1·a """''""'

. nr. 9
PN0LV(57)

~i
m
„„,„.•

https://biblioteca-digitala.ro
 .
a„.„„ „„„ CINEMA

.„,w.ffi ANUL V NR. 9 (57) SEPTEMB RIE 1967

REDACTOR ŞEF: Ecaterina O proiu

ma
• I n 1 • 1 to g r 1 f I • I
Regretata Fran~oise Do
actriţa
•
franceză cunoscută la
noi din filmul «Omu l d in Rio>.

Foto UNIFRANCE

Foto A. M I HAILOPOL

Care este soarta cinecluburilor! - de Eva Sîrbu . . . . . . . .

Moscova - de Ecaterina Oproiu . . . . . . . . . . . . . . . ..

MAR I Berlin - de Gideon 8achmann ..•. ....
FESTIVALURI Cannes - de Enrico Rossetti

cŞefu l sectorului suflete»

CRONICA cCane.lanii> - de Mihail Lupu

PANORAMIC
PESTE ReportoJe realizate de : Eva Sirbu. Alecu 8orzeo. Ştefan Racoviţă,
PLATOURI Adina Darian. Gobreo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

CAMERA ŞI STILOUL Cosa:şv • • . ..• . • . •

Toma Caragiu - de Adina Darian . . . . . . . . . . . . . . . . O

C hi ar şi ido lii mor - de Rodica Lipatti . . . . . . . . . . . . . . 21
MICROPORTRETE
C ine eşt i dum neata. .. Franc;oise Arno ul! - de Gidean 8achmann 28

Varşovia - .Un regizor ciudat - Has - de Maria O/eksiewicz 22

CORESPONDEN ŢE Paris - Există o cinematografie belgiană! - de Robert Gre/ier . . 23

LUMEA VĂZUTĂ
clf'oCHIDE
CINEAST Frumoasele zile din Alpbach - de Romulus Vulpescu . . • . . . 24

MICRO MONOGRAFIE Stroheim - gigantul mutilat - de Radu Gabrea . . 26

Monicelli - Deschizător de drumuri - de O./. Suchianu . . . . 29

CINE MATECA fi$1er -·de 8.T. Rîpeanu 30

«Tar şi general», «Cine vrea s-o ucidă pe jessie !», «Recom-

pe O zi nu tocmai norocoasă» - semnează : Marius
Ti /. Creţu/eseu, Ion Mihu .. .. ........ .

entarului. . . etnografic - de Dinu Kivu . . ... .

uzi - de Ion Cazaban . . ...... . . .. ..... ... .
1••• 1 uzia. lipsei de iluzii - de Gelu Ionescu . . . . .•.•
XI I
PREZENTAREA ARTI
rei secvenţe cinematografice -de Valentin Silvestru .•. •..•. XIII Radu Georgescu
n poet al peliculei : Claude Lelouch - de Alice - XIV
Cartea de film - de Ion 8arna . . . . . ... . ...... ......... . .. . xv PR EZENTAREA G
Ion Făgărăşanu

https://biblioteca-digitala.ro
 CARE ESTE
SOARTA CINECLUBURILOR ?
Cineclubul
este avanpostul culturii
cinematografice

4 OOO ÎN U.R.S.S.

560 ÎN FRANŢA

Pasiunea lui Sandu Dragoş tine de zece ani. Pasiunea Ea este eroina unui film scris de un necunoscut, regizai
Sandei Başa abia. a început. Să n-o descurajăm, măcar ş 1 de un necunoscut, filmat de un necunoscut. Ea însăşi este
din egoism : ne-ar putea costa cîleva mii de pasiuni nedesco- o vedetă necunoscută . Ceea ce n-o împiedică să joace ca
perite. şi cum miine ar trebui să cişlige juriul Cannes-ului.

Faţă de importanţa rile lumii, cifra 83

care se acordă
la ora poate să pară mai
actuală în lume miş­ mult decît modestă.
cării de cineamatori, Dacă ne gîndim însă
ideea cineclubului - că ele au apărut sin-
avanpost al culturii gure, s-au născut nu-
cinematografice - Reportaj mai din pasiunea u-
nu este o Americă de
nor oameni pentru
Eva
descoperită de noi; SIRBU film, că nu au avut
pretutindeni în lume şi nu au nici la ora
cineclubul este soco- actuală, cu excepţia
tit veriga esenţială, cinecluburilor sindi-
puntea care leagă ar- cale, o bază mate-
ta cinematografică de rială sigură şi per-
marea masă a spec- manentă, cifra devine
tatorilor - faţă de miraculoasă, monu-
cele 4000 de studiouri mentală, astronomi-
de cineamatori din că. Cum s-au născut?
URSS, 560 în Franţa, Cum s-au înmulţit?
170 în Polonia, faţă le-a ţinut în pi-
de sutele de cineclu- are timp de JO
buri care funcţio­ ni?
nează în toate colţu-

https://biblioteca-digitala.ro

Programul Festivalului de la Moscova este, cantitativ,
atit de grandios, i ncit criticul-erou, dacă îşi bagă in
cap să facă un act de vitejie, poate vedea zilnic 8 filme
de lung metraj şi 6 filme de scurt metraj. La sflrsitul
festivalului el se va putea lăuda (dacă va mai putea)
că a văzut peste 100 de filme. Organizatorii s-ar putea
să-l decoreze, iar confraţii să-l treacă pe lista martirilor
creştini. Nimeni însă nu a fost trecut pînă acum pe o
listă asemănătoare.
Regizorul Virgil Ca/oiescu, Mihnea Gheorghiu, şeful
delegatiei române şi Iurie Darie (cu Zenaida Kirien/<0).
MOSCOVA
Marina Vlady la acest festival : o aparitie meteorici.
denteasca ş1 uneori de picnic cultur .
voioasă im bi bă aerul. Un curent de disponibilitate umană
începe să circule de la ghişeul de recepţie pînă in sala
de spectacol. După cîteva zile, participanţii încep să-ş i
zimbească într-un mod complice. Micile dezastre orga-
nizatorice sini comentate cu o ironie legată mai mult
Regizorii Elisabeta Bostan şi Victor lliu
(cu şeful delegatiei maghiare)
https://biblioteca-digitala.ro
TEHS U EA ARTISTICĂ•••
a festivalului
Organizatorii au a
nu
face o intilnire in e
a
· cul)rinzătoare.
I
Număru l participan ·1or a ost n număr record: 57 de
ţări. Cifra este însă cu doua
a dat posibilitatea să ne in "lnim cu o serie de cinema-
tografii extrem de tinere sau extrem de putin cunoscute
(turcă, finlandeză , belg i ană, norvegiană, iraniană, etc.).
Pe de altă parte ne-a pus in faţa unui repertoriu, generos
ca problematică, dar de foarte multe ori, încă necopt.
Preferinţele organizatorilor sau un şir de coincidente
au dat programului, mai ales în prima parte, un aer de
monotonie patetică. Multe filme de război , vărsări de
sînge, tancuri , ruine, piriit de mitraliere, pocnete de
pistoale, explozii şi urmăriri armate. Destu l de multe
melodrame cu mame, mame-simbolice, care mureau
pentru copii în atitudini statuare.
Nu vreau să spun că pos1b1litatea acestu i început de
cun oaştere este neinteresantă. Dar interesul este ma i
CINEMATOGRAFIILE VECHI.„
ne-au scutit nici ele de decep ii provocate, dacă
să neg· dim ·ne, de aceeaşi cauze, desfăşurate
n a nivel. Filmu englez trDomnului învăţă or, cu
goste»,ca şi filmul american cin sus, pe scara care
d ce jos•, două povestioare siropoase despre reia "ile
vi-profesori, s-au înscris aproape simetric într-un fel
de schematism trandafiriu, pe temele lui
Povestea cu maquis-arzii care dispar pe
încontinuu pe cineva apăru1 ca
lor, adică filmul francez se
de
 ficatăde cel de-al doilea film francez, de faimosul «Hoţ»
al lui Mall . Inspirat după un roman de o frondă cam
prăfuită, pelicula ne întoarce la începutul secolului ca
să ne arate un bărbat dezgustat de o burghezie veselă
şi ipocrită, atit de dezgustat incit îi declară război, dar
un război sui generis care se poartă noaptea clnd stă­
pînii dorm cu scufiile pe cap şi cind eroul poate să se
furişeze tiptil ca să le fure colierele, tablourile, banii.
Filmul este făcut, bineînţeles, cu o mare pricepere.
Epoca este picantă, dialogul are mult acid, dar nu se
poate salva de fiasco deci! prin prezenţa lui Belmondo,
mai bine zis prin psihoza provocată de numele lui Bel·
mondo pe generic, pentru că nimeni nu poate să creadă
că se plictiseşte privindu-l pe Bebel, chiar dacă Babei
este uneori destul de greu de recunoscut sub o mustaţă
Leslie Caron, celebra lili, membră in juriu.
clasică şi sub o pălărie-melon .
Care au fost, totuşi, cele citeva filme memorabile ale
festivalului?

IN PRIMUL RINO ... Grainet Molvig, premiul de interpretare.

filmul maghiar «Tatăl» foarte diferit şi ca expresie şi

ca nivel de «Ziaristul» lui Gherasimov, cu care a împărţit
totuşi la egalitate Marele premiu .
«Tatăl>> este un film inteligent, cu aparenţa unei seni·
nătăţi vesele şi copilăroase, dar cu un fond dens, imbi·
bat de meditaţie şi zbucium. Este povestea băiatului
unui medic-partizan, căzut eroic la datorie, a unui
băiat care îşi trăieşte copilăria sub mitul tatălui. Tot ce
vede, tot ce aude, tot ce face este stăpinit de amintirile

(I abia desluşite despre tatăl-erou, de obiectele tatălui­

erou, de ideile tatălui-erou. Filmul este plin de idei, dar
cea mai importantă dintre toate pare să fie ideea conţi­
nută în scena finală, cind băiatul, devenit adolescent, se
hotărăşte să se despartă de mitul tatălui său şi să tra-
verseze Dunărea înot. Fiecare generaţie, pare a spune
filmul, trebuie să facă ceva, ceva deosebit şi uimitor.
Nici o generaţie. n-are voie să trăiască din miturile pre-
decesorilor. Iar dacă e vorba de mituri, fiecare generaţie
trebuie să-şi construiască propriile-i mituri. «Trebuie
să traversez şi eu Dunărea lnot, odată, cel puţin odată ,
pentru ca nepoţii mei să se poată lăuda că am trecut-o
de 4-5 ori „.» spune eroul nostru spintecînd valurile.
Filmul bulgar «Ocolul» este un tel de «Scurtă lntilnire» Alexandra Stewart, premiul simpatiei.
la sud de Dunăre. De altfel acesta este şi subiectul fii·
· mului: o scurtă întilnire intre doi oameni care s-au iubit
cu mulţi ani în urmă, care simt şi acum o imensă tandreţe
unul faţă de celălalt. Dar tandreţea aceasta este neputin-
cioasă . Şi Ea şi El sint înscrişi pe nişte orbite care nu
ma i pot fi părăsite. Este un film plin de melancolie şi de
duioşie înţeleaptă.
Un alt film memorabil este filmul englez care în tra-
a
ducere mot mot se numea «Un om pentru fiecare ano·
timp» şi care mai puţin exact literar, dar mai aproape
de spiritul filmului s-ar putea intitula «Omul, de-a pururi».
Într-un cadru istoric, care este de-abia sugerat (pentru
că pe autori nu pare să-i fi interesat nici reconstituirea
epocii , nici culoarea locală) se desfăşoară procesul de
conştiinţă al unui om (Thomas Moor- interpretat răvă ·
şitor de Scoffield), un om care refuză să facă un act
îm potriva convingerilor lui. De fapt nu i se cere deci!
o supunere simbolică şi trecătoare. Dar Moor se incă­
păţinează să nu se supună fie chiar şi pentru o clipă .
Unei supuneri simbolice eroul îi preferă o moarte sim-
bolică .
Pe alt plan , într-o altă epocă, în alt context social ş i
polit ic (războiul împotriva nazismului) «Westerplatte» Anna Prucna/,junetea ln ofensivă .
prezentat de polonezi vorbeşte de acelaşi lucru. Este
un fil m cam tern, poate cu prea multe bubuituri , dar luz Maria Collaso - vedeta filmului cubanez
care plnă la urmă este salvat de un final de un patetism
demn şi impunator. La sfirşit, cei cîţiva eroi care au
luptat fără arme şi fără iluzii, împotriva unei întregi
„.şi Viorica Farcaş (cu Sk.olimovsk.i)
armate, se predau. Jertfa lor părea nesăbuită şi inutilă .
Pentru ce? - întreabă sincer uluit comandantul nazist.
Pentru că omenirea are uneori nevoie şi de sacrificii.
zadarnice - par să ne răspundă autorii.
Programul festivalului a fost alcătuit, din păcate, din
prea puţine filme memorabile şi din prea multe filme
co n venţionale, ceea ce, fără îndoială, pentru cronicari
a fost ş i este un motiv de melancolie. ·
Ecaterina OPROIU

Foto: Al. MIHAILOPOL

https://biblioteca-digitala.ro
Nu mai încape Anul acesta exemplul Fest ivalu lui lin ul
nici o îndoială, Occidental este edificator. De mai mu lt
era cunoscut ca unul dintre cele mai trad
- inul
iste
festivalurile festivaluri, scopul său principal fiind de a intra
in graţiile marelui public şi prin urmare cău­
au început tind să-şi asigure o cit mai numeroasă part icipare a
starurilor şi să ofere un program cit mai monden .
să-si schimbe Dar anul aCfs~ Festivalul a luat, prin inaugura-
chipul. r ea cSăptămmii tânărului cinema>>. o iniţiativă cu
cotu l nouă.. cSăptămîna» nu a fost dedicată prezen-
tării capodoperelor din mai multe ţări şi nici pre-

BERLIN
zentării fi r oficiale trimise de marile centre
rod dtoue. ci a fost dedicată în exclusivitate
nei s1 gure ţiri. Ş i de aici înainte se va prezenta în
fi ecare an · o si gun ţari şi vor fi alese nu aşa
· e capodopere. ci acele fi e recente care
exp ă cel - bine sch- bări le politice, culturale,
economice si sociale care au avut loc în ultimul timp
în ţiri l e respective. Asdel pentru prima dată în
- oria acestu i festival criteriu l pur cultural a primat.

EVENIMENTUL ANULUI

ln 1966 cînd s-a făcut prima încercare de a prezenta

produeţ i a unei ţări proaspăt devenită producătoare
de filme, a fost aleasă Brazilia şi s-au organizat pro-
ieqi i cu 12 filme aparţinînd curentului «Cinema
n3Yo». Manifestarea nu purta încă numele de «Săp­
tămîna tinărului cinema>>, dar a fost inclusă în pro-
gramu l festivalului. Anul acesta a fost rîndul Italiei
şi cSăptămin a tinărului cinema» a fost inaugurată
ca un eveniment anual inclu zînd pe lingă prezentarea
a 5 filme şi o discuţie publică în prezenţa regizorilor
respectivi. · ·
În conformita.te cu politica «Săptămînii tînărului
cinema», care s-a născut ca urmare a ideii semnata·
rului acestor rînduri si a domnului Alfred Bauer -
directorul festivalului: şi care va primi în viitor şi
sprijinul televiziunii germane şi al Muzeului de artă
modernă de la New York (unde «Săptămina» va fi
prezentată in fiecare an în cursul iernii care urmează
Festivalulu i vest-german), au fost prezentate 5 filme ,
Start pentru puritatea pasiunilor.(<<Startul» de Jerzy Sl<olimows/r.i.) turnate in ultimii 5 ani. În această perioadă
in Italia au avut loc mari schimbări sociale şi
culturale şi selectarea filmelor celor mai tineri
regizori din anii respectivi s-a făcut în raport cu
felul in care ele reflectau cit mai cristalizat aceste
schimbări. Pentru 1962 s-a ales filmul «Cine lucrează
e pierdut» de Tinto Brass. Pentru 1964 «Înainte de
revoluţie» de Bernardo Bertolucci. Pentru 1965
filmul lui Marco Bellocchio «Cu pumnii în buzunar» .
.Anu I 1966 a fost reprezentat de «La musca oarbă»
al lui Ramono Scavolini şi, în sfirşit, pentru 1967 s-a
prezentat în premieră mondială un film despre
oamenii de culoare din Neapole : «Negrul» al lui
Giovanni Vento. Toate aceste filme s-au bucurat'
de critici pozitive şi multe ziare germane au vorbit
despre «renaşterea>> festivalului datorită «Săptămînii
tînărului cinenia».

SURPRIZE PREMIATE ...

Festivalul oficial ne-a proCllrat si e l citeva surprize

plăcute. Marele premiu (U rsul de aur) a fost cîştigat
de Skolimo - pentru filmul său «Startul» turnat
în Belgia cu acrorul Jean Pierre Leaud. Este povestea
a doui · e d in viaţa unei calfe de bărbier, care vrea
si participe la o competiţie automobilistică, dar
care are maşină. El «împrumută» maşini , visează
Tntre film de groază şi comedie. l«Casa lngrădită» de Peter Collinson) 1 i, solicită maşini, fiind întotdeauna la limita
i raeţi unii majore dar oprindu-se la cele minore.
Trandafiri fără spinif<dn fiecare an din nou» de Ulrich Schamoni) Montat şi filmat cu maximum de viteză, filmul este
in primul rînd amuzant şi probabil pentru aceasta
a cucerit elogiile publicului ş i ale criticii. Dar film ul
este cu mult mai pătrunzător decit amunnt. lmpă r-
ţind lumea din punct de vedere moral i - tabere
distincte (băiatul împrumută fraud Ies ina stă-
pînului său, dar refuză să trăiasd
vîrstă care vrea să-i facă cadou o
refuză să-şi părăsească iubita avantaj
personal), Skolimowski portrenll!'3:::i • acelaşi
timp acuză. A fost o surpriză ci -
dat cel mai mare prem iu u
tradiţionaliste. Pe de altă paru
premiul FIPRESCI (aşa c
cum probabil se va mai ·...-· -
este o operă pseudo-senaasi
unui regizor vest-ge
Schamon~«În fiecare
rul filmufui ES , care a

https://biblioteca-digitala.ro
zori germani,«priinii bani din străinătate. «În fiecare
•
•
an din nou» are pretenţii de crit i că socială descriind A vedea sau
cu incisivi~ate superficilitatea anumitor straturi din •
mica burghezie din Vestfalia, o regiune industrială a nu vedea
din nordul Germaniei. Această poveste a unui
bărbat onorabil, a soţiei şi copiilor lui pe care ii • iată întrebarea
vizitează de Crăciun, şi a metresei sale pe care o
dllce la plimbare la oraş, dar nu . şi în casa soţiei sale,
- despre «Explozia» lui
are multe fragment-e inteligente, multe notaţii din
viaţa cotidiană surprinse cu o tuşă de jovialitate
• Michelangelo
adecvată mediului superficial pe care ii descrie. • Antoniorl'i -
Dar în timp ce filmul se pretinde a fi un documentar

CANNES
al vieţii lipsite de conţinut a unui anumit mediu
social, nu reuşeşte să ascundă că şi el îşi are sursa •
de inspiraţie artistică tot în acest mediu . Este de-
ajuns să-l vezi în fiecare seară a festivalului pe Ulrich
Schamoni jucînd Skat - un joc de cărţi nemţesc - •
împreună cu fraţii şi asociaţii săi, ca să înţelegi
imediat cum a căpătat regizorul o atît de bună
cunoaştere a mediului pe care îl descrie şi în care •
se integrează atit de bine. Altfel este un film foarte '

~:;;~d~~ue~a1~~ nr~:~:~ e~!e s:ee~~: î~~ r~~~~~e~~~~~

0 1
• Probabil că nu vor fi mulţi, în Italia şi în multe alte ţări
ale lumii, cei ce vor avea ocazia să vadă ultimul film al lui
Cum am spune: nici un spin nu este ascuns în bu- Michelangelo Antonioni - «Blow Up». Şi mai ales vor fi
chetul de tra.ndafiri. • puţini cei care ii vor putea vedea în versiune integrală.
Nu pentru că ar exista în acest film scene morbide sau
SURPRIZE NEPREMIATE
e ~;i:~~r=~~~e ~~i~e~ ~ e c~~~~~e ai~m~;i~~.i~~ie!~~e i~~i:~;~~
cel mai puţ i n
1

atras de erotismul ieftin şi comercial. Dar în

Multe dintre filmele înfăţişate la Berlin au repre-
zentat ţări care au numai de curînd o producţie
cinematografică naţională. Olanda a fost prezentată
numai cu două filme, dintre care excepţionalul
«Paranoia» (personal nu am văzut pe cel de al doilea:
«Het Gangstermeisje» allui Franz Weisz). «Paranoia>>
este primul lung metraj al lui Adrian Ditvoorst al
cărui prim scurt metraj «Voi veni mai tirziu la Ma-
dras» a fost premiat anul trecut la Pesaro şi Mann-
heim. «Paranoia» este povestea unui tinăr care
locuieşte la Amsterdam şi care treptat îşi pierde
minţile. În fuga lui de realitate, îşi atrage şi prietenii
ca şi pe fata pe care o iubeşte. Realizat cu bani puţini
- ca multe dintre noile filme olandeze - filmat în
• ~;~~~~ao:~i~!ţ~u:~ ~t~l:.is~~:;~ăc:r~ ~~mv:t~:ap~~t!a~
·sint aproape sigur - eticheta de erotic sau pornografic.
:ăe :: ~~t1!!~~~c~ns~ ~!~:io".1:;~a~a~o~~;;:~ l~a :;~~~:
0
•
său , producătorul Carlo Ponti s-a aliiturat întrutotul
• ;~;!~::u~~i.v~ :7s~i~i~~a~i~~:~~~t=~e~~~l~~~l~it~e~ăp:~~~
în Italia, unde riscurile sînt şi mai mari. pentru că dacă
• un film (fie el chiar aprobat) displace vreunui magistrat,
realizatorii săi - în cazul de faţă Antonioni şi Ponti -
riscă imediat să fie trimişi în judecată pentru ultragiu la
• pudoare.
CEL MAI BUN FILM AL LUI ANTONIONI

!~~;e;da:~~~i'.nfi~~~~;~:":~v~~~eu~~~ ~:r~t~!~~i~ • Eu însă sint printre puţinii privilegiaţi (prietenii lui

bilităţi în ciuda lipsurilor tehnice, care se transformă
în figuri de stil. Paranoismul personajului principal
pare să fie o caracteristică a psihologiei tineretului
provo din Olanda de astăzi. Sub presiunea insucce-
sului reyoltei lor, aceşti tineri se retrag în acti-
vităţi politice dubioase sau în excese sexuale .
Eroul filmului respinge orice soluţie de viaţă şi în
cele din urmă cade pradă temerilor lui, incapacităţii
de a se adapta unei lumi în care totul ii este străin.
«Zidul» este primul film al trancezului Serge
Roullet,inspirat de piesa lui Sartre,despre războiul
civil din Spania. Se pare că Sartre a apreciat filmul
pentru felul în care a redat intenţiile sale.
«Zidul» este cea mai emoţionantă relatare a răz­
boiului civil din Spania. Ca şi filmul maghiar «Săr-
manii flăcăi», el urmăreşte soarta unor prizonieri
din garda civilă şi ne dezvăluie prin flashback-uri
gindurile lor. Cu tot realismul său, filmul este ironic,
dar în primul rind emoţionează prin descrierea
acelor zile de război însorite şi dogoritoare, prin
dezvăluirea deşertăciunii soluţiilor de forţă. «Zidul»
ca şi «Paranoia», care s-au numărat printre sur-
prizele festivalului, nu au luat nici un premiu .
Alte filme care merită să fie menţionate sînt: primul
~~~t~i~eşti~B:~r~~~1~~~~~i/~~> :r~r~~c:~:1~ ~~:u~~
Berri şi care i-a adus lui Michel Simon premiul pentru
Antonioni, criticii prezenţi la festivalul de la Cannes ,
• persoanele care au călătorit în această perioadă la Londra
sau în Statele Unite) care au văzut «Explozia» integral.
Aş fi fost chiar foarte mihnit să nu mă fi bucurat de acest
•
privilegiu. Pentru că «Blow up» este o adevărată capod~
peră, este cel mai bun film pe care Antonioni l-a realizat
pină acum . Poate ci nu toţi vor împărtăşi această părere,
• mai ales aceia care în trecut au exaltat meritele celorlalte
filme ale sale - «Aventura» sau «Strigătul», «.Noaptea»
sau «Eclipsa». Tn ceea ce mă priveşte, niciodată nu am
• apreciat un film de Antonioni fără mari rezerve : adesea
m-au jenat banalitatea dialogului , situaţiile forţate, pers~
însă extra-
na;ele stîngaci construite; erau defecte pe care
• ordinarul său talent figurativ le ştergea, le făcea aproape Veruschl<.a, cover-girl-ul la modă .
neobservate. Ba chiar, de multe ori , părea că regizorul
îşi constrîngea anume materialul narativ să intre în bizare
• capcane fără rost. numai în scopul de a putea plasa anumite
«găselniţe» grafice. provincialism! Nu , nu merită. Iar Antonioni a înţeles asta
chiar de la început. Vă previn că nu mă refer aici la con-
PĂREREA LUI MARIO SOLDATI
• ţi nut, ci la formă, sau - dacă preferaţi - la artă. Antoni~
ni era internaţional chiar atunci cind făcea filme la el acasă,
ln «Explozial> însă aceste defecte au dispărut , sau cel chiar atunci cind - ca să zic aşa - vorbea în dialect».
• puţ i n prezenţa lor nu mai irită . Personajul central, p~
Cuvintele lui Soldati m-au făcut să mă departez puţin de
vestirea (foarte simplă). imaginile se desfăşoară fără inter-
subiectul articolului meu, dar le-am citat pentru că . sub-
ferenţe , fără şocuri , ba dimpotrivă, justificindu-se şi imb~
liniind caracterul internaţional al artei lui Antonioni, al
• găţindu-se reciproc. În acest sens, se exprima, printre alţii, naturii filmelor sale. aceste cuvinte mi s-au părut preţioase :
si scriitorul Mario Soldati : «:Am văzut de două ori «Ex- ele ne ajută să înţelegem mai bine anumite trăsături ale
f,tozia» - scria el de la Cannes - şi cred nu numai .că
operei sale din trecut, prezent şi viitor, precum şi raţiunea
este vorba de o capodoperă , dar - cel puţin , în acest
• profundă a succesului obţinut de el în toată lumea.
moment - este capodopera lui Antonioni ; este filmul

~~~ ~;io~~tn;I :~~~~~~~~~eş:: :~~~~~;~~~:~!~~~~~

care toate ar îndreptăţi o mare atenţie dacă spaţiul
• pe care nici un om , dacă este cinstit, nu-l poate declara
inferior oricărui alt film de Antonioni, în timp ce oricare
dintre aceste filme poate fi, după gustul celui ce face apre-
cierea, proclamat inferior «Exploziei». «Explozia» este Să
PĂREREA LUI ALBERTO MORAVIA

ne întoarcem acum la «Explozia» şi să-i povestim

ne-ar permite. Japonia, Grecia, Norvegia, Iugoslavia •
au trimis de asemenea filme anul acesta, toate avînd
calităţi apreciabile, toate reprezentînd doar vîrfuri •
ale producţiei curente din ţările respective dar care
nu erau la înălţimea unei competiţii internaţionale.
În orice caz se poate spune pe drept cuvînt că Berlin •
1967 a fost un festival foarte bun iar tendinţa de a
introduce filme noi, îndrăzneţe a fost evidentă.
Berlinul , conceput ca o tribună a celor tineri dar •
şi a celor vîrstnici, cu «Săptămîna tînărului cinema»
- avînd ca scop promovarea celor mai bune pro-
ducţii ale tinerilor r.~gizori, inclusă anual în reper- •
toriu - ar putea deveni un festival al debutanţilor,
un festival al celor al)gajaţi. Dar pentru asta are •
nevoie de o mină de ajutor în special pentru acei
debutanţ i ş i producătorii lor.
Potenţial u l ex istă, şi a fost dovedit.
opera foarte personală a unui regizor unic şi profund
individualist. Vorbit în engleză şi turnat în întregime la
Londra, filmul nu are naţionalitate italiană : este un film
englezesc, care reprezintă oficial Marea Britanie la acest
festival. Dar. după mine, şi acest lucru
Antonioni, el nu a fost niciodată, nici măcar la începuturile
activităţii sale artistice, un artist provincial , şi - să ne
ierte dumnezeu-nici măcar naţional. Det~îndu-se de
pe atunci, încă, de sistemele triumfătoare pe vremea
aceea, el a demonstrat imediat nivelul înalt al inspiraţiei
sale, tendinţele lirice şi abstracte ale naturii sale moderne
şi internaţionale . Dacă există vreun motiv (poate singurul)
pentru care merită să fii regizor de film şi nu scriitor el
este tocmai acesta: să poţi vorbi cu toată lumea fără să ai
nevoie de traducător. cu aproape aceeaşi uşurinţă de
comunicare, indiferent de naţionalitate sau limbă, care este
apanajul muzicianului şi al pictorului. Merită atunci oste-
neala ca, atunci cind foloseşti un mijloc atit de implicit
• internaţional ca cinematograful , să te încăpăţînezi în
subiectul, cu cuvintele altui scriitor. de data aceasta
Alberto Moravia. «Povestea este următoarea : Thomas e
un tinăr fotograf la modă, ba chiar cel mai la modă fotograf
al Londrei de azi, al Londrei dezlănţuite , vibrante, active
pledează "pentru din aceşti ani. Thomas este unul din fotografii care nu se
mulţumesc să surprindă lucruri extraordinare sau demne
de interes pentru vreun motiv deosebit, ci spioneaz~
realitatea cea de toate zilele, cu curiozitatea patologică
a celui care se uită prin gaura cheii, cu acee~i speranţă
1net~;~~:.e Îne v~~~~~3,-sha~::sv~!~~r~unn ~;;e~:~~aen~°:~~e~~
tineretului englez de astăzi: activ şi distrat, frenetic şi
indiferent, revoltat şi pasiv, duşman al sentimentalismului
şi in fond un sentimental, hotărit să respingă orice angajare
ideologică şi purtător - in acelaşi timp - al unei ideologii
precise, cea care constă în refuzul ideologiilor. lntr-o
bună zi, umblind după aspecte inedite pe care să le includă
într-un album fotografic, Thomas ajunge într-un parc,
zăreşte o pereche, o urmăreşte şi o fotografiază. Femeia este

Gideon BACHMANN • l
https://biblioteca-digitala.ro

ti nă ră, bărbatul în virstă; ea ii trage, cu toată împotrivirea
lu i. într-un colţ al parcului unde ar fi mai singuri. Apoi
femeia ii zăreşte pe Thomas, fuge după el şi ii cere cu destulă
v i olenţă să-i dea filmul. Thomas refud şi se îndreaptă spre
casă . Fata vine după el, ii cere din nou filmul şi sfirşeşte
prin a-i ceda lui Thomas, care ii va dărui , pină la urmă, un
film la întîmplare. şi nu cel din parc. Imediat ce rămi ne
si ngur, fotoreporterul developeru fotografiile ş i este
impresionat de felul ciudat în care bărbatul acela era tirit
de fată. de i nsistenţa cu care ea se uita într· un anumit
punct. Copiază cl iş ee le , le mă reşte din ce în ce mai mult.
şi atu nci . printre frunze, pe deasupra unu i gard , apare -
nebu los - o mi nă ţ i ni nd un revo lve r. ln altă fot ografie
M ario Soldati: «Explozia» este capodopera lui Antonioni.
Raquel Welch-una din favoritele Cannes-ului.
David Hemmings şi Vanessa Redgrave în Blow-Up.
se zăreşte şi asasinul . ln sfirşit , în a treia, se vede capul
omului in virstă , pe jos, sub un copac. Deci nu fusese de
loc o intilnire de dragoste, ci o capcană criminală, in care
femeia îl trăsese pe acel om ca să fie ucis de un complice.
Zguduit de cele descoperite, Thomas ia maşina, goneşte
spre parc şi, intr-adevir, gbeşte sub un tufiş mortul pe
care ii fotografiase fără sli ştie şi fără să-l vadă. Se întoarce
acasă, şi o nouă surpriză : în lipsa lui a intrat cineva, a răs·
eolit peste tot şi a plecat cu toate fotografiile acuzatoare.
At unci Thomas începe să o caute pe fată; dar ş i ea a dis-
pă rut. I se pare că o vede pe stradă, fuge după ea, dar o
pierde. Se duce la n i şte prieteni, ii gbeşte acolo pe Ron .
co la boratorul să u, ş i încearcă să- i explice ce i s-a intim plat ;
, pentru ceva nou , ceva despre care e i nu ltiu prea bine
https://biblioteca-digitala.ro
fără succes î nsă , căci Ron este c res pon·
sabil. Thomas adoarme pe un di zori ş i
se întoarce în parc. Dar şi adJ. fel ca
fot ografiile, la fel ca fata. În acea pi -
un grup de studenţi costumaţi şi cu fe ele s
de ten is, ei mimează o part id ă, fără m1 5ri rachete,
numai din gesturi. Thomas asistă la acostă partidă de
spectre, şi pină la urmă înţelegem ~ va ren nţa să se mai
ocupe de crimă. Ai senzaţia c ă 1 de fapt. nu s-a petrecut
ni mic, i ntrucit întimplarea din parc nu îşi găseşte loc nic i
1n vi a ţa lu i Thomas, nici în societatea lui. Nnvind nici o
legătură cu fotograful ş i cu lumea sa, crima i ntră in sfera
ireali a· lu crurilor care. deş i s.au întîmp lat, nu privesc de
faP.'t pe nimen i.»
În open lui An t onioni, «Explozia» are un precedent :
al treilea episod din «Învinşii» («I vinti»). turnat tot în
Anglia şi care povesteşte tot o crimă . Acel episod este
uni dint re cele mai bune real i zări ale regizorului şi , ciudat,
seamănă foarte mult cu «Explozia» in privinţa stilului:
la fel de clar, limpede. precis, bine articulat, elegant, bizar,
după cum spune tot Moravia; cu acelaşi mod de a povesti
distant, absolut obiectiv, n edepişi nd limitele posibilită­
ţil o r de exprimare ale regizo rului, ceea ce îi as i g u ră com-
pleta dominare a materialului. c Exploziu (sau mai corect
tn.dus, cMirireu) se im pune ca o uimitoare, precisă ş i
foarte pătrunzătoa r e descriere a mit icei Londre de azi ,
a Londrei - capitala revoluţie i «beat», locul visat de toţi
ad o lescenţii re beli şi li psiţi de prej udedţ i din tot Occi-
dentul. Dar care est e semn ifi caţ i a profundi, esenţa fi~
mului ! Si înce rcăm să o descoperim împreună in dialogul
dintre Al berto Mo ravia şi Anton ioni.
DIALOG MORAVIA-ANTONIONI
Moravia : În ideea fotografului surprins la un moment
dat în d i scord anţă cu realitatea, ex i stă , implicit, o critică
ş i o cond iţi o nare de tenn i nată , soc i ală sau umană . Ca şi
cum ai fi vrut să s pu i: ia tă cit de orb, de alienat este omul.
Sau : i ată cit de oar bă, cit de alienată este societatea din
.care face parte ace.st om.
Antonioni : Dar de ce nu vrei să vezi, pentru o clipă,
nişce virtuţi , n i şte cali tăţ i în această orbire, această alie- .
nare?
Moravia : Ar putea fi şi aşa, nu zic nu ; dar din film nu
rezultă asemenea lucru .
Anton ioni : Ş i totuşi , nu am vrut să prezint doar faptele
negative.
Moravia: Ş i asta este adevărat ... Deci. conexiunea
dintre cr i mă şi oraş se face prin modul de comportare a
protagon istulu i. Acesta, deşi nu este de loc lipsit de sen-
sibilitate morală , nu vrea nici să inţeleagi , nici să apro-
fundeze, sau să-şi explice, nici să ldeologizeze realitatea,
pentru el important fiind să se pbtreze mereu activ, crea-
tor, inventiv, mereu neprevăzut şi mereu dispon ibil.
Slmplificind, aş putea spune ci tu ai vrut să arăţi cum,
într-o circumstanţă excepţională , dezangajarea apare, se
formează, ia aspect de atitudine, se dezvolti şi devine un
adevărat mod de conduită . Toate acestea pe fundalul
unei societăţ i noi şi tinere, în curs de revoluţionare radicali.
Antonioni: Revoluţ ionarea aceasta se produce la di-
verse nivele şi în d iverse strat uri sociale. Mediul fotogra-
filor este cel mai frapan t şi chiar ti pic ; de asta am şi ales
ca protagonist un fotograf. lnsi in Anglia, toţi sint pr i nşi
mai mult sau mai puţin in acest vîrtej revoluţio nar.
Moravi a : D upă. tine, a.re este scopul aces tei crev o l u ţii» l
O rice aeţiun e de acest fel are o bm, ca sl zic aşa, liberali.
Dar de ce anume vo r să se eli bereze ce i din revoluţia
«beat»!
Antonioni: De mora l ă. De morala re li g ioasă. in tot
cazu l. Dar să nu mă în ţeleg i g reşit. D u p ă mine, ei vo r să
se elibereze de tot ce este vech i şi s ă se fad disponibili
cum va fi . Fotografu l meu , de p ild ă, refuzi si se anpjeze
şi totuşi nu este un amora l, un inse nsibil. iar eu i1 privesc
cu simpatie.
Moravia: Este foarte adevărat dii privesti cu simpatie.
Ş i personajul reuşeşte sile fie simpatic spectatorilor pentru
că 1n primul rind ţi e ţi-a fost astfel C r'tOasă sim pat ie
î nsă : amestecată cu o invidie admira.Uri su., daci preferi .
cu o adm i raţie in-Jid ioas\- Se s· a ci Yt'D să fii tu acest
personaj, s ă t e afli in CÎrcurnsunţtie • catt se găseşt e el
şi să te compo rţi la fel. A; vru si -.rsn aspectul lui,
libertat ea şi disponibiliti · C.. creind un
personaj ti pic de d ceea ce altă
dată se numea un et"OtJ..
Anton ioni: Da. - a !la
să spun, firi
Moravia:Esn
 DESCIIlDERE
DE
STAGIUNE
SEFUL
„
.SECTORULUI
SUFLETE
Rezervele care Însoţesc Îndeobşte discutarea filmelor realizate după lucrări literare sÎnt parcă mai
accentuate În cazul adaptării pentru ecran a unor piese de teatru. Există servituţi proprii acestei categorii
de filme şi ar fi o naivitate să le ignorăm, dar nici nu are sens să le prefacem În clişee critice şi să le reluăm
automat ori de cite ori se iveşte prilejul. Evident, cele două filme ar putea oferi două astfel de prilejuri. «Şeful
sectorului suflete» se anunţă din titlu ca o ecranizare a piesei omonime de Al. Mirodan, iar «Castelanii» are
ca punct de pornire comedia lui 5/Jto Andrcfs, «Nuntă la castel». Mi se pare totuşi preferabil să nu Începem
cu rezervele de principiu asupra procedeului ecranizării, ci să consemnăm mai intii ceea ce îşi propun să fie
cele două comedii.
«Şeful sectorului suflete», semnat de
regizorul Gheorghe Vitanidis, şi în
perspectiva scenariului Maricăi Beligan ,
este mai cu seamă o dispută amuzantă
despre fericire, înţeleasă ca o conduită
responsabilă faţă de sine şi faţă de
societate, străină de orice meschinărie ,
animată de un nobil id~al etic. Frămin­
tările sentimentale ale Magdalenei nu
sînt de natură «bovarică», ci semnifică
aspiraţia către o existenţă demnă, către
o împlinire umană stimulată de socie-
tatea noastră; chiar d'acă Horaţiu, egoist
monocord şi tiranic i-o refuză. Dorul
de fericire a eroinei se defineşte în
actul reconfortant de eliberare, la care
recurge. În opoziţie cu Horaţiu, filmul
aduce un etalon moral superior repre-
zentat de Gore, meteorologul timid,
candid în relaţiile cu lumea, avînd o
rară pudoare a sentimentelor, mărturi­
site cu reţineri şi precauţiune . Transfi-
gurat pe planul imaginaţiei Magdalenei,
el împrumută chipul acelei plăsmuiri
ideale care se cheamă «şeful sectorului
suflete». Personaj evoluind Îl) zonele
ficţiunii, «şeful» exprimă simbolic ma-
rea disponibilitate umană pentru reve-
rie, pentru continua perfecţionare.
Consistenţa sa specifică rezultă din
faptul că Magdalena nu poate d!!spărţi
această proiecţie a propriilor ei ginduri
şi năzuinţe de figura lui Gore şi în
genere de zbuciumul ei cotidian.
Intuind spiritul piesei lui Mirodan,
Gheorghe Vitanidis a înţeles să abor-
deze aceste lucruri serioase cu zîmbe-
tul pe buze, cu o voioşie dublată de
ironie si de lirism. Comediei cinema-
tografi~e pe care a realizat-o i se po-
triveşte termenul de modern, nu numai
pentru că e departe de arsenalul burles-
cului clasic din vremea de glorie a
filmului mut şi nici doar pentru că se
consumă într-un cadru modern, ci pen-
tru că izbuteste să redea ceva din
temperatura spirituală a timpului nos-
tru. Realizatorul a mizat în reliefarea
tipurilor pe jocul aluziilor, al ironiilor
nuanţate . Cu unele excepţii, situaţiile
https://biblioteca-digitala.ro
acute, izbucnirile temperamentale sint
evitate. Semitonul şi şoapta, surîsul şi
înţelegerea tacită compun climatul co-
mediei. Pe ringul de dans de la restau-
rant, Magdalena şi Costică schimbă
replici în treacăt, de parcă nici nu şi-ar
vorbi unul altuia. Jumătăţile de frază
au un înţeles echivoc; în prelungirea
şi completarea lor intervin privirile,
mimica celor doi . Şi partenerii lor de
dans nu pot evita penibilul situaţiei,
ridicolul revărsîndu-se mai ales asupra
lui Horaţiu, care ţine la superioritatea
lui intangibilă şi dezaprobă comporta-
rea Magdalenei, fără s-o înţeleagă. În
numele aceleiaşi superiorităţi «pămin­
tene» - care nu admite decit argu-
mentele «logice» şi consideră drept
«fantasmagorii» tot ce nu poate fi
apucat şi pipăit - Horaţiu, mereu cu
picioarele pe pămint, nu pricepe cui
şi de ce suride Magdalena, de ce îşi
întoarce ea ochii recunoscători spre
balconul unde nu se vede nimeni , sau
care e rostul mesajului de dragoste
transmis prin suita buchetelor de flor i,
sau de ce i s-a năzărit fetei să-i refuze
dintr-odată compania, după ce obişnu­
inţa se statornicise în existenţa amîn-
dorura.
Depăşind evident cu «Şeful secto-
rului suflete» treapta atinsă în produc-
ţiile sale anterioare. Vitanidis a cola-
borat aici fructuos şi cu actorii şi a
obţinut o interpretare omogenă, în
ciuda faptului că distribuţia reuneşte
artişti cu stiluri şi experienţe perso-
nale foarte diferite . La fel de dezinvolt
în ambele ipostaze ale rolului său dublu,
Radu Beligan îşi reeditează pe ecran
creaţia din spectacolul Teatrului de
Comedie. Protagonistul leagă printr-un
surîs (şi printr-un racord sufletesc ne-
văzut) candoarea lui Gore de fermita-
tea «şefului». emoţia naivă şi neliniştile
abia disimulate ale primului de sigu-
ranţa neabătută şi incisivă a celuilalt.
Pentru Irina Petrescu, Magdalena în-
seamnă o experienţă în plus care-i
consolidează renumele . La capacitatea
actriţei de a trăi intens în faţa obiecti-
vului cinematografic o multitudine de
stări de spirit (ca în acea lungă auto-
contemplare mută din faţa oglinzii, care
precede miraculoasa apariţie a «şefu­
lui»). se adaugă o graţioasă undă de
umor - maliţioasă cind ii ripostează
lui Horaţiu, spontan - alintată cind
aşteaptă şi stimulează declaraţia de
dragoste a lui Gore. Tripleta actori-
cească e întregită de prezenţa lui Toma
Caragiu, care atribuie lui Horaţiu un
contur pregnant şi luminează cu inte-
ligenţă îngustimea de spirit a perso-
najului.
Hazul filmului rezidă în mare măsură
în replică şi în jocul actorilor, regia
ferindu-se cuminte \nu ştiu dacă _ e u~
merit, dar e un fapt incontestabil) sa
intervină cu artificii sau rezolvări de
9
 CASTELANII
Probabil că amintirea începuturilor
sale în cinema 1-a rechemat pe Gheorghe
Turcu spre zone frecventate iniţial şi
pe care, presupun, le socoteşte mai
adecvate resurselor şi aspiraţiilor sale.
«Castelanii» apare ca un film al reve-
nirilor. Turcu se întoarce întîi de toate
la comedie, gen care 1-a sedus de la
debut («Cu Marincea e ceva» -195'4),
îngăduindu-i să arate o anume dispo-
nibilitate pentru satiră şi, mai cu seamă,
pentru grotesc. Apoi, cineastul reia
contactul cu mediul rural descris acum
zece ani în «0 mică întimplare». În
sfirşit, «Castelanii» înregistrează re-
intilnirea regizorului cu scenaristul Suto
Andras, cu care a conlucrat cu bune
rezultate, remarcate la timpul său, tot
la filmul «0 mică intimplare», şi cu
Marcel Anghelescu, protagonistul pri-
melor lui două realizări .
Cine îşi mai aminteşte piesa «Nuntă
la castel», jucată acum cîteva stagiuni,
recunoaşte imediat pe ecran unele
«vestigii» ale ei. Practic, autorii au
menţinut cîteva tipuri de prim plan,
dar le-au plasat în alte raporturi, aban-
donind complet conflictul dintre cei
doi preşedinţi de cooperativă care
punea în mişcare acţiunea piesei. Drept
urmare, nu avem de-a face cu o adap-
tare simplistă de tip teatru filmat -
ceea ce e bine. Dar nici nu sîntem puşi
în faţa unei noi organizări dramaturgice
bine articulate, capabile să suscite inte-
resul de la început pînl la sfirşit -
ceea ce e riu. Subiectul suferi de o
sărlcie a invenţiei, suita de întimpllri
fiind tratată egal. Ele se înşiri expo-
zitiv, ca mlrgele pe aţl. Abia în a doua
jumătate, un simulacru de intrigă (farsa
jucată de inspectorul de la centru care
stă · cîteva zile Incognito în sat) dă
întrucitva impuls acţiunii. Marea dez-
lănţuire comică nu survine însă, deşi
ironia subtilă a surîsului lui Radu Beli-
gan (interpretul respectivului rol) şi
eîect căutat . Vitanidis a vegheat la
menţinerea şi creşterea ritmului şi a
dat succesiunii întimplărilor o cursivi-
tate născută din interferenţa organică
a meditaţiei cu umorul replicilor. Obi-
ectivul cinematografic, plasat de cele
mai multe ori la înălţimea ochiului, în
unghiul cel mai convenabil privitoru-
lui , a lăsat o mare libertate de acţiune
interpreţilor . Aparatul de filmat descrie
mişcări de o anume eleganţă , în inte-
riorul locuinţei Magdalenei (aparta-
mentul nu rămine un simplu decor de
platou , ci tinde să preia ceva din fizio-
nomia eroinei), sau coboară în stradă
şi reţine aspecte citadine care conferă
aqiunii o ambianţă vie, adevărată. Se
naste, drept urmare, un fundal de
10
scăpărarea şugubeaţă din privirile sale
păreau s-o prevestească. Lucrurile au
rimas, cred, la jumătatea drumului ,
din pricină că o sumedenie de obser-
vaţii disparate (altminteri valabile, unele
avind indiscutabil miez şi ambiţie sa-
tirică) rămîn amorfe .
Descripţia atmosferei satului, a amă­
nuntelor existenţei cotidiene, e făcută
în «Castelanii» cu mijloacele comediei
de moravuri, destul de convenţional
însă, fără o preocupare specială pentru
a pune în valoare savoarea situaţiilor .
Satira vizează în primul rînd teribila
pasiune a chiverniselii care guvernează
tot ce întreprinde nedespărţitul tandem
Mădăraş-Golovici. Secvenţa plecării la
Marcel Anghelescu şi Tudorei Popa îşi schi/ează personajele cu apăsată autoironie
viaţă care permite introducerea fi -
rească în zona exist,enţei de fiecare zi
a elementului ireal, imaginar.
Reuşita nu este însă integrală din
cauza unei vizibile frînări a inventivi-
tăţii în pragul transfigurării elemen-
tului real în cel de ficţiune . Inconve-
nientele modalităţii regizorale se fac
simţite atunci cînd o potenţare vizuală .
cinematografică, a situaţiilor era in-
dispensabilă şi anume in zona visulu i
şi a fanteziei. Regizorul nu-şi «dă dru-
mul», ezită să demonstreze o aute n-
tică efervescenţă de spirit tocmai cind
era mai necesară . Lumea imaginari a
şefului sectorului suflete apare în film
convenţională , un hibrid intre moder-
nism de carton şi ant ici paţ i e ştiinţifico-
https://biblioteca-digitala.ro
Ilinca Tomoroveanu şi Colea Răutu, al căror talent a fost relevat de alte filme
tirg are incisivitate, sub aparenta deta-
şare cu care aparatul de filmat înre-
gistrează agitaţia lui Golovici care con-
trolează febril fiecare «echipaj» şi ra-
portează situaţia preşedintelu i, instalat
la o balustradă înaltă , de unde, ca un
veritabil castelan, cuprinde cu privirea
panorama şi adresează ultimele reco-
mandări oamenilor. ln schimb, cînd e
vorba de vizita în sat a tovarăşului
Crevete de la consiliul agricol raional
(episodul vînătorii şi scenele de la
cramă) convenţionalul , lipsa de natu-
raleţe a relaţiilor şi a dialogului dim i-
nuează simţitor hazul. În contrast cu
atitudinea nonşalantă, autoritar-bine-
voitoare a şefului , nu a fost valorificată
~ avut posibilitatea să depăşească condi-
fan tast ică . Scenografia (Marcel Bogos) .
care pe planul creaiist> a şt iu t să creeze
atmosfera locurilor, nu a dat aici în-
totdeauna rezultate pe măsura suges-
tiilor de care dispunea. Lipseşte aura
poetică pusă de Magdalena în fiecare
gind , lipseşte fiorul inefabil al zborului
fantezist declanşat de temeiuri reale.
Contribuţia operatorului Nicolae Gi-
rard i, meritorie în ansamblul filmului
şi cu totul remarcabilă în direcţia
portretizării eroilor, nu se dovedeşte
aici destul de creatoare. Trucajele sint
adesea simpliste. Excesiva folosire a
muzicii pentru a le marca nu face decit
să pună mai clar în evidenţă cusururil e
semnalate. De altfel , ridică obieeţii ş i
faptul că partitura melodioasă şi antre-
nuanţat şi cu umor acea crispare ne-
mărturisită a subalternilor servili, pro-
venind din afectarea voioşiei şi din
efortul de a ghici prompt dorinţele
oaspetelui.
Virtuţile comice ale protagoniştilor,
Marcel Anghelescu (Mădăraş) şi Tudorei
Popa (Golovici) nu mai au nevoie să fie
recomandate. Ei îşi schiţează persona-
jele cu apăsată autoironie, iar opera-
torul Viorel Todan valorifică expresi-
vitatea lor fizionomică. Dar predomi-
nanţa ilustrativului, limitarea la sursele
unui comic bazat pe şarjă amintesc mai
degrabă de tematica «brigăzilor artis-
tice» amatoare, improvizate. Obser-
vaţia e cu atit mai valabilă în ce-i pri-
veşte pe actorii distribuiţi în roluri
secundare, reduse la locurile comune.
Ştefan Tapalagă apelează stăruitor la
farmecu I său personal, amestec de nosti-
mă seriozitate şi de candoare puţin
lunatecă, pentru a face credibil zbu-
dumul comic al preotului. Ilinca Tomo-
roveanu şi Traian Stănescu sînt un
palid cuplu de îndrăgostiţi, cu totul
exterior acţiunii , Vasilica Tastaman.
Dumitru Chesa şi Lazăr Vrabie nu au
ţia precară a rolurilor. Există însă o
apariţie de autentic haz ţărănesc, paz-
nicul Ignat, prin care Colea Răutu a
reliefat isteţimea hîtră a personajului,
mascată sub aerul de beţivan nepăsă­
tor şi niţeluş încurcă-lume.
Slăbiciunilor de construcţie ale fil-
mului li se adaugă şi carenţele de ritm,
suplinite doar parţial de partitura spi-
rituală a compozitorulu i Tiberiu Olah
(lipseşte acce l eraţ i a comică, explozia
poantelor, d inamismul contrastelor
amuzante). De asemenea un exces de
umor verbal, abundenţa dialogului ame-
ninţă să acopere, tot explicitind supli-
mentar, ch iar şi ce e suficient de eloc-
vent în imagine.
nantă a compozitorului H. Mălineanu
e mult prea des solicitată de-a lungul
filmului, incărcind peste măsu ri co-
loana sonoră , ceea ce ii reduce din
eficacitate.
Se întrevede în toate acestea o anu-
mită nes i gu ranţă în gust. tentaţi a de a
trata lucruril e oarecum faci l, fără am-
biţia descoperirii nor sol uţ ii inedite.
Dacă reg izorul u fi manifestat
a cele aş i d is pon1 b1tllttţHt1 d
g inaţie i ş i
tăţii realisre a
dacă ar -->Oci:zal'e.a acestor
două tersectează
• afirm a că
învins
 ----
--·---····-=
·--·-----·
suspens la Gruiu
ÎMPUSCĂTURI
PE P~_RTATIV

lme Noapte . Ceaţă deasă. Doar trei maşini şi Cezar Grigoriu . Şarjă (ne întrebăm cit de
înaintează din direcţii contrare, spre acelasi amicală) a policier-ului cu abuziv suspens ,
punct, urmărindu-se cu prudenţă . Schimb a comediei muzicale (fără suspens dar cu
violent de faruri - fază-lungă . Deodată, tot , şabloane : un director de teatru , retrograd -
'ro- violent dar fază-scurtă„ . - schimb de focuri. directorul nu teatrul - care nu înţelege
din Brusc, n-ai timp să simţi că... mori. Trei afirmarea tinerelor talente care, in cele din
ţele urmă, vor reuşi , totuşi , etc ., etc.).
siluete cad. Groază . Mister. Cine împuşcă pe
cine 1 Şi mai ales : de ce 1
lor, - Şi sportul va deveni ţinta ironiilor dumnea-
Noaptea e străpunsă de întrebări , de fumi-
orei voastră?
gene şi reflectoare. Pasarele întunecate o
i fie
străjuiesc ca pe o cetate de scaun . la Gruiu,
Jna- lingă Snagov, s-a mutat far-westul. Dintr-un - Nu sportul , excesul de antrenamente
1era· turn nevăzut bat orele 12. Dar cine să se care istoveşte concurenţii înainte de compe-
·esi- tiţie (vezi eşecul echipei noastre la Zurich) .
culce 1 Copiii gălăgioşi şi codan ele gureşe
)llli-
care acum stau tăcuţi ca la biserică, hotăriţi
sele ca de la «spectacol» să plece direct la răsa­ - Doar muzico va fi luată in serios?
mai
duri „. Un regizor se apropie satisfăcut de
rtis- cimpul de operaţie . Siluetele întinse la pă­ Se poftesc unul pe altul să răspundă fraţii
-ser· mînt se ridică brusc şi primesc felicitări : Grigoriu . Se hotărăşte George. compozitorul:
pri- - Orice partitură de muzică uşoară, mai
Aţi fost «la înălţime»! Ce moarte naturală!
1l uri ales pentru film, mai ales pentru unul compus
Dar n-aud încă izbăvitorul «coupe». Se fii.
une . mează în continuare şi culisele filmării - un din trei genuri diferite , ca acesta - te obligă
r la să iei munca in serios. Noroc că pentru
film in film deci spre incînt.a rea asistenţei
osti· vadă atmosfera de suspens şi groază, m-am antrenat
gruiene venite cu căţel cu purcel să
u ţin scriind muzica «Amprentei». Cu comedia
«filmul». li se explică, răbdător. că acum se
zbu- muzicală eram mai familiarizat.
turnează , că abia peste un an ecranul cămi­
11110-
nului lor cultural va găzdui îmbietorul titlu
un - Aţi prevăzut desigur şi nelipsitul «duo
a~ noii comedi i muzicalo-poliţiste româneşti
o tul liric»?
« lmpuşcături pe portativ». Nimeni nu se
nan,
~linteşte. Au de gind să aştepte pînă la anul 1
u au - Bineînţeles . Tinerii curajoşi care dau
ln orice caz pină se lămureşte misterul zarvei
>ndi- bătălia cu directorul retrograd . Surpriza (care
cu reflectoare, maşini şi împuşcături , cu
să o din clipa aceasta î ncetează să mai fie) : Marga-
bărboşi in haine de gangsteri înarmaţi cu
paz- reta Pislaru in duet cu Cornel Fugaru. Acom-
pistoale ultimul tip, care au tulburat tihna
tu a paniaţi , bineînţeles , de formaţia Sincron .
nopţii cu lună in Gruiu .
lui,
la rindul lui , regizorul (din film) şi victi-
!Wă-
mele (tot din film) sint felicitaţi de reg izorul
de-adevăratelea . Cezar Grigoriu se află la - ln sfirşit actori de film „.
! fii-
primul tur de manivelă cu noua sa comedie
-lan, - Şi călăreţi. Nu ştiaţi 1 Vor lansa noile
poliţisto-muzicalo-coreografico-sportivă. Ca
s i- şlagăre călărind la trap pe Calea Victoriei .
gen , un fel de farsă cu multiple direcţii -după
Dlah , Dimos Rendis O performanţă!
cum afirmă autorii scenariului
zia Note cintate de Margareta Plslaru „.
rekir
s de „ .impuşcate de Ştefan Tapalagă , Puiu Călinescu, Nicu Constantin şi Ştefan Bănică„ .
ame-
pli-
~-

anu
1gu l
co-
din

tnu-
le a
am-
ite.
stat

1cti-
1lui,
;tor
!ază
i. că
vi ns

https://biblioteca-digitala.ro
 -
-----····-=
IE!!-·-
·=-·----·
Ş i ş lagărele?

- Trei melodii noi (ar fi o performanţă .

dacă s-ar lansa toate ca Sincronii). Una din
O aterizare
ele «Bonjour. Bucarest» va fi interpretată
de cintăreaţa de culoare (şi renume interna-
ţional) Nancy Holloway. Sperăm că-i va place
forţată
(evident, Bucureştiul!) . Tot pentru prima
oară va apărea pe ecran , interpretînd muzica
de jazz, scrisă anume pentru particularităţile
ei vocale, celebra formaţie clasică Madrigal.
pe
Momentul va fi susţinut coregrafic de un grup
de balerini ai Teatrului de Operă şi Balet
din Bucureşti .
caniculă
Intră acum în scenă maestrul Oleg Danovski :
- E pentru prima oară într-un film româ-
nesc cind baletul are o pondere artistică mai BUCURESTIUL
mare . De aceea s-a şi recurs la o formaţie din
ansamblul Teatrului de Operă şi Balet. Unul
VĂZUT "oe ...
din momentele muzicale coregrafice - inedit
- va fi acest balet clasic, îmbi'nat cu elemente
moderne, susţinut muzical de formaţia Ma-
Mihai Iacob a„. văzut Bucureştiu l
drigal. Altul va fi intitulat «Ritm şi plastică».
iarna prin ochii unor oameni în
E un fel de mişcare modernă ritmic-coregra-
floarea vîrstei.
fică , sugerînd armonia jocului sportiv. Parti-
Ion Popescu-Gopo 1-a văzut pri~
tura de jazz e scrisă pentru instrumente de
măvara , oglindit în ochii celor cu
percuţie. Încercăm totodată să lansăm şi un
ghioceii la tîmple.
dans modern de inspiraţie folclorică « Raţa» .
Pentru a constata la faţa locului
Lui George Grigoriu i-a plăcut titlul (indica
cum vede Bucureştiul Horea Po-
un vechi joc popular moldovenesc), dar ritmul
pescu - filmul său se numeşte
legănat e cel al cintecului oşănesc pe care-l
«Aterizare forţată» - m-am depla-
cintă cu succes Margareta Pîslaru . Sperăm c ă
sat la Ştrandul Progresul din str.
şi dansul va prinde.
Dr. Staicovici. Căldura toridă m-a
făcut imediat să- i dau dreptate re-
- Erau prevăzute chiar din scenariu mo-
gizorului. Într-adevăr , vara, Bucu-
mentele coregrafice?
reştiul «cîştigă» văzut din apă. Deşi
era ora prînzului, lumina zilei era
- Da. Şi de astădată dansatorii iau parte
întărită de două reflectoare mari ,
la acţiune . nu fac doar un intermezzo, un
care m-au ajutat să găsesc echipa de
divertisment. De aceea am şi tratat coregrafia
filmare . Evident, toţi erau în cos-
cu toată seriozitatea.
tum de baie şi-i descopeream greu
- Cite preocupări importante - mi-am
printre zecile de gură cască care
zis - pentru ora şi jumătate de spectacol
cam încurcau lucrurile. Aparatul
agreabil pe care- l caută cei mai mulţi dintre
de filmat plasat sub trambulină era
spectatori !
protejat de o muşama împotriva
deselor jeturi de apă stîrnite de
.„regizate de Cezar G1igoriu (dreapta) săritori. Pe prima treaptă a tram-
filmate de Alexandru lntorsureanu„. bulinei, un arbitru în cămaşă albă
îşi încărca pistolul de start. Din
păcate nu erau prezenţi decît fi.
guranţii, filmările cu actorii ur-
mînd să aibă loc mai tîrziu. Izul cam
aviatic al titlului se cerea explicat.
N-am apucat să întreprind însă ni-
mic, pentru că în aceeaşi secundă
cu un zgomot asurzitor trece dea-
supra noastră, la foarte mică alti-
tudine, un mic avion cu motoarele
în turaţie maximă. ln momentul
următor, arbitrul de pe trambulină,
după ce urmăreşte avionul cu pri-
virea, trage un foc de pistol şi un
stol de tinere înotătoare se aruncă
în bazin . Horea Popescu în costum
de baie răcneşte în portavoce că la
«avionul» următor se va filma . În-
tr-adevăr avionul se apropie din
nou într-un huruit infernal, co-
manda «motor» de-abia se aude ;
arbitrul trage cu pistolul după ce
priveşte avionul, iar tinerele îno-
tătoare se aruncă din nou în apă.
Ulterior am aflat că avionul avea
ordin să treacă mereu deasupra
bazinului permiţînd astfel nenumă­
rate repetiţii şi cîteva «duble».
· Cadrul era greu de filmat pentru că
trebuiau sincronizate multe ele-
mente : soarele, avionul, reflectoa-
rele, pistolul arbitrului (care a «luf-
tat» de două ori), grupul de îno- .

https://biblioteca-digitala.ro
 adolescenti celebri • S-AU NĂSCUT DUPĂ RĂZBOI
9

e AU CINEMATOGRAFUL ÎN SÎNGE

•AU REUŞIT LA O VÎRSTĂ PRECOCE

DUDA CAVALCANTI JEAN-PIERRE LEAUD BRIGITTE FOSSEY

S.a născut la Rio de Janeiro. Este fiica unui arhitect care
a luat parte la construirea noii capitale a Braziliei. A făcut
studiile la Lausanne şi în timp ce se pregătea pentru exa-
menele de admitere la Facultatea de filozofie, Antoine
d'Ormesson , cucerit de frumuseţea ei sălbatică , crudă ş i
totodatl cand i dă, a invitat-o să facă probe pentru filmul
«Arrastao». Primul ei partener a fost Pierre Barouh .
Imediat după terminarea filmărilor se reîntoarce la Paris
unde o nouă propunere o aştepta: rolul principal din «Asa-
sini la ~legere» în regia lui Philippe Fourastie. Ea va inter-
preta rolul unei fete implicate fărl voia el în tribulaţiile
unei bande de traficanţi de arme şi va plăti cu viaţa nai'va
el credulitate.
Leaud a fost lansat vedetă la numai H ani , la Festivalul
de la Cannes din 1959, cind s-a prezentat filmul lui Truffaut
«Cele '400 de lovituri» în care juca rolul,principal. Talentul
şi spontaneitatea de care a dat dovadl acest copil minune
cind şi-a improvizat rolul indicat numai în linii generale,
~au determinat pe Truffaut să-l convingă să se facă actor.
De atunci a mai crescut şi a jucat în «Bulevardul», «Testa-
mentul lui Orfeu», «Masculin-feminin», «Fabricat în S.U.A.»
şi rec~t în filmul lui Skolimowski,.Startul»,care a obţinut
Marele premiu la festivalul de la Berlin 1967. • de film şi absolvise doul şcoli de filozofie, primeşte într-o
Dar pentru Leaud, care a făcut şi asistenţă de regie
(«La peau douce», «Le femme marlee», «Alphavllle»,
«Pierrot le fou») marea pasiune a nmas mise-.en-scena .
Avea numai S ani cind Rene Clement a făcut din ea mica
fetiţă din «Jocuri interzise». Despre primul ei rol, Brigitte
îşi aminteşte astăzi numai d a fost rlsfăţatl, d I se făceau
multe fotografii şi ci i se dldea sl mlnînce multi lngheţatl .
La al doilea rol avea 10 ani, şi ca partener avea pe Gene
Kelley, în filmul «Călltorie veseli». Apoi plrea ci aparatul
de filmat a dat uitării privirea mj!lancolici, graţia eterată,
trlslturile de zină care aveau ceva din frumuseţea bunicii .
cind bunica mai era copilă. Dar Brigitte, care şi ea uitase
zi o scrisoare prin care regizorul Jean Gabriel Albicocco
ii cere sl accepte sl fie Yvonne de Galais în filmul inspirat
dupl «Cărarea plerdutb a lui Alain Fournier.

tătoare, etc., plus sutele de spec- de-a binelea. li salvează virtuozitatea Îl întreb pe scenaristu I şi regizoru I drului următor fiind pe terminate
eroului, care pune avionul pe sol ca Horea Popescu cum a rezolvat fii. rămîn din nou singur. Fetele ce
tatori entuziaşti dispuşi în roiuri
acolo unde era mai puţină nevoie «sania». Filmul, in Eastman color, mările din avion . sar în apă la pocnetul pistolului
de ei. După ultima dublă, în timpul va dura cca. 35 minute. Autorul - Am filmat citeva planuri gene- trebuie surprinse din unghiul «apei».
pregătirilor pentru cadrul urmă­ imaginii este Tiberiu Olasz: Muzica rale din helicopter fiind obligaţi să Pentru ca toate să intre în cadru,
tor, m-am îndreptat cltre regizor a scriro Radu Şerban . Semnatarul zburăm de-asupra oraşului . Consem- aparatul trebuie să execute un
cerindu-i cîteva date generale des- coloanei sonore este Oscar Coman , nul din scenariu a trebuit lnfrint şi traveling lung pe diagonala bazi-
pre film. iar Horia Popescu (scenograful şi nu de noi dar cu o aprobare specială . nului . Deodată se aude un «Păzea!»
- ·Am premeditat surprinderea regizorul) semnează costumele şi de- Pe de altă porte, acţiunea filmului se puternic şi pe apă se «lansează» o
corurile. desfăşoară, in majoritatea ei, in car- plută anemică din scînduri. Opera-
Bucureştiului estival din citeva un-
ghiuri «răcoroase» şi in special agrea- linga unui avion de acrobaţie . Am torul Tiberiu Olasz în costum de
bile : ştrandul , acoperişul unui bloc construit macheta unui fuseloj de baie sare pe ea şi cere aparatul. lşi
T. Olasz: «Bucureştiul la lumina va trage travelingul , remorcat de
turn, Muzeul satului, carlinga unui soarelui. avion in mărime naturală pe care
avion sau unui helicopter. Personajele am fixat-o pe qcoperişul unui bloc o funie groasii. Piclturile ce cădeau
- door două ..:._ sint : «Ea», o tinără turn. Am renunţat astfel la retro- de cîtva timp se înteţesc. lncepe o
ghid6 O.N.T„ interpretată de Ioana proecţie. Nimic nu va fi filmat pe ploaie torenţială . Toţi ne retragem
Cosetti absolventă I.A. T.C. şi «El», platourile de Io Buftea. Locurile de la adăpost. Pe apă rămîne cu îndă­
un tinăr pilot sportiv, interpretat de filmare constituie toate decoruri na· rătnicie doar navigatorul solitar,
Traian Stănescu de la Teatrul No- turale. Tiberiu Olasz, acoperindu-şi Arri-
ţional . Pregătirile pentru filmarea ca- flexul cu o muşama.
Fata ii iubeşte, iar El in aparenţ6
«un tehnic» şi-«un insensibil» se lasă
greu descoperit. Lirismul său este
catalizat de altitudine a cărei poezie
o simt împreună. La aterizare el
anunţă că roţile s-au blocat. De fapt
este o glumă, şi işi continuă zborul
deasupra Bucureştiului , trecind ra-
zant şi pe deasupra ştrandului «Pro-
gresul», infringind astfel un consemn
strict, care interzice zborurile dea-
supra oraşului. Dar dragostea trece
peste multe consemnuri. Benzino fiind
pe isprăvite «El» se gindeşte la ate-
rizare. Fata mai crede că rotile sint
blocate. Acestea însă se blochează

https://biblioteca-digitala.ro

=------····-=
·-------·
- !!!Eiiii ltll!!
«Balul de sîmbătă seară» a tras primul
tur de manivelă nu la Craiova, nici la Turnu
Severin, nu la Ada-Kaleh, nici măcar pe
malul Dunării, cum era vorba, ci pe malul
Cernei, într-un loc frumos, numit Poiana
Bulză . Acolo, în ţinuta potrivită unei filmări
pe malul apel, echipa lucra. Dar aici, afară.
în «sinul naturii», acest «echipa lucra» în-
seamnă că regizorul Geo Saizescu, opera-
torul George Cornea, cameramanul George
Cristea stăteau ciorchine în jurul aparatului
de filmat, instalat pe o coastă plină de pie-
troaie, in faţa unui pom cu trunchiul bifurcat,
care la un moment dat trebuia să consti-
tuie cadrul, şi în acel echilibru alunecos,
se înregistra pe peliculă ceea ce «lucrau»
cei din vale. ln vale, adică pe alte pietroaie,
se află cam o duzină de fete blonde, brune,
roşcate , toate în costume de baie şi Se-
bastian Papaiani trecînd printre ele. Treaba
figuraţiei
este să facă plajă fără să se bron-
zeze. Drept care, de cum se trage un plan .
vocea nemiloasă a secundului Lucian Mar-
dare răsună peste apa Cernei : «cutare,
acoperă-te că te bronzezi». Treaba lui Pa-
paiani este să treacă pe lingă duzina de
graţii fără să le vadă . Toată lumea răsuflă
uşurată cind se schimbă cadrul şi sub aparat
se poate instala travelingul. Ne simţim ca
în studio, un stud io în aer liber şi cu susur
de izvoare. Scena e simplă : Papaiani - Papă ,
pe numele său de erou - vrea să se scalde.
Se dezbracă. O voce de fată ii interpelează
brusc. Papă trebuie să se sperie, să se uite
intil în dreapta, pe urmă în stinga. Dar lu i
Regizorul Geo Saizescu cu ~chipa pe platoul de pe malul Cernei.
Mariei/a Petrescu (Raluca) iubirea
Papaiani i se formează subit un reflex :
priveşte întîi spre stînga şi apoi spre dreapta
De firesc e firesc . Strigătul vine din stinga
Dar un Cănuţă om sucit cum e acest Papă.
ar trebui să reacţioneze pe dos. Se reoetă .
Mariella Petrescu - interpreta Ralucăi , iubi-
rea pămînteană a lui Papă , partenera Iu l
Papaiani din această scenă, stri gă pină la
-. ~ • - ·, ~„„~...- "-'„. -~'!·'„
· :. BALUL
epuizare, de cite ori trebuie acelaşi : hei.
nene! Regizorul . operatorul, toată lumea
se luptă cu reflexul lui Papaiani. Se reped
şi de cum se ajunge la momentul critic,
Papaiani întoarce capul tot cum nu trebuie.
Toată lumea e calmă în afară de Papaiani ,
care ştie exact cum nu trebuie să facă, şti e
şi cum trebuie să facă şi greşeşte mere u
împotriva voinţei lui. De undeva de după
...,u nte se ridică norii. Mariella Petrescu a
intrat în apa Cernei - aşa cerea scena
anterioară - a ieşit de acolo sloi, >pa e
foarte rece. şi simte cum îi dă tircoale un
guturai. Reflexul lui Papaiani cedează in
sfirşit. Totul este aşa cum trebuie şi soarele
intră în nori.
https://biblioteca-digitala.ro
sugiuc şz
dulcea ,tă
de smochine
pămînteană a lui Papă
Plecăm la Ada-Kaleh ca să vedem cel
puţin locurile în care se va filma peste
citeva zile. Ada-Kaleh înseamnă mai intii
de barcaderul unde poţi cumpăra. înainte
ca barca să te treacă pe insulă, sugiuc ş i
d ulceaţă de smochine. Pe urmii cobori pe
i nsulă şi eşti invitat să iei o amintire din
Ada-Kaleh : sugiuc, dulceaţă de smochine
":< ~ ~.,, ...~--~~ 3„.ţ~rrer. ~ ... _::-~-i':-;1 ~„:;...,::i:~ ~~~n
~~" ~~~~.A!~\~~~R~ ;~ -~:·
sau de trandafiri. Sugiuc în celofan , sugiuc
în cutii, cu cadîne decente, culcate pe burtă ,
cu capul uşor ridicat din profil şi priviri
care oferă dulce sugiuc din Ada-Kaleh .
Apoi bolţile răcoroase şi catacombele prio1
care vor alerga, precis, Papă şi Raluca
s trăzile înguste şi taraba cu fesuri de înch i-
riat «numai pentru fotografii» (inutil să
in sişti, fesul nu se vinde) e sigur că Papă îşi
va face aici o fotografie cu fes - străduţa
pe care se vinde bragă şi cafeneaua în care
cei doi e musai să bea o cafea făcută pe nisip.
Apoi Minaretul - mă întreb ce va născoci
Geo Saizescu. pentru ca să arate şi Mina-
retul. căci nu se poate să nu-l arate. Apoi
cimitirul şi o uliţă ca~e duce la Dunăre,
Ada-Kaleh, un peisaj care dispare.
duce într-un mal de iarbă deasă care se
termină brusc cu un fel de terasă din pietre
cretoase, orbitor de albe sub soarele de
ora unu. E loc aici pentru un film întreg
nu numai pentru o secvenţă.
FIECARE VREA CEVA
Seara, cu toată echipa la terasa «Dunărea» .
Geo Saizescu , secundul Lucian Mardare,
asistentul Dragoş Vitkovska, operatorul
George Cornea şi decoratorul Virgil Moise .
Sint obosiţi. Ziua a mers slab. a plouat, a
stat, iar a plouat. Vorbim despre Ada-
Kaleh . Geo Saii'escu mărturiseşte că a mutat
multe exterioare la Ada-Kaleh. E un decor
romantic. Un romantic pe cale de dispa-
riţie - la propriu şi la figurat - şi se po-
triveşte cu povestea eroilor săi. George
Cornea imi spune că a găsit un unghi din
care poate filma Ada-Kalehul izolat, în mij-
locul Dunării, apoi vorbim despre pitores·
cui locului şi Cornea găseşte că cel mai
pitoresc loc al insulei este centrul ei, acea
î ntretăiere de străduţe unde se află cafe-
neaua. Ada-Kaleh-ul ne preocupă pe toţi
multă vreme. Le spun ce formidabile mi
s-au părut pietrele albe de pe malul Dunării
şi lui Dragoş Vitkovska observaţia mea ii
pică foarte bine: el susţine că scena de
dragoste, dintre Raluca şi Papă, trebuie să
se intimple acolo pe malul apei, in preajma
pietrelor albe. George Cornea vrea însă un
lan de griu, care, luminat ştie el cum şi
expus ştie el cum, va deveni , în imagine,

Orice se măsoară, dar mai ales lumina .
~~i. ci::~:~asa:z!:~:;:c!'. ~~nş~u~: :~en:
consumăm energia pe nişte lucruri hodrîte
dinainte. George Cornea îmi spune apoi că
«Balul» este cel de-al zecelea film al
~iic~ău~~l~rseăa ne~ ;~~e~: ~:d:~le~~~te~\;i~
nu le plac declaraţiile care încep cu
r iştilor
«vreau)), dar adevărul este că la un moment
dat după unul, două , cinci sau zece filme
realmente vrei altceva). George Cornea de
pildă visează pentru acest al zecelea film,
al său tonuri suave . tonuri de catifea de
~~,!~~ ~:n~:u~a~~~ca~ai~:~:~~z~e~i~~,~~::a~~
mişcări de aparat sugestive şi complicate
şise bucură că în tot ce visează el despre
acest film , se întîlneşte cu Geo Saizescu.
La rîndul său, decoratorul Virgil Moisei
«vrea» şi el. Vrea să vopsească în alb gara
Craiova, ba chiar şi trenurile şi un pod pe
~:~~e : . ~~n~:r:~:p~z~~:;i ~~~ă:~~a ş~ i!:~
şofer- o frizerie cu parbriz şi ştergătoare,
cu scaune de maşină şi frizeri în combine-
zoane pe care scrie «autoservice», cu foar-
fece şi maşini de ras care fac zgomot de
motor, etc., etc. În tot noianul de entu-
toţi,
ziasm care ne.a cuprins pe
~~c1i:n7 ~i%~:;:ţ;:~~;',! ~n s::~:r~ ~e~~;~
o filmare în trebuie să ai plămîni
natură
nu glumă - şi acum, deşi nu-l întreb, sînt
convinsă că nu mai are chef să vrea nimic
altceva decît să se ducă la culcare.
CE SE POATE DIN CE VREM
Dragoş
Vitkovska îmi spunea la un mo-
ment dat că partea gre"' a unei filmări este
de fapt pregătirea ei . Ziua în care alegi
locul, stabilejti mişcările de aparat, mişca-
rea actorilor în cadru, tot. Tot, pentru ca
a doua zi , cînd filmezi cu adevărat, să des-
coperi o mie şi una de probleme neprevă-
;~::· ~:u~rs~u ;;:~i~~:;::~ ~:~r::c~;t~
0 preocupărilor sale istorica bătălie d in localitatea mai
rulu1 pe o anumită intonaţie, o creangă de
copac care ieri nu intra. dar astăzi intră
în cadru , sau ploaia. Sau, şi mai rău, un nor,
un norişor care se plimbă odată cu soarele
între 10 dimineaţa şi '4 după amiază acope-
rindu-1 în timp ce, de jur împrejur, cerul
:v~~~~: ~ie a~~~:/ s~:n:e ~:~~:~ă ~~r~~:~
cu acel «vreau» pe care-l spune Virgil
Moisei, ce mai rămîne din ce-mi spune Geo
Saizescu : «Am căutat să obtin o distribuţie
omogenă din punctul de vedere al potenţia-
lu lui interpreţilor. Am ales actori de corn-
portament în stare să creeze chipuri de
;:~i~i~~~:ş;~· v~~~o;id:~e~:~~~n dPeat;!ii~~~'.
Octavian Cotescu , Ana Szeles, Nineta Gusti,
Mariella Petrescu , Constantin Băltăreţu ,
Dem Rădulescu , etc.).
m-~~ g~~~:. :~:~~:~~~ ~p~~~:~~ ;iv~:::·
o zecime. o sutime. o cit
ri al i zează m ăcar
vrei tu din pasiunea cu care s-a spus în
seara asta: «.v reau».
I ·„.
:cărti
,celebre
:pe banda de celuloid
• • Război şi pace - de Tolstoi
• • ln căutarea timpului pierdut - de Proust
• Străinul - de Camus
• • Cărarea pierdută - de Alain Fournier
•
•
şi
Orice s-ar spune şi orice părere ar avea esteticienii
partizanii independenţei filmului ca artă , literatura
este un punct de sprijin şi încă unul foarte puternic,
al cinematografiei. Afirmaţia este confirmată cu prise>
sintă de activitatea de pe platourile anului 1967 din
întreaga lume unde o seamă de opere literare celebre
au şi fost sau sînt pe cale de a deveni filme . Vor fi la
9 fel de celebre ca ji operele care le-au inspirat1 Este
său o întrebare la care nu vom putea răspunde decit atunci
e cînd vom cunoaşte peliculele. Deocamdată.. .
• Visconti sfirşeşte la Alger Strâinul lui Camus cu
Marcello Mastroianni ji Anna Karina în rolurile prin-
e cipale. Există în privinţa acestui film o singură indicaţie :
declaraţia lui Visconti după care «Străinul» este ro-
manul care 1-a tulburat cel mai mult din literatura de
după război precum ş,i declaraţia sa program că va
•
respecta cu sfinţenie cartea. Şi-a asigurat în acest sens
o amplă documentare asupra condiţiilor în care a fost
e ea scrisă şi o colaborare susţinută a văduvei scriitoru-
lui. Se pare că Viscon ti consideră fidelitatea faţă de
operă drept piatra de înce rca re a filmului său.
• • Albicocco s-a străduit la rîndul său să adu că pe
peliculă atmosfera stran ie şi sensibilă a lui Alain Four-
nier din «Le grand meaulnes». Cărarea pierdută.
•
• Peste O cean , regizorul american Richard Quine
este pe cale să termine ecranizarea uneia din ultimele
•
opere ale lui Hemingway Dincolo de rîu, printre arbori
despre care Hotchner, biograful lui Papa, spunea că ar
«Străinuh>. Interpreţii principali:Ânna Karina şi Marcel/o Mastroiann i.
e reprezenta una din cele mai însemnate scrieri ale
celebrului scriitor insemnind o coti tură în arta lui
Hemingway. Romanul aduce într- ad evăr un Hemingway
maturizat şi mai meditativ, mai lipsit de acţiuni şi
secundul
e fapte amănunţit descrise. Este tomanul care anunţă,
de fapt,vestlta nuvelă «Bătrînul şi marea» (după care
de asemenea s-a făcut un film - unul neirbutit -)
e în care gestul uman este surprins într-o hiperbolă
plină de poezie.
• • Ren,ţ Clement speculează un episod din Albertina
dispărută a lui Proust,încercînd să facă un film care deo-
•
camdată poartă semnificativul nume - cit un curent
li terar de mare sau cit o operă întreagă «ln căutarea
Cimpului pierdut». Nu ştim ce idei cinematografice ~au
îndemnat pe crement să se încumete şi să abordeze
opera lui Proust. Reţinem deocamdată o problemă , pe
• care o rezervă elementară ne îndeamnă să o fonnulăm :
cum va soluţiona Cle'ment atit de delicata evocare a
• trecutului de către o memorie involuntară , trăsătură
caracteristică de altfel a intregei opere proustiene ?
• • Serghei Bondarciuk a prezentat publiculu i seria
111-a din Război şi pace al lui Tolstoi , episodul intitulat
Borodino care, aşa cum o indică şi numele, are în centrul
e
Borodino sau reconstituirea superfidelă a unei bătălii istorice.
sus pomenită. Critica mondială îşi manifestă de astă­
dată mai mult decît rezerve, de-a dreptul insatisfaeţii ,
e acuzind un spirit ilustrativist şi accentuarea pină la
refuz a reconstituiri i si muzealului.
Pînă acum aceste fiÎme se înscriu î n categoria celo r
• debitoare literaturii şi pornesc, unele nu fără şovăial ă .
""' <de la opere consacrate care se apără cu încăpăţinar e
împotriva tălmăcirilor de alt soi şi de către a ltă artă .
•
Camus însuş i, de pildă, n-a izbutit să-şi dramatizeze -
convenabil pentru el - Străinul ; vom vedea pe de
a ltă parte cit de eterate vor izbuti să fie atit de visă­
e toarele, de plinele de mister şi de atmosferă cărări
ale lui Fournier. Cit timp a trăit . Hemingway a dorit cu
străş:nicie să nu rămînă străin celei de a 7-a arte. N-a
• izbutit decît în Pentru cine bat clopotele, film în care
juca Garry Cooper iar el, ca scenarist al propriulu i
său roman, era de fapt oaspete de onoare pe platou şi
e i se spunea că ar fi «principalul consultant». Pînă la
cunoaşterea experienţei cu Rene Clement am putea
menţiona că există, tot în acest an, exemplul peliculei
• real i zată de americanul Joseph Strick pe baza romanu lui
lu i James Joyce, U/ise, film care a stirnit un imens scan-
dal anul acesta la Festivalul de la Cannes şi care î n
• afară de această latură să-i spunem festivalieră , poate
servi de exemplu multilateral tuturor acelora care
pornesc la realizarea unui film pe baza unor opere
• «Sinteţi frumoasă» ii spune el fără ocol (Brigitte Fossey şi Alain Noury) celebre ale literaturi i universale.
15
https://biblioteca-digitala.ro

-----····-=
----
.„.„„„.
... Acolo unde riolenta este o lege nescrisă.
SKOLIMOVSKI LA
"'. ·ze~ sus.I"
,, mzznz
«Miinile sus!». Două cuvinte care fo Per
lonia, şi nu numai în Polonia, aduc imagi-
nea lagărelor de concentrare. a nesfirş.itelor
şiruri de prizonieri de rlzboi. «Miinile sus!»
- titlul ultimului film al lui Jerzy Skoli-
mowski, film care la apariţia acestor rinduri
va fi primit deja verdictul juriului de la
Veneţia. Titlul ca şi Întreg filmul are o semni-
ficaţie polivalentă. ln subtextul povestirii
«Mii ni le sus!» aminteşte de demnităţi umi-
lite, de rlzboi. ln textul povestirii replica
este aruncată în joacă de către unul dintre
eroi, care vorbind despre civilizaţia televi-
ziunii,işi întreabă prietenii : «Cine are tele-
vizor, miinile sus!».
Cei cinci eroi ai filmului, toţi doctori . plea·
el după o petrecere ce se sparge în zori de
zi, cu trenul, în provincie, ca să viziteze un
coleg. Cllltorie de plăcere pe care o fac
însă într-un vagon de marfă - din nou de-
taliu tipic pentru felul în care fasciştii trans-
portau prizonierii pe ultimul lor drum. ln
vagon acum se transportă ipsos. Personajele
pudrate în alb capătă contururi ciudate şi
apar ca locuitorii unor alte planete. Este un
joc al viitorului. Dar un joc care conţine
iarăşi sîmburele amar al amintirii, pentru că
în Polonia, fiecare polonez îşi aminteşte de
pumnul de ipsos cu care fasciştii astupau gura
celor condamnaţi la moarte pentru a nu
mai putea să lanseze un ultim strigăt vieţii.
Notaţia e discretă, sugestia adresîndu-se nu-
mai acelora care sint apţi s-o primească . ln
filmul lui Skolimowski, trecutul a rămas doar
cit o umbri, dar care nu a încetat să ur-
mărească paşii prezentului. Prezent cu preo-
cu pări mai puţin eroice. mai prosper şi totuşi
nu întotdeauna liniştit şi fericit. Televizt>
rul, maşina , noi idealuri. pentru un nou ti-
neret. Tineret postbelic, nevrind sau nepu-
tind să înţeleagă tragica experienţă a vieţii
părinţilor lor. Eroii lui Skolimowski se
numesc în joad dupl numele maşinilor lor.
Ei sint: Trabant, Wartburg, Opel , Zastawa,
Alfa. Este pe de o parte o inci sivă ironie la
adresa acestui tineret care se înch i nă ex-
clusiv idolilor bunei stări, este pe de altă
parte din nou o comparaţ i e cu trecutul
eroic, cind luptătorii din maquis-ul polonez
purtau nume conspirative : Tigrul, Pisica
• sălbatică, Omul de fier.
ln acest film , Skolimovski este scenarist,
regizor şi actor. ln celelalte roluri, Tadeusz
Lomnicki, Adam Hanuszkiewicz iar singurul
personaj feminin este interpretat de loanna
Szczerbic . .
16
am întîlnit
chiar sz
,
ţigani fericiţi
Un film superb prin vitalitatea şi poezia inediti a locurilor
.ţi oamenilor pe care ii descoperi, o mănurie a unei realt-
tiţi sociale şi umane este cAm întilnit chiar şi ţigani feri-
ciţi», ultfrriul film al tinărului regizor iugoslav Aleksandr
Petrovic. Turnat printre ţiganii din Voivodina, printre
locuitorii cimpiei întinse dintre Tisa şi Dunăre, filmul este
un documej'lt emoţionant, o istorie povestiti într-un ritm
violent, corespunzlnd Intru totul forţei vitale a eroilor
sll. Filmul descrie lncercarea de lnchegare a unei comu-
nitlţi sociale stabile printre aceşti veşnici dlători al
pustei. Reunind alături de actori Iugoslavi cunoscuţi
(Bekim Fehmlu care reallzeazl o magistrală creaţie în
rolul principal) şi actori anonimi, oameni triind chiar în
locurile unde se petrece acţiunea, filmul lui Petrovlc, în
afarl de realizarea sa plastld strllucltl, cucereşte printr-o
sensibilitate specială şi un Incontestabil simţ al adevărului .
Premiul special al juriului de la Festivalul de la Cannes
1967 nu face declt sl consacre aceastl nouă realizare a
tinărului şi talentatului regizor lucoslav. Culegătorul de fulgi- Bekim Fehmiu.
VENEŢIA
hotel pentru
turisti
, străini
De Jan Nemec şi de uimitorul său ccine-
matograf-metaforl» se apropie regizorul ceh
Antonin Masa cu primul său lung metraj
realizat independent, cHotel pentru turişti
strlini».
Existl o evidentl încercare de a se ri-
dica deasupra adevărurilor deja descope-
rite, de a le da o adincime filozofică mult
mai mare, mai densă, folosind o metaforă
cu încărcătura poetică mai sensibilă decît
de pildă a filmului «Curaj pentru fiecare zi».
Straniile aventuri ale poetului Petr Hudek,
ajuns într-o seară a an"ului 1905 la Hotel
Univers în dutarea iubitei sale Veronika,
se termină cu moartea eroului. Aruncat
pe neaşteptate în lumea ciudată a locatarilor
hotelului, o mascaradă tragi-comică în care
se amestecă egoismul, indiferenţa şi cruz~
mea, eroul nu poate distinge pină la sfirşit,
intre adevăr şi fals, nu ajunge s1 deosebească
măştile moarte de carton de feţele celor vii .
Se re1ăseşte aici o veche temă a literaturii,
aceea a lumii ca teatru; pe care Masa o reia
într-o versiune oriitinală şi nouă .
Sfirşitul tragic al eroului rlmine o ple-
doarie pentru puritate, nobleţe şi intran-
sigenţă morală, în fond o victorie asupra
egoismului, compromisului şi falsităţii morale.
Doi lndrăgostiti Tn căutarea fericirii
Locatarii impenetrabili ai hotelului «Unirers»
Rubrica «Panoramic peste platouri» realizatl de: Eva Sirbu,
1
Alecu Borzea, Ştefan Racoviţl, Adina Darian, Rac!u Gabrea.
Ipsosul. Ieri un semn al morţii ...
Pe platourile rom&ne,ti,
fotografii de A. Mlhailopol
https://biblioteca-digitala.ro
 Ci
ne O · · . . . -··· ... .... .

ma SUPLIMENT

miu.
CARE ESTE
SOARTA 'CINECLUBHRILOR?
Primele cinecluburi din ţară, cele de pe lingă Casa de cultură a studenţilor din Bucu reşti, de la uzinele „ Oţelul Roşu " Braşov şi
C.F.R.-Timişoara, au pornit de la un imens zero, plin doar cu pas iunea a doi sau trei oameni : Geo Saizescu
la Bucureşti, Elefterie Voiculescu
la Braşov, Paul Kovacs , Emil Mateiaş , Traian Boşcaiu la „Oţe l ul Roşu " , Sandu Dragoş, Al. Albu - la Timişoara . Cu mijloace materiale pro-
prii , cu aparatură construită de e i din resturile Inutilizabile ale unor foste aparate de filmat.Cu sprijinul întreprinderilor care le-au pus la
dispoziţie un pod sau o încăpere nefolosită ca sală de proiecţie sau laborator. Practic, deci , cu mîinile
goale.
83 dintre care 43 sindicale, 17 studenţeşti, 15 pe lingă aşezămintele culturale, 8 pioniereşti . Fiecare cineclub numără în medie 50
de membri. Înmulţit cu 83 asta înseamnă 4150 de oameni care vin în cel mal direct contact cu filmul. Pe lingă fiecare cineclub, două pină
la şase sute de aderenţi care participau - acest participau are o explicaţie - la vizionări le cu filme de Cinematecă şi la conferinţele care
le însoţeau. Să facem o medie . Să zicem 300 de aderenţi pe lingă f iecare cineclub, ceea ce ar însemna încă 26.000 de oameni puşi în contact cu
arta filmului. Socotind şi cei 4.000 de membri ai cinecluburilor, 30.000de Iniţiaţi, 30.000 de oameni familiarizaţi cu arta filmului, în stare
să- l judece după alte criterii, în stare să înţeleagă filmul altfel decit ca pe un mod oarecare - cel mai comod
- de relaxare . La 18 milioane
locuitori asta poate fi mult sau puţin . Este , totuşi, o cifră care ne permite să vorbim despre cineclub numindu- l avanpost al culturii cine-
matografice.

în primul r!n d de la clasici. Unele de experienţa lor sau de un simplu

Se poate porni
de la 1ero.
Nu trebuie
rămas acolo
Mai ales atunci cînd e vorba de o
mişcare s pontană, cind pasiunea pen-
tru film ex i stă şi nu cere decît să fie
cu l tivată. Cei 30.000 de oameni se
arată dispuşi să vadă fi lme de Cine-
matecă, să ascu lte conferinţe, să dis-
cute cu specialişti. Pînă acum un an
acest prilej le era oferit de şedinţele
de lucru deschise ale cinecluburilor,
şedinţe în care se prezentau şi dis-
cutau fi lme de C inematecă. Vizio-
n ările s-au suspendat pentr u reorga•
nizare. Ce fac între timp cei 30.000
de cinefili? Cei 4.000 de cineamatori l
Dacă marea masă a spect atori lor se
poate lips i de „Istoria cinematogra-
fului", cineamatorul este obligat să
o cunoască şi să o înţeleagă. Iar
pent r u ca să înţe l egi f il mu l trebuie
să cunoşti opera lui Griffith, C ha-
p li n, C lai r, Eisenstein, Dovjenko .
Ca să- l înţeleg i pe Fe lli n i de azi tre-
buie să-l cunoşti pe Fell in i de ieri .
cinecl ub uri - ia l aşi , la Cl uj, la Ti-
mişoara - au înlocu it v izio n ă r ile
de C i nem ate c ă cu vi zio n ăr i şi con-
fe r i n ţe pe marginea filme lor care ru-
l ează în re ţeaua cinematografică . E
bi ne . E fr u mos. E o do vad ă în plus
a interes ulu i ş i pasi uni i oamenilor
pentru film, a d orinţei lo r de a-1
învăţa !ncepînd cu tabla înmulţirii·
Dar nu poate înlocui contactul ace la
de n epreţuit cu istoria filmului, cu
începuturile lui, cu marile lui capo-
dopere, contact fără de care cine-
amatorul este ameninţat de d iletan-
tism.
Mai sînt apoi problemele de tehni-
că a filmului - mai ales în si-
tuaţia a ctuală, cînd cineamatorii
sînt n evo iţi să-şi lucreze filmele
de la scenariu pînă la prelucra-
rea pe Iicu lei - care s-ar putea re-
zol va pr in publicaţii de specialitate
desti nate lor . ..îndrumătoru l cu ltu-
ral" şi „C lubul" sînt mai mult decît
insuficiente şi nu acoperă nici a ze-
cea parte din nevoia lor de informare.
Ma i e apoi contactul cu oameni de
specialitate care se face foarte firav
şi la voia întîmplării. Dacă Liviu
C iulei, Ion Popesc u Gopo sau Gheor-
ghe Turcu ar şti ce amintire adînc
recunoscătoare le păstrează pentru
ce le cîte va zi le sau ore pe care le-au
petrecut înt r- un cinec lub, ci neama-
torii de la Timişoara sau Cl uj I Dacă,
schim b de p ăreri I La Timişoara am
discutat cu doi dintre membrii cine- Despre cinel
c lu bulu i C .F.R. pînă la 2 noaptea.
Des pre „Femeia nisipurilor", despre Despre cel
„Duminică la o ra 6", despre proiec-
te le lo r, des pre film, şi iarăşi film.
Da, ci neamatorii, mai ales cei din
provincie, au mare nevoie măcar
Într-adevăr, despre ce fac filme
să-şi confrunte ideile şi părerile
cineamatorii? Despre t ot. lnce pîn d
cu cele ale oamenilor de specialitate.
Dar aici intrăm în domeniul cifrelor. cu ju r nale de actua lităţ i care tn regis.
O deplasare costă. Mult, puţin - trează şi p ăstrează deci evenime nte
loca le la care nu ajun g întotdeau na
costă. Şi nu ar fi vorba de o de plasare ,
ci de 83 - deocamdată . Şi nu o- operato r ii de la „Al . Sahia". Filme
dată pe an, ci de 12 o r i. Neexistînd documentare des pre locul în care
ca organizaţie de sine-stătătoare, trăiesc, filme- l ecţie tehnice, de in-
cinecluburile nu au fonduri. Fonduri formare ştiinţifică sau de p rotecţia
au forurile tutelare: sindicatele,
muncii, filme de folc lo r, filme artis-
Ministerul Tnvăţămîntu l ui. U.A.S .R„ tice cu o durată de la 3 pînă la 20
sfaturile regionale . Dar nu pentru
dep l asări. De opt luni funcţionează
de minute, cu o mare p re d ilecţie
pentru temele educative.
pe lîngă Asociaţia Cineaştilor o
comisie de cineclubu r i. Dar nici ea Am văzut 10 cineclubu r i din tară
şi n-am întîlnit decît extre m de pu-
nu are mijloace materiale. S-au folo-
sit fondurile de deplasări ale Asocia- ţine pelicule care să nu fie într-un
ţiei C ineaştilor care s-au epuizat
fel sau altul, într-o formă sau alta,
foarte repede. Ar trebui găsită o
utile unei categorii de s pectatori.
soluţie. Ar trebui alocate fonduri
Chiar şi filmele făcute de pio nieri -
speciale, sau poate numai planifica-
te altfel cele existente . Garanţia poate mai ales filmele făcute de pio-
că ceea ce se cheltuieşte cu cineclu- nieri, despre ei înşiş i ş i 1 act i v i tăţi l e
burile nu sînt bani aruncaţi în vînt lor, despre un loc istoric sau o r egi-
une pe care au vizitat-o, f ilme care
există. Pentru că, pe lîngă rolul lor
de propagato r i ai cu lturii cinema- prezentate colegi lor devi n nişte lecţii
tografice în mase, cineamatorii o pe- p lăcute ş i uşor de î nv ăţat. Însăşi
rează, prin fii mele pe care le fac, o ideea de a pune în mîna un ui co pi l

o
Ca să faci film t rebuie să în veţi sce- în ge neral, oame nii de s pecialitate mun c ă benevolă de informare, de
îndrumare tehnică în procesul mun- de 12 ani aparatu l de film at, de a-l
nari u, regie , imagine, montaj . Iar ar şt i ce sete, ce fo ame , ce nevoie au
cii , de ed u caţ i e cetăţenească. obiş n ui să înţe l eagă funcţia unei ~
de învăţat bine ş i t emeini c se î nvaţă cineamatori i de c unoştinţe l e lor,
.
I

https://biblioteca-digitala.ro
 magini ln film , de a-l învăţa să vadă
frumosul cinematografic, de a-i crea
o viziune de cineast, mi se pare sedu-
cătoare. Claude Lelouch a cîştigat
la 13 ani un concurs de cineamatori.
Nu ştiu. dacă Popa Emilian de la
cineclubul pionierilor din laşi va
deveni un Claude Lelouch. E sigur
însă că el ~i toţi pionierii care învaţă
azi să înţeleagă filmul sînt specta-
torii lui de mîine, judecătorii lu i
de mîine. Şi asta interesează în pri-
mul, în al doilea, şi în al treilea rînd.
Din păcate, cinecluburile pionie-
reşti depind din punct de vedere
material de Direcţia educativă pentru
învăţămîntul medi~ şi superior d in
Min isterul Învăţămîntu lui, care -
pro babil dintr-un motiv cunoscut
de ea - nu le acord ă sprijinul nece-
sar. Profesorul C hiriac care se ocupă
ele p ionieri cu toată priceperea şi
pasiunea unui profesor de geografie
cineamator face ce poate. Dar ce
poate să poată un om singur? Cine-
clubul nu are aparat de filmat -
împrumută de la cine se arată dispus
să-i împrumute. Nu are pelicul ă -
se filmează pe şuturi sau pel icule
expirate de multă vreme ceea ce nu
e niciodată în avantajul calit.ăţii ima-
ginii. Aparatul de pro iecţi e e vechi
şi stricat. Şi totuş i, copiii fac film.
Vin la cineclub. Vor să înveţe, vor
să filmeze . Chiar şi în aceste condiţii.
Să nu
descurajăm
pasiunea
Situaţ i aeste aceeaşi şi pent r u st u-
denţi care de pi nd - din ace laşi ·ratai
punct de ve dere mat eria l - de ace-
eaşi Direcţie ed ucativă din Ministe -
rul Î nvăţămîntu l ui şi de U.A.S.R.
Poate că ceea ce com pl ică situaţia
cinecluburilor studenţeşti, ceea ce
face să existe o prob l emă a cinec lu-
burilor studenţeşti, este tocmai du-
bla lor depen d enţă. Cineva ar trebui
să-şi asume singur răspun d erea ma-
terială. Pentru că situaţia în care se
află cinecluburile studenţeşti nu
este deloc înfloritoare, ea afectează
nu numai calitatea tehnică a fi lme lor,
dar şi elanul tineri lor. li psa de pe l.i-
culă, de aparatură, cit de cit ut iliza-
bilă, dezarmează. S-a întîmplat şi
la laşi, s• la Cluj, şi la Timişoara ca
un număr -şi nu mic - de cineama-
tori să se retragă din cineclub pen-
tru că nu aveau ocazia să facă film .
Se întîmplă acelaşi lucru şi la cine-
cluburile care ţin de aşezămintele
culturale - case de creaţie, cămine
culturale, pentru că de obicei
fondurile repartizate cineclubului
sînt infime, cu mu lt sub cele reparti-
zate altor sectoare : dansuri, cor,
echipe sport ive, etc. Cineclubu l „To-
mis" din Cons tanţa număra la început
40 de membri. Cifra a scăzut repede
la 15. Acum a crescut din nou la 35
datorită strădanii l or conducătoru l ui
l.ui, Corneliu Oprescu. Dar nu e si-
gur de loc că nu va scădea din nou .
Ceea ·ce t entează , ceea ce atrage
omu l spre cinec lub este şi ideea de
a mînui aparatul de fi lmat. Dar poate
Corne liu Oprescu de exemplu să
încredinţeze unui începător aparat ul
împrumutat de la cineva? Soluţia ar
fi - şi nu numai pentru cei din Con-
stanţa - să existe şi un a parat de 8
mm pentru începători . Dar se poate
vorbi despre „şi un aparat de 8 mm"
cînd cineclubu l „Tomis", de exemplu,
nu are nici unul de 16 mm?
Oamenii au idei , oamenii îşi fac
pl anuri , îşi gîndesc scenarii pe care
nici e i si nguri nu ştiu cum le vor
rea liza. Am citi t la l aşi scenariu l
unu i student, Aure l Brumă, la Cl uj-
alt ul al studentul ui Rosen fe ld Ro bert,
cu nimic mai prejos, cu nimic infed-
oare unor bune scenarii scrise de pro-
fesi onişti.Am văzut la T imişoara un
fil m ul e ţscri s şi realizat de Gelu
Mure şan - p roaspăt abso lve nt al
Artelor Plasti ce care nu se îndu r ă să
p ărăsească cineclu bul - un filmu leţ
pe care nu am cum să-l compar cu
altu l de acelaşi fe l făcut de „Sahia"
sau „ Bucureşti" pentru că nu am
văzut , dar ar pu t ţa part ici pa
- cu succes s igur - la un festival
i nternaţi o na l de ci neamator i. De
unde l Cine i-a înv ăţat l Poate el
omul seco lu lui XX se naşte cu pasi-
unea şi instinctu l fi lmulu i.
Se mai întîmp l ă U1'1 fe nomen dec>-
sebit de interesant , pe l ingă car~
nu tre buie trecut cu ochii închi •
D u p ă ce îş i term i nă stu dii le şi sî
repa r tizaţi în prod ucţi e , foşt ii cine-
amato ri devin fo ndator ii unui a
cinec lub. Asta s-a întîmplat cu absol-
venţi d in l aşi, Clu j şi ' Timişoara. U
cineclub nou înseamn ă î ncă 30, 40, 50
de mem bri , încă 2-300 de aderenţi.
Să nu de scurajăm pas iunea şi
ales să n-o Iăsăm să se descurcr
singură. Ne-ar putea costa cî•ewa
mii de pasiuni nedescoperite
ne puse în mişcare. Ne-ar putea cO>b
încă o punte aru n cat ă s pre înţe -
gerea filmu lui.
Ce era
de
demonstrat
Dovadă că pasiunea are nevoie
de sprijin material stau cinecl ..ib
sindkale. Evi dent mai bine do
evident spr ij inite de Cons1hut

Ioan Mircea 'Liviu

Grigorescu Muresan Ciulei
C ineclu bu ri le stau Am fost un entuziast
' Entuziasmul
la baza real i zăr ii unu i al cinec luburilor. Acum este un punct de plecare
în cepu t. de cultu ră 10 ani am înfiinţat chiar în orice domeniu. Însă
c in ematog r af i că în masele cîteva ; dintre care i nsiJficient. Foarte
la rgi, ele sînt un cel de la Casa de cultură important este să fie men ţin
pri m pas către a Sindicatelor, de la clubul sprijinit, aşa incit
int roducerea în şco li ca „Constructoru I'', de la Ministerul oamenii să nu fie doborîţi în
d i sciplină a ar te i Comerţului Exterior . entuziasmul lor de problemele
cinematografice. Arhiva Fără un sistem de relaţii practice. Ceea ce m-a
Naţ i onală de Filme şi serios, fără o impresionat cel mai mult
D .R.C .D.F .-ul ar trebu i să asistenţă materială solidă, este că am întîlnit
î n ţeleag ă că menirea ele n-au reu~it să se ţină pe la Timisoara un cerc
cineclubur i lor este picioare şi s-au autodizolvat . de oam~ni culţi, cu informaţia
i mportantă ca Cred că ar fi trebuit de multă cinematografică la zi, de
i mplicaţie soc i ală ş i vreme încă să se înfi inţeze multe ori peste nivelul
es tetică ş i să o rgan izeze o Asociaţie a cinecluburilor, pe care l-am întîln it
o d ifuzare spec i al ă de care să rezolve singură la criticii de specialitate
fi lme dest inate lor. şi în mod organizat din tară sau străinătate.
Se l ucrează haot ic, problemele pe care le Cum' poate fi fructificată
neo rganizat , înt r-o implică mişcarea de cineamatori. această sete de informare,
fo rm ă emp iri că ce nu Se discută de cultură mai bine spus,
poat e să dea rezu lt ate de multă vreme , de mult prea nu ştiu. M-am ocupat
mari, da r chia r ş i multă vreme, prea puţin de această
in acest mod de act ivitate drept care eu mi-am pierdut problemă ca să-mi pot găsi
cinecl uburi le ş i entuziasmu!. un răspuns. Sint sigur
ş i- au demonst rat că modalităţi există. Sau ar
utilit ate a. O trebui să existe . Şi nu pe ntr
asoci aţ ie? a răspunde numai afectiv unei s -
Da. O asoc i aţi e ar de entuziasm, ci pentru tot
rezolva problemele
în m ăsura în care
• înseamnă ambianţa unu i
- chiar a unui nucleu res· •
ea s-ar autogestiona, • care totusi formează un ir
în ~o~textul vieţii cu't
as u mîndu-ş i
toată răspunderea
singură

• • -
generale şi considerînd
act i vităţi i • tot ce poate rad ia şi genera e
cinecluburi lor.
• •
li

https://biblioteca-digitala.ro
 festival
dicate lor , ele au un mare avans cali-
tativ şi cal"titativ faţă de celelalte
cinecluburi. N u numai că cei de la
„Oţelul Roşu" nu s-au pierdut pe
drum în aceşti 10 ani, dar numărul
lor a crescut, filmele au devenit mai
variate, mai interesante , mai bune.
Printre noii veniţi , inginerul Nicolae
Negruţiu, cu fi lmele sale de trei mi-
nute, pl ine de haz ş i de miez, mi se
pare a fi un argument viu la teza:
Merităl Nu num ai că cei de la CFR-
Timişoara nu s-au pierdut, dar acel
neobosit Sand u D ragoş - care se
ocupă acum ş i de cineclubul studen-
ţesc - adună în jurul lui şi creşte alte
generaţii de cineamatori. Primul
film făcut de Sanda Başa, cel mai tînăr
membru al cineclubului , care se
cheamă „Adolescenţă", foarte per-
sonal şi plin de calităţi cinematogra-
fice, demonstrează - a cita oară -
că merită. Merită să investim fon·
duri în această aparent modestă în-
treprindere care se cheamă mişcarea
de cinecluburi, în această pepinieră
de talente , în acest avanpost al cul-
turii cinematografice.
Dar chiar şi în cea mai bună
dintre lumi, care este lumea cine-
cluburilor sin dicale, există probleme.
Cea mai i mportantă şi generală de
altfel este prelucrarea peliculei.
Cei de la Timişoara s-au străduit cit
Dv. S.
Crohmălniceanu
În toate c inematografi ile
c inecluburi le asigură
cimpul cel ma i fert i l
al experienţelor ;
e'le sînt terenul principal
·de educaţie estetică
a spectatori lor, ş i tot
ele oferă „filmelor de artă"
un public generos
şi necesar . De aceea
c red că o atenţie m ult
spo r i tă aco rdată
cineclubu ri lor d in ţara
noastră , o sprijin i re
substanţ i afă a activităţii
lor ; nu po11te decit folosi
cinematografi e i n,aţionale .
Dacă regiz orii vis-ează
un public înţel egător
şi totodată ex rgent ,
nu - l vor avea fără cre are a
acelu i climat pe ca re namai
c inecluburile ~ I pot
Introduce in vi aţa
c i nematogr afică. D acă toţi
vi să m reg rzo ri
cu o puter n ică
pers-onal it ace şi o reală
î nzestr are î n cea
de a ş a ptea artă,
n u- i vom avea d ecît
pr rntr-o m işcare puternică
.a cineam at o ri lo r .
el.
au putut şi-au pus în jbc toafă in.ven-
tivitatea ca să născocească o <1para-
tură de laborator. Ba chlar ş i de re-
dare sincron cu im~g i nea sunetului
înregistrat pe ban da de magnetofon.
Să zicem că cineclubu l din Timişoara
şi-a rezolvat toate problemele, deşi
nu-i aşa. Să zicem. Dar ce fac cele 82
de cinecluburi 1 Nu o d ată calitatea
tehnică a imaginii e slabă în ciuda
încadraturii pe rfecte, în ciuda expu-
nerii corecte. Pelicula e preten\ioa-
să, are nevoie de o anumită tempera-
tură, de un timp foarte exact de
developare, de o anumită concentra-
ţie a soluţiilo r . Nici cel mai bun la-
borator de cineamatori nu poate
garanta întotdeauna calitatea develo-
pării. Mai mu lt: cineamatorii nu au
posibilitatea să facă mai multe copii
după filme le lor. Ei produc, ca pic-
torii, unicate. Unicate care nu se
pot vedea decît acolo, care trimise
undeva, riscă să se piardă. Apoi pe-
licula nu e totuşi pînză pictată.
După mai multe proiecţii ea se uzea-
ză, se zgîrie, se d egradează. După
un timp, din frumosul „Toamnă­
timişoreană" făcut de Sandu Dragoş,
din „Adolescenţa" Sandei Başa, din
„Căderea" lui Gelu Mureşan, cfflt
filmele lui Kovacs, Mateiaş, Negruţiu
sau Corneliu Oprescu, din filmele
o. 1.
Suchianu
Cred în c inecluburi.
Cred în cineamatori.
Mal ales în ţara
noastră, deoarece
cred în creatoru I
ne-lef~giu. Şi
cred de asemenea
că cea mai mare datorie
in mater ie de
cinematograf rom ârresc
este să umplem lacuna
de aproape 30 de
ani , vidul de cultură
c i ne,matograf i că a sărmanulu i
spectator rom â n.
Poate n ic i o
uniun e cultu rală
( literar ă, plas t ică,
• muz i cal ă) n u
• pătr u nde m ai ad inc
ş i m ai rad ia l i n
î nt r e ag a popu laţ ie ca
o u ni un e a c ineclub u r ilo r„.
Ma i a les printre
adolesce nţi
~i p rintre stu d enţi .
https://biblioteca-digitala.ro
cineamatorilor nu va r.ămîne dacit Ioniţă, Aurel Mişcă, A!f!c:u GToltoru,
o umbr.ă brăz.dată de zgîrieturi. Dragoş Vitkowska şi George Cornea
Mai mult: condiţiile tehnice îi obligă a propus înfiinţarea şi la noi a unei
să lucreze pe peliculă fără pistă asociaţii a cinecluburilor din Româ-
magnetică, îi obligă deci să ocolească nia. Ceea ce se !ntîmplă de mult!
sunetul cu funcţie dramatică în film. vreme în mişcarea mondială de cine-
De aici o limitare, o sărăcire a teme- amatori, această organizare care re-
lor. Şi scuza: sînt doar cineamatori, zolvă multe, ar fi timpul s' se tn-
nu existll. 1îll)ple şi la noi. Cu atît mai mult
cu cit înfiinţarea ei ar re:i.olva tn
primul rînd problema materială.
Fondurile care se alocă acum prin
intermediul unor foruri tutelare ar
Se poate putea fi centralizate şi planificate
mai Judicios, ln funcţie de necesi-
face
tăţile, specificul, şi activitatea cine,
ceval clubului. S-ar putea unifica la nevoie
Se poate. mai.multe cinecluburi, s-ar putea utl·
liza aparatura tehnică existentă şi
nefolosită din şrnli, universităţi,
laboratoare. Dar, mal ales, existenţa
N-am vorbit despre cinecluburile unei asociaţii care să coordoneze
din Bucureşti, pentru că situaţia activitatea cineamator ilor ar avea
lor este într-o oarecare măsură fa- ca efect sigur creşterea numărului
vorizată. De ele se ocupă oamenii
de cineamatori. Un cineclub are tn
de specialitate Costea lonescu-Ton-
medie 50 de membri, pe lîngă el
ciu, de cineclubul studenţesc, Gh.
aderă încă 300, de 50 de ori cite 300.„
Fischer, de cel al pionierilor, ing.
Fiecare cineclub nou înseamnă încă
Aurel Mişcă, de Casa tehnicii, etc.
1000, 1500 de oameni care să intre
Există posibilităţi de informare,
în sala de cinematograf aşa cum Intră
Cinematecă, contactele cu oamenii
un absolvent. de Conservator într-o
de specialitate.
sală de 'oncerte : cu dragoste şi cu
Recent, acea comisie de cinecluburi
înţelegere.
care funcţionează pe lingă ACIN,
compusă din Geo Saizescu , Octav
Romulus
Vulpescu ,
Activi t atea
cinecluburilor
este total
dezorganizată .
Oamen i i se află în
faza tehnică şi cu
utilaj rudimentar.
N-au t imp să-ş i pună
probleme de areaţ ie ,
ocupaţi cu r ezolvarea
celor tehn ice . Si nu mă
mulţumeşte exi;tenţ a
unu i cinec lub - ch iar r ep utat
M1capab i I s ă rea Iizeze un
luc r u corect din punct
·de ve de r e te hnic. Re zolv a rea
nu o v ă d d e cît s ub
forma unei organizăr i
central izate. Po ate
o asociaţ ie
care să ia î n
propr ii le
mii n i
so art a ci ne clubu ri lor.
•
•
111
 Cr on ica
Ţar şi
o producţi e a studiou rilor din R.P. Bulgaria
Regia : Vilo Radev
Scenariul : Liuben Stanev
Imaginea : Borislav Puncev
Muzica : Simeon Pironkov
Interpretează : Petr Slabakov , Naum Sopov,
Gheorg hi Ce rkelov
Film distins cu Premiu l de interpretare mascu-
l i nă acordat acto rului Naum Sopov la Kar lovy-
Vary 1966
Filmul „Ţar şi general" îşi alege ca
eroi personaje istori~ autentice,
iar ca punct de pornire momentul
cel mai dramatic: acela al ultimelor
ore dinaintea execuţiei eroului prin-
cipal. Sîntem în 1942, cînd expansi-
unea militară hitleristă ajunsese la
apogeu. Bulgaria era încă, aparent,
un stat neutru. Boris al 111-lea, ulti-
mul rege bulgar, se simţea însă ame-
ninţat din toate părţile, singur pe
un teren nesigur. De aceea el încear-
că să-şi consolideze tronul şi speră
s-o facă cu ajutorul Germaniei. Ceea
ce poate el oferi este trimiterea pe
front a unui corp expediţionar bul-
gar. Pentru comanda unităţii, îl
alege pe generalul Zaimov care-şi
cucerise un deosebit prestigiu. Re-
fuzul net de a îndeplini ordinul re-
gelui îl duce pe general în faţa curţii
marţiale care-l condamnă la pe-
deapsa capitală. Boris aşteaptă ca -
Zai mov să ceară graţierea. Are ne-
voie de acest act de su punere şi
umilinţă care-i va da un avans moral
şi-i va justifica acţiunile. „Fidelitatea
faţă de un ideal înşelător este mai
îngrozitoare decît trădarea" - răs­
punde Zaimov şi respinge sfatul de
a cere graţia regală.
•De remarcat deci, mar întîi, auten-
ticitatea istorică, documentară a
subiectului. Dincolo de ea, regizorul
se dovedeşte apt să compună o
tensiune dramatică reală. În subso-
lul cazărmii unde este închis coman-
dantul se aşterne o lungă şi apăsă­
toare aşteptare. Totul este pregătit,
:el osîndit este scos din celulă şi
legat de stîlpul execuţiei, preotul
rosteşte rugăciunile din urmă, ofi-
ţerii superiori ai armatei au fost re-
uniţi pentru a asista la sfîrşitul lui
Zaimov sau la căinţa lui. Se însce-
nează chiar e xecuţia, în speranţa că
frica îl va slăbi şi va accepta să se
umilească. Ofiţerii superiori trăiesc
şi ei intens momentul. Comandantul
li priveşte şi, în afară de înfruntarea
dintre el şi rege, peste zidurile că­
zărmii există o a doua înfruntare, la
fel de dramatică, între Zaimov şi
cei care nu au curajul unei atitudini
similare.
Clipele trec greu şi pînă la urmă
simţi că regele este cel care nu mai
are nici o ieşire, că nervii lui cedează
şi că ordinul de execuţie pe care-l
va da nu ajută la nimic. Murind, Zai-
mov a cîştigat partida, el e învingă­
torul moral. Singurătatea regelui
nu apare numai în momentele în
IV
General
care-l vedem în biroul său, zbătîn­
du-se să ajungă la o soluţie sau în
parcul desfrunzit unde este pregă­
tită o vînătoare. Există în film două
scene realizate cu discreţie, dar şi
cu multă precizie: cea a inspecţiei
regale la unitatea care va pleca pe
front şi vizita lui Boris în mijlocul
unor ţărani care petrec. Regele e
întimpinat în tăcere, cu stlnjeneală,
respectul oficial faţă de augusta per-
soană e silit şi nesincer.
„Ţar şi general" nu e un film
care să te cîştige imediat, spontan,
de la primul contact. Dar pe măsură
ce intri în atmosfera lui, pe măsură
ce în loc să ţi se ofere o acţiune tre-
pidantă ţi se propune o dezbatere
de idei, filmul devine pasionant. E
drept că uneori pare puţin rece şi
lent, din cauză că nu este urmărit
spectaculosul, iar înfruntările nu
sînt explozive. Atît Boris cit şi Zai-
mov sînt reţinuţi, regele îşi calcu-
lează meticulos fiecare mişcare, iar
generalul se Inchide într-un demn şi
obstinat refuz de a implora graţierea.
Dincolo de această reţinere, există
însă o dramatică ciocnire pe care o
resimt şi cei din anturajul lui Boris
şi cei din apropierea lui Zaimov.
Narînd simplu, fără complicări ale
firelor acţiunii, care i-ar fi dat poate
un plus de tP1siune dramatică, regi-
zorul se arată preocupat mai mult
de a surprinde un gest, o pauză sem-
nificativă, o privire sau o tentă care
să atribuie scenelor o valbare inedită.
Filmul este construit pe continua
contrapunere între prezent (aştep­
tarea ordinului de execuţie) şi
trecut (încercările lui Boris de a-1
determina pe Zaimov să accepte co-
manda corpului expediţionar). Sce-
naristul Liuben Stanev şi regizorul
Vilo Radev au ales soluţia unei po-
vestiri care nu urmăreşte cronologic
evenimentele. Pornind de la momen-
tul de culminaţie a ciocnirii dintre
Boris şi Zaimov, prin întoarcerile
repetate în trecut şi revenirile la
prezent, ei încheagă un dramatic
dialog, evitînd nu numai căile bătă­
torite ale filmului istoric - bio-
grafic, dar şi schema care ar fi dus
la sublinieri ostentative.
Pe Vilo Radev, după ce l-am cunos-
cut ca operator (a semnat imaginea
la „Tutunul") şi după ce conta~tul. cu
prima sa operă „Hoţul de p1ers1ci"
ni-l releva ca un cineast sensibi I şi
fin psiholog, îl putem socoti prin-
tre cei mai personali regizori bulgari.
https://biblioteca-digitala.ro
Cine vrea s-o ucidă pe Jessie ?
r
o p roduc ţi e a stud lourllor din Barrandow.
Regla : Vaclav Vorli cek
Scenariul : Milos Macourek, Vaclav Vor licek
Imaginea : Jan Nilmecek
'Muzica : Hudba Svatopluk
Interpretează : Dana Med ri cka , Jiri Sovak
Olga Schoberova, Jura) Visn y, Karel Effa,
Vladim ir Me nsik.
~·~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~J
Serialele desenate au ajuns, cu pariţia în vis a doamnei Beranek
vremea, să-şi contureze o lume apar- şi cu rămînerea lui jessie „în carne
te, populată de personaje tipizate şi oase" l ingă domnu l Beranek.
după procedeul cel mai simplu, acela Alăturarea dintre omul de pe stra·
al împărţirii în două categorii net dă şi eroii comicsului e desigur ge·
opuse: cei buni şi cei răi. Primii neratoare de multe gaguri şi Vor-
sînt, bineînţeles, frumoşi, neînfri- licek p rofită deseori de acest avan-
taj. ln ex presia vizuală, cel mai feri-
caţi, inteligenţi, animaţi de senti-
mente sincere şi trainice şi aşa mai cit procedeu mi se pare cel al felu-
departe. Ceilalţi, dimpotrivă. Cel lui în care se exprimă jessie, super-
dintîi îşi capătă pînă la urmă răs· manul şi mînuitoru l pistolului; cînd
vorbesc, cuvintele lor nu se aud,
plata meritată iar răii pedeapsa
ci apar scrise pe imagini, încercuite
cuvenită. Echilibrul forţelor este
de o linie care porneşte de la buze
riguros păstrat chiar dacă pe par-
curs, ca şi în multe romane sau filme şi se termină din nou la gură, ca în
desenele din revistă. Olga Schobe-
poliţiste, povestirea abundă în crime
şi orori. rova creează cu haz o Jessie care păs­
trează o anume candoare doar pe
ln Statele-Unite, serialul în ima-
chip, în rest mişcările, gesturile şi
gini statice a generat o pleiadă de
îmbrăcămintea sumară evidenţiind
desenatori care au slujit apoi fil-
senzualitatea acestui tip feminin
mul de animaţie. Dar a provocat şi
care abundă în comicsuri.
un soi de manie, şi nu numai în
Dar poate că, dacă s-ar fi mulţu­
rîndurile abonaţilor de vîrstă foarte
mit să se joace cu elementele seria-
fragedă. ln Ş e ic u I o I b, prin
Wanda, tînăra provincială venită la lului desenat şi să se amuze de efec-
Ro ma ca să-l vadă pe eroul său tele pe care le obţine amestecîndu-le
cu realitatea, Vorlicek n-ar fi izbu-
preferat din romanele în imagini,
tit decît să trezească din cînd în cînd
Fellini a ironizat larga categorie a
celor pentru care lumea comicsu• zîmbete. Dincolo de glumă mai este
şi un grăunte de prob le mă serioasă.
rilor constituie o lume reală.
Ştiinţa şi tehnica doamnei Beranek
Tocmai pentru că fenomenul a
nu-l vor face mai fericit pe domnul
căpătat proporţii, el oferă un gene-
Beranek dacă-i vor lua visele sau i le
ros matţrial pentru comedie şi mai
vor corecta. El are nevoie să viseze
ales pentru parodie. Vaclav Vor·
- şi să viseze aşa cum îi place lui.
licek a ales soluţia din urmă pentru
Pentru Beranek, jessie (şi implicit
filmul său „Cine vrea s-o ucidă pe
visul lui de a realiza o mănuşă care
jessie" l Pentru că este parodie,
să-i dea omului atotputernicia) este
convenţia iniţială este cu uşurinţă
mai reală decît doamna Beranek
acceptată. Doamna Beranek inven-
însăşi. Şi el îşi apără dreptu I de a
tează o maşină pentru 11 corectat 0
visa. De aceea filmul priveşte cu
visele oamenilor. Pus în funcţiune,
simpatie pe Beranek ş1 cu ironie
aparatul dă un rezultat neaşteptat:
pe doamna Beranek, şi nu pentru
Jessie şi alţi doi eroi ai unui serial,
că s-ar îndoi că evoluţia tehnică
pe care domnul Beranek îl urmăreş­
l-ar putea face fericit pe om, ci pen-
te cu pasiune în paginile revistei
tru că nu crede că omul va fi într-
de ştiinţă şi tehnică la care este abo-
adevăr mai fericit dacă se va lăsa
nat, se întruchipează şi încep să se
strivit de tehnică şi va rennţa să
amestece în viaţa familiei Beranek.
viseze, să viseze chiar şi copilăreşte.
De aici, toate peripeţiile şi incon-
venientele care culminează cu dis· Ma r ius TEODORESCU
•
Recom pensa O zi nu toc mai n orocoasă

o producţie Areola
Regia : Serge Bourgulgnon O producţie a studiourilor Maxim Gorki
Scenariul: S.Bourguignon, Oscar Miliard, după Reg la : !uri Ego rov
Michael Barret Scena riul : Iulian Semlonov şi lurl Egorov
Imaginea : Joe Mac Donald I maginea : lnna Zarafian
Muzica : Elmer Bernstein I n terpretează : Nikita Mihalkov, Svetlana
lnterpretează:Max von Sydow, Yvette Mimieux, Svetliclnaia, Vladimir Zamanski Olga Gobzeva
Efrem Zimbalist jr., Gilbert Roland, Emilio
Fernandez, Nino Castelnuovo, Henri Silva
-~
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ln ansamblul producţiei actuale îi acordă acestuia dreptul de a gîndi,

O furie europeană s-a abătut
asupra bătrînului western încercînd
să-i spulbere o dată cu Jocurile co-
mune şi legile de aur. Forţa o dată
cu slăbiciunile. Jtafienii se apucă să
dea lecţii de violenţă fiilor Arizonei,
francezii să intelectualizeze un gen
prin excelenţă ingenuu, dinamic. Via-
bil prin însăşi simplitatea, candoarea
sa de basm modern.
Serge Bourguignon, turnînd în
Mexic un fel de western a la fran-
~aise, inversează datele conflictului
clasic (ceea ce-i sporeşte - virtual -
adresa critică): reprezentanţii legali
devin în „Recompensa" nişte despe-
_.J
rados care de dragul dolarilor sînt
ek gata să dea pe mina justiţiei şi ucid
ne fn cele din urmă oameni nevinovaţi.
Urmărirea lor nu mai alimentează
fluviul de senzaţii tari al filmului
ge- (capturarea se face în prima jumă­
ar- tate a acţiunii, fără complicaţii, în-
tr-un defileu din care prizonierii nu
mai au cum fugi). Cavalcada e înlo-
cuită cu o pîndă continuă, abilă şi
feroce a urmăritorilor între ei, gata
să se vîneze unul pe celălalt ca să
nu-şi împartă recompensa. Clasica
epopee a Vestului devine astfel punct
de plecare pentru un thriller mo-
dern, cu pretenţii de psihanaliză,
cu un dialog literaturizat şi surprize
de caracter (un tînăr indian tăcut,
cu ochii nostalgici, îşi riscă viaţa ca
să elibereze din captivitate o fată
blond ă dar care s-a îndrăgostit fără
pe
ca nimeni să bănuie; încăpăţina­
şi
tul aviator - iniţiatorul urmăririi -
"d cedează şi el subit bunel.or senti-r1en-
te, lăsînd captiva să fie eliberată).
Acolo unde Ford sau Sturges reu-
şi seră să înnobileze westernul cu
o solidă armătură psihologică, modi-
denţă; o fată ce-i împărtăşeşte cura-
jos destinul, cu toate că nu-l iubeşte;
pilotul care şi-a pierdut avionul
într-un accident şi acum îşi joacă
ultima carte - premiul pus pe capul ·
fugari lor: şeriful exilat pentru o
crimă pasională, avînd şi el ca unică
şansă recompensa; indianul enig-
matic şi superstiţios ş.a.m.d. Dar, o
dată lămurit - printr-un dialog ina-
bil- misterul fiecărui personaj, o dată
clarificate mobilu rile disperatei cram-
ponări de recompensă, nu ne mai
rămîne altceva decît să urmărim uşor
amuzaţi osteneala scenaristului de a
scoate rînd pe rînd din scenă „cei
zece negri mititei". Regizorul se
îngrijeşte să facă mizanscena cit mai
spectaculoasă: prăvăleşte un urmă­
ritor în prăpastie în timp ce încerca
să-şi prindă calul fugar, altul e îm•
puşcat pe la spate, aparatul se re-
trage discret, lăsînd detaliul să vor-
bească şi nu rămîn în cadru decît
un flaut şi o pată rubin ie; altul ~
ajutorul şerifului-e menit unei morţi
mai stranii: îşi pierde minţile şi
faţa unui clopot
hamletizează în
care răsună sinistru în oraşul p ărăsi t,
apoi se prăbuşeşte peste o stîncă
hohotind, în timp ce deasupra lui
se roteşte un corb ameninţător. Ope-
ratorul nu se lasă nici el mai prejos
şi filmează cu sîrg din faţă sau din
profil chipurile actorilor, panora-
mează larg peste munţii albaştri­
verzui, în plin soare, ori spre înserat,
urmărind efecte de zi, efecte de noap-
te, ton alităţ i savante de oran ge aprins
sau degradeuri de albastru pe rlat.
Totul e frumos, impecabil, ca un ta-
blou, dar cită diferenţă între această
contemplaţie turistică şi bărb ăţia
nat urii westernului, într-un încleş­
a cinematografiei sovietice, recenta
realizare a tînărului furi Egorov se
distinge printr-o notă personală.
Caracteristic acestui film este în-
cercarea de a găsi soluţii noi în în-
treaga gamă a mijloacelor - de la
structura subiectului la compoziţia
cadrelor. lntîlnim în această privin-
ţă unele ecouri ale stilului lui Alov
şi Naumov sau Huţiev, dar şi un efort
propriu de inovare.
Filmul este rezultatul unei suite de
secţiuni practicate în realitatea coti-
diană - crochiuri lapidare de bio-
grafii, invest!ga;ea .~api~ă ~ unor
evenimente ş1 s1tuaţ11 ob1şnu1te, pe
traiectoria cărora personajele se de-
finesc nemijlocit. Autorul respinge
„story"-ul clasic şi ~ecurge la un !n-
teresant neconformism în fabulaţie:
acţiunea propriu zisă urmăreşte
întîmplările din viaţa a trei perso-
naje în spaţiul unei singure zile, de
dimineaţă devreme, pînă seara, tîr-
ziu. Efervescenţa tinereţii, la vîrsta
primelor răspunderi, marile avînturi
spre realizare, căutările, uneori si-
nuoase, alteori cui reacţii de uşoară
frondă la adresa banalităţii faptului
cotidian - acesta ar fi universul te-
matic greu de precizat al filmului,
Acceptînd regula jocului propusă
de autor, urmărim interferarea capri-
cioasă a întîmplărilor din această zi
"nu tocmai norocoasă", dar nici prea
nenorocoasă şi dacă la încheierea ei
nu întîlnim un „happy end" clasic,
avem totuşi senzaţia echilibrului
sufletesc, a liniştii interioare pe care
o dobîndesc eroii, la capătul c ăută­
rilor lor frenetice. Autorul filmului
nu ne indică soluţii prefabricate.
El lasă liberă fantezia spectatorului,
de a se îndoi, de a spera într-o solu-
ţie pe care viaţa însăşi o va oferi
personajelor. Tinerii soţi Stepanov
şi Nadia se regăsesc seara tîrziu
(după divorţul stupid ce i-a adus di-
mineaţa în faţa instanţei), uniţi su-
fleteşte prin afecţiunea faţă de copi-
lul lor, în timp ce studentul Nikita
va reuşi în cele din urmă şi el
să-şi învingă timiditatea, declarîn-
du-şi, cel puţin telefonic, sentimen-
tele.
De remarcat imaginea filmului -
un virtuoz exerciţiu al alb-negrului
în cinemascop; cadrajele lucrate în
stil de documentar se îmbină cu
tehnica racoursi-ului şi sobrietatea
compoziţională a aşezării personaje-
lor într-un spaţiu degajat. Regizorul
luri Egorov demonstrează că în con-
textul cinematografului actual se
pot aduce continuu noutăţi în gîn-
direa şi expresia cinematografică.
Ca de obicei , efortul inovator nu
e nici de astă dată Ii psit de excese.
Limitele filmului se vădesc în abuzul
formelor de expresie vizuale, ilus-
trînd uneori trenant episoade de
interes secundar. Dinamica şi ritmul
povestirii scad nu o dată în intensi-
tate în cea de-a doua parte a lucrăr i i.
Autorul nu a reuşit să păstreze un
suflu suficient de viguros pe toată
întinderea compet iţie i, dindu-ne sen-
zaţia unor opriri forţate pentru re-
cuperarea respiraţiei. Ne gîndim în-
să că pentru un începător acesta nu
e cel mai grav defect. El nu diminu-
ează interesu l cu care aşteptăm rea-
lizările următoare ale regizorului.
Ion MIHU

ficîndu-i esenţa, dar nu contrazi-
ec-
-le
cînd-o, Bourguignon încearcă o re-
ducere la absurd a genului, cu ele-
mente din afara lui. Se ambiţionează
"d să-i demonstreze inconsi stenţe le, să-i
anuleze legile, dar nu reuşeşte decît
.te
să .
ek
să introducă clişeele altui gen (dra-
ma psihologică). Clasica dihotomie a
legendei Vestului- sumara împăr­
ţire între buni şi răi - e transmutată
?~~ aici pe planul unei dialectici interi-
oare: cite accese de violenţă şi cu-
piditate ale şerifului sau ajutorului
ui.
său, tot atîta cantitate de generozi-
1c1t
tate şi sentimentalism, ca balanţa
tare
să rămînă într-un rig uros echilibru
este
moral. De unde şi senzaţia de artifi-
ek cios care î nsoţeşte proiecţia, deşi
multe momente sînt bine făcute, ca
meserie. Începutul filmului (pînă
la scena in care urmăritorii îşi expun
zgomotos planurile legate de recom-
pensă) e iscusit ritmat, discret, ca
taton are, sugestie, promiţînd o pasi-
onant ă incursiune psihologică. Pină
la un punct, investigaţia stîrneşte
interes; o umbră de, mister planează
ăs a
asupra oamenilor ce compun ciudata
I Să
caravană: un bărbat c ăutat de poliţie
şte. pentru o crimă comisă din impru-
cu
tat dialog pe viaţă şi pe moarte.
Vrînd să devină „psihologic", wes-
ternul îşi pierde vitalitatea, Devine
un fel de „american la Paris" suferind
de col)'lplexele originii sale şi făcînd
ridicole eforturi de adaptare la
„subtilităţile" „europene. În cazul
de faţă, doar nişte piruete preten-
ţioase spre care sînt dirijaţi eroi di-
feriţi ca tipologie, obligaţi cu toţii
să se mişte ca într-un salon cu por-
ţelanuri, să-şi ia atitudini cit mai
fotogenice (o fată e filmată îndelung,
sub ploaia care-i mulează prin rochia
umedă forme ademenitoare, apoi e
pusă să mimeze ca la un teatru de
amatori durerea, minia ori dispera-
rea). Şi, mai ales, indiferent de pro-
venienţa lor, cu toţii trebuie să se
exprime cit mai ales- un poliţai of-
tează romantic: „aici veştile aju ng
tîrziu ca lumina stelelor" ; obezul
lui ajutor (care vînează gîndacii cu
aceeaşi pasiune cu care-şi ucide ri-
valii) visează să-şi aducă din cer un
înger blond, căruia să-i sm ulg ă ari-
pile şi să-l pună să-i bucătărească„.
Şi aşa mai de parte.
Al. CREŢULESCU
a
acurs i
din
ra curs iu ri
Am încercat în numerele precedente să sch iţ ăm un profil tematic şi de
gen - dacă nu şi valoric - al programării lunare a premierelor de către Direc-
ţia Reţelei Ci nematografice şi Difuzării filmelor.
Întreprinderea noastră a fost pusă în dificultate de împrejurarea că lunile
de vară au pledat cu circumstanţe atenuante pentru un repertoriu mai lejer.
Constatarea repetată că lipsesc capodoperele, că lipsesc filmele mari şi că totul
se desfăşoară de la nivelul onorabilului în jos părea astfe l atenuată într-o măsură
de speranţa că lunile de toamnă vor aduce pe ecrane o suită de opere repre-
zentative ale cinematografiei contemporane, păstrate în rezervă în zilele de
caniculă.
Luna septembrie nu este însă marcată de acest mult aşteptat reviriment.
ln afara filmului „Faraonul" al lui j. Kawalerowicz şi a altor 2-3 pelicule la care
se referă cronicile noastre din paginile anterioare, este mai greu decit oricînd
să discernem un profil al lunii cinematografice. A însera aici, un ele după
altele,
cronichetele celorlalte 6-7 filme ar însemna să tratăm ca derizorii bunele
oneste. Eventualele lor merite ar fi deservite şi baga-
intenţii ale unor pelicule
telizate prin gruparea şi înşiruirea lor uniformă, neîntreruptă de nici o surpriză,
de nici o lucrare care să iasă realmente din comun . De aceea prefer ă m să renun-
ţăm în această lună la tentativa noastră. Ne mai rămîne să sperăm că
ne aflăm
într-o fază de trecere , într-un moment de reorganizare, de reevaluare a rezer-
velor şi a intenţiilor şi că bogăţ i ile filmotec ilor de la D.R.C.D.F. se vor revărsa
asupra noastră cînd toamna va intra pe deplin în drepturi le ~ale,
V

https://biblioteca-digitala.ro

CRONICA
DOCUMENTARULUI
„.ETNOGRAFIC
Filmul etnoarafic - spuneam aceasta şi cu alt
prile1 - est; un gen spect.aculos prin înseşi
subiectele sale. Căci obiceiurile ş• riturile, arta
populară vor implica întotdeaun a un anume grad
de mister şi de inedit pentru spectatoru l citadin,
mister şi inedit (de valori .estetice superioare )
pe care documenta ristul abil nu are altceva de
făcut decît să le pună în valoare. Desigur
pro-
blema nu este reductibilă la parametri atît de
simpli, căci o aceeaşi realitate ~ fascinantă în
esenţa ei - poate f1 povestită discursiv şi tern,
cu zeci de amănunte împo.~ărătoare, sa.u poate
f1 potenţată artistic prin mijloace s peci f1ce cine-
matograful ui - montaj. încadratură, culoa~e
etc. Chestiunea tratăr11 unui subiect etnografic
începe însă de la selecţia materialulu i aflat la
dispoziţie, de la priceperea de a alege aspectele
cele mai interesante nu atît pentru folclorist
(cînd nu este vorba de o peliculă strict şt11nţ1-
fică) cit pentru publicul foarte larg. Un film ca
„Tin1aua din Gă!en11 Maramureşului", realizat de
Mdria Spătaru, cred că a ratat tocmai acest „start",
esenţial în
fond; alminteri nu-mi pot explica
lipsa lu; de atractivitat e. S-ar putea ca filmul
să fie pasionant pentru un specialist - nu prin
originalitat ea
acestui obicei, ci eventual pr
d1ferentele specifice faţă de alte manifestări si-
r1
milare - dar pentru spectatorul familiarizat cit
de cit cu producţia noastră documentară, cace a
văzut cfe nenumărate ori plaiurile maramureşe
ne,
aspectele maramureşene, bisericile maramure-
şene, în sfirşit, cam tot ce e tentant în acest epitet
de „maramureşan", pentru acest spectator care
vrea neapărat ceva nou (şi are dreptate!), fi mul
nu are aproape n1m1c captivant.
Cu Triptic (Scenariul şi regia: Gheorghe Hor-
vat, 1mag//lea: Carol Kovacs), trecem la u11 alt
• •• • •• • •• • •• • •• • •• • •• • •• • •• • ••
PARADA
COSTUMELOR
VI
DOCUMENTARUL
nivel al fll~ului e.tno.grafi~ !'u numai ca reali-
zare, dar ş1 ca asp1raţ11. Amb1ţ11le, mai ales, sînt
dintre cele mai bune; aici, între nestematel e de
art.•zan.at oltenesc invest;gate cu minuţiozitate de
obiectiv, pulsează un sentiment şi o idee. Stadiul
de inventarier e (care poate da uneori rezultate
notabile) a fost depăşit. Autorii au încercat să
sugereze ceva din relaţia universală care uneşte
ritmurile naturii, ale locurilor, de cele ale scoar-
ţelor. ale oalelor şi sculpturi lor în lemn,
fauri te
de mîini meştere într-o aparentă spontaneit ate.
Fără să aibă aceleaşi subtile veleităţi, „Tradiţii"
este totuşi filmul memorabil al acestei serii de
trei „etnografic e". Sensibilita tea reg1z.orului
Jean Petrovici, receptivă altădată mai ales la
aspectele solitare de existenţă, consemnează de
data aceasta frenezia ş1 ardenţa unei vitalităţi
copioase, Obiceiurile moldoveneşti de Anul
Nou înregistrat e pe pelicu.lă sînt doar pretexte
pentru a comunica stări de o exultanţă contagioa-
să; de aici şi tensiunea afectivă deosebită
a
acestui film. Desigur că vibraţia sentimentală
nu este singura lui calitat~. Revenind la acea selec-
ţie a materialulu i pe care o pretindeam mai
îna-
inte filmului etnografic, trebuie spus că - din
acest punct de vedere „Tradiţii" este un film
exemplar. Rareori am văzut surprinsă pe ecran
în numai zece minute, atîta frumuseţe şi fantezie
în manifestar ea geniului popular. Acele dansuri,
acele melodii, acele măşti şi acele costume din
filmul lui Jean Petrovici sînt incompara b.le;
arta neagră, care mă fascinase în filmul lui Vir-
gil Calotescu despre Festiv.alui de la Dakar s-a
pierdut undeva în memorie, decolorată parcă
de aceste izbucniri de negru şi roşu sîngeriu, de
ritm. de mister şi de optimism, născute în satele
de pe apa Bistriţei şi Moldovei.
Unele cadre din acest film sînt de o expresi-
vitate rară: un stop-cadru cu cîţiva dansatori,
îmbrăcaţi în iţari negri, încremeniţi în
poziţii
incredibile , aminteşte de un peisaj de iarnă al
lui Breughel; un apus de soare violentează pînă
la durere ochii cu incandescenţa roşului său
jocul „caprei" este un atent studiu de caractere,
me•gind pînă la fabulă.
Cercetătorul dispys la disocieri de nuanţă
va ob;erva cu uşuronţă dubla funcţie utilitară
a f lmulut de artă; pe de o parte, acesta are rolul
de a nstrui, de a educa publicul mai puţin farn1-
liarizat cu modurile moderne de receptare artis-
tică, pe de alta de a conduce pe cei avizaţi
(ş•
formaţi) spre alte domenii ale emoţiei
art1st1ce
decît cele binecunosc ute; cu alte cuvinte,
în
.j
J
https://biblioteca-digitala.ro
timp ce filmele din prima categorie constituie
un fel de şcoală elementară a artei, celeldlte sînt
1nst1tutul superior, de intimitate cu arta.
Trei filme din producţia recentă a studioului
„Al.. Sahia" fac parte din această ultimă categorie
trat1~d .- fiecare - domenii speciale ale arte•.
Doua din ele introduc spectatoru l în universul
de n.eaşteptată prospeţime al artei româneşti
vechi: „ Io Ştefan Voevod," (Regia: Slavom•r Po-
pov1c1) ŞI „Costumul de ceremon•e romdnesc"
(Regia: Petre Sirin). Ambele filme sint lucrate
c_u conşti1nciozitate, cu gust, dar .:. . . curios'
-
singura impresie pe care o produc este deadrni-
raţ1e .ş•. veneraţie în faţa unor obiecte
încărcate,
de ani ş1 de indiferenţă în faţa filmelor propriu-
zise. N1c1 o diferenţă între a viziona ace te fil-
me şi a contempla nişte diapozll1ve color. Mon •
ton1a este regula lor generală.
Cel de-al t1·eilea film, „M11nilc pictorului" ,
semnar de Nina Behar„ documentaristă cu vechi
şi I.June stagii în practica filmului de artă.
se:l-
mfoă cu o analiză grafologică. Detaliul
caracte-
ristic este a1c1 „tu$a'' pictor ului. în care autoa-
rea încearcă să distingă psihologii şi chior med11
de existenţă. Însă demonstraţia este vădit
tezistă şi de aceea neconvingătoare,
De vină
este poate şi comentariu l, interferat tot timpul
de o abundenţă de citate (cam fără legătură cu
subiectul propus) ş• de locuri comune, goale d"
sens, gen „pictura se explică prin ea însăşt",
„tuşa, acest contact decisiv între om şi ob;ect",
„pentru Ţuculescu, tuşa capătă semn1ficaţiP de
simbol" sau ,.mărturia dialogului între spiritu'
creator şi materia concretă",
P.S.
Toate aceste filme consemnat e de noi. ş; mul e
foarte multe altele văzute în ultima vreme, in-
diferent de valoarea lor artistică, ne-au atra;
atenţia asupra unei probleme din ce în ce
ma'
acute pentru documenta rul nostru: crainicul.
Ne-am plictisit pînă la exasperare de tonul
„stas" al majorităţii crainicilor, uşor didactic,
desluşit pînă la a fi pedant, cu note de voioşie
sol1tă, alteori sfătos, întotdeaun a de o art ficia-
litate frapantă. Evident. într-un asemenea con-
text, orice film fără comentariu , sau cu sunetul
în pr ză directă, d<!v•ne o adevărată sărbătoare.
Oare această situaţie nu poate f1 ameliorata
cu
· un chip?
Dinu KIVU
Î
AVEDE SI A AUZI
'
Cît ş i cum se pot come nta imagini le unu i docu-
mentar l Ce condiţionează uneori abundenţa sau
absenţa t extului? U rmărind partitura verbală a
documentarelor noastre, dincolo de însuşiri le
literare ş i de virtuţ il e e i ştiinţifico-informative,
care trebuie să existe oricum, căutăm să deslu-
şim în ce măsură a fost ea, pentru cineaşti , o pro-
blemă de concepţie şi stru ctură cinematog raf i că .
DE LA DOCUMENTARUL- L ECŢIE LA DOCU-
MENTARUL- POEM
Adesea, comentariul este gîndit ca o conferinţă,
Tntr-adevăr ceva mai scurtă, străduindu -se să cu-
prindă în cele 10- 15 minute ale filmului toate
aspectele subiectului tratat, să organizeze imaginile
ca o ilustraţie a expunerii şi, cînd nu- i posibil, s ă
le utilizeze ca sugestii plastice, iar d acă mai r ă ­
mîne loc pentru o „floare de stil ", cu atît mai bine.
Se face un film despre „Aluminiu" şi aflăm care
sînt zăcămintele din ţara noas t ră, locul lui ca e le-
ment în tab1oul de clasificare, procedee le de obţi­
nere industrială a aluminiului. Practic, este foarte
greu să reţii tot ce-ţi spune şi - ţ i arată filmul.
Autoru l însuşi, Gaşpar Alexandru, s-a temut să
nu fie prea didactic şi atunci imagini le subm i nează
propr iul său comentariu. Des cripţia orală a proce-
sului de obţinere a metalului nu e perfect susţ i­
nută prin imagini: pe de o parte, textul optează
pentru rigoare şti inţ i fică, pe de altă parte , anti-
didactici smul găseşte o supapă în plastica savant
compusă a planur ilor în care formele (rotiţe, t ije,
manete, tuburi lucitoare) cromatismul lor primea-
ză. Sînt momente în şir cînd atenţia ni se con cen-
trează în privire. Nu-i un contrapunct ori o sim-
bioză, ci un paralelism imagine-text care d ezvă­
luie incertitud inea intenţiilor film ul ui.
Mai abil s-a evitat ariditatea didact i că în „H iero-
glifele p ămînt ului" (Regia: Maria Să p ăt o ru. Sce-
nariu/: Marcian Bleahu şi Nicolae Mi h ăi l escu). Şi
aici, t otul porneşte de la o p r o ble m ă şti inţifică,
comentariul ex pu ne, dezbat e, lă m ureşte , numai
că de dat a aceasta însuşi subiectu I ales avea o doz ă
co nsi d era b ilă de „m ister" (deci de l a rgă atractivi-
tate). Eta pe le dem on straţiei ne s ol icit ă ş i pri n
I magi naţie, dar şi prin cuvînt, ca o ad evărată dezle-
gare de enigme.
De mon strat iv este şi mod ul cum s-a fol osit co-
mentari ul într-un documentar ca „ Pallady" (Regia:
N ina Behar) . O pi niile artistice ale p ictorului sînt
• •• • •• • •• • •• • •• • •• • •• • •• • •• • •• •
suprapuse peste creaţia sa în scopul de a releva
o un itat e de concepţie, o preocupare profundă,
o fidelitate estetică . Formula eseistică ni se pare
mai p otrivită, conştientă de condiţiile de rece p-
tare ale un ui asemenea film - pedanter ia ş1 ar idi -
tatea şt i inţifică rămînînd inoperante pe nt r u pu-
bli cul care poate asimila mai bine anumite cu noş ­
tinţe din lecturi de speciali t ate. Ce a m fi price-
put dacă la scurt me t ra jul „ Un e ltele gînd iri i" de
Zoltan Terner, textul ar fi devenit o lecţie des pce
electronică, maşini de calcul ş i r oboţ i pe rfecţi on a ţ i?
Subiectul în s ă este pre zentat esei st ic, cu incurs iuni
accesibile în lumea mecani smelor „gînd1 t oare" ,
cu un comentariu ce dă dimensiunile şi importanţa
domeniul ui, fără să intre în de taliile sale .
Fireşte, nici aici nu ex i st ă reţ ete ş i un text scris
voit sensibil, bogat în figur i de st il şi îmbibat de
lirism poate fi la fel de g re u de mest ecat ca şi
unul scorţos , uscat ş i insi pid în exactit atea lui in-
structivă. Prea c ă u t ate , cuvinte le, imaginile literare
deranjează pe ce le f i Imate şi, în u ltim ă instanţ ă ,
deranjeaz ă urechea publi cul ui . Dint r-o beţie a
vorbelo r „fr umoase", într-un documentar de a nul
trecut , Ţar a Haţe gu l u i aju ngea „ par al ax ă la soare" ,
unde „gestu l îm pr u m ută lacon is mul şi ve rva natu-
rii" ş.a.m . d. Su prali cita rea e fect ulu i (pe o rice plan:
imagistic, verbal) r iscă să- l anuleze. De aceea tot
mai mu lt se opt e ază pentru simpl itate ş i con cizie,
pentru un t ext ce îşi com u n i că sensurile poetice
în corel aţie intimă cu imagin ile fi lmate. A ş a este
comentari ul lui Gh. Tomozei la filmul „Da că treci
rîul Sele ni1 '', de Pau l Orza, care- şi do vedeşt e cali-
tăţ il e emoţ i onale numai raportat la imag1n 1. con -
figu rînd împreun ă metafore, nebăn ui t e dint r -o
l ectu ră sau d intr-o vizionare sepa rată a pel icul e i.
UN DE VEI GĂSI C UV ÎNTUL „.
Uneori se găs eşte cuvînt ul adecvat imagi nii„.
Se întîmplă să fie necesar să spui doar lucr ur ilor,
locurilor, oamenilor pe nume. Tomoz.ei a înţeles
această necesitate şi peste imaginea locur ilor co-
pilăriei lui Eminescu a presărat numele lor sunînd
ca o muzică vrăjită. Dealurilo r ş i cătunelor le-a
spus cum le cheamă, d u p ă cu m plini i i-a spus pîine,
ţărîn i i - ţărînă... O singură d ată , într-o pădure,
copacii au fost num i ţi „Mate i„ . Raluca„ . Mihai"
ş i met afora se ivea nu întru totul motivată, dar
im p resi on antă. În schimb, pe alocuri n-am mai
înţeles de ce comentato rul a vrut să-şi „ poetizeze"
frazele , să le îm brace de ocazie , într-o haină „ poe-
tizantă". Sîntem co nvinşi că „zăpez i le i p oteşte n e"
ne-ar fi emoţ i onat chiar d acă n-am fi ştiut că ele
sînt „pulberea stelelor" d in ca r e avea să ţîş n ească
Eminescu -Hy perion„. Sub ochii n oştri, numele şi
https://biblioteca-digitala.ro
cuv intele (c unoscute din opera poetului, din manu-
ale şi monografii) îşi găseau imaginile (diafane, fra-
gile, parcă ireale , parcă durate şi de închipuirea
noastră) . Sursa emoţie i era activă şi nu trebuia
tulburată.
Relaţia e alta în filmul „Uneltele gîndirii",
unde textul nu putea fi complet, „nu epuiza pro-
blema", dar se păstra în limitele realităţii, în timp
ce imaginile de pîlpîiri, zvîcniri şi puncte luminoase
transfigurau realul într-o manieră de „op-art",
Imaginile sînt un fel de fond fictiv , sensibilizîndu-ne
închipuirea, cină realitatea evocată de cuvinte este
prea complicată şi nu o dată inefabilă pentru a e
vedea.
Deosebirea dintre planurile amplu stratificate,
fe brile, dinamice din „Oaspeţi de iarnă" (realizat
de Ion Bostan) şi comentariul laconic, lin iar, în-
trerupt de pauze, mi se pare intenţionată şi ex-
pres ivă. Obişnuit, s-ar spune că- i un contrast ce
reliefează„. Peste frazele informative ca nişte
etichete (denum irea păsărilo r, cînd ş i de unde vin
la noi etc.), viaţa irumpe cu forţă ş i gin g ăşie, tot-
odată dramatică şi superbă. Pauzele marchează şi
mai bine conturul lor minuscu l, de etichete . La
un moment dat, şirul prezentărilor este oprit de
ce va neprevăzut: sosirea păsărilor de prad ă. Pen·
tru noi, normal ar fi să fie urmărite , comen-
tate de cineast. Dar după o clipă, ex punerea conti-
nuă imperturbabil, ca şi cum nimic nu s-ar fi în-
tîmplat, ca şi cum nim ic nu poate schimba ordinea
ştiinţif i c ă a ex punerii„. Este o fărîmă de „suspen-
se ", este o undă de umor în acest film poetic în
imagini şi med itativ în întregime .
PENTRU O ERATĂ
Dac ă întîlnim texte cu idei, mai rar apare eviden-
tă compunerea lor în virtutea unei idei ci nemato-
grafice.
Dar nu putem ridica asemenea pretenţi i acolo
unde nu aflăm nici minima ate~ţie„ . Cum să vor-
bim, de pildă, des pre concepţia cam sim plifica-
toare a documentarulu i „George Coş b uc" de ·
Pompiliu Gîlmeanu care suge rează o re laţi e me-
canică între b iografi a ş i opera poetulu i, cînd în
mixaju l neatent la răsturnarea sensuri lor, picturile
lui B ă n cilă cu ţă rani masacraţi în 1907 sînt co-
me ntate cu versu r ile „Nu veţi scăpa nici în mor-
mînt I" . Nepotr ivirile mărunte nu le mai n umăr.
P.S. Documentarele fără comentariu - funcţ ional
sau ne(uncrional - fncep să se înmulţească. Nu-i
totdeauna o solu ţ ie. Dar adesea e mai comod.
Ion CAZABAN
VII

PREMII
CUPA Ol~'fL\llŞ'l'ILOR
Maurice Chevalier au
cum spun francezii „no-
tre Momo national", a pri-
mit la 79 de ani Cupa
optimiştilor, premiu fon-
dat de Charles Laf:J.urie
şi Robert Trebor. Arlet-
ty şi Jacqueline Aurielau
fost primele laureate ale
acestei originale dislin-
cţii.
PANA DE AUU
Reprezentanţiipresei
de specialitate din Aus-
tria au declarat filmul
„Magazinul de pe stra-
da mare" drept cel mai
bun film al anului 1966
şi i-au decernat premiul
„Pana de aur". Locul al
doilea a rost ocupat de
filmul „Julietta şi spi-
ritele" realizat de Fel-
lini.
TINERI ACTORI
COPlil AU CRESCliT
Mike Marchall, !iul ac-
tri ţoi MicMle Jlorgan, s-a
hotărlt să ducă mai de-
parte o grea moştenire:
gloria. Pentru debut un
film de tcleviziune„F ran-
ţuzoaica" în regia lui
Henri Becque şi un film
de capă şi spadă „Jean
din turnul miracolelor" ,
inspirat după o nuvelă·
de Gobineau .
Vll~ CANAlllENE LE I
După Genevieve Bu-
1
jold o altă canadiantl de-
vine cap de afiş în fil-
mul european. Ea se nu-
meşte Johanna Shimkus
şi va interpreta rolul
principal în „Tante Zi-
ta" în regia lui Robert
Enrico.
„lD OLII AU DEVENIT
OlllEC'l'E DE AR'l1\."
Idolii clntecului vor să
nu mai fie doar idolii cîn-
tecului, ci să ia toarte în
serios definiţia lui An-
dra Malraux care spunea
că „au devenit obiecte de
artă". Ultima temerară
este Mireille Mathieu care
va turna l;l-' Hollywood
„Oraşul ghitarelor" şi va
beneficia de o lan sare a-
semănătoare celei care,
odinioară, a făcut din
Deanna Durbin o mare
vedetă internaţională.
VIII
RO:\IEO ŞI JULIE'l'TA
1967
Franco Zefirelli a des-
cope rit, se pare, cei mai
potriviţi interpreţi tip
1967 ai celebrului cuplu
shakespearia n. Realiza-
Lorul „Femeii îndărătni­
ce" (cu Liz Taylor şi
Richard Burton) a ales
- dintre 300 de candi-
da ţi - pentru transpune-
~:l:i eJ~f i~t)?i;~etii~~rlÎ
Leonard Whiting (16 ani)
şiOlivia Uussay (15 ani).
El DESPRE El
Wll,LIAJ\I KLEIN: UN
AL'l'CEVA NUMIT FILJ\I
Picturi expuse în toate
saloanele Europei, un al-
bum despre New-York,
fotografii pentru revista
„Vogue" : William Klein.
„Îmi cîştigam existenta
lucrînd 2-3 zile pe lună,
spune el. Restul timpu-
lui puteam să trăiesc sau
să fac altceva". Acest
a ltceva a fost filmul. Mai
înlîi „Droadway în lu-
mină", apoi „Cassius cel
marc" şi „Cine eşti dum-
neata, Polly Maggoo?"
De curînd, William
Klein a terminat o sec-
venţă dintr-un lung me-
traj semnat de autori
mulţi şi ilu ştri. Prima
lui experienţă în culori.
Elev al pictoru lui Fer-
nand Leger, Klein face
parte dintre regizorii care
privesc filmul cu ochi
de plastician. „Omu 1
trăieşte într-un fel de
lume decorală cu publi-
citate - spune ci. Fcr-
nand Leger este in reali-
tate părintele pop-art-
ulu i. El a învăţat o
genera\,ie întreagă să „va-
dă" obiectele, lucrurile
în stradă. Sînt încă in-
fluenţat de el, ca şi de
Rene Clair si Godard".
Şi mai departe: „Arabii
fac covoare şi îşi fondează
arta pe scrierea lor. De
ce nu şi noi? Grafismul
este în aceeaşi măsură
simbolul civilizaţiei noas-
tre".
·~ •'"'-~,~
..
.... o·~
·~ ~--- .:·~
https://biblioteca-digitala.ro
)VILDER SE CUN}'E-
SEAZĂ
încă un regizor care
dispreţuieşte experimen-
tu I ostentativ, jocu I <le-a
aparatul de filmat. lată
cc declară Billy Wild er
(autorul „Apartament u-
lu i", „Unora le place jaz-
zul" etc.) unui ziarist
de la „The Saturday Evc-
ning Post": „Aparalul
care se balansează o dată
cu lustra este pentru co-
pii şi pe ntru a epata cri-
ticii mediocri. Eu vreau
să uit de aparat" . Şi,
în altă parte: „Nu fil-
mez niciodată flăcările
din interiorul unui că­
min, dacă nu trebuie să
povestec o istorie cu Moş
Crăciun". Antrenat în
confidenţe, acest cineast
spiritual reproduce inter-
viul său fulger cu Freud:
Freud: Herr Wilder?
Wilder: Da.
Freud.: lată uşa l
Viitoarei sale soţii,
Wilder îi scria: „Aş adora
~~~î~t~~/:i ~~~Î fn~ţ~~~
cartier mai cochet". Tot
lui Wilder li aparţine
celebra deviză din „The
Fortune Coockie": „Exis-
tă numai două categorii
de oameni: cei care ar
face totul pentru bani
şi cei care ar face aproape
totul".
FILlUUL DE AVENTUlU
De curînd James Ma-
son a declarat: „cred că
genul a început să plic-
tisească. Eu nu aş mai
avea încredere dacă mi
s-ar propune să joc într-
un film de aventuri. Şi
cred că în mare măsură
neîncrederea mea se da-
lorPşte abuzului de su-
bircte mediocre".
ŞI TOTUŞI
tot mai multe vedete a le
ecran ului acceptă roluri
a la James Bond. De
pildă Laurence Harvey
va interpreta rolul prin-
cipal într-un film de spio-
naj intitulat: „Un dan-
dy în aspic". Ca P!1rte-
nere va avea nu mai pu-
ţin de patru: două en-
glezoaice - Paulene Sto-
ne şi Sally Cbown, o
nemţoaică - Monika
Dietrich şi o americancă,
prin căsătoria cu Frank
l:iinaira, Mia Farrow
Nll\IENI NU·ŞI MAI
Al\UNTEŞ'fE •••
Cu puţin timp înain-
tea morţii sale Spencer
Tracy a declarnt într-un
interviu: „Nu privesc ni-
ciodată filmele vechi la
televizor. Prea mulţi din-
tre prietenii mei au mu-
rit. Cum aş putea să pri·
vesc un film cu Hump-
hrey Bogart, cînd ştiu
că el nu mai este. Boggie
era prietenul meu. Dese-
ori la Hollywood, cînd ai
murit, nimeni nu-şi mai
aminteşte de tine; aşa
s-a lntîmplat cu mulţi.
Boggie, Gable, Cooper,
Hemingway, Disney ...
toţi au plecat. Cine ştie,
poate curinrl îmi vine
şi mie rîndul".
COPRODUCŢII
ROll1ÂNO·l\1AGillARĂ
Pe malurile Jacului Ba-
la ton a început turna-
rea filmului „Vacanţă se-
nină". Autorii scenariu-
lui: Dan Deşliu, Dumi-
tru Carabăţ şi I. Kallay.
Regia este asigurată de
unul dintre decanii fil-
mului maghiar, Frigyes
Ban. Operator,Ser giu llu-
zum.
„Vacanţă senină" va
fi un film plin de voie
bună; pe malul lacului
Balaton soseşte un grup
de tineri vilegiaturişti din
România. Pali (inler-
prelat de actorul maghiar
Bela Ernyei) instru cto-
rul unei ambarcaţiuni cu
plnze face cunoştinţă cu
una dintre fetele din Ro-
mânia, Oana (Ilinca To-
moroveanu). Dar Oana
este anunţată că trebuie
să se întoarcă neintirziat
acasă. Pali aranjează cu
prietenul său (Frigyes Ba-
rany) care urmează să
plece într-o delegaţie la
Constanţa, s-o ia şi pe
Oana în maşină. Bineîn-
ţeles pornesc la drum şi
Pali şi Piri (interpretată
de Otilia Borbath de la
Teatrul din Tg. Mureş).
Drumul, presărat cu nu-
meroase surprize şi par-
curs cu cele mai diverse
mijloace de locomoţie,
va prilejui şi prezentarea
unora dmtre cele mai fru-
moase peisaje ale ţării,
între care Cheile Bicazu-
lui, litoralul şi în pri·
mul rînd Mamaia.
lUAGHIARO - SOVIETICĂ
La Kostroma, pe malul
Volgăi,au început filmă·
rile pentru „Soldaţii GU
stea pe frunte", o copro-
ducţie ungaro-sovie ticii
închinată celei de a 50-a
aniversări a Marii Revo-
luţii Socialiste din Oc-
tombrie.
Filmul lui Miklos Ian-
cso (scenariul şi regia) va
evoca un episod din istoria
foştilor prizonieri de răz­
boi maghiari din perioa-
da primului război mon-
dial, care prinşi de vii-
toarea revolutiei socia-
liste se încadrează în rîn-
durile Armatei Roşii de-
venind luptători hotă­
rîţi ai puterii sovietice.
CINE-ANIMAŢIE
UN PEUSONAJ „AXI·
JllAT„
Jane Fonda va incarna
pe ecran pe Barbarei la,
ce lebra eroină a unor se-
ria le de desen animat, un
fel de Betty Boop a I ta-
liei. Filmele cu eroi de-
senaţi vor fi transpuse în
personaje în carne şi oase
de către Roger Vadim.
UN lllAlllUT VEDE'rĂ
„Mam utul şi respira-
tia artificială" nu cons-
liluie una din proble-
mele care îi preocupă pe
biologii acestui secol bo-
gat în descoperiri. Deo-
camdată, problema s-a a-
flat în atenpa regizorilor
cehi Milos Makounek şi
Stanislav Latal ai cnro r
eroi - doi băieţandri de-
cupaţi din hîrtie - iz-
butesc sl). învie prin res-
piraţie artiricială un
mamut împăiat.
lN'l'REBARE CIUDATĂ
„De ce ne trebuie pi-
cioarele?" s-a înlrebat re-
gizorul Joszef !Ouge. Răs­
punsul l-a dat într-un
film de animaţie, ale că·
I n f
JĂ rui personaje, ca urmarea
melanizării intense, s-au
ul transformat in fiinţe gro-
ă­
cu
teşli ce seamănă cu niş­
te ouă, fără m lini şi fără
O• ţiicioare.
cii
-a
O•
IC·
n-
va
·ia
tZ•
a-
n-
H-
a- BASl'llE
n-
Arlistul poporului Jiri
le-
ă­
:e. :~ehfon~f~~t~~1~e:~t~~
expoziţiei internaţionale
din Montreal un scurt
melraj ln cadrul căruia
prezintă aspecte din cele
mai cunoscute basme ale
popoarelor. Proiecţiile,
care durează cîteva mi-
fi• nute, slnt însoţite de
o originală prezentare mu-
zicală şi de interesan Le
na efecte de lumină .
la,
:;e„
un ANll\JATIA EXPERI·
~ a­
l'llENTEAZA
le-
in
Hăituit, apoi învins de
1se
om, calul sălbatic reu-
m. ş·eşle în cele din urmă
să-şi reia viaţa liberă in
mijlocul hergheliei; a-
ceasta e foarte pe scurt
ra- acţiunea filmului pe care
ns- Witold Giersz li dese-
Ie-
nează în Studioul mini-
pe
atural.
~0- Desen animat, conce-
~o­ put pentru ecran pano-
a- ramic în culori, „Portre-
lor tul unui cal" va fi - >e
şi
pare - o interesantă ex-
ror perienţă a genului. Di-
de- namicii ascendente a miş­
iz- cării îi este opusă o ten-
es- dinţă cromatică de sens
un contrar, evoluind de la
culori puternice, strălu­
ci Loare ca portocaliul şi
roşul, spre ambianţe mai
calme de albastru, pen-
tru ca în secvenţele de
tensiune maximă, ambele
orientări (de acţiune şi
cromatică) să se întll-
nească. Lupta calului cu
omul, amplă desfăşurare
de mişcare, se realizează
pe un fundal negru me-
nit să pună în contrast
petele de culoare. De
allfel, dinamica cadrelor,
devenită preocupare de
căpetenie a realizatoru-
'l'il
foi, se susţine şi prin folo-
sirea unei metode netra-
pi-
re- diţionale de animaţie:
ăs­ desen sub cameră. Re-
·un zultatul? O mişcare con-
că· tinuă a desenului, o „a-
nimaţie liberă" - e de
alt fel una din modalilă-
.i:e acestei tendinţe care
l-
ncepe să se impună
prin sugerarea unei
imprnsii mai mari de sin-
ceritate, de firesc.
în ceea ce priveşte i-
lustrarea muzicală, ter-
menul devine aici impro-
priu. Exislă, de aseme-
nea, preocuparea de a
crea filmului un· climat
sonor compus din zgo-
mole naturale - galo-
pul, trăsnetul, etc.
C_IFRE
VRF.lU SĂ RÎDE!U DOl\1·
NrLOR CTh'EAŞTII
O recen Lă sta Lislică re-
feri loare la sălile de ci-
nema pariziene, publ icală
în „ I mage et Son" de Hen-
ry Moret, este din nou -
pentru a cîta oară? - re-
velatoare într-un anu-
mit sens: publirul, în
cea mai mare majoritate,
oriunde pe map~monri,
vine la cinematograf mai
inlîi şi mai înlîi pentru a
se destinde.
Alcătuind o list ă a fil-
melor cu pesle 40 OOO de
speclalori care a u rulat
în anul 1966 în cinema-
tografele · „de exclusiv·.
tale" pariziene, fiicînd o
clasificare pe genuri, co-
media a ieşit învingătoa­
re pe toale fronturil e.
Din 20 de filme de
mare succes ale anului:
- 9 au fosl comedii;
- 6 filme poliţiste, de
aventuri şi spionaj, faţă
de
- 2 (două) drame şi
- 1 (un) film de răz-
boi.
Numărul de specta-
tori de fi ecare film com ic
a fost aproape dublu
(194.000) faţă de cel al
unui film aşa-zis serios
(107 .OOO).
Menţionăm că printre
aceste film e „seri oase"
s-au număral „Războiul
s-asfirşit" „,Pierrot-nebu-
nul", „Iubirile un ei blon-
de", „La noroc, Ballha-
zar", deci numai filme pe
care critica le-a socoti l
în unanimitate ca excep-
ţionale creaţii de „artă"
cinematografică. Dacă so-
colim acum şi numărul
total de spectalori care
au preferat filmele de a
venturi şi comediile, ob-
ţinem cifra impresio-
nantă de:
- 11 milioane de spec-
tatori, care au preferat
https://biblioteca-digitala.ro
r ma
să meargă la cinema „să
se destindă" faţă de cele
- 3 milioane care s-au
dus să glodească şi să-şi
pună probleme.
Coucluzia? A formulat-
o indirect publicul pari-
zian care nu poate fi
bănuit nici pe deparlede
lipsă de cultură cinema-
tografică: „Vrem să ri-
dem mai mult , domnilor
cineaşti I"
W' INSTITUT Al\11!·
RICAN AL FILllIULUI
a fost înfiinţat penlru
aprirarea şi dezvoltarea
„r e<urselor arlistice şicul­
turale ale cinemalogra-
fului" din Statele Unite.
Noua organizaţie care nu
depinde de stat şi nu are
un scop lucrativ va fi
condusă de George Ste-
vens jr şi de actorul Gre-
gory Peck, care va pre-
zida consiliul de admi-
nistraţie format din 22
de membri. Insp irlndu-se
de la o insliluţie simi-
lară care fun c tion ează în
Uniunea Sovi~tică, Sue-
dia şi Marea Britanie,
precum şi de la Arhivele
Cinematecii Franceze,
noul institut prevede cre-
area de cent re de studiu,
publicarea d_e reviste de
specialitale, un ajutor fi-
nanciar penlru tinerii ci-
n eaşli şi crearea de ar-
hive.
FLASHES
UN NOU FESTIVAL
LATINO-AMERICAN
Festivalurile cinema-
tografice io Lemaţionale
de la Mar del Plata (Ar-
genlina) şi Acapulco (l\lc-
xic) sînl socotite, de către
realizatorii latino-ame-
ri cani, de' orientare euro-
peană şi nord-american ă.
Iată de ce anul acesta s-a
inaugurat la Vina del
Mar, în Chile, un fes -
tival al cărui ţel dccla-
ral este de a deveni o
trecere !n revislă a film e-
lor latino-americane şi
un loc de înlllnire a rea-
lizatorilor lor. Vina de!
Mar este o localilale ma-
ritimă aproape de Val-
paraiso, iar cineclubul
ei a organizat festivalul,
la nivel local, timp de (t franceze, pînă mai ieri?
• ani. ln martie 1967, ma· Să ti fost căsătoria ulti-
nifestarea a devenit in-
ternaţională prin prezen·
mul eveniment demn de
publicitate?
larea a 56 de filme de
metraj scurt şi mediu
din şaple ţări fatino-ame- REVENIRI
ricane .
Julien Duvivier îşi fa.
ce intrarea aşteptată de
GEORGES SADOUL RE· doi ani în lumea fil-
ALES PREŞEDINTE mului. Romanul care l-a
inspirat este „Al tău in-
Comitetul Asociaţiei tru Diavolul" de Louis
Thomas. Alain Delon va
franceze a criticilor de
inlerpreta rolul unui mort
cinematograf a reales pe
viu ... penlru că el va
Georges Sadoul ca preşe­
lua, fără să ştie - fiind
dinte al Asociaţiei. Jan-
supus unei amnezii for-
der a fost ales ca vicepre-
ţate - identilalea unui
şedinte, Denis· Marion -
secretar general. Comi-
ucis.
tetul esle compus din
Pierre Billard, Albert
Cervoni, Samuel Lachize,
*
Şi mai senzaţională es-
Louis Marcorelles, Marcel te reîntoarcerea pe ecran,
după o absenţă de 10
Martin, Jean Nery, Jean
Rochereau şi Vera Voi- ani, a lui Mcrle Oberon.
mane. Lansată de Sir Alexan-
der Korda ea a ră mas
neuilală pentru Anne Bo-
COLABORARE leyn din „Henric al
SUl-GENERIS Vlll-l ea", pentru Kathy
din „ La răscruce de
Chrislian Jaqueşi Clark
Reynolds au lerminat de
vînturi", pentru Jose-
phina din „Cînlecul amin-
curînd un nou scenariu
tirii" . Din 1956, de cind
penlru filmul „Michel a renunţat la glorie pen-
Slrogoff". Totul pare cit tru a se căsători cu
se poate de natural, nu- un bogat industriaş ita-
mai că Jaque nu vorbeşte
lian, l\lerle Obcron a re-
zis lat cu consecvenţă
tenlaţici ecranu lui. Acum
regizorul Richard Quine
a „corupl-o" . Argumen-
tul a fost rolul ducesei
din „Hotel St. Gregory'',
film inspirat după roma-
nul lui Arthur I-Iayley.
ln alle roluri vor apărea
Catherine Spaak şi Rod
Taylor.
englezeşte, iar Reynolds
cunoaşte din limba lui
Vollaire numai cîteva cu- RISCUL E !IIESERIA
vin Le I Aulorii au decla- l\IEA
rat că s-au mulţumit să·
se intitulează cartea
şi mimeze ideile. Iată un
semnată de Frank Domi-
film Ia care interprelarea
nique în care autorul re-
a inceput odată cu scena-
riul. produce confidenţele pe
care i Ie-a făcut cu pu-
ţină vreme înainte de a
UNDE E B. B.î
muri (mai 19&6), Gil
în loc de ştiri despre ac-
tivitatea ei artistică zia-
rele continuă să publice
numai noutăţi despre via-
ţa ei conjugală. B.B. îşi
petrece week-end-urile cu
soţul ei Gunther Sachs la
proprietatea lor din Rei-
chenau, în plină pădure
bavareză. Să se fi redus
oare la aceasta toată ac-
tivitatea primei vedete
IX
 Delamare, uuul din cPi
mai faimoşi „casca<loJ'i"
francezi. • nJ punci ;H'.f•nslă crimă.
CELE D O UĂSPREZErR
ROJ,URÎ ALE LUI VM.·
D])JJR llEN m:
Cunoscutul actor ceh
Vladimir :Mensik inter-
pretează rolul călugăru­
lui Bernard din filmul
~~~re~~rn~~:ar:,-~~ra~
doi ani. Nu este lipsit de
interes !aptul că, în a-
ceeaşi perioadă, actorul
a mai interpretat unspre-
zece roluri în alte filme,
ca;, „Tub_irile. unei bl?~­
de , „Pastoriţa goala ,
„Pe f1•meie să n-o atingi
nici cn o floare", „Clie-
map-1 pe ).larlin··, „.loc
l't1ră rl'gu!i·', ,,Robin
llood", elt'.
... l'E ~ ·m u co:mrnu
} [ Zl ('.\L\.
F 1„•<lrrick Slal'for<f pă­
riis••şldilmu I po li\. islprn-
t1·u conwdia muzieală:
va tur na la ll o ll ywood
„Funny girl" c11 rrgizo-
rul Bi ll y Wi ld1• 1· şi va
junt rolu l pe tare 1-a-
do'[inu l 'y dnry Chaplin
p•' Broadwny.
PE GLOB
IXIDI.\ n m:JUDl.\N
~ r H.\ :1.llOIU L
JH N ' 'm'l';'Î,U l
I ng-mar lkrgman,
11n:-;c11 I 1•t.1 gi /.f)t' stH'd1•z d1~
fil111 şi lealru, a rlrcla-
rat ro•n•nl la Oslo <';i
prPgfilt'~lt' un film ins~
pirat de r.11.hoiul din
\'irtnam .. \r fi Yorba in
1•1 <l•' u pop11la(i 1· .. nci · ă
şi viOlală„. Dar, adaugă
•·I , sulJi«c111l nu este d<'-a-
juns dt• 11pl jnt:ii. IlC'rg-
rnan a rnanifc-..IJt fo'1rte
l'ar vrtitrn inl1·1·1·s în pn-
lil it·it. .:\cum un an, f.'t'r-
c:urilL"" oamt'11ilur d~ t.•a-
trn şi cin•·ma din ."uPdia
au to ·t surprinse de~co­
p1•rindu-i num le prin-
tre cele 90 de per,;ona Ii-
tăţ. i culturale suedeze <'.a-
re au isrălit opetiţieprin
c31'e se cerea Statelor
Unite „să înceteze bom-
bardarea ietnamului de
Nord, să respecte Con-
venţia de la Geneva din
195'• şi să-şi retragă toate
trupele din Vietnam".
Recent, s-a p1·oit'rlat
la Moscova filmul „Lun-
ca lui Bejin". Este vo1·-
ba de o variantă, reali-
zată dP un tînăr cerc•' -
tător al Cinematecii dP.
sfat din URSS, care a dt•s-
coperit în arl1iva pei-so-
nală alui Serghei Eisen-
stein citeva fotograme din
fiecare plan ltu·nat de el
pt•nlru acest fi lm. }lon-
tlnd cap la cap acE>ste
fotograme, s-a pulul re-
constitui un film static
de 30 de minute, care, e-
vident, nu dă decit o
idee sumară despi-e ceea
ce ar fi putut deveni o-
pera lui Eisenstein dacă
ar fi fost terminală. A-
C•'st original film este
pl'•'zrn ta t cu o introduce-
re a cr it icului R. lure-
m•v şi cslr sonorizat - ra
şi ull i me le do u ă capodo-
P•'J'C ale lu i E ise nslrin
- ru Cragrnnnte din Pro-
koJ'io•v .
F.\ S('lNA TU
NE~ I GURANT l;;I
Fu aşa numit „al lrri-
Jea ci rwmatograf·· grn-
pează Lrei regizori li-
1wri: Jcrzy Skolimovski,
Janus ~Iajewski şi Hcn-
ryk Gluba, foarte apro-
piaţi ca problematică şi
limbaj cinematografic.
Lunwa creată de ei pe
el'ran din elemente ron-
crl'!P, autentice, dind a -
d~sca impresia de do•·u-
nwntar, oscilează între
rPal şi ira!ional, cu art'l'll-
tuate tendinţe spre gro-
tesc şi ironie. Dacă am
încerca lipirea unei eti-
chple - com!'ntează re-
https://biblioteca-digitala.ro
visla polonPză ,,Film" -
art>asla ar fi fasrirralia
nPsigurantei"." ' lll 1'1 •g1H
Spro' drosPbirc d·· „pri-
mul cinematograf" („on-
sidPrnt dP a fi fost rt>-
prezrrrlat de Jakubowski
5i Ford) „ i al doi lea rinr-
malograf (Wajda, ha-
0 Ş'rll"'°TIFH',
. eh' ani , <I irPclor el« I rn-
*
. to~I•' :wl ivilul ilo• oferit<'
walt·rowic.z), Lînt11·a g1)-
nt~ra\il' de 1•.-·gizori 1·on-
sideră U'PCu Lu I ca o
relicvă, ca un punct de
plecare, pcn l ru noile Lc-
nw de cru·e sinl prPocu-
pa\i.
AT. ~O-I .EA ŞI AL H ·
J ,R\
,J,•an D1•Iarurny, rca-
Jizalor ol unor pelicule
CUll OSt'Ule („L'etcrnel r~­
tour", ,,SiinJoni a pasto-
ra l ă", „Mi nu lul adcvă­
ru lu i", ,,Prin[esa de C le-
ves") in len \ioncnzT1 săpJe­
C<' 111 Lib ia ca să l u rnezf'
<'A~ I de-al ltO-lea fi lm a I
silu: „Jocuri singuratice"
" " Peter Uslinov si no-
bet'L Slack. Al 41 -Jca
film va fi un r1•makr:
„i\li1.Pr alJiJii·' <·u P.urt
Lancas lPr.
Bt<:A'J'l ,ES-JI
llo'aUcs-ii vor fi ar-
torii viitorului fi lm al h Li
Anlonioni. Cel putin aşa
a anunţat ziarul italian
„.MPmrnlo St'ra··.
Dur.\ „.H'l'IOE:'\''l'UL''
Dupi1 succesul din „Ac-
cido>ntul" lui Losey, ială-I
pe Dirk Bogurde într-un
rnl rlinlr-1111 film despi11-
naj , .. 1\01111111 I .__ f'basl i:::r n'',
lui OaYid
D.\ R
F.\ X'l'ASTH'
Pi<'rT<' -.\lain .Julinl a
fusl figurant pinii la :n
pn , ac.101· dt„(·orator , ~HJ­
1
lor , s•' rnarisl . adaplalM,
rPgizor, in fint„ a cpui1.-.1L
df• J11111Pa spc:<'I acol11 l11 i.
'\eurn luind drepl mol-
Io 1wnlru fi l mclcsah•<'rnn
,.,, spunf'a c.Jod:-it·d: .,:! 1•
tk adr\·t11'llri pe sc~nmdit"' ,
va i1wc„1w sft lurnrz.P un
fel d~ film sliintifico-
fantaslir inlil~Jnt ·„~lnr­
\ icnele". Aşa cum decla-
ră autorul, scopul filmu-
lui său rslc: „să-l facă
pe spPclalor să gindPas-
că". in ciuda Lillului,
filmu I SP ya prlri>re Ia
Par is în 1%7 pP bn l<'var-
du l )lo11lpnrnasSP, in •'a-
k nrll', la Pl'isun ic-, 'in
b islr0t11· i <'U juko'-hoxr~
pină cin<l sosf'~C ... mar-
Lietwl<• ear1' anunlJ in-
~CJlul u l mwi a li c•· lumi.
R E I' O lt 'I' .\ ,J
Du1Jii '<'a f5cul in1·on-
juru l lumii, romanu l-rl'-
porlaj al lui Truman Ca-
pole,.,Cn s7nge ret'f'~· ,f'are
rr lala quadru]lla crimă
care a răpus familia Clut-
tcr din micu I orilRrl Gar-
dcn City din Ka~sas, va
fi transpus pe ecran de
călre Riclial'd Bl'ooks.
Scott Wilson şi Robert
Bla.kc doi actori ne-
cunosru (.i - au fost a-
lt>.5i s;1 întruchipeze pe r•'Î
doi criminali, dalorită a-
semănării lor fizice cu a-
CPştia. Brooks a decla-
ni!: „\ui pov„,fi punct
nrr•t}ll.
l);ll'ii ~" fi sau nu o ope -
1·ă ul iJ,1. U•'<'sla este ro -
lu l rrirninali5lil1Jr sau al
s111•1·ia li~I ilor in problP -
uw ~ol'ia l t• !-'t1 h11Lir;1s,•;1 1
'.
!;>l
,.CPI mai zg11du ilor ro-
11ran <'Olll<'111por·an d" dra-
goRio'" (qr,..nP:111) , " Una
dintrt1 rnrPl1' f';irt.i ade-
v;JJ·u f 1• d1•spr1' I i111 1•e1 ul de
1
asl :hi" (1'11• 1·r~ :Ilar-Or-
lan) \""''" aprrti<'ri Jau-
daLiY•' i)U rusi ailrPSale
d'irpi ,/)p11m:=1 1.ilt loru de
1
Boris \ian. Andre Mi-
d1Plin dorPa dP rnai mulii
ani s-o •'rrani1.rzr. Dar
sublilil.ililr ronwnului a-
Je ~;11·u i · p<'n,onajP cen-
tra lt• oiul li.np1·ii adulli
<'u inimi d<' ado lescPnii
şi f;rnlasrnogoria dero-
ru lu i 1'11 ~ugc'sli i lt>- sa Je
su prnr'<'3 lisl•', grru de
»Pdal, au rolt'U f f'3fc""\gi-
ZO l'lll s:I rd111.1' l'ileva a-
dap 1.-u·i . Î rrlr-~ zi, din
i1t l i1t1p lar1', 1w philoul un-
t.I•' lul'lla un a ll f il m,ved.i
un LinJr 1·ai·1' <·itra„Spo-
ma 1.ilo•lo1"'. 'rinărul se
n umea 1:Jrnrlrs Il•• l-
monl şi "'"l un pasionat
admir;tlor al romanu lui
lu i l31Jris \ian . O discu-
\i•'. O prop11n1're. Brl-
mon t a1·f'1'pL"i sfi scrie sce-
nari11l. l -au trebuit însă
t i·ei ani •' '1 să-l trl'mine.
fn sfir~i t scP 11 a r i n I a fost
acr1•plnl ') i bani i găsiţi.
PP n trn ro lu l principa l
Jacq uh Pt•rrin rrnun\ă
1J un all rnntracl. ~larie­
Jlran('il Pbit>r, /\ IPxan-
lira :-;[ewal'l, Samy Frey
si llrl'llard Fr<'sson si-au
dai irrwdiat aco;·duL
.hinr si v:iduva lui Bo-
ris Vi an, l 'rsula I<ubler,
a arPplat să inlo'rprPleze
un rol. Cra mai tînără
prolagonislă a fost des-
coperită înlr-un jurnal de
modă. Este manechin,
are 2:l de ani şi se nu-
meşte Ami ic Buron.
Pentru a ajunge doar
la acest început i-au tre-
buit regizorului Andr6
J\lichelin clţiva ani de

p e rse v e re nţ ă.
Să s pe răm
că 'va li aplaudat ş i pen-
tru rezulta tul lina !.
l'ROVOCAltEA LINlŞ'l' U
Dol'int.a de a cu no aş t e
s unetul omenesc l-a îm-
pins pe regizorul Dusan
Hanac spre un domeni u
a cărui i nvcs lig a ~ ie a-
parţi ne Io exclusivita te
' psihiatr ilor . Ulili zînd de-
sene şi l a.b1our i a du na te
din l oa lă Eur opa, inclu-
s iv o par te di n ma leri1r
Jele expozi ţiei in Lo rna-
ţi o n a le mobi le de art ă
~:~~o!l!t~~~~c~aj?:;,ai:~=
gizorul a reali zat 1~11 rilm
care inves ti gh ează ps i-
hologi a p acie n ţilo r . Fil-
mul, de o surp1·inză t oare
ţinu tă tragică şi p o eti că,
înce arcă să demons treze
' de Jana Maiglova . Fil-
c ă fiecare om are o p o-
t e n ţă ar ti sti că asc unsă.
F ilmul acesta, iotilu ·
la t „Provocarea lini ş tW',
s-a bucura t de un deose-
bit succes la Festivalul
i.oternaţion a.I al !ilmu-
lui de scurt metraj de
la Tours, succes cru>e a
venit să confirme ş i să- l
lntărească pe cel obţinut
anul trecut la Pes o.ro .
,~·
~-'
Ol' lrnAT01tUl1
gh~!nă~_J:1i1ianre~~~icef:ra~
rea lizat un documentar
intitulat ,.Opera torul".
Eroul filmu lui sn u cslt'
un p ensi ona1· ele 60 d e
ani : fos tu l ope ra tor ci-
nematografi c Mih a il Moj.
seevi ci Glider , domiciJi a t
în prezent la i\lo;co va.
lnainte de rănbo i , GJi-
der a lucrat cu Dovjeoko.
Jn timpul războ i ului,
în'1l'mat cu un a parat de
filmat şi H OOO metri de
p elicul ă a trecut în sp".
t ele frontului Iasc is l , in
rindurile parti zanil or . un-
de a cules un vas t ma te-
rial. O parte dfo pelicula
lilmată de Glider cu acest
• E o b.malî~,;re să .. descopea·i" azi
••
• f1lrnu i UL-~ Şi ca toată lumea sâ fle
••
• ştiu dacă el n-a existat decit într-o
••
pl'ilej a fost lolos i t ă de
D ovJenko în cîleva fi 1-
me rea li z ate- dup ă r ă zb o i ,
dar numero asele fotogra-
•
fii cu asp ec te d in vi aţa
pa rti zanilor au rri mas ne-
folosit.e. Ruzi cck le-a des-
••
coperi t dup ă 21, de a ni
şi pen tru pri ma d a l ă în
istori a filmului doc um en-
t ar a încercaL să prez in te
v ia ta de n ecare zi a par-
t izanilor , c h ipu ril e lor
reale, proUle me le ş i s l ă­
bic iunile lor , modul în
care a u tr ă i t şi ;:1 11 lup-
t <tl.
• care se întrevede noul, fără a putea
••
• tatea drumului intre filmările obiş­
••
„ flOllt BNURI ŞI DAN·
TELE"
•
se i n l il tdează doc u men-
tarul cehoslovac veal i.z-at
••
mul este un exerciţiu
plastic-poetic care işfpro­
puoe să prezinte specta-
torilor frumuse ţea mo·
tive lor ş i desenelor cu
care sînl orn a te (.esătu­
• t otul se desfăşoară, actorii se î n căl ­
••
rile Yi:'ch i.
•
••
•
'I' O C
S-H co nsl iluil sub co n-
ducert~a a-r t.i sli6i a lu i
••
Slani s lav R oze wi cz {con-
ducerea lil c rarri apar~i­
nJnd lui Wil o ld Za rews-
kj , ln timp i;e di rcc lor de
• regizori s-au imp.us mai aleS' printr-o
p rod u cţie es le \ Vlodzim ir
S liwins ld, cel de a l 8-
••
lt·o ludi o in ematograric
p o loM1. inlilulot " Toc··.
• zori, În modalităţi diferite, au atacat
••
• real1şti1 -
••
•
https://biblioteca-digitala.ro
Cd c-ine:fî1atogr-a:ful tre€e printr-o
c:nză. Se fac multe [ocurt dt=" cuvin leca întoţdeauna, a distrus prop r ia
ş;1 de prognoze cu această. criza:
criza. romanului. cnza p1.c:tur11, criza
satisfa:cută.. criza criticJ1. Sedescop.eră
pr-ea. pri p1t o aS"tfel de star-e. Criza
uşor stoarce d in el d o u~A rei fo il e-
toane. Iar cit priveşte cinematogra-
ful - această artă fără istorie, nu
e- un S"u biect faci I şi se- pot uşor, prea
criză continuă„. va trebui să mal
aşteptăm, măcar o sută de ani. ..
Lăsîndu-i la o parte de~t1nul -
poate tragic, poate comic, poate
numai umilitor de banal - şi medi-
tînd puţin la ceea ce s.-a pe trecut
în filmul anilor 66 şi 67, ·putem ob-
serva cîteva aspecte noi. Ne-am
obişnuit cu „ofensivele" unor şcoli,
cu perioadele de succes ale diverselor
cinematografii, de mai lungă sau de
mai scurtă durată. De pildă cinema-
• tograful britanic, .care părea să se
fi retras în anonimat după „free-
cinema", naşte valon nof - o con-
••
tinu•tate, dar şi o schimbare - nu
numai pentru că Anglia a a.tras mari
cineaşti ca Antonioni, Truffaut sau
POlansld, ci pentru că o seamă de
ioegaJabilă frenezie şi liberate de
tratare în idee ş-i formă a ceea ce,
cam 11nprec1s, numim univers c.ine-
matog.rafîc.
Concomitent. o aftâ revelatie:
şcoala cehă, Mai mulţi tineri regi-
unul din conflictele 1nterne cele mai . dacă sint sau nu spectaculoase ? Oa re
acute ce cunoaşte filmul, un conflict
i~e·conciliabil. cred, i~ cinematograful
v11torulu1: lupta cu iluzia_ Nu e in-
tiia oară cind filmul încearcă ace'asti:l
teri~il~ luptă. au purtJ"t-o şi neo-
ş• pini 4cum iluzia a
triumfat. Căci, dacă „La terra trema"
era o c.apodoperă, o uluitoare iz
bindă, dacă De Sica .ş1 alţii au z:guduit
duz.ia - convenţia. melodrama şi
pastişa s-au coborit peste ult'imele
produc.ţii, eptgon1ce şi minore. ale
acestui mare moment. S-a creat
„iluzia" neorealist.i... Tol publicul,
sa creaţie, tra nsformind-o·in manieră..
Dar s-a creat o nouă sensibilitate, o
lume nouă a fost cuc.eritâ pentru
ecran„.
Pe aJte baze, pe alte experienţe-,
dar şi pe cîştigurile neorealismul ui
(in mod fataJ ~ îşi baieru şcoa l a cetil'i
ofensiva. Cinematograful de d u p ă
dne-verit~ a descoperit firescul -
firescul comportării omului ce nu
se ştie filmat. Ancheta - simpl'ă me-
todă a presei filmate- sau mijioc de
cercetare sociologică - a arătat
altfel omul: aşa cume el zilnic, spon-
tan. necontrolat. Nici un acto r din
lume, cel mai mare, c'el mai talentat,
nu poate ri atît de fi resc. ca insu l ce
îşi iustif1că un gust. o ati1.udine; di -
naintea unui aparat ascuns intrwo
cutie de pălării. Ecranul zvî r lea 0 -
chiului o imagine rară preceden t •
crea o nouă..sensibilit:rte.. nu ră mîn ea
decît să fie folos:1tădeo ftfmul artistic.
Parţial, noul val a. făcut-o . Dar cea mai
izbutită încercare din cite cunoaş­
tem a fost cea a lui Milos For man.
regizor ceh, În filmul „Dragoste le
unei blonde". De fap.t aces.ta n u e
ceea ce se cheamă. un film mare: are
însă acea „culoare'', acea aură în
fi definit înlru totul.
Acest film de ficţiune cu subiect
banal şi tipuri foarte comune e fii-
cut însă în cea mai mare parte a lu i
fără ştirea actorilor. Un fel de a sp u-
ne, că.ci procedeul folosite ta jumă­
nuite şi ancheU, reportaj.
Actorii par a fi lăsaţi liberi să-şi
dezbată o problemă de viaţă - des-
tinul blondei, a celor ce se apropie
de ea; fiecare ins trebuie să uite
că e actor şi să acţioneze, să vorbească,
să se complacă în tramă fără' a memo-
ra cuvinte şi mlşc:;ări. Să exist e , să
existe şi să se manifeste cam cum
recomanda Stanislavski în ex.erciţiil e
sale de comportament cu „ce l de-al
4-lea perete" uitat. Şi în timp ce
zesc, faptele se dezbat, regizoru l fil -
mează - î n tăcere sau poate int er-
venind şi arundnd noi idei, dîn d
o turnură deosebită acţiunii etc.
Fli mule făcut în bucăţi lungi, cu ima-
gini luate de departe, cu un mont aj
de loc clasic. DesiglJr că a.ceastă „în-
cercare" se bazează pe dţiva act ori
care animă masa figuraţiei sa u ro lu-
rile episodice. Ei au rolul cel mai
greu... ei sint complici şi vi ctime
în acelaşi timp . O r icum ar fi teroarea
aparatului, a .,motor-ului !'', a lu minii
pusă î n ochi, a rolului c u mecanica
lui. nu mai există, nu se ma i simte.
Şi efectul e uimitor. Noutatea nu
constă în „descoperirea" metodei ,
cum arătam . c.i in folosirea el cont i-
nuă. Iluzia moai-e. fals.ul, crisparea ,
jocul cad încet la fundul apelor con-
venţiei ...
Oare va tl"ebui revi z uită şcoala ac-
torului de film 1 Oare scenariul se va
reduce la găsirea citorva situaţii
interesante, vii (nu orice poate fi
astfel filmat), venite dinăunt ru , pa-
sionante pentru oricine, indiferent
camera secretă e arma secretă ?
Oare iluzia, marea iluzie, vîndută
pe ecrane în zimbete şi lacrimi false.
proaste, umilitoare pentru arte, a
primit lovitura de moar te?
Cinematografu! se va naşte? Sau
se va instaura o nouă mică şi comodă
epocă a iluziei lipsei de iluzii.„
Atunci destinul cin~matografului
ar fi - hotărît - comic ...
Gelu IONESCU
XI
Convenţia
care
Înghite
ideia
Vedem uneori la cinemato-
graf sau la Cinematecă, îna-
intea unui film de lung me-
traj, unul sau mai multe
filme de animaţie. Le reţinem
oare 1 Sau mai precis, ce şi
cît reţinem din ele 1 Căci
există filme scurte, bine fă­
cute, amuzante chiar, pe care
le vezi cu plăcere dar le
uiţi imediat şi atunci te în-
trebi, după o vreme, care
este secretul datorită căruia
o imagine rămîne prezentă,
vie 1 Ce semnifică filmul res-
pect iv?
CE SE ÎNTÎM PLĂ !
De obicei, filmul de ani-
maţie te face să rîzi. Iar cînd
nu se întîm piă acest lucru,
o problemă de natură filo-
zofică sau poetică-umană îşi
face loc. Ce se întîm piă însă
cînd nici unul din aceste de-
ziderate nu sînt atinse 1 Fil-
mul plictiseşte sau trece
neobservat, ca o greşeală.
Am văzut şi asemenea fil-
me, cu creionul in min ă, pri-
vind u- le cu cea mai mare a-
tenţie. Ceea ce a r ămas un
mister pentru mine este fap-
tul constatat cu destulă stu-
poare spre sfîrşit, şi anume că
filmul nu vrea să s pu nă ni-
mic, deşi se oboseşte să de-
monstreze tot felul de cali-
tăţi ţinînd de desen şi de regie.
lată ce se „întîmplă" în filmul
„Armonie" (realizator - Horia
Ştefănescu). Dintr-un lift co-
boară un El şi o Ea. Merg pe
stradă. Se urcă într-un tram-
vai (el prin spate, eo prin
faţă). Tramvaiul e aglomerat.
Ei se caută. Inevitabil, tram-
vaiul se umflă, e plin. Co-
boară, merg la birou. El e
şef, eo funcţionară. El îşi
scoate ochelarii (cu ochi cu
tot). Inspectează încăperea.
Et i se rupe creionul. Ritm
convenţional, funcţionăresc.
X II
Ritm oprit, ritm accelerat.
El se întoarce la birou. Sună
telefonul (care se clatină cu
disperare). Ei devin, unul
magnetofon (în cap) - o/tul
receptor (în ureche). Ea se
scoală, se piaptănă. Se în-
dreaptă spre el cu o foaie
scrisă de pe care cad literele.
E/ are în cap o maşină elec-
tronică. Urmează o explozie
(de furie). Eo se volatilizează
(covorul o înghite). E/ pri-
veşte prin microscop, o ză­
reşte leşinată în timp ce dis-
pare din clmpul lentilei. O
secretară dactilografă aduce
apă. E/ bea. Ritmul de lucru
continuă. Ei pleacă acasă . Urcă
tn acelaşi lift. Intră în casă.
ln capul ei funcţionează ace-
eaşi maşină. Urmează o „dis-
cuţie" conjugală. E/ mătură,
face de mîncare ; ea stă. E/
spală vase, întinde rufe. O
mină ce apăruse şi la început
îl împinge afară din ecran.
Comentariul acestui fi i m de-
vine de prisos. O pseudodra-
mă citadină. Ei şi? Corect
desenat. Pe a locuri, eh iar
amuzant. Bine realizat. Şi
totuşi, care e ideea fi Imu Iu i?
Sau: filmul „Apartamentul"
(Eduard Sasu). N-aş vrea să
reeditez scenariul. În film
există două (siluete) - una
galbenă, alta verde. Mai tîr-
ziu apare şi una roşie. Cele
două siluete fac tot ce pot
ca să nu se suporte - una
croşetează, cealaltă cîntă, una
citeşte, alta vorbeşte - note
zboară prin încăpere, o cio-
cănitoare-ciocan simboli-
zează „bătaia la cap". Silu-
eta verde dansează. Ciocă­
nitoare a i s-a urcat în cap.
Figura roşie (un trubadur) cu
o ghitară cîntă un fel de sere-
nadă grotească. Apoi nu ştim
ce se întîmplă şi trubadurul
se îmbată, în timp ce silueta
verde e îngropată într-un
morman de obiecte. O mai-
muţă aruncă farfurii. La te-
https://biblioteca-digitala.ro
„ Armonie": un El şi o Ea. Apoi„.
le vizor ţipă cineva. ln sfîrşit
casa ia foc, A rămas un apar-
tament mai puţin. E limpede:
nu faceţi zgomot, veţi lua
foci Am mai văzut un film
poliţist care se chema „Ex-
presul de noapte" (Florin An-
ghelescu) şi care, mărturi­
sesc, m-a interesat. Se furase
ceva şi doi se fugăreau destul
de spectaculos în mersul unui
expres. Dacă n-aş mai fi văzut
atîtea filme în genul acesta,
aş fi zis chiar că e grozav.
ln fine, un film liric: „Bă­
iatul şi cărbunele" (Ştefan „Apartamentul". La fnceput apar două siluete„.
Munteanu) - întîmplări cu
un băiat, un cărbune şi multe
obiecte desenate de el. Amu-
zant. În continuare, un film
mixt, simpozion de virtuo-
zitate. 50 de secunde mar-
cate de un metronom şi de un
generic promiţător în care o
voce misterioasă anunţă, în
Jr
timp ce două săbii se încruci-
~ează, că nu e vor?~ nici de
un film abstract, n1c1 de un
~~
film poliţist. Este vorba des-
pre pămînt, despre lumină şi
multe convenţii legate de ;_<=>~~--:.. c:»_?.P~c=>·..c->-'"
sferă. M-am convins că autorii --~-
ştiu foarte multe lucruri des-
pre animaţie.
„Expresul de noapte". Se furase ceva
-= ~
şi
,·
doi inşi se fugăreau ..•
PREA MUL TE MÎI N I
N-aş vrea să închei fără
să-m i doresc din suflet să mai
văd filme atît de îmbucură­
toare ca acestea. Din păcate
însă există în animaţia noas-
tră prea multe filme care nu
spun nimic sau spun prea
puţin. Ele lasă sentimentul
că ideile le scapă printre
degete. Săracele idei I De
multe ori nu mai rămîne din
ele decît o vagă aură de de m-
n itate. Mişcarea le concurează
şi ele dispar, împinse afară
din ecran, de p;ea multe mîini
convenţionale.
Ileana BR ATU
 Moment grandios de cultură cinematogra-
fică şi de umanism: „Insula." Publicul n-a pri-
mit bine filmul japonez - dar nu numai la
noi. Cineva explica fenomenul nu ca o mani-
festare de inaderenţă, ci prin imposibilitatea
multora de a suporta pînă la capăt cutremură­
toarea, epopeica luptă a omului cu natura
vorace, cu propriile sale slăbiciuni, cu singură­
tatea şi tăcerea. Televiziunea nu s-a intimidat
şi a programat pelicula într-o zi bună şi la o
oră nimerită, precedînd-o de un comentariu
succint şi inteligent. E, cu adevărat, un act
multiplu de opţiune în numele unei idei, al
acelui „imperativ misterios" - cum îl numeşte
cronicarul coleg Andr~ Brincourt de la „ Fi-
garo" - care obligă studioul din cînd în cînd
să-i declare franc spectatorului că are o misi-
une pe lume.
Am urmărit deci, din nou, cu un fior grav.
omul tenace, invincibil, împlinindu-şi destinul
pe insula sa rotitoare în unio;ersul nemărginit,
ţesînd cu trudnică migală plnza vieţii, ~ăpîn.du-şi
efigia în lutul sacru. Am ascultat, 1arăş1, cu
evlavie. boleroul acela tragic, ob·sedant, imn
al muncii neistovite, învăluind în adieri răco­
roase fruntea înfierbîntată a perechii damnate
şi totuşi triumfătoare, tînguindu-se pentru
revolta stearpă, dar mîndră a femeii şi celebrînd
crîncena stăpînire de sine a bărbatului. E în
acest film o frumuseţe grea, care apasă, o poe-
zie dură ce purifică şi înalµ.
Asemenea capodopere, apărînd măcar o
dată pe lună pe micul ecran, ispăşesc celelalte
păcate cinematografice ale televiziunii.
ALTĂ ALEGERE FE R IC I TĂ :
„.documentarul francez „Pentru un tricou
galben.„" (şi nu numai „Tricoul galben" -
L cum i s-a zis, economic şi fals, la noi) creat de
re~izorul şi operatorul Claude Lelouch.
Putin deconcertant pentru spectatorul nos-
tru, fi>ndcă imaginile nu curg agale ca apele de
şes ci se succed turbate, amalgamate, fugărin­
du-se, încălecîndu-se - şuvoi vizual rostogolit
fără istov, violentînd ochiul, îneclnd reflexia
tihnită şi imediată. Deconcertant, fiindcă are
o bandă sonoră ameţitoare şi nici un comentar:
nu se explică niciodată unde sîntem, cine e
persoana. de ce duce mina la gură, care e cîş­
tigătorul, cum s-a accidentat, în ce oraş ne
aflăm, în ce zi, cît e ora„. E, probabil, cel mai
antispectaculos documentar despre unul din
cele mai spectaculoase momente sportive
- Turul ciclist al Franţei. El retine, într-un
perfect anonimat, peripetii care se pol arizea-
ză unanim în jurul gloriilor indi viduale. refu-
zînd orice festivism pe un traseu în care fiecare
oprire şi fiecare pornire se scaldă în sărbăto­
resc: scoţînd cu ferocitate toate măştile idilic
colorate şi păstrînd imaginea pură a efortului
omenesc înnămolit în năduşeală, în lacrimile
neizbînzii, încleştat de gheara durerii, povîrnit
de neputinţă. de invidie, de oboseală, dar în-
dîrjiR<lu-se fără răgaz pe sălbatecul, convul-
sionatul drum la capătul căruia e victoria,
fie ea şi de o clipă. Un film serios şi trist, mali-
ţios şi, deopotrivă, generos, scris cu aparatul
în mină în tehnica "noului roman , cu prezen-
11
tarea iute, brutală a faptelor şi cu libertate
deplină pentru meditaţia u lterioară a citito-
rului, a spectatorului.
Turul ciclist începe cu Marsilieza intonată de
fanfară, panglica ce trebuie tăiată, omul cu
foarfeca stînd în poziţie de drepţi dar între-
brnd pe cineva, din ochi, dacă poate tăia cor-
donul. Festivitatea e dizolvată în maliţie galică.
Apoi încep a defila reclamele - de pe şepcile,
omoplaţii, ghidoanele, pedalele cicliştilor. Mu-
zica; mulţimea aclamă, sirena maşinii din frun-
https://biblioteca-digitala.ro
tea convoiului scoate ţipete pătrunzătoare,
continui, se vă d poliţişti, chipuri le încordate
ale concurenţilo r, muşchii întinşi ai picioarelo r,
maxilarele st rînse , ploaia, Planurile alter-
nează vertigi nos, cu iuţeala rulării pe asfalt .
O oprire, autografe date buimac, cu mîinile
umede şi ochii întorşi în găvane, microfoane
băgate sub nas, aparate fotografice fulgerînd,
masaje, fete care- i sărută fugitiv pe cîştigători,
flori, buchete zgîrcite lunecînd ca în vis de pe
un braţ pe altul, şi pe altul, şi pe altul, un heli-
copter aruncîndu-şi umbra deasupra pluto-
T R E I nului şi huruin d îngrozitor, şoseaua şerpui­
toare, maşina cu velocipede de rezervă, me-
gafonul unui antrenor, încordarea de pe feţele
cicliştilor, ploaia, din nou soarele, binevoitori
SECVENŢE care-i stropesc cu furtunul pe alergători, fete-
reclamă pentru benzină împinse cu grosolă­
nie de cei ce le plătesc să circule, să nu stea de
CINEMATO- vorbă cu vedetele. Şi iar muzica, povestind
în sunete stinse de talger urcuşul năprasnic
al muntelui, apoi scrîşnetul frînelor, goana ne-
miloasă a maşinii cu ţipătul ei metalic, inferna-
GRAF 1CE lul helicopter, ţăcănitul aparatelor de fotogra-
fiat, loviturile seci pe care şi le dau cu coatele
reporterii ca să-şi facă loc, uralele, fanfara,
răcnetele muzicii uşoare în tranzistori, comen-
zile urlate în megafoane, neîmblînzita, desple-
tita sirenă a automobilului din capul coloanei -
un univers fonic năucitor în care, deodată,
bubuie, ca tunetul furtunilor de vară, acoperind
totul, sunetele acelea înfundate, adînci, ameţi­
toare în ineluctabila lor pulsaţie egală, pe care
le-a auzit prima oară pe lume în mii de alămuri
şi coarde un compozitor surd - şi care sînt
bătăile inimii omeneşti. Răsună în ochii
ficşi, în obrajii colţuroşi, în spinările curbate,
în pulpele tremurînde ale concurenţilor şi
apoi se pierd ca să facă loc zgomotului de mare
agitată a mulţimii de pe velodrom, unde, în
sfîrşit, cineva orbit de reflectoare îşi îmbracă
febril tricoul de bumbac rămînînd apoi încre-
menit în imaginea finală.
Lelouch n-a privit din afară corn petiţia şi
nici n-a avut pretenţia de a oferi o dare de seamă
filmată asupra unei întreceri sportive. El ~-a
chinuit să privească şi să asculte totul cu min-
tea şi cu sufletul unuia din participanţi. De
aici desfăşurarea fără pompă şi fără fard, totul
coagulîndu-se în jurul ideii de luptă, de luptă
înverşunată, dramatică, mai puternică şi mai
adîncă decît însuşi ţelul ei. De aceea documen-
tarul nu e despre Turul Franţei ci despre oame-
nii care-l parcurg urcînd o Golgotă pe serpen-
tină, în sunetul unor trîmbiţe diavol eşti.
UN EXPERIMENT CINEMATOGRAFIC
„.sim pat ic a cutezat Valeriu Lazarov, con -
stru1nd un filmuleţ revuistic al cărui titlu e o
cifră: numărul striaţiilor i~"'.izibile ale im.a~inii
de- televiziune. E un exerc1ţ1u de ritmuri ilus-
trate, o joacă utilă şi de~or~tivă în încercare~,
deliberată, de a afla noi m11loace de expresie
pentru filmul de televiziune. Geometriile ca-
drului se compun vivace, se destramă tot ast-
fel şi se recompun alert; chipurile par filmate
prin lentile concave ori convexe, urmărindu-se
vag stări de spirit, atitudini; baletul, gracil,
urmează traiectorii unghiuloase desenînd pe
parchet insolite poligoane. E şi o încercare .de
studiu al nuanţelor de alb-negru - neconvin-
gătoare. E şi o insistenţă în fragme~tarizar~
- excesivă. Dar se observă un ochi ager ş1
se simte o mînă sigură.
Să aşteptăm ca talentatul şi abilul cineast -
teleast să ordoneze şi să fructifice ceea ce i se
p<ire că a găs i t în căutarea sa. Iar p111ă atunci
s'ă nu uităm că şi televiziunea are dreptul la
experiment pentru a dobîndi„. experienţă.
Va lentin SILVESTRU
XIII

Claude Lelouch:
.„ nu moi există un ol treilea .. ,
Claude Lelouch (30 de ani, nume-
roase scurt metraje, filme documen-
tare şi publicitare, 7 filme artistice •)
dintre care „Un bărbat şi o femeie"
distins cu Marele premiu la Cannes
'66) face parte din acea „generaţie a
cinematografului, care a văzut ima-
gini înainte de a învăţa să citească"
(cum se defineşte singur). O generaţie
care gfncfeşte imagini (şi nu „în
imagini", ca într-o limbă străină).
De aici graţia, nonşalanţa. sponta-
neitatea vorbirii sale cu aparatul.
Aparat care nu mai „cadrează" de la
3 metri realitatea, ci o încorporează
într-o îmbrăţişare febrilă, valsînd
odată cu îndrăgostiţii, alergînd cu
ei, desculţ, pe plajă, sorbindu-le
de pe chip beţia vîntului, a soarelui ,
a apropierii. Abuz de zoom-uri,
viraje a meţitoare, fente abile şi
totuşi nici o preţiozitate de proaspăt
artizan. ln pofida formaţiei sale,
operatorul Lelouch cedeaz.ă loc au-
torului complet. El e scenaristul ,
regizorul, cadreur-ul, uneori chiar
monteurul peliculelor sale - care
ştie că fi lm înseamnă deopotrivă
com p oziţie şi lumină , muzică pe note
(o samba ritmînd cu evocarea nostal-
gică) dar şi muzica ţîşnită din into-
naţia unui actor, din mişcarea ori,
dimpotrivă, din împ ietrirea chipului
său.
În filmele lui Lelouch orele au cu-
lori, aerul vibraţie, transparenţă,
intensităţi variind odată cu vîntul
•) Primul lung metraj: „ Le pro pre
de l'Homme" (1960) (Ceea ce e
curat Tn om), „L'amour ovec des si ... "
(1962) („Dragoste cu condiţii");
• Lo Femme spectacle" („ Femeia-spec-
tacol") (1963 ), „ Une fi/le et des
fusils" („O fată şi puştile") (1964)
- Marele Premiu pentru regie la
Mar del Plata, Marele premiu al
festival ul ul tlnărului cinema (Hyeres );
„Les grarlds moments" ("Marile mo·
mente") (1965 ). Tut tn 1965 realizează
scurt metr.ajul „Pentru un tricou
galben" (proiectat recent la noi pe
micul ecran); „Un homme et une
femme" („Un bărbat ş1 o femeie")
(1966) - Mareie Premiu al Festiva-
lului de la Cannes. Tn lucru: „ Vivre
pour vivre" (A trăi pentru a trăi).
XIV
un poet
·al peliculei:
Claude
LELOUCH
Jeanne Moreau„.
fără să citesc măcar scenariu l „ ,
ce biciuie coasta sau ploaia care dan~
sează pe parbriz. Plain-airis-mul lui
Lelouch e frenetic, impresionismul
lui spontan, de loc livresc. Interioa-
rele (foarte puţine) sînt dezbrăcate
de obiecte, reduse la cîteva, funcţio­
nale, prea puţin estetice: o scară pe
care urcă, transfigurată de dragoste,
Anouk Aimee; o uşă ce rămîne
mută, parcă ostilă, pentru că stăpî­
na lipseşte; un colţ de pat de care
aproape nu-ţi dai seama pentru că
r Fac filme aşa
cum fac dragoste. Cinematograful
nu poate fi iubit mai mult dec î t îl iubesc eu
I Fritz Lang. scris anume pentru ea,
~.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ j
aparatul n-are ochi decît pentru f'na
tresărire de spaimă a femeii ce nu
poate primi încă prezentul pentru
că e obsedată de trecut. Aceasta nu
mai e artă elaborată, e hoţie de ade-
văr. Între noi şi personaje nu mai
există un al treilea, „aparatul".
Lelouch dispare, nu rămîn decît
Anouk Aimee şi Trintignant. Cine-
matograful-direct îşi atinge punctul
https://biblioteca-digitala.ro
său fertil. Ţelul său nobil. Hoţia sa
generoasă. O piraterie de suflete ·în
sGOpul eliberării de orice convenţii.
Omul şi aparatul devin - cum visa
Dziga Vertov - o singură fiinţă.
Cu aceeaşi uiMire, încîntare cu
care Lelouch descoperă
culorile di-
mineţii, cadenţa ploii, se îmbată de
aerul mării sau de fericirea eroilor,
el săvîrşeşte un alt miracol, o
altă tulburătoare geneză: firescul
desăvîrşit al interpretării. Într-a·
devăr - cum declara el că inten-
aşa
ţionează- actorii trăiesc în faţa obi-
ectivului o întîmplare pe care nu o
cunosc şi de aceea reacţionează
prompt, spontan, ca în viaţă. „Dacă
vor avea de primit o palmă în cadrul
următor. ei vor fi cu adevărat sur·
prinşi", Regizorul nu le oferă sce-
nariul. Repetă separat cu fiecare
cite o scenă dindu-le doar două­
trei fraz~ cheie: „ Îi las să vorbească
aşa cum vor ei, natural: interpreţii
mei îşi fac singuri dia logurile". Exis-
tă o lungă secvenţă în filmul „Un
bărbat şi o femeie'', secvenţa de la
hanul din Deauville - în care Anouk
Aimee şi Trintignant discută între
ei şi numai pentru ei. în şoaptă, ca
o confesiune, cu o naturaleţe sedu-
Anouk Aimee.„ o femeie
cătoare, compusă din infinit de mul-
te armonice ale gestului, intraducti-
în cinema. „Nu trebuie să-l stînje·
bile într-o indicaţie regizorală - ·În-
neşti cu maşinăria platoului. Eu nu
cît sesizezi că autorul şi-a lăsat acto-
re.pet niciodată cu actorii în p rezenţa
rii să improvizeze toate detaliile
aparatului, a proiectoarel o r şi .a
scenei. Apoi o joacă cu copiii, pe
tehnicienilor. Cer interpretului să
plajă, la fel de proaspătă ca o bătaie
fie un •Om, adică un domn cu perso-
cu zăpadă dimineaţa, la munte. Dar
nalitate". Rezultatul acestei politici
- revine Lelouch ca să tempereze
faţă de acto~i? Anouk Aimee a fost
'I o serioasă candidată la Oscar, pen-
tru senzaţionala interpretare din fil-
mul lui Lelouch. Jeanne Moreau -
Cllpabilă să refuze an scenariu al lui
CLAUDE LELOUCH
deolară cu emoţie: Cu lelouch aş
elanul diletantului dispus să creadă accepta să filmez etc., etc. Cu acest
că orice filmare improvizată poate Lelouch care deşi făcuse 6 filme îna-
deveni artă şi orice amator interpret inte de „Un bărbat o femeie" era
- e vorba de o „libertate controlată". necunoscut în Franţa. Dar aplaudat
,,ln nici un chlp în cinema actorul aiurea.
n-are dreptul să fie prost" - pre-
cizează tînărul regizor îndrăgit de
Că cinematograful lui Lelouch e
actorii de toate vîrstele. Pentru are-
un act de dragoste vital, proteic,
dinţa sa simplă pe care o exprimă la
fel de simplu: actorul este esenţial generos, nu se îndoiesc nici chiar
 cartea
Roy Armes:
French Cine-
ma since
1946.*)
Voi. 1-11. A. Zwemmer, Lon-
don, A. S. Barnes & Co„
The lnternational Film Guide
Series.
Cinematograful fr ancez este de-
oigur nn cap itol al is torici mondia-
le a fi lmului dar în a celo~i timp
t i un fe nomen b ine definit, pentro
că filmul francez are o personalitate
d istinctă. Cartea lni Roy Armes,
„Cinematograful francez dupli 1946" ,
.., ocupă mai ales de acest al doilea
aspect. Primu l 'olum (.,Marea
trad iţie") an a.li zeu z ă Iilog_eneza
•) Cinematograful rra non du p;i U)t,6
duş man iilui. Pentru că sînt mu l ţi
care-l u răsc
pe Lelouch în acee aşi
măsu ră în care iu beşte el filmul.
fi compar ă - ca să-l desfiinţeze -
CU cinemat ograful uşor academizant
Astruc a inventat expre sia „camera-stilou" dar
Lelouch a aplicat-o. El fac e imagini, aşa cum fac
alfii fraze
111 modernismul lui, uşor criptic,
•şor livresc, uşor prefabricat al lui
Godard, şi- l d is p reţuiesc tocmai pen-
tru marea lui sinceritate . Pentru
Instinctul ci nematografic cu totul
neobişnuit de care d ă' d ovadă. Şi
mal ales pe ntr u neo-umanismu l lui ,
l-aş zice „ero ic" , în t r-o epoc ă î n
care nu se „ poart ă" decît teme le
negre, angoasate, fal sele i n tros pecţii ,
.un b ărbat şi o feme ie e un tran-
chilizant pe pe l icu l ă - ne as i gură
ao de film
f ilmului fr a r>cez pn• thdic" Ca pito le
despre ,. VcLeraui"' ( C la ir . Heuo fr
Carne, Onhul s, Coctcau), de> pre
„Tra diţiouali ~ ti " (Clouzol. Cl(--
ment , Becker , Autan t-Lar n) ~ i „ I-
nova to r i ş i iudepe nd cn\ i'" (81·t·"'-
sou, Tati , Gremillou . Leeuh ardt)
ca ută să de tec teze s ur~e l e i s lo rice a le
filmul u i contempora n făc înd pre-
zentări detailate a le fi rcă rul rea -
lizator ia parte . Autorul i n rrar că
- ~ i re u şeşte - uu et1hilibru în-
tr6 consemnarea liniilo r clirrctoare
de dezvoltare a fellomenulu t cine -
m a tografic în au::m mJJlttl lui ~ i
personalitatea fiecl1ru i ren li za lor
cure, p1·in definiţie, 1111 !_.;.f' identi-
fic:J c u nrnea autooilor d e f il tnc'.
" Marile filme - afimu ă şi apo i o
d e m o n s trează Armro;o - sint cî t c-
o d u tă ce le care c riHaJi z euză a t itu-
di ui ş i tendinţe a le 11er ioade i lor.
dar În aceeaş i m ăs ură e~te po-ihil
ca ele sii. datoreze doar foarte puţin
epoc ii lor'-. P ent ru că marile filme
exp r i m ă o epo că, dar pot lotoda tă
8ă creeze o epocă a istoriei cinema-
t ob'Tafie i. Ceea ce mi se pa re a fi
de cea mai mare ' a loare îu cartea
lui A r mes est e t ocmai unnă ciroa
si mult a n ă n acei, te i du b le ten d i nţe :
filmul, fruct a l tr ad iţie i ş i to todată
crea tor de nou ă tradiţi e . Al doi -
lea ,·olum („ Stilul person a l„) •e
ocup ă de realizatorii car e a u crea t:
nn anUllle stil (F ranj i1, T ruffa ut,
Godard, R esnais , ~falie,. Rouch .
ş . a.) , devenind prin a c~a ta, la
rîildul lor, eventuale pun cte de por -
nire ale une i v iitoare tr adiţii .
re~;lece:~ 0 ::~i~~aţil:~l~:~l~:ul ~1~ :
0
_P. . . _ .
c~arca ll1 a.cel.a şi tnnp • u pref 1 ~ze •
ş1 ~a c ter1 s t1 c 1le genera le oe 1J-
mi~lu! fra? cez con~e mp~r a n .... ; tir·
prrnz1ndu-1 cu p ertm e nţa tra satu-
~:~ !~in~:o:!i · l~:::re Îl~~:;:~~ f'~]~ li !!~~c~· n~~ss~~~reş i s/ ~~~eşL~h:r!~~
mul fran cez contemporan E·a n i't s-
cut din p a na a ces tui englez.
un critic de la „lmage et son" -
•.. agreabil cum numai anumite re-
viste de pub licitate pot fi".
Doar atît? se indignează un altul
(ş nu un oarecare: Michel Cournot
ROB ERT CHAZAL
de la „ Nouvel O bservateur") ... Doar
„agreabilă, gentilă această poveste,
această d ramă, aceşti oameni pier-
d uţi, rătăciţi, singuri, care nu-ş
găsesc cuvinte le, care se privesc fără
să se vad ă, care trimit trupurilor
lor pie r d ute semnale indescifrabile,
care parcurg fără să avanseze un
ce ntimetru, neantu l care î i separă" I
Extreme le - mai ales în critică -
nu t e pot edi fica. A de văru l trebuie
căutat la mij loc. Fi lmu l lui Lelouch
https://biblioteca-digitala.ro
Maurice Bessy et Jean-
Louis Chardans:
D i c t ionn air e
d u C in ema e t
d e la T e levi-
s io n.
Vo i. 11-111 Jean-Jacques Pau-
vert, editeur, Paris. 1967
Cineva ~puse:c odată, . i~
cu ir:r.t en\
de paruu11x , ca cea mai palp1taula
lecturii ar fi cea a cărţii de tele·
foane. l\u es le îns ă nici un para-
li do x în affrmaţia c ă „Di c ţion a rul
de cjue ma şi tel cv i ~iun e" al lui
s implu c u pl ăcere. km av ut od ată
pc..ilejuJ sii: sP mnaJez caract e rul
e într-adevărpovestea derutant de
simplă. atrăgătoare, a unui bărbat
ş1 -a unei feme i care se întîlnesc, se
iubesc, dar mai întîi t rebuie să depă­
şească un anume trecut care-i se pară,
care le opreşte la jumătatea drumului
gesturile de tandreţe , vorbe le, le
amină fericirea. Dar de-aici pînă la
incomun1cabil1tatea sugerată de Cour-
not cu atîta rafinamen t dar cu atîta
neînţelegere pentru ceea ce e în rea-
litate Claude Lelouch I, Un tînăr
aş cifesc
acepta să
rl Cu Lelouch
închişi, fără să
~.~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~J
avid de viaţă ş1 de oarnen1 , cnpabil
să stimuleze chiar şi în f>1nţele cele
mai placide, aerul proaspăt. curentul
tonic, sete a de a trăi, încrederea în
bunele sentimente. Un tranchilizant
e11 cic lo pcdi c ni primului volum.
U nni1t o~tro l e dou ă , apărute r ecent,
au o s i mai aC' cc utu n tă orientare
spre c~prindcrea unor varjate stu-
dii <·are compl e t ea z ă obi şnuitele
arli cole bio-film og rafi ce ale unu i
dir{i o ttar. 11 oc m a i d e aceea mi se
pa re utilă p rr~e nt u rea ultimelor
vo lu111 c : e le re p rez int ă , grupale
e \·id e11t î ut-o ordin e alf a beti c ă , o
foarte iu t cre ... a 11 tJ cn rte d es pre ac-
ta. iudu t- triu . t t' h11ic n, soc iolog ia
c in em a tograf ie i ~ i (î n mai mică
mă~ nr ă ) a Le le , iz iuu ii . Nu mai
'orlJesc ac u111 d t>i" prc articolele l a
ca re o ri r una tt•-ni u~ t e µtn . E ste aici
de pild ă 1111 l;.ludiu lurg despre mu-
z il·a de film c· an~ <· 11f1ri11de is tori cul
e i. tdmi r a :;. i p r iru· ipiile ei , ca ~i
o ~t·rie de a ltt• probl eme adiacente
r urn ar fi e f't•t.·t t>le muzi ca le , si-
t uaţia 111uzif'ii d P film În dif~­
rite ţ fi ri . un in it di t' lÎOnu special,
o H• lee !i e a p rin <' Îp a lelor surse cfo ...
s it·e <l e in <.: pi rn \i e ş i a ad a ptă rilor
m uz. ir ale. o fo.t;-, a r onqw zitorilu r,
elr. D acă adit 11;! <"1 m lu areu!-'ta faw
tul ră film11l 11 i mu z ir aL ja zz ulu i.
er ra11i ză ril o r de~ o pt'rf'. · t- t<· . le
sin t rezerv ate• „f 1tt.l i i arh ir H• şi rfi
o ~ e rie d o a h o ar lif•ol e :-.c u(·upfi d•·
difer it e le ::u•1H'l'l<' iut,im e a fo pro -
blrmt~i , dr M·op1•ri111 ri1 ,.Dicţ iona ­
ruJ ~· eo n \l 11 c Î 11 fo nd un mi c trat u t
de ~ r echdit u t r .
:E xi Hi't Îm· fl alt<' !'.' ludi j , t ot a t it
de a m ă nunt ile .
va ri a l e UE< fJl' C'1 t•:
d o~pre cele m•u
eroul de film , h··
n o me rrnl Fooiat a l ido latrfoi Yed{·-
tei , al ico11ufotri1•i l ci:;:ule de s t ar,
sau ce l al mo d e i Î n ci 11 ema şi al
influ e n ţe i f ilm ului ato u p ra mode i,
lit e ratur.a u itt· o ut ă d in f ilm d ur ş i
pro blrmu aclapt.1r i!or lite rare. " •
G rij ;.1 Rt'11lru a m lmmt t merge prn~
acolo î 11 c i1 . do exmnpln, recous t1·
tu iri i c i1u•111ulo!,!r afi r c a dueluri -
lor Ic·. O.:i l e rttzcn at u.n articol de
rl:::r:111;~~l.l~c:;t~~~f;.1 c~:ll 0;~1~o~~:s:o!:
rarf" t•ă .• Di c ţio11.1 ru j·~ cl t"' vin ~ o lec-
lurf1 rc ah11 c nte JlU t- io1111ntr1 .
Ion c .\ P.t-IA
e un anestezic. C inematografu l lui
Lelouch e un dec l anşator de energii.
de combustii spirituale. O reacţie
sten1că în lanţ. O euforie luci d ă cu
care raţiunea noastră modern ă se
apără de secătuire. De golire desen-
timente . De neantizare . Le louch
e antineantul, Antidotul arte i de-
primante a lui Antonion 1 ş1 Godard.
Neo-romanticul pc care-l aştepta de
atîta vreme cinematograful. Pe care-l
pregătea, îndelung , cu Truffaut, cu
Demy. Şi - ca să încheiem tot cu
lucrez oricînd, cu ochii I
măcar scenariul
JEANNE MOREAU
ent uz1astul critic-poet M1che l Cour-
not: „Trebuie ca geniu l lui Le louch
sa fie recunoscut ncîntîrziat sau cine-
matograful va sări în aer".
Alice MĂNOIU
xv
 GOPO:
SCURTĂ ISTORIE A CINEMATOGRAFULUI (IX)

MAÎ MUL"EE #\Pţ.\RATE.. n~

'fOTOGRAfÎAT ~E<ATE 1ti
FAŢP. Ut'flJÎ PERE:TE .[)E Cl\eE
1
f~AU f-ÎECARE 1..e.c;.~TE
cuUN fi~ sus~iRE, DECL.~tlfAV ~
C:..Î'N.D CJ\l-\Jl-· RUPEA-
fiRUl. I Cfr.E-0. \ \
'FOTOG.VV\rlE. _.
----------'
----- -=-- ,

MTfEL S-F\U
OBŢiNVT PEHTtQ"
PRÎt'lA DAT~ \MM\l'\\
RE ~i.c , 1N su·m:\ .

•. l>E fAPT
DEG-E~SQ ~Î-M
I BATUr CAPUL.
~,.• iN.VE...liTF\TORi\
' t~OilNDU-L

I I A\UREA ..•
EL fRA-
CHÎAR MOLO
UtiD'f Sf: StORttiSt..

. ••• SPEGlE · UMANA"' ••• APARE .LF\ 'itiCEPUTlJL SEGOLULUÎ _n..

SE RÂSPÎNDE$1E CU iUTEJ\l~ fULGERULUÎ PE · TOT GLOBUL.
SE \-tP.ANEŞlE cu LtTERR'TURţ\ I M02k~„ .
PLASTiCA-, =.Te ,E.Tc •••
VA FÎ MÎNCl\T DE.

XVI

https://biblioteca-digitala.ro

La intersecţia dintre primăvară şi vară,
clteva filme - «Denunţătorul>>, «Pentru un
pumn de dolari» şi, aş adăuga cu toată
circumspecţia, «Maiorul şi moartea» -
şi-au permis să bată (atitea altele nu cata-
dicsesc să facă măcar acest gest, plictisite
de ele lnsele lnainte de a ne plictisi pe noi)
la poarta acelui mare han pe care ne place
să-l numim, autollnguşindu-ne, «cultura
noastră cinematografi că». Semnalul lor
nu ne-a asu rzit, nu ne-a dat insomnii -
insomnia fiind, după cum se ştie, o con-
secinţă doar a capodoperelor răscolitoare.
Ori aceste filme nu erau capodopere, deş i
pot numi două rapid proclamate capodo-
pere după care am dormit foarte bine: să
zicem «Falstaff», sau «Omul care I-a.ucis
pe i..iberty Valance», sau„ . Ca să nu mai
spun ce somn ad Inc am avut după «French-
Cancan», film la care un ziar ne trimite cu
«avionu I», adică foarte repede Oocul aces-
ta cu vignetele apreciative, ca-n albumele
pentru copii !napoiaţi mintal, fiind ultima
mlndrie a ing~nultăţii noastre critice.) E
de mirare că acelaşi spirit ordonat a arun-
cat «Denunţătorul» ln categoria atit de
spiritual ilustrată a omului-care-stă-acasă­
cu-burta-în-sus? (Putea fi şi mai rău: am
citit o cronică la film ln termeni curaţi de
denunţ!) Intre trimiterea urgentă a spec-
tatorului la «Căsătorie ln stil italian» şi
- CE ESTE UN CAL?
- UN CAL
E UN ANIMAL
CU CARE
SE FAC WESTERNURI.
(Răspunsal unui şcolar francez,
consemnat de A. Galii).
HOWARD HAWKS - «o definiţie a westernului»:
«E o poveste care se petrece fn vestul S tatelor Unite,
într-o societate în care puşca e rege, unde omul nu e bun
decît dacă are norocul să se găsească de partea dreptă/ii .
Violenţa şi prietenia, moartea şi umorul, iatd ce iubesc oamenii».
negre ş i vignete de spirit ceriuşiu? lată
cererea de a interzice « Denunţătoru l» ,
intre grabnica chemare la «Liberty Va- de ce: publicul nu diferenţiază, ci lnglo-
lance» şi sfatul ln doi peri faţă de «Pumnul bează. Fil mele acestea aparţineau celu i
mai drag «gen» - aşa-z i sul «film de ac-
de dolari» şi «Maiorul...» se circumscrie un
tip precis de critică cinematografică - ţiune», cu crime, cai, revolvere, gangsteri
conform istă şi surdă . Nu singurul tip - ş i enigme; lumea merge oriunde aude că
dar insuficient «contrat» de criticii care unul 1-a omorlt pe unul şi un Colt se des-
l-ar putea «contra». Dar de ce ar fi trebuit carcă într-un saloon; e banal, normal,
contrat, dacă publicul a făcut săli pline la uman, deloc grav, deloc imoral, deloc
aceste filme şi le-a asigurat succesul în scandalos. Grav e că «Denunţătorul», în
pofida criticilor care glndesc în puncte ochii publiculu i, e tot una cu «Comparti-
r
HOWARD HAWKS: <<Nu se poate face un
western bun declt cu oameni care ştiu sd cdlă­
eascd şi sd se batd ! Praful trebuie să fie praf
devdrat. Şeile - şei adevdrate. latd de ce
westernuri/e italiene sfnt false».
https://biblioteca-digitala.ro
mentul ucigaşilor», «Pumnul de dolari»
nu e altceva decît tot cu cai şi gloanţe ca şi
«Angelica»„ . Exista un prilej - chiar dacă
nu detineam piese fundamentale, dar ori-
cum semnificative - de a obliga publicul
să diferenţieze, adică să judece şi să în-
ţeleagă ; exista un prilej ca să se spună
spectatorului că exact pe terenul lui pre-
ferat au apărut unele mutaţii, că ln filmul
lui de acţiune s-a descoperit ceva putred
şi cîteva capete vor să aducă ceva nou,
un sînge nou, incerclnd cumva să regene-
reze specia. Era un prilej de a lovi în şa­
blon , în confortabilitate, în tihna de spec-
tacol, - nu cu armele lui Antonioni sau
ale japonezilor, arme prea complicate şi
prea rafinate, ci tocmai cu armele adecvate,
necesare, supuse la obiect. N-ar fi fost
o mare bătălie, dar o bună ambuscadă tot
s-a ratat.
TOTUL E UZAT!
Care e mecanismul sănătos al unui să­
nătos «film de actiune» (western , thriller,
etc.)? Lucrurile au devenit, cu anii, simple:
pe o chestie mai mult sau mai puţin în-
curcată - crimă , jaf, teroare banditească ,
spionaj, ş . a.m .d . - se înfruntă oameni
foarte clari, limpezi ca lacrima, pînă în
adîncul ochilor: cow-boy-ul drept, cavaler
11
 al dreptăţii (o descriere excelentă a mitu-
lui în «Westernul» lui Iordan Chimet), de-
tectivul, tot cavaler al dreptăţii, comisarul
superinteligent, toţi oameni dintr-o bucată .
fără teamă de moarte şi care, orice s-ar
intimpla, nu mor; neavind frică de moarte,
ei ne liniştesc în privinţa vietii : CAI bun
învinge. Dincolo, sin! cinicii , brutele, asa-
sinii ingenioşi, fiarele cu pumn de fler şi
revolver fără greş, dar care în ultima clipă
nu mai au glonţul necesar pe ţeavă şi
crapă . Ei nu pot învinge, nu-i ajută nici
dumnezeu, nici scenariul şi înfringerea lor
- ca în orice operă caritabilă - e salutată
cu aplauze. A face multe ironii pe marg i-
nea acestui mecanism - e deplasat şi de
prost gust. E ca şi cum ai ride de basme -
ceea ce dovedeşte «o inteligenţă» cretină .
Schema aceasta corespunde unui ade-
văr omenesc, unui sentiment fundamen-
tal - uşor de definit: credinţa în Bine,
oroarea faţă de Rău - corespunde unei
conjuncturi, care ţinînd de mii de ani a
căpătat numele de eternitate; «etern» se
va cere pedeapsa criminalului, «etern»
vom fi alături de pedepsitorii marcaţi cu
semnul Binelui. Mai greu e de îmbrăţişat
filozofia care stă la baza esteticii filmulu i
de acţiune : maniheismul, acea vmune
asupra lumii care o împarte distinct ş i
tranşant în buni şi răi, în vinovaţi şi ino-
cenţi, în victime şi asasini, in alb şi negru.
Filozofie puerilă, naivă, simplistă care ne
poate duce la o lacrimă - dar nu la
adevăr. S-a subliniat prea puţin caracte-
rul melodramatic al westernului, oameni i
fiind derutaţi de cantitatea de singe ş i
gloanţe, de «duritatea» aparentă a cow-
boyului. Dacă dăm însă de o carte stive le
de morţi, diligenţele zobite şi toată apara-
18
tura macabră, cavalerii aceştia ai dreptăţii
- fie detectivi, fie călăreţi - ne apar ca
nişte «copii-dulci», tare sentimentali, de-
ajuns de lozincarzi în idei şi comporta-
ment, idilici la culme - în pofida Coltului
de la şold - intilnindu-se pe undeva, fără
umor, cu celebrii Cavaleri ai Stelei de Aur,
neprihăniţi purtători de dreptate şi senti-
mente frumoase (rupte de realităţi), in-
truchioări pe alt meridian al aceluiaşi Bine
atotouternic , etern învingător, facil învin-
găto r. Să se observe că cei mai mari
realizatori a1 genu1u1 - un Hitchcock, un
Lang, un Hawks sau Ford - n-au rupt
niciodată echilibrul acela dintre claritatea
sentimentului drept şi bezna vinovăţiei ,
dintre întuneric şi lumină - nucleu tabu
al gen;JJui; geniul lor s-a exersat într-o
argumentare cit mai spectaculoasă, cit
mai captivantă a intrigilor fundamentale,
inovînd decisiv în atmosferă, în situaţii, în
psihologizarea decorului, în descoperi-
..·
«Lumea aleargă oriunde aude descăr­
cîndu-se un colt»„. (Bobby Darin în
«Şeriful» (chipurile! - n.n) cu miinile
goalef).
rea şi specularea «suspensului». Eroii
n-au fost afectaţi prea mult: pentru Lang ,
de pildă, lumea va fi întotdeauna o luptă
deschisă între drept şi nedrept, epoca nu
1-a dezis, nu l-a trădat - asta-i foarte im-
portant - fascism şi antifascism erau
foarte clar exprimate şi înfruntarea lor se
simţea în filmele lui «poliţiste» («Furie»
de pildă). Fiindcă nu sîntem maniheişti,
vom admite în fata unor asemenea perso-
nalităţi, că geniul, talentul mare, extrage
artă, dacă nu capodopere, şi din «lipsa de
complexitate» şi din «complexitatea» pro-
fundă .
TOTUL E CLAR
Fiindcă nu sîntem maniheişti, voi spune
https://biblioteca-digitala.ro
că-mi place prea mult westernul şi filmul
poliţist ca să nu observ - şi eventual să
exagerez observaţia adevărată - că genul
a devenit azi automimetic, manierist, epui -
zîndu-şi propriile lozinci. q crimă, două ,
trei (vezi «Compartimentul ucigaşilon>, -
in care doar monologul Simonei Signoret
era memorabil), un detectiv inteligent,
două , trei, patru piste false şi a cincea
bis cea valabilă. E clar. La întrebarea com-
p licată : cine l-a ucis pe ticălosul de Liberty
Valance, poţi răspunde liniştit: «l-a ucis
un om bun şi drept», fie el avocatul naiv şi
pur, fie John Wavne care j oacă a suta
oară rolul cow-boyulu i din tundamenta la
« Diligenţă». E clar ş i aici. Clarităţile au
obosit, întunericul s-a cam destrămat , a
rămas un joc, o mecan i că pentru cop ii i
mari şi mici care şti u că un cale un anima l
cu care se fac westernuri şi Maigret (sa u
Coplan) dacă-şi asumă riscul , nu - şi riscă
totuşi viaţa . Criticul conformist închide
ochii din două motive: 1) nu vrea să se
pună rău cu publicul care adoră genul aşa
cum e, maniheist sau nu, i ncinta! că are
de urmărit un galop sau o crimă, 2) nu
vrea să mai apară «dogmatic» faţă de un
gen cepudiat an i de zile din neînţelegere
dogmatică şi reavoinţă sociologico-vul-
gară. N-ar fi oribil ce face acest critic, dacă
fulgerele lui n-ar cădea tocmai asupra fil-
melor care încearcă altceva pe un teren
unde totul e la fel. Mai intii: ce se încearcă ?
Şi apoi : corespund aceste încercări unui
adevăr al vremii, aşa cum şi ceea ce e azi
uzat a corespuns cindva? Să vedem .
TOTUL E AMBIGUU
Atacul principal, cred , se îndreaptă
împotriva clarităţilor de fabricaţie, împo-
triva raportului prestabilit dintre buni şi
răi. Maniheismul e respins categoric pen-
tru o privire ambiguă asupra eroilor (buni
şi răi) şi asupra acţiunilor lor (care sin!
şi bune şi rele„.) . Lucrurile nu mai sînt
clare - oamenii, chiar eroii preferaţi, nu
mai sint dintr-o bucată. Poliţiştii din «De-
nunţătorul» sini meschini, cinici , şanta-
jează ca nişte gangsteri, mituiesc şi au
semnalmentele morale ale vechilor <<nega-
tivi»; gangsterii - cu priviri care nu-ţi mai
cer nici ura de altădată, nici lacrima îndu-
i oşată p·entru «victimele societăţii» - sini
mult mai apţi deci! poliţiştii birocratizaţi
sll înţeleagă o solidaritate, o prietenie, un
sacrificiu . Fiindcă el trec pe lingă moarte
şi catastrofă mult mai sincer decit un Co-
plan. «Denunţătorul» cade pentru un prie-
ten - cu asta se salvează o viaţă . Destinul
le e legat de o «meserie» fără iluzii, nici
unul nu are entuziasm, «eroism», toţi sini
t rişti , obosiţi , fiecare îşi face meseria
pentru a nu o mai face, şi simţi că sînt mu lt
mai încordaţi în a-şi apăra ultima demn i-
tate, după sute de umilinţi, sfidări şi stu -
pide vise de triumf. Nici un triumf. Sînt
i nteligenţi , perspicaci - fiindcă sînt me-
reu prinşi între două locuri. Asta-i, de
asemenea, altceva: de obicei, gangsteru l
sau cow-boyul aveau în faţă un singu r
pericol. A cum - ş i aceasta este situaţ ia
fundamentală - eroul e prins la mijloc.
Poliţia şi prietenii. Tu , ei - şi, mai ales,
eu . Poliţia îmi urmăreşte prietenul, prie-
tenul mă urmăreşte, eu ce urmăresc? Să-l
salvez, să mă salvez, o ieşire din cerc.
Fără a fi dintr-o bucată, «denunţătorul»
aspiră la integritate, la pace, la o ultimă
armonie. Aceasta cere însă un joc dublu,
duplicitar, o nouă «murdărie», din care să
ieşi curat. Imposibil. Inutil. Vei cădea,
doar Maigret va scăpa, pentru că dinsul
trebuie să ancheteze alte crime, sigur de
victorie, dar această siguranţă nu mai ea
acestei lumi şi Maigret nu mai e al acestei
lumi a cărei densitate împinge mereu la a
miza pe două tablouri cu consecinţa logică
a pierderii pe amîndouă . Ambiguitatea nu
e eficace nici ea, dar totul te împinge spre
ea, căci (printre altele) sîntem în secol ul
bombei cu hidrogen , iar hidrogenul -
elementul cu cele mai multe valenţe - îşi
pune pecetea pe comportarea fi intei per-
manent prinse între două revolvere. l n
«Pumnul de dolari» - western fals , jon-
glînd între parod ia a la «Joe l i monadă»
ş i clişeel e clasice, luate perfect în serios
- singura situaţ i e care scapă ironiei e
aceea a eroulu i prins i ntre familiile Baxter
şi Roja, intre guvernul mexican şi cel ame-
rican . Omule conştient, o spune de dou ă
ori cu pălăria trasă bine pe ochi - ş i
pentru a-şi satisface «aspiraţia» (banc la
adresa westernului serios; să redea femeii
Iubite şi copilul şi, culmea, şi soţul!) se
va preta la un dublu joc de denunţuri
«urile» care va duce la masacrarea celor
«Denunţătorul» - cu cizme, pantaloni,
ţigară de cow-boy evoluat jntr-un rol
de cow-boy modern («100 oOO de dolari
s_ub soare>~. De ce nu? «Omul din Rio»
poale orice!
d ouă familii de ticăloşi. Fiindcă nu-i din-
tr-o bucată, Joe va ridica usor capacu l
unui sicriu şi va avea «cinismul» sa pri-
vească incendiul singeros al casei Baxter
Inutilă victorie, cow-boyul va rămine sin -
gur, va pleca spre alte două fronturi, spre
alte alternative, şi nu cu o Dulcinee ling ă
el (femeile de altfel, nu mai rezolvă ambi-
guităţile - dimpotrivă), ci călare pe a-
ceeaşi Rosinantă cu picioare butucănoase
În «Maiorul şi moartea» avem din nou
o situaţie (( neclară», după atitea filme poli-
ţiste româneşti cu enigme nevinovate ca
un izvor de munte. Hoţul e un domn, un
artizan înţelept, care nu mai «practică»
de mult. Omul e condus de un fair-pla\
original: denunţîndu-şi complicii, act mur-
dar şi în lumea lui, el cere maiorului să
t me-
-i, de lase deoparte legea şi să intre într-o reia~
;;terul tie pur «omenească»: maiorul l-a obligat
ingu r la o faptă urită , el, Solomonică, a făptuit-o ,
tuatia maiorul e obligat acum să plătească cin-
iijloc. stit reducindu-i anii de închisoare pentru
ales, furt. Dacă maiorul nu va plăti - va plăti
prie- cu viaţa , ca într-un duel între oameni de
? Să-l onoare. ŞI iată cum maiorul e prins dacă
cerc. nu intre două focuri , cel puţin într-o ambi-
loruh> guitate morală pe care filmul o expediază, «Centurionii» - momentul care taie
Jltimă ingrat, pe un plan secundar. B.T. Ripeanu, răsuflarea : cel dur loveşte de moarte
lublu, in «Scinteia», are dreptate cind regretă pe cel inocent care nu va muri. (Anthony
tresă facilitatea finalului, cu atît mai mult cu cit
nuvela îndrăznea să ia în serios şi pină la Quinn, Alain Delon).
ădea,
Hn sul c apăt originala luptă «fair-play» dintre
ur de erou şi moarte." Ne mai temem de serios,
ai e a de tragic, o mai dăm pe comedie, ambi-
;estei guitatea e un termen care mai sperie,
u la a identificindu-se pentru unii cu imoralul.
ogică Nu e cazul, aici. Ni se propune un joc mai
ea nu lung, mai complicat, al inteligenţei, ni se
!spre
!colu l
nul-
- îşi
per-
re. Tn
, jon-
n adă»
;erios Un «maior» care ar fi putut intra într-un
~iei e joc mai îndelung cu «moartea», dacă ...
3axter
l ame-
do uă
i -ş i
mc la
femeii Virginia Mc. Kenna în «A trăi liber» -
11!) se o paradisiacă imagine a prieteniei dintre
unturi om şi animal. Film adormitor - zice-se
celor
- ca orice e paradisiac.

HA WKS - regizorul clasicului «Hatari»:

«E mult mai greu să faci un elefant să vorbească deci/
un actor; să conduci o turmă de 3-4 OOO de animale deci1
o trupă de artişti ... M-am înţeles fntutdeaunafoarte-bine·cu ac/orii».

1laloni,
un rol
dolari
n Rio»

-i din-
1pacul s ugerează o morală mai lucidă , mai rece,
;a pn- o atitudine care sa ţină seama de complexi-
laxter tatea situaţiilor, azi cind «maniheismul
ie sin- facil intre buni şi răi nu mai rezistă de loc
i, spre c urenţilor şi contracurentilor acestui uni-
i ling ă vers atit de agitat. Luptătorului clasic, opus
ambi- umăr la umăr, picior la picior adversarulu i
pe a- sau, i se substituie acum imaginea dezo-
~ oase l antă, dar veridică a luptătorului de catch,
in nou înnodat în jurul adversarului şi care, con-
,e poli- vin s că a apucat piciorul inamicului, îşi
ate ca muşcă propriul piciorn. Cu această idee
nn, un bine exprimată a lui Robert Escarpit cred Un clişeu al westernului clasic luat in
1cti că» că se luminează şi raportul dintre adevă­ serios şi de westernul fals : schingiuirea
ir-pia; rurile vremii noastre (fireşte, parţiale, dar personajului - secundar - simpatic
:tmur- presa·nte) şi mutaţiile din filmul-cu-îm- («Pentru un pumn de dolari»).
Jlui să puşcături-şi-bătăi .

https://biblioteca-digitala.ro
TO MA
CARAGIU

https://biblioteca-digitala.ro
 O criză de inimă 1-a doborît
pe Spencer Tracy. În treizeci
de ani de carieră şi mai mult
de şaptezeci de filme. Spencer
T racy nu a încetat să se afle în
fruntea celor mai buni actori ai
Hollywoodului. A fost şi cel mai
popular actor din America, cu
aerul său de om cumsecade, de
«şofer de camion», cum se carac-
teriza singur.
După debuturile tradiţionale.
primul mare succes ii cunoaşte
în 1930, într-o piesă montată pe
Broadway. Piesă care l-a ucut
remarcat de John Ford şi care
i-a adus primul rol în filmul
«În susul apei». Alături de Tracy
apărea şi un alt debutant, Humph-
rey Bogart, prietenul lui cel mai
bun de mai tirziu. A turnat sub
conducerea celor mai mari dintre
cei mari : Fritz Lang («furie»).
Van Dyke («I s-a dat o puşcă»).
Elia Kazan, Vincente Minnelli etc.
A primit de două ori premiul
Oscar, iar în 1955, marele pre-
miu de interpretare la Festivalul
de la Cannes, pentru «A trecut
un om». A avut ca partenere pe
cele mai mari vedete ale cinema-.
tografiei americane de la Jean
Harlow la liz Taylor.
În biserica din Santa Monica,
sicriul lui a fost purtat pe umeri
de Frank Sinatra, James Stewart,
George Cukor, Stanley Krammer.
John Ford şi de dramaturgul
Garson Kanin . Un ultim omagiu
pe măsura celui dispărut, celui
despre care Katharine Hepburn
spunea că «era ca un stejar bătrîn,
iar integritatea sa nu avea limite».
sele profesio-
SCARLET••. CLEOPATRA ...
nale ale cele-
brei Marilyn
S-a nascut în 1913 în India. A studiat la Londra şi la Paris. Primul
Monroe, cu
mare succes cinematografic - după ce scena o consacrase ca o
care adeseori a
excelentă actriţă de teatru - ii obţine în 1938 cu filmul «Calea
fost comparată.
Sf. Martin». După care este imediat angajată la Ho llywood unde
Jayne Mansfield
turnează primele ei filme americane : «Pe aripile vintului» - care-i
s-a mulţumit cu
aduce şi primul Oscar, in 1939, şi «Podul Waterloo». ln 19'40, se
faima pe care
căsătoreşte cu Laurence Olivier şi pleacă in Anglia. Urmează o
i-a adu~o ase-
bogată activitate pe scenele londoneze, unde alături de Olivier
mănarea fizică
apare in numeroase piese de Shakespeare. «Cezar şi Cleopatra»,
cu «cealaltă».
dar mai ales «Un tramvai numit dorinţb. filme turnate din nou
cu «neuitata>>,
la Hollywood, o readuc în atenţia publicului cinefil. În 1957,
Vivian Leigh primeşte Crucea de Cavaler al Legiunii de Onoare
Franc:.eze, pentru serviciile aduse relaţiilor culturale dintre Marea
Britanie şi Franţa .
Activitatea ei cinematografică, spre deosebire de cea teatrală.
nu a fost prea bogată, dar a atins culmi nebănuite . Trecind , aparent
cu dezinvoltură şi fără mari dificultăţi, printr-o gamă foarte diferită
de roluri, evoluînd de la încintătoarea, deşi puţin cam aspra
Scarlet 0 1Hara, la cocheta şi maliţioasa Cleopatra şi tulburătoarea,
dramatica Blanche din piesa lui Tennessee Williams. Vivian Leigh.
«cea mai mare actriţă de teatru engleză» şi una din cele mai fer-
mecătoare şi mai inteligente actriţe ale ecranului, a dispărut ,
la virsta de 54 de ani, lăsîndu-ne printre altele amintirea unor
ochi foarte verzi şi a unei siluete foarte fragile .
Catherine Deneuve («Viaţă de castel»)
şi Fran~oise Dorleac («Omul din Rio») erau
surori. Născute din părinţ i actori - fam ~
lia Dorleac, ele au visat din cop ilărie să
devină actr i ţe de cinema.
Blonda Catherine mai pozi ti vă. roşcata Fran-
soise mai imaginativă, formau împreună -:
cum singure spuneau - «o feme ie perfectă».
Impresionat de asemănarea lor ş i de felul
armonios în care aceste surori îşi completau
talentul, regizorul Jacques Demy le-a ales
ca interprete ale « Domn işoarelor din Roche-
fort» . A fost primul şi ultimul film pe care
Catherine şi Fran~oi se l-au făcut împreună .
Pentru că la 26 iunie. pe o autostradă ume-
zită de ploaie. Fran~oise s-a zdrobit gon ind
să prindă avionul care u_ rma să o ducă la
Paris. În timp ce primii salvatori î ncercau
să se apropie de automobilul devenit torţă de
foc , pe aeroportul din Nisa megafoanele
repetau insistent : «Domnişoara Dorleac.
domnişoara Dorleac este aşteptată la avio-
nul de Paris ; pentru domnişoara Dorleac
lansăm ultimul apel. .. »
https://biblioteca-digitala.ro
 Wojciech Has a stîrnit interesul cri-
UN
t ici i de la primul său film artistic -
«Nodul» (1957) . El nu a crezut nicio-
dată nici în modă şi nici în «momentele
cruciale» ale cinematografiei , nu s-a
angajat în discuţiile «şcolii poloneze»
despre generaţia războiului, care nu
se putea adapta la viaţa din Polonia
REGIZOR
eliberată, şi a încercat să creeze pe
ecran o lume foarte sugestivă şi foarte
a lui.
Eroii filmelor sale sînt oameni care -
după cum explică regizorul - «ar vrea
să realizeze ceva. Dar nu pot ieşi din
cercul vicios în care se zbat. Îşi irosesc
CIUDAT
viaţa pentru lucruri mici».
Personajul central al filmului «Nodu l»
este un alcoolic, un om bolnav de
singurătate , bolnav din pricina impo-
sibilităţii de a trăi alături de alţi oamen i:
Has construieşte în jurul acestuia o
realitate artificială, aproape teatrală ,
expresionistă. Străzi reci, sinistre, lo-
HAS
caluri neprimitoare, interioare respin-
gătoare - toate creînd o impresie
obsedantă de decor simbolic, parcă
răspunzător pentru soarta oamenilor
care evoluează în el.
„LA COMUN"
În «Bun rămas » ş i în «La comun »
nu mai regăsim acelaşi simbolism ş i
expresionism. Oameni i care apar în
filmul «La comun» aparţin unu i anumit
mediu (literaţi , studenţi ), unei anumite
epoci (Polonia înainte de septembrie
1939). mii de fapte mărunte atestă
realitatea vieţii lor de fiecare zi - şi
totuşi ei împreună cu lumea din care
fac parte nu constituie nimic altceva
Maria OLEKSIEWICZ
~=~ti~ă~/Ynli~~a~~e:i1~~1~ ::~~:răr:
gizor contează nu numai acţiunile eroi-
lor lu i, dar şi legăturile cu problemele
care rezumă trecutul şi destinele acestor
oameni. Contează legăturile lor cu
peisajul străzii sau cu interiorul unei
camere supraaglomerate cu mobilă
veche, peisajul care există în afara
omului , dar şi în el, şi constituie o
părticică din fiinţa sa.
Datori tă aplicării consecvente a aces-
tei metode , Has este regizorul chemat
să realizeze filme psihologice şi filme
«de atmosferă», subtile analize ale trans-
formărilor interioare ale omului , ale
întoarcerilor lui în trecut şi ale ~on­
flictelor lu i cu lumea contemporană
care îl surprinde şi-l nelinişteşte . De
altfel nu toate încercările acestu i re-
gizor au fost încununate de succes.
Comedia sentimentală «Despărţiri »
(1961) a dezorientat chiar şi pe cei ma i
aprinşi admiratori ai să i. Prea anemică
pentru a putea fi luată în serios di n
punctul de vedere al construcţie i , pe-
licula era în acelaşi t imp prea puţin
comică ca să putem crede în schimb
în ironia cu care ar fi .înfăţişată lumea
https://biblioteca-digitala.ro
provincială vizată . «Aurul » (1962), fil-
mul în care Has folosind descrieri
poetice şi totodată foarte amănunţite ,
a intenţionat să ne prezinte ciocnirea
dintre un tînăr inginer şi o întreagă
colectivitate de muncă dintr-un mare
combinat industrial, a rămas doar în
faza de ciornă, o ciornă fascinantă, dar
dificil de descifrat. «Manuscrisul găsit
la Saragossa» (1964) mustind de exce-
lente truvaiur i cinematografice, dove-
dind o mină de maestru, rămîne totuşi
lipsit de vervă .
„DRAGOSTE NEÎMPLINITĂ"
Am lăsat intenţionat
de-o parte «Dra-
goste neîmpl i nită»
(1963) pentru că
alături de filmul «La comun» este cea
de a doua realizare importantă a lui
Wojciech Has . Nuvela lui Kazimierz
Brandys este de fapt un lung monolog
interior rostit de o femeie , o actriţă ,
care pleacă cu avionul spre Paris.
Această călătorie devine un pretext
pentru desfăşurarea amintirilor, un pre-
text pentru o călătorie pînă la sursele
actualei personalităţi a eroinei.
Acest foarte realist - poate cel mai
realist - film al lui Has, «Dragoste
neîmplinită», dator i tă distanţei de la
care îl privim astăz i, ne permite să-l
descifrăm pe autor mai bine decît toate
celelalte pelicule ale sale la un loc .
CORESPONDENŢĂ
SPECIALĂ „ CIFRURI"
DIN
Ultimul film al lui Has, «Cifruri»,
VARŞOVIA nu a repetat succesul «Dragostei ne-
de la împlinite». «Nu ştii cum arată războiul,
cînd el este purtat din casă, dintr-o
cameră subînchiriată cu acces la bucă­
t ă ri e», ~ spune Zbigniew Cybulski
tatălui său din film , care după douăzeci
de ani revine în ţară pentru a regăsi
urma fiului său mai mic, dispărut în
timpul ocupaţiei . Căutarea acestui fiu
în Cracovia neatinsă de război ş i ne-
schimbată de timp (spre deosebire de
Varşovia, complet ruinată) , în Cracovia,
plLllă de mobile şi locuinţe străvechi,
de bătrîni ş i anticariate, ar fi avut toate
şansele să capete accente de puternică
şi autentică dramă . Dar Has n-a avut
încredere în realitate şi a chemat
într-ajutor metafora : cai albi, corbi
care se ridică în zbor de pe copaci
desfrunziţi , toate simbolurile istoriei
poloneze, patronate de poeţ i i roman-
tici şi de pictorii vizionari. «Cifrurile»
lui Has s-au împotmolit în generalităţi
nebuloase la care părea că renunţase
o dată pentru totdeauna.
Poate în filmul lui următor - o
adaptare a clasicei opere poloneze din
secolul al XIX-iea, «Păpuşa», de Bo-
leslaw Prus, Has va regăs i ceva din
atmosfera, poezia ş i adevărul lumii
trecute, privite cu ochii unui regizor
profund contemporan şi modern . Poate.
• fil-
rieri
ţite ,
1irea
eagă
nare CORESPONDENŢĂ
r în SPECIALĂ
dar DIN
~ăsit PARIS
xce-
ove- de la
>tuşi Robert GRELIER

«Joi vom cinta ca şi duminică», un film

EXISTA
Dra-
negru, scăldat in apă de roze.
1 că
cea
1 lui
1ierz
olog

O CINEMATOGRAFIE
riţă,
aris .
text
pre-
"Sele

mai
os te
e la
să-l
oa te
loc.
Corespondentul nostru special,
Robert Grelier, a Tncercat prin
BELGIANA? Mane-France Boyer, o Catherin e
Deneuve - ediţie pentru Belgia.

intermediul unei convorbiri cu re-

gizorul belgian Luc de Heusch si
Jri», ne dea o imagine succintă a cine-
ne- matografiei belgiene de azi, ln spe-
oiul, cial prin prisma filmului realizat
1tr-o chiar de cel intervievat - Joi vom
ucă­ cinta ca şi duminică, ce pare a fi
Jlski simbolic pentru evoluţia cinema-
!Zeci
tografiei belgiene orientată puter-
'găs i
t în
nic spre subiecte inspirate de viaţa
i fiu muncitorilor din această ţară.
ne-
! de
>Vi a,
!Chi ,
late
ni că
l VUt · - O dată cu filmul dv . «Joi vom - Consideraţi filmul dvs . o analiză care este civilizaţia occidentală . - S-ar părea că vă preocupă în mod
mat cînta ca şi duminică» se pot discerne a condiţiei muncitorilor in Belgia? special publicităţile care se amestecă
lrbi - Dacă eroul dvs . încearcă să pără­ in viaţa personală a eroilor dumneavoas-
primii paşi ai unei cinematografii În - Nu, nu numai din Belgia, ci din sească condiţia sa de muncitor, va fi
paci tră , pină intr-atit incit le determină
Belgia? toată lumea occidentală. Liege este u n prins într-un angrenaj din care nu va
1riei acţiunile . De ce?
nan- mare oraş de concentraţie muncitO- mai putea ieşi. Va înlocui o constringere
- În perioada 1953-1961 au fos t rească, în care condiţiile de existenţ ă cu alta. Soluţia individuală nu constituie,
·i le» - Publicitatea este într-un fel fas-
realizate în Belgia peste 40 de filme . sint desigur aceleaşi ca în oricare alt totuşi, o soluţie, nu-i aşa?
i tăţi
Care sint î nsă aceste filme despre care cismul epocii noastre! Este un atac
oraş din Europa Occidentală . De altfel . direct la personalitatea şi responsa-
ţase
nim eni nu a pomenit un cuvîn t . nici la - Ba da. În lumea neo-capitalistă
este povestea unui bărbat în luptă cu bilitatea individului. Sub pretextul ale-
noi şi nici în străinătate! În general au greutăţile vieţii de fiecare zi.
pe care o cunoaştem noi , muncitorul
- o fost producţii fără pretenţii artistice, nu mai moare de foame - nu mă refer gerii, ea te poate face să accepţi in-
din ce au necesitat bugete modeste amor- la emigranţi şi nici la şomeri, evident - diferent ce produs, indiferent ce ideo-
- Care sint mobi/uri/e şi elementele
Bo- tizate după citeva săptămin i de pro- dar intîmpină, în continuare, aceleaş i logie, indiferent ce atitudine. Este cap-
motrice ale filmului dv .?
din i ecţie . Belgia este o ţărişoară care greutăţi pentru a trăi : de p il dă siste- cana de care nimeni nu este ferit! Ceea
Jmi i - Am fost izbit de prea puţinu l mul cumpărăr il or în rate înl ocuieşte ce mă înspăimîntă este că nimeni nu
posedă două limbi foarte distincte una
izor interes pe care cinematografia francez ă cu succes constringerile d in anii tre- se preocupă de acest flagel şi nu în-
de cealaltă, şi dacă valonii (populaţia
ate. ii acordă condiţiei muncitoreşti actuale . cearcă să-l stăvilească pină nu va fi
de limbă franceză) nu reclamau crea- cuţi. I se propune fer icirea pe toate
Acest cinematograf, care pretinde că planuril e cu plata în rate şi înrobirea prea tirziu .
rea unei cinematografii, în schimb fla-
are o ideologie revoluţionară, este de pe viaţă .
manzii revendicau cu putere o cine-
fapt profund burghez şi nu se preo-
matografie de esenţă flamandă . - Impresia pe care o lasă filmul dvs .
cupă decit de automobilele de curse - Am impresia că aţi cam schematizat

I
ln această conjunctură a apărut fil -
mul lui Andre Delvaux, Omul cu cra-
niul ras. finanţat în parte de televiziu-
nea flamandă şi de Ministerul Culturii.
- Totul a pornit deci de la filmul lui
Delvaux?
- Nu! Înainte de Omu/ cu craniul
ras am mai avut cîteva filme intere-
sante: Dacă vin tul te inspăimintă , de
Emile Degelin şi o peliculă în limba
flama ndă semnată de Roland Verha-
vert, care însă nu s-au bucurat de
au d i enţa pe care o meritau. Doar
Paul Meyer cu al său Floarea firavă işi
ia zborul a reuşit să obţină un oarecare
succes, nu numai în Belgia, dar şi din-
colo de hotarele ei.
şi de incomunicabilitate. Cred că a
devenit indispensabil să vorbim des-
pre oamenii timpului nostru . Să mă
ierte Alain Robbe-Grillet, dar realis-
mul continuă să fie actual , iar specula-
ţiile pe marginea artei fotografice con-
tinuă să rămină vane . Ştiu că nu pot
face nimic pentru muncitori şi nu fil-
J ul meu va schimba ce trebuie schim-
bat. Dar vreau să-mi asum rolul de
om răspunzător faţă de ceilalţi. Vreau
să am conştiinţa împăcată a celui care
caută să-i înţeleagă şi pe alţii. Speranţ a
mea secretă - şi pentru asta am făcut
joi vom cînta ca şi duminică - este să
neliniştesc puţin spectatorul şi să- i
arăt. cit pot, spectacolul ridicol pe
care ii oferă această temniţă economică
lumea muncitorilor. Aţi adoptat de pildă
un punct de vedere foarte exterior. În
ce priveşte greva.
- Am filmat o grevă adevărată . o
grevă decla nşată de feme i. În Franţa
s-a exagerat mult importanţa aceste i
acţiuni; de fapt a fost o grevă locală.
fe meile revendicau nişte drepturi ma-
jore, ca să spun aşa. şi nu se punea
de loc problema răsturnării societăţii,
cum au încercat să prezinte lucrurile
gazetarii francez i. Eu nu cred în cine-
verite, dar cred în virtutea adevărulu i.
N-am vrut să miniaturizez nimic, am
vrut doar să descriu o realitate şi îmi
pare rău că greva pare cumva privit ă
di n afară.
este că nu există nici o soluţie pentru
a scăpa de intoxicaţia publicităţii de
care este atinsă şi clasa muncitoare din
occident.
- Nu am intenţia să ofer soluţ ii, s ă
aflu remedii. Nu ăsta este rolul meu .
Doresc numai să dezvălui o anumită
realitate căreia nimeni altul la noi
nu-i spune pe nume. De ce 1 Ar fi prea
complicat să explic acum . Cineva a
definit filmul meu cam aşa : «este un
fi Im negru stropit cu aoă de roze».
S-ar putea să şi fie pentru muncitori i
care se recunosc în povestea mea .
dar va fi foarte sumbru pentru inte-
lectualii care nu văd nici o ieşire din
impasul pe care ii arăt .

23
https://biblioteca-digitala.ro
 LUMEA VĂZUTĂ CU OCHI DE CINEAST
FRUMOASELE
ZILE
DIN ALPBACH
TIROLUL- EROUL DEBUTULUI MEU
Sunt invitat de Colegiul Austriac la Forumul Europea n
de la Alpbach . la al XXl-lea Congres Internaţional Uni-
versitar cu tema «Europa şi Sta.tele Unite ale Americii ».
incepînd din 1945, Congresele Universitare Internaţionale
se desfăşoară în satul ăsta mărunt de munte, pierdut în
Alp ii tirolezi, la 1 OOO m altitudine. Ca şi în cazul celor-
lalte două itinerarii (22 de zile Io New York şi Orele Pari-
sului) relatez amintirile retinei împrospătate de memoria
neşovăi toare a peliculei . Am realizat în Austria patru
scurt metraje documentare : Peisaj tirolez (20'), Valeo
lnnului (40' ), Dodo - un punct de vedere (20') şi Catedralo
care dansează - Stephansdom (10'), primele mele «filme
de autor» (de la scenariu şi regie pînă la ilustraţia muzi-
cală).
«LA CETATEA VIENA, CE SĂ TÎLCUIEŞTE
DE PE LATINIE BECIUL ... »
Sunt fermecat de semnalele care preced anunţurile de
zbor: acorduri melodioase de coarde. Tot căscind gura.
rămîn ultimul la vămuire. Lupt cu o cheiţii recalcitrantă
de la valiza cu peliculă. cu discuri şi cu artizanat românesc.
Germana mea precară, uitată încă din liceu , nu mi-e de
mare folos faţă cu vieneza melopeică şi cu inflexiuni dia-
lectale a vameşului, care-mi spune zimbind ceva ininteli-
gibil. Mă bat mai departe cu cheia şi cu broasca. El aşteaptă .
Eu năduşesc. Finalmente, mă ajută şi, cu un scrîşnet me-
talic, izbîndim . Vameşul întoarce discret capul şi priveşte
în altă parte . Acum aştept eu . Să se uite şi să-mi stampi-
leze hîrtiile ! li invit să-şi facă datoria. Oii din umeri că
nu-nţelege. Insistăm reciproc. nepricepind ce vrea celă­
lalt. Îmi întinde hîrtiile (pe care le stampilase de mult,
cit dialogam eu cu broasca încăpăţinată), mă salută şi
pleacă. in ciuda aerului meu suspect de posibil traficant
de stupefiante, nu i-am stîrnit interesul profesional.
Stătuse lingă mine din politeţe , ca să m-ajute să deschid
valizele, crezînd că vreau să-mi scot ceva d i năuntru.
Pină la plecarea spre lnnsbruck mai am patru ceasur i
bune. Mă reped in oraş să dau o raită semituristid. Iau
valizele şi plec să le depun în păstrare . Cum naiba să des-
chid uşile mari , batante, transparente ţ Cu umărul. La
doi metri de prag se deschid fişîind . lmi place. După ce-m 1
las bagajul , pierd vreun sfert de oră jucindu-mă : intru şi
ies pe diferite uş i electronice. (După trei săptămîni, întors
la Viena, aveam să mă joc la fel , în staţiile de metro, cu
escalatoarele - scările rulante!).
«ROMÂNII SUNT NIŞTE NĂZDRĂVANI
PE CARE-I IUBESC!»
Pe drumul de la aeroportul lnnsbruck pînă-n oraş .
ciţiva kilometri, mă interesez cum pot ajunge, din locu l
unde ne va lăsa autocarul societăţii AUA, la gară. Intr u
in vorbă cu şoferul. Fumăm - incălcind regulamentul -
ţi giiri «Carpaţi » din care mi-am fiicut o respectabilii pro-
vizie. Mă tratează cu ţigareta populară autohtonă ,
«Austria III», un fel de «Mărăşeşti » cu gust de fin . Se
bucură nespus că sunt român şi-mi declară cit de mule
ne iubesc ş i ne preţuiesc austriecii ţara, poporul şi înfiip-
tuirile. Neliniştile fireşti ale călătoriei mi se spulberă la
acest prim contact călduros cu un cetăţean austriac. După
ce-şi lasă pasagerii , încalcă a doua oară regulamentul, şi
mă transportă cu autocarul la gară .
A doua zi , la Alpbach - desch idere festivă. Discursuri.
flori, defilare folclorică în pieţişoa ra î nsor i tă a satulu i
montan, lingă biserică . Moment emoţionant - drapelu l
românesc flutură pentru prima oară pe culmile Alpilor
tirolezi.
ISTORIA PLASTICII: CAPITOL INEDIT
Cu toate dam fost invitat în calitate de scriitor, renunţ
să contribui cu luminile mele la dezbaterile savant-germa-
nice despre literatură şi mi-nscriu participant la sem inaru l
grupei de lucru care studiază beie-artele în Europa şi în
Statele Unite. Prelegeri ţinute de doi critici de artă cehi .
Romulus VULPESCU
Vechi obicei, rămas î ncă de pe vremea lungilor şedin ţe
editoriale : desenez tot timpul ·desfiişurării lu c rărilor d e
seminar (3-4 ore în fiecare dimineaţă). Barba (uniform ă
a meseriei!) , cit şi neastîmpărul grafic al mîinii drepte
mă ung în ochii colegilor (artişti plastici veritabili şi critici
de artă din 20 de ţări) drept pictor. La propunerea direc-
torilor de lucrări , artiştii prezenţi vor realiza o expoziţie
de colaje. Îmi vine-o idee năstruşnică, pe care i-o împărtă­
şesc Suzannei Rivest (balerină canadiană, studiind flautu l
la Salzburg cu Carl Orff), care-a abandonat după două zile
seminarul de jazz şi de comedie muzicală, unde se cam
plictisea, pentru că gîlcevile şi permanenta bună dispo-
ziţie a pictorilor şi~a sculptorilor i s~au părut mai atrac·
ţ ioase .
JE FICHE LA «COLLE»l (TORN O GOGONATĂ!)
De la un băcan cu dughiană «universală» achiziţionez
4 tuburi de «U-hu» (lipici autohton) şi capăt gratuit o
cutie mare de carton pe care scrie 3 Dry gin. Decupez
fotografii şi reclame în alb-negru şi color din tot felul
de pliante de la hoteluri sau de la expoziţii şi compu n
primul (şi probabil) ultimul «colaj» din viaţa mea, lipin d
bucăţele de hirtie, într·un savant haos, pe două dintre
feţele interioare ale cutiei. Obţin un fel de sugestie a
«iestei de Crăciun» ca la ora de lucru manual. ii amestec
pe Charlot şi pe Churchill cu egipteanca Nefertiti şi cu
un bandit italian , un struţ şi·un sportiv, îngeri şi lexi-
coane, o de spălat vase şi-o lamă de ras, tot talmeş­
maşină
balmeşul dominat de celebra gravură a lui Diîrer, Erosmus
din Rotterdom (1565), înlocuind faţa celebrului olandez
(care «elogiase» nebunia şi stultiţia) cu inocentul meu
facies pilos! Agăţ la colţul cutiei o punguliţă de celofan
(în care fuseseră covrigei şi·n care vîrîsem resturi de
hîrtie şi de tuburi goale de «U-hu») şi , după o noapte
de travaliu «artistic», îmi prezint opera la seminar. O
bătrînă corespondentă de presă se extaziază , pictorii
pălesc de invidie şi «opera» mea este discutată - cu im-
plicaţii filosofice şi explicitări psihanaliste - timp de-o
jumătate de oră. Corespondenta de presă o fotografiază
ş._mi şopteşte discret că o reţine pentru un conaţiona l
bogat, în turism la Alpbach - viceregele american al une i
creme de bătături sau al unui sirop de tuse, amator de
artă modernă - asigurindu-ml o sumă modestă de o sută
şi ceva de dolari. Refuz. pentru că n-aş ceda «colajuh>
pentru nimic în lume, averile Golcondei chiar părîndu-mi·se
insuficiente să răsplătească mistificarea. in încheierea dez-
baterilor, mi se dă cuvintul şi dezvălui cu modestie perfidă
secretul debutului meu. Consternare totală, suspendarea
sem inarului pe ziua în curs . Cu acest prilej , ies la iveală
oamenii de duh care fac haz sincer şi se-amuză de păcăleală.
Profesioniştii «abstraqionismului» mă hăcuiesc mărunt
din priviri. Seara, la «stube» (crîşmă populară), culisele
congresului şi «bîrfa» gentilă exultă. Americanul e şi mai
decis să achiziţioneze (în urma vîlvei), eu ş i mai decis să-mi
păstrez obiectul preţios (pe care l-am trambalat cu grijă
pe la Viena şi l-am adus intact acasii). Amuzanta formulii
românească a cuiva din ţară face ocolul satului : «Nebunia
nu-i de-un fel şi nebunul nu-i ca omul!» A doua zi. la semi-
nar. sunt ascultat cu teroare respectuoasă relatind adevă­ Curt Stenvert, Jean Tinguely şi alţi vreo 60 de practicanţi
rata naştere a dadaismului într-o lăptărie de lingă biserica de «isme». Expoziţie teribil de interesantă, pasionantă
Sf. Vineri, mai înaintea faimoasei «insurecţii de la ZUrich». chiar, din păcate impropriu iluminată . Am chiulit două
dimineţi de la seminar şi am filmat epuizant cite 5 ore.
ATENŢIE, MOTOR! in condiţii de infern, ţinînd aparatul cu dreapta şi înde-
părtînd cu stînga cite-o perdea ca să am mai multă lumină
Cu autorizarea secretariatului şi cu un triped împru- pentru cutare •tablou sau cutare «Obiect plastic».
mutat de un bătrînei localnic (pictor de peisaje montane
şi cioplitor de statuete colorate de lemn , cu care-a împo-
DUDELN &, JAZZ
dobit hanurile şi hotelurile din regiune, precum şi altarele ,
capelele şi bisericile) filmez cele 250 de exponate ale
După o seară folclorică tiroleză (primarul satului dirija
retrospectivei Oe Io dado Io imago (dadaism, suprarealism , corul şi recita vechi epigrame în dialect). in care m·a im-
pop-art. tendinţe funcţionale , experimentale, cinetice,
presionat un cor jucat şi dansat evocînd viaţa vechilor
op-art, neorealism etc.). organizată în sălile de clasă ale
ţărani mineri din partea locului, seria serilor muzicale
şcolii primare a satulu i. Printre expozanţ i: Hans Arp.
s-a încheiat cu un concert al orchestrei Eurojazz dirijată
Antonio Berni , Giorgio de Chirico, Dali . Otto Oix, Theo de Friederich Gulda.
van Ooesburg, Jean Dubuffet. Marcel Duchamp. Max
Cîteva «soarele» dansante au pigmentat agreabil vacanţa
Ernst, George Grosz, Paul Klee, Roy Lichtenstein , Jean
cu zile de studiu de la Alpbach . în atmosfera tipică de
Miro. Man Ray, Robert Rauschenberg, James Rosenquist,
<<Stube», unde Suzanne (pe jumătate indiancă irocheză .
https://biblioteca-digitala.ro
 spaniolă, Tercio extranjera, fiind el un aventurier impe-
nitent şi fără astimpăr, din ginta flibustierilor moderni)
şi pare o glumă stranie intre oglinzile veneţiene, amoraşii
bucălaţi şi candelabrele cu luminări parfumate şi colorate.
Mă despart prudent de neliniştitorul me~ interlocutor,
care ingurgitează fără să clipească doze enorme de whisky
sec, şi mă pierd în înghesuiala altui salon.

«... MĂ FARMECĂ O DIAVOLIŢĂ BRUNETĂ.„»

(apud I. Codru Drlguşanu, la 1840)

Cu J. K., gazetar austriac, pe care l-am cunoscut într-o

ilustră cafenea a scriitorilor şt-a artiştilor vienezi . beam
într-o dimineaţă o halbă într-o berărie de pe lingă-Operă
şi-i povesteam o hazlie anecdotă marseieză , cu Marius.
La poantă , de la o masă alăturată, unde o încintătoare
fată brună cu ochi migdalaţi isprăvea o gustare, porneşte
un hohot de rîs nestăvilit. Pasămite anecdota era bună
sau accentul meu provensal irezistibil. Schimb de ochiade
cu frumoasa necunoscută. K. zimbeşte înţelegător şi se
desparte de mine. Eu cer în franţuzeşte tulburătoarei
făpturi permisiunea să-i spun citeva glume din repertoriul
romanic. Se-nvoieşte, dar nu poate zăbovi prea mult
pentru că are treabă. Acceptă o intilnire în amurg în
piaţa Operei, urmată de-o plănuită plimbare pe
malul
Dunării.
După masă, rhăcesc pe străzi, nerăbdător şi exultant
şi să
să-mi rememorez virsta romanţioasă de la 17 ani
sentimentalizez pe clar de lună în murmurul Dunării
albastre, îmi omor timpul într-un cinema popular cu film
prost şi descopăr «Librăria franceză» pe-o stradă în
preajma catedralei. Intru, ros de necaz că bugetul nu-m i
permite să umplu un geamantan, cer o carte anume, epui-
zată în raft, şi sunt rugat să aştept. După citeva minute,
şi
urcă din depozit o fată brună care se-ncruntă uşor
care-mi reproşează cu un suris şăgalnic o culpă de care
sunt inocent:că am urmărit-o. Neg nedumerit. Lucrurile
se lămuresc. Idila mea era vinzătoare în librăria unde mă
condusese demonul lecturii. Ridem amindoi şi, studentă
înţelegătoare cu bibliomanii, obţine de la patron o
redu-
cere de 100/o. Ba, peste citeva zile, ia plecare, îmi dăru­
ieşte şi~un dieţionar recent de argot modern francez.
Probabil ca să-mi îmbogăţesc lexicul colorat al viitoarelor
anecdote pe care am să le mai spun în vreo bodegă pe
cine ştie ce meridian.

ARHITECTU RA CARE DANSEAZĂ

lmi amin cu două zile plecarea (depăşind astfel termenul

expirat al vizei austriece) sperind să pot filma totuşi pe
soare catedrala Sfintul 'Ştefan . Sanctitatea subiectului
înmoaie inima sfintului Ilie, care ţinuse timp de-o săptă­
mină Viena sub un capac de nori, şi am în fine două
ore
de soare bun, dimineaţa. Dau ocol monumentului gotic,
regret b~nii cheltuiţi pe cărţi şi, prin urmare, imposibili-
tatea de--a urca în turn - contra cost - ca să filmez pan~
rama oraşului de la 136 m. Filmez febril uriaşul de piatră
afumată de ani şi stirnesc uimirea turiştilor (care filmează
sau fotografiază şi ei, dar din poziţii calme), nedumeriţi
de paşii mei de dans şi de glisadele amorsînd spagatul
baletului clasic : în felul acesta, «patinind» pe caldarim ,
încerc si realizez travelinguri «din mină», substituindu-mi
căruciorului indicat şi clasicelor şine . ln filmul meu, care
poartă ca motto o vorbă a lui Valery, «l'arhitecture qui
danse», catedrala dansează în acordurile ciaconei, vechiul
dans italienesc de origină iberică. Cei care-mi trec prin
oreajmă clat i nă a milă din cap : operatorul dansator
mai
şi cintă! lntr-adevăr, pentru d intentionez s1 montez filmul
pe Ciacona (din partita a li-a pentru vioară solo) de Bach ,
fredonez cu glas scăzut melodia, pentru ca astfel ritmul
ae mişcare al aparatulu i să coincidă la montaj cu ritmul
bucăţ ii.

dCH BIN DER MORDER MEINES BRUDERS!»

Cu ultimii şilingi rămaşi , cumpăr cadouri mărunte pentru

din triburile băştinaşe colonizate de francezi) a învăţat
de la localnici să cinte şi să joace Schaedahipf'ln (aproxi-
mativ, Dans de flecdrea/d), reluind în cor refrenul voca-
lizat (Dudeln), şi i-a învăţat vechi dansuri magice irocheze .
Cu ea şi cu Roland Posner, student în filosofie , am făcut
excursii în împrejurimi şi tot ei mi-au fost personalul
văii lnnului .
«tehnie» la filmarea
«VINDOBON A, DILECTEI» NOTĂ
PEREGRINU L TRANSILVA N (1838)
l-am regretat la Viena unde am stat o săptămînă ,
urma telegramei de invitaţie a editorului Molden , care
lansează o nouă colecţie de teatru . Conferinţă de presă
- mando condus de un fost plutonier SS, acest criminal
dimineaţa. Seara - cocktail în Palazzo Palaviccini, aparţi­
de origină italiană,
nind unei vechi familii aristocratice
car~~i închiriază una dintre case cui doreste să
familie
dea recepţii de lux . Pină la saloanele de la etajul trei (ilu-
minate cu luminări şi decorate într-un roccocc~ rafinat)
urc pe scara de· onoare străjuită, ca şi uşile de la fiecare
palier, de valeţi în livrea de satin bleu-pal , cu ciorapi albi
şi cu pantofi cu cătărămi de argint. Fireşte , purtind perucă
pudrată şi încremeniţi ca nişte păpuş i de ceară într-o
Aici îl cunosc. printre aJ ţii, pe
nemişcare miraculoasă.
Max Demeter Peyfus, poet austriac tînăr, bun cunoscător
al limbii române pe care-.a studiat-o la Un iversiutea din
Viena, traducător şi propagandist fervent al literelor ş i-al
a"ei româneşti. Tot la cocktail cunosc - prin intermediul
unui foc pe care-l ofer - un ipochimen tulburător (al
cărui nume complicat l-am uitat), romancier ş i reporter.
întors din Congo, unde luptase în rinduri le mercenarilor,
în angajat cu bani grei şi plătit şi de editor ca să scrie o carte
despre luptele de acolo. Mitralior într-un grup de kam-
surîzător îmi arată întunecat la căutătură urmele une i
săgeţi în pulpa stingă şi-o cicatrice atroce la antebraţul
drept, răni care - îmi spune - «le-am dezinfectat cu
sîngele a 23 de congolezi». Conversaţia asta neverosimilă
şi inspăimîntătoare se desfăşoară muzical în spanioleşte
(limbă pe care-a învăţat-o în tinereţe , în legiunea străină
cei din ţară (pixuri , brichete, brelocuri). Pînă la plecare
mai am o jumătate de oră . Bagajele sunt la avion. Mă-ndrept
spre punctul de frontieră, ca dincolo, în no man's land,
să-m i cumpăr nişte «GitaneS>> scutite de taxe vamale.
O
blondă de revistă ilustrată îmi suride fermecător şi-mi
percepe o taxă de «acces la îmbarcare». Adio, «ţigănci»
franţuzeşti! Dau pleoştit 30 de ~ilingi şi-mi întind spre
vizare paşaportul. 8undespolizei-ul glosează amical asupra
istoriei Romei pe care i-o evocă numele meu de botez.
Mă prind în joc şi-i spun că n-ar trebui să mă lase să plec
aşa de lesne, deoarece eu sunt «der Morder» (ucigaşul)
să-i iau tronul!
fratelui meu Remus, pe care l-am asasinat ca
Cum asta1 Trebuie să-i dau şi lui SO de
Nici nu mă lasă.
de prelungire a vizei austriece expirate. Nu
şilingi, taxă
mai am nici un ban . li explic, dar e inflexibil. Mă-ntorc ia
taraba cu suveniruri vieneze şi restitui 3 pixuri , o brichetă
şi-un breloc, recuperez 50 de şilingi, plătesc, trec fron-
tiera şi mă-ntorc în fine în ţară, zicindu-mi in petto d,
oricum , cu intimplări mai amuzante sau mai puţin amu-
zante, vorba de duh românească nu minte: «Viena„. tot
Viena!». Şi ingin pentru prima oară un iodler cu «holaria»,
singura piesă din folclorul muzical universal care nu mă
atrăsese pină atunci pentru că mi se părea prea hăulitoare.
«Frumoasele zile din Alpbach.„» se sfirşiseră, asemeni
celor din Aranjuez, pe care Domingo le evoca mîhnitei
alteţe regale, Don Carlos.

25
https://biblioteca-digitala.ro
 ITRDHElll « Revue du Cinema» din 1929 poves-
teşte: «Stroheim voia să turneze cea
mai mare parte a scenelor în decorur i
naturale ; la cererea sa S·a reconstruit
o cas ă în San Francisco ; s-a închiriat o
min ă de cărbuni de la o companie pe
cale s ă dea faliment ; s-a mers pînă acolo
incit s-au căutat exact locurile pe care
Rene Clair scria undeva că: «filmul Frank Noris le descrisese în romanul
este automobil şi poem în acelaşi timp» . s ă u; în sfirşit întreaga echipă a pornit să
Stranie alcătuire această artă nouă în filmeze în deşertul Death Valley în con-
care una din laturi este totdeauna gata diţii de necrezut. Toate decorurile in-
să devoreze fără milă pe cei care au terioare sînt închise din toate patru
născut-o „ părţile avînd tavan. lucru nemaiîntilnit
Griffith, Vigo, sau Stroheim sînt pînă atunci în studiouri (asta în 1923
numai cîteva din victimele pe care acest - n-n.) Scenele sînt reluate de cite
«automobil infernal» le-a mutilat, le-a douăzeci de ori , amplificate. reînnoite .
torturat şi a izbutit uneori să le zdro- Turnarea ar fi trebuit să dureze şase
bească definitiv. luni, ea durează doi ani şi cum firma
Cind în 1957, la Rio de Janeiro. producătoare prevăzuse ca regizorul
Cinemateca Braziliană a organizat o să fie salariat numai pe timpul prevăzut
retrospectivă Stroheim, entuziasmul de iniţial, Stroheim - care are mină liberă
nedescris care a înconjurat atunci opera asupra cheltuielilor filmului ce se vor
sa a fost ca o ultimă dar tirzie recu- ridica pină la urmă la 2 milioane de
noaştere a valorii acestui artist. Dar . dolari - nu ia nici un ban pentru sine,
din păcate. asta se întimpla cu citeva vine în fiecare dimineaţă la studio pe
luni înainte de moartea lui , la 30 de ani jos cu ciorapii cirpiţi şi hainele zdren-
după ce se comisese «asasinatul artis- ţuite. Numai montajul filmului a durat
tic» contra lui Erich von Stroheim citeva luni ».
atunci cind un oarecare Mister X, pro- O dată cu realizarea filmului «Neves-
te nebune» în 1920, cheltuielile atît de
mari impuse de Stroheim au făcut ca
Cu 25 de ani înainte de firma «Universal>> să instaleze pe Broad-
moartea sa, Stroheim a fost way un termometru gigantic gradat în
ucis de stupiditatea oame- zeci de mii de dolari ca să se mindrească
ni/or. astfel cu «cel mai scump creator de
Rene Clair filme din lume» (iniţiala sa S apărînd
de două ori barată ca si initiala dola-
ducător al casei de filme Paramount , rului) . Aceeaşi firmă ~are ~ realizat
săvirşea masacrul care a redus cu peste de pe urma lui beneficii imense, după
terminarea filmărilor pentru « Rapaci-
60% una din operele sale capitale,
«Rapacitate».
Filmul era o adaptare a romanului
intitulat «Mac Teague» al scriitorului Dezgustul lui Stroheim faţă de
american Noriş Frank, care alături de lume e dublat întotdeauna de
Theodor Dreiser, a fost unul din repre- un regret născut din marea sa
zentanţii cei mai de seamă ai naturalis-
iubire faţă de oameni.
mului din literatura americană . Henri Agel
Doritor să demonstreze capacităţile
narative ale cinematografului , Stroheim tate», aşa cum va face mai tîrziu cu
s-a decis să rămînă fidel modelului său Eisenstein , i-a confiscat în întregime
literar. Dar. pentru prima dată , un ci- negativul filmului. Stroheim nu a mai
neast a încercat să restituie întreaga putut să-şi termine singur opera nici-
complexitate psihologică şi continuita- odată ..
tea unei povestiri literare . nU' prin Aceeaşi soartă tristă au avut-o aproa-
simpla ilustrare, ci prin recrearea sa pe toate filmele sale.
în imagini cinematografice. Turnarea « Văduva veselă» a fost redus cu un
filmulu i a fost o adevărată aventură sfert. tăieturile fiind esenţiale şi ducind

1885 o falsă reputaţie : «ofiţerul rigid 1921

S-a născut la Viena şi sardonic». «Nebunii femeieşti », un film sur-
1904 1918 prinzător prin modernitatea fim·
devine ofiţer în armata austriacă . Realizează primul său film «Soţii bajului cinematografic. Este in-
Cultul uniformei nu-l va mai pă­ orbi» ca autor complet : scena- ceputul unui şir întreg de opere
răsi nîciodată in toată cariera sa
BIO- artist i că .
rist, regizor, decorator şi inter·
pret.
în care Stroheim va duce pînă la
capăt demistificarea, denunţînd
FILMO- 1909 Activitatea sa cinematografică de falsificarea raporturilor dintre oa.
Emigrează în Statele Unite. realizator de filme durează 1Oan i. meni sub influenia banilor.
GRAFIE 1914 1919 1922
Intrăîn cinematograf. Ca şi alte «P„aportul diavolului» «Căluşeii»
mari celebrităţ i ale artei filmu- 1920 1923
lui, este mai intii figurant, apoi «Rapacitate» - capodopera -
Stroheim devine cunoscut ca cel
cascador şi din cind în cind actor. monstrul gigantic al lui Stre>-
Acum ia naştere acel faimos per- mai «scump» autor al Hollywood-
ulu i. heim
sona· căruia Stroheim ii datorează

26
https://biblioteca-digitala.ro

GIGANTUL
I
MUTILAT
la denaturarea sensurilor filmului, «Sim-
fonia nupţială» a fost în parte tăiat .
ri
apoi refăcut şi «aranjat» de Sternberg
lt iar din «Regina Kelly» n-a mai rămas
decit o treime din montajul iniţial
con ceput de Stroheim . Cit despre ul-
t imul său film,«Mergind pe Broadway»,
celă lalt film în care Stroheim descrie
cu un realism violent America contem-
porană, orice copie a lui a dispărut de-
fini tiv.
Care este explicaţia acestei îndirjiri
a respec tabilităţii burgheze contra fil-
it
melor sale? Pretextele morale ascund
.3
in realitate faptul că violenţa realismu-
lui stroheimian era pentru unii de
netolerat.
Opera lui Stroheim se aseamănă in
i nt enţia monumentalităţi i sale cu «Co-
media umană» a lui Balzac sau cu po-
vestea «Familiei Rougon» a lui Zoia.
Ope ra lui este apropiată pe de o parte
de acest mare filon al literaturii rea-
liste. iar pe de altă parte prin poetica
sa de poezia lui Charles Baudelaire.
Balzacia nă este acea bogăţie de investi-
gaţie a mediilor sociale, dimensiunea
lt
un or personaje sau minuţiozitatea spe-
cifi că a descrierii unor tipuri umane .
s- Baude lairiană este în concepţia lui Stro-
ie heim despre film , setea de puritate
pri n negare. Pasiunea lui Stroheim
1- pentru violenţă, brutalitate, pentru
'n urît , oriunde s-ar afla el în viaţă, este
:ă
în fond ca şi pentru Charles Baudelaire
le
reversul unei sensibilităţi rănite . «Am
d vr ut să povestesc şi voi povesti tot-
deauna în filmele mele viaţa aşa cum este
ea cu murdăria, întunericul, violenţa şi
se~sualitatea ei. Dar peste tot, în mij-
locul acestui în tuneric, eu caut purita-
tea».
I
Cinematograful cunoaşte puţini crea-
tori care să aibă ca temă condiţia umană
în înt reaga sa generalitate şi afară de
Stroheim doar Buiiuel, Welles şi într-o
oarecare măsură Bergman au reuşit să
ri dice filmul la o asemenea sinteză
fil ozofică.
Întreaga cinematografie a lui Stro-
heim analizează nemilos descompune-
1e
rea· i ndividualităţii umane, a raporturi-
ai lor celor mai simple dintre oameni, cu
:i-
o minuţiozitate de «clinician răzbună­
tor» cum spune H. Agel.
a- Această descompunere apare peste
tot în opera sa, fie că este vorba de
descompunere istoriceşte necesară, ca
dis pariţia Vienei Habsburgilor, cu im•
1925
«Văduva veselă»
1927
«Simfonia nupţială», o analiză lu-
cidă a dezagregării societăţii vie-
neze la sfirşitul imperiului habs-
burgic.
1928
«Regina Kelly»
1933
«Plimbindu-te pe Broadway»
Din 1933 n-a mai apărut pe ge-
nerice decit ca interpret în alte
41 de filme.
plicaţiile sale morale şi sociale, fie că
este vorba de o descompunere a senti-
mentelor umane cele mai pure, prin
grosolana lor falsificare («Soţii orbi »,
«Neveste nebune» şi «Paşaportul dia-
volului»), sau de descompunerea esen-
tei umane insăsi sub influenţa factorilor
~ociali degrad~nţi («Rapacitate»).
Există în filmul lui Jean Renoir un
personaj - Von Rauffenstein - inter-
pretat chiar de Stroheim. Acest co-
mandant german cu corpul fixat defi-
nitiv în proteză pentru a-şi proteja co-
loana vertebrală sfărîmată este într-un
fel incarnarea poziţiei lui Stroheim în-
suşi faţă de descompunerea lumii la
care asistă . El este «o emblemă a unei
societăţi în declin»,a unei tradiţii umane
şi morale depăşite sau alterate.
Această descompunere este tema uni-
că a lui Stroheim. Şi în tratarea ei se
d ezvăluie cineastul unic. Cînd în 1923
Stroheim foloseşte decoru rile reale din
San Francisco sau decorul real al cele-
brei Death Valley acestea constituie
soluţii artistice de o forţă expresivă
unică, care au devansat cu 40 de ani
estetica filmului.
Pasiunea pentru veridic, oroarea de
fals si artificial l-au dus însă pe Stroheim
la o. exagerată apreciere a aspectelor
întunecate, abjecte ale existenţei uma-
ne. Dar să nu uităm că este vorba de o
anumită existenţă! Stroheim pare fas-
cinat de deformaţiile fizice sau spiri-
tuale ale oamenilor, ca şi Goya în
«Capriciile» sale. Şi ca şi acesta, Stro-
heim a reuşit să-şi creeze un infern
«unde monstruozitatea şi ceea ce este
demn de milă» se unesc.
Această îmbinare permanentă, aceas-
tă dialectică a abjecţiunii şi a puri-
tăţii este cea mai puternică trăsătură
a creaţiei lui Stroheim.
Să ne amintim de celebra scenă a căsă­
toriei din «Rapacitate», care este în-
coronată de un ospăţ orgiac, în care se
dezvălu i e cu o fineţe de observaţie ui-
mitoare instinctualitatea primară a u-
nei colectivităţi umane prin tot ce are
mai animalic, scenă care se sfirşeşte cu
citeva planuri de o rară puritate şi dis-
creţie prin care Stroheim doar sugerea-
ză sărutul Trinei, sau scena antologică
a primei întîlniri dintre Mac şi Trina
cind ea rămîne cu ochii închişi pe scau-
nu I de dentist sub influenţa narcoticu lui.
Apare aici un amestec unic de instinc-
tualitate şi aspiraţie spre poezie şi
puritate, în acest prim contact al lui
Mac cu femeia care-i va fi mai tîrziu
sotie. Această dialectică de care vor-
be~m mai sus se desfăşoară într-un in-
fern propriu stroheimian în care îşi
face loc poezia, prin simbolistica sa de
multe ori naivă. (Pasărea închisă în co-
livie din «Rapacitate», porumbeii pe
care-i creşte logodnica în «Simfonia
nupţială»). Prin violenţa lor, crima din
noaptea de Crăciun din «Rapacitate»,
incendiul provocat din gelozie de ser-
vitoarea abandonată din «Neveste ne-
https://biblioteca-digitala.ro
bune» sau aruncarea în canal a seducă­
torului ca o dreaptă răzbunare. depă­
şesc simpla calitate a unor descripţii
naturaliste, atingînd o înaltă tensiune
lirică. Tocmai acest lirism violent, du-
reros uneori , ii apropie pe Stroheim
de Baudelaire. Acest lirism este rezul-
tatul unei atitudini poetice în faţa vieţii
care ia naştere «nu dintr-o atitudine
intelectuală mimată, ci dintr-un adevăr
sufletesc simplu şi de netăgăduit» .
Afară de Jean Renoir, care se recu-
noaşte de fapt ca fiind un discipol al
său, nu există un alt cineast creator al
unei umanităţi atît de diverse . Stro-
heim aduce oamenii î n faţa obiectivului
cinematografic necruţător . El nu anali-
zează caractere. El arată indivizi supuşi
unor influenţe şi-i priveşte trăind . Dar
îi pr iv eşte prin lupă şi-i măreşte astfel
nemăsurat. Măr i rea aceasta de multe
ori caricaturală este ironică, caustică,
sardonică şi aproape întotdeauna plină
de cruzime. «Dar această mărire nu
este o falsificare a realităţii, ci un mijloc
de a o scruta mai profund». Oean Mitry).
Pentru a-şi exprima această proprie
viziune asupra lumii , Stroheim, şi-a
creat limbajul său filmic propriu. Origi-
nalitatea acestui limbaj, particularită­
ţile sale se explică tot din aceeaşi pa-
siune a veridicităţii. Ea ii opune pe
Stroheim atit cinematografiei expresio-
niste germane care influenţa prin su- Serge Karamzin: dragostea fără margini
biectiv realitatea spaţială cit şi şcolii de fată de uniformă («Neveste nebune»).
montaj Kuleşov-Pudovkin-Eisenstein ca-
re influentează factorul temporal al
realităţii. Principiul său de mise-en- Le-am spus întotdeauna
scene pare astăzi simplu . «Să priveşti adevărul, le-a plăcut
lumea de destul de aproape şi cu destulă sau nu. Această con-
insistenţă pentru ca ea să sfirşească prin ştiinţă curată este răs­
a-ti releva urîţenia si cruzimea e i. S-ar
p~tea imagina, la li~ită, un film al lui
plata vieţii mele.
Erjch von Stroheim
Stroheim compus dintr-un plan unic»,
scrie Andre Bazin . Acest lucru explică
surprinzătoarea «modernitate» a filme-
lor sale. Ele sint de la apariţia lor vir-
tuale filme vorbite.
Cind în 1899 Lumiere îşi punea apa-
ratul pe peronul gării filmînd faimoasa
«sosire a trenului» el se apropia fără
să ştie de o latură esenţială a artei fil-
mului. Din acest film, executat dintr-un
singur unghi în care spaţ iul _are în-
treaga sa determinare reală 1n care
raporturile dintre obiecte şi oameni
sint spaţiale înainte de a fi temporale
se trage întregul cinematograf modern
reprezentat de Stroheim, Renoir,
Welles, Bresson, Antonioni , etc„ etc.
Pentru ei, adepţi ai realităţi i mai mult
ca ai imaginei filmate , montajul ·în
sensul clasic « are mai mult un rol
negativ de el iminare a unor elemente
excedencare ale acţiunii» (Andre Ba-
zin). Montajul le asigură doar succe-
siunea temporară a acţiunii. Sensul
emoţional sau dramatic este redat de
conţinutul planului. Şi redarea sa obiec-
tivă înlocuieşte la Stroheim metafora
sau simbolul obţ inut din montaj .
Astfel fără a fi un teoretician al fil-
mului , numai prin ataşamentul său fa-
natic faţă de realitate, Stroheim reu-
şeşte să aducă o contribuţie esenţială
la dezvoltarea artei cinematografice.
El lasă în urma lui o operă care, în
ciuda tuturor vitregiilor soartei, aşa
după cum spunea un mare dneast
urmas al lui Stroheim. este «unică ş1
irepa~abilă».
Radu GABREA Comandantul von Raufenstein, personaju/-
simbol («Iluzia cea mare»).
21
 Dai mîna cu Franc;oise Arnoul. Te aşteptai 1
Nu , de loc. O mină mult mai puternică, mult
mai s i nceră şi mai puţin umedă decît ai fi crezut .
Nu te at inge întîmplător şi se retrage, ci ţi se
adresează .
Aţi văzut-o pe ecrane : seducţie în exerciţiu
sau pradă benevolă . Aţi urmărit-o în toate
ro lurile numai ca să o vedeţi pe ea, pe Franc;oise
Ar nou l.
Si i ată că ai ocazia să o întîlnesti în carne si
oa~e . să te adresezi persoanei ce ~e află di neoi~
de aparenţe. Surpriză triplă : este deşteaptă ,
frumuseţea sălăşluieşte şi în interior, o carac-
terizează simplitatea.
Piscina unui hotel de lux pentru clienţi
selecţi , o atmosferă de club particular, de cea
mai bună calitate pe care o poate oferi Riviera
franceză ; costumele de baie poartă în ele cele-
brităţi , halate scumpe înfăşoară o bună parte
din valorile literaturii şi arte i franceze.
Un prim gest : Franc;oise, din apă, te invită să
vii, să înoţi alături de ea. Acest act de genero-
zitate, · total neaşteptat, va rămîne semnul
prieteniei tale cu Franc;oise Arnoul.
Pentru că , imediat ce te apropii de ea, îi
devii prieten . Nu insistă de loc, ca alte vedete,
să-ţi declini amănunţit numele şi calităţile.
Ai venit ca ziarist, dar, o dată intrat în piscină,
acest detal iu nu mai contează ; ce rost are să
discuţi o realitate care, în clipa aceea, este
altundeva? Şi astfel , fără cuvinte ~ înţeleg i în ce
constă farmecul acestei femei. lntr-un singur
cuvînt : prezenţă . Prezenţă pe care o stimu-
lează şi la tine. Ce poate dori mai mult un băr­
bat de la o femeie, decît să îi arate că îl simte
prezent? Acceptat? Iubit? Poate urit, dar
oricum - remarcat. Remarcat şi prezent. Nu
este o calitate prea uşor de definit, dar este
extraordinară . Datorită ei , această fetiţă care
într-un an e grasă şi în celălalt slabă , dar care
nu şi-a schimbat niciodată alura, a ajuns vedetă
de cinema. Datorită ei , Fran~oise există şi se
manifestă direct, în tot ce face, dar, mai ales,
Îţi dă ş i ţ i e sentimentul că exi~t i.

Gideon BACHMANN

https://biblioteca-digitala.ro
 «Infidelele» e un film din 1953. Şapte ani mai tîrziu, Antonioni compunea «Noaptea»
şi «Aventura», iar Fellini «Dolce vita». Această cronologie e cel mai înmărmurifor caz de
orbire artistică şi intelectuală. În «Dolce vita», Fellini încerca să descrie neantul, plic-
tiseala, imoralitatea lumii high-life de astăzi. A reuşit, desigur, dar cu multe stingăcii
şi umpluturi. Ş-apoi povestea e săracă. Ar fi trebujt să arate multe fapte petrecute pentru
a dovedi că acolo nu se petrece nimic. ln cele două filme ale lui Antonioni, povestea e
ceva mai consistentă , acţiunile mai multe şi sensul lor mai dramatic. Ne-am fi aşteptat,
ca, mai tirziu, să zicem în 1967, după aceste încercări parţial izbutite, să apară capodopera
care să picteze, cu fapte multe, acel vast, variat, pitoresc şi caraghios putregai. Capo-
dopera a sosit dar in loc să poarte data 1967, poartă data 1953, adică şapte ani înainte de
Fellini-Antonioni. Autorul este Mario Monicelli si capodopera se cheamă «Infidelele».
Seriozitatea acestei fresce se vede şi din faptul că ticălosul din poveste multă vreme
este un băiat de treabă, curat, v i ctimă a societăţii, îndreptăţit să acuze. Apoi toate aceste
sentimente ale noastre de simpatie iau cale întoarsă. li vedem pe erou tot afundîndu-se
în ignominie. Meseria lui devine şantajul, uneori chiar furtul. Din pricina unui colier şter­
pelit de el, o b iată fată se sinucide. Proprietara colierului, soţia unui diplomat englez în
post la Roma , bogat, scrobit şi plin de self-respectability, soţia acestuia, prietenă cu
s i nucigaşa, vrea să- i reabiliteze memoria. Află de toate crapuloasele şantaje ale indi-
vidului, convoacă la poliţie pe toţi diverşii şantajaţi (toţi din lumea bună) ca să dovedească
ce fel de om este acuzatul- şi că deci are de ce să-l bănuiască de furtul colierului. Toate
aceste persoane sus-puse neagă. De teama scandalului, îl acoperă pe pungaş . Galeria
de portrete a acestor paraziţi este de o valoare picturală imensă (printre ei găsim pe Lollo-
brigida, pe Irene Papas, pe Marina V lady). Mai ales impresionant este jocul de fizionomie
al comisarului. El vede, limpede, adevărul. Dar pentru a incrimina, îi trebuie dovezi. Dar
negările tuturor anulează totul. Atunci soţia diplomatului, indignată, face marele sacrificiu.
Declară , sub i scălitură prin proces verbal şi martori, că în ziua aceea se culcase cu acel
tinăr. Cînd se desbrăcase , avea colierul. (Tînărul fusese marele ei amor de demult; fuseseră
ch iar logodiţ i , apoi despărţiţi de război). Soţul reacţionează foarte laş şi diplomatic.
Pretinde că soţia lui are mania să inventeze orice, cînd i-a intrat în cap o hotărîre. Iar
colierul n-a existat niciodată. Ea (May Brit) e disperată. Comisarul e adînc impresionat
de acest sacrificiu inutil si promite fP.meii cil de îndată ce va avea un fapt de care să se
lege va «relncepe ancheta». Ea pleacă . Soţul, în loc să fie îmbufnat, o roa9ă să-l ierte că a

MONICELLI trebu it să recurgă la (!Sta, dar nu putea lăsa scandalul să izbucnească„. Jn timpul acesta,
comisarul ii spune tinărului escroc: «Ai scăpat. Dar schimbă-ţi viaţa , c-o să ţi se înfunde».
Tînărul face pe ofensatu~ la care comisarul îi aruncă, aşa, lateral, un «Şterge-o» pe un·

deschizător
ton scurt, obosit, care e o capodoperă de artă actoricească. Curtea comisariatului e în
întuneric. La o distanţă de douăzeci de metri de maşina diplomatului, e casa comisaria-
tulu i. Se deschide uşa de intrare. Cadrul uşii e inundat de lumină . Se vede lămurit de la
distantă, silueta escrocului. Din automobil, de pe geamul portierei, iese atunci, lung, un
>tai 1 braţ. Din capătul braţului pleacă un foc, o detunătură, două, trei. Iar acolo, în cadrul uşii,
nult
zut.
;i se de vedem pe ticălos că se prăbuşeşte. Comisarul iese în curte, deschide portiera maşinii.
Femeia atunci spune: «Acum poţi reîncepe ancheta».

:iţiu
:>ate
oise
drumuri FINAL ANTOLOGIC
Scena aceasta este un.a din cele mai frumoase din întreaga istorie a plasticii cine-
matograf1;e. Braţul a~ela care ar.uncă foc e ca braţul lui Jupiter tonnans aruncindu-şi
D.I. SUCHIANU
f~lgerele intru p~depsrrea oamenrl~r a~olo unde justiţia oamenilor nu şi-a făcut datoria.
1e si Ş1 est.e frumos ş1 pent~~ ~n alt motiv. Fm~lul unui film, această categorie dramaturgică e
:ol~ ~e ob1ce1 ci;va cam art1f1c1al, cam convenţional. ln viaţă nimic nu se termină; totul se con-
ptă ,
Edwige Feuillere , «marea
!muă, se remcepe. O povest~ re~lă are - cum zic cineaştii - final deschis. Dar asta nu
doamnă» a scenei franceze .
rac- mse~mnă că ne las~ în dubiu, 1~ suspensie, ci tocmai, din contra, ne arată detaliat şi
precis tot ce se va mtimpla dupa. O poveste scrisă sau filmată nu este completă dacit
enţi
dacă ea naşte o a doua povest~ compusă dl'. ~ititor ~i sp~ctator. ln filmul nostru specta-
torul are mult de lucru. El vede m gin~ P? toţi t1căloş11 acera care din comoditate îşi înghit
cea ~ezonoarea pe.ntru a .salva .o alta, mmcmoasă onoare, ifosul lor monden, faţada firmei.
iera 11 v~de atunci pe toţi ~duşi. la .bara justiţiei. li vede prestînd jurămînt pe scaunul de mar-
ele- t?": O vede pe ea acuzmdu-.1d.m ~o~, deş~rtînd toată lada lor de 9unoi. îi vede pe ei spe-
1rte n~ţ1. de pede~ps.a sper1urulu1 ş1 sfrrşmd pnn a mărturisi adevărul. li vedem pe juraţi uimiţi
phm de .admiraţie pentru ace~stă femeie care practică, cu costul existenţei sale, lozinca;
ă să f1at 1ust1t1~ pereat ml!ndus . . Î1 vedem achitind-o cu entuziasm, aproape cu fel icitări. Şi
~re­ vedem mar. ales ~ulţ1mea dm sală, delirantă de stimă pentru această delegată a lui Jupi-
nul ter C~p1toh~us. Ş1 o revedem pe splendida actriţă May Brit, în care recunoaştem 0 artistă
de taha marilor vedete, o .actriţă ~e un stil care nu seamănă cu al nimănui. vedetă încă
o
.. îi ~=r~~r~n:,s~~~t~-~~uesa mternaţ1onală, exact aşa cu m nici filmul nu se bucură de gloria
~te ,

:ile . DOUĂ COMEDII L' HERBIER

ină,
' să Marcel l' Herbier e din generaţia lui A bel Gance şi Dellu c, din epoca impresionismului
:ste francez cind cinematograful (spune Larousse), din album devine limbaj - Despre «El-
dorado», Delluc spusese acea vorbă rămasă celebră : «asta da, asta este cinema!»
1 ce
Cinemateca prezintă acum două filme (din cele 23 ale sale) : unul di n 1941 : «Min-
gur ciuna dragostei» (Histoire de rire) şi altul din 1942: «Onorabila Caterina». Primul e tras
nu- după o pi es ă de teatru de Salacrou şi are toată acea inconsi sten ţă şi goliciune a co med iilor
1ăr­ bu levardiere, bazate numai pe nostimada qui-pro-quo-urilor, pe hazu l dialogu rilor ş i eir,.-
nte ce l en ţa actoril or. A ici ii avem pe Fernand Gravey, pe Marie Dea, pe Miche line Presle,
dar pe Pierre Renoir (iratele lui Jean) . S ingură Micheline Presle aduce oarecare substan ţă
Nu psi ho l og i c ă, gra ţie rolului ei de aiurită 100"/o şi frum uş i c ă-foc.
ste Ce lăl a lt film, în genul lui, este o lucrare remarcab ilă, iar eroina, Edwige Feui lleres,
are una din cele mai mari artiste franceze, e de o graţ ie , de un haz, de o spontaneitate scăpă­
rătoare. Face pe o foarte frumoasă tinără şi d i stins ă doamnă care practică ş antaju l în
are
scop mora l. Apără căs n iciil e , amendînd pe infamii adulteri. Unul din crai (Raymond
etă
Rouland) îi rezistă. Se urăsc, se combat, se p ă că l esc,sechinu i esc cit pot, ia r la u rmă se
se iubesc, ea promiţî n d că renunţă la nobila ei mese rie... Nu comp li caţ i i l e de intri gă sint
es, marea ca litate a filmului, ci varietatea de atitudi ni, de senti mente ale unora faţă de ce il a lţi.
Ele fac din jocu l Edwigei Feuillere o mare p erform an ţă . Iar în acest gen Lubitch al come-
diei tră sn ite, film ul lui L' Herbier aduce o notă fran ţ uzească foarte or i g i n ală.
llN L' Herbier are azi aproape 86 de an i. <<L'Honorable Catherine», acest film plin de
tinereţe , a fost făcu t la 53 de an i.
L' Herbier este fondato rul A cademiei de Înalte Stud ii Cinematografice (l.D.H.E.C.)
iar az i preş e di nte l e ei.
29
https://biblioteca-digitala.ro
 Depăşind faza «istoriei di11 111e111om "
şi a i11advertenţelor pe care voit sa11 11evo1t
le poate p1111e Îll circ11lafie o ase111enea
FISIER
fl/etodă - Îlltodea~ma susceptibilă de eroa-
re - istoriografia cine111atografică româ-
nească îşi Î11te111eiază toi . fllai 11111/t cer-
cetarea şliinf!fică pe fapt11I incontestabil,
atestai docu111entar.
Acţiunea de afllploa~e intreprinsă de
A rhiva Noţională de fil111e în Întreaga
ţară a scos la iveală noi şi noi doc11n1enle
de preţ, 1111ele achizi,liona/e penim colec-
ţiile slat11lui, altele co11S11ltate şi fotoco-
piate datorită of/labilităţii act11alilor lor
deţi11ători ce ni le-au p11s Io dispozi.lie,
Aceste docunm1te conslit11ie lot oii/ea
taloane preţioase în pregătirea Istoriei
cine111atograf11/11i il1 Ro111ânia - lucrare
de perspectivă În sprijinul căreia sini
f!lobilizate toate efor/11rile istoriczlor 11oş­
tri de fi/fli .
Deschidem această rubrică de prezenta-
rea dom111entelor 11u numai pentru a face
p11blic un materitd carr pri11 i11teres11I
să11 depăşeşte adeseori stricta preompare o
specialist11'11i, dar şi În spera11/a că citi-
torii nostri, detinălori ai unor asef!lema
doe111t1e;te, 11e ;or ajuta pri11 se11111alările
lor Io l111bogăţirea patri111oniul11i docu-
mentar, încă incofllplet, ce va /rebui să
stea la baza elaborării ştiin/ifice a Is-
toriei ci11e111atograf11/11i În Ro!llânia.
1914: Cinema Pa/ace (azi Timpuri noi)
>-..
B.T. RÎPEANU 1913
Printre materialele oferite Arhivei Naţio­
nale de filme de către unul dintre cei mai
vechi operatori de proiecţie din ţară, «de-
monstrator» de cinematograf încă de prin
anul 1907, ucenic la uzinele Lumiere din Lyon,
A.O. Menglide,se află şi programul de sală al
...
filmului «Răzbunarea» rod al colaborării din-
tre societatea «filmul de Artă Leon Popescu»
şi trupa de la Teatru[ Mod'e rn condusă de
Marioara Voiculescu. ln cele 16 pagini ale
sale programul cuprinde interviuri cu Leon
Popescu, Constantin Radovici, Ion Manolescu ,
Ion Petrescu, reluate din ziarul «Rampa»,
fotografiile majorităţii actorilor din trupa
Marioara Voiculescu, precum şi o relatare
detailată a subiectului filmului. Elegant pa-
ginat, cu fotografii de bună calitate, acest
program de sală al anului 1913 poate rivaliza
prin seriozitatea pretenţiilor şi prezentare
cu multe dintre realizările de mai tîrziu ale
acestui gen de propagandă cinematografică.
Valoarea de document a programului - singu-
rul cunoscut pînă azi, la filmele Leon Po-
pescu-Marioara Voiculescu - constă în a-
testarea datei de 24iunie1913 (cinema Clasic)
ca dată de premieră a filmului «Răzbunarea».
prezentarea unui material iconografic unitar
înfăţişindu-i pe cei care au jucat în aceste
filme cit si în relatarea datelor de subiect
care îndreptăţesc observaţia criticii din epocă
cum că «drama ţărănească a lui Haralamb
Lecca» seamănă suspect cu Năpasta lui Ca-
ragiale.
19H
1913: premierea filmului «Răzbunarea» Faţada cinematografului «Palace » din Bu-
1.evard (azi cinema Timpuri Noi) . Pe pancar-
dele de afişaj putem desluşi : «MOBILIZAREA
ŞI RĂZBOIUL INDE.PE.NDE.NŢE.I ROMÂNIE.I. Pro-
gram de mare atracţie . O frumoasă amintire
din Istoria Românilor».
Prezentat în premieră în 1912 la cinema-
tograful «Bulevard» din sala Eforiei , proiectat
cu mare succes de public, transfonnat de
cele mai multe ori în manifestaţie patriotică
în mai toate oraşele din Muntenia şi Moldova,
din Banat, Transilvania şi Bucovina, «Răz­
boiul lndependenţei>1 este reluat în zilele
izbucnirii primului război mondial. Afişajul
şi anunţurile din presă subliniază amintirea
faptelor de eroism pe care acest film le înfă­
ţişează ca un argument propagandistic în
favoarea intrării României în luptă în numele
realizării idealului Unirii depline, a realizării
statului unitar Român modern .
După toate aparenţele, documentul da-
tează din august 1914 cind filmul «Războiul
Independenţei» a fost proiectat - după cum
mărturiseşte presa vremii - la cinematogra-
ful «Palace».
1933
O amintire de la realizarea «Trenului
fantomă» - un document fotografic preţios.
Pe o stradă din Budapesta, Victor Eftimiu şi
Jean Mihail, autorul dialogurilor şi respectiv
regizorul versiunii române~ti al unui film -
1933: Victor ~ftimiu şi Jean din fericire păstrat în arhiva noastră - în
Mihail («Trenul fantomă») care îl putem regăsi pe Tony Bulanda.
-;-' . _, i .-.r!J)~ a.<-<.. I.(...
1935
«Cred că trebuie dat mină de ajutor fil-
I... melor - puţinelor filme româneşti, mai
ales că acesta are şi o valoare documentară„.
' I E un film românesc ce trebuie încurajat»,
scrie Octavian Goga lui Tiberiu Brediceanu
solicitind «O mină de ajutor pentru a se
introduce în repertoriul cir.ematografului «As-
,;;: o .(. ~
~~
trei» din Braşov filmul românesc «Insula Şer­
'"' pilor» al domnului H. lgiroşanu» . '
; Fragmentul acesta dintr-o corespondenţă
....J
(j '..- '-/ . .:..~
comunicată Arhivei Naţionale de filme de
lva Dugan,protagonista filmelor «Iancu Jianu»,
«Haiducii>1, «Ciocoii» şi «Insula Şerpilor»,
- "'"l
~ dovedeşte firă îndoială solicitudinea poetului
Octavian Goga faţă de filmul românesc, re-
ceptivitatea sa la «valoarea documentară» a
1935: Goga in ajutorul filmului românesc
operei cinematografice.
https://biblioteca-digitala.ro
Abonamentele se fac la toate oficiile poştale din ţară, la factorii poştali şi difuzorii voluntari din intreprinderi şi instituţii

Exemplarul 5 lei I 41.017

https://biblioteca-digitala.ro
a •

~„.„„ m
re VI
nr. 9

sI I Iun. r I

ma
cinemato9r1ficA

https://biblioteca-digitala.ro