Pui de lei ( Roxy)

 
Eroi au fost, eroi sunt încă
Şi-or fi în neamul românesc!
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii orişiunde cresc.
 
E viţa noastră făurită
De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită,
Cu minţi deştepte, inimi mari.
 
Şi unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.
 
Şi din aşa părinţi de seamă
În veci s-or naşte luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori,
 
Au fost eroi, şi-or să mai fie,
Ce-or frânge duşmanii cei răi,
Din coasta Daciei şi-a Romei
În veci s-or naşte pui de lei

Eroii ( primele trei strofe Diana Niculae si celelalte doua Emilia Moldoveanu)

Eroii n-au mai apucat să plângă 

S-au închinat cu mâna stângă
În dreapta îşi ţineau dragostea de ţară
Au apucat doar să se-nchine şi să moară.

Azi trupul lor ascuns pe sub pământ

Este-n istorie Cuvânt
De rugăciune şi iubire pentru ţară
Ei au ştiut doar să se-nchine şi să moară.

Cu gândul la copii şi la părinţi

Au murmurat Cuvântul către sfinţi
Simţind că nu e rană să te doară
Mai tare decât dragoste de ţară.
Eroii noştri dorm cuminţi
Au apucat doar să se-nchine şi să moară.
Eroii nu mai au nevoi
Eroii ne mai au pe noi.

Cât mai trăim să nu-i uităm

Un semn de dragoste doar să le dăm.
Eroii nu mai au nevoi
Eroii ne mai au pe noi...

( Feraru Sorina cls. a VII-a)

Furtuni au fost pe-aici

Încrâncenate.
Şi ne-au călcat,
Ne-au biciuit poporul.

Spun doinele că s-au uimit Carpaţii

De câtă jale-au strâns
În grele vremuri.

Spun doinele că în suflet era noapte,

Că pâinea era neagră şi puţină.
Stăbunii-adesea se lipeau de glie,
Ca uraganul vremii să nu-i smulgă.

Aici ard inimile toate

Ce s-au jertfit în bătălii.

( Cireasa Andreea cls. a VII-a)

Ei au căzut cu faţa la duşmani

Dar nu sunt morţi, căci inima lor bate
De dincolo de moarte şi de ani ,
De-a pururi pentru veci şi libertate.

Ei au căzut luptând pentru cei mulţi,

Pentru cei goi şi pentru cei desculţi.
Zid au făcut din trupurile lor,
Pentru dreptatea noastră-a tuturor.

N-au murit la Plevna în zadar

Stăbunii din legende şi poveşti.
O dovedesc prea clar
Cuvintele: sunt , eşti.
( Tudor Delia, cls. a VIII-a)

N-au murit în zadar

părinţii părinţilor noştri
la Mărăşeşti.
O dovedeşte prea clar vorba pe care-o zic: sunt , eşti.

În Tatra n.au murit în zadar

părinţii noştri cei tineri, cereşti.
Iată-ne rostim cu mândrie şi
clar:sunt, eşti!

Ferestrele deschise azi spre soare

Azi nu mai au nici gratii, nici zăvoare.
Şi nici o mână nu le-a mai închis.
Ce-a fost doar vis azi nu mai este vis.

Cât a trecut de-atunci? Un an ? Un veac?

Poporul tău îngenunchiat, popor sărac,
Azi şi-a-nălţat o altă soartă,
Şi-un alt nume,
Că nu mai este singur el pe lume.

( Tîrîla Madalina – cls. a VIII-a)

Şi-stele-aproape , cum aproape

Ţi-e ceru-ntreg răsfrânt.
Pământul vechi, bun doar pentru morminte
Acum ţi-e frate harnic şi cuminte.

De-aceea piatra dacă o asculţi

Auzi un vuiet nou în depărtare
Şi nu ştii: este Mărăşti, Oituz sau Mărăşeşti
Glasul şoptit al celor fără moarte.

Avem o mândră ţară

Prin timpi de jale-amară
Strămoşii se luptară
S-o scape de stăpâni.
Azi singuri, noi românii,
Suntem îm ea stăpânii!