Sunteți pe pagina 1din 4

Publicat de 1 Septembrie 20171 Septembrie 2017 de roxanamazilu

Cătunul Prajila

Clienții băilor și visitatorii stațiunei balneare Govora locuiesc


și în cătunul Prajila
(h ps://bailegovoradealtadata.wordpress.com/2017/07/17/intamplari-din-1886-
anul-fondator-al-statiunii-govora/), dependent de comuna Govora și care este la
o distanță mai mică de 2 kilometri de stabilimentul de băi în partea sud-estică, pe
drumul ce duce de la băi la monastirea și satul Govora, de care este la depărtare
de 5 kilometri (a se vedea și nota de la finalul articolului). Acest cătun numără 60-70
locuitori și are 50-60 case țărănești binișor construite și întreținute (în anul
1893 spațiile de cazare erau: baraca personalului băilor, baraca lui I. Babancu și baraca
militară).

Cătunul este situat într-o vale înconjurată de coline, străbătută de la vest la est de
pârâul Hința și de un alt mic pârâu care curge de la nord către vest și se unesc
către estremitatea cătunului într-o singură matcă.

Cătunul este străbătut de șoseaua care duce de la satul Govora la stabilimentul


de băi – calea principală – și mai este străbătut de 2 drumuri mici care duc în
comunele și cătunele vecine.

Sursa foto: ziarul ”Epoca”, 17 iulie 1897

Starea igienică a cătunului este mediocră, situațiunea și construcțiunea caselor în


Starea igienică a cătunului este mediocră, situațiunea și construcțiunea caselor în
mare parte sunt aproape în conformitate cu regulile igienei.
(h p://www.humanitas.ro/humanitas/rom%C3%A2nia-medicilor) Cele mai
multe case au private construite și întreținute aproape după prescripțiunile
igienei dar multe alte nu au private. Am căutat prin tot felul de consilieri a-i face
să adopte sistemul de private cu fose mobile sau orice alt sistem în construirea și
întreținerea privatelor în mod igienic dar îndărătnicia și lipsa de mijloace sunt
cele două cauze principale care îi rețin a se conforma regulilor igienei în această
privință. În urma obligațiunilor impuse de administrația județeană au început a
se conforma.

Casele sătenilor din cătun sunt înconjurate de grădini mari în care se cultivă
porumb și sunt plantați pomi roditori. Curțile caselor și drumurile sunt mici,
strâmte și rău întreținute. Curățenia curților și a drumurilor nu o fac decât prin
impunerea autorităților administrative. Iluminatul se face de proprietarii de case,
conform regulamentului de administrare și esploatare a stațiunilor balneare ale
statului.

În acest cătun sunt peste 120 de camere care se închiriază, mare parte mobilate.
Apa potabilă din Prajila se servește din 3 puțuri și mai multe fântâni mici; în
timpul de aglomerație de visitatori apa potabilă nu este în cantitate suficientă și
mai ales pe timpul secetos aproape lipsește. Apa luată de la adâncimi mai mari
de 15 metri are un gust sălciu.

Pe tot timpul sesonului sunt în cătunul Prajila trei sau mai multe cârciuni și
cantine. Între birtași sunt oameni neglijenți care dau adeseori ocasiune la
infecțiunea atmosferei prin aruncarea în jurul localurilor de resturi alimentare
pentru cari observațiuni mulți au fost dați judecății în repetate rânduri. Carnea
de vacă se procură mare parte din Râmnicul Vâlcei și Ocnele Mari; când este
aglomerație se taie vite chiar în cătun, după ce vitele au fost văzute de un medic
veterinar, dacă se află în stațiune, și după ce carnea a fost inspectată de
subsemnatul atunci se pune în vânzare. Pentru tăierea vitelor s-a destinat un loc
în partea sud vestică a cătunului, pe pârâul Hința, afară din cătun, astfel încât nu
se dă loc la nicio infecțiune. Paseri, ouă, lapturi, brânzeturi, zarzavaturi și fructe
se aduc din satele vecine și se vând în câteva locuri anumite, unde se face
curățenia zilnic de oameni însărcinați cu curățenia. Măturarea curților și
drumului din fața caselor se face de fiecare proprietar în parte și gunoaiele se duc
afară din cătun.

Poliția se face de primarul comunei Govora sau de un consilier care locuiește în


cătun. Sesonul acesta pentru prima dată s-a înființat o brutărie care a servit pâine
bine preparată.

Paza de zi și de noapte se face de trupa militară de la stabilimentul de băi și de


locuitorii din cătun (caraule) care fac de serviciu cu rândul.

Pentru buna stare igienică, alimentație și curățenie, subsemnatul făcea deseori


inspecțiuni în toate localurile de birturi și cârciumi unde gusta alimentele și
beuturile, distrugea ceea ce nu era bun și bine preparat iar pe antreprenori îi da
în judecată, inspectam casele, curțile privatele, grajdurile și obligam pe
proprietari să le țină în perfectă curățenie.

În timpul nopții toți antreprenorii erau obligați să țină liniște în stabilimentele


În timpul nopții toți antreprenorii erau obligați să țină liniște în stabilimentele
lor, iar la orele 12 noaptea trebuie să închidă, să fie liniște pentru repaosul
pacienților veniți în stațiune, dar se întâmplă deseori ca chiar dintre pacienții
visitatori vițioși să rămână prin birturi sau cârciumi să facă zgomot și să se
opună somațiunilor neînsemnatei caraule de noapte. Pentru astfel de acte de
nesupunere au fost date judecăței mai mulți visitatori.

În tot timpul sesonului a fost ordine și liniște. Către finele stagiunei s-a făcut o
inspecție datailată a stațiunei de către o comisiune din consiliul de higienă al
orașului Vâlcea, care comisiune a raportat onor. minister de interne starea în care
se afla stațiunea și care totodată a dispus facerea de urgență a câtorva ameliorări
absolut necesarii cari s-au și executat cu concursul administrației locale.

Autor: Dr. D. C. Macovey – medicul stațiunii Govora între anii 1889-1894 / extras
din Raportul înmânat D-lui Dobrescu, secretar general al Ministerului Domeniilor, în
Iunie 1893, publicat în ziarul ”Voința națională”, 9 iulie 1894. Textul a fost adaptat
parțial la ortografia actuală a limbii române.

***

NOTĂ: Băile Govora – evoluție administrativă 1886-1916

”Din punct de vedere administrativ, până la înființarea, în anul 1908, a comunei Băile
Govora, stațiunea nu a avut o situație foarte clară, revendicată fiind atât de comuna
Govora cât și de Păușești Otăsău. Astfel, în 1886, comuna Govora avea în componență
patru cătune: Gătejești cu 61 case, Prajila cu 58 de case, Curături cu 30 de case și Valea
Mare cu 269 case. În schimb, zona izvoarelor aparținea din punct de vedere administrativ
de comuna Păușești Otăsău, ceea ce a stârnit între cele două comune un adevărat război.

Prin Legea pentru modificarea legii de organizare a comunelor rurale publicată în


„Monitorul Oficial”, nr. 22 din 29 aprilie 1908, s-a înființat comuna rurală Băile
Govora, care era și reședința Plășii Govora, având în componență satele: Băi, Curături
(desprins de la comuna Păușești Otăsău), Prajila, Gătejești și casele ce țineau de
Păușești-Otăsău până la Dealul Otăsău. A fost un compromis făcut de către liberali, care
astfel, au creat condiții stațiunii să se dezvolte și să devină una dintre cele mai faimoase
din țară, raspunzând însă și satisfacerii, prin intermediul Societății „Govora-
Călimănești”, unor interese de ordin economic și financiar ale Partidului Național
Liberal.

Perioada imediat următoare înființării localității Băile Govora, a fost una a primilor pași
în ceea ce privește organizarea activității de zi cu zi a unei administrații relativ coerentă
și eficientă, dar și a continuării a ceea ce se începuse la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Înființarea localității s-a dovedit extrem de benefică și a ușurat mult situația Societății
„Govora-Călimănești”, care a putut găsi în primăria localității un interlocutor, căruia
putea să-i adreseze propriile doleanțe și propuneri pentru dezvoltarea din punct de vedere
edilitar a localități.

Până în anul 1916, la izbucnirea primului război mondial, conform Cazierului


locuințelor, în stațiune fuseseră ridicate un număr de 212 locuințe, cu un număr de
1.353 camere. Din acestea, 1.223 de camere erau de închiriat, numărul paturilor fiind de
1.849. Numărul caselor insalubre era de șapte, 41 aveau instalații de apă, iar numărul
celor cu instalații de lumină electrică era de 15.”

Sursa: Ionela Dinescu (Nițu), Istoria stațiunii Băile Govora (1879-1989) – rezumatul
Sursa: Ionela Dinescu (Nițu), Istoria stațiunii Băile Govora (1879-1989) – rezumatul
tezei de doctorat (h p://www.primaria-baile-govora.ro/wp-
content/uploads/2017/07/Rezumat-teza-Ionela-Nitu.pdf)

Publicat în 1890 ·

S-ar putea să vă placă și