Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare de disertaţie
Coordonator stintific,
Prof. univ. dr. Radu Brejea
Masterand,
Paula Alexandra Matei
2
`
ORADEA
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE PROTECTIA MEDIULUI
Lucrare de masterat
Alunecări de teren din cauza
exploatărilor miniere
Coordonator stintific,
Prof. univ. dr. Radu Brejea
Masterand,
Paula Alexandra Matei
3
`
Cuprins:
Introducere............................................................................................................................3
CAPITOLUL I......................................................................................................................5
Alunecări de teren................................................................................................................5
CAPITOLUL II..................................................................................................................13
CAPITOLUL III................................................................................................................21
CAPITOLUL IV.................................................................................................................29
4
`
CONCLUZII.......................................................................................................................42
BIBLIOGRAFIE................................................................................................................46
5
`
Introducere
6
`
7
`
CAPITOLUL I.
Alunecări de teren
Conform definiţiei lui Cruden termenul alunecare de teren denotă “ mişcarea unei
mase de roci, detritus sau pământ în josul unei pante”1.
Fenomenul de instabilitate a maselor de pământ denumit alunecare de teren are un
înţeles mult mai vast decât este descris în definiţia dată de Cruden, necesitând corelarea
unei sume de informaţii pentru a-l putea trata corespunzător.
Tratarea inginerească a acestor procese extrem de complexe duce la necesitatea
simplificării fenomenelor de instabilitate sub forma de modele conceptuale de calcul,
luându-se în considerare doar esenţialul, astfel încât comportarea modelului să se apropie
cât mai mult de realitate din punctul de vedere al scopului urmărit, neglijându-se detaliile
nesemnificative acestuia2.
Înţelegerea proceselor pe care le implică alunecările de teren şi posibilitatea de a
simplifica eficient modelarea acestora presupune interpretarea corectă a unui număr de
procese şi activităţi contribuabile.
Principalele sunt3:
geomorfologia – multitudinea de procese fizice si chimice care au afectat suprafaţa
în discuţie şi zonele din proximitate;
hidrologia – influenţa pânzei freatice în infiltraţii, eroziuni, etc.;
litologia– succesiunea şi caracteristicile pământurilor şi rocilor;
hidrogeologia – factorii care afectează distribuţia pânzei freatice;
caracterizarea geotehnică a amplasamentului;
modelul geotehnic, stabilitatea şi analiza deformaţiilor;
analiza de hazard şi diminuarea acestuia;
1
Cruden, D.M. (1991). A simple description of a landslide. Bulletin IAEG no 43, pp. 27-29
2
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), Evaluarea riscului de producere a alunecărilor de teren, Creaţii
Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
3
Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), The use of a deep foundation system, in order to prevent
building degradations due to landslide, in a residential area of Iaşi city, Romania, New Trends in Statics and
Dynamics of Buildings, Bratislava, pp. 209-212
8
`
4
Florea M.N. (1979), Alunecări de teren şi taluze,Editura Tehnică, Bucureşti.
5
Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), op.cit., New Trends in Statics and Dynamics of Buildings,
Bratislava, pp. 209-212
9
`
6
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
10
`
11
`
12
`
7
Zaruba Q., Mencl V. (1969), Alunecările de teren şi stabilizarea lor, Editura Tehnică, Bucureşti,pp. 55 - 58
13
`
8
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
9
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
10
Florea M.N. (1979), op.cit.,Editura Tehnică, Bucureşti., pp. 89 - 94
11
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
12
Florea M.N. (1979), op.cit.,Editura Tehnică, Bucureşti., pp. 89 - 94
14
`
13
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
15
`
CAPITOLUL II.
În România prezenţa acestor factori a fost materializată prin elaborarea unor hărţi
cu principalele zone ce prezintă risc de alunecări de teren. În urma studiilor realizate au
fost evidenţiate numeroasele zone cu potenţial de alunecare, fapt care necesită tratarea
acestei probleme cu un interes deosebit14.
Tabelul nr. 3
Principalele zone cu potenţiale alunecări de teren din România
(după: Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), op.cit., New Trends in Statics and Dynamics
of Buildings, Bratislava, pp. 209-212)
14
Florea M.N. (1979), op.cit.,Editura Tehnică, Bucureşti., pp. 89 - 94
16
`
15
Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), op.cit., New Trends in Statics and Dynamics of Buildings,
Bratislava, pp. 209-212
17
`
16
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
17
Zaruba Q., Mencl V. (1969), op.cit., Editura Tehnică, Bucureşti,pp. 55 - 58
18
GT 019-98 (1998), Ghid de redactare a hărţilor de risc la alunecare a versanţilor pentru asigurarea
stabilităţii construcţiilor.
18
`
19
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
19
`
Figura nr.2 Alunecare masivă de versant situată pe versantul drept al văii Târsa în
apropierea satului Valea Târsa.
Legendă
Delimitare alunecare
Râpă de desprindere
Material curgător
Microdepresiuni
Valuri de alunecare
Scurgeri superficiale
é é é é é
Badlands
Ravene
Arbori
Pădure beată
Albie minoră
Rețea hidrografică
tip
Permanentă
Temporară
0 15 30 60 90 120
Meters
20
`
21
`
Figura nr. 6. Alunecări de teren de mică şi medie profunzime localizate pe versantul stâng
al văii Rele (afluent pe partea stângă a Cricovului Dulce- în dreptul satului Iedera de Jos).
Direcţiile de evoluţie sunt marcate cu roşu şi indică retragerea versanţilor prin eroziune
regresivă (02.05.2010).
Extinderea mare a acestor procese în Unitatea flişului Cretacic şi Paleogen (şi mai
puţin în Unitatea Mio-Pliocenă) a Sucarpaţilor Cricovului se datorează în principal
suprafeţelor restrânse ocupate de păduri din cadrul acestei unităţi, deşi particularităţile
litologice (roci plastice, necoezive) şi climatice coroborate cu pantele ridicate ar fi putut
plasa Unitatea Mio-Pliocenă pe primul loc în desfăşurarea acestor procese20.
În zona Subcarpaţilor de Curbură alunecările superficiale au o largă răspândire şi se
manifestă pe versanţii cu pante mai mari de 3-5º. Lungimile acestora rareori pot depăşi
100m, lăţimi până la 20-30m, în timp ce râpa desprindere are înălţimi de 1-2m21.
20
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 183-190
21
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
22
`
Tipul de mişcare este adesea translaţional, iar materialul deplasat se prezintă sub
forma unor valuri mici sau zbârcituri, cu menţinearea bună a cuverturii înierbate.
Răspîndirea lor este legată şi de modul de utilizare al terenurilor.
Activitatea cea mai frecventă se înregistrează în intervalul martie-mai, când apele
provenite din topirea zăpezilor se suprapun unor cantităţi abundente de precipitaţii. Rata
medie de deplasare de 1.0-1.5 m pe an.
Alunecările cu profunzime medie şi mare au o largă răspândire şi un caracter
complex.
Alunecările profunde (vechi şi recente) afectează majoritatea versanţilor dezvoltaţi
pe roci marno-argiloase cu intercalaţii de nisipuri.
Grosimea deluviilor antrenate este 2-10 m, uneori depăşind această valoare.
De obicei sunt fixate, dar putem asista la reactivări de mari dimensiuni ale
acestora, dat fiind unele condiţii extreme, precum prezenţa unor perioade cu excedent
pluvial suprapuse perioadelor de topire a zăpezii.
Lungimile maxime ating 1000 m şi prezintă extinderi laterale ce pot depăşi 100 m.
Râpele de desprindere prezintă înălţimi de până la 20 m.
Deplasarea materialului se face atât prin translaţie, cât şi rotaţional, afectând mai
ales versanţii formaţi din roci argilo-marnoase cu intercalaţii de pachete nisipuri.
Ca şi în cazul alunecărilor superficiale, ariile de răspândire se situează pe versanţii
cu utilizări dominant agricole.
Alunecările de profunzime medie şi mare au o micromorfologie complexă, procesul
de alunecare îmbinându-se cu procesul de eroziune în adâncime ce secţionează corpul
alunecării, şi prăbuşiri în sectoarele superioare ale râpelor de desprindere.
În declanşarea şi evoluţia alunecărilor de teren, un rol important îl prezintă, pe
lângă faciesul dominant argilo-nisipos, reţeaua de drenaj cu caracter subscvent.
23
`
CAPITOLUL III.
Alunecările de teren sunt deplasări naturale ale unor masive de pământ, cauzate în
primul rând de gravitaţie şi de acţiunea apei. În cele mai multe cazuri, pe suprafaţa
terenului alunecos se formează mai multe fronturi de desprindere, care în plan, au tranşee
curbate cu concavitatea în jos, ca şu frontul principal.
Suprafaţa de alunecare delimitează, de regulă, stratul impermeabil rămas nemişcat
de partea superioară; această suprafaţă poate fi în masa rocilor de acoperire, la baza acestor
depozite sau chiar în rocile de bază. În multe cazuri cu terenuri cu alunecări periodice se
întâlnesc mai multe suprafeţe de alunecare la diferite adâncimi, mişcarea producându-se pe
câte una sau mai multe suprafeţe simultan.
Factorii care contribuie la producerea alunecărilor pot fi22:cauzali – gravitaţia şi
acţiunea apei, acţiunea omului,mişcările tectonice şi seismice; şi condiţionali – relieful
accidentat, plantele mari, alternanţa de straturi permeabile cu straturi impermeabile
înclinate, natura terenurilor, procesele de alterare şi dezagregare, crăpăturile de pe
terenurile alunecoase.
Tipurile de alunecări pot fi grupate astfel23: după starea generală (curgeri de teren,
alunecări propriu-zise şi alunecări cu surpări); după vârstă (contemporane, vechi şi
fosile); după stadiul de evoluţie (potenţiale, în curs de activare şi active, recente şi stabile
temporar).
În general, valorificarea terenurilor alunecoase trebuie realizată prin utilizarea lor cu
culturi agricole care, în condiţii pedologice nefaste, create prin alunecare, să asigure
producţii satisfăcătoare, să protejeze şi amelioreze solul contribuind la stabilizarea
terenului.
22
Iptana S.A. (2005). Identificarea și delimitarea hazardurilor natural (cutremure, alunecâri de teren și
inundații). Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean. Proiect, București: Ministerul Trasnporturilor,
Construcțiilor și Turismului.
23
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
24
`
24
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 189 - 211
25
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare 2010, Iaşi, pp. 189 - 211
26
Iptana S.A. (2005). Identificarea și delimitarea hazardurilor natural (cutremure, alunecâri de teren și
inundații). Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean. Proiect, București: Ministerul Trasnporturilor,
Construcțiilor și Turismului.
27
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
28
Iptana S.A. (2005). Identificarea și delimitarea hazardurilor natural (cutremure, alunecâri de teren și
inundații). Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean. Proiect, București: Ministerul Trasnporturilor,
Construcțiilor și Turismului.
25
`
29
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare Iaşi, pp. 189 - 211
30
Iptana S.A. (2005). Identificarea și delimitarea hazardurilor natural (cutremure, alunecâri de teren și
inundații). Hărți de hazard la nivelul teritoriului județean. Proiect, București: Ministerul Trasnporturilor,
Construcțiilor și Turismului.
31
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
26
`
Versanţii naturali care suportă fundaţiile structurilor antropice pot prezenta semne
de instabilitate datorate naturii materialului şi a variaţiilor din structura sa. O astfel de
instabilitate poate provoca colapsul structurilor construite pe acest teren, datorită greutăţii
structurii şi/sau unor forţe externe (cum sunt cutremurele).
În consecinţă, planul general şi proiectul structurilor de la suprafaţă trebuie să ia în
considerare condiţiile terenului pentru a reduce riscurile rezultate din hazarduri geotehnice.
Acest lucru poate fi realizat printr-o proiectare corespunzătoare a fundaţiilor şi selectarea
unui amplasament favorabil din punct de vedere al condiţiilor naturale, inclusiv evitarea
terenurilor care prezintă dovezi de alunecări în masă (alunecări de teren).
Studiul de Fezabilitate şi proiectul construcţiilor iau în considerare condiţiile
specifice de fundaţie, precum şi condiţiile geomorfologice şi geotehnice pentru
amplasament. Datele sunt extrase din cartografierea geologică şi a solului, precum şi din
investigarea detaliată a caracteristicilor zonei de construcţie, inclusiv investigaţii ale
intruziunilor prin utilizarea forajelor şi crearea unor sondaje de probă34.
Gradul ridicat de susceptibilitate la eroziune a rocilor piroclastice explică
degradarea terenurilor, unde eroziunea lineară (rigole, ravene, ogaşe, torenţi) predomină în
cadrul proceselor morfodinamice actuale.
Acolo unde, litologia este alcătuită din marne cenuşii cu intercalaţii de gresii,
gipsuri şi şisturi marnoase-argiloase, care explică favorabilitatea, intensitatea şi diversitatea
proceselor de modelare.
Alături de acestea apar şi procese de alunecare pe vechi depozite deluviale,
reactivate în urma adâncirii şi eroziunii regresive a ravenelor. Susceptibilitatea la eroziune
a depozitelor de molasă este exprimată şi de valorile ridicate ale densităţii reţelei de drenaj
(3,5-4 km/kmp).
Densitatea şi adâncimea mare a fragmentării caracterizează un relief puternic
disecat de eroziune, compus din versanţi cu profil segmentat, dezvoltaţi pe un substrat
litostructural eterogen, cu pante şi expoziţii diferite.
Ca atare, morfodinamica actuală este realizată prin eroziune areală (meteorizaţie,
ablaţie pluvială, denudare peliculară, alunecări de teren superficiale, solifluxiuni şi şiroiri)
şi eroziune lineară (şiroiri, ravenaţie şi fluviotorenţialitate).
34
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
28
`
Impactul alunecărilor de teresn asupra populaţiei trebuie analizat atât prin urmările
directe, ce au în vedere în general declanşarea şi evoluţia, cât şi prin urmările indirecte,
legate de formele de relief create, forme a căror utilizare în agricultură este diminuată
datorită degradării terenurilor, riscul manifestându-se în timp îndelungat.
Recunoaşterea arealelor afectate de alunecări se face în primul rând după forma
neregulată pe care o are profilul versantului şi după asociaţiile vegetale care indică condiţii
ecologice variate35.
Dintre tipurile de alunecări, cele de adâncime pot atinge dimensiuni şi viteze
apreciabile cu urmări imediate dezastruoase când se produc în arealele locuite.
Cele mai favorabile roci pentru producerea alunecărilor sunt argilele senzitive care
favorizează deplasarea chiar la pante foarte reduse. Aceste argile se găsesc în regiuni
acoperite cu gheţari în Cuaternar. În ţara noastră, cutremurul din anul 1977, de exemplu, a
activitat şi reactivitat alunecări de teren în Carpaţii şi Subcarpaţii de Curbură.
Alunecările masive de teren de tip glimee sunt în general fixate, stabilizate, cu
excepţia unor movile şi a râpei de desprindere care sunt modelate şi în prezent prin
alunecări – surpări, eroziune în suprafaţă, ravinaţie etc.36.
În general, sunt despădurite, linia de desprindere găsindu-se în vecinătatea limitei
pădurilor şi sunt utilizate pentru păşunat, viticultură, culturi de cereale şi pomi fructiferi.
Aşezările din arealele cu alunecări masive de teren prezintă o reţea stradală
neorganizată, casele fiind dispuse printre valurile de alunecare. Tipice sunt unele aşezări
din Munţii Piatra Craiului ( ca de exemplu Şuncuiuş).
Aşezările situate în partea inferioară a versantului, pe glacisul de alunecare punctat
cu movile foarte aplatizate, prezintă o strucutră regulată. Expunerea mare la risc se
observă în crăpăturile produse în zidurile locuinţelor sau ale altor tipuri de construcţii,
chiar fortificate. În Podişul Hârtibaciului sunt tipice localităţile Saschiz, Movile, Cornăţel,
din alealele cu alunecări ce au aceeaşi denumire. Râpa de desprindere este activiă cu risc
mare şi foarte mare37.
35
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare Iaşi, pp. 189 - 211
36
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
37
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare Iaşi, pp. 189 - 211
29
`
38
Aşuencei V., Răileanu P. (2010), op.cit., Creaţii Universitare Iaşi, pp. 189 - 211
39
Răileanu P., Muşat V., Ţibichi E. (2001), op.cit., Editura Venus, Iaşi, pp. 37 şi urm.
30
`
CAPITOLUL IV.
31
`
Comuna Şuncuiuş este situată în nord vestul României, în partea de est a judeţului
Bihor, la poalele Munţilor Pădurea Craiului, pe cursul mijlociu al râului Crişului Repede şi
cuprinde în compusă din patru sate: Şuncuiuş, care este şi centrul de comună, Bălnaca,
Zecehotare şi Bălnaca Groşi. Teritoriul administrativ total a comunei este 7 204 ha din care
intravilan este 1 021 ha şi extravilan 6 183 ha.
Fondul natural este reprezentat prin varietatea formelor de relief – munți, dealuri,
depresiuni -, climă, rețeaua hidrografică, flora și fauna unui județ sau a unei zone sau țări.
Comuna este situată la Poalele Munţilor Pădurea Craiului.
Zona Munţilor Pădurea Craiului prezintă un potenţial turistic deosebit de ridicat
datorită amplasamentului extrem de favorabil, unde natura îşi etalează cu generozitate
splendorile sale inimaginabile prin forme carstice dăltuite cu măiestrie în calcarul stâncilor,
prin prezenţa insolită a caprelor negre sau a vulturilor, prin aerul ozonat, prin apa dulce şi
limpede a Crişurilor şi a afluenţilor lor.
Cu toate acestea ,ei sunt încă aproape necunoscuţi de turişti. Cauza rezidă poate în
altitudinea lor relativ redusă (inălţimea maximă abia depăşeşte 1000 m), în puternica lor
împădurire, dar mai ales de vecinătatea zdrobitoare a două masive, reputate pentru valorile
lor turistice şi care au polarizat atenţia drumeţilor, munţii Bihor şi Vlădeasa.
32
`
Munţii Pădurea Craiului sunt prin excelenţă carstici, aici se întâlnesc numeroase
văi cu chei sălbatice, ponoare şi izbucuri, pesteri şi mai ales platouri suspendate cu bazine
închise şi văi de doline.
33
`
Peştera Meziad este unul dintre principalele puncte de atracţie turistică din aceasta
parte a ţării. La peştera se poate ajunge pornind din Beiuş pe şoseaua ce străbate aşezarile
Delani şi Petroasa iar din Remetea se îndreaptă pe valea Meziadului. Drumul de urcuş fiind
bun, la peşteră se poate ajunge cu maşina. Există şi posibiliăţi de cazare în apropierea
peşterii. Ca marime, peştere este a 3-a din Europa în grupa peşterilor cu formaţii de
stalactite şi stalagmite. Lungă de 3410 m , cu o intrare înaltă de 16.17 m şi lată de 20 m ,
peştera are 3 etaje. Legătura între etaje se face cu ajutorul unor scări special construite.
Locurile periculoase din peştera sunt îngradite. În peşteră se găsesc formaţii de calcar care
au primit diverse denumiri. Astfel la etajul I se găseşte Turnul din Pisa - o stâncă de circa
50 m înalţime, Gâtul Dracului- o punte îngustă ce uşurează trecerea peste o prăpastie
adâncă. Turnul Roşu este denumirea unei grupari de stalactite care la exterior au o culoare
ruginie datorită oxidului de fier. Alte denumiri : Purgatoriul, Bucătăria, Harfa lui David,
Mater Dolores, Podul de zăpadă, Orga mare, Orga mică - ultimele 2 formaţiuni scot sunete
melodioase la atingerea cu pietre aruncate uşor .
Cea de a doua peşteră este cea de la Vadu Crişului, descoperită în anul 1903 şi
amenajată curînd după aceea cu scări şi punţi de lemn. În 1969, instalaţiile subterane sînt
modernizate iar peştera este electrificată, fiind cea de a doua peşteră din ţară în care s-a
introdus iluminatul electric. Ca urmare, exploatarea turistică devine din ce în ce mai
intensă dar, ca şi în cazul precedent, ea nu a fost scutită de urmările neplăcute asupra
peisajului subteran. Rămasă în mare măsură, în afara interesului organelor responsabile,
Peştera de la Vadu Crişului nu mai prezintă, din partea publicului, interesul de altădată,
motiv pentru care se cere o reconsiderare a valorii sale turistice şi o amenajare
corespunzătoare cerinţelor actuale.
35
`
Vegetaţia forestieră şi solurile sunt cele specifice unităţilor de relief din această
categorie şi parte a ţării: fag, gorun, stejar, chiar cer şi alte foioase (carpen), unele dintre
acestea fiind folosite, în prima perioadă de exploatare, pentru prepararea mangalului, care
36
`
era trimis, în primul rând, spre cele două mari oraşe ale Imperiului Habsburgic (Viena şi
Budapesta).
Din punct de vedere territorial – administrativ Şuncuiuş este comună, fiind
înfiinţată în anul 1964, în urma reorganizării administrative – teritorială, cuprinznd terenuri
care înainte aparţineua de comunele din jur.
În ceea ce priveşte infrastructura rutieră şi feroviară, comuna Şuncuiuş este
străbătută de o cale ferată, respectiv calea ferată Bucureşti – Oradea, cu staţie CFR
prevăzută cu casierie de bilete sală de aşteptare şi alte dependenţe specifice.
Situată la circa 59 de km de Oradea – oraş reşedinţă de judeţ, şi la aproximativ 70
de km de graniţa cu Ungaria, până la Suncuiuş distanţa până la Oradea poate să se parcurgă
în maxim 50 minute. Legătura rutieră cu Sucuiuşul poate fi realizată pe ruta Oradea – Topa
de Criş – Vadu Crişului – Suncuiuş.
Din punct de vedere istoric prima atestare a localităţii datează din anul 1256, când
sub denumirea de Sunkulus, apare în consemnarea făcută de diploma lui Bela al IV- lea,
Regele Ungariei.
Localitatea este pomenită în mai multe rânduri, începând cu anii 1264 şi până în
1604, când se arată că face parte din domeniul Şinteului.
Pe acest domeniu, în prima parte a secolului XVII s-au stabilit, în pribegie foşti
domni ai Ţării Româneşti: Gavrilaş Movilă şi Constantin Şerban, care au încercat să îşi
regrubeze forţele în vederea recocupării tronurilor pierdute.
Istoria contemporană a acestor meleaguri consemnează martitajul lui George Groza
şi Mihai Ungur care, împreună cu un grup de săteni au fost arestaţi de gardiştii maghiari în
perioada imediat următoare Marii Unirii din 1918.
Şuncuiuşul lua fiinţă ca şi comună în anul 1964, când în urma reorganizării
administrative a Ţării. Dezvoltarea ceea mai puternică a zonei s-a realizat după cel de-al
doilea război mondial odată cu începerea exploatării zăcămintelor de argilă şi bauxită de pe
teritoriul comunei de astăzi al comunei, în perioada premergătoare revoluţiei din 1989,
problema argilei de la Şuncuiuş fiind considerată o problemă de interes naţional.
Privitor la gradul de ocupare al forţei de muncă la nivelul comunei acesta este
foarte scăzut,, majoritatea persoanelor care au loc de muncă, desfăşurându-şi activitatea în
alte comune, sau în oraşele din jur. La nivelul comunei, numărul locurilor de muncă este
foarte scăzut, sectorul minier fiind până la principala sursă a locurilor de muncă. În prezent
acest sector este restrains, exploatarea zăcămintelor, în principal de argilă, realizându-se
doar prin cariere la suprafaţă, cu un număr scăzut de muncitori.
37
`
În anii care au urmat după 1990 regiunile miniere din Europa Centrală şi de Est au
trebuit să facă faţă unor provocări identice: închiderea masivă a industriei, investiţii reduse,
apariţia unor „peisaje industriale uzate” şi intens poluate, infrastructură slab dezvoltată.
Pentru a îmbunătăţi situaţia arealelor grav afectate de restructurare industrială şi minieră,
autorităţile române au promovat politici de dezvoltare socio-economică, prin instituirea
„zonelor defavorizate” sperându-se la atragerea de investiţii, oferindu-se facilităţi fiscale
investitorilor, dezvoltându-se diverse activităţi pentru crearea de locuri de muncă,
stabilindu-se structuri care susţin dezvoltarea socio-economică.
Comunităţile miniere defavorizate din zona Şuncuiuş puternic ancorate în activităţi
miniere istorice, au trebuit să se confrunte cu un proces de reconversie economică, prin
punerea în aplicare a respectivelor măsuri socio-economice, sperându-se în dezvoltarea
regională durabilă a acestor comunităţi. Mai mult, existenţa acestor zone defavorizate
miniere este efectul unei lungi perioade de evoluţie economică locală şi regională.
Complicatul şi întunecatul drum al tranziţiei ultimilor 20 de ani, a adus pentru zona
minieră Şuncuiuş fenomene precum închiderea industriei, pierderea pieţelor tradiţionale,
şomaj ridicat, creşterea preţurilor şi scăderea dramatică a nivelului de trăi.
În cadrul acestui areal, sectorul turistic poate fi cel mai important generator de
dezvoltare locală, care poate aduce noi locuri de muncă şi redresare economică generală,
reprezentând o alternativă la declinul economic în care această regiune se află în prezent.
Zona Şuncuiuş, cu o economie dependendă de activităţi miniere vechi de peste o
sută de ani se află în prezent într-un proces profund de reconversie economică. Proporţia
sectorului minier a scăzut continuu în ultimii două zeci de ani, fiind înlocuit de activităţi
din sfera serviciilor40.
Restructurarea industriei miniere a început în 1991, dar închiderea masivă a
minelor, considerate nerentabile datorită costurilor de exploatare ridicate şi a scăderii
cererii pe pieţele internaţionale, a avut loc începând cu anul 1997.
Restructurarea economică nu a fost înlocuită de măsuri de diminuare a efectelor
drastice ale închiderii minelor, precum şomaj ridicat, scăderea nivelului de trai, migraţia
unei părţi a populaţiei locale.
40
Balogh, M., Coroş, Monica, Maria, Negrea, Natalia, Coroş, M.E., (2010), The Impact of European Funds
upon the Tourism Development in Macroregion One from Romania, in Transylvanian Review of
Administrative Sciences, No. 31E/2010,pp.12-15
38
`
41
Benedek, J., (2004), Amenajarea teritoriului şi dezvoltare regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-
Napoca,p. 145
39
`
42
Ianoş, I., (2001), Ariile profund dezavantajate din Romania. Consideratii preliminare,Revista Terra, nr. 1-
2
43
Ilieş, Al., Josan, Ioana, Staşac, M., (1999), Les premises favorables au developpement du tourisme dans les
Monts de Pădurea Craiului, în Analele Universităţii din Oradea, Seria Geografie, Lucrările Simpozionului
Internaţional „Turism şi dezvoltare teritorială”, tom IX, Editura Universităţii din Oradea
40
`
44
Morar, C. (2011), Several Social Impacts of Mine Closures in the Disadvantaged Areas of Bihor County,
Romania, in Forum Geographic, Geographical Studies and Environment Protection Research, Volumul X,
Issue 2, Craiova
45
Ilies Dorina Camelia, Blaga L., Baias S., Morar C., Herman G. - Cross Border Natural Parks, Support for
Regional Development. Case study of the Northern and Western Romanian Border, in Revista Romană de
Geografie Politică, Year XII, no. 1, Editura Universităţii din Oradea
41
`
42
`
43
`
apelor şi alungarea unor specii de animale din habitatul lor natural, face posibilă invazia
unor specii, străine acelui habitat.
Fenomenul este accentuat şi de variabilităţile climatice a ultimilor ani. În plus
arealul ce face obiectul prezentului studiu cuprinde şi o parte din Parcul natural Munţii
Apuseni, componentă importantă a reţelei Natura 2000, precum şi numeroase alte arii
protejate.
Exploatările miniere limitrofe ariilor protejate, deşi reduse ca exdindere, dar în
număr mare, pot prezenta un potenţial pericol pentru biodiversitatea zonei precum şi pentru
conservarea diferitor bunuri ale patrimoniului natural46.
46
Băltăreţu, Andreea Mihaela, (2010), Amenajarea turistică şi dezvoltarea urbană, Editura Universitară
Bucureşti, pp. 234-235
44
`
relizeze având grijă de patrimoniul natural, conservând habitatele, speciile de floră şi faună
sălbatică, protejând formaţiunile geomorfologice şi peisagistice de interes ecologic,
ştiinţific, estetic, cultural istoric, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic,
geologic, antropologic sau de lată natură cu valoare de patrimoniu natural, existente în
perimetrul ariilor naturale protejate, situate în vecinătatea exploatărilor miniere, colaborând
cu autorităţile şi instituţiile menite să administreze şi să instituie regimul de protecţie al
acestor arii naturale.
45
`
CONCLUZII
47
`
Comuna Şuncuiuş este localizată pe cursul mijlociu al râului Crişul Repede. Crişul
Repede drenează versanţii nordici ai masivelor Gilău, Vlădeasa şi Pădurea Craiului.
Izvorăşte de la altitudinea de 710 m, în apropiere de localitatea Izvorul Crişului, dintr-o
zonă deluroasă de pe marginea nordică a Depresiunii Huedinului.
Zona Şuncuiuş, cu o economie dependendă de activităţi miniere vechi de peste o
sută de ani se află în prezent într-un proces profund de reconversie economică. Proporţia
sectorului minier a scăzut continuu în ultimii două zeci de ani, fiind înlocuit de activităţi
din sfera serviciilor. Având în vedere criteriile ce stau la baza elaborării harţilor referitoare
la potenţialul de producere al alunecărilor şi coeficientul de risc, din punct de vedere
litologic, geomorfologic, structural, hidrologic şi climatic, hidrogeologic şi seismic, zona
deluroasă din cadrul zonei Şuncuiuş se regăseşte în categoriile medie şi medie-mare. Din
punct de vedere silvic şi antropogen, potenţialul de producere al alunecărilor şi coeficientul
de risc se situează în categoriile mare şi foarte mare.
48
`
49
`
BIBLIOGRAFIE
1. Alupoae D., Aşuencei V., Răileanu P. (2011), The use of a deep foundation system,
in order to prevent building degradations due to landslide, in a residential area of
Iaşi city, Romania, New Trends in Statics and Dynamics of Buildings, Bratislava,
pp. 209-212
3. Balogh, M., Coroş, Monica, Maria, Negrea, Natalia, Coroş, M.E., (2010), The
Impact of European Funds upon the Tourism Development in Macroregion One
from Romania, in Transylvanian Review of Administrative Sciences, No.
31E/2010,pp.12-15
50
`
6. Cocean, P., (1988), Chei şi defilee în Munţii Apuseni, Edit. Academiei, Bucuresti
Cocean, P., (1995), Peşterile României -potenţial turistic, Edit. Dacia, Cluj-Napoca
7. Cocean, P., (1997), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-
Napoca
9. Cocean, P., (2000), Munţii Apuseni. Procese si forme carstice, Editura Academiei,
Bucureşti
10. Cocean, P., (2005), Geografie regională, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
11. Constantin, Daniela Luminiţa, (2010) Economie regională. Teorii, modele, politici
Centrul de Economie şi Politici Regionale, Universitatea Alexandru Ioan Cuza
12. Cruden, D.M. (1991). A simple description of a landslide. Bulletin IAEG no 43, pp.
27-29
13. Fields, G. S. (2001), Distribution and development: a new look at the developing
world, New York, London: Russell Sage Foundation; MIT Press
15. Fodor, D., (2005), Pagini din istoria mineritului, Academia de Ştiinte Tehnice din
România, Secţia Petrol- Mine, Genomie - Editura Infomin, Deva
17. Ianoş, I., (2001), Ariile profund dezavantajate din Romania. Consideratii
preliminare,Revista Terra, nr. 1- 2
18. Ilies Dorina Camelia, Blaga L., Baias S., Morar C., Herman G. - Cross Border
Natural Parks, Support for Regional Development. Case study of the Northern and
Western Romanian Border, in Revista Romană de Geografie Politică, Year XII, no.
1, Editura Universităţii din Oradea
51
`
19. Ilieş, Al., Josan, Ioana, Staşac, M., (1999), Les premises favorables au
developpement du tourisme dans les Monts de Pădurea Craiului, în Analele
Universităţii din Oradea, Seria Geografie, Lucrările Simpozionului Internaţional
„Turism şi dezvoltare teritorială”, tom IX, Editura Universităţii din Oradea
21. Morar, C. (2011), Several Social Impacts of Mine Closures in the Disadvantaged
Areas of Bihor County, Romania, in Forum Geographic, Geographical Studies and
Environment Protection Research, Volumul X, Issue 2, Craiova
52