Sunteți pe pagina 1din 100

4)

in acest n u m ă r :

gellu naum
i nsuI a
C O M E D I E 1N
0 O V Ă A C T E
www.cimec.ro
teatrul
Nr. 11 (anul IX) noiembrie 1964
REVISTĂ LUNARÂ EDITATA DE
COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURĂ Şl ARTA
§1 DE UNIUNEA SCRIITORILOR D I N R.P.R.

S U M A R
Pag.

LA CENTENARUL ŞCOLII TEATRALE ROMlNEŞTI . . 1


PAGINI DE ISTORIE 3
Costache Antoniu
ŞCOALA ŞI TEATRUL 17
* **
OASPEŢI STRAINI DESPRE INSTITUT 19
Andrei Băleanu
GORKI, DRAMATURGIA REVOLUŢIEI ŞI POEZIA ÎN
TEATRU 21
Niki Atanasiu
ÎNTÎLNIRI ARTISTICE CREATOARE 25
T
I îs S U L A
Comedie în două acte
de Gellu Naurn . . . 27
Ana Maria Narti
PREMISELE ECHIPEI DE TEATRU 5g
PREMIERE
„Judecata" de T. Boşca şi „Pe o gură de rai" de M. Zaciu
şi V. Rebreanu (Teatrul Naţional din Cluj) ; „Ninge la ecua-
tor" do Dorel Dcnian (Teatrul Muncitoresc C.F.R.) ; „Dragă
m^ncinosiule" de Jerome Kilty (Teatrul „Lucia Sturdza Bu-
landra) ; „Frank al V-lea" de Fr. Diirrenmatt (Teatrul Evre-
iesc de Stat) ; „Hipnoza" de Ştefan Beixiu (Teatrul
,.C. I. Nottara") 63
PRAMATURGI CONTEMPORANI
Horia Deleanu
SEAN O'CASEY, UN ORIGINAL POET AL DRAMSI . îîi
MERIDIANE
Irina Vrabie
STAGIUNEA TEATRALÂ ÎN U.R.S.S 83
Mihai Berechet
SPECTACOLE PARIZIENE 91

Coperta : Raluca Zamfirescu în rolul titular din ..Domni-


şoara Nastasia" de G. M. Zamfirescu — Teatrul
Naţional „I. L. Caragiale"
Desene: BENEDICT GANESCU Foto: I. NAUME.SCU, N. ŞVAICO
REOACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA
Str. Constantln Mllle nr. 5-7-9 - Bucureştl - Tel. 14.35.58
Abonamentele se fac prln factorll poştall şl oflcllle poştaledln întreaga ţarâ
PREŢUL UNUI ABONAMENT :
15 'ei pe trel lunl, 30 lel pe 6 lunl, 60 lel pe un an
www.cimec.ro
Pji V0&**

La
sco
teitnli
rominesti
^^^ ^

^^_ I nvăţămîntul de teatru şi-a sărbătorit — paralel cu învăţămîntul


g^^"^J superior din celelalte domenii ale culturii — jubileul unci cariere
^tS&f^ centenare. Un popas festiv, îndreptăţit nu numai de o presti-
gioasă şi stimulatoare cifră calendaristică, ci, mai cu seamă, de
conştiinţa împlinirii efective a unui mare ideal, urmărit de-a lungul deceniilor cu
statornicie, printre vicisitudini de tot soiul, de cele mai proeminente, mai înaintate
şi mai nobil-avîntate capete şi energii ale istoriei poporului. Acest ideal, în care se
încorporează afirmarea personalităţii artistice naţionale, a însuşirilor şi originalităţii
ei, a fost mărturisit, cu patosul deschiderilor de drum, de un I. Văcărescu sau
Ch. Asachi, încă în serile cruciale, cînd s-au încercat demonsirativ primii paşi şi
primele rostiri romîneşti pe scenă ; şi încă de pe atunci el s-a asociat cu perspec-
tiva „veştilor departe duse" — cu ceea ce numim astăzi, cu îndreptăţită mîndrie,
prezenţă în lume.
Răsfoim pagini şi ne plimbăm privirile pe imagini patinate de scurgerea
vremii. Recitim sau descoperim din pasionanta istorie a naşterii, maturizârii şi
cristalizării şcolii şi culturii noastre teatrale, documente, mărturii, cifre statis-
tice, luări de poziţie, apeluri, comentarii, memorii... Paginile şi imaginile acestea
vorbesc toate despre convingerea realistă a ctitorilor şi a urmaşilor lor, despre
strînsa lor legătură cu viaţa, cu aspiraţiile, cu psihologia poporului, despre perma-
nent strinsa relaţie a literaturii dramatice cu scena şi a scenei cu şcoala — cu
profesiunea — artei scenice, despre străduinţa neîncetatâ a marilor iniţiatori şi ani-
matori ai şcolii şi culturii noastre teatrale de a impune arta actorului printre
valorile de prestigiu ale vieţii spirituale obşteşti, de a ridica demnitatea cetă-
ţenească a slujitorilor scenei la nivelul funcţiei şi nobilei lor misiuni activ-cetăţeneşti,
de a îmbogăţi neîntrerupt, în acest scop, faţa şi acţiunea artistică — şi socială —
a actorului, cu valori profesionale, culturale şi etice tot mai înalte, tot mai
aproape de desăvîrşire însuşite.
?1(\ 16181 M S$frOT*<l
( INSTITtin

www.cimec.ro
Pe această linie s-a aşezat, adîncindu-se şi lărgindu-se neîncetat, tradiţia
pedagogică în şcolile noastre „de declamaţie şi mimică". De la lecţiile practice de
hirorKxmie ale lui Costache Aristia — fugosul învăţăcel al marelui Talma — şi de
la lecţiile de literatură şi de „pregătire cu teoria" ale lui Ion Eliade (în şcoala
Societăţii Filarmonica) şi ale lui Gh. Asachi (în Conservatorul Filarmonic-Dra-
matic), la proiectele şi programele mereu mai sistematizate, mai complex orientate,
ale profesorilor de conservator de mai tîrziu — pînă la Institutul nostru de astăzi,
de alcătuire superioară, universitară, se întinde un lung şi adevărat glorios drum.
Numele purtătorilor de ştafetă — prestigioase, deopotrivă, în istoria actului pro-
priu-zis, ca şi a pedagogiei noastre teatrale — sînt actual şi activ implicate în
sistemul, în programa anulitică şi în rezultatele de azi ale învăţămîntului nostru
— ale şcolii noastre teatrale : Costache Caragiale, Matei Millo, Mihai Galino,
Ştefan Vellescu, Aristizza Romanescu, Constantin Nottara, Petre Liciu, State Dra-
gomir, lon Livescu, Aglae Pruteanu, Mihai Codreanu, Ion Manolescu, Nicolae
Soreanu, Lucia Sturdza Bulandra, Maria Filotti, Gina Sandri, V. I. Popa, G. Timică.
N. Bâlţăţeanu, George Vraca, Jules Cazaban... (Nu am pomenit desigur, aici,
toate inelele marelui lanţ de „meşteri" şi de meşteri ai meşterilor...)
Alături de ei se aliniază şirul de sprijinitori şi îndrumători de talia unor
V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, C. A. Rosetti, Ion Ghica, Al. Odobescu, Al. Davila,
Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Tudor Vianu... Iniţiativa şi contribuţia
acestora la dezvoltarea culturală a tribunei şi artei teatrale în ţara noastră au
fost totdeauna legate de necesitatea unei multilateral valoroase şi culte şcoli
teatrale...
Dintre toţi aceştia, întîrziem însâ acum, cu deosebire, asupra momentului
Matei Millo. Şi pentru că ne aflăm în faţa unei fericite coincidenţe : sărbătorirea
celor o sutâ de ani de învăţămînt teatral romînesc are loc în zilele în care se
tmpîinesc 150 de ani de la naşterea marelui comedian, a primului dintre „artiştii
noştri dramatici distinşi", căruia i s-a „confidat", potrivit regulamentului pentru
Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune, aprobat de Alexandru Ioan I, sarcina
de a conduce „lecţiunile de declamare şi mimică". Şi pentru că, atît cît ni s-au
păstrat, cu scrisul lui uşor tremurat şi fugar, „lecţiunile" profesorului Matei Millo
ni se înfăţişează, în esenţa lor, neşterse de valoare actuală — ele axîndu-se cu
precădere în jurul unor pivoţi care fac şi astăzi obiectul atenţiei principale în
învăţămînt: vocaţiunea şi talentul, stăpînirea şi exerciţiul sîrguincios pentru desă-
vîrşirea profesională şi culturală a viitorului actor şi a actorului profesionist.
Pentru că de şcoala lui, din Conservator, ca şi din exemplul lui scenic, se leagă,
pe una din ramurile ei de bază — comedia — originalitatea, substanţa populară,
naţională, realistă a teatrului nostru.
Documentele de ultimă oră, dar nu şi cele de pe urmă, sînt documentele
prestigiului şi preţuirii de care se bucură în lume pedagogia noastră teatrală,
rezultatele ei. Ele mărturisesc stadiul înalt pe care, în condiţiile revoluţiei cultu-
rale de după Eliberare şi ale conducerii de către partid, l-a putut atinge, astăzi,
şcoala de teatru, care încă din firavele şi stîngacele ei începuturi a dat lumii
o Eufrosina Popescu-Marcolini, apoi o Âgatha Bîrsescu, o Maria Ventura, un
De Max...
„Veştile departe duse", anunţate pe „curînd" de bătrînul poet, cu prilejul
celui dintîi spectacol romînesc, pe scena rudimentară a Domniţei Ralu de la
Cişmeaua roşie, au devenit, în zilele de construire a unei noi vieţi şi a unei
noi conştiinţe în istoria poporului nostru, o realitate familiară şi continuâ a miş-
cării noastre teatrale.
în lumina acestei prezenţe viu şi larg preţuite, şi cu gîndul la creşterea
neîntreruptă, mai departe, a prestigiului teatrului şi şcolii noastre naţionale de
teatru, am răsfoit paginUe şi ne-am plimbat privirile pe documentele şi imaginile
trecutului, în aceste zile de prăznuire a primului centenar de învăţămînt.
www.cimec.ro
C*ZM,T* OOAmKh Kt»flK"«jMl, ilil Aff.*-f,Ai»

PRGINI Uţ»».* Hj..»**.^.»» mn m f* ««, * +«»tp»«»i. », „ » , „ „ , »


«a «» *|»l *»«! u* »j!« „ , , , ff»,„ ■««,„„-' f,ti,„itimi ,,,, ţ
«[«•.«kj*,* »*~,j>»»« , ţ»%mjami »t>i*.»«» ii,*,, *,,,* . , , .
J f t t"%t» Uv> «4«V* *« l

ii ii.ii.iijnHH «£•*"«< «
<*»*)»m»*! «»« » » f * f ( . f f , „ * A » ,
.«•«v,

****•********. «»* «*«f**t • * * * **|<**•*» ,**i,tii »o-


|

DEISTORIE
5>*«*f> **».»■ ****<(>, » e* i i i * * j » KJET m *«*t4ţM ţ « -
I f"ţ * ţţ, 9 » <*f«*«i*«i,J>% **»»*»«> «J»,i. «* «*««»pt** »»««»*»»
* * *aj» ^t.*t *.« «v»«t ţ * «(**» li,«*J>* *»*»*,,...» f»
CottXF.T I T f c tţt! \ i f ' M 0 \ I K fe *»>**»f*tf >^.*<t *» <i*.»|*sfc,i« , |» ».»**«, e*. » «

<?t «ttt *»{« n*pn »(* **.*(.< m **tj* «.rVavvi «v-


(*»»»»».(»*,.
I » . R»l«»>.M * , ,(* tfj*,^*».,^,» *» tj»jl«», « * * -
*J»W»C« «t «»>.«*fi** ** Mm&r t* *>t*T» *»»*f»*t » *
f»**. ***-*,>*>»« wtt T«***T «'•*■ ţ>»*«»»<r»»T »»t»**-
*!*»***** »*.'«»>» «* t«t»fc»î***fW ««toi»* txn <**
*» » t i | U ' < l > : I t > » | » Tl.i.llT.»,! ttO«lf*f, A*»f «• «tj>
w*t *'*•*(•*«*»* m t*»trt«t * t * * a * m * «tt****** t»**>
***** *« ,*«*»** »t»tN*4t<Jt*** ti*t«»t«»f» «• «tty tfy
«»»»,>«* ■*>«. »|>*»t m «<£»,*•*» t v t u «*ti *«**'',
f* * «*-*» «etf* r «**tt »**(>« »***)» <*»«*>«<*«<* »***,
twtj t»ri** *t**twtj* * * t » t , ' ' « *>»>* *(**» ***<*
* * »» »W»JK > * »T**ft «»«*. ** I t ** t*f» •» «flW)
* * * * * »*? j»*urr* «*«aT ***»*>» **>***>** * * ***** * «*-
f*»******»*. <-*,, ,
* k » t »i«*«r«>* «**** * * * * * «« * , * « * s «t w**tt*t
* D . Af»***)» •» 4» ff<>»>***ţ**w>v* » ^t**»»«tajc ca>
«* T**sfMf .\«*>tt**» , â*J» «*» f**it s* ***» « tt*.
f-t** *> |»<*>* «»|>c». «»« *»f u * » » » vmfaw m
«jKptK « T ^ < * « l k t j * f . . | l i t . i i t ţ d i . f . * * .
******* f«»f"i ■»>*(»* « * **f*«r*i • »**» •»»*»«-.»*•. .
*I«T», »^*fcf«* * * * * * * j * «*^*t1« * * * * * * •*****»*< ***»***» wiţ»* * « * * «**•» a.*»i*ntti»», **»>*»*-
«*<« Ki * t a * * * ««»*» *»*-f<n<**«» »*«»*«•* * l *ti> «**t, * * Tt»T»S>f> »• f|t*t*«C«* «U*ţ1 ««ţţtrt .
*<«»,*»*,», A^***»«v* « » H * Î » * I . ****«*»» «**»*«* ^ *»»*«* » tt*t*l ttti|>« «rrtjt» »-» .*,.«»,,„» »
«n* • « « * . *t**«i » 4*t • »f»i-l*<*< <*H«( »»i» «a«i «*«*f»«.<^» *»>*«**»» *» ««» a «* «TT» «-i*»i-»[
« * * • ! * • * * * « * * < " * * * • » * * ctMK**. «* ***** « i * | «I ***»*•* « ***-*»»« M*t>im>i<>* r»**»l.
t » » . , * * , , « * * * » «ttt !>»»*-(»**««» t » «,,«*>*>!*« * * • Ji »-«»**«* M * ( » « t•«»,« « .,,»,» ,
u«« *-<«*«* *•<*■•*• «*«$ »**)*** •*****»* t»»**»*», ft»t«»«i>»** h*t(*tu i ' f* M ttrr* a»nţt«.
»<*» .«*», «t<*i*» «*i^l **tf****tl » « * » »(*■«! ţ>«»* M f»«Ult-» ftrtjW *><r«ii» **tT****>l ( » i
*f« !*t» «***» » « * * » **»*tf «rtutft» «rfc«*Hk*ftf» * - jHWIli» ) t*»*» »*»**»«1» !**.-»-«»>*««» ,*»(>« <M*>|
*,*t*t*t ***** «****î*t*« «*»(***»»;*». ?C««*** «*«*- •»»i(tt*t>*> ttnvjar-uin «.**(»»" ■» at«r>f»i a» |»ttp
tvp.*p*if»miâ « « . 4 » » * » ^ . «>««.<»«*»*««. »*»-f»»*«tt1t * » »r»»«(.•»» « «.naiuii. ati ucaarrt
«j'*»»» *i»4««*« »i ţji. pmm,
s> «**»f • * » » *^<«îtr»*« « « » > »«»np* " ~ » « » * « *i»*t*i m t < «^*»****. M *»****», i»j„ v««t>
..C.uriiTiil romînesc" din 7 ianuarie 1S34, care »»**>*», « • * * * « * * . •»V«>4»*»»f»» *»f>«t»*«»<«*»», «* ««»«»*■ *»>«4«..# t i a t » , » * | M a f » t «ft **»
anunţâ infiinţarea şi programa Şcoalei de mu- ***> t»«* ,« wiiirtw « « « ***»»»«»»» •» »»**(» »•»-*«».
■»«***« « ) » » * « « » * » « * * * » • * * • • • « <»i»***fc***. CttW M <t» t(f»»|*r>^>«. u *i«*fM«tţ» .>,«>»*
sicâ vocală, declamaţie şi literatură de pe
«u t*»»t» ■» «»»vtl»«*>«»i», >*.***» »w««ili*«l * * * • t*ft » t->ttT-*» »*u«t(«i <* D . Vptrti» M »<" f
lîngă Societatea Filarmonica

SCOPUL ACESTEI ŞCOLI — SĂ PUTEM AVEA UN TEATRU

...,,D1. Eliad va fi directorul acestei şcoli şi casierul societăţii şi la vreme


va da socoteailă înaimtea soţilor atît despre a sa direcţiune, cît şi despre între-
buinţarea baniilor casei, şi adunările societăţii se vor face din vreme în weme,
pentru chibzuirile înaintării acestei întreprinderi, în aceeaşi sală de Snvăţătură.
Dl. Bongianini va fi profesorul de muzică, a cărui destoinicie şi tailent s-au
recunoscut şi în cele mai înaintate întru civiEizaţiune ilocuri. D-lui va cerceta la
începuit disipoziţiuniile titneiilor ce vor dori a se da sipre învăţătura acesitei fru-
moase arte şi va alege un număr pînă la 12, cu care va urma învăţăturile sale.
Dl. Aristia va fi profesorul de declamaţiune, carele va începe cursul său
mai întîi a deprinde pe tineri întru citirea cea curată, a păzi punctuatia, a apăsa
citirea după duhul perioadelor, introducînd pe cititori în înţelesul celor scrise.
Al doilea, va păşi într-u citirea cea adevărată a versurilor, apărind pe cît
se va putea pe eititor de a face a se auzi monotonia rimei.
Al treilea, va itrece întru a arăta patimile şi caracfcerele, imitînd pe cît
va putea natura.
Al patrulea, va înainta întru facerea gestelor (hironomie), întru mişcarea
musculilor, întru luarea pozitiunilor interesante vederii şi picturii şi întru zugră-
virea cea adevărată a patimilor şi caracterelor.
Al cincilea şi în sfîrşit, va ajunge prin unire la un loc de mai mulţi tineri
în partea cea draimatică.
Dl. Eliad va fi profesor şi de literatură, pregătitor ou teoria acelora ce
dl. Aristia va pune în lucrare prin declamaţiune şi, spre înlesnirea chaltuielilor
casei, va face lecţiiunile sale gratis.
Lectiunile sale vor fi despre elocintă şi felurile ei, despre stil şi felurile
lui, despre înalt, simplu sau jos, despre frumos, despre gust, despre proză şi
poezie, despre feflurile poeziei, o preascurtă istorie a literaturii naţiunilor celor

3
www.cimec.ro
Ctitorii şcolii romîneşti dc teatru
I. Eliade Radulescu
C. Aristia,
Gh. Asachi

mai îoisemnate, autorii cei mai vestiţi ai acestor naţiuni, capodoperele sau scrie-
rile lox ceile mai însemnate...
...Pentru lectiunile literaturii, care privesc spre cunoaşterea frumuseţilor
autorilor şi scrisului, şi prin urmare spre a şi le însuşi cineva, este de prisos de
a mai vorbi, fiind cunoscute de oricine ; iar pentru declamaţiune, care, din multe
întîmplări a fost neîngrijită, şi prin urmare necuinoscută, mă socotesc a face cîbeva
însemnări spre îndemnul tmerimii către ascultarea acestei lectiuni atît de
foilositoare.
Un bun dedlamator este pantru o limbă ceea ce este şi uin bun artist
muzicant pentru executarea unei bucăţi muzicale. în zadar un compozitror şi-ar
alcătul operele sale, căci tot meşteşugul său ar rămîne mort, fără ispravă şi ehiar
necunoscut, dacă artisti asemenea lui, sau aproape de a lui învătătură, nu s-ar
afla să execute cu destoinicia, expresia şi înfocarea cea cuviincioasă, compozitiile
lui. Cea mai desăvîrşită şi cea mai atingătoare arie, cîntată de un nedestoinic
cîntăreţ, în loc de întinerire a inimii, ar pricinui spaimă ascultătorului. în zadar
un orator sau un ipoet şi-ar alcătui cuvintele sau poemele sale. căci vor fi departe
de a săvîrşi isprava cea dorită, dacă nu vor fi citite, sau de dînşii, sau de cititorii
lor, cu expresia cea clară şi potrivită duhului celor scrise. Declamaţia sau citirea
cea bună trebuie să facă în duhul ascultătoruiui aceeaşi întipărire şi ispravă,
care muzica o săvîrşeşte în inima lui...
...După ce am arătat scopul cel atintător al acestei şcoale şi învătăturile
ce se vor airma într-însa, acum se face cunoscut că cursul acestor învăţături se
va începe de la 15 ale acestei lumi ianuarie, deocamdată în casele d4ui Pitaruilui
Dincă Boerescu, în dosul Sf. Sava şi peste drum de d-1 Cîmpineanu. Cîţi din
tineri vor dori a urma cursuriâe arătate se vor îndrepta la redactorul gazetei,
nnde vor găsi pe d-1 Eliad totdeauna pînă la 12 şi se vor înscrie în lista
şcolariilor".
(I. Eliade Rădulescu, despre rostul şi programa Şcoalei de musică vocală, de
declamaţie şi literatură, „întocmită după învoirea, dorinţa şi ajutorul a mai
muhor obraze". pe lîngă Societatea Filarmonica. In „Curierul romînesc", nr. 711
din 7.1.1834.)

4
www.cimec.ro
„AU CĂLCAT ÎN PICIOARE TOATE PREJUDETELE..."

„în vreme de şapte luni, s-a făcut un mic curs de literatură, spre a pregăti
pe şcolari a simţi fnumuseţile poeţilor dramatici ; s-au exersat şcolarii la decla-
maţie, dîndu-h-se înainte mai rr:iuite sorieri în proză şi în versuri ; s-au daprins
pe cît a iertat vremea şi întîmplările întru muzica vocală şi au început, spre
formarea unui balet şi gratioasa mlădiere a trupului, exercitiile dansului. D-l
Aristia în vremea aceasta, a nesocotit tot felul de osteneaiă şi rîvna celui mai
înfocat patriot, făcîndu-se şi mădular al soţjetăţii, a jertfit şi vreme şi odihnă şi
a adus iucrul astăzi să îndrăznească a sui pe şenă înaintea dumneavoastră tragadia
intitulată Fanatismul.
Prin începutjurile d4ui Bongianini, madam Caliope, una din şcolarele şcoalei
domniei-voastre, cutează, acompaniată de del Slaf, să cînte Cavatina din opera
lui Bellini, Piratul.
D-l Diuport, în toată vremea ce şcolarele au fost încredintate sub îngrijirea
dumnealui şi doarnfnei madamei sotiei sale, s-a arătat către dînsele întocmai ca
un tată de familie, silindu-se a le insufla moralul şi buna cuviintă şi a le depriinde,
pe cît s-a putut, întru buna şi plăcuta purtare a trupului şi mişcării.
D4 Mihalache Costache, care astăzi debută în roi al lui Omar, învătătorul
fetelor la romîneşte, în vreme de şapte luni, începînd de la slovenire, le-au adus
în stare a ceti, a scrie şi a socoti ; pe samestrul viitor, socotindu-se de către
directiune de cuviinţă ca toti cei ce vor intra în cariera aceasta, a teatrului, să
ştie, atît pentru decoraţiune, cît şi ipentru deosebitele costume, şi teologia celor
vechi, se va face şi un cure de mitologie.
Şcolarii care sînt ca ila treizeci la număr, ca să răspunjdă la rîvna şi gene-
rozitatea dumneavoastră şi la silintele profesoriilor lor, au călcat în picioare toate
prejudeţele şi, ca să fie ascuiltători la gilasul ipatriei, care îi cheamă a contribui şi
din parte-le spre a ei cinstire, întru formarea Teatrului National, multi s-au arătat
surzi la glasul naturii, părăsind şi chiar pe ai lor părinţi şi preferînd strîmtoarea
şi neaverea, ca să poată odată, înfătişînd pe şena romînească, pe bărbaţii cei mari
ai veacurilor ti'ecute, a răsplăti întemeietorilor teatrului romînesc, pomenind şi reco-
mandînd numele lor pînă în cele mai de pe urmă veacuri...

5
www.cimec.ro
r t: VI l'.\ ,1 V. lî.\I»I I T Mi. H IMI i: III K.

j % II 6 I» X £
t ^

K v 1 \<U»« »/.r.Mj
M
m
I movuA nokiup
B 1» V o » % It II K.I' I» 11 I.
i
I

Afişe anuuţînd spectacole-producţie ale ele-


vilor scolii dramatice a Societăţii Filarmonice
şi ale celor de la Conservatorul Filarmonic-Dra-
matic din Iaşi

„CA SĂ POATĂ ÎNDRĂZNI A SE NUMI PE SINE UN BUN ACTOR..."


...Cercetarea de astăzi va da dovadă şi desipre vremea viitoare; isprăvile
de astă seară îmi vor da îndrăzneaia a pune îinainte şi a vă recomanda silinţele
şi dorusl acestor tineri şcoilari, hotărîţi a intra în gurile cele veninoase ale preju-
decăţii, fără a se sfii de dînsele şi a se lăsa întpa protecţia dumneavoastră. Sânt
încredinţat, domnii mei, că precum aţi cunoscut cît este de trebuinţă un Teatru
Naţional, asememea cunoaşteţi şi cîte trebuiesc unui tînăr ca să poată îndrăzni
a se numi pe sine un bun artist sau actor: un chip interesant, un truip bine
crescut şi mlădios, un glas sonor şi plăcut, un suflet trufaş şi îndrăzneţ, o inimă
de flacări, o creştere îngrijită, într-un cuvîint o cunoştinţă foarte cu scumpătate
a artelor celor frumoase, şi acest fe^l de oarneni, domnii mei, sînt foarte rar în
societate, care să unească întru sine darurile fireşti cu mijlloacele învăţăturii şi
niciodaită, nici noi, nici Europa întreagă nu se vor putea făli adeseori cu artişti
buini şi mult va mai trece pînă să dobîndească Lumea un al doiiea Talrna, dacă
teatrul nu se va face o carieră pentru tinerime, şi dacă acela ce se hotărăşte a
înfrunta orice fel de prejudecată va fi socotit în sotietate ca un paria politic, ca
un comediant lăsat în voia întîmplării şi nădăjduind a-şi scoate a sa hrană, aştep-
tînd-o de la bunăvoinţa privitorilor. Dacă îinsă se va face o direcţie sub îngrijirea
guvernului şi o casă unde să intre veniturile teatrului şi de unde actorii să se
plătească ca nişte slujbaşi ai statului întru formarea limbii naţionale şi a năravu-
rilor, cu toate drepturile ce au şi ceilalţi slujbasi, atunci tinerii cu talenturi şi
învăţătură îi vom vedea, fără să se teamă de veninoasa limbă a oarbei prejudecăţi,
a se sui pe şemă, şi a încheda Teatrul Naţional, cum să fie de pildă şi în alte
noroade.
Cu această şcoală, domnii mei, ce domnia voastră aţi întemeiat, nu sînteţi
numai fondatori ai Teatrului Naţionai, ci literatura romînească vă va fi în cea
mai mare parte datoare..."
(Extrase din cuvîntarea lui 1. Eliade Radulescu, tinută cu prilejul primelor repre-
zentatii teatrale ale elevilor şcolii dramatice a Societăţii Filarmonice — 29 au-
gust 1834.)

6'
www.cimec.ro
ŞCOALA... FĂRĂ DE CARE NU VOM PUTEA FACE NIMIC...
„Teatrul nostru, a fost ajuns in astjel de stare, incit unul
din amicii mei îmi zicea : «că dacă ar fi ascultat de guvern, el
ar propune a se deschide o şcoală dramatică cît s-ar putea max
bună, ş-ar închide teatrul romîn pentru un curs de trei ani»-;
şi pînă la oare oare punt amicul nostru avea dreptate...
...Credem însă că-n loc d-a urma efectul amicului nostru,
xdică d-a închide teatrul, ar fi mai bine să ne asociem noului
guvern, spre a deschide şcoala cea mare fără de care nu vom
putea face nimic, şi sunt dator a o spune numai de cit, că
numai cu acest scop ş-această speranţă am luat direpţia teatrului.
Ceea ce voi putea face eu singur în anul acesta şi cu mica şi
cu totul de neajuns subvenţie ce mi se dă este puţin, foarte
puţin şi mai nimic, dacâ nu voi avea fericirea a izbuti ca în
anul viitor, guvernul, sau Adunarea naţională, sau Municipali-
tatea, sau publicul Romîn, să contribuie la fondarea unei şcoli
dramatice.
Pîn-atunci, spre a face tot ce stă în putinţă unui om, missiu-
ma mea este a împinge la crearea acestei şcoli, prin micul
început spre bine, ce m-am chezăşuit şi mă chezăşuiesc a face.
Acest început este :
1) Un curs de literatură dramatică
2) Un curs de muzică vocală
3) Un curs de declamaţie, făcut în toate zilele, şi exersînd pe
actorii noştri în bucăţile ce vor fi a representa.
4) Un repertoriu cu totul nou, ales din bucăţile cele mai bune
din repertoriul francez, german şi englez
5) A nu cruţa nici un sacrificiu spre a angaja pentru anul
acesta pe artiştii ce avem mai buni în Bucureşti, ş-a căuta, ca
decorurile şi costumele să fie cît se va putea mai conforme cu
piesa ce se va represinta".
(C. A. Rosetti, „Romînul", anul III, nr. 13/25 august 1S59.)

www.cimec.ro
MONITORULtJ jj H\ U î Ol '?< H i . l '

Hshiihâtâ 10;22 Odtmnrit', IMJJ. X<». 227.

1 L»

>»'
„Monitorul oficial" din 10/22 octombrie 1864, în care s-a pnblicat decretul Iui Alexandru Ioan I din 6 octom-
brie 1S64, pentru înfiintarea Conservatorului de muzică ţi declamaţie

Alecsanidru Ioan I rea unui Conservatoru de muzică


şi declamaţiune în Buicuresci şi a
Cu mila lui Durnnezeu şi voinţa altoia în Iaşi.
naţională, Domnu Brincipatelor Art. II. şi ce'l din urmă. Minis-
Unite Romîne ; trul Nositru Secretaru de Stat la
La toţi de faţă şi viitord sănă- Departamentul Justiţiei, cu'ltelor şi
tate : instrucţiunii publioe, este însărci-
Asupra raportukii ministrului nat cu exeoutarea decretului de
nostiru, secretar de stat la depar- faţă.
tamentul Justiţiei, oulitelor şi in- Dat în Buicuresci, la 6 octombrie
stmeţiunii publice ; 1864.
Vedend opiniunea Consiliului ALECSANDRU IOAN
nostru de ministri; Ministru Secretaru de Statu
Am decretatu şi decretămai : la Departamentul Justiţiei,
Art. I. Aprobăimiu întocmai ală- Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
turatu Regulament pentru foirma- N. Creţulescu

8
www.cimec.ro
DIN REGULAMENTUL PENTRU CONSERVATORUL DE MUZICĂ
Şl DECLAMAŢIE

Cap. III. B. îndatoririle profesorilor


Art. 31. Lectiumle de declamare şi mimică, confidate unuia din artiştii
dramatici cei mai distinşi, vor trebui să fie făcute asupra opereilor romîne şi
străine ide valoare cunoscută.
Cap. V. A. Primirea elevilor
Art. 37. Nici un elevu nu va fi îinscrisu pentru o clasă de musică, pînă nu
va areta că scie a citi, a sorie romînesce şi că cunosce cele patru reguli din
aritmetică.
Pentru a fi înscris la clasa de declamatiune, se cere deocamdată patru clase
primari. Cu începere de la 1866, elevii clasei de declamatiune vor trebui să fie
trecut patru clase gimnaziale, şi de la 1870 nu vor fi primiţi la această clasă decît
gimnasiştii absdlvenţi.
Cap. V. Disciplina
Art. 53. Buna purtare se cere de la toţi elevii şi personalul şcolei, nemora-
litatea atrage espulsiunea.

DE LA MATEI M L L O „CETIRE"...

„Chemat aici de înaltul guvern al Măriei Sale Domnului ca să am onoarea


do a face parte din onoratul coi*p profesoral al Conservatorului de Musică şi
Declamatiune, pi-esintat la această catedră de declamatiune dramatică de către
domnul ministru de Culte, Justitie şi Instrucţie Publică, trebui să multumesc
domnului ministru, marelui bărbat de ştiintă şi de progres, că a pus înalta lui
încredere în mine, că a dat prin aceasta unui vechi artist dramatic ocazia norocită
pcntru mine ca să exprim prin un curs publie toate impressiile ce am simţit,
toate refilectiue ce am adunat, toate descoperirile ce am făcut, toate învătămintele
ce am dobîndit, toate luptele şi suferinţele morale ce am grupat, toate (cîşti-
gurilo ?) unei experienti de treizeci de ani, aproape, în cursul carierei mele de
artist dramatic. Vi le-oi expune, domnii mei, într-o modă metodică, desluşit,
logică, — ca să formeze cu ele un cui*s de declamatiune, astfel ca să puteţi înţelege
şi cunoaşte precît feblele meie mijloace mă vor permite a mă explica, oe este
declamaţiunea dramatică, care este obiectuil şi scopul ei, care sînt cvalităţile morale

9
www.cimec.ro
şi fizice neapărat trebuitoare pontru a forma un artist dramatie, care sînt defectele
şi neajunsurile care opresc pe un artist în calea lui, care sînt studiile care trebuie
să facă asupra lui însusi, ca să ajungă la adevărul şi la frumosul artei dramatice.
Va trebui, ca să luminăm calea noastră în o materie atît de delicată, atît de
complicată, să facem o oarecare escurţiune şi în istorie şi în literatură, dar mai
cu seamă în fiziologie şi în psihologie. Dar toate aceste studii ar fi vane şi sterpe
dacă nu am întemeia teoria noastră pe un şir de esserciţiuni practice, care să
puie fiecare învăţămînt întru demonstrarea lui, fiecare 'lecţie lîngă proba ei...
în zadar v-aş spune cum trebuie de exprimat cutare sau cutare pasiune
umană, dacă nu veţi încerca singuri a le traduce acele pasiuni piriin voce, fisio-
nomie şi gest. Numai atunci vă veţi convinge unde este naturalul şi frumosul,
unde este noMeţea şi adevărul.

Pagină din însemnările lui Matei Millo pcntru lecţiile susţinute la Conser-
vatoi
www.cimec.ro
De aceea, studiile noastre vor începe totdeauna cu o espunere teoretică şi
se vor încheia cu o eserciţiune ipractieă, adecă acum deodată cu lecturi în versuri
şi în prosă, care vor trebui neapărat să fie întrerupte de observări teoretice, de
esplicări amănunţite, fără de care n-am şti niciodată de ce declaimaţia inoastră
este bună sau rea, de ce esprimarea unui simţămînt este natural sau falsu.
Ar itrebui, domnii mei, să vă arăt .cnnpul ce credem că străbatem, metodul
cum aveaim să-il găsim pas cu pas şi să vă dau o idee esactă de natura şi de
mijloacele studiiQor noastre.
Cele dintîi cvaiităţi fundaimentale penttru a fi chemat de a deveni un artist
draanatic sînt:
1. Vocaţiunea sau amorul şd ipasiuinea neînvinsă ce simte un om pentru
cutare sau cutare artă.
2. Qrganul sau instrumentul indispensabil de oare sîntem dotaţi de muma
noastră comună, natura, cu care ne servim ca să esiprimăm, noi oamenii, diferitele
simţăciuni ce străbat suifletul şi inima noastră, şi al
3-lea, fizicuQ., adică mijloaoele esterioare aie corpullui, care ne ajută ca să
represintăm cutare sau cutare ipersonagiu, cutare sau eutare caracteriu.
Dar de le-am poseda cîte trele aceste condiţiuni, în cea mai deplină perfectie,
tot nu am avea nimică dacă talentul nu ar veni să le dea suflet şd viaţă...
.JDe aci iputeţi înţelege, domnilor, toată greutaitea care întânipină cei mai
comipetenti apreţuitori şi toată răspunderea ce apasă conştiinta lor cind e vorba
de a se ipronunţa între mai multi elevi, ce se presintă, aceasta este vocaţia artei
dramatice sau ce va avea mai tîrziu. Acesta nu-i simtom de a deveni un artist
dramatic de talent, dar acesta va f i un talent dramatic.
Cine poate cunoaşte sau ghici aceasta, nuniai Dumnezeu şi noi cu tiirupul,
după ce probale ne vor convinge. Tot ce putem apretui într-un chip relativ, tot
ce putem constaita într-un ceas, este fizicul şi organul. Aceste calităti sîntem
daitori deocarndată a le căuta, a le cere imjperios. Ele sînt indispensalbiile pentru
îrniplinirea misiunii unui artist dramatic. Ble sînt ipentru arta dramatică ce este
vocea pen'tru cîntec. Am zioe că tailentuil, că geniul, de mul'te ori au probat că le
pasă puţin de 'lipsa lor. Dar aceasta nu o poate dedlara cu un chip absolut nici
să o hotărască iprin axiomă. Că talentuil şd geniul niu au trebuinţă de un bun
organ nici de un fizic iplăcut, aceasta ar fi o eroare de neiertat. Am zis şi zic
însă că istoria artei dramatice fne arată că talentuil, că geniua prin forma şi far-
mecuil său adeseori, au făcut pe ipublic să ierte sau să uite la unii din marii
artişti care 1-au încîntat, defectele lor de organ sau de fizic. Dar cîte din aceste
sublime excepţii dramatice posedă un secol ? O t e din aceste mari talente şi geniuri
putem spera în secolul nostru ? De aceea, domnii mei, exceptia nefăcând niciodată
regula, ci din contra oonfirmînd-o, stăruim a crede cu cele mai mari şi cele mai
înjcercate autorităti dramatice, că fizicul si organul sînt calităti0.e cele mai indis-
pensabile 'pentru arta dramatică...
...Fără aceste două mari oalităţi, e cu neputintă de a deveni ,un artist dra-
matic în adevăratul înţeles al acestui cuvînt, un artist care să (poată dobîndi
simpatia şi admirarea publicului său, care să-I mişte, să-1 răpească, să4 domine.
Se înţelege, domnii mei, că fizicul şi organul nefiind, după cum v-am zis,
deoît calităti exterioare, ele nu pot avea valoare, or'cît de perfecte ar fi, decît
atuncea numai cînd ele vor fi, ca să mă esprim asa, învelisul acelor calitâti
morale care oompletează pe un artist, oînd ele vor fi animate de inteligentă şi
simţămînt, căci după cum cel mai dibaci artist ,pe flaut sau pe vioară ar deveni cel
mai trist essecutor dacă instrumentul lui ar fi falşu, stricatu şi schilodu, după
cum cele mai perfecte insti-umente de muzică ar fi nişte bucăti de lemn în
mîinile unui essecutor fără cunoştinţă şi meriite muzicale, asămenea şi fizicul şi
organuil ar fi calităti cu totul negative dacă simţămînrul şi inteligenţa nu ar veni
a 'le da viată şi căldură."
(Matci Millo. Din notcle primelor lui lecţii de artă dramatică, ţinute la Conservator.
In mnnuscris, b B.A.K.P K. 5095, filele 1^—32, cl. loan Massoff, ..Matei Millo şi
timpul său', Bucureşti, f.d.)

11
www.cimec.ro
PROFESORUL C. CARAGIALLI...
Şl ELEVII LUI

„Prie adresa cu nr. 162, din 11 octombrie 1868 fui numit profesor la
cursul de deciarnaţiune şi mimică de către Onor. Dir. Gen. a Theatrelor, noti-
ficîndu-mi-se că provizoriu acest curs va dura numai pe un semestru.
Am început să urmez acest curs încă de atunci cu tecstu creeat de mine,
avînd 21 elevi, dintre cari 3 cu foarte mari şi distinse dispoziţiuni iar ceilalţi
mediocrităţd utile cari prin teorie vor putea ajunge la un punt dorit şi trebuitor
spre formarea cadruiui theatral.
Această lună a lui Martiu este cea de pe urmă prin care se împlineşte
semestrul mie notificat. Viu dar cu tot respectul datorit de o parte a vă relata
ceile petrecute, iar de alta a face o întrebare : Dacă trebuie să mai urmez înadnte
sau trebuie să mă opresc cu lecţiunile aci, lasînd catedra astui classu, vacantă
ca şi în trecut, şi declamaţiunea şi mimica numai cuvinte scrise pe tabla loca-
lului, iar în reaiitate : o ficţiune, o iluz^ă. Sîntem ajunşi cu tecstul la al II-lea capitole,
la acsiune ar fi trist .pentru elevii care s-ar vedea privaţi de ucn studiu la
care s-au propus şi pentru ţară o deriziune, un ridicol.
Binevoiţi a primi etc.
C. Caragialli"
Klevii de Ia Conservator cer obţincrca accesului liber la spectacolele Tea-
trului Naţional. Printrc ei se află — pe lista anexată cererii — şi nu-
mcle lui I. L. Caragiale, elev la clasa de declamaţiune a lui Costache
Caragialli

www.cimec.ro
OMUL NOU — ŞTEFAN VELLESCU

„Consarvatarul era pe oalea Dorobanţilor, într-o casă mare cu dauă caturi,


unde mai tîrziu s-a mutat pensionul Otescu şi în urmă liceul Cantemir.
în catul de sus, unde-şi avea şi locuinla Eduard Wachmann, directorul Con-
servatorului, într-o sală măricică cu scenă, cu băncile şcolarilor aşezate la marginea
pereţilor iar în mijlocul săiii, cam în spre balcon, masa profesorului, de unda îşi
făcea cursul Ştefan Veilescu... Ştefan Velescu, deşi din vechea generaţie, era un
om nou.
Elevul lui Regnier, se 'onapoiase din Franţa aducînd cu el şi cunoştinţe
superioare asupra teatrului şi metode pedagogice, ca şcolarii lui să nu seanene
între ei şi norocul de-a da peste elemente, cari să formeze fallanga artiştidor mari,
ca Aristizza Romanescu, Dăneasca, Marietta Ionaşcu, Grigore Manolescu, Nottara,
Brezeanu, Tcmeanu, Liciu, ca să citez numai o parte din elevii lui de seamă.
Era decorativ Ştefan Velescu...
Cu glasul metalic, cu ochii expresivi, fmntea lată, cu gestul elegant, — cînd
se ridica bătrînul şi se urca pe mica scenă a clasei, să ne dea indicaţii de atitu-
dini sau de mişcări în clasic, ^<fiind că fără studiul clasicului, — ne spunea el, —
nu veţi deveni niciodată artisti», îl priviam toţi cu admiratie şi întreaga lui
efigie trăda arttistul de rassă..."
(I. Livcscu — „Treizeci de ani de teatru")

CONSERVATORUL Şl CULTURA STUDENTULUI


„Mă voi mărgini să iau în cercetare numai clasa de declamaţie de la
Conservator.
La clasa de declamaţic, aşa cum se fac cursurile astăzi, sînt trei profesori,
care nici unul nu face o treabă completă. Doi sînt numai de dicţie, şi cu toate
astea pregătesc în mod practic pe elevii de anul I şi al II-lea, pentru ca sâ
treacă în anul ail Ill-ilea la un alt profesor, care, în definitiv, nu face alt decît
să continuie identic şi tot în mod practic cursurile din anul I şi al Il-lea, curn
s-ar zice profesorii pentru anul I şi al II-lea slujesc curat şi simplu de ajutoare
profesorului titular.

13
www.cimec.ro
Eu cred că mai nirnerit ar fi dacă cu viitoarea reorganizare s-ar egala
studiile la cîtesitrele clasele, adică: un elev care a început cu un profesor să
urmeze cîteşitrei ami tot cu acela, cum e regula la Conservatorul din Paris, din
Viena şi aiurea, căci nu e cîştig pentru un elev care de-abia îrncepe să se dedea
cu un profesor, toomai cînd e în fierberea muncii, să îl întreruipi şi să-1 dai
pe mîna uinui alt profesor, la care o să stea nuimai un an şi care o să caute să
refacă tot ce a câştigat elevul cu primul lui profesor, deoarece în arta dramatică
nu există o regulă identică, afară de noţiunile elemenjtare, după care te poţi
conduce în predarea cursului, slujindu-se fieeare profesor de maniera lui parti-
culară şi de temperamenituil său propriu. Pe lîtngă acesta, profesorii de decla-
maţie să fie obligaţi să facă şi cursuri teoretice, de exernplu : să predea elevului
definiţia gestului, a expresiei fizionomice şi mimice, a atitudinii, a mersului, şi
aşa mai încolo, cu faza ce ia studiul practic al roilului ce interpretă elevul — în
sfîrşit, practica şi teoria s-o predea profesorul de declamaţie m tot ce priveşte
mişcarea sufletească, ca parte reprezentativă pe scenă.
E nevoie asemenea şi cer cu multă stăruinţă, să se instituie la Conservator
o catedră de gramatică şi de literatura limbii romîne, precum şi de limba franceză,
alta de istoria teatrului, de mitologie, de psychologie şi estetică, aplicată numai
la teatru ; mai e nevoie de un profesor de danţ şi de scrimă. Aste cursuri sînt
indispensabile tinerilor ce se pregătesc să intre în teatru ; numai cu intuiţaa nu
pot ajunge departe, nu pot lua la cercetare trăsăturile mari istorice, precum
şi tipurile, temperamentele şi caracterele atîtor indivizi ce au să reprezinte pe
scenă în piesele de diferite genuri. Artiştii dramatici meniţi să susţie şi să ridice
teatrul la înălţimea unei instituţiuni culturale, trebuiesc însuşi ei să fie culţi,
almintrelea nu pot depăşi limita mediocrităţii, şi niciodată nu se vor ridica,
avînd chiar geniul creator, mai sus de interpretarea de rînd a actorilor, ce pe
dibuite izbutesc în cîte uin rol".
'C. I. Nottara — „Insemnări despre necesitatea organizării Conservatorului ţi despre
arta actorului", cf. C. I. Nottara, „Amintiri", E.P.L., 1960)

ION MANOLESCU LUI NOTTARA

„Stimate şi iubite Maestre,

Mi s-a fâcut cinstea ca dintre mai mulţi alţi compeţitori


pentru catedra de la Conservator, să fiu ales eu. Socotesc aceasta
o sarcină, plăcută desigur, dar nespus de grea. Urmez celui mai
mare dintre artiştii pe care neamul nostru i-a cunoscut în cei
din urmă 40 de ani, după Grigore Manolescu, pentru că d-ta,
scumpe Maestre, pentru toatâ ţara eşti şi rămîi reprezentantul
cel mai de seamă al teatrului romînesc.
Pentru mine personal, în afară de asta, mai eşti şi rămîi
Profesoml drag de la care am învăţat abecedarul teatrului, grăirea
frumoasă a limbii noastre romîneşti, ceea ce nu ştiuseră să mă
înveţe în liceu dascălii mei de igramatică şi retorică.
îţi închipuieşti uşor, iubitul meu maestru, cu ce emoţie por-
nesc pe drumul cel nou. Am trebuinţă de o miruire a d-tale,
de o încurajare, de cuvîntul d-tale bun. Am trebuinţă nu numai
de încurajarea celui mai mare artist, dar şi de încurajarea Pro-
fesorului meu cu care în fiecare clipă mă mîndresc, deoarece tot
ceea ce însemn azi în teatru, poveţelor, sfaturilor şi învăţămin-
telor d-tale o datorez. As fi fericit, Maestre, ca în clipa în care
calc pragul clasei, eu, unul din ucenicii d-tale, să ştiu că-mi eşti
alături.
Dacă această dorinţă nu o socoteşti cutezanţă, te rog sâ-mi
spui dacă vineri 14 crt., la ora pe care o vei fixa d-ta, pot să
mă bizui pe deosebita cinste de-a fi şi d-ta la Conservator.
Primeşte, Maestre, expresiunea întregului meu respect şi
devotament.
Ion Manolescu"
(lon Manolescu — „Amintiri")

14
www.cimec.ro
Aristizza Romancscu C. I. Nottara

LECŢIILE „MEŞTERULUI"
„Vă mărturisesc că, acum, în clipa cînd mă hotărăsc să scriu cîteva cuvinte
despre maestrul Nottara, mă stăpîneşte un sentiment pe care nu 1-am simţit de
multe ori în viaţa mea : un ciudat fior pe care îl ai cînd te găseşti în faţa
unei opere de artă.
Ne-a fost tuturor un mare, inegalabil precursor; mi-a fost şi mie, ca
multora de altfel, profesor, îndrumător în tainele profesiunii actoriceşti, şi,
cunoscîndu-1 mai de aproape, nu inumaj din covîrşitoarele sale creaţii pe scenă,
este firesc ca admiraţia pentru actor să se îmbine strîns cu stima şi dragostea
pentru om, cu reeunoştinţa pe care noi, foştii săi elevi, mai bătrîni sau mai
tineri, i-o păstrăm şi i-o vom păstra pînă la sfîrşitu! zilelor noastre.
Nu se pot găsi cuvintele cele mai bune, cele mai sugestive care să exprime
această recunoştinţă şi nici acelea care să preamărească meritele marilor noştri
înaintaşi care şi-au imipus jertfe duse adeseori pînă la mucenicie, ca să clădeasca
cu simţirea lor, cu sullletul lor cinstit, cu avîntul lor eroic ideea de păstrare
şi de ridicare a teatrului romînesc, netezindu-ne nouă, urmaşilor, drumurile tot
mai lumiinoase pe care mergem astăzi. Să ne gîndim — dacă oercetăm trecutul
fie dhiar superficial — la ceea ce au avut nu numai de îindurat marii nostri
predecesori, în veacul de-abia încheiat de cînd a luat fiinţă Teatrul Naţional
din capitala ţării. Lipsuri de tot felul, umilinţe adeseori, stupide prejudecăţi
pe care sfârîmîndu-le treptat numai din vrerea lor de a birui, le-au biruit.
Credinţa ilor prin nimic tulburată în zile mai bune, lupta lor ne pare astăzi, cînd
pomenim pe maestrul Nottara, mai iuminoasă şi mai vrednică de preţuire decît
orioînd.
...Maestrul îşi urmăi^ea „cîrlanii", cum le spunea eJ începătorilor, în evoluţia
lor ; n-aş putea spune că atunci cînd aveau succes, îi copleşea cu laude, dar în
ochi îi citeai bucuria şi satisfacţia. Un ouvînt bun şi prietenos al său — unui
singur — pretuia pentru noi, începătorii, mai mult decît cele mai elogioase cranici
teatrale ; o strîngere de mînă a maestruhii era încurajare şi imbold pentru muncă
tot mai stăruitoare. Vrăjmas neîoduplecat al lipsei de ouJtură, al lipsei de punctua-
litate şi al abaterii de la disciplină, atît ca profesor cît şi ca actor, în cei trei

15
www.cimec.ro
ani de curs la Conservatar nu 1-am pomenit niciodată să întîrzie peste ora 8
dimineaţa, chiar atunci cînd seara, jucase vreunul din rolurile cele mai grele.
De asemenea la repetiţii era printre cei dintîi. La spectacol, credinciosul cabiner
Niţă îi pregătea totul din vreme ; ştia că maestrul, orice s-ar fi întîmplat, era
cu cel puţin o oră, o oră şi jumătate înainte în cabină, unde, înainte de sipectacol,
nu-i plăcea să-1 tulbure nimeni.
Depănind firul trecutului, vorbeam cu un coleg mai zilele trecute despre
maestrul Nottara. Ne aminteam cu cîtă distincţie ştia să-şi impună aufcoritatea
prin purtarea sa corectă, atît la teatru, cît şi în lume. în cei trei ani de frecven-
tare a cursului său, nu 1-am auzit niciodată rostind uin cuvînt vulgar sau aruncând
o ofensă vreunuia din elevii săi. Academic prin tot felul său de a vorbd şi de
a se purta, a ştiut să vieţuiască demn, chiar dacă deseori £1 năpădeau grijile
materiale sau necazuri de altă natură. De aceea era respectat de toţi. Decanul
teatrului romînesc ştia să fie şi a rămas mereu exemplu de demnitate faţă de
sine şi fată de toţi cei din jurul său.
Se întîlnesc pretutindeni, în orice ramură de activitate profesională, deose-
biri de sentimente, de vederi, care pot da (naştere da adversităţd chiar; cu atît
mai mult în teatru care este alcătuit din temperamente hipersensibile, cu reacţii
adesea violente, cu caipricii felurite. Prin toate acestea, maestrul Nottara trecea
indiferent şi rece, cel puţdn în aparenţă. Mîndria sa în sensul bun al cuvîntului,
aş spune mai degrabă constiinţa superiorităţii sale, demnitatea — mai ales demni-
tatea — nu şi-a părăsit-o niciodată pînă la sfîrşitul vieţii. Tocmai de aceea cred
că actorii, chiar cei mai de frunte ai timpului, îi spuneau maestre. A fost în
adevăr singurul maestru al vremii sale, de la care au avut foarte mult şi foarte
multe de învătat, chiar aceia care nu-i fuseseră elevi.
...Nu mă încumet să analizez talentul şi arta maestrului. Voi sublinia numai
că, într-o vreme cînd pe scenă se obişnuia tonul retoric, umflat şi artificial, el a
ştiut să se depărteze, cînd era necesar, de maniera şcolii iromantice, evoluînd nu
spre naturalism, ci spre realism, deşi în chip firesc prin vîrstă şi pregătire se
afla sub imfluenta vechii şcoli franceze. Influenţa aceasta a rămas, fireşte, dar
numai atît cît trebuia şi unde trebuia, mai ales în repertoriul clasic, în tragedie.
Cine ar putea să uite firescul interpretării sale, între alte multe roluri, mai ales
în Ion din Năpasta, de pildă sau virtuozitatea şi omenescul său m rolul lui Luca
Arbore din Viforul lui Delavrancea ? Cine nu a fost şi nu a rămas profund impre-
sionat de voievodala îaitruchipare a lui Ştefan cel Mare din Ayus de soare, extra-
ordinară creatie, în care domnitorul ne apărea desprins parcă din negura vremu-
rilor, din paginile cronicdlor...".
(Ion Manolescu — „Amintiri")
www.cimec.ro
f J nouă toarnnă ne-a adus şi o nouă serie de studenţi... Unii au plecat încă
^ ^ din vară — absolvenţi —, spre a se întîlni cu publicul, alţii, încă sfioşi,
urcă scările Institutului de artă teatrală, străjuite de portrete celebre de inaintaşi...
Eliade Rădulescu, Aristia, Costache Caragiale, Millo, Pascali, Vellescu, Nottara,
Lucia Sturdza Bulandra, lon Manolescu, Victor Ion Popa, Maria Filotti...
Amintiri ? Nu numai atît. îndemn la fapte şi acţiuni.
Noua generaţie se bueură de o şcoală pentru care au visat, au luptat şi ades
au suferit înaintasii...
Acuim 45 de ani urcam şi eu treptele, la fel de emoţionat, într-o clădire
veche din tîrgul Iaşului.
Fiusesem pînă atunci „artist amator", adică colindasem priin sate, într-o
căruţă hîrbuită, sub privegherea unui entuziast învăţător de ţară — Ion Anton.
La Iaşi am intrat la clasa lui State Dragomir, o figură interesantă a mişcării
artistice ieşene. Actor şi subtil intelectual, a avut marele merit de a ne călăuzi
gustul spre un repertoriu de calitate. Şi trebuie să amintesc de strădania continuă
a profesorului de a insufla studentilor săi pasiunea pentru cultură şi studiu.
Parcă-1 aud :
„Pentru nimic în lume nu aş renunta la bucuria imensă de a putea spune
pe scenă cuvîntul bun şi înălţător, de a propaga morala şi cultura, de a introduce
pa scena Teatrului Naţional — şi pe cît mai multe scene din ţară — cît mai
multe piese din cea mai bună literatură, de a contribui cu entuziasmul, cu mintea
şi sufletul meu la cel mai indicat mijloc de civilizare şi de înnobilare a senti-
mentelor".
Colegi de „clas" : G. Calboreanu, Sorana Ţopa, N. Şubă. Alături de ei jucam
rolul lui Postum din Fintîna Blanduziei, Ion din Pe malul girlei de Olănescu-
Ascanio. Am absolvit primul an cu „Nunta Zamfirei" de Coşbuc.
După examen, m-a chemat cineva. Un om puternic, masiv ca un urias, cu
ochi albastri, imenşi :
— Antoniu, fă o ipetiţie. Te angajez la Naţional !
— Mulţumesc, domnule director Sadoveanu.
Printre tinerii angajaţi de „conu Mihai" ne aflam : Gică Popovici, Aurel
Ghiţescu şi alţii...
Din ipăcate, profesorul State Dragomir a murit încă tînăr, în vara anului 1920.
I-a urmat la catedră poetul Mihai Codi^eanu. Catedra pe care o conducea
se numea : „dicţie, citire expresivă, critică şi psihologie teatrală".
Poetul, evident, insista cu precădere asupra dicţiei şi rostirii scenice a ver-
surilor. El ne spunea adesea că, în artă, rolul prafesorului este... „negativ". El
trebuie să arate elevului ceea ce nu trebuie să facă şi să-1 lase să caute, pentru că
în artă trebuie să cauţi, pentru ca să te poti găsi. Indemna elevii să se ferească
de succes ieftin, de trivialitate. La cursurile sale teoretice ridica adeseori probleme
ca : „armonicele şi parazitii în teatru" (plecînd de la ideea sunetelor lăuntrice
armonice din acustică), ^punctele de viabilitate în teatru" (elementele vii ale con-
venţiei teatrale)...

- — Teatrul nr. 11 27
www.cimec.ro
Ca şi de la State Dragomir, mi-au rămas în minte, şi de la el, cuvinte
memorabile :
„Arta o dă numai sentimanitul trecut prin raţiune. Lirismul pur este insu-
ficient. Trebuie ca raţiunea să intervină, să supună sentimentul, şi atunci abia
va fi artă..."
Umbrele profesorilor parcă ne privesc şi astăzi, şi îndemnul lor ne stăruie
în inimi.
Ne-^au crescut acei profesori care vedeau seena ca pe o tribună de „îndrep-
tare a relelor", de biruire a „năravurilor sociaile"...
Infnintasam frigul, foamea, ne încăizeam la incandescenţa unui vers şi visam
la ospăţul lui Ragueneau din Cyraiw.
Repetam toţi de-a valma, într-o săliţă veşnic friguroasă. Bibliotecă ? Putea
să încapă toată în tasca unui grefier. Burse ? Cîţiva bani ps seară, în figuraţie.
Angajameote ? Doi-trei în fiecare an. Restul ?... Mai umpleau încă două-trei „căruţe
cu paiate", care băteau drumurile de ţară...
Au trecut ani, multi ani...
In 1940 am început activitatea de profesor la Conservatorul particular „Astra".
Opt ani. Şi, din 1948, iată^mă... tînăr asistent al maestrului Storin, apoi lector...
• **
1964. Toamna. Sînt profesor al anului I. Bobocii. Candidaţii la glorie urcă
treptele...
Ce să le spunem mai întîi ?
Să vizităm Institutul de sus pînă jos : clasele, laboratoarele, utilajul modern,
biblioteca cu 40.000 de volume ; sălile de lectură şi documentare, sălile de proiecţie,
depozitele de costume şi recuzită teatrală.
In climatul şcolii de artă, elevul trebuie să devină o personalitate camplexă
şi multilaterală.
El va fi deci un adevărat actor, regizor, operator sau teoretician de teatru
sau fiilm după ce va fi urmat una din secţiile respective.
Continuînd traditiile mari ale artei scenice realiste şi orienitat în spiritul
ştiinţei, esteticii marxiste, învătămîntul artei exprimă azi o unitate trainică între
teoria artei şi practica artistică. Punctuîl de plecare îl constituie convingerea că
sistemul pedagogic trebuie să urmărească pregătirea studenţilor la toate discipli-
nele din ;planul de învătămint, că talentul nu ipoate înflori decît printr-o asimilare
armonioasă a cunoştintelor practice, care pun în valoare forţa adevăruhii vietii
şi a omului nou. In acelaşi timp, formarea viitorului teoretician de teatru are în
vedere dezvoltarea sa complexă ca om de cultură şi artă.
Iată obiectivele îintregului. nostru corp didactic, ale profesorilloir, coniferentia-
rilor, lectorilor, asistentilor, din diverse generaţii.
Se cunosc oonditiile de viată ale studenţilor, calitatea căminelor, cantinelor,
faptul că ipeste 60 la sută din ei sînt bursieri, iar unii chiar 'bursieri republicani,
tot ceea ce a fost realizat de partid şi guvern pentru concentrarea tuturor preocu-
părilor studentilor spre învăţătură şi pregătire profesională.
Iată împrejurăxile cu adevărat festive ale sărbătoririi şcolii noastre.
Bucuria clipei de faţă se împleteşte cu reveria aminitirilor.
Ne simţim asemenea componenţilor .unei ştafete : ne trecem o făclie aprinsă
acum o sută de ani, a cărei lumină, departe de a scădea, sporeşte în aerul puternio
al vietii noastre noi...
In această toamnă însorită, în ciuda celor o sută de ani, în Institutul nostru
bate un vînt de primăvară.
Cu respectuos omagiu fată de iluştrii înaintaşi, ou ochii limpezi spre viitor,
închinăm din inimi un : Gaudeamus !
Costache Antoniu
artitt al poporului
rtctorul Institutului de artă teatrali
si cinematografică ,,I. L. Caraaiale"
www.cimec.ro
OASPETI
STRÂINI
DESPRE
INSTITUT
„Aveţi condiţii tehnice de lucru pe care noi nu ni le-am imaginat niciodată.
Pentru amicul meu Orazzio Costa, profesor de regie la Academia de artă dramatică
din Roma, şi pentru mine, un asemenea institut, cu bibliotecă, fonotecă, multe săli,
magnetofoane în fiecare sală — un institut care pune pe studenţi la adăpost de
orice griji materiale —, ni se pare un vis. Apoi, organizarea şcolii, programa ana-
litică, sînt, toate, la un nivel remarcabil."
Buggiero Jacobbi
regizor, director al şcolii de artă dramatitd
de la Piccolo Teatro. Italia

„Biblioteca I.A.T.C. «I. L. Caragiale» este una dintre cele mai bune pe care
le-am văzut vreodată — şi pot spune câ am văzut multe biblioteci de teatru. Vii
mârturisesc că am fost mai mult decît surprins, găsind aici opere ale unor autori
francezi sau englezi pe care le cunoşteam numai din auzite. Te poţi informa la
fel de bine despre problemele de teatru din Franţa sau Italia, Germania sau
Uniunea Sovietică, Cehoslovacia sau Polonia."
Bene Hainaux
rcdactor-sej al revistei ,,Le thidtre dans le tnond*" — Belaia

„Exerciţiile prezentate de grupurile studenţeşti ne-au demonstrat câ ele au


depus o muncă plină de rîvnă în ceea ce priveşte tehnica, pe care au ajuns s-o
stâpînească foarte bine. Dintre toate manifestările prezentate cu acest prilej, cele
mai profunde impresii mi le-au produs spectacolul Institutului de artă teatrală şi
cinematografică -"I. L. Caragiale» din Bucureşti, cu Hamlet, şi spectacolul directo-
rului şcolii «Mima Theâtre» din Paris — Jacques Lecoq."
I. 0. Toporhov
artist al poporului al L .R.S.S.

„lmi place sâ constat că în Romînia, ca şi în alte ţări europene pe care le-am


cunoscut, domneşte această dorinţă de a învăţa, acest ritm tineresc, optimist, care
trebuie să caracterizeze secolul nostru. Din cele văzute, mi-am dat seama că
talentul, spiritul creator al studenţilor romîni sînt foarte bine canalizate."
Jack Thomas BrooTcing
profesor la Universitatea din Kansat, S.U.A

„Făcînd o comparaţie pe plan mondial, şcoala dv. de teatru este, desigur,


una dintre cele mai bine organizate. Cînd spun aceasta nu mă gîndesc numai la
condiţiile materiale, deşi nu există multe şcoli în lume care sâ dispună de ase-
menea localuri ca şcoala dv., ci mă refer la faptul că ea este bine structurată din
punct de vedere pedagogic. Am remarcat armonia şi contactul prietenesc dintre
studenţi, lucru care are un rol important în dezvoltarea lor profesională. Şcoala
dv. de teatru a trezit invidia multor delegaţi, care, întorcîndu-se acasă, vor spune :
«Ce bine ar fi dacâ am avea o şcoală ca prietenii noştri din Bucureşti»."
Jean Darcante
secretar oeneral al I.T.I.
www.cimec.ro
Constantin Dinulcscu în rolul titular

Teatrul Naţional ,,V. Alecsandri" din laşi


BĂLCESCU de Camil Petrescu www.cimec.ro
BORKI,
DRAMATURGifl REVOLUTIEI
Sl
POEZIA ÎNTEftTRU

Este, pesemne, în firea marilor artişti şi a marilor curente inovatoare


s» trezească spaima celor obtuzi prin violenţa cu care înlătură reprezentările
depaşite, cu o totală nepăsare pentru ceea ce însemnase pînă atunci „bunâ
cuviinţă" şi simţ al măsurii. în mica florăreasă a Iui Shaw, oare avea noruşinarea
de a respinge mîna Pygmalion-ului ei, aristocraţia puritană engleză a văzut chipul
diavolului, nu mai puţin decît îl vedeau puritanii evului mediu în nudurile provo-
catoare ale Renaşterii. Ar fi să înţelegem luorurile simplist dacă am erede că
asemenea îndrăzneli, în momentul apariţiei lor, jigneau numai simţul moral al
oamenilor cu vederi retrograde. Ele contraziceau, în acelaşi timp, concepţia stabi-
lită despre frumos. Rezistenţa în faţa noului în artă n-a fost niciodată de naturâ
strict ideologică, ea s-a datorat şi unei foarte sincere sclerozări a gustului estetic.
Fiecare descoperire artistică fundamentală a determinat nu numai o pătrundere
intr-un nou teritoriu al realităţii, dar şi o mutaţie a înseşi noţiunii de frumos.
Be aceea, protestele bătăioase care se rezumă la încălcarea ostentativă a prescrip-
ţiilor de pudoare consacrate n-au, îndeobşte, consecinţe prea adînci. Textele menite
doar să-1 epateze pe burghez prin cuvinte de ruşine rămîn în fond nişte copilării.
chiar de ar fi geniale. Estetica burgheză incepe a fi cu adevărat lovită atunci
cînd, într-un sector al realităţii pe care ea 1-a denigrat sau care îi este inacce-
sibil, sînt dezvăluite zoine de autentică poezie şi frumuseţe.
Teatrul burghez a început să scapete din clipa în care el a deschis o pră-
pastie între poezie şi realitate. în teatrul european din a doua jumătate a seco-
lului trecut şi de la începutul secolului nostru devenise un loc comun că exis-
tenţii e trivială. Unii autori o descriau naturalist, bicisnic, soios, în vreme ce
alţii. nu mai puţin convin&i că viaţa e o murdărie, se căzneau să stropească această
murdărie cu un parfum pe care îl credeau plăcut şi mîngîietor. Pitorescul maha-
lalelor, prostituţia, beţivii zdrenţăaroşi şi orfanii flămînzi — într-un cuvînt, pro-
miscuitatea mizeriei — căpătaseră o largă circulaţie pe scenă şi în literatură,
cu mult înainte ca Gorki să scrie Azilul de noapte. Nu i se poate contesta melo-
dramei ,^sociale" meritul de a fi adus pentru întîia oară în luminile rampei ase-
menea aspecte deplorabile ale vieţii. Dar dacă noul pe care-1 aducea melodrama
pe la jumătatca secolului XIX a secătuit atît de repede, e pentru că ea nu vedea
la omul sărac decît panfcalonii rupţi în spate şi încerca să-i peticească cu iluzii.
Realitatea nu putea fi decît dezgustătoare. „Frumos" era ca, în chipul cel mai
neverosimil, orfanii bătuţi şi goniţi de peste tot să fie adoptaţi de un binefăcător
bogat, „frumos" era ca biata femeie necăjită să-şi dea sfîrşitul înălţîndu-şi
sufletul prin credinţa în răsplata de apoi. Acum apărea însă o dramaturgie revo-
Iuţionară a proletariatului, o dramaturgie care afirma cu tărie că triviale sînt
toate aceste minciuni dulcege, pe cînd realitatea este profund poetică, şi trebuic
prezentată într-o formă poetică.

21
www.cimec.ro
Egor Bulîciov pe scena
Teatrului Naţional
,,I. L. Caragiale" :
George Calboreanu
(Egor) şi Dina Cocea
(Glafira)

A treia, patetica, pe scena Teatrului Naţional „ I . L. Caragiale"

1t„ 1I" 1I ■ *t

www.cimec.ro
Maxim Gorki presimţea necesitatea lichidării unei anume concepţii sim-
pliste şi anacronice despre realism atunci cînd îi scria lui Cehov, chiar în pragul
noului seool, la începutul lui ianuarie 1900: „Ştii oe faci dumneata ? Dobori
realismul. Şi îl vei dobori în ourînd — mocrtal, pentru multă vreme. S-a terminat
cu aeeastă faună — incontestabil! ( . . . ) Da, asta este — dumneata dai gata
realismul. Aoeasta mă bucură extraordinar de mult. I-o fi deajuns! Ducă-se
dracului!
într-adevăr, a sosit timpul cînd eroismul devine o necesitate : toţi vor ceva
care să stimuleze, ceva viu, ştii, oeva care să nu semene ou viaţa, ci să fie mai
mare, mai bun, mai frumos decît ea. Trebuie, neapărat, oa literatura de azi să
înoeapă a înfrumuseţa puţin viaţa şi cum va începe, însăşi viaţa se va înfrumu-
seţa, adică oamenii vor înoepe să trăiască mai intens, mai din plin. Acum, însă,
uite-te oe ochi urîţi au ei : plicticoşi, tulburi, îngheţaţi".
La numai cîteva luni după oe a scris aoeste cuvinte, Gorki a început să
se gîndească la Azilul de noapte — o piesă nemiloasă, care e departe de a înfru-
museţa viaţa. Aici nu este însă nici o contradictie. Formarea realismului poetic
spre care tindea Gorki mergea mînă în mînă cu oombaterea naturalismului, ca
şi a falsei poetizări a realitătii. în prezentarea dură, cinstită, bărbătească a adevă-
rului, dramaturgul gâsea mai multe temeiuri pentru glorifioarea demnitătii umane
decît în bălăceala unor vorbe mieroase, fără continut. Originaiitatea deosebită a
Azilului de noapte oonstă în faptul că, opunîndu-se pitorescului de suprafată al
dramoletelor siropoase despre „demimonde" şi „orfeline", Gorki descrie lumea
dezmoştenitilor soartei, ou un realism neorutător, arată cît se poate de limpede
că de aici, de la „fund", nu există salvare în limitele societăţii întemeiate pe
exploatarea omului de către om. Tăişul piesei este îndreptat, în primul rînd,
împotriva „consolatorilor de profesie", a celor care-şi făceau o meserie din a
„mîngîia" durerile şi suf erintele cu predici deşarte şi sperante amăgitoare; iar
dacă Luca este un tip absolut specific pravoslavnioei Rusii, el îşi avea destui
termeni de comparatie în întreaga Europă. Ca şi contemporanul său Bernard
Shaw, Gorki respingea cu dezgust compătimirea laorimogenă, care constituia mie-
zul întregii literaturi şi dramaturgii mic-burgheze închinate celor oropsiti. „Trebuie
să ai respect faţă de om ! — spune Satin în faimosul său monolog. Nu trebuie să-1
compătimeşti... să-1 înjoseşti cu mila ta... trebuie să-1 respecti!" Aceste ouvinte
— oam impropriu puse în gura lui Satin, după oum mărturisea însuşi aut mil —
sînt rostite, de fapt, de pe pozitiile clasei revolutionare, care respinge ou demnitate
filantropia celor avuţi şi se bizuie întru totul pe propriile sale puteri, pentru a-şi
cuceri libertatea şi fericirea.
In potopul de vorbe grandilocvente ale micilor burghezi, în melancolia lor
leşinată, în văicărelile intelectualilor slabi de înger, Gorki nu vedea pic de frumu-
seţe. El a atacat cu vehemenţă confortul laş, teama de viaţă a acelora pe care
i-a numit „vilegiaturisti în propria lor tară", încercarea lor de a-şi întoarce privirile
de la realitatea care li se părea — şi era într-adevăr — monstruoasă şi de a se
ascunde într-un coltişor liniştit. In piesa Vilegiaturiştii, Riumin protestează împo-
triva celor ce voiau să spunâ adevărul „brutal, rece", să smulgă „de pe fcrunchiul
\ ieţii haina frumoasă a poeziei, care-i aooperă formele grosolane, adesea hidoase" ;
el apără „dreptul omului de a dori să fie înşelat". Dar autorul piesei vedea în
aceasta falimentul şi înjosirea omului. Dreptul de a spune adevărul, puterea dc
a-1 privi în faţă, iată ce cerea Gorki. Iar în această realitate „hidoasă" a descoperi
posibilitatea omului de a se ridioa la propria sa valoare, de a da un sens existentei,
făcînd-o să devină — oum spunea Maria Lvovna în aceeaşi piesă — „indispensa-
bilă societătii". Dramaturgul ştia prea bine cît de aspră poate apărea o asemenea
conoeptie unor fiinte obişnuite doar să se tînguie. „Cînd aud oum definesc unii
oameni sensnl vietii — spune Riumin — mi se pare că cineva brutal şi put-srnic
mă prinde într-o strinsoare crînoenă şi mă striveşte..." Pentru nervii firavi ai aces-
tor „vilegiaturişti", ceea oe aveau să evoce piese ca Uraganul sau Tragedia optimistă,
grelele dureri ale faoerii, pline de jertfe sîngeroase, prin care îşi croia drum o
lume nouă. ar fi fost de nesuportat.
Teatrul revolutiei s-a născut oa un teatru care venea să spulbere imaginile
idilioe, adormitoare şi, în esenta lor, descurajante, să spună un adevăr deseori crud,
dar din care se desprinde o sublimă credintă în om.
Piesele inspirate din revolutie ale lui Vişnevski, Pogodin, Treniov, Bill-Biloter-
kovski, Lavreniev etc. înfăţişează rareori noile realităti ca pe un bun cîştigat; ele
surprind cel mai adesea episoade ale unei lupte care nu s-a încheiat şi care e

23
www.cimec.ro
Copiii soarelui, în spcctacolul Teatrului ,,Lu- Azilul de noapte, în montarea Teatrului
cia Sturdza Bulandra": Gina Petrini (Elena), „Lucia Sturdza Bulandra"
Victor Rebengiuc (Vaghin), Liviu Ciulei
(Protasov)

departe de a fi ajuns la victoria linală. la momentul în care eroii se vor bucura


de roadele luptei lor. Sentimentul poetic pe care îl transmit aceste piese este
însă acela al descătuşării energiei umane, sentimentul că omul poate orice, că
depinde, în sfîrşit, de el însuşi. Se infirmă astfel ideea că omul e rău prin esenţa
lui, se dovedeşte măreţia naturii umane. Vassa Jeleznova era convinsă că „oamenii
sint mai răi ca fiarele" şi deci — oricît de mare ar fi ceea ce ea considera fana-
tismul unor comunişti ca Raşel — rapacitatea şi exploatarea reciprocă vor exista
cit lumea.
Bulîciov a cunoscut. o viaţă întreagă, un singur adevăr: „treaba mea e să
cîştig parale, iar a mujicilor — să facă bucate şi să cumpere mărfuri". Dar în
faţa judecăţii fără apel a morţii care se apropie, legile conform cărora a fcrăit
se arată fără valoare. „Pămîntean pînă în măduva oaselor", Egor respinge umilinţa
şî smerenia ipocrită pe care i le predică popa Pavlin, se simte „picat între oameni
străini", printre care şi-a irosit anii. Luciditatea şi instinctul provenit dintr-o
puternică vitalitate îi spun lui Egor Bulîciov că piere fără a lăsa nimic în urmă.
Cu el moare, simbolic, o lume, căreia trîmbiţaşul Gavrilo, în faimoasa scenă din
finalul actului II, îi sună sfîrşitul. E, în acelaşi timp. sfîrşitul iluziilor şi autoilu-
ziilcr, al consolărilor şi autoconsolărilor. Incepe epoca unui adevăr mai înalt, epoca
omului pentru care viaţa are un rost.

www.cimec.ro
Andrei Băleanu
intilmi
wtistiM
cmtim
I mi amintesc totdeauna cu emoţie de turneul Teatrului Naţional din Rucureşti
* în U.R.S.S. Imediat după sosdrea la Moscova, am dorit să ne întâlnim cu
spectacole şi spectatori. Teatrele erau scăldate într-o lumină feerică, iradiind
lumina faţadelor lor orbitoare şi, totodată, lumina uinei mari arte scenice, animate
de freneticul entuziasm al publicului moscovit. Deşi eram pentru prima dată în
aceste săli, ne Siimţeam familiari (cunoşteam doar atît de multe despre aceste
teatre) în celebra sală a M.H.A.T.-uiui, la Unchiwl Vania, şi la Trei Surori, în
„casa" lui Stanislavski. Uitînd că sîntem actori, aplaudarn ca spectatori o pieiadâ
de mari artişti, maeştri ai scenei, dăruindu-se publicului cu o intensitate egalâ
la fiecare spectaool. Printre aceştia, traijnice prietenii : Cerkasov, Livanov, Zavadski.
şi ei totodată prieteni şi admiratori ai teatrului romînesc. Şi mare ne-a fost
satisfacţia cînd publicul moscoarit ne-a dăniit din plin satisfacţia muncii noasti^e
îmiplinite.
Zavadski nota în „Pravda" :
„Prezenţa Teatrului Naţional *<I. L. Caragiale»- la Moscova, deşi de scurtă
durată, a dat prilejul oamenilor de teatiti şi spectatorilor să cunoască variatele lui
posibilităţi, artiştii lui muiltilaterali, înzestrati cu bogate resurse interpretative. Şi
cunoaşterea acestui teatru s-a dovedit, fără îmdoială, folositoare atît pentxu noi cit
şi pentru oaspeţii noştri. Intîlnirile ne-au legat şi mai mult, consolidlnd prietenia
noastră. Salutînd Teatrul Naţional «I. L. Caragiale», salutăm talentatul popor romîn".
Asemenea întîlniri au fost numeroase.

25
www.cimec.ro
De-a lungul amilor, publicul ramînesc a cunoscut şi a aplaudat creaţiUe
M.H.A.T.-oilui, cele ale teatrelor Malîi, Mossoviet, „Vahtangov", „Maiakovski",
„A. S. Puşkin" şi „A. M. Gorki" din Lendngrad, creaţii legate de nucme d e m a r i
actori şi regdzord. Paralel, t e a t r e romineştd a u dus cu strălucire ecoul arted scenice
romînesti în patria lui Lenin, fie că e vorba de Teatrul Naţional diin Iaşi, de
cel dim Bucureşti, d e Teatrul d e Comedie sau de „Ţăndărică".
Contaotele, saMmburile de experienţă, corespandenţa p u r t a t ă — ca secretar
a l A.T.M. — cu străLuciţi artisti dramatici şi lirici sovietici a u fost d e folos muncii
noastre.
î n această privdnţă, A.T.M.-ul a adus o entuziastă contriibuţie, orgamizînd la
rîndul său întîlniri cu artiştid sovietici, conferinţe de presă, recitaluri date de
artiştii sovietici p e n t r u artiştii romîni.
Legăturile noastre cu V . T . O H U I , organizatia profesională a artdstilor sovietici,
sînt bogate, trainice.
Materialele documentare legate d e montarea unei piese la Moscova sau
Bucureşti sînt promipt puse la ddspozitde d e c ă t r e V.T.O. sau A.T.M.
La înifiintarea teatrelor populare din t^ra noastră, de pdldă, a m a v u t la
dispozitie interesante materiale privind organizarea, s t r u c t u r a teatrelor populare
d e ipe teritoriul Undunii Sovietice.
La sărbătorirea lui Standsilavski, a m primdt u n materdal scenografic, docu-
m e n t a r , deosebit de interesant şi c a r e a fost folosit de c ă t r e teatrele romîneşti.
O expoziţie fotografdcă bilaterală a dlustrat relaţiile dimtre teatrele sovdetice şi cele
romîneşti. Publicul sovdetdc a admdrat imagind ddn spectacolele realizate cu piese
sovietice în ţ a r a noastră, iar publicul romînesc a putut a d m i r a măiestria cu oare
•oaimenii d e teatru sovieticd a u dat viată unor piese din dramaturgda romînească.
Ne-am îmbogăţdt experdenţa cîştigată, convinşi că opera lui Stamislavski —
îndemnuriile, sfaturile, metoda sa de creaţie scenică — r ă m î n e un izvor vesnic vdu
pentru actor. Aceste îndemnuri sînt alăturd d e nod atunci cînd, la pregătirea unui
rol, vrem să cunoaştem sufletul eroulud, să p ă t r u n d e m vdaţa, să redăm personajele
î n chip variat, complex, cu o garnă nesfîrşită d e sentimente omeneşti, cu o m a r e
bogăţde de idei, care trebuie transpuse scenic in chip realdst.
Mardd actori sovdeticd ne-au d a t exemplul u n o r mdnunaţd artdşti-cetăţeni,
constructori — cu uneltele scenei — ai socialismului şi comunisimului.
Dimcolo de săădle de teatru, ne-am întilLnit cu cei c a r e purtaseră pe scenă
part.os.ull îmflăcărat al irevoluţded în Tragedia optimistă, sau zîimbetul dncdsiv al
lud Raikin.
Fără costum şi fard, apropierile s-au făcut ddrect, firesc. Ne-am găsit u n
limbaj artistic comun, aceleaşi frămîntări creatoare, năzuinte artistice ce ne preo-
cupaiu în egală m a s u r ă pe noi şi pe e i : o aceeaşi sete de cunoaştere, bucurda muncii
împărtăşite, şi aceeaşd calitate civică : artişti^cetăteni. Aceste schdmburi necontendte
de experiente s t a u sub îndemnul lui Lenin : „învăţati, învăţati, învătati !"
Artiştii din \ara, noastră răspund ou entuziasm acested chemări şi, prin
m u n c a lor creatoare, duc d e p a r t e în l u m e glorda vechdd a r t e teatrale romîneşti.
Marea Revoluţde Socdalistă ddn Octombrie a fost sernnalul eliberărid omulud
d e povara întunerdculud, făcîndu-1 părtaş la bucurda de a trăd Idber.
Această ibucurde e lurninată de înţelepciunea partddului, călăuzitorul sd învă-
ţătorul nostru, care ne duce sigur spre culmdjle arted teatrale mchinate fericdrii
omulud, păcdd.
Niki Atanasiu
artist al poporului
prim-eecretar al A.T.M.
www.cimec.ro
gellu naum
insula
C O AA E D I E ÎN
D O V Ă A C T E
ILUSTRAŢIA BENEDICT 6ÂNESCU

i
J
www.cimec.ro
Cum lesne va observa cititorul, scriind Insula n-am ambiţionat
să dramatizez şi nici măcar să parodiez celebra lucrare a lui
De Foe.
Intuind greutăţile marilor tehnici folosite in mod obişnuit de
autorii dramatici, am ales formula unui scenariu cît mai elasiic,
în care accentuarea, după necesitate, fie a dialogului, fie a miş-
cării — sau, respectiv, diminuarea lor —, să parmită eventuala
transpunere a textului atît pe scena unui teatru de păpuşi, într-un
spectacol destinat adulţilor, cit şi pe scena unui teatru de dramă.
Insula nu-şi propune deci o replică la Aventurile lui Robin-
son, ci demitizarea esenţei personajului, care, independent de
cadrul biografic, rămîne în actualitate, pentru că mai bintuie cu
destulă perseverenţă — după cîte mi se pare — în domeniul etic,
acolo unde urmele nocive ale trecutului îşi mai găsesc loc printre
relaţiile noastre noi.
Insula vrea să aducă în faţa spectatorilor eroul-limită legat
de sentimentul singurătăţii, al izolării, îmbibat de substanţa indi-
vidualismului feroce, şi care, chiar în condiţii de demiurg, este
incapabil să germineze relaţii detaşate de lumea care l-a zămislit.
Dacă am păstrat unele date exterioare de îa De Foe, fişa so-
cială a eroului menţine strict caracterizarea dată de Fr. Engels
în scrisoarea sa către Kautsky, din 20 seytembrie 1884 : „...Şi el
are mai tîrziu un Vineri (Friday) al său şi a fo&t un mguţător
naufragiat, care, dacă nu mă înşel, făcuse cîndva şi comerţ de
sclavi. Deci, un burghez autentic".

Gellu Naum

Robinson Crusoe Doi beduini, cînd călare, cînd pe jos,


dar totdeauna înarmaţi pînă în dinţi
Vineri
Un beduin copil
Bâtrînul Selkirke misionar Trei copii albaştri
Adelaide Selkirke soţia lui Cîţiva turişti
Randolph Selkirke fiul lor Cîţiva piraţi
Mary Selkirke fiica lor Trei poliţişti indigeni
Pierre Surcouf de profesiune pirat O pisicuţă albă
Papagalul Coco
Sirena soţie nelegitimă
Două foci cîmtăreţe
Căpetenia beduinilor mai apoi ghid
Papagali cîntăreţi
Beduinul-mut Un leu
Mabolo regele insulei O zebră
Majordomul regelui Mabolo Trei pisoi albaştri

28
www.cimec.ro
A C T U L I
i

F u r t u n ă p e mare. Corabia nauiragiază în dreptul unei


insule pusitii. Tot echipajul piere. Sînt singurul supravie-
ţuitor. Salvarea cîtorva lucruri folositoare, printre care
a r m e , muniţii, o umbrelă, un hamac, o scară şi un ceas.
Gînduri a s u p r a situaţiei male. Inalţ un imn Providentei.
Muzică — un motiv robinsonian — care se va auzi la începutul t u t u r o r scenelor, iar
uneori, în timpul desfăşurării acţiunii, va anunţa sosirea grupului robinsonian.
Pe muzică se adaugă vuietul furtunii, apoi vocea lui Robinson :

ROBINSON : Eu, sărmanul Robinson neşte, tîrînd după el celălalt capăt al


Crusoe, naufragiat în timpul unei hamacului, spre un copac depărtat. Ha-
furtuni îngrozitoare în preajma unei macul se deşiră. în locul lui a rămas
coaste care se zărea în apropiere, o frînghie de rufe. Robinson îşi scoate
a m fost aruneat pe ţ ă r m u l acestei din buzunar ceasul, il stoarcc de apă
insule blestemate şi pustii, pe care şi îl pune la uscat pe fringhie. Din
a m numit-o Insula Deznădejdii, căci clipa aceasta, ceasul cu bătăi de me-
tovarăşii mei s^au înecat, iar eu în- tronom va bate continuu, riimînd di-
sumi nu a m fost departe de moarte... versele acţiuni. Va înceta doar la mo-
nologuri sau la cuplete. Vneori, sune-
Pe vocea lui Robinson, vuietul fur- tul lui va deveni exlrem de puternic.
tunii se amplifică. La ridicarea corti- Robinson desprinde de pe frînghia
nei, furtuna e la apogeu. în prim-plan, scoasă din apă o scară dublâ Se urcă
o insulă năpâdită de vegetaţie tropicală, pe scară, îşi pune puşca la îndemînă,
exuberantă, undeva, la gura Orenocu- cercetează orizontul, apoi spune:
lui. Pe mare, la orizont, nava se luptă
cu valurile, apoi se scufundă. Voci de ROBINSON : A m temeiul de a presu-
matrozi strigînd ajutor. Vuietul fur- pune că Providen' v a vrea să-mi ter-
tunii descreşte şi se îmbinâ cu zgomo- min zilele înir-un tra± deznădăjduit,
tele junglei. Pe ţărm apare Robinson, pe această insulă pustie. Lacrimile
trăgînd după el o frînghie de care sînt îmi aurg şiroade cînd m ă gîndesc la
prinse obiectele pomenite mai sus, plus soarta rnea. Adesea mă întreb de ce
alte cîteva. Un capăt al frînghiei ră- Providenţa îşi duce la pierzanie pro-
mîne în mare. Robinson e înarmat pînă priile sale făpturi, hărăz'ndu-le aceas-
în dinţi. Trasul frînghiei va dura mul- tă stare de mizerie şi lăsîndu-le fără
tişor, pe măsură ce Robinson se va ajutor şi fărâ nădejde, astfel încît
depărta de ţărm. Tot timpul cît lu- să le vină greu a-i multumi pentru
crează, Robinson continuă un monolog soarta ce le-a dat.
într-o limbă nedesluşită. Pe crengile (Pauză de gîndire, marcată de metro-
copacilor se aşază trei papagali. Din nom. Răbufnirile valurilor punctează
apâ, în larg, scot capul două foci. propoziţiunile monologului robinsonian:
Şi aici şi în scenele următoare, pînă marea pune virgule, puncte etc. so-
la plecarea spre Ţarcul Caprelor, după nore, vădit aceleaşi. Robinson îşi con-
Robinson se ţine în permanenţă o pi- tinuă monologul.)
sicuţă albă, scăpatâ şi ea din nau-
fragiu. De cîte ori mă gîndesc astfel, simt
o m u s t r a r e de cuget. Şi îmi zic :
Robinson pare ostenit. Monologind în foarte bine, este adevărat că te gă-
limba lui nedesluşită, desprinde um- seşti la m a r e ananghie. Dar aminteş-
brela de pe funie. Pisica se adăpos- te-ţi. (Metronomul marchează din
teşte de arşiţă sub umbrelă. Din cînd greşeală punct, în loc de virgulă;
în cînd, ea mai vine lîngâ Robinson. Robinson reia.) Dar aminteşte-ţi, te
Robinson desprinde de pe frînghie rog (Robinson suspectează virgula,
un ochean şi cercetează împrejurimile. care vine cu oarecare întîrziere),
Pe jos găseşte o pălărie, o şapcă şi u n d e se află ceilalti oameni de pe
două ghete desperecheate. Le şterge şi corabie ? De ce ai fost tu cel pri-
le aşază frumos. Apoi desprinde de pe vilegiat ?
frînghie hamacul. îi leagă un capăt
de un copac izolat. Ai crede că irrea (Pauză pentru gîndire, marcată de
să se culce (se întinde, cască etc). Por- metronom. Robinson reia.)

29
www.cimec.ro
E greu d e răspuns acestor îintrebări mală canonul, ale cârui versuri urmâ-
interioare. Dar a m putinţa de a re- toare sînt:)
zista o viaţă întireagă, fără a duce Ce este, în esenţă,
lipsă. Să mulţumim, deci, Providen-
ţei ! Această Providenţă ?
(Pe canon intră acum şi vocile de
(Robinson înalţă mîinile, a rugă. Me- copii ale iezilor. Dupâ ce iezii cîntă
tronomul, care bate normal, grăbeşte solo ultimele douâ versuri, Robinson
ritmul, sunînd ca o baghetă de dirijor îşi ia puşca şi-i împuşcă dintr-un foc,
lovită de pupitru. Pe un canon intră apoi rîde, pe cînd canonul continuă cu
vocile, toate bărbăteşti, ale celor trei frenezie. Toate vocile sînt scoase din
papagali şi ale celor două foci. în canon prin împuşcare. Cu un ultim
timpul canonului, pe stîncă apar doi efort, la momentul muzical indicat, cei
iezi, care vor intra, la timpul potrivit, doi iezi îşi saltă capetele şi încheie
cu voci de copii.) canonul cu întrebarea-duet:)
Ce este, în esenţă,
IMNUL CÂTRE PROVIDENŢA Această Providenţă ?
(Intrâ vocile papagalilor, apoi ale Metronomul îşi reia bâtaia, mai scă-
focilor.) zut, marcînd, alternativ cu răbufnirile
valurilor şi cu zgomotele junglei, miş-
Cu sfînta inocenţă cările lui Robinson. Acesta adună cei
In ochi şi pe figură, trei papagali ucişi şi-i aliniază lîngă
Te cîntă, Providenţă, celelalte obiecte. Apoi se caţără pe un
Intreaga mea făptură... copac şi se culcă. De sub umbrelâ iese
(Intră vocea lui Robinson, solo-so- pisicuţa albă care cercetează puţin îm-
pranâ lirică de coloratură, făcînd voca- prejurimile, apoi se îndreaptă şi easpre
lize. Aplauze. Robinson mulţumeşte. copacul la ale cărui poale se culcâ.
Metronomul marchează din nou bagheta Metronomul îi marchează, cînd leneş,
dirijorului. Robinson reia cu voce nor- cînd precipitat, mişcările.

II

Sînt despărţit şi uitat de lumea întreagă, fiind menit


suferintei. Nu a m nici u n suflet cu care să pot vorbi şi
care să m ă mîngîie... Incep constructia unei loouinţe. Strîng
p r i m a recoiltă. încerc să-mi fac o barcă. Mulg caprele. îmi
cînt singurătatea. Gunosc o sirenă şi m ă îndrăgostesc de
ea. Povestea piratului. Sînt menit suferintei, căci iubita mea
e căsătorită nelegitim.
Acelaşi decor, doar frînghia fostă ha- în unele intervale, acoperă tot, saca-
mac a dispărut. Ceasul e pus altundeva, dat şi ameţitor.
la loc vizibil. Se văd începuturile muncii Pisicuţa albă se ţine tot timpul după
lui Robinson: coliba neterminată, o Robinson; doar cînd ritmul muncii de-
mică parcelă de orz nesecerat, tocila vine frenetic, renunţă şi se retrage
instalată pentru lucru, întăriturile for- undeva, la umbră.
tăreţei, coşuriîe pentru provizii. Pieile Robinson lucrează ceva la colibă.
de animale, coşurile cu pepeni şi stru- Ceasul tace o clipă: e pauză. Robin-
guri şi celelalte obiecte sînt aranjate son seceră orzul cu sabia. Ceasul tace
meticulos, ca la piaţă, cu preţuri fixate. o clipă — pentru pauză. Robinson trece
Pe un copac se aflâ prins inventarul la tocilă, apoi mulge caprele, lucrează
lui Robinson; pe altul, planul de lucru la barcă etc. Trece, deci, de la o muncă
(terminat coliba, secerat orzul, muls la alta, destul de rapid, reluînd şi pâră-
caprele, ascuţit cuţitele, gimnastică in- sind lucrul început, metodic, după in-
dividuală, cules fructele etc). dicaţiile ritmice ale metronomului care
Răsărit de soare. Muzica — laitmo- nu încetează să bată decît în scurtele
tivul robinsonian — un timp, apoi des- pauze. Atunci, oftatul de oboseală al
creşte, ca să facă loc zgomotelor jun- lui Robinson e marcat de răbufnelile
glei, râbufnelilor rare ale mării (marea mării.
e acum liniştită) şi diverselor sunete Cu timpul, metronomul se dereglează.
produse de munca lui Robinson. Metro- Ritmul şi sunetul lui devin înnebuni-
nomul bate şi el, la început încet, apoi, toare. Robinson trece de la o operaţie

30
www.cimec.ro
la alta, încurcînd uneltele (ascute pe- Sînt o fiintă tristă, la fel de singură
peni, bate cuie în orz, seceră coliba ca şi tine...
etc.). Cîteodată, ritmul devine extrem ROBINSON : Mă numesc Robinson.
de lent, apoi extrem de rapid. A m naufragiat pe imsula aceasta p u s -
Epuizat, Robinson se opreste. Metro- tie. A m recuperat alimente, unelte,
nomul tace. Marea oftează. Metrono- arme... A m semănat, a m strîns r e -
mul bate regulat. Robinson face gim- oolta, a m înceţput să-mi clădesc o
nastică suedeză, după care pune cîteva colibă, vînez, pescuiesc... Lîngă mine,
preţuri la fructe şi, istovit, începe să pe insulă, te aşteaptă o viaţă surî-
cînte : zătoare, deschisă...
Ce singur sînt pe lume SIRENA : Imposibil, Roby... Tu nu-mi
Uitat şi solitar cunoşti trecutul... P ă r u l meu creşte,
La ţ ă r m u l fără n u m e d e multă vreme, încet şi singur... A m
Trăiesc un vis a m a r . u n treeut pătat. E r a m abia o copilă
Ce singur sînt pe lume !... cînd m-a răpit de la locuinţa părin-
tilor mei piratui Pierre Surcouf. De
Robinson se opreşte şi ascidtă. După la el a m învătat limba pe care o
o secundă de linişte desăvîrşită se aude vorbeam mai adineauri. Ce-i drept,
un fîlfîit de aripi, imens, care umple 1-am iubit... Dair dragostea nu putea
sala. Se face umbră, ca la trecerea d u r a o veşmicie. P i e r r e avea un ca-
unui stol uriaş. Robinson scoate un racter murdar... Mă umilea...
pistol şi trage în sus. Apoi aşteaptă ROBINSON : Şi tu ?
calm, cu o mînă în şold, cu privirile SiRENA : A m decăzut, prin porturi,
în pămînt, asteaptă să vadă ce a îm- prin taverne... A m un trecut pătat...
puşcat. Gestul acesta, de aşteptare cal- ROBINSON : Treeutul e mort...
mă, îl va repeta ori de cîte ori va SIRENA : Dar Pierre poate că mai t r ă -
împuşca stolul invizibil. De sus, ţiuind, ieste... Azi-dimineaţă, pe cînd îl im-
cade o pasăre, apoi încă una şi încă ploram să-şi schimbe caracterul, pe
una. Robinson le culege, le pune la deasupra noastră a trecut un stol
rînd cu celelalte obiecte şi le fixează de păsări uriaşe... Poate că Provi-
preţuri. Apoi îşi reia cîntecul care, denta a vrut să-mi schimbe soarta.
undeva, e întrerupt de glasul Sirenei, Şi u n a din păsări, u n vultur, 1-a
apărută între timp pe scenă. înhătat îin gheare pe Pierre şi 1-a
SIRENA : HaHo !... luat cu ea... De atunci mă socotesc
ROBINSON : Ce văd ? Superbă a r ă - văduvă... Cu sentiimentul acesta a m
tare ! îndrăznit să mă apropii de tine...
(Metronomul începe să bată precipi- (Se agaţă de o lianâ şi continuă
tat, cu un sunet special, sec. Robinson dialogul, balansîndu-se în aer.) Căci
porneşte spre Sirenă, mişcîndu-se cu te privesc de multă vreme, prin
încetinitorul. Bătaia metronomului se ochean... Te iubeam, dar m ă te-
stinge.) meam... Şi acum mă tem... T a b ă r a
piratilor e la cîtiva paşi de aici...
SIRENA : Bu-pu-nă-<pu zi-pi-ua-<pa. I a r Pierre e în stare de orice... A r e
ROBINSON : Nu t e înţeleg... u n caracter urît...
SIRENA : Pănpă-ca-pa-tâ-pî ! ROBINSON : O, lîngă mine nu trebuie
(Sirena dă să plece, dezamăgită. Ro- să ai teamă. (Trage un foc la întîm-
binson scoate un răget de fiară rânită, plare şi ucide un ied, ivit între
apoi:) timp.) Eu reprezint o forţă... O fortă
anonimă, e drept, d a r invimcibilă...
ROBINSON : Rămîi ! (Se agaţă şi el de o liană şi con-
S I R E N A : Nunpu po-po-tî-pî. (Aratâ tinuâ dialogul în balans.) Priveşte-mi
prin gesturi că lumina îi strică te- eul... Sînt î n a r m a t pînă în dimţi...
nul.) Rămîi cu mine...
R O B I N S O N : Aha ! Lumina... (Strînge SIRBNA : Cu neputintă, Roby...
lumina, ghem, şi o agaţă de un ROBINSON : A m plantaţii bogate, de
copac. Apoi priveşte fascinat Sirena, trestie de zahăr şi de cacao... Am
care, şi ea, e tulburată.) struguri, şi pepeni, şi capre... Şi-am
ROBINSON : Rămîi cu mine ! Mă ucide să-ti fac o u m b r e l ă de frumze, şi-un
spaima aceasta metafizică, nebumia colier de flori, şi-o rochie de blană...
singurătăţii şi a izolării !... O, dar tu A m să dresez, p e n t r u tine, un papa-
nu înţelegi ce spun ! gal multicolor, şi-am să-1 învăţ să-ţi
SIRENA : Ba întedeg. Vorbesc limba spună versuri... I a r în sezonui ploi-
pinaţilor numai din cînd în cînd... lor, în peştera noastră, a m să-ţi vor-

32
www.cimec.ro
besc despre dragoste, ore şi ore... ROBINSON : M-am născut în anul
Şi-am să-ţi citesc romane triste şi-o 1632. Tatăl meu, născut la Bremen,
să ne plîngem amîndoi singurătatea... s-a căsătorit mai apoi la Edinburg,
SIRENA : O, Roby !... Ai să mă înveţi u n d e a ajuns, datorită negotului şi
manierele ? Ştii, educaţia mea lasă căsătoriei, în stăpînirea unei frumoase
mult de dorit... proprietăti... Mă numesc de fapt Ro-
ROBINSON : A m să te învăţ ce vrei... binson Kreutznaer, n u m e care, dato-
Botanica şi geometria, şi contabili- rită obişnuitei prefaeeri în limba en-
tatea... Şi seara, pe ţărm, o să pri- gleză a cuvintelor străine, a devenit
vim cum se îneacă soarele în mare... Crusoe. A m avuit doi frati mai mari.
Şi o să ascultăm foşnetul cedrilor... Cel dintîi, locotenent de infaniterie, a
Şi-am să-ţi ascult părul sunînd, ca fost ucis în Flandre, s u b comanda
o coamă de leu... Şi-am să-ţi fac o faimosului colonel Lockhart, în bă-
barcă... Şi-am să-ţi dau pesmeţi... tălia d e dîngă Dunkerque... Al doiiea...
SIRENA : Roby ! Mi-e frică !... (Se dă PIERRE : Ajunge, sir... (Către Sirenă.)
jos de pe liană şi continuă dialogul, Şi dumneata, ce cauţi aici ?
fugind de colo-colo, în sensul balan- SIRENA : Mă plimbam...
sului.) PIERRE : Vorbim noi, la tabără... (Că-
ROBINSON : De ce ? (Se dâ şi el jos, tre Robinson.) Mi-ati salvat viaţa,
continuînd acelasi joc de balans.) sir. Aţi împuşcat vulturul care mă
SIRENA : Nu auzi ? (Fîlfîitul stolului răpise...
invizibil se aude iar, din ce în ce ROBINSON : Lăsaţi, sir...
mai puternic, pînă cînd umple sala, PIERRE : Nu las, sir... Viaţă pentru
în aşa fel încît Sirena e nevoită să viată... Altminteri, erati de muit u n
strige.) E stolul ! Sînt vulturii care cadavru... Doamna e sotia mea...
I-au răpit pe Pierre !... Şi n-as vrea SIRENA : Să nu-1 crezi, Roby. Minte
să rămîn iar văduvă... Tocmai cu neruşinare... Nu sîmtem căsătoriţi
acum !... legitim... Şi a m să fiu, curînd, vă-
(Cuvintele îi sînt acoperite de vîjîitul duvă... Şi a m să vin la tine...
stolului. Acum Robinson şi Sirena se PIERRE : Doamnă !... Iertati-mă, sir,
balansează pe loc, ca nişte limbi de dar e timpul să ne retragem. Viaţă
pendule, apoi se opresc. Robinson rîde pentru viaţă. După dumneata,
şi, calm, fără să se uite, trage cîteva doamnă...
focuri de pistol în aer. Vîjîitul înce- (Sirena porneşte înainte, abătută. Ro-
tează brusc. Robinson aşteaptă cu mîna binson şi Pierre se salută cu plecăciuni
în şold, cu privirile în pămînt. Sirena politicoase, apoi piratul pleacă şi el.
se balanseazâ speriată, încă un timp, înainte de a dispărea, Sirena strigă
apoi rămîne nemişcată, ca şi Robinson. tragic :)
Primul şuierat: cade, lin, un scaun;
al doilea şuierat: cade o roată de bici- SIRENA : Să nu mă uiti, Roby !...
cletă; al treilea şuierat: cade Pierre, Glasul i se pierde în depărtare. Ro-
în costum de pirat, cu un picior de binson rămîne c clipă pe gînduri, des-
lemn şi cu o cîrpă neagră peste ochiul cumpănit. Apoi îşi duce pistolul la
stîng.) tîmplă, hotârit să-şi curme zilele. Me-
SIRENA : P i e r r e ! tronomul bate ca un dirijor. Robinson,
PIERRE (se ridică) : Da, doamnă... Mă readus la realitate, oftează, ridică din
credeaţi mort ? Ha, ha !... Dumnea- umeri şi se reîntoarce la lucru, în timp
voastră cine sînteţi, sir ? ce metronomul îşi reia ritmul normal.

III

Coliba e gata. Reuşita în olărie şi în alte lucrări folo-


sitoare. Cerneala şi pesmetii se termină. Sînt trezit din
somn de o voce tainică şi găsesc u r m e de paşi. Se dă o
bătălie navală. Imi regăsesc iubita şi observ trecerea unui
balon. Mă înarmez mai tare. îl salvez pe Vineri şi îl fac
sclavul meu.
Insula e înfăţişată în aşa fel încît ţarc pentru capre, bine îngrijit, cîteva
se vede, mai ales în fundal, locuinţa brazde cu flori şi legume, grămezi de
lui Robinson. (Coliba e gata, există un fructe şi obiecte etc.) Spre avanscenă

32
www.cimec.ro
e tabăra piraţilor (un foc la care fierbe Robinson s-a culcat. Sirena strigă:
un cazan, pe pirostrii; un pirat care „Roby !" Robinson se ridică şi porneşte
se ocupâ de foc; Pierre care se odih- să cerceteze insula. Dispare undeva, ca
neşte într-un jilţ, cu lăzi de giuvaere să reapară în prim-plan. Acum cîntă :
la picioare; cîteva ţesături scumpe, în-
tinse pe jos şi pe pomi; Sirena, pri- Ce singur sînt pe l u m e
zonieră, legată de un copac, mai în Uitat şi solitair
prim-plan; un pirat de veghe, sus, pe etc...
stîncă.) în fund, marea, mai mult sau acompaniat de vocalizele Sirenei şi de
mai puţin liniştită. zgomotele bătăliei navale. Cînd îşi cîntă
singurătatea, pe scenă se aflâ şi be-
N. B. Acest decor, în care marea este duinii, şi piratul de veghe, şi Randolph,
prezentâ şi în faţa insulei, iar insula şi Vineri, şi Sirena. Lîngă el e tot
apare văzută mai de la distanţă, va timpul pisicuţa albă, care nu-l pără-
reapărea şi în scena finală din actul II. seşte nici o clipă. (A fost lîngă el şi
pînă acum, la instrucţie, la muls ca-
Din coliba lui, iese Robinson. El face prele, la stropit brazdele etc).
instrucţie individuală, comandîndu-şi Deci, intrări şi ieşiri alternative şi
singur şi executînd : drepţi, la dreapta, cu ignorări reciproce din partea celor-
la stînga etc. în acelaşi timp, cîntă un lalţi, pe fondul bătăliei navale, tot
cîntec de jale, fără cuvinte. Vineri timpul scenei. Căutînd urme, Robinson
trece în goană, ascunzîndu-se din cînd a ajuns lîngă Sirenă.
în cînd de nişte urmâritori invizibili
şi nedînd nici o atenţie celor de pe S I R E N A : Roby, nu vezi cît sufăr ?
scenă. Vineri e un tînăr albastru, cos- Te-am iubit...
tumat ca indigen. Apare Randolph ROBINSON : Şi eu ? ! Nu sufăr ? M-a
Selkirke, un domn distins, care în trezit din somn o voce tainică... E
această scenă va ţine mereu în mînă cumplit să trăieşti departe de oa-
un pahar cu citronadă. De departe, meni, în izodarea asta ucigătoare...
Randolph îl va întreba pe Pierre : „Nu SIRENA : Da, Roby, e cumplit...
doriţi un pahar cu citronadă, sir 1 lef- RANDOLPH : Nu doriţi o citronadă ?
tin. O liră." Apoi îşi va continua dru- Ieftin. O liră...
mul şi se va arunca în mare. ROBINSON : Văd şi nu văd... Fruntea
Robinson a terminat instrucţia şi ta dispare... Şi vor veni, pînă la
mulge caprele. Vineri trece din nou. u r m ă , brumeie... Iar frunzeie vor avea
Robinson a terminat mulsul caprelor sumet d e sticdă...
şi stropeşte brazdele. Pe scenă trec în SIRENA : Uneori a m cîntat frumos,
galop cîţiva beduini câlâri, apoi Ran- alteori a m tăcut. Sufeream...
dolph revine şi oferă din nou citro- ROBINSON : Şi eu sufăr...
nadă. în genere, deci, acţiunile acestea SIRENA : Pierre e u n om rău. Sînt
simultane şi precise se vor petrece ca zile cînd îl cred antropofag. Are un
şi cum fiecare grup şi, în cadrul fie- caracter urît. Şi eu mă topesc aici,
cărui grup, fiecare individ, ignoră com- pe stînci, ca o ninsoare...
plet ceea ce nu e în directă legătură ROBINSON : Iartă-mă, dar trebuie
cu el. Piraţii nu-şi vâd decît de tre- să-mi continuu programul zilnic. As-
burile lor, Vineri nu se ascunde decît tăzi e vineri... Vineri. D a : vineri.
de urmâritorii lui invizibili, beduinii Am zărit u r m e de paşi pe plajă. Sînt
nu-i văd şi nu sînt văzuţi de ceilalţi. înspăimîntat. Trebuie să cercetez îm-
Robinson are sentimentul singurătăţii prejurimile...
totale pe insula pustie etc. în sensul SIRENA : Adio, Roby ! Cînd Providenţa
acesta, al ignorării reciproce, se întîm- va pune capăt captivităţii mele, voi
plă ca Vineri, de pildă, să se cioc- fi a ta...
nească de Randolph Selkirke ca de ROBINSON : Mă găseşti în colibă, la
un copac etc. Robinson a terminat stro- orice oră din zi sau din noapte. Iar
pitul. Piratul de veghe strigă: „Navă dacă plouă, sînt neapărat în peşteră...
în larg!" Pierre şi piratul de la foc (între timp, bătălia navală s-a ter-
se ridică şi pornesc grăbiţi. Curînd, minat cu victoria piraţilor. Cînd Ro-
nava piraţilor va ataca nava străină. binson se depărtează cu un pas, doi, de
Luptă în larg. Bubuiturile, zăngănitul Sirenă, Pierre şi celălalt pirat se reîn-
armelor, strigătele continuă pînă la cu- torc aducînd o ladă veche, ghintuită,
fundarea navei străine, în timp ce pe plină cu giuvaere. Piratul se culcă.
insulă fiecare îşi vede netulburat de Pierre intră în cazanul cu apd cloco-
treburile lui (Vineri, Randolph Selkirke, tită şi pune capacul deasupra. Reapare
beduinii trec de cîteva ori alternativ). în goană Vineri, care se îndreaptă spre

3 — Teatml nr. 11 33
www.cimec.ro
Robinson şi face gestul de supunere acesta îl admiră, uluit. Pierre scoate
descris de De Foe : în genunchi, pune capul din cazan şi strigă :)
capul pe pămînt. Robinson îi pune P I E R R E : Hei, nu se a u d e ? Um pro-
talpa piciorului pe cap şi scoate un sop să mă şterg.
strigăt victorios. [Gestul acesta se va (Piratul de lîngă foc se trezeşte şi dă
repeta, identic, de cîte ori există indi- fuga să-i ducă lui Pierre prosopul.
caţia : Vineri jace gestul de supunere.]) Pierre iese pe jumătate din cazan şi
VINERI : Salvează-mă, stăpîne ! începe să se şteargâ. [E, fireşte, îm-
brăcat.] Piratul de veghe strigă : „Navă,
(Apar beduinii călări. Robinson trage în larg !" Piratul de lîngă foc porneşte
un foc în aer şi ia cunoscuta poziţie, în goană spre ţărm. Pierre reintră în
calmă, de aşteptare. Beduinii fug. Sus, cazan şi pune capacul deasupra. Reîn-
se aude fîlfîitul stolului, un vîjîit lent, cepe o nouă bătălie navală. Totul ex-
apoi apare balonul în nacela căruia trem de rapid.)
se află Randolph Selkirke, cu paharul
în mînă.) SIRENA (arătînd spre Vineri) : Roby,
cime e tînărul acela superb ?
RANDOLPH : Uitati-vă u n d e trageţi, ROBINSON : E sclavul meu. L-am sal-
sir. Era să-mi spargeţi paharul. vat.
(Balonul iese din scenă. Sirena îşi Pe fondul bătăliei navale, pe cînte-
reîncepe cîntecul fără cuvinte. Robin- cul de jale al Sirenei, pe gestul de su-
son îi arată lui Vineri pistolul, pe care punere al lui Vineri, cortina.

IV

Educarea lui Vineri. Un dialog cu el. Foloasele papa-


galilor. P e cînd eu dorm, în peşteră se petrec lucruri ciu-
date. Sîint trezit din somn şi mă lupt cu ispita.
Peştera lui Robinson, la lumina tor- ROBINSON : Atunci, să luăm u n cu-
ţelor. Robinson şade pe un scaun. în vînt...
faţa lui, Vineri. Jos, doarme pisicuţa VINERI : Să-1 luăm...
albă. Muzică robinsoniană. Apoi: ROBINSON : Adică să-1 iei tu, fiindcă
t u eşti sclav...
ROBINSON : Aşadar, tu, Vimeri, scla- VINERI : îl iau, stăpîne. De u n d e să-1
vul meu, nu ştii să vorbeşti. iau ?
VINERI : Nu ştiu, stăpîne. ROBINSON : Ţi-1 dau eu. Uite, ia cu-
ROBINSON : Nici un cuvînt ? vîntul apa.
VINERI : Nici un cuvînt. VINERI : L-am luat. Unde să-1 pun ?
ROBINSON : Atunci, a m să te învăţ ROBINSON : Nicăieri. Păstrează-1.
eu. Azi un cuvînt, mîine altul... Vrei VINERI : îl păstrez.
să te învăţ să vorbeşti ? ROBINSON : Foarte bine. Faci progrese
VINERI : Vreau, stăpîne. Cum să nu frumoase. Tu ştii ce-i a p a ?
vreau ? A m să-ţi fiu veşnic recunos- VINERI : Nu ştiu.
cător.
ROBINSON : Să înveti. Trebuie să în-
(Vineri se aruncă la picioarele lui veţi. Apa se bea. Există şi apă care
Robinson şi sărută ţărîna, apoi face n u se bea, dar a c u m e vorba despre
cunoscutul gest de supunere.) a p a care se bea.
ROBINSON : Atunci, hai să te învăţ. VINERI : Foarte clar...
VINERI : învată-mă, stăpîne. ROBINSON : Văd că întelegi uşor. Faci
ROBINSON : Primul cuvînt... Să luăm progrese.
numai un cuvînt. Unul singur. Oa să VINERI : Multumesc, stăpîne. (Face
nu te oboseşti prea mult. gestul de supunere.)
VINERI : Unul singur, stăpîne. N-are ROBINSON : Deci, nu apă, pur şi sim-
nici un rost să m ă obosesc. plu, ci apă simplă, apă care se bea,
ROBINSON : Sigur... Eşti sclavul meu. asta trebuie să înveti astăzi.
Trebuie să mumceşti pentru mine... VINERI : A m să învăţ, stăpîne... A-pă...
Nu te superi, nu ? Aipă...
VINERI : Vai, cum să mă supăr ? Se ROBINSON : E bine. Văd că ştii, dar
poate, stăpîne ? trebuie să mai înveţi. A-pă.
(Vineri repetă gestul de supunere.) VINERI : Anpă...

34
www.cimec.ro
ROBINSON : Să te ajut... (Către papa- RANDOLPH : Ba am, sir.
gal.) Coeo, spune : A-pă... S E L K I R K E : Ai ?
COCO : A-pă, a-pă, a-pă... RANDOLPH : Am.
ROBINSON : Aşa. Acum învaţă cu SELKIRKE : D o a m n e ! Ce vîrstă ai ?
Coco. E ora de somn. (Adoarme.) RANDOLPH : 89 de ani, sir.
VINERI : A-pă, a-pă... Spune tu, Coco. S E L K I R K E : 89 de ani ? Fiul meu !
E ora de somn. (Se culcă şi el.) Copilul meu i u b i t ! Eu sînt Selkirke
(Tot timpul scenei, mai rar sau mai din Edinburg !
repede, mai tare sau mai încet, Coco RANDOLPH : Tată !
va repeta : a-pă, a-pă... în peşteră intră SELKIRKE : De 86 d e ani te caut.
Randolph Selkirke, acum fârâ pdharul De cînd te-^ai rătăcit, la bîlci, în ziua
de citronadă, dar cu o mască neagră aceea blestemată. Ce-ai făcut de-a-
pe faţă.) tunci ?
RANDOLPH : La început, a m îmbră-
RANDOLPH : Doriţi o citronadă ?...
COCO : A-pă, a-pă... tişat nobila carieră a armelor. A m
iuptat în Flandre. Apoi, cu vremea,
(Pe cînd Coco repetă rar şi din ce a m devenit tată de familie...
în ce mai plictisit cuvîntul apă, Ran- SELKIRKE : Ai famiiie ? Du-mă ime-
dolph se apropie de o firidă, învîrteşte
butoane, lucrează febril. în peretele fi- diat la scumpa mea noră, la dragii
ridei se deschide uşa unei case de bani. mei nepoţi !
Randolph scoate din casă cîteva coliere RANDOLPH : Cu neputinţă, tată ! Au
de perle şi alte giuvaere, apoi rîde sar- pierit toti, îmtr-un naufragiu, acum
donic : ha ! ha ! 18 ani. De-atunci trăiesc singur...
(Plînge.) Nu mai a m famiiie!...
în uşa peşterii se iveşte bătrînul mi- S E L K I R K E : Ba ai, ba ai !... Bătrîna
sionar Selkirke.) ta mamă, Adelaide Selkirke, te caută
SELKIRKE : Sus mîinile, sir ! prin lume. De 86 de ani te caută...
RANDOLPH : Mă predau, sir. (Strigă.) Adelaide !
SELKIRKE : Sînteţi prins asupra fap-
tului. F u r t de bijuterii. (Intră Adelaide Selkirke, bătrînă, us-
RANDOLPH : Recufnosc, sir. catâ, cu pipa în dinţi.)
SELKIRKE : Văd că recunoaşteţi uşor. RANDOLPH : M a m ă ! Sînt Randolph !
Cum ati ajuns în situatia aceasta, ADELAIDE : Randolph ! Fiul meu !
nedemnă de u n gentleman ? Te-ai făcut mare...
RANDOLPH : E o poveste tristă, sir... RANDOLPH : Da, mamă...
Eram unicul pasager al corăbiei nau- ADELAIDE : încolo, nu te-^ai schimbat
fragiate. Toti au pierit, în afară de mai deloc...
Crusoe şi de mine. Şi el se crede SELKIRKE : Randolph, e aici şi suri-
singur, ca să-şi poată însuşi singur oara ta Mary... (Strigă.) Mary !... (In-
banii şi bijuteriile salvate de pe tră Sirena.) Nu te-am strigat pe d u m -
bord. Spuneti şi dumneavoastră dacă meata.
e drept!... SIRENA : Rău ai făcut.
SELKIRKE : Asta o să hotărască jus- SELKIRKE (strigă) : Mary ! (Către Si-
titia... renă.) N-ai văzut-o pe fiica mea,
RANDOLPH : Sînteti politist, sir ? Mary ?
SELKIRKE : Nu. Sînt misionar. Dar în SIRENA : Cum a r a t ă ?
orele libere ajut poliţia. SELKIRKE : O copilă distinsă şi sen-
RANDOLPH : Foarte bine, sir. Aveti timentală... A fost căsătorită... Are
două ocupaţii gemene, daeă mă pot 63 de ani, dar se t i n e minunat... E
e x p r i m a aşa... L-am u r m ă r i t pe Cru- leită frătiorul ei... Mary !
soe, m^am deghizat în vînzător de ADELAIDE : Mary !
citronadă, a m observat totul şi a m S I R E N A : N-o mai strigati degeaba.
pîndit momentul oportun. A fugit acum cinei m i n u t e cu sotul
SELKIRKE : Ce-ave£i de gînd să faceti meu nelegitim. în sfîrşit, sînt vă-
cu banii ? duvă !
RANDOLPH : Să clădesc un spital şi RANDOLPH : în cazul aoesta, fizicul
două aziluri, sir, la Edinburg, în ora- meu nu vă spune nimic ?
şul meu natal. SIRENA : Lăsaţi-mi timp... Să mă gîn-
SELKIRKE : Sufilet nobil ! Sînteţi din desc... Să meditez...
Edinburg ? ADELAIDE : Ce profesiune avea soţul
RANDOLPH : Da, sir. Mă numesc Sel- dumitale aielegitim ?
kirke. SIRENA : Pirait.
S E L K I R K E : Selkirke ? Nu cumva ai S E L K I R K E : P i r a t ? Onoarea familiei
o alumiţă roşie pe omoplatul stîng ? e pătată ! Adelaide, Randolph, să

35
www.cimec.ro
mergem ! Ticălosul o să abuzeze de
inocenţa sărmanei noastre Mary!...
ADELAIDE : Să mergem... Dar giuva-
erele ?... Şi banii ?...
RANDOLPH : Robinson e singur. N-are
cine să-1 fure.
SELKIRKE : Le l u ă m altă dată.
(Cei trei Selkirke ies împreună. Si-
rena se apropie de Vineri, care doarme.
Papagalul moţăie şi abia mai poate să
rostească: a-pă, a-pă... Sirena îl tre-
zeşte pe Vineri.)
SIRENA (cochetă) : Tot sclav ?

a^s^«
VINERI (galant) : Tot...
SIRENA : Şi eu a m fost captivă... Dar
a c u m sîmt liberă...
VINERI : E o situaţie...
SIRENA : Nu vrei să fii solavul meu ?
VINERI : M-ar ispiti...
S I R E N A : Hotărăşte-te repede. Pierre
€<m
a fugit cu Mary Selkirke. Piraţii s-au
măcelărit între ei. Roby doarme...
VINERI : N u 4 iubeşti ? ROBINSON : U r a a a ! Cu cine vom
SIRENA : îl iubesc, d a r sînt uşuratică lupta?
din fire... A m un trecut pătat... VINERI : Cu ispita, stăpîne !
VINERI : M-am hotărît. SIRENA : Uraaa !
SIRENA : Atunci să fugim. Şi Pierre
a fugit... Cuprinşi de elan vitejesc, se reped
VINERI : Să fug ? Eu nu sînt laş ! toţi trei afară strigînd „ura !". Se aud
Rărnin aici, să lupt. Uraaa ! răcnete, împuşcături, zângănit de arme,
ROBINSON (trezit din somn, cu elan) : urale, apoi se face linişte deplină. în
Uraaa ! liniştea aceasta, papagalul îşi aminteşte
VINERI : Vom lupta ! Uraaa ! şi începe să rostească rar şi plictisit:
COCO : A-păăă ! a-pă, a-pă...

Serioasă chibzuinţă. Vineri nu poate să se sinucidă, din


care pricină îl învăţ să sape. Viată pentru viaţă. Un due 1
care ar fi putut să jignească sentimentele m a t e r n e ale
unei femei. Balonul este încărcat cu ură. Silit de împreju-
rări, îmi iau r ă m a s butn de la Vineri şi pornesc spre Ţarcul
Caprelor.

Vechiul decor din scena 1, în faţa o clipă şi face, în somn, cîteva vo~
locuinţei lui Robinson, dar cu tot ce calize. Apoi adoarme iar.)
s-a realizat între timp. Sirena doarme ROBINSON : Vineri, eşti brav. Amîn-
într-un hamac. Robinson şade solemn doi sîntem bravi. A m luptat şi a m
pe un scaun, cu pisicuţa albâ lîngă el. învins.
Vineri aşteaptă porunci. Cîtva timp, VINERI : Dar ispita e încă vie, stă-
muzica robinsoniană, apoi: pîne. O să fie greu... Trebuie să fa-
cem ceva.
ROBINSON : Vineri, tu ştii ce fac eu
acum ? ROBINSON : Există o s o l u t i e : s-o
VINERI : Nu ştiu. ucidem. Dar n u permit. Eu sînt stă-
ROBINSON : Meditez. pînul.
VINERI : Foarte bine, stăpîne. Să mă VINERI : Aşa e... Recunosc.
înveti şi pe mine. ROBINSON : Nu permit, fiindcă o iu-
ROBINSON : A m să t e învăţ. besc. Tu ştii să iubeşti ?
VINERI : Mulţumesc, stăpîne. (Face VINERI : Nu. Invată-mă, stăpîne.
gestul de supunere. Sirena se ridică ROBINSON : Nu te învăţ.

36
www.cimec.ro
VINERI : Mulţumesc, stăpîne. RANDOLPH : Nu se poate ! Vîntul e
ROBINSON : Ar mai exista o soluţie : prea puternic...
eu să-ţi redau libertatea şi tu să te
sinucizi. Ca sclav, nu poţi să te si- (Balonul trece, dus de vînt, pe cînd
nucizi. N-ai dreptul. Adelaide strigă : Mary! Mary! Iar
VINERI : î n t r e noi există relaţii pre- Mary, din tufă, îşi flutură batista.)
cise, stăpîne... PIERRE (după o clipă de gîndire):
ROBINSON : Sigur. Dar aş putea să-ţi Nu, nu vreau cu pistolul... Detună-
redau libertatea şi să te învăţ să te turile a r putea s-o trezească. (Arată
sinucizi. spre Sirenă.) Şi doarme ca un înger.
VINERI : Mă înveţi, stăpîne ? Dacă ROBINSON : Ca u n înger, sir. Şi
mori, să n-ai grijă : m ă însor cu ea. atunci, ce a r m ă preferaţi ?
ROBINSON : Atumci, nu te învăţ. P I E R R E : Pumnalul. A m uin pumnal
VINERI : Cum vrei, stăpîne. Dar o să de trei ţoli.
fie greu... ROBINSON : Foarte bine : dumnea-
ROBINSON : Să mai meditez. Tu lu- voastră cu pumnalul, eu cu pistolul.
crează, munceşte, sapă... Nu se trezeşte ea dintr-un singur foc.
VINERI : Sap, stăpîne. Numai că nu PIERRE : Perfect. Avem nevoie de
ştiu să sap. Mă înveti tu ? martori.
R O B I N S O N : Te învăt. (Se ridică de ROBINSON : V i n e r i ! Vino încoace, să
pe scaun şi începe să sape, spre ad- fii martor.
miraţia lui Vineri.) VINERI (trezindu-se): Eu sînt sclav,
VINERI : Vai, stăpîne, ce frumos sapi ! stăpîne. Eu sap. Şi nici n-am dreptul
ROBINSON (istovit): A j u n g e ! Acum să fiu martor.
e rîndul tău. Eu trebuie să meditez ROBINSON : In anumite conditii, ai.
în singurătate. (Se aşază pe scaun şi VINERI : N-am ştiut. Atuinci nu mai
meditează.) sap. Sînt martor.
VINERI : Meditează, stăpîne. Eu sap. (Asistaţi de Vineri, cei doi se aşază
(Cască, se întinde şi se culcâ.) spate în spate, ca la duelul cu pistoa-
lele, urmînd să pornească la numărat
(Pauză. Ciripit voios de scatii, dacă paşii reglementari. Metronomul începe
e cu putinţă. Apare Pierre, urmat de să bată solemn. în ritmul lui, cei doi
Mary. Mary rămîne ascunsă după o pornesc şi ies din scenâ, ca să revinâ
tufă. Pierre se îndreaptă spre Ro- apoi, călcînd mereu după metronom.
binson.) Fac aceasta de cîteva ori, cît e nece-
PIERRE : Viată pentru viaţă ! Te-am sar, apoi, în clipa cînd metronomul
crutat p r i m a dată, fiindcă mi-ai sal- tace, se opresc solemn pentru marele
vat viata, dar a doua oară nu mai moment al deschiderii focului. Atunci,
permit. Ce caută fosta mea sotie ne- Mary Selkirke se repede între ei.)
legitimă în hamacul d u m i t a l e ? MARY : Stati ! Nu vă ucideti ! N-aş
ROBINSON : O iubesc, sir. putea să suport.
PIERRE : Şi e a ? P I E R R E : Iubita mea, onoarea mă
ROBINSON : Mă iubeşte. Uitaţi-vă obligă...
c u m doarme. MARY : Te impior, Pierre. Nu e mo-
PIERRE : Atunci trebuie să mori, sir. mentul să vorbim despre onoare...
N-aş suporta să mă înşele, d u p ă ce îmi jigneşti sentimentele...
a m părăsit-o. Te rog să m ă întelegi : P I E R R E : Iartă-mă, draga mea. Să vă
m-a iubit. prezint. (Către Robinson.) Doamna
ROBINSON : Vă înteleg, sir. Mary Selkirke, v ă d u v ă d e 20 de
P I E R R E : Onoarea m ă obligă. Consi- toli, din Edinburg.
deră-te provocat la duel. ROBINSON (înclinîndu-se): Numele
ROBINSON : Mă consider, sir. meu este Robinson Kreutznaer, zis
PIERRE : Aiege a r m a . Crusoe. Tata s^a născut la Bremen.
ROBINSON : A m ales, sir. Pistolul. MARY : Kreutznaer ? Bremen ? Nu
cumva ai o aluniţă cafenie pe pîntec ?
(Robinson trage două focuri în sus ROBINSON : Ba da, doamnă. Să v-o
şi rămîne în cunoscuta poziţie de aş- arăt ?
teptare. Apare balonul, în a cărui na- MARY : Nu e momentul. Mi-ai putea
celâ se află cei trei Selkirke.)
jigni sentimentele... Ştii ciine e m a m a
RANDOLPH (fioros): Aha! Aici dumitale ?
erati ! A m să vă ucid ! ROBINSON : Nu, doamnă. Pe m a m a
SELKIRKE : Onoarea familiei ! n-am cunoscut-o. A fugit cu un te-
ADELAIDE : Aterizează, Randolph ! nor pe cînd e r a m încă în faşă.

37
www.cimec.ro
MARY : K r e u t z n a e r ! Bremen ! Alu- orice eventua'litate, undeva, îtn pă-
niţă ! Tenor ! Dumnezeule ! Ei bine, dure. O să vă hrăniti cu lapte de
eu sînt m a m a d u m i t a l e ! Eşti fiul capră şi o să beti apă de izvor.
meu din prima căsătorie. Fiul meu ! MARY : Ador laptele de capră !
ROBINSON : Mamă ! PIERRE : Şi eu. P e bordul Arethuzei
(îmbrăţişări. Pe sus, purtat de vînt, mă h r ă n e a m numai cu lapte de ca-
pră. Spune, sir, e departe Ţarcul ?
trece iar balonul cu familia Selkirke.) ROBINSON : Nu. Avem de mers cam
RANDOLPH : Ticălosule ! Ai să mi-o un an, un an şi j u m ă t a t e . în m a x i -
plăteşti s c u m p ! m u m doi ani ajungem.
SELKIRKE : Randolph ! Aterizează ! PIERRE : Perfect. Să mergem.
ADELAIDE : Mary ! Mary ! MARY : Să pornim imediat.
(Mary Selkirke flutură batista. Ro- ROBINSON : O clipă... Hei, Vineri !
binson salută milităreşte. Vineri, care (Vineri se trezeşte.) Vineri, eu plec.
între timp s-a culcat, se întoarce pe Tu, să sapi.
partea cealaltă. Pierre îi ameninţă cu VINERI : Saip, stăpîne.
pumnii pe cei din balon. După trece- ROBINSON : Şi să nu uiţi că eşti
rea rapidă a balonului:) sclav.
MARY : Pierre, situaţia e gravă. îl VINERI : Nu uit.
cunosc pe tata : n-o să se lase pînă ROBINSON : Să dai de mîmcare la
nu răzbună onoarea familiei. O să papagal. Şi să împleteşti coşuri din
ine ucidă. crengi tinere.
PIERRE : Ha, ha ! Uiţi că sînt pirat ? VINERI : Coşuri nu ştiu să împletesc,
P e bordul Arethuzei a m ucis cu u n stăpîne.
singur tun d e 43 de ţoli 16 beduini. ROBINSON : Nu-i nimic. Te învăţ eu,
Pe tatăl şi p e fratele tău îi ucid cînd mă întorc. Pînă atunci, împle-
dintr-o lovitură de pumnal. Un sin- teşte-le.
gur lucru mă îngrijorează! VINERI : Le împletesc, stăpîne.
MARY : Care ? ROBINSON : Şi romul... Nu cumva să
PIERRE : Bătrîna... Oricum, e femeie... bei romul...
N-are nici 6 ţoli... Cu femeile nu pot VINERI : Nu-1 beau, stăpîne.
să fiu brutal. Sînt prea slabe... MARY : Hai, Robinson.
MARY : M a m a ? PIERRE : întîrziem, sir...
ROBINSON : Bunica ! ROBINSON : O clipă. (Câtre Vineri.)
MARY : Mama, slabă ? M a m a ucide Şi ea... Cînd se trezeşte, să-i spui că
un t a u r cu o lovitură de pumn. peste trei-patru ani sînt înapoi. Să
PIERRE : Atunci e grav. Cu femeile mă aştepte în hamac. Şi să-mi fie
nu pot să lupt. Sîntem pierduţi. credincioasă...
MARY : Robinson, ajută-ne, salvea- VINERI : îi spun, stăpîne.
ză-ne ! Ucide-i tu. ROBINSON : Să ai grijă de ea... Şi
ROBINSON : M a m ă ! Dar e bunica să te lupti...
mea... Şi ceilalţi, bunicul şi unchiul... VINERI : Mă lupt, stăpîne.
MARY : Nu, Robinson. Tata nu ţi-e ROBINSON (şi ceilalţi): Rămîi cu
bunic... Nu mi-e tată... Cum să-ţi bine, Vineri.
explic ? M a m a mi-a povestit tot... VINERI : Drum bun, stăpîne. Te a ş -
ROBINSON : întedeg... Şi unchiul ? tept peste trei-patru ani...
MARY : îti este unchi numai după (Cei trei pornesc. Pisicuţa albă, care
bunică... Iar mie îmi este frate nu- a fost tot timpul lîngâ Robinson, se ia
mai după m a m ă . T a t a nu ştie... Cum şi acum după el. Robinson se opreşte.)
să-ţi explic ?
ROBINSON : îmteleg... Aşa e mai ROBINSON (către pisicuţă) : Tu rămîi
uşor... Am să vă ajut... A m să vă aici... (Către Vineri.) Să ai grijă de
salvez. ea. S-o păzeşti.
MARY şi PIERRE (solemni şi emoţio- VINERI : A m s-o păzesc, stăpîne. Pis,
naţi): Iţi mulţumim, Robinson. pis, pis.
ROBINSON : Nu, n u ! Nu-mi mulţu- Pisicuţa se duce spre Vineri. Cei trei
miţi. E datoria mea. A m să vă duc au pornit la drum. Vineri se îndreaptă
într-un loc u n d e n-o să vă găsească spre hamac, oprindu-se din cînd în
nimeni. cînd ca să cheme pisicuţa. Ajuns lîngă
MARY : Du-ne, fiul meu. hamac, şovăie o clipă, dă semne de
PIERRE : Unde vrei să ne duci, sir ? luptă interioară, apoi începe să-l le-
ROBINSON : Da Ţarcul Caprelor, sir. gene, în timp ce se aude muzica ro-
E un tarc tăinuit. L-am făcut, pentru binsoniană.

38
www.cimec.ro
VI

Sîntem obosiţi de drum, d a r mai avem puţim pînă la


Ţarcul Caprelor. Vînez. M a m a se dovedeşte a fi şi impru-
dentă, d a r şi foarte ruşinoasă. O convorbire emoţionantă.
Lucrez cîteva obiecte folositoare. Povestea unui picior de
pirat. Sîntem prinşi de canibali.

Muzică robinsonianâ, care face loc PIERRE (scoate capul din ascunză-
zgomotelor junglei. Decor de vegetaţie toare): Ai spus ceva, Mary ?
exuberantâ, undeva, în junglă. O ze- MARY (scoate şi ea capul): Nu.
bră se adapă. Apare v,n leu. Zebra PIERRE : Stai bine acolo ?
fuge, speriată, şi se ascunde după o MARY : Nu prea... A m nimerit lîngă
tufă. Leul scoate un răget fioros, apoi u n leu.
se îndreaptă spre un copac şi scoate P I E R R E : Un leu ? De cîţi t°li ?
un clarinet dintr-o scorbură. Muzica MARY : Nu ştiu.
robinsoniană se amplifică din nou. P I E R R E : Şi ce face ?
Leul fuge şi se ascunde după o tufă. MARY : Mi se pare că vrea să cînte
Apar cei trei călători, care poposesc la la clarinet. Dar tu ?
izvor. P I E R R E : Lîngă mine e o zebră... Se
piaptănă..,
MARY : Sînt istovită.. Cît e de cînd
mergem ? (Se aude al doilea vîjîit. Sus apare
PIERRE (se uită la ceas): Un an şi balonul cu familia Selkirke. Pierre şi
opt luni. (Către Robinson.) Mai a v e m Mary se ascund. Robinson îi salută
mult ? respectuos pe noii sosiţi.)
ROBINSON : î n cinci-şase luni ajun-
gem... ADELAIDE (către Randolph): Cine e
M A R Y : Abia aştept... Pierre, cînd tînărul ?
ajungem, să-mi faci un guleraş din RANDOLPH : Kreutznaer, zis Crusoe.
blăniţă de ied... Trăieşte singur, pe o insulă pustie.
PIERRE : Iţi fac. îţi fac un guleraş Unde e el, poti fi sigur că nu mai
de 4 ţoli. e nimeni.
ROBINSON : Şi eu, mamă, a m să-ţi A D E L A I D E : Atunci fugarii nu sînt
fac o solniţă din lemn de cedru şi aici. Să pornim mai departe.
u n colier din miez de pîine. RANDOLPH : Stati ! Stati ! Kreutz-
MARY : Să-mi faci, fiindcă numai pe
tine te am... Şi mi-e o foame ! naer, ascultă aici !
ROBINSON : Să vînez ceva ? ROBINSON : Sînt numai urechi, sir.
MARY : Aş mînca o pasăre. S E L K I R K E : Kreutznaer, nu mă lasă
ROBINSON : Bine, mamă... inima ! Trebuie să-ti mărturisesc. E
o taină de familie...
(Robinson trage în sus şi rămîne în ROBINSON : Vă ascult, sir.
cunoscuta poziţie de aşteptare. Se aude RANDOLPH : Tată, nu-i spune !
fîlfîitul stolului invizibil, care durează, ADELAIDE : Spune-i ! Spune-i tot !
de data aceasta, ceva mai mult, cit Să ştie şi el...
ţine dialogul, pînă la apariţia balo-
nului.) S E L K I R K E : Kreutznaer, să ştii că
eşti fiul, din p r i m a căsătorie, al fiicei
PIERRE : Mary, eşti imprudentă... mele Mary, născută Selkirke. î m i
Auzi ? Dacă a p a r ei ? Ştii că n e eşti nepot, Kreutznaer.
urmăresc... Curenţii de aer i-ar pu- ROBINSON : Bunicule !
tea aduce încoace. ADELAIDE : Nepotel drag !
MARY : Vai, Pierre, mi-e frică ! Mi-e R O B I N S O N : B u n i c o ! Trăiesc singur
frică şi mi-e ruşine de tata. M a m a pe lume, bunico ! Singur în insula
ştiu că mă înţelege... asta pustie.
PIERRE : Să n e ascundem. Repede ! S E L K I R K E : Vino cu noi. îţi căutăm
mama.
(Cei doi se ascund: Pierre în tufa ROBINSON : Nu pot. Destinul meu e
unde a dispărut zebra, Mary în cea să trăiesc singur, mereu singur...
în care a dispărut leul, Robinson ră- ADELAIDE : Biet orfan !
mîne mai departe nemişcat, în poziţia RANDOLPH : N-ai văzut doi fugari ?
de aşteptare. Se aude un vîjîit. Cade O femeie nu prea tînără şi un pirat
o pasăre.) şehiop...

39
www.cimec.ro
ROBINSON : N - a m văzut pe nimeni, ROBINSON : Iţi fac, sir. Altceva îti
sir. Şi chiar dacă îi vedeam, nu mai trebuie ?
i-aş fi putut recunoaşte, în singu- PIERRE : O pereche de bretele şi u n
rătatea ast-a... picior de 43 de toli.
RANDOLPH : A m să-i ucid ! Rămîi cu ROBINSON : Să-ţi iau măsura.
bine, sir.
SELKIRKE şi ADELAIDE : Rămîi cu (Robinson ia măsura, apoi începe sâ
biaie. îucreze, pe cînd Pierre şi Mary stau
ROBINSON : Adio ! de vorbă. Ciripit de păsărele, zgomote
de junglă.)
(Gesturi duioase de rămas bun. Ba-
lonul iese din scenă. Pierre şi Mary MARY : Pierre, iartă-mi curiozitatea
ies din ascunzişurile lor.) nevinovată, dar în curînd voi fi a
ta şi a m dreptul să-ţi cunosc unele
MARY : Sîntem salvaţi ! intimităti. Tu te-ai născut cu u n pi-
PIERRE : Nu se ştie. Se pot reîn- cior de lemn ?
toarce oricînd. E u n vînt de 12 ţoli.
Pînă nu te văd la Ţarcul Caprelor, PIERRE : Ce copilă eşti, Mary... M-am
nu mă liniştesc. născut cu ambele picioare de lemn.
Dar le-am pierdut pe amîndouă, a m
(Zebra şi leul ies liniştiţi din ascun- să-ti povestesc eu cum... Şi mi-au
zişuri şi se duc la treburile lor. Leul, crescut altele, normaie. P e u n u l din
înainte de a pleca, ascunde ceva în ele 1-am pierdut în luptă, la Trafal-
scorbură.) gar. Mi l^a tăiat amiralul Nelson.
Şi 1-a luat ca amintire. în locul lui
MARY : E un leu cumsecade. m i - a m p u s altul, de 58 de ţoii. Aşa,
ROBINSON : Un leu singuratic. a m r ă m a s cu u n singur picior de
P I E R R E : Ce-o fi ascuns în scorbură ? lemn. Sînt multi ani d e atunci.
MARY : Clarinetul. MARY : Da... E r a m mică... Tu ştii că
PIERRE : Să-1 l u ă m noi. e r a m mică ? E r a m foarte mică.
ROBINSON : Vai, sir, asta înseamnă Aproape o copiâă...
furt.
PIERRE : Crezi ? (Pe cînd ei vorbesc, iar Robinson
ROBINSON : Sînt sigur. E bunul al- lucrează, se apropie majordomul rege-
tuia... lui Mabolo cu trei poliţişti indigeni,
PIERRE : Nu uita că eu sînt pirat. îmbrăcaţi pe jumâtate europeneşte.
ROBINSON : Aveţi dreptate. Singură- Robinson se face că nu-i observă sau
tatea mi-a alterat concepţiile morale. chiar schimbă cu ei saluturi indife-
De cînd trăiesc singur, respect bunul rente. Mary şi Pierre, cufundaţi în dis-
altuia... cuţie, nu-i văd. Poliţiştii se opresc
chiar lîngă ei.)
MARY : Spune, Robimson, la Ţarcul
Caprelor e destuil lapte ? Ador lap- PIERRE : ...Apoi, la Waiterloo, în bă-
tele d e capră. tălie, mi-am pierdut piciorul de
ROBINSON : Da, mamă, este. Cum să lemn. Atunci, maestrul tutnar mi-a
nu f ie ? cioplit ailtul, de 12 t°li, frumos dar
PIERRE : Eu a m să-ţi cînt din clari- rudimentar. Era din lemn tînăr. Şi
net şi tu ai să bei lapte de capră... a crescuit şi s-a făcut copăcei. Şi a
M A R Y : Ce b i n e ! Abia aştept sâ înfrunzit. Şi seara, cînd mă culcam,
ajung acolo ! Păcat că n - a v e m bici- sau chiar ziua, veneau păsărelele şi
clete. ciripeau p e crengile lui...
ROBINSON : Vrei să fac biciclete, MARY : Ce frumos ! Păcat că nu-1
mamă ? sau un tandem, cu trei rîn- mai ai...
duri de pedale ? In doi-trei ani a r PIERRE : Era frumos, dar incomod.
fi gata. Uite, G încep chiar acum... Se îngreunase prea tare. Se strîn-
MARY : Acum mi-e foame... Ai vînat geau prea m u l t e păsărele. Nu mai
pasărea ? puteam să dorm.
ROBINSON : Sigur. Să fac o masă şi MARY : Dar cuiburi, cu ouă şi cu
nişte scaune ? In cinci-şase luni le puişori, aveai ?
termin... PIERRE : Sigur. E r a m plin de cui-
PIERRE : Cînd ai timp, fă-mi şi mie buri. Aveam cuiburi de 42 şi de 55
o pipă. P e bordul Arethuzei aveam de toh- Şi puişorii ciripeau, ciripeau...
una, de 4 toli, de la u n mort, d a r I a r copiii îşi făceau leagăne. Şi tot
a m înghiţit-o în somn... aşa, pînă a m deveinit pirat...

40
www.cimec.ro
MARY : Asta cînd s-a întîmplat ? MAJORDOMUL : Dar vă rog să nu
PIERRE : Duipă aceea... A venit un vă depărtati de copac. Dumneavoas-
mort. Cel care îmi făcuse pipa, pe t r ă aici...
care a m înghiţit-o în somn... Pipa de
4 ţoli... Pe atunci nu era încă mort. (Majordomul îi conduce cu extremă
Era fiul lordului Sinclaire. Şi nici politeţe pe cei doi lîngâ doi copaci
pipa să ştii că n-am înghiţit-o în apropiaţi unul de altul. De acum îna-
somn. Trebuie să-ţi mărturisesc, inte, amîndoi se vor socoti realmente
Mary, că a m mîncat-o, de foame, legaţi de copaci.)
în largul Aleutiinelor... T r ă i a m zile
grele... MAJORDOMUL : Vă simţiti bine,
MARY : Ai suferit mult... doamnă ?
PIERRE : Da, a m suferit... Şi mortul MARY : Da. Aş vrea să vă pun o în-
mi-a spus : eu, să a m piciorul tău, trebare. Se poate ?
m-aş face pirat. Aşa că m - a m făcut MAJORDOMUL : Cum să nu...
pirat. Şi mi-am scos şi ochiul drept, MARY : Sînteti canibali ?
ca să fiu ales şef. M A J O R D O M U L : După unii, da...
MARY : Ţi 1-ai scos ? O, asta e foarte ROBINSON : M a m ă ! Au să te m ă -
interesant ! Te rog să-mi povesteşti nînce!
şi mie cum. La Ţarcul Caprelor, M A R Y : Mi-e totuna, acum, după ce
seara, ai să-mi povesteşti aventurile
tale, nu-i aşa ? Şi eu a m să beau a m cunoscut a d e v ă r a t a iubire...
lapte de capră... Şi ai să-mi poves- PIERRE (către Robinson): Fii calm,
teşti cum ţi-ai scos ochiul... sir... î m i pare bine că te-am cunos-
cut în împrejurări atît de plăcute.
PIERRE : Pot să-ţi povestesc şi acum,
pînă termină Robinson masa şi îti las ca amiintire piciorul meu. îmi
scauneile... E r a m în larg, pe bordtri pare r ă u că e putin uzat.
Arethuzei, la trei mile de Aleutine. ROBINSON : Mulţumesc, sir... (Către
Aveam pe bord 51 de tunuri a cîte Majordom.) Vă rog să m ă legaţi şi
63 de ţoli fiecare. începuse furtuna pe mine împreună cu ei. Vreau sâ
şi tunurile bubuiau... le împărtăşesc soarta...
M A J O R D O M U L : Iertati-mă, sir, că MAJORDOMUL : Imposibil, sir. Dum-
vă întrerup. Facem u n comtrol, o neavoastră trăiţi singur, pe o insulă
simplă f o r m a l i t a t e : actele d u m n e a - pustie...
voastră... ROBINSON : Recunosc. Dar ce pot să
PIERRE : N - a m acte. Sînt pirat. fac ? Instinctul de familie e mai pu-
MAJORDOMUL : Şi doamna ? ternic...
M A R Y : A m n u m a i certificate de MARY : Inimă nobilă ! Ce mult îmi
divort. semeni !
M A J O R D O M U L : Ne p a r e foarte rău, M A J O R D O M U L : Aveti dreptate, sir...
sir, dar vă aflaţi pe teritoriul rege- Vă rog să vă socotiti şi dumnea-
lui Mabolo. F ă r ă acte, nu se poate. voastră legat. (îl duce lîngă un co-
Sîntem obligati să vă retinem. pac izolat.)
MARY : Şi acum, ne mîncati ?
PIERRE : N-aveţi decît. MAJORDOMUL : încă mu... Mă duc
M A R Y : Şi fiul meu, Robinson ? Ce să-i a n u n t regelui Mabolo prinderea
intentii aveti în privinta lui ? dumneavoastră. Vă rog să nu fugiti,
M A J O R D O M U L : E fiul dumneavoas- fiindcă eu aş fi tras la răspundere.
t r ă ? P e sir Robinson îl cunoaştem Mîine în zori, cel mai tîrziu, regele
de mult. Ne-a dovedit la comtrol că Mabolo va fi aici pentru judecată.
trăieşte singur, pe o insulă pustie... Rămîneti cu bine.
MARY : Şi noi t r ă i m singuri... (Indigenii ies. Pauză.)
MAJORDOMUL : Se poate, dar n-aveţi
dovezi. MARY : Şi crezi că sînt canibali ?
MARY : E drept, nHavem... PIERRE : Mai mult ca sigur.
PIERRE : Şi ce-o să ne faceti ? (Pauză. Intră leul, care îi priveşte
M A J O R D O M U L : Deocamdată, vă rog compătimitor şi, după ce clatinâ din
să vă socotiti legaţi. Fiecare de cîte cap cu milă, spune : ţ!ţ!ţ! — apoi
u n copac. Avem încredere în d u m - pleacă.)
neavoastră.
PIERRE : Mulţumesc, sir... MARY : Ce leu cumsecade !...

41
www.cimec.ro
A C T U L M
i
Situaţia e tragică, din care pricină plîng, împreună cu
mama. Aventurile piratului şi ploaia. Randoîph pescuieşte.
Sosirea regelui Mabolo şi cele ce urmează. După ce a m
făcut ciorapi, propun construirea unei u m b r e l e şi găsesc o
metodă de a călători la umbră.
Acelaşi decor ca la sfîrşitul actului I. Noapte cu lună. Cei trei stau lîngă copacii lor.
Muzica robinsoniană, apoi zgomotele junglei. După un timp :

MARY : Dacă sînt canibali, a u să ne PIERRE : Mai mult ca sigur. E dreptul


mănînce ? lor.
PIERRE : Mai mult ca sigur. MARY : Pierre, pînă vin să ne m ă -
MARY : Ştii ce, Pierre ? Mă gîndesc nînce, îmi povesteşti viata ta aven-
că situaţia noasbră e totuşi tragică. turoasă ? Ador aventurile.
Adio viaţă, adio iubire... Nu vrei să PIERRE (răguşit): Cu plăcere.
plîngem niţel î m p r e u n ă ? MARY : Ai răguşit ?
P I E R R E : Imposibil, Mary. Piraţii nu P I E R R E : Pe dimăuntru. E o răguşeală
plîng niciodată. interioară... (Işi drege glasul.) In
MARY : Te rog ! Fă o excepţie ! Pen- 1549, într-o zi de iulie, mă aflam în
t r u mine ! largul Aleutinelor, pe bordul Aret-
PIERRE : Imposibil. Cere-mi orice, nu- huzei. E r a m tînăr, aproape adoles-
mai asta nu. cent...
MARY : P i e r r e ! Oare nu m ă iubeşti MARY : Aveai piciorul de lemn ?
îndeajuns ? PIERRE : Pe atunci a v e a m ambele pi-
PIERRE : Copilă ce eşti ! Nu înţe- cioare de lemn... Alte timpuri... şi
legi ?... iubeam cu patimă o femeie indi-
MARY : Dormi, Robinson ? genă, care mi-a dăruit o fiică de 14
ROBINSON : Nu, m a m ă . Iţi împletesc ţoli. Dar eu a m refuzat darul. A m î n -
nişte ciorapi călduroşi, din fibre de două, şi m a m a şi fiica, a v e a u cîte o
copra, ca să nu răceşti. Noaptea e aluniţă, ca o cireaşă, pe ceafă. De-a-
răcoroasă... tunci nu le-am mai văzut... In ziua
M A R Y : ...şi tragică... îţi multumesc, aceea, pe bordul Arethuzei, a izbuc-
Roby... Nu vrei să plîngem puţin nit răscoala. Trăgeau 43 de tunuri,
împreună ? a 58 de t°li fiecare. Noi îmvîrteam
iataganele şi tunurile bubuiau.
ROBINSON : Cu plăcere, m a m ă . Sâ
ffie apropiem puţin. (Bubuituri de tunete. Incepe o rafală
de ploaie care acoperă glasul lui
(Robinson şi Mary iau în braţe co- Pierre.)
pacii lîngă care stau şi-i apropie unul
de altul; apoi îşi reiau poziţiile ini- MARY (strigă): Mi se pare că plouă...
ţiale, de prizonieri, după care încep să ROBINSON (strigă): Mamă, să nu ră-
plingă pe două voci. La plînsul lor se ceşti ! Pune-ţi ciorapii...
asociază leul şi zebra, veniţi întîmplă- (Robinson şi Mary se apropie din
tor. Leul îşi ia clarinetul şi acompa- nou, cu copaci cu tot. Mary îşi pune
niază trioul vocal, format. Plînsul de- ciorapii împletiţi de Robinson.)
vine melodie, în ritmul căreia trec MARY (strigă) : îţi multumesc, copile...
lent beduinii călări. Leul şi zebra se
duc. Cei doi se opresc din plîns.) (Trec amîndoi la locurile lor, cu co-
pacii respectivi. Ploaia încetează brusc.
MARY : A fost plăcut. îţi multumesc, Pe sus, trece balonul familiei Selkirke.
Roby. Randolph şi bătrînul Selkirke cîntă pe
ROBINSON : Şi eu îţi multumesc, două voci canonul Providenţei. Prizo-
mamă. nierii se asociază şi ei la canon. Ba-
lonul se opreşte o clipă. Cîntecul în-
(îşi duc copacii la vechile locuri şi-şi cetează.)
reiau poziţiile iniţiale.)
S E L K I R K E : Curios ! Cîntăm fiecare
MARY : Dacă sînt canibali, a u să ne pe mai multe voci... Trebuie să fie
mănînce ? un fenomen tropical...

42
www.cimec.ro
RANDOLPH : Nu, tată. Este ecoul.
ADELAIDE: Randoilph, unde ne
aflăm?
RANDOLPH : Nu ştiu, mamă. Nu văd
nimic. După ecou, cred că ne aflăm
deasupra măril.

*^=iq
ADELAIDE: Deasupra mării ? Ce-ar
fi să pescuieşti ? Aş mînca morun.
RANDOLPH : Imediat, mamă.
(Randolph aruncă o undiţă. Reîncepe
canonul pe cinci voci. Robinson vine
cu copacul şi prinde de capătul undi-
ţei o pereche de ciorapi, după care
pleacâ la locul lui, cu copac cu tot.)
RANDOLPH : Cred că am pescuit
ceva. (Trage undiţa sus.)
ADELAIDE : Un morun ?
RANDOLPH : Nu. O pereche de cio-
rapi.
3=>
SELKIRKE : Ai pescuit ciorapi ? Tre-
buie să fie un fenomen tropical... 43 de ţoli. Treceau în galop şi bu-
RANDOLPH : De data asta ai drep- buiau, bubuiau... Ei mi-au tâiat pi-
tate. Ţine-i, mamă. cioarele de lemn cu care m-am inăs-
S E L K I R K E : Să pornim, Randolph... cut... De-atunci a m numai un picior
Ticăloşii cred că au fugit pe mare. de lemn...
ADELAIDE : Stati ! îm ciorapul stîng MARY : Cel făcut după bătălia de la
e un bileţel. (Aprinde un chibrit şi Waterloo ?
citeşte.) „încalţă-te, bunico, să nu PIERRE : Nu. Altul, de 56 de ţoli.
răceşti. E o noapte răcoroasă". Vai ! MARY : Pierre, iartă-mi curiozitatea
Nu ştiam că am un nepoţel pe femeiască... Amiralul Nelson era be-
mare !... duin ?
S E L K I R K E : Poate că, între timp, PIERRE : Nu. Beduinii au apărut mult
Mary o fi născut iar... Vai ţie, fiică mai tîrziu.
neiegiuită ! Ai lepădat pruncul în MARY : Ce bine că nu te-au recu-
valuri... noscut !
ADELAIDE : Şi el e mic, şi-şi iubeşte PIERRE : A fost un noroc pentru ei.
bunica, şi-i împleteşte ciorapi... Dacă mă recunoşteau, îi ucideam
RANDOLPH : N-au să ne scape, tică- fără milă.
loşii ! N-au să ne scape !... MARY : Oricum, e o noapte de groază.
(Balonul porneşte. Pînă dispare, şi (Reîncep zgomotele junglei. Scena se
după aceea, se aude încet canonul Pro- luminează treptat. Lumină de zori.)
videnţei, care descreşte din ce în ce.)
MARY : Dacă sînt canibali, crezi că
MARY : Ce noapte cumplită ! Roby, au să ne mănînce ?
nu vrei să mai plîngem puţin ? Sînt PIERRE : Mai mult ca sigur.
prea tristă... (De departe se aude tam-tam-ul, care
(Mary şi Robinson reîncep melodia, anunţă sosirea regelui Mabolo. Bâtaia
de data aceasta de la locurile lor. Pe lui creşte, peste zgomotele junglei, ca
melodie intră beduinii călări, care trec un fond pentru vocile celor trei pri-
ignorîndu-i.) zonieri.)
P I E R R E : Beduinii ! Sîntem pierduţi. M A R Y : îi auzi ? Vin ! Canibalii !
Antropofagii...
(Beduinii ies din scenă. Cîntecul în- PIERRE : Am să mă las mîncat cu
cetează.) demnitate.
PIERRE : S-au dus... MARY : Roby, copilul meu, tu ce faci
MARY : De unde ştii că erau beduini ? acolo ?
PIERRE : îi cunosc ca pe buzunarele ROBINSON : Cerneală din coacăze,
mele. Am o veche răfuială cu ei... mamă. Şi, după asta, vreau să fac
Atunci, pe bordul Arethuzei, răs- uin toc, cu peniţă de bambus. Vreau
coala au început-o beduinii. Năvăli- să scriu o scrisoare.
seră, fiecare cu cîte 53 de tunuri a MARY : Cui vrei să-i scrii ?

43
www.cimec.ro
ROBINSON : Sclavului meu, Vineri. M A B O L O : Iţi jur!... (Către Major-
I-am lăsat în grijă iubita. dom.) Şi dumnealui, cine e ?
MARY : Ai o iubită, Roby ? M A J O R D O M U L : N - a r e acte...
ROBINSON : Da, mamă. Trăiesc atît MABOLO : E grav.
de singur !... PIERRE : Sînt Pierre Surcouf, de pro-
MARY : Cum o cheamă ? fesiune pirat, născut pe bordul Aret-
ROBINSON : A m uitat s-o întreb. huzei, cu 43 de tunuri a 58 de t ° h
PIERRE : Aş putea să-ţi spun eu, sir. fiecare. Pe m a m a au ucis-o beduinii.
A fost soţia mea nelegitimă. Cînd MARY : Pierre, eşti orfan !
a m cunoscut-o, în largul Aleutinelor, PIERRE : Da, Mary ! (Plînge.) Da, sînt
năvăiiseră beduinii. Trăgeau 43 de orfan ! E taina vietii m e l e ! Mama
tunuri a 58 d e ţoli fiecare, şi ea... era o biată pasageră pe bordul Aret-
(Tam-tam-ul îi acoperă vocea. în huzei, iar eu e r a m pirat... Aşa ne-am
scenă intră regele Mabolo cu Major- cunoscut... Cîmd beduinii mi-au tăiat
domul şi cu ceilalţi indigeni. Saluturi primul picior, m a m a a scos u n ţipăt
politicoase, de-o parte şi de alta.) de groază. Şi mi-a luat piciorul şi
1-a strîns în braţe. P e el e r a zgîriat
MAJORDOMUL : Maiestatea Sa Regele cu brieeagul : „Amintire de la Nisa".
Mabodo... Acesta e Rooinson KJÂJUIZ- „Copilul m e u — mi-a spus ea — căci
naer, zis Crusoe... Locuieşte singur, eşti copilui meu ! Eu a m scris a m i n -
în insula noastră pustie... tirea aceasta înainte d e a te pierde.
ROBINSON : Fiecare cum poate. Am Priveşte, sînt semnată : Eleonore."
dreptate, sir ? MABOLO : Şi celâlalt picior, sir ?
MABOLO : Mă rog... (Către Major- PIERRE : Cînd beduinii mi 1-au tăiat,
dom). A r e dovezi ? m a m a a scos al doilea ţipăt de
M A J O R D O M U L : Are. groază.
MABOLO : E liber. (O arată pe Mary.) MABOLO : De ce ?
Şi dumneaei ? P I E R R E : P e al scria tot „Amintire
M A J O R D O M U L : N - a r e nici acte, nici de la Nisa". Aşa mi-a spus m a m a .
dovezi... Şi era semnat tatăl meu.
M A B O L O : E grav. Cum vă numiţi ? MABOLO : Cum se n u m e a tatăl du-
MARY : Mary Selkirke. Din Edinburg. mitale ?
MABOLO : Mary Selkirke ? Din Edin- P I E R R E : Nenorocire, s i r ! O schijă
burg ? Ce vîrstă aveţi ? de 58 de ţoli a distrus semnătura.
MARY : E o întrebare necuviincioasă, MARY : Şi m a m a , mu ti-a spus ea ?
sir. O întrebare de canibal... PIERRE : Pe m a m a a u ucis-o bedui-
MABOLO : Mary Selkirke ? Diin Edin- nii, imediat după aceea.
burg ? N-ai o aluniţă vişinie pe MABOLO : A m i n t i r e de la N i s a !
pîntec ? Eleomore ! Sir, ştii cine e tatăl du-
MARY : Ba da, sir. Să v-o a r ă t ? mitale ?
MABOLO : Nu, nu... Mary !... Nu-ţi PIERRE : Mi-aş da viata să aflu, sir.
aminteşti ? Mabolo... Mab... Ei ? !... MABOLO : Fiul meu!... Eşti fiul
MARY : Memoria, sir... După o noapte meu!... Eleonore... Nisa... Eram stu-
de groază... dent... î n p r i m ă v a r a aceea... Fiul
MABOLO : Ia gîndeşte-te... Mab... Stu- meu !...
dentul... Şi, într-o vară, a m stait o PIERRE : Tată !
lună la voi, în pensiune...
MARY : Mab ? Studentul ? Nu-mi (Imbrăţişări, urale.)
amintesc, sir... P I E R R E : Tată, îngăduie^mi să mă
MABOLO : Mary ! Şi copilul ?... Mi-ai căsătoresc cu fiinta aceasta divină.
scris... Ai uitat ? MABOLO : Aveti consimtămîntul meu.
MARY : Mititeiul ! A m u r i t cînd avea MARY : îţi multumesc, Mab...
u n an... Acum ştiu. Eşti Mab, din PIERRE : îţi multumesc, tată...
Califormia... MABOLO : Lăsati, lăsaţi... De-acum
MABOLO : Nu, Mary... Mi-ai scris că încodo o să trăiti la reşedinţa mea.
avem o fetiţă...
MARY : Fetită ? A murit şi ea, sără- MARY : Imposibil, Mab. Familia mă
cuta... A ucis-o dorul de tată... Mab ! caută. Tata e furios.
Eşti Mab din insule !... MABOLO : Bătrînul Selkirke ? Mai
MABOLO : Da, Mary ! Nu te-ai schim- bea ? Dacă îl vezi, dă-i salutări de
bat deioc în ultimii 60 de ani. Te-am la mine.
recunoscut imediat.
MARY : Eşti amabil, Mab ! MARY : Multumesc... Dar trebuie să
fugim, să n e ascundem la Ţarcul

44
www.cimec.ro
Capreior. E o proprietate particulară PIERRE : De mult... P e bordui Arethu-
a fiului meu Robinson. zei... îţ.i povestesc eu.
MABOLO : Dumneata, sir Robinson, MARY : Abia aştept. Să mergem. Soa-
accepţi să fii oaspetele meu ? rele arde prea tare. O să-mi strice
ROBINSON : Imposibil, sir. Eu trăiesc tenul.
siingur, pe insula aceasta pustie. ROBINSON : Să-ti fac o umbreiă din
MABOLO : Vă rog. Nu insist. Sînteţi frunze de pandanus, mamă... în şase
liber. Dacă vă răzgîndiţi cumva...
PIERRE : Mulţumesc, tată. zile e gata.
MARY : Eşti mereu amabil, Mab... PIERRE : Am întîrzia prea mult...
(Regele Mabolo pleacă, solemn, ur- MARY : Dar nici aşa nu se poate. Nu
mat de suită. Cei trei rămîn singuri.) vezi ce arşită ?
MARY : Sîntem liberi. ROBINSON: A m o s o l u t i e : să mer-
PIERRE : Aşa e viata. gem la umbra copacilor.
MARY : Să mergem la Ţarcul Capre- Pornesc toţi trei, ducînd fiecare în
lor. Să-mi povesteşti viata ta aven- braţe copacul lîngă care a fost prizo-
turoasă. Spune, Pierre, tu ai fost nier. Scena rămîne o clipă goală, cu
vreodată antropofag ? zgomotele junglei.

II
Familia Selkirke pune la cale viitorul mamei. Lupta cu
leul. O discutie duioasă cu bunica mea Adelaide, căreia îi
confectionez un picior. Randoiph întemeiază dinastia Sel-
kirke, uzurpînd unele. intentii ale tatălui său, care îmi este
bunic după mamă.
Alt colţ de junglă, noaptea, mai lu- celălalt, 1-am încredintat unui căpitan
minat totuşi decît în scena precedentâ. de corabie, ca să înveţe meseria, iar
Cei trei Selkirke terminâ cina, discu- după cinci ani, văzînd că este plin
tînd între ei evenimentele zilei. Pe de îndrăzneaiă, simtitor şi bine înzes-
aproape e balonul, aterizat, cu nacela trat, i-am găsit o corabie bună şi
legată de copac. 1-am trimis pe mare, unde s-a şi
înecat, curînd după aceea...
S E L K I R K E : A fost o zi grea. Sînt
obosit, Adelaide. As virea să mă culc. (în timpul monologului bătrînului
A D E L A I D E : Imediat, dragul meu. O Selkirke, Adelaide aranjează culcuşu-
să vă culcati amîndoi. rile pentru ai ei, pe cînd Randolph face
RANDOLPH : Fugarii nu sînt departe. gimnastică suedeză. La sfîrşit, Adelaide,
Mîine îi prindem sigur. care are veşnic pipa în gură, sună din
ADELAIDE : în definitiv, de ce sîn- ea, ca din trîmbiţă, stingerea. Cei doi
teţi aşa de porniti împotriva lor ? Selkirke iau poziţia de drepţi.)
Mary e femeie... Şi nu e prima fe- ADELAIDE : Stingerea ! Culcati-vă ! Eu
meie sedusă. Eu, ca mamă, o în- veghez. (Trage un norişor peste lună.)
teleg... SELKIRKE : Noapte bună, Adeiaide.
SELKIRKE : De data asta, draga mea, RANDOLPH : Noapte bună, mamă.
există divergente de ordin religios. ADELAIDE : Noapte bună !
El e pirat. Dacă nu-şi schimbă pro- (Cei doi Selkirke se culcă. Adelaide
fesia, trebuie sau să cadă jertfă prin- umblă de colo, colo, ca o santinelă.
cipiilor, sau să se lase ucis. >■ După un timp.)
R A N D O L P H : Şi onoarea familiei ?
Parcă asta nu contează ? SELKIRKE : Adelaide !
SELKIRKE : Contează. Pe mine, onoa- ADELAIDE : Da. (Se opreşte din mers.)
rea familiei m-a preocupat atîta în- SELKIRKE : Ştii ce mă gîndesc eu,
cît trei ani de zile a m stat în casă Adelaide ? I-aş da fata, cu toate di-
şi a m cugetat. în afară de Mary, am vergenţele religioase, dacă mi-ar da
mai avut doi fii. Pe cel mare, care bonurile de tezaur şi plantaţia lui
eşti tu, l^am crescut ca pe un gent- din Brazilia. Ar putea să retină, din
leman pînă la vîrsta de trei ani, cînd venituri, 50 de moidores, pe care să-i
s-a pierdut, într-o bună zi, la bîlci. plătească lui Randolph, lunar, cît
Şi, după moartea mea, i-am lăsat şi va trăi...
o sumă de bani, ca să-şi mărească ADELAIDE : Crezi că a r e o plantatie
proprietatea pe care o stăpînea. Pe în Brazilia ?

45
www.cimec.ro
S E L K I R K E : Nu sînt sigur, d a r pre- ROBINSON : îi duc într-un loc tăinuit,
simt. la Ţarcul Caprelor. E m a m a mea şi
RANDOLPH : Eu i-aş ierta dacă fiul caprele a u nevoie de îngrijire.
ei, Robinson, mi-ar d a giuvaerele A D E L A I D E : Te înţeleg. Totuşi, nu e
şi provizia de arme, pulbere, gloanţe, bine. Discordia, în familie...
haine şi uneQte... ROBINSON : Tocmai despre asta vreau
SELKIRKE : Uiţi insula, Randolţph ! să vorbim.
RANDOLPH : I-aş lăsa-o lui, cu condi- ADELAIDE : Dormiţi ?
ţia s-o împartă în loturi mici şi să-mi CEI DOI SELKIRKE (sforăie demon-
trimită venitul, anual, la Edinburg, strativ).
u n d e m-aş şi căsători... ROBINSON : Eu trăiesc singur. Aşa
(In timpul discuţiei acesteia, apare mi-e soarta. Insula e pustie. Dar mai
leul, care ascultă, de o parte, nevăzut sînt beduinii, şi mai e regele Maboio
de ceilalţi, pînă cînd Randolph îl ob- cu ai lui. Iar eu n-am decît un sclav.
servă.) A D E L A I D E : Trebuia să-ţi mai faci
RANDOLPH : M a m ă ! Un leu ! Ne m ă - rost de cîţiva.
ROBINSON : De u n d e ? Ţi-am spus că
nîncă ! trăiesc singur pe insula asta pustie.
SELKIRKE : Adelaide ! Scapă-ne ! Indigenii nu vor să fie sclavi.
ADELAIDE : Cine-4 ? Stai ! Dă-ţi pa- ADELAIDE : Dar Vineri ?
rola ! ROBINSON : Vineri e o excepţie. N-ai
LEUL (scoate un răget cumplit). observat că e albastru ? Ceilalţi nu
(Incepe lupta, un soi de judo, între vor.
bâtrîna Adelaide şi leu. La început, ADELAIDE : Ar trebui să chemăm t r u -
cei doi Selkirke sînt îngroziţi, apoi pele Maiestătii Sale...
asistă ca la un meci, încurajînd-o pe ROBINSON : Şi impoziitele ? Maiesta-
Adelaide, aplaudînd-o, dîndu-i sfaturi tea Sa o să vrea impozite. Şi s-ar
tehnice etc. Adelaide va dovedi un calm putea să intre în conflict cu be-
şi o pricepere la judo, uimitoare. De duinii. Mai bine singur.
cîte ori se va afla la ananghie, unul ADELAIDE : Dacă te-ai îmţeiege cu
din Selkirke o va salva cu ajutorul Mabolo ? Mary îl cunoaşte de mult...
gongului. După cîteva figuri de mare ROBINSON : Şi-ar cere şi el partea
stil, leul, doborît, va părăsi scena, iar lui. Şi nu stă prea bine. Supuşii vor
Adelaide, cu braţul ridicat, va savura s ă 4 alunge. A r fi altceva dacă noi,
victoria, în aplauzele membrilor fami- famillia...
liei. In timpul luptei, de dupâ o tufă A D E L A I D E : Ai dreptate, Roby. Văd
se iveşte Robinson, care priveşte tăcut. că-ti pretuieşti familia. Dar să ştii
După luptâ, cei doi Selkirke se culcă, că bătrînul s-a ramolit de tot. Iar
iar Adelaide îşi reia patrularea.) Randoiph e u n papă-lapte. Tu ai
ADELAIDE : Dormiţi ? nevoie de u n aliat energic. îmi dai
CEI DOI S E L K I R K E : Da. plantaţia din Brazilia ?
ROBINSON : N-am nici o plantatie în
(Sforăit puternic, demonstrativ. Ade- Brazilia, bunico.
laide îşi reia patrularea. După un ADELAIDE : Atunci le dai lor plan-
timp :) taţia. Dar mie ce-mi dai ?
ROBINSON (de dupâ tufă) : Bunico ! ROBINSON : Zece la sută din venitu-
Bunico ! rile insulei.
ADELAIDE : Cine-i ? Stai ! Dă-ţi pa- ADELAIDE : Cu cinsprezece, aş trece
rola ! de ; partea ta.
ROBINSON (iese de după tufâ); Eu ROBINSON : Doisprezece şi jumătate.
sînt, bunico, eu. Kreutznaer, zis Cru- Mai mult nu pot.
soe, fiul, din prima căsătorie, al fiicei ADELAIDE : Fie. Nepotul meu drag !
dumitale Mary... (Imbrăţişări. Randolph se scoală şi
ADELAIDE : Nepotelul m e u ! face echilibristică pe un par pus între
ROBINSON : Bunico ! doi copaci.)
(Imbrăţişări.) ADELAIDE : Ce faci, Randoliph ?
ADELAIDE : Uhde e Mary ? RANDOLPH : Dorm.
ROBINSON : La cîţiva paşi de-aici. ADELAIDE : Cum dormi ? Văd că
Doarme lîngă logodnicul ei. Dormeam umbli.
şi eu, dar m-au trezit zgomotele RANDOLPH : Umblu, pentru că sînt
luptei. somnambul.
ADELAIDE : Ce-are de gînd ? Familia (Randolph îşi continuă echilibristica,
e furioasă... iar cei doi dialogul.)

46
www.cimec.ro
ADELAIDE : Şi acum, cînd sînt de S E L K I R K E : Şi dacă bărbăţelul ti-ar
partea ta, ce ai de gînd să faci ? face o targă frumuşieă, din cren-
ROBINSON : Să fur balonul. Cu el a m gute tinere, şi aşternută cu ierburi
să ajung mai repede la Ţarcul Ca- înmiresmate, cuim a dorit încă din
prelor. Şi-am să-mi n u m ă r iezii. iuna de miere să-ti facă ?
Şi-am s-o ascund pe m a m a . ADELAIDE : Eu, dragul meu, în luna
ADELAIDE : Suflet nobil ! de miere visam să-ţi fac nişte cîrje.
ROBINSON : Bunioo ! Aşa-i soarta !... Fă-mi targa.
(Imbrăţişări. între timp, Randolph SELKIRKE : Randolph, adu crengi.
RANDOLPH : Sînt prea emotionat.
şi-a terminat echilibristica şi s-a Adu-le tu.
culcat.)
ADELAIDE : Şi cu ei ce-o să se în- (Bătrînul Selkirke ridică din umeri.
t î m p l e ? Cu soţul şi cu fiul meu. Randolph îşi lustruieşte pantofii. Ade-
ROBINSON : Poaite îi mănîncă leii... laide se vaită. Sus, apare falsul balon,
ADELAIDE : Eu îi păzesc. aproape dezumflat. Randolph îl vede
ROBINSON : Atunci poate îi mănînci primul.)
tu.
(îmbrăţişări. Robinson se urcă în na- RANDOLPH : Beduinii ! Sîntem pier-
celă. Adelaide dezleagă frînghia. Ba- duţi !
lonul porneşte. Robinson şi Adelaide SELKIRKE : Adelaide ! Scapă-ne !
îşi fac semne de rămas bun. Adelaide (Balonul coboară lent. Nacela e goală.)
îşi reia patrularea, apoi, după cîteva
ture, sună din pipa-trîmbiţă.) RANDOLPH : S^au speriat de mine şi
ADELAIDE : Deşteptarea ! a u fugit. A m să-i ucid fără milă !
S E L K I R K E : Ce e ? SELKIRKE : E balonul fals.
RANDOLPH : Ce s-a întîmplat ? RANDOLPH : Şi ce-i dacă e fals ? Tot
ADELAIDE : Beduinii ! Ne-au furat ba- îi ucid.
lonul. SELKIRKE (care s-a apropiat de ba-
SELKIRKE : Nu-i nimic, Adelaide. Era lon): Uite o sorisoare. E d e la be-
fails. duini. (Citeşte.) „Bunico, balonul nu
ADELAIDE : Cum fals ? face doi bani. Iţi trimit u n picior din
SELKIRKE : Dacă îţi spun ! Mă t e - fibre de cocos. Să-1 porti sănătoasă.
m e a m de u n atac şi a m făcut u n îmi datorezi, p e n t r u el, cinsprezece
balon fals din pînză veche şi din lire. Nepotul tău." Care nepot, Ade-
nuiele de boabab. laide ?
ADELAIDE : Şiretule ! Şi nouă n u ADELAIDE : Nu vezi ? Nepotul meu...
ne-ai spus nimic. RANDOLPH : Ai un nepot beduin ?
(Toţi trei fac mare haz. Selkirke des- ADELAIDE : Ce-ti pasă ?
S E L K I R K E : O fi năseut Mary...
face o funie ascunsă printre crengi şi RANDOLPH : Frumos picior.
trage adevăratul balon. Dar în nacelă SELKIRKE : Dar şi cinsprezece lire !...
sint beduinii. Cînd balonul e adus în Oricurn, e bine că ne înmultim, Mary
mijlocul scenei, beduinii, pe care cei îşi face datoria. Păcat că duce o
trei nu i-au observat, deschid focul şi politică prea concesivă faţă de pirati
fac mare zarvâ. Balonul zboară. Adc- şi de beduini.
laide, împuşcată în picior, cade văi- ADELAIDE : Cîteodată, nu strică...
tîndu-se. Fiul şi soţul ei sînt dezolaţi.) S E L K I R K E : Dar se pot ivi divergenţe
S E L K I R K E : Ce s-a întîmplat, Ade- de ordin religios.
laide ? RANDOLPH : Există şansa ca familia
ADELAIDE : Piciorul ! M-au împuş- noastră să devină diinastie.
c a t ! Şi a m să mor aici, departe de SELKIRKE : Salkirke I !... Sună fru-
oraşul meu natal ! mos.
RANDOLPH : Nu-i nimic, mamă. Am RANDOLPH : Nu, nu... Am să mă
să-ti comand un m o n u m e n t funerar, intitulez Randolph I d e Selkirke.
cu îngeri trişti. Şi pe el a m să scriu : ADELAIDE (sună din trîmbiţa-pipă,
Adelaide, m a m a lui Randoph Sel- apoi) : Drepti ! Reparaţi balonul !
kirke, regele insulei. După aceea, tu, Randolph I de Sel-
ADELAIDE : Randolph, tu de mic ai kirke, să-mi fixezi piciorul.
fost un copil bun. Probabil. eredi-
tatea e de vină. Dar vînă de rege Cei doi Selkirke salută milităreşte.
n-ai. Mai bine fă-mi un picior. se apropie de balon şi încep să sufle
RANDOLPH : Asta nu ştiu să fac. prin două ţevi. Balonul se umflă, se
maimă. umflă...

47
www.cimec.ro
III

Bătălia de la Ţarcul Caprelor. Ne luptăm vitejeşte,


uniţi şi cu elan. Bunica se prăbuşeşte eroic, departe de
Edinburgul natal. Mary e răpită. Noi lupte. J u r ă m răz-
bunare.

La Ţarcul Capreîor. Ţarcuî e o paii- CÂPETENIA B E D U I N I L O R : Sînt Că-


sadă năpădită de vegetaţie şi închisă. petenia beduinilor.
Pe după paîisadă se iveşte, din clnd în PIERRE : B e d u i n i i ! Nu v-am spus eu ?
cînd, cîte un cap de beduin. In genere, ROBINSON : Dar locul e t ă i n u i t ! Şi
paîisada, bine camuflată, se deosebeşte caprele sînt ale mele !
greu de restuî peisajuîui. Intră — pe CAPETENIA B E D U I N I L O R : Au fost.
muzica robinsoniană, care încetează Acum sînt ale mele.
imediat — Robinson, Mary şi Pierre. ROBINSON : Cu ce drept, sir ?
Mary se aşază jos, istovită. Pe diaîoguî CÂPETENIA BEDUINILOR : Cu drep-
îor, în afarâ de zgomoteîe jungîei, se tul că ne place carnea de capră.
aud, din cînd în cînd, behăituri de PLERRE : Nu v-am spus eu ? Aşa sînt
capre. beduinii.
M A R Y : Pierre, fii politicos. Aici se
MARY : Nu mai p o t ! Mai e mult ? parlamentează.
ROBINSON : Nu auzi nimic ? (Se aud ROBINSON : Protestez !
behâituri.) CAPETENIA BEDUINILOR : N-ai de-
MARY : M a m a ! Cîntă m a m a ! Pe mai cît.
multe voci !... Nu se poate... Oboseala ROBINSON : A m să vă dau a f a r ă !
îmi provoacă halucinaţii. CAPETENIA BEDUINILOR : încearcă...
ROBINSON : Eu trăiesc singur. Şi in-
(Se aud din nou behăituri.)
sula e pustie. A m să m ă plîng Ma-
PIERRE : Ce se a u d e ? Um cor ? O
fanfară ? CAPETENIA BEDUINILOR : Oho !...
MARY : M a m a ! Cîntă m a m a ! P e mai (Căpetenia beduiniîor se retrage după
multe voci... paîisada care rămîne goaîă.)
ROBINSON : Sînt caprele. Am ajuns.
MARY : Atunci a m ajuns în rai. PIERRE : Să-i atacăm ! Mă duc să aduc
ROBINSON : Da, mamă. o arethuză ! (Dă să pîece.)
PIERRE : E un loc bine ales. Aici s-ar MARY : Pierre, nu mă lăsa singură
putea face o plantaţie de 88 de ţoli. în faţa inamicului !
Eu a m avut o plantaţie minunată... ROBINSON : Mi-au mîncat iezii ! Nu
ROBINSON : Aţi fost plantator, sir ? aud decît glasuri de capre...
PIERRE : Nu. A m fost totdeauna pirat. MARY : Cît sînt de duioase !...
Dar a v e a m o grădină, pe bordul Are- ROBINSON : Da, mamă...
thuzei, şi pe fiecare brazdă plantasem PIERRE : Ce e de făcut ?
cîte 53 de tunuri a 48 de ţoli. Cînd ROBINSON : Să mă gîndesc... Ar t r e -
bubuiau toate odată !... Dar mi-au bui să-i atacăm, dar sîntem prea
stricat-o beduiaiii... puţini.
ROBINSON : Aici n-au cum să ajungă MARY : Dacă a r fi toată familia aici !...
beduinii. E un loc tăinuit. Să vă des- ADELAIDE (din cuîise) : M a r y !
chid porţile. MARY : O capră !...
MARY : Portile raiului ! ROBINSON : Bunico ! Bunico !
MARY : E m a m a !
(Robinson se îndreaptă spre paîisadă. ADELAIDE (din cuîise) : M a r y ! Ne-
Sus apar o cîipă beduinii, care deschid poate !
focuî, apoi dispar. Cei trei se ascund RANDOLPH (din cuîise): A m să-1
pe după copaci şi tufe, de unde scot ucid !
capetele, din cînd în cînd.) SELKIRKE (din cuîise) : Onoarea fa-
miliei !
ROBINSON : Nu se p o a t e ! E un loc
t ă i n u i t ! E tarcul meu ! (Cei trei Seîkirke apar.)
(Pe paîisadă apare Căpetenia bedui- MARY : Mamă !
niîor.) ROBINSON : Bunico !
RANDOLPH : Vă ucid !
CĂPETENIA BEDUINILOR : Regret, S E L K I R K E : Onoarea familliei !
dar 1-am ocupat moi. ADELAIDE (către soţul şi fiuî ei):
ROBINSON : Cu cine a m onoarea, sir ? Drepti !

48
www.cimec.ro
(Cei doi Selkirke încremenesc în po- ROBINSON : A u fugit...
ziţie de drepţi.) RANDOLPH : Au fugit, fiindcă i-am
ROBINSON : Cum aţi ajuns aici, bu- ucis eu. F ă r ă milă ! Pînă la unu !
nico ? SELKIRKE : Erau numai patru...
ADELAIDE : A m reparat balonul. PIERRE : Dar fiecare avea cîte 18 tu-
ROBINSON : Dar piciorul ? E bun ? nuri a 53 de ţoli. îi ştiu de pe bor-
ADELAIDE : E perfect. dul Arethuzei...
ROBINSON : Mi-ai adus banii ? RANDOLPH : D u m n e a t a să n u vorbeşti.
A D E L A I D E : Vorbim noi altă dată... Nu eşti decî.t un soţ morganatic.
R O B I N S O N : Ba acum, bunico. Acum PIERRE : Mă insulti. Aştept satisfacţie.
a m nevoie. Vreu să-mi răscumpăr ADELAIDE : Nu vă mai centaţi de-
Ţarcul Caprelor. (Plîngînd.) Mi 1-au geaba. Ţarcul e al nostru.
ocupat beduinii... ROBINSON : Pardon, b u n i c o ! E ai
ADELAIDE : Beduinii ? Ei, Randolph, meu ! Eu trăiesc singur.
a c u m poţi să-i ucizi. RANDOLPH : Şi sîingele mamei ? J e r t -
RANDOLPH : Eu nu mă amestec. Ce ? îa ei ?
E ţarcul meu ? N u m ă priveşte... SELKIRKE : Şi moartea ei eroică...
A D E L A I D E : Drepti ! Ba te priveste. ROBINSON : A fost doar ametită. î m i
Ne priveşte pe toţi. Randolph I, a s - datora 15 lire pentru picior. îi scad
cultă comanda la mioe ! Şi tu, SeQ- 10, fiindcă s-a luiptat vitejeşte.
kirke I, cel Bătrîn ! Şi tu, Robinson I, ADELAIDE : Mulţumesc, nepoate. E
Kreutznaer ! Şi tu, Pierre I, soţ mor- bine să a v e m conturile curate.
ganatic al lui Mary I de Selkirke, ROBINSON : Bunico !
fostă Kreutznaer II. (îmbrăţişări.)
MARY : Şi eu, m a m ă ? SELKIRKE : Sîntem u n u mai puţin.
A D E L A I D E : Şi tu. Pornim la atac. RANDOLPH : Cum adică ? Sîntem
Iezii şi caprele aşteaptă dezrobirea. toti, pînă şi soţul morganatic. Putea,
ROBINSON : Iezii mi i-au mîncat... m ă c a r el, să rnoară vitejeşte...
ADELAIDE : N-are a face. îi vom dez- PIERRE : Sir, nu permit !
robi. î n a i n t e ! U r a a a ! S E L K I R K E : Lasă^l, Randoiph... Mă
(Adelaide sună din trîmbiţa-pipă. gîndesc că unul de-ai noştri a pierit,
Sus, pe palisadă, se ivesc beduinii, care totuşd...
deschid focul. Urale, împuşcături, apoi RANDOLPH : C a r e ?
Adelaide se prăbuşeşte.) S E L K I R K E : Nepotul beduin. Nu ve-
deti ? Nu există nici uin nepot be-
ROBINSON : încetati focul, s i r ! Sînt duin.
parlamentar ! ADELAIDE : Biata Mary ! N-o fi avut
CÂPETENIA BEDUINILOR : Ce s-a t i m p . Nu-i aşa, Mary ?
întîmplat ? ROBINSON : M a m a nu e aici.
ROBINSON : încetaţi focul ! Să dăm PIERRE : Unde e Mary ?
onorul acestei bătrîne care a căzut RANDOLPH : O fi r ă m a s în ţarc, să
eroic, la datorie. mulgă caprele.
(Focul încetează. Toţi, inclusiv be-
(încep toţi s-o strige şi s-o caute pe
duinii, iau poziţia de drepţi. în liniştea Mary, prin tufe şi pe după copaci. Sel-
solemnă se aude behăitul caprelor, apoi kirke şi Pierre trec dupâ palisadă. Ca-
vocea Adelaidei.) prele behăie jalnic. După cîteva clipe,
ADELAIDE : Da, a m căzut eroic ! familia se regrupează.)
Mi-^am vărsat sîngele, m-am jertfit PIERRE : Nu e nicăieri. A m căutat-o
pe altarul sfînt! Slavă mie ! Strălu- şi printre capre.
cesc de glorie. D a r n - a m murit. A m SELKIRKE : Beduinii au fugit...
fost numai ameţită. (Sună din pipă.) RANDOLPH : Şi cei pe care i-^am ucis
Drepti ! înainte ! Moarte beduinilor ! eu fără milă ?
(Adelaide sare în picioare. Trîmbiţa SELKIRKE : Ei a u fugit primii...
sunâ. Toţi se nâpustesc la atac. Va- P I E R R E : Dar u n d e o fi Mary ? Sînt
carmuî creşte. Poarta Ţarcului e des- sotul ei morganatic. A m dreptul să
chisă de atacatorii care pătrund înăun- fiu îngrijorat.
tru. Se aud împuşcături, zăngănit de R A N D O L P H : Vă recunosc dreptul
arme, trîmbiţa; apoi se face linişte şi acesta, sir. Primiti condoleantele
se mai aud doar cîteva behăituri jal- mele.
nice, de capre. Pe poarta palisadei ies ROBINSON : Nti ! M a m a n-a murit !
istoviţi, ca după luptă, atacatorii, cu A r fi prea tragic petntru mine, care
excepţia lui Mary. Toţi tac o clipă.) trăiesc singur ! Au răpit-o beduinii...

■4 — Teatrul nr. 11 49
www.cimec.ro
RANDOLPH : Inţeleg. Cei pe care i-am înainte de a porni cu expeditia de
ucis eu fără milă s-au răzbunat... salvare. Eu veghez.
P I E R R E : J u r să m ă răzbun şi e u ! (Robinson se culcă şi el. Adelaide pa-
S E L K I R K E : Să pornim după ei. Să trulează.)
sallvăm onoarea f a m i l i e i !
ROBINSON : Şi caprele ? Cine r ă m î n e ADELAIDE : Dormiţi ?
cu caprele ? Ştiţi ce ? Mergem nu- CEI PATRU : Da. (Sforăie demonstra-
mai noi, bărbaţii. Tu, bunico, rămîi tiv.)
aici să te odihneşti... (Adelaide îşi continuă patrularea.
RANDOLPH : De ce nu rămîi dum- Sus apare balonul. în nacelă se află
neata, sir ? Sînt caprele dumitale... Căpetenia beduinilor şi Mary, care flu-
ROBINSON : Nu pot... Eu trăiesc sin- tură o batistă. Adelaide sună alarma.
gur... Cum s-o salvez, dacă rămîn Cei patru sar din somn.)
aici ? ROBINSON : Ce e ?
ADELAIDE : Şi caprele ? SELKIRKE : Ce s-a întîmplat ?
ROBINSON : Bine. Rămîin aici. ADELAIDE : Beduinii ! Ne-au furat ba-
(Robinson intră în ţarc.) lonul !
S E L K I R K E : Hei, sir, balonul e al
ADELAIDE : Inainte de plecare, să ne nostru !...
odihnim. CAPETENIA BEDUINILOR : A fost...
(Sună stingerea. Ceilalţi se culcă. Ea PIERRE : Şi Mary e soţia mea nelegi-
patrulează. Dupâ un timp, Robinson se timă, de 68 de ţoli !
reîntoarce abătut.) CAPETENIA BEDUINILOR : Tot ce se
poate...
ADELAIDE : Cine-i ? Stai ! Dă-ţi pa- RANDOLPH : A m să vă ueid iar ! F ă r ă
rala ! milă !
ROBINSON : Eu sînt, bunico... ROBINSON : Mamă ! Te-au r ă p i t !
ADELAIDE : Ştiu că eşti tu, dar dă-ţi P I E R R E : M a r y ! A m să te s a l v e z !
parola... MARY : Nu te grăbi prea mult, dra-
ROBINSON : N-o ştiu, bunioo. gul meu...
ADELAIDE : Atunci e ailtceva. i (Balonul iese din scenă.)
ROBINSON : Bunico, m - a m hotărît. ■,
Merg cu voi s-o salvez pe m a m a . ! S E L K I R K E : Biata Mary ! O fiintă a t î t
ADELAIDE : Suflet nobil ! Şi caprele ? de gingasă !
ROBINSON : Caprele au fugit, bunico. '. î PIERRE : A m s-o răzbun !
Au fugit cu beduinii. (Plîngînd.) Au ' ROBINSON : Mai întîi să n e odihnim.
rămas două, trei... Răzbunarea e moilt m a i dulce cînd
ADELAIDE : Fii c a l m ! Te aşteaptă :; eşti odihnit.
o misiune nobilă. -i ' Bărbaţii cască, se întind alene şi se
ROBINSON : Da, bunico... -*
f culcă. Adelaide patrulează. Peste zgo-
A D E L A I D E : Culcă-te ! O d i h n e ş t e - t e ,■*8t
^* motele junglei, care cresc, cortina.

IV

După doi ani şi j u m ă t a t e de căutări, o regasdm pe


mama, î m p r e u n ă cu rămăşitele balonului. Discordia din
familie a dispărut. Regele Mabolo ne vizitează din oiou.
P l a n u r i d e viitor. P o r n i m spre coastă.
Alt colţ din junglă, de data aceasta MARY : O să-mi fie greu...
la tabăra beduinilor. Mary şi Căpete- CAPETENIA BEDUINILOR : : Dasti-
nia beduinilor discută lîngă cort. Un- nul... N - a m încotro. Trebuie să-mi
deva, aproape, sînt rămăşiţele balonu- schimb viaţa. Mi-am găsit o sdujbă.
lui. Lîngă Mary, stă tot timpul Be- MARY : Cum să te uit ? A m stat îm-
duinul-mut. cu instrumentul lui mu- preună atîtea ceasuri, cvi tîmplele
zical (un soi de cimpoi cu două ţevi). în nisipuri, cu părul îngreunat de
Beduinul cel mic e şi el prin preajmă. brume... Atîtea ceasuri.
Un timp se aud zgomotele junglei şi
răbufnelile mării. CAPETENIA BEDUINILOR : Doi ani
şi j u m ă t a t e ! Dar n-am de ales, Mary.
CAPETENIA BEDUINILOR : Mary... A Copilul îl iau cu mine. Ţie îti las
sosit clipa despărţirii. încearcă să cortul şi rămăşiţeile balociului.
uiti... MARY : Am să rămîn singură...

50
www.cimec.ro
CAPETENIA BEDUINILOR : Familia MARY : Gata... Lasă... Du-te... E mai
ta e aproape. Ne-a găsit u r m a . Şi bine să te duci.
nici locuinţa lui Robinson nu e de- BEDUINUL-MUT (scoate un sunet sfî-
parte. Ai să găseşti acolo scilavul şi şietor).
femeia aceea... Crede-mă, e mai bine MARY : Nu vrei ? La u r m a urmei, să
să ne despărţim... nu zici că nu ţi-am spus...
MARY : Te cred, dar cum să t e uit ? (Mary îşi reia plimbarea, indiferentă,
Cum să uit nopţile, şi cerul, şi roua iar Beduinul-mut o urmeazâ ca o um-
care îmi uda picioarele în zori... şi bră, cîntîndu-şi melodia. Scena aceasta
ploile repezi de după-amiază... şi cea- e privită de leu, care a apărut între
surile cînd te a ş t e p t a m singură... Atî- timp, nevâzut de ceilalţi. După ce Mary
tea ceasuri... face două-trei ture, leul clatinâ din
CAPETENIA BEDUINILOR : Tu n-ai cap compătimitor. Mary îşi continuâ
fost niciodată singură, Mary. Ai avut . plimbarea. Peste melodia Beduinului-
totdeauna u n paznic crediincios. Şi în mut răsunâ brusc trîmbiţa Adelaidei
ceasurile de singurătate, el ţi-a cîn- Selkirke. Leul fuge, Beduinul-mut nu
tat... mai cîntă. în scenă intră familia Sel-
(Beduinul-mut cîntă 2—3 măsuri din kirke, inclusiv Robinson şi Pierre. îm-
melodia tristă pe care o va cînta mereu brăţişări: Mamă ! Mary ! Tată ! Soţia
şi care, la un moment dat — cînd se va mea ! Fiica mea ! etc.)
indica — va deveni canonul Providen-
ţei.) P I E R R E : Te-am regăsit, Mary !
ADELAIDE : Eşti singură ?
MARY : Dar el e mut. Şi e trist să RANDOLPH : Unde sînt ticăloşii ?
stai ore şi ore cu un mut. (Beduinul- Vreau să-i ucid.
mut cîntâ iar.) Şi mi-a cîntat de fie- MARY : S-au dus... Au părăsit insula...
care dată melodia lui monotonă. PIERRE : Spune, Mary, te-au chinuit ?
(Beduinul-mut cîntă iar 2—3 măsuri.) Beduinii sînt răi. îi ştiu de pe bordul
Arethuzei.
CAPETENIA BEDUINILOR : Acum te MARY : S-au p u r t a t ca nişte genfcle-
reîntorci la ai tăi. meni.
M A R Y : Şi n-o să ne mai revedem RANDOLPH : Un beduin ! îl ucid ! (Se
niiPininst/i ^ repede la Beduinul-mut, care stă tot
CAPETENIA BEDUINILOR : Niciodată. timpul în spatele lui Mary.)
E mai bine aşa. Să nu ne îngreunăm MARY : Lasă-1, Randolph, e mut.
desipărţirea. Caiacul mă aşteaptă la RANDOLPH : Mut ? Nu se poate. Be-
ţărm. Rămîi cu bine... duinii nu sînt niciodată muţi. Eşti
mut?
(Beduinul cel mic aleargâ la Mary. BEDUINUL-MUT : Da.
Imbrăţişări. Căpetenia beduinilor şuieră RANDOLPH : C i u d a t ! Recunoaşte chiar
din nou. Copilul aleargă spre el. Mary el că e mut.
rămîne locului, într-o poziţie voit tra- ROBINSON : Mamă, cortul şi balonul
gică. Căpetenia beduinilor şi copilul ies sînt ale tale ?
din scenâ. Mary, tristă şi gînditoare, MARY : Da, Roby.
începe să se plimbe. Beduinul-mut se S E L K I R K E : Tot te-ai ales cu ceva...
strecoară în spatele ei şi, de acum
înainte, o urmeazâ ca o umbră. După (în scenă intră regele Mabolo, singur.)
un timp, el începe să-şi cînte melodia.
Mary se opreşte şi se întoarce.) PIERRE : Tată !
MABOLO : Fiul meu ! (îmbrăţişări.)
MARY : Tu n-ai plecat ? SELKIRKE : M a b o l o ! Ia te uită dră-
BEDUINUL-MUT (răspunde pe muzică, cie !
fărâ cuvinte) : Nu. ADELAIDE : M a b !
MARY : Trebuia să te duci şi tu... MABOLO : Munte cu m u n t e se întîl-
BEDUINUL-MUT (scoate un sunet s/î- neşte... Ce mai faci, m u m i e bătrînă ?
şietor). SELKIRKE : Ceac-pac...
MARY : Nu cumva te-ai îmdrăgostit de MABOLO : Mai bei ?
mine ? SELKIRKE : Dar tu, mai fugi noaptea
BEDUINUL-MUT (scoate un sunet de la gazde, fără să plăteşti chiria ?
sfios). MABOLO : Ei, a l t e vremuri...
MARY : Nu, nu merge, ascultă-mă pe MARY : Mab, pe mine nu mă vezi ?
rnine... MABOLO : Cum îti închipui ?
BEDUINUL-MUT (scoate un sunet RANDOLPH : Cine e getntlemanul
trist). acesta ?

51
www.cimec.ro
PIERRE : Mabolo, tatăl meu... Regele pe insulă. Păcat de studiile mele.
insulei... ADELAIDE : Bietul M a b !
RANDOLPH : Regele insulei ? Mi-ai M A R Y : îmi p a r e rău, Mab ! Sincer
uzurpat titlul, s i r ! A m să te dau îmi p a r e rău...
în judecată. SELKIRKE Ei, asa e viaţa... Hai cu
SELKIRKE : Lasă^l, Randolph. Mab e noi, Mab. Ne întoarcem cu trupe.
un prieten vechi... RANDOLPH : Şi au să mă instaleze,
RANDOLPH : Asta e culmea ! El îmi of icial. Ştii ce, sir ? A m o p r o p u n e r e :
uzurpă titlul şi voi îl numiţi prie- cînd ne întoarcem, te fac călău. Ci-
ten !... vilizăm tot. Robinson ia comerţui şi
MABOLO : Despre ce tiitlu e vorba, finanţele ; Pierre educatia ; m a m a ar-
sir ? m a t a ; tata ta-ta...
RANDOLPH : Sînt Randolph I de Sel- M A R Y : T a - t a - t a - t a ! Termină, Ran-
kirke, regele insulei. dolph ! Mergi cu noi, Mab ?
MABOLO : Şi ce dacă ? MABOLO : N - a m încotro. Dar merg cu
RANDOLPH : Cum ce dacă ? Doi regi plăcere. Avem amintiri comune...
pe o singură insulă ? E inadmisibil.
MABOLO : Nu te mai enerva degeaba. MARY : Mab...
Eu n u m a i sînt rege. ADELAIDE : Trecem întîi pe la plan-
MARY : Vai, Mab ! taţie. Robinson vrea să încuie şi să-şi
ADELAIDE Cum se poate ? ia bijutexiile, sclavul şi soţia nele-
ROBINSON : V-aţi vîndut titlud, sir ? gitimă...
La ce s u m ă ? MABOLO E departe plantatia ?
MABOLO M^au detrotnat... Supuşii... ROBINSON : De unde!... î n t r - o lună
Tocmai cînd începusem să fac re- ajungem.
forme mari. Jocul de bridge, obliga-
toriu... Şi tradiţia... Dar nu m-au ADELAIDE : Să mergem. (Sună din
înţeles. Sînt singurul antropofag de trîmbiţă.)
S E L K I R K E : La drum, oopii.

Ajung acasă înaintea tuturor, căci dorul îmi d ă aripi.


Cum a îngrijit Vineri (plantatia în lipsa mea. Evenimente
neaşteptate şi neplăcuite. Plînsul îi e dat omuiui ca să se
consoleze.

La locuinţa lui Robinson, din scena 1, ROBINSON : Te-am lăsat singur, atîta
actul I. Vineri sapâ. în larg e anco- v r e m e ! Nu ti-a fost urît ?
rată o corabie. Zgomotele junglei şi VINERI : Nu, stăpîne.
marea, după muzica robinsoniană. Apa- ROBINSON : Ai învătat să vorbeşti ?
re Robinson, singur. VINERI : N-am învăţat. Nu ştiu să
ROBINSON : Vineri ! spun decît a-pă, apă...
VINERI : Stăpîne ! Te aştept de atîţia ROBINSON : A m să te învăt, Vineri.
ani !... Chiar de azi a m să te mai învăt un
cuvînt.
(Vineri face cunoscutul gest de su- VINERI : Să m ă înveti, stăpîne...
punere.)
(Vineri face cunoscutul gest de su~
ROBINSON : Sclav credincios ! Ai punere, după ce sărută ţărîna. Robinson
săpat ? îi pune talpa piciorului pe cap. în
VINERI : A m săpat, stăpîne. A m să- această poză — pe care o vor mai păs-
pat întruna. tra un timp — îi găseşte fosta Căpe-
ROBINSON : N-ai uitat că eşti sclav ? tenie a beduinilor, acum ghid.)
VINERI :N-am uitat.
ROBINSON : Ai dat de mîncare la G H I D U L : Aceasta e o insulă pustie...
papagal ? Ai împletit coşuri din Acesta e locul unde Robinson Kreutz-
crengi tinere ? naer, cunoscut sub numele de Cru-
VINERI : Da, stăpîne. soe, s-a salvat de naufragiu. Aceasta
ROBINSON : Şi romul ? Mi-ai băut e locuinţa lui Robinson Crusoe şi
romul ? plantatia lui... Acesta e Robinson
VINERI : Nu, stăpîne. Crusoe. (Robinson vrea să se mişte

52
www.cimec.ro
din poza de pînă acum, dar Căpetenia (îmbrăţişări.)
beduinilor îl opreşte.) încă o clipă.
Mai stai aşa. Să fac o poză. G H I D U L : Şi acum, iartă^mă, fiule,
ROBINSON : Duomneata, sir ? Nu mai dar trebuie să plec... Ne mai întîl-
eşti baduin ? nim noi...
VINERI : Vă înteleg, sir...
G H I D U L : Nu. A m renunţat. Mă pre- ROBINSON : Şi cheta ? Vrei să pleci
gătesc să devin ghid. A m să aduc cu banii ?
turisti. E o afacere bună... GHIDUL : Care bani ?
ROBINSON : Faci chetă pentru mime ? ROBINSON : Aşa e... încotro, sir ?
GHIDUL : Fac. (Robinson şi Vineri ră- G H I D U L : A m cumpărat corabia. (Arată
mîn în aceeaşi poziţie. Fosta Căpe-
tenie a beduinilor continuă.) Acesta corabia din larg.) P e n t r u turişti. Por-
e Vineri, sclavuil lui Robinson. Ştii nesc spre Edioburg.
să vorbeşti, t i n e r e ? ROBINSON : Aveţi cabine libere, sir ?
VINERI : Nu ştiu să spun decît a-pă, GHIDUL : Cîte doriti, sir ? (Către Vi-
aipă ! neri.) Nu uita să depui în contul meu
GHIDUL : El nu ştie să spună decît o floare pe mormîntul sărmanei tale
anpă, a p ă ! Vedeţi ? E încă sălba- mame.
tic. Dar nu e aintropofag. Şi acum, VINERI : N-am să uit, sir.
Robinson Crusoe o să ne cînte cîn- (Salutari politicoase. Ghidul iese din
tecul singurătăţii sale. Dă-t drumul ! scenă. Scurtă pauză, în care se aud
ROBINSON (cîntă) : jungla şi marea.)
Ce singur sînt pe l u m e ROBINSON : Vineri...
Uitat şi solitar VINERI : Da, stăpkie.
etc. etc.... ROBINSON : Si ea ? Sotia mea nele-
G H I D U L : Mulţumesc, sir... Doamnelor gitimă ? E sănătoasă ?
şi domniior, o mică chetă pentru sin- VINERI : E sănătoasă, stăpîne.
guraticul nostru. Cît vă lasă inima... ROBINSON : Mă aşteaptă ?
(Face o chetă — imaginară.) Mulţu- VINERI : Te aşteaptă, stăpîne.
mesc !... Şi acum, priviţi culoarea al- ROBINSON : Ai a v u t grijă de ea ?
bastră a lui Vineri. E o raritate. VINERI : A m avut, stăpîne.
Ridică-te, tinere, ca să te poată ad- ROBINSON : Aş vrea s-o văd. A m vi-
m i r a duminealor. sat mult clipa revederii. Dar sînt
emotiv. Mă tulbură... Unde e ?
(Vineri se ridică. Robinson ia poza VINERI : S-o chem, stăpîne ?
de gînditor singur.) ROBINSON : Cheam-o... Adică nu... Stai
GHIDUL : Priviţi-i musdhii ! El sapă ! să-mi revin... Să mă pregătesc su-
El dă h r a n ă la papagal ! El împle- flletesite...
teşte coşuri ! El nu bea r o m ! Dar VINERI : Aştept, stăpîne...
ce e a s t a ? Doamine ! Ce sînt semneile ROBINSON : Gata... Nu, nu... Mai stai...
acestea, o flintă şi u n burnuz, t a t u a t e Acum e gata.
pe braţul lui drept ?
(Robinson ia o poza de aşteptare
VINERI : Mi le-a t a t u a t tata, pe cînd înflăcărată. Vineri scoate un strigăt:
e r a m copil, înainte de a o părăsi Uhuuu ! De dupâ un copac apare Si-
pentru totdeauna p e mama... rena, însoţită de trei copii albaştri.
G H I D U L : Şi m a m a dumitale, sir ? Ea vine, sfioasă, spre Robinson. Copiii
VINERI : Era o indigetnă. Trăia în in- o urmează, în monom, după mârime.)
sulă, a c u m 25 de ani cînd a fost se-
dusă d e un beduin... ROBINSON : Doamme ! Ce văd ! Tu,
G H I D U L : Doamne ! Şi acum u n d e e ? sclav necredincios !... Vinovaţi !... Sîn-
VINERI : S-a prăpădit. A m u r i t de teti vinovati !... Nu te-ai luptat!...
inimă rea, în anul c u t r e m u r u i u i cel VINERI : M-am luptat, stăpîne...
mare... SIRENA : Roby !...
GHIDUL : Doamnelor şi domnilor ! în ROBINSON : Nici u n c u v î n t ! T r ă d a r e !
faţa dumneavoastră se petrece o Ah, cît s u f ă r ! Cît s u f ă r ! Plecati !
scenă emotionantă ! Vă rog să n-o Lăsaţi-mă s i n g u r ! Sau nu... Adică
scăpaţi. Un tată îşi regăseşte fiul da... P e n t r u totdeauna!... Să nu vă
p i e r d u t ! Ouloarea tâhărului acestuia mai văd !...
nu mai e un mister pentru nimeni ! SIRENA : Roby, gîndeste-te ! Sînt
El a r e pielea albastră fiindcă în vi- m a m ă !... Unde să mă duc ?
nele lui curge sînge a l b a s t r u ! El ROBINSON : Oriunde ! P e corabie ! La
e fiul m e u !... Fiul meu ! Edinburg !... Duceţi-vă !
VINERI : Tată ! VINERI : Ne ducem, stăpîne.

53
www.cimec.ro
S I R E N A : Dar bami pentru bilete ? Robinson, în culmea disperării, reze-
VINERI : Ne dă tata. mat de un copac, cu spatele spre pu-
SIRENA : Care tată ? blic, plînge. E zguduit de hohote mute.
VINERI : Stăpînul e tulburat... Nu vezi Pe zgomotele mării şi ale junglei,
cît suferă ? Să mergem. îţi explic apare pisicuţa albă, urmată de trei
eu, pe drum. pisoi albaştri, care se ţin după ea, în
monom. Pisicuţa se îndreaptă la înce-
Vineri şi Sirena pornesc, urmaţi de put spre Robinson, dar, la mijlocul dru-
monomul copiilor. Dupâ un timp, dis- mului, renunţă şi iese agale din scenă
par pe după tufe. cu pisoii după ea.

VI

După suferinţele îndurate, îmi revăd familia reunită,


şi aceasta îmi redă tăria sufletească. Ne hotărîm să pără-
sim temporar insula şi să pornim spre patrie. îmbarcarea,
ce a u r m a t şi sfîrşitul povestirii mele.

Acelaşi decor din scena 3, actul I, P I E R R E : Uite-1 colo, lîngă copacul


adică insula, micşorată în aşa fel încît acela de 16 ţoli. Nu ne auzi, sir ?
marea să apară şi din faţă, iar plan- ROBINSON : Vă aud, sir.
taţia lui Robinson să se vadă că e pe RANDOLPH : Ce faci acolo ?
un colţ de insulă. Lumină de amurg. ROBINSON : Plîng, sir. De două cea-
Din corabie se văd acum, datorită suri plîng.
perspectivei, doar o parte a punţii su- MARY : Plîngi, Robinson ?
perioare şi velatura. Robinson plînge ROBINSON : Da, mamă. Mi-am alun-
în continuare, mut, lîngâ copac. Nu se gat sclavul şi soţia melegitimă. Sînt
aud decît marea şi jungla; apoi intră, singur.
din ce în ce mai puternic, dînd senza- MARY : Dar ce-au făeut ?
ţia de apropiere crescîndă, melodia Be- ROBINSON : Au făcut copii, mamă.
duinului-mut. Trîmbiţa-pipă a Adelai- RANDOLPH : Corabia din larg e a t a ?
dei răsună scurt. Familia Selkirke şi ROBINSON : Nu. Dar se pregăteşte să
aliaţii ei intră în scenă. Beduinul-mut ridice ancora.
e tot timpul în spatele lui Mary, ca SELKIRKE : Cine ?
o umbrâ. Cîntecul lui înceteazâ cînd ROBINSON : Corabia, sir. Porneşte spre
toţi sînt în scenâ. Edinburg.
ADELAIDE : Spre Edinburg ? Ce mai
SELKIRKE : Iată-ne acasă. stăm ?
ADELAIDE : în sfîrşit, a m ajuns... Unde
o fi Robinson ? ! (Randolph fuge din scenă, spre peş-
P I E R R E : In larg e o corabie. Dacă teră.)
aş avea vreo 22 de tunuri a 53 de P I E R R E : Cum să ajung la corabie ?
ţoli... Nu ştiu să înot...
MABOLO : O corabie... MABOLO : Nici eu, sir.
(Mary s-a desprins de grup şi se ROBINSON : La mal e o plută... Dacă
plimbă gînditoare cu Beduinul-mut n-a luat-o Vineri...
după ea.) S E L K I R K E : E destul de m a r e ? Ade-
laide, tu ai putea să rămîi aici, de
ADELAIDE: Randolph, ce^ar fi să pază.
înoti pînă la corabie şi să vorbeşti ADELAIDE : Mulţumesc. Iti cedez \ie
cu căpitanul ? locull.
RANDOLPH : Tocmai eu, Randolph I MABOLO : Or fi cabine libere ?
de Selkirke ? Să se ducă altcineva... ROBINSON : Pluta e mare. Şi cabine
PIERRE : La mine să nu vă gîndiţi, libere sînt. D r u m bun. Eu rămîn
sir. Eu nu ştiu să înot. aici, simgur.
MABOLO : Nici eu. ADELAIDE : înainte, copii !
SELKIRKE : Să-1 trimitem pe Robin- SELKIRKE : î n a i n t e !...
son. Roby !... Roby !... MABOLO : Spre Edinburg !...
ADELAIDE : Roby !... Uuu ! RANDOLPH (reapare, în fugă) : Staţi !
RANDOLPH : Hei, K r e u t z n a e r ! Unde Stati ! Giuvaerele ! Banii ! Lăzile cu
naiba te-ai ascuns ? pesmeti !...

51
www.cimec.ro
ROBINSON : Le-a furat Ghidul, sir. MARY : Mă zbait î n t r e diragoste şi d a -
ADELAIDE : Care Ghid ? torie.
ROBINSON : GhidUl... Fosta Căpetenie VOCEA LUI P I E R R E : M a r y ! G r ă -
a beduinilor... L-am văzut cu ochii beşte-te !
mei... MARY : M-am hotărît ! Iartă-mi sen-
PIERRE : Beduinii ! Nu v-am spus eu ? timentele de femeie, dar sînt ro-
R A N D O L P H : L-ai văzut ? Şi de ce mantică. A m nevoie de confort. Plec
nu 1-ai împiedicat ? la Edinburg...
ROBINSON : Eram ocupat, sir. Plîn- CAPETENIA BEDUINILOR : Mary, îmi
geam... sfîşii inima !
ADELAIDE : Le vom recupera, cu aju- M A R Y : Sînt obligată. Uiţi familia
torul trupelor. înainte, spre plută ! mea ?
CEILALŢI (cu excepţia lui Robinson, CAPETENIA BEDUINILOR : L a t a b ă r ă
a lui Mary şi a Beduinului-mut) : ai să găseşti o nouă faimilie. A m o
Uraaa !... noră nelegitimă. Şi copilul nostru...
Şi un sclav care îmi este fiu... Sînt
(Pornesc toţi spre ţărm. în scenă toţi acolo. Vino !
rămîn doar ultimii trei numiţi.) MARY : Şi dorul de Edinburg ?
CAPETENIA BEDUINILOR : Argumen-
MARY : Tu nu te duci, Robinson ? tul t ă u m-a dat gata. O, doamne !...
R O B I N S O N : Vreau să rămîn aici, Nici tu n u vii, Mutule ? (Mutul scoate
mamă. Mă simt jignit, trădat... un sunet trist.) Adio, M a r y ! N-am
MARY : Jignit şi t r ă d a t poţi să te să te uit niciodată ! Adio, Mutule !...
simti şi la Edinburg...
VOCEA LUI PIERRE : Mary ! Gră- (Balonul porneşte. Semne sfîşietoare
beşte-te ! P o r n i m !... de adio. In scenă au rămas doar Mary
MARY : Hai, Robinson !... şi Beduinul-mut. Mary porneşte spre
ROBINSON : Rămîi cu mine, mamă. ţărm, dar se opreşte amintindu-şi de
Ajută^mă să fiu singur !... prezenţa însoţitorului ei.)
MARY : Singur poţi să fii şi la Edin-
burg... MARY : Tu trebuie să rămîi aici...
BEDUINUL-MUT (scoate un vaiet sfî-
(Apare balonul în care se află Câpe- şietor).
tenia beduinilor.) MARY : E mai bine aşa...
BEDUINUL-MUT (spune pe muzică:
CÂPETENIA BEDUINILOR : Mary ! nuuu !).
(Către Robinson.) Sir, lasă-ne puţin MARY : Crede-mă... Trebuie să rămîi
singuri ! Avem ceva de vorbit... aici, singur... Ai să stai pe ţ ă r m şi
ROBINSON : Bine, sir... Mamă, t e as- ai să te gîndeşti la mine... E mai
tept pe plută... Singur... frumos aşa...
BEDUINUL-MUT (scoate un sunet
(Robinson pleacă.) deznâdăjduit).
VOCI DE P E P L U T A : M a r y ! Vino
CAPETENIA BEDUINILOR : Mary, a m odată ! Grăbeşte-te ! P o r n i m !
reparat balonul. A m venit să te iau. Mary pleacă agale spre ţărm şi dis-
MARY : Unde ? pare. Beduinul-mut se aşază pe o stîncă
CAPETENIA BEDUINILOR : Oriunde. şi îşi începe cîntecul. Apar papagalii
A m renunţat. Mă fac iar beduin. cîntăreţi şi cei doi iezi care, după cîn-
Viino... (Aruncă o scarâ de frînghie.) tecul beduinului, după ce corabia dis-
Hai şi tu, Mutule. pare navigînd lateral pe coastă, încep
MUTUL (scoate un sunet trist). canonul Providenţei.
CAPETENIA BEDUINILOR : Hai, urcă. Insula se clatină pe valuri, iese din
Te duc la tabără. scenă, apoi reapare mică de tot şi
MUTUL (acelaşi joc). depărtată, depărtată... Pe ea abia mai
CAPETENIA BEDUINILOR : înţeleg... distingem silueta singuratică a Bedui-
Eşti îndrăgostit. Nu-i nimic. Vine şi nului-mut, care îşi cîntă melodia, tot
ea... Hai, Mary... (Mary se zbuciumă mai departe.
cumplit.) Ce faci ? Insula şi melodia se pierd, se pierd...

c o R T I N A
www.cimec.ro
Teatrul de Comedie
SOMNOROASA AVENTURĂ
de Teodor Mazilu

GHERMAN : „Ar fi simplist


să crcdem că diversitatea e
ceva specific artei. Oraşele
sînt şi ele multe : Paris, nu
mai departe Londra, Santiago
de Chile. Veneţia de excmplu."
(Agnia Bogoslava-Cleo ;i Gh.
Dinică-Gherman)

OGARU : ..Vultur am fost,


vultur am rămas!" (Niki Ata-
nasiu-Ogaru, Agnia Bogoslava-
Cleo)

www.cimec.ro
GABRIELA : „Am intrat in
sorictatca unor oamcni intcli-
gen(i şi satanici..." (Iarina De-
mian-Gabiiela şi Amza Pellca-
Manole)

E
GHERMAN : „Au venit ban-
diţii!" (Agnia Bogoslava-Cleo,
Iarina Demian-Gabriela, Gh.
Dinică-Gherman)
jfttt

4.--gn
•-S.
%br

www.cimec.ro
premisele
E C H I P E I DETEATRU

\g * oţiunea de „eehipă teatrală" este din ce în ce mai prezentă


m în discuţiile ultimelor stagiuni. Au impus-o atenţiei dezbate-
5 ^ ^ g f t rile despre spectacolele Cum vă place şi Umbra ; au readus-o
^ ^ ^ mereu în centrul preocupărilor consfătuirile de la Consiliui
Teatrelor, luările de cuvînt ale creatorilor, cronicile. M.H.A.T.-ul, Berliner Ensemble,
Shakespeare Royal Coimpany sînt exemplele citate de preferinţă în această ordine
de idei. Idealul teatraă al etapei actuale este limpede c o n t u r a t : teatrul unitar.
teatrul-echipă, construit în jurul unor concepţii unice, al umui spirit comun şi al
unor metode d e lucru care să exprime acest spirit.
Se reînnoadă astfel, pe un plan superior, tradiţia vechilor noastre companii
de teatru şi a trupelor care se formau în jurul unor animatori. După amplificarea,
consolidarea şi dezvoltarea unei retele puternice de teatre în toată \B.V3i, după
descoperirea şi educarea unor generatii bogate în talente noi, după revelaţia sce-
nografică şi regizorală a unor forţe în stare să ridice a r t a spectacolului romînesc
la înăltimea celor mai importante exigente contemporane, s-au creat, în ultimii
ani, conditiile pentru dezvoltarea unor viguroase organisme teatrale, întemeiate
pe unitatea de conceptie şi pe reale afinităti creatoare. Acum patru ani, sub con-
ducerea lui Rad-u Beligan, s^a înfiintat Teatrul de Comedie. In ulltimele douâ
stagiuni, alţi oameni de teatru de prestigiu au fost învestiţi cu răspunderea unor
ansambluri : Liviu Ciulei, Horia Lovinescu, Radu Penciulescu. Iată un nou punct
de pornire pentru realizarea unor cerinte esentiale ale teatrului imodern.
O consecinţă imediată a acestui fapt a fost mişcarea, deplasarea între teatre
a unor interpreţi de valoare. Schimburile acestea de „capete de afiş" constituie
un simptom de înnoire. Oamenii se caută, încearcă să-şi descopere afinităţi, să şi
le valorifice, se experimentează relaţii noi, distributii noi.
Pentru a cerceta mai de aproape sensul acestor căutări colective, care tind
să se generalizeze, am stat de vorbă cu cei patru creatori pe care i-am numit
înainte. Cum era şi firesc, tema convorbirilor a constituit-o obiectivul general al
schimbărilor şi mişcărilor efectuaite în peisajul nostru teatral : formarea echipei
creatoare.

DESPRE PROGRAM

\j u exceptia Teatrului d e Comedie, care îşi anuntase programul încă de la


constituire, şi a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale", firesc organizat pe directiile
de acţiune ale unei prime scene academice, noţiunea de program era pînă acum
mai mult o idee teoretică, un deziderat. Astăzi, ne aflăm în fata unor teatre care
încearcă să-şi formuleze în fapt un crez — în acelaşi timp ideal estetic şi
principiu organizatoric.

58
www.cimec.ro
Aceste „programe" se profilează în bună măsură sub înrîurirea preocupă-
rilor definitorii pentru animator. Ciulei, Pemciulescu, Beligan sînt mai atenti la
problemele de interpretare şi la cele care ţin de construirea echipei. Horia Lovi-
nescu vede evoluţia Teatrului „Nottara" determinată în primul rînd de o anumită
literatură. Cum s-a mai anunţat, în acest scop, teatrul a trecut de la eclectism
şi eterogen în repertoriu la um repertoriu unitar, axat, îm principal, pe drama-
turgia contemporană. S-a renuntat, astfel, pentru un timp, la vechea traditie a
acestui ansamblu : piesele clasice de mare montare, care vor reintra în repertoriu
numai după ce teatrul va cîştiga experientă şi stil prin exerciţiul asupra pieselor
inspirate dim problematica omului contemporan.
Liviu Ciulei spune : „Programul stagiunii prevede în teatrul nostru o mare
varietate de genuri : vodevil, comedie directă, dramă psihologică, piesă de tipuri,
spectacol epie cu muzică, tragedie, piesă biografică, satiră contamiporamă... Care
ar fi trăsătura de unire între aceste montări atît de deosebite ? Realismul — rea-
lismul de concepţie şi realismul de interpretare. Reailismul de conceptie porneşte
de la dezvăluirea conditiilor istorice, economice, sociaile care au generat acţiumea
unei piese şi de la studiul modalităţilor artistice ce concretizează în text ideea
şi condiţionările ei. Realismuil interpretativ constă, cred, în găsirea mijloacelor
celor mai directe care pot să facă sesizabil jocul acestor factori determinanţi.
Asta-i tot. Atîta vreau să fac în teatru, nu mai mult".
Noţiunea de realism ca ideal de creaţie, Liviu Ciulei o precizează vorbind
de piildă, despre Intrigă şi iubire. De ce a apărut în repertoriul teatrului această
piesă, pe care muilţi o socotesc iromafntic-desuetă ? Penitru că este prima dramă
burgheză. Deşi a fost scrisă în 1784, cu cinci ani înainte de Revoluţia franceză,
pare scrisă mult mai tîrziu. Pentru că există o întreagă realitate, o întreagă viată
a piesei şi a lumii care a generat-o, care a fost uitată, acoperită de vrafurile de
falsificări ale schillerizărilor formale. Cine-şi poate închipui că, cinci sau şase
ani după aparitia piesei, la Berlin a fost ars pe rug, pentru ultima oară, un om ?
Arhitect şi scenograf, Liviu Ciulei îşi demonstrează vizual ideea. Deschide volume
vechi şi arată : o gravură reprezentîndu4 pe MiJller în timp ce-şi loveşte nevasta
cu violoncelul în cap („posibilitatea unei asemenea scene n-a fost niciodată suge-
rată prin joc"), gravuri înfăţişînd pedepsele soldaţilor, imagini din vechile locuinţe
germane de la sfîrşitul secolului XVIII. Această viaţă adevărată a piesei trebuie
redescoperită. „Du-te, şi ai să vezi ce se va îmtîmpla !" este o replică ce poate
fi pronunţată cîntat, solemn şi amenintător; dar ea poate fi rostită şi simplu,
omeneşte. Realismul scenic despre care vorbeşte Liviu Ciulei constă în regăsirea
adevărurilor omeneşti mici şi mari, ale epocii şi ale pieselor, adevăruri din care
se construieşte, de fapt, şi vitaiitatea aotuală a textului dramatic.
Radu Penciulescu vede problema din cu totul alt unghi — acefla al realită-
ţilor comcrete din teatrul pe care il conduce : „Program ? Deocamdată nu avem, şi
nici nu putem avea. Un program mu poate fi creat în afara realitătilor concrete.
Programul unui teatru se defineşte cu fiecare nouă montare şi în fiecare seară
de speotacoil. Noi me canducem, deocaimdată, după cîteva principii mari, pe care
căutăm să le respectăm. Prefer să nu le numesc : consider că este mai bine ca
ele să se formuleze pe scenă. Există obiceiul ca fiecare nouă conducere de teatru
să anumte un nou program. Nu însă fiecare conducere are şi posibilitatea să-şi
aleagă şi mijlooul cu care să-1 realizeze — echipa. Cel mai interesant program e
o iluzie dacă e altoit pe o echipă de teatru alcătuită după alte criterii decît
cele ale programului. Coleotivul nostru artistic — nu pot avea încă îndrăzmeaîa
de a-1 numi echipă — e alcătuit de mult şi după criterii destul de incerte.
Programul se va naşte, sper, în măsura în care, pe parcursul anilor, colec-
tivud nostru artistic va deveni echipă teatrală".
Radu Beligan răspunde la întrebarea despre evolutia programului în timpul
care a trecut de la constituirea Teatrului de Comedie: „Teatrul nostru este
cunoscut ca un teatru mai mult publicistic, cu o teatralitate evidentă, un limbaj
scenic direct. Principiile pe care le-am formulat îm 1960 nu le vom abandona,
pentru că ele sînt juste. Inconsecvenţa este o nenorocire în teatrele noastre. Aş
fi fericit dacă, peste 20 de ani, s-ar constata că cele treisprezece puncte expuse
în primul nostru program au fost întocmai respectate. Dacă este vorba de evoluţie,
atunci trebuie să vorbim despre o acceptie mai profundă şi mai cuprinzătoare a
notiunii de comedie, în coordonatele aceiuiaşi teatru publicistic despre care vor-

59
www.cimec.ro
beam. Ored că şi spectatorii au înregistrat această evoluţie, că ei nu vin la
Teatrui de Comedie doar în speranţa de a se amuza copios, ci cu dorinţa de a
vedea spectacole care dau de gîndit".

CONSTRUIREA ECHIPEI

| | oria Lovinescu : „Ideal ar fi ca fiecare teatru să se formeze în jurul uneia sau


mai multor personailităţi regizorale. Dezideratui este greu de împlinit şi nu e o
ruşine să reeunoastem că nu sîntem, nici unul dintre noi, mari parsonalităţi
artistice. Vom suplini prin efiort colectiv absenţa personalităţilor definitorii.
Poate, pentru început, este chiar mai bine. în ceea ce-i priveşte pe actori, timpul
operează de la sine o seâecţie. Interpretii ajung să graviteze în jurul nucleelor
care-i ati'ag, şi schimburile care au loc astăzi, între diferite teatre, promit
să faciliteze asemenea proces de selectie naturaiă. în domeniul regiei, se poate
actiana însă mai repede şi mai eficient, tocmai pe baza efortului coleotiv lucid
diirijat, fară nici un fel de ingerinţă asupra vreunei personalităţi. Printr-o coordo-
nare armonioasă şi printr-o confruntare psrmanentă a metodeior regizorilor se
poate ajunge la o platformă comună, în aşa fel încît, şi în spectacolele realizate
şi în luările de cuvînt teoretice, un regizor să nu se exprime doar pe sine, ci să
exprime punctul de vedere al teatrului în care s-a integrat".
Mijloacele prin care dramaturgul-director speră să atingă acest scop prevăd,
printre altele, vizionări colective şi dezbateri în timpui realizării spectacole'lor,
urmărirea unor repetiţii de către întregul grup de regizori, în unele cazuri, reluarea
lecturilor la masă în fazele mai înaintate de lucru, în prezenţa conducerii artis-
tice, pentru reanimarea unor sensuri care se pot pierde în timpul muncii pe
scenă. Aceeaşi strînsă conlucrare se preconizează şi în raport cu munca sceno-
grafilor, în ce priveşte planificarea, ritmicitatea muncii în ateliere, finisarea, defi-
nitivarea unor soluţii prin controi reciproc creator, ceea ce, desigur, nu înseamnă
că decorurile tuturor scenografiior vor începe să semene între ele, ci doar că
realizatorii se vor sprijini mult pe opinia colectivă.
Liviu Ciuiei : „Existenţa echipei de teatru are două aspecte, cred. Unul
etic şi unui de ideal profesionai. Primul este de neînlocuit. Ceiui de al doilea i se
poate substitui o similitudine de dispozitii naturale aie coechipieriior. Dar, bine-
înţeles, e mult mai bine ca această similitudine să fie stimulată de idealul comun,
de adeziunea <la intentiile grupului de concepţie din teatru. Cu asta, cred că am
spus tot... Aş mai adăuga ceva despre aşa-zisul balast din trupele noastre de
teatru. A existat o vreme în care problema mă preocupa mult; acum îi dau
mai putină importanţă. Nu pot să o distribui, de piidă, pe Ileana Predescu într-o
apariţie de cîteva minute din Opera de trei parale: ar însemna să fac risipă,
să gospodăresc neeconomic foi"teile artistice ale teatrului. Şi în Opera de trei
parale există zeci de asemenea aparitii. De aceea, cred că fiecare om poate să
fie util într-un teatru. Bineînteles că el devine cu atît mai utii cu cît este mai
deosebit şi, fiind vorba de o interpretaire : mai divers. Pe scenă avem de demonstrat
o diversitate de tipuri. Inutil se dovedeşte numai aceia care pe scenă nu reprezintâ
pe nimeni, nimic, nici măcar pe sine însuşi. Atunci nu mai e vorba de balast,
ci ipur şi simplu de o carieră greşită, şi asemenea erori trebuie îndreptate, pe
cît posibil. Alitfei, dacă ideea e clară, spectacol'ul va trăi. în Cum vă place, de pildă,
există numai cîteva interpretări de valoare, dar asta nu duce la dezintegrarea
mcntării. Fireşte, fiecare membru ai trupei trebuie să fie pregătit, antrenat pentru
a răspunde cerintelor teatruiui".
Radu Penciulescu : „Problema echipei există, ea este spinoasă şi are aspecte
aparent contradictO'rii. Pe de o parte, es>te nevoie de echipe alcătuite după criterii
artistice şi nu administrative. Pe de altă parte, este necesară o mult mai mare
circulaţie de actori între teatre. Nu cred că este bine ca un interpret să fie limitat,
în momentui de fată, la o singură echipă. Circulatia, schimburile dau un tonus
viltiai, sînt stimulatoare. Sigur că trebuie să urmărim şi să asigurăm creşterea
actorilor, în cadrul aceluiaşi ansambiu, în mod consecvent. Dar schimbările, dacă
sînt bine gîndite, daiu totdeauna un impuls, creează emulatie, interes şi obligă
grurpul stabil al teatrului la descoperirea <unor solutii care să convină şi noilor
interpreti.

60
www.cimec.ro
La iiirma urmei, echipele există, pe hîrtie — dar numai pe hîrtie. In afară
de Beiigan, nijci unul dintre directorii de teatru de la noi nu şi-a putut construi
echipa doxită. Asta trebuie amintit: să se ştie de ce la Teatrul de Comedie reuşesc
atîtea luoruri, care nouă ne sînt greu accesibile. Schimbarea de director nu îmseamnă
automat şi schimbarea echipei. Lista asta de actori pe care o am în faţă nu repre-
zintă încă o echipă. Atîta weme cît am preluat scheme vechi (de cele mai multe
ori, haotic aieătuite), nu putem decît să cîrpim nişte genuri, să acoperim emploi^uri
care erau descoperite. Căutăm actori buni, facem distribuţii mai atent gîndite
— e normaOL Dar problema superioară, a unităţii de echipă, spirit şi stil, nici nu
putem să ne-o punem, pentru că depăşeşte cu mult posibilităţile noastre".
Radu Beligan : „Probabil că există nişte legi ştiinţifice, de alcătuire a unui
colectiv teatral. Nu le cunosc, bănuiesc că există. Pot vorbi despre cîteva reguli
deduse din praotică. Regula numărul unu rămîne aceea a afinităţilor. Nu e vorba
de apropiere de vîrstă, de generaţii. Numai în unele împrejurări se poate construi
un teatru pornind de la o serie de absolvenţi ai Institutului. Se întîmplă ca foştii
cdlegi să se dovedească repede străini unul de altul. Şi nu e usor să decantezi
afinităţile reale : e nevoie de o urmărire îndelungată. O lege care acţionează de
foarte multă vreme şi care, din păcate, a cam fost neglijată din pricina unor
controverse ale oamenilor de teatru este aceea a emploi-urilor. Evident, nu este
vorba de emploi-ul clasic ; notiunea a evoluat, a devenit mai elastică, mai nuan-
ţa-tă. Dar în teatru nu se pot soiutiona probiemele psihologiei scenice prin tipaj,
ca în filrne. Un bun amsamblu trebuie să aibă toate componentele şi toate nuan-
ţele importante ale fiecărui emploi acoperite : ingenua, ingenua comică, ingenua
perversă — tip nou, inspirat de Brigitte Bardot, foarte la modă... Un criteriu impor-
tant este şi capacitatea artistuiui de a reactiona sensibil la nou. Asta nu îmseamnă
că ei trebuie să accepte fără discernămînt tot ce a apărut recent. Dar, chiar dacă
respinge unele noutăti, actorul trebuie să se arate dornic să le cunoască, să fie
receptiv faţă de sohimbările din peisajul cultural şi teatral. Aitfei el nu va
putea tine pasul cu cei care conduc teatrui".

CLIMATUL DE CULTURĂ, ÎN TEATRU Şl ÎN JURUL LUI

I n majoritate, directorii au sublimiat necesitatea unui climat creator, de bogată


şi activă cultură teatraiă, în afara căruia nu se poate forma şi cimen'ta spi-
ritul de echipă.
Horia Lovinescu : „Foarte importantă este participarea activă a actorilor
la viaţa teatrului, în afara orelor de muncă obişnuite. Montările experimentale,
studiile, cursuriie, dezbaterile pot strînge oamenii care simt nevoia să-şi defi-
nească un stil şi um mod de a înţelege teatrul, care caută să se adume în echipă.
De efortul coleotiv al regizorilor, dramaturgilor, actoriior, scenografilor nu se
poate desprinde mumca secretariaftuiui literar, care pînă acum făcea categorie
aparte. Aş vrea foarte mult ca secretariatul literar să nu asigure numai o pregă-
tire, o informare foarte bogată în ce priveşte autorii care sînt jucaţa şi o muncă
aprofimdată de documenitare care să sprijine cultura spectacolului, ci să fie amtre-
nat direct în organizarea şi conducerea unor dezbateri şi a unor expuneri teore-
tice — nu după ureohe, nu ia întîmplare, ci pe baza unui studiu serios. Cu timpul,
secretariatul literar trebuie să capete iniţiativă, să ajungă să propună piese care
să se integreze îm cerintele programului nostru, adică să devină efectiv creatorul
repertoriului ; mai tîrziu, cei din secretariat vor fi chemaţi să urmărească specta-
colui în timpul repetiţiiJlor, făcînd astfel din cunoştintele teoretice acumulate un
bum al întregului ansambiu, în discutiile asupra uneia sau alteia din soiutiile
de joc şi de regie".
Proiectele lui Liviu Ciuiei în această privinţă sînt cunoscute. Crearea umui
climat de cultură în teatru şi în jurui teatruiui este un punct principial în progra-
mui Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra". Acest scop va fi atins prin : constituirea
în teatru a unui nucieu de comcepţie fonmat mai ales dim regizori ; ridicarea acti-
vităţii secretariatuiui literar la rangul de muncă ştiintifică de documentare, trans-
formarea lui, cu timpul, într-un laborator teoretic şi o mică redacţie, care să
editeze publicatiile de propagandă oulturală şi teorie ale teatrului ; constituirea
unui centxu de studii scenografice pe lîngă teatru.

(U
www.cimec.ro
In legătura cu publicul, o îinsemnătate deosebită acordă Liviu Ciulei reper-
toriului permanent. El consideră că marile spectacole ale teatrului — Copiii soa-
relui sau Sfînta Ioana, de pildă — joacă uin rol mai important în educaţia publi-
cului deeit succesele noi, usor obţinute şi fără substanţă, chiar dacă asemenea
momtări mai vechi nu mai au în toate stagiunile aceeaşd popularitate. Mai mult,
regizoirul-director susţine că, în timp, aceste speotacole de ti^ută îşi recuceresc un
public pe care îl şi formează în spiritul unei mult mai profunde şi mai bogate
simpatii faţă de teatru.
Radu Penciulescu atrage atenţia asupra unui alt aspect al problemei — rela-
tiile dintre animator şi cei pe care el îi îmdrumă : „Teatrul este o artă colectivă,
şi un animator care îşi impune puinctul de vedere poate să devină un element
de înaintare, dar poate să fie şi primejdios. N-ai dreptul să opreşti dezvoltarea
unui actor sau a unui scenograf pemtru că \ie nu-ţi place felul îm care evoluează
el, oWigîmdu-4 să accepte limii străine de natura lui. O asemenea atitudime împie-
dică formarea echipei. Oricît me-am îmchima animatorului de teatru, mu e bine
să uităm că persomalitatea lui trebuie să fie maleabilă, deschisă la sugestii, sa
valorifice imdividualităţiile creatoare din jur, aptitudinile celorlalti. Se poate admite
absolutismul amimatorului — teoratic justifieat — mumai atumci cînd echipa este
formată primtr-o selecţie liberă a initerpretilor, înrudiţi, ca talent, cu structura
creatoare a conducătorului. Altfel, tirania acestuia poate să ducă numai la reali-
zări fragmentare".
Radu Beligan imsistă asupra importamtei regimului de reală comlucrare îmtre
coeehipieri : „Uma dim bolile grave ale teatrului mostru este treptata fumctioma-
rizare a creatorilor, pierderea emtuziasmului. Um colectiv care mu mai are apetit
de creatie începe să moară. De aceea, fiecare spectacol trebuie să preocupe între-
gul ansamblu, chiar şi pe cei care mu sîmt distribuiti îm el. La Teatrul de Come-
die, repetiţiile Somnoroasei aventuri adumau adeseori, îm sală, o mare parte dim
membrii colectivului. Cu o săptămînă înainte de vizionare, ne-am dat seama,
după o asemenea repetitie «cu public», că tabloul şase trebuie rescris. Mazilu era
acolo, i-am expus observatiile noastre, şi la repetitia următoare am avut noul
texit, muilt mai bun. Dacă repetiţiile ar fi avut loc izolat, dacă vedeam spectacolul
doar înainte de premieră, asemenea îmbumătăţiiri nu se mai puteau aduce piesei .
In privimta mumcii colective, Liviu Ciulei are o idee foarte bumă, pe care
o îmbrătişez cu toată comvimgerea : imtroducerea regiei colective îm teatrul romî-
mesc. Am văzut la Shakespeare Royal Company spectacole admiirabile, care aveau
trei regizori — Peter Hall, Clifford Williams şi John Barton. Toate piesele istorice
au fost montate aşa. Fiecare regizor avea o sarcină a sa, deosebită, dar toti se
integrau perfect în strădamia comumă. Este o modalitate de a evita împărtirea,
scimdarea teatrelor îm grupuri şi grupuleţe, şi de a comstrui practic concepţia
colectivă, stiluil unic. Individualismul nu mai are ce să caute în teatru.
în aceeaşi ordine de idei, important mi se pare ca toţi cei care fac parte
din teatru să cunoască din vreme, foarte bine, planurile de perspectivă. O piesă
ca Troilus şi Cressida nu poate fi oferită, de azi pe mîine, umui regizor, să o
pumă în scemă. Realizatorii au mevoie de timp de meditaţie şi de pregătire, umeori
chiar de ami, îm care să gîmdească o realizare viitoare.
Foarte util este şi um climat viu de disouţii, dar discutii nu aşa cum le
facem acuma, de obicei mai mult formale, ci îndepărtînd orice caracter solemm
şi de pregătire a dezbaterii prim referate putim imSipirate. Trebuie să îmviorăm
discuţiile dimtre moi, să ajumgem la forme neeonstrînse de vireo prejudecată — aş
spune, la şueta ridicată la înalt ramg primcipial. Să mu uităm că Marx şi-a format
spiritu^ polemic la clubul timerilor hegeliemi, să mu uităm ce rol importamt au
jucat, în cultura secolului trecut, la noi, cercurile literare ale revistelor impor-
tamte. Nimic mu e mai grav decît tăcerea, din mormînt nu iese nimic. De aici
decurge şi necesitatea umei reviste de specialitate rmai focoase, mai la zi, mai
săptămînale, aş zice, şi mecesitatea umei documem/tări mai temeimice, care să facă
discuţiile moastre bogate, străime de sterilitate. în toate aceste probleme, Asociaţia
oamenilor de teatru ar trebui să îndeplinească un rol pe care, să sperăm că, mai
devreme sau mai tîrziu, şi-1 va asuma cu răspumdere.
îmcă ceva îm legătură cu atmosfera pe care o creăm îm jurull teatrului. Sîm-
tem cu toţii împotriva cultului vedetei, dar, îmtr-o vreme îm care îim tara moastră
se petrece um proces complex şi profumd de afirmare a umor valori autemtice,
cred că este datoria moastră să aducem îm primul plam şi valorile teatrale pe care
vremea moastră le-a impus. Cu mai multă publicitate, folosimdu-le ca elememt al

62
www.cimec.ro
unei propaganide de cultură teatrală. Este un lucru pe care, de pildă, un teatru
ca Shakesipeaire Royal Company îl face excelent. Am văzut acolo un RiChard al
Il-ilea în vîrstă de 22 de ani, David Wanner, şi, într-o conferinţă de presă,
Laurence Olivier a sipus că aceasta este una dintre ţintele muncii colective în acest
teaiiru — deseoperirea vedetelor eare pot să continue munca începută de actorii
maturi. De ce să nu subliniem şi noi tot ceea ce s^a creat în cei douăzeci de
ani de la Elibarare ? Dacă un actor ca Dinieă s-ar fi afirmat acum cîteva
decenii, publicitatea ar fi făcut din el foarte repede un cap de afiş. Astăzi, absenţa
publicităţii nu trebuie să devină un handicap, cu atît mai mult cu cît afirmarea
acborului este cea mai puternică dintre curelele de transmisie dintre teatru şi
public. E o lege obiectivă de eare nu putem să nu ţinem seama. Este important
să promovăm şi «vedete» noi, înainte necunoscute: regizorii, scenografii. Specta-
torii să vină la teatru nu numai pentru a vedea un actor, dar pentru a urmări noua
montare a unui regizor sau pentru a admira noul decor al unui soenograf. Asta
măreşte şi responsabiilitatea imdividuală. Văzînd că a fost uireat pe un piedestal,
creato>rul va şti că semnătura lui implică o răspundere socială, şi nu o va aşeza
niciodată sub o irealizare mediooră, pripită".

ANTRENAMENTUL ACTORILOR

hC evenind la una din temele freevente ale discuţiilor teatrale, cei patru condu-
cători de teatru cu care am stat de vorbă sînt absolut de acord într-o pri-
vinţă : necesitatea antrenării profesionale a actorilor prin teatru.
Hoiria Lovinescu scoate dintr-o mapă cîteva file bătute la maşină, intitulate :
,.Schiţă de program al studioului experimental -«Constantin Nottara»". Aceste însem-
nări prevăd, în afara unui repertoriu de piese care au avut în trecut sau au
în prezent un rol experimental şi inovator, mai multe forme de activitate.
Actorii vor urma cursuri teoretice şi practice de tehnică profesională (două ore
de mişcare şi două ore de exerciţii respiratorii şi de vorbire pe săptămînă, por-
nind de la principiul antrenării ceilor mai buni). Şcoala stilurilor va fi o suită de
studii pe texte variate, menite să supună pe fiecare actor unui antrenaiment de
diversitate a iimbajului interpretativ, cuprinzînd toate speciile stilistice cunoscute,
de la tirada tragică la comperajul revuistic, care va servi şi la promovarea unor
texte inedite — scrisori, memorii, pontrete de moralişti, meditaţii filozofice,
schiţe, poeme epice sau lirice, descrieri —, în cadrul unor recitalluri parsonale
sau colective, uşor de prezentat şi în afara teatrului. Teatrul va pregăti recitaluri
de poezie grupate fie pe teme, fie pe autori sau curente, montate sau nu într-un
sistem de prezentare; speotacole aparte vor fi consaorate unor momente din
istoria cuilturii, prin prezentarea unor texte de literatură evocîmd un asemenea
moment, pe baza unui scenariu şi a unui comentariu. Vor fi realizate evocări din
istoria teatrului, puneri în scenă care să contureze diferite modalităţi istorice ale
expresiei teatrale (antichitatea greconlatină, evul mediu, renaşterea, clasicismul) ;
seri de umor (romînesc sau din alte literaturi) ; prezentări de piese necunoscute,
lecturi artistice de piese nevalorificate încă de către teatre, însoţite de discuţii
organizate ; înscenări paralele ale unui aceluiaşi text (fragment sau act), în trei-patru
versiuni regizorale, avînd în vedere stimularea personalităţii regizorale şi diversităţii
soluţiilor de montare; spectacole-coupe, piese într-un aot grupate pe teme,
curente sau literaturi naţicfnale, pentru o mai largă informare a publicului asu-
pra valorilor temei. Toate aceste forme de manifestare urmează să alcătuiască
cicluri realizate lunar, trimestrial sau anual, de-^a lungul mai multor stagiuni.
Experimentele de la Studioul „Constantin Nottara" vor avea o finalitate
precisă — spectacolul —, constituind nu numai o şcoală a actorilor şi regizorilor,
dar şi o şcoală a spectatonului. „Mai urmărim ceva: şcoala stilurilor, de pildă
— spune Horia Lovinescu —, are şi scopul de a descoperi dacă nu cumva uoiii
actori au posibilităţi nevailorificate încă, dacă nu cumva ei pot evolua şi al^tfel
decît în genurile care i-au consacrat. Sperăm ca în felul acesta, prin încercări şi
studii asupra personailităţilor din colectivul nostru, să constituim o bază ştiinţi-
fică viitoarei echipe".
Liviu Ciulei insistă asupra rolului dublu pe care trebuie să-1 aibă antre-
inamentul în teatru : „în primul rînd, acesta unnează să asigure menţinerea con-
ditiei fizice (prin gimnastică, mişcare scenică, dans, pantomimă) şi elasticizarea

63
www.cimec.ro
gamei vocale, perfectionarea dicţiunii, menţinerea în funcţie a aparatului respi-
rator. Pentru asba este nevoie de conştiinciozitate şi de o metodă bună, eficace,
lucru cu atît mai dificil cu cît metoda trebuie să se plieze, de la individ la
individ. Faza a doua, superioară, a antrenamemtului vizează exersairea actoriior
în functie de intentiile estetice ale conducerii teatrului. Pentru spectacoiui cu
Oedip, montat de Marosin, este necesar un anume antrenament, aş spune este-
tizant. Eu n-aş opta pentru un asemenea antrenament în teatrui nostru. Nu mă
mai interesează această manifestare în arta spectacolului, care pe vremuri m-a
preocupat foarte mult".
Radu Penciulescu : „Toată lumea vorbeşte despre antrenament. Noi lucrăm
în teatru în acest sens. De fapt, nnar ti'ebui să se vorbească atîta despre un
lucru de la sine înţeles. Nimeni nu ţine prelegeri privind «modul în care se
antrenează gospodineie ca să facă mîncare». Mai important mi se pare să vorbim
despre spectaoolele noastre experimentale. Vom pune în scenă producţii curente,
pentru a ne îmdeplini misiunea socială. în acelaşi timp, vom pregăti spectacole
experimentale — deocamdată sînt prevăzute patru —, care nu vor viza numai
să pună spectatorul în contact cu un anume text, ci vor avea ca ţfeoiă, în
primul rînd, atingerea unor scopuri pur profesionaie. De piidă, vom monta un
spediacol de farsă medievală, nu numai pentru a redescoperi în fata publicului
texte de mult uitate, dar în speciai pantru a clarifica pentru noi izvoarele şi
natura comicului scenic, evoluţia comediei pînă la formele ei aotuale. Unele dintre
spectacolele noastre experimentale vor intra în repertoriul ourent, altele nu vor
fi nici măcar anunţate pentru publicul mare, ci vor rămîme reprezentaţii destinate
specialiştilor, bază de discutii profesionale. Primul scop al experienteloir noastre
este acela de a face posibilă creşterea calitativă a spectacolelor curente, prin
familiarizarea actorului cu probleme, moduri, genuri, stiluri din ceie rnai deo-
sebite. Chiar dacă unele manifestări ale teatrului absurd ne sînt străine — de
pildă, operele lui Beckett — şi niu virem să le jucăm, aotorul nostru nu are
dreptul să iginore modalitatea de expresie generată de aceste forme de teatru.
Expejienţa îl va îmbogăţi, £1 va face să-şi exploreze profesiunea dintr-un alt
unghi de vedere. Dacă nu vrem să oomunicăm publicuilui un anume continut, nu
trebuie să ne privăm şi de exerciţdul unor moduri de interpretare care pot să
stimuleze capacitatea oreatoare a actorului".
ŢLnînd seama de experienta Teatrului de Comedie în ceea ce priveşte antre-
namentuil actorilor — experientă acumuilată mai ales cu prilejul pregătirii specta-
colului Umbra —, Radu Beligan vorbeşte despre necesitatea unui corp de profe-
sori de miscare şd vorbire. „Este o preocupare a Consiliului teatreior : cu timpul,
fiecare teatiru îşi va ataşa asemenea profesori". De unde, concluzia imediată :
viitorii profesori trebuie să se formeze ei înşişi în cadrul unor discipline speciaie.
Este o problemă care intră în sfera de preocupări a Institutului de Artă Teatrală
şi Cinematografică.

PERSPECTIVE

I ncursiunea făcută în începutul de activitate şi proiectele celox patru teatre se


încheie aici : ea făgăduieşte mult, pentru viitor.
DrumuH de constituire a echipelor de teatru se anuntă dificil şi nu trebuie
să ne facem iluzii în ceea ce priveşte soluţionarea unor greutăţi moştenite de la
sistemul mai vechi de lucru, în care nu o dată criteriile administrative cîntăreau
mai mult decît principiile muncii oreatoare. Legăturile de comlucrare între coechi-
pieri nu se pot consolida dacă ele nu sînt puse la încercare în diferite moduri,
dezideratele înalte nu pot să devină realităti dacă nu se consolidează prin deprin-
deri, relatii, traditii noi. Toate acestea se vor înfăptui, desigur, de-a lungui rnai
multor stagiuni. Ne aflăm la începutui unui moment în teatrul romînesc. Vom
asista la naşterea umar organisme teatraie vii şi trainice, adevărate comunităti
ale talenteior, teatre în cea mai înaltă şi mai nouă acceptie a noţiunii de teatru —
ca unităţi creatoare distincte, armonioase, viabile.

www.cimec.ro
Ana Maria Narti
■ l ^ I 1
s
V

Marcela Rusu (Abbie) si Emanoil Pctru| (Eben)

Teatrul Naţional , . l . L. Caragiale"

PATIMA DE SUB ULMI de Eugene O'Neill

Virgil Ogăşanu (Marin Miroiu)

Teatrul de Stat
din Piatra-Neamţ

STEAUA FĂRĂ NUME


de Mihail Sebastian

www.cimec.ro
PREHAIERE
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHIIIIIIIIIIIIIHI

TEATRUL NAŢIOXAL DIN CLUJ

„JUDECATA" de T. Boşca* şi
„PE O GURĂ DE RAl" de M. Zaciu şi V. Rebreanu**

* Regia: Victor Tudor Popa. Scenografia: T. Th. Ciupe. Costume: Edith Schranz-Kunovitz. Distributia:
Gh. Cosma (Gore), Aurel Giurumia (Petrea). Al. Munte (Trică), Marin D. Aurelian (Gavriş), Şt. Moisesru
(Dinu), Ligia Moga (Tinca), Cecilia Şindelaru Tudor (Justina), Melania Ursu (Anisia), Gheorghe Radi»
(David).

** Regia : Victor Tudor Popa. Scenografia : Mircea Matcaboji. Costume : Edith Schranz-Kunovhz.
Distribuţia : Marin D. Aurelian (Ion), Magda Tîlvan (Oarba), Viorica Cernucan-Jurăscu (Mioara), Totu
Coloman (Hontu), Petru Felezeu (Repedea). Silvia Ghclan (Uliana), Ion Tudorică (Soldatul), Gheorghe
Cosma (Buric-Judele), George Gherasim (,.Generalur), Cazimir Tănase (Comandantul), Vladimir Jurăscu
(Wurtz), lon Marian (Ordonanţa), Octavian Ccsmuţa (Indrei), Ştefan Moisescu (Zaha), Octavian Teuca
(Soldatul fascist I), Octavian Lăluţ (Soldatul fascist II), Eugen Nagy (Soldatul fascist III), Cornel Sava
(Soldatul fascist IV), Anişoara Potcroacă (Vecina), Liviu Doctor (Comandantul partizanilor), Gheorghe
Jurca (Jandarmul).

într-un scurt interval de timp, pe ai observaţiei cotidianului în a m ă n u n -


scena Teatrului Naţional din Cluj, s-au tele lui esenţiale şi, în mare măsură,
succedat două premiere cu piese romî- putere de caracterizare a atmosferei,
neşti. a situaţiei. Totusi, abundă în piesă
Prin realizarea scenică a Judecăţii şi o vorbire; livrescă, emfatică, per-
da Teodor Boşca, roadele eenaclului sistă clişeele pretioase şi desuete ale
de dramaturgie care funcţionează pe unor şablonarde stări psihologice. Jus-
lîngă teatru s-au dovedit pozitive, iar tiina, de pildă, tînăra logodnică înşe-
colaborarea cu scriitorii consacraţi s-a lată, în pragul seducerii, este un per-
împlinit prin reprezentarea piesei Pe sonaj anacronic şi neoonvingător, ce-şi
o gură de rai de Vasile Rebreanu şi poartă o falsă şi artificioasă dramă.
Mircea Zaciu. Motivarea psihologică a nefericirii pare
Judecata anunţă în autorul ei un simipdificată excesiv prin „patima
neîndoios viitor dramaturg. Teodor oarbă" a fetei faţă de chipeşul trac-
Boşca relatează un fapt divers din torist. Dacă ideea judecăţii, a protes-
viaţa unei echipe d e tractorişti, adîn- tului opiniei publice colective, care
cindu-i semnificaţiile pînă la propor- sanctionează crimele etice, se desenează
ţiile unei dezbateri etice-obşteşti. Din- limpede şi cu o anumită forţă gene-
tr-un capriciu vanitos, Dinu încearcă ralizatoare din întregul context dra-
să seducă logodnica tovarăşului sâu, matic, sceina „procesului" ca atare —
Gavriş, dizolvînd fericirea celor doi şi stîngaci şi simplist rezolvată, prin con-
a Tincăi, femeia care îl iubeşte. Subiec- cretetea faptelor — micşorează forţa
tul, tributar în schema exterioară unor artistică, alunecînd din sfera artisti-
tradiţii din proza satului ardelenesc — cului în cea a discuţiilor moralizatoare.
şi uinor clişee din universul pasiunilor Regizorul Victor Tudor Popa s-a apro-
imui anumit mediu, ţărănesc —, cîştigă piat cu mult interes şi căldură de piesa
însă prini conturarea unor tipuri psiho- lui Teodor Boşca, realizînd un spec-
logice interesante, dintr-un peisaj mai tacol pătruns de simtul responsabili-
puţin abordat în dramaturgia originală. tăţii faţă d e prima versiune scenică
Tractorişti-muncitori proveniţi din sate a unui text care este şi un debui
— cu o conştiinţă nedefinită, în pra- literar.
gul umor transformări etice. T. Boşca Spectacolul are un timbru dinamic,
a dovedit în Judecata că ştie să creeze densitate dramatică şi o sobrietate de
^i să diversifice caractere, să le situeze buoi-gust. Aceste din u r m ă calităti se
într-un conflict gradat spre o culmi- reliefează şi prin aportul substantial
naţie firească. Dialogul denotă un simţ al scenografiei lui T. Th. Ciupe — ca-

66
www.cimec.ro
Cecilia Şindelaru-Tudcr (Justina) şi Marin D. Aurelian (Gavriş)

dru grafic alb-negru (mai izbutit ca tului dramatic. Rolul Gavriş (Marin D.
imagine în actul I), rezemat pe un Aureflian) s-a impus printr-ojn farmec
fundal amuzant prin simplificarea ex- scanic neforţat, îmbogăţind cu mici
cesivă a desenului. Element de prisos amăinunte subtilo — acţiuni fizice, de
în campoziţaa regizorală şi excluzîn- pildă — portretul acestui tractorist
du-se singur din spectacol ni s-a părut fruntaş, viu, integru. Am reţinut, de
doar apelul la efecte exterioare, ce-ai asemenea, compozitiile lui Aurel Giu-
simboliza oarecum opinia publică : rumia şi Alexandru Munte, de un haz
scena judecăţii ca atare (toate lumiinile sobru, in afara manierismului prezent
din sat se aprind) — sau genericul în altă dată la acest „cuplu comic".
care trei personaje vin la rampă pu- Munca meticuloasă a regizorului cu
nînd în discuţie comportarea „acuza- actorii a dat, precum se vede, rezul-
tului" ce urmează să fie judecat. Ase- tate bune, dar spectacolul se resimte
menea momente distonează cu formula totuşi de anumite stîngăcii profesionale
de ansamblu a spectacolului şi cu ape- pe planul interpretării ; dictiunea de-
lul la veridicitatea psihologică ce ca- fectuoasă, stereotipia mişcării şi a ges-
racterizează, de altfel fructuos, restul tului (Gh. Radu, G. Cosma), jocul ne-
reprezentaţiei. inspirat, foarte aproape de graniţele
O portretizare judicioasă a persana- amatorismului (Cecilia Şindelai-u-Tu-
jelor a dus la cîteva realizări actori- dor) ameninţă ţinuta întregului specta-
ceşti ce pot rămîne în biografia artis- col, solicitînd grija, atenţia colectivului
tică a interpreţilor. Ştefan Moisescu a faţă de aspecte importante ale muncii
imprimat forţă dramatică şi expresie lor.
psihologică adecvată tractoristului tru-
faş şi egoist, închistat într-un individua- Sub semnătura aceluiaşi regizor —
lism crîncen. Melania Ursu în rolul Victor Tudor Popa, spectacolul Pe o
episodic al Anisiei a demonstrat ma- gură de rai prezintă publicului o altă
rele ei talent, robusteţea temperamen- formulă artistică, demonstrînd noi va-

67
www.cimec.ro
lenţe ale directorului de scenă în ra- de încîlcite. Asistăm la drama unei
porturile cu drama originală. Pe o gură femei ce şi-a pierdut sotul pe front
de rai face parte din categoria acelor — şi care zadarnic încearcă să4 recîş-
spectacole cu tendinţe monumentale tige pe Ion, fostul ibovnic. Ea este
— de frescă istorică — nu lipsite de însă iubită în taină de un soldat de-
un anumit caracter festiv. Teatrul Na- zertor, ce-şi dovedeşte capacitatea de
ţional din Cluj a înscris în repertoriul curaj şi eroismuil abia în fata pluto-
său „balada dramatică" a celor doi nului de executie, obtinînd o înţele-
prozatori — şi autori de scenarii — cu gere postumă din partea femeii... Ion,
intenţia vădită de a realiza o repre- partizanul, este iubit de asemenea în
zentatie populară de pronuntată va- taină de Mioara, apariţie stranie, cu
loare educativă. Insuşi titlul ne con- sonorităti livreşti de poezie adolescen-
duce spre ideea şi metafora acestei tină... Un alt plan al actiunii, cu den-
scrieri dramatice. Aducerea într-un sitate populat de personaje şi urmărit
context istoric nou a termenilor ba- cu insistentă de autori, îl ireprezintă
ladei „Mioritei" reprezintă o încercare grupul de fascişti de la comandamen-
interesantă într-un gen dramatic di- tul german. Asistăm astfel la o investi-
ficil. Interpretarea modernă a legenda- gatie psihodogică în biografiile acestora,
relor personaje din nucleul folclorului cu motivările şi justificările respective,
romînesc, situarea lor transfigurată în- descriptie schematică şi fidelă unor
tr-un moment istoric şi social unic şi multiple clişee, inutilă în logica desfă-
hotărîtor — insurectia armată, lupta şurării actiunii.
împotriva fascismului — au oferit pre- Din această pricină, planul eroico-
misele unei scrieri inedite şi cu certe poetic se conjugă brutal şi discordant
valori artistice. Dincolo de îmbogătirea cu dialogurile stereotipe dintre ofiterii
tematică — satul romînesc în mo- şi soldatii fascişti, scăzând valoarea
mentul insurecţiei, zonă mai putin ex- metaforei, ţinuta literară.
plorată în geografia pieselor dedicate
momentului Eliberării —, Pe o gură de Această originală „baladă" drama-
rai stîrneşte interesul publicului prin tică a fost comentată scenic în acor-
tentativa unei polemici filozofice cu duri majore, cu accente retorice, nece-
nepieritorul mit al Mioritei şi al altor sare. Regia a renuntat la unele pasaje
obsesii legendare, ca de pildă simbolul din text — a redus scenele din canto-
„ciobanului care şi-a pierdut oile". namentul fascist, interventiile corului,
Piesa posedă un zăcămînt de auten- operînd o simplificare salutară şi echi-
tică poezie dramatică, în tradiţia lim- librînd raporturile dintre ideea drama-
bajului poetic-popular, rădăcinile fol- tică principală şi acţiunile secmndare.
clorului se împletesc îndrăznet cu un Decorul (pictor-scenograf Mircea Mat-
dialog de actualitate, traditionalismul caboji), sustinînd cu eficienţă viziunea
se sublimează într-un conţinut revo- regizorală, a oferit actorilor spatii în-
lutionar, patriotic. „Pe o gură de rai", tinse de joc, într-o ambianţă metaforică
la o margine de sat — aşadar într-un şi plastică de un pronunţat caracter na-
peisaj cu lumini de baladă şi umbre ţional. In rolul lui Ion, Marin D. Aure-
de martiri ai necontenitelor jertfe şi lian a adus fortă dramatică şi avînt
lupte împotriva împilării —, se pro- poetic, afirmînd într-o imagine convin-
iectează actiunea unor partizani în zi- gătoare că „moartea ciobanului" nu
lele premergătoare ultimei săptămîni este o întruchipare a fatalitătii, ci un
din august 1944. Ion, flăcăul din sat simbol al luptei cu timpul şi destinul
— conducătorul grupei—, evocă chipul istoric. Ca un moment cu deosebire
baciului din baladă, Oarba e „muma izbutit în evoluţia scenică a actorului,
bătrînă", iar cei doi „sfîrnari", pro- remarcăm scena „ospătului de răzbu-
prietari ai muntelui — Hontu şi Repe- nare", unde el narează, în ritmul şi
dea —, ce nu pregetă să-1 denunţe fas- inflexiunile povestitorului popular, epo-
ciştilor germani, sugerează baciul un- sul ciobanului care şi-a pierdut oile.
gurean şi cel vrîncean... Din numeroasa distributie din care
Aducînd în scenă însă şi alte ele- notăm pe Magda Tîlvan (Oarba), Sil-
mente deopotrivă poetice şi cu funcţie via Ghelan (Uliana), Gh. Cosma (Bu-
dramatică — corul, în trei ipostaze, al ric-Judele) etc., se reţine mai ales in-
femeilor, bărbatilor şi copiilor —, au- terpretarea lui George Gherasim în
torii şi-au încărcat excesiv compoziţia rolul, inedit ca factură tipologică, al
dramatică, piesa pierzînd din vigoare. „generalului", furierul dezertor, cu apa-
Abundă de altfel, suprasaturînd actiu- rentă de intelectual laş, dar cu un
nea, şi alte sugestii de conflicte destul fond uman generos.

«lllllHIIIIIIIIIIHIIIIIIIIIIIIIIIIHIIIItlllllllllllllllllllHIIIIII

PREMIERE
11111111:11 a i i i i i i i i i i i m m i i i i i i > i i i i i > ' i i i i > i i i i i ! i i m < i u M » M www.cimec.ro
Deşi figurile fascistilor au fost tra- Pe scena Naţionalului clujean, Pe
tate îtn oulori ţipătoare şi accente sche- o gură de rai s-a dovedit a fi o expe-
matice, interpretarea lui Vladimir Ju- rienţă scenică utilă în familiarizarea
răscu în Wiirtz, aghiotan'tul fascist — colectivului cu scrisuil dramatic poetico-
fost prost actor de tragedie într-un eroic, cu abordarea reprezentatiilor cu
oraş de provincie — denotă un real vădit caracter agitaltoric.
simţ al compoziţiei şi o cultdvare sub-
stanţială a calităţilor profesionale. Mira Iosif

TEATRLL MUNCITORESC C.F.R.


^NINGE LA ECUATOR" de Dorel Dorian
Direcţia de scenă : Ion Cojar. Decoruri : Ion Cojar şi arh. Petre Pădureţ. Costume : Eugenia
Bassa-Crîşmaru. Distribuţia : Şt. Mihăilescu-Brăila (Dimache Şaru),^Dana Comnea (Livia),/H^ornel Vulpe-
(Sutaş), Costel Gheorghiu (Viniciu Hurduc), Tudor Gheorghe (Ivescu), Athena Zahariade-Demetriad (Aure-
lia-Dida), Gabriela Teodorescu ( 0 normatoare).

în dramaturgia lui Dorel Dorian, nu. Căci efortul de simplitate se aliază


Ninge la ecuator aminteşte cel mai aici unuia de sinteză ; noul este ex-
mult de o pictură: privită prea de plorat pe vm teren cunoscut şi emoţia
aproape, urmărind amăinunţit liniile este comutată în descoperire, în reve-
tramei, culorile îşi pierd strălucirea, laţie. Desigur, piesa nu este în între-
rediefurile şi adîncimiile se aplatizează, gime împlimită : balansuil conflict prin-
legile perspeetivei încetează să funcţio- cipal-^conflicte secuindare (relaţia Dida~
neze. Există o „distanţă optimă" — Ivescu, evoluţia lui Sutaş) creează pe
distantă complexă, aliaj de luciditate alocuri senzatia că se bate pasul pe
şi subtilă sensibilitate — pe care piesa loc, că luorurile nu izbutesc să se ur-
o cere, pentru a îngădui receptarea in- nească spre făgaşul lor firesc ; uneori,
tegrală — dincolo ide raportarea la calea spre miezui fierbinte al piesei
realitatea imediată — a universului ei esto semănată ou obstacoleile unor mo-
afectiv şi intelectual, pentru a-i des- mente numai în sine frumoase, ca un
cifra trimiteriie diverse, pentru a-i res- joc a)l bogătiei şi poeziei cuvîntului ;
pira atmosfera. alteori o anumită tentaţie a „demon-
Ninge la ecuator reprezintă, pentru stratiei" — în oare se strecoară un
soriitorui acesta de o mereu reafir- hiatus între t m t a importantă şi tradu-
mată putere oreatoare, o experiefntă cerea ei într-un conoret cumva minor
aparte. Dacâ vei fi întrebat, Secunda — complică desfăşurarea firească. Dar
58 şi mai ales De n-ar fi iubirile se tonul il dau, de fiecare dată, adevă-
anumtau, fără echivoc, ca dezbateri de rurile vibrante ale vietii trăite pe
idei concepute programatic, în scopul scenă, căreia scriitorul îi este pe deplin
afirmării unei teze, unui crez, unei fidel.
atitudini. Declanşarea confilictului, evo- Banalitatea aparentă a subiectuiui
luţia caracterelor, desfăşurarea acţiunii este evident voită : renuntînd delibe-
erau subordonate necesităţilor demon- rat la situatiUe^limită ce declanşau
straţiei. Metafora aleasă — sintetizînd conflictul în scrierile sale anterioare,
ideea cu o mare forţă expresivă — Dorian desenează sohema statică a
ajungea să exercite o anumită tiranie, unei mici drame de interior (o căs-
impunînd formula. Pentru public, ur- nicie amenintată de destrămare ; exis-
mărirea unui astfel de spectacol în- tenţa unui „al treilea", prieten vechi
semna un pasionant efort intelectual,
o solicitare oontinuă. De data aceasta, şi etern îndrăgostit; în contrapunct,
temele grave care îl preooupă pe scri- oonflictul secundar al „iubirii impo-
itor sînt extrase dintr-o experienţă de sibile" între un adolescent şi o femeie
viată nemijlocită, dintr-un material „cu trecut"), considerînd că analiza este
faptic apartinîind sferei cotidianului. cu atît mai eficientă şi mai clară cu
Spectatorului îi este cerută o partici- cît ecuatia de la care se porneşte este
pare afectivă totală. Inseamnă oare mai simplă. Urmărindu-şi ideile, dra-
aceasta că scriitoruil a făcut un pas maturgul nu face onici acrobatii inte-
înapoi, către formulele de mult uzate lectuale, violînd logica intimă a vieţii
ale teatrului inltim, mizînd pe exploa- personajelor, nici nu se erijează în dis-
tarea emotiilor publicuilui ? Evident, cipol ail unui neorealism minor, spio-

69
www.cimec.ro
nînd cotidianul prin gaura cheii. Ca Oe înalţă această poveste în sfera de
un oculist urmărind stabilixea exactă interes a artei oontemporane ?
a unei reţete, ce oferă pacientului me- în primul rînd, capacitatea ei de a
reu alte lentile, mai clare şi mai pre- aduna, ca în focarul unei oglinzi con-
cise, autorul — parcurgînd, o dată cu cave, probleme ale timjpuiui nostru.
eroii piesei, evenimentele, în curgerea Celula familială aleasă de Dorian nu
lor spre deznodărnînt — propune mereu este reprezentativă, exponenţială, sum-
alt unghi de vedere, altă optică, mai muim de calităţi sau defecte ale fami-
complexă şi mai nuanţată. Aşa se face iliei muncitoreşti de astăzi, acel proto-
că, puse în relaţii, explicate şi urmă- tip în care să se recunoască, amplifi-
rite pînă la ultimele consecinţe, ges- cate, caracteristici ale acesteia. Auto-
turi şi replici dintre cele mai neînsem- rul nici nu şi-a propus aşa ceva. Bl a
nate devin definitorii şi importante, îşi adus în scenă o familie oarecare, poate
redobîndesc pe scenă dramatismul. Aşa chiar, statistic vorbind, o excepţie, şi
se face că, într-o schemă dată şi cu a scos la lumină capacitatea ei de a
un final previzibil, oonform tuturor resimti ecoul vietii înconjurătoare, de
obişnuinţelor, lucrurile evoluează, lo- a se integra acesteia, de a-i răspunde.
gic totuşi, spre o concluzie imprevi- Datele elementare ale unei vieti demne
zibilă. Aşa se face, în sfîrşit, că, în şi civilizate nici nu întră în discutie,
absenţa totală a oricărui mister, într-o căci problema se pune de la o anu-
atmosferă de continuă confesiune (asu- mită înăltime morală în sus. Şaru şi
pra căreia vom reveni), personajele Livia se iubesc sincer şi profund, se
dezvăluie mereu trăsături neaşteptate, respectă reciproc, se înţeleg unul pe
au reacţii surprinzătoare şi-şi păstrează celălalt şi se cunosc bine. Nimic în
pînă la capăt, ca orice om viu, secre- traiuH lor oomun nu este meschin sau
jul esenţial. fals. Dacă ar fi trăit pe o insulă pus-

Dana Comnea (Livia) şi Şt. Mihăilescu-Brăila (Şaru)

www.cimec.ro
wmiwmiMimniiiiinmiimiiniuinimimmiiiiiuiimi

PREMIERE
UMUHUIuaillHIIIIIIUIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHIIIIIIMUIIIHIII

tie, în chip de pereche robinsoniană, detism pe planul vietii sociale — şi


ei n-ar fi trecut probabil, pînă la iată că terenul îi fuge de sub picioare,
adînci bătrîneţi, prin nici un fel de singurătatea îl amenintâ şi pe el. Au-
catacLism. Dar Şaru, personalitate afir- relia-Dida, căutîndu-şi locul în stima
mată întotdeauna prim merite proprii şi prietenia oamenilor, la capătul unei
şi reale, este nemulţumit de sine, îşi serii de eşecuri şi slăbiciuni. în sfîrşit,
simte permanent şi acut rămînerea în Livia, cea mai aproape de a se realiza,
urmă, pe care nimeni n-a sesizat-o, e are de luptat cu toate dramele care o
tracasat de senzaţia că face faţă din înconjoară — şi în special cu aceea a
ce în ce mai greu ceâor ce se aşteaptă propriei casnicii. Nici un „deus ex
de la el. Aceasta este pentru el o ches- machina" nu poate rezolva aceste pro-
tiune vitală, pe care nu o poate cir- bleme, care aparţin, în mod obiectiv,
cumscrie celor opt ore de muncă, îin- vietii; eroii sînt destul de maturi ca
chizînd-o în uzină, la un loc cu unel- s-o înteleagă şi, atunci cînd se caută
tele ; ea îl urmăreşte peste tot, se în- mereu unui pe celălalt, n-o fac pentru
filtrează în existenţa sa intimă, îi tul- a-şi cere solutii, ci pentru a simti
bură ceasurile — din ce în ce mai pu- umărul prietenului, pentru a-şi regrupa
ţine — de odihnă şi de iubire, îl face fortele. E o galerie de destine ce con-
nesigur, închis şi iritabil. Şi iată că trazic ideea comodă că, în aceşti ani
dragostea nu mai poate fi „oaza", „in- grăbiti, e suficient să-ti faci tot timpul
sula" în care oricine se poate refugia, datoria de moment, să fii mereu frun-
căutînd compensaţii şi consolări (cîtă taş, mereu cinstit, mereu activ; pe
cerneală n-au cheltuit literatura, tea- de altă parte, că singura primejdie
trul şi filmul, pentru a pleda „mîn- pentru omul ce se bucură de toate
tuirea prin dragoste" a unor rataţi, a avantajele morale şi materiale asigu-
unor conştiinţe tulburi, a unor decla- rate de socialism este aceea de a se
sati ? !), ci devine o parte a vietii lăsa pradă unui soi de inerţie a vietii
noastre, în care venim cu tot bagajul tihnite, de a se îmburghezi sufleteste
de calităţi şi cusururi, cu tot ce sîn- — căci eroii piesei nu fac parte din
tem capabili să realizăm şi cu toate categoria celor ispitiţi să folosească
■eşecurile noastre. „Reabilitînd" dragos- aceste avantaje (printre care deplina
tea, arătînd-o aşa cum este azi, pre- securitate materială) în scopuri mes-
tentioasă, înnobilată, Dorian descoperă, chine. Este vorba aici despre echili-
cu ascutită întelegere, una din muta- brul pe plan plural al personalitătii,
ţiile spirituale esenţiale ale anilor re- despre luciditatea necesară în raport
volutiei. cu marele personaj Timp istoric, des-
pre obligaţia fiecărui om de a-şi res-
Piesa se defineşte şi prin anticon- pecta ritmul său interior, de a se rea-
formismul ei lipsit de ostentatie, prin liza ca individ şi în perspectivă, la ni-
refuzul prejudecătilor în dezbaterea velul capacitătii sale maxime. Astfel
destinului eroilor. Toate personajele văzută, Ninge la ecuator nu mai este
—■ chiar şi adolescentul Ivescu, chiar pur şi simplu — deşi este şi asta —
şi pînă nu de mult rătăcitoarea „frunză o frumoasă piesă de dragoste şi prie-
pe apă" Aurelia-Dida — au păşit tenie; nici doar drama ratării unui
în maturitate, în sensul că au depăşit om aparent realizat, sau a singurătătii
punctul de răscruce (aflîndu-se dincolo altuia, aparent înconjurat de prieteni ;
de „secunda 58"), au optat pentru un ci drama fiecăruia din noi în raport
drum, şi au făcut-o cu răspundere şi cu timpul care trece, cu viitorul pe
cu discernămînt. Fiecare pe alt plan, cale de a deveni prezent şi pe care
toti se află însă, într-un fel, în impas : trebuie să ni-1 pregătim tot timpul. E
timipul a trecut pe nesimtite, s-au adu- ceea ce, de altfel, înţelege şi Şaru,
nat drame — la ecuator „ningea" şi ei atunci cînd hotărăşte să nu abdice.
n-au observat! E o tulburare care vine
din adînourile unor vieti sufleteşti Atmosfera piesei frapează, cum spu-
liniştite la suprafată. Şaru, muncitorul- neam, printr-o supraîncărcare afectivă
creator, se simte la limita posibilită- ieşită din comun. Personajele vorbesc,
ţilor sale. Hurduc, activistul energic şi fără reticente, despre tot ce simt şi
integru, se descoperă, la prima oprire gundesc, se explică şi se dezvăluie cu
in ciclul neîntremptelor sale eforturi, o dezinvoltură care ar putea fi luată
singur, obosit şi dezrădăcinat, parcă drept lipsă de pudoare, dacă perma-
asurzit de linişte. Sutaş, capabil, apre- nenta sete de puritate şi adevăr nu
ciat şi talentat, a pierdut din vedere i-ar conferi elevatie, înnobilînd-o. Să
scopul, s-a uscat sufleteşte, rătăcin- fie vorba de o convenţie literară, ne-
du-se pe căile lăturalnice ale unui ve- cesară scriitorului pentru a realiza ca-

71
www.cimec.ro
racterizări mai clare ? Ipoteza e infir- trăite. Ca spectator, ţi-e mai greu să-i
mată mereu, în repdici şi printre rîn- „crezi" decît, de pildă, pe Hurduc, pe
durile lor, de nevoia ardentă a eroilor Şaru, pe Livia, în aiiajul cărora a in-
de a-şi lămuri, cu oricîte eforturi, ce trat, evident, mai multă fantezie. O
au de făcut, de a-şi clarifica poziţia, observatie subtilă asupra vietii i-a în-
de a-şi argumenta atitudimile, arătîn- găduit scriitorului să facă din aceştia
du-şi fără reţinere iritarea, chiar into- din urmă personaje care nu se anuntă,
leranta, faţă de conversaţiile banale, de urrnînd apoi liniar drumul făgăduit, ci
salon, faţă de situaţiile false. (Cînd îşi păstrează neprevăzutul, conturîn-
Livia caută să umple astfel un timp du-se abia treptat, o dată cu actele
de asteptare greu şi apăsător, Sutaş esentiale ale evoluţiei lor, lăsîndu-ne
o repede fără menajamente: „Ce tot să ne întrebăm, să ne îndoim şi să
baţi cîmpii ?") O asemenea descătu- sperăm alături de ei. Marea izbutire
şare morală, o comunicare fără opre- e, evident, Hurduc : un soi de meşter
lişti, fără subterfugii, vine de acolo Manole al anilor constructiei socialiste,
că „brigada sufletească", acest grup de care s-a zidit pe sine însuşi oriunde
prieteni, este o familie spirituală, ai a muncit, fără a trăi însă sentimentul
cărei membri, chiar dacă pot avea umilitor al sacrificiului, cheltuindu-se
conflicte grave, folosesc un fond esen- cu pasiune şi cu talent, mereu la fel
ţial comun, vorbesc aceeaşi limbă. de inflexibil. Apoi, Şaru, totdeauna la
Pentru ca o piesă să dezvolte un datorie, tenace şi activ ; Livia — pre-
asemenea climat, ea trebuie să contu- luînd toate calităţile eroinei preferate
reze un univers deplin, să fie expresia a lui Dorian : întelegerea lucidă şi
unui mediu, a unei mentalităti, a unui exactă a intelectualului, devotamentul
mod de a exista. Să ne amintim, de şi intransigenţa spiritukii muncitoresc
pildă, de piesele lui G. M. Zamfirescu din medial ei originar, capacitatea de
despre viaţa mahalalei, în care va- dăruire şi răbdarea atoate-înţelegătoare
gabonzi, hoţi, criminali şi simpli oa- a feminităţii în plină înflorire, şi des-
meni cumsecade se înteleg dincolo de făşurîndu-le, firesc şi discret, în con-
cuvinte, în comuniunea de iluzii sfă- ■diţiile nespectaculoase ale vietii obiş-
rîmate a unor întîrziate suflete de nuite ; Sutaş, def ormat de vanitate şi
copii. La Dorian trăieşte şi se mani- ambiţie, trecînd pe nesimtite de la ex-
festă cu totul altă lume, poate în- tremisme juvenile la un stîngism des-
trucîtva desfăşurîndu-se pe coordonate potic, jonglînd cu vorbe şi lozinci, ros
ale viitorului ; dar această lume există de dorinte de parvenire, îndepărtîn-
şi se află în plin proces de autode- du-se mereu de cei dintre care a por-
păşire, guvernată de legile prieteniei, nit. Scenele dintre Şaru şi Livia, Şaru
solidaritătii, fermităţii exigente. Sînt şi şi Hurduc, cele mai direct şi mai sim-
momente în care umul sau altul din- plu scrise, sînt şi cele mai emoţionante
tre eroi nu izbuteşte să se exprime \a din întreaga piesă. Aici nu intervine
nivelul tensiunii interioare pe care i-o nici o dorintă de literaturizare care
gl.icim. cînd „lirizează" stîngaci şi să frîneze înfruntarea liberă şi decisă
grdncnljcvent. în versiunea spectacu- a unor caractere viguroase, antrenate
laiu, acestea sînt considerabil mai pu- într-un conflict grav.
ţine decît în textul publicat şi apasă * **
mai cu seamă pe umerii Didei şi ai
lui Ivescu (motiv pentru care piesa de- Teatrul Muncitoresc C.F.R. reali-
marează greu, cu tot jocul de cuvinte zează cu Ninge la ecuator un efort
alert din primul tablou, şi se încheie, artistic de o calitate nouă în ceea ce-
de fapt, înaintea disouţiilor tremolate priveşte montarea pieselor romîneşti
de pe peron). Se întîmplă aici un lucru contemporane. înnoirea începe de la
care poate părea surprinzător, dar pe renuntarea la acele, mai vechi, prefe-
care legile constructiei personajului de rinte pentru comedioare nesemnifica-
teatru îl explică: Aurelia-Dida, cu tive (dar obligînd uneori la rabat l a
scurtul ei trecut neizbutit, şi Ivescu- 'capitolul selectare), în favoarea unei
eel-cu-'capul-plin-de-visuri-romantice nu piese de autentică valoare, şi continuă
sînt doi eroi inventati ; dimpotrivă, îi cu o „distributie regizorală" inspirată
ştim luati de-a dreptul din realitatea de criteriul primordial al afinităţilor
prin care circulă mii de surori şi de de preocuipări şi de temperament ar-
frati de-ai lor. Cu toate acestea, amîn- tistic. I. Oojar a condus repetiţiile nu
doi par mai conventionali, mai arti- „dinafară", „la rece", ci cu pasiune şi
ficios construiti, pentru că vorbesc exigenţă, cheltuind un timp destul de
uneori „ca din carte" despre lucruri îndelungat, fără nici o concesie fată

HnniMiimiHiiiiiiiisNiiiiiiiiHitiniitiniinnnmnmnu

PREMBERE www.cimec.ro
Athena Zahariade-De-
metrad (Dida) si Costel
Gheorghiu (Hurduc)

de soluţiile comode, de tentaţia şabloa- e vorba exclusiv despre improvizaţia


nelor. Urmărind mereu clarificarea sce- artistică, nu despre „cîrligele" sau ba-
nică a fiecârei idei, el a înţeles că lastul care şi-ar putea face aparitia pe
tomil special al piesei interzicea risipa parcurs). Aşa se explică faptul că,
de străluciri în montare, cerînd discre- deşi departe de a fi atins desăvîrşirea,
ţie şi pondere, o încărcătură emotivâ cu momentele sale de scădere a rit-
dominată de sobrietate, o tensiune in- mului, cu rolurile sale mai putin rea-
terioarâ provenită din dăruirea totală lizate, chiar cu oscilaţiile sale de tem-
a interpreţilor. Chiar şi decorul (con- peratură, spectacolul se poate socoti,
coput împreună cu arh. Petre Pădureţ) totuşi, printre cele mai bune montări
păstrează o voită impersonalitate, evi- realizate în acest teatru cu o piesă ro-
denţiind numai un foarte frumos pe- mînească contemporană.
rete-panou din mozaic, ce marchează Primul interlocutor al regizorului pe
sugestiv amprenta epocii. Efortul di- acest plan superior de conceptie inter-
rectorului de scenă a fost în întregime pretativă şi animatorul atmosferei
îndreptat spre a trezi la actori inte- efervescente de care pomeneam este
resul pentru profunzimile sufleteşti ale artistuil emerit Şt. Mihăilescu-Brăila.
eroilor întruchipaţi, ajutîndu-i să sur- Actorul are, ca întotdeauna, o uimi-
prindă motivele secrete ale gesturilor toare naturalete : mişcările lui, modul
lor, să expliciteze subtextul unor ati- cum se aşază pe scaun, cum fumează,
tudini. El a obtinut astfel, la majo- privirile mînioase, bănuitoare, îndure-
ritatea interpreţilor, o dispozitie de joc rate, o anumită bruschete a gestului,
neobişnuit de fecundă. Chiar în scene emisia eliptică, fragmentată, conferă
unde textul pare mai arid, jocul unor personajului o autenticitate suverană.
interpreţi este plin de emoţie, patetic Dar, dincolo de aceste daruri, impre-
şi concentrat asupra a ceea ce se pe- sionează neobişnuita sa capacitate de
trece la originea neactiilor personaju- comunicare, forta unui talent ce-i an-
lui, chemînd publicul să păşească în trenează impetuos pe parteneri în re-
întîmpinarea lor. Munca la acest spec- latia propusă spontan, obţinînd de fie-
tacol nu s-a încheiat, ca alte dăfi, care dată răspunsul potrivit. Cuplul
odată cu sfîrşitul repetiţiilor : el se creat împreună cu Dana Comnea —
creează şi se re-ncreează în mers, ofe- care şi-a dus personajul, cu sensibili-
rind surprize şi propunînd noi relaţii, tatea-i binecunoscută, spre expresia
noi împrejurări, cu o încîntătoare în- unei dureri concentrate şi sobre, ex-
clinatie pentru improvizatie. (Evident, plorînd întreg potenţialul de gravitate

73
www.cimec.ro
al dramei Liviei — a îmbogăţit real- noblete şi de o mare forţă dramatică.
mente viziunea piesei. Alţi actori au Acesta este motivul pentru care r a -
avut mai mult de luptat cu propriile portul Hurduc-Şaru din piesă s-a de-
lor obişnuinţe, create de nenumărate plasat, întrucîitva, în spectacol. Athena
distribuţii pe tipaj, pentru a se apro- Zahariade comunică nevoia de afec-
pia de un text ce nu se oferă uşor tiune a Didei, elanurile ei către prie-
descifrării ; ei au parcurs acest drum tenie şi dragoste, şi izbuteşte să facă
în cercuri concentrice, în spirale şi asta ou simpatică discretie şi cu mereu
elipse, oscilînd cîteodată, dar descope- mai mult firesc ; amărăciunea şi bla-
rind mereu mai mult din adevărul vie- zarea personajului, trista sa experienţă
ţii personajului. în acest context, apre- de viaţă apar însă mai construite. De-
ciem cu atît mai mult interpretarea butul în teatru al studentului Tudor
minuţios gîndită propusă de Cornel Gheorghe, din anul III al Institutului
Vulpe pentru Sutaş, chiar dacă ea nu de artă teatrală şi cinematografică
este cea mai direct sugerată de text; „I. L. Caragiale", poartă amprenta
actorul compune un scelerat rece, iro- spontaneitătii şi a bueuriei de a juca,
nic şi blazat, ce nu se lasă incomodat deşi tînărul actor nu dispune încă de
de nici un sentiment, dispreţuind pe experienţa profesională şi de disci-
toată lumea pentru a nu fi nevoit să plina ţinutei scenice care să-i permită
se dispreţuiască pe sine. Costel Gheor- să răspundă unor parteneri experi-
ghiu înfăţişează un Hurduc plin de mentaţi.
aplomb şi de ironie, izbutind momente în acest început de stagiune, Teatrul
de emotionantă căldură umană ; dar Muncitoresc C.F.R. se înscrie cu un
farmecul dezinvolt şi uşor aristocratic spectacol capabil să trezească în pu-
pe care actorul 1-a dăruit altor roluri blic un alt ecou decît cel al multora
îl împiedică încă să ajungă la rezo- din spectacolele sale — şi, chiar prin
nanta particulară a asprimii persona- aceasta, apt să furnizeze un nou cri-
jului, la chinul sentimentelor sale reţi- teriu în cccnfigurarea viitoarei activi-
nute, la patosul abrupt şi singular al ■tăţi a teatrului.
unei vieti întotdeauna „în urouş", care
fac din el o figură de o neobişnuită Ileana Popovioi

TEATRUL „LLCIA STLRDZA RLLANDRA"


„DRAGĂ MINCINOSULE" de Jerome Kilty
Regia : Moni Ghelerter. Decoruri : Ion Oroveanu. Costume : Pia Oroveanu. Distribuţia : Beate Fse-
danov (Stella Garopbell), Fory Etterle (G. B. Shaw)

„Fiinţa care este prezentată drept eu tică din viaţa „oamenilor celebri", ci
însumi nu numai că nu există, dar o piesă despre Shaw şi Stella Camp-
nici n-air putea exista..." — scria G.B.S. bell, scrisă de ei înşişi, fără conştiinta
într-o prefată apărută cu putin timp postumei puaieri în scenă. Actorul şi
înaintea mortii sale, protestînd împo- totodată regizoruil american Jerame
triva „mitologiei" shawiene, creată de KiLty a decupat pasaje semnificative
altfed de el însuşi cu o malitioasă şi din scrisorile lor, şi din acest original
perseverentă pasiune. Posteritatea i-a montaj a rezultat nu o „comedie epis-
jucat însă o farsă prodigiosului geniu .tolară", cum pare la prima vedere, ci
irlandez ! I-a recompus personalitatea, o incursiune în patruzeci de ani de
extrăgînd-o din plicurile unei demo- teatru şi istorie engleză, europeană şi
date cutii de pălării şi 1-a fâcut per- chiar... transoceanică. Savoarea acestui
sonaj de teatru. Nu într-o dramă de document e dată de prezenta directă
fictiune, ci într-un document elabo- a camentariului lui Shaw, ca şi de
rat pe baza propriei sale corespon- farmecul epistolar al lenumitei „miss
dente purtate peste patru decenii cu o Pat" — creatoarea scenică a Elizei
celebritate a teatrului englez — Stella Doolittile.
Patrick Campbell. Aşadar, nu piesă Piesa lui Jerome Kilty cucereste,
sau scenariu biografic, nici biografie aşadar, publicul nu numai prin etala-
romantată — cum ne-au obişnuit multe rea sclipitoarei combustii intelectuale
piese sau filme — evocînd episoade a lui Bernard Shaw, ci şi printr-o im-
sentimentale cu tinctură melodrama- petuoasă prezenţă feminină. Filiatia

iiiiiiiiiMiiiiMiiiMiMiiMiiiiuiiniiHUnmiiiiiHiimmiiHi

PREIi/IIERE
iiMiiiiiMiiiMiiii:Miiiii»ii"iiii!iimiiiiuiimiu> www.cimec.ro
«pirituală, dialogul lucid dintre două nu se întreabă nici un moment de
spirite apropiate ce-şi maseau adesea, ce acest ilustru G.B.S., pe care-4 vede
prin paradoxuri şi ironii, dureroase trăind — şi trăind nu mai puţin de
probleme — mărunt-cotidiene sau teo- 40 de ani din cvasicentenara sa
retic-funjdamentale, care dueiau veşnic viaţă —, nu are nici barbă, nici ochi
sau pactizau uoieori, reievînd tulbură- adînciţi sub sprîncene stufoase, nici
toare raporturi umame, conferă acestei frunte socratică, nici unul din atribu-
singuiare piese valoarea unui docu- teie fizice ale creatorului lui Pygma-
ment asupra condiţiei omuiui de artă lion. Ce.l care poartă acest nume, pre-
într-o lume fundamentată pe inechi- zentîndu-l publieului ca pe o carte de
tate. vizită, este Fory Etterle, după cum
Este ciudat, dar şi îmbucurător tot- partenera sa, Beate Fredanov, se pre-
<xiată, că, în fatoliul său, spectatorul zintă în acelaşi mod deliberat în rolul

Beate Fredanov (Stella Campbell) $i Fory Ettcrle (G. B. Shaw)

www.cimec.ro
PREIillERE
MmtwiMini—mmi—■nniimiMmMMiniiiiMi

vedetei engleze. Timp de două ore şi nile ce încălzeau ohipul Stellei s-aut
jumătate, spectatorii asistă la o neo- stins, evocînd sfîrşitul ei, undeva în
bişnuită reprezentaţie, specifică însă sudul Frantei.
pentru capacitatea de sugestie a tea- Sobrietatea, laconismul dau fortă
trului. Această reprezentaţie se susţine sentimentului tragic, amplificîndu-L
prin vibraţia vie a actorului. Cei doi actori aduc în scenă şi ecou-
în sclipirea somptuoasă a unui gra- rile vii, pestriţe, anecdotice la supra-
tios şi elegant policandru, fără jocuri fată, profunde în fond, ale vietii tea-
savante de lumină, fără comentariu şi trale engleze şi ale societăţii britanice
ilustraţie muzicală, fără schlmbări de din epoca de „glorie" a lui „Rule Bri-
machiaj, aceşti doi reputaţi actori ai tainnia, rule" ; imagini din bătrîna Eu-
Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra" ropă, vesnic îin postură ante şi post-
realizează un virtuos dublu recital, o belică, flutură în fata noastră, cu de-
fermecătoare lecţie de artă dramatică, licata persistenţă a fotografiilor îngăl-
de măiestrie interpretativă. benite dintr-un album. Pe scenă se
în scena goală, sub două umbrele sugerează în replici şi gesturi meca-
(parasoluri) cu nervuri, stilizate amu- nismul implacabiil al uriaşei industrii
zant, sînt asezate un hirou-seoretaire şi de visuri din celuloid din Lumea Nouă,
un pupitru de scris. Verdele oliv şi industrie creatoare de iiuzii şi distru-
violetul înnegrit al umbrelelor se ar- gătoare de existenţe şi talente...
monizează delicat cu dungile albe şi Rolul Stellei Campbell prilejuieşte
roşii ale unei demodate cutii de pă- actritei Beate Fredainov o spectacu-
lării. Actorii îşi încrucişează plicurile, loasă demonstratie de măiestrie acto-
şi convenţia scenică începe să ne cap- ricească, de virtuozitaite în tehnica
tiveze şi să ne tulbure, pe măsură ce dramatică. Stella oreată de ea îşi diri-
se desfăşoară schimbul de... documente. guieşte cu luciditate farmecul, îşi do-
Singuri în faţa publicului, fără intrări zează cu calcul extravaganţele, pole-
şi ieşiri spectaculoase — în şi din mizează vehement, adăugînd inteligen-
scenă — dar într-o admirabilă contra- tei şi spiritului armele unui răsfăţ fe-
punctare, sincronizare şi detaliere a mdnin, joacă afectarea şi poza, măgu-
nuanţelor, Fory Etterle şi Beate lindu-şi vanitatea de vedetă, e cabo-
Fredanov nu au creat doar două ca- tină cînd cochetează cu plăcuta ten-
ractere dramatice, sau două persona- tatie de a crea la 49 de ani micuta
lităţi. Au recompus o lume, un uni- florăreasă de 17 ani, şi duelează ne-
vers social-^psihologic şi istoric-tragic. contenit cu „adevărurile" pe care „dra-
Fundalul tragic se desenează dincolo gul mincinos", zis şi „Joey clovnul",
de aparenţa cadrului monden de „la- le pretextează, neavînd întotdeauna
dies and gentlemen" şi de evocarea curajul de a privi adevărul chiar în
sonoră a unor localităti la modă, Aix- fată. Piină de temperament, ea pulve-
les-Bains, Beveriey HiLls, Hollywood rizează mifcul lui Shaw, silindu-1 pe
etc., etc. „In a cincea lună a noului marele ioonoolast să devină, din „su-
secol, soţul meu a fost ucis în luptele praom", om. Scena de teatru în tea-
din Africa de Sud" — spune după pri- tru, repetiţia rolului Bliza, a relevat
mele replici actriţa, povestind cu o rafinatele disponibilităţi ale actriţei
voce albă. Pe nesimţite se concreti- spre compozitia de „coloratură", deta-
zează în scenă temperatura unei ome- şîndu-se ca un moment de brio. Fără
niri în necontenită conflagratie. îndoială, situatia propusă aici de text
„Scumpul meu fiu Beo a fost ucis... — ispititoare şi bogată în substanţă
cu trei săptămîni îmaintea semnării ar- scenică — pretinde deosebit profesio-
mistitiului de la Versailles". Laconic nalism, ştiinta montării şi dozării efec-
telor. Interpreta, aşadar, reprezintă o
se exprimă şi una din tragediiile pri- actriţă în faza proiectării unui rol —
mului război mondial. „Hitler îşi ma- celebrul rol, Fiiza, personaj cu date
sează tancurile în fata liniei Maginot, fizice şi sociale diferite de repertoriul
al doilea război mondial avea să se în care excefla miss Campbell — o în-
dezlăntuie în curînd"... Sec, ca un co- treită postură, în care protagonista a
municat, sună aceste cuvinte spuse oreionat, cu fineţe şi sciipitor haz,
aproape de sfirşitul piesei, cînd lumi-

76
www.cimec.ro
o Stella elaborînd (sub sîcîitoarea te- text, aproape tot ce afirmă în text.
roare a autonuJliUi) datele unei creaţii Cu acel grad de rafinament şi măies-
rămase ilustre. Cu o remarcabilă ştiinţă trie apt să exprime prin miiloace sim-
a dicţiunii şi miscării, utilizînd mimica ple simtiri complexe, Fory Etterle dez-
şi gama inflexiunilor în interpretarea văluie zăcămîntul de umanitate reală
ifiecărei replici şi a fiecărui moment, al geniului satiric, care lupta cu armele
Beate Fredanov a redat cu stil şi ele- causticitătii, cinismului, anarhismului
ganţă portretul acelei femei talentate moral împotriva falselor posturi de
şi inteligente, aliata spirituală a lui „umanitate" cu care se drapau bise-
G.B.S., într-o compoziţie scenică de rica, statul şi stîlpii puterii... Scîrbit
haz robust şi cu amare semnificaţii: de consolările capelanului ce îmbărbăta
supratema rolului — cum s-ar spune în scrisori-tip mamele ce furnizau carne
— o constituie drama unui talent. de tun, accentul lui G. B. S. în această
Această concluzie se proieetează în scrisoare e publicistic, dar Fory Etterle
scenă însumată dintr-o suită de no- dă acestui virulent pamflet antirăzboi-
taţii şi atitudini dozate cu tact. Beate nic inflexiuni aproape patetice, răsco-
Fredanov punctează fiecare izbucnire litor civice. Episodul „incinerarea ma-
temperamentală sau lucidă cu stropul mei", realizat ca un moment de in-
de amărăciune al omului de talent, tensă şi comprimată emoţie, se înscrie
exclus din tabelul de valori la modă ca alt moment actoricesc spectaculos,
din pricina capriciilor de gust ale co- ca un periculos dans pe sîrma unei
manditarilor. Stella Campbell refuza situatii aparent groteşti: un monolog
roluri nedemne de talentul ei, dispre- la limită cinic, ce exprimă covîrşitoa-
tuind o industrie ce a comercializat rea dimensiune a durerii. Unicul su-
arta, şi Beate Fredanov indică subtil port moral al omului, neputincios în
că pretextele extravagante — ca in- faţa mortii, este luciditatea şi umorul,
dispozitiile unui pechinez — ascund, de miraculoasă licoa/re care înnobilează
fapt, adînca amărăciune a artistului specia umană. Masca clovnului Joey
refractar la compromisuri. cade şi actorul arată un chip omenesc,
Fory Etterle nu s-a preocupat de simplu şi nobil.
masca lui G. B. S., ci doar de spora- Regizorul care a dirijat acest duet
dice amănunte fizice ce marchează tre- actoricesc, armonizîndu-1 într-un spec-
cerea timpului. Rolul lui, generos şi tacol complex, este Moni Ghelerter.
scînteietor (scris doar de Shaw, care n-a Consecvent măgulitoarei sale reputaţii
prevăzut celălalt protagonist, al piesei), de regizor „absent" în scenă, Many
e şi mai dificil, avînd de înfruntat în Ghelerter nu se arată publicului nici
afara operei şi o uriaşă bibliografie... acum. Dar noi 1-am găsit de la prima
Fory Btterle ni 1-a prezentat pe acest apariţie a protagoniştilor ce-şi declină
„Moliere al secolului XX", descope- identitatea pentru o seară, „distanţîn-
rind omul îndărătul măştii, adevărurile du-se" cu consecventă de iluştrii lor
omeneşti simple, emotionante uneori, eroi, pînă la consumarea ultimei scri-
brutale alteori, îndărătul paradoxului sori, supraveghind accentele şi ritmul,
strălueitor, simtirea asounsă sub bu- indicînd tonalitatea acestei captivante
tade şi răscolitoarea tristete a aceluia lecturi scenice. Gustul lui sigur şi ra-
care se lecuia pe sine însuşi cu umor, finat transpare în fineţea mişcării, în
încercînd totodată să însănătoşească delicata lumină ce scade treptat şi
omenirea. G.B.S. creat de Fory Etterle crepuscular, în apelul la annonia cro-
a fost şi omul din anecdotă, subjugat matică a decoruâui conceput de Ion
de farmecul vedetei londoneze, terori- Oroveanu. Spectacol al artei aetoru-
zat de îndatoririle matrimoniale, jignit lui, hrănit din respiraţia şi vibratia
în amorul propriu masculin, răutăcios, interpretilor, prima premieră a Tea-
încărcîndu-şi cu venin săgeţile arcului, trului „Lucia Sturdza Bulandra" se
vanitos, tiran, insuportabil, şi drag — impune ca o valoroasă realizare de bun
iradiind farmec şi molipsitoare vervă, augur la începutul acestei stagiuni.
contrazicînd, într-un necontenit sub- M. I.
www.cimec.ro
TEATRUL EVREIESC DE STAT
„FRANK AL V-lea" de Fr. Durrenmatr
Regia : George Teodorescu. Scenografia : Adina Reich. Distribuţia : Mauriciu Sekler (Frank al'
V-lea), Sevilla Pastor (Otillie). Tobias Bălan (Herbert), Betty Gherşin-Fcldman (Franziska), Abram.
Naimark (Emil Bockmann), Mano Rippel (Richard Eggli), Ruth Schnecker-Munteanu (Frieda Fiirst), Ozy
Segally (Haeberlin), Bebe Bercovici (Gaston Schmaltz), Carol Feldman (Theo Kappeler), Carol Marcovici
(Pauli Neukom), Sami Godrich (Heini Ziirmuhl), Isac Cassvan (Guillaume), Samuel Fischler (Ernst Schlumpf),
Tony Segal (D-na Stumpen-Grăulich) ; Sonia Gurman (Apollonia Streuli), Samuel Fischler (Traugott vor*
Friedemann).

Pătrundem din nou, după Vizita bă- tivă pentru capacitătile de expresie ale
trînei doamne, în universul apocaliptic dramaturgului. Istoria băncii particu-
al pieselor lui Diirrenmatt. Cunoaştem, lare a celui de al cincelea Frank din-
întz'-o versiune scenică de calitate, da- tr-o galerie „ilustră" de maeştri ai frau-
torată Teatrului Evreiesc, o altă pagină dei şi corupţiei financiare devine, în
din ampla „comedie tragică" pe care acceptia sarcastică a dramaturguilui, o
reputatul dramaturg elveţian o scrie poveste teribilă, înspăimîntătoare prin
cu fiecare nouă piesă de teatru, cu fiecare actiune a personajelor şi prin
fiecare nouă creaţie literară. Frank semnificatiile generalizatoare ale aces-
al V-lea, „opera unei bănei particulare", teia. Ca atmosferă ne aflăm undeva
este construită — ca întregul arsenal între suspensia poliţistă şi tragedia
dramatic al lui Diirrenmatt — într-o greacă. Putem uşor stabili filiaţii,
modalitate de teatru absurd. Alte lu- uneori parodistice, cu teatrull lui Shakes-
crări, mai vechi, de pildă Romulus ipeare sau cu modalităţile brechtiene de
cel Mare, ca şi recenta tragedie gro- compoziţie. „Tirimiterile" autorului sînt
tescă Fizicienii — sugerată de even- directe, fără echivoc. „Ca eroii lui
tualitatea unui sfîrşit atomic al lumii Shakespeare", îşi intitulează Diirren-
moderne —, au aceeaşi tonalitate sum- matt prologul, pentru ca, în alt tablou,
bră, feroce, care constituie numitorul să aducă în scenă un gropar shake-
comun al operei sale. Explicatia aces- spearean şi peintru ca — prin analogie
tei consecvente compoziţionale o dă de situatii — să creioneze în personajul
îinsuşi dramaturgul. într-un eseu des- OtMiei Frank o Lady Macbeth mo-
pre teatru, scris încă în 1955, Diirren- dernă. Titlul piesei, de asemenea, nu
matt sublinia că, în epoca bombei ato- este menit, oare, să ne ducă cu gîn-
mice, comedia este unica formă de dul la o operă shakespeareană, să zi-
dramaturgie care poate da expresie şi cem la Henric al V-lea ? Cît despre
tragicului. asemănările de compozitie cu teatrul
Grotescul, anacronioul, macabrul din brechtian este suficient să amintim
realitatea înconjurătoare sînt împinse desela „songuri", menite să potenteze
do Diirrenmatt pînă la (şi dincolo de) ideile printr-o aceeaşi modalitate ar-
situatiile-limită. Dacă obiectui satirei tistică.
este în ultimă instaintă acelaşi — suge- în această ambianţă, istoria lui Frank
rat de o orînduire socială îmbătrî- al V-lea — moştenitor al unei mari
nită —, temele dramaturgului elveţian dinastii bancare, şeful unei adevărate
sînt foarte diverse, fiecare piesă avînd bande, care nu pregetă să recurgă la
ca punct de plecare alte aspecte aie cele mai odioase escrocherii şi asasinate
lumii burgheze contemporane. Iar mij- pentru a-şi păstra privilegiile — capătă
loacele investigatiei artistice capătă, de accente sumbre uneori, alteori de co-
fiecare dată, nuante ' neaşteptate, re- medie bufă, menite să dea în vileag
flexe noi, revelatoare pentru talentul (paradoxal!) limitele unei ticăloşii fără
viguros şi pentru capacităţile imagiina- limite. Membrii băncii particulare sînt
tive fecunde ale scriitorului elvetian mîndri de a nu fi făcut niciodată în
care este socotit astăzi, pe bună drep- viaţă vreo afacere cinstită. Ei sîint gata
tate, una dintre cele mai originale pre- oricînd la furt, la jaf, la crime, se
zente în dramaturgia oceidentală con- suspectează şi se ucid între ei, la cel
temporană şi a cărui operă reliefează mai mic semn de îndoială. Şeful per-
pregnant virtutile şi limitelle univer- sonalului, ferocele Eggli, îşi ucide vii-
sului artistic şi ideologic al acestei toarea hevastă cu un calm impecabil
literaturi dramatice. şi ireproşabil. Otillia Frank grăbeşte
Frank al V-lea, fără a-şi fi cîştigat moartea celui mai apropiat colaborator
încă larga răspîndire pe care a atins-o al său, procuristul Bockmann, pentru
Vizita bătrînei doamne, este din multe a-1 „feri" de pericolul spovedaniei.
puncte de vedere o creatie reprezenta- Haeberlin, Kappeler şi Schmaltz —

PREMIERE
XlllllllllllllllllU-.lttUMI www.cimec.ro
Piaţa din faţa Bâncii Frank : decorul Adinei Rcich

funcţionari de ghişeu — sînt, rînd pe Perspectivele ieşirii din situaţia în


rînd, vietimele aceleiaşi suspiciuni re- care Diirrenmatt îşi duce personajele ?
ciproce. Pînă şi cel de-al cincelea Din păcate, aceste perspective sînt vagi,
Frank, în fond, o simplă verigă în lipsite de claritate. Este d r e p t : dra-
dinastia bancară, este sacrificat pentru maturgul subliniază cu ironie — şi
interesele celui de-al şaselea descendent nu numai printr-o simplă morală —
al clanului, fiul său Herbert. ideea eşecului fiinanciar al escrocheriei.
Diirrenmatt este uneori crud, agre- Dar, cum se intîmplă în multe din lu-
siv, virulent. Alteori, acţiunea este im- crările sale, finalul ne readuce la punc-
pulsionată de farse, burlescul trece pe tul de plecare : lumea odioasă pe care
prim-plain. Comedia — cu accente si- a înfăţişat-o se închide asupra ei în-
nistre — nu se sfieşte să pătrundă în săşi, adăpostind şi pregătind terenui
cimitir, printre morminte, şi în acest unor viitoare tragedii groteşti, proba-
sens tabloul înmormîntării trucate a bii cu consecinţe asemănătoare. Nu se
lui Frank al V-lea este de o temeri- întrevede posibilitatea unei schimbări,
tate exemplară. Actiunea trenează une- orizontul rămîne închis. Noi, cititorii
ori, lăsînd locul unor autocaracterizări şi spectatorii teatrului său, întrezărim
prelungi ale personajelor, pentru a se oît de puternice sînt valenţele explosive
precipita apoi, peste măsură, prim ale stării de lucruri pe care le conţin,
ameţitoare lovituri de teatru, care se ca într-o carapace, situatiile aduse în
potrivesc de minune cu stilul de ac- scenă şi tocmai această revelatoare pu-
tiune al personajelor, cu intenţiile sa- tere de a demasca justifică prezenţa
tirice ale dramaturgului. întrezărim în piesei în repertoriul nostru. Dar cara-
tot acest joc al umbrelor şi luminilor, pacea rămîne — şi în Frank al V-lea,
joc deconcertant şi haotic, intentia ca şi în alte creatii ale lui Diirren-
scriitorului de a acorda forma de ex- matt — închisă.
presie cu conţinutul demascator. Criza De la premiera ei absolută (Ziirich,
personajelor — in fond, criza socie- 1959), Frank al V-lea a pornit pe dru-
tătii îm care trăiesc aceşti eroi de co- mul unei frumoase cariere mondiale.
mică tragedie modernă — este astfel Meritul primei versiuni scenice în ţară
în mod plastic evidentiată, încă şi încă revine Teatrului Evreiesc, care nu o
o dată.

79
www.cimec.ro
dată a făcut dovada unor judicioase „Songurile" sînt bine sudate în text
şi îndrăzneţe programări de repertoriu. şi, desigu», acest fapt contribuie la evi-
Prezentînd (după premiera pe ţară a denţierea subtextului, a sensurilor aso-
Operei de trei parale de Brecht) această ciative pe care le contine piesa. Nimic
piesă de Diirrenmatt, T.E.S.-ul se re- nu apare gratuit pe scemă, doar muzica
comandă ca un oolectiv atent la feno- (semnată de Arminiu Cassvan) face
menul teatrai universal, consecvent uneori notă discordantă; deşi ritmul
preocupat de înnoirea permanentă a ei este propice montării, melodiile
repertoriului cu piese de rezistenţă din — poate prea agreabile — prejudi-
dramaturgia mondială. Mai important ciază cîteodată investigaţia în adîncime
chiar decît acest merit „al primului pe care o operează regia şi interpretii
venit" e faptul că spectacolul realizat în universuil tragicomic al lui Diir-
reuşeşte să arunce o lumină veridică (renmatt.
asupra piesei lui Durrenmatt, textul
este valorifieat printr-o montare îngri- O bună impresie produce distributia
jită, în care tragicul şi farsa se îm- spectacolului, foarte omogenă. Monta-
pletesc armonios, fără strideciţe. rea T.E.S.-ului e valoroasă în primul
rînd pentru că este susţinută de un
Regizorul George Teodorescu a evitat grup de buni actori, care (parcă mai
cu hotărîre caricatura, şi foarte bine a mult decît oricînd, în ceea ce priveşte
făcut. Situaţiile imaginate de drama- ansamblul) fac dovada unor virtuţi in-
turg — fantastice, hiperbolice — se cer terpretative deosebite. Mauriciu Sekler,
luate în serios, tratate la modul cel în rolul lui Frank al V-lea, traduce
mai normal cu putinţă, tocmai pentru scenic cu egală măiestrie perfidia, lipsa
a se putea sublinia. rădăcinile lor ab- de scrupule, teama şi, în cele din urmă,
surde, absurdul lumii care le-a gene- înfrîngerea lamentabilă a personajului,
rat. Spectacolul reuşeşte să evidenţieze într-o compozitie calmă, judicios gra-
această idee majoră a textului, şi o dată spre punctul ei culminant. Otilia
face firesc, cu dezinvoltură. Cadrul Frank capătă, în interpretarea Sevillei
scenografic, conceput de Adina Reich, Pastor, o structură foarte apropiată
constituie unul din pilonii cei mai de cerinţele personajului ; cele mai
importanţi pe care se sprijină reuşita odioase acte la care eroina reeurge sînt
montării. Fundalul băncii Frank şi în- însoţite de un aer misterios, imponde-
deosebi faţa de cortină, bine şi în rabil şi parcă impenetrabil, dincolo de
spiritul spectacolului gîndită, creează care întrezărim totuşi adevăratul ei
o ambianţă propice desfăşurării piesei. fond sufletesc : crud, inuman, mon-
Fiecare loc de acţiune este sugerat prin struos. Foarte convingătoare este crea-
detalii caracteristice, spaţiul scenic fiind tia lui Mano Rippel în rolul lui Ri-
exploatat cu maximum de ratndament chard Eggli ; el surprinde brutalitatea,
şi eficacitate. Poate că în tabloul cimi- cinismul şi inconştienţa de care dă do-
tirului autoarea s-a îndepărtat de spi- vadă şeful personalului, cu un aer fi-
ritul montării (ni se par exagerat ca- resc şi degajat, ca şi cum toate cri-
ricaturale mormintele înaintaşilor lui mele pe care acesta le comite ar fi
Frank), dar, oricum, scenografia spec- într-adevăr normale şi necesare. Ruth
tacolului, în ansamblul său, atestă ti- Schnecker-Munteanu (Frieda Fiirst), ca
nută, este bogată în idei, are un pro- şi Abram Naimark (Bockmaain) surprind
nunţat caracter funcţional. Tablourile cu multă fineţe a observatiei contra-
se desfăşoară într-o perfectă cursivi- dictiile personajelor, în timp ce tînă-
tate şi regizorul George Teodorescu a rul Carol Marcovici (Pauli Neukom)
ştiut să le umească într-o compoziţie desenează în linii viguroase evoluţia
omogenă. Cîteva din momentele spec- unui personaj, cîndva onest, pe căile
tacolului sînt îndeosebi reuşite: cor- întortocheate ale necinstei. Portrete iz-
tegiul funerar şi înmormîntarea fictivă butite realizează şi interpretii celor
a lui Frank, dimineaţa de muncă a trei functionari de ghişeu (î<n primul
funcţionarilor de ghişeu, şedinţa noc- rînd, Carol Feldman, apoi Bebe Berco-
turnă a membrilor băncii, prima parte vici şi, în ceie din urmă, Ozy Segally).
a tabloului „Cele patru puncte cardi- Din partea actorilor Tobias Bălan şi
nale". Dar, poate că, î<n unele scene, Betty Gherşin-Feldman, ţinînd seama
ironia muşcătoare a lui Diirrenmatt se de importanţa scenică pe care drama-
cerea mai pronunţat subliniată („Fră- turgul a rezervat^o în confflict cuplu-
ţiorul şi surioara"), nu numai prin lui Herbert-Franziska, am fi aşteptat
efecte exterioare. mai mult, îndeosebi în ceea ce priveşte

80
www.cimec.ro
reliefarea partiturii femimine. In rest, (Isac Cassvan), actorii — din care mai
de la cele două compoziţii reuşite ale amintim pe Sonia Gurman şi Sami
lui Samuel Fischler (în rolurile Godrich — au adus o contribuţie pre-
Schlumpf şi Traugott von Friedemann) ţioasă, bine partieuiarizată, la reuşita
şi pînă la rolul foarte episodic, dar colectivă.
bine gîndit, al chelnerului Guillaume Călin Găliman

TEATRUL „C. I. NOTTARA"


„HIPNOZA" de Şt. Berciu
Kegia : George Kafael. Sccnografia : Traian Niţescu. Distribuţia : Val Săndulescu (Colonel Valeriu
Pandrea), George Păunescu (Maior doctor Bota), Theo Partisch (Locotenent Velicu), George Sion (Doc-
tor Augustin Moran), Eugenia Marian (Dorlor Eveline Cristea), Victoria Dobre (Tina Oancea), Iou Punea
(Nelu Tenopol), Eugenia Bădulescu (Dana Bengeanu), Rodica Sanda 'l'utuianu (Eugenia Oprescu), Donn
Moga (Victor Dinu), Angela Chiuaru (Adela Vizanti), Constantin Guri(ă (Şoferul), Nana Ianculescu (Actri-
ta), Costel Zaharia (Actorul), Angi Tomaide (Plasatoarea), Ion Enache (Medicul).

O nouă piesă a lui Ştefan Berciu. Fi- meni nu trebuia să se aştepte. Schema
reşte, o nouă piesă poliţistă : o crimă este clasică. Dar şi aici, ca şi în piesele
a avut loc. Iţele sînt, ca de obicei, anterioare ale lui Ştefan Berciu, este
destul de îincîlcite. Criminaiul nu viine prezent un element înnoitor. Pe de o
sâ se predea singur, ros de remuşcări, parte, refuzul de a folosi clişeele lite-
după o noapte lungă de insomnie. raturii poliţiste. Pe de altă parte, stră-
Există probe care fac să se creadă dania autorului de a descoperi semni-
că crima a fost comisă de o anumită ficaţii mai adînci, iintenţia de a educa,
persoană, alte fapte, ulterior aduse în spiritul răspunderii colective, pentru
la lumină, îndreaptă atenţia ancheta- o înaltă ţinută civică şi morală.
torilor asupra altcuiva, pentru ca, îin In Hipnoza, eşafodajul logic este
cele din urmă, criminalul să fie do- abil construit. Fără complicaţii inu-
vedit un al treilea — cel la care ni- tile, fără afcmosferă de mister şi de

De la stînga la dreapta George Sion (Augustin Moran), Victoria Dobre (Tina Oancca), Rodica Sanda Ţu-
tuianu (Eugenia Oprescu), Ion Punea (Nelu Tenopol), Dorin Moga (Victor Dinu)

www.cimec.ro
tenebre. Urmărirea criminalului nu se Versiunea scenică a lui George Ra-
face cu lanterna şi cu lupa în mînâ, fael este riguros gîndită. Ritmul nu
nu au loc atacuri priin surprindere, nu şchioapătă : de aceea, se realizează o
se distribuie nici o lovitură, nu se ri- gradaţie a interesului faţă de eveni-
dică piedica nici unui revolver ; într-un mentele din piesă ; de aceea, toate
cuvîmt, nimic din arsenalul de procedee detaliile converg spre deznodămîintul
foilosite de literatura poliţistă de du- final. Foarte bine găsită proiecţia de
zină. Locul şi împrejurările crimei sînt fotografii (realizate cu simţ artistic de
doar sugerate. (Evenimentele sîngeroast Sandu Mendrea) care, pe lîmgă faptul
se petrec în preistoria piesei. La ridi- că evită discontinuitatea actiunii, con-
carea cortinei focul de revolver ucigaş tribuie totodată la realizarea atmosfe-
a şi fost tras.) Elementul de specta- rei piesei. In general, spectacolul are
culos factice fiiind cu premeditare eli-
minat, Ştefan Berciu are ddsponibili- o ţmută sobră, echilibrată. Pe această
tatea să-şi îndrepte atenţia asupraadîn- linie se însoriu şi cele mai multe in-
cirii faptelor de viaţă, poate să-şi con- terpretări actoriceşti. Eugenia Bădu-
centreze atenţia spre dezvoltarea psi- lescu (Dana Bengeanu) a trecuL cu dis-
hologică a personajelor, ale căror por- cretie şi inteligenţă scenică peste difi-
trete cîştigă astfel în relief şi culoare. cultătile unui rol situat la granita pato-
In ansambdu, se poate vorbi. în legâ- (logicului. într-un permanent freamăt,
tură cu această nouă piesă a lui Berciu, ochii actritei, de o mare expresivitate,
de un sensibil progres în evoluţia sa transmit febrila încercare a persona-
dramaturgică. Mai întîi, uin spor de jului de a-şi lega firul memoriei, rupt.
măiestrie în ce priveste replica, acum Figură de om respectabil, firească în
mai vie, care a cîştigat în naturaleţe alcătuirea ei, cu uşoare semne de
(dar ar mai suporta încă şlefuire). Ac- oboseală şi de imperceptibile emotii,
ţiunea este mai concisă, desfăşurarea transcrise cu o tehnică actoricească bine
evenimentelor dramei are o mai mare stăpînită, George Sion în doctorul Au-
cursivitate, este mai simplă, fără mean- gustin Moran. Oarecum diferit, suge-
dre artificial constnuite ; autorul a re- rînd mai mult duplicitatea personaju-
nunţat la retrospectivele folosite pînâ lui, şi-a compus rolul Eugenia Marian
la abuz în piesele anterioare. In afară {doctor Eveline Cristea). Val Săndu-
de acestea, el a izbutit să se elibereze lescu (colonel Valeriu Pandrea) a con-
şi de un anumit ton didactic-morali- dus ancheta, sugerînd biografia unui
zator, arid, care se făcea încă simţit cetăţean de azi şi de aici, preocupat
pe alocuri în pieseile precedente. Se să aducă lumină într-o afacere
înregistrează cu satisfacţie filonul de încurcată, conştient de răspunderea ce-i
umor care încălzeşte şi înviorează des- revine în apărarea legalitătii populare.
făşurarea acţiunii. Din nefericire, nu Theo Partisch (lt. Velicu) 1-a secondat
toate momentele de oomedie sînt la cu rezultate nu totdeauna satisfăcă-
fel de izbutite. Şi aceasta, pantru că toare. Eugenia Oprescu, „astenică", şi
uneori se mizează pe comicul facil, Nelu Tenopol, „escroc modern", două
realizat din folosirea unor expresii ar- personajo cu pondere comică (şi nu
gotice. Puţim obositoare se arată în inumai atît), au fost sooulent intarpre-
piesă implicaţiile de ordin psihopato-
logic : amnezia de care suferă actriţa tate de Rodica Sanda Ţuţuianu şi Ion
Dana Bengeanu în urma unui trauma- Punea, care au mimat cu „autentici-
tism, şedinţele de sugestie şi alte pro- tate" o nebumie cu tîlc, neanticipînd şi
cedee clinice care i se aplică. nealterînd cu nimic elemenitul surpriză
din final.
în spectacoluil realizat de colectivul
Teatruiui „C. I. Nottara", elementele în conformitate cu textul, Victoria
de rebus ale piesei, transpuse scenic, Dobre (Tina Oancea), Dorin Moga (Vic-
au efectul unui prelungit „captatio be- tor Dinu), George Păunescu (Maior Dr.
nevolentiae", activează atenţia, solicită
inteligenţa spectatorului şi, ca orice Bota), Angela Chiuaru (Adela Vizanti).
luerare aparţinînd speciei poliţiste, pro-
duce o anumită satisfacţie şi relaxare. Ilie Rusii
www.cimec.ro
Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra"

OPERA DE TREI PARALE


de Bertolt Brecht

Moment din ■pectacol

www.cimec.ro
DBAMATUBOI OONTEMPOBANI

SEAN OCASEY
UN ORIGINAL POET AL DRAMEI

N uOpera
de mult a încetat din viaţă dramaturgul irlandez Sean O'Casey.
sa a intrigat pe foarte mulţi, a indignat pe unii, a interesat m orice
caz pe cei care s-au apropiat de ea.
Reţinerea în raport cu lucrările sale a provenit mai cu seamă din poziţia
refractară pe care a adoptat-o critica mai puţin înaintată faţă de atitudinea politică
a scriitorului. Un comentator american voia să explice această situaţie şi afirma
întemeiat: „Teatrul (de orientare conservatoare — n. n.) se teme de O'Casey din
pricina reputaţiei sale de comunist..." l .
2
Din aceleaşi motive, unii critici s-au străduit să discearnă perioade cu totul
distincte în activitatea marelui dramaturg şi prozator irlandez. Ei au statuat
opoziţii iremediabile, contrapunînd diverşii timpi de activitate şi nedorind să le
găseaseă nici o trăsătură de unire.
Adevărul e cu totul altul. Desigur că nu există o absolută identitate de
detaliu în raport cu întreaga sa operă, aşa cum această identitate mecanică nu
poate functiona în activitatea nici unui mare scriitor. Pe de o parte, fiindcă evoluţia
artistului, drumul său anevoios spre desăvîrşire sînt perfect fireşti şi comportă
căutări, descoperiri, reusite mereu noi. Pe de altă parte, fiindcă varietatea registrului
propriu unui adevărat artist implică nuante distinctive, alternanţe, expresii sen-
sibiîe care nu pot fi invariabil aceleaşi într-o operă de ample proportii.
Constatînd existenţa acestor variabile, necesare în scrisul lui O'Casey, înre-
gistrăm, fără nici un fel de îndoială posibilă, indestructibila unitate artistică a
operei sale, adunată sub semnul încrederii îin om şi în lupta pentru o demnă con-
ditie de viată a omului.
Aşa de pildă, vorbind despre „universitătile" (în acceptie gorkiană) sale,
despre nenumăratele dificultăti semănate cu... generozitate în calea începuturilor
sale, scriitorul subliniază că ele nu 1-au dus deloc la capitulare: „Am ieşit din
încercări rupt, bătut... dar împotrivindu-mă încă totuşi, gata de apărare şi atac" 3 .
în alt loc, Sean O'Casey specifică cu cine poate acţiona în „apărare şi atac",
cine chezăşuieşte reuşita acestei întreprinderi: „în 4problema salvării omenirii eu
mă bizui pe om şi pe activitatea minţii sale puternice" .
Ponnind de la asemenea convingeri ferme, autorul Trandafirilor roşii pentru
mine îşi construieşte protagoniştii care determină dezvoltarea şi deznodămîntul
lucrărilor sale dramatice.
în dramele scrise în jurul lui 1920 şi care au fost supranumite „dublineze"
(Umbra franctirorului, Junona şi păunul, Plugul şi stelele)5, eroii nu au încă o
consistenţă revoluţionară asemenea celor dini unele piese elaborate mai tîrziu.
Referindu-se la cei dintîi, scriitorul spunea, după o trecere de aproape trei
decenii : „Ei sînt, în felul ior, întelepti. viteji, posedă simtul umorului ; adesea au
o mare însemnătate pentru viată" 6.
Inteligenţa, vitejia, umorul acestor oameni simpli, aspirînd sincer la elibe-
rarea Irlandei, îi apropie de cititori şi spectatori, dar nu le conferă încă semni-
1
,,New Republic", Washington, 22.X 19.56, pag. 17.
1
„The Dublin Magazine" X—XII 1956.
* Sean O'Casey, ,,The Green Crow", New York, Braziller, 1956, pag. 171.
4
,,Literaturnaia gazeta", 15.XII 1960.
* Titlurile originale : „The Shadow of a Gunman", „Juno and the Paycock", „The Plough ant the;
Stari".
* „The Daily Comppas»". 22. III 1950

84
www.cimec.ro
ficaţiile largi, generalizatoare, pe care le îmbracă personaje de tipul lui Ayamonn
din Trandafirii roşii pentru mine, sau Jim şi Jack din Steaua se înroşeşte.
E adevărat că, în dramele „dublineze", protagonistii sînt viguros creionaţi
(memorabilă rămîne în primul rînd figura dăltuită cu virtuozitate a Junonei). Dar,
în confruntarea cu o seamă de insuccese pe care le suieră, ei n-au întotdeauna forţa
splendidă de a înfrînge înfrîngerea.
Tocmai această forţă, această ştiinţă o vor dobîndi personajele din piesele
eroice revolutionare de mai tîrziu ale lui Sean O'Casey. Jim, Jack, Ayamonn
sînt, aşa cum arăta Gorki, fată de protagoniştii contemporani ai istoriei, „măreţi,
fiindcă sînt mai răsculati şi mai neîmpăcaţi decît toţi Don Quijotii şi Fauştii
treoufcului" 7.
Şi personajele din dramele „dublineze" au virtuti incontestabile, prefigurînd
cu o oarecare pregnantă eroii din piesele de vibrantă orientare revolutionară. Aceste
psrsonaje încearcă însă de mai multe ori cu acuitate amărăciunea unor bătălii
pierdute, arumcînd şi tente sumbre asupra pieselor în care evoluează.
Tentele sumbre nu-şi păstrează însă nici aici exclusivitatea existenţei. Aşa,
da exemplu, în Plugul şi stelele se aglomerează către capăt o seamă de evenimente
tragice : moare luptătorul pentru libertatea Irlandei, Jack Clitheroe, moare bătrîna
Bessie, îinnebuneşte sotia lui Jack, Nora. Dar în acest univers al durerii pătrunde
parcă şi o rază firavă de lumină, prin cîintecul nădejdii îngînat în final :
„Să nu se stingă focul
Chiar dacă inima vă sîngeră,
Fiindcă vor reveni băietii îndepărtati—
Alungati noaptea pînă8 în ziua
Cînd ei vor reveni !"
Razele firave de lumină din Plugul şi stelele ajung la intensităţi maxime în
Steaua se înroşeşte sau în Trandafirii roşii pentru mine. Momentele tragice nu
lipsesc nici aici, ajungînd chiar să dobîndească culorî paroxistice (la moartea lui
Michael din Steaua se înroşeşte, mai ales la uciderea lui Ayamonn). Dar ele nu
conduc la stări depresive covîrşitoare, aproape iremediabile. în spiritul tragi-
cului optimist, ni se comunică continuu, în plan dominant, sentimentul, ideea, că
moartea s-a împliinit de dragul vietii, că înfrîngerea temporară e numai un termen
accidental în drumul spre izbînda definitivă, spre victoria revolutionară.
Tocmai de aceea se poate vorbi îndreptătit aici, ca şi în cazul celebrei piese
a lui Vsevolod Vişnevski, despre caracterul tonic al tragicului, despre calitatea sa
mobilizatoare.
O asemenea filozofie comunică Jack în Steaua se înroşeşte: „Noi sîntem
învierea din morti, noi sîntem viaţa ; cine mumceşte şi crede în popor nu moare
niciodată" 9.
Un gînd echivalent îi împărtăşeşte şi Ayamonn mamei sale în Trandafirii
roşii pentru mine10 : „Un om adevărat, cînd moare, este îmbălsămat în naşterea unei
mii de lumi noi" .
Proprie dramelor eroice revolutionare, inflexiunea tragic optimistă nu rămîne
unică în dramaturgia lui Sean O'Casey. Arătam că dramele („tragedii", cum le
subintitulează autorul) „dublineze" nu păstrează deloc dominantă această inflexiune.
Desigur că ea n-are cum să fie regăsită nici în comedia satirică Praful de purpură li,
nici în burleştile într-un act (ca începutul12 sfîrşitului, E nevoie de o lirâ sterlină,
E timpul să plecăm, Povestire de noapte ). Dar în întreaga sa operă dramatică
apare în plan prepomderent, central, tema luptei de eliberare natională, de eliberare
socială. Este de altfel tema predilectă şi în ciclul amplu — şase volume — de
romane autobiografice, unde scriitorul urmăreşte mereu cum „bate inima de pur-
pură a Irlandei" 13.
Satirizînd societatea anglo-irlandeză, ridicîndu-se împotriva dominaţiei engleze,
dar şi împotriva propriei burghezii, Sean O'Casey conturează o elocventă pano-
7
M. Gorki, , , 0 literatuie", Sovietskii pisateli, Moskva, 1953, pag. 602.
« Sean O'Casey, „Theâtre", vol. II, L'Arche, Paris, 1960. pag. 89.
• Sean O'Casey, ,,Piesî" Iskusstvo, Moskva. 1961, pag. 227.
" Sean O'Casey „Th6âtre", vol. I, L'Arche, Paris, 1960, pag. 122.
11
Titlul original : „Purple Dust".
u
Titlurile originalc : ,,The End of the Beginning", ,,A pound on demand", ,,Time to go",
„Bcdtime Story".
11
Sean O'Casey, „Drums under the Window", „Macmillan and Co", London, 1945, pag 318.

85
www.cimec.ro
ramă a vieţii contemporane, în care oamenii simpii din patria sa sînt desenaţi tn
linii foarte sugestive.
D J aceea, independent de variatiile necesare de ton, de gen, din opera sa,
ea îşi deJLneşte o dezvotltare logică, armonioasă, care refuză disjungerea categorică
şi opozitia violentă, arbitrară a diverselor perioade.
Legate de o gîndire unitară, de o ideologie consecventă, de o aceeaşi tematicâ
şi modalitate poetică a dramei, diversele sale piese se identifică foarte lesne ca
făcînd parte, în ultimă analiză, dintr-o operă indivizibilă.
* * *
Marele dramaturg irlandez porneşte să-şi fundeze poetica de la relaţia indi-
solubilă dintre teatru şi realitate: „Viaţa nouă se dezvoltă în jurul nostru, fie
că o dorim sau nu... viaţa nouă cere piese noi, care s^o reflecte şi s-o explice" l*.
Privind astfel lucrurile, pentru a ajunge la aceste piese noi, există neoesi-
tatea imperioasă ca scriitorul să caute cu febrilitate, neostenit, materia generoasă
a literacurii în realitatea înconjurătoare : „Locul artistului este acolo unde e şi
viata, viaţa activă, inexistentă în turnul de fildeş sau în adăpostuil de beton ; el
trebuie să se găsească în miezul vietii, să fie atent la tot şi apoi să priceapă tot" 15.
în acest spirit, Sean O'Casey se străduieste să cupriindă în orbita liiteraturii
lui cît mai muilt, dar şi cît mai semnificativ. De aceea, poate, una din piesele sale
scrisj în 1957, Tobele părintelui Nedie, are un subtitlu care sună astfel : Irlanda
în miniatură.
Acest subtitlu cheamă în memorie pe Maiakovski şi piesa sa Misterul buf,
considerată de marele poet sovietic o miniatură a lumii.
Maiakovski explica titlul aparent paradoxal al piesei citate mai sus, arătînd
că misterul e măretul în revoluţie, iar buf — caraghiosui din ea ; Sean O'Casey
daclairp. îintr-un interviu luat nu de mult: „Toate artele colorează viata : natura
a dăruit omului o mască tragică şi una comică. Noi le folosim pe amândouă, dupâ
împrejurări" 17.
Prezenta alternanţei dintre tragic şi comic îi face pe unii să vorbească neîn-
temeiat despre caracterul eteroclit al scrisului iui Maiakovski sau O'Casey. Această
alternanţă însâ, coincidentă de atîtea ori cu varietatea vieţii care nutreşte literatura,
nu apara discontinuu, abrupt, în opera celor doi scriitori, ea fuzionînd într-o
logică armonioasă, cursivă ca realitatea.
Toate cele de pînă acum confirmă adeziunea netă a dramaturgului irlandez
la realism. O confirmă şi nişte declaratii fără echivoc : „Drama contemporaină se
găseşte sub hipnoza metodei care poate fi definită ca realism..." 18.
Totodată însă el proslăveşte fantezia, pe care o consideră întemeiat „chezăşia
fortei vitale 19 nestinse a creatiei. Tocmai această fortă deosebeşte o piesă buină de
una proastă" .
Daspra această „fortă vitală a creatiei", O'Casey vorbeşte în nenumărate
rînduri, subliniindu-i valoarea esenţială, determinantă, pe tărîmul artei adevărate.
De ac^ea, probabil, îşi şi aminteşte nu o dată că Milton îl supranumea pe
Shakespîare, scriitorul preferat al autorului Trandafirilor roşii pentru mine, un
copil al fanteziei.
Marele dramaturg irlandez adaugă însă, în acest cadru, o specilicatie foarte
necesară, atunci cînd defineşte solul care rodeşte „forţa vitală a creaţiei" : „Numai
viata îinconjurătoare şi întreaga experientă, pe care o dobîndim în contaot cu ea,
pot sluji ca hrană pentru fantezia creatoare" 2°.
O asemenea înţelegere a raportului dintre fantezie şi realitate, a locului lite-
raturii şi scriitorului în societate, decurge perfect legitim din conceptia generală
despre viaţă a scriitorului.
în conformitate cu ea — răspunzînd redactorului revistei „Encore" — Sean
O'Casey sa ridică împotriva unui alt cunoscut dramaturg de origiine irlandeză,
Samuel Beckett : „Filozofia lui îmi este străină, deoarece nu conţine nici o scînteie
de speranţă şi nici chiar dorinta de a spera, deoarece nu-i decît o frenezie a
disperării" 21.
11
,,The New Statesman and Nation", 8.IV 1950.
15
Sean O'Casey, ,,The Green Grow", pag. 173.
" Titlul original : ,,The Drums of Father Ned*.
" „Tribuna", nr. 42 1^50), 17. X 1963.
1R
—!9 „Literaturnaia gazeta", 5, IV 1960.
*• Ibid.
w
„Secolul 20", nr. 2/1957.

86
www.cimec.ro
Perspectiva romantic-revoluţionară, proprie mai ales pieselor Steaua se inro-
şeşte sau Trandafirii roşii pentru mine, se gâseşte fără oiici un dubiu la antipodul
oricărei frenezid a disperării. Această perspectivă angajează în mod logic, firesc,
soluţiile tragic-optimiste care se desenează cu vigoare şi sensibilitate în lucrările
respective. E ceea ce menţdonează, într-un plam mai general, şi autorud lor : „Pentru
mine viaţa rămîne minunată şi în momentele ei tragice" a .
De aici descinde în bună măsură importanta diferenţă calitativă dintre
O'Casey şi J. B. Priestley, Arthur Miller, scriitori care, ca şi el, supun rechizito-
riului aspecte ale societăţid burgheze. Este tocmai una dintre futndamentalele dife-
renţe calitative între realismul critic şi realismull socialist. Fiindcă scriitorul irlandez
critică sistemul capitalist, dar şi cheamă totodată pasionat la răsturnarea lui,
făgăduind într-o viziune romantic-revoluţionară izbînda.
Viziunea aceasta revoluţionară prinde fidnţă într-um liimbaj poetic original,
propriu prin excelenţă scriitoruilui.
Opera lui O'Casey se găseşte de foarte multe ori în relaţie cu rădăcinile
creaţiei ipopulare, cu folclorul irlandez, cu vechea mitologie insulară, împrumutlnd
nu numai un colorit general, ci şi ritmuri, intonaţii, cadenţe. Dramaturgul susţine
şi teoretic caracterul popular al artei, arătînd că ea trebuie „să zugrăvească ceea
ce poporul vede, aude şi iubeşte... Fiecare artist este dator să se întrebe dacă a
ştiut să găsească acele culori şi f orme care reflectă viaţa autentică a poporului" ^3.
Piesele sale, pline de tensiune emoţională, nu dispreţuiesc uneori, în asociaţii
justificate de o stringentă logică dramatică, nici hiperbola, nici grotescul. în plan
tragic sau comic, personajele şi situatiile ddbîndesc expresivităţi cu relief pregnant,
de inatură să susţină, să alimenteze coniflicte de mare acuitate.
Replica este, cel mai frecvent, încărcată de metaforă ; ea foloseşte uneori şi
sugestdvitatea simbolulud de sursă realistă. Aceste modaliităţi sînt în concordanţă
cu imagistica în general bogajtă a lucrărilor sale dramatice.
Piesele lui O'Oasey demonstrează că autorul are un foarte dezvoltat simţ
al teatrului. Se obtine impresiia că el îşi vede opera cînd o scrie. In primul rînd,
în acest sens, stau mărturie amplitudinea şi minutiozitatea indicatdilor de regie,
care pot fi oonfundate, în avantaj undari, cu o adevăiratâ viziune regizorală.
Decorurile nu sînt numai schitate, ci generos descrise şi plantate în scenă.
Costumele nu sînt date numai în linii principale, ci în amănunte, care ţin să
comunice parcă deţprinderi, în orice caz predilectii, şi deci valori de psihologie ale
personajelor.
Culoarea, muzica, replicaHmetaforă, cadenta folclorică, tansiunea emoţională,
alte şi alte date caracteristice, se adună coerent pentru a se ramifica armonios şi
dau, în ansamblu, măsura timbrului artistic al scriitorului.
* **
Numele lui Sean O'Casey a fost de cîteva ori asocdat cu acela al lui Bertolt
Brecht. S-a arătat că amîndoi s-au exilat din patrie, nefiind înţeleşi şi agreaţi de
o oficialitate reactionară. S-a comparat numărul mare de lucrări dramatice pe care
le-^a scris fiecare. S-a remarcat pe bună dreptate că au realizat figuri devenite
clasice în teatrul contemporan, ca Mutter Courage şi Junona, Ayamonn şi Galileo
Gali'lei. S-a evidentiat că predilectda pentru muzică şi cîntec a lui O'Casey se
întîlneşte cu „song"-urile lui Brecht. S-a adăugat, în sfîrşit, că şi scriitorul german
şi cel irlaindez au stîmit în jurul lor nenumărate şi aprinse polemici.
Bste greu de stabilit, în spiritul comparatiei d'dactice riguroase, un inventar
exaot al asemănărilor sau al deosebirilor dintre ei. Şi nici nu este neeesar.
Rămîne însă oncontestabil că limbajul poetic original al unuia este diferit
de al celuilalt, tot aşa cum perfect echivalentă este direcţia pasionat-revolutionarâ
a operei lor.
Iar această diferentă şi eohivaletnţă constituie tocmai punctul de pornire al
unei aprecieri sigure, conform căreia Sean O'Casey şi Brecht trebuie încadrati în
rînidul celor mai mari poeti dramatici ai con«temporaneităţii *.
Horia Deleanu
12
„Tribuna", nr. 42 (350). 17. X 1903.
" ..Dcutschcs Theatei", Berlin, 1953/54, Caietul 7. pag 12.
* Kxtrase din volumul in preşătire , Dramnturgi. Piese. Opinii".
www.cimec.ro
m «> ■• i «I ■ a ii <•

STAGIUNEA TEATRALĂ ÎN U.R.S.S.


Ce pun în scenă teatrele sovietice, cu torii teatrului din Pskov, s-a b u c u r a t
ce vin ele în întîmpinarea specta- de succes şi la Moscova, pe scena
torilor ? teatrului din Kremlin.
Una dintre noile lucrări dramatice, Aprecieri pozitive fac cronicarii so-
Declaraţia de ură de I. Stok, dezbate vietici şi dramatizărilor după Conştiinţa
tema pe care revista „Teatr" o consi- de P. Pavlov, Infruntarea furtunii de
deră d e m a r e a c t u a l i t a t e : „lupta îm- D. Granin, Neamul Jurbinilor de Ko-
potriva lăcomiei şi a dorinţei de a cetov, Pe malul sălbatic de B. Polevoi„
poseda cu orice preţ b u n u r i materiale". Pămînt desţelenit de M. Şolohov. D u p ă
Comedia lui A. Salînski Minciuni pen- cum scrie revista „Teatr", „este p r o -
tru un cerc restrins dezbate probleme babil unica stagiune în genul ei, al
legate de persistenţa u n o r fenomene cărei potenţial ideologic şi politic e s t e
de filistînism în societatea sovietică. determinat de proză şi mu de d r a m a -
Sînt scrise ori se află în lucru noi turgie".
pieso de Stein, Rozov, Mdivani şi La-
vrentiev, Sofronov, Şatrov şi alţii. O
caracteristică a ultimilor a n i este îm- Vdorile universale
bogăţirea reciprocă a repertoriului tea-
trelor din U.R.S.S. cu piese ale dra- Gorki, Cehov, Shaw, Shakespeare,
maturgilor din republicile unionale. Brecht... în cele patru sute de t e a t r e
Sînt astfel puse în scenă, ori se află în ale Uniunii Sovietice, marile opere a l e
lucru piese semnate de Aitmatov, Ka- dramaturgiei universale se află în r e -
sumov, Muhtarov, Dumbadze etc. pertoriul permanent.
î n t r e b a t de revista „Teatralnaia Jizn" Opera marelui Gorki nu părăseşte
despre planurile lui de creaţie, cu- de aproape cinci decenii scena sovie-
noscutul d r a m a t u r g sovietic K. Finn tică :
a răspuns : „Piesa Peretele a fost in- „Fantasmagoria unei existenţe a'o-
clusă îin repertoriul Teatrului Mic. surde. O cruce metalică străluceşte s u b
Acum lucrez la ea împreună cu regi- halatul de mătase al fiului poliţaiu-
zorul B. Ţigankov. Şi desigur scriu lui. Răsună melodia veche a unei polci
o piesă nouă. De data aceasta despre demodate. Cruzimea şi sîngele v ă r s a t
soldaţii şi ofiţerii a r m a t e i sovietice". sînt acoperite de jurămimte pompoase
î n t r e b a t şi el de aceeaşi revistă, de credinţă faţă de patrie şi tron". Ast-
dramaturgul A. Salînski a vorbit des- fel ne a p a r e spectacolul Cei din urmâ
pro stagiunea nouă în general : „în la Teatrul „Ermolova" din Moscova.
pragul noii stagiuni aş vrea să vorbesc „In faţa spectatorilor — multe pa-
despre cîteva lucrări interesante, create turi suprapuse, formînd un fagure-
de dramaturgii noştri în perioada pre- imens. în fiecare alveolă — oameni.
cedentă. Mă refer în primul rînd la Oameni care se supun legilor azilului
piesa Neamul Demidovilor de A. So- de noapte, dar în sufletul cărora t r ă -
frcnov, Sentinţa de T. Abdumomunov, ieşte, adînc ascunsă, aşteptarea u n o r
Din nou întîlnire cu tinereţea de A. A r - schimbări." Aceasţa este lumea specta-
buzov. colului Azilul de noapte la Teatrul
Pregătindu-se să întîmpine două m a r i „Lesea Ukrainka" din Kiev. Am cit3 f
aniversări : o sută de ani de la naş- din notaţiile criticii, în legătură cu
terea lui Lenin şi cincizeci de ani de la două din spectacolele noi gorkiene.
Marea Revoluţie Socialistă din Octom- S-a scris mult şi diferit şi d e s p r e
brie — dramaturgii scriu noi opere. spectacolul Barbarii, în regia lui G.
De mare succes se bucură piesa lui Tovstonogov. Spectatorii din ţara noas-
D. Zorin, Izvorul viu — o frescă popu- t r ă a u avut ocazia să vadă şi să pre--
lară în centrul căreia se află chipul ţuiască acest spectacol cu ocazia tur-
marelui Lenin. De asemenea piesa lui neului Teatrului „Maxim Gorki". I a t ă
P. Cerednicenko, Fiica Rusiei, în care aprecierea unui cronicar sovietic :
spectatorii întîlnesc pentru întîia oară „Nici Monahov, nici Ţigankov şi nici
întruchiparea scenică a lui Marx şi Cei'kuo, în viziunea lui Tovstonogov,.
Engels. Acest spectacol, jucat de ac- nu ne a p a r ca nişte simpli vinovaţk

www.cimec.ro
ai tragediei ce se desfăşoară. Fiecare trei spectacole Brecht de m a r e p r e s -
îşi poartă d r a m a sa personală : nici tigiu. E vorba de Opera de trei paraler
unul din ei nu este capabil să rămînă la Teatrul „K. S. Stanislavski", în r e -
credincios prineipiilor sale — Ţigan- gia lui S. Tumanov, într-o formă a p r o -
kov cinismului său, Cerkun pseudo- piată de m a n i e r a vahtangovistă. A u r -
eroismului său, Monahov josnicei sale mat, pe scena Teatrului „Maxim Gorki"
neprincipialităţi... Alternarea bruscă a din Leningrad, succesul piesei Ascen-
ritmurilor interioare, trecerea de la siunea lui Arturo Ui. Şi situîndu-se
comicul buf la o autentică d r a m ă undeva, între aceste două spectacole,
u m a n ă fac mai receptiv acest spectacol premiera cu Omul cel bun, spectacol-
complex, atît de bogat în idei". studiu cu elevii Studioului teatral
P e linia unei gîndiri contemporane „B. Sciukin", în regia lui I. Liubimov.
în concepţia spectacolelor gorkiene s-a Cronicarii sovietici au subliniat r e a -
plasat şi B. Babocikin într-o nouă ver- lizarea deosebită a actorului I. L e b e -
siune a Vilegiaturiştilor, pe scena Tea- dev, interpretul rolului principal din
trului Mic, şi de asemenea P. Vasiliev, spectacolul Ascensiunea lui Arturo Ui
care a montat Cei din urmă la Teatrul de la Leningrad : „Eroul principal în
„Ermolova" Spectacolele acestea tind interpretarea lui Evgheni Lebedev
să demonstreze, dincolo de caracterul apare ca u n personaj cu psihologie
clasic al operei dramatice gorkiene, şi bolnavă şi a m o r propriu fanatic. Le-
forţa cu care lumea eroilor săi şi con- bedev, cu forţa sa exceptională d e î n -
flictele lor d e viată răspund întrebă- carnare şi cu darul său de portreti-
rilor omului de azi. zare, reuşeşte să creeze imaginea unei
închinat marelui Will, anul acesta fantoşe, în care ironia tristă chapliniană
a văzut în 66 de teatre spectacole se îmbină cu trăsături dostoievskiene".
shakespeareene în viziuni împrospătate
sau în premieră (aproape 50 de tea-
tre) : fireşte, din abundenţă, Hamlet, Forfe proaspete în regie
Othello, Regele Lear, Romeo şi Ju-
lieta, dar şi alte lucrări ca  12-a Un fenomen interesant al vietii tea-
noapte, Antoniu şi Cleopatra, Iuliu trale moscovite din ultimii ani îl re-
Cezar, Richard al III-lea, Macbeth. Nu- prezintă ponderea artistică crescîndă
meroase spectacole de balet şi operă si avîntul creator al regizorilor de vîrstă
a u fost inspirate de piesele shakes- „medie" şi din generaţia cea mai t î -
peareene. n ă r ă . Fenomenul este interesant, n u
Brecht a cucerit scena sovietică des- numai datorită contributiei lor în a r t a
tul de încet, cu m u l t ă dificultate. Deşi regiei, dar şi faptului că ei se află la
primul contact cu teatrul brechtian a conducerea multor t e a t r e : t e a t r e cu o
fost făcut încă în 1930, cînd A. Tairov veche tradiţie, seculară, cum este
a pus în scenă Opera de trei parale. Malîi ; născute în timpul Revoluţiei r
Apoi, după o tăcere de aproape trei ca Teatrul „Ennolova" sau Teatrul
decenii, regizorul V. Panso a pus în Comsomolului l e n i n i s t ; teatre recent
scenă în Estonia, Domnul Puntila şi întemeiate din initiativa tineretului
sluga sa Matti, realizînd u n spectacol teatral, ca Sovremennik.
care a fost apreciat pentru „noutatea, Regizori şi animatori de frunte c a
prospetimea şi originalitatea lui". I. Zavadski, N. Ohlopkov, R. Simonov
Totuşi, numai după turneul între- continuă să aibă u n cuvînt greu în
prins de Berliner Ensemble în Uniunea domeniul creaţiei scenice. Majoritatea
Sovietică (1958), Brecht a trezit real- tinerilor regizori de puternică p e r s o -
mente interesul teatrelor, care a u pus nalitate creatoare, care s-au făcut c u -
aproape simultan Omul cel bun din noscuti prin lucrările lor originale, sînt
Sîciuan, Visurile Simonei Machard, Ga- elevii acestora. Cine sînt în a d e v ă r
lileo Galilei la Moscova, Riga, Tallin. aceşti regizori noi, tineri ? In fruntea
Au u r m a t iarăşi Omul cel bun pe scena Teatrului Mic se află u n „ v a h t a n g o -
Teatrului „A. S. Puşkin" din Lenin- vist" convins, Evgheni Simonov, tot.
grad, iar la Moscova (Teatrul ,,Maia- atît de inventiv şi tăios ca şi tatăl.
kovski"), la Novosibirsk, Tallin, Haba- său Ruben Simonov, prim-regizor ar-
rovsk, Mutter Courage, precum şi la tistic al Teatrului „Evgheni Vahtan-
Vilnius şi Riga din nou Domnul Pun- gov". Oleg Efremov, conducătorul a r -
tila şi sluga sa Matti. Treptat, Brecht tistic al Teatrului Sovremennik, e s t e
a devenit astfel familiar deopotrivă absolvent al şcolii studio a M.A.H.T.,
creatorilor şi marelui public teatral. apărător înverşunat al „sistemului' fc
In stagiunea de acum un an au a p ă r u t Stanislavski, căutător al unor forme

89
www.cimec.ro
cantemporane pentru exprimarea aces- torii — pentru a îmbiba cu lirismul
tuia. Anatoli Bfros, caxe se află în textuilui forma îndrăzneată, caracteris-
fruntea Teatrului Comsomolului leni- tică regiei sale.
nist, şi Aleksandr Şatrin, de la Tea- Dacă E. Simonov are de-a face cu
trul „Ermolova" sint elevii regizoarei un teatru de mult cristalizat, Anatoli
Maria Knebel, consecvenţi spiritului şi Efros lucrează în condiţii mai putin
sensului învăţăturii iui Stanislavski. favorabile. El a intrat la Teatrul Com-
Boris Lvov-Anohin, conducătorul Tea- somolului leninist într-un moment cînd
trului „Stanislavski", este elev al lui repertoriul său — In ultmiii ani —
Aleksei Popov, continuator al ideilor n-a fost dintre cele mai valoroase. A
lui Stanislavski şi Nemirovici-Dan- fost pus, aşadar, în situatia de a regăsi
cenko. teatrului o orientare artistică potrivită.
Dintre toţi noii conducători de teatru, Cu o bogată experienţă, adunată ia
Al. Şatrin este neîndoios cel imai ex- Teatrul central de copii, el a pus ast-
perimentat, avînd o bogată experienţă fel în scenă mai ales piese destinate
teatrală, în Moscova şi în provincie. tineretului, piese care dezbat şi caută
Montînd dramaturgie sovietică şi occi- soluţii problemeilor legate de alegerea
dentală, el e adeptul unor forme tea- drumului şi teluiui în viată : a montat
trale concise, ad unor mizaaiscene neaş- aproape toate piesele lui Viktor Rozov,
teptate, abil canstruite, justificate în- dramaturg cunoscut pentru sensibili-
totdeauna de rnersul acţiunii. Deseori tatea lui la problemele tineretului. Dar
regizorul îşi desfăşoară spiritul inventiv, Efros, regizor al temelor tinereşti, nu
căutînd sprijin în jocul actorului. Cu este adeptul unei teatralităti exube-
toate acestea, Şatrin trece drept cel mai rante. EI se străduie, dimpotrivă, să
„tradiţionalist" din regizorii citaţi mai descopere şi să afirme valoriile expre-
sus. sive teatrale in stare a dezvălui cu siub-
tilitate, profunzime şi discretie senti-
Evgheni Simonov este, dimpotrivă, menteie omului.
un regizor permeabil cu deosebire la
forma spectacolului şi, preocupat de Boris iLvov-Anohin este abia la înce-
formă, experimenteazâ mereu cu cu- putul activitătii sale la Teatrul de
raj. Poate să apară paradoxal — dar dramă „Stanislavski". Cercul preocu-
nu este un paradox — că acest artist părilor lui este larg şi variat. Ca pu-
plin de temperament se află azi în 'blicist a scris monografii despre Ula-
fruntea celui mai respectuos faţă de nova, despre cunoscutul actor ucrai-
tradiţii teatru al Uniunii Sovietice. El nean Bucima ; scrisul lui este ades
urmează învăţătura lui Vahtangov, în întâlnit în diverse reviste şi ziare. Ca
sensul că fiecare piesă trebuie să-şi regizor, a montat numeroase specta-
găsească pe scenă o formă de expresie cole la Teatrul Armatei Sovietice.
caracteristică numai acesteia. El ur- Acum conduce ua teatru format pe
măreşte persevererut această idee în baza ultimei realizări a lui Stanislavski
orioe montare, dar mai ales lucrînd la — Studioul de operă şi dramă. Pînă
repertoriul sovietic. la Lvov-Anohin, teatrul a fost condus
Aproape fiecare din regizorii tineri, de continuatori credincioşi ai marelui
despre care am vorbit mai sus, este regizor (Ianşin şi Kedrov) şi trebuie
legat de dramaturgia sovietică. Ev- subliniat că trăsăturile regizorale ale
gheni Simonov, de pildă, îşi recunoaşte lui Lvov-Anohin se potrivesc foarte
afinităţile cu Aleksei Arbuzov. Incă bine acestui teatru. Psiholog subtiâ, el
de pe vremea cînd era regizor la Tea- este şi un regizor cu gust rafinat. II
trul „Vahtangov", Evgheni Simonov a caracterizează forma violent teatrală,
pus în scenă Poveste din Irkutsk, spec- oeea ce nu alungă sobrietatea şi dis-
tacol care a cucerit o mare faimă soe- creţia în utilizarea mijloacelor de ex-
nică, atît în U.R.SJ5. cît şi în străină- presie, precizia şi claritatea.
tate. Tînărul regizor s-a simţit atras şi Lvov-Anohin are preferinţele sale:
de fiorul liric al piesei, şi de forma apelează ades la Leonid Zorin pentru
neasteptată pentru o piesă contem- analiza prohlemelor social^morale, la
porană. Trecînd la Teatrul Mic, E. Si- Volodin, pentru substanta intim-lirică
monov a rămas credincios lui Arbuzov. a dramaturgiei aoestuia.
Primul lui spectacol sovietic pe scena Oleg Efremov este fondatorul, con-
acestui vechi teatru a fost Sintem aş- ducătorul artistic al Teatrului Sovre-
teptaţi undeva, în care regizorul a pro- mennik şi unul din cei mai buni ac-
fitat din nou de unul din procedeele tori ai acestui teatru, format din ab-
preferate ale lui Arbuzov — comuni- solventii Şcolii-studio a Teatrului de
care directă a personajelor cu specta- artă (M.H.A.T.), precum şi din tinen

90
www.cimec.ro
actori de la alte teatre, pasionaţi de mennik reprezintă un colectiv de oa-
ideea consecventei traduceri în viaţă meni care gîndesc teatrul „ila unison".
a metodelor sistemullui lui Stanislavski, Spectacolele montate de Efremov, cu
pfurificate de buoherism şi aprofun- preciziunea concepţiei lor, nu se tem
date. de culari violemte, dar în fondul lor
In majoritatea lor, spectacolele tea- sînt străbătute de un profund lirism
trului sînt consacrate problemei morale — uneori foarte ascuns, dar totdeauna
centrale ce se ridică în tfaţa tinere- tulbuirător.
tului de astăzi : datoria şi răspunderea Individualităţile creatoare ale tine-
în faţa vietii. Această temă constituie rei generaţii de regizori justifică spe-
principalul continut al creatiei lui Oleg ranţele ce se pun în activitatea lor şi
Efremov. Drumul lui creator nu este vorbesc de pe acum, prin cîte au rea-
lipsit de eşecuri, dar simţul de răs- lizat, despre continuitatea unei mari
pundere fată de propria lui artă şi traditii artistice realiste, pe care o afir-
fată de colectiv nu-1 părăseşte nicio- mă divers, dar cu consecvenţă, lumi-
daită. Poate că însusirea principală a nati de cerintele contemporaneităţii
lui Efremov este modul în care ştie noastre atît de bogate în idei, reali-
să-i unească pe actori în jurul unui zări sociale şi caractere umane.
ţel artistic unic, precum şi caracte-
rul unitar al căilor de urmărire a
acestui ţel. Intr-adevăr, Teatrul Sovre- Irina Vrabie

SP PARIZIENE

I Ţ ratie ideii d-lui Malraux, Parisul îşi presohimbă cenuşiurile în aLb. Comedia
Franceză, îmtoomai ca Opera, ca palatul Garnier etc., este spălată şi întinereşte.
îneolo, îl regăseşti asa cum 1-ai lăsat în iunie 1956.
După ce-ti depui bagajele la hoteJ, cauţi grăbit „Une semaine â Paris"
ghidul spectacolelor pariziene. La Operă cîntă Calas în Norma de Bellini. Biletele
sînt puse în locatiune de patru luni. Freturi ca-n basme. Oomedia Franceză e
aproape, dar astă-seară se dă Cyrano de Bergerac, marele, foarte marele succes
al Pardsului, şi bilete nu se găsesc ipe săptămîni de zile, iar coada pentru biletul
ieftin, care se pune în vînzare înaimte cu două ore de începerea spectacolului, se
faoe din zori (adică de la... nouă dimineata). Eşti obligat sâ priveşti din nou ghidul
spectaoolelor : 60 de teatre, fără să pui la soooteală cabaretele muzicale, care şi
ele au săli şi scene, nici teatrele „des chansonniers". Greu de ales. Oboseala te
faoo să nimereşiti în oel mai apropiat teatru, şi îţi începi acest sfîrşit de sezon
teatral la Paris, îin teatrul pe care, în cel de-al XVIII-dea secol, arhitectul Louis
1-a construit pe spezele lui Philippe Egalite. Proportii încîntătoare, gratioase loji
şi benoare. O piesă americană, Duminică la New York. în sală, pe numărate,
treizeci şi cinci de oaimeni. Teieviziunea e de vină ? Nu. Faptul că, după oe au
jucat-o de aproape o mie de ori, ced doi interpreti princdpali — Jean-Olaude Brialy
şi Marie-Jose Nat — şi-au lăsat rolurile unor camarazi mai tineri şi mai puţin
iubiţi de public a îingăduit ca, în pofida unei încîntătoare puneri în scenă, realizate
de Jaoques Sereys (actor-regizor de la Comedia Franceză), să se vadă golurile unei
agreabiile, idar destul de firave comedii de Norman Krasna, m care încurcăturile şi
qui^pro-quo-urile abundă. Cobori scările aooperite de o mochetă groasă şi roşie, te
opreşti la parter să mai priveşti o dată sala, perfectiunea proportiilor. Privirea îţi
lunecă pe lustrele de cristal de rocă, care aruncă jerbe de lumini. Te gindeşti la
Philippe Egalite, la grădina Palais Royal-ului, promenadă favorită a generalului
Buonaparte. La piesa lui Norman Krasna nu te gîndeşti ? Poate, la oîteva replici.
Matineu la Comedia Franceză. Avarul şi, ca „lever de rideau", Măgarul şi
rîul de Musset. Reîntîlneşti foaierele Comediei, statuia lui Rachel, pilaca oomemo-
rativă a actorilor căzuţi pentru patrie, fotoliul lui Moliere, copiii care — în pauze
— se dau pe gheată şi aleargă pe parchetul lustruit al foaierelor. Luminile se
sting. Eşti „la Paradis". Lustrul de cristal scade pe rezisţentă. Mai zăreşti stupul
de albine, însemn al Comedied Franoeze, care se aîlă plasat deasupra cortinei. Cele
trei lovituri. Decor graţios, culori rafinate, o limbă franceză — clinchet de clopotei,

s:
www.cimec.ro
verb alert şi dispute amoroase între marchizul de Beury (Jacques Sereys, conco-
mitent regizor al piesei) şi baronul de Valbrum (Alain Feydeau, june briant îr»
ascensiune, nepot al autorului cu aeelaşi nume). In partea a doua, Avarul cu
Chamarat, punere în scenă de Jacques Mauclair, muzica de Delerue, compozitor
atitrat al genialei Piaf, decor de Jacques Noel. Totul cuminte, tradiţionalist, strălu-
citor mai mult datorită prestigiului casei şi prestigiosului verb francez. Te gîndeşti
la atît de discutatul spectacol al Naţionalului bucureştean, la Vasiliu-Birlic. Chiar
cînd există controverse, se face teatru bum la Bucureşti. Sau, oricum, la Bucureşti
teatrul spune sau încearcă să spună ceva. Asta la peste două mii de kilometri de
casa lui Moliere.
Aliniezi cîteva spectacole la Comedia Franceză. Variate ca stil, variate ca
autori. De la Mizantropul lui Moliere, în care Jean Marchat e un mult prea graţios-
Alceste, trecînd prin Un fil a la patte de Feydeau, uriaş succes de casă, în care
sforile marelui tehnician de situaţii sînt perfect trase de Jean Charotn, Robert
Hirsch şi Micheline Baudet, excelentă Lucette, sau Intoarcerea fiului risipitor de
Gide, pusă în scenă de Michel Etchevery, la Etienne de Jacques Duval. Deeoruri
sobre de Madame Lalique, puneri în scenă cuminţi şi graţioase, eleganţă înnăscută.
în fcmd, cuni spun francezii, un bun teatru „â papa". Totul însă foarte îngrijit,
foarte rafinat, foarte afinat...
Participi la conferinţe ale Universităţii libere a Teatrului Naţiunilor. Stu-
denţi din toate colţurile lumii, adunaţi sub conducerea d-lui Baoutbaoul, om
energic şi plin de iniţiativă. Aspectul sălii, foarte variat. O pictoriţă din Venezuela,
lîngă o profesoară din Amsterdam, cîţiva refugiaţi spanioli şi portughezi. Mai mulţi
timeri din Maroc şi Tunis, o bulgăroaică şi două poloneze. Pe o caniculă (umedă)
cum n-a mai fost la Paris din vara anului 1904, asculţi conferinţele d-lor Jacol,
Sherer, Sonrel, Moussinac şi ale altora. Cu studenţii Universităţii Naţiunilor vizi-
tezi cele două teatre din incinta Versailles-ului, respectiv Opera şi teatrul din micul
Trianon. Teatrul de operă al curtii, de curînd refăcut de stat după absolut toate
modelele lui Gabriel, arhitectul care 1-a construit, e o simfonie de bleu, aur şi
cristal. încă de pe vremea lui Gabriel, scena era utilată pentru absolut toate trucu-
rile scenice. Astăzi, o admirabilă orgă de lumini electronică îi aduce contribuţia
secolului nostru.
Micul teatru al Mariei Antoinette, făcut din papier-mâche, plin de gratie ş>
în nişte perfecte proporţii, urmează să fie şi el refăcut. Peste cîteva zile, împreună
cu colegele poloneze şi bulgare, tii o alocuţiune despre teatrul romînesc. Răspunzi
la întrebările pline de interes ale studeţntilor. Toţi vor să ştie nume de autori
romîni, de mari actori (îi scrii pe tablă), se interesează de influenţa folclorului în
dezvoltarea literaturii noastre dramatice.
Din nou pe străzi, din nou în teatre. La Teatrul Naţiunilor, Hamlet, în regia
lui Franco Zefirelli, cu Giorgio Albertazzi şi Ana Proclemer, pedalează pe elemente
secuindare din opera lui Shakespeare. Pluteşte deasupra acestei opere capitale
amprenta unui element de sexualitate dezlăntuită, care este evident în prezentarea
scenelor Regină-Hamlet, în nebunia Ofeliei şi chiar în costumele Reginei. Tot la
Teatrul Natiunilor, baletele din Mali aduc pe scenă, în tam-tam-ul tobelor, un
amsamblu de peste o sută de persoane. Fete între 14 şi 18 ani, îmbrăcate, asa cum
ţi-o imaginezi pe biblica regină din Saba, în largi toge viu colorate, bariolate cu
aur şi argint, sau cu sînii goi, alături de bărbaţi puternici, dansează într-un ritm
de dezlăntuire totală. Chiuiturile, tam-tam-ul, mişcările de dans creează o atmo-
sferă cu totul aparte.
Peste cîteva zile, Suflete moarte de Gogol, recital de mari interpreti,
prezentat de Uniunea Sovietică, pe aceeaşi scenă a Teatrului Natiunilor, pe aceeaşi
mare scenă a lumii, Parisul.
O vizită la Ionescu acasă. 96, Boulevard Montparnasse. Ionescu a plecat la
Ziirich. Pe perete, nişte rinoceri desenaţi de Jean Cocteau. Doamna Ionescu e
încîntată de succesul Rinocerilor în Romînia, cum încîntati au fost şi actorii Come-
diei Franceze, care au văzut spectacolul. Catherine Sammie a declarat în particular
că „c'est du grand theâtre, ga touche le genie !" Conversatie despre teatrul romî-
nesc. Despre cunoştinţe comune. Primeşti de la doamna Ionescu vestea morţii lui
Vianu. A doua seară, prin bunăvoinţa doamnei Ionescu, vezi Cîntăreaţa cheală şi
Lecţia la Theâtre de la Huchette. Saiă de 86 de locuri, plină de opt ani, de cînd
această piesă se joacă fără întrerupere. Descoperi adîncimile textului lui Ionescu,
valorile umane pe care un text le poate dobîndi pe scenă. Deşi ai impresia că din
punct de vedere al regiei şi ansamblului s-ar putea şi s-ar cuveni mai mult.

92
www.cimec.ro
La Teatrul Naţional Popular, Romulus cel mare de Durrenmatt, pus în scenă
<3e chiar înterpretul principal şi directorul teatrului, Georges Wilson, pe care noi
îl cunoaştem din filmul Absenţâ îndelungată. Spectacol îngrijit, cu idei bine relie-
fate, în decoruri şi costume excelente. Sîint de remarcat minuţiozitatea regiei, cali-
tatea interpretării, din care Georges Wilson, Judith Magre şi Jean-Pierre Jorris
ies în evidenţă. Decorurile sînt semnate da Jean 1e Marquet, muzica excelentă,
compusă de Karel Trow. Ai verificat încă o dată că T.NJ?.-ul este un teatru sarios,
de înaltă ţinută, al cărui irepertariu, urmînd principiile lui Gemier, este conceput
pentru masele largi, care umplu pînă la unu cele două mii opt sute de locuii
ale acestei imense săli de spectacol. Grija pentru public şi pentru calitate se vede
de la foaiere pînă la programul de sală. Pînă la începerea spectacolului, în imensul
.salon de ceai din incinta teatrului, o orchestră cîntă delicat o muzică dulce, şi
nu twist sau madison.
Urmează în trombă cîteva comedioare de bulevard: Carolina a dispărut,
Mou-mou, Proba împărţită la patru, O seară încîntătoare, în care actori ca Jean
Tissier, Jacqueline Porel, Francois Perrier, Michel Simon, Jean le Poulain îşi
irosesc talentul. La care nici directorii de scenă, nici decoratorii nu-şi dau nici o
siHnţă. La care un public format mai mult din străini umple 30—10% din sală,
aşteptînd să rîdă la orice. Nu ştiu de ce tu o aştepţi pe Eva Lavalliere, fostă stea
a bulevardului la începutul acestui secol. Poate din cauza decorurilor, care seamănâ
leit-poleit cu cele din „Petit Illustration"-ul ce apărea tot cam pe atunci. Dintre
aceste comedii de bulevard, uşurele ca problematică, mai mult sau mai puţin
sexualizate, cu situaţii mai mult *sau mai puţin hazlii, se detaşează net La crecelle
(Morişca), ia Teatrul lui Michel Fagadau, originar din Romînia, elev al lui Laurence
Olivier, animatorul Teatrului Gaîte-Montparnasse. E o adaptare după o comedie
americană de Oharles Dyer, în care doi interpreţi talentati şi plini de farmec,
Jacqueline Gauthier şi Claude Rich, dau un recital actoricesc, în regia judicioasă
şi revelatoare a lui Fagadau.
La Theâtre de la Madeleine, în apropierea bisericii cu acelaşi nume, Elvira
Popesco joacă La voyante de Andre Roussin. Ţi se spune de către amicii francezi:
„Va voir la Popesco. C'est la plus grande tragedienne de Paris". Sala de opt sute
de locuri a teatrului, cu toate că e sfîrşit de sezon, e aproape plină. Lucru rar la
Paris. în aceeaşi sală, Elvira a triumfat, cu cîtiva ani în urmă, tot într-o piesă a
lui Roussin, La mamma, în decursul a şase sute de reprezeintaţii.
înainte de ridicarea cortinei sîint proiectate reclame cinematografice. In
sfîrşit, cele trei lovituri. Cortina se ridică pe un agreabil interior de Wackewitch.
în scenă, Jeanne Fusier-Gir, admirabilă comediană cunoscută din filme, şi o tînără
actrită, Roxainne Flavian. Peste cîteva minute, după scurta parte expozitivă, uşa
din fund-centru se deschide larg, şi Elvira îşi face apariţia. Aruncă cu aplomb
primele replici ale Karmei, apoi, sprijinindu-se în baston, înaintează spre mijlocul
scenei. Fiecare mişcare o face cu dificultate, se sprijină de spătarele scaunelor, dar
replicile zboară una după alta cu uluitoare strălucire, bine lansate, cu un umor
plin de vitalitate. Peste cîteva secunde eşti cucerit de uluitoarea ei personalitate.
Uiti dificultatea ei de mişcare şi te laşi dus, învăluit, de unul din cele mai mari
talente actoriceşti pe care le-ai văzut în viata ta. Un ultim act al piesei, în care
autarul cochetează cu melodrama, se transformă — sub bagheta acestui imens
talent — într-un perfect act de tragedie modernă. Aplauzi frenetic ! O regăseşti
pe marea actriţă în cabina ei. Mai are lacrimi în ochi. îţi explică că a avut o
seară grea, ditn cauza durerilor provocate de blestemata ei de artroză. îi multu-
meşti pentru regalul artistic pe care ţi 1-a dâruit, pentru autograful pe care ţi 1-a
dat pe program şi dispari în noaptea fluorescentă.
Teatrul de „avangardă" pe care vrei să-1 vezi te deziluzionează. Abadia, autor
şpanioi, îşi prezintă la Teatrul Lutece, din hala de vinuri, două dintre lucrările
sale. într-o sală de peste trei sute de locuri. şase persoane, dintre care patru (printre
care te numeri şi tu) cu bilete de favoare. La intrare, afişate, ultragii aduse Come-
diei Franceze. Două teme sociale, tratate la modul aberativ, reunesc pe scenă nişte
tineri „furioşi" care nu au învăţat încă să vorbească, nici să se mişte şi care ar
trebui să mai treacă prin alfabetizarea profesională. Titlul pieselor, Triciclul şi
Fando şi Lis. Teatrul merge atît de biine încît miercuri seara e... gratuit. îţi
revii, după şocul primit la spectacolul lui Abadia, văzînd Am scăpat cu bine la
Theâtre de la Bruyere de sub direcţia lui Georges Vitaly. O draperie neagră,
cîteva reflectoare şi trei interpreti admirabili cochetează cu absurdul, cu panto-
mima, cu dansul, cu muzica, cu comicul de calitate, cu fantezia. Pînă la urmă

93
www.cimec.ro
feiving cu brio. Numele celor tred excelenţd tineri sînt Henry Garcin, Romain Bou-
teille şi Monique Tarbes. Primii doi sînt şi autorii acestei încîntătoare competiţii
de virtuozităţi literare şi actoriceşti.
La fostul Odeon, actualul Theâtre de Prance al lui Barraullt, este găzduită
trupa lui Planchon. Vezi Tartuffe, un spectacol excelent, unul din cele mai bune
pe care le-ai vizionat la Paris. Planchon este considerat de intelectualii francezi
ca uma dintre realele capacităţi ale regiei naţionale. Departe de conformism,
căutînd dincolo de text rezolvări artistice de prima mînă, Planehon prezintă un
Tartuffe cu adînci se(mnificatii social-politice. Satira lui este necrutătoare, mijloa-
cele de expresie scenică evident moderne, dar nu falsificate de ostentaţie. Michel
Auclair, un june-prlm reputat, îl joacă pe Tartuffe. în Orgon regăsesc pe amicul
meu Jacques Debarry, pe care 1-am văzut interpretînd în Romînia pe Georges
Danidin. Totul în decorul încîntător şi de mare rafinament al celui care a fost
decretat cel mai mare decorator al anrului, Rene ALlio. în celelalte roluri, miulţi
dintre tinerii actori care au jucat la Bucureşti în Cei trei muşchetari. După spec-
taool bei o cafea cu toti actorii la un bistro al lor, „Au petit Suisse", iar mai tîrziu
cinezi cu Debarry acasă la el. împreună cu soţia lui, în jurul unui pahar de
Vauvray, discutăm... tot despre teatru.
Un alt exeelent spectacol parizian, şi în acelaşi timp un mare succes de
public, este Foto-Finish, piesa lui Ustinov, jucată în eleganta sală a Teatrului
„Ambasador". Un mănunohi impresioffiant de mari actori, între care Bernard Blier,
Pierre Flourens, Guy Trejan, Philippe Noiret şi Franooise Cristophe îşi dispută
fiecare întîietatea, sînt la potoul artistic, permanent în cursă pentru performanţă
actoricească de prima mînă, în regia meticuioasă, plină de ritm şi densitate, şi
bineînţeles de perfectă îfnţelegere a textului, semnată de... autor. Un spectacol de
prim ordin, servit de un mănunchi de actori de neuitat.
La „Atelier", teatrul din piaţa care astăzi poartă 'numele lui Charles Dullin,
anLmatorul acestui teatru şi creator al unei mari generatii de actori, regizori şi
aniimatori, din care fac parte Jean-Lxjuis Barrault, Alain Cuny, Jean Marohat,
Jean Vilar şi Barsacq, actualul director al acestui teatru. Vezi luorarea lui Turghe-
niev O lună la ţară, pusă în scenă de Barsacq. O fidelă punere în scenă a textului,
o excelentă interpretă a Nataliei Petrovna — Delphine Seyrig — şi un admirabil
Rakitin — Jacques Francois —, un climat de sensibilitate de pe alt meridian şi din
altă eipocă justifică succesul aoestei admirabile Lucrări a literaturii ruse, omagiu
unui alt secol, uinui Turgheniev care a trăit şi a scris atît de mult la Paris.
La Comedia Franceză vezi Cyrano de Bergerac, după aprige lupte pentru un
bilet. O punere în scenă valoroasă a lui Jacques Charon, un interpret al lui
Cyrano care, deşi dubluira rolului, se dovedeşte magistral rostitor de versuri şi
delicat cercetător al caracterului lui Cyrano : Paul Emile Deyber. O Roxană defi-
citară : Miryam Colombi. Totul, în decorurile cuminti şi excelent luminate ale
lui Jacques Dupont. Ţi se explică uluitorul succes al lui Cyrano, ca o neoesitate
do romantism a parizianului, tracasat de viata modernă, de zgomotul automobilelor
şi de legile draconice ale existentei sale în secolul XX.
Spectacolele din cartierul Le Marais, cu ocazia festivalului acestui „cel mai
veohi cartier parizian", spectaoolele de o^peretă de la Châtelet şi Mo>gador, revistele
do la Casino de Paris şi Folies Bergeres — avalanse de pene de struţ, nuduri şi
bijuterii false — excelenta comedie muzicală Cum să te descurci în afaceri fără
să te oboseşti de la Theâtre de Paris, alte cîteva spactacole pe care preferi să le
treci cu vederea, serile de la Chansonniers sau neuitata seară de la „Laipdtn agile",
spectacolul pictorilor din Place de Tertre, spectacolul străzii cu ocazia împlinirii
a 50 de ani de la începutul primului război mondial, expozitia de trandafiri de la
Bagatelle, întîlnirile cu cîţiva oameni de teatru şi cinema din capitala Frantei,
ccinferintele din noul palat al radioteleviziunii, şi strada, mai ales strada, pitorescul
strazii pariziene, încep să-ţi cristalizeze imaginile acestui sfîrşit de sezon teatral
1964. îţi iei la revedere de la amicii pe care ti i-ai făcut în cartier, de la locurile
pe care le-ai cunoscut şi, dupâ ce-ai mai privit o dată în ultima seară, în lumina
olarului de lună, feeria fără sunete stereofonice de la Notre-Dame, după oe ai mai
străbătut Place de Vosges, după ce, trecînd spre Gara de Est, mai zăreşti afişeie
pe care Ionesco şi Popesco tronează, te sui în trenul care porneşte spre casă ;
şi, în timp ce te gîndeşti la bucuria revederilor şi ia cei dragi, laşi în urmă biserica
Sacre-Coeur şi la Butte Montmartre, pierzîndu-se în grisaiuri demne de UtrMlo.

www.cimec.ro Mihai Berechet


TEATRUL DE COMEDIE
PREZINTĂ

SOMNOROASA AVENTURĂ
de T. MAZILU
Regia: Dinu Cernescu Scenografia: arh. Vladimir Popov

ŞEFUL SECTORULUI SUFLETE


de Al. MIRODAN
Regia: Moni Ghelerter Scenografia: Dan Nemţeanu
maestru emerit al aitei

CASA INIMILOR SFÂRÎMATE


de G. B. SHAW
Regia: Eadu Penciulescu Scenografia: Dan ÎTemţeanu

U M B R A
de E. ŞVARŢ
Regia: David Esrig Scenografia: I. Popescu-Udrişte

R I N O C ER I I
dc EUGEN IONESCU
Regia: Lucian Giurchescu Scenografia: Dan Nemţeanu

ÎN CURÎXD:

T R O I L U S Şl CRESSIDA
de SHAKESPEARE

FIZICIENII
de FH. DURREXMATT

www.cimec.ro
TEATRUL „LUCIA STURDZA BULANDRA"
prezintă pe :
TOMA CARAGIU, CLODY BERTOLA, artistă emerită, MAEGA-
EETAPÎSLARU, GEOEGE MĂEUTZĂ, artist emerit, MIMI ENĂ-
CEANU, RODICA TAPALAGĂ, GHEORGHE OPEINA, VICTOR
REBENGIUC, DUMITRU FUEDUI
Şi
Mihai Mereuţă, Marius Pepino, Vasile Florescu, Gheorghe Ghiţu-
lescu, Adrian Georgescu, Gheorghe Novac, Nae Şteianescu, Virgi-
nica Popescu, Aurelia Sorescu, Zoe Anghel-Stanca, Mihaela Juvara,
Ina Otilia-Ghiulea, Beatrice Biega, Flavia Buref, Ileana Mîndrilă,
Coca Bianu, Isabela Gabor, Misail Chiriţă, Dumitru Dumitru»
Simion Hetea, George Andreescu, Gheorghe Iorgulescu, Emii
Eeisenauer, Mircea Gogan, Mihai Badiu, Traian Petruţ, Toma Pa-
raschivescu, Cici Manoliu, Eleonora Gion, Maria Pricop, Jeaninne
Eleiterescu, Teodora Mitulescu, Paul Sbrenţea, Alexandru Marti-
nescu, Gheorghe Petreanu, Marius Buşulescu, Paul Nestorescu,
Ilariu Popescu

în

„OPERA DE TREI PARALE"


de BERTOLT BRECHT
Muzica: KURT WEILL după „The Beggars Opera" de J O H N GAY
(cu balade după FRANQOIS VILLON şi RUDYARD KIPLING; intercalări
din „Romanul de cinci parale" de B. BRECHT)

Traducere de Isaiia Răcăciuni şi Ion Cantacuzino


Traducerea versurilor: Nina Cassian
Regia: LIVIU CIULEI, artist emerit, în colaborare cu Raul Serrano
Asistenţi: Petre Popescu şi Dorin Dron
Decoruri: Liviu Ciulei şi Ion Oroveanu Costume : Ion Oroveanu şi Pia Oroveanu
Parafrazarea melodiilor şi conducerea muzicalâ: Eichard Bartzer
Cvintetul de jazz: Cristian Colan, Johny Eăducanu, Bob Iosifescu,
Nelu Marinescu. Dan Mîndrilă

L-
INSTITUT'I
v)B IS1C
www.cimec.ro
cormiR
FARD PENTRU GENE
Fardul pentru gene „COJXTTJR" este o cremă spccială, care asigură
o frumoasă şi plăculă machiere, dâ emoîienţâ şi sirălucire genclor, datorită
constituienţilor şi pigmenţilor speciali negri sau bruni, mărind astfel cx-
presivitatea ochilor.
Crema este neiritantă, chiar dacâ vine în contact cu ochiul.
La reuşita machiere a gcnelor contribuie şi sisicmul modcrn de
etalare a fardului.
Ambalajul special mctalic este constituit din douâ părţi, respcctiv rc-
zervorul, încărcat cu cremă, şi o periuţâ mctalică spiralâ, care pătrunde în
interiorul rezervorului şi se încarcd în mod uniform cu fard.
La folosire, deşurubaţi capacul şi prin tragcre scoatcţi pcriuţa.
Prin învîrtire pe gene, periuţa spirală, încărcatâ cu fard, redlizcază
machierea şi totodatâ curbarea gcnelor.
Pentru încărcarea cu fard a ambalajului se produc rezerve.
Reîncărcarea se efcctuează astfel:
— Deşurubaţi capacul ambalajului, opus cclui cu periuţa, scoaiiţi
rczcrvorul şi înlocuiţi apoi.

FARD PENTRU PLEOAPE „SÂNDÂ"


Folosind fardul pentru pleoape
„ S A N D A " , ochii devin mai expresivi.
Fardul se fabricâ în cinci nuanţe de
culori d i f e r i t e , care se pot asorta cu
ochii şi îmbrâcâmintea dvs.

• LILÂS PASTEL • BLEU PASTEL ^y


• VERT PASTEL • BLEU VERT
^O^Mjkc\^
• ALBASTRU

Produsul se prezintâ într-un tub de masd plasticâ, ceea ce


face ca folosirea şi pâstrarea lui sâ fie foarte practice.
www.cimec.ro
iflaşina d e v p â l a t rufe

albalux
un ajutor preţios pentru orice
Cu maşina de spălat ALBALUX se poate
gospodinâ!
spala, limpezi şi stoarce în 8 — 1 0 mi-
nute o cantitate de 2,5 kg rufe uscate
Se spaia în 4 minute
Se limpezeşte în 2-3 minute
Se stoarce în 2-3 minute
în cazul în care se
spalâ consecutiv mai
multe partide de rufe,
timpul de spălare se
reduce şi mai mult.
Astfel 10 kg. de rufe se
spală în 30 minutc!

Maşina de spălat ALBALUX — produs superior cu bazinul spălător


confecţionat din tablă inoxidabilă
Consum redus de energie electrică :
— 0,15 l e i per 2,5 k g . r u f e s p a l a t e , cu I n c â l z i r e e l e c t r i c ă a a p e l i.-i
MCI — 0 , 0 4 l e i per 2,5 k g . r u f e s p ă l a t e f ă r ă î n c ă l z i r e e t e c t r i c ă o a p e i ~:

f\{a{*\Af*\ Maşina de spălat ALBALUX se vinde şi cu plata în rate


www.cimec.ro