Să nu te rușinezi că îți iubești pământul,

În el sunt oase triste ce stau de veghe-n veci,

A celor care-n vremuri au apărat cuvântul
Și trupul țării tale, și drumul care-l treci.

Depune dar o floare și-o caldă rugăciune

La un mormânt sau altul sub care dorm eroi,
Ce-au vrut ca tu să fii om drept, nu plecăciune
Să faci la cei ce-n lume și-n suflete sunt goi.

Ridică-ți ochii tineri și vezi cum ei odată

S-au prăbușit în lupte de gloanțe secerați,
Ca noi să fim mai demni, cu fața mai curată
Nu târâturi pe glie și să trăim ca frați.

Deșteaptă-te române! Ridică-ți fruntea-n lume!

Și nu te rușina de mândră țara ta,
Ea este leagăn ție și-n brațe poart-un nume
De Românie mândră, de-o țară ce-i a ta!

Voi aţi fost eroi!

Voi sunteţi eroi!
Voi veţi fi eroii
României noi!

Pentru a noastră ţară

Aţi luptat din greu,
Pentru a noastra vatră
V-aţi dat sufletul mereu.

Eroi au fost, eroi sunt încă!

Noi suntem undeva, în iarba moale,

În spicul copt, în ţarina fierbinte
În munţi, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luaţi aminte!

Noi stăm şi astăzi strajă-ndelungată,

Sus, sus, la ale veşniciei porţi
 Să aducem iarăşi jertfa ne’ntinată,
Luaţi aminte, noi nu suntem morţi!

Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,

Din noi se-nalţă flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.

Şi dacă neamul plânge în nevoi,

Noi stăm de veghe sus necontenit
Şi cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.

Vasile Militaru
Eroilor

Spre voi, viteji al căror sânge a curs - hotarul apărându-l, -

Îngenunchiat, tot Neamul astăzi îşi nalţă sufletul şi gândul!...
Spre slava voastră, din altare, se'nalţă fumul de tămâe,
Viteji a căror nume sfinte neşterse'n veci au să rămâe!...

Fiţi binecuvântaţi în veacuri, voi, păstrători de vechi hotare, -

Viteji cari aţi căzut în lupte, visând o Românie-Mare!
De-apururea mărire vouă în înfloritul Paradis, -
Că voi aţi biruit prin moarte, şi s'a'mplinit al vostru vis ...

Dar noi?... Suntem noi vrednici oare de jertfa sângelui cel sfânt
Ce-a curs din piepturile voastre pe vechiul Neamului pământ?....
Nu plângeţi oare 'n Raiul vostru, că-atâta liotă străină
Culege roada jertfei voastre din scumpa Neamului grădină?!

O, eu aud mereu mustrarea vitejilor cu piept de fier,

Pe care tunetul adesea, mugind, ne-o bubue din cer,
Că voi prea mari aţi fost, prin jertfă, pe când urmaşii sunt prea mici,
Lăsând ca România-Mare s'ajungă Rai la venetici!
 Poezie pentru eroii armatei romane - Sa-i cinstim

Poezie dedicată eroilor armatei române care

au luptat pentru reîntregirea neamului și pentru libertate. Se cuvine „Să-i cinstim” așa
cum o face și Alexandra Hagima în versurile ei.
Să sune iarăși trâmbiți și trompete
Pentru acei ce-n lupte s-au jertfit;
Să se aprindă candele-n perete,
Căci pentru țară-n luptă, ostașii au pierit
Și mii de flori să așternem
Din cimitir și până-n monumente,
Căci mâine, poate n-o să-i mai vedem
Și n-o să mai trăim în veci așa momente.
Să îi slăvim pe ei la nesfârșit
Căci au cinstit o țară-ntreagă;
Să ne rugăm, cu gândul la trecut,
Spre nemurire calea lor să meargă.
Iar veteranii trec neobservați
Printre atâtea clipe încercate
Deși ar trebui să ne purtăm ca frații,
Căci au rămas istorii în neguri afundate.
Ochii le-au plâns lacrimi de gheață,
Cu sunet trist curgând domol,
Și pentru țara noastră, cu prinos din viață,
Ei au zidit istoria acestui popor.
Ei au luptat să fim români
Și să trăim aici, în țara noastră;
Să nu fim părți din alte națiuni,
Să ne mândrim cu avuția noastră.