CUTREMURE-TIPURI,CAUZE SI METODE DE MASURA

Elev : Vladutescu Anamaria

Cutremurele se produc atunci când tensiunea acumulată în scoarța

terestră este eliberată brusc. Ele sunt foarte frecvente peste tot în lume –
într-un an, au loc în medie câteva mii,dar cele mai multe sunt fie prea
mici pentru a fi simțite, fie au loc în zone prea îndepărtate pentru a
produce vreo pagubă. Totuși, în jur de 15 pot fi devastatoare și fac
aproximativ 2000 de victime anual.
În mod normal, cutremurele se produc aproape de suprafața
Pământului, în litosferă. Litosfera este împărțită în mai multe plăci
tectonice ( mari, medii și mici ), care se mișcă independent și uneori se
ciocnesc. Această mișcare provoacă trepidații subterane, care, uneori
sunt destul de puternice și pot fi resimțite pe suprafața Pământului.
Majoritatea cutremurelor se produc la marginea dintre aceste plăci și
circa jumătate din cutremurele din lume sunt înregistrate de jur
împrejurul Plăcii Pacifice, cuprinzând zonele seismice cunoscute din
Japonia și coasta de vest a Americii de Nord și de Sud ( așa-numitul
“Cerc de Foc al Pacificului” ).
Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:
1. Naturale:
 deplasarea plăcilor tectonice
 erupții vulcanice
 impactul cu meteoriți
2. Antropice ( non-seismice)
 mijloacele de transport(produc minicutremure)
 explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)
 edificii care se surpă (mine abandonate, de exemplu)

Epicentrul
Un cutremur este întotdeauna simțit cel mai puternic în punctul de pe
suprafața terestră aflat exact deasupra hipocentrului ( punctul unde se
produce cutremurul ), acesta fiind și locul unde se produc cele mai mari
pagube. Acest punct de pe suprafața terestră este denumit epicentrul
cutremurului.
Cutremurele sunt măsurate după mărimea fracturii ( faliei ) pe care le
provoacă și mărimea totală a alunecării ( deplasării ) care se produce. Cu
cât suprafața faliei și alunecarea sunt mai mari, cu atât energia eliberată
în cursul cutremurului este mai mare. Pe lângă deformarea rocii de lângă
falie, această energie produce trepidația care apare în momentul
cutremurului.
Aceste unde de șoc sunt numite unde seismice și pot fi detectate la mari
distanțe de epicentrul unui cutremur.
Undele seismice sunt monitorizate cu ajutorul instrumentelor științifice
numite seismometre, care sunt suficient de sensibile încât să detecteze
vibrațiile oriunde s-ar produce acestea.

Istoria Studiului Cutremurelor

Inca din antichitate,oamenii care locuiau in zone cu activitate seismica
puternica au fost preocupati de cutremure.Unii filozofi greci atrbuiau
cutremurele unor asa-zise vanturi subterane;altii spuneau ca sursa
cutremurelor sunt focurile din adancul Pamantului.In jurul anului 130
D.C. chinezul Zhang Heng a dedus ca in urma cutremurelor se produc
niste "valuri".El a construit un complex vas de bronz cu care masura
aceste valuri prin miscarea sensibila a 8 bile in gurile unor dragoni
asezati de-a lungul circumferintei vasului. Un val seismic ar fi
determinat caderea uneia sau a mai multor bile.

La inceputul secolului 20,seismologul rus Printul Boris Golitzyn a

inventat seismograful modern. Aparatul lui folosea un pendul magnetic
suspendat intre polii unui electromagnet si a introdus era moderna a
studiului cutremurelor
Există mai multe metode diferite de măsurare a magnitudinii
cutremurelor, dar cel mai cunoscut este sistemul creat în anul 1935 de
către americanul Charles Richter, și anume Scara Richter, o scară
logaritmică gradată de la 1 la 10.