Eroii sunt acei oameni care şi-au dăruit viaţa unui lucru mai important decât ei înşişi: ţării şi

dragostei de patrie. Şi pentru acesta e datoria noastră să le cinstim memoria şi să ne gândim la ei

cu drag: EI sunt eroii noştri. Poezii şi versuri închinate eroilor.

Avem datoria sfântă să nu uităm faptele înaintașilor noștri, să le prețuim jertfa

și să le păstrăm memoria, rugând pe Bunul Dumnezeu să ne dea și nouă
putere și credință să ne iubim Țara și Neamul ca și ei

Ostașii noștri au luptat cu inamicul

În zilele întunecate și au văzut sfârșitul,
Unii au murit dându-și a lor viață,
Alții, invalizi s-au întors acasă.

Adăpostiți prin șanțuri și ruine,

Împărțeau bucata cea de pâine…
Calea de luptă a fost una mare,
Dar inamicul stătea în căpturare.

Au plecat la luptă tineri și bătrâni,

Să apere poporul de dușmanii străini,
Eroii revoluției au fost ostași isteți,
Pentru faptele mărețe, îi prețuiesc Poeți.

Această poezie a fost scrisă de comandor în rezervă aviator Adrian Mierluşcă, scriitor militar.

,Eroii noştri sunt stejari şi vulturi

Şi flori de câmp, tot câmpul românesc;
De două mii de ani şi mai din urmă,
După furtuni, aici se regăsesc!

Când ridicăm un bulgăre de glie,

În el respiră-un frate legendar;
El s-a luptat, cât l-a ţinut fiinţa,
Să ţină vie borna la hotar!

Eroii noştri n-au fost supraoameni

Şi nu şi-au vrut din marmore statui;
Ei năzuiau să-şi crească rodu-n brazdă,
Să nu devină prada nimănui!
Şi mai doreau ca celor dragi de-acasă
Să nu le fie sufletul durut
Atunci când coasa seceră destine,
Cu sunetul viorilor de lut…

Eroii noştri sunt stejari şi vulturi

Şi flori de câmp, tot câmpul românesc;
Când sfărâmaţi un bulgăre de glie,
Să ştiţi că-i trup din trupul strămoşesc!

Şi când priviţi în zarea neumbrită,

Peste meleaguri sfinte care dor,
Să vă-ncălzească bunii şi străbunii,
Ce ard lumini nestinse-n Tricolor…”

ODĂ EROILOR
Autor: Aurelia Oancă
Să nu te rușinezi că îți iubești pământul,
În el sunt oase triste ce stau de veghe-n veci,
A celor care-n vremuri au apărat cuvântul
Și trupul țării tale, și drumul care-l treci.
Depune dar o floare și-o caldă rugăciune
La un mormânt sau altul sub care dorm eroi,
Ce-au vrut ca tu să fii om drept, nu plecăciune
Să faci la cei ce-n lume și-n suflete sunt goi.
Ridică-ți ochii tineri și vezi cum ei odată
S-au prăbușit în lupte de gloanțe secerați,
Ca noi să fim mai demni, cu fața mai curată
Nu târâturi pe glie și să trăim ca frați.
Deșteaptă-te române! Ridică-ți fruntea-n lume!
Și nu te rușina de mândră țara ta,
Ea este leagăn ție și-n brațe poart-un nume
De Românie mândră, de-o țară ce-i a ta!