Grigore Şoitu

SPAM
Editor: Robert Şerban
Copertă & grafice: Manuela-Szekely Şoitu
Paginare & Layout: Sebastian Urlică

Editura BrumaR
300115 Timişoara, str. Pestalozzi nr. 22
tel./fax: +40 256 203 934; +40 256 293 441
e-mail: office@brumar.ro
www.brumar.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:

ŞOITU, GRIGORE
Spam / Grigore Şoitu. - Timişoara: Brumar, 2007
ISBN 978-973-602-240-1

821.135.1-1
GRIGORE ŞOITU
SPAM

2007
“Rip or die”
Karl Marx

Pentru Manu
născută în anul cutremurului
fiicelor mele Miruna şi Maria
născute în 2005 şi 2000
celorlalţi amici
închişi în acest volum
 5

mări aşezate pe valuri

vin numărate în stropi

copacii mai aveau

ceva în ei
copiii se-ntorceau la
mamele lor
cu ghiozdanele pline
eu aşteptam pe calea
ferată un tren
care nu avea nimic
personal cu mine
era o linie moartă
bătută de adidaşii
ăştia violeţi
în care sângele
s-a amestecat
 6

cu textura neagră
motorina umpluse şanţul
uleiul lucea în soare
tu erai prinsă
într-o ambulanţă cu
girofar albastru
în tine locuia miruna
cu trei luni înainte
de a se naşte
era o zi superbă
un alt septembrie
iar toate erau la locul lor
neclintite
am ajuns la municipal
cerul era plin de cearcăne
lacrimile mele au spălat
gardul metalic al spitalului
ochiurile plasei pline de vopsea
m-am rugat doamne ajută-mă
nu doamne iartă-mă
ci doamne ajută-mă
am urcat la tine
urăsc oraşul în care
m-am născut
nu mai vreau să văd
oraşul în care
m-am născut
m-ai lăsat să-ţi sărut
mâna cusută
pântecul mişcând
mi-ai spus încet
şi zece paturi erau
aţintite asupra noastră
am fost liniştită
din clipa în care
te-am văzut ieşind
viu din maşină
 7

Sorin Dinco appears to be offline and will receive your messages after signing in. You can also send
a message to Sorin Dinco’s mobile device. Send an SMS Message (Ctrl+T). You currently appear
offline to Sorin Dinco.

gs: esti online?

BUZZ!!!
sd: salut, grig
sd: hooo
gs: bine ca pot vb cu tine putin
sd: ca nu dau turcii
sd: ce s-a intamplat?
gs: cand vad cartea ta, cea cu textele citite-n euridice?
sd: bag la ziar si ma gandesc la mm
gs: de ce? a murit cumva?
sd: deja mi se pare ca exagereaza
sd: ca i-am dat vreo 100 de texte din care el trebuia sa selecteze cam cat volumul lui
gili
gs: multe, prea multe!!! ce titlu i-ai dat?
sd: PORN
sd: scris cu negru pe ceva galben cacacios
gs: am inteles.sa-mi spui ce parere ai de coperta mea!
sd: dar PORN maaare si gros
gs: in rest, am vazut prea multa pustime pe hypera
si am mai vazut ceva
 8
gs: faptul ca zeroismul devine o reteta.
sd: au intins-o oamenii la umbra, vara nu prea scrie poetul
sd: e ceea ce se vede, ceea ce e vizibil, dar nu intreg adevarul
sd: scriu la un cacat de stire si tre sa o trag de par
gs: nu stiu decat ca tipul asta de poezie a ajuns sa se futa singura
sd: da
gs: si asta nu-mi place!
gs: in rest, tu pe la care umbra o intinzi?
sd: ma rog, eu vreau sa renuntz la scris, in sensul traditional, si sa ma exprim prin
imagine, sunet si text
sd: nu plec nicaieri
sd: sunt sarac lipit pamantului
sd: de aceea ma gandesc des la sinucidere
gs: e prea devreme pt sinucidere. trebuie sa scoti macar 2 vol…☺
sd: dar nu merge treaba
gs: vrei sa te ajut sa te sinucizi?
sd: o sa mai scot, insa, la 40 de ani, de exemplu, as vrea sa nu se mai stie de mine
gs: de ce tot aduci vb de asta?
gs: de sinucidere sorine…
gs: si eu m-am gandit in ziua aceea
sd: din lasitate, deprimare, rutina, frustrare
sd: dar mai ales frustrare
gs: cand masina era faramata. sangele plutea prin aer amestecat cu praf
sd: o sa scriu o carte de proza pe tema asta
sd: FRUSTRAREA
gs: miruna nu se nascuse, eu am mers pe calea ferata, langa locul accidentului si mi-am
dorit sa vina un tren
gs: sa scap mai repede.
gs: da n-a fost sa fie
sd: stiu ca pentru asta trebuie sa suferi o Mare Deceptie, o Mare Pierdere
gs: sa scrii sorine pt. ca ai organ. he he, esti un organist
sd: ca sa o poti duce pana la capat
sd: eu am facut-o o data
sd: dar am scapat ca prin minune
gs: cum?
sd: eram legat la 220 si curentul m-a ejectat
 9
gs: te-a ejaculat poate
sd: a fost asa, ca un sictir
gs: eject, si ai scapat ca aviatorul din aeronava care se prabuseste
sd: adica, mai rabda, mai baga cacaturi in tine si mai vorbim, ne mai intalnim, ne mai
zgaltaim
gs: da, eu cred ca nu ai motive (in afara de faptul ca traiesti in ro)
sd: bai, asta ma deprima cel mai mult!
sd: ca traiesc in ro, dar mai ales intr-un oras de cacacacacacacacaca
sd: si din care, din motive familiale, nu pot iesi
gs: si eu care as vrea sa ma mut din buc. asta e un kkt si mai mare!!!
sd: creanga imi tot spune sa plec
gs: unde frate, la varsta asta???
sd: mugur imi spune sa nu-mi mai plang de mila, ca el face si drege, da eu dorm linistit
langa nevasta
sd: cum pula mea dorm, cand nu mai am somn de ani de zile
gs: sa pleci afara
sd: eu m-am nascut insomniac
sd: da sa plec afara
sd: dar nu ma pot umili la varsta asta
gs: mie, anu asta, cand am fost internat la np, mi-au dat pastile de somn.m-au torpilat.
mai am destule. iti dau cand ne vedem
gs: apropo ai fost la targ?
sd: i-am spus sotiei: cred ca am visat prea multi ani ca voi fi un om important pentru
semenii mei si nu s-a intamplat decat sa fiu un anonim
sd: nu am fost
gs: gata sorine. baga la articol. lasa timpul sa te framante
sd: nu, grig, aici e vorba despre mitul pe care eu, tu, altul l-am creat intre 14-24 de ani,
este visul cel mic din copilaria noastra, cand ne uitam la lumea copiilor si visam ca
vom fi Mari, e visul acela livrat de Ceasca,
gs: te las, nu te mai framant si eu…
sd: eu, ca si multi dintre congenerii mei, am visat sa fiu Nicolae Ceausescu
sd: Presedintele Romaniei
sd: hehehe
sd: am visat mult, omule
gs: daca nu era ceasca, eu nu eram aici cu tine…☺
gs: nascut in urma unui decret prezidential uite titlu de volum!
 10
sd: grig, tre sa ies de pe calculatorul asta
sd: revin in zece minute
Show Recent Messages (F3)
 11

armezi
tastatura
încarci
literele
până la
refuz
miezul
warp
este
fierbinte
se aud
click-uri
răzleţe
cabluri
trans
lucide
prin care
limfezi
fericit
switch-uri
simple
legate
de vene
ca nişte
perfuzii
tastezi
cu dosul
palmei
în răcoarea
perfidă
negru
pe margini
atent la
degetul
tăiat
 12

din chiustenge n-a mai rămas nimic

nici măcar o gaşcă de scripezanţi
care cântă şi scriu în acelaşi timp
se dau în bărci pe lacul tăbăcăriei
înghit peşte prăjit la căluţul de mare
acolo unde timpul s-a-necat pe fundul acvariului
face parte din temă ai zis
şi ai părăsit mess-ul cu un nod în gât

don’t cry sorine

soarele arde la fel cum ardea acum două mii de ani
poate puţin mai tare
nisipul e cernut ca aurul de la balcic
cât îmi doresc să fiu iar acolo
printre dunele din portul tomis unde plăteşti intrarea
să vezi nisipul fin
nu pot să-ţi scriu o scrisoare
manu ar crede altceva despre noi

dar pot să-ţi scriu un poem despre cum am fost

cum vom fi să-ţi răspund plin de viaţă
live cum spui tu în titlu (cel mai bun text al tău, oare de ce trebuie
să-i spunem aşa, cu un cuvânt eminescu)
ne limpezim, sorine şi trăim destul de târziu această revoluţie
ne limpezim
 13
vreau să plec din bucureşti
aşa cum am plecat din sulina aşa cum am plecat din chilia
aşa cum am plecat din constanţa şi n-am lăsat nici o urmă
decât oameni futuţi fără nici un motiv
care şi acum mă-njură printre dinţi
şi-n fiecare oraş am cumpărat un apartament
într-o cutiuţă marca ceauşescu
care cânta-ntr-o limbă numai de ea ştiută
pe care l-am vândut de fiecare dată şi iar am
cumpărat şi iar am vândut cu acelaşi camion plin de mobilă
iar viaţa mea nu a fost decât
un şir lung de speculaţii imobiliare

sunt un looser doina jela îmi zice zâmbind că

sunt aventurierul de care nu te poţi plictisi niciodată
un eufemism în care zace adevărul ca un titlu de ziar
tatăl meu a fost un aventurier manu la fel o aventurieră plină de şarm
care m-a urmat peste tot (m-ar fi urmat şi la-nchisoare)
unde găseşti o femeie care să lase totul pentru tine

poate cea mai frumoasă perioadă a fost acolo

în inima deltei în oraşul cu o mie de feţe şi
străzi cu cifre în loc de nume
un cătun american în care oamenii se cunosc foarte bine
ies din case de sărbători şi se sărută
îşi iartă unii altora (pace frate, pace – cred că de acolo ai învăţat tu asta)
am stat în sulina să ascult vântul turbat
pentru că sufla altfel decât în chiustenge, era mai viu,
mai coleric, iar câinii erau pitici şi semănau cu vulpile
sugrumate în stuful aspru care acoperea casele de paiantă
am păstrat din sulina doar un câine roşcat
cu bot lung şi urechi ascuţite (sofica)
şi mulţi au zis că seamănă cu bartok
cu măgăruşul din shrek sau cu mine când sunt vesel
 14
m-am săturat de oraşul ăsta am visat prea mult aici
creierul meu plin de iaurt şi cereale
un gol umplut cu chestii dulci care se sug de
fiecare dată singure
stau la etajul nouă în rahova
şi dacă vreau să mor nu trebuie decât să deschid fereastra
da, mă-ntorc la origini, la originile mele
îngropate într-un cimitir cu o cruce de piatră
pe care e prinsă fotografia tatălui meu în tricou de marinar
şi un vapor de marfă, de aia mă-ntorc în constanţa
pentru că am loc de veci în cc a doua aleee
pe stânga (şi ai râs când ţi-am spus asta, ai făcut he he pe mess)
în constanţa pe care am urât-o după marea mea ratare
de parcă ea ar fi fost de vină

şi mă mai întorc pentru versul care îmi vine obsesiv

în minte nu pot scăpa de el decât acolo
mări aşezate pe valuri, vin numărate în stropi
am să vorbesc doar în limba mirunei
care a supravieţuit unui accident de maşină
acolo în uterul manuelei păzită de coastele ei
şi eu am supravieţuit unui accident de aceea mă apasă bucureştiul
sclipitor ca-n poemele lui cărtărescu genial prea genial
oraşul genial al româniei pe care s-a pişat ianuş
poetul care a schimbat ceva
o să vorbesc în limba mirunei
o elfă un spiriduş atât de mic
o ceşcuţă plină cu lapte
care mă-nvaţă să gânguresc
 15

cusut în pixeli
strălucitori
ca un psihotic
într-o cămaşă
în spitalul meu
ard bolnavii
cu aşternuturi
umede
apretate
de mouse
paturi curioase
se ridică
în lumina
galbenă
pot să tastez
doi hepatici
dorm
în acelaşi pat
se-nvelesc cu
aceeaşi pătură
culeg căpşuni
le plantez
puţin întrerupt
aş vrea să fiu
un joc x86
nimic mai mult
 16

erai în sală, toată lumea aplauda, chiar şi cititorii mei

aşezaţi în primele rânduri, eu râdeam, debitam chestii fără înţeles
într-un frac negru cu papion colorat, aşa cum vezi în filmele americane,
buline roşii galbene albe, care se-nvârt
se amestecă printre vorbele rostite cu modestie
mulţumesc editorului (aplauze), mamei mele pentru că l-a cunoscut pe
tatăl meu, soţiei mele pentru graficele spam,
mie pentru că am făcut deja doi copii, urma statueta
adusă pe tavă în aplauzele publicului şi un plic gros în care
 17
am văzut geanta de piele neagră lângă perete, m-am aşezat pe scaun, ca un om care
suferă de insolaţie sau care are rău de mare, am răbdat până a ieşit ultima persoană,
m-am ridicat, natural, fără grabă, cu mânerul genţii lipit de cele cinci degete, am
traversat linia de tramvai, am intrat în scară şi

pe primăverii (în faţa unei vile), un portbagaj deschis, un sac de voiaj plantat pe
trotuar, un telefon care sună, o maşină care demarează-n trombă, (previzibil) eu mă
aplec, ridic sacul, intru grăbit pe prima stradă la dreapta (sau la stânga)

pe batiştei (la fel)

pe calea dorobanţi (la fel)
pe bulevardul dacia (la fel)
pe 13 septembrie (la fel)
pe magheru (la fel)
pe splai (la fel)
pe calea rahovei (la fel)
pe drumul sării (la fel)

foşnesc bombe de plastic care nu au miros

aceleaşi cifre rotunde ca nişte baloane de săpun
aceleaşi zerouri calde aşteaptă să fie culese
aceleaşi reclame visate cu ochii deschişi
(dormi în pace bucureşti, gs veghează)
 18

cum e să reciteşti asta

după paisprezece ani
pentru că doar o frază m-a mişcat
sfârşitul unei prietenii de ani de zile
între doi bărbaţi
cum e să reciteşti pumnul lui blorna
într-un obraz fin, mirosind a lavandă,
sângele care a curs repede pe o sugativă
după aprecieri neoficiale vreo patru
până la şapte picături, dar unde e tensiunea
prinsă de aparatul vechi cu acul în derivă
care se umflă ca un colac de salvare
 19
aş fi vrut să fie pumnul meu în obrazul tău,
neras, mirosind a ţigări nasoale, transpirat
ca un râu drenat cu o singură intervenţie
iar fiecare capitolă stând deasupra
o sabie legată de un fir elastic
şi toţi să mă ierte aşa cum l-au iertat
pe zinedine zidane pentru lovitura de cap
ce i-a aplicat-o fundaşului marco materazzi
trec mai departe, ultima pagină unde ea îi răspunde
aproape veselă facem bum dacă vrei
a scos pistolul care a făcut de trei patru ori bum
parcă am văzut steguleţul ieşind ca-ntr-o comedie
de duminică, scria cu roşu BUM, şi dincolo de ea,
lipit de copertă un anunţ într-un chenar negru
specificaţii generale
parcă cineva s-ar fi jucat cu mine
şi asta a fost „one minute piece of art”
nu sugativa stropită cu sânge
 20

citim un volum
comercial
marca grigores
produs în
microsoft ® office
2005
într-un an încercănat
al vieţii sale
 21
tehnoredactat în
quarkxpress passport
după câteva lecţii
interactive cu
dan perşa
pe un dell latitude
cumpărat cu 250
de euro pe calea
moşilor
într-o geantă
de piele
originală
aleasă de manu
în care sunt scrise
specificaţiile
pentium mobile
750 mhz
256 mb ram
garanţie 12 luni
bateria slabă
 22

teme-te, ţi-o spune-un prieten; duşmanii,

după cum vezi, tac…
mugurgrosu@yahoo.com

Mugure, chiar crezi că lista tace în duşmănie?

adrianionita@sbcglobal.net

în concluzie, te rog nu te enerva, acum nu e cazul.

bsuceava@yahoo.com

pentru o secundă am crezut că ai orgasm, suceavă.

caraman@tim.ro

am sesizat între voi o diferenţă, cum să zic, de „corpuri româneşti“.

cred că e din cauza cercelului de corsar, dar nu sunt sigur.
sorin72dinco@yahoo.com

numără poeticile. Hai să vedem de unde sunt

jumătate.
razvan_tupa@yahoo.com

măi, mirce, până la urmă, basilievic ţi-a dat ţie panc/ul să-l publici integral în marti.ro? şi tu l/ai
refuzat?
sorin72dimco@yahoo.com
 23
cine-i basilievic?
mt@inprint.ro

un basilisk din Heroes III.

gs@seanet.ro

ce să facem, doamna Viena, în sens invers, ca de obicei.

mugurgrosu@yahoo.com

GRATIS (ia spune Mugur, cum ai ajuns tu moca în Slovenia în chip de mare poet al neamului?
am fost interesat să-ţi fac conexiunea? ţi-am luat lozul? sau cine te-a scos din rahat în Deltă când
rătăceai buimac pe acolo printre ţânţari şi raţe mute?); PS: sunt dispus să-i ofer 2,000 RON pentru
o convorbire, dar mă tem că nu o să recunoască suma (nevăzând la viaţa lui atâţi bani laolaltă) şi
îmi va reproşa faptul că l-am păcălit...
caraman@tim.ro

probabil că mugur se teme să nu ajungă cumva, din cauza vremilor, la mâna

ta, să-l rezolvi cu vreo butelie, cand n-o mai avea de unde...
sorin72dinco@yahoo.com

fraţilor,
hai să vă dau o bombitsă...
e proaspătă...
e fierbinte...
şi e numai a noastră!
cine credeţi că-i noul redactor-şef al revistei Tomis?
aud?
cine?
cine?!
aţi ghicit?
george vasilievici!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
deci acum ştiţi ce să faceţi cu storcoşitele...
mugurgrosu@yahoo.com
 24
atenţie la prafuri...
gs@seanet.ro

ei bine grosule la tomis a început dictatura.

şi în ceea ce priveşte prafurile, nu iţi face griji
Grigore, e curat, le trag eu mereu pe nas, doar sunt
narator...
gvasilievici@yahoo.com

am şi eu o bombiţă proaspătă şi fierbinte legată de textele alea ale mele – unul dintre ele (nu dintre
cele trimise la tomis, dar dintre ele – se cheamă „în constanţa se-mpuşcă oameni“) tocmai a fost
premiat de către fundaţia alfred toepfer din hamburg.
mt@inprint.ro

domnilor, în vremuri tulburi, când doar trei eroi naţionali vor mai fi predaţi la clasa a patra, îmi
permiteţi, vă rog, să constat următoarele: unu: că mirce ia un premiu în austria şi este suntat din
paginile kustengei (mirce, pune pe filele grupului textul cu pricina, te rog, pen că vreau să-l savurez)
doi: că george e redactor şef la rev tomis (sincere felicitări, da chiar aşa?), ceea ce mugur se temea să
primească (mugur, explică, te rog...) trei: da de ce tre să fie şi trei? mirce, de unde îţi dai tu demisia?
salutări, grig. mă bucur că eşti pe aici. te-am visat nasol, ceea ce înseamnă că e de bine.
sorin72dinco@yahoo.com

îmi dau demisia de peste tot, ca să zic aşa.

mt@inprint.ro

Sorine n-am murit, sunt alţii pe listă înainte...

gs@seanet.ro

Numele noastre de manelişti:

sorin dinco – vali puternicu
mugur grosu – romeo sabie
silviu dancu – antonio cămătaru
george vasilievici – mădălin minune
grigore şoitu – emil ciupalacu
mircea ţuglea – alexandru dinamită
la http://www.toaleta.org/fara-nume/index.php
mt@inprint.ro
 25
iulia argint – gabi aguilerra
veronica a. cara – anda amazoana
ionuţ chiva – silviu pustiu
dan coman – gigel iubitu
tudor creţu – roberto ferrari
dumitru crudu – nelu medalion
dan dediu – marius ghiul
liviu diamandi – aurel şefu
teodor dună – cătălin gellardo
domnica drumea – xena vişina
iulian fruntaşu – felix barosanu
adela greceanu – sorina tei
ovia herbert – dorin cherokee
bogdan iancu – narcis mafiotu
marius ianuş – sile cămătaru
mihai ignat – tony nepotu
claudiu komartin – aurel batoză
ştefan manasia – jean incredibilu
robert mîndroiu – şerban corleone
mitoş micleuşanu – ciprian italianu
gili mocanu – sorinel extremu
elena pasima – esmeralda dragoste
andrei peniuc – nilă clămparu
bogdan perdivară – robert arătosu
ioana nicolae – raluca rexona
dan sociu – leonardo bila
bogdan stănescu – edi neînfricatu
robert şerban – ioan incredibilu
manuela şoitu – cătălina verigheta
răzvan ţupa – felix ciupanezu
adrian urmanov – adrian de aur
alexandru vakulovski – toni lazarov
mihai vakulovski – titus lazarov
constantin vică – cristi salam
elena vlădăreanu – valentina antoni
 26

Să nu fie agresivă, să atragă pe oricine, de la ăl cu ţâţa-n gură până la cel cu costum,

secretară, uşă pe care scrie cu litere persiflate în aur „mr. broker”. Da, zice el la
interviu, faci un curs de 4 zile şi ce scot din tine? un brocăr, de sparge pavele-n faţă la Inter. Doar
cu o sută de euro, aşa, taxă de seriozitate. Ştii câte categorii de salariaţi sunt? ?! Două: O-O, oile
care aşteaptă salariul, să fie spălate, hrănite, plimbate, ţesălate şi de partea cealaltă (trage o linie
între cele două mulţimi) noi, LUPII, care vânăm singuri banii, de câte ori avem nevoie. Mai
departe: vii în firmă şcolit, ai manual după care te ghidezi la fiecare tranzacţie, stai 6 luni, înveţi de
la mine, şi ai trei variante: comision de 35%, fără nicio cheltuială din partea ta, 50% şi plăteşti un
telefon, două, 60% (iei mai mult ca mine bă!), pe lângă telefoane achiţi o parte din chirie, în schimb
 27
ai secretară, biroul tău cu uşă metalică, pe care-ţi pun cu litere mari „senior brocăr şoitu”. Ce zici?!
Cât la sută accepţi şi cât nu? (zâmbind) Ce notă îmi dai? Cincizeci şi cinci, sau cinci virgulă
cinci, cum vreţi dvs. Mă suni mâine să-mi spui şi restul de 45? Revin la celălalt interviu, în
faţă la Carrefour Orhideea. Ayash Center. Etajul întâi. Open space, 200 mp, 5 birouri,
8 speriaţi cu nasul în ecrane tft. O gagică înfăşată-n in îmi pune repede întrebări. Au
mai apărut date care nu sunt trecute în sivi? Nu. Ce ştiţi despre peiperclic? A, un omuleţ verde pe
care-l fugăresc pe ecran, dacă se opreşte, pierd... Nu, eu vorbeam despre motoare de căutare,
ce ştiţi despre ele? Îmi plac! Altceva? Ştiu să optimizez un sait ca să-l găsească gugălul mai
uşor. Păi despre asta era vorba. Pei per clic apare pe gugăl, în dreapta. Sunt lincuri spon’so’ri’za’te.
Puteţi să faceţi asta în fiecare zi fără să vă plictisiţi? Da. Avem 1200 de clienţi în Franţa care
aşteaptă ca saiturile lor să fie optimizate. Ochei, v-arăt ceva făcut de mine, în fleş. Bun, ne-am
lămurit. Luaţi o foaie albă şi notaţi: o reclamă ce promovează imprimante, cartuşe, consumabile. Să
nu fie agresivă. Cinci rânduri, un sfert de oră. În franceză. Succes! Mersi. Toată viaţa mea a fost
un experiment, o inginerie. M-am născut în urma unui exp (decret), am trăit într-un
exp, am fost marcat de asta. De aceea am renunţat atât de uşor la salariul ministerial cu
şapte zerouri, am avut nebunia să plec de la stat... Făcea parte din joc, din expul care
m-a dirijat. Medicii au fost convinşi că traversez un episod psihotic. Eu nu. Am intrat
în lumea reală, aceea a interviurilor pentru un job prost plătit. Şi coconul în care am
stat, înconjurat de zerouri calde, s-a spart. Pe fereastră se văd norii, agresivi, albi, plini
de lapte. Mi-am făcut cruce cu limba în cerul gurii şi am început să storc:

Norul pufos, copacul verde, tavanul galben, copilul rumen şi sănătos.

Toate astea stau într-o imprimantă GS.

Ies într-o secundă.

Cu o picătură de cerneală.

GS, o viaţă plină de culoare!

3 minute! Foarte bine, dar nu e-n franceză. Am uitat dicţionarul acasă. Ne gândim şi vă sunăm
săptămâna viitoare. La revedere. Ies ca o maşinuţă teleghidată. În creierul meu circulă
un spam, ca lanţul unui cărucior. Îl primesc în fiecare dimineaţă şi-mi pare rău că nu e
scris de mine şi-mprăştiat într-un tiraj de un miliard de exemplare. Nu pot scăpa de el,
aşa cum nu pot scăpa de puful plopilor care fecundează oraşul neprotejat.
 28
S’’ensationall r’evoolution in m’’edicine!
Grigores, e’n’l’a’r’g’e your p’e’n’i’s up to 10 cm or up to 4 i’nches!
Don’t lose your chance and buy now without d’oubts, you will be i’mpressed with results!

CHE
gks AP go2
tlg sgy0
lpg VIA 358
0vn GRA kyy
huk dqt
i43 CIA g7r
LIS
De fiecare dată când citesc acest mesaj am o reacţie necontrolată...
 29

a-nceput
jihadul
saladin zace
în cortul alb
înconjurat
de cavalerii
creştini
nu mai am
sarazini
aur pietre
lemn
cerul e oprit
blue screen
of death
când windows-ul
se blochează
a-nceput
jihadul
castelul arde
mocnit
servitorii
cultivă cuminţi
pământul
în care
tatăl meu
va fi îngropat
 30

nu l-ai vrut
nu
îi răspund
cu gura
plină
sunt
fiul lui
natural
ultimul
în viaţă
un decret
de trei
zeci şi patru
de ani
l-am tăiat
mărunt
l-am cultivat
pe întinderile
agrare
eşti dus
îmi şopteşte
pluteşti fără
red bull
fără aripi
 31

la cazino
cu prietenul
său cel mai
bun dănuţ
au paisprezece
ani
se plimbă
şi vorbesc
în răcoarea
serii
se ţin de braţ
pe plajă
răscolesc
nisipul
maro
marea
-nsângerată
ca-n far cry
se plimbă
şi vorbesc
despre cum
vor ajunge
ofiţeri
de securitate
 32

aveai privirea fixă, erai plin de cearcăne, i-am promis c-o să am grijă, o să iei pastilele, o să (uite,
scrie despre asta, eliberează-te, fă ceva! mi-ai răspuns mi-e scârbă, scrie tu în locul meu) dormi
mult, vine mama de la constanţa şi mă ajută, ţi-a dat un bilet de voie (aşa de probă, da, dacă mai
vorbeşte singur pe terasă, îl torpilez, îl trec pe injectabile), te-am îmbrăcat, am ieşit pe holul colorat cu
etichete pe uşi („mamaia, buşteni, cozia, azuga”, la toaletă: „pentru cavaleri” şi „pentru domniţe”),
iar eu te-am luat de mână ca pe un copil.
 33

şi toate astea
ca să-ţi stoarcă
un zâmbet
când urci scările
spre camera cozia
când te aşezi
în patul
din fier forjat
cu salteaua
în ambalaj
impermeabil
când scoţi laptopul
de sub pernă
şi apeşi uşor
tastele fierbinţi
 34

nu-mi place
mazepina
nu mă mărit
cu ea
bine atunci
îi vom
scrie
omeran
un zeu de
cârpă cu
bot diafan
coaxil
axa lumii
de vinil
xanax
prinţesa
războinică
meprobamat
submarinul
cu fosfat
şi celelalte
pilule care-i
cresc
sub limbă
în fiecare
noapte
 35

zum zum
zumzăind
ca un aspirator
ca o maşină
de spălat
un rom
fierbinte
fără cooler
în el fierbe
un cd
proaspăt
piratat
karl marx
în autorun
negru cu
ochelari
fumurii
şi un mesaj
criptat
rip or die
thanx to
deviance
for removing
ugly
safe disc
 36

ripaţi ori
murim
sufocaţi în
narayan
în ceaţa
ca o plasă
de ţânţari
ripaţi sau
putrezim
cu craniile
-ngălbenite
de soarele
subteran
ripaţi sau vom
fi măcelăriţi
de nemărginitul
gelu care
a cucerit
erathia cu un
pâlc de arcaşi
ripaţi
dragii mei
tovarăşi
cocoşaţii mei
 37

mimetu este
un fişet
în care
doamna
doctor îşi
ţine trusele
asistenta
fiolele
infirmiera
cârpele
de praf
eu
pistolul
cu apă
mimetu
deschide-te
strigă doamna
mimentu
vino-ncoa
sau
mimetu
ai grijă
de băiatu
ăsta liniştit
iar el
dă din
şuruburi
rumegă
mulţumit
 38

am ciocănit indecis
am intrat în biroul cu flori
şi vaze de cristal
cumpărate din magazinul unirea
m-am împiedicat de o cută
a covorului ieftin
de cisnădie
am căzut pe primul scaun
nu mi-e rău doamnă
pixul ei continuă
să umple o fişă tipizată
privesc tavanul alb
lustra ca o elice de avion
faţa de masă roşie
 39
cineva acolo sus
mă filmează
îmi urmăreşte fiecare
oftat
îmi înregistrează fiecare
cuvânt
îmi întoarce ceasul
îmi rebobinează paraziţii
ce crezi că s-a-ntâmplat
cu tine în tot acest
timp
mă-ntreabă ea
cu aceeaşi privire
cu care
într-o secvenţă
din asfalt tango
charlotte rampling
a urcat în autocar
unsprezece fete
 40

saladin
a fost prins
cămila e
dreaptă
cortul arde
ca un turban
în aer stoluri
ciripesc
deasupra
dune galbene
împrejur
paladini
sclipesc
săbii rupte
săgeţi vânturate
la nesfârşit
fiu fiu fiu
servitorii taie
pământul
fiu fiu fiu
fiii călăresc
mai departe
în negrul hărţii
unde jihadul
zace ascuns
 41

trei minute
de reculegere
pe platoul
central
au închis dosarele
cu coperţi verzi
fişetele
calculatoarele
au coborât cu
atenţie
scările
din lemn
putrezit
s-au strâns
tovărăşeşte
unii în alţii
după afinităţi
microfonul luceşte
aşa cum am
promis stimaţi
colegi trei
minute de recule
gere pentru
victimele din
asia
 42
au tropăit spre
dreapta
spre
stânga
o zi obişnuită
pentru
faraonul
cu perucă de
abanos
şi mâinile
-mpreunate
pe piept
pios
 43

miruna
tatuată
pe
braţul
stâng
chipul
rotund
fluierat
ca o
maşină
de
legănat
m-am privit
minus trei
zeci şi patru
ea s-a
uitat
uimită
la ea plus
treizeci şi
patru
un zero
o burbună
pe frunte
un bourbon
în care
citesc
milk-shake-ul
de anul trecut
zahărul ars
care ne leagă
 44

dumnezeu stă
în lucrurile simple
în cutia de scrisori
în mine când ies din
bloc cu mâinile
în buzunare
în pantalonii mirunei
care au rămas mici
în fetiţele power puff
în apa roşie de la robinet
în sirenele pe care le aud
în fiecare dimineaţă şi
în fiecare seară
şi mă gândesc e pace
 45
aşa sună în vreme
de pace
fiecare dintre lucrurile
astea mă înfioară
aşa cum mă înfioară
el când mă rog
şi-mi fac cruce
dumnezeu nu stă
în aleluia rostit printre
dinţi cu mâna-ntinsă
în cărţile de citire
în banii pe care-i număr
de faţă cu alţii
în tăriceanu muscă
columbeanu vadim
patriciu iliescu
în saddam atârnat
în oraşul celor o mie
şi una de nopţi
azi treizeci decembrie
două mii şase
 46

saladin
a privit
cerul bleu
marin
lama albă
a ghilotinei
care nu a
cunoscut
încă desfrâul
sarazinii căzuţi
pe câmpul dimprejur
cu săgeţi înfipte
artistic între
omoplaţi
brazdele
cultivate
neuniform
de un verde
crud
 47
fiii
ascunşi
în zona ne
explorată
servitorii
convertiţi
în linişte
de preoţii
barbari
ce-şi putea
dori
mai mult
decât o
moarte
lentă
în faţa
celui
de
dincolo
de
ecran
 48

Draga mea Manuelă,

Iartă-mă că nu ţi-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Sulina, unde am pierdut cursa rapidă,
care nu pleacă decât luni, miercuri şi vineri. Am venit ieri şi am făcut deja două băi promiţătoare,
deşi pe aici e cam frig şi apa mării nu e destul de caldă pentru scăldat. De aceea sunt primul turist,
cel care a deschis sezonul ăsta... Nu stau prea mult, vreo zece zile, apoi mă-ntorc la Bucureşti şi-mi
termin volumul aşa cum ţi-am promis. O să mă-ntrebi ce efect mi-a produs marea, pe care o văd
pentru prima oară în acest an. Efectul unei sticle de şampanie mişcată încontinuu. Sunt de două zile
aici şi n-am cunoscut-o în profunzime, căci culoarea ei e schimbătoare, verde smarald ori bleu marin,
cu mişcări voluptuoase ca ale unei dive. Constanţa este un orăşel, cât cartierele Rahova şi Ferentari la
un loc, poate puţin mai mare. Casele sunt elegante, din piatră de râu, impermeabilă, tăiată în forme
pătrate. Îţi recomand o terasă în Portul Tomis, unde poţi savura liniştită o porţie de rechin. Dar
trebuie să fii atentă la podeaua din sticlă translucidă, prin care abia se disting peştii care lenevesc
dedesubt. Când calci pe ea ai senzaţia că aluneci într-un pântec negru, vâscos, luminat câteodată de
razele lunii. Viaţa e cam scumpă aici, ca în toată ţara românească, dar nu exagerat de scumpă. La
anul să ştii că venim amândoi, pentru ultravioletele şi aerosolii din amurg. Stau într-o mansardă,
în Hotel Chiustenge, şi îmi aştept cititorii. Am fost surprins să aflu că hotelul a fost ridicat de
Sorin, haşteme cu haşteme, având o inscripţie cel puţin ciudată: „...cu şi despre aşa-renumitul grup
constănţean: Grosu, Dinco, Şoitu, Ţuglea şi ai lor...”. Hotelul e plin, iar parterul e ocupat de un
bătrân feroce. M-am întâlnit la masă cu Silviu, fericit c-a stat o zi cu ochii pe pereţi în catedrala
Sf. Petru & Pavel. Sorin cântă, poate o să ai ocazia să-l asculţi, acum e pletos şi exaltat ca Jim
Morisson. Din formaţia lui fac parte: Mugur (un dansator exotic) şi George (despre care nu pot să-ţi
spun mare lucru pentru că nu-l cunosc). Mai stă aici un nudist pe nume Ştefan. Camera lui Mircea
 49
e la acelaşi etaj cu a mea. El hoinăreşte prin Viena, aşa cum a promis anul trecut de revelion. Ileana
are şi ea o garsonieră în hotel, dar e de fiecare dată închisă. Nu vorbim unii cu alţii, sau nu ne auzim,
ceea ce mă face să cred că hotelul e bântuit. Suntem oameni-jurnal, stăm în camere negre (bloguri), cu
pozele noastre atârnate pe uşi, şi-i speriem pe cei vii. Uneori ne sperie şi ei, ca-n „Ceilalţi”, filmul tău
preferat, cu cea-mai-bună-blondă-roşcată de la Hollywood, pe care CD-rom-ul l-a-nvârtit de atâtea
ori... Stau în balcon şi privesc marea pe care aş vrea să surfez cu tine. Şi deoarece nu este cu putinţă,
te sărut molto vivace, şi rămân al tău GrigoreS

Al tău

GrigoreS

Adresa mea: www.chiustenge.ro

 50

Măi Mănuţ,

Am plecat la Sulina şi tuşul din imprimantă a explodat, iar paginile s-au umplut, filă cu
filă, de muşte negre. Şi când spun asta, mă gândesc la lucrările tale în tempera sau tuş,
pe care le-ai făcut aici. Locuri abandonate, izolate, biserici desenate înainte de surpare
într-un bloc-notes. Îţi aminteşi week-end-urile noastre de la farul vechi? Acolo am
împins o barcă pe valurile molcome ale Dunării, în vreme ce tu pescuiai caraşi dulci.
Cu noi era Mihaela şi sublocotenentul Vârlan, care a fugit după două luni, lăsând-o
roşie cum era şi pârguită. Îţi plăcea să fotografiezi epava şi navele care treceau mugind
pe lângă noi. M-am gândit să povestesc toate astea într-o altă carte, dar stau bine şi
aici. N-am uitat ce m-ai rugat, dar nu pot să scriu despre tine ca despre o persoană
străină, tu eşti yuba, mănuţul meu drag, oul kinder cu surpriză. Iar surpriza va ieşi în
decembrie, voi fi eu, multiplicat, publicat încă o dată.

Îţi sărută mâinile, genunchii cu gropiţe şi celelalte părţi moi

GrigoreS
 51

Yuba mea blondă,

Asta e prima mea scrisoare pentru tine. Te-ai plâns la Bucureşti că nu ţi-am scris
nimic în ultimii trei ani... Încerc să repar această nedreptate. Va fi o scrisoare lungă,
directă, precum strada principală din Sulina. Aici după ora şapte nu mai iese nimeni,
oraşul pare pustiu, doar câinii latră pe malul celălalt, sau urlă ca nişte fiare sălbatice.
Am terminat situl şi l-am publicat, inspirat poate de Henk van Rensbergen, un aviator
webist şi al său abandoned-places.com. I-am scris un mesaj scurt, dar am primit
imediat un mailer-daemon care îmi spune că destinatarul nu există. Îţi trimit acum
textul aflat pe copertă şi câteva fragmente din sit, sub titlul „CoChilia, mon amour”.
Te pup pe ochiul stâng (şi pe cel drept, să nu fie gelos)

Al tău până la capăt,

GrigoreS

Treizeci şi nouă de fotografii, în rame de plastic, fără passe-partout-uri şi zece texte.

O parte din fotografii au rămas la Hotel President (unde au fost expuse prima oară),
altele s-au pierdut prin Galeria Şelari sau în Sala Rotondă a Muzeului Literaturii, câteva
au fost salvate de Manu într-o cutie de pantofi. Textele (gratuite, open-source, le puteţi
folosi cu încredere!) au fost donate spitalului din Strada Dionisie Lupu. Acum stau
atârnate pe holul de la etajul I, printre picturile monstruoase ale pacienţilor şi biletele
prinse cu piuneze argintii, în care aceştia îi povestesc doamnei doctor filosofia lor, ori
îi mulţumesc pur şi simplu.
 52

CoChilia, mon amour

Avem un rol episodic de cele mai multe ori. Stăm în spatele cortinei sau mimăm
textul în cabina scundă a sufleorului. Senzaţia pe care am avut-o atunci (mi-a rămas în
cerul gurii ca o arsură) a fost aceea de neputinţă. Looser-ul din mine a perceput-o ca
pe un dat. Omul stă sub vremi, îmi spun cu o voce răguşită, reverberând ca vocea unui
deţinut politic într-un film comemorativ.
Am ajuns în Chilia fără voia mea, precum un colet făcut în grabă, peticit cu bandă
adezivă şi aruncat pe bordul unei nave de pasageri. Am navigat printre ruine, prizând
din praful halucinogen al acestora. Le-am redat patina, dar şi luciul de odinioară:
superbia proletară şi suficientă, gloria princiară şi burgheză.
Acesta este un dialog al ruinelor, al lumilor în care au fost clădite.

Chilia părea de departe, de pe puntea navei de pasageri, un cătun modern,

echilibrat (câteva blocuri cu trei nivele, îmbrăcate în cărămidă roşie, în contrast cu
turla bisericii aflată la 70 metri înălţime, pe un turn subţire ca al unei moschei). Am
coborît pe cheu, pe şoseaua asfaltată în anii şaptezeci. Cartierul dispare pe măsură
ce mă cufund în pliurile localităţii (aşa cum dispare o ilustrată color cu fragmente
citadine, tipărită pentru gustul turiştilor străini). Intru pe uliţele strâmte, printre casele
din lemn, vopsite în alb, verde sau ceruleum, roase de şobolani, clădite direct pe lutul
umed. Prima gazdă pe care am găsit-o, o bătrână surdă de optzeci de ani, îmi arată ce
îmi poate oferi pentru trei sute de mii pe lună: o cameră din chirpic cu duşumeaua
 53
din lemn brut, umflat din cauza umidităţii excesive, un hol îngust folosit pe post de
bucătărie şi o toaletă amplasată în mijlocul curţii. I-am spus că accept cu o singură
condiţie: să mă lase să acopăr intrarea toaletei cu o perdea de plastic. Bătrîna s-a uitat
ciudat la mine şi mi-a arătat poarta: m-a dat pur şi simplu afară…

M-am prezentat la oficiu. Biroul meu are un pat de campanie şi o pătură albastră,
cazonă. Este mai mult decât îmi pot dori.
În prima seară am stat pe cheu, la vechiul ponton de acostare, încercând fără
succes să folosesc telefonul mobil. Dincolo de Dunăre, pe malul ucrainean, se văd
focuri de tabără. Câţiva tineri înoată goi şi strigă ceva într-o limbă pe care nu vreau
s-o înţeleg. În spatele lor creşte brusc o clădire maiestuoasă din piatră, cu forme
dreptunghiulare, simetrice, ce poartă o marcă inconfundabilă: Saligny. Pe clădire
tronează foişorul grănicerilor ucraineni, proaspăt vopsit în verde închis.
Stau fără telefon (ziare, tv, net), într-o cochilie străină. Un capăt de lume de care
nu mă pot apropia.

Mintea mea a luat-o razna. Gândesc în ritm de hip-hop. Mă ritmez ca-ntr-un clip
cu Eminem. Izolarea mă determină să reacţionez într-un mod cel puţin ciudat. Trebuie
să fac ceva. Sau să-mi las mintea să toarcă în linişte? Am găsit! Fotografiez enorm, până la
demenţă. Pornesc prin (co)Chilia înarmat cu polaroid-ul pe care Manu mi l-a dat înainte de
plecare. La început pozam orice (mă fotografiam şi pe mine mergând pe cărările abrupte
ale localităţii dunărene cu aparatul armat şi încărcat). Dedic aceste fotografii iubitei mele
Manu. Însă ea spune că le-a făcut în orele de plictis şi că mi le dedică mie …

Nu este o chestie serioasă, spune ea, ori faci istoricul locurilor fotografiate, ori ficţionezi la
nesfârşit. De fapt, eu nu am fotografiat din plictis. Nici măcar nu am zis asta. Acum ai zis, încerc
eu s-o conving. Până la urmă, nu eşti obligată să pui textele.
Sunt serios, tremur de seriozitate. Joi, 07 iulie 2002, ora 20,00. Manuela Şoitu iese
pe poarta locuinţei sale de serviciu situate în apropierea penitenciarului din Chilia.
Este înarmată cu un polaroid în care se află un film de 35 mm cu 36 de poziţii. În timp
ce ea se îndreaptă spre complexul zootehnic pentru a face fotografii, Grigore Şoitu
încuie uşa oficiului şi porneşte spre casă. Pe drum scutură pomii care străjuiesc uliţa şi
îşi umple buzunarele cu fructe pentru compot.
 54
Complex zootehnic. C.A.P sau ce a mai rămas din el. O clădire lungă cât tunelul
morţii de la Auschwitz. Aici visa Ceauşescu să înţarce câteva mii de porci. Fecalele
s-ar fi scurs prin grătarele de piatră, ar fi fermentat şi ar fi produs gaz metan... Şi
mintea lui bolnavă plutind deasupra clădirilor descărnate. Care au îmbătrânit înainte de a
se naşte. Backstabber, Dresden Dolls. Iată frumuseţea neomenească a staţiei de epurare
a apei!

Undeva prin Sulina, pe malul drept al Dunării, o casă florentină. Casa cu steaguri,
îmi place mie s-o strig. Are portdrapele roşii, obraznice ca nişte trompete. Priviţi-o
bine, căci în curând va fi în bernă. Sub tăvălugul necruţător al demolării. Pare că este
clădită undeva pe malul aspru al mării, iar azurul se reflectă în striaţiile mucede ale
faţadei.

Cimitirul din Chilia-Veche. Crucile lipoveneşti, ca nişte antene. Multe vopsite în

ceruleum ca şi casele. Nu au o simbolistică anume, doar îi diferenţiază pe ortodocşii de
rit vechi de ceilalţi. Linia scurtă ţine de esenţa vieţii, cea din mijloc de cea a patimilor
şi a morţii, iar ultima, ca o diagonală (balanţă), reprezintă judecata şi învierea. Parcă ar
fi nişte umeraşe... Găgăuzii agăţau hainele celor morţi în copacii plantaţi pe mormite,
cu speranţa că aceştia vor învia în ele. Într-una din fotografii, scriitoarea Doina Jela, în
sacou alb şi pălărie de paie, pleacă nedumerită din cimitir.

Biserici ortodoxe, biserici catolice. Ieşite parcă din poemele gotice ale lui Cîrlova.
Purtând toate acelaşi stigmat: al ruinei. Una dintre ele, te uimeşte cu subţirimea ei de
carte de joc. Alta, cu gardul proaspăt văruit, seamănă cu un templu japonez. Şi cele
trei clopote care ne trezesc în fiecare dimineaţă. Şi poarta din fier forjat, închisă. Ca
sfârşitul unei cărţi.

„Dunărea este grădina fiului meu” îmi spune un pescar din Caraorman. Lotca,
afumată ca o icoană veche, loveşte malul. Ghemuită la prora, Manu agită mânecile
pelerinei din plastic şi fotografiază ceva. O cruce imensă din lemn apare lângă un
foişor de pază ruginit. Crucea de la Puiu i-am zis. Litere stângace, săpate cu cuţitul,
tronează leneşe pe frontispiciu. Le tastez cu greutate pe telefonul mobil: „au fost trei /
 55
la miezul nopţii / 25 – 26 04 1966 / pe ghiolul puiu / paul zipser / sculptor / care iubea delta
/ a fost răpit de baian-sirena / în a 36 lui primăvară / cu el împreună / a murit nea gheorghe /
timofei de 63 ani / al treilea fane georgescu / a fost salvat / pescarii din caraorman şi / katharina
/ soţia lui paul / au cioplit acest / semn / în amintirea lor”.
 56

Draga mea,

Am visat aceeaşi navă, cu o singură cabină, împinsă de zbaturi uriaşe. O mansardă

cu grinzi afumate. Fără ferestre. Tatăl meu era căpitan de cursă lungă, aşa cum a fost
întotdeauna. Am rupt frânghia udă, m-am ridicat pe covertă. Chicken Chase – urlau cei
buni. Feţe roz, aure, îngeraşi. Aplaudau când treceam. În mâna mea cu degete lungi,
filiforme, a apărut o sabie. Tinere înfruntă-ţi destinul! a strigat căpitanul. Săbiile noastre
au scânteiat uşor (nu pot să-ţi redau zgomotul: era cling-cling ori clang-clang). Ne-am
înfruptat unul din celălalt cu poftă. Eram două pulpe americane. Am levitat purtaţi
de gândurile bune, când sabia mea i-a străpuns pieptul. A căzut o picătură de sânge,
apoi corpul lui a urmat-o ca un sac de iută. Tată, am strigat, nu părăsi acest nivel. Dar
 57
corpul lui părăsise lumea. Lemnul covertei, striaţiile complicate l-au înghiţit. Sângele
dispăruse şi el. Am coborât pe punte. Corabia urca. Se ridica tăcută spre nori. Un
catarg a trecut de cumulus. Mâine o să fie senin, soarele o să ne ardă iar balconul! Coloana
sonoră a pornit violent (nu pot să-ţi redau chestia asta, aşa cum nu pot să-ţi redau cu
exactitate ce culoare aveam). România nu exista nici măcar în subconştient, în zona
lui rău famată. Nu era. Jocul Umbra Cernobâlului va fi lansat la toamnă şi în varianta pentru
PC. Nu pot să fredonez ca Sorin: NY e oraşul în care m-am născut în vara lui 72, pluteam
amândoi pe fifth avenue, către un anticar, el le ştia pe toate... Mama mea este. Fiii ei au plecat în.
Îmi pare rău Manu că n-am trăit acolo. Aşa cum îmi pare rău după ce am mestecat
un fir de usturoi. M-am născut deci pe Brooklyn Bridge, ori în Manhattan, în familia
unui rozător stilat. Am stat ascuns într-o ladă. Am ros linguriţele de argint, tatuate
cu puncte negre.Volumele-mbrăcate-n tablă. Ai îmbătrânit, ai zis cu limba plină de
şocolată. Bunica mea a murit pe 15 septembrie 1989 într-o garsonieră. Tatăl meu a
murit pe 26 noiembrie 2003, în camera de gardă a Spitalului Central. Moartea domnului
Lăzărescu e o glumă, un film prea uman. Eu nu sunt. Mi-a scăzut tensiunea. Dacă
ai fi lângă mine, ai pune mâna pe gâtul meu şi ai spune: ţi-a scăzut tensiunea. Am ieşit
din Fable. Am închis consola cu un singur click. Şi jocurile ies din mine ca fumul de
ţigară. Am ochii roşii: iar mi-am dat în venă cu vreun RPG, ori cu un FPS, cine ştie.
Zappez ca Mugur. JFK a cerut decapotarea maşinii lui, să fie mai bine văzut de mulţime. Perry
vrea să termine la timp. Kilduff ştie traseul, a contribuit doar la stabilirea lui. Aici şi acum le spun
duşmanilor mei că flacăra a fost transmisă unei noi generaţii de americani. Ce înseamnă reponzit de
cărţi? S-au tras trei focuri, Newmann vede ţâşnind sângele din maşină. Al treilea glonţ nimereşte
capul preşedintelui. Billy o aude pe Jackie K strigând: Nu! – iar capul preşedintelui i-a căzut în
poală. Dr. Perry descoperă că pacientul cu nr. 24740 e preşedintele. Acesta e dezbrăcat conform
procedurii. Îi face traheotomie, introducând un furtun. Dc Mc Larren observă că jumătate din partea
dreaptă a creierului este distrusă. Preşedintele avea ochii dilataţi şi nu reacţiona la nimic. La ora
12.58, dr. Perry părăseşte salonul: nu mai e nimic de făcut. Preşedintele Kennedy a murit la ora
13, ora Americii Centrale. Jackie K poartă aceeaşi rochie roz şi ciorapii pătaţi de sângele soţului
ei. (Traducerea şi adaptarea: Rozalia Bodo). Pe 25 decembrie 1989, soţii Ceauşescu
au fost mitraliaţi într-o UM. Am înfruntat şi alte crize în istorie care ne-au întărit, nu
ne-au slăbit. Suntem o naţiune măreaţă! România va rămâne cea mai puternică. Eu
sunt un om puternic. Născut în urma unui decret. Nixon se trezeşte crezând că e ora 04.30.
Coboară să ia o gustare. Se miră văzând că Manolo e treaz. Aseară am ţinut un discurs formal
pentru istorie. Acum mă adresez intim şi personal celor ce m-au urmat. Covorul roşu, Casa Albă,
pajiştea-nverzită, cerul plumburiu. Deschid www.5 sec.com. O floare albă pe care scrie
cu litere verzi: Spring, apoi cu alb pe verde:
 58
makes the world a happy place
You see a Smile on every face.
Flowers come out and birds arrive
Oh, isn’t it grand to be alive?

E mai bine să se termine aşa,

GrigoreS
 59

ce ciudat
e icterul
ăsta
pur şi
simplu te
trezeşti
într-o
dimineaţă
te uiţi
şi
vezi că
nu mai e
îmi spune
intrând pe
uşa cozia
cu hainele
mele
-mpachetate
corect
cear
ceafurile
albe
legate
de calorifer
fereastra
deschisă
 60
şi noi
alunecând
pe ele
în ger
în oraşul
preaîngheţat
ne strecurăm
tăcuţi
la mezanin
sărim peste
peste
şi peste
ca două
bacterii
-ntr-un corp
poluat
mă simt
uşor
puţin
îngropat
prea uşor
după
un post
de patru
zeci de zile
eşti un
ticalos
îmi şopteşti
în greceşte
iar eu
privesc
îngrozit
în ecran
în ochiul
care se
zbate
în obrazul
care
zvâcneşte
 61
în mine
unde
se dă
gratuit
o luptă
două
armate
fiecare pe
câte un
pisc plin
de zăpadă
cavaleri
în armuri
pictate
săgeţi arzând
în amurg
steaguri
colorate
şi doi regi
unul creştin
celălalt
sarazin
între ei
ca o adiere
de primăvară
ca un vânt
ce bate
în mai
flutură
alb
un cearceaf
de care
este legat
un alt
cearceaf
şi un altul
 62

am fost viu pentru o vreme, câteva pagini pline de ritmuri,

am cusut cu aceeaşi aţă, mult mai limpede,
care se resoarbe ca sutura unui chirurg, bag căcaturi
în mine, mă zgâlţâi şi vorbesc (sorin), dar ce folos
că am această dezlegare, când ies din mine fraze lungi, fără cusur,
sau prea tăioase, pentru tine am urcat muntele măslinilor, să caut umbra,
răcoarea, fântâna aia în care clipoceşte apa vieţii, ca puţul de la găiseni
mirosind a pământ şi toate celelalte care te fac să fii viu
să simţi că vei continua într-un fel, că nu vei pune punct
ca un capac care acoperă totul cu zgomot, că pânzele tale
pregătite cu var lavabil (pentru că e mai ieftin aşa) nu vor rămâne
albe, lăsate la uscat în balcon, mi-ai spus (şi e prea mult, ca-ntr-un bestseller)
arta e o amantă geloasă, dacă uiţi de ea, te părăseşte,
ăsta e sacrificiul meu pentru tine
şi nu am înţeles la-nceput (am zis, iată, manu vrea să mă impresioneze),
dar am scris, m-am înfiorat şi am scris, am simţit că acolo doarme adevărul,
în fraza rostită de tine după venirea mirunei
iar paginile mele vor rămâne albe, pentru pânzele
care zac în balcon, şi ăsta e sfârşitul, tatăl tuturor sfârşiturilor
e rândul tău acum

FIN
 63

Cuprins

treizeci septembrie r 5 miruna r 43

mess sd r 7 treizeci decembrie r 44
armezi tastatura r 11 saladin a privit r 46
chiustenge sd r 12 a treia scrisoare r 48
cusut în pixeli r 15 a doua scrisoare r 50
cu ochii deschişi r 16 prima scrisoare r 51
un minut r 18 cochilia mon amour r 52
citim un volum r 20 altă scrisoare r 56
nadir & chiustenge r 22 ce ciudat e icterul r 59
spam r 26 am fost viu r 62
a-nceput jihadul r 29
nu l-ai vrut r 30
la cazino r 31
featuring manu r 32
şi toate astea r 33
nu-mi place r 34
zum zum r 35
ripaţi ori murim r 36
mimetu este r 37
am ascultat r 38
saladin a fost prins r 40
trei minute r 41
B R U M A R
T I M I Ş O A R A
str. PESTALOZZI 22
tel./fax: +40 256 203 934
o f f i c e @ b r u m a r. r o