Cutremure de pamant si

unde seismice

•Cls a-XI-a A
•
•
 Cutremurul de Pămînt
Cutremurul de Pamant este unul din cele mai înspământătoare şi
distrugătoare fenomene ale naturii de pe Terra. Potenţialul enorm de distrugere
se datorează energiei cutremurului, care la un seism deosebit de puternic este
de zece-douăzeci de mii de ori mai mare decât energia primei bombe atomice
aruncate peste Hiroshima.
•

• Originea cutremurelor:
• Distribuţia geografică neuniformă a seismelor pe suprafaţa
Terrei îşi găseşte explicaţia în teoria plăcilor tectonice. Conform
acesteia, învelişul extern rigid al Pământului este format din
cincisprezece plăci tectonice mobile, de 60-100 km grosime, pe
unele dintre care se află şi continentele. Aceste plăci litosferice
•
“plutesc” pe astenosferă, stratul de suprafaţă semitopit al
mantalei Pământului, şi sub acţiunea curenţilor de convecţie din
manta se deplasează extrem de lent, cu o viteză de până la 12
cm pe an. Unele plăci se împing reciproc, iar în anumite locuri o
placă alunecă şi coboară sub o altă placă, penetrând la adâncimi
cu temperaturi şi presiuni înalte unde se topeşte consumându-
se. Altele se îndepărtează una de alta, spaţiul dintre ele fiind
completat cu magmă solidificată, care ulterior formează crusta
nouă. Unele blocuri imense de crustă terestră alunecă unul faţă
de altul.
 La marginile dintre plăci mişcarea este frânată de forţa de
frecare dintre ele, astfel că în aceste locuri se acumulează
tensiuni enorme. Atunci când rocile care întră în contact se rup
sau alunecă brusc, se produce o degajare sub formă de unde
seismice a energiei acumulate, adică se produce cutremurul
propriu-zis. Intensitatea acestuia depinde de suprafaţa de
rupere, de adâncimea la care se produce şi de natura rocilor.
  
 Undele seismice :

 Energia eliberată brusc de un cutremur se răspândeşte în
toate direcţiile, formand undele seismice.
 Pe măsura îndepărtării de locul perturbaţiei iniţiale, energia
se repartizează pe tot mai multe particule − efectele
seismului sunt tot mai mici la distanţe mai mari. Undele
seismice sunt un "amestec" de unde longitudinale si
transversale.
•
 Producerea undelor seismice
 Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta
pamantului, energia radiaza in exterior sub forma unor unde
seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei
suprafete de apa radiaza sub forma unui val. In fiecare
cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.
 Undele interioare se deplaseaza in partea interioara a
pamantului, iar undele superficiale se deplaseaza la
suprafata acestuia. Undele superficiale – uneori denumite
unde lungi sau mai simplu, unde L – sunt responsabile pentru
cele mai multe pagube asociate cutremurelor, deoarece
cauzeaza cele mai intense vibratii. Undele superficiale se
propaga din undele interioare care ajung la suprafata.  
 Se face distinctia intre doua tipuri principale de unde
interioare:
 1. Unde primare (longitudinale), denumite si unde P sau
unde de comprimare, se propaga cu o viteza de
aproximativ 1 pana la 5 mile pe secunda (1.6 pana la 8
kilometri/secunda), depinzand de materialul prin care se
deplaseaza. Aceasta viteza este mai mare decat cea a
altor unde, astfel incat undele P ajung inaintea celorlalte
la o anumita suprafata. Ele se pot deplasa prin substante
2. Unde secundare (transversale), denumite si unde S sau
unde de taiere, ajung la suprafata putin in urma undelor P. In
timp ce aceste unde sunt in miscare, ele deplaseaza in afara
particule de roca, impingandu-le perpendicular cu calea undelor.
Astfel rezulta prima perioada de ondulare asociata cutremurelor.
Spre deosebire de undele P, undele S nu se deplaseaza direct
prin pamant. Ele circula doar prin materiale solide, astfel incat
sunt oprite de stratul lichid din interiorul pamantului.

 Ambele feluri de unde interioare se deplaseaza de-a

lungul Globului Pamantesc, si pot fi detectate pe partea
opusa punctului din care a plecat cutremurul. In mod
constant se produc unde seismice foarte slabe care se
deplaseaza de-a lungul planetei.

 Undele superficiale sunt asemanatoare valurilor aparute
intr-o suprafata de apa – ele misca suprafata pamantului
in sus si in jos. Acest fapt cauzeaza de obicei cele mai
mari pagube deoarece miscarea undei zguduie temeliile
edificiilor create de om. Undele L sunt cele mai lente
dintre toate, astfel ca cea mai intensa zguduire se produce
la sfarsitul cutremurului.
 Analiza originii cutremurului
 In timp ce viteza exacta a undelor P si S variaza in functie de
compozitia materialului prin care se deplaseaza, raportul dintre
vitezele celor doua unde va ramane relativ constant in orice cutremur.
Undele P se deplaseaza in general de 1,7 ori mai rapid decat undele S.
 Folosind acest raport, seismologii pot calcula distanta dintre orice
punct de pe suprafata pamantului si epicentrul cutremurului, mai
exact punctul unde vibratiile isi au originea. Seismologii reusesc acest
lucru prin intermediul seismografului – un aparat care inregistreaza
undele. Pentru a afla distanta dintre seismograf si epicentru,
seismologii trebuie sa cunoasca de asemenea si momentul in care au
ajuns vibratiile. Pe baza acestor informatii, ei pur si simplu noteaza cat
timp a trecut intre aparitia celor doua unde iar dupa aceea verifica un
tabel care le arata distanta pe care undele au parcurs-o, bazandu-se
pe intarzierea undelor.
 Adunandu-se aceste informatii din trei sau mai multe puncte, se
poate localiza epicentrul, prin procesul numit trilateratie. Acest proces
consta in desenarea unei sfere imaginare in jurul locatiei fiecarui
seismograf, cu punctul de masurare drept centru si raza egala cu
distanta masurata (notata cu X) de la acel punct pana la epicentru.
Aria cercului reprezinta toate punctele aflate la X mile departare de
seismograf. Atunci epicentrul trebuie sa se afle undeva pe aceasta
sfera. Daca sunt desenate doua sfere, pe baza informatiilor provenind
de la doua seismografe diferite, se va obtine un cerc bidimensional in
punctul de concurenta al sferelor. Deoarece epicentrul trebuie sa se
gaseasca in aria ambelor sfere, toate punctele epicentrale posibile
 Si deoarece centrul fiecarei sfere se afla pe suprafata pamantului,
iar unul dintre aceste puncte posibile se va gasi in aer, ramane o singura
locatie logica pentru epicentru.

 Energia eliberată în focarul unui cutremur se propagă în toate

direcţiile prin unde seismice de volum şi de suprafaţă. Din undele
seismice de volum fac parte undele longitudinale P şi
transversale S. Cele mai rapide sunt undele P care străbat zonele
lichide şi solide din interiorul Pământului. Mişcarea particulelor se
produce în acelaşi mod ca şi în undele sonore, adică prin
comprimări şi dilatări succesive ale mediului pe direcţia
propagării undei. În rocile tari se propagă undele S, în care
particulele mediului se deplasează perpendicular pe direcţia de
propagare a undei. Viteza undelor P este de 1,73 ori mai mare
decât a undelor S, ambele fiind dependente de densitatea rocilor
prin care se propagă.
 Pe suprafaţa liberă a Pământului se propagă undele Love şi
Reyleigh, care se formează prin reflexia repetată a undelor de
volum în straturile geologice superficiale. Undele de suprafaţă au
viteză mai mică şi la un cutremur puternic fac de câteva ori
înconjurul Pământului. Acest fapt permite staţiilor seismice să
înregistreze cutremure care se produc chiar şi pe partea opusă a
Globului. Diferenţa dintre momentele de sosire la o staţie
seismică a undelor S şi P serveşte la determinarea distanţei
epicentrale. Deşi undele seismice provoacă numeroase distrugeri
şi pierderi de vieţi omeneşti, anume ele au oferit informaţii
 Intensitatea cutremurelor

Magnitudinea pe Intensitatea pe Descriere

scala Richter scala Mercalli
1-2 I Detectat numai de instrumente

3-4 II-III Este resimtit slab


4-5 IV-V Se simte;obiectele vibreaza usor
6-7 VI- Produce panica;distrugeri moderate

7-8 VIII
IX-X Cutremur major;distrugeri majore

8+ XI-XII Cutremur catastrofal

•

• Intensitatea cutremurelor este reprezentata in diferite scale. Cele mai

des utilizate sunt:
 -scala Richter, care exprima logaritmic energia eliberata la o anumita
distanta epicentrala, este o scala logaritmica ce se exprima in
numere zecimale cuprinse intre 1-9
 -scala Mercalli modificata, care descrie intensitatea cutremurului prin
observarea efectelor sale in epicentru.
Instrumentarea seismica
 Pentru înregistrarea cutremurelor s-au construit seismografe
speciale, care înregistrează direct acceleraţia, viteza sau
deplasarea terenului pe trei direcţii: Nord-Sud, Est-Vest şi pe
verticală. Seismografele moderne generează semnale electrice,
care se amplifică de mii sau chiar milioane de ori şi se
înregistrează pe hârtie sensibilă, bandă magnetică sau suport
digital. În urma prelucrării acestor înregistrări care se numesc
seismograme, se determină parametrii cutremurelor: timpul
producerii, momentele de sosire a undelor, coordonatele
geografice ale epicentrului, adâncimea focarului, magnitudinea
etc.
 Monitorizarea seismică globală este realizată de o reţea de staţii
seismice, în care intră şi reţelele naţionale ale multor ţări.
Informaţia despre producerea unui cutremur este transmisă la
centrele mondiale: Centrul Euromediteranean, Franţa; Centrul
Internaţional Seismic din Newbury, Anglia; Centrul Informaţional
al CSI din Obninsk, Rusia.
 Pentru fiecare zonă seismică sunt alcătuite cataloage ce cuprind
informaţii despre cutremurele produse, inclusiv cele care au avut
loc cu mult înainte de existenţa instrumentelor de înregistrare.
Cel mai vechi catalog este cel chinezesc (3000 ani) şi japonez
(1600 ani). Cataloagele cutremurelor pentru zona noastră au fost
elaborate de seismologii români C. Radu, L. Constantinescu şi V.
Mârza şi conţin date începând cu anul 984.
Magnitudinea si intensitatea
 Puterea unui cutremur este caracterizată prin magnitudinea sau
intensitatea acestuia exprimată în grade. Deoarece puterea
cutremurului variază într-un interval foarte larg, Charles Richter a
introdus, în 1931, scara logaritmică a magnitudinilor care-i poartă
numele şi care e bazată pe măsurarea amplitudinii maxime a
undelor seismice înregistrate. Creşterea magnitudinii cu o unitate
corespunde creşterii amplitudinii undei de 10 ori. Din punct de
vedere matematic, scara magnitudinilor nu are o limită
superioară, însă practic limita ei superioară e determinată de
rezistenţa rocilor. Cele mai puternice cutremure care s-au produs
în epoca măsurărilor instrumentale sînt cele de pe continentul
american: cutremurul din Chile, 1960 (magnitudinea 9,5) şi din
Alasca, 1964 (M = 9,2).
 Majorarea magnitudinii cu o unitate corespunde creşterii de 31
ori a energiei seismice. Astfel, energia cutremurului din Vrancea
din 10 noiembrie 1940 (M = 7,4) a fost de aproape 1000 ori mai
mare decât energia seismului produs la 28 aprilie 1999 (M = 5,4),
cel mai important din ultimii ani şi care s-a resimţit destul de bine
şi în Republica Moldova.
 Energia seismică ce se degajă în focarul cutremurului diferă de
energia seismului de la suprafaţa Pământului. Spre deosebire de
magnitudine, intensitatea seismului, exprimată şi ea în grade, are
la bază gradul de acţiune a oscilaţiilor subterane asupra
diferitelor construcţii şi obiecte, asupra oamenilor. De fapt, pentru
oameni pericolul îl reprezintă nu înseşi oscilaţiile seismice, ci
Seismicitatea in Romania

 România este o ţară seismică, anual producându-se cca. 500

de cutremure, dintre care în ultimele două secole 50 au
avut magnitudinea de peste 5 grade pe scara Richter.
Teritoriul României este afectat în proporţie de peste 50%
de seisme puternice sau moderate. În raport cu Japonia
însă, cantitatea de energie seismică eliberată anual este
de 400 de ori mai mică. Studiul seismicităţii a dus la
conturarea mai multor regiuni epicentrale: vrânceană,
făgărăşeană, bănăţeană etc. Dintre acestea, cutremurele
vrâncene sunt singurele de tip intermediar (cu adâncimi
situate sub 170 km). Ele eliberează periodic cea mai mare
cantitate de energie, provoacă cele mai mari distrugeri şi
se resimt pe areale ce se extind până la Moscova şi Marea
Egee.
