UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE
LICENȚĂ

REFERAT LA ETICĂ, INTEGRITATE

ȘI SCRIERE ACADEMICĂ

COORDONATOR: STUDENT:
Asist. Univ. Dr. Fabian Timofte Andrei-Sergiu Pleșca

TIMIȘOARA
Anul 2023
 UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CHIMIE, BIOLOGIE, GEOGRAFIE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE
LICENȚĂ

Analiza cutremurelor de pământ

COORDONATOR: STUDENT:
Asist. Univ. Dr. Fabian Timofte Andrei-Sergiu Pleșca

TIMIȘOARA
Anul 2023
Cuprins
Capitolul 1. Introducere.................................................................................4
1.2. Importanța studiului cutremurelor de pământ..................................6
1.3. Obiectivele referatului..........................................................................7
Capitolul 2. Caracteristici și manifestări ale cutremurelor de pământ.....8
2.1. Intensitatea și magnitudinea cutremurelor........................................8
2.2. Undele seismice și propagarea lor.....................................................10
2.3. Efectele cutremurelor asupra mediului înconjurător......................11
Capitolul 3. „Mecanismul de cutremur și caracterizarea seismogenului
zonei din partea sud-estică a României” – observații pe marginea
recenziei..........................................................................................................15
3.1. Zonele cu cel mai mare risc seismic din România............................16
3.2. Impactul asupra zonei de sud-est a României..................................18
Capitolul 4. Concluzii....................................................................................19
Capitolul 1. Introducere

Pentru a putea înțelege cutremurele de pământ și efectul lor asupra dinamicii vieții
umane, este necesar să definim termenii cheie care să contribuie la sedimentarea
cunoștințelor vaste ale omului, din dorința nestrămutată de cunoaștere. Încă din
Antichitate, de la primele specii ale lui „homo sapiens”, ființa umană a fost preocupată de
înțelegerea și studierea elementelor și fenomenelor generate de mișcările Pământului.
Pentru a putea avea o certitudine clară asupra obiectivelor pe care și le-a propus, omul a
făcut recurs la memorie, iar în mintea sa figurau câteva întrebări, întrebări care îndeamnă și
astăzi la autoreflecție. Astfel, întrebările CINE?; CÂND?; UNDE?; DE CE?; l-au ajutat să
găsească soluții pentru a pune bazele unor teorii coerente, contribuind la o rețea de
informații care au ajutat la dezvoltarea și fundamentarea problemelor geografice.
În mileniul nostru, știința dobândește un imens prestigiu prin abordări științifice
variate, contribuind astfel la conturarea unor provocări pe care omul în secolele anterioare
nu le-a intuit. Putem afirma faptul că în contemporaneitate știința “provoacă și este
provocată”.
(Solomon Marcus, 1988, p. 13)
Știința, în accepțiunea ei filosofică este creativă, oferind astfel umanității capacități
de a preveni și de a face față unor provocări pe care natura i le pune în față. Asistăm la
dezvoltarea gândirii științifice și tehnologice, oferind așadar domeniului Seismologiei noi
provocări și noi abordări.
În ultimii ani, morfologia Terrei se modifică permanent, fiind cercetată prin
folosirea diferitelor limbaje științifice, matematice sau fizice, permițând abordări
structurale din ce în ce mai performante, oferind astfel posibilitatea cunoașterii
fenomenului seismologic în profunzime.
Prin aceste argumentări, oamenii de știință, în speță seismologi, au găsit algoritmii
adecvați rezolvării multor necunoscute ale dinamicii scoarței terestre.
1.1. Definiție și contextul fenomenului cutremurului de pământ
Încă din cele mai îndepărtate timpuri, scoarța terestră a suferit numeroase
evenimente cauzate în mare parte de efectul mișcărilor Terrei. Astfel, unul dintre efecte îl
constituie cutremurele de pământ, care produc și astăzi numeroase pagube, reprezentând un
hazard seismic.
Cutremurele de pământ reprezintă înaintarea aleatorie a unor bucăți din suprafața
Pământului, ca urmare a înlăturării presiunii înmagazinate în scoarța terestră, „de erupții
vulcanice, de prăbușirea tavanelor unor peșteri sau galerii de mină sau de alte cauze.”
(Nicolae Mândrescu, 2000, p. 15)
Cutremurul de pământ este o „mișcare bruscă a scoarței terestre datorită unui
dezechilibru fizic produs în interiorul ei, cu efecte importante asupra reliefului. Cutremurul
de pământ poate provoca alunecări de teren, prăbușiri, falii cu decroșări.”.
(Gheorghe Macovei, 2000, p. 186)
Hazardul seismic definește „mișcarea așteptată a terenului - provocată de cutremure
- într-un amplasament, fenomen ce poate avea ca efect distrugeri sau pierderi. ”.
(https://www.infp.ro/index.php?i=hzd, -)
Falia este „elementul structural al scoarței terestre materializat printr-o suprafață de
discordanță(ruptură) de-a lungul căreia componentele opuse suferă o deplasare diferențială,
paralelă cu suprafața de ruptură. ”.
(Gheorghe Macovei, 2000, p. 189)
În țara noastră, geologul Ion Atanasiu a fost preocupat de cercetarea cu de-
amănuntul a cutremurelor de pământ, clasificând și realizând măsurători și interpretări ale
acestor hazarde. Astfel, el a studiat, în special, cutremurele produse în zona de est a
României.
Cutremurele moldavice „sunt cutremurele de pământ la care întinderea ariei
macroseismice este disproporționată față de intensitatea maximă a zguduirilor ”.
(Ion Atanasiu, 1960, p. 23)
Odată înțeleși termenii, putem analiza din punct de vedere epistemologic contextul
fenomenului de cutremur de pământ. Plasarea într-o axiomă spațială a cutremurelor ajută la
stabilirea principalelor cauze ale apariției lor, precum și a impactului asupra învelișurilor
Terrei. Fenomenul cutremurului de pământ poate avea loc în diverse contexte geografice și
geologice. Activitatea seismică este mai frecventă la marginea plăcilor tectonice, în zonele
de subducție, în zonele de răsucire, fragmentare și prindere a plăcilor tectonice și în
vecinătatea vulcanilor activi. În unele regiuni ale globului, cum ar fi Cercul de Foc al
Pacificului, activitatea seismică este mai intensă și frecventă.
Din perspectivă istorică, motivele cunoașterii cutremurelor de pământ au surse
actuale. Odată cu analiza realizată de seismologul japonez B.Koto, în 1891, în urma
cercetării cutremurului Mino Owari, acesta a concluzionat că efectul acelui cutremur s-a
datorat falierii bruște, ci nu a urmării cutremurului. Aceasta a fost prima abordare de
stabilire a cauzalității.
(Nicolae, 2000)
Contextul spațio-temporal este important în analiza cutremurelor, cu scopul de a
evidenția actualitatea și progresul realizat din trecut și până în prezent. De-a lungul
istoriei, numeroase cutremure au generat decese, răniți, pagube materiale semnificative și
schimbări ale peisajului geografic. Cercetătorii și specialiștii în domeniul seismologiei
lucrează în permanență pentru a dezvolta metode de detectare și reducere a efectelor
negative ale cutremurelor, cu scopul de a proteja viețile și bunurile comunităților expuse
acestui risc natural.

1.2. Importanța studiului cutremurelor de pământ

Analizând istoria, oamenii au fost preocupați să găsească rezolvări ale problemelor
pentru a custa și a face față oricăror etape dificile care apar pe parcursul vieții. Astfel, orice
fenomen geografic a fost studiat în vederea obținerii unor soluții care să facă posibil
evoluția speciei.
Studierea cutremurelor de pământ reprezintă o componentă esențială în domeniul
Seismologiei, având o importanță semnificativă pentru înțelegerea fenomenului seismic și
a prevenii sale.
Unul dintre principalele motive pentru care este vitală studierea cutremurelor de
pământ este legat de impactul lor asupra populației și mediului înconjurător. Cutremurele
reprezintă una dintre cele mai devastatoare și imprevizibile catastrofe naturale, având
potențialul de a cauza pierderi umane grave, distrugeri ale infrastructurii și perturbări
economice semnificative. Prin urmare, înțelegerea proceselor și proprietăților asociate
cutremurelor este esențială pentru dezvoltarea unor măsuri eficiente de reducere a
riscurilor și protecție a comunităților expuse acestor fenomene. De exemplu, ca măsură de
salvare a vieții umane în timpul manifestării unui cutremur pe perioadă de noapte, a fost
inventat un “pat-anticutremur” care atunci când simte vibrații se închide automat, fiind
dotat cu alimente necesare omului pentru a putea supraviețui până când va fi scos de sub
dărâmături.
Un alt motiv important pentru care studierea cutremurelor de pământ este esențială
este legat de înțelegerea dinamicii interioare a Pământului. Cutremurele se formează ca
rezultat al eliberării bruște de energie acumulată în interiorul Pământului, în zonele de
ruptură ale faliei. Astfel, studiul acestor evenimente furnizează informații despre
compoziția, structura și comportamentul materialului din interiorul Pământului.
Studierea cutremurelor de pământ reprezintă o activitate științifică de o importanță
capitală, cu implicații practice semnificative. Prin studierea lor, cercetătorii au reușit să
descopere cauzele apariției cutremurelor, au clasificat intensitatea cu ajutorul celor două
scări(Mercalli și Richter) și măsuri de precauție în caz de producere.

1.3. Obiectivele referatului

Obiectivul principal al referatului meu a fost acela de a analiza și interpreta
cutremurele de pământ, prim metoda documentării bibliografice și webografice, cu scopul
de a înțelege tipologia lor și impactul asupra Terrei. Obiectivele secundare ale referatului
presupun identificarea caracteristicilor și manifestărilor cutremurelor de pământ, precum și
monitorizarea indirectă a cutremurelor pe baza documentării.
Capitolul 2. Caracteristici și manifestări ale cutremurelor de pământ
Fiecare fenomen geografic se diferențiază în particular prin diferite caracteristici și
manifestări. Cu ajutorul acestor particularități, cercetătorii au reușit să găsească soluții
pentru protejarea mediului și pentru prevenirea acestor hazarde naturale.

2.1. Intensitatea și magnitudinea cutremurelor

De-a lungul timpului, mărimea cutremurelor de pământ era aproximată după cifra
prejudiciilor materiale și după numărul deceselor rezultate în urma cutremurelor. Acum,
pentru a putea oferi date statistice clare, măsurarea și asemănarea cutremurelor se face cu
ajutorul unor două tipuri de scări: scara de intensitate și scara de magnitudine.
(Nicolae Mândrescu, 2000)
Intensitatea și magnitudinea sunt doi parametri esențiali în caracterizarea
cutremurelor de pământ. Intensitatea reprezintă efectul resimțit de oameni și de mediul
înconjurător în urma unui cutremur, în timp ce magnitudinea este o măsură a energiei
eliberate în timpul unui cutremur.
(https://www.encipedia.org/articole/infotehnic/cutremurele-de-pamant/masurarea-
cutremurelor-magnitudinea-si-intensitatea.html, fără an)
Intensitatea cutremurelor se determină prin analiza și observațiile cercetătorilor.
Scările cu ajutorul cărora se măsoară cutremurele au fost folosite de mai bine de două sute
de ani. Prima cercetare a fost realizată de către Robert Mallet, care a analizat cutremurul
din 1857, produs pe teritoriul Italiei. Acesta a trasat pe hărți niște linii, „denumite de el
isoseismale, care uneau locurile distruse în egală măsură”, cu ajutorul cărora s-a identificat
sursa undelor seismice.
(Nicolae Mândrescu, 2000, p. 26)
Pentru evaluarea mărimii unui cutremur sunt folosite scările de intensitate. Cea mai
veche scară a intensității datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis din
anul 1873, realizată simultan în Italia și Elveția, de Rossi și Forel. Denumită scara Rossi-
Forrel(RF), aceasta are valori de la I la X.
Una dintre cele mai folosite scări este cea patentată de către Mercalli, atestată în
anul 1883, cu modificările ulterioare ale Institutului de Seismologie din Roma în anul
1902. După cincisprezece ani, autorul împreună cu alți doi cercetători, Cancani și Sieberg
realizează o altă scară, care avea doisprezece grade.
(Nicolae, 2000)
Inițiala scară Mercalli a fost îmbunătățită, purtând numele de Mercalli
Modificat(MM). Ea are doisprezece grade, fiind notată cu cifre romane. Fiecare cifră
simbolizează gradul de distrugere, fiindu-i atribuit un cuvânt sau un grup de cuvinte care
descrie intensitatea sa: instrumental, slab, ușor, moderat, destul de puternic, puternic, foarte
puternic, destructiv, violent, intens, extrem, catastrofal.
(https://www.encipedia.org/articole/infotehnic/cutremurele-de-pamant/masurarea-
cutremurelor-magnitudinea-si-intensitatea.html)
„Scările de intensitate seismică prezintă dezavantajul de-a fi elaborate pe baza
efectelor asupra naturii înconjurătoare(modificări ale reliefului), ale mediului construit și
percepției oamenilor.”
(Nicolae, 2000, p. 27)
Magnitudinea cutremurelor se determină în urma analizei și interpretării
înregistrărilor diferitelor stații seismice. Prima încercare de elaborare a unei scări îi
aparține lui Richter, în 1935, când a studiat cutremurele din California. Ulterior, în 1936,
împreună cu Gutenberg, au extins scara pentru toate suprafețele seismice de pe Terra.
(https://doi.org/10.1785/BSSA0320030163)
Magnitudinea Richter, ML este numită și magnitudine locală, intrând în viziroul
jurnaliștilor abia în 1950. De la acea vreme, a devenit cea mai utilizată măsură a mărimii
cutremurelor de pământ. „Magnitudinea Richter este determinată de logaritmul zecimal al
amplitudinii maxime, măsurate în microni,, a înregistrării obținute cu un seismometru
Wood-Anderson, localizat la 100 km de epicentru, pe rocă dură, acest tip de magnitudine
este folosit pentru cutremure de suprafață și locale.”
(Florin Pavel, Radu Văcăreanu, 2017, p. 71)
„Magnitudinea undelor de suprafață, MS este determinată pe baza amplitudinii
undelor Rayleigh cu perioada în jur de 20 s; acest tip de magnitudine este folosit pentru
cutremure de suprafață, relativ depărtate, moderate către puternice.”
(Florin Pavel, Radu Văcăreanu, 2017, p. 71)

Tabelul 1. Comparația între magnitudinea și mărimea/energia a două cutremure

 Dacă diferența în magnitudine între două Diferența în mărimea/energia celor două
cutremure este... cutremure va fi...
5 32 000 000
4 1 000 000
3 32 000
2 1 000
1 32(31,6)
0,9 22,4
0,8 16,0
0,7 11,2
0,6 8,0
0,5 5,6
0,4 4,0
0,3 2,8
0,2 2,0
0,1 1,4
Sursa: (Nicolae Mândrescu, 2000, p. 31)
2.2. Undele seismice și propagarea lor
Scoarța terestră se află într-un proces continuu de mișcare, inclusiv în locurile
rigide. Mișcările de înălțare și coborâre în plan vertical poartă numele de mișcări
oscilatorii, de a căror cauză este responsabilă izostaza.
(Gheorghe Macovei, 2000)
Seismicitatea reprezintă magnitudinea cutremurelor raportate la unități de timp și
spațiu. Pentru caracterizarea seismicității a fost folosită o ipoteză care enunța independența
în timp și spațiu a cutremurelor, ipoteza Poisson. Astfel, conform ipotezei Poisson
„momentul producerii, mărimea și poziția focarului unui cutremur sunt independente de
momentul producerii, mărimea și poziția focarului oricărui cutremur precedent sau viitor.”
(Florin Pavel, Radu Văcăreanu, 2017, p. 70)
Cutremurele generează undele seismice, care se propagă prin interiorul pământului
și pe suprafața sa. Există trei tipuri principale de undă seismică: undele primare (P), unde
secundare (S) și undele de suprafață. „Undele seismice principale P și secundare S au
perioade scurte și undele de suprafață au perioade lungi. Aceste motive au dus la definirea
diferitelor scări de magnitudine, fiecare măsurând amplitudinea altor tipuri de unde
seismice.”
(Florin Pavel, Radu Văcăreanu, 2017, p. 70)
Figura 1 . Tipuri de unde seismice

Sursa: (https://stock.adobe.com/images/types-of-seismic-waves-as-earth-
movement-in-earthquake-outline-collection-set-educational-labeled-rayleigh-love-and-
body-surface-wave-comparison-with-direction-explanation-vector-illustration/452907045)

2.3. Efectele cutremurelor asupra mediului înconjurător

Ca orice fenomen geografic, cutremurele de pământ au și efecte vizibile asupra
scoarței terestre. Cutremurele de pământ pot provoca distrugeri semnificative asupra
infrastructurii, clădirilor, vieții umane, dar și a peisajului geografic. Efectele cutremurelor
depind de intensitatea și magnitudinea acestora, precum și de caracteristicile geologice ale
zonei afectate.
 Cutremurele de pământ au generat apariția unor fenomene distrugătoare care apar
la încetarea fenomenului seismic. Aceste fenomene sunt: vibrații, alunecări, lichefieri,
tsunamiuri și incendii.
(Nicolae Mândrescu, 2000)
Vibrațiile apar ca urmare a mișcării undelor seismice de volum care distrug
elementele de la suprafața scoarței terestre pe o distanță relativ mare de la sursa
cutremurului. Vibrațiile sunt de mai multe tipuri: vibrații forțate și vibrații ambientale.
(https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S2352710219309957?via%3Dihub)
„Severitatea vibrațiilor terenului este determinată de trei elemente majore: mărimea
cutremurului, distanța față de sursa acestuia și condițiile geologice din locul considerat.”
(Nicolae, 2000, p. 34)
Alunecările rezultate în urma cutremurelor de pământ se produc datorită eforturilor
forfecării și a cedării rezistenței forfecării. Ele se produc în zonele colinare și montane și
avariază puternic construcțiile, determinând o schimbare a peisajului geografic.
Lichefierile reprezintă impactul forței undelor seismice asupra structurii granulare a
depozitelor nisipoase. Acest fenomen afectează în principal infrastructura de transport, prin
surparea terenului și suspendarea rețelelor de transport.
(Nicolae Mândrescu, 2000)

Figura 2. „Figura 14. Lichefierea unui rambleu de cale ferată în timpul

cutremurului Niigata(Japonia), din 1964.”
 Sursa: (Nicolae Mândrescu, 2000, p. 36)

Tsunami reprezintă un „val gigantic care apare la suprafața oceanelor în urma

cutremurelor submarine.” Acesta are o forță distrugătoare imensă, măturând complet
cadrul din jurul coastelor continentelor.
(https://www.webdex.ro/definitie-tsunami-noul-dictionar-explicativ-al-limbii-romane)
Unele incendii au apărut la încetarea cutremurelor de pământ(Messina, San
Francisco, Tokio, Niigata). După producerea cutremurului din 1906, din San Francisco,
incendiile care au apărut au produs calamități în proporție de 75-80%, astfel încât toți
oamenii vorbeau despre foc la reconstruirea acestui oraș.
(Nicolae Mândrescu, 2000)

Figura 3. Incendiu California 1906

 Sursa: (https://www.nonsda.org/egw/rom/sanfran.htm)

Cutremurele au efecte semnificative asupra mediului înconjurător, provocând

modificări ale reliefului terestru, schimbări ale cursurilor de apă, activarea alunecărilor și
provocarea tsunamiurilor. Acest hazard natural creează anual pagube materiale imense, dar
aduce totodată și pierderea de vieți omenești.
Capitolul 3. „Mecanismul de cutremur și caracterizarea seismogenului
zonei din partea sud-estică a României” – observații pe marginea
recenziei

Țara noastră reprezintă o zonă cu potențial seismic ridicat, anual fiind lovită de
astfel de hazarde care contribuie la schimbarea peisajului geografic și la o desconcentrare
economică prin distrugerea infrastructurii și pierderea de vieți umane. De-a lungul
timpului, România a cunoscut la vremea sa cutremure devastatoare care s-au soldat cu
calamități serioase, mai ales după ziua de 4 martie 1977, când un cutremur nemilos a
zguduit capitala și zonele din jur, peste 1500 de oameni fiind uciși.
Cutremurele de pământ din țara noastră au o frecvență ridicată, în perioada 1901-
2000 numărându-se peste 600 de cutremure, cu o intensitate destul de mare în anii 1940,
1977, 1986, 1990.
(Mihail Ielenicz, Ileana Pătru, 2005)

Figura 4. Zonele afectate de cutremurul din 4 martie 1977

 Sursa: (https://mobee.infp.ro/despre-cutremurele-din-romania/cutremurul-din-4-martie-
1977)

3.1. Zonele cu cel mai mare risc seismic din România

Articolul intitulat "Earthquake Mechanism and Characterization of Seismogenic
Zones in South-Eastern Part of Romania", pe care l-am recenzat a avut ca scop să analizeze
și să caracterizeze mecanismul cutremurelor și zonele cu caracter seismic ridicat din
regiunea sud-estică a României.
Conform acestui articol zonele cu risc seismic ridicat din partea sud-estică a
României sunt: Platforma Moesiană , Depresiunea Predobrogeană , Depresiunea
Bârladului, Făgăraș - zona Câmpulung și sursa de adâncime intermediară Vrancea.
Cea mai mare activitate a plăcilor tectonice din țara noastră se înregistrează la cotul
Arcului Carpaților din regiunea Vrancea, această zonă fiind cunoscută ca cea mai seismică
zonă, unde cutremurele se formează cel mai adesea datorită încălecării plăcilor tectonice.
Cu toate acestea, în România mai sunt și alte zone cu caracter seismic ridicat, pe
care articolul le menționează, precizând faptul că „activitatea seismică din scoarță este
dispersată peste orogeneza și avansul Carpaților cu îmbunătățiri semnificative în mai multe
zone seismogenice: EV - zona din fața curbei Arcului Carpaților de Sud-Est, FC - zona
Munților Făgăraș care se prelungește peste Carpați spre orașul Câmpulung, PD-BD -
zonele Predobrogean și Depresiunea Bârladului, care aparțin de aceeași unitate tectonică
(Platforma Scitică), BA - zona Banat, DA - zona Dunării și CM - Crișana - zona
Maramureș.”
(https://www.researchgate.net/publication/
323832676_Earthquake_mechanism_and_characterization_of_seismogenic_zones_in_south-
eastern_part_of_Romania).
Cutremurele de pământ sunt influențate și de structura geologică a scoarței terestre,
multe dintre ele producându-se atunci când planul de falie de sub roci „se rupe”.
(https://www.infp.ro/index.php?i=dct)
Secvențele de cutremure din „fața curbei Arcului Carpaților prezintă aliniamente
paralele cu orogenul, probabil în legătură cu un sistem de falii îngropate de sub bazinul
sedimentar Focșani.”. Falia intramoesiană traversează Platforma Moesiană și separă două
sectoare cu constituție și structură diferită a subsolului. Deși este o falie majoră,
seismicitatea asociată este slabă și rară. Există un deficit de seismicitate la vest de falie,
până când aceasta intră în contact cu Carpații Meridionali din regiunea Dunării. Falia
Peceneaga-Camena separă Platforma Moesiană de Orogenul Dobrogean de Nord, iar
activitatea seismică se observă pe partea de nord a acestei falii. Depresiunea Bârladului
este o depresiune în slăbire pe Platforma Scitică. Seismicitatea din zona Făgăraș-
Câmpulung este asociată cu marginea de nord-vest a faliei intramoesiene. În această zonă a
avut loc o secvență mare de cutremure în 1993, dar evenimentele ulterioare nu au depășit
magnitudinea 3,5.
(https://www.researchgate.net/publication/
323832676_Earthquake_mechanism_and_characterization_of_seismogenic_zones_in_south-
eastern_part_of_Romania)
România are mai multe zone cu risc seismic ridicat, iar analiza acestor zone este
importantă pentru a putea înțelege și gestiona mai eficient amenințările seismice. Faliile
sunt elemente reprezentative pentru cutremure, influențând totodată dinamica scoarței
terestre.

Figura 5. „Figura 3.1 Sursele seismice care pot afecta teritoriul României”
 Sursa: (Florin Pavel, Radu Văcăreanu, 2017, p. 74)

3.2. Impactul asupra zonei de sud-est a României

Zona de sud-est a României este caracterizată de o activitate seismică
semnificativă, care poate avea un impact major asupra comunităților și infrastructurii din
regiune. În funcție de magnitudinea cutremurului, acesta își pune amprenta asupra
peisajului geografic prin modificarea parțială sau totală a acestuia, provocând un dezastru
asupra suprafeței locuite și a arealului natural. Scările de intensitate și magnitudine
utilizate pentru a măsura și caracteriza un cutremur indică impactul asupra zonelor
afectate. Astfel, autorii articolului au analizat și interpretat date statistice care arată
impactul cutremurelor asupra zonelor din partea de sud-est a României. Cu cât numerele
sunt mai mari, cu atât impactul asupra zonei este mai mare. Totuși, cel mai mare cutremur
din România este cu siguranță cutremurul din 1977, când zona de sud-est a fost afectată
semnificativ, pierzându-și sufletele peste 1500 de oameni.
Prin pagubele produse, cutremurele generează o scădere economică atât pentru zonele
afectate, cât și pentru întreaga țară, sectoarele principale având de suferit.
Cutremurele de pământ au un impact semnificativ asupra economiei unei țări,
provocând pierderi de vieți omenești.

Figura 6. „Seismicitatea de adâncime normală”

Sursa: (https://www.infp.ro/index.php?i=dct)
Capitolul 4. Concluzii
Bibliografie:

(n.d.). Retrieved from

https://pubs.geoscienceworld.org/ssa/bssa/article-abstract/32/3/163/115371/
Earthquake-magnitude-intensity-energy-and.
(-). Retrieved from https://www.infp.ro/index.php?i=hzd.
Florin Pavel, Radu Văcăreanu. (2017). Elemente generale de hazard și risc seismic.
București: Matrix Rom.
Gheorghe Macovei. (2000). Relieful și procesele actuale de modelare. Baia Mare: Editura
Bion.
https://doi.org/10.1785/BSSA0320030163. (n.d.).
https://mobee.infp.ro/despre-cutremurele-din-romania/cutremurul-din-4-martie-1977.
(n.d.).
https://stock.adobe.com/images/types-of-seismic-waves-as-earth-movement-in-earthquake-
outline-collection-set-educational-labeled-rayleigh-love-and-body-surface-wave-
comparison-with-direction-explanation-vector-illustration/452907045. (n.d.).
https://www.encipedia.org/articole/infotehnic/cutremurele-de-pamant/masurarea-
cutremurelor-magnitudinea-si-intensitatea.html. (n.d.).
https://www.encipedia.org/articole/infotehnic/cutremurele-de-pamant/masurarea-
cutremurelor-magnitudinea-si-intensitatea.html. (n.d.).
https://www.infp.ro/index.php?i=dct. (n.d.).
https://www.infp.ro/index.php?i=dct. (n.d.).
https://www.nonsda.org/egw/rom/sanfran.htm. (n.d.).
https://www.researchgate.net/publication/
323832676_Earthquake_mechanism_and_characterization_of_seismogenic_zones
_in_south-eastern_part_of_Romania. (n.d.).
https://www.researchgate.net/publication/
323832676_Earthquake_mechanism_and_characterization_of_seismogenic_zones
_in_south-eastern_part_of_Romania. (n.d.).
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S2352710219309957?via%3Dihub.
(n.d.).
https://www.webdex.ro/definitie-tsunami-noul-dictionar-explicativ-al-limbii-romane.
(n.d.).
Ion Atanasiu. (1960). Cutremurele de pământ din România. București: Editura Academiei
Republicii Populare Romîne.
Mihail Ielenicz, Ileana Pătru. (2005). Geografia Fizică a României. București: Editura
Universitară.
Nicolae Mândrescu. (2000). Cutremurul Hazard Natural Major Pentru România.
București: Editura Tehnică.
Nicolae, M. (2000). Cutremurul. București.
Solomon Marcus. (1988). Provocarea Științei. București: Editura Politică.