CUTREMURE

DINU ANDRA MARIA

XC
 Seism sau Cutremur sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau în vibrații
generate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații rezultă
din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică.

Cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care
provoacă daune majore, seism sau mișcări seismice pentru cele care trec neobservate
și mișcări non-seismice pentru cele provocate de om.

Elementele unui cutremur sunt: durata (fracțiuni de secundă sau secunde),

intensitatea (microseisme, macroseisme), frecvența, adancimea. După adâncimea
hipocentrului, cutremurele sunt: superficiale (0 - 70 km), intermediare (50-70
pâna la 300 km), adanci (300 pâna la 700-800 km)
CUTREMURELE ÎN ISTORIE

 Între secolul al V-lea î.Hr. și secolul al XIV-lea d.Hr., oamenii considerau că seismele
sunt provocate, de regulă, de curenți de aer aflați în interiorul cavităților
Pământului.Exista însă și ideea conform căreia cutremurele apăreau ca urmare a
tensiunilor existente în scoarță între apă și pământ, idee avansată de filosoful grec
Thales din Milet, în secolul al VI-lea î.Hr. Mai târziu, în primul secol al erei noastre,
Plinius cel Bătrân vorbea despre seisme ca fiind „furtuni subpământene”.

Panorama foto San Francisco după cutremurul din 1906

CUTREMURUL DE PE PĂMÂNT

 Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice răspândite pe glob, cu ajutorul

unui aparat de înregistrare a cutremurului s-a constatat că aceste mișcări ale
scoarței pământului au un centru în adâncime de propagare circulară a
undelor seismice. Punctul de la suprafață, (situat deasupra hipocentrului), în care se
măsoară intensitatea cutremurului este numit epicentru.
 De aceea intensitatea cutremurului este definită nu numai de intensitatea și direcția
de propagare a undelor, ci și de profunzimea hipocentrului (adâncimi măsurate până
la 700 km). Intensitatea cutremurului, măsurată în epicentru, va fi cu atât mai mare
cu cât hipocentrul este mai aproape de suprafață.
DISTRIBUTIA CUTREMURELOR

 Harta seismicității evidențiază teritoriile în care seismele se manifestă puternic și

frecvent:
 centura de foc a Pacificului, căreia îi revin circa 80% din cutremurele puternice globale
și 90% din toată energia seismică anuală
 brâul Mediteranean-Himalaian, care cuprinde și munții Carpați cu zona seismogenă
Vrancea
 Celelalte zone seismice, Oceanul Atlantic, partea interioară a Oceanului Pacific, Riftul
Est-African ș.a. au o activitate seismică mai redusă.
 Țara cu cele mai frecvente cutremure este Japonia. Cele mai puternice cutremure din
România își au focarul în munții Vrancei, fiind produse de mișcări ale scoarței terestre.
 CAUZELE PRODUCERII
CUTREMURELOR
 Cauzele producerii cutremurelor pot fi de două feluri:
 1. Naturale:
 deplasarea plăcilor tectonice
 erupții vulcanice
 impactul cu meteoriți
 2. Antropice ( non-seismice)
 mijloacele de transport(produc minicutremure)
 explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)
 edificii care se surpă (mine abandonate de exemplu)
 Anual se înregistrează circa 500.000 de mișcări seismice, însă doar 0,2% din ele pot provoca pagube.
PRODUCEREA CUTREMURELOR

 În momentul în care se declanșează cutremurul, din epicentru, adică din punctul situat deasupra vetrei cutremurului,
vor porni unde de șoc. Primele valuri care vor porni se numesc unde primare sau unde P. Acestea sunt valuri
longitudinale, care se propagă asemănător cu undele sonore: produc mișcări în sens înainte – înapoi, în direcția de
propagare. Undele primare sunt urmate de undele secundare, sau undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui
perpendicular pe direcția de mers. Al treilea tip de unde, undele de suprafață, provoacă unduirea solului și
accentuează efectul distrugător al undelor secundare.
 1. Unda P :
 este o undă longitudinală, de compresie
 determină mișcarea particulelor solului paralel cu direcția de propagare
 unda se deplasează prin compresie-dilatare în direcția de mers
 amplitudinea acestei unde este direct proporțională cu magnitudinea (energia cutremurului)
 este percepută la suprafață de către oameni ca pe o săltare, un mic șoc în plan vertical
 nu este periculoasă pentru structuri (clădiri) deoarece conține (transportă) aproximativ 20% din energia totală a
cutremurului
PRODUCEREA CUTREMURELOR(2)
 2. Unda S :
 este o undă transversală, de forfecare
 determină mișcarea particulelor solului perpendicular (transversal) față de direcția de
propagare
 deplasarea acestei unde este similară cu înaintarea unui șarpe (mișcări ondulatorii stânga-
dreapta față de direcția de înaintare)
 este resimțită la suprafață sub forma unei mișcări de forfecare, de balans în plan orizontal
 este periculoasă, deoarece transportă aproximativ 80% din energia totală a cutremurului
 determină distrugeri proporționale cu magnitudinea cutremurului și cu durata de oscilație
 clădirile cad datorită intrării în rezonanță a frecvenței proprii de oscilație a structurii clădirii cu
frecvența undei incidente, în acest caz efectul distructiv fiind puternic amplificat .
PRODUCEREA CUTREMURELOR(3)
 1. Margini divergente
 Dacă se întâlnesc două plăci a căror margini sunt formate din crustă oceanică și care se mișcă depărtându-se una
de alta, în spațiul care apare, iese la suprafață roca încinsă din manta, formându-se vulcani. Această rocă încinsă
se răcește în apa oceanului, se întărește și duce la formarea unei noi cruste oceanice. Ea împinge cele două plăci
forțându-le să se depărteze ducând la apariția cutremurelor în locul respectiv. Locul în care acest fenomen apare
se numește zonă de divergență.
 2.Margini convergente
 Când două plăci se ciocnesc, o parte din marginile lor se distruge. Rezultatul acestor distrugeri depinde de tipul
de cruste de la marginea plăcilor care se ciocnesc. Astfel: - dacă se ciocnește o placă oceanică de una
continentală, cea oceanică, fiind mai subțire și mai densă va fi forțată să intre sub cea continentală care este mai
ușoară și mai groasă. Aici apare fenomenul de subducție . Crăpătura scoarței pe unde placa pătrunde în manta
se numește fosă. -când se ciocnesc 2 plăci oceanice, de asemenea una poate fi împinsă sub cealaltă. -când se
ciocnesc două plăci continentale, se creează arii de munți pentru că marginile care se ciocnesc se vor încreți, se
vor compresa și vor fi împinse la suprafață. Acesta este procesul formării munților prin încrețire (ex.: Himalaya).
Zona în care două plăci se ciocnesc se numește zonă de convergență.
MĂSURAREA CUTREMURELOR

 Amploarea efectelor cutremurelor de pământ poate fi exprimată în două modalități:

 calitativ, prin intermediul intensității seismice, a intensității distrugerilor cauzate de acestea, care diferă de
la un amplasament la altul, fiind dependentă de distanța față de epicentru și de condițiile locale de
amplasament;
 cantitativ, prin intermediul magnitudinii, o măsură a energiei eliberate de un cutremur, o valoare unică
pentru un eveniment seismic, având la bază o măsurătoare instrumentată.
 Chinezii au fost primii inventatori ai unui detector de cutremure. Atunci când vasul trepida, în timpul
cutremurului, din gura unuia dintre cei opt dragoni cu care împodobit vasul, o bilă cădea în gura uneia
dintre broaștele râioase aflate la baza acestuia. Astfel era indicată direcția cutremurului.[2]
 O primă scară de apreciere a intensității cutremurelor a fost propusă de Michele de Rossi (Italia, 1874) și
Francois Forel (Elveția, 1881), care au publicat, independent unul față de celălalt, scări de intensitate
similare. Rossi și Forel au colaborat mai târziu și au produs Scara Rossi-Forel în 1883. Scara Rossi-Forel
folosea 10 grade de intensitate (I...X), reprezentând primul grafic de măsurare a intensității folosit la nivel
internațional.
CUTREMURE CUNOSCUTE

 464 î.Hr., Cutremur Sparta, 20.000 morți

 1268, Cutremur în Cilicia Turcia, 60.000 de morți
 1356, 18 octombrie, Cutremur la Basel, Elveția, până azi cel mai puternic cutremur Europa centrală
 1456, 5 decembrie, Cutremur distruge orașul Napoli, 30.000 până la 40.000 morți
 1693, 11 ianuarie, Cutremur în Sicilia(Italia), 60.000 de morți
 1755, 1 noiembrie, Marele cutremur din Lisabona
 1756, 18 februarie, Cutremur pe Valea Rinului, Germania cu Epicentru în Düren, Cutremur cel mai puternic
din Germania de gradul VIII apreciat pe Merc alli. Studii geologice ulterioare 6,2 grade Richter.
 1783, 4 februarie, Cutremur în (Calabria) Italia, 50.000 de morți
 1802, 26 octombrie, Cutremur cu magnitudine 8,2, România, zona seismică Vrancea. Unul din cele mai
puternice cutremure din România, resimțit pana în Moscova, Moldova, Bulgaria, Turcia. Vezi și
Cutremurul din 1802 (România).