Orasul Buzias

• Buzias, cunoscut ca si Baile-Buzias, este un oras/statiune situata in

judetul Timis, in depresiunea Buziasului, in partea de sud-vest a tarii,
in Campia Banatului, pe cursul inferior al Paraului Valea Salciei.
• Este una din cele mai importante stațiuni din România. Facilitățile
existente aici permit tratarea cu succes a afecțiunilor
cardiovasculare, reumatismale, infecțioase și respiratorii, aerul din
stațiune fiind puternic ionizat. Bazele de tratament existente dispun
de instalații pentru metode recuperatorii
precum aerosoli, masaje, electroterapie, kinetoterapie (programe
de reabilitare medicală), băi termale în bazine acoperite
(cu aburi), balneoterapie (împachetări cu nămol
sapropelic și parafină), hidrokinetoterapie
(în bazine și ștranduri), reflexoterapie, spa cu
ape sulfuroase și sărate, mofete și cură internă cu apă minerală ,
precum și alte operațiuni specifice tratamentelor balneare.
 Pe vremuri, in timpul romanilor, Buzias a avut
numele de Ahibis.
Localitatea a fost menționată pentru prima dată
de către Carol I al Ungariei într-un document
din 1321. A fost declarat oraș în 1956. A fost
capitala plășii Buziaș, din județul interbelic Timiș-
Torontal.
Aşezarea este cunoscută încă de pe vremea
romanilor, sub denumirea de Ahibis, nume care
apare şi pe Tabula Peutingeriana. Atestarea
documentară este făcută prima oară în
anul 1072. Datorită condițiilor naturale favorabile,
cu bogate izvoare de ape minerale dar și un
climat blând, Buziașul a fost recunoscut ca
potențial centru balnear. Pentru prima dată,
apele minerale au fost valorificate pentru
tratament în 1811, de către balneologul român
Gheorghe Ciocârlan. La 1816 a început
amenajarea primelor izvoare iar bazele stațiunii
balneare fiind construite în 1819.

Buziaș la începutul secolului al XX-lea

• Datele și informațiile despre Buziaș dispar în negura vremii și urmează să revină în secolul al XVIII-lea
când regele Ungariei, membru marcant al familiei Habsburgilor, predă localitatea și teritoriile Buziașului
fondului religionar maghiar de la acea vreme, Buziașul fiind ales reședință de plasă.
• Făcându-se publice informațiile privind proprietățile curative și tămăduitoare ale apelor minerale, în anul
1819 au început să apară și primii oameni sosiți la tratament, deschizându-se astfel primul sezon balnear
la Buziaș sub directa coordonare medicală a doctorului Lindenmayr, care a fost unul din primii
susținători ai stațiunii în etape de început ale procesului de dezvoltare.
• În anul 1836 apar primele semne de dezvoltare economică și în 1838 se stabilește la Buziaș, ca medic
balneolog, doctorul Gheorghe Ciocârlan, care devine primul doctor balneolog oficial al Stațiunii Buziaș
până în 1848.
• Perioada respectivă a fost una dintre cele mai înfloritoare și bogate perioade pentru stațiunea Buziaș,
ajungând ca apele sale minerale să fie comparate cu cele ale stațiunii Neuheim din Germania.
• De menționat că în 1815 a început sistematizarea și construirea celor două parcuri ale stațiunii, Liget și
Central, proiecte ce au fost derulate pe o perioadă de aproximativ 100 de ani și care au fost realizate în
mare parte de către specialiști austrieci care au adus specii rare de arbori.
• Construirea celor două parcuri din stațiune a avut drept scop crearea unui climat special care să
completeze curele cu apa minerală, devenind astfel un factor natural de cură folosit și în prezent.
• Un eveniment notabil la acea vreme a fost sosirea Împaratului Austro-Ungar, în septembrie 1898, cu
ocazia unei campanii de exerciții militare care avea drept scop pregătirea pentru primul război mondial,
campanie ce a durat aproximativ o săptămână.
• În anul 1906, stațiunea Buziaș a fost cumpărată de către un alt industriaș de origine germană, pe nume
Jacob Muschong, care a continuat procesul de dezvoltare al stațiunii atât din punct de vedere turistic,
cât și economic.
• Apa minerală îmbuteliată a fost prezentă în mai multe competiții și concursuri, câștigând de-a lungul
timpului 8 medalii, printre care și o medalie de aur la Concursul de la Bratislava din anul 1920.
• Buletinul de analiză chimică al apei este și în prezent trecut pe etichetă împreună cu specificația că apa este 100%
naturală, folosindu-se dioxid de carbon natural.
• Ca urmare a unei dezvoltări foarte puternice din punct de vedere turistic, în anul 1907, Jacob Muschong a început
construcția unei noi locații pentru băi cu apă minerală, locație care în prezent este în conservare.
• Tot în scop turistic, în 1907 a fost construită o linie de cale ferată, pe o lungime de 2,5 km, care lega Gara Buziaș de
centrul stațiunii, folosită în scop economic, pe această cale transportându-se apa minerală îmbuteliată, precum și
buteliile cu dioxid de carbon, de la fabrică la gara Buziaș.
• În anul 1923, Jacob Muschong începe să folosească linia de cale ferată și în scop turistic, asigurând astfel transferul
turiștilor de la gară în centrul stațiunii.
• Situația a fost salvată de către un specialist în foraje, pe nume Medvescky, adus de către Jacob Muschong de la
Arad și care a forat la o adâncime de 106 m, mai mult nefiind posibil din cauza unui strat de roci foarte dure care nici
în prezent nu a putut fi străpuns.
• În urma acestei forări s-a format un geizer foarte puternic care aruncă apa la o inălțime de aproximativ 40 m și care
a reușit în următoarele trei zile să repornească izvoarele minerale, fiind astfel salvat sezonul de tratament și evident
stațiunea.
• În 1923, Jacob Muschong decedează și stațiunea este moștenită de către una dintre fiicele sale, Ecaterina, care mai
rămâne proprietarul stațiunii până în anul 1948, când este naționalizată.
• Numărul de turiști și vizitatori sosiți la Buziaș în fiecare sezon era cuprins între 3000 – 5000 persoane, conform
datelor din arhiva stațiunii.
• După Revoluția de la 1989, stațiunea a stagnat din punct de vedere turistic, iar după procesul de privatizare în 1994-
1995, Buziașul a început să piardă semnificativ în fața stațiunilor balneare din țară și străinătate, datorită unui
management neperformant.
• În anul 2005, noua echipă executivă a stațiunii și-a propus prin strategia investițională derulată pe o perioadă de 8
ani să readucă Buziașul în rândul stațiunilor balneare reprezentative din România și cu posibiliăți de recunoaștere în
țările europene învecinate.
• Legenda spune că un ciobănaș ce păzea mioarele în jurul unui izvor a
auzit niște murmure în pământ și a crezut că în acel loc este ascunsă o
comoară. A inceput să sape. Cu cât săpa mai mult, murmurul devenea tot
mai strident. În timp ce săpa, din cauza gazelor emanate i s-a făcut rău și
a căzut în nesimțire. Norocul lui a fost că la puțin timp a sosit tatăl lui, care
i-a sărit în ajutor, l-a spălat cu apa care izvora din pământ, iar astfel tânărul
ciobănaș și-a revenit.
Vestea despre aceasta pățanie s-a răspândit și oamenii au venit și au
continuat săpatul, captând apa minerală cu ajutorul unei buturugi de lemn.
Acest loc a devenit apoi sălaș al ciobanilor și, cu timpul, s-a răspândit tot
mai departe vestea despre apa cea bună, făcând ca numărul oamenilor
care veneau să o guste să sporească mereu.
Conform documentelor din arhiva stațiunii, prima analiză chimică a apelor
minerale de la Buziaș a fost realizată în anul 1805. De altfel, zăcământul
hidromineral de la Buziaș este cel mai cunoscut din vestul țării.
Ca o recunoaștere a importanței stațiunii, Buziașul a fost, între 22 și 26
august 1886, gazda celui de-al XIII-lea Congres al medicilor si naturaliștilor
din Ungaria și Transilvania, la care au participat specialiști din Europa si
Asia.
O alta dovadă a prestigiului de care se bucura stațiunea este vizita făcută,
în septembrie 1898, de împăratul Franz Iosif și moștenitorul tronului,
printul Franz Ferdinand.
• La marginea parcului, pe o tăbliță roșie, stă
inscripționată legenda acestor locuri
• „E mult de atunci. Pe locurile acestea trăia
liniștit Moș Bâzieș. El a fost stăpân și peste
locul cu buturuga, bătrână și ea, din care
sărea apa spumegând. Toți locuitorii din
apropiere și depărtări veneau să-și
astâmpere setea cu apa răcoritoare.
• Frunți brăzdate de gânduri, griji, dureri și
zbuciumări sufletești, toate-toate își găsesc
leacul în înțelepciunea și în izvorul lui Moș
Bâzieș.
• În taină se șoptea că Moș Bâzieș a răsărit
din spuma izvorului și tot așa nimeni nu știe
să spună când s-a sfârșit…”
• Apele minerale ocupă un loc foarte important în dezvoltarea social-economică a
orașului-stațiune Buziaș. Una dintre legendele locale afirmă că „la început, satul
Buziaș era răsfirat. Ocupația de bază a locuitorilor era munca pământului și
creșterea animalelor. În întreg hotarul așezării era mare lipsă de apă de băut. La un
singur sălaș, așezat într-o pădurice frumoasă, exista apă bună, în apropierea casei în
care locuia moș Bâzieș, un bătrân bun și sfătos. Sătenii au băut apă de la izvorul
moșului și gustul acrișor și răcoritor al ei a făcut ca numărul lor să crească. Cu
timpul tot mai mulți săteni și-au mutat locuințele lângă izvorul cu apă
acrișoară”. Locul izvorului era în parcul stațiunii, iar urmașii bătrânului sfătos, cu
timpul, au dat numele așezării de Baziaș, așa cum și astăzi o pronunță bănățenii. În
memoria lui, în anul 1984 s-a amenajat buveta „Izvorul Moș Bâzieș ” care are pe
soclul vestic notată succint legenda bătrânului, iar pe cel estic indicațiile
terapeutice ale apelor provenite de la izvor.
• Redescoperirea zăcământului hidromineral (apa minerală și dioxidul de carbon) s-a
produs între anii 1796 – 1809 având un rol deosebit de important în evoluția
așezării, întrucât în 1819 s-a deschis primul sezon balnear organizat, totodată
înființându-se Stațiunea Balneară. Valoarea terapeutică a apelor minerale a devenit
cunoscută în scurt timp atât în Ungaria cât și în țările vecine, Buziașul fiind “locul
pentru izvoarele cele tămăduitoare și într-alte stăpâniri cunoscute și unde oamenii
din locuri însemnate și îndepărtate se adună”.
 colonada
Amintind vechea strălucire a Buziașului, cândva emblemă a
plaiurilor bănățene, o construcție unică în România
străjuiește și astăzi parcul central al orașului. În cocheta
localitate, comparată cu celebra Karlovy Vary din Cehia,
obişnuiau să vină, pentru cure cu ape minerale sau pentru
aerul curat, împăratul austriac Franz Joseph şi soţia sa,
împărăteasa Elisabeta. Pentru a o proteja de ploaie, de
soare sau ninsoare, pe împărăteasa Sissi, dar şi alaiul ei,
precum și pe vizitatorii staţiunii care soseau aici din mai
toate colţurile imperiului pentru tratamentul cu aerosoli,
recomandat pentru astenii şi nevroze, împăratului Franz
Joseph a comandat, în anul 1875, o Colonadă construită
din lemn, în stil bizantin și bogat ornamentată, care făcea
legătura între Izvorul Joseph, Hotelul Phoenix, Bazar şi
Casino. Arhitectura și construcția acestui monument,
finalizat în anul 1875, au fost realizate de către dulgheri
aduși special din Austria.
Diferitele secţiuni ale construcției se întâlnesc în puncte
cheie, fiind unite de foişoare, care impresionează atât prin
dimensiuni, cât şi prin dantelăria exuberantă specifică
acelei perioade, motiv pentru care colonada de la Buziaş
era considerată unică în Europa. Structuri asemănătoare au
fost construite doar la Baden-Baden, Karlovy Vary şi Băile
Herculane, o altă destinaţie favorită a împărătesei Sissi,
însă colonada de la Buziaș este cea mai lungă construcţie
de acest gen.
 Un avion rusesc adus în Banat în urmă cu mai bine de 40 de ani și
care risca să ajungă o ruină afost trasformat spectaculos, în anul Avionul buzias
2005, de către Nelu Hudrea, un investitor local care a hotărât să
facă ceea ce părea o adevărată nebunie: să recondiţioneze
avionul şi să îl transforme într-un restaurant. „În primul rând a
trebuit să îl igienizăm pentru că era un loc de refugiu pentru
oamenii străzii”, povesteşte Nelu Hudrea, care şi-a auzit numai „de
bine” când a început lucrările de reamenajare a avionului. „Turiştii
care treceau prin zonă, auzind cum se lucrează, erau convinşi că îl
tăiem să îl ducem la fier vechi. Anul următor când au trecut prin
zonă erau încântaţi de ce a ieşit”, povesteşte Nelu Hudrea, care a
pus foarte multă pasiune în realizarea „aeroportului” din Buziaş. De
altfel, „La aeroport” se şi numeşte restaurantul cu terasă
amenajată la umbra avionului. Terasa este funcţională doar vara,
iarna fiind disponibil doar barul din incinta avionului, acolo unde au
fost amenajate mese cu scaune. Cabina piloţilor este un fel de
separeu. „În cei peste 10 ani de activitate, avionul a devenit un
punct de atracţie al staţiunii. Copiii, în special, se întreabă dacă
avionul a fost vreodată adevărat şi a zburat. Lumea revine, noi am
crescut ca şi firmă. Ne-am diversificat serviciile. Dacă iniţial am
început cu bar acum avem şi restaurant cu terasă, unde se poate
servi mâncare”, a mai spus Nelu Hudrea, potrivit căruia
specialităţile casei sunt hamsiile şi pizza „aeroport”. Iar pentru a
sărbătorii readucerea la viaţă a avionului din Buziaş, inspirat din
festivalurile Papricaşului şi Veveriţelor, organizate în staţiune, Nelu
Hudrea organizează anual, în august, Zilele Avionului.