar putea avea i mpresia că se află
.rede inginer I. P. A. î n faţa unui parti'zan a l scenariului
„ l iteră de evanghelie". ln ciuda apa·
din renţelor, nu sînt. Cfnd există dorinţa
ului Am 1ollcltat ded răspunsu• reciprocd şi plăcerea reală de a face
astei rilo lui Marin Preda f i Ala· un film inte resant şi de succes, opar
xandru lvaslucl proi:atorl şi colabora rea ş i toate acele condiţii
Noi
deloc aollcitatl de studio, · secrete care asigură reuşito . Tn ceea
~snos

precum fi ale unor 1crlltorl ce mlf priveşte, tn materie de fllme

u o rom dneşti, eu nu srnt decft partizanu/
pen· -Horia lovlnescu, Alexan•
film u/ul de actualltate. M-ar plictisi
i de dru Mlrodan, Aurel Ba· să mă angajez să scriu un scenariu
1ului. ranga - care au avut un de pe vremea lui Litovoi Vodă, cu
ma· oarecare contact cu arta toate că spectatorul din mine ră mîne
m ••• fllmulul no1tru. c urios şi pentru astfe l de producţii.

13

https://biblioteca-digitala.ro
 b\\[L
I
P rimul motiv este simplu şi pe deplin
avuabil: nu mă pricep în meseria aceasta şi
s atinge problemele cu adevărat umane, care
mi-e destul de g roază că în mare măsură un
scriitor este un etern diletant, lucrînd în
afară-de formule şi citate. Însă poate cu timpL.I,
întrucit în lumea noastră vizuală cinematografia
reprezintă o tentaţie, nu numai de publici-
tate, îmi voi depăşi această reţinere. Din zvon
public am' auzit însă că una sau cele două
cărţi ale mele <>r fi în planul de perspectivă
al cinematografiei. N-am controlat pentru că
nu mă interesează.
Filmele româneşti, cu rare excepţii, sînt
slabe, minore, pe o tematică minoră, încer-
cînd să facă unele progrese în spiritul unui
alexandrinism detestabil. De obicei, nu în-
cearcă nici atît. Sînt de acord cu concluziile
comisiei ideologice, care explică insuccesele
cinematografiei româneşti prin lipsa de teme
majore, prin neglijarea unei orientări polit ice
şi ideologice. Prin asta înţeleg, şi în 1968 cred
că e normal să înţelegem aşa, că nu se atacă
problemele reale şi complicate ale v i eţ i i
contemporane, aşa cum se prezintă ele, con-
tradictorii, adeseori tragice, marcate prin
efortul celor mai buni de a depăşi limitările
şi greutăţile, nu totdeauna cu succes imediat.
E nevoie de o per<epţie, de o sinceritate fotală
a structurii 'omului de la noi, în acest sfîrşit
de deceniu, e nevoie de ridicat problemele
fundamentale ale trecutului apropiat, cu acelaşi
curaj cu care 1-a ridicat şi conducerea partidu-
lui, de nenumărate ori, ca de exemplu în
timpul plenarei din aprilie. Atunci cînd se vor
„Antonioni, Fel/ini
14
se desprind din deferinţă şi din dorinţa de
mai bine, din încrederea care încearcă să
depăş~ască disperarea, se va putea vorbi de
o şcoală naţională românească, aşa cum se
vorbeşte de una poloneză sau cehă. Aş vrea
să v~d un „Cenuşă şi diamant" românesc, de
exemplu, în care să se vadă umanul prin
transparenţa socialului şi a istoricului. Awnci
clnd vom ataca teme majore, in mod total,
dacă regizorul are talent (şi ciţiva dintre ei
au) se vor găsi mijloacele de limbaj artistic
care să focă tema pregnantă, percutantă,
str1.cturată. La noi uneori lehuzesc munţii şi se
naşte ridicolul şoarece.
A face cultură socialistă cred că înseamnă
a te orienta spre major, spre adevăr, spre
sinceritate, spre reoi. ln artă, realul, bineîn-
ţ".!les, nu e aparenţa ci esenţialul. Toate aceste
I JCruri sînt adevăruri „de la Palisse" - care
mai era iri viaţj, ~u un sfert de oră îr.ainte
de moartea lui. Însă mă scuz pentru banal•~ate,
ac!ud ndu-mi aminte că s-a făcut mare cultură
numai atunci cînd în locul alexandrinismului
s-au pronunţat răspkat adevăr u rile cele mai
simple şi la mintea cocoşului, cu condiţia
să avem cocoşi măcar autentici şi nu d1r\ cio-
co!ată, pentru vitrine.
Eu nu mă văd personal în stare să-mi petrec
zile întregi în audienţe, prefer să-mi scriu
cărţile, bune, proaste, cum or fi - care sînt
terminate cînd am formulat ultima frază.
Un scenariu înainte de a deveni film nu e
n'mic, decît un plan, un proiect, o fantomă.
acceptă şi scenarii scrise -de alţii, dar scot filme grandioase" („La do/ce vita").
https://biblioteca-digitala.ro
M-ar. interesa să lucrez pentru cinematografic, în cazul
unei colaborari foarte competente, foarte strînse cu un
regizor bun, între el şi mine existînd afinităţi de concepţie
şi de modalitate. Eu nu cred în scenariul care, chiar dacă este
bun, e predat unui regizor, bun la rîndul lui, dar care nu
are riici o contingenţă de viziune, de stil.
De altfel nu cred în genere în scenariul bun care să fie
predat unui regizor spre turnare. Pentru că, oricît ar fi de
interesant scenariul şi oricît de receptiv ar fi regizorul ,
acesta tot va face modificări, modificări care de cele mai
multe ori nu vor atinge doar detaliile unor scene, ci vor afecta
însăşi structura lucrării propusă de scriitor, indiferent de
calitatea ei. Şi e firesc să fie aşa, regizorul fiind, în ultimă
instanţă, autorul filmului.
Găsesc atunci că e bine să nu ne facem iluzii despre sce-
nariu/ absolut, perfect definit de scriitor (scenariu din care
se tntlmplă să nu rămină la urmă nimic), şi să se lucreze
de la tnceput în cadrul unor echipe de scriitori şi regizori.
Merg mai departe şi spun că, de fa.pt, regizoru/ ar trebui să
vină cu ideea filmului şi el să fie acela care să-şi caute scena-
riul şi nu invers. .
Apoi, la noi se pare că preferinţele studioului merg spre
scenariul-nuvelă sau scenariul-roman, iar un scenariu care
nu are suficiente descrieri, suficiente analize psihologice e
refuzat. Or, practica altora, care m-ar interesa şi pe mine,
constă şi ar consta într-o varietate de forme de colaborare
care să permită, de pildă, aprobarea unui scenariu de 30
de pagini, conţinînd embrionul dramatic al viitorului film,
urmînd ca ulterior el să fie dezvoltat, pe calea unei colabo-
rări cu regizorul, cu un dialoghist eventual, pentru că există
o tehnică a dialogului de film, diferită de cea de teatru. ln
ceea ce. priveşte însă partitura concretă a fiecărei scene,
detaliile ei, realizarea ei afectivă, toate acestea urmează să
revină regizorului. Asta aş înţelege eu prin regizor bun şi
în aceste condiţii aş vedea rodnică o colaborare scenaristică.
 E)(J)erienţa mea cinematografică, mă refer
la experienţa mea de scenarist, ţine de pre-
istoria cinematografiei rornâ~eşti: e vorba de
un fii m pe care l-am scris în I949 şi de ale
cărui rezultate e mai cuminte să nu amintesc.
Totuşi, sînt profund sedus de ceea ce se numeşte
cu un termen metaforic „a şaptea artă'', dar
pe care o consider printre primele, din motive
ce de asemenea nu mai trebuie reamintite.
Aş conlucra cu entuz iasm la obţinerea unui
film românesc contemporan, dar cu o singură
condiţie: dacă m-aş întîlni cu ' regizorul meu.
1nţeleg prin regizorul meu a doua faţă a con-
ştiinţei mele artistice. Şi pentru ca definiţia
să nu rămînă totuşi în sfera celei mai depline
ambiguităţi, înţeleg prin regizorul meu pe
ocel creator de artă care, înţe/egindu-mă
infinitezimal şi din sugestii, să mă exprime moi
fericit decit aş reuşi să o fac eu fnsum1. Din
nefericire, şi o spun cu toată francheţea, imensa
„Aş vrea să văd un „Cenuşă şi
majoritate a regizorilor noştri de film încearcă
să se exprime pe ei. Se naşte de aici o diver-
genţă şi o incompatibilitate in adjecto. Eu
înţeleg poziţia unui regizor de film care năzu­
ieşte la opera sa totală. Mi se pare însă că şi
scenaristul are măcar jumătate din dreptul
acestuia. Şi atunci, iată că ne aflăm în faţa
unei noi fabule cu o varză şi cu o capră, şi
înaintea eternei dileme privind întîietatea
oului asupra găinii sau viceversa.
Nu mă încumet să merg mai departe.
Mă opresc, nădăjduind că într-o zi mă voi
întîlni totuşi cu regizorul meu sau, ca să fiu
modest, sper că într-o altă bună zi un regizor
se va întîlni cu mine. Şi atunci poate că, dintr-o
simbioză fericită şi lipsită de trufii, se va naşte
un film care nu va însemna doar un pas îna-
inte, cum se spune cu indulgenţă la apariţia
fiecărei noi pelicule, ci se va naşte un film
pur şi simplu.
diamant" românesc"
https://biblioteca-digitala.ro
Am discutat mai îndeaproape cu cîţiva regizori: majo-
ritatea lor utilizează trei ani de viaţă pentru cucerirea şi
pregătirea unui f ilm, zece luni pentru elaborarea peliculei,
apoi alţi trei ani pentru cucerirea şi pregătirea filmului
următor şi aşa mai departe. Uneori acest „aşa mai departe"
e foarte îndepărtat, astfel incit autorii la care mă refer
trăiesc între dou ă filme aşa cum ar trăi între două războaie:
o epocă. Am urm ă rit ciţiva actori pe platouri. Majoritatea
- şi nu e vorba de figuranţi ci de valori autentice - cheltu-
iesc o oră pentru a străbate cu autobuzul, ca nişte navetişti
artistici, drumul de la Bucureşti pînă la studioul din judeţ,
două ore pentru machiaj şi costumare, alte două pentru repe-
tarea scenei planificate, apoi; după îndeplinirea misiunii, o
oră pentru demachiare. o oră aşteptarea autobuzului, o oră„.
Plecat dimineaţa de acasă, se întoarce seara. Dacă întrebi
o dată o actriţă prin ce anume s-a exprimat ziua ei de fil-
mare, s-ar putea ca interpreta să-ţi răspundă:
- Am zis „te iubesc, Vasile"!
într-o vreme cînd ordinatoarele transformă minutul
într-o zi, mecanismele cinematografiei preschimbă o zi
într-un minut.
În sfîrşit, am discutat cu doi sau trei scenarişti. În acest
domeniu care - dacă am înţeles bine - constituie obiectul
anchetei de faţă, după cum 1-a constituit în 1954 şi după
cum· îl va constitui şi în 1973, noţiunea de timp s-a relati-
vizat într-atîta incit prozatorul · care păşeşte dimineaţa în
lumea filmului venind cu tramvaiul de la o revistă de litera-
tură, simte că a trecut dintr-o geometrie într-alta. Aici nu
se mai discută în zile, ci în jumătăţi de ani . Scăpîndu-se din
vedere, pOiite, că oamenii sosesc dintr-o lume unde jumătă­
ţile de an sînt oarecum limitate ca număr. Şi că se întorc tot
acolo. Adevărul este că cea mai mare parte a timpului se
foloseşte pentru a nu se înfăptui ceva. Se moare mult la
cinematografie. Forţa de distrugere a acestui domeniu este
decuplată în raport cu alte zone culturale (literatură, muzică)
părînd asemenea bombelor atomice în comparaţie cu arma-
mentul clasic. Prima pornire te indeamnă, fireşte, să conec-
tezi dezastrul la existenţa persoanelor. Mi-e teamă însă că
pe undeva maladia cinematografiei este congenitală, izvo-
rînd din însăşi condiţia ei şi că pînă la urmă vom spune des-
pre funcţionarii şi funcţionarea acestui sistem de imagini,
aşa 5u~ spunea Cehov despre căsnicie: „Nevasta, tot ne-
vasta„.
Acum cîţiva ani l-am întrebat pe Henri Col pi:
- Ţi se pare normală cantitatea de timp consumată
pentru numita „muncă cu scenariul", pentru decupaj,
revizuiri, reveniri, adaosuri, scurtări, precizări, lămuriri,
clarificări, limpeziri.„
- Nu, mi-a răspuns Colpi roşind. O dată am lucrat,
ca să zic aşa, la Paris, cu un romancier bun, focund şi foarte
Ocupat, căruia producătorul îi solicita,;e un scenariu.
Prozatorul predase textul potrivit termenilor contrac-
tuali. Au urmat, la cererea producătorilor, căci fotoliile
secretează idei, cîteva „modificări". Autorul - un domn
rezonabil - le-a luat în consideraÎie, făcînd schimbări le
cerute. După o lună de zile, altă lectură, alte observaţii, alte
cerinţe („poate că rolul femeii ar trebui, ştiţi, „."). Eu, în
calitate de intermediar între capital şi condei, am sunat
iarăşi la uşa scriitorului. Omul care pornise să scrie ceva s-a
întrerupt, întorcîndu-se încă o dată la scenariu. După alte
două luni, în mai, scena din februarie. Pe urmă, în iulie,
scena din mai. La sfîrşitul lui decembrie scenariul era sfîrşit
în înţe lesul de scos din producţie. Atunci, romancierul mi-a
spus cu o tristeţe dincolo de orice: „Dragă domnule Col pi ,
de ce mi-aţi ucis un an de zile l Eu aş fi scris în timpul acesta
un roman. Şi l-aş fi publicat. Un roman pe care nu-l voi
mai scrie, poate, niciodată".
,- Cine. era romancierul? l-am î~trebat pe Col pi.
- Henri Troyat, de la Academia Franceză .
Concluzia nu e roză:
toţi scriitorii otleaplă un regizor.
Regizo rul care nu apare.
ŞI regizorii I
f5
 . De o după trei fllme de aucces de
public tl de prestl9lu, nu numai tn
cadrul cinematagraflel na ţ ionale dar
care cu impus -o JI pe plan Inter•
„. ŞI najlonal, Liviu Ciu lei a pă ră s it platoul
pentru un timp atît de t ndelungat t•
REGIZORII

.[LO\YJIJOIJ @OOIJ[UED · ..
~am refuza t scenar11
Revenind
la regizori,
ne-am gînd it
să-i lăsăm

ca demiurgi
- care nu m ă atrăgea u... »
„ Pădurea splnzuraţilor" cu tot pre- ani doresc să filmez „ Visul unei nopţi te hotare. Cum spuneam, filmul nostru
miul de prestigiu internaţional care 1-a de vară". De ce? Pentru că acest proiect are forţe artistice, interpretative de
îndreptăţiţi obţinut la Cannes, nu s-a vîndut, sau nu a născut în mine un lucru esenţial, pen- prim rang, dar dramaturgia noastră
s-a vîndut în măsura în care ar fi tre- tru că mi se potriveşte. Şi cred de a$e- cinematografică nu se situează pe acelaşi
ai buit. Şi asta cred, datorită faptului că menea că un astfel de film ar putea plan. Cred astfel că e bine să valorificăm
pe afiş nu erau nume de actori de circu- impune cinematografia românească pes- ceea ce avem bun pe un subiect inter-
celei de-a şaptea laţie mondială. Kovacs, Ciobotăraşu, naţional, cu o rază de i::cnetrJţie mare.
Schăffer, Rebengiuc sau Ana Szeles şi japonezii nu s-au sfiit să facă un film
arte - Gina Patrichi erau toţi excelenţi, dar despre „Macbeth".
iată că nu a fost suficient. De aceea cred În ultimul timp am constatat cu bucu-
în coproducţie ca mijloc de pătrun­ rie că regizorul a fost „reabilitat". Este
faţă în faţă dere a filmului românesc pe piaţa mon- 4n adevăr care trebuie să-şi recapete
cu cele mai
revelatoa'"~

î n trebăr i

surprinse
în
ancheta no astră

•
dială. Ideea de coproducţie nu se justi· confirmarea, Adevărul acesta este uneori
fică pe linie artistică, cum spuneam greu de perceput deoarece imensa
avem actori foarte buni, scenogr,fi, majoritate a filmelor turnate sînt pro-
operatori foarte buni, dar ea se justifică ducţii ce serie. Dar cum în artă exce;i-
pe linie de difuzare. „Pădurea spînzu- ţia creează regula. „ Regizoru I este
raţilor" a dovedit din plin acest lucru. important pentru că el este primul
În aceşti ani în care am rămas în care vede filmul. Eu ln clipa de faţă
1fara platourilor de filmare, am încercat sînt spectatorul „ Visului unei nopli
să lucrez la o coproducţie pe un scena· de vară", Filmul mi se proiectează în
riu care mă interesa, dar ea nu s-a f iecare seară pe tavanul camerei mele.
perfectat. Am refuzat apoi scenarii A fi regizor înseamnă tocmai să poţi
care mi-au fost propuse dar care nu reprezenta o acţiune într-o suită de
mă atrăgeau, ca „De trei ori Bucureşti", imagini cărora să le dai caracter, reali·
"Această fată fermecătoare", De mai mulţi tate: De pildă, în „Ivan cel Groaznic"

16

https://biblioteca-digitala.ro
 • DE CE
UN REGIZOR
CA PINTILIE
N-A MAI FOST
CHEMAT
SĂ FACĂ
FILM~
Şerban Cristo~·ici
student Arhitectură
Nici o modestie nu e prea încăpitoa-
re, nici o prudenţă nu e prea firi măsură
cînd dim declaraţii despre proiecte de
film românesc. lntrebaţi-mi despre tea-
tru, despre proiectele mele în teatru.
Vă voi rispunde calm, precis - e un
calm natural de lucru, de creaţie .
Ştiu spre ce tindem eu ş i colegii mei ;
cred ci şt i u ceea ce e prost, ceea ce e
bun ; există o ierarhie, un climat ordo-
nat, raţional, în sfî11it, aspiraţiile noas-
tre,în mare parte împlinite, au o coeren-
ţi, au o structură.
lntrebaţi-mi de cinematografie şi sen-
timentul de vid mă plezneşte din toate
punctele card inale.
Daci m-am apucat totuşi să fac film
înseamnă ci pe undeva in acest vid
intuiesc eu un reuim, un miraculos,
inexplicabil punct de reuim al unei
pirghii care să deplaseze, să schimbe
ceva. Acest punct de reazim, (rafii şi
esenţial, este respectul adevdrului.
Este cu deslvi11ire imposibil şi into-
lerabil ca în planul ex i stenţei sociale
si existe o asemenea sete de adevăr,
o asemenea dorinţi de demistificare,
sau „81 / 1 " si ngurul , un icul autor este
reg izorul. Am dat aceste d ouă exem-
ple pentru c ă sînt cele care mă
an i m ă cel mai mult . De ob icei ca
artist eşti mobil izat în do uă cazuri:
cînd vezi o oper ă foarte proastă , atunci
încerci s ă repari făcînd tu un lucru
bun, sau ctnd vezi o operă de a rtă
foar te bună, atunci vrei să fa ci ş i tu
la fel.
Anticipînd per fectarea unei copro-
ducţi i vă pot spune cite ceva despre
„ Visul". Aş vrea să păstrez t extul inte-
gral , încercind ca materialul poet ic s ă
cupr i ndă cît mai multe zone ale existen -
ţe i noastre, grefat pe realita tea con -
tempora nă, reprezeritînd o rganic punc-
tul nostru de interpretare, con cep ţi a
noastră actual ă. Evaziu nea într-un
s paţiu oniric ca ş i în „8 1 / 1 " , îţi d ă
libertatea să compu i ~em ni fica ţii, al uzii
• DE CE
• UN REGIZOR DE TALENT
• CA MIHAI IACOB
• ÎŞI PIERDE TIMPUL
• ECRANIZÎNDU-L PE
• MARK TWAIN, CÎND NOI
• NU AVEM ÎNCĂ UN FILM
ADEVĂRAT DESPRE TINERET~
Traian Ionescu
inginer l.P.A.
o asemenea repulsie faţă de idilism şi Sper că la ora cînd apare revista asta explici de ce am lucrat Tom
să mi aflu în plini filmare a unul film Sawyer.
formalism şi nimic, sau aproape nimic
de actualitate. Iar daci nu mă voi afla,
d in acest mare ş i generos elan social
să nu se refle cte în cinematografie.
Declaraţiile în cinematografie nu mai
au absolut nici un rost. Cunoaştem
absolut toţi acest adevăr elementar -
de tipul lui «regele e gol» inavuabil în
condiţiile unui formalism paralizant ;
dar vital , regenerator în condiţiile in
care izgon irea minciunii e un program
de stat. Nu putem să facem nici un pas
mai departe pini nu lichidim acest
adevăr elementar. extra-estetic. ln tea-
tru am învăţat, stipinim bine, o;donat,
frumos, realist, obli&aţiile noastre a-
colo sint estetice, aspirim spre o zonă
rarefiată şi strălucitoare a realismului
maiic ; in film,silabisim primele litere
din abecedarul realismului, obligaţiile
noastre sint in primul rind sociale,
abia ne pregătim să decolim .
Pentru mine «Reconstituirea» este
o astfel de primă invirtitură de elice,
o primi muşcătură năuci. din aer, abia
încerc gustul lui.
mu lt ma i percutan te decît dac ă te-ai
p ăstra în planul concret-real. ln acest
univers, eroii se vor mişca ca într-o
lume a lor, ci ne matograf ic
cre d ibi l ă
şi recognosci b ilăîn raport cu e xi ste nţa
noa stră. Aş vrea să con densez în imag in i
e senţe rezu ltate d in suma expe ri en-
ţe l o r uman e şi artistice, un fil m ca re
să cuprindă forţo şilimitele de i magina-
ţie ole omului de-o lungul veacuri/or.
Adică aş vrea să fiu în stare să fac un
film care să nu se fi putut face fără
t ot ceea ce s-a făcut înaintea lui. De
p ildă, în acest film a portu l lui Hiero-
nymu s Bosch faţă de omeni re trebuie
fru cti ficat. Asta nu înseamnă că filmul
va f i un stud iu de istorie a artelor, dar
ev olu ţia artelor ar trebui, de exem plu,
să e xpl ice fenomen ul de com porta re De ce am lucrat «Tom Sawyer»? Pentru că„ .
a t ineretu lui de ast ăzi . Cum ? Acest
cum aş vrea să fie concl uzia filmu lui .
17
https://biblioteca-digitala.ro
 • NU PREA MĂ DUC
LA FILMELE ROMÂNEŞTI...
CÎND VEZI
SĂLILE GOALE
NICI NU-ŢI VINE
SĂ INTRI:
DACĂ ALŢII NU SE DUC
DE CE
SĂ TE PĂCĂLEŞTI TU~ Ce este succesul?
Ion Năsturescu
frezor Griviţa Roşie

Succesul este o noţiune labilă; îm-

bracă forme variate şi chiar antago-
nice. Succes a avut şi «Cartagina în
flăcări» cu masele de spectatori făcînd
coadă săptămîni de-a rîndul la casa
cinematografului, dar şi„Umberto D','
a cărui prezenţă de cîteva zile, urmă­
rit de un public modest numeric, a în-
semnat o cotitură în concepţia de spec-
tacol cinematografic a unei epoci. Fil-
mul, creaţie a acestui secol, este în
acelaşi timp artă şi industrie...
La prima vedere s-ar părea că aceste
noţiuni pot convieţui paşnic . În rea-
litate, produsele lor nu prea au legă­
tură intre ele. Industria cinematogra-
fică, producătoare de bani, are mai
mult comun întru structură cu suro-
rile ei Krupp, Bayer, Dupont de Ne-
mours, Renault, Fiat, Philip Moriss ...
etc. decit cu arta cinematografică,
produs de suprastructură, care repre-
zintă nevoia spirituală a unei epoci ,
alături de poezie, filozofie şi pe care
oamenii le produc nu pentru. a se îm-
bogăţi, dar de pe urma cărora socie-
tatea profită în mersul ei înainte, cel
puţin egal cit de pe urma industriei.
Într-o «Cinematografie» poate că
este firesc să existe ambele feluri de
produse, o categorie susţinînd-o pe
cealaltă; producţia comercială aducă ­
toare de bani susţine material produc-
ţia de artă, care la rîndul ei susţine mo-
ral producţia comercială, trecîndu-i
ceva din prestigiul ei artistic, atîta vre-
me cit ambele poartă denumirea co- tăţii artistice propuse, despre care nu prefer vocalele consoanelor. V-aţi nească în anumite momente). Dar tre-
mună de film. Amestecarea acestor nu are idei preconcepute, nu tot astfel intrebat ce este determinant în reali- buie să încremenească, sau să gîn-
noţiuni creează însă uneori confuzie se întimplă cu spectatorul de specia- zarea acelui specific cinematografic dească, iar nu să doarmă . Cînd publi-
şi panică printre producătorii derutaţi litate, victimă a tiparelor cunoscute: dacă scenariul nu este? Bineînţeles cul va învăţa din ce în ce mai mult să
de unele aspecte ale relaţiei film-pu- el nu se lasă condus de evoluţia unei realizarea sintezei artistice. Dar să înţeleagă un film şi pe alte coordonate
blic. Ei pot fi liniştiţi amintindu-li-se stări emoţionale, el nu participă la ne restrîngem la imaginea plastică, decît cele pur sentimentale şi de ins-
că în vreme ce producţia comercială temperatura sălii, el aşteaptă.să zicem, domeniu atit de drag tuturor, dar ig- tinct, bucuriile lui de spectator vor fi
poate fi înlocuită printr-un alt obiectiv retrospecţia! sau după împrejurări o norat ca foncţie. Există două momente mai multe şi mai profunde. Artele tra-
economic care ar raporta financiar a ltă formulă pe care au consfinţit-o în realizarea imaginii plastice; reali- diţionale ş i -au cucerit de mult ase-
tot atît de mult, producţia de artă nu Godard, Lelouch etc. şi care -poate zarea planului general şi prin aceasta menea consumatori avertizaţi. Este rin-
poate fi înlocuită prin nimic. Deci ab- fi cîndva ignorată dar într-o altă limbă. munca regizorului de film se asea- dul filmului. Este desigur mai greu
solut necesară, sin11ura care iustifică Ce ne vom mai mira atunci de «nou- mănă cu aceea a regi zorului de tea- decît la artele tradiţionale, consoli-
virtual existenţa unei cinematografii, tatea formulei» de «laconismul expre- tru şi decuparea în acest cadru gene- date teoretic
rămîne doar producţie de artă . Este · siei» etc. etc. ral al punctelor lui esenţiale ... şi de Drumul artei cinematografice este
direcţia către care trebuie lndreptată · Arta de a fi spectator se dobîndeşte aici începe marele mister al relatării încă plin de surprize. Să-l parcurgem
capacitatea de creaţie a unei cinema- tot atît de greu ca şi aceea de a face cinematografice. cu sentimentul defrişării de drumuri,
tografii naţionale, mai ales într-o e- film: realizînd drumul invers, specta- Agitarea aparatului nu înseamnă cu acceptarea faptului că la fiecare
tapă de afirmare şi de exprimare a unui torul descompune sinteza pe care a neapărat «decupaj». A avea în cadru cotitură ne poate aştepta explozia unei
crez artistic propriu. compus-o realizatorul de film. numai pe cine trebuie, exact cînd tre- afirmări care poate contraria retina
Se vehiculează mult noţiunile «cine- Ce mai poate fi socotit «necinema- buie, a investi uneori mişcarea cadru- sau urechea, dar trebuie să ne aştep­
matografic», «acinematografic», «anti- tografic» într-o epocă în care filmul lui cu funcţii emoţionale, conjugarea tăm la toate acestea,pentru că vrem
r.inematoarafic» făcîndu-se cele mai a cucerit pină şi posibilitatea psiha- eficientă a cadrului cu replica şi miş­ nu vrem, drumul artei cinematogra-
derutante aplicaţii. Există o pornire fu- nalizei?!. .. Sintem tentaţi să credem carea actorului, asigură cel puţin o fice prin istorie abia a început.
ribundă împotriva dialogului în film că nimic din ceea ce este accesibil relatare normală a unui fapt. De la în concluzie, cred că succesul este
(de ce nu şi împotriva monologului?). literaturii, nu rămîne neaccesfl:lil fil - insuşirea acestor date elementare ale şi trebuie să fie o mare bucurie pentru
Epicul trepidant al unui !':cenariu, mului. Condiţia este ca materialul li- artei' povestirii, drumul duce mereu artist, înţelegînd prin succes nu fra -
reducerea la minimum a dialogului terar să-şi găsească echivalenta în mai departe prin toate stilurile cinema- casul marilor gale, nici pozele vîndute
nu asigură neapărat şi calitatea de traducerea cinematografică, iar nu ca tografice, unele de mare virtuozitate cu 1 leu bucata, ci sentimentul demiur-
«f. cinematografic», după cum abun- materialul literar să fie într-un fel sau altele de mare personalitate. gic de mişcare a conştiinţei unei epoci.
denta dialogului nu poate constitui altul conform prejudecătilor noastre. De caracterul acestei relatări„pre 0 Este puterea pe care n-a avut-o secole
un viciu de concepţie artistică. Se afirmă: Filmul este imagine, cum şi de realizarea perfect unitară de-a rindul decît literatura.
Este posibilă şi o modalitate şi alta. dar se uită că această imagine în- a sintezei, depinde «cinematografis- Prin filiaţie filmul îşi asumă astăzi
Mai precis ar trebui să fie posibile a- seamnă accepţia amplă, complexă a mul» sau «necinematografismul» unei acest drept şi risc.
tîtea modalităţi cîţi regizori există pe noţiunii de imagine şi nicidecum nu pelicule şi nu de cantitatea de epic Şi tocmai aici este difetenta dintre
lume. Dar dacă spectatorul obişnuit, se referă la sfera de imagine vizuală. cuprinsă de scenariu. Acţiunea unui industria cinematografică şi arta ci-
înarmat doa( cu sensibilitate nativă Cine poate afirma ce e mai impor- film poate fi şi statică, doar obiectivul nematografică. După «Cartagina în
se lasă mai uşor condus pe drumul tant: sunetul sau imaginea? N-aş nu are voie să fie inert şi impasibil(ob- flăcări» se mănîncă şi se doarme li-
pe care i-1 propune autorul filmului putea să optez pentru nici una - aşa servaţi am spus inert şi nu neagitat, niştit, după «Umberto D» am auzit că
şi se adaptează fără rebifări , modali- cum în poezie fie ea de limbă latină, fiindcă obiectivul poate să increme- un vinovat s-a sinucis.

18

https://biblioteca-digitala.ro
 • iN PRIVINŢA FILMELOR
DE ARTĂ
NU LE APROB
DECÎT IN SCOP DIDACTIC:
DACĂ MĂREŞTI
SUPRAFEŢELE POROASE
ALE UNUI TABLOU DE ŢUCULESCU
ŞI LE MIŞTI SUB OBIECTIV,
NU INSEAMNĂ CĂ FACI FILM
CI CONFERINŢĂ FILMATĂ .
Zamfir Dumittescu
student Arte Plastice
IDJUM ill~OO/A1fE
Nu există doi oameni
care să vadă identic
Ca şi cu o cMatrfoşku, la al cirui
simbure de pipuşl coloratl ajungi nu-
mai dupi ce ai desflcut pe rind pe cea
foarte mare, pe cea potrivit de mare, pe
cea mijlocie, etc„ tot aşa şi despre filmul
de aru. aceastl Cenuşireasi a Cenuşă­
resei, ajungi sl fii chemat sl vorbeşti
numai dupi o infinitl ribdare.
Mie, de exemplu, mi se întîmpli lu-
crul acesta acum pentru întîia datl
dupi unsprezece ani.
Sl profitlm aşadar, cu toatl primej-
dia sau ,dimpotrivl, meritul subiectivi-
tlţii.
Şi atunci despre prejudecăţi „.
Nu mai departe decit între colegii
de breasll, existl instalatl prejudecau
d filmul de artl este un film cuşont,
d reprezintl o evuiune de la proble-
mele arzltoare, d e un gen limitat de
un material iconografic, static («film
cu poze»). d «n-ai ce filmu.
Nu le pot impirtişi convingerea.
ln primul rtnd nu consider filmul de artă
Ia r tre- o reflectare a reflectării. Şi asta, poate,
~ gin-
pentru că arta mi se pare o realitate tot
i publi- atit de arzătoare şi de pasionantd ca şi
nult să
realitatea vieţii. ln fond, infinitele fonne
donate de manifestare ale vieţii sint şi ele finite
de ins-
în ultimi instanţi, comportamentele,
r vor fi gusturile, realizirile omeneşti se asea-
eletra-
mini - de aceea consider statica unui
t ase- material iconografic, numai o aparenţi
e rîn-
- şi tocmai învingerea acestei limitlri
greu aparente, o cauzi paslonantl.
onsoli-
Mi se pare pasionantl explorarea cu
aparatul de filmat a unui univers artis-
:e este tic, tncercarea de a pltrunde în
:urgem cea mai tainici dintre taine - creaţia
rumu ri , - stabilirea prin montaj a unor ase-
fiecare miniri sau diferenţe care duc la desci-
tia unei frarea unul stil sau a unei şcoli - glslrea
retina
unor corespondenţe sonore care să te
aştep­
faci sl pătrunzi mai adînc Intimitatea
~ vrem
unei opere sau a unui artist. Să cintă­
!rtogra- reasci toate astea chiar atît de «uşor» 1
rt. Exlstl pe unnl prejudecau falsificirii.
iul este
Desigur daci ar fi sl ne anpjim pe
pentru un punct de vedere purist, orice repro-
IU fra -
ducere este o falsificare. Şi orice tablou ,
vindute
de exemplu, transpus într-o altl fonnl
lemiur-
decit cea în care a fost elaborat ini-
i epoci.
ţial - desen. gravuri, litografie etc.
secole
- este o altl operi. Despre asta vorbea
şi criticul francez Henri Focillon şi
I astăzi
lucrurile sint firă îndoială adevirate.
Dar cred că filmul de artă nu are a re-
1 dintre
produce pe cea mai largă dintre scări,
arta ci- un tab/dl.I, o sculpturlJ', sau un monument
1ina în arhitectural. El trebuie să aibă ambiţia
trme li- de ~I tălmăci cu mijloacele specifice artei
1uzit că filmului. Tabloul, sculptura sau monu-
mentul filmat nu mai este numai ta-
bloul, sculptura sau monumentul în
cauzi, ci mai ales ceea ce un anumit
om a vhut prin intennediul unui obiec-
tiv. Şi pentru a întîmpina o discuţie
despre arbitrariu, să nu uităm că nu
există doi oameni care să vadă identic
o operă de artă, sau măcar un singur
om care s-o vadă de două ori in exact
acelaşi fel.
Şi tot aici ar trebui să ne amintim
puţin adevărul vechi ca lumea, ci rever-
sul oricirei pierderi este de fapt un
ciştig.
Ceea ce se pierde din întregul unei
opere de artl perceputl cu ochiul liber
prin încadrarea ei în dimensiunile sus
ale cadrului cinematografic, se ciştigă
prin descrierea ei cu un obiectiv sau
altul, prin detaşarea detaliului, prin
evidenţierea lui cu ajutorul unei anu-
mite lumini; prin zibovirea în timp,
prin citirea pe verticalii., prin sondarea
pastei, aşa cum ochiul omenesc nu ştie
şi nici nu poate s-o faci în condiţii
obişnuite. Da, e adevărat, tabloul de-
spre care vorbesc este şi nu este tabloul
care atirnă indiferent, pe un panou de
muzeu - el este un tablou citit de
mine X sau Y, om al filmului - pentru
ci eu, X sau Y,cineastu~am ceva anume
de spus despre el sau prin intennediul
lui. Dar de ce să-i fie refuzat tocmai
filmului de artl dreptul viziunii perso-
nale sau al licenţei poetice 1 Şi aici ne
apropiem de o altl prejudecată : aceea
care încearcă să limiteze funcţia filmului
de artă la una didactică.
Abordînd-o,ar trebui să ne extindem
la o discuţie despre genuri, dar nu e
nici cuul, nici locul. M-aş mlrgini nu-
mai la a spune, ci mi se pare domeniul
destul de încipător pentru a cuprinde
orice fonnl de exprimare, de la lecţie
la eseu şi înapoi d,în afara conferinţei
sau lecţiei filmate, filmul de artă ar
trebui să aibă ambiţia de a educa impre-
sionind, în 1>rimul rind.
Un film, în cele 10 minute acordate
lui în medie, nu poate epuiza, el tre-
buie să stîrneasci curiozitatea, sl dispu-
nă pentru înţelegere, sl şocheze, să
deschidă nişte drumuri. Dincolo de
sala de cinematograf sînt bibliotecile
şi muzeele. Filmul ar trebui sl constituie
un imbold, sl impulsioneze, să dea o uşă
de perete. Şi ar fi enonn.
Cum spunea odatl Victor Ion Popa:
«Trebuieşte o artl care sl înveţe ce e
arta, fiind ea înslşi o artl»„. De ce toc-
mai filmul de artl sl nu adere la acest
deziderat I
https://biblioteca-digitala.ro
• ION MARINESCU
• (DE CE ATIT DE TIRZIU
• DESCOPERln) ...
• lonită Ieremia
• electrician l.T.B.
Ancheta noastri a fost
unanimi tn a da o buni
apreciere artei actorlt9'ti
tn filmele noastre. Nu are
rost sl tn,lrlm toate aces-
te excelente calificative.
Nu vrem sl cldem fntr-o
atmosferi festivi.
Doui tntrebirl-cloleanţe
ni s-au pirut fnsl el merl-
tl sl prlmeasci un rlspuns
din partea celor vizaţi.·
• NU AVEM INCĂ
PILME PSIHOLOGICE
LA fNĂLŢIMEA
UNOR ACTORI CA
GEORGE CONSTANTIN,
- Rlspunsul e foarte simplu : pentru
ci nu existl scenarii de mare adincime
psihologici. Cel puţin pinii. în ultimul
timp eu nu le-am citit şi nu le-am vhut
în filmele noastre. N-au existat scenarii
care si intereseze în foarte mare mlsurl
nici publicul, nici actorii - ci texte de
minimi rezistenţii. pe care noi am fost
intl'-un fel obligaţi să le judm. Acum
clteva luni,de exemplu,Vitanidis a intrat
în producţie cu un film pentru care
Irina Petrescu a fost rechemată din
California. S-au construit decoruri , s-au
flcut costume, s-a cheltuit o mare can-
titate de munci. Ba chiar s-a şi filmat o
zi, dupl care filmul a fost oprit pentru
că realmente scenariul ţra foarte, foarte
slab.
Primele scenarii excelente le-am citit
abia anul acesta - «Rlutlciosul ado-
lescent» al lui Breban şi «Reconstitui-
rea» de Lucian Pintilie : ambele por-
nesc de la fapte care în viaţa de toate
zilele se numesc banale,dar care conţi n
esenţa ce le poate transfigura în mo-
mente artistice. Am aflat ci scenariul
lui Breban se afli de trei ani ln studio.
Poate mai existi şi altele in aceeaşi
situaţie.
Avem cu toţii puţini experienţi în
cinema, pentru el n-am avut, practic,
cu cine si înviţlm nişte lucruri specifice
filmului. Eu am flcut vreo patru filme,
dintre care trei nu mi-au oferit nici o
satisfacţie . ln ultimii. instanţl, actorul
oricit de bun ar fi el, nu poate face
nimic în lipsa unei partituri .
Mă interesează teatrul în mod special,
pentru ci acolo se invaţl mai multă
meserie: joci pe texte mari şi lucrezi
cu personalitlţi regizorale diverse.
lipu scenariilor - acesta e. repet,
defectul principal; firi să intrlm in
deficienţele de organizare ale studiou-
lui Buftea care pe mine mi deplşesc .
Uneori , în teatru, se poate realiza un
spectacol bun în ciuda unui text slab :
Penciulescu a creat un spectacol exce-
lent dintr-o piesl slabi cOricit ar părea
de ciudat» - dar aceasta e excepţia
care confinnă regula. Marea majoritate
a pieselor şi filmelor de actualitate sînt
la ni telul cel mai de jos. Se pot da, din
păcate, destule exemple de piese care
au chut după ~ spectacole, destule ~
exemple de filme de care vorbeşti cu
durere gîndindu-te la pierderile pe
19
 ecîND SE VA ÎNŢELEGE CĂ CINEMATOGRAFIA E o MESERIE CA
TOATE CELELALTE? EVIDENT, EA PRESUPUNE TALENT, PASIU-
NE, PROBITATE CIVICĂ ŞI ARTISTICĂ, DAR, ÎN PRIMUL RÎND,
CUNOAŞTEREA A.B.C.-ULUI.

Dan Dobrescu
matematician 1.P.A. •

E greu să-mi închipui că întrebîn- Conduc la Institut un curs de Arta

du-vă dacă există un secret al perso-
nalit4'ii actorului de film, vă gîndiţi la
fotogenie; cred că vă referiţi la acea
sensibilă meserie greu de definit, me-
seria care transmite şi impune specta-
torului A TENTIE.
Nu este un secret. Sau poate este.
Nu este o modalitate de expresie.
Sau poate este.
Nu este un «CE» educabil. Sau poate
este.
Actorului de Film cu regizorii de film
şi cu actorii de teatru, exerciţii de for-
mare a unor deprinderi specifice - dar
nu cred că este un non sens dacă la
întrebarea «există o diferenţă intre
actorul de film şi cel de teatru», răs­
pund perseverent şi convins: NU.
Actorului de teatru ca şi celui de
film i se cere, cred, aceeaşi capacitate
de asimilare şi transmitere a genera-
lului real, într-o formă individuală .

care le reprezintă în bani şi efort. permanentă şi sînt pline de viaţă la

Credeţi că toate aceste filme de aşa
zisă actualitate reprezintă un pas înain-
te în cinema! Mie mi se pare că nu.
Această falsă necesitate a îndeplinirii u-
nui plan de lucrări actuale trebuie ocolită
pentru că duce în majoritatea cazurilor
la mediocrităţi, după cum şi lipsa de
obiectivitate şi de curaj nu poate genera
filme mari. Ceea ce ne interesează nu
sînt piesele şi scenariile al căror singur
merite că sint încrustate în eveniment.
ci cele care reprezintă momentul şi de
aceea îl depăşesc, capătă o existenJă
modul absolut. Aşa mi se pare persona-
jul lui Sorescu, Iona şi,repet , scenariile
lui Breban şi Pintilie. ln altă ordine de
idei, de ce dispreţuim marile noastre
valori culturale! De ce n-am face filme
ş i după piesele lui Camil Petrescu, după
romanele lui 1 lmi dau seama că există
foarte multe lucruri care s-ar putea
ecraniza şi aş îndrăzni să sugerez orga-
nizarea unui concurs pentru adaptări.
Cu ocazia aceasta am putea descoperi
şi stimula talente într-o meserie nouă
la noi.

20
https://biblioteca-digitala.ro
 E CA Capacitatea adicil de a recepta măsura
vieţii şi de a redimensiona prin indivi-
ASIU-
lÎND, dualizare.
Este adevărat însă că mijloacele
de transmitere trebuie diferenţiate în
mod logic în funcţie de normele de
rescu consum ale «produsului-spectacol»
.P.A. - teatrul sau filmul. Ecranul oferă
ochilor semi-închişi ai unei săli întu-
necoase imaginea vieţii şi a eroilor
ei la dimensiuni care depăşesc realul.
Actorul în prim plan, actorul cu ochii •
de doi metri fiecare, nu are nevoie pen- •
tru a transmite gîndul său, decit să-l
gindească. Ecranul este o vitrină. Tea-
trul trebuie să spargă cristalul acestei •
vitrine. Şi să «IMPRESIONEZE» prin •
glas, prin gest, prin culoare. ADE-
VARUL nu este exclus de nici una din
formule dar dacă în teatru, pe spec-
Arta
~film
tatorul indispus sau obosit trebuie să-l
baţi pe umăr cu glasul, cu plastica şi
efor-
machiajul şi uşor lmpinse ciitre APEL,
- dar
în cinema, sarcina aceasta revine re-
cil la
gizorului, scenaristului, tehnicienilor
între
creatori (operatori, ingineri de sunet).
răs-
U. Specificul artei cinematografice pu-
ne actorul la adăpost de îngroşarea
Ji de
adevărului de viaţă care trebuie ex-
:itate
primat, şi-i cere atunci cînd îl invită
nera-
ualil. de pe «scindură», pe «pînză», să adap-
teze sistemul său de succes acestei
scări specifice.
De aceea probabil film se poate
face şi cu neprofesionişti - cu acei
mult discutati, mult căutaţi «oameni
de pe stradă». Teatrul lnsă nu se poate
dispensa de serviciile actorului. Aici
se află cred cheia răspunsului pe
care naşteptaţi. Cinematograful poate
renunţa la profesionişti, dacii pentru
un personaj cu o viaţă definită găseşte
o înfăţişare reală, needucată artistic,
care să-i convină. Singura condiţie
este ca viaţa acestul obraz de pe stra-
dă s4 aibil datele personajului căutat,
pentru ca autenticul sau - chiar dacă
se înscrie în naturalism - s4 fie po-
sibil şi probabil. Foarte puţini însă
reuşesc să depăşească datele scena-
riului. Foane puţini reuşesc să
«creeze». Foarte puţini pot fi folosiţi
ulterior.
Primesc nenumărate scrisori în care
sint întrebată aproape constant: «în-
drăgesc filmul, ce trebuie să fac pentru
a deveni actriţă de cinema„. ?»
Institutul de teatru nu poate asimila
- evident - declt un număr restrins
de viitori actori... Şi mi-a venit atunci
în minte - căutlnd cinstit un răspuns
acelor scrisori - o pagină emoţio­
nantă şi puţin caraghioasă care adun.ă
în fiecare săptilmlnă în revista CINE-
MONDE cîteva fotografii de candidaţi
la FILM. Nu lipsesc fotografiile fumă­
torilor «cu ceas», ale costumelor de
baie, ale opulenţelor «atacante». Dar
am auzit că multe roluri episodice au
fost acoperite de aceste oferte. Dacă
nu îndrăznesc să propun acest lucru
revistei «Cinema», mă gîndesc însă
la serviciul care la Studioul Bucureşti
se ocupă de actori, ·şi unde nu găseşti
- nu figuri interesante de neactori,
dar nici măcar fotografiile celor în-
trebuinţaţi şi verificaţi.
Există la Hollywood o publicaţie -
catalog - în trei volume a cite o mie
de pagini fiecare. Am rilsfoit-o cu
stupefacţie într-o după-amiază cind
un producător căuta împreună cu regi-
zorul său o fizionomie pentru un rol
rămas descoperit in urma unui scandal
de presă.
Volumul I - INGENUE (o mie de
pagini cu cite 6 poze. Şase poze şi
şase adrese personale sau de agenţie) .
Volumul li - roluri de caracter.
Volumul III - roluri episodice.
CAPETE. „ CAPETE„. CAPETE...
Ion Marinescu : Ne lipseşte o seriozitate a disciplinei
Eu în principiu nu cred în utilitatea,
în efic i enţa unor interviuri sau declara-
ţii:cu toţii stim ce trebuie făcut, cum
trebuie făcut, dar vorbim prea mult ş i
facem prea puţin . Am oroare să discut
numai ca să discut. De 20 de ani citesc
aceleasi anicole în care regizorii des-
coperă şi redescoperă uimitoarea axio-
mă cil trebuie să conlucreze cu scena-
ristii si cu scenografii. De ce trebuiesc
repetate la infinit aceste 1ucruri ele-
https://biblioteca-digitala.ro
mentare. Ne pricepem de minune să
elaborăm enunţuri : a mai rămas lucrul
neînsemnat ca ele să fie realizate. A
scrie atita devine comic. a face atit de
puţin devine de-a dreptul dezarmant.
Şi totusi...
Eu sînt în primul rind actor de teatru
şi prefer filmului teatrul, pentru că-l
fac de mai multă vreme şi,poate, pen-
tru că e un teren pe care mă simt mai
sigur, cu mai multă experienţă . Debu-
tul meu în film, în «Gioconda fără
suris». este accidental, lucru care
reprezintă o întrebare, o mirare: am
jucat pentru că întimplător mi-a plăcut
scenariul şi pentru că intimplător am
fost solicitat să joc. Nu-mi este indife-
rent scenariul, nu-mi este indiferent
rolul meu, nu-mi este indiferent regi -
zorul şi nici partenerii: o serie întreagă
de date pe care e foarte greu să le
găseşti întrunite la un loc. Sint foarte
receptiv şi orice regizor de bună cre-
dinţă ar veni la mine cu un scenariu
interesant şi cu un rol care să ofere
posibilităţi de lucru (nu mă refer la
dimensiuni ci la substanţa rolului)aş
fi tentat să fac o nouă experienţă în
film. Cu o condiţie - modificările ul-
terioare care se aduc scenariului să
fie făcute cu ştirea şi aprobarea mea,
a actorului care şi-a ales rolul pentru
că acesta pledează pentru anumite
idei.
Sint un spectator convins de film .
Fireste, în afară de sentimentul comun
fiecărui om din sală, filmul e cel mai
bun prilej să văd jucînd marii actori ai
lumii. Nu acelasi lucru li pot spune
despre filmele româneşti, deşi fără
discuţie, actoria este sectorul unde
stăm cel mai bine şi calitativ şi nu-
meric. Nouă ne lipseşte o tradiţie, o
seriozitate a disciplinei, a coordonării
bogatului material uman, uneori în tea-
tru şi practic lntotdeauna ln film. Am
văzut atitea filme româneşti cu actori
excelenţi dar puşi în situaţii imposibile
şi prost filmaţi . Au existat prea puţine
roluri de adîncime psihologică fie pen-
tru că actorii n-au fost bine distribuiţi,
fie din cauză că n-au fost puşi in con-
junctura prielnică . Dacă am trece în
revistă filmele româneşti , cu greu am
putea spune despre vreun rol că e
memorabil - ca cele pe care le mar-
chează in cinematografia mondială
Richard Burton sau Anthony Quinn,
de exemplu. Pentru actori desigur că
există o mare deosebire intre a juca
teatru şi film: una e a trasa dintr-o
trăsătură un cerc, de a crea un rol
unitar într-o seară - fireşte după mun-
ca minuţioasă a elaborării - şi alta
a închega un rol din fragmente. Tele-
viziunea este o excelentă repetiţie
pentru cinema. Măsura în care eu
m-am descurcat în acest prim film al
meu ar fi fost nu stiu cit micsorată dacă
n-aş lucra în TV, care te învaţă cu
economia mijloacelor necesare unui
gros-plan, cu intimitatea tonului pe
care scena nu ţi-o permite, cu o mai
mare supraveghere a gestului, a ex-
presiei. Acelaşi lucru pot să-l spun şi
despre teatrul radiofonic care te obli -
gă la o mai mare expresivitate a vocii,
la nuanţări mult mai subtile.
Drama intervine acolo, oamenii care
ar putea face cinematograf de bună
calitate sini împiedicaţi s-o facă şi
invers, cei care nu au ce căuta în
cinema sînt lăsaţi să facă filme.
Faptul că .cinematografia noastră
merge prost pe mine mă supără nu nu-
mai din punct de vedere al mlndriei
naţionale, ci prin absurditatea acestei
situaţii.pentru că avem premizele unei
mari cinematografii, pentru că talentul
nostru e~te, slnt convins, multilateral.
Nu cred că adevăratele talente nu-si
fac loc atunci cînd încep să lucreze.
Dar să lucreze. Să spună ceea ce au
de spus, aşa cum o face în poezie
Sorescu, care izbuteşte sil scrie o
poezie fără hotare.
Dacă fac un bilanţ a ceea ce am spus,
nu găsim nici un lucru nou şi de aceea
mi se pare jenant şi inutil să pledez
pentru lucruri repetate pînă la dispe-
rare.
21
 «Nu mai suport
un film cu idei
aritate cu dege-
tul... De la pri-
mele imagini ştii
încotro bate regi-
zorul-moralist şi
filmul încetează
si te mai intere-
seze ... »
«ln «Meandre» ca şi în «Gioconda firi suris» se încerca o
interesantă polemică de idei. Dar în general refuzăm siste- Grigore Vasile
matic să-i dăm spectatorului prilej de meditaţie şi să-i asistent Arte
stirnim fantezia, limitindu-ne la un realism plat, de fapt Plastice
un fals realism».

Mihai Costinescu - student Filologie

«lntr-o ori şi ju-

mătate, filmul
nostru vrea si
stoarcă semnifi-
caţii rigide dintr-
o poveste atit de
banală, incit te
exasperează.»

Florin Mitroi
asistent Arte
Plastice

«ln ultima vreme cinematografia noastri
s-a ocupat mai mult de problemele inte-
lectualului, creind un fel de dialog între
specialişti. Dacă dezbaterile n-ar fi atît
de monotone (aceleaşi conversaţii ari-
de în baruri, acelaşi tip de frimintări­
grimase) cred că filmele acestea ar intere-
sa mult mai multă lume »·
loniţd Eremia
electrician ITB
«ln filmele de tineret, se aduc în dtscuţie cazuri intimplitoare. acciden-
tale. Se repetă acelaşi tip schematic de tinăr abulic, împrăştiat, uitîndu-
1se că cei mai mulţi tineri de azi ştiu foarte bine ce vor, au preocupări
multiple şi totodată precise, se pasionează de filozofie şi politică, de
drag0ste şi de sport, de artă şi de învăţătură, nu se închid în ei ... »
Paula Drdgan - studentă Arte Plastice
«Dimineţile ...» fac şi ele rabat şablonului, scenele de pe şantier sînt
cam lipite. Se vede că autorii le-au pus ca să se argumenteze ideea
«purificării prin muncă». Ştiu că există o problemă a absolvenţilor
care nu intri în facultăţi, dar şi «Dimineţile ... » şi «Gaudeamus» nu au
atins-o decît superficial>.

Dan Dobrescu - matematician 1.P.A .

«Drama lui Lucian din «Ultima noapte a copilăriei» mi se pare şi mie
falsă, artificiali. Mai interesant putea fi prietenul lui dar, poate şi dato-
rită interpretului, personajul apărea searbăd, convenţional. Oare
aceştia sîntem noi, tinerii de azi'»

Decebal Niţulescu - student Arte Plastice

https://biblioteca-digitala.ro
 «Toate comediile noastre
seamănă ca două picături
de apă. Şi aceasta pentru
că lip~ regizorii cu per-
sonalitate şi nu ştii cînd
un film e făcut de X sau
de Y... »

Ion Mocanu
economist Griviţa Roş ie

P.A.

mie
duo-
Oare

«Evadarea în teri-
torii ferite de fur-
tuni, în comedia ba-
nală, ori în drama ri-
gid-şablonardă. . . Fal-
sitatea universului
material al eroilor...
alura ONT-istă a ma-
joritlţii filmelor
noastre ...
tivismul sec, aerul
doct de conferinţă
filmată».
Rodica Pdun

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro

Orice film la începutul lu i
este o speranţl . Orice regizor
la început spune : «Vreau să
fac ... Vreau să fie„. Vreau ...
Vreau„. !» Pînă şi scenaristul
după ce spune : cAm vrut»,
cAm încercat», adaugă :
«Cred ci va fi un film bun.
Sper „.» Şi orice reporter care
vine pe platou la un început
de film este înconjurat, îm-
bibat cu atmosfera aceea de
speranţă şi , îmbătat de ea, se
apuci şi scrie: «Există şansa
sL „ Sînt speranţe să„. Spe-
răm „ .»
Este o regulă devenită a-
proape lege. De ce ar face
«Răutăciosul adolescent»
excepţie la această reguli!
NICOLAE BREBAN:
Un roman ecranizat 1
Slnt catesorlc lmpotrivl!
la primul tur de manivelă
scenaristul Nicolae Breban,
pentru prima dată scenarist,
în sfirşit scenarist, spunea :
- «Cred că va fi un film
bun. Va fi un film intelectual
făcut într-un limbaj intelec-
tual şi care abordează proble-
me intelectuale. Eu cred că
astăzi în cinematorrafia lumii
o coordonată permanentă este
cea intelectuală. Pot să arru-
mentez cu fraza aceea para-
doxală in care se spune că «re-
surecţia westernului se face,
în cele mai reuşite mostre ale
renului, tot l>rintr-o abordare
a unei problematici de un tip
mai mult sau mai puţin inte-
lectual>> ... Cu atit mai mult in
filme care încearcă să abor-
deze o problematică acut mo-
dernă.
li întreb prin ce este mo-
dernă problematica scenari-
ului său şi capăt un răspuns
indirect :
- Eroul principal trăieşte
spaima şi uimirea propriei sale
existenţe, a unei existenţe de
care nu luase act la vremea
respectivă„. Existenţa este o
formă a tensiunii pe care de
obicei nu o suportăm şi aşa se
face că,u.neori, aşa cum se in-
timplă la Proust, prezentul de-
vine trecut pur, pentru că el nu
existase la vremea lui. Dr. Pa-
lalora. eroul filmului,este îm-
pins în propria lui existenţă,
este oblirat să trăiască o peri-
oadă trecută din viaţa lui şi să
recunoască cd ea existase chiar
dacă el nu luase act de exis-
tenţa ei.
Îl întreb cum a ajuns să scrie
- tn sfirşit - şi pentru film.
- Dintr-un motiv foarte re-
neral: al fascinaţiei faţă de
<<Răutăciosul ad z~
cinematorraf, de film , fasci- cu întrebările lui, stîrneşte într-o pereche de pantofi cu
naţie pe care a trăim cu toţii în Pe ce ne bazlm memoria doctorulu i Palaloga. toc de 4 cm. şi cu ştaiful moale
acest secol. Se pare că după speranţele ? Eroul este însă şi acest doctor şi care nu trebuie îmbrăcaţi cu
perioada romantică a filmului Palaloga, un erou uimit în incălţătorul. Pentru că e bine
mut, cind lumea era mai mult faţa propriei sale existenţe scris, e bine compus ca evoluţie,
uimită de actul tehnico-artistic necunoscute. Eroina este şi nu e spectaculos şi nu e forţat .
în sine, cam de la ultimul război Deci: pe ce ne bazăm spe- acea femeie care i-a prilejuit Ana este o femeie din a cărei
încoace, filmul a început să ranţele l ln primul rînd-spu- trăirea, o eroină în absenţă viaţă s-a luat un miez şi eşti
cuprindă cercuri foarte larri nea Vitanidis - materialul reconstituită din fragmente lăsat să presupui că nu e sin-
nu numai de spectatori, dar literar. Scenariul lui Nicolae cu toată puterea pe care o gurul. E.un rol care nu-ţi .scoate
şi de fanatici şi virtuali produ- Breban are o calitate rar întîl- au aducerile aminte.„ sufletul impunindu-ţi să-l creezi
cători. Ca şi foarte mulţi alţii, nită: un fel' de :rgîrcenie - Pe ce ne mai bazăm spe- pe ideea : iată esenţa, unica,
ani de zile m-am aşezat cu e- care e de fapt concentrare - ranţele. „ ln al doilea rînd - emoţionanta „ . Poate de asta
moţie pe un scaun de cinema-
în relatarea faptelor. Nu im- spunea Vitanidis - pe distri- are şi un pic de mister : miste-
plicaţii, nu zeci de personaje buţie. Irina Petrescu ieşită din rul adevărului dezvăluit pe ju-
torraf şi poate dintr-o iubire
foarte mare pentru film am secundare, nu mediu încon- rolurile ei de adolescentă veş­ mătate.
jurător descris cu lux de amă­ nici, pură şi neprihlnită, tur-
apucat pe nesimţite calea spre
profesionalism.„ Deşi mi s-au nunte, ci o simpli poveste nată într-un rol de tîniră fe-
tacut propuneri pentru o mi care se petrece în ambianţa meie, autentic femeie, genul IURIE DARIE:
se ecraniza romanele, eu sint ei naturali. Trei personaje - acela care uneori firă altă N--. vrea sl vorbesc
cateroric împotrivii, conside- de fapt două, şi dacă nu m-aş motivare decît o foarte evi- despre rol
rind ecranizarea ca o metodă teme de calambur, aş spune dentă feminitate ii determină
"'re deserveşte atit creaţia li- de fapt unul, dar nu mereu 'pe cei din jur si-i puni sub
acelaşi „. Un foarte frumos şi
terară, cit şi cea filmică. Sce- semnul îndoielii mbrtalitatea.
elegant şi ilustru domn doc- Partenerul acestui perso-
nariul este un semiprodus care
semnat de o mină aricit de au- tor de 40 şi„ . ani, copleşit naj neobişnuit în egali măsuri
gustă trebuie sd rămină în cel de succese. Un altul, deloc pentru palmaresul Irinei Pe-
mai strict anonimat. Un sce- frumos, deloc ilustru, care IRINA PETRESCU: trescu ca şi pentru cel al lite-
nariu considerat bun , din care odată i-a salvat viaţa. O în- E prima femele-femeie raturii noastre scenaristice,
rezultă un film mediocru. este ttlnire după doi ani , curiozi ~ din filmele noastre este Iurie Darie. Optimistul,
el însuşi un scenariu mediocru. tatea salvatorului. să afle ce· exuberantul, veşnic zîmbito-
Ştiu, dumneata nu eşti de acord a făcut pacientul lui care a- rul, veşnic junele prim al cine-
cu asta, dar eu cred că aşa stau tunci, în faţa morţii, cerea cu matografiei noastre Iurie Da-
lucrurile. disperare încă «cinci bleste- Irina Petrescu spunea des- rie, în rolul acestui doctor
mate de săptămîni», o mlrtu- pre rolul ei: Palaloga, frumos şi distant,
risire care duce la concluzia - E prima femeie-femeie din distins şi uşor blazat, cu re-
ci ele au fost de fapt cele mai cinematorrafia noastră. Născu­ plica obosită şi gesturile le-
GH. VITANIDIS: frumoase - dar inconştient tă şi nu făcută. f un rol despre neşe de paşi. Iurie Darie pare
Cuplul Ideal? frumoase - cele mal fericite care nu e nevoie să vorbesc să se fi obişnuit atît .de bine
Irina Petrescu-Iurie Darie - dar inconştient fericite - mult opărindu-l sau explicin- cu rolul - sau, poate, firi
cele mai pline din viaţa lui, du-1 altora şi mie, înainte de ştirea noastră el a devenit
pentru ci atunci a trecut pe filmare sau după ce filmul e ch iar, aşa - incit răspunde
la acel prim tur de mani- lingi el, marea, unica dragos- rata . Este unul dintre puţinele moale şi firă chef la întrebări,
velă al «Răutăciosului ado- te. Adolescentul răutăcios roluri care există bine, adeviJ. cu ceva din morga doctorului
lescent», regizorul Gheorghe este doctorul Nicola, salva- rat şi complet chiar in momen- Palaloga în voce şi cu multă
Vitanidis spunea : torul, şi într-un fel el este tul în care este «îmbrăcat» de blazare în ceea ce spune :
- Sper să fie cel mai bun eroul principal, pentru d el, actor. Mă simt în rolul ăsta ca - Pină in ultima vreme a-
film al anului acestuia şi nu
numai cd sper dar cred că e-
xistă şi premise.
Pe ce îşi bazează speranţa l
- ln primul rind pe un ma-
terial literar foarte interesant.
ln al doilea rind pe o distribuţie
excelentă. ln al treilea rind pe
proo1ematrca filmului care a-
tinge împrejurări prin care cel
puţin 90 la sută din spectatori
au trecut. ln fond, filmul acesta,
prin citeva lucruri mărunte ri-
dică o problemă fundamentală
sub aspect uman : aceea a res-
ponsabilităţii fiecărui act, fie-
cărui gest pe care ii îndeplinim
în viaţă„. Dacă mai adour la
cele trei argumente de mai sus
şi prezenţa pentru prima oară
în film a cuplului -după mine,
ideal, al cinematorrafiei noas-
tre - Irina Petrescu - Iurie
Darie - dacă mai adour şi
talentul acestui aparent necu-
noscut actor care este Virgil
Ogăşanu, mi se pare că am des-
tule motive să cred in reuşita
filmului. Rdmine de văzut cum
ii vom strica noi .
https://biblioteca-digitala.ro
l lescent»-Să
veam senzatia cd voi incet>e
sd fac compoziţie pe ceea ce am
jucat pînd acum. O datd cu fil-
mul dsta am cdpdtat convinge-
rea cd incep sd fac compoziţie
cu ceea ce voi juca peste vreo
zece ani de acum încolo. Şi nu
md refer la faptul cd am fost
încdrunţit Înainte de vreme,
ci la acela cd rolul pe care-l
fac, imi dd ocazia sd adun la
un loc citeva din punctele me-
moriale ale ex1>erientei mele
de viaţd de pind acum, N-aş
vrea sd vorbesc despre rol, pen-
tru cd vorbind despre e/, ar
trebui sd vorbesc despre sce-
nariu şi nu e bine. Pot să-ţi spun
doar cd la început nu vroiam
să-l fac, pe urmd am fost cuce-
rit de idee şi acum imi face
chiar pldcere să-l joc.
Din picate,Virgil Ogişanu,
răutăciosul şi adolescentul
doctor Nicola, nu era la fil-
mare în ziua primuiui tur de
maniveli. Nu era nici Ioana
Buld. Ioana Bulci are un rol
scurt dar care, vorba Irinei
Petrescu, cexistă bine şi com-
plet». Nici Ioana Bulă nu va
trebui si fie fatali, tragici sau
dramatici. Este o doctoriţi,
o femeie foarte frumoasi, foar-
te bi ne crescută şi foarte oa-
recare la urma urmelor.
Ce se· va alege din
speranţele noastre 1
În ziua primului tur de ma-
niveli ar fi trebuit să ploui.
Ceea ce se filma - prima în-
tîlnire dintre dr. Palaloga şi
/11na Petrescu ,Ca 1n/r-o pe'eche de pantof, cu ştaif moa,e1
,Ana - trebuia să se petreacă
într-o cofetărie de cartier nou
pe o zi ploioasi de toamnă.
Dar afară nu era decît vag
înnorat, din cînd în cind leşea
chiar soarele, ploaia era de
crecuzitb, atmosfera vag ne-
liniştită ca la orice prim tur
de maniveli. S-a filmat puţin,
firă spor, dar şi firă nervi. A
doua zi s-a reluat scena pri-
mei întîlniri. De data asta cu
soare plin, care, din cind în
cînd mai nimerea şi într-un
nor. Pentru cinci minute, pen-
tru zece sau pentru trei. Tre-
buia filmat repede, trebuia
https://biblioteca-digitala.ro
•
sperăm odată!
mai mult ca oricînd, totul să răspundă, constatăm că afară
meargil struni. Si se aprindă nu plouă. Sau picui, dar au-
reflectoarele, să pornească tobuzu I nu se afli în staţie ,
ploaia, să pornească autobu- sau tocmai vine în marşarier.
zul staţionat în faţa cofetăriei, Sau plouă, dar în locul auto-
sl fie strada udată proaspăt, buzului intră candidă în cadru
si tread prin faţa ferestrei stropitoarea să ude strada.
figuraţia cu umbrele şi, mai Sau autobuzu I este în
ales, mai ales să fie linişte. staţie. stropitoarea nu este,
Era o scenă de intimitate, în sfirşit nu este şi picui, şi
de atmosferă. Dar iată d exact ard şi reflectoarele, dar, peste
în cele cinci minute cit soa- replicile actorilor se aude vo-
rele era în nori şi cit se putea cea disper~ti a cuiva, urlînd.
filma, exact dupi ce regizorul în portvoce: să. dispară
rostise: cMotor» şi Irina Pe- din cadru IMS-ul apărut'
trescu îşi începuse replica dumnezeu stie de unde
şi Iurie Darie se pregitea si-i şi de ce ... Actorii se enervea-
zi, se enerveazi regizorul,
operatorul, ne enervăm cu
toţii, scena se reia şi se reiau
şi contrrpied-urile: cînd e
autobuzul nu e ploaia, cînd
e ploaia e şi cisterna, şi cînd
totul e în ordine iese soarele.
Nu e prima oară cind asist
la asemenea aminunte pito-
resco-admlnistrative.Nu e pri-
ma oară cind văd actorii ie-
şindu-şi din pepeni, şi timpul,
preţiosul timp al unui film
trecînd degeaba. Nu e prima
oară cînd mă întreb cum e cu
putinţi să nu se poată coor-
dona în lini,te trei elemente
ale unei filmiri. Mi întreb şi
acum, ii întreb şi pe·cei din
jur şi aflu că în cazul de faţi­
poate ci şi în celelalte - ceea
ce lipsea era un fleac de wal-
kie-talkie, un fel de microfon
ca acela de care se servesc
miliţienii şi cu care se poate
comunica de la distanţi chiar
şi în şoapti. Atît. Şi de abia
acum acel ccum e cu putin-
ţi» mi cuprinde ca o uimire
firă margini. Pentru ci, dacă
într-o filmare cu figuraţie mul-
ti, cu hirmilaie multi, indi-
caţiile de plan doi se mai pot
pierde, aici, într-o sceni în
doui personaje, într-o scenă
de intimitate şi atmosferă în
care se joad nuanţele şi ze-
cimile de nuanţe ale unei re-
plici, în care actorii sînt în
prim plan, şi trebuie să fie
degajaţi şi trebuie si creeze
prin prezenţa lor o atmosferă,
aici, şi zborul unei muşte poa-
te fi fatal, da~i-te strigiltul
acela disperat: cScoate IMS-ul
din cadru!» Ca si nu mai vor-
besc de oboseala, de descura-
jarea care-l poate cuprinde
pe actorul obligat si-şi între-
rupi replica de atîtea ori de
cite «n-a plouat» sau cn-a
fost maşina în cadru» sau ...
Nu se poate să stai o zi pen-
tru un cadru.Sistai o zi doar
- doar se va nimeri ploaia
cu autobuzul, cu figuraţia şi
cu norul.
Şi totuşi Vitan idis speră.
Complicii lui întru speranţi,
echipa cRiuticiosului ado-
lescent» mai este compusă
din: Radu Gurău, regizor se-
cund; Aurel Kostrakievici, o-
perator; Ateodoresei Rădu­
canu, cameraman; Gheor-
ghe Teban, directorul filmu-
lui; Suru Anastasia machiaj;
Marcel Bogos decoruri şi cos-
tume; Tache Fotica, coafură
(coafura este foarte Impor-
tantă în filmul ista spunea
Irina Petrescu); Bogdan ca-
vadia, sunet; Rădulescu Dom-
nia, secretară de platou. Şi
cînd totul va fi gata, Magda
Chişe va monta acest cRiu-
ticios adolescent, aşa cum
se pricepe ea mai bine.
Abia atunci se va vedea ce
s-a ales din toate speranţele .
Ale lor, ale mele, ale noastre.
ale .tuturor. Eva SIRBU
Foto: A. MIHAILOPOL ~
27

Reflectoarele nu s-au a-
prins încă. învăluiţi într-o lu-
mină tamisată, tehnicienii a-
leargă de colo-colo ca nişte
umbre, punînd la punct ulti-
mele amănunte. Este o· agi-
taţie specifică unui platou de
filmare, ca şi alăturarea ete-
roclită de aparate, mobilier,
obiecte antice şi oameni îm-
brăcaţi în salopetă.
Dar iată că la o comandă
scurtă, ca un avertisment,
semi-obscuritatea este sfi-
şiată de lumina, ai spune, a
«o sută de sori». Ne aflăm în
rotonda «Ateneului Român»
care trece - pentru patru-
zeci şi opt de ore - printr-o
insolită metamorfoză. În a-
cest cadru monumental -
amenajat de circumstanţă -
se va decide, într-un tel ...
soarta Imperiului Roman.
Acum toată lumea e atentă
la ultimele indicaţii ale reg i-
zorului RobertSiodmak. Vom
asista la filmarea unei sec-
venţe din filmul «Bătălia pen-
tru Roma», care se realizea-
ză, după cum se ştie, în
ţara noastră. Decorul repre-
zintă somptuoasa reşedinţă
a generalului bizantin Nar-
ses, un estropiat, a cărui in-
firmitate e compensată de o
inteligenţă ieşită din comun.
Acest strateg pitic va fi cu -
28
Koscina
cerltorul Romei. Deocamdată
va avea loc întilnirea dintre
piticul Narses (întruchipat de
actorul american Michael
Dunnl si Theodora, împă ­
răteasa Bizanţului - Sylva
Koscina.
Regizorul Robert Siodmak
a selecţionat pentru acest
film o adevărată constelaţie
de vedete internaţionale,
după cum ar.ătam în reporta-
jul publicat în nr. 8 al revistei
noastre. Koscina, în rolul
Theodorei, împărăteasa Bi-
zanţului, completează pleia-
da; în rolul împăratului Justi-
nian, soţul Theodorei nu va
mai apare însă Kurd Jurgens,
cum se anunţase, ci ... Orson
Welles.
lată însă că regizorul ia
loc în spatele operatorului
Richard Angst şi priveşte
încă o dată cadrul. Pare mul-
ţumit. Face un semn şi agi-
taţia, rumoarea se potolesc
ca prin farmec. Theodora
îşipoate face, în sfîrşit, a-
pariţia.
Koscina îşi cere scuze
... Majestuoasă, Koscina-
Theodora, coboară una din
scările laterale ale rotondei
«Ateneului11. Cu .ochii ful-
https://biblioteca-digitala.ro
gerînd de minie se apropie
de piticul Narses. Narses o
aşteaptl cu o privire maliti-
oasă, tolănit ireverenţios pe
un divan acoperit cu blănu r i
de leopard. Urmează un
schimb de replici tăioase,
violente. În cadru se află şi
actorul francez de origine
senegaleză, Belarminou Go-
mez, tinăr absolvent al
IDHEC-ului.
-Stop!
Siodmak cere să se repete
scena. Ceva n-a fost în or-
dine. Apoi dă indicaţii de
mişcare. Se fixează locul pî-
nă unde trebuie să ajungă
Theodora. Şi momentul se
repetă o dată, de două ori,
de nouă ori. Se repetă şi nu
se filmează timp de două ore.
Emotionatăsauobosită,Kos ­
cina işi cere scuze clnd nu
se află exact în unghiul in-
dicat de regizor. «l'm sorry»
- spune şi reia chiar din
proprie iniţiativă scena, deş i
este extrem de cald, plus
dogoarea reflectoarelor, plus
apăsarea mantiei roşii pe
care Theodora o poartă peste
rochia albă de brocart .
* vedere - nu se deosebeşte
- Întotdeauna, prima zi de
filmare pare cea. mai dificilă .
mărturiseşte Sylva Koscina
într-una din pauze. Am sosit
ieri, am discutat rolul cu
Siodmak, îmi place persona-
jul, dar totuşi abia azi în-
cerc să intru în atmosferă.
Sînt de rezolvat tot felul de
probleme - de joc, de miş­
care, de machiaj. (Machiajul
a durat două ore încheiate,
înainte -de începerea filmării
şi a fost retuşat timp de o
oră, după indicaţiile regizo-
rului.)
- Lucraţi Tnlotdeauna mult
ctnd pregătiţi un rol?
- Depinde. Dacă joc în -
tr-un film englezesc sau fran-
ţuzesc repet mult şi de una
singură . Mai bine zis, citesc
replicile de nenumărate ori,
pînă ce, deodată, am senti-
mentul că stăpînesc textul.
Identificarea cu personajul
începe simultan, în acest sta-
diu, dar se desăvirşeşte pe
platou. E în funcţie şi de
factura rolului, de complexi-
tatea lui, uneori e ca o reve-
laţie, alteori e un proces mai
elaborat. Cînd joc acasă, in
Italia, lucrurile sint de obicei
mai simple, dar şi atunci re-
pet destul de mult.
- Spuneaţi că vă place rolul
Theodorei; ce. vă atrage la
acest personaj? . tentant ar fi contractul sau
- În primul rind faptul că
în concepţia filmului Theo-
dora nu este înfăţişată pe un
piedestal, ci ca un personaj
profund uman. Împărăteasa
Bizanţului apare în «Bătălia
pentru Roma» ca o femeie
care - din multe puncte de
de femeile de azi. în plus,
deşi la origine este o femeie
Welles
simplă, ea este conştientă
de valoarea şi forţa ei, antre-
nindu-se într-un joc îndrăz­
neţ, riscant. Miza acestui
joc şi concepţia modernă a
personajului au făcut să-mi
placă rolul. După părerea
mea, întregul film are nişte
direcţii contemporane care-i
sporesc interesul. Chiar pen-
tru un film istoric. aceste
sensuri actuale au întotdea-
una o mare priză la public.
Koscina despre public
- At1 atins o tema care se
cere discutată. Ati jucat Tn
numeroase filme care au avut
succes de public binemeritat.
Care credeţi că este secretul
succesului de public?
- Consider că adeziunea
publicului este cea mai fru-
moasă răsplată pe care şi-o
poate dori un actor! După
un moment de gtndire, Kos-
cina reia: Secretul succesului
de public? Nu ştiu, e deru-
tant. în momentul de faţă, în
Italia rulează un film vulgar,
neinteresant ca realizare ,
;<Helga»: în jurul ·acestui film
s-a stirnit o mare vîlvil ş1 un
public numeros aleargă să-l
vadă. Nu ştiu dacă asta se
poate numi succes de public.
Este, poate, o dovadă a in-
fluenţei unei anumite publi-
cităţi. Oricum, nu înţeleg cum
se poate produce un aseme-
nea fenomen. Sint de părere
că cinematograful nu tre-
buie să fie numai un diver-
tisment pur, ci şi o artă care
pune în dezbatere probleme
Cred chiar că orice film ar
trebui să aibă un substrat
educativ. Eu le prefer pe cele
care izbutesc în acelaşi timp
să educe şi să amuze. A-
cestea au cel mai mare şi
mai adevărat succes de pu-
blic. în cazul unor filme ca
«Helga» sau al altora, îmbi-
bate de erotism sau de vio-
lenţă, socot că cinematogra-
ful poate fi nociv şi respon-
sabili sint cei care produc
asemenea pelicule.
- Vi s-a oferit vreun rol
intr-un film de acest gen ?
- Nu, şi dacă mi s-ar oferi,
nu l-aş accepta, oricît de
personalitatea regizorului ca-
re l-ar realiza.
- Care este tipul de regi-
zor pe care-l preferaţi?
- Cel care ştie ce vrea.
Am lucrat cu mulţi regizori
de prestigiu, începînd cu Pie-
tro Germi, sub îndrumarea
căruia am debutat, cu Fellini,
cu Blasetti şi, în general,
m-am înţeles bine cu oricare

din ei. ln sensul că eu mă
străduiesc să fiu docilii, să
intuiesc concepţia lor regi-
zoralii, sll nu le creez pro-
bleme.
- Care este contribuţia
redetelor la succesul unui
împăraţii Bizanţului
străduieşte sll joace cit mai
bine. Cit despre vedete, pă­
rerea mea e cil publicitatea
de scandal care se face în
jurul lor întreţine o falsă
popularitate, dind o imagine
deformată asupra vieţii şi
preocupărilor actorului. Jn
Italia, acest fenomen e tipic,
din păcate, dar eu consider
că indiscreţiile care se fac
cu scopuri publicitare nu pot
decit să dăuneze unei actriţe
care vrea să clştige - prin
talentul şi munca ei - stima
şi dragostea marelui public.
Koscina şi criza de timp
- Credeţi câ lntrebarea
«Cum ră petreceti timpul li-
ber?» sau «Ce hobby areti?»
ar constitui o indiscreţie?
- Nu. Dimpotrivă. Ţin
chiar să răspund. Timp liber
am foarte puţin, deoarece
'sînt veşnic pe drumuri, alerg
film? dintr-o ţară ln alta ca sll-mi
- Desigur, atractivitatea, respect contractele şi, ln con-
rezonanţa afişului, garanţia seclntll, fac şi desfac veşnic
calităţii, uneori. Dar aş vrea bagaje, citesc nenumarate
să fac o precizare. Eu, de scenarii, repet chiar ln timpul
pildă, nu mii consider vedetă , călătorlllor. Iubesc literatura
ci actriţă. O actritll care se şi uneori reuşesc sll mai ci-
https://biblioteca-digitala.ro
tesc cite o carte bunii. Dintre
autorii italient li prefer · pe
Moravla. Înainte de a deveni
actriţll, am apucat să urmez
doi ani de fizico-matematici.
Acest studiu pozitiv m-a aju-
t at, cred, sa-mi dlscipunez
şi sa-mi echilibrez gînd1rea.
Este o calitate Importantă în
meseria mea, care mii obligă
să intru veşnic ln pielea altui
personaj. Clnd izbutesc să
am un scurt răgaz, Intre două
filmări, mii refugiez la 20 de
kilometri de Roma, unde am
o vilii, de a cărei construcţie
m-am îngrijit singurii. Ma o-
cup cu pasiune de viţa de vie
pe care am plantat-c:>, de pa-
sari - am raţe şi găini - şi
cresc şi iepuri de casă. Îmi
place gr()zav să supraveghez
singur.A această întreagă gos-
podărie - ăsta e de fapt
«hobby>-ul meu. Ar mai fi
sportul - condiţia fizicii este
strict necesară pentru actor.
Dar şi aici mii lovesc mereu
de acelaşi inamic redutabil:
criza de timp. Existenţa rea-
lă a unui actor, este, ade-
seori, foarte departe de ima-
ginea pe care o creează pu-
blicaţiile mondene. Dar este
o muncă frumoasă, plină de
satisfacţii, dacii o faci cu
seriozitate.
Cu Koscina am izbutit să
stau de rorbă pe parcursul a
două pauze de cne 15 minute.
Cu mare greu, deoarece fiind
prima ei zi de filmare, actriţa
roia să mai discute cu regi-
zorul despre rol şi să-şi mai
retuşeze machiaju/.
Am reruut-o peste cltera
zile tntr-un alt decor, pe pla-
tool nr. 1 de la Bunea. Theo-
dora li dădea de asu dati
replica lui Justinian. Moment
al unei con(runtiri rerelatoare
nu numai ln film. Clei Inter-
pretul lui Justinian, Orson
Welles (ne-a acordat un in-
terriu care ra apare ln numă­
rul riitor) domină platoul şi
toată lumea e subjugată de in-
candescenta lui personalitate.
Uit/nd că e doar interpret,
Welles dă indicaţii, cere mo-
dificări de ecleraj, apostrofea-
ză, uneori riolent,intruşii de
pe platoo. E un partener nu
tocmai comod, dar Koscina
pare transfigurată. Aşa o rom
redea pe ecran, lnfruntlndu-1
cu prestantă pe un «Justinian
de zile mari».
Laura COSTIN
Foto: C.DABIJA
29
 MICRO-
MONOGRAFIE
55 de ani, statură potrivită, ţinută ves-
timentară sobră. Prima impresie pe
care o ai privindu-l este a unui ins
distant, cu surîsul puţin îngheţat, tot-
deauna sigur pe sine. Ai senzaţia că
te afli faţă-n faţă cu un om destul de
rigid, un om pentru care, în primul şi
în primul rînd, contează faptul, acţiu­
nea, practica. Poate că la formarea
unei asemenea imagini, impresioniste
prin natura sa, contribuie formaţia
ştiinţifică a cineastului american (este
absolvent al universităţii new-yorkeze.)
Poate, într-o mult mai mare măsură,
îndelunga sa activitate de producător.
Ca interlocutor, Kramer este ponderat,
ştie să demonstreze în fraze limpezi
ideea care-l preocupă, păstrează în
conversaţie o temperatură relativ li-
niştită. De altfel spiritul de producă­
tor îşi spune şi aici cuvîntul: ii place
mai mult să facă decit să declare. Filo-
zofia lui Stanley Kramer, concepţia sa
despre lume, despre America în care
trăieşte, trebuie · aşadar căutate în
filmele şi nu în declaraţiile sale.
Ambiţiile unul producător
Drumul lui Kramer spre platou a
trecut prin biroul de contabilitate. E
adevărat că dicţionarele de cinema îi
consemnează debutul în calitate de
scenarist (a realizat citeva emisiuni
şi pentru radio). Dar de acest debut
mai toată lumea, dacă nu chiar Kramer
însuşi , a uitat. Adevărata sa intilnire
cu cinematograful a avut loc in cali-
tate de producător, la început co-
asociat, apoi de sine stătător. Asta se
petrecea prin 1941 . Kramer a fost de
la început un producător cu ambiţie.
A dorit, chiar dacă nu a izbutit întot-
deauna, chiar dacă a trebuit să îmbră­
ţişeze şi alte proiecte, să finanţeze o
anume categorie de filme: cele care
încearcă, măcar în parte, să comunice
un adevăr. Din 1947, an în care îşi
fondează societatea sa independentă
de filme, Kramer dă cîteva realizăr i
interesante. Printre primele producţii
pe care le-a finanţat se numără filmul
lui Mark Robson,«Campionuht,cu Kirk
Douglas, film care, chiar dacă astăzi
BIOFILMOGRAFIE
nu mai spune prea mult, în vremea
realizării sale (1949) a însemnat ceva.
«Moartea unui comis voiajor» (1952),
«Uragan pe «Caine» (1954) sint cîteva
dintre cele mai interesante opere care
au pe genericul lor numele producă­
torului Kramer. Viitorul regizor a pă­
truns astfel tainele procesului de crea-
ţie, a învăţat mecanismul de facere a
unui film, de la scenariu la montaj, a
înţeles ce înseamnă ritm, productivi-
tate, filmul ca industrie. În constelaţia
unor «producători incomozi» cum sint
cei americani, Kramer a dovedit o mai
mare înţelegere faţă de regizorul reali-
zator. Întrebat dacă acordă sau nu
realizatorului libertatea de a avea pro-
priul său punct de vedere asupra fil-
mului şi mai ales de a-l pune în prac.:
tică, Kramer răspunde afirmativ: «li
dau regizorului pe care-l finanţez po-
sibilitatea de a-şi exprima propriile
sale idei şi intenţii artistice». A nu se
înţelege din cele de mai sus că Stanley
Kramer ar face un cinematograf filan -
tropic. Riscul este calculat, posibili -
tatea recuperării capitalului este şi ea
bine socotită. De aceea şi Kramer este
un PfOducător care veghează, este
prezent pe tot procesul realizării fil-
mului, dar face acest lucru cu o anume
discreţie, caută să nu i se simtă, decît
atunci cind e necesară, prezenţa. Pro-
ducătorul Kramer s-a dovedit încă
odată un ambiţios. El a găsit cu cale
că poate să-şi susţină mai bine o ati-
tudine, că poate afirma mai clar un
anumit adevăr, devenind el însuşi re-
gizor. Şi aşa a apărut «Nu ca un
străin» (1955) primul său film artistic.
Filmul a fost mediu. Nici o lovitură,
dar nici o catastrofă. I s-au reproşat
lungimile, didacticismul, excesul de
conversaţie. Mulţi dintre critici l-au
repudiat pe Kramer încă de la ac;est
film. Alţii l-au primit cu un exces de
condescendenţă ş1 cu o anume ironie.
(Mitry, de pildă, îi consideră filmele
«pline de bune intenţii şi de o genero-
zitate foarte simpatică dar nu suficient
de originale»). Revistele de cinema
de o mai pronunţată nuanţă estetică,
dacă nu l-au ocolit, l-au prezentat
destul de în treacăt căutind, ori de
cite ori aveau ocazia, să pună mai
mult accentul pe producătorul decit
pe regizorul Kramer. Am subliniat
toate acestea nu pentru a-i ridica un
191J-.a nlscut la N- York la 29 sep-
tembrie, lntl'O familie care se ocupa
cu distribuirea de filme.
A unnat cunurlle universltiţll n--
yorkeze.·
1tll-a venit la Hollywood cu Intenţia
de a deveni scenarist.
A lucrat la Metro Goldwyn Mayer.
la montaj (experienţa clftlcati aici
avea sl joace un rol Important în
activitatea sa de recl:ror).
1941 - devine produdtor-asoclat cu David
L.Lowe JI Albert l-ln. Filmul no-
tabil din aceastl etapl,cluna st dol
bani jumate» dupl Somerset
https://biblioteca-digitala.ro
monument realizatoru lui discutat, pen-
tru a-i pune în valoare cine ştie ce
capodopere nedreptăţite de critică,ci
doar pentru a-i da locul cuvenit. loc
care dacă nu se află in vîrtul i>iramii;lei
cinematografice, nu se găseşte nici
la poalele ei. Mai înainte de toate la
Stanley Kramer reţine atentia
Filmul conftiinţei umane
«Lanţul» (1958), «Ultimul ţărm» (1959)
«Procesul maimuţelon> (1960), «Pro-
cesul de la Niirnberg») (1961), «Ghici
cine vine la cină?» (1967), toate acestea
sint filme despre om, filme dedicate
problemelor de conşt.i inţă. Kramerface
un cinematograf social, un cinemato-
graf de atitudine, un cinematograf în
care ni se pare că se poate găsi (şi se
găseşte desigur) mai mult decit o
«generozitate foarte simpatică» . Kra-
mer are curajul să pună accentul pe
rănile Americii, să le dezvăluie, să
încerce să le explice, chiar dacă fina-
litatea operelor sale nu depăşeşte
totdeauna graniţele criticii. Cu un de-
«Datoria cinemato-
grafului : a trata o
mare problemă con-
temporană într-o
intrigă de interes
universal»
Stanley I<rarner
ceniu în urmă, «Lanţul» punea, într-o
tratare cinematografică destul dealer-
tă, destul de atract1oasă pentru public,
problema omului alb şi a celui negru.
Şi «lanţul» devine astfel primul dintre
procesele pe care le va intenta, pe
calea cinematografului, Stanley Kra-
Haucflam.
ln timpul celui de-al doilea rhboi
mondial este ln unltiţlle de trans- ·
misiuni ,1 caplti gradul de locote-
nent.
1947 - "' fondeazl propria sa societate
de producţie al drul prim film a
fost clatl New-York-uht,o comedie
cu Henry Morpn.
Filme mal Importante pe care le-a
realizat ln calitate de produdtor:
1949- «Campionul• (reci• Mark Robson)
cu Kirk Douclas ln rolul principal.
1950- «Oameni• (reci• Fred Zlnnemann),
1952 - cMoartea unul comis voiajor» (re-
mer: procesul solidarităţii, al înţele­
gerii şi al apropierii între cei doi fugari.
Nouă ani mai tîrziu cu «Ghici cine vine
la cma "t», Kramer revenea la problema
rasială, problemă mereu la ordinea
zilei în America (şi cinematograful
lui Kramer se vrea şi este de actuali-
tate, cu ecouri şi trimiteri la eveni-
·mente imediate, chiar dacă acest lu-
cru se face prin intermediul ficţiunii).
În calea iubirii dintre John, medicul
negru şi Joey, tînăra albă,se iveşte un
obstacol, acelaşi ostacol care a stat
în faţa multora dintre americani: cu-
loarea pielii. Şi dacă cei doi vor porni
pină la urmă împreună,este sigur că
pentru apărarea libertăţii dragostei lor
vor mai avea de luptat, că greutăţile
ş i mai ales prejudecăţile nu au fost
înfrinte. ln «Ultimul ţărm» este inten- e
tat procesul unei psihoze - cea ato- ir
mică . Dar marile procese, de data asta d
iuînd direct forma dezbaterilor din d
sala tribunalului, sînt procesul drep-
tului de a gîndi («Procesul maimuţe­
ion>) şi a~ela al responsabilităţii în s
faţa oamenilor şi a istoriei («Procesul fc
de la NOrnberg»). Kramer pledează f<
acum direct pentru şi în numele fiinţei ţi
umane. Poate că pledoariile sale sint
prea încărcate, poate că din ele nu
(
lipseşte intenţia de a moraliza, dar în
orice caz cineastul ştie să le dea o
înaltă valoare etică şi politică. Cinema-
tograful lui Kramer este cinematogra-
ful unui tribun, cu retorismele sale,
cu excesele sale, cu demonstraţiile şi
rigorile sale. Este un cinematograf
care se află foarte departe de «fabrica
de vise» de la Hollywood, un cinema-
tograf aspru, bărbătesc, lipsit de to-
nurile roz , de apele lin i ştite ale filmelor
exotice sau ale povestirilor sentimen-
tale de reţetă sigură . Cinematograful
lui Kramer evită efectele facile, evită
comercialul, evită strălucirile, specta-
colul în sine în favoarea dezvoltării
spectaculoase a ideii. Filmele lui Kra-
mer emană frămintare , nelinişte, sem-
ne de întrebare. ln tot ceea ce au ele
mai bun, reţin şi transmit spectato-
rului pulsul nervos al epocii pe care
o trăim. «Kramer este omul care se
adresează conştiinţei oamenilor prin
mijlocireacinematografului»,scrieMar-
cel Martin. Este o exactă caracteri-
zare care se poate face filmelor cine- c
astului american. s
cla Laszlo Benedek) cu Frederic 11
March. 11
1952-cTlmpul fericit» (re,ila Richard
Flelscher) cu Charles Boyer.
1954 - cUracan pe cCalnu (reci• Edward
Dmytryk) cu Humphrey Boprt.
1955-cu.filmul cNu ca un ltriln• a debu-
tat ln recle. Din distribuţie: Robert
Mltchum, Olivia de Havllland, B~
derlck Crawford, Frank Slnatra.
l-au unnat, ca recl:ror ,1 produdtor:
1957 - cMlndrle fi pasiunea cu Cary Grant,
Sophia loren ,1Frank Sinatra.
,1
1951 - clanţul• cu Tony Curtis Sydney
Poltl•r.
 le- Un cinematograf al cuvintului
1ri.
ne
Se remarcă în filmele lui Kramer un
na deliberat refuz al spectacolului înzor-
ea zonat, o epurare şi o reducere la
lui strictul necesar a procedeelor cine-
11i- matografice. Regizorul tinde spre un
ni- cinematograf capabil să exprime idei,
lu- să comunice idei, să dezbată idei. Şi
ii). are pentru aceasta încredere în cuvînt,
:ul în forţa replicii, în capacitatea acesteia
un de a se integra şi de a birui împreună
tat cu imaginea. Dacă în «Lanţul», mişca­
:u- rea, acţiunea, au un anume rol dra-
rni ·matic, dezbaterea. discuţia, venind ca
că o complinire ale acestora, în «Procesul
lor maimuţelon> sau în «Procesul de la
lile NUrnberg» se ajunge la un cinemato-
)St graf aparent static. Aparatul de filmat
!n- este relativ liniştit, stă de multe ori
to- în punct fix (dind spectatorului o tra-
sta diţională perspectivă teatrală), numai
jin din cind în cind tulbură puterea de
3p- atracţie a replicii, pune un accent sau
ţe­ altul, completează cu un prim plan
în sau cu un detaliu atmosfera. Ceea ce
sul fascinează la Kramer este adevărul ,
uă forţa de a emoţiona a cuvintului. Ac-
iţei ţiunea este împinsă înainte prin cu-
;înt
nu
~ ~
în
l o <iKramer este omul care
na-
1ra-
se adresează conştiinţei
ale, oamenilor prin mijloci-
3 şi
1raf
. rea cinematografului»
rica Marcel Martin
11a- „ ..,j
to-
~lor vint. Cuvintul nelinişteşte, nemulţu­
en- meşte, trezeşte reacţiile aprobatoare
aful sau dezaprobatoare ale celor din sală .
vită În filmele lui Kramer,cuvîntul a rede-
cta- venit rege. Totuşi se petrece ceva
tării neaşteptat: filmele acestui regizor nu
<ra- ajung, cu toată suprasaturarea de
em- replică, un simplu teatru fotografiat.
ele Cuvîntul îşi dovedeşte capacitatea de
ato- a dinamiza, şi dinamizează realmente
:are cadrul celor două procese. Peste două
! se ore durează «Procesul maimuţelon>,
prin mai mult de trei «Procesul de la
l.1ar- NUrnberg» şi în ambele filme acţiunea
teri- este urmărită i<cu sufletul la gură>> de
:ine- cei din sală. Ochiul nu numai că vrea
să vadă fiecare expresie de pe chipul
~

eric 1'5f- cUltlmul ţirm».

1tliO - «Procesul malmuţelont (Spencer
Tracy, Frederic March fi Gene
Kelley).
1"1 - «Procesul de la Niirnberp (cu
Spencer Tracy, Bu" Lanc:aster,
Richard Wldmarlc fi Maximllllan
Schell, Monqomery Clift ,1 Marlene
Dietrich).
1'0- cO lume nebuni, nebuni, nebunb.
1 M - cCorabla nebunllont.
1"7 - cGhici cine vine la cini?•
19'1 -turneul ln Iulia tot pentru «Artit-
tli -iatl» - decretul de la Santa
Vlttorlu.

·31

https://biblioteca-digitala.ro
eroilor, dar încearcă să nu piardă
niciuna din replicile subtitrate pe peli-
culă . De la un film de Kramer specta-
torul nu iese odihnit, nu duce cu sine
ami9tirea unor peisaje insolite sau
fugara imagine a unor starlete mai
mult sau mai puţin îmbrăcate; de la
un film de Kramer spectatorul pleacă
gînditor, stăpînit încă de acele mari
întrebări care se pun conştiinte i umane.
Un spectacol pentru actori
Pentru dramaticele înfruntări din
filmele sale, pentru conflictele puter-
nice, pentru menţinerea unei ridicate
tensiuni emoţionale, Kramer avea ne-
voie de actori. Personaje cu o domi-
nantă caracterologică bine definită ,
personaje care reprezintă o colectivi-
tate, personaje care apără un punct
de vedere, un anumit mod de a gindi
- iată cum arată eroii de care se simte
atras regizorul. De altfel, cinemato-
graful său nu are nimic de improvi-
zaţie, ci este elaborat, pus la punct
cadru cu cadru. Filmul său este acel
spectacol în care personajului şi acto-
rului care-i dă viaţă, i se acordă un
rol esenţial. În afară de asta, prepon-
derenţa dată ideii, cuvîntului, ducea
neapărat la interpretul profesionist de
mare clasă, la interpretul care să-şi.
aducă contribuţia propriei personalităţi
la completa caracterizare a unui per-
sonaj. De la debutul său în regie cu
filmul «Nu ca un străin», Kramer abor-
32
dează actorul cu un profil distinct.
Robert Mitchum şi Broderick Crawford ,
actori care au un stil, Wl fel particular
de a reda portretul unui erou, ridică
valoarea filmului. ln «Lanţul» partitu-
rile sînt încredinţate unor interpreţi
din generaţia mai !înără: Tony Curtis
şi Sidney Poitier. ln acest film, unde
caracterele se dezvoltă mai mult în
acţiune, actorii trebuie să dezvăluie
complicata dialectică a prieteniei din-
tre un alb şi un negru. Şi ei izbutesc
acest lucru, Sidney Poitier depăşin ­
du-l într-o măsură pe Tony Curtis.
Dar marile dispute actoriceşti, marile
roluri din filmele lui Kramer sînt tot
în «Procesul maimuţelor» şi în «Pro-
cesul de la NOrnberg». Aici se poartă
pasionantele dueluri de idei între per-
sonaje, aici replica devine spadă, aici
cuvîntul îsi dezlănţuie forta. Într-un
spaţiu delimitat, cu o mişcare redusă
la puţini metri, actorii, încărcaţi de
replici, descătuşează valuri de energie
şi fac o adevărată demonstraţie de
măiestrie în faţa aparatului de filmat.
Prin actori, Kramer obţine un climat
dramatic absolut necesar acestor filme
de conştiinţă civică şi politică. Sînt
de neuitat înfruntările dintre Spencer
Tracy (avocatul Henry Drumond) ş1
Frederic March (M.H. Brady), primul,
apărătonrl . .libertăţii minţii omeneşti,
cel de-al doilea, acuzator în numele
ignoranţei şi al 1ster1e1 religioase. Re-
gretatul Spencer Tracy, acest virtuos ,
«the old man» al cinematografului
https://biblioteca-digitala.ro
american, a fost poate actorul care i-a
convenit cel mai mult regizorului Kra-
mer, actorul complet care a ştiut să stă­
pînească, să modeleze, să transfigu-
reze prin jocul său un personaj. Nu
ştim cit datorează Tracy lui Kramer,
dar acesta din urmă i-a rămas consi-
derabil obligat·"(De altfel «Ghici cine
vine la cină?» .ei:a numit de presă
·«filmul lui Soencer Tracy»). Aria dia-
logului, a duelului de replici, se ampli-
fică, se ramifică, se diversifică pe
nenumărate planuri în «Procesul de la
NOrnberg» (şi acesta o adaptare după
o piesă realizată pentru televiziune
de un alt om de atitudine-Aby Mann) .
Patru actori de elită (Spencer Tracy,
Burt Lancaster, Richard Widmark şi
Maximilian Schell) sint în sala de
şedinţe.acuzare şi apărare, patru inter-
preţi electrizează sala, o obligă să
participe la încleştarea verbului şi a
gestului. Şi în puţinele momente cînd
filmul părăseşte tribunalul, o stea de
odinioară, acum cu strălucirea altei
vîrste în ochi (Marlene Dietrich) dia-
loghează cu Tracy - judecătorul.
După cum o altă stea, prietenă sta-
tornică, îşi ia rămas bun de la acelaşi
Tracy. tot într-un film de Kramer.
(Katharine Hepburn, în «Ghici cine
vine la cină»).
O super «goană după aur»?
Ne-am intilnit nu de mult pe ecrane
cu o comedie de Kramer, un film de
tip burlesc, o reluare a stilului şi a rit-
murilor «epocii de aur» a lui Mack
Sennett. Ne-am lntîlnit cu un Kramer
care a încercat să ne dea o super-
comedie. Urmăriri (în automobile de
ultimul tip), distrugeri (de magazine,
de staţii de benzină), gag-uri in lanţ,
rezolvări neprevăzute de situaţii, toate
tindeau să realizeze, în haine moderne,
o îndrăcită comedie. Nu în sine (nici
de data asta Kramer n-a făcut un film
gratuit) ci intenţionînd să condamne,
prin intermediul rîsului, o altă psihoză
- goana după înavuţire. Dar după
părerea noastră, regizorului îi convine
mai bine disputa de idei într-un spaţiu
cinematografic limitat, dispută pe care
ştie s-o gradeze potrivit. Tn orice caz
«0 lume nebună»,dincolo de indiscu-
tatele episoade reuşite, dincolo de
idee, nu este un film pe de-a-ntregul
izbutit. Dacă cuvintul nu ne obosea
ci ne atrăaea în filmele lui Kramer.
supraaglomerarea de gag-uri, lungi-
mea excesivă a unor momente comice,
face să ne pierdem interesul pentru
film. În aer liber şi pe tărîmul rîsului,
Kramer nu se mai !>imte chiar în largul
său (cu toate că în film este acelaşi
Spencer Tracy, alături de care apar
o qalerie de comedieni de altă dată,
printre care Micky Rooney şi din fugă,
o sclipire, care se reţine - Buster
Keaton).
Al. RACOVICEANU
 „.ŞI

• DOCUMENTARUL 1'.

MIHAI STO I At~

e SPERANŢA MEA E ÎN Păreri
DOCUMENTAR. DAR DE
CE TACE ŞI EL ÎN absolut
ULTIMA VREME?
subiective
Florin Mitre i
asistent ArtePlastice despre
e DE CE ÎN DOCUMEN- filmul-
TAR - DOMENIU IDEAL anchetă
PENTRU ÎNCERCĂRI
IN O VATOARE - NU SE Din păcate, de prea multe ori,
cînd aduci în disc u ţie chestiuni de
REALIZEAZĂ ÎN ULTIMA ordin profesional (citînd inevitabil
autori, lucrări etc.), unii înţeleg că
VREME DECÎT PELICULE te atingi de „pogonul" lor profesio-
DIDACTICE CERUTE DE nal şi... mai bine te laşi păgubaş.
Cu orice risc, nu mă las păgubaş.
MINISTERELE DE RE- lată despre ce este vorba.„

SORT?
Pre)udecata •• măsoară î n metri
D in u Gheorghiu În urmă cu ani am realizat (ca
student Arhitectură scen arist şi re porter „ pe viu", tn
cadru) fi l mul-anchetă „Cazul D".
Peli cu la, aşa cum s-a prezentat pe
e CÎN D S-AU OBŢINUT ecrane, s-a bucurat de succes, filmu l
a dobîndit la Mamaia şi un premiu
SUCCESE REALE CU de eficienţd sociald şi cu asta, basta.
La urma urmei, stau şi mă întreb:
ACELE FILME-ANCHE- ce-aş fi dorit mai mult? Aş fi dorit,
TĂ ALE LUI BOIANGIU, în primul rînd, ca pelicula res pectivă
să ajungă integral la public (iniţial
rit- DE CE S-A PĂRĂSIT fuseseră patru acte, deci 40 de

ack
minute de pro i ecţie). Filmul avea un
ACEST FILON FERTIL? leit-motiv care încerca (şi sper că
mer şi reuşea) să ducă mai departe cazul
ier- I. Sc h uster - Cordo neţ particular investigat de noi, să~ !
de - cum atît de banal se tot zice -
ine, student Arhitectură generalizeze, să-i dea un înţeles şi
a nţ, mai profund. Dar„. metrajul! Există
şi astăzi prevederea, susţinută cu
1ate f11trebărl pasiona nte , pen· o vehemenţă demnă de o cauză mai
rne,
Iru că docume ntarul bun, bună de către Direcţia Difuzării
nici Filmului (această instituţie atît de
fi lm percutant, place JI • Iubit do des criticată de presă pentru serioa-
ine, marele pub lic. Întrebări Jus• se le sale lacune de conţinut, în aduce-
oz ă rea filmelor pe ecrane): nici un -
upă
tlflcate, pentru că . Sahla"... film documentar peste 300 de metri I
1ine A.lexandru Boiangiu tl Ml· De ce aşa l Vai, dar avem şi argu·
aţiu mente „comerciale": nu ai cum să-l
hal Stolan - re9lzor t l sce• bagi „pe reţea", cu ce să- l „legi".
:are
narlst care au format o • · Mă rog, aşa o fi, însă soluţia masacră-
caz rii peliculei, a actului de creaţie
;cu- chlpă excelt nd tocmai tn - cînd e realmente vorba despre
de fllme•anchetă - ni •·au pă­ un act de creaţ i e - e departe de a
~gui fi soluţia potrivită a dificultăţilor
•sea rut penonalltătile cel e mal - poate adevărate - ale difuzării
ner. Indicat• să ră s pu ndă la filmelor documentare. Aşadar, aş fi
ng i- dorit , în l egătură cu „Cazul D"
tntrebărle cltltorllor. să fie respe ctată integritatea filmu-
1ice,
$1, poate, să-l lămurească lui, metrajul iniţial.
ntru
J lu i, tle ce tl pe rtfra ce •••
rgul Ce trebuie să facă reporterul I
i laş i
1par O precizare (poat e cam intimă)
necesară: realizarea unui film
lată ,
documentar pentru scenarist (şi
Jgă , pare-se că nici pentru ceilalţi) nu Gelu Mureşan, 1968
ster
( Continuare rn pag. 34)

NU
33

https://biblioteca-digitala.ro
 Păreri absolut subiective
despre f il mul - anch e tă
EUG N SCHILERU
N-am fost dintre cei foarte apropi·aţi de Eugen Schileru ( Urmare din pag. 33)
şi nu mă simt deloc cel mai indieat să scriu despre el într-o
revistă de cinema. Dar cînd moartea cuiva îţi e atît de secantă
re prezintă
cu viaţa, nu mai aştepţi indicaţii şi nu te mai numeri. În un scop material (un
scenariu 2000 lei). Deplasări (în
lumea filmului, Schileru avea mulţi prieteni, regizorii îl
cazul filmelor-an chetă) , cheltuieli di-
căutau „să-i arate ceva" ca după aceea „el să le spună", criticii
verse.. Deci, să fim bine înţeleşi:
îi întrebau pe regizori: „ce a spus Schi Ieru?", iar cîţiva con- e vor ba de o pasiune şi nimic altceva,
fraţi dormeau liniştiţi dacă aflau că Suchianu a spus acelaşi e vorba de faptul că anum>te situaţii
lucru ca şi ei. Schileru era o mare autoritate în arta noastră de viaţă întîlnite de reporter se cer
de umbre şi gusturi pîl pîitoare. Critica românească de film surprinse pe peliculă. Şi-atunci ce
nu are multi clasici. Doi sînt cu totul - Suchianu si Schileru . face reporterul? Propune - aşa
Alţii, în c~ mă priveşte , nu cunosc sau nu rec~nosc. l-am cum am şi făcut - un f ilm despre un
orăşel în care sînt multe fete- şi prea
spus odată că fără dîn su l n-aş fi ştiut ce înseamnă cinema şi
pu ţini băieţi. Cu chiu cu vai, ni s-a
cum se scrie critică de film: în '46. la o vîrstă de puşti inte-
aprobat un fel de„. prospecţie (de
lectual, începeam să citesc „Lumea" lui Călinescu deschizînd fapt, ce prospecţie era necesară,
ultima pagină unde în colţul stîng găseam cronica lui. A cînd ea fusese de mult întreprinsă
avut reacţia lui Cehov în faţa oamenilor prea patetici: „spu_,., de reporter, iar restul trebuia sur-
neţi-mi, la magazinul din colţ se dă marmeladă?" Aşa întreba prins?). Am plecat toată echipa,
doctorul Anton Pavlovici dacă-i spuneai ceva prea împovără­ am găsit un caz care ilustra perfect
tor . Schileru m-a întrebat imediat dacă am văzut ultimul restul, l-am imprimat pe bandă (film
Mc . Larren de la Cinematecă. Îl văzusem. Ce părere aveam? încă n-am tras) şi ne-am întors la
Bucureşti . Nici astăzi nu ştiu însă
El descoperise acolo o fragilitate a universului nostru„. nu?
e xact tie ce, materialul s-a„. clasat.
În ce mă priveşte nu l-am auzit vorbind despre filme
Altă tentativă: după o minuţioasă
decît în cuvinte foarte exacte, fără frivolităţi, fără gratuităţi.
şi dificilă investigaţie, am izbutit
O inteligenţă, un vocabular care te somau să te rosteşti la
s-o regăsesc pe mama unui băiat
fel - asta într-o artă în care jocul impresiilor şi eleganţa care-l părăsise de nouă ani. le-am
confuziilor sînt marca distincţiei critice. O gravitate a opiniei aranjat o„. reîntîlnire la Bucureşti
stabilind un climat al ideii dense; o încordare permanentă (copilul era - şi este încă - într-o
spre conţinut - odată l-am surprins aruncîndu..:i cuiva: „ce colonie de reeducare). Scena trebuia
aveţi, domnule, cu critica conţinutistă? În afara cacofoniei, filmată: să-ţi revezi copilul după
ce nu-ţi place la ea? Altfe l cum ai vrea să fie critica?" O detes- nouă ani (acum avea 11 ani), să-ţi
cunoşti mama (pentru că la doi ani
tare explicită a artei leneşe, lîncede, mic burgheze şi o mare
se uită uşor)„. Filmul însă nu era„.
capacitate de a simţi revoluţionar şi nou în artă. Oamenii
din generaţia noastră n-au avut în jurul lor mulţi critici ca planificat (în planul studioului Al. Sa-
hia). Cu sprijinul unora din studio
Schileru care să-i îndemne atît de stăruitor şi cu o atît de
care ştiu că faptul de viaţă nu aşteap­
profundă con vingere la o artă anticonformistă, revoluţionară;
tă şi nici nu se supune decizii/or
şi care să ştie unde e şi cum arată această artă revoluţionară cu privire /a metrajul-l imită admis -
- fără bîjbîieli printre modele dubioase, snobe sau antisnobe. mi s-a dat voie să „trag" scena (fără
Poate că toate aceste calităţi majore apar abstracte, dar regizor, dar cu doi operatori emi-
unite cu pătrunzătoarea lui tandreţe intelectuală, ele cap ătă nenţi: Sergiu Huzum şi G. Hersch-
o concreteţe memorab1lă . . Sînt greu de uitat „cuvintele lui dorfer), luînd peliculă de la„. Letopi-
de deschidere" la expoziţii dificile, claritatea articolelor t seţ, unde, vezi bine, planifi carea e
sale , „poveştile" lui orale relatate cu o plastică de prozator mai relativă „. Apoi o vizionare la
care cineva a fost de părere că
încercat şi accente de poet, contestaţiile, entuziasmele ferme,
pri virea mare şi bună care cerea oameni, de o neobosită materialul filmat e cam static, iar
subsemnatu l - sătul - m-am l ăsat
luciditate , în ciuda atîtor obose li. Superb era mersul său pe
p ăgubaş. Într-adevăr, în materialul
stradă: trecea pe Bălcescu drept. mîndru, cu mîinile la spate,
care mai zace şi astăzi în cutii, e o
cu pieptul înainte, cu umerii rigizi - ducea întotdeauna totală înţepeneală: închipuiţi-vă o
ziare şi cărţi cu el, ţinea veş nic mîinile la spate purtînd cartea
femeie destul de tînără, destul de
şi ziarele. Cereaoameni - te soma să fii om şi să vorbeşti
drăguţă , dind mîna - absolut fals -
omeneşte. Nu l-am văzut vreodată singur - de la puştii din cu un băiat destul de voinic şi spu-
orchestrele de chitare electrice şi pînă la marii artişti tineri, nîn du- i: „Ştii cine sînt eu?" „Nu",
în tinereţea cărora credea ca fascinat de un geniu vital, toţi r ăspunde ţeapăn b ăiat u l . „ Eu sînt
îl înconjurau pe Schi Ieru şi el mai avea timp ca peste capetele mama ta". Nici o tresărire pe faţa
băiatului . Pe urmă, la o masă, unul
lor să-ţi descopere o carte sau o revistă franceză în mînă şi
lingă alt ul, mamă şi fiu, regăsin­
să te întrebe „ce ai mai citit.?", „ce-m i dai de citit?" „.
du-se dup ă nouă ani, sînt două
Se deplînge acum că Schi Ieru nu şi-a strîns în volume ne-
„lumi" definitiv separate, băiatul
număratele studii şi articole. Ar fi foarte bine să apară cartea
nu clinteşte,
aproape că nici nu vrea
lui de estetic ă. Dar pînă atunc i să ne fie clar că sînt oameni
să se uite spre femeia care 1-a pără­
care valorează cît cărţile foarte bune, oameni a căror viaţă sit, lăsîndu-1 în voia întîmplării şi
şi atitudine sînt echivalente cu demnitatea cărţilor de căpătîi.
care acum, culmea, îi dă sfaturi de
Nu trebuie să scrii multe cărţi pentru a fi om şi a avea conse- bună purtare„. Da, perfect, e o
cinţe de om însemnat. Sînt suficiente o viaţă cu fruntea sus, înţepen ire cumplită în cadrale trase ,
o privire adîncă. E ceea ce a realizat, înainte de toate, Eugen dar o înţepeneală a sentimentelor,
Schi Ieru. a celor mai tulburătoare sentimente
Radu COSAŞU (am văzut de curînd „judecată pri-
pită", tot filmul e „static" şi totuşi
- nu contează „miza"?),
34
https://biblioteca-digitala.ro
Recapitulînd sumar: un succes (şi
acela parţia l), două eşecuri„. Ce-i
de făcut l Sînt chiar atît de m~lţi
autori - scenarişti şi regizor.- de
film-anchetă la noi, încît pie~diarea
unuia sau a altuia să nu conteze
pentru un studio? Fără nici o falsă
modestie, mă îndoiesc ! Au trecut
ani pînă cînd, recent, cu Al. Boiangiu
şi Gabriel Barta am realizat alte două
filme-anchetă: „Ursu l" şi respec-
tiv „Invenţia''. Acum, iarăşi„. pauză!
De ce? De ce studioul Al. Sahia,
văzîn d că peliculele citate mai sus
au fost bine primite, n-a dat nici
un semn special de viaţă? Planul
îndeplinit? Perfect! Eu întreb to-
tuşi: de ce nu se fac mai multe
filme-anchetă I De ce nu face film-
anchetă atît de înzestratul reporter
G.R. Chirovici, de ce nu fac film-
anchetă Victor Bîrlădeanu, Paul
Diaconescu, Mihai Caran fil şi atîţia
alţii care, în coloanele presei noas-
tre, aduc viaţa aşa cum este ea,
plină de contradicţii, tumultuoasă?
Mai ales că, din proprie experienţă,
ştiu că filmele de acest tip sînt şi
ieftine. Argument principal: eficien-
ţa. Fără doar şi poate, un film admi-
rabil, cum este cel realizat de Jon
Bostan („ Pe urmele unui film dispă­
rut") îşi are ecourile sale pozitive
în masa spectatori lor. La fel ş i fil-
mele excelente ale lui T. Mezaroş
- mă opresc cu citarea numelor,
nu vreau să nedreptăţesc de fapt
pe ni meni. Şi nici nu mă număr
printre exclusiviştii care, în perioa-
dele de ascendenţă ale unui anumit,
gen de film, pretind ca toţi regizorii,
toţi scenariştii, etc. să se apuce acum
numai de filme-anchetă. Să facă
asemenea filme doar cei care au
temperamentu/ necesar (ca să nu
folosim vorbe mari ca talentul), Căci
nu o dată mi s-a întîmplat să aud
pe coridoarele studiou lui Al. Sahia
astfe l de opinii: „Mort şi nu m-aş
băga într-o treabă ca asta!" Sau:
„Există o viaţă intimă intangi bilă",
etc., etc. „Teorii" de coridor„.
D upă părerea mea, acei cîţiva
(număraţi pe degete) care pot realiza
la noi filme-anchetă ar trebui să
dispună de un cîmp mult mai larg
de acţiune. ln urmă cu mai bine de
un an am prop us , negru pc alb,
studioului Al. Sahia un film inti-
tulat „Delapidatorii". S-au început
nu ştiu ce fel de demersuri, dar
nici
î~tre timp „Transf.ocatorul" ne-a
prezentat recent pe micul ecran o
izbutită peliculă cu delapidatori fil-
maţi în boxă.
Oricum, după discuţia din urmă
cu cîteva luni, de la Studioul Al. Sahia,
cu referire la filmul -anc hetă, schim-
bările sînt - sincer - minime,
invizibile. Ce se aşteaptă l Sînt gata
să real izez un film-anchetă pe tema
mai sus abordată (încadrîndu-mă
în metrajul lui Procust: 300 m).
Haz de necaz I

D~ vorbă cu AL. BOIANGIU :
,,Vrem sa facem
fi I rn e-a n eh etă!"
Reporter : De ce faceţi attt de rar
filme- an chetă 1
Al. Boiangiu: Ca s-ă faci un film-
anchetă îţi trebuie cura). Dar curajul
nu-ţi ajunge. Filmul-anchetă înseamnă
cunoaştere, spirit de observaţie, dis-
cernămtnt . Să ştii si vezî prin inter-
mţdi ul obiectivulul _ aparatulul de
filmat, să ştii să decantezi faptele,
să desluşeşt i mişcări greu de sesizat
la prim.a vedere. Nefiind unica
modalitate de a face documentar,
filmul anchetă cred că este, cel p uţin
la ora actua lă, cel mal eficace.
Reporter: Pledoaria dumneavoas-
tră pentru filmul-anchetă ne face să
credem că el or trebui să ocupe un
loc de seomii rn pionul tematic ol
studiou/ul Sohia. Cum bine ştim,
lucrurile nu . sta u tnsă aşa. Filmul
anchetă este deocamdată o floare·
rară. Dai-trei regizori se mal ev1ntă
spre acest gen, se pare tw prea bi ne
privit.
Al. Boiangiu: Spuneam la tnceput
el pentru a face fi Im-anchetă ai
nevoie de curaj.. Adaug: şi de tenaci-
tate, de o deosebită tena.ate, pen-
tru a-ţi impune în studio ideea, pen-
tru a face ca ea să ajungă film. Un
film-anchetă nu este un film comod.
Un fi Im-anchetă pune întotdeauna
probleme. Şi în stu'dio se fuge uneori
de probleme, de dificultăţi, de sem-
nele de întrebare pe care le ridi că
o anchetă cinematografică. E mai
puţin complicat să faci un film
descriptiv, de peis.af, un film mono-
grafic, un film poetic. De altfel e şi
mai puţin riscant. Sînt, cum se
spune în studi<J cu o expresie neferi-
cită., filme „ beton", filme la care
nimeni nu are ni.mk de zis, nimeni
n-are nimic de obiectat.
Reporter : Care este obstacolul prin-
cipal ce stii tn faţa filmului-anchetă?
Ca I se opune, de ce i se face atTt
ile greu loc Intre producţiile stu.;1iou-
/ui1
Al . Boiangiu : ln parte am răspuns
ma.l 1nainte la întrebaţea dumneavoas-
tril.. Corn pletez cu un lucru care mi
Stl pare esenţial: o anume teamă
el cele spuse în cutare sau cutare
film, aspectul particular cuprins
acolo, ar putea fi genera lizat, că
din acest fapt limpede circumscris
în sfera sa, spectatorul ar putea trage
concluzii de ansamblu. Există astfel
tendinţa de a transforma filmul docu-
mentar într-un fel de biblie. Unii
zic: „Nu criticăm do meniul X,
individul Y. problema Z căci am
compromite societatea noastr-ă so-
cialistă". Cum se vede, se pune un
nedorit semn de egalitate între un
individ care a greşit, între un caz
care n-a fost rezolvat şi oamenii şi
societatea noastră în general. Asta
nu poate decît să te inhibe, să te
împiedice să-ţi îndrepţi reflector ,;1
critic asupra locurilor în care mai
e nevoie de el. Se ţi.ne prea mult la
„faţadă", la prezenta rea decorativă
„.ŞI
DOCUMENTARUL
Povestea tragi-comică a lui Tuvla,
celebri.I personaj al lui Şalom
a faptelor şi prea puţin la esenţa Alehem, a fost transpusă P<'
lor, la prezentarea adecvată, nuan-
ţată, la delimitarea succesului de ecran de regizorul Menahem
insucces. Golan . În fotografie (stln ga) Tikva
Reporter: Ş1 atunci ce-l de flfcut?
Mor, interpreta uneia dintre cele
Al. Bo ia·1 giu; Să fie stimulat cinea-
stul-reporter ca să se avînte pe tere- şapte fiice ale lui Tuvi~ „
nuri din ce în ce mai complicate: s~ nu
fie ţinut la poarta studioului ca un
neavenit, ca un om care face„greutăţi".
Reporter: Cred cd ar mai trebui
pusă in discuţie o problemă: fi/mul-
anchetd are menirea să se ocupe numai Tînăra scriitoare britanic~ Jane
de cazurile critice? Nu ar fi oare Gaskell este la prima sa colabo-
potrivit ca el să facă, cu mijloacele
specifice cinematografului şi portre- rare cu cinematograful . Ultimul
tul (portretele) unui om care a reuşit, el roman, cel ~e-al şaptelea.,
care-şi face datoria, care pune price-
Intitulat „Toţi eleganţi în ciorapi
perea şi inteligenţa sa ln slujbo socie-
ţllţlil negri" a fost transformat în sce-
Al. Boiangiu: Sigur că da. Ancheta
este gîndită mai ales în cazuri critice, nariu cinematografic de cătrs
eficienţa el la îndreptarea răuluf regizorul Chri stopher Morahan,
fiind mal mare. Dar noi avem dato-
al cărui prim lung metraj „Dia·
ria să prezentăm, în dialectica com-
plexă a naşterii şi dezvoltărn, omul mante pentru micul dejun " a
ţlmpului nostru. Datorăm publicului
reunit .doi actori celebri, cunos.-
şi acest portret. Un portret pe care
nu l-aş vedea decorativ, de sărbă­ cuţî şi publicului 11ostru, Ri~
toare, şlefuit pînă la tocirea ori.cărei
Tushingham şi Marcello Mas·
asperităţi. Să încercăm să dăm
imaginea realistă a omului aflat tn troianni. Acum, Christopher Mo-
procesul muncii, al creaţiel. al omu-
rahan a ales ca inter preţi pe
lui care se dăruie. Dar sl nu-l mode-
lăm după concepte degmatice , să-l tinerii actori Susan George (în
stereotipizăm, să-l li psfm de firesc.
Cu alte cuvinte, dacă vreau d filmez fotografia de· jos) şi Victor Henry~
un muncitor la strung >ă nu ml se
spună sii-1 îmbrac în haine de dumi-
nică, dacă filmez un pădurar să nu
mi se ceară să-l arăt pe peliculă ca
şi cum s-ar duce la fotograf.
Reporter : Nu vedeţi o concurenţd
rn anchetele pe care te/eviLiuneo /e
realizează şi le d1{uzea2ă cu mai
multă promptitudine? Care ar fi
de/imitarea între o anchetă TV şi una
dintr-un film documentar?
Al. Boiangiu: Existăo delimitare
precisă care nu exclude, ci dimpo-
trivă dă raţiunea de a exista şi uneia .
şi alteia dintre anchete. Ancheta
TV are menirea. cred eu, să răs­
pundă problemelor curente, între-
bărilor de riecare zi, neajun>urilor
cu care ne întîlnim nu odată! Repor-
terul TV trebuie să fie prompt,
receptiv la cotidian. Reporterul do-
cumentarist trebuie să lucreze în
perspectivă. să caute să aprofundeze
faptele. să depă.>ească domeniul
„faptului divers". Documentarul an-
chetă tr-ebuie să surprindă pe peliculă
pel'manenţele umane, mutaţii le care
se petrec în conştiinţa oamenilor
zi le lor noastre.
Reporter : Cum se vede, prea uşor
nu e. Veţi mai face totuşi filme-
anchetă 1
Al. Boiangiu : Voi persevera, în
ciuda condiţiilor nu tocmai propice.
Nu pot să mă resemnez, nu pot să
mă înscriu în rîndul autorilor care
Îug de filmul-anchetă ca de foc.
. AL- RACOVICEANU
35
https://biblioteca-digitala.ro

ŞI
TV
• publicului meu, nu numai la secundă,
Fn 1ftr,1t, o tntrebore foar•
te preclaă:
e ŞTIJI
CĂ ŞI
TELEVIZIUNEA
FACE FILME!
DE CE
CRITICA
NOASTRĂ
NU SE OCUPĂ
Sporul de producţie cinematogra·
SISTEMATIC fică a televiziunii atrage din nou aten-
ţiaasupra direcţiilor pe care se dez-
DE ELEI
voltă creaţia în acest compartiment.
A. Magheru Deocamdată, rîvna de a realiza filme
cu unele trăsături deosebitoare e
Cronicaru! nostru Valentln mai marcată în domeniul peliculei-
cocteil, reprezentînd, într-un fel,
Siivestru are cuvtntul.
cabaretu/ televizual. Dar se observă
o aspiraţie mai certă spre o origioali-
tate a formulelor şi în alte specii, de
pildă în documentar ori tn filmul
pentru copii. În anul curent ni s-a
propus şi un film experimental,
cu actori, „Fuga" (Cornel Todea şi
Boris Ciobanu), într-o manieră inspi-
rată de proza, poezia şi dramaturgia
parabolică a tinerilor creatori actua-
li: e şi aceasta o cale pe care se
pot fructifica talentele teleaştilor
şi solicita intelectual spectatorii.
Incontestabil, capitolul cel mai
substanţial îl constituie filmele de
divertisment semnate îndeobşte de
Valeriu Lazarov. El se bizuie pe
artiştii, cîntăreţii şi balerinii de
revistă dar le adaugă artişti şi for·
maţii folclorice exemplare, creează
o compoziţie originală, caleidosco-
pică, nenarativă şi supune întregul
material unui contrapunct specific
vizual-auditiv. Omu/ şi camera însufle-
ţind spiritual aparatele de pe pla-
tou - văzut ca o arenă de circ în care
sînt „dresate" girafele şi camerele
- dezvăluie şi taine ale procesului
de creaţie în televiziune cîştigind
un element de familiaritate tn ra-
portul cu spectatorul. Filmele lui
Lazarov au o fluenţă deosebitli,
foarte strict ritmată de la lentoarea
reveriei pînă la sacadarea biciuitoare
a dansului modern. Pianele călăto­
resc spre infinit, imateriale, trecînd
unul prin altul, chipul fetei se inter-
ferează cu cel al băiatului care cîntă,
proporţiile fiind mereu schimbă­
toare, sunetele dure ale instrumen-
telor se sting pentru a lăsa spaţiul
sonor celor catifelate, ale glasurilor,
luminile decupează geometrii albe
în partea densă a îr.tunericului, iar
apoi umbrele elimină treptat albul
Imaculat al cadrului - într-o mişcare
continuă, de vis, 1radusă în caligrafii
încîntătoare. Cînd ideea e mai săracă
şi fioriturile grafice apar în chip
aleatoriu (ca în Game pentru tele;
36
https://biblioteca-digitala.ro
viziune) începe să se sirntă aerul
greu al manierismului. Totuşi ne
aflăm mereu în acel teritoriu al
cinematografiei, unde imaginile, or-
chestrate, ne proiectează într-un
~~:rs%;"efa~ias!ici-o~tbe~r~~nrf~ î~!~:
deauna de această idee a vizualităţii
cinematografului cu muzica: „ Forţînd
majoritatea deprinderilor noastre vi-
zuale, am speculat deci percepţia rapi-
dă şi simultană a imaginilor din partea
ci uneori la sfert sau chiar la o opti-
me de secundă. ln astfel de momente
culminante, ochii generaţiei noastre
su portă greu asemenea eforturi, dar
este necesar să se construiască
aceste contrapuncte vizuale, pe care
copiii noş.~ri le vor considera ele-
mentare ...
E una din sarcinile asumate azi de
televiziune şi pe care, la noi, o
studiază acum, cu acerbie, regizorul
Valeriu Lazarov împreună cu redac-
torul Radu Anagnoste, operatorul
Mircea Gherghinescu şi alţii.
Calitatea documentarului e încă
oscilantă, poate şi din cauza aplecării
continue spre globalitate, sigur din
cauza literaturizării, la rîndul ei
conştiinţa exacerbată a propriei
exprimăd - cum o notează undeva
Tony Richardson, depărtînd-o atît
în subiecte, teme, cit şi în structuri.
.. Hora" e o încercare interesantă
de cu prindere geografică şi istorică,
dar scenariul a fost mai mult ilustrat
şi mai puţin ecranizat, aici învede-
rîndu-se cit mai e de făcut pentru
a se trece de la conglomeratul de
imagini subordonate unei metafore
literare, la sinteza cinematografică
supraordonatoare a tuturor compo·
nentelor. „Demiurgii" (Horia Vasi-
loni) se lipseşte în mod curajos de
orice text rostit, filmul însuşi deve-
nind un comentariu original vizual·
sonor, al înfăptuirii monumentului
care e hidrocentrala de la Porţi le de
Fier. Nu se mai prezintă pur şi
simplu aspecte ale şantierului, nu
se relatează ci se celebrează ritualul
muncii: într-o imagine admirabilă
oamenii îşi pun gînditori căştile de
protecţie, în alta îşi suflecă încet
mînecile: se privesc serioşi unii pe
alţii, măsoară din ochi cotele ce vor
trebui atinse, se opresc o clipă pentru
a-ş i examina cu neascunsă mîndrie
fapta. Este oarecum filmul stării
de spirit cu care se zămisleşte gran-
dioasa construcţie şi prin aceasta
ne apropiem deodată de cîteva
condiţii ale documentarului care
implică şi el un punct de vedere
ele ctiv, o interpretare personală,
un sondaj psihologic, o compoziţie.
În „Demiurgii" însă e în suferinţă
montajul, felurite particule ale fil-
m~lui desensibilizîndu-se în raport
cu tema şi pierzînd chiar şi comuni-
carea formală cu întregul. Realiza-
torul n-are încredere într-un unic
obiect, reprezentativ şi pentru ideea
urmiirită, şi în loc de condensarea
într-un fapt revelatoriu, simbolic,
înfăţişează un nu măr mare de date
comune, care nu întăresc sentimen-
tul dorit ci ii pulverizează. O casă
veche din Orşova cade, muşcată de
buldozer. Într-un acord muzical pu-
ternic se înalţă, maiestuoasă, clădirea
nouă, de pe deal, din noul oraş.
E o alternare izbutită şi convingă­
toare, o simetrie metaforică. Nu
însă şi pentru regizor, care ne arată
;iumaidecît şi alte case, asemănătoare
de altminteri, cu ferestre la care se
trag storuri, apar feţe fericite pri·
vind spre strada unde trec copii
în şir, la marginea căreia cresc flori,
etc. Aşa se iveşte peisajul emailat,
şi, uneori,! chiar contrasensul.
Şi alte documentare par a solicita
un mai decis efort către specificitate
cinematografică prin esenţializare,
precizie a ideii, compoziţie a cadru-
lu i şi a întregului, ritm şi, eventual,
delimitări mai ambiţioase, în sensul
originalităţii, faţă de domeniile în•
rudite.
Ceea ce la studioul Sahia e numit
în planurile tematice, „film de artă",
la televiziune cunoaşte o oarecare
efervescenţă şi, probabil, se sprijină
pe apetenţe reale ale unor creatori
pricepuţi. O monografiere a mînăs­
tirii de la Curtea de Argeş (Iordan
Chimet), implicînd în comentariu
legenda Meşterului Manole, semnifică
o introducere iscusită în cultura
acestui monument excepţional. Efu-
zia poetică e totuşi excesivă; mai
laconice sublinieri textuale ar fi
lăsat spaţiu mai larg pentru privire
şi meditaţie. Aici punctul de pornire
parc să fi fost balada nu catedrala;
pe urmă planurile nu se contopesc
ci se ame~tecă în chip variabil. lntr-un
alt film, intitulat „Fantezie şi ritm"
(Carmen Dumitrescu) se pleacă de la
figurine de ceramică, . discutabile
sub raport estetic, unele indiscutabil
urîte, pentru a se reliefa virtuţi şi
virtualităţi ale dansului şi cîntecului
popular. Tema e plată, asociaşia
întîmplătoare (cu eroarea de a face
să „joace" şi figurinele care repre.
zintă un moment de artă prin exce-
lenţă statică), înşiruirea secvenţelor
e lipsită de orice motivaţie. Peste
măsură de supărătoare e inautentici-
tatea; s-au filmat nu ansambluri
populare ci formaţii (selectate apre-
ximativ) care în mare parte stilizează
nefericit paşii de dans şi solişti din
aceia care produc, costumaţi şi
machiaţi arbitrar, mostre de pseudo-
folclor în unele programe de teie-
viziune sau pe scenele teatrelor oe
estradă judeţene. E o viziune fol-
cloristă denaturantă şi excepţiile
(naistul Gheorghe Zamfir, cîntăreaţa
Maria Butaciu) au pus şi mai putem ic
în evidenţă artificialitatea altora şi
a concepţiei. .. După modul cuceri-
tor de simplu, vibrant prin naturaleţe
şi poezie în care apare celebrul cor
al fetelor de pe Tîrnave în filmul
„Game pentru televiziune" parcă
n-ar mai trebui împrumutate poncife
artizanale pentru producţia studiou-
lui de la Floreasca.
Potenţele reale în acest sector
„de artă" sînt mai sezisante în filme
de balet, muzicale şi chiar în încer-
carea de film-spectacol „Troienele".
Arta populară e însă un teritoriu
imens a cărui explorare se cere
făcută cu mijloace moderne, într-uu
spirit ştiinţific şi, sub raport estetic,
în modalitatea tipică de autenticitate
dictată chiar de obiect.
Filme pentru copii („Caietul de
nisip", frumoasă şi gingaşă alegorie
cosmico-mitologică a unei vacanţe
la mare - scrisă şi regizată de Andrei
Brădeanu), filme publicitare (o reuşi­
tă parodie poliţistă cu „gangsteri"-
femei pentru reclama unui produs
alimentar.- regizor Lupu Gutman),
filme publicistice (excelentele repor-
taje critice din cadrul „Reflectorului"
şi cîteodată al „Transfocatorului"},
filme turistice (încă palide, majorit<f-
tea 'fără valoare . cinematografică)
şi altele desenează o arie mereu
mai largă de preocupări, tendinţe,
căutări şi aflări.
Şi aici, ca şi la cinematografie, se
pare că există nu o problemă a
scenariului, una a regiei, alta a pri-
ceperii echipei - şi aşa mai departe
- ci nevoia unei inventarieri mal
lucide a disponibilităţilor creato:ire
şi a indisponibilităţilor, precum şi
aceea a învestirii cu încredere totală
a forţelor creatoare calificate ca
deplin valide.
Filmul românesc de televiziune care
acum cîţiva ani era o ipoteză singu-
lară şi sub un anume unghi, indistinc-
tă, iată că devine o realitate plurală,
căreia, e cazul, cred, a i se definl
acum ipostazele şi a I se desluşi mai
exact fizionomia.
Valentin SILVESTRU
 :nit "Radiodifuziunea şi televiziunea au Dramaticul, o noul formll de spec- satelit artificial ale cărui emisiuni
ă'\ deschis noi capitole în istoria artei tacol, de cultură cunoscută pinii în să poată fi captate de aproximativ
are şi a literaturii. Ele nu sfnt numai un prezent. Problemele actuale ale tele- 50.000 de posturi de televiziune de
i nă viziunii sint, sub acest raport, echi- pe teritoriul Indiei. Reţeaua terestră
vehicul care permite bolnavului, sau nu va .putea acoperi pînă în 1981
ori valente cu cele ale Universităţii.
unor auditori în vîrstă sau care n-au Esenţialul, acum, e de a crea cadrele decît cel mult 19% din suprafaţa
~s-
posibilitatea să se deplaseze, de a neCesare. 11
ţăHi, în timp ce un satelit ar putea
riu auzi şi a privi un spectacol pe care Marcel Po/oc, producător: „Pentru asigura teleficarea întregului stat
i că nu l-ar fi auzit sau nu l-ar fi văzut a înlătura
confuzia ce se face cu pro- indian.
ura niciodată dacă n-ar fi fost inventat ducătorul cinematografic, precizez
fu- radio-ul sau micul ecran. Ele st!rnesc că la televiziune producătorul este
ai creaţia. omul care aduce idei şi îşi asumă Post-,colarlzare in Bavaria
fi Există însă între radio şi televiziune responsabilitatea unei emisiuni. ln
ire În Bavaria a luat fiinţă un teleco<
ire o deosebire esenţială: Radioul atinge general, aducînd ideea, el face numai
un public, pe cînd televiziunea crceazd o muncă de autor şi do gazetar legiu, cu cursuri post-şcolare de
la; trei ani, ale cărui diplome de absol-
esc un public. Căci televiziunea exercit! (alegerea formei, organizarea, selec- vire sînt recunoscute de autorităţile
asup.ra spectatorilor o putere care ţia textului rostit ori clntat, ritmul
acestui land al R.F. a Germaniei.
m" merge uneori pină la hipnoză. Ea emisiunii) în colaborare cu rezizorul. Cele cinci materii de bază sînt:
ta Dfo paginii• cărţilor tl revistelor a dezminţit ceea ce se numeşte Pentru ca televiziunea să fie un or- limba germană, engleza, matematica,
ile „legea acumulării mediilor", lege ganism viu, ea are nevoie, în per- fizica, istoria. Fiecare lecţie dureaz:I.
bi! manenţă, de idei noi şi de cunoaşterea o oră. Cursurile au loc de şase oii
" ... ceea ce numim informare - după care genurile culturale nu şi-ar
şi amănunţită a gusturilor publiculul. pe săptăm!nă, seara. ·
presă, cinema, radio, televiziune - sustrage publicul unul altuia -
lui f.aca parte din ansamblul educaţiei Am studiat chestiunea în Statele
şia clici televiziunea concurează direct
moderne. Şi nu este de-ajuns daci Unite şi ceea ce m-a frapat ln primul
ace spunem că ea constituie pentru mase cinematograful, teatrul şi radio-ul", Regizorul despre sine
rînd este sistemul fantastic de sondaj
re- esenţialul ln educaţia adulţilor. lncli („O literatură pentru toţi" de Pierre
ce- al cerinţelor reale ale publicului.•
din tinereţe şi chiar din copilărie, de Boisdeffre, comunicarea la sesiu· Roger Louis, ziarist: „Toate emi·
lor - Ce este un regizor de televi-
ea constituie, potrivit ex·presiei feri- nea COMES, 1966, Varşovia.)
siunile tele sînt culturale şi sînt
' cite a unui sociolog francez, o ziune, stimate Andrei Brădeanul
.educaţie paralelă", care dubleaz! (devin) de calitate dacll stnt filcute -Acum cîţiva ani, după doul
fl!Y:lţ~mîntul şcolar şi universitar, llmbolul televl:dunll de oameni de calitate." stagiuni de teatru, mi se ivise prilejul
şi al cărui rol în îmbogăţirea cuno- să trec la studioul de televiziune.
'tinţelor şi !n formarea atitudinilor Un telesalellt Tn lndla Intre două drumuri - cum mi se
depăşeşte adeseori pe cel al învăţă­
Cîteva opinii despre limbajul pro·
priu al televiziunii şi despre specific. părea pe atunci - şovăiam. ln celo
m!ntului, cel pyţin sub raportul can- din urmă, l-am consultat pe regizorul
tităţii şi al intensităţii." (Civilizaţia , Marcel Bluwal, regizor: „Noţiunea O misiune UNESCO şi un grup
universalului - inventar ol viitoru/ul./ de televiziune e o noţiune globală de experţi indieni studiază posibili• David Esrig care, nu de mult, schim-
tle Rene Maheu). " care cuprinde Informaţia, Varietatea, ta tea ca ln 1972 să se lanseze un base studioul pentru scena. Printre
multe altele, mi-a spus: „Trebuie
să ai cîte o Idee pe săptămlnă, ba
lncă s-o vezi din faţă, profil şi spate
- şi cînd de aproape, cînd de de-

CO N CUR S parte." Fraza m-a cam pus pe gtn- .

duri, dar am ales. Iar astăzi subscriu.
Pe lingă solicitarea continuă, deter-
minată de frecv nţa programelor
În dorinţa de a spori şi adînci problematica de actualitate a filmulut şi spedficul imaginii cinematografice,
românesc, de a oglindi pe ecrane mai complex şi mai viu realitatea contem- televiziunea îi pretinde regizorului
porană a patriei şi activitatea creatoare a poporului nostru, Casa de capacitatea de adaptare la orice fel
de emisiune, fie că e vorba de repor-
Filme „ Bucureşti" iniţiază un concurs de scenarii, subiecte şi idei cine- taj, teatru, muzică uşoară, recital
matografice inspirate din viaţa oamenilor muncii din fabrici, uzine şi de poezie sau dans. Fără îndoiall
marile şantiere ale construcţiei socialiste. Este de dorit ca participanţii la că înclinaţia către un anumit gen
este preponderentă în activitatea
re :oncurs să se orienteze către aspectele caracteristice ale vieţii noastre fiecăruia. Dar trecerea, chiar şi
u
C,
:ontemporane, să oglindească universul spiritual al omului de azi, eforturile întîmplătoare, prin celelalte genuri,
te sale creatoare, .viaţa de familie, creşterea responsabilităţii faţă de muncă, înviorează propria-ţi paletă. Se poate
faţă de cotectivitatea socialistă. vorbi şi de o dependenţă determinatl
de de virsta destinatarului emisiunilor,
ie Concursul este deschis scriitorilor, scenariştilor precum şi tuturor chiar dacă genurile rămîn aceleaşi;
f;amator i lor. pentru că într-un fel se pregăteşte
Un juriu compus din personalităţi ale vieţii literare şi artistice o emisiune pentru copii, altminteri
una pentru tineret şi altfel progra-
·- fa decer11a următoarele premii: mele pentru maturi.
US
Pentru scenarii z Dincolo de toate categoriile pe
), care le putem face, cel mal comod
r- 1 premiu I tn valoare de .20.000 lei consumator de imagini artistice,
i" 1 premiu li in valoare de 1O.OOO lei telespectatorul, a cărui ţinută obi~
nuită de vizionare este halatul sau
1 premiu III în vafoore de 5.000 lei pijamaua - se dovedeşte din ce în
3 m enţiu ni
Pentru subiecte ,, in
Idei:
v aloa re de 3.000 lei fiecare ce mai exigent, fiindcă are posibili-
tatea să vizioneze atît programele
studioului nostru c!t şi emisiunile
1 premiu I ln valoare de 1O.OOO lei oferite de televiziunile din alte
ţări. ln consecinţă, dispune de posi-
1 premiu li în valoare de 5.000 lei bilitatea de a compara şi pretinde.
1 premiu III în valoare de 3.000 lei Şi bine face. Ceea ce ii impu.ne regi-
'to 3 menţiuni în valoare de 1.000 lei fiecare zorului şi o perfectă informare şi
lal situare la nivelul competiţiei impii•
:e Ca.sa dE'. Filme „Bucureşti" va achiziţiona dintre scenariile, subiectele cite.
$Î Pe scurt, l-aş numi pe regizorul
iil Ji ideile depuse pe acelea care prezintă interes pentru producţia cinema~
de televiziune „regizor-maratonist",
ca tografkă. obligat să alerge veşnic pe acelaşi
Concursul se va încheia la data de I dec. 1968 (data poştei). oval al pistei, de la un gen la altul,
nl de la o virstă la alta, cu convingerea
,u-
Scenariile nesemnate - şi însoţite de un motto - vor fi trimise pe
- uneori nemărturisită - că singura
adresa: Casa de Filme „Bucureşti" - B-dul Gheorghe Gheorghiu-Dej Nr: 65
IC'
11. 1
i Bucureşti - Sectorul 6, cu specificarea „PENTRU CONCURS". într-un plic
cursă ce i se potriveşte, este cea
de 400 metri„. fie şi cu obstacole!
ni
~ai
închis, pe care va figura acelaşi motto, vor fi scrise numele şi adresa (Subsemnatul a făcut şi un ciclu de
iniţiere în ale sportului - deşi nu
autorului. 1-a practicat.)
.u V.$,

37

https://biblioteca-digitala.ro

În legătură cu.scrisoarea
Tatianei Raica
Dintre numeroase le scrisori „stîr-
nite" de intervenţia Tatianei Raica
d in Sibiu , (.. Ad o lescenţ a n u în ţel ege !
Dovediţi-mi!" - Cinema nr. 6/1968)
am a les două care ni se par semnifica-
t ive pe ntr u punctele de vedere
foarte opuse ale ci titorilor noştri .
lată ce ne scrie printre altele
MARIN TUDORACHE din Bucu-
resti, str. Ciurea nr. 8 scara A,
et~jul li, apart. 6 :
„ Tatia na, sTnt sigur, este o tinără .
Tmi place cum pune problema. în
prima parte a scrisorii este plină de
entuziasm pentru ca în a doua parte
să devină dură , spunîndu-şi brutal
părerea fn n umele ( ! ) adolescenţi/or.
Sigur că cei care au interzis accesul
la filmul X au ştiut de ce şi pentru
ce. Tatiana şi toţi cei ca re gin desc
ca ea scapă din vedere că noi trăim
~~~~-oinsdlf~~~;:e d~§fi~bi~~ f~~%~r~u~
conştiinţei omului„. Deocamdată Ta-
tiana este o sentimentală incorigibilt'J.
Cred că dacă s-ar realiza la noi filme
din cele care ti plac Tatianei, am
deveni ln două-trei decenii n işte
oameni care or umbla cu lacrima gata
să cadă oricînd din coada achiului.
Nu fac pe lupul moro/ist da r cred
c ă cei care pun „interzis pentru
11
Tatiana la anumite filme, ştiu că
avem nişte sarcini extraordinare pe
care nu le putem rezolva ca ln „Ange-
lica şi regele". Aceste sarcini se
rezolvă cu integrale, cu milioane de
kilowaţi şi asta nu numai pentru
I O.OOO de Tatiane ci pentru 20.000.000
de oameni.
Părereq mea: filmul „ Un bărbat
şi o femeie" a plăcut mult tineretului
şi în special sexului frumos pentru
că într-o singură scenă se pune o
problemă sufletească a femeii respec-
tive. Dacă această scenă era realizată
altfel - eroii stînd pe bancă, de
pildă - cred c ă nu se mai făcea
otita caz de acest fi Im „ ."
P.S. - îmi pare rău că Tatiana n-o să
reuşească să citească scrisoarea mea .
N. R.: lată că Tatiana Raica, ca
şi cititorii noştri, pot face cunoştinţă
cu ideile dumneavoastră . Problema
este dacă t oate punctele dumneavoas-
tră de vedere - nu o dată demne
de toată atenţia - pot fi împ ă rtăşite
pînă la cap ăt într-o discuţie nuanţată
care să ţină seama d e întreaga com-
plexitate a fenomenului artistic, a
raporturilor d intre acest fenomen
şi v i aţa social ă. Credem că nu puţini
vor fi cei i ncitaţ i s ă r ăspundă pu nc-
tulu i dumn eavoastr ă de vedere atît
de tr a nşant expus.
Dimpotrivă, DAN GAVR ILESCU
(1 8 ani) din Bucu r eşti, Bd . Construc-
torilor nr. 16, scara C, apare. 44,
d oved eşte faţă d e punctu l de vedere
al cores pond ent e i noastre o at itu-
dine mai s en t i me ntal ă:
38
Ceea ce spui .tu e just, e frumos
şi de m onstrează (nu caut să te
flatez ) c ă eşti o ttn ără sensibilă,
serioasă, cu un suflet nobil şi cu rat .
Dar ciţ1 oare sint ca ti ne 7 Nu tn drăz-
nesc să răspund„ . • redacţia
Deşi pe afiş scrie „interzis", nu o
dată rn sălile de cine matograf intră
şi copii sub 16 ani. Şi din păcate,
puţi ni dintre aceştia - după părerea
mea - pot să T nţe/eagă o situaţie
anume. Cînd uneori, oc hii mi se
umezesc, emoţionat fii nd de o lntî/nire
ce s-a lăsat aştept ată de ani fntregi
sau de un sărut , să rut ce ascunde
puritate şi gi n găşie , unii tine ri, chiar
m ult mai mari de 16 ani; chicotesc,
fl uiert'J, (ac glume de cel mai prost
gust posibil. Pentru ce această li psă
de lnţe/ege re 7 Tocmai la acest tineret
care rez olvă „proble me de fiz1că­
otomică", acest t ine re t care dă teză
Jo anatomie? Eu cred că aceşti tineri
ca re nu vor să lnţe lea gă viaţa n-ar
t rebui să (ie pri miţi la film ele care
dezbat probleme legate de ea. Dar
cine poate să şti e da că trnă rul care
intră ln sal ă, fnţe/e ge sa u nu proble-
mele de viaţ ă ? Are cineva proiectu/
unui aparat care să ne sc oată din
tncurcătură 7 Dacă da, vă rog să-mi
scrieţi.
N.R.: Din p ă cate - sa\J din feri-
ci re - un asemenea aparat nu
există. Aceasta complică sau poate
simplifică problemele. Este necesară
o presiune publică a opiniei unor
tineri evoluaţi sufleteşte şi chiar
artisticeşte asupra celor insens ibili
şi neînţelegători. Această op inie,
sintem convinşi 1 se poate crea şi
credem c ă în acest sens o atitudine
fermă, combativă din partea unor
tiner i ca Dan G avrilescu va face
să cre ască prestigiul tinerei no astre
generaţii . Coloanele revistei „Cine-
ma" sî nt desch ise în continuare
oricăror manifestări aspre împotriva
vulgarit ăţii şi insensibilităţii unei
anume părţ i din publicul tînăr.
C redem că este de datoria noastră
să d ăm cuvlntu l şi co res po nd entei
din Sibiu, TATIANEI RAICA , care
a reven it într-o scrisoare tri misă
d upă pub licarea in te rve nţ i ei ei :
„ Vă anunţ că mi-aţi asigurat a
popularitate cu care nu am ce face ,
pe care nu mi-am dorit-o. Primesc
zilnic scrisori . Şi ce scrisori I „Cîţ i
ani ai? (toţi lntreabă asta). „ Trimi-
te-mi o poză!" (unii îşi imaginează
că sînt un gen special de vedetă)·
„ Răspunde-mi neapărat/" (toţi ). „ Vrei
să (aci fii m ?" (n-am fost încă cerută
ln căsătorie I Nă mir I). Vă rog să
n otaţi lntr-un colţ al revistei că mulţu­
mesc (e un (el de a spune) tuturor
celor care mi-au scris şi să le spuneţi
că nu mai sînt tinără . Sau - invers -
· mai sînt încă t1nără . Am 30 de ani,
sînt educatoare, ceea ce presupune
un c ontact permanent cu infantilismul
şi o mai profundă cunoaştere a sufle-
tului copiilor. Tocmai această cunoaş­
tere m-a determinat să vă scri u despre
ado/escenti. Mă lovesc zilnic de curio-
zitatea, de dorinţa n e/imitată de cu-
n oaştere a copiilor. Şi-i Tn ţe/eg . Dacă
mă gîndesc bine, sîn teţi datori sll
scrieţi aceste lucruri. Tn altă ordine
de idei: mi-aţi tăiat orice punte spre
revista „Cinema". Chiar dacă mai
am de spus unele lucruri, de-acum
înainte mt'J tem s-o fac. Dacă mă
p ublicaţi iar?
N . R.: lată, v-am public at iar.
Nu vedem de ce v-ar fi team ă să
ne scr i eţi şi în vi itor, atunci cind
punctele dumneavoastră de vedere
sint judicioase, acute, capabile să
trezească un interes larg. Am dori
să avem c:îţi mai mulţi corespondenţi
cu calităţile dumneavoastrîi.
https://biblioteca-digitala.ro
Din partea D. R. C. D. F.
către
revistei „CINEMA"
În numărul 7 al revistei du m neavoastră , la rubrica „Curier", abonata
Anastasia pune unele lntrebări, adresate Tn realitate D.R.C.D.F„ rnc;ebă ri
la care vă raliaţi şi dv.
Vă trimitem alăturat răspuns ul nostru, pe ca re vă ru găm să-/ publi -
caţi rn paginile revistei dv .
Credem că ar fi util ca pe viito r scrisorile la care răsp unsul poate
f1 dat numai ele către D.R.C.D. F. să fle trimise din t im p direeţie i noas-
tre, astfel incit publicarea scrisoril or tn revista dv. să fie făcută o dată
cu răspunsu / s,olicitat.
F ă ră să putem aborda an-
samblul problemelor pe care
le i mplică repertoriul cinema-
tograf ic , ne limităm la a răs­
punde exclusiv întrebărilor
puse în revista „Cinema11 nr. 7
de abonata Anastasia.
O pătură largă a publicului
spectator , în special tinerii,
doresc, în categoria filmelor
de divertisment, vizionarea
unor filme muzicale. Din pă­
cate, producţia mondială de
filme muzic ale este relativ
redu să şi a b u nd ă în pelicule
de prost gust . Filmul „O fată
fericită" a ro,t selecţionat
dintr- un grup de circa 15 filme
ale lui Elvi s Presley ş i aceasta
numai pentru faptul că prota-
gon istul filmului este unul
dintre cei mai circul ati inter-
preţi de muzică uşoară ·din mo-
mentul de faţă .
Am fi dor it şi noi să achi-
ziţionăm filme muzicale va-
loroase ca „My Fair Lady" şi
„West Side Story'', c itate de
dv. Pentru filmul „My Fair
Lady" preţul solicitat de casa
di stribuitoare occidentală
echiv ala cu a şasea parte din
fondul nostru val ut ar destinat
achiziţ i onăr i i de f ilme din
occ ident. Or, din această
sum ă , pentru a pute a prezenta
un număr cit mai mare de
pe licule care să re prezinte
difer ite genuri sau ş coli , sau
filme prem iate la d iferite
m a nifest ăr i i ntern aţi o n ale , sin-
tem o b l ig aţ i să l imit ă m p reţu ­
ri le pe care putem să le pl ă­
tim, astfel incit anu al, t ocmai
pentr u a face faţă ce re r ilor
vari ate ale spectatori lor , s ă
putem achizi ţ iona circa 60 - 70
de f ilme.
În ceea ce prive ş te filmul
„West Si de St ory" , casa dis-
tri buitoare occidentală a re-
fuzat s ă- l vî nd ă .
Filmul „ Becket" a fost achi-
z iţi onat şi preg ătit in luna
Propuneri
Aş dori, aş prop une ca fie la
televiziune, (ie la cinematecă să se
prezinte un ciclu de fil me dedicat
„divinei Greta Garbo". Dintre fi lmele
sale cred că nu ar trebui să lipsească :
11Ana Karenina''. "Contesa Walewska 11 ,
„Mat a-Hori", „Carnea diabolică".
lng . A. POPESCU
B ucureşt i, Ş t •fa n Proto po pescu 11
(în num el e unui gr up de ingi neri ş i
tehnicieni de la „P ro i ect- Bucureşt i" )
Aş dori să văd aici, la Piteşti, cit
moi multe filme din anii antebelici:
"Elisabeth şi Essex", „Dama cu came-
lii" ,11 Delir ,
11
„Congresu/ dansează
- iar dintre fil mele romllneşti „O noap-
pte furtun oasă " , „Se aprind făc liile" .
Aş dori să citesc o carte c onsac rată
marei creaţii a lui Bette Davis.
FLORIAN BĂRBESCU
Piteşti, Oneşti nr. 17
Director adjunct
OVIDIU ANDREI
februar ie pentru difuzare, aşa
cum a fost anunţat. Conduce-
rea Teatrului Naţional din
Bucureşti, care preg ăteşte pu-
nerea în scenă a piese i de
teatru omonime, a rugat să
aminăm premiera filmului .
Considerînd justificată această
cerere, filmul a fost reprogra-
mat şi va fi prezentat în luna
decembrie.
„ Război şi Pace" , seriile 111
şi IV, rulează la noi în ţară
numai în format panoramic
În oraşele unde există aseme-
nea cinematografe, deoarece
casa exportatoare a filmului
respectiv nu ne- a livrat încă
filmul pentru cinematografele
normale, deşi a fost comandat
încă din octombrie 1967.
Preocup ă rile dv. de a viziona
filme ale unor realizatori care
s-au făcut cunoscuti în ultimul
timp in mod de~sebit (Go-
dard, Resnais, Truffaut, Le-
louch etc.) sint şi preocupările
noastre continue . Multe însă
din filmele acestor realizatori ,
în pofida formei artistice pe
care critica cinematografică
a evidenţiat-o, au un conţinut
care nu justif i că difuzarea lor.
Acele filme care, paralel cu
o formă artistică valoro asă ,
tratează subiecte la nivelul
expr i mării artistice, se achizi-
ţ ionează de către noi. De
exemplu, ne aflăm într- un
stad iu avansat în achizitiona- '
rea fil melor "Vivre po~r vi,
vre" de Lelouch, „ Pierrot Ne-
bunul " de Godard, „Blow- Up"
de Antonioni şi altele.
În ceea ce priveşte prezen-
ta rea unor filme faţă de care
avers iunea dv. este parţial
justi f icată, aceasta este o pro,
blemă mai complexă la care
vom răspunde într- un viitor
apropiat, în cadrul unui arti,
col amplu.
Telegrame
ALEXANDRINA SISEA Bucureşti ,
şo s . Căţelu 29
Mi c h~le Morgan a venit la Bucureşti
pentru pre mi.era film ului „Marile
manevre 11
•
AGNETA SASKA - Valea Iul
Mihai
Regizorul film ului „Eldorado" este
Howard Hawks. 1n rolu rile princi pale :
John Wayne şi Robert Mitchum.
MARIA BRAD - Ţipar nr. 604,
jud. Arad
Aveţi pe rfectă dreptate
cete tn
11 sesizate. Vom lua toate măs urile ca
- în ceea ce ne p riveşte - siJ tmbună,
tăţi m ilustraţ ia revistei.
G.M.S. - Bucureşti
Vă rugăm să ne faceţi a vizită la
redaeţie .
 GOPO: SCURTĂ ISTORIE A CINEMATOGRAFULUI CXXI)

:PRit"\UL ~ÎLI"\ R01'1ÂtiC.SC

'ROMÂNtjC p. FOST 1Ui:ll'f~1" 1ti 14:!12. •••
~RS\ UH ~·u„t\ naSPR~„.
~URTI\ lsro1(iE._ li R~iea·1u1. lNDt:.P~tt~i.
- Îl'iCOM.PlttTA -

DUP'°' RPîzBo·,, Av 1Nct.Pur

C.Ot1ei)jj LE. ;
.Î\'iTÎLl'(iRS. V 'ŢÎGijtK~~l\
l~ MONTE tic 1.J\.
Cj:\R.1.0 I/
Î~TRC 11

' -1950 - Îl'\<."EPE.. e()l-1.STRVCTiA- ~Tut:>iouR'11.0'R 6U'FTE4-.

, $E PUH SA<El.-E UNE.i ÎtiCVSTR.'1i Di::. 'i="iLME .
. Şi LA- ORIC.O'NT „. t:\PAR. FiG-uR\ LE<;E'li.I:>AR."E.
DE, C.~EA1"'0R\ DE. 'fiLMt: ...
39

https://biblioteca-digitala.ro
 B~nnie
Arthur Penn este fără îndoială unul
dintre cei mai buni re;:izori din rîndu-
rile noii generaţii nord-americane. Pro-
vine din televiziune şi este înainte de
• l~de
orice un regizor „angajat" - refuzînd
pînă în clipa de faţă să facă vreo con-
cesie exigenţelor comerciale ale Holly-
wood-ului. După cunoscutele neplăceri
Fructele miniei avute cu „The Chase" (Urmărirea)
-·(o scrie de tăieturi impuse de pro·
ducători pentru a reduce din încărcă­
tura polemică a filmului dirijată împo·
triva rasismultci, a violenţei, a corupţiei
morale ce domnesc !n statele din sud
şi mai ales în Texas) se părea că Penn
renunţase la cinematograf, S-a hotărît
să se întoarcă pe platou abia atunci cînd
un tînăr actor, foarte dotat şi inteligent
- Warren Bcatty - (l-am cunoscut
la Acapu lco acum cîţiva ani şi am păstrat
amintirea· plăcută a unui tlnăr extrem
cc amabil, sensibil, deschis, plin de
curiozitate intelectuală} s-a oferit să
finanţeze filmul „ Bonnie şi Clydc",
proiect mai vechi al lui Arthur Penn,
lăsîndu-i acestuia întreaga libertate de
expresie.
Rezu ltatele acestei iniţiative, pe cit
de curajoase pe atît de meritorii (la
care se spune că ar fi participat şi sora
lui Warren Beatty, actriţa Shirley
Mac Lane) sînt excepţionale: un film
https://biblioteca-digitala.ro
splendid copleşit de elogiile criticii,
încărcat de premii (premiul I la Mar
del Plata în Argentina, patru Oscar-uri,
premiul criticii nord-americane pentru
cel mai bun film al anului 1967) şi, ceea
ce atîrnă cel mai greu, primit foarte
bine de public.
Bonnie, Clyde tl moda
Acţiunile curajo1se pot fi deci fi
rentabile: la urma "rmei, publicul nu
este atît de prost pc cit presupun
negustorii ce stăoîn~sc lumea cinemato-<
grafului pe tot pămîntul. Succesul lui
„ Bonnie şi C lyde" a fost atit de mare
Incit a ajuns să influenţeze şi modal
de cîteva luni, în Occident, cochetere
se îmbracă „! la Bonnie" iar bărbaţii
„11 la Clyde".„
Noul film al lui Arthur Penn poves-
teşte fapte reale: povestea tui Bonnie
Parker şi Clyde Barrow, doi oameni fn
afara legii, din vremea anilor treizeci,
intraţi în mitologia populară americană.
Era perioada marei crize fn Stat ere
Unite, situaţie ce avea să fie rezolvau
prin inspiratele reforme (cunoscute sub
numele de „New Deal") ale lui Franklin
Delano Roosevelt.

ln Occident, cochetele se imbracă as-
tăzi «a la Bonnie»
Bonnie şi Clyde - in viaţă, trăind in
afara legii„.
„.Morţi, au intrat in mitologia populară
americană.
Chelnerita de birt devenită prima femeie
gangster a Americii.
O poveste adevărată
O fetişcană frumoasă din Dallas
(Texas) întîlneşte întîmplător un băiat
abia ieşit din ocnă. Individul este destul
de ciudat: ca să scape de munca silnică,
nu şovăise să-şi taie două degete de la
picior; fata duce o viaţă cenuşie de
chelneriţă într-un biet birt pentru să­
raci . Ar vrea să evadeze de acolo, aşa
că pleacă împreună cu băiatul. Astfel
se naşte perechea «Bonnie şi Clyde>>.
care timp de cîţiva ani va teroriza sudul
Statelor Unite. Jefuiesc mai ales bănci,
iar cuplul devine repede bandă. Li se
alătură fratele lui Clyde- Buck Barrow,
cu soţia sa Martha, o femeie plîngăreaţă
şi bănuitoare (fiica unui pastor baptist)
şi un mecanic adolescent, semi-cretin,
Clarence. Spargerile şi crimele se ţin
lanţ. Galopul nebunesc al bandiţilor se
sfîrşeşte cu un masacru. Ultimii ucişi
sînt Bonnie şi Clyde, exact cînd se
hotărăsc să se căsătorească şi să-şi
schimbe felul de viaţă . Vor muri banal
într-o cursă întinsă de tatăl lui Clarence,
care vrea să-şi salveze fiul.
Filmul lui Penn este superb: are rit·
mul unei balade tragice, pe care apasă
mina destinului (în viaţa reală, Bonnie
Parker compunea poezii naive în stil
popular). Este perfect în ceea ce pri-
veşte evocarea: de la automobilele Ford
de tip vechi la îmbrăcăminte, de . la
tî rguşoarele de provincie la prăvălii,
nu-i poţi găsi vreun cusur. Este splendid
filmat în culori şi e plin de duioşie . A-
precierea să nu vi se pară exagerată
sau absurdă : dupa noi, « du i oşi e n este
cuvîntul potrivit.
Dar principala calitate a filmului este
contextul său istoric. În «Bonnie şi
Clyde» reînvie amara Americă a anilor
treizeci şi profunda criză economică
de pe urma căreia aveau de suferit mai
ales micii fermieri. Este lumea unei cărţi
frumoase şi binecunoscut~ a lui John
Steinbeck,«Fructele miniei>>. după care
în 19-40, John Ford a realizat un film tot
atît de frumos . Fermierii izgoniţi de pe
pămînturile lor de către bănci, pentru
că nu reuşesc să plătească ipotecile, se
îndreaptă în caravane peticite spre
coasta occidentală, spre California. Ban-
da lui Bonnie şi Clyde se întîlneşte de
mai multe ori în peregrinările ei cu a.
ceşti ţărani, care manrtestă faţă de ban-
diţi o înţelegere prost plasată, uneori
solidaritate sau chiar le acordă ajutor
frăţesc. Naivi, aceşti desmoşteniţi, victi·
me inocente ale băncilor, văd în spăr­
gătorii de bănci pe cei în stare să-i
răzbune. Există o secvenţă extrem de
explicită şi genială în această privinţă :
Bonnie Parker şi Clyde Barrow s-au re-
fugiat într-o mică fermă părăsită, dar
sînt surprinşi de un ţăran . ln drum
spre un viitor nesigur şi oricum mize-
rabil, fostul proprietar al fermei vrea
să-şi ia un patetic rămas bun de la cea
care pînă atunci a fost pentru el casa
sa. La cîţiva metri se află înfipt un a-
nunţ: «fermă de vînzare. Adresaţi-vă
băncii X». Ond Clyde Barrow, banditul,
află de acest lucru, face din placă o ţintă
pentru tir şi invită pe a11:ricultor şi pe
bătrînul său arendaş negru să tragă în
ea, ceea ce, bineînţeles , îi face fericiţi
pe cei doi.
În consecinţă, «Bonnie şi Clye» este
un film nespus de frumos, care trebuie
văzut mai ales sub această lumină pe
care nu ezităm să o definim ca « polit ică>>.
Şi dacă Arthur Penn, ca un cronicar
imparţial, nu ia poziţie ci se limitează
la expunerea faptelor în toată nuditatea
şi cruzimea lor, el acordă însă lui Bonnie
Parker şi Clyde Barrow o înţelegere
umană, atunci cind ne spune că ei au
fost fructele amare ale furtunoasei lor
epoci . în Bonnie şi Clyde.
Minunaţi - protagoniştii : Warren
Beatty şi Faye Dunaway, înconjuraţi de
un grup de secunzi străluciţi.
https://biblioteca-digitala.ro
 De la Pol

GERALDINE CHAPLIN
-
ÎN DUBLU ROL
Julian (interpretat de Lo- naj, ci un <<lucru» de invenţie
pez Vazquez), fiul unei fa- spaniolă, adică acela care O ÎNTÎMPLARE ...
milii înstărite spaniole, ho- în contactul şi concepţia ibe-
tărăşte după absolvirea stu- rică este considerat «un lu- CA ÎN SPANIA
diilor de medicină să se sta- cru străin». Rolul este foarte
bilească lntr-un mic oraş de dificil, pentru că e vorba de Cinematografia spaniolă ln 1967 se exprima prin următoa­
provincie,Cuenca, unde to- un personaj subiectiv, aşa rele cifre:
tul, de la contrastele dintre cum li văd alţii, dar el nu Totalul filmelor de lung metraj: 128.
arhitectura medievală şi cea există în sine. Este ca şi cum ln ceilalţi ani producţia fusese următoarea :
modernă, plnă la cele din ai interpreta un «mit». Elena in 1962-88; ln 1963-144; in 1964-130; Tn 1965-151; ln 1966-
mentalitatea oamenilor amin- nu acţionează niciodată prin 164.
teşte acest antagonism. ea însăşi, ci aşa cum ar Ca cifre e suficient, pentru că ln mod obişnuit piaţa spaniolă
Anna, o tînără infirmieră vedea-o alţii comportîn- nu poate absorbi declt aproximativ 80 de titluri. Şi se ştie dina-
venită de la ţară, e îndrăgosti­ du-se. Altfel spus,ea se idea- inte ce se lntlmplă clnd oferta este superioară cererii: preturile
tă de doctorul Julian şi în- lizează şi se depreciază în scad şi vine «crah»-ul economic, moartea multor filme care
ţelege cu toată inteligenţa şi acelaşi timp, ca şi cum exis- de cTtiva ani aşteaptă momentul «oportun» fn cutiile lor reci
cinstea ei directă să dobîn- tenţa nu-i aparţine. de tablă. Fără Tndoială insă că ceea ce li lipseşte filmului spa-
dească ceea ce doreşte. Dimpotrivă, Anna este o niol este calitatea şi nu cantitatea.
Elena, soţia prietenului lui fiinţă reală, o fată obişnuită
Julian, care se reîntoarce dintr-un sat spaniol, care Sara Montiel este o fe- să-l prezint mai bine, am
la Cuenca după 20 de ani sub o aparenţă dulce şi re-
meie dificilă şi, mă asi- să relatez o întîmplare:
de absenţă,îi apare doctoru- zervată ştie să-şi atingă sco-
lui (care este un mare timid, PJ,11. Amîndouă însă slnt pen- gură Enrique Herreros - întîlnindu-1 la o expozi-
adînc marcat de lipsa unui tru mine opusul unor perso- omul care a lansat-o şi ţie de pictură a unui tînăr
sentiment puternic din viaţa naje anglo-saxone, ele slnt
sa intimă) drept femeia idea- tipic spaniole.> căruia vedeta îi datorea- argentinian i-am 'mărtu­
lă, femeia pe care o visase Ideea filmului «Peppermint ză renumele ei de azi - risit că nu-mi place pic-
dintotdeauna. frapatlt s-a născut la Calanda, este chiar o femeie necă­ tura cubistă, n-o înţe-
Geraldine Chaplin are un un sat din Aragon unde exis-
dublu rol. Ea este şi bruna, tă încă obiceiul de a bate jită. O femeie care în ciu- leg„. La care el mi-a răs­
simpla Anna şi blonda şi toba în timpul săptămînii pa- da succeselor, a milioa- puns: «Atunci, mai bine
rafinata Elena. lată ce spune timilor. Buiiuel li propusese
Geraldine Chaplin despre a- de mult lui Carlos Saura să nelor de admiratori, a ave- că n-ai văzut «Acteon».
ceastă ultimă experienţă ci- facă un documentar despre rii, nu este fericită.
nematografică: «Rolul prin- acest obicei, dar mai tîrziu Adevărul e că în Spa-
~ipal este cel al Elenei - chiar fiul lui Bunuel 1-a rea- «Acteon» a fost penul-
iar Elena nu este un perso- lizat. nia, nici un producător nu
timul său film, de mari
mai îndrăzneşte să-şi riş­
ambiţii, care a reprezen-
te azi milioanele pentru
tat Spania la Festivalul
o stea. Astfel încît ulti-
de la Moscova şi care în
mul său film «Tusset
clipa de faţă n-a fost pre-
·Streeb> a trebuit să-l gi-
zentat nici în Spania, nici
gireze, financiarmente,
în afara Spaniei.
chiar ea. Nu a contripuit
cu bani, dar şi-a folosit
n"umele, pentru că trebu- Ei bine, Sara Montiel .
ie să recunoaştem, Sara «vroia să facă un film deo-
Montiel este singura ar- 'sebit», «artă adevărată»,
tistă spaniolă care asi- l-a ales pe Grau ca regi-
-gură pieţe de desfacer~. zor la «Tusset Street>>. Şi
care aduce bani Spaniei totul a mers bine în prima
cu filmele ei. Ca Brigitte săptămînă, în a doua.„
Bardot în Franţa sau Sea- În a treia însă au încl!put
tles-ii în Anglia. discuţiile. Sara este o fe-
Greşeala a fost anga- meie căreia îi place «să-şi
jarea celui mai avangar- dirijeze» filmele. Înainte
dist dintre regizorii spa- să se tragă un cadru, ve-
nioli, Jorge Grau, om fi- deta era de părere că «ar
del principiilor sale, cre- trebui să se facă aşa». La
zului său artistic. Şi ca care Jorge Grau i-a răs-

https://biblioteca-digitala.ro
ol la tropice ...
----
-----
_____.....
-------- ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

te, a fost dat pe mina lui zuela, unde a pus la

Lt,-is- ~arquina, un regi - punct toate detaliile (şi CLAUDIA
zor mai mult decît medi- altă distribuţie).
ocru. Cu alte cuvinte,lu- CARDINALE
crurile au intrat pe făga -
1

Bardem şi teatrul
şul lor firesc.
ÎN
Simon Bolivar Juan Antonio Bardem

nătoa-
Cel mai ambiţios pro- părăseşte pentru un timp DRUM
iect al cinematografiei cinematograful pentru
spaniole pînă acum, şi a se dedica teatrului. Du-
cel mai discutat în ace- pă cum a !nformat, inten-
SPRE
'966-
laşi timp, este realizarea ţionează să pună în scenă
ian iolă
i dina-
filmului biografic Simon o piesă la teatrul din Bar- POLUL NORD
Bolivar, părintele inde- celona. Va fi debutul său
eturile
e care pendenţei sud-america- în acest domeniu. La Ta/lin, ln largul por-
.,, reci ne. Proiectul discutat pî- tulu~ Mihail Kalatozov lşi
ti spa-
nă în prezent de către Bocet pentru foamete continuă filmările la «Cor-
tul RoşU», o cronică dra-
cinci firme producătoare
1e, am matică a salvării expedi-
dintre care una trebuia «Llanto al hambre»(«Bo- ţiei Nobile.
iplare: s-o aducă pe Sara Mon- cet pentru foamete») este Distribuţia filmului său
!xpozi- tiel în rolul iubitei istori- titlul unui film de lung cunoaşte clteva nume ce-
1i tînăr metraj care va fi produs lebre ale cinematografiei
cului personaj, iar alta
mărtu­ mondiale. Se stie că Mar-
să asigure o coproduc- şi regiiat de trei spanioli. cel/o Mastroiannjva lncer-
:e pic- ţie cu De Laurentiis şi cu E vorba de un documen- ca să creeze pe ecran fi-
înţe­ tar în culori patronat de gura vestitului explorator.
Claudia Cardinale în ro-
-a răs­ UNICEF, în care vor apă­ ln clişeul de mai jos o
lul principal feminin, a
ti bine vedem pe Claudia Cardi-
fost înlăturat printr-o rea episodic, printre alte nale tntr-o pauză a fil-
:teon». cutezătoare rezolvare a figuri renumite ale ecra- mului dar purtlnd «deghi-
problemei de către un nului şi vieţii publice mon· zarea» polară a persona-
tînăr producător spaniol , diale, Pablo Picasso, Ro- jului şi oferind fotografi-
penul - lor un zlmbet ln compania
e mari Rafael Mateo, care s-a bert Kennedy, Marlon actorului sovietic Eduard
rezen- întors recent din Vene- Brando şi Danny Kaye. Maitevici.
stivalul
care în
Sara Mantiei Tşi girează azi filmele (de nevoie)
ist pre-
1ia, nici puns că obligaţ i a ei este întreruperea turnărilor
să stea în faţa aparatulu i care aveau loc la Barce-
.ş i să lase în seama lu i lona şi transferarea ope-
lontiel . restul. Să-i spui asta Sa- raţiilor la Madrid.
lmdeo- rei Montiel e ca şi cum ai
'ărată», începe să strigi în Har- Ceea ce anunţa să de-
:a regi- lem-ul new-yorkez un v i nă cel mai aşteptat li-
ieb?. Şi discurs despre justifica- tigiu al anului, s-a soldat
.1 prima rea rasismului. Şi a is- cu un acord între mem-
doua ... bucnit războiul. brii firmei producătoar e
nceput - (fără consimţăm î ntu l
te o fe- Toate încercările de Sarei Montiel) - şi Jorge
l «să-şi conciliere au eşuat, Grau Grau, care a acceptat să
înainte stăruind să facă filmul înceteze filmările dacă i
Iru, ve- într-un fel, iar Sara in- se vor plăti despăgubiri.
1 că «ar vers. A învins raţiunea Ceea ce s-a şi întîmplat.
şa». La forţei în loc să învingă Iar filmul din care a mai
-a răs· forţa raţiunii. Rezultatul: rămas de turnat jumăta-

https://biblioteca-digitala.ro

JULIE
CHRISTIE:
O FATĂ
MODERNĂ
CĂREIA
Îl PLACE
ISTORIA
şi
«Mă bucur intens de prezent
sper că va dura. Dar moda se
schimbă repede, mereu alte chi-
puri ·i ntră în scenă . Timpul v i eţii
de actriţă este foarte scurt».
Aşa gîndeşte Julie Ch ristie. Par-
tenera viselor lu f Billy Mincinosul.
Actr i ţa reputatului teatru Royal
Shakespeare. Cîştigătoarea Os-
carului '68.
Părul blond căzîndu-i drept pe
umeri, ochii albaştri, rochii ul-
trrmini. Impulsivă, vanitoasă , min-
dră - aşa cum spune despre ea
regizorul John Schlesinger şi te-
ribil de Independentă şi perso-
nală în tot ce face - aşa cum
spun despre ea toţi cei care o
cunosc.
Julie Christie pare să fie
imaginea feme ii moderne a ani·
lor '60 de pe meridianul Green-
wich . Dar cînd un admirator spe-
rînd să-i cîştige un surîs îi spune
treaba asta, Julie Christie răspun­
de : «Ador filmele de epocă. A-
dor istoria şi personajele de altă­
dată. Cel mai aproape m-am sim-
ţit de Batsheba lui Thomas Hardy
din Oepa'rte de lumea nebună. oen-
tru că e o adevărată femeie din
epoca «Victori ană».
lntr-un interviu la televiziunea
britanici a cerut ch iar să-şi accen-
tueze un anume dezacord
epoca : «Se pretinde că aş fi un
portdrapel viu al noii generaţii de
tinere englezoaice «hip». Dacă
ar fi aşa, atunci acestea ar semăna
enorm cu bun icile lor, căci eu
îmi petrec adesea week-end-urile
făcînd pudding, citindu-le pe
Charlotte Bront~ şi Jane Austin
şi cîntînd la banjo. În plus, maşi­
nile mă terorizează tot atit de
mult ca şi armele de foc şi am
oroare de toate aparatele de
detecţie, de dulapurile magnetice
şi de uşile cu radar.»
ln schimb, despre Petulia, per-
sonajul care dă şi numele ultimu-
lui film al lui Richard Lester -
Petulia care reprezintă imaginea
unui anumit tineret londonez de
astăzi - Jul ie Christie spune:
«Nu o iubesc, este prea exteric>
rizată şi vorbăreaţă. Are prea
multe de spus. Dacă as întîln~o
nu mi·ar place. Nu-mi seamănă în
nici un fel. Eu care nu am nici-
odată nimic de spus, nici cugetări
înţelepte să comunic, nici expe-
rienţe pe care doresc să le împăr­
tăşese» .
Opinia aceasta intimă nu a îm-
piedicat-o să realizeze în Petu/ia
un personaj demn de a fi iubit ·
de alţi i .
Pasiunile lor .. .
uz
ŞI
LOSEY,
PENTRU NOI
DOI
NECUNO-
SCUŢI!
«8oom!>1 1 ultimul film al cuplu-
I
lui Elisabeth Taylor-Richard Bur-
ton, în regia lui Joseph Losey, a
întrunit ap·recieri extrem de fa-
vorabile din partea criticii fran-
ceze de specialitate. Losey (din pă­
cate, nec;unoscut publicului nos-
tru) este un regizor cu o puter-
I
nică personalitate - şi aceasta
credem că se poate vedea fie şi
din atitudinea independentă faţă
de textul de la care a plecat sce-
nariul filmului, o piesă a cunoscu-
tului dramaturg american Ten-
nessee Williams. Astăzi cind pre>
blemele ecranizării sînt atît de
însuşi discutate în critica noastri, me-
rită să urmărim cîteva din ideile
interviulu j,acordat de Losey zia-
rului francez «Le Monde» :
tcTennessee Williams ş~a pla-
sat scenariul într-un context rea-
list; eu l-am împins pînă la irea-
lismul extrem. Ştiu di nu există
nici o casă ca aceea pe care am
arătat-o, ştiu că nici o femeie nu
ar construi o asemenea casi : dar
ceea ce intereseui este maniera
de abordare a personajului: o
femeie care n-are nici un gust dar
are toate mijloacele ...
cu - Pentru cei aţi turnat acest
film!
- Din cauza cuvintelor. Era un
nou gen de sfidare pentru mine.
De obicei prefer filmele care nu
au cuvinte. Tennessee este un
poet remarcabil, dar e verbios.
A face un subiect care era înainte
de toate o muzică a cuvintelor,
care se ţinea îndeosebi pe dialog,
pe fragmente de conversaţie, era
o operaţie extrem de dificilă.
Nu ştiu exact ce semnificaţie au
cuvintele lui Tennessee. El însuşi
poate că n-o ştie . Dar îi cunosc
intenţiile ... Burton a căutat înde-
lung cum sl joace rolul ; i-am
spus : «Cred di ar trebui să fii
amuzat». Asta a devenit cheia
JEAN SE BERG: MĂ CAPTIVEAZĂ ISTORIA întregului joc. Elisabeth Taylor
a glsit pentru Burton idei care
l-au entuziasmat pe Williams. ln
EUROPEI · sfirşit trebuiau glsite imagini la
fel de frumoase, la fel de puter-
Jean Seberg, a direi creaţie în «Pisările mor în Peru», film realizat de soţul ei , Romain Gary, a făcut atit a nice, la fel de lirice ca şi cuvin-
vilvă, turnează acum în SUA - «Pendulum ». · tele, dar fără sl se lnterfereze cu
«Acest film, explică actriţa, aminteşte o dramă reală, un proces trăit nu demult. Joc rolul soţiei unui poliţist cuvintele. La început, Williams a
cu principii foarte severe (George Peppard) pentru care nu există decît două culori - alb şi negru - pentru rezistat pentru că o mare parte
1
care un individ sau are categoric dreptate, sau categoric greşeşte, şi e revoltat împotriva justiţiei care, crede a textului a fost tăiată pentru a
el, îi apără prea mult pe inculpaţi . Această temă de mare actualitate despre justiţia federală americană este pentru lăsa loc imaginilor şi pentru că
noi toţi şi desigur şi pentru regizorul George Schaefer la fel de importantă ca şi intriga». Oean Seberg el era obi,nuit cu o interpretare
va fi ucisă de Peppard, care se va prevala de legile pe care le încriminase). stric<"realistă. Acum, el spune
«Ce fac în pauzele de turnare! Studiez filozofia. Acum mă interesează opera filozofului Richard Burton. că este cel mai bun film care a
Nu! Nu actorul ! Omonimul lui. Istoria Eurooei mă captivează şi ea». fost făcut după o piesă a sa».
https://biblioteca-digitala.ro
 THE BEATLES CUCERIŢI DE DISNEY SAU ...
~
ira
o
Iar

un
ne.

un
os.

or,
og,
!ra
ilă.
au
.u~i
>SC
~&­
am
fii
eia
lor
ore
ln
la

·in-

sa
rte
'a
el

https://biblioteca-digitala.ro
 UN MIC BLUES DE VARĂ ... CATHERINE
La 15 ani, un blues ascul-
tat împreună cu un coleg de
15 ani nu mai e, uneori, un
simplu clntec, ci o adevărată
revelaţie: e prima trezire sen-
timentală a adolescentei.·
Acestui moment delicat
din viata tinerilor, Jiri Hani-
bal, regizorul ceh care a mai
realizat «Bunicul, Kiljan şi
eu», (film distins cu «Leul
San Marco» la Veneţia), îi
dedică noul său film, «Mic
blues de vară».
«E o ameţeală, o presimţi­
re a ceva căruia Jirka -
DENEUVE
eroina mea - nu i-ar putea
spune pe nume. E însă ceva
ş·1
ce orice om simte o dată tn
viaţă şi de care tşi aduce «EMOŢIA»
aminte cu emoţie. Aş vrea
ca filmul să fie la fel de fier-
binte ca zilele toride de vară.
Firele care o leagă pe Jer-
ka de lumea din jur, alcătu­
iesc o ţesătură fină , o ţesă­
tură de mici detalli, priviri
şi multe tăceri . Pentru ea,
desprinsă de tot ce nu se
leagă direct de Franţa, prie-
tenul ei, nu există declt na-
tura, nu există declt ei doi.

c~ 'IOr spune tnsă «fanii» ?

...BEATLES CONTRA DISNEY

Într-un moment de slăbi­
ciune- sau poate de genială
inspiraţie - celebra formaţie
The Beatles s-a lăsat sedusă
de cea de-a şaptea artă-bis ,
adică de filmul de an i maţie.
Debutul lor se va numi «Sub-
marinul galben» -titlul unei
piese de rezistenţă în reper-
toriul formaţiei- şi se spune
că va fi realizat în spiritul
tradiţiei disney-ene. Călcînd
mai departe pe urmele în-
drăznelii lui Disney, The Beat-
les au hotărlt ca debutul lor
să nu fie un filmuleţ, ci chiar
un lung metraj. Un lung me-
traj antrenant şi vesel, pe .
parcursul căruia cei patru
l:seat1es, transtormat1 în
desene şi animaţi, vor fi
eroii filmului, se vor strădui
să redea locuitorului f'ep-
perlandului, culorile, muzica
şi bucuria, după ce mai întii
vor învinge balaurul antimu-
zical care le cotropise ţara.
Un amănunt nu lipsit de
importanţă: colaboratorii ce-
lor patru celebri nu sînt mai
puţin celebri. Producătorul
filmului este Al. Brodax, ace-
laşi care, pe vremea lui Dis-
ney, a făcut să apară pe
ecrane personajul lui Popeye
marinarul. Regizorul George
Dunning este unul dintre
cei mai apropiaţi şi cei mai
La ora de faţă vedeta nr. 1
valoroşi colaboratori ai lui
a Franţei e Catheririe De-
Norman Mc Laren, iar prin-
neuve - interpreta Ideală a
tre desenatori se află Heinz
unorfoarte romantice şi foar-
Edelmann, ceh de origină,
te moderne roluri, în acelaşi
la fel de celebru ca şi dese-
timp.
nele sale posters. «Subma-
Pe prima copertă a re-
rinul galben» se află pe mlini
vistei reporterii au surprins-o
bune. Se spune însă că asta
într-o pauză a filmărilor ulti-
n-ar fi decît începutul, un
mului el film, o adaptare după
fel de exerciţiu înaintea fil-
romanul «Emoţia» de Fran-
mului pe care The Beatles
~oise Sagan.
vor să-l realizeze singuri şi
lată ce declară tînăra actri-
al cărui titlu este încă, bine-
ţă despre film în genere şi
înţeles, păstrat în mare se-
despre rolul de faţă:
cret. «Ca majoritatea romanelor
Pînă una alta, «Submarinul
scrise de Franc;oise Sagan,
galben» stîrneşte toate cu-
riozităţile din lume: va fi Dis-
Şi acesta reflectă psihologia
femeii şi bărbatului contem-
ney cucerit de The Beatles?
poran. Luciile este un per-
Vor fi The Beatles cuceriţi
sonaj care îmi place enorm
de Disney? Şi oare vor reuşi
pentru că este tipul femeii
ei să fie mai seducători decît
moderne, complete, decon-
Mickey Mouse? Mai amu-
tractate.
zanţi decît Donald răţoiul?
Subiectul din acest studiu
Şi, în definitiv, care dintre
de moravuri este deopotrivă
ei va fi Albă ca zăpada?
simplu şi complicat, un du-
Dincolo de glumele de ri-
blaj ln viata afectivă şi sen-
goare este limpede însă că timentală făcut cu gingăşie
interesul pentru noua «năz­
şi abilitate.
bîtie» a formaţiei The Beat-
Cei doi parteneri ai mei
les este real. Rămîne de vă­
sînt Michel Piccoli şi Roger
zut numai daca, «fanii», adică
Van Hole. E un film dificil
cei care muşcă scaunele în
pe care li lucrez însă uşor,
sala de concert, nu vor so-
pentru că îmi convine foarte
coti «Submarinul galben» ca
mult stilul de lucru al regi-
un fel de stranie auto-pro-
zorului Alain Cavalier - pre-
fanare. cis, minuţios ».·
KunderlikO'la sau o surpriză, Tn filmul «Prietenele»

46

https://biblioteca-digitala.ro
 CHIPIUi
extensibili

~>

Rezistenti •i comodi, canapeaua extensibili SANDA

este mult solicitati de cumpiritori pentru avantajele
pe care le oferi. Avind dimensiuni convenabile pentru
orice apartament, canapeaua extensibili SANDA se
poate transforma dupi dorinţi tntr-un pat de doui per-
soane. Sistem de extensie simplu •i usor de manevrat.
Preţuri de vinzare lei 2 341, lei 2 535, lei 2 729, în funcţie de
calitatea stofelor folosite.

Reallzati din materiale de cea mai bună calitate, fumi-

rulti cu mahon ,1 avtnd un fileu decorativ din lamelin,
SUFRAGERIA ASTOR conferi apartamentului dv. o
noti de bun gust, eleganţi ,1 confort. Preţ de vinzare:
VITRINA - lei 1 818, BUFETUL - lei 1 214, MASA CU
PLACA EXTENSIBILA - lei 680. MASUŢA JOASA -
lei 153, SCAUN TAPITAT lei 183.·

Garnitura de hol NORIWA, suplă, elegantă, modernă,

este un produs superior pe care li recomandăm atenţiei
nr. 1 dumneavoastră. Avînd o construcţie simplă 'i dimensiuni
De- convenabile, garnitura de hol NORMA fndepllne,te toate
alăa conditiile unul produs superior.
foar- PREŢ DE VÎNZARE: CANAPEAUA EXTENSIBILA -
1951, FOTOLII 1 200 (2 buc.) MASUŢA 258 lei. ·
:elaşi

t re-
ins-o
· ulti-

~
după
Fran-
~ eleganu
Pentru copiii dumneavoastră «Pupitrul ,colam; un pro-
actri- dus deosebit care conferă confortul atît de necesar în
timpul studiului. Avfnd dimensiuni convenabile «Pupi-
•re şi §:._moderna trul ,colar» se poate u,or integra în aranjamentul general
al apartamentului dv.
nelor ~ Preţ de vinzare: 418 lei - furniruit cu fag
sgan, 446 lei - furniruit cu nuc.
1logia
item-
per-
norm
emeii
icon-

tudiu
>trivă
, du-
sen-
găşie

mei
~oger
dificil

BiCiU
uşor,
oarte
regi-
ut iI
-pre-
ief tin
dimensiuni
convenabile

https://biblioteca-digitala.ro
https://biblioteca-digitala.ro