Ion Minulescu

De vorb cu mine nsumi

Vorbesc cu mine nsumi, cum a vorbi c-un frate

ntors rnit din lupta cu zilele de ieri,
i parc tot nu-mi vine s cred c n-am dreptate C El i Eu nu suntem dect acelai frate,
i-aceeai ran-i doare pe ambii scutieri.
Armurile alt'dat ptate de rugin
Azi par mai sclipitoare dect oricnd,
Iar spada,
ncruciat-n lupt de-attea ori,
E plin
De sngele netrebnic al celor ce cad prada
Aceluiai proteic i venic Torquemada.
Vorbesc cu mine nsumi i-mi zic:
- De ce m mini
De-atia ani de-a rndul c tu eti cel mai mare
Din toi mblnzitorii cohortelor barbare,
C-n gestul tu palpit strvechile altare,
Iar vasta catedral, zidit de prini,
Cu-ntreaga-i melodram de Dumnezeu i sfini,
O poi schimba-ntr-o clip,
De nu i-ar fi ruine
De brbile lor albe,
De mine
i de tine?
Vorbesc cu mine nsumi i-mi zic:
- De-atia ani,
De cnd m pori spre-acelai sublim necunoscut,
De ce m mini cu-aceleai ndemnuri de temut

i-mi profanezi credina cu-acelai prefcut

Surs Citit pe buze de josnici curtezani?
De ce din armonia supremelor cntri
Azi nu se mai aude dect grozavul urlet
Al celor ce se-neac n descrcri de tunet
Departe,-n cine tie ce profunzimi de mri!...
...........................
...........................
M simt aa de singur, c-aproape-mi este fric
S mai vorbesc cu mine,
i-mi zic:
- Ascult, frate,
Ascunde-i rana,
Uit c-ai fost rnit i tu Tu, ce-ai strivit atia ce nu se mai ridic Te scutur de greul armurii-nsngerate;
Iar celui ce te-ntreab de-i sunt sau nu-i sunt frate
Rspunde-i: "Nu".