Şezătoare În poiana Toamnei

Gazdele stau în ogradă ,dis-de –dimineaţă la sfat intr-o ogradă improvizată.

Baba:Să fi de acum toamnă !
Moşul:E toamnă ,sigur că e toamnă .Nu vezi ,măi femeie ,cum toţi se grăbesc
să-şi vadă roada în ogradă , fiindcă ceea ce e pe deal încă nu se poate spune că e
al tău şi asta o ştie fiecare gospodar din satul nostru.
Baba:Aşa este .Mulţi gospodari mai are satul nostru ,mulţi oameni destoinici şi
muncitori care ştiu că Toamna se numără bobocii. Şi cu cît mai mulţi boboci ai
cu atît o duci mai bine .
Moşul : Tot vorbind de boboci ,fa Margaretă ,precis n-ai obserat cum se învărte
cocoşul cela ca o găină chioară prin faţa ochilor.
Baba:Am observat pintenatul că nu mai cheamă nici el găinile atunci cînd
găseşte un grăunte,ci-l ridică singur ,că de...n-are altă treabă .
Moşul :Dar nu ţi se pare că ar avea de spus ceva?
Baba : Ceva ...ceva Ştiu eu că dacă ar putea vorbi ne-ar spune să ne gătim de
musafiri ,dar mă gîndesc că încă e dimineaţă ,ş-apoi uită-te ce tărăboi avem prin
ogradă.
Moşul :Ştii ce ,măi femeie e toamnă ,iar toamna a fost şi rămîne vremea
musafirilor în Moldova ,vorba Confratelui nostru Druţă .Şi dacă or veni
important e să avem pîine şi la pîiine .
Baba :Iaca ,cum aude de musafiri uită şi de radiculită .Dar ,bărbaţii iştea nu ştiu
că noi femeile pe lîngă sumedeniile de griji ce nepoartă la fuguţa ,se mai adaugă
una –nu cumva să ne cadă musafiri pe neprins de veste .
În scenă îşi fac apariţia copiii –nepoţii
Un copil :Bună ziua bunicule ,bunică !
Bunicul :Bună să vă fie inima după cum vă e cătătura (zîmbeşte )
Un alt copil :Bunică am venit la matale cu o veste ,tocmai de la Mîndra Toamnă
,harnică şi de bunuri darnică.
Bunicul :Să intrăm în casă ,că acolo macar e mai cald.
Un copil : (se adresează bunicilor): -A fost odată, ca niciodată. A fost odată….
Nu-i aşa că cunoaşteţi aceast început ?
Bunicii : - Da, da, da!
Un copil: - De unde ?
Bunicii: -Din poveşti,clar că din poveşti.
Un copil -Aşadar, astăzi, vă invităm în Poiana Toamnei unde vom avea parte de surpize
oferite cu duiumul de Zîna –crăiasă .
Un elev:De la mic pina la mare,
Bun sosit la sarbatoare,
Dar vă pun şi-o intrebare,
Ce culoare toamna are?
Copii: Galbena, ruginie, portocalie …

Un elev: Da intr -adevar. Toamna are o multime de culori : verde aramie

ruginie … Ea mai poate fi asemanata cu o gutuie dulce – amaruie. La inceput-
imparateasa, iar spre sfirsit – pustie, trista, intunecoasa. Dar ne este draga la toti
asa cum este si fara ea n-ar exista nici bucurie, nici dragoste, nici viata. Acum
toamna e pe la mijloc. Deci este imparateasa haideti sa ne bucuram si s-o
poftim la sarbatoare. Cine are un glas mai duios ca s-o cheme?
O fetiţă(o fetita): Daţi-mi voie eu s-o chem,
Ca am glas de clopoţel.
Un elev: Hai, încearcă, să vedem!

O fetiţă(Dumitrita):Toa-a-a-amnă, tomniţă
Dulce domniţă
Vino-n casă la bunica
Ca e tristă sărmănica.
(Apare toamna sub melodia lui E. Doga)
O fetiţă(Dumitrita):Vai ce toamnă minunată
E frumoasa şi bogată!

Elev1:O, toamnaă de aur!

Elev2:O, toamnaă craă iasaă !
Elev3:O, toamnaă bogataă !
Elev4:Plinaă cu de toate.
Elev5:O admiraă artisş tii,
Elev6:O cîîntaă poietşii,
Elev7:O valseaza indragostitii ,
Elev8: Şş i sş i-o îînchipuie maă retşii!

Toamna: Sînt nespus de bucuroasă;

C-am ajuns în astă casă;
Luminată împodobită;
Pentru musafiri gătită;
Vom sarbători împreună ;
Cu un cîntec , cu o glumă!
Cîntec ________________________________
Un elev:Vine toamna cu 3 care
Şi cu 3 perechi de boi
Iar în care-n fiecare
Tot ce vrei şi tot de soi.
Un elev :Poame care mai de care
Şi parfumuri şi culori
Ai văzut mai mîndră toamnă,
Mai bogată în comori ?

Clasa a IV-a poezii-un scurt pogram

Un elev :Te-am aşteptat frumoasă doamnă

Să-mi vii din nou în suflet
Sa baţi la uşi de doruri
Cu rochia-ţi
Din Frunze ruginite,
Fiorul brumii
Să-mi alunge
Sudoarea de pe frunte
Şi ramuri de argint
Să bată-n geam
Al vintului tău vuiet.

Un elev :Bine-ai venit frumoasa doamnă

Încă un rid mi-ai pus în perna feţii
Ai presărat pe creştet visuri
De-a pururi ne-întinate
Ca să-ţi port parfumul
Prin mii
De stele ferecate
Cu stropul tău curat
Din roua dimineţii.

Toamna: -Ooo!!!! Am uitat să vă prezint cele trei zâne care mă ajută să vă

aduc atâtea roade pe Pământ.
Septembrie: Nu-s o lună ca oricare
vă poftesc la numărare;
câte bobe la hectar,
câte tone în hambar,
câte kile-n galantar
câte lucruri noi în casă
şi câţi bobocei în clasă,
că şi zicătoarea-ndeamnă;
numeri boboceii-n toamnă.
Chiar de eşti în clasa I,
 mai prejos să nu rămâi;
mergi la şcoală,dar şi-n vie
la cules de razachie,
şi-n grădină,şi-n livadă,
şi-au dat pomii multă roadă.
Dar alături de cei mari
şi copiii-s gospodari.
Ei, dar iată-am obosit
şi m-apropii de sfârşit.
Plec şi-am să petrec în zare
stol de păsări călătoare .
Dar de peste tot mă-nhaţă
degete prelungi de ceaţă...
Mă destram...Ce boroboaţă!
Octombrie: Câr,câr,câr,
Strigă sus pe horn o cioară,
brr,brr,brr,
tare-i frig şi vânt afară!
Voi să ştiţi că nu-i o glumă;
am adus întâia brumă
şi pe frunza din cărare
cu argint v-am scris scrisoare.
P.S : Puneţi-vă ciorapi groşi
şi pantofii în galoşi
şi beţi lapte cald şi ceai,
că e rost de guturai
şi de junghiuri fel de fel...
I-o căleşte Brumărel.
Noiembrie: Mezina toamnei sunt
şi nu-n zadar
mi-am pus un nume
friguros- Brumar.
Eu, înainte de a veni zăpada,
Acopăr pomii,casele şi strada,
câmpiile ,pădurea-nsomnurată
c-o zeghe argintie şi-ngheţată.
Din purpuria frunzelor culoare
doar Soarele rămâne roşu-n zare,
un roşu vânăt,dârdâind la pândă;
pe cer stau norii gata să-l ascundă.
Cum după mine frigu-şi sună goarna,
 Vestesc sfârşitul toamnei,dar şi iarna,
când printre brume groase câteodată,
mi-amintesc ploaia sură cu zăpadă
Cîntec______________________________________
Sceneta :Greierul şi furnica