Din ciocnirile sau prieteniile mele cu profesorii descopăr cel mult că se învaţă bine cu profesorul

care inspiră simpatie, dar se învaţă în cele din urmă bine şi cu cel rău, de frică.[...] Mie îmi plăceau de
pildă istoria şi matematicile, dar amîndoi profesorii de la aceste materii erau personalităţi lipsite de har.
[...]Cel de matematică era un îngîmfat şi pe deasupra de o solemnitate deplasată, de parca ai fi zis că a
intrat într-o biserică. Şi lui îi plăcea prea mult materia. Ne vorbea mereu cu admiraţie de marii
matematicieni ai antichităţii, dar şi de ai noştri, de pildă despre Şerban Ţiţeica, pe care îl diviniza dîndu-ne
să înţelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în
acelaşi timp prin ironii muşcătoare şi calificative care ne înjoseau; că, de pildă, niciodată vreunul dintre
noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Şerban Ţiţeica. „Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gînd şi
nu învăţam nimic. „O să te lase corigent!" îmi spuneau ceilalţi speriaţi. „Ei şi? O să învăţ pe trimestrul III
şi o să fie silit să-mi dea zece şi îmi iese media de trecere. Şi n-o să-i fac eu lui pe plac..." [...]
Pe trimestrul trei am început însă să învăţ. Groaza de corigentă era mai mare decît repulsia faţă de
antipaticul profesor. Rămîneam seara singur în clasă şi învăţam elementele lui Euclid şi teorema lui
Pitagora, care n-aveau nici o logică: suma pătratului catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei![...] Pe
această trudă a mea, ne-am pomenit că ne anunţă să ne pregătim pentru teză. Cînd în ziua respectivă ne-a
dictat cele trei probleme pe care trebuia să le rezolvăm, o tăcere îngrozită s-a aşternut asupra clasei.[...]
Am terminat cu o jumătate de oră mai înainte, am închis caietul şi m-am rezemat de bancă uitîndu-
mă într-adevăr provocator la profesor. Pe urmă, m-am ridicat, am depus caietul pe catedră şi am ieşit.
După teză, nimeni nu mă lua în seamă, nimeni nu discuta cu mine ce făcusem. Toţi arătau jalnic, foarte
puţini rezolvaseră una sau două probleme şi nu erau siguri că le-au rezolvat bine nici pe-alea şi nici unul pe
toate trei. Eu, le-am spus, eu le-am rezolvat.
Marin Preda, Profesorii, în Imposibila reîntoarcere
I.
A. Scrie pe foaia de examen răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe un privire la text:
1. Menţionează sensul din text al expresiei să-i fac eu pe plac. 6p
2. Indică, valorificând textul dat, cele două materii preferate ale elevului. 6p
3. Explică de ce tânărului nu îi plăcea profesorul de matematică, utilizând informaţiile din text.
6p
4. Precizează atitudinea copilului, aşa cum reiese din secvenţa: " Ei şi? O să învăţ pe trimestrul III
şi o să fie silit să-mi dea zece şi îmi iese media de trecere. Şi n-o să-i fac eu lui pe plac..." 6p
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, relaţia elev – profesor, aşa cum se desprinde din primul paragraf al
textului.
B. Redactează un text de 150 – 300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă ambiţia este sau nu este esenţială în
atingerea unor obiective, folosind informaţiile din textul citat. 20p
II. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, textul următor, evidenţiând două trăsături ale modernismului:

Lumina ce-o simt

năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie

când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
"Să fie lumină!" [...] (Lucian Blaga, Lumina) 10p

III. Redactează un text de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularităţile de constructie ale
unui roman interbelic/postbelic. 30p