Sunteți pe pagina 1din 5

Criza Rachetelor din Cuba

Odata cu finalizarea celui de-al doilea Razoboi Mondial, in cadrul sistemului international s-au conturat doua mari puteri care dominau sistemul geopolitic global, acestea erau Statele Unite si Uniunea Sovietica, cei doi poli de putere erau opusi din toate punctele de vedere: , economic , ideologic, strategic etc. Opozitia militara dintre aceste doua mari puteri a generat o cursa a inarmarilor care a cauzat acumularea de material nuclear in ambele parti, acesta urmand sa fie utilizat intr-un conflict direct in Vest si Est . Aceasta cursa a inarmarii putea fi comparata cu strategia Chicker Run care presupunea in final autodistrugerea, tocmai de aceea cele doua mari puteri evitau confruntarile directe, intotdeauna folosind intermediari pentru rezolvarea conflictelor strategice, tari precum Vietnam, Korea, Cuba, Afganistan etc. Conflictul ideologic dintre communism si democratie adesea manifestandu-se sangeros in lupte interne de preluare a puterii a uneia dintre partile combatante, acest conflict indirect sporea insa tensiunile intre polii de putere , creandu-se un adevarat razboi diplomatic, care risca sa se transforme in conflict global. Ambele tabere utilizau , in interactiunile dintre acestea ,un set de strategii care se incadrau in teoria realista si subdiviziunile acesteia. Atat URSS cat si SUA preferau crearea unei sfere de influienta, in care sa-si manifeste hegemonia , pentru a-si puntea intari influienta la nivel global si intotdeauna pentru a evita pierderile economice si umane, conflictele dintre cei doi giganti se desfasurau indirect in unele dintre aceste state

, niciodata soldatii americani sau cei rusi nu intrau direct in conflict sub uniformele
nationale , adesea acestea actionand ca si agenti in statele unde erau conflicte, de exemplu piloti rusi pilotau avioane MiG-15 in Korea , sub steagul Korean, in cazul Afganistanului agenti CIA americani antrenau Mujahadini afgani pentru razboiul cu armata rosie.

Criza rachetelor din Cuba, a inceput exact in acelasi mod , cand guvernul American incearca sa-l inlature pe Fidel Castro, cu ajutorul guvernului din exil, printr-o invazie ratata in Golful Porcilor. A doua incercare a fost exercitiul militar din 1962, cand fortele armate ale Amercicii, conduc o invazie asupra insulelor Caraibiene pentru a rasturna un dictator fictiv numit Ortsac fiind defapt Castro citit invers. Dupa aceste incercari de invazie, Castro este convins ca America este hotarata sa invadeze Cuba si cere ajutorul URSS pentru a se putea apara impotriva acesteia. Criza rachetelor din Cuba a fost apogeul Razboiului Rece, fiind momentul cel mai apropiat de inceperea unui razboi nuclear care apoi urma sa devina Al Treilea Razboi Mondial. Aceasta criza incepe atunci cand SUA descopera, in Cuba, baze sovietice de armament nuclear. Potrivit URSS aceste baze aveau rolul de a-i proteja in cazul in care Statele Unite vor incerca sa atace si sa invadeze teritoriul acestora. In timpul campaniei electorale, Kennedy sustinea ca America are mai putin armament nuclear decat URSS, desi Pentagonul sustinea ca aceasta diferenta nu exista. Dupa alegerile din 1960, Khrushchev incepe sa il testeze pe noul presedinte. In 1961, URSS aplica presiune asupra Berlinului ulterior construind un perete in jurul partii de vest a orasului. Pentru a raspunde provocarilor, Kennedy dezvaluie ca nu exista diferenta de armament. Khrushchev a stiut ca rachetele sovietice erau capabile sa atace doar Europa iar cele americane reuseau sa loveasca intreaga Uniune Sovietica. In consecinta, Khrushchev cauta o modalitate de a contracara avantajul Amercicii. In 14 octombrie 1962, in baza de date a unui avion de spionaj U-2, armata americana descopera, in Cuba, mai multe baze sovietice de lansare a rachetelor nucleare de raza lunga SS-4 Sandal. Dupa scurt timp presedintele Kennedy anunta intr-un discurs televizat existenta acestor baze, care prezentau un mare pericol pentru America, rachetele

reusind sa traverseze pana la 2000 de km si avand puterea sa distruga orase americane foarte importante. In ziua urmatoare, Kennedy isi reuneste consilierii sai din domeniul militar politic si diplomatic (Comitetul Executiv) pentru incercarea de a gasi o solutie . Dupa refuzarea propunerii de a distruge bazele printr-un atac aerian, comitetul decide preluarea controlului naval din cuba si dezmembrarea bazelor. In scurt timp presiunea crizei v-a creste atat de mult incat cele doua puteri sunt pe punctul de a incepe un razboi nuclear. Lansarea rachetelor de ambele parti era inevitabila, dar din fericire se ajunge la o intelegere. Tensiunile reducandu-se atunci cand Khrushchev ajunge la o intelegere cu Kennedy , Khrushchev dezafecteaza rachetele din Cuba cu conditia ca SUA sa nu o invadeze , iar SUA avea obligatia de a-si retrage rachetele din Turcia. Aceasta retragere de ambele parti , reprezinta un triumf al naturii si ratiunii umane asupra intereselor de stat, aparand un flaw in teoria realista care considera natura umana ca fiind una agresiva care se reflecta si la nivel de stat. Totusi sub amenintarea auto-anihilarii complete ambele state renunta la razboi, deoarece scopul intaririi statului prin orice mijloace, nu se putea aplica in aceasta situatie, incetarea tensiunilor fiind in beneficiul ambilor combatanti. Cuba, de asemnea, adopta o strategie realista, cautand suportul statului cel mai puternic si cel apropiat din punct de vedere ideologic de aceasta. Supravietiurea regimului Castro era imposibila deoarece capabilitatiile militare ale Cubei erau cu mult inferioare celor ale SUA, de aceea cubanezii cer ajutorul URSS, pentru a-si putea apara teritoriul, si cedeaza din autonomia de stat pentru a intra in sfera de influienta a Rusiei, dar asta totusi cu pretul supravietuirii ca stat independent. Acest fapt avantajeaza URSS, deoarece plasarea unui stat-satelit chiar in coasta Statelor Unite reprezenta un avantaj strategic substantial, beneficiile mutuale si asemanarea ideologica ducand in final la

cooperarea dintre aceste state. Aceasta alianta justificand actiunile agresive ale Statelor Unite , care incearca sa implementeze un echilibru in sistemul international, prin alungarea sferei de influienta URSS din imediata apropiere. Realismul are o aplicare rationala si simpla a Crizei rachetelor din Cuba, daca SUA nu facea parte din organizatii supranationale precum OAS sau UN, Kennedy nu ar fi putut sa blocheze Cuba fara represalii sovietice agresive. Kennedy a ales o tactica de urcare usoara, care a evitat ajungerea la razboi. Pe de alta parte realismul arata ca America a avut succes, in principal, prin nevoia sa de a folosi forta. In concluzie, Criza rachetelor din Cuba a fost cea mai grava perioada a Razboiului Rece, fiind momentul cel mai apropiat de un razboi nuclear si un punct critic in istoria lumii si a relatiilor internationale.

Bibliografie: Richard Ned Lebow - The Cuban Missile Crisis: Reading the Lessons Correctly Political Science Quarterly, Vol. 98, No. 3 (Autumn 1983), 431-458 Mark Laffey (SOAS, University of London ) and Jutta Weldes (Bristol University) - Decolonizing the Cuban Missile Crisis JOHN J. MEARSHEIMER - Structural Realism Kurt Wiersma and Ben Larson Fourteen Days in October: The Cuban Missile Crisis Cline Symposium Workshop Information Just War Theory - Cuban Missile Crisis

Gabrielle S.Brussel The Cuban Missile Crisis: U.S. Deliberation and Negotiations at the Edge of the Precipice

DOMINIC D. P. JOHNSON AND DOMINIC TIERNEY - ESSENCE OF VICTORY: WINNING AND LOSING INTERNATIONAL CRISES

Shirley V. Scott - International Law as Ideology: Theorizing the Relationshipbetween International Law and International Politics