4)

in acest n u m ă r :

gellu naum
i nsuI a
C O M E D I E 1N
0 O V Ă A C T E
www.cimec.ro
 teatrul
Nr. 11 (anul IX) noiembrie 1964
REVISTĂ LUNARÂ EDITATA DE
COMITETUL DE STAT PENTRU CULTURĂ Şl ARTA
§1 DE UNIUNEA SCRIITORILOR D I N R.P.R.

S U M A R
Pag.

LA CENTENARUL ŞCOLII TEATRALE ROMlNEŞTI . . 1

PAGINI DE ISTORIE 3
Costache Antoniu
ŞCOALA ŞI TEATRUL 17
* **
OASPEŢI STRAINI DESPRE INSTITUT 19
Andrei Băleanu
GORKI, DRAMATURGIA REVOLUŢIEI ŞI POEZIA ÎN
TEATRU 21
Niki Atanasiu
ÎNTÎLNIRI ARTISTICE CREATOARE 25
T
I îs S U L A
Comedie în două acte
de Gellu Naurn . . . 27
Ana Maria Narti
PREMISELE ECHIPEI DE TEATRU 5g
PREMIERE
„Judecata" de T. Boşca şi „Pe o gură de rai" de M. Zaciu
şi V. Rebreanu (Teatrul Naţional din Cluj) ; „Ninge la ecua-
tor" do Dorel Dcnian (Teatrul Muncitoresc C.F.R.) ; „Dragă
m^ncinosiule" de Jerome Kilty (Teatrul „Lucia Sturdza Bu-
landra) ; „Frank al V-lea" de Fr. Diirrenmatt (Teatrul Evre-
iesc de Stat) ; „Hipnoza" de Ştefan Beixiu (Teatrul
,.C. I. Nottara") 63
PRAMATURGI CONTEMPORANI
Horia Deleanu
SEAN O'CASEY, UN ORIGINAL POET AL DRAMSI . îîi
MERIDIANE
Irina Vrabie
STAGIUNEA TEATRALÂ ÎN U.R.S.S 83
Mihai Berechet
SPECTACOLE PARIZIENE 91

Coperta : Raluca Zamfirescu în rolul titular din ..Domni-

şoara Nastasia" de G. M. Zamfirescu — Teatrul
Naţional „I. L. Caragiale"
Desene: BENEDICT GANESCU Foto: I. NAUME.SCU, N. ŞVAICO
REOACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA
Str. Constantln Mllle nr. 5-7-9 - Bucureştl - Tel. 14.35.58
Abonamentele se fac prln factorll poştall şl oflcllle poştaledln întreaga ţarâ
PREŢUL UNUI ABONAMENT :
15 'ei pe trel lunl, 30 lel pe 6 lunl, 60 lel pe un an
www.cimec.ro
Pji V0&**

La
sco
teitnli
rominesti
^^^ ^

^^_ I nvăţămîntul de teatru şi-a sărbătorit — paralel cu învăţămîntul

g^^"^J superior din celelalte domenii ale culturii — jubileul unci cariere
^tS&f^ centenare. Un popas festiv, îndreptăţit nu numai de o presti-
gioasă şi stimulatoare cifră calendaristică, ci, mai cu seamă, de
conştiinţa împlinirii efective a unui mare ideal, urmărit de-a lungul deceniilor cu
statornicie, printre vicisitudini de tot soiul, de cele mai proeminente, mai înaintate
şi mai nobil-avîntate capete şi energii ale istoriei poporului. Acest ideal, în care se
încorporează afirmarea personalităţii artistice naţionale, a însuşirilor şi originalităţii
ei, a fost mărturisit, cu patosul deschiderilor de drum, de un I. Văcărescu sau
Ch. Asachi, încă în serile cruciale, cînd s-au încercat demonsirativ primii paşi şi
primele rostiri romîneşti pe scenă ; şi încă de pe atunci el s-a asociat cu perspec-
tiva „veştilor departe duse" — cu ceea ce numim astăzi, cu îndreptăţită mîndrie,
prezenţă în lume.
Răsfoim pagini şi ne plimbăm privirile pe imagini patinate de scurgerea
vremii. Recitim sau descoperim din pasionanta istorie a naşterii, maturizârii şi
cristalizării şcolii şi culturii noastre teatrale, documente, mărturii, cifre statis-
tice, luări de poziţie, apeluri, comentarii, memorii... Paginile şi imaginile acestea
vorbesc toate despre convingerea realistă a ctitorilor şi a urmaşilor lor, despre
strînsa lor legătură cu viaţa, cu aspiraţiile, cu psihologia poporului, despre perma-
nent strinsa relaţie a literaturii dramatice cu scena şi a scenei cu şcoala — cu
profesiunea — artei scenice, despre străduinţa neîncetatâ a marilor iniţiatori şi ani-
matori ai şcolii şi culturii noastre teatrale de a impune arta actorului printre
valorile de prestigiu ale vieţii spirituale obşteşti, de a ridica demnitatea cetă-
ţenească a slujitorilor scenei la nivelul funcţiei şi nobilei lor misiuni activ-cetăţeneşti,
de a îmbogăţi neîntrerupt, în acest scop, faţa şi acţiunea artistică — şi socială —
a actorului, cu valori profesionale, culturale şi etice tot mai înalte, tot mai
aproape de desăvîrşire însuşite.
?1(\ 16181 M S$frOT*<l
( INSTITtin

www.cimec.ro
 Pe această linie s-a aşezat, adîncindu-se şi lărgindu-se neîncetat, tradiţia
pedagogică în şcolile noastre „de declamaţie şi mimică". De la lecţiile practice de
hirorKxmie ale lui Costache Aristia — fugosul învăţăcel al marelui Talma — şi de
la lecţiile de literatură şi de „pregătire cu teoria" ale lui Ion Eliade (în şcoala
Societăţii Filarmonica) şi ale lui Gh. Asachi (în Conservatorul Filarmonic-Dra-
matic), la proiectele şi programele mereu mai sistematizate, mai complex orientate,
ale profesorilor de conservator de mai tîrziu — pînă la Institutul nostru de astăzi,
de alcătuire superioară, universitară, se întinde un lung şi adevărat glorios drum.
Numele purtătorilor de ştafetă — prestigioase, deopotrivă, în istoria actului pro-
priu-zis, ca şi a pedagogiei noastre teatrale — sînt actual şi activ implicate în
sistemul, în programa anulitică şi în rezultatele de azi ale învăţămîntului nostru
— ale şcolii noastre teatrale : Costache Caragiale, Matei Millo, Mihai Galino,
Ştefan Vellescu, Aristizza Romanescu, Constantin Nottara, Petre Liciu, State Dra-
gomir, lon Livescu, Aglae Pruteanu, Mihai Codreanu, Ion Manolescu, Nicolae
Soreanu, Lucia Sturdza Bulandra, Maria Filotti, Gina Sandri, V. I. Popa, G. Timică.
N. Bâlţăţeanu, George Vraca, Jules Cazaban... (Nu am pomenit desigur, aici,
toate inelele marelui lanţ de „meşteri" şi de meşteri ai meşterilor...)
Alături de ei se aliniază şirul de sprijinitori şi îndrumători de talia unor
V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, C. A. Rosetti, Ion Ghica, Al. Odobescu, Al. Davila,
Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Tudor Vianu... Iniţiativa şi contribuţia
acestora la dezvoltarea culturală a tribunei şi artei teatrale în ţara noastră au
fost totdeauna legate de necesitatea unei multilateral valoroase şi culte şcoli
teatrale...
Dintre toţi aceştia, întîrziem însâ acum, cu deosebire, asupra momentului
Matei Millo. Şi pentru că ne aflăm în faţa unei fericite coincidenţe : sărbătorirea
celor o sutâ de ani de învăţămînt teatral romînesc are loc în zilele în care se
tmpîinesc 150 de ani de la naşterea marelui comedian, a primului dintre „artiştii
noştri dramatici distinşi", căruia i s-a „confidat", potrivit regulamentului pentru
Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune, aprobat de Alexandru Ioan I, sarcina
de a conduce „lecţiunile de declamare şi mimică". Şi pentru că, atît cît ni s-au
păstrat, cu scrisul lui uşor tremurat şi fugar, „lecţiunile" profesorului Matei Millo
ni se înfăţişează, în esenţa lor, neşterse de valoare actuală — ele axîndu-se cu
precădere în jurul unor pivoţi care fac şi astăzi obiectul atenţiei principale în
învăţămînt: vocaţiunea şi talentul, stăpînirea şi exerciţiul sîrguincios pentru desă-
vîrşirea profesională şi culturală a viitorului actor şi a actorului profesionist.
Pentru că de şcoala lui, din Conservator, ca şi din exemplul lui scenic, se leagă,
pe una din ramurile ei de bază — comedia — originalitatea, substanţa populară,
naţională, realistă a teatrului nostru.
Documentele de ultimă oră, dar nu şi cele de pe urmă, sînt documentele
prestigiului şi preţuirii de care se bucură în lume pedagogia noastră teatrală,
rezultatele ei. Ele mărturisesc stadiul înalt pe care, în condiţiile revoluţiei cultu-
rale de după Eliberare şi ale conducerii de către partid, l-a putut atinge, astăzi,
şcoala de teatru, care încă din firavele şi stîngacele ei începuturi a dat lumii
o Eufrosina Popescu-Marcolini, apoi o Âgatha Bîrsescu, o Maria Ventura, un
De Max...
„Veştile departe duse", anunţate pe „curînd" de bătrînul poet, cu prilejul
celui dintîi spectacol romînesc, pe scena rudimentară a Domniţei Ralu de la
Cişmeaua roşie, au devenit, în zilele de construire a unei noi vieţi şi a unei
noi conştiinţe în istoria poporului nostru, o realitate familiară şi continuâ a miş-
cării noastre teatrale.
în lumina acestei prezenţe viu şi larg preţuite, şi cu gîndul la creşterea
neîntreruptă, mai departe, a prestigiului teatrului şi şcolii noastre naţionale de
teatru, am răsfoit paginUe şi ne-am plimbat privirile pe documentele şi imaginile
trecutului, în aceste zile de prăznuire a primului centenar de învăţămînt.
www.cimec.ro
 C*ZM,T* OOAmKh Kt»flK"«jMl, ilil Aff.*-f,Ai»

PRGINI Uţ»».* Hj..»**.^.»» mn m f* ««, * +«»tp»«»i. », „ » , „ „ , »

«a «» *|»l *»«! u* »j!« „ , , , ff»,„ ■««,„„-' f,ti,„itimi ,,,, ţ
«[«•.«kj*,* »*~,j>»»« , ţ»%mjami »t>i*.»«» ii,*,, *,,,* . , , .
J f t t"%t» Uv> «4«V* *« l

ii ii.ii.iijnHH «£•*"«< «
<*»*)»m»*! «»« » » f * f ( . f f , „ * A » ,
.«•«v,

****•********. «»* «*«f**t • * * * **|<**•*» ,**i,tii »o-

|

DEISTORIE
5>*«*f> **».»■ ****<(>, » e* i i i * * j » KJET m *«*t4ţM ţ « -
I f"ţ * ţţ, 9 » <*f«*«i*«i,J>% **»»*»«> «J»,i. «* «*««»pt** »»««»*»»
* * *aj» ^t.*t *.« «v»«t ţ * «(**» li,«*J>* *»*»*,,...» f»
CottXF.T I T f c tţt! \ i f ' M 0 \ I K fe *»>**»f*tf >^.*<t *» <i*.»|*sfc,i« , |» ».»**«, e*. » «

<?t «ttt *»{« n*pn »(* **.*(.< m **tj* «.rVavvi «v-

(*»»»»».(»*,.
I » . R»l«»>.M * , ,(* tfj*,^*».,^,» *» tj»jl«», « * * -
*J»W»C« «t «»>.«*fi** ** Mm&r t* *>t*T» *»»*f»*t » *
f»**. ***-*,>*>»« wtt T«***T «'•*■ ţ>»*«»»<r»»T »»t»**-
*!*»***** »*.'«»>» «* t«t»fc»î***fW ««toi»* txn <**
*» » t i | U ' < l > : I t > » | » Tl.i.llT.»,! ttO«lf*f, A*»f «• «tj>
w*t *'*•*(•*«*»* m t*»trt«t * t * * a * m * «tt****** t»**>
***** *« ,*«*»** »t»tN*4t<Jt*** ti*t«»t«»f» «• «tty tfy
«»»»,>«* ■*>«. »|>*»t m «<£»,*•*» t v t u «*ti *«**'',
f* * «*-*» «etf* r «**tt »**(>« »***)» <*»«*>«<*«<* »***,
twtj t»ri** *t**twtj* * * t » t , ' ' « *>»>* *(**» ***<*
* * »» »W»JK > * »T**ft «»«*. ** I t ** t*f» •» «flW)
* * * * * »*? j»*urr* «*«aT ***»*>» **>***>** * * ***** * «*-
f*»******»*. <-*,, ,
* k » t »i«*«r«>* «**** * * * * * «« * , * « * s «t w**tt*t
* D . Af»***)» •» 4» ff<>»>***ţ**w>v* » ^t**»»«tajc ca>
«* T**sfMf .\«*>tt**» , â*J» «*» f**it s* ***» « tt*.
f-t** *> |»<*>* «»|>c». «»« *»f u * » » » vmfaw m
«jKptK « T ^ < * « l k t j * f . . | l i t . i i t ţ d i . f . * * .
******* f«»f"i ■»>*(»* « * **f*«r*i • »**» •»»*»«-.»*•. .
*I«T», »^*fcf«* * * * * * * j * «*^*t1« * * * * * * •*****»*< ***»***» wiţ»* * « * * «**•» a.*»i*ntti»», **»>*»*-
«*<« Ki * t a * * * ««»*» *»*-f<n<**«» »*«»*«•* * l *ti> «**t, * * Tt»T»S>f> »• f|t*t*«C«* «U*ţ1 ««ţţtrt .
*<«»,*»*,», A^***»«v* « » H * Î » * I . ****«*»» «**»*«* ^ *»»*«* » tt*t*l ttti|>« «rrtjt» »-» .*,.«»,,„» »
«n* • « « * . *t**«i » 4*t • »f»i-l*<*< <*H«( »»i» «a«i «*«*f»«.<^» *»>*«**»» *» ««» a «* «TT» «-i*»i-»[
« * * • ! * • * * * « * * < " * * * • » * * ctMK**. «* ***** « i * | «I ***»*•* « ***-*»»« M*t>im>i<>* r»**»l.
t » » . , * * , , « * * * » «ttt !>»»*-(»**««» t » «,,«*>*>!*« * * • Ji »-«»**«* M * ( » « t•«»,« « .,,»,» ,
u«« *-<«*«* *•<*■•*• «*«$ »**)*** •*****»* t»»**»*», ft»t«»«i>»** h*t(*tu i ' f* M ttrr* a»nţt«.
»<*» .«*», «t<*i*» «*i^l **tf****tl » « * » »(*■«! ţ>«»* M f»«Ult-» ftrtjW *><r«ii» **tT****>l ( » i
*f« !*t» «***» » « * * » **»*tf «rtutft» «rfc«*Hk*ftf» * - jHWIli» ) t*»*» »*»**»«1» !**.-»-«»>*««» ,*»(>« <M*>|
*,*t*t*t ***** «****î*t*« «*»(***»»;*». ?C««*** «*«*- •»»i(tt*t>*> ttnvjar-uin «.**(»»" ■» at«r>f»i a» |»ttp
tvp.*p*if»miâ « « . 4 » » * » ^ . «>««.<»«*»*««. »*»-f»»*«tt1t * » »r»»«(.•»» « «.naiuii. ati ucaarrt
«j'*»»» *i»4««*« »i ţji. pmm,
s> «**»f • * » » *^<«îtr»*« « « » > »«»np* " ~ » « » * « *i»*t*i m t < «^*»****. M *»****», i»j„ v««t>
..C.uriiTiil romînesc" din 7 ianuarie 1S34, care »»**>*», « • * * * « * * . •»V«>4»*»»f»» *»f>«t»*«»<«*»», «* ««»«»*■ *»>«4«..# t i a t » , » * | M a f » t «ft **»
anunţâ infiinţarea şi programa Şcoalei de mu- ***> t»«* ,« wiiirtw « « « ***»»»«»»» •» »»**(» »•»-*«».
■»«***« « ) » » * « « » * » « * * * » • * * • • • « <»i»***fc***. CttW M <t» t(f»»|*r>^>«. u *i«*fM«tţ» .>,«>»*
sicâ vocală, declamaţie şi literatură de pe
«u t*»»t» ■» «»»vtl»«*>«»i», >*.***» »w««ili*«l * * * • t*ft » t->ttT-*» »*u«t(«i <* D . Vptrti» M »<" f
lîngă Societatea Filarmonica

SCOPUL ACESTEI ŞCOLI — SĂ PUTEM AVEA UN TEATRU

...,,D1. Eliad va fi directorul acestei şcoli şi casierul societăţii şi la vreme

va da socoteailă înaimtea soţilor atît despre a sa direcţiune, cît şi despre între-
buinţarea baniilor casei, şi adunările societăţii se vor face din vreme în weme,
pentru chibzuirile înaintării acestei întreprinderi, în aceeaşi sală de Snvăţătură.
Dl. Bongianini va fi profesorul de muzică, a cărui destoinicie şi tailent s-au
recunoscut şi în cele mai înaintate întru civiEizaţiune ilocuri. D-lui va cerceta la
începuit disipoziţiuniile titneiilor ce vor dori a se da sipre învăţătura acesitei fru-
moase arte şi va alege un număr pînă la 12, cu care va urma învăţăturile sale.
Dl. Aristia va fi profesorul de declamaţiune, carele va începe cursul său
mai întîi a deprinde pe tineri întru citirea cea curată, a păzi punctuatia, a apăsa
citirea după duhul perioadelor, introducînd pe cititori în înţelesul celor scrise.
Al doilea, va păşi într-u citirea cea adevărată a versurilor, apărind pe cît
se va putea pe eititor de a face a se auzi monotonia rimei.
Al treilea, va itrece întru a arăta patimile şi caracfcerele, imitînd pe cît
va putea natura.
Al patrulea, va înainta întru facerea gestelor (hironomie), întru mişcarea
musculilor, întru luarea pozitiunilor interesante vederii şi picturii şi întru zugră-
virea cea adevărată a patimilor şi caracterelor.
Al cincilea şi în sfîrşit, va ajunge prin unire la un loc de mai mulţi tineri
în partea cea draimatică.
Dl. Eliad va fi profesor şi de literatură, pregătitor ou teoria acelora ce
dl. Aristia va pune în lucrare prin declamaţiune şi, spre înlesnirea chaltuielilor
casei, va face lecţiiunile sale gratis.
Lectiunile sale vor fi despre elocintă şi felurile ei, despre stil şi felurile
lui, despre înalt, simplu sau jos, despre frumos, despre gust, despre proză şi
poezie, despre feflurile poeziei, o preascurtă istorie a literaturii naţiunilor celor

3
www.cimec.ro
 Ctitorii şcolii romîneşti dc teatru
I. Eliade Radulescu
C. Aristia,
Gh. Asachi

mai îoisemnate, autorii cei mai vestiţi ai acestor naţiuni, capodoperele sau scrie-
rile lox ceile mai însemnate...
...Pentru lectiunile literaturii, care privesc spre cunoaşterea frumuseţilor
autorilor şi scrisului, şi prin urmare spre a şi le însuşi cineva, este de prisos de
a mai vorbi, fiind cunoscute de oricine ; iar pentru declamaţiune, care, din multe
întîmplări a fost neîngrijită, şi prin urmare necuinoscută, mă socotesc a face cîbeva
însemnări spre îndemnul tmerimii către ascultarea acestei lectiuni atît de
foilositoare.
Un bun dedlamator este pantru o limbă ceea ce este şi uin bun artist
muzicant pentru executarea unei bucăţi muzicale. în zadar un compozitror şi-ar
alcătul operele sale, căci tot meşteşugul său ar rămîne mort, fără ispravă şi ehiar
necunoscut, dacă artisti asemenea lui, sau aproape de a lui învătătură, nu s-ar
afla să execute cu destoinicia, expresia şi înfocarea cea cuviincioasă, compozitiile
lui. Cea mai desăvîrşită şi cea mai atingătoare arie, cîntată de un nedestoinic
cîntăreţ, în loc de întinerire a inimii, ar pricinui spaimă ascultătorului. în zadar
un orator sau un ipoet şi-ar alcătui cuvintele sau poemele sale. căci vor fi departe
de a săvîrşi isprava cea dorită, dacă nu vor fi citite, sau de dînşii, sau de cititorii
lor, cu expresia cea clară şi potrivită duhului celor scrise. Declamaţia sau citirea
cea bună trebuie să facă în duhul ascultătoruiui aceeaşi întipărire şi ispravă,
care muzica o săvîrşeşte în inima lui...
...După ce am arătat scopul cel atintător al acestei şcoale şi învătăturile
ce se vor airma într-însa, acum se face cunoscut că cursul acestor învăţături se
va începe de la 15 ale acestei lumi ianuarie, deocamdată în casele d4ui Pitaruilui
Dincă Boerescu, în dosul Sf. Sava şi peste drum de d-1 Cîmpineanu. Cîţi din
tineri vor dori a urma cursuriâe arătate se vor îndrepta la redactorul gazetei,
nnde vor găsi pe d-1 Eliad totdeauna pînă la 12 şi se vor înscrie în lista
şcolariilor".
(I. Eliade Rădulescu, despre rostul şi programa Şcoalei de musică vocală, de
declamaţie şi literatură, „întocmită după învoirea, dorinţa şi ajutorul a mai
muhor obraze". pe lîngă Societatea Filarmonica. In „Curierul romînesc", nr. 711
din 7.1.1834.)

4
www.cimec.ro
„AU CĂLCAT ÎN PICIOARE TOATE PREJUDETELE..."

„în vreme de şapte luni, s-a făcut un mic curs de literatură, spre a pregăti
pe şcolari a simţi fnumuseţile poeţilor dramatici ; s-au exersat şcolarii la decla-
maţie, dîndu-h-se înainte mai rr:iuite sorieri în proză şi în versuri ; s-au daprins
pe cît a iertat vremea şi întîmplările întru muzica vocală şi au început, spre
formarea unui balet şi gratioasa mlădiere a trupului, exercitiile dansului. D-l
Aristia în vremea aceasta, a nesocotit tot felul de osteneaiă şi rîvna celui mai
înfocat patriot, făcîndu-se şi mădular al soţjetăţii, a jertfit şi vreme şi odihnă şi
a adus iucrul astăzi să îndrăznească a sui pe şenă înaintea dumneavoastră tragadia
intitulată Fanatismul.
Prin începutjurile d4ui Bongianini, madam Caliope, una din şcolarele şcoalei
domniei-voastre, cutează, acompaniată de del Slaf, să cînte Cavatina din opera
lui Bellini, Piratul.
D-l Diuport, în toată vremea ce şcolarele au fost încredintate sub îngrijirea
dumnealui şi doarnfnei madamei sotiei sale, s-a arătat către dînsele întocmai ca
un tată de familie, silindu-se a le insufla moralul şi buna cuviintă şi a le depriinde,
pe cît s-a putut, întru buna şi plăcuta purtare a trupului şi mişcării.
D4 Mihalache Costache, care astăzi debută în roi al lui Omar, învătătorul
fetelor la romîneşte, în vreme de şapte luni, începînd de la slovenire, le-au adus
în stare a ceti, a scrie şi a socoti ; pe samestrul viitor, socotindu-se de către
directiune de cuviinţă ca toti cei ce vor intra în cariera aceasta, a teatrului, să
ştie, atît pentru decoraţiune, cît şi ipentru deosebitele costume, şi teologia celor
vechi, se va face şi un cure de mitologie.
Şcolarii care sînt ca ila treizeci la număr, ca să răspunjdă la rîvna şi gene-
rozitatea dumneavoastră şi la silintele profesoriilor lor, au călcat în picioare toate
prejudeţele şi, ca să fie ascuiltători la gilasul ipatriei, care îi cheamă a contribui şi
din parte-le spre a ei cinstire, întru formarea Teatrului National, multi s-au arătat
surzi la glasul naturii, părăsind şi chiar pe ai lor părinţi şi preferînd strîmtoarea
şi neaverea, ca să poată odată, înfătişînd pe şena romînească, pe bărbaţii cei mari
ai veacurilor ti'ecute, a răsplăti întemeietorilor teatrului romînesc, pomenind şi reco-
mandînd numele lor pînă în cele mai de pe urmă veacuri...

5
www.cimec.ro
 r t: VI l'.\ ,1 V. lî.\I»I I T Mi. H IMI i: III K.

j % II 6 I» X £
t ^

K v 1 \<U»« »/.r.Mj
M
m
I movuA nokiup
B 1» V o » % It II K.I' I» 11 I.
i
I

Afişe anuuţînd spectacole-producţie ale ele-

vilor scolii dramatice a Societăţii Filarmonice
şi ale celor de la Conservatorul Filarmonic-Dra-
matic din Iaşi

„CA SĂ POATĂ ÎNDRĂZNI A SE NUMI PE SINE UN BUN ACTOR..."

...Cercetarea de astăzi va da dovadă şi desipre vremea viitoare; isprăvile
de astă seară îmi vor da îndrăzneaia a pune îinainte şi a vă recomanda silinţele
şi dorusl acestor tineri şcoilari, hotărîţi a intra în gurile cele veninoase ale preju-
decăţii, fără a se sfii de dînsele şi a se lăsa întpa protecţia dumneavoastră. Sânt
încredinţat, domnii mei, că precum aţi cunoscut cît este de trebuinţă un Teatru
Naţional, asememea cunoaşteţi şi cîte trebuiesc unui tînăr ca să poată îndrăzni
a se numi pe sine un bun artist sau actor: un chip interesant, un truip bine
crescut şi mlădios, un glas sonor şi plăcut, un suflet trufaş şi îndrăzneţ, o inimă
de flacări, o creştere îngrijită, într-un cuvîint o cunoştinţă foarte cu scumpătate
a artelor celor frumoase, şi acest fe^l de oarneni, domnii mei, sînt foarte rar în
societate, care să unească întru sine darurile fireşti cu mijlloacele învăţăturii şi
niciodaită, nici noi, nici Europa întreagă nu se vor putea făli adeseori cu artişti
buini şi mult va mai trece pînă să dobîndească Lumea un al doiiea Talrna, dacă
teatrul nu se va face o carieră pentru tinerime, şi dacă acela ce se hotărăşte a
înfrunta orice fel de prejudecată va fi socotit în sotietate ca un paria politic, ca
un comediant lăsat în voia întîmplării şi nădăjduind a-şi scoate a sa hrană, aştep-
tînd-o de la bunăvoinţa privitorilor. Dacă îinsă se va face o direcţie sub îngrijirea
guvernului şi o casă unde să intre veniturile teatrului şi de unde actorii să se
plătească ca nişte slujbaşi ai statului întru formarea limbii naţionale şi a năravu-
rilor, cu toate drepturile ce au şi ceilalţi slujbasi, atunci tinerii cu talenturi şi
învăţătură îi vom vedea, fără să se teamă de veninoasa limbă a oarbei prejudecăţi,
a se sui pe şemă, şi a încheda Teatrul Naţional, cum să fie de pildă şi în alte
noroade.
Cu această şcoală, domnii mei, ce domnia voastră aţi întemeiat, nu sînteţi
numai fondatori ai Teatrului Naţionai, ci literatura romînească vă va fi în cea
mai mare parte datoare..."
(Extrase din cuvîntarea lui 1. Eliade Radulescu, tinută cu prilejul primelor repre-
zentatii teatrale ale elevilor şcolii dramatice a Societăţii Filarmonice — 29 au-
gust 1834.)

6'
www.cimec.ro
ŞCOALA... FĂRĂ DE CARE NU VOM PUTEA FACE NIMIC...
„Teatrul nostru, a fost ajuns in astjel de stare, incit unul
din amicii mei îmi zicea : «că dacă ar fi ascultat de guvern, el
ar propune a se deschide o şcoală dramatică cît s-ar putea max
bună, ş-ar închide teatrul romîn pentru un curs de trei ani»-;
şi pînă la oare oare punt amicul nostru avea dreptate...
...Credem însă că-n loc d-a urma efectul amicului nostru,
xdică d-a închide teatrul, ar fi mai bine să ne asociem noului
guvern, spre a deschide şcoala cea mare fără de care nu vom
putea face nimic, şi sunt dator a o spune numai de cit, că
numai cu acest scop ş-această speranţă am luat direpţia teatrului.
Ceea ce voi putea face eu singur în anul acesta şi cu mica şi
cu totul de neajuns subvenţie ce mi se dă este puţin, foarte
puţin şi mai nimic, dacâ nu voi avea fericirea a izbuti ca în
anul viitor, guvernul, sau Adunarea naţională, sau Municipali-
tatea, sau publicul Romîn, să contribuie la fondarea unei şcoli
dramatice.
Pîn-atunci, spre a face tot ce stă în putinţă unui om, missiu-
ma mea este a împinge la crearea acestei şcoli, prin micul
început spre bine, ce m-am chezăşuit şi mă chezăşuiesc a face.
Acest început este :
1) Un curs de literatură dramatică
2) Un curs de muzică vocală
3) Un curs de declamaţie, făcut în toate zilele, şi exersînd pe
actorii noştri în bucăţile ce vor fi a representa.
4) Un repertoriu cu totul nou, ales din bucăţile cele mai bune
din repertoriul francez, german şi englez
5) A nu cruţa nici un sacrificiu spre a angaja pentru anul
acesta pe artiştii ce avem mai buni în Bucureşti, ş-a căuta, ca
decorurile şi costumele să fie cît se va putea mai conforme cu
piesa ce se va represinta".
(C. A. Rosetti, „Romînul", anul III, nr. 13/25 august 1S59.)

www.cimec.ro
 MONITORULtJ jj H\ U î Ol '?< H i . l '

Hshiihâtâ 10;22 Odtmnrit', IMJJ. X<». 227.

1 L»

>»'
„Monitorul oficial" din 10/22 octombrie 1864, în care s-a pnblicat decretul Iui Alexandru Ioan I din 6 octom-
brie 1S64, pentru înfiintarea Conservatorului de muzică ţi declamaţie

Alecsanidru Ioan I rea unui Conservatoru de muzică

şi declamaţiune în Buicuresci şi a
Cu mila lui Durnnezeu şi voinţa altoia în Iaşi.
naţională, Domnu Brincipatelor Art. II. şi ce'l din urmă. Minis-
Unite Romîne ; trul Nositru Secretaru de Stat la
La toţi de faţă şi viitord sănă- Departamentul Justiţiei, cu'ltelor şi
tate : instrucţiunii publioe, este însărci-
Asupra raportukii ministrului nat cu exeoutarea decretului de
nostiru, secretar de stat la depar- faţă.
tamentul Justiţiei, oulitelor şi in- Dat în Buicuresci, la 6 octombrie
stmeţiunii publice ; 1864.
Vedend opiniunea Consiliului ALECSANDRU IOAN
nostru de ministri; Ministru Secretaru de Statu
Am decretatu şi decretămai : la Departamentul Justiţiei,
Art. I. Aprobăimiu întocmai ală- Cultelor şi Instrucţiunii Publice.
turatu Regulament pentru foirma- N. Creţulescu

8
www.cimec.ro
DIN REGULAMENTUL PENTRU CONSERVATORUL DE MUZICĂ
Şl DECLAMAŢIE

Cap. III. B. îndatoririle profesorilor

Art. 31. Lectiumle de declamare şi mimică, confidate unuia din artiştii
dramatici cei mai distinşi, vor trebui să fie făcute asupra opereilor romîne şi
străine ide valoare cunoscută.
Cap. V. A. Primirea elevilor
Art. 37. Nici un elevu nu va fi îinscrisu pentru o clasă de musică, pînă nu
va areta că scie a citi, a sorie romînesce şi că cunosce cele patru reguli din
aritmetică.
Pentru a fi înscris la clasa de declamatiune, se cere deocamdată patru clase
primari. Cu începere de la 1866, elevii clasei de declamatiune vor trebui să fie
trecut patru clase gimnaziale, şi de la 1870 nu vor fi primiţi la această clasă decît
gimnasiştii absdlvenţi.
Cap. V. Disciplina
Art. 53. Buna purtare se cere de la toţi elevii şi personalul şcolei, nemora-
litatea atrage espulsiunea.

DE LA MATEI M L L O „CETIRE"...

„Chemat aici de înaltul guvern al Măriei Sale Domnului ca să am onoarea

do a face parte din onoratul coi*p profesoral al Conservatorului de Musică şi
Declamatiune, pi-esintat la această catedră de declamatiune dramatică de către
domnul ministru de Culte, Justitie şi Instrucţie Publică, trebui să multumesc
domnului ministru, marelui bărbat de ştiintă şi de progres, că a pus înalta lui
încredere în mine, că a dat prin aceasta unui vechi artist dramatic ocazia norocită
pcntru mine ca să exprim prin un curs publie toate impressiile ce am simţit,
toate refilectiue ce am adunat, toate descoperirile ce am făcut, toate învătămintele
ce am dobîndit, toate luptele şi suferinţele morale ce am grupat, toate (cîşti-
gurilo ?) unei experienti de treizeci de ani, aproape, în cursul carierei mele de
artist dramatic. Vi le-oi expune, domnii mei, într-o modă metodică, desluşit,
logică, — ca să formeze cu ele un cui*s de declamatiune, astfel ca să puteţi înţelege
şi cunoaşte precît feblele meie mijloace mă vor permite a mă explica, oe este
declamaţiunea dramatică, care este obiectuil şi scopul ei, care sînt cvalităţile morale

9
www.cimec.ro
şi fizice neapărat trebuitoare pontru a forma un artist dramatie, care sînt defectele
şi neajunsurile care opresc pe un artist în calea lui, care sînt studiile care trebuie
să facă asupra lui însusi, ca să ajungă la adevărul şi la frumosul artei dramatice.
Va trebui, ca să luminăm calea noastră în o materie atît de delicată, atît de
complicată, să facem o oarecare escurţiune şi în istorie şi în literatură, dar mai
cu seamă în fiziologie şi în psihologie. Dar toate aceste studii ar fi vane şi sterpe
dacă nu am întemeia teoria noastră pe un şir de esserciţiuni practice, care să
puie fiecare învăţămînt întru demonstrarea lui, fiecare 'lecţie lîngă proba ei...
în zadar v-aş spune cum trebuie de exprimat cutare sau cutare pasiune
umană, dacă nu veţi încerca singuri a le traduce acele pasiuni piriin voce, fisio-
nomie şi gest. Numai atunci vă veţi convinge unde este naturalul şi frumosul,
unde este noMeţea şi adevărul.

Pagină din însemnările lui Matei Millo pcntru lecţiile susţinute la Conser-
vatoi
www.cimec.ro
 De aceea, studiile noastre vor începe totdeauna cu o espunere teoretică şi
se vor încheia cu o eserciţiune ipractieă, adecă acum deodată cu lecturi în versuri
şi în prosă, care vor trebui neapărat să fie întrerupte de observări teoretice, de
esplicări amănunţite, fără de care n-am şti niciodată de ce declaimaţia inoastră
este bună sau rea, de ce esprimarea unui simţămînt este natural sau falsu.
Ar itrebui, domnii mei, să vă arăt .cnnpul ce credem că străbatem, metodul
cum aveaim să-il găsim pas cu pas şi să vă dau o idee esactă de natura şi de
mijloacele studiiQor noastre.
Cele dintîi cvaiităţi fundaimentale penttru a fi chemat de a deveni un artist
draanatic sînt:
1. Vocaţiunea sau amorul şd ipasiuinea neînvinsă ce simte un om pentru
cutare sau cutare artă.
2. Qrganul sau instrumentul indispensabil de oare sîntem dotaţi de muma
noastră comună, natura, cu care ne servim ca să esiprimăm, noi oamenii, diferitele
simţăciuni ce străbat suifletul şi inima noastră, şi al
3-lea, fizicuQ., adică mijloaoele esterioare aie corpullui, care ne ajută ca să
represintăm cutare sau cutare ipersonagiu, cutare sau eutare caracteriu.
Dar de le-am poseda cîte trele aceste condiţiuni, în cea mai deplină perfectie,
tot nu am avea nimică dacă talentul nu ar veni să le dea suflet şd viaţă...
.JDe aci iputeţi înţelege, domnilor, toată greutaitea care întânipină cei mai
comipetenti apreţuitori şi toată răspunderea ce apasă conştiinta lor cind e vorba
de a se ipronunţa între mai multi elevi, ce se presintă, aceasta este vocaţia artei
dramatice sau ce va avea mai tîrziu. Acesta nu-i simtom de a deveni un artist
dramatic de talent, dar acesta va f i un talent dramatic.
Cine poate cunoaşte sau ghici aceasta, nuniai Dumnezeu şi noi cu tiirupul,
după ce probale ne vor convinge. Tot ce putem apretui într-un chip relativ, tot
ce putem constaita într-un ceas, este fizicul şi organul. Aceste calităti sîntem
daitori deocarndată a le căuta, a le cere imjperios. Ele sînt indispensalbiile pentru
îrniplinirea misiunii unui artist dramatic. Ble sînt ipentru arta dramatică ce este
vocea pen'tru cîntec. Am zioe că tailentuil, că geniul, de mul'te ori au probat că le
pasă puţin de 'lipsa lor. Dar aceasta nu o poate dedlara cu un chip absolut nici
să o hotărască iprin axiomă. Că talentuil şd geniul niu au trebuinţă de un bun
organ nici de un fizic iplăcut, aceasta ar fi o eroare de neiertat. Am zis şi zic
însă că istoria artei dramatice fne arată că talentuil, că geniua prin forma şi far-
mecuil său adeseori, au făcut pe ipublic să ierte sau să uite la unii din marii
artişti care 1-au încîntat, defectele lor de organ sau de fizic. Dar cîte din aceste
sublime excepţii dramatice posedă un secol ? O t e din aceste mari talente şi geniuri
putem spera în secolul nostru ? De aceea, domnii mei, exceptia nefăcând niciodată
regula, ci din contra oonfirmînd-o, stăruim a crede cu cele mai mari şi cele mai
înjcercate autorităti dramatice, că fizicul si organul sînt calităti0.e cele mai indis-
pensabile 'pentru arta dramatică...
...Fără aceste două mari oalităţi, e cu neputintă de a deveni ,un artist dra-
matic în adevăratul înţeles al acestui cuvînt, un artist care să (poată dobîndi
simpatia şi admirarea publicului său, care să-I mişte, să-1 răpească, să4 domine.
Se înţelege, domnii mei, că fizicul şi organul nefiind, după cum v-am zis,
deoît calităti exterioare, ele nu pot avea valoare, or'cît de perfecte ar fi, decît
atuncea numai cînd ele vor fi, ca să mă esprim asa, învelisul acelor calitâti
morale care oompletează pe un artist, oînd ele vor fi animate de inteligentă şi
simţămînt, căci după cum cel mai dibaci artist ,pe flaut sau pe vioară ar deveni cel
mai trist essecutor dacă instrumentul lui ar fi falşu, stricatu şi schilodu, după
cum cele mai perfecte insti-umente de muzică ar fi nişte bucăti de lemn în
mîinile unui essecutor fără cunoştinţă şi meriite muzicale, asămenea şi fizicul şi
organuil ar fi calităti cu totul negative dacă simţămînrul şi inteligenţa nu ar veni
a 'le da viată şi căldură."
(Matci Millo. Din notcle primelor lui lecţii de artă dramatică, ţinute la Conservator.
In mnnuscris, b B.A.K.P K. 5095, filele 1^—32, cl. loan Massoff, ..Matei Millo şi
timpul său', Bucureşti, f.d.)

11
www.cimec.ro
 PROFESORUL C. CARAGIALLI...
Şl ELEVII LUI

„Prie adresa cu nr. 162, din 11 octombrie 1868 fui numit profesor la
cursul de deciarnaţiune şi mimică de către Onor. Dir. Gen. a Theatrelor, noti-
ficîndu-mi-se că provizoriu acest curs va dura numai pe un semestru.
Am început să urmez acest curs încă de atunci cu tecstu creeat de mine,
avînd 21 elevi, dintre cari 3 cu foarte mari şi distinse dispoziţiuni iar ceilalţi
mediocrităţd utile cari prin teorie vor putea ajunge la un punt dorit şi trebuitor
spre formarea cadruiui theatral.
Această lună a lui Martiu este cea de pe urmă prin care se împlineşte
semestrul mie notificat. Viu dar cu tot respectul datorit de o parte a vă relata
ceile petrecute, iar de alta a face o întrebare : Dacă trebuie să mai urmez înadnte
sau trebuie să mă opresc cu lecţiunile aci, lasînd catedra astui classu, vacantă
ca şi în trecut, şi declamaţiunea şi mimica numai cuvinte scrise pe tabla loca-
lului, iar în reaiitate : o ficţiune, o iluz^ă. Sîntem ajunşi cu tecstul la al II-lea capitole,
la acsiune ar fi trist .pentru elevii care s-ar vedea privaţi de ucn studiu la
care s-au propus şi pentru ţară o deriziune, un ridicol.
Binevoiţi a primi etc.
C. Caragialli"
Klevii de Ia Conservator cer obţincrca accesului liber la spectacolele Tea-
trului Naţional. Printrc ei se află — pe lista anexată cererii — şi nu-
mcle lui I. L. Caragiale, elev la clasa de declamaţiune a lui Costache
Caragialli

www.cimec.ro
OMUL NOU — ŞTEFAN VELLESCU

„Consarvatarul era pe oalea Dorobanţilor, într-o casă mare cu dauă caturi,

unde mai tîrziu s-a mutat pensionul Otescu şi în urmă liceul Cantemir.
în catul de sus, unde-şi avea şi locuinla Eduard Wachmann, directorul Con-
servatorului, într-o sală măricică cu scenă, cu băncile şcolarilor aşezate la marginea
pereţilor iar în mijlocul săiii, cam în spre balcon, masa profesorului, de unda îşi
făcea cursul Ştefan Veilescu... Ştefan Velescu, deşi din vechea generaţie, era un
om nou.
Elevul lui Regnier, se 'onapoiase din Franţa aducînd cu el şi cunoştinţe
superioare asupra teatrului şi metode pedagogice, ca şcolarii lui să nu seanene
între ei şi norocul de-a da peste elemente, cari să formeze fallanga artiştidor mari,
ca Aristizza Romanescu, Dăneasca, Marietta Ionaşcu, Grigore Manolescu, Nottara,
Brezeanu, Tcmeanu, Liciu, ca să citez numai o parte din elevii lui de seamă.
Era decorativ Ştefan Velescu...
Cu glasul metalic, cu ochii expresivi, fmntea lată, cu gestul elegant, — cînd
se ridica bătrînul şi se urca pe mica scenă a clasei, să ne dea indicaţii de atitu-
dini sau de mişcări în clasic, ^<fiind că fără studiul clasicului, — ne spunea el, —
nu veţi deveni niciodată artisti», îl priviam toţi cu admiratie şi întreaga lui
efigie trăda arttistul de rassă..."
(I. Livcscu — „Treizeci de ani de teatru")

CONSERVATORUL Şl CULTURA STUDENTULUI

„Mă voi mărgini să iau în cercetare numai clasa de declamaţie de la
Conservator.
La clasa de declamaţic, aşa cum se fac cursurile astăzi, sînt trei profesori,
care nici unul nu face o treabă completă. Doi sînt numai de dicţie, şi cu toate
astea pregătesc în mod practic pe elevii de anul I şi al II-lea, pentru ca sâ
treacă în anul ail Ill-ilea la un alt profesor, care, în definitiv, nu face alt decît
să continuie identic şi tot în mod practic cursurile din anul I şi al Il-lea, curn
s-ar zice profesorii pentru anul I şi al II-lea slujesc curat şi simplu de ajutoare
profesorului titular.

13
www.cimec.ro
 Eu cred că mai nirnerit ar fi dacă cu viitoarea reorganizare s-ar egala
studiile la cîtesitrele clasele, adică: un elev care a început cu un profesor să
urmeze cîteşitrei ami tot cu acela, cum e regula la Conservatorul din Paris, din
Viena şi aiurea, căci nu e cîştig pentru un elev care de-abia îrncepe să se dedea
cu un profesor, toomai cînd e în fierberea muncii, să îl întreruipi şi să-1 dai
pe mîna uinui alt profesor, la care o să stea nuimai un an şi care o să caute să
refacă tot ce a câştigat elevul cu primul lui profesor, deoarece în arta dramatică
nu există o regulă identică, afară de noţiunile elemenjtare, după care te poţi
conduce în predarea cursului, slujindu-se fieeare profesor de maniera lui parti-
culară şi de temperamenituil său propriu. Pe lîtngă acesta, profesorii de decla-
maţie să fie obligaţi să facă şi cursuri teoretice, de exernplu : să predea elevului
definiţia gestului, a expresiei fizionomice şi mimice, a atitudinii, a mersului, şi
aşa mai încolo, cu faza ce ia studiul practic al roilului ce interpretă elevul — în
sfîrşit, practica şi teoria s-o predea profesorul de declamaţie m tot ce priveşte
mişcarea sufletească, ca parte reprezentativă pe scenă.
E nevoie asemenea şi cer cu multă stăruinţă, să se instituie la Conservator
o catedră de gramatică şi de literatura limbii romîne, precum şi de limba franceză,
alta de istoria teatrului, de mitologie, de psychologie şi estetică, aplicată numai
la teatru ; mai e nevoie de un profesor de danţ şi de scrimă. Aste cursuri sînt
indispensabile tinerilor ce se pregătesc să intre în teatru ; numai cu intuiţaa nu
pot ajunge departe, nu pot lua la cercetare trăsăturile mari istorice, precum
şi tipurile, temperamentele şi caracterele atîtor indivizi ce au să reprezinte pe
scenă în piesele de diferite genuri. Artiştii dramatici meniţi să susţie şi să ridice
teatrul la înălţimea unei instituţiuni culturale, trebuiesc însuşi ei să fie culţi,
almintrelea nu pot depăşi limita mediocrităţii, şi niciodată nu se vor ridica,
avînd chiar geniul creator, mai sus de interpretarea de rînd a actorilor, ce pe
dibuite izbutesc în cîte uin rol".
'C. I. Nottara — „Insemnări despre necesitatea organizării Conservatorului ţi despre
arta actorului", cf. C. I. Nottara, „Amintiri", E.P.L., 1960)

ION MANOLESCU LUI NOTTARA

„Stimate şi iubite Maestre,

Mi s-a fâcut cinstea ca dintre mai mulţi alţi compeţitori

pentru catedra de la Conservator, să fiu ales eu. Socotesc aceasta
o sarcină, plăcută desigur, dar nespus de grea. Urmez celui mai
mare dintre artiştii pe care neamul nostru i-a cunoscut în cei
din urmă 40 de ani, după Grigore Manolescu, pentru că d-ta,
scumpe Maestre, pentru toatâ ţara eşti şi rămîi reprezentantul
cel mai de seamă al teatrului romînesc.
Pentru mine personal, în afară de asta, mai eşti şi rămîi
Profesoml drag de la care am învăţat abecedarul teatrului, grăirea
frumoasă a limbii noastre romîneşti, ceea ce nu ştiuseră să mă
înveţe în liceu dascălii mei de igramatică şi retorică.
îţi închipuieşti uşor, iubitul meu maestru, cu ce emoţie por-
nesc pe drumul cel nou. Am trebuinţă de o miruire a d-tale,
de o încurajare, de cuvîntul d-tale bun. Am trebuinţă nu numai
de încurajarea celui mai mare artist, dar şi de încurajarea Pro-
fesorului meu cu care în fiecare clipă mă mîndresc, deoarece tot
ceea ce însemn azi în teatru, poveţelor, sfaturilor şi învăţămin-
telor d-tale o datorez. As fi fericit, Maestre, ca în clipa în care
calc pragul clasei, eu, unul din ucenicii d-tale, să ştiu că-mi eşti
alături.
Dacă această dorinţă nu o socoteşti cutezanţă, te rog sâ-mi
spui dacă vineri 14 crt., la ora pe care o vei fixa d-ta, pot să
mă bizui pe deosebita cinste de-a fi şi d-ta la Conservator.
Primeşte, Maestre, expresiunea întregului meu respect şi
devotament.
Ion Manolescu"
(lon Manolescu — „Amintiri")

14
www.cimec.ro
 Aristizza Romancscu C. I. Nottara

LECŢIILE „MEŞTERULUI"
„Vă mărturisesc că, acum, în clipa cînd mă hotărăsc să scriu cîteva cuvinte
despre maestrul Nottara, mă stăpîneşte un sentiment pe care nu 1-am simţit de
multe ori în viaţa mea : un ciudat fior pe care îl ai cînd te găseşti în faţa
unei opere de artă.
Ne-a fost tuturor un mare, inegalabil precursor; mi-a fost şi mie, ca
multora de altfel, profesor, îndrumător în tainele profesiunii actoriceşti, şi,
cunoscîndu-1 mai de aproape, nu inumaj din covîrşitoarele sale creaţii pe scenă,
este firesc ca admiraţia pentru actor să se îmbine strîns cu stima şi dragostea
pentru om, cu reeunoştinţa pe care noi, foştii săi elevi, mai bătrîni sau mai
tineri, i-o păstrăm şi i-o vom păstra pînă la sfîrşitu! zilelor noastre.
Nu se pot găsi cuvintele cele mai bune, cele mai sugestive care să exprime
această recunoştinţă şi nici acelea care să preamărească meritele marilor noştri
înaintaşi care şi-au imipus jertfe duse adeseori pînă la mucenicie, ca să clădeasca
cu simţirea lor, cu sullletul lor cinstit, cu avîntul lor eroic ideea de păstrare
şi de ridicare a teatrului romînesc, netezindu-ne nouă, urmaşilor, drumurile tot
mai lumiinoase pe care mergem astăzi. Să ne gîndim — dacă oercetăm trecutul
fie dhiar superficial — la ceea ce au avut nu numai de îindurat marii nostri
predecesori, în veacul de-abia încheiat de cînd a luat fiinţă Teatrul Naţional
din capitala ţării. Lipsuri de tot felul, umilinţe adeseori, stupide prejudecăţi
pe care sfârîmîndu-le treptat numai din vrerea lor de a birui, le-au biruit.
Credinţa ilor prin nimic tulburată în zile mai bune, lupta lor ne pare astăzi, cînd
pomenim pe maestrul Nottara, mai iuminoasă şi mai vrednică de preţuire decît
orioînd.
...Maestrul îşi urmăi^ea „cîrlanii", cum le spunea eJ începătorilor, în evoluţia
lor ; n-aş putea spune că atunci cînd aveau succes, îi copleşea cu laude, dar în
ochi îi citeai bucuria şi satisfacţia. Un ouvînt bun şi prietenos al său — unui
singur — pretuia pentru noi, începătorii, mai mult decît cele mai elogioase cranici
teatrale ; o strîngere de mînă a maestruhii era încurajare şi imbold pentru muncă
tot mai stăruitoare. Vrăjmas neîoduplecat al lipsei de ouJtură, al lipsei de punctua-
litate şi al abaterii de la disciplină, atît ca profesor cît şi ca actor, în cei trei

15
www.cimec.ro
ani de curs la Conservatar nu 1-am pomenit niciodată să întîrzie peste ora 8
dimineaţa, chiar atunci cînd seara, jucase vreunul din rolurile cele mai grele.
De asemenea la repetiţii era printre cei dintîi. La spectacol, credinciosul cabiner
Niţă îi pregătea totul din vreme ; ştia că maestrul, orice s-ar fi întîmplat, era
cu cel puţin o oră, o oră şi jumătate înainte în cabină, unde, înainte de sipectacol,
nu-i plăcea să-1 tulbure nimeni.
Depănind firul trecutului, vorbeam cu un coleg mai zilele trecute despre
maestrul Nottara. Ne aminteam cu cîtă distincţie ştia să-şi impună aufcoritatea
prin purtarea sa corectă, atît la teatru, cît şi în lume. în cei trei ani de frecven-
tare a cursului său, nu 1-am auzit niciodată rostind uin cuvînt vulgar sau aruncând
o ofensă vreunuia din elevii săi. Academic prin tot felul său de a vorbd şi de
a se purta, a ştiut să vieţuiască demn, chiar dacă deseori £1 năpădeau grijile
materiale sau necazuri de altă natură. De aceea era respectat de toţi. Decanul
teatrului romînesc ştia să fie şi a rămas mereu exemplu de demnitate faţă de
sine şi fată de toţi cei din jurul său.
Se întîlnesc pretutindeni, în orice ramură de activitate profesională, deose-
biri de sentimente, de vederi, care pot da (naştere da adversităţd chiar; cu atît
mai mult în teatru care este alcătuit din temperamente hipersensibile, cu reacţii
adesea violente, cu caipricii felurite. Prin toate acestea, maestrul Nottara trecea
indiferent şi rece, cel puţdn în aparenţă. Mîndria sa în sensul bun al cuvîntului,
aş spune mai degrabă constiinţa superiorităţii sale, demnitatea — mai ales demni-
tatea — nu şi-a părăsit-o niciodată pînă la sfîrşitul vieţii. Tocmai de aceea cred
că actorii, chiar cei mai de frunte ai timpului, îi spuneau maestre. A fost în
adevăr singurul maestru al vremii sale, de la care au avut foarte mult şi foarte
multe de învătat, chiar aceia care nu-i fuseseră elevi.
...Nu mă încumet să analizez talentul şi arta maestrului. Voi sublinia numai
că, într-o vreme cînd pe scenă se obişnuia tonul retoric, umflat şi artificial, el a
ştiut să se depărteze, cînd era necesar, de maniera şcolii iromantice, evoluînd nu
spre naturalism, ci spre realism, deşi în chip firesc prin vîrstă şi pregătire se
afla sub imfluenta vechii şcoli franceze. Influenţa aceasta a rămas, fireşte, dar
numai atît cît trebuia şi unde trebuia, mai ales în repertoriul clasic, în tragedie.
Cine ar putea să uite firescul interpretării sale, între alte multe roluri, mai ales
în Ion din Năpasta, de pildă sau virtuozitatea şi omenescul său m rolul lui Luca
Arbore din Viforul lui Delavrancea ? Cine nu a fost şi nu a rămas profund impre-
sionat de voievodala îaitruchipare a lui Ştefan cel Mare din Ayus de soare, extra-
ordinară creatie, în care domnitorul ne apărea desprins parcă din negura vremu-
rilor, din paginile cronicdlor...".
(Ion Manolescu — „Amintiri")
www.cimec.ro
f J nouă toarnnă ne-a adus şi o nouă serie de studenţi... Unii au plecat încă
^ ^ din vară — absolvenţi —, spre a se întîlni cu publicul, alţii, încă sfioşi,
urcă scările Institutului de artă teatrală, străjuite de portrete celebre de inaintaşi...
Eliade Rădulescu, Aristia, Costache Caragiale, Millo, Pascali, Vellescu, Nottara,
Lucia Sturdza Bulandra, lon Manolescu, Victor Ion Popa, Maria Filotti...
Amintiri ? Nu numai atît. îndemn la fapte şi acţiuni.
Noua generaţie se bueură de o şcoală pentru care au visat, au luptat şi ades
au suferit înaintasii...
Acuim 45 de ani urcam şi eu treptele, la fel de emoţionat, într-o clădire
veche din tîrgul Iaşului.
Fiusesem pînă atunci „artist amator", adică colindasem priin sate, într-o
căruţă hîrbuită, sub privegherea unui entuziast învăţător de ţară — Ion Anton.
La Iaşi am intrat la clasa lui State Dragomir, o figură interesantă a mişcării
artistice ieşene. Actor şi subtil intelectual, a avut marele merit de a ne călăuzi
gustul spre un repertoriu de calitate. Şi trebuie să amintesc de strădania continuă
a profesorului de a insufla studentilor săi pasiunea pentru cultură şi studiu.
Parcă-1 aud :
„Pentru nimic în lume nu aş renunta la bucuria imensă de a putea spune
pe scenă cuvîntul bun şi înălţător, de a propaga morala şi cultura, de a introduce
pa scena Teatrului Naţional — şi pe cît mai multe scene din ţară — cît mai
multe piese din cea mai bună literatură, de a contribui cu entuziasmul, cu mintea
şi sufletul meu la cel mai indicat mijloc de civilizare şi de înnobilare a senti-
mentelor".
Colegi de „clas" : G. Calboreanu, Sorana Ţopa, N. Şubă. Alături de ei jucam
rolul lui Postum din Fintîna Blanduziei, Ion din Pe malul girlei de Olănescu-
Ascanio. Am absolvit primul an cu „Nunta Zamfirei" de Coşbuc.
După examen, m-a chemat cineva. Un om puternic, masiv ca un urias, cu
ochi albastri, imenşi :
— Antoniu, fă o ipetiţie. Te angajez la Naţional !
— Mulţumesc, domnule director Sadoveanu.
Printre tinerii angajaţi de „conu Mihai" ne aflam : Gică Popovici, Aurel
Ghiţescu şi alţii...
Din ipăcate, profesorul State Dragomir a murit încă tînăr, în vara anului 1920.
I-a urmat la catedră poetul Mihai Codi^eanu. Catedra pe care o conducea
se numea : „dicţie, citire expresivă, critică şi psihologie teatrală".
Poetul, evident, insista cu precădere asupra dicţiei şi rostirii scenice a ver-
surilor. El ne spunea adesea că, în artă, rolul prafesorului este... „negativ". El
trebuie să arate elevului ceea ce nu trebuie să facă şi să-1 lase să caute, pentru că
în artă trebuie să cauţi, pentru ca să te poti găsi. Indemna elevii să se ferească
de succes ieftin, de trivialitate. La cursurile sale teoretice ridica adeseori probleme
ca : „armonicele şi parazitii în teatru" (plecînd de la ideea sunetelor lăuntrice
armonice din acustică), ^punctele de viabilitate în teatru" (elementele vii ale con-
venţiei teatrale)...

- — Teatrul nr. 11 27
www.cimec.ro
 Ca şi de la State Dragomir, mi-au rămas în minte, şi de la el, cuvinte
memorabile :
„Arta o dă numai sentimanitul trecut prin raţiune. Lirismul pur este insu-
ficient. Trebuie ca raţiunea să intervină, să supună sentimentul, şi atunci abia
va fi artă..."
Umbrele profesorilor parcă ne privesc şi astăzi, şi îndemnul lor ne stăruie
în inimi.
Ne-^au crescut acei profesori care vedeau seena ca pe o tribună de „îndrep-
tare a relelor", de biruire a „năravurilor sociaile"...
Infnintasam frigul, foamea, ne încăizeam la incandescenţa unui vers şi visam
la ospăţul lui Ragueneau din Cyraiw.
Repetam toţi de-a valma, într-o săliţă veşnic friguroasă. Bibliotecă ? Putea
să încapă toată în tasca unui grefier. Burse ? Cîţiva bani ps seară, în figuraţie.
Angajameote ? Doi-trei în fiecare an. Restul ?... Mai umpleau încă două-trei „căruţe
cu paiate", care băteau drumurile de ţară...
Au trecut ani, multi ani...
In 1940 am început activitatea de profesor la Conservatorul particular „Astra".
Opt ani. Şi, din 1948, iată^mă... tînăr asistent al maestrului Storin, apoi lector...
• **
1964. Toamna. Sînt profesor al anului I. Bobocii. Candidaţii la glorie urcă
treptele...
Ce să le spunem mai întîi ?
Să vizităm Institutul de sus pînă jos : clasele, laboratoarele, utilajul modern,
biblioteca cu 40.000 de volume ; sălile de lectură şi documentare, sălile de proiecţie,
depozitele de costume şi recuzită teatrală.
In climatul şcolii de artă, elevul trebuie să devină o personalitate camplexă
şi multilaterală.
El va fi deci un adevărat actor, regizor, operator sau teoretician de teatru
sau fiilm după ce va fi urmat una din secţiile respective.
Continuînd traditiile mari ale artei scenice realiste şi orienitat în spiritul
ştiinţei, esteticii marxiste, învătămîntul artei exprimă azi o unitate trainică între
teoria artei şi practica artistică. Punctuîl de plecare îl constituie convingerea că
sistemul pedagogic trebuie să urmărească pregătirea studenţilor la toate discipli-
nele din ;planul de învătămint, că talentul nu ipoate înflori decît printr-o asimilare
armonioasă a cunoştintelor practice, care pun în valoare forţa adevăruhii vietii
şi a omului nou. In acelaşi timp, formarea viitorului teoretician de teatru are în
vedere dezvoltarea sa complexă ca om de cultură şi artă.
Iată obiectivele îintregului. nostru corp didactic, ale profesorilloir, coniferentia-
rilor, lectorilor, asistentilor, din diverse generaţii.
Se cunosc oonditiile de viată ale studenţilor, calitatea căminelor, cantinelor,
faptul că ipeste 60 la sută din ei sînt bursieri, iar unii chiar 'bursieri republicani,
tot ceea ce a fost realizat de partid şi guvern pentru concentrarea tuturor preocu-
părilor studentilor spre învăţătură şi pregătire profesională.
Iată împrejurăxile cu adevărat festive ale sărbătoririi şcolii noastre.
Bucuria clipei de faţă se împleteşte cu reveria aminitirilor.
Ne simţim asemenea componenţilor .unei ştafete : ne trecem o făclie aprinsă
acum o sută de ani, a cărei lumină, departe de a scădea, sporeşte în aerul puternio
al vietii noastre noi...
In această toamnă însorită, în ciuda celor o sută de ani, în Institutul nostru
bate un vînt de primăvară.
Cu respectuos omagiu fată de iluştrii înaintaşi, ou ochii limpezi spre viitor,
închinăm din inimi un : Gaudeamus !
Costache Antoniu
artitt al poporului
rtctorul Institutului de artă teatrali
si cinematografică ,,I. L. Caraaiale"
www.cimec.ro
 OASPETI
STRÂINI
DESPRE
INSTITUT
„Aveţi condiţii tehnice de lucru pe care noi nu ni le-am imaginat niciodată.
Pentru amicul meu Orazzio Costa, profesor de regie la Academia de artă dramatică
din Roma, şi pentru mine, un asemenea institut, cu bibliotecă, fonotecă, multe săli,
magnetofoane în fiecare sală — un institut care pune pe studenţi la adăpost de
orice griji materiale —, ni se pare un vis. Apoi, organizarea şcolii, programa ana-
litică, sînt, toate, la un nivel remarcabil."
Buggiero Jacobbi
regizor, director al şcolii de artă dramatitd
de la Piccolo Teatro. Italia

„Biblioteca I.A.T.C. «I. L. Caragiale» este una dintre cele mai bune pe care
le-am văzut vreodată — şi pot spune câ am văzut multe biblioteci de teatru. Vii
mârturisesc că am fost mai mult decît surprins, găsind aici opere ale unor autori
francezi sau englezi pe care le cunoşteam numai din auzite. Te poţi informa la
fel de bine despre problemele de teatru din Franţa sau Italia, Germania sau
Uniunea Sovietică, Cehoslovacia sau Polonia."
Bene Hainaux
rcdactor-sej al revistei ,,Le thidtre dans le tnond*" — Belaia

„Exerciţiile prezentate de grupurile studenţeşti ne-au demonstrat câ ele au

depus o muncă plină de rîvnă în ceea ce priveşte tehnica, pe care au ajuns s-o
stâpînească foarte bine. Dintre toate manifestările prezentate cu acest prilej, cele
mai profunde impresii mi le-au produs spectacolul Institutului de artă teatrală şi
cinematografică -"I. L. Caragiale» din Bucureşti, cu Hamlet, şi spectacolul directo-
rului şcolii «Mima Theâtre» din Paris — Jacques Lecoq."
I. 0. Toporhov
artist al poporului al L .R.S.S.

„lmi place sâ constat că în Romînia, ca şi în alte ţări europene pe care le-am

cunoscut, domneşte această dorinţă de a învăţa, acest ritm tineresc, optimist, care
trebuie să caracterizeze secolul nostru. Din cele văzute, mi-am dat seama că
talentul, spiritul creator al studenţilor romîni sînt foarte bine canalizate."
Jack Thomas BrooTcing
profesor la Universitatea din Kansat, S.U.A

„Făcînd o comparaţie pe plan mondial, şcoala dv. de teatru este, desigur,

una dintre cele mai bine organizate. Cînd spun aceasta nu mă gîndesc numai la
condiţiile materiale, deşi nu există multe şcoli în lume care sâ dispună de ase-
menea localuri ca şcoala dv., ci mă refer la faptul că ea este bine structurată din
punct de vedere pedagogic. Am remarcat armonia şi contactul prietenesc dintre
studenţi, lucru care are un rol important în dezvoltarea lor profesională. Şcoala
dv. de teatru a trezit invidia multor delegaţi, care, întorcîndu-se acasă, vor spune :
«Ce bine ar fi dacâ am avea o şcoală ca prietenii noştri din Bucureşti»."
Jean Darcante
secretar oeneral al I.T.I.
www.cimec.ro
 Constantin Dinulcscu în rolul titular

Teatrul Naţional ,,V. Alecsandri" din laşi

BĂLCESCU de Camil Petrescu www.cimec.ro
BORKI,
DRAMATURGifl REVOLUTIEI
Sl
POEZIA ÎNTEftTRU

Este, pesemne, în firea marilor artişti şi a marilor curente inovatoare

s» trezească spaima celor obtuzi prin violenţa cu care înlătură reprezentările
depaşite, cu o totală nepăsare pentru ceea ce însemnase pînă atunci „bunâ
cuviinţă" şi simţ al măsurii. în mica florăreasă a Iui Shaw, oare avea noruşinarea
de a respinge mîna Pygmalion-ului ei, aristocraţia puritană engleză a văzut chipul
diavolului, nu mai puţin decît îl vedeau puritanii evului mediu în nudurile provo-
catoare ale Renaşterii. Ar fi să înţelegem luorurile simplist dacă am erede că
asemenea îndrăzneli, în momentul apariţiei lor, jigneau numai simţul moral al
oamenilor cu vederi retrograde. Ele contraziceau, în acelaşi timp, concepţia stabi-
lită despre frumos. Rezistenţa în faţa noului în artă n-a fost niciodată de naturâ
strict ideologică, ea s-a datorat şi unei foarte sincere sclerozări a gustului estetic.
Fiecare descoperire artistică fundamentală a determinat nu numai o pătrundere
intr-un nou teritoriu al realităţii, dar şi o mutaţie a înseşi noţiunii de frumos.
Be aceea, protestele bătăioase care se rezumă la încălcarea ostentativă a prescrip-
ţiilor de pudoare consacrate n-au, îndeobşte, consecinţe prea adînci. Textele menite
doar să-1 epateze pe burghez prin cuvinte de ruşine rămîn în fond nişte copilării.
chiar de ar fi geniale. Estetica burgheză incepe a fi cu adevărat lovită atunci
cînd, într-un sector al realităţii pe care ea 1-a denigrat sau care îi este inacce-
sibil, sînt dezvăluite zoine de autentică poezie şi frumuseţe.
Teatrul burghez a început să scapete din clipa în care el a deschis o pră-
pastie între poezie şi realitate. în teatrul european din a doua jumătate a seco-
lului trecut şi de la începutul secolului nostru devenise un loc comun că exis-
tenţii e trivială. Unii autori o descriau naturalist, bicisnic, soios, în vreme ce
alţii. nu mai puţin convin&i că viaţa e o murdărie, se căzneau să stropească această
murdărie cu un parfum pe care îl credeau plăcut şi mîngîietor. Pitorescul maha-
lalelor, prostituţia, beţivii zdrenţăaroşi şi orfanii flămînzi — într-un cuvînt, pro-
miscuitatea mizeriei — căpătaseră o largă circulaţie pe scenă şi în literatură,
cu mult înainte ca Gorki să scrie Azilul de noapte. Nu i se poate contesta melo-
dramei ,^sociale" meritul de a fi adus pentru întîia oară în luminile rampei ase-
menea aspecte deplorabile ale vieţii. Dar dacă noul pe care-1 aducea melodrama
pe la jumătatca secolului XIX a secătuit atît de repede, e pentru că ea nu vedea
la omul sărac decît panfcalonii rupţi în spate şi încerca să-i peticească cu iluzii.
Realitatea nu putea fi decît dezgustătoare. „Frumos" era ca, în chipul cel mai
neverosimil, orfanii bătuţi şi goniţi de peste tot să fie adoptaţi de un binefăcător
bogat, „frumos" era ca biata femeie necăjită să-şi dea sfîrşitul înălţîndu-şi
sufletul prin credinţa în răsplata de apoi. Acum apărea însă o dramaturgie revo-
Iuţionară a proletariatului, o dramaturgie care afirma cu tărie că triviale sînt
toate aceste minciuni dulcege, pe cînd realitatea este profund poetică, şi trebuic
prezentată într-o formă poetică.

21
www.cimec.ro
 Egor Bulîciov pe scena
Teatrului Naţional
,,I. L. Caragiale" :
George Calboreanu
(Egor) şi Dina Cocea
(Glafira)

A treia, patetica, pe scena Teatrului Naţional „ I . L. Caragiale"

1t„ 1I" 1I ■ *t

www.cimec.ro
 Maxim Gorki presimţea necesitatea lichidării unei anume concepţii sim-
pliste şi anacronice despre realism atunci cînd îi scria lui Cehov, chiar în pragul
noului seool, la începutul lui ianuarie 1900: „Ştii oe faci dumneata ? Dobori
realismul. Şi îl vei dobori în ourînd — mocrtal, pentru multă vreme. S-a terminat
cu aeeastă faună — incontestabil! ( . . . ) Da, asta este — dumneata dai gata
realismul. Aoeasta mă bucură extraordinar de mult. I-o fi deajuns! Ducă-se
dracului!
într-adevăr, a sosit timpul cînd eroismul devine o necesitate : toţi vor ceva
care să stimuleze, ceva viu, ştii, oeva care să nu semene ou viaţa, ci să fie mai
mare, mai bun, mai frumos decît ea. Trebuie, neapărat, oa literatura de azi să
înoeapă a înfrumuseţa puţin viaţa şi cum va începe, însăşi viaţa se va înfrumu-
seţa, adică oamenii vor înoepe să trăiască mai intens, mai din plin. Acum, însă,
uite-te oe ochi urîţi au ei : plicticoşi, tulburi, îngheţaţi".
La numai cîteva luni după oe a scris aoeste cuvinte, Gorki a început să
se gîndească la Azilul de noapte — o piesă nemiloasă, care e departe de a înfru-
museţa viaţa. Aici nu este însă nici o contradictie. Formarea realismului poetic
spre care tindea Gorki mergea mînă în mînă cu oombaterea naturalismului, ca
şi a falsei poetizări a realitătii. în prezentarea dură, cinstită, bărbătească a adevă-
rului, dramaturgul gâsea mai multe temeiuri pentru glorifioarea demnitătii umane
decît în bălăceala unor vorbe mieroase, fără continut. Originaiitatea deosebită a
Azilului de noapte oonstă în faptul că, opunîndu-se pitorescului de suprafată al
dramoletelor siropoase despre „demimonde" şi „orfeline", Gorki descrie lumea
dezmoştenitilor soartei, ou un realism neorutător, arată cît se poate de limpede
că de aici, de la „fund", nu există salvare în limitele societăţii întemeiate pe
exploatarea omului de către om. Tăişul piesei este îndreptat, în primul rînd,
împotriva „consolatorilor de profesie", a celor care-şi făceau o meserie din a
„mîngîia" durerile şi suf erintele cu predici deşarte şi sperante amăgitoare; iar
dacă Luca este un tip absolut specific pravoslavnioei Rusii, el îşi avea destui
termeni de comparatie în întreaga Europă. Ca şi contemporanul său Bernard
Shaw, Gorki respingea cu dezgust compătimirea laorimogenă, care constituia mie-
zul întregii literaturi şi dramaturgii mic-burgheze închinate celor oropsiti. „Trebuie
să ai respect faţă de om ! — spune Satin în faimosul său monolog. Nu trebuie să-1
compătimeşti... să-1 înjoseşti cu mila ta... trebuie să-1 respecti!" Aceste ouvinte
— oam impropriu puse în gura lui Satin, după oum mărturisea însuşi aut mil —
sînt rostite, de fapt, de pe pozitiile clasei revolutionare, care respinge ou demnitate
filantropia celor avuţi şi se bizuie întru totul pe propriile sale puteri, pentru a-şi
cuceri libertatea şi fericirea.
In potopul de vorbe grandilocvente ale micilor burghezi, în melancolia lor
leşinată, în văicărelile intelectualilor slabi de înger, Gorki nu vedea pic de frumu-
seţe. El a atacat cu vehemenţă confortul laş, teama de viaţă a acelora pe care
i-a numit „vilegiaturisti în propria lor tară", încercarea lor de a-şi întoarce privirile
de la realitatea care li se părea — şi era într-adevăr — monstruoasă şi de a se
ascunde într-un coltişor liniştit. In piesa Vilegiaturiştii, Riumin protestează împo-
triva celor ce voiau să spunâ adevărul „brutal, rece", să smulgă „de pe fcrunchiul
\ ieţii haina frumoasă a poeziei, care-i aooperă formele grosolane, adesea hidoase" ;
el apără „dreptul omului de a dori să fie înşelat". Dar autorul piesei vedea în
aceasta falimentul şi înjosirea omului. Dreptul de a spune adevărul, puterea dc
a-1 privi în faţă, iată ce cerea Gorki. Iar în această realitate „hidoasă" a descoperi
posibilitatea omului de a se ridioa la propria sa valoare, de a da un sens existentei,
făcînd-o să devină — oum spunea Maria Lvovna în aceeaşi piesă — „indispensa-
bilă societătii". Dramaturgul ştia prea bine cît de aspră poate apărea o asemenea
conoeptie unor fiinte obişnuite doar să se tînguie. „Cînd aud oum definesc unii
oameni sensnl vietii — spune Riumin — mi se pare că cineva brutal şi put-srnic
mă prinde într-o strinsoare crînoenă şi mă striveşte..." Pentru nervii firavi ai aces-
tor „vilegiaturişti", ceea oe aveau să evoce piese ca Uraganul sau Tragedia optimistă,
grelele dureri ale faoerii, pline de jertfe sîngeroase, prin care îşi croia drum o
lume nouă. ar fi fost de nesuportat.
Teatrul revolutiei s-a născut oa un teatru care venea să spulbere imaginile
idilioe, adormitoare şi, în esenta lor, descurajante, să spună un adevăr deseori crud,
dar din care se desprinde o sublimă credintă în om.
Piesele inspirate din revolutie ale lui Vişnevski, Pogodin, Treniov, Bill-Biloter-
kovski, Lavreniev etc. înfăţişează rareori noile realităti ca pe un bun cîştigat; ele
surprind cel mai adesea episoade ale unei lupte care nu s-a încheiat şi care e

23
www.cimec.ro
Copiii soarelui, în spcctacolul Teatrului ,,Lu- Azilul de noapte, în montarea Teatrului
cia Sturdza Bulandra": Gina Petrini (Elena), „Lucia Sturdza Bulandra"
Victor Rebengiuc (Vaghin), Liviu Ciulei
(Protasov)

departe de a fi ajuns la victoria linală. la momentul în care eroii se vor bucura

de roadele luptei lor. Sentimentul poetic pe care îl transmit aceste piese este
însă acela al descătuşării energiei umane, sentimentul că omul poate orice, că
depinde, în sfîrşit, de el însuşi. Se infirmă astfel ideea că omul e rău prin esenţa
lui, se dovedeşte măreţia naturii umane. Vassa Jeleznova era convinsă că „oamenii
sint mai răi ca fiarele" şi deci — oricît de mare ar fi ceea ce ea considera fana-
tismul unor comunişti ca Raşel — rapacitatea şi exploatarea reciprocă vor exista
cit lumea.
Bulîciov a cunoscut. o viaţă întreagă, un singur adevăr: „treaba mea e să
cîştig parale, iar a mujicilor — să facă bucate şi să cumpere mărfuri". Dar în
faţa judecăţii fără apel a morţii care se apropie, legile conform cărora a fcrăit
se arată fără valoare. „Pămîntean pînă în măduva oaselor", Egor respinge umilinţa
şî smerenia ipocrită pe care i le predică popa Pavlin, se simte „picat între oameni
străini", printre care şi-a irosit anii. Luciditatea şi instinctul provenit dintr-o
puternică vitalitate îi spun lui Egor Bulîciov că piere fără a lăsa nimic în urmă.
Cu el moare, simbolic, o lume, căreia trîmbiţaşul Gavrilo, în faimoasa scenă din
finalul actului II, îi sună sfîrşitul. E, în acelaşi timp. sfîrşitul iluziilor şi autoilu-
ziilcr, al consolărilor şi autoconsolărilor. Incepe epoca unui adevăr mai înalt, epoca
omului pentru care viaţa are un rost.

www.cimec.ro
Andrei Băleanu
 intilmi
wtistiM
cmtim
I mi amintesc totdeauna cu emoţie de turneul Teatrului Naţional din Rucureşti
* în U.R.S.S. Imediat după sosdrea la Moscova, am dorit să ne întâlnim cu
spectacole şi spectatori. Teatrele erau scăldate într-o lumină feerică, iradiind
lumina faţadelor lor orbitoare şi, totodată, lumina uinei mari arte scenice, animate
de freneticul entuziasm al publicului moscovit. Deşi eram pentru prima dată în
aceste săli, ne Siimţeam familiari (cunoşteam doar atît de multe despre aceste
teatre) în celebra sală a M.H.A.T.-uiui, la Unchiwl Vania, şi la Trei Surori, în
„casa" lui Stanislavski. Uitînd că sîntem actori, aplaudarn ca spectatori o pieiadâ
de mari artişti, maeştri ai scenei, dăruindu-se publicului cu o intensitate egalâ
la fiecare spectaool. Printre aceştia, traijnice prietenii : Cerkasov, Livanov, Zavadski.
şi ei totodată prieteni şi admiratori ai teatrului romînesc. Şi mare ne-a fost
satisfacţia cînd publicul moscoarit ne-a dăniit din plin satisfacţia muncii noasti^e
îmiplinite.
Zavadski nota în „Pravda" :
„Prezenţa Teatrului Naţional *<I. L. Caragiale»- la Moscova, deşi de scurtă
durată, a dat prilejul oamenilor de teatiti şi spectatorilor să cunoască variatele lui
posibilităţi, artiştii lui muiltilaterali, înzestrati cu bogate resurse interpretative. Şi
cunoaşterea acestui teatru s-a dovedit, fără îmdoială, folositoare atît pentxu noi cit
şi pentru oaspeţii noştri. Intîlnirile ne-au legat şi mai mult, consolidlnd prietenia
noastră. Salutînd Teatrul Naţional «I. L. Caragiale», salutăm talentatul popor romîn".
Asemenea întîlniri au fost numeroase.

25
www.cimec.ro
 De-a lungul amilor, publicul ramînesc a cunoscut şi a aplaudat creaţiUe
M.H.A.T.-oilui, cele ale teatrelor Malîi, Mossoviet, „Vahtangov", „Maiakovski",
„A. S. Puşkin" şi „A. M. Gorki" din Lendngrad, creaţii legate de nucme d e m a r i
actori şi regdzord. Paralel, t e a t r e romineştd a u dus cu strălucire ecoul arted scenice
romînesti în patria lui Lenin, fie că e vorba de Teatrul Naţional diin Iaşi, de
cel dim Bucureşti, d e Teatrul d e Comedie sau de „Ţăndărică".
Contaotele, saMmburile de experienţă, corespandenţa p u r t a t ă — ca secretar
a l A.T.M. — cu străLuciţi artisti dramatici şi lirici sovietici a u fost d e folos muncii
noastre.
î n această privdnţă, A.T.M.-ul a adus o entuziastă contriibuţie, orgamizînd la
rîndul său întîlniri cu artiştid sovietici, conferinţe de presă, recitaluri date de
artiştii sovietici p e n t r u artiştii romîni.
Legăturile noastre cu V . T . O H U I , organizatia profesională a artdstilor sovietici,
sînt bogate, trainice.
Materialele documentare legate d e montarea unei piese la Moscova sau
Bucureşti sînt promipt puse la ddspozitde d e c ă t r e V.T.O. sau A.T.M.
La înifiintarea teatrelor populare din t^ra noastră, de pdldă, a m a v u t la
dispozitie interesante materiale privind organizarea, s t r u c t u r a teatrelor populare
d e ipe teritoriul Undunii Sovietice.
La sărbătorirea lui Standsilavski, a m primdt u n materdal scenografic, docu-
m e n t a r , deosebit de interesant şi c a r e a fost folosit de c ă t r e teatrele romîneşti.
O expoziţie fotografdcă bilaterală a dlustrat relaţiile dimtre teatrele sovdetice şi cele
romîneşti. Publicul sovdetdc a admdrat imagind ddn spectacolele realizate cu piese
sovietice în ţ a r a noastră, iar publicul romînesc a putut a d m i r a măiestria cu oare
•oaimenii d e teatru sovieticd a u dat viată unor piese din dramaturgda romînească.
Ne-am îmbogăţdt experdenţa cîştigată, convinşi că opera lui Stamislavski —
îndemnuriile, sfaturile, metoda sa de creaţie scenică — r ă m î n e un izvor vesnic vdu
pentru actor. Aceste îndemnuri sînt alăturd d e nod atunci cînd, la pregătirea unui
rol, vrem să cunoaştem sufletul eroulud, să p ă t r u n d e m vdaţa, să redăm personajele
î n chip variat, complex, cu o garnă nesfîrşită d e sentimente omeneşti, cu o m a r e
bogăţde de idei, care trebuie transpuse scenic in chip realdst.
Mardd actori sovdeticd ne-au d a t exemplul u n o r mdnunaţd artdşti-cetăţeni,
constructori — cu uneltele scenei — ai socialismului şi comunisimului.
Dimcolo de săădle de teatru, ne-am întilLnit cu cei c a r e purtaseră pe scenă
part.os.ull îmflăcărat al irevoluţded în Tragedia optimistă, sau zîimbetul dncdsiv al
lud Raikin.
Fără costum şi fard, apropierile s-au făcut ddrect, firesc. Ne-am găsit u n
limbaj artistic comun, aceleaşi frămîntări creatoare, năzuinte artistice ce ne preo-
cupaiu în egală m a s u r ă pe noi şi pe e i : o aceeaşi sete de cunoaştere, bucurda muncii
împărtăşite, şi aceeaşd calitate civică : artişti^cetăteni. Aceste schdmburi necontendte
de experiente s t a u sub îndemnul lui Lenin : „învăţati, învăţati, învătati !"
Artiştii din \ara, noastră răspund ou entuziasm acested chemări şi, prin
m u n c a lor creatoare, duc d e p a r t e în l u m e glorda vechdd a r t e teatrale romîneşti.
Marea Revoluţde Socdalistă ddn Octombrie a fost sernnalul eliberărid omulud
d e povara întunerdculud, făcîndu-1 părtaş la bucurda de a trăd Idber.
Această ibucurde e lurninată de înţelepciunea partddului, călăuzitorul sd învă-
ţătorul nostru, care ne duce sigur spre culmdjle arted teatrale mchinate fericdrii
omulud, păcdd.
Niki Atanasiu
artist al poporului
prim-eecretar al A.T.M.
www.cimec.ro
 gellu naum
insula
C O AA E D I E ÎN
D O V Ă A C T E
ILUSTRAŢIA BENEDICT 6ÂNESCU

i
J
www.cimec.ro
 Cum lesne va observa cititorul, scriind Insula n-am ambiţionat
să dramatizez şi nici măcar să parodiez celebra lucrare a lui
De Foe.
Intuind greutăţile marilor tehnici folosite in mod obişnuit de
autorii dramatici, am ales formula unui scenariu cît mai elasiic,
în care accentuarea, după necesitate, fie a dialogului, fie a miş-
cării — sau, respectiv, diminuarea lor —, să parmită eventuala
transpunere a textului atît pe scena unui teatru de păpuşi, într-un
spectacol destinat adulţilor, cit şi pe scena unui teatru de dramă.
Insula nu-şi propune deci o replică la Aventurile lui Robin-
son, ci demitizarea esenţei personajului, care, independent de
cadrul biografic, rămîne în actualitate, pentru că mai bintuie cu
destulă perseverenţă — după cîte mi se pare — în domeniul etic,
acolo unde urmele nocive ale trecutului îşi mai găsesc loc printre
relaţiile noastre noi.
Insula vrea să aducă în faţa spectatorilor eroul-limită legat
de sentimentul singurătăţii, al izolării, îmbibat de substanţa indi-
vidualismului feroce, şi care, chiar în condiţii de demiurg, este
incapabil să germineze relaţii detaşate de lumea care l-a zămislit.
Dacă am păstrat unele date exterioare de îa De Foe, fişa so-
cială a eroului menţine strict caracterizarea dată de Fr. Engels
în scrisoarea sa către Kautsky, din 20 seytembrie 1884 : „...Şi el
are mai tîrziu un Vineri (Friday) al său şi a fo&t un mguţător
naufragiat, care, dacă nu mă înşel, făcuse cîndva şi comerţ de
sclavi. Deci, un burghez autentic".

Gellu Naum

Robinson Crusoe Doi beduini, cînd călare, cînd pe jos,

dar totdeauna înarmaţi pînă în dinţi
Vineri
Un beduin copil
Bâtrînul Selkirke misionar Trei copii albaştri
Adelaide Selkirke soţia lui Cîţiva turişti
Randolph Selkirke fiul lor Cîţiva piraţi
Mary Selkirke fiica lor Trei poliţişti indigeni
Pierre Surcouf de profesiune pirat O pisicuţă albă
Papagalul Coco
Sirena soţie nelegitimă
Două foci cîmtăreţe
Căpetenia beduinilor mai apoi ghid
Papagali cîntăreţi
Beduinul-mut Un leu
Mabolo regele insulei O zebră
Majordomul regelui Mabolo Trei pisoi albaştri

28
www.cimec.ro
A C T U L I
i

F u r t u n ă p e mare. Corabia nauiragiază în dreptul unei

insule pusitii. Tot echipajul piere. Sînt singurul supravie-
ţuitor. Salvarea cîtorva lucruri folositoare, printre care
a r m e , muniţii, o umbrelă, un hamac, o scară şi un ceas.
Gînduri a s u p r a situaţiei male. Inalţ un imn Providentei.
Muzică — un motiv robinsonian — care se va auzi la începutul t u t u r o r scenelor, iar
uneori, în timpul desfăşurării acţiunii, va anunţa sosirea grupului robinsonian.
Pe muzică se adaugă vuietul furtunii, apoi vocea lui Robinson :

ROBINSON : Eu, sărmanul Robinson neşte, tîrînd după el celălalt capăt al

Crusoe, naufragiat în timpul unei hamacului, spre un copac depărtat. Ha-
furtuni îngrozitoare în preajma unei macul se deşiră. în locul lui a rămas
coaste care se zărea în apropiere, o frînghie de rufe. Robinson îşi scoate
a m fost aruneat pe ţ ă r m u l acestei din buzunar ceasul, il stoarcc de apă
insule blestemate şi pustii, pe care şi îl pune la uscat pe fringhie. Din
a m numit-o Insula Deznădejdii, căci clipa aceasta, ceasul cu bătăi de me-
tovarăşii mei s^au înecat, iar eu în- tronom va bate continuu, riimînd di-
sumi nu a m fost departe de moarte... versele acţiuni. Va înceta doar la mo-
nologuri sau la cuplete. Vneori, sune-
Pe vocea lui Robinson, vuietul fur- tul lui va deveni exlrem de puternic.
tunii se amplifică. La ridicarea corti- Robinson desprinde de pe frînghia
nei, furtuna e la apogeu. în prim-plan, scoasă din apă o scară dublâ Se urcă
o insulă năpâdită de vegetaţie tropicală, pe scară, îşi pune puşca la îndemînă,
exuberantă, undeva, la gura Orenocu- cercetează orizontul, apoi spune:
lui. Pe mare, la orizont, nava se luptă
cu valurile, apoi se scufundă. Voci de ROBINSON : A m temeiul de a presu-
matrozi strigînd ajutor. Vuietul fur- pune că Providen' v a vrea să-mi ter-
tunii descreşte şi se îmbinâ cu zgomo- min zilele înir-un tra± deznădăjduit,
tele junglei. Pe ţărm apare Robinson, pe această insulă pustie. Lacrimile
trăgînd după el o frînghie de care sînt îmi aurg şiroade cînd m ă gîndesc la
prinse obiectele pomenite mai sus, plus soarta rnea. Adesea mă întreb de ce
alte cîteva. Un capăt al frînghiei ră- Providenţa îşi duce la pierzanie pro-
mîne în mare. Robinson e înarmat pînă priile sale făpturi, hărăz'ndu-le aceas-
în dinţi. Trasul frînghiei va dura mul- tă stare de mizerie şi lăsîndu-le fără
tişor, pe măsură ce Robinson se va ajutor şi fărâ nădejde, astfel încît
depărta de ţărm. Tot timpul cît lu- să le vină greu a-i multumi pentru
crează, Robinson continuă un monolog soarta ce le-a dat.
într-o limbă nedesluşită. Pe crengile (Pauză de gîndire, marcată de metro-
copacilor se aşază trei papagali. Din nom. Răbufnirile valurilor punctează
apâ, în larg, scot capul două foci. propoziţiunile monologului robinsonian:
Şi aici şi în scenele următoare, pînă marea pune virgule, puncte etc. so-
la plecarea spre Ţarcul Caprelor, după nore, vădit aceleaşi. Robinson îşi con-
Robinson se ţine în permanenţă o pi- tinuă monologul.)
sicuţă albă, scăpatâ şi ea din nau-
fragiu. De cîte ori mă gîndesc astfel, simt
o m u s t r a r e de cuget. Şi îmi zic :
Robinson pare ostenit. Monologind în foarte bine, este adevărat că te gă-
limba lui nedesluşită, desprinde um- seşti la m a r e ananghie. Dar aminteş-
brela de pe funie. Pisica se adăpos- te-ţi. (Metronomul marchează din
teşte de arşiţă sub umbrelă. Din cînd greşeală punct, în loc de virgulă;
în cînd, ea mai vine lîngâ Robinson. Robinson reia.) Dar aminteşte-ţi, te
Robinson desprinde de pe frînghie rog (Robinson suspectează virgula,
un ochean şi cercetează împrejurimile. care vine cu oarecare întîrziere),
Pe jos găseşte o pălărie, o şapcă şi u n d e se află ceilalti oameni de pe
două ghete desperecheate. Le şterge şi corabie ? De ce ai fost tu cel pri-
le aşază frumos. Apoi desprinde de pe vilegiat ?
frînghie hamacul. îi leagă un capăt
de un copac izolat. Ai crede că irrea (Pauză pentru gîndire, marcată de
să se culce (se întinde, cască etc). Por- metronom. Robinson reia.)

29
www.cimec.ro
 E greu d e răspuns acestor îintrebări mală canonul, ale cârui versuri urmâ-
interioare. Dar a m putinţa de a re- toare sînt:)
zista o viaţă întireagă, fără a duce Ce este, în esenţă,
lipsă. Să mulţumim, deci, Providen-
ţei ! Această Providenţă ?
(Pe canon intră acum şi vocile de
(Robinson înalţă mîinile, a rugă. Me- copii ale iezilor. Dupâ ce iezii cîntă
tronomul, care bate normal, grăbeşte solo ultimele douâ versuri, Robinson
ritmul, sunînd ca o baghetă de dirijor îşi ia puşca şi-i împuşcă dintr-un foc,
lovită de pupitru. Pe un canon intră apoi rîde, pe cînd canonul continuă cu
vocile, toate bărbăteşti, ale celor trei frenezie. Toate vocile sînt scoase din
papagali şi ale celor două foci. în canon prin împuşcare. Cu un ultim
timpul canonului, pe stîncă apar doi efort, la momentul muzical indicat, cei
iezi, care vor intra, la timpul potrivit, doi iezi îşi saltă capetele şi încheie
cu voci de copii.) canonul cu întrebarea-duet:)
Ce este, în esenţă,
IMNUL CÂTRE PROVIDENŢA Această Providenţă ?
(Intrâ vocile papagalilor, apoi ale Metronomul îşi reia bâtaia, mai scă-
focilor.) zut, marcînd, alternativ cu răbufnirile
valurilor şi cu zgomotele junglei, miş-
Cu sfînta inocenţă cările lui Robinson. Acesta adună cei
In ochi şi pe figură, trei papagali ucişi şi-i aliniază lîngă
Te cîntă, Providenţă, celelalte obiecte. Apoi se caţără pe un
Intreaga mea făptură... copac şi se culcă. De sub umbrelâ iese
(Intră vocea lui Robinson, solo-so- pisicuţa albă care cercetează puţin îm-
pranâ lirică de coloratură, făcînd voca- prejurimile, apoi se îndreaptă şi easpre
lize. Aplauze. Robinson mulţumeşte. copacul la ale cărui poale se culcâ.
Metronomul marchează din nou bagheta Metronomul îi marchează, cînd leneş,
dirijorului. Robinson reia cu voce nor- cînd precipitat, mişcările.

II

Sînt despărţit şi uitat de lumea întreagă, fiind menit

suferintei. Nu a m nici u n suflet cu care să pot vorbi şi
care să m ă mîngîie... Incep constructia unei loouinţe. Strîng
p r i m a recoiltă. încerc să-mi fac o barcă. Mulg caprele. îmi
cînt singurătatea. Gunosc o sirenă şi m ă îndrăgostesc de
ea. Povestea piratului. Sînt menit suferintei, căci iubita mea
e căsătorită nelegitim.
Acelaşi decor, doar frînghia fostă ha- în unele intervale, acoperă tot, saca-
mac a dispărut. Ceasul e pus altundeva, dat şi ameţitor.
la loc vizibil. Se văd începuturile muncii Pisicuţa albă se ţine tot timpul după
lui Robinson: coliba neterminată, o Robinson; doar cînd ritmul muncii de-
mică parcelă de orz nesecerat, tocila vine frenetic, renunţă şi se retrage
instalată pentru lucru, întăriturile for- undeva, la umbră.
tăreţei, coşuriîe pentru provizii. Pieile Robinson lucrează ceva la colibă.
de animale, coşurile cu pepeni şi stru- Ceasul tace o clipă: e pauză. Robin-
guri şi celelalte obiecte sînt aranjate son seceră orzul cu sabia. Ceasul tace
meticulos, ca la piaţă, cu preţuri fixate. o clipă — pentru pauză. Robinson trece
Pe un copac se aflâ prins inventarul la tocilă, apoi mulge caprele, lucrează
lui Robinson; pe altul, planul de lucru la barcă etc. Trece, deci, de la o muncă
(terminat coliba, secerat orzul, muls la alta, destul de rapid, reluînd şi pâră-
caprele, ascuţit cuţitele, gimnastică in- sind lucrul început, metodic, după in-
dividuală, cules fructele etc). dicaţiile ritmice ale metronomului care
Răsărit de soare. Muzica — laitmo- nu încetează să bată decît în scurtele
tivul robinsonian — un timp, apoi des- pauze. Atunci, oftatul de oboseală al
creşte, ca să facă loc zgomotelor jun- lui Robinson e marcat de răbufnelile
glei, râbufnelilor rare ale mării (marea mării.
e acum liniştită) şi diverselor sunete Cu timpul, metronomul se dereglează.
produse de munca lui Robinson. Metro- Ritmul şi sunetul lui devin înnebuni-
nomul bate şi el, la început încet, apoi, toare. Robinson trece de la o operaţie

30
www.cimec.ro
la alta, încurcînd uneltele (ascute pe- Sînt o fiintă tristă, la fel de singură
peni, bate cuie în orz, seceră coliba ca şi tine...
etc.). Cîteodată, ritmul devine extrem ROBINSON : Mă numesc Robinson.
de lent, apoi extrem de rapid. A m naufragiat pe imsula aceasta p u s -
Epuizat, Robinson se opreste. Metro- tie. A m recuperat alimente, unelte,
nomul tace. Marea oftează. Metrono- arme... A m semănat, a m strîns r e -
mul bate regulat. Robinson face gim- oolta, a m înceţput să-mi clădesc o
nastică suedeză, după care pune cîteva colibă, vînez, pescuiesc... Lîngă mine,
preţuri la fructe şi, istovit, începe să pe insulă, te aşteaptă o viaţă surî-
cînte : zătoare, deschisă...
Ce singur sînt pe lume SIRENA : Imposibil, Roby... Tu nu-mi
Uitat şi solitar cunoşti trecutul... P ă r u l meu creşte,
La ţ ă r m u l fără n u m e d e multă vreme, încet şi singur... A m
Trăiesc un vis a m a r . u n treeut pătat. E r a m abia o copilă
Ce singur sînt pe lume !... cînd m-a răpit de la locuinţa părin-
tilor mei piratui Pierre Surcouf. De
Robinson se opreşte şi ascidtă. După la el a m învătat limba pe care o
o secundă de linişte desăvîrşită se aude vorbeam mai adineauri. Ce-i drept,
un fîlfîit de aripi, imens, care umple 1-am iubit... Dair dragostea nu putea
sala. Se face umbră, ca la trecerea d u r a o veşmicie. P i e r r e avea un ca-
unui stol uriaş. Robinson scoate un racter murdar... Mă umilea...
pistol şi trage în sus. Apoi aşteaptă ROBINSON : Şi tu ?
calm, cu o mînă în şold, cu privirile SiRENA : A m decăzut, prin porturi,
în pămînt, asteaptă să vadă ce a îm- prin taverne... A m un trecut pătat...
puşcat. Gestul acesta, de aşteptare cal- ROBINSON : Treeutul e mort...
mă, îl va repeta ori de cîte ori va SIRENA : Dar Pierre poate că mai t r ă -
împuşca stolul invizibil. De sus, ţiuind, ieste... Azi-dimineaţă, pe cînd îl im-
cade o pasăre, apoi încă una şi încă ploram să-şi schimbe caracterul, pe
una. Robinson le culege, le pune la deasupra noastră a trecut un stol
rînd cu celelalte obiecte şi le fixează de păsări uriaşe... Poate că Provi-
preţuri. Apoi îşi reia cîntecul care, denta a vrut să-mi schimbe soarta.
undeva, e întrerupt de glasul Sirenei, Şi u n a din păsări, u n vultur, 1-a
apărută între timp pe scenă. înhătat îin gheare pe Pierre şi 1-a
SIRENA : HaHo !... luat cu ea... De atunci mă socotesc
ROBINSON : Ce văd ? Superbă a r ă - văduvă... Cu sentiimentul acesta a m
tare ! îndrăznit să mă apropii de tine...
(Metronomul începe să bată precipi- (Se agaţă de o lianâ şi continuă
tat, cu un sunet special, sec. Robinson dialogul, balansîndu-se în aer.) Căci
porneşte spre Sirenă, mişcîndu-se cu te privesc de multă vreme, prin
încetinitorul. Bătaia metronomului se ochean... Te iubeam, dar m ă te-
stinge.) meam... Şi acum mă tem... T a b ă r a
piratilor e la cîtiva paşi de aici...
SIRENA : Bu-pu-nă-<pu zi-pi-ua-<pa. I a r Pierre e în stare de orice... A r e
ROBINSON : Nu t e înţeleg... u n caracter urît...
SIRENA : Pănpă-ca-pa-tâ-pî ! ROBINSON : O, lîngă mine nu trebuie
(Sirena dă să plece, dezamăgită. Ro- să ai teamă. (Trage un foc la întîm-
binson scoate un răget de fiară rânită, plare şi ucide un ied, ivit între
apoi:) timp.) Eu reprezint o forţă... O fortă
anonimă, e drept, d a r invimcibilă...
ROBINSON : Rămîi ! (Se agaţă şi el de o liană şi con-
S I R E N A : Nunpu po-po-tî-pî. (Aratâ tinuâ dialogul în balans.) Priveşte-mi
prin gesturi că lumina îi strică te- eul... Sînt î n a r m a t pînă în dimţi...
nul.) Rămîi cu mine...
R O B I N S O N : Aha ! Lumina... (Strînge SIRBNA : Cu neputintă, Roby...
lumina, ghem, şi o agaţă de un ROBINSON : A m plantaţii bogate, de
copac. Apoi priveşte fascinat Sirena, trestie de zahăr şi de cacao... Am
care, şi ea, e tulburată.) struguri, şi pepeni, şi capre... Şi-am
ROBINSON : Rămîi cu mine ! Mă ucide să-ti fac o u m b r e l ă de frumze, şi-un
spaima aceasta metafizică, nebumia colier de flori, şi-o rochie de blană...
singurătăţii şi a izolării !... O, dar tu A m să dresez, p e n t r u tine, un papa-
nu înţelegi ce spun ! gal multicolor, şi-am să-1 învăţ să-ţi
SIRENA : Ba întedeg. Vorbesc limba spună versuri... I a r în sezonui ploi-
pinaţilor numai din cînd în cînd... lor, în peştera noastră, a m să-ţi vor-

32
www.cimec.ro
 besc despre dragoste, ore şi ore...
Şi-am să-ţi citesc romane triste şi-o
să ne plîngem amîndoi singurătatea...
SIRENA : O, Roby !... Ai să mă înveţi
manierele ? Ştii, educaţia mea lasă
mult de dorit...
ROBINSON : A m să te învăţ ce vrei...
Botanica şi geometria, şi contabili-
tatea... Şi seara, pe ţărm, o să pri-
vim cum se îneacă soarele în mare...
Şi o să ascultăm foşnetul cedrilor...
Şi-am să-ţi ascult părul sunînd, ca
o coamă de leu... Şi-am să-ţi fac o
barcă... Şi-am să-ţi dau pesmeţi...
SIRENA : Roby ! Mi-e frică !... (Se dă
jos de pe liană şi continuă dialogul,
fugind de colo-colo, în sensul balan-
sului.)
ROBINSON : De ce ? (Se dâ şi el jos,
continuînd acelasi joc de balans.)
SIRENA : Nu auzi ? (Fîlfîitul stolului
invizibil se aude iar, din ce în ce
mai puternic, pînă cînd umple sala,
în aşa fel încît Sirena e nevoită să
strige.) E stolul ! Sînt vulturii care
I-au răpit pe Pierre !... Şi n-as vrea
să rămîn iar văduvă... Tocmai
acum !...
(Cuvintele îi sînt acoperite de vîjîitul
stolului. Acum Robinson şi Sirena se
balansează pe loc, ca nişte limbi de
pendule, apoi se opresc. Robinson rîde
şi, calm, fără să se uite, trage cîteva
focuri de pistol în aer. Vîjîitul înce-
tează brusc. Robinson aşteaptă cu mîna
în şold, cu privirile în pămînt. Sirena
se balanseazâ speriată, încă un timp,
apoi rămîne nemişcată, ca şi Robinson.
Primul şuierat: cade, lin, un scaun;
al doilea şuierat: cade o roată de bici-
cletă; al treilea şuierat: cade Pierre,
în costum de pirat, cu un picior de
lemn şi cu o cîrpă neagră peste ochiul
stîng.)
SIRENA : P i e r r e !
PIERRE (se ridică) : Da, doamnă... Mă
credeaţi mort ? Ha, ha !... Dumnea-
voastră cine sînteţi, sir ?
Coliba e gata. Reuşita în olărie şi în alte lucrări folo-
sitoare. Cerneala şi pesmetii se termină. Sînt trezit din
somn de o voce tainică şi găsesc u r m e de paşi. Se dă o
bătălie navală. Imi regăsesc iubita şi observ trecerea unui
balon. Mă înarmez mai tare. îl salvez pe Vineri şi îl fac
sclavul meu.
Insula e înfăţişată în aşa fel încît
se vede, mai ales în fundal, locuinţa
lui Robinson. (Coliba e gata, există un
32
www.cimec.ro
ROBINSON : M-am născut în anul
1632. Tatăl meu, născut la Bremen,
s-a căsătorit mai apoi la Edinburg,
u n d e a ajuns, datorită negotului şi
căsătoriei, în stăpînirea unei frumoase
proprietăti... Mă numesc de fapt Ro-
binson Kreutznaer, n u m e care, dato-
rită obişnuitei prefaeeri în limba en-
gleză a cuvintelor străine, a devenit
Crusoe. A m avuit doi frati mai mari.
Cel dintîi, locotenent de infaniterie, a
fost ucis în Flandre, s u b comanda
faimosului colonel Lockhart, în bă-
tălia d e dîngă Dunkerque... Al doiiea...
PIERRE : Ajunge, sir... (Către Sirenă.)
Şi dumneata, ce cauţi aici ?
SIRENA : Mă plimbam...
PIERRE : Vorbim noi, la tabără... (Că-
tre Robinson.) Mi-ati salvat viaţa,
sir. Aţi împuşcat vulturul care mă
răpise...
ROBINSON : Lăsaţi, sir...
PIERRE : Nu las, sir... Viaţă pentru
viată... Altminteri, erati de muit u n
cadavru... Doamna e sotia mea...
SIRENA : Să nu-1 crezi, Roby. Minte
cu neruşinare... Nu sîmtem căsătoriţi
legitim... Şi a m să fiu, curînd, vă-
duvă... Şi a m să vin la tine...
PIERRE : Doamnă !... Iertati-mă, sir,
dar e timpul să ne retragem. Viaţă
pentru viaţă. După dumneata,
doamnă...
(Sirena porneşte înainte, abătută. Ro-
binson şi Pierre se salută cu plecăciuni
politicoase, apoi piratul pleacă şi el.
înainte de a dispărea, Sirena strigă
tragic :)
SIRENA : Să nu mă uiti, Roby !...
Glasul i se pierde în depărtare. Ro-
binson rămîne c clipă pe gînduri, des-
cumpănit. Apoi îşi duce pistolul la
tîmplă, hotârit să-şi curme zilele. Me-
tronomul bate ca un dirijor. Robinson,
readus la realitate, oftează, ridică din
umeri şi se reîntoarce la lucru, în timp
ce metronomul îşi reia ritmul normal.
III
ţarc pentru capre, bine îngrijit, cîteva
brazde cu flori şi legume, grămezi de
fructe şi obiecte etc.) Spre avanscenă
e tabăra piraţilor (un foc la care fierbe Robinson s-a culcat. Sirena strigă:
un cazan, pe pirostrii; un pirat care „Roby !" Robinson se ridică şi porneşte
se ocupâ de foc; Pierre care se odih- să cerceteze insula. Dispare undeva, ca
neşte într-un jilţ, cu lăzi de giuvaere să reapară în prim-plan. Acum cîntă :
la picioare; cîteva ţesături scumpe, în-
tinse pe jos şi pe pomi; Sirena, pri- Ce singur sînt pe l u m e
zonieră, legată de un copac, mai în Uitat şi solitair
prim-plan; un pirat de veghe, sus, pe etc...
stîncă.) în fund, marea, mai mult sau acompaniat de vocalizele Sirenei şi de
mai puţin liniştită. zgomotele bătăliei navale. Cînd îşi cîntă
singurătatea, pe scenă se aflâ şi be-
N. B. Acest decor, în care marea este duinii, şi piratul de veghe, şi Randolph,
prezentâ şi în faţa insulei, iar insula şi Vineri, şi Sirena. Lîngă el e tot
apare văzută mai de la distanţă, va timpul pisicuţa albă, care nu-l pără-
reapărea şi în scena finală din actul II. seşte nici o clipă. (A fost lîngă el şi
pînă acum, la instrucţie, la muls ca-
Din coliba lui, iese Robinson. El face prele, la stropit brazdele etc).
instrucţie individuală, comandîndu-şi Deci, intrări şi ieşiri alternative şi
singur şi executînd : drepţi, la dreapta, cu ignorări reciproce din partea celor-
la stînga etc. în acelaşi timp, cîntă un lalţi, pe fondul bătăliei navale, tot
cîntec de jale, fără cuvinte. Vineri timpul scenei. Căutînd urme, Robinson
trece în goană, ascunzîndu-se din cînd a ajuns lîngă Sirenă.
în cînd de nişte urmâritori invizibili
şi nedînd nici o atenţie celor de pe S I R E N A : Roby, nu vezi cît sufăr ?
scenă. Vineri e un tînăr albastru, cos- Te-am iubit...
tumat ca indigen. Apare Randolph ROBINSON : Şi eu ? ! Nu sufăr ? M-a
Selkirke, un domn distins, care în trezit din somn o voce tainică... E
această scenă va ţine mereu în mînă cumplit să trăieşti departe de oa-
un pahar cu citronadă. De departe, meni, în izodarea asta ucigătoare...
Randolph îl va întreba pe Pierre : „Nu SIRENA : Da, Roby, e cumplit...
doriţi un pahar cu citronadă, sir 1 lef- RANDOLPH : Nu doriţi o citronadă ?
tin. O liră." Apoi îşi va continua dru- Ieftin. O liră...
mul şi se va arunca în mare. ROBINSON : Văd şi nu văd... Fruntea
Robinson a terminat instrucţia şi ta dispare... Şi vor veni, pînă la
mulge caprele. Vineri trece din nou. u r m ă , brumeie... Iar frunzeie vor avea
Robinson a terminat mulsul caprelor sumet d e sticdă...
şi stropeşte brazdele. Pe scenă trec în SIRENA : Uneori a m cîntat frumos,
galop cîţiva beduini câlâri, apoi Ran- alteori a m tăcut. Sufeream...
dolph revine şi oferă din nou citro- ROBINSON : Şi eu sufăr...
nadă. în genere, deci, acţiunile acestea SIRENA : Pierre e u n om rău. Sînt
simultane şi precise se vor petrece ca zile cînd îl cred antropofag. Are un
şi cum fiecare grup şi, în cadrul fie- caracter urît. Şi eu mă topesc aici,
cărui grup, fiecare individ, ignoră com- pe stînci, ca o ninsoare...
plet ceea ce nu e în directă legătură ROBINSON : Iartă-mă, dar trebuie
cu el. Piraţii nu-şi vâd decît de tre- să-mi continuu programul zilnic. As-
burile lor, Vineri nu se ascunde decît tăzi e vineri... Vineri. D a : vineri.
de urmâritorii lui invizibili, beduinii Am zărit u r m e de paşi pe plajă. Sînt
nu-i văd şi nu sînt văzuţi de ceilalţi. înspăimîntat. Trebuie să cercetez îm-
Robinson are sentimentul singurătăţii prejurimile...
totale pe insula pustie etc. în sensul SIRENA : Adio, Roby ! Cînd Providenţa
acesta, al ignorării reciproce, se întîm- va pune capăt captivităţii mele, voi
plă ca Vineri, de pildă, să se cioc- fi a ta...
nească de Randolph Selkirke ca de ROBINSON : Mă găseşti în colibă, la
un copac etc. Robinson a terminat stro- orice oră din zi sau din noapte. Iar
pitul. Piratul de veghe strigă: „Navă dacă plouă, sînt neapărat în peşteră...
în larg!" Pierre şi piratul de la foc (între timp, bătălia navală s-a ter-
se ridică şi pornesc grăbiţi. Curînd, minat cu victoria piraţilor. Cînd Ro-
nava piraţilor va ataca nava străină. binson se depărtează cu un pas, doi, de
Luptă în larg. Bubuiturile, zăngănitul Sirenă, Pierre şi celălalt pirat se reîn-
armelor, strigătele continuă pînă la cu- torc aducînd o ladă veche, ghintuită,
fundarea navei străine, în timp ce pe plină cu giuvaere. Piratul se culcă.
insulă fiecare îşi vede netulburat de Pierre intră în cazanul cu apd cloco-
treburile lui (Vineri, Randolph Selkirke, tită şi pune capacul deasupra. Reapare
beduinii trec de cîteva ori alternativ). în goană Vineri, care se îndreaptă spre

3 — Teatml nr. 11 33
www.cimec.ro
Robinson şi face gestul de supunere
descris de De Foe : în genunchi, pune
capul pe pămînt. Robinson îi pune
talpa piciorului pe cap şi scoate un
strigăt victorios. [Gestul acesta se va
repeta, identic, de cîte ori există indi-
caţia : Vineri jace gestul de supunere.])
VINERI : Salvează-mă, stăpîne !
(Apar beduinii călări. Robinson trage
un foc în aer şi ia cunoscuta poziţie,
calmă, de aşteptare. Beduinii fug. Sus,
se aude fîlfîitul stolului, un vîjîit lent,
apoi apare balonul în nacela căruia
se află Randolph Selkirke, cu paharul
în mînă.)
RANDOLPH : Uitati-vă u n d e trageţi,
sir. Era să-mi spargeţi paharul.
(Balonul iese din scenă. Sirena îşi
reîncepe cîntecul fără cuvinte. Robin-
son îi arată lui Vineri pistolul, pe care
Educarea lui Vineri. Un dialog cu el. Foloasele papa-
galilor. P e cînd eu dorm, în peşteră se petrec lucruri ciu-
date. Sîint trezit din somn şi mă lupt cu ispita.
Peştera lui Robinson, la lumina tor-
ţelor. Robinson şade pe un scaun. în
faţa lui, Vineri. Jos, doarme pisicuţa
albă. Muzică robinsoniană. Apoi:
ROBINSON : Aşadar, tu, Vimeri, scla-
vul meu, nu ştii să vorbeşti.
VINERI : Nu ştiu, stăpîne.
ROBINSON : Nici un cuvînt ?
VINERI : Nici un cuvînt.
ROBINSON : Atunci, a m să te învăţ
eu. Azi un cuvînt, mîine altul... Vrei
să te învăţ să vorbeşti ?
VINERI : Vreau, stăpîne. Cum să nu
vreau ? A m să-ţi fiu veşnic recunos-
cător.
(Vineri se aruncă la picioarele lui
Robinson şi sărută ţărîna, apoi face
cunoscutul gest de supunere.)
ROBINSON : Atunci, hai să te învăţ.
VINERI : învată-mă, stăpîne.
ROBINSON : Primul cuvînt... Să luăm
numai un cuvînt. Unul singur. Oa să
nu te oboseşti prea mult.
VINERI : Unul singur, stăpîne. N-are
nici un rost să m ă obosesc.
ROBINSON : Sigur... Eşti sclavul meu.
Trebuie să mumceşti pentru mine...
Nu te superi, nu ?
VINERI : Vai, cum să mă supăr ? Se
poate, stăpîne ?
(Vineri repetă gestul de supunere.)
34
www.cimec.ro
acesta îl admiră, uluit. Pierre scoate
capul din cazan şi strigă :)
P I E R R E : Hei, nu se a u d e ? Um pro-
sop să mă şterg.
(Piratul de lîngă foc se trezeşte şi dă
fuga să-i ducă lui Pierre prosopul.
Pierre iese pe jumătate din cazan şi
începe să se şteargâ. [E, fireşte, îm-
brăcat.] Piratul de veghe strigă : „Navă,
în larg !" Piratul de lîngă foc porneşte
în goană spre ţărm. Pierre reintră în
cazan şi pune capacul deasupra. Reîn-
cepe o nouă bătălie navală. Totul ex-
trem de rapid.)
SIRENA (arătînd spre Vineri) : Roby,
cime e tînărul acela superb ?
ROBINSON : E sclavul meu. L-am sal-
vat.
Pe fondul bătăliei navale, pe cînte-
cul de jale al Sirenei, pe gestul de su-
punere al lui Vineri, cortina.
IV
ROBINSON : Atunci, să luăm u n cu-
vînt...
VINERI : Să-1 luăm...
ROBINSON : Adică să-1 iei tu, fiindcă
t u eşti sclav...
VINERI : îl iau, stăpîne. De u n d e să-1
iau ?
ROBINSON : Ţi-1 dau eu. Uite, ia cu-
vîntul apa.
VINERI : L-am luat. Unde să-1 pun ?
ROBINSON : Nicăieri. Păstrează-1.
VINERI : îl păstrez.
ROBINSON : Foarte bine. Faci progrese
frumoase. Tu ştii ce-i a p a ?
VINERI : Nu ştiu.
ROBINSON : Să înveti. Trebuie să în-
veţi. Apa se bea. Există şi apă care
n u se bea, dar a c u m e vorba despre
a p a care se bea.
VINERI : Foarte clar...
ROBINSON : Văd că întelegi uşor. Faci
progrese.
VINERI : Multumesc, stăpîne. (Face
gestul de supunere.)
ROBINSON : Deci, nu apă, pur şi sim-
plu, ci apă simplă, apă care se bea,
asta trebuie să înveti astăzi.
VINERI : A m să învăţ, stăpîne... A-pă...
Aipă...
ROBINSON : E bine. Văd că ştii, dar
trebuie să mai înveţi. A-pă.
VINERI : Anpă...
ROBINSON : Să te ajut... (Către papa-
gal.) Coeo, spune : A-pă...
COCO : A-pă, a-pă, a-pă...
ROBINSON : Aşa. Acum învaţă cu
Coco. E ora de somn. (Adoarme.)
VINERI : A-pă, a-pă... Spune tu, Coco.
E ora de somn. (Se culcă şi el.)
(Tot timpul scenei, mai rar sau mai
repede, mai tare sau mai încet, Coco
va repeta : a-pă, a-pă... în peşteră intră
Randolph Selkirke, acum fârâ pdharul
de citronadă, dar cu o mască neagră
pe faţă.)
RANDOLPH : Doriţi o citronadă ?...
COCO : A-pă, a-pă...
(Pe cînd Coco repetă rar şi din ce
în ce mai plictisit cuvîntul apă, Ran-
dolph se apropie de o firidă,
butoane, lucrează febril. în peretele fi-
ridei se deschide uşa unei case de bani.
Randolph scoate din casă cîteva coliere
de perle şi alte giuvaere, apoi rîde sar-
donic : ha ! ha !
în uşa peşterii se iveşte bătrînul
sionar Selkirke.)
SELKIRKE : Sus mîinile, sir !
RANDOLPH : Mă predau, sir.
SELKIRKE : Sînteţi prins asupra fap-
tului. F u r t de bijuterii.
RANDOLPH : Recufnosc, sir.
SELKIRKE : Văd că recunoaşteţi uşor.
Cum ati ajuns în situatia aceasta,
nedemnă de u n gentleman ?
RANDOLPH : E o poveste tristă, sir...
Eram unicul pasager al corăbiei nau-
fragiate. Toti au pierit, în afară de
Crusoe şi de mine. Şi el se crede
singur, ca să-şi poată însuşi singur
banii şi bijuteriile salvate de pe
bord. Spuneti şi dumneavoastră dacă
e drept!...
SELKIRKE : Asta o să hotărască jus-
titia...
RANDOLPH : Sînteti politist, sir ?
SELKIRKE : Nu. Sînt misionar. Dar în
orele libere ajut poliţia.
RANDOLPH : Foarte bine, sir. Aveti
două ocupaţii gemene, daeă mă pot
e x p r i m a aşa... L-am u r m ă r i t pe Cru-
soe, m^am deghizat în vînzător de
citronadă, a m observat totul şi a m
pîndit momentul oportun.
SELKIRKE : Ce-ave£i de gînd să faceti
cu banii ?
RANDOLPH : Să clădesc un spital şi
două aziluri, sir, la Edinburg, în ora-
şul meu natal.
SELKIRKE : Sufilet nobil ! Sînteţi din
Edinburg ?
RANDOLPH : Da, sir. Mă numesc Sel-
kirke.
S E L K I R K E : Selkirke ? Nu cumva ai
o alumiţă roşie pe omoplatul stîng ?
RANDOLPH : Ba am, sir.
S E L K I R K E : Ai ?
RANDOLPH : Am.
SELKIRKE : D o a m n e ! Ce vîrstă ai ?
RANDOLPH : 89 de ani, sir.
S E L K I R K E : 89 de ani ? Fiul meu !
Copilul meu i u b i t ! Eu sînt Selkirke
din Edinburg !
RANDOLPH : Tată !
SELKIRKE : De 86 d e ani te caut.
De cînd te-^ai rătăcit, la bîlci, în ziua
aceea blestemată. Ce-ai făcut de-a-
tunci ?
RANDOLPH : La început, a m îmbră-
tişat nobila carieră a armelor. A m
iuptat în Flandre. Apoi, cu vremea,
a m devenit tată de familie...
SELKIRKE : Ai famiiie ? Du-mă ime-
învîrteşte
diat la scumpa mea noră, la dragii
mei nepoţi !
RANDOLPH : Cu neputinţă, tată ! Au
pierit toti, îmtr-un naufragiu, acum
18 ani. De-atunci trăiesc singur...
(Plînge.) Nu mai a m famiiie!...
mi- S E L K I R K E : Ba ai, ba ai !... Bătrîna
ta mamă, Adelaide Selkirke, te caută
prin lume. De 86 de ani te caută...
(Strigă.) Adelaide !
(Intră Adelaide Selkirke, bătrînă, us-
catâ, cu pipa în dinţi.)
RANDOLPH : M a m ă ! Sînt Randolph !
ADELAIDE : Randolph ! Fiul meu !
Te-ai făcut mare...
RANDOLPH : Da, mamă...
ADELAIDE : încolo, nu te-^ai schimbat
mai deloc...
SELKIRKE : Randolph, e aici şi suri-
oara ta Mary... (Strigă.) Mary !... (In-
tră Sirena.) Nu te-am strigat pe d u m -
meata.
SIRENA : Rău ai făcut.
SELKIRKE (strigă) : Mary ! (Către Si-
renă.) N-ai văzut-o pe fiica mea,
Mary ?
SIRENA : Cum a r a t ă ?
SELKIRKE : O copilă distinsă şi sen-
timentală... A fost căsătorită... Are
63 de ani, dar se t i n e minunat... E
leită frătiorul ei... Mary !
ADELAIDE : Mary !
S I R E N A : N-o mai strigati degeaba.
A fugit acum cinei m i n u t e cu sotul
meu nelegitim. în sfîrşit, sînt vă-
duvă !
RANDOLPH : în cazul aoesta, fizicul
meu nu vă spune nimic ?
SIRENA : Lăsaţi-mi timp... Să mă gîn-
desc... Să meditez...
ADELAIDE : Ce profesiune avea soţul
dumitale aielegitim ?
SIRENA : Pirait.
S E L K I R K E : P i r a t ? Onoarea familiei
e pătată ! Adelaide, Randolph, să
35
www.cimec.ro
 mergem ! Ticălosul o să abuzeze de
inocenţa sărmanei noastre Mary!...
ADELAIDE : Să mergem... Dar giuva-
erele ?... Şi banii ?...
RANDOLPH : Robinson e singur. N-are
cine să-1 fure.
SELKIRKE : Le l u ă m altă dată.
(Cei trei Selkirke ies împreună. Si-
rena se apropie de Vineri, care doarme.
Papagalul moţăie şi abia mai poate să
rostească: a-pă, a-pă... Sirena îl tre-
zeşte pe Vineri.)
SIRENA (cochetă) : Tot sclav ?

a^s^«
VINERI (galant) : Tot...
SIRENA : Şi eu a m fost captivă... Dar
a c u m sîmt liberă...
VINERI : E o situaţie...
SIRENA : Nu vrei să fii solavul meu ?
VINERI : M-ar ispiti...
S I R E N A : Hotărăşte-te repede. Pierre
€<m
a fugit cu Mary Selkirke. Piraţii s-au
măcelărit între ei. Roby doarme...
VINERI : N u 4 iubeşti ? ROBINSON : U r a a a ! Cu cine vom
SIRENA : îl iubesc, d a r sînt uşuratică lupta?
din fire... A m un trecut pătat... VINERI : Cu ispita, stăpîne !
VINERI : M-am hotărît. SIRENA : Uraaa !
SIRENA : Atunci să fugim. Şi Pierre
a fugit... Cuprinşi de elan vitejesc, se reped
VINERI : Să fug ? Eu nu sînt laş ! toţi trei afară strigînd „ura !". Se aud
Rărnin aici, să lupt. Uraaa ! răcnete, împuşcături, zângănit de arme,
ROBINSON (trezit din somn, cu elan) : urale, apoi se face linişte deplină. în
Uraaa ! liniştea aceasta, papagalul îşi aminteşte
VINERI : Vom lupta ! Uraaa ! şi începe să rostească rar şi plictisit:
COCO : A-păăă ! a-pă, a-pă...

Serioasă chibzuinţă. Vineri nu poate să se sinucidă, din

care pricină îl învăţ să sape. Viată pentru viaţă. Un due 1
care ar fi putut să jignească sentimentele m a t e r n e ale
unei femei. Balonul este încărcat cu ură. Silit de împreju-
rări, îmi iau r ă m a s butn de la Vineri şi pornesc spre Ţarcul
Caprelor.

Vechiul decor din scena 1, în faţa o clipă şi face, în somn, cîteva vo~
locuinţei lui Robinson, dar cu tot ce calize. Apoi adoarme iar.)
s-a realizat între timp. Sirena doarme ROBINSON : Vineri, eşti brav. Amîn-
într-un hamac. Robinson şade solemn doi sîntem bravi. A m luptat şi a m
pe un scaun, cu pisicuţa albâ lîngă el. învins.
Vineri aşteaptă porunci. Cîtva timp, VINERI : Dar ispita e încă vie, stă-
muzica robinsoniană, apoi: pîne. O să fie greu... Trebuie să fa-
cem ceva.
ROBINSON : Vineri, tu ştii ce fac eu
acum ? ROBINSON : Există o s o l u t i e : s-o
VINERI : Nu ştiu. ucidem. Dar n u permit. Eu sînt stă-
ROBINSON : Meditez. pînul.
VINERI : Foarte bine, stăpîne. Să mă VINERI : Aşa e... Recunosc.
înveti şi pe mine. ROBINSON : Nu permit, fiindcă o iu-
ROBINSON : A m să t e învăţ. besc. Tu ştii să iubeşti ?
VINERI : Mulţumesc, stăpîne. (Face VINERI : Nu. Invată-mă, stăpîne.
gestul de supunere. Sirena se ridică ROBINSON : Nu te învăţ.

36
www.cimec.ro
VINERI : Mulţumesc, stăpîne.
ROBINSON : Ar mai exista o soluţie :
eu să-ţi redau libertatea şi tu să te
sinucizi. Ca sclav, nu poţi să te si-
nucizi. N-ai dreptul.
VINERI : î n t r e noi există relaţii pre-
cise, stăpîne...
ROBINSON : Sigur. Dar aş putea să-ţi
redau libertatea şi să te învăţ să te
sinucizi.
VINERI : Mă înveţi, stăpîne ? Dacă
mori, să n-ai grijă : m ă însor cu ea.
ROBINSON : Atumci, nu te învăţ.
VINERI : Cum vrei, stăpîne. Dar o să
fie greu...
ROBINSON : Să mai meditez. Tu lu-
crează, munceşte, sapă...
VINERI : Sap, stăpîne. Numai că nu
ştiu să sap. Mă înveti tu ?
R O B I N S O N : Te învăt. (Se ridică de
pe scaun şi începe să sape, spre ad-
miraţia lui Vineri.)
VINERI : Vai, stăpîne, ce frumos sapi !
ROBINSON (istovit): A j u n g e ! Acum
e rîndul tău. Eu trebuie să meditez
în singurătate. (Se aşază pe scaun şi
meditează.)
VINERI : Meditează, stăpîne. Eu sap.
(Cască, se întinde şi se culcâ.)
(Pauză. Ciripit voios de scatii, dacă
e cu putinţă. Apare Pierre, urmat de
Mary. Mary rămîne ascunsă după o
tufă. Pierre se îndreaptă spre Ro-
binson.)
PIERRE : Viată pentru viaţă ! Te-am
crutat p r i m a dată, fiindcă mi-ai sal-
vat viata, dar a doua oară nu mai
permit. Ce caută fosta mea sotie ne-
legitimă în hamacul d u m i t a l e ?
ROBINSON : O iubesc, sir.
PIERRE : Şi e a ?
ROBINSON : Mă iubeşte. Uitaţi-vă
c u m doarme.
PIERRE : Atunci trebuie să mori, sir.
N-aş suporta să mă înşele, d u p ă ce
a m părăsit-o. Te rog să m ă întelegi :
m-a iubit.
ROBINSON : Vă înteleg, sir.
P I E R R E : Onoarea m ă obligă. Consi-
deră-te provocat la duel.
ROBINSON : Mă consider, sir.
PIERRE : Aiege a r m a .
ROBINSON : A m ales, sir. Pistolul.
(Robinson trage două focuri în sus
şi rămîne în cunoscuta poziţie de aş-
teptare. Apare balonul, în a cărui na-
celâ se află cei trei Selkirke.)
RANDOLPH (fioros): Aha! Aici
erati ! A m să vă ucid !
SELKIRKE : Onoarea familiei !
ADELAIDE : Aterizează, Randolph !
37
www.cimec.ro
RANDOLPH : Nu se poate ! Vîntul e
prea puternic...
(Balonul trece, dus de vînt, pe cînd
Adelaide strigă : Mary! Mary! Iar
Mary, din tufă, îşi flutură batista.)
PIERRE (după o clipă de gîndire):
Nu, nu vreau cu pistolul... Detună-
turile a r putea s-o trezească. (Arată
spre Sirenă.) Şi doarme ca un înger.
ROBINSON : Ca u n înger, sir. Şi
atunci, ce a r m ă preferaţi ?
P I E R R E : Pumnalul. A m uin pumnal
de trei ţoli.
ROBINSON : Foarte bine : dumnea-
voastră cu pumnalul, eu cu pistolul.
Nu se trezeşte ea dintr-un singur foc.
PIERRE : Perfect. Avem nevoie de
martori.
ROBINSON : V i n e r i ! Vino încoace, să
fii martor.
VINERI (trezindu-se): Eu sînt sclav,
stăpîne. Eu sap. Şi nici n-am dreptul
să fiu martor.
ROBINSON : In anumite conditii, ai.
VINERI : N-am ştiut. Atuinci nu mai
sap. Sînt martor.
(Asistaţi de Vineri, cei doi se aşază
spate în spate, ca la duelul cu pistoa-
lele, urmînd să pornească la numărat
paşii reglementari. Metronomul începe
să bată solemn. în ritmul lui, cei doi
pornesc şi ies din scenâ, ca să revinâ
apoi, călcînd mereu după metronom.
Fac aceasta de cîteva ori, cît e nece-
sar, apoi, în clipa cînd metronomul
tace, se opresc solemn pentru marele
moment al deschiderii focului. Atunci,
Mary Selkirke se repede între ei.)
MARY : Stati ! Nu vă ucideti ! N-aş
putea să suport.
P I E R R E : Iubita mea, onoarea mă
obligă...
MARY : Te impior, Pierre. Nu e mo-
mentul să vorbim despre onoare...
îmi jigneşti sentimentele...
P I E R R E : Iartă-mă, draga mea. Să vă
prezint. (Către Robinson.) Doamna
Mary Selkirke, v ă d u v ă d e 20 de
toli, din Edinburg.
ROBINSON (înclinîndu-se): Numele
meu este Robinson Kreutznaer, zis
Crusoe. Tata s^a născut la Bremen.
MARY : Kreutznaer ? Bremen ? Nu
cumva ai o aluniţă cafenie pe pîntec ?
ROBINSON : Ba da, doamnă. Să v-o
arăt ?
MARY : Nu e momentul. Mi-ai putea
jigni sentimentele... Ştii ciine e m a m a
dumitale ?
ROBINSON : Nu, doamnă. Pe m a m a
n-am cunoscut-o. A fugit cu un te-
nor pe cînd e r a m încă în faşă.
MARY : K r e u t z n a e r ! Bremen ! Alu-
niţă ! Tenor ! Dumnezeule ! Ei bine,
eu sînt m a m a d u m i t a l e ! Eşti fiul
meu din prima căsătorie. Fiul meu !
ROBINSON : Mamă !
(îmbrăţişări. Pe sus, purtat de vînt,
trece iar balonul cu familia Selkirke.)
RANDOLPH : Ticălosule ! Ai să mi-o
plăteşti s c u m p !
SELKIRKE : Randolph ! Aterizează !
ADELAIDE : Mary ! Mary !
(Mary Selkirke flutură batista.
binson salută milităreşte. Vineri,
între timp s-a culcat, se întoarce
partea cealaltă. Pierre îi ameninţă
pumnii pe cei din balon. După trece-
rea rapidă a balonului:)
MARY : Pierre, situaţia e gravă. îl
cunosc pe tata : n-o să se lase pînă
nu răzbună onoarea familiei. O să
ine ucidă.
PIERRE : Ha, ha ! Uiţi că sînt pirat ?
P e bordul Arethuzei a m ucis cu u n
singur tun d e 43 de ţoli 16 beduini.
Pe tatăl şi p e fratele tău îi ucid
dintr-o lovitură de pumnal. Un sin-
gur lucru mă îngrijorează!
MARY : Care ?
PIERRE : Bătrîna... Oricum, e femeie...
N-are nici 6 ţoli... Cu femeile nu pot
să fiu brutal. Sînt prea slabe...
MARY : M a m a ?
ROBINSON : Bunica !
MARY : Mama, slabă ? M a m a ucide
un t a u r cu o lovitură de pumn.
PIERRE : Atunci e grav. Cu femeile
nu pot să lupt. Sîntem pierduţi.
MARY : Robinson, ajută-ne, salvea-
ză-ne ! Ucide-i tu.
ROBINSON : M a m ă ! Dar e bunica
mea... Şi ceilalţi, bunicul şi unchiul...
MARY : Nu, Robinson. Tata nu ţi-e
bunic... Nu mi-e tată... Cum să-ţi
explic ? M a m a mi-a povestit tot...
ROBINSON : întedeg... Şi unchiul ?
MARY : îti este unchi numai după
bunică... Iar mie îmi este frate nu-
mai după m a m ă . T a t a nu ştie... Cum
să-ţi explic ?
ROBINSON : îmteleg... Aşa e mai
uşor... Am să vă ajut... A m să vă
salvez.
MARY şi PIERRE (solemni şi emoţio-
naţi): Iţi mulţumim, Robinson.
ROBINSON : Nu, n u ! Nu-mi mulţu-
miţi. E datoria mea. A m să vă duc
într-un loc u n d e n-o să vă găsească
nimeni.
MARY : Du-ne, fiul meu.
PIERRE : Unde vrei să ne duci, sir ?
ROBINSON : Da Ţarcul Caprelor, sir.
E un tarc tăinuit. L-am făcut, pentru
orice eventua'litate, undeva, îtn pă-
dure. O să vă hrăniti cu lapte de
capră şi o să beti apă de izvor.
MARY : Ador laptele de capră !
PIERRE : Şi eu. P e bordul Arethuzei
mă h r ă n e a m numai cu lapte de ca-
pră. Spune, sir, e departe Ţarcul ?
ROBINSON : Nu. Avem de mers cam
un an, un an şi j u m ă t a t e . în m a x i -
m u m doi ani ajungem.
PIERRE : Perfect. Să mergem.
MARY : Să pornim imediat.
Ro- ROBINSON : O clipă... Hei, Vineri !
care (Vineri se trezeşte.) Vineri, eu plec.
pe Tu, să sapi.
cu VINERI : Saip, stăpîne.
ROBINSON : Şi să nu uiţi că eşti
sclav.
VINERI : Nu uit.
ROBINSON : Să dai de mîmcare la
papagal. Şi să împleteşti coşuri din
crengi tinere.
VINERI : Coşuri nu ştiu să împletesc,
stăpîne.
ROBINSON : Nu-i nimic. Te învăţ eu,
cînd mă întorc. Pînă atunci, împle-
teşte-le.
VINERI : Le împletesc, stăpîne.
ROBINSON : Şi romul... Nu cumva să
bei romul...
VINERI : Nu-1 beau, stăpîne.
MARY : Hai, Robinson.
PIERRE : întîrziem, sir...
ROBINSON : O clipă. (Câtre Vineri.)
Şi ea... Cînd se trezeşte, să-i spui că
peste trei-patru ani sînt înapoi. Să
mă aştepte în hamac. Şi să-mi fie
credincioasă...
VINERI : îi spun, stăpîne.
ROBINSON : Să ai grijă de ea... Şi
să te lupti...
VINERI : Mă lupt, stăpîne.
ROBINSON (şi ceilalţi): Rămîi cu
bine, Vineri.
VINERI : Drum bun, stăpîne. Te a ş -
tept peste trei-patru ani...
(Cei trei pornesc. Pisicuţa albă, care
a fost tot timpul lîngâ Robinson, se ia
şi acum după el. Robinson se opreşte.)
ROBINSON (către pisicuţă) : Tu rămîi
aici... (Către Vineri.) Să ai grijă de
ea. S-o păzeşti.
VINERI : A m s-o păzesc, stăpîne. Pis,
pis, pis.
Pisicuţa se duce spre Vineri. Cei trei
au pornit la drum. Vineri se îndreaptă
spre hamac, oprindu-se din cînd în
cînd ca să cheme pisicuţa. Ajuns lîngă
hamac, şovăie o clipă, dă semne de
luptă interioară, apoi începe să-l le-
gene, în timp ce se aude muzica ro-
binsoniană.
38
www.cimec.ro
 VI

Sîntem obosiţi de drum, d a r mai avem puţim pînă la

Ţarcul Caprelor. Vînez. M a m a se dovedeşte a fi şi impru-
dentă, d a r şi foarte ruşinoasă. O convorbire emoţionantă.
Lucrez cîteva obiecte folositoare. Povestea unui picior de
pirat. Sîntem prinşi de canibali.

Muzică robinsonianâ, care face loc PIERRE (scoate capul din ascunză-
zgomotelor junglei. Decor de vegetaţie toare): Ai spus ceva, Mary ?
exuberantâ, undeva, în junglă. O ze- MARY (scoate şi ea capul): Nu.
bră se adapă. Apare v,n leu. Zebra PIERRE : Stai bine acolo ?
fuge, speriată, şi se ascunde după o MARY : Nu prea... A m nimerit lîngă
tufă. Leul scoate un răget fioros, apoi u n leu.
se îndreaptă spre un copac şi scoate P I E R R E : Un leu ? De cîţi t°li ?
un clarinet dintr-o scorbură. Muzica MARY : Nu ştiu.
robinsoniană se amplifică din nou. P I E R R E : Şi ce face ?
Leul fuge şi se ascunde după o tufă. MARY : Mi se pare că vrea să cînte
Apar cei trei călători, care poposesc la la clarinet. Dar tu ?
izvor. P I E R R E : Lîngă mine e o zebră... Se
piaptănă..,
MARY : Sînt istovită.. Cît e de cînd
mergem ? (Se aude al doilea vîjîit. Sus apare
PIERRE (se uită la ceas): Un an şi balonul cu familia Selkirke. Pierre şi
opt luni. (Către Robinson.) Mai a v e m Mary se ascund. Robinson îi salută
mult ? respectuos pe noii sosiţi.)
ROBINSON : î n cinci-şase luni ajun-
gem... ADELAIDE (către Randolph): Cine e
M A R Y : Abia aştept... Pierre, cînd tînărul ?
ajungem, să-mi faci un guleraş din RANDOLPH : Kreutznaer, zis Crusoe.
blăniţă de ied... Trăieşte singur, pe o insulă pustie.
PIERRE : Iţi fac. îţi fac un guleraş Unde e el, poti fi sigur că nu mai
de 4 ţoli. e nimeni.
ROBINSON : Şi eu, mamă, a m să-ţi A D E L A I D E : Atunci fugarii nu sînt
fac o solniţă din lemn de cedru şi aici. Să pornim mai departe.
u n colier din miez de pîine. RANDOLPH : Stati ! Stati ! Kreutz-
MARY : Să-mi faci, fiindcă numai pe
tine te am... Şi mi-e o foame ! naer, ascultă aici !
ROBINSON : Să vînez ceva ? ROBINSON : Sînt numai urechi, sir.
MARY : Aş mînca o pasăre. S E L K I R K E : Kreutznaer, nu mă lasă
ROBINSON : Bine, mamă... inima ! Trebuie să-ti mărturisesc. E
o taină de familie...
(Robinson trage în sus şi rămîne în ROBINSON : Vă ascult, sir.
cunoscuta poziţie de aşteptare. Se aude RANDOLPH : Tată, nu-i spune !
fîlfîitul stolului invizibil, care durează, ADELAIDE : Spune-i ! Spune-i tot !
de data aceasta, ceva mai mult, cit Să ştie şi el...
ţine dialogul, pînă la apariţia balo-
nului.) S E L K I R K E : Kreutznaer, să ştii că
eşti fiul, din p r i m a căsătorie, al fiicei
PIERRE : Mary, eşti imprudentă... mele Mary, născută Selkirke. î m i
Auzi ? Dacă a p a r ei ? Ştii că n e eşti nepot, Kreutznaer.
urmăresc... Curenţii de aer i-ar pu- ROBINSON : Bunicule !
tea aduce încoace. ADELAIDE : Nepotel drag !
MARY : Vai, Pierre, mi-e frică ! Mi-e R O B I N S O N : B u n i c o ! Trăiesc singur
frică şi mi-e ruşine de tata. M a m a pe lume, bunico ! Singur în insula
ştiu că mă înţelege... asta pustie.
PIERRE : Să n e ascundem. Repede ! S E L K I R K E : Vino cu noi. îţi căutăm
mama.
(Cei doi se ascund: Pierre în tufa ROBINSON : Nu pot. Destinul meu e
unde a dispărut zebra, Mary în cea să trăiesc singur, mereu singur...
în care a dispărut leul, Robinson ră- ADELAIDE : Biet orfan !
mîne mai departe nemişcat, în poziţia RANDOLPH : N-ai văzut doi fugari ?
de aşteptare. Se aude un vîjîit. Cade O femeie nu prea tînără şi un pirat
o pasăre.) şehiop...

39
www.cimec.ro
ROBINSON : N - a m văzut pe nimeni,
sir. Şi chiar dacă îi vedeam, nu
i-aş fi putut recunoaşte, în singu-
rătatea ast-a...
RANDOLPH : A m să-i ucid ! Rămîi cu
bine, sir.
SELKIRKE şi ADELAIDE : Rămîi cu
biaie.
ROBINSON : Adio !
(Gesturi duioase de rămas bun. Ba-
lonul iese din scenă. Pierre şi Mary
ies din ascunzişurile lor.)
MARY : Sîntem salvaţi !
PIERRE : Nu se ştie. Se pot reîn-
toarce oricînd. E u n vînt de 12 ţoli.
Pînă nu te văd la Ţarcul Caprelor,
nu mă liniştesc.
(Zebra şi leul ies liniştiţi din ascun-
zişuri şi se duc la treburile lor. Leul,
înainte de a pleca, ascunde ceva în
scorbură.)
MARY : E un leu cumsecade.
ROBINSON : Un leu singuratic.
P I E R R E : Ce-o fi ascuns în scorbură ?
MARY : Clarinetul.
PIERRE : Să-1 l u ă m noi.
ROBINSON : Vai, sir, asta înseamnă
furt.
PIERRE : Crezi ?
ROBINSON : Sînt sigur. E bunul al-
tuia...
PIERRE : Nu uita că eu sînt pirat.
ROBINSON : Aveţi dreptate. Singură-
tatea mi-a alterat concepţiile morale.
De cînd trăiesc singur, respect bunul
altuia...
MARY : Spune, Robimson, la Ţarcul
Caprelor e destuil lapte ? Ador lap-
tele d e capră.
ROBINSON : Da, mamă, este. Cum să
nu f ie ?
PIERRE : Eu a m să-ţi cînt din clari-
net şi tu ai să bei lapte de capră...
M A R Y : Ce b i n e ! Abia aştept sâ
ajung acolo ! Păcat că n - a v e m bici-
clete.
ROBINSON : Vrei să fac biciclete,
mamă ? sau un tandem, cu trei rîn-
duri de pedale ? In doi-trei ani a r
fi gata. Uite, G încep chiar acum...
MARY : Acum mi-e foame... Ai vînat
pasărea ?
ROBINSON : Sigur. Să fac o masă şi
nişte scaune ? In cinci-şase luni le
termin...
PIERRE : Cînd ai timp, fă-mi şi mie
o pipă. P e bordul Arethuzei aveam
una, de 4 toli, de la u n mort, d a r
a m înghiţit-o în somn...
40
www.cimec.ro
ROBINSON : Iţi fac, sir. Altceva îti
mai trebuie ?
PIERRE : O pereche de bretele şi u n
picior de 43 de toli.
ROBINSON : Să-ţi iau măsura.
(Robinson ia măsura, apoi începe sâ
îucreze, pe cînd Pierre şi Mary stau
de vorbă. Ciripit de păsărele, zgomote
de junglă.)
MARY : Pierre, iartă-mi curiozitatea
nevinovată, dar în curînd voi fi a
ta şi a m dreptul să-ţi cunosc unele
intimităti. Tu te-ai născut cu u n pi-
cior de lemn ?
PIERRE : Ce copilă eşti, Mary... M-am
născut cu ambele picioare de lemn.
Dar le-am pierdut pe amîndouă, a m
să-ti povestesc eu cum... Şi mi-au
crescut altele, normaie. P e u n u l din
ele 1-am pierdut în luptă, la Trafal-
gar. Mi l^a tăiat amiralul Nelson.
Şi 1-a luat ca amintire. în locul lui
m i - a m p u s altul, de 58 de ţoii. Aşa,
a m r ă m a s cu u n singur picior de
lemn. Sînt multi ani d e atunci.
MARY : Da... E r a m mică... Tu ştii că
e r a m mică ? E r a m foarte mică.
Aproape o copiâă...
(Pe cînd ei vorbesc, iar Robinson
lucrează, se apropie majordomul rege-
lui Mabolo cu trei poliţişti indigeni,
îmbrăcaţi pe jumâtate europeneşte.
Robinson se face că nu-i observă sau
chiar schimbă cu ei saluturi indife-
rente. Mary şi Pierre, cufundaţi în dis-
cuţie, nu-i văd. Poliţiştii se opresc
chiar lîngă ei.)
PIERRE : ...Apoi, la Waiterloo, în bă-
tălie, mi-am pierdut piciorul de
lemn. Atunci, maestrul tutnar mi-a
cioplit ailtul, de 12 t°li, frumos dar
rudimentar. Era din lemn tînăr. Şi
a crescuit şi s-a făcut copăcei. Şi a
înfrunzit. Şi seara, cînd mă culcam,
sau chiar ziua, veneau păsărelele şi
ciripeau p e crengile lui...
MARY : Ce frumos ! Păcat că nu-1
mai ai...
PIERRE : Era frumos, dar incomod.
Se îngreunase prea tare. Se strîn-
geau prea m u l t e păsărele. Nu mai
puteam să dorm.
MARY : Dar cuiburi, cu ouă şi cu
puişori, aveai ?
PIERRE : Sigur. E r a m plin de cui-
buri. Aveam cuiburi de 42 şi de 55
de toh- Şi puişorii ciripeau, ciripeau...
I a r copiii îşi făceau leagăne. Şi tot
aşa, pînă a m deveinit pirat...
MARY : Asta cînd s-a întîmplat ?
PIERRE : Duipă aceea... A venit un
mort. Cel care îmi făcuse pipa, pe
care a m înghiţit-o în somn... Pipa de
4 ţoli... Pe atunci nu era încă mort.
Era fiul lordului Sinclaire. Şi nici
pipa să ştii că n-am înghiţit-o în
somn. Trebuie să-ţi mărturisesc,
Mary, că a m mîncat-o, de foame,
în largul Aleutiinelor... T r ă i a m zile
grele...
MARY : Ai suferit mult...
PIERRE : Da, a m suferit... Şi mortul
mi-a spus : eu, să a m piciorul tău,
m-aş face pirat. Aşa că m - a m făcut
pirat. Şi mi-am scos şi ochiul drept,
ca să fiu ales şef.
MARY : Ţi 1-ai scos ? O, asta e foarte
interesant ! Te rog să-mi povesteşti
şi mie cum. La Ţarcul Caprelor,
seara, ai să-mi povesteşti aventurile
tale, nu-i aşa ? Şi eu a m să beau
lapte de capră... Şi ai să-mi poves-
teşti cum ţi-ai scos ochiul...
PIERRE : Pot să-ţi povestesc şi acum,
pînă termină Robinson masa şi
scauneile... E r a m în larg, pe bordtri
Arethuzei, la trei mile de Aleutine.
Aveam pe bord 51 de tunuri a cîte
63 de ţoli fiecare. începuse furtuna
şi tunurile bubuiau...
M A J O R D O M U L : Iertati-mă, sir, că
vă întrerup. Facem u n comtrol, o
simplă f o r m a l i t a t e : actele d u m n e a -
voastră...
PIERRE : N - a m acte. Sînt pirat.
MAJORDOMUL : Şi doamna ?
M A R Y : A m n u m a i certificate
divort.
M A J O R D O M U L : Ne p a r e foarte rău,
sir, dar vă aflaţi pe teritoriul rege-
lui Mabolo. F ă r ă acte, nu se poate.
Sîntem obligati să vă retinem.
PIERRE : N-aveţi decît.
M A R Y : Şi fiul meu, Robinson ? Ce
intentii aveti în privinta lui ?
M A J O R D O M U L : E fiul dumneavoas-
t r ă ? P e sir Robinson îl cunoaştem
de mult. Ne-a dovedit la comtrol că
trăieşte singur, pe o insulă pustie...
MARY : Şi noi t r ă i m singuri...
MAJORDOMUL : Se poate, dar n-aveţi
dovezi.
MARY : E drept, nHavem...
PIERRE : Şi ce-o să ne faceti ?
M A J O R D O M U L : Deocamdată, vă rog
să vă socotiti legaţi. Fiecare de cîte
u n copac. Avem încredere în d u m -
neavoastră.
PIERRE : Mulţumesc, sir...
MAJORDOMUL : Dar vă rog să nu
vă depărtati de copac. Dumneavoas-
t r ă aici...
(Majordomul îi conduce cu extremă
politeţe pe cei doi lîngâ doi copaci
apropiaţi unul de altul. De acum îna-
inte, amîndoi se vor socoti realmente
legaţi de copaci.)
MAJORDOMUL : Vă simţiti bine,
doamnă ?
MARY : Da. Aş vrea să vă pun o în-
trebare. Se poate ?
MAJORDOMUL : Cum să nu...
MARY : Sînteti canibali ?
M A J O R D O M U L : După unii, da...
ROBINSON : M a m ă ! Au să te m ă -
nînce!
M A R Y : Mi-e totuna, acum, după ce
a m cunoscut a d e v ă r a t a iubire...
PIERRE (către Robinson): Fii calm,
sir... î m i pare bine că te-am cunos-
cut în împrejurări atît de plăcute.
îti las ca amiintire piciorul meu. îmi
pare r ă u că e putin uzat.
ROBINSON : Mulţumesc, sir... (Către
Majordom.) Vă rog să m ă legaţi şi
pe mine împreună cu ei. Vreau sâ
le împărtăşesc soarta...
MAJORDOMUL : Imposibil, sir. Dum-
neavoastră trăiţi singur, pe o insulă
pustie...
ROBINSON : Recunosc. Dar ce pot să
fac ? Instinctul de familie e mai pu-
ternic...
de MARY : Inimă nobilă ! Ce mult îmi
semeni !
M A J O R D O M U L : Aveti dreptate, sir...
Vă rog să vă socotiti şi dumnea-
voastră legat. (îl duce lîngă un co-
pac izolat.)
MARY : Şi acum, ne mîncati ?
MAJORDOMUL : încă mu... Mă duc
să-i a n u n t regelui Mabolo prinderea
dumneavoastră. Vă rog să nu fugiti,
fiindcă eu aş fi tras la răspundere.
Mîine în zori, cel mai tîrziu, regele
Mabolo va fi aici pentru judecată.
Rămîneti cu bine.
(Indigenii ies. Pauză.)
MARY : Şi crezi că sînt canibali ?
PIERRE : Mai mult ca sigur.
(Pauză. Intră leul, care îi priveşte
compătimitor şi, după ce clatinâ din
cap cu milă, spune : ţ!ţ!ţ! — apoi
pleacă.)
MARY : Ce leu cumsecade !...
41
www.cimec.ro
 A C T U L M
i
Situaţia e tragică, din care pricină plîng, împreună cu
mama. Aventurile piratului şi ploaia. Randoîph pescuieşte.
Sosirea regelui Mabolo şi cele ce urmează. După ce a m
făcut ciorapi, propun construirea unei u m b r e l e şi găsesc o
metodă de a călători la umbră.
Acelaşi decor ca la sfîrşitul actului I. Noapte cu lună. Cei trei stau lîngă copacii lor.
Muzica robinsoniană, apoi zgomotele junglei. După un timp :

MARY : Dacă sînt canibali, a u să ne PIERRE : Mai mult ca sigur. E dreptul

mănînce ?
PIERRE : Mai mult ca sigur.
MARY : Ştii ce, Pierre ? Mă gîndesc
că situaţia noasbră e totuşi tragică.
Adio viaţă, adio iubire... Nu vrei să
plîngem niţel î m p r e u n ă ?
P I E R R E : Imposibil, Mary. Piraţii nu
plîng niciodată.
MARY : Te rog ! Fă o excepţie ! Pen-
t r u mine !
PIERRE : Imposibil. Cere-mi orice, nu-
mai asta nu.
MARY : P i e r r e ! Oare nu m ă iubeşti
îndeajuns ?
PIERRE : Copilă ce eşti ! Nu înţe-
legi ?...
MARY : Dormi, Robinson ?
ROBINSON : Nu, m a m ă . Iţi împletesc
nişte ciorapi călduroşi, din fibre de
copra, ca să nu răceşti. Noaptea e
răcoroasă...
M A R Y : ...şi tragică... îţi multumesc,
Roby... Nu vrei să plîngem puţin
împreună ?
ROBINSON : Cu plăcere, m a m ă . Sâ
ffie apropiem puţin.
(Robinson şi Mary iau în braţe co-
pacii lîngă care stau şi-i apropie unul
de altul; apoi îşi reiau poziţiile ini-
ţiale, de prizonieri, după care încep să
plingă pe două voci. La plînsul lor se
asociază leul şi zebra, veniţi întîmplă-
tor. Leul îşi ia clarinetul şi acompa-
niază trioul vocal, format. Plînsul de-
vine melodie, în ritmul căreia trec
lent beduinii călări. Leul şi zebra se
duc. Cei doi se opresc din plîns.)
MARY : A fost plăcut. îţi multumesc,
Roby.
ROBINSON : Şi eu îţi multumesc,
mamă.
(îşi duc copacii la vechile locuri şi-şi
reiau poziţiile iniţiale.)
MARY : Dacă sînt canibali, a u să ne
mănînce ?
lor.
MARY : Pierre, pînă vin să ne m ă -
nînce, îmi povesteşti viata ta aven-
turoasă ? Ador aventurile.
PIERRE (răguşit): Cu plăcere.
MARY : Ai răguşit ?
P I E R R E : Pe dimăuntru. E o răguşeală
interioară... (Işi drege glasul.) In
1549, într-o zi de iulie, mă aflam în
largul Aleutinelor, pe bordul Aret-
huzei. E r a m tînăr, aproape adoles-
cent...
MARY : Aveai piciorul de lemn ?
PIERRE : Pe atunci a v e a m ambele pi-
cioare de lemn... Alte timpuri... şi
iubeam cu patimă o femeie indi-
genă, care mi-a dăruit o fiică de 14
ţoli. Dar eu a m refuzat darul. A m î n -
două, şi m a m a şi fiica, a v e a u cîte o
aluniţă, ca o cireaşă, pe ceafă. De-a-
tunci nu le-am mai văzut... In ziua
aceea, pe bordul Arethuzei, a izbuc-
nit răscoala. Trăgeau 43 de tunuri,
a 58 de t°li fiecare. Noi îmvîrteam
iataganele şi tunurile bubuiau.
(Bubuituri de tunete. Incepe o rafală
de ploaie care acoperă glasul lui
Pierre.)
MARY (strigă): Mi se pare că plouă...
ROBINSON (strigă): Mamă, să nu ră-
ceşti ! Pune-ţi ciorapii...
(Robinson şi Mary se apropie din
nou, cu copaci cu tot. Mary îşi pune
ciorapii împletiţi de Robinson.)
MARY (strigă) : îţi multumesc, copile...
(Trec amîndoi la locurile lor, cu co-
pacii respectivi. Ploaia încetează brusc.
Pe sus, trece balonul familiei Selkirke.
Randolph şi bătrînul Selkirke cîntă pe
două voci canonul Providenţei. Prizo-
nierii se asociază şi ei la canon. Ba-
lonul se opreşte o clipă. Cîntecul în-
cetează.)
S E L K I R K E : Curios ! Cîntăm fiecare
pe mai multe voci... Trebuie să fie
un fenomen tropical...

42
www.cimec.ro
RANDOLPH : Nu, tată. Este ecoul.
ADELAIDE: Randoilph, unde ne
aflăm?
RANDOLPH : Nu ştiu, mamă. Nu văd
nimic. După ecou, cred că ne aflăm
deasupra măril.
*^=iq
ADELAIDE: Deasupra mării ? Ce-ar
fi să pescuieşti ? Aş mînca morun.
RANDOLPH : Imediat, mamă.
(Randolph aruncă o undiţă. Reîncepe
canonul pe cinci voci. Robinson vine
cu copacul şi prinde de capătul undi-
ţei o pereche de ciorapi, după care
pleacâ la locul lui, cu copac cu tot.)
RANDOLPH : Cred că am pescuit
ceva. (Trage undiţa sus.)
ADELAIDE : Un morun ?
RANDOLPH : Nu. O pereche de cio-
rapi.
SELKIRKE : Ai pescuit ciorapi ? Tre-
buie să fie un fenomen tropical...
RANDOLPH : De data asta ai drep-
tate. Ţine-i, mamă.
S E L K I R K E : Să pornim, Randolph...
Ticăloşii cred că au fugit pe mare.
ADELAIDE : Stati ! îm ciorapul stîng
e un bileţel. (Aprinde un chibrit şi
citeşte.) „încalţă-te, bunico, să nu
răceşti. E o noapte răcoroasă". Vai !
Nu ştiam că am un nepoţel pe
mare !...
S E L K I R K E : Poate că, între timp,
Mary o fi născut iar... Vai ţie, fiică
neiegiuită ! Ai lepădat pruncul în
valuri...
ADELAIDE : Şi el e mic, şi-şi iubeşte
bunica, şi-i împleteşte ciorapi...
RANDOLPH : N-au să ne scape, tică-
loşii ! N-au să ne scape !...
(Balonul porneşte. Pînă dispare, şi
după aceea, se aude încet canonul Pro-
videnţei, care descreşte din ce în ce.)
MARY : Ce noapte cumplită ! Roby,
nu vrei să mai plîngem puţin ? Sînt
prea tristă...
(Mary şi Robinson reîncep melodia,
de data aceasta de la locurile lor. Pe
melodie intră beduinii călări, care trec
ignorîndu-i.)
P I E R R E : Beduinii ! Sîntem pierduţi.
(Beduinii ies din scenă. Cîntecul în-
cetează.)
PIERRE : S-au dus...
MARY : De unde ştii că erau beduini ?
PIERRE : îi cunosc ca pe buzunarele
mele. Am o veche răfuială cu ei...
Atunci, pe bordul Arethuzei, răs-
coala au început-o beduinii. Năvăli-
seră, fiecare cu cîte 53 de tunuri a
43
www.cimec.ro
3=>
43 de ţoli. Treceau în galop şi bu-
buiau, bubuiau... Ei mi-au tâiat pi-
cioarele de lemn cu care m-am inăs-
cut... De-atunci a m numai un picior
de lemn...
MARY : Cel făcut după bătălia de la
Waterloo ?
PIERRE : Nu. Altul, de 56 de ţoli.
MARY : Pierre, iartă-mi curiozitatea
femeiască... Amiralul Nelson era be-
duin ?
PIERRE : Nu. Beduinii au apărut mult
mai tîrziu.
MARY : Ce bine că nu te-au recu-
noscut !
PIERRE : A fost un noroc pentru ei.
Dacă mă recunoşteau, îi ucideam
fără milă.
MARY : Oricum, e o noapte de groază.
(Reîncep zgomotele junglei. Scena se
luminează treptat. Lumină de zori.)
MARY : Dacă sînt canibali, crezi că
au să ne mănînce ?
PIERRE : Mai mult ca sigur.
(De departe se aude tam-tam-ul, care
anunţă sosirea regelui Mabolo. Bâtaia
lui creşte, peste zgomotele junglei, ca
un fond pentru vocile celor trei pri-
zonieri.)
M A R Y : îi auzi ? Vin ! Canibalii !
Antropofagii...
PIERRE : Am să mă las mîncat cu
demnitate.
MARY : Roby, copilul meu, tu ce faci
acolo ?
ROBINSON : Cerneală din coacăze,
mamă. Şi, după asta, vreau să fac
uin toc, cu peniţă de bambus. Vreau
să scriu o scrisoare.
MARY : Cui vrei să-i scrii ?
ROBINSON : Sclavului meu, Vineri.
I-am lăsat în grijă iubita.
MARY : Ai o iubită, Roby ?
ROBINSON : Da, mamă. Trăiesc atît
de singur !...
MARY : Cum o cheamă ?
ROBINSON : A m uitat s-o întreb.
PIERRE : Aş putea să-ţi spun eu, sir.
A fost soţia mea nelegitimă. Cînd
a m cunoscut-o, în largul Aleutinelor,
năvăiiseră beduinii. Trăgeau 43 de
tunuri a 58 d e ţoli fiecare, şi ea...
(Tam-tam-ul îi acoperă vocea. în
scenă intră regele Mabolo cu Major-
domul şi cu ceilalţi indigeni. Saluturi
politicoase, de-o parte şi de alta.)
MAJORDOMUL : Maiestatea Sa Regele
Mabodo... Acesta e Rooinson KJÂJUIZ-
naer, zis Crusoe... Locuieşte singur,
în insula noastră pustie...
ROBINSON : Fiecare cum poate. Am
dreptate, sir ?
MABOLO : Mă rog... (Către Major-
dom). A r e dovezi ?
M A J O R D O M U L : Are.
MABOLO : E liber. (O arată pe Mary.)
Şi dumneaei ?
M A J O R D O M U L : N - a r e nici acte, nici
dovezi...
M A B O L O : E grav. Cum vă numiţi ?
MARY : Mary Selkirke. Din Edinburg.
MABOLO : Mary Selkirke ? Din Edin-
burg ? Ce vîrstă aveţi ?
MARY : E o întrebare necuviincioasă,
sir. O întrebare de canibal...
MABOLO : Mary Selkirke ? Diin Edin-
burg ? N-ai o aluniţă vişinie pe
pîntec ?
MARY : Ba da, sir. Să v-o a r ă t ?
MABOLO : Nu, nu... Mary !... Nu-ţi
aminteşti ? Mabolo... Mab... Ei ? !...
MARY : Memoria, sir... După o noapte
de groază...
MABOLO : Ia gîndeşte-te... Mab... Stu-
dentul... Şi, într-o vară, a m stait o
lună la voi, în pensiune...
MARY : Mab ? Studentul ? Nu-mi
amintesc, sir...
MABOLO : Mary ! Şi copilul ?... Mi-ai
scris... Ai uitat ?
MARY : Mititeiul ! A m u r i t cînd avea
u n an... Acum ştiu. Eşti Mab, din
Califormia...
MABOLO : Nu, Mary... Mi-ai scris că
avem o fetiţă...
MARY : Fetită ? A murit şi ea, sără-
cuta... A ucis-o dorul de tată... Mab !
Eşti Mab din insule !...
MABOLO : Da, Mary ! Nu te-ai schim-
bat deioc în ultimii 60 de ani. Te-am
recunoscut imediat.
MARY : Eşti amabil, Mab !
44
www.cimec.ro
M A B O L O : Iţi jur!... (Către Major-
dom.) Şi dumnealui, cine e ?
M A J O R D O M U L : N - a r e acte...
MABOLO : E grav.
PIERRE : Sînt Pierre Surcouf, de pro-
fesiune pirat, născut pe bordul Aret-
huzei, cu 43 de tunuri a 58 de t ° h
fiecare. Pe m a m a au ucis-o beduinii.
MARY : Pierre, eşti orfan !
PIERRE : Da, Mary ! (Plînge.) Da, sînt
orfan ! E taina vietii m e l e ! Mama
era o biată pasageră pe bordul Aret-
huzei, iar eu e r a m pirat... Aşa ne-am
cunoscut... Cîmd beduinii mi-au tăiat
primul picior, m a m a a scos u n ţipăt
de groază. Şi mi-a luat piciorul şi
1-a strîns în braţe. P e el e r a zgîriat
cu brieeagul : „Amintire de la Nisa".
„Copilul m e u — mi-a spus ea — căci
eşti copilui meu ! Eu a m scris a m i n -
tirea aceasta înainte d e a te pierde.
Priveşte, sînt semnată : Eleonore."
MABOLO : Şi celâlalt picior, sir ?
PIERRE : Cînd beduinii mi 1-au tăiat,
m a m a a scos al doilea ţipăt de
groază.
MABOLO : De ce ?
P I E R R E : P e al scria tot „Amintire
de la Nisa". Aşa mi-a spus m a m a .
Şi era semnat tatăl meu.
MABOLO : Cum se n u m e a tatăl du-
mitale ?
P I E R R E : Nenorocire, s i r ! O schijă
de 58 de ţoli a distrus semnătura.
MARY : Şi m a m a , mu ti-a spus ea ?
PIERRE : Pe m a m a a u ucis-o bedui-
nii, imediat după aceea.
MABOLO : A m i n t i r e de la N i s a !
Eleomore ! Sir, ştii cine e tatăl du-
mitale ?
PIERRE : Mi-aş da viata să aflu, sir.
MABOLO : Fiul meu!... Eşti fiul
meu!... Eleonore... Nisa... Eram stu-
dent... î n p r i m ă v a r a aceea... Fiul
meu !...
PIERRE : Tată !
(Imbrăţişări, urale.)
P I E R R E : Tată, îngăduie^mi să mă
căsătoresc cu fiinta aceasta divină.
MABOLO : Aveti consimtămîntul meu.
MARY : îţi multumesc, Mab...
PIERRE : îţi multumesc, tată...
MABOLO : Lăsati, lăsaţi... De-acum
încodo o să trăiti la reşedinţa mea.
MARY : Imposibil, Mab. Familia mă
caută. Tata e furios.
MABOLO : Bătrînul Selkirke ? Mai
bea ? Dacă îl vezi, dă-i salutări de
la mine.
MARY : Multumesc... Dar trebuie să
fugim, să n e ascundem la Ţarcul
 Capreior. E o proprietate particulară
a fiului meu Robinson.
MABOLO : Dumneata, sir Robinson,
accepţi să fii oaspetele meu ?
ROBINSON : Imposibil, sir. Eu trăiesc
siingur, pe insula aceasta pustie.
MABOLO : Vă rog. Nu insist. Sînteţi
liber. Dacă vă răzgîndiţi cumva...
PIERRE : Mulţumesc, tată.
MARY : Eşti mereu amabil, Mab...
(Regele Mabolo pleacă, solemn, ur-
mat de suită. Cei trei rămîn singuri.)
MARY : Sîntem liberi.
PIERRE : Aşa e viata.
MARY : Să mergem la Ţarcul Capre-
lor. Să-mi povesteşti viata ta aven-
turoasă. Spune, Pierre, tu ai fost
vreodată antropofag ?
Familia Selkirke pune la cale viitorul mamei. Lupta cu
leul. O discutie duioasă cu bunica mea Adelaide, căreia îi
confectionez un picior. Randoiph întemeiază dinastia Sel-
kirke, uzurpînd unele. intentii ale tatălui său, care îmi este
bunic după mamă.
Alt colţ de junglă, noaptea, mai lu-
minat totuşi decît în scena precedentâ.
Cei trei Selkirke terminâ cina, discu-
tînd între ei evenimentele zilei. Pe
aproape e balonul, aterizat, cu nacela
legată de copac.
S E L K I R K E : A fost o zi grea. Sînt
obosit, Adelaide. As virea să mă culc.
A D E L A I D E : Imediat, dragul meu. O
să vă culcati amîndoi.
RANDOLPH : Fugarii nu sînt departe.
Mîine îi prindem sigur.
ADELAIDE : în definitiv, de ce sîn-
teţi aşa de porniti împotriva lor ?
Mary e femeie... Şi nu e prima fe-
meie sedusă. Eu, ca mamă, o în-
teleg...
SELKIRKE : De data asta, draga mea,
există divergente de ordin religios.
El e pirat. Dacă nu-şi schimbă pro-
fesia, trebuie sau să cadă jertfă prin-
cipiilor, sau să se lase ucis. >■
R A N D O L P H : Şi onoarea familiei ?
Parcă asta nu contează ?
SELKIRKE : Contează. Pe mine, onoa-
rea familiei m-a preocupat atîta în-
cît trei ani de zile a m stat în casă
şi a m cugetat. în afară de Mary, am
mai avut doi fii. Pe cel mare, care
eşti tu, l^am crescut ca pe un gent-
leman pînă la vîrsta de trei ani, cînd
s-a pierdut, într-o bună zi, la bîlci.
Şi, după moartea mea, i-am lăsat şi
o sumă de bani, ca să-şi mărească
proprietatea pe care o stăpînea. Pe
45
www.cimec.ro
PIERRE : De mult... P e bordui Arethu-
zei... îţ.i povestesc eu.
MARY : Abia aştept. Să mergem. Soa-
rele arde prea tare. O să-mi strice
tenul.
ROBINSON : Să-ti fac o umbreiă din
frunze de pandanus, mamă... în şase
zile e gata.
PIERRE : Am întîrzia prea mult...
MARY : Dar nici aşa nu se poate. Nu
vezi ce arşită ?
ROBINSON: A m o s o l u t i e : să mer-
gem la umbra copacilor.
Pornesc toţi trei, ducînd fiecare în
braţe copacul lîngă care a fost prizo-
nier. Scena rămîne o clipă goală, cu
zgomotele junglei.
II
celălalt, 1-am încredintat unui căpitan
de corabie, ca să înveţe meseria, iar
după cinci ani, văzînd că este plin
de îndrăzneaiă, simtitor şi bine înzes-
trat, i-am găsit o corabie bună şi
1-am trimis pe mare, unde s-a şi
înecat, curînd după aceea...
(în timpul monologului bătrînului
Selkirke, Adelaide aranjează culcuşu-
rile pentru ai ei, pe cînd Randolph face
gimnastică suedeză. La sfîrşit, Adelaide,
care are veşnic pipa în gură, sună din
ea, ca din trîmbiţă, stingerea. Cei doi
Selkirke iau poziţia de drepţi.)
ADELAIDE : Stingerea ! Culcati-vă ! Eu
veghez. (Trage un norişor peste lună.)
SELKIRKE : Noapte bună, Adeiaide.
RANDOLPH : Noapte bună, mamă.
ADELAIDE : Noapte bună !
(Cei doi Selkirke se culcă. Adelaide
umblă de colo, colo, ca o santinelă.
După un timp.)
SELKIRKE : Adelaide !
ADELAIDE : Da. (Se opreşte din mers.)
SELKIRKE : Ştii ce mă gîndesc eu,
Adelaide ? I-aş da fata, cu toate di-
vergenţele religioase, dacă mi-ar da
bonurile de tezaur şi plantaţia lui
din Brazilia. Ar putea să retină, din
venituri, 50 de moidores, pe care să-i
plătească lui Randolph, lunar, cît
va trăi...
ADELAIDE : Crezi că a r e o plantatie
în Brazilia ?
S E L K I R K E : Nu sînt sigur, d a r pre-
simt.
RANDOLPH : Eu i-aş ierta dacă fiul
ei, Robinson, mi-ar d a giuvaerele
şi provizia de arme, pulbere, gloanţe,
haine şi uneQte...
SELKIRKE : Uiţi insula, Randolţph !
RANDOLPH : I-aş lăsa-o lui, cu condi-
ţia s-o împartă în loturi mici şi să-mi
trimită venitul, anual, la Edinburg,
u n d e m-aş şi căsători...
(In timpul discuţiei acesteia,
leul, care ascultă, de o parte, nevăzut
de ceilalţi, pînă cînd Randolph îl ob-
servă.)
RANDOLPH : M a m ă ! Un leu ! Ne m ă -
nîncă !
SELKIRKE : Adelaide ! Scapă-ne !
ADELAIDE : Cine-4 ? Stai ! Dă-ţi pa-
rola !
LEUL (scoate un răget cumplit).
(Incepe lupta, un soi de judo, între
bâtrîna Adelaide şi leu. La început,
cei doi Selkirke sînt îngroziţi,
asistă ca la un meci, încurajînd-o
Adelaide, aplaudînd-o, dîndu-i
tehnice etc. Adelaide va dovedi un calm
şi o pricepere la judo, uimitoare.
cîte ori se va afla la ananghie,
din Selkirke o va salva cu ajutorul
gongului. După cîteva figuri de mare
stil, leul, doborît, va părăsi scena, iar
Adelaide, cu braţul ridicat, va savura
victoria, în aplauzele membrilor
liei. In timpul luptei, de dupâ o tufă
se iveşte Robinson, care priveşte
După luptâ, cei doi Selkirke se culcă,
iar Adelaide îşi reia patrularea.)
ADELAIDE : Dormiţi ?
CEI DOI S E L K I R K E : Da.
(Sforăit puternic, demonstrativ.
laide îşi reia patrularea. După
timp :)
ROBINSON (de dupâ tufă) : Bunico !
Bunico !
ADELAIDE : Cine-i ? Stai ! Dă-ţi pa-
rola !
ROBINSON (iese de după tufâ);
sînt, bunico, eu. Kreutznaer, zis Cru-
soe, fiul, din prima căsătorie, al fiicei
dumitale Mary...
ADELAIDE : Nepotelul m e u !
ROBINSON : Bunico !
(Imbrăţişări.)
ADELAIDE : Uhde e Mary ?
ROBINSON : La cîţiva paşi de-aici.
Doarme lîngă logodnicul ei. Dormeam
şi eu, dar m-au trezit zgomotele
luptei.
ADELAIDE : Ce-are de gînd ? Familia
e furioasă...
ROBINSON : îi duc într-un loc tăinuit,
la Ţarcul Caprelor. E m a m a mea şi
caprele a u nevoie de îngrijire.
A D E L A I D E : Te înţeleg. Totuşi, nu e
bine. Discordia, în familie...
ROBINSON : Tocmai despre asta vreau
să vorbim.
ADELAIDE : Dormiţi ?
CEI DOI SELKIRKE (sforăie demon-
strativ).
ROBINSON : Eu trăiesc singur. Aşa
apare mi-e soarta. Insula e pustie. Dar mai
sînt beduinii, şi mai e regele Maboio
cu ai lui. Iar eu n-am decît un sclav.
A D E L A I D E : Trebuia să-ţi mai faci
rost de cîţiva.
ROBINSON : De u n d e ? Ţi-am spus că
trăiesc singur pe insula asta pustie.
Indigenii nu vor să fie sclavi.
ADELAIDE : Dar Vineri ?
ROBINSON : Vineri e o excepţie. N-ai
observat că e albastru ? Ceilalţi nu
vor.
ADELAIDE : Ar trebui să chemăm t r u -
apoi pele Maiestătii Sale...
pe ROBINSON : Şi impoziitele ? Maiesta-
sfaturi tea Sa o să vrea impozite. Şi s-ar
putea să intre în conflict cu be-
De duinii. Mai bine singur.
unul ADELAIDE : Dacă te-ai îmţeiege cu
Mabolo ? Mary îl cunoaşte de mult...
ROBINSON : Şi-ar cere şi el partea
lui. Şi nu stă prea bine. Supuşii vor
s ă 4 alunge. A r fi altceva dacă noi,
fami- famillia...
A D E L A I D E : Ai dreptate, Roby. Văd
tăcut. că-ti pretuieşti familia. Dar să ştii
că bătrînul s-a ramolit de tot. Iar
Randoiph e u n papă-lapte. Tu ai
nevoie de u n aliat energic. îmi dai
plantaţia din Brazilia ?
ROBINSON : N-am nici o plantatie în
Ade- Brazilia, bunico.
un ADELAIDE : Atunci le dai lor plan-
taţia. Dar mie ce-mi dai ?
ROBINSON : Zece la sută din venitu-
rile insulei.
ADELAIDE : Cu cinsprezece, aş trece
de ; partea ta.
Eu ROBINSON : Doisprezece şi jumătate.
Mai mult nu pot.
ADELAIDE : Fie. Nepotul meu drag !
(Imbrăţişări. Randolph se scoală şi
face echilibristică pe un par pus între
doi copaci.)
ADELAIDE : Ce faci, Randoliph ?
RANDOLPH : Dorm.
ADELAIDE : Cum dormi ? Văd că
umbli.
RANDOLPH : Umblu, pentru că sînt
somnambul.
(Randolph îşi continuă echilibristica,
iar cei doi dialogul.)
46
www.cimec.ro
ADELAIDE : Şi acum, cînd sînt de
partea ta, ce ai de gînd să faci ?
ROBINSON : Să fur balonul. Cu el a m
să ajung mai repede la Ţarcul Ca-
prelor. Şi-am să-mi n u m ă r iezii.
Şi-am s-o ascund pe m a m a .
ADELAIDE : Suflet nobil !
ROBINSON : Bunioo !
(Imbrăţişări. între timp, Randolph
şi-a terminat echilibristica şi
culcat.)
ADELAIDE : Şi cu ei ce-o să se în-
t î m p l e ? Cu soţul şi cu fiul meu.
ROBINSON : Poaite îi mănîncă leii...
ADELAIDE : Eu îi păzesc.
ROBINSON : Atunci poate îi mănînci
tu.
(îmbrăţişări. Robinson se urcă în na-
celă. Adelaide dezleagă frînghia.
lonul porneşte. Robinson şi Adelaide
îşi fac semne de rămas bun. Adelaide
îşi reia patrularea, apoi, după
ture, sună din pipa-trîmbiţă.)
ADELAIDE : Deşteptarea !
S E L K I R K E : Ce e ?
RANDOLPH : Ce s-a întîmplat ?
ADELAIDE : Beduinii ! Ne-au furat ba-
lonul.
SELKIRKE : Nu-i nimic, Adelaide. Era
fails.
ADELAIDE : Cum fals ?
SELKIRKE : Dacă îţi spun ! Mă t e -
m e a m de u n atac şi a m făcut u n
balon fals din pînză veche şi din
nuiele de boabab.
ADELAIDE : Şiretule ! Şi nouă n u
ne-ai spus nimic.
(Toţi trei fac mare haz. Selkirke
face o funie ascunsă printre crengi şi
trage adevăratul balon. Dar în nacelă
sint beduinii. Cînd balonul e adus în
mijlocul scenei, beduinii, pe care cei
trei nu i-au observat, deschid focul şi
fac mare zarvâ. Balonul zboară.
laide, împuşcată în picior, cade văi-
tîndu-se. Fiul şi soţul ei sînt dezolaţi.)
S E L K I R K E : Ce s-a întîmplat, Ade-
laide ?
ADELAIDE : Piciorul ! M-au împuş-
c a t ! Şi a m să mor aici, departe de
oraşul meu natal !
RANDOLPH : Nu-i nimic, mamă. Am
să-ti comand un m o n u m e n t funerar,
cu îngeri trişti. Şi pe el a m să scriu :
Adelaide, m a m a lui Randoph Sel-
kirke, regele insulei.
ADELAIDE : Randolph, tu de mic ai
fost un copil bun. Probabil. eredi-
tatea e de vină. Dar vînă de rege
n-ai. Mai bine fă-mi un picior.
RANDOLPH : Asta nu ştiu să fac.
maimă.
S E L K I R K E : Şi dacă bărbăţelul ti-ar
face o targă frumuşieă, din cren-
gute tinere, şi aşternută cu ierburi
înmiresmate, cuim a dorit încă din
iuna de miere să-ti facă ?
ADELAIDE : Eu, dragul meu, în luna
de miere visam să-ţi fac nişte cîrje.
Aşa-i soarta !... Fă-mi targa.
SELKIRKE : Randolph, adu crengi.
RANDOLPH : Sînt prea emotionat.
s-a Adu-le tu.
(Bătrînul Selkirke ridică din umeri.
Randolph îşi lustruieşte pantofii. Ade-
laide se vaită. Sus, apare falsul balon,
aproape dezumflat. Randolph îl vede
primul.)
RANDOLPH : Beduinii ! Sîntem pier-
Ba- duţi !
SELKIRKE : Adelaide ! Scapă-ne !
(Balonul coboară lent. Nacela e goală.)
cîteva
RANDOLPH : S^au speriat de mine şi
a u fugit. A m să-i ucid fără milă !
SELKIRKE : E balonul fals.
RANDOLPH : Şi ce-i dacă e fals ? Tot
îi ucid.
SELKIRKE (care s-a apropiat de ba-
lon): Uite o sorisoare. E d e la be-
duini. (Citeşte.) „Bunico, balonul nu
face doi bani. Iţi trimit u n picior din
fibre de cocos. Să-1 porti sănătoasă.
îmi datorezi, p e n t r u el, cinsprezece
lire. Nepotul tău." Care nepot, Ade-
laide ?
ADELAIDE : Nu vezi ? Nepotul meu...
RANDOLPH : Ai un nepot beduin ?
des- ADELAIDE : Ce-ti pasă ?
S E L K I R K E : O fi năseut Mary...
RANDOLPH : Frumos picior.
SELKIRKE : Dar şi cinsprezece lire !...
Oricurn, e bine că ne înmultim, Mary
îşi face datoria. Păcat că duce o
politică prea concesivă faţă de pirati
Adc- şi de beduini.
ADELAIDE : Cîteodată, nu strică...
S E L K I R K E : Dar se pot ivi divergenţe
de ordin religios.
RANDOLPH : Există şansa ca familia
noastră să devină diinastie.
SELKIRKE : Salkirke I !... Sună fru-
mos.
RANDOLPH : Nu, nu... Am să mă
intitulez Randolph I d e Selkirke.
ADELAIDE (sună din trîmbiţa-pipă,
apoi) : Drepti ! Reparaţi balonul !
După aceea, tu, Randolph I de Sel-
kirke, să-mi fixezi piciorul.
Cei doi Selkirke salută milităreşte.
se apropie de balon şi încep să sufle
prin două ţevi. Balonul se umflă, se
umflă...
47
www.cimec.ro

Bătălia de la Ţarcul Caprelor. Ne luptăm vitejeşte,
uniţi şi cu elan. Bunica se prăbuşeşte eroic, departe de
Edinburgul natal. Mary e răpită. Noi lupte. J u r ă m răz-
bunare.
La Ţarcul Capreîor. Ţarcuî e o paii-
sadă năpădită de vegetaţie şi închisă.
Pe după paîisadă se iveşte, din clnd în
cînd, cîte un cap de beduin. In genere,
paîisada, bine camuflată, se deosebeşte
greu de restuî peisajuîui. Intră — pe
muzica robinsoniană, care încetează
imediat — Robinson, Mary şi Pierre.
Mary se aşază jos, istovită. Pe diaîoguî
îor, în afarâ de zgomoteîe jungîei, se
aud, din cînd în cînd, behăituri
capre.
MARY : Nu mai p o t ! Mai e mult ?
ROBINSON : Nu auzi nimic ? (Se aud
behâituri.)
MARY : M a m a ! Cîntă m a m a ! Pe mai
multe voci !... Nu se poate... Oboseala
îmi provoacă halucinaţii.
(Se aud din nou behăituri.)
PIERRE : Ce se a u d e ? Um cor ? O
fanfară ?
MARY : M a m a ! Cîntă m a m a ! P e mai
multe voci...
ROBINSON : Sînt caprele. Am ajuns.
MARY : Atunci a m ajuns în rai.
ROBINSON : Da, mamă.
PIERRE : E un loc bine ales. Aici s-ar
putea face o plantaţie de 88 de ţoli.
Eu a m avut o plantaţie minunată...
ROBINSON : Aţi fost plantator, sir ?
PIERRE : Nu. A m fost totdeauna pirat.
Dar a v e a m o grădină, pe bordul Are-
thuzei, şi pe fiecare brazdă plantasem
cîte 53 de tunuri a 48 de ţoli. Cînd
bubuiau toate odată !... Dar mi-au
stricat-o beduiaiii...
ROBINSON : Aici n-au cum să ajungă
beduinii. E un loc tăinuit. Să vă des-
chid porţile.
MARY : Portile raiului !
(Robinson se îndreaptă spre paîisadă.
Sus apar o cîipă beduinii, care deschid
focuî, apoi dispar. Cei trei se ascund
pe după copaci şi tufe, de unde scot
capetele, din cînd în cînd.)
ROBINSON : Nu se p o a t e ! E un
t ă i n u i t ! E tarcul meu !
(Pe paîisadă apare Căpetenia bedui-
niîor.)
CĂPETENIA BEDUINILOR : Regret,
dar 1-am ocupat moi.
ROBINSON : Cu cine a m onoarea, sir ?
III
CÂPETENIA B E D U I N I L O R : Sînt Că-
petenia beduinilor.
PIERRE : B e d u i n i i ! Nu v-am spus eu ?
ROBINSON : Dar locul e t ă i n u i t ! Şi
caprele sînt ale mele !
CAPETENIA B E D U I N I L O R : Au fost.
Acum sînt ale mele.
ROBINSON : Cu ce drept, sir ?
CÂPETENIA BEDUINILOR : Cu drep-
tul că ne place carnea de capră.
de PLERRE : Nu v-am spus eu ? Aşa sînt
beduinii.
M A R Y : Pierre, fii politicos. Aici se
parlamentează.
ROBINSON : Protestez !
CAPETENIA BEDUINILOR : N-ai de-
cît.
ROBINSON : A m să vă dau a f a r ă !
CAPETENIA BEDUINILOR : încearcă...
ROBINSON : Eu trăiesc singur. Şi in-
sula e pustie. A m să m ă plîng Ma-
CAPETENIA BEDUINILOR : Oho !...
(Căpetenia beduiniîor se retrage după
paîisada care rămîne goaîă.)
PIERRE : Să-i atacăm ! Mă duc să aduc
o arethuză ! (Dă să pîece.)
MARY : Pierre, nu mă lăsa singură
în faţa inamicului !
ROBINSON : Mi-au mîncat iezii ! Nu
aud decît glasuri de capre...
MARY : Cît sînt de duioase !...
ROBINSON : Da, mamă...
PIERRE : Ce e de făcut ?
ROBINSON : Să mă gîndesc... Ar t r e -
bui să-i atacăm, dar sîntem prea
puţini.
MARY : Dacă a r fi toată familia aici !...
ADELAIDE (din cuîise) : M a r y !
MARY : O capră !...
ROBINSON : Bunico ! Bunico !
MARY : E m a m a !
ADELAIDE (din cuîise) : M a r y ! Ne-
poate !
RANDOLPH (din cuîise): A m să-1
ucid !
SELKIRKE (din cuîise) : Onoarea fa-
miliei !
loc
(Cei trei Seîkirke apar.)
MARY : Mamă !
ROBINSON : Bunico !
RANDOLPH : Vă ucid !
S E L K I R K E : Onoarea familliei !
ADELAIDE (către soţul şi fiuî ei):
Drepti !
48
www.cimec.ro
 (Cei doi Selkirke încremenesc în po-
ziţie de drepţi.)
ROBINSON : Cum aţi ajuns aici, bu-
nico ?
ADELAIDE : A m reparat balonul.
ROBINSON : Dar piciorul ? E bun ?
ADELAIDE : E perfect.
ROBINSON : Mi-ai adus banii ?
A D E L A I D E : Vorbim noi altă dată...
R O B I N S O N : Ba acum, bunico. Acum
a m nevoie. Vreu să-mi răscumpăr
Ţarcul Caprelor. (Plîngînd.) Mi 1-au
ocupat beduinii...
ADELAIDE : Beduinii ? Ei, Randolph,
a c u m poţi să-i ucizi.
RANDOLPH : Eu nu mă amestec. Ce ?
E ţarcul meu ? N u m ă priveşte...
A D E L A I D E : Drepti ! Ba te priveste.
Ne priveşte pe toţi. Randolph I, a s -
cultă comanda la mioe ! Şi tu, SeQ-
kirke I, cel Bătrîn ! Şi tu, Robinson I,
Kreutznaer ! Şi tu, Pierre I, soţ mor-
ganatic al lui Mary I de Selkirke,
fostă Kreutznaer II.
MARY : Şi eu, m a m ă ?
A D E L A I D E : Şi tu. Pornim la atac.
Iezii şi caprele aşteaptă dezrobirea.
ROBINSON : Iezii mi i-au mîncat...
ADELAIDE : N-are a face. îi vom dez-
robi. î n a i n t e ! U r a a a !
(Adelaide sună din trîmbiţa-pipă.
Sus, pe palisadă, se ivesc beduinii, care
deschid focul. Urale, împuşcături, apoi
Adelaide se prăbuşeşte.)
ROBINSON : încetati focul, s i r ! Sînt
parlamentar !
CÂPETENIA BEDUINILOR : Ce s-a
întîmplat ?
ROBINSON : încetaţi focul ! Să dăm
onorul acestei bătrîne care a căzut
eroic, la datorie.
(Focul încetează. Toţi, inclusiv be-
duinii, iau poziţia de drepţi. în liniştea
solemnă se aude behăitul caprelor, apoi
vocea Adelaidei.)
ADELAIDE : Da, a m căzut eroic !
Mi-^am vărsat sîngele, m-am jertfit
pe altarul sfînt! Slavă mie ! Strălu-
cesc de glorie. D a r n - a m murit. A m
fost numai ameţită. (Sună din pipă.)
Drepti ! înainte ! Moarte beduinilor !
(Adelaide sare în picioare. Trîmbiţa
sunâ. Toţi se nâpustesc la atac. Va-
carmuî creşte. Poarta Ţarcului e des-
chisă de atacatorii care pătrund înăun-
tru. Se aud împuşcături, zăngănit de
arme, trîmbiţa; apoi se face linişte şi
se mai aud doar cîteva behăituri jal-
nice, de capre. Pe poarta palisadei ies
istoviţi, ca după luptă, atacatorii, cu
excepţia lui Mary. Toţi tac o clipă.)
■4 — Teatrul nr. 11
www.cimec.ro
ROBINSON : A u fugit...
RANDOLPH : Au fugit, fiindcă i-am
ucis eu. F ă r ă milă ! Pînă la unu !
SELKIRKE : Erau numai patru...
PIERRE : Dar fiecare avea cîte 18 tu-
nuri a 53 de ţoli. îi ştiu de pe bor-
dul Arethuzei...
RANDOLPH : D u m n e a t a să n u vorbeşti.
Nu eşti decî.t un soţ morganatic.
PIERRE : Mă insulti. Aştept satisfacţie.
ADELAIDE : Nu vă mai centaţi de-
geaba. Ţarcul e al nostru.
ROBINSON : Pardon, b u n i c o ! E ai
meu ! Eu trăiesc singur.
RANDOLPH : Şi sîingele mamei ? J e r t -
îa ei ?
SELKIRKE : Şi moartea ei eroică...
ROBINSON : A fost doar ametită. î m i
datora 15 lire pentru picior. îi scad
10, fiindcă s-a luiptat vitejeşte.
ADELAIDE : Mulţumesc, nepoate. E
bine să a v e m conturile curate.
ROBINSON : Bunico !
(îmbrăţişări.)
SELKIRKE : Sîntem u n u mai puţin.
RANDOLPH : Cum adică ? Sîntem
toti, pînă şi soţul morganatic. Putea,
m ă c a r el, să rnoară vitejeşte...
PIERRE : Sir, nu permit !
S E L K I R K E : Lasă^l, Randoiph... Mă
gîndesc că unul de-ai noştri a pierit,
totuşd...
RANDOLPH : C a r e ?
S E L K I R K E : Nepotul beduin. Nu ve-
deti ? Nu există nici uin nepot be-
duin.
ADELAIDE : Biata Mary ! N-o fi avut
t i m p . Nu-i aşa, Mary ?
ROBINSON : M a m a nu e aici.
PIERRE : Unde e Mary ?
RANDOLPH : O fi r ă m a s în ţarc, să
mulgă caprele.
(încep toţi s-o strige şi s-o caute pe
Mary, prin tufe şi pe după copaci. Sel-
kirke şi Pierre trec dupâ palisadă. Ca-
prele behăie jalnic. După cîteva clipe,
familia se regrupează.)
PIERRE : Nu e nicăieri. A m căutat-o
şi printre capre.
SELKIRKE : Beduinii au fugit...
RANDOLPH : Şi cei pe care i-^am ucis
eu fără milă ?
SELKIRKE : Ei a u fugit primii...
P I E R R E : Dar u n d e o fi Mary ? Sînt
sotul ei morganatic. A m dreptul să
fiu îngrijorat.
R A N D O L P H : Vă recunosc dreptul
acesta, sir. Primiti condoleantele
mele.
ROBINSON : Nti ! M a m a n-a murit !
A r fi prea tragic petntru mine, care
trăiesc singur ! Au răpit-o beduinii...
49
RANDOLPH : Inţeleg. Cei pe care i-am înainte de a porni cu expeditia de
ucis eu fără milă s-au răzbunat... salvare. Eu veghez.
P I E R R E : J u r să m ă răzbun şi e u ! (Robinson se culcă şi el. Adelaide pa-
S E L K I R K E : Să pornim după ei. Să trulează.)
sallvăm onoarea f a m i l i e i !
ROBINSON : Şi caprele ? Cine r ă m î n e ADELAIDE : Dormiţi ?
cu caprele ? Ştiţi ce ? Mergem nu- CEI PATRU : Da. (Sforăie demonstra-
mai noi, bărbaţii. Tu, bunico, rămîi tiv.)
aici să te odihneşti... (Adelaide îşi continuă patrularea.
RANDOLPH : De ce nu rămîi dum- Sus apare balonul. în nacelă se află
neata, sir ? Sînt caprele dumitale... Căpetenia beduinilor şi Mary, care flu-
ROBINSON : Nu pot... Eu trăiesc sin- tură o batistă. Adelaide sună alarma.
gur... Cum s-o salvez, dacă rămîn Cei patru sar din somn.)
aici ? ROBINSON : Ce e ?
ADELAIDE : Şi caprele ? SELKIRKE : Ce s-a întîmplat ?
ROBINSON : Bine. Rămîin aici. ADELAIDE : Beduinii ! Ne-au furat ba-
(Robinson intră în ţarc.) lonul !
S E L K I R K E : Hei, sir, balonul e al
ADELAIDE : Inainte de plecare, să ne nostru !...
odihnim. CAPETENIA BEDUINILOR : A fost...
(Sună stingerea. Ceilalţi se culcă. Ea PIERRE : Şi Mary e soţia mea nelegi-
patrulează. Dupâ un timp, Robinson se timă, de 68 de ţoli !
reîntoarce abătut.) CAPETENIA BEDUINILOR : Tot ce se
poate...
ADELAIDE : Cine-i ? Stai ! Dă-ţi pa- RANDOLPH : A m să vă ueid iar ! F ă r ă
rala ! milă !
ROBINSON : Eu sînt, bunico... ROBINSON : Mamă ! Te-au r ă p i t !
ADELAIDE : Ştiu că eşti tu, dar dă-ţi P I E R R E : M a r y ! A m să te s a l v e z !
parola... MARY : Nu te grăbi prea mult, dra-
ROBINSON : N-o ştiu, bunioo. gul meu...
ADELAIDE : Atunci e ailtceva. i (Balonul iese din scenă.)
ROBINSON : Bunico, m - a m hotărît. ■,
Merg cu voi s-o salvez pe m a m a . ! S E L K I R K E : Biata Mary ! O fiintă a t î t
ADELAIDE : Suflet nobil ! Şi caprele ? de gingasă !
ROBINSON : Caprele au fugit, bunico. '. î PIERRE : A m s-o răzbun !
Au fugit cu beduinii. (Plîngînd.) Au ' ROBINSON : Mai întîi să n e odihnim.
rămas două, trei... Răzbunarea e moilt m a i dulce cînd
ADELAIDE : Fii c a l m ! Te aşteaptă :; eşti odihnit.
o misiune nobilă. -i ' Bărbaţii cască, se întind alene şi se
ROBINSON : Da, bunico... -*
f culcă. Adelaide patrulează. Peste zgo-
A D E L A I D E : Culcă-te ! O d i h n e ş t e - t e ,■*8t
^* motele junglei, care cresc, cortina.

IV

După doi ani şi j u m ă t a t e de căutări, o regasdm pe

mama, î m p r e u n ă cu rămăşitele balonului. Discordia din
familie a dispărut. Regele Mabolo ne vizitează din oiou.
P l a n u r i d e viitor. P o r n i m spre coastă.
Alt colţ din junglă, de data aceasta MARY : O să-mi fie greu...
la tabăra beduinilor. Mary şi Căpete- CAPETENIA BEDUINILOR : : Dasti-
nia beduinilor discută lîngă cort. Un- nul... N - a m încotro. Trebuie să-mi
deva, aproape, sînt rămăşiţele balonu- schimb viaţa. Mi-am găsit o sdujbă.
lui. Lîngă Mary, stă tot timpul Be- MARY : Cum să te uit ? A m stat îm-
duinul-mut. cu instrumentul lui mu- preună atîtea ceasuri, cvi tîmplele
zical (un soi de cimpoi cu două ţevi). în nisipuri, cu părul îngreunat de
Beduinul cel mic e şi el prin preajmă. brume... Atîtea ceasuri.
Un timp se aud zgomotele junglei şi
răbufnelile mării. CAPETENIA BEDUINILOR : Doi ani
şi j u m ă t a t e ! Dar n-am de ales, Mary.
CAPETENIA BEDUINILOR : Mary... A Copilul îl iau cu mine. Ţie îti las
sosit clipa despărţirii. încearcă să cortul şi rămăşiţeile balociului.
uiti... MARY : Am să rămîn singură...

50
www.cimec.ro
CAPETENIA BEDUINILOR : Familia MARY : Gata... Lasă... Du-te... E mai
ta e aproape. Ne-a găsit u r m a . Şi bine să te duci.
nici locuinţa lui Robinson nu e de- BEDUINUL-MUT (scoate un sunet sfî-
parte. Ai să găseşti acolo scilavul şi şietor).
femeia aceea... Crede-mă, e mai bine MARY : Nu vrei ? La u r m a urmei, să
să ne despărţim... nu zici că nu ţi-am spus...
MARY : Te cred, dar cum să t e uit ? (Mary îşi reia plimbarea, indiferentă,
Cum să uit nopţile, şi cerul, şi roua iar Beduinul-mut o urmeazâ ca o um-
care îmi uda picioarele în zori... şi bră, cîntîndu-şi melodia. Scena aceasta
ploile repezi de după-amiază... şi cea- e privită de leu, care a apărut între
surile cînd te a ş t e p t a m singură... Atî- timp, nevâzut de ceilalţi. După ce Mary
tea ceasuri... face două-trei ture, leul clatinâ din
CAPETENIA BEDUINILOR : Tu n-ai cap compătimitor. Mary îşi continuâ
fost niciodată singură, Mary. Ai avut . plimbarea. Peste melodia Beduinului-
totdeauna u n paznic crediincios. Şi în mut răsunâ brusc trîmbiţa Adelaidei
ceasurile de singurătate, el ţi-a cîn- Selkirke. Leul fuge, Beduinul-mut nu
tat... mai cîntă. în scenă intră familia Sel-
(Beduinul-mut cîntă 2—3 măsuri din kirke, inclusiv Robinson şi Pierre. îm-
melodia tristă pe care o va cînta mereu brăţişări: Mamă ! Mary ! Tată ! Soţia
şi care, la un moment dat — cînd se va mea ! Fiica mea ! etc.)
indica — va deveni canonul Providen-
ţei.) P I E R R E : Te-am regăsit, Mary !
ADELAIDE : Eşti singură ?
MARY : Dar el e mut. Şi e trist să RANDOLPH : Unde sînt ticăloşii ?
stai ore şi ore cu un mut. (Beduinul- Vreau să-i ucid.
mut cîntâ iar.) Şi mi-a cîntat de fie- MARY : S-au dus... Au părăsit insula...
care dată melodia lui monotonă. PIERRE : Spune, Mary, te-au chinuit ?
(Beduinul-mut cîntă iar 2—3 măsuri.) Beduinii sînt răi. îi ştiu de pe bordul
Arethuzei.
CAPETENIA BEDUINILOR : Acum te MARY : S-au p u r t a t ca nişte genfcle-
reîntorci la ai tăi. meni.
M A R Y : Şi n-o să ne mai revedem RANDOLPH : Un beduin ! îl ucid ! (Se
niiPininst/i ^ repede la Beduinul-mut, care stă tot
CAPETENIA BEDUINILOR : Niciodată. timpul în spatele lui Mary.)
E mai bine aşa. Să nu ne îngreunăm MARY : Lasă-1, Randolph, e mut.
desipărţirea. Caiacul mă aşteaptă la RANDOLPH : Mut ? Nu se poate. Be-
ţărm. Rămîi cu bine... duinii nu sînt niciodată muţi. Eşti
mut?
(Beduinul cel mic aleargâ la Mary. BEDUINUL-MUT : Da.
Imbrăţişări. Căpetenia beduinilor şuieră RANDOLPH : C i u d a t ! Recunoaşte chiar
din nou. Copilul aleargă spre el. Mary el că e mut.
rămîne locului, într-o poziţie voit tra- ROBINSON : Mamă, cortul şi balonul
gică. Căpetenia beduinilor şi copilul ies sînt ale tale ?
din scenâ. Mary, tristă şi gînditoare, MARY : Da, Roby.
începe să se plimbe. Beduinul-mut se S E L K I R K E : Tot te-ai ales cu ceva...
strecoară în spatele ei şi, de acum
înainte, o urmeazâ ca o umbră. După (în scenă intră regele Mabolo, singur.)
un timp, el începe să-şi cînte melodia.
Mary se opreşte şi se întoarce.) PIERRE : Tată !
MABOLO : Fiul meu ! (îmbrăţişări.)
MARY : Tu n-ai plecat ? SELKIRKE : M a b o l o ! Ia te uită dră-
BEDUINUL-MUT (răspunde pe muzică, cie !
fărâ cuvinte) : Nu. ADELAIDE : M a b !
MARY : Trebuia să te duci şi tu... MABOLO : Munte cu m u n t e se întîl-
BEDUINUL-MUT (scoate un sunet s/î- neşte... Ce mai faci, m u m i e bătrînă ?
şietor). SELKIRKE : Ceac-pac...
MARY : Nu cumva te-ai îmdrăgostit de MABOLO : Mai bei ?
mine ? SELKIRKE : Dar tu, mai fugi noaptea
BEDUINUL-MUT (scoate un sunet de la gazde, fără să plăteşti chiria ?
sfios). MABOLO : Ei, a l t e vremuri...
MARY : Nu, nu merge, ascultă-mă pe MARY : Mab, pe mine nu mă vezi ?
rnine... MABOLO : Cum îti închipui ?
BEDUINUL-MUT (scoate un sunet RANDOLPH : Cine e getntlemanul
trist). acesta ?

51
www.cimec.ro
PIERRE : Mabolo, tatăl meu... Regele
insulei...
RANDOLPH : Regele insulei ? Mi-ai
uzurpat titlul, s i r ! A m să te dau
în judecată.
SELKIRKE : Lasă^l, Randolph. Mab e
un prieten vechi...
RANDOLPH : Asta e culmea ! El îmi
uzurpă titlul şi voi îl numiţi prie-
ten !...
MABOLO : Despre ce tiitlu e vorba,
sir ?
RANDOLPH : Sînt Randolph I de Sel-
kirke, regele insulei.
MABOLO : Şi ce dacă ?
RANDOLPH : Cum ce dacă ? Doi regi
pe o singură insulă ? E inadmisibil.
MABOLO : Nu te mai enerva degeaba.
Eu n u m a i sînt rege.
MARY : Vai, Mab !
ADELAIDE Cum se poate ?
ROBINSON : V-aţi vîndut titlud, sir ?
La ce s u m ă ?
MABOLO M^au detrotnat... Supuşii...
Tocmai cînd începusem să fac re-
forme mari. Jocul de bridge, obliga-
toriu... Şi tradiţia... Dar nu m-au
înţeles. Sînt singurul antropofag de
Ajung acasă înaintea tuturor, căci dorul îmi d ă aripi.
Cum a îngrijit Vineri (plantatia în lipsa mea. Evenimente
neaşteptate şi neplăcuite. Plînsul îi e dat omuiui ca să se
consoleze.
La locuinţa lui Robinson, din scena 1,
actul I. Vineri sapâ. în larg e anco-
rată o corabie. Zgomotele junglei
marea, după muzica robinsoniană. Apa-
re Robinson, singur.
ROBINSON : Vineri !
VINERI : Stăpîne ! Te aştept de atîţia
ani !...
(Vineri face cunoscutul gest
punere.)
ROBINSON : Sclav credincios ! Ai
săpat ?
VINERI : A m săpat, stăpîne. A m să-
pat întruna.
ROBINSON : N-ai uitat că eşti sclav ?
VINERI :N-am uitat.
ROBINSON : Ai dat de mîncare la
papagal ? Ai împletit coşuri din
crengi tinere ?
VINERI : Da, stăpîne.
ROBINSON : Şi romul ? Mi-ai băut
romul ?
VINERI : Nu, stăpîne.
pe insulă. Păcat de studiile mele.
ADELAIDE : Bietul M a b !
M A R Y : îmi p a r e rău, Mab ! Sincer
îmi p a r e rău...
SELKIRKE Ei, asa e viaţa... Hai cu
noi, Mab. Ne întoarcem cu trupe.
RANDOLPH : Şi au să mă instaleze,
of icial. Ştii ce, sir ? A m o p r o p u n e r e :
cînd ne întoarcem, te fac călău. Ci-
vilizăm tot. Robinson ia comerţui şi
finanţele ; Pierre educatia ; m a m a ar-
m a t a ; tata ta-ta...
M A R Y : T a - t a - t a - t a ! Termină, Ran-
dolph ! Mergi cu noi, Mab ?
MABOLO : N - a m încotro. Dar merg cu
plăcere. Avem amintiri comune...
MARY : Mab...
ADELAIDE : Trecem întîi pe la plan-
taţie. Robinson vrea să încuie şi să-şi
ia bijutexiile, sclavul şi soţia nele-
gitimă...
MABOLO E departe plantatia ?
ROBINSON : De unde!... î n t r - o lună
ajungem.
ADELAIDE : Să mergem. (Sună din
trîmbiţă.)
S E L K I R K E : La drum, oopii.
ROBINSON : Te-am lăsat singur, atîta
v r e m e ! Nu ti-a fost urît ?
şi VINERI : Nu, stăpîne.
ROBINSON : Ai învătat să vorbeşti ?
VINERI : N-am învăţat. Nu ştiu să
spun decît a-pă, apă...
ROBINSON : A m să te învăt, Vineri.
Chiar de azi a m să te mai învăt un
cuvînt.
de su- VINERI : Să m ă înveti, stăpîne...
(Vineri face cunoscutul gest de su~
punere, după ce sărută ţărîna. Robinson
îi pune talpa piciorului pe cap. în
această poză — pe care o vor mai păs-
tra un timp — îi găseşte fosta Căpe-
tenie a beduinilor, acum ghid.)
G H I D U L : Aceasta e o insulă pustie...
Acesta e locul unde Robinson Kreutz-
naer, cunoscut sub numele de Cru-
soe, s-a salvat de naufragiu. Aceasta
e locuinţa lui Robinson Crusoe şi
plantatia lui... Acesta e Robinson
Crusoe. (Robinson vrea să se mişte
52
www.cimec.ro
 din poza de pînă acum, dar Căpetenia
beduinilor îl opreşte.) încă o clipă.
Mai stai aşa. Să fac o poză.
ROBINSON : Duomneata, sir ? Nu mai
eşti baduin ?
G H I D U L : Nu. A m renunţat. Mă pre-
gătesc să devin ghid. A m să aduc
turisti. E o afacere bună...
ROBINSON : Faci chetă pentru mime ?
GHIDUL : Fac. (Robinson şi Vineri ră-
mîn în aceeaşi poziţie. Fosta Căpe-
tenie a beduinilor continuă.) Acesta
e Vineri, sclavuil lui Robinson. Ştii
să vorbeşti, t i n e r e ?
VINERI : Nu ştiu să spun decît a-pă,
aipă !
GHIDUL : El nu ştie să spună decît
anpă, a p ă ! Vedeţi ? E încă sălba-
tic. Dar nu e aintropofag. Şi acum,
Robinson Crusoe o să ne cînte cîn-
tecul singurătăţii sale. Dă-t drumul !
ROBINSON (cîntă) :
Ce singur sînt pe l u m e
Uitat şi solitar
etc. etc....
G H I D U L : Mulţumesc, sir... Doamnelor
şi domniior, o mică chetă pentru sin-
guraticul nostru. Cît vă lasă inima...
(Face o chetă — imaginară.) Mulţu-
mesc !... Şi acum, priviţi culoarea al-
bastră a lui Vineri. E o raritate.
Ridică-te, tinere, ca să te poată ad-
m i r a duminealor.
(Vineri se ridică. Robinson ia poza
de gînditor singur.)
GHIDUL : Priviţi-i musdhii ! El sapă !
El dă h r a n ă la papagal ! El împle-
teşte coşuri ! El nu bea r o m ! Dar
ce e a s t a ? Doamine ! Ce sînt semneile
acestea, o flintă şi u n burnuz, t a t u a t e
pe braţul lui drept ?
VINERI : Mi le-a t a t u a t tata, pe cînd
e r a m copil, înainte de a o părăsi
pentru totdeauna p e mama...
G H I D U L : Şi m a m a dumitale, sir ?
VINERI : Era o indigetnă. Trăia în in-
sulă, a c u m 25 de ani cînd a fost se-
dusă d e un beduin...
G H I D U L : Doamne ! Şi acum u n d e e ?
VINERI : S-a prăpădit. A m u r i t de
inimă rea, în anul c u t r e m u r u i u i cel
mare...
GHIDUL : Doamnelor şi domnilor ! în
faţa dumneavoastră se petrece o
scenă emotionantă ! Vă rog să n-o
scăpaţi. Un tată îşi regăseşte fiul
p i e r d u t ! Ouloarea tâhărului acestuia
nu mai e un mister pentru nimeni !
El a r e pielea albastră fiindcă în vi-
nele lui curge sînge a l b a s t r u ! El
e fiul m e u !... Fiul meu !
VINERI : Tată !
53
www.cimec.ro
(îmbrăţişări.)
G H I D U L : Şi acum, iartă^mă, fiule,
dar trebuie să plec... Ne mai întîl-
nim noi...
VINERI : Vă înteleg, sir...
ROBINSON : Şi cheta ? Vrei să pleci
cu banii ?
GHIDUL : Care bani ?
ROBINSON : Aşa e... încotro, sir ?
G H I D U L : A m cumpărat corabia. (Arată
corabia din larg.) P e n t r u turişti. Por-
nesc spre Edioburg.
ROBINSON : Aveţi cabine libere, sir ?
GHIDUL : Cîte doriti, sir ? (Către Vi-
neri.) Nu uita să depui în contul meu
o floare pe mormîntul sărmanei tale
mame.
VINERI : N-am să uit, sir.
(Salutari politicoase. Ghidul iese din
scenă. Scurtă pauză, în care se aud
jungla şi marea.)
ROBINSON : Vineri...
VINERI : Da, stăpkie.
ROBINSON : Si ea ? Sotia mea nele-
gitimă ? E sănătoasă ?
VINERI : E sănătoasă, stăpîne.
ROBINSON : Mă aşteaptă ?
VINERI : Te aşteaptă, stăpîne.
ROBINSON : Ai a v u t grijă de ea ?
VINERI : A m avut, stăpîne.
ROBINSON : Aş vrea s-o văd. A m vi-
sat mult clipa revederii. Dar sînt
emotiv. Mă tulbură... Unde e ?
VINERI : S-o chem, stăpîne ?
ROBINSON : Cheam-o... Adică nu... Stai
să-mi revin... Să mă pregătesc su-
flletesite...
VINERI : Aştept, stăpîne...
ROBINSON : Gata... Nu, nu... Mai stai...
Acum e gata.
(Robinson ia o poza de aşteptare
înflăcărată. Vineri scoate un strigăt:
Uhuuu ! De dupâ un copac apare Si-
rena, însoţită de trei copii albaştri.
Ea vine, sfioasă, spre Robinson. Copiii
o urmează, în monom, după mârime.)
ROBINSON : Doamme ! Ce văd ! Tu,
sclav necredincios !... Vinovaţi !... Sîn-
teti vinovati !... Nu te-ai luptat!...
VINERI : M-am luptat, stăpîne...
SIRENA : Roby !...
ROBINSON : Nici u n c u v î n t ! T r ă d a r e !
Ah, cît s u f ă r ! Cît s u f ă r ! Plecati !
Lăsaţi-mă s i n g u r ! Sau nu... Adică
da... P e n t r u totdeauna!... Să nu vă
mai văd !...
SIRENA : Roby, gîndeste-te ! Sînt
m a m ă !... Unde să mă duc ?
ROBINSON : Oriunde ! P e corabie ! La
Edinburg !... Duceţi-vă !
VINERI : Ne ducem, stăpîne.
 S I R E N A : Dar bami pentru bilete ?
VINERI : Ne dă tata.
SIRENA : Care tată ?
VINERI : Stăpînul e tulburat... Nu vezi
cît suferă ? Să mergem. îţi explic
eu, pe drum.
Vineri şi Sirena pornesc, urmaţi de
monomul copiilor. Dupâ un timp, dis-
par pe după tufe.
Robinson, în culmea disperării, reze-
mat de un copac, cu spatele spre pu-
blic, plînge. E zguduit de hohote mute.
Pe zgomotele mării şi ale junglei,
apare pisicuţa albă, urmată de trei
pisoi albaştri, care se ţin după ea, în
monom. Pisicuţa se îndreaptă la înce-
put spre Robinson, dar, la mijlocul dru-
mului, renunţă şi iese agale din scenă
cu pisoii după ea.

VI

După suferinţele îndurate, îmi revăd familia reunită,

şi aceasta îmi redă tăria sufletească. Ne hotărîm să pără-
sim temporar insula şi să pornim spre patrie. îmbarcarea,
ce a u r m a t şi sfîrşitul povestirii mele.

Acelaşi decor din scena 3, actul I, P I E R R E : Uite-1 colo, lîngă copacul

adică insula, micşorată în aşa fel încît
marea să apară şi din faţă, iar plan-
taţia lui Robinson să se vadă că e pe
un colţ de insulă. Lumină de amurg.
Din corabie se văd acum, datorită
perspectivei, doar o parte a punţii su-
perioare şi velatura. Robinson plînge
în continuare, mut, lîngâ copac. Nu se
aud decît marea şi jungla; apoi intră,
din ce în ce mai puternic, dînd senza-
ţia de apropiere crescîndă, melodia Be-
duinului-mut. Trîmbiţa-pipă a Adelai-
dei răsună scurt. Familia Selkirke
aliaţii ei intră în scenă. Beduinul-mut
e tot timpul în spatele lui Mary, ca
o umbrâ. Cîntecul lui înceteazâ cînd
toţi sînt în scenâ.
SELKIRKE : Iată-ne acasă.
ADELAIDE : în sfîrşit, a m ajuns... Unde
o fi Robinson ? !
P I E R R E : In larg e o corabie. Dacă
aş avea vreo 22 de tunuri a 53 de
ţoli...
MABOLO : O corabie...
(Mary s-a desprins de grup şi se
plimbă gînditoare cu Beduinul-mut
după ea.)
ADELAIDE: Randolph, ce^ar fi să
înoti pînă la corabie şi să vorbeşti
cu căpitanul ?
RANDOLPH : Tocmai eu, Randolph I
de Selkirke ? Să se ducă altcineva...
PIERRE : La mine să nu vă gîndiţi,
sir. Eu nu ştiu să înot.
MABOLO : Nici eu.
SELKIRKE : Să-1 trimitem pe Robin-
son. Roby !... Roby !...
ADELAIDE : Roby !... Uuu !
RANDOLPH : Hei, K r e u t z n a e r ! Unde
naiba te-ai ascuns ?
acela de 16 ţoli. Nu ne auzi, sir ?
ROBINSON : Vă aud, sir.
RANDOLPH : Ce faci acolo ?
ROBINSON : Plîng, sir. De două cea-
suri plîng.
MARY : Plîngi, Robinson ?
ROBINSON : Da, mamă. Mi-am alun-
gat sclavul şi soţia melegitimă. Sînt
singur.
MARY : Dar ce-au făeut ?
ROBINSON : Au făcut copii, mamă.
RANDOLPH : Corabia din larg e a t a ?
şi ROBINSON : Nu. Dar se pregăteşte să
ridice ancora.
SELKIRKE : Cine ?
ROBINSON : Corabia, sir. Porneşte spre
Edinburg.
ADELAIDE : Spre Edinburg ? Ce mai
stăm ?
(Randolph fuge din scenă, spre peş-
teră.)
P I E R R E : Cum să ajung la corabie ?
Nu ştiu să înot...
MABOLO : Nici eu, sir.
ROBINSON : La mal e o plută... Dacă
n-a luat-o Vineri...
S E L K I R K E : E destul de m a r e ? Ade-
laide, tu ai putea să rămîi aici, de
pază.
ADELAIDE : Mulţumesc. Iti cedez \ie
locull.
MABOLO : Or fi cabine libere ?
ROBINSON : Pluta e mare. Şi cabine
libere sînt. D r u m bun. Eu rămîn
aici, simgur.
ADELAIDE : înainte, copii !
SELKIRKE : î n a i n t e !...
MABOLO : Spre Edinburg !...
RANDOLPH (reapare, în fugă) : Staţi !
Stati ! Giuvaerele ! Banii ! Lăzile cu
pesmeti !...

51
www.cimec.ro
ROBINSON : Le-a furat Ghidul, sir.
ADELAIDE : Care Ghid ?
ROBINSON : GhidUl... Fosta Căpetenie
a beduinilor... L-am văzut cu ochii
mei...
PIERRE : Beduinii ! Nu v-am spus eu ?
R A N D O L P H : L-ai văzut ? Şi de ce
nu 1-ai împiedicat ?
ROBINSON : Eram ocupat, sir. Plîn-
geam...
ADELAIDE : Le vom recupera, cu aju-
torul trupelor. înainte, spre plută !
CEILALŢI (cu excepţia lui Robinson,
a lui Mary şi a Beduinului-mut)
Uraaa !...
(Pornesc toţi spre ţărm. în scenă
rămîn doar ultimii trei numiţi.)
MARY : Tu nu te duci, Robinson ?
R O B I N S O N : Vreau să rămîn aici,
mamă. Mă simt jignit, trădat...
MARY : Jignit şi t r ă d a t poţi să te
simti şi la Edinburg...
VOCEA LUI PIERRE : Mary ! Gră-
beşte-te ! P o r n i m !...
MARY : Hai, Robinson !...
ROBINSON : Rămîi cu mine, mamă.
Ajută^mă să fiu singur !...
MARY : Singur poţi să fii şi la Edin-
burg...
(Apare balonul în care se află Câpe-
tenia beduinilor.)
CÂPETENIA BEDUINILOR : Mary !
(Către Robinson.) Sir, lasă-ne puţin
singuri ! Avem ceva de vorbit...
ROBINSON : Bine, sir... Mamă, t e as-
tept pe plută... Singur...
(Robinson pleacă.)
CAPETENIA BEDUINILOR : Mary, a m
reparat balonul. A m venit să te iau.
MARY : Unde ?
CAPETENIA BEDUINILOR : Oriunde.
A m renunţat. Mă fac iar beduin.
Viino... (Aruncă o scarâ de frînghie.)
Hai şi tu, Mutule.
MUTUL (scoate un sunet trist).
CAPETENIA BEDUINILOR : Hai, urcă.
Te duc la tabără.
MUTUL (acelaşi joc).
CAPETENIA BEDUINILOR : înţeleg...
Eşti îndrăgostit. Nu-i nimic. Vine şi
ea... Hai, Mary... (Mary se zbuciumă
cumplit.) Ce faci ?
c o
www.cimec.ro
MARY : Mă zbait î n t r e diragoste şi d a -
torie.
VOCEA LUI P I E R R E : M a r y ! G r ă -
beşte-te !
MARY : M-am hotărît ! Iartă-mi sen-
timentele de femeie, dar sînt ro-
mantică. A m nevoie de confort. Plec
la Edinburg...
CAPETENIA BEDUINILOR : Mary, îmi
sfîşii inima !
M A R Y : Sînt obligată. Uiţi familia
mea ?
CAPETENIA BEDUINILOR : L a t a b ă r ă
: ai să găseşti o nouă faimilie. A m o
noră nelegitimă. Şi copilul nostru...
Şi un sclav care îmi este fiu... Sînt
toţi acolo. Vino !
MARY : Şi dorul de Edinburg ?
CAPETENIA BEDUINILOR : Argumen-
tul t ă u m-a dat gata. O, doamne !...
Nici tu n u vii, Mutule ? (Mutul scoate
un sunet trist.) Adio, M a r y ! N-am
să te uit niciodată ! Adio, Mutule !...
(Balonul porneşte. Semne sfîşietoare
de adio. In scenă au rămas doar Mary
şi Beduinul-mut. Mary porneşte spre
ţărm, dar se opreşte amintindu-şi de
prezenţa însoţitorului ei.)
MARY : Tu trebuie să rămîi aici...
BEDUINUL-MUT (scoate un vaiet sfî-
şietor).
MARY : E mai bine aşa...
BEDUINUL-MUT (spune pe muzică:
nuuu !).
MARY : Crede-mă... Trebuie să rămîi
aici, singur... Ai să stai pe ţ ă r m şi
ai să te gîndeşti la mine... E mai
frumos aşa...
BEDUINUL-MUT (scoate un sunet
deznâdăjduit).
VOCI DE P E P L U T A : M a r y ! Vino
odată ! Grăbeşte-te ! P o r n i m !
Mary pleacă agale spre ţărm şi dis-
pare. Beduinul-mut se aşază pe o stîncă
şi îşi începe cîntecul. Apar papagalii
cîntăreţi şi cei doi iezi care, după cîn-
tecul beduinului, după ce corabia dis-
pare navigînd lateral pe coastă, încep
canonul Providenţei.
Insula se clatină pe valuri, iese din
scenă, apoi reapare mică de tot şi
depărtată, depărtată... Pe ea abia mai
distingem silueta singuratică a Bedui-
nului-mut, care îşi cîntă melodia, tot
mai departe.
Insula şi melodia se pierd, se pierd...
R T I N A
 Teatrul de Comedie
SOMNOROASA AVENTURĂ
de Teodor Mazilu

GHERMAN : „Ar fi simplist

să crcdem că diversitatea e
ceva specific artei. Oraşele
sînt şi ele multe : Paris, nu
mai departe Londra, Santiago
de Chile. Veneţia de excmplu."
(Agnia Bogoslava-Cleo ;i Gh.
Dinică-Gherman)

OGARU : ..Vultur am fost,

vultur am rămas!" (Niki Ata-
nasiu-Ogaru, Agnia Bogoslava-
Cleo)

www.cimec.ro
GABRIELA : „Am intrat in
sorictatca unor oamcni intcli-
gen(i şi satanici..." (Iarina De-
mian-Gabiiela şi Amza Pellca-
Manole)

E
GHERMAN : „Au venit ban-
diţii!" (Agnia Bogoslava-Cleo,
Iarina Demian-Gabriela, Gh.
Dinică-Gherman)
jfttt

4.--gn
•-S.
%br

www.cimec.ro
 premisele
E C H I P E I DETEATRU

\g * oţiunea de „eehipă teatrală" este din ce în ce mai prezentă

m în discuţiile ultimelor stagiuni. Au impus-o atenţiei dezbate-
5 ^ ^ g f t rile despre spectacolele Cum vă place şi Umbra ; au readus-o
^ ^ ^ mereu în centrul preocupărilor consfătuirile de la Consiliui
Teatrelor, luările de cuvînt ale creatorilor, cronicile. M.H.A.T.-ul, Berliner Ensemble,
Shakespeare Royal Coimpany sînt exemplele citate de preferinţă în această ordine
de idei. Idealul teatraă al etapei actuale este limpede c o n t u r a t : teatrul unitar.
teatrul-echipă, construit în jurul unor concepţii unice, al umui spirit comun şi al
unor metode d e lucru care să exprime acest spirit.
Se reînnoadă astfel, pe un plan superior, tradiţia vechilor noastre companii
de teatru şi a trupelor care se formau în jurul unor animatori. După amplificarea,
consolidarea şi dezvoltarea unei retele puternice de teatre în toată \B.V3i, după
descoperirea şi educarea unor generatii bogate în talente noi, după revelaţia sce-
nografică şi regizorală a unor forţe în stare să ridice a r t a spectacolului romînesc
la înăltimea celor mai importante exigente contemporane, s-au creat, în ultimii
ani, conditiile pentru dezvoltarea unor viguroase organisme teatrale, întemeiate
pe unitatea de conceptie şi pe reale afinităti creatoare. Acum patru ani, sub con-
ducerea lui Rad-u Beligan, s^a înfiintat Teatrul de Comedie. In ulltimele douâ
stagiuni, alţi oameni de teatru de prestigiu au fost învestiţi cu răspunderea unor
ansambluri : Liviu Ciulei, Horia Lovinescu, Radu Penciulescu. Iată un nou punct
de pornire pentru realizarea unor cerinte esentiale ale teatrului imodern.
O consecinţă imediată a acestui fapt a fost mişcarea, deplasarea între teatre
a unor interpreţi de valoare. Schimburile acestea de „capete de afiş" constituie
un simptom de înnoire. Oamenii se caută, încearcă să-şi descopere afinităţi, să şi
le valorifice, se experimentează relaţii noi, distributii noi.
Pentru a cerceta mai de aproape sensul acestor căutări colective, care tind
să se generalizeze, am stat de vorbă cu cei patru creatori pe care i-am numit
înainte. Cum era şi firesc, tema convorbirilor a constituit-o obiectivul general al
schimbărilor şi mişcărilor efectuaite în peisajul nostru teatral : formarea echipei
creatoare.

DESPRE PROGRAM

\j u exceptia Teatrului d e Comedie, care îşi anuntase programul încă de la

constituire, şi a Teatrului Naţional „I. L. Caragiale", firesc organizat pe directiile
de acţiune ale unei prime scene academice, noţiunea de program era pînă acum
mai mult o idee teoretică, un deziderat. Astăzi, ne aflăm în fata unor teatre care
încearcă să-şi formuleze în fapt un crez — în acelaşi timp ideal estetic şi
principiu organizatoric.

58
www.cimec.ro
 Aceste „programe" se profilează în bună măsură sub înrîurirea preocupă-
rilor definitorii pentru animator. Ciulei, Pemciulescu, Beligan sînt mai atenti la
problemele de interpretare şi la cele care ţin de construirea echipei. Horia Lovi-
nescu vede evoluţia Teatrului „Nottara" determinată în primul rînd de o anumită
literatură. Cum s-a mai anunţat, în acest scop, teatrul a trecut de la eclectism
şi eterogen în repertoriu la um repertoriu unitar, axat, îm principal, pe drama-
turgia contemporană. S-a renuntat, astfel, pentru un timp, la vechea traditie a
acestui ansamblu : piesele clasice de mare montare, care vor reintra în repertoriu
numai după ce teatrul va cîştiga experientă şi stil prin exerciţiul asupra pieselor
inspirate dim problematica omului contemporan.
Liviu Ciulei spune : „Programul stagiunii prevede în teatrul nostru o mare
varietate de genuri : vodevil, comedie directă, dramă psihologică, piesă de tipuri,
spectacol epie cu muzică, tragedie, piesă biografică, satiră contamiporamă... Care
ar fi trăsătura de unire între aceste montări atît de deosebite ? Realismul — rea-
lismul de concepţie şi realismul de interpretare. Reailismul de conceptie porneşte
de la dezvăluirea conditiilor istorice, economice, sociaile care au generat acţiumea
unei piese şi de la studiul modalităţilor artistice ce concretizează în text ideea
şi condiţionările ei. Realismuil interpretativ constă, cred, în găsirea mijloacelor
celor mai directe care pot să facă sesizabil jocul acestor factori determinanţi.
Asta-i tot. Atîta vreau să fac în teatru, nu mai mult".
Noţiunea de realism ca ideal de creaţie, Liviu Ciulei o precizează vorbind
de piildă, despre Intrigă şi iubire. De ce a apărut în repertoriul teatrului această
piesă, pe care muilţi o socotesc iromafntic-desuetă ? Penitru că este prima dramă
burgheză. Deşi a fost scrisă în 1784, cu cinci ani înainte de Revoluţia franceză,
pare scrisă mult mai tîrziu. Pentru că există o întreagă realitate, o întreagă viată
a piesei şi a lumii care a generat-o, care a fost uitată, acoperită de vrafurile de
falsificări ale schillerizărilor formale. Cine-şi poate închipui că, cinci sau şase
ani după aparitia piesei, la Berlin a fost ars pe rug, pentru ultima oară, un om ?
Arhitect şi scenograf, Liviu Ciulei îşi demonstrează vizual ideea. Deschide volume
vechi şi arată : o gravură reprezentîndu4 pe MiJller în timp ce-şi loveşte nevasta
cu violoncelul în cap („posibilitatea unei asemenea scene n-a fost niciodată suge-
rată prin joc"), gravuri înfăţişînd pedepsele soldaţilor, imagini din vechile locuinţe
germane de la sfîrşitul secolului XVIII. Această viaţă adevărată a piesei trebuie
redescoperită. „Du-te, şi ai să vezi ce se va îmtîmpla !" este o replică ce poate
fi pronunţată cîntat, solemn şi amenintător; dar ea poate fi rostită şi simplu,
omeneşte. Realismul scenic despre care vorbeşte Liviu Ciulei constă în regăsirea
adevărurilor omeneşti mici şi mari, ale epocii şi ale pieselor, adevăruri din care
se construieşte, de fapt, şi vitaiitatea aotuală a textului dramatic.
Radu Penciulescu vede problema din cu totul alt unghi — acefla al realită-
ţilor comcrete din teatrul pe care il conduce : „Program ? Deocamdată nu avem, şi
nici nu putem avea. Un program mu poate fi creat în afara realitătilor concrete.
Programul unui teatru se defineşte cu fiecare nouă montare şi în fiecare seară
de speotacoil. Noi me canducem, deocaimdată, după cîteva principii mari, pe care
căutăm să le respectăm. Prefer să nu le numesc : consider că este mai bine ca
ele să se formuleze pe scenă. Există obiceiul ca fiecare nouă conducere de teatru
să anumte un nou program. Nu însă fiecare conducere are şi posibilitatea să-şi
aleagă şi mijlooul cu care să-1 realizeze — echipa. Cel mai interesant program e
o iluzie dacă e altoit pe o echipă de teatru alcătuită după alte criterii decît
cele ale programului. Coleotivul nostru artistic — nu pot avea încă îndrăzmeaîa
de a-1 numi echipă — e alcătuit de mult şi după criterii destul de incerte.
Programul se va naşte, sper, în măsura în care, pe parcursul anilor, colec-
tivud nostru artistic va deveni echipă teatrală".
Radu Beligan răspunde la întrebarea despre evolutia programului în timpul
care a trecut de la constituirea Teatrului de Comedie: „Teatrul nostru este
cunoscut ca un teatru mai mult publicistic, cu o teatralitate evidentă, un limbaj
scenic direct. Principiile pe care le-am formulat îm 1960 nu le vom abandona,
pentru că ele sînt juste. Inconsecvenţa este o nenorocire în teatrele noastre. Aş
fi fericit dacă, peste 20 de ani, s-ar constata că cele treisprezece puncte expuse
în primul nostru program au fost întocmai respectate. Dacă este vorba de evoluţie,
atunci trebuie să vorbim despre o acceptie mai profundă şi mai cuprinzătoare a
notiunii de comedie, în coordonatele aceiuiaşi teatru publicistic despre care vor-

59
www.cimec.ro
beam. Ored că şi spectatorii au înregistrat această evoluţie, că ei nu vin la
Teatrui de Comedie doar în speranţa de a se amuza copios, ci cu dorinţa de a
vedea spectacole care dau de gîndit".

CONSTRUIREA ECHIPEI

| | oria Lovinescu : „Ideal ar fi ca fiecare teatru să se formeze în jurul uneia sau

mai multor personailităţi regizorale. Dezideratui este greu de împlinit şi nu e o
ruşine să reeunoastem că nu sîntem, nici unul dintre noi, mari parsonalităţi
artistice. Vom suplini prin efiort colectiv absenţa personalităţilor definitorii.
Poate, pentru început, este chiar mai bine. în ceea ce-i priveşte pe actori, timpul
operează de la sine o seâecţie. Interpretii ajung să graviteze în jurul nucleelor
care-i ati'ag, şi schimburile care au loc astăzi, între diferite teatre, promit
să faciliteze asemenea proces de selectie naturaiă. în domeniul regiei, se poate
actiana însă mai repede şi mai eficient, tocmai pe baza efortului coleotiv lucid
diirijat, fară nici un fel de ingerinţă asupra vreunei personalităţi. Printr-o coordo-
nare armonioasă şi printr-o confruntare psrmanentă a metodeior regizorilor se
poate ajunge la o platformă comună, în aşa fel încît, şi în spectacolele realizate
şi în luările de cuvînt teoretice, un regizor să nu se exprime doar pe sine, ci să
exprime punctul de vedere al teatrului în care s-a integrat".
Mijloacele prin care dramaturgul-director speră să atingă acest scop prevăd,
printre altele, vizionări colective şi dezbateri în timpui realizării spectacole'lor,
urmărirea unor repetiţii de către întregul grup de regizori, în unele cazuri, reluarea
lecturilor la masă în fazele mai înaintate de lucru, în prezenţa conducerii artis-
tice, pentru reanimarea unor sensuri care se pot pierde în timpul muncii pe
scenă. Aceeaşi strînsă conlucrare se preconizează şi în raport cu munca sceno-
grafilor, în ce priveşte planificarea, ritmicitatea muncii în ateliere, finisarea, defi-
nitivarea unor soluţii prin controi reciproc creator, ceea ce, desigur, nu înseamnă
că decorurile tuturor scenografiior vor începe să semene între ele, ci doar că
realizatorii se vor sprijini mult pe opinia colectivă.
Liviu Ciuiei : „Existenţa echipei de teatru are două aspecte, cred. Unul
etic şi unui de ideal profesionai. Primul este de neînlocuit. Ceiui de al doilea i se
poate substitui o similitudine de dispozitii naturale aie coechipieriior. Dar, bine-
înţeles, e mult mai bine ca această similitudine să fie stimulată de idealul comun,
de adeziunea <la intentiile grupului de concepţie din teatru. Cu asta, cred că am
spus tot... Aş mai adăuga ceva despre aşa-zisul balast din trupele noastre de
teatru. A existat o vreme în care problema mă preocupa mult; acum îi dau
mai putină importanţă. Nu pot să o distribui, de piidă, pe Ileana Predescu într-o
apariţie de cîteva minute din Opera de trei parale: ar însemna să fac risipă,
să gospodăresc neeconomic foi"teile artistice ale teatrului. Şi în Opera de trei
parale există zeci de asemenea aparitii. De aceea, cred că fiecare om poate să
fie util într-un teatru. Bineînteles că el devine cu atît mai utii cu cît este mai
deosebit şi, fiind vorba de o interpretaire : mai divers. Pe scenă avem de demonstrat
o diversitate de tipuri. Inutil se dovedeşte numai aceia care pe scenă nu reprezintâ
pe nimeni, nimic, nici măcar pe sine însuşi. Atunci nu mai e vorba de balast,
ci ipur şi simplu de o carieră greşită, şi asemenea erori trebuie îndreptate, pe
cît posibil. Alitfei, dacă ideea e clară, spectacol'ul va trăi. în Cum vă place, de pildă,
există numai cîteva interpretări de valoare, dar asta nu duce la dezintegrarea
mcntării. Fireşte, fiecare membru ai trupei trebuie să fie pregătit, antrenat pentru
a răspunde cerintelor teatruiui".
Radu Penciulescu : „Problema echipei există, ea este spinoasă şi are aspecte
aparent contradictO'rii. Pe de o parte, es>te nevoie de echipe alcătuite după criterii
artistice şi nu administrative. Pe de altă parte, este necesară o mult mai mare
circulaţie de actori între teatre. Nu cred că este bine ca un interpret să fie limitat,
în momentui de fată, la o singură echipă. Circulatia, schimburile dau un tonus
viltiai, sînt stimulatoare. Sigur că trebuie să urmărim şi să asigurăm creşterea
actorilor, în cadrul aceluiaşi ansambiu, în mod consecvent. Dar schimbările, dacă
sînt bine gîndite, daiu totdeauna un impuls, creează emulatie, interes şi obligă
grurpul stabil al teatrului la descoperirea <unor solutii care să convină şi noilor
interpreti.

60
www.cimec.ro
 La iiirma urmei, echipele există, pe hîrtie — dar numai pe hîrtie. In afară
de Beiigan, nijci unul dintre directorii de teatru de la noi nu şi-a putut construi
echipa doxită. Asta trebuie amintit: să se ştie de ce la Teatrul de Comedie reuşesc
atîtea luoruri, care nouă ne sînt greu accesibile. Schimbarea de director nu îmseamnă
automat şi schimbarea echipei. Lista asta de actori pe care o am în faţă nu repre-
zintă încă o echipă. Atîta weme cît am preluat scheme vechi (de cele mai multe
ori, haotic aieătuite), nu putem decît să cîrpim nişte genuri, să acoperim emploi^uri
care erau descoperite. Căutăm actori buni, facem distribuţii mai atent gîndite
— e normaOL Dar problema superioară, a unităţii de echipă, spirit şi stil, nici nu
putem să ne-o punem, pentru că depăşeşte cu mult posibilităţile noastre".
Radu Beligan : „Probabil că există nişte legi ştiinţifice, de alcătuire a unui
colectiv teatral. Nu le cunosc, bănuiesc că există. Pot vorbi despre cîteva reguli
deduse din praotică. Regula numărul unu rămîne aceea a afinităţilor. Nu e vorba
de apropiere de vîrstă, de generaţii. Numai în unele împrejurări se poate construi
un teatru pornind de la o serie de absolvenţi ai Institutului. Se întîmplă ca foştii
cdlegi să se dovedească repede străini unul de altul. Şi nu e usor să decantezi
afinităţile reale : e nevoie de o urmărire îndelungată. O lege care acţionează de
foarte multă vreme şi care, din păcate, a cam fost neglijată din pricina unor
controverse ale oamenilor de teatru este aceea a emploi-urilor. Evident, nu este
vorba de emploi-ul clasic ; notiunea a evoluat, a devenit mai elastică, mai nuan-
ţa-tă. Dar în teatru nu se pot soiutiona probiemele psihologiei scenice prin tipaj,
ca în filrne. Un bun amsamblu trebuie să aibă toate componentele şi toate nuan-
ţele importante ale fiecărui emploi acoperite : ingenua, ingenua comică, ingenua
perversă — tip nou, inspirat de Brigitte Bardot, foarte la modă... Un criteriu impor-
tant este şi capacitatea artistuiui de a reactiona sensibil la nou. Asta nu îmseamnă
că ei trebuie să accepte fără discernămînt tot ce a apărut recent. Dar, chiar dacă
respinge unele noutăti, actorul trebuie să se arate dornic să le cunoască, să fie
receptiv faţă de sohimbările din peisajul cultural şi teatral. Aitfei el nu va
putea tine pasul cu cei care conduc teatrui".

CLIMATUL DE CULTURĂ, ÎN TEATRU Şl ÎN JURUL LUI

I n majoritate, directorii au sublimiat necesitatea unui climat creator, de bogată

şi activă cultură teatraiă, în afara căruia nu se poate forma şi cimen'ta spi-
ritul de echipă.
Horia Lovinescu : „Foarte importantă este participarea activă a actorilor
la viaţa teatrului, în afara orelor de muncă obişnuite. Montările experimentale,
studiile, cursuriie, dezbaterile pot strînge oamenii care simt nevoia să-şi defi-
nească un stil şi um mod de a înţelege teatrul, care caută să se adume în echipă.
De efortul coleotiv al regizorilor, dramaturgilor, actoriior, scenografilor nu se
poate desprinde mumca secretariaftuiui literar, care pînă acum făcea categorie
aparte. Aş vrea foarte mult ca secretariatul literar să nu asigure numai o pregă-
tire, o informare foarte bogată în ce priveşte autorii care sînt jucaţa şi o muncă
aprofimdată de documenitare care să sprijine cultura spectacolului, ci să fie amtre-
nat direct în organizarea şi conducerea unor dezbateri şi a unor expuneri teore-
tice — nu după ureohe, nu ia întîmplare, ci pe baza unui studiu serios. Cu timpul,
secretariatul literar trebuie să capete iniţiativă, să ajungă să propună piese care
să se integreze îm cerintele programului nostru, adică să devină efectiv creatorul
repertoriului ; mai tîrziu, cei din secretariat vor fi chemaţi să urmărească specta-
colui în timpul repetiţiiJlor, făcînd astfel din cunoştintele teoretice acumulate un
bum al întregului ansambiu, în discutiile asupra uneia sau alteia din soiutiile
de joc şi de regie".
Proiectele lui Liviu Ciuiei în această privinţă sînt cunoscute. Crearea umui
climat de cultură în teatru şi în jurui teatruiui este un punct principial în progra-
mui Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra". Acest scop va fi atins prin : constituirea
în teatru a unui nucieu de comcepţie fonmat mai ales dim regizori ; ridicarea acti-
vităţii secretariatuiui literar la rangul de muncă ştiintifică de documentare, trans-
formarea lui, cu timpul, într-un laborator teoretic şi o mică redacţie, care să
editeze publicatiile de propagandă oulturală şi teorie ale teatrului ; constituirea
unui centxu de studii scenografice pe lîngă teatru.

(U
www.cimec.ro
 In legătura cu publicul, o îinsemnătate deosebită acordă Liviu Ciulei reper-
toriului permanent. El consideră că marile spectacole ale teatrului — Copiii soa-
relui sau Sfînta Ioana, de pildă — joacă uin rol mai important în educaţia publi-
cului deeit succesele noi, usor obţinute şi fără substanţă, chiar dacă asemenea
momtări mai vechi nu mai au în toate stagiunile aceeaşd popularitate. Mai mult,
regizoirul-director susţine că, în timp, aceste speotacole de ti^ută îşi recuceresc un
public pe care îl şi formează în spiritul unei mult mai profunde şi mai bogate
simpatii faţă de teatru.
Radu Penciulescu atrage atenţia asupra unui alt aspect al problemei — rela-
tiile dintre animator şi cei pe care el îi îmdrumă : „Teatrul este o artă colectivă,
şi un animator care îşi impune puinctul de vedere poate să devină un element
de înaintare, dar poate să fie şi primejdios. N-ai dreptul să opreşti dezvoltarea
unui actor sau a unui scenograf pemtru că \ie nu-ţi place felul îm care evoluează
el, oWigîmdu-4 să accepte limii străine de natura lui. O asemenea atitudime împie-
dică formarea echipei. Oricît me-am îmchima animatorului de teatru, mu e bine
să uităm că persomalitatea lui trebuie să fie maleabilă, deschisă la sugestii, sa
valorifice imdividualităţiile creatoare din jur, aptitudinile celorlalti. Se poate admite
absolutismul amimatorului — teoratic justifieat — mumai atumci cînd echipa este
formată primtr-o selecţie liberă a initerpretilor, înrudiţi, ca talent, cu structura
creatoare a conducătorului. Altfel, tirania acestuia poate să ducă numai la reali-
zări fragmentare".
Radu Beligan imsistă asupra importamtei regimului de reală comlucrare îmtre
coeehipieri : „Uma dim bolile grave ale teatrului mostru este treptata fumctioma-
rizare a creatorilor, pierderea emtuziasmului. Um colectiv care mu mai are apetit
de creatie începe să moară. De aceea, fiecare spectacol trebuie să preocupe între-
gul ansamblu, chiar şi pe cei care mu sîmt distribuiti îm el. La Teatrul de Come-
die, repetiţiile Somnoroasei aventuri adumau adeseori, îm sală, o mare parte dim
membrii colectivului. Cu o săptămînă înainte de vizionare, ne-am dat seama,
după o asemenea repetitie «cu public», că tabloul şase trebuie rescris. Mazilu era
acolo, i-am expus observatiile noastre, şi la repetitia următoare am avut noul
texit, muilt mai bun. Dacă repetiţiile ar fi avut loc izolat, dacă vedeam spectacolul
doar înainte de premieră, asemenea îmbumătăţiiri nu se mai puteau aduce piesei .
In privimta mumcii colective, Liviu Ciulei are o idee foarte bumă, pe care
o îmbrătişez cu toată comvimgerea : imtroducerea regiei colective îm teatrul romî-
mesc. Am văzut la Shakespeare Royal Company spectacole admiirabile, care aveau
trei regizori — Peter Hall, Clifford Williams şi John Barton. Toate piesele istorice
au fost montate aşa. Fiecare regizor avea o sarcină a sa, deosebită, dar toti se
integrau perfect în strădamia comumă. Este o modalitate de a evita împărtirea,
scimdarea teatrelor îm grupuri şi grupuleţe, şi de a comstrui practic concepţia
colectivă, stiluil unic. Individualismul nu mai are ce să caute în teatru.
în aceeaşi ordine de idei, important mi se pare ca toţi cei care fac parte
din teatru să cunoască din vreme, foarte bine, planurile de perspectivă. O piesă
ca Troilus şi Cressida nu poate fi oferită, de azi pe mîine, umui regizor, să o
pumă în scemă. Realizatorii au mevoie de timp de meditaţie şi de pregătire, umeori
chiar de ami, îm care să gîmdească o realizare viitoare.
Foarte util este şi um climat viu de disouţii, dar discutii nu aşa cum le
facem acuma, de obicei mai mult formale, ci îndepărtînd orice caracter solemm
şi de pregătire a dezbaterii prim referate putim imSipirate. Trebuie să îmviorăm
discuţiile dimtre moi, să ajumgem la forme neeonstrînse de vireo prejudecată — aş
spune, la şueta ridicată la înalt ramg primcipial. Să mu uităm că Marx şi-a format
spiritu^ polemic la clubul timerilor hegeliemi, să mu uităm ce rol importamt au
jucat, în cultura secolului trecut, la noi, cercurile literare ale revistelor impor-
tamte. Nimic mu e mai grav decît tăcerea, din mormînt nu iese nimic. De aici
decurge şi necesitatea umei reviste de specialitate rmai focoase, mai la zi, mai
săptămînale, aş zice, şi mecesitatea umei documem/tări mai temeimice, care să facă
discuţiile moastre bogate, străime de sterilitate. în toate aceste probleme, Asociaţia
oamenilor de teatru ar trebui să îndeplinească un rol pe care, să sperăm că, mai
devreme sau mai tîrziu, şi-1 va asuma cu răspumdere.
îmcă ceva îm legătură cu atmosfera pe care o creăm îm jurull teatrului. Sîm-
tem cu toţii împotriva cultului vedetei, dar, îmtr-o vreme îm care îim tara moastră
se petrece um proces complex şi profumd de afirmare a umor valori autemtice,
cred că este datoria moastră să aducem îm primul plam şi valorile teatrale pe care
vremea moastră le-a impus. Cu mai multă publicitate, folosimdu-le ca elememt al

62
www.cimec.ro
unei propaganide de cultură teatrală. Este un lucru pe care, de pildă, un teatru
ca Shakesipeaire Royal Company îl face excelent. Am văzut acolo un RiChard al
Il-ilea în vîrstă de 22 de ani, David Wanner, şi, într-o conferinţă de presă,
Laurence Olivier a sipus că aceasta este una dintre ţintele muncii colective în acest
teaiiru — deseoperirea vedetelor eare pot să continue munca începută de actorii
maturi. De ce să nu subliniem şi noi tot ceea ce s^a creat în cei douăzeci de
ani de la Elibarare ? Dacă un actor ca Dinieă s-ar fi afirmat acum cîteva
decenii, publicitatea ar fi făcut din el foarte repede un cap de afiş. Astăzi, absenţa
publicităţii nu trebuie să devină un handicap, cu atît mai mult cu cît afirmarea
acborului este cea mai puternică dintre curelele de transmisie dintre teatru şi
public. E o lege obiectivă de eare nu putem să nu ţinem seama. Este important
să promovăm şi «vedete» noi, înainte necunoscute: regizorii, scenografii. Specta-
torii să vină la teatru nu numai pentru a vedea un actor, dar pentru a urmări noua
montare a unui regizor sau pentru a admira noul decor al unui soenograf. Asta
măreşte şi responsabiilitatea imdividuală. Văzînd că a fost uireat pe un piedestal,
creato>rul va şti că semnătura lui implică o răspundere socială, şi nu o va aşeza
niciodată sub o irealizare mediooră, pripită".

ANTRENAMENTUL ACTORILOR

hC evenind la una din temele freevente ale discuţiilor teatrale, cei patru condu-
cători de teatru cu care am stat de vorbă sînt absolut de acord într-o pri-
vinţă : necesitatea antrenării profesionale a actorilor prin teatru.
Hoiria Lovinescu scoate dintr-o mapă cîteva file bătute la maşină, intitulate :
,.Schiţă de program al studioului experimental -«Constantin Nottara»". Aceste însem-
nări prevăd, în afara unui repertoriu de piese care au avut în trecut sau au
în prezent un rol experimental şi inovator, mai multe forme de activitate.
Actorii vor urma cursuri teoretice şi practice de tehnică profesională (două ore
de mişcare şi două ore de exerciţii respiratorii şi de vorbire pe săptămînă, por-
nind de la principiul antrenării ceilor mai buni). Şcoala stilurilor va fi o suită de
studii pe texte variate, menite să supună pe fiecare actor unui antrenaiment de
diversitate a iimbajului interpretativ, cuprinzînd toate speciile stilistice cunoscute,
de la tirada tragică la comperajul revuistic, care va servi şi la promovarea unor
texte inedite — scrisori, memorii, pontrete de moralişti, meditaţii filozofice,
schiţe, poeme epice sau lirice, descrieri —, în cadrul unor recitalluri parsonale
sau colective, uşor de prezentat şi în afara teatrului. Teatrul va pregăti recitaluri
de poezie grupate fie pe teme, fie pe autori sau curente, montate sau nu într-un
sistem de prezentare; speotacole aparte vor fi consaorate unor momente din
istoria cuilturii, prin prezentarea unor texte de literatură evocîmd un asemenea
moment, pe baza unui scenariu şi a unui comentariu. Vor fi realizate evocări din
istoria teatrului, puneri în scenă care să contureze diferite modalităţi istorice ale
expresiei teatrale (antichitatea greconlatină, evul mediu, renaşterea, clasicismul) ;
seri de umor (romînesc sau din alte literaturi) ; prezentări de piese necunoscute,
lecturi artistice de piese nevalorificate încă de către teatre, însoţite de discuţii
organizate ; înscenări paralele ale unui aceluiaşi text (fragment sau act), în trei-patru
versiuni regizorale, avînd în vedere stimularea personalităţii regizorale şi diversităţii
soluţiilor de montare; spectacole-coupe, piese într-un aot grupate pe teme,
curente sau literaturi naţicfnale, pentru o mai largă informare a publicului asu-
pra valorilor temei. Toate aceste forme de manifestare urmează să alcătuiască
cicluri realizate lunar, trimestrial sau anual, de-^a lungul mai multor stagiuni.
Experimentele de la Studioul „Constantin Nottara" vor avea o finalitate
precisă — spectacolul —, constituind nu numai o şcoală a actorilor şi regizorilor,
dar şi o şcoală a spectatonului. „Mai urmărim ceva: şcoala stilurilor, de pildă
— spune Horia Lovinescu —, are şi scopul de a descoperi dacă nu cumva uoiii
actori au posibilităţi nevailorificate încă, dacă nu cumva ei pot evolua şi al^tfel
decît în genurile care i-au consacrat. Sperăm ca în felul acesta, prin încercări şi
studii asupra personailităţilor din colectivul nostru, să constituim o bază ştiinţi-
fică viitoarei echipe".
Liviu Ciulei insistă asupra rolului dublu pe care trebuie să-1 aibă antre-
inamentul în teatru : „în primul rînd, acesta unnează să asigure menţinerea con-
ditiei fizice (prin gimnastică, mişcare scenică, dans, pantomimă) şi elasticizarea

63
www.cimec.ro
gamei vocale, perfectionarea dicţiunii, menţinerea în funcţie a aparatului respi-
rator. Pentru asba este nevoie de conştiinciozitate şi de o metodă bună, eficace,
lucru cu atît mai dificil cu cît metoda trebuie să se plieze, de la individ la
individ. Faza a doua, superioară, a antrenamemtului vizează exersairea actoriior
în functie de intentiile estetice ale conducerii teatrului. Pentru spectacoiui cu
Oedip, montat de Marosin, este necesar un anume antrenament, aş spune este-
tizant. Eu n-aş opta pentru un asemenea antrenament în teatrui nostru. Nu mă
mai interesează această manifestare în arta spectacolului, care pe vremuri m-a
preocupat foarte mult".
Radu Penciulescu : „Toată lumea vorbeşte despre antrenament. Noi lucrăm
în teatru în acest sens. De fapt, nnar ti'ebui să se vorbească atîta despre un
lucru de la sine înţeles. Nimeni nu ţine prelegeri privind «modul în care se
antrenează gospodineie ca să facă mîncare». Mai important mi se pare să vorbim
despre spectaoolele noastre experimentale. Vom pune în scenă producţii curente,
pentru a ne îmdeplini misiunea socială. în acelaşi timp, vom pregăti spectacole
experimentale — deocamdată sînt prevăzute patru —, care nu vor viza numai
să pună spectatorul în contact cu un anume text, ci vor avea ca ţfeoiă, în
primul rînd, atingerea unor scopuri pur profesionaie. De piidă, vom monta un
spediacol de farsă medievală, nu numai pentru a redescoperi în fata publicului
texte de mult uitate, dar în speciai pantru a clarifica pentru noi izvoarele şi
natura comicului scenic, evoluţia comediei pînă la formele ei aotuale. Unele dintre
spectacolele noastre experimentale vor intra în repertoriul ourent, altele nu vor
fi nici măcar anunţate pentru publicul mare, ci vor rămîme reprezentaţii destinate
specialiştilor, bază de discutii profesionale. Primul scop al experienteloir noastre
este acela de a face posibilă creşterea calitativă a spectacolelor curente, prin
familiarizarea actorului cu probleme, moduri, genuri, stiluri din ceie rnai deo-
sebite. Chiar dacă unele manifestări ale teatrului absurd ne sînt străine — de
pildă, operele lui Beckett — şi niu virem să le jucăm, aotorul nostru nu are
dreptul să iginore modalitatea de expresie generată de aceste forme de teatru.
Expejienţa îl va îmbogăţi, £1 va face să-şi exploreze profesiunea dintr-un alt
unghi de vedere. Dacă nu vrem să oomunicăm publicuilui un anume continut, nu
trebuie să ne privăm şi de exerciţdul unor moduri de interpretare care pot să
stimuleze capacitatea oreatoare a actorului".
ŢLnînd seama de experienta Teatrului de Comedie în ceea ce priveşte antre-
namentuil actorilor — experientă acumuilată mai ales cu prilejul pregătirii specta-
colului Umbra —, Radu Beligan vorbeşte despre necesitatea unui corp de profe-
sori de miscare şd vorbire. „Este o preocupare a Consiliului teatreior : cu timpul,
fiecare teatiru îşi va ataşa asemenea profesori". De unde, concluzia imediată :
viitorii profesori trebuie să se formeze ei înşişi în cadrul unor discipline speciaie.
Este o problemă care intră în sfera de preocupări a Institutului de Artă Teatrală
şi Cinematografică.

PERSPECTIVE

I ncursiunea făcută în începutul de activitate şi proiectele celox patru teatre se

încheie aici : ea făgăduieşte mult, pentru viitor.
DrumuH de constituire a echipelor de teatru se anuntă dificil şi nu trebuie
să ne facem iluzii în ceea ce priveşte soluţionarea unor greutăţi moştenite de la
sistemul mai vechi de lucru, în care nu o dată criteriile administrative cîntăreau
mai mult decît principiile muncii oreatoare. Legăturile de comlucrare între coechi-
pieri nu se pot consolida dacă ele nu sînt puse la încercare în diferite moduri,
dezideratele înalte nu pot să devină realităti dacă nu se consolidează prin deprin-
deri, relatii, traditii noi. Toate acestea se vor înfăptui, desigur, de-a lungui rnai
multor stagiuni. Ne aflăm la începutui unui moment în teatrul romînesc. Vom
asista la naşterea umar organisme teatraie vii şi trainice, adevărate comunităti
ale talenteior, teatre în cea mai înaltă şi mai nouă acceptie a noţiunii de teatru —
ca unităţi creatoare distincte, armonioase, viabile.

www.cimec.ro
Ana Maria Narti
 ■ l ^ I 1
s
V

Marcela Rusu (Abbie) si Emanoil Pctru| (Eben)

Teatrul Naţional , . l . L. Caragiale"

PATIMA DE SUB ULMI de Eugene O'Neill

Virgil Ogăşanu (Marin Miroiu)

Teatrul de Stat
din Piatra-Neamţ

STEAUA FĂRĂ NUME

de Mihail Sebastian

www.cimec.ro
PREHAIERE
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHIIIIIIIIIIIIIHI

TEATRUL NAŢIOXAL DIN CLUJ

„JUDECATA" de T. Boşca* şi
„PE O GURĂ DE RAl" de M. Zaciu şi V. Rebreanu**

* Regia: Victor Tudor Popa. Scenografia: T. Th. Ciupe. Costume: Edith Schranz-Kunovitz. Distributia:
Gh. Cosma (Gore), Aurel Giurumia (Petrea). Al. Munte (Trică), Marin D. Aurelian (Gavriş), Şt. Moisesru
(Dinu), Ligia Moga (Tinca), Cecilia Şindelaru Tudor (Justina), Melania Ursu (Anisia), Gheorghe Radi»
(David).

** Regia : Victor Tudor Popa. Scenografia : Mircea Matcaboji. Costume : Edith Schranz-Kunovhz.
Distribuţia : Marin D. Aurelian (Ion), Magda Tîlvan (Oarba), Viorica Cernucan-Jurăscu (Mioara), Totu
Coloman (Hontu), Petru Felezeu (Repedea). Silvia Ghclan (Uliana), Ion Tudorică (Soldatul), Gheorghe
Cosma (Buric-Judele), George Gherasim (,.Generalur), Cazimir Tănase (Comandantul), Vladimir Jurăscu
(Wurtz), lon Marian (Ordonanţa), Octavian Ccsmuţa (Indrei), Ştefan Moisescu (Zaha), Octavian Teuca
(Soldatul fascist I), Octavian Lăluţ (Soldatul fascist II), Eugen Nagy (Soldatul fascist III), Cornel Sava
(Soldatul fascist IV), Anişoara Potcroacă (Vecina), Liviu Doctor (Comandantul partizanilor), Gheorghe
Jurca (Jandarmul).

într-un scurt interval de timp, pe ai observaţiei cotidianului în a m ă n u n -

scena Teatrului Naţional din Cluj, s-au
succedat două premiere cu piese romî-
neşti.
Prin realizarea scenică a Judecăţii
da Teodor Boşca, roadele eenaclului
de dramaturgie care funcţionează pe
lîngă teatru s-au dovedit pozitive, iar
colaborarea cu scriitorii consacraţi s-a
împlinit prin reprezentarea piesei Pe
o gură de rai de Vasile Rebreanu şi
Mircea Zaciu.
Judecata anunţă în autorul ei un
neîndoios viitor dramaturg. Teodor
Boşca relatează un fapt divers din
viaţa unei echipe d e tractorişti, adîn-
cindu-i semnificaţiile pînă la propor-
ţiile unei dezbateri etice-obşteşti. Din-
tr-un capriciu vanitos, Dinu încearcă
să seducă logodnica tovarăşului sâu,
Gavriş, dizolvînd fericirea celor doi şi
a Tincăi, femeia care îl iubeşte. Subiec-
tul, tributar în schema exterioară unor
tradiţii din proza satului ardelenesc —
şi uinor clişee din universul pasiunilor
imui anumit mediu, ţărănesc —, cîştigă
însă prini conturarea unor tipuri psiho-
logice interesante, dintr-un peisaj mai
puţin abordat în dramaturgia originală.
Tractorişti-muncitori proveniţi din sate
— cu o conştiinţă nedefinită, în pra-
gul umor transformări etice. T. Boşca
a dovedit în Judecata că ştie să creeze
^i să diversifice caractere, să le situeze
într-un conflict gradat spre o culmi-
naţie firească. Dialogul denotă un simţ
tele lui esenţiale şi, în mare măsură,
putere de caracterizare a atmosferei,
a situaţiei. Totusi, abundă în piesă
şi o vorbire; livrescă, emfatică, per-
sistă clişeele pretioase şi desuete ale
unor şablonarde stări psihologice. Jus-
tiina, de pildă, tînăra logodnică înşe-
lată, în pragul seducerii, este un per-
sonaj anacronic şi neoonvingător, ce-şi
poartă o falsă şi artificioasă dramă.
Motivarea psihologică a nefericirii pare
simipdificată excesiv prin „patima
oarbă" a fetei faţă de chipeşul trac-
torist. Dacă ideea judecăţii, a protes-
tului opiniei publice colective, care
sanctionează crimele etice, se desenează
limpede şi cu o anumită forţă gene-
ralizatoare din întregul context dra-
matic, sceina „procesului" ca atare —
stîngaci şi simplist rezolvată, prin con-
cretetea faptelor — micşorează forţa
artistică, alunecînd din sfera artisti-
cului în cea a discuţiilor moralizatoare.
Regizorul Victor Tudor Popa s-a apro-
piat cu mult interes şi căldură de piesa
lui Teodor Boşca, realizînd un spec-
tacol pătruns de simtul responsabili-
tăţii faţă d e prima versiune scenică
a unui text care este şi un debui
literar.
Spectacolul are un timbru dinamic,
densitate dramatică şi o sobrietate de
buoi-gust. Aceste din u r m ă calităti se
reliefează şi prin aportul substantial
al scenografiei lui T. Th. Ciupe — ca-

66
www.cimec.ro
 Cecilia Şindelaru-Tudcr (Justina) şi Marin D. Aurelian (Gavriş)
dru grafic alb-negru (mai izbutit ca
imagine în actul I), rezemat pe un
fundal amuzant prin simplificarea ex-
cesivă a desenului. Element de prisos
în campoziţaa regizorală şi excluzîn-
du-se singur din spectacol ni s-a părut
doar apelul la efecte exterioare, ce-ai
simboliza oarecum opinia publică :
scena judecăţii ca atare (toate lumiinile
din sat se aprind) — sau genericul în
care trei personaje vin la rampă pu-
nînd în discuţie comportarea „acuza-
tului" ce urmează să fie judecat. Ase-
menea momente distonează cu formula
de ansamblu a spectacolului şi cu ape-
lul la veridicitatea psihologică ce ca-
racterizează, de altfel fructuos, restul
reprezentaţiei.
O portretizare judicioasă a persana-
jelor a dus la cîteva realizări actori-
ceşti ce pot rămîne în biografia artis-
tică a interpreţilor. Ştefan Moisescu a
imprimat forţă dramatică şi expresie
psihologică adecvată tractoristului tru-
faş şi egoist, închistat într-un individua-
lism crîncen. Melania Ursu în rolul
episodic al Anisiei a demonstrat ma-
rele ei talent, robusteţea temperamen-
67
www.cimec.ro
tului dramatic. Rolul Gavriş (Marin D.
Aureflian) s-a impus printr-ojn farmec
scanic neforţat, îmbogăţind cu mici
amăinunte subtilo — acţiuni fizice, de
pildă — portretul acestui tractorist
fruntaş, viu, integru. Am reţinut, de
asemenea, compozitiile lui Aurel Giu-
rumia şi Alexandru Munte, de un haz
sobru, in afara manierismului prezent
altă dată la acest „cuplu comic".
Munca meticuloasă a regizorului cu
actorii a dat, precum se vede, rezul-
tate bune, dar spectacolul se resimte
totuşi de anumite stîngăcii profesionale
pe planul interpretării ; dictiunea de-
fectuoasă, stereotipia mişcării şi a ges-
tului (Gh. Radu, G. Cosma), jocul ne-
inspirat, foarte aproape de graniţele
amatorismului (Cecilia Şindelai-u-Tu-
dor) ameninţă ţinuta întregului specta-
col, solicitînd grija, atenţia colectivului
faţă de aspecte importante ale muncii
lor.
Sub semnătura aceluiaşi regizor —
Victor Tudor Popa, spectacolul Pe o
gură de rai prezintă publicului o altă
formulă artistică, demonstrînd noi va-
lenţe ale directorului de scenă în ra- de încîlcite. Asistăm la drama unei
porturile cu drama originală. Pe o gură femei ce şi-a pierdut sotul pe front
de rai face parte din categoria acelor — şi care zadarnic încearcă să4 recîş-
spectacole cu tendinţe monumentale tige pe Ion, fostul ibovnic. Ea este
— de frescă istorică — nu lipsite de însă iubită în taină de un soldat de-
un anumit caracter festiv. Teatrul Na- zertor, ce-şi dovedeşte capacitatea de
ţional din Cluj a înscris în repertoriul curaj şi eroismuil abia în fata pluto-
său „balada dramatică" a celor doi nului de executie, obtinînd o înţele-
prozatori — şi autori de scenarii — cu gere postumă din partea femeii... Ion,
intenţia vădită de a realiza o repre- partizanul, este iubit de asemenea în
zentatie populară de pronuntată va- taină de Mioara, apariţie stranie, cu
loare educativă. Insuşi titlul ne con- sonorităti livreşti de poezie adolescen-
duce spre ideea şi metafora acestei tină... Un alt plan al actiunii, cu den-
scrieri dramatice. Aducerea într-un sitate populat de personaje şi urmărit
context istoric nou a termenilor ba- cu insistentă de autori, îl ireprezintă
ladei „Mioritei" reprezintă o încercare grupul de fascişti de la comandamen-
interesantă într-un gen dramatic di- tul german. Asistăm astfel la o investi-
ficil. Interpretarea modernă a legenda- gatie psihodogică în biografiile acestora,
relor personaje din nucleul folclorului cu motivările şi justificările respective,
romînesc, situarea lor transfigurată în- descriptie schematică şi fidelă unor
tr-un moment istoric şi social unic şi multiple clişee, inutilă în logica desfă-
hotărîtor — insurectia armată, lupta şurării actiunii.
împotriva fascismului — au oferit pre- Din această pricină, planul eroico-
misele unei scrieri inedite şi cu certe poetic se conjugă brutal şi discordant
valori artistice. Dincolo de îmbogătirea cu dialogurile stereotipe dintre ofiterii
tematică — satul romînesc în mo- şi soldatii fascişti, scăzând valoarea
mentul insurecţiei, zonă mai putin ex- metaforei, ţinuta literară.
plorată în geografia pieselor dedicate
momentului Eliberării —, Pe o gură de Această originală „baladă" drama-
rai stîrneşte interesul publicului prin tică a fost comentată scenic în acor-
tentativa unei polemici filozofice cu duri majore, cu accente retorice, nece-
nepieritorul mit al Mioritei şi al altor sare. Regia a renuntat la unele pasaje
obsesii legendare, ca de pildă simbolul din text — a redus scenele din canto-
„ciobanului care şi-a pierdut oile". namentul fascist, interventiile corului,
Piesa posedă un zăcămînt de auten- operînd o simplificare salutară şi echi-
tică poezie dramatică, în tradiţia lim- librînd raporturile dintre ideea drama-
bajului poetic-popular, rădăcinile fol- tică principală şi acţiunile secmndare.
clorului se împletesc îndrăznet cu un Decorul (pictor-scenograf Mircea Mat-
dialog de actualitate, traditionalismul caboji), sustinînd cu eficienţă viziunea
se sublimează într-un conţinut revo- regizorală, a oferit actorilor spatii în-
lutionar, patriotic. „Pe o gură de rai", tinse de joc, într-o ambianţă metaforică
la o margine de sat — aşadar într-un şi plastică de un pronunţat caracter na-
peisaj cu lumini de baladă şi umbre ţional. In rolul lui Ion, Marin D. Aure-
de martiri ai necontenitelor jertfe şi lian a adus fortă dramatică şi avînt
lupte împotriva împilării —, se pro- poetic, afirmînd într-o imagine convin-
iectează actiunea unor partizani în zi- gătoare că „moartea ciobanului" nu
lele premergătoare ultimei săptămîni este o întruchipare a fatalitătii, ci un
din august 1944. Ion, flăcăul din sat simbol al luptei cu timpul şi destinul
— conducătorul grupei—, evocă chipul istoric. Ca un moment cu deosebire
baciului din baladă, Oarba e „muma izbutit în evoluţia scenică a actorului,
bătrînă", iar cei doi „sfîrnari", pro- remarcăm scena „ospătului de răzbu-
prietari ai muntelui — Hontu şi Repe- nare", unde el narează, în ritmul şi
dea —, ce nu pregetă să-1 denunţe fas- inflexiunile povestitorului popular, epo-
ciştilor germani, sugerează baciul un- sul ciobanului care şi-a pierdut oile.
gurean şi cel vrîncean... Din numeroasa distributie din care
Aducînd în scenă însă şi alte ele- notăm pe Magda Tîlvan (Oarba), Sil-
mente deopotrivă poetice şi cu funcţie via Ghelan (Uliana), Gh. Cosma (Bu-
dramatică — corul, în trei ipostaze, al ric-Judele) etc., se reţine mai ales in-
femeilor, bărbatilor şi copiilor —, au- terpretarea lui George Gherasim în
torii şi-au încărcat excesiv compoziţia rolul, inedit ca factură tipologică, al
dramatică, piesa pierzînd din vigoare. „generalului", furierul dezertor, cu apa-
Abundă de altfel, suprasaturînd actiu- rentă de intelectual laş, dar cu un
nea, şi alte sugestii de conflicte destul fond uman generos.

«lllllHIIIIIIIIIIHIIIIIIIIIIIIIIIIHIIIItlllllllllllllllllllHIIIIII

PREMIERE
11111111:11 a i i i i i i i i i i i m m i i i i i i > i i i i i > ' i i i i > i i i i i ! i i m < i u M » M www.cimec.ro
 Deşi figurile fascistilor au fost tra-
tate îtn oulori ţipătoare şi accente sche-
matice, interpretarea lui Vladimir Ju-
răscu în Wiirtz, aghiotan'tul fascist —
fost prost actor de tragedie într-un
oraş de provincie — denotă un real
simţ al compoziţiei şi o cultdvare sub-
stanţială a calităţilor profesionale.
TEATRLL MUNCITORESC C.F.R.
^NINGE LA ECUATOR" de Dorel Dorian
Direcţia de scenă : Ion Cojar. Decoruri : Ion Cojar şi arh. Petre Pădureţ. Costume : Eugenia
Bassa-Crîşmaru. Distribuţia : Şt. Mihăilescu-Brăila (Dimache Şaru),^Dana Comnea (Livia),/H^ornel Vulpe-
(Sutaş), Costel Gheorghiu (Viniciu Hurduc), Tudor Gheorghe (Ivescu), Athena Zahariade-Demetriad (Aure-
lia-Dida), Gabriela Teodorescu ( 0 normatoare).
în dramaturgia lui Dorel Dorian,
Ninge la ecuator aminteşte cel mai
mult de o pictură: privită prea de
aproape, urmărind amăinunţit liniile
tramei, culorile îşi pierd strălucirea,
rediefurile şi adîncimiile se aplatizează,
legile perspeetivei încetează să funcţio-
neze. Există o „distanţă optimă" —
distantă complexă, aliaj de luciditate
şi subtilă sensibilitate — pe care piesa
o cere, pentru a îngădui receptarea in-
tegrală — dincolo ide raportarea la
realitatea imediată — a universului ei
afectiv şi intelectual, pentru a-i des-
cifra trimiteriie diverse, pentru a-i res-
pira atmosfera.
Ninge la ecuator reprezintă, pentru
soriitorui acesta de o mereu reafir-
mată putere oreatoare, o experiefntă
aparte. Dacâ vei fi întrebat, Secunda
58 şi mai ales De n-ar fi iubirile se
anumtau, fără echivoc, ca dezbateri de
idei concepute programatic, în scopul
afirmării unei teze, unui crez, unei
atitudini. Declanşarea confilictului, evo-
luţia caracterelor, desfăşurarea acţiunii
erau subordonate necesităţilor demon-
straţiei. Metafora aleasă — sintetizînd
ideea cu o mare forţă expresivă —
ajungea să exercite o anumită tiranie,
impunînd formula. Pentru public, ur-
mărirea unui astfel de spectacol în-
semna un pasionant efort intelectual,
o solicitare oontinuă. De data aceasta,
temele grave care îl preooupă pe scri-
itor sînt extrase dintr-o experienţă de
viată nemijlocită, dintr-un material
faptic apartinîind sferei cotidianului.
Spectatorului îi este cerută o partici-
pare afectivă totală. Inseamnă oare
aceasta că scriitoruil a făcut un pas
înapoi, către formulele de mult uzate
ale teatrului inltim, mizînd pe exploa-
tarea emotiilor publicuilui ? Evident,
69
www.cimec.ro
Pe scena Naţionalului clujean, Pe
o gură de rai s-a dovedit a fi o expe-
rienţă scenică utilă în familiarizarea
colectivului cu scrisuil dramatic poetico-
eroic, cu abordarea reprezentatiilor cu
vădit caracter agitaltoric.
Mira Iosif
nu. Căci efortul de simplitate se aliază
aici unuia de sinteză ; noul este ex-
plorat pe vm teren cunoscut şi emoţia
este comutată în descoperire, în reve-
laţie. Desigur, piesa nu este în între-
gime împlimită : balansuil conflict prin-
cipal-^conflicte secuindare (relaţia Dida~
Ivescu, evoluţia lui Sutaş) creează pe
alocuri senzatia că se bate pasul pe
loc, că luorurile nu izbutesc să se ur-
nească spre făgaşul lor firesc ; uneori,
calea spre miezui fierbinte al piesei
esto semănată ou obstacoleile unor mo-
mente numai în sine frumoase, ca un
joc a)l bogătiei şi poeziei cuvîntului ;
alteori o anumită tentaţie a „demon-
stratiei" — în oare se strecoară un
hiatus între t m t a importantă şi tradu-
cerea ei într-un conoret cumva minor
— complică desfăşurarea firească. Dar
tonul il dau, de fiecare dată, adevă-
rurile vibrante ale vietii trăite pe
scenă, căreia scriitorul îi este pe deplin
fidel.
Banalitatea aparentă a subiectuiui
este evident voită : renuntînd delibe-
rat la situatiUe^limită ce declanşau
conflictul în scrierile sale anterioare,
Dorian desenează sohema statică a
unei mici drame de interior (o căs-
nicie amenintată de destrămare ; exis-
tenţa unui „al treilea", prieten vechi
şi etern îndrăgostit; în contrapunct,
oonflictul secundar al „iubirii impo-
sibile" între un adolescent şi o femeie
„cu trecut"), considerînd că analiza este
cu atît mai eficientă şi mai clară cu
cît ecuatia de la care se porneşte este
mai simplă. Urmărindu-şi ideile, dra-
maturgul nu face onici acrobatii inte-
lectuale, violînd logica intimă a vieţii
personajelor, nici nu se erijează în dis-
cipol ail unui neorealism minor, spio-
nînd cotidianul prin gaura cheii. Ca
un oculist urmărind stabilixea exactă
a unei reţete, ce oferă pacientului me-
reu alte lentile, mai clare şi mai pre-
cise, autorul — parcurgînd, o dată cu
eroii piesei, evenimentele, în curgerea
lor spre deznodărnînt — propune mereu
alt unghi de vedere, altă optică, mai
complexă şi mai nuanţată. Aşa se face
că, puse în relaţii, explicate şi urmă-
rite pînă la ultimele consecinţe, ges-
turi şi replici dintre cele mai neînsem-
nate devin definitorii şi importante, îşi
redobîndesc pe scenă dramatismul. Aşa
se face că, într-o schemă dată şi cu
un final previzibil, oonform tuturor
obişnuinţelor, lucrurile evoluează, lo-
gic totuşi, spre o concluzie imprevi-
zibilă. Aşa se face, în sfîrşit, că, în
absenţa totală a oricărui mister, într-o
atmosferă de continuă confesiune (asu-
pra căreia vom reveni), personajele
dezvăluie mereu trăsături neaşteptate,
au reacţii surprinzătoare şi-şi păstrează
pînă la capăt, ca orice om viu, secre-
jul esenţial.
Dana Comnea (Livia) şi Şt. Mihăilescu-Brăila (Şaru)
www.cimec.ro
Oe înalţă această poveste în sfera de
interes a artei oontemporane ?
în primul rînd, capacitatea ei de a
aduna, ca în focarul unei oglinzi con-
cave, probleme ale timjpuiui nostru.
Celula familială aleasă de Dorian nu
este reprezentativă, exponenţială, sum-
muim de calităţi sau defecte ale fami-
iliei muncitoreşti de astăzi, acel proto-
tip în care să se recunoască, amplifi-
cate, caracteristici ale acesteia. Auto-
rul nici nu şi-a propus aşa ceva. Bl a
adus în scenă o familie oarecare, poate
chiar, statistic vorbind, o excepţie, şi
a scos la lumină capacitatea ei de a
resimti ecoul vietii înconjurătoare, de
a se integra acesteia, de a-i răspunde.
Datele elementare ale unei vieti demne
şi civilizate nici nu întră în discutie,
căci problema se pune de la o anu-
mită înăltime morală în sus. Şaru şi
Livia se iubesc sincer şi profund, se
respectă reciproc, se înţeleg unul pe
celălalt şi se cunosc bine. Nimic în
traiuH lor oomun nu este meschin sau
fals. Dacă ar fi trăit pe o insulă pus-

tie, în chip de pereche robinsoniană,
ei n-ar fi trecut probabil, pînă la
adînci bătrîneţi, prin nici un fel de
catacLism. Dar Şaru, personalitate afir-
mată întotdeauna prim merite proprii
şi reale, este nemulţumit de sine, îşi
simte permanent şi acut rămînerea în
urmă, pe care nimeni n-a sesizat-o, e
tracasat de senzaţia că face faţă din
ce în ce mai greu ceâor ce se aşteaptă
de la el. Aceasta este pentru el o ches-
tiune vitală, pe care nu o poate cir-
cumscrie celor opt ore de muncă, îin-
chizînd-o în uzină, la un loc cu unel-
tele ; ea îl urmăreşte peste tot, se în-
filtrează în existenţa sa intimă, îi tul-
bură ceasurile — din ce în ce mai pu-
ţine — de odihnă şi de iubire, îl face
nesigur, închis şi iritabil. Şi iată că
dragostea nu mai poate fi „oaza", „in-
sula" în care oricine se poate refugia,
căutînd compensaţii şi consolări (cîtă
cerneală n-au cheltuit literatura, tea-
trul şi filmul, pentru a pleda „mîn-
tuirea prin dragoste" a unor rataţi, a
unor conştiinţe tulburi, a unor decla-
sati ? !), ci devine o parte a vietii
noastre, în care venim cu tot bagajul
de calităţi şi cusururi, cu tot ce sîn-
tem capabili să realizăm şi cu toate
■eşecurile noastre. „Reabilitînd" dragos-
tea, arătînd-o aşa cum este azi, pre-
tentioasă, înnobilată, Dorian descoperă,
cu ascutită întelegere, una din muta-
ţiile spirituale esenţiale ale anilor re-
volutiei.
Piesa se defineşte şi prin anticon-
formismul ei lipsit de ostentatie, prin
refuzul prejudecătilor în dezbaterea
destinului eroilor. Toate personajele
—■ chiar şi adolescentul Ivescu, chiar
şi pînă nu de mult rătăcitoarea „frunză
pe apă" Aurelia-Dida — au păşit
în maturitate, în sensul că au depăşit
punctul de răscruce (aflîndu-se dincolo
de „secunda 58"), au optat pentru un
drum, şi au făcut-o cu răspundere şi
cu discernămînt. Fiecare pe alt plan,
toti se află însă, într-un fel, în impas :
timipul a trecut pe nesimtite, s-au adu-
nat drame — la ecuator „ningea" şi ei
n-au observat! E o tulburare care vine
din adînourile unor vieti sufleteşti
liniştite la suprafată. Şaru, muncitorul-
creator, se simte la limita posibilită-
ţilor sale. Hurduc, activistul energic şi
integru, se descoperă, la prima oprire
in ciclul neîntremptelor sale eforturi,
singur, obosit şi dezrădăcinat, parcă
asurzit de linişte. Sutaş, capabil, apre-
ciat şi talentat, a pierdut din vedere
scopul, s-a uscat sufleteşte, rătăcin-
du-se pe căile lăturalnice ale unui ve-
71
www.cimec.ro
wmiwmiMimniiiiinmiimiiniuinimimmiiiiiuiimi
PREMIERE
UMUHUIuaillHIIIIIIUIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIHIIIIIIMUIIIHIII
detism pe planul vietii sociale — şi
iată că terenul îi fuge de sub picioare,
singurătatea îl amenintâ şi pe el. Au-
relia-Dida, căutîndu-şi locul în stima
şi prietenia oamenilor, la capătul unei
serii de eşecuri şi slăbiciuni. în sfîrşit,
Livia, cea mai aproape de a se realiza,
are de luptat cu toate dramele care o
înconjoară — şi în special cu aceea a
propriei casnicii. Nici un „deus ex
machina" nu poate rezolva aceste pro-
bleme, care aparţin, în mod obiectiv,
vietii; eroii sînt destul de maturi ca
s-o înteleagă şi, atunci cînd se caută
mereu unui pe celălalt, n-o fac pentru
a-şi cere solutii, ci pentru a simti
umărul prietenului, pentru a-şi regrupa
fortele. E o galerie de destine ce con-
trazic ideea comodă că, în aceşti ani
grăbiti, e suficient să-ti faci tot timpul
datoria de moment, să fii mereu frun-
taş, mereu cinstit, mereu activ; pe
de altă parte, că singura primejdie
pentru omul ce se bucură de toate
avantajele morale şi materiale asigu-
rate de socialism este aceea de a se
lăsa pradă unui soi de inerţie a vietii
tihnite, de a se îmburghezi sufleteste
— căci eroii piesei nu fac parte din
categoria celor ispitiţi să folosească
aceste avantaje (printre care deplina
securitate materială) în scopuri mes-
chine. Este vorba aici despre echili-
brul pe plan plural al personalitătii,
despre luciditatea necesară în raport
cu marele personaj Timp istoric, des-
pre obligaţia fiecărui om de a-şi res-
pecta ritmul său interior, de a se rea-
liza ca individ şi în perspectivă, la ni-
velul capacitătii sale maxime. Astfel
văzută, Ninge la ecuator nu mai este
pur şi simplu — deşi este şi asta —
o frumoasă piesă de dragoste şi prie-
tenie; nici doar drama ratării unui
om aparent realizat, sau a singurătătii
altuia, aparent înconjurat de prieteni ;
ci drama fiecăruia din noi în raport
cu timpul care trece, cu viitorul pe
cale de a deveni prezent şi pe care
trebuie să ni-1 pregătim tot timpul. E
ceea ce, de altfel, înţelege şi Şaru,
atunci cînd hotărăşte să nu abdice.
Atmosfera piesei frapează, cum spu-
neam, printr-o supraîncărcare afectivă
ieşită din comun. Personajele vorbesc,
fără reticente, despre tot ce simt şi
gundesc, se explică şi se dezvăluie cu
o dezinvoltură care ar putea fi luată
drept lipsă de pudoare, dacă perma-
nenta sete de puritate şi adevăr nu
i-ar conferi elevatie, înnobilînd-o. Să
fie vorba de o convenţie literară, ne-
cesară scriitorului pentru a realiza ca-
racterizări mai clare ? Ipoteza e infir-
mată mereu, în repdici şi printre rîn-
durile lor, de nevoia ardentă a eroilor
de a-şi lămuri, cu oricîte eforturi, ce
au de făcut, de a-şi clarifica poziţia,
de a-şi argumenta atitudimile, arătîn-
du-şi fără reţinere iritarea, chiar into-
leranta, faţă de conversaţiile banale, de
salon, faţă de situaţiile false. (Cînd
Livia caută să umple astfel un timp
de asteptare greu şi apăsător, Sutaş
o repede fără menajamente: „Ce tot
baţi cîmpii ?") O asemenea descătu-
şare morală, o comunicare fără opre-
lişti, fără subterfugii, vine de acolo
că „brigada sufletească", acest grup de
prieteni, este o familie spirituală, ai
cărei membri, chiar dacă pot avea
conflicte grave, folosesc un fond esen-
ţial comun, vorbesc aceeaşi limbă.
Pentru ca o piesă să dezvolte un
asemenea climat, ea trebuie să contu-
reze un univers deplin, să fie expresia
unui mediu, a unei mentalităti, a unui
mod de a exista. Să ne amintim, de
pildă, de piesele lui G. M. Zamfirescu
despre viaţa mahalalei, în care va-
gabonzi, hoţi, criminali şi simpli oa-
meni cumsecade se înteleg dincolo de
cuvinte, în comuniunea de iluzii sfă-
rîmate a unor întîrziate suflete de
copii. La Dorian trăieşte şi se mani-
festă cu totul altă lume, poate în-
trucîtva desfăşurîndu-se pe coordonate
ale viitorului ; dar această lume există
şi se află în plin proces de autode-
păşire, guvernată de legile prieteniei,
solidaritătii, fermităţii exigente. Sînt şi
momente în care umul sau altul din-
tre eroi nu izbuteşte să se exprime \a
nivelul tensiunii interioare pe care i-o
gl.icim. cînd „lirizează" stîngaci şi
grdncnljcvent. în versiunea spectacu-
laiu, acestea sînt considerabil mai pu-
ţine decît în textul publicat şi apasă
mai cu seamă pe umerii Didei şi ai
lui Ivescu (motiv pentru care piesa de-
marează greu, cu tot jocul de cuvinte
alert din primul tablou, şi se încheie,
de fapt, înaintea disouţiilor tremolate
de pe peron). Se întîmplă aici un lucru
care poate părea surprinzător, dar pe
care legile constructiei personajului de
teatru îl explică: Aurelia-Dida, cu
scurtul ei trecut neizbutit, şi Ivescu-
eel-cu-'capul-plin-de-visuri-romantice nu
sînt doi eroi inventati ; dimpotrivă, îi
ştim luati de-a dreptul din realitatea
prin care circulă mii de surori şi de
frati de-ai lor. Cu toate acestea, amîn-
doi par mai conventionali, mai arti-
ficios construiti, pentru că vorbesc
uneori „ca din carte" despre lucruri
HnniMiimiHiiiiiiiisNiiiiiiiiHitiniitiniinnnmnmnu
PREMBERE
trăite. Ca spectator, ţi-e mai greu să-i
„crezi" decît, de pildă, pe Hurduc, pe
Şaru, pe Livia, în aiiajul cărora a in-
trat, evident, mai multă fantezie. O
observatie subtilă asupra vietii i-a în-
găduit scriitorului să facă din aceştia
din urmă personaje care nu se anuntă,
urrnînd apoi liniar drumul făgăduit, ci
îşi păstrează neprevăzutul, conturîn-
du-se abia treptat, o dată cu actele
esentiale ale evoluţiei lor, lăsîndu-ne
să ne întrebăm, să ne îndoim şi să
sperăm alături de ei. Marea izbutire
e, evident, Hurduc : un soi de meşter
Manole al anilor constructiei socialiste,
care s-a zidit pe sine însuşi oriunde
a muncit, fără a trăi însă sentimentul
umilitor al sacrificiului, cheltuindu-se
cu pasiune şi cu talent, mereu la fel
de inflexibil. Apoi, Şaru, totdeauna la
datorie, tenace şi activ ; Livia — pre-
luînd toate calităţile eroinei preferate
a lui Dorian : întelegerea lucidă şi
exactă a intelectualului, devotamentul
şi intransigenţa spiritukii muncitoresc
din medial ei originar, capacitatea de
dăruire şi răbdarea atoate-înţelegătoare
a feminităţii în plină înflorire, şi des-
făşurîndu-le, firesc şi discret, în con-
■diţiile nespectaculoase ale vietii obiş-
nuite ; Sutaş, def ormat de vanitate şi
ambiţie, trecînd pe nesimtite de la ex-
tremisme juvenile la un stîngism des-
potic, jonglînd cu vorbe şi lozinci, ros
de dorinte de parvenire, îndepărtîn-
du-se mereu de cei dintre care a por-
nit. Scenele dintre Şaru şi Livia, Şaru
şi Hurduc, cele mai direct şi mai sim-
plu scrise, sînt şi cele mai emoţionante
din întreaga piesă. Aici nu intervine
nici o dorintă de literaturizare care
să frîneze înfruntarea liberă şi decisă
a unor caractere viguroase, antrenate
într-un conflict grav.
* **
Teatrul Muncitoresc C.F.R. reali-
zează cu Ninge la ecuator un efort
artistic de o calitate nouă în ceea ce-
priveşte montarea pieselor romîneşti
contemporane. înnoirea începe de la
renuntarea la acele, mai vechi, prefe-
rinte pentru comedioare nesemnifica-
tive (dar obligînd uneori la rabat l a
'capitolul selectare), în favoarea unei
piese de autentică valoare, şi continuă
cu o „distributie regizorală" inspirată
de criteriul primordial al afinităţilor
de preocuipări şi de temperament ar-
tistic. I. Oojar a condus repetiţiile nu
„dinafară", „la rece", ci cu pasiune şi
exigenţă, cheltuind un timp destul de
îndelungat, fără nici o concesie fată
www.cimec.ro
Athena Zahariade-De-
metrad (Dida) si Costel
Gheorghiu (Hurduc)
de soluţiile comode, de tentaţia şabloa-
nelor. Urmărind mereu clarificarea sce-
nică a fiecârei idei, el a înţeles că
tomil special al piesei interzicea risipa
de străluciri în montare, cerînd discre-
ţie şi pondere, o încărcătură emotivâ
dominată de sobrietate, o tensiune in-
terioarâ provenită din dăruirea totală
a interpreţilor. Chiar şi decorul (con-
coput împreună cu arh. Petre Pădureţ)
păstrează o voită impersonalitate, evi-
denţiind numai un foarte frumos pe-
rete-panou din mozaic, ce marchează
sugestiv amprenta epocii. Efortul di-
rectorului de scenă a fost în întregime
îndreptat spre a trezi la actori inte-
resul pentru profunzimile sufleteşti ale
eroilor întruchipaţi, ajutîndu-i să sur-
prindă motivele secrete ale gesturilor
lor, să expliciteze subtextul unor ati-
tudini. El a obtinut astfel, la majo-
ritatea interpreţilor, o dispozitie de joc
neobişnuit de fecundă. Chiar în scene
unde textul pare mai arid, jocul unor
interpreţi este plin de emoţie, patetic
şi concentrat asupra a ceea ce se pe-
trece la originea neactiilor personaju-
lui, chemînd publicul să păşească în
întîmpinarea lor. Munca la acest spec-
tacol nu s-a încheiat, ca alte dăfi,
odată cu sfîrşitul repetiţiilor : el se
creează şi se re-ncreează în mers, ofe-
rind surprize şi propunînd noi relaţii,
noi împrejurări, cu o încîntătoare în-
clinatie pentru improvizatie. (Evident,
73
www.cimec.ro
e vorba exclusiv despre improvizaţia
artistică, nu despre „cîrligele" sau ba-
lastul care şi-ar putea face aparitia pe
parcurs). Aşa se explică faptul că,
deşi departe de a fi atins desăvîrşirea,
cu momentele sale de scădere a rit-
mului, cu rolurile sale mai putin rea-
lizate, chiar cu oscilaţiile sale de tem-
peratură, spectacolul se poate socoti,
totuşi, printre cele mai bune montări
realizate în acest teatru cu o piesă ro-
mînească contemporană.
Primul interlocutor al regizorului pe
acest plan superior de conceptie inter-
pretativă şi animatorul atmosferei
efervescente de care pomeneam este
artistuil emerit Şt. Mihăilescu-Brăila.
Actorul are, ca întotdeauna, o uimi-
toare naturalete : mişcările lui, modul
cum se aşază pe scaun, cum fumează,
privirile mînioase, bănuitoare, îndure-
rate, o anumită bruschete a gestului,
emisia eliptică, fragmentată, conferă
personajului o autenticitate suverană.
Dar, dincolo de aceste daruri, impre-
sionează neobişnuita sa capacitate de
comunicare, forta unui talent ce-i an-
trenează impetuos pe parteneri în re-
latia propusă spontan, obţinînd de fie-
care dată răspunsul potrivit. Cuplul
creat împreună cu Dana Comnea —
care şi-a dus personajul, cu sensibili-
tatea-i binecunoscută, spre expresia
unei dureri concentrate şi sobre, ex-
plorînd întreg potenţialul de gravitate
al dramei Liviei — a îmbogăţit real-
mente viziunea piesei. Alţi actori au
avut mai mult de luptat cu propriile
lor obişnuinţe, create de nenumărate
distribuţii pe tipaj, pentru a se apro-
pia de un text ce nu se oferă uşor
descifrării ; ei au parcurs acest drum
în cercuri concentrice, în spirale şi
elipse, oscilînd cîteodată, dar descope-
rind mereu mai mult din adevărul vie-
ţii personajului. în acest context, apre-
ciem cu atît mai mult interpretarea
minuţios gîndită propusă de Cornel
Vulpe pentru Sutaş, chiar dacă ea nu
este cea mai direct sugerată de text;
actorul compune un scelerat rece, iro-
nic şi blazat, ce nu se lasă incomodat
de nici un sentiment, dispreţuind pe
toată lumea pentru a nu fi nevoit să
se dispreţuiască pe sine. Costel Gheor-
ghiu înfăţişează un Hurduc plin de
aplomb şi de ironie, izbutind momente
de emotionantă căldură umană ; dar
farmecul dezinvolt şi uşor aristocratic
pe care actorul 1-a dăruit altor roluri
îl împiedică încă să ajungă la rezo-
nanta particulară a asprimii persona-
jului, la chinul sentimentelor sale reţi-
nute, la patosul abrupt şi singular al
unei vieti întotdeauna „în urouş", care
fac din el o figură de o neobişnuită
TEATRUL „LLCIA STLRDZA RLLANDRA"
„DRAGĂ MINCINOSULE" de Jerome Kilty
Regia : Moni Ghelerter. Decoruri : Ion Oroveanu. Costume : Pia Oroveanu. Distribuţia : Beate Fse-
danov (Stella Garopbell), Fory Etterle (G. B. Shaw)
„Fiinţa care este prezentată drept eu
însumi nu numai că nu există, dar
nici n-air putea exista..." — scria G.B.S.
într-o prefată apărută cu putin timp
înaintea mortii sale, protestînd împo-
triva „mitologiei" shawiene, creată de
altfed de el însuşi cu o malitioasă şi
perseverentă pasiune. Posteritatea i-a
jucat însă o farsă prodigiosului geniu
irlandez ! I-a recompus personalitatea,
extrăgînd-o din plicurile unei demo-
date cutii de pălării şi 1-a fâcut per-
sonaj de teatru. Nu într-o dramă de
fictiune, ci într-un document elabo-
rat pe baza propriei sale corespon-
dente purtate peste patru decenii cu o
celebritate a teatrului englez — Stella
Patrick Campbell. Aşadar, nu piesă
sau scenariu biografic, nici biografie
romantată — cum ne-au obişnuit multe
piese sau filme — evocînd episoade
sentimentale cu tinctură melodrama-
iiiiiiiiiMiiiiMiiiMiMiiMiiiiuiiniiHUnmiiiiiHiimmiiHi
PREIi/IIERE
iiMiiiiiMiiiMiiii:Miiiii»ii"iiii!iimiiiiuiimiu>
noblete şi de o mare forţă dramatică.
Acesta este motivul pentru care r a -
portul Hurduc-Şaru din piesă s-a de-
plasat, întrucîitva, în spectacol. Athena
Zahariade comunică nevoia de afec-
tiune a Didei, elanurile ei către prie-
tenie şi dragoste, şi izbuteşte să facă
asta ou simpatică discretie şi cu mereu
mai mult firesc ; amărăciunea şi bla-
zarea personajului, trista sa experienţă
de viaţă apar însă mai construite. De-
butul în teatru al studentului Tudor
Gheorghe, din anul III al Institutului
de artă teatrală şi cinematografică
„I. L. Caragiale", poartă amprenta
spontaneitătii şi a bueuriei de a juca,
deşi tînărul actor nu dispune încă de
experienţa profesională şi de disci-
plina ţinutei scenice care să-i permită
să răspundă unor parteneri experi-
mentaţi.
în acest început de stagiune, Teatrul
Muncitoresc C.F.R. se înscrie cu un
spectacol capabil să trezească în pu-
blic un alt ecou decît cel al multora
din spectacolele sale — şi, chiar prin
aceasta, apt să furnizeze un nou cri-
teriu în cccnfigurarea viitoarei activi-
■tăţi a teatrului.
Ileana Popovioi
tică din viaţa „oamenilor celebri", ci
o piesă despre Shaw şi Stella Camp-
bell, scrisă de ei înşişi, fără conştiinta
postumei puaieri în scenă. Actorul şi
totodată regizoruil american Jerame
KiLty a decupat pasaje semnificative
din scrisorile lor, şi din acest original
montaj a rezultat nu o „comedie epis-
.tolară", cum pare la prima vedere, ci
o incursiune în patruzeci de ani de
teatru şi istorie engleză, europeană şi
chiar... transoceanică. Savoarea acestui
document e dată de prezenta directă
a camentariului lui Shaw, ca şi de
farmecul epistolar al lenumitei „miss
Pat" — creatoarea scenică a Elizei
Doolittile.
Piesa lui Jerome Kilty cucereste,
aşadar, publicul nu numai prin etala-
rea sclipitoarei combustii intelectuale
a lui Bernard Shaw, ci şi printr-o im-
petuoasă prezenţă feminină. Filiatia
www.cimec.ro
«pirituală, dialogul lucid dintre două
spirite apropiate ce-şi maseau adesea,
prin paradoxuri şi ironii, dureroase
probleme — mărunt-cotidiene sau teo-
retic-funjdamentale, care dueiau veşnic
sau pactizau uoieori, reievînd tulbură-
toare raporturi umame, conferă acestei
singuiare piese valoarea unui docu-
ment asupra condiţiei omuiui de artă
într-o lume fundamentată pe inechi-
tate.
Este ciudat, dar şi îmbucurător tot-
<xiată, că, în fatoliul său, spectatorul
nu se întreabă nici un moment de
ce acest ilustru G.B.S., pe care-4 vede
trăind — şi trăind nu mai puţin de
40 de ani din cvasicentenara sa
viaţă —, nu are nici barbă, nici ochi
adînciţi sub sprîncene stufoase, nici
frunte socratică, nici unul din atribu-
teie fizice ale creatorului lui Pygma-
lion. Ce.l care poartă acest nume, pre-
zentîndu-l publieului ca pe o carte de
vizită, este Fory Etterle, după cum
partenera sa, Beate Fredanov, se pre-
zintă în acelaşi mod deliberat în rolul

Beate Fredanov (Stella Campbell) $i Fory Ettcrle (G. B. Shaw)

www.cimec.ro
 PREIillERE
MmtwiMini—mmi—■nniimiMmMMiniiiiMi
vedetei engleze. Timp de două ore şi
jumătate, spectatorii asistă la o neo-
bişnuită reprezentaţie, specifică însă
pentru capacitatea de sugestie a tea-
trului. Această reprezentaţie se susţine
prin vibraţia vie a actorului.
în sclipirea somptuoasă a unui gra-
tios şi elegant policandru, fără jocuri
savante de lumină, fără comentariu şi
ilustraţie muzicală, fără schlmbări de
machiaj, aceşti doi reputaţi actori ai
Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra"
realizează un virtuos dublu recital, o
fermecătoare lecţie de artă dramatică,
de măiestrie interpretativă.
în scena goală, sub două umbrele
(parasoluri) cu nervuri, stilizate amu-
zant, sînt asezate un hirou-seoretaire şi
un pupitru de scris. Verdele oliv şi
violetul înnegrit al umbrelelor se ar-
monizează delicat cu dungile albe şi
roşii ale unei demodate cutii de pă-
lării. Actorii îşi încrucişează plicurile,
şi convenţia scenică începe să ne cap-
tiveze şi să ne tulbure, pe măsură ce
se desfăşoară schimbul de... documente.
Singuri în faţa publicului, fără intrări
şi ieşiri spectaculoase — în şi din
scenă — dar într-o admirabilă contra-
punctare, sincronizare şi detaliere a
nuanţelor, Fory Etterle şi Beate
Fredanov nu au creat doar două ca-
ractere dramatice, sau două persona-
lităţi. Au recompus o lume, un uni-
vers social-^psihologic şi istoric-tragic.
Fundalul tragic se desenează dincolo
de aparenţa cadrului monden de „la-
dies and gentlemen" şi de evocarea
sonoră a unor localităti la modă, Aix-
les-Bains, Beveriey HiLls, Hollywood
etc., etc. „In a cincea lună a noului
secol, soţul meu a fost ucis în luptele
din Africa de Sud" — spune după pri-
mele replici actriţa, povestind cu o
voce albă. Pe nesimţite se concreti-
zează în scenă temperatura unei ome-
niri în necontenită conflagratie.
„Scumpul meu fiu Beo a fost ucis...
cu trei săptămîni îmaintea semnării ar-
mistitiului de la Versailles". Laconic
se exprimă şi una din tragediiile pri-
mului război mondial. „Hitler îşi ma-
sează tancurile în fata liniei Maginot,
al doilea război mondial avea să se
dezlăntuie în curînd"... Sec, ca un co-
municat, sună aceste cuvinte spuse
aproape de sfirşitul piesei, cînd lumi-
76
www.cimec.ro
nile ce încălzeau ohipul Stellei s-aut
stins, evocînd sfîrşitul ei, undeva în
sudul Frantei.
Sobrietatea, laconismul dau fortă
sentimentului tragic, amplificîndu-L
Cei doi actori aduc în scenă şi ecou-
rile vii, pestriţe, anecdotice la supra-
fată, profunde în fond, ale vietii tea-
trale engleze şi ale societăţii britanice
din epoca de „glorie" a lui „Rule Bri-
tainnia, rule" ; imagini din bătrîna Eu-
ropă, vesnic îin postură ante şi post-
belică, flutură în fata noastră, cu de-
licata persistenţă a fotografiilor îngăl-
benite dintr-un album. Pe scenă se
sugerează în replici şi gesturi meca-
nismul implacabiil al uriaşei industrii
de visuri din celuloid din Lumea Nouă,
industrie creatoare de iiuzii şi distru-
gătoare de existenţe şi talente...
Rolul Stellei Campbell prilejuieşte
actritei Beate Fredainov o spectacu-
loasă demonstratie de măiestrie acto-
ricească, de virtuozitaite în tehnica
dramatică. Stella oreată de ea îşi diri-
guieşte cu luciditate farmecul, îşi do-
zează cu calcul extravaganţele, pole-
mizează vehement, adăugînd inteligen-
tei şi spiritului armele unui răsfăţ fe-
mdnin, joacă afectarea şi poza, măgu-
lindu-şi vanitatea de vedetă, e cabo-
tină cînd cochetează cu plăcuta ten-
tatie de a crea la 49 de ani micuta
florăreasă de 17 ani, şi duelează ne-
contenit cu „adevărurile" pe care „dra-
gul mincinos", zis şi „Joey clovnul",
le pretextează, neavînd întotdeauna
curajul de a privi adevărul chiar în
fată. Piină de temperament, ea pulve-
rizează mifcul lui Shaw, silindu-1 pe
marele ioonoolast să devină, din „su-
praom", om. Scena de teatru în tea-
tru, repetiţia rolului Bliza, a relevat
rafinatele disponibilităţi ale actriţei
spre compozitia de „coloratură", deta-
şîndu-se ca un moment de brio. Fără
îndoială, situatia propusă aici de text
— ispititoare şi bogată în substanţă
scenică — pretinde deosebit profesio-
nalism, ştiinta montării şi dozării efec-
telor. Interpreta, aşadar, reprezintă o
actriţă în faza proiectării unui rol —
celebrul rol, Fiiza, personaj cu date
fizice şi sociale diferite de repertoriul
în care excefla miss Campbell — o în-
treită postură, în care protagonista a
oreionat, cu fineţe şi sciipitor haz,
o Stella elaborînd (sub sîcîitoarea te-
roare a autonuJliUi) datele unei creaţii
rămase ilustre. Cu o remarcabilă ştiinţă
a dicţiunii şi miscării, utilizînd mimica
şi gama inflexiunilor în interpretarea
ifiecărei replici şi a fiecărui moment,
Beate Fredanov a redat cu stil şi ele-
ganţă portretul acelei femei talentate
şi inteligente, aliata spirituală a lui
G.B.S., într-o compoziţie scenică de
haz robust şi cu amare semnificaţii:
supratema rolului — cum s-ar spune
— o constituie drama unui talent.
Această concluzie se proieetează în
scenă însumată dintr-o suită de no-
taţii şi atitudini dozate cu tact. Beate
Fredanov punctează fiecare izbucnire
temperamentală sau lucidă cu stropul
de amărăciune al omului de talent,
exclus din tabelul de valori la modă
din pricina capriciilor de gust ale co-
manditarilor. Stella Campbell refuza
roluri nedemne de talentul ei, dispre-
tuind o industrie ce a comercializat
arta, şi Beate Fredanov indică subtil
că pretextele extravagante — ca in-
dispozitiile unui pechinez — ascund, de
fapt, adînca amărăciune a artistului
refractar la compromisuri.
Fory Etterle nu s-a preocupat de
masca lui G. B. S., ci doar de spora-
dice amănunte fizice ce marchează tre-
cerea timpului. Rolul lui, generos şi
scînteietor (scris doar de Shaw, care n-a
prevăzut celălalt protagonist, al piesei),
e şi mai dificil, avînd de înfruntat în
afara operei şi o uriaşă bibliografie...
Fory Btterle ni 1-a prezentat pe acest
„Moliere al secolului XX", descope-
rind omul îndărătul măştii, adevărurile
omeneşti simple, emotionante uneori,
brutale alteori, îndărătul paradoxului
strălueitor, simtirea asounsă sub bu-
tade şi răscolitoarea tristete a aceluia
care se lecuia pe sine însuşi cu umor,
încercînd totodată să însănătoşească
omenirea. G.B.S. creat de Fory Etterle
a fost şi omul din anecdotă, subjugat
de farmecul vedetei londoneze, terori-
zat de îndatoririle matrimoniale, jignit
în amorul propriu masculin, răutăcios,
încărcîndu-şi cu venin săgeţile arcului,
vanitos, tiran, insuportabil, şi drag —
iradiind farmec şi molipsitoare vervă,
contrazicînd, într-un necontenit sub-
www.cimec.ro
text, aproape tot ce afirmă în text.
Cu acel grad de rafinament şi măies-
trie apt să exprime prin miiloace sim-
ple simtiri complexe, Fory Etterle dez-
văluie zăcămîntul de umanitate reală
al geniului satiric, care lupta cu armele
causticitătii, cinismului, anarhismului
moral împotriva falselor posturi de
„umanitate" cu care se drapau bise-
rica, statul şi stîlpii puterii... Scîrbit
de consolările capelanului ce îmbărbăta
în scrisori-tip mamele ce furnizau carne
de tun, accentul lui G. B. S. în această
scrisoare e publicistic, dar Fory Etterle
dă acestui virulent pamflet antirăzboi-
nic inflexiuni aproape patetice, răsco-
litor civice. Episodul „incinerarea ma-
mei", realizat ca un moment de in-
tensă şi comprimată emoţie, se înscrie
ca alt moment actoricesc spectaculos,
ca un periculos dans pe sîrma unei
situatii aparent groteşti: un monolog
la limită cinic, ce exprimă covîrşitoa-
rea dimensiune a durerii. Unicul su-
port moral al omului, neputincios în
faţa mortii, este luciditatea şi umorul,
miraculoasă licoa/re care înnobilează
specia umană. Masca clovnului Joey
cade şi actorul arată un chip omenesc,
simplu şi nobil.
Regizorul care a dirijat acest duet
actoricesc, armonizîndu-1 într-un spec-
tacol complex, este Moni Ghelerter.
Consecvent măgulitoarei sale reputaţii
de regizor „absent" în scenă, Many
Ghelerter nu se arată publicului nici
acum. Dar noi 1-am găsit de la prima
apariţie a protagoniştilor ce-şi declină
identitatea pentru o seară, „distanţîn-
du-se" cu consecventă de iluştrii lor
eroi, pînă la consumarea ultimei scri-
sori, supraveghind accentele şi ritmul,
indicînd tonalitatea acestei captivante
lecturi scenice. Gustul lui sigur şi ra-
finat transpare în fineţea mişcării, în
delicata lumină ce scade treptat şi
crepuscular, în apelul la annonia cro-
matică a decoruâui conceput de Ion
Oroveanu. Spectacol al artei aetoru-
lui, hrănit din respiraţia şi vibratia
interpretilor, prima premieră a Tea-
trului „Lucia Sturdza Bulandra" se
impune ca o valoroasă realizare de bun
augur la începutul acestei stagiuni.
M. I.
TEATRUL EVREIESC DE STAT
„FRANK AL V-lea" de Fr. Durrenmatr
Regia : George Teodorescu. Scenografia : Adina Reich. Distribuţia : Mauriciu Sekler (Frank al'
V-lea), Sevilla Pastor (Otillie). Tobias Bălan (Herbert), Betty Gherşin-Fcldman (Franziska), Abram.
Naimark (Emil Bockmann), Mano Rippel (Richard Eggli), Ruth Schnecker-Munteanu (Frieda Fiirst), Ozy
Segally (Haeberlin), Bebe Bercovici (Gaston Schmaltz), Carol Feldman (Theo Kappeler), Carol Marcovici
(Pauli Neukom), Sami Godrich (Heini Ziirmuhl), Isac Cassvan (Guillaume), Samuel Fischler (Ernst Schlumpf),
Tony Segal (D-na Stumpen-Grăulich) ; Sonia Gurman (Apollonia Streuli), Samuel Fischler (Traugott vor*
Friedemann).
Pătrundem din nou, după Vizita bă-
trînei doamne, în universul apocaliptic
al pieselor lui Diirrenmatt. Cunoaştem,
întz'-o versiune scenică de calitate, da-
torată Teatrului Evreiesc, o altă pagină
din ampla „comedie tragică" pe care
reputatul dramaturg elveţian o scrie
cu fiecare nouă piesă de teatru, cu
fiecare nouă creaţie literară. Frank
al V-lea, „opera unei bănei particulare",
este construită — ca întregul arsenal
dramatic al lui Diirrenmatt — într-o
modalitate de teatru absurd. Alte lu-
crări, mai vechi, de pildă Romulus
cel Mare, ca şi recenta tragedie gro-
tescă Fizicienii — sugerată de even-
tualitatea unui sfîrşit atomic al lumii
moderne —, au aceeaşi tonalitate sum-
bră, feroce, care constituie numitorul
comun al operei sale. Explicatia aces-
tei consecvente compoziţionale o dă
îinsuşi dramaturgul. într-un eseu des-
pre teatru, scris încă în 1955, Diirren-
matt sublinia că, în epoca bombei ato-
mice, comedia este unica formă de
dramaturgie care poate da expresie şi
tragicului.
Grotescul, anacronioul, macabrul din
realitatea înconjurătoare sînt împinse
do Diirrenmatt pînă la (şi dincolo de)
situatiile-limită. Dacă obiectui satirei
este în ultimă instaintă acelaşi — suge-
rat de o orînduire socială îmbătrî-
nită —, temele dramaturgului elveţian
sînt foarte diverse, fiecare piesă avînd
ca punct de plecare alte aspecte aie
lumii burgheze contemporane. Iar mij-
loacele investigatiei artistice capătă, de
fiecare dată, nuante ' neaşteptate, re-
flexe noi, revelatoare pentru talentul
viguros şi pentru capacităţile imagiina-
tive fecunde ale scriitorului elvetian
care este socotit astăzi, pe bună drep-
tate, una dintre cele mai originale pre-
zente în dramaturgia oceidentală con-
temporană şi a cărui operă reliefează
pregnant virtutile şi limitelle univer-
sului artistic şi ideologic al acestei
literaturi dramatice.
Frank al V-lea, fără a-şi fi cîştigat
încă larga răspîndire pe care a atins-o
Vizita bătrînei doamne, este din multe
puncte de vedere o creatie reprezenta-
PREMIERE
XlllllllllllllllllU-.lttUMI
tivă pentru capacitătile de expresie ale
dramaturgului. Istoria băncii particu-
lare a celui de al cincelea Frank din-
tr-o galerie „ilustră" de maeştri ai frau-
dei şi corupţiei financiare devine, în
acceptia sarcastică a dramaturguilui, o
poveste teribilă, înspăimîntătoare prin
fiecare actiune a personajelor şi prin
semnificatiile generalizatoare ale aces-
teia. Ca atmosferă ne aflăm undeva
între suspensia poliţistă şi tragedia
greacă. Putem uşor stabili filiaţii,
uneori parodistice, cu teatrull lui Shakes-
ipeare sau cu modalităţile brechtiene de
compoziţie. „Tirimiterile" autorului sînt
directe, fără echivoc. „Ca eroii lui
Shakespeare", îşi intitulează Diirren-
matt prologul, pentru ca, în alt tablou,
să aducă în scenă un gropar shake-
spearean şi peintru ca — prin analogie
de situatii — să creioneze în personajul
OtMiei Frank o Lady Macbeth mo-
dernă. Titlul piesei, de asemenea, nu
este menit, oare, să ne ducă cu gîn-
dul la o operă shakespeareană, să zi-
cem la Henric al V-lea ? Cît despre
asemănările de compozitie cu teatrul
brechtian este suficient să amintim
desela „songuri", menite să potenteze
ideile printr-o aceeaşi modalitate ar-
tistică.
în această ambianţă, istoria lui Frank
al V-lea — moştenitor al unei mari
dinastii bancare, şeful unei adevărate
bande, care nu pregetă să recurgă la
cele mai odioase escrocherii şi asasinate
pentru a-şi păstra privilegiile — capătă
accente sumbre uneori, alteori de co-
medie bufă, menite să dea în vileag
(paradoxal!) limitele unei ticăloşii fără
limite. Membrii băncii particulare sînt
mîndri de a nu fi făcut niciodată în
viaţă vreo afacere cinstită. Ei sîint gata
oricînd la furt, la jaf, la crime, se
suspectează şi se ucid între ei, la cel
mai mic semn de îndoială. Şeful per-
sonalului, ferocele Eggli, îşi ucide vii-
toarea hevastă cu un calm impecabil
şi ireproşabil. Otillia Frank grăbeşte
moartea celui mai apropiat colaborator
al său, procuristul Bockmann, pentru
a-1 „feri" de pericolul spovedaniei.
Haeberlin, Kappeler şi Schmaltz —
www.cimec.ro
 Piaţa din faţa Bâncii Frank : decorul Adinei Rcich
funcţionari de ghişeu — sînt, rînd pe
rînd, vietimele aceleiaşi suspiciuni re-
ciproce. Pînă şi cel de-al cincelea
Frank, în fond, o simplă verigă în
dinastia bancară, este sacrificat pentru
interesele celui de-al şaselea descendent
al clanului, fiul său Herbert.
Diirrenmatt este uneori crud, agre-
siv, virulent. Alteori, acţiunea este im-
pulsionată de farse, burlescul trece pe
prim-plain. Comedia — cu accente si-
nistre — nu se sfieşte să pătrundă în
cimitir, printre morminte, şi în acest
sens tabloul înmormîntării trucate a
lui Frank al V-lea este de o temeri-
tate exemplară. Actiunea trenează une-
ori, lăsînd locul unor autocaracterizări
prelungi ale personajelor, pentru a se
precipita apoi, peste măsură, prim
ameţitoare lovituri de teatru, care se
potrivesc de minune cu stilul de ac-
tiune al personajelor, cu intenţiile sa-
tirice ale dramaturgului. întrezărim în
tot acest joc al umbrelor şi luminilor,
joc deconcertant şi haotic, intentia
scriitorului de a acorda forma de ex-
presie cu conţinutul demascator. Criza
personajelor — in fond, criza socie-
tătii îm care trăiesc aceşti eroi de co-
mică tragedie modernă — este astfel
în mod plastic evidentiată, încă şi încă
o dată.
79
www.cimec.ro
Perspectivele ieşirii din situaţia în
care Diirrenmatt îşi duce personajele ?
Din păcate, aceste perspective sînt vagi,
lipsite de claritate. Este d r e p t : dra-
maturgul subliniază cu ironie — şi
nu numai printr-o simplă morală —
ideea eşecului fiinanciar al escrocheriei.
Dar, cum se intîmplă în multe din lu-
crările sale, finalul ne readuce la punc-
tul de plecare : lumea odioasă pe care
a înfăţişat-o se închide asupra ei în-
săşi, adăpostind şi pregătind terenui
unor viitoare tragedii groteşti, proba-
bii cu consecinţe asemănătoare. Nu se
întrevede posibilitatea unei schimbări,
orizontul rămîne închis. Noi, cititorii
şi spectatorii teatrului său, întrezărim
oît de puternice sînt valenţele explosive
ale stării de lucruri pe care le conţin,
ca într-o carapace, situatiile aduse în
scenă şi tocmai această revelatoare pu-
tere de a demasca justifică prezenţa
piesei în repertoriul nostru. Dar cara-
pacea rămîne — şi în Frank al V-lea,
ca şi în alte creatii ale lui Diirren-
matt — închisă.
De la premiera ei absolută (Ziirich,
1959), Frank al V-lea a pornit pe dru-
mul unei frumoase cariere mondiale.
Meritul primei versiuni scenice în ţară
revine Teatrului Evreiesc, care nu o
dată a făcut dovada unor judicioase
şi îndrăzneţe programări de repertoriu.
Prezentînd (după premiera pe ţară a
Operei de trei parale de Brecht) această
piesă de Diirrenmatt, T.E.S.-ul se re-
comandă ca un oolectiv atent la feno-
menul teatrai universal, consecvent
preocupat de înnoirea permanentă a
repertoriului cu piese de rezistenţă din
dramaturgia mondială. Mai important
chiar decît acest merit „al primului
venit" e faptul că spectacolul realizat
reuşeşte să arunce o lumină veridică
asupra piesei lui Durrenmatt, textul
este valorifieat printr-o montare îngri-
jită, în care tragicul şi farsa se îm-
pletesc armonios, fără strideciţe.
Regizorul George Teodorescu a evitat
cu hotărîre caricatura, şi foarte bine a
făcut. Situaţiile imaginate de drama-
turg — fantastice, hiperbolice — se cer
luate în serios, tratate la modul cel
mai normal cu putinţă, tocmai pentru
a se putea sublinia. rădăcinile lor ab-
surde, absurdul lumii care le-a gene-
rat. Spectacolul reuşeşte să evidenţieze
această idee majoră a textului, şi o
face firesc, cu dezinvoltură. Cadrul
scenografic, conceput de Adina Reich,
constituie unul din pilonii cei mai
importanţi pe care se sprijină reuşita
montării. Fundalul băncii Frank şi în-
deosebi faţa de cortină, bine şi în
spiritul spectacolului gîndită, creează
o ambianţă propice desfăşurării piesei.
Fiecare loc de acţiune este sugerat prin
detalii caracteristice, spaţiul scenic fiind
exploatat cu maximum de ratndament
şi eficacitate. Poate că în tabloul cimi-
tirului autoarea s-a îndepărtat de spi-
ritul montării (ni se par exagerat ca-
ricaturale mormintele înaintaşilor lui
Frank), dar, oricum, scenografia spec-
tacolului, în ansamblul său, atestă ti-
nută, este bogată în idei, are un pro-
nunţat caracter funcţional. Tablourile
se desfăşoară într-o perfectă cursivi-
tate şi regizorul George Teodorescu a
ştiut să le umească într-o compoziţie
omogenă. Cîteva din momentele spec-
tacolului sînt îndeosebi reuşite: cor-
tegiul funerar şi înmormîntarea fictivă
a lui Frank, dimineaţa de muncă a
funcţionarilor de ghişeu, şedinţa noc-
turnă a membrilor băncii, prima parte
a tabloului „Cele patru puncte cardi-
nale". Dar, poate că, î<n unele scene,
ironia muşcătoare a lui Diirrenmatt se
cerea mai pronunţat subliniată („Fră-
ţiorul şi surioara"), nu numai prin
efecte exterioare.
80
www.cimec.ro
„Songurile" sînt bine sudate în text
şi, desigu», acest fapt contribuie la evi-
denţierea subtextului, a sensurilor aso-
ciative pe care le contine piesa. Nimic
nu apare gratuit pe scemă, doar muzica
(semnată de Arminiu Cassvan) face
uneori notă discordantă; deşi ritmul
ei este propice montării, melodiile
— poate prea agreabile — prejudi-
ciază cîteodată investigaţia în adîncime
pe care o operează regia şi interpretii
în universuil tragicomic al lui Diir-
(renmatt.
O bună impresie produce distributia
spectacolului, foarte omogenă. Monta-
rea T.E.S.-ului e valoroasă în primul
rînd pentru că este susţinută de un
grup de buni actori, care (parcă mai
mult decît oricînd, în ceea ce priveşte
ansamblul) fac dovada unor virtuţi in-
terpretative deosebite. Mauriciu Sekler,
în rolul lui Frank al V-lea, traduce
scenic cu egală măiestrie perfidia, lipsa
de scrupule, teama şi, în cele din urmă,
înfrîngerea lamentabilă a personajului,
într-o compozitie calmă, judicios gra-
dată spre punctul ei culminant. Otilia
Frank capătă, în interpretarea Sevillei
Pastor, o structură foarte apropiată
de cerinţele personajului ; cele mai
odioase acte la care eroina reeurge sînt
însoţite de un aer misterios, imponde-
rabil şi parcă impenetrabil, dincolo de
care întrezărim totuşi adevăratul ei
fond sufletesc : crud, inuman, mon-
struos. Foarte convingătoare este crea-
tia lui Mano Rippel în rolul lui Ri-
chard Eggli ; el surprinde brutalitatea,
cinismul şi inconştienţa de care dă do-
vadă şeful personalului, cu un aer fi-
resc şi degajat, ca şi cum toate cri-
mele pe care acesta le comite ar fi
într-adevăr normale şi necesare. Ruth
Schnecker-Munteanu (Frieda Fiirst), ca
şi Abram Naimark (Bockmaain) surprind
cu multă fineţe a observatiei contra-
dictiile personajelor, în timp ce tînă-
rul Carol Marcovici (Pauli Neukom)
desenează în linii viguroase evoluţia
unui personaj, cîndva onest, pe căile
întortocheate ale necinstei. Portrete iz-
butite realizează şi interpretii celor
trei functionari de ghişeu (î<n primul
rînd, Carol Feldman, apoi Bebe Berco-
vici şi, în ceie din urmă, Ozy Segally).
Din partea actorilor Tobias Bălan şi
Betty Gherşin-Feldman, ţinînd seama
de importanţa scenică pe care drama-
turgul a rezervat^o în confflict cuplu-
lui Herbert-Franziska, am fi aşteptat
mai mult, îndeosebi în ceea ce priveşte
reliefarea partiturii femimine. In rest,
de la cele două compoziţii reuşite ale
lui Samuel Fischler (în rolurile
Schlumpf şi Traugott von Friedemann)
şi pînă la rolul foarte episodic, dar
bine gîndit, al chelnerului Guillaume
(Isac Cassvan), actorii — din care mai
amintim pe Sonia Gurman şi Sami
Godrich — au adus o contribuţie pre-
ţioasă, bine partieuiarizată, la reuşita
colectivă.
Călin Găliman

TEATRUL „C. I. NOTTARA"

„HIPNOZA" de Şt. Berciu
Kegia : George Kafael. Sccnografia : Traian Niţescu. Distribuţia : Val Săndulescu (Colonel Valeriu
Pandrea), George Păunescu (Maior doctor Bota), Theo Partisch (Locotenent Velicu), George Sion (Doc-
tor Augustin Moran), Eugenia Marian (Dorlor Eveline Cristea), Victoria Dobre (Tina Oancea), Iou Punea
(Nelu Tenopol), Eugenia Bădulescu (Dana Bengeanu), Rodica Sanda 'l'utuianu (Eugenia Oprescu), Donn
Moga (Victor Dinu), Angela Chiuaru (Adela Vizanti), Constantin Guri(ă (Şoferul), Nana Ianculescu (Actri-
ta), Costel Zaharia (Actorul), Angi Tomaide (Plasatoarea), Ion Enache (Medicul).

O nouă piesă a lui Ştefan Berciu. Fi-
reşte, o nouă piesă poliţistă : o crimă
a avut loc. Iţele sînt, ca de obicei,
destul de îincîlcite. Criminaiul nu viine
sâ se predea singur, ros de remuşcări,
după o noapte lungă de insomnie.
Există probe care fac să se creadă
că crima a fost comisă de o anumită
persoană, alte fapte, ulterior aduse
la lumină, îndreaptă atenţia ancheta-
torilor asupra altcuiva, pentru ca, îin
cele din urmă, criminalul să fie do-
vedit un al treilea — cel la care ni-
meni nu trebuia să se aştepte. Schema
este clasică. Dar şi aici, ca şi în piesele
anterioare ale lui Ştefan Berciu, este
prezent un element înnoitor. Pe de o
parte, refuzul de a folosi clişeele lite-
raturii poliţiste. Pe de altă parte, stră-
dania autorului de a descoperi semni-
ficaţii mai adînci, iintenţia de a educa,
în spiritul răspunderii colective, pentru
o înaltă ţinută civică şi morală.
In Hipnoza, eşafodajul logic este
abil construit. Fără complicaţii inu-
tile, fără afcmosferă de mister şi de

De la stînga la dreapta George Sion (Augustin Moran), Victoria Dobre (Tina Oancca), Rodica Sanda Ţu-
tuianu (Eugenia Oprescu), Ion Punea (Nelu Tenopol), Dorin Moga (Victor Dinu)

www.cimec.ro
tenebre. Urmărirea criminalului nu se
face cu lanterna şi cu lupa în mînâ,
nu au loc atacuri priin surprindere, nu
se distribuie nici o lovitură, nu se ri-
dică piedica nici unui revolver ; într-un
cuvîmt, nimic din arsenalul de procedee
foilosite de literatura poliţistă de du-
zină. Locul şi împrejurările crimei sînt
doar sugerate. (Evenimentele sîngeroast
se petrec în preistoria piesei. La ridi-
carea cortinei focul de revolver ucigaş
a şi fost tras.) Elementul de specta-
culos factice fiiind cu premeditare eli-
minat, Ştefan Berciu are ddsponibili-
tatea să-şi îndrepte atenţia asupraadîn-
cirii faptelor de viaţă, poate să-şi con-
centreze atenţia spre dezvoltarea psi-
hologică a personajelor, ale căror por-
trete cîştigă astfel în relief şi culoare.
In ansambdu, se poate vorbi. în legâ-
tură cu această nouă piesă a lui Berciu,
de un sensibil progres în evoluţia sa
dramaturgică. Mai întîi, uin spor de
măiestrie în ce priveste replica, acum
mai vie, care a cîştigat în naturaleţe
(dar ar mai suporta încă şlefuire). Ac-
ţiunea este mai concisă, desfăşurarea
evenimentelor dramei are o mai mare
cursivitate, este mai simplă, fără mean-
dre artificial constnuite ; autorul a re-
nunţat la retrospectivele folosite pînâ
la abuz în piesele anterioare. In afară
de acestea, el a izbutit să se elibereze
şi de un anumit ton didactic-morali-
zator, arid, care se făcea încă simţit
pe alocuri în pieseile precedente. Se
înregistrează cu satisfacţie filonul de
umor care încălzeşte şi înviorează des-
făşurarea acţiunii. Din nefericire, nu
toate momentele de oomedie sînt la
fel de izbutite. Şi aceasta, pantru că
uneori se mizează pe comicul facil,
realizat din folosirea unor expresii ar-
gotice. Puţim obositoare se arată în
piesă implicaţiile de ordin psihopato-
logic : amnezia de care suferă actriţa
Dana Bengeanu în urma unui trauma-
tism, şedinţele de sugestie şi alte pro-
cedee clinice care i se aplică.
în spectacoluil realizat de colectivul
Teatruiui „C. I. Nottara", elementele
de rebus ale piesei, transpuse scenic,
au efectul unui prelungit „captatio be-
nevolentiae", activează atenţia, solicită
inteligenţa spectatorului şi, ca orice
luerare aparţinînd speciei poliţiste, pro-
duce o anumită satisfacţie şi relaxare.
www.cimec.ro
Versiunea scenică a lui George Ra-
fael este riguros gîndită. Ritmul nu
şchioapătă : de aceea, se realizează o
gradaţie a interesului faţă de eveni-
mentele din piesă ; de aceea, toate
detaliile converg spre deznodămîintul
final. Foarte bine găsită proiecţia de
fotografii (realizate cu simţ artistic de
Sandu Mendrea) care, pe lîmgă faptul
că evită discontinuitatea actiunii, con-
tribuie totodată la realizarea atmosfe-
rei piesei. In general, spectacolul are
o ţmută sobră, echilibrată. Pe această
linie se însoriu şi cele mai multe in-
terpretări actoriceşti. Eugenia Bădu-
lescu (Dana Bengeanu) a trecuL cu dis-
cretie şi inteligenţă scenică peste difi-
cultătile unui rol situat la granita pato-
(logicului. într-un permanent freamăt,
ochii actritei, de o mare expresivitate,
transmit febrila încercare a persona-
jului de a-şi lega firul memoriei, rupt.
Figură de om respectabil, firească în
alcătuirea ei, cu uşoare semne de
oboseală şi de imperceptibile emotii,
transcrise cu o tehnică actoricească bine
stăpînită, George Sion în doctorul Au-
gustin Moran. Oarecum diferit, suge-
rînd mai mult duplicitatea personaju-
lui, şi-a compus rolul Eugenia Marian
{doctor Eveline Cristea). Val Săndu-
lescu (colonel Valeriu Pandrea) a con-
dus ancheta, sugerînd biografia unui
cetăţean de azi şi de aici, preocupat
să aducă lumină într-o afacere
încurcată, conştient de răspunderea ce-i
revine în apărarea legalitătii populare.
Theo Partisch (lt. Velicu) 1-a secondat
cu rezultate nu totdeauna satisfăcă-
toare. Eugenia Oprescu, „astenică", şi
Nelu Tenopol, „escroc modern", două
personajo cu pondere comică (şi nu
inumai atît), au fost sooulent intarpre-
tate de Rodica Sanda Ţuţuianu şi Ion
Punea, care au mimat cu „autentici-
tate" o nebumie cu tîlc, neanticipînd şi
nealterînd cu nimic elemenitul surpriză
din final.
în conformitate cu textul, Victoria
Dobre (Tina Oancea), Dorin Moga (Vic-
tor Dinu), George Păunescu (Maior Dr.
Bota), Angela Chiuaru (Adela Vizanti).
Ilie Rusii
Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra"

OPERA DE TREI PARALE

de Bertolt Brecht

Moment din ■pectacol

www.cimec.ro
DBAMATUBOI OONTEMPOBANI

SEAN OCASEY
UN ORIGINAL POET AL DRAMEI

N uOpera
de mult a încetat din viaţă dramaturgul irlandez Sean O'Casey.
sa a intrigat pe foarte mulţi, a indignat pe unii, a interesat m orice
caz pe cei care s-au apropiat de ea.
Reţinerea în raport cu lucrările sale a provenit mai cu seamă din poziţia
refractară pe care a adoptat-o critica mai puţin înaintată faţă de atitudinea politică
a scriitorului. Un comentator american voia să explice această situaţie şi afirma
întemeiat: „Teatrul (de orientare conservatoare — n. n.) se teme de O'Casey din
pricina reputaţiei sale de comunist..." l .
2
Din aceleaşi motive, unii critici s-au străduit să discearnă perioade cu totul
distincte în activitatea marelui dramaturg şi prozator irlandez. Ei au statuat
opoziţii iremediabile, contrapunînd diverşii timpi de activitate şi nedorind să le
găseaseă nici o trăsătură de unire.
Adevărul e cu totul altul. Desigur că nu există o absolută identitate de
detaliu în raport cu întreaga sa operă, aşa cum această identitate mecanică nu
poate functiona în activitatea nici unui mare scriitor. Pe de o parte, fiindcă evoluţia
artistului, drumul său anevoios spre desăvîrşire sînt perfect fireşti şi comportă
căutări, descoperiri, reusite mereu noi. Pe de altă parte, fiindcă varietatea registrului
propriu unui adevărat artist implică nuante distinctive, alternanţe, expresii sen-
sibiîe care nu pot fi invariabil aceleaşi într-o operă de ample proportii.
Constatînd existenţa acestor variabile, necesare în scrisul lui O'Casey, înre-
gistrăm, fără nici un fel de îndoială posibilă, indestructibila unitate artistică a
operei sale, adunată sub semnul încrederii îin om şi în lupta pentru o demnă con-
ditie de viată a omului.
Aşa de pildă, vorbind despre „universitătile" (în acceptie gorkiană) sale,
despre nenumăratele dificultăti semănate cu... generozitate în calea începuturilor
sale, scriitorul subliniază că ele nu 1-au dus deloc la capitulare: „Am ieşit din
încercări rupt, bătut... dar împotrivindu-mă încă totuşi, gata de apărare şi atac" 3 .
în alt loc, Sean O'Casey specifică cu cine poate acţiona în „apărare şi atac",
cine chezăşuieşte reuşita acestei întreprinderi: „în 4problema salvării omenirii eu
mă bizui pe om şi pe activitatea minţii sale puternice" .
Ponnind de la asemenea convingeri ferme, autorul Trandafirilor roşii pentru
mine îşi construieşte protagoniştii care determină dezvoltarea şi deznodămîntul
lucrărilor sale dramatice.
în dramele scrise în jurul lui 1920 şi care au fost supranumite „dublineze"
(Umbra franctirorului, Junona şi păunul, Plugul şi stelele)5, eroii nu au încă o
consistenţă revoluţionară asemenea celor dini unele piese elaborate mai tîrziu.
Referindu-se la cei dintîi, scriitorul spunea, după o trecere de aproape trei
decenii : „Ei sînt, în felul ior, întelepti. viteji, posedă simtul umorului ; adesea au
o mare însemnătate pentru viată" 6.
Inteligenţa, vitejia, umorul acestor oameni simpli, aspirînd sincer la elibe-
rarea Irlandei, îi apropie de cititori şi spectatori, dar nu le conferă încă semni-
1
,,New Republic", Washington, 22.X 19.56, pag. 17.
1
„The Dublin Magazine" X—XII 1956.
* Sean O'Casey, ,,The Green Crow", New York, Braziller, 1956, pag. 171.
4
,,Literaturnaia gazeta", 15.XII 1960.
* Titlurile originale : „The Shadow of a Gunman", „Juno and the Paycock", „The Plough ant the;
Stari".
* „The Daily Comppas»". 22. III 1950

84
www.cimec.ro
ficaţiile largi, generalizatoare, pe care le îmbracă personaje de tipul lui Ayamonn
din Trandafirii roşii pentru mine, sau Jim şi Jack din Steaua se înroşeşte.
E adevărat că, în dramele „dublineze", protagonistii sînt viguros creionaţi
(memorabilă rămîne în primul rînd figura dăltuită cu virtuozitate a Junonei). Dar,
în confruntarea cu o seamă de insuccese pe care le suieră, ei n-au întotdeauna forţa
splendidă de a înfrînge înfrîngerea.
Tocmai această forţă, această ştiinţă o vor dobîndi personajele din piesele
eroice revolutionare de mai tîrziu ale lui Sean O'Casey. Jim, Jack, Ayamonn
sînt, aşa cum arăta Gorki, fată de protagoniştii contemporani ai istoriei, „măreţi,
fiindcă sînt mai răsculati şi mai neîmpăcaţi decît toţi Don Quijotii şi Fauştii
treoufcului" 7.
Şi personajele din dramele „dublineze" au virtuti incontestabile, prefigurînd
cu o oarecare pregnantă eroii din piesele de vibrantă orientare revolutionară. Aceste
psrsonaje încearcă însă de mai multe ori cu acuitate amărăciunea unor bătălii
pierdute, arumcînd şi tente sumbre asupra pieselor în care evoluează.
Tentele sumbre nu-şi păstrează însă nici aici exclusivitatea existenţei. Aşa,
da exemplu, în Plugul şi stelele se aglomerează către capăt o seamă de evenimente
tragice : moare luptătorul pentru libertatea Irlandei, Jack Clitheroe, moare bătrîna
Bessie, îinnebuneşte sotia lui Jack, Nora. Dar în acest univers al durerii pătrunde
parcă şi o rază firavă de lumină, prin cîintecul nădejdii îngînat în final :
„Să nu se stingă focul
Chiar dacă inima vă sîngeră,
Fiindcă vor reveni băietii îndepărtati—
Alungati noaptea pînă8 în ziua
Cînd ei vor reveni !"
Razele firave de lumină din Plugul şi stelele ajung la intensităţi maxime în
Steaua se înroşeşte sau în Trandafirii roşii pentru mine. Momentele tragice nu
lipsesc nici aici, ajungînd chiar să dobîndească culorî paroxistice (la moartea lui
Michael din Steaua se înroşeşte, mai ales la uciderea lui Ayamonn). Dar ele nu
conduc la stări depresive covîrşitoare, aproape iremediabile. în spiritul tragi-
cului optimist, ni se comunică continuu, în plan dominant, sentimentul, ideea, că
moartea s-a împliinit de dragul vietii, că înfrîngerea temporară e numai un termen
accidental în drumul spre izbînda definitivă, spre victoria revolutionară.
Tocmai de aceea se poate vorbi îndreptătit aici, ca şi în cazul celebrei piese
a lui Vsevolod Vişnevski, despre caracterul tonic al tragicului, despre calitatea sa
mobilizatoare.
O asemenea filozofie comunică Jack în Steaua se înroşeşte: „Noi sîntem
învierea din morti, noi sîntem viaţa ; cine mumceşte şi crede în popor nu moare
niciodată" 9.
Un gînd echivalent îi împărtăşeşte şi Ayamonn mamei sale în Trandafirii
roşii pentru mine10 : „Un om adevărat, cînd moare, este îmbălsămat în naşterea unei
mii de lumi noi" .
Proprie dramelor eroice revolutionare, inflexiunea tragic optimistă nu rămîne
unică în dramaturgia lui Sean O'Casey. Arătam că dramele („tragedii", cum le
subintitulează autorul) „dublineze" nu păstrează deloc dominantă această inflexiune.
Desigur că ea n-are cum să fie regăsită nici în comedia satirică Praful de purpură li,
nici în burleştile într-un act (ca începutul12 sfîrşitului, E nevoie de o lirâ sterlină,
E timpul să plecăm, Povestire de noapte ). Dar în întreaga sa operă dramatică
apare în plan prepomderent, central, tema luptei de eliberare natională, de eliberare
socială. Este de altfel tema predilectă şi în ciclul amplu — şase volume — de
romane autobiografice, unde scriitorul urmăreşte mereu cum „bate inima de pur-
pură a Irlandei" 13.
Satirizînd societatea anglo-irlandeză, ridicîndu-se împotriva dominaţiei engleze,
dar şi împotriva propriei burghezii, Sean O'Casey conturează o elocventă pano-
7
M. Gorki, , , 0 literatuie", Sovietskii pisateli, Moskva, 1953, pag. 602.
« Sean O'Casey, „Theâtre", vol. II, L'Arche, Paris, 1960. pag. 89.
• Sean O'Casey, ,,Piesî" Iskusstvo, Moskva. 1961, pag. 227.
" Sean O'Casey „Th6âtre", vol. I, L'Arche, Paris, 1960, pag. 122.
11
Titlul original : „Purple Dust".
u
Titlurile originalc : ,,The End of the Beginning", ,,A pound on demand", ,,Time to go",
„Bcdtime Story".
11
Sean O'Casey, „Drums under the Window", „Macmillan and Co", London, 1945, pag 318.

85
www.cimec.ro
ramă a vieţii contemporane, în care oamenii simpii din patria sa sînt desenaţi tn
linii foarte sugestive.
D J aceea, independent de variatiile necesare de ton, de gen, din opera sa,
ea îşi deJLneşte o dezvotltare logică, armonioasă, care refuză disjungerea categorică
şi opozitia violentă, arbitrară a diverselor perioade.
Legate de o gîndire unitară, de o ideologie consecventă, de o aceeaşi tematicâ
şi modalitate poetică a dramei, diversele sale piese se identifică foarte lesne ca
făcînd parte, în ultimă analiză, dintr-o operă indivizibilă.
* * *
Marele dramaturg irlandez porneşte să-şi fundeze poetica de la relaţia indi-
solubilă dintre teatru şi realitate: „Viaţa nouă se dezvoltă în jurul nostru, fie
că o dorim sau nu... viaţa nouă cere piese noi, care s^o reflecte şi s-o explice" l*.
Privind astfel lucrurile, pentru a ajunge la aceste piese noi, există neoesi-
tatea imperioasă ca scriitorul să caute cu febrilitate, neostenit, materia generoasă
a literacurii în realitatea înconjurătoare : „Locul artistului este acolo unde e şi
viata, viaţa activă, inexistentă în turnul de fildeş sau în adăpostuil de beton ; el
trebuie să se găsească în miezul vietii, să fie atent la tot şi apoi să priceapă tot" 15.
în acest spirit, Sean O'Casey se străduieste să cupriindă în orbita liiteraturii
lui cît mai muilt, dar şi cît mai semnificativ. De aceea, poate, una din piesele sale
scrisj în 1957, Tobele părintelui Nedie, are un subtitlu care sună astfel : Irlanda
în miniatură.
Acest subtitlu cheamă în memorie pe Maiakovski şi piesa sa Misterul buf,
considerată de marele poet sovietic o miniatură a lumii.
Maiakovski explica titlul aparent paradoxal al piesei citate mai sus, arătînd
că misterul e măretul în revoluţie, iar buf — caraghiosui din ea ; Sean O'Casey
daclairp. îintr-un interviu luat nu de mult: „Toate artele colorează viata : natura
a dăruit omului o mască tragică şi una comică. Noi le folosim pe amândouă, dupâ
împrejurări" 17.
Prezenta alternanţei dintre tragic şi comic îi face pe unii să vorbească neîn-
temeiat despre caracterul eteroclit al scrisului iui Maiakovski sau O'Casey. Această
alternanţă însâ, coincidentă de atîtea ori cu varietatea vieţii care nutreşte literatura,
nu apara discontinuu, abrupt, în opera celor doi scriitori, ea fuzionînd într-o
logică armonioasă, cursivă ca realitatea.
Toate cele de pînă acum confirmă adeziunea netă a dramaturgului irlandez
la realism. O confirmă şi nişte declaratii fără echivoc : „Drama contemporaină se
găseşte sub hipnoza metodei care poate fi definită ca realism..." 18.
Totodată însă el proslăveşte fantezia, pe care o consideră întemeiat „chezăşia
fortei vitale 19 nestinse a creatiei. Tocmai această fortă deosebeşte o piesă buină de
una proastă" .
Daspra această „fortă vitală a creatiei", O'Casey vorbeşte în nenumărate
rînduri, subliniindu-i valoarea esenţială, determinantă, pe tărîmul artei adevărate.
De ac^ea, probabil, îşi şi aminteşte nu o dată că Milton îl supranumea pe
Shakespîare, scriitorul preferat al autorului Trandafirilor roşii pentru mine, un
copil al fanteziei.
Marele dramaturg irlandez adaugă însă, în acest cadru, o specilicatie foarte
necesară, atunci cînd defineşte solul care rodeşte „forţa vitală a creaţiei" : „Numai
viata îinconjurătoare şi întreaga experientă, pe care o dobîndim în contaot cu ea,
pot sluji ca hrană pentru fantezia creatoare" 2°.
O asemenea înţelegere a raportului dintre fantezie şi realitate, a locului lite-
raturii şi scriitorului în societate, decurge perfect legitim din conceptia generală
despre viaţă a scriitorului.
în conformitate cu ea — răspunzînd redactorului revistei „Encore" — Sean
O'Casey sa ridică împotriva unui alt cunoscut dramaturg de origiine irlandeză,
Samuel Beckett : „Filozofia lui îmi este străină, deoarece nu conţine nici o scînteie
de speranţă şi nici chiar dorinta de a spera, deoarece nu-i decît o frenezie a
disperării" 21.
11
,,The New Statesman and Nation", 8.IV 1950.
15
Sean O'Casey, ,,The Green Grow", pag. 173.
" Titlul original : ,,The Drums of Father Ned*.
" „Tribuna", nr. 42 1^50), 17. X 1963.
1R
—!9 „Literaturnaia gazeta", 5, IV 1960.
*• Ibid.
w
„Secolul 20", nr. 2/1957.

86
www.cimec.ro
 Perspectiva romantic-revoluţionară, proprie mai ales pieselor Steaua se inro-
şeşte sau Trandafirii roşii pentru mine, se gâseşte fără oiici un dubiu la antipodul
oricărei frenezid a disperării. Această perspectivă angajează în mod logic, firesc,
soluţiile tragic-optimiste care se desenează cu vigoare şi sensibilitate în lucrările
respective. E ceea ce menţdonează, într-un plam mai general, şi autorud lor : „Pentru
mine viaţa rămîne minunată şi în momentele ei tragice" a .
De aici descinde în bună măsură importanta diferenţă calitativă dintre
O'Casey şi J. B. Priestley, Arthur Miller, scriitori care, ca şi el, supun rechizito-
riului aspecte ale societăţid burgheze. Este tocmai una dintre futndamentalele dife-
renţe calitative între realismul critic şi realismull socialist. Fiindcă scriitorul irlandez
critică sistemul capitalist, dar şi cheamă totodată pasionat la răsturnarea lui,
făgăduind într-o viziune romantic-revoluţionară izbînda.
Viziunea aceasta revoluţionară prinde fidnţă într-um liimbaj poetic original,
propriu prin excelenţă scriitoruilui.
Opera lui O'Casey se găseşte de foarte multe ori în relaţie cu rădăcinile
creaţiei ipopulare, cu folclorul irlandez, cu vechea mitologie insulară, împrumutlnd
nu numai un colorit general, ci şi ritmuri, intonaţii, cadenţe. Dramaturgul susţine
şi teoretic caracterul popular al artei, arătînd că ea trebuie „să zugrăvească ceea
ce poporul vede, aude şi iubeşte... Fiecare artist este dator să se întrebe dacă a
ştiut să găsească acele culori şi f orme care reflectă viaţa autentică a poporului" ^3.
Piesele sale, pline de tensiune emoţională, nu dispreţuiesc uneori, în asociaţii
justificate de o stringentă logică dramatică, nici hiperbola, nici grotescul. în plan
tragic sau comic, personajele şi situatiile ddbîndesc expresivităţi cu relief pregnant,
de inatură să susţină, să alimenteze coniflicte de mare acuitate.
Replica este, cel mai frecvent, încărcată de metaforă ; ea foloseşte uneori şi
sugestdvitatea simbolulud de sursă realistă. Aceste modaliităţi sînt în concordanţă
cu imagistica în general bogajtă a lucrărilor sale dramatice.
Piesele lui O'Oasey demonstrează că autorul are un foarte dezvoltat simţ
al teatrului. Se obtine impresiia că el îşi vede opera cînd o scrie. In primul rînd,
în acest sens, stau mărturie amplitudinea şi minutiozitatea indicatdilor de regie,
care pot fi oonfundate, în avantaj undari, cu o adevăiratâ viziune regizorală.
Decorurile nu sînt numai schitate, ci generos descrise şi plantate în scenă.
Costumele nu sînt date numai în linii principale, ci în amănunte, care ţin să
comunice parcă deţprinderi, în orice caz predilectii, şi deci valori de psihologie ale
personajelor.
Culoarea, muzica, replicaHmetaforă, cadenta folclorică, tansiunea emoţională,
alte şi alte date caracteristice, se adună coerent pentru a se ramifica armonios şi
dau, în ansamblu, măsura timbrului artistic al scriitorului.
* **
Numele lui Sean O'Casey a fost de cîteva ori asocdat cu acela al lui Bertolt
Brecht. S-a arătat că amîndoi s-au exilat din patrie, nefiind înţeleşi şi agreaţi de
o oficialitate reactionară. S-a comparat numărul mare de lucrări dramatice pe care
le-^a scris fiecare. S-a remarcat pe bună dreptate că au realizat figuri devenite
clasice în teatrul contemporan, ca Mutter Courage şi Junona, Ayamonn şi Galileo
Gali'lei. S-a evidentiat că predilectda pentru muzică şi cîntec a lui O'Casey se
întîlneşte cu „song"-urile lui Brecht. S-a adăugat, în sfîrşit, că şi scriitorul german
şi cel irlaindez au stîmit în jurul lor nenumărate şi aprinse polemici.
Bste greu de stabilit, în spiritul comparatiei d'dactice riguroase, un inventar
exaot al asemănărilor sau al deosebirilor dintre ei. Şi nici nu este neeesar.
Rămîne însă oncontestabil că limbajul poetic original al unuia este diferit
de al celuilalt, tot aşa cum perfect echivalentă este direcţia pasionat-revolutionarâ
a operei lor.
Iar această diferentă şi eohivaletnţă constituie tocmai punctul de pornire al
unei aprecieri sigure, conform căreia Sean O'Casey şi Brecht trebuie încadrati în
rînidul celor mai mari poeti dramatici ai con«temporaneităţii *.
Horia Deleanu
12
„Tribuna", nr. 42 (350). 17. X 1903.
" ..Dcutschcs Theatei", Berlin, 1953/54, Caietul 7. pag 12.
* Kxtrase din volumul in preşătire , Dramnturgi. Piese. Opinii".
www.cimec.ro
 m «> ■• i
STAGIUNEA TEATRALĂ ÎN U.R.S.S.
Ce pun în scenă teatrele sovietice, cu
ce vin ele în întîmpinarea specta-
torilor ?
Una dintre noile lucrări dramatice,
Declaraţia de ură de I. Stok, dezbate
tema pe care revista „Teatr" o consi-
deră d e m a r e a c t u a l i t a t e : „lupta îm-
potriva lăcomiei şi a dorinţei de a
poseda cu orice preţ b u n u r i materiale".
Comedia lui A. Salînski Minciuni pen-
tru un cerc restrins dezbate probleme
legate de persistenţa u n o r fenomene
de filistînism în societatea sovietică.
Sînt scrise ori se află în lucru noi
pieso de Stein, Rozov, Mdivani şi La-
vrentiev, Sofronov, Şatrov şi alţii. O
caracteristică a ultimilor a n i este îm-
bogăţirea reciprocă a repertoriului tea-
trelor din U.R.S.S. cu piese ale dra-
maturgilor din republicile unionale.
Sînt astfel puse în scenă, ori se află în
lucru piese semnate de Aitmatov, Ka-
sumov, Muhtarov, Dumbadze etc.
î n t r e b a t de revista „Teatralnaia Jizn"
despre planurile lui de creaţie, cu-
noscutul d r a m a t u r g sovietic K. Finn
a răspuns : „Piesa Peretele a fost in-
clusă îin repertoriul Teatrului Mic.
Acum lucrez la ea împreună cu regi-
zorul B. Ţigankov. Şi desigur scriu
o piesă nouă. De data aceasta despre
soldaţii şi ofiţerii a r m a t e i sovietice".
î n t r e b a t şi el de aceeaşi revistă,
dramaturgul A. Salînski a vorbit des-
pro stagiunea nouă în general : „în
pragul noii stagiuni aş vrea să vorbesc
despre cîteva lucrări interesante, create
de dramaturgii noştri în perioada pre-
cedentă. Mă refer în primul rînd la
piesa Neamul Demidovilor de A. So-
frcnov, Sentinţa de T. Abdumomunov,
Din nou întîlnire cu tinereţea de A. A r -
buzov.
Pregătindu-se să întîmpine două m a r i
aniversări : o sută de ani de la naş-
terea lui Lenin şi cincizeci de ani de la
Marea Revoluţie Socialistă din Octom-
brie — dramaturgii scriu noi opere.
De mare succes se bucură piesa lui
D. Zorin, Izvorul viu — o frescă popu-
lară în centrul căreia se află chipul
marelui Lenin. De asemenea piesa lui
P. Cerednicenko, Fiica Rusiei, în care
spectatorii întîlnesc pentru întîia oară
întruchiparea scenică a lui Marx şi
Engels. Acest spectacol, jucat de ac-
www.cimec.ro
«I ■ a ii <•
torii teatrului din Pskov, s-a b u c u r a t
de succes şi la Moscova, pe scena
teatrului din Kremlin.
Aprecieri pozitive fac cronicarii so-
vietici şi dramatizărilor după Conştiinţa
de P. Pavlov, Infruntarea furtunii de
D. Granin, Neamul Jurbinilor de Ko-
cetov, Pe malul sălbatic de B. Polevoi„
Pămînt desţelenit de M. Şolohov. D u p ă
cum scrie revista „Teatr", „este p r o -
babil unica stagiune în genul ei, al
cărei potenţial ideologic şi politic e s t e
determinat de proză şi mu de d r a m a -
turgie".
Vdorile universale
Gorki, Cehov, Shaw, Shakespeare,
Brecht... în cele patru sute de t e a t r e
ale Uniunii Sovietice, marile opere a l e
dramaturgiei universale se află în r e -
pertoriul permanent.
Opera marelui Gorki nu părăseşte
de aproape cinci decenii scena sovie-
tică :
„Fantasmagoria unei existenţe a'o-
surde. O cruce metalică străluceşte s u b
halatul de mătase al fiului poliţaiu-
lui. Răsună melodia veche a unei polci
demodate. Cruzimea şi sîngele v ă r s a t
sînt acoperite de jurămimte pompoase
de credinţă faţă de patrie şi tron". Ast-
fel ne a p a r e spectacolul Cei din urmâ
la Teatrul „Ermolova" din Moscova.
„In faţa spectatorilor — multe pa-
turi suprapuse, formînd un fagure-
imens. în fiecare alveolă — oameni.
Oameni care se supun legilor azilului
de noapte, dar în sufletul cărora t r ă -
ieşte, adînc ascunsă, aşteptarea u n o r
schimbări." Aceasţa este lumea specta-
colului Azilul de noapte la Teatrul
„Lesea Ukrainka" din Kiev. Am cit3 f
din notaţiile criticii, în legătură cu
două din spectacolele noi gorkiene.
S-a scris mult şi diferit şi d e s p r e
spectacolul Barbarii, în regia lui G.
Tovstonogov. Spectatorii din ţara noas-
t r ă a u avut ocazia să vadă şi să pre--
ţuiască acest spectacol cu ocazia tur-
neului Teatrului „Maxim Gorki". I a t ă
aprecierea unui cronicar sovietic :
„Nici Monahov, nici Ţigankov şi nici
Cei'kuo, în viziunea lui Tovstonogov,.
nu ne a p a r ca nişte simpli vinovaţk
ai tragediei ce se desfăşoară. Fiecare
îşi poartă d r a m a sa personală : nici
unul din ei nu este capabil să rămînă
credincios prineipiilor sale — Ţigan-
kov cinismului său, Cerkun pseudo-
eroismului său, Monahov josnicei sale
neprincipialităţi... Alternarea bruscă a
ritmurilor interioare, trecerea de la
comicul buf la o autentică d r a m ă
u m a n ă fac mai receptiv acest spectacol
complex, atît de bogat în idei".
P e linia unei gîndiri contemporane
în concepţia spectacolelor gorkiene s-a
plasat şi B. Babocikin într-o nouă ver-
siune a Vilegiaturiştilor, pe scena Tea-
trului Mic, şi de asemenea P. Vasiliev,
care a montat Cei din urmă la Teatrul
„Ermolova" Spectacolele acestea tind
să demonstreze, dincolo de caracterul
clasic al operei dramatice gorkiene, şi
forţa cu care lumea eroilor săi şi con-
flictele lor d e viată răspund întrebă-
rilor omului de azi.
închinat marelui Will, anul acesta
a văzut în 66 de teatre spectacole
shakespeareene în viziuni împrospătate
sau în premieră (aproape 50 de tea-
tre) : fireşte, din abundenţă, Hamlet,
Othello, Regele Lear, Romeo şi Ju-
lieta, dar şi alte lucrări ca  12-a
noapte, Antoniu şi Cleopatra, Iuliu
Cezar, Richard al III-lea, Macbeth. Nu-
meroase spectacole de balet şi operă
a u fost inspirate de piesele shakes-
peareene.
Brecht a cucerit scena sovietică des-
tul de încet, cu m u l t ă dificultate. Deşi
primul contact cu teatrul brechtian a
fost făcut încă în 1930, cînd A. Tairov
a pus în scenă Opera de trei parale.
Apoi, după o tăcere de aproape trei
decenii, regizorul V. Panso a pus în
scenă în Estonia, Domnul Puntila şi
sluga sa Matti, realizînd u n spectacol
care a fost apreciat pentru „noutatea,
prospetimea şi originalitatea lui".
Totuşi, numai după turneul între-
prins de Berliner Ensemble în Uniunea
Sovietică (1958), Brecht a trezit real-
mente interesul teatrelor, care a u pus
aproape simultan Omul cel bun din
Sîciuan, Visurile Simonei Machard, Ga-
lileo Galilei la Moscova, Riga, Tallin.
Au u r m a t iarăşi Omul cel bun pe scena
Teatrului „A. S. Puşkin" din Lenin-
grad, iar la Moscova (Teatrul ,,Maia-
kovski"), la Novosibirsk, Tallin, Haba-
rovsk, Mutter Courage, precum şi la
Vilnius şi Riga din nou Domnul Pun-
tila şi sluga sa Matti. Treptat, Brecht
a devenit astfel familiar deopotrivă
creatorilor şi marelui public teatral.
In stagiunea de acum un an au a p ă r u t
89
www.cimec.ro
trei spectacole Brecht de m a r e p r e s -
tigiu. E vorba de Opera de trei paraler
la Teatrul „K. S. Stanislavski", în r e -
gia lui S. Tumanov, într-o formă a p r o -
piată de m a n i e r a vahtangovistă. A u r -
mat, pe scena Teatrului „Maxim Gorki"
din Leningrad, succesul piesei Ascen-
siunea lui Arturo Ui. Şi situîndu-se
undeva, între aceste două spectacole,
premiera cu Omul cel bun, spectacol-
studiu cu elevii Studioului teatral
„B. Sciukin", în regia lui I. Liubimov.
Cronicarii sovietici au subliniat r e a -
lizarea deosebită a actorului I. L e b e -
dev, interpretul rolului principal din
spectacolul Ascensiunea lui Arturo Ui
de la Leningrad : „Eroul principal în
interpretarea lui Evgheni Lebedev
apare ca u n personaj cu psihologie
bolnavă şi a m o r propriu fanatic. Le-
bedev, cu forţa sa exceptională d e î n -
carnare şi cu darul său de portreti-
zare, reuşeşte să creeze imaginea unei
fantoşe, în care ironia tristă chapliniană
se îmbină cu trăsături dostoievskiene".
Forfe proaspete în regie
Un fenomen interesant al vietii tea-
trale moscovite din ultimii ani îl re-
prezintă ponderea artistică crescîndă
si avîntul creator al regizorilor de vîrstă
„medie" şi din generaţia cea mai t î -
n ă r ă . Fenomenul este interesant, n u
numai datorită contributiei lor în a r t a
regiei, dar şi faptului că ei se află la
conducerea multor t e a t r e : t e a t r e cu o
veche tradiţie, seculară, cum este
Malîi ; născute în timpul Revoluţiei r
ca Teatrul „Ennolova" sau Teatrul
Comsomolului l e n i n i s t ; teatre recent
întemeiate din initiativa tineretului
teatral, ca Sovremennik.
Regizori şi animatori de frunte c a
I. Zavadski, N. Ohlopkov, R. Simonov
continuă să aibă u n cuvînt greu în
domeniul creaţiei scenice. Majoritatea
tinerilor regizori de puternică p e r s o -
nalitate creatoare, care s-au făcut c u -
noscuti prin lucrările lor originale, sînt
elevii acestora. Cine sînt în a d e v ă r
aceşti regizori noi, tineri ? In fruntea
Teatrului Mic se află u n „ v a h t a n g o -
vist" convins, Evgheni Simonov, tot.
atît de inventiv şi tăios ca şi tatăl.
său Ruben Simonov, prim-regizor ar-
tistic al Teatrului „Evgheni Vahtan-
gov". Oleg Efremov, conducătorul a r -
tistic al Teatrului Sovremennik, e s t e
absolvent al şcolii studio a M.A.H.T.,
apărător înverşunat al „sistemului' fc
Stanislavski, căutător al unor forme
cantemporane pentru exprimarea aces-
tuia. Anatoli Bfros, caxe se află în
fruntea Teatrului Comsomolului leni-
nist, şi Aleksandr Şatrin, de la Tea-
trul „Ermolova" sint elevii regizoarei
Maria Knebel, consecvenţi spiritului şi
sensului învăţăturii iui Stanislavski.
Boris Lvov-Anohin, conducătorul Tea-
trului „Stanislavski", este elev al lui
Aleksei Popov, continuator al ideilor
lui Stanislavski şi Nemirovici-Dan-
cenko.
Dintre toţi noii conducători de teatru,
Al. Şatrin este neîndoios cel imai ex-
perimentat, avînd o bogată experienţă
teatrală, în Moscova şi în provincie.
Montînd dramaturgie sovietică şi occi-
dentală, el e adeptul unor forme tea-
trale concise, ad unor mizaaiscene neaş-
teptate, abil canstruite, justificate în-
totdeauna de rnersul acţiunii. Deseori
regizorul îşi desfăşoară spiritul inventiv,
căutînd sprijin în jocul actorului. Cu
toate acestea, Şatrin trece drept cel mai
„tradiţionalist" din regizorii citaţi mai
sus.
Evgheni Simonov este, dimpotrivă,
un regizor permeabil cu deosebire la
forma spectacolului şi, preocupat de
formă, experimenteazâ mereu cu cu-
raj. Poate să apară paradoxal — dar
nu este un paradox — că acest artist
plin de temperament se află azi în
fruntea celui mai respectuos faţă de
tradiţii teatru al Uniunii Sovietice. El
urmează învăţătura lui Vahtangov, în
sensul că fiecare piesă trebuie să-şi
găsească pe scenă o formă de expresie
caracteristică numai acesteia. El ur-
măreşte persevererut această idee în
orioe montare, dar mai ales lucrînd la
repertoriul sovietic.
Aproape fiecare din regizorii tineri,
despre care am vorbit mai sus, este
legat de dramaturgia sovietică. Ev-
gheni Simonov, de pildă, îşi recunoaşte
afinităţile cu Aleksei Arbuzov. Incă
de pe vremea cînd era regizor la Tea-
trul „Vahtangov", Evgheni Simonov a
pus în scenă Poveste din Irkutsk, spec-
tacol care a cucerit o mare faimă soe-
nică, atît în U.R.SJ5. cît şi în străină-
tate. Tînărul regizor s-a simţit atras şi
de fiorul liric al piesei, şi de forma
neasteptată pentru o piesă contem-
porană. Trecînd la Teatrul Mic, E. Si-
monov a rămas credincios lui Arbuzov.
Primul lui spectacol sovietic pe scena
acestui vechi teatru a fost Sintem aş-
teptaţi undeva, în care regizorul a pro-
fitat din nou de unul din procedeele
preferate ale lui Arbuzov — comuni-
care directă a personajelor cu specta-
90
www.cimec.ro
torii — pentru a îmbiba cu lirismul
textuilui forma îndrăzneată, caracteris-
tică regiei sale.
Dacă E. Simonov are de-a face cu
un teatru de mult cristalizat, Anatoli
Efros lucrează în condiţii mai putin
favorabile. El a intrat la Teatrul Com-
somolului leninist într-un moment cînd
repertoriul său — In ultmiii ani —
n-a fost dintre cele mai valoroase. A
fost pus, aşadar, în situatia de a regăsi
teatrului o orientare artistică potrivită.
Cu o bogată experienţă, adunată ia
Teatrul central de copii, el a pus ast-
fel în scenă mai ales piese destinate
tineretului, piese care dezbat şi caută
soluţii problemeilor legate de alegerea
drumului şi teluiui în viată : a montat
aproape toate piesele lui Viktor Rozov,
dramaturg cunoscut pentru sensibili-
tatea lui la problemele tineretului. Dar
Efros, regizor al temelor tinereşti, nu
este adeptul unei teatralităti exube-
rante. EI se străduie, dimpotrivă, să
descopere şi să afirme valoriile expre-
sive teatrale in stare a dezvălui cu siub-
tilitate, profunzime şi discretie senti-
menteie omului.
Boris iLvov-Anohin este abia la înce-
putul activitătii sale la Teatrul de
dramă „Stanislavski". Cercul preocu-
părilor lui este larg şi variat. Ca pu-
'blicist a scris monografii despre Ula-
nova, despre cunoscutul actor ucrai-
nean Bucima ; scrisul lui este ades
întâlnit în diverse reviste şi ziare. Ca
regizor, a montat numeroase specta-
cole la Teatrul Armatei Sovietice.
Acum conduce ua teatru format pe
baza ultimei realizări a lui Stanislavski
— Studioul de operă şi dramă. Pînă
la Lvov-Anohin, teatrul a fost condus
de continuatori credincioşi ai marelui
regizor (Ianşin şi Kedrov) şi trebuie
subliniat că trăsăturile regizorale ale
lui Lvov-Anohin se potrivesc foarte
bine acestui teatru. Psiholog subtiâ, el
este şi un regizor cu gust rafinat. II
caracterizează forma violent teatrală,
oeea ce nu alungă sobrietatea şi dis-
creţia în utilizarea mijloacelor de ex-
presie, precizia şi claritatea.
Lvov-Anohin are preferinţele sale:
apelează ades la Leonid Zorin pentru
analiza prohlemelor social^morale, la
Volodin, pentru substanta intim-lirică
a dramaturgiei aoestuia.
Oleg Efremov este fondatorul, con-
ducătorul artistic al Teatrului Sovre-
mennik şi unul din cei mai buni ac-
tori ai acestui teatru, format din ab-
solventii Şcolii-studio a Teatrului de
artă (M.H.A.T.), precum şi din tinen
actori de la alte teatre, pasionaţi de
ideea consecventei traduceri în viaţă
a metodelor sistemullui lui Stanislavski,
pfurificate de buoherism şi aprofun-
date.
In majoritatea lor, spectacolele tea-
trului sînt consacrate problemei morale
centrale ce se ridică în tfaţa tinere-
tului de astăzi : datoria şi răspunderea
în faţa vietii. Această temă constituie
principalul continut al creatiei lui Oleg
Efremov. Drumul lui creator nu este
lipsit de eşecuri, dar simţul de răs-
pundere fată de propria lui artă şi
fată de colectiv nu-1 părăseşte nicio-
daită. Poate că însusirea principală a
lui Efremov este modul în care ştie
să-i unească pe actori în jurul unui
ţel artistic unic, precum şi caracte-
rul unitar al căilor de urmărire a
acestui ţel. Intr-adevăr, Teatrul Sovre-
mennik reprezintă un colectiv de oa-
meni care gîndesc teatrul „ila unison".
Spectacolele montate de Efremov, cu
preciziunea concepţiei lor, nu se tem
de culari violemte, dar în fondul lor
sînt străbătute de un profund lirism
— uneori foarte ascuns, dar totdeauna
tulbuirător.
Individualităţile creatoare ale tine-
rei generaţii de regizori justifică spe-
ranţele ce se pun în activitatea lor şi
vorbesc de pe acum, prin cîte au rea-
lizat, despre continuitatea unei mari
traditii artistice realiste, pe care o afir-
mă divers, dar cu consecvenţă, lumi-
nati de cerintele contemporaneităţii
noastre atît de bogate în idei, reali-
zări sociale şi caractere umane.
Irina Vrabie

SP PARIZIENE

I Ţ ratie ideii d-lui Malraux, Parisul îşi presohimbă cenuşiurile în aLb. Comedia
Franceză, îmtoomai ca Opera, ca palatul Garnier etc., este spălată şi întinereşte.
îneolo, îl regăseşti asa cum 1-ai lăsat în iunie 1956.
După ce-ti depui bagajele la hoteJ, cauţi grăbit „Une semaine â Paris"
ghidul spectacolelor pariziene. La Operă cîntă Calas în Norma de Bellini. Biletele
sînt puse în locatiune de patru luni. Freturi ca-n basme. Oomedia Franceză e
aproape, dar astă-seară se dă Cyrano de Bergerac, marele, foarte marele succes
al Pardsului, şi bilete nu se găsesc ipe săptămîni de zile, iar coada pentru biletul
ieftin, care se pune în vînzare înaimte cu două ore de începerea spectacolului, se
faoe din zori (adică de la... nouă dimineata). Eşti obligat sâ priveşti din nou ghidul
spectaoolelor : 60 de teatre, fără să pui la soooteală cabaretele muzicale, care şi
ele au săli şi scene, nici teatrele „des chansonniers". Greu de ales. Oboseala te
faoo să nimereşiti în oel mai apropiat teatru, şi îţi începi acest sfîrşit de sezon
teatral la Paris, îin teatrul pe care, în cel de-al XVIII-dea secol, arhitectul Louis
1-a construit pe spezele lui Philippe Egalite. Proportii încîntătoare, gratioase loji
şi benoare. O piesă americană, Duminică la New York. în sală, pe numărate,
treizeci şi cinci de oaimeni. Teieviziunea e de vină ? Nu. Faptul că, după oe au
jucat-o de aproape o mie de ori, ced doi interpreti princdpali — Jean-Olaude Brialy
şi Marie-Jose Nat — şi-au lăsat rolurile unor camarazi mai tineri şi mai puţin
iubiţi de public a îingăduit ca, în pofida unei încîntătoare puneri în scenă, realizate
de Jaoques Sereys (actor-regizor de la Comedia Franceză), să se vadă golurile unei
agreabiile, idar destul de firave comedii de Norman Krasna, m care încurcăturile şi
qui^pro-quo-urile abundă. Cobori scările aooperite de o mochetă groasă şi roşie, te
opreşti la parter să mai priveşti o dată sala, perfectiunea proportiilor. Privirea îţi
lunecă pe lustrele de cristal de rocă, care aruncă jerbe de lumini. Te gindeşti la
Philippe Egalite, la grădina Palais Royal-ului, promenadă favorită a generalului
Buonaparte. La piesa lui Norman Krasna nu te gîndeşti ? Poate, la oîteva replici.
Matineu la Comedia Franceză. Avarul şi, ca „lever de rideau", Măgarul şi
rîul de Musset. Reîntîlneşti foaierele Comediei, statuia lui Rachel, pilaca oomemo-
rativă a actorilor căzuţi pentru patrie, fotoliul lui Moliere, copiii care — în pauze
— se dau pe gheată şi aleargă pe parchetul lustruit al foaierelor. Luminile se
sting. Eşti „la Paradis". Lustrul de cristal scade pe rezisţentă. Mai zăreşti stupul
de albine, însemn al Comedied Franoeze, care se aîlă plasat deasupra cortinei. Cele
trei lovituri. Decor graţios, culori rafinate, o limbă franceză — clinchet de clopotei,

s:
www.cimec.ro
verb alert şi dispute amoroase între marchizul de Beury (Jacques Sereys, conco-
mitent regizor al piesei) şi baronul de Valbrum (Alain Feydeau, june briant îr»
ascensiune, nepot al autorului cu aeelaşi nume). In partea a doua, Avarul cu
Chamarat, punere în scenă de Jacques Mauclair, muzica de Delerue, compozitor
atitrat al genialei Piaf, decor de Jacques Noel. Totul cuminte, tradiţionalist, strălu-
citor mai mult datorită prestigiului casei şi prestigiosului verb francez. Te gîndeşti
la atît de discutatul spectacol al Naţionalului bucureştean, la Vasiliu-Birlic. Chiar
cînd există controverse, se face teatru bum la Bucureşti. Sau, oricum, la Bucureşti
teatrul spune sau încearcă să spună ceva. Asta la peste două mii de kilometri de
casa lui Moliere.
Aliniezi cîteva spectacole la Comedia Franceză. Variate ca stil, variate ca
autori. De la Mizantropul lui Moliere, în care Jean Marchat e un mult prea graţios-
Alceste, trecînd prin Un fil a la patte de Feydeau, uriaş succes de casă, în care
sforile marelui tehnician de situaţii sînt perfect trase de Jean Charotn, Robert
Hirsch şi Micheline Baudet, excelentă Lucette, sau Intoarcerea fiului risipitor de
Gide, pusă în scenă de Michel Etchevery, la Etienne de Jacques Duval. Deeoruri
sobre de Madame Lalique, puneri în scenă cuminţi şi graţioase, eleganţă înnăscută.
în fcmd, cuni spun francezii, un bun teatru „â papa". Totul însă foarte îngrijit,
foarte rafinat, foarte afinat...
Participi la conferinţe ale Universităţii libere a Teatrului Naţiunilor. Stu-
denţi din toate colţurile lumii, adunaţi sub conducerea d-lui Baoutbaoul, om
energic şi plin de iniţiativă. Aspectul sălii, foarte variat. O pictoriţă din Venezuela,
lîngă o profesoară din Amsterdam, cîţiva refugiaţi spanioli şi portughezi. Mai mulţi
timeri din Maroc şi Tunis, o bulgăroaică şi două poloneze. Pe o caniculă (umedă)
cum n-a mai fost la Paris din vara anului 1904, asculţi conferinţele d-lor Jacol,
Sherer, Sonrel, Moussinac şi ale altora. Cu studenţii Universităţii Naţiunilor vizi-
tezi cele două teatre din incinta Versailles-ului, respectiv Opera şi teatrul din micul
Trianon. Teatrul de operă al curtii, de curînd refăcut de stat după absolut toate
modelele lui Gabriel, arhitectul care 1-a construit, e o simfonie de bleu, aur şi
cristal. încă de pe vremea lui Gabriel, scena era utilată pentru absolut toate trucu-
rile scenice. Astăzi, o admirabilă orgă de lumini electronică îi aduce contribuţia
secolului nostru.
Micul teatru al Mariei Antoinette, făcut din papier-mâche, plin de gratie ş>
în nişte perfecte proporţii, urmează să fie şi el refăcut. Peste cîteva zile, împreună
cu colegele poloneze şi bulgare, tii o alocuţiune despre teatrul romînesc. Răspunzi
la întrebările pline de interes ale studeţntilor. Toţi vor să ştie nume de autori
romîni, de mari actori (îi scrii pe tablă), se interesează de influenţa folclorului în
dezvoltarea literaturii noastre dramatice.
Din nou pe străzi, din nou în teatre. La Teatrul Naţiunilor, Hamlet, în regia
lui Franco Zefirelli, cu Giorgio Albertazzi şi Ana Proclemer, pedalează pe elemente
secuindare din opera lui Shakespeare. Pluteşte deasupra acestei opere capitale
amprenta unui element de sexualitate dezlăntuită, care este evident în prezentarea
scenelor Regină-Hamlet, în nebunia Ofeliei şi chiar în costumele Reginei. Tot la
Teatrul Natiunilor, baletele din Mali aduc pe scenă, în tam-tam-ul tobelor, un
amsamblu de peste o sută de persoane. Fete între 14 şi 18 ani, îmbrăcate, asa cum
ţi-o imaginezi pe biblica regină din Saba, în largi toge viu colorate, bariolate cu
aur şi argint, sau cu sînii goi, alături de bărbaţi puternici, dansează într-un ritm
de dezlăntuire totală. Chiuiturile, tam-tam-ul, mişcările de dans creează o atmo-
sferă cu totul aparte.
Peste cîteva zile, Suflete moarte de Gogol, recital de mari interpreti,
prezentat de Uniunea Sovietică, pe aceeaşi scenă a Teatrului Natiunilor, pe aceeaşi
mare scenă a lumii, Parisul.
O vizită la Ionescu acasă. 96, Boulevard Montparnasse. Ionescu a plecat la
Ziirich. Pe perete, nişte rinoceri desenaţi de Jean Cocteau. Doamna Ionescu e
încîntată de succesul Rinocerilor în Romînia, cum încîntati au fost şi actorii Come-
diei Franceze, care au văzut spectacolul. Catherine Sammie a declarat în particular
că „c'est du grand theâtre, ga touche le genie !" Conversatie despre teatrul romî-
nesc. Despre cunoştinţe comune. Primeşti de la doamna Ionescu vestea morţii lui
Vianu. A doua seară, prin bunăvoinţa doamnei Ionescu, vezi Cîntăreaţa cheală şi
Lecţia la Theâtre de la Huchette. Saiă de 86 de locuri, plină de opt ani, de cînd
această piesă se joacă fără întrerupere. Descoperi adîncimile textului lui Ionescu,
valorile umane pe care un text le poate dobîndi pe scenă. Deşi ai impresia că din
punct de vedere al regiei şi ansamblului s-ar putea şi s-ar cuveni mai mult.

92
www.cimec.ro
 La Teatrul Naţional Popular, Romulus cel mare de Durrenmatt, pus în scenă
<3e chiar înterpretul principal şi directorul teatrului, Georges Wilson, pe care noi
îl cunoaştem din filmul Absenţâ îndelungată. Spectacol îngrijit, cu idei bine relie-
fate, în decoruri şi costume excelente. Sîint de remarcat minuţiozitatea regiei, cali-
tatea interpretării, din care Georges Wilson, Judith Magre şi Jean-Pierre Jorris
ies în evidenţă. Decorurile sînt semnate da Jean 1e Marquet, muzica excelentă,
compusă de Karel Trow. Ai verificat încă o dată că T.NJ?.-ul este un teatru sarios,
de înaltă ţinută, al cărui irepertariu, urmînd principiile lui Gemier, este conceput
pentru masele largi, care umplu pînă la unu cele două mii opt sute de locuii
ale acestei imense săli de spectacol. Grija pentru public şi pentru calitate se vede
de la foaiere pînă la programul de sală. Pînă la începerea spectacolului, în imensul
.salon de ceai din incinta teatrului, o orchestră cîntă delicat o muzică dulce, şi
nu twist sau madison.
Urmează în trombă cîteva comedioare de bulevard: Carolina a dispărut,
Mou-mou, Proba împărţită la patru, O seară încîntătoare, în care actori ca Jean
Tissier, Jacqueline Porel, Francois Perrier, Michel Simon, Jean le Poulain îşi
irosesc talentul. La care nici directorii de scenă, nici decoratorii nu-şi dau nici o
siHnţă. La care un public format mai mult din străini umple 30—10% din sală,
aşteptînd să rîdă la orice. Nu ştiu de ce tu o aştepţi pe Eva Lavalliere, fostă stea
a bulevardului la începutul acestui secol. Poate din cauza decorurilor, care seamănâ
leit-poleit cu cele din „Petit Illustration"-ul ce apărea tot cam pe atunci. Dintre
aceste comedii de bulevard, uşurele ca problematică, mai mult sau mai puţin
sexualizate, cu situaţii mai mult *sau mai puţin hazlii, se detaşează net La crecelle
(Morişca), ia Teatrul lui Michel Fagadau, originar din Romînia, elev al lui Laurence
Olivier, animatorul Teatrului Gaîte-Montparnasse. E o adaptare după o comedie
americană de Oharles Dyer, în care doi interpreţi talentati şi plini de farmec,
Jacqueline Gauthier şi Claude Rich, dau un recital actoricesc, în regia judicioasă
şi revelatoare a lui Fagadau.
La Theâtre de la Madeleine, în apropierea bisericii cu acelaşi nume, Elvira
Popesco joacă La voyante de Andre Roussin. Ţi se spune de către amicii francezi:
„Va voir la Popesco. C'est la plus grande tragedienne de Paris". Sala de opt sute
de locuri a teatrului, cu toate că e sfîrşit de sezon, e aproape plină. Lucru rar la
Paris. în aceeaşi sală, Elvira a triumfat, cu cîtiva ani în urmă, tot într-o piesă a
lui Roussin, La mamma, în decursul a şase sute de reprezeintaţii.
înainte de ridicarea cortinei sîint proiectate reclame cinematografice. In
sfîrşit, cele trei lovituri. Cortina se ridică pe un agreabil interior de Wackewitch.
în scenă, Jeanne Fusier-Gir, admirabilă comediană cunoscută din filme, şi o tînără
actrită, Roxainne Flavian. Peste cîteva minute, după scurta parte expozitivă, uşa
din fund-centru se deschide larg, şi Elvira îşi face apariţia. Aruncă cu aplomb
primele replici ale Karmei, apoi, sprijinindu-se în baston, înaintează spre mijlocul
scenei. Fiecare mişcare o face cu dificultate, se sprijină de spătarele scaunelor, dar
replicile zboară una după alta cu uluitoare strălucire, bine lansate, cu un umor
plin de vitalitate. Peste cîteva secunde eşti cucerit de uluitoarea ei personalitate.
Uiti dificultatea ei de mişcare şi te laşi dus, învăluit, de unul din cele mai mari
talente actoriceşti pe care le-ai văzut în viata ta. Un ultim act al piesei, în care
autarul cochetează cu melodrama, se transformă — sub bagheta acestui imens
talent — într-un perfect act de tragedie modernă. Aplauzi frenetic ! O regăseşti
pe marea actriţă în cabina ei. Mai are lacrimi în ochi. îţi explică că a avut o
seară grea, ditn cauza durerilor provocate de blestemata ei de artroză. îi multu-
meşti pentru regalul artistic pe care ţi 1-a dâruit, pentru autograful pe care ţi 1-a
dat pe program şi dispari în noaptea fluorescentă.
Teatrul de „avangardă" pe care vrei să-1 vezi te deziluzionează. Abadia, autor
şpanioi, îşi prezintă la Teatrul Lutece, din hala de vinuri, două dintre lucrările
sale. într-o sală de peste trei sute de locuri. şase persoane, dintre care patru (printre
care te numeri şi tu) cu bilete de favoare. La intrare, afişate, ultragii aduse Come-
diei Franceze. Două teme sociale, tratate la modul aberativ, reunesc pe scenă nişte
tineri „furioşi" care nu au învăţat încă să vorbească, nici să se mişte şi care ar
trebui să mai treacă prin alfabetizarea profesională. Titlul pieselor, Triciclul şi
Fando şi Lis. Teatrul merge atît de biine încît miercuri seara e... gratuit. îţi
revii, după şocul primit la spectacolul lui Abadia, văzînd Am scăpat cu bine la
Theâtre de la Bruyere de sub direcţia lui Georges Vitaly. O draperie neagră,
cîteva reflectoare şi trei interpreti admirabili cochetează cu absurdul, cu panto-
mima, cu dansul, cu muzica, cu comicul de calitate, cu fantezia. Pînă la urmă

93
www.cimec.ro
feiving cu brio. Numele celor tred excelenţd tineri sînt Henry Garcin, Romain Bou-
teille şi Monique Tarbes. Primii doi sînt şi autorii acestei încîntătoare competiţii
de virtuozităţi literare şi actoriceşti.
La fostul Odeon, actualul Theâtre de Prance al lui Barraullt, este găzduită
trupa lui Planchon. Vezi Tartuffe, un spectacol excelent, unul din cele mai bune
pe care le-ai vizionat la Paris. Planchon este considerat de intelectualii francezi
ca uma dintre realele capacităţi ale regiei naţionale. Departe de conformism,
căutînd dincolo de text rezolvări artistice de prima mînă, Planehon prezintă un
Tartuffe cu adînci se(mnificatii social-politice. Satira lui este necrutătoare, mijloa-
cele de expresie scenică evident moderne, dar nu falsificate de ostentaţie. Michel
Auclair, un june-prlm reputat, îl joacă pe Tartuffe. în Orgon regăsesc pe amicul
meu Jacques Debarry, pe care 1-am văzut interpretînd în Romînia pe Georges
Danidin. Totul în decorul încîntător şi de mare rafinament al celui care a fost
decretat cel mai mare decorator al anrului, Rene ALlio. în celelalte roluri, miulţi
dintre tinerii actori care au jucat la Bucureşti în Cei trei muşchetari. După spec-
taool bei o cafea cu toti actorii la un bistro al lor, „Au petit Suisse", iar mai tîrziu
cinezi cu Debarry acasă la el. împreună cu soţia lui, în jurul unui pahar de
Vauvray, discutăm... tot despre teatru.
Un alt exeelent spectacol parizian, şi în acelaşi timp un mare succes de
public, este Foto-Finish, piesa lui Ustinov, jucată în eleganta sală a Teatrului
„Ambasador". Un mănunohi impresioffiant de mari actori, între care Bernard Blier,
Pierre Flourens, Guy Trejan, Philippe Noiret şi Franooise Cristophe îşi dispută
fiecare întîietatea, sînt la potoul artistic, permanent în cursă pentru performanţă
actoricească de prima mînă, în regia meticuioasă, plină de ritm şi densitate, şi
bineînţeles de perfectă îfnţelegere a textului, semnată de... autor. Un spectacol de
prim ordin, servit de un mănunchi de actori de neuitat.
La „Atelier", teatrul din piaţa care astăzi poartă 'numele lui Charles Dullin,
anLmatorul acestui teatru şi creator al unei mari generatii de actori, regizori şi
aniimatori, din care fac parte Jean-Lxjuis Barrault, Alain Cuny, Jean Marohat,
Jean Vilar şi Barsacq, actualul director al acestui teatru. Vezi luorarea lui Turghe-
niev O lună la ţară, pusă în scenă de Barsacq. O fidelă punere în scenă a textului,
o excelentă interpretă a Nataliei Petrovna — Delphine Seyrig — şi un admirabil
Rakitin — Jacques Francois —, un climat de sensibilitate de pe alt meridian şi din
altă eipocă justifică succesul aoestei admirabile Lucrări a literaturii ruse, omagiu
unui alt secol, uinui Turgheniev care a trăit şi a scris atît de mult la Paris.
La Comedia Franceză vezi Cyrano de Bergerac, după aprige lupte pentru un
bilet. O punere în scenă valoroasă a lui Jacques Charon, un interpret al lui
Cyrano care, deşi dubluira rolului, se dovedeşte magistral rostitor de versuri şi
delicat cercetător al caracterului lui Cyrano : Paul Emile Deyber. O Roxană defi-
citară : Miryam Colombi. Totul, în decorurile cuminti şi excelent luminate ale
lui Jacques Dupont. Ţi se explică uluitorul succes al lui Cyrano, ca o neoesitate
do romantism a parizianului, tracasat de viata modernă, de zgomotul automobilelor
şi de legile draconice ale existentei sale în secolul XX.
Spectacolele din cartierul Le Marais, cu ocazia festivalului acestui „cel mai
veohi cartier parizian", spectaoolele de o^peretă de la Châtelet şi Mo>gador, revistele
do la Casino de Paris şi Folies Bergeres — avalanse de pene de struţ, nuduri şi
bijuterii false — excelenta comedie muzicală Cum să te descurci în afaceri fără
să te oboseşti de la Theâtre de Paris, alte cîteva spactacole pe care preferi să le
treci cu vederea, serile de la Chansonniers sau neuitata seară de la „Laipdtn agile",
spectacolul pictorilor din Place de Tertre, spectacolul străzii cu ocazia împlinirii
a 50 de ani de la începutul primului război mondial, expozitia de trandafiri de la
Bagatelle, întîlnirile cu cîţiva oameni de teatru şi cinema din capitala Frantei,
ccinferintele din noul palat al radioteleviziunii, şi strada, mai ales strada, pitorescul
strazii pariziene, încep să-ţi cristalizeze imaginile acestui sfîrşit de sezon teatral
1964. îţi iei la revedere de la amicii pe care ti i-ai făcut în cartier, de la locurile
pe care le-ai cunoscut şi, dupâ ce-ai mai privit o dată în ultima seară, în lumina
olarului de lună, feeria fără sunete stereofonice de la Notre-Dame, după oe ai mai
străbătut Place de Vosges, după ce, trecînd spre Gara de Est, mai zăreşti afişeie
pe care Ionesco şi Popesco tronează, te sui în trenul care porneşte spre casă ;
şi, în timp ce te gîndeşti la bucuria revederilor şi ia cei dragi, laşi în urmă biserica
Sacre-Coeur şi la Butte Montmartre, pierzîndu-se în grisaiuri demne de UtrMlo.

www.cimec.ro Mihai Berechet

TEATRUL DE COMEDIE
PREZINTĂ

SOMNOROASA AVENTURĂ
de T. MAZILU
Regia: Dinu Cernescu Scenografia: arh. Vladimir Popov

ŞEFUL SECTORULUI SUFLETE

de Al. MIRODAN
Regia: Moni Ghelerter Scenografia: Dan Nemţeanu
maestru emerit al aitei

CASA INIMILOR SFÂRÎMATE

de G. B. SHAW
Regia: Eadu Penciulescu Scenografia: Dan ÎTemţeanu

U M B R A
de E. ŞVARŢ
Regia: David Esrig Scenografia: I. Popescu-Udrişte

R I N O C ER I I
dc EUGEN IONESCU
Regia: Lucian Giurchescu Scenografia: Dan Nemţeanu

ÎN CURÎXD:

T R O I L U S Şl CRESSIDA
de SHAKESPEARE

FIZICIENII
de FH. DURREXMATT

www.cimec.ro
 TEATRUL „LUCIA STURDZA BULANDRA"
prezintă pe :
TOMA CARAGIU, CLODY BERTOLA, artistă emerită, MAEGA-
EETAPÎSLARU, GEOEGE MĂEUTZĂ, artist emerit, MIMI ENĂ-
CEANU, RODICA TAPALAGĂ, GHEORGHE OPEINA, VICTOR
REBENGIUC, DUMITRU FUEDUI
Şi
Mihai Mereuţă, Marius Pepino, Vasile Florescu, Gheorghe Ghiţu-
lescu, Adrian Georgescu, Gheorghe Novac, Nae Şteianescu, Virgi-
nica Popescu, Aurelia Sorescu, Zoe Anghel-Stanca, Mihaela Juvara,
Ina Otilia-Ghiulea, Beatrice Biega, Flavia Buref, Ileana Mîndrilă,
Coca Bianu, Isabela Gabor, Misail Chiriţă, Dumitru Dumitru»
Simion Hetea, George Andreescu, Gheorghe Iorgulescu, Emii
Eeisenauer, Mircea Gogan, Mihai Badiu, Traian Petruţ, Toma Pa-
raschivescu, Cici Manoliu, Eleonora Gion, Maria Pricop, Jeaninne
Eleiterescu, Teodora Mitulescu, Paul Sbrenţea, Alexandru Marti-
nescu, Gheorghe Petreanu, Marius Buşulescu, Paul Nestorescu,
Ilariu Popescu

în

„OPERA DE TREI PARALE"

de BERTOLT BRECHT
Muzica: KURT WEILL după „The Beggars Opera" de J O H N GAY
(cu balade după FRANQOIS VILLON şi RUDYARD KIPLING; intercalări
din „Romanul de cinci parale" de B. BRECHT)

Traducere de Isaiia Răcăciuni şi Ion Cantacuzino

Traducerea versurilor: Nina Cassian
Regia: LIVIU CIULEI, artist emerit, în colaborare cu Raul Serrano
Asistenţi: Petre Popescu şi Dorin Dron
Decoruri: Liviu Ciulei şi Ion Oroveanu Costume : Ion Oroveanu şi Pia Oroveanu
Parafrazarea melodiilor şi conducerea muzicalâ: Eichard Bartzer
Cvintetul de jazz: Cristian Colan, Johny Eăducanu, Bob Iosifescu,
Nelu Marinescu. Dan Mîndrilă

L-
INSTITUT'I
v)B IS1C
www.cimec.ro
cormiR
FARD PENTRU GENE
Fardul pentru gene „COJXTTJR" este o cremă spccială, care asigură
o frumoasă şi plăculă machiere, dâ emoîienţâ şi sirălucire genclor, datorită
constituienţilor şi pigmenţilor speciali negri sau bruni, mărind astfel cx-
presivitatea ochilor.
Crema este neiritantă, chiar dacâ vine în contact cu ochiul.
La reuşita machiere a gcnelor contribuie şi sisicmul modcrn de
etalare a fardului.
Ambalajul special mctalic este constituit din douâ părţi, respcctiv rc-
zervorul, încărcat cu cremă, şi o periuţâ mctalică spiralâ, care pătrunde în
interiorul rezervorului şi se încarcd în mod uniform cu fard.
La folosire, deşurubaţi capacul şi prin tragcre scoatcţi pcriuţa.
Prin învîrtire pe gene, periuţa spirală, încărcatâ cu fard, redlizcază
machierea şi totodatâ curbarea gcnelor.
Pentru încărcarea cu fard a ambalajului se produc rezerve.
Reîncărcarea se efcctuează astfel:
— Deşurubaţi capacul ambalajului, opus cclui cu periuţa, scoaiiţi
rczcrvorul şi înlocuiţi apoi.

FARD PENTRU PLEOAPE „SÂNDÂ"

Folosind fardul pentru pleoape
„ S A N D A " , ochii devin mai expresivi.
Fardul se fabricâ în cinci nuanţe de
culori d i f e r i t e , care se pot asorta cu
ochii şi îmbrâcâmintea dvs.

• LILÂS PASTEL • BLEU PASTEL ^y

• VERT PASTEL • BLEU VERT
^O^Mjkc\^
• ALBASTRU

Produsul se prezintâ într-un tub de masd plasticâ, ceea ce

face ca folosirea şi pâstrarea lui sâ fie foarte practice.
www.cimec.ro
 iflaşina d e v p â l a t rufe

albalux
un ajutor preţios pentru orice
Cu maşina de spălat ALBALUX se poate
gospodinâ!
spala, limpezi şi stoarce în 8 — 1 0 mi-
nute o cantitate de 2,5 kg rufe uscate
Se spaia în 4 minute
Se limpezeşte în 2-3 minute
Se stoarce în 2-3 minute
în cazul în care se
spalâ consecutiv mai
multe partide de rufe,
timpul de spălare se
reduce şi mai mult.
Astfel 10 kg. de rufe se
spală în 30 minutc!

Maşina de spălat ALBALUX — produs superior cu bazinul spălător

confecţionat din tablă inoxidabilă
Consum redus de energie electrică :
— 0,15 l e i per 2,5 k g . r u f e s p a l a t e , cu I n c â l z i r e e l e c t r i c ă a a p e l i.-i
MCI — 0 , 0 4 l e i per 2,5 k g . r u f e s p ă l a t e f ă r ă î n c ă l z i r e e t e c t r i c ă o a p e i ~:

f\{a{*\Af*\ Maşina de spălat ALBALUX se vinde şi cu plata în rate

www.cimec.ro