Blocarea filamentului (clogging) 

în vârful de imprimare (hotend) este o problemă des întâlnită la

imprimantele 3D și unul din motivele de frustrare ale utilizatorilor, care se văd în imposibilitatea de a
utiliza imprimanta.
Blocarea filamentului înseamnă că acesta nu poate nici avansa spre duza de extruziune (nozzle) și
nici nu poate fi extras din vârful de imprimare. Fie că utilizăm operațiile ajutătoare prevăzute în
meniul imprimantei, cum ar fi încărcarea (load) sau extragerea (unload) filamentului, fie că se
încearcă efectuarea manuală a unor manevre similare, filamentul refuză să se miște în oricare sens.
Cauza unei astfel de probleme o constituie înmuierea filamentului în zona rece a vârfului de
imprimare.

Când filamentul devine moale în partea de jos a zonei reci, mai sus de bariera termică, filamentul
încă tare care este împins în jos în timpul imprimării va deforma partea mai moale împingând-o spre
pereții barierei termice, producând astfel un dop moale care sporește rezistența opusă avansării
filamentului (care oricum este mare din cauza presiunii dinamice generate în camera de topire de
forțarea trecerii filamentului topit printr-un orificiu cu diametru mic). Dispozitivul de antrenare al
filamentului (filament driver) va începe să „scape” sau să „piardă pași”, producând zgomote relativ
periodice specifice, iar filamentul nu mai avansează, extruziunea oprindu-se - imprimanta nu mai
„scrie”. După câteva încercări de multe ori nereușite de a debloca filamentul, utilizatorul oprește
imprimanta, dopul se întărește în urma răcirii, pecetluind astfel blocajul filamentului.
Cauzele principale care conduc la un astfel de incident pot fi următoarele:

1. Ventilatorul pentru răcirea zonei reci nu funcţionează sau funcționează defectuos

Majoritatea imprimantelor 3D sunt prevăzute cu un ventilator care ajută la o răcire mai eficientă
(decât cea care s-ar produce prin radiaţie şi convecție naturală). Motivul principal îl constituie
 chiar împiedicarea apariției unui astfel de fenomen. 
Dacă imprimanta este echipată cu un astfel de ventilator, atunci el trebuie să funcționeze
permanent. La unele imprimante există un senzor de temperatură, care pornește ventilatorul
doar după ce temperatura zonei fierbinți depășește o anumită valoare și se oprește, după
terminarea imprimării, după ce temperatura zonei fierbinți a coborât sub această valoare.
Pentru remediere se verifică buna funcționare a ventilatorului în sine, integritatea firelor de
alimentare, prezența tensiunii de alimentare și se iau măsuri în consecință, în conformitate cu
instrucțiunile producătorului.
2. Imprimanta este oprită înainte de răcirea vârfului de imprimare
Dacă imprimanta este prevăzută cu ventilator pentru răcirea zonei reci și este oprită înainte ca
zona fierbinte să se fi răcit suficient, atunci căldura acumulată în blocul de încălzire poate
determina înmuierea filamentului în zona barierei termice și chiar deasupra ei, producând un
dop care va produce același efect de blocaj.
Ca măsură preventivă, se recomandă a nu se opri alimentarea imprimantei (de la butonul de
pornire/oprire sau prin scoaterea din priză a cordonului de alimentare) cel puțin câteva minute
după terminarea imprimării sau în conformitate cu instrucțiunile producătorului.
3. Temperatura ambiantă este prea ridicată
Funcționarea unei imprimante 3D cu filament se bazează pe condiții termice bine controlate, în
special la nivelul vârfului de imprimare. Dacă temperatura mediului ambiant crește, condițiile
pentru răcirea zonei reci a vârfului de imprimare se schimbă într-un mod defavorabil,
conducând în cele din urmă la blocare.
O caracteristică neglijată uneori în specificațiile producătorului, temperatura ambiantă de
funcționare este totuși limitată în general, pentru acest tip de imprimante 3D (și nu numai), la
intervale destul de stricte de regulă cuprinse între 18 °C și 25-30 °C.
Utilizarea echipamentelor de climatizare trebuie făcută cu precauție, evitându-se curenții de aer
(rece) care pot străbate zona în care se face imprimarea (mai ales dacă imprimanta nu este
închisă într-o carcasă) și care pot determina desprinderea obiectului de pe masa de imprimare
în timpul imprimării sau o adeziune necorespunzătoare a straturilor.
4. Valoarea temperaturii de extruziune este inadecvată (prea mare)
Temperatura „de lucru” este desemnată ca fiind temperatura măsurată la nivelul blocului de
încălzire cu un senzor de temperatură și este în general denumită temperatură de extruziune.
Ea trebuie să fie adecvată materialului utilizat, suficient de ridicată pentru ca acesta să se
topească și să „curgă” sub presiune prin orificiul duzei de extruziune, dar și suficient de scăzută
pentru ca el să nu „curgă” doar sub propria greutate.
Producătorii de filament specifică întotdeauna o gamă recomandată pentru temperatura de
extruziune, valoarea aleasă depinzând într-o măsură mai mare sau mai mică de o multitudine
de factori (de exemplu, viteza de imprimare, înălțimea stratului, etc.).
Alegerea unei valori prea mari în raport cu alte condiții de lucru poate conduce la blocarea
filamentului prin același fenomen de formare al unui dop de material în partea de jos a zonei
reci.
5. Valoarea temperaturii mesei de imprimare este inadecvată (prea mare)
Îndeosebi în cazul imprimantelor închise într-o carcasă, în timpul imprimării, temperatura locală
deasupra mesei de imprimare poate crește considerabil, mai ales pentru lucrări care durează
mult.
Dacă imprimanta 3D nu a fost proiectată corespunzător (senzori pentru determinarea
temperaturii incintei, ventilatoare pentru înlăturarea aerului cald, ventilarea progresivă pentru
răcirea zonei reci), atunci efectul este similar unei temperaturi ambiante inadecvate (prea mari).

Blocarea filamentului poate fi ușor confundată la prima vedere cu înfundarea duzei de extruziune.
Blocarea filamentului este însă ușor de deosebit - filamentul este pur și simplu blocat în vârful de
imprimare, el neputând fi nici avansat/împins, nici retras/scos în maniera normală pentru antrenarea
filamentului.
Pentru a evita înrăutățirea situației, se recomandă ca atunci când se observă că imprimanta nu mai
„scrie” sau se aud zgomote din zona dispozitivului de alimentare cu filament să se întreprindă
următoarele:

 observarea cu atenție a extruziunii; dacă a încetat în totalitate este posibil să se fi produs

blocarea filamentului sau înfundarea totală a duzei de extruziune; dacă extruziunea este doar
parțială (under-extrusion), ceea ce conduce la îngustarea firului de plastic extrudat, cu efecte
vizibile imediat pe suprafețele laterale ale obiectelor, atunci s-a produs cel mai probabil
înfundarea parțială a duzei de extruziune;
 oprirea temporară a imprimării, prin utilizarea funcției Pause disponibilă de la panoul de
control al imprimantei sau din programul care controlează imprimarea, fără a se întrerupe
alimentarea cu energie a imprimantei, fără a se opri încălzirea vârfului de imprimare și fără a
se reduce temperatura de extruziune;

Dacă observațiile indică blocarea filamentului, readucerea imprimantei 3D în stare normală de

funcționare se face mai simplu sau mai complicat, în funcție de construcția imprimantei și de
condițiile efective în care se găsesc vârful de imprimare și filamentul.
Operația poate fi îngreunată de un acces dificil la capul/vârful de imprimare, de faptul că filamentul
s-a rupt în vârful de imprimare sau într-o zonă cu acces dificil și, bineînțeles, de lipsa de experiență
și/sau îndemânare a utilizatorului.
Partea bună este că deblocarea se poate face aproape întotdeauna folosind același fenomen care a
condus la blocare. Dacă blocarea s-a produs prin încălzirea unei zone care altfel ar fi trebuit să stea
mai rece și în zona respectivă s-a format un dop de material plastic, se poate remedia situația
prin încălzirea și mai puternică a acelei zone și, dacă filamentul este dintr-un material dur
(majoritatea materialelor uzuale, cum ar fi, PLA, PET, ABS), prin împingerea dopului, pe traseul de
extruziune, spre duza de extruziune. În cazul filamentelor flexibile, se poate acționa asemănător,
dar prin tragere, în loc de împingere, și avându-se grijă ca, dacă apare tendința de alungire excesivă
care poate conduce la rupere, să se procedeze la dezasamblarea capului de imprimare. În
cazul filamentelor mai friabile (cum e cazul unora din materiale compozite, cum ar fi cele cu
pulbere de lemn), se recomandă intervenția prin dezasamblarea capului de imprimare.
Pentru aceasta, în funcție de construcția și funcțiile imprimantei, se pot efectua următoarele operații:

1. Încălzirea vârfului de extruziune la o temperatură mai mare decât cea normală

Dacă dopul format este de mici dimensiuni și este situat imediat deasupra blocului de încălzire,
încălzirea mai puternică va determina înmuierea lui și apoi se poate împinge filamentul în
camera de topire.
2. Întreruperea temporară a funcționării ventilatorului de răcire a zonei reci
Dacă supraîncălzirea vârfului de imprimare nu dă rezultate (dacă zona rece dispune de răcire
eficientă, atunci căldura suplimentară va fi disipată înainte de a se atinge temperatura
necesară înmuierii dopului), se poate încerca întreruperea funcționării ventilatorului de răcire.
Dacă firele de conexiune ale ventilatorului sunt prevăzute cu un conector care poate fi detașat,
prin detașarea lui se va reduce capacitatea de răcire a zonei reci și astfel căldura se va
propaga în zona rece, în primul rând acolo unde este format dopul.
Dacă nu se poate decupla ventilatorul, se poate încerca blocarea lui pentru scurt timp, suficient
însă pentru a permite trecerea spre zona rece a căldurii suficiente pentru înmuierea dopului.
Aceste operații trebuie făcute repede, cu tatonări repetate ale posibilității îndepărtării dopului
format și, bineînțeles, cu vârful încălzit cel puțin la temperatura normală de topire a filamentului
blocat (supraîncălzirea cu 10-20 °C poate accelera operația).
3. Acționarea manuală a filamentului pentru deplasarea dopului în camera de topire
Dacă există acces la filament imediat deasupra capului de imprimare, atunci se poate acționa
manual filamentul. Aceasta se face apucând filamentul cu o mănă (ca și cum s-ar ține un băț)
 cu filamentul prins strâns între degetul mare și cel arătător, la circa 1 cm de intrarea acestuia în
partea superioară a capului de imprimare, și se împinge/trage cu forță constantă.
Dacă se exercită tensiune prelungită, la un moment dat dopul va ceda și materialul fie va
începe să curgă prin duza de extruziune (în cazul filamentelor dure), fie filamentul va ieși din
vârful de imprimare în urma subțierii dopului (în cazul materialelor flexibile). Se recomandă
acționarea filamentul în sensul extruziunii pe o lungime de 5-10 cm pentru „curățirea” traseului
filamentului (în cazul materialelor moi/flexibile se va utiliza o forță relativ mică pentru a preveni
îndoirea filamentului). La final, se restabilește configurația normală de funcționare (se poate
reduce temperatura vârfului de imprimare sau opri complet încălzirea).
La imprimatele cu tub Bowden este necesară decuplarea tubului de teflon de la capul de
imprimare. Atenție sporită la această manevră simplă - executarea necorespunzătoare poate
conduce la deteriorarea cuplorului și/sau a tubului.
La imprimantele cu dispozitiv de antrenare a filamentului încorporat în capul de imprimare
(direct drive) este necesară acționarea clapetei de eliberare a rolei presoare, astfel încât
filamentul să poată fi acționat manual.
Dacă se poate detașa capul de imprimare, atunci poate fi mai comod ca operația de deblocare
să fie executată după detașarea capului de imprimare din locașul său. În cazul în care operația
se execută fără detașarea capului de imprimare, atunci se va avea grijă să nu se exercite
tensiuni asupra barelor de culisare ale axelor imprimantei (ceea ce ar putea conduce la
îndoirea lor și compromiterea funcționării imprimantei). De aceea, se va susține întotdeauna cu
o mână ansamblul capului de imprimare împotriva forței cu care acționăm filamentul cu cealaltă
mână.
Operația pare complicată la prima vedere, dar în majoritatea cazurilor se poate efectua destul
de simplu, dacă se studiază cu atenție construcția imprimantei și se ține cont de toate
aspectele prezentate anterior.
Dacă însă filamentul s-a rupt și nu mai este accesibil pentru a fi acționat manual (și cel mai
probabil nici automat), atunci e nevoie de o intervenție ceva mai complicată, de dezasamblare
a capului de imprimare, diferită de la un model de imprimantă la altul, în funcție de construcția
acestuia.
4. Acționarea automată a filamentului
Se poate încerca antrenarea normală/automată a filamentului. Dacă dopul s-a înmuiat suficient
și nu a fost prea mare, este foarte posibil ca operația să reușească. Dacă însă se aud zgomote
din zona dispozitivului de antrenare a filamentului și nici nu apar semne de extruziune (în cazul
filamentelor dure) sau filamentul nu „iese” (în cazul filamentelor flexibile), atunci este necesară
acționarea manuală.

Important

 Unele din operațiile indicate presupun intervenția asupra configurației de lucru a imprimantei.
În mod normal, dacă se lucrează cu atenție și dacă se înțelege în prealabil motivul și
consecințele fiecărei manevre, sunt mari șanse ca totul să se încheie cu succes.
 A nu se pierde din vedere faptul că intervenția neautorizată asupra echipamentului poate
conduce la pierderea garanției oferite de producător și/sau furnizor.
 Se va ține întotdeauna cont de instrucțiunile producătorului. Aceste sunt de regulă
disponibile în manuale de utilizare (livrate împreună cu imprimanta, pe hârtie sau în format
electronic) sau în paginile de Internet ale producătorului. Există în multe cazuri prezentări video
(tutorials) ale modului concret în care trebuie acționat în astfel de situații.
 Există numeroase sfaturi și prezentări făcute de entuziaști pe Internet. Ele sunt foarte utile în
multe cazuri, mai ales atunci când informațiile furnizate de producător sunt insuficiente. Se
recomandă a se acorda atenție înțelegerii acestor informații înainte de a se acționa.
 Nu se recomandă întreprinderea de acțiuni în vederea remedierii unor probleme,
dacă utilizatorul nu a înțeles pe deplin fenomenul și cauzele care l-au produs și
 dacă utilizatorul nu are cunoștințele și deprinderile necesare pentru efectuarea
intervențiilor.

Note
Acest articol are un caracter informativ. Rolul lui este de a facilita înțelegerea de către utilizatorii
imprimantelor 3D a unor fenomene care uneori pot genera probleme, a cauzelor care conduc la
aceste probleme, precum și a modalităților prin care aceste situații pot fi remediate.
Responsabilitatea aplicării în practică a anumitor tehnici și proceduri cuprinse în acest articol revine
în întregime utilizatorului. Autorul articolului nu poate fi făcut răspunzător de nicio consecință care
poate rezulta din utilizarea informațiilor prezentate.