REZUMAT Doctorat BUNEA Andreea Nicoleta 2014

Universitatea de Arhitectură și Urbanism “ION MINCU”
Școala Doctorală „SITT”
Teză de doctorat:
CONTRIBUȚIA AMENAJĂRII PEISAGISTICE

LA PROIECTAREA CLĂDIRILOR
SUSTENABILE
rezumat
Doctorand: urb. peisag. ANDREEA NICOLETA BUNEA
Coordonator Științific: prof. dr. arh. Cristina Victoria Ochinciuc
București
septembrie 2014
Universitatea de Arhitectură și Urbanism “ION MINCU”, Școala Doctorală „SITT”
teză de doctorat: Contribuția amenajării peisagistice la proiectarea clădirilor sustenabile
septembrie 2014
1. Cuprinsul tezei de doctorat

i. ARGUMENT
ii. PREZENTAREA GENERALĂ A PROBLEMATICII
a. Delimitarea contextului
b. Obiective, ipoteze și întrebări de cercetare
c. Scopul și noutatea cercetării
d. Metode de studiu
e. Schema logică a lucrării
f. Cuvinte cheie
CAPITOLUL 1
SCURT ISTORIC AL INTERACȚIUNII UMANE CU SPAȚIUL VERDE/CADRUL
NATURAL. APARIȚIA AMENAJĂRII PEISAGISTICE
1.1. Preistorie
1.2. Perioada antică
1.3. Perioada medievală, sec. VI-XV
1.4. Perioada renascentistă și clasică, sec. XVI-XVII
1.5. Consacrarea amenajării de tip englezesc, sec. XVIII
1.6. Revoluția industriala și peisagistica, sec. XIX-XX
CONCLUZII
Bibliografia Capitolului 1
CAPITOLUL 2
DEZVOLTAREA TERITORIALĂ DE TIP DURABIL ÎN ROMÂNIA ÎN
CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
2.1. Relația dintre așezări și cadrul natural în România. Scurt istoric
2.1.1. Considerente de ordin spațial și morfologic
2.1.2. Tipologia așezărilor românești
2.1.2.1. Mediul rura
2.1.2.2. Mediul urban
2.1.3. Contextul dezvoltării durabile
2.2. Aşezările româneşti- raportare la schimbarea climatică
2.2.1. Contextul internațional
2.2.2. Măsuri implementate în România pentru reducerea riscurilor climatice la nivelul
dezvoltării teritoriale durabile
2.2.2.1. Legislație în vigoare în România
CONCLUZII
doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 2

coordonator științific: prof. dr. arh. Cristina Victoria Ochinciuc
septembrie 2014
CAPITOLUL 3
SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI TRANZIȚIA LUI CĂTRE O DEZVOLTARE
DURABILĂ
3.1. Spațiul arhitectural ca valoare de patrimoniu material și imaterial
3.1.1. Arhitectura vernaculară în România
3.2. Urbanismul modern și socialist în România
3.2.1. Insula de caldură, semnalarea ca fenomen
3.3. Arhitectura actuală durabilă şi interacţiunea ei cu noul urbanism în contextul
schimbărilor climatice
3.3.1. Noul urbanism și pricipiile dezvoltării durabile
3.3.2. Principii care anunţau conceptul de durabilitate – cele 5 principii ale arhitecturii
moderne enunțate de Le Corbusier
3.3.2.1. Poziții critice - Pruitt Igoe
3.4. Tipologie de clădiri sustenabile și standardele de definire ale acestora, sisteme de
etichetare
3.4.1. Proiectarea solar-pasiv
3.4.2. Casa pasivă
3.4.3. Casa activă
3.4.4. Clădirea “zero energie” ZEB
3.4.5. Cadrul legal - legislație în România privind eficiența energetică a clădirilor
3.5. Cartiere sustenabile, comunități sustenabile
CONCLUZII
CAPITOLUL 4
TIPURI DE CONTROL AL CONSUMULUI DE RESURSE ÎN PROIECTAREA
CLĂDIRILOR SUSTENABILE - RĂSPUNSURI DATE DE AMENAJAREA
PEISAGISTICĂ
4.1. Influența elementelor de mediu asupra clădirii
4.1.1. Radiația solară și vegetația
4.1.2. Mișcarea aerului și vegetația
4.1.3. Peisagistică și urbanism „vernacular” – relația clădirii cu cadrul natural
4.2. Amenajarea peisagistică sustenabilă a spațiilor generate de clădire și de configurarea
urbanistică
4.2.1. Macropeisajul sustenabil, centura verde-perdele de protecție-sistem verde
4.2.2. Mezzopeisajul sustenabil - agricultura urbană
4.2.3. Micropeisajul sustenabil - spațiul peisagistic generat de clădirea sustenabilă
4.2.3.1. Amenajarea peisagistică a spațiului din imediata proximitate a clădirii
4.2.3.2. Acoperișul verde, peisagistica celei de-a 5-a fațade
4.2.3.3. Peisagistica verticală, peretele verde
CONCLUZII

septembrie 2014
CAPITOLUL 5
GHID PRELIMINAR DE OBȚINERE A PERFORMANȚEI AMENAJĂRILOR
PEISAGISTICE SUSTENABILE PENTRU ZONA JUDEȚULUI BRĂILA
5.1. Scurtă analiză a situației județului Brăila
5.1.1. Rețeaua de localități
5.1.2. Relieful și regimul hidrografic
5.1.3. Patrimoniul natural valoros
5.1.4. Caracteristicile solului
5.1.5. Condiții climatice
5.1.5.1. Regimul temperaturii aerului
5.1.5.2. Precipitaţiile atmosferice
5.1.5.3. Stratul de zăpadă
5.1.5.4. Vântul, potențial eolian
5.1.5.5. Fenomene climatice extreme
5.1.5.6. Habitate
5.1.5.7. Vegetația
5.1.6. Riscurile naturale
5.1.6.1. Inundații
5.1.6.2. Incendii de pădure
5.1.6.3. Alunecări de teren
5.2. Premise de dezvoltare pentru județul Brăila
5.2.1. Justificarea alegerii zonei de aplicabilitate - Județul Brăila
5.3. Grilă de indicatori orientativă/preliminară de obţinere a performanţei amenajărilor
peisagistice sustenabile pentru județul Brăila
5.3.1. Recomandări de specii
5.4. Exemplificarea aplicabilității grilei. Proiect pilot – amenajare peisagistică
rezidențială sustenabilă, cartier Radu Negru, oraș Brăila
ANEXE
ANEXE LA CAPITOLUL 1
GLOSAR DE TERMENI UTILIZAȚI
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
LISTA ILUSTRAȚIILOR ȘI A TABELELOR
LISTĂ ABREVIERI

septembrie 2014
2. Argument
Schimbările climatice cu care ne confruntăm astăzi la nivel internațional și național
au implicații la scară largă, însă cu efecte vizibile la scară locală. Topirea ghețarilor, inundații,
fenomene de deșertificare, furtuni, sunt efecte care au un impact major asupra calității vieții.
Luarea unor măsurilor de combatere a efectelor schimbărilor climatice are implicații majore
când vine vorba de utilizarea terenului, planificare urbană, urbanism și arhitectură, iar
încercarea de a reduce consumul de energie și de resurse naturale, de a reduce producerea
gazelor de seră, va avea un impact major asupra sectorului construcțiilor.
În iunie 1996 cea de-a doua conferință ONU pentru așezări umane (HABITAT II),
desfășurată la Istanbul, a identificat metode de aplicare a principiilor dezvoltării durabile la
nivelul clădirilor. Odată cu lansarea acestor probleme opinia publică a început să fie
preocupată de protecția mediului. Numeroase țări europene au adoptat deja măsuri de
dezvoltare durabilă prin intermediul standardelor, regulamentelor. Startul a fost dat de
Scandinavia, apoi Germania și Franța au adoptat standardul RT 2000 pentru performanță
termică (Gauzin-Muller, 2002, pg. 16). În timp, au fost dezvoltate și alte standarde pentru
definirea clădirilor sustenabile, cum ar fi Passive House1, BREEAM2, LEED3. Aceste
standarde definesc limite pentru consumul de energie necesar încălzirii, al încălzirii apei și al
sistemului de ventilație și de iluminat, includ cerințe pentru îmbunătățirea utilizării pe timp de
vară și pe timp de iarnă.
Se definește astfel conceptul de clădire sustenabilă/verde/durabilă, care are ca scop
reducerea impactului asupra mediului, prin metode variate. De cele mai multe ori proiectarea
clădirii verzi pune accent pe utilizarea energiilor alternative, prin folosirea energiei solare prin
sisteme pasive, active sau fotovoltaice, pe folosirea cadrului natural și a vegetației variate
pentru acoperișuri verzi, prin managementul apei, prin utilizarea materialelor alternative.
Treptat procesul complex de realizare a unei clădiri sustenabile a evoluat astfel încât avem
astăzi diverse variante ale arhitecturii sustenabile și diverse standarde de atestare a acestei
sustenabilități bazate pe proiectarea integrată.
1
“Casa pasivă” este un standard de construire voluntar, dezvoltat de Passive House Institute, din Dermstadt,
Germania.
2
BRE Environmental Assessment Method, cea mai răspândită metodă de certificare a sustenabilității clădirilor,
de proveniență engleză. Clădiri certificate în România-CRYSTAL TOWER Business Center, București
3
Leadership in Energy and Environmental Design, SUA, sistem de evaluare a designului, construcției, operării și
întreținerii clădirilor verzi

septembrie 2014
În Europa, din totalitatea dezastrelor naturale ce au avut loc în ultimele decade,

valurile de căldură au provocat cele mai multe victime umane. În anul 2003 valul de căldură
ce a lovit Europa centrală și de vest a făcut 70.000 de victime umane pe o perioadă de patru
luni4. Iar felul în care sunt conformate orașele determină apariții tot mai dese ale valurilor de
căldură fatale.
Conform Agenției Europene de Mediu printre măsurile ce se pot lua pentru
reducerea impactului negativ al temperaturilor ridicate sunt metode de proiectare integrată
ale clădirilor cu accent pe izolarea clădirii pentru a păstra răcoarea din interior, elemente de
umbrire la nivelul ferestrelor, sisteme de răcire pasivă a clădirilor, ventilarea spațiilor publice
urbane și bineînțeles reducerea factorilor cauzatori de poluare. La nivelul infrastructurii verzi
măsurile includ conservarea și îmbunătățirea spațiilor verzi existente și introducerea de noi
spații verzi urbane care pot avea utilizări multiple, fie ca și spații de recreere, sau ca spații de
promovare a biodiversității, ori ca spații de filtrare a aerului si de purificare și acumulare a
apelor pluviale. Vegetația oferă umbrire și răcoare, de aceea sunt încurajate acoperișurile
verzi și albastre în cadrul proiectării integrate a clădirilor sustenabile.
În acest sistem integrat, amenajarea peisagistică poate contribui la sustenabilitatea
mediului și a clădirii. Aceasta poate îmbrăca multe forme, care pot contribui la
sustenabilitatea clădirii, de aceea amenajarea peisagistică trebuie integrată în criteriile ce stau
la baza sistemelor de certificare a clădirilor sustenabile.
Iar o amenajare peisagistică ce contribuie la sustenabilitatea clădirii devine în
esență a amenajare peisagistica sustenabilă (APS5) cu propriile sale criterii de certificare.
De aceea, această cercetare doctorală își propune să determine modul în care
amenajarea peisagistică poate să contribuie la proiectarea clădirilor sustenabile și în
acest context își mai propune să definească amenajarea peisagistică sustenabilă, prin
propunerea unui set de criterii, și prin realizarea unui proiect pilot, ce va exemplifica
propunerea de APS.
4
European Environment Agency, 2012. Climate Change, Impacts and Vulnerability in Europe 2012. [pdf]
Luxembourg: Publications Office of the European Union. Disponibil la:
http://www.eea.europa.eu/publications/climate-impacts-and-vulnerability-2012 [accesat 10.07.2014]
5
amenajare peisagistică sustenabilă, denumită de acum înainte în cadrul acestui document “APS”.

septembrie 2014
3. Delimitarea contextului
Prima Conferinţă ONU asupra Mediului, de la Stockholm din 1972 a evidențiat
pentru prima dată problema raporturilor defectuase dintre om și mediul natural şi s-a
concretizat în lucrările Comisiei Mondiale pentru Mediu şi Dezvoltare. Raportul acestei
Comisii, prezentat în 1987 de G. H. Bruntdland şi intitulat Viitorul nostru comun a oferit
prima definiţie acceptată a dezvoltării durabile ca fiind „o dezvoltare care satisface nevoile
generaţiei actuale fără a compromite şansele viitoarelor generaţii de a-şi satisface
propriile nevoi”6.
Conceptul de dezvoltare durabilă este rezultatul unei abordări integrate a
factorilor politici şi decizionali, în care protecţia cadrului natural şi creşterea economică pe
termen lung sunt considerate complementare şi reciproc dependente7. Este de subliniat
legătura între dezvoltarea economică și dezvoltarea așezărilor, deoarece acestea se află într-o
relație de interdependență.
Problemele complexe ale dezvoltării durabile au căpătat o dimensiune globală, fiind
abordate la Conferinţa Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare Durabilă de la Rio de Janeiro
(1992). În cadrul acestor preocupări globale față de ceea ce înseamnă dezvoltare durabilă și
cum aceasta poate fi atinsă au fost adoptate o serie de convenţii internaţionale care stabilesc
obligaţii precise din partea statelor şi termene stricte de implementare privind schimbările
climatice, conservarea biodiversităţii, protejarea fondului forestier şi zonelor umede, limitarea
folosirii anumitor produse chimice, accesul la informaţii privind starea mediului şi altele.
Modificarea condițiilor climatice influențează ecosistemele, așezările umane și
infrastructura, implicit calitatea vieții locuitorilor, iar evenimentele meteorologice extreme
asociate cu schimbările climatice (furtuni, inundații, secete) își vor face apariția mai des. La
nivelul României seceta îndelungată și inundațiile au determinat pierderi însemnate în
agricultură, transporturi, alimentarea cu energie, gospodărirea apelor, etc.
La începutul anului 2013 România a elaborat Strategia Nationala a României
privind Schimbarile Climatice 2013 – 2020. Această strategie vizează două direcţii de
acţiune: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi creşterea capacităţii de sechestrare a
dioxidului de carbon prin rezervoare absorbante naturale - componentă realizată cu sprijinul
6
Conform Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, elaborată de
Guvernul României Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, în 2008
7
idem

septembrie 2014
Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) România - şi adaptarea la efectele

negative, inevitabile ale schimbărilor climatice asupra sistemelor naturale şi antropice.
Pentru combaterea/ameliorarea fenomenului schimbării climatice se conturează două
tipuri de abordări (Ochinciuc, 2006a , pg. 15):
 ameliorarea – intervenţii şi adoptarea unor politici prin care să se reducă sau să
se stopeze emisiile de gaze de seră;
 adaptarea – răspunsuri particularizat la schimbarea climatică pentru ca impactul
să fie minim.
4. Obiective, ipoteze și întrebări de cercetare

Obiectivul principal al acestei cercetări este stabilirea unei relații de dependență între
amenajarea peisagistică și clădirea sustenabilă. Cercetarea mea doctorală îşi propune să
stabileasca un raport de condiţionare între clădire, aşa cum a evoluat acesta de-a lungul
timpului (pornind de la exemplele arhitecturii vernaculare și ajungând la arhitectura
verde/sustenabilă de azi) şi amenajarea peisagistică. Această relație bilaterală între clădire și
amenajarea peisagistică este privită din punct de vedere al sustenabilității clădirii.
Obiectivele secundare ale acestei cercetări sunt:

1. Identificarea efectelor schimbărilor climatice care au loc pe teritoriul
României. Inventarierea fenomenelor deja semnalate și a măsurilor de
combatere/ameliorare luate la nivel național.
2. Definirea unei tipologii de clădiri sustenabile în raport cu evoluția obiectului
de arhitectură, pornind de la tehnici vernaculare de construcție și ajungând la
conceptele dezvoltării durabile.
3. Definirea modalității de interacțiune umană cu spațiul verde/cadrul natural
raportat la evoluția în timp a spațiului verde/cadrului natural, cu evidențierea
factorilor de influență asupra conformării amenajării peisagistice.
4. Identificarea elementelor de mediu care influențează proiectarea integrată a
unei clădiri sustenabile și stabilirea unor măsuri de intervenție la nivelul
amenajării peisagistice. Mai exact, definirea modului în care amenajarea
peisagistică poate utiliza factorii de mediu benefici pentru sustenabilitatea

septembrie 2014
clădirii, sau cum poate combate efectele factorilor de mediu nocivi asupra
clădiri.
5. Identificarea la nivelul amenajării peisagistice a unor tipare care pot combate
fenomenele climatice, asociate dezvoltării localităților, în contextul
schimbărilor climatice. Mai exact, stabilirea unor modalități de conformare a
amenajării peisagistice care pot contribui la diminuarea efectului insulei de
căldură, la ameliorarea efectelor valurilor de căldură, etc.
6. Realizarea unei Grile de indicatori orientativă/preliminară de obţinere a
performanţei amenajărilor peisagistice sustenabile pentru județul Brăila.
Stabilirea unor criterii în baza cărora se va putea atesta sustenabilitatea unei
amenajări peisagistice și implicit contribuția acesteia la sustenabilitatea
clădirii.
În demersul de îndeplinire a obiectivelor se pornește de la ipotezele următoare:

 amenajarea peisagistică poate funcționa ca o zonă tampon între elementele de
mediu și clădire,
 amenajarea peisagistică poate contribui la combaterea efectelor fenomenelor
climatice extreme asociate schimbărilor climatice (valuri de căldură, inundații,
înzăpeziri), cu care România se confruntă din ce în ce mai des,
 amenajarea peisagistică poate integra diverse sisteme de management al
resurselor,
 amenajarea peisagistică poate fi o parte importantă în procesul proiectării
integrate al clădirii sustenabile,
 deci amenajarea peisagistică poate contribui la sustenabilitatea unei
clădiri.
Am definit astfel următoarele întrebări de cercetare:

 Care sunt fenomenele climatice extreme cu care România se confruntă deja și
care este prognoza de viitor?
 Cum poate contribui amenajarea peisagistică la procesul integrat de proiectare
al clădirii sustenabile?

septembrie 2014
 Cum poate contribui amenajarea peisagistică la combaterea efectelor

fenomenelor climatice extreme asociate schimbărilor climatice?
 Cum poate contribui amenajarea peisagistică la îmbunătățirea relației clădirii
sustenabile cu elementele de mediu?
 Care sunt criteriile de definire a unei amenajări peisagistice sustenabile în
raport cu clădirea sustenabilă?
5. Scopul și noutatea cercetării

Scopul declarat al acestei cercetări este implicarea amenajării peisagistice în
procesul integrat de proiectare al clădirii sustenabile. Se va dovedi pe parcursul acestei
cercetări că amenajarea peisagistică poate avea un rol important în cazul proiectării clădirii
sustenabile, mai ales în contextul schimbărilor climatice cu care ne confruntăm în prezent.
Noutatea cercetării derivă din evidențierea metodelor și tehnicilor eficiente utilizate
în cadrul amenajării peisagistice pentru a asigura sustenabilitatea clădirii dar și
sustenabilitatea amenajării peisagistice. Mai mult decât atât, noutatea cercetării este susținută
de realizarea unei grile de indicatori orientativă/preliminară de obţinere a performanţei
amenajărilor peisagistice sustenabile în raport cu clădirea sustenabilă.
6. Cuvinte cheie: sustenabilitate, amenajare peisagistică, schimbare climatică,
proces integrat, clădire sustenabilă/verde, amenajare peisagistică sustenabilă (APS)

septembrie 2014
7. Prezentarea capitolelor
CAPITOLUL 1: SCURT ISTORIC AL INTERACȚIUNII UMANE CU SPAȚIUL

VERDE/CADRUL NATURAL. APARIȚIA AMENAJĂRII PEISAGISTICE.
Primul capitol al acestei cercetări face o analiză a dezvoltării percepției asupra
spațiului verde și asupra cadrului natural, din cele mai vechi timpuri până la debutul revoluției
industriale. Sunt trecute în revistă momentele marcante în definirea amenajării peisagistice și
sunt descrise tehnici de organizare a amenajării și percepții asupra spațiului peisagistic din
perspectivă istorică. Se analizează de asemenea caracteristicile compoziționale ale amenajării
peisagistice în funcție de perioada istorică care a definit-o, în relație directă cu obiectul de
arhitectură. În urmă cu mii de ani oamenii au început să organizeze spațiul din jurul clădirii
pentru confort psihic și spiritual, și conform cercetărilor citate în cadrul acestui capitol există
mărturii scrise care atestă aceste dovezi ale managementului peisajului încă din preistorie.
Definirea amenajării peisagistice s-a conturat în direcția vizualului în perioada antică,
prin intermediul grădinii ornamentale iar grădina devine un spațiu exterior pentru relaxare, un
refugiu și un loc plin de simbolism religios în relație directă cu clădirea. O perioadă marcantă
în definirea amenajării peisagistice a fost perioada medievală, caracterizată de o înțelegere
sumară a cadrului natural, dictată și de o instabilitate economică și socială. Amenajarea
peisagistică medievală este un spațiu autosuficient, utilitar, ce oferă hrană, plante
medicinale, condimente și flori. Perioada secolului XVI-XVII, este perioada dezvoltării
luxuriante a amenajării peisagistice, influențată de curentele renascentiste și clasice.
Această perioadă este definită de simetrie, de principii de conformare spațială riguroase, de
abundență și lux. Legătura arhitectură-amenajare peisagistică se consolidează și se
definește, odată cu apariția curentului peisagistic al grădinii clasice-formale, un spațiu
peisagistic bine organizat, geometric, cu intervenție antropică esențială în aprecierea
spațiului, cu alei drepte, vegetație fasonată geometric și plantată în aliniament, cu partere
florale organizate după axe bine definite. Un următor pas în existența amenajării peisagistice a
fost făcut de amenajarea peisagistică englezească la începutul secolului XVIII, poate și ca
urmare a excesului de forme și reguli geometrice ce au dictat până la un anumit punct
organizarea amenajării peisagistice formale. Peisagistica englezească s-a folosit de intervenții
specifice, pentru a delimita zonele amenajării și pentru a deschide perspectiva și a o integra în
peisaj, pentru a delimita zone de pășune spre exemplu, fără a permite însă animalelor să

septembrie 2014
migreze în afara limitelor impuse. Peisagistica englezească a secolului XVIII reușește să

ofere un sentiment de natural în timp ce îmbină cu succes elementele vizuale decorative
cu elementele necesare utilizării în siguranță a spațiului peisagistic generat. Revoluția
industrială aduce după sine dezvoltarea spațiului urban, ca urmare a transformării unei
societăți dependente de agricultură într-una tehnologizată. Noile dezvoltări urbane au avut
nevoie de spații noi, apare astfel spațiul public urban, marile parcuri, serele, etc. Iar
amenajarea peisagistică a acelei perioade este una ce nu poată fi definită de un stil anume.
Stilistic vorbind relația cu cadrul natural în această perioadă a schimbărilor economice a fost
una inovativă și prolifică, deorece diversele curente stilistice și-au lăsat amprenta nu doar
asupra amenajării peisagistice în sine, ci și asupra concepției de spațiu peisagistic. S-a născut
ideea că se poate interacționa cu natura în moduri variate și s-au pus bazele realizării unui
design ecologic, integrat în natură, dezchizându-se drumul amenajării peisagistice moderne.
CAPITOLUL 2: DEZVOLTAREA TERITORIALĂ DE TIP DURABIL ÎN ROMÂNIA

ÎN CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE
Al doilea capitol face o scurtă analiză a relației dintre așezările românești și cadrul
natural, ținând seama de considerente de ordin morfologic și de tipologiile consacrate ale
localităților. Relația localitate - cadru natural este privită din perspectiva dezvoltării durabile
în context național și internațional și în raport cu schimbările climatice actuale. Sunt
identificate principalele măsuri implementate în România pentru reducerea riscurilor
climatice.
La nivelul țării noastre primele așezări ocupau poziții joase, în preajma apelor. Treptat
aceste așezări risipite cedează locul unor așezări adunate. Noțiunea de urbanism, însă, a luat o
amploare mai mare începând cu secolul al XIX-lea.
Perioada comunistă, apoi, introduce un sistem rigid de planificare urbană cu
accent pe progresul economic în detrimentul dezvoltării durabile. Este momentul marilor
sistematizări care au modificat geografia anumitor zone. Urbanizarea a determinat
pătrunderea unor elemente specifice vieții urbane în mediul rural și dezvoltarea a peste 200 de
sate la nivelul de localități aparținătoare incluse în limitele administrative orășenești și
trecerea în categoria de suburban a peste 150 de comune cu peste 550 sate (Lăzărescu, 1977,
pg. 12). O perioadă lungă de timp relația cu mediul înconjurător și raportarea la noțiuni de
ecologie și au fost trecute cu vederea, fie pentru ca nu contribuiau la dorințele de dezvoltare

septembrie 2014
ale României socialiste, ori pentru că altul era contextul ideologic al vremii. Apoi, odată cu
trecerea la un regim capitalist relația așezărilor cu natura a devenit una și mai
problematică. Din dorința de a construi cât mai mult (în scopul profitului) au apărut situații
în care cadrul natural a fost neglijat. Acest fapt, în timp a contribuit negativ la calitatea vieții
urbane în România. În perioada de după revoluție s-a trecut la un haos controlat de legi în
permanentă schimbare, fapt ce a permis investiții de orice fel (volum, înălțime, cromatica,
etc.), în detrimentul păstrării unei unități funcționale și vizuale.
Această istorie de planificare urbană în România, dar și schimbările climatice la
nivel global au determinat apariția unor fenomene meteorologice extreme pe teritoriul
țării noastre. România se confruntă în prezent cu inundații, secete, valuri de căldură, iar
unele dintre cele mai afectate județe sunt acelea care prezintă întinderi de câmpie
extinsa, fără zone împădurite, așa cum este și cazul județului Brăila spre exemplu.
Evoluția vieții umane în cadrul așezărilor așa cum a fost descrisă în acest capitolul a ajuns
într-un punct determinant. Viața în cadrul așezărilor umane este din ce în ce mai expusă
riscurilor climatice, acest lucru este dovedit de impactul evenimentelor meteorologice extreme
pe teritoriul țării în ultimii ani, și se face simțită necesitatea evidențierii unor modele de bună
practică la nivelul dezvoltării durabile a așezărilor românești. Aceste fenomene climatice
extreme necesită o abordare integrată în sensul adaptării și ameliorării, de la scară mare
la scară mică, de la scara teritoriului la scara configurării urbane locale.
CAPITOLUL 3: SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI TRANZIȚIA LUI CĂTRE O

DEZVOLTARE DURABILĂ
Cel de-al treilea capitol analizează tranziția temporală a obiectului de arhitectură, de
la vernacular la sustenabil, cu punctarea momentelor din istoria urbanismului care au
determinat modificări în țesutul urban clasic și implicit apariția unor disfuncții la nivelul
calității vieții în clădire. Sunt analizate aici curente actuale de planificare urbană (noul
urbanism) și de proiectare a clădirilor (clădirea sustenabilă), în contextul schimbărilor
climatice și al dezvoltării durabile.
Paralela realizată în cadrul acestui capitol între conceptele arhitecturii vernaculare și
cele ale arhitecturii moderne și socialiste nu face decât să evidențieze o antiteză între aceste
tipuri de arhitectură, o poziționare complet diferită față de relația cu cadrul natural.
Arhitectura vernaculară este arhitectura simbiozei cu mediul înconjurător dependentă de

septembrie 2014
materialele disponibile local, de metodele constructive locale și de structurile sociale în care

s-a format. Pe când arhitectura modernă și mai apoi cea socialistă (în România) este
rezultatul dezvoltărilor industriale, economice și sociale, este rezultatul schimbărilor
percepției asupra resurselor, asupra materialelor utilizate. În timp ce arhitectura vernaculară
utilizează resurse locale naturale, la îndemână, arhitectura modernă și mai apoi socialistă se
bazează pe inovațiile tehnicii și pe utilizarea unor materiale produse ieftin la scară largă,
eficiente, fără un specific local însă.
Utilizarea acestor materiale moderne a ajutat în dezvoltarea urbană masivă din
perioada comunistă, și au determinat, în timp, apariția și amplificarea unor fenomene
climatice la nivel urban, cauzate de densificarea țesutului urban, de creșterea densității
populației. Densificarea țesutului urban a determinat schimbarea microclimatului în zonele
urbane și în zonele rurale dens construite, cu suprafețe betonate, determinând semnalarea
fenomenului de insulă de căldură, ale cărui efecte au fost descrise în cadrul acestui capitol.
Scopul arhitecturii sustenabile este acela de a utiliza resursele eficient și de a
reduce impactul negativ al clădirii asupra mediului. Clădirea solar-pasivă, casa pasivă sau
clădirea “zero energie”, toate amintite în acest capitol, ating un scop cheie al arhitecturii verzi,
anume reducerea utilizării energiei și reducerea producerii gazelor cu efect de seră pe toată
durata vieții clădirii. Aceste clădiri pot sau nu să fie considerate verzi în toate aspectele, cum
ar fi reducerea deșeurilor, utilizarea materialelor reciclate. Însă acest tip de clădiri au un
impact mai mic asupra mediului înconjurător comparativ cu anumite clădiri verzi care
necesită utilizarea energiei importate sau a combustibililor pentru a putea fi locuibile.
Datorită provocărilor ce se nasc din proiectarea clădirii sustenabile este nevoie de
mai multă atenție pentru ceea ce înseamnă energie regenerabilă (solară, eoliană, geotermală).
Arhitectul trebuie aibă o abordare holistică și să profite de factori naturali cum ar fi orientarea
față de soare, ventilarea naturală, lumina zilei, etc., principii ce stau la baza arhitecturii
vernaculare. De asemenea este necesară o abordare integrată care să înglobeze aspecte
semnalate în cadrul acestui capitol, și are să acorde o importanță mai mare cadrului natural,
mediului înconjurător, spațiului verde din jur:
 Pregătirea sitului pentru intervenție, gestionarea deșeurilor rezultate din demolări
sau gestionarea deșeurilor produse de viitorii utilizatori ai construcției,
 Minimizarea impactului produs de procedeele de obținere a materialelor,
 Reducerea consumului apei, solului și energiei necesare producerii materialelor,

septembrie 2014
 Planificare pentru reducerea emisiilor de carbon generate de transportul

materialelor,
 Proiectare pentru utilizarea eficientă a energiei consumate pentru alimentarea
sistemelor de încălzire, de răcire, de iluminat, etc.,
 Asigurarea unui mediu interior sănătos.
În acest sistem integrat trebui să aibă un rol important amenajarea

peisagistică. Aceasta poate îmbrăca multe forme, care pot contribui la sustenabilitatea
clădirii. Fie că este vorba de utilizarea materialelor reciclate de pe sit pentru pavarea
ulterioară la nivelul suprafețelor mineralizate, fie că este vorba de întegrarea unui
sistem de management al apei prin realizarea de amenajări peisagistice la înălțime, sub
forma acoperișurilor verzi8, pereți verzi9, sau de realizarea unor grădini de ploaie10 sau de
simple plantări gândite în contextul factorilor de mediu local, amenajarea peisagistică
trebuie integrată în criteriile ce stau la baza sistemelor de certificare a clădirilor
sustenabile.
CAPITOLUL 4: TIPURI DE CONTROL AL CONSUMULUI DE RESURSE ÎN

PROIECTAREA CLĂDIRILOR SUSTENABILE - RĂSPUNSURI DATE DE
AMENAJAREA PEISAGISTICĂ
Acest capitol dorește să identifice posibile intervenții oferite de amenajarea
peisagistică în proiectarea clădirilor sustenabile. Se analizează în cadrul acestui capitol
elementele de mediu care influențează clădirea și modul în care amenajarea peisagistică poate
interveni în favoarea clădirii. Sunt identificate de asemenea modele, tehnici de amenajare
peisagistică, la scări diferite, care pot contribui la sustenabilitatea unei clădiri. În contextul
combaterii/adaptării la efectele schimbărilor climatice cu care ne confruntam în prezent
și care au fost semnalate în capitolele anterioare, este nevoie să regândim și să
reevaluăm criteriile pe care bazăm dezvoltarea unei intervenții arhitecturale, care trebuie
să cuprinda intervenții în sensul sustenabilității. Iar această sustenabilitate a obiectului de
8
A se vedea capitolul 4. TIPURI DE CONTROL AL CONSUMULUI DE RESURSE ÎN PROIECTAREA
CLĂDIRILOR SUSTENABILE - RĂSPUNSURI DATE DE AMENAJAREA PEISAGISTICĂ
9
idem
10
idem

septembrie 2014
arhitectură se poate realiza și cu ajutorul unei mai bune integrări a amenajării peisagistice în
procesul integrat al proiectării arhitecturale.
Factori ca raportarea la elementele de relief, raportarea la vegetația
existentă/propusă, raportarea la poziționarea față de soare, raportare la accesul la o
sursă de apă/luciu de apă, raportare la poziționarea față de mișcările aerului, etc. pot
contribui în prezent la definirea unor standarde de sustenabilitate a clădirii.
De-a lungul timpului utilizarea vegetației a jucat un rol singular în asigurarea
confortului termic la nivelul clădirii, întrucât spațiile plantate cu arbori înalți sau cu
vegetație de înalțime medie oferă suprafețe umbrite pe timp de vară, ce contribuie la confortul
termic și protejează totodată de vânturi reci. Aportul vegetației de fațadă este cunoscut de sute
de ani în raport cu confortul termic, în timp ce plasarea vegetației în imediata vecinătate a
clădirii în locul pavării sau betonării suprafețelor poate reduce semnificativ temperatura la sol.
Simpla poziționare favorabilă în raport cu soarele, umbrirea, vânturile, precipitațiile,
etc. poate avea un impact semnificativ asupra confortului termic și psihologic. La toate aceste
elemente de peisagistică vernaculară, cum au fost denumite în cadrul acestui capitol, se
adaugă intervenții ce țin de amenajarea peisagistică contemporană: peretele verde, acoperișul
verde, grădina de ploaie, etc. Aceste intervenții pot fi răspunsul peisagisticii la încercarea de a
se adapta/combate efectele schimbărilor climatice semnalate și la nivelul țării noastre.
Colaborarea între amenajarea peisagistică contemporană (materializată prin
acoperișuri verzi sau brune, pereți verzi sau amenajări în imediata proximitate a
clădirii) și factorii de mediu poate genera îmbunătățiri la nivelul microclimatului din
jurul clădirii, deoarece vegetația absoarbe umiditatea pe timpul zilei și o eliberează pe timp
de noapte, poate transforma dioxidul de carbon în oxigen, poate fi o sursă de hrană, în cazul
agriculturii urbane, poate oferi intimitate, poate fi o barieră pentru vânturile reci și o barieră
fonică, poate funcționa ca un filtru pentru particulele de praf din aer, oferă umbră, diminuează
luminozitatea și are o contribuție generală la îmbunătățirea stării psihice.
Toate aceste aspecte conduc către concluzia că devine din ce în ce mai evidentă
necesitatea realizării unei legături bidirecționale între antropic și natural, între clădirea
sustenabilă și spațiul adiacent, ce se poate materializa sub forma amenajării peisagistice.

septembrie 2014
CAPITOLUL 5: GHID PRELIMINAR DE OBȚINERE A PERFORMANȚEI

AMENAJĂRILOR PEISAGISTICE SUSTENABILE PENTRU ZONA JUDEȚULUI
BRĂILA
Ultimul capitol propune realizarea unei grile de indicatori orientativă/preliminară
de obţinere a performanţei amenajărilor peisagistice sustenabile, bazat pe observațiile
și analizele realizate în capitolele anterioare, în raport cu clădirea sustenabilă. Se propune
aici realizarea unui sistem de certificare a sustenabilității amenajărilor peisagistice
publice și/sau private de pe teritoriul județului Brăila. Poziționarea județului Brăila în
zona de câmpie, ce determină o uniformizare a reliefului, factori climatologici și lipsa
suprafețelor împădurite de protecție determină de asemenea o gamă largă de fenomene
climatice extreme, cum sunt cele din sezonul rece: valurile de frig polar sau arctic,
inversiunile de temperatură, îngheţurile şi brumele cele mai intense, ninsorile abundente,
vânturile tari, viscolele şi înzăpezirile, și cele din sezonul cald sunt prezente: valurile de
căldură tropicală, fenomenele de uscăciune şi secetă, vânturile uscate şi fierbinţi etc. Am ales
această zonă a județului Brăila, pentru realizarea unei grile orientative de obținere a
perfomanței amenajărilor peisagistice sustenabile, deoarece contextul analizei realizate în
cadrul acestui capitol o cerea.
Atestarea sustenabilității oricărui tip de amenajare peisagistică de pe teritoriul
județului Brăila se va realiza prin obținerea unui „Certificat de amenajare peisagistică
sustenabilă” (CAPS11), posibil anexat sau integrat unui certificat de clădire sustenabilă.
Această amenajare peisagistică sustenabilă (APS)12 certificată prin CAPS își propune să
contribuie la sustenabilitatea mediului înconjurător, a comunității și a clădirii. Pentru
exemplificarea utilizării grilei se va realiza un proiect pilot căruia i se va aplica grila de calcul
a sustenabilității amenajării peisagistice.
Relațiile dintre aceste capitole și subcapitole sunt ilustrate în schema logică a

lucrării (fig. 1).
11
“Certificat de amenajare peisagistică sustenabilă”, denumit de acum înainte în cadrul acestui document
„CAPS”.
12
amenajare peisagistică sustenabilă, denumită de acum înainte în cadrul acestui document “APS”.

septembrie 2014
8. Schema logică a lucrării
Fig. 1. Schema logică a lucrării. Sursa: autorul.

septembrie 2014
9. Metode de studiu
Pentru a structura eficient această cercetare doctorală este necesară o raportare a
analizelor la contextul general, acela al schimbărilor climatice raportate la principiile
dezvoltării durabile.
Odată stabilit contextul de raportare, trebuie determinate palierele de analiză. În
cazul de față palierele de analiză sunt determinate de scara de abordare a analizei. Iar
succesiunea subiectelor/palierelor de analiză este următoarea: amenajare
peisagisticălocalitateclădireamenajare peisagistică sustenabilă (APS).
Cercetarea acestor paliere se va baza pe observația sistematică și pe cunoașterea
teoretică a subiectului de analiză. Apoi concluziile ce derivă din analize sunt preluate și
organizate pentru a fi utilizate în etapa finală, de experiment, a cercetării.
Astfel, fiecărui palier de analiză îi corespunde un capitol din cadrul cercetării, mai
exact primele patru capitole tratează paliere diferite de analiză, având scări diferite de
abordare și concluzii distincte. Iar capitolul final conține partea practică, de aport personal,
bazat pe observația sistemică și cunoașterea teoretică dovedite în capitolele anterioare.
Capitolul 1 este un studiu teoretic al evoluției amenajării peisagistice în raport cu
cadrul natural, cu clădirea și cu percepția umană asupra cadrului natural.
Capitolul 2 este un studiu teoretic al dezvoltării teritoriale de tip durabil în
contextul schimbărilor climatice și al relației cu cadrul natural.
Capitolul 3 este un studiu teoretic al evoluției clădirii de la vernacular la
sustenabil.
Capitolul 4 este un studiu teoretic cu elemente de benchmarking asupra
răspunsurilor date de amenajarea peisagistică la proiectarea clădirilor sustenabile.
Iar la final, Capitolul 5, și ultimul capitol, este un studiu practic asupra modalității
în care amenajarea peisagistică poate să contribuie la sustenabilitatea unei clădiri,
devenind o amenajare peisagistică sustenabilă de sine stătătoare. Studiul practic propune
realizarea unui ghid de amenajare peisagistică sustenabilă, prin realizarea unei grile de
criterii pentru atestarea sustenabilității unei amenajări peisagistice și realizarea unui
proiect pilot pentru a demonstra aplicabilitatea acestei grile.

septembrie 2014
Toată lucrarea cuprinde 289 pagini de text, un numar de 96 de imagini inserate și

3 tabele13. Imaginile sunt reprezentări grafice ale conceptelor, situațiilor enunțate în text,
scopul lor fiind acela de a ilustra și grafic informațiile transmise textual. În cadrul lucrării
fiecărui capitol îi corespunde un subcapitol de concluzii și bibliografie. Lucrarea cuprinde
de asemenea anexe structurate pe capitole, un glosar de termeni, o bibliografie generală,
o listă a ilustrațiilor și a tabelelor și o scurtă lista de abrevieri.
13
Poziționarea imaginilor și a tabelelor în text se poate studia de la pag. 281 a tezei de doctorat

septembrie 2014
10. Bibliografie generală a doctoratului

CĂRȚI:
[1] Amati, M., 2008. Urban Green Belts in the Twenty-first Century. Aldershot: Ashgate
Publishing Limited.
[2] Baker, N., Steemers, K., 2005. Energy and Environment in Architecture. New York:
Routledge.
[3] Boults, E., Sullivan, C., 2010. Illustrated History of Landscape Design. New Jersey: John
Wiley & Sons Inc.
[4] Bradshaw, V., 2006. The Building Environment: Active and Passive Control Systems. New
Jersey: John Wiley & Sons Inc.
[5] Carroll, M., 2003. Earthly Paradises, Ancient Gardens in History and Archeology.
Londra: The British Museum Press.
[6] Curinschi Vorona, G., 1981. Istoria Arhitecturii în România. București: Editura Tehnică.
[7] Chirică, V., Boghean, D., 2003. Arheologia Preistorică a Lumii, Neolitic-Eneolitic. Iași:
Helios.
[8] Crăciun, C., Boștenaru Dan, M., ed., 2014. Planning and Designing Sustainable and
Resilient Landscapes. Dordrecht: Springer.
[9] Crăciun, C., 2010. Culegere de documente legislative in domeniul Peisajului Natural,
Antropic și Cultural, în Amenajarea Teritoriului și în Urbanism. București: Editura
Universitară “ ION MINCU”.
[10] Corbusier, 1931. Towards a New Architecture. New York: Editura Dover Publications.
[11] Daniels, K., 1997. The Technology of Ecological Building: Basic Principles, Examples
and Ideas. Basel: Birkhauser.
[12] Dunnett, N., Clayden, A.,2007. Rain Gardens-Managing water sustainably in the garden
designed landscape. Portland: Timber Press.
[13] Gartland, L. ed., 2012. Heat Island Understanding and Mitigating Heat in Urban Areas.
Londra: Sterling, VA.
[14] Gauzin-Muller, D., 2002. Sustainable Architecture and Urbanism. Basel: Birkhauser.
[15] Hoyle, B., 2011. Low Energy Building Engineering. Delhi: The English Press.
[16] Hoyle, B., 2011. Low Energy Building Engineering. Delhi: The English Press.
[17] Hastings, R., Wall, M., ed.,2011. Sustainable Solar Housing, Exemplary Buildings and
Technologies, volume 2. Londra: Sterling VA.

septembrie 2014
[18] Haselbach, L., 2010. The Engineering Guide to LEED-New Construction, Sustainable
Construction for Engineers. New York: McGraw Hill.
[19] Ionescu, G., 1971. Arhitectura Populară în România. București: Editura Meridiane.
[20] Ianoș, I., Tălângă, C., 2005. Geografie Urbană și Geografie Rurală. București: Editura
Credis.
[21] Ianoș, I., 2000. Sisteme Teritoriale. București: Editura Tehnică.
[22] Ianoș, I., 1987. Orașele și Organizarea Spațiului Geografic. București: Editura
Academiei Republicii Socialiste România.
[23] Joja, C., 1984. Actualitatea Tradiției Arhitecturale Românești. București: Editura
Tehnică.
[24] Keller, M., Burke, B., 2009. Fundamentals of Integrated Design for Sustainable
Building. Hoboken: John Wiley & Sons, Inc.
[25] Kordjamshidi, M., 2011. House Rating Schemes, From Energy to Comfort Base. Berlin:
Springer.
[26] Lawrence, H. W., 2006. City Trees: A Historical Geography from the Rennaisance
through the Nineteenth Century. Charlottesville: University of Virginia Press.
[27] Lăzărescu, C. ed., 1977. Urbanismul în România. București: Editura Tehnică
[28] Linz, B., 2009. Eco Houses. Konigswinter: h.f.ullmann
[29] Măhăra, G., 2006. Variabilități și Schimbări Climatice. Oradea: Editura Universității din
Oradea.
[30] Mostaedi, A., 2002. Sustainable Architecture, Low Tech Houses. Barcelona: Carles Broto
& Josep Ma Minguet.
[31] Margolis, L., Robinson, A.,2008. Living Systems-Innovative Materials and Technologies
for Landscape Architecture. Basel: Birkhauser.
[32] Nutgens, P., 1997. The Story of Architecture. Londra: Editura Phaidon.
[33] Ochinciuc, C.V., 2006a. Arhitectura și schimbarea climatică. București: Editura
Universitară “ ION MINCU”.
[34] Ochinciuc, C.V., 2006b. Propunere de introducere a indicatorilor pentru clădirile
durabile. București: Editura Universitară “ ION MINCU”.
[35] Ochinciuc, C.V., 2002. Conceptul dezvoltării durabile în arhitectură - Proiectarea
integrată. București: Editura Universitară “ ION MINCU”.

septembrie 2014
[36] Otto-Zimmermann, K., ed.,2011. Resilient Cities, Cities and Adaptation to Climate
Change Proceedings of the Global Forum 2010. Berlin:Springer.
[37] Patrulius, R., 1975. Locuința în timp și Spațiu. București: Editura Tehnică.
[38] Reed, S., 2010. Energy-Wise Landscape Design. Gabriola Island: New Society
Publishers.
[39] Sassi, P.,2006. Strategies for Sustainable Architecture. New York: Tayor&Francis.
[40] Russ, T. H., 2009. Site Planning and Design Handbook. New York: Mc Graw Hill
Professional.
[41] Stoica, G., 1989. Arhitectura Populară Românească. București: Editura Meridiane.
[42] Sârbu, C.N., 2006. Locuirea în România. București: Editura Universitară “ ION
MINCU”.
[43] Sârbu, C.N., Popa, A., ed., 2012. Development opportunities for areas related to Danube
river and Danube Delta. București: Editura Universitară “ ION MINCU”.
[44] Schittich, C. ed., 2003. Solar Architecture. Munchen: Institut fur Internationale
Arhitektur-Documentation GmbH & Co. KG , Basel: Birkhauser.
[45] Vale, B., Vale, R., 1991. Green Architecure, Design for a Sustainable Future. Londra:
Thames & Hudson Ltd.
[46] Viljoen, A., ed.,2008. Continuous Productive Urban Landscapes: Designing Urban
Agriculture for Sustainable Cities. Oxford: Elsevier.
[47] Weiler, S. K., Scholtz-Barth, K., 2009. Green Roof Systems. New Jersey: John Wiley &
Sons Inc.
[48] Woodrow, W. C., 2010. Sustainable Communities Design Handbook, Green
Engineering, Architecture and Technology. Oxford: Elsevier.
E-BOOKS:
[1] Corson-Knowles, T., 2012. The Vertical Garden Handbook. [Kindle DX version] Vertical
Gardening Group. Disponibil la: Amazon.co.uk <http://www.amazon.co.uk> [Accesat la
04.04.2014].
JURNALE / REVISTE:
[1] Carroll-Spillecke M., 1992. The Gardens of Greece from Homeric to Roman Times.
Journal of Garden History, 12 (2), p.84-101.

septembrie 2014
[2] Derer, P., 2011. De la coloniile muncitorești la marile ansambluri. 100 de ani de locuire
socială. Urbanismul Serie Nouă. (8), p. 83-89.
[3] Jabareen, Y.R., 2006. Sustainable urban forms: their typologies, models and
concepts, Journal of Planning Education and Research 26 (1), p. 38–52.
[4] Mihăilescu, V., 1927. O Hartă a Principalelor Tipuri de Așezări Rurale din România. Bul.
Soc. Reg. Rom. de Geografie, vol. XLVI.
[5] Pearson, J. M. and Pilgrim, S. and Pretty, J. eds., 2010. Urban Agriculture: Diverse
Activities and Benefits for City Society. International Journal of Agricultural Sustainability,
[online] Disponibil la: http://lib.freescienceengineering.org/ [Accesat 28 Aug. 2014].
[6] Sandelin, E., 2011. De la coloniile muncitorești la marile ansambluri. 100 de ani de locuire
socială. Urbanismul Serie Nouă. (8), p. 125-126.
[7] Volder, A. and Watson, T. and Viswanathan, B., 2009. Potential use of pervious concrete
for maintaining existing mature trees during and after urban development. Urban Forestry &
Urban Greening. 8 (4): 249–256.
[8] Arnfield, A. J., 2003. Two decades of urban climate research: A Review of Turbulence,
Exchanges of Energy and Water, and the Urban Heat Island. International Journal of
Climatology. 23: 1–26. [online] Disponibil la:
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/joc.859/pdf [Accesat 28.08.2014].
ARTICOLE ONLINE:
[1] Kieghan, M., 2011. French botanist Patrick Blanc on how vertical gardens can create a
new kind of contact with nature in high-density residential areas. INDESIGN [online].
Disponibil la: http://www.verticalgardenpatrickblanc.com/medias [Accesat 04.04.2014].
CURSURI:
[1] Cristea, D., 1989. Elemente de Mediu în Sistematizare, Elemente de Mediu. Universitatea
de Arhitectură și Urbanism “ION MINCU”, nepublicat.
[2] Ursulescu, N., Zugravu, N., 2012-2013. Civilizaţii Preistorice și Antice pe Teritoriul
României (Civilizaţii Preistorice și Protoistorice pe Teritoriul Ţării Noastre), Istoria Veche a
României. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, Facultatea de Istorie, nepublicat.

septembrie 2014
STUDII:
[1] Universitatea de Arhitectură și Urbanism “ION MINCU”, 2010. Proiectarea și Execuția
Acoperișurilor Verzi la Clădiri Noi și Existente. București: MDRT
[2] University of Manchester, 2010. Adaptation to climate change using green and blue
infrastructure. A databese of case studies [pdf]. Disponibil la: http://www.grabs-
eu.org/membersArea/files/Database_Final_no_hyperlinks.pdf [accesat 13.07.2014]
[3] INCD – URBANPROIECT, 2008. Studiu de fundamentare: Potențialul natural al
Județului Brăila. București
[4] Halcrow România, 2008. Studiu de fundamentare: Starea factorilor de mediu, surse de
poluare, protecția și conservarea mediului natural și construit din judetul Brăila. București
[5] Universitatea de Arhitectură și Urbanism “ION MINCU”, 2013. Studiu de fundamentare:
Amenajarea Peisagistică a Județului Brăila, Renaturarea pentru Limitarea Efectelor Adverse
Microclimatice și Punerea în Valoare a Potenţialului Economic și Turistic al Judeţului
Brăila. București
[6] INCD-URBANPROIECT, 2008. Studiu de fundamentare: Infrastructura tehnică majoră.
București
[7] Halcrow România, 2008. Studiu de fundamentare: Potențial energetic eolian al județului
Brăila. București
[8] INCD URBANPROIECT, 2008. Studiu de fundamentare: Potențialul economic al
județului Brăila. București
RAPOARTE:
[1] Buildings Performance Institute Europe, 2012. Implementarea Clădirilor cu Consum de
Energie Aproape Zero în România. [pdf] Building Performance Institute Europe. Disponibil
la:
http://www.bpie.eu/documents/BPIE/publications/Romania_nZEB/RO/RO_exec_summary.p
df [accesat 05.04.2014]
[2] Buildings Performance Institute Europe, 2011. Principles for Nearly Zero Energyy
Buildings. [pdf] Bruxelles: Buildings Performance Institute Europe. Disponibil la:
http://www.bpie.eu/documents/BPIE/publications/HR_executive%20summary_nZEB.pdf
[accesat 22.11.2013]

septembrie 2014
[3] European Environment Agency, 2013. Climate and energy country profiles – Key facts
and figures for EEA member countries. [pdf] Luxembourg: Publications Office of the
European Union. Disponibil la: http://www.eea.europa.eu/publications/climate-and-energy-
country-profiles [accesat 07.11.2013]
[4] European Environment Agency, 2013. Urban adaptation and climate change in Europe,
Challenges and apportunities for cities together with supportive national and European
policies. [pdf] Luxembourg: Publications Office of the European Union. Disponibil la:
http://www.eea.europa.eu/publications/urban-adaptation-to-climate-change [accesat
11.11.2013]
[5] European Environment Agency, 2013. Adaptation in Europe Addressing risks and
opportunities from climate change in the context of socio-economic developments. [pdf]
Luxembourg: Publications Office of the European Union. Disponibil la:
http://www.eea.europa.eu/publications/adaptation-in-europe [accesat 11.11.2013]
[6] European Environment Agency, 2012. Climate Change, Impacts and Vulnerability in
Europe 2012. [pdf] Luxembourg: Publications Office of the European Union. Disponibil la:
http://www.eea.europa.eu/publications/climate-impacts-and-vulnerability-2012 [accesat
10.07.2014]
[7] Ecofys, 2013. Toward Nearly Zero-Energy Buildings, Definition of common principles
under the EPBD. [pdf] Bruxelles: European Comission. Disponibil la:
http://ec.europa.eu/energy/efficiency/buildings/doc/nzeb_full_report.pdf [accesat 23.11.2013]
[8] GRID-Arendal, 2002. GEO Global Environmental Outlook 3. [pdf] London: United
Nations Environment Program. Disponibil la: http://www.grida.no/publications/other/geo3/
[accesat 06.11.2013]
[9] GRID-Arendal, 2001. Climate Change 2001: The Scientific Basis. [pdf] Cambridge:
Intergovernmental Panel on Climate Change. Disponibil la:
http://www.grida.no/publications/other/ipcc_tar/ [accesat 04.11.2013]
[10] GRID-Arendal, 2001. Climate Change 2001: Impacts, Adaptation and Vulnerability.
[pdf] Cambridge: Intergovernmental Panel on Climate Change. Disponibil la:
[11] GRID-Arendal, 2001. Climate Change 2001: Mitigation. [pdf] Cambridge:
Intergovernmental Panel on Climate Change. Disponibil la:

septembrie 2014
[12] Universitatea de Arhitectură și Urbanism “ ION MINCU”, 2010. Raportul Știinţific şi

Tehnic in Extenso - RST - al etapei 3/2010, din proiectul complex: Sisteme de Soluţii
Integrate pentru Reabilitarea Clădirilor/Cartierelor de Locuit, acronim: SIR, etapa 3 / 2010:
Stabilirea unor Criterii de Analiza, Evaluare, Modelare și Selectare a unor Soluții
Performante precum și Aplicarea și Testarea Metodologiei pe un Studiu de Caz. Simulare
model funcțional. Bucureşti
[13] Agenţia pentru Protecţia Mediului Braila, 2008. Raport privind starea factorilor de mediu
[14] Fişa localităţiilor din județul Brăila, 2000-2010
[15] Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, 2010. Schema cu Riscurile Teritoriale
din Zona de Competenţă a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dunărea” al Judeţului
Brăila.
[16] American Society of Landscape Architects, Lady Bird Johnson Wildflower Center
(University of Texan, Austin), United States Botanic Garden. 2009. The Sustainable Sites
Initiative, the Case for Sustainable Landscapes. [pdf] Disponibil la:
http://www.sustainablesites.org/rating-system [accesat 09.09.2014]
[17] American Society of Landscape Architects, Lady Bird Johnson Wildflower Center
(University of Texan, Austin), United States Botanic Garden. 2009. The Sustainable Sites
Initiative, Guidelines and Performance Benchmarks. [pdf] Disponibil la:
http://www.sustainablesites.org/rating-system [accesat 09.09.2014]
[18] Environmental Protection Agency-USA, 2013. Reducing Urban Heat Islands:
Compendium of Strategies Urban Heat Island Basics. Disponibil la:
http://www.epa.gov/heatisland/resources/pdf/BasicsCompendium.pdf [accesat 11.11.2013]
CONFERINȚE ȘI SIMPOZIOANE:
[1] Veluda, L., Bunea, A. N., 2012. Brăila-Development Opportunities and the
Macroterritorial Context. În: Development Opportunities for Areas Related to Danube River
and Danube Delta. Sârbu, C.N., Popa, A., ed., Danube and Delta Conference. București, 28-
30 iun. 2012. București: Editura Universitară “ ION MINCU”.
[2] Bunea, A. N., 2013. Spațiul arhitectural și tranziția lui către durabil [PPT]. Simpozionul
Zilele Arhitecturii. București, 19 oct.-28 noi. 2013. Nepublicat.
[3] Bunea, A. N., 2013. Spațiul urban și spațiul rural în contextul dezvoltării durabile [PPT].
Simpozionul Zilele Arhitecturii. București, 19 oct.-28 noi. 2013. Nepublicat.

septembrie 2014
[4] Bunea, A. N., 2014. Spațiul peisagistic-contribuție la eficientizarea energetică a clădirii?

[PPT]. Forumul de Arhitectură Durabilă. București, 10 apr. 2014. Nepublicat.
DOCUMENTE OFICIALE:
[1] Administrația Națională “Apele Române”, 2008. Să păstăm apele curate. [pdf] București.
Disponibil la: http://www.rowater.ro/default.aspx [accesat 03.11.2013]
[2] European Parliament, 2010. Energy Performance for Buildings Directive [pdf] Bruxelles.
Disponibil la: http://www.dfpni.gov.uk/directive_2010-31
eu_energy_performance_of_buildings_19_may_2010.pdf [accesat 23.11.2013]
[3] Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2013. Strategia Națională a României
Privind Schimbările Climatice [pdf] București. Disponibil la:
http://www.mmediu.ro/beta/cauta/ [accesat 07.11.2013]
[4] Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2008. Strategia Naţională pentru
Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030 [pdf] București. Disponibil la:
http://www.mmediu.ro/beta/cauta/ [accesat 07.11.2013]
[5] Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice, 2012. Ghid privind Adaptarea la Efectele
Schimbărilor Climatice [pdf] București. Disponibil la: http://www.mmediu.ro/beta/cauta/
[accesat 07.11.2013]
[6] Strategia de dezvoltare a municipiului Brăila 2008-2013
[7] EUROPEAN PROJECT CONSULTING S.R.L., Strategia de dezvoltare durabilă a
județului Brăila 2010-2015
[8] Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional
[9] INCD Urbanproiect București, 2005. Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal
Interjudețean Brăila- Galați-Tulcea
[10] Planul de amenajare a teritoriului județean Brăila
[11] Universitatea de Arhitectură și Urbanism “ION MINCU”, 2011. Planul Urbanistic
General al municipiului Brăila
LEGISLAȚIE:
[1] Legea nr. 24 din 6 mai 1994 pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra
schimbărilor climatice, semnată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1992 (publicat în M.O. nr. 119/
12.05.1994)

septembrie 2014
[2] Legea nr. 3 din 2 februarie 2001 pentru ratificarea Protocolului de la Kyoto la Convenţia-
cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997
(publicat în M.O. nr. 81/16.02.2001)
[3] Legea 372/2005, principalul act normativ în domeniul eficienței energetice pentru clădiri
[4] Hotărârea Guvernului nr. 645 din 7 iulie 2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale a
României privind schimbările climatice (SNSC 2005-2007) (publicat în M.O. nr.
670/27.07.2005)
[5] Hotărârea Guvernului nr. 1877 din 22 decembrie 2005 pentru aprobarea Planului naţional
de acţiune privind schimbările climatice (PNASC 2005-2007) (publicat în M.O. nr.
110/6.02.2006)
[6] Hotărârea Guvernului nr. 658/2006 privind reorganizarea Comisiei Naţionale privind
Schimbările Climatice (CNSC) (publicat în M.O. nr. 465/30.05.2006)
[7] Hotărârea Guvernului nr. 1570 din 19 decembrie 2007 privind înfiinţarea Sistemului
naţional pentru estimarea nivelului emisiilor antropice de gaze cu efect de seră rezultate din
surse sau din reţinerea prin sechestrare a dioxidului de carbon, reglementate prin Protocolul
de la Kyoto (publicat în M.O. nr. 26/14.01.2008)
[8] Ordinul Ministrului nr. 1170 din 29.09.2008 pentru aprobarea Ghidului privind adaptarea
la efectele schimbărilor climatice – GASC (publicat în M.O. nr. 711/20.10.2008)
WEB:
Grădina antică romană:
[1] http://www.ancienthistoryarchaeology.com/ancient-roman-gardens
[2]http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/secondary/SMIGRA*/Hortus.html
Grădina antică romană, scrisorile lui Plinius cel Tânăr:
[1] http://ancienthistory.about.com/library/bl/bl_text_plinyltrs3.htm
Grădina antică grecească:
[1] http://www.gardenvisit.com/landscape_architecture
[2] http://www.landscapedesign-online.com/blog/ancient-rome
[3] http://varenya.hubpages.com/hub/Ancient-gardens-of-Greece#
Grădina medievală:
[1] http://www.nationaltrust.org.uk/article-1356400618277/
[2] http://blog.metmuseum.org/cloistersgardens/

septembrie 2014
[3] http://www.pinterest.com/pruebatten/medieval-and-religious-gardens/
[4] http://www.godecookery.com/mtales/mtales16.htm
Grădina clasică:
[1] http://www.french-gardens.com/design/frenchgardendesign.php
[2] http://www.lifestyle.com.au/plant-guide/formal-garden.aspx
Grădina renascentistă:
[1] http://www.hamiltongardens.co.nz/collections/paradise-collection/italian-renaissance-
garden
[2] http://www.vam.ac.uk/content/articles/i/italian-renaissance-villas-and-gardens/
Legislație arhitectură „verde” în România:
[1] http://rogbc.org/ro/acasa
Lista a clădirilor „zero energie” la nivel mondial:
[1] http://batchgeo.com/map/net-zero-energy-buildings
Casa pasivă:
[1] http://www.passivhaus.org.uk/page.jsp?id=17
[2] http://www.passivehouse-international.org/index.php?page_id=79
[3] http://activehouse.info/about-active-house
Arhitectură vernaculară:
[1] http://www.vernaculararchitectureforum.org/learning/whatis.html
Utilizarea vegetației pentru obținerea eficienței energetice:
[1] http://landscapeforlife.org/plants/use-vegetation-to-increase-energy-efficiency/
[2] http://dnr.louisiana.gov/assets/TAD/education/ECEP/drafting/f/f.htm
[3] http://www.level.org.nz/site-analysis/wind/
[4] http://sustainability.williams.edu/green-building-basics/landscaping-2
[5] http://www.managenergy.ro/
Pereți verzi:
[1] http://timesofindia.indiatimes.com/city/pune/Vertical-gardens-a-green-solution-for-urban-
setting/articleshow/18493011.cms?referral=PM
Acoperișuri verzi:
[1] http://www.greenroofs.com/projects/
[2] http://www.efb-greenroof.eu/Vfb/au_english.html
[3] http://greenroof.se/en/about-green-roofs/


REZUMAT Doctorat BUNEA Andreea Nicoleta 2014

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REZUMAT Doctorat BUNEA Andreea Nicoleta 2014

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Arhitectură și Urbanism “ION MINCU”

Școala Doctorală „SITT”

CONTRIBUȚIA AMENAJĂRII PEISAGISTICE

Doctorand: urb. peisag. ANDREEA NICOLETA BUNEA

Coordonator Științific: prof. dr. arh. Cristina Victoria Ochinciuc

1. Cuprinsul tezei de doctorat

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 2

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 3

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 4

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 5

În Europa, din totalitatea dezastrelor naturale ce au avut loc în ultimele decade,

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 6

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 7

Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) România - şi adaptarea la efectele

4. Obiective, ipoteze și întrebări de cercetare

Obiectivele secundare ale acestei cercetări sunt:

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 8

În demersul de îndeplinire a obiectivelor se pornește de la ipotezele următoare:

Am definit astfel următoarele întrebări de cercetare:

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 9

 Cum poate contribui amenajarea peisagistică la combaterea efectelor

5. Scopul și noutatea cercetării

6. Cuvinte cheie: sustenabilitate, amenajare peisagistică, schimbare climatică,

proces integrat, clădire sustenabilă/verde, amenajare peisagistică sustenabilă (APS)

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 10

CAPITOLUL 1: SCURT ISTORIC AL INTERACȚIUNII UMANE CU SPAȚIUL

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 11

migreze în afara limitelor impuse. Peisagistica englezească a secolului XVIII reușește să

CAPITOLUL 2: DEZVOLTAREA TERITORIALĂ DE TIP DURABIL ÎN ROMÂNIA

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 12

CAPITOLUL 3: SPAȚIUL ARHITECTURAL ȘI TRANZIȚIA LUI CĂTRE O

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 13

materialele disponibile local, de metodele constructive locale și de structurile sociale în care

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 14

 Planificare pentru reducerea emisiilor de carbon generate de transportul

În acest sistem integrat trebui să aibă un rol important amenajarea

CAPITOLUL 4: TIPURI DE CONTROL AL CONSUMULUI DE RESURSE ÎN

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 15

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 16

CAPITOLUL 5: GHID PRELIMINAR DE OBȚINERE A PERFORMANȚEI

Relațiile dintre aceste capitole și subcapitole sunt ilustrate în schema logică a

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 17

8. Schema logică a lucrării

Fig. 1. Schema logică a lucrării. Sursa: autorul.

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 18

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 19

Toată lucrarea cuprinde 289 pagini de text, un numar de 96 de imagini inserate și

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 20

10. Bibliografie generală a doctoratului

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 21

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 22

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 23

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 24

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 25

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 26

[12] Universitatea de Arhitectură și Urbanism “ ION MINCU”, 2010. Raportul Știinţific şi

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 27

[4] Bunea, A. N., 2014. Spațiul peisagistic-contribuție la eficientizarea energetică a clădirii?

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 28

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 29

doctorand: urb. peisag. Andreea Nicoleta Bunea 30

S-ar putea să vă placă și