PROIECT

Strategii si directii de actiune pentru gestionarea

durabita a resurselor

1. Aspecte generale

Mediul geografic determina conditiile naturale in care omul isi

desfasoara intreaga activitate, dar si resursele de care are nevoie societatea.
Conceptul de resursa a fost definit de numerosi specialisti din domeniul
economiei, geografiei, istoriei si ecologiei, ceea ce a imprimat o nuantare a
semnificatiei de baza, conform careia, prin resursa naturala se inteleg acele
elemente ale naturii care sunt folosite pentru satisfacerea nesesitatilor
materiale si spirituale ale omului.
Dupa Ungureanu si Chițu ( 1983, citati de Mâtcu, 1998; Bran, 2000 ),
resursele naturalel reprezinta toate acele forme si combinatii ale materiei,
existente in natura, care pot fi utile societatii intr-una din etapele evolutiei

sale. Levanseur considera ca intreaga natura reprezinta resursele naturale.

Se foloseste adesea si termenul de resursa economica, definit de Bran
si colab. ( 1998 ) ca fiind resursa extrasa din mediu si supusa prelucrarii in
cadrul activitatii economice in vederea obtinerii anumitor bunuri necesare
satisfacerii unor trebuinte umane si sociale.
Structura si varietatea resurselor folosite in economie s-a modificat esential
pe parcursul secolelor. Astfel, de la piatra sau lemn, fructe si animale
salbatice, din perioada preistorica, societatea a trecut, odata cu dezvoltarea
rapida a tehnicii si tehnologiilor, la metale, combustibili minerali trasformati
sau nu in energie electrica si apoi la cea mai “productiva” resursa - cea
informationala, resursa specifica perioadei actuale.Valorificarea resurselor
nu este insa o rezultata intrinseca a existentei lor, fiind dependenta de
conditiile naturale ( clima, relief, hidrografie etc ). Acestea sunt definite, in

literatura de specialitate, ca reprezentand elementele mediului inconjurator

care, la nivelul actual a1 dezvoltarii instrumentelor de lucru, sunt absolute
necesare pentru dezvoltarea societatii, dar nu servesc drept baza de materie
prima pentru dezvoltarea economiei.
Luate in ansamblu, resursele naturale si conditiile naturale reprezinta
factorul natural, care, alaturi de factorul demografic si nivelul de dezvoltare

al intrumentelor de lucru, influenteaza nivelul de dezvoltare economica a1

unei tari.
Calitatea resurselor si gradul de accesibilitate a lor influenteaza direct
productivitatea muncii in toate ramurile de activitate. In acelasi timp, nivelul
general de dezvoltare economic si , implicit, progresul tehnico - stiintific
influenteaza accesibilitatea.Tinand seama de acestea, Minț ( 1972 )
mentioneaza ca factori de influenta ai gradului de valorificare a resurselor
naturale, urmatoarele elemente:
• Posibilitatea tehnica a societatii;
• Cererea economica pentru resurse;
• Gradul de cunoastere a lor.
Avand in vedere evolutia si structura valorificarii resurselor, pot
considera ca orice element al mediului ca fiind o resursa potentiala, care
poate deveni o resursa naturala in masura in care considerentele economice
si tehnice, care le restrictioneaza utilizarea in prezent, vor fi inlaturate de
presiunea in permanenta crestere a cererii.
 Progresul tehnic poate contribui si la excluderea unor resurse din
categoria celor exploatate.
Utilizarea resurselor naturale ridica doua probleme :

Necesitatea identificarii celor mai eficiente cai de utilizare si a

posibilitatilor de substituire a resurselor epuizabile;
• Diminuarea dezechilibrelor de mediu determinate de exploatarea,
conditionarea, prelucrarea si utilizarea resurselor si a materialelor /
energiei obtinute.
In contextul actual, in care constientizarea problemelor de mediu si , legat de

aceasta, a epuizabilitatii resurselor, isi pune amprenta asupra activitatii din

toate domeniile, utilizarea rationala a resurselor se transforma intr-un
deziderat unanim.

2. Evaluarea economica a resurselor naturale

Evaluarea economica a resurselor se poate face dupa aprecierea

• Valorii absolute - se realizeaza in conformitate cu marimea
cheltuielilor raelizate pentru cercetarea, valorificarea si exploatarea
resrselor date. Se tine cont de cheltuielile necesare pentru refacerea
calitatilor pierdute ca rezultat al unor actiuni ale omului — eroziunea
solului, taieri intensive a padurilor.Tot in aceasta acceptiune se
foloseste si metoda evaluarii prin cheltuielile compensatorii, adica
cheltuieli pe care societatea le va suporta daca va fi lipsita de diferite
resurse. Metoda poate fi aplicata atat pentru o perioada scurta,
exprimandu-se eficienta anuala a reproducerii resurselor, cat si pentru
o perioada mai lunga.
 • Valorii relative - se determina eficienta suplimentara a productiei
care se obtine in urma folosirii unor resurse mai valoroase in
comparatie cu cele mai putin valoroase. O astfel de evaluare are un
caracter geografic, intrucat se bazeaza pe influenta factorilor naturali
si serveste la identificarea variantei optime de utilizare a resurselor,
care pin cheltuieli minine pot asigura un profil mai mare.
Caracterizarea utilizarii rationale, reproducerii si protectiei resurselor
naturale, se realizeaza cu ajutorul unui sistem de indici economici. Acestia
servesc ca o argumentare stiintifica a amplasarii rationale a obiectelor

economice in dependenta de resursele naturale pe care le folosesc pentru

determinarea celei mai avantajoase tehnologii de extragere si prelucrare a
resurselor, precum si a complexului de masuri necesare pentru protectia
mediului. Acesti indici pot fi grupati astfel
• Indici economici, care caracterizeaza starea fiecarei resurse naturale;
• Masuri orientative, spre neutralizarea actiunilor negative ale omului
asupra mediului;
• Indici care reflecta cheltuielile legate de raelizarea masurilor de
redresare a mediului;
• Eficienta economica a masurilor de prevenire a degradarii mediului
inconjurator.
In afara de acesti indici cu caracter general, mai exista si cei care
caracterizeaza fiecare resursa in parte. Dintre acestia, voi exemplifica prin
indicatori care caracterizeaza resursele funciare, resursele de apa si pe cele
forestiere.
Pentru resursele funciare se folosesc urmatorii indici economici
 • Suprafata terenurilor agricole care , la randul ei, include suprafete
arabile, culturi multianuale ( vii, livezi ), pasuni, fanete etc ,
• Suprafata terenurilor neagricole — cele care se afla sub constructii,
cariere de extragere a minereurilor, sub magistrale de transport
terestru, rezervatiile naturale etc;
• Masuri de imbunatatiri funciare — irigatii, combaterea eroziunii
solului ;
• Consumul, care se apreciaza prin valorificarea terenurilor agricole,
ca unul din indicii de antrenare a suprafetelor in circuitul economic,

suprafata arabila / total suprafata, suprafete impadurite, pasuni, fanete,

raportate, fiecare , la suprafata totala.
Indicii economici ai resurselor de apa caracterizeaza consumul de apa prin
prisma
• Sursei de captare a apelor ;
• Tipului de consum, avand in vedere necesarul de consum — necesarul

de apa pentru irigatii si gospodarii taranesti, necesarul de apa potabila

si menajera pentru populatie.
Se evalueaza, de asemenea, volumul apelor uzate deversate, al apelor supuse
epurarii, capacitatea statiilor de epurare, costul elementelor valoroase care
pot fi extrase din apa si utilizate in diferite scopuri.
Resursele forestiere sunt evaluate prin indici care se refera la suprafata
totala a fondului silvic, inclusiv a celui ocupat nemij locit de paduri,
suprafetele reimpadurite in decurs de un an plantarea perdelelor forestiere
de protectie, cantitatea de lemn taiata, pierderile de suprafete forestiere in
urma incendiilor si inundatiilor, investitiile necesare pentru realizarea
masurilor de protectie ale padurilor.
 Folosirea rationala a resurselor naturale este calea principala spre
sporirea eficienta a productiei, care poate fi obtinuta prin economisirea
factorilor de productie in procesul extragerii si prelucrarii lor.

Tehnologiile actuale nu permit valorificarea integrala a numeroase

resurse. Astfel, la extragerea carbunelui ramane in roca aproximativ 30% din
materialul util, la minereul de fier 20%, iar la cel de fosfor 30%.
Perfectionarea tehnologiilor trebuie sa conduca la eliminarea acestor
pierderi, pe de o parte, si la rentabilizarea exploatarii unor resurse potentiale,
cum sunt, de exemplu, rezervele de hidrocarburi din platformele

continentale. In statele dezvoltate, se extrage deja petrol de la adancimi mai

mari de 5000 m.
De asemenea, orice inovatie tehnologica va trebui sa fie evaluata in
dimensiunea ei ecologica, analiza plecand de la consumul de energie,
continuand cu randamentul de valorificare a materiilor prime si finalizandu-
se cu evaluarea impactului utilizarii produsului finit, precum si dupa
scoaterea din uz a acestuia.
Progresul tehnico — stiintific isi aduce o contributie importanta la
rationalizarea consumului de resurse pe mai multe cai, cum ar fi
• Extragerea cat mai completa a resurselor minerale ;
• Prelucrarea completa a materialelor extrase si utilizarea tuturor
componentelor care se obtin ;
• Reducerea pierderilor in cursul trasportului ;
• Valorificarea deseurilor care rezulta in procesele de productie si
consum;
• Diversificarea surselor de energie utilizate.

6
3. Strategii de gestionare durabila a resurselor

Gestionarea resurselor Terrei inseamna administrarea acestora, ea

avand un caracter global si national. Sistemul economic mondial reprezinta
cadrul real al utilizarii acestor resurse prin instaurarea unei ordini economice
mondiale care sa asigure conditii de viata decente pentru toti locuitorii
Terrei.
Pentru gestionarea durabila a resurselor, se folosesc strategii foarte bine
elaborate, planuri, proiecte pentru a obtine un rezultat foarte bun
• Strategia privind imbunatatirea calitatii si accesului la infrastructura
de apa si apa uzata prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si
canalizare in majoritatea zonelor urbane, precum si stabilirea
structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de
apa/apa uzata;
• Strategia privind gestionarea deseurilor si reducerea numarului de
zone poluate prin colectare, transport, tratare, valorificare și eliminare
a acestora, inclusiv supravegherea acestor operatii, precum și
monitorizarea depozitelor după închiderea lor. Gestionarea deseurilor
reprezintă una din problemele cele mai acute ale protectiei mediului
datorita cresterii cantitătii si diversitătii acestora. Depozitarea direct

7
 pe sol bară respectarea unor cerinte minime, evacuarea in cursurile de
apa si arderea necontrolata reprezinta o serie de riscuri majore atat
pentru mediul ambiant, cat si pentru sanatatea populatiei. Programele

de management integrat sunt extinse si in mediul rural prin instituirea

unor servicii de colectare si prin eliminarea gropilor de gunoi
necontrolate.
• Strategia privind reducerea impactului negativ asupra mediului si
diminuarea schimbarilor climatice cauzate de sistemele de incalzire
urbana in cele mai poluate localitati. Actiunile programate prevad

utilizarea rationala a surselor de energie neregenerabile si acolo unde

este posibil, a surselor regenerabile sau mai putin poluante in
sistemele de incalzire urbana. Se are in vedere corelarea acestor
masuri cu programul de gestionare a apei, intrucat infrastructura
precara a retelelor de incalzire municipala cauzeaza pierderi
insemnate in retelele de distributie a apei.
• Strategia privind conservarea biodiversitatii si a patrimoniului natural
( conservarea diversitatii biologice, a habitatelor naturale, a speciilor
de flora si fauna salbatica) prin perfectionarea gestionarii ariilor
naturale protejate, adancirea studiilor de specialitate pentru
fundamentarea proiectelor, introducerea si urmarirea unor noi
indicatori sintetici de performanta, promovarea unor tehnologii eco-
eficiente, aplicarea reglementarilor UE privind zonele maritime si
gestionarea integrata a zonelor de litoral.
• Strategia privind reducerea riscului de producere al dezastrelor
naturale asupra populatiei prin implementarea masurilor preventive in
cele mai vulnerabile zone. Este instituit un management durabil al
inundatiilor in zonele cele mai expuse la risc si protejarea si

8
 reabilitarea litoralului Marii Negre. Se are in vedere dezvoltarea
graduala a infrastructurii pentru prevenirea inundatiilor si reducerea
consecintelor destructive ale acestora, elaborarea unor harti de pericol

de risc si a unor metodologii precise pentru pregatirea de proiecte,

management, supervizare si publicitate.

In luna decembrie 2005, Comisia Europeana a propus Strategia

resurselor pentru perioada 2005 — 2030 a1 carui obiectiv este reducerea
impactului asupra mediului asociat utilizarii resurselor din Europa intr-o

economie globala aflata in crestere si sprijinirea eforturilor UE pentru

realizarea unei dezvoltari durabile. Aceasta strategie dezvolta un cadru de
politici prin care se urmareste obtinerea urmatoarelor rezultate :
• Cresterea productivitatii resurselor;
• Cresterea eco - eficientei ,
• Inlocuirea resurselor poluate cu alternative mai putin poluate sau chiar
nepoluate .
Aceste rezultate se pot obtine pe toata durata “ ciclului de viata “ al
resurselor, evitandu-se astfel pasarea efectelor negative asupra mediului de
la o etapa la alta. Avand un orizont de timp de 25 de ani, Strategia
resurselor presupune o serie de masuri care includ
• Crearea unui centru de colectare de date, gestionat de Comisia
Europeana, care aduna date privind resursele naturale si informeaza
factorii de decizie;
• Infiintarea in colaborare cu Programul Natiunilor Unite pentru
Mediu, a unui grup international de experti care sa acorde consultanta

9
 stiintifica independenta cu privire la aspectele globale legate de
utilizarea resurselor;
• Elaborarea de masuri si programe nationale ale statelor membre, sub
indrumarea Forumului la nivel inalt alcatuit de reprezentanti ai
Comisiei Europene, ai statelor membre si alte parti interesate;
• Luarea in considerarea a impactului asupra mediului generat de
utilizarea resurselor in elaborarea viitoarelor planuri de actiune din
sectorul economic
Gestionarea durabila a resurselor naturale presupune o evaluare cat

mai reala, astfel incat sa existe criterii precise in fixarea costului si

ierarhizarea unor resurse in economiile nationale ale tarilor detinatoare.

10
 4. Concluzii

Continuitatea vietii pe Pamant din cele mai vechi timpuri si pana in

prezent este conditionata de existenta si rezervele de resurse naturale care
stau la baza dezvoltarii social-economice a oricarui stat. Bunastarea si
prosperarea unei natiuni este in stransa legatura cu resursele naturale de care
dispune sau mai bine zis, pe care le poate consuma.
Resursele naturale reprezinta factorul natural, care alaturi de factorul
demografic si nivelul de dezvoltare al intrumentelor de lucru, influenteaza
nivelul de dezvoltare economica a1 unei tari.
Pe parcursul dezvoltarii societatii omenesti, populatia a inceput sa se
preocupe de faptul ca exploatarea nerationala a naturii si utilizarea acesteia
fara discernamant poate avea consecinte nefaste asupra echilibrului ecologic.
Pentru gestionarea eficienta a resurselor, se vor lua decizii referitoare
la alegerea mijloacelor pentru atingerea obiectivelor, iar desfasurarea
actiunilor se va face cu profesionalism.
Obiectivul fundamental al unei strategii este sa obtina o imbunatatire
continua a calitatii vietii atat pentru generatiile prezente, cat si pentru
generatiile viitoare prin crearea de comunitati durabile, capabile sa-si

11
administreze si sa isi foloseasaca eficient resursele, precum si sa valorifice
potentialul inovator social si ecologic al economiei, precum si asigurarea
prosperitatii si protectiei mediului.

12