nr12

ANUL IV (48)

rev i sta lunara

https://biblioteca-digitala.ro
SUMAR
Despre filmele văzute ş i despre altele pe care am vrea să le ved em ... . .... . . . . . . . .
PUNCTE DE VEDERE
Direcţia eseistică ş i neoliteraturiza rea de Dumitru Carabdţ . . . . . . . .•..• . . . . . . . . . ..
CRONICA
Dr. Faust XX şi rigorile parodiei de Valerian Sava .. . . . . . . . . . . . . . . . 3
Golpta de Adina Darian . . . . . „ „ „ „ „ „ . „ .. „ . 7·
UN FILM PE LUNĂ
Falstaff de Mircea Alexandrescu ................. . 10
PANORAMIC PESTE PLATOURI
Ultimele filme pe '66 de Eva Sirbu . ... . ..... ..... . . . .•..... ..... . . . . . . . .. • . . . . 12
O FIŞĂ PE LUNĂ
Emmerich Schăffer : ....... „ . .......... . ......... . .. . . . . .. . .. . 15
ACTORII Marga Barbu , Ion Besoiu, Ioana B ulcă , Toma Caragiu, Io n Dichiseanu , Irina Pe-
trescu, Florin Piersic, Victor Rebe ngiuc, Emmerich Sc h ăffer la «CIN EMA» .. .. . . 18
CRONICA CINE-IDEILOR
Dispare filmul poliţist? de Ov. S. Crohmdlniceanu . ........ .. .......... .. .......• . 2, ,
iN OBIECTIV : MUZICA DE FILM
Criterii de Radu Căplescu . . .. . ....... . . .. .................. .... . . ....... . .• . 2'2.
FESTIVALURI - CORESPONDENŢE
Mannheim 1966 : Un festival cu fo nnulă tr i plă de )erzy Plazewski . . .... . . . . . .. .. . . . 23
La ce slujesc festivalurile? de Gidean B<ichmonn .... . .. . .... .. .... . ......•. . . .. . . 24
Moscova: De la Tolstoi la llf şi Pet rov de Adrian Riza .. . „ . • . „ . . . . . . . • . . • . . • . „ . 25 Monica Vitti şi Richard Harris în filmul
Roma: Rosi despre A fost o dat:A de Enrico Rossetti ... ... .... . ... . . . .. . .... . .. . 26 Deşertu l roşu care i-a adus regizorului Mi-
Paris : Vulcanul interzis de Robe rt Gre/ier ........ . ......... . ... .... . .. . .. . . . 28 chelangelo Antonioni premiul Leul de Aur
TRECUT DE 70 DE ANI DAR MEREU ACTIV la Festivalul de la Veneţia 1964.
Fritz Lang de jerzy ToeţJ/itz . ........... .... . .. •. . . .. .. ...... ...... . ..• . .•. . .. 29
SCRIITORII ROMANI ŞI FILMUL
Al. Davila de 8. T. Ripeonu . .. . 30
CRONICA CINEMATECII
Omagiu. Renoir (li) de D./. Suchion u . .. . . . .. ... . „ . . . • „ . „ . „ •. „ .. . ... . .. .• . 31
CARTEA DE FILM
Dziga Vertov de E. Voiculescu . . ...... ........... . ........ . . ........ . .. . . . . . . . 32
Maurice Bessy etjean-Louis Chardans de Ion B<irno .. ....... . ....... . ..... .... . . 32

SUPL I MEN T

CRONICA
Despre oameni bun i (Barbl roş fe). . ... .. „ . „ . „ . . . . „ . . „ . . . . . . . . . . . . . . . . I
a
Comic savuros într-un decor la Gopo ( D ip lo m a t u l go l) de Adrian Ţi roiu . ... .. . I
Un film simplu şi bun (Femeile) de Alice Mdnoiu .. „ . . . „ . „ „ „ „ . . . . . . . . . . . . . li
Laurel-Hardy - o idee nedisociabilă {Rldem cu Stan şi Bran) de Iulian Mereuţă .. li O scenă dintr-un film profund uman, unul
Metamorfoza marchizei (Minunata Angel ici) de Mircea Mohor . . ... . . . ... .. .. . . III
Gestul familiar (Anunţ matrimonial) de Rodu Gabrea ............. ..... . III din filmele cele mai interesante ale anului
O carte poştală ilustrată (Noroc, Kekec) ... . . ...... -· ... ...... . IV '66, un fi Im pe care li &fteptăm cu nerăbdare:
Un alt punct de vedere privind Cenuşa de Mircea Mureşan IV Un bărbat şi o feme ie de Claude Lelouch. În cli-
CONTRACRONICA şeul nostru, cei trei eroi ai filmulu i : Jean-
Exigenţe la sfirşit de an de Rodu Cosaşu . . . .. .. .. „ . „ „ „ . . . • . . . . . • . . . . . . V Louis Trintignant, Anouk Almee şi Pierre
TELECRONICA Barouh .
Fannecul unui sfert de oră de Valentin Silvestru . .....•..•..• „ • . . • . . • . . • . • • . . • . . VI
DOCUMENTARUL
Demonstraţia autenticului de Dinu Kivu . .. . . ... .. . ................. . ..... ..• .. VII
ECRAN 1966. „ . .. VIII
SECVENŢE-INFORMAŢII-FILMUL PE G L OB

Actriţa italianăSYLVA KOSCINA IURIE DARIE pe care îl vom

cunoscută publicului românesc din reîntilni în film ul lui Gopo
mai multe filme printre care Gar- Dr. Faust XX .
dianul şi Judex (Foto A. MIHAILOPOL) .
(Foto UNITALIA.)

https://biblioteca-digitala.ro
 Despre
filmele văzute
şi . despre
altele pe car
am vrea
să le vedem
Atunci cînd săptămînă de săptă­
mînă (sau în cazul revistei noastre
de la o lună la alta), cronicile con-
semnează şi dezbat deseori con-
tradictoriu calităţile şi defectele,
virtuţile şi abisurile producţiilor ci-
nematografice, atunci clnd planul
de casă se realizează sau se depă­
şeşte prin abile împerecheri co-
merciale, atunci cînd filme de o
anumită valoare, dar fără prea mare
succes de public slnt flancate de
producţii sub-artistice (care umplu
sălile), cu alte cuvinte în momentul
în care trebuie să judecăm reper-
toriul cinematografic nu numai din
punctul de vedere al avantajelor lui
artistice, ci şi ţinînd seama de fap-
tul că întreprinderea care se ocupă
cu difuzarea filmului trebuie să fie
şi să rămînă rentabilă - discuţia
trebuie să ţină seama nu numai
de dezideratele, îndreptăţite sau nu,
ale unui cronicar, ci de complexi-
tatea acestei atit de dezbătute pro-
bleme a difuzării filmului.
Să încercăm ca ln acest spirit
să aruncăm o privire mai cuprin-
zătoare peste ceea ce ne-a oferit
anul cinematografic 1966.
Premisele în comparaţie sînt fa-
vorabile anului 1966 în raport cu
anii anteriori. în 1961 se prezentau
pe ecran aproximativ zece filme
premiate la festivalurile internaţio­
nale, acum cifrele indică anual apro-
ximativ treizeci de pelicule laureate.
1. Am văzut în acest an Procesul
de la Niirnberg - regia Stanley
Kramer, Zorba grecul - regia Mi-
hail Cacoyannis, Gustul mierii şi
Tom Jones - regia Tony Richard-
son, Diligenţa - regia John Ford ,
Cele 4 zile ale ora,ului Neapole
- regia Nanni Loy, Femela nisi-
purilor - aHui Teshigahara şi, îna-
inte de a bifa ultima zi a anului, vom
cunoaşte cea mai recentă operă ci-
nematografică a lui Orson Welles
- Falstaff. Ar putea fi adăugate :
Tatăl soldatului - regia Sergo
Zahariadze, Fifi înaripatul - regia
Albert Lamorisse, Depăşirea:._
regia Oino Risi, Ce s-a lntimplat
cu Baby Jane - regia Robert Al-
drich,_Arşiţa - regia Zako Heskiro,
Atentatul - regia Jiri Sequens,
Noaptea Iguanei - regia John
Huston, Eu sinf Cuba - regia Mi-
hail Kalatozov, Therese Desquey-
roux - Georges Franju, Adevă­
rata faţă a fascismului - regia
Mihail Romm .
Şi totuşi
*
cantltate11 de filme sub.
sau extra-artistice, filme care nu au
alt merit dacit că asigură îndepli-
nirea planului de casă mai sigur şi
mai comod, contin1.1ă să ocupe o
pondere prea mare tn programele
cinematografelor noastre. În cursul
lunilor de vară repertoriul comercial
a luat o extindere sufocantă. -Nu-
mărul western-urilor programate ln
acest an ni s-a părut excesiv pentru
un repertoriu echilibrat. La fel şi
numărul filmelor şi filmuleţelor po-
liţiste.
în schimb am rămas ln urmă,
uneori cu ani întregi, în achiziţio­
narea unor filme importante.
Este greu de explicat se-
rios de ce Jttanne Moreau
rimîne in c9ntinuare .ne-
cunoscută unui public pe
care ctteva comedii muzi-
cale 1-au făcut să creadă
că Sarah Montiel este o
vedetă internaţională.
https://biblioteca-digitala.ro
 care a stîrnit atîta interes, Am
douăzeci de ani; Mîncătorul de
dovleci (1964) al lui Jack Clayton;
DESPRE Rashomon (1951) regia Akiro
FILMELE V AZUTE Kurosawa - ca să nu cităm decît
ŞI DESPRE cîteva titluri care sînt în atenţia
ALTELE PE CARE criticii nu de citeva luni, ci de
ciţiva ani.
AM VREA SA LE VEDEM
Este destul de greu de explicat
serios de ce Jeanne Moreau ră­
mîne în continuare necunoscută
unui public pe care citeva comedii
muzicale l-au făcut să creadă că
Sarah Montiel este o vedetă inter-
naţională .
aşa cum de multe ori se întimplă ; Ion Orov eanu, erau şi so-
după o ierarhie submediocră. bre ş.i atractive. C.S.C.A.S.
în domeniul scurt-metrajului si- a acceptat reclama lumi-
tuaţia nu s-a îmbunătăţit. Numărul noas ă pentru încălţămin­
filmelor achiziţionate continuă să te, pentru detergenţi, în
fie extrem de redus, unele şcoli şi locuril e cel e mai vlzibile
genuri au fost şi rămin pentru ale Capital ei, dar aprecia·
spectatorul din ţara noastră com- zi că reclama cinemato·
grafică nu- şi poate afla un
plet necunoscute. Poate că parti-
ciparea sistematică, şi nu numai loc al ei vizibil şi central.
sistemat i că ci şi eficientă a unor ln urma refuzului C.S.C.A.
experţ i din lumea filmului (critici, S. am fost nevoiţi să chel-
regizo ri, sce n ari şt i, alături de tuim fondurile respective
experţii comerciali la comisiile de pentru cumpărarea de
achiz iţi ona re , ar duce la o mai judi- scaune. Dar reclamă ne
cioasă selectare a fil melor de pe trebuie. N-aş vrea sl
piaţa mond ia l ă . exagerăm,dareacondiţio­

aşa
Michelangelo Antonioni este -
cum se scrie în Dicţionarul
*
Chiar dacă un film ca Vaga-
nează într-un fel politica
valorilor despre care vor-
bim. Nu totdeauna un

cinea,tilor - adică într-o luc(are
serioasă, «unul dintre cei mai im-
portanţi cineaşti' care au apărut la
mijlocul secolului nostru», dar A-
ventura lui Anton ioni a trecut ca o
cometă ctteva zile şi a dispărut în
mod enigmatic. Tn urma ei n-a mai
apărut nimic pentru marele public,
nici Noaptea (1960). nici Eclipsa
(1962) ,nici De,ertul ro,u (1964).
Cam .acelaşi lucru se poate spune
despre Godard cu care putem să
nu fim de acord (şi nu sîntem în
foarte multe privinţe) dar care ră­
mlne totuşi unul dintre cei mai
repreze.ntativi realizatori ai cinema-
tografului contemporan. Godard
trebuie analizat, trebuie reţinut din
el partea de critică, de critică vehe-
mentă la adresa societăţii occiden-
tale contemporane, putem să pu-
nem ln discyţie ideile lui despre
limbajul cinematografic - dar mai
lntîi trebuie cunoscut pentru a-1
aproba sau dezaproba. Poate nu
toate filmele lui Godard pot să fie
interesante pentru publicul nostru.
Dar a nu prezenta nici un film de
Godard, aşa cum ni se întîmplă, ni
se pare o lacună care trebuie re-
mediată.
Regretăm că nu am văzut în 1966
filmul regizorului sovietic Hutiev,
bondul a deţinut un record de casă,
iar marele public nu a suportat, sau
pur şi simplu nu s-a dus să vadă
Insula - credem însă că în unele
cazuri, este nu numai preferabilă
experi enţa cu Insula, dar chiar
necesară . Cum spunea un critic
vorbind despre acest film : «Pe la
mijlocul spectacolului, jumătate din
spectatori au şters-o, dar cei care
au rămas pînă la sfîrşit s-au sculat
în picioare şi au aplaudat». Numai
astfel poate fi iniţiat publicul. Ceea
ce susţineam în această ordine de
idei se face de mulţi ani şi cu mult
succes în domeniul muzicii simfo-
nice, ş i aşa-zis «grele», unde efor-
turile multiple de a iniţia un public
mai larg sînt din ce în ce mai răs-
. plătite . Aşteptăm deci cu încredere
cinematograful experimental pe ca-
re ni 1-a promis D.R.C.D.F.-ul.
O selecţie mai riguroasă şi mai
profes i onală ne-ar ajuta şi la o
triere mai corespunzătoare în ca-
drul anumitor genuri. În felul acesta
filmele qe ştiintă-ficţiune, comedie,
de aventură sau spectacol poliţist
- care în ultimul timp a atins vir-
tuozităţi tehnicO.-artistice remarca-
bile şi pe ale căror generice citim
numele celor mai mari actori şi
realizatori - nu s-ar mai importa,
*
Ex istă în această pr i v i nţă
probleme care depăşe sc li mitele
unei discuţii cinematografice. În
primul rînd există o dificultate eco-
nomică. D.R.C.D.F.-ul , deşi se ocu-
pă în bună măsură de comerţ
exterior,nu are un regim economic
corespunzător cu al instituţiilor care
se ocupă de comerţ exterior. Ini-
ţiativa acestei direcţii, ca şi posibi-
lităţile ei de investigare ln piaţa
mondială (contact direct cu produ-
cătorii, deplasarea la tirguri inter-
naţionale etc.) sînt astfel reduse şi
într-o măsură destul de mare -
întimolătoare.
Apoi este problema reclamei.
«De ce nu utilizaţi reclama lumi-
noasă>>, am întrebat pe colegii
noştri care răspund de această
problemă.
lată răspunsul lor:
- «forurile de resort ale
Comitetului de Stat pentru
Construcţii, Arhitectură şi
Sistematizare au refuzat
toate propunerile noastre,
deşi schiţele pentru recla-
mele luminoase pe care
le-am propus, semnate de
film bun, semnat de un
mare regizor, atrage
marele public. Uneori
afluenţa spontană de spec·
tatori se produce la filmele
mai slabe. Pentru a obţine
un transfer al centrului de
atenţie - fiindcă noi nu
putem duce o politici de
import de fii me in abstract,
fără garanţia succesului de
public, fărl perspectiva
certl a îndeplinirii planului
economic - avem nevoie,
printre altele, şi de o aitl
concepţie urbanistici des-
pre reclaml, avem nevoie
de o reclamă moderni, efi-
cient!».
Colegii noştri ...'.... credem noi -
au dreptate. Sperăm ca în anul ce
vine Bucureştiul şi celelalte oraşe
să se bucure de cele mal inge-
nioase reclame luminoase.
Dar mai mult declt orice sperăm
că se vor găsi soluţii la fel de inge-
nioase pentru ca rentabilitatea eco-
nomică să fie slujită din ce în ce
mai mult de filme rentabile,şi eco-
nomic dar şi artistic.

În anul 1958, doi foarte tineri regizori pe atunci -

PREMISELE UNEI PUNCTE Manole Marcus şi Iulian Mihu - au realizat un film
$COLI NAŢIONALE DE care a provocat numeroase controverse scrise şi
VEDERE mai ales orale. Este vorba de filmul Viaţa nu Iartă.
DE FILM E adevărat, filmul se resimţea de pe urma unei struc-
turi cam babilonice, ca şi din pricina unor tntuneciml
de sens, dar Impunea din primul moment prin nou-
V
tate. Talentul creatorilor era izbitor, tot atit de evi-

CARABAŢ
dent ca şi dorinţa lor de a face complet «altceva»
DUMITRU în raport cu producţia obişnuită .
În primul rînd, se utiliza în acest film un procedeu
nou de povestire în cinematografia n oastră. Ma-
terialul de construcţie al unui film nu-l mai
·.

directiu eseistica si
constituiau evenimentele ex is te nţe i obiective.
exterioare, ordonate dup ă legile unei logici artistice
îndelung verificate - ci lumea i nteri oa ră a unui per-
sonaj, rezidurile memoriei sale, crlmpeie din viaţa
·sa trăită disparat, propulsate în prezent haotic, sau
aparent haotic, într-o dezord e care încerca să defi-

neulileraturizoreif <•o
nească co nvulsiile s et e eroului.
Spre deosebire de e apa rţi ni nd celeilalte
c.o e id, fil mul se ocupă
pe"SO aj sau de un eve-
- - cu sine însuşi, cu
propria sa ex.iste propriei sale exis-

2 https://biblioteca-digitala.ro
 Actorul Jorj Voi·
cu reuşeşte mas·
ca ilară a unui
Mefisto preocu-
pat de tehnica
modernă.
CRONICA
DR.Fl\UST XX
tenţe. fn consecinţă, ceea ce primează pe plan artis-
tic nu este dorinţa de a Individualiza un erou, ci de
a-i defini problematica. De aici o altă particularitate
a filmului şi a direcţiei ln care el se lncadrează -
abandonarea oricărei ambiţii de a defini caractere,
tipologii. Filmul nu conţine propriu-zis personaje
(eroul principal al filmului, tinărul ; este redus pro-
gramatic la cîteva atitudini şi trăsături abstracte, o
mască rigidă, impersonală, un comportament subor-
donat doar nevoilor de mişcare din cadru), efortul
creatorilor îndreptîndu-se aproape exclusiv în sensul
~
definirii stării Interioare a eroului, surprinderii mo-
mentelor dezordonate care constituie fluxul memoriei
sale. Evenimentele vieţii obişnuite transpuse pe
planul conştiinţei capătll în film un caracter excesiv,
uneori caricatural: o paradă grotescă, un invalid
bizar care vorbeşte ln doi peri, amintirea unui tată
cu mintea devastată, lnchls într-un ospiciu, cadre
rememorînd o copilărie cenuşie, plinii de presimţiri.
Utllizlndu-se o altă metodă de povestire (ea lnsllşl
determinată de o viziune artistică deosebită), mij-
loacele de exprimare cinematograficii se modifică
în mod corespunzător. Nepropunindu-şi să urmă­
rească o succesiune de evenimente exterioare, ·
obiective, atenţia regizorilor se îndreaptll către rea-
51
•
•
rigorile parodiei
lizarea unei maxime expresivităţi a fiecărui cadru,
chiar a unui exces de expresivitate, care să traducă
febrilitatea stării eroului. Întorsăturile derutante ale
rememorării obligă montajul la o funcţie asociativă
în care lecţia lui Eisenstein capătă un cîmp nelimi-
tat de acţiune.
Direcţia pe care o preconiza acum cîţiva ani
Viaţa nu lartl s-a dovedit a fi viabilă. Mai
mult, filmul poate fi încadrat într-un efort mai larg
pe care 1-a făcut arta cinematografică în genere,
prin activitatea citorva regizori - Alain Resnais,
Federico Fellini etc. - de a înnoi mijloacele de
expresie ale cinematografiei. Dar, ca şi operele
acestora, filmul nostru a fost în mare măsură rodul
unei reacţii, al unei atitudini polemica de pe urma
căreia echilibrul operei se resimte. Pe de altă parte,
fugind de literatură , de ceea ce alcătuia împrumutul
de reguli pe care arta cinematografică ii făcuse de la
început din arta literară, această direcţie nouă în
cinematografie s-a lntilnlt cu o «nouă» tradiţie lite-
rară care ţine de experienţele mai recente ale prozei.
Acest fenomen a determinat un efect nescontat şi .
nedorit, pe care l-am putea numi un proces de
https://biblioteca-digitala.ro
neo-literaturizare a filmului. E ceea ce se intlmplÎI,
cred, cu filmele lui Antonioni, ale Iul Jean-Luc
Godard sau Agnl}s Varda etc. şi la noi ceea ce s-a
intlmplat cu filmul Dumlnicjl la ora 8.
fn linii mari, Duminici la ora 8 dezvoltă experienţa
artistică legat! de realizarea filmului Viaţa nu iartl.
Aceeaşi încercare de a reconstitui pe ecran climat_ ul
interior, spiritual, al unui erou prin aducerea în'Pre-
zent a unor evenimente, -senzaţii şi sentimente din
trecut, acelaşi tip de montaj cu reveniri obsesive la
clteva motive fundamentale, apoi aceeaşi grijă cons- • ·
tantă pentru expresivitatea fiecărui cadru etc. Dat,
spre deosebire de filmul lui Mihu şi Marcus , recons-
tituie biografii cu un mal pronunţat simţ .al concre-
tului, personajele au mai mult relief, iar fluxul eve-
nimentelor care se succed ln memoria personajului
este ceva mai disciplinat, mai aproape de rigoarea
formei epice. Mal mult, la un moment dat, prin clteva
elemente, filmul !şi trădează o anumită contradicţie
rezultată din nepotrivirea formulei de povestire «pur
cinematografică», cu propria sa substanţă, aş zice
«tipic» literară . Acest lucru este evident atunci cind
eroul pare că !şi aminteşte de evenimente la care
nu a participat şi deci care nu au cum să-i vină în
memorie, cum ar fi secvenţele din- casa Ancăi ori
3
 Faust, in interpretarea lui
Emil Botta, are o fi ici (Ste-
la Popescu) •iun prezump-
tiv ginere (Iurie Darie).
DR.Fl\UST XX
intîlnirea eroinei cu mama lui Radu . Acest cusur îşi
are ş i el originea în ceea ce am numit neo-literaturi-
zarea artei cinematografice, deoarece regizorul a
introdus ln film lntîlnirea dintre Anca şi mama lui
Radu din nevoia de a lămuri Intriga f ilmului, iar sec-
venţele din casa Ancii! pentru a completa biografia
concreta a eroinei, ambele elemente fiind «concesii»
de natură literară.
O bună p{lrte a creaţiei lui Ion Popescu Gopo se
.lncadreazll şi ea acestei direcţii, deşi regizorul este
fidel mai mult propriului său· spirit declt unei orien-
tări cu caracter mai general. Cu toate acestea, fac-
tura cam abstractă a subiectelor, imprecizia ambian-
ţei cinematografice, încercările de a găsi noi forme
de a povesti (ln filmul De·•• fi Harap Alb, Prislea
imaginează basmul ca pe un destin posibil, dupll
cum, de plidi, eroul din Viata nu lartl, !şi retră­
ieşte destinul ca pe ceva finit), excesul de alegorie,
se lnscriu ln tendinţa caracteri stică acestei direcţii
a filmulu i românesc, de a lărgi mijloacele de ex-
presie ale artei cinematografice.
Dar o privire chiar şi fugarii asupra acestei laturi
a cinematografiei noastre contemporane pe care
am numit-o destul de impropriu şi poate pretenţios ,
d i recţia eseistică - descoperă caracterul sllu mai
• https://biblioteca-digitala.ro
puţi n precizat, mai vag şi neconstituit. Chiar în
aceesti formă vagă, eterogenă, neconstituită, ea
ex ista, seu mai exact coexista, cu limitele ei, alllturi
de cea l altă direcţie, mei puternică, mei afirmată,
ajunsă la conşti inţa de sine, cu rădăcini mai adînci
- d i recţia epică . Bineînţeles că nu se pot stabili
clasificări valorice de principiu ln favoarea uneia
sau alteia dintre aceste două direcţii. Simplul fapt
că apariţia uneia este mei recentă, adică mai nouă,
nu-i conferi neapărat un spor de valoare artistică.
ln plus, ambele direcţii au după părerea mea nişte
limite pe care dezvoltarea cinematografiei româ-
neşti , probabil, le va lnlitura.
Cinematograful epic reconstituie evenimente (Rls·
coala reface epopeea revoltei ţăranilor din 1907,
Pidurea spînzuraţilor reconstituie atmosfere pri-
mului război mondial, Tudor povesteşte marşul eroic
al pandurilor din 1821 etc.). Această caracteristicii
esenţiali determină forţe direcţiei . epice. Aplicate
într-o formă purii le fenomenele existenţei con-
temporane, care ar trebui să aiciltu iascll substanţa
principali! de inspiratle a cinematografiei noastre.
criteriile structurii epice ar putea lnsii apiirea la
un moment dat ca nişte haine prea largi. Existenta
de fiecare zi, viaţa oamenilor simpli nu este compu~ă
Margareta fn interpretarea
actriţei poloneze Ewa
Krzyzewska.
numai din «evenimente». Pe de altă parte, şi ceaialtii
d i recţie, cea eseisticii, triigîndu-şi substanţa din
«cazuri», poate duce şi ea la deformiiri, la ruperea
faptelor de propria lor semnificaţie. O atentă obser-
vare a filmelor eparţinlnd acestei direcţii duce le
concluzie cil, în marea lor majoritate, acestora le
lipseşte ambianţa, nu izbutesc să surprindă detalii
de epocă, acele amănunte care istoricizeazi sub iec-
tul (Viaţa nu lartl se petrece într-un mediu aproape
vid, iar lipsa de istoricitate a filmului Duminici la
ora 6 stlrneşte confuzii) ceea ce dimin u ează senti-
mentul de existenţă i mediată, firii de cere nu putem
imagine un film care oglindeşte prezentul.
După cum se vede, limitele am belor d i recţii nu
slnt doar de ordin îngust stilistic, ci în primul rîn d de
ordin problematic. Peisajului cinematografic româ-
nesc ii .lipseşte Inel o a treia dimensiune - film ul
prezentului, al dezbaterii probleme or co t e pora-
neităţil , al su rprinderii dintr-un u g edere
esenţ i al a ex i ste nţe i popo rului os
constru irii soc ialismu lui şi co n·
cred , nu poate fi • epic punt ori
ca re !ş i va descoperi slng r ide
co ntact viu cu realita ea zilelor noastre.
tîrziere, se văd totuşi une e semne.
 Dr. FAUST XX, o producţie a studioului cinematografic «Bucure,tl».
REGIA ŞI SCENARIUL: Ion Popescu Gopo
IMAGINEA: Grigore Ionescu, Ştefan Horvath
MUZICA: Ştefan Niculescu .
SCENOGRAFIA: Rodica Savin
SUNETUL: lng. Dan Ionescu
INTERPRETEAZĂ: Emil Botta (profesorul), Iurie Darie (Wagner), Jorj Voicu
(Medicul), Stela Popescu (Emma), Ewa Krzyzewska (Margareta), Ion la„co-
vescu (tatll lui Wagner), Nicolae Secireanu (Inspectorul), Pulu Călinescu
(Melech), Valeria Rădulescu (clntlreaţa), Constantin Lungeanu (Decanul),
Mircea Cri,an (locotenentul de miliţie).

Gopo este unul dintre puţinii noştri
regizori, dacă nu chiar singurul, care lu-
crează într-un ritm normal : un film . pe
an. Deşi prima sa pelicull de lung me-
traj e de datl mai recentl decît debutul
majoritlţli colegilor sli, el este în prezent
autorul a patru filme de lung metraj.
Este evident el Gopo a încercat o eva-
dare din platou, pornind de unul singur
într-o cursl pe cont propriu şi strlduin-
du-se sl înveţe din mers tehnica, legile
şi subtilitlţile noii arte.
Cu desenele sale animate, dedicate
marilor geneze primordiale, istoriei omu-
lui şi a civilizaţiei.cu primele sale filme-
basm de metraj mediu - Fetiţa minci-
noasi ,i De dracul prinţesei, Gopo
1,1 anunţase destul de limpede înclinaiia
către un tip aparte de cinematograf.
Intenţia sa vlditl este de a face o parodie
a mitologiei, implicit a mlto.logiei mo-
derne a cinematografului. Probe certe
ale Inclinaţiei reale a regizorului dtre
o atare specie se glsesc în unele scene
din S-a furat o bombl - parodia fii·
mului de groazl, a filmului comic etc.,
în Paşi spre luni, unde nevoia sa
organici de a se elibera de mituri ii
îndeamnl sl parodieze şi o ardere pe
rug. lmaginînd-o cîntatl şi dansatl; în
Harap Alb, unde eroii sînt reduşi
la scarl, prin formula basmului în basm
'i vlzuţl în ipostaza lor comici, precum
în scena osplţulul, cind parodia funcţio­
neazl cu vervl şi cu mlsurl, în spiritul
autentic al umorului popular românesc.
Clutlrlle regizorului în aceastl direcţie
sînt însl extrem de eterogene, Gopo
slrind derutant de la un univers mitolo-
gic la altul, trecînd în grabl, uneori ln
cadrul aceluiaşi film, de la basmul pentru
copii la legendele eline, germanice sau
arabe, de la folclorul romînesc la filmul
modern de anticipaţie, la filmul realist
sau pur 'i simplu la un music-hall sul-ge-
nerls, de la momente lirico-filozofice la
farsl, modificlnd, aproximlnd şi în ultimi
instanţl amestecînd aceste elemente în-
tr-un produs a clrul forml se desci-
frează uneori cu dificultate.
Frenezia aceasta proverbiali a lui
Gopo evidenţiază deseori nesiguranţa
celui care a evadat din pluton pe un
traseu nejalonat. Gopo lncearcl sl reali-
zeze parodia unei mitologii pe care noi
n-am constituit-o de fapt ca atare. lncer-
carea pe care a flcut-o Moara cu noroc
de a propune elementele unei mitologii Ca şi la Clai,r ,Faust ia chipul unuia dintre discipolii a41.

https://biblioteca-digitala.ro 5
cinematografice romineştl nu a provocat
ulterior alte iniţiative. Realizatorii altor
ecranl:dri sau filme istorice se aratl
tentaţi îndeosebi de formula suprapro-
ducţiilor spectaculare. Lipseşte parei
intuiţia f,nomenului de cultură pe care
li pot reprezenta temele legate de istoria
,1 mitologia naţionali. Scapl atenţiei
fondul fllcizofic particular, rezonanţa poe-
tld ,1 tonalitatea caracterlstld marii
epici romln8'ti - elemente firi de
care nu se poate constitui nici tracjlţia
unul cinematograf epic original şi nici
dezvolta genurile parodice şi comedia,
care de obicei iau ca bazl şi succed
celorlalte genuri .
Cu Dr. Faust XX, Gopo plrls8'te
,1 el ·mitologia naţionali, r~lulnd Investi-
gaţiile sale solitare.
Motivul faustic a glsit în cinematograf,
ca şi ln litl!raturl şi în alte arte, Interpreţi
strlluclţl care ,i-au realizat filmele din
necesitatea de a reconsidera tema foi·
clorld binecunoscutl, prin optica şi ln
stilul caracteristic ml,clrilor de idei 'i
curentelor artistice drora le aparţineau .
Faust r~alizat de Murnau ln11926 era, de
pildl, un poem dramatic conceput în
spiritul romantismului expresionist,
structurat ca atare 'I propovlduind mîn-
tulrea omului prin iubire. Frumuseţea·
dlavolulul, turnat de Clair în 1950,
concentra rezultatele unei lntregl exp•
rlenţe a realismului francez, dar traducea
în limbajul comediei şi unele ecouri neo-
realiste postbelice. Faust clplta în mo-
mentele de · dizgraţie aparenţa unul $0-
Perspectivele lui Meflsto sfnt
ingrijorltoare.
6 https://biblioteca-digitala.ro
mer industrial, abandonat pe o stradl
«a la De Sica», totul purtînd însl pecetea
unici a magicianului Clair, car•şi Inti-
tula filmul tragi-comedie şi dldea într•
gului ritmul dansant al vodevilului, ter· ·
minat desigur cu o revoltl populară,
cu dispariţia fulgerătoare a trimisului lui
Luclfer - un fel de maniac atomic - cu
salvarea Margaretei $1 biruinţa surîză­
toare a i nţelepciunii . Mariuerlte de la
nult, al lui Marcel Carne, vedea în 1957
mitul faustic prin prisma cinematografu-
lui poetic francez, cu rezonanţe din
teatrul absurdului. Şi aşa mal departe,
de fiecare datl fllnd pu$1 ln faţa unul
punct de vedere nou .
Caşi laClalr, Faustîn viziunea lui Gopo
la chipul unuia dintre di.sclpolli sll, în
corpul clruia Mefisto 11 muti, uzînd de
o Invenţie care îi permite sl lnreglstreze
Impulsurile electrice ale scoarţei şi sl
le transfe re pe alt creier. De remarcat
lnsl el, altfel decît ln toate lnterpretlrile
cunoscute, nu Faust apare ca inventator,
ca un om de $tilnţl ln acţiune, ci tocmai
Mefisto. Diavolul e pus sl munceascl,
avind nevoie ervlcllle tehnltll noi
$i dispunînd de un laborator al slu, .pe o
stradl dosnici. La început ideea ne cuce-
reşte ca Intenţie parodici, vlzînd un
Mefisto terestru, un biet inventator
ciudat $i fantezist, care, speriat de pro-
pria sa invenţie , dar şi încîntat de ea,
propune celor din jur întinerirea. Pri·
mele sale apariţii nu sînt lipsite de far-
mec. Actorul Jorj Voicu reuşe,te expre-
sia unei m~ti comice vil, completatl de
vestimentaţia uniform neagră şi de vocea
care capltl ilare acuităţi lugubre. lma·
ginea semnatl de Grigore Ionescu şi
Ştefan Horvath susţine prin lumina sa- ·
vant compusă a cltorva cadre un fel de
parodie a filmului de suspense. Simţim
ln toate acestea, $i adesea pe parcursul
filmului, personalitatea marcantă a regi·
zorului, i'ntenţli parodice precise, o in-
ventivitate generoasă. Dar, în realizare,
regizorul ezită, nu-$1 dezvolt! ideea, 'i
curînd Meflsto e scos din acest plan al
realului cotidian modern, care parodia
mitul, revenind la identitatea sa tradi·
_ţlonall de diavol. Apeleazl telefonic la
sfatul Satanei (numit aici Şeful), care se
aratl nemulţumit 'i-i trimite doi Inspec-
tori. Apare astfel o noul pistă de desfl..
,urare a acţiunii - această trinitate de
diavoli coborîţi pe plmint, cu vagi trl·
mlterl parodice la filmul de spionaj.
Stilul filmului se modifici în conseclnţl.
Mefisto schimbi Jocul Inteligent al lnsi-
nulrilor nuanţate prin grimase stri·
dente ,1 .mereu aceleaşi. Trinitatea dia-
volilor e vlzutl în lnscenlrl grotqti,
merglnd cu patinele pe asfalt ,1 practl·
clnd firi haz o beţie neagră, în Interioare
pline de pînze de piianjen.
Dezvoltind aceastl ramificaţie grotes-
cl, Gopo acordi o atenţie diminuat! lui
Faust. Acesta nu mai traversează lntîm-
pllrl sau ipostaze care si-i lumineze
dintr-un unghi anume sau si-i particulari-
zeze: el nu e tentat de aur, ca la Goethe
$1 la alţi interpreţi ai mitului, nu încearcă
sl vindece pe bolnavi, ca la Murnau, nu
are nici presimţirea apariţiei lui Mefisto,
ca la Clalr; nu are sllbiciunl, nu are te-
meri , nu are declt con,tiinţa ascunsl a
bolii sale incurabile. ln schimb, Faust
a devenit cap de familie. Are o fiică, o
flld de măritat - Imagine a deslvlr·
$1tel senlnltlţi feminine (în Interpre-
tarea Stelei Popescu), drela îi face curte
asistentul lui Faust - Iurie Darie. Regi·
zorul a simţit probabil nevoia sl mobileze
galeria consacrată de personaje cu inel
o figuri, dar o face cu aerul el n-ar aduce
nimic Insolit în universul faustic, lnflţi­
,1nd un Faust implcat cu această stare
civili, in rolul de tătic. Intenţia parodici
nu se face adicl simţltl. Apariţiile lui
Faust, ln Interpretarea lui Emil Botta,
slnt preponderent dramatice. Ideile sînt
expuse direct $1 linear, firi variaţiile
fi firi verva din filmele ante~ioare ale
regizorului. Oteva replici lncearcl sl
sublinieze o semnificaţie contemporani:
uNlcl fasciştii n-au reu,it sl faci asta!»
zice tunător Faust 1111 Meflsto. lnscenarea
e sumari 'i are o des~urare aproape
mecanică. Pe Faust ii vedem în treaclt,
pleclnd ,1 întorcindu-se de la un specta·
col cu «Faust» de Gounod. Aici apare
îndatl Mefisto, care îi propune pe loc
lntlnerlrea. Faust tocmai deschidea por·
tlera maşinii 'i pleacă firi sl-1 rlspundl,
dar la o urmltoare apariţie a lui Mefisto,
el va ,1 semna contractul.
Mitul este o datl în plus plrlslt, întru-
cit contractul în cau:d nu-l mai obligi
pe Mefisto sl fie servitorul lui Faust
pentru o zi, ca la Murnau sau pe viaţi,
ca la Clalr. După cum se $ti~. în toate
variantele, Faust îşi vinde sufletul obţ i·
nlnd în schimb, în afară de tinereţe,
serviciile necondiţionate ale lui Mefisto.
Gopo propune o altl schemă narativi:
Faust este acela care devine supus lu i
Mefisto, dupl ce 1-a cedat ş i sufletu l.
Tirgul dispare astfel şi contractul nu
mal are nici un sens, fiind înlocuit cu o
soluţie mult prea simpli: Faust se predl
complet '' necondiţionat, llsindu-,1 mai
1ntli Impulsurile electrice ale scoarţei
transpuse pe creierul asistentulu i $1
acceptind «în schimb» sl fie el servitorul
lui Mefîsto, sl-1 glseascl noi amatori pen-
tru transmutarea în alt corp. Eroarea este
fundarrientall, flindcl un mit poate fi
reînviat sau evocat, sau parod iat - nu
atît prin construirea unor noi scheme
narative, cit de obicei prin variaţiile,
accidentele sau dezvoltlrlle posibile în
vech~ schemă · narativi. Raporturile
esenţiale rtmin de reguli neschimbate,
ca şi o serie de detalii care funcţionează
de laovariantl la alta ca leit-motive, Inde-
pendente de genul abordat. De pildă,
ln toate versiunile, laust semneazl con-
tractul cu o picături din singele slu.
Evident, elementele pot varia, pot fi
transfigurate sau modificate, dar nu anu-
late. Meflsto putea deveni, de plldl,inven-
tator, în locul lui Faust, daci aceastl
lmprejurare se transforma într-o sµrsl
de comedie, sl zicem pe tema tehnlci-
:dril moderne; datele contractului se
puteau schimba, arltîndu-1 pe Faust tras
pe sfoari, daci plclleala devenea expli-
citl $1 aplrea şansa parodiei. Se putea
ocoli semnarea contractului cu o pici·
ţurl de sînge, daci un incident parodic
Intervenea, oferind o soluţie neaştep­
tatl în locul celei cunoscute, de unde
un nou efect comic. Altfel, cind invţntl·
vltatea autorului parodiei se exerseazl
prea autoritar şi elementul originar nu
e cel puţin Invocat, jocul de sensuri se
sistează $i întregul mecanism e dereglat.
Gopo a ignont pe alocuri aceastl lege
a esteticii mit urilor, consumîndu-şl exc•
siv inventivitatea în d i recţia crelrll unor
linii de subiect, a unor noi relaţii între
personaje, în loc sl o fructifice în paro-
dierea celor cunoscute, cum a flcut-o în
De-aş fi Harap Alb.
Faust la chipul unuia dintre elevii sll,
dar Incidentele, confuziile şi lncurcltu-
rile comice care se produc în conseclnţl
sînt minore (un palton străin Imbricat,
tutuirea unui superior). Eroul nu e
adicl angajat în acţiuni comice de anver-
guri, cum se lntimpll la Clair, unde o
substituire similară creeazl un lanţ de
situaţii comice care capltl ,1 un sens,
fllndcl ln cele din urml eroul vrea st se
întoarcl la starea lnlţlall, refuzi situa-
ţiile privilegiate, aspirlnd la bucuriile
simple ale vieţii obişnuite. Flrl a ne fi
solicitat, dupl cum am vlzut, Interesul
în ipostaza bltrlnului profesor, Faust
'i·I pierde definitiv dupl ce devine tinlr.
El nu parcurge alături de Meflsto aven-
turile cunoaşterii care dldeau sens şi
farmec mitului, Mefisto nemaifiind obli-
gat prin contract st-I stimuleze, st-I
însoţeasd şi mai ales st-I înlesneascl
aventurile şi cunoaşterea pllcerilor vieţii.
Este adevlrat el Mefisto li duce o datl
pe Faust la bar, dar aceastl unici esca-
padl, corespunzind cu nunta ducelui
de Parma din filmul lui Murnau, sau cu
aventura coploasl ln palatul princiar din
filmul lui Clalr, este slrad ln v'alenţe.
Scenele .similare, de bar, din filmul
Marsuerlte de la nult al lui Carn~
clpltau amploare şi elocvenţi, ceea ce
aici nu se lntlmpll. ambianţa fiind carl-
caturlzatl expeditiv şi global, ca ln
scenele didactico-satirice «anti-rock» sau
«antl-twistll din unele filme dramatice.
Nu se reţine declt gestul dezaprobator
al lui Faust - Incoruptibil, care fuge de
la bar îngrozit, pentru a nimeri în stradă
direct în braţele Margaretei, firi dlflcul-
tliţi $1 firi Intermezzo-uri. Fllndd Mar-
gareta nu e alta declt Iubita clandestini
a asistentului în corpul druia tocmai
a trecut Faust.
Margareta n11 mal e serafici $11 nocentli,
cum o ştiam, ci practici amorul liber $1
e telurici ,1 fascinantă, în întruchiparea
actriţei poloneze Ewa Krzyzewska. Din
nou Gopo are o bunl idee de parodie,
care rlmine însă numai o sugestie. u,u.
rinţa cuceririi Margaretei de cltre Faust,
firi contribuţia lui Meflsto, nu-l sugerează
regizorului compunerea unei partituri
comice, cel puţin pe tema facili a amo-
rului «mQdern», ci este ilustratl alb ,1
Impropriu ln doul cadre: lntilnirea Mar·
garetei în staţia de autobuz, fllmatl scurt
'de la distanţi,'' o scenl care se desfl..
şo~rl în pat, unde lnsl Margareta telu·
rid se ocupi cu ruperea petalelor florii
care-i poartă numele.
Faust descurcindu-se singur, Mefîsto
nu-şi mal afli justificare. Plrlsit de colegii
sli din Infern, el trebuie sl uzeze de caii·
tlţile de Inventator terestru, ca si poatl
sclpa de urmlrirea M iiiţ iei, adusl la
faţa locului, de cltre Faust. Episodul,
beneficiind de aponul lui Mircea Cri,an
în rolul unul ofiţer de miliţie, e revelator
prin tangenţi penuu virtuţile şi savorile
parodiei care n1>-4i if norl elementele.
Parodia se ndeşte a fi tehnica Intuirii
perfecte a n~eJor, a detaliilor, a
gradlril efectului comic de contrast 'i
Gopo stlpinefte aici aceastl tehnid;
replicilor, lnterpretlril nu le lipse,te
nici o articulaţie (- Drac! Aici . La noi!
Poate ln altl parte!) Picat d regizorul
se grl~te, ţlnlnd pard a termina filmul
cu zece minute înainte de expirarea
timpului minim al unul lung metraj şi
nu ne mal oferi pini ln final decit zlm-
betul m!lreu satisflcut al lui Iurie Darie
în rolul lui Faust.
O ultlml idee de p~rodie, generoasl
ca şi celelalte, 'i purtlnd marca pregnant!
a reclzorulul, se consumi din picate ln
culise. Mefisto o convinsese pe Margareta
sl-i cedeze trupul - sl-'i transmute
adicl înregistrările scoarţei ·pe creierul
ei. ca sl scape de urmlrltori. Aceasta
ar ţine locul supliciilor la care, în varian-
tele cunoscute, era supusă Margareta
pentru iubirea ei nelegiuitl cu Faust,
înlocuind şi amorul paralel al lui Mefi"sto
cu Marta şi oferind şi o soluţie de final,
ca o poantl de farsă: Mefisto, trecînd
ln corpul Margaretei, a Ignorat un aml-
nunt: el Faust o lăsase lnsărcinatl .
Faust va avea deci un urmaş , pe care îl
va naşte Meflsto. De toate acestea, la un
loc, afllm însă, verbal, în ultima clipă,
cind Faust li ajunge pe Mefisto-Marga·
reta, urcat pe scara avionului. Plecînd,
Meflsto ii spune el lnregistrlrile noi de
pe scoarţa tlnărulul se vor 'ter1e cu
timpul şi personalitatea lui Faust va
dispare cu desăvirşlre. Sensul filmului
pare astfel neîmplinit din lipsi de rigoare
şi de unitate.
Gof>O lşi scrie singur scenariile $1 este,
cum am spus, singurul nostru regizor
care realizeazl în fiecare an cite un fllm .
Se pare el aceasta nu e suficient pentru
ca al cincilea film al slu, promis a fi marele
film, sl fie într-adevlr aşa cum îl dorim.
Valerian SAVA

Unul din cele

OOLOOTA
mal realizate mo·
merite .din film
menit să simboll·
zeze calvarul.

O producţie a studioului cinematografic «Bucureftb>.

REGIA: Mircea Drlgan
SCENARIUL: Nicolae Ţie, Mircea Drlgan
IMAGINEA: George Cornea
MUZICA: Theodor Grlgorlu
DECORURI: Arh. Constantin Simlonescu
INTERPRETEAZĂ: Draga Olteanu, Ioana Drlgan, Viorica Farkaf, Violeta
Andrei, Ritka Nagy, Nunuţa Hodof, Gheorghe Dlnlcl, Sebastian Papa·
lanl, Virgil Platon, Sabin Flglrifanu, Gheorghe Pitru.

ln toatl creaţia regizorali a
lui Mircea Drigan viziunea epo-
eicl ne apare ca o constantl.
r.
n fiecare dintre filmele sale el a
evocat un moment de ampli
rezonanţi sociali din viaţa po·
porului nostru. Setea a rlmas
ptni astlzl una dintre cele mai
Izbutite transpuneri cinemato·
grafice, reflectind lnnoirile fun·
damentale din viaţa satul ul nos-
tru. ln Lupeni 29, vastl tresei
soclall, regizorul a dat relief
artistic lmpunltoarel pagini in·
scrise in istoria mi,ciril munci·
tore•tl romineftl de bitilia gre·
vistl a minerilor din Valea Plin·
· gerii. Golgota, ultimul slu film,
se integreazl cit se poate de
firesc preocuplrilor de creaţie
enunţate la tnceput.

https://biblioteca-digitala.ro l
 Sub ameninţarea ar·
melor cele patru eroine
rlmtn nechntlte în ho·
tlrirea lor (Viorica Far-
ka,, Violeta Andrei,
Draga Olteanu ,1 Ioana
Drlgan).
Golgota este o tragedie născută
din mizerie şi nedreptate socială.
Ea este concepută ca un fel de
prelungire sau de epilog al Lupe-
nilor 29 şi urmăreşte ecourile indi-
viduale ale unui dramatic moment
social.
Avind prerogativele dramei omo-
logate de istorie ca atare, ideea
asupra căreia s-au oprit scenariştii
conferă filmului o solidă bază de
plecare. Pornind de la realitatea
grevei sîngeros reprimate, autorii
i-au atribuit semnificaţii mai în-
tinse prin alegerea simbolului Goi-
gotei ca pivot al acţiunii. Calvarul
Golgotei devine astfel o metaforă
nu numai pentru patimile celor
şase femei - eroinele filmului, ci
şi pentru strădaniile oamenilor în
lupta lor pentru adevăr şi dreptate
socială.
Firmul povesteşte parcurgerea
acestui drum de Golgotă de către
şase femei rămase văduve în urma
grevei. Cutezanţa lor de a cere
pensii este pedepsită cu ares~rea.
Pentru a· le determina să renunţe
ele slnt purtate din post în post,
prin ploaie şi noroi, pesteo coaştele
povlrnite ale dealurilor din Valea
Jiului. Slnt bătute, minţite, siluite
ameninţate cu moartea.
Scenariştii pentru a generaliza
sensul povestirii, pentru a arăta că
nu ne aflăm în faţa unui ca,: singu-
lar pşa cum se spune şi direct
printr-o replică rostită în film: «Mai
slnt multe ca noi, dar le-a fost frică
să vină», construiesc mai degrabă
un personaj colectiv, dar un perso-
Un scurt popas ,1 chinul va reîncepe
8 https://biblioteca-digitala.ro
• naj colectiv care se resimte uneori
de pe urma unei insuficient de preg-
nante caracterizări a persoanelor
care ii reprezintă. Cea mai memora-
bilă dintre cele şase figuri feminine
este Ana Varga (Draga Olteanu)
urmată ln ordinea expresivităţii ti-
pologice de Ruxandra (Ioana Dră­
gan) şi de Alexandrina (Violeta
Andrei). Ruxandra poartă prunc şi
toată atitudinea ei. rezistenţa ei mo-
rală şi fizică mai scăzută decurge
din temerile, din neliniştile viitoarei
mame. Alexandrina este o femeie
cu mintea vătămată de nenorocire,
avind obsesia mîinilor pătate de
sîngele omului ei, răpus de gloan-
ţele jandarmilor. Celelalte trei femei ,
bătrîna (Nunuţa Hodoş), Maria
(Nagy Reka) şi Eva (Viorica Farkaş)
rămln însă lntr-un plan îndepărtat
şi cam decolorat. Farmecul perso-
nal şi accentele de sinceritate pe
care le-au adus uneori ln jocul lor
n-au izbutit să anuleze senzaţia
portretului nedefinit.
De fapt tot un personaj colectiv
reprezintă şi grupul antagonic al
jandarmilor, dar aceştia sint mai
stă'ruitor particularizaţi . Sergentul,
tipul jandarmului complet dezuma-
nizat, al omului devenit simplu me-
canism de reprimare, este şi el în
felul său victima unui întreg aparat
de opresiune: dar o victimă-asasină
pentru care cruzimea este o datorie,
teroarea arma cu care loveşte. Due-
lul lui cu cele şase văduve capătă
pentru el implicaţiile unei răfuieli
personale. Aşa cum singur o spu-
ne: «Cu cartea pe care o ştiam aş
fi putut găsi o altă slujbă, şi acum„.»
Rezistenţa femeilor îi apare ca o
simplă încăpăţinare, care-l împie-
dică să raporteze superiorilor exe-
cutarea ordinului. Tot acest raţio­
nament primar nuanţează persona-
jul, care oscilează intre şiretenie şi
ură, Intre dispreţ şi furia oarbă.
Ceilalţi jandarmi aduc o anumită
atmosferă cazonă crudă şi subu-
mană, cu excepţia celui mai tinăr.
Făcînd parte din acelaşi pluton,
executind aceleaşi ordine, moral
- el face însă parte din tabăra
«adversa». Momentul ln care acest
jandarm, care ştia să fluiere în
gralul păsărilor devine într-un mo-
ment de furie şi dreaptă ură, uci-
gaş, este printre cele mai profunde

din film.
Cele mai bune momente de film
rămin tocmai acelea care pun faţă
în faţă personajele cu un profil
biografic şi tipologic precizat. În-
tîlnirile dintre Ana Varga, sergent
(Gheorghe Dinică) şi jandarm (Se-
bastian Papaiani) au un dramatism
concentrat, convingător.
Regizorul Mircea Drăgan a gra-
dat subtil încăierarea dintre Ana
Varga şi sergent, a dat dramatism
marşurilor forţate (unele montate
trepidant, compuse prin alăturarea
de planuri-detaliu: picioare, mlini,
patul puştilor care-ţi transmit sen-
zaţia extenuării, a epuizării fizice) .
Scena violului - cu excepţia anu-
mitor secvenţe în care plastica fe-
meilor semidezbrăcate par a urmări
nişte efecte care ies din atmosfera
aspră a filmului şi din stilul său
non-comercial-scena violului prin
urmare are momente de suspense
psihologic, priviri febrile şi priviri
lacome, gesturi semnificative sau
gesturi în aparenţă banale, care în-
cordează aşteptarea (prînzul solda-
ţilor, cutia de conserve din care
mănincă jandarmul folosindu-se de
baionetă).
Aceste secvenţe balansează însă
cu altele de simplă legătură care
creează goluri în economia emoţio­
nală a filmului. Scena de început
în care văduvele merg pentru întlia
oară la primar ni s-a părut nevero-
similă ca situaţie şi convenţională
ca imagine şi interpretare, izolată
de stilul sobru şi dinamic pe care
regizorul ii practică în restul fil-
mului. De asemenea flash-back-uri- ·
le amintind zilele fericite ale R'u-
xandrei,contrastlnd cu retrospecti-
vele de la începutul filmului - a-
mintirile despre grevă - care se
integrau funcţional în ansamblu,
apar gratuite.
Bine nuanţat dramaturgie este
felul în care scenaristul şi regizo-
rul-scenarist justifică perseveren-
ţa dincolo de limită a celor şase
femei. Tenacitatea lor nu este mo-
tivată numai prin curaj sau prin
vreun eroism generat de un ideal
(excepţie face Ana Varga) care
în situaţia lor ar fi fost desigur,
mai puţin convingător, ci le arată
adunindu-şi tăria de la sursa unei
fireşti revolte omeneşti în faţa dem-
nităţii batjocorite cu vorba şi fapta.
După ce Alexandrina s-a aruncat
în fîntină şi un soldat şi-a găsit
moartea incercind, din ordin, s-o
salveze, după ce Maria fuge şi Eva
dispare, sergentul îşi dă seama că
toate violenţele exercitate rămin
neputincioase. Sleit de ură şi de
puterea pe care i-o dăduse cru-
zimea, renunţă: «De-acum fie ce-o
fi». Replica sa trădeaiă acum doar
o infinită oboseală. învinsul este
el. Pentru că, indiferent ce va urma,
este clipa victoriei femeilor. O vic-
torie tristă, fără bucurii, plătită cu
moartea . şi siluirea, dar nu mai
puţin o victorie a dîrzeniei de a~şi
apăra dreptul pină la capăt. Con-
venţionala discuţie dintre Ana Var-
ga şi căpitan, urmată de lntîlnirea
dintre Ana Varga şi copil rămîn
o soluţie de final exterioară, mai
mult o precizare epică, care scade
brusc temperatura dramatică.
Draga Olteanu, Gheorghe Dinică
şi Sebastian Papaiani îşi reafirmă
talentul. Jocul interiorizat al Dragăi
Olteanu, dominat de expresivi-
tatea ochilor, firescul cu care evo-
luează în faţa aparatului de filmat,
nu mai sînt de mult o surpriză.
Gheorghe Dinică este stăpîn pe
redarea unui registru complex de
sentimente şi stări sufleteşti. Se-
bastian Papaiani ne aduce reve-
https://biblioteca-digitala.ro
/
Sebastian Papaiani şi
Gheorghe Dlnlcl tntru-
chlpeazl in Golgota for-
ţa brutali a unul destin
social injust.
laţia unei laturi inedite a talentului
său. El creează un tip de soldat
blînd, devenit personaj tragic, fără
să aibă conştiinţa dramei pe care
o trăieşte. Scena în care eroul rea-
lizînd lucid, că a devenit ucigaş,
strigă cu violenţa disperării: «Nu
ştiu. N-am vrut>>, neajutată de un
interpret pe măsura ei, ar fi puţut
să coboare tragicul pînă la melo-
dramă. Papaiani creează însă o
secvenţă de virtuozitate actoriceas-
că.
Viorica Farkaş , Ioana Drăgan,
Violeta Andrei, Nagy Reka şi Nu-
nuţa Hodoş reuşesc pe parcurs
momente emoţionante. Un anu-
mit schematism al partiturii îm-
pinge însă uneori prezenţa femeilor
pe ecran spre un anumit conven-
ţionalism . Şi poate că lipsa de
diferenţiere caracterologică se da-
toreşte într-o măsură destul de
mare faptului că cele patru inter-
prete de femei tinere sint frumoase,
proaspete (poate că excesiv de
proaspete pentru acest film) dar ca
tipuri fizice slnt totuşi mult prea
asemănătoare pentru a putea fi
uşor reţinute şi deosebite de spec-
tator. în rolul· jandarmilor, Virgil
Platon şi Sabin Făgărăşanu au Ul\
joc sobru, convingător. -
Imaginea semnată de George
Cornea, nume pe care îl întilnim
pe generic pentru a doua oară
alături de Mircea Drăgan, s-a adap-
tat filonului tragic al filmului crelnd
o atmosferă sumbră, apăsătoare,
expresivă şi dind unor momente ale
filmului un dramatism plin de as-
prime şi de crudă sinceritate (sce-
na ploii noaptea, femeile traversind
podul de sclnduri, picioarele lor
tîrîndu-se obosite prin biltoace) .
Adina DARIAN
9
 Nu ştiu exact cine anume lnterpre-

FALSTAFF
teazl pe cine : Welles pe Falstaff sau
Falstaff pe Welles. Un glnd mai tainic
m-ar înclina si cred ci prin Falstaff
cineastul a început sl scrie propria-i
biografie. O va continua poate cu «Re-
1ele lnr» pe care-l anunţi! Nu ştiu.
O afirmaţie lnsl !mi este mai la îndeminl :
dupl ce giganticul cineast a transpus
pe ecran Macbeth şi Othello, decla-
rînd dupl aceea el vede cu greu un ma-
riaj al lui Shakespeare cu ecranul (vroia
- mlrturiseşte el - sl se puni bine
cu auditoriul drula I se adresa la Edin-
burgh ,1 care nu apreciase «Macbeth»
al slu ), a reflcut o experienţl pe care o
încercase în teatru cu cronicile shake-
speaeriene comaslnd dramele istorice în-
tr-un singur spectacol, unitar 'i evocator.
Seducltoare operaţie pentru un spirit
dotat cu o asemenea capacitate de sin-
tezl şi de reprezentare a ideilor cum
este cel al lui Welles. lmi pare a fi
evident acum el daci nu poate avea
paternitatea unei manifestări artistice,
nu acceptl forme prestabilite şi nu preia
ideile unui autor, fle el chiar Shakespeare.
declt atunci cînd sentimentele şi gindu-
rile autorului Intri · în propriul slu uni-
vers, modellndu-se posibllitlţilor şi mo-
da!ltlţllor de expresie ale acestul poli-
valent artist de astlzl. Welles este fidel
strlbunulul Will - dar deplin şi firă
rezerve - pe un singur plan (care de
altfel este şi cel mai reprezentativ pentru
opera bardului de la Stratford) dar acest
plan este convenabil lui Welles şi face
parte din lntreagasamodalitate de expre-
sie arţistlcl : planul caracterelor în
scrierea dramatici. La Shakespeare ca şi
la Welles. caracterului fiindu-I subordo-
nate în orice clipi ş i tn orice plesl sau
film. acţiunea, desflşurarea, chiar şi com-
plotul. ~

FALSTAFF .
coproducţie a studiourilor apanlole ,i americane.
REGIA: Orson Wellea
ADAPTAREA, SCENARIUL, DIALOGURILE: Oraon
Wellea, dupl Wllllam Shakespeare
IMAGINEA: Edmond Richard
MUZICA: Alberto Lavagnino
INTERPRETEAZĂ : OrsonWelles, Jeanne Moreau, Mar-
gareth Rutherford, John Gielgud, Marina Vlady, Alan
Webb al Keith Baxter. ·
Fil"1 dlatina la Featlvalul internaţional al filmului de
la Cannea 1918 cu: - Premiul apeclal Jublliar, Premiul
criticii lnternaţlonale, Marele Premiu al tehnicii cine·
matograflce (ex ·aequo).

UN BONOM AL ECRANULUI

Pe Falstaff, Orson 1-a extras din datele

caracterologice ale întrege! opere ln
care acest personaj este pomenit de
Shakespeare : Richard al II-iea, Henrlc
al IV-iea, Henrlc ai V-lea, aluzii din
«Nevestele vesele din Windsor» (care
de fapt l-au lansat pe acest voluminos
erou) totul purtînd pecetea şi rezonan-
ţele fragilelor sonete aducltoare de gra-
vitate, nosulcle, umanitate şi cinglşie .
Falstaff este deci rescris de Welles
la Shakespeare, dar pentru film, cumu-
lînd experienţa omu lui de teatru care 1-a
interpretat pe Falstaff în forma lui stra-
fordlanl dar lriţelege sl nu priveascl
o lucrare dramatici prin prisma cenului
ci a ideilor. (Aşa cum la «Mereu ry
Tl)eatre» n-a jucat o comedie cu Falstaff,
în film Welles nu a· adus un erou bufon,
ademenitor poate pentru marele public,
dar Infinit mal puţin expresiv pentru
umanitate). El a cumulat deci aceutl
experlenţl de pe sceni cu cea de pe
platoul de filmare. · ·
În aceasd. dlficlll întreprindere, Welles
a avut mal lntîl de luptat cu mitul unul PE
Falstaff baroc şi bufon dintr-o plesl de
împrejurare festivi. Shakespeare scrisese
în grabl «Nevestele vesele din Windsor» LUNĂ
pentru un fel de recepţie, un party dat
de recina Elisabeta unde se cerea o
glumi, o distracţie şi un personaj care
avea si devinl popular prin huul care-l
stlrneau plţanlile lui uşuratice, ca şi
prin dezacordul dintre aspiraţiile lui
galante şi inflţişarea ridiculi. Welles
a înţeles sl poarte tnsl personajul din·
colo de aparente şi chiar Jn cont.r.M.ţ

10 https://biblioteca-digitala.ro
 DE WELLES
cu ele, flcÎndu-1 sl devinl, încet, încet,
purtltorul unui tragic dezacord dintre
tendinţele şi climatul unei epoci (aspru,
brutal, sever şi nesigur) şi umanismul slu
. ceneros, sfltos. cu o anume desprin-
dere din chinclle oridrel categorii se>-
clale sau prejudeciţl şi constrîngeri de
· castl. Falstaff este - cum spunea Orson
Welles însuş i - ultimul bonom al Evului
Mediu. Bineînţeles, oflgurl de stil welles-
ianl, care, aşa cum se vede din film,
nu se traduce într-o oblicativ.ltate pentru
realizarea clnematograflcl, obligativitate
de ord in Istoric şi ceograflc. Şi-apoi ,
devenind. raisonneur shakespearian, Fal-
staff nu poate fl bufon decit în mlsura
în care este mal întll tragic.
Filmul, deci, trebuie judecat în funcţie
de întreaga operl a lui Welles, nu de
ceea ce se face astlzl în lume. Pentru el,
daci în cinematografie existi tendinţe,
cu rente, şcoli sau oricum am vrea sl le
numim, filmul sau filmele lui Welles nu
se înscriu şi nu se raporteazl declt la
creaţia welleslani. Ea este în sine şi
tendinţl, şi şcoall, şi poziţie estetitl.
Un critic spunea despre Orson· Welles
el este, poate asemenea lui Falstaff,
ultimul aventurier în film .
O MEDITAŢIE
Falstaff qadar nu este un film istoric,
deşi cadrul l·ar situa şi in epod şi in
spaţiul geocraflc, ci este o meditaţie
cinematografici pe tema prieteniei tri-
date. Un prinţ îşi trlreşte ucenicia vieţii
la sursa marilor valori umane, oamenii
de rind, allturl de cei care, priviţi de sus,
sînt trecuţi în rlndul desmoşteniţi lor
soartei. O schimbare de destin , moartea
tatilui şi insclunarea lui ca rege, inseamnl
şi schimbarea caracterului. Datele umane
ale personajului cunoscut ca Henrlc al
V-lea se înscriu într-o fiii blocraflcl pini
la acest moment fi inaugureazl o alti
flii, cu alte date de caracter, de la .acest
moment înainte. ln timp ce Falstaff
coboarl mal în adincul tristeţii sale.
Victima nu este un om al puterii sau al
marilor ambiţii, nu aplrl un blazon, ci
un sentiment : omenia, cuvintul lui nu
pune în mişcare cohorte ci ctnduri.
Cllltorflrl direcţie la rlscruce de vremi ,
Falstaff alt bacal nu are declt o trlstl
nobleţe sufletească ş i nici o altl ţinti
decit propria-I libertate. Pentru el blr-
nele bltrînulul han au mlreţle de cat•
drall, iar locuitorii sordidelor mansarde
au identltlţl adevlrate 'i univers. Căci
hanul este o lume, iar castelul alta.
Ziduri erele le despart. ŞI numai cimpul
de bătllle le apropie în rlstlmpurl ln
care unii ii conduc pe alţii la luptl şi
la moarte firi ca nimeni sl 'tle prea bine
pentru tare mizl.
1. Hanul; o scenl pe care
Shakespeare cu greu •i-ar
fi închipuit-o: Falstaff (Or-
son Welles) plătind bltrt-
nei hangiţe (Margareth Ru-
therford). O «desmo,teni·
tl a soartei» (Jeanne Mo-
reau) pare lnmlrmurlti de
eleganţa gestului.
2. Ml,caiea aparatului le-
rarhizeazi valorile ..•
3.•.. ,1 dl pregnanţi plas-
ticii cadrului.
https://biblioteca-digitala.ro
Aceastl Idee ii clilu~te pe Welles
în Imaginarea bltlllllor - una dintre
acestea fiind cea de la Shrewsbury, de
adincl rezonanţi şi implicaţii istorice,
care în filmul de faţl capltl, proporţii de
antolocle cinematografici. Arta alter-
nlrii planului ceneral cu primplanul iese
cu totul din comun:' montajul alert ş i
chiar sacadat, alecînd mişcarea cea mai
expresivi, chiar daci nu are fluldi.t ate,
spre a dobîndi senzaţia de haos şi car-
nagiu . •
Desf"urarea lntregulul film de altfel
nu este arbitrar dinamici. Dlmpotrlvi,
locul acţiunii este schimbat de puţine
ori: hanul, palatul, cîmpul de luptl.
Ca d.es1"urare dramatici este mal aproa-
pe de teatru deci. Dar aceastl des1"u-
rare este urmlrltl cinematografic prin-
tr-o lmaclne pe care mişcarea apara-
tului o creeazl dind adincime cuprl nză..
toare cadrului, cu prezenţe care toate
au sensuri, reţine decorul în mai multe
planuri şi ierarhizeazl valori , surprinde
prezenţele din neaşteptate unghiuri, firă
sl ai sentimentul el s-a clutat originali-
tatea; mişcarea de aparat şi ml,carea în.
faţa acestuia devine fle contrapunctid,
fle concordantl, spre a sublinia un sens
Irezistl bll.
CIUDATUL SUNEt Al «CLO-
POTELOR
Înţeleg de ce juriul festivalului de la
Cannes a şo;vllt în faţa fllmulul Fal1taff
al lui Welles (oferindu-I un premiu one>-
rlflc pentru întreaga sa operl ca cineast).
El ieşea din competiţie ca film , fiind «o
noul şi ciudatl apariţie Welleu, Cltre
ce trimite un film de Welles1 Numai
la Welles şi la propria lui Interpretare
dati lumii de Ieri şi de azi. Şi pentru ci
despre cea de acum cinci veacuri trebuie
sl vorbeasd din cronici şi din filele
istoriei, Welles a recurs la un ·poet al
dramei, la Shakespeare, pe care 1-a
tradus într-un limbaj modern şi cinema-
tografic, r.ecreind un personaj din. datele
furnizate de patru piese în care sînt
lumi nate alternativ alte faţete ale per·
sonajelor. ln fi lm însă Falstaff capătă alte
dimensiuni. O complexltat"t .de date
caracterologice vin si-i lmboclţeasd
biografia, din personaj comic devenind
r~lsonneur, din apuclturllefostulu l epicu-
rean rlmlnlnd doar rare ticuri , din per-
sonaj al lui Shakespeare devenind un
personaj de dimensiuni shakespeariene.
Ceea ce 'este evident e lnsi faptul el ·
distanţa de veacuri 1-a creat lui Welles
o altl optici asupra operei shakesj>ea-
rlene, în&ldulndu-1 si-i considere sau
poate chiar si-i reconsidere pe Falstaff
prin prisma întrecel creaţii a poetului
dramei, reţlnlndu-1 în ce are el profund,
tragic ş i fllozoflc, înlocuind elementul
buf ,1 Imediat din «Nevestele vesele din
Windsor» cu altul ce ni-l inflţi,eazl ca
pe un mare dezmoştenit şi alienat, un
Falstaff care a plrlslt farsa pentru 1Tledi-
taţle şi ambiţia pentru omenie.
Privit de-a luncul flltnulu ~ Falstaff ar
cuprinde o seaml de date ce-l fac sl
· pari un personaj picaresc fi trist Iar
daci Shikespeare (despre care Welles
nu 'tle cit se poate maria cu filmul)
privea lumea evului slu prin cronicile
lui Hollnshed, Welles ·contempli nos-
talclc farmecul , neostentat al eroului
ajutlndu-se şi de penelul lui Cervantes.
Este un mariaj pe care celebrul realizator
11 slvirşe,te dutlnd si-i aduci pe Sha-
kespeare pe pellcull în 1966.
Mircea "LEXANDRESCU
li
Ultimele fi I me pe 1966
Practic, anul clnemato·
grafic 1966 s-a lncheiat. În
atenţia tuturor - şi a noas-
tră - se află acum anul 1967
cu cele 16 filme de lung
metraj care se vor realiza·
în cursul lui. Ctteva din·
aceste filme sînt pe platou,
altele în faza de proiect,
scenariu, scenariu regizo-
ral. Printre cele 16 filme
care se vor realiza anul ce
vine se află seria 11-a a
Haiducilor - Răzbunarea
haiducilor (scenariul - Eu-
gen Barbu, Mihai Opriş şi
Dinu Cocea, regia - Dinu
Cocea), Columna lui Tra·
lan (scenariul - Titus Po-
povlcl, regia - Mircea Dră­
gan), ln ciclul epopeea na-
ţionali un film dedicat lui
Mihai Viteazul (scenariul
- Mihnea Gheorghiu, regia
- Mihai Iacob}, Cerul ln·
cepe la etajul 3 (scenariul
şi regla - Francisc Mun-
teanu}, coproducţia româ-
no-maghiară Aventuri pe
,osele (scenariul - Dan
Deşliu, Dumitru Carabăţ, re-
gla - Kallay Istvan), Şan·
tlere (scenariul - Paul Eve-
rac, regia - Marius Teodo-
rescu} etc.
în ultima lună a anulu i
1966, la studioul «Bucureşti»
se afli ln producţie 6 filme:
Subterani,! - un film con-
temporan din lumea petro-
lului (scenariul - Ioan Gri-
gorescu, regla - Virgil Ca·
lotescu), Şeful sectorului
suflete, adaptarea piesei lui
Al . Mi rodan după · un sce-
nariu de Marica Bellgan, dia-
logurile lui Al. Mirodan şi
regia lui Gh. Vitanidis, Ul·
tima amprentl, film poll-
jist (scenariul- Di mos Ren-
dis, regia Vladimir Popes-
cu), Maiorul ,1 moartea -
tot poliţist (scenariul Ion
Băieşu şi Al. Boiangiu, regia
Al Boiangiu), Ţari de vl·
paie, film inspirat de incen-
diul din 1929 de la Moroieni
pe un scenariu de F. Avra-
mescu în regia lui Valeriu
Moisescu şi Cine va deschi·
de u,a? (scenariul-Al. An·
driţoiu şi N. Ştefănescu, ln
regia lui Gheorghe Naghi).
Din aceste şase filme am
ales două, Şeful sectorului
suflete şi Subteranul, pe
care vi le prezentăm în numă­
rul de faţă .
Bălănuţă în
Leopoldina
Subteranul.
12
SUBTERANUL
Din
punctul
de
vedere
al
scenaristu I u i
După douli scenarii cu su-
biecte din trecutul apropiat
al Istoriei. noastre - Strl·
zile au limlntlrl scris lmpre-
O scenă din Subteranul cu Iurie Darie (inginerul Tudoran) şi Viorica unl cu Dlmos Rendls fi Car-
tierul veseliei - coscena-
Farkaş (soţia lui). rist Manole Marcus - Ioan
Grigorescu abordează cu
Subteranul tematica de ac-
tulitate.
Scenariul - care li apar-
ţine de astă dată în întregime
- prezenta de la prima lec-
tură toate calităţile ne"cesare:
un conflict puternic, carac-
tere conturate cu precizie,
tortă de evocare a imaginii.
Cadrul spectacular, con-
strucţia cu suspense şi -
mai ales - punctul de vede-
re inedit asupra probleme-
lor societăţii noastre, lăsau
să se vadă ln materialul scris,
un film cu multe fanse de
lmpllnire.
Oe la Intrarea ln producţie
şi p î nă acum lnsă, scenariul
scris de Ioan Grigorescu s-a
mod fflcat substanţial în ceea
ce priveşte ritmul, atmosfera,
respiraţia.
- N-am schimbat nimic de
la oovestea ln sine, am mon-
tat-o numai altfel, am dozat-o
altfel. Filmul era prea epic
şi comporta prea multe ex-
plicaţll de naturi tehnică
- spune Ioan Grigorescu.
Am cîştlgat în felul acesta
mal mult suspense. Poate
puţin prea mult. Oe unde
necesitatea unor momente
mal de toate zilele, necesi·
tatea de puţin umor. ln ceea
ce priveşte celelalte momen-
te, de luptă cu subteranul
propriu-zis, ele au deven it
..... de o alertă continuă care
~ pune ln valoare datele pe care
le comportă lupta cu acest
subteran dezllinţu it„. Dese-
..
https://biblioteca-digitala.ro
ori vorbim despre specificul
cinematografic ca despre o
formulă criptică, care apare
unora ca o sperietoare, dar
care, în fond, este cel mal
prozaic lucru: meseria. ln pri-
mul rînd - şi cel mal greu de
realizat dar cel mal necesar
- este sli flii să citeşti un
scenariu, sA-1 descifrezi. Du-
pă şapte ani de colaborare
cu cinematografia noastră şi
după trei scenarii realizate,
pot spune ci abia acum am
învăţat să citesc un scenariu
fi, ştiind să-l citesc, să şi
scriu unul.
FILM DE ACTUALITATE
PRIN CE?
«Subteranul este un film
de actualitate nu ln modul
deghizat - şi prin «deghizat»
înţeleg fapte anacronice des-
fllşurate lntr-un cadru mo-
dern, cu eroi moderni pose-
sori de maşini moderne şi
cu probleme care trebuiau
rezolvate ln cinematografia
noastră cu un deceniu ln
urma - deci nu în acest mod
înţeleg actualitatea Subte·
ranulul, ci prin conţinutul lui
de probleme, prin aceea că
pledează pentru lndrăzneală
în munca de cercetare, împo-
triva I nerţ i ei şi conformismu-
lu i care poate frlna entuzia-
smul, ridicl nd piedici ln va-
stul ş i complexul proces de
creaţi e .
LUMEA FILMULUI
... Est e o lume familiară mie,
am crescut ln mijlocul ei,
am muncit li ngă ea şi am
scris, despre ea, c!teva cărţi.
Este lumea petroliştilor. O
 1ume duri, angajată rntr-o
luptl blrb6teascl cu tortele
oarbe ale naturii pe care
reu•••le sil le 1tlplneascl.
Am ales-o conslderlnd ci
tocmai lntr-o astfel de lume,
conflictul pe care ni-l pro-
punem spre rezolv'8re, are
cele mal multe •anse de a fi
oglindit cu acuitate.
IROUL FILMULUI 51 IDI·
ILI PI CARI LI ADUCI
CU SINI
Tudoran este Inginerul ln
care s-au lntrunlt experlenta
practici lndelungatl •I ne-
llnl•tea omului de •tllntl viu,
nu de laborator, nu de pe
piedestale !nalte academice,
ci din schelele noaatre. Acest
tip nou care nu este un simplu
executant de comenzi teh-
nice, ci un descoperitor. Şi
care, ca orice descoperitor
poate suferi •••euri, lnfrln-
gerl de moment sau de dura-
11••. La un moment dat, Barbu,
unul din eroii filmului care se
ridici ln aplrarea lui Tudo-
ran, acuzat de conaeclntele
care le-ar fi avut Introduce-
rea noii ~ m_etode c!_e foraj,
apune: •tx11ta 1n viata
celui ce cautl, experlente
care e•ueazl •I etecuri care
constituie experienţe hotlrl·
toare». Tocmai ln jurul unul
aatfel de ••ec se desfhoarl
dezbaterea tn prlvlnta dreptu-
lui de a gre•I, necesar a fi
acordat celui ce cautl ln
numele unor scopuri nobile.
CUM VA DIVINI
SCENARIUL, IMAGINI?
Pentru realismul acestul
film nu avem nevoie de nori
bucllatl pe cer. Daci vom
avea norocul unul decor alb
de zlpadl pe care sl lanslm
eruptla de petrol •I de un
ger uscat pe care al desfl·
turlm Incendiul, am fi mal
mult deci! mulţumiţi. Opera- Irina Petrescu fi Toma Caraglu tntr-o scenl din Şeful Sectorului suflete fllmati la «Automa·
torul Costea lonescu-Tonclu tlca». ln planul dol Gheorghe Vltanldls fi Nicolae Girard!.
care a dat clteva mostre de
· mllestrle operatorlceascil ln
documentarul romanesc lfl aceea claritatea planului doi de a~tl oferi atarea--:cle. spirit
propune al acoatl toatl ga- este necesari numai la lnce- necesari personajului pe
ma de culori din alb-negru
(petrol-zlpadl) fi cred cil
formula de film pe ecran let
SEFUL SECTORULUI putul unul cadru, dupii care
toatl atentla trebuie al 18
concentreze asupra eroilor
care li Interpretezi. Dupl ml·
ne, · relatla actor-actor eate
la fel de lmportanti ca relatla
pe care ne-a lncredlntat-o prlncfpall, restul elemen- regizor-actor. Pent'u ci ori·
studioul •Bucure•tl» li va telor de olan dol redu· cit de bine te-al lntelege cu
permite o ampli desfiifurare clndu-ae, cum apuneam, regizorul, daci nu al un par-
artisticii. Cit despre regizoru I
Virgil Calotescu, am lucrat
14 luni allturl de el. Este
SUFLETE pini la simple umbre.•. Daci
ml lntrebl cum fac aata, III
voi spune ci este un secret
tener receptiv ln stare al
completeze lndlcatla regizo-
rali, lucrurile rimln undeva
autorul unor documentare •I profesional, despre care at ln sine. Tn ceea ce ml prlve•le,
a unul film artistic ln care dori al vorbim tmpreunl cu pentru prima datl simt ne-
principalul merit este auten- operatorul meu, Nicolae Gi- voia ca ln momentul ln care
ticitatea vieţii. ·consider ci rard!, dupl ce filmul va fi se trage un plan al am llngl
numai un regizor cu o vastl gata. aparat pe actorul cirule li
experlentl de documentar -
ca el - ar putea 11 faci din
scenariul Subteranulul un
adevlrat film Subteranul.
Un cine-verite? - C• ton ra aru f/lmu/7
Comic, dramatic, grar, pe c•
ra cldH accentul 1
- Eu sini adeptul filmelor
adreaez replica, fi care tn
momentul acela nu mal e
Radu Bellgan, Toma Caraglu
sau Mircea Crltan, ci Gore,
.care dau spectatorului un Horaţiu, Costiei. Probabil ci
dram de lncredere ln capaci- lata e secretul lui Pollchl-
O MlRTURISIRE DE Fiimare ln fatl la «Auto- lntreba cineva ce e filmul Investit de Magdalena cu tatea lui de ll·fl rezolva pro- 11elle care la mine a ajuns
SCENARIST matica» cu Irina Petrescu fi meu, af rlapunde ci e un f11nr.1;. de •ef al Sectorului blemele, care li atlmuleazl abia acum. Tlrzlu, tlrzlu, dar
Toma Caraglu. Figuraţie pu- cine-verile-fantastic. Fan- suflete '' pe care ea n evoci! ln rezolvarea lor. Chiar daci mal bine mal tlrzlu declt
Ml consider lntotdeauna tini. Notez, ca pe o ciudi· tasticul constituind partea de adesea ca pe un alter-ego. o.lneorl happy-end-ul se ln- nlclodati».
~~~:f.~\r•~ p~ve:!1~~:tl~1~:~
util regizorului, actorilor care tenie, ci mereu aceleatl trei Ca pe propria noaatrl raţiune trezlrefte foarte vag ..• Deci: SIFUL SECTORU·
lnterpreteazl rolurile princi- _femei vin tl piesei din cadru, cu care, de ce s-o aacundem, LUI SUFLETE: acenarlul
pale, atunci clnd, confruntat alcltulnd planul dol. Prima mea - realitatea lmedlatl. nu o datl lntrlm ln conflict. CI I NOU, - Marica Bellgan, dialo·
cu realitatea ln care urmeazl lntrebare pe care l-am adre- De altfel, povestea osclleazl - Spunetl-ml de ce folosii/ IRINA PITRISCU? guri - Al. Mlrodan, regla
al 18 transpunl, scenariul sat-o regizorului Gh. Vltanl- Intre o lume reali, Bucure- ca flgur11tle tn toate cadrele - Gh. Vltanldls, Imaginea
- fi mal ales dialogurile sale dla. a fost daci are de (llnd ftiul contemporan ln care ace/aş/ oameni 1 Magdalena fiind un per- - Nicolae Girard!, deco·
- trebuie sii sufere lmbunii- al faci o ecranizare fideli trllette eroina, fi lumea Ima- - Pentru ci, practic, pla- sonaj mult prea cunoscut de rurl-Marcel Bogoa, .mon·
tiitlrl. At vrea ca pe parcursul piesei, sau doar un film por- ginari conatrultl de ea. Dar nul dol de cele mal multe ori pe scenl, pentru ca Irina taJul - Magda Chl•e, lnol·
lntregll reallzlrl a Subtera· nit de la Ideile el. aceastl lume Imaginari se nu se va vedea. Va fi mal mult Petrescu sl ml-I mal poatl ner de sunet.- Otcar Co·
nulul, sl pot fi allturl de - Va fi mal mult o adap- sprijini la urma urmelor tot un fundal de umbre ln ml•ca- «prezenta» acum, am lansat :man, costu rne - Floriana
regizor, de operator, de ln- tare cinematografici dacit un pe realitate. Şeful sectorului re. .. Povestea ml obligi ai lntrebarea de mal sus, la Tame1cu, .machiaju! - A·
treaga echlpii, fiind profund film «dupl o Idee». Am fi suflete nu este o zeitate care delatez eroii principali, si-i care ml s-a rlapuna: nutâala S11ru, :muzica -
convins ci munca scenarls· acum Impresia ci piesa lui d111clnde din Olimp ca sl Izolez lntr-un fel de lumea - «L-am descoperit - ca H. Millneanu. Distribuţia:
tulul la un film nu se termini Mirodan oferi mal multe po- rezolve problemele fericirii lnconjuritoar9. Ml obligi la partener-pe Toma Caraglu, Irina Petrescu, Radu Bell·
111 orimul tur de manlveUI, ci slbllltiltl pentru ecran cJeclt noastre, ci un 0111 cu existen- concentrarea lor asupra dra- care pe llngl talent are fi gan, Tama Caraglu, Mir·
abia lncepe. pentru scenă.. . Dacă m-ar ta reală ; meteorologul Gore, mei pe care o trilesc. De • darul acela foarte Important ~· cr1„n.

https://biblioteca-digitala.ro
13
 ·Documentarul la sfirsit
•
de an
Studioul «Alexandru
Sahla» !şi lncheie anul cu
7 filme: Petrolul, Nicolae
Lablf, Tovarlfa, Nunti
olteneucl, Biserici ln
lemn,Lumlna vine d• pre-
tutindeni şi Pallady. Pen-
tru anul viitor exlstl 120 de
propuneri intrate ln planul
tematic al studioului. O sutl
doulzeci de filme docum.en-
tare, de ştllnţ! popularlzatl,
NICOLAE
Un
docu rnentar
'' bazat
pe docu mente
Scenarist: Gheor1he To-
mozel. Re1tzor : Erlch Nust-
baum, operator: Georse
Georsescu, lnstner de sunet :
Mala Stepanenco.
O filmare la liceul «Gheor·
1he Lazlr» unde învatl Do-
rina Labiş, sora mal miel a
poetului. Alta, la Spitalul de
14
de artA, reportaje, filme so-
ciale, monografii. Cu aproxi-
maţie, 50 de mii de metri de
film, dintre care primii 3 OOO
vor Intra ln producţie ln
luna ianuarie. 3 OOO de metri
lnsemnlnd cam 8 filme Intre
300 şi 400 metri fiecare. par
asta va fi la anul. Deocam-
datl vi prezentlm doul din
cele şapte filme care mai
ţin lncA de anul 1966.
LABIŞ
ursenţl , cu sora mai mare ,
Marsareta, în -rezerva în care,
acum zece ani, a murit Labiş.
Au fost filmaţi acasl, la Poia-
na Mlrulul, plrlnţll poetului
şi oamenii care l-au cunoscut.
Tuturor li t-a cerut sl vor-
beasd despre Labiş. Sl po-
vesteasd, un anumit episod ,
o zi , o lntimplare, o datl ...
Un film despre Nicolae La·
bi' se putea face ln fel şi
ch ip. De ce a-au oprit scena-
ristul $1 regizorul la moda·
litatea unul film-mlrturlslre,
a unul film-Interviu!
- Am vrut s/J facem un
documentar pur, credincios ge-
nului şi voit fllr/l «atmosferll»,
rlspunde Nussbaum.
- Asta a fost o idee regi·
zoralii. Nunbaum ml-a retezat
nişte elanuri de transfigurare
poeticii in fond inutile - spune
Gheor1he Tomozei.
- Se putea face şi altfel.
Se puteau ilustra poeziile fui
şi ar fi fost frumos . Poate
numai frumos .
- La urma urme/or am de-
cis împreun/I cd ne intereseazd
in primul rind utilitatea film'u-
fui . Am vrut ca filmul sd incite,
ca duţid ce-/ vede, omu/ s/J
intindd mina spre raft. 56-1
redescopere pe Labiş .
- Despre Labiş nu exist/I
nimic. Nici un centimetru de
pe/icul/I, deşi a trdit in epoca
cinematografului. A trebuit s/J
ne mutiumim cu clteva foto-
grafii şi scrisori. „ Oe fapt
cred cil lntr-un fel am lncercat
s/J repardm, tardiv, greşeala
de a nu se fi filmat atunci
nimic cu e/, despre el. Mai
tlrziu or fi fost şi mai rreu.
Acum mai existd casa fui , pd-
riniii, oamenii care l-au cu-
noscut.
Gh. Tomozel, care a fost
prieten şi cotei cu Labl,, a
povestit foarte multe lucruri
despre el. Mi-a reţinut aten-
ţia unul . care ml se plrea el
https://biblioteca-digitala.ro
întregeşte portretul poetu.
lui : «Labiş -spunea Tomozei
- iubea foarte tare filmul .
li pasiona, li fascina. Deşi nu
rnie/egea nimic. li.Idea la Eisen-
stein, dar avea un ochi foarte
viu pentru film şi o candoare
de copil in foia lui. Stdtea la
cinematograf cu sufletu/ la
rur/J. Se foia pe scaun, pufnea .
rldea, participa cu toatd fiinţa.
Era un spectator formidabil şi
fn secret nutrea ideea de a
face o datd film ...» Dad ar
fi existat cîţlva metri de pell·
PETROLUL
Aproape de
coloana
infinită
Patruzeci de kilometri de
Tirsu-Jiu , Ţicleni , un sat olte-
nesc cu case frumoase. În
spatele caselor începe pldu-
rea şi în mijlocul ei cealaltă
pldure, a sondelor. Sonde
în exploatare cu pompele ln-
tr-un perpetuum mobile tlcut
şi solemn. Rezervoare argin-
tii, Imense, turnui'T de rlclre
sub care apa face artezlanl,
turbogeneratoare în preajma
cull cu chipul lui Labiş, po- lui Petrolul, re1>zorul Titus
vestea lui Tomozel şi-ar fi Mesaroş ,
operatorul Petre
&lslt locul în film . Cîtlva me-
Gheorahe, asistentul slu Ma·
tri doar. Ml 1Tndesc el pe rin Nicolae, directorul de
lîn&l tot ce se filmeazl la producţie Dumitru Lulescu,
«Sahla» ar lnclpea, poate. şoferul Mihai Dragotl (şofe­
cite 30 de metri despre un rul care într-o echlpl miel
poet, un actor, un pictor sa ucum este cea a unul film
un scriitor tinlr. Treizeci dedocumentar devine un fel de
metri, cit subiectul acela de secretari de platou).
jurnal cu studenta de la filo- Petrolul va fi un film de
lo1le care vorbeşte 12 limbi. 15 minute, alb-negru, pe
Cum ne-am mal uita acum la ecran lat. Se filmeazl - în
un filmuleţ flcut despre Tu- afarl de Ţicleni-la Moineşti,
dor Ar1hezi la 20 de ani! la Clureftl·Ar1ef fi în ve-
chea vale a Prahovei. li în-
treb pe Titus Mesaroş de ce
nu s-a stablllt la o sineurl
schell.
- Pentru cd nu s-au fdcur
multe filme despre petrol ş i
peisajul lui, am doritsd facem
aşa Incit s/J cuprindem pe cit
se poate toate aspectele din
vioia unei schele.
- Vl 1tndlţl al faceţi
un film poetic despre mun-
ca ln achell?
- Dor nu numai atlt„. Aş
vrea, dacd se poate, sd rdspun-
dd şi ·unor cerinţe propoean-
diştice, fdrd sd iasd din zona
filmului document.or. ln ceea
clrora aerul ţlul'e ca pe un ce priveşte caracterul lui poetic,
aerodrom de reactoare, ţevi , poate cd vom f1 ţinuţi mai
tuburi, conducte, ordonate strîns de lorica Industrial/I,
într-un peisaj violent Indus- dor nu vom pllr/lsi poezia -
trial, lmblînzlt de un apus sau mai bine zis ea nu ne va
de soare cum rar se vede. pllrllsi pe noi '-- pentru cil
Din petrol nu e prezent decit poezie existd şi aici.
mirosul. Dens şi puternic. - Cum v-aţi construit
Pe $0Sea, ln faţa arupului de filmul?
turbo1eneratoare e oprit un - Pe dou/J zone şi un final.
ZIM. Cinci oameni şi un apa· O zon/J dinamicd 1n care se
rat de fllmat. Echipa filmu- consumd mu/td energie şi forţd

brutd, fn care omul este per-
manent prezent - instalarea
şi forajul - şi o zond aparent
lipsit/I de dinamism , tn care
omul nu se mai vede şi care
reprezintd de fapt faza in care,
captat, petrolul işi urmeazd
drumul ful spre marile rafind-
rfi. Finalul este tocmai aţ»
teoza marilor rafindrii. Este
un final cu spectaculozitatea
bdnultd doar din varietatea
şi mulţimea de forme tn care
se aventureazd petrolul pentru
a ajun1e la cele cfteva sute
de produse care derivd din el. .
- V-aţi 1tndlt la mu-
zici?
- Nu. Spre deosebire de
Stuf, de data asta las refi·
Reportaj realizat de Eva SIRBU
Foto: A. MIHAILOPOL
Filmare la Petrolul.
Emmerich
Nicolae Labiş un film
despre Lablf: scena·
OFl$Ă
rl1tul Gheorghe To·
mozel, regtzorul
PE LUNĂ
Erlch Nu11baum,
Dorina Lablf fi ope·
ratorul G. Georgescu
- M·am nbcut lntr-un ora•
frumo1, cel :mal frumoa. ln-
tr-un an ln care nu au foit
evenl mente prea Importante,
dar lntr-un anotimp care.ml
place 11 aatizl - toamna.
Este rispunsul lui EMME-
RICH SCHĂFFER la lntrebarea
nr. 1: ziua, luna, data fi locul
na,terli, care deachlde ln 99 la
sutl din cazuri rubrica noutrl.
Riapunsul mal exact eate: 10 oc-
tombrie 1931, Tim lfoara.
PRJGATIREA PROFESIO·
NALA
..,... Scoala tot la T I ml•oara
lim tlcut-o. 8coall pentru
pregltlre artl1tlcl n-am fi·
cut. Ideea 1cenel ·ml·• venit
dintr-un ccimplex p1lhlc. lram
bllbllt, :miop, COCOfat.
Pentru.mine cea.mal grea
m11erle :ml H plrea a fi cea
de actor. 81 cum lntotdeauna
ml·au pllcut ob1tacolele ca•
re-ţi pun la încercare voinţa,
temeritatea, lim al11-o. Du·
rltatea lml 11te proprie. Slnt
adeptul lui Rou111au, clnd
1pune 11 nu-tl fle ruelne de
defectele tale, de. lncapacl·
tlţlle tale. fundamentale. 81
::~PJ:em:1 :1~ d!1~~~
11 1 11
ln anul 1953, Schiiffer dl admi-
terea la Institutul de teatru de
la Cluj, la clasa maestrului Bra-
boresc u. Se pare ci era hotlrlt
să-şi punA„. defectele la lncer-
zorului muzica! sarcina de a care. Dar abandoneazA Inatltu-
gdsi muzica filmului. tul, pentru Teatrul de pApu•I -
magnet mal puternic. DupA pa-
tru ani lnsA dlmenslunlle redu-
se ale scenei devin sufocante
şi Schllffer revine pe acena mare.
Nu ne rlmlne decît să - .81 a1tizl 1lnt un fervent
aşteptlm filmele care vin în admirator al teatruJul de pi·
anul care vine. Pentru că pu,1 '' nu rareori i ml glnd11c
de vlzut, tot în 1967 le vom no1talglc la •coala de foarte
buni calitate i:are a con1tl·
vedea. ln 1967 vom putea ju< tult-o pentru ;mine.
deca slncuri ce s-a realizat şi SCENA
ce a rlmas lludabill, dar vanl De Teatrul de stat de Umbli
«intenţie de autor». Pentru germana de la Tlmlfoara, des-
autori, dar fi pentru noi , cel pre care Schllffer spune cil 1-a
care facem aceastl rubrici de adus «pri mele ,1 poate cele
;mal frumoa11 bucurii de
platou şi care ne ataşlm de actol'll, numele lu i ae leagil cu
fiecare film nou lnceput, am 47 de roluri. A Jucat ln «Hoţii»,
dori ca Intenţiile neîmplinite «Sperjurul», «Oameni care tac»,
sl dispari cu deslvlrşlre .. Asta «Explozie lntlrzlatil», «Surorile
pentru că tot vine un an nou. · Boga», «Othello», «Egmont»„.
Primul pas ln teatrul de limbi! ro-
mlni 1-a ficut purtlnd haina lui
Horaţiu, ln spectacolul «Ham-
" iet» montat de Dan Nasta fi ln
rolul lui Tusenbach din «Trei
aurorl» de Cehov. Apoi Joaca la
Teatrul Lucia Sturdza Bulandra
din Bucureftl ln «Intrigi fi Iu-
bire» •I «Cazul Oppenhelment.
- Cu acea1tl pl11l am d11·
coperlt teatrul politic. Cred el
teatrul cu probleme ab1olut
.majore 11te teatrul viitorului.
Eu optez pentru el cu toatl
flinta :me• ,11 ml dorHc 11 Joc
ctt;mal;mult tn a•emenea pi•·
•••Ocazia nu a lntlrzlat. ·1n sta-
giunea prezenta, Schllffer lnter-
preteazl rolul lui Robesplerre
din piesa «Moartea lui Danton»
de Geor.g Buchner.
-Omul Rob11plerre, Ro·
b11plerre geniul revolutlel
franceze, m·au fascinat din·
totdeauna. Pentru :mine el
11te personajul cel ;mal preg.
nant din l•torla .modern.A.
https://biblioteca-digitala.ro
SCHAf.fER
Ştiaţi el la Pari•, nu 11te
nici o 1tradl care •l·I poarte
numele?
ECRANUL
- Pot 11 .ml 1ocot11c unul
dintre puţinii fericiţi care au
avut norocul 11 .Joace primul
rol, cel :mal frumo1, 1ub con•
ducerea unul regizor ca Liviu
Ciulei.
latl o mArturlslre despre ro-
lul de debut al soldatului Muller
din Pldurea 1plnxuratllor.
- ŞI aici •·a produ• o coln·
cldentl Intre pa1lunlle :mele
!Iterare ,1 rol. Cltl11im nuvela
lui Rebreanu «ltlc .Strul de·
zertor» de nenu mlrate ori.
Pentru :mine clplta11 · rezo·
nant• de poem. Poate era
singura,„ poezie pe care o
ftlu11im vreodatl pe dlnafarl.
Au urmat roluri ln Runda I,
Tunelul fi , mal .recent, ln A·
ceastl fatl fermecltoare •
TELEVIZIUNEA
DouA roluri ln piesele 12 oa·
meni furlo•I de R. Rose şi
Nelntelegere de A. Camus.
- •per 11 :mal Joc„. apar,
de•I dor11c al rlmln ln pri•
mul rfnd un actor. de teatru.
Apreciez _!oarte :mult televl·
zlunea ca :modalitate artla·
tlcl, pentru ci ea concret!·
zeazl cel :mal bine Ideea :mea
de1pre. arta actorlcea1cl, care
ln pri mul rlnd nu trebuie 11·•1
plardl farmecul efemerului.
Filmul Iţi flxeaxl fiecare g11t,
tn teatru Iţi I mboglt••tl ro·
lui ln fiecare aearl, la televl·
zlune tnal 1pectacolul trl·
l•ft• numai cit eml1la •I dl•·
pare o datl cu ea. l•t• ca
drago1tea, • reali mi mal cit
exl1tl.
Dl LA O INTRIBARI LA
ALTA
- Indiferent daci vi aflat/ pe
terenul teatrului, sau a/ Kranu-
/ul mare sau mic, cari este sentl·
meniu/ cu care lnl/mplnat/. un
nou rol?
- Ml lngrlJoreazl. I ml
tranti mite panici ln fata cei m·
plexltlţll '' a po1lbllltlţllor de
a-1 aborda. ln. m11erla noastrl,
factorul cel ·mal captivant
este fantezia care te .poate
conduce p11te orice qrlere,
dar limitele noastre Individu·
ale 1lnt attt de:mari, Incit un•·
ori tl·al dori o fortl de :magi·
clan ca al alungi 11 dai rolu·
lui tot ceea ce tl·a sugerat la
primele lecturi.
- Cln1 sau ce anume v-a Jn-
fluentat ln mod deosebii ln carie-
ra artistici?
- Nimic ·mal: mult ca lntll·
nlrea cu Liviu Ciulei. ŞI atra·
·
da. DrU: mul ca 11 mbol al clu·
tlrllor pelerinului. Strada, ca
al mbol al dlveraltltll, al apa-
rentelor, al neprevlxutulul, al
tragicului, al renuntlrll, al dra·
go1tel. «Strada» pe care o
prlv11c lntotdeauna cu ochii
larg d11chl•I·
- Ce reprezlnll teatrul şi fil-
mul pentru dumneavoastrl?
- Exlatenţl.
- Ce prefer/ni• aveţi ln materie
de:
POEZIE: - Toţi poeţii care
1tau tn orbita lui Rllke ,1 Ion,
Barbu, care pentru :mine re·
prezlntl cel dol poli ln Jurul
clrora gravlteaxl poezia ro·
:mlneascl:moderni'' cea ger·
:mani.
PROZA: - Am fOlt tntot·
deauna un pasionat cititor.
Iubesc::mult claslcll llteraturll:
pla1eaxl ,1
Gdnther Gra11 '' Faulkner 11
rlnţele :mele.
el printre pref•·
Acum citesc
mult Eugen Barbu. ŞI lml
place.
MUZICA: - Nu ascult nici·
odatl:muzici u,oarl, poate ,1
din telima ci ar d••tepta ln
mine un 1entlmentallam pe
care li url1c, pentru ci li
con1lder o piedici ln glndl·
rea artl1tlcl. Muzica •I mfo·
nici ocupi un loc e11nţlal
ln preocuplrlle :mele. la rl·
mine fenamenul artl•tlc cel
mal pur. Chiar dacl:ml 1perle
un Schlnberg aau :ml depl·
•••t• un Webern nu pot 11
.ml llp11ac de el„ 81 totu•I
Beethoven • •ubll m. D••l •lnt
.mal aproape de Liszt ca 1truc 0
turl.
Am avut ln fata noaatrA un
Schiffer sincer, modest, avlnd
lnsil orgoliul defectelor. Un
Schiffer care-•I lntule•te rolu-
rile cu aubtllltate fi fortll, care-•I
dilrulefte gtndurlle prin vorbe
fi gesturi. Un Schlffer senti-
mental care vrea 16 fle lucld • I
care •l-a propui si devlnA un
actor cerebral tocmai pentru cA
la lnceputul carierei sale a fost
prea adesea numit «un actor
eminamente sensibil». Ş I din cu-
riozitatea unei confru ntArl cu pil·
rerlle noastre, l-am adresat o
ultlmA lntrebare:
- Ce vi caracterlaazl ln v/11-
ll, ln profesiune?
- Capriciul.
- SA fle oare a,a?
A.O.

Cunoscutul roman al lui Alain Fournier, Le
grand Meaulnes - la noi tradus «Clrarea pler-
dutb - va fi transpus pe ecran, cum am mal
anunţat, de regizorul Gabriel Albicocco. Distri-
buţia formatl numai din actori tineri, aproape
necunoscuţi, cuprinde pe Brlgitte Fo11ey (Yvonne
de Galals, unica dragoste a lui Augustin Meaulnes)
Jean Blalse (Meaulnes), Juliette Vlllard (Valentine
Blondeau, logodnica lui Frantz de Galais) ,1
Alain Noury (Frantz). Tn Imagine: Juliette Vlllard,
Alain Noury ,1 Brlgltte Fossey.
Cu unsprezece ani ln urmi, regizorul Italian
Pietro Germl alesese o· necunoscutl sa Interpre-
teze rolul fetei din Feroviaru!. între timp filmul
a ln.trat ln Istoria cinematografiei Iar Sylva Koscina
- pentru ci de ea este vorba - a devenit una
din cele mal cotate actriţe pe plata Italiana de
film. Consacrarea pe plan internaţional lnsl i-a
adus•o Felllnl şi Glulletta splrldu,llor. Dupl
care Hollywood-ul a angajat-o sl joace allturi de
Elke Sommer •I Richard Johnson ln primul ei film
american, Mal afurisit dacit blrbatul, ln regla
lui Ralph Thomas. Fotografia, pusa la dispoziţie
de casa Rank, o reprezlntl pe Sylva Kosclna
lntr-o secventl din aceastl producţie .
Un «remake» polonez? Dupl Contesa Wa,
lewska, faimosul film cu Greta Garbo, regizoru)
Leonard Buczkowskl s-a glndlt sl reediteze le-
gendara poveste de dragoste a lui Napoleon şi
a frumoasei contese. Numai ci, de data asta,
filmul se va Intitula Marysla '' Napoleon şi va
fi o comedie, daci vreţi, o comedie Istorici. Tn
rolurile celor doi lndrlgostiţi - plini de haz -
Gustav Holoubek şi Beata Tyszkiewlcz (ln Imagine
lntr-o scenl de Intimitate.„ casnici).
16
Secvente
,
Marea holnlreall sau poate «oastea lui Papuc»
(de vreme ce hoinarii slnt Bourvll şi De Fun6s)
s-ar putea traduce ultimul film al lui Gerard Oury,
La grande vadroullle. «Apuclndu-ne - dupl Le
Comlaud - de acest film, n-am subestimat nici
o clipi primejdia de a reface un succes, spune
Oury. Sloganul nostru rlmlne: «Veniţi cu toatl
familia ca sl rldetl ln hohotel» Interpreţii au un
cuvlnt greu de spus. Bourvll şi Louis de Funb
(ln fotografie) al clror talent şi registru slnt atlt
de personale, departe de a se eclipsa reciproc,
colaboreazl admirabil la punerea ln valoare a
unul subiect pe măsura lor.
«Doris Day, Shirley MacLaine, Lill Palmer a
cinematografiei maghiare». Aşa o numesc admi-
ratorii pe actriţa Eva Ruttkay, deţlnltoarea Marelui
Premiu al criticii ungare de film ln 11165 şi a Pre-
miului pentru cea mal buni interpretare feminini
la Festivalul naţional de lung metraj de la Pecs,
. 1968 (pentru rolul Kati Kabok din Povestea proa·
tlel mele). Actrlţ! de teatru ln primul rlnd. este
şi cea mal lndrlgitl (superlativul este absolut)
actrlţl de film din Ungaria. Rlspunzlnd la mereu
aceeaşi lntrebare: ce preferaţi, teatrul sau filmul?
- Eva a rlspuns: «Teatrul este o lume liberi şi
largi ln care Jocul şi Imaginaţia lşl pot da frîu
liber mal mult ca Tn film•. Dar a adlugat: «Cu o
singuri excepţie: Povestea prostiei mele. Din
37 zile de turnare, eu am fost pe platou, nelntre-
rupt, 30. Treceam de la o secvenţl la alta aproape
firi al apuc al respir. Un rol cum puţine ţi se
oferi ln viaţi. Drept care am lnţeles ci şi ln film
totul depinde de„. ce ţi se dl si faci».
Nu de mult a avut loc la un cinematograf de pe
.Champs-Elysees, la Paris, premiera mondiala a
ultimului .film realizat de Fran~ols Truffaut,
Fahrenhelt 451, ln prezenta actriţei engleze, in-
terpreta rolului principal feminin, Julie Chrlstlt.
(Aici ln compania unei reclame vil: «femelle-clrtl»,
pentru ci - dupl cum ştim - adevlraţll eroi al
filmului lui Truffaut slnt cA:rţlleJ.
Romanul best-seller al scriitorului Kalzan Naka-
Monica Vlttl, actriţa «cerebral!», Interpreta pre- zato a prilejuit cinematografiei japoneze o serie
ferata a lui Antonlonl, va fi vedeta celui de-al de filme de mare succes de public. Ultimul dintre
patrulea scheci din filmul Zlnele. Tn celelalte ele, Vitregia aoartel, se bucuri de o distribuţie
Istorioare vor apare Capucine, Raquel Welch şi excelentl, actorii Tatsuya Nakadai (ln fotografie),
Claudia Cardinale, cu participarea extraordinari vedeta filmelor Haraklrl şi Kwaldan, şi celebrul
a lui Alberto Sordi(ln chip de Fit-Frumos poetei). Toshlro Mlfune.
https://biblioteca-digitala.ro
 l suP LlMENTI
CRONICA
I FILMUL
PE
GLOB

principalii reprezentanţi ai cu- uşor previzibil este şi motivul UN „FURIOS" PRAGHEZ

rentului ei europeizant, reia pentru care fi Imul pare lung Regizorul Jan Nemec
DESPRE cu nonşalanţă tema, într-o
construcţie filmică de amploa-
şi obositor în prima luiparte.
Finalul seriei pare să însemne COMIC a început un nou film,
Martirii dragostei, un
şi sfîrşitul filmului, căci pen-
OAMENI re, în două serii. Barbă-roşie
este istoria cîştigări i unui tru ideea propusă, toate ar- SAVUROS lung metraj conceput în
stilul melancolic al „sfîr-
adept. Tînărul doctor Yasu- gumentele au fost expuse.
BUNI moto ajunge, printr-un con-
curs de împrejurări, într-o
Seria a doua a f ilmului mo-
difică însă sensibi l şi neaş­
INTR-UN şitului filmului mut".
Un film în care Ne-
mec e foarte nostalgic,
clinică izolată şi sărăcăcioasă
de ţară, condusă de un aparent
teptat perspectiva, înnodînd
brusc intriga în jurul lui
DECOR dar şi foarte ironic. Un
film aşteptat cu nerăb­
Barbă-rotie
despot, în realitate un apostol
desăvî1şit. Iniţial refractar ideii
Yasumoto şi a primului său
caz - fetiţa salvată din mîi- A LA G O PO ... dare, pentru că Nemec
trece drept cel mai in-
de asceză şi devoţiune în faţa nile prostituatelor. Tenta mo-
(Akahi9e) nenorocirilor celor mulţi, Ya- ralizatoare a primei părţi
teresant tînăr rogi zor
- o producţie a studiou- „furios" al cinematogra-
sumoto se transformă, sub dispare complet, cedînd loc fiei cehoslovace.
rilor Japoneze influenţa şefului său - pore- unei investigaţii pasionate a Diplomatul gol
REGIA: Akira Kurosawa clit Barbă-roşie - într-un
SCENARIUL: Masato Ide, · discipol convins al acestuia.
relaţiilor complexe dintre doc-
tor şi pacienta sa. Copilul
- o productie a studiou·
rilor din R.P. Ungară.
*
DUPĂ illlAZA D-LUI
ANDESlUAS
Hideo Oguni, Ryuzo Kikus- Între ace~te coordonate gene- bolnav de nervi, trăind încă
hima,~Aklra Kurosawa, după. obsesiile vicisitudinilor ante- REGIA: Palăsthy Gyorgy După sucesul obţinut
rale, în fond banale, se deru-
povestirea lui Shugoro Ya· lează înnobilarea spirituală a rioare, refuză cu îndirjire SCENARIUL: Gyertyăn Er- de Muzica, scriitoarea
mamo to lui Yasumoto, convertirea lui îngrijirile. Singura soluţie este vln, Palăsthy Gyorgy du- şi scenarista Marguerite
bunătatea infinită şi răbdă­ pă romanul „Carantină. la Duras s-a apucat de
IMAGINEA: Asaichi Nakai, la apostolat, prin confruntări Grand-H6tel" transpunerea pe ecran a
'l'akao Saito 1 epetate cu o serie de destine toare; însă un neprevăzut
umrne deplorabile. acces de gelozie infantilă pare IMAGINEA: Herezenik Mik· unui roman propriu in-
MUZICA: Masaru Satu să anihileze eforturile docto- los titulat După. amiaza d-lui
INTERPRETEAZĂ: Tos-
De aceea, pri ma parte a Andesmas. Interpreţi
rului. În sfîrşit, semnele de MUZICA: Lovas Ferencz
hiro Mifune, Yuzo Kayama, filmului modern,
este un Decameron
în care se perindă vindecare apar o dată cu re- INTERPRETEAZĂ: Măr·
principali: Michel Si-
Tsutomu Jamazaki, Reiko secvenţe de viaţă fără nici o trezirea în sufletul fetiţei a kus Lăszl6, Krencsel Mari· mon şi Delphine Seyrig.
Dan, Nlyuki Kuwano etc. sentimentelor de milă şi bună­
legătură între ele, în afara tra-
gismului lor, deter.minînd tre p-
Una din temele favorite ale tat atitudinea din ce în ce mai
tate pentru aproapele ei -
în persoana unui vagabond
ana, Garas Dezso, Szendr6
J6zsef. ALEXANDRE * ASTRUC
pregăteşte împreună cu
literaturii şi, ulterior, ale fil- puţin expectativă a lui Yasu- ce fura mîncare din proviziile Jean Courtelin filmul
mului în Europa, în acest ultim moto. Fiecare din ace;te epi- spitalului, Cu un pseudonim de rezo-
nanţă - P. Howard - serii- Prizonierele, în regia lui
secol al XX-iea, a fost apos- soade sînt veritabile scheciuri Performanţa lui Kurosawa Claude Chabrol, un su-
tol atu l. Pătru ns de un intens cinematografice independente, în expunerea acestor conjunc- torul maghiar Reito jeno şi-a
cucerit o reală celebritate ca biect poliţist în care
umanism, cu reminiscente ro- analizate de Kurosawa cu turi - care nici ele nu sînt eroii slnt două femei.
autor al romanului „Caran-
mantice, apostolatul îşi fi.naliza lucidă sobrietate: nebuna ca- departe de locurile comune
tină la Grand-Hotel". Cartea,
acţiunile în tentative eroice re-şi omoară amanţii, bătrînul
de spulberare a opacităţii care moare cu durerea imensă
ale literaturii de pretutindeni
- rezidă în acurateţea şi evident de aventuri, oscila FRENCY *
este titlul noului film
sensibilitatea descripţiei, în între o intrigă de spionaj şi o
sau ignoranţei, a mizeriei de a fi despărţit de fiica sa, satiră de moravuri. Regizo- în care va juca Jean
materiale sau spirituale. Jert- moartea „sfîntului" ce închide relevarea celor mai pasagere Paul Belmondo sub con-
nuanţe psihologice, în înregis- rul Palâsthy Gyorgy a păstrat
fa individuală, renunţarea la în ea o tragedie sentimentală în Diplomatul gol atributele ducerea regizorală. a lui
trarea pe peliculă a fiecărui
raţiunile pozitive imediate, de tradiţie în Iiterat ura japo- amănunt semnificativ. Cîteva
principale ale cărţii; filmul Louis Malle. Scenariul
devotamentul pe altarul co- neză, în sfîrşit, cazul prostitu- scene sînt memorabile: sus- este o farsă poliţistă, presă­ de Jean-Loup Dabadie
lectivităţii au devenit fulge- atelor cu tot mediul lor sordid, rată în egală măsură cu inci- istoriseşte po' estea unui
pectări le reciproce dintre Ya-
rător motive de circulatie cu trîntori i ce trăiesc pe sea- sumoto şi fetiţă şi, mai ales, dente criminaliste şi gaguri boxer frar.ceL care tre·
cotidiană, producînd, alăt~ri ma lor. Fiecare din aceste epi- (tradiţionale), de intenţie pa- buia să susţină în Sta-
ritu alul sumbru al invoca-
de opere perene, şabloanele soade este transformat de ţiei duhuri lor în fîntînă, gest
rodică. tele Unite col mai im-
căutate ale unei arte comercia-
Kurosawa în subiect de studiu Pelicula debutează într-un portant meci din viaţa
social şi de opoziţie critică. solemn şi barbar în acelaşi lui. Scenaristul însă nu
1izate şi melodramatizante. timp. decor construit în manieră
Violenţa acuzaţiilor, degajată Go po (S-a furat o bombă) cu s-a decis dacă acest meci
Profes iunile predilecte pentru din relatarea laconică a eve- Sensuri le celei de a doua va fi pierdut sau cîşti­
creatorii de fabulaţi i apostolice nimentelor, este contrabalan- zgîrie-nori ameţitori şi Iimu·
părţi a filmului converg în gat.
zine interminabile, alergînd
erau med icul şi învăţătorul. sată perma~ent de caritatea
Dar best-seller-ul literatur ii de doctorului Barbă-roşie, care
ultimă instanţă pe un singur
drum, al bunătăţii şi încrederii
printr-o abundentă ploaie arti-
ficială . Locul acţiunii este de
. *
ORSON WELLES ŞI FIL•
acest gen (realizat şi artistic) intervine în toate aceste cazuri în oameni. De aici şi semnifica- altfel întru totul imaginar, de- MUL DE AVENTURI
e foarte probabi I "Martin (dintre care, cel al bătrînu­ ţiile lui profund umaniste. clarat ca atare, aşa că ambian- Paul Meurisse, Mickey
Arrowsmith" de Sinclair Le- lui şi cel al prostituatelor mi se Caracterul doar parţial con- ţa lucioasă de plastic este pa- Rooney şi Orson Wel-
wis, a cărui intrigă o va relua, pare a prilejui regizorului ob- vingător al lui Barbă-roşie sibilă, inevitabil, de raportări les vor fi vedetele unui
mult mai tîrziu şi fără impor- servaţii le cele mai acut-rea- exemplul pozitiv, provine din la fi Imul citat. film de aventuri reali-
tante modificări, A.j. Cronin 1iste, cel al nebunei fiind pe faptul că personajul ne apare În acest artificios scenografic, zat de Jean Pierre Mo-
în a sa „Citadelă": în litera- de altă parte o excelentă în- pe undeva destul de didactic, intriga se derulează vioi şi, cky şi purtînd titlul
tura română, „Apostol" de cercare .de psihanaliză). cu toată magistrala interpre- uneori, chiar violent: Felix - Căruţaşii mo1-ţil. Mo-
Cezar Petrescu este. desigur, Cele patru întîmplări sînt tare a lui Toshiro Mifune (dis- protagonistul filmului - de cky va reconstitui ata-
titlul sine qua non al acestei construite cu o rară minuţie şi tins pentru aceasta cu Leul fapt avocatul sui-generis al cul unui tren cu auto-
exemplificări. Însă prin folo- grijă a detaliului . Planurile de aur la Veneţia 1965). În unei bande de gangsteri - mobile care traversează
sirea ei pînălaepuizare, pe de lungi, neobişnuit de lungi, plus, o neverosimilă dramă este implicat involuntar în tunelul Mont-Blanc şi o
paraşutare a maşinilor
o parte, iar pe de alta dato- insistă pe fiecare reacţie a sentimentală, cu happy-end, dedesubturile unei mari
rită tot mai evidentei insufi-
eroi lor, ritmu) este lent şi complică inutil această poves- tranzacţii comerciale, de nivel furate în munţii Sierra
cienţe a efortului singular,
egal. Fiecare întîmplare reia te des pre oameni buni. interstatal, afacere ce presu- Nevada. Recuzita esen-
în fond aceeaşi demonstraţie: pune, bineînţeles (şi în acest ţială: peste 200 de au·
această temă a fost cu timpul În încheiere, să remarcăm că tomobile.
în faţa nenorociri lor altora, bineînţeles constă principala
lăsată de o parte de cultura tema jertfei pentru colectivi-
DIN NOU *
trebuie să renunţi la satisfac- deficienţă de construcţie a
europeană, rămînînd doar ca ţiile personale, pentru a neu-
tate nu este accidentală în scenariului), spionaj, suspec- MARILYN
un pretext pentru facile pro- traliza, pe cit e posibil, a- creaţia lui Kurosawa. A trăi MONROE
tări reciproce între părţi,
ducţii cu ton la-c:rimogen. ceste nenorociri. Exemplul ( 1952) şi Cei şapte sam urai totul în modul cel mai pasio- Ludmila Tcherina va
lată însă că un Akira Ku- este Barbă-roşie. Cel care (1954) discută aspecte comple- nal cu putinţă. O presupusă crea un balet foarteura·
rosawa, unul dintre cei mai urmează să fie convins este mentare ale aceleiaşi teme. epidemie de ciumă claustrea- matic şi spectaculos in-
moderni regizori japonezi, re- Yasumoto. În aceste condiţii Dar dacă, în special în A ză într-un hotel personajele spirat din viaţa actriţei
velaţia festivalurilor europene, concluzia devine evidentă trăi, cei în cauză se dăruiau aventurii, prilej de neaştep­ Marilyn Monroe, „nefe-
„geniul mîndru şi solitar" al chiar după al doilea episod; umanităţii pentru că nu mai tate qui-pro-quo-uri: de aici ricita femeie care nu e
cinematografiei nipone (cum mai devreme sau mai tîrziu, aveau ce pierde, Barbă-roşie pornesc peripeţiile lui Felix, lăsată în pace să moară",
îl numea undeva criticul Akira Yasumoto va deveni şi el un este omagiul adus jertfei to- surprins de evenimente într-o comentează un gazetar
lwasaki) şi, totodată, unul din apostol. Acest deznodămînt tale , necondiţionate, postură dezastruoasă - gol francez.

https://biblioteca-digitala.ro
FILMUL
PE
GLOB
UN 01\I îN PLUS
Costa-Gavras este un
tînăr regizor care, duftă
JlTi;nul său film, Com·
partlmentul ucigaşilor, a
dovedit aptitudini !n con-
struirea unei intrigi po-
liţiste şi în exploatarea
foarte expresivă a ima-
ginii. Aceste calităţi le
vom regăsi în noua sa lu-
crare Un om în plus. Jean
Pierre Chabrol a scris po-
vestea foarte puţin ro-
manţată a unei întîm-
plări adevărate p·etrecu-
te in 1943 printre reiis-
ten ţii francezi refugiaţi
în munţii Cevennes. A-
cest om - ln plus - a
existat într-adevăr. In
urma unei acţiuni a re-
zistenţilor care trebu-
iau să ajute evadarea a
12 deţinuţi, s-a constatat
că cei 12 erau de fapt
13. Ancheta făcută a
dovedit că cel de-al 13-
lea este un condamnat
de drept· comun foarte
primejdios. Deci, tre-
huia exec.utat pentru se-
curitatea mişcării. Dar
partizanul însărcinat să-l
execute nu pua:te - din
milă - s-o facă şi p!nă
la urmă intrusul va pri-
cinui - fără [să vrea -
pierderea întregii grupe
de rezistenţă. ':Din dis-
tribuţia numeroasă cităm
pe· Jean-Claude Brialy,
Gerard Blain, Michol
Piccoli, Fran\)ois Perrier,
Claude Brasseur şi ve-
teranul Charles Vanei.
O singură prezenţă fe-
minină: Julie Dassin,
fiica regizorului Jules
Dassin.
*
POATE O SĂ SE TRA·
DUCĂ ŞI LA NOI
Editura Enciclopediei
Sovietice a terminat un
dicponar de cinema la
care au lucrat cei mai
de seamă critici cinema-
tografici sovietici sub
conducerea profesorului
şi realizatorului Serghei
Iutkevici. Cele două vo-
lume ale ediţiei dau răs­
punsuri la numeroase în-
trebări privind istoria,
teoria şi practica cine·
matografului. Pe c!nd o
versiune în limba ro-
mână?
TREI SURORI
* SCENARIUL: Budimir lUe-
„Trei surori", celebra pie-
să a lui Cehov, pusă în
scenă la teatru pari-
zian Jacques IIebertot,
se bucură de interpre-
tarea a trei actriţe, su-
rori şi in viaţă. Odile
Versrus, H6lime Vallie-r
şi Marina Vlady.
li
CRONICA
în apartamentul unei secretare
de rang diplomatic.
Relatarea în continuare a
subiectului ar fi inoportună
căci, desigur, gagurile, ca şi
sus pense-uri le oricărui fi Im
se întemeiază, în primul rînd,
pe inocenţa spectatori lor. Ce-
ea ce se cuvine în orice caz
menţionat este faptul că rea-
lizatorii nu reuşesc să fructi-
fice decît parţial premizele
excelente ale cărţii. Acest
parţial înseamnă neglijarea a-
proape totală, îrr final, a in-
trigii poliţiste, în favoarea
conjuncturilor comice. Un
cuplu etern de eroi - Slabul
şi Grasul (interpretat însă cu
incontestabil aplomb de Garas
Dezsă şi S-zendro jozsef) revi-
ne cu tot mai multă insistenţă
în prim-plan, transformîn-
du-se în principal declanşator
al poantelor. O reuşită urmă­
rire - în care Fel ix este moti-
vul unor vagi rezonanţe dirr
Keaton - traversează filmul
de la un capăt la altul, antre-
nînd toate personajele şi con-
ferindu-i o pronunţată tentă
burle. scă. Alteori, bunele pro-
misiuni sînt ratate pe parcurs,
idei virtual comice fiind dimi-
nuate în inexpresive episoade
revuistice (cazul fanfarei de
femei, întrebuinţată de poliţia
oraşului ·în scopuri calmante -
de altfel, un loc coman în is-
toria gagului). Dar toate aceste
i ntenţ i i sînt reab i I itate· în a
doua parte a filmului, printr-o
busculadă extravagantă, ca în
Millonul lui Rene Clair. în
care remarcabilă este stră­
duinţa regizorului de a specula
fiecare detaliu de comedie.
De o factură obişnuită,
Diplomatul gol nu incită
în nici un moment spectatorul
prin mişcări de aparat insolite
sau truvai uri regizorale. Ceea
ce nu înseamnă însă că reclamă
neapărat amendamente critice.
Este o producţie corectă şi
atît, cu „ faze" savuroase, pe
care doar minuţia cu care au
fost înscenate le salvează de
banalitate.
Adrian TIROIU
UN FILM
SIMPLU
ŞI BUN
Femeile
- o producţie a studioului
l\I. Gorki
REGIA: Pavel Linbimov
talnikov după povestirM lui
I.Velembovsknla
IMAGINEA: V.Dulţn, 1\1.
Oscpcen
MUZICA: Ian Freukel
11'\TERPRETEAZĂ: Inna
l\fokarova, Nina Sazonova,
Galinu laţkina, Nadejda Fe-
dosova, Viktor Mizin, Vitali
Solomin.
https://biblioteca-digitala.ro
Fără să fie un ;,film senti-
mental" Femeile îţi prelungeşte
în suflet ecoul unui cintec pe
care ţi l-ai îngînat cu voce
scăzută şi care te închide în
tine ca o zi burniţoasă de
toamnă . Ţi-a plăcut sau nu?
Nu te întrebi. Simţi doar că
filmul doare ca agonia frunze-
lor. Două , trei schiţe de por-
tret, urmărite în I inii fine,
sensibile, uneori cu talent,
alteori doar cu îndemînare, în
orice caz cu multă înţelegere
a unei situaţii, a. unei neli-
nişti, a unei resemnări. Eroi-
nele - femei singure (acţi­
unea se p.etrece îndată după
războj) luptă cum pot cu
singurătatea, unele înfrîn-
gînd-o - sau părînd doar că o
înfrîng. Altele eşuează resem-
nate într-un loc închis, poate
confortabil, dar definitiv în--
chis. Destine, destine mai crude
sau mai blînde, creionate; une-
ori doar sugerate. O prietenie
se încheagă - femeile singure
se apropie întotdeauna - şi
se destramă treptat; cînd lu--
crurile nu mai pot fi împărtă­
şite pentru că intervine_ jena,
rreconcordanţa de păreri, de
fel diferit de a înţelege viaţa.
O fată tînără de la ţară, parînd
stîngaci şi ridicol greul acli-
matizării cu oraşul, şi o femeie
căreia i-a murit bărbatul pe
front, refugiată în dragostea
pentru copil. Dar copilul
devenit bărbat începe să-i
scape de sub tutela senti-
mentală pe zi ce trece. Amîn-
două se întîfnesc într-o dimi-
neaţ;t· de toamnă, singure,
într-un parc pustiu, fiecare cu
mica ei lume de mari griji,
mari întrebări. E un moment
psihologic admirabil lucrat în-
tr-o f.ină tonalitate lirică. Fa-
ta se învîrteşte timid şi fără
rost pe tocurile ei nestabile,
cu paltonul nou-nouţ şi -
dornică să fie luată în seamă
- devine deodată vorbăreaţă,
agresivă. O actriţă în . situaţia
unei fronde stîngace, o actri-
ţă pe care o cunoaştem bine
(lnna Makarova) şi o alta (Nina
Sazonova) care-i dă replica
tăcut, doar din priviri, din
gesturi, Şi în ci uda prieten iei
care începe, în ciuda înţelege­
rii şi a căldurii pe care i-o
arată vîrstnica, tînăra evolu-
ează neaşteptat ca însăşi viaţa
surprinzătoare, complicată .
Fata caută, caută cu energie, cu
perse,verenţă, cu dis pe rare,
să nu se pi ictisească, să-şi
găsească prieteni, să fie iu-
bită - şi negăsind nimic (pen-
tru că vidul e în ea, în i matu-
ritatea ei congenitală) se re-
semnează cu aventuri mărunte.
O altă scenă: frivola, devenită
„elegantă" citadină, se bron-
zează pe o stivă de lemne, în
timp ce colegii ei muncesc.
Scena - lucrată sobru, ne-
patetic - încheie trist, amar,
o reuşită schiţă de portret.
Mai egală cu sine însăşi, de
aceea mai puţin spectaculoasă
ca evoluţie, prietena vîrst-
n ică traversează şi ea o criză
- criza mamei ccdîndu-şi
băiatul rivalei - tînăra care
s-a „strecurat" între ei şi care
i-a furat dragostea feciorului.
Lucidă, generoasă, femeia lup-
tă cu ea să-şi înfrîngă gelozia,
invidia, furia chiar. Trece prin
toată gama de sentimente, le
consumă, rămînînd doar cu
oboseala şi cu o imensă, dure-
roasă resemnare. Pentru că
oricît de dreaptă, de generoasă
cu ceilalţi, mama respectivă
nu-şi poate stăpîni marele
egoism al femeii, care mizînd
totul pe o singură carte
copilul - se va crampona cu
furie de unica ei investiţie
sentimentală (munca şi acti-
vitatea obştească nefiind ca-
pabile să-i umple în totul exis-
tenţa spirituală).
în a doua schiţă se evită
de asemenea abil clasica. teo• ·
rie a „prăpastiei" dintre ge-
neraţii , a faptului că părinţii
n-ar fi (chipurile) capabili
să-şi înţeleagă CO'pi ii în momen·
tele cele mai dificile. Aici o
fată vrea să fugă la oraş cu
logodnicul şi e oprită cu
forţa de mamă: băiatul nu mai
dă semne de viaţă, fata va
avea un copil, aparenţele_ sînt
împotriva mamei care a stă­
vilit fuga (şi poate fericirea)
celor doi. Doar că între mamă
şi fi icăabia acum se cimentează
o prietenie şi mai profundă,
iar cind băiatul revine oferin-
du-se cu aroganţă, din obli-
gaţie, să ia în căsătorie fata,
viitoarea mamă îl va respinge,
demnă dar cu o demnitate dis-
cretă, nepatetică, nestrident
moralizatoare, ca întreg acest
film simplu şi bun.
Alice MĂHOIU
LAUREL & nirea i-a determinat la citeva
HARDY
O IDEE
NEDISOCIABILĂ
Rî dem. cu Stan
fi Bran
o producţie a studiolil'ilcr
americane
REGIA: Robert Youngson
ILUSTRAŢIA MUZICALĂ:
Val Peters
INTERPRETEAZĂ: Stan
Laurei, Oliver Hardy, Edgnr
Kennedy, Vivian Oakland,
Glen Tyron, Edna Murphy,
Anita Ganin, Tony San-
ford, Jimmy Finlayson,
Charlie Chase
Ca şi Romulus şi Remus, Stan
şi Bran au devenit o noţiune,
o singură idee ned isociabi fă.
S-ar putea spune că sînt un
sinonim al comicului dacă nu
ne-am feri de expresia simpli-
ficatoare şi n-am îngusta astfel
nepermis de mult terenul
oricăror explicaţii reale. Căci
ei reprezintă mai degrabă un
anumit fel de comicşi provoacă
un anumit fel de rîs. Un comic
cu totul altfel decît al lui Kea-
ton sau Chaplin rămînînd fie
şi numai din această cauzăau•
reoiaţi cu expresia origina-
lităţii. „Ei sînt la sursa cea
mai limpede a rîsulu i", căci
sînt cel mai perfect încadraţi
în firesc. Nimic din compor-
tarea lor nu bruschează reali-
tatea, nimic nu inversează ra-
porturile şi au, cum vom
vedea, cu obiectele, relaţiile
cele mai paşnice. Orice urmă
de comic suprarealist, de ne-
coinddenţă dintre intenţie,
acţiune şi realitate, de expre-
sionism - lipseşte cu desă­
vîrşire. Am putea spune că
la ei comicul are chiar un
sens logic. E vorba însă de o
logică pervertită, răsudtă, de-
a,ndoaselea, adică exact acel
fel de logică care transformă
buna intenţie în cataclism. Nu
trebuie să mai adaug că această
logică este logica personajelor
Stan şi Bran, Laurei şi Hardy,
şi nu a construcţiei film ice.
Arthur Stanley jefferson-
Laurel n-a fost de la în"l!eput
aşa cum îl cunoaştem, după
cum nici Oliver Hardy, la
fel cum nu se poate vorbi de
un specific comic în primele
lor filme. Laurei a evoluat de
la genul de paiaţă de music-hall
englezesc ta un dandism graţios
în aparenţă, dar teribil de
feroce. Hardy de la bruta
neconsolată decît de spectrul
crimei, la un personaj a că·
rui grăsime nu era decit o
formă de opulenţă socială.
Acestea au fost oscilaţii le de
caracter ale celor doi înainte
de a se cunoaşte.
Dacă e adevărat că totdeauna
contrastele se atrag, atunci
de bună seamă lui Laurei îi
era hărăzit Hardy, dar întîl·
mutaţii esenţiale. Le era nece-
sară în primul rînd o identi-
tate socială, nu atît ca aparen-
ţă cit mai mult pentru o deli·
mitare a perimetrului de acţiu·
ne comică. Le era necesară
în al doilea rînd una particu-
lară, nu atît ca identificare, cit
mai ales pentru o clarificare
a sursei de comic. Au devenit
astfel reprezentanţii clasei mij-
locii de mici meseriaşi, mici
fermieri, mici funcţionari, fără
reproşuri de conduită socială,
cel puţin în intenţie, onora-
bili, paşnici, familiali. Morala
lor este perfectă, atît de per-
fectă incit au îndepărtat din
deprinderile lor orice inten-
ţie erotico-sentimentală. în
acest cuplu, şeful este Hardy,
impunător, ocrotitor, res·
ponsabi I. Monopolul neînţele­
geri lor îl are Laurei, devenit
un neîndemînatic din vocaţie,
blestemat întotdeauna la stîn-
găcie, spre deosebire de Hardy
care are o neîndemînare izvo-
rîtă din autoritatea sa asupra
partenerului, din conştiinţa
sa de şef al tuturor acţiuni lor.
Fără Stan, Bran ar reuşi în
toate, ar urca prin iscusinţă
o întreagă ierarh ie socială.
Din fericire, pentru noi de-
sigur, jocul acesta se joacă în
,doi. Hardy fără Laurei în.
seamnă un nonsens.
Principiul lor com1c, spu~

neam, n-are nimic în afara
firescului, al normalului. în-
cepute sub auspici i/e celor
mai bune intenţii, acţiunile
lor eşuează în catastrofă. Este
vorba deci de un comic devas-
tator, ceva care poate începe
de la o palmă şi se poate ter-
mina într-un război. Pentru
aceasta nu e nevoie de nimic
altceva decît de o simplă ne-
potri vire , ceva în genul refu-
zului lui Ben Turpin de a primi
bradul de Crăciun adus de cei
doi comisionari insistenţi. De
aici şi pînă la uriaşul dezastru
se merge firesc, normal aş
spune, avîndu-i în vedere pe
cei doi. Este o înlănţuire per-
fectă a gagului, o reacţie în
lanţ controlată cu perfecţiune.
Căci arta celor doi comici este
o artă a catastrofei calculate.
Fără sentimente sau reţineri
etice. Căci morala filmului
comic nu poate să-şi găsească
reflexul în normele etice social
acceptate. Şi nici nu încearcă,
făcîndu-şi din I ibertatea de
acţiune un ideal. S-a spus des-
pre ei că sînt la sursa cea mai
limpede a rîsului şi asta pentru
că încearcă să cristalizeze rîsul
în stare pură, real izînd forme-
le lui primare (fără nimic peio-
rativ) neîncercînd niciodată
intenţia satirică. Chaplin îşi
ridiculizează adversarii. Stan
şi Bran nu · au duşmani. Comi-
cul se creează prin ei şi rămîne
la ei. Prin dispariţia lor, comi-
cul încetează. lată deci cum se
explică insuccesu/ unor filme
sonore de lung metraj în
care acţiunile lor se interfe-
rează cu ale altora, diminu-
indu-se astfel mesajul comic.
De altfel filr.1ele lor mute,
de două acte maximum, se
clasează azi în limitele perfec-
ţiunii. Nicicind ca acolo tan-
demul n-a acţionat mai prompt
şi mai organic. În aceste filme
ca The Battle of the Century
(Bătălia secolului) sau Don't
shave (Nu te bărbieri) sau
Leave me laughing (Lasă-mă
să rid) arta lor atinge claritatea
deplină. Ca limbaj, semnifica-
ţie, expresie. Mi se pare deci
esenţial să subliniez unul din
compartimentele acestora, re-
laţiile cu obiectele. Spuneam
că Chaplin are duşmani. Mai
mult, întreaga lume îi este
potrivnică. Obiectele îl te-
rorizează . La Laurei şi Hardy,
dimpotrivă, nici un obiect
nu-şi trădează condiţia. În mo-
mentu I în care le este sfărî­
mată logica de existenţă, obi-
ectele se răzbună prompt şi
dureros. Şi acţionînd numai în
sensul acestei logici perver-
tite, eroii suferă permanent
sancţiuni. În ciuda acestora,
ei păstrează o demnitate rega-
lă, care îi face să treacă netul-
buraţi printr-o lume devas-
tată pînă la ultima structură,
care este a lor şi care va ră­
~ mîne pe-11tru totdeauna a lor.
Iulian MEREUIĂ
M ETA MOR-
FOZA
MARCHIZEI
Minunata Angelică
:: o coproducţie franco-germa-
no-italiană, după romanul lui
Anue şi Serge Golon „Dru-
mul spre Versailles"
REGIA: Bernard Borderie
ADAPTAREA: Claude Bruhl
DIALOGURILE: Daniel
Boulanger
MUZICA: l\licllel l\Iagne
IMAGINEA: Henri Persin
INTERPRETEAZĂ: l\Ii-
chi\le l\Iercier, Claude Gi-
ram!, Jean Rochefort, Jean-
J,ouis Trintignunt, Giuliuno
Gemmu, Claire l\Iaurier, No-
ii! Roquevert.
Descinsă din paginile roma-
nului „Drumul spre Versail-
1es" (An ne şi Serge Golon),
Angelica a devenit eroină
centrală într-un serial tehni-
color realizat de Bernard
Borderie. Trebuie semnalat, ca
o primă observaţie, caracte-
rul inegal sub raportul valo-
ri lor artistice al filmelor care
alcătuiesc serialul. Primul, An-
gelica, marchiza îngerilor, schi-
ţa din cîteva trăsături esenţa
unei epoci„ Îngustimea de
gîndire, brutalitatea şi arbi-
trarul evului mediu, înfrun-
tarea spiritului ştiinţific cu
glodirea dogmatică, suflul a-
bia simţit al un.or vremuri
noi care băteau la portile
istoriei, toate acestea aică­
tuiau un fundal viu, dramatic,
pentru nefericita poveste de
dragoste · trăită de Angelica şi
de marchizul de Peyrac.
Marchizul a beneficiat de ex-
cepţionala interpretare a lui
Hossein care a valorificat din
plin posibilităţile personajului
echilibrînd armonic duritatea
şi siguranţa spadasinului de
elită cu neliniştea cercetătoru­
lui cufundat în analiza subtile-
lor prefaceri pe care le suportă
materia. Prăbuşirea acestui
personaj cu dimensiuni deose-
bite sub loviturile unui mediu
osti I şi opac se petrece sub
aureola martiriului. O parte
din aureola aceasta se răsfrîn­
ge şi peste chipul monoton,
serafic al Angelicăi.
Minunata Angelică reface
tnsă traiectoria Angelicăi în
sens invers. O vedem acum,
pe eroină, pornind din lumea
interlopă în mijlocul căreia o
aruncase finalul seriei prece-
dente înapoi spre vîrful pira-
midei sociale, pe un drum care
aparţine dramaturgiei conven-
ţionale. Renunţînd la reconsti-
tuiri, la rigorile analizei e-
xacte, autorii au renuntat
implicit şi la intenţia de· a
crea valori, căci valorile par
să fi ars cu desăvirşire pe rug,
fmpreună cu marchizul, la
I
FILMUL
PE
GLOB
sfîrşitu l primei serii. Cineaştii lNTERPRETEAZA: San- STATIS~'IC,\
au înmulţit în schimb bătăile, dra l\lilo, Fran9ois Perrier,
numărul morţilor, asasinatele lUario Adorf, Angela l\Ii. De la 1 ianuarie la 21
şi iubirile, acum pasagere, nervini, Gastoue l\Ioschin. august 1966 s-au reali-
ale Ange licăi. Regretăm tot zat în Franţa 58 de filme
timpul lipsa unui personaj de .,Întîlnim atît de rar în
filme gestul familiar, simplu,
faţă de 59 din aceeaşi
perioadă a anului tre-
talia marchi zului, înlocuit pe
rînd cu un căpitan de haiduci repetat de milioane de ori în
fiecare zi, care spune mai mult
cut. ln ciuda acestei di-
minuări minime e
de perifer ic descins parcă de-a
decît trei pagini de roman sau drept - se constată creş­
dreptul din Cartouche, cu
40 de replici dintr-o piesă de terea producţiilor exclu-
un palid poet antimonarhist
şi cu un tînăr şi violent mare- teatru„. Asta înseamnă mai siv franceze - de la 23
şal al Franţei cu care Angelica înainte de orice cinema. Este la 41 - prin raport cu
se mărită în cele din urmă cu ceea ce am întîlnit în filmul coproducţiile ce au scă­
toate că acesta, atunci cîn d lui Pietrangeli''. (Un critic zut de la 21 la 10, înde-
ţine o cravaşă în mîini nu poate francez despre A. Pietrangeli) osebi cele realizate în
deosebi prea bine femeile de colaborare cu cinemato-
Î~ .gara ,unui mic orăşel al grafia italiană. Ştire de
cai. Noua ipostază a Angeli- ltal1e1 meridionale o femeie ·
căi o contrazice violent pe aşteaptă
un bărbat pe care
bun augur pentru Fran-
cealaltă. Aruncînd vălul tra- ţa.
nu l-a văzut niciodată, venit
gismului, eroina intră fără
din „Nordul făgăduinţei", şi
nici o dificultate spirituală în
matca unui destin comun ca-
pe care urmează să-l cunoască *
In Uniunea Sovieti-
ca urmare a unui „anunţ ma- că au fost realizate trei
racterizat printr-o continuă trimonial".
derogare de la esenţa ei, ca
mii cinci sute de filme
Filmul aminteşte de un film (3 500) din ziua în care
perso naj. aşa cum fusese acesta
al cehului Ivan Passer intitulat
a luat fiinţă primul stu-
enunţat. destin al cărui motor
semnificativ Lumină intimă.
se dovedeşte a fi acum doar
dio sovietic şi pînă azi.
Este un film despre singură­ Primul film aparţine re-
setea burgheză de parvenire. tate, despre singurătatea .care
Astfel Angelica, apariţia fas- gizorului Panteleev şi
duce la egoism, meschinărie datează din 1918.
cinantă care trăise emoţionan­
şi chiar cruzime, care duce la
tul proces al cunoaşterii din-
urîţirea omului, la transfor-
colo de aparen ţe, ajunge
printr-o stranie metamorfoză
marea în gesturi groteşti a
celor mai simple, mai pure şi
*
GHICIŢI CL.~E VINE LA
să se intereseze de problemele
mai obişnuite gesturi. MASĂ ASTĂ SEAR,\ l
speculaţiilor industriale care Pietrangeli se dovedeşte a-
îi atrag pe drept cuvînt cog- Nu este o ghicitoare
deptul unui cinematograf sim-
nomenul de „Marchiză a şoco­ ci titlul unui film, pri-
plu, I ipsit de spectaculozitate,
latei". Or ice s-ar spune, există mul film comic despre
bazat pe o fină şi nuanţată
în aceste două filme două analiză psihologică. Filmul are
problema rasială pe care
destine perfect diferenţiate, tl va face Stanley Kra-
o structură interesantă, re-
de sine stătătoare, care nu se mer. Cine vine la cină?
zu /tată dintr-un fel de su pu-
pot suprapune şi nici conti- Sidney Poitier, bineîn-
nere a creatori lor săi faţă de
nua, dar care, în mod arbitrar, ţeles, vedeta nr .1 de cu-
personaje, o deosebită simpli-
sînt atribuite uneia şi aceleiaşi loare a cinematografului
tate şi discreţie în surprinde-
eroine. Evident, în acest caz,
rea reacţiilor lor. Caracterul şi
american şi preferatul lui
vizionarea Minunatei Ange- psihologia eroi lor sînt aci
Kramer (Lanţul). Gaz-
lica stîrneşte confuzie, ridi-
mai im portante decît orice
dele care îl vor prin.i
cînd legitima întrebare: carerafinament fotografic sau pro-
pe Poitier stnt Katha-
este de fapt adevăratu I carac-
cedeu cinematografic. De alt-
rine Hepburn şi Spen-
ter al Ange/icăi7 Cel din cer Tracy. Pentru aceş­
fel aparatul trece aproape pe
primul film sau celălalt din al
neobservate în acest fi Im în
tia din urmă, filmul lui
doilea? Este adevărat că ci- care ceea ce importă cu adevă­
Stanley Kramer va fi
neaştii mai au timp în seriarat sînt întotdeauna persona-
al nouălea ln care joacă
III-a sau chiar a IV-a, poate a V-a împreună.
jele. Ceea ce contează în
să răspundă la această întreba-
primul rînd este adevărul psi-
re. Dar oricare ar fi răspunsul
hologic, descoperirea lui len- *
lor, acesta va ţine mai degrabă
tă, fără ostentaţie, personajele UN FILM DESPRE RE·
de iluzionism decît de rigorile
rotindu-se parcă încet ase- VOLUŢIB
conturării exacte a caracte-
menea unor cristale cu multi-
rului omenesc. Nu putem decît
ple faţete ce strălucesc rînd ln 1967, Uniunea So-
să ne exprimăm regretul că vietică va celebra cca
pe rînd ln raza nemişcată a
un serial care fusese început de a 50-a aniversare a
„lumini i intime" proiectate
cu dreptul a degenerat pe Revoluţiei din Octon:i-
asupra lor de regizor.
drum într-o simplă superpro- Pietrange/i realizează prin bri-0. Cu această ocazie
ducţie anostă. Anunţ matrimonial un film se va face un film do
Mircea MOHOR de „situaţii". Reacţia faţă de montaj care va retrasa
acestea este elementul defi- cele mai importante şi
nitoriu al fiecărui personaj emoţionante evenimente
şi reacţii le sînt elementele ale revoluţiei. Realiza-
care trebuie cit mai bine va- tor documentaristulfran-
cez' Frederic Rossif.
GESTUL lorificate cinematografic. Sem-
nificaţiile se descoperă trep-
FAMILIAR tat, personajele definindu-se
complet abia după reflecţia 01\IAGIU
*
finală asupra lor, care urmează
Televiziunea france-
în mod necesar filmului. Este
un film deschis, în care ideea ză a comandat reali-
zatoarei Agnes Varda un
Anunţ matrimonial, transpare prin adevărul uman scurt metraj despre Eisa
o producţie a studiourilor al personajelor şi nu dintr-o 'l'riolet şi Louis Aragon.
italiene construcţie dramaturgică pre-
Antrenată \1e subiect în-
REGIA: Antonio Pietran- stabi Iită. să, 1·egizoarca a făcu~ 11!1
geli Într-un fi Im de asemenea
fa ctură , fără îndoială că esen- film de lung metrai ş1,
SCE'NARIUL: Fietmngeli, ţială este interpretarea acto- se pare cu deosebire in-
Scola, l\Iuccarl ricească şi aici se poate spune teres ani care a şi fost
IilIAGINEA: Armando Nan- că regizorul a fost mult ajutat prezentdt la televiziunea
nuzzi atît de Sandra Millo cît mai din Paris. S-ar putea
l\Iuzica: Armando Tro,·ajoU. ales de Fran~ois Perrier. Cu oare să-l vedem şi noi?
III
https://biblioteca-digitala.ro

ajutorul regizorului interpre-
ţii izbutesc în aceeaşi măsură
.,să facă vizibile", în lumina
interiorului , gesturile simple,
privirile, expresia, reacţii­
!~ personajelor, Fran~is Per-
rier reuşind excelent în sce-
nele de grotesc comic,
Filmul lui Pietrangeli s-ar
putea înscrie ca o nouă direc-
ţie în cinematograful italian
alături de cea a filmului cu
caracter social declarat al lui
Ermano Olmi şi Francesco
Rosi sau alături de cea repre-
zentată prin Bertolucci. În
fi Imul Anunţ matrimonial
realitatea soc ială transpare
prin efectul ei distructiv, prin
reflexul ei pe plan psihologic.
Radu GABREA tasem unde sînt (eram
Bi'Jlj?,::t
O CARTE
POŞTALĂ
ILUSTRATĂ nie
Noroc, Kekec
o producţie a studiourilor naşterii tragice şi ero- cea adevărată, nu cea
iugoslave
REGIA: Joze Galo
SCENARIUL: Ivan Riblc, a unei naţiuni desti-
dup!t o povestire de Josipa nată suferinţelor. Am izvorîte din nobile in-
Vundota
IMAGINEA: Ivan Marin· Era frig şi umezeai:. mari, cum a fost şi al
cek
MUZICA: M11rj1m Vodoplvec
INTERPRETEAZĂ: Veli-
mir Cjurln, Blltnka Florjauc, şi-mi defineam cu greu căruia s-a realizat fil-
1'1111rtlu l'llole, Rusa Bojc, 1'1111· simţămintele, îmi or· mul. Napoleon a fost
rija Gorsic, Bort Sotlar
Poate că la origine expresia
„frumos ca o carte poştală
ilustrată" să fi fost un corn·
pliment. Acum însă ea are
mai curînd o coloratură peio-
rativă şi cu acest ultim sens
o întrebuinţăm şi noi pentru
a califica filmul Noroc, Kekec.
Noroc, Kekec este un basm
care nu a sorbit, asemenea
altora, de la izvorul cu apă vie
ce dăruie veşnică tinereţe.
Lipsit de haina irealului sau
de fascinaţia realismului fan-
tastic, acest basm a păstrat
numai trama luptei d · tre
bine şi rău şi victoria celui din-
tîi, pe care o redă printr-o
povestire destul de naivă.
Păţaniile eroului, un băieţel
cuminte şi bun, nu desferecă
porţile fanteziei, ale imagina-
ţiei sau ale umorului. De fapt,
filmul este un basm care şi-a
pierdut feeria fără s-o înlo-
cuiasc!i printr-un alt „ce"
înnoitor, rămînînd astfel sus-
pendat pe undeva, în împără­
ţia monoton iei.
Noroc, Kekec poate fi un
spectacol numai pentru spec-
tatoru I de vîrstă preşcolară,
care să-l urmărească ca şi cum
ar răsfoi o carte cu poze colo-
rate, cu poze colorate care
se mişcă.
D. A. filmul nu le-a prea plă- nor întrebări, alo căror
IV
CRONICA
rează in semnificatie
ceea ce pentru ruşi sem-
Un a I t punct de vedere privind nifică „Război şi pace".
Desigur, Zeromski nu
este Tolstoi, dar pentru
CENUSA
•
polonezi înseamnă ma-
rele lor scriitor clasic
~i polemica stirnită de
filmul lui Wajda apare,
cel puţin pe plan in-
Ref lecţiile unui regizor tern, explicabilă. Există
in Polonia, faţă de film,
poziţii din cele mai con-
tradictorii, de la cele
Două sute de minu- cut. Atunci m-am gin- soluţii nu mai puteau mai violent critice, pină
te, chiar mai mult, ui- dit că e destul de rar fi decît tardive, trăind
la altele de admira-
ţie, de la dezamăgiri
să fii erou în ţară stră­ revoltat, dar şi resem-
la Varşovia), pentru că ină şi n-am fost prea nat consecinţele ires- afective, la ataşament
stînd ghemuit intr-un dezamăgit. Napoleon e ponsabilităţii, imaturi-
inteleclual si "filozofic.
scaun, fusesem în alt al lor, al francezilor, tăţii părinţilor săi bur-
Pentru că, temerar,
secol, pe la 1800, in eroul lor, deşi nu l-au ghezi. Andrzej Wajda asaltea-
ză şi distruge însăşi mi-
Spania, în Italia, în cruţat de hulire. Na-
Prusia şi pe cîmpiile poleon s-a dorit şi eroul
Se pare că cel mai
iubit film al regizoru- tologia naşterii propri-
ei sale naţiuni, eroii gi-
Rusiei şi într-o Polo- polonezilor de la în-
încă fără hotare, ceputul veacului trecut
lui este insă Lotna (sau
Ultima şarjă - 1959), in gantici şi cei mărunţiră­
un fel de sărman mar- dar, implacabilă, isto- care ne este înfăţişat mînînd pentru el oameni
supuşi semnului compli-
tor supravieţuitor al ria l-a refuzat. Istoria atacul unui escadron
cat al naturii umane.
de cavalerie împotriYa
Nici unul nu este fără
ice - ca o ursită ce a- a iluziilor, fie ele oricit tancurilor nemţeşti, în
vea să se mai repete - de justificat sentimentale septembrie 1939. În lup- frică şi fără prihană.
Nici Napoleon, nici ul-
şi evlavioase, fie chiar tă, patru ofiţeri îşi dis-
pută onoarea de a muri timul soldat ţăran. Na-
ieşit pe stradă noaptea - tenţii nutrite în suflete încălecaţi pe cel mai poleon e coborît de pe
frumos cal al unităţii. soclu şi e inîăţişat tn pe·
în decembrie anul tre- scriitorului Stefan Ze- Eroismul ora oricum de- numbra cruzimii şi a
cut pe malul Vistulei, romski, după romanul rizoriu, insă cazul il re- neînţelegerii sale pen-
tru alLe interese decit
dimensionează spre ri-
dicol, înscriindu-l în- cele proprii. Soldatul-
donam, şi mai greu eroul lui Zeromski, din- tr-un univers romantic ţăran este sărmanul în-
judecăţile. Le-am aban- tro epocă mai roman- absurtl. Acesta e uni- şelat de totdeauna mu-
donat şi pe unele şi tică, dar nu şi al lui versul artistului Andrzej rind fără voia lui pen-
pe altele, aşteptînd şi Wajda, al Poloniei lui. Wajda, universul „fru- tru un ideal care nu-i
sperînd aşezarea de mai moaselor" cauze patri- aparţine, care e minţit
tîrziu in oficiul critic. *
La Cannes, îndem- otice pierdute, al psiho- că, luptînd în Italia pen-
N-am păstrat decit sen- nat de elanul compe- logicei infatuări intrată tm Napoleon, va avea
zaţia de uluială - poa- tiţional al festivalului în tradiţia panilor, al acasă, in Polonia, o
te şi de invidie; gene- m-am lăsat antrenat în derutei in filozofie si bucată de pămînt pe
roasă dacă există - aprecieri comparative, gindire şi în toată viaţâ. care să o trudească, de
în faţ.a unui regizor ca- şi-am hotărit pentru mi- Astfel că, 1n Cenuşa, fapt tot cu preţul sîn-
pabil de forţa intelec- ne că cel mai bun film oricîtă stimă ar fi avut gelui. Este în film un
tnală şi fizică a uceni- al lui Andrzej Wajda pentru litera tipărită a moment, plin de inţe­
cului vrăjitor capabil rămîne încă Cenuşă şi cărţii, Wajda n -a pu- lesuri, prin chiar sim-
să pună în mişcare; dar diamant, totuşi fără să tut renunta la univer- plitatea lui. După o
să şi conducă şi să stă­ gust nici măcar umorul sul său. Ă. păstrat is- luptă crîncenă, unde-
pînească o maşină crea- maliţiilor meschine in- toria, dar a modificat va in munţii Spaniei,
toare, parcă inaccesibil sinuînd că - din pa- viziunea, a urmărit e- soldată cu singeroa-
de complicată, monta- riura · regizorului - au venimentele dar a schim- se sacrificii, un ostaş
tă pe nişte rotile gigan- căzut diamantele rămî· bat accentele. „Cenuşa" îşi întreabă superiorul:
tice, primejduind săstri­ nînd doar cenusa. Ce- lui Zeromski este ce- „Cum se cheamă locul
vească mai întîi pe meş­ nuşă şi diamant' 1-a de- nuşa eroilor îngropată ăsta unde ne-am bă­
terul lor. semnat în Polonia pe sub monumente fune- tut?". Este soldatul că­
Am revăzut Cenuşa 'Vajda, cred, ca pe cel rare eterne. Cenuşa lui ruia i se cultivă sen-
la Cannes, cinci luni mai strălucit cineast al \Vajtla este cenuşa ace- timente patriotice, dar
mai tirziu, într-o ver- generaţiei sale, din a- loraşi eroi, dar risipită e condus să ucidă patrioţi
siune mai scurtă cu vreo nii '50, personalitate dureros ele inutil în pa- care-şi apără ţara; i se
cincizeci de minute, îm- puternică, chinuită de tru orizonturi. ins~n~ează pioşenia ca;;ff
preună cu vreo cinci- tragedia poporului său, Se spune despre car- tohca. dar nu poate fi .
sute de francezi cărora urmărită de obsesia u- tea lui Zeromski că, împiedicat să violeze că~rr
pentru polonezi, vaio- lugăriţe.
https://biblioteca-digitala.ro

Regizorului nu-i scapă
amploarea contradicţi­
ilor epocii de la incepu-
tul sec . al XIX-iea în
Polonia: contradicţiile
de clasă dintre nobili
şi ţărani; de castă, po-
litice şi economice, din-
tre diversele categorii
aristocratice; dintre i-
dealuri şi interese; din-
tre francmasoni şi ne-
iniţiaţi ... Numai că toa-
te sînt aşezate sub sem-
nul mare de intrebare
al valorilor etice şi al
utilităţii reale în per-
spectiva istoriei.
Se poale vorbi despre
Cenuşa ca despre o su-
perproduc~ie: atîtea mii
de figuranţi, atîţia cai,
atîtea tunuri etc.,
etc . „ penlru că specta-
colul cinematografic este
magnific. Şi din feri-
cire, de data aceasta,
noţiunea de superpro-
ducţie nu se mai inţe­
lege peiorativ, nu se
mai asociază cu carto-
nul presat, cu vopseaua
roşie, cu flăcările de
gaz lampant . Wajda a
renunţat la culoare -
ceea ce n-a făcut cole-
gul său intru epocă . Bon­
darciuk . lncadraturile
filmului sînt compozi-
ţional, de mare gust, de
mare dinamism, iar ba-
rocul care adesea i se
reproşează autorului nu
mi se pare o calitate in
plus, pentru că barocul
său este exploziv, ex-
pansiv, ataşant. Chiar
scena de introducere es-
te o explozie de stil:
sărbătoarea de iarnă, de
carnaval, cu goana ne-
bună a săniilor, cu clo-
poţeii cailor, cu măş­
tile groteşti, cu orches-
trele de ţigani, cu chi-
purile radiind de sănă­
tate rustică ale perso-
najelor. \Vajda îşi cîn-
tă astfel variatiunile sa-
le virluoase de-a lun-
gul intregului film, cînd
scherzzando, ca în sec-
venţa amintită, cînd
grav-satiric, ca in scena
iniţierii in loja franc-
masonă a lui Rafael,
cînd crud; ca în cea a
vio l ării
Helenei, sau tra-
gic în episodul cuceri-
rii Saragossei. Un ad-
mirator foarte preten-
ţios a lui Wajda ar pu-
tea descoperi şi note
stîngace, desigur, într-o
partitură atit de întin-
să şi atît de dificilă.
Trat!lrea cinematogra-
fică a unui roman cu
nenumărate .momente e-
pice explicative, de le-
gătură, de pură descrie-
re ii sileşte pe regizor
uneori la exprimare cu-
rentă, uneori academi-
că, dar care nu poate
pune in umbră un ta-
lent atît de pregnant
ca cel al lui Andrzej
Wajda, incă plin de vi-
goare inventivă. Nu cred
că un film istoric să în-
semne pentru un regi-
zor ca Wajda - de alt-
fel nici pentru Kawa-
lerowicz, autorul Farao-
nului - o abandonare
a marilor teme contem-
porane, o evadare spre
caligrafie, intr-o stare
de criză spirituală. De
emulaţia artistică apă·
rută de curînd in cine-
matografia poloneză, de-
terminată de Jerzy Sko-
limovski, unul dintre
cei mai · dotaţi cineaşti
europeni din generaţia
tînără,nu varămine stă i n
nici Wajda. Skolimow-
ski, unul din scenariştii
săi (scenarist şi la Cu-
ţitul în apă al lui Po-
lanski) aduce în şcoala
cinematografică polo-
nezii. expresia poetică de
mare originalitate a u-
nei viziuni şi a unui u-
nivers problematic care
sînt şi ale lui Wajda.
Despre filmele sale
Walkower si mai ales
Bariera se va mai auzi
mult vorbindu-se. In-
tre Canalul lui Wajda
şi Bariera lui Skolimow-
ski e un drum comun.
Cenuşa se siluează la o
bornă avansată, şi chiar
adversarii ar trebui să
recunoască - din sli-
mă pentru o Yaloare -
că se află in fata unei
opere plină de ~ensuri,
bogată şi - dacă nu
emoţionantă. - impre-
sionantă prin gHmdoarea
ei.
M ircea MURE Ş AN
https://biblioteca-digitala.ro
CONTRACRONICA
EXIGENTE LA SFÎRSIT DE AN
' '
Nu numai duîoşia proprie lunii
decembrie şi nu doar sentimentele
- bilanţ specifice sfirşitului de
an mă fac să mă gîndesc cu multă
plăcere la obiecţiile adresate ru-
bricii noastre de D. I. Suchianu ln
articolul său „Exigenţele contra-
cronicii" („Cronica", 1 octombrie
1966). De obicei, obiecţiile nu sînt
prilej de plăcere spirituală. Sînt
spirite care mai degrabă acceptă
un cutremur de pămînt <lecit să
privească în faţă o observaţie as-
pră la adresa lor. Cunosc un pic-
tor care, pentru o rezervă abia
schiţată la ultima sa expoziţie,
era hotărlt să trezească în plină
noapte întregul comitet de redac-
ţie al revistei de specialitate. A
renunţat - le-a trimis o scrisoare
„bubuitoare"„ . De ce obiecţiile i-
ril ă majoritatea semenilor noştri
- nu e inuman a ne întreba. Sîn-
tem foarte susceptibili, la două­
zeci şi ceva de am de la încheierea
ostilităţilor celui de-al doilea răz­
boi mondial am rămas ultrasen·
sibili. Orice obiecţie la o idee de-
vine instantaneu un alac la per-
soana care a emis-o, Ia inteligenţa
ei, la cultura ei, la ochii ei al-
baştri. Avem prea puţini po-
lemişti care ştiu să disociczo ideea
de omul care a emis-o (ajungîn·
du-se chiar ca prin „om cu idei" să se
înţeleagă uneori un fenomen demn
de ironiile cele mai grosolane), şi
prea puţini sînt cei care şt i u
srt rămînă într-un plan pur inte-
lectual, respectind cu atlt mai
mult persoana cu cit obiectează
mai aspru ideilor ci. Pentru omul
care gîndeşte şi deci caută adevă­
rul, obiecţia preopinentului are o
nobleţe la care orgoliul şi amorul-
propriu niciodată nu-l vor condu-
ce. Obiecţia e semnul cel mai grav
şi cel mai demn al faptului că un
om viu judecă un alt om viu. O-
biecţia e un semn al vitalităţii in-
telectuale. Lauda, flateria, oma-
giul neîntrerupt şi tîrît pe burlă
slnt ale celor leneşi Ia minte. „In-
jurlltura" la persoană aparţine ce-
lor morţi şi a lor trebuie să rămî·
nă, amin. O lungă tăcere din par·
tca celor vii e tot ce i se cuvine.
Obiecţiile lui D.I. Suchianu slnt
cins!ito, curate, foarte personale
- ~. mestec do ingenuitate şi încă ­
păţinare superioară, de spirit proh
şi dulce plăcere de a şicana prore
sora!. Marea lor calitate esle însă
în altă parte: ele invită la un răs­
puns, la un răspuns care depăşeşte
temperamen lui persoanelor afla le
în joc, vizînd mai departe, la u-
nele probleme ale criticii noastre
cinematografice. O dată pe an
merită să ne ocupăm aici nu de
filme, ci <le cei care le juce c ă.
Spectactorii poate că vor fi inter~-
sa~int, mai întîi, obiecţii mici
cărora D. I. Suchianu le-a acordat
- nred eu-un spaţiu pma mare.
Penhu a treia oară în srris (şi a
patra oară, dacă adăug;'im o in-
tcrve'l t.ie orală într-o şedinţ~ ) . cri-
ticul îmi explică sensul cuvîntului
„a marca" tu contextul expresiei „a
marca o epocă", expresie folosită
de domnia-sa în cronica la Climate,
cu foarte multe luni în urmă, pe
care eu am interpretat-o abuziv.
Am priceput de la prima explica-
ţie că am fost abuziv, luind o ex-
presie formală dre_pt o judecată de
valoare. Nu trebuie să mi se ex-
plice de patru ori unde am greşit­
deşi nu aş putea spune că m-a in-
dispus grija insistentă a decanu-
lui nostru de breaslă !n a-mi lă­
muri sensul cuvintelor folosite de
domnia-sa. Măcar dacă am ţine
toţi ca domnia-sa la claritatea
noţiunilor. Problema o alta, to-
tuşi: în nici una din explicaţii,
D. I. Suchianu nu a precizat dacă-şi
menţine punctul de vodere asupra
filmului. L ăsînd de-o parte seman-
tica, susţineam că filmul e medio-
cru . Domnia sa - „marcînd" sau
nu „o epocă" - susţinea că filmul
e foarte bun. Nici o dispută de
termeni nu o interesantă dacă nu
devine o dispută asupra conţinu­
tului şi valorii.
O altă mică obiecţie - larg dez-
voltată - este aceea că ne-am fi
împotrivit prezenţei insorturilor
ln fi lmele moderne. Aici, nu pot
spune <lecit că D. I. Suchianu ne
confundă probabil cu altcineva.
Să trecem la obiecţiile impor-
tante, demne de atenţie, chit că ele
slnt prea concis formulate. Să
trecem peste concizia lor, să le
dezvoltăm noi, chiar dacă nu ne
sînt favorabile. Prima observaţie
cr itică, deci, sună astfel: „Titu-
larul rubricii... foarte adesea alu·
necă spre cronica propriu-zisă, fo·
losind talentul său polemic îm·
potriva filmelor, nu împotriva con·
fraţilor". Prima ripostă care ne
apare pe buze sună astfel: de ce ar
fi dovada unei mari exigenţe să
polemizăm cu confraţii? Avem atl·
tea polemici în jurul filmelor -
şi, ca atare, în jurul unor idei ar·
tistice - ca să ne permitem luxul
de a le înlocui cu polemici împo-
triva confraţilor? Nu e oare in·
vers? Asistăm la atîtea note, no-
tiţe, articole şi articolaşe „împo-
triva confraţilor" incit dacă ne-am
supune acestei exigenţo, am merge
pe linia minimei - şi iertaţi-mă:
vulgarei - rezistenţe. Nu e nici
o exigenţă !n a te conforma obiş­
nuitului. Riposta aceasta - poate
prea temperamentală - c răstur­
nată prin ceea ce D. I. Suchianu
consideră a fi menirea noastră:
noi ar trebui să punem faţă în faţă
cronicile care se bat cap în cap !n
jurul unui film, „Ic-am confrunta
pc amîndouă, le·am judeca şi am
conchide în favoarea uneia sau
alteia" „. Ni se propune o poziţie
solomoniană. Personal, o consider
plicticoasă - după al doilea răz­
boi mondial, e plicticos şi ineficace
a fi solomonian. Obiectiv - şi
asta-i mai important - e im-
posiLil. Şi o imposibil fiindcă în
critica noastră do film nu prea
exislă cronici care so bal cap în
V
ECRAN 196 6
FILMELE ROMÂNEŞTI $1 COPRODUCŢIILE
:::;- >:(

I
Ancheta de sfîr-
şit de an în rîndul
:::"'
:!
~
„
)(

.!
<I:
„ UJ
<
c
„
E c..
~~
u I-
:::>
z
<(

oa:
<
·=„ I-w
~
~

:::.„u
--:"
„o
.c
o<
I: I:
„ UJ
eo."'
o
„
„<
.: I:
w
,f ~
:; ~
:::;-
~~
„
~
"' ......
;~
"' ~
c
.!
.c
Vl
<(
..e-1-
~::::;
u z !';~
~ <,<(
UJ
„~~

-w
UJ
a:

~~ 8~ „~...:<
·- w
;z
·-~~
cZ "'N
critici lor de fi Im =o ~6 -U ..: !;{I: E <(
a intrat în tradiţia
-u
I:~
,„ u
u~ dg l? 6 I:~
u uu
w~
~3 u.~ ~ Q, .;;:o
Cl ~a: a:o
l?
~

revistei noastre. *** ****

Publicăm şi de
I. Duminică la ora 6 (Lucian Pintilie) **** ***** **** ***** **** , _ ***
***** ****
astă dată rezulta-
tele ei care sin-
tetizează opinia
2.
3.
ii.
Răscoala (Mircea Mureşan)

Procesul alb (Iulian Mihu)

***
***
**
*** ,***_ **** ****
**** **** ***** ***
****
****
***
**** **** **
**** ***
** **
****
***
-
*****
*
criticii asupra fi 1-
Haiducii (Dinu Cocea) ** ,*** ***
_ --- ***
--- i -
***
---
melor româneşti *** ** - *** ** ,_*** ** ***
şi a coproducţii·
5.
6.
Golgota (Mircea Drăgan)

Dr. Faust XX (I, Popescu-Gopo) *** ** *** ** „„ *** ---

**
1-
** *;li;*• --- ---
*
lor, notate de Ia t -
-;;;;;--
Steaua fără nume (Henri Colpi) ** *** ** ** *** *
I la 5 puncte, în 7.
,***_ ** ,**_
ordinea crescîndă gaiante (Ren~ c;lalr) ** ** *** **
a valorii.
8. Serbările
** ,**_ ** *** ·~ *
9. Vr~mea zăpezii or (qheorghe Naghi) ** *** ** * * *** ** ** ** ***
10. Tunelul (Francisc Munteanu) ** ** *** ** * ** ,***_ * *** *
--- - ---

I ..
li. Calea Victo_rlel_ (Marius Teodorescu) ** * ** ** ** ** * **** *
12. La porflle pămîntulul (Geo Salzescu) ** **
-* ** ** ** ** *
13. Fant.<>inele se gră~esc (Cristu Polucsls) **
--- *** ------
, _ ---
>i'** * **
14. Şah la rege (H. Boroş)
** ** * * ** ** * * * *

CELE Redacţia invită pe toţi cititorii să răspundă la - - - - .

ANCHETA REVISTEI „CINEMA"
MAI BUNE . 10 FILME STRĂINE . Filmele româneşti ale anului 1966
prin:
Consultînd un număr de 20 de critici de film şi 1 _. notarea de la 1 la 5 puncte (5 reprezentînd punctajul ma·
anume: Mircea Alexandrescu, Călin C~liman, xim) a următoarelor filme româneşti prezentate pe ecrane în
Radu Cosaşu, D. Costin, Ov. S. Crohmălniceanu,
Adina Darian, Dinu Kivu, Ion Frunzetti, Gelu anul 1966 (in ordinea premierelor): Şah la rege, Duminică Ia ora 6,
Ionescu, Rodica Lipatti, George Littera, Alice Calea Victoriei, Răscoala, Serbările galante, Procesul alb, La por·
Mănoiu, Mircea Mohor, Ana Maria Narti,· Ecaterina ţile Pămîntului, Haiducii, Steaua fără nume, Vremea zăpezilor, Tu·
Oproiu, Florian Potra, Valerian Sava, Eva Sîrbu, nelul, Fantomele se grăbesc, Dr. Faust XX, Golgota.
O.I. Suchianu, Romulus Vulpescu, am obţinut 2. motivarea succintă a punctajului acordat.
următoarea ordine de preferinţă a celor mai bune
10 filme străine prezentate în premi e ră pe ecra- Redacţia roâgă totodată cititorii să răspundă la
nele cinematografelor din Bucureşt i în 1966: ANCHETA REVISTEI „CINEMA"
I. Femela nisipurilor
Cele mai bune 10 filme străine ale anului 1966
de Hiroshi Teshigahara indicînd, în ordinea preferinţelor, cele mai bune 10 filme din
2. Tom Jones următoarea preselecţie realizată de redacţie: Tatăl soldatului, Saşa,
de Tony Richardson Vizita, Procesul de la Niirnberg, Ultimul miliardar, Autorizaţia de
3. Diligenţa căsătorie, Pinguinul, Ani clocotitori, Gustul mierii, Ce s-a întîmplat
de John Ford cu Baby Jane, Depăşirea, Tom Jones, Arşiţa, Beata, Jmi înaripatul,
4. Procesul de la Niirnberg Viscolul, O clasă neobişnuită, Parcarea interzisă, Corăbiile lungi,
de Stanley Kramer Semnale deasupra oraşului, Atentatul, Trei paşi pe pămînt, Noap-
5. Cenuşa tea iguanei, Prea tîrziu, Eu sînt Cuba, Omicron, Fantomas, Coliba
de Andrzej Wajda
unchiului Tom, Escrocii la mănăstire , Cleopatra, Casa neliniştită,
6. Gustul mierii
Repulsie, Therese Desqueyroux, Acei oa.meni minunaţi în maşinile
de Tony Richardson
7. Zorba grecul
lor zburătoare, Boccaccio '70, Zorba grecul, Yoyo, Cît timp eşti sănă·
de Michael Cacoyann is
tos, Diligenţa, Cenuşa, Cele patru zile ale oraşului Neapole, Femeia
8. Noaptea iguanei
nisipurilor, Magazinul de pe strada mare, Anunţ matrimonial,
de John Huston Barba Rossa, Cimaron, Nimeni nu vroia să moară, Falstaff,
9. Magazinul de pe strada mare Povestea prostiei mele.
de Jan Kadar şi Elmar Klos Rezultatele anchetelor vor fi publicate în nr.2/1967 al revistei
10. Yoyo noastre. Se vor insera de asemenea cele mai semnificative răspun­
de Pierre Etaix suri, sub semnătura autorului.
NOTĂ. La data realizări/ anchetei, fii mul Fa Istaff Anchetele rămin deschise pînă la 20 ianuarie 1967. Răspun­
de Orson Wel/es, programat în Juna decembrie, surile se primesc la adresa: Revista CINEMA, Bulevardul Gh.
nu fusese vizionat. Gheorghiu-Dej 65, Bucureşti.

VIII
https://biblioteca-digitala.ro

Barbara Bryl (ln fotografie) este una din vede-
tele superproducţiei poloneze Faraonul, filmul
la care Jerzy Kawalerowlcz 11 lucrat de trei ani, ln
Polonia şi ln Egipt, folosind o lmensl armatl de
figuranţi şi resurse financiare leşite din comun.
Spre surpriza participanţilor 111 Cannes, acest film
nu a luat din superproducţie decît mania propor-
ţiilor colosale. Filmul nu pllteşte nici un fel de
tribut stilului comercial. Este un film psihologic
travestit ln superproducţie. Este un flim amar şi
plin de meditaţii ln care faraonul nu este altceva
declt o flpturl chlnultl, un om care se vede mereu
strivit Intre obligaţiile lui de blrbat de stat şi 11Spi-
raţlile lui de om «pur şi simplu».
Richard Burton şi Elizabeth Taylor au turnat ca
parteneri, dupl filmul Cleopatra, încl 5 filme -
ultimul sub bagheta regizorului Franco Zefflrelli,
care dl din nou viaţi cinematografici· piesei lui
William Shakespeare, «Femela lnd6r6tnlc611. Tn
fotografia no11Str6, slrutul lor slrbltoreşte «Pre-
miul pentru c1111 mal buni Interpretare masculini»,
pe care Richard Burton l-11 obţinut la Festivalul
Internaţional de 111 Taormlna din toamna aceasta.
,··-·--
'- I· . .
:,~ ~,i,~·;
·'" : .. ·' .
Secvent.
•
e
;: ~ ·: ./j „ .
Un coml111r Malgret care sl nu albi trlslturile
lui Jean Gabln?, La ·Bellerlve, regizorul Alfred
Weldemann transpune pe pellcull un alt roman
al lui Georges Slmenon, Cea mal mare afacere
a lui Malgret, cu celebrul actor veat-german
Heinz Rilhmann , ln rolul titular. Un film, deci,
rea11z11t de clnea•tll germani, ln Elveţia, dupl
romanul unui scriitor belgian ,1 avlnd ca princj-
pall lnterpretl feminini pe pariziana Fran~olse
Pr6vost (pe care o puteţi vedea ln fotografie ln
spatele coml111rulul Malgret) .
Dupl o absenţi destul de lung!, Eleonora Rosa.
Drago revine pe platouri lntr-unul din principalele
roluri ale filmului Nu e loc pentru lngerl. rea-
lizat de Italianul Brucelio Rondl. Din distribuţie,
allturl de Rossl Drago, mal fac parte actriţa sue-
dezi Ingrid Thulln, Maria Grezia Bucelio şi germa-
nul Robert Hoffman. Tn studlourlle «Mosfllm• a lnceAit turnarea
filmului lmpu,cltura, dupl nuvela cu acela•I
nume 11 lui Puşkln. Scenariul aparţine dramatur-
gului Nikola! Kovarskl, Iar regla este semnatl de
N. Trahtenberg.
Fiimui care 11 lntrunlt cele mal multe premii 111
festivalul de la P6cs din acest an, a fost - cum
s-a mal scris - Cel firi de speranţl al regizorului
Miklos lancso. «Un subiect Insolit, o viziune
insolitl, un stil Insolit, un film Insolit», spunea
reclama care prezenta pelicula, şi aceste cuvinte
nu aveau nimic exagerat, nimic bombastic. Aşa
este opera lui lancso: neoblşnultl. Din toate
punctele de vedere, lnceplnd cu pl11Stica (pe care
lncerclm s-o sugerlm ln Imaginea allturatl) şi
termlnlnd cu Interpretarea maglstrall,
Gltte Haennlng este o tlnlrl actrlţl danezi
care s-a lansat ln cadrul emisiunilor de televiziune
din Danemarca, Polonia tl Ungaria. Ram11rcat6
pentru excepţionala el expresivitate •i firescul
comportlrll, Gltte Haenning a trecut de pe micul
ecran pe cel panoramic, 11p6rlnd în mal multe
o
filme. Fotografia noastrl· lnflţlşeazl ln ultimul
el film (danez) tn curs de realizare, Haina ro•le.
. Dupl ce şi-a ecranizat prima nuvell («Drumul
~trlbate frontul») ln filmul Umbre tlcute (19111),
realizatorul polonez Zblgnlew Kuzmlnskl a termi-
nat recent o noul pellcull care are la bazl o po-
veste destul de puţin oblşnultl. Tn jungla sud-
americani se 111cunde un grup de nazişti, care
lncearcl si-i itragl - dar mal ales si-i exploa-
teze - pe blştlnaşl. Fiimui - Intitulat Coborlrea
ln Infern, a fost turnat ln Cuba.
11
https://biblioteca-digitala.ro

ARGUMENT
Discutarea premiselor ,1 a
condiţiilor reale ale aflrmlrll
unei •coli naţionale de film nu
poate al rlmlnl doar preocupa·
rea sporadici a cltorva articole.
Este firesc ca aceastl discuţie,
dezvoltat! ln ultimul timp în
coloanele noastre, al capete
amploare. Numero,l sluJltorl de·
votaţi al filmului romlnesc ma·
nlfestl un Interes din ce •n ce
mal viu pentru „ezarea acestei
, discuţii ln termenii exacţi al pro·
feslunil lor.
· ftedacţla revistei «CINEMA»
- lniţlazl cu acest numlr un ciclu
de colocvii, lnvlttnd constant,
luni de luni, grupuri corespun·
zltoare •I reprezentative de pro·
feslonl,tl al ecranului al dez·
batl într-un spirit realist de de-
plini principialitate, cerinţele de
fond ale aflrmlrll unei •coli na·
ţlonale de fllm fn Romlnla.
Dorim ca aceste colocvii, pri·
leJulte de vlaltele la redacţie ale
reglzorllor, scriitorilor, actorilor,
criticilor, operatorilor, decora·
torllor •I ale altor slu)ltorl ,1
Iubitori al filmului romlnesc,
sl Intre tn tradiţia noastrl, sl
solicite •I sl Justifice atenţia
cititorilor, contribuind la Inch•·
ga„a ' ' afirmarea clari a unei
opinii colective calificate asu-
pra fenomenului cinematografic
romlnesc.
PROLOG
. Toma Caraglu: lntrebarea care se
pune dintru lnceput este dacii aceste
dezbateri vor avea sau nu o tnrlurire
reali! asupra cinematografiei noastre.
Dacii, de pildA, vom reuşi sA discutam
suficient de elocvent despre faptul cil
nu slnt dacit simple lnşlrulrl de vorbe,
nu roluri.
·Emmerlch ·Schiffer: Sau despre
condiţiile no11tre de lucru.
Toma Caraglu: Despre criticii, in-
:cluslv d11pre reviata «CINEMA».„
Emmerlch Schlffer: ."Care .nu are
o atitudine suficient de criticii fatA de
filme.
Victor Rebengluc: SA lncep eu .
deşi, clnd ml a-a telefonat, am spus
cil aş fi un peraonaj Inoportun în
aceasta dezbatere, tntruclt n-am mal
jucat filme de dol ani. Apoi m-am
glndlt cil, ln definitiv, cazul meu nefiind
singular, şi alţi colegi al mel bucurln-
du-se de o soilcltare tot atît de spo-
li
Marga Barbu
Ion Besoiu
Ioana Bulcă
Tom~
Caragiu
Ion Dichiseanu
pentru că„ . Problema esenţiali! ln legă­
Irina Petrescu turi! cu scenariile pe care regizorii
lncearcă uneori să o ascundA îndărătul
diferitelor pretexte legate de modalita-
Florin Piersic tea lor pedagogică de lucru, nedlnd de
pildă scenariile s·pre lecturi! actorilor.„
Irina, spune, ţi s-a dat de la lnceput. să
Victor Rebengiuc citeşti scenariul pentru Şeful secto-
rului suflete?
lrlna Petrescu: Nu.
Emmerich Schiffer Toma Caraglu: Aşa - chipurile
pentru că actorii, dacă citesc singuri
textele, se fixeazA la o linie Interpre-
tativă greşită.
lrlna Petrescu: Scenariul l-am citit
după ce am acceptat rolul. Cunoşteam
piesa, cunoşteam spectacolul„.
Toma Caragiu: Da, apoi ai citit"
scenariul, iar acum, curînd după ln-
ceperea filmărilor, ni s-a servit o a
doua variantă„. E drept, mai bunâ.
Slntem deci în plină actualitate, la
rubrica.Panoramic peste platouri~.Dar
să-mi reiau firul.„ Drama reali! rezulta
din aceea că unii regizori nu au un
pun.ct de vedere clar şi consecvent
asupra filmului, Iar scenariile par a nu
avea nlclodatA o forma definitivă. Aşa
s-a lntîmplat şi la Vremea zlpezllor,
ln care rolul Achim, e o mixtură, for-
tuită, a doua viziuni diferite, neexpli-
cate, neîmplinite şi nelegate Intre ele.
Nu vreau prin aceasta să scot din culpă
interpretul, adică pe Toma Caraglu.
Marga Barbu: De ce nu se abor-
deazA cu lndrăznealA rolurile femi-
nine? Femeile, ln filmele româneşti,
nu existai Irina Petrescu a avut mare
dreptate cînd a vorbit despre asta ln
ancheta revistei 11Cinema» publicată
la începutul anului. Problemele reale
ale femeii - eu nu ml refer la teme
generale de film, ci la modul cum e
conceput fiecare rol în parte - pro-
blemele de viaţi ale femeii, ca mami,
ca soţie, dragostea - slnt de multe ori
Ignorate şi evitate. La celllalt film,
ultimul ln care am jucat, La porţile
plmlntulul, simţeam nevoia ca rolul
să capete un plus de consistenţi,
personajul să albi o justificare a atitu-
dinii sale, s4 fle mai puţin linear, inal
rediei!, aş putea sA rllspund totuşi ocolim şi noi acest aspect, sA ne puţin stereotip. Era vorba de o expedi-
invitaţiei revistei. Noi, actorii, resim- ţie de geologi, un film de actualitate
oprim la el. Baza oricArei activităţi
ţim tn modul cel mal direct şi eforturile cinematografice este scenariul. ln revelatoar&„.
pe care le face cinematografia noastrA, această privinţă trebuie spus cu clari- Ioana Bulci: Exlst!l totuşi roluri
şi satisfacţiile, lnmulţite ln ultimii ani, tate un lu.cru: că personajele filmelor de femei„. Eu am avut norocul sA joc
datorita unor realizllrl remarcabile, dar noastre nu slnt lntotdeauna adevA- vara aceasta un rol foarte interesant
şi a neajunsurilor. rate. Eu am o experienţă repentă din ln Zodia fecioarei.
Ion Dlchlseanu: Vremea zlpezllor - persbnajul A-
chim . Trebuie sA spun, oricit mi-ar Marga Barbu: Eu nu m-am gindit
DE UNDE SE PORNEŞTE displace şi oriclt aş regreta, că acest să fac diferenţieri, să lncerc s!l gasesc
film mie, ca intrerpret, nu mi-a reuşit. roluri feminine în care se mai afli! cite
De la care scenarii? ceva bun . Asta e treaba cronicarilor,
Toma Caragiu: În fond, să nu Nu pentru că ideea ar fi fost falsă, ci
https://biblioteca-digitala.ro

a criticilor. Eu am făcut pur şi simplu
o constatare, m-am referit la un impe-
diment grav pe care l-am resimţit în
interpretarea rolurilor, impediment
care cred că există în general ln fil-
mele noastre şi care trădează o anu-
mită concepţie, perseverenţă după pă­
rerea mea.
O CONCEPŢIE SIMPLISTĂ
despre rolurile feminine, care falsifică
din capul locului relaţiile dramatice,
fără a mai vorbi de autenticitatea
reacţiilor, de detaliile de comporta-
ment ale femeii care nu e văzută ca
femeie. E vorba de faptul că uneori
accentul nu se pune pe drama umană
realii, cil succesiunea reacţiilor umane
fireşti pare sili nici nu Intereseze pe
scenariştii şi regizorii noştri, preocu-
paţi de alte lucruri, exterioare, dş de-
monstrarea unor Idei prea abstracte,
tehnico-organizatorice sau de drame
tn general, ln care salturile de la o
atitudine la alta nu slnt explicate, nu
slnt nuanţate, deci slnt false.
Ioana Bulci: Dacii mi-aduc aminte
de un film ln care am jucat mai de mult,
Mtndrle, atunci Iţi dau dreptate Intru-
totul. Acolo cred că orice ar fi fiicut
actorii sau regizorii , rezultatul era ace-
laşi din cauza scenariului foarte prost.
Am stat o varii lntreagii la Hunedoara
- filmul era lnchlnat oţelarilor - a fost
o experlenţii de viaţii extrem de preţi­
oasii, mi-aduc aminte cu pliicere de
vara aceea; dacii şi rolurile ar fi fost
pe miisura oamenilor pe care l-am
cunoscut„ .
lrlna PetrHeu: Dar este inadmi-
sibil, clnd noi avem o literatură Unara
atlt de special interesantă - ma gin-
desc mal ales la genul scurt, la schiţe,
la nuvelele lui Stoiciu, lui Neacşu,
Slnzlana. Pop, firii a mai vorbi de
cele ale lui Velea sau ale altora mal
cunoscuţi, e· inadmislbil ca scenarJile
sili fle attt de sărace. Literatura nu ln-
seamnii film, neapărat, dar scenariul
este totuşi un act de creaţie şi nu-l
poate face declt un om de artii, deci
un scriitor, un creator din sectoarele
de artii dramaticii: literaturii, film. Se
preocupă însă cineva~. Studentul
acesta, Constantin Stoiciu, care
a scris scenariul pentru filmul
lui Blaler, Dimineţile unui bllat cu-
minte, a adus ln scenariul său attta
prospeţime, atlta profundii senzaţie
cil el cunoaşte bine şi simte pulsul,
spiritul şi factura noii generaţii, cil mii
întreb nu numai dacii Stoiciu va fi
solicitat ln continuare de către stu-
dioul «Bucurestl» (sili spunem cil el
https://biblioteca-digitala.ro
va scrie un al doilea scenariu, poate
tot la cererea lui Blaier, care 1-a des·
coperit pentru cinematografie printr-o
i niţiativii personală, - ·dar
Ml INTREB DACA
se ocupi cineva, dacă exista acţiuni
paralele, dacii se iau măsuri speciale
de către studiou, de către · redacţia
de scenarii, pentru ca talentul şi cu-
noştinţele şi pasiunea unor scriitori
mai tineri sau mal puţin tineri, mai
cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi,
sa fie descoperite şi finalizate. Dacii
ex i stă un sistem de lucru cu aceşti
scriitori, care 86·1 ajute sili se formeze
ca scenarişti pentru film, dacă se
ocupii cineva ca sa li se creeze con-
diţii organizate pentru informarea lor
cinematografici ş.a.m.d. Cinemato-
grafia noastrii lmi dă senzaţia că
n-a găsit lncă acele avanposturi care
de obicei fac faima oricarei arte vii,
elementele tinere care să-i imprima
un suflu de vigoare şi noutate.
Toma Caraglu: Se mai lntlmplă un
lucru. Citeşti de pilda volumul «Paznic
la armonii» al lui Nicolae Velea şi
te-al aŞtepta ca scenariul duoă «Paz-
nic la armonii» sa fie la nivelul prozei
sale. Realitatea este lnsa alta. Nu ştiu
ce se lntlmplii, nu ştiu cum se lucrează
în redacţie, la studiou, nu ştiu unde,
dar ştiu ca plnl acum ceea ce s-a
trimis pe platou, chiar sub semnătura
unor scriitori de mare talent, cu idei
originale , cu sevl, cu umor şi cu
strălucire ln paginile lor literare, a fost,
ca scenariu, de multe ori, derizoriu.
lrlna PetrHeu: Chestiunea trebuie
pusa, după ·piirerea mea, pe un plan
mai larg. Pentru el exista o responsa-
bilitate a noastrii, a tuturor, şi a regizo-
rilor ln deosebi, de a nu rata nişte
teme mari. Se face, de pildă, un film
după «Domnişoara Nastasia». O dată
facut, el e bun fiicut. Am terminat cu
tema asta, cel puţin pentru douăzeci
de ani de-acum lncolo, ţlnlnd seama
de numărul redus de filme produse
anual la noi. Este de aceea o adevă­
rata impietate culturalii sa sacrifici,
anuilnd pe peliculă, valorile literaturii
noastre, anuilndu-le lntr-un mod indu-
bitabil, vizibil pentru toată lumea, ceea
ce s-a lntlmplat cu piesa iul G.M. Zam-
firescu. Sau acum, chiar dacă la alt
nivel, Steaua flrl nume.
Toma Caraglu: Revista «Cinema»
a criticat acest film slab, dar a facut-o
ca de obicei «politicos». Ăsta e cu-
vlntul.
Emmtr~h Sehiffer: Au fost nişte
croiîlc!f bune, poate, dar «cu mănuşilÎ,
«drăguţe».
Toma Caraglu: Slnt foarte multe
lucruri de discutat. Cred chiar că multe
din ele s-ar putea şi se vor lndrepta
relativ uşor, dacă se va crea un climat
corespunzătortn studioul «Bucureşti>1. 6
Eu cred că direcţia studioului ar-
trebui sa provoace ea lnslişl nişte
confruntări de piireri ln studiou, o
discuţie serloasii.„
Emmerleh Sehiffer: Nu o discuţie,
ci discuţii foarte dese.
Toma Caraglu: Fllndcii anii iiştia
care au trecut n-au trecut degeaba.
S-a cristalizat o trupii de actori de
film. Exista o trupii Avem o anumita
experienţ6, ştim şi simţim cite ceva
din ce ar trebui flicut ca sili avem o
cinematografie a noastrii, aşa cum o
vrem ..Exista şi scriitori, eu cred el şi
regizori talentaţi şi pricepuţi avem„.
Dar· sistemul de lucru, climatul profe-
sional din studiou„. Ca 16 nu mai
ajungem la probleme organizatorice.
Şi ele foarte importante, 'cu pierderea
de timp enormii de la filmlirl. Eu am o
senzaţie ciudata clnd intru pe poarta
studioului. Tu, actor care ai filmat
ln zece filme, al lmpreala uneori ca
eşti un vizitator la Buftea.„
Emmerleh Schiffer: O mare la-
cuna este lipsa unei asociaţii, .a unui
sistem oarecare ln virtutea cliruia să
ne putem lntllni, toţi actorii de film,
cu regizorii, · cu criticii, cu scriitorii,
sa putem discuta.„
Ion Dlchlaeanu: Exista ACIN-ul.
Emmerleh Schlffer: „.O asociaţie,
un club, ln fine o formli organizato-
ricii, Indiferent cum I a-ar apune ln
care sli ne putem lntllnl după vlzio-
nliri, sili se creeze un schimb de .idei
larg.„
Ion BHolu: Emmerich Schliffer nu
a ·fost Inel primit ln ACIN, din cauza
el statutul asociaţiei pretinde un anu-
mit riumlir de filme la activ.
Ion DlchlaHnu: ŞI lata el cercul
vicios se lnchide. Actorii nu au con-
tinuitate ln colaborarea cu cinemato-
grafia, filmeazli rar, fac un film la trei
ani şi nu pot fi primiţi ln ACIN.
Ion BHolu: Ioana Bulcii nu e nici
ea ln ACIN. A debutat ln Moara eu
noroc şi apoi.„ Marge Barbu a aştep­
tat şapte ani, dupli filmul Vultur 101,
pinii clnd I s-a acordat un nou rol.
Toma Caraglu: latl de ce trebuie
creata o trupii de actori de film sau
consolidata şi organizata ca atare asta ~
pe care o avem deja. O trupi care sli
fie angajata tntr-un 1ietem unic de
antrenamente continui. Astfel actorii
vor fi cultivaţi pentru film, lfl vor face
un stil al lor propriu viitoarei noastre
şcoli natlonale de film. .
19
actorii
Marp a.rbu
lon-..Oiu
Ioana luld
Toma Caraalu
Ion Dichlseanu
lrfna Petrescu
PlorlnPiwslc
Emmerlch Schlft'er
la
• Irina Petre1cu: Despre chestiunea
aceasta am mal discutat şi cu prilejul
Anchetei publicate la lnceputul anului
de revista «Cinema». Eu nu cred ln
utllltatea unei trupe fixe sau a unul
teatru al actorului de film, dar cred
ca un regizor poate şi trebuie sa-şi
faca o trupa a lui„.
Toma Caraglu: Daca Pintilie, sa
zicem, şi-ar forma o asemenea trupa
şi m-ar chema sa joc, nu m-aş duce?
Emmerlch .Schiffer: Greutatea
este ca regizorii buni fac el lnşlşi
puţine filme şi rar. Tn zece ani de la
debut, Liviu Clulel a facut trei filme.
Cam totl regizorii au facut cite 2-3
filme.
Irina PetrHcu: Daca un actor ar
lucra cel puţin, sa zicem, trei filme
cu acelaşi regizor, cum procedeaza
actorii şi regizorii de film din alte
tari, regizorul ar ajunge s6 cunoasca
bine actorul, poslbllltatile lui. slabi·
clunile. Altminteri de fiecare oata se
ia treaba de la lnceput.
Florin Piersic: Unii regizori lşl cu-
nosc lntr-adevar actorii. De pllda,Gopo.
ŞI-I solicita de la un film la altul.
Toma Caraglu: Şi Clulel,şi Pintilie,
şi Mureşan sau Mlhu lşl cunosc şi ei
actorii, dar„.
Florin Piersic: Dar mi s-a lntlmplat
sa vad cum un regizor lucreaza.cu un
actor fara sa-I cunoasca, fara sa-I fi
vazut ln spectacolele de la teatru.
Slnt multi
REGIZORI CARE NU MERG
LA TEATRU
Discuţi cu el şl-tl dai seama ca n-au
vazut cutare spectacol, nici cutare,
nici cutare. El se l11u dupa alţll ln
aprecierea actorilor, se Iau dupa ce
au vazut ln alte filme, dupa ce le-au
spus colegii.
Emmerlch Schiffer: Clnd faci cite
o proba la Buftea, se lntlmpla sa auzi
spunlndu-se: - Nu ţi se pare ca sea-
mana cu ce a facut ln cutare film?
Poate sa şi semene, daca al fost' tot
tu. Nenorocirea este ca regizorul nu
ajunge sa cunoasca bine un actor,
sa ştie ce vrea de la el lntr-un film
şi ce vrea ln alt film. Ca sa dau un
exemplu, Christian Jaque a lucrat tot
timpul cu G6rard Phlllpe. Pastrlnd
proporţllle, şi noi„.
Ion Besolu: De ce sa «pastram
proporţllle»?
Victor ltebengluc: Ba sa le pis-
triml
Emmerlch Schiffer: „.ŞI noi am
putea experimenta formula unor trupe
permanente de actori organizate de
regizori.
20
Toma Caraglu: Ne trebuie un sin-
gur lucru: continuitate, o unitate spl-
rltuala„.
Irina Petrescu: Eu nu cred lnsa
ca actorul trebuie sa joace neaparat
continuu, lntr-un numar foarte mare
de filme oarecare. Convln11erea mea
este ca fiecare actor trebuie sa lntu-
lasca el lnsuşl ln cite filme poate sa
apara, tlnlnd seama de receptivitatea ·
spectatorilor, care nu trebuie supra·
solicitata. Mal ales la numirul nostru
restrtns de filme, o apariţie prea frec-
venta ar consuma prea repede Inte-
resul publicului. Actorul trebuie sa-şi
prelungeasca, nu sa-şi scurteze durata
acestul Interes. Daca, de pildl, Inte-
resul publicului pentru Ion Besolu
justifica, sa zicem, apariţia 111 ln 15
filme, şi el se grabeşte sa atinga cit
mal repede aceasta cifra, !şi scurteaza
conştient sau Inconştient viata sa ln
film. Ma refer ln esenţa - sa flu bine
tnţeleasi - la dreptul şi la datoria
actorului de a-şi alege rolurile şi re-
gizorii cu care lucreazi.
Toma Caraglu: Mie ml se pare ca
aceasta este o teza falsa. Noi ne aflam
lntr-o perioada de formare. Nu putem
· trage concluzii definitive. Deocamdata
avem nevoie de un contact continuu
cu platoul, cu spectatorii
Ion Besolu: Altfel, daca actorii nu
joaca lntr-.un numilr mare de filme,
apare o neconcordanta Intre ceea ce
vrem sa facem şi ceea ce facem efec-
tiv - fllndci de la o vreme se spune
ci vrem s6 afirmam vedete. Atunci sa
leaflrmiml
Emmerlch Schiffer: Eu nu slnt
de acord cu aceasta Idee 11 aflrmirll
vedetelor şi nici cu publicitatea care
se face ln jurul el. E ln contradicţie
cu tot ceea ce vrem noi ln arta. de
douizecl de ani tncoace. Conceptul
de vedeta • legat de Ideea de mit şi
eu 1lnt lmpotrlva mlturllorl
Toma Caraglu: Nici nu se pune
problema mltLilul.
Emmerlch Schiffer: De vreme ce
se vorbeşte despre vedeta, se pune
şi aceasta probleml, flindci vedeta
Implica un cult care depişe,te Intere-
sul artistic real pe care-l prezlnti
actorul. Or, noua ne trebuie
FILME ADEVARATE,
MODERNE, NU VEDETISM
Victor Rebengluc: Probabil cil şi
actorii au lipsurile lor. Vin uneori
fira si fi studiat temelnic rolul, nu se
pregitesc cum se cuvine ln vederea
fllmirilor. Exista şi cazuri din acestea.
Noi ne-am referit la toţi factorii, dar
https://biblioteca-digitala.ro
de lucruri de felul acesta n-am prea
vorbit. Adevarul mare e tnsi ci noi,
la fel. probabil, ca toţi ceilalţi oameni
de creaţie. care colaboreazl cu cine-
matografia, la fel cu cineaştii lnşişl,
dorim - şi dorim cu ardoare, şi dorim
de mult- ca efortul nostru sa meargi
pe un filgaş mal spornic, si existe o
preocupare mal eficienta pentru a ln-
litura cauzele care dlminueazil şan­
sele de a realiza lucruri cu adevarat
mari. Pentru ca sa realizam lucruri
mari, noi, actorii, avem nevoie de
roluri mari şi de un sistem de colabo-
rare cu studioul «Bucureşti» astfel
reglementat Incit el sl permltl forma-
rea noastrl ca actori de film, dezvol-
tarea posibllltltllor pe care le avem.
Atunci clnd lucrezi, clnd lucrezi asu-
pra un9r roluri adevlrate, cum ni se
lntlmpli de pilda ln teatru, simţi cil
devii un alt om. Eu cred ca cinemato-
grafia noastrl ar putea sl devina şi
ea alta, Iar pentru asta, ln ceea ce ne
priveşte, am fi gata sa dam tot ce
avem mal bun şi mai ales ln noi.
IN LOC
DE CONCLUZII
Colocviul de faţl, ca •i cele
ce vor urma, nu au tn vedere
sl duci la formularea ad-hoc
a .unor concluzii exhaustive •i
nici .s i rezume ln clteva puncte
Imperativele dezvoltlrll artei
noastre cinematografice.
Am consemnat citeva mlrturll
elocvente, unele relutnd vechi
teme ale discuţiilor din prea.a
cinematografici - despre sce-
narii, despre climatul profeslo·
nai din studioul «Bucure,tl»,
despre mecanismele de lucru
ale studioului, despre condiţiile
reallzlrll unor opere clnemato·
grafice de mare valoare.
Astfel de mlrturil, opiniile •i
propunerile care le însoţesc, vor
face oricum mai cuprlnzltoare,
mal dinamici •i mai exactl ima-
ginea despre cinematografia
noastrl. Ele pot astfel sl stimu-
leze Iniţiative noi, unele de mult
-.teptate, necesare pentru aflr·
marea unei cinematografii dem·
ne de valorile ,1 prestigiul artei
,1 culturii romlne,tl.
Discuţie consemnatl de
Val. S. DELEANU

Dispare
CRONICA
FILMUL POLITIST?
CINE-
IDEILOR
Există oare la ora aceasta o problemă a filmului
poliţist? S-ar părea ci el !şi duce o viaţi de rentier
cuminte, firi nici un nor negru la orizont. Mulţumit
cu ambiţii modeste, nu riscă să lntlmpine deziluzii
prea grave. N-a cunoscut vreo epoci de mare glorie,
dar nici momente de criză. Ca popoarele fericite,
filmul poliţist n-are istorie. Realizările lui se lnşiri
aproximativ egale de la începuturile cinematografiei
pini astăzi, ocolind ctmpul experienţelor temerare
şi preferînd formulele lncercate şi cu reţetă sigură .
Daci regizorii nu-l cultivi în mod special, li frecven-
tează totuşi cu destulă asiduitate. Dovadă e chiar
producţia noastră şi planurile tematice ale studioului
Bucureşti.
Şi totuşi, o maladie ascuns!! se lasă ghicită îndă­
rătul acestei aparente s!lnitiţi atlt de înfloritoare.
Impresia generali e c!I producţia de filme poliţiste
din întreaga lume este ln creştere; genul are pu-
blicul lui fidel, ale cărui cerinţe nimeni nu se gin deşte
să le dispreţuiască, dimpotrivă.
Cine priveşte lnsi lucrurile mai îndeaproape va
constata ci, de la o vreme, se fac puţi ne filme poli-
ţiste propriu-zise. Genul lor e devorat treptat, dar
sistematic.de alte genuri. o ·autentlci anchetă detec-
tivi, cum a fost cea a Inspectorului Maigret din
Afacerea Saint-Fiacre, devine un eveniment. în
majoritatea cazurilor i se substituie «thrlller»-ul
(Psycho al lui Hltchcock), comedia poliţistă (Caldul)
filmul de spionaj sau cu gangsteri (Coplan 1,1 asumă
riscul, Am fost cîndva hoţ). Amintiţi-vă c!I MaiQret
se înfurie ilustra tocmai ultimul caz . Nu era vorba
atît de a dezlega un mister, cît de a confrunta două
metode cri minalistice. Constatarea ne duce lnsă
repede la o problemă v itală nu numai a filmului, ci şi
a romanulu i poliţ i st contemporan , care şi-a schimbat
în anii din urmă complet caracterul. Cine vorbea pînă
ieri de romanul poliţ i st se gîndea imediat la Conan
Doyle sau la Agatha Christie ca reprezentanţii cei
mai autori zaţi ai genului. Amatorii de literatură
detectivă ie rosteau numele cu un suprem respect.
Conan Doyle, Agatha Christie, S.S. Van Oine, Si-
menon erau autori tăţile cele mai înalte în clmpul
romanului pol iţi st, ca Balzac, Tolstoi sau Dosto-
ievski în cîmpul romanului obişnuit. Acum, aseme-
nea nume sînt citate cu o condescendenţi strivitoare
iar tipul de literatură care li se asociază e socotit
mort şi îngropat definitiv. Romanul poliţist ar ii fost
redus, datorită lor, la un simplu rebus mintal, pe
care cititorul era invitat să-l dezlege împreună .cu
detectivul, folosind exclusiv, cum zice eroul Agathei
Chrlstie, Poirot, «micile celule cenuşii». Viaţa ar
dispărea din asemenea exerciţii enigmistice, acţiu­
nea s-ar rezuma la o acumulare de date menite să
furnizeze soluţia posibilă a problemei, dar şi să o
ascundă totodată prin nenumărate piste false; pa-
siunile omenestl, instinctele. mediul delicvent s-ar
abstractiza în astfel de istorii artificiale, ajungînd
pură ficţiune.
https://biblioteca-digitala.ro
1 O anchetă care va
duce la clarifica-
rea misterioasei i·
dentităţi din Şah
la rege. Ion Besoiu
în rolul unui Sher-
lock Holmes mo-
dern.
2 «Tribulaţiile» lui
Belmondo şi ale
Ursulei Andreas
regizate de Phi-
lippe de Broca.
3 Un bun film po-
liţist de atmosfe-
ră e Ucigaşul şi fa-
ta, interpretat de
Zbigniew Cybul·
skl şi Ewa Krzy·
zewska.
SPRE O ALT A FORMULA„.
· Nu stîrnirea surprizei, care rezultă din aflarea
autorului nebănuit al unei f!lrădelegi ar constitu i
esenţa romanului sau filmului poliţist - afirmă azi
majoritatea teoreticienilor occidentali ai genului -
ci aventura omului modern în Imperiul violenţei şi al
crimei. Modelul adev!lrat, ei îl descoperii mai ales în
autorii americani de «dime novei» (broşuri detective
ieftine). Eroii lor descind direct din Buffalo Bill. şi
Nick Carter - scrie Boileau Narceiac (Le roman po-
licier, Payot, 1964) şi transpun aventurile preeriei în
lumea marelui oraş ; o asemenea schimbare de pers-
pectivă ar crea o imagine inedit!!, violent şi variat
colorat!!, îndrăzneaţă şi care ar corespunde unei sen-
sibilităţi noi. «Oraşul-ciupercă, şantierele, barierele,
maidanele sale, oraşul acesta derutant care poate
tot attt de bine să se preteze la ideile tr!lznite ale lui
Mack Sennett, devine uşor o junglă de temut, unde
totul e posibil, îndeosebi extraordinarul. Aici rămîne
puţin loc pentru jocurile inteligenţei. Cartierele lui
r!lu famate nu le poate explo.ra dacit un conchistadpr
anonim şi decis a trage el cel dintii». ·
«Cu Nick Carter începe epopeea omului singur în
metropola de scinduri şi beton». Neîndoios că o ase-
menea optică a adus o puternică notă realistă în ~
descripţia mediului care are curent de a face cu
poliţia. Au ·disp!lrut astfel din filmele ca şi din roma-
nele detective experţii criminalişti care dezleag!I
21

Hitchcock a obţinut efecte de groazl •i
cu alt gen de film dectt «pollcler»-ul clasic:
Pisările (dupl nuvela lui Daphn• du Maurler)
cu Rod Taylor ,1 Tlppl Hedren.
enigmele acasl ln halat ·şi papuci, fecioarele cuminJi
persecutate de adoratori tenebroşi şi asasinii stilat
spre a face loc call-"girls-uriior, omorltoriior d~
meserie şi oamenllo_r obişnuiţi ai legii. A aplrut
lntreaga fauna a delicvenţilor de drept comun pa-
tronii de baruri cu clienteli suspecta, tlinultori'i, in-
termediarii'. escrocii, avocaţii necinstiţi, fantajiştli,
denunţAtonl etc. între Ctlnele din Bukervllle şi
Du ~lflfl chez IH homme1, de exemplu, diferenţa
e unasl sub acest raport. Un exemplu excelent a
fost filmul lui Vllceanov, Inspectorul ae noapte.
Aici, anchetatorul îşi expunea cu o simpatici since-
ritate dificultlţile profesiunii .s~le, aspectele ei Ingrate
şi chiar amare, f!clndu-şl din public un confident.
9ar modificarea structurali pe care tinde al o sufere
filmul polltlat- nu se rezumi la mutarea lui ln aitl
ambianţi. «Romanul-problema - ţine sa sublinieze
Boileau-Narcejac - este ret:iel prin natura lui adap-
tării cinematografice. Raţionamentul nu e «vlzuah1,
mal mult, e ceva care nu poate fl exprimat «oral».
De lndatA ce Intervine «explicaţia» ln cinema, miş­
carea lnţepeneşte lntr-un sol de plan-fix triat si
plictiseala se abate asupra spectatorului. Romanul-
probleml, lent ln lnaintarea lui, monoton ln proce•
deele sale, n-a stlrnit de loc Interesul regizorilor şi ·
acei care şi-au asumat riscul de a aduce pe ecran
personaje foarte puternic tipizate ca Sherlock Holmes
Charlie Chan, Mr. Moto etc. n-au realizat declt opere
minore şi pur comerdale. Dlmpotrivl, o ancheta
realista, în cadenţl rapidl, scandata de urletul cau-
. ciucurilor care derapeazl şi de pocnetele plstoalelot
şi puştilor mitralieri e de la lnceput cinematograf tn
stare sllbatecA» (lbld.). Observaţia pune lnsl aici
ln discuţie lnslşl esenţa genului. Filmul poliţist-pro­
blema ar fi un nonsens cinematogratic, prin urmare
el e sortit sa dispari şi sl faci loc unei formule
complet opuse. După s'usţlnltoril ei, aceasta şi-ar
gAsi expresia în aşa-numitul roman «tought» ameri-
can, adicl romanul «vorbit» şi «de acţiune», amestec
de scenariu şi reportaj, al cărui pionier a fost Das-
hiel Hamett. Ancheta devine aici - zice Bolieau-
Narcejac - o căutare anxioasa a unui adevăr ascuns
şi poate inaccesibil. Eiistenţa individului ca atare
22
e pusA necontenit ln discuţie şi moartea pîndeşte
pini şi ln evenimentele pe care voinţa noastrl crede
ci le poate organiza. Modelul acestul now tip de film
poliţist ar fi Scarface şi formula lui a făcut şcoala.
CA aşa au evoluat lucrurile mai ales tn cinematografia Adesea, speculaţiile teoretice
apuseana nu lncape discuţie. Atît filmul, cit şi ro- asupra muzicii de film aravitea-
manul poliţlst,aproape ln lntregime,urmeazA evident zi ln jurul unor biete truisme,
acest drum. Reprezentanţii sit actuali nu mai slnt cu aer de «secreto fundamen-
Agatha Christie sau S.S. Van Oine. ci autorii de tale. Mlrturisesc:. q fi mai bucu-
«serie neagra», Aaymond Chandler, Peter Cheyney, ros si-mi formulez opiniile pe
Hadley Chase, Horace Mac-Coy. Filmul poliţist se viu, exemplificindu-le prin frac-
mlrglneşte de cele mai multe ori sA caute doar un m..,te din diverse filme. Even-
şir nesflrşit de «suspense11-uri ln exerciţiul violenţei. tual, s-ar putea crea ,i un film-
Chiar şi cinematograful francez ln care romanul-pro- eseu despre muzica de film
blemă se refugiase a fost nevoit sA se supună acestei (ar trebui $i un scenariu, fi-
legi şi Malgret se lnfurle sub semnul polemicii cu r8'te).
formula violenţei (metodele gangstereşti transplan- lntf'oun scurt articol din bui ...
tate la Paris) plăteşte pe o cale deghizată tributul
tinul Festivalului de ia Mamaia
slu aceleiaşi evoluţii. Faptul e atlt de evident Incit
un cineast inteligent ca Chabroi a lncercat sl~i dea 1966, m-am lisat ,i eu ispitit
o expresie limltl lntr-o recenta· peliculă mai mult ca descuia U$i deschiso, încer·
dacit Ingenioasa: Tigrului li place carnea prou- cind si demonstrez valoarea
pltl, renuntind complet la orice Intrigi, realizlnd o muzicii funqionale lmpotriva
lnllnţulre spirituală de «suspense»-uri pure. Toate celei ilustrative. Cer permisi~
pon~ifele genului slnt colecţionate, nu tnsl cu in- nea cititorului de a autocita
tenţia de a le Ironiza parodiindu-le, ci pentru a le citeva rinduri.
oferi prilejul sa existe ln «absolut», firi nici o tran- «A scrie mu.zid ilustrativă
ziţie stlnjenltoare explicativi!. înseamnl a realin echivalentul
sonor al imaainii. a o completa
O DII.EMA GREU REZOLVABILA
cu ea lnsqi, a cidea, deci, în
Prin radicalismul el, raportata la tezele menţionate, pleonasm. latl ce se petrece
experienţa lui Chabrol stlrneşte, fatal, o lntrebare. ln aceasti secven? - pare sl
Daci din ancheta poliţist!, problema dispare cu spunl muzica .multor compozi-
desAvlrşire, prin urmare spectatorul nu mai e soli- tori. muz.id'fie cu mijloace tra-
citat sA colaboreze la dezlegarea unei enigme, ce diţionale, fie «contemporane»,
mai r6mlne din specificul genului? Nu ne lntoarcem insl la fel de necontemporane
astf~l la serialul de altAdatl? Nu cădem ln simplul prin lipsa de funcţie cinematcr
«thriller»? Nu ne mulţumim doar cu o tipicii investi- sraficl. A scrie muzici funqio-
gaţie sociali lntr-un mediu particular cum e Sal-
vatore Glullano al lui Rosi?
·Partizanii noi formule de film poliţist vor găsi
foarte greu rAspunsuri la aceste nedumeriri legitime.
Daci surpriza descoperirii unui criminal nebănuit
care se ascunde pri'!tre personajele aduse tn faţa În obiectiv:
noastrJ nu mai există, interesul spectatorului pentru
ceea ce se lntlmplă pe ecran lnceteazl a fi de ordin
intelectual. Atenţia poate rlmlne la fel de lncordatA,
dare de altl naturi. Adversarii filmului poliţlst-pro­ MUZICA DE FILM
blemA lşi pledeazli cau~a susţlnlnd cil emoţia în faţa
unor producţii ca Tigrului li place carnea proas-
pltl sau Am fost clndva hoţ creşte considerabil.
Tn locul «micilor şocuri» provocate de descoperirile
clasicului detectiv abil, intervin estomacilrile violente.
Dashiel Hamett a adus cinematografului «frica nall lnseamnl a sensibiliza
viscerală şi contracţia ei · nervoasb - zic ei. Se imaainea printr-o detatare ac-
poate, dar pentru aceasta nu e nevoie neapArat de tiri a compozitorului. Unii r.,.
filmul poliţist. Hitchcock a obţinut efecte identice pe &iz.ori intuiesc primejdia muz~
cu totul alte cili, ln Plslrlle, de exemplu. Ce sA mai cii Ilustrative, dar, abordlnd
spunem de .Fritz Lang cu celebrul său M? unilateral problema, cer com-
Se ignora apoi ln asttel de afirmaţii şi altceva. pozitorilor ••>zisa muzicl in·
Clnd resping filmul-poliţlst-problemă ca prea cere-
bral, adversarii lui simpilficli tendenţios reacţia psi-
te1rad, care nu „ aude
(paradox ieftin de altfel), co-
hicii pe care el i-o provoacă spectatorului. A desco- mentariul discret, psiholo-
peri deodată lndiirlitul unui ins, cu care ne-am
1ic, de atmo9ferl etc. Gr ...
familiarizat şi despre care ne-am făcut o anume
Idee, o flipturii sceleratli, capabili de crimă, nu e
şeala e aceeaşi, deoarece se
numai o surprizli Intelectuală, ci şi o emoţie moralii ajunse, ln fond, tot la muzica
foarte vie. Ipoteza instinctelor criminale ascunse sub ilustrativi, paraleli cu imaai-
masca purtlirilor comune li lmplnge pe spectator la nea cinemato1rafici fi, prin ur·
o crispare interloarli la fel de acutli ca aceea a «sus- mare, parazitarb .
. pense»-ulul. A ftl ci cineva e un asasin reduce Nu renec-observafiile citate,
simţitor emoţia Imprevizibilităţii actelor sale. A sta dar ele constituie simple ade-
de vorbi ilni•tit sau a Intra ln relaţii sentimentale cu vlruri de calfabeo artistic, iar
crimlnail-posibili e o situaţie infinit mai neliniştitoare. sentimentul inutilitlţii unei u~
Exact aceasta a lnţeles Hitchcock ln capodopera lui, menea discuţii acum,mi tulburi.
Suspiciune. Pe asemenea efecte a mizat şi un bun De fapt, leaea e imposibil de
film poliţist de atmosferli Uclgllful fi fata, al regizo- chit fi pueril H) cauţi, pentru
rului polonez lanusz Nasfeter. Problema nu a de a el muzica de film · nu are un
aşeza neaplirat lntregul univers lnconjurAtor sub
specific:. e oricum un domeniu
regimul violenţei, ci de a sugera permanent primej- auxiliar (indiferent de nivelul
dia irupţiei lui ln viata cotldianil. O anchetă «A la
componistic). Soluţiile depind,
Maigret» poate deveni tot atlt de lncordetli ca o hotirlt, de s•izarea cdrecti a
intervenţie Intempestivii a lui Lemmy Caution, cu
personalitlţii recizorului. De
condiţia sil -nu se .rezume la pure raţionamente, să
nu-l lase pe asasin, o dată crima lnfliptultl, lntr-o unde $i marea lor pluralitate.
calmă aşteptare a dezleglirii misterului el, ci să-l ln cadrul acell'iqi articol, spu-
oblige sli se apere şi sli loveascli din nou, cînd se neam el unicul scop al muzicii
simte ameninţat. Slntem scutiţi atunci de demonstra- de film •t• si cmimezo ati·
ţia explicativă inalli, Tntr-adevlr plicticoasa şi con- tudinea reaizorului. modlli-
damnatli la efecte artificiale din Malgret fi afacerea tatea lui o.rtistici specifici. A-
Saint-Fiacre, şi avem tensiunea nelntreruptă din cest adevlr, pe care li estimez
LH Dlabollques, pelicula pe care a realizat-o în chip absolut (d8'i, la urma
Clouzot după un roman chiar de Boileau-Narcejac, urmei, • tot un loc comun),
«Celle qui n'6talt plus11„. Nu cred aşadar tn moartea atra,:e atenţia asupra necesit•
filmului poliţlst-problemli, o moarte pe care nu o ţii de a relativiza concepţia
poate dori declt spectatorul care nu vrea sA gin- muzicali individuali, de a o
dească la cinematograf şi cere o pilulă provocatoare
lirai 'i nuanţa. Desiaur, $i pe
de «emoţii tari•. Dar curlnd orice organism se obiş­
nuieşte cu asemenea preparate şi e nevoit, vrlnd-
nevrlnd, să recurgi! la tratamente mal substanţiale.
Ov. S. CROHMĂLNICEANU
https://biblioteca-digitala.ro
cea funcţionali, amintiti mai
sus, concepţie ce poate căpica .
dupl cazul re,cizorului, inter·
preciri multiple. Printr-o ri ...
turnare formalA a principiu·
lui funqionalitiţii (ad ici firi a-l
trăda, dimpotrivă), ~ crede că
o muzici perfect funeţională
pentru un film de Rene Clair
va fi mai ales ifuffl'a"ti'fi; potri-
vit viziunii particulare ce def...
n~te creaţia lui Clair.
Adecvarea mijloacelor pre-
supune o afinitate puternid a
compozitorului cu arta res:izo-
rului respectiv, o aderenţi spe-
ciali la ideile şi intenţiile sale.
Daci am reufit cumva o conso-
nanli destil cu filmul Duminid
la ora 6 al lui Pintilie (recizor
cu care am colaboraqi ln teatru~
se datorette unei anume rece~
civitlţi pe care o am pentru
talentul şi 1îndirea sa artistică.
Iar daci am reu1ic, se implici
indiscutabil şi calitatea filmu-
lui (r>-am · lncilnic muzică buni
la un film prost; doar invers e,
din picate, frecvent).
A1adar, ca si scriu pentru
un alt resizor (fie şi de valoare
e1ali cu Pintilie sau superioarl)
va trebui s....,i schim~ «for-
crite .rii
mulu cu una mai apropiaci de
substanţa aceluia. llustrlnd prin
absurd ideea, susţin d q fi
capabil si realizez o excelentă
partituri mută pentru Buîluel,
d.ruia ii repu1nl muzica de
film (poziţie lntr-un sens jusci-
ficaci).
Disponibilitatea stilistici a
compozitorului este, totu1i , li-
mitată. Sint convins, a1 oferi
muzici lamentabile lui Abel Gan-
ce, Asn-. Varda, Mircea Drăpn
sau Gopo (am ales intenţionat
personalitlţi foarte disparate),
nu pentru ci nu-i preţuiesc
îndeajuns ci pentru ci universul
lor artistic lmi este cu deslvlr-
şire inaccesibil.
Pe de aici parte - oridt ar fi
de m•chine cace1oriile didaC>-
cice - 1enurile lşi spun 1i ele
cuvlntul. lnt,...un film viitor, sl
zicem satiric, reiint de Pi""'
tilie, procedeele mele, experi-
mentate ln cel anterior - prin
excelenli liric - , nu vor mai
opera, apirlnd ca improprii.
E desperat lnsl ci, lnnoindu-se
prin aici specie cinematosrafică,
compozitorul va păstra amprer>-
ta sa. Dincolo de resizor 1i 1en
(e un fel de a vorbi), manifes-
tarea, mai mult sau mai puţirl
constanti, a unor inclinaţii, tn
elaborara imqinii sonore, tr•
buie 11 fie perceptibili.
ln ce ml priveşte, d eocamdaci
ml interesează lndeosebi dl·
socierea convenfionall a mu-
zicii de im31ine. - mijloc, după
intuiţia mea, lnzestrat a atinse
optim funeţionalitatea. Aş dori
ca rostul disocierii să fie bine
priceput: muzica de acest tip
nu se desolidarizează deeit apa-
rent de ima1fne, ea urmireşte
nu un contrut material (sus-
ceptibil de contra-sens), ci un
~ orpnic, un contact in•
dit cu pelicula, spre a lumina
esenţa Ideii resizorale.
De exemplu, in primul act
al filmului Duminici la ora 6,
nu departe de. 1eneric, ima1i-
nea din 1ari a fetei, care pri-
v~te impasibil, cu mina la falei,
- ima1ine ce se preta (super-
ficial) la o muzici difuzi, .«de
atmosferb - e stripunsi vio-
lent de atacul unui instrument
de percuţie mixat cu o hetero-
dini (si mi se ierte aminuntul
profesional). Evicind si comei>-
tez caracterul im31inii (în sine
nesemnificativ), am judecat-o
contextual 1i am vrut să enunţ,
prin aceast1 punctare frapanci,
percepţia tra1ică . a eroului,
care se va explicita mai tirz.iu,
ln actele urmicoare (de altfel
portretul fetei revine tale qua·
le). Sau, reaeţia viscerali a
Ancii la impu1dcuri, acea. cor>-
vulsie de vomi, cares--arfi cerut,
poate, intensificaci «realist»
prin svîcniturile vreunui cpa-
chet» de alămuri (cum proce-
dează William Walcon la moar-
tea lui Richard al 111-lea - ir>-
terpretat de Laurence Olivier),
am insoţit...o de cvasi-urna ex•
cutaci de pianul solo, ale cărei
sonoritlţi pure, cobiective», ni·
dljduiesc a fi contrib.uic la su-
blimarea spectacolului morţii,
proiecdndu-i simbolul. (Dealt·
minteri Pintilie a scontat efec-
tul, solicidndu-mi aici numai o
astfel de muzică. )
Se remarcă, fără indoiall, tn
Duminici la ora 6, şi nume-
roase abateri de la metoda diso-
cierii. Oe pildl, scena slrutului,
în ambianţa naturii de toamnă,
e tratată muzical cam ilustrativ :
o temi lentl, lichidă, executată
de violine ln resistrul acut.
Cadrul idilic o impunea. lnsi
antiteza apare lndati, căci fraza
evoluează intr-o intensitatesimo
fonicl, Imprevizibili, ancici-
plnd imasinea (unul din flash-
back-urile liftului). Sonoritatea
se stinse apoi pe lncepucul sec·
venţei «Ma1azinul de mirese»,
tn cursul cireia, de uemenea,
muzica a apelat mai mult la
cilustratiV» (terna lejeri, val-
nnci, la imbricarea Ancii în
rochie de mireasi 1i acordurile
celestei, la cobortr• ei pe sa.
ră). Ca şi ln scena sirucului, fac-
tura romanţioasi a imac:inii i""
terzicea o intervenţie subtilă.
cesteticb, a elementului muzi--
cal.
Venind vorba de flash-back·
uri -(care în treacăt zis, au in-
di1nat atica pe spectatorul cor>-
fuz), m'enţionez d banda sonori
I~ intovărişit variat, ocolind
corupondentul obstinaţiei vt.
zuale •i punlnd ln evldenţă
rolul structural, de articula-
ţie a naraţiun ii (deliberat di.,.
continui). Pe flash-uri au apă­
rut clnd zsomoce autentice («de
serviciu»), clnd muzici de o,...
chescri, cind muzică sofistică.
Pentru concluzie (ultima cobe>
MANNHEIM
rlre a liftu lui, dupl moârcea
Ancii), am utilizat un amplu
aparat orchestral de coarde 1i
percuţie, plus suflicori de lemn,
experimentînd mijloace de i~
strumenta.ţ i e prin care am si·
mulat muzica co n cretă, lipsa
sunetului muzical (am suspen-
dat cocodaci orice zsomot de
sonorizare). Majoritatea sp<G-
tatorilor au apreciat acest mo-
ment de muzici drept cel mai
su1estiv din întrecui film . Per-
sonal, r esret de a fi suprapus,
ulterior inre,istririi, un ţiuit
electronic coboritor, prea m•
canic-corespunutor cobori-
rii liftului. lmi rep roşez stri-
denţa adecvăr ii directe la im;o.
cine a acestui element, pe are
li consider astăzi nefuncţional,
exterior.
Revenind la Bunuel, folosirea
exclusivi a zaomotelor are fan-
se artistice., cu cond iţia a zao-
motele si fie slndice componis-
tic. Nobila excepţ i e făcuci de
Builuel. spre obţ in erea desă­
vlrşitei austeritlţi sonore (li
mai sint excepţii , bunăoară Dia-
mantele nopţii al lui Nemec),
nu lnseamnl, lnsi, ci muzica
de film sucombi. Aportul ei mi
se pare Inei actual. Mai mule :
cum filmului li este familiari
convertirea duratei Tn spaţ i u,
muzica e aptă să slu jească adinc
cinematoarafia. Nu-:i de mirare,
el Alain Resnais, strilucit anu.
zician al im1.1inii:a, căruia fi
este caracteristici problematica
comprimlrii timpu fui în spaţiu
,i, deopotrivă, cea a alinării sp;o.
ţiului ln fluic.ul memoriei, se
preocupă intens de aleserea
compozitorilor sii 1i de indi-
caţiile muzicale.
Ca lncheiere-deoarece pro-
punerea unui interviu nu mi-a
suris - voi rispunde neintr•
bat : Cele mai frumoase muzici
de film auzite de mine pini ln
prezent sint melodia lui Chaplin
din Luminile oratUlui, muzt--
ca lui Giovanni Fusco din Hi·
ro1hima~ mon amour fi be~
zile sonore ale lui McLaren.
Radu CĂPLESCU
https://biblioteca-digitala.ro
1·966:
...
un
festival
formulă
triplă
Acum cincisprezece ani erau
foarte puţine festivaluri lnter-
naţlonale ' de film •I ele se ocu-
pau exclusiv sau ln deosebi de
filmele de metraj complet. Fes-
tivalul de la Mannhelm a Intro-
dus pentru prima oarli formula
festivalului de filme de scurt
metraj, ridiclnd astfel prestigiul
scurtmetrajului nu numai la ran-
gul de artll independentll ci şi de
artli Importanta, cu semniflcatie
lnternatlonalil care creeazil u-
neori valori mult mal autentice
decn tradiţionalul film artistic.
De clnclsp·r ezece ani a-au
schimbat multe ln oraşul de pe
Rin. Festlvalurlle de scurt me-
traj a-au lnmulţlt ln lumea 1!1-
treagA mult peate nevoile reale.
Dezvoltarea continua a acestor
manifestiirl depinde astlizl ln cea
mal mare miisurli de glialrea u-
nul 11peclflc propriu, diferenţiat
de alte manlfestlirl asemlinA-
toare.
La Mannhelm, firi lndolală
acest specific a fost descoperit.
Pe ltngl tn1dltlonalul concurs
de fllme scurte s-au mai adlu-
gat: un concurs de debuturi de
metraj complet ale foştilor crea-
tori de scurt metraj •I trecerea ln
revlstli a filmelor care au cucerit
Grand Prix la alte festlvalurl de
scurt metraj.
FILMELE
DE LUNG
METRAJ
ALE FOŞTILOR
CREATORI
DE SCURT
METRAJ
ln domeniul debuturilor situa-
ţia a fost satlsfiiclitoare. Con-
cursul acest11 lndepllne•te ln pri-
mul rlnd funcţia sociali de a faci-
lita trecerea la lung metraj a
creatorilor expuşi mal puţin pinii
ac11m la acţiunea brutalii a legi-
lor pleţll. Pe de alti parte, aceas-
ta competiţie unde se poate pri-
mi un premiu doar o datli ln
cu
viaţii,stimuleazil talentele tinere
'' pronoaticheazil oarecum asu-
pra viltorului lor.
Daci admitem deci aceastll
funcţie de «proorocire», atun~I
cea mal linlştitll ln ce priveşte
vlltorul el poate fi cinematogra-
fia cehoslovacii care cucereşte
al patrulea an la rlnd, Marele
Premiu, de data asta cu filmul
lui Jirzy l\l!enzl Trenuri puse
special sub observaţie.
Este o poveste oarecum auto-
biograficii, care se petrece lntr-o
micii garii, Kostomloty, ln perioa-
da de ocupaţie. Ocupaţie care la
lnceput nu se reslmte,ceea ce pe
spectatorul polonez, de pililli, li
•ocheazii puternic. Ecranul este
ocupat ln gros-plan de nelinl•tlle
erotice ale er6ulul la vlrsta de
maturizare. ·
Fiimui lui Menzl nu construieş­
te super-oameni, ln schimb de-
monstreazli ci un om e alcAtult
mai complex; chiar daci e erou ,
tot din carne şi oase e Ilicul.
Clnd rAzbolul ajunge ln sflrşlt
la gara Kostomloty, actiunea ia
o lntorsAturli cu totul nea,tep-
tatA, dar consecventA Ideii de
bazi. Menzl a !Acut un fllm arhl-
ceh. Un film excelent.
Principalul concurent al lui
Menzl a fost polonezul Janusz
MaJewakl, cu filmul Subchlrla·
r:r~e~ ~:s~fnd~~t ş~t~~c~ut~nt:.
8
resuri neliniştitoare. Un om de
•tlinţli nimereşte flirli voie lntr-o
casii cludatA, locultli de femei de
diferite virate şi temperamente.
Juriul Criticii Internaţionale
FIPRESCI a acordat laurii dl lui
Majevakl pentru sarcasmul şi
umorul acestei pellcu1e. .
P[emiul speciei al lurlulul a
fost decernat belglanulul Andre
Delvaux pentru Omul cu capul
ras- un studiu inegal, dar exce-
lent pe alocuri, al psihicului dez-
echlllbrat sub lnrlurlrea Ul'!ei dra-
1
goste tAlnulte.
Hollywood-ul nu a trimis nimic,
probabil nu lntlmplAtor, de vre-
me ce, ln condltllie lui de produc- ~
ţie pe bandil, unde fiecare rlls-
punde numai pentru partea exe-
cutatil de el, lnailşi noţiunea de
debut regizoral este ceva, cu
totul deosebit de cea din Europa.
ln schimb, ca ln fiecare an1
 am văzut un nou reprezentant al
«lndependentllor» new-yorkezl.
De data aceasta a fost filmul lui
S. R0-chlln, Valll, care povesteş­
te cu multă virtuozitate cum o
amer icană trăieşte cu sotul el
într-o · cocină în apropiere de
Neapole împreună cu un număr
respectabil de vulpi, gîşte şi
porci. Blnelnţeles că acest gen
de inactivitate are o Ideologie
oarecare; cic6, în sflrşlt, asta ar
fi libertatea, adică eliberarea o-
mului de societate, eul Iliră !rine
etc„ Am fost de-a dreptul jenat
de această descriere a convie-
ţuirii conjugale. Un film pe care
ar trebui să-l vadă doar cuno-
şti nţele cele mal apropiate ale
eroilor. Pentru ceilalţi e penibil.
Pe lingă simpaticul studiu Anii
fierbinţi al Iugoslavului D. La-
zic, aportul -cel mal Interesant
1-a adus Unara cinematografie
din Germania occ i dentală. Fiim e
ca Deapirflrea de trecut al lui
Kluge, Jimmy Orpheua al lui
Kllck, precum şi documentarul
Miracol la Milano al lui Strohl
slnt demne de a fi reţinute. lm-
preună, toate aceste pelicule cre-
ează o serioasa trambulină pen-
tru o clnstltii cinematografie vest-
germană , caracterizată de o oa-
recare lipsă de Imaginaţie, dar
avlnd totodată metode moderne
de analiză care aprofundează
subiecte proprii: consecinţele
morale şi sociale ale prosperlty-
ului material.
LAUREAŢII
PRINCIPALELOR
· FESTIVALURI
ALE
ACESTUI
AN
Pentru premiul FIPRESCl,de-
cernat laureaţilor altor festiva-
luri de scurt metraj, au concurat
opt filme, printre care polonezul
Aripi (regizor L. Pulchny), film
de desene animate, «finalistul•
de la San Sebastian, care însă
nici prin ideea fabulei, nici prin
soluţiile plastice nu li egaleazii
pe Lenlca sau Szczechura.
ln fruntea acestei categorii a
ajuns. fără nici o greutate lau-
reatul de la Veneţia, Jocul de-a
rlzboiul, al englezului P. Wat-
kins care a tratat pledoaria-aver-
tisment Im potriva pericolului ato-
mic sub formă de reportaj. Da-
rea de seamă televizată asupra
consecinţelor Imediate şi secun -
dare ale unul atac atomic asu-
pra Angliei este realizata de
Watklns atlt de sugestiv, atlt de
«adeviirat», Incit se poate com-
pari). numai cu celebra emisiune
de radio a lui Orson Weiles des-
pre Invazia martienllor, · care a
fost crezută de lntreaga Americă.
Jocul de-a rizbolul a fost bine
secondat de Ultimele ·scrisori
ale sovieticilor Ştoicev şi Kuliş,
Grand Prix la festivalul de la
Cracovia. Publicul german, cu
toată s.erlozitatea şi concentra-
ţia necesară, a vizionat acest
pasionat film antihitlerist, com-
pus din citate extrase din scri-
sorile şoldaţilor asediaţi la Sta-
lingrad şi din fragmente de filme
de rllzboi realizate de SS-Pro-
paganda-Staff eln .
Spectatorii rafinaţi al festlva-
.lulul nu s-au lbat sugestionaţi
de autorităţi şi l-au fluierat pe
laureatul Festivalului din Berlinul
~~s~~~. '~~~li~~ :ur:~~~d~~ d~
căldură cel d8-lll doilea film de la
Tours, Suprafaţa plerduti, al
Doloresel Grasslan, o poveste
geodezico-filozoficădespre un
conflict Intre raţiunea
şi dogmatism.
siinătoasă
IN
SFIR$1T,
SCURT-
METRAJUL
ln concursul «normal» de fil-
me scurte nu au fost prea multe
revelaţii . Un număr mare de lu-
c rări s-a ocupat de tineretul de
a stăzi şi de aşa-zisa lui enigmă.
Fiimui englezesc despre Rol-
ling Stones, realizat ln numai
două zile , a l nregistrat formele
exterioare ale adoraţiei Isterice
fată de idolii moderni, dar consti-
tuie un serios pas lnapol faţă
de filmul canad ian despre Paul
Anca, ln care se lncearcă o ana-
liză socială şi chiar psihologică
a acestul fenomen .
Pe aceeaşi arie tematică s-a
înscris şi cel mal frumos film al
festlvaluful, Tinereţea, al regi-
zorulu i francez Forgency, des-
pre o micii bale r ină al cărei prim
recital public se termină cu un
fiasco.
Secolul nostru s-a strecurat
blnelnţeles ln cinematograful fes-
tivalului ln fel şi chip. Deseori
lnsă contemporaneitatea a fost
speculată numai prin ansam-
bluri de montaj alcătu ite din foto-
grafii vechi şi noi, realizatorii
lor imaglnlndu-şi - optimişti -
ci din aceste lmperecherl, de
multe ori şocante sau chiar hao-
tice, vor rezulta ca printr-o mi-
nune nişte concluzii adlncl şi
zguduitoare. Ca un revers al
acestei maniere s~a relevat fil-
mul american Timpul licuate·
lor: fără nici o ornamentaţie re-
gizorală ne-a fost arătată bestia~
lltatea armatei americane ln Viet-
nam, lăslndu-ne o impresie pu-
ternică . ln schimb filmul apro-
piat ca ideologie de acesta, Si
atriluceaaci,despre demonstra·
tia a 25 de mii de americani la
Washington, ln fata Casei Albe,
împotriva războiului din Vietnam,
a transformat un subiect mare
într-o pălivrăgealA deşarta .
Metoda de anchetă, de Intre-
bare directă a celor I nteresaţi,
de căutare a adevărului, apro -
piată de estetica televiziunii, mo-
notonă din punct de vedere vi-
zual, a repurtat totuşi mal multe
succese declt ne aşteptam . De
plidll, filmul Alegeri (RFG), re-
alizat · cu mult6 intellgentA de
Şcoala Superioară de Textile
din Ulm. Aceeaşi estetică asce-
tică s-a repetat şi ln Comu-
niunea sufletelor, un reportaj
angajat despre festivalul lon-
donlan al poeţilor-beatnici, pe
buzele cărora onomatopeele da-
daiste se lnveclnau cu Invective
la adresa odiosului războ i Im-
potriva Vietnamulu i.
ln sflrşlt, animaţia. Aici ln mod
Indiscutabil predomină cehii. De-
pozitul de sicrie (regizor J.
Szwankmajer) o pastişă lmpo-
trlva războiului a apelat la url-
ţenia, riscantă din punct de ve-
dere plastic, a păpuşilor de iar-
maroc. ln schimb J . Brdecka
a exprimat foarte subtil tragedia
trecerii timpului în Farmecele
dragostei. El a folosit un desen
amuzant pentru o parabolă tristă
despre soarta umanităţii pe pă ­
mlnt ş i a arătat că silueta cara-
gh i oasă , schit.ală din clteva linii,
poate fi tot atlt de expres i vă ca
şi Greta Garbo.
Jerzy PLAZEV'SKI
https://biblioteca-digitala.ro
LA CE SLUJESC
.Ca .multe alte genuri de
manifestare culturali, nu
puţine featlvalurl cinema-
tografice au devenit oblec·
tul unor sforirll considera·
bile''· ca rezultat al a mea·
tecului .din nenli mirate al·
te domenii de activitate,
tind si·•I plardi I mportan·
ta lor de sela mograf artistic
fi unei anii mite dlaclpline.
lncerctnd •·•I salva tnca·
sirlle ce se impuţlneazl,
producitorii din principa-
lele ţirl cu Industrie cine·
matograflci din occident
a"au unit tntr·o .organizaţie
mondiali nlimlti FIAPF
(Federaţia Internaţionali a
Autorilor ,1 Producitorllor
de Fiim - N.R.) care i n-
cearci ai co.ntroleze ace•·
te .mecanisme de leglturi,
dar care nu a reu,lt dacit
ai fini pe loc o situaţie
viclati: amestecul dur al
producitorllorln bucitirla
featlvalurllor, amestec e·
xeraat prin controlarea lor
,1 retezarea oricărei lncer-
cirl din partea unor direc-
tori curajo•I de a face ca
festivalurile al devlni un
ctmp de experienţe pentru
Dreptul privat al regizorului grec Michael Papas,
un nou mecanism de legi·
turi, un mecanla m ceva
mai ln acord cu necesiti·
tlle noului cinematograf ,1
ale noului public.
OPINIA PUBLICA
$1 FESTIVALURILE
Una dintre forţele cele
.mal Importante pentru no·
ul cinematograf este opi·
nla publici, fi pentru ·1n.
fluentarea el pot fi folosite
festlvalurlle. Spectatorii
au o ln.c redere Instinctivi
ln premiaţii aceator :mani·
featirl (chiar şi clnd n-ar
fi cazul - unele Jurii fiind
la fel de supuse presiunilor
cei merclale •I Iuirii de po·
zlfle ln lupta de care po-
meneam: mal sus, ca ori ca·
re alţi cineaftl) - Iar featl-
valurlle defln excluaivlta-
tea . creirll, tn Jurul unul
film sau a unei nol.mlfciri,
a unei anumite atmosfere.
FESTIVALURILE ?
De aceea, directorii festi-
valurilor pot fi flcuţi direct
rlspunzitorl, tntr-o anumi-
tl.mlauri, pentru viteza cu
care se pot opera schimbi-
rlle. Pe umerii lor atlrnă
greutatea hotiri rllor pe ca-
re nu l ntotdeauna realiza·
torll le pot lua asupri-le,
hotlrlrl de care realizatorii
nici nu ar trebui ai se pre-
ocupe.Hotlrl rl pentru prac-
ticile cinematografului de
.mîlne.
Noul festival este o vi-
trini a tot ce este nou ,1
Interesant în ci nematograf
firi a se ţine seama de
fal ml ,1 publicitate. Este
un loc ln care te duci ca sl
vezi ce a realizat ln cine·
matografie tineretul din
toate firile. Filmele ce vin
aici , cel mal adesea nu au
actori fal mofl, nu au costat
prea mulfl bani, nu sint ln·
conjurate de cancanuri fi,
de multe ori, alnt de ase·
.menea facturi Incit nu vor
f i de la bun tnceput foarte
accealblle publicului larg.
Cu toate acestea, ele alnt
cinematograful de mline,
pentru ci anaaiează fiinţa
umani într-un mod dife-
rit, .mal profund. Se pre·
vede ln curlnd producerea
unei diviziuni decisive: fli·
.mele distractive, produse
pe scari . mare, care vor
deveni o parte din industria
generali de dlverthi mente,
ca fi fotbalul, cursele de
cal, etc. ,1 fli mele serioase,
realizate pe acari. mal:mici,
ce vor gisl.metode noi pen-
tru a albnge la un public
poate .mal reatrlna, dar.mal
interesat. Aceste fli me vor
fi, poate, proiectate atunci
ca fi lnreglatrirlle.muzlca·
le de care te bucuri acaai
tn repetate rlndurl, de cite
ori vrei, .Iar lntregul sistem
al cinematografelor va de-
veni perimat. Festivalurile
de tip vechi pot continua
tn acest caz al aerveaacl
filmelor de dlvertl•ment;
festivalurile de tip nou pi·
•e•c de pe acum spre o in·
ţelegere a filmului ca o
for ml profundi de arti, ca
•i .muzica, poezia, artele
grafice fi plastice.
$1 ACUM, SALONICUL •
intoc mai precum festi-
valurile din Pesaro ,1 Ber-
ga mo în Italia, ai clror
directori de. asemenea au
refuzat ln : mod ferm coatl·
altoarea bunivolnţi oferi-
tl de FIAPF, Salonlcul a
acceptat rlacurlle prin care
trec tofl cel care li resping
limitativa supervizare, ,1
anume. de a nu primi nici
un fli m din partea produ-
citoriior .,.-: me mbrl FIAPF.
El a demonstrat, din pri·
.mul siu an de · existenţi,
ci prin aplicarea unor crl·
terii concrete de apreciere,
prin contacte personale cu
realizatorii (fi nu cu orga·
nlzaţllle producitorllor sau
agenţllle de difuzare), fo·
loaind oameni conftientl
de noile tendinţe, prin per·
aeverentl şi onestitate, ea·
te pe deplin posibil al se
alcitulasci un program ca-
re se caracterizeazi nu nu·
.mai printr-o frumoasl .me·
dle calitativi, dar conţine
,1 clteva reale perle. Daci
ne gindlm citi clneqtl de
aea.ml au fost dlapufi ai·fl
trlmlti filmele lor aici, re·
iese clar ci formula noilor
festivaluri a fost experl-
: mentati Intens la Salonic.
Fiimeie au fanse de a cu·
ceri aici un premiu, chiar
daci au .mal fost prezenta·
te ln alte .manifeatiri lden·
tlce, chiar daci nu au fost
realizate in anul respectiv,
chiar daci nu reprezlnti
oficial vreo ţari. Singurul
lucru ce pare. a conta ln
selectarea unul fli m pentru
acest festival, este calita·
tea sa Intrinseci. Desigur,
este unicul lucru ce ar tre-
bui si conteze.
Salonlcul face parte din
frontul de ,oe al noilor
festivaluri, fi va lua - pro-
babil- asupri·fi o sarcini
de :mult timp necesari, o
tentatlvl de formare a u-
nei uniuni a festivalurilor,
pentru a contracara uni·
unea producitorllor.
Salonicul este din punct
de vedere geografic'' cul-
tural Izolat de zonele prin·
clpale ale. glndlrii fi crea·
tlel cinematografice euro·
pene. Chiar ln Interiorul
Greciei el pare ci duce o
lupti grea fi adesea lzo·
lati pentru principiile ••·
le. El este finanţat de un
for strict ccimerclal, Tirgul
din Salonic, o :mare Intre·
prindere Industriali ce pro·
moveazi o producţie forte
ln scopul unei vtnzirl forte.
Dar Izolarea sa este aplen·
dldl, este un exemplu de
curaj ,1 de luclditate, de
perspectivi ,1 angajare.
Mllne el va plrea n.o rmal;
astizl el este un mic ml·
racol.
Gideon BACHMANN
 MOSCOVA
Maşina aleargă pe Istorica şosea a
Volokolamskulul. Lăsăm, undeva tn
dreapta, monumentul panfiloviştilor
căzuţi aici în 1941 şi, pe lingă pădurile
aurite de cea mal clasică toamnă ru-
sească, ne îndreptăm spre satul Te-
reaievo. Aici, la 160 kilometri de Mos-
co.va modernii, lîngă un vechi şi bine
conservat Kremlin cu o b i serică de
mare frumuseţe, a fost reclădită, din
carton şi placaj, Moscova romanului
lui Tolstoi. Toate decorurile necesare
părţii a 111-a şi a IV-a din Rizbol ,1
pace stnt lntinse pe o suprafaţă de
clteva hectare.
SE FILMEAZA
INCENDIUt. MOSCOVEI
Impresia de straniu e multiplicată
de prezenţa insolită a cltorva vechi
avioane, plasate strategic în funcţie
de necesităţile de vlnt ale regiei, prin-
tre palate şi izbe. în realitate «haosul»
ascunde o muncii organizatorică uri-
aşă, «planning»-ul cel mai strict. Ma-
chetele pentru filmările combinate
stau alături de faţada casei Rostovilor
şi de parcul său aristocratic, de bise-
rici şi de decorul uriaş în care se va
desfăşura marele bal. Strada «princi-
pală» e lnchisă de o mlaştină în care
soldaţii francezi vor fi prinşi într-o
ambuscadă. Tunuri şi chesoane de
artilerie stnt împrăştiate peste tot. Pe
baza unui plan detailat, fiecare planta-
ţie de decor foloseşte in trei sau patru
cadre, tndepllnind funcţii multiple. Pe
lingă noi trec, clntlnd un vesel cîntec
militar rusesc, clteva escadroane din
vechea gardă. În ciuda soarelui, e
destul de frig şi nelnfrlcaţii mustăcioşi
şi-au pus, peste uniformele pline de
găietane, mantalele cenuşii de infan-
terişti sovietici. ln «Moscova» lui Bon-
darciuk trăiesc şf cîteva sute de pom-
pieri înarmaţi cu cele mai moderne
mijloace de combatere a incendiilor.
Au început filmările la «incendiul Mos-
covei» şi ei au sarcina de a pune la
punct o bună organizare a marelui
ptrjol, cu pbtrarea strictă a legalităţii
privind prevenirea incendiilor.
NU NE OPRIM
NICI MlCAR
PENTRU A FACE BILANŢURI
Acest film continuă sa fie şi pentru
1967 una din producţiile noastre de
masă, ne spune A. Rekemciuk, r,edac-
tor ·şef al Mosfilmului. Atenţia noastră
se concentrează acum tn special asu-
pra a patru producţii care se lucrează
efectiv: e vorba, în afară de Rlzbol
•I pace, de filmul lui I. Ra izman,
Timpul framîntlrllor şi speranţei
(film care continuă Comunistul şi
care este principala noastră lucrare
închinată celei de-a 50-a aniversări
a Revoluţiei din Octombrie), de Ana
Karenlna al lui Zarhi şi de Arena a
regizorului Samsonov. Asta nu în-
seamnă, desigur, totul. Vom produce
DE LA TOLSTOI LA ILF SI PETROV
ln 1967,31 d·e filme artistice şi 10 filme
pentru televiziune.
Sînt practic terminate Albolit 66 al
regizorului Rolan Blkov, Rubllov al
lui Tark9vski şi O poveste amara al
cuplului Alov-Naumov, după o nuvelă
de Dostoievski. ln planul nostru pri-
vind viitorul imediat sint lnsctise clteva
coproducţii. Seria coproducţiilor cu
ţările socialiste a fost deschisă de
filmul lui Francisc Munteanu, Tunelul.
Pentru 1967 sini prevăzute coproducţii
cu cinematografia maghiara, mongolă
şi bulgară. O producţie sovieto-ita-
llano-germană (R.F.G.), S.O.S.,ln re-
gla lui Kalatozov, cu «staruri» din
Italia şi R.F.G„ va avea ca subiect
salvarea ln 1928 a exped iţiei polare
Nobel, pe care o recentă şi vie discuţie
din presa occidentală, născută de
descoperirea unor noi documente, a
readus-o în actualitate. <Warner Bross»
a cerut studioului Mosfilm o Viaţă a
lui Cealkovskl, iar împreună cu Oino
de Laurentiis pregatim un film, în
regia lui Blasetti şi pe un scenariu
de Mihailov-Satrov, despre planul de
răpire al lui Roosevelt, în timpul confe-
rinţei de la Teherah, operaţie diversio-
nistă pregătită de spionajul hitlerist.
Cum se întlmplă pretutindeni ln
cinematografie, datele calendaristice,
fle ele chiar esenţiale, ca de exemplu
31 decembrie, nu înseamnă nimic din
punct de vedere al activ ităţii studiou-
lui. Nu ne oprim o clipă, nici măcar
pentru a face bilanţuri.
UZINA DE LA «MOSFILM»
Adevăr pe care ·11 ver ificăm ln primul
rlnd pe platouri. Pe unul din cele mai
mari, se construieşte impozantul circ
care constituie cadrul Arenei lui Sam-
sonov. Pe regizor 11 găsim în şedinţă
de colectiv, punlnd la punct ultimele
detalii ale planului de filmări.
ln ceea ce priveşte Ana Karenina,
lucrurile slnt mai avansate. ln atelie-
rele de croitorie, Ana face ultimele
probe ale costumelor pentru scenele
ce se vor filma la Len ingrad. Tatiana
Samoilova trăieşte mari emoţi i, aştep­
tlnd părerea regizorului Zarhi despre
primele sute de metri de peliculă.
Marturlseşte că de trei ani e preocu-
pata ln exclusivitate de acest rol, care
lnseamnil pentru ea un foarte greu
examen. Pe Zarhi li găsim infinit mai
calm, după vizionarea ultimelor scene
turnate, care li satisfac.
«Ana Karenlna - spune Zarh i -
este un imn închinat adevărulu i iubirii,
nevoii de dragoste atit de profund
umane. Versiunea cinematografică va
fi, ca manieră, o lucrare «clasică», şi
asta nu pentru că aş avea ceva împo-
triva mijloacelor «moderne». ln ultimul
meu film, după Aksionov, am încercat
tocmai o rezolvare «modernă», într-un
limbaj apropiat. ln Ana Karenlna voi
utiliza tot arsenalul clasic al cinema-
tografiei şi, privind ceea ce am făcut
pin! acum la film, îmi dau seama că
ln felul acesta izbutesc un lucru foarte
nou».
https://biblioteca-digitala.ro
Biserica din fund e biserica vechiului Kremlin din Tereaievo. Dar
strada, una din multele străzi ale orăşelului lui Bondarciuk, este decor
construit pentru a arde în marele incendiu al Moscovei. ·
Volga lui Bondarcluk înregistrează zilnic cîteva sute de kilometri.
R_egizorul e în continuă mişcare supraveghind uriaşa muncă de orga-
nizare cerută de dimensiunile superproducţiei Război şi pace.
OBIŞNUITELE EMOŢII realizată. şi atmosfera generală a filmu-
ALE PREMIERELOR lui descind direct şi fără încercări de
«cuminţire» din spiritul autorului «Fra-
Trăim, alături de trei regizori tineri, ţilor Karamazov». lnţelegi după vizio-
emoţia acestei confruntări . ln sala nare, că el e părintele lui Kafka, şi
mare de proiecţii a Mosfilmului nu numai al lui.
primii 2 OOO de spectatori fac cunoş­ «Dostoievski, spune Naumov, a făcut
tinţă ln avanpremieră cu filmul lui critică socială, dar a făcut-o ln felul
Rolan Bîkov, Albollt 66. Filmul, în lui, cu nota sa specificii. Exista scrii-
culori şi pe ecran lat, este un film- tori care construiesc caractere, tipuri,
revistă al ciirul pretext e clasica po- şi există Dostoievski care creează
veste a bunului doctor Aibollt (Aumii- personalitaţl. Tolstoi e grandios şi
doare) care vrea să vindece maimu- cuprinde ln braţele lui vlnjoase lumea
ţele africane bîntuite de o cumplită întreagă. Dostoievski creează însă o
epidemie. Ideea lui Gopo din Harap lume a lui. El lnsuşl spune undeva:
Alb, demitificarea eroului de basm, «Lumea mea fantasmagoricii e mai
este prezentă alături de lncercarea reală dacit realitatea». Noi, ca oameni,
de a face acelaşi lucru ln ceea ce lucrlnd filmul, ne-am eliberat de multe
priveşte posibilitaţiJe vrajitoreştl ale lucruri rele».
cinematografiei. Aibolit şi geniul riiu-
lui, Sarmalei, slnt aduşi mereu la pro- SE CAUTA
porţiile lor umane, o dată cu regizorul UN OSTAP BENDER
care, asemenea prestidigitatorilor te-
ln chip fatal, lntr-una din zile, mă
rorizaţi de glndul că ar putea fi acuzaţi
rătiicesc pe culoarele fără sfîrşit şi
de misticism, !şi arat! secretele după
dispuse atit de derutant ale Mosfilmu-
fiecare număr. lui. Zeci de oameni aleargă în toate
Filmul lui Alov-Naumov, O poveste
direcţiile, purtînd spre birouri şi din
amari, după Dostoievski, ne-a fost birouri hlrtil, bucăţi de peliculă, •foto-
prezentat dupa montaj, lntr-una din
grafii. O micuţii etichetă mă ţintuieşte
sălile de lucru. El confirma pe deplin
locului: «Viţelul de aur». Pentru toţi
interesul continuu al publicului faţă admiratorii lui Ostap Bender, iată o
de evoluţia inseparabililor autori. Este
ştire la ecranizarea Viţelului de aur.
poate prima ecranizare într-adevăr
Deocamdată regizorul Şvarţ caută un
dostoievskiană a unei opere dosto-
Ostap Bender.
ievskiene. Dincolo de orice defect de
construcţie, galeria d~ tipuri magistral Adrian RIZA
25
«Filmul pe care ii fac acum este un basm, dar de fapt toate basmele au un stm'bure - măcar un sîmbure - de adevăr».
ROMA Arată obosit. Poate şi din cauză că a
lăsat sa-I crească o barbă nelngrljltă .
Rosi despre Dar a avut - se ştie - o vară grea:
două luni tntr-un peisaj dezolant din
Apeninii sudici, la distanţii de o orii cu
maşina de oraşele cele mal apropiate
- Bari lntr-o parte, Materii ln cealaltă
A FOST - fllrll apll, firii un fir de larbll pe o razii
de kilometri lntregi, numai lntinderea
galbena a clmpurllor secerate. Lucrul
începea dimineaţa devreme, la răsări­
tul soarelui, şi sflrşea pe la opt seara,
zece, doulsprezece ore aproape în şir,
DDATll pe 35 de grade la umbrii. (Cind era de
glslt aceasta umbri, (a adăpostul sii·
rac al unei umbrele sau sub vreunul
din rarii pomi intllniţl.)
Regizorul
Francesco
Rosi cu So·
phlaLoren
26 https://biblioteca-digitala.ro
NU POŢI FACE UN FILM AŞA
CUM Al FACE O MUNCA
OARECARE
Nu poţi pretinde sii faci un film aşa
cum al face o. muncii oarecare. Cine-
matograful cere sacrificii, şi toţi ştiu
asta. Pentru mine un film înseamna cel
puţin un an din viaţii, uneori chiar dol.
De fapt, n-am avut niciodată o vacanţii
adevllratll. Sllptllmlnlle, lunile petre-
cute pe platou slnt desigur cele mal
obositoare, cele care sollcltll cea mal
mare tensiune: sii tragi şaptezeci, opt-
zeci de mii de metri de pellculii, cu o
suta de persoane sub ordinele tale,
conformlndu-te unul plan de lucru
riguros, rezolvlnd Inevitabilul nepre-
vazut, dlrljlnd actorii pentru a-l duce
lncet-tncet spre acel rezultat expresiv
pe care numai tu 11 ai in cap, folosin·
du-te cu abilitate de munca altuia.
C:oordontnd totul cu exactitate şi în
acelkşl timp lmprovlzlnd ln funcţie
de circumstanţe, adapttndu-te cu iu-
ţeala .rezultatelor neprevazute ce apar
pinii la urmii ln faţa obiectivului. Dar
exista faze ale lucru lui care nu slnt mai
puţin Istovitoare: toate manevrele, de
plldll, de care al nevoie pentru a plasa
o Idee ce ţi se pare bunii, pentru a con-
vinge un producător cll această Idee
poate sll placa publicului şi ci me-
rita cheltuiala enorma (ca tn cazul
filmului pe care 11 fac acum) şi pentru
a construi apoi un scenariu care -
tn mod necesar - nu va reprezenta
declt o palidă Imagine a muncii reale
cu aparatul de filmat. Acesta este
efortul pe care orice film 11 cere din
partea unul regizor. O muncii cu mari
 satisfacţii, dar care costii scump. Eu
cred cil un regizor nu poate da maximul
'de care este capabil, mal mult de
zece-clnsprezece ani. Dupi! aceea, ni-
ciunul nu mal are forţa fizicii şi auto-
ritate~ necesari!, niciunul nu mai are
curajul si le pretindă celorlalţi ceea ce
nu este uman si pretindi, nimeni nu
mal reuşeşte si lmpuni cu metoda şi
fermitate, pinii la neruşinare, o Idee
care adesea li apare doar confuzi şi
rlscatii.
Eu am considerat lntotdeauna ci
munca unul regizor, ln cinematograful
Italian, seami!ni! foarte mult cu cea a
unul «magllaro». lntradevi!r, nimeni
nu reuşeşte si exprime lntr-un film
ceea ce arde si spuni, firi a recurge
la mistificare şi cinism. Ştiţi ce este un
«magllaro»? Este unul care lucreazi
A fost odată este cel mai costisitor film turnat pini acum de Rosi. Cel
puţin din punctul de vedere al distribuţiei care cuprinde doi dintre actorii
cei mal bine plătiţi la ora actuali: Sophia Loren şi egipteanul Omar Sharlf
(în fotografie).
pe sub mini, cu un scop foarte precis,
şi anume acela de «a trage pe sfoarll»,
cum se spune ln argou. «A trage pe
sfoari» consti, de exemplu, ln a Im-
pituri trei buciţi de stofii proastă,
Incit si! pari cinci şi sile prezinţi ca pe
grozave stofe englezeşti. Ca sa reu-
şească, un «magliaro» este ln stare de
orice: lşl pregiteşte cu meticulozitate
vicleşugul şi li aplici ln mod tenace,
lnfrunti riscuri şi depune adesea efor-
turi mult disproporţionate ln raport cu
rezultatul. Se deghizează ln marinar
sci!pat de la naufragiu, student ln
vacanţii sau preot, director de orfe-
linat. Dar un lucru este cert: daci reu-
şeşte si se apropie de persoana alea-
sa cu un ochi ce nu dii greş, acea· per-
soană pini la sflrşit nu va putea să nu
cadi ln plasll şi să nu-i cumpere marfa.
https://biblioteca-digitala.ro
A FACE FILM ECHIVALEAZl CU
A COMITE UN ACT DE
VIOLENTA
Or, mie ml se pare ca nu există o
meserie care să semene mai mult
cu cea de regizor de cinema, 'tn Italia
cel puţin, ca a «magliaro»-ului. Ace:
eaşi nevoie de mistificare, acelaşi ci-
nism. Vreau sa dau un exemplu.
ln 1961, clnd turnam Salvatore Giu-
llano, trebuia sl:I reconstitui scena re-
cunoaşterii cadavrului banditului de
catre mama sa. Pentru rolul Mariei
Giuliano alesesem o femeie, mamă a
20 de copii, dintre care unul murise
cam în aceeaşi posturii faţa de lege.
Reconstituirea era scrupuloasa, corpul
falsului Giuliano era întins pe masa
de marmură, cu multe bucl:lţi de gheaţă
împrejur. Aşa îşi vizuse Maria Giulia-
no fiul ucis. Filmarea repetată a acelei
scene a fost Inevitabil atroce. Femeia
retraia o tragedie realii a vieţii el,
moartea propriului el fiu. lmi executa
cu precizie ordinele, dar nu juca. Hoho-
tea cu adevărat şi pllngea cu lacrimi
adevărate . La fiecare «stop» trebuia să
o sprijin pe uml:lrul meu clteva minute
înainte de a se linişti. După care relua
totul de la început, plînglnd disperata.
Era un lucru crud, şi mă simţeam un
vierme. Trebuie totuşi sa recunosc ca
experienţa mea, şi nu numai a mea, e
plină de asemenea cruzimi . A face
cinema, cînd reuşeşti acest lucru, ln-
seamnă a comite, asupra unei mase
necunoscute, un act de violenţă . Cine
face un film nu uită niciodată ca scopul
său este de a provoca în public o reac-
ţie emotiva. Munca noastră poate fi
bineficatoare sau răufăcl:ltoare. Or,
tocmai din această cauză meseria
noastră nu ar trebui exercitata fără o
bună doză de onestitate. Mistificarea
cerută trebuie să servească numai
pentru a ne exprima pe noi înşine şi
pentru a realiza o exprimare autentică .
Numai prin seriozitatea şi onestitatea
i ntenţiilor, prin totala participare la
joc, se pot justifica anumite eclipse
ale pietăţii umane.
ADEVlRUL ADEVARAT
Dar, pe de altă parte, ma fac să rid
anumite păreri exprimate de cutare
sau cutare regizor sau actor, referi-
toare la «adevăr». Tn cinematograf
adevărul adevărat nu exista, şi nu are
sens să pretinzi ca un actor sa uite
ml:lcar pentru o clipa cl:I este sub re-
flectoare. Femela slclllani de care
vorbeam adineauri, chiar ln durerea-I
sflşietoare, chiar printre lacrlmlle-1 a-
devarate, urml:lrea foarte atentă cu
coada ochiului gesturile prin care cliu-
tam să o menţin sub lumini. Important
este rezultatul, Important este ca Inter-
pretul să exprime adevărat ceea ce re-
gizorul vroia sli exprime ln acel mo-
ment, Iar nu «propriul siiu adevăr».
Este ciudat si auzi vorbind despre
adevăr, mai ales pe un regizor care
întotdeauna a făcut profesiune de cre-
dinţii din realism, şi sli-1 vezi ln acelaşi
timp pe platou, lnconjurat de actori şi
figuranţi ln haine din secolul XVI.
«Da, filmul pe care li fac acum este
un basm, reia el. Dar dupi cum bine
spune ltalo Calvlno, toate basmele slnt
adevărate. Basmele reflecta lntotdeau-
na o epoci, un loc şi un adevăr. ln
plus, acesta este şi mal adevărat,
pentru c6 este un basm napolitan. Noi
meridionalii slntem condamnaţi la re-
alism, nu putem fi dacit concreţi şi
prudenţi, chiar şi ln vise, pentru ci
ştim lntotdeauna cum se va sflrşl. Nu
renunţăm la speranţe şi nici la bruma
noastră de Iluzii, avem şi noi nevoie
sa plutim cu ajutorul fanteziei Intre
dimensiunea amari a lucrurilor, aşa
cum slnt ele, şi dimensiunea mal dulce
a lucrurilor posibile, dar nu reuşim
niclodati si scipi!m din ochi reali-
tatea. Şi tocmai de aceea .basmele
noastre slnt atlt de diferite de cele
nordice, pllsmulte din mituri . şi eva-
ziuni totale, din coşmaruri şi recom-
pense fantastice. Tn străfundul visu-
rilor napolitane lnsă nu se afli! declt
o farfurie de spaghetti, cu alte cuvinte
viaţa de1oate zilele, atît doar ca~eva
mal acceptabilii şi mal atractiv. as-
mele noastre slnt visuri de oameni
siiracl».
Filmul este povestea simpli - pe-
trecutii la Neapole ·1n 1600 - a unul
prinţ spaniol care lntllneşte o ţărancă
de care se lndrigosteşte. Nimic mal
adeviirat şi ln acelaşi timp mal fante-
zist. Ca de obicei, se lnfrunti! birbatul
şi femeia, bogatul şi siiracul, lumea
celui ce porunceşte şi a celui care se
supune, violenţa şi farmecul, dragostea
şi Interesul. Tn fond, ln centru, la mo-
dul cel mal ·elementar şi mal antic, se
află dragostea. Care, dacii ne glndlm
bine, a fost lntotdeauna unicul motiv
de a spune basme.
«NOI, ITALIENII NE BIZUIM PE
IMAGINAŢIE ŞI HAZARD>l'.
«A folosi un basm ca subiect de
film - explici! Rosl - este doar ln a-
parenţi o Idee extravagantă sau o nou-
tate amuzantli. Filmul conţine acea
cantitate de durabil ce există ln orice
poveste sau basm. Sudul este lumea
mea şi lncerc să-l povestesc cu unicul
mijloc pe care viaţa ml l-a pus la dispo-
ziţie pentru a mă exprima~ cinematogra-
ful. De data asta, filmul mi-a fost
sugerat de bogatul şi extraordinarul
patrimoniu popular al sudului, unic în
lume. Şi ml s-a părut o crimă să re-
nunţ la acest patrimoniu numai pentru
cl:I azi se «poartli» altceva. lntrucftva,
e ca şi cum cineva ar arunca din casi
cele mal dragi mobile de familie, pen-
tru a le lnlocul cu altele suedeze. Fil-
mul meu este populat de personaje
lnchipulte, care alcătuiesc un tablou al
epocii, legate între ele prin semnificaţii
şi relaţii adevărate şi eterne. Iar eu li
fac ln acelaşi spirit, .cu aceleaşi idei
cu care am atacat temele precedente:
mafia pieţelor napolitane, banditismul
sicilian, speculaţiile edilitare ce slnt
ca un cancer al oraşelor».
Este cel mal costisitor film turnat
pinii acum de Rosl. Cel puţin din
punctul de vedere al distribuţiei, care
cuprinde dol dintre actorii cel mai
bine plătiţi la ora actuală, Sophia
Loren şi Omar Sharlf.
«Desigur, obiecteazli Rosl, acum
reuşim . şi noi italienii să practicăm
cinematograful ln stil mare, lucram
glodindu-ne· la piaţa Internaţională,
cerem şi obţinem actori străini repu-
taţi. ŞI totuşi, slntem acelaşi de acum.
zece sau douăzeci de ani. Munca noas-
tră este îrid legată de hazard, ne
bazăm mai ales pe Imaginaţie şi noroc.
Chiar cînd o scoatem la capăt ln mod
onorabil, tot improvizatori rămlnem.
Ne obosim mult mal mult, dar nu vom
renunţa niciodată la această blnecu-
noscutii Iluzie de libertate. Vina -
sau meritul - este ln primul rlnd a lui
Roberto Rossellinl, pentru că totul a
început de la Roma, ora• deschis.
Schimbările Intervenite dupii aceea în
cinematograful Italian slnt mai mult
de suprafaţ6, dacit de substanţ6 : . în
jurul aparatelor de filmat domneşte
acelaşi climat de provizorat. O fi bine,
o fi rău? Sincer n-aş şti să răspund».
Enrico ROSSETTI
21

PARIS
VULCANUL
INTERZIS
De vorbă cu Haroun TAZIEFF
Haroun Tazleff este în primul rfnd
un om de •tllnţi, cinematograful
nereprezentfnd pentru el declt o
unealti de lucru. Dupi ce a realizat
un prim lung metraj lntîlnire cu dia-
volul, care a obţinut un binemeritat
succes pe plan lnternaţlonal, Tazl·
eff a terminat cel de-al doilea film
al siu lntltulat Vulcanul interzis. Rea·
lizarea unul film o dati la zece ani
dovede,te limpede cit de puţin lnte·
rea acordi autorul ,celei de•a ,ap·
tea arte. Totu,1, numele lui nu este
necunoscut. El este cel dlntîi care
a studiat la faţa loculul fenomenele
vulcanice. Orice s-ar spune, Vul-
canul interzis este un film inare de
care Istoria cinematografiei va tre-
bui 11 ţlni seama, de n-ar fi decit
valoarea 1a documentari, cum s-a
fntfmplat, pe vremuri,cu Nanuk al
lui Robert Flaherty.
- De ce atl fkut acest film, dum-
neavoastri care slnteţi ln primul rlnd
om de ştiinţi şi abia dupi aceea cineast?
- Acumulasem de ani de zile, în
cursul expediţiilor mele (peste cinci-
zeci) o mare cantitate de peliculă fil-
mată. Realizasem mai multe scurt me-
traje ştiinţifice, Improprii unei distri-
buiri comerciale şi trebuia să-mi re-
cuperez banii investiţi. Or, scurt me-
trajele fiil'\d nerentabile, trebuia nea-
părat să fac un lung metraj. Pe de
altă parte, !mi este groază să ţin con-
feri n ţe, iar filmul a devenit astfel pen-
tru mine singurul mijloc de a mă
exprima şi de a comunica cu publicul.
- V-a trebuit mult timp ca ~ reali-
zaţi acest film?
- Da, mai ales dacă ţinem seama
că primele Imagini datează din 1953;
restul lnsă a fost filmat între anii 1959
şi 1965. Cele dintîl secvenţe s-au nb-
cut din cellilalt film al meu, lntflnlre
cu dlavolul,care se termina cu erup-
ţia unui vulcan din insulele Azore.
- Mi se pare ci acest film se dato-
reazi efectiv unei munci de montaj „.
- E adevarat că este în primul rlnd
un film de montaj. Făcusem o prima
versiune la care am lucrat un an, dar
nu m·a mulţumit. Cu ajutorul lui Chris
Marker am reflicut complet montajul.
N-a fost uşor, pentru că nu aveam
nici un fel de osatură a filmului, nici o
construcţie. Singura Idee pe care vro-
iam s-o dezvolt era aceea de a arăta
în ce constă ştiinţa vulcanologică.
Abia în timpul montajului ne-am gîn-
dit să opunem magiei şi obscuran-
tismului, munca oamenilor de ştiinţă.
- Filmările au fost dificile?
- Am ajuns sli studiez vulcanii după
ce am trecut mai întli prin geologie,
28
iar la geologie am nimerit după ce
flicusem alpinism. Aşa se explică de
ce am putut să ma apropii de anumite
fenomene vulcanice care pini atunci
rlimăsesera dincolo de posibilităţile
de cunoaştere ale confraţilor mei ce
nu deprinseserli muntele ca sportivi.
Trebuie remarcat că majoritatea vul-
canilor se află în regiuni muntoase,
aproape inaccesibile, iar pentru stu-
dierea lor este nevoie de un antrena-
ment destul de important ca să poţi
face faţă efortului. Din fiecare expedi-
ţie a mea am adus imagini (fotografii
şi filme). dar trebuie să recunosc cil
principalul duşman atunci cînd te afli
pe munte este greutatea pe care o duci
în spinare. De multe ori era cit pe-aci
să plătim scump entuziasmul meu
foto-cinematografic. O cameră de
luat vederi e grea. Pe de altă parte,
filmarea ne împiedica să profităm din
plin de spectacolul extraordinar care
se desfjişura sub ochii noştri, pentru
că ne glndeam la probleme tehnice
de„ . cinema. Totuşi , plăcerea de a-1
Haroun Tazieff, savan·
tul-cineast care primul
a reu,it să pătrundă se·
cretele- păzite cu str1,.
niele de cca. 1100 de
grade temperaturi-ale
craterelor vulcanice ,1
să le transpună pe peli·
culă.
https://biblioteca-digitala.ro
capta, înregistra, conserva pe peliculă,
a depăşit întotdeauna dificultăţile de
moment.
- Aveţi de lnfruntat multe pericole?
- Mai corect spus, tnfruntăm mai
mult greutăţi de muncă, decît primej-
dii propriu-zise. Frigul la mare altitu-
dine sau căldura tn apropierea lavei
fncinse la peste 1 100 de grade, gazele,
solul instabil, praful, fumul, vlntul ,
sînt elemente care constituie tot atl-
tea piedici.
- Consideraţi acest film drept o vul-
garizare ştiinţifici, un film didactic?
- Nu este un film didactic. E un film
documentar care încearcă să-l înveţe
cite ceva pe spectator. N-am vrut să
fac o operă de cineast, mal ales că în
acest domeniu nu recunosc declt trei
maeştri şi nu mă pot compara cu ei:
FlahertY, care adaugă documentarului,
ca suport, o poveste romanţată , Cous-
teau, care-şi elaborează filmul înainte
de a-1 turna, şi lvens care leagă întot-
deauna documentul de om, privit
tn contextul social. E o problemă de
etică la mijloc. Eu am privilegiul să
practic o meserie destul de spectacu-
loasa şi nu doresc declt să transmit
acest spectaculos cit mai multor spec-
tatori. Nu folosesc nici un fel de trucaj
niciodată, şi nici un fel de «RE- CRE~
RE». Ceea ce realizez eu este document
în stare brută. Nu mă lntereseaza decit
autenticitatea.
- De multe ori lnsă mi supără lipsa
de dimensiuni a peisajelor pe care le
(ilma/i. Lipsa de «scară» ca ~ vorbesc
ln termeni geografici.
- lată poate cel mal mare defect al
acestul fel de a lucra. Ex i stă două
mijloace ca să redai scara unui vul-
can. Să plasez! în Imagine un personaj
sau un obiect destul de uşor de situat
ca dimensiuni, pentru ca spectatorul
să poată compara. Numai că în cazul
în care aşa ceva ar fi cu putinţă, per-
sonajul sau obiectul ar apare prea mic
ln imagine ca să poată fi perceptibil,
chiar de către un ochi exersat. Ideal ar
fi să situezi o casă drept termen de
comparaţie, dar de unde s-o scoţi
acolo unde ne căţărăm noi de obicei?
Cea de-a doua metodă este să plasezi
tn prim plan un personaj sau un obiect
reconoscibll, dar rezultatul nu este
întotdeauna exact, pentru că ideea de
dimensiune este falsificată din cauza
focarului sau a unghiului utilizat. Ce-i
de făcut? Ne rămlne comentariul dar
Marker, de pildă, refuză o astfel de
soluţie. El de.testă, ca şi mine, pleo-
nasmul şi excesul. Din plicate, nu
cred, deocamdată cel puţin, că ne
rămlne altă Ieşire din impas.
- De pi/di, comentariul fui Marker
ne informeazfJ că lacul vulcanic din
Alaska atinge o suprafaţă de 32 km
pitra/i. Drept ~ spun nu m-a impre-
sionat acest «aminunl», pentru că nu
realizez cam ce lnseamni daci nu vid.
- După mixaj(lf comentariului,
ne-am glndit că ar fi trebuit să opunem
imaginilor ridicole luate din avion,
cîţiva termeni de comparaţie, chiar
dacii sînt banali. Să spunem, de pildă,
că acest lac reprezintă suprafaţa Pari-
sului. Repet, poate e banal, dar am fi
obţinut astfel o scară şi acest lucru e
foarte Important. Pe de altă parte,
cum să figurezi, să Imaginezi o erup-
ţie care proiectează blocuri de piatră
la !nălţimi '{arllnd Intre 600 şi 1 OOO de
metri? E clm greu să vez i aşa ceva
pe ecran!
Robert GRELIER
TRECUT DE
ln lumea filmului timpul
are alte dimensiuni, li carac-
terizează un alt ritm, mult
mal rapid .dacit ln alte do-
menii de creaţie artistică şi
de aceea ne desparte o dis-
tantă mult mai mare de fil-
mele produse anno domini
1920 sau 1925, declt de cărţile
editate ln acelaşi an sau de
picturile care pe atunci şi-au
avut vernisajul . Filmul mut,
de pildă, pentru mulţi spec-
tatori tine nu de Istorie, ci
chiar de preistorie. De aceea
convorbirile sau Interviurile
cu Fritz Lang, Carl Th. Dre-
yer, Charlie Chaplin sau A-
bel Gance conţin elemente
ciudate, aproape miraculoa-
se. Ce ar fi dacă am putea
sta azi de vorbii cu Giotto
despre pictura lui, sau hal,
să nu mergem atlt de departe,
cu Cezanne sau Van Goghl
Fritz Lang Intră ln decem-
brie (mal exact la 5 decem-
brie) în cel de al şaptezeci şi
şi şaptelea an al vieţii . Blhmt:
peste patruzeci de filme regi-
zate de el şi peste douiizecl
de scenarii scrise dar nu
toate realizate. Cantitativ, nu
este o activitate Impunătoa­
re, dar ln artii nu trebuie sil
ne legăm de cifre, ci de cali-
tate. ln creaţia lui Lang se
găsesc capodopere Incon-
testabile ca Moartea obo·
sltl, Nlbelungll, «M» şi dra-
ma americani Fury, pe lingi
multe alte opere valoroase
şi chiar excelente. De altfel
•' ln filmele slabe, ln special
din perioada americană, dupil
cel de-al doilea rizboi mon-
dial, şi dupii lntoarcerea ln
Germania, ln anul 1958, el
şi-a pbtrat mAestrla tehnicii,
Inegalabila virtuozitate de a
conduce naraţia filmului.
MAREA AVENTURA
Totul a lnceput demult, de
foarte de demult, dupil cum
spun e povestea, sau din
perspectiva noastră - la în-
ceputul secolului. Herr Lang
senior, cunoscutul arhitect
vienez, dorea fierbinte ca flul
sAu Fritz să lmbrătişeze ace-
eaşi profesiune şi sii se ocu-
pe de construcjii. Numai că
Herr Lang Junior, după cite-
-
va semestre petrecute la 1
«Technische Hochschule» a ~
hotărî! că nlclodatil nu-l va
egala pe tatăl său şi , ln con- 1
secinţă, s-a decis să se 4
ocupe de pictură . A părăsit 3
capitala Imperiului austro-
ungar şi s-a lnscrls la «Staat-
liche Kunstgewerbe Schule»
la Mlinchen, la cursurile de
desen, conduse de excelen-
tul pedagog Profesor Julius
Dietz. Dar nici aici nu a stat
prea mult. li atrăgea nu pic-
tura, nu o carieră artistică, ci
pur şi simplu · aventura. A-
ventura cu A mare. Era tlnAr,
Intre.prinzător şi lumea li sta
la picioare. Cu patruzeci de
coroane ln buzunar, a plecat
ln marea cilliltorie." Aceasta
a durat cltlva ani fi 1-a dus
pe cillătorul dornic de senza-
tli tari foarte departe: ln Afri-
ca de Nord, în China, India
şi Japonia, pe milrlle Sudului
 ce se lntlmpli pe ecran, dar

E 70 DE ANI DAR MEREU ACŢIV r în primul rlnd pentru ci fie-

care film el li construieşte
crelnd din elemente bine ale-
se un tot armonibs. Procesul
de creatle al lui Lang cuprin-
de trei etape, fiecare la fel
de Importantă - scenariul,
realizarea ,1 montajul. Ca ori-

rifz
ce regizor care se trage din
vechea •coali! a filmului mut.
creatorul Nlbelungllor sub-
linlazi! Importanta etapei de
montaj. El avertizează l mpo-
triva practicii americane con -
form cilrela montajul se ln-
credinteazl unei Ierte per-
soane. Fiimui !şi pierde atun-
ci caracteristicile lui Indivi-
duale, lncetează de a ·fi pro-
prietatea spirituală a regizo-
rului. Scenariul şi ln special
scenariul regizoral sini pen -
tru Lang documente care
conţin nu lndlcatil orientative,
ci forma definitivi a viito l u-
lui film .

Fritz Lang aparţine grupului restrins de regizori
de filme (cinci sau poate ,apte) care inel din
timpul vieţii au devenit legendari. Pionieri, sau
mai bine zis descoperitorii„ unei arte noi, flcînd
primii pa•i eu citeva decenii în urmi, astlzi aureo-
laţi de vechile triumfuri, ace,ti regizori onoraţi
sint purtltorii ideilor «de aur» despre arta filmului.
,1 ln Insula Ball. Lang !şi vAzute mal tlrzlu la Paris,
cl•tlga viata plctlnd cirtl po•- au adlnclt prima şi puternica
tale pe care le vindea singur Impresie. Tlnărul pictor des-
ln cafenele, aplrea la cabe- coperise orizonturi noi •I ne-
rete ca «comper», Iar un timp cunoscute, clmpurl noi pen -
a fost consilier artistic la un tru creaţie. Filmul era o com -
circ. poziţie de Imagini ln mişcare .
Dupl ani de peregrinilri cu alte cuvinte o picturi mo-
şi aventuri exotice, viitorul bili, dinamici.
regizor a revenit ln bAtrlna Apoi a venit războiul din
Europl. ŞI-a stabilit cartierul anul 1914. Cu ultimul tren,
general la Paris, dar filcea Fritz Lang ajunge la Viena
dese Incursiuni ln Italia •i pentru a lmbrăca uniforma
Belgia. ln anul 1909, ln som- mllltaril. Serviciul pe diferite
norosul •I llnl•tltul Bruges, fronturi, patru rilni şi decora-
Fritz Lang a vAzut la cinema ţ ii înalte, apoi o şedere lungă
un film (blnelnteles cil nu lntr-un spital de campanie.
mal tine minte titlul), care a A ici, pentru a folosi timpul
fost pentru el un fel de reve- şi pentru a realiza cel puţin
laţie şi Iluminare. Alte filme, ln parte visurile pariziene.
Fritz Lang lnterpretindu-•i propriul personaj
în filmul Dispreţul al lui Jean-Luc Godard,
unde a avut-o ca parteneră pe Brigitte Bardot.
Fritz Lang, seniorul regizorilor
de film.
ex-pictorul • I ex-c ălăto rul ln-
cepe să scrie sce narii de
filme. ln ve,n lce lncurclturi
financiare 1,1 vin de roadele
literar-cinematografice pe o
nimica toată , dar suferă clnd
.le vede min imalizate ş i de-
formate pe ecran. Pent ru a
cl •llga bani, Lang nu dispre-
ţule•te să facă pe act orul
atlt pe scenă cit ş i pe ecran.
Din anul 1919, admi ratorul
muzei a zecea se mutii la
Berlin unde, ln acela•i an,
debuteazl ca reg izor cu fil -
mul Metisul.
Primul mare succes de ca-
să al lui Fritz Lang 1-a consti-
tuit pelicula Pllanjenii. lni-
tlal trebu ia sl fl e un serial
conform metodei l n vigoare
pe atunci , dar pini la urmă
au apărut numai două părti
ale ciclulu i cu n i şte titluri
foarte atrlgitoare: Lacul de
aur şi Vasul 1clavllor. Des-
pre aceste filme foarte cu-
noscute pe vremuri, creato-
rul !ş i aminteşte astăzi cu
nostalgie: «Doream pe atunci
sl realizez fi lme de aven-
tu ri. Eram tlnăr ş i îmi plăcea
tot ce era nestilplnlt şi exo-
tic. Puteam, cu aceastA oca-
zie, sil folosesc şi multe din
amintirile mele din călătorii» .
PSIHOLOGIA CRIMEI
Pllan)enli definesc direc-
tia preocuplrllor regizorului,
dlrectle la care nu a renuntat
pini ln ziua de azi. Pe Lang
li lntereseazl lumea dellc-
ventilor, mecanismul crimei
şi mobilul psihic care decide
dacii cineva se abate de la
drumul normal •I cinstit, pe
poteca lunecoasii a conflic-
telor cu legea. Pelhologia
cri mei li duce la o altA anali-
ză, nu mai putin Interesantă,
analiza limitei dintre normal
ş i anormal, la infractlunl ge-
nerate de deranjamente psi-
hice sau boli mintale. El a-
co rd ă poate mai multi aten-
ţie psihologiei declt socio-
log iei, cu toate cil nic i acea-
sta nu este omisă din operele
sale. ln filmele lui din perioa-
da expresionistă germană -
Pllanjenli (1919) , Juclto-
rul - (Doctorul Mabuse
1922). sau mai tlrzlu, Spionii
ş i apoi tn filmele sonore «M»
(1931) ş i Testamentul doc-
torului Mabu1e (1932), apar
acelea•i trăsături caracteris-
tice care se pot lnscrle sub
num itorul comun de fantas-
tici 1oclall. Condltllle po-
litico-economice, tn special
ln perioada de lnflatle, ar
putea fi o explicaţie a nelinl•- cil mal există şi o altl ten-
tel, a climatului de coşmar
ce domini filmele sale. Mij-
loacele expresioniste aplica-
te de realizator subliniază şi
mai mult atmosfera fantas-
tici! a povestirilor, ale căror
rădăcini slnt lmpllntate to-
tuşi ln viata reali!, foarte de-
parte de ficţiune. Acelaşi ex-
presionism va mal reveni o
dată, ca un ecou tndeplrtat,
ln filmul american ' ' clllll
trebuie 11 . nioarl (despre
atentatul contra lui Heidrich), filmelor, azi foarte la modA,
realizat ln anul 11143, după un de «science-fiction», atlt ln
scenariu la care a colaborat
şi Bertold Brecht.
Seria americani de filme ln luni (1928) cit •I în glgan-
este consacratl problemelor
legate de aplicarea justltiei
şi compusl din trei flln:ie:
Fury (1938). Trllestl numai
o datl (1938) sl Tu ,1 eu
(1938). fiind o continuare con-
secventl, pe un teren nou
şi ln conditil noi, a seriei
germane. Din punct de vede·
re formal filmele americane
se deosebesc foarte mult de
cele germane, deoarece sti -
lul expresionist cedeazl locu l
SCENARIUL, REALIZA·
REA, INTERPRETAREA,
·~' producltor. Problema-cheie
metodei realiate, şi uneori , meni secundar. După cum
chiar naturaliste, de naratle.
Ca contlnut lnsl nu exlstl
diferenţe esenţiale. Aceeaşi
analizl pslhologlcil şi socio-
logici, perceptibili! atlt ln dra-
ma Germană «M», despre
«strigoiul din Dîisseldorf»,
cit şi ln filmul american Fury,
despre un linşaj într-o mică
localitate, undeva ln sudul
Statelor Unite. Expresioni-
smul va mai străbate la supra-
fatl Inei o dati!, ln cel de-al
treilea şi ultim - plnă ln pre-
zent, supercrimlnalul doctor
Mabuse: Cel o ' mle de ochi
al doctorului Mabu1e , rea-
lizat tn Germania ln 1960.
LEGENDA
CINEMATOGRAFICA
Temele senzationale pre-
domini ln creaţia lui Fritz
Lang dar nu trebuie sl uităm
dlntl, tot atlt de Importantă
ln realizlrlle lui artistice,
aceea de a realiza legende
cinematografice. Ne mal sini
vil ln amintire Moartea obo·
1ltl (1922) , 1 splendida epo-
pee germani ln douil pi!rtl
Nlbelungll (1924). Alături de
aceste filme sl mal menţio ­
năm Llllom (1933) o adap-
tare - subestimată de cri-
tici! - a piesei lui Molnar.
Lang a fost şi precursorul
viziunea lui despre zborurile
Interplanetare din O femele
tol, realizat cu dol ani mal
devreme, Metropoll1.
Fritz Lang este realizato-
rul cu o dl1clpllnl lnterloarl
de fler. Studiile lui de arhi-
tecturi, timpurii şi lntrerup-
te, l-au lăsat totuşi o urmi
durabilă . ŞI asta nu numai
pentru că regizorul s-a pre-
ocupat întotdeauna de sce-
nografie şi de costume, sau
pentru că fiind un artist plas-
tic, priveşte cu altl ochi tot
MONTAJUL
Observatli interesante face
Lang ln ce priveşte proble-
mele actoriceşti. Interpreţii
trebuie să fie aleşi chiar de
regizor şi nu - cum se prac-
t ică la Hollywood - de elitre
constl ln utilitatea lor din
punctul de vedere al persona-
jelor proiectate tn scenariu .
Dacii cineva este sau- nu o
vedetil constituie un argu-
spune ln glumi Lang-«dacll
aş realiza un film avtnd călu­
gărite ca eroine nu aş anga-
ja-o pe Marlene Dietrich cu
toate că o consl<!er o exce-
lentl actrită». Pe platou el nu
crede necesar să dea indica-
til actorilor şi cu allt mal mult
să le arate cum trebuie să
joace, ci să scoată din el tot
ce pot da, sA le Rermltă si!-şi
desfllşoare calitAtlle lor arti-
stice. «Ce-am ciştlgat-spu­
ne Fritz Lang - dacă ln urma
sfaturilor mele pe ecran vor
apare douăzeci de «mici Fritz
Lang» .
Şi ln sflr•lt lntrebarea fi-
nali - daci Fritz Lang este
sau nu un creator angajat,
daci vede tn munca sa o
misiune socială? Este greu
sl rlspundem ln mod precis.
Se pare lnsii ci se poate
rllspunde cu con•tlinta lm-
pAcatA - da, ln ce pr iveşte
intentllle creatorului, şi nu
lntotdeauna - da, daci le
confruntlm cu rezultatele
practice. Fritz Lang nu a avut
întotdeauna posibilitatea sA
realizeze filmele pe care le-ar
fi dorit. ln cartea despre cre-
atla sa, editatil la Paris, el
!şi face, ln Introducere, pro-
fesiunea de credinţă : «Ci ne-
matograful, arta timpurilor
noastre, are lndatorirl mai
ales lată de spectatorii tineri
care ·1ncearcl sil vadă clar
şi cauti! drumuri noi».
Oare acest senior al regi-
zorilor de film va reuşi ln
viitorul apropiat sii realizeze
opere care sil «lnsemne ce-
va•? Oare marele F~itz Lang
a reuşit sil creeze filme care
sA tndepllneascl sarcina so-
ciali feti de tinerii specta-
tori de care vorbea, sau va fi
silit şi el, ca şi multi colegi
al lui; mai tineri, să vîndă
minciuni? Sau, ln sflrflt, se
va condamna de bunăvoie
la tlcere? La aceste lntre-
bărl ne va răspunde viitorul.
Jerzy TOEPLITZ

https://biblioteca-digitala.ro
29

SCRIITORII ROMÂNI
J\L DJ\VILA
Alexandru Davila
Martor al primilor paşi pe care la începutul secolului
nostru li flcea filmul, la noi 'i în întreaga lume, martor
al perioadei ln care cinematograful se refugiazl la
berlrie 'i ln bî ~ciuri, în barl~ile ambulanţilor, î~ fine,
martor al succesului «filmului de artă» ş1 al primelor
incerclri romineştl în domeniul cinematografului, Ale-
xandru Davila pare totuşi a se pistra multi vreme
într-o anumltl rezervi faţl de ceea ce va numi mai
tirziu «una din cele mal folositoare Invenţii ale
vremurllor noastre». Dar asta se va întimpla abia
în 1925. Pare paradoxali luarea de poziţie ln proble-
mele cinematografului, pe care o întreprinde Davila
în anii 1925-1927. Cele şase materiale de presl iden-
tificate', deşi au dupl toate aparenţele o sursl unlcl -
discuţiile purtate. cu Ioan Massoff, pe atunci secretarul
slu - denotl un interes deosebit pentru film, o lnfor·
mare complex! şi la zi. Sl fi fost stirnit acest interes
de vreo propunere de ecranizare a lui «Vlaicu Vodb I
Foarte posibil. Sl fi urmlrit oare spectacolele de cine-
matograf ale vremii, cel care, în ciuda paraliziei, nu ezita
si se deplaseze cu fotoliul slu pe rotile la spectacolele
de teatru I Foarte probabil. Cert e ci Davila mlrturl·
seşte acum «o lncredere deosebitl ln film tl ln
viitoru! acestei arte»• ,1 el ţine si-şl exprime în
presa vremii punctul de vedere.
Pe marii actori ai epocii •i pe unii scriitori tineri .
teatrul l-a dus de la început dtre film. Pe Davila. teatrul
l·a ţinut o buni bucatl de i reme departe de film . Dar
oare reformele sale teatrale - grija deosebită pentru
detaliul realist al ambianţei şi epocii, lupta sa pentru
un teatru «de artb nu corespund într-un anumit fel
tendinţelor existente în cinematocrafia acelei vremi I
Firi a forţa apropierile, priviţi o fotografie din specta-
colele companiei Davila şi ' o fotogramă scoasă din
«dramele moderne» prezentate de Casa Pathe. Nu
este Izbitoare asemlnarea, tendinţa stilistică aceeaşi,
corespunzitoare unul anume realism al vremii 1
Visul sparcerll cadrului scenic, -vis cinematografic-
ii frlminti pe Davlla inel de mult şi nu poţi sl nu crezi
el marele om de teatru nu şi-ar fi dorit sl-şi vadl pe
ecran capodopera, «Vlaicu Vodb. Pantomima-balet,
«Basmul cu domniţa din vis», prezentată în grldlna
Palatului Cotroceni pentru el «pe alei putea galopa
alaiul domniţei sau vinltoarea lui Dunăre-lmplrat»
ii vede montat din aceleaşi raţiuni la Arenele Romane 3 •
Subiectele de piese pe care le prezintl în «Scrisori
ciltre un actor»+ nllrturisesc aceeaşi predilecţie pentru
30
SI FILMUL
alături de Ion Luca Caragiale.
schimbarea rapidl a locurilor de desflşurare a acţiuni i .
pentru diversitatea peisagistică şi geograficii, pentru
angrenarea unor mase ce deplşesc posibilitiţile de
cuprindere ale scenei. lnslşi convenţia teatrală are la
Davila o anume accepţie potrivit căreia importantă e
«iluzia realitlţli» şi nu sucestla teatrali. «Daci în locul
decorului cerut de piesă (un cîmp, un munte, o pădure)
ar fi pe scenl perdele, ce iluzie mai poate clpita spec·
tatorul», se întreabă de pe o poziţie prea puţin teatrală,
Davila.'
Pus în situaţia desluşirii raporturilor teatru-film ,
Davlla elimină de la bun început falsele opoziţii subli·
niind terenul comu.n al discuţiei - cel estetic.
~DACĂ TEATRUL E O ARTĂ, E EVIDENT
CĂ CINEMATOGRAFULE O ARTĂ)) ••.
repetl în citeva din interviurile sale, Davila. «Amin·
doul cautl sl ne reprei:inte subiecte adeseori
Identice („.) pe scurt stlrl sunete,tl alese din
viaţa sociali contemporani sau trecutl».
Respingind ierarhizarea genurilor artistice, Davila
se declari şi împotriva claslficlrii actorilor dupl arta
pe care o slujesc. «Al actorului e doar modul de a
exprima frazele a1.1torulul prin ml miel sau replici
,1 tot aşa de llmurlt le exprimi un mare actor
de clnemato1raf ,1 un actor de teatru. Apoi
exlstl o clasificare Intre actorii de teatru mut
(pantomimi) ,1 actorii de teatru vorbit? Exlstl
oare o clasificare Intre actorii de comedie ,1
actorii de draml 1 Exlstl oare o clasificare Intre
actorii de teatru vorbit ,1 actorii de teatru clntat?
Exlstl oare o claslficare Intre actorii diferitelor
1enurl muzicale 1 Daci nu exlstl aceste diferite
claslflclrl, pentru care cuvlnt ar exista o clasifi-
care Intre actorii de teatru· $1 actorii de cinema·
to1raf? ·Actorii trebuie clasificaţi avlndu-se ln
vedere talentul lor, Iar nu 1enul ln care joael. (.„)
Diferenţa Intre actorul de cinemato1raf •I cel
de teatru 1 Aceea,1 diferenţl i:are ar fi Intre acto-
rul de operl tl cel de draml. Ambilor li se cere
talent, adlcl sl fle lnsuflţl cu toate calltlţile
necesare 1enulul, pentru a da o Interpretare cit
mal buni.»
Subliniind faptul el cinematocraful nu face concurenţă
teatrului, ci «din contra formeazl public pentru
teatru», Davila nu uitl să marcheze deosebirile spe-
cifice pe care le Indică mai ales în ceea ce privefte jocu.I
actorului. «Subiectele pieselor pot fi Identice, dar
https://biblioteca-digitala.ro
mijloacele slnt mal limitate ln clnematci1raf
declt ln teatru; teatrul lntrebulnţeazl vocea,
vorba fi mimica. Deci actorul de clnemato11"af
are pentru a llmurl rolul slu mal multe diflcul·
tlţl de lnvins declt actorul de teatru. Acesta
ar trebui deci, jucfnd pentru ecran, sl exprime
numai prin mlmiel tot ceea ce la teatru ar ex·
prima prin voce, vorbi tl mlmlel». Davila ii plinge
pe «bietul actor de cinemato1raf» (evident actorul
filmului mut) pentru ci are mult mai puţine mijloace
de interpretare. Pornind insl de la principiul după care
«prin arai exterlorlzlm 1lndurile noastre ,1 prin
mimici sentimentele», Davila sfirşeşte prin a cere
actorului care va juca în piesele sale rolurile dificile,
de mare mobilitate interioară, sl aibă calităţi cinemato-
grafice. «Pentru a juca bine asemenea roluri tre:
bule ca interpreţii, pe lfn1l lnsu,irile de actori
buni sl aibl ,i pe acelea ale stelelor de cinemato·
1raf6 ). • . ••.
Funcţia utilitară şi educativi a cinematografului 11
apare lui Davila ca esenţială: «Cinemato1raful pen·
tru el poate reprezenta lucruri ce nu se pot
vedea ln teatru ti pentru el se poate adresa unor
mase mai mari de spectatori, are un rol educativ
mal mare ca teatrul .„ De aceea cred ele ...
'4-UNA DINTRE CELE MAI FOLOSITOARE
INVENŢII»...
«Cinematograful - continui Davila - face
cunoscut la antipozi numele necunoscute noul
ale unor popoare, melea1urile, portul, locuinţele
lor, modul lor de a tril, ba chiar de a glndl. El
ne permite sl stlm cit vrem ln mijlocul acelor
popoare, sl le privim de aproape, sl le studiem
moravurile, firi lnsl a ne mltca de-acasl ,1
avlnd sub ochi documente adevlrate, nesuleme·
nite de reaua credinţi a exploratorilor sau de
pasiunea lor spre exagerare. Cinematograful se
adreseazl unul simţ puternic: vlzul. Adresln·
· du-I-se, cinematograful nu numai el face u~ de
un simţ puternic ti precis, dar lnlesne,te creieru-
lui percepţia llmurltl a unor lucruri pe care cele
mal amlnunţite expllcaţll nu le-ar putea llmuri„.
Ecranul, evident, nu poate exprima noţiuni ab-
stracte, sau raţionamente filozofice, dar noţlu­
nlle concrete ,1 aspectele vizuale ale lucrurilor,
ecranul le poate lnfiţlşa mal llmurit declt orice
explicaţie ••• El deci ne permite sl lnre1istrlm
ln creierul nostru, Iute ,1 cu lnlesnlre, noţiuni pe
care firi el nu le-am putea lnre1istra declt lncet
tl cu greu. latl pentru ce, o repet, cinemato1raful
e una din cele mai folositoare Invenţii ale vremu·
rilor noastre.»
«:EU CRED CĂ PENTRU ŢARA NOASTRĂ,
CINEMATOGRAFULE O ARTĂ A
VIITORULUI~ . ..
notează undeva Davila. Foarte lucid , el schiţează pre-
misele dezvoltlrii dar şi dlficultlţile ma~erlale inerente
unei produeţii cinematocrafice romSneşti: «Desigur,
avem tot ce ne trebuie: frumuseţea nelntrecutl
a ţlrll noastre pentru luarea pelsaglilor tl apoi
avem ,1 actori pentru aceastl artl. Eu cred el
majoritatea actorilor no,trl mari de teatru ar
fi minunaţi actori pentru clnemato1raf. Dar
aceasta necesltl capitaluri imense. („.) Oricine,
nre,te, poate lnre1istra vederi clnemato1raflce
din oraşele sau satele Romlnlel; ata ceva se poate
face firi prea mare cheltulall. Dar reprezentarea
prin cinemato1raf a unei piese de teatru comportl
decoruri, punere ln scenl, actori. (plltiţi scump)
,1 repetiţii costisitoare. O piesl clnematograflel
romlneasel nu se poate obţine, ca or1$1ce plesl
clnemato1raflel strllnl dealtminteri, declt cu
mari cheltuieli. Aceasta e prin urmare o afacere
.
de capital.»
Mai mult ca oriunde, în cazul lui Davila. am vrea sl
subliniem în încheiere, direcţiile care rămîn deschise
cercetării, evident această sumară «fişă» nepropunin-
du-şi a le epuiza. Directoratul din 1912-H al Teatrului
Naţional •i felul cum a reacţionat Davila la participarea
actorilor săi în filmele lui Leon Popescu, relaţiile sale cu
Leon Popescu şi cele cu Corneliu Moldovanu, de care-l
leagă o prietenie de lungă durati, pot sugera contribuţii
documentare cu totul Inedite în ceea ce priveşte felul
în care marele om de teatru a cunoscut şi a înţeles
cinematograful. B.T. RIPEANU
I) «.Domnul 11/e.r:andru Dovi/a ••orhrrte . re„istei nOWitre» - dt•
I. Massoff tn «Cinema» nr. J/1925: «/nteniu c11 d<J m1111l Ah•xandru
Davila » fn «Filmul» nr. 34/ 1925. «lntdectualli f!. cinemalogruju/» fn
" Rampa» din 11.lX.1925 ; «.Intelectualul, elita si clnema1ogrcif11/
in «Cinema» din 16.10.1917; «Con•·orbirr c11 domn11l Alexandru
Do vi/a» tn «Rampt»> din 17.111.1925 ,· Anclt.ml /„ «Fi/ttr» - Arad,
"'·2J' i::~rla1ările l11i Ioan
1
Mauolf.
J) «Din torsul zlltlorn. Ed. Oltenia. ,fa. voi I pag 5.
4) Op. cit. Voi. li.
5) Jdrm. Sc-risoarea XVIII « Rrgi:ornl», pag. 109.
6) Id•„ Scrisoarea XXXI, pag. 184.

CRONICA CINEMATECII
omagiu
Cred cil e o pioasă datorie faţă de
Renoir să-l scăpăm de falsa şi snoaba
admiraţie pentru o capodoperă care
nu există - după părerea mea -
Regula jocului, ca să-l putem admira
în mod credibil pentru capodopere
care există, şi care, dimpotrivă, au
suferit atacuri violente din partea cri-
ticii. Cum a fost Aceasti ţară ea mea
(care nu ştiu de ce nu a intrat în selec-
ţia Cinematecii). Filmule contemporan
cu Dictatorul lui Chaplin. lmpreună
cu el a fost primul, singurul film anti-
fascist. Şi deşi primul, el este poate şi
azi cel mal interesant. Ideea e cil re-
zistenţa costă scump, 10 vieţi contra
una, clteodată o sută contra una, to-
tuşi plăteşte. Merită sacrificiul. Asta
o spune un fost poltron, pe care reali-
tatea l-a făcut erou. Personajul e
lntruchipat de Charles ·Laughton care
are aci unul din cele mai extraordinare
roluri. Vorbeşte ca inculpat în tribunal.
Gestapoul avea interes ca el să nu
fie condamnat. Dar el respinge această
ofertă şi, dind pe faţă tot, lansează o
teribilă filipică împotriva naziştilor; de
la tribuna aceasta, anticameră a zidu-
lui unde va fi Im puşcat, singura tribună
de unde se mai poate spune adevărul.
Lacrimi, lacrimi bărbăteşti cuprind pe
spectator în faţa acestei calme, fericite
păşiri spre moarte.
O splendidă , originală satiră a bur-
gheziei care a fost prezentată la Cine-
mateca e Boudu salvat de la înec.
Un vagabond e scos din apă de un
bogat librar care, ca Monsleur Peri-
chon al lui Labiche, e aşa de mlndru
de eroismul său, Incit li ia pe bătrlnul
derbedeu acasă şi-l răsfaţă în tot
felul. Dar derbedeul în nobila lui cali-
tate de lumpenproletar nu se lasă
"sedus de un om pe care el, aşa pîrlit
cum e, li dispreţuieşte, de la !nălţimea
conştiinţei sale nepătată de minciună.
Departe de a se crede dator la recunoş­
tinţă, îşi bate joc de domnul binefăcă­
tor, li batjocoreşte în toate felurile, se
culcă cu nevastă-sa, se lnsoarll cu
metresa acestuia şi, finalmente, din-
du-le cu piciorul la toţi , pleacă să hoi-
nărească mai departe în sărăcie şi
libertatea unei lumi neburgheze. Vă
lnchlpuiţi ce capodoperă de actorie
face Michel Simon din acest rol savu-
ros şi cu adevărat «filozofic».
Aş vrea să vă "dau o imagine a lui
Renoir estetician al tehnicii ecranului.
Mă gîndesc la filmul Crima domnului
Lange. lată ce procedeu găsim aici.
Se face în general mare caz, astăzi,
de aşa-zisa «profunzime a cimpului».
Se înţelege prin" asta că aparatul nu se
mută lateral sau ln !nălţime, adică nu
«panoramează», ci se mişcă în adin -
cime, lnsistînd, cum se face în prim
plan, pe cutare detaliu din cadru, dar
păstrlnd perfect vizibil planul general,
adică tot restul cadrului. OrsonWelles
a excelat în acest procedeu, pe care
de altfel şi Renoir 1-a întrebuinţat
copios, şi cam tot pe atunci. Tn Crima
domnului Lange lnsă el lansează
un procedeu exact contrar; inventează
panoramicul de 380 grade. Aparatul
se va lnvîrtl descriind un cerc lntreg.
Ideea generală a filmului- scrie Andra
Bazin - e de ·a grupa ln jurul unei
curţi (de altfel, la început, filmul trebuia
să se intituleze lntr·o curte), de a adu-
na acolo toate personajele şi toate acti-
vităţile lor. Cu alte cuvinte, va zugrăvi
una din acele mici lumi pariziene pe
aceeaşi tipologie urbană. Există o
mulţime de oameni care realmente
«lucrează în curte»: portari, spălă­
torese, tipografi, lucrătoare de atelier
etc. Toată această mică lume nu o
vom recunoaşte dacit gratie relaţiilor
(ocazionale, dar constante) pe care
ele le au cu curtea. Or, aceste relaţii
sînt o realitate; o realitate ca să zicem
aşa dramatică, şi concretizată nu prin-
tr-un decor lmbucătăţit ln mai multe
platouri de studio, ci luat tn· tntregime,
în bloc, pe un singur loc: curtea studio-
ului de la Billancourt. ln acest spaţiu
vast şi complex, fiecare parte importan-
ta a decorului (loja portăresei, spălă­
toria, scara mare, sala zetilrlel, biroul
unuia din eroi) lşl ocupă micul său loc
real la marginea curţii. Astfel centrul
curţii devine locul g11ometric, centrul
de Interes al lntregil acţiuni. Fapt sem-
nificativ: lnsuşi pavajul în piatră cubică
al curţii este circular, concentric. Aşa
sttnd lucrurile, se lnţelege că nu pro-
funzimea ctmpului . va fi procedeul In-
dicat aci. Profunzimea clmpulul per-
mite filmările la periferia decorului.
Aici, mişcarea de aparat cea mai Indi-
cată va fi panora111icul, deplasarea
circulară. Astfel, se va introduce
invenţia genială a panoramicului de
360 de grade, ba chiar o mişcare în
dublu sens, întli lntr-o direcţie, apoi
ln sens contrar. De pildl, Lange va fi
prezentat în felul următor: lntli el va fi
filmat în biroul lui Batata, apoi dus
prin atelier, apoi pe scări şi la urmii pe
trotuar. Acolo, aparatul plrilseşte pe
domnul Lange, virează înapoi şi,ca să
zicen:i aşa, mătură de jur lmprejur
curtea, recadrîndu-1 pe L.ange, reîn-
tllnlt, regăsit la punctul de unde ple-
. case. Acest uimitor joc de aparat -
adaugă Bazin - dă o Impresie de am.=-
ţeall, de nebunie, de suspense şi, mai
ales, dii ceva mult mai esenţial : «de
expresie spaţială pură».
- Alt film prezentat ln Cadrul «Oma-
giului» la Cinematecă a fost Toni.
«Film modest», li numeşte Moussinac.
O plimbare la ţa r ă reali zat în 1936 aminteşte de transparenţa picturii Nu cred. Are adînclml psihologice
lui Renoir. (ln cadru Jacques Brunius •i Jane ·Marken). foarte evidente. Nu modest ci sobru,
«sărăcăcios» aş zice eu, silrilcăclos ca
Helene et Ies hommes (1956) se bucură de interpretarea marei Ingrid frumuseţe şi strălucire plastică, lucru
Bergman şi de cea mai puţin cunoscutei Magall Noel. curios, căci alt Renoir din «Omagiu»,
O plimbare la ţari, cam contemporan
(1936) cu Toni are Imagini de o splen-
doare care chiar azi, ln 1966, se pot
numi un record. Filmul e ecranizarea
unei nuvele de Maupassant, sfîşietoare
poveste a lnmormlntărli de vie a unei
fete. Este mlnjlrea cu prozaism, plicti-
seală, uriciune, a ce există mal dulce
şi mal suav pe lume, sufletul unei fete
de 20 de ani, avid de poezie şi faptă
bună: «Slnt zile clnd simţi o Imensă
dragoste pentru toate lucrurile din
lume».
Acest film, lnceput, lăsat balta, re-
luat pentru a deveni un lung metraj, iar
flnalmente îmbinat într-un montaj su-
mar cu fragmentele deja filmate cu ~
clţiva ani lnainte, acest film este, după
pllrerea mea,unul din cele mai emoţio­
nante filme de Renoir. ·
Am mai spus (ln cronica precedentă)
cum la Festivalul de la Veneţia din
1939 filmul lui Renoir Butia umană
https://biblioteca-digitala.ro 31
 avea pe toţi fasciştii şi catolicii contra
lui, fiindcă romanele lui Zoia erau dam-
nate de biserică. Dar nu numai catolicii
şi fasciştii din Italia, ci şi bravii bu r-
ghezi din Franţa s-au dedat la acţiuni
de sabotaj împotriva acestui film, scan-
daluri în săli, abuzuri administrative
(de plldi,diverşi primari de· la-ei-putere
interziceau proiecţia) . Pentru a vedea
cum arta totuşi triumfă, voi cita părerea
criticului Frant;;ols Vinneuil. Deşi ultra-
reacţionar şi anti-zolist, acest om are
totuşi onestitatea să scrie aşa : «Zoia
este de un romantism umflat ş i des-
pletit; flrtaţll lui slnt nişte personaje
greoi convenţionale, cu cele mai deplo-
rabile rezultate ln cinematograf. Dar
ln La B•t• Humalne Renoir a practi-
cat ln mod Inteligent secţiuni necru-
ţătoare în umflatul foileton al lui Zoia,
s-a străduit s! obţină simplitate acolo
unde Zoia avusese pretenţii de con-
cepţie, mă rog, despre lume. A pus
ctteva sentimente adevărate în locul
gesti~ulaţiel sumare a unor paiaţe.
Trebuie felicitat. Bestia umani a
fost compusă de Renoir minat, poate,
şi de marele lui amor pentru trenuri,
gări, viteză, maşini cu abur. E poate
una din cele mai frumoase părţi ale
lucrării sale». Iar despre Jean Gabin,
criticul francez va spune că «nici la
Hollywood nu se lucrează mai bine».
Dar fiindcă a venit vorba de Zoia ,
vom spune ctteva cuvinte despre un alt
film care s-a dat ln acest sezon la Cine-
matecă. El nu face parte din omagiul lui
Renoir, ci din interesanta rubrică a
filmelor «regr11tate», adică jucate acum
clţiva ani, dar nu uitate de un public
care ar dori tare mult să le mai vadli.
Este capodopera lui Carne: Theriae
Raquln.
ln Omul Sudului (1945) rlsunl influenţele lui Flaherty. Aceea,1 poezie Deşi faptel11 brute au fost mai puţin
aspri a muncii de fiecare zi. (ln fotografie Zachary Scott ,1 Betty Fleld). respectate declt ln Bestia umani,
acest film este mai «Zoia» decit cel
dintii. Căci ideea lui Zoia - ca şi a
lui Balzac, ca şi a lui Baudelaire, ca şi a
lui Flaubert - era ura contra micului
burghez, animal complet dezumani-
zat, devenit simplu obiect de proprie-
tate, . articol de cod civil pe două
picioare. Poate ln nici un roman aceas-
ta confuzie între om şi marfă n-a fost
mai impresionant descrisli. Nu e vorba
de acea beţie de posesiune a magna-
ţilor, de acea nebunie de a stăplni
globul lntreg, ci de instilaţia,plcătură cu
picătură , a virusului proprietliţii în
fiecare celulli a corpului, în fiecare
minusculli acţiune, în fiecare nelnsem-
natli frazli rostită. letli de pildă blitrlna
Raquln. E insufleţltli, pare-se, de un
sentiment lăudabil, iubirea de mamă.
Dar să nu ne lnşelăm. Ea nu-şi iubeşte
p6timaş băiatul, ci-şi apără avutul;
fiul ei e un element din inventar. Nu-l
iubeşte. li păstrează. Îl păzeşte să nu
i·I deterioreze nimeni. Clnd cineva,
fisticii, li spune c-o să-i aducă o veste
cam proastă, ea striga instinctiv: «A
murit Camille?» Pare absurd. Fiul ele
tlnar, de ce sa moara? Pentru un motiv
foarte simplu. O marfă nu se lmbolna-
veşte. O ai, sau o pierzi. Şi Camille
nu e om. E un articol de inventar.
Nimeni nu e om ln această lume mici
şi pestilenţi ala. Afară de Therise şi
de Iubitul ei. Dar fiindcă slnt singurii
011meni adevăraţi, vor plăti scump a-
ceastă onoare. Vor fi obligaţi să devină
asasini. Cum spunea odata Sadovea-
nu: într-o societate asuprită, omul cu
suflet curat e nevoit să rupă pactul
social. Carne ·a zugrăvit bine o ase-
menea amara situaţie. Iar Simone Sig-
noret şi Raf Valone au patruns adinc
acest rol frumos şi greu, al condam-
natului pentru crima de a fi rămas om .
O. I. SUCHIANU

cipiile montajului audio-vizual , iecte de scenarii precum 'i

CARTEA DE FILM DZIGA VERTOV
Statl, dnevniki, zamîsli
(Articole, jurnale, gînduri) Ed. ls-
kusstvo, Moskva, 1966, 320 pag.
Vertov - creatorul - se
bucuri de o meritatl faimi
i nternaţionali .
Alituri de Eisen-
stein, Pudovkin •i Dovjenko,
părintele filmului documentar
sovietic este lndeob,te numi-
rat printre cei mai însemnaţi
cineaşti ai perioadei dintre cele
doui rhboaie mondiale. Dar
realizatorul Klnopravdel a fost
nu 1numai un lndrlzneţ deschi-
zltor de drumuri pentru ceea
ce numim «:documentarul po-
etic», socotit fiind allturi de
Flaheny ,; lvens printre cort.
feii acestei c•neroue ramuri
a celei de a 'aptea arte. Daci
opera lui a avut forţa de a
fecunda, peste decenii, o $Coali
lare rlspindită ln zilele noastre,
cea a ccinematocrafului direct»,
ac-ta se datorette ln eplă
misurl lui Vertov - teoreti·
cianul.
Culecerea editată la Moscova,
omqiu postum. prezind., pe~
tru prima oarl lnminunchiate,
principalele scrieri teoretice ale
lui Vertov. Gisim aci celebrele
manifeste intitulate cNoi» şi
«Revoluţia cin.achiuluh~, prer
cum şi o serie de alte materiale
esenţiale pentru lnţelecerea
concepţiei lui Vertov. Aparatul
de filmat, «ochiul cinematocra-
fie> - afirma el - este un
instrument primordial pentru
mai buna cunoaştere a lumii.
pentru ccercetarea haosului im--
presiilor vizuale» şi orcaniza..
rea acestora pe baza concepţiei
înaintate a cineastului docu-
mentarist. cOchiul ci nemato-
1rafic - vederea cinematocra-
+
fici (vld prin aparat) scrierea
cinematocrafici (inrecistrez cu
aparatul pe peliculi) + orsa-
nizarea cinematocrafici (mon-
tajul)>. Ridicîndu-se cu veh~
menţl împotriva aberaţiilor ci-
nematocrafului comercial (con-
fundat lnsl uneori - ln vii-
toarea polemicii - cu filmul
de ficţiune tn seneral, ceea ce
reprexintl principala slibiciune
a teoriei sale), Vertov consideră
drept ţelul «ochiului cinem•-
to1rafic», dexviluirea şi pre--
zencarea (chiar prin surprin-
dere) a adevlrului vieţii,• ade-
vărului cinematocraficlt (Kin<>-
pravda). Inei ln anul 1?25, Ver-
tov alltură ckinopravdei» teo-
ria lui asupra cradiopravdeiJt,
afirmlnd ci clntr-un viitor a-
propiat omul va putea lnr•
&istra cu ajutorul a~ratulul
radio-cinemato1raflc fene>-
menele vizuale şi auditive, •i
concomitent si le difuzeze ln-
tre1ii lumi». De un 'deosebit
interes stnt şi vederile sale
privind montajul, considerat de
Vertov drept elementul funda-
mental al specificului cinema-
toirafic. Montajul filmului de>-
cumentar reprezintl o operaţie
complexi, care se desfă,oari
de-a Juncul lntregii perioade
de producţie a filmului, de I•
scenariu la realizarea copiei d•
finitive. Ocuplndu-se si de prin-
Vertov admite (în 1930) atît
concordanţa, cit şi neconcor-
danţa imacinii şi a sunetului.
în funcţie de necesitiţile filmu-
lui, spre deosebire de cunos-
cutul manifest semnat ln 1929 de
Eisenstein, Pudovkin $i Aleksan-
drov. care nu considera drept
artistici decît modalitatea asin-
croni ima1in•sunet.
Culecerea mai cuprinde o
serie de interesante articole
consacrate principalelor filme
realizate de Vertov, citeva pro-
MAURICE BESSY ET JEAN-LOUIS
CHARDANS
Dictionnaire du Cinema et de la
Televislon (Dicţionar de Cinema
şi de Televiziune) voi. I (ABC)
Jean-Jacques Pauvert Editeur, Paris
Mulţimea diqionarelo·r de>-
vedeşte căutarea intensl pentru
1isirea acelui Dicţionar cin•
mato1rafic, devenit nu util. ci
necesar. Dupi o încercare reu--
'ită în Italia - un lexicon cine-
mato1rafic voluminos şi redac•
tat cu multă competenţi- ed;.
tura pariziani Jean-Jacques Pau-
vert lanseazl o noul şi inter•
santl lucrare enciclopedid, un
«Real-Lexicon• cum se numesc
lucrlrile de acest fel, care - r•
nunţlnd procramatic la actul
critic sau polemic; la interpr•
tarea fenomenelor - oferl da-
tele obiective, nude, necesare
unei bune i nformaţii. Se sist•
matizeui utfel un uriaş mat•
rial faptic cuprins fn cei peste
şaptezeci de ani de istorie a
filmului.
Primul volum (literele A-C)
pe care li avem deocamdată la
dispoiiţie (lucrarea este ln curs
de publicare) ne permite cu-
extrase semnificative din jur-
nalul recizorului (1924-1953),
care întreiesc imaiinea perso-
nalitlţii complexe a autorului .
De semnalat amplul studiu
introductiv «Vederile teoretice
ale lui Verton semnat de
S. Drobqenko, care contribuie
cu autoritate la risipirea pir•
rilor cr9'ite care au rlstălmăcit
concepţiile lui Dzica Vertov.
E. VOICULESCU
naaţterea concepţiei acestei lu.
crlri enciclopedice. Articolele
despre personalităţile artei, teh-
nicii şi industriei cinemato1ra-
fice au calitatea de a fi foarte
exacte $i de a oferi o informaţie
ricuroasi (de pildi: filmele sînt
menţionate cu titlurile orici-
nale ,i cu datele premi'erei).
Articolele cenerale, pe pr<>-
bleme, slnt foarte detailate •i
cuprind o arie vastă. aproape
exhaustivi. Calitatea articol•
lor de 5-30 pacini - adevărate
studii - constl tn ri1oarea in-
formaţiei , ln boclţia ei, ln . spi-
ritul $tiinţific, de discernămlnt ,
ln selecţia materialului, ca $i ln
ordonarea lui.
Dicţionarul însumeazi $i da-
tele privind televiziunea- ceea
ce reprezintl o noutate. Şi tn
acest sector informaţia este cot
adt deserioasă.
· Ion BARNA

https://biblioteca-digitala.ro

Reclactot-fef: Ecaterina OP ROIU
Redador artistic:. Vlad Mu,ateacu
Prezentarea tehnică : Ion fă9ărl„nu
Abona•ontole •• fac la toate oftcllle
Redacţia ,1 admlnlatratla: lucare,U, Id. Gheor9he Gheor9hlu Del nr. 65
0 poftale din ţară, la factorii poftoll
,1 dlfuorll volunlarl dlft Intreprinderi
Tlparal executat la Combinatu! poll9raflc .Caaa Sctntell" - Bucureftl tl lnatltutll. Exe•plarul ra lei
I 41.011 l
https://biblioteca-digitala.ro
a
•
ANUL IV (48)
revrstl lun1rl

ffi
„ """'
ma
c1nem1togr1ficl

https://biblioteca-digitala.ro