DOMENIUL STIRBEY-Buftea

CIOBANU MARIA-COSMINA
SEMIAN B, AN V
SERIA 2016-2022
 Domeniul Stirbey este
situat in orasul Buftea, la
doar 18 km fata de centrul
Bucurestiului , este un parc
protejat, reglementat
printr-un Plan Urbanistic
Zonal avizat de Ministerul
Culturii si aprobat de
Consiliul local Buftea.
Acesta cuprinde 24
hectare, cu arbori care
ating chiar si remarcabila
varsta de 400 de ani,
avand un superb lac
interior cu o suprafata de
1,4 hectare, dar si de o
deschidere de 300 m catre
lacul Buftea. Domeniul
ramane un spatiu al
rafinamentului, deopotriva
romantic si modern, pastrand intimitatea pe care o ofera parcul si biserica destinata vizitatorilor sai,
precum si nobletea autentica incarcata de istorie, a Palatului Princiar.

Palatul Știrbey a fost construit de tatăl lui Barbu Știrbey, Alexandru Barbu Știrbei (acesta fiind cel care a
schimbat numele de familie în ‘Știrbey’, după moda timpului), între 1863-1864: cei doi ani sunt
inscripționați pe două fațade, împreună cu inițialele A.B.S. și blazonul familiei. Inspirația pentru
construcția palatului vine de la o vilă elvețiană, iar aerul romantic al palatului este dat de combinația de
stiluri arhitecturale: neogotic și Rundbogenstil.

Domeniul Știrbey a fost frecventat de personalități de vază ale vieții politice și culturale românești,
dintre care se remarcă Ioan Slavici. El a fost profesorul copiilor lui Alexandru Știrbey. Aflăm acest lucru
de la Eliza Știrbey, devenită Brătianu prin căsătoria cu Ionel Brătianu. Ea povestește în memoriile sale de
influența benefică a lui Slavici asupra educației sale. În plus, domeniul a fost vizitat de Vasile Alecsandri,
Lascăr Catargiu, P.P. Carp, Titu Maiorescu, generalul Ion Argetoianu sau Carol Davila.

Domnitorul Barbu Știrbey nu a fost cel care a început palatul, și nici stilul palatului nu a fost
Tudor. Proiectul palatului este atribuit în mod eronat lui Joseph Hartl, și de asemenea supervizarea
lucrărilor nu a fost făcută de Michel Sanjouand, care murise în 1838. Arhitectul a rămas pentru moment
necunoscut.

Barbu Știrbey a modernizat constant domeniul de la Buftea, înființând o pepinieră de viță americană, o
lăptărie și o fabrică de pansamente. El a aplicat modelul de industrializare aplicat de tatăl său, Alexandru
Știrbey, care a fost la rândul său fondatorul unei mori și a unei fabrici de conserve. Moara a fost
bombardată în timpul Primului Război Mondial.

Prințesa Nadeja Bibescu Știrbey a fost sora lui George-Valentin Bibescu și astfel cumnata Marthei
Bibescu. Nadeja s-a născut în 1876 la Loschwitz, Saxonia, fiind fiica contesei Marie-Henriette-Valentine
de Riquet de Caraman-Chimay, cea care a avut și o influență covârșitoare asupra Marthei Bibescu. Fire
sensibilă și boemă, prefera să își petreacă timpul la Buftea, nu la palatul din București (pe Calea Victoriei,
astăzi părăsit). Prințesa se ocupa de întreținerea domeniului, unde cultiva diferite plante și flori, călărea,
picta, broda, făcea fotografii (există numeroase albume fotografice în arhive ale căror autoare este ea),
scria poezii, cânta la pian și vioară. A scris atât poezii cât și memorii pe timpul Primului Război Mondial.
A avut chiar unele poezii traduse de poetul (și doctorul) Vasile Voiculescu, istoricul Nicolae Iorga și
poetul George Topîrceanu. În memoriile sale prezintă cu afecțiune palatul și clipele calde petrecute aici
alături de familie, în special alături de cele 4 fiice ale sale.

Nadeja a fost la rândul ei apropiată de Regina Maria, dovadă fiind faptul că în 1916, când România a
intrat în Război, Regina Maria s-a adăpostit aici, până la refugiul de la Iași, unde au plecat împreună, căci
Bucureștiul fusese ocupat de armata germană. În 1917, Palatul a fost rechiziționat și aici și-a stabilit
locuința Mareșalul Mackensen. Aici a fost negociată pacea cu Puterile Centrale (Pacea de la Buftea),
semnată la 5/18 martie 1918, prin care România pierdea (temporar) Dobrogea și versanții Carpaților. În
perioada bătăliilor lucrează ca infirmieră și se implică mult alături de Regină. Trăiește fiecare clipă de
luptă la intensitate maximă. După refugierea la Iași, revenirea la Buftea i-a provocat o nespusă fericire
deși a fost conștientă că viața după
război nu avea cum să mai fie la fel.

La intrare există un panou

informativ cu harta domeniului şi
obiectivele acestuia: Poarta
principală, Palatul Ştirbey, Capela
Sfânta Treime, Lacul, Turnul de
apă, o terasă şi câteva pavilioane
folosite la evenimente.

La intrare gasimsi statuia reginei

Maria.

Pe numeroasele alei au fost

montate indicatoare cu principalele
obiective, precum si panouri cu
informatii despre copacii si plantele din zona. Pe drum vom intalni tei, artar, platan, nuc, plopi, salcii,
frasini (arbori si arbusti foiosi) si rasinosi( buxus, juniperus, tazus, forxitia, filadelfiu, spireea, lonicere) si
cu diferite plante din familia Asparagaceae.
Piesa centrală este Palatul Ştirbey, ridicat de Barbu Ştirbey la 1850 sub formă de culă. Cu timpul, urmaşii
lui adaugă două etaje clădirii şi o serie de modificări ce respectau stilul Tudor. Ultimele modificări au fost
aduse după primul război mondial, când se adaugă noi spaţii de locuit pe partea sud-estică. Pe vremuri
existau la parter o sală de recepţie, o sufragerie, o bibliotecă, o sala de muzică şi un salon mare. La
primul etaj stăteau stăpânii, iar cel de-al doilea etaj era dedicat invitaţilor.Acum palatul găzduieşte un
restaurant cu multe saloane.
In spatele palatului, langa terasa, isi face veacul o mica fantana.

Dupa ce-am trecut de palat, avem de ales, fie mergem

pe aleea din stanga, fie pe aleea din dreapta, ambele
ducandu-ne la un punct de interes.

Pe aleea din spatele palatului , spre stanga, se poate

ajunge la un lac artifical strabatut de un pod de lemn, pe
lac deobicei sunt multe lebede, iar de a lungul lacului
putem sa gasim ponei.
După lac, aleea se continuă şi ne poartă către o bijuterie arhitectonică: Capela Sfânta Treime. Ridicată
după planurile arhitectului de origine daneză Theofil von Hansen, capela îmbină mai multe stiluri
arhitecturale: faţada de cărămidă roşie şi cupola este în stil neobizantin, decoraţiile în stil neoclasic, iar
turnurile în stil neogotic. Capela a fost construită la dorinţa lui Barbu Dimitrie Ştirbey şi, ca în cazul
palatului, a fost finalizată de fiul acestuia, Alexandru Barbu Ştirbey în anul 1890.

De la distanţă poate părea că starea clădirii ar fi chiar bună, dar aparenţele înşeală. În interior, fresca
pictată de Gheorghe Tattarescu este degradată, iar structura de rezistenţă şi elementele decorative au
rămas grav afectate de la cutremurul din 1977. Pe lângă aceste probleme, capela a fost vandalizată în
2002 de către nişte tineri, aşa că accesul în interior nu mai este permis.

Sub capelă este o criptă unde sunt înmormântaţi: Voievodul Barbu Dimitrie Ştirbei (1799 – 1869),
Prinţul Barbu Alexandru Ştirbei (1872 – 1946), Maria D. Ştirbei (1876 – 1885), Elisabeta Ştirbei (1805 –
1874), dar şi alte rude ale acestora.
In continuarea drumului ajungem la Turnul de Apa, aici am fi ajuns si daca am fi ales sa mergem pe aleea
din dreapta. Aceasta fiind cea mai lunga aleea de pe domeniul stirbey si te intoarce de unde ai plecat,
adica la Palatul Stirbey, punctul de interes major de pe teren.

Turnul de apă. Proiectat după planurile lui Anghel Saligny, acesta a fost construit în anul 1920 pentru a
stoca şi a pompa apa necesară domeniului. Turnul de apă are o formă octogonală, cu 5 etaje şi cu un
schelet interior de beton, care este integrat în mod armonios în întreaga structură.
BIBLIOGRAFIE

https://aiciastat.ro/domeniul-stirbey-de-la-buftea/

http://www.turismland.ro/palatul-stirbey-buftea/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_%C8%98tirbei_din_Bucure%C8%99ti

http://sarahinromania.canalblog.com/archives/2014/08/07/30372356.html

https://jurnaldehoinar.com/2015/11/07/domeniul-stirbey-de-langa-bucuresti-mai-mult-decat-un-
simplu-parc/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_%C8%98tirbei_din_Buftea